COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP । Redactor responsabil adjunct: ■ Academician N. SĂLĂGEANU Membri: Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICA TOMUL 21 1969 Nr. 2 ^C. C. GEORGESCU|> membru corespondent al Academiei Repu- blicii Socialiste România; Academician ĂLICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. SUMAR P*«. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135, sau la reprezentanții săi din străinătate. , OVIDIU CHITA și LIANA GEORGESCU, Modificări obținute la cartof prin iradierea tuberculilor cu raze y ....... . ( 87 GHEORGHE COLDEA și ANDREI KOVÂCS, Cercetări fitoceno- logice în Munții Nemirei ....................................... 95' PETRACHE PASCAL, Contribuții Ia studiul briofitelor din valea Bistriței Aurii între lacobeni și Ciocănești, cu unele conside- rații ecologice ...... .......................... 105— GH. ȘERBĂNESCU, Importanța și relativitatea ponderii taxono- mice a cîtorva caractere și criterii în delimitarea unor taxoni de Poa L. .......................................................... 111 POLIXENIA NEDELCU, Cercetări comparative asupra fotosintezei soiului Riesling italian din plantațiile Șimnic și Tîmburești \ (jud. Dolj)....................................................... 119 LIANA PÎRJOL, C. T. HOROVITZ și I. PICU, Comportarea la iernare și unele însușiri fiziologice ale griului de toamnă în funcție de măsurile agrofitotehnice .............................. 131 M. ȘTIRBAN și GH. FRECUȘ, Fotosinteza aparentă la plantule de __________________( orz în lumină artificială și naturală ........... C. VOICA, Influența B, Mn, Cu, Zn și Mo asupra unor procese _ fiziologice la plantele de orz, soiul Bruker 3 . . . . . . . ( 151Ț MARICA RADU, Reacția diferită la iradiere a formelor diploide Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologic — Seria botanică”. și autotetraploide de orz ............................. 157 RECENZII ........................................... 165 St. și cerc. biol. Seria botanică t. 21 nr. 2 p. 85—166 București 1969 apare de 8 ori pe an adresa redacției SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296 BUCUREȘTI ) MODIFICĂRI OBȚINUTE LA CARTOF PRIN IRĂDIEREĂ TUBERCULILOR CU RAZE y : OVIDIU CHITA și LIANA GEORGESCU ■.A y . 581.03:582.951.4 On .pr&ente quelques observations sur Ies modifications morphologiques et ph6- nologiques des pdmmes de terre ăe lâ premiere g6n6ration, aprfes irrâdiation des tubercules avec des rayons y 6mis par Co60, en differentes doses, entre 2 000 — . ' -8000 r. r. . ■ . - ' - ' ...... ; . In cele peste patru decenii care s-au scurs de la descoperirea efectului mutagen al Tadiațiildr, noua ramură - a geneticii — radiogen etica — a, înregistrat o serie de succese pe linia lărgirii gamei de surse radiomuta- gene, a îmbunătățirii tehnicii de lucru, precum și, a rezultatelor pb- țiriute. : / Ca urmare, astăzi, în inducerea artificială de mutații, pe lingă ra- zele X, se folosesc cu succes razele y, Ș, neutronii termici și rapizi. Folosind sursele de radiații menționate, în doze diferite, în funcție de specia de plantă, de stadiul de dezvoltare și de modul de iradiere, s-au obținut numeroase mutante la cereale, la legume, la flori, la pomii fruc- tiferi, la vița de vie etc., unele cu deosebită valoare practică. Observații privind efectul radiațiilor ionizante asupra plantelor de cartofi provenite din tuberculi iradiați au întreprins mai mulți cercetă- tori. A. Hagber g și M. N y b o m (1954, citați după (5)) au folosit raze X; Z. ManyhArt și A. B alint (3) au'iradiat tuberculi, cu radiații y, înainte de plantare, în doze de 400, 600, 800 r, La cele două soiuri cu care au lucrat^ Kisvardai roșza și Giilbaba, au con- statat un efect stimulator în ceea ce privește producția medie și creș- terea conținutului de vitamină O în raport direct cu creșterea dozei de iradiere. / • ■ '. ■ . ■' - ' . ■ . ' .’r Ă ST.y ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 2 P. 87—98 BUCUREȘTI 1969 3 MODIFICĂRI OBȚINUTE LA CARTOF PRIN IRADIERE CU RAZE Y 89 88 ' ” ' " - OVIDIU CHITA și LIANA GEORGESCU 2 Rezultate interesante au obținut W. R u d o 1 f și K. W 6 h r - m ann (6) iradiind cu radiații y, în doze de 4 000, 6 000 și 8 000 r, tuberculi din soiul Sieglinde, cu colți crescuți la lumină. La plantele din Xx au constatat apariția unor modificări manifestate prin nanismul plantelor, scurtarea internodiilor, deformări foliare și formarea de sto- loni aerieni. ! Date asemănătoare sînt citate și de cercetătorii A. I. G r e c i u ș - nikov și V. S. Serebrenikov (2), care, iradiind tuberculi cu raze y în doze cuprinse între 100 și 10 000 r, au constatat un efect stimulator Ia dozele mici, iar la dozele mari modificări morfologice și ana- tomice ale frunzelor. Pornind de la ideea că prin iradiere , pe Ungă adîncifea unor as- pecte de cercetare fundamentală, se pot, obține și unele mutante valo- roase din punct de vedere economic, care pot fi folosite ca material inițial în procesul de ameliorare, în primăvara anului 1066 am întreprins un studiu privind influența iradierii cu raze y a tuberculilor de cartofi. /MATERIAL ȘI METODĂ ; • , . Câ material de studiu am folosit soiul - de cartofi Galben timpuriu. Tuberculii care urmau să fie iradiați, au fost aleși cit mai' uniformi, avînd greutatea de 50—70 g fiecare, cu rnagurii bine formați și în același stadiu de dezvoltare. Menționăm că tuberculii nu au (fost puși î» prealabil la încolțit. ; , . • ( ' Iradierea S+a efectuat iri Laboratorul de: defectoscopie al Uzinelor Electroputere (din- Craiova, cu raze y emise de o' sursă de- Co cu activitatea de 1,8 c, la distanța focală de 200 mm. / , ■ ~ \ S-au iradiat în total 136 de tuberculi, în șase variante stabilite în funcție de doză și de timp astfel (tabelul nr. ,1): . ' ' , ■ Tabelul nr. 1 1 / ' < Dozele șl durata de iradiere a tuberculilor Nr. . Doza Durata iradierii Varianta tuberculilor r ; ore ' ' Mt " - 20 / ’ __ . ■ / :%'Vi r 18' 1 2 000 ." : ^( -40 ’ - ■■ v2 ; 23 3 000 : :56 - ... .. ■ - : . , ' , v3 ■10 4000 .73 ". :• ■ '■ v4 44 5 000 88 ' ■ ■ ■ V5 •' 21 /■: ' 6000 ' 103 '. - -. / ' / '/ 20 ■ 8 000 . 138 Tuberculii iradiați și cei din varianta-martor aii fost plantați Ia 15.1 V într,-o parcelă din grădina Institutului pedagogic din Craiova. Plantarea s-a făcut în cuiburi pe rînduri, Ig ,distanța de 40 cm pe rînd și de 60 cm între rînduri, ia adîncimea de 10 cm, punîndu-se cîte un tubercul la ciiib. : ' ■ ' - V/- s MODIFICĂRI FENOLOGIGE Ca urmare a iradierii tuberculilor, am constatat în prima generație că, în ceea ce privește răsărirea plantelor, iradierea a avut influență doar asupra ritmului;, micșorînd viteza de răsărire proporțional cu creșterea dozei (tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 > , Dinamica răsăririi plantelor in tnnețle de doză de iradiere a tuberculilor Varianta Martor Vi ! v2 v, / :. v4 ' - '■ Vr, .. v9 Data 20 cuib. 18 cuib. 23 cuib. 10 cuib. 14 cuib. 21 cuib. 20 cuib. -s ■ A ’ j plantării 15. V • 3 • y . o/ . ’ /o . " % 0/ /o “ ..% O - %• Q .0/ .. /o " % ■■ O ' - ■ o O ■ • ■8 ' 3.V 15 75 13 72,2 12 52,1 4 40 16 36,3 5 23,8 2 10 Dată ’ n.v 19 . 