COMITETUL DE REDACȚIE । .Redactor responsabil: ! Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: ; ■ Academician N. SĂLĂGEANU i I i 1 Membri: I ACADEMICIAN ALICE SĂVULESCU; j Academician | T. BORDEIANU |; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent ai Academiei Republicii Socialiste România; prof. dr. doc. I. T. TARNAVSCHI; dr. ALEXANDRU IONESCU; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă șl primirea la timp a re- vistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1970. Prețul unui abonament este de 90 de Iei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. i Manuscrisele, cărțile și revistele pentru ! schimb, precum și orice corespondență ) ' se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei ,, Studii și cercetări de biologic — Seria botanică”. i 1 adresa redacției 1 APARE DE 6 ORI PE AN . SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 290 BUCUREȘTI 0 i I.. . I . . BOL W. Mudii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ TOMUL 21 1969 Nr. 6 SUMAR Pag. ELENA PETRI A, Contribuții ia studiul structurii morfologice a granulelor de polen ale familiei Vitaceae. III (gen. Tetra- sfigma).............................................. 399 C. ZAHARIADl și G. NEGREAN, Liliaceae nesemnalate sau du- bioase în România. . .............................. 403 A. POPESCU, Cercetări asupra speciilor de PolentUla din secția Rector, subsecția Heterosepalae ................... . 409 C$9 V. CIOCÂRLAN, Asociații vegetale noi din bazinul subcarpatic al Slănicului de Euzău (II) ................................... 419 CECILIA DJENDOV, Despre efectul sărurilor eu fier asupra plantelor de fio are a-soarelui................... 429 M. PARASCHIV, Acțiunea luminii asupra metabolismului acizilor organici la plante cu suc acid . . ... . . . .. .. . . . . 437 LIUBOV ȚIPA, Acumularea de substanță la diferite specii de alge albastre în funcție de mediul de cultură și de iluminare. . . 443 GH. DIHORU, AURELIA BREZEANU și INNA BORȘAN, Date privind compoziția chimică a cîtorva fitocenoze de la Babadag ................................................ 453 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ .................................461 RECENZII ......................................... 463 INDEX ALFABETIC ................................. 467 St. și cerc. biol. Seria botanică t. 21 nr. 6 p. 397—470 București 1969 CONTRIBUȚII LA STUDIUL STRUCTURII MORFOLOGICE A GRANULELOR DE POLEN ALE FAMILIEI VITACEAE- III (GEN. TETRASTIGMA) DE ELENA PETRIA 581.331.2: 582.783 A morpho-palynologic analysis îs made of 15 taxonome species belonging to the genera Tetrastigma of the family Vitaceae, order Rhamnales. The pollen grains in this genera are usually' oblate, spheroidal or prolate -with many morphological characters common with the others genera of this family. The investigated spe- cies may be separated also by the moiphological characters of their pollen grains; Genul Tetrastigma este reprezentat prin 95 de taxoni, răspîndiți din Asia tropicală pînă la Noua Guinee. S-au analizat 15 taxoni, toți exotici. Date palinologice referitoare la, familia Vitaceae sînt cuprinse în lucrarea lui G. E r d t m a n (4), în care nu este citată nici o specie din cele analizate de noi în această lucrare (tabelul nr. 1), și în lucrarea lui M. Bcili o (11), în care se găsesc unele referiri numai asupra speciei Tetrastigma lanceolarvam. Materialul palinologic a fost recoltat de noi din herbarul și Gră- dina botanică din B ogor—Indonezia. S-au analizat granulele de polen în apă și cloralhidrat, s-au efectuat desene la camera clară și micro- fotografii. Date fiind numeroasele concordanțe între însușirile morfologice ale granulelor de polen ale reprezentanților acestui gen, acestea au fost cuprinse într-un tabel sinoptic. Genul Tetrastigma este reprezentat prin granule de polen de regu- lă mici (P = 10,8 — 25 p; E = 10,8 — 22,5 p), cu excepția speciilor T. dichotomum și T. magistophyllum, care prezintă granule de polen de ST. SI CERC. BIOL. SERI A BOTANICĂ T. 21NB. 6 P. 899 - 401 BUCUREȘTI 1969 400 ELENA PETRIA 2 mărime medie, rareori trecînd peste limita maximă (P = 37,5 — 52,5 p,; E = 30 — 42,5 p), oblat-sferoidale piuă la prolate, rotunjite, tricolporate, ambițus de regulă circular sau mai rar triunghiular. Colpii lungi, de circa 2/3—3/4 din raza granulei privite apical (pl.I, fig. 1,4 și 5), de obicei rotunjiți terminal, mărginiți pe toată lungimea lot1 de o cută formată din răsfrîngerea exinei, porul circular (pl.I, fig. 2). Grosimea sporodermei de 1 — 2 p. Suprafața sporodermei cu aspect reticulat, reticulată sau veru- cos-ornată. Exinaîn secțiune optică pilată (pl.I, fig. 1) sau simpilată (pl. I, fig. 5 și 6), crassisexinată și tenuinexinată. întina, de regulă fină pe mezocolpi, la majoritatea granulelor de polen; analizate prezintă puternice îngroșări lenticulare în dreptul porilor (pi. I, fig. 5, a). Analiza morfopalinologică a celor 15 taxoni ai genului Tetrastigma se integrează în studiul nostru palinologic asupra reprezentanților familiei Vitaceae. Studiul structurii morfologice a granulelor de polen ale celor 112 taxoni cuprinși în cele două note publicate anterior și în cea de față, repartizați pe 9 genuri, și anume: Ampelopsis (9), (jayratia (11), Ampelocissus (14), Cissus (20), Parthenocissus (3), Pterisanihes (3), Rhoici- 88U8 (2), Tetrastigma (15), Vitis (24), și 11 soiuri de cultură, din cele 12 genuri cunoscute ale familiei Vitaceae din ordinul Rhamnales, ne arata că diferiții reprezentanți ai acestei familii prezintă multe însușiri morfologice comune. Familia Vitacbae este reprezentată prin granule de polen în gene- ral de mărime medie, cu excepția genurilor Ampelocissus., Pterisanihes și a majorității speciilor genului Tetrastigma, care au granule de polen mici, precum și a două specii (Cay rația pedata și Cissus cactiform care au granule de polen mari, suboblate pînă la prolate; ambitus deiegulăcircu- lar sau triunghiular-roțunjit; în acest caz, în majoritatea lor microsporii sînt angulaperturați, cu rare excepții sinuaperturați (Ampelopsis assamica, A. delavayana,. Oayratia trifolia și Vitis ovata), tricolporați. Colpii lungi de circă 1/2—4/5 din raza granulei, cutați prin răsfrîngerea exinei, uneori cu o creastă mică în jurul porilor, în general înguști, terminal ascuțiți sau rotunjiți, rareori operculați, excepție făcînd granulele de polen de la Rhoîcissus thunbergii, care sînt acolpate. Grosimea sporodermei variază între 0,7 și 3țx, în general mai fină la limita colpilor. Structura sporodermei în secțiune optică este în general pilată său simpilată, în rare cazuri simplu tegilat-baculată, crassisexinată și tenuinexinată. întina, fină în dreptul mezocolpilor prezintă în dreptul colpilor la majoritatea speciilor puternice îngroșări lenticulare, uneori septiforme (Ampelopsis delavayana și Parthe- nocissus insertaj. ■ Deși structura morfologică a granulelor de polen ale diferiților taxoni ai familiei Vitaceae prezintă unele însușiri comune, diferitele genuri și speciile din cadrul fiecărui gen pot fi identificate și după polen. BIBLIOGRAFIE 1. ¥ ¥ Ampelografia. SSSR, Piscepromizdat, Moscova, 1946, 1, 217 —224 ;300—342. 2. Gonstantinesgc Gh., Ampelografia, Edit. agrosilvică, București, 1958, 1. 3. Darlington C. D. a. A. P.,Chromosome atlas of Flowering Plants, George Allen and Unwin, Ltd,, Londra, 1962. PLANȘAi Tetrastiama benaaelensis Merr. Fig. 1 - 4. - Polen privit apical, epistructura și structura letrasugma oengiieiensis meir. » schematic (2 900 X ; original). sPo^ermer în secțiune optica ; l, pn^ structura sporodermei In Tetrastigma coriaeeam Gagnep. r1»- y-, ruicu secțiune optică și epistructura (2 900 X ; original). » Tetrastigmahoheri Gagnep. Fig. 6. Sector din structura sporodermei în secțiune optică, mărit. Tabelul nr. 1 Caracteristicile morfologice ale microsporllor genului Telraspyma Colpii Dimensiuni :Nr. crt. Denumirea unității , taxonomice analizate Ambitus nr. nr. apert. poz. lung, din rază terminal P E P/E ? .Tipul ■; f ' de y . , 7 granulă 1 Tetrastigma benguetensis Merr. ' circular 3 3 2/3 rotunjiți 18,6 — 20p 15,5 - 18,6 p 1,12 prolat-sferoidal 7 2 Tetrastigma bracteolatum • PI. . » . 3 3 — >> 9,3 - 10,8 p 10,8 p 0,94 \ oblșt^Si er o idal • ■ 7 3: Tetrastigma coriaceum Gagnep. • >> . <3 3 3/4 18,6 - 20p 1 ■ 18,6 - 20p 1 7 ’ ■ sferoidâl7 ' 4 Tetrastigma dicholomum (Bl.) Gagnep. > ■ ■ 3 3 ■ — >< ascuțiți 42;5 — 52,5 p 37,5 - 42,5 p 1,25 subprolat 7 ... 7 77 5 Tetrastigma glabratum Bl. •' f/ 3 3 — >> rotunjiți 20 - 25 p 20 — 25p 1,03 - prolat-sfer^idal. ~ 6 Tetrastigma hamandii :pi. trîunghiular- rotunjit 3 3 sinuaper- turat >> 15,5 - 18,6 p 13,9 - 17p 1,13 prolat-sferoidal-\ ' / subprolat '> 15,5 - 17p 15,5 - 17p , 1 , ■; . sferoid'al -J. '1," . 8 Tetrastigma loheri Gagnep. triunghiu- lar-rotunjit 3 3 sinuaper- turat 3/4 ... >> 12,4 — 15,5p 12,4 - 13,9p 1,04 . 9 , Tetrastigma magistophyl- - lum Sch. circular 3 3 • ) 3/4 ' rotunjiți 37,5 - 45 p 30 — 35 p 1,307 • X' ■ • 7-'' '7Z--7 .șubprolaț . •7 ■■ 7 -1-. ■■7. î; 7 - ■ y' ■ 7 ■ ■ ; ■ ■ ? f ■ ■■: 10 Tetrastigma mindanaensis Merr. / 3 3/ — 20 — 25 p 17,5 - 22,5 p 1,10 •-rȚ'VT/jx- :r'< 7; ’ ' prdlat-sferoidai. '■ i''' ';^.7 11 Tetrastigma mutabile (Bl.) Planch. 3 3 - >> >> 20 — 22,5 p — £0 — 22,5p . ■ IjlO 12 Tetrastigma papillosum (Bl.) PI. . triunghiu- lar-rotunjit 3 3 • sînu- aper- turat 2/3 . ascuțiți ■ ■. , ■ 15 - 17,5p i ■■ / < ■' 15 — 17 ,5 p ■ ' 1,04 ; ^7''7' •> ' -( sfeioidal ; 13 ■Tetrastigma pyriforme Gagnep. » 3 3 .. . % 3/4 / "Z !• 10,8 - 15,5p 9,3 - 12,4p ; 1,33 subprolat-prolat ' 14 Tetrastigma, riincispermum Planch. circular 3 3 —■ 2/3' rotunjiți 15,5 — 25 p 15,5-22,5p < 1,04 sferoidal 15 Tetrastigma strumarunș Gagnep. p 3 3 . 3/4- o . 25-27,5 p t 20 - 22,5p 1,17 subprolat i ^^Snnei.. ’ Grosimea '..s.'s^orbY/? dermei . Structura sporOdermei în secțiune optica Observații întina exina ’ ■ l p , 7; s eu - așp.^ ■- lor. fiii *drv 777^:® Bticulat' cu ' ■ ii la limita . ■ - suprafața coasă;' 7- ; pilată, crassisexinată și tehuinexinată, cu pili / scurți, Cu capita mari fină pe mezocolpi, lenti- cular-îngroșată în drep- tul porilor pl. I, fig. 1—4 5*.. ' ■ ■- V-f 7 " ; >> cf.pl. I, fig. 1—4 7‘"'-'''/ 7'7?. •;7A lp / ■: 77^7/7/^^ :■ -1 '^7^ ^/yerupdș.-.oijn ÎJ. ■ ■7.7 "7:' ată " ■pilat-simpilată, crassi- 7semnată și'tenuinexi- . nată fină pe mezocolpi pu- ternic lenticular-îngro- șată în dreptul porilor PL I, fig. 5 ■■■777 77’7^ 7777’7 7/ȚiW r. 1 fel ca la T . benguetensis fină pe mezocolpi, slab lenticular-îngroșată în dreptul porilor P1-!» «g. l-4 ; 1 —l,5p la fel ca la T. coriaceum • . ctpî?7^ fig. 5 ' 7 1 ' ''7 r- .► la fel ca la T. coriaceum > ; i p 7 -• 7/- - ornată . .77 , J.'. / -.1 J. la fel ca la T, coriaceum ;-;>7rS J,’’ la fel cu 7), benguetensis, ■: rșțiculum^u .ochiurile'. rețelei măi. mici 7'. / 7 777! 1 pilată, crassisexinată și tenuinexinată, cu pili lungi, cu capita globu- loasc la fel ca la T. bengue- tensis Pt I, fig- 6 ; :7;7:7' J ' ; 2p. ndticulată,’|cu ochiurile ’ bretelei .relativ, mici ; la \ ^mița; gopolposiricolpaț-i), pe 7 cdlpi vern|joas ă . - 7 777^.7.B ' < 1 ' pilal-simpilată, crassi- sexinată și tenuine- xinătă, pili mici, cu capita mari, asemănă- tori cu cei de la T. benguetensis fină pe mezocolpi, len- ticular-îngroșată în dreptul porilor î.t Pl, I, f‘g. 1-4 T}5y.. ^7777!. la fel ca la T. coriaceum cf- Pl. I fig- 5. ’ ș; 7./ ■„ ■ .. ' 7!' ij . / • • 7 ...... s . . 4p7 ' / la fel ca l & T. benguetensis, cu pili mai lungi |k cu capita mai mici 7 ■ ... fină pe mezocolpi, pu- ternic lenticular-îngro- șată în dreptul porilor Pl.I, / ’% 1-4 ■ k l 4p 7 . la fel cu T. coriaceum fig- 5 . 1,5 p la fel ca la t. benguetensis, cu pili mai lungi, 7 cu capita mai mici întina 1/2 din grosimea exinei pe mezocolpi, lenticular-îngroșată în dreptul porilor . Pl. I, fig. 7 l-lj5p la fel ca la T. coriaceum întina fină pe mezo- colpi, lenticular-îngro- șată în dreptul porilor ?■ M- I, fig. 8 „STRUCTURA MORFOLOGICA A POLENULUI LA FAMILIA VITACEAE. m - .IQL -Erdtman G., Pollen morphology and plaht taxonomy, Angiosperms, Walthman, Stockholm — Mass., 1952. ' 1 ' . * 4 Flora R.P.R,, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958, 6, 284—316. ;L6ve Ai a. Love D., Opera Botanica, Goteborg, 1961, 11, 3. ^MerrillE. D., Philipp. J. Sci., 1916, 11,^3, 125—145. ^Merrill E. D. a. Perry L. M., J. Arnold Arboretum, 1941, 22, 375 — 383. Pethia Ei., Acta Bot. Hort. Buc., 1966, 27 — 37. — Acta Bot. Hort. Buc., 1966, 187 —195. ^ REiLLEM./Pollen et Spores, 1967, 9, 2, 279-303. Schultze-Motel W„ Reiehe Rhamnales, in Engler, Syllabns der Pflanzenfamilien, Angio- spermen, Gebriider Borntraeger, Berlin, 1964, 2, 300 — 304. Tărnavschi I. T., Biil. Grad. bot. și Muz. bot. Cluj, 1947, 28, Supl. 1. Tarnavschi I. T. și Mitroiu N., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1960, 12, 4, 403—423. Târnavschi I. T. și Șerbănescu-Jitariu G., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat.-biol., 1962, 11, 33, 119-132. JM& 'Van Campo Madeleine et Halle N., Pollen et Spores, 1959, 1, 2, 172 — 191, Facultatea de biologie Catedra de botanică. Primit in redacție la 31 mai 1967. & LILIACEAE NESEMNALATE SAU DUBIOASE ÎN ROMÂNIA DE C. ZAHARIADI și G. NEGREAN 582.572.2(498) Les auteurs pre sen lent 3 taxons douteux ou m^connus jusqu'â prdsent en Rouma- nie: Ornithogalum comosum Tomer var. pseudoarcuatum Radenkova, O. kochîi Pari. var. montanum Wîerzb. et O. montanum. Cyr. en complStant ainsi Tinventaire floristique du pays. Le crit^re morphologico-g6ographique nâcessaire dans de telles recherches doit btre utilise avec discernement car il peut donner lieii â un raisonnement errone. La valeur d’un diagnfeme propre â un taxon (dans notre cas la prisence bu l’absence des cils sur les bords de la feuille) peut âtre elevâe (O. comosum) ou bien tres r6duite (pour la majoriU des autres taxons du genre). Cette valeur doit etre precisee pour chaque cas particulier par l’analyșe statistique de tous les taxons du geme. După predarea manuscrisului familiei Liliaceae (1963) pentru volu- mul XI al colecției Flora Republicii Socialiste România (1966), am găsit cîțiva taxoni spontani și cultivați, care nu au fost încă menționați în mod sigur în flora noastră sau care au fost trecuți cu vederea. 1) Ornithogalum comosum Torn. Această specie a fost semnalată,prima dată în Transilvania la Poiana Brașov, la Orăștie, la Turda și în Munții Făgărașului (Colții Brezei) de către J. Baumgarten în 1816 (1), apoi de F. Schu.r (6), de M. F u s s (2) și de alți colectori. L He u f fel (3) a semnalat-o în Banat, fără a preciza localitatea. L. Simonkai (7) a revizuit critic acest material, ajungînd Ia concluzia că aparține speciei O. umbeUatum. ' . De remarcat că stațiunile semnalate de autorii citați sînt situate în regiunile montane sau chiar sub alpine, diferite de stațiunile delțjoasă altitudine, cu caracter xerofitic, unde se găsește de obicei O. comosum. ■ ST. ȘI CERC, BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 6 P. 408-408 BUCUREȘTI 1969 LILIACEAE NESEMNALATE SAU DUBIOASE IN ROMANIA 404 C. ZAHARIADI și G. NEGREAN 2 Cercetând ierbarul lui Fuss, precum și plantele provenite din unele lo calități semnalate în Transilvania, ne-am convins că este vorba de O. kochii (O. gussonei auct.), și nu de O. umbellatum, cum a presupus L. Simonkai. Cu toată rectificarea făcută de L. Simonkai, I. P rodau (4) o semnalează din nou, de data aceasta, „în șesul Tisei”, dar fără alte precizări. V. Soran (8) a găsit-o la Liebling (jud. Timișoara) „frecvent în finețe uscate și semisărate”. în ambele cazuri însă, materialul respectiv nu a putut fi revizuit de noi, deoarece lipsește din ierbarele publice și din: cele particulare aflate în țară. Specia O. comosum a rămas deci dubioasă pentru flora noastră, indica- ția din Flora Republicii Socialiste România (voi. XI) fiind bazată numai pe datele din literatură. în vara anului 1967, G. Negre an a colectat din pădurea Hagieni (jud. Constanța) o specie de Ornitbogalum fructificată, fără frunze, care nu a putut fi determinată cu precizie datorită fazei înaintate de creș- tere. Ea a fost urmărită timp de 2 ani în colecția de biosistematică și de taxonomic experimentală a Institutului de biologie, precum și în stațiunea ei naturala, la Hagieni. Examinînd un material suficient de abundent provenit din această localitate, l-am determinat ca O. comosum Torn.,, specie care face parte din secția Obtusangula a subgenului Helioeharmos (10), (11), (12), deosebindu-se de taxonii în aparență.asemănători din sec- ția Umbellata prin următoarele caractere: Secția Obtusangula Zahariadi {O.comosum, O.eigii) — Frunze cu țesutul palisadic con- tinuu pe fața superioară; dunga albă lipsește. — Marginile frunzei cu cili scurți, rigizi (fig. 5, a și b). — Ovarul și capsula tânără (pri- vite de sus), cu 6 lobi rotunjit- obtuzi, subegali, echidistanți (fig. 1 și 2). — Flori inodore (9). Secția Umbellata Zahariadi (O.umbellatum, O.diwrgens, O.kocMi) — Frunze cu țesutul palisadic între- rupt pe fața superioară; dunga albă prezentă. — Marginile frunzei netede, fără, cili (fig. 5). — Ovarul și capsula tânără (privite de sus), cu lobii apropiați cîte doir care nu sînt rotunjit-obtuzi (fig, 3), — Flori cu miros de vanilie. Am comparat plantele găsite de noi cu cele primite în 1956 de la prof. Z. K arpă ti de pe insula Csepel (Ungaria) și cu cele primite în 1962 delal. Gancev din Munții Rodopi (Krumovgrad, Bulgaria). Ambele proveniențe se află în culturile noastre experimentale și sînt cres- cute în diferite condiții ecologice. Unele provin direct din bulbii originarir iar altele din semințe obținute din acești bulbi, realizînd astfel ciclul onto- genetic complet. Plantele din Bulgaria au fost descrise de I. R a d e n k o v a (5) din regiunea Stara Zagora ca o varietate nouă: pseudoarcuatum Raden- kova, caracterizată prin lungimea pedicelilor inferiori, precum și prin arciîa- rea lor. Remarcăm totuși că acest din urmă caracter nu este întotdeauna constant. O.comosum y ser.comosum (insula Csepel Ungaria) — Inflorescența ~ îngust-cilindrică, i alungită. — Pedicelii inferiori scurți, as- cendenți, drepți, lungi de 15—25 mm. — Flori mici, de 25—30 (35) mm în diametru. — înflorire timpurie, simultană cu O. flanescens. — Stilul mai scurt decît ovarul. — Arealul: Europa centrală. 