COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil-. Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ W, jg ■ TOMUL 21 1969 Nr.4 Membri: Academician ALICE SĂVULESCU; Academician | T. BORDEIANU |; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Prof. dr. doc. I. T. TARNAVSCHI; Dr. ALEXANDRU IONESCU; GE OR GETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. SUMAR Pag." DORINA CACHIȚĂ-COSMA, Aspecte de colorație vitală cu roșu . neutru la epiderma cotiledoanelor în diferite faze ale germi- nației ................................. - 255 — ILEANA BUICULESCU, Răspîndirea speciei Waldsteinia ternata ' (Stephan) Fritsch în România...................... 261 N. DONIȚĂ, Quercetele amestecate din Europa și diferențierea lor geografică .................... 267 MIHAELA PAUCĂ, Răspîndirea speciei Saxifraga carpathica Rchb. în România . . . .............................. 273 1 AL. IONESCU și I. CHIOȘILĂ, Transpirația și cîteva date de eco- logie la feriga Ceterach officinarum......................... 277 N. SĂLĂGEANU și V. OLIMÎD, Contribuții la cunoașterea nevoii de elemente minerale a plantelor........... ^28m E. ȘERBĂNESCU, Intensitatea transpirației la linii și hibrizi de ' porumb în timpul zilei și al perioadei de vegetație . . . . . 295 M. PARASCHIV, Instalație pentru cultura în masă sub cerul liber ."f a algelor unicelulare ..........................J301-I ELVIRA GROU și.L LAZĂR, Analiza fizico-chimică a filtratelor de . cultură de la unele bacterii coliforme fitopatogene cu puter- nică acțiune toxică pe plante și animale . . ,. 307 : AL. MACOVEI, Răspîndirea actuală a virusului plum pox (Sharka) , în România ...................... 311 RECENZII .....................................‘ . 317 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 200 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria botanica f. 21 nr. 4 p. 353—3]8 București 1969 ASPECTE DE COLORAȚIE VITALĂ CU ROȘU NEUTRU LA EPIDERMA COTILED O ANELOR ÎN DIFERITE FAZE ALE GERMINAȚIEI DE DORINA CACKIȚĂ-COSMA 578.65: 581.821 Es werden Beobachtungen mitgeteilt, die bei neun Pflanzenarten iiber verschie- dene Aspekte der mit Neutralrot angefărbten Epidermiszellen von unter — und oberirdischen Keimblattern angestellt wurden. Die Untersuchungen wurden wahrend der gesamten Keimungsdauer periodisch bis zum Keimpflanzenstadium durchgefuhrt. Es wurde festgestellt, daB die Farbstoffanreicherung von in den Zellvakuolen vor- handenen Stoffen abhangig ist, die imstande sind, den Farbstoff îestzulegen. Wâhrend der Keimung unterliegt der Zellsaft der Cotyledonen-Epidermiszellen ' gewissen Verănderungen, die durch diffuse Farbstoffanreiclierung zum Ausdruck kommen, Es entstehen alsb keine Neutralrotaggregate mehr, wie dies der Fall in . . den Anfangsstadien der Keimung ist. Colorația vitală constituie una dintre puținele metode de cercetare potrivite pentru studiul structurii și fiziologiei celulelor vii. Primele experiențe au fost făcute încă de către F. U n g e r în 1848, iar W. Pfeffer (1886) utilizează extensiv colorația vitală în studiul absorbției și acumulării substanțelor în țesuturi. Cu ajutorul coloran- ților vitali s-au obținut date importante privitoare la permeabilitatea și viabilitatea celulelor, informații despre compoziția chimică și pH-ul su- cului vacuolar. în cercetările noastre am folosit o soluție apoasă de roșu neutru, colo- rant vital bazic, care este reținut în vacuolă sub formă difuză sau de cor- pus culi, agregate ori cristale. Acumularea colorantului în vacuolă depinde de compoziția chimică a acesteia (prezența taninurilor, derivaților feno- lici, flavinelor și a lipoizilor), de sarcina electrică și de capacitatea de ab- sorbție a coloizilor vacuolari, de pH-ul vacuolei etc. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 4 P. 255-259 BUCUREȘTI 1969 256 DORINA CACHIȚA-COSMA ; 2 în prezenta lucrare ne-am propus să urmărim diferitele aspecte observabile în celulele epidermale ale cotiledoanelor epigee și hipogee, în urma colorației acestora cu roșu neutru, pe măsura înaintării procesului de germinație a semințelor și de creștere a plantulelor. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Am utilizat ca material experimental cotiledoanele epigee de pin’ (Pinus nigra), ricin (Ricinus communis), floarea-soarelui (Helianthus annuus), soia (Soja hispida), fasole (Faseolus vulgaris), lupin (L'upinus albuș) și cele hipogee de mazăre (Pisam Salivam), bob, (Vicia faba), și stejar (Qyerciis robur). Pentru a obține cotiledoanele necesare cercetărilor, am pus semințe la-germinat în vase Linhard (pe un strat de vată acoperit cu hîrtie de filtru, umezite după necesitate, cu apă de ro- binet). Observațiile macro- și microscopice (executate cu microscopul MC. 1 I .O.R.) au fost făcute periodic, din 6 în 6 ore, iar apoi din 24 în 24 de ore, pe toată durata germinației semințelor și Ih fazele de plantulă (în primele 8 — 12 sau 17 zile de la punerea la germinat). .Embrionii âu fost decorticați și scufundați pe timp de o oră în soluție de roșu neutru f/10 000 cu apă de robinet. Apoi materialul vegetal a fost spălat, iar cu ajutorul unei lame metalice loarte ascuțite s-âu efectuat secțiunile longitudinale și transversale prin cotiledoane. . REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Vom-descrie și ilustra prin microfotografii principalele aspecte macro - și microscopice observate în urma colorației vitale a cotiledoanelor cu roșu neutru : 1. Cotiledoanele de pin, în fazele incipiente ale germinației se colo- rează uniform în roșu. Epiderma prezintă celule dreptunghiulare, cu va- cuole colorate difuz în roz și cu sfere sau aglomerări dendroide vișinii (fig. 1,). Pe măsură ce evoluează procesul de germinație (între a 3-a și a S-a zi) cotiledoanele înverzesc, după care vacuolele se colorează m roșu- cărămiziu, iar sferele de roșu neutru se aglomerează în mase diforme la polii celulelor. 2. La ricin se evidențiază macroscopic o pătrundere mai puternică a colorantului în epiderma externă a cotiledoanelor (aceea care se află în contact cu endospermul, fig. 2). în cea de-a 9-a—a 10-a zi de la punerea semințelor la încolțit, în parenchimul cotiledoanelor apare clorofila. în celulele epidermei externe se observă numeroase sfere vișinii (fig. 3), pe cînd în celulele epidermei interne aceste formațiuni sînt mai puțin frec- vente. 3. La începutul germinației, cotiledoanele de floarea-soarelui se colorează în roșu-zmeuriu intens, pentru ca la a 8-a zi, cotiledoanele deja verzi, să se coloreze slab (insular) într-o nuanță de roz. în primele 48 de ore, observațiile microscopice evidențiează colorarea în roz a vacuolelor și prezența a foarte numeroase sfere mari, vișinii (fig. 4). Începînd din a 5-a zi, aspectul se schimbă foarte mult, vacuolele continuă să rămînă colorate, dar conțin foarte numeroase sferule mici și într-o agi- Fig, 1. —• Epiderma cotiledoanelor de pin (Pinus nigra) observată în urma colorației vitale cu roșu neutru, în fazele inițiale ale germinației semințelor (20 x 2F). Fig. 2. — Aspecte de epidermă externă la cotiledoanele de ricin (Ricinus communis) în fazele incipiente ale încolțirii semințelor (40 X 2F). Fig. 3. - As- pecte observate în epiderma inferioară a frunzelor cotiledonare la ricin (Ricinus communis) (40 x 2F). Fig. 4. — Epiderma externă a cotiledoanelor de floarea- soarelui (Helianthus annuus) în primele 24 de ore de germinație (40 X 2 F). Fig. 5. —Aspecte observate la epiderma externă a cotiledoanelor de soia (Soja hispida) surprinse într-o fază de la începutul germinației (20 X 2F). Fig. 6.— Celule de epidermă internă la cotiledoanele de fasole (Phaseolus vulgaris) într-o fază mai avansată de germinație (20 X 2F). Fig. 7. — Aspecte înregistrate la epiderma externă a cotiledo anelor în fazele incipiente ale germinației semințelor de lupin (Lupinus albuș) (40 X 2F), Fig. 8. — Epiderma externă a cotiledoanelor de lupin (Lupinus albuș) observată într-o fază înaintată de germinație (40 X 2F). Fig. 9. —Celulele epidermei interne a cotiledoanelor de lupin (Lupinus albuș) în fazele inițiale ale germinației (20 x 2F). Fig. 10. —Aspecte observate la epiderma internă a cotiledoanelor de lupin (Lupinus albuș) în faza de frunză cotiledonară (40 x 2F). Fig. 11. — Epiderma externă a cotiledoanelor de mazăre (Pisum satiuum) observată în primele faze ale germi- nației semințelor (40 x 2F). Fig. 12. - Aspecte ale colorației vitale cu roșu neutru la epiderma externa a cotiledoanelor de stejar (Quercus robur) după 45 de zile de germinație (40 X 2F). 3 ASPECTE DE COLORAȚIE VITALĂ LA EPIDERMA COTILEDOANELOR 257 tație conțină. în jurul celei de a 8-a zi de la punerea la germinat^ aspectul epidermei cotiledoanelor tratate cu roșu neutru este complet, diferit. Vacuolele apar colorate intr-d nuanță roz pal și, .foarte rar, în cîmpul microscopic se remarcă formațiuni corpusculare. 4. în urma colorației cu roșu neutru, epiderma cotiledoanelor de soia prezintă, pînă la 48 de ore,, numeroase sfere vișinii (fig. 5), dar care dispar spre sfîrșitul germinației. 5. La cotiledoanele de fasole' se observă o colorație diferențiată a celulelor epidermăle de cele stomatice. Celulele epidermăle comune for- mează împreună cu roșu neutru sfere vișinii, pe cînd cele prestomatice se colorează în roșu-cărămiziu (invers în comparație cu lupinul). în figura 6 am reprezentat un aspect al colorației epidermei interne a cotiledoanelor ; de fasole, într-o fază mai avansată de germinație, cînd celulele se golesc de substanțele depuse în vacuole. : y 6. în fazele incipiente ale germinației, semințelor de liipin, roșul neutru pătrunde puternic în epiderma cotiledoanelor (în primele 30 de ore). Pe măsură ce cotiledoanele înverzesc (a o-a tzi), colorantul se acumu- . lează neuniform în acest țesut. J în epiderma externă a cotiledoanelor se formează; numeroase sferd roșii, iar pe alocuri se disting celule pentagonale-cu sfere mari, roșu-violacee (fig. 7).^ jurul celei.de-a 3-a zi de la încolțire, aceste celule epidermăle pentagonale (prestomatice) se divid și dau naștere la stomate (fig. 8). Atît la cotiledoanele ele lupin, cît și la alte cotiledoane aspectul colorației vitale diferă de la epiderma externă la cea internă. în figura 9 este ilustrat as- ' , pectul acumulării roșului neutru în epiderma internă a cotiledoanelor de lupin în primele faze ale germinației semințelor, iar in figura 10 în fază de frunză cotiledonară (în cea de-a 8-a zi), cînd vacuolele ambelor epiderme se colorează difuz în roz și numai izolat apar mici sferule vișinii. ., 7. Cotiledoanele de mazăre se colorează în roșu intens numai; în pri- mele 24 de ore de la începerea; germinației; după a 5-a zi,' acestea aproape că nu mai acumulează roșu, neutru. Lă microscop observăm, în celplele epidermale (în primele 48 de ore), prezența a numeroase sfere roșmffîg.11); 8. în primele 48 de ore de germinare, cotiledoanele; de bob ;se colo-, rează intens cu roșu neutru; după a 8-a zi de germinare, acesta se acumulează ; în vacuolă sub formă difuză ( vacuolele apar coi or ale-în roșu pal) -și numai izolat se mai formează sferule vișinii. ; . , , ’ 9. La cotiledoanele de stejar aspectul diferă de acela constatat la - cotiledoanele celorlalte specii. Epiderma nu se Colorează uniform, ci sub ■ formă de mici insule (Suprafața cotiledoanelor este ușor sulcată), crestele 5 ' fiind cele carp rețin roșul neutru. Microscopic, colorația vitală a epidermei se V deosebește net de a celorlalte cotiledoane cercetate de noi. Apare un mozaic de celule colorate de la toșu închis pînă la nuanțe de roz pal. Abia după. ;;., ' ‘ g _ Ț săptămîni de la însămînțare, în vacuolele epidermei apar sfere sau alte î y formațiuni corpusculare,' constatate și lă alte specii, în urma colorației cu roșu neutru (fig. 12), J,; 1 Observațiile microscopice efectuate la cotiledoanele epigee și hipogee, VtV care au fost ținute timp de o oră în soluție de roșu neutru, arată că acesta ; se acumulează în vacuolele celulelor epidermale, în toate cazurile coloran- ■ ■ / (tul formează sfere de diferite mărimi, probabil în funcție de natura sub- 258 DORINA CACHIȚĂ-COSMA, 4 stanțelor chimice din vacuole. Nuanțaculorii variază de la roșu-cărămiziu la roșu-zmeuriu și uneori violaceu. La lupin, fasole și;soia se disting ce- lulele prestomatice, care prezintă o colorație diferențiată de a celorlalte celule epidermale. . . . Pe măsura dezvoltării embrionului, cotiledoanele acestuia suferă importante modificări, morfologice. Paralel cu înyerzirea și îmbățrînirea cotiledoanelor, deci cu evoluția germinației, epiderma șe colorează neu- niform. Se formează arii de celule cu vacuole .colorate în roșu sau roz, care alternează cu celulp neeolorăte. în general cotiledoanele epigee, care se transformă în frunze mtiledonare. rămîn o perioadă mai îndelungata permeabile pentru .substanța. Secțiunile transversale prin cotiledoane ne^au permis să constatăm că roșul neutru a pătruns în primele două-trei . - strate de câlule ale parenehimului de rezervă. Se poate afirma că acumularea roșului neutru în yacuola epidermei cotiledoanelor este'dependentă, de existența în sucul celular a unor subs- tanțe capabile să fixeze colorantul., Modificarea aspectului de colorare (pe măsura avansării germinației semințelor), în sensul scăderii gradului de acumulare a roșului neutru în vacuolă, se datorește probabil consumării substanțelor care leagă colorantul în vacuole. Un alt factor responsabil de această scădere ar putea fi cuținizarea epidermei acestor organe, care • atrage după sihe micșorarea permeabilității pereților externi. , . b- ' i ■ CONCLUZII ■ , . Acumularea roșului neutru în epiderma cotiledoanelor speciilor cer- . Cetate de noi este dependentă de compoziția chimică a sucului celular, și anume de existența în vacuolă a unor substanțe capabile să fixeze colo- rantul. . ' . în timpul germinației semințelor și o dată cu modificarea fiziologiei cotiledoanelor se schimbă aspectul colorației vitale în sensul micșorării gradului de acumulare‘a roșului neutru în celulele epidermale. Lă\începutul germinației, ca urmare a colorației cu roșu neutru, , în vacuolele celulelor epidermale se formează foarte numeroase sfere roșii. Spre sfîrșitul încolțirii semințelor, parenchimul cotiledoanelor se golește de substanțele de rezervă pe care Ie conținea și totodată se micșorează și •cantitatea de substanțe din vacuolele. celulelor epidermale. în această fază finală a germinației cînd plantele devin autotrofe, aspectul colorației vitale la cele două epiderme cotiledonare este complet, diferit, vacuolele sînt colorate în roz pal și foarte rar mai apar sferule roșii, " BIBLIOGRAFIE ' ' ■ ■. '. . ' ■■ ': ■ . ' ■ '' . ■ . ■■ / ' 1. Bancher E. u. H<îi.zl I., Flora, 1960, 149, 3, 393. J 2. Bartels P. u. Schwantes H. O., Planta, 1957, 50, 1,1. 