COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EM. POP
Redactor responsabil adjunct;
ACADEMICIAN N. SĂLĂGEANU
■ r .	. , t .	r^. 4
SluJil si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA BOTANICA
TOMUL 22	1970	.	Nr. 1
Membri:
Academician ALICE SĂVULESCU;
Academician | T. BORDEIANU |;
I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România;
prof. dr. I. T. TARNAVSCHI;
dr. ALEXANDRU IONESCU;
GEORGETA FABIAN — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 90 de Iei.
îh țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134—135 sau la reprezentanții săi din
străinătate,
SUMAR
Pag.
LUCIA LUNGU și TR. ȘTEFUREAC, Cercetări asupra briofitelor
din Masivul Gîrbova ............................................ 3
A. POPESCU, Cîțiva taxoni de Potentilla L. din secția Rectae (Th,
Wolf) Juz. semnalați în flora României......................... 13
GH. COLDEA, Cercetări fitocenologice asupra pădurilor din Munții
Plopiș (I)	..............................'.........' .	17
C. BÎNDIU, Cercetări ecofiziologice comparative la unele specii
lemnoase din pădurile de la Sinaia............................. 33
DORINA CACHIȚĂ-COSMA, Acumularea roșului neutru în coti-
ledoanele epigee de floarea-soarelui (Helianthus annuus)
și de fasole (Phaseolus tmlgaris) ..........................  43
LUCIA STOICOVICI, Influența ecotopurilor de mlaștină asupra
conținutului de microelemente din plante . . . . . . ■./ .	59
IULIU MORARIU și ELENA LUNGESCU, Un nou parazit vegetal . ’
pe Țaxus baccata L..............................................63
A. PUȘCAȘU și ALEXANDRA POPESCU, Phoma ferealaFO&ter,
un nou parazit pe cartof în România . . . . A - • • •	. 67 L
MAR IA PETER, M. PETRE și .G. RĂCZ, Intensitatea\m:ții0M^ "
antibiotice a extractelor obținute din unele specii de ^'c'hium^ *71
MARIA BIANU și A. MĂRKI, Frecvența și tipurile de mutanți
clorofilieni la in induși cu raze y și cu cîțiva agenți alkilanți.	75
ELENA ILÎESCU, Studiul biochimic al hibrizilor. I. încercări
de caracterizare a cîtorva hibrizi de măr pe baza prezenței
unor aminoacizi liberi în fructe ............................ 87
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ....................................... . .	95
RECENZII......................................................  97
Manuscrisele, cărțile șî revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei ,, Studii și cercetări
de biologie — Seria botanică".
APARE DE 8 OUI PE AN
ADRESA REDACȚIEI
SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 298
BUCUREȘTI
St. și cerc, biol. Seria botanică t. 22 nr, 1 p. 1-98 București 1970
CERCETĂRI ASUPRA BRIOEITELOR DIN MASIVUL
GÎRBOVA
de
LUCIA LUNGU și TR. ȘTEFUREAC
582.32 (498)
Die Arbeit stellt einen ersten floristischen und geobotanischen Bei trag zur
Kenntnis der Bryophyten aus den Gebirgen Gîrbova und Piatra Mare dar.
Aus mehreren Tălern (Valea Azuga — V. A.; Valea Rea — V. R., Valea Tufa —
V. T. und Valea lui Bogdan — V. B.) werden 123 Bryophyten-Arten aufge-
zâhlt (35 Lebennoose und 88 Laubmoose) (Tabelle 1). Folgende seîen davon
hervorgehoben:
Lophozia obtuza (Lindb.) Evans, Marsupella emarginaia (Ehrh.) bum., Jame-
soniella autumnalis (DC.) Steph., Dichodontium pellucidum. (L.) Schimp., Ortho-
trtchum diaphanum (Gmelin) Schrad., Antitrichia curtipenâula (L.) Brid.
Gleichzeitig bringt die Arbeit eine phytogeographiscne (Tabelle 2) und eine
bkologische (Tabelle 3) Analyse der Bryophytenflora aus diesen Gebieten.
Masivul Gîrbova (Munții Baiului), situat în imediata vecinătate
a Munților Bucegi, de care îl desparte doar valea Prahovei, a fost cutreierat
în lung și în lat de numeroși botaniști. Există desigur multe materiale
floristice recoltate, dar sînt extrem de puține datele publicate.
în ultimul timp s-au întreprins studii intense asupra. cormofițelor
(17) și asupra unor grupe de talofite (alge din sol, L. Gruia; ciuperci,
V. B a r b u; briofite, cercetările noastre).
Date generale cu privire la condițiile fizico-geografice, pedoclimatice
și chiar la vegetație (în linii mari) din acest masiv sînt prezentate în
lucrările generale și speciale apărute pînă acum (4), (17).
Lucrarea de față reprezintă o contribuție preliminară din cadrul
ce/cetărilor întreprinse de noi asupra briofitelor din Masivele Gîrbova
și Piatra Mare.
De această dată prezentăm briofitele identificate din sectoarele
împădurite ale unor văi mai importante din partea vestică a Masivului
Gîrbova, ale căror pîraie se varsă în rîul Prahova.
Materialul a fost recoltat îndeosebi de pe valea Azuga (V. A.) și
într-o măsură mai mică de pe Valea Bea (V. B.), valea Tufa (V. T.) și
Valea lui Bogdan (V.B.),
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. S-ll BUCUREȘTI 1970
4
Tabelul nr. 1
Spectrul sistematic al brio! ițelor din unele stațiuni aparținînd Masivului Qlibeva
Clasă	Familie	Gen	Specie	Varie- tate	Total taxoni
	1 Aneuraceae	1	2			2
	2 Metzgeriaceae	1	3	—	3
	3 Pelliaceae	1	1		1
	4 Blasiaceae	1	1	—	1
	5 Ptilidiaceae	2	2	• —	2
	6 Lepidoziaceae	1	1	—	1
	7 Cephaloziaceae	2	2	—	2
	8 Lophocoleaeeae	2	4	1	5
	9 Lophoziaceae	4	4	—	4
	10 Marsupellaceae	1	1	—	1
Hepaticae	11 ‘Jungermaniaceae	3	3	—	3
	12 Plagiochilaeeae	2	2	1	3
	13 Scapaniaeeae	1	1		1
	14 Radulaeeae	1	2	—	2
	15 Madothecaceae	1	1	• —	1
	16 Frullaniaceae	1	1	—	1
	17 Lejeuneaceae	1	1	—	1
	18 Conocephalaceae	1	1	—	1 .
	19 Marchantiaceae	1	2	—	2
Total	19	28	35	2	37
	1 Ditrichaceae	3	3			3
	2 Dicranaceae	4	6	—	6
	3 Fissidentaceae	1	2	—	2
	4 Encalyptaceae	1	2	— .	2
	5 Pottiaceae	2	5	—	5
	6 Grimmiaceae	2	2	—	2
	7 Funariaceae	1	1	—	1
	8 Georgiaeeae	1	1	—	1
	9 Bryaceae	2	2	1	3
	10 Mniaceae	1	6	—	6
	11 Bartramiaceae	2	2	—	. 2
Masei	12 Orthotrichaceae	2	10	1	11
	13 Leucodontaceae	2	2	—	2
	14 Neckeraceae	2	4	—	4
	15 Lembophyllaceae	1	1	—	1
	16 Leskeaceae	2	3		3
	17 Thuidiaceae	1	3	—	3
	18 Amblystegiaceae	5	8	—	8
	19 Brachytheciaceae	3	8	—	8
	20 Entodontaceae	•2	2	—	2
	21 Plagioiheciaceae	1	1	—	1
	22 Hypnaceae	5	5	1	6
	23 Hylocdmiaceae	2	2		2
	24 Polytrichaceae	3	7	—	7
Total	24	51	88	3	91
Total	43	79	123	5	128
Bryophyta					
1 3	CERCETĂRI asupra briofitelor din MASIVUL GÎRBOVA	5
Altitudinea în stațiunile de recoltare variază între 800 și 1200 m s.m.
Din materialele recoltate începînd cu vara anului 1967 și pînă în
prezent, precum și din alte recoltări sporadice anterioare am identi-
ficat un număr de 128 de taxoni, 123 de specii și 5 infrataxoni grupați
, la 79 de genuri și 43 de familii; 35 de specii aparțin cl. Hepaticae, iar
88 de specii cl. Husei (tabelul nr. 1).
CONSPECTUL SISTEMATIC
Cl. HEPATICAE
Fam. Aneuraceae : Riccardia pinguis (L.) S. Gray, V. A., tericol;
R. multifida (L.) S. Gray, V. A., tericol.
Fam. Metzgeriaeeae: Metzgeria conjugala Lindb., V. A., V. T.,
V. B., V. B., saxicol; M. furcata (L.) Dum., V. A., saxi-humi-corticol;
M. pubescens (Schrank) Baddi, V. A., V.-B., saxicol.
Fam. Pelliaceae : Pellia fabbroniana Baddi, V. A., V. T., V. B.,
teri-humicol.
Fam. Blasiaceae î Blasia pusilla L., V. A., V. B., tericol.
Fam. Ptilidiaceac : Ptilidium pulcherrimum (Weber) Rampe, V. A.,
: V. T., V. B., corticol pe Picea abies (L.) Karsten ssp. abies-, Blepbarostoma
iricbophyllum (L.) Dum., V. A., V. B., teri-humicol.
Fam. Lepidoziaceae : Lepidozia reptans (L.) Dum., V. A., V. T.f
: V. B., humicol.
Fam. Cephaloziaceae: Cephalozia bicuspidata (L.) Dum., V. A.,
! V. T., V. B., teri-humicol; Nowdlia curvifolia (Dicks.) Mitt., V. A., V. T.,
V. B., humicol.
Fam. Lophocoleaeeae : Lophocolea bidentata (L.) Dum., V. A., V. T.,
; teri-humicol; L. heterophylla	Dum., V. A., V. T., V. B., V. B.,
humicol; L. minor Nees, V. A., teri-saxicol; Chiloscyphus polyanthus
(L.) Corda, V. A., V. T., V. Bsaxi-tericol; var. rivularis (Schrad.)
; Nees, V. A., saxicol.
Fam. Lophoziaceae : Leiocolea mulleri (Nees) Dum., V. A., saxicol;
: Lophozia obtusa (Lindb.) Evans, V. A., teri-saxicol; Sphenolobus minutus
(Cr.) Steph., V. A., saxicol; Tritomaria quinguedentata (Hudson) Buch,
> V. A., V. B., saxicol.
! Fam. Marsupellaceae : Marsupella emarginaia (Ehrh.) Dum., V. A.,
; saxicol.
Fam. Jungermaniaceae : Jungermania lanceolata L., V. A., humi-
■ Pericol; Solenostoma spbaerocarpa (Hook.) Steph,, V. A., V. T., saxicol;
■ Jamesoniella autumnalis (DC.) Steph., V. A., humi-saxicol.
Fam. Plagiochilaeeae : Pedinopbyllum interruptum (Nees) Lindb.,
I V. A., saxicol; PlagiocMld asplenioides (L.) Dum., V. A., V. T., V. B.,
: V. B., teri-humi-saxicol; var. major Nees, V. A., teri-humicol.
Fam. Scapaniaeeae : Diplophyllum albicans (L.) Dum., V. A., tericol.
Fami. Radulaeeae: Radula complanata (L.) Dum., V. A., V. T.,
\ V. B., V. B., corticol pe Ragus sylvatica L.; R. lindbergiana Gottsche,
। V. A., saxicol.
1
6	LUCIA LUNGU și TB. Ș TE FURE AC	4
Fam. Madotheeaceae: Madoiheca platyphylla (L.) Dum., V. A.,
V. T., V. E., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.
Fam. Frullaniaceae : Frullania dilatata (L.) Dum., V. A., V. T.,
V. R., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.
Fam. Lejeuneaeeae î Lejeunea cavifolid (Ehrh.) Lindb., V. A., V. T.,
V. R,, saxi-tericol.
Fam. Conocephalaceae : Conocephdlum conicum (L.) Dum., V. A.,
V. T., V. B., saxi-tericol.
Fam. Marchantîaceae: Marchantia polymorpha L., V. A., V. T.,
V. R., teri-humicol; Preissia guadrata (Scop.) Nees, V. T., V. R., saxi-
tericol.
CI. M U S C I
Fam. Ditrichaceae : Ditrichum Iwmomallum (Hedw.) Hampe, V. A.,
tericol; Bistichum montanum (Lam.) Hagen, V. A., V. R., saxi-tericol;
Ceratodon purpureus (L.) Brid., V. A., V. T., V. R., tericol.
Fam. Dicranaceae : Picranella secunda (Sw.) Lindb., V. A. tericol;
D. heteromalla (L.) Schimp., V. A., teri-humicol; Dichodontium pellu-
cidum (L.) Schimp., V. A., saxicol; Dicranum scoparium (L.) Hedw.,
V. A., V. T., V. B., V. B., teri-saxi-corticol; D. montanum Hedw., V. A.,
V. B., humi-corti-saxicol; Dicranodontium denudatum (Brid.) Hagen,
V. A., V. T., V. B., humicol.
Fam. Fissidentaceae : Fissidens taxifolius (L.) Hedw., V. A., V.T.,
V. B., tericol; F. cristatus Wilson, V. A., V. T., V. R., humi-teri-saxicol.
Fam. Encalypțaeeae : Encalypta rhnMocarpa Schwăgr., V. A., V. T.,
V. B., saxicol; E. contorta (Wulf.) Lindb., V. A., V. B., teri-saxicol.
Fam. Pottiaceae : Tortella tortuosa (L.) Limpr., V. A., V. T., V. B.,
V. B., saxi-tericol; Barbuta unguiculata (Huds.) Hedw., tericol; B. cylin-
drica (Tayl.) Lindb., V. A., V. T., V. R., saxi-tericol; Syntrichia subulata
(L.) W. et M., V.T., V.R., saxi-tericol; S. ruralis, V.A., teri-saxicol.
Fam. Grimmiaceae : Schistidium apocarpum (L.) Br. eur., V. A.,
V. T., V. B., saxicol; Racomitrium canescens (Weiss) Brid., V. A., V. B.,
tericol.
Fam. Funariaceae : Funaria hygrometrica (L.) Sibth., V. A., V. T.,
V. R., V. B., tericol.
Fam. Georgiaceae: Tetraphis pellucida L., V. A., V. T., V. B.,
humicol.
Fam. Bryâeeae : Bryum capillare L., V. A., teri-saxi-humi-corticol;
var. flaccidum Br. eur., V. A., humicol; Rhodobryum roseum (Weiss)
Limpr., V, A., teri-humicol.
Fam. Mniaeeae : Mnium punetatum (L.) Schreb., V. A., V. T., V. B.,
humi-saxicol; M. stellare Beich., V. A., saxi-teri-humicol; M. undulatum
(L.) Weiss, V. A., V. T., V. B., V. B., teri-humicol; M. cuspidatum (L.)
Leyss., V. A., tericol; M. medium Br. eur., V. A., teri-humicol; M. affine.
Blând., V. A., teri-humicol.
Fam. Bartramiaeeae î Bartramia ithypkylla Brid., V. A., saxi-
tericol ; Philonotis calcarea (Br. eur.) Schimp., V. A., teri-saxicol.
5	CERCETĂRI ASUPRA BRIOFITELOR DIN MASIVUL GÎRBOVA	7
Fam. Orthotrichaeeae î Uloța ulophylla (Ehrh.) Broth., V. A., V. R.,
corticol pe Fagus sylvatica L.; Orthotrichum anomdlum Hedw., V. A.,
V. T., V. B., saxicol; var. sasoatile (Schimp.) Milde, V. A., saxicol; 0.
'cupulatum Hoffm., V. A., saxicol; 0, striaium (L.) Schwăgr., V. A.,
corticol pe Fagus sylvatica L.; 0. Lyellii Hook. et Taylor, V. A., corticol
pe Abies alba Mill.; 0. speciosum Nees, V. A., corticol pe Acer pseudo-
platanus L.; 0. pumilum Sw., V. A., corticol pe Fagus sylvatica L.; 0.
stramineum Hornsch., V. A., corticol pe Fagus sylvatica L.; 0. obtusifo-
lium Schrad., V. A., corticol pe Acer pseudoplatanus L.; 0. diaphanum
(Gmelin) Schrad., V. A., saxicol.
Fam. Leucodontaeeae ; Leucodon sciuroides (L.) Schwăgr., V. A.,
V. T., V. B., V. B., corticol pe Acer pseudoplatanus L.; Antitrichia curti-
pendula (L.) Brid., V. A., saxi-corticol la baza unui trunchi de Fagus
sylvatica L.
Fam. Neckeraceae: Homalia trichomanoides (Schreb.) Br. eur.,
V. A., corticol pe Fagus sylvatica L.; Neckera crispa (L.) Hedw., V. A.,
V. T., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.; N. complanata (L.) Hiiben.,
V. A., V. B:, corticol pe Fagus sylvatica L.; A. besseri (Lob.) Jur., V. A.,
corticol pe Acer pseudoplatanus L.
Fam. Lembophyllaceae : Isothecium viviparUm (Neck.) Lindb., V. A.,
V. T., V. B., V. B., saxi-teri-humicol.
Fam. Leskeaceae : Anomodon viticulosus (L.) Hook. et Tayl., V. A.,
V. T., V. R., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.; A. attenuatus (Schreb.)
Hiiben., V. A., V. R., corticol pe Acer pseudoplatanus L.; Leskea polip
<carpa Ehrh., V. A., corticol pe Acer pseudoplatanus L., Fagus sylvatica L.
Fam. Thuidiaceae : Thuidium delicatulum (L.) Mitt., V. A., V. B.,
V. B., tericol; T. recognitum (Hedw.) Lindb., V. A., tericol; T. tamarisci-
Jolium (Neck.) Lindb., V. A., tericol.
Fam. Amblystegiaeeae : Cratoneurum commutatum (Hedw.) G. Both,
V. A., V. T., teri-saxicol; 0. filicinum (L.) G. Both, V. A., teri-saxicol;
Chrysohypnum stellatum (Schreb.) Loeske, V. A., V. T., V. B., teri-saxicol;
Amblystegium subtile (Hedw.) Br. eur., V. A., V. T., V. R., corticol pe
Acer pseudoplatanus L.; A. varium (Hedw.) Lindb., V^A., teri-humicol;
A. juratzhanum Schimp., V. A., teri-saxi-humicol; CalUergon cuspidatum
(L.) Kindb., V. A., V. T., tericol; Drepanocladus uncinatus (Hedw.)
Warnst., V. A., tericol.
Fam. Brachytheeiaceae î Homalothecium philippeanum (Spruce) Br.
eur., V. A., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.; H. sericeum (L.) Br. eur.,
V. A., V. T., V. B., V. B., corticol pe Acer pseudoplatanus L.; Brachythe-
cium salebrosum (Hoffm.) Br. eur,, V. A., V. B., teri-humi-saxicol; B.
rutabulum (L.) Br. eur., V. A., saxi-tericol; B. rivulare Bruch, V. A.,
V. B., saxi-tericol; B. velutinum (L.) Br. eur., V. A., V. T., V. R., V. B.,
tericol; Eurkynchium striatum (Schreb.) Schimp., V. A., V. T., V. B.,
V. B., teri-humicol; E. swartzii (Turner) Oumow, V. A., tericol.
Fam. Entodontaceae: Entodon schreberi (Willd.) Moenkem., V. A.,
V. T., tericol; Pterigynandrum filiforme (Timm) Hedw., V. A., V. T.,
V. R., V. B., corticol pe Fagus sylvatica L.
Fam. Plagiotheeiaeeae : Plagiothecium denticulatum (L.) Br. eur.,
V. A., teri-humicol.
1
7	cercetări asupra briofitelor din masivul GÎRBOVA	9-
8	LUCIA LUNGU și TR. ȘTEFUREAC	©
Fam. Hypnaeeae : Dolichotheca seligeri (Brid.) Loeske, V. A., V. T.r
V. B.. V. B.? humicol; Platygyrium repens (Brid.) Br. eur., V. A., corticol
pe Acer pseudoplatanus L.; Hypnum cupressiforme L., V. A., V. T., V. B.?
V. B., saxicol, corticol pe Fagus syhatica L. și Acer pseudoplatanus L.
Ptilium erista-castrensis (L.) de Not., V. A., V. B., tericol; Ctenidium
molluscum (Hedw.) Mitt., V. A., V. T., V. B.? saxi-tericol.
Fam. Hylocomiaeeae : Rhytidiadelphus triqueter (L.) Warnst., V. A.y
V. T., V. B ., tericol; Hylocomium proliferum (L.) Lindb., V. A., V. T.y
V. B., tericol.
Fam. Polytriehaceae : Catharinaea undulata (L.) W. et M., V. A.,
V. T., V. B., V. B., tericol; Pogonatum aloides (Hedw.) P. Beauv., V. A.,
V. B., tericol; P. urnigerum (L.) P. Beauv., V. A., V. T., V. B., V. B.r
tericol; Polytrichum attenuatum Menz., V. A., tericol; P. piliferum
Schreb., V. A., V. B., tericol; P. juniperinum Willd., V. A., V. B., V. T.,
tericol; P. commune L., V. A., tericol.
Analiza briofloristică relevă atît o bună reprezentare, cît mai ales
valoarea cenotică și fitogeografică a amor specii care aparțin următoarelor
familii din cl. Hepaticae: Lophocoleaceae — genul Lophocolea — cu 3
specii; Lophoziaceae din care menționăm îndeosebi specia Lophozia
obtusa', Marsupeltaceae cu Marsupella emarginata', Jungermaniaceae cu
Pamesoniella autumnalis ș.a.; din cl. Musti, enumerăm în ordinea descres-
cîndă a numărului taxonilor, următoarele familii: Orthotrichaceae cu
10 specii, dintre care numai genul Orthotrichum cu 9 specii (de remarcat
prezența speciei O, diaphanum); Amblystegiaceae și Brachytheciaceae cu.
cîte 8 specii; Dicranaceae și Mniaceae cu cîte 6 specii, la prima familie
aparține și specia Dichodontium pellucidum; Pottiaceae și Hypnaeeae cu
cîte 5 specii. Familia Leucodontaceae este reprezentată numai prin două
specii, printre care și specia Antitrichia curtipendula.
Din analiza elementelor fitogeografice (tabelul nr. 2), stabilite după
Th. Herzog (5), P. Ailor ge (1955), J. PodpSra (15),
A. B o r o s (2) ș.a., rezultă că numărul'cel mai mare de specii aparține
elementului circumpolar (98 de specii = 79,7%), în cadrul căruia un loc
destul de important îi revine elementului circumpolar montan (17 specii =
13,9%). Deși unele categorii de elemente sînt reprezentate printr-un
număr mic de specii (4, 3, 2,1, ceea ce reprezintă 3,2, 2,5, 1,6 și 0,8%)?
prezența lor este totuși semnificativă. Dintre acestea menționăm: ele-
mentul circumpolar subatlantic (4 specii = 3,2%) reprezentat prin Ortho-
trichum Lyellii, O. diaphanum, Antitrichia curtipendula, Platygyrium repens ;
elementul circumpolar montan subatlantic (3 specii =2,5%) la care
aparțin Pedinophyllum interruptum, Diplophyllum albicans, Fissidens
cristatus", numai prin cîte două specii (1,6%) sînt reprezentate elementul
circumpolar mediteranean atlantic, și anume prin: Rechera complanata?
Homalothecium sericeum; cel circumpolar submeditera nean prin : Barbuta
cylindrica, Syntrichia subulata; circumpolar atlantic prin: Orthotrichum
cupulatum, O. stramineum; circumpolar montan atlantic prin: Blepha-
rostoma trichophyîlum, Pogonatum urnigerum. Cu o singură specie (0,8%)
participă categoriile: circumpolar montan boreal: Preissia quadrata j
circumpolar nord-alpin : Lophozia obtusa; subalpin : Ptilium crista-cas-
trensis; arctic alpin: Dncalypta rhabdocarpa; nord-atlantic oceanic f
^omeUia curtifolia.
Elementul circumpolar este urmat de elementul cosmopolit cu 9
specii (7,5%) și de cel subcosmopolit cu 4 specii (3,2%).
Tabelul nr. 2
Spectru) fitogeografie al briofitelor din unele stațiuni aparținind Masivului Girbova
Elementul fitogeografie	Numărul speciilor	<y /o
Circumpolar	61	49,7
Circumpolar subatlantic	4	3,2
Circumpolar atlantic	2	1,6
Circumpolar mediteranean atlantic	2	1,6
Circumpolar submediteranean	2	1,6
Circumpolar montan	17	13,9
Circumpolar montan subatlantic	3	2,5
Circumpolar montan atlantic	2	1,6
Circumpolar montan nord-atlantic oceanic	1	0,8
Circumpolar montan boreal	1	0,8 .
Circumpolar’ montan nord-alpin	1	0,8
Circumpolar montan subalpin	1	0,8
Circumpolar montan arctic alpin	1	0,8
Eurasiatic	1	0,8
Eurasiatic montan alpin	1	0,8
Eurasiatic subatlantic	1	0,8
Eurasiatic mediteranean	1	0,8
Eurasiatic, Africa de nord, subatlantic	1	0,8
Eurasiatic nord-american	1	0,8
Eurasiatic nord-american atlantic	1	0,8
European montan mediteranean	1	0,8
European mediteranean	1	0,8
European subatlantic	1	0,8
European nord-american montan	1	0,8
Atlantic mediteranean	1	0,8
Cosmopolit	9	7,5
Subcosmopolit	4	3,2
Total	123	100,00
Speciile eurasiatice sînt în număr de 5 (4,0%), și anume: Isothe-
cium mmparum, Neckera besseri (cu caracter mediteranean), Radula
lindbergiana (cu caracter montan alpin), Homalia trichomanoiăes (cu
caracter subatlantic); Pogonatum aloides (crește și în Africa de nord, cu
caracter ± subatlantic). Două specii (1,6%) sînt elemente eurasiatice
nord-americane: Frullania dilatata și Phuidium tamariscifolium (caracter
atlantic).
Elementul european, reprezentat prin 3 specii, deține doar un pro-
cent de 2,4 : Homalothecium philippeanum (cu caracter montan medite-
ranean), Orthotrichum stramineum (cu caracter subatlantic), Necher a
crispa (cu caracter mediteranean).
Elementul atlantic mediteranean este reprezentat printr-o singură,
specie (0,8%) : Burhynchium striatum.
10
LUCIA LUNGU și TR. ȘTEFUREAC
8
în funcție de factorii ecologici mai importanți, briofițele analizate
sînt grupate în diferite categorii (tabelul nr. 3).
Apa. Referitor la acest factor constatăm predominarea formelor
mezofile cu 72 de specii (58,5%). Formele xerofile reprezentate prin 17
specii (14,0%) aparțin numai la cl. Musci. Celelalte categorii xero-higro-
file, higrofile și higro-hidrofile sînt slab reprezentate.
Tabelul nr. 3
Spectrul ecologic ol briofitelor din unele stațiuni aparfiuind Masivului Gîrbova
Gruparea ecologică a briofitelor		Hepaticae		Musci		Total Bryophyta	
factori ecologici	categorii ecologice	nr. sp. j	' 0/ zo	nr. sp.	0/ /o	nr. sp.	%
	hidrofilc					■ 4 |	3,4	4	3,2
	higrofile	3	8,5	4	4,4	7	5,6
	higro-hidrofile	3	8,5	2	2,3	5 -	4.0
-Apă	mezofile	23	65,8	49	55,8	72	58,5
	mezo-higrofile	3	8,5	6	6,8	9	7,3
	xerofile	—	—.	17	20,5	17	14,0
	xero-mezofile	3	8,5	6	6,8	9	7,3
	total	35	99,8	88	100,0.	123	99,9
	sciafile	31	88,5	52	59,0	83	67,3
	heliofile	—	—	15	17,1	15	12,2
Uumină	helio-sciafile	4	11,4	20	22,6	24	19,5
	sciafil-heliofile		—	1	1,1	1	0,8
	total	35	99,9	88	99,8	123	99,8
	tericole	13	37,2	29	32,9	42	34,5
	saxicole	9	25,8	5	5,7	14	11,4
	teri-saxicole	8	22,9	25	28,5	33	26,8
^Substrat	corticole	3	8,5	10	11,3	13	10,5
	corti-saxicole	—	—	11	12,5	11	8,7
	corti-tericole	1	2,8	1	1,1	2	1,6
	teri-saxi-corticole	i	2,8	7	. 7,9	8	6,4
	total	35	100,C	88	99,9	123	99,9
Lumina. în raport cu intensitatea variată a acestui factor se remarcă
ponderea formelor sciafile cu 83 de specii (67,3%), urmate de speciile
helio-sciafile cu 24 de specii (19,5%) și heliofile cu 15 specii (12,2%).
Menționăm că hepaticele analizate aparțin numai la următoarele
două categorii: sciafile (88,5%) și helio-sciafile (11,4%).
Substratul. Majoritatea speciilor de briofite {Hepaticae și Musci)
sînt tericole, și anume 42 de specii (34,5%); urmează speciile teri-saxicole
cu 33 de specii (26,8%). De remarcat este faptul că speciile din ultima
categorie au fost identificate în stațiunile cercetate de obicei pe sol.
9	CERCETĂRI asupra briofitelor din MASIVUL GÎRBOVA	11
într-un procent asemănător sînt reprezentate elementele saxicole și corti-
cole cu cîte 14 (11,4%), respectiv, 13. specii (10,5%).
concluzii
Brioflora teritoriului cercetat, reprezentată printr-un număr de
128 de taxoni, se caracterizează, din punct de vedere fitogeografic, prin
predominarea elementului circumpolar (79,7%). Un loc de seamă îl dețin
formele montane (16,2%). Deosebit de importante sînt speciile cu caracter
atlantic-sub atlantic (13,9%), care reflectă climatul specific al Carpaților
de curbură.
O altă caracteristică constă în predominarea speciilor sciafile (67,3%),
a celor mezofile (58,5%), a formelor tericole și teri-saxicole (61,3%).
Aceste caracteristici oglindesc specificul condițiilor edafo-climatice
din văile cercetate, în general înguste, umbrite și umede, fără stîncării
și cu suprafețe înmlăștinate restrînse.
BIBLIOGRAFIE
1.	Amann J., Bryogeographie de la Suisse, Zurich, 1928.
2.	Boros A, Bryogeographie and Bryoflora Ungarns, Akad. Kiado, Budapesta, 1968.
3.	Gams H., Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa. Die Moos- a. Farnpflanzen, Jena,
1940, ed, I; Stuttgart, 1957, ed. a iV-a.
4.	Gruia L., Cercetări comparative asupra algelor din solurile Masivelor Bucegi și Gîrbova,
Teză de doctorat, București, 1968.
5.	Herzog Th., Geographie der Moose, Jena, 1926.
6,	Husnot T., Mitscologia Gallica, Paris, 1884 — 1890.
7.	— Hepaticologia Gallica, Orne, 1922, ed. a 2-a.
8.	Kuc M., Monographie Botanicae (Varșovia), 1964, XVII.
9.	Limpricht K. G., Die Laubmoose Deutschlands, Osterreichs under Schuoaz, in Rabenhorst,
Kryptogamenflora, Leipzig, 1890 — 1904, 4, părțile 1 — 3.
10.	MihĂilesgu V., Carpații sud~estici, Edit. științifică, București, 1963.
11.	MOnkemeyer W., Die Laubmoose Europas, in Rabenhorst, Kryptogamenflora (Ergăn-
zungsb.), Leipzig, 1927, IV.
12.	+ * * Monografia geografică a R.P.R., Geografia fizică, Edit. Acad. R.P.R., București,
1960, I.
13.	Muller K., Die Lebermooșe Deutschlands, Osterreiehs under Schtveiz, in Rabenhorst, Kryp-
togamenflora, Leipzig, 1954 — 1957, ed. a III-a, 6.
14.	Nyholm E., Illustrated Moss Flora of Fennoscandia. Musci, Lund, 1954 — 1958, 2, 1 — 3.
15. PodpSra J., Conspectus Muscorum Europaeorum, Prace Cesk. Akad. Ved., Praga, 1954.
16. Roth G., Die europăischen Laubmoose, Leipzig, 1904 — 1905, 1 și 2.
17.	Todor I. și Culica S., Comunicări de botanică, București, 1967, IV.
Catedra de botanică sistematică.
Universitatea București,
Primit în redacție la 25 mai 1969,
Mr
CÎȚIVA TAXONI DE POTENTILLA L. DIN SECȚIA
HECTAE (TH. WOLF) JUZ. SEMNALAȚI ÎN FLORA
ROMÂNIEI
DE
A. POPESCU
582.734 (498)
A la suite des recherches effectu6es sur Ies especes de Potentilla L. de la section
Rectae (Th. Wolf) Juz. on a identific 4 taxons înconnus jusqu’â present pour
la Flore de la Roumanie.
Les quatre taxons signales sont: Potentilla x pedatoides Hsskn. (P. pedata
Willd. x P. recta L.), P. reda L. var. varnensis (Velen.) Th. Wolf, P. Iaci-
niosa W. et K. var. sanwthracica (Deg.) Th. Wolf et P. bornmuelleri Borb.
var. angustissima Borb.; ils sont connus dans la Presqu’île Balcanique et .tous
se trouvent aussi dans le sud de notre pays (les departements de Constanța)
Tulcea, Ilfov et Mehedinți).
Cei mai mulți taxoni de Potentilla L., secția Pectae (Th.. Wolf)
Juz. sînt cunoscuți din 'Dobrogea, regiune care oferă încă numeroase
surprize.
Cercetările întreprinse asupra materialului de Potentilla L. din
această parte a țării a făcut posibilă semnalarea a patru taxoni (o specie
hibridă și trei varietăți) necunoscuți din flora României: Potentilla x peda-
toides Hșskn., P- laeiniosa W. et K. var. samothraciea (Deg.) Th. Wolf,
P. recta L. var. varnensis (Velen.) Th. Wolf și P. bornmuelleri Borb. var.
angustissima Borb.
Potentilla x pedatoides Hsskn. (P. pedata x recta), Mitteil. Thur.
Bot. Ver., 97 (1893); Th. Wolf, Mon. Gatt. Pot., 372 (1908); P. trans-
easpia Stoj. et Stef., FI. Bulg. (1942) p.p.; Hayek, Prodr. El. Pen.
Bale., 697 (1927) (fig. 1).
Taxon hibrid ce întrunește caracterele celor două specii parentale
cu care adeseori a fost confundat. Prin aspectul general se apropie mai
mult de P. recta L. cu care se aseamănă prin tulpina robustă și în general
fistuloasă. Frunzele tulpinale inferioare au foliolele orientate înainte și
ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 18-15 BUCUREȘTI 1970
14	A. POPESCU	■' 2
sînt seetate pînă aproape de jumăiatea^laminei. Caliciul extern (caliculus)
are laciniile ascuțite la vîrf și. nu obtuze ca la P. pedata Willd.
Hibridul are numeroase caractere prin care se aseamănă și cu P.
pedala Willd., cea de-a doua specie parentală, dintre care menționăm:
lipsa perilor glandulari în. stadiul adult, culoarea roșiatică a epidermei
tulpinale, numărul redus de flori în inflorescență, numărul mare de peri
lungi care se găsesc și în spațiul dintre nervuri pe fața inferioară a folio-
lelor. Staminele au antera puțin emarginată, caracter evident, la P.
pedata Willd.
P, x pedatoides ’ Hsskn. este răspândita în Peninsula Balcanică
(Grecia, Bulgaria) acolo unde cresc și cele două specii parentale. Materialul
identificat ca P. transcaspia Th. Wolf din Bulgaria trebuie considerat
ca aparținând speciei P. pedatoides Hsskn., fapt care l-a determinat pe
N. 81 o ian o v și colaboratori (13) să nu mai menționeze această specie
în noua ediție a Florei Bulgariei.
P. x pedatoides Hsskn. nu a fost cunoscută din România, totuși
I. Prodan. a constatat că unele plante din Dobrogea determinate ca
P. pedata Willd. . sînt asemănătoare cu P. reda L. în ceea ce privește
forma frunzelor și aspectul tulpinii”.
Planta a fost recoltată de la Hagieni (jud. Constanța), unde crește
pe văi cu solul mai profund și umiditate sporită. Materialul se găsește în
herbarul Institutului de biologie.
Potentilla laeiniosa W. et K. var. samothracica (Deg.) Th. Wolf,
Mon. Gatt. Pot,, 358 (1908); P. samothracica Deg., in herb. (1890)?
Taxonul diferă de specie prin foliolele. bazale oblong-obovate, în
partea apicală mai lățite și rotunjite. Foliolele se îngustează treptat spre
bază (cuneiforme) și sînț dințate numai în jumătatea lor superioară,
dinții fiind mai puțin profunzi.
Caracterul prin care acest taxon se deosebește de specia-tip este
prezența perilor glandulari articulați, care se găsesc în partea supe-
rioară a tulpinii, a pedicelilor florali și a caliciului. Prin acest caracter
planta se aseamănă cu P. reda var. semilacinioșa Borb., apărținînd seriei
Glanclulosae, care de asemenea are foliolele și stipelele adînc fidate.
Planta este cunoscută din Grecia (Insulele Samothrace) și Cipru.
Recent (1966) am recoltat-o din Dobrogea, muntele Țuțuiatul (jud.
Tulcea). Materialul se găsește în herbarul Institutului de biologie.
Potentilla recta L. var. varnensis (Velen.) Th. Wolf, Mon. Gatt.
Pot., 345 (1908); P. varnensis Velen., PI. Bulg., Suppl. I, 104 (1898)
(fig., 2).
Se caracterizează prin prezența, în perioada de înflorire, a frunzelor
bazale și tulpinale inferioare care se mențin pînă cînd planta ajunge la
.fructificare. Planta crește fie izolat, fie în tufe mici cu 2—3 tulpini rezul-
tate din același colet. Unii dintre lăstari nu formează tulpini florifere,
menținîndu-se în stare vegetativă pînă spre sfârșitul ciclului evolutiv.
Tulpina este denS-foliată, frunzele au foliolele lanceolate, cu dinți'triun-
ghiulari și obtuziusculi pe toată lungimea lor.
' Planta este cunoscută din Bulgaria de la Varna (locus classicus)
și Ruse. în 1966 planta a fost recoltată de noi din Bănat, din apropierea
comunei Svinița, pe dealurile din partea estică a.acestei localități pînă
Fig. 1, -Potentilla x pedatoides Hsskn,
PcterdiUa recta L.. nrt. varnensis țN
3	TAXONI DE POTENTILLA SEMNALAȚI DIN FLORA ROMÂNIEI	15.
la fîntîna „Oiucar”. De asemenea planta mai crește în sudul țării la
Prundu (jud. Ilfov) (leg. G. Negre an) pe pantele uscate dinspre
Dunăre. Materialul se află în herbarul Institutului de biologie.
Potentilla bornmuelleri Borb. var. angustissima Borb., in Schaed.
ad A. Callier It. Taur., nr. 785 (nom. nud.); P. taurica Wilid. var. born-
muelleri f. angustissima Th. Wolf, Mon. Gatt. Pot., 382 (1908) (fig. 3).,
Plantă înaltă de 30—40 cm, ramificată în treimea superioară ca și
var. dobrogensis Prod., de care se deosebește prin tulpina și pedicelii
florali foarte subțiri. Frunzele au foliolele îngust-lanceolate și sînt canali-
culate (îndoite în lungul nervurii principale).
Florile sînt mai mici decît la var. dobrogensis Prod., iar caliciul are
laciniile liniar-triunghiulare.
Planta crește în Peninsula Balcanică (Bulgaria), nefiind cunoscută
pînă în prezent din flora României.
Analizînd materialul recoltat de V. lonescu-Țeculescu
și I. C r i s t u r e a n în 1965 (4) de la Hagieni (locul numit la Cazane)
(jud. Constanța) și regăsit de noi în 1966, am constatat că acesta cores-
punde taxonului P. bornmuelleri Borb. var. angustissima Borb.
Exemplarele recoltate din Dobrogea se găsesc în colecția Institu-
tului de biologie.
Semnalarea celor patru unități taxonomice constituie o cunoaștere
mai precisă a speciilor de Potentilla din secția Rectae și a unităților lor
infraspecifice care cresc în România. Faptul că trei taxoni sînt semna-
lați din Dobrogea, regiune geografică în care cresc cele mai multe specii
ale secției Rectae, ne îndreptățește să considerăm că acest colț al țării
noastre face parte din teritoriul de geneză al unor unități ale genului
Potentilla L.
Potentilla bornmuelleri Borb. var. angusiissima Borb.
BIBLIOGRAFIE
1.	Borza Al., Conspectus florae Romaniae regionunque affinium, Cluj, 1947 — 1949.
i 2. Gvșuleac M., Potentilla, în Flora R.P.R., București, 1954, 4.
3,	Hayek A., Prodromus florae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1927.
4.	Ionescu-Țeculesgu V.' și Cristurean I., Ocrot. nat., 1967, 11, 1.
5.	Kotov M. I., Potentilla, v Flora SSRU, Kiev, 1954, 6.
6.	Lehmann I. G. C., Revisio Potentillarum, ic.onibus illustrata, Vratislaviae et Bonnae, 1856.
7.	Nyârădy E. I., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot., Cluj, 1928, 8.
8.	Popescu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 1.
i	9. Prodan I., Potentillae novae Romaniae, Cluj, 1929.
10.	—	Bul. Acad, de înalte studii agron. Cluj, 1934, 5, 1,
11.	—	Anal. Acad. R.P.R., Seria geol., geogr., biol., șt. tehn. și agric., 1950, 3, 17.
12.	Stoianov N. i Stefanov B., Flora na Bălgaria, Sofia, 1948.
i	13. Stoianov N., Stefanov B. i Kitanov B,, Flora na Bălgaria, Sofia, 1967, ed. a IV-a.
i	14. Velenovsky J., Flora Bulgarica, Supplimentum, Pragae, 1898.
15.	Wolf Th,, Monographie der Gattung Potentilla, Stuttgart, 1908.
i	Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
cri !	Laboratorul de sistematica plantelor,
!	Primit în redacție la 1 august 1969.
CERCETĂRI FITOCENOLOGICE ASUPRA PĂDURILOR
DIN MUNȚII PLOPIȘ (I)
DE
GH. COLDEA
581.526:42 (498)
The present papei îs the first to discuss the vegetation of the Plopiș Mt. The
author makes a briei geomorphological characterization of the mountain and
presents the history of botanical investigations. The following four forest-associa-
tions are described:
1.	Quercetum peiraeae-cerris So6, 1957
2.	Querco cerris —Carpinetum Boșcaiu, Gergely et Rațiu, 1966
3.	Querco (petraeae) — Carpinetum transilvanicum Borza, 1941
4.	Slellario—Carpinetum Oberd;, 1957
These records of associations strengthen the delimitation of the so-called „Dacio-
Illyric" geobotanical district established by Al, Borza.
Munții Plopiș fac parte din Carpații Occidentali, grupa Munților
Apuseni (16). Sînt munți joși și se întind pe o suprafață de circa 750 km2,
sub forma unei culmi din sud-est, unde Crișul Repede îi separă de Munții
Pădurea Craiului și Masivul Bihariei, spre nord-vest deasupra localității
Berna (Dealul Remeț, 350 m). Spre sud-vest și nord-vest vin în contact
eu Depresiunea Vad — Borod și Depresiunea Brusturi, iar la nord, nord-
est cu Depresiunea Șimleul Silvaniei. Cel mai înalt vîrf este Măgura Beznea
(915 m). Acești munți sînt constituiți în cea mai mare parte dintr-un
complex de micașisturi și paragnaisuri, pe alocuri fiind semnalată prezența
migmatitelor metablastice (Valea Alba, Dealul Bobdan etc.), conglome-
ratelor (coasta Belită, Dealul Mohila) și calcarelor mezozoice (Dealurile
Ponor, Pinul etc.) P Solurile mai răspîndite sînt silvestre pod-
zolice gălbui, brune gălbui acide, brune acide și rendzine. Sub aspect
1	P. Ciornei, Raport Arh. Inst. geol., 1953.
ST. și CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 17 - 82 BUCUREȘTI 1970
2 — c. 4070