95 17 94,4 15 65,2 5- 50 21 47,4 10 47,6 5 25 răsăririi 13.V 19 . 95 17 94,4 20 86,9 8 80 30 68,2 12 57,1 8 40 1 ■ i' 18. V 20- 100 18 100 23 100 8 80 39 88,6 19 90,5 13 65 26.V 20 100 18 100 23 ,100 9 90 40 ,90,9 20 95,2 18- 90 Această întîrziere i a răsărire la V3~ V6 s-a repercutat și asupra celorlalte fehofaze (înmugurire, înflorire), întîrziindu-le. Mai mult, la variantele menționate au înflorit un procent redus de plante, iar formarea bacelor a fost, de asemenea, vizibil stânjenită. , ■ ■ : / ■ (' " / y - . ' » -■ - >■ MODIFICĂRI MORFOLOGICE Observațiile efectuate asupra fiecărui cuib din variantele luate în studiu au evidențiat apariția unor modificări morfologice pregnante > la frunze, la lăstarii aerieni și la tuberculi. Astfel, în tinap ce martorul a prezentat frunze, lăstari și tuberculi normal dezvoltați, caracteristici ' soiului, la variantele iradiate au.apărut modificări, cu p frecvență va- riabilă-în funcție de doza folosită. .Frecvența cea mai mare a modificărilor foliare s-a înregistrat la V5 (33,3%) și la V2 (17,4%). Modificările, acolo unde s-au produs, ău afectat în special primele frunze apărute. 1 âpre deosebire de frunzele tipice soiului , care sînt mari, normal seg- mentate, cu foliolele ovpidale, cu vîrful scurt și păroase, de culoare verde deschis, nelucioase (1), (7) (fig. 1), frunzele modificate au o culoare verde mai întunecată, sînt mai groase, cu aspect coriaceu, cu foliolele libere sau concrescute, cu marginea ușor răsucită spre fața superioară (fig. 2 și 3). Foliola terminală este mult mai mare decît foliolele laterale, cu vîrful rotunjit șan emarginat, prezentând un sinus larg, terminal, sau 2—3 laterale, cu aspect ușor lobat (fig. 2 și 4). în alte cazuri (fig. 5), primele frunze sînt simple (nu mai sînt com- puse), cu limbul ovat și marginea întteagă, culoarea, consistența și pi- lozitatea fiind asemănătoare cu ale celorlalte frunze modificate. / 90 OVIDIU CHITA și LIANA GEORGESCU . ■ 4 La majoritatea frunzelor modificate se remarcă tendința de a Se orienta paralel cu suprafața solului. / Plantele cu frunze modificate prezintă la început o tulpină scurtă și groasă, care la 5—16 cm de la suprafața solului își oprește creșterea, Fig. 1. — Aspectul unei plante din va- Fig. 2. — ■ Frunză modificată la rianta-martor: , 1 ■ o plantă din Va. f5 MODIFICĂRI OBȚINUTE LA CARTOF PRIN IRADIERE CU RAZE Y \ 91 Ca urmare, la deplina dezvoltare a tufei, multe dintre plantele care 1 prezentau modificări revin la,normal* recunoscîndu-se în continuare numai după frunzele bazale, care mai .persistă, în parte* dar al căror rol ' în asimiiație este foarte redus, fiind umbrite de celelalte frunze ale tufei.. Fig. 5. — Frunze modificate din Fig. 6. — Tufăl cu frunzele bazale modificare ' ?/ V6, simple. /. din V.j. /. , - Frunză • modificată din 24 22 20 18 16 14 Fig. 4. , ------ V4 cu foliola terminală lobată. O Fig. 3. — Aspectul unei tufe cu rpai multe frunze?, mo- ■ ' , dificate din V2. ' ■ ■ ; ■ , dînd nașțere la 2— 3 ramuri destul de groase, sub forma unui fascicul ■ orientat vertical. Cu timpul* primele frunze apărute încep să se usuce, pe măsură ce apar altele moi. . . Frunzele nou apărute revin treptat la normal, fiind asemănătoare cu cele ale variantei-martor (fig. 6).' - La tuberculi, numărul modificărilor este mai mic, frecvența cea mai • mare înregiștrîndu-se tot la V5 (19%) și V2 (8,7%). Tuberculii carâcteris- tici soiului âu formă roțundă, plină și regulată, cu coaja galbenă, subțire și netedă (4), (6) (fig. 7). ? . Spre deosebire de aceștia, intr-un cuib 'din V2 la. care și părțile ae- . riene prezentau vizibile modificări, am găsit' numai patru tuberculi, dintre care doi foarte mici, iar doi prezentînd anomalii bizare (fig. 8), sub formă de excrescențe laterale, gîtuite în 1—2 locuri sau sub formă de tuberculi cu contur neregulat îngemănați cîte patrii (fig, 9). ’ \ Este știut că în anumite condiții? pedoclimatice (secetă) apar tu- , berculi îngemănați. în1 cazul citat de noi, dacă îngemănarea ș-ar fi da: ' torat secetei, ar fi trebuit să apară nu numai la unele'plante iradiate, ci și la plantele din varianta-martor. ' - .. 1 Pe de altă parte, la cuibul cu tuberculi îngemănați's-a semnalat și prezența unor modificări ale organelor aeriene. ? . i . ■ La alte cuiburi nu am constatat o corelație între modificările păr- ților aeriene și tuberculi, în sensul oă plantele cu frunze, și tulpini modi- ficate au dat tuberculi normali, iar altele la care părțile aeriene au avut o conformație, normală au prezentat tuberculi modificați. La unele plante din V3 s-au găsit în medie 4—5 tuberculi. Ia cuib, cu greutate de 90 —150 g fiecare. Nu putem afirma deocamdată că acest fapt, ? este consecința iradierii sau dacă se datorește altor factori. Comparînd rezultatele, obținute de noi cu cele ale lui W. R u dor f și K. W.o h r m an n, precum și qu celeale lui A. I. G re ci uș h i- k o v ș i V. S. Se r e b r e n i k o v, constatăm o mare asemănare. Fig. 7. — Tuberculi din vai'iantâ-martor. Fig. 8. — Tuberculi cu excrescențe laterale. 7 MODIFICĂRI obținute la cartof prin iradiere cu r^ze y ' 93 Considerăm că rezultatele noastre sînt asigurate, deoarece ele nil sînt exprimate pe variante, ci pe individ. La aceeași doză de iradiere, respectiy la aceeași variantă, unele plante au fost asemă- nătoare cu martorul, iar altele au fost modificate în mod diferit, atît cantitativ, cît și calitativ, expresie a variabilității individuale diferite. CONCLUZII ... ■ /. • 1. Iradierea tuberculilor de cartofi cu faze y, în doze corespun- zătoare, duce la apariția de modificări fenologice și morfologice în Xx. 2. La soiul Galben timpuriu, frecvența cea mai mare de modifi- cări s-a înregistrat la doza de iradiere de 6 000 r. 3. Cele mai multe modificări se înregistrează la frunzele și tulpi- nile aeriene. । 4. Modificările obținute prin iradieri cu faze y pledează pentru folosirea acestor metode în vederea obținerii urnii variat material inițial de selecție. Natura schimbărilor survenite și comportarea plantelor în generațiile următoare sînt în studiu și vor face obiectul altor lucrări, > • BIBLIOGRAFIE 1. Constantinescu E., Bbrindei M., Torje D. și Pbrcali Gh., Cultura cartofului, Edit. agro- silvică, Bucureștii 1965. 2. rPEHymHHKOB A. H/ H Cepebpehhkob ,B. C., 0uauKa pacmeHiiu u mevj,- huc ycjioeua, rnupoMeieopon. hbr. JleHHHrpas, 1965, 12. ; 3. ManyhCrt Z. u. Balint.A., Bayerisches Landwirtschaftliclies Jahrbuch', 1965, 1. 4. Marki A. și Bianu-Mocba M., Cercetări de genetică, Edit. didactică și pedagogică, Bu- 1 curești, 1965. . . , 5. Raicu P., Metode noi in genetică, București, 1962. 6. Rudorf W. u. Wohrmann K., Z. Pflanzenziichtung, 1963, 4., 1. Torje D. și coiab., Soiuri de plante agricole cultivate In R.P.R., Edit. agrosilvică, București, 1963. z : Institutul pedagogic de 3 ani Craiova, Laboratorul de biologie și genetică. Primit în redacție la 26 măi 1967. /■ Fig. 9. — Tuberculi înge- mănați. CERCETĂRI FITOCENOLOGICE ÎN MUNȚII NEMIREI* . > ■ ; : ~ i>E • - - GHEORGHECOLDEA și ANDREI KOVÂCS 581.5.498 - , Die floristischen und geobotanischen Untersuchungen, die 1959 und 1967 im Nemira-Gebirge (Ostkarpaten) durchgefuhrf wurden, bringen eirien Beițrag , Zur wenig bekarinten Pflanzenwelt dieses Gebietes. Die neuen und seltenen Ta- xone werden aufgezăhlt. , ' . V In geobotanischer Hinsicht werden fiii das untersuchte Gebiet charak- teristische Gesellschaften unterschieden (1. As. Vaccinio-Pinetum (Kobendza, 1930) Oberâ. 