405 O. comosum vor. pseudoarcuatum (Krumovgrad, Bulgaria) (Hagieni, România) — Inflorescența lată, la început cu axa scurtă, spre maturitate alun- gită (15—50 mm). — Pedicelii inferiori alungiți, drepți sau i arcuat-ascendenți, lungi de 30-—50 mm. Flori mari, de 35—40 (50) mm în diametru. — înflorirea are loc cu 2—4 săptă- mîni mai târziu decît la O.flavescens. — Stilul mai lung decît ovarul. ■— Stilul mai scurt decît ovarul. — Balcanii centrali. —. Balcanii de nord. ■ : Plantele de la Krumovgrad și de la Hagieni sînt foarte asemănătoare • între ele, diferind. în mod evident de cele din Ungaria mai ales prin lun- ■ gimea pedicelilor și prin diametrul florilor. Diâgnemele menționate nu sînt j în prezent suficient de numeroase pentru a putea aplica principiile obiec- ; tive de taxonomie numerică. O adîncire a cercetărilor, îndeosebi prin ana- ■ liza citotaxonomică și prin folosirea altor criterii și caractere, este "nece- sară pentru a stabili rangul acestor taxoni, pe care. în mod provizoriu îi considerăm ca subspecii (rase geografice)1. ; Prezența taxonului O. comosum var. pseudoarcuatum în sud-estul I țării noastre era de așteptat, deoarece localitatea Hagieni se găsește în j vecinătatea Bulgariei. Totuși, de la Hagieni pînă la locul clasic al varie- j tații pseudoarcuatum din regiunea Stara Zagora sînt 200 km, iar pînă în ; Rodopi 400 km, în direcția nord-est spre sud-vest, distanță întreruptă ; de lanțuri muntoase transversale, ceea ce ar putea explica unele diferențe ; între aceste proveniențe. = Am mai comparat plantele găsite de noi și cu specia învecinată O. j eigii din Israel, obținută prin amabilitatea prof. Naomi Feinbrun j (fig 4.). ’ ' ■ | Planta de lă Hagieni crește pe coaste înierbate în poieni, ca și pe j platouri pietroase, împreună cu : Amygdalus nana, Androsace maxima, ; Arabis reda, Astragalus ’spruneri, Brassica elongata, Centaurea nâpulifera, C n salonitana, Genista trifoUata, HeUantliemum saUcifolium, Iris pumila, ■ Rochelia retorta, Minuartia bRyMana^ Ornithogalum refradum, Ranun- ’ culus illyricus, R. oxyspermus, Scorsonera mollis, Sternbergia colchiciflora ; var. balcana, Thesium simplex, Hutchinsia peiraea, Stipa^ucrainica etc. 1 Arealele geografice nu pot fi deocamdată precis stabilite, deoarece determinările unora dintre colectori, bazate de obicei pe un singur caracter, și anume pe prezența cililor pe marginea frunzei, ar putea să fie eronate, ceea ce duce la un cerc vicios, frecvent in cazurile de aplicare a metodei morfologo-geografice. 406 C. ZAHARIADI șl G. NEGREAN 4 De remarcat că în]pădurea’Hagieni am găsit și specia Colchicum biebersteinii Bouy, cunoscută dinnordul Dobrogii și de la Valul lui Trăiam 2. O. Rochii Pari. var. montanum Wîerzb. non Tenore) (O* gussonei auct. rom. 15' LILIACEAE NESEMNALATE SAU DUBIOASE ÎN ROMÂNIA 407 Urmărită timp de 12 ani în lotul experimental, ea a fost determinară ca O. gussonei var. montanum Wierzb. Aceasta nu trebuie confundată cu O. montanum Cyr., care aparține altei secții. < Ulterior, cu prilejul cercetării florei și vegetației de la Porțile de Fier, -Aj'LULjla.Ju- / ? .A - Fig. 3. — O. kochii (O. gussonei auct.), Brănești (jud. Ilfov). Ovar văzut frontal (x 14). Fig, 1. — Ornithogalum. comosum var. pseadoar- cuatum, Hagieni (Do- brogea — România). a, Ovar văzut doraal (x0); b, ovar Văzut frontal (X12). Cu prilejul cercetărilor asupra speciilor de Ornithogalum din Banat, am primit în anul 1957, prin amabilitatea pasionatului botanist I. Gr o g a , o specie asemănătoare cu O, gussonei, recoltată la. Bozovici (jud. Caraș- Severin). ■ 1 ' ’’ ......:;.'n e Fig. 5. — Marginea frunzei. așii,0, comosum var. pssudcareMtum, Eagienl (a x 00ș!6,: X2D0); 6,0. kochii (X200). s-a constatat că întregul material de Ornithogalum aparținînd acestei secții, recoltat de N. R o m a n și G h . D i h o r u , se încadrează în limi- tele varietății menționate, Această varietate diferă de specia tipică prin dimensiunile mai mari ale frunzelor și ale inflorescenței, prin flori pînă la 50 mm în diametru, precum și prin epoca de înflorire cu 2—3 săptămîni mai timpurie. Cu acest prilej menționăm că O. kochii Pari, a fost considerată ero- nat de H o 1 u b y și de alți autori Ca. o subspecie a speciei O. gussonei. Această confunzie a fost repetată și de C. Z a h a r i a d i în Flora Repu- blicii Socialiste România (12), fără a fi corectată nici în „Addenda et corrigenda” acelui volum. Folosim acest prilej pentru a face cuvenita rectificare. O. kochii'diferă de O. gussonei Tenore (non auct.) din Italia prin bul- bul de tip Heliocharmos, format din solzi concrescuți, care la O.gussonei sînt liberi. 3 . Ornithologalum montanum Cyr. Specie nouă pentru România, găsită în grădinile locuitorilor din Reșița (leg. C. Z a h ar i a di', 1948) și în cele de la Bozovici (leg. I. Gog a, 1960), cultivată ca plantă ornamentală. Este caracterizată prin frunze late, plane, atenuat-acute, cu bordura, incoloră subțiată, prin inflorescența bogată, care pornește de la nivelul . 408 C. ZAHARIADI și G. NEGREAN / ' $ solului, prin pedicelii foarte lungi (50—80 mm) și prin ovarul alungit, cu 6 coaste evidente. Cu toate încercările de limitare a spațiului nutritiv (10)^ nu am reușit încă să obținem semințe. în loturile de taxohomie experimentală de la București, ea este culti- vată de 20 de anij formînd tufe bogate. Datorită înmulțirii vegetative foarte, intense, bulbii dau naștere la cuiburi îndesate, pluriflore, deși individualizarea lor se face începînd chiar din primul an. Planta^ este apreciată de locuitorii Reșiței și ai satelor vecine pentru înflorirea abundentă în raceme umbeliforme bogate, situate la nivelul solului, precum și pentru frunzele de . un verde închis, care persistă timp îndelungat după înflorire. Nu am reușit să aflăm de la locuitorii și hbrticul- * torii orașului Reșița proveniența acestei specii. CONCLUZII . în lucrarea de față au fost prezentați trei taxoni nesemnalați în flora- României, ceea ce completează inventarul floristic al țării. în studiile taxonomice, criteriul morfologo-geografic nu trebuie neglijat, deoarece el permite adesea rin control al valorii unui taxon și poate dirija critic cercetările. Uneori însă, acest criteriu poate duce la un raționament circular eronat- dacă se acorda componentului geografie o valoare mai mare decît celui morfologic și dacă nu sînt luate în consi- derare alte criterii, caractere și diagneme, Ponderea unei diagneme. (caracterului diferențial) este, variabilă după taxonul considerat. Astfel, prezența și caracterul trihomului pot avea în unele cazuri o pondere ridicată (de exemplu cilii de pe marginea frunzei la O. comosumfrunză pubescența la 0. fimbriatum, pubescența la o specie de Tamarix etc.), cu toate că la alte genuri acest caracter are o pondere redusă (de exemplu pubescența spiculețelor la speciile anuale de Bromus etc.). - Această pondere nu poate fi dedusă prin analogie cu alți taxoni, ci trebuie stabilită statistic de la caz la caz. • BIBLIOGRAFIE 1. Ba.umga.rten J., Enumvratio stirpium Magno Transsiluaniae Principatul, Viena, 1816. 2. Fuss M., Flora. Transsiluaniae exeursprfâ'; Cibinii, 1866,. 645, 3. Heuffel L, Verii. Zool.—Bot. Gesel. Wien,, 1858. • ' . ■ 4. Prodan L, Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc in România, Cluj, 1939. 17L ■ ■ . 5. Radenkova L, Ornithogalum, in Flora na Bălgdria, Sofia, 1964, II, 283. 6, Schur F., Enumeratio-plantarum Transsiluaniae, Viena, 1866, 664. 7. Simonkai L., Enumeratio florae Transsiluaniae, Budapesta, 1886. 525 — 526. 8. .Soran.V., St. și cerc, ^șt., Acad. R. P. R,, Filiala Cluj, 1954, 5, 1 — 2. 9. Wright R. N., The Science of Smell, Londra, 1964. 10. Zahariadi C',, Rev. Biol., 1962, 7, 1, 5. ~ 11. — Rev. rouml Biol., Serie de Botanique, 1965j 10, 4. ' 12. —Ornithogalum, in Flora Republicii Socialiști România, Edil. Academiei, București, 1966, XI, 339-441. . . " Institutul de biologie ,,Traian Săuulescu” ■ . ■ " ■ ' Și ■ ■ • Institutul Pasteur. Primit în redacție la 29 iunie 1969. cercetări asupra speciilor de poteetilla DIN SECȚIA EECTAE, SUBSECȚIA HETEROSEPALAE V-'/ ■ J. A. POPESCU 582.734 L’auteur fait L’analyse taxonomîque de quatre especes de la sărie Taurieae {Polen- tillâ taurica Willd., >P. astracanica. Jacq., P. bornmuelleri Borb,. et P. emilii popii Nyâr.), et de leurs unit^s infrasp^cifiques. -Ou a etabli en meme.temps que Ies taxons P. taurica var. pirotensis. Borb. et ) P. taurica f. pdrviflora Buia et Prod. sont âtroitenient liAs ă l’espece P. astra- v canicg Jacq. dans laquelle ils sont maintenant encadres. Toutes Ies plantes de cette șerie sont connues chez nous et elleș se trouvent dans Ies districts de Constanța, Tulcea, Galați, Buzău et Mehedinți. ' Pour la premiere fois on signale dahș la Flore de la Roumanie le taxon P, bor- , nmuelleri var. auguslissima Borb. (dans le foi'fet de Hagieni, Dobroiidja). , 3 J. ■ 3 g < cm, frunze bazale cu pețiolul de lungimea foliolei mijlocii a frunzei respec- tive sad puțin mai lung decît aceasta .(fig. 4, af Parozitatea abundentă de pe tulpină, ca și de pe fața inferioară a foliolelor, dă plantei aspectul canes- cent, fără să alcătuiască un toment. ' Planta are: o răspîndire destul de mare : Peninsula Balcanică, estul României, partea.de sud a U.R.S.S.(Caucaz), Asia Mică. var. nicicii (Adam.) Th. Wolf, Mon. Gatt. Pot., 381 (1908); P. ni&tâii Adam., O.B.Z., 404 (1892). Este mai robustă decît celelalte varietăți, ajungînd pîna la 50 cm înălțime. Frunzele bazale, cu foliolele ovate, se mențin și în timpul an te- zei, uneori apărînd și lăstari sterili. Părozitatea este mai redusă decît la varietatea ’ precedentă, perii sînt patenți și destul de lungi. Planta crește în Iugoslavia, Bulgaria, România (Vîrciorova, jud,. Mehedinți; Tohăni, jud. Buzău; Macin, jud. Tulcea), pe soluri uscate, nisipoase sau stîpcoase. 2 - c. 3864 • ' 414 A. POPESCU 6 var. mollierinis Borb., Fern. Fuz., XVI, 48 (1893); P. taurica var. stribrnyi Velen., FI. Bulg., Suppl. 101 (1898); P. taurica var. lamugi- nosa[(Fisch pro spec.), Lehm., Rev. Pot., 82 (1856). Se deosebește de toate celelalte unități infraspecifice prin părozi- tatea foarte abundentă atît pe tulpină, eît și pe frunze, acoperind complet epiderma. Foliolele frunzelor bazale sînt obovate, dințate pe toată lungi- mea, iar stipelele sînt multifidate. Planta este cunoscută din - Peninsula Balcanică (Bulgaria). Potentilla astracaniea Jacq., Mise., II, 349 (1781); P. recta var. astracaniea Ledeb., FI. Boss., II, 46 (1844); P. taurica var. genuina Th. • Wolf, Mon. Gatt. Pot., 380 (1908); Gușul., FUR.P.B., IV, 626 (1956); P. saricana Prod., Consp. FI. Dobr., 151 (1935); P. cernavodae Prod., Anal. Acad. R.P.R., III,.Mem. XVII, 651 (1950). . Plantă mai scundă decît P. taurica, de 15—25 cm, cu mai multe tulpini florifere care pornesc din același colet alcătuind o tufă. Frunzele bazale și tulpinale inferioare sînt obovate și slab serate, în treimea superioară cu 2—4 perechi de dinți obtuziusculi. Stipelele frun- zelor inferioare sînt dur dințate, cu 2—3 dinți, cele ale frunzelor superioare sînt lanceolate și mai mici decît foliolele frunzelor respective (la P. taurica depășesc ca mărime foliolele frunzelor). Florile sînt mai mici decît la P. taurica și se caracterizează prin laci- niile externe ale caliciului care sînt obtuziuscule și nu lung-ascuțite,ca la celelalte specii ale seriei Tauricae. Plantele descrise de I. Prodan sub denumirile P, nyârâdyana,. P. saricana, P. cernavodae, P. danubialis (20), (21), (22) aparțin speciei P. astracaniea, deosebindmse de specia-tip prin talia mai înaltă a plan- telor, prin forma aproape lanceolată a foliolelor frunzelor inferioare sau prin faptul că unele plante cresc izolat și nu în tufe. S-a constatat că, îh primii ani de vegetație, plantele de P. astracaniea formează de obicei o singură tulpină floriferă și numai apoi din coletul res- pectiv se dezvoltă mai mulți muguri (2—6), care vor forma tot atîtea tul- pini florifere, alcătuind tufa caracteristică. P. astracaniea crește-în estul Bulgariei, Bomânia (Dobrogea: Cer- .navodă, Măcin, Greci, Niculițel; Bărboși, jud. Galați), sudul U.B.S.S. pînă la Marea Caspică. Mențiunea făcută de S. V. Inzepciuk (13), că specia este endemică pentru U.B.S.S. se dovedește a fi neîntemeiată. Potentilla astracaniea var. pirotensis (Borb.) A. Popescu comb. nova; P. taurica var. pirotensis Borb., Term. Fuz., XVI, 48 (1893); P, taurica var. phrigia Borm., in Sched. Exsic., nr. 445 (1899); P. taurica var. genuina f. pirotensis (Borb.) Gușul., FI. R.P.R., IV, 626 (1956). Taxonul este mult asemănător cu P. astracaniea Jacq., de care se deosebește totuși prin tulpina mai subțire și mai înaltă, foliolele frunzelor bazale mai puțin lățite în partea apicală și dințate pînă la bază. Planta este cunoscută din Peninsula Balcanică, iar Ia noi în țară crește în Dobrogea. Potentilla astracaniea f. parviflora (Buia et Prod.) A. Popescu comb. nova; P. tamica î. parviflora (Buia et Prod.), Sp. Pot., An. Acad. R.P.R., III, 17, 11 (1957). Plantă scundă, pînă la 15 cm, cu florile mici (1,5—2 cm). Taxonul se aseamănă cu P. adriatica, ce crește în vestul Peninsulei Balcanice 7 CERCETĂRI ASUPRA SPECIILOR DE POTENTILLA 415 (Iugoslavia, Bulgaria); acesta din urmă însă are laciniile caliciului din cele două cicluri egale ca lungime, tulpina foarte groasă în raport cu înăl- țimea și ramificată aproape de la bază. Planta este cunoscută din România (mănăstirea Cocoș, Baia, jud. Tulcea) și din Bulgaria. Potentilla bornmuelleri Borb., En. PI. Comit. Castrif., 311 (1887); Prod., Consp. El. Dobr., 153 (1935); P. taurica var. bornmuelleri Th, 1 Wolf, Mon. Gatt. Pot., 382 (1908) ; P, taurica Juz., FI. U.B.S.S., X, 164 (1946); P. hirta M.B., FI. Taur. Cauc., I, 406 (1808). Tulpina variabilă ca înălțime, roșiatică și cu frunzele lung-pețio- late;la var. dobrogensis pețiolul frunzelor inferioare este aproape de două ori mai lung decît foliola mijlocie a frunzei respective. Foliolele sînt alungit- obovate, slab dințate numai în jumătatea apicală și îndoite în lungul ner- vurii mediane, avînd forma de „ V ” în secțiune transversală. Părozitatea tulpinii este mai abundentă decît ia P. taurica, dar nu alcătuiește un toment. Perii glandulari sînt mai puțin numeroși decît la .... celelalte specii, iar în cadrul acestui taxon sînt mai abundenți la var. dobrogensis. P. bornmuelleri este răspîndită în Bulgaria, România (numai. în Dobrogea), sudul U.B.S.S. (Crimeea, Caucaz etc.). ’ ■ Specia prezintă o variabilitate destul, de pronunțată în ceea ce privește înălțimea și forma tulpinii. Pînă în prezent sînt cunoscute, trei unități infraspecifice, și anume : var. pontica A. Popescu, vâr. dobro- gensis Prod. și var.' angustissima Borb. I. Prodan (21) descrie de la Porțile de Fier, dintre Vîrciorova și Gura Văii, taxonul P. bornmuelleri var. calvafrondea, caracterizat prin frunze glabre pe partea superioară; deoarece planta nu a mai fost regăsită, sînt necesare noi verificări. CHEIE PENTRU DETERMINAREA VARIETĂȚILOR la Plante scunde, de maximum 15—20 cm, ramificate aproape de la bază ...............................................var. pontica A. Popescu Ib Plante de peste 20 cm înălțime, cu tulpina ramificată numai în treimea superioară ........................................................... 2 2a Plante gracile, cu tulpina foarte subțire, frunzele bazale scurt-pețiolate, pețiolul nu depășește lungimea foliolei mijlocii a frunzei respec- tive ................, . var. angustissima Borb. 2b Tulpina destul de puternică, frunzele bazale și tulpinale inferioare lung- pețiolate, pețiolul depășește de 2—3 -ori lungimea foliolei mijlocii ............................................. var. dobrogensis Prod. var. pontica A. Popescu, St. si cerc, biol.. Seria bot., 20,1, 45 (1968); P. taurica Juz., FI. U.B.S.S., X, 164 (1946). Este varietatea care corespunde cu tipul speciei și care se caracteri- zează prin tulpina foarte mică (10 mai rar 20 cm), ramificată de cele mai multe ori aproape de la bază (fig. 4, b). Această varietate este cea mai răs- pîndită, găsindu-se în partea vestică a țărmului Mării Negre, respectiv în România, Bulgaria, în U.R.S.S. fiind întîlnită din Crimeea pînă în Caucaz. var. dobrogensis Prod., Pot. nov. Rom., I (1929); P. taurica vax. born- muelleri f. dobrogensis Gușul., FI. R.P.R., IV, 629 (1956). CERCETĂRI ASUPRA SPECIILOR DE POTENTILLA 417 416 A. POPESC U ' 8 Plante înalte de 35—40 cm, viguroase, ramificate numai în treimea superioară. Inflorescența este foarte laxă, ramurile ajung la 5—7 cm lun- gime. Frunzele sînt îndoite în lungul nervurii mediane. Sepalele sînt lung- ascuțite la vîrf * laciniile externe, de aproape două ori mai lungi față de cele interne, sînt puțin geniculate, încît după anteză (cînd se închid), dau florii aspectul urceolat (fig. 5). . ■ ' Planta este cunoscută din Dobrogea: Culmea Pricopan (de unde a fost descrisă), Gura Dobrogii. . , Fig. 5. — Potentilla bommtielleri Borb. var. dobrogensis Prod. Frunză tulpliutlă, inferioară; &, foliola mijlocie a frazelor tulpinale inferioare; o, frunză tuipinală superioară; ' ' , ' d si e, caliciți. . ' văr* angustissima Borb., in Sched. ad A.. Callier it. Taur., nr. 785 (n. nud); P. taurica var. bornmudllenf. angustissima, Th. Wolf, Mon. Gatt. Pot.,- 382'(1908).. ’ . Tulpina este forte subțire în raport cu înălțimea sa, slab ramificată, cu flori mici avînd pedieelul foarte subțire. Frunzele, scurt-pețiolate, sînt îngust-lanceolate și canaliculăte (îndoite în lungul nervurii mediane). Taxonul crește în Bulgaria. Recent '(1964) planta a fost recoltata de la Hagieni de V.? I o n 6 s c n-Ț e c u 1 e s cu și I. Ori sture an (12); noi. (1966)am regăsit-o în aceeași localitate. Pînăîn prezent planta nu a fost cunoscută din România. Potentilla emilii popii Nyâr., Bul. Grad. bot. Cluj, VIII, 87 (1928) ; •A taurica var. emilii popii Stoj. et Sef., FI. Bulgi, ed. IV, 540 (1966); -P. astfacanica ssp. emilii popii Ball., FI. Europ., II, 42 (1968). Plantă viguroasă, de 20—30 cm înălțime, pronunțat arcuat-ascen- lentă, la bază cu numeroase resturi de frunze uscate. La maturitate, tul- Baa, în partea bazală și în special la colet, devine subfrut es cent ă. Frunzele ||oliolate, cu foliolele dispuse aproape pedat; stipelele frunzelor bazale int lanceolate, cefe ale frunzelor superioare sînt lat-ovate și 2-3-fidate. Inflorescența căpițuliformă, ramurile sînt foarte scurte (1—2 cm), prtînd un număr relativ mic de flori, cu pedicelii scurți și groși. Caliciul, ■ți laciniile externe lungi de 5—20 mm, aproape de două ori mai mari decît fele interne, după înflorire devine urceolat. - i P. emilii popii este abundent păroasă atît pe tulpină, cît mai ales pe 4aliciu și pe partea dorsală a foliolelor frunzelor. Pîsla de peri este foarte deasă, încît acoperă complet epiderma organelor respective. . P. emilii popii are un areal destul de mic, fiind cunoscută din sudul pobrogii: Hagieni, Coroana, Adamclisi (jud. Constanța), precum și din nord-estul Bulgariei, din apropierea frontierei cu țara noastră. BIBLIOGRAFIE gț. Adamovic L., OsSter. Bot. Zeitschr.. Wien, 1892, 42. ; 2. Ball P. W,, Pawlowschi B. a. Walters S. M., Potentilla, in Flora Europaea, Cambridge, f 1968, 2. ,• 3. Boissier G.,Flora Orzen/oZis,,Genoyae et Basiliae, .1872, 2.. . yl.. Borza Âl., Conspectus florae Romaniae regionumque Cluj,. 