Tabelul nr. 1 V	~	Quercetum petraeae-cerris 806, 1957	■■■ ■	 	 ■			5	6	7	8	9	10 SE	S	SV	S	SE	S 10	25	10	20	10	25 15	20	12	12	18	15 07	08	06	06	07	, 08 K 5	-	15	20	10	- 60	80	50	65	75	60 400	400	400.	400	400	400	Md	F Quercus cerris ..	L 4,5	1	3.5 1	3.5	|	5.5 1	4.5 1	3.5 1	4-5 1	3.5	1 4.5 |	| V E (Md)	] Quercus petraea .	1 2.3	l	2.5 |	2.5	j	1.5 |	1.5 [	2.5 j • 1	*■	' Qaericon petraeae Ec(Md)	Lathyfus niger	;	t	+	+	+	+ t t + t HI Eua (Md)	Cafex montana	;	1.5	+	•	•	•	•	.11 E (Md)	Betonicd officinalis	+	+	*	•	+	' Vicia cassubica 8:+; H — Ct Ranunculus polyanthemus 10: + x.	'	Quercetalia petraeae-pubescentis Eua	Genista tinctortă	+	+	+	’	T5	T.3 J +	+ IV . Ec	Cytisus nigricans	'	■	I	'	I	Ț	)	+	.	+ HI Ct	. ffieracium bauchinii	•	*	+	-•	‘	,	_j_ jjj Ct "	Viscaria vulgaris	'	. •	+	+	Ț	,	*	.III Ct	Fragaria viridis	•	+	. +	*	^3 II <Md	lAthospermum purpureo-coeruleum	+	+	, •	•	*	“	*	+1 E (Md)	Peucedanum oreoselinum	.	+	.	•	•	-	■	*	•	j Eua ■	Verbascum nigrum	+	•	•	*	'	_|1	’ I Eua (Md)	Hgpericum perforatum	•	-	•	•	'	. te Dianthus armeriă 8 :+ ; H-Eua Hypoehoeris maculata 2 :+ ; U Ec Hgpericum montanum 6 : + ; Th-Cp Arbis hirsuta 10 : + ; Th—Md Sedum caepea 7 : +
	Tf H kî M l> ITJ □ 0 . y; -rl.O ' O O • co te	o	0 0 JJhho w 0	
	n . o 00 £ 0 0 0 W T-f T-( O T-l 0 0	
	■1-1	10 oo r* 10 0 0 0** o .-H r> O-	
	Nr.' releveuluî	' Expoziția înclinarea (grade) : înălțimea arborilor (m) . E. f.	, închegarea coronamentului	, ' Acoperirea stratului ierbos (%) ■ Acoperirea litierei (%) Suprafața analizată (m2)	,	
	F. b.	K	■ Z	7 Să	1	1	, K	1 f !