1957; 2. As. 'Caricețum inflato-vesicariae W. Koch, 1926; 3. As. • Epilobio — Juncetum effusi .Oberd., 1957; 4. As. Alnetiim viridis (Rubel) Br. -Bl., 1918), deren Stelliing in den Vegetationseinheiten des Landes geklărt wird. , / ' Munții Nemirei, situați în partea sudică a Carpaților Orientali, fac parte din subținutul. muhților flișului (7). Structura litologică a acestor munți este formată din roci ale flișului paleogen, dezvoltate pe gresie de Tarcău. Acești munți se caracterizează prin vîrfuri puțin abrupte, ușor ăccesibile, pe alocuri calcaroase, cu culmi domoale și văi largi/Catena muntoasă este delimitată spre vest de văile Apa Roșie, Brațul încet, care se varsă în valea Uzului, la nord de Munții Ciucului, la sud de Munții Vrancei și de Depresiune^ Tg.-Secuiesc, iar la sud de Depresiunea Dăr- măneștilor. Solul brun acid montan de pădure și brun montan de pădure tipic și podzolit ocupă cele mai mari suprafețe. Solurile turboase și de lăcoviște sînt situate azonal de-a lungul văilor. Begosolurile și litosolurile se întîlnesc pe' crestele muntoase și pe vîrfurile Nemira (1648 m) și Șandru Mare (1645 m). , , / Climatul este de munți mijlocii și se caracterizează prin media tem- peraturii s aerului care variază de la — 5°C în ianuarie la 12°C în iulie, iar cantitatea de precipitații anuale este cuprinsă între 700 și 800. mm. v ■ Cercetări floristice speciale în acești munți nu au fost făcute. Spe- ciile citațe în volumele Flora Republicii Socialiste România și care se - * Lucrarea a fost susținută la Sesiunea Academiei, Filiala Cluj, din 28 octombrie 1967. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 2 P. 95—101 BUCUREȘTI 1969 . .. i ' 3 CERCETĂRI FITOCENOLOGICE ÎN MUNȚII NEMIREI V 97 96 GHEORGHECOLDEA și ANDREI KOVACS 2 referă la Munții Nemirâ provin din unele lucrări cu caracter general (3), (6), (10), (11), (12)/(16)., Studii floristice asupra mlaștinilor din această regiune, cu unele precizări asupra vegetației, au făcut acad. E. Pop (12) și Gh. Predescu (13). în vara anilor 1959 și 1967, în urma cercetărilor noastre floristice și geobotanice au fost înregistrate și colectate numeroase plante superi- oare (240 de specii) din vîrfurile Nemir a și Șandru Mare, din văile Apa Roșie și Brațul încet etc., dintre care menționăm următoarele: Plan- tago atrata Hoppe var. holosericea (Gaud.) Pilg. f. elongata A. Kovâcs et Nyâr. f. nova (planta, usque ad 28 cm longa); Amica montana L. f. stenophylla (Schur); Centaurea brașoviana Nyâr. (— C. melanocalathia x pseudophrygia); Cytisus leucotrichus Schur var. semielongatus (Nyâr.) Borza; Cotoneaster integerrima Medic, var. intermedia O. K. Schneid.; Câmp anula napuligera Schur var. savulescui Morariu f. integerrima Săv.; Comarum palustre L.; Câmp anula glomerata E. ssp. hispida (Witas) Hay.; Carduus herneri Simk.; Euphorbia carniolica Jacq.; Festuca sulcata (Hack.) Beck. ssp. saxatilis-, F. supina Schur; F. violacea Schleich.; Galium uliginoșum L.; Genisța tinctoria L. ssp. elata (Mnch.) A. et G. var. typica (Posp.) A. et, G.; Helianthemum hirșutum (Thuill.) Mârat. var. hirșutum (Thuill.) Hay. f. lanceolatum Willk.; Hieracium piloselloides Vili, ssp. parcifloccum (N. P.)'; H. aurantiacum L. var. aurantiacum î.lon- gipilum N. P.; H. alpicola Schleich. var, ullepitschii (Blocki); H. um- bellațum L. var. umbellatum f. monticola Jord.; Lotus corhiculatus L. var. alpestris Lamotte; Ligularia sibirica (L.) Cass. f. pubicaulis J. Kell.; Lysimachia vulgaris L. f. paludosa (Bailmg.) Prod.; Menyanthes trifolia- ta L.; Oxycoccus quadripetalus Gilib.; Phleum commutatum Gaud.; Poly- gala vulgaris L. var. typica Beck. f. major (Koch) Hegi; Potentilla aurea L.; Peucedanum' palustre (L.) Mnch. f. angustifolia Thell,; Hanunculus montanus Willd.; Sorbus aucuparia L. var. lanuginosa (Kit.) Beck. f. biserrata Nyâr. et Buia; Soldanella major (Neilr.) var. major Neil. f. hun- garica (Simk.) Jâv.; Succisa pratensis Mnch. var. hirsuta Rchb. f. glabrata (Schott.) Jâv.; Spiraea salicifolia L. var. typica Buia; Senecio paludosus L. yar, glabratus Koch.; Șaxifraga aizoon Jacq.; Trifolium dubium Sibth.; Thesium alpinum L.; Trientalis europaca L.', Valeriana iripteris L. Versanții acestor munți sînt acoperiți cu păduri de molid și fag, alcătuind asociații din alianța Vaccinio — Piceion Br. - Bl., 1938 și Fagion silvaticae Tx.. et Diem., 1936. Suprafețe mai restrînse sînt ocu- pate de pajiști mezofile, unde predomină păiușul roșu (Festuca rubra), țăpoșica (Nardus stricta) etc., utilizate ca fînațe și pășuni. De-a lungul pîraielor Apa Roșie și Brațul încet, suprafețe remarcabile sînt ocupate de mlaștini oligotrofe și eutrofe. Din regiunea cercetată prezentăm cîteva asociații vegetale caracteristice, studiate în vara anului 1967. CONSPECTUL ASOCIAȚIILOR VEGETALE STUDIATE CI. VACCINIO- PICEETEA Br.-Bl., 1939 Ord. VACCINIO- PICEETALIA, Br.-Bl., 1939 Al. VACCINIO - PICEION Br.-Bl., 1938 1. As. Vaccinio — Pinetum (Kobendza, 1930) Oberd., 1957 CL PHRAGMITETEA Tx. et Pisg., 1942 Ord. MAGNOCARICETALIA Pign4 1953 ’ - Al. MAGNOCARICION ELATAE (Br.-Bl,, .1925) W. Koch, 1926 2. As. Caricetum inflato-vesicariae W. Koch, 1926 • CL MOLINIO—ARRHENATHERETEA Tx., 1937 Ord. MOLINIETALIA W. Koch, 1926 Al. CALTHION Tx., 1936 3. As. Epilobio — Juncetum effusi Oberd., 1957 CI. BETULETO—ADENOSTYLETEA Br.-Bl., 1948 Ord. ADENOSTYLETALIA Br.-Bl. 1931 Al. AOENOSTYLION ALLIARIAE Br.-Bl., 1926 4. As. Alnetum viridis (Riibel) Br.-BL, 1918 1. As. Vaccinio — Pinetum (Kobendza, 1930) Oberd., 1957 (ta- belul nr. 1). Păduri tipice tinoavelor pe suprafețe mari de-a lungul pî- raielor Apa Roșie și Brațul încet sînt ocupate de cenozele acestei aso- ciații, în care specia edificatoare este Pinus silvestris L. în funcție de condițiile pedoclimatice locale și luînd în considerare plantele dominante- edificatoare, în cadrul asociației vegetale am distins două subasociații: una cu Eriophorum vaginatum (—eriophoretosumvaginati Soo, 1944, rel. 1—4), care ocupă zonele centrale ale tinoavelor mai umede, și una cu Vaccinium myrtillus (—myrtilletosum, rel. 11—14), localizată marginal pe porțiunile mai uscate. Remarcăm slaba dezvoltare a pinului în aceste . tinoave (înălțimea maximă 10 m și diametrul maxim l8 cm). Nanofane- rofitele sînt bine reprezentate, avînd o acoperire generală pînă la 60%. Stratul mușcinal este dominat de speciile genului Sphagnum-. 