3, Drawert H,, Zeitschr. f. Naturforschung, 1948, 3b, 111. ’ 1 4. — Handbuch der Pflanzenphysiologie, Springer Verlag, Berlin—Gottirigen — Heidel- berg, 1956, 2,252. 5. Flascii A., Protoplasma, 1956, 45, 4, 593. 6. Hofler K-, Protoplasma, .1960, 52, 145. < 5 ASPECTE DE COLORAȚIE VITALĂ LA EPIDERMA COTILEDOANELOR 259 7. Koncalovâ M. N., Protoplasma, 1965, 60, 2 — 3, 195. 8. Pop E., Omagiu lui Tr. Săvulescu, Edit. Acad. R. P. R., București, 1959, 617. - 9. Pop E. și Soran V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1960, 12, 4, 373. 10. — St. și cerc, bioi., Seria botanică, 1961, 13, 3, 313. 11. PopE. u. Soran V., Protoplasma, 1963, 56, 3, 420. 12. Flora, 1962, 152, 1, 91'. 13. Pop E., Cosma-Cachiță D. et Soran V., Rev. roum. Biol., Sărie de Botanique, 1966, 4, 311. Centrul de cercetări biologice Cluj, Sectorul de cito fiziologie vegetală. Primit în redacție la 19 decembrie 1968.. BĂSPÎNDn^ TERNATA (STEPHAN) FRITSCH ÎN ROMÂNIA DE ■ ILEANA BUICULESCU ' ' 581.» ' , The author has mapped for Romania the species Waldsteinia Iernata (Stephan) . Fritsch. Some ecological and phytocenological characters of this species are also presented. Waldsteinia ternata (Stephan) Fritsch, una dintre speciile aflate rar : în flora țării noastre, este menționată în lucrările cu caracter botanic sub diferite sinonime (DaUbard'a ternata Stephan, in Mem. Soc. Nat. Mosc., X, 1 (1806)129; Wdldsteinia sibirica Tratt., in Monogr. Ros., III (1823), . 108; Comaropsis sibirica Ser., in DC.,. Prodp., ÎI (1825), 555; Comarop- sis fragarioides Dec., FI. Boss., II (1844), 26 ; Waldsteinia triloba Hor- nung, in Baumg., Enum. Mant. (1846)). ; Prezența speciei în țara noastră a fost semnalată pentru prima'dată de K o c h (1839), pe baza descrierii lui B o c h e 1 sub denumirea de ^Waldsteinia trifolia Bochel. Potrivit celor mai recente lucrări de corolbgie (25),' (48), arealul general al speciei cuprindeam Europa centrală7 stațiunile din sud-estul Austriei, nord-vestul Iugoslaviei și zona Carpaților,. iar la mai mult de 5 000 km distanță spre est o .serie de areale parțiale foarte disjuncte în Siberia orientală (Angora, Saian, lacul Baikal), apoi în Orientul îndepăr- tat (Ussuri, Udsk, Sahalin), China (estu^Manciuriei) și în nordul Japoniei. , :. După H. M e u s e l și colaboratori (25), specia se reîntîlnește 'și în partea estică a Americii de Nord; ceea ce conferă arealului său un ca- ’ ractor amfiatlantic. . ' f Șe .cohstață că arealele actuale ale unor plante, printre care și acela al speciei Waldsteinia. ternata, plante care sînt legate prin existența lor - de pădurile de foioase din nordul Eurasiei, prezintă o întrerupere destul ; de întinsă a arealului în regiunea Siberiei. i ' Se presupune că, în timpuri îndepărtate, Waldsteinia ternata, în- ’ tîlnind condiții favorabile existenței ei, și-a extins aria de răspîndire dincolo • ?;' ST- SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 4 P. 261-205 BUCUREȘTI 1009 . • ~ 3 RASPÎNDIREA SPECIEI WALDSTE1NIA TERNATA IN ROMÂNIA 263 262 2 ILEANA buiculescu de arealul primar, ajungînd ca în epoca optimă dezvoltării să ocupe un areal continuu din Europa pînă în Asia, ca element specific al pădurilor de foioase ale holarcticii, care: cunoșteau o deosebită dezvoltare în acea perioada. Glaciațiunile și variațiile climatice care le-au însoțit au dus la degra- darea pădurilor de esențe foioase din această zonă, unde altădată erau larg răspîndite. Ca urmare a acestui fapt, are loc dispariția locală a speciei, determinînd scindarea arealului ei. în urma consultării literaturii cu caracter floristic și geobotanic, a numeroase herbare 1, au fost identificate pentru Bomânia 48 de localități în care specia a fost semnalată,, cu 30 mai'multe decît în FZora EM., dintre care 7 sînt necunoscute în literatură și provin din herbare. Datele de care dispunem permit astfel schițarea mai completă a răs- pîndirii speciei în Bomânia, precum și evidențierea unor caractere ecolo- gice și fitocenologice. în continuare prezentăm lista localităților grupate pe masive mun- toase. Munții Maramureșului: gura văii Greben (1)2, (9) 3, (HINCEF, leg. A. C o m a n); muntele Greben la Vișeul de .Bus. (2), (10), (ERE, leg. A. C o m a n , 1941). Munții Giurgeului : Bilbor (3), (44), (24); Bor sec (4), (13), (41), (16), (28M30), (40), (47), (24). • v Munții Bistriței: Piatra Boșie (5), (5), (43), (24); pasul Tulgheș (6), (45), (5), (43), (47), (24); muntele Ceahlău la Piciorul Humăriei (7), (8); Valea lui Martin (8), (8); Izvorul Alb (9), (8); Izvorul Muntelui (10), (8); valea Bistriței (11), (3); valea Bicazului (12), (47), (24); Cheile Bicazului (13), (15). ’ Munții Hăghimaș : Dealul Boșu lîngă Lacul Boșu (14), (44); Valea Seacă din Hăghimașul Mare (15), (23), (43), (24); valea Oltului la nord de Bălan (16), (HB); Izvorul Mureșului (17), (43), (47), (24); Hăghimașul Negru (18), (23). . Munții Gurguiului : Gheorghieni (19), (HINCEF, leg. H a y n a 1 d, 1860); Joseni (20), (47), (24); Dealul Crucii (21), (13), (20), (41), (43), (47), (24). . Munții Harghita: (22), (2), (27), (16), (4), (5), (43), (24). Munții Oituzului: vîrful Șandru (23), (36); muntele Cerbu de lîngă Slănic (24), (37), (14), (30), (43), (26), (47), (24); Băile Slănic (25), (37), (27), (33); Poiana Sărată (26), (43), (47), (24); pasul Oituz (27), (22), (13), (40), (20), (43), (47), (24). Munții Vrancei : Covasna (28), (37); Păpăuți (29), (24) ; muntele Pen- teleulaguraBălescului(30), (38), (39), (47), (24) șigura Bîsculiței (31), (38), (39), (47), (24); pasul Buzăului (32), (43), (47), (24); întorsătura Buzăului (33), (HSB, leg. D a mi an). ' 1 Herbarele citate sînt prescurtate după cum urmează : HAB, herbarul Academiei, București; HUC, herbarul Universității Cluj; HR herbarul M. Răvăruț, Institutul agro- nomic Iași; HSB, herbarul Facultății de silvicultură Brașov; HMP, herbarul Muzeului de științe naturale Ploiești; HINCEF, herbarul INCEF ; FRE, Flora Romaniae exsiccata. 2 Numerele reprezintă punctele figurate pe hartă. 3 Numerele care indică surse bibliografice. . Munții Bîrsei : (34), .(37), (28); Piatra Mare (35), (HSB, leg. Helt- m a n n , 1956); Babarunca (36), (HSB, det. Tătăranu, 1950); valea Zizin (37), (13), (34), (40), (41), (35), (37), (HAB, leg. D i c ,4901), (45), (30), (47), (24); Brașov (38), (40), (37), (27), (47), (24); Tîmpa (39), (HSB, leg. I. Mo r ar iu , 1959).. 23' 2^ 25“ Munții Persani : (40), (4), (5); Homorod (41), (12), (13), (18), (41), (37), (30), (43), (HSB, leg. H u i d u 1 e s c u, 1950), (46), (HINCEF, leg. W o I f f); Odorhei (42), (4.1), (HUC, leg. E. I. Ny âr ă dy , 1925), (30), (43), (47), (24). Cîmpia Transilvaniei: Apahida (43), (32). Gîmpia Ploieștilor : Crîngul lui Bot (44), (HMP, leg. M. Moșneag ă, 1962). Următoarele localități nu au fost trecute pe hartă din cauza incerti- tudinii în identificarea poziției lor geografice : muntele Vid (45), (43), (24); Ghiulafalău (46), (43), (24); Valea Sașilor (47), (37); Circiuma Sașilor (48), (37). Se constată că, pe teritoriul țării noastre, Waldsteinia iernata se îhtîlnește numai în lanțul Carpaților Orientali, inclusiv Carpații de curbură. 264 ILEANA BUICULESCU 4 Este mai frecventă îmMasivul Ceahlăii, Hăghimaș, apoi în Munții difuzului și Bîrsei. ... s ! / Cu totul izolat este semnalată în Cîmpia Transilvaniei, la Apahida^ într-o fostă pășune cu tufișuri rare de Roșa canina, unde dominau Fragaria viridis, Care® michelli, C. tom^ntoșa, și la marginea , pădurii de la Crîngul. lui Bot4 din Cîmpia Ploieștiloh . Crîngul lui Bot^ aflat la vest de Ploiești, prezintă o importanță, fi- togeografică deosebită, deoarece constituie punctul cel mai sudic al răs- pîndirii speciei în țara noastră, însumînd totodată condiții staționate di- ferite față de celelalte stațiuni în care vegeteăză de obicei. .Se poate pre- supune că Waldsteinia ternata, a cărei ecologie este strîns legata de exis- tența pădurilor de foioase, constituie în ateste două cazuri o mărturie a. pădurilor ce acopereau odinioară aceste locuri și care au dispărut sau . sînt pe. cale de dispariție, datorită mai ales acțiunii antropogene. / •; Că formă biologică,/ Waldsteinia iernata este .hemicriptofită, cu pe-/ ■ ridada de înflorire din mai pîna în iulie. ■ ' - în. ceea ce privește condițiile ecologice în care vegetează, se constată că de obicei apare în etajul montan pînă la 1000 m altitudine și cu totul sporadic la altitudini joase, în regiuni de cîmpie (200 m la Crîngul lui Boț). Este întîlnită mai ales în păduri de foioase, dar apare și în molidișuri, în văi împădurite mai umede, pe malurile acoperite cu ihlișchi ale pîraielor din păduri. Deseori crește la marginea pădurilor, pe coaste însorite, prin : tufișuri, pajiști montane. Ocupă terenuri cu expoziții estice, sud-estice, rar vestice, cu soluri formate pe substrat calcar os, mai rar pe soluri brune . podzolite. ' / / ' s Din punct de vedere cenptic, este considerată specie caracteristică / 1pentru alianțaFagion dacieum So6 (196p), 1962. < Ca element fitogeografic, trebuie încadrată în grupa speciilor nordice z în genere, fiind un relict preglaciar al pădurilor de foioase ale holarcticii. După D. M a g i c , Waldsteinia .ternata. apare în. Slovacia împreună cu alte specii relicte,. ca Spirea media, iar în Serbia de vest cu Picea omgfica. concluzii ■ ■ 1. în țara noașțră, Waldsteinia ternata este o specie rată, fiind răs- pîndită doar în 48 de localități, grupate mai ales în Carpații Orientali. 2. Apare în regiunea montană și cu totul izolat în regiuni de cîmpie. ' 3. Waldsteinia ternata este considerată ca relict terțiar, mai precis '■preglaciar, al pădurilor de foioase ale holarcticii. < BIBLIOGRAFIE / 1. Ascherson P..u.r Graebnbr P.,Synopsis der Mitteleuropăischen Flora, Leipzig, 1929. 2. Barth J., Magy, Bot. Lap,, 1903, 11 —12, 318 323. " . , ' 3. Borhidi A. ? Acta Bol. Hung., 1958, IV, 3 — I, 211 231. . i 5/ , RASP1NDIREA SPECIEI WALDSTEINIA TERNATA tN ROMÂNIA 265 ; ■/ /- < ■ ■ ' ■ ' ' ' 4. BoițzA Al., Transilvania, Banului, Crișana, Maramureșul, 1929, L 251 — 270. , 5. — Guide de la sixieme. excursion phytogtographique internaționale de Roumanie, Cluj, 1931, 1 — 55. 6. — . Conspectus'florae Romaniae regidnumque affinium,Cluj, 1947 — 1949. 7. Borza Al. și BoșcaiuM, Introducere tn studiul covorului vegetal, Edit. Academiei, București, !. 1965. \ 8. Burduja C., Ocrotirea naturii, 1962, 6, 63 — 93. 9. Coman A., ReV. păd., 1938, 50,10, 872 — 873, 10. — Bul. Grăd, bot. Cluj, 1946, 1 — 2, 57 — 89. 11, CsCros Șt., Acta Bot. Horti BucnreȘtiensis,. 1963, II, 825 — 869. 12, Fuss M., Flora Siebenburgens mit dem Schlusse der Jahres 1853. 13. — Flora Țranssilvaniae, Cibinii, 1866. 14. Gregescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 15, Gușuleac M., Bul. Fac. șt., 1933, 6, I - 307 - ^47. ' , 16. Hayek A., Die Pflanzendecke Osierreich Ungarns, Leipzig—Viena, 1916, I. ,17 . — Prodromus florae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1924. 18. Janka V., Osterr. Bot. Zeitschr,, 1858; 8, 196 — 201. r 19. Jăvorka S., Magyar Flora, Budapesta, 1924. ' 20., Kanitz A., Plantas Romaniae hucusque cognitas enumerat, Vindobonae, 1879 — 1881. 21. Kerner A., Die V egefationsverhâltnisse des mittleren und Osfliehen Ungarns und angrenzenden , Siebenburgens, Innsbruck, 1875. ' / - 22.,Kogh H., Linnaea, 1839; 13, 4, 337-338. r t 23. KOmmerle V.,.Bot. kăzl., 1904, III, 86.. 24, Magic D., Biologicke prâce, 1959, V, 10, 5 -^>31. ■ '25., Meusel H., Jăger E. u. Weinert E., Vergleichende Chorologie der Zentraleuropăischen Flora, _■ . .. . Jena, 1965, ■ , . , ’ 26, Papp C., Anal. șt. Iași, secția a Il-a, 1958, IV, 3, 387 — 423: - 27. Fax- F., Grundziige der Pflanzenverbreitung inden Karpalhen,.Leipzig, 1898 — 1908. U' 28. ■ — . Pflanzengeographie von Rumănien, Leipzig, 1919. 29; Porcius F., Diagnozele plantelor fanerogame și criptogame vasculare, București, 1893,, , 30. Prodan I./Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj, 1939. 31. Prodan I., Flora mică ilustrată a R. P. R,, București,- 1961. . ■ 32. ResmerițX I. și. Spîrchez Z., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 5, 427.-- 431. 33. Resmeriț L, St, și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 6, 522. 34. RSmer J., Verh. u. Mitt. d. Siebenb. Ver. f. Năturw. Hermannstadt, 1.884, 34, 142 — 149. 35, Jahrb. Siebenb. Karpath., 1888,. S, 1. — 27. '■ ' 36. — Janrb. Siebenb, Karpath., 1897, 9. - 37. — Aus der Pflanzenwelt der'Burgenlănder Berge in Siebenbiirger, Viena, 1898. 38. ȘerbXnescu L, Bul. Soc. stud. șt. nat., .1936, 5, 6 — Z,' 124 — 125. 1 - 39. — Flora și vegetația mas icului Penieleu, București, 1839. :,'i ■ 40,. Scriun F., Enumeratio plantarumț Țranssilvaniae, Vindebonae, 1866. ,41.. Simonkai L., Enumeratio florae Țranssilvaniae, Budapesta, 1886-. . -42, Allg. Bot. Zeitschr., 1897, 9, 1 - 20'. ; - ■ " . 43. Sod .R,, Prodromus florae terrae siculorum Țranssilvaniae Orientalis, Cluj; 1940. ^44. ' Prodromus florae terrae siculorum Țranssilvaniae Orientalis, .Cluj, 1943, supl. I, ■> 45. Ungar K., ’Die Flora Siebenburgens, Hermannstadt,'1925. ‘ 46. ■*, * * Flora SSSR ,jMoscova, 1941,. X. / / 47. * ’ . Flora R.P;R.