- TJ
« «
u o o u n a, S
SSuKuESMM
5	cercetări fitocenologice în pădurile din munții PLOPIȘ (I)	21
climatic aparțin provinciilor cu climat temperat (Ofbx)cu indicele de aridi-
tate 35—40 (4). Media anuală a temperaturii aerului este de 8°C, precipi-
tațiile atmosferice anuale variind între 800 și 900 mm (6). Văile versan-
tului sudic aparțin bazinului hidrografic Orișul Repede, iar cele aleversan-
/ tului nordic Barcăului (24).
/ Sub aspect floristic și îndeosebi geobotanic Munții Plopiș sînt puțin
| cunoscuți. în cîteva lucrări (8), (26), (27) găsim citate specii de plante din
localitățile : Bratca, Ciucea, Aleșd și Pădurea Neagră.
Ca urmare a cercetărilor efectuate de noi între anii 1967 și 1968
asupra pădurilor din acești munți, în lucrarea de față prezentăm analiza
cîtorva asociații lemnoase;
CLASIFICAREA ȘI DESCRIEREA ASOCIAȚIILOR LEMNOASE
I.	Qwrcetea pubescenti-petraeae Jakucs, 1960
Quercetalia petraeae-pubescentis Jakucs, 1960
Quercion petraeae Zoly. et Jakucs, 1957
1. Quercetum petraeae-cerris Soo, 1957
2.	Querco cerns — Carpinetum, Boșcaiu, Gergely et Rațiu, 1966
II. Quereo — Fagetea Br.-Bl. et Vlieg., 1937
Fagetalia silvaticae PawL, 1928
Fagio medio-europaewm Soo (1960), 1962
Subal. Carpinion betuli (Oberd., 1953) Soo, 1962
3; Querco {petraeae) — Carpinetum transilvanicum Borza, 1941
4.	Steltario — Carpinetum Oberd., 1957
1.	Quercetum petraeae-cerris Soo, 1957 (tabelul nr. 1). La baza
versanților sudici ai Munților Plopiș pînă la altitudinea de circa 550 m,
pe pante cu înclinare mică-mijlocie, sînt frecvente pădurile xero terme
de gorun și cer. Cele mai reprezentative fitocenoze de acest tip se găsesc
pe Dealurile Linul, Șesele, Ciceu, Lugaș etc. Solurile pe care vegetează
sînt brune gălbui acide, sărace în humus și substanțe minerale, cu un
accentuat grad de levigare. Dintre plantele indicatoare a acidității solului
menționăm speciile F)eschampsia fleacuosa și Leucobrium glaucum, Stratul
arborilor este dominat de Quercus cerris în codominanță cu Q. petraea.
Stratul arbustiv este bine dezvoltat, cu acoperire de 30 %. în stratul ierbos,
cu o acoperire de 15%, predomină speciile : Pod angustifolia, P. nemoralis
și Veronica cltamaedrys. Speciile de recunoaștere pentru alianță, ordin și
clasă fiind prezente în număr ridicat (45%) în compoziția floristică a
asociației, ne-au permis încadrarea cenotaxonului la clasa Quer cetea
pubescenti-petraeae preconizată de P. Jakucs pentru asociațiile de
tufărișuri și păduri xerofite sudice (12), (13). Raptul că speciile caracteris-
tice pentru ordinul Fagetalia sînt prezente în proporție de 29%, majori-
tatea ierboase, ne dovedește întrepătrunderea în stratul ierbaceu a speciilor
celor două unități cenotice în număr tot mai ridicat, pe măsură ce asociația
este localizată mai la nord (3), (7), (10), (11), (17), (19), (20), (21), (22,).
în spectrul floristic predomină elementul nordic în genere (79%jp iar în
cel biologic hemicripțofitele (68%).
22
23
Tabelai nr. 2
Querco cerris-CarpInehnii BoșcUiu, Gergely et Ratiu,1968									
		Nr. releveului	1	' - 2	3	4'	5	g	
		Expoziția	S	E	SE	E	SE	SE	
		înclinarea (grade)	15	20	5	40-	20	15	
		înălțimea arborilor (m)	18	23	.18	16	10	18	
F. b.	E; f.	închegarea coronamen- tului. Acoperirea stratului ier-	07	08	08	07	06	07	k
		hos (%)	15	15	—	20	25	25	
		Acoperirea litierei % .	75	75	90.	70	75	. 50	
		Suprafața analizată (ma)	400	400	400	400	400	400	
MM	Md	1	Quercus cerris	4.5	5.5	4.5	3.5	3.5	4.5	v
MM	Ec	Carpinus betulus	1	1.5	2.5	2.5	2.5	1.5	+ 5	V
		Qaercion petraeae							
H	Ec(Md)	Lathyrus niger	4-	4-’	+ '	4-		1.3	y
H	Eua(Md)	Serratula tindoria	4-			• +	4-'		IV
H	E(Md)	Betonica officinalis	' +	*			■ 4/		HI
H	Eua(Md)	Carex montana : ;	1,3		+				II
H	E	Viciu cassubica	•				+	+	II
		Quercetalia petraeae-pubescentis							
M	E(Md)	Prunus spinosa		4-			•		II
H	Ct	Fragaria viridis	+ '	4-					IV
H	Md	Lythosperum purpureo-							
		coerulettm	4			+	4-	4- 3	IV
H-N	Eua	Genista tindoria	1.3	1.5	+				III
TH	Ec	Dianthus armeria.	+				4-		II
H	Eua (Md)	Hyperieum perforatum	■ +		4- ■				II
H	Eua	Silene vulgaris				+	4-		II
G	Md	Limodorum abortivum..			•		4*		I
Th .	Md	Sedam cepaea		'+ -	»				I
H	Md	Carex michelii	»				4-		I
N —Ec Cytisus nigricans 1:4-; H—Eua Hypochoeris maculata 1 :+ ; H —Ec Hyperieum mon-
ianum 1 :+ ; H —Ec Euphorbia polychrqma 5 :+ ; Th —Cp Arabis hirsuta 5 : + ; H-E(Md)
Peucedanum oreoselinum 5: 4-; Th —Ec Cardaminopsis arenosa 6:4-; Th —Eua er aseum
nigrum 6:4-
Quercetea pubeseenti-pelraeae
mm ;	Ec	Sorbus torminalis	+			1.3	A	1.3	IV II
MM !	E (Md)	Quercus petraea	1.3		+3		j	4- ■'	V
M '	E (Md)	Crataegus monogyna	1.5	4"	4-	4-3	A		IV
M	E	Ligustrum vulgare	1.5		/ 4-	4-	।		III
M	Md	Viburnum lantana				4-	A	■ 4-	IV
M ;	Eua	Roșa canina	4-		4-			4	II
M	E	Pyrus pyraster	+			■ +	.1	4-	V
H	Eua	Astragalus glycyphyllos		+.	4-	.4-	+ L.	4-	V
H	Eua	Trifolium medium	+	+	4-		4“	4	IV
H	Cp	Calamitha vulgaris		4-			■ 4"		
H	Eua	Brachypodium					■1 3	' . 4.	IV
		silvaticum		4-	4"			4	IV
H	Eua	Silene viridiflora	. +	. 4-					
H	Ec	Chrysanthemum						4	HI
		corymbosum	4- -			+ ■	4^		
H	Eua/	Cynanchum vinedoxi-							
		cum				4»	1.3	4-	III
H	Md	Melittis melissophyllum				4.	+	4“	III
Jl	E	Digitalis grandiflora				4-	1.3	4“	III
H	Cp	Poa angustifolia	4-	1.3			+		ni
H	Md (Ec)	Hieracium racemosum	4” ■	4-			•	+	iii
H	Ct	Inula salicina	+				+		n
Ch	Ec	Teucrium chamaedrys	4- ■				4-		11
Ch	Eua	Genista ovata	-+ .■	2.5					11
H—Md Galium		eredum 5:4- ; H —Eua Origanum vulgare 5 :4-							
		CarpiniOn							
MM	Eua	Cerasus avium	4-			4-		+	iii
H	Eua	Carex pilosa	4.	4-	+ 3	+			IV
H	Ec	Dadylis polygama	' + '	4-		4-		+	' IV
Th	Bd	Melampyram bihariense	+			+	4"		iii
		Fagdalia (inel. Querco — Fagetea)							
MM	Ec	Tilia platyphyllos	4~			+	1.3	4-	IV
MM	E	Acer campeslre					- +	4-	II
M ■	Md	Cornus sanguinea	■ 4-				+	—1—	IV
H	Eua	Veronica chamaedrys	+	—	4-	4-	4-	4~	V
H	Ec	Galium schultesii	+	4“		4- ■	4-		IV
H	Eua	Galium vernum	■ +	+	' 4~			+ ■.	IV
H	E '	Melica uniflora	4-			2.5	4-	+ 3	IV
H	Cp	Poa nemoral is	1.5		1.5		1.3		III
G	Atl	D. Tamus communis	4-			+5		4-5	III
Ch	Ec	Euphorbia amygdaloides		4-	4"	A- ■			IU
N	Md	Clematis vitalba	+			*4“		4-	III
H	Eua	Carex pairei	+				4-	2,5	III
Th	Eua	Moehringia trinervia		4-	■ 4-	. 4-^ ■			III
H	Ec	Viola silvestris		—J™	4-		+		III
H	E	Ajuga reptans		+	+	■ +			III
H	Ec	Carex silvatica		■ 1’ 1	4~				II
H	E	Dentaria butbifera			4-	4-			II
H	Ec	Pulmonaria officinalis			4-			4	II
H	E	Mycelis muratis		' + .	4				II
H	Eua	Lathyrus vernus				+ '		4-	II
Salvia glutinosa
MM — Ec Fagus silvatica 4 : + ;M—Ec Corylus avellana 4:4-; H—Eua
H—Eua Glechoma hederacea 2:4-; H—Md Symphytum tuberosum 2 : 4- ; H —Eua Scrophularia
nOdosa 2:4-; G —Cp Hepatica nobilis 4:4-; H —Eua Mercur tal is perennis 4:-|-; H —Ec
Aconitum vulparia 4: + ; H-Eua Cardamine impatiens 4 : + ; H—Md Festuca drymeia 4:4-;
H —E Luzula luzuloides 3 :-p ; H—Cp Geum urbanum 3 :4- ; G— Eua Platanthera bifolia 4 :4- ;
G-Eua Cephalanthera damasonium 5:4- ;G—Eua Epipactis latifolia 4 :4-
însoțitoare
H H	Eua E	Euphorbia cyparissias Hieracium maculatum	+	+	4~, -F		+ \	4-	III HI
H	Cm	Prunella vulgaris	4-	-j-	4-				III
H	Eu	Rubus caesius Lysimachia nummula-		4-	4“				II
Ch	Eu	ri'um		4”	■ .4"				II
Th—Eua Alliaria officinalis 6	; H — Eu Poa compressa 2:4-; H —Eua Lapsana cammunis
2 :4- ; H —Eua Lysimachia vulgaris 2 ;4- ; Th—Eu Pimpinella saxifraga 5 :4- ; H—Ct Paten-
tata reda 5: + ; H—Md Vitis silvestris 6:4-; Th — Eu Centaurium umbelatijm i : +
Releveul 1 = Dealul Cucuri, altitudine circa 330 m, 5.VII.1968. •
Releveul 3 = Culmea Dosului, altitudine 370 m, 9.VI.1968.
Releveul 5 = Dealul Linul, altitudine circa 350 in, 5.VI.1968.
Releveul 2 = Culmea de Poiană (comuna Cuieșd), altitudine circa 350 m, 9.VI.196S.
Releveele 4 și 6 = Dealul Linul, altitudine circa 340 m, 5.VII.196 8.
i
24
Tabelul nr. 3 Querco (petraeae) — Carpinetum tranellțanicnin Borza, 1941	a	H S ;> ^ > > > h h k s
	oMiowoomo w g	© w t> ©	«+ + + ‘	4-	 ’	4-4-4-4-4-4- • • • •
	© > © ifl 00 O O © ț, t-I Ol © Ol © O Z	th+cÎ	+w	’	' '+ + + + ‘ '+ + -}-
	CO^IO©©©:©© < Hrl Ot^iOO W	-<S<	S++ • ‘+	+ .	+ • ■+ + + ‘4- -2 •
	E'^IQ©©1O©© >> Cl CM O r-t © o ■	m	 io 44"4-	44 • • • '	4~ + + '4.-1- ■ 4. ■ • * 		1
	<a > w o © o o © £ rlCHWO <1	. tj<	| S+ + + ■ ’ | ■+ ■+4-4- J ‘ 4-4-+ 4-4-4-4- ’ * ’
	LQ © 00 © O O © TK © th » g	&	-S	g y 4 4- ' 4-	Ș1 • ' ” ' ' •	4.4.4.4- 4.4- 4- • • *4-
	Tf M W O SO lO o o w (N © vH © © C/3	Tf	in . in , , , ” ci oi	4* 4~ + 4- 4* 4-4-
	C0 „010 0000 » H O M o o	ci 4"	'th	'	‘4-4-4-4-4-4-4-‘n4'
	' cm> io co co in io o a ©^Ș	S '2	 4-	' 4-4-+ 4-4-4-4- • ‘
	H r 1 O IO 00 1O o o w CM t-i © rH © © W	£4- ’ -4- *	2	 4-	-4++ + +. ’4- ’
	Nr. releveuîui	■ Expoziția înclinarea (grade) înălțimea arborilor (m) închegarea coronamentului Acoperirea stratului ierbos (%) Acoperirea litierei (%) Suprafața analizată (m2)	S ■2 »	■	42	’ s l e	3 S , B i.5 h E o § S 8	cjSs^e’S' ' -2 £	fe § ’B g ■“ S K •e'sik B-s	E	E $ S 5 § a § g	S s & & 5	2 s 5 § 0 s & © .2 c ^•siSsi -ălglsi- §& C, § U >2 Ju 0	°> ® u țj r; -2	s B S51? S '- l, î; 3 3 14 05 h Q	k, h q ttj Q< Q ’nj q (4
	E. f.	S	U	' ■	T3 " '■■	C5 CU CB rt	ffl	_, _ _	CB	0 Oi CU ■0 P S 3 3 0	.' ^2 s "	000.30 0	33	3 ■ MaaMpq&J-- -WS<S<Q	KW wKMWKMMBM
	&	XI ggE^eK KMdâoM ggeKâMMKMKK
4 4-4-4-4- ‘+ ‘+2 + + ■ 4- ’ ’ *4- '2 ’ + ■’
4 ’ ’ 4"	■ ' + + + 4" 4 '+ + +'+*
a
£
” in -k-
Tj C Ș	U	5
TJ -O.	TO T5 Țț S	S-M ,	W	S.
S	S '■«	—3	«	rt «
2 wy o.fl a o og +;	,P2 £.'-'	5 s p
w w w S a a-w kwuwwS<kw^wwwk w.w
g *3
gg g gg-gg gffiK K M EW wK$ o m M KI! e
a s
1 a;
a i
ileveul 8 Dealul Țlcleu, satul Cetea, altitudine 370 m, 1.VII.1968.
deveul 10 ~ Culmea Piciorul Calului, comuna Cuieșd, altitudinea circa 380 m, 10.VI.1968.

; 11	/ GH. COLDEA	27
i Spectrul floristic : Eua — 32%; E « 21,3%; Ec — 18%; Md ~
-	;11,7% ; Cp — 8,6%; Ct — 6,2% ; Bd — 2,2%.
Spectrul biologic : MM = 6,3% ; M — 7,4% ; N = 2,2% ; H — 68%;
Th = 8,6% ; Ch = 3,2% ; G - 3,2% ; E - 1,1%.
2.	Querco cerris — Carpinetum Boșcaiu, Gergely et Bațiu, 1966
(tabelul nr. 2). Amestecurile de cer cu carpen identificate în vecinătatea
asociației Quercetum petraeae-cerris populează piciorul pantelor sudice și
estice, precum și albia uscată a torentelor bogate în material aluvionar.
Se dezvoltă pe soluri brune acide cu humus de tip mull. La arboretele
! mature se observă un echilibru structural consolidat între specia domi-
: nantă Quercus cerris și cea co dominantă Carpinus betulus. De asemenea
regenerarea naturală a celor două specii edificatoare se face în condiții
; bune. Stratul ierbos, cu o acoperire generală pînă la 25%, imprimă un
; caracter sudic asociației prin speciile: Jythospermum purpureo-coeruleum,
lAmodorum abortivum, Sedum cepaea, Carex michelii, Tamus cammunis.
Numărul speciilor de recunoaștere pentru alianță, ordin și clasă (Quercetea
; pubescenii-petraeae), în proporție de 47 %, față de circa 35 % pentru ordinul
■ Fagetalia, ne-a determinat să încadrăm asociația deosebit față de autorii
ei (3). în compoziția spectrului floristic, elementul sudic este prezent în
proporție de 14%. Consistența arboretelor este de 0,7—0,8. Litiera are
ș o răspîndire neuniformă pînă la 90%.
Spectrul floristic : Eua = 34,4% ; Ec = 19,6% ; E — 20,6% ;
:	.	Md = 13,7%; Cp = 5,9%; Ct - 2,9%; Bd =
1%; At — 1% ; Cm 1%.
Spectrul biologic : MM — 7,9% ; M = 7,8% ; N — 1,9% ; H — ’
:	62,8%; Th = 9,8% ; Ch = 3,9%; G = 5,9%.
|	3. Querco (petraeae) — Carpinetum transilvanicum Borza, 1941
j (tabelul nr. 3). Pe versanții sud-estici (Dealurile Osoiu, Iepure, Țicleu)
p și nord-vestice (Dealurile Viilor, Iepure etc.) gorunul și carpenul formează
asociații stabile, cu o compoziție floristică caracteristică și bogată în specii
< de recunoaștere (5), (18), (25), (28). Se dezvoltă pe soluri brune gălbui
j acide cu un conținut scăzut în humus. Speciile lemnoase edificatoare-
* dominante, care formează stratul arborilor, sînt Carpinus betulus și Quercus
■ petraeae, însoțite uneori de Fagus silvatica, Tillia platyphyUos, Acer cam-
■ pestre și Quercus cerris. Stratul arbustiv, cu o acoperire pînă la 20 %, este
alcătuit din Crataegus monogyna, Cornus. sanguinea, Sorbus torminalis,
j Ligustrum vulgare etc. în stratul ierbos predomină speciile Carex pilosa,
; Festuca drymeia, Poa nemoralis, M etica uni fior a, Aposeris foetida, Fudula
■ luzuloides. Alături de caracteristicile pentru alianță, ordin și clasă sînt
j prezente și speciile de recunoaștere pentru ordinul Quercetalia pubescentis
i (18,7%). Acest fapt relevă caracterul slab termofil al asociației (1), (2),
î (5), (9), (10), (13), (14), (23). Consistența acestor păduri este de 0,7—0,8.
în spectrul floristic predomină elementul nordic în genere (83%) cu cel
j cura si atic (36,4%), iar în spectrul biologic hemicriptofitele (59,4%) șl
! geofițele (12,5 %).
î Spectrul floristic : Eua = 36,4% ; E — 24% ; Ec = 16,7% ; Md —
;	9,4% ; Cp - 6,2% ; Atl ~ 3,2% ; Cm = 2,1%;
J	Ot = l%; D = 1%.
[ . . ‘ .
gtellario—Carpinetum Oteit., 1957
>5! ■	■ ci a a
K
&&I