8. x magellanicum, 8. fuscum, 8.. angustifolium etc. Elementul circumpolar și cel boreal predominante în spectrul floristic, precum și prezența speciei Trientalis europaea, în compoziția floristică a asociației ne îndreptățesc să considerăm pinetele din aceste tinoave de tip boreal, similare cu cele descrise din R. F. a Germaniei și Austria (8). Spectrul biologic: H-48,3%, N-20,7%; MM-M-L7,2%, HH— 6,9%, G—6,9%. / _ Spectrul floristic: Cp—44,7% Eua—20,7%, Bo—14%, Eu—10,3%) Cosm—6,9%, App—3,4%. ' 2. As. Caricetum inflato-vesicariae W. Koch, 1926 (tabelul nr. 2). Se instalează pe porțiunile de teren plane sau slab înclinate, mai ales din apropierea văilor și pîraielor Apa Roșie, Brațul încet, Chinga etc., unde apa freatică. ajunge la suprafața solului. Fitocenozele au o bistratifi- care evidentă. în stratul inferior, înalt de 15 cm, format din mușchi, cu o acoperire generală de circa 40%, predomină specia Sphagnum * amblyphyllum. Stratul superior al rogozurilor, cu o înălțime de 60 cm, are o acoperire de circa 90 %. Carex rostrata, fiind specia dominantă, imprimă fitocenozelor un colorit cenușiu-verzui specific. în compoziția floristică a asociației menționăm speciile : Galium uliginoșum, Menyanthes trifoliata, Equisetum limosum, Carex gracilis, .caracteristice pentru Magno- caricetalia, precum și un număr ridicat din speciile pajiștilor umede, carac- teristice ordinului Molinietalia. în spectrul floristic predomină, alături de elementele eurăsiatice, și cele, circumpolafe-boreale, care denotă ca- racterul tipic montan al acestei asociații (2), (4), (5). Spectrul biologic: H—63,4%, HH—15,5%, G 9,9%, MM—M—7%,. Th—1,4%, Gh—1,4%, N—1,4%. Spectrul floristic: Eua—52,1%, Cp— 28,2%, Cosm—9,9%, Bo — 4,2%, C—1,4%, Eu—1,4%,’Bd—1,4%, App—1,4%. 99 98 ks,\^accinio — Tabelul: nr, 1 Pinetum (Kobenăza, 1930) Obcrd,, J95Î • ' Nr. releveului 1 1 2 ț 3 1 4 1 5 1 6 I 7 I 8,| 9 | loiu! 12.| 13 | Data 27.VH ■ — i.vin. 1967 F.b. E.f. Acoperirea gen. a. veg. (%) 1 00 1 00 1 00 30 30 80 00 9.0 1 00 1 opi opi 001 00 1 LOQ K Suprafața releveului ' (m2) ' '4 00 4 00 4 00 4 00 4 100 100 2 100 4 100 100 4 100 100 4 100 2 100 1001 H H MM-M MM H. N N H MM N • N . H N N' H HH HH-H H M H , H H M H H rCh . Ch Ch Ch Ch. H Ch j Ch Bo Cp Eua ; Eu Eu App Cp Bo Eua Cp. , Cp Cp ■ Eu Cosm Cp Bo Eua Eua Cosm Cp Cp - Cp Eua Eua . Cosm Cp Cp posm Cosm Cp Cp Cp sire Eriophorum vaginatum Drbsefa roțundifolia Betula .pubeșcehs Vacelnio—Pieeioii Picea excelsd Luzula nemorosa Vacii iâio—Pleeetaîia Empetrum nigruin Vacciriium' uliginosum ' Trientalis eiiropaeq Vaceinio—Pleeetea Pinus silveslris Vaccinium myrtillus Vaccinium. vitis iddea Pirolă roțundifolia Specii, însoțitoare Oxyeoccus quadri- pelalus Calluna vulgaris Carex canescens Carex\.rosb:ața Comarum palustre Potentilla erecta Aliius glutiriosa Deschampsia caespitosa .; Agrostis alba Carex stellulata Spiraea Salicifolia Peucedanuriipalustre Galium uliginosum Sphagnum magellănicum Sphagnum fuscum Sphagnum angustifolium Polytrichum c^mmune Polytrichum juniperinum Polytrichum strictun Aulacomnium palustre Pleuzorium schreber Specii Intllnite Intr-un elr + ; rel. 8: G Cp Soirpus ' 1 1 iii <» ++- . । + । । ii । i i 1 1 1 >' 1 CSI w 1 1 . T-l M ।' । g g g. re ; ! : ' — - : . ' . ■ - M ii i - -1 । n । । । i । । । । + . . i ++w i ii ri ■. ++ : - ... "s-.i i- 1 î i -+A i i i i i i i i i i i< . । . i । r i: i i- —!L i ■ i ’ i. 'n “i i-f i ; ii i ■!-- i-"^ । '+ । i'। ~-4' | ’+rH 1 + 1 - . 1 1' 1 ' + + +.+ ' I’i IOC Suprafața releveului. (m2) 100 IOC )10( IOC 10C 10C IOC 10C foc IOC ioc HH • Cp Carex rostrata 4 3 3 2 4 4 4 4 . -4 4 2 V - HH- Eua Carex vesicaria — — — 1 — + + • • — — 1 . ■— II Magnoearieetalia H Eua Galium uliginosum 1 + 1 1 + + 1 + + + + V H Cp Caltha lăeta + + + + 4^ + 1 — — 4- + IV G Cp Equisetum limosum ■ + — — — —■ + .— . — — . — .+ II .G Cp Equisetum palustre —- —- — — — • — +, —‘ ■— + — I HH Cp Menyanțhes trifoliata — — — — — — — — — 2 I HH Eua Carex gracilis — — — • — . — — — —4 — + — I IÎH • Eua Carex caespitosa ■ — — — — — + . — -- — I . Molinietalia ÎH Cp Juncus effusus + 1 4- + 4- + —, + + + — V H Eua Filipendula ulmaria + + .+ + + + + +' + V H Eua Lychnis flos cuculi -h + .— — — — + + + + III II Cosm Prunella vulgaris . +■ — — . + — — + + + — III H , Eua Carex [lava 1 2 2 — — . — + + — . — — III H - . Cosm Deschampsia caespitosa +. + + + 1 ■ 1 + 1 + — +. V G Cp Scirpus silvaticus “F. + + e — — — + + — in Th Eua Cirșium palustre 4* -T- — — + — — + + — — II ,H Eua Angelica silveștris .— +■ + — — 4~ — + 1 — + III H •' , ■ 1 Cp . Juncus articulatus . —- . — + — ■—■ — — ■ — — — I H Eua . Succisa prătehsis — —. — — — — + — .— + I Cb Eua Lysimdchia nummul'aria . — •— — ““ — • —• — — — + I X - Phragmitetalia / ■ - H Euâ' Myosotis palustris 1 1 + '+ + + + + 4- + v. II ’ Cp Cardainitie pratensis ,• . + — — + — .— — — — e I. VH Eua Lysimachia vulgaris — — —. + — — •—' — — — — I HH Eua Mentha aquatica ■ — — -T- — • + -—■ — — 4" — I HH+H Cosm Lythrum salicaria — — ■ — *— — 4- + I . Specii însoțitoare H ■ ' Euâ Carex stellulata - 2 1 + 2. + ■— — — — — 4- III H ' , Cosm Carex canescens + — —■ + + —. + .— — — —. II H Cp Epilobium palustre + + + + + + +', + + 4~ V H + Cp Agrostis alba + + + + + + +. + + + + V II 1 Eua Potentilla erecta + + + + + — — + — — + IV H Cp jeum rivale + + — — — — .+ — — 11 H Cp Festuca rubra + + 4~ + + + — + — 4~ IV G Cp Carex fusca + — — — — — —. +■ + + II HH-H1 3o Comarum palustre — + 2 — — • — — — — • 1 II H ¥ J Criophorum latifolium — + — — — — — — — 1 [ G < losm 1 Equisetum arvense — + + —• — — — — II H I îua J Criza media + —. —- .— — + — — 4~ II H I îua rrifolium repens — + — — — — —■ + — — I 100 GHEORGHE COLDEA șl ANDREI KOVACS Tabelul nr. 2 (continuare) Nr. relcveului -1 2 3 4 5 6 1 8 1 9 io| 11 iData 27. VII- 1.VIII.1967 - F.b. E.f. Acoperirea gen. a veg. (%) 100 100 100 80 95 100 90 100 100 100 100 K Suprafața releveului (ma) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 H Bd Gampanula abietina J __ + . — + 4 . — II H Eua Juncus conglomeratus . — — — + — .-K + + 4 + IU H Cp Carex ileporiita — + + — + — + - —. II HH Cosm Glyceria fluitans ■ — — — 2 —- i + .+ n H Eua Runfiex crispus -T- — — — • — 4 4 . 4 — . —. ii H Eua Ranimculus repens —- —M —-■ —- -h + i— i m - Cp Spiraea salicifolia — — ■ -r- — — +■: — — — I H ! Cosm Luzula campestris .w- — — +. ■ ’L. I H Cp Eriophorum angustifolium 4- 1 % + . — • —• — 2 111 II Eua Trifolium pratense • —. i — . --i- ■ • ,4 I H •> Âpp Alchemilla vulgaris ' •- + • —3 . —; 4 —• — . I MM-M Eua Alnus glulinosa + + • + •— — -i- II M ■ Eua Salix Mandra +: — +, + ■— —. 1 -F II M- - Eua Salix cinerea 1 ■ - — .+ — ■ — ■4- . —“ ■— —r . — I MM-M Eua . Betula pubescens . —L + + . — + — — — — II h : B Eriophorum vaginatum - .— / — — — — <— —. '— I . H Bo a Ligularia sibirica — —- — — ' —- । — I Ch A Cp Sphagnum amblyphyllum 1 1 2 4 ■4 2 2 4 ' 1 .— ■ 2 4- III Ch Cp Sphagnum angustifolium ■’2 —r —? 2 ' — 2 — ■ —-' i II Ch . Cp , Aulacomnium palustre • —. — ~ ■ 1 — —: 2 T— 1:1 Ch Cp Polytrichum strictum • — 1 — 1 1 1 -4’ ■ 2 '2 III 6 \ ba b i i Cp Eua Cp Eua Cp Cp Cp 101 SPecii întîlnite într-un singur releveu: rel., 14H Eua Thalictrum âguitegifolium 4-; tel. .2: ' Lathyrus ■pratensis țț Eua.