1947. . ; 5. Brandza D., Floră Dobrogei, București, 1898. 6. Gregescu I)., Conspectul florei române, București, 1898. . 7. Griesebach H. A., Spicillegium florae Rumelicae et Bithynicae^ Bfunsvigae, 1843 —1844. '■ 8. Grossgeim A. A., Flora Kavkaza, Moscova — Leningrad; 1952, 5. 9. Gușuleac M., Potentilla, în Flora RPR, Edit. Acad. R.P ti S 2 & E Ea — 2 • • K 3 h o o S z? frJ E.3 O OU ța ța o w v « cm ■'. . .. + + + 111 ■ CM M ' ■ + + + 11 ; ’ ' + H-V1 1 ' w . ■ , V+ 1 1 ’. co V 1 ’l 1 1 a S. $ - M. ?3: ’g g s B ,e $ u I I I I I I II.’ I II I IL II II A II " ■ KAÎF'H 1 11 1 bd ''-+J 1 '■ i , , 1 li "| 1 ' v > 11 11 '+.1 141^ + i.iH i । । 1 1 + — — ■■ _, Cî T-l " „„o^e. ... , , . 1^ 1 । 1 .1 + 1. । + ‘ 1 h 1 + + + + + । 1 1 1 V ++ —- / — . « -1 -1 «... , ] 1 I? 11 1 ■ 1 1 1 1.1 + 1 -1 + L+ + ' '^++++'' 1 1 , + - ••• •• ■. * v - 1111 1111' +111'1 '■' r'. ’ ! 1 - + ! । ’l 1 l. 1 ■ . ■- • , 1 "7 1 1 1 1 1 1 1 x 1 ■ 1 1 . , ■ , , p 1 । 1 1 x 1 J + '. 1 + 1. 1 + 1 ++ i 1 1 1 " . N« , iX 1 1 1 । 1 । । u i 1 ■ l + + 1 1 1 1 1 + ■ •■•••. - - • - ■ ' rH ., .'«NCȚ C'l ' wwm' co ,’, | VI ’ 1 I+ + + + +1 '■■’+ + + T ' + + + 1 Ji 1 '.1 +:+ . - - • —r "“V- -rJ . > ■rt« ।1 r 1 +’++++++++■■. 1 ^+r 1 1 1-+1++ — ——•" •“ ~~~~ , • ‘ CQ CM CO ; 7 5=5.1 -"?' 12.^1^22 ■ ■ - <_——^— 1 VXV^' ^ rH cm să e ■. E ■3 g' § g § 2 11 H Tg. C. ȘJ E8 Er Mi ** 3 © S a » ’ ' w ® ■ ' MS- .m M c u 2 “ ta S ® ei b ’B s5 a h E E e s.S 1 . * s. tA s 3 s» « B «■ B g s d5 B . B ~ B Vase ASOCIAȚII VEGETALE NOI DIN BAZINUL SLĂNICULUI DE BUZĂU (II) 423 —6 k la altitudini de peste 500 m, această specie trece pe versanții înclinarea pantei fiind variabilă. ■MB.Îd compoziția floristică a asociației s-au înregistrat 161 de specii, ^^J^fejnantă fiind Carex humilis. Specii caracteristice (diferențiale) regionale l^^m^ntru recunoașterea asociației sînt: Ferulago galbanifera, Bianthus reli- Jurinea Machnoidea, Tar axa,cum serotinum, Galium pdonarium, Centaurea orientălis. Mai apropiată este de Festuceto ~ Caricetum humilis praerossicum, însă îi lipsesc chiar unele speciile caracteristice, cumsînt: Bulbocodium versicolor, Fepeta Serratula wolffii, Astragalus austriacus (14). Analizînd tabelul nr.l constatăm deosebiri floristice între fitoeeno- SSHB&lp'situate în partea sudică a bazinului, în silvostepă (releveele 7—12), jMgHdlogite exclusiv ca pășune, și fitocenozele situate în zona de pădure (rele- 1—6), la altitudini mai mari, cu folosire mixtă. în fitocenozele din este prezent un număr de specii care arată ruder alizarea și stepi- ^^®zărea prin pășunat, specii care lipsesc sau sînt sporadice în fitocenozele din de pădure^ Așa sînt: Botriochloa ischaemum, Fryngium campestre, ^^^^Fiyphorbia stepposa, Achillea set acea, Potentilla arenaria, Taraxacum sero- etc. în fitocenozele din zona de pădure găsim alte specii, care lipsesc BO^sau sînt sporadice în silvostepă, ca de exemplu ; Carex montana, Trifolium ' Onobrychis mdaefoliaj Ferulago galbanifera, Polygala major, rumelicus' etc. Desigur că aceste deosebiri sînt o reflectare a I^^Bcondițiilor staționate în primul rînd, dar și a modului de folosință. ' Comparînd asociația Caricetum humilis subcarpaticum cu asociațiile gliile din Transilvania, constatăm deosebiri mari ecologice și floristice, ce reliefează caracterul distinctiv al asociației din bazinul Slănicului. Asociațiile de Carex humilis. din Transilvania sînt cunoscute în general ca Eite-asociații calcofile, în a căror compoziție floristică intră specii ca : Jurinea simonkaiana, Heliamthemum canum, H. ovațum, Stipa pulcherrima, Thy- mus/corn Seseli uarium, Peucedanum arena^ium, Plantago argentea, ^^fipÂ'benastrum decorum, Thesium linophyllumj Iris pumila, Onosma pseudoa- ^Bc^narium etc., specii care lipsesc complet din bazinul Slănicului. % ■ Spectrul bioformelor este dominat de hemicriptofite ; H = 71,5%; ||g^G = 10,5%; Th^ fepK > Spectrul fitogeografic este dominat de speciile continentale în înțe- Ies larg, fapt care explică caracterul xerotermofil al acestei asociații. Iată W- spectrul: Eua - 24,2% ; Cont - 22,9%% Pont == 10,5% ;. Ce = 9,3%; Og^Eu 8,7 %;. Pont-med== 6,8%; Circ ~ 6,8%) Med = 3,6%•; Băle — gs ȘB £C.: Băspîndirea. în silvostepă, subzona. gorunului șl subzona de amestec ^pădurilor de gorun cu păduri de fag, în localitățile : Aldeni,' Cărpiniștea, Beceni, Vintilă Vodă, Mînzălești și Bisocuța. 2. Stipetum stenophyllae pontico-romanicum n. ass. . 1; ' Syn.: Stipetum stenophyllae Prodan, 1939, nom. hâd.; Stipetum stenophyUde = Danthonia calycihâ âss. Ghișa. 1941, p. p. ; Știpetum stenophyllae transsilvameum Soo, 1946 p. p. ' facies: Carex humilis n. facies L . / - r . M în țara noastră.asociația' de Stipastenophylla estesemnalat ăși des- crisă din Transilvania (1), (3), (5), (8), (12), (14), (15),v(^^ Dobrogea și 425 424 v. CIOCÂRLAN . 6 Moldova (12). I. Pro dan (12) prezintă deosebirile din punct de vedere floristic între Stipetum stenophyllae din România și aceeași asociație din țările învecinate și trage concluzia că- asociația din Cîmpia Transilvaniei J se aspamănă niai mult cu cea din Ungaria, asociația din Dobrogea fiind mult mai deosebită de acestea. . . ■ în Muntenia, specia, precum și asociația de .8tip a stenophylla nu au fost, citate în literatură pînă în prezent. " ' t ■ ‘ Din punct de vedere ecologic, 8tip,etum stenophyllae pontico-romani- cum se află răspîndită pe coame late și coaste7 cu înclinare mica și numai rareori trece pe coaste mai abrupte, cînd își schimbă parțial și compoziția floristică (releveele 2 și '3). Preferă versanții nordici; pe cei însoriți (rete^ veele 2 și 3) dominanța speciei Stipa^sienophylla scade în favoarea speciilor Festuea valesiaca și Botrioehloa ^isdKdemum, Solurile pe care se dezvoltă această/asociație sînt cernoziomuri slab și mediu levigate. Din punctul de vedere al compoziției floristice, Siipptwp stenophyl- lae pontico-romanicum se deosebește de toate asociațiile descrise anterior (tabelul nr. 2). Asociația este dominată de Stipa stenophylla, uneori deve- nind codominantă sau sub dominantă specia 'Cafex.'humilis, care formează un facies (releveele 7—9). Speciile caracteristice (regionale) pentru recu- noașterea acestei asociații sînt: Galiwm octonarium, Gentaurea oriehțălis, Jurinea arâchnoidea, Biănthus rehmanii, Taraxacum serotinum, Phlomis pungens, Ferulago 'galbamfâ .Pastinaca graveolens.. Subliniem faptul că din asociația prezentată lipsește complet Danthonia calycina‘, de asemenea lipsesc și alte specii prezente în asociațiile de Sti- petum stenophyllae din Transilvania^ ca de exemplu : Avenastrum adsurgens, Thesium linophyllum, Adonis yolgensis, Cytisus albuș, Plantago argentea, . Jurinea simonlcaiana, Serratula lycopifolia, Thlaspikoratsii^Veratrnmnigrum: . etc. Din asociația de la Buzău lipsesc de asemenea speciile mezofite : Agrostis tenuis,.. Briza media, Anthoxamthumodoratum etc. în toamnele tîrzii, Sțipa stenophylla înflorește a doua oară, ca și Potentilla arenaria și Adonis verna- . lis. Așa s-a întîmplat în 1968, cînd primăvara și la începutul verii, a. .fost secetă prelungită..' \ ' ;v ■ SpedtrulTnologic este dominat de hemicriptofite : H — 69,8%; Oh — 11,7% ; Th = 10,9% ; G = 6,7% ; Ph = 0,8%. ; Spectrul eleriientelor floristice arată prezența unui număr mare de specii continentale, pontice și ponto^mediteraneene, ceea ce explică carac- terul mai xerofil ăl acestei asociații în comparație cu cele din Transilvania. Iată spectrul floristic: Cont = 24,3%; Eua = 23,5%; Pont —14,2%; " Ce = 9,2%; Pont-med = 6,7%; Eu = 5%; Circ — 5% ; Med = 4,2% ; . Bale = 4,2% ; Cosm = 2,5% ; End = 0,8%. Predominarea elementelor xerotermofile, continentale, inclusiv pontice, pe de o parte, și absența unor specii mezofite, pe de altă parte, arată deosebirile acestei asociații față du cele din Transilvania și asemănarea cu asociațiile similare, din Mol- dova și Dobrogea. Stipetum stenophyllae poniieo-romanicum,. fiind o asociație bogată în elemente continentale și pontice și din care lipsește Bahthonia calyeina, nu poate fi încadrată în alianța Danthonio — Stipion stenophyllae Soo, 1947 (17), ci în Festucion rupieolae. . Bdspîndirea. în bazinul Slănioului de Buzău, în subzona silvbștepei și subzona gorunului. Pitocenoze frumoase se găsesc pe Dealurile Cărpi- Tabelul nr, 2 Stipehim stenophyllae pontico-rcmanicitm u. ass - El t ementul togeo- grafic As* typica Facies : Carex humilis . « Numărul releveului 1 2 3 4 5 Altitudinea (m) 400 .480 450 ■ 460 460 Expoziția V S S V E înclinarea (grade) 5 25 20 10 3 6 7 8 9 450 450 480 350 § N NE SE NE O 10 12 . 10 5 ! . - c ^^Bl E ■OH'. c c JSK^piGh . fi fete G Th H. B If n tete ■ h Ch Ch KB Tu ■ LI h 1% H : H ■ TT lasK i 'V Ifcte ■ h - ont aia ont-eua .ont-eua .orit-med iont-eua jC-OT VIed-ce Zlont-eua Sont-eua Cont-euâ Pont-paii Ppnt-me^ Cont-eua Cont-eua Pont-mec Pont-m.ec Cont-eua Cont-eua Cont-eua Coiit-eus Cont-eus Gont-em Eu-med Pont Euâ Conț-eu Pont Pont-pr Cont-eu Pont-m Cont-eu Pont J Cont-eu Ce-halc Cont-ei Pont Pont . Pont-h Bale Pont • Pont-r Dac-b Med-o |pont-) Ca Și St Sa Or Ai B( Ft A C< A P ? '■2 1 J a a ed a a ia ale ned ale r ne< racteristice asociației alianței pa itenophylla : 3.5 2.5 2.5 4.5 4.1 etUcago falcaia +■$ +-2 J-.l lela nemorosa +4 +-2 +.1 -4 1 labrychis arenaria +.'2 +.2 +.2 +.2 +. 'perulacynanchica .-E-.2 — — .+ -2 +•* itriochlpa îschaernum — 1.4 1.4 — |-. ’șluca valesiaca — 1.4 1.4 — Ț; p'dpyron intermedium — ■ +.2 +-2 — +, ire® humilis — — — 1.5 1. stragalus onobrychis — 4-.3 +.Ș’-- +. otentilla arenaria 1.4 — — -1-2 + h'ymus, marschallianus — 4-.2 +4 — 4- tachysrecia - ' — +4 4 -1 i •' ’ — cabiosa ochroleuca —4 ■ ■ — +4 1 ~ — + imun tenuifolium -r B — 1-2 + ^olygăla major —' 1 4 — , 4 + Tagaria vir idiș — — — 1.3 + idonis vernalis — — — + ^eontodon asper — — ‘ ’ 4 >ilene otites — : +.2 +4 — + Vestucd, rupicola • +.2 +.2 — : — Qarex caryophyllea . E4 — +.2 — r Oalainintha ac in os — +4 —... 1 4 4 Veronica jacguinî - .1 — ~ ' Achiliea collina +4 — —.. — - Campanula sibirica +-2 +•! — Inula ensifolia ' • +4 +4 +- CarduuS hamuiasus — +.2 +4. Achiliea seducea — — — : +4 Crupina vul^aris , ' — — — -1 4 Phlomis tuberosa . — — . — : ' Binum flavum — — ■ —. — Hieracium echioides — -4 “ ~ \Thymus brachyphyllus 1.4 — — — Tririia kilaibelii +4 — — ~ Caracteristice (djîeren- țiale) regionale Ceniaarea orienialis — — ~ i -1 Galium'octonarium — 1 .2 +.2 + .2 Jurinea apachhoidea — :.2. —.2 — , Dianihus rehmanii a — — — +-2 Țaraxacumșerotinam +4 ■ . — — l Ferulago galbanifera . — — — +-1 Cirsium boujarti -- — ' — 1 4 ■ Pldomis pungens — — ~ i ~ i\Pastinaca graveolens _ | — . % . . 4.5 3.5 3.5 2.5 V 1.4 +.2 +.2 ' 2.4 V 1 +4 +.3 +.2 +.2 V ■ 1 1.4 - +.2 +.2 IV 2 +.2 +4 +4 +4 IV 1 1.3 +.3 +.2 +.3 IV. 3 - +;3 +.2 +.3 ni i - +.2 +.2 +.2 in .■ 5 1.5 2.5 . 2.5 2.5 III 3 +.2 - - +.2 in 3 — 4-, 2 +.2 +.2 III 3 +4 +.2 — ~ IU -- A-.! +4 — HI .1 - 4-.1 +.i +4 III 2 A _ +,2 II .1 4.4 _ +.1 II .2 - - - +.3 III .3 - 1.4 - - II .2 - +.2 +.3 - II .2 - - +4 +.2 II. 4 - - - II - - „ _ - I - - - - +4 II - .1 +.2 - - - II - . - i+.l +4 II - .3 - -p.2 - II . - - _ -4 II _. : _ _ _ _ i _ _ i — —. _ • _ +.1 I ij +:2 - - ■ - i PÎ2 ■ +.‘2 ' - . — I - +.2 - +4 I - - - - _ +4 ■ I - - - - +4 I - +.2 - I + 4 +4' - +.2 +.3 III + •2 ' + .3 +.1 ' +-2' IV - - — +.2 +.2 II + .2' - +4 - +.3 ' II - +4 +4 II —< +.2 - +.1 II - - +.11 - I - +4 +4 - +.2 II ' — r — j — | + —■ — : I. 426 ASOCIAȚII VEGETALE NOI DIN BAZINUL SLANICULUI DE BUZĂU (H) 427 Tabelul nr. 2 (continuare) Form; biolo- gică i Elementu fitogeo- grafic 1 Numărul releveului . Altitudinea (m) Expoziția înclinarea (grac'e) Aș typica Facies : Carex humilis Constanța 1 400 V 5 2 480 S 25 3 450 S 20 4 460 V 10 5 460 E 3 6 45( N 10 ’ 7 ) 450 NE 112 8 480 SE . 1Q 9 350 NE 5 Ch Ce-med însoțitoare Teucrium chamaedrys + .1 + ■" -4-.1 2 4-J 2 -j-.î 2 +4 +4 V H Eua-med" Falcaria sioides — +.1 + .] - + .1 - 4~ + 4 HI H . Eua Poa angustifolia +.1 +.Î +.S - ■ — . — — ■— ■— ■ II G Cont-eua Bromus inermis —. + •2 + .1 • — — — — I G Cosm Phragmiles communis' — + .1 + .2 — • ■■ — — -T-. I Ch Pont Cytisus. austriacus • —• —* . — +.1 +.1 + •2 ■™ S. 4^4 . II H Ce . Coronilla varia . . — ■ . — ■ '— +.1 ’+.2 • • . + 4 • • • II H Eua iLotuscorniculdtus +.1 .— — — + .2 + .2 • — II Ch Med Dorycnium herbaceum —- . : 4-.1 . -L. • — + .2 4-4 — n- H Eu Trifolium montanum +.1 — ■—' — ■ — i H Eua Trifolium pratense. ■ —. . — • — 4-.1 — 4-4 — — — ■ i H Pont Euphorbia stepposa . — ■ — 1.3 1-4 1.5 1.5 — + .2 ni H Eua Planiago media + .1 — - — -r—- + ■2 .— P.2 + .2 -+4 in Th Pont Cențaurea micranthds +.1 — +-1 +4 4-4 +4 in H Eua Planiago lanceolata — ■■ — ■. + .2 + .2 '+:-2 + .2 ii H Eua-med Gălium venim . . —■ ■ +,2 " • ■— + 4 . — ■ . —■ + .2 h H Eua Hypericum perforatum. - — ■ + .1 + •2 -p. 1 ■ • ■ ~ "F; * 2 ii H Cont-eua Potentilla reda' : . — +.1 — -p.i ■ *— .■ —' + 4 ■ — '— ii G Cosm Convolvulus arvehsis — ■ +.1 +.-1 +.1 .— •• — ■ ■— ii Th Eua Arenaria serpyllifolia . +.1 — — — r. — i H Gdnt-eua Erysimum diffusum +.1 + .2 — ■ ■ —■ —. i Th Ge-med Alyssum alyssoides +.-2 +.1 ■ —. . — ■ — ■ — i H Ce-med Salviaverticillata . —■■ ■ + ■1 + .1 — ■' — i Th Eua-med Lappula echinata — ■ 4~-2 + •2 — — — . ■ 7— i G Pont-pan ■ Fuscări tenuiflorum — ■ 4-.1 + -1 - ■ ■ — — — ■' i Ch Med feucrium polium. — ■, — ■ — +.1 4~4 — ■ — — i H Cont-eua K Ihrysanthemum corym-. — — —■ — ■ + 4 ■— i Ch 3ont-eua > bosum riemisia austriaca — ’■ + 4 + 4 2— ■ . —li— i H Su ■ I Cnautia aruensis. —■ ■ — . + -1 P 4 ■— —. i îua C arlina vulgar îs i'P. — ■ 4-4 P.'2 — “■ r — ■■ i h ■ Li iua F ilipendula hexapelala — ■ ■ — — ■■ - -. 2 p.sl i. . „La Teiș”, Balaurul, Pîclele și împrejurimi. în Moldova, Stip^ste- ohjjUaji fost uneori identificată ca 8. joamnis, fapt ce rezultă din consul- ta ierbarului Universității „Al. I. Cuza” din Iași. De asemenea, zîndu-ne pe datele lui I. Pro dan (12), care semnalează asociația pe Dealul Jijia—Sculeni (jud. Iași), și pe datele edite furnizate de G h . M i h a i, referitoare la unele localități din nor- il Moldovei (jud. Botoșani), unde este prezentă mimai stFnophyUa, ungem la concluzia că această specie este mai frecventă și că asociația Icare o descriem este răspîndită și în Moldova, fiind caracteristică pentru ritoriile provinciilor pontică și sarmatică (sens. T r . S ă v u 1 e s c u ). va BIBLIOGRAFIE 1, Borza Al., Flora și vegetația văii Sebeșului, București, 1959. 2. Borza Al. și colab. St. și cerc. biol.. (Cluj), 1962, 2, '3;- Borza Al, și Lupșa Viorica; Contribuții botanice, Cluj, 1965. . Braun-Blanquet J; u; Moor M., Prodromus der Pflanzengesellschâften, Montpellier, 1’938, 5; CsCros Șt. și colab. Studia Univ. „Babeș-Bolyai/’, seria a II-a, 1961, 2. (6; CsCros Șt. și Pop I., Contribuții botanice, Cluj, 1965. V.-Gergely L, St. și cerc, biol., Acad. R. P. R., Filiala Cluj, 1957, VII, 1 — Ghișa E., Bul. Grad. bot. și Muz. bot. Cluj la Timișoara, 1941, XXI, 1 — 2. ?9; Jakucs P.,.Acta bot. Acad, Sci. Hung., 1955, II, 1—2. ■ 41. 42. Nyărădy E. I., St. și cerc. biol. (Cluj), 1962, XIII. Pop I. și colab. Contribuții botanice, Cluj, 1964. Prod an L, Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc I-H. Rațiu O. și colab., Contribuții botanice, partea I, Cluj, 1966. Sod R., Acta geob. Hung., 1947, VI, 1. . — Acta geob. Hung,, 1949, VI, 2. — Acta bot. Acad. Sci. Hung., 1959, V. în România, Cluj, .1939, .. 17, _ . Synopsis sistematico-geobotanica florae vegetationisque • Hungaricae, .Budapesta, . 1964, I —II. , - . 18. Szaro A. și Gâlan P., Contribuții botanice, partea a II-a, Cluj, 1966. -19. ZdLvoMi B., Ann. Hist. Nat. Mus. Nat. Hung., 1939, XXXII, Institutul agronomie' „N. Bălcescu1’, Catedra de botanică și fiziologie vegetală. Primit, in redacție la 4 mai 1968. Specii întîlnite intr-un singur releveu: Bromus commutalus, Agropyron repens, Koeleria gracilis, Lathyrus tuberosus,. Salvia teanssilv'anica, Camelinamicrocarpa (3); Phleum boehmeri, Trifolium alpestre, Melilotus officinălis, Thymus austriacus, Vincaherbaced,Verbascum chaixi, Inula hirta (8); Bromus japonicus, Silene chlorahtha, Crambe lataria, Melampyrum arvense, Salvia nutans (9) ; Chrysopogoh gryllus, Dactylis glomerata, Veronica prosteala, Viola hirta. Dau- z cus carotâ, Veronica orchidea, Galiiim humifusum, Thuidium delicalulum, Hypnvm cupressiforme (5); Thymus pannonicus (1); Thalicteum aquilegiifolium, Viola arvcnsis, Planiago major,The- sium dollineri, Echium rubrum (2); Marrubium peregrinam (7); Fosa canina, Rubus caesius, Cerastium vulgatum, Thuidium abietinum ^4)^ Localitățile undes-au efectuat releveele: Dealul Homocioaia —Bou ni 1; Poiana Sămleștî. 