^ Edit. Acad. R.P.R., .Bpcurești, 1956, IV. A;. .48. # * Flora Europaea, Cambridge University Press, 1968, II. ■ ■ , . . Institutul de biologie ,,Traian-Săvulescu", / , . ’ ■ Sectorul de geobotanică și ecologie. Primit în redacție la 11 martie 1969. . ' ■4 Considerînd că această stațiune prezintă un interes deosebit, s-au făcut cercetări de teren - 1 > i în zona respectivă doi ani consecutiv, pentru ă regăsi planta. Cu toate acestea, specia nu/a putut fi întîlnită, urmînd ca cercetări ulterioare, să aducă noi precizări. QUERCETELE AMESTECATE DIN EUROPA ȘI DIFERENȚIEREA LOR GEOGRAFICĂ ' . ’ ' DE , N. DONIȚĂ , 581.9: 582.632.2 Die Eichenmisclrwâlder Europas konhen in 4 Assoziationsgruppen aufgegliedert werden : 1. Hainbuchen-Eichenniischwălder, 2. Hainbuchen-Ijnden-Eichenrriisch- wălder, 3. Linden-Eichemilischwălder, 4, Ahorn-, Eschen-, UlmeridSichenmischwâl- der. r • ' In Mittel und Sudosteuropa.sind 9 Gebiete der Verbreitung der Eichenmisch'walder zu pnterscheiden, die sich durch vikariierende Gesellschaften der hoher angege- benen Gruppen charakterisieren: das atlantische, zentraleuropăische, illyrische, moesische, moldo-podolische, zentral-russische, voruralische, taurische, kauka- sische Gebiet. ' ’■ KT}‘^ Lucrarea de față a fost concepută din necesitatea, resimțită de altfel în brice cercetare, de a plasa un anumit fenomen sau proces natural luat, în studiu în cadrul.său firesc, cu.scopul,de a dezvălui anumite laturi ale ^■țieșenței sale, care altfel rămîn necunoscute. Studiul qnerceteloramestecate din nordul Dobrogii, grup de asociații îndeosebit de interesant din multe puncte de vedere, a ridicat numeroase s^feprobleme. Clarificarea lor s-a putut face, îh parte, prin cercetări ecologice ^^tnăi aprofundate. Dar, pentru elucidarea altora, de pildă pentru stabili-; ^ili^ea individualității cenologice/și fitogeografice a acestor păduri, pentru IWttiebierea potențialului lor productiv, a fost necesară o comparație cu amestecate- din alte regiuni. Materialul asupra acestor quercete ^^iirid foarte dispersat s-a făcut o încercare de sistematizare a datelor exis- ' Rezultatele acestei încercări le expunein în cele ce urmează, în M^|ipii:'cu totul - generale. Quercetele amestecate se întind din Anglia pînă în Ural, ocupînd ^^^mpiile și dealurile joase ale Europei medii. Fiind, situate în condiții de ^^elief, climat și sol dintre cele mai favorabile pentru agricultură, ele au t^fpst supuse,, de timpuriu, unui intens proces de-defrișare și transformare ' ■■■■■■ . - ■ : ' ' ■' ■ ■■■<■■" CERU BIOL. SERIA BOTANICĂ T?21 NR'. 4 P. 267-271 BUCUREȘTI 1960 ' ’ 268 - N. DONIȚĂ - , .? ■ 2 g'1 . antropogenă. Judecind după resturile care s-au mai păstrat, se pot separa ; următoarele tipuri mari de quercete amestecate: 1 , , 1) carpmo-quercetele, cu predominarea în amestec a speciilor de carpen; \\ ' ' . ■ ' ’/ ■ •<‘ ' 2) carpino-tilio-quercetele, cu participarea în amestec a carpenului, teiului și altor specii; r ; < t 3) tilio-quercetele, cu predominarea în amestec a teiului, carpenul lipsind complet; ' . ' ; , 4) acero> fraxino-, uimo-qercetele, în care amestecul este realizat , prin participarea speciilor din genurile amintite, carpenul și teiul nefiind prezenți sau avînd un rol neînsemnat. După modul de răspîndire A acestor tipuri mari și compoziția stra- tului arbustiv și a. celui ierbos care se asociază la o anumită combinație arborescentă, au putut fi separate următoarele sectoare de diferențiere a quercetelor amestecate: / . f . ' 1) sectorul atlantic; ' / . \ 2) sectorul central-european; 3) sectorul iliric;" ~ , < .. ; 1) sectorul moesiac; 1 ' , , ' . ' 5) sectorul moldo-podolic; : , . " 6) sectorul central-rus; ' / 7) sectorul preuralic (între Volga și Ural)'; • 3) sectorul, tauric (Crimeea); . ( 9) sectorul caucazian. / î. în climatul oceanic al sectorului atlantic sînt bine reprezentate carpino-quercetele cu Quercus robur. și petrada, ca specii principale, și ' Carpinus' betulus, ca specie, de amestec. Celelalte specii, îndeosebi teiul, / sînt foarte rare. în compoziție șe remarcă unele specii atlantice (Lonicera / periclymenum, Pulmonarid tuberosa, P. longifolia, Pndymion' nonscrip E. O be r d o r f e r încadrează aceste carpino-quercete în subalianță v Pulmona.rio -Carpinion. k '2. îh sectorul 'central-europeah tot carpino-quercetele. dan nota: pei- sajului, la altitudini micr. în compoziția lor nu mai apar specii atlantice . în schimb, sporește numărul speciilor sud-Ouropene (Sorbus torminaiis, ’ .Vibu^nunț lantana, Eigusțrumvulgăre, Glecomd hirsuta, Viola hirta, Ișp- pyrum thalictroides, Eathyrus niger). Ca specii regionale mai importante sînt ?; indicate : Galium silvaiicum, Potentilla sterilis,' Carex- umbrosa. După E. i O b e r d o r f e r carpino-quergetele din centrul Europei aparțin suba- : ■ lianței Galic — Carpinion. ■ V'.- - . ■ ‘ ‘ p-r în cuprinsul acestor carpino: quercete se afla, insular, în teritorii cu climat suhcontinental, unele carpino-tiliO-quercete. pe care U. M euse l le: definește ca , ;subkontmentale E îchenmiș eh w ălder' ’ (Querco — Țilietum). A. S c a m b n i le delimitează Chiar cartografic, iar E. O b e r do r «f e r . \ le separă într-o grupă de asociații est-central-europene ale alianței Quer- ă cion^pubescentis-petraeae (as. Clematido-(rectae) — Quereetum collinum). , . ,3. Sectorul iliric/care corespunde unuia dintre mările refugii gla- z ' ciare ale quercetelor amestecate, se caracterizează prin răspîndirea fren ventă .a carpino-tilioyquercetelor, alături de aceea a carpino^quercctelor. Se remarcă bogăția mare de specii lemnoase și ierboase care participă în 3 QUERCETEL.E DIN EUROPA ȘI DIFERENȚIEREA LOR GEOGRAFICĂ 269 Wr Pi fee fete te k»: KW w alcătuirea comunităților. Dintre stejari la speciile mediu-europene se ada- : iigăj Quercus cerris, Q. frainetto, apoi Carpinus orientalis, Tilia tornenl Ostrya-carpinifolio;, Fraxinus ornus, specii endemice de Acer, Sorbus, ș.a. în flora ierboasă se semnalează o serie întreagă de specii proprii (Epime- 'Fdid^ Cy Piatra Craiului). în toate cazurile solurile sînt jacide, pH-ul n^â^'b^îci variații (5,0 — 5,5) (41). ■ ' ■ te ■ \ „ kâ ./ Um i ditatea mai mare a substratului, ca și cea atmosferică,, favorizează - Și, dezvoltarea plantei. F. P a x o consideră plantă nivală, crescînd de topire a zăpezilor^ în apropierea lacurilor șubalpine (41). Exis- ' etajul alpiii demonstrează o adaptare la temperaturi scăzute, cu o ; J cu ^vîbturi puternice și cu zăpezi mari prelungite ’ ' ' ® ța în lunile de vară " ? ■' . . " . • • • . r ' . 7 '■■■ ' ' - ! v ®ăspîhdirea generală este în Munții Carpați, atât pe teritoriul Komâ- 7 S^ț-hiei,: eît și pe teritoriul Uniunii Sovietice, Poloniei, Cehoslovaciei,' și în , \ CERC..BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 21 NR, 4 P. 278-276 BUCUREȘTI 1969 ®^Wte7? te -77. ' : . ' ■ '' ■' ■ \ 274 MIHAELA PAUC 2 nord-vestul Balcanilor, în Bulgaria. Această specie este deci un element fitogeografic carpato-balca-nic, endemic. La noi în țară, în Flora R.P.R., specia este citată din 32 de locali- tăți, numai în lanțul carpatic, în ramura sa estică și sudică, unde înălți- mea este mai mare. în această lucrare, adăugăm încă 20 de localități în care s-a mai indicat prezența speciei Saaâfraga carpathica însă fără ca ele să extindă răspîndirea acesteia dincolo de masivele foarte înalte (în jur de 2000 m altitudine). în urma consultării literaturii de specialitate și verificăriiexemplarelor păstrate în herbare s-a alcătuit o listă a locali- tăților în care se găsește Saxifraga carpathica, cuprinzînd și indicații asupra autorilor care au descoperit stațiunea. Pînă în prezent s-au iden- tificat 63 de localități, aparținînd la 14 masive din Carpații românești. Dăm în cele ce Urmează lista localităților, grupate pe masive muntoase : Munții Maramureșului: Farcău (1)1, (4)2. Munții Tibleșului : Tibleș (2), (12), (39). Munții Rodnei (38), (28): Pietrosul (3), (17) [ M a r g i 11 a i, 1922 — HUC 3, A. A 1 e x i , 1925 - HAB, (4); Stiol (4)? (12), (27), (39); Galați, la Obîrsia Rebrii (5), (27), (39), Gyorffy, 18.51 - HUC, (35), (12), (26), (27), (39), Wolff, 1894, A. N y â r â d y , 1932 - HN, (20)]; valea Lala (7) (A. N y â r â d y , 1932 — HN); Ineuț (8) (V. Gr ap ini, 1960 — HIF); Corongiș (9), (37), (12), (28), (39); Cisa (10), pîrîul lasina (M a r g i 11 a i, 1922 — HUC); Gergeleu (Rodna) (10) (M. R ă v ă r u ț, 1932 - HR). Obcina Feredăului : muntele Tomnaticul (11), (19). .' Munții Călimani (5) : Cerbucu (12), (V. Grapini, 1962 — HIF) ; Pietrosul (13) (Ș t. C s u r 6 s , 1948 - HAB). . 7’ Munții Ceahlău (14), (14). Munții Bucegi : valea Mălăiesti (15) (F i n k , 1966 — HPBr); Omu (18) ‘ [J. Romer, 1884 - HSB’; Wolff, 1886 - HIF, (12), (34)]; valea Cerbului (17) (13), (15), Coștila (18), .(13), (15). Munții Leaota (19), (12), (39), Munții Piatra Craiului (20), (K alchhener — HUC). Muntele Păpușa (21), ,(13). Munții Făgărașului: Breaza (22) [(39), Pâ p a i, 1914— HUC, (20)], valea Zîrnei (23) [H a y n a 1 d , citat după (8)], Moldoveana (24) (M. R ă v ă r u ț , 1950 — HR); Capra Budei (25), (6), Rîiosul (26), (10); Ucea Mare (27). [(39), P â p a i, 1914 - HUO]; Creasta Tărîța (12), (39); Arpașu (12), (39); Podragu (28) (M. T o m a , 1963 — HT); Podrăgel (31); Vînătoarea lui Buteanu (E. I. K y â r â d y , 1912 — HN); lacul Bîlea (29) [(12), (39), E. I. Nyârâdy, 1912, 1939 - HUC, (6), L. Furnică, P. Parascan, D. Radu, 1960 — HSB]; Paltina (30) [Wolff, citat după (8)]; Laița (10);. Lăițelu (31), (M. Răvăruț, 1 Numărul dc ordine sub care apare în hartă. 2 Numărul indicației bibliografice în care este citată localitatea. 3 Prescurtarea barbarelor în care s-a găsit planșa cu Saxifraga: HABj herbarul Aca- demiei, București; HAC, herbarul Academiei, Filiala Cluj; HUB, herbarul Universității Bucu- rești; HUC, herbarul Universității Cluj; HPBr, herbarul Institutului pedagogic Brașov; HSB, herbarul Facultății de silvicultură Brașov ; HIAC, herbarul Institutului agronomic Iași; HIF, herbarul Institutului de cercetări forestiere; HN, herbarul Nyârădy ; HR, herbarul M. Răvă- ruț ; HT, herbarul M. Tona. 3 RĂSPÎNDIREA SPECIEI SAXIFRAGA CARPATHICA ÎN ROMÂNIA 275 1950 — HIAC); Negoiu (32), (12), (39); lacul Avrig (33), (41), Ciortea (34), (12), (31). Munții Parîngului (25) : Cîrja, la Iezere (35), (26); Capra (36), (26); Mîndra (37) [(10), (16), E. V i.c o 1, 1961 - HAC, (26), (3)]; Valea Găurii (30); Păpușa (38), (13); lacul Gîleescu (39), (41). ZZ? _ ZJ’ 24° 250 2^ Munții Retezatului : Drăgășani (40), (39), (21); Scorota (41), (7); Piule (42), (7); Piatra Iorgovanului (43), (7). Munții Mehedinți : Gaura Mohorului (44), (10). Trecerea localităților pe hartă (1 : 3 200 000) (fig. 1) arată în mod clar ■distribuția stațiunilor cu Saxifraga carpathica, mai ales în anumite masive, la altitudini mai mari, pe cînd la altitudini mai mici, în mult mai puține masive. După cercetările de pînă acum, în Munții Făgărașului se găsesc •cele mai numeroase stațiuni cu Saxifraga carpathica. în ramura vestică a lanțului carpatic, specia nu a fost găsită, unul din motive fiind altitu- dinea mai redusă și un complex de condiții pedoclimatice mai puțin favo- rabile dezvoltării ei. I 276 MIHAELA PAUCA 4 în concluzie, specia Saaifraga carpathica este un endemism carpato- balcanic. rar, limitat în general la stațiuni de altitudine, pe stîncării u- mede. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus florae Romaniae, Cluj, 1947. 2. Brand za D., Prodromul flotei Române, București, 1879 — 1883. 3. Buia Al., Păun M., Maloș G. și Olaru M., Lucr. Grăd. bot. Buc., 1963,1 (1961 — 1962). 4. Coman A., Bul. Grăd. bot. Cluj, 1946, 1 - 2, 57 - 89; 3-4, 110 - 130. 5. CsCbOs Șt., St. și cerc. șt. (Cluj), 1951, 2, 1 — 2, 127. 6. — Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol., agr., geol., geogr., 1953, 5, 2. 7. Csuros Șt.; Kaptalan M. și Pap S., St. și cerc, biol.. Seria biol., veget., 1956, 7, 1—4, 33. 8. EnglerA., Das Pflanzenreich. Regni vegetabilis conspectus, Leipzig, 1916, 67, 9. 4 * * Flora Europaea, Cambridge, 1964, 1. 10. . * » Flora R.P.R., Edit. Acad, R.P.R., București, 1952, 4. 11, Fuss M., Flora Siebenburgens mit dem Schlussc des Jahres 1853. 12. — Flora Transsilvaniae excursoria, Cibinii, 1866. 13. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 14. — Anal. Acad. Rom., seria a II-a, 1906, 28, 18, 1 — 85, 15. — Anal. Acad. Rom., seria a II-a, 1911, 33, 3, 1 — 102. 16. * * * Ghid geobotanic pentru Oltenia, Craiova, 1961. 17. Hazlinsky F., Bot. Zeitschr., 1868, 26, 10,. 153 — 162. 18. Kanitz A., Planlae Romaniae hucusque cognitas, Vindobonae, 1879 — 1881. 19. Knapp A. J., Die bisher bekannten Pflanzen Galiziens and der Bukowina, Viena, 1872. 20. Nyărădy A., Acta geob. Hung., 1941, 4, 2, 241 — 264. 21. Nyărădy E. I., Flora și vegetația munților Retezat, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958. 22. PaUcă Ana și Roman Șt,, Flora alpină și montană, Edit. Acad. R.P.R,, București, 1959. 23. Pax F., Grundziige der Pflanzenverbreiterung in den Karpathen, Leipzig, 1898. 24. — Pflanzengeographie von Rumânien, Halle Verlag, Leipzig., 1919. 25. Pawlowski B., Bul. Grăd. bot. Cluj, 1939 19, 1 — 2, 1 — 20. 26. P6cs T., Fragmenta bot., 1961, 1, 1 - 4, 1962, 2, 1 - 4. 27. Porcius Fl., Flora phanerogama din fostulu districtulu al Năseudului, Cluj, 1881. 28. — Jahrb. Siebenb. Karpath. Ver., 1883, 3, 57 — 78. 29. — Flora din fostulu districtulu românesc al Năseudului din Transilvania, Bucu- rești, 1885, 30. — Diagnozele plantelor fanerogame și criptogame vasculare, București, 1893. 31. Reissenberger L., Verii, u. Mitt. d. Siebenb. Ver. f. Naturw., Hermanustadt, 1864, 15 225 - 230. 32. — Verh. u. Mitt. d. Siebenb. Verf. Naturw. Hermannstadt, 1886, 36, 8 — 47. 33. RSmer J., Jahrb. Siebenb. Karpath., 1905, 25, 1 — 16. 34. - Jahrb. Siebenb. Karpath., 1914, 34, 3 - 24. 35. Salzer M., Reisebilder aus Siebenburgens, Hermannstadt, 1960. 36. Schur F.,Verh. u. Mitt. d. Siebenb. Ver. f. Naturw. Hermannstadt, 1850, 1, 101 — 112. 37. — Verh. u. Mitt. d. Siebenb. Ver. f. Naturw., Hermannstadt, 1859, 10, 1 — 144. 38. — Enumeratio plantarum Transilvaniae, Vindebonae, 1868. 39. Simonkai L., Enumeratio florae Transilvaniae, Budapesta, 1886. 40. ' — Flora 0. Allg. Bot. Zeitschr., 1897, 9; 1— 20. 41. Ștefur’eac Tr., Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1968,13, 5, 303 — 312. 42. Ungar K., Die Alpenflora der Siidkarpathen, Hermannstadt, 1913. 43. — Die Flora Siebenburgens, Hermannstadt, 1925. 44. Wachner J., Jahrb. Siebenb. Karpath., 1907, 27, 1 — 10. Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, Sectorul de geobotanică și ecologie. Primit în redacție la 11 martie 1969. TRANSPIRAȚIA și cîteva date de ecologie LA FERIGA CETERACH OFFICINARUM DE AL. IONESCU și I. CHIOȘILĂ 581.116 : 582.35 Par des recherches sur Ie terrain et dans Ie laboratoire on a analys6 la transpiration ainsi que Ies particularit6s ecologiques, physiologiques et morph ologiques concer- nant ce proces sus chez la fougere Ceterach. Les ătudes entreprises ont demontră qu’il existe chez cette plante une tendance nette vers le m^so-x^rophytisme, tendance mise en evidence par des recherches paralleles effectuees sur une espece considerăe comme caracteristiquc pour Pteri- dophyta (Polypodium vulgarae). On a analyse le coeîficient âconomique de la transpiration, Ia quantite de sub- stance verte et sfeche accumulee ă divers plafonds d’humiditd, la structure et la position des stomates, la vitesse de la plasmolyse chez les cellules epidermiques, Ies plantes qui Taccompagnent Ie plus, souvent et les conditions de milieu prMă- răes. Element mediteranean prezent în flora regiunilor din sudul și vestul țării, feriga Ceterach officinarum este caracterizată, spre deosebire de cea mai mare parte a pteridof ițelor, de preferințele sale pentru solurile cal- caroase, adesea însorite și cu cantități relativ reduse de apă. Condițiile acestea de viață presupun, teoretic, existența unei adap- tări de mezo-xerofitism și ridică probleme de adaptare și evoluție în cadrul unui grup de plante cunoscut ca ombrofil și hidrofil. Cercetările noastre au urmărit să determine intensitatea transpirației la această plantă, comparativ cu Polypodium vulgare, o specie pe care, am considerat-o tipică pentru ferigile de la noi, în încercarea de a pune valoric în evidență acest proces și de a verifica și găsi unele explicații pentru mezo- xerofitism în cadrul acestui grup. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR, 4 P, 277-283 BUCUREȘTI 1969 278 AL. IONESCU și I. CHIOȘILA 2 3 TRANSPIRAȚIA ȘI ECOLOGIA LA CETERACH OFFICINARUM 279 S-au făcut observații și determinări asupra plantelor de Ceterach și Polypodium în zona Eșelnița — Orșova, pe Domogled, în Munții Cozia și Macin. _ Confluența cercetărilor noastre de teren și laborator cu datele biblio- grafice 1 a arătat, printre altele, că foarte adesea Ceterach joacă rolul unei plante pionier, încercînd să populeze stînci golașe (fig. 1), crăpături, și pante unde numai mușchii și lichenii pot crește. Fig. 1. — Ceterach officinarum pe calcarele clin Domogled. Atunci cînd își găsește loc în asociațiile vegetale ea nu manifestă preferințe deosebite față de anumite plante. Totuși, cel mai frecvent a fost întîlnită împreună cu Bromus tectorum, Crysopogon gryllus, Agropyron intermedium, Poa pratensis, P. nemoralis, P. anguștifdlia^ Festuca sulcata, 8edum maximum, 8. cepaea, Sawifraga aizoon, Crataegus pențagyna, Cor- nuș sanguinea, Rasa arvensis, Cotinus coggygria, dar mai ales Asplenium trichomanes și mușchii Bryum, Brachythecium, Hypnium și Syntrichia. încercările noastre de a stabili cu precizie cerințele ei față de lumină ne-au dus la concluzia că, în general, nu este corect să se vorbească de o preferință față de expozițiile luminoase, ci numai de posibilitatea ca feriga să crească în aceste condiții. Răspîndirea ei este de altfel foarte neuni- formă, putînd fi întîlnită deopotrivă pe stîncile bine luminate, ca și în umbra pădurilor, lucru valabil și pentru alte meridiane decît cele ale noas- tre. 1 Printre lucrările consultate, dar necitate in bibliografie, trebuie amintită foarte impor- tanta lucrare de diplomă a dr. Venera Țeculescu, Philum Pier ido phy la, București, 1957. Determinarea transpirației in sițu a fost făcută cu ajutorul balanței de torsiune, cîntărindu-se masa frunzelor de Ceterach și Polypodium în momentul detașării lor de pe plante și la două intervale a 15 min de la această operație. După fiecare cîntărire, frunzele erau așezate în poziția inițială pentru ca mersul transpirației să nu se modifice prea mult în aceas- tă scurtă perioadă de timp. Rezultatele, a căror medie este prezentată în figura 2, pun în evidență la Polypodium o ridicată transpirație, care continuă cu aceeași intensitate și după primele 15 min de la secționarea 0 15 30 min Fig. 2. — Transpirația la Ce/eracft officinarum (1) și Polypodium vul- gare (2) în condiții naturale. Fig. 3. — Greutatea verde, sub- stanța uscată și coeficientul eco- nomic al transpirației la Celerach, în funcție de umiditatea solului. frunzelor; Ceterach, cu o transpirație mai redusă, se dovedește mult mai sensibilă și încearcă, lucru evident în grafic, să-și reducă cît mai prompt pierderile de apă. Pentru studii.de laborator, plante de Ceterach și Potypodium au fost .aduse în casa de vegetație, unde li s-a determinat greutatea verde și unde au fost plantate în vase umplute cu un amestec de pămînt brun-roșcat de pădure și nisip. în fiecare vas în care a fost crescută Ceterach s-au adă- ugat cîte 5 g CO3Ca și în toate vasele din experiență s-a pus o soluție nu- tritivă Knop. Pentru Ceterach au fost fixate 4 nivele de umiditate, și anume 30, 50, 70 și 90% din capacitatea totală a solului pentru apă. Experiențele cu Poly- podium, considerate ca termen de comparație, au folosit doar trei regimuri de apă, și anume 50, 70 și 90%. Vasele de vegetație au fost acoperite la suprafață cu pietriș fin, care, practic, a împiedicat evaporarea apei la nivelul solului. Vasele au fost cîn- tărite zilnic, adăugîndu-se totdeauna cantitățile de apă pierdute prin transpirație. Rezultatele au arătat că umiditatea optimă pentru cele două specii este diferită, și anume în jur de 50% pentru Ceterach și 70% pentru Polypodium, în final, plantele au fost sacrificate, determinîndu-se greutatea verde, substanța uscată și coeficientul economic al transpirației (fig. 3). Este evi- 280 AL. IONESCU și I. CHIOȘILA 5 TRANSPIRAȚIA ȘI ECOLOGIA LA CETERACH OFFICINARUM 281 dent că plantele ferigii Ceterach sintetizează cu maximum de eficiență în raport cu apa disponibilă la umidități joase și de asemenea că o cantitate mare de apă, fără a-i dăuna creșterii și dezvoltării, nu slujește unei acu- mulări proporționale de masă verde sau de substanță uscată. Comparînd cantitățile de apă consumate și substanța acumulată de către plantele celor două specii se observă că Polypodium are valori mai ridicate la ambii indici analizați (fig. 4). Fig. L — Cantitatea de apă consumată și substanță uscată acumulată de către plantele unui vas de vegetație; a, Ceterach; b, Polypodium. Lucrul acesta reliefează deopotrivă o intensitate mai mare a trans- pirației și o acumulare de biomasă sporite datorate, fără îndoială, în primul rînd păstrării constante și îndelungate a condițiilor de mediu în care a evo- luat întreaga specie; prin comparație, avînd în vedere originea comună, apare concluzia existenței unor adaptări la Ceterach definite de schimbări marcante ale factorilor externi. în experiențele noastre au fost făcute, în același timp, și determinări asupra vitezei de plasmoliză la celulele epidermăle, folosindu-se în acest scop soluții de zaharoză. Rezultatele indică .o diferență netă între valorile găsite la Polypodium și cele de la Ceterach. Astfel la Polypodium o soluție molară de zaharoză determină plasmolizarea celulei în 10 min; la Ceterach însă plasmoliza decurge greu și numai după 60 — 70 min frunzele tinere pun în evidență acest fenomen. Variațiile provocate în cadrul fiecărei specii de regimul diferit de umiditate sînt însă mici și neasigurate statistic.. Indicele acesta, care se poate pune cu ușurință în evidență, pledează în favoarea unei adaptări genetice îndelungate a protoplasmei la condițiile de mezo-xerofitism. Totuși experiențele noastre efectuate în camere cu Fig. 6. —Raportul dintre celulele parenchimatice și cele epidermăle la Ceterach officinarum. climat controlat n-au permis să se stabilească pentru Ceterach și, cu atît mai puțin, pentru Polypodium o rezistență deosebită față de temperaturile înalte. Analizele noastre s-au referit și la unele aspecte morfologice, legate de mecanismul de transpirație. Băspîndirea stomatelor la Ceterach este foarte uniformă și numărul lor mare asigură un bun schimb de gaze cu G 7'i TRANSPIRAȚIA ȘI. ECOLOGIA LA CETERACH OFFICINARUM 283 282 AL. IONESCU și I. CHIOȘILĂ mediul. Epiderma inferioară pe care se găsesc stomatele este acoperită/ , cu scvame și perișori fini, iar, în cursul dezvoltării, prin apariția sorilor,, suprafața de transpirație se micșorează. Eigura 5 arată comparativ structura și așezarea stomatelbr la Ceterach și la Polypodium. Sîntem înclinați să credem că poziția inter celui ară. a stomatelor favorizează o mai omogenă acțiune a celulelor epidermice asupra gradului de deschidere a osteolelor și, în consecință, o mai mare și promptă sensibilitate totală a plantei. Raportul dintre celulele sub- epidermale și cele epidermale (fig. 6), ușor de pus în evidență pe fața superi- oară a frunzei, n-a arătat lucruri deosebite la cele două specii cercetate, fiind practic egal. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. Ivan Doina,'St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 2, Meusel H., Jăger E. u. Weinert E-, Vergleichende Chorologie der Zentralenropăischen Flora, Jena, 1965. . Prodân I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce trăiesc în România, Cluj, 1929. Rațiu O. și colab., .Contribuții botanice, Cluj, 1966, 7. Ruhland W., Encyclopedia of Plant'Physiologg (Water relătion of Plant), Heidelberg, 1965, III, ZEitlinger : J., Carinthia, 1965, 75. . ¥ # Flora R.P.R.,, Edit. Acad, R.P^R., București, 1952,1. Institutul de biologie,,Troian Săvulescu”i Secția de fiziologie vegetală. DISCUȚII . Primit în redacție la 11 martie 1969. Studiul-transpirației și al observațiilor făcute în legătură cu acest, proces ne-a arătat că Ceterach officinarum reprezintă, în cadrul pterido- fitelor, o tendință clară de specializare spre mezo-xerofitism. Tendința aceasta este ilustrată de capacitatea mare de absorbție a rădăcinilor, de reglajul stomatelor foarte fin și prompt, de posibilitatea țesuturilor de a acumula o cantitate mare de apă, de structura epidermei’și de folosirea cu maximă eficiență în creșterea și dezvoltarea sa a unor plafoane mici și mijlocii de umiditate. Preferințele ei față de solurile calcaroase sînt, de fapt, datorate, în bună , parte, lipsei de concurență din partea altor specii. Culturile noastre din casa de vegetație ue-au arătat că planta crește foarte bine și pe sol, așa după cum am observat și în multe din regiunile cercetate. ■ 1 Faptul că este adesea întîlnită în locuri luminoase se explică, de ’ / asemenea, prin posibilitatea acestei ferigi de a-și regla cu repeziciune și . eficiență raportul absorbție — transpirație. . , . Vorbind în general despre valoarea transpirației la ferigi, prin prisma rezultatelor obținute la Ceterach și' Polypodjum, trebuie arătat că aceasta este destul de mare ca de altfel și coeficientul ei economic. Reprezentînd uh caz.de adaptare spre mezo-xerofitism și o încercare, de altfel nereușită, de emancipare totală din mediu ombrofil, Ceterach face să se intuiască căile pe care alte plante au reușit, de-a lungul timpului, , să se dezvolte în condiții dificile de climă. - . ' BIBLIOGRAFIE 1. Alekseev A. M., O postuplenii vodt v. rastitelnîe kletki, v Vodnti rejim rastenii o sviazi s x .. obmenom veșcntv iproduktumostiiu, Moscova, 1963.' ' 2. Bașlavskaia S. S. i Țrubețkovă O. M., Praktikum pp fiziologhii rastenii, Moscova, 1964. 3. Beldie Al., ChiriȚă C. și NonuțĂ I., Plante indicatoare din. pădurile noastre, '■ București, 1954. ‘ 4. Bertrand P., Les vtyțtaux vasculaires, Paris, 1941.' y ' ■ 5. Gir’oux J, et Șoroceanu E., Rev.Gen. Bot., 1936, 48. ’ t 6. Gușuleac M/, BuL Grăd. bot. Cluj, 1948, 28. / . - CONTRIBUȚH LA CUNOAȘTE NEVOII DE ELEMENTE ; MINERALE A PLANTELOR / X;X A'A. .X/X-DE X ' X.. X? .X--'". '■ ' . pA- AcADEmciAN N. SĂLĂGEANUșiV. 0LIM1D •' " ' ? X ’ XX.’' ''. XX.;-■ X- A ...X a?axX v .'X XX ■■ < X< ■ \ ■ 581.133 . ■- ' ,' Dans Touvrage on prescnte Ies Xsultătș des experiences concernant le. bespin . ; en elâments mineraux des plante ș d'avoine Genad 396 cultiyăes dans des vases Xj de yăgiâtațion sur un șdl brumrougeâtre de foret, Les engraisont âtă appliquăs au .. - X ’’ sernis et au tailage. . • b X : ’ ' ' ? . । ■ - !• țĂ.LLa recolte biolpgique, ,et. agricole , a be'aucpup augmentă, sous l’influence des ?X- engrais d’ăzote eț d’azote avec phpspliore. La photosynLhese plus intense1 a ăte ; 'p ,obtenue dans les varianțes'eV N2P1K£^L’intensit6 de la respirption ne XX change pas beaucoup sous l’influence des engrais. ? !' o;:-x ,sj s,' , x^ ' ' , - • • X . / ■ • ■'.••• 'i , , ... 1;;.X r; L’utilisation des, engrais d’azote au tailage a permis leur meilleure valorisațion. XX' A- : ■■■ X>- :\ ; '■ 1; X ; ■' '. XX,. XX / X ' ; ș ;X . X. -X : g ș . X'- XXP. ; .■ ■ . X . X X V ■ ■ .:Xx ■ ' । .x X- x ■ ■ ■ ■ ■ ■■ ■ ■- . ’■ .> U,/. X” . • - I . • , • / 'X . , -X x ’ ' .1 • înțrm lucrare interioară (12) am prezentat rezultatele experiențelor ^efectuate pentru cunoașterea nevoii de elemente minerale, a plantelor de S^ăz Cenad 309 crescute pe sol brun-roșcat de pădure, îbgrășămintele fiind ^administrate la sem X ? ' X ,x s \ 1 , - In lucrarea de față sînt expuse rezultatele obținute în .experiențele ^hvanul 1968 privind nevoia de elemente minerale a orzului Cenad 396 cul- iivat în vase de vegetație pe acelâșr tip de sol, aplicîndu-se îngrășămințele ă semănat și în faza de înfrățire, ; - x MATERIAL SI METODĂ • •• x ; x . /• < x. 1 ••_ |tX, Ca material experimental am folosit-plante de orz soiul Cenad 396, cultivat în vase de , . ‘egetație Mitscherlich, pe șol brun-roșcat de pădure de la Stat lunca „Panlelimou” a Facult ății i^fologie din București. Solul a fost, amestecat cu nisip de rîu în proporție de -2 : 1. ■ îngrășămintele minerale au .fost'administrate la semănat și'.în faza de înfrățire siib’ formă ■ ^i|i>luții, folosindu-se următoarele doze : pentru azot o doză egală cu 0,1635 g N; pentru fosfor Oc ; pentru potasiu 0.0720 g Kn O la 1. kg amestec de soLcu nisip. . J \ ^;xrAX .. ; X , ■ /■ . X •• X ’ ■ ■ . ’ ■■ ' SERIA BOTANICĂ T.-21 NB.. 4' P. 285-293 BUCUREȘTI. 1069 , z . te'BiX X ■ ' ; i '■ x'.., .'. : '■ ■ Transpirația plantelor. Se constată ca plantele care au primit la, < \ semănat azot singur sau combinat cu fosfor și potasiu au transpirat mai intens decît plantele , de control. Plantele din variantele Kn PiKi au > avut o intensitate a transpirației apropiată de a .plantelor-martor (fig. 2}. 