+.; tel. S:.H C Thalictrumlucidum +;tel. 6: H CP Dryopteris ■ șpinulosa + :-rei. 6: H Eua Leontodon autumnale 4- Și Eua Alopecurus pratensis +; tel. 7 : N CD Vacci^ium myrtillus-y; rei. 8: H Eua Plantago media 4i rel. 9: G Eu Care?.hirta-ț, HHr-H Eua Veronica - beecabunga + ; rel. 10: H Eua Pimpineita saxifraga + /■ G Eua Veralfttm " album +, H Eua Cirsium ' helenioides + ; rel. 11; » Ș Eua ^Seneeio palu:_ 1 1. -2, 3, 4, 5 au fost efectuate De ■ Dealul. A /^Jovlla Nisipoasă, alt. 900 mTO, 7, 8;pe Dealul Mezeșul Mare. alt. 960 m» 9,zDe Dealul Chîa-^/ < gar-alt< 860 m, 10.11 ia ..stăvilarul lui Kovăcs*'; alt. 900m. ( - M1 , ’.'Tli' ,l,H \ *1 w E. ț;.;-; Tabelul nr. 3 ■ ' . ' '■ AS* .E2nfo6îtr’— effusus Pancă»-im») , . Nn releveului ■ - 1 1 2 1 3 ' 4 ’ 5 i 6 | -T !’■ 8 Data - 30.VII-1.VIII.1907 ;V I., ' .Expoziția ■. — - ..E/ E • -r ■ t-L ■ E (înclinarea pantei (grade) . 0 5 5 0 0 9 9 'ă';. i Acoperirea gen. a veg. (%) . 95 ; 85 100 9'> 90 100 100 100 Suprafața releveului ,(ma) ,100 100 100 100 ■100 koo 100 100 K 3 2 4 - 3 4 3 Cosm Eua ’ Eua . 'Eua 1 ■ Eua ‘ Eua ■ ■Eua Eua Eua > Eua । Cp Eua App • Eua Cosm ■ Eua ■ '/Eua ' AGosm ' lElia Productivitatea fitocenozelbr este mica și de calitate inferioară, fapt pentru care aceste pajiști sînt folosite ca pășuni. : 3.? Âs. Epilobib r- Juncetum effusi Oberd/, 1957 (tabelul nr. 3). Fitoceriozeie acestei asociații ocupă porțiunile cu umiditate mai scăzută din terenurile menționate pentru’ asociația precedentă, în vecinătatea că- V reia am identificat-o și din care, probabil, evoluează în urma donării ■ (14); Se observă o scădere a numărului speciilor heliofite aproape dă ju- 1^^' mățăte, față de asociația precedentă. înălțimea covorului ierbos este de f * ( cirear 75 cmy iar acoperirea generală de circa 90%., Șe remațcă predpmi- lEsf'7' narea speciilor higrpfilc, doniinantă fiind Juncus effusus. în țară asocia-. ' ția a fo.st descrisă de : A. P a u c ă '(9), sub denumirea provizorie Juncus “ ''a*' ’ . effusus ~ Hanunculus repens; dată după speciile dominante, fără a lua în considerare fidelitatea lor. Specia \Epilobium palustre -este, măi fidelă asociației decît Râriunculus repens și are o valență ecologica, mai mică, fapt pentru care noi' acceptăm' nomenclatura lui E. O b c r d o r f e r (8), cu toate că cele două asociații descrise sub denumiri diferite ău o . compoziție floristică aproape identică. : ■; Spectrul biologic: .H-r-74,3%, HH—7,2%,' Th-2,8%,; G—7,2%, ®, $. • MM-M-5,7%, Cb-1,4%, N—1,4%. . ' CV- ' v ■ |^H I Eu riWil Cp Cosm .V Bd' ©țM^M (sEua ) x Cosm Epilobium palustre Juncus artiiulatus 4 ' + + 4 - ii—: —<■ Calțhion ' A . i Callha ;lgetd.' ' , : 4 \4" L' — ■ j'l 4C Miyosotis silvatica x ' + . — '■‘4' '4/ :.'4‘ ■’4' , Scirpus silvdticUs'- + — .-4/ •'—-• <' 2; 44 Lotus corniculatus — +;- z + ; Molinietalia Deschampsia 'eaespitosa ■' V3- ' ''2 1 ■ ■ - ■2 •- C 2 ■ Filipendula uhnaria ' ;:4Ji ■ -F :-+■< 1 —■. ’-F Galium uligiMșum ' 1 4' ,-r-i ->■ N-H x-l: l JuncușcoEglbmeratus ■ iți i 4 i +’ : i-V ■ ' Cirșium 'palustre ’ '4'* ■ +'7 .4'' ' Lychnis flos cuculi ' — 4* + Galium palustre ' • Ț-' >' ' >4. ' ■ :^4-: ■ — Angelica silvestris —L; ; ■ \ — . '-~r Succisa pratensis — —' — — + . -Moiini^ » i .. ) ;. -.i ; theretca ■ j i ■ r' 1 -F Trifolium. pratense, Festuca rubra , Ranunculus repens ' Alchernilla. vulgar is 1i Trifolium; repens , - Prunella vulgari^ Leontodon autumnale ■ Lathyrus’ pratensis • ' Gerastium caespitosum. :i Plantagp i lanceolalacj •... • Spb’cii in'soțitoarc ' Agrostis. alba * ’’ Carete 'câhescen's " ' ' < Camphnula abietina - v (Betulai pubescens /, ; .^.ardus.^rietq^^ i -.'Glgcerja fiuitans r , s 1 Myofbtls^palUstris' Stellaria graminea . x 'Garex- ș.fepulgț^ ș?4‘ , •' y(eroniqa\befiegbupga . 7 | Luzula sudetica 4 '+ t + + IV III III;: V ■’ IV 'i II ’' V ■ .. > V.- . v •• ; v.-.- in- ii -I 77! II n iii II IV II II II 11 41 + 1 4' + It~ 1 II 'V II III in ■ n IV.. hi ă- IV 102 GHEORGHE COLDEA șl ANDREI KOVACS 8 Tabelul nr. 3 (continuare) Nr. releveului 1 1 2 | 3 1 4 5 1 6 7 8 ■ (î Data 30.VII.-l.VIII.1967 E. f. Expoziția — E E — , — — — E înclinarea pantei (grade) 0 5 5 0 0 0 0 5 Acoperirea gen. a veg. (%) 95 85 100 95 90 100 100 100 Suprafața releveului (in2) 100 100 100 100 100 100 100 100 •M Cp Juniperus commutiis — —1- + + — n i H Cp Geam rivale — — — — — —. 4- 4- II H Eua Potentilla erecta + + — + 4- — — 4- IV H Cp Carex leporina + + 4- + 1 + + + V HH Cp Carex rostrata + + 2 4- + 4- 4" 1 V ( H App Hieracium aurantiacum — — — .— 4- — — — . I ' H Eua Dianthus superbus — '— — — 4- — — — I HH-H B Comarum palustre — — •— ■— + — — I G Cp Eguisetum palustre — — — — . ■ — — — 4- I H Adv Juncus tenuis — — — — —. 4- — — I H Eu Carex hirta — — — — — 4* — — I Specii Jntîlnite într-un singur releveu: ,rel. 1: H Cp Alopecurus geniculalui + , Th Cosm Juncus buffo- Mus ■+, G Eua Blysmus compressus +, Ch Cp Veronica offieinalis 4.;’rel. 2: MM-M Salix pentandra +, M Eua 4 Salix vinerea +/ G Cp Equisetum silvaticum + : rel. 3: H Eua Origanum vulgare + . H Eua Carex flava +, rel, ; 4: H Eua Chrvsanthemum leucanthemum +; rel. 5: H Cp Care® pallescens +, N Cp Vaccinium -vitis idaea +; ț rel. 6: H Apte IM m pinus + ; rel. 7 : H Eua Galium vernum + ■ H Cosm Potentilla anserina + ; rel. 8; ? H — G Ec Mentha longifolia +, H Ec Viola sihedris 4, H Ec Geranium phaeum +, HH Eua Carea gracilis 4, « H Eu Cvnosurus cristatus +. . * < Beleveele 1,2 au fost efectuate pe Movila Nisipoasă» ait> 980 m, 3»4 lingă Casa forestiera—brigadă, alt. 4 950 m, 5,7 pe malul drept al ,,Văii Boșii“, alt. 9S0 m, și 8 pe ,,Fagul Botund“, alt. 950 m. | l; . Spectrul floristic: Eua—48,6%, Cp—24,3%, Cosm—10%, Ec—4,3%, ! App-2,9%, Apec-1,4%, Bd-1,4%, Bo-1,4%, Adv-1,4%. j Productivitatea fitocenozelor este mediocră și de calitate inferioară, • din cauza abundenței mari a rogozurilor. ( 4. As. Alnetum viridis (Bubei) Br.-Bl., 1918 (tabelul nr. 4). ■ Fitocenozele acestei asociații, care populează suprafețe mici pe versanții f nord-estiei ai vîrfului Nemira, expuși vînturilor dominante, se dezvoltă ’ pe litosoluri slab evoluate. în partea inferioară, asociația este limitată de | molidișuri, iar în cea superioară de tufărișuri de ienupăr. Speciile de re- cunoaștere pentru ordin și clasă sînt prezente în număr mare. Din stratul । arbustiv menționăm pe Alnus viridis, Sorbus aueuparia, Salix silesiaca etc., cu acoperire de circa 60—70% și înălțime de 2,5 m, iar din stratul j ierbos Senecio nemorensis, Carduus personala, Rumex arifolius, Vale-1 riana tripteris, Calamagrostis arundinacea etc., cu o acoperire generală । de circa 40 %. Numărul ridicat al elementelor circumpolare, eurasiaticei și alpine, în sens larg, denotă caracterul subalpin tipic al asociației (1), (2). | Spectrul biologic: H—68%, MM—M 14%, Oh—8%, G—4%, N—4%J Th—2%. Spectrul floristic : Cp—24%, Eua—24%, Ec—14%, Apec—10%,! Bd—6%, App—6%, Eu—6%, Cosm—4%, C-4%, Apb-2%. Asociația, ocupînd terenuri inaccesibile, s-a păstrat în condiții! aproape naturale. 9 103 Tabelul nr. 4 As. Alnetum viridis (Rutei) Br.-Bl., 191$ F.b. E.f. Nr. releveului 1 . 1 2 1 3 Data E 31. VII. 967 Expoziția NE N • înclinarea pantei (grade) 25 30 30 Acoperirea gen. a veg. (%) 100 100 100 100 Suprafața releveului (m2) 100 100 M Apec Alnus viridis ' \ 3 4 4 . Adenostyletalia + 4- H Eua Rumex arifolius + 4- + H Eua Senecio nemorensis H Ec Carduus personala 4- 4- G M Eua Bd Veratrum album Salix silesiaca Uetuleto—Adenostyletca + H Cp Athyrium alpestre + . 