2,3 ; Cărpiniștea „La Teiș” 4,5,6,7,8; culmeadintre Aldeni și Pîclele 9. DESPRE EFECTUL SĂRURILOR CU FIER ASUPRA ț PLANTELOR DE FLOAREA-SOARELUI /' - ' . . DE CECILIA DJENDOV 581.133.8:5 82.998 Dans l’ouvragfe on discute les insultata des experiences qui ont eu eomme but la : dătermination du rapport d’entre l’assimilation d’azote etTassimilation du fer par les plantes, d’une part, et d’autre part l’6tude de l’influence des differents sels de Fe++ et Fe4“1' + surla respiration,la quantiU de chlorophylle, l’azote total etsurla croissance des plantes d’helîanthes cultivees sur des Solutions minerales nutritives. ■ în literatura fitofiziologică sînt tratate pe larg absorbția fierului, ^Raporturile lui cu alte' elemente, necesitatea tși rolul său în viața plantelor. ^ODucă despre necesitatea fierului în viața plantelor nu există nici un dubiu, . fe^in schimb.se cunosc mai puține lucruri despre capacitatea plantelor de a ab- ^^sorbi fierul din diferite săruri ale acestuia și despre modul în care participă în unele reacții metabolice. ' , Pentru aceste motive, în experiențele efectuate în anul 1968 cu plante ®»e 'floarea-soarelui crescute' pe soluții minerale nutritive am urmărit felul care se răsfrânge asupra plantelor fierul aflat în diferite săruri și în special Sffeum se reflectă influența lui asupra asimilării azotului din mediul nutritiv, ^®ăsupra creșterii, intensității respirației, conținutului în clorofilă și azot.' MATERIAL ȘI METODĂ Ca material experimental am folosit plante de floarea-soarelui soiul Record. Semințele fost puse Ia germinat pe hîrtie de filtru în cutii Petri, după care plantulele au fost trecute în., ^£7:^orcane cu o capacitate de 2 1, pe soluție nutritivă. . într-o serie de experiențe prin care se urmărea influența fierului asupra asimilării azotu- ^administrat sub cele două forme, am folosit ca soluție nutritivă, pe de o parte, soluția Knop,. de altă parte am înlocuit Ca(NO3)2 din această soluție prin PO4H(NH4)2, în așa fel ca nive- ȘI CERC. BIOL..SERIA’ BOTANICĂ T. 21 NR. 6 P. 429-435 BUCUREȘTI 1909 r c- 3804’ 430 CECILIA DJENDOV 2 | Iul azotului să Knop cu NO3 fie menținut același: Knop cu NH4 . ■ ■ ■ 4 Ca(NO3)a . . . 0.15 g CaSO4 ...... . . 0,200 g ( k2so4 . . . . ..... 0,0918 ” K2SO4 . . 0,1895 ” < kh2po4 . . 0,1072 ” PO4H(NH4)2 ... . .. . 0,1725 ” 1 KCI 0,054 ” KCI 0,054 ” ? MgSO4 . . . . . . . . . 0,1072 ” MgSO4 . . 0,1072 ” Soluție A — Z . ...... O,5cm3/1 Soluție A — Z . . . . . . 0,5 cm3/l ■ Ga sursă de fier, în această serie de experiențe s-a. folosit cifratul feric, calculat astfel ț pentru a avea 5 mg Fe/1., .... ... . , . în altă serie de experiențe s-au folosit diferite săruri de Fe+țf sulfat feroamoniacal ■ Fe(NH4)2 (SO4)a • 6 H2O, sulfat feros Fe(SO4)2, citrat de fier și de amqnju.CgO^^ și săruri ; de Fe+ + + : alaun feriamoniacal FeNH4(SO4)2'12 H2O, sulfat ferjc Fea(Ș^ de ; potasiu K3Fe(CN)e, clorură ferică FeCJ3 și o variantă în care s-a adăugat, 'sulfatului feros Na— g EDTA, în decursul experiențelor, pH-ul soluției a oscilat în jur de 5,5, nefiind necesară ajustarea , lui, deoarece soluțiile se schimbau la două zile. La toate aceste plante s-au făcut determinări de respirație cu aparatul Warburg; de ase- menea s-au determinat electroîotocolorimetric conținutul în clorofilă al frunzelor, iar cantitatea . de azot total, din frunze, tulpini și rădăcini prin metoda Kjeldahl. REZULTATE ȘI DISCUȚII Fig. 1. — Plantele de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu sulfat feric (7) și alaun feriamoniacal (2). Creșterea plantelor de floarea-soarelui pe soluții nutritive cu diferite săruri de fier este puternic influențată de forma de fier folosită. S-a obser- vat că cel mai bine au crescut plantele din variantele cu alaun feriamoniacal> cianură de potasiu; citrat de fief și de amoniu, sulfat feros + Na—EDTA și clorură ferică (fig. 1—4). Plantele din variantele la care sursa de fier a fost reprezentată prin sulfatul feric, sulfatul feroamonical și sulfatul feros au crescut mult mai puțin (fig. 1—4). Se constată de asemenea ca folosirea diferitelor surse de fier a dus la apariția unor deosebiri nu numai în ceea ce privește înălțimea și suprafața foliară, ci și aspectul și dezvoltarea rădăci- nilor (fig. 5—8). Menționăm faptul că aceste deosebiri s-au păstrat pînă la sfîrșitul experienței în cazul cînd diferitele săruri de fier s-au dat încă de la , germinare. în seria de experiențe în care diferitele forme de fier .s-au admi- nistrat mai tîrzitt (aproximativ 10 zile de la germinare), deosebirile dintre variante au dispărut treptat, ajungîndu-se ca la întreruperea experiențelor aspectul plantelor să fie același în toate variantele. Din tabelul nr.l se observă că cea mai mare înălțime au prezentat-o plantele din variantele cu alaun feriamoniacal, fericianură de potasiu, citrat de fier și de amoniu, sulfat feros + Na—EDTA. Suprafața foliară s-a modificat mult sub influența diferitelor surse de fier. Suprafețe foliare mari au avut plantele din variantele cu alaun feri- amohiacal, fericianură de potasiu, citrat de fier și de amoniu, sulfat feros +Na—EDTA și clorură ferică. în celelalte variante, suprafața foliară a fost cu mult mai mică (tabelul nr. 1). Rezultatele determinărilor intensității respirației frunzelor de floarea - soarelui (tabelul nr. 2) arată că la plantele crescute pe soluții carențe în fier Fig. 2. — Plantele de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu sulfat feroamo- niacal (3) și fericianură de potasiu (4). Fig. 5. — Rădăcinile plantelor de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu . sulfat feric (1) și alaun feriamoniacal (2). Fig, 3. — Plantele de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu cifrat de fier și de amoniu (5) și sulfat feros (6), < ,lr Fig. 4. — Plantele dc floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu sulfat feros + Na — EDTA (7) și clor ură ferică (8). Fig. 6. — Rădăcinile plantelor de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu sulfat feroainoniacal (3) și fericianură de potasiu 3 431 Fig. 7. — Rădăcinile plantelor de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu citrat de fier și de amoniu (5) și sulfat feros (6). Fig. 8. — Rădăcinile plantelor de floarea-soarelui crescute pe soluție Knop cu sulfat feros -[-Na—EDTA (?) și clorură ferică (5). Tabelul nr. 1 înălțimea și suprafața î ol iară a plantelor de f loarca-scarelui crescute pe soluție Knop cu diferite săruri de fier Nr. crt. Varianta înălțimea cm Suprafața foliară dm2 1 Knop + sulfat feric 17,0 1,383 2 Knop + alaun feriamoniacal 28,5 8,177 3 Knop. + sulfat, feroamoniacal 11,7 0,393 4 i Knop + fericianură de potasiu 29,5 7,667 5 ■ Knop + citrat de fier și de amoniu 27,5 6,841 6 Knop + sulfat feros 15,5 . 0,560 7 Knop 4- sulfat feros 4- Na —EDTA. 25,7 5,110 8 Knop + clorură ferică 21,3 4,479 Tabelul nr. 2 Intensitatea respirației frunzelor de floarea.soarelui ([dOJg.s.u./oră) Nr. crt. Varianta Respirația 1 Knop + sulfat feric 3 764 ' ’ 2 Knop + alaun feriamoniacal 3 488 3 Knop + sulfat feroamoniacal . 5 416 4 Knop + fericianură de potasiu • 3 538 5 Knop + citrat de fier — amoniu 1 576 6 Knop + sulfat feros 1 968 ■ 7 Knop + sulfat feros +.Nă—EDTA 3 321 8 Knop + clorură ferică 3 300 9 Knop cu NO3 + Fe 3 449 10 Knop cu NOS — Fe 2 576 11 Knop cu NH. -R Fe 4 453 12 Knop cu NH4 — Fe . 2 008 432 CECILIA DJENDOV intensitatea respirației prezintă valori mai mici în comparație cu cea în- registrată la plantele crescute pe soluții complete. Această constatare este valabilă atît pentru mediul în care sursa de azot a fost azotul nitric cit și pentru cel în care s-au folosit sărurile de amoniu. Intensitatea respirației frunzelor plantelor carențe reprezintă numai 74% la cele crescute pe. mediu cu azot nitric și 65% la cele de pe mediul cu azot amoniacul, din valoarea intensității respirației frunzelor plantelor eres- cute pe soluții cu fier și cu aceeași sursa de azot. Rezultatele noastre confirmă, pe cele obținute deP.R.Glenister (1), care a urmărit intensitatea respirației la plantele de floarea-soarelui în carență de fier. Micșorarea intensității respirației în lipsa fierului din mediul nutritiv trebuie pusă pe seama faptului că în acest caz este dereglat pro- cesul de sinteză al enzimelor cu fier, al căror rol în desfășurarea proceselor o xidor educat oare din celulă este bine cunoscut. La variantele cu diferite forme de fier, cea mai mare intensitatea respirației frunzelor s-a observat la plantele care au primit sulfat feroamo- niacal. Urmează în ordine plantele care au primit sulfat feric, fericianură de potasiu, alaun feriamoniacal, sulfat feros 4-Na — EDTA și clorură ferică. Cele mai mici valori s-au obținut la plantele din variantele cu sulfat feros și citrat de fier și de amoniu. Insuficiența sau absența fierului din mediul nutritiv influențează asupra capacității de sinteză’ a pigmenților clorofilieni și deci duce la o modificare a cantității de clorofilă din frunză. în experiențele noastre, conținutul în clorofilă al frunzelor (tabelul nr. 3) este mai mic la plantele crescute pe soluții carențe în fier decît la Tabelul nr. 3 Cantitatea de clorofilă in frmizele de îloarea-soareliii (mg/100 ml/gB.u.) Nr. crt. 1 V arianta Clorofila 27 .VIII 11. XI Knop + sulfat feric 16,0 25,6 1 2 Knop + alaun feriamoniacal 11,3 26,6 3 Knop + sulfat feroamoniacal 10,2 25,6 4 Knop + fericianură de potasiu 9,4 19,8 5 Knop + citrat de fier și de amoniu 14,8 27,2 6 Knop + sulfat feros 13,6 22,8 7 Knop + sulfat feros + Na —EDTA — 27,0 8 Knop + clorură ferică ■ _ . 25,2 9. Knop cu NOj + Fe 5,8 — 10 Knop cu NOj-Fe 3,4 — 11 Knop cu NH4 + F e _ 8,8 — 12 Knop cu NH4 — Fe 7,2 — 5 EFECTUL SĂRURILOR DE Fe LA PLANTELE DE FLOAREA-SOARELUI 433 plantele de control. Această scădere a conținutului de clorofilă al frunzelor se constată la ambele soluții folosite, fiind mai accentuată în cazul folosirii azo- tului nitric. La plantele crescute pe mediu cu nitrați, conținutul în clorofilă al plantelor carențe este de-abia 58,6% din valoarea cantității de clorofilă din frunzele plantelor de control și de 81,8% la cele crescute pe mediul cu săruri de amoniu. Dacă ne referim la cele două surse de azot folosite, con- statăm că valorile sînt mai mari la plantele la care azotul a fost dat sub formă amoniacală. Valorile obținute în funcție de sarea de fier folosită oscilează între 9,4 și 14,8 mg/g s.u. în prima serie de experiențe și între 19,8 și 27,2 mg/gs.u. în a doua serie. în ambele serii de experiențe, cantitatea cea mai mare de clorofilă au avut-o frunzele plantelor crescute pe soluții cu citrat de fier și de amoniu. O valoare apropiată au prezentat frunzele plantelor din va- rianta cu sulfat feros+Na—EDTA. Cele mai mici valori au fost obținute la frunzele plantelor crescute pe mediile în care ca sursă de fier a fost folosită fericianura de potasiu. Rezultatele noastre concordă cu unele date din literatura de speciali- tate. L. ■ J a c o b s o n și J . J. O e r 11 i (2) au arătat că există o strînsă corelație între concentrația fierului și a clorofilei. De multa vreme s-a vorbit de simptomul cel mai caracteristic al carenței fierului, și anume in- hibarea sintezei clorofilei. Se pare însă că în cazullip seif ierului nu este vorba în mod special de o tulburare a sintezei clorofilei, ci de o influență generală asupra cloroplastelor, ptrobabil ca urmare a tulburării sintezei proteinelor de care este legată și sinteza pigmenților asimilatori, după oum au arătat O. P. Sideris și H. J. Y o u n g (Î0). 8. G.Kruslo va (4) a obținut un conținut mai ridicat în clorofilă Ia plantele de grîu de toamnă și de primăvară din varianta Fe — EDTA în comparație cu varianta FeCl3. Rezultatele înregistrate cu privire la conținutul în azot total al diferitelor organe sînt prezentate în tabelul nr. 4, din care se constată că absența fierului din mediul nutritiv influențează asimilarea azotului de către plante, dar nu în egală măsură toate organele plantei. Cantitatea de azot total din rădăcinile și tulpinile plantelor crescute pe soluții carențe în fier este mai mare față de cea găsită Ia plantele de con- trol, indiferent de sursa de azot folosită. în schimb, în frunze absența fieru- lui a determinat o scădere a cantității de azot total la ambele variante. Conținutul în azot total al rădăcinilor, tulpinilor și frunzelor plantelor crescute pe soluții cu săruri de amoniu a fost mai ridicat decît al celor de pe mediul cu nitrați, atît în cazul soluțiilor complete, cît și al celor carențe. în cazul folosirii diferitelor săruri de fier, cel mai ridicat conținut în azot s-a găsit Ia variantele cu alaun feriamoniacal și sulfat feros+Na—EDTA, iar cel mai scăzut conținut la plantele care au avut ca sursă de fier sulfa- tul feros. Dacă raportăm conținutul în azot Ia întreaga cantitate de substanță uscată a frunzelor de la o plantă, se constată deosebiri foarte mari între variante (tabelul nr. 5). Cea mai mare cantitate s-a înregistrat în frunzele plantelor crescute pe soluții'cu alaun feriamoniacal. Cantități mari s-au găsit de asemenea și în frunzele plantelor din variantele cu fericianură de potasiu, citrat de fier și de amoniu, sulfat feros + Na—EDTA și clorură ferică. Alți cercetători printre care H. R o s s (8), experimentînd cu plante de porumb, șiR.A.Steinberg și colaboratori (11), cu plante de tutun, ț •• ■■ ■ ; n ■ . ' ■ î r y ■ H Tabelul nr. 4 Conținutul în azot total al plantelor de floarea-soarelui (mg/g.s.u.) 6 1111; M H ■ ț .1 crt. i h Varianta Rădă- cină Tulpi- nă Frunze 5' ■ bu ■ 1 Knop + sulfat feric 34,539 12,428 52,450 r F f!" 2 Knop + alaun feriamoniacal 36,804 J9,806 58,352 H 3 Knop + sulfat feroamoniacal 34,863 14,068 53,298 Hm rM ■ ■ 4 Knop + fericianură de potasiu 35,812 25,608 56,387 1 fi — Hi- 1 , 5 Knop + citrat de fier și amoniu 38,439 . 23,119 55,843 l îvX / Knop + sulfat feros 29,802 13,204 51,298 । h • iAI'1 7 Knop + sulfat feros + Na—EDTA 38,845 _29,974 59,700 :( 1 ! ■ I1 Knop + clorură ferică 33,812 17.053 53,610 ț ii | ; '! 9 Knop cu NOS + Fe 26,209 5,009 35,476 oi ' ‘ . io Knop cu NO3 — Fe 29,130 _ 5,181 32,314 Iu î|!|M li ■ 11 1 Knop cu NH4 + Fe 44,423 18,494 59,644 B 12 i H !l:l Knop cu NH4 — Fe Tabelul nr. 5 Substanța uscată și conținutul 1n azot al frunzelor de floarea-; Knop cu diferite săruri de fier 45,471 soarelui crescu 21,303 tc pe soluție 57,116 ly f! .. iii H • Hi / " Nr. crt. S V • / C Varianta. Substanța us- ată a frun- elor de la o plantă Cantitatea de N în mg la frunzele dela o plantă 1 Knop + sulfat feric 0,856 45,028 b I / W'i 2 Knop + alaun feriamoniacal .5,361 312,814 ■ Ml'! 3 Knop 4- sulfat feroamoniacal 0,243 12,976 I HjiJiL i oii- 4 Knolp+ fericianură de potasiu 4,745 267,523 a / 1 idin 5 Knop + citrat de fier și de amoniu 4,234 236,446 1 H; sb i1 6 Knop + sulfat feros 0,347 . 17,797 oH 7 Knop + sulfat feros + Na — EDTA 3,163 188,831 i iiUii ■ I iHniH ' ' 1 hPr i -1 8 |Knop + clorură ferică 2,772 148,606 7 EFECTUL SĂRURILOR DE Fe LA PLANTELE DE FLOAREA-SOARELUI ' 435 au constatat în cazul carenței de fier o îmbogățire a conținutului în azot total și în azot din nitrați. Cercetîndu-se comparativ influența diferitelor forme de fier, s-a obser- vat un efect pozitiv asupra creșterii plantelor al alaunuluiferiamoniacal, feri- cianurii depotasiu, citratului de fier și de amoniu și sulfat feros --Na--El)TxV. Cercetările lui A. S c h a t z și S. H. H u t n e r (9), J. M y e r s (6), B. W. Krauss și A. W. Specht (3), W. Wissner (12), A. Pir son și S. A. B a d o u r (7) au arătat că EDTA poate fi absorbit de celule și poate participa la realizarea metabolismului celular. M. E. M e f e r t și J. O v e r b e c k (5), studiind influența citratului feric și a Fe—EDTA asupra creșterii algei Scenedesmus, au obținut o creștere a numărului de celule, precum și a sub stanței uscate acumulate în cazulfolosiriiEDTA. Efec- tele pozitive ale chelaților asupra creșterii pot fi o consecință a schimbării permeabilității membranelor celulare; chelații nu sînt însă factori veritabili de creștere. CONCLUZII 1. Absența fierului în mediul nutritiv scade semnificativ intensitatea respirației frunzelor de floarea-soarelui. 2. Cantitatea de clorofilă este mai mare în frunzele plantelor crescute pe soluții cu fier. 3. Conținutul în azot total al rădăcinilor și tulpinilor este mai mare la plantele carențe, în timp ce în frunze raportul este invers. 4. Fierul administrat plantelor de floarea-soarelui sub forma de alaun feriamoniacal, fericianură de potasiu, citrat de fier și de amoniu, precum și sulfat feros + Na—EDTA favorizează creșterea și dezoltarea plantelor BIBLIOGRAFIE 1. Glenister P. R,, Bot. gaz., 1944, 106, 33 — 40. 2. Jagobson L. a. Oertli J. J., Plant. Physiol., 1956, 31, 199 — 204. 3. Krauss R. W. a. Specht A. W., Transactians of the Conference on the Use of Solar Energy, Tiicson, Arizona, 1955, 4. 4. Kruslova S. G., Agrohimia, 1965/ 8, 65 — 69. 5. Mefert M. E. a. Overbeck J., Planta (Berlin), 1968, 78, 1. 6. Mvers J., Photosynthesis in Plants, sub red. Franc J. a. Loomis W. E,, Iowa,1949, 349-364. 7. Pirson A, u. Badour S, A,, Planta (Berlin), 1961, 150, 243—258. 8. Ross H,, Salfat-Nitratreduktion and Redoxpotential bei ffisenmangel in hoheren Pflanzen, Diss., Berlin, 1938. 9. Schatz A. a. Hutner S. H., A.bstracts of Papers,, Soc. Amer. Bact., 1949, 34. 10. Sideris C. P. a. Young H. J., Plant Physiol., 1944, 19, 52 — 75. 11. Steinberg R. A,, Specht A. W. a. Roller E. M., Plant Physiol., 1955, 30, 123 — 129. 12. Wissner W., Flora (Jena), 1960, 149, 1-42. Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, .Secția de fiziologie vegetală. Primit în redacție la 29 iunie 1969. ACȚIUNEA LUMINII ASUPRA METABOLISMULUI ACIZILOR ORGANICI LA PLANTE CU SUC ACID DE M. PARASCHIV 581.13.035.1 K&k onmTioe pacTeaiie HCnoJibBOBaJiCH Rheum rhaponticum h Rumcx acetosa. OnpeHejiHJiKGb cbo6oahli6 h cBHganHbie opranimecHHe khcjiotm b aamicn- MOCTH OT CBCTa, T6MHOTBI H GOa. Ha CBeTy OpraHHHeCKBe KHCHOTbl B cpe- HH6M BLipocnii na 41 % no cpaBnennio co CBHAeTeneM, b nepByio oacpem>; 6naro- H&pH ffn-ll TpHHapSoHHHM KHCJIOT&M, B T6MH0T6 JKO TOJIBKO Ha 2 %. IIpi-ICyT- CTBiie GOa b oKpyjKaromeft aTMOc$epe KrpaeT gHanHTeJițHyio pom. b chhto- ae opraHimecKHX kmcjiot, noworaH b KapooKciimipoBaHHii npoMejRyTonHLix nponyKTOB ^oTociiHTeaa, ILțaBejieBaa kiicjiotr y Rheum nan Ha cseTy, Tan II B T6MHOT0, BapSIipy6T OH6HE M&JIO, B TO BpeMH KaK y RUmex BMpacTaer ho 60%, neMOHCTpiipyH tbm caMMM $aKT CBoerO ynacTMH b MeTaSomisMe pacTenim Ritmez. ■ Grupa plantelor al căror suc celular prezint ă o reacție acida a atras aten- ția cercetătorilor cu mult timp în urmă. Astfel Sachs, încă din 1862, J amintea într-o lucrare a sa că frunzele plantelor de revent au sucul celular acid. A. A s t r u c (2), referindu-se tot la revent, menționa că frunzele tinere sînt mai bogate în acizi organici decît cele bătrîne, ca fiecare parte a frunzei se deosebește în ceea ce privește aciditatea și că florile conțin cea mai mică cantitate de acizi. A. B. Steimann (8), folosind același ma- ' terial, a găsit că în nervuri aciditatea este mult mai ridicată (60%) decît în mezofil (10 %) și că aceasta ar crește de la vîrful frunzei spre baza ei. W. B u h 1 a n d și K. V e t z e 1 (7), în experiențele făcute tot cu plante de revent, au constatat că acizii oxalic, malic și suc cinic se găsesc în can- tități suficiente, iar cei volatili și lactic sub formă de urme. Autorii au mai observat că, o dată cu îmbătrînirea plantelor de experiență, acizii malic și succinic scad, iar cel oxalic crește. Toamna, acidul malic se retrage în rizomi, pentru ca primăvara să se îndrepte din nou spre frunze. în această privință, A. B. Steimann susține părerea că acest curent ar exista în ambele sensuri în tot timpul vieții plantei. O. W. C u 1 p e p p er și J. S. C a 1 - gT. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 6 P. 437-441BUCURESTI 1969 438 M. PARASCHIV 2 d w e 11 (4), studiind metabolismul acizilor organici la revent în decursul pe- rioadei de vegetație, au găsit că primăvara timpuriu frunzele acestei plante conțin o cantitate mică de acizi (de la 0,44 la 0,69 meq la 100 g substanță uscată), care apoi începe să crească, atingînd maximul în timpul verii, după care urmează o scădere continuă. A. Alls op (1), studiind variația se- zonală a acidității tot la revent, a constatat că primăvara în rizomi se consumă atît acidul malic, cit și cel citric, pentru ca toamna să aibă loc o nouă acumulare a acestora. Autorul a mai identificat o cantitate însemnată de acizi necunoscuți, care vara au atins maximul în rizomi și muguri (25 meq la 100 g substanță proaspătă). S. W. Pucher și colaboratori (6), de asemenea, au identificat tot în frunzele de revent acizii malic, citric și oxali'c, precum și o grupă de acizi pe care nu i-au putut determina, mai abundenți în frunzele tinere. în ner- vuri a predominat acidul malic, urmat de acidul, oxalic și apoi de acizii ne- identificați ce au existat în cantități foarte mici; pH-ul sucului celular a fost în jur de 4. Cantitatea de acizi titrabili â variat de la 7 la 28 meq la 100 g substanță uscată. MATERIAL ȘI METODĂ Scopul experiențelor noastre a fost dea studia transformarea acizilor organici în funcție de lumină, întuneric și CO2. Ca material pentru experiență s-au folosit frunze mature de Rheum rhaponticum și Ruinez acetosa, din care au fost tăiate discuri cu diametrul de 27 mm, repartizîndu-le la un număr de cîte 100 în cuvete (Ia lumină și întuneric), care conțineau o solu- ție de 0,1 % fosfat, cu pH-ul 6. Discurile au fost orientate cu fața inferioară în sus. Expu- nerea a durat 24 pînă la 48 de ore, după care discurile au fost spălate de cîteva ori cu apă dis- tilată și apoi inactivate în vapori de apă fierbinți și trecute în termostat unde au fost uscate pînă la greutatea constantă. în momentul începerii experienței, materialul destinat pentru a servi ca martor a fost inactivat în același mod și uscat pînă la greutatea constantă. Iluminarea s-a făcut cu ajutorul lămpilor fluorescente de 60 W. Materialul care a făcut obiectul experiențe- lor, după ce a fost bine moj arat, a fost supus extragerii acizilor organici. Apoi extractul a fost trecut pe coloană de cationit KU-2, iar separarea fiecărui acid în parte s-a făcut cu ajutorul hîr- tiei cromatografice (5). Cantitatea de acizi a fost exprimată în ml de NaOH 0,1 N. REZULTATE Din tabelele nr. 1 și 2 se vede că la variantele expuse la lumină can- titatea de acizi organici crește față de martor cu 27,40% (tabelul nr. 1) și, respectiv, cu 15,20% (tabelul nr. 2). într-o proporție și mai mare cresc acizii liberi (66,80%). Creșterea acidității se realizează pe seama formării acizilor di- și tricarboxilici, care la variantele supuse iluminării depășesc martorul în medie cu 41%; acizii neidentificați cresc cu 6,5 % sau descresc cu 5,5%, cifre care nu oferă o bază pentru a trage concluzii. Analizele cromatografice au arătat că, după o expunere de 24 de ore la lumină, cantitatea de acid malic a crescut în proporție de 111,10% în comparație cu martorul, prin aceasta demonstrîndu-se particularitatea 3 ACȚIUNEA LUMINII ASUPRA METABOLISMULUI LA PLANTELE CU SUC ACID 439 Tabelul nr. 1 Snîhîența luuiiult asupra transformării acizilor organici in frunzele de revent (durata experienței 24 de ore) (media a două experiențe) Varianta Greutatea uscată g Acizii (ml NaOH N/10) totali di- și tricar- bo ilici alți acizi ne- identîficați (neorganici, volatili) malic citric neidenti- ficați malic citric Martor 3,08 142 83 61 36,30 25,50 21,15 1,49 Lumină 3,78 181 116 . 65 77,75 30,25 16,4 2,57 întuneric 2,83 155 93 68 30,25 41,50 21 0,73 Tabelul nr. 2 Influența luminii asupra transformării acizilor organici în frunzele de revent (durata experienței 48 de ore) (media a două experiențe) Varianta Greutatea uscată g Acizii (ml NaOH N/10) , liberi totali di- și tri- carboxi- lici alți acizi neidentificați (neorganici, volatili) malic citric malic citric Martor 3,42 44,85 93,80 39,05 54,30 24,45 9,45 2,85 Lumină 4,57 74,80 108,05 56,65 51,40 31,70 14,90 2,19 întuneric 3,16 42,95 86,76 31,25 54,50 12,60 16,35 0,75 acțiunii luminii asupra metabolismului acizilor organici în plante. După cum rezultă din tabelul nr. 1, lumina a determinat o creștere și a acidului citric cu 18%, fapt care face ca datele noastre să fie întrucîtva diferite de cele obținute de V. A. O e s n o k o v și G. H. J a b o t i n s k i (3). La varianta expusă la întuneric, acizii organici au crescut în mică măsură. Datele experienței în care s-a urmărit influența concentrației CO2 (5 %) asupra formării acizilor organici în plantele de revent sînt prezentate în tabelul nr. 3. Pe baza acestor date se poate afirma că la plantele cu suc acid prezența CO2 în atmosfera înconjurătoare joacă un rol important în metabolismul acizilor organici. Aceasta o demonstrează, chiar înainte de a se face analizele chimice, acumularea de substanță uscată, care la varianta lumină+ CO2(5%) este cu 40% mai ridicată. în cadrul acestei variante aciditatea a crescut la toate grupele de acizi, după cum urmează: aci- zii liberi 68%, totali 34%, di- și tricarboxilici 54%, malic 96%, citric 76 %, cei neidentificați înregistrînd numai 8 % ; și la varianta expusă la lumină în lipsa CO2 a existat o creștere a acizilor, insă într-o măsură mai redusă. Pe baza celor constatate putem spune că prezența CO2 este necesară și pentru carboxilarea secundară a produșilor intermediari ai fotosintezei. în tabelul nr. 4 sînt înfățișate datele privind aciditatea în frunzele de Rumex acetosa la lumină, lumină fără CO2 și întuneric. Ca și la revent, în discurile expuse Ia lumină a crescut aciditatea la toate grupele de acizi, în 440 M. PARASCHIV -5 ACȚIUNEA LUMINII ASUPRA METABOLISMULUI LA PLANTELE CU SUC ACID 441 4 Tabelai nr. 3 Influența COa asupra conținutului de acizi organici V arianta Greutatea uscată g Acizii (ml NaOH N/10) liberi totali di- și tri- carboxi- lici al ți acizi malic citric Martor 3,46 44,50 89,40 59,20 30,20 33,80 14,20 Lumină 4-CO2 4,85 74,80 120,00 91,30 32,70 66,20 25,10 Lumina fără CO2 . 3,45 50,30 101,50 63,70 37,90 28,00 20,50 întuneric 3,19 43,30 94,10 57,30 36,60 21,40 24,10 Tabelul nr. 4 Influența luminii asupra transform arii acizilor organici iu frunzele de Ritmez aceiosa (L) V arianta Greutatea uscată g Acizii (mg NaOH N/10) totali di- și tri- carboxi- lici alți acizi malic citric oxalic malic ci trie Martor Lumină / 2,28 95,10 64,70 14,40 20,12 44,60 16,03 0,38 3,28 127,60 86,00 12,90 53,50 32,50 25,40 1,78 Lumină fără co2 • 2,53 75,80 59,00 3,50 16,00 43,00 13,80 0,39 întuneric 2,05 75,90 53,00 12,10 10,25 41,12 10,80 0,24 afară de cei neidentificați. Acidul malic s-a sintetizat cu 162 % mai mult decît la martor. Discurile expuse la lumină fără CO2 și la întuneric nu au atins nivelul acidității constatate la martor. Urmărind și acidul oxalic în frunzele de revent (fig. 1), am constatat că acesta reprezintă aproape jumătate din cantitatea totală a acizilor atît la lumină, cit și la întuneric, cu mențiunea că în ultimul caz se micșorează puțin. După’cum a arătat și W. R u h 1 a n d, acidul oxalic trebuie privit ca un produs final în metabolismul plantei de revent. Scăderea neînsemnată la întuneric a acidului oxalic se datorește, probabil, prelucrării lui în timpul procesului respirației. Spre deosebire de revent, la Rumex acetosa (fig. 2} acidul oxalic participă activ în metabolismul plantei, se formează la lumină se transformă la întuneric. Sintetizarea acidului oxalic la lumină, ca și a acidului malic, depinde de prezența CO2 în atmosfera, fapt ce ne îndrep- tățește să credem că acidul oxalic se formează ca produs secundar în prelu- crarea mai departe a acidului malic. Această constatare nu infirmă părerea că el se mai poate forma și din descompunerea acidului oxal-acetic. în concluzie, se poate spune că experiențele efectuate au demonstrat rolul esențial pe care îl joacă lumina în metabolismul acizilor organici și la plantele cu suc acid. Lumina stimulează în bună măsură formarea acidului malic din nou și nu din transformarea acidului citric, fapt evidențiat la ■plantele luate de noi în studiu, plante care sînt capabile să acumuleze pînă la 67 % (7,6 meq/cm2) acizii organici în stare liberă. La lumină, Rume® •acetosa acumulează, pe lingă acid malic, și acid oxalic, ca un produs secun- dar al prelucrării acidului malic. Fig. 1. — Influența luminii asupra conținutului" de acid oxalic în frunzele de revent. mLNdOM/ID Fig. 2. — Influența luminii asupra con- ținutului de acid oxalic In frunzele de jRumex acetosa (L). BIBLIOGRAFIE 1. Allsop A., Biochem. J., 1937, 31. "2. Astruc A., Ann. Soc. Nat., Bot. ser., 1903, 8, 17. 3. Gesnokov V. A. i Jabotinski G. H., Tr. Petergovs. biol. Inst. LGU, 1960, 18. 4. Culpepper C. W. a. Caldwell J. S., Plant Physiol., 1932, 7. 5. Paraschiv M., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 5. ■6. Pucher S. W., Wakemann A. J. a. Vichery H. B., J. biol. Chem., 1937, 119. 7. Ruhland W. a- Vetzel K., Planta, 1927, 3. 8. Steimann A. B., Ztschr., Bot. 1917, 9. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de fiziologia plantelor. Primit în redacție la 20 iunie 1969. ACUMULABEA DE SUBSTANȚĂ LA DIFEBITE SPECII DE ALGE ALBASTBE ÎN FUNCȚIE DE MEDIUL DE CULTURĂ ȘI DE ILUMINASE DE LIUBOV ȚIPA 581.995:581.13:582.232 Some reșults concerning the choice of a blue-green alga suitable fot the study of the influente of different f actor s on the sub st ance accumulatiOn are pr esențe d. . Oscillatoria agardhi develops in a satisfactory vay as well in Sălăgeanu mediuin as in Moyse dil. medium; therefore this species vas used for studying the effects of total concentration of both experimental media and of different concentrations and different nitrogen compounds; the protein and asii contents were also studied. Analiza unei serii de însușiri fiziologice ale algelor albastre permite să se afirme că ele corespund cerințelor culturii în masă (1). Productivitatea lor depinde în mare măsură de cantitatea de lumină primită, de tempera- tura mediului în care sînt cultivate și de soluția nutritivă folosită. în plus trebuie menționat caracterul lor sezonier chiar în cazul cultivării în condiții constante de laborator. Numeroase experiențe au arătat ca algele albastre au capacitatea de a crește în condiții de iluminare continuă și de lungă durată. Deosebita eterogenitate a alegelor face dificilă generalizarea privind nutriția lor, iar, dat fiind nivelul actual al cercetării în acest domeniu, chiar o eventuală încercare de a generaliza ar fi de o valoare contestabilă (2), (5). în scopul alegerii unei specii de algă albastră care să corespundă con- venabil la efectuarea unor experiențe de laborator privind influența diferi- ților factori asupra acumulării de substanță am efectuat în prealabil mai multe tatonări. MATERIAL ȘI METODĂ în experiențele întreprinse am folosit formele de alge existente în colecția Laboratorului de fotosintezâ (în special aparținînd genului Osciliatoriă), Ciiltivînd algele în pahare cilindrice din material plastic și plăci Petri, fără agitare, cu un strat de soluție nu prea mare (1 — 1,5 cm) s-a putut evalua acumularea în timp, raportîpd valoarea recoltei obținute la m2 de suprafață iluminată. ' ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NE. 6 P- 443-452 BUCUREȘTI 1969 . ’ : • 444 LIUBOV ȚIPA Mediile de cultură cu care s-a lucrat au fost mediul Sălăgeanu (cu apă de robinet), și Z2- V •Sg 0,2 mediul Moyse diluat (cu apă distilată). Fig. 2.-a, Oscillatoria chalybea ; b, Osillatoria minima (6 — 9. V). Fig. 1.1. - Oscillatoria minima (mediu Moyse concentrat) ; 2, Os- cillatoria minima, (mediu Moyse diluat)3, Oscillatoria chalybea; 4, Oscillatoria coerulescens ; 5, Phor- midiam autumnale (25 — 28. IV). 1 Din cele doua soluții nutritive folosite, unele forme s-au dezvoltat nu- mai în mediul Moyse diluat sau concentrat (Oscillatoria minima) și altele numai în mediul Sălăgeanu (Oscillatoria chalybea, 0. coerulescens etc.), în condițiile aceleiași iluminări (2 500 lucși). Recolta a fost în jur de lg/ma/.zr (fig. 1). " * • 3 ACUMULAREA DE SUBSTANȚĂ LA SPECII DE ALGE ALBASTRE 445 în condițiile unei iluminări diferențiate (1000, 2 000, 4 000 lucși), O. minima a, prezentat o creștere a recoltei proporțională cu intensitatea luminii (mai .evidentă în cazul intensităților de 1Q00 și 4 000 lucși) (fig. 2). în urma experimentării a patru specii de alge albastre în medii și la intensități de lumină diferite, am constatat următoarele (fig. 3): 0, chaly- beaa-^ dezvoltat numai în mediul Sălăgeanu și a dat o recoltă mai mare în cazul iluminării mai marr(4 000 lucși). O; agardhii s-a dezvoltat atît în , mediul Sălăgeanu, cît și în mediul Moyse diluat, prezentînd o creștere a recoltei proporțională cu intensitatea luminii numai în cazul cultivării în mediu! Sălăgeanu. Phormidium autumnale s-a dezvoltat în mediul Sălăgeanu numai la 4 000 lucși, în mediul Moyse diluat dînd o recoltă mai mare în cazul iluminării de 2 000 lucși. Dat fiind faptul că O. agardhii s-a dezvoltat relativ satisfăcător atît în mediul Moyse diluat, cît și în mediul Sălăgeanu, aceasta a fost folosită . în continuare pentru studierea influenței concentrației totale a celor două medii experimentale, a influenței diferitelor concentrații și surse de azot, precum și a conținutului în proteină brută și cenușă. Materialul necesar însămințărilor pe plăci Petri a fost obținut cu ajutorul rotorului cu placi mobile, descris într-o lucrare anterioară (11). ■ Intensitățile luminii folosite aii fost de 2 500 și 5 500 lucși. Influența concentrației totale a soluției. S-a experimentat cu concentrai ții reduse la jumătate (C1/2), ■ normele (Cy, duble (Ca) și triple (C3) atît în mediul Sălăgeanu, cît și în mediul Moyse diluat, folo,sindu-se cele două ■ intensități de lumină amintite. în cazul mediului Moyse diluat, la o ilumi- nare de 2 500 lucși, s-a putut constata o creștere a recoltei proporțională cu aceea a concentrației. La o iluminare de 5 500 lucși, creșterea recoltei a fost invers proporțională cu concentrația (tabelul nr. 1); în cazul mediului Sălăgeanu, la 2 500 lucși, recolta a fost proporțională cu concentrația mediului, cu excepția concentrației maxime (C3), iar la 5 500 lucși recolta ’ a fost mai mare în cazul concentrației reduse ,1a jumătate (Ci,2) (tabelul 'nr. 2). Influența diferitelor concentrații și surse de azot. Variind în aceleași proporții ca mai sus concentrațiile KNO3 + NaNO3 și, respectiv, ale NH4NO3, s-a putut observa că în cazul mediului Moyse diluat la.2 500 lucși producția a mers proporțional cu concentrația, exceptînd concentrația maximă (C3), iar la 5 500 lucși aceasta a mers proporțional cu, concentrația (tabelul nr. 3); la 2 500 lucși, folosind mediul Sălăgeanu, recolta nu a variat notabil cu concentrația, la 5 500 lucși fiind ceva mai, mare în cazul con- centrației normale (Cj) (tabelul nr. 4). Modificînd mediile Moyse diluat și Sălăgeanu, am înlocuit KNO3 -b • NaNO3 cu NH4NO3 și uree, iar NH4NO3 cu KNO3 și uree, variind și concen- ( trațiile (C1/2, C1? C2, C3). • . Pe mediul Moyse diluat modificat, în cazul iluminării de 2 500 lucși, față de soluția martor, s-a obținut o acumulare mai bună la concentrația ■ dublă de NH4NO3 și mai redusă în cazul ureei (C2, C3); la 5 500 lucși, re- < 4 - c. 3854 ' ' , ' 446 LIUBOV ȚIPA 4 ACUMULAREA DE SUBSTANȚĂ LA SPECII DE ALGE ALBASTRE 4.47 Tabelul nr. 1 Influența concentrației totale a mediului Moyse diluat asupra acumulării de substanță la Oscilatoria agarcHiii Peri- oada Ilumi- narea lucși. Concen- trația to- tală a so- luției Mo- vse °l /oo Compoziția pH u o H Canti- tatea de sub- stanță uscată mg/ma/ zi g/i kno3 NaN03 o iX ■ ■ X MgSO4 •7H2O 6" a? CU ' EDTA Na ■ cm3/l sol.mi- cro ele- mente 1968 0,581 0,125 0,125 0,25 0,062 0,0025 0,0016 0,37 228 R 1 500 1,162 0,25 0,25 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 7 CM 230 co 04 | 2,324 0,5 0,5 1,0 0,250 0,01 0,064 1,50 IO O 256 J Ci 3,486 0,75 0,75 1,5 0,375 0,015 0,096 2,25 261 1968 0,581 0,125 0,125 0,25' 0,062 0,0025 0,016 0,37 743 ''X 500 1,162 0,25 0,25. 0,'5, 0,125 . 0,005 0,032 0,75 1 co CM 363 Ol 2,324 0,5 0,5 1,0 0,250 0,01 0,064 1,50 io 370 1 Oi 3,486 | 0,75 0,75 . 1,5 1 0,375 0,015 0,096 1 2,25 1 129 Tabelul nr. 3 jnfj uonț a diferitelor concentrații de azot din mediul Vei sc diluat asupra acumulării de substanță la OsciUatoria, asarilliii Perioada I Iluminarea lucși ■ Concen- trația to- tală a so- luției Moyse oi loo ■ Compoziția mediului pH | T°C Canti- tatea de sub- stanță uscată mg/ma/ zi g/1 cm3/I sol.mi- cro ele- mente kno3 NaNO3 K8HPO4 MgSO4 •7H2O Fe2 (SO^ EDTA Nu X o 0,912 0,125 0,125 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 121 198 • 00 o O 1,162 0,25 0,25 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 L 1 230 CM 01 1 CM 1,662 0,50 0.50 0,5 0,125 0,005 0,032 oys CD § 266 1 2,162 . 0,75 0,75 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 243 0,912 0,125 0,125 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 co 200 X „ O 1,162 0,25 0,25 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 !