7 Transpirația plantelor care au primit îngrășăminte la înfrățire (fig. 2) prezintă un mers asemănător cu al plantelor din variantele similare, la ■ care îngrășămintele au fost aplicate la semănat. Ț; , cunoașterea nevoii de elemente nutritive a plantelor • 287 Coeficientul economic al transpirației. Acest coeficient, prezintă valori mari la plantele neîngrășate și la cele din variantele cu fosfor și potasiu date separat sau în amestec și valori mai mici la variantele la care s-a adriiinistrat azot singur sau împreună cu fosfor și potasiu, cînd îngrașă- . 30- 27- JU $ A__ // Ni Ni Pi Kt Ni Ni- Pi Ne Ni Ne . Pi Ni Ki Pi Pi Pi Ni Ki , . Semănat M Ni Ni Ni Pi Ni Pi Kt Kt Pi ________ . Ni , Înfrățire- Fig. 2. >— Intensitatea transpirației la orz soiul Cenad 396 sub influ- ența îngrășămintelor aplicate la semănat și la înfrățire. 65a 600- >500- 600- l^>300~ 200- m ■ M Ni Ne Pi Ki Ni Nt Pf. N& Ni-Nz Pt Kt Ni Pi Pi Pi > ' ci Ki ■ Semănat M Ni Ni Ni Pt Ni Pi Kf Kt Pi J__________ ■ Ki , înfrăț/re — Coeficientul -economic al transpirației la-plantele de orz soiul Fig. 3. - ... _ . , Cenăd 396 la care s-au administrat îngrășăminte la semănat și la înfrățire. țintele au fost aplicate la semănat (fig. 3). Cea mai ridicată valoare’ s-a &egistrat la plantele din varianta Pi Klf iar cea mai scăzută la cele din Varianta N2Plt ' . ; ' .. r ' : în cazul aplicării îngrășămintelor în faza de înfrățire (fig. 3), coeficien- Kd .economic al transpirației prezintă valori mari, apropiate de ale marto- CUNOAȘTEREA NEVOII DE ELEMENTE NUTRITIVE A PLANTELOR 289 288 N. SÂLĂGEANU șl V. OLIMID rului, la varianta PiKx și valori mai mici la variantele NjPx, NiKn NjPjK-p Se constată că aplicarea azotului separat sau împreună cu fosforul și potasiu la înfrățire a determinat obținerea unor valori mai mari ale coe- ficientului economic decît în cazul administrării lor la semănat.^ Intensitatea fotosintezei frunzelor. Determinările au fost făcute cu ajutorul metodei manometrice adaptată la determinarea fotosintezei și respirației frunzelor plantelor aeriene (11). Fragmentele de frunze cu care s-a experimentat au avut o suprafață de 4 cm2. Intensitatea luminii a fost de 11 000 de lucși, iar concentrația CO2 de 3%. La plantele la care s-au administrat îngrășăminte de azot, fosfor și potasiu separat la semănat (fig. 4) intensitatea fotosintezei frunzelor Fig. 4. — Intensitatea fotosintezei la frunze de orz soiul Cenad 396 înainte și după ce au fost ținute pe soluție nutritivă de NH4NO3 O,l°/oo. din variantele și N2 a crescut mult față de cea a frunzelor plantelor de control. Cea mai intensă fotosinteză au avut-o frunzele plantelor din va-l rianta N2. La varianta Px intensitatea fotosintezei prezintă valori apropi- ate de cele ale plantelor-martor. în cazul administrării potasiului intensi- tatea fotosintezei este mai scăzută^decît a plantelor de control. La plantele care au primit îngrășăminte de azot, fosfor și potasiu în amestec la semă- nat (fig.4) intensitatea fotosintezei a prezentat valori ridicate la va- riantele NXP1? și NiPjKp Frunzele plantelor din varianta Px^ au intensitatea fotosintezei apropiată de a plantelor de control. Oînd îngrășămintele au fost aplicate la înfrățire, intensitatea foto- sintezei a fost mai mare decît la plantele de control la variantele NjPjKj, NjPx, și NxKp Fotosinteză a fost apropiată de a plantelor de control la varianta PxKr Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunze ținute pe soluție nutri- tivă de S-au luat fragmente de frunze de la plantele de control și de la variantele N2, P,. Kx, NjPi, NjKi, PiKx și N^PiE^, la care s-a determinat intensitatea fotosintezei. Fragmentele de frunze au fost ținute la lumină timp de 12 ore, pe o soluție de NH4NO3 O,l°/oo, de- terminîndu-se din nou intensitatea fotosintezei. După cum se constată din analiza datelor reprezentate în figura 4, intensitatea fotosintezei după 12 ore a crescut la fragmentele de frunză de la plantele de control și de la variantele P15 Kn PjKx, față de valorile găsite inițial. La variantele N,K, și intensitatea fotosin- tezei nu s-a modificat simțitor. La fragmentele de frunză din varianta N2 Fig. 5. — Recolta biologică a plantelor de orz soiul Cenad 396 la care s-au administrat îngrășăminte la semănat și la înfrățire. Intensitatea respirației frunzelor. Respirația plantelor s-a determinat tot prin metoda manometrică. în cazul administrării sărurilor minerale de N, P și K separai la semănat, frunzele din variantele N2 și Kx au pre- zentat o intensitate a respirației mai mare decît martorul. La variantele Nj și Pj intensitatea respirației a fost apropiată de a plantelor de control. , Cînd îngrășămintele au fost date în amestec la semănat, respirația a fost apropiată de a plantelor de control la variantele N4Kx? ^xPu < N2PxKx și NiPi. 290 N...SAlAGBÂNU și V. OLIMID x ' ,6 Administrarea îngrășămintelor în faza de înfrățire a produs inițial p creștere a intensității respirației la toate variantele îngrășate f însă pe măsură ee plantele au înaintat în vegetație, intensitatea respirației s-a apropiat de a.plantelor de control. Tabelul nr, 1 ■. V Conținutul in azot și prote ină brută al semințele de orz soiul Cenad 396 i i- Faza în care.au fost aplicate îngrășămintele Varianta Azot mg/g s.u. Proteine % din s.u. • Semănat 1 martor 20,19 -12,62 • ' Nx 24,86 ■ 15,54 , 26,41 16,51. ' •Pi .■ 21,93 13,71 < «1 19,95 12,47 25,66 16,04 24,32 15,20 P1K1 22,27 '■ 13,82 ■ ' . - NaPx ' 27,36 17,10 ' ’n1pxk1 26,01 16,21 28,06 ■ 17,54 ... înfrățire ■ Nx . 26,09 16,31 27,52 • 17,20 NxK, 26,94 16,84 P1KX 21,88 13,68 29,05 18,12 , Recolta biologici și cea agricolă. Plantele care au primit îngrășăminte la semănat au înregistrat o recoltă biologică (fig. 5) mai mare decît cele de control la toate variantele care au primit azot singur , sau împreună cu fosfor și potasiu. .La varianta Na recolta biologică a fost mai mare decît la varianta Nx. La variantele PX) Kx, PjKj recoltă a fost apropiată de a plan- telor neîngrășate. Aplicarea îngrășămintelor în faza de înfrățire (fig. 5) a dus la creș- terea recoltei biologice în variantele Nlf NjPx? și NiP^Kj. La varianta PjKx recolta a fost . apropiată de â plantelor de control. ' în cazul aplicării îngrășămintelor la semănat, recolta agricolă (fig.. 6) este mică și apropiată de a plantelor de control la variantele cu fosfor și potasiu date separat sau în amestec. Greutatea semințelor la plantele din \ variantele îngrășate' cu săruri de azot date separat sau împreună cu cele V-'7 ... A ."' ' . .. ' . ■ , 7 ' CUNOAȘTEREA \ NEVOII DE ELEMENTE NUTRITIVE A PLANTELOR 291 de fosfor și potasiu este cu mult superioară celei înregistrată la plantele de control. Cînd îngrășămintele au fost date la înfrățire (fig. 6), recolta agricolă a fost mare la variantele care au primit azot singur sau împreună cu fos- for și potasiu. Greutatea semințelor din variantele N1? și ^PiE^ a fost mai mare decît atunci cînd îngrășămintele au fost administrate la semănat. Conținutul în proteine al semințelor. Datele prezentate în tabelul m’. 1 arată o creștere simțitoare a, cantității de azot total și proteină brută la toate variantele la care îngrășămintele de azot au fost aplicate singure . sau împreună cu cele de fosfor și potasiu? Administrarea îngrășămintelor în faza de înfrățire a dus la creșterea cantității de proteină din semințe în comparație cu aceleași variante în cazul aplicării sărurilor minerale la, semănat. îngrășămintele de fosfor date singure sau combinate cu cele de potasiu au determinat o creștere a conținutului în proteine față de se- mințele, plantelor de control, fiind însă mult scăzut în comparație cu cel al variantelor îngrășate și cu azot. îngrășămintele cu potasiu nu au modi- ficat conținutul în proteine al semințelor. ' ' ■ ■ ' 'discuții] Rezultatele obținute în experiențele noastre arată că la orzul cultivat în vase de vegetație pe sol brun-roșcat de pădure îngrășămintele cu azot sînt cele care determină o creștere semnificativă a cantității totale de sub- stanță uscată acumulată și de semințe. îngrășămintele cu fosfor administrate împreună cu cele de azot con- tribuie la obținerea unor recolte biologice și agricole mari. Potasiul utilizat împreună cu azotul și fosforul dă un spor de recoltă numai în cazul folo- sirii a două doze de azot. îngrășămintele de potasiu și fosfor'aplicate se- parat sau împreună nu produc modificări ale recoltei. ' Obținerea unor recolte agricole și biologice mari în cazul folosirii -îngrășămintelor de azot, fosfor și potasiu se explică prin creșterea inten- sității fotosintezei la unitatea de suprafață foliară corelată cu creșterea suprafeței frunzelor. .Consumul de substanțe prin respirație nu se modifică mult după '; administrarea îngrășămintelor. Experiențe efectuate de alți cercetători în vase de vegetație și în , cîmp arată că nevoia de elemente minerale variază în funcție , de plantă, ;■ condiții climatice și raportul dintre dozele de îngrășăminte folosite. Gh. Bîlteanu și Al. Teodoriu (1), în experiențe efec- u/tuate pe sol brun-roșcat de pădure de la Băneasa cu cartof soiul Galben : timpuriu, au obținut un spor de recoltă în variantele cu N, NP, NK și > NPK. Autorii consideră că pe acest sol prezintă importanță numai îngră- șămintele de azot și fosfor, administrarea potasiului nefiind necesară. 1? / , Din experiențele în vase de vegetație efectuate de N. Z a m f i t e s - cu , Gh. Va1 hț ă , G h . B î 11 e a n u și R. V p i c a (13) cu cartof, > rezultă că la această plantă, pe sol brun-roșcat de pădure, sînt necesare ^îngrășăminte contiplete de a.zot, fosfor și potasiu. ’ ■ " 292 - ' N. SALAGEANU și V. OLIMID 8- D. D a v i de s c u , N. B îr s an f\P. A vr a m și colaboratori (4) 1 arata câ există diferențe de creștere și dezvoltare între variantele îngră^ 1 șate și varianta-martor la porumb, grîu de primăvară și de toamnă culti- , vate pe sol brun-roșcat de pădure de la Moara Domnească. Cele mai mari sporuri de recoltă s-au obținut la variantele la care s-a aplicat azot singur ; sau în prezența fosforului și a potasiului. La administrarea potasjului, producția a fost apropiată de a variantei fără potasiu. D. Davidescu, M. Dalas șil.Vineș (5) șl M. D a 1 a s, D. D a v i d e s c u și; I. V ine ș (3) pe solul de la Moara. Domnească au obținut'cele mai bune rezultate la orz de toamnă, ovăz și alte păioase de primăvară, cînd azotul a fost aplicat singur sub formă de azotat de amoniu. D. D a v i de s cu șî I. Vi ne ș (6), în experiențele''efectuate pe același sol cu. orz de toamnă constată că mărirea dozei de azot a adus" la Sporuri de recoltă. La variantele la care azotul a fost dat combinat cu fosforul sau eupotasiulj sporul de producție a fost practic egal. Adminis- > trarea îngrășământului complet de azot, fosfor și potasiu a dus la creșterea producției, insă coeficientul de acțiune utilă a scăzut. , Laiporupibv HD 311, pe solul brun-roșcat de pădure de la Săftica, ,D. D i h c ăi (7) obține cea mai mare producție la variahta cu NP., La : varianta NPK recolta a fost mai mică. Pe solul brun-roșcat de pădure slab podzolit ide la; Șimnicu — Cra- iova, L. Pop și M. C o i f a n (9),, experimentând cu soiul de porumb ; Pionier 345, au obținut cea mai mare producție de boabe la variantele ,în /i: care azotul a fost administrat împreună cu fosforul. La variantele cu NPK s-a> obținut o producție apropiată de a celor cu NP. \ Pe același sol F. 0 i o b a n u, I. I. P o p eseu și S. _P i t i ș (2) > au obținut un spor de producție cu îngrășămînt de azot dat în doze de 150 și 300 kg/Ăa; Superfosfatul aplicat singur nu a adus sporuri economice. 5 । , Aplicarea îngrășămintelor de azot împreună cu cele de fosfor a spo- , rit puțin producția, însă a mărit mult conținutul în proteine. La'varianta NPK nu s-a obținut un spor economic de producție și nici nu s-a îmbună- ? tățit mult calitatea producției. > V. Necșoiu (8), experimentând pe solul brun-roșcat de pădure de la Moara Domnească, în condiții de irigare, cu sfeclă de zahăr, a cons- tatat 6 creștere mai bună la variantele îngrășate atît a părților aeriene, cît și a rădăcinilor. Azotul a favorizat ihai mult decît potasiu! și fosforul creș- terea frunzelor. Aplicarea1 NPK și NP ă influențat creșterea suprafeței foliare mai mult decît îngrășămintele date separat. . La porumbul hibrid Pionier 345 Cultivat în cîmp D. Popescu și.V. T ă n a s e (10) au constatat că,exceptând variantele la care pot asini > a fost aplicat singur, la toate celelalte variante s-a acumulat în frunze; o , cantitate ihare de substanță uscată și s-a obținut un spor de producție.. , . , .; . V : ■ \ ' ' - ’ . ' ■ ț ■ ■ ' CONCLUZII ' : ' /. ’ ț C. 1. îngrășămintele de azot date separat său în amestec cu fosfor și / mai puțin cu potasiu au dus la creșterea suprafeței foliare a plantelor. ' : : 2,. Azotul aplicat singur sau In amestec cu fosfor și potasiu a deter- j minat o creștere a intensității" transpirației și o scădere a coeficientului economic al transpirației. . a-' Și'. 9 , CUNOAȘTEREA NEVOII UE ELEMENTE NUTRITIVE A PLANTELOR 293 1 3. Fotosinteza cea mai ridicată a fost obținută la variantele cu NP, NPK, NK și N. , , . ' \ 4. Intensitatea respirației nu se modifica mult sub influența îngră- șămintelor. ' , f 5. Recolta biologică și . cea agricolă sînt mari la variantele cu NP, NPK, NK și N. • . v ■ / 6. Aplicarea îngrășămintelor la înfrățire a dus la o mai bună valori- ficare a lor și la obținerea unui spor de recoltă. . , 7. Azotul singur sau împreună cu fosforul și potasiul a mărit conți- nutul în proteine al semințelor. St 1. BIBLIOGRAFIE Bîlteânu Gh. și Teodoriu Al., Lucr. șt. Inst. agron. „N. Bălcescu”, 1965, VIII, seria A, . ' 327 - 334. • ’ • ! ' 2. 3. ■■ 4. ■ 5. 6. Ciobanu F., Popescu I. L și Pitiș lS., Bul. șt. Inst. agron. ,,T. Vladimirescu” (Craibva), ; .. 1966, VII. ' ' ■ Dalas M., Davidescu D. ȘÎ Vineș I.,'Anal. I.C.A.R., 1960, XXVIII, seria A, 121 — 133. Davidescu D., Bîrsan N.,.Avram P. și cqlab., Anal. I.C.iy.R., 1956, XXIV, seria A, 47 — 69. Davidescu D^, Dalas M.și Vineș Li Anal. I.C.A.R., 1958, XXVI, seria A, 55 — 72.. Davidescu D, și Vineș I., Lucr. șt. Inst. agron. „N. Bălcescu”, 1962, VI, seria A, 85 —88. . Dincă D, și Moscalu T., Cultura:porumbului, Edit. agrosilvică, București, 1967, 106. /^8jNecșoiu V., St. și, cerc; biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 2, 169 — 186. k A& Pop L. și CoIfan Mq Probi, agric., 1962, 8,. 