£ Q
H B K a w


«	« _, g &
uău wc§mmw
^ep£KSE
+

»tâ
a a
g
■fe £
-» a
ă*
O w
a
c
«n a
2 » §
5 H J
E
a
8
Ș g
8
a
£
« V a
a
a
«u
3
%
K»
T3
§
a
"** M
? e
•a o
CU "ți
■S <â
w a*
S Q ■
I M
I- ■
..O
a
h a
K X
a
2l — w
a 2 - « a
£ a E <a13
Sg 5 S
a
a E «|S	*3 g
8 3 P S £ § J? fi S’^ ‘3
ru = 1 iii ții । ?<=
Q..C ? C3EEK§'fe«^fe1§8
i JUâ S * 3	£ â 5.^ 3 â * > 8 * «
’B g
a a
<u
a a
a «a
<« ««
Cu 3
w
3
b>
v •«<
’S
<5 §
** "
«fi
sa u»«§2
a- 8 & 2 ~ Aa
B 3 0 C 2
OsS -a Ss’S
S o Mj 8
TJ T3	2	- m ot
tlh2Bo«2â^M^â^â
<S
•§ B
31 S
5 «
3 A
:s
§ g
Uqj
S Ck
1018328®®°°®®®®®®'®®°®®^^
15	CERCETĂRI FITOCENOLOGICE IN PĂDURILE DIN MUNJT1 PLOPIȘ (I)	31
. Spectrul biologic : MM = 8,3 % j M 8,3 %; H « 59,4%; G
12,5% ; Oh = 6,3% ; N = 3,1%; Th «2,1%,
4.	Stellario — Carpinetum Oberd., 1957 (tabelul nr. 4). Carpinetele.
pure (3), (15), (17), (18) se dezvoltă pe soluri brune gălbui acide, ocupînd
porțiuni restrînse pe valea BăchițilOr situate de-a lungul vîlcelelor, precum
și pe terasele joase și mijlocii de pe pantele dealurilor (Dealurile Iepure^
CÎTstei și Arbur). Aceste stațiuni au un microclimat aparte, caracterizat
prin prezența continuă a unor curenți reci de aer, care defavorizează,
dezvoltarea altor esențe lemnoase. Carpenul, fiind o specie cti limitele de-
toleranță ecologică mai mari, populează și astfel de stațiuni. Arborii au
o înălțime medie de 15—16 m și o consistență de 0,7—0,8. Specia domi-
nantă este Carpinus betulus, pe alocuri însoțită de Acer campestre, Quercus
petraea, Pagiis silvatiea. Stratul arbustiv este slab dezvoltat, constituit
din exemplare solitare de Crataeaus monogyna, Corylus aveUana, Ligus-
trum vulgare, Pyrus py raster etc. In stratul ierbos menționăm specia dife-
rențială Stellaria holostea, alături de caro predomină Carete pilosa, C. silva-
tica, Canicula europaea, Galeobdoion luteum, Pulmonaria officinalis, Asa-
rum europaeum. Speciile de recunoaștere pentru ordin și clasă reprezintă
65% din totalul lor, majoritatea fiind ierboase. în spectrul floristic predo-
mină net elementul nordic (84%), iar în spectrul biologic hemicriptofițele.
(62,3%) și geofitele (11,9%).
Spectrul floristic : Eua « 34,6% ; E « 20,8% ; Ec = 17,8% ; Cp =
10,9% ; Md «7% i Cm 3,9% ; Atl -
2,9%; D =1%; Ct -1%.
Spectrul biologic: MM « 7,9%; M « 5,9%; H « 62,3% ; Ct =
11,9%; Th-5%; Ch-4%; N«2%;
Adv = 1 %.
într-o lucrare viitoare vom continua analiza altor asociații lemnoase
identificate în acest masiv.
BIBLIOGRAFIE
1.	Borza Al., Bul. Grad. bot. Cluj, 1941, 21.
2.	— Flora și vegetația văii Sebeșului, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959.
3,	Boșcaiu N., Gergely I., Couoreanu V., Rațiu O, și Micle F., Contribuții botanice, Cluj,.
1966, 1, 167.
4.	Gernescu N., Facieurs de climat et zones de sol en Roumanie, București, 1934.
5.	Ciurchea M., Contribuții botanice, Cluj, 1966, 2.
6.	+	# Clima Republicii Socialiste România, 1966, 2.
7.	CsOros Șt. și Pop I., Contribuții botanice, Cluj, 1965.
8.	Freyn J., Math. Term. tud. Kozl., 1877, 13.
9.	Gergely L, Contribuții botanice, Cluj, 1962.
10.	— Contribuții botanice, Cluj, 1968.
11,	Ghișa E. et Kovacs A., Acta Bot. Hort. Buc., 1961 — 1963, 2.
12.	Jakucs P., Die phytozănologischen Verhăltnisse der Flaumeichen-Buschwălder Siidostmiltel-
europas, Budapesta, 1961,
13.	Jakucs P. u. Jurko A., Biologia, 1967, 22, 5.
14.	Raptalan-CsUros M., Contribuții botanice, Cluj, 1962.
15.	Lohmeyer W., Schriftenreihe fur Vegetation, Godesberg, 1967, 2.
16.	Mihăilescu V., Carpații sud~estici, București, 1963.
17.	Neuhâusl R. și Neuhăuslov-Novatna L., Contribuții botanice, Cluj, 1967,
32	;	..... .. . gh. cordea. .________. ...	.	:	.ie
18.	Oberdorfer E., SUddeutsche Pflanz^ngesellschaften, .Jena, 1957.	..
19.	Păun M./Bul. șt. Inst. agron., „T. Vladimirescu” Craiova, 1965, 7."
20.	Pop I. și Hodișan I., St. și 'cerc. biol. (Cluj}, 195$, 2.
.21.	— Contribuții botanice, Cluj, 1964.
22.	Pop I., Contribuții botanice, Cluj, 1967. * ,	. ,	. - .
23.	Sanda V. și Brezeanu A., Șt. și cerc. biol.,. Șeriu botapică, 1966, 18, 3,	.
.24. Savu Al., Comunicări de geografie, SSNGri 1965, 8,
25.	Scamoni A., Einfiihrung in die prăklische Vegetationskuiide. Jenă, 1963. ’
26.	Simonkai L., Math. Term. tud. KOzl, 1879, 16.	’
27.	.	. Nagyvaradnak & videknek niivenyvilagq, Budapesta, 1890.	. L /
î28. So6 R., Die regionalen Fagionverbănde and -gesellschaften Siidosțeuropas, budapesta,
1964< ••	■’	L. ■■
• Centrul de cercetări biologice Cluj, 1
Sectorul de geobolanicâ.
Primit in redacție la 3 martie 1969t
; CERCETĂRI ECOFIZIOLOGICE COMPARATIVE LA UNELE
Ș SPECII LEMNOASE DIN PĂDURILE DE LA SINAIA*
■	DE
i '
1	C. BÎND1U
I	581.526.42 (496)
i	On presente Ies resulțats concernant la transpțration, I’eau contenue par Ies
i , feuilles, les glucides, le pH et la pression osmotique chez le hetre, l'epicea, Ie
i	sapin et le mel&ze. Les espeees poussent dans des conditions Ccologiques opti-
j	males, c’est pourquoi Ies proces sus 6tudiăs ont eu un developpement normal.'
ț	'
Pentru a pune în evidență caracteristicile esențiale ale fitocenozelor,
în cercetările ecologice complexe se acordă o importanță tot mai mare
proceselor fiziologice strîns. legate de variația factorilor de mediu. Mai
L accesibilă cercetărilor în cîmp și totodată avînd o importanță deosebită
! pentru cunoașterea nevoii de apă a plantelor este-transpirația. Acestui
[ proces i s-a atribuit în cercetările de la Sinaia o importanță sporită. în
f paralel s-au mai studiat variația conținutului de apă din frunze și lujeri,
i precum și pH-ul, presiunea osmotică și proporția de zaharuri (refractome-
f dric) din sucul celular.
.[ Cercetările s-au efectuat la speciile brad, fag, molid și larice, în
[ 4 tipuri de stațiuni diferite : versant slab înclinat cu expoziție estică,
i solul brun de pădure eubazic, cu vegetație de brad și fag; versant slab
j pînă la mediu înclinat, solul brun mezobazîc de pădure, cu vegetație de
1 brad; versant slab înclinat cu expoziție vestică, solul brun de pădure
humifer, cu vegetație de molid și larice; versant puternic înclinat cu
expoziție sudică, solul rendzină brună profundă, cu vegetație de larice
■cu molid. Altitudinea acestor stațiuni variază între 920 și 1380 m, cuprin-
zînd zona brădetelor, brădet o-făgetelor și molidișurilor.
REZULTATELE CERCETĂRILOR
Ț Transpirația. Cercetările s-au efectuat prin metoda cîntăririi
rapide a lujerilor detașați (Huber-Ivanov).
* Temă în cadrul Programului Biologic Internațional.
OT. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ, T. 22 NR. 1 P. 33-41 BUCUREȘTI 1970
3-0. 4070
Fig. 1. — Variația intensității medii orare sezonale a transpirag-
ției, pe stațiuni. La, larice; Fa, fag; Br, brad; Mo, molid.
Fig. 2. — Intensitatea medie diurnă a transpirației, în perioada
de vegetație a anului 1968.
;	3	CERCETĂRI ECOFIZIOLOGICE IN PĂDURILE DE LA SINAIA	35 .
1; ■
f între speciile luate în. studiu s-au observat mari diferențe, din
( punctul de vedere al ritmului diurn. Astfel, la larice și fag au apărut
două maxime ale intensității de transpirație, separate de un minim în
( orele de prînz, în timp ce la molid și brad a apărut un singur maxim,
; între orele 11 și 15. Au rezultat și deosebiri importante de intensitate a
= transpirației, valorile cele mai mari înregistrîndu-se la larice (98—250 mg
. g-1 . oră"1), apoi la fag și molid (fig. 1). Valori în general mai’mici a
■ prezentat bradul (25—145 mg ■ g“x • oră-1).
, în ceea ce privește variația sezonală a transpirației, cercetările au
arătat la toate speciile că valorile maxime au apărut la începutul perioadei
( de vegetație (mai—iunie) . (fig. 2). După 15.VI, intensitatea procesului
’ studiat a rămas la un nivel constant, ba chiar la unele specii (brad, molid)
’ a apărut o oarecare tendință de urcare spre toamnă. Această relativă
i stabilitate a transpirației din partea doua a verii nu se corelează cu curbele
de variație a principalilor factori ecologici măsurați: umiditatea solului,
i temperatura aerului, evapotranspirația potențială și vîntul.
ț Dacă luăm în considerare umiditatea solului, factor de importanță
; majoră pentru transpirație, se constată o bună aprovizionare cu apă a
\ acestuia în toată perioada de vegetație, perioadele de minim hidric mai
1 accentuat practic lipsind (fig. 3). De aici rezultă că procesul de transpirație
î cercetat nu a fost prea mult influențat de umiditatea din sol, aceasta
• neconstituind, în condițiile de la Sinaia, factorul ecologic minim.
Influență ceva mai mare a avut temperatura aerului. Deși maximul
; de temperatură a fost în iulie, perioadă în care după cum s-a văzut transpi-
! rația nu prezintă o variație corespunzătoare, s-a observat că în stațiunea
* cu cele mai mari temperaturi (Șețu) s-au obținut valorile de transpirație
! cele mai mari (molid, larice), în schimb, în sțațiunea cu cele mai scăzute
: temperaturi (Poiana Stînii), transpirația a fost mai puțin intensă, atît la
j molid cît și la larice (fig. 4).
Un mers asemănător cu temperatura l-a avut și evaporația, respec-
? tiv, evapotranspirația potențială (măsurată prin metoda rondelei de suga-
; țivă). Fiind un element climatic sintetic, de data aceasta corelația dintre
Ș evaporație și transpirație observată anterior iese mai clar în evidență.
( într-adevăr, în stațiunea cu evaporație potențială mare (Șețu), transpi-
î rația a fost mult mai intensă decît în cele cu evaporație mică. La rezultate
: asemănătoare conduce și cercetarea variației raportului transpirație/
i evaporație (fig. 5). Totuși, ca și în cazul temperaturii, evoluția anotimpuală
£ a procesului nu arată o creștere corespunzătoare a transpirației în partea
ș a doua a verii, cînd în toate stațiunile evaporația a prezentat un maxim
j (tabelul nr. 1).
| , în ceea ce privește vîntul, influența acestuia a fost asemănătoare
ii cu cea constatată la evaporație, acești doi factori fiind strîns corelați
(între ei. Din cercetări a mai rezultat că pragul minim de viteză a vîntului
'^deasupra căruia transpirația este puternic influențată este de 0,3 m/s.
ș Această influență se exercită cu eficacitate maximă și în mod constant
r pînă la. viteza de 0,8 m/s, după care începe să scadă. Singura stațiune
Ș în care s-au efectuat cercetări la viteze ale vîntului cuprinse între 0,3 și
j 0,8 m/s a fost Poiana Stînii (fig. 6).
5	CERCETĂRI ECOFIZIOLOGICE IN PĂDURILE DE LA SINAIA	37
36
în rezumat se poate conchide că, deși între mărimea unor factori
ca: temperatură, evaporație potențială, vînt, pe de o parte, și intensi-
tatea transpirației, pe de altă parte, s-au observat raporturi de interde-
pendență, nu se poate atribui nici unuia dintre aceștia un rol preponde-
^9/9 w
U+- ■-----------i-~—4——I--------1- — -I——L——4	---- ■ .
0	0.2	0,9	0.6	0,8	1.0
Viteza Untului
Fig, 6. — Relația dintre evaporația potențială (ETP) și viteza vîntului, în
■ ■ ■ condițiile de la Sinaia.
rent. Aceasta întrucît variația anotimpuală a procesului cercetat prezintă
parecare independență față de variația factorilor luați in cercetare. De
aici rezulta că domeniul de variație a acestora nu a depășit limitele nor-
male pentru desfășurarea neîngrădită a transpirației și că nici uhul dintre
38
C. BÎNDIU
CERCETĂRI ECOFIZIOLOGICE IN PĂDURILE DE LA SINAIA
Tabelai nr, 1
Variufla raportului trauspirație/evaporație potențială <Tr/E) iu lunile de vară ale anulai 1968
Nr. crt.	Specia	Stațiunea	Raportul Tr/E .				Evaporația potențială medie diurnă estivală mg * * g“x ■ oră-1	Transpirația medie diurnă estivală mg-g-1* oră”1
			V	VI	VII	media		
1	fag	Piatra Arsă	0,32	0,26	0,18	0,25	520	110
2	brad '	Piatra Arsă Cumpătul media	0,20 0,22 0,21	0,14 0,20 0,17	0,11 0,10 0,11	0,15 0,17 0,16	520 405 487	60 45 53
	molid	Șețu Poiana Stlnii media	0,22 0,16 0,19	0,16 0,12 0,14	0,14 0,06 0,10	0,17 0,11 0,14	585 630 607	90 36 63
3 4	larice	Cumpătul Șețu Poiana Stînii media	0,40 0,42 0,47 6,43	0,34 0,‘35 0,31 0,33	0,25 0,30 0,16 0,18	0,33 0,36 0,31 0,33	405 585 630 540	115 190 146 150
Tabelul nr. 2
La aceeași specie, între intensitatea de transpirație și conținutul
de apă din organele verzi se poate stabili o corelație liniară directă. Aceasta
confirmă cele cunoscute din literatură, și anume că transpirația depinde
Fig. 7. — Variația sezonală a
cantității de apă din frunze,
în două stațiuni din Masivul
Bucegi.
Conținutul media de apă din lujeri șl frunze, tu procente din greutatea totală
Nr. crt.	Stațiunea	Brad		Molid		Larice		Fag	
		ace	lujeri	ace	lujeri	ace	J lujeri	îrunze	lujeri
1	Piatra Arsă — versant es- tic. Sol brun de pădure podzolit	63,2	54,4					66,2	50,5
2	Cumpătul — versant vestic. Sol brun de pădure pseu- dogleizat	54,4	51,0		.			61,1	49,2			—
3	Șețu — versant vestic. Sol brun de pădure humifer, lessivat			64,6	47,3	74,5	46,9	—		
4	Poiana Stînii — versant sudic. Sol rendzină bru- nificată	—.		66,0	55,2	74,4	47,0	——	— ‘
ei nu a scăzut pînă la valoarea minimă critică. Procesul de transpirație
a putut decurge astfel normal, potrivit caracteristicilor esențiale ale speciilor
luate în studiu.
2.	Conținutul de apă al lujerilor și frunzelor (tabelul nr. 2). între
speciile luate în cercetare deosebirile observate sînt mari. Astfel, specia
cu cea mai mare umiditate din frunze a fost laricele (74—77%)» fiind
urmat de brad (53-73%), molid și fag (64-69%) (fig. 7 și 8). în lujeri,
procentul de umiditate este mai mic cu 3—16, depinzînd printre altele
și de gradul de porozitate a lemnului (maxim la larice, minim la brad).
în mare măsură de gradul de hidratare, respectiv, de tensiunea umidității
din organele transpirante (4). Întrueît, această proprietate este strîns
legată de natura speciei, conținutul de apă variază mai puțin cu condițiile
staționate existente.
3.	Procentul de zaharuri din sucul celular. Cercetările au fost efec-
tuate după metoda refractometrică (7), materialul de studiu fiind frunzele
folosite și în cercetările anterioare.
Din comparația valorilor rezultă că rășinoasele conțin o cantitate
de zaharuri mai mare decît fagul (11,0—21,4%, față de 9,6—14,8%), dintre
acestea pe primul loc situîndu-se molidul (tabelul nr. 3) . Cercetările au arătat
o creștere a valorilor din primăvară spre toamnă, indiferent de specie
40
C. BlNDIU
9	CERCETĂRI ECOFIZIOLOGICE ÎN PĂDURILE DE LA SINAIA	41
sau de stațiune. De remarcat câ la speciile cu mare cantitate de apă în
organele foliare, conținutul de zaharuri a fost mai mic, în timp ce la cele
cu apă puțină, conținutul a fost mare (de exemplu laricele, comparativ
cu molidul).
Tabelul nr. 3
Unele proprietăți ale sacului celular din frunze, pe specii
			. Specia și stațiunea				
Nr. crt.			fag	: brad	molid	larice	
	Factorul cercetat	Perioada din an	Piatra Arsă 910 m. alt	Piatra Arsă 910 m alt.	Poiana Stînii 1380 m alt.	Poiana Stînii 1380 - m alt.	Cumpătul 900 m alt.
. 1	conținutul în zaharuri (refrac- • toinetric) (%)	începutul verii 15 —17.VI mijlocul verii 8 —10.VII	9,6 12,3	12.1 15,-9	11,0 16,1	11,3 14,5	11,8
		începutul toam- nei 24.IX-10.X	14,8	19,5	■ 21,4	18,3	15,4
2	reacția (unităti ' pH)	începutul toam- nei 24. IX-10.X	6,10	4,45	4,26	4,55	4,62
3	presiunea osmo- tică (atm)	începutul toam- nei 24. IX-10.X	22,76	28,98	31,42	—	—
4.	Reacția sucului celular (pH). Cercetările, efectuate prin metoda
potențiometrică, au pus în evidență existența unor deosebiri mari între
rășinoase și fag (pH = 4,45—4,62, față de 6,10). între valoarea pH-ului
și conținutul de zaharuri relația este inversă. La speciile cu pH scăzut
s-a găsit conținut mare de zaharuri (de exemplu la molid), în timp ce la
cele cu pH ridicat acesta a fost mic (de exemplu la fag) (tabelul nr. 3).
Probabil că aceasta se datorește, după cîte se cunosc din literatură (2),
(6), unei cantități mai mari de aminoaeizi, care se află la1 unele specii
mâi bogate în zaharuri. De remarcat că speciile cu pH scăzut preferă solu-
rile mai acide (de exemplu molidul) spre deosebire de cele cu pH mai
ridicat, care preferă solurile mai puțin acide (de exemplu fagul) (5).
5.	Presiunea osmotică a sucului celular. Cercetările efectuate prin
metoda crioscopică (7) au arătat că specia cu cea mai mare presiune
a sucului celular este molidul (31,42 atm). La fag, s-a determinat presiunea
osmotică cea mai scăzută, comparativ cu restul speciilor (22,76 atm).
Se observă corelația directă dintre mărimea presiunii osmotice și conți-
nutul de zaharuri,’ ceea ce era de așteptat, dat fiind rolul zaharurilor în
menținerea unei presiuni celulare interne ridicate.
★
Din cercetarea întregului material prezentat, rezultă că anumite
proprietăți ale speciilor luate în studiu se mențin aproape neschimbate,
indiferent de variația condițiilor staționate, fiind mai strîns legate de
natura speciei, în timp ce altele se schimbă mai mult. Mai stabile din
acest punct de vedere s-au dovedit a fi pH-ul, presiunea osmotică și conți-
nutul de zaharuri al sucului celular. Mai puțin stabile dar, în condițiile
de la Sinaia, totuși, strîns legate de caracterul speciei au fost conținutul,
de apă din organele foliare și procesul de transpirație. în acest din urmă,
caz, relativa independență față de variația unor factori importanți pentru,
vegetație care a fost constatată s-ar putea explica prin faptul că nici,
unul dintre aceștia nu a scăzut pînă sub valoarea necesară unei bune desfă-
șurări a proceselor cercetate. Valorile acestora s-au menținut astfel tot
timpul în limita domeniilor ecologice ale speciilor respective. în condițiile
de la Sinaia se constată o bună separare în spațiu a acestor domenii, date
fiind etaj ar ea vegetației și poziția diferențiată a fiecărei specii pe scara
altitudinală.
Cercetările în asemenea condiții (de bună aprovizionare cu factori
ecologici) prezintă avantajul de a pune mai ușor în evidență tot ce are
mai esențial, mai particular, fiecare specie.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bîndiu C., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 10, 1, 61 — 74.
2.	Devlin R. M., Plant Plujsiology, Reinhold Publ. Corp., New York, 1966, 352.
3.	Gardner W. R., Ann. Rev. Plant PhysioL, 1965, 1G, 323 — 342.
4.	Parceveaux de S., Transpiration vegetale et production de matiere seche. Essai ddnterpre-
tation en fonction des facteurs du milieu. L’eau et la production vegetale, Inst. Nat.,
Recii. Agr., Paris, 1964, 63 — 150.
5.	Perrin H., Sylviculiure. Bases seientifigues de la Sylmculture, Ecole nat. des Eaux. et For.,.
Nancy, 1952, I, 400.
6.	Pop E., SălAgeanu N., Paterei Șt. și Chirilei H., Manual de fiziologia plantelor, Edit..
didactică și pedagogică, București, 1960, II, 765.
7.	Steubing L., PflanzenSkologisches Praktikum, Paul Parey, Berlin — Hamburg, 1965, 262^
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Sectorul de geobolanică. .
Primit în redacție la 18 martie 1969.
ACUMULAREA BOȘULUI NEUTRU ÎN COTILEDOANELE
EPIGEE DE FLOAREA-SOARELUI (BELIANTEGS AN-
NUUS) ȘI DE FASOLE (PHASEOLUS VULGARIS)
DE
DORINA CACHIȚĂ-COSMA
578.65:581.48
The author determined the amount of neutral red absorped by persistent cotyle-
dons of sunflowers and by the deciduous cotyledons of beans. Experiment»
proved that there are differences between the two types of cotyledons. In
both cases, however, in the first phase of germination (third and fourth days)
the absorption of cotyledons is higher than that of roots (60 — 80%). o
Plantula crește și se dezvoltă pe baza substanțelor acumulate și
depozitate în parenchimul de rezervă al cotiiedoanelor, ca rezultat al
interdependenței și conlucrării dintre acestea și restul organelor embrio-
nare. Deci, cotiledoanele sînt organele care oferă embrionului elementele
și substanțele organice, plastice și energetice.
Pentru îmbogățirea cunoștințelor privind fiziologia cotiiedoanelor
(1), (2), (7), (9), (10), (11), (12), (13), (14), (20), (21), preoum și a procesului
de absorbție de la nivelul acestora (2), (3), (4), (8), (15), (16), (17), (18),
ne-am propus să urmărim evoluția absorbției roșului neutru în cotiledoa-
nele de floarea-soarelui (Ilelianthus annuus) și de fasole (Phaseolus vulg ar îs) r
în fazele incipiente ale germinației semințelor și în stadiul de plantula.
Semințele lor sînt exalbuminate. Embrionul are două cotiledoane
mari, încărcate cu substanțe de rezervă. Natura materiilor nutritive
depuse în țesuturile acestora diferă, și anume : cele de floarea-soarelui
sînt deosebit de bogate în lipide, iar cele de fasole au ca constituenți
principali amidonul și proteinele.
Ambele specii au cotiledoane de tip epigeu, dar cele de floarea-
soarelui se transformă în frunze cotiledonare, în timp ce cele de fasole
(la finele procesului de germinare) se zbîrcesc și cad.
în afară de numeroasele deosebiri care rezidă în particularitățile
individuale sau specifice, trebuie să subliniem și îndepărtarea filogenetică
a celor două specii (familia Compositae și, respectiv, Leguminosae).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 43-53 BUCUREȘTI 1670 •
44
DORINA CACHIȚA-COSMA	2
METODA DE LUCRU
Metoda de lucru a constat în analizarea periodică a cantității de roșu neutru absorbită
.in organe în tot cursul germinației semințelor, precum și în faza de nutriție autotrofă a.
plantulelor.
în scopul obținerii materialului vegetal necesar experimentării, semințele au fost puse
la germinat în vase Linhard, în condițiile laboratorului, la temperatura de 22 —24°C. Din
timp în timp se împrospăta substratul de germinare și se umecta cu apă, după necesitate.
Pentru urmărirea evoluției procesului de absorbție s-au ales următoarele „vîrste”
de la punerea semințelor la încolțit: floarea-soarelui — 6, 12, 18, 24, 36, 48 de bre, iar apoi
din 24 în 24 de ore, pînă Ia 168 de ore;, fasole — 8,12, 24, 30,48,64,72 de ore și apoi, ca_
și la specia precedentă, pînă la vîrsta de 216 ore.
Tehnica de lucru a fost descrisă în alte lucrări ale noastre (15), (16). Precizăm că am
experimentat pe cîte 100 de planțule pentru fiecare oră de analiză în parte. Datele rezultate
în urma prelucrării matematice sînt prezentate în grafice și tabele sub forma absorbției totale-
(mg/2 ore/o plantă), absorbției specifice (mg/g substanță uscată/2 ore/o plantă), a indicelui
zilnic al absorbției, precum și a ritmului general al acesteia (4).
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR
La floarea-soatelui (Helianthus annuus)
în cazul experiențelor efectuate la plantuleîe de floarea-soarelui
s-a determinat cantitatea de colorant vital reținută în rădăcină, hipo-
cotil și în cotiledoane, iar prin însumarea acestora.s-a obținut absorbția
realizată la nivelul întregii planțule. în exprimarea procentuală a rezul-
tatelor s-a considerat ca 100% absorbția, colorantului pe întregul individ,
iar în raport cu acesta s-a calculat absorbția pentru fiecare organ în parte.
a.	Absorbția totală a roșului neutru în organe (fig. 1 și .2). Urmă-
rirea curbei absorbției totale în cotiledoane ilustrează un aspect asemă-
nător cu cel observat la speciile de plante cercetate pînă acum, și anume :
pînă în ziua a 3-a de germinație cotiledoanele absorb cea mai mare canti-
tate de colorant, Raportînd aceste rezultate la cantitatea de roșu neutru
reținută de întreaga' plantulă, aportul cotiiedoanelor reprezintă circa
92% și se menține ridicat pînă la 72 de ore. în același timp, absorbția
radiculară nu depășește 15% (fig. 2).
Deci, în primele 80 de ore de la punerea semințelor la germinat^
absorbția cotiledonară este predominantă. Abia după aceea curba care
reprezintă absorbția radiculară intersectează și depășește curba ce redă
absorbția efectuată la nivelul cotiiedoanelor. O. S. Bngel (5) a observat
modificări importante în metabolismul cotiiedoanelor după 78 de ore
de germinație. Autorul constată la cotiledoanele de floarea-soarelui o
consumare a tuturor oligozaharidelor depuse în parenchimul acestora.
Spre sfîrșitul germinației, ritmul general al absorbției scade foarte
mult la cotiledoanele de floarea-soarelui (de la 1,32, la 48 de ore, la 0,36,
la 168 de ore) (tabelul nr. 1). Acest fenomen poate fi observat și în cazul
urmăririi variației indicelui zilnic al absorbției (tabelul nr. 1).
dțjqjosqy • -	“ x Qr
5	ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU 1N COTILEDOANELE EPIGEE	47
Cantitatea de roșu neutru fixată în hipocotil, organ neabsorbant,,
este aproape constantă, și anume în jur de 5% (fig. 2).
b.	Absorbția specifică a roșului neutru în organe (fig. 3 și 4). Prin
raportarea absorbției totale la greutatea uscată a organelor analizate
se obține absorbția specifică.
Tabelul nr. 1
Ritmul absorbției totale a roșului neutru iu organele plantulei de noarea*soarelul (Helianthus annms)
Ore de analiză	Indicele zilnic al absorbției		Ore de analiză	Ritmul general al absorbției	
	cotiledoane	rădăcină		cotiledoane	| rădăcina
6	1,27	1,60	6	—*	■——
24	1,03	4,90	12	1,19	— .
48	0,70	1,60	18	0,94	1,28
72 '	0,90	1,70	24	1,28	' 1,69
96	0,98'	2,80	36	1,16	5,00
120 '	0,64	1,70	48	1,32	8,56
144	0,65	' 1,80	■ 72	0,93	18,00
168 >			. 96	0,84	" 30,50
			120	0,85	88,00
			144	. 0,55	151,00
			168	0,36	272,00
Din graficul prezentat în figura 3 putem remarca faptul că valorile
înregistrate în cazul absorbției radiculare sînt mai ridicate decît la cele-
lalte organe. în această formă de exprimare a absorbției, cantitatea de
colorant vital fixată de către cotiledoane pare mai mică (de 10—30%)
(fig. 4). Rezultatele sînt afectate de disproporția care există între greu-
tățile organelor cercetate. Rădăcinile au o greutate mult mai mică în
raport cu suprafața de absorbție pe care o realizează, în timp ce greu-
tatea cotiledoanelor reprezintă peste 95% față de greutatea uscată a
întregii plantple (fig. 5).
Indicele zilnic al absorbției specifice scade după 96 de ore, în cazul
absorbției coțiledonare, iar ritmul acesteia descrește continuu după 120 de
ore. Ritmul absorbției radiculare crește chiar de la începutul germinației
(tabelul nr. 2).
Dacă analizăm desfășurarea absorbției în organele plantulelor de
floarea-soarelui, în cursul celor 168 de ore (7 zile) de experimentare,
observăm că se înregistrează o variație (în primele 24 de bre) a cantității
de colorant reținute în țesuturi (este cazul minimului înregistrat la 6
și 18 ore de la punerea la germinat). Procesele fiziologice care se petrec
- Absorbția specifică a roșului neutru în organele plantulei de ffloarea-soarelui (Helianthus annuus).
9	ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU ÎN COTILEJDOANELE EPIGEE	51
în intervalul primelor 6—20 de ore de germinație sînt foarte complexe:
se încheie o primă fază de pătrundere a apei în semințe, care se realizează
pe cale fizică, prin imbibiția coloizilor celulari, și de mobilizare a sub-
stanțelor de rezervă. Această primă etapă va duce lă declanșarea pro-
ceselor fiziologice active în organele embrionare.
Tabelul nr. S	-
Rltmnl absorbției specifice a roșului neutru tn organele plantulel de floarea-soarelui (HeUdnthvs annus)
Ore de analiză	Indicele zilnic al absorbției		Ore de analiză	Ritmul general absorbției	
	cotiledoane	1 rădăcină		cotiledoane	rădăcină
6	1,28	1,52	6	. —■■	—. ?
24	0,80	2,63	12	1,28	—
48	0,87	1,66	18	0,98	0,72
72	1,07	1,05	24	1,28	1,52
96	1,30	1,34	3Ș	1,35	3,73
120	0,85	1,52	48	1,02	4,39
144	0,57	1,08	72	0,90	6,64
168			96	0,96	7,00
			120	1,25	9,35
			144	1,06	14,20
			168	0,61	15,40
La fasole (Phaseolus vulgaris)
a.	Absorbția totală a roșului neutru în organe (fig. 6 și 7). Pentru
perioada de început a germinației este de semnalat o capacitate de absorbție
ridicată a colorantului în cotiledoanele de fasole (pînă în jurul celei de-a
5-a zi) (fig. 6), depășind cu mult pe aceea radiculară. Exprimarea procen-
tuală ilustrează că absorbția cotiledonară reprezintă 95% din cantitatea
de substanță pătrunsă în întreaga plantulă (fig. 7). în apropierea celei
de-a 5-a zi, observăm că pe grafic se produce o intersectare a curbelor,
după care cantitatea de roșu neutru reținut în sistemul radicular o întrece
pe aceea pătrunsă la nivelul cotiledcanelor.
După cumi am constatat și la alte specii de plante, prima fază de
germinație este caracterizată printr-o scădere a întregului proces de
absorbție (la 12 ore), urmată de creșterea, iar apoi (după 24 de ore)
de diminuarea absorbției în cotiledoane. Aceste oscilații ale curbelor
de absorbție se datoresc încheierii inhibiției, urmate apoi de o creștere
intensă a rădăcinii (în jurul a 30 de ore).. în apropierea celei de-a 4-a zi
de germinație are loc căderea tegumentului seminal și creșterea mugura-
52
Fig. 7. — Exprimarea procentuală a absorbției totale a roșului neutru în organele plan-
tulei de fasole (Phaseolus. vulgar îs). ."
Tabelul nr. 3	. ' •.:
Ritmul absorbției totale al roșului neutru Iu organele planțule! de fasole (Phaseolus vulgarii)
Ore de /analiză ‘	Indicele zilnic al . absorbției		Orc de ■ analiză ,	Ritmul general al • ■ ■ absorbției	
	cotiledoane	rădăcină		cotiledoane	rădăcină '
6 •	.	1,04	1,24	6	—	■ ■
24	0,63	0,63	12	■ , 0,48	. 0,46 ..
48	0,55	5,46	...24	. . .1,00	1,24
. 72	0,82	1,00'	30	0J63 '	1,09'
96	0,57	4,50	48	0,66	■ 0,77;.' .
120			64	. 0,38 ‘	'	4,89
			-	■ 72 '	■ o;36	4,26.. .
			'	96	' 0,30	4,10
			120	0,47	14,10
			192	0,40	13,80
			.216' ■	0,27 ''	28;80
			360 .	0,24 •	27,00
54	DORINA CACHIȚA-COSMA	12
șului plantulei. După 168 de ore capacitatea de absorbție scade mult Ia
cotiledoane, fiind epuizate de rezervele nutritive, și ele intră în declin
fiziologic.
La cotiledoane ritmul general al absorbției și indicele zilnic al aces-
teia scad începînd de la prima pînă la ultima zi de experimentare (tabelul
nr. 3). în cazul rădăcinii, fenomenul este invers (la 12 ore ritmul este
de 0,46, iar la 360 de ore ajunge la 27,00), iar morfogeneza.se reflectă
profund în procesul de absorbție.
b.	Absorbția specifică a roșului neutru în organe (fig. 8 și 9). Traseul
curbelor care exprimă absorbția specifică în organele plantulelor de fasole
este același ca și în cazul absorbției totale (fig. 8). Cantitatea de colorant
absorbită de cotiledoane în primele 72 de ore de germinație, raportată
la greutatea uscată a acestora, este de 10—20%, pentru ca apoi să se
mențină la valoarea de 8% (fig. 9). Constanța acestui fenomen se vede
și din indicele și ritmul absorbției specifice cotiledonare (tabelul nr. 4).
Din tabelul nr. 4 se poate observa și micșorarea absorbției radicale în
perioada de creștere intensă a organelor plantulei.
Din graficul figurii 10, care prezintă modificarea greutății uscate
a cotiledoanelor și a rădăcinii în tot cursul germinației semințelor, rezultă
că după 72 de ore de germinație greutatea cotiledoanelor scade continuu,
iar după cum este firesc cea a rădăcinilor crește.
Cotiledoanele de floarea-soarelui și de fasole, deși sînt de tip epigeu,
se deosebesc unele de altele foarte mult. încă după a 3-a—a 4-a zi de la
încolțireă semințelor, în cotiledoane se petrec o serie de modificări anatomo-
morfologice și funcționale. Cotiledoanele de floarea-soarelui se transformă
în frunze, deci asimilează, în timp ce cele de fasole se golesc de materiile
nutritive pe care le conțin, se zbîrcesc, intră în declin funcțional și, în
final, cad.
Aceste specii se deosebesc între ele și prin durata de imbibiție a
țesuturilor, durata procesului de germinare, momentul de trecere de la
faza de nutrițiebeterotrofăla cea autotrofă,viteza de degradare a substan-
țelor depuse în țesuturi etc. Dacă comparăm absorbția totală cotiledonară,
observăm că la cotiledoanele de floarea-soarelui se înregistrează valori
mai scăzute (în primele 48 de ore) decît la fasole. Faptul este explicabil
prin consumarea mai înceată a lipidelor din parenchimul de rezervă,
comparativ cu proteinele și amidonubdin cotiledoanele de fasole.
O dată cu transformarea cotiledoanelor de floarea-soarelui în frunze,
absorbția la nivelul acestui organ intră în declin, sub valorile înregistrate
la fasole.
Compararea absorbției specifice între cele două specii pune în evi-
dență un decalaj pronunțat al valorilor, și anume absorbția cotiledonară
la floarea-soarelui atinge valori mai ridicate decît la fasole, fapt expli-
cabil prin greutatea uscată mai mică a cotiledoanelor de floarea-soarelui.
concluzii
1.	în primele 4—5 zile de germinație a semințelor, cotiledoanele
absorb o mare cantitate de roșu neutru, depășind absorbția efectuată
la nivelul sistemului radicular.
fig- 10. — Exprimarea procentuală; a variației greutății uscate la organele' plantuleL'
de fasole (Phaseolus vulgaris) în timpul germinației semințelor.
15	ABSORBȚIA'ROȘULUI NEUTRU IN COȚILEDOANELE EPIGEE	57
2,La ambele specii de plante cercetate s-a constatat că există o
serie de variații ale absorbției în faza inițială de germinație ,(6—24 de
ore), caracterizată prin numeroase transformări fiziologice. Procesele de
morfogeneză determinăj scăderea semnificativă! a intensității absorbției
atît în cotiledoane, cît și în rădăcină.
Tabelul nr. 4
Ritmul absorbției specifice a roșului neutru In organele plantulei de fasole (Phaseolus vulgaris)
Ore de analiză	Indicele zilnic al absorbției		Ore de analiză	Ritmul general al absorbției	
	cotiledoane	rădăcină		cotiledoane	rădăcină
6 24 48 , 72 96 120	0,75 0,88 0,87 0,83 0,70	1,91 0,62 2,52	' 1,00 1,74	6	■ — -	
			12	■ 0,55	— ••
			24'	■ 0,75 '	0,41
			.. 30	0,50	1,91
			48	0,65	1,01
			64	0,60	0,69
			72	0,58	1,02
			96	0,48	1,74
			120	0,84	1,75
			168	0,76	2,95
			192	0,58	2,39
			216	0,62	2,90
			360	0,18	2,70
3.	Hipocotilul, nefiind un organ de absorbție, nu înregistrează
decît 5% din absorbția realizată pe întregul individ.
4.	Capacitatea de absorbție a cotilecloanelor scade spre sfîrșitul
germinației, moment în care plantula prezintă o nutriție autotrofă.
BIBLIOGRAFIE
1.	Abrahamsen M. et Mayer A. M., Physiologia Plantarăm, 1967, 20, 1, 1.
2.	Cachiță-Cosma D., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 6, .525.
3.	—	St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 3, 259.
4.	—	St. și cerc, biol,, Seria botanică, 1969, 21, 1, 53.	z_.
5.	Engel O. S., Fiziol. rast., 1957, d, 514.
6.	Feldmeir I. a. Guttenberg H., Planta, 1953, 42, 1.
58	DORINA CACHIȚĂ-COSMA	16
7.	Felfoldy L., Petrigsko M. ăs Kalko Z, F., Anal. Inst. Biol. (Tihany) Hung. Acad.
. Scien., 1955, 24, 323.
8.	Ionică A. și CaghițX-Cosma D., Bull. tnensuel de la Soc. Linn. de Lyon, 1969, 38, 2, 38 — 45.
9.	Jagquot M. L.’ et Harding F., C.R.. Acad. Sci., 1947, 224, 1576.
10.	Kloz I., Turkovă V. a KlozovX E., Biologia Plantarum (Praga), 1966, 8, 2, 164.
11.	Martos L., Nttvănytermelăs, 1956, 5, 4, 374.	i
42.	Moore T., Plant Physiol., 1964, 39, 6, 924.
13.	Okamoto H., Plant cell Physiol. (Japan), 1962, 3, 1, 83.
44.	Opik H. a. Simon E. W., J. exp. Bot., 1963, 14, 41, 299.
15.	Pop E., Soran V. și Cosma D., St. și cerc. biol. (Cluj), 1961, 12, 1, 61.
16.	Pop E., Herman G., CaghițX-Cosma D., Soran V. și ȘtefXnescu F., St. și cerc, biol,.
Seria botanică, 1963, 15, 3, 331.
17.	Pop E., CaghițX-Cosma D., ȘtefXnescu F., Constantinescu O. et Soran V., Rev. roum
Biol., Serie de Botanique, 1967, 12, 4, 281.
.18	. Pop E., CaghițX-Cosma D., Soran V. et ȘtefXnescu F., Studia Univ. „Babeș-Bolyai"
Cluj, 1969, 1, 59.
19. Proskureakov N. I, i Babințeva M. B., Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1962, 146, 2, 464,
-20. Spurny M., Biologia Plantarum (Praga), 1965, 7, 5, 335.
-21,' Varner J. E., Balace L. V. a. Huang R, G., Plant Physiol., 1963, 38, 1, 89.
Centrul de cercetări biologice,
Secția de fiziologie a plantelor.
Primit în redacție la 28 mai 1969.
INFLUENȚA ECOTOPURILOR DE MLAȘTINĂ ASUPRA
CONȚINUTULUI DE MICROELEMENTE DIN'PLANTE
. ■	DE
LUCIA STOIGOVICI
581.526.33:581.13
The ash content in the leaves of plants growing wlld on raised and lowland
bogs strikingly differs. Thus it ranges between 1.42 and 5.92% of dry matter
in the species from raised bogs and between 5,81 and 11.85% in the species
growing on lowland bogs.
Differences are noticed from one species to another as well as within the same
. species grown on different soils.
The trace elements analysed are present in variable quantities. Of particular
interest are the species from raised bogs; they contain the highest proportion
of manganese and a low concentration of molybdenum. In the dead leaves (from
the preceding year) of Eriophorum vaginatum more Pb, Zn, Mn - accumulate
than in the living leaves.
The species from lowland bogs accumulate relatively high amounts df Bo, and
lower amounts of Zn, Cu, Mo and Pb.	(
Manganese, has the highest concentration, followed by Bo, Pb, Zn, Cu, Mo,
Co, Ni, Bi, Sn.	.
The trace elements Be, As, Sb, W, V, Ti could not be detected.
în mod curent, pentru analizarea componentelor minerale fie din
planta în întregime, fie din organele de plantă se procedează mai întîi
la determinarea conținutului de cenușă, iar valorile obținute se rapor-
tează la substanța uscată.
Pentru determinarea atît a cenușii, cît și a microelementelor am
urmat indicațiile date de K. Paech și M. V. Tracey (5).
Se știe că frunzele conțin aproape întotdeauna cea mai mare canti-
tate de cenușă și că aproximativ jumătate din substanța minerală totală
este localizată în frunze (1), de exemplu la Helianihus annuus. în conse-
cință, materialul vegetal cercetat a fost întotdeauna limbul frunzelor,
în unele cazuri fără pețiol (tabelul nr. 1). Becolta provine din diferite
/
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NE. 1 P. 59-32 BUCUREȘTI 1970
60	LUCIA STOICOVICI	-	2
luni ale anilor 1967 și 1968, în cea mai mare parte din două stațiuni ase-
mănătoare, definite ca formațiuni oligotrofe, și dintr-o mlaștină scăldată
de apă minerală, cu totul deosebită de primele menționate.. Numai Ligu-
laria sibirica de lă Poiana Coșnei (tabelul nr. 1, nr. 9 și 9 a) crește în
dreapta văii Coșnei la marginea unui ariniș sau într-un loc ferit, pe sol,
travertinic. .
- - Din datele noastre conținutul în cenușă prezintă oscilații remarca-
bile. ; Prin, compararea unui număr de 14 plante superioare aparținînd la
diferite familii sistematice și care populează subsțrațe net deosebite ne
dăm seama că valorile de cenușă variază nu; numâi de la o specie la alta,,
ci și în cadrul aceleiași specii, de exemplu la Bigulări'a > sibirîca sau Brio-
phorumvagina^m. '	■ /: ■ :■ rj ;i/ '
Cea mai mare proporție de cenușa a înregistrat-o lÂgularid sibirica-
(11,85%.sau 10,67%), iar cea mai scăzută Mriophonw vaginatim de la.
frunzele brune, moarte din anul precedent. Această plantă trăiește, ca și.
•Vaceinium viUsidaea, V. oooycoccb^ Pin^s s'ilvestris etc., într-o stațiune
x(tinov, tabelul nr. 1) foarte sărăcăcioasa în substanțe minerale și cu acidi-<
tate ridicată (turbă). La toate acest ie specii cenușa, variază. între 1,42: și
5,92% din substanța uscata.	d :
'	> Tot în mlaștină oiigotrofă V. Z a i 1 e t și L. W i 1 k (1907) (citați
după (1)) .găsesc la Eriophorum vaginatum 1,94% cenușă din substanța
uscată.	:	.	-	.'y.
' Valori mult mai ridicate prezintă speciile din înmlăștinirea eutrdfă.
de la pîrîul Dobreanului sau de pe soluri mai mult sau mai puțin traver-
tinice (Poiană Coșnei). La acestea, cenușa variază de la 5,81 la 11,85%.
din substanța uscată. A. M. M a y er și E. • G o r h a m > (4).găsesc la
Phragrn^ eommunis<o valoare a cenușii de 6,40 % din. substanța uscată,
ceva mai mică decît cea obținută de noi.. . \	.
Se pare că la halofite proporția de cenușă din frunze crește, și mai.
mult (14,58%, 16,98%).	■
; .Conținutul scăzut de cenușă se remarcă la frunzele de . Pinus silvestris.
în comparație Cu Betulâ wrrucosa din aceeași stațiune. Probabil diferența,
se poate atribui în parte intensității transpirației: mai mică la conifere
și măi mare la foioase. La cele din urmă, oscilațiile cantității- de apă elibe-
rata. sînt mai mari, de unde și conținutul de cenușă este mai ridicat. După,
datele din literatură la frunzele de Pinus silvestris s-a obținut o valoare
de 1,85% cenușă (1).
% Pe lîngă substanțele nutritive principale, care se găsesc în proporții
însemnate, se cunosc și mi croelemente prezente în cantități scăzute sau
chiar minime, dăr, după cum s-a constatat, esențiale pentru plante. Astfel
sînt: Cu, Zn, B, Mo, Mn. Altele ca: Li, Co, Ni, Ti, V, Ce, Be etc.au
probabil o anumită ''semnificație fiziologică sau li se atribuie o acțiune
stimulatoare (3). în tabelul nr. 1, la cele 14 specii sînt redate concentra-
țiile exprimate împărți pe milion din substanța uscată (ppm) a 10 micro-
elemente determinate pe calea analizei spectrale. .	. •, ■■■ ..,
;	. .înainte de a trece la discutarea ț rezultatelor, menționăm că din.
aceleași cenuși nu au fostJ identificate la1 nici una din plante următoarele
șase microelemente : Be, As, Sb, W, V, Ti. . ,	"
La speciile genului Vaccinium găsim în cantități apropiate. Pb,.
Mo, Cu, excepție făcînd Bi, la y. -vitis idaea. ’ Observăm însă cantități
Tabelul nr. 1
Cenușa șl conținutul In mlcrodcmente ia citeva specii din mlaștini oligotrofe (bazinul Dorna) și mineralizate (bazinul Bilbor)
Nr. crt.	Genul și specia ■	Cenușă %din substanța uscată	Microelementele din plante (frunze) părți pe milion dm substanța uscata												Data recoltării	Observații 1	Stațiunea
			Co	Pb	Bi	Ni	Sn	Mo		Cu	Zn	Mn	B			
1 2	Vaccinium myrtillus Vaccinium oxycoccos	4,86 5,92	—	■ 0,486 0,592	0,486 0,592		—		0,2960	0,486 0,592		97,2- 236,8		25.VI.1967 9.IX.1967	frunze tulpinale frunze tulpinale	tinovul cel mare de la Coșna, bazinul Dorna
3	Vaccinium vitis idaea	4,11			0,411	1,233						0,2055	0,411			411,0		9.IX.1967	frunze tulpinale	
4	Andromeda polifolia	4,25			0,425	0,425				. ■		0,2125	0,425			425,0		11.V.1967	frunze tulpinale	>>
5	Eriophorum vaginatum	2,59			1,295	• 		1,295	—		1,295	2,59	2,59	20,72		25.VI.1967	frunze din anul In curs, verzi frunze din anul precedent, brune, moarte	
5a	Eriophorum vaginatum	1,42	—	71-142	0,142	0,71	0,071		0,71	1,42	71,0	142,0		25.VI.1967		
6 .	Empetrum nigrum	3,45	—	0,345	—	—	—		0,1725	10,35	—		103,50	5.VIH.1968	frunze tulpinale	tinovul Singeorzanei, Poiana Coș- nei, bazinul Dorna
7	Betula verrucosa	3,00	1,5	0,6		1,5				0,15	6,0	24,0		69,0	5.VIII.1968	limbul frunzei cu pețiol spre	
															virfuri de ramuri, la 1—2 m de la sol	
																