4- H Eua Geranium silvaticum + H Apec Rumex alpinus — H Eua Valeriana offieinalis 4- H Ap Valeriana tripteris — 4- H Cp Solidago virgaurea — . 4- + MM—M Eua Sorbus aueuparia .—. 2 1 H Eua Calamagrostis arundinacea 2 H Ec Ge'ntiana asclepiadea + H Eua Hypericum maculatum Specii însoțitoare — + N Cp . Vaccinium myrtillus 3 2 1 H Cosm Deschampsia caespitosa + 4- H Cp Rubus idaeus + 4- 4- H Bd Campanula abietina ' + + H Eua Dianthus superbus . + 4- Ch-H Ec Helianthemum nummula- rium + 4- H Eu Luzula nemorosa + 4- H Apec Hieracium villosum 4- 4- G C Allium montanum 4- + H-Cp Cp Ahtennaria dioica + 4- M ' Eua Salix caprea —, 4- 4- Ch App Șaxifraga aizoon — + 4- H Cp Soldanella montana — 4- H Cp Polygonum bistorta — 4- 4- H App Festuca supina — 4-, 4- H . Apec Festuca violacea — 4- H Cp Alchemilla alpestris — 4- ' 4- Th Eua Melampyrum silvaticum — 4- • 4- H Apec Homogyne alpina MW M Cp Juniperus communis 1 MM Eu Picea excelsa | + ' 4- 4- Specii IntUnlte totr-un singur releVeu: rel. I: H Eua AnthozantMim odoratum +, h Ee Carlina amuții +. CbC Tbvmui glabramnid-, BApb Scoreaneta mea+. N Cp Vaccinium gautheroidee+, H Ec Patentata lewm<>Wana+: ral. 2: HEc Ranunculu» meatanu» 4-. H Bd Viata declinata^-, H Ec Zueula S Cosm Sanicula curo- vaea+. B Cp SunpuUerU offieinalis + : rel. 3: B Eua Bvpocngetis maculata+, M Cp Spiraia ulmifotia +. Beiereele 1-3 au fost efectuate pe vtrful Nemira, alt. 1340 m. 104 ' GHEORGHE COLDEA și ANDREI KOVACS BIBLIOGRAFIE 1. Beldie A).., Flora și vegetația Munților Biicegi, București, 1967. 2. Bobza Al., Flora și vegetația văii Sebeșului, București, 1959. 3. Fbkete L. ăs Blattny T., Anii erdeszeti jelentosegii făk es cserjik elterjedese a magyar A ăllam țerletin. I, Selymecbănya, 1913. 4. Gergely I., Contribuții botanice, 1966, 2. 5. Hodișăn L, Contribuții botanice, 1966, 2. < 6. Lăszl6 G., A. tbzeglăpok es elbfordulăsuk Magyarorszăgon, A m.' k. Foldt, Int. Kiadv, . Budapesta, 1915. ' ■ V" ’’ ' 7. Mihăilescu V., Carpații sud-esti'ci, București, 1963, . : 8. Obebdorfer E.; Pflanzensoziologie,--Jen&; -1957, 10. ...... - 9. Paucă A;, St. și cerc. Acad. Rom., 1941, 51, ; 10. Pop E., Bul. Grăd. bot. Cluj, 1936, 16. li. - Bul. Grăd. bot. Cluj, 1936, 17. ; ' t 12. — Mlaștinile de turbă din R.P.R., București, 1960. 13. Prbdescu Gh., Rev. pădurii, 1939, 2, 6. ? 14. Resmeriță I, și CsOros St., Contribuții botanice, 1966, 2. 15. Rațiu O. și Boșcaiu N., Studia Univ. „Babeș-Bolyăi”; seria biol., Cluj, 1967, 2. 16. Soo R.,’ Prodromus florae Terrae Siculorum, Cluj, 1940; • ' Centrul.. d^ cercetări biologice Cluj, - Secția de sistematică și geobotanică ■ - ■ t "Vt și ; ' v Catedra de botanică a Universității ^Babeș-Bolyai” Cluj. Primit îh redacție, la 23 decembrie 1967. , CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRIOFITELOR ’ DIN VALEA BISTRIȚEI AURII ÎNTRE IACOBENI ȘI CIOCĂNEȘTI, CU UNELE CONSIDERAȚII ECOLOGICE ■: ' DE PETRACHE PASCAL ’ \ 591.55! 582.32(498> ; y This liote is concerned witli the study of Bryophytes found between lacobeni / and Ciocănești,, bpth sițuated in the Golden Bistrița Valley. After-a brief geo- ' < morphological characterizâtion of the studied region, 17 species, varieties and '■ fonns of CI. Hepaticae and 44 species, varieties and forms of CL Musci were enumerated togețher wițh phytogepgraphical and ecological considerations of the muscinales flora. < / A';- ; în studiile floristice ale unei văi, de obicei se iau în considerație flora și vegetația din toată lungimea ei. Notă de față se referă numai la studiul briofitelor dintre lacobeni și Ciocănești din valea Bistriței Aurii. , •A Situată în NE țării între,; Obcina Mestecănișului și Obcina Su- hardului, Bistrița Aurie străbate o regiune muntoasă, cu relief foarte va- riat. și cu un climat tejnperat-continențal. p împreună cu umiditatea atmosferică și cea edafică ridicată, au influențat favorabil dezvoltarea brioflorei din această parte a țării. ' , ■ Din acest bazin an inai fost citate specii de briofite fie în lucrări Consacrate studiului sistematic și ecologic al acestui grup de plante (3), . (11), (12), (13), fie în lucrări floristice fitogeografice privind antofitele (5), (10), / V ț V' ' Materialul briologic al acestei note alcătuiește o colecție de 17 specii, Varietăți și forme din el. Hepaticae și 44 de specii, varietăți și forme din ,cl. Musci, toate noi pentru regiunea cercetată. ■ ’ Pentru fiecare specie sînt trecute: stațiunea de unde este colectată, unele date ecologice și caracterele fitogeografice. Astfel, prin lucrarea de față contribuim la mărirea inventarului floristic, și, în acest fel, la cunoaș- terea răspîndirii brioflorei în țară noastră. ST. $1 UBRC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. SE 105-110 BUvUKESTl 1089 106 PETRACHE PASCAL Pentru determinarea materialului briologic, am folosit literatura Universală (1), (4), (6), (7), (8), (9), (14), iar pentru datele floristice' și ecologice ne-am folosit de unele publicații din țară (13) și din străinătate (2)1. Stațiunile de unde a fost colectat materialul botanic sînt notate astfel: 1 = stâncile muntelui Tolovan.cu expoziție SE; 2 = stâncile muntelui Tolovan cu expoziție NV; 3 — plantații de pe versantul NV al vârfului Brezuța; 4 = lunca din lungul rîului Bistrița Aurie ; 5 = marginea pî- rîului Suhărzelul; 6 = finețe; 7 —marginea pîrîului Suhărzelul Mare; ele sînt trecute pe harta schematică a,regiunii cercetate (fig. 1). • * CI. HEPATICAE Fam. Marchantiaeeae Marchantia polymorpha L., 4, 5, 7 : cos- mopolit ; higrofit, sciofil, teri-humicol, indiferent. Preissia quadrata (Scop.) Nees., 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, saxi-tericol, indiferent. Conocephalum conicum (L.) Dum., 4, 5, 7: circumpolar; higromezofit, sciofil, saxi-tericol, indiferent sau slab băzifil. Fam. Aneuraeeae: RicQ&rdia palmata .(Hedw.) Lindb., 2, 3: mon- tan, circumpolar; mezofit, sciofil, humicol, acidofil. Fam. Metzgeriaceae *^etzgeria furcața (L.) Dum., var. ulvula Nees., f. pinnata Dum., 3, 5, 7: circumpolar; mezofit, sciofil, saxi-humicol, acidofil. Fam. Blasiaeeae :plasia pusilla L., 5: montan, circumpolar; hi- grofit, sciofil, tericol, acidofil. 1 întreaga colecție, atît hepaticele, cit și mușchii frunzpși, a fost verificată, și unele, exemplare mai critice determinate de prof, C . P a p p și G h . Mi h a i de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, cărora le aducem și pe această cale mulțumiri, cu sinceră recunoș- tință. 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRIOFITELOR DIN VALEA BISTRIȚEI AURII 107 Fam. Pelliaceae : —Pellia epiphylla (L.) Corda, 5, 7: circumpolar; higrofit, sciofil, tericol, acidofil. Fam. Lophocoleaceae r^Lophocolea bidentata (L.) Dum., 4: circum- polar; mezohigrofit, sciofil,, humicol, acidofil.