>• CM 363 r , co o o s 1,662 0,50 0,50 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 1 1 O 3^5 Ol o 1 2,162 0,75 0,75 0,5 . 0,125 0,005 0,032 0,75 CM 530 roitele au fost scăzute atît în cazul diferitelor concentrații de NH4NO8, cit și de uree, cu excepția martorului, unde recolta a fost ceva mai ridicată (ta- belul nr. 5). Temperatura la care au fost efectuate experiențele a variat între 20 și 23°C. în.cazul temperaturii de 25—28°C, și recoltele au fost mai mari (tabelul nr. 6). Tabelul nr. 2 Influența concentrației totale a mediului Săiăgeanu asupra acumulării de substanță Ia O sculat oria aoarăhii 1 Perioada 1 Iluminarea lucși Concen- trația to- tală a so- luției Săiăgeanu ■ °r 100 Compoziția mediului K & o 0 H Cantita- tea desub- stanță ’ uscată mg/m2/zi g/1 cm3/I nh4no3 kh2po4 KaS04 feric K 1 % sal. micro- elemente 1968 0,13 0,1 0,01 0,02 0,05 0,1 317 X g 0,26 0,2 0,02 ; 0,04 0,1 0,2 7' cT | 482 f6 CM CM 0,52 0,4 0,04 0,08 0,2 0,4 CD O CM 885 1 <31 0,78 0,6 0,06 0,12 0,3 0,6 ■ 378 - 23.XI.1968 | oogs 0,13 ■ 0,26 0,52 0,1 0,2 0,4 0,01 . 0,02 0,04 0,02. 0,04 0,8 0,05 0,1 0,2 0,1 0,2 0,4 £-9‘9 co CM 1 CM 730 715 608 2 0,78 0,6 0,06 0,12 0,3 0,6 697 Tabelul nr. 4 InlJitența diferit ei. r concentrații de azot din metilul Săiăgeanu asupra acumulării de substanță ia Os ciUa torta amrdfiii ' Perioada Iluminarea lucși' Concen- trația to- tală a so- luției Săiăgeanu ot loo Compoziția mediului 1 PH Cantitatea de substanță uscată mg/m2/zi g/i cm3/l nh4no8 KHaP04 K2SO4 feric K 1% sol. micro- elemente X 0,16 0,1 0,02 0,04 0,1 0,2 j 4 CM 500 cJg c 0,26 0,2 0,02 0,04 0,1 0,2 1 1 482 CM oi 1 CM 0,46 0,4 0,02 0,04 0,1 0,2 CD o CM 500 io 0,66 0,6 0,02 0,04 , 0,1 0,2 411 0,16 0,1 0,02 0,04 0,1 0,2 528 X . 00 C> g 0,26 0,46. 0,2 0,4 0,02 0,02 0,04 0,04 0,1 0,1 0,2 0,2 7 io U îl CM 1 665 436 CM 1 lp 0,66 0,6 0,02 0,04 . 0,1 0,2 . co CM 365 IO CM în mediul Săiăgeanu modificat, la 2 500 lucși, recolta cea mai mare a fost la martor și apropiată ca valoare la concentrația maximă de uree (C3); la 5 500 lucși, recolta maximă a fost tot la martor și ușor cres- cută față de celelalte variante în cazul dozei înjumătățite de KNO3 (tabelul nr. 7). ' ;■ pH-ul soluțiilor nutritive a fost cuprins între 6 și 6,5 la mediul Sălă- geanu și între 6,5 și 7 la mediul Moyse (în funcție de concentrațiile folosite). Durata de cultivare a fost de 3—4 zile. La sf îr și tul experiențelor s-a con- statat că în cazul mediilor cu uree soluțiile nutritive aveau pH-ul crescut. 448 : LIUBOV ȚIPA ■ , 6 ACUMULAREA DE SUBSTANȚA LA SPECII DE ALGE ALBASTRE 449 7 Tabelul nr. 5 ■ ■ ' Influența diferitelor concentrații șl surse de azot din mediul Moyse; modificat asupra acumulării de substanță ■ , / Ia dseillaioria agardhîi j Perioada Hjimînarea lucși - Concentrația totala a soluției Si oyse modificată °/c0 Compoziția mediului K ■ & T°C Cantitatea de substanță uscată . . mg/m2/zî g/1 . cm3/I kno3 . NaN03 I O • ■■^ . sf z uree O fu "K . CI w ■ MgSO4 ■7H2O Fe2 (SO4)3 EDTA Na / sol. micro- ele- mente OO 1,162 0,25 0,25 • •• —• ■ 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 586 50 O 0,767 0,105 — • 0,5 *•0,125 0,005 0^032 0,75 7ib 0,873 .0,211 — .. 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 753 W O O ■: 1,106 0,422 ■ — 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 809 .. X 1,325 0,737 ; 0,633 0,075 .0,5 0,5 : 0X25 •0,125 * 0,005 0,005 0,032 0,032 0,75 ■ 0,75 1 ■ co 1 0 763 746 0,812 0,15 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 667 ■ 00 0,962 0,30 ■ 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 558 1,142 0,45: . 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 550 1,162 0,25 0,25 — .0,5 0,125 .0,005 0,032 .0,75 634 00 0,767 0,105 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 373 tD O 0,873 0,211 0,5 .0,125 0,005 0,032 0,75 474 o 1,106 0,422 ; 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 •CQ 489 o io’ 1,325 0,737 0,633 0,075 ■ 0,5 ■ 0,5 0,125 ‘ 0,125 0,005 0,005 0,032 0,032 0,75 0,75 1 1A . 1 375 .461 . 0,812 .0,15 0,5 0,125 0,005 . |0,032 0,75 59’6 1 1 CC 0,962 0,30 0,5 . 0,12b . 0,005 0,032 0,75 616 1,142 i •' 0,45- 0,5 0,125 0,005 . 0,032 . 0,75 535 Tabelul nr. 6 .: . Influența diferitelor concentrații și Burse de azot din mediul Moyse modificat asupra acumulăriide. substanță la Oscilatoria agorMi. ■ 1 Perioada 1 Iluminarea lucși Concentrația totală! a soluției Moyse ! modificată °/Og j Compoziția mediului K a Q O • Canti- tatea- de sub- stanță . uscată mg/ma ./zi '■ ' . ■ g/l / cm3/l kno3 .0 $ £ ' w - ■ O‘ z ■■ ■ . '1 uree O ' A. K MgSO4 •7H2O Fe (-SO4)3 EDTA Na sol. ■ micro-, ele- • mente 1,162 0,25. / 0,25 ■ • 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 713 od 0,767 ■ . — 0,105 — 0,5 0,125 0,005 ’0,032 0,75 857 0,873 — 0,211 •• ’— 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75' 893 o- 1,106 . 0,422 0,5 0,125 0,005 0,032 0j75; ]> QO 1 124 IO- 1,325 0,633 — . 0,5 o;i25 0,005 . 0,032 O',75 1 '■ (■ 873 CSI 0,737 —' ■ 0,075 0,5 0,125 0,005 0,032 ■ 0,75’ UD ■847 7 0,812 — 0,150 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 V 835 0 0,962 — - —■•• 0,300 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75\ 736 1,142 ■ — —- ■ ■ 0,450 0,5 0,125 0,005 ■0,032 0,75 . 639 CO 1,162 0,25' 0,25 ■ — • 0,5 0,125 0,005 0,032 . 0,75 863 «XD 0 0,767 0,105 0,5 0,125 • 0,005 0,032 0,75 624. 0,873 : ' —r. 0,211 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75,' 819 J- <0 1,106 0,422 0,5 0,125 .0,005 , 0,032 ■ 0,75 0 QO 908 s tp " 1,325 0,633 — 0,5 0,125 0,005 0,032 .0,75 1 ■ r ' 662 kO 0,737 ■ — 0,.075 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75' UD 469 7' 0,812 ,— 0,15-- 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 614 0,962 . — • — : 0,30 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75 604 1,142 ; — ■■■ —■. 0,45 0,5 0,125 0,005 0,032 0,75- .418 în cazul mediului Sălăgeanu, proteina brută din substanța uscată a înregistrat cea. mai ridicată valoare, și anume 53,56‘% (tabelul nr. 8), iar cenușa Cea mai scăzută 10,36% (tabelul nr. 9). < în cazul mediului Moyse diluat, procentul de proteină a fost mai scăzut și cel din cenușă mai ridicat, iar cînd s-a folosit un amestec din cele două medii, valorile procentelor de proteină brută și cenușă au fost inter- mediare. £ . DISCUȚII După datele lui E. A. Ști n a (10), algele albastre utilizează dife- rite surse de azot. Ga și aîgele verZi, ele cresc bine pe azot nitric și amo- niacul,■ unele asimilînd ureea (3), (9). ' Ureea este o sursă larg folosită pentru algele verzi unicelulare, pentru - unele specii de Xanthophyta și Cyanoplvyța. în experiențele noastre, alga folosită ș-a dezvoltat în cazul tuturor surselor/de azot întrebuințate (nitric, amoniacal, uree).* La iluminarea de 2 500 lucși și la temperatura de 25—28°O, înlocuirea azotului nitric cu cel amoniacal în soluția Moyse diluată a dus la o creștere a cantității de sub- stanță acumulată, iar în cazul înlocuirii cu, uree, producția a. .'crescut numai la concentrațiile mici. La o iluminare mai crescută (5 500 lucși), înlocuirea azotului nitric cu cel amoniacal și uree a dus la o scădere a substanțelor acumulate la toate concentrațiile experimentate. în mediul Sălăgeanu, înlocuirea azotului amoniacal cu cel nitric sau uree a dus la scăderea cantității de substanță atît la 2 500, cît și la 5 500 lucși. '• , în privința concentrațiilor totale ale sărurilor din mediile în care cresc algele și a compoziției specifice a acestora, comportarea lor este o problemă de adaptare filogenetică și uneori ontpgenetică (6). 0. F r o m a g e o t (4) a studiat influența concentrațiilor sărurilor asupra fotosințezei algelor mari- ne. Algele își păstrează o anumită capacitate pentru fotosinteză chiar în apă ■ distilată, dar aceasta este extrem de redusă. în schimb, respirația s-a do- vedit a fi indiferentă la schimbările de salinitate. ’ Ținînd seama de varietatea efectelor produse de săruri în fotosinteză, estefără îndoială imposibil să șe dea aceeași explicație pentru toate cazurile. N. S ăl ăg e ahii (7), studiind influența concentrației totale a să- rurilor minerale din soluția nutritivă asupra recoltei la algele Chlamydo- monas intermedia și Oseilldtoria amoena, a constatat că în cazul soluției țsxâ ' 450 . Tabelul nr. 7 • influența diferitelor concentrații și wb» de azot din mediul Sălăgeanu modificat asupra anuimlifu te ratatul la Oscillatoita h o a m '-2 <2 ■ lo O o o O O o § cm co U 2 3 o o cO '* Tt< 8S“9S 8Z-95 9‘9~9 9'9-9 Compozția mediului 8 y sol. nicroelemente! CM CM CM /CM CM CM CM CM CM^ c> o do’ c q"o O O ■ ' •''.. ■ J CM CM CM CM CM CM CM CM CM o"©po©oo O O sol. fericianură deK 1% | o o o” o" c? cT © d © o" © © o" ©” © ©“ © o" șo O o: ’ £M SSSo^oooo o o o o o o o O oo O O O O ©n CP' ©^ 0*0 O © © O ° NH4NO3 l KN03 uree KH2PO4 CMCMCMCMCMCMCMCMCM o e> a -o o o, © ® o o © ci O o o o o o CMCMCMCMCMCMCMCMg OdOOOOOO- □ □ o" o 'O © 0‘-' C r 1 i 1 I D* ® | 1 1 1 1 O HOW o cT o o , . i . . m o c© 1 1 1 1 1 on”.t o d 0 p IO 1 00 i I I 1 1 cm 1111 □"o o n IO , . < Tt< o oo v- । i 1 CM '#©>'* 1 1 . (O O* O T* « 1 f 1. 1 1 1 1 1 o i i.i i ri i 1 Q rrl H- A ® Q ® g © S g c M 2 © . ” S ■ io . <0'0 IO -M* C0 CO ’H O CM CO 1O O IO' CM CQ O O O W r* O O o © «mm © fi rH © a o rT -«h c> c> ® ° ț&rni Bamujuinn . 009 5 009 9 upBOț.iad 896rnX'H~0T 8961'11X^1-0^ -9 ACUMULAREA DE SUBSTANȚA LA SPECII DE ALGE ALBASTRE 451 Tabelul nr. 8 Cantitatea de azot și proteină brută la Oscillatoria agardhii cultivată fu diferite medii Mediu Cantitatea de N/l soluție g Sursa de N folosită % Cantitatea de N din substanța uscată 0/ /o Proteina brută din substanța uscată 0/ /o Sălăgeanu 0,069 . nh4no3 8,57 53,56 Moyse diluat 0,081 kno3 NaN03 6,61 41,31 Amestec : Sălăgeanu + Moyse diluat 0,075 NH4N03 kno3 NaN03 7,26 45,37 nutritive de bază și reduse la jumătate s-au obținut rezultatele cele mai bune; în cazul concentrațiilor amintite nu avea loc o modificare notabilă a pH-ului (7,68-6,27). ’ . . De menționat este faptul că în general fotosinteza algelor nu este deosebit de sensibilă la schimbarea acidității mediului (6). . CONCLUZII în condițiile de cultură folosite, fără agitare și adaos de CO2, recoltele obținute au fost relativ mici (aproximativ 2,2—0,8 g/m2/zi). Din datele cercetate în literatură rezultă că valoarea acumulării a fost de asemenea 7 scăzută în condiții de cultură asemănătoare (8). Deși în unele experiențe creșterea recoltei a mers proporțional cu iluminarea, totuși aceasta a avut loc pînă la intensități nu prea ridicate de lumină (5 600 lucși). . ■ Din experimentarea diferitelor surse și concentrații de azot a reieșit că folosirea azotului amoniacal duce la o creștere mai accentuată a producției. Tabelul nr. 9 Cantitatea de cenușă la Oscillatoria agardhii cultivată In diferite medii Mediu t Cantitatea de cenușă , din substanța uscată 0/ . /o Sălăgeanu 10,36 Moyse diluat 18,05 Amestec : Sălăgeanu + Moyse diluat ■ 17,54 înlocuirea azotului nitric cu uree în cazul mediului Moyse diluat, asociată cu o iluminare de 2 500 lucși, ■ a dat rezultate bune la concentrații scăzute. 452 LIUBOV ȚIPA 10 în cazul mediului Săiăgeanu, înlocuirea azotului amoniacal cu uree a dus la o scădere a recoltei mai accentuată la concentrații mici (în cazul iluminării de 2 500 lucși). BIBLIOGRAFIE 1. Baslavskaia S. S., Burkina Z. S. i. Feofarova N. B,, Problem! fotosinteza, Izd. AN SSSR, Moscova, 1059, 393—399. 2. Feoktistova O. L.f Ekologhiia i fiziologhiia sinezelenih vodoroslei, Moscova—Leningrad, 1965, 201-206. 3. Fogg G. E., Ann. Bot. (Londra), 1949, 13, 241—260. 4. Fromageot G., G. R., 1923, 177, 779, 892. 5. O’Kelley J., Ann. rev. Plant Physiol., 1968, 19, 89 — 112. 6. Rabinoavitch E. L, Photosynthesis and related processes, New York, 1945,1, cap. 13, 335. 7. SĂlăgeanu N., Rev. roum. Biol., Sărie de Botanique, 1967, 12, 1, 81 — 94. 8. Sirenko L. A. i Bogdanova T. L., Ekologhiia i fiziologhiia sinezelenih vodoroslei, .Moscova — Leningrad, 1965, 195 — 20L 9. Syrett P. J., Physiology and Biochemistrtj of Algae, Acad. Press, New York — Londra, . 1962, 171. 10. Știna E. A., Tez. dokl. vsesoiuz. soveșc. povod., Leningrad, 1961. 11. Țipa L,, Soobșceniia, preds. na 5-onî Sov. po teme VI. 5.5, sost.25 —29. IX, 1967 v Buha- reste, Inst. Tr. Săvulescu, Ak. SSR, 75 — 85. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de fiziologie vegetală. Primit în redacție la 18'martie 1969. DATE PRIVIND COMPOZIȚIA CHIMICĂ A CÎTOBVA FITOCENOZE DE LA BABADAG DE GH. DIHORU, AURELIA BREZEANU și INNA BORȘAN 581.524 (498) B paGoîe npiiBOHHTCH aaHHtie othochtclho cegoHHoK Bapnaițaiî co^ep- iKaHMH ctiporo npoTeniia, capo fi ReJuirojiOBti, sojih, $oc$opâ h Kah&pnH B cne^yiomi-ix (țKTOițeHOSax; Festuca valesiaca — Stipa pulcherrima, Botrio- chloa ischaemum—Festuca yalesiaca. Botriochloa ischaemuni — Poa bulbosa li Botriochloa ischaemum, paaJiHVHMe bruh Hcepo^KJiJiOB nnocHOropta BaOasar (hoSpyflJKa). HnsKoe conepatairae npoTeiina h bmcokjiîî nponenT HenjiionoBti, a TaKMțe HiisHan cpeHHHH rojțoBaa npoayKmm yKasLiaaioT Ha hiishoc KopMOBoe sna- HCHiie BereTaTKBHciî Maccbi 3thx ^HToqeHoaoB (b ocoSeHnocTH (țiiTorțeaoșa Festuca valesiaca — Stipa pulcherrima) ii Ha. HeoSxosHMOCTt yjiyiineHnH stiix JiyroB nyTew cBepxsaceBa hx mccthmmh TpaeaMH, ițeHHHMn c KopMoBoft tohkh speHKH. . , Aprecierea valorii economice a pășunilor și tinetelor naturale se face nu numai după cantitatea materialului vegetal colectat, ci și după calitatea acestuia, care, alături de alți parametri, contribuie la stabilirea valorii nutritive, dînd în același timp răspuns unor probleme pe care le ridică organizarea rațională cît mai corespunzătoare a pășunatului, precum și stabilirea epocii optimeacosirilor. Cercetarea cantitativă a masei vegetale din Podișul Babadag (3) o întregim cu cîteva aspecte calitative1. Prin analizele chimice efectuate s-au determinat cantitativ: a) substanțele minerale: —cenușa prin calcinarea materialului vegetal Ia temperatura de 500—550°C; —fosforul prin metoda Deniges—Atkins; —calciul prin metoda titrării cu permanganat de potasiu a acidului oxalic; b) substanțele organice: —proteina brută prin metoda Kjeldahl; —celuloza prin metoda Scharrer și Kurschner. De asemenea, s-a determinat umiditatea absolută prin uscarea ma- terialului vegetal la temperatura de 105cC pînă la greutate constantă. 1 Adresăm mulțumiri dr. D. Pușcaru și dr. Ev d ochi a Pușcaru-Soro- c e a n u pentru ajutorul și sugestiile acordate. ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 Nr. 0 P. 453-459 BUCUREȘTI 1969 3 455 454 GH. D£HORG șl COLABORATORI 2 Caracterizarea calitativă a masei vegetale cercetate s-a făcut după procentul proteinei brute și al celulozei brute, după raporturile pro- teină brută—celuloză brută și substanță minerală—substanță organică. Re-' feririle comparative se fac atît asupra fitocenozelor, cît și asupra categoriilor furajere, raportate la 100 g substanță uscată. Materialul vegetal a fost colectat în decursul anilor 1963—1964 din patru fitocenoze reprezentative, și anume: Festuca valesiaca—Siipa pulcher~ rima, Botriochloa ischaemum—Festuca valesiaca, Botriochloa ischaernwn— Poa bulbosa, Botriochloa ischaemum—diverse specii xerojileV Variația sezonieră a proteinei brute. Datele pe care le prezentăm în tabelele nr. 1 și 2 evidențiază procentul scăzut al proteinei brute la toate fitocenozele în tot cursul sezonului de vegetație, ceea ce indică o va- loare nutritivă slabă a ierbii. Acest lucru este mai evident la fitocenoza Festuca valesiaca—Stipa pulcherrima, la care procentul scăzut al proteinei este corelat cu o producție de asemenea' scăzuta, în medie 1 311 kg/ha în 1963 și 938 kg/ha în 1964 (tabelul nr. 3). După cum se observă, gramineele au în general un procent mai scăzut al proteinei brute decît leguminoasele și plantele din diverse familii botanice (fig. 1). La toate cele trei grupe furajere, variația sezonieră a proteinei brute se produce în același mod, și anume se înregistrează valori ridicate primă- vara timpuriu, în lunile aprilie și mai (10% în 1963 și 20% în 1964), perioadă care coincide cu înfrățirea de primăvară a gramineelor; urmează apoi o scădere treptată pe măsura îmbătrînirii plantelor, atingînd minimul în lunile august, pentru anul 1963 (4,29—4,24%), și iulie, pentru anul 1964 (11,75—5,19) (aproximativ un sfert fața de lunile de primăvară). O ușoară creștere se remarcă toamna datorită procesului de regenerare. Aceasta se remarcă mai pregnant la fitocenoza de Botriochloa ischaemum—diverse specii stepice, la care procentul proteinei brute este mai ridicat decît în lunile de primăvară fapt care s- ar putea corela cu fonologia speciei dominante (Botriochloa ischaemum,), care înflorește tîrziu. ■ Variația sezonieră a celulozei. Spre deosebire ele proteina brută, con- ținutul de celuloză crește pe măsura maturării plantelor, și anume de la valori minime înregistrate în lunile aprilie și mai (26,44—27,67% în 1963 și 2)2,90—28,80% în 1964) la valorimaxime înl963 în august (32,85%) pen- tru fitocenoza Botriochloaischaemum—Festucavalesiaca și în iunie (34,55%) pentru fitocenoza Festuca valesiaca—Stipa pulcherrima, iar în condițiile anului 1964 în lunile mai și iunie pentru fitocenozele Botriochloa ischae- mum—diverse specii stepice și Botriochloa,ischaemum—Poa bulbosa (29,44%) și în luna iulie pentru fitocenoze Festuca valesiaca—Stipa pulcherrima 32,10 — 32,90%). Astfel, la fitocenozele stepice se constată un conținut mai bogat în celuloză brută față, de pajiștile mezofite. Variația sezonieră a raportului proteină—celuloză brută. Aceasta este în esență asemănătoare atît în cazul tuturor celor patru fitocenoze studiate cît și în cadrul grupelor furajere. Astfel, valpatea maximă se înregistrează primăvara timpuriu (îndeosebi în luna aprilie), urmată de o scădere bruscă în mai—iunie și de valori scăzute (aproximativ egale) în lunile de vară și de toamnă (iulie—septembrie). Raportul are o valoare mai mare la legumi- 2 Caracterizarea generală a fitocenozelor a fost deja publicată (3). Tabelul nr. 1 CCoDipoziția' cliimîoii a masei vegetale îu cile va fitocenoze de la Baliaâag» I9G3 Conținutul în. gtf stanțe organica, minerale b- i. Lude Fitocenoza Fesluca valesiac Slipa pulcherrima a Fitocenoza Batriochloa isehaemiim — Festuca valesiaca graminee ’l ~T i" ‘ ' — diverse Jitiei e ■ ă “ —■ verz minee j usc ai legi - mino ;e se a- diverse litieră verzi [uscat V 59,3 84,3 49,t 60,C 38,1 15,7 35,( , 44,6 - Substanță usea'-ta (%> VI vn 60,6 65,3 81,0 43,8 67,3 23,5 84,5 46,4 19,8 65,3 66,9 37,€ . . 