8	Pinus silvestris f. turfosa	2,38	—	0,238			1,19				7,14.	9,52	11,9		19,04	5.VIII.1968	frunze de pe ramuri de 1 an.	
															la 1—2 m de la sol	
9	Ligularia sibirica	11,85	5,925	1,185	—	—				0,5925	11,85			319,95	11.VIII.1968	frunze fără pețiol, sol ușor	Poiana Coșnei, bazinul Dorna
															turbos	
9a	Ligularia sibirica	10,67		1,067	—	—					0,5335	6,402 ■			224,07.	11.VIIL1968	frunze fără pețiol, sol travertinic	
10	Blysmus compressus	8,22	—	w— •	—1	—				0,822	0,822			58,362	11.VI.1968	frunze bazale	mlaștina Pîrîul Dobreanului, ba-
																zinul Bilbor
11	Salix repens	5,81		0,581	—	—				0,2905	0,581	29,05		98,77	11.VI.1968	frunze dinspre virfuri de tulpini	99
12	Pedicularis sceptrum	7,63														
	carolinam		—	0,763.	—-	—.			0,763	0,763	22,89		144,97	11.VI.1968	frunze bazale	
13	Phragmites communis	7,76	—	—■	***				0,776	2^328			43,456	11.VI.1968	frunze dinspre virfuri de tul-	99
															pini	
14	Menyanthes trifoliata	8,95	—	—	—	—	—		—	0,895			59,07	11.VI.1968	frunze cu pețiol	»»
3	' CONȚINUTUL ÎN MICROELEMENTE AL PLANTELOR DE MLAȘTINA	61:
'•	:	\ .	’	. . • . •	r ' s	■
•excepțional de ridicate. de Mn (de la 97,2 la 411 ppm). Tot astfel * se :
prezintă situația la Eriophorum paginatum (frunze din anul precedent)
și la Andremeda polifolia, care depășește toațe valorile (425 ppm).
W. Bau m e i s t e r (1) susține că la plantele de pe soluri acide,cu
pH == 4,5—5,4, conținutul în mangan / este < foarte ridicat. La, citeva din
speciile de tinbv conținutul, de Mo este incomparabil mai redus față ;de
nel de Mn. :	■' : \	■
Eribphorum ■ vâginatum din aceeași rstațiune conține în «plus Ni,
Sn, Zn în cantități variabile. ■ Semnificativ este, făptui că la frunzele din
anul precedent (moarte), conținutul în aceleași microelemente {Pb, Zn,
Mn) este mai; mare decît la frunzele din anul în cură, pe cînd altele (Ni,
Mo, Gu) au valori mai scăzute la frunzele moarte. Bi și Sn apar numai
în frunzele moarte. Faptul nu este atît de surprinzător dacă observăm
unele notări bibliografice. L. Wikland er (7) citează elementele Mn,
Si, Pe, care, la frunzele de conifere și de stejar, cresc considerabil pe
. parcursul, schimbării lor din material proaspăt în. litieră (Mn la conifere
.0,070% în ace, 0,2^0 % în litieră, din „substanța uscată, în timp ce
potasiul (lescrește).. ■ - .	. .	, ...	;.
’ Asemenea ^fluctuații pentru . macro- și microelemente .se petrec și
în cursul perioadei de vegetație (1), (2). .
Empetr.um nigrum,, Betula rerrucosa și . Pinus acumulează. cantități
însemnate de B, Ou, Zn. Ligularia sibirica acumulează cantități însem-
nate de B (319,95 ppm) și mici de Mo (0,5335 ppm)' Ini amîndouă locurile
de creștere. Algele .marine conțin 0,0076 sau 0,0182% B din, substanța
■ 'uscată (1).	'	. L	•
. Cele cinci specii din înmlăștinirea cu apă minerală au un conținut
relativ mare de bor, urmat în ordine deserescîndă de Zn, Ou, Mo și Pb.
Privind dafele în ansamblu indiferent de stațiuni reținem că man-
ganul ajunge la valorile cele mai ridicate, fiind cuprins între 20,72 și
425,0 ppm (limita superioară : Andromeda polifoliâ).
Borul. între 19,04 și 319,95 ppm (limita superioară: Ligularia
sibirica).	j.;
Plumbul variază de la 0,238 la 142,0 ppm (limita superioară : numâi
Eriophorum raginatum frunze moarte, majoritatea valorilor oscilează în
jurul limitei inferioare).
Zincul variază'între 2 ,59 și .71,0 ppm (limita superioară : Eriophorum
raginatum., frunze moarte).
Cuprul de la 0,411 la 11,85 ppm (limita superioară: Ligularia sibirica).
Molibdenul de la 0,15 la 7,14 ppm (limita superioară :. Pinus silres-
iris f. turfosa, majoritatea valorilor oscilează în jurul limitei inferioare).
'	Cobaltul de la 1,5 la 5,925 ppm (limita superioară : Ligularia sibirica).
Nichelul variază de la 0,71 la 1,5 ppm (limita superioară : Betula
■nerrucosa).
Bismutul de la 0,142 la 1,233 ppm (limita superioară : Vaccinium
■ritis idaea).
'	Stasului, cu o singură apariție (0,071 ppm), aparține speciei Erio-
phorum vaginatum, frunze moarte.	/
Variațiile microblementelor le putem aprecia ca fiind dependente
de factori externi și interni. Printre factorii exteriori sînt importante
62
LUCIA STOICOVICI
condițiile din sol și în special conținutul în săruri (microelemente), iar
dintre factorii interni stadiul de dezvoltare a plantei,	.
Compararea datelor noastre cu valorile concentrațiilor medii din
scoarța terestră (clarkuri) exprimate în procente de greutate (6) indică
următoarea situație : apar în cantități mai mari decît clarkul microele-
mentele : Co, Pb, Bi, Mo, Zn, Mn, B și mai mici decît clarkul: Ni, Sn și Cu.
Ținînd seama de numărul mare de turbării și de izvoarele minerale
cu debitul lor important și constant, precum și de prezența în regiune
a rocilor efuzive andezitice plantele ar putea reflecta prezența unei mine-
ralizări complexe (Pb, Zn, Cu, Mo, Mn, B etc.) în localitățile cercetate
de noi, constituind astfel o indicație biogeochimică valoroasă.
BIBLIOGRAFIE
1.	BaUmeister W., Die Aschenstoffe, in Ruhland W., Handbuch der ‘Pflanzenphysiologie,
Springer, Berlin— Gbttingen—Heidelberg, 1958, IV.
2.	Goodman G. T. a. Perkins D, F., Nature, 1959, 184, 467 — 468.
3.	Lounamaa J., Ann. Boț. Soc. Zoo. Bot. Fennicae „Vanamo”, 1956, 29, 4.
4.	Mayer A. M. a. Gorham E., Ann. Bot., 1951, 15, 247 — 263.
5.	Paech K. u. Tracey M. V., Moderne Methoden der Pflanzenanalyse, Springer, Berlin—Got-
tingen—Heidelberg, 1956, I.
6.	Vinogradov A. P., Tr. Biogheohimii lab. Akad. Nauk SSSR, 1944, VI.
7.	Wiklander L., The Soil, in Ruhland W., Handbuch der Pflanzenphysiologie, Springer, Ber-
lin—Gotțingen—Heidelberg, 1958, IV.
; Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția flora,
Laboratorul de sistematică, geobolanică și ecologie,
Primit în redacție la 18 aprilie 1969.
UN NOU PABAZIT VEGETAL PE TAXUS BAOOATA L..
DE	<
îULIU MORARIU șî elena lungescu
581.557.63:582.471
Es wird ein neuer pflanzlicher Părăsit auf Nadeln und Zweigen von Taxus
băccata L., aus den Parkanlagen von Brașov dargestellt. Der Pilz Cytospora
taxi folia (Cooke et Mass.) emend. Pilat et Macal ist neu fîir die Pilzflora Ru-
măniens. Es werden Biologie und die angewandte Bekampfungsmethode
beschrieben
Cercetîndu-se exemplarele de tisă plantată prin parcurile și grădinile'
din cuprinsul orașului Brașov, s-a constatat că uneori sînt parazitate
de ciuperca Cytospora taxifolia (Cooke eț Massee) emend. Pilăt et Macal,.
Pentru prima dată am descoperit acest parazit fitopatogen pe acele și
rămurelele de Taxus baccata ti., din parcul orașului Brașov, în toamna,
anului 1964. Pentru țara noastră este o specie nouă. în literatura micolo- .
gica a fost descrisă pentru prima oară din Anglia numai de pe acele de
tisă și identificată ca fiind forma conidiană a speciei Sphaerulina taxi'
Cooke et Massee.
în cele ce urmează prezentăm simptomele bolii provocate de Cytos-
pora taxifolia (Cooke et Massee) emend. Pilat et Macal, cu unele preci- '
zări și' completări referitoare la măsurile de combatere.
în primăvara anului 1965, favorizată de condițiile de umezeală-
abundentă, Cytospora taxifolia s-a extins la aproape toate exemplarele
de tisă din parcul central al orașului Brașov, apoi în grădina bisericii
Sf. Nicolae și în pepiniera orașului situată sub Tîmpa.
Atacul ciupercii se produce pe acele și pe scoarța ramurilor de. 1—3;
ani, unde apare sub formă de pustule mici, lenticulare, negre, care repre-
zintă picnidiile (fig. 2). Pe ramuri picnidiile sînt numeroase și răspîndite
neregulat, iar pe frunze sînt mai rare, dar se află pe ambele fețe, de
regulă de-a, lungul nervurii principale.
Picnidiile se deschid printr-un por, prin care erup sporii cuprinși
într-o masă gelatinoasă, alb-gălbuie, care ia forma de cîrcel. Atacul
ST. SI CERC. BIOL.'SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 63-66 BUCUREȘTI 1970
t64	IULIU MORARIU și ELENA LUNGESCU	2
Începe pe ramurile de la baza coroanei, instalîndu-se mai întîi pe mugu-
rele terminal, de la care se propagă bazipet și pe ace (fig. 3). Pe ramu-
rile cu picnidii, scoarța șe crapă din loc în loc, iar acele încep să se îngăl-
benească, apoi se înroșesc și în cele din urmă se usucă. Uscarea acelor
se produce de la vîrf spre bază. Acele uscate rămîn un timp aderente pe
ramuri, iar mai târziu, prin luna iunie, cad, ramurile atacate uscîndu-se
și ele progresiv bazipet (fig. 1).
în interiorul picnidiei se găsesc 2—4 loculi. Sporii sînt hialini alan-
toizi, după măsurătorile noastre de 3,24—3,36 p x 1 p. Conidioforii sînt
mici și ramificați (fig. 4).	f.	■
Deși în literatura de specialitate este indicată ca dubios parazită
;și numai pe ace, noi găsind-o și pe ramuri1, după simptomele constatate,,
o considerăm parazită sau cel puțin saproparazită.
Ciuperca Cytospora taxifolia (Cooke et Massee) emend. Pilat et
Macalr cultivată de noi pe mediu malț-agăr la temperatura de 20° C, s-a
dezvoltat în timp de 20 de zile pînă la formarea picnidiilor. Miceliul
-dezvoltat pe mediu artificial la început este alb, dar cu timpul se bruni-
fică, formînd picnidiile., Transplantând aparatele fructifere de pe mediul
artificial, inițial pe un alt mediu proaspăt tot de malț-ăgar, după 3—4 zile
>s-a observat formarea unui strat de miceliu alb, întins pe, toată suprafața,
mai abundent dezvoltat spre periferie. .
După 14 zile, pe suprafața miceliului apare o zonare evidentă. în
jurul picnidiei se dispun mai multe zone concentrice de lățimi diferite,
colorate alternativ în cafeniu, brun și alb. Forma perfectă cu peritecii
nu a apărut pe. mediu artificial.
Materialul de tisă atacat folosit pentru această notă se află depus
în herbarul Laboratorului de , botanică al. Facultății ,.de silvicultură
din Brașov.
Ca măsuri de combatere se recomandă tăierea, cu cîțiva centimetri
inai jos de locul atacat, și arderea ramurilor uscate și bolnave cu acele
îngălbenite. Măsurile preconizate, aplicate de Secția de zone verzi a ora-
lului Brașov, aii dus la stingerea bolii nemaifiind observată în anii următori.
La noi în țară au mai fost semnalate pe tisa cultivată în mediul
urban, unde sînt alte condiții ecologice (gaze, fum, praf) decît în mediul
■ei natural, și alte specii de ciuperci (1), (3), ca-: Photna hyst&rella Sacc.,
Diplodia taxi (Sow.)-De Not,, Gloeopsporiuwi taxieotum Allesch., Fumago
vagans Pers.	' \
în afară de, aceste ciuperci, în bibliografia de specialitate (4), (5),
(6), (8), (9), (16) mai sînt citate, din diferite țări, pe tișa cultivată speciile:
Zophodermium nervisequum (DC.) Rehm, Xantkocrouș pini (Brot.) Pat.,
Armillaria mellea (Valii.) QueL, Physalospora gregaria Sacc. var. foliorwm,
Sacc., Polyporus sulphureus (Bull.) Fr.
,Este; de subliniat că tisa spontană a fost pe nedrept neglijată sub
raportul cercetării fitopațologice. Cu răspîndire mult măi frecventă în
trecut, începînd de prin terțiar, a devenit foarte sporadică și tot mai rară
In natură. Ca specie îmbătrînită și pe cale de stingere (4), (7), (11), în
prezent a fost luată sub scutul legilor de protecție ca monument ăl naturii,
Fig. 1, — Cytospora
taxifolia (Cooke et
Mass.) emend. Pilat
et Macal. Aspecte ale
atacului ciupercii în
diferite faze, pe ra-
muri și ace de un an
de Taxus baccata L.
(original).
Fig. 3. — Ramură de Taxus baccata L. cu ace atacate
de Cytospora taxifolia (original).
1 Pe ramuri este citată în literatura de specialitate Cytospora taxi Sacc.
Fig. 2. — Ramură de Taxus
baccata L. de 3 ani cu pic-
nidiile ciupercii Cytospora
taxifolia (original).