48 — 56. Popescu ,D. și Tănase V., St. și cerc, biol,, Șeria botanică, 1961, 13, 1, 59 — 73. “11. SÂlăgeanu N,, Rev. de Biol., 1962, 7, 2, 181— 192. (Î2) SXlăgeanu N.. Și OlimidV.jSL și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 5,409 — 422. iSL Zamfirescu N., Valuță Gh., Bîlteanu Gh. și Voica.R., Probi, a gr ic., 1959, 2, 18 — 24. ; ’ 'institutul de biologie „Trăiai! Săvulescu Secția de fiziologie vegetală. Primit in redacție la 11 mari ic 1969. , • INTENSITATEA TRANSPIRAȚIEI LA LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB ÎN TIMPUL ZILEI ȘI AL PERIOADEI , DE VEGETAȚIE , î DE . E. ȘERBĂNESCU .. 581.116 î 582.543.1 Dans de conditions. d’approvisionnement optimum en eau du sol on iT observe pas .de diffărences en ce qui concerne l’intensită de la transpiration entre Ies lignăes consanguines parentales de maîs et les hybrides simples entre celles-ci. Les diffe- rences aparaissent dans les conditions .d’un approvisionnement en eau plus diffi■ cile, ... g 1000- ■ '<^T°C '*L '{teși ’ 100000 ■ ț-c . ■ ■ țW ' A' 50000 Fig. 2. — Intensitatea trans- * ■35 pirației în’ timpul zilei Ia! două linii de porumb' și lă ■ • hibridul simplu dintre eîp 20 \ (6.V1I.1966). , 7: 1^ 7- m >*4000 30 . L. 50000 20 6 W6 . 30 ' " ■ . U 19 ora ' $02081 - 4 3000- 10000. b Fig. 4. —Intensitatea trans- pirației în timpul zilei la două linii de porumb și ia 'O 5 1000- ’» 4000 ■' § : S 3000 HD„ 3003 Sg ' 15 17 11 1901$ lucsi 300.000 ' TT r«? , Fig. 6.— Intensitatea trans-, pirației în timpul zilei la hibrizi dubli de porumb (21.VII.1966). : ' pentru apă a solului (1968).' ■30 Lues/ 300000 . T^C S : : 1OOO\ Jucsi ^0000 - care au crescut in regim de 5000-, ’g 4000 3^208. 0^ Fig. 5. — Intensitatea trans- > pirației în, timpul zilei la - hibrizi dubli de porumb ■ r (26.VI.1966) 4 - 5 TRANSPIRAȚIA LA LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 299 fost de 68%. Toți hibrizii au transpirat destul de intens și în special HD . 409. îh ziua de 21 .VII (fig.‘6), cînd umiditatea în sol a fost foarte scăzută \ (35 %), se constată că, în special, HD 405 și HD 311 au transpirat cel mai intens, iar TIP Î09 și HD 208 cel mai slab. Aceste rezultate ne arată că în condiții de secetă HD 405 și HD 311 sînt mai rezistența ei reușind să-și desfășoare activitatea fiziologică mai aproape de normal decît HD 409 și IU) 208. De altfel HD 409 este un hibrid recunoscut ca nerezisteht la secetă.\Deși HD 208 a transpirat foarte slab în timpul secetei, acea- Tabelul nr. 1 • ; • \ MV HO 409^ 10 Gradul de deschidere a stomatelor la linii și hibrizi de porumb : Data Varianta Ora 4. 7 10 . 13 z 15 17 19 - A 4-4- 4—1—F _|—p. 4—F 4” HSM + - ’ 4- — —1" 4” “F 4 1“ 4—F 4- — 1. VI.1968 B + .4. 4— 4- 4~ + 4— 4” ’ L’ 4—4 4~ — C 4- + 4-' 4” 4- 14~ 4^ 4 4—1—4 4 HST ■ + —1—1 —X 4-4--F 4- 4- 4~ 4" —■ D 4- ■ 4“ + . 4- 4- + . ■;+ + 4~ 4- . -F- ‘ /. . A + + 4- 4“ 4- . 4- 4“ 4. 4-- 1.8. VH.1968 HSM 4- 4“ 4- 4" + 4- 4~ 4- 4“ + 4, 4, 4— B ' ■■ + 4* 4* + 4“ ■ ■ 4?- 4” ~|— ■ , -F + + 4—4 4- x C ■'.+ ‘ ■' 4—F 4^ 4- ~4 ■■4—F 4~ 4- + - HST + + -F 4- + 4~ —4 4’ 4—F 4^ 4^ — b + + 4-4-4-, 4—F ■~l—4 • -F — • 1000. sta îl afectează în mai mică măsură, deoarece, fiind un hibrid mai precoce cu 20 de zile decît/HD 405, scapă de efectele dăunătoare ale secetei tocmai în perioada de legat. . , ' D; Buican și colaboratori (1), experimentând cu mai mulți hi- ' brizi dubli de porumb crescuți în vase de vegetație, au. constatat că valorile ’ transpirației în cursul revenirii plantelor care au suferit o perioadă de r secetă, în comparație cu transpirația acelorași varietăți în condiții de umi- > ditate favorabilă și controlată sînt corelate cu scara de rezistență la secetă asortimentului. A . ■ ■ _■ / ■’ ... CONCLUZII , 1. în condiții de aprovizionare optimă cu apă din sol, intensitatea transpirației și gradul de deschidere a stomatelor la linii consangvinizate de proumb și la hibrizii simplii între ele nu diferă semnificativ. ■ 2. în condițiile unei aprovizionări mai, anevoioase cu apă,' hibrizii heterozis de porumb transpiră mai intens decît liniile parentale datorită / sistemului radi cular mai viguros, care poate explora solul mai în profunzime. 3. în timpul secetei HD 405 și HD .311 au transpirat mai intens decît % HD 409, HD 208 și HS.196, dovedindastfel o mai bună adaptare la aceste condiții. . ' ’ ■300 ' . E. ȘERBANESCU 6 BIBLIOGRAFIE 1. Buican D., Racotă R< și Ionescu Al., St. și cerc. biol., Seria botanică, 1963, 15, 1. 2. Clark D. G., Hecht H., Curtis O. F. a. Schafer J. I. jr., Amer. J. Bot., 1941, 28, 3, 3'. Godard M., C. R. Acad. Sci., 1954, 288, 24. 4. Jemciujnikov E. A., Soobsci Rostov Nahici 'n/d. opit. stanția,, 1923, 148. 5. Maksimov N. A., Izbrannîe rabo'tt po zasiihonstoicivosti i zimostoikosti rastenii, Izd. AN SSSR, ■' Moscova, 1952. ‘ 6. Sălăgeanu N. și Galan G., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol., agron., geol. gepgr,; ' .1954, VI. 1. ■ Institutul de biologie „Troian Săvulescu”, : Secția de fiziologie vegetală. 1 i Primit în redacție la 11 martie 1969. , instalație PENTRU cultura în mâsă sub cerul LIBER A ALGELOR UNICELULARE , .DE M. PARASCHIV im 581.095 : 582.26 ■' ' . ' / ' ' Y ■ - ' ' ■ Jțan MaccoBdro KynbTKBiipoBă^ OAHOKJieTOBHux Bo^opocneii nou otkphtlim hc6om StiJin coaBaHM SacceiîHM 113 njienou IIBX c nojieaHott njiomașMo b 6 m2, rXe nuTaTCJiLHaH cpe^a hoctohhho hphboumtch b nBumeHne, HcnojibsyH npn 3T0M TpH CHCTOMBI (c JIQnaCTHMH, paCHOJIO?KCHHMMH na IQpUGOHT.a.IBHOji OCM, C JIOnaCȚHMH, $MKCMppBaHHMMM Ha OCH tiBBRpaTHOH paMbl, II C HaCOCOM, ! npHcnocb0JieHHLiM k roiiosne ocn MOHo^aanoro ssnraTejiH b 40 bt). 3jih npHroȚOBJieHWH nwTaTenbHOH cpe^H wcirojibaoBajm NO3NH4 m MOHeBnny b TexHimccuiix cocTaBâx, KOTOpue oHCHb RemeBH, mto Be^eT k cunmeHuio ctoh- moctil cyxoro BeniecTBa.;BbnuTe HcnonbsOBajiH Boaopocaib Chlamydomonas ^reinhardii. Bea BBefteHMH MCKyccTBeHHOro COa 6bino‘ nojiyneHo ho 8,84 ■ r/Ma/cyTKH y BapnaHTa c NO3NHi h 8,87 r/Ma/cyTKH b BapnaHTe c MoneBHHofâ. Iii toate țările oamenii de știință, pe lîngă eforturile de a ridică ne- '/• .. , ;■ .; :.V'LV. :•/ • . - &Jii"'toate țările oamenii de știință, pe lîngă eforturile de a ridică ne- plantelor folosite pînă în prezent în cultură și de calitativ superioare, își îndreaptă atenția și asupra altor Adiate suficient Sau chiar de loc, cu intenția . de hrană pentru om și animale. De cîțiva ani ^^^g^azăjlbarte multe cercetări asupra algelor, (1), (2), (3), (4),-.(5), de dezvoltare scurt al acestora, care înlesnește bb- multor recolte în decursul unui an, și datorită posibilității specii de a sintetiza pînă, la 55 % substanță proteică. paralel cu acțiunea de recoltate a noi specii de ^^|Oea» alcătuirii unei colecții algologice, se efectuează și cercetări funcție de nutriția minerală în vederea stabi- a acestora șub cerul liber. în acest l^c^care ^ă asigure folosirea la maximum de către algefă^ 'la o productivitate ridicată, instalații care în ace- p de. manipulat și larun preț de cost cît . pentru experiență '• s-a luat. alga OMamd/domonas • ' ^.21 NE'. 4 P. • 301 — 806 'BUCUREȘTI 1869 -' 302 8^ fa 8 ■■■ 1»^#’ ian s^țv-, Bite: » tete- fe>? fe .te '®fe 8 5 ■ -■; ■ < 4 ■ ■■ 5 2- •• B? HM fe>: â.fei B» O® ilfe^ «w fel M., PARASCHIV '' ■-■-'■' ■' ■■ - ■ ---. ■' ' - I ' .. . -■ ■ “V-tite^Wl \ ' -te “ V te , -te - ' - ' ' '.- 'ti :<. . ' reihardti, c^re, pe baza unor lucrări anterioare (6), s-a constant. voltă- foarte bine și în același timp se menține în cultură aproape îh<șța^ti^^ pură. Instalația în care s-au cultivat algele a fost montată pe terasa casei . v,te de vegetație, realizîndu-se, cu• ajutorul nisipului .'fm-, o suprafață pla^ . în, acest fel ș7a asigurat- și ferirea culturilor de impurificări cu pămîM praf£ Oare ăr fi pătruns mult mai ușor .dacă ar fi fost instalate direct ti Ayînd în vedere principiile enunțate mai sUs, pentru confecționarea ba^JfS > nelor ăm folosit material PVC, pînzat și nepînzat, cu lungimea de ,6/;^ lățimea,de l,20m;și grosimea de 2 mm. Pentru confecționarea cathwm^W dreptunghiular al bazinului s-au utilizat seînduri cu lățimea de llp ci^ grosimea de 3 cm. Fiecare bazin a avut lungimea de 6 m și lățimeâ\de V realizîhdu-se astfel o suprafață utilă de 6 m2. în acest cadru al bazințdm^^ s-a așezat foaia din material PVC, întînzîndu-se bine pentru a fi pOrfect.yț^ ; orizontală, iar pe laturile bazinului ș-au ridicat numai 10 cm din aceas^jti De-a lungul bazinului, chiar pe mijloc, s-a așezat o scîn,dură-ăcpL^ cu o foaie de plastic, care, fiind mai scurtă cu Im față de lungimea insta-fa^ lăți ei, nu ajungea pînă în pereții bazinului, lăsînd astfel capete un spațiu liber de 0,50 m, ce compartimenta bazinul două părți egale. Poziția verticală* a seîndurii despărțitoare și'hxate^|B^ / de baza, bazinului erau asigurate prin două șipci; transversale, prinse pereții laterali ai bazinului. în fiecare bazin s-am timnat.cî.t.e; 120'^ robinet; trebuie însă menționat că primă dată apa, s-a lăsat în bazmdc!^^^ trei zile înainte de a se începe experiența,: cu scopul de a ,se elimi^M^ substanțele ce le-ar putea conține foaia PVC. ' Pentru ca cultura de alge să se dezvolte foarte bine* se împung fiecare celulă să fie în contact permanent cu lumina și cu sărurile■ minerale^ : te ' " 'ri- “ÎS r ■ w» » w it te ^•■te . 3 . INSTALAȚIE PENTRU. CULTURA ALGELOR ÎN MASA SUB CERUL LIBER ; 30 3. acest lucru se realizează numai printr-o agitare continuă a suspensiei, ceea ce noi ăm încercat să obținem prin experimentarea a' trei sisteme de agi- tare. în figura 1 este înfățișat un bazin în care agitarea soluției nutritive se realizează cu ajutorul unor palete fixate pe un ax orizontal, care prin ro- Fig. 2. — Schema instalației cu agitare prin palete rabatabile. 7, Cadru! țazinuiui; 2, foaie PVC; 3, șipcă pentru fixarea BCÎnduril despărțitoare; 4, scîndurîL despărțitoare ; 5, lamă direcțională; 6, ramă pentru fixarea paletelor; 7, rulment!; 8 (a și &) sistem de palete deplasabile în direcții opuse; 9, axul care'face legătura cu motorul. tirea acționată de un motor de 150 W (a cărui viteză este redusă la 10 ture/ temiii de către un reductor) imprimă paletelor o mișcare circulară; astfel < mediul nutritiv în care 'cresc algele este împins înainte, și după ce trece în Compartimentul doi, revine sub palete și începe un nou circuit, realizîndu-șe ; , astfel. într-un minut două rotiri ale suspensiei. Menționăm că axul care acționează paletele poate fi cît mai lung, dînd astfel posibilitatea să se realizeze cu un singur motor agitarea soluției din 4—5 bazine deodată,. . -te ; în figura. 2 este reprezentat un bazin în care agitarea'se realizează i țprih intermediul unor palete fixate pe un cadru dreptunghiular metalic, . care, cu ajutorul unor rulmenți, alunecă pe bare de ghidare înainte și îna- 7 . ^oi/de 1’6 ori/min. Paletele sînt așezate în așa fel, îneît atunci cînd rama este ' împihsa înainte, numai paleta a4uce soluția în această direcție, iar paleta & se ridică deasupra suspensiei. în mișcarea de revenire a ramei, paleta b se introduce în mediul nutritiv și-l împinge mai departe, ajungînd din nou la paleta a. Gu ajutoruh acestui sistem, agitarea este uniformă și rapidă, 1 nu seereeăză nici un fel de spumă și se pot acționa concomitent cu același . motor 4' — 5 bazine (viteza motorului fiind redusă cu aj utorul unui reductor). Bazați pe experiențe anterioare (7), (-8), ăm prevăzut ca în bazinul' ■ ; din .figura 3 agitarea să se facă cu o centrifugă din ebonit (întrebuințată la evacuarea apei din mașinile de spălat rufe), fixată prin intermediul unui tub de cauciuc la- axul unui motor de 40 W. Prin așezarea motorului în pbziție verticală, pompa se scufundă în mediul nutritiv și, prin învîrtireă ■ paletelor ei, algele împreună cu soluția nutritivă sînt .absorbite prin par- tea de jbs ă pompei și aruncate printr-un orificiu lateral cu un debit de 26 1/min. Prin acest sistem de agitare, un număr mic de celule sînt lovite / de peretele centrifugii și puse în situația de a nu mai asimila, daracest ■ fenomen aproape că-nu se poate lua în considerație dacă ținem seama de numărul extrem ,de mare al celulelor existente în cultura respectivă. 304 M. PĂRASCHIV ■ 4- ■> 305 Fiind călăuziți de faptul ca algele vor intra mai curîhd sau mai tîrziu < în cultura de masă, cu scopul de a înlocui o parte din substanța proteică x din hrana animalelor sau de ă fi stimulatori ai unor procese metabolice, am căutat ca în alcătuirea mediilor nutritive sa folosim1 în bună măsură săruri * 4 5) £ •6' Fig. 3. —. Schema instalației cu agitare, cu centrifugă. .. A, Aspeotul general al instalației. B și. C, Secțiuni transversale prin instalație. 1, Cadrul bazinului; 2, foaie PVC; 3, șipcă pentru fixarea scinduril despărțitoare; 4, scîndură despărțitoare , ' 5, motor; 6’, soluție. , minerale tehnice, care sînt la un preț foarte redus. Ca sursă de azot s-a întrehuințat KO3NH4 (2,25 g/l) pentru o variantă și uree (2,25 g/l) pentru altă variantă. La ambele variante s-au măi adăugat KH2PO4(b,25 g/l), ; MgSO47H2O (0,25 g/l), Fe0156H20 (0,003 g/lj și microelemente în următoa- rele proporții: H3BO3 (2,86 mg/1), ZnSO4 (0,022 mg/1), CuSO4 (0,078 mg/1). Am ales o soluție nutritivă cu o concentrație mai mare de. săruri minerale la litru, fiind bazați pe rezultatele unor experiențe anterioare (6), care au < demonstrat că alga Chlamydomo^ reinhardU se dezvoltă bine în ase- ■ menea soluții. Recoltarea s-â făcut după 8^ ~ 9 zile de lă data însămînță- i iii, în felul următor : cu ajutorul unei pompe, soluția era trecută din bazi- ‘ nele în care crescuseră algele, întrmn rezervor și din acesta* prin cădere de ' la 1,5. m, era introdusă într-o centrifugă cu flux Continuu, care realiza u turație de 25 000 ture/mim La această viteză, celulele algelor erau sedi- mentate pe pereții cilindrului centrifugii, iar soluția în care se.dezvoltaseră ’ algele se . scurgea, complet limpede, printr-un orificiu situat în partea de jos. Apoi, cu ajutorul unei, tije metalice, din cilindrul centrifugii se sco- teau algele sedimentate, care aveau "aspectul unei paste consistente, și , , întindeau pe o foaie de polietilenă așezată deasupra unor lămpi fluores- cente de 40 W, realizîndu-se astfel o uscare rapidă la 60°C, temperatură care nu dăunează cu nimic produșilor sintetizați de către celulele algelor. 