- L. heterophylla (Schrad.) Dum., 5, 7: circumpolar; mezohigrofit, sciofil, humicol, acidofil. Chilo- ^scyphus pallescens. (Ehrh.) Dum., 5, 7: circumpolar; higromezofit, scio- fil, tericol, indiferent sau puțin acidofil. Fam. Plagiochilaceae: Plagiochila asplenioides (L.) Dum., f. minor Nees., f. major Nees., 4, 5, 7: circumpolar; mezofit, sciofil, teri-humi- saxicol, indiferent. Fam. Lepidoziaeeae CLepidozia reptans (L.) Dum., 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, humicol, acidofil.^Blcpharostoma trichb- phyUum (L.) Dum., 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, tericol- corticol, acidofil. Fam. Ptilidiaeeae:^Ptilidium pulcherrimum (Web.) Hampe, 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, corti-humicol, acidofil.*Trichocolea iomentella (Ehrh.) Dum., 5, 7: montan, circumpolar; higrofit, sciofil, tericol, acidofil. Fam. Radulaeeae: Radula complanata (L.) Dum., f. propagulifera Hook, 3, 4: circumpolar; xero-mezofit, sciofil, eorticol, indiferent. Fam. Frullaniaceae Prullania dilatata (L.) Dum., 4, 5, 7:eurasi- atic; xero-mezofit, sciofil, eorticol, indiferent. CI. MUS CI Fam. Sphagnaeeae ^Sphagnum acutifolium Ehrh., 5, 6, 7: circum- polar; helo-higrofit, fotoseiofil, humi-turficol, acidofil. Fam. Tetraphidaeeae: Petraphis pellucida Hedw., 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, humicol, acidofil. Fam. Polytrichaeeae ^Pogdnatum urnigerum (L.) Pal. de B., 3, 6: circumpolar; mezofit, sciofil, tericol, acidofil. Polytrichum formosum Hedw., 6: circumpolar; mezofit, sciofil, țeri-saxicol, mai ales acidofil. P. commune L., var. brevirostris Papp, var. uliginosum Hiib., 6: cosmo- polit.; higrofit, sciofil, turficol, acidofil. P. juniperinum Willd., var. rubrum Papp, f. longiseta Papp, 5: cosmopolit; mezoxerofit, fotofil, tericol, acidofil. _ Fam. Ditrichaceae : 'Ceratodon purpureus (L.) Brid., 1, 4: cosmo- polit; xerofit, fotofil, tericol, indiferent. . Fam. Dieranaceae : ..Cynodontium polycarpum (Ehrh,) Scimp., 5, 7: montan, circumpolar; mezofit, sciofil, saxi-humicol, acidofil. Dicrano^ weisia crispula (Hedw.) Lindb., 1: circumpolar; mezofit, sciofil, saxicol, acidofil. Fam. Triehostomaeeae: Tortella~tortuosa (Hedw.) Limpr., 2, 3: circumpolar; xerofit, foto-sciofil, saxi-tericol, calcifil. Barbuta rigidula (Hedw.) Mitt., 1: circumpolar; mezofit, sciofil, teri-saxicol, calcifil. " Fam. Bryaceae: -Poklia polymorpha H. et H., f. acuminata (H. et H.) Winter, 5: circumpolar; mezofit, sciofil, teri-corticol, acidofil. . Fam. Mniaeeae : ^Inium punctatum (L.) Schreb., f. brevinervis Papp, f. petiolata Br. eur., 4, 5: circumpolar ; higrofit, sciofil, humi-saxicol, ibs PETRACHE PASCAL ' ", i ; 4 indiferent. ’-M-niwn undulatum, (L.) Weis.?5> 7: atlantic-mediteranean; . mezohigrofit, sciofil, teri-humicol, indiferent.APrtium affine Blând, f. dentuta Papp, 4, 5 PciWumpolăr; mezOfit, sciofil, teri-humicol, acidofil. 1 ^Mnium rostratumn * pblit; mezofit)/ sciqfilp'teri^săxi-humicb^ Pal. de B., hsp. Hpuwm (Mitt.) Pilous, f. dwica Moenk., 5, 7: circum- : ■polar ; mezofit, sciofil, te călcifil. v . ' ‘ Fam; Bartramiaeeae :i--Bartramia'ithyphylla Brid.) 2: ihontanj cir- ; cumpolar; niezofit, sciofil, săxi-tericol, acidofil. . . j Fam. Hedwigiăceae : ‘■Hedwj.gia albicans (G. H. Web.) Lindb., f. 4 . Zeucop/iaca Br. cur., f. viridis Bn cur., 3) 6: circumpolar;, xerofit, foto- i fii, sajcicol, aciclbfil. V’?;\ . -vA*1 Fani.Leucodontaecae : LeUCodon sciuroides (E.) Schw;, f. acuti folia , -Papp, 3, 4: cosmopolit ; xerofit, sciofil, corti-saxicol, indiferent. । ' ' : • Fam.'LLembqph’yllaceâe siaticj niezofit,'hcibfil)saxi teri-corticol, acidofil. ■ ; ;Famh^ W. et N., 5, 7: \: - v circumpolar; mezofit, fotofil, tericol, acidofil. ‘ î - Fam.- Thuidiaeeae : . humicol, acidofil. ' ? Fam:. Entodontaceae: Pleurpziupu.schreberi (Willd.) Mitt., 5: circum- polar; mezofit, sciofil, tericol, acidofil. ’ Fam. Plagiotheciaeeae •. ■ Plagiothecium Igpțum Br. eur., 4: circum- ' polar; mezofit, sciofil, humbtefi-Saxicol; acidofik P. mullerianum Sch., i 5:/montan, circnmpolar; mezofit, sciofil, saxicol, acidofil. J Fam. Hypnaeeae: Bypnum cupressiformeL., f. uneinata Boul., f. i viridiA Papp; 3, 4: cosmopolit; mezo-xerofrt, sCib-fotofil; corti-saxicol, j ■■ indiferent. ■' ■<;; ■ G 5'* CONTRIBUȚII la STUDIUL BRIOFITELOr DIN VALEA BISTRIȚ®! AURII 109 Fam. Rhytidiaeeae: Rhytidiwn rugoswni (Ehrh.) Kindb., 6 : circum- , polar-continental; xerofit, fotofil, saxi-tOricol, călcifil. Bțtytidiadelp'hus triquetrus (Hedw.) Warnst., 6: circiimpolar; mezofit, sciofil, teri-saxicol, acidofil. Fam. Hylocomiaceae: Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur., f. viridis Papp, 6: circnmpolar; mezofit, scio^fotofil, tericol, acidofil. , > Substratul de pe care s-au colectat majoritatea briofitelor este va- , riat: pe pămînt umed din fînețele și pășunile de munte, în lunguKpîra; ielor din pădurile de molid, apbi pe sol și stînci, trunchiuri de co- paci, cioate putrede, un număr măi mic de specii fiind răspîndite pe di- ferite suporturi. , In condițiile prielnice din pădurile răcoroase cu văi adinei și umede, .pătura muscinală s-a putut dezvolta nestingherită cu predominarea spe- 'ciilor mezofite. Formele xerofite, higrofite și hidrofite sînt slab repre- zentate. ' Pe suporturile menționate am constataț că vegetația muscinală se .prezintă în următoarele forme: tufe laxe, tufe dense și pernițe. Tufe ,laxe formează printre altele speciile: Brachythecium campestre, B. gla- reosum^ Gyrri'phyUum piliferum, EurligncbÂiim swartzii var. atrovirens, Leucodon sciuroides, Plenrozium șehreiberi, Thuidium tamariscinum. De; asemenea, tufe laxe, însă alipite de suport, alcătuiesc speciile: Blepha- rostoma triehophyllum, Frullania dilatata, Lepidozia reptans, Radula complanata, Amblystegîella subtilis etc. Tufe dense formează mai ales mușchii’acrocarpi: Ceratodon pUrpureus, Glimacium dendroides, Hedivigia albicans etc. Pernițele de mușchi sînt uneori mai înalte, alteori pitice ca la Dicranoweisia crispula, Tortella tortuosa etc. Răspîndirea briofldrei pe diferite suporturi este totodată influențată de intensitatea luminii și de reacția chimică a substratului. Datorită fap- tului că regiunea cercetată este umbroasă, remarcăm predominanța speciilor sciofile și numai puțin a celor fotofile. Din punctul de vedere al reacției chimice a substratului majoritatea sînt acidofile sau indiferente și numai întâmplător bazifile. ■ Din punct de vedere briogeografic predomină elementele circumpo- lare cu slabă infiltrație a elementelor atlantic-mediteraneene, și un număr redus de elemente cosmopolite. \ < în rezumat, vegetația muscinală din regiunea cercetată are un ca- racter montan cu unele elemente nord-alpine, specifice pădurilor de mo- lid, cu toată altitudinea relativ joasă a văii cuprinsă între 833 și 865 m. BIBLIOGRAFIE 1. Arnell S., Illustraled Moos Flora of Fennoscandia. I. Hepaficae, Gleerup, 1956. 2. Boros Â., A magyar flora es vegetăcio rendszertaninovenyfoldrajzi MzikOnyve, Budapesta, , 1964, ,1. ' . 3. Breidler I., Osterr. botan. Z. Wien, 1890, 40, 4. 4. Demarbt F. et Castagne E., Flore generale de Belgigue, Bruxelles, 1959, 2, 1 — 2. 5. Gușuleac M., Bul. Fac. șt., 1930, 4. £10 PETRACHE PASCAL 6 6. Husnot T., Muzeologia Gallica, Paris, 1884—1890. : ' ' 7. Nyholm E., Illustrated Moos Flora of Fennoscandia. Masei, Lund, 1954—1960, 2. 