3
65
UN NOU PARAZIT VEGETAL PE TAXUS
BACCATA L.
Fig. 4. — Cytospora taxifolia (Cooke et Mass.) emend. Pilat et Macal.
o, Picniclie în secțiune; b, conidiofori; c, spori (original).
1
în toate țările din Europa. Dată fiind valoarea mare multilaterală a tisei,
nu numai din punct de vedere economic, decorativ, peisagistic, ci și bio-
logic și filogenetic, se impune intensificarea cercetării ei mai amănunțite
spre a cunoaște în ce măsură agenții fitopatogeni grăbesc dispariția ei
în natură.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bontea V., Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., București, 1953.
2.	Dumitriu-Tătăranu I., Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R.,
București, 1960.
3.	Georgescu C. și Tutunaru V., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 1, 7 — 33.
4.	Hegi G., Illustrierte Flora von Mittel-Europa, Miinchen, 1908, I.
5.	Migula W., Kriptogamen-Flora, Gera, 1913.
■6. Moore C. W., British parasitic fungi, Cambrige, 1959.
7.	Morariu I., Drum nou, 1967, XXI, 7137.
8.	Oudemans C. A,, Enumeratio systematica fungorum, Haga, 1924.
9.	Rabenhorst L., Kriptogamen-Flora, Leipzig, 1892.
10.	Saccardo P. A., Sylloge Fungorum, Padua, 1882 — 1912, X, 248.
11.	Wilkomm M., Forstliche Flora von Deutschland und Osterreich, Leipzig, 1887.
Facultatea de silvicultură Brașov.
Primit în redacție la 1 noiembrie 1968.
6 - c, 470
PHOMA FOVEATA FOISTER, UE NOU PARAZIT PE
CARTOF ÎN ROMÂNIA
PE
A. PUȘCAȘU și ALEXANDRA POPESCU
582,288.22(498)
On d^crit un nouveau părăsite sur la pomme de terre • - Phoma foveaia Foister
qui produit la gangrene des tubercules de pomme de terre. Le părăsite a cl6
rencontrâ dans quelques localit^s situ6es} toutes, dans les râgions humides du pays.
On insiste sur le symptomatologie externe et interne de la maladie et sur la
morphologie et la biologie du părăsite sur les tubercules.
On prâsente de mâine les răsultats des essais de cultivation du champignon sur
des milieux artificiels, sur lesquels on a obtenu aussi la fructification du cliam-.
pignon.
în toamna anului 1968 pe tuberculi de cartof din diverse soiuri, pro-
venite din cîteva localități din țară, printre care Brașov, Suceava, Cluj și
comuna Cristian (jud. Brașov), s-au observat aspecte de atac mai deose-
bite, diferite față de cele produse de paraziții cunoscuți în țară. Tuberculii
prezentau miei adîncituri (de cîțiva mm) de obicei circulare sau ovale,
mai închise la culoare decît coaja tuberculului, dispuse neregulat, pe
întreaga suprafață a acestora. Coaja tuberculilor din aceste porțiuni era
perfect întinsă, iar țesutul intern prezenta un putregai uscat, dar numai
pînă la o adîncime foarte mică.
în timpul depozitării, care s-a făcut la o temperatură obișnuită,
de circa 4°C, dar care . s-a ridicat uneori și pînă la 10°0, atacul a evoluat.
Suprafața adînciturilor s-a mărit mult, unele ajungînd pînă la cîțiva cm,
din care cauză, pe foarte mulți tuberculi, petele apropiate au confluat,
luînd o formă complet neregulată (fig. 1). Coaja tuberculului din aceste
porțiuni era străbătută de numeroși corpusculi mici, picnidii, de culoare
brun-neagră, dispuși în inele mai mult sau mai puțin concentrice (fig. 1)
sau în grupe mici, formînd o masă neagră, de obicei în centrul adînciturii
(fig. 2).
în secțiune, în dreptul porțiunilor vătămate, țesutul tuberculului
este, transformat, uneori chiar pe o distanță de cîțiva centimetri, într-un
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 67 - 70 BUCUREȘTI 1970
. 68	A. PUȘCAȘU și ALEXANDRA POPESCU	2
putregai uscat de culoare'brun-negricioasă, cu striații mai deschise, alb-
cenușii (fig. 3). La tuberculii cu un grad mai înaintat de atac, în centrul
acestor putregaiuri, sînt prezente și mici cavități căptușite cu o pîslă
miceliană alb-cenușie, dar fără picnidii.
Datorită picnidiilor de la suprafață, în această fază a atacului s-a
putut determina și agentul cauzal al bolii — ciuperca Phoma foveata
Foi ster, din grupul Fungi imperfecti (fam. Sphaerioidaceae) — parazit
care produce putregaiul uscat al tuberculilor de cartof (Phoma sau Trocken-
făule; Gangrene; Phoma sau gangrene; pugovicinaia gnil sau fomoz).
Aspectul intern al putregaiului determinat de această ciupercă se asea-
mănă în mare măsură cu cel al putregaiului uscat produs de diferite specii
de Fusarium, cu care, de altfel, a fost deseori întîlnit. împreună pe același
tubercul (fig. 2). După cum se vede și din figura 2, într-o fază mai înaintată
a atacului aspectul extern însă se deosebește, deoarece, în porțiunile
atacate de Fusarium, coaja tuberculului prezintă zbîrcituri, de obicei
dispuse zonal, lucru care nu a fost observat la atacul de Phoma. După
(£M. Hoff man n (2) simptomele produse de Phoma foveatavariază
însă, în. special în funcție de soiul de cartof, vîrsta tuberculului și faza
în care se află boala. Totodată H. Brâu n. (1) arată că simptomatologia
externă a acestui putregai uscat al cartofului este asemănătoare și cu cea
a alternariozei de pe tuberculi) iar alți autori (8) consideră aspectul extern
al putregaiului produs de Phoma asemănător cu cel de Phytophthora
infestam? (Mont.) de By.
Ciuperca Phoma foveata Foister a fost găsită pentru prima oara
în Scoția, în anul 1936, de către Alcock și Foister și descrisă
de Foister în 1940 (citat după (2), (4)). în anii următori, parazitul
a fost pus în evidență și în alte țări, printre care și Irlanda, Anglia, Wales
(2), (4). Abia după 1950 boala produsă de acest parazit a luat însă o
răspîndire mai mare, fiind semnalată și în R.D.G., R.F. a Germaniei
(2), (4), Australia (2), V.R.B.S. (7) etc.
După cum s-a arătat, pe tuberculii de cartof ciuperca trăiește sub
formă de miceliu, de culoare alb-cenușie, miceliu ce apare și la suprafața
adîncitnrilor cînd umiditatea relativă a aerului este mai ridicată. La
microscop, miceliul apare sub forma de filamente incolore și brune, sep-
tate, de 1,5—6 p (3 p) grosime. După 2—3 luni de la manifestarea ata-
cului, în condiții de temperatură scăzută, Sub 10°0, sub stratul de suber
se formează organele de înmulțire ale ciupercii — picnidiile (fig. 4), de
culoare brun-neagră, de formă neregulată și mărime variabilă (129—
190 x 105—200 p), cu un rostru evident, în medie de 40—45 p. Acestea
conțin numeroși picnospori hialini, oval-alungiți, mici, de 2,6—8 x 1,3 —
5,2 p (4,3 x 2,7 p), unicelulari (fig. 5). Unii autori (8) arată că s-au întîl-
nit picnospori formați și din 2—3 celule. _
în încercările noastre această ciupercă a crescut bine pe mediul
de cultură Czapek și mai ales pe mediul de cartof-agar-glucoză, pe care,
la o temperatură de 18—23°C, a format și picnidii. La început, pe ambele
medii, cultura are o culoare albă, asemănătoare deci cu cea a miceliului
de pe tuberculii de cartof natural infectați. După cîtva timp însă aspectul
macroscopic al culturii se schimbă: pe mediul Czapek ia o culoare verde-
măslinie, iăr pe mediu! de cartof devine cenușie și apoi brun-negricioâsă.
Fig. 2. — Atac de Phoma foveata Foister
(partea de sus a tuberculului) înconjurat
de atac de Fusarium sp. în centrul por-
țiunii atacate de Phoma sînt picnidiile
ciupercii.
Fig. 1. — Aspect exterior al tuberculilor de
cartof atacați de Phoma foveata Foister. Spre
marginile laterale sînt picnidiile ciupercii.
Fig. 3. — Secțiune prmtr-un tubercul de cartof atacat de Phoma
fouCatu FOiatcI.
3	PHOMA FOVEATA FOISTER UN NOU PARAZIT PE CARTOF ÎN ROMÂNIA 69
în cultură, picnidiile apar în special la marginea acesteia sau chiar pe
întreaga suprafață a culturii (fig. 6).
Pe ambele medii, ciuperca s-a dezvoltat mai bine la temperatura
de 15—23°C, dar a crescut și la temperaturi de 10°C și chiar de 4—6°0,
însă mai slab. La temperaturi mai scăzute nu s-au obținut pînă în prezent
picnidii în culturi artificiale, cu toate că, după cum. s-a arătat, pe tuber-
culii natural infectați, picnidiile s-au format la temperaturi destul de scă-
zute (4—10°C). Pe felii de cartof din soiul Bintje nu s-a obținut creșterea
ciupercii.
Fig. 5. — Secțiune printr-o picnidie de Phoma foveata Foister.
. După G. M. Hoffmann (2), în natură, ciuperca atacă tuberculii
de cartof la începutul perioadei de depozitare, drept sursă de infecție
servind particulele de sol aderate pe tuberculi, unde după J. K Mai-
co Im s o n și colaboratori (6) se găsește în cantitate mare. Infecția se
produce prin răni (1), (2), (3), (4), (8), colții și lenticelele tuberculilor
(2), (3), (8). După cum s-a văzut și din cele relatate de noi parazitul are
o lungă perioadă de incubație, dar, cu toate acestea, este foarte periculos
pentru, depozitele de cartof prin faptul că infecția și evoluția bolii pe
tuberculi se produc la o temperatură foarte joasă,, apropiată de cea reco-
mandată în depozite. Din acest punct de vedere, pînă în prezent, pare
a fi parazitul cel mai periculos din depozitele de cartof din țara noastră.
Pe lîngă Phoma foveata Foister, pe cartof s-au găsit și alte specii
de Phoma, considerate de G. M. Hoffmann (2) ca avînd o mai
mică importanță, și anume : Phoma eupyrena Sacc., Ph. solanicola Prill.
70	A. PUȘCAȘU și ALEXANDRA POPESCU	4
et Del., Ph. tuberoza Mei. et al. și Phomopsis tuberivora Guss. et Foister.
Asupra acestora se duc însă discuții dacă sînt sau nu specii de sine
stătătoare (2), (5), (8).
Pentru stabilirea importanței economice a acestui parazit în țara
noastră este necesar să se facă în continuare cercetări privind gradul de
răspîndire a parazitului, ecologia acestuia, precum și modul de manifes-
tare a atacului ciupercii în cursul perioadei de vegetație a cartofului.
BIBLIOGRAFIE
1.	Braun H., Die wichtigsten Krankheiten der Kartoffelknollen, Paul Parey, Berlin, 1958,
ed, a 3-a, 16 — 19.
2.	Hoffmann G. M., Die Kartoffel, VEB Deutscher Landwirtschaftsverlag, Berlin, 1962, 2,
1246-1249.
3.	Khan A. A., Rec. agric. Res. Minist. Agric. N. Ire., 1968, 16, 2, 97 — 101 (Ref. RAM,
1968, 47, 231).
4.	Kranz J., Phytopath. Ztschr., 1958, 33, 153 — 196.
5.	Malcolmson J. F., Trans, Brit mycol. Soc., 1958, 41, 4, 413 —418 (Ref. RAM, 1959, 38, 274).
6.	Malcolmson J. F. a. Gray E. G., Ann. appl. Biol., 1968, 62, 1, 77 — 87; 89 — 101 (Ref.
RAM, 1968, 47, 640).
7.	Nikitina E. V., Zasc. rast., 1968, 13, 1, 46.
8.	Whitehead T., Mcintosh T. P. a. Findlay W. M., The Potato in health and disease, Oliver
a. Boyd, Londra, 1953, ed. a 3-a, 328 — 331.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de microbiologic și fitopatologie generală.
Primit în redacție la 11 octombrie 1969.
INTENSITATEA ACȚIUNII ANTIBIOTICE A EXTRACTE-
LOR OBȚINUTE DIN UNELE SPECII DE ECHIUM
DE
MARIA PgTER, M. PETER și G. RÂCZ
615.779.925: 582.948.2
The antibiotic activity of extracts obtained from Echium lycopsis Grufberg,
E. spinescens Medik and E. vulgare L. was tested on 10 microorganisms. A total
inhibition of the development of Staphylococcus aureus was observed in the dilu-
tion of 0.5 g plant material calculated on 100 ml culture medium. A marked
sensitivity was found in Shigella Large-Sachs 60 and Sh. flexneri 2a. The deve-
lopment of Escherichia coli O125 was inhibited only by higher concențrations.
Reprezentanții familiei Boraginaceae au fost puțin studiați sub
vaportul acțiunilor lor antibiotice (1). într-o . lucrare anterioară (4) am
descris acțiunea antibiotică a cinci specii de Echium cultivate în gră-
dina de plante medicinale a institutului nostru. în continuarea acestui
studiu ne-am propus să stabilim diluția inferioară pînă la care se mai
manifestă efectul antibiotic.
1	MATERIAL ȘI METODĂ
Am utilizat părțile aeriene ale următoarelor trei specii de Echium:
1,	Echium lycopsis Grufberg (sin. E. plantagineum) specie ruderală din regiunea medi-
teraneană, semnalată și din alte părți ale lumii1. Probele de analiză au fost recoltate din Grecia
(Mikene și Korint). Exemplarele din flora spontană prezintă deosebiri semnificative față de
cele cultivate în grădina de plante medicinale a institutului nostru; acțiunea lor a fost urmă-
rită în lucrarea anterioară (4).
2.	Echium spinescens Medik ssp. spinescens (sin. E. creticUm L., E. australe Lamarck)
specie cultivată în grădini botanice (2). Probele de analiză provin din grădina de plante medi-
cinale a institutului nostru.
3.	Echium vulgare L. specie frecventă în flora Republicii Socialiste România. Probele
•de analiză au fost recoltate din valea Gurghiului.
1 Exprimăm mulțumirile noastre prof. dr. G. K1 o t z, directorul Grădinii botanice a
Universității „Friedrich Schiller" din Jena pentru determinarea poziției taxonomice a exem-
plarelor recoltate de noi.
ST. 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 71-74 BUCUREȘTI 1970
3 ACȚIUNEA ANTIBIOTICĂ A EXTRACTELOR DIN UNELE SPECII DE EOHIUM 73;
72	MARIA FETER și COLABORATORI	2
în vederea obținerii extractelor s-au utilizat vîrfurile înflorite (extremitățile tulpinilor
în lungime de 20 — 25 cm cii frunze și flori).
Din probele uscate s-au preparat extracte fluide (1 ml extract corespunde la 1 g
produs vegetal uscat) după metoda uzuală descrisă anterior (3).
Am utilizat metoda rondelelor din hîrtie de filtru și cea de înglobare, a extractului fluid
în mediul de cultură solid. în cazul primei , metode, diiuția culturilor de microorganisme a.
fost de 1 : 10 000, diametrul rondelelor din hîrtie de filtru de 10 mm; pe aceste rondele
s-au pipetat 0,05 ml extract fluid. Mediul de cultură a fost cel obișnuit de geloză pură și,,
respectiv, un mediu de lactoză. Rezultatele fiind foârte apropiate/în tabelul nr. 1 am trecut
valorile medii. Utilizînd cea de-a două metodă, extractele au fost omogenizate cu mediile de
cultură înainte de solidificare ; pe suprafața mediilor s-a însămînțat apoi o suspensie de bacterii
diluată cu ser fiziologic în proporția de 1 :100.
REZULTATE
Din datele inserate în tabelul nr. 1, obținute prin metoda ronde-
lelor din hîrtie de filtru, rezultă că cele măi sensibile microorganisme
față de acțiunea extractelor de Echium s-au dovedit a fi, în ordine des-
crescîndă : Staphylococcus aureus, Shigella Large-Sachs 60 și Sh. flexneri
'2a. €ele mai puțin sensibile au fost Salmonella typhi, Escherichia coli
0125 Și Serratia marcescens. în ceea ce privește tăria acțiunii, în mod
constant cele mai active s-au dovedit a fi extractele obținute de la Echium-
lycopsis, urmează cele de E. spinescens și apoi cele de E. vulgare.
Rezultatele obținute prin înglobarea extractelor în mediul de
cultură sînt cuprinse în tabelul nr. 2.
Din datele redate în acest tabel se poate constata că extractele
celor trei specii de Echium au inhibat complet dezvoltarea sușelor de
Tabelu.1 nr. 1
Acțiunea antibiotică a extractelor de Echiwti prin metoda diîuzîmctrică
Denumirea microorganismului	Denumirea speciilor de Echium			Martor (ser fiziologic)
	E. lycopsis	E. spinescens	E. vulgare	
Salmonella typhi	+	'■ . +	' +	0
S. enteritidis	+ +	+ ■	+	0.
Shigella sonnei S32	. 4- +	+ •	+ .	0
Sh. Large-Sachs 60.	+ + +	■ + + +	+ + +	0
Sh. flexneri 2a	+ + + ■	+ + +	' + +	0
Escherichia coli O125	+	+	+	0
Staphylococcus aureus	+ + + +	+ + + +	■ + + +	0
Bacillus subtilis	+ +	■ + +	+ +	0
Serratia marcescens	+	+	+	6-
Notă. 0. lipsă de acțiune;
+, diametrul zonei de inhibiție între 10 și 15 mm;
+ +,	„	,,	„	,,	,, 15 și 20 mm;
+ + +,	,,	,,	!>	>>	,, 20 și 25 mm;
+ 4- + -1-,	,, ■ „	..	26 și 30 mm.
Staphylococcus aureus pînă la diiuția de 0,5% (cu o singură excepție),,
Salmonella typhi și Shigella flexneri 2a nu s-au dezvoltat în cazul concen-
trațiilor de 1,5-2%. iar dezvoltarea sușelor de Escherichia coli O12B a
putut fi inhibată complet numai în concentrația de 10%.
Unele diferențe privind tăria de acțiune a extractelor obținute de-
la cele trei specii de Echiwm descrise anterior (4) în comparație cu cele
de față se datorează probabil unor deosebiri microsistematice sau ecolo-
gice (plante de cultură, plante din flora spontană).
Tabelul nr. 2
Acțiunea antibiotică a extractelor de Ww,. prin metoda de înglobare
Denumirea speciilor de Echium	Concentrația (ml extract /100g mediu de cultură) % '	Denumirea microorganismului și dezvoltarea lui			
		Salmonella typhi	Shigella flexneri 2a	Escherichia coli O125	Staphylo- coccus aureus-
E. lycopsis	0,5	3	2	4	0
	1,0	2	2	4	0
	1,5	1	2	4	0
	2,0	0	0	4	0
	5,0	0	0	■ 4	0
	10,0	0	0	1	0
E. spinescens	0,5	3	2	\4	0
	1,0	3	2	4	0
	1,5	1	2	4	0
	2,0	0	0	3	0
	5,0	0	0	2	0
	10,0	0	0	0	0
E. vulgaris	0,5	3	3	4	1
	1,0	2	3	4	0
	1,5	0	2	4	0
	2,0	0	0	3	0
	5,0	0	0	2	0
	■ 10,0	0	0	0	0
Martor		. 3	3	4	3
Notă. 0, steril;
1, puține colonii dispersate;
2, colonii distanțate;
3, colonii dense;
4, strat continuu.
în vederea unei eventuale utilizări terapeutice, am urmărit toxi-
citatea acută a extractelor prin administrarea lor interperitoneală la șoa-
reci albi, masculi. Doza letală a fost cuprinsă între 4,50 și 8,75 g/kg corp?
după cum urmează :
Echium lycopsis Grufberg
E. spinescens Medik
E. vulgare L.
DL50 : 4,50 g/kg
8,75 g/kg
6,25 g/kg
corp
corp
corp

74	MARIA PETER și COLABORATORI	1	. 4
'	CONCLUZII .
Față de acțiunea extractelor obținute de la cele trei specii de Echium
{E.. lycopsis, E. spinescens și E. vulgare) cele mai sensibile, în ordine des-
■crescîndă, s-au dovedit a fi: Staphylococcus aureus, Shigella Large-Sachs
60 și Shigella flepneri,2&. Dezvoltarea sușelor de Staphylococcus aureus
a putut fi complet inhibată în diluția de 0,5% (0,5, g produs vegetal
uscat la 100 ml mediu de cultură). Foarte puțin sensibilă s-a dovedit a
ti Escherichia coli O125,.a cărei dezvoltare a putut fi inhibată complet
numai la concentrația de 10%.
BIBLIOGRAFIE
1.	Hiller K., Die Pharmazie, 1964, 19, 167 — 188.
3.	Klotz G., Wiss. Ztschr. Martin-Luther Univ. Halle — Wittenberg, 1962, XI, 2, 293;
1963, XII, 2, 137.
■3. Peter M., Râcz G. et P£ter M., Plantes Medicinales et Phyțhotârapie, 1968, 2, 45 — 47.
4.	Peter M„ Râcz G. și Peter M., Farmacia, 1963, 11, 229 — 234.
Institutul de medicină și farmacie Ttrgu-Mureș,
Catedrele de farmacognozie și microbiologic.
Primit în redacție la 23 noiembrie 1968.
fi
&

FRECVENTA SI TIPURILE DE MUTANTI CLOROFILIENI
LA IN INDUȘI CU RAZE ț ȘI CU CÎȚIVA AGENTI
ALKILANȚI
DE	-
MARIA BIANU și A. MÂRKI
is