1: Datele obținute privind recolta; pe unitatea. de timp și suprafață sînt trecuțe în tabelul nr. 1, de unde se constată că o: importanță deosebită în obținerea de recolte mari prezintă temperatura, luminozitatea și. intens sițatea acesteia. în decursul anului 1968, în instalații șub cerbi liber ș -aii obținut recolte bune începînd, de la mijlocul lunii mai (care a fost destul; de călduroasă) și pînă la sfîr și tul lui august. \ j , . ; I £ Notă. Soluția I, sursa de X asigurată prin N03NH, tehnic; . Sistem I, . agitarea cu palete. Soluția H, >. „ „ „ uree tehnică. - & Sistem n, agitarea cu centrifugă. /mm- . aU:? ..■,'y'yY‘> jLv/'.v / 306 ' ■•-.•' r ■ .'• 1 M. UARASCHIV ' - 6' "■ '■ < <î* > Din analiza datelor prezentate în tăbelul nr. i sb constată că s-au atins valori pînă Ia 8,84. g/m2/zi la varianta cu N'O3NH| și 8,87 g7m2/zi la cea cu uree, deși nu s-a dat suplimentar CO2. în lunile iunie și iulie, cînd' = temperatura medie a aerului a fost cuprinsă între 22,^ și 23,8°O, iar durata 1 y de strălucire a soarelui a. fost de la !58 la 78 %, s-au obținut în medie zilnică '■ ,7,05 și 7,60 g/ma/zi'la varianta cu NO3NH4 tehnic și, 7,30 'g/m2/,zi și 7;79 7 , g/m2/zrla cea în carb sursa de azot s-a asigurat prin uree tehnică. De remarcați > ; că sistemul de agitare cu ajutorul pompei aspiratoare pare să asigure uh: spor de recoltă, care se- explică prin faptul că o dată cu ăgitarea soluției ș,e introduce atît o cantitate însemnată de aer, cît și'Cd2. Dintre cele două: < . săruri, un spor nu prea mare de substanță uscată s-a realizat lă varianta , ■ cu uree tehnică. în experiențele efectuate: de alți cercetători (7), (8), (10) ; în culturi sub cerul liber s-au obținut valori mai mari; menționăm însă că . aceștia au folosit suplimentar și CO2, ceea ce implică instalații, muncă Și cheltuială în plus. ' / U ' . , j CONCLUZII' ' Alga Chlamydo'monas reinliardti s-a dovedit a fi foarte indicată pentru ' , ; culturile sub cerul liber, datorită în special capacității de ă folosi azotul . U’ sub diferite forme, precum și acțiunii de a inhiba dezvoltarea unor micro- -/YD organisme, obținîndu-se recolte destul de bune, chiar fără administrarea de CO2 artificial. ' i 7 î. ' ' La aclătuirea mediilor nutritive s-au folosit NOSNH4 tehnic și urbe de ' asemenea tehnică, cu scopul de a se reduce prețul de cost al Substanței ? uscate, obținîndu-se pe întreaga perioadă favorabilă culturilor sub cerul: liber (mai--septembrie)' 7,32 și, respectiv. 7,54 g/m2/zi.' ',■■■. •; y'D 'JU O importanță deosebită în vederea obținerii de recolte bune în cul- turile sub cerul liber. prezintă pH-rd (6,5), temperatura (25 — 30cC), lu- minozitatea și agitarea culturilor în continuu cu mijloace cîț înai simple și/, mai puțin costisitoare. ’ ' BIBLIOGRAFIE . ■ i- V Y ’ ;'i': ■>,aroy A. M. i Milogradova E. I., Sb. Izucenie intensivnoi kulturi vodoroslei,' Pi-aga, ;?*■ ' ' 1965. . ■' './/•, ' . v'7 7 6. . Parașchiv M., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 4. / - ■■ .V : 7. Pinevigi V. V. i Verzilin N. N., Veștnik LGU, 1963, 15. . ‘ ; - . 8. PineVici V. V., Ver Zi lin N. N. i Step ano v S. L, Fi ziol. r as t. ,196-1,2,6.' ■. V ■ ; , 9. Sălăgean.u N., Materiali . 4 koordinătionnogo sobranîia i naucinogo simpoziuma po ,teme VI ' 5,5, SEV, Krakov, 14 - 18. III. 1968. V ' 7';, ’ " 10. Setlik. L, Prokes B., Kușiîțf S., Pribyl, §. i Dittr F., Sb. Izucenie intensivnoi kultărî vQ-. ‘ , . .- ■ ■'■./■'i. doroslei, Praga, 1965. " ' ’• - 1 J ' • ' ’’1"’. ,. • institutul de biologie. ^Traian Săvuleseu”, ' A ' : 7 ■' ; ■ 1 , , Secția de. fiziologie vegetală. . , . . ,„A - ’ - J Primit. în redacție lă 5 octombrie 1968.. . A ; ANALIZA riZICO-GHIMICĂ A FILTBÂTELO R DE CULTURĂ DE LĂ UNELE BACTERII COLIFORME FITOPATOGENE CU PUTERNICA'ACȚIUNE TOXICĂ PE PLANTE ȘT ANIMALE ■ 7 de . ' '■ i . ELVIRA GROU și 1. LAZĂR . 581.2.3.093 ■ <■ , .. " ■ ■ :./ . '■ . .. z. . ■ J u On a etudiâ la natiire des toxipes contenues dans Ies filtrats de cultures d’Erwinia eytolytica et Erwinia chrysanthemi, elevees sur milieu Wodsworth-Wheeler. La - "v. . precipitation a et6 eîfectuee â plusieurs reprises au sulfate d’ammohium pH 7,2 et on a determine I’azote, Ie phoșphore, le 'glucose, le ribose et Fabsorption en . . ulțra-violetJ , ' ' • ' II râsulte des ănalyses effectu6es que les toxines contenues dans ces filtrats sont des complexes -enddcellulâires du țype des nucleoproteines. ' \ i .... ■ e ', ' . •' . Toxicitatea, lă plante și la animale a siipernatantelor filtratelor de cultură de la bacteriile colifprme fitopatogene care produc putreziri moi la plante a, ridicat discuții asupra naturii toxinelor respective. : ■ într-o lucrare anterioară (10) s-ă arătat că filtratele de Erwinia. egtolylica Ei carotovora prin tratare cu 'formol 4 — 5%o și. păstrate 25 — 30 de zile la 39 — 40°C își pierd însușirea de toxicitate, menținînd pe cea de. antigenitale, comportare asemănătoare exotoxinelor. Unele încercări preliminare (7) în scopul de a stabili natura toxinelor prezente în filtratele de culturi bacteriene crescute pe mediii solid și spălate cu ser fiziologic, nc-au arătat că din punct de' vedere structural nu este prezent un compus asemănător exotoxinelor. Pentru verificare și comple- tare, am efectuaț separarea componentei toxice prin precipitare cu sulfat ’ de amoniu dm filtratele1 culturilor bacteriene crescute pe mediu lichid, și analiza fizicomhimică a precipitatului obținut. , "V 'vU''V j MATERIAL ȘI METODĂ ■ în acest studiu atifost incluse .tulpini aparținînd la diferite specii de Erwinia; rezultatele ' ’ pe care le prezentăm se referă’la .două tulpini'ale celor mai toxice speciii E. eytolytica și E. chry- sanlh^mi. ■■ 1 ’ • ' - ; ', , v ■' :■■■' '■: v a7' ■ SȚ. ȘI-CERC. BIOL. SERIA' BOTANICĂ T. 21 NIL 4 307-810 BUCUREȘTI 1969 . , ■ i 308 ELVIRÂGROU și I. LAZĂR 2 Bacteriile au fost crescute pe mediu lichid (500 ml) Wodsworth-’Wheeler (2), la 27°C, timp ' 1 de 4 zile, în baloane cu capacitatea de 1L Celulele bacteriene au fost îndepărtate prin1 centrifugare . .. J și supematantul filtrat prin Seitz steril. ' 1 1 Precipitarea cu sulfat de amoniu s-a făc,ut după indicațiile lui G. D. M a r s h și J. H. . fi I Crutchley (8)..Pentru redizolvarea precipitatului am folosit ser fiziologic cu pH-ul 7,2. 7/ | După a doua precipitare, redizolvarea ș-a făcut în 20—25 ml ser fiziologic, soluție care â fost / 1 analizată după dializă prelungită față de apa de robinet timp de 4 zile și apoi față de apa distilată ' 1 timp de 48 de ore la 3 — 5°C, prin schimbarea apei de cel puțin două ori pe zi,. | Menționăm că precipitarea cu acid tricloracetic după indicațiile lui A. B o i v i h și I. și ' ’ ^l L. M e s r o b e a h u (1) a fost foarte slabă, iar în cele mai multe cazuri fără rezultat; de aceea am ■ . 1 recurs Ia precipitarea cu sulfat de amoniu. în soluția finală obținută s-au determinat substanța uscată, azotul, fosforul, glucoza, riboza, amihoacizii și absorbția în ultraviolet, , ' j * Determinarea azotului s-a făcut prin metoda Kjeldahl, a fosforului după S. Gerickc . | și B. Kurmies (3), a glucozei Cil antronă (5) și a ribozei cu metoda lui W, M e j b a u m (9). 5 . | Aminoacizii au fost determinați prin cromatografie pe hîrtie după hidroliza prealabilă cu HCI' > | 6N la 110°C, timp de 18 ore, iar absorbția în Ultraviolet s-a măsurat cu un spectrofotomețru SF-4 1. - a pentru un strat de 1 cm. . , ■ ■ - | 3 ; TOXINELE DIN FILTRATELE DE ERWINIA 309 Ox .. / ■ ■ , • - - x natură s-a dovedit ă fi pînă în prezent strict proteică. Trecerea în filtratele de cultură a unor elemente endocelulare s-a dovedit reală; ea este posibilă prin.tr-un proces de liză sau datorită permeabilității pereților celulari pen- tru unelte agregate/moleculare cu greutate mică. Gr. D. Mar sh și J. H. 0 r u t c h 1 e y (8) citează mai mulți autori care separă din filtratele de cul- Ipră a germenilor gram-negativi compuși poHzaharidici; astfel, din fil- tratul de cultură de E., coli 078K80, ei au separat endotoxina liberă. r 1808 REZULTATE ȘI DISCUȚII în tabelul nr. 1 sînt înscrise valorile cantitative ale principalelor componente, analizate. Din aceste date se . vede că toxina precipitată în modul descris mai sus are o compoziție complex^, fosfb-gludidp-proteică. Ambele toxine sînt asemănătoare prin natura componentelor, diferențiin- \ du-se numai din punct de vedere cantitativ. Tabelul nr. 1 . , ■ Analiza chimică a precipitatelor obținute Specia • , Substanță uscată g/ml Proteină . 0/ . /o . -z Glucoză 0/ ■ ■ ■. /o Biboză Fosfor o/ •: ■ /o Entvinia cytdlytica f . - , v 0,00192. • 49 1 ' .6,3 ■.. 0,4 ; Erivinia chryscmthemî 0,00142 . 67,7 ' , 12 ; ■ 14,1 1,2 Absorbția în ultraviolet (fig. 1) indica de asemenea im raport cântic tătiv diferit între componente. Absorbția maximă la 215 mp pentru A?. cytolyUca' arata că predomină componenta proteică ; la. E. chrysantlieyni este evident și un al doilea maxim în domeniul acizilor nucleici, 260 — 270 mp, explicat de; altfel și prin' cantitatea mai mare: de riboză prezentă în compusul respectiv. în ceea ce privește aminoacizii nu apar deosebiri. După natură componentelor, aceste toxine sînt complexe endocelu- lare, care apar ca nucleoproteine sau ca endotoxine contaminate cu acid riboriucleic; prin complexitatea lor nu șe aseamănă cu exotoxinele. a căror 0.20O iW f.200 1.000 0.600' 0.600 OMQ —— E.chrjfsafit6eni(516) ------T.cyto/yticafe) {pp.(m^S0ț} Fig. 1. — Spectrul de absorbție; în ultra- violet a toxinelor în soluție.; 220 ’ 240 .260 ■’ 280 300mjj ; De asemenea separarea din filtratele de cultură a bacteriilor gram-ne- . gative ale unor compuși cu proprietăți biologice asemănătoare exotoxi- > nelor este relevată și de H. E. van Hey n i n g e n (6) în cazul unor tul- pini de ShigeUa. . CONCLUZII ■ \ Toxicitatea nucleoproteinelor de Ia unele specii de Erwinia, față de . iepuri, așa cum am arătat într-o lucrare anterioară (4)^ precum și rezulta- tele obținute în lucrarea de față din analiza complexelor izolate din fil- tratele culturilor studiate de noi ne conduc la concluzia că toxinele prezente, । deși au unele proprietăți biologice asemănătoare exotoxinelor, sînt complexe . moleculare endocelulare de tipul nucleoproteinelor. , BIBLIOGRAFIE ' 1. Boivin A., Mesrobeanu I. et Mesrobeanu L., C. R. SocdBiol., 1953, 113, 490 — 492. ■ 2. 'Eaton D. H„ J. Bact., 1936, 31, 347 - 384. . ' "3. Gericke S. a>; Kurmies B., Zeitschr. Anal. Chem., 1952 — 1953, 137, 15 ,■ 22 — 29. 310 / /ELVIRA GROU și I. LAZÂR - 4 . ■ '■? -■ ' ■ • ; ■' .■ > •" . '■ ; ■ ; ■ 4. Grou E. și Lazăr L, Lucr. Gonf. de ihicrbbiol., gen. și aplic., București, 4 — 7‘ decembrie, ' . " • 1968. . , . 5. Handel E. van,. Ahalytical Biochemistry,1965,41, 256 - 265. 5 5 , \6 . Heyningen H. E. van a< Arsecularatne S. N., Arin. rev. Microbiol., 1964-, '.18,■ 195 - 217, “ '7. Lazăr I., Săvulescu A., Popovicj I. a. Grou R, Lucr. simp. Patholo'gical wilt of plants > internațional symposium, Nitra, 1966. , ' ' ' '8 . Marsh G. D. a. Crutchley J. H., J. gen. microbiol., 1967, 47, 405 — 420. 9. Mejbaum; W., J. Physiol. Chem., 1939, 258, 117. ' . < 10. Popovici I. et Lazăr L, Rev. roum. Bibi., Serie de Zoologie, 1964, 9, 6, 447 — 452. Institutul de biologie .,Traian Sâvulescu”, > Sectorul de virusuri și bacterii. Primit in redacție la 18 martie 1969. RĂȘPÎNDIREA ACTUALĂ A VIRUSULUI PLUM POX (SHARKA) ÎN ROMÂNIA A '■ ' ■: DE . . AL. MACOVEI 581.2.388 This paper preș ents data connected yvith the spread of the plum pox virus in R,o- .____________ . V '■ ■■ ■■■ i-- . 5 . mania. ■ ■ Two maps of the infected localities arid regions of Romania as well as a map of ' the Balkan region, are presented. / The possibiliti.es of spreading the plum pox virus fromthe infecțed zone are discussed. ; Virusul plum pox (Sharka) este bine cunoscut în Europa, fiind râs- 2 ■ pîndit în special în regiunea balcanică. Descris pentru prima dată’în Bul- ’, 1 gariăîn anul 1932 (3), ulterior este semnalat și în alte țări ale Europei ca : ■ Iugoslavia (18), Ungaria.(14), Cehoslovacia (13)^ R. D. Germană (12), Aus- tria (17), U.R.S.S. (16), Polonia (19), B. E. a Germaniei, Grecia, Suedia, Ș Țările de Jos (2) și Anglia (6). în' țara noastră încă din anul 1922, D. Șt efă n e s cu vorbește de ,,degenerarea, prunului d’Agen” (15), dar virusul plum pox a fost iden- tificat cu precizie abia în anul 1941 de către Țr. S ă.v u 1 e s c u și colabo- ratori (11) în localitatea Olănești (jud. Vîlcea), ulterior făcîndu-se referiri asupra sa și în alte lucrări (7), (10). , v Recent, I. Pop și colaboratori (9) au descris în linii generale arealul acestei viroze în țara noastră, fără să prezinte însă un tablou amănunțit al răspîndirii sale. Din cercetările comparative pe care le-am început din anul 1.963, , asupra biologiei virusurilor plum pox și line pattern, au reieșit o serie de date care se referă la răspîndirea acestui virus în țara noastră. Lucrarea - de fața are ca scop o sintetizare a datelor acumulate de noi în această direcție în perioada 1963 — 1968, prin cercetările întreprinse în toate ju- ; J dețele și localitățile prunicole din țară. Menționăm că aprecierea .existen- ' tei infecției s-a făcut nu numai în livezi, .dar și la prunii izolați, cultivați . ■ în gospodăriile particulare din diferite localități, sau plantați de-a lungul șoselelor, în special în Transilvania. ST. ȘrCERC; BIOL. SERIA BOTÂNIcă T. 21 NB. 4 P. 311—316 BUCUREȘTI 1969 ' ; 312 •/ AL. MACOVEI , '2 Prezentăm totodată, hărțile de distribuire a acestui virus în țara ' noastr^ (fig. 1 și 2), în legătură eu zânele de atac și din țările vecine lugo-, slavi a și Bulgaria (fig? 3). 1 / • 1 I Lucrarea nu cuprinde aprecierea gradului de atac în procente, aceăs- , ta fiind, după părerea noastră, relativă în ceea ce privește virusurile po^ milor fructiferi, la care, datorită lipsei mijloacelor de combaterej atacul ’ , poate progresa anual sau, sub influența unor condiții ale mediului din-anul , ■ respectiv (temperatură ridicată, lipsă de timiditate etc.), infecția poate , ' \ fi mascată,dacă este în stare incipientă. Condițiile de mediu pot oarecum . 