66,3 56,7 72,9 70,1 VIII 68.8 79,5 59,2 84,3 1 56,2 71,1 — 76,8 IX <87,3 89,0 84,7 87,3 74,8 80,4 — 80,1 — • Medie sezonală 68,21 83,4 61,5 68,0 53,1 65,8 46,3 66,1 70,1 ’ V 7,33 6,76 9,68 11,79 8,71 - — J VI ■ 5,77 6,69 10,00 9,04 7,39 11,07 9,09 11,96 Cenușă (%) VII 5,61 8,27 5,93 — 7,42 8,86 8,13 9,09 — VIII 5,17 9,02 5,78 6,28 —i 4,55 9,43 — 7.81 — IX 5,66 5,71 — 4,53 7,30 7,09 20,66 Medie sezonaiă 5,9 7,7 6,27 10,00 7,0 9,0 9,3 8,3 16,31 V 8,73 — 11,32 10,1 5,43 15,27 — VI 6,75 — 7,16 5,00 9,62 6.75 14,70 5,88 6,82 Proteină bruta VII 5,95 5,37 6,81 7,53 6,90 14,73 8,71 VIII 4,24 5,24 5,83 1,29 4,64 — 7,81 IX 5,26 4,44 4,72 — 0,79 — • 6,28 7,90 Medie sezoaahi 6,18 5,0 7,16 5,00 7,8 4,9 14,9 7,17 7,36 \ V 27,67 — 25,22 —H 26,44 27,33 21,0 — — V VI 34,55 — 25,95 30,10 28,22 25,59 21,79 28,52 31,44 Celuloză (%} •VII 31,02 30,30 22,82 — 30,29 28,50 23,53 26,77 — VIII 29,45 30,50 — 32,85 28,50 25,98 IX 29,51 33,17 32,85 — 31,92 31,72 '—’ 25,03 20,26 Medie sezonaîă 30,4 31,32 26,7 31,10 30,0 28,3 22,10 26,5 25,83 V 85,80 — 129,50 196,60 179,50 — — VI 80,26 — 114,00 73,80 141,00 117,60 168,00 137,20 128,5 Fosfor (mg%) VII 76,70 63,27 89,71 - 173,10 69,52 134,20 166,20 — VIII 51,60 55,34 83,20 -r 13,20 85,38 — 124,80 '— IX 63,30 39,89 41,85 — • 76,41 54,76 —• 79,24 71,10 Medie sezonală 71,5 52,6 91,6 73,80 1 40,0 81,8 58,9 126,8 99,8 V 0,66 — 3.86 ■ — 0,44 I 7,73 • _ VI 0,23 »—► 5,68 2,78 1,01 0.62 4,57 9,97 3,42 Calciu (mgo/g) . VII 0,48 2,57 7,37 — 0,68 1,82 4,14 8,22 — VIII 0,47 1,82 9,80 0,58 2,07 — 9,33 — IX 0,66 2,63 7,82 — 0.54 0,45 — 32,45 _ 2,56 Medie sezonală 0,5 2,34 6,9 2,78 0,65 1,24 5,48 15,0. 2,9 V ),20 — 0,18 0,26 ... . 0,35 9,24 — — Substanță mincrul'ă VI ),14 — 0,20 0,28 0,24 0,22 3,30 0,26 0,31 Substanță orgaiEMă VII VIII 1,15 ),15 0,23 3,25 0,20 0,19 0,12 0,25 0,28 3,21 0,25 0,23 ; 1 X ),16 3,15 0,15 — 0,14 0,22 — 0,22 0,10 Medie sezonală c 1,16 3,21 0,18. 0,28 9,19 0,26 l’C 3,25 0,24 0,20 456 GH. DIHORU și COLABORATORI 4 Tabelul nr. 1 (continuare) Conținutul în sub- . stanțe organice și minerale Luna Fitocenoza Festuca vale-- siaca — Stipa pulcherrima' Fitocenoza Botriochloa ischaemum — Festuca valesiaca graminee diverse litieră graminee legumi- noase diverse litieră verzi uscate verzi uscate ' A ■ ' < ; V ■ 0,31 ; ’ 0,44 • ? . 0,38 0,19 0,72 ■ • VI 0,19 :—- ; 0,27 ' 1,66 0,34 0,26 0,67 0,20 0,21 Proteină/celuloză VII 0,19 0,17 0,29 0,25 0,24 . 0,62 0,32 VIII 0,14 0,17 ; 0,13 0,46 •— • 0,30 . * IX 0,17 0,13 0,14 — — ■ " 0,24 0,25 Oi 38 Medie sezonală 0,20 0,15 0,28 1,66' 0,27 ■ 0,22 0,67 0,26 0,29 noase, mai ales în fitocenoza Botriochloa ischaemum—Festucă valesiaca, atît în condițiile anului 1963, cît și ale anului 1,964 (mai evidentă însă în 1963). Urinează diverse familii, cu excepția fitocenozei Botriochloa ischaemum —' diverse specii stepice, unde valoarea cea mai ridicată a acestui raport o au gramineele. De asemenea, se mai constată și unele variații anuale, în con- dițiile anului 1964 apar valori mai ridicate ale acestui raport față de1963 0,8-0,3% în 1964 față de 0,4—0,1% în 1963), Tabelul nr. 3 . - ■ , . ' Producția medie anuală de masă verde, proteină și celuloză brută Acad. R.P.R., b^za Timișoara, 1957. 4, 3 — 4,93.—100. ' . . 8. Mureșeanu P., Petrescu Q„ Popescu g. și Valceanu N., .St. și cerc» șt.,.Seria șt.: . 1 âgric. și biol,, Acad.'R.P.R;, baza Timișoara,/1959, 6, 1 — 2, 2^—36 (nota 2). 9. — Manualul inginerului agroncm, Edit., tehnică, Club 1954, 41 10. Pușcării,D. .și colab., Pășunile alpine din Munții Bucegi, Edit. Acad- R.P.R., Bucu- rești, 1956, 430-492. -■ : VIAȚA ȘTIINȚIFICA •SESIUNEA COMEMORATIVĂ IULIU PRODAN Cluj, 4 — 5 aprilie 1969 Cu prilejul împlinirii unui deceniu de la încetarea din viață a distinsului botanist lu'liu Prodan (1959), s-a organizat la Cluj în zilele de 4 și 5 aprilie 1969 o sesiune comemorativă închi- nată acestui inimos precursor și animator al botanicii românești. Acest lucru denotă înalta prețuire a promoțiilor și generațiilor de botaniști care cinstesc prin noi realizări valoroasele sale înfăptuiri în științele biologice teoretice și aplicative. La această entuziastă manifestare, pornita din inițiativa Centrului de cercetări biologice al Academiei, Filiala Cluj, au colaborat: Institutul de biologie „Traian Săvulescu” (București), Institutul agronomic ,,Dr. P, Groza” (Cluj), Societatea de științe biologice, Facultatea de ști- ințe naturale și geografie (Cluj), Grădina botanică (Cluj) și Comitetul pentru cultură și artă din Cluj. Lucrările sesiunii, grupate în două părți, s-au desfășurat în aula și în amfiteatrele Insti- tutului agronomic, bucurîndu-se de o largă participare a botaniștilor din țară, precum și de pre- zența a numeroși alți specialiști. în prima parte a sesiunii, condusă de acad. E. Pop, au fost prezentate un număr de 8 referate. Aportul naturaliștilor de la Universitatea clujeană în veacul trecut, climat intelec- tual și moral în care și-a început activitatea botanică și I. Prodan, a fost prezentat într-o argu- mentată expunere de către acad. E. Pop. Personalitatea lui I. Prodan .ca dascăl și om de ști- : ință sub variate aspecte ale preocupării științifice a fost prezentată în continuare de mai mulți vorbitori. Astfel, prof. E. Negruțiu a făcut o privire de ansamblu a personalității lui>I. Prodan ; I, Resmeriță a evocat amintiri din viața marelui botanist; prof. I. Safta a prezentat activitatea sa ca profesor și ca organizator; prof. E. Ghișa ca florist; conf. O. Rațiu a vorbit despre I. Prodan ca ecolog; prof. Tr. Ștefureac a subliniat contribuția sa în briologie, iar Gh. Dihoru, ca geobotanist. Cu acest prilej comemorativ, în holul institutului a fost expusă valoroasa operă botanică a lui I. Prodan, concretizată în peste 100 de lucrări (dintre care numeroase monografii), care tota- lizează circa 7 700 de pagini. Realizările lui I. Prodan au la bază înaltele sale calități, și în pri- mulfind calitatea de atent și pasionat observator și explorator al florei țării noastre, dotat cu o rară memorie și o deosebită putere de a reflecta și de a medita asupra noianului nesfîrșit de observații acumulate timp de peste șase decenii privind variatele grupe de plante. Partea a doua a sesiunii a constat în prezentarea comunicărilor și în desfășurarea discu- țiilor. Au fost înscrise în programul sesiunii și repartizate pe două secții un număr de 66 de conul- : nicări științifice, după cum urmează : Secția I de geobotanică și ecologie cu 25 de comunicări și Secția a II-a de sistematică cu 41 de comunicări. Din numărul total al lucrărilor, 15 au fost de criptogamie (alge — 4, ciperci — 6, briofite ■ 4 și o comunicare privind diferite criptogame), 51 aparținînd variatelor grupe taxonomiceși unități fitosociologice de cormofite. Majoritatealucrări- lor au fost individuale (46), altele în colaborare (20); unele oglindeau colaborări între botaniștii din București și Cluj, Cluj și Iași, București și Iași etc. La această sesiune, în care s-au prezentat valoroase comunicări originale, au participat numeroși botaniști din diferitele centre universitare ale țării, și anume: Cluj (23 de comunicări ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 6 P. 461-462 BUCUREȘTI 1968 ■RECENZII 462 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 2 și 5 referate), București (32 de comunicări și 2 referate), Iași (3 comunicări), Timișoara (3 comu- nicări), Craiova (2 comunicări și un referat), Brașov (2 comunicări), Constanța (o comunicare). Conținutul lucrărilor a reflectat o mare diversitate de aspecte actuale ale cercetării în domeniul floristicii, taxonomiei și geobotanicii, înscriind rezultate îndeosebi în. urma explorărilor metodice de teren efectuate în diferite regiuni (zone și etaje de vegetație) ale țării (una. din alte continente), ca și în unele grădini botanice (București). Au fost prezentate și lucrări privind culturile de laborator, din cîmpuri experimentale etc. ale unor grupe de criptogame și fanerogame. Carac- terul fundamental al multor lucrări efectuate la nivelul cercetărilor moderne pe plan mondial a rezultat în mod. pregnant, iar rezultatele și recomandările pentru practică, legate de valorifi- carea florei spontane și a vegetației naturale cu variatele și valoroasele resurse, au fost bine sub- liniate în numeroase comunicări. Lucrările de geobotanică au tratat atît vegetația lemnoasă din punct de vedere tipologic (făgete, quercete etc,), în unele cazuri cu precizări asupra semnificației fitogeografice și cu stabi- lirea unor grupe sociologice, cît mai ales vegetația ierboasă cu referiri la asociațiile nitrofile, pajiștile mezofile, vegetația stepică, de crovuri, mlaștini și turbării, acvatică etc. în unele comu- nicări s-au urmărit dinamica vegetației, indicii de poliploidie ai unor asociații, nelipsind nici cî- teva fitocenoze muscinale. Rezultatele cercetărilor ecologice au reflectat studiul unor ecotipuri de mlaștini turboase, de ecofiziologie privind unele plante lemnoase, precum și stabilirea indicilor calitativi ai semin- țelor (Pinus cembra), comportarea ecologică a unor specii etc. Lucrările de floră și taxonomie s-au referit atît la criptogame (alge, ciuperci — micro- mieete, licheni și mușchi), unele cu caracter monografic (Characeae, Saprolegniaceae, Synehytri- . aceae etc.) și regional (licheni, briofite), precizări critice asupra unor ciuperci (Didymella) etc., .cît și la fanerogame, remareîndu-se cercetările asupra variabilității unor taxoni și contribuțiile monografice (Allium, Banunculus, Fesiuca etc. din țară; Trigonella din India). între taxonii nou descriși menționăm dintre alge (Chrysophyceae), o specie a genului Materno nas. iar dintre speciile de Angiospermae noi și rare pentru țară amintim pe Salvia verbenaca, Diplachne bulgarica etc,, precum și semnalarea unor specii vivipare. De remarcat sînt de asemenea contribuțiile privind corologia unor taxoni (Dianthus spiculifolius, Saxifraga carpatica, Waldsteinia ternata, Bruckenthalia spiculifolia etc.), ca și cele referitoare la analiza fitogeografică a florei cormofitelor din unele regiuni ale țării (Munții Făgă- rașului, mlaștina Cristișorul). Un număr mare de lucrări s-au referit la regiunea Porților de Fier, precum și la unele importante rezervații (Cheile Turzii, Detunata). Dintre lucrările cu caracter practic referitoare la talofite s-au remarcat cele care au tra- tat algele planctonice și bentonice din diferite bazine hidrografice, ciupercile parazite și saprofite de pe diferite plante-gazdă ș.a., cercetările asupra saprolegniaceelor etc., iar dintre cele referitoare la cormofite menționăm studiile privind ameliorarea formațiunilor forestiere, a fînețelor și a pajiș- tilor, apoi cele asupra speciilor lemnoase exotice în culturi ornamentale, cercetările asupra buru- ienilor din anumite culturi, asupra vegetației ruderale, precum și asupra cartării plantelor me- dicinale. Evocarea rhemoriei și cunoașterea mai îndeaproape a realizărilor științifice ale unuia dintre fondatorii botanicii românești, erudit om de știință, creator de școală, apreciat dascăl și en tuziast animator care a fost luliu Prodan, au asigurat nu numai continuitatea tradiției înain- ta șilor în cercetările botanice, dar au constituit totodată uri fericit prilej de întîlnire a numeroși botaniști de toate vîrstele din întreaga țară și de afirmare a înaltului nivel științific la care au ajun cercetările din domeniul botanicii în România. . . Traian I. Ștefureac L. V. METLITCHI i O. L, OZERETKOVSKAIA, Fitoimmunitet (Biohimiceskie aspektt us- toicivosti rastenii k parazitamîm gribam) (Fitoimunitatea. Aspectele biochimice ale rezis- tenței plantelor la ciupercile parazite'), Izd. „Nauka”, Moscova, 1968, 93 p.f 9 fig.,. 9 tab. Cartea tratează aspecte ale unuia dintre cele mai importante capitole ale biologiei, imunitatea. Importanța ei este accentuată de faptul că pînă în prezent literatura privitoare.la fitoimunitate este relativ săracă. După cum se arată în subtitlu, autorii se’ referă la aspectele rezistenței plantelor numai în ceea ce privește ciupercile fitopatogene. O deosebită importanță este acordată substanțelor antibiotice, atît celor preexistente, cit și celor care apar după infecție. Astfel, primul capitol tratează problema antibioticelor ca factor al imunității, ca tip de acțiune. Teoria antibioticelor ca factor al rezistenței nespecifice este expusă în contextul unei scurte expuneri a teoriilor fitoimunității. Se mai tratează rolul proteinelor, legat mai ales de pro- cesele enzimatice, dar și de alte procese de apărare (de exemplu anticorpii), precum și legătura dintre imunitatea vegetală și cea genetică. . Natura chimică a principalelor categorii de antibiotice legate de fitoimunitate este tra- tată în capitolul al doilea. După expunerea teoriei fitoalexinelor se trec în revistă principalii reprezentanți ai acestora cu structura lor chimică și modul de acțiune. Asupra fîtoncidelor se accentuează mai puțin, fără a Ie diminua importanța subliniată îndeajuns în capitolul precedent. Capitolul al treilea tratează legătura metabolismului energetic cu fitoimunitatea. Este uri merit al autorilor faptul că acordă un capitol special acestei probleme relativ puțin cercetate și-a cărei importanță o subliniază cu subtilitate, demonstrînd totodată, sugestiv cu date din lite- ratura de specialitate.. Capitolul următor dezbate, pe baza unui bogat material faptic, problema reacției plantei la rănire și rolul acesteia în apărarea față de infecție. Se arată participarea diferitelor grupe de compuși chimic-celulari (fenolii, proteinele, acizii nucleici, glucoalcaloizii, suberina) la reacția față de rănirea mecanică, precum și legătura lor cu procesele energetice și de diviziune celulară. Se prezintă modul în care datele obținute experimental au servit ca bază pentru aplicații practice. Capitolul următor este dedicat expunerii rolului sistemului polifenoli — polifeholoxidază în reacțiile de necrotizare, respectiv, de hipersensibilitate. Se arată, pe de o parte, rolul fenoli- lor și al compușilor lor de oxidare în cadrul procesului de hipersensibilitate, iar pe de altă parte datele experimentate sînt expuse în mod critic, cititorul fiind prevenit de greșelile care au fost și pot fi făcute în interpretarea lor. Compararea modului de funcționare a acestor sisteme în procese diferite (de exemplu procesul cancerigen) mărește claritatea, expunerii. Cartea se încheie cu un capitol, scris în colaborare cu K. V. Vasiliev, privitor Ia biochi- mia rezistenței plantelor la bolile traheomicozice. Interesul deosebit al acestui capitol constă în caracterul său de ilustrare a cooperării diferiților factori fitoimunologici într-un caz concret, de demonstrare a modului în care cercetarea fundamentală servește practica. Deși volumul este restrîns ca număr de pagini, el este parcurs de specialist, ca și de cer- cetători din domenii înrudite, cu o reală plăcere, deoarece autorii, adînc cunoscători ai domeniu- ST. ȘI CEBC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 6 P. 403-466 BUCUREȘTI 1908 464 RECENZII . 2 lui respectiv, au știut cum sa renunțe la caracterul livresc, în ciuda bogatului material experi- mental prezentat. Abundența ideilor interesante, a sugestiilor, a unghiuriloi* de atac, al proble- mei mărește, de asemenea, interesul și plăcerea lecturii. Se aduce astfel o contribuție valoroasă la reducerea golului existent în literatura consacrată pînă în prezent fitoimunologiei. ' V. Eșana ' TRAIAN I. ȘTEFUREAC, Studii briologice în unele formațiuni. de vegetație din România, Edit. Academiei, București, 1969, 163 p„ 39 fig., 16 tab. Lucrarea cuprinde patru valoroase studii monografice asupra unor interesante brioce- noze halofile, turficole, saprolignicole, caracteristice formațiunilor de săraturi, de mlaștini oligotrofe și păduri de cetinoase din țara noastră.. în urma cercetărilor intensive desfășurate de-a lungul a numeroși ani, autorul a descoperit și descris din diferite briocenoze 10 taxoni noi pentru știință: o varietate de algă, albastră (Ha- palosiphon fontindlis (Ag.) Born. var. -Drepanocladii Ștefu.), șapte forme .de mușchi (Mildeela bryoides (Dicks.) Limpr. f. brachycarpa (Schpr.) Ștefu., Plerigoneurum pusillum (Hedw.) Broth. f. ahgussicarpum Ștefu., Pt. subsessile (Brid.) Jur. f. longisetum Ștefu., Camptothecium lutes- cens (Huds.) Br. eur. f. lăiifolium Ștefu. f. angustifolium Ștefu., Brachythecium rutăbulum (L. ) Br. eur. var. aureovirens Brid. f. longinervatum Ștefu., Sphagnum robustum (Russ.) Roii. vai’, girgensohnniodes Russ.ț. latifolium Ștefu.), o formă (Carex dacica Heuff. f. oec. ion- gifolia Ștefu^kși o varietate de angiosperme (H ier acum alpinum L. var. Ștețureacii Nyâr.), ultima fiind deaicată autorului. De asemenea au fost identificate patru specii noi și rare pentru România. ’ Analiza. briocenologică a diferitelor formațiuni muscinale a dus la identificarea a două asociații noi pentru știință: o asociație halofilă — Funarietum hungaricae Ștefureac, 1965 — și o asociație turficolă — Eriophoro vaginati-Sphagnetum compacti Ștefureac, 1968.. Aceste asociații au fost caracterizate taxonomic, fizionomie, floristic, ecologic, fitocenologic, evolutiv, cdrologic și istoric, . ■ Prima parte a lucrării-„Cercetări briocenologice în vegetația de sărături”, însumează rezultatele, obținute de autor în urma studiilor multilaterale și comparative, efectuate asupra răspîndirii mușchilor, îndeosebi asupra speciei Funaria hungarica, pe terenurile sărăturoase din țara noastră. Mușchiul halofil Funaria hungarica a fost identificat în 11 localități, dintre care cinci în Moldovă, trei în Transilvania, una în Banat, două în Muntenia (cap. I). La alcătuirea asocia- ției Funarietum hungaricae și a altor briocenoze halofile participă 50 de specii de mușchi, cinci ^specii de licheni, cinci specii de alge și 27 de angiosperme (cap. II). în vederea cunoașterii biologiei speciei și asociației de Funaria hungarica au fost efectuate numeroase investigații eco- logice, reușindu-se să se stabilească limitele edafice și climatice, în raport cu variațiile micro- reliefului-și ale altor factori (cap. III). ' Studiul relațiilor de conviețuire dintre componenții brîocenozei halofile a pus în evidență mai buna dezvoltare a mușchiului Funaria hungarica în compania algei albastre Microcoleus chtohoplgsi.es (cap. IV). Sub influența variației factorilor microclimatici în asociația de Funaria hungarica au luat naștere cinci forme noi de mușchi aparținînd la patru specii (cap. V), care au fost descrise de autor în comparație cu specia tip, contribuind astfel Ia îmbogățirea patrimoniu- lui Driologic. . 