£
581.154
AVe studied the effect of gamma rays comparatively with that of alkylating
agents: ethyl methanesulphonate (EMS), N-nitrosomethyl urea (NMU), N,N-
bis-(2-chl6rethyl) N-O-propylendiamide phosphate (ENDOXAN), triethylen-
melamin (TEM) on dry flax seeds of the cultivated varieties Raja and Concurrent.
The oii Raja variety showed to be significantly more radiosensitive than the
fibre Concurrent variety. Excluding ENDOXAN (inactive in our experimentă)
. and TEM, the other two monofunctional alkylating agents were more efficient
than the gamma rays.	,
The frequency and spectrum of chlorophyll mutations induced by the alkylating
agents is significantly different from those induced by gamma rays; under
alkylating agents the frequency bf albina was reduced in favour bf. x a n -
4 ha and v i r i d i s mutants. The frequency of the albina and viridis
mutants increases proportionally with the dosis whereas the frequency of
x a n t h a decreases. The deficiency of the recessives is similar for the agents used
by us.
The “double” mutants present equally an atypic segregation. From the 1045
mutants, five proved to be semidominant.
|
I
Studiul eficacității agenților mutageni fizici și chimici preocupă
din ce în ce mai mult pe geneticieni (8), (13).
Descoperireă și utilizarea pe scară largă a agenților alkilanți a dus
la concluzia că unii dintre aceștia (EMS, NMU, EI) sînt tot atît sau chiar
mai efectivi decît razele ionizante în inducerea mutațiilor la bacterii,
Erosophila, Vicia faba, orz, grîu etc. (2), (4), (6), (11), (12), (15), inul
nefiind semnalat în literatură. însă, prin folosirea razelor Roentgen,
A. Le van (10) induce mutanți clorofilieni încă din 1944 la Linum
usitatissimum L.; apoi W. Hoffmann și U. Z o s c h k e (7) și
mai tîrziu A1, P r i a d c e n c u și colaboratori (14) demonstrează utilL
tatea acestui agent în procesul de ameliorare, obținînd un număr impre-
ST. 01 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 1 P. 75-85 BUCUREȘTI 1070
1
%
76
MARIA BIANU și A. MARKI
2
sionant de mutanți vitali. Aceste cunoștințe ne-au sugerat folosirea în
inducția mutagenă la inul de cultură a unui grup de patru substanțe
alkilante (EMS, NMU, TEM și ENDOXAN) în paralel cu efectul mutagen
al razelor y, încercînd astfel o evaluare comparativa a eficacității lor..
MATERIAL ȘI METODE
Materialul inițial de cercetare l-a constituit cîte o linie pură a soiurilor de in Con-
current și Raja, obținute de la I.C.P.T. —Fundulea, Secția de ameliorare a plantelor tehnice.
Ambele soiuri aparțin speciei Linum usilatissimum L.; soiul Concurrent este cultivat pentru
fibră și aparține subspeciei eurasiaticum, proles elongaia, iar soiul Raja, un soi de ulei, se-
încadrează în subspecia transitorium, proles meridionalia. Iradierea acută cu doze cuprinse
între 30 și 60 Kr s-a executat cu raze y emise de o sursă de Co60 (aparatul de cobaltoterapie-
GUT-400), cu un debit de 950 r/oră. Tratamentul chimic s-a efectuat cu soluții de 0,2 și
0,33% etil metansulfonat (EMS), 5% nitrosometilurea (NMU), 2% trietilennielamin (TEM),,
respectiv, cu 75% ciclofosfamidă (ENDOXAN). Concentrațiile s-au calculat în mg substanță
activă/ml apă distilată. în toate variantele, tratamentele s-au aplicat la cîte 400 de semințe
uscate la temperatura de 21 —23°C. După tratamentul cu agenți alkilanți, semințele au fost
spălate intr-un curent continuu de apă distilată timp de o oră, apoi materialul s-a semănat,
direct in cîmpul de experiență. în cazul variantei tratate cu NMU, soluția s-a schimbat din.
8 în 8 ore în vederea eliminării produșilor toxici de hidroliză (13).
în Mj și X^ s-au notat plantele cu 'deficiențe de clorofilă (himere clorofiliene), iar în Ma
și X2 s-a evaluat, frecvența mutanților clorofilieni separat pentru fiecare descendență.
■ REZULTATE
a. Frecvența în	a himerelor clorofiliene. Din tabelul nr. 1
reiese oă dintre cei 4 agenți alkilanți numai aceia monofuncționali (EMS
Tabelul nr. 1
Frecvența himerelor clorofiliene în Mi (XT)
Mutagen utilizat	Nr. plante M1 (Xi) .		Albina		X a n t h a		Total	
	Raja	Con- current	Raja	Con-, current	Raja	■ Con- current	Raja	Con- current
EMS 0,2% (12 ore)	250	271	2,5’	4,8	2,5	0,0	5,0	4,8
EMS 0,2% (24 de ore)	205	314	6,9 .	7,0	0,0 ■	1,2	6,Q	.. 8,2
EMS 0,33% (12 ore)	224	225	3,1	9,7	5,8	2,2	8.9	11,9
EMS 0,33 % (24 de ore)	.86	210	4,0	10,4	5,1	0,0	9,1	10,4
NMU 5% (12 ore)	■185 '	183	3,8	1,6 .	. 6,4	6,6	■ 10,2	8,2
NMU 5 % (24 de ore) ENDOXAN. 75% (12	163	- 145	3,0	2,7	4,3	2,0	7,3	4,7
ore) ENDOXAN 75% (24	201	163	0,0	0,0	0,0	0,0	. 0,0	oă
de ore)	142	145	0,0	0,0	■ 0,0	0,0	0,0	0,0
TEM 2% (12 ore)	223	220	0,0	0,0 ■	0,0	0,0	0,0	. 0,0’
TEM 2% (24 de ore)	155 ■	155	0,0	0,0	0,0	0,0	0,0.	0,0-
Raze y. (30 Kr)	280	, 400	0,0	0,0 '	0,0	0,0	0,0	0,0
Raze y (35 Kr)	240	' 240	0,0	0,4	0,0	0,8	0,0	1,2
Raze y (40 kr)	210	310.	0,4	0,7	0,5	0,9 -	0,9	1,6
Raze y (50 Kr)	150	270	0,0	0,0	0,0	0,7	0,0	0,7'
Raze y (60 Kr)	95	250	0,0	0,4	0,0	0,4	0,0	0,&
Tabelul nr. 2
Frecvența mutanților cloroîîlienî în (X=) ia soiurile Raja și Foneuirent
^lvirido-1 A t r e - , | albi na viridis ° 1 % 1 %	lua.unouoo q.na.i.iU3U0Q bNh qua.unouo9	10,3 !	0,0	0,5	0,0	1	0,5 7,3	0,0	0,7	0,0	0,7 110,5	0,0	l	0,0	i	0,5	l	1,0 7,0	-	0,0	-	0,0 3,3	0,0	0,0	1,4	0,0 , 6,9	0,0	0,0	0,0	0,0 0,0	0,0	0,0	0,0	0,0 1 1 0,0 1 0,0 1 0,0 1 0,0 1 0,0 ) 1 1,971 0,0 1 0,0' 1 0,0	0,0 ,0 1 1,4	0,0 1 0,0	0,0 1 0,0 ,9	1,1	0,0	0,0	1,5	0,0 ,9	3,3	0,0	0,0	0,0	0,0 ,0	4,7	0,0	0,0	0,0	'2,7 ,7	7,7	0,0	0,0	0,0	0,0 ,0	9,1	0,0	0,0	0,0	0,0
; h a- ,, . . , V i r i ata c-	/ 0	sten 1U3J.I110U03	r-	i ®	- o o	E 00 o oo	"	.-7	©	© oo ©	2	2	—	 ■ 1 ci	V				————	_ A - ■ o ® o o o Q O ■ © o o	° ®	° ° § 2- ș 6' © o © ®	.	 				 o o o o o ©
X a n 1 s t r i Ș		9,1	1,2	9,6 13,7	0,0 1 7,3	1,0	8,3	6,3	0,0 3,4 l 1,4	7,8	110,0	.0,9 -	0,0	-	8,5	— 3,4	3,3	4,1	0,0	. 0,0 1,8	3,5	22,7	0,0	0,0 l 0,0	0,0	0,0 0,0	0,0 ) Q,0	0,0	1 0,0 l 0,0	1	0,C 0 1 0,0	1 0,0	10,95 il,97	\	0,1 ,01 0,0 l 0,0. 1 0,0 1 2,82	0, ,1	0,0	0,0	14,4	’ 2,3	0 ,9	0,0	0,0	14,3	1,9	0 1,0	0,0	0,0	10,0	1,7	0 »,6	0,0	0,0	8,0	1,5	0 >,5	0,0 | 0,0	9,1	0,9-	1	0
Albina- „	, , „ 1 . .	. X a n t h a [Striata	1 % 1 /O	ȚUM.mOUOQ ufen țira-unonog BfBR	
Descen-	Descen- 1	.	; dența cu dența cu. Albina mutanti	mutanți	A 	 . „	%		ȚU9.I.IU3UO9 BÎBy. — Țuo.T.mouo9 ■pia.i.mouop	135	90	56,2	33,9	12,5	7,2 ț 62	60	32,2	19,9	7,8	3,0 68	53	33,1 1	25,31	9,81	2,4 -	34	-	17,0	-	'1,5 45	37	32,3	24,6	8,4	18,0 52	45	47,2	31,1	. 9,1	20,7 o	o	0,0	0,0	0,0	o,e 0	0	0,0	0,01	0,0	0,( 2	8	0,951	3,941	0,0	0, 0	6	0,0	4,221	0,0	0 54	17	20,5	4,5	2,7	1 53	15	23,7	7,1	4,5	1 51	39	26,8	13,1	6,8	4 33	38	24,0	14,8	7,3	f 10	38 ț 13,1	16,5	4,0.	(
Descen- dența ana- lizată j	1U9.UU3U09	g g S © ' S $ S	S ” SN oi co M	1-1	U-1	1-1			
	bCbr	,	— to ■	।	-a* o o	E	o .m o « P" CV	T*	«	TH	rH	Ti	,	_ 		Ui
	Mutagen utilizat	. •	o	_ <15 O R	H o'	O 41	'P.S	£ ti O " o o o 0' o	O	S 00 'L IE S SâSsBa	|s.«S£Ș7; cn ui ui cn P	O Q	3 S S S S g § s g S. S z Z w g	£
■ 77-
5
TIPURI DE MUTANȚI CLOROFILIENI LA IN
79
78	MARIA Bl A NU și A. MÂRKI	4
și NMU) induc himere clorofiliene. Frecvența lor întrece în mod semnifi-
cativ rata himerelor induse cu diferite doze de iradiere. De altfel
H. H e s 1 o t și colaboratori (6) stabilesc că la orz EMS este considerat
ca agentul cel mai eficace în inducerea himerelor clorofiliene. Pe baza
testării himerelor clorofiliene, în cazul inului nu se pot evidenția diferențe
în radiosensibilitatea celor două soiuri.
b.	Frecvența în Jf2(X2) a mutanților clorofilieni. în tabelul nr. 2
am redat frecvența mutanților clorofilieni Ia cele două soiuri fără să se
țină seama de natura himeră în M3 a descendențelor analizate, întrucît
frecvența mutanților clorofilieni la acestea și la cele aparent normale în
Mx nu se deosebește de loc. Bazați pe această observație presupunem că
sectoarele de deficiență clorofiliană induse de agenți mutageni la in, în
cazul nostru EMS, NMU, ca și razele y, sînt cel puțin parțial, dacă nu în
întregime, limitate la țesuturile externe. Astfel, ele nu se pot transmite
prin înmulțire sexuată sau, mai simplu, acestea nu sînt schimbări transmi-
sibile. Presupunerea noastră este întărită și de observațiile la orz (16),.
respectiv, la grîu (2) efectuate de alți autori. S-au identificat în total
un număr de 1 015 de descendențe cu mutanți clorofilieni, urmînd clasi-
ficarea mutanților clorofilieni propusă de A. Gustafsson (5).
Unul dintre mutanți nefiind inclus în lista acestui autor l-am denumit
atro-viridis, după culoarea verde închis a cotiledoanelor și frunzelor.
Tratamentul cel mai eficace pentru inducția mutanților clorofi-
lieni s-a dovedit a fi EMS și NMU, atît în cazul soiului Paj a cît și al lui
Concurrent. ENDOXAN nu a produs mutanți clorofilieni, TEM fiind slab
eficient, iar razele y în limita eficacității lui NMU. La EMS frecvența
mutanților clorofilieni scade atît prin creșterea concentrației, cît și prin
prelungirea tratamentului în limite experimentale impuse de noi. Presupu-
nem că în cazul EMS, atît prin mărirea concentrației cît și a timpului de
tratament, crește cantitatea produșilor de hidroliză (acidul metansulfuric
și alcoolul etilic), care au un efect toxic asupra plantelor, limitînd astfel
frecvența și spectrul mutagen. Menționăm că la soiul Raja efectul toxic
al tratamentului cu o soluție de 0,33% EMS, la 24 de ore a fost atît de
puternic, încît am obținut o supraviețuire a plantelor tratate de numai
1,5% și o reducere cu 3.0—50% a creșterii lor.
La NMU și TEM frecvența mutanților clorofilieni crește prin prelun-
girea timpului de tratament. în cazul iradierii se evidențiază creșterea
frecvenței proporțional cu doza. La ambele soiuri iradiate am constatat
că între doză și numărul mutanților albina și viridis este o relație
direct proporțională, în timp ce în cazul mutantului x a n t h a, propor-
ționalitatea este inversă (fig. 1). Varianta tratată cu doza de 60 Kr nu
reflectă fidel acest fenomen, fapt explicabil prin numărul redus de plante
supraviețuitoare în X, ducînd, implicit, la o frecvență statistică neasi-
gurată. Testarea mutanților clorofilieni la toate tratamentele utilizate
ne permite sa apreciem soiul Baja ca fiind mai radio sensibil decît
Concurrent.
c.	Tipurile de mutanți clorofilieni și frecvența lor relativă (spectrul
mutagen). în experiențele noastre am identificat 7 tipuri de mutanți
clorofilieni: albina (lipsă de pigment), albina-striata (cu
dungi sau pete albe), x an t h a (galben), xan t h a - 8 tr iat a (cu.
dungi sau pete galbene), viridis (verde deschis), virido-albina
(tip verde deschis cu baza albă) și atro-viridis (verde intens).
Prin compararea distribuțiilor de frecvență la cele două soiuri^
incluzînd toate tratamentele mutagene experimentate, obținem pentru
Kh
6-
$
Fig. 1. — Frecvența mutanților clorofi-
lieni la in induși cu raze y.
।	-y-	p- ,	_	—_|
30 35 50	50	60
Doză (Kr )
X2 o valoare de 25,6% (tabelul nr. 3), ceea ce ne permite să reafirmăm
sensibilitatea diferită a celor două soiuri la aceiași agenți mutageni.
Din tabelul nr. 4 se poate vedea că, la raze y, mutantul albina
reprezintă 21,4—33,4% din totalul mutanților clorofilieni, valorile fiind
comparabile cu cele obținute în experiențe similare la orz (4) și grîu (2).
Frecvența relativă a mutantului albina este cea mai ridicată la
Tabelul nr. 3
Spectrul mutanților clorofilieni in Ma(Xs) la soiurile Ruja și Concurrent (%)
Soiul	Albina	Albina- striata	X a ntha	X a n t h a- striata	Viridis	■ V i r i d o- albina	A t r o- . viridis	Total mutanți
' Raja	23,0	8,8	34,5	0,4'	32,1	0,0	1,2	563
Con- current	29,6	4,2	26,3	0,8	35,8	0,6	2,7	480
Variante X2	P
comparate
Raia, Concurrent 25,6 < 0,001
«0
Tabelul nr. 4
Spectrul mutanțUor clorofilieni in M. (X2) ia soiurile Raja și Concurrent (in valori procentuale)
Total mutanți	țuauno -uoo	CM	82 14		333	147
	Raja	265	5	CM	364	102 I
	laguna	th	On	0	io	't.
	-U09					
	j Raja	0,4		0,0	00 .	! 2,0)
do- ina	juguno -UO0	CQ	o"-	1	OU ■ 0	
-a		0'	. 0	0	0	0
> *	Raj i-.'	0	0	■O		0
CĂ	ȚU9,11110 .	<X%	CC	CC	0	
	. -UO3	CO	r-H		CO ■	
Viii	Raja	37,3	36,0	■<O .	36,8	
as «	}uojjn0	' r-		0	ca	
■ 5 «						
X a n 1 s t r i	Raja	0,8	O	<0	■ to cT	0
t h a '	:	J	țuajjna -uoo	1' ■ । 39,7	O O	57,2	to' o" ■ co .	£‘9l
a n		■■ 00	0	0	0	or
'X!	«r ce	6 CM	CM co	100,	CM	CQ- 10
n a - a t aK	țuoiino -uoo	4,2	12,2	<=	0 . co	1 0,0 1
			CQ	0	00	.0
. .. “ ■	j Rai	co-		0	CO . th	0
in a	-uoo	CM in	69,5	0	O> CM	| 33;4 ,
,a	ca		tO	0	<3	
		CM	CM		CM	T—< CM
-					TEM)	
st					+	
!	a V ț» s 5 £	EMS	p ■ 8 z	£ a	+ a	. 4) Sî ■a
I
Ș


s
t

V
V
V. V fu
V-
SBiB
»" 1
S4
H f
3
H S
g §
H ci
V
EH
câ
7 .•■'■’	TIPUKI, DE MUTÂNȚI CLOROFILIENI LA IN	( ;	' 81
varianta NMU (69,5%), cu EMS indicele de frecvență, fiind mai redus com-
parativ cu razele y (15,2—24,5%). Este evidentă reducerea frecvenței
mutantului albina în favoarea mntanților x a n t h a și v i r i d i s
la EMS și TEM, în cazul ambelor soiuri, tendința fiind aceeași la NMU,
dar numai în cazul soiului Raja. Diferențele dintre spectrele mutagene
(tabelul nr. 5) atît la soiul Concurrent, cît și la Raja (valoarea //) privind
variantele EMS și NMU, EMS și razele .y, NMU și razele ■ y, respectiv,
agenții alkilanți și razele y sînt în tbate cazurile foarte semnificativ
asigurate P < 0,001. Parametrul 7/ nu se poate aplica în caziil „distri-
buției” de. frecvență a mntanților clorofilieni la. varianta TEM separat
pe soiuri, întrucît aici numărul claselor este extrem de redus (maximum 2),
fiind o dovadă grăitoare în favoarea inducerii. în mOd preferențial a unor
tipuri de mutanți (x a n t h a și v i r i d i s). Chiar dacă apreciem
spectrul mutagen al celor două soiuri împreună obținem o diferență
semnificativa numai în cazul comparării variantei TEM cu NMU. Bazîn-
du-ne pe acestea, putem afirma că și în cazul spectrului mutagen indus
de TEM, deosebirile față de EMS, NMU sau raze y nu se pot datora
unor simple întîmplări, ele reflec.tînd anumite mecanisme specifice de
acțiune a agentului alkilant trifuncțional, TEM.
1	' Tabelul nr. 5 •
'	Spectrul miițauților clorofilieni în M2 (Xa) Ia soiurile Raja și Coneurrcnt %
■ fri
V
â 1
B
tu 5
■S te

§

4) S
3 *
w +
: Mutagen utilizat	Albina	AIbina - striata	X an- t h a	Xanth a- s t r ia ta	V i r i - ' d i s	Virido- albina	At T 0 - vi ridi s	Total mutanți
EMS' '	20,1	10,6	29,7	1,2	36,6	• 0,6	4,2	' 502
NMU	-44,1	9,5	17,4	0,0	27,9	0,0	1,1	179
TEM	0,0	0,0 •	62.5	0,0	37,5	0,0	0,0	' ■	16
(EMS + NMU • + TEM) ■ .	25,9	10,1	28,7	ojg	35,9	0,4	1,1	697
Raze, y :	26,4.	0,0	' 37,7	0,0	32,5	0,0	' 3,4	348
EMS + NMU ■ ' +‘TEM + ' raze y Varîant ■ EMS, b ' EMS; I .■ EMS, r NMU,.! NMU, r ' c ■.	TEM,- v (EMS +	.26,0 b comparat MU EM ize y PEM aze y “.ze y ' . NMU + I	6,7 EM), raze Y	30,7 41,9 10,5 51,7 . 22.9 58,4 6.7 50,2	0,6 p < 0,10<P< < 0,05<P< ■ <	33,8 0,001 0,30 0,001. 0,001 0,001 0,10. 0,001'	0,3	. 1,9	1 045.
G — e. 4070
9	TIPURI DE MUTANȚI CLOROFILIENI LA IN'	83
82	MARIA BIANU și A. MÂRKI	8
d.	Rata de segregare în	Este bine cunoscut faptul că .în
urma tratamentului mutagen al semințelor uscate rezultă plante care au
o natură himeră, sectorul mutant cuprinzînd o parte mai mare sau mai
mica a fructului (5). Eăcînd abstracție de schimbările datorită vătămării,
care pot însoți mutănții clorofilieni induși, natura himeră a plantelor din
generația I este ea însăși suficientă de a explica rata de segregare mai
scăzută de 3 :1 (adică 25%) din generația a Il-a. Această situație s-a evi-
dențiat în experiențele ।efectuate cu alte specii (orz, grîu, orez), lipsind
asemenea date pentru Linum usitatissimum. Excluzînd frecvențele de
segregare excepționale, în cazul mutantului albina (41,6%), deficitul
mediu de recesivi obținut se ridică pentru EMS la M%, pentru NMU
la 14,1%, respectiv, la 13,1% în cazul razelor y. în cazul mutanților
x a n-t h a și viridis obținem tot la varianta EMS cel mai mic procent
mediu de deficit. Rata de segregare între mutagenii chimici și razele y
nu se deosebește în mod semnificativ. De menționat că rata minimă de
segregare o întîlnim întotdeauna la tratamentul cu NMU la toate cele
trei tipuri de mutanți analizați.
Rata de segregare caracteristică pentru o mutație recesivă mono-
factorială (3:1) o întîlnim mai frecvent în cazul mutantului albina
(12,5%) și extrem de rar în cazul mutantului viridis (5,1 %), dife-
rențele fiind neconcludente între diferitele variante. Din 56 de mutanți
viridis, în cinci cazuri am găsit o segregare excepțională (peste 25%),
■aceștia în descendențele următoare comportîndu-se ca mutanți semido-
minanți.
e; Cazuri de .segregare a doi mutanți clorofilieni de la o plantă
Din 4 516 plante analizate, în 32 de cazuri (0,71%) am observat doi
mutanți clorofilieni distincți la aceeași plantă, cea mai frecvență fiind
combinația x a n t h a + viridis atît în cazul tratamentului cu EMS
sau NMU, cît și prin inducție cu raze y (tabelul nr. 7).
Tabelul nr. 6
Rata de segregare a mutanților clorofilieni in la Linum nsilalissimmn L.
Mutagen utilizat	Nr. plante mutanți			Segregare (%)					
	albina	x a n t h a	viridis	albina		x a n t h a		viridis	
				X	min.-max.	X	min.-max,	X	min.-max.
EMS	101	149	184	15.8	8 -25	15,8	7 —2 6,-3	15,6	7,8-25
NMU	79	31	50	11,2	3,2-25	8,0	2,9-20	8,2	3,3-20.9
EMS + NMU	180	180	234	13,2	3.2-25	12,2	2,9 — 26.3	11,1	3,3 — 25
Raze y	92	131	113	11,9	8,4-25	7,1	3,8 — 17	9,3	6,4-12,5
EMS+NMU+ raze y	272	311	347	12,9	3,2-25	10,3	2,9-26,3	10,5	3,3 — 25
Tabelul hr. 7
Rata de segregare a doi inutanți clorofilieni distincți iu Ma(Xa)
Mutagen utilizat	Plante analizate		Al- fa in aH- xantha	Al- bina + viridis	Al- bina + albina- striata	Al* bina 4- atro- viridis	Albina- striata 4- viii di s	Xan? tha 4-- vir i di s.
	, nr.	cu 2 • mutanți .						
EMS+NMU	2 240	nr. o/ /o	3 0,13	4 0,18	1 0,05	2 0,09	0,09	:7 0,31
Raze y	2 276	nr. °/ /o	3 0,13	4 0,18								1 0,04	5 0,22
DISCUȚII
în prezenta lucrare se dovedește că prin inducție cu agenți alki-
lanți, precum și prin raze y se poate realiza o frecvență de mutanți cloro-
filieni comparabilă sau chiar mai ridicată decît cea obținută la alte specii
diploide (1), (4). Agenții monofuncționali (EMS și NMU) s-au dovedit
a fi mai eficienți în inducerea mutanților clorofilieni la in decît razele y,
EMȘ inducînd de 2,1 ori mai mulți mutanți în cazul ambelor soiuri. Rata
mutagenă exprimată prin numărul descendențelor din generația a II-a
oscilează între 0,0 și 56j2'% în cazul folosirii agenților alkilanți, respectiv,
4,5 și 26,8% la raze y. ENDOXAN cu doi radicali alkil nu induce mutanți
clorofilieni, iar TEM trifuncțional, induce o frecvență apropiată de aceea
a; limitei spontane, așa cum s-a evidențiat și la orz (3).
Se constată o diferență netă în spectrul mutagen indus de agenții
alkilanți comparativ cu razele y. Astfel, se evidențiază reducerea frec-
venței mutantului albina în favoarea mutantului viridis în cazul
EMS și TEM comparativ cu razele y. EMS produce cele mai variate tipuri
de mutanți clorofilieni, urmat de NMU, de razele y și de TEM. Mai mulți
mutanți induși de EMS (v i r i d o - a 1 b i n a , albina-striata,
x a n t h a - s t r i a t a) nu s-au descoperit în urma tratamentului cu
raze y. Datorită ■ acestei observații presupunem că mutănții respectivi
nu sînt rezultatul unor deficiențe sau duplicații cromozomale, adică al
unor simple pierderi sau adaosuri de cromatină, Ci rezultatul schimbărilor
intragenicej. fiind provocate de substituirea unui nucleotid prin altul sau
luînd naștere prin suprimarea unor nucleotide (9). De fapt astfel de schim-
bări pot fi presupuse din ceea ce se cunoaște pînă în prezent cu privire
la modul de acțiune a EMS și a NMU cu ADN.
Nu putem afirma cu hotărîre, că în cazul EMS, ar exista o dependență
directă a frecvenței mutagene cu timpul de tratament, în limitele experi-
mentale impuse de noi. Presupunem că acumularea produșilor de hidro-
liză prin mărirea concentrației, dar mai ales prin prelungirea tratamentului
la 24 de ore, prin efectul toxic și letal îngrădește apariția mutanților
■clorofilieni și astfel spectrul obținut lasă impresia unui fenomen de reversie
biologică. în cazul NMU, prin schimbarea din 8 în 8 ore a soluției, am
eliminat parțial aceste efecte secundare de limitare a inducției mutagene,
dependența timpului de tratament cu frecvența mutagenă fiind în acest
84	MARIA BIANU și A. MARKI	10
caz pozitiva. Datele noastre confirmă strictețea relației directe doză-efect
în cazul tratamentului cu raze 7 atît pentru numărul total al mutanților
clorofilieni, cit și pentru diferiți mutanți în parte. Se evidențiază faptul
că frecvența mutanților albina și viridis crește direct cu doza,
indicînd o creștere progresivă a sectorului mutant mediu în plantele
Aici se impune a menționa că frecvența mutanților clorofilieni din gene-
rația a II-a nu reflectă tabloul ratei himerelor clorofiliene din generația I.
Astfel aprecierea radiosensibilității inului numai după criteriul frecvenței
himerelor clorofiliene nu oferă date concludente.
Mărimea deficitului de recesivi are valori foarte apropiate între NMU
și razele y și întrucîtva deosebită între aceștia și EMS. Oel mai mare
deficit l-am observat la NMU (a se vedea limitele inferioare ale valorii
de segregare).
Modul de transmitere ereditară a mutanților clorofilieni la in poate
fi caracterizat printr-o deviere de la rata de segregare normală monogenă.
în cercetările noastre am observat de obicei un deficit și numai în cazuri
rare un exces de recesivi. Mărimea deficitului de recesivi deviază tabloul
segregării în așa măsură încît obținem o diferență statistic semnificativă
față de ereditatea monogenă. Comparînd cu rata de segregare a acelorași
tipuri de mutanți clorofilieni induși la orz (4), în cazul inului obținem
o valoare de 5—6 ori mai mare a deficitului de recesivi. De asemenea, am
remarcat faptul că și procentul mediu al deficitului de recesivi este mai
mare la in față de orz sau mazăre (4). Cauza deficitului de recesivi trebuie
sa o căutăm mai ales în capacitatea competitivă mai scăzută a gârneților
mutanți față de cei normali; ca urmare, o parte a acestor gârneți se vor
elimina în haplofază și nu vor participa în procesul generativ. Fenomenul
deficitului de recesivi demonstrează clar că în general reducerea vitalității
mutanților clorofilieni poate fi generată nu numai în faza diploidă, ci
și în aceea haploidă.
Cinci din cei 1 045 de mutanți clorofilieni (toți viridis) depistați
la variantele EMS și NMU se comportă ca semidominanți, cu o frecvență
relativă de un semidominant la 209 recesivi. Apariția a 2, iar în cazuri
foarte rare a 3 mutanți diferiți de la același ascendent ne dovedește că
mutațiile pot lua naștere independent în unul și același țesut, probabil
in celule primordiale diferite. Acești mutanți „dubli” prezintă un tablou
de segregare în M2 asemănător cu al celor obișnuiți. Analiza frecvenței
mutanților clorofilieni ne permite să evidențiem reacții cantitative deose-
bite ale celor două soiuri de in, inducînd o radiosensibilitate mai mare a
soiului Baja.
BIBLIOGRAFIE	' .
1.	Bâlint A., Dudits D. 6s Sutka J., Biol. Kdzl., 1968, XVI, 27 — 38.
2.	D'Amato F., Scarascia G. T., Monti L. M. a. Bozzini A., Rad. Bot,, 1962, 2, 217—239.
3. Ehrenberg L., Abhandl. Deutsch. Akad. 'Wiss, Berlin, Kl. Med., 1960, 1, 124—136.
4. Gaul H., Naturwîss., 1962, 49, 431,
5.	Gustafsson A., K. Fysiogr., Săllsk. Lund. Fork., 1940, 36, 1—40.
6.	Heslot H., Ferrary R., L£vy R. et Monard C., C.R. Acad. Sci., 1959, 248, 729—732*
7. Hoffmann W. u. Zoschke U., Der Zflchter, 1955, 25, 199 — 206,
11	TIPURI DE MUTANȚI CLOROFILIENI LA IN	85
8.	Konzak C. F., Nilan R. A., Wagner J. a. Foster R. J., Rep. of the Meet. org. by
the FAO of the Unit. Nat. and the IAEA (Roma), 1964, 49—70.
9.	Lawley P. D. a. Brookes P., Nature, 1961, 192, 1081—1082.
10.	Levan A., Hereditas, 1944, 30, 225 — 230.
11.	Loveless A. a, Howarth S., Nature, 1959, 284, 1780—1782.
12.	Mac Key J., "Wheat Inform. Serv., 1962, 14, 9 — 11.
13.	Muller A. J., Der Ztichter, 1964, 34, 102—120.
14.	Priadcencu Al., Avramoaie P. et Victoria Doucet, Rev. biol,, 1961, 6, 4, 391 — 400.
15.	Rieger R., Kulturpfl., 1960, 8, 230—243.
16.	Wettstein D., Prac. Symp. Karlsruhe IAEA, FAO, Wien, 1961, 249.
Centrul de cercetări biologice Cluj.
Primit in redacție la 5 martie 1969.
STUDIUL BIOCHIMIC AL HIBRIZILOR. I. ÎNCERCĂRI
DE CARACTERIZARE A CÎTOEVA HIBRIZI DE MĂR
PE BAZA PREZENTEI UNOR AMINOACIZI LIBERI
ÎN ERUCTE
DE
ELENA ILIESCU
575.127: 588.734.3
The presence of free amino acids in the pulp and seeds of the apples of 16 hybrids
and thcir parents has been studied by paper cliromatography.
The author established that in seeds the number and amount Of free amino
acids are greater than in pulp. The autochthonous varieties “Crețese” and
„Călugăresc” had a more conservative heredity than the valuable varieties
with which they were ' crossed, transmitting to the descendants their free
amino acids.
Crearea de soiuri noi, la nivelul actual al științelor biologice, necesită
din ce în ce mai mult studiul biochimic amănunțit al soiurilor și descen-
dențelor lor hibride, pentru a elucida mecanismul transmiterii caracte-
relor și însușirilor la hibrizii obținuți. De aceea, în ultimul timp cercetările
asupra hibrizilor intra- și interspecifici au devenit tot mai numeroase.
Astfel, au fost studiate fructele (2), (4), (5), (7), (8), (9), semințele (6)
și polenul (1) unor pomi și arbuști fructiferi, sub aspectul diferitelor modi-
ficări biochimice apărute la hibrizi față de genitori.
Pe această linie, în lucrarea de față, ne-am propus să urmărim
prezența aminoacizilor liberi în pulpa și semințele fructelor unor hibrizi
și soiuri parentale de măr, drept indiciu al metabolismului proteic, care
are un rol important în fenomenul eredității.
MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU
Materialul biologic a provenit de la Stațiunea experimentală pomicolă Voinești (jud.
Dîmbovița). La această stațiune, în anii 1949 — 1956, s-a obținut, prin hibridări sexuate arti-
ficiale, un- fond de hibrizi intraspecifici de măr, ale căror fructe din recolta anului 1965 au
fost analizate comparativ cu cele ale soiurilor parentale.
ST. ȘI OERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 87-04 BUCUREȘTI 1970
§8	ELENA ILIESCU	2
Analizele s-au efectuat în lunile ianuarie și februarie, la maturitatea optimă de consum.
S-au cercetat soiurile și combinațiile dintre: Jonathan, Belle de Boskoop, Wagener
premiat, Mașanschi, Golden delicious, Red delicious, Călugăresc, Crețesc, Ontario, Pătul,
Renet Baumann, Calville de neige și Verzi de Rădășeni.
Hibrizii au fost crescuți pe rădăcini proprii, iar doi din combinația Jonathan x Crețesc,
dovedindu-se de perspectivă, au fost altoiți pe sălbatic.
Determinarea aminoacizilor s-a efectuat cromatografic, pe hîrtie, din extracte în etanol
80%, purificate pe rășină Amberlit IR 120, în coloane de 10 x 0,5 cm. Pe hîrtîa Whatman
nr. 1, în benzi Mathias, s-a aplicat o cantitate de extract corespunzătoare la 25 mg substanță
uscată. Irigarea a durat 18 — 20 de ore, la 20—23°C, cu amestec butanol — acid acetic — apă
(4 ; 1 : 5). Revelarea s-a efectuat cu ninhidrină 0,2% în etanol, intensitatea petelor apreciin-
du-se cu ochiul liber, în scara de la urme (u) Ia 5.
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII
Din tabelul nr. 1 se observă că pulpa merelor din soiurile analizate
'Conține, fără excepție, un fond permanent de șase aminoacizi liberi:
aspâragină, acid aspartic, serină, glicocol, treonină și alanihă, dintre
care în cantitățile cele mai mari se găsesc acidul aspartic și glieocolul,
iar alanina în cantități mici. Fructele soiului Jonathan conțin numai
acești aminoacizi. Alături de ei însă, apar aminoacizii cu sulf — cisteina
și cistina — la soiurile Belle de Boskoop, Wagener premiat, Crețesc, Golden
■delicious, Pătul, Bed delicious; cistina la : Mașanschi, Călugăresc, Crețesc,
Ontario, Calville de neige și Verzi de Bădășeni; aminoacizii cu sulf lipsesc
la Jonathan și la Benet Baumann; tirozina, valina și leucina + izoleucina
sînt prezente în fructele de : Wagener premiat, Crețesc, Mașanschi și
Benet Baumann; acidul y-aminobutiric apare la: Crețesc, Călugăresc,
Pătul și Bed delicious.
Fructele hibrizilor conțin, de asemenea, fondul comun al celor șase
aminoacizi, plus alții, în funcție de influența soiului matern sau patern.
Astfel, analiza fructelor de la hibrizii proveniți din încrucișarea soiului
Jonathan (Ș) cu Belle de Boskoop, Wagener premiat, Mașanschi și
Crețesc (^) a arătat că, în cazul combinațiilor cu Belle de Boskoop și
Wagener premiat, se manifestă caracteristica soiului Jonathan, ea genitor
matern, hibrizii prezentînd exclusiv fondul comun al celor șase amino-
ncizi citați; în schimb, în combinațiile cu soiurile Crețesc și Mașanschi
se simte influența acestora din urmă, ca genitori paterni, prin inducerea
prezenței în fructele hibrizilor și a altor aminoacizi, care se găsesc în
fructele lor. La aceste combinații este de remarcat situația acidului y-amino-
butiric: soiurile parentale Jonathan și Mașanschi nu-1 conțin, dar el
:apare la hibridul acestora; soiul Crețesc îl conține și îl transmite în
(descendență, în combinația atît cu Jonathan, cît și cu Golden delicious.
Tot la combinația dintre Crețesc și Jonathan mai este de remarcat
faptul că în cazul hibridului altoit nu mai este prezent acidul y-amino-
butiric, în schimb se găsește arginină în cantitate relativ mare (ea lipsind
în hibridul pe rădăcini proprii). Fenomenul evidențiază influența portal-
toiului asupra metabolismului altoiului.
Soiul Crețesc predomină și ca genitor patern, în combinația cu Gol-
den delicious, prin prezența în fructele hibridului a acidului y-aminobutiric,
3 CARACTERIZAREA UNOR HIBRIZI DE MĂR PE BAZA UNOR AMINOACIZI 89
tirozinei, valinei și leucinei, aminoacizi absenți la soiul matern. Beiese
că soiul Crețesc manifestă o influență puternică în rolul de genitor atît
matern, cît și patern. Acest fapt se poate constata și în cazul combinației
Golden delicious x Crețesc (Ș) x Benet Baumann (^), unde genitorul
matern, cu caractere din Crețesc, imprimă prezența cistinei, cisternei,
acidului y-aminobutiric și tirozinei.
Soiul Călugăresc, încrucișat reciproc cu Golden delicious, transmite,
ca genitor atît matern, cît și patern prezența acidului y-aminobutiric, tirozi-
nei, valinei și leucinei. Soiul Golden delicious, ea genitor matern, induce
prezența argininei în cantitate mai mare decît apare în mod obișnuit în
fructele lui.
Influența predominantă a soiurilor Crețesc și Călugăresc — încru-
cișate cu soiurile valoroase,în ambele sensuri — este explicabilă prin aceea
că ele sînt soiuri autohtone vechi prezentînd o mulțime de tipuri, unele
apropiate de Malus silvestris și deci cu o ereditate foarte conservatoare.
Acest conservatorism s-a evidențiat și mai puternic la hibrizii interspe-
cifici de măr obținuți și studiați la Stațiunea experimentală Voinești de
către G h. M o r u j u (3).
în fructele unor hibrizi apar unii aminoacizi care nu sînt prezenți
în cele ale genitorilor sau, în alte cazuri, aminoacizi prezenți la
genitori nu apar în fructele hibrizilor.
în ceea ce privește semințele fructelor (tabelul nr...2), uniformitatea
prezenței aminoacizilor este mult mai mare. Apar cu caracter de perma-
nență : cistina, lizina + histidina, asparagina, acidul aspartic, seriha,
glieocolul, treonină, alanina, acidul y-aminobutiric, valina, fenilaianina,
leucina + izoleucina. Alături de aceștia apar : cisteina, cu excepția soiu-
rilor Ontario, Calville de neige și Verzi de Bădășeni; arginina, prezentă
numai la Wagener premiat, Mașanschi, Calville de neige, Verzi de Bădă-
șeni și hibrizii lor, precum și la hibrizii Călugăresc x Golden delicious
și Benet Baumann x Jonathan (fără să apară la genitorii acestora);
prolina, numai la Ontario (fără să apară și la hibrizii acestuia); Calville
de neige, Verzi de Bădășeni (și hibridul lor) și la hibridul Benet Baumann x
Jonathan; glutamina numai la Ontario (dar nu și la hibrizii lui), Calville
de neige și Verzi de Bădășeni (și hibridul lor), precum și la hibrizii Jona-
than x Wagener premiat, Crețesc x Jonathan, Jonathan x Mașanschi,
Benet Baumann x Jonathan (fără a fi prezentă în genitorii acestora).
Hibrizii soiului Ontario încrucișat cu Pătul și Bed delicious se asea-
mănă cu genitorii lor paterni, a căror influență este evidentă în privința
compoziției în aminoacizi liberi.
Se remarcă hibridul Benet Baumann x Jonathan, ai cărui genitori
au atît pulpa, cît și semințele numai cu fondul de aminoacizi prezenți
permanent: hibridul conține, în plus, în pulpă cistina, cisteina, tirozina
și valina, iar în semințe arginina, glutamina și prolina, aminoacizi inexis-
tenți la genitori. Apariția la hibrizi a unor aminoacizi neidentificâți în
pulpa sau semințele fructelor genitorilor s-ar putea explica prin recesivi-
țatea acestora.
Baportată la substanța uscată, cantitatea de aminoacizi liberi din
semințe este mult mai .mare decît cea din pulpa fructelor.
Caracteristică pentru pulpa merelor este absența totală a lizinei,
histidinei, prolinei și fenilalaninei, aminoacizi prezenți în semințe.
90
Tabelul nr. 1
Aminoadzl liberi in pulpa fructelor
Leuci- nă + izole- ucină									|p	■ ■■		P	' P		P		p'		P
Valină									P			P	' £		P		’7 p		P
Tiro- zină									P		' P	P	: P		P		•		P
Acid y-ami- no- butiric												P			P		p		
Ala- nină	P	P		P	P	■ P	P		•	p	P	•	•		P	।	p		•
Treo- nină	' • •	•		•	• •	. •	•		•	1 ț	•	•	' • •		• • •	• •	• ••		•
Glicocol	• • • •-	•		• • •	• • •	•	- •		• •	• • • •	' • • •	• ••	• • •		• • • •	• • •	• • • • •		• • •
. Sorină ■	* * •	• •		• • • - • '	. • • •	• •			• •••	• • •	• •	1 • •• - |	- • - •		• • • •	• • •	• • ■ •		
Acid aspartic	• • • •	• •		• • • •	• • •	• •	•		• •••	• - • • •	• ••	• • •	• ' • ' •		• • • •	• • • •	• • • • •		1 <<< ‘
Aspara- gină	• •	' • •		• • • •	. • •	P	P		• • • •	• •	• •		a •		• •	• •	• •		
Argi- nină									• •		• O		- • •		•				
Cis- tină				P							•		0		P		p		p
Cis- ternă				P					P		•	P	9		P				
Soiul; combinația	Jonathan	Jonathan xBellede	Boskoop' 53-28-1	Belle de Boskoop	Jonathan	Jonathan x Wagener premiat 53—25 — 29	Jonathan x	- Wagener premiat 53-25 — 30	Wagener premiat	Jonathan	Jonathan x Crețesc 51 — 52—2 altoit	Crețesc x Jonathan 49-2-17	Crețesc x Jonathan	49—2 —17 altoit	Crețesc	Jonathan	Jonathan x Mașanschi	53-29-7	. |	Mașanschi	|
Nr. crt.	'tH	■ '									. M \						1	xf '■./			