7 influența-apariția bolii, care, odată apărută, se perpetuează an de an, im. xu diferent de fluctuațiile acestora. . . , < Din analiza materialelor publicate în Pomologia Republicii Socialiste > România (Y), ca și din date mai recente (4), reiese că prunul este răspîndit ' ; în România în special în zonă dealurilor subcarpatice,, cu altitudini cu- j prinse între 200 și 800 m, cu temperaturi medii de 6 — 10°C, și precipitații , , de 550 — 1 000 mm în medie, anual. Cea mai mare pondere o au plantațiile 1 ; din bazinele rîurilor Jiii, Olt, Argeș, Dîmbovița, Ialomița, Buzău și Rîm- nicu Sărat; De altfel aproximativ 40 % din suprafața" prunicolă a țării se V găsește în județele Argeș și Vîlcea, urmînd Prahova cu aproape 20% Și, în sfirșit, zona Banatului cu 18 %. Restul județelor țării au un procent . , - 1 / variabil între 0,5' și 10. Deci, din punct de vedere geografic, zona naturală W cea mai importantă, a culturii prunului este cea a dealurilor de sud, după p care Urmează bazinul Mureșului mijlociu, piemonturile vestice și bazinul, Someșului (4). v’A Tinînd seaina de răspîndirea virusului plum pox în funcție de zonele V favorabile cultivării prunului, cercetările noastre au scos în evidență exis- - vb tența unei legături directe între regiunile naturale optime de cultură și : frecvența și intensitatea atacului acestui virus, . ■ t . Astfel în județele Vîlcea și Argeș, majoritatea soiurilor de prun (în special cei locali) prezintă o masivă infecție cu. plum pbx, după' cum s-a , J observat în numeroase localități ca : Pitești, Ștefăneștij Topoioveni, Pri- > boieni, Dobrești, Cîndești, Băilești, Gurtea de Argeș, Zamfirești, Babana, ? Dragăești, Dedulești, Ciofringeni, Gălimănești, Olănești, Rîmnicul Vîlcea, v Lădești, Vlădești^Oteșani (fig. 1). De remarcat că atacul se manifestă mâi puternic în specia! la prunii din partea nprdică a dealurilor Subcarpaților / Meridionali, unde predomina din vechi timp,uri cultura prunilor de țuica. ■ V ' (în special soiul local Rpșioare timpurii), dar este frecvent și în partea sudică ;. < a acestei zone, unde se cultivă într-o proporție m și alte: soiuri ca : Vinete . ‘ . românești, Anna Spat, Tuleu gras ș.a. Zona puternic infectată cu virusul plum pox se întinde astfel de-a lungul dealurilor subcarpatice din sud, \ / cuprinzînd și livezile de pruni din județele: Buzău, Dîmbovița, Gorj . și Mehedinți (fig., 2). J'.'' î.',-V/ \ : în partea de sud a țări i, deși nu este specifică culturii prpnului, există \ . totuși numeroase livezi în care virusul plum pbx este prezent. Menționăm ‘? astfel județele Ilfov, Olt, Dolj și Teleorman în care diferitele localități f v cercetate (Roșiorii de Vede, Slatina, Balș, Craiova, Turnu-Severin etc ), V, ca și împrejurimile lor, au prezentat pruni infectați cu plum pox, deși într-o' ; > măsura mult mai redusă decît în regiunea dealurilor (fig. 1 și 2), în special pe soiurile RenclodAlthan șiVinete românești, v _ ‘ ■ 1 ■' 3 . RĂSPÎNDIREA VIRUSULUI PLUM POX (SHARKA) ÎN ROMÂNIA / 313 -Ab : o .V ? . . ; : < ; .. . ..." ; ■ ... j ■ " După părerea noastră, frecvența și intensitatea atacului virusului . plum pox la prunii cultivați în regiunea (dealurilor Subcarpaților Meridio- nali nu pot fi, și nici nu trebuie, privite izolat de țările vecine : Iugoslavia §1 Bulgaria. Astfel din datelejpublicate în literatură reiese că zonele cele Fig. 1. — Principalele localități din țară care prezintă pruni infectați cu virusul plum pox. I,' Slânic-Pr&hova; ^.Ftatlnele; 3, Urlati; 4, Cimpina; 5, Moreni; 6, Tîrgovlșțe; 7, Pucioasa; 8, Voinești; 9, Cîmpu- V- :luhg-Muscel; 10, TItu;îl, Găiești; Glîmbocata; 13, Topoloveui; 14, Călineștl; .15, Bogati; 16, Priboienî; 17; Dobrești; 18, Cîndești; 19; Schitu-Golești; 20, Curtea de Argeș; 21; Băilești; 22, DSrmânești; 23, Colibași; 24, Rin. ' > ? ..‘ Vîlcea';. 25, -Blidari; 26, Ocnele Mari; -27,. Olănești; 28, Căliinăneștl; 29, Smerirăț i 30, Lădești; 31; Orleștt; 32, Mitro- fani; 33, Dedulești; 34, PăduroiU; 35., . Ștefănești; 36; Bală' de. Fier; 37, Poctovaliștea; 38, - Petroșani; 39, Bumbești- Jiu ; ' ;r ^,.Bengești; 41, Gretești; 42, Pișeoiu;.43, Țelești; 44/.Mătăsari;. 45; Baia de Ai-amă; 46, Motru; 47, Izvorul Bîrzii; . Ș\ < 7. ' . . 48, Orșova; 49, loplete: 50, Cornea; 51, Domiianea; 52, Bozovici. ; mai infectate din Iugoslavia sînt cele din partea de nord-est, est și sud- ' est a țarii (8), iar în Bulgaria cele' din sud-vest, vest și unele.localități din . nord-veSt (5). Conturîhd pe o hartă regiunile infectate, reiese că acestea t urmează curba dealurilor submontane din Oarpații Meridionali în România, H > a prelungirii acestora în Iugoslavia, precum și â Munților Sțara Pianina, Pi rin șiRodope din. Bulgaria (fig. 3)1. Această zonă masivă de infecție își poate datora prezența, probabil, nu numai propagării materialului săditor in- ; fectăt dintr-o țară înțr-alta sau a prezenței vectorilor specifici (diferite specii de afide), dar și datorită unor condiții ecologice deosebit de favorabile ■ * Pentru Bulgaria, nepdsedînd o hartă .publicată privind răspîndirea virusului plum pox, .aih’ha’șiirat ipotetic pe harta noastră (cu. ojsiiigură linie) zonele probabil infectate, orientîndu-ne .' după 'datele' din literatură (5). . 314 \ ■ . ĂL. MACOVEI 4 multiplicării virușului plum pox în gazdă. Din punct de. vedere istoric în secolul al Iir-lea e.n. (în vremea împăratului roman ProbuS, 276 — 282), s-aufăcut întinse plantații de pruni pe malurile fîurilor’Drava și Sava din. Bosnia. Se admite că tot în acea perioadă sau poate puțin premergătoare acestei epoci, prunul comun ă pătruns și la noi, venind tot dinspre Borna (1). Nu este exclus ca încă de pe atunci să fi apărut în aceste regiunipruni- b cole nuclee de infecție, care s-au răspîndit treptat, cuprinzînd zone tot ,■ mai întinse în diferite țări, focarul continuînd să rămînă, însă, \în regi- unea dealurilor submontăne amintită. Ținînd seama de această ipoteză. ; se poate admite^ că la noi în țară virusul plum pox s-a răspîndit din aceas- tă zona fie pe cale naturală (vectori), fie prin intermediul materialului șăditor, cuprinzînd. și restul regiunilor prunicole ale țării. । Astfel din cercetările noastre a reieșit, prezența sa.și în nenumărate localității din partea de ^st a țării ca : Fălticeni, Gura Humorului și Su- ? ceava (jud. Suceava), Piatra Neamț jși Tg.-Neamț (jud. Neamț), Tg.-Ocna, ■ Bacău (jud. Bacău), Adjud, Vîrteșpoiu(jud. Vrancea), Huși (jud. Vaslui), ; Iași (jud. Iași), precum și alte localități (fig. 1 și 2). z - în Podișul Transilvaniei, virusul plum pox are o răspîndire nru.lt . mai mică decît în zonele dealurilor șubmOntate din sudul și estul țării.,. B, U "V ■ Lonsrou terme infectată. IO: Zonă puternic infectată Z&Zoriă infectată mijlocia Zona al ah infectată ' Fig. 2. — Răspîndirea virusului plum pox pe zone de infecție. ... Totuși plantațiile din diferitele localități din această regiune naturală a țării că : Petro șan i Hațeg, Or ăștie și Deva (jud. Hunedoara), Alba lulia și 'Blaj (jud. Alba), Sibiuy Cisnădie, Mediaș (jud. Sibiu), Beghin, Tg.-Murcș ; (jud. Mureș), Bistrița (jud. Bistrița-Năsăud) (fig. 1 Și 2), ca și unii dintre prunii plantați de-ă lungul șoselelor, prezintă infecție cp virusul plum pox, / însă cu o intensitate redusă. : / . ' ' . • ■ " • s • •. 1 ■ ■ ■ -V. , . • - •• x • f < • V- ", 5 '■ . RĂSI^lNDIREA VIRUSULUI PLUM POX (SHARKA). ÎN ROMÂNIA .315 h b^ ? < . •• ■ : '■ < b 'A 7b ' ’ ■ "'"b '• ; fi v ;; In partea de vest a țării, virusul plum pox are o răspîndire mai mare i în unele localități din județele Caraș-Severin (Bozovici, Cornea, Domașnea) L și Țimiș (Timișoara), (fig. 1 și 2). în celelalte județe, infecția lipsește aproape cu desăvîrșire , practic, putîrid fi considerate zone libere de virusul plum pox. . ■' Fig. 3. — Continuitatea' zonei infectate cu virusul plum pox din țara noastră cu. zonele infectate din Iugoslavia și din Bulgaria, ; Din observațiile noastre reiese că unele soiuri de pruni au prezentat . 1 infecție atîtpe frunze, cît și pe fructe (Boșioare. timpurii, Vînăt românesc), 7 —-15. . . 5. Cristoff A., Phytopath. Z., 1938, 11, 4, 360—422. 6. Cropley' A., Plant, Pathology, 1968, 17, 66 — 70. ' 7, Dogea E., Grădina, via și livada, 1959, 6, 63 — 65. . } 8. Pobegâjlo, L, Ispitivanja sarka sljive, Sarajevo, 1960, 77 — 195. | 9. Pop L, Goman T., Minoiu T. și Gheorghxu E., Acta Horticulturae, 1968, partea a H-a; 10> ' 449 - 454. • ' . . . 10. Săvulescu A. a. Pop I., Tidssk. Plant., 1061, 211 — 219. 5 11. .Săvulescu Tr. și colab., Starea fitoșanitără tn România In anii 19'41 - 1942, 1947 — 1948) 1952 -1953, 1953 - 1954, 1954 — 1955,1956 — 1957, 1957 - 1958. 12. Schuch K., Mitt. Biol. Land. u. Forstwirtsch., Berlin-Dahlem, 1959, 97, 77 — 81. 13. Smolak I., Oehrana Rostlin, Praga, 1955. . . \ 14. Szirmay I., Magyar Bor es Gyum61ocs,1948, III. 15. ȘTefănescu D., Bul. agric. 1922, IV, 10 - 12, 87 — 111. 16. Verderevskaia T., Zașcita rastenii ot vreditelei i boleznei, 1964, 6,..52 — 54. 17. Vukovits G., Tidssk. Plant., 1961, 204 - 210. . .. ' 18. Yossifovic M., Arch, Min. Polj., 1937, 131 — 143. ' . 19. Zawadzka B., Zasțita Bilja, 1965, 16, 85 — 88, 513 — 516. ; Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, , Sectorul de virusuri și bacterii. Primit în redacție la 12 octombrie 1968. , ' RECENZII H. PAS SAR GE u. G. HOFMANN? Pflanzengesellschaften des nordostdeutschen Flaehlandes (Comunitățile.vegetale alecîmpiei nord-est germane), voi. II, in Pflanzensoziologie, G. Fischer, ; Jena, 1968, voi. 16, 298 p., 5 fig., 50 tab. - 1 După publicarea în 1964, de către primul autor, a volumului I din monografia purtînd același titlu, volum consacrat prezentării vegetației ierboase din nord-estul R. D. Germane, în 1968 apare volumul II, conținînd sistemul și descrierea asociațiilor lemnoase din același ' teritoriu. Apariția celor două volume ale acestei monografii, rod al unei îndelungate perioade de cercetare de teren și. de reinterpretare a vastului material, științific publicat pînă acum, mar- chează o etapă nouă în dezvoltarea fitocenologiei europene. Lucrarea reprezintă prima încercare de aplicare concretă a teoriei grupelor sociologice la /clasificarea și sistematizarea vegetației unei întinse regiuni geografice. Fără îndoială, se poate - considera că încercarea a fost încununată de succes, reușind să demonstreze viabilitatea noii teorii, deși există destule puncte care necesită clarificări teoretice și o verificare practică! Acum un deceniu A. Scamoni împreună cu H. Passărge, căutînd, calea de a înlătura rigiditatea sistemului de1 clasificare floristic vesț-european și de a găsi soluții pentru o serie de probleme dificile ale studiului vegetației, au pus bazele teoriei grupelor sociologice. în concepția . lor, grupa sociologică este o entitate concretă a covorului vegetal, compusă din mai multe • plante legate printr-o afinitate cenologică și ecologică. Aceste grupe, și nu speciile, constituie ' părțile structurale elementare ale comunităților vegetale, iar acestea reprezintă combinații legite , de Jgrupe sociologice. Renunțind lă conceptul de fidelitate, piatra unghiulară a sistemului floristic, autorii .consideră.că toate speciile au importanță egală în alcătuirea asociației. Grupele sociologice nu ău um anumit rang sau o legătură cp unități determinate din sistem, ceea ce conferă o mai măre elasticitate în clasificarea și construirea sistemului. Unitățile sistematice, începînd cu asociația, sînt cele admise și de către școala floristică, dar nu au totdeauna același volum. Se acordă importanță sporită unităților regionale și se introduce ’ / noțiunea de comunitate'elementară, inferioară asociației.. ' , 1 H. Ellpnberg, în monumentala sa monografie asupra vegetației din Europa medie, apre- ciază ca revoluționară teoria grupelor sociologice. într-adevăr, se pare că aceasta este mai aptă ; de a rezolva unele dificultăți care nu au putut fi depășite de către școala Zurich — Mohtpellier. • /Esențialul și în aplicarea acestei teorii este evitarea șabloanelor și a transpunerii mecanice a rezul- țațelor obținute în regiuni cu alt. specific geografic, dar mai ales gîhdire creatoare pentru a inter- preta corect realitățile vegetației dintr-o regiune dată. Adevărul care nu trebuie niciodată trecut cu vederea este că grupele sociologice au o pronunțată variabilitate regională datorită cbmporta- : meritului ecologic și sociologic diferit al diverselor specii în cuprinsul arealului lor. . ■ K. Doniță ST. ȘI CERCI..BIOL SERIA BOTANICĂ T. 21 NR, 4 P, 317 BUCUREȘTI 1969 ~ 5 c. 3478 " ’ ’ . ~ Revista ,, Studii și cercetări de biologic—Seria botanică” — /" publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: /morfologie, sistematică, gedbotanică, ecologie și fiziologie, genetică,: microbiologic -4. fHepatologie. Sumarele revistei sînt completate । cu alte rubrici, ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde linele manifestări * științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- 1 tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc._2.țRecenzii al? unor lucrări de specialitate apărute în țară și ■ peste hotare, '■ ' ■' /'/<■.;/ ■/'./. .. NOTĂ CĂTRE AUTORI s . ' A ■ sț ; Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile ; dactilografiate la două rin duri. Tabelele vor fi dactilografiate pe - pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tpș,pe hîrtie de. , calc. Tabelele și ilustrațiile^ vor fi numerotate cii cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuare celor din text. Să va evita repetarea acelorași date în text, tabele și. grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de / 'inițială.- -Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate, . conform* uzanțelor internaționale, . , ' ( > . . ,A-utorii)au dreptul la.un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra “ conținutului articolelor revine în ’ exclusivitate autorilor. < t: < 1 :. - J Corespondenta privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se.-va trimite pe adresa Comitetului de* redacție, Splaiul Iride- Ț pendenței, nr. 296, București. ... ■- '\ ,- La revue * Studii. și: cercetări ;de biologie — Seria' botanică/» j parați" 6 fois par an. 1 - ■' 'Ă- ; • - Le prix d’un abohneinent annuel eșt de $ 4 ;- FF. 20 DM. 16. '>// Țoute commande â I’etranger sera adresșăe ă CÂRTIMEX, Boite poștale' 131 —135, Bu<;aresl, Roumanie, ou â ses reprăsentants ’.A l’âlranger. ■■■' . .. ■ ; h'; blh Roumanie, vous pourrez vouș abonner par Ies bureaux de .poște ou chcz voire facteur. h * >