3 recenzh ' - 4D5 Studiul taxonomic, fizionomie, floristic, ecologic și corologic ăl asociației Funarietum hungaricae (cap. Vi) a fost corelat cu succesiunea sa în timp, începînd de la briocenozele pioniere anuale, pînă la cele perene (cap. VII). După încadrarea asociației Funarietum hungaricae în unitățile cenotaxonomice superioare (cap. VIII), autorul stabilește primul frecvența briofitelor pe cuprinsul arealului elementului aralo-caspic Funaria hungarica (cap. IX, X), care vegetează pe teritoriul României (provinciile pontică, ponto-sarmatică, dacică, panonică), Ungariei; Cehoslovaciei și al U.B.S.S. (cap. XI). Partea a doua a lucrării, „Sfagnetul subalpin de la marginea lacului Cîlcescu din Munții Parîng”, însumează rezultatele investigațiilor briocenologice și taxonomice obținute de autor în vară anilor 1955 și 1958 (cap. I) într-un tinov foarte puțin studiat pînă atunci. Studiul fizico-geografic și ecologic al sfagnetului subalpin de tip glacial (cap. II) a fost înso- țit-de cercetări fitocenologice, care au evidențiat o asociație cu două subasociații noi pentru știință— Eriophoro vaginați — Sphagnetum compacti (subas. Sphagneto rostrațae drepanociadosum și Sph, pauciflorae polytrichosum) — /în, constituția căreia intră 23—53 de specii de plante. Acest sfagnet a fost analizat comparativ cu asociațiile similare din țară și străinătate (cap. III). . în vederea stabilirii succesiunii sfagnetului au fost analizate și descrise cinci briocenoze acvatice, un interesant zăvoi subalpin alcătuit din ariniș de munte cu jhepeni și salcie bicoloră, mărginit cu caricete higrofile (cap. IV). Flora Munților Parîng, cunoscută prin endemismele (Potentilla haynaldiana) și raritățile sale floristice (Aubretia croatica'), a fost îmbogățită de autor cu noi unități sistematice de talo- fite și cormofite. între cele 200 de unități sistematice prezente în sfagnetul de la marginea lacului Gîlcescu, autorul a descoperit și descris ca noi pentru știință o varietate de algă albastră, două forme de briofite, o formă și o varietate de angiosperme; Tot în acest sfagnet s-au identificat patru spe- cii de talofite rare și noi pentru flora țării noastre : o algă albastră (Chamesiphon incrustans Grunow. var. elongatus Starmach), o diatomee (Tetracyclus rupestris (A. Br.) Grunow.) și doi mușchi (Haplozia. Breidleri K. M., Marsupella sphacelata (Gries.) Lindb.) (cap. V). Partea a treia tratează despre „Sfagnetul oligotrof de altitudine (de tip suspendat) din Munții Parîng”, care a fost studiat din punct de vedere ecologic, floristic și fitogeografic. Partea a patra, „Asociația saprolignicolă cu Mylia Taylori din Carpații Orientali”, cu- prinde analiza multilaterală a fitocenozelor muscinale din formațiunile forestiere de rășinoase situate pe putregaiurile de molid și brad. După precizarea poziției sistematice a genului Mylia (cap. I) și după prezentarea răspîndirii speciei M. Taylori în țara noastră și pe glob (cap. II), sînt analizați factorii climatici și edafici care favorizează dezvoltarea talului acestui mușchi (cap. III). Varianta saprolignicolă a asociației de Mylia Taylori a fost detaliat studiată pe baza a 16 relevee și încadrată în sistemul cenotaxonornic conform celei mai recente bibliografii. în raport cu gradul de dezorganizare a trunchiurilor de rășinoase căzute, autorul a surprins în mod sugestiv procesul evolutiv constituit din succesiunea a patru stadii muscinale în care Mylietum Taylori ocupă locul al treilea (cap. IV), ' în urma unor intensive și multilaterale investigații privind răspîndirea speciei Mylia Taylori, deosebit de frecventă în formațiunile de tundră și de taiga din emisfera nordică, autorul a reușit să stabilească atît limitele sudică și nord-vestică ale arealului său, cît și frecvența sa în Carpații șud-estici din România (cap. V). în concluzie, această valoroasă lucrare monografică cu caracter taxonomic și geobotanic, prin contribuțiile aduse, din care se desprind chiar unele aspecte metodologice de investigație complexă a asociațiilor vegetale, aduce un aport deplin la progresul studiilor briologice din țara noastră. Rezultatele obținute de autor înlesnesc stabilirea unor relații fitogeografice între brio- flora României și aceea a țărilor europene. loan Pop 466 ’ ' ' RECENZII ' / ■< "/-.l I. RESMERIȚĂ, ȘT. CSUrOS și Z. SPÎRCHEZ, Vegetația, ecologia -și- potențialul productiv j pe versanții din Podișul Transilvaniei, Edît. Academiei, București, 1968, 206 p., 52 fig.: ; și 65 tab. - Versanții în general și cei din Podișul Transilvaniei in special pun în fața specialiștilor biologi, naturalișți, agronomi și silvicultori cele mai complexe probleme de ecologie, de conser- vare a solului, de ridicare a biomasei vegetale ierboase și de cunoaștere a interrelațiilor dintre factorii ecologici și condițiile fizico-geografice. ' Relieful Podișului Transilvaniei imprimă diferențieri însemnate în cadrul factorilqr\sța- ționali, creînd contraste de expoziție, inversiuni de temperatură, diferențieri în caracterele solu- rilor și ale vegetației. ■ ' într-âdevăr, nici o zonă geografică din România nu pune probleme atît de variate, care să se adreseze unui’număr atît de mare de specialiști, ca Podișul Transilvaniei, unde pe un spa- țiu relativ restrîns se întîlnesc o floră și o vegetație reliefară și actuală, o. floră și o vegetație de stepă și montană, păduri și pajiști degradate în diferite stadii etc. ; - : în-cele cinci părți ale lucrării; bine conturate și judicios tratate, specialiștii găsesc un mate- rial deosebit de valoros atît din punct de vedere • aplicativ, cît și fundamental. Partea întîi, intitulată „Ecologia, biologia și geomorfologia pe. vers an ți”, tratează, relief ful, clima, solul și interdependența dintre procesele de eroziune, flora și vegetația din Cîmpia Transilvaniei, prezentînd și o scurtă privire asupra dinamicii vegetației. Aici facem cunoștință cu biotopurile caracteristice zonei cercetate. - îri partea a doua, „Vegetația și potențialul productiv, determinate de condițiile fizico- geografice și de factorii ecologici’’, sînt prezentate flora și vegetația, cauzele formării covorului . vegetal variat și a biomasei scăzute, influența expoziției și a înclinației asupra potențialului fitocenotic, crearea de microstațiuni In raport cu poziția altitudirială pe versanți, rolul formelor de pantă în mozaicarea vegfetației, importanța regimului trofic. în viața fitocenozelor etc. Tot în această parte se prezintă rezultatele Cercetărilor privind producția actuală de biomasă a ver- sanți lor, determinată de expoziție și de pantă. Un aspect deosebit îl constituie instalarea, vegeta- ției de stepă pe panta sudică și a vegetației montane pe cea nordică, pe un spațiu restrîns al unei glimee- (colină formată prin alunecări); . Partea a treia, cea mai voluminoasă, intitulată „Potențialul pajiștilor pe versanți și,posi- bilități de stimulare a producției”, prezintă și discută rezultatele experiențelor privind stingerea eroziunii în adîncime, reținerea apei pe versanți prin lucrări hidroameliorative, rolul regimului trofic pentru ridicarea biomasei pe versanți etc. .Un subcapitol important este „Influența regi- mului nutritiv asupra biologiei solului și covorului vegetal”, în care se prezintă problema com- plexă a refacerii1 covorului vegetal și sporirea producției prin șupraînsămînțări, precum și ridicarea, biomasei prin lucrări de regenerare a pajiștilor^ . , Recomandările pentru practică sînt completate prin cifre și calcule privind eficiența eco- nomică, ceea ce reprezintă o primă încercare de acest gen în literatura noastră. - - „Folosirea și întreținerea pajiștilor pe versanți” constituie partea a patra a lucrării, în care se dau îndrumări. pentru menținerea potențialului productiv după executarea lucrărilor agrohidroameliorative, completate cu observații și rezultate experimentale ale autorilor. „Plantațiile forestiere pe versanții din Podișul Transilvaniei” reprezintă ultima parte a lucrării. După un scurt istoric al plantațiilor din Podișul Transilvaniei, se descriu detaliat aspecte privind-rolul plantațiilor forestiere. Se dau scheme și formule pentru perdele forestiere și recomandări privind lucrările de întreținere a lor, în scop nidroameliorativ. Această lucrare, rod al muncii pe teren și în laborator timp îndelungat, prin tema foarte mult discutată a valorificării raționale a versanților, completează un gol în literatura de specia- < litate. / ' . I. Roman ' ' • Studii si cWmiii de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ TOMUL 21 1969 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. BONTEA VERA și MUNTEANU I., Contribuții ia studiul biologiei și combaterii speciei Helminthqsporium gramineum, parazită pe orz .......... 1 BOȘCAIU N. și RESMERIȚĂ I., Vegetația ierboasă xerofilă de aluviuni din sec- torul valea Eșelnița — valea Mraconiei al defileului Dunării ....... 3 BREZEANU AURELIA, Efectul tăierii axelor aeriene asupra înfrățirii la Zerna , inermiș (Leys) Lindm ...... ......................,..................... 3 j BUCUR N. [ și TOMA C., Plante acidofile și alcalinbfile din cîteva stațiuni din Carpații Orientali.............. . -. ................. 5 BUICULESCU ILEANA, Răspîndirea speciei Waldsteinia iernata (Stephan) Fritsch în România...................................................’ 4 CACHIȚÂ-CpȘMA DORINA, Cercetări privind absorbția roșului neutru în cotile- ' * doanele epigee ... . . ; . . . . . . . . . . , . . . . . . ■ • ■ 1 CACHIȚĂ-COSMA DORINA, Aspecte de colorație vitală cu roșu neutru la epider- ma cotiledoanelor în diferită faze ale germinației . . . ...........' 4 CHIȚA O. și GEORGESCU LlĂNA, Modificări obținute la cartof prin iradierea tuberculilor cu raze, y . 2 CIOCÂRLAN V., DONIȚĂ N. și TURCU GH„ Contribuții floristice din defileul Dunării, sectorul Cozla — Berzasca (jud. Caraș-Severin)' .... . . . . 3 /CIOCÂRLAN V., Asociații vegetale noi din bazinul subcarpatic ai Slănicului de 67 209' 217 335 261 53 255 87 205 - Buzău (II) . 6 419 COLDEA GH. și KOVÂCS ANDREI, Cercetări fitocenologice în Munții Nemirei . 2 95 CONSTANTINESCU O. și D1H0RU GH., Adăugiri la uredinoflora României . 1 75 DIHORU GH., Precizări floristice (V) (Arlemisia, Vqlerianella, Aghyrophorus, Roeg- neria) ..................................................................... 1 ț 3 DIHORU GH. și NEGREAN G., Dealurile Țohani, o insulă de vegetație pontic* balcanică ..................................................................... 3 197 DIHORU GH., Taxonomia speciilor de Festuca pralensis Hudson și F. arandinacea Schreber....................................................................... 5 343 468 INDEX ALFABETIC . DlHORU GH„ BREZEANU AURELIA și BORȘAN INNA, Date privind com- poziția chimică a cîtorva fitocenoze de la Babâdag . D JENDOV CECILIA, Despre efectul sărurilor de fier asupră plantelor de floarea- soarelui ............................................................ ■ -DQNIȚĂ N., Quercetele amestecate din Europa șt diferențierea lor geografică . . DONIȚĂ N., Grupele cenologice ale pădurilor dobrogene .................... . . . DUMITRAȘ LUCREȚIA, Infecții parțiale produse de Tilletia panicii Bub. et Ranoj . ........................................................... • i • • FABIĂN I. și TIȚU H., Influența fosforului asupra ultrastructurii cloroplastelor dinmezofilul de floarea-soarelui ............................ GHIUȚĂ M., Fraxinus ornus L, în Cheile Turului ...............................- GIURGIU MARlAț, Concentrația fosforului în plante de floarea-soarelui în cursul * perioadei de vegetație . .............................. GR OU ELVIRA și LAZĂR L, Analiza fizico-chimică a filtratelor de cultură la unele bacterii coliforme fitopatogene cu puternică acțiune toxică pe plante și animale ..... . . ... ....... . < • ■ ....... • HULEA ANA, DINESCU I. și LEMENI V./ Făinărea solanaceelor in România . ’ IONESCU AL., Ritmuri'de diviziune la cîteva alge in Situ și în culturi de laborator IONESCU AL., Influența luminii asupra unor alge albastre în cultură ..... IONESCU AL. și CHIOȘILĂ I., Transpirația și cîteva date de ecologie la feriga . Ceterach officinamm .................. LUNGU LUCIA, Batrachospermum boryanum Sirodot în flora algotogică a Româ- niei .................................................................... MACOVEI AL., Răspîndirea actuală a virusului plum pox (Sharka) în România . MIHAI GH.;'Contribuții la cunoașterea florei din Bazinul Bașeului .(Suceava) . . 1 . 3 M ORAR IU L, DANCIU M. și ULÂRU PANT., Date noi din flora Porților de Fier \ NEDELCU POLIXENIA, Cercetări comparative asupra fotosintezei soiului Ries- ling italian din plantațiile Șimnic și Tîmburești (jud. Dolj) . .... . . PARASCHIV. M., Instalație pentru cultura în masă sub cerul liber a algelor unice- lulare * . . . . . .... . . . . . • • ...... . . • • . . . • PARASCHIV M., Cercetări electronomicroscop!ce la alga Scenedesmus quadricauda PARASCHIV M., Acțiunea luminii asupra metabolismului acizilor organici la plante cu suc acid . . 4 PAUCĂ MIHAELA, Răspîndirea speciei Saxifraga carpathica Rchb. în România PĂUN M.,. Vegetația pajiștilor de locuri uscate din împrejurimile Balșului ... PASCAL PETRACHE, Contribuții la studiul briofitelor din vale a. Bistriței Aurii între lacobeni și Ciocănești cu unele considerații, ecologice ............... Ni! Pa?.1 . 453 .6 ' 4 5 429 267 351 321 31 5. 367 307 5 381 61 233 277- 13 311 , 5 357 1 17 119 301 325 . 437 273 35 2 105 PETR IA ELENA, Contribuții la studiul structurii morfologice a granulelor de po- len ale familiei Vitaceae. III (geni. Tetraștigma) . . . ........................... ; PtRJOL LIANA, HOROVITZ C. T. și PICU I., Comportarea la ieTnare și unele însușiri fiziologice ale griului de toamnă în funcție de măsurile agrofitoteh- nice ........................... PLĂMADĂ E., Brioflora orașului Cluj . . . ..; . . .• • POP E, și VINTILĂ ROZALlĂ, Acțiunea sărurilor de fier asupra curenților proto- plasmatici induși de D-glucoză și D-fructoză . .. .... . . POPESCU A., Cercetări asupra speciilor de Potentilla' din secția Rectae'(Th. W.) Juz. seria Eglandulosae ....................... POPESCU A., Cercetări asupra speciilor de Potentilla L. din secția Rectae (Th. Wolf) Juz. în culturi experimentale .................... 6 1 79 ' 5 1 4 4 1 4 2 4 5 3 INDEX ALFABETIC • ■ . Nr. ■ POPESCU A., Cercetări.asupra speciilor de Potentilla din secția Rectae, subsecția ' Heterosepalae . . . . :.................. - . . ... .......... 6 " RADU MARI CA, Reacția diferită Ia iradiere a formelor diploide și autotetraploide . de orz ............................................................. 2 RESMERIȚĂ I., Contribuții la'studiul molinietelor din Transilvania..... 1 SĂLĂGEANU N. și OLIMID V., Contribuții la cunoașterea nevoii de-elemente minerale a plantelor ........................................... 4 SÂNDU-VILLE C., RUSAN M„ IACOB VIORICA, GUȚU ECATER1NA și MA- NOLIUĂL.,.Micromicete noi din România............................ 5 SANDA V., Contribuții la taxonomia.și corologia subsecției Alpini Vierhapper a ge-. nului Dianthus L. din flora României ................ 1 SANDA V., Contribuții Ia taxonomia cercului de variabilitate al speciei Dianthus .. ; polymorphus M. B. ......... .' .... . . ........ 3 STOICOVICI LUCIA, Date referitoare la Iiidraturarea speciilor de tinov și mlaș- tină eutrofa . ............................'.................... 3 ȘERBĂNESCU E., Intensitatea transpirației la linii și hibrizi de porumb în tim- ■ pul zilei și ăl perioadei de vegetație ......... . . ...... 4 ȘERBĂNESCU GH., Importanța și relativitatea ponderii taxonomice a cîtorva caractere și criterii în delimitarea, unor taxoni de Poa L. ....... 2 ■ ȘTIRBAN M. și FRECUȘ GH. Fotbsinteza aparentă la plantule de orz în lumină naturală și artificială . ............ z..................................2 ȘTIRBAN M.', TIRA GH. și MET AXA GR., Dinamica fotosintezei și acumularea pigmenților clorofilieni în fenofaze sub acțiunea unor factori agrotehnici. 5 TOMA C,, Cercetări de histoanatomie comparată Ia speciile de Coronilla L, ce cresc în România. II. Rădăcina ............................. . . ‘.... 5 ȚIPA LIUBOV, Acumularea de substanță la diferite specii de alge albastre în func- ție de mediul de cultiiră și de iluminare . ............. ‘. 6 VOICA C., Influența Mn, B, Cu, Zn și Mo asupra unor procese fiziologice la plan- tele de orz, soiul Bruker 3 ..... ............................. 2 ZAHARIADl C. și NEGREAN G., Liliaceae nesemnalâte sau dubioase în Roma- nia ............................... . .......................... 6 ■ 6 4 1 6 399 2 131 3 169 3 225 3 177 5 361 46 & Pag. 409 157 ■ 45 285 387 23 189 237 295 111 143 373 329 443 151 403 Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologic fitopatologie. Sumarele revistei .sînt completate cu alte rubrici, ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de cale. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figu- rile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explica- ția figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea biblio- grafiei în text se va face în, ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție. Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București. La revue «Studii și cercetări de biologie — Seria botanică» paraît 6 fois par an. Le prix d’un abonnement annuel est de $4 *, — FF.20 ;—DM.16. Toute commande ă Tătranger sera adressăe â CARTIMEX, Boîte poștale 134—135, Bucarest, Roumanie, ou ă ses reprâsen- tants ă l’etranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.