93
'■■■	■■■	■	.	■ .	.	■ ■	■	3 •92	'																				
				țupnațozi +șupuaq	P	u|			P	'P	0	3		pl	P	P	p|	p|	p	
	r			BUJUBp0~nU9J	' •	p	:i	P	J	0		0	P	P	P	b	0	P	p	
					•	' . u	0 0	’P		0	0 0	•	- 0	P	P	b	0	h	p	
				șurzojțjj			•1		bl	■ P					|	[		. h		
				opjțnq -ounue-X ppv	P	■ p.	0,	'P	p	0	0	P	P	P	P	b	P	P	h	
				Bunojj																
				EU1UIBȚRIO					. 0 0 0	0 0 0				' 0 .0 ' 0				0 0 0		4
<				BUȚUBIV	• •	• •	0 0	0 ' 0	0 0 ' 0	0 0 0	0 0	0 0	0	0 0 ' 0	0	b	0 0	0 0 0	p ■	
				BUIUO9.TX	• • . • • •	• 0 : ' 0		' 0 0 0 - 0 ' 0	00000	0 0 0 0 0	00000	0 0 0 0	0 ' 0 ' 0	0 0 0 . 0 ' 0	: 0 0	0 0 0 0	00000	0 0 0 0 0	0 0 0	
			-8* c S	țoooaiio	• •	0 '0 0 . 0	0 0 0 0 0	■; \ 0 0 0	0 0 - 0	0 0 0	••••	0 0 0	0 ' 0 0 0 0	0 0 - 0	0 0 0	0 0 0	0 0 0	0 ■ 0 0	0 0 0	
		e	a s 3	wuas	• • •	0 0 0	0 0 0 0 0	0 0 0 0	0 0	0 0	10000	0 0 0 0	0 ' 0 ' 0 •. 0	0	0 0 0	0 0 0	' 0 0 0	■ 0 0	0 0 - 0	
		St-c	Aminoacizi	oițmdsu ppv	! •©©© i	0 . '0 0	0 0 0 0	0 0 0 0	0 0 0	. 0 0 0	0 0 0 0	0 ' 0 0 0	00000	0 0	0 0 0	0 0 0	' 0 0 0 0	0 - 0 0	0 0	
				ȘUțSBIBdSV	• • • •	0 0 0	00000	0 0	0 0 0	0 . 0	0 0	0 0 0	0 0	0	0 0	0	0 0 0	0 0 0	0	
				BUIUlȘlV					0 0	0	0							0 - 0	0	
				Euipnsm +	0 •	0	0	0 0	- P	b	P		0 $	0	0 0	0	0 0	• 0 0	0	
				BUlțSțO		: P'	•	.0	' 0	- " 0	0	©	0	0	0	0	0	1 0	0	
				șupisțo	•	0	0	0	0	0 0	0 0	. 0	:	0 0	0 0	0	0	0 0 0	0 0	
		.» ■	■ Ș	t upiBUiquioo ‘Pțos	Jonnthan	Jonathan x Belle de i Boskoop 53 — 28 1	Belle' de Boskoop	Jonathan	Jbnathan x Wagener premiat 53 — 25 — 29	Jonathan x Wagener premiat 53 — 25 — 30	-.S 8 p. • & a 0) ■. C! £	Jonathan	Jonathan x Crețese 51 — 52 — 2 altoit	Crețese x Jonathan 49-2-17	Crețesex Jonathdn 49 — 2 — 17 altoit	Crețese . .	Jonathan	Jonathan x Mașanschi 53 — 29 — 7.	iMașanschi	
				•pi» UN										eo						
p		P	3l	•	.0	P	3I	P	P		P	P	P	p	P	P	©	p|	•' A	p	
p	• p	©	3	©	©	P	Bl	P	P	©	P'	P	' P	p	P	b	•		©	p	© •
p	p	•	p	•	©	•	■ p	P	P	•	P	•	. P	■p	p.	P	• ©	©	• •	ii	• ©
		P		•						•							• 1	1	p	a)	•
p	p	•	p	p	P	P	p	P	P'	p	P	P	P	p	P		pIp		p	•	P
				• • •						• •				•			•		© • 0	h	•
				• • •	■ ' ■					- • • •			•	000©			••••		©00©	• - • • •	© • • ©
0	• ' 0	' © • •	•	• • - • •	' © • ' 0 0	• • •	•	- • •	P	•••••	© • •	• •	0 0	•••••	© •	© •	•••••	• ©	©©•••	•••••	• • • • •
0 0 0 0	s © •	••••• ■ ■- '		• • • © •	••••	000© '	*	0 • • •	••••		•••©	•••	•••••	© • • ©	•••••	O • • I©	• • • ©		© • 0 © •	• • • •	• • • ©	• • • • ©
' 0 0 0	• • • ©	•••©	• • •	••••	• - • • ©	• • •	• © •	©©••	• • •	••••	© • •	• • •	• • •	©00©		0 © ©	••••	•0©	©©••	••••	•©•• 1
0 0 .0	• • • O	••••	• • •	4© - ©	' • 0. •1	•••	• •	••oe 1 1	• • •	•	• • •	• • •	••••	• ' • O	•©•	• • •	••••	I ••©©	© O •	© • •	• •
0 0	©00©	••••	• © •	• - • • ©	■ • . ©	© © ©	0 • •	••••	• • ©	•©•©	© © ©	• •	••••	©••©	©•© 1	• © •	0 • • •	0 © • ©	0 0 © ©	© 0	| ©©•©
©0		0 . 0 0	© •	O 0 •	' 0	•	|©0©	• ©	• © ©	O © ©	• 0	• •	00©]	• ©	2 ©	0 2 0	• 0 ©	।	©0 1 _			• © ©	© •	00	• • ©
		©0															©00		•		©
0 ©	•	£	0	•		•	• •	• ©	©	•	s	© •	•	• © ©	0 ©	0 ©	■ P	© ©	0	' 0	
©	©	©	©	P	:»		©	•	•	■;.p	©	©		•	•	0	■ P		. p		lp
© ©	© © •	©	• •		• •	• •	•	••	•		• •	0	0© '	1 ® 1 ©	• 1 ©	• ©	P	©			
Golden delicious		Golden delicious x Călugăresc 51 — 89 — 10	Călugăresc x Golden delicious	49 — 9 — 53	Călugăresc	Ontario	Ontario X Patul 53—F15 —6	Pătul '	. .	Golden delicious	Golden delicious x Crețese	49 — 5 — 26	Crețese	Ontario	Ontario x Red delicious 52—1.7 — 1]	Red delicious	Golden delicious x Crețese 49—5 — 26	i (49—5 — 26) x Renet Baumann	Renet Baumann	Renet Baumann	Renet Baumann x Jonathan 56 — 30 — 67	Jonathan	Calville de neige	Calville de neige x Verzi de Rădășeni	Verzi de Rădășeni 1
■							i>			[ ■ '«			1	<a>			0		!		
94	<	ELENA ILIESCU	&
în afara de faptul că aminoacizii liberi sînt mult mai numeroși
și în cantități mai mari în semințe decît în pulpa fructului, nu se observă,
nici o variație importantă a prezenței lor în semințele hibrizilor față de
cea a genitorilor. Această stabilitate a compoziției semințelor în amino-
aeizi liberi presupune rolul lor fundamental în timpul germinației, pentru
dezvoltarea embrionului și, probabil, în procesul ereditar de transmitere
a caracterelor.
. concluzii
1.	în pulpa merelor sînt prezenți, fără excepție, la soiuri și hibrizi,
șase aminoacizi liberi: asparagină, acid aspartic, serină, glicoeol, treonină
și alanina. La unele soiuri și hibrizi se mai găsesc și cisteina, cistina, argi-
nină, acid y-aminobutiric, tirozina, valina, leucină + izoleucina.
2.	în semințe este prezent un fond permanent mai numeros de ami-
noacizi liberi: cistină, lizină + histidină, asparagină, acid aspartic, serină,.
glicoeol, treonină, alanina, acid y-aminobutiric, valina, leucină-p izoleu-
cină, fenilalanină. Facultativ sînt- prezenți: cisteina, arginina, prolina
glutamina, tirozina.
3.	Soiul Jonathan, ca genitor matern, imprimă numărul mic de
aminoacizi liberi în fructele combinațiilor sale cu Belle de Boskoop și
Wagener premiat, dar nu și în cele ale combinațiilor cu Crețesc și Mașanschi.
Soiurile Crețesc și Călugăresc predomină în transmiterea prezenței ami-
noacizilor liberi caracteristici fructelor lor, ca genitori atît materni cît și
paterni.
4.	Determinarea calitativă a aminoacizilor liberi în pulpa fructelor
constituie un indicator al însușirilor de genitor ale soiurilor.
BIBLIOGRAFIE
1.	Ciuvașina N. P. i Melnikov V. K., Fiziol. rast., 1964, 11, 2, 330 — 333.
2.	Dayton D. F,, Proc. Amer. Soc. bort. Sci,, 1963, 82, 51 — 55.
3.	Moruju Gh., Lucr. șt. ICHV, 1962, IV, 547-554.
4.	Moruju Gh. și Iliescu Elena, Lucr. șt. ICHV, 1967, X.
5,	Pândele Iuliana, St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1959, 11, 3.
6.	Popov I. G., Vestn. S-h Nauki, 1965, 10, 10, 99-101.
7.	Vasileva V. N., Tr. Tentr. Sibirsk. Bot. Sada, 1960, 4, 167—175.
8.	Vigorov L. L, Zap. Sverdlovsk, Otd. Vses. Bot. Obșci., 1962, 2, 51 — 65.
9.	Williams A. H., Nature, 1955, 175, 4448, 213.
Universitatea București,
Laboratorul de genetică.
Primit în redacție la 9 decembrie 1967.
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ.
CÎTEVA DIN PREOCUPĂRILE BOTANICII DIN BULGARIA
Reunite spre marginea capitalei, în apropierea drumului ce duce spre Plovdiv, insti-
tutele Academiei R.P. Bulgaria sugerează, prin siluetele lor, prin așezarea ordonată în mijlocul
unui plăcut cadru natural, un modern orășel al științei.
Cunoscut imediat de la înființare ca un institut cu prestigiu, Institutul de fiziologia
plantelor „M. Popov” și-a ameliorat continuu planurile tematice, aparatura și calificarea
specialiștilor. în prezent lucrează aici 27 de cercetători, 23 de biologi și 50 de tehnicieni de
diferite grade, iar temele luate în studiu au părăsit empirismul primilor ani cînd studiul meca-
nismelor de stimulare a creșterii și dezvoltării plantelor era depășit în importanță de un prac-
ticism îngust, care spera să obțină recolte mari prin aplicarea unor substanțe a căror acțiune
nu era bine cunoscută.
Secretarul științific al institutului, Ivan lordanov, care ne-a expus pe larg această
situație, ne-a informat că în prezent se studiază mecanismele de acțiune ă diferitelor auxine,
chino ne și gibereline la multe plante de importanță economică, cum ar fi cînepa și fasolea
și că, îh cadrul institutului, se sintetizează unele substanțe stimulatorii studiindu-se efectul lor
asupra plantelor în sere sau în cîmpuri experimentale.
O altă preocupare a aceluiași institut este problema complexă a asimilației clorofiliene.
Se studiază, în principal, modul de formare a pigmenților în funcție de iluminare și se caută
mecanismele de obținere a clorofilei la întuneric prin folosirea unui donator de H adecvat
pentru protoclorofilă (cercetătoarea Sofia Dilova a încercat cu bune rezultate acidul ascorbic).
în aceleași laboratoare și în strîrisă legătură cu aceeași problemă, este cercetată și sinteza caro-
tinoizilor, în special a zeoxantinei.
Studiul algelor reprezintă o a treia grupă de teme care solicită atenția, strădaniile și
ingeniozitatea cercetătorilor. Multitudinea problemelor puse în lucru se referă, în primul
rînd, la aspectele de fiziologie ale acestui grup de plante. Sînt cercetate astfel temperaturile,
energia luminoasă și pH-ul substraturilor nutritive în vederea găsirii nivelurilor celor mai
tavorabile pentru cîteva alge albastre (specii de Oscillatoria și Anabaena). Rezultatele la care
s-a ajuns în ceea ce privește, de pildă, optimum de lumină (4 000 lucși, Ana Den ce va) sînt în
strînsă concordanță cu datele obținute în țara noastră la algele albastre. Trebuie să mențio-
năm, în același timp, că barbotarea pe care pentru acest grup de alge am socotit-o nefolosi-
toare în culturi se utilizează aici ca o metodă obișnuită și practică de laborator.
Cîteva experiențe de stimulare a creșterii întreprinse asupra algei Chlorella vulgaris cu
ajutorul unor cîmpuri magnetice ne-au fost arătate de Nadia Ușeva. Aceste studii foarte
interesante și ingenioase se desfășurau în colaborare cu prof. M. Popov și E. Karatov, avînd
jn mare măsură sprijinul centrelor de biofizică și biochimie situate în imediata apropiere a
institutului.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 95-06 BUCUREȘTI 1970
96	VIAȚA ȘTIINȚIFICA	2
Institutul botanic ne-a prilejuit o folositoare întîlnire cu prof, H. Dilov, care conduce*
aici experiențele in legătură cu introducerea in cultură a unor specii de alge productive și
care valorifică rezultatele obținute într-o stație-pilot aflată in sudul Bulgariei. Multe speranțe
sînt legate de unele sușe termofile de Chlorella și de specia Aphanochaeta bulosa ale cărei însușiri
ne-au fost prezentate pe larg de Dimitr Gheorghiev, un foarte tînăr și talentat cercetător,
Două probleme majore preocupă Secția plante vasculare a institutului și Catedra de
sistematică a Universității „Climent Ohridski’, și anume întocmirea unui atlas cromozomiall
al celor peste 3 500 de specii de plante superioare existente în flora Bulgariei, precum și studiile
de taxonomic la unele grupe critice. în acest cadru prof. Kozuharov se ocupă de leguminoase
și graminee, cercetătorul A. Kuzmanov de euforbiacee și compozite, M. Markova de rozacee
și labiate, numeroși alți colaboratori completînd acest deosebit efort de întocmire a unor
lucrări de anvergură.
Secția de geobotanică condusă de V. Velcev este preocupată de cartarea zonelor de vege-
tație și în același timp de lărgirea ariei de colaborare cu celelalte științe botanice. Trebuie,
de asemenea, menționată existența unei Secții de pâleobotanică condusă de Petrov și în cadrul
căreia 4 cercetători se interesează de problemele de evoluție și sistematică.
Impresiile strînse din laboratoarele vizitate sînt în măre măsură favorabile și o succintă
analiză a lor îndreptățește afirmația că botanica și-a ocupat un meritat loc printre disci-
plinele care dau strălucire biologiei bulgare. Problematica abordată de cercetătorii din țara
vecină este evident actuală și importantă, iar modul ei de tratare, seriozitatea, răbdarea de
care dau dovadă cei chemați s-o rezolve formează îndemnuri care depășesc cu mult granițile
sofiote. Circulația liberă și fluentă, în ambele sensuri, a informațiilor științifice, a tot ceea
ce se lucrează și se produce atît în institutele de cercetare din țara noastră, cît și în cele din
Bulgaria, parte integrantă din circuitul mondial al informației științifice, reprezintă un ajutor
prețios și modern în elucidarea fenomenelor naturii.
AL lonescu și y. Sanda
RECENZII'
V. I. ULIANISCEV, Opredelitel golovnevth gribov SSSR (Determinatorul ciupercilor ustilaginale
din U.R.S.S.), Akad. Nauk SSSR, Izd. „Nauka”, Leningrad, 1968.
Determinatorul ustilaginalelor este întocmit pe baza studiului acestui grup de ciuperci
din diferite localități ale U.R.S.S., precum și pe baza cercetării materialului de ierbar de la
Institutul botanic ,,V. L. Koniarov” al Academiei de științe din U.R.S.S., Institutul unional
de protecția plantelor din Leningrad, Institutul botanic din Azerbaidjan, Muzeul din Georgia
etc. Ca literatură mai importantă folosită, autorul indică determinatoarele și monografiile sovie-
tice referitoare la ustilaginaie, precum și unele lucrări străine, între care cele ale lui J. Jărstad
(Norvegia), B. Lindeberg (Suedia), J. Liro (Finlanda), Tr. Săvulescu (România) și G. L. Zun-
del (America).
în lucrare este data caracterizarea ordinului Ustilaginales, a celor două familii Ustila-
ginaceae și Tilletiaceae; sînt prezentate chei dicotomice pentru determinarea a 24 de genuri
și 515 specii. Descrierea agenților patogeni și a simptomelor este ilustrată parțial în cele 137 de
figuri cu desene schematice. Majoritatea desenelor sînt originale. Pentru fiecare specie se
indică răspîndirea pe teritoriul U.R.S.S. și în general pe globul pămîntesc. Autorul a inclus
în determinator și unele specii care nu au fost semnalate în U.R.S.S., dar care fiind răspîndite
în țările vecine, pot fi oricînd introduse.
La baza cheilor dicotomice pentru specii stau plantele-gazdă și caracterul membranei
clamidosporilor.
V. Bontea
ST. SI CERC. BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 1 P. 67 BUCVBESTI 1570
Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria' botanică”
publică articole originale din toate domeniile, biologiei vegetale:
morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, .genetică,
microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate
cn alte rubrici, ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări -
științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă-
tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini
etc. 2, Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și
peste hotare,
. NOTĂ CĂTRE AUTORI
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe
pagini separatei iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie
de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe.
Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text.
Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli-
cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată.Citarea
bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele auto-
rilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în biblio-
grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale;
Autorii au dreptul la un număr de 5.0 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului: articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații
etc. se va trimite pe. adresa Comitetului de redacție, Splaiul Inde-
pendenței pr. 296, București. .
La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică »
paraît 6 fois par ap.
Le prix d’un abonnement aminei est de $ 4 ; — FF. 20; — DM. 16..
Toute commande â Tetranger sera adressee ă CARTIMEX,
Boîte poștale 134 —135,: Bucarest, Roumanîe, ou ă ses represen-
tants ă Fătranger.	.	,
En Roumanie, vous pourrez vous abonner par les bureaux de
poște oii chez votre facteur.