8. Papp G., Anal. Acad. Rom., 1943, seria a III-a,z18. 9. Pilous Z. a Duda. J., Plic k urcovâni mechorostu, CSR, Praga, 1960. 10. Pop E., Bul. Grad. bot. Cluj, 1929, 9, 3-4. 11. Ștbfureac Tr., Bul. Fac. șt., 1936, 10. 12. - Bul. Fac. șt., 1938, 11. 13. — Anal. Acad. Rom.,'seria a III-a, Mem.'27, 1941, 16. 14. Watson V. E., British Mosses and Liverworts, Cambridge, 1963. Institutul agronomic Iași, Catedra de botanică. Primit la redacție la: 13 ianuarie 1967. IMPORTANȚA ȘI RELATIVITATEA PONDERII TAXONOMICE A CÎTORVA CARACTERE ȘI CRITERII , IN DELIMITAREA UNOR TAXONI DE POA L. DE GH. ȘERBĂNESCU 582.542.1 L’auteur discute la valeur de certains criteriums et caracteres utiliSfes pour la dGlimițation de quelques especes critiqiies du genre Poa L. Ces donnies ont permis ăgalement de precisei’ Ies taxums șupraspâcifiques comprenant Ies especes 6tudi6es: sections Triviales Roshev. (Pod trivialis L„ P. silvicola Guss.), Palustres Roshev. (Poa palustris L.), Sțeriles Roshev. (Poa slerilisM. B;, P. pannonica Kern., P. versicolor Bess., P. romanica Prod.), Step- posae Roshev.' (Poa stepposa (Kryl.) Roshev.), Homalopoa A. et G. (Poa chaixii Vili., P. hybrida Gaud., P. remota Forselles, ainsi que la sous-section Laxae Ji- rasek. Les rapports ph6n6tiques entre ces taxums sont egalement mis en evidence. - Din cercetarea unor binomi critici și a unor grupări dificile ale genului . Poa au rezultat mai multe date referitoare la gradul eficienței și relativi- , tații ponderii taxonomice a unui șir de caractere și criterii în discriminare. .Caracterele morfologice și anatomice și criteriile ecologice și arealografice f Analizate sînt în legătură cu seriile: Triviales Roshev., Palustres Roshev., 'Steriles Roshev., Stepposae Roshev., cu secția Homalopoa Asch. et Gr. și ' subsecția Laxae Jirasek. - ’' ’ ‘ Pentru echivalență de grad taxonomic și pentru a putea fi comparabile, i, secția Homalopoa și subsecția Laxae au fost transpuse și la nivelul 1 seriilor. ‘ * Caracterele și criteriile discutate sînt prezentate după cum ' urmează. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 2 P. 111-118 BUCUREȘTI 1969 112 ' GH. ȘERBANESCU , 2 CARACTERE EXOMORFE , a. Consistența tufei. Acest caracter este imprimat de numărul tul- pinilor, lungimea stolonilor, nivelul plasării frunzelor pe culm etc. Acest caracter s-a dovedit util în recunoașterea plantelor din seria Stepposae față de plantele din seria Steriles, precum și la delimitarea taxonilor în cadrul seriei La, Gradul asperității la taxonii care prezintă unele celule epidermice sub formă de spini este deosebit atît în cadrul seriilor, speciilor, cît și al populațiilor. ș G‘'A-' - ~ în ceea cb privește seriile analizate, acest criteriu este, lipsit de pon- dere în delimitarea taxonilor, dar a servit la încadrarea în sfera de afi- nitate a speciei Poa sterilis.(5) a unor taxoni apropiați, ca: Poa pannonica, P. romanica și P. versicolor. , Culparpa plantelor și în special a tulpinii poate fi uneori un ca- racter constanti Deși pentru separarea unor taxoni dificili culoarea nu a; fost eficientă, ea. a servit totuși, alături de alte caractere, la reunirea taxonilor Poa pannomca, P. versicolor și P. romanica în același cerc de afinitate ouai speciei Poasterilis. " " ' ■ • în altă ordine de idei, acest caracter se înscrie pe liniă relațiilor : fenetice dintre două grupe apropiate cum sînt seriile ■Steriles și Stepposae. c. Paniculul. Aspectul paniculului, menționat des în literatură, în discriminarea unor taxoni critici, în căzui cercetărilor în populațiile ■ Aspectul.tufei și al lăstarilor. ' • Fig. 1. — Seria Stepposae Roshev. Poa stepposa (Kryl.) Roshev.. Fig. 2.1 — Seria Steriles Roshev. Poa sterilis M. B. Fig. 3. — Poa laxa Hke. . ■ Fig. 4. — Poa npdrddyana Nannf. - ; u > 114 GH. ȘERBĂNESCU '............. 4 de Poa pannonica, au relevat fluctuații foarte mari, ceea ce denotă lipsă de pondere în cadrul seriei Steriles. Aceste fluctuații, observate lă un număr de 98 de exemplare, au următoarele valori: 3,5—23,5 (10,6—10,9) cm 'lungime și 0,2—10 (4) cm lățime. în plus, valorile referitoare la lungime sînt lipsite de stabilitate,oiar cele privind lățimea variază între 0 și 6 cm (3). De aspectul paniculului, determinat de lungimea și numărul axelor, depinde numărul de spiculețe în panicul. Deși, în general, numărul șpi- culețelor este un criteriu taxonomic cu pondere redusă, totuși în cadrul seriei Laxae, deoarece variază în limite strînse, este aproape singurul caracter valabil în separarea binomilor Poa laxa și P. minor. Astfel, numărul spiculețelor lâ Poa minor Gaud. (4) este de $—25, la P. minor auct. Transs. sin. P. tremula Schur de 17—125 (au fost analizate 20 de exemplare) și de 3—56 la Poa laxa (22 de exemplare analizate). d. Spiculețul. Forma și dimensiunile spiculețului, variind foarte mult chiar în cadrul aceleiași tufe și.fiind dependente de numărul de flori, de fenologieși ecologie, au o slabă importanță în taxonomie. Totuși ele au dat rezultate în stabilirea diferențelor dintre Poa tremula și P. minor. e. Paleeâ inferioară. în legătură cu'acest element nu interesează atît forma, care nu poate fi redată clar, și dimensiunile,, cît gradul de reliefare a nervurilor și gradul părozității. Dar și acest aspect, care la grupele, puternic diferențiate este distinct, la cele greu de separat este inutilizabil; Așa se întîmplă cu seriile Palustres, Steriles și Stepposae, unde nervurile sînt slab evidente, sau chiar în.cadrul fiecărei serii, unii indivizi ai aceluiași taxon au nervurile slab reliefate, iar alții le au pro- eminent reliefate. f. Axul spieulețului. Cercetările au arătat 6 puternică variație a acestui element la diferiți indivizi ai aceluiași taxon și chiar în cadrul aceluiași panicul, de la aspectul fără peri, la cel păros. Axul hu este nicio- dată glabru, ci scabru. Variația mare a aspectului axului la plantele de Poa pannonica, P. sterilis și P. palustris arată inconsistența valorii taxonomice a axului spiculețului, iar folosirea lui în separarea unor serii diferite (Steriles, Step- posae)nu dă rezultate (5). CARACTERE ENDOM a. Structura tisulară a culmului. S-a observat că’ forma și poziția unor componente ale țesuturilor paiului depind de gradul în care tulpina este netedă sau striată și de măsura în care, striurile sînt uniforme sau eterogene. Speciile, cu striuri slab evidente, dar eterogene, ău un scleren- chim puternic dezvoltat în raport cu clorenchimul, de exemplu la plante viguroase Că Poa chaixii, P. remota și la plante firave ca Poa annua. Datorită eterogenității, unii taxoni (p. chaixii) au clorenchimul foarte variat ca forma și dimensiuni (iig. A). Taxonii: Poa frivialis și P. silvicola se aseamănă după forma benzilor radiate ale sclerenchimului (fig. 6). La speciile eu striuri puternice și uniforme, sclerenchimul inițial este mai redus decît clorenchimul; mai tîrziu, însă, cînd striurile se adîn- cesc, acestea se dezvoltă în formă de benzi și fragmentează clorenchimul. Cu toate acestea, sclerenchimul rămîne măi slab dezvoltat decît cloren- 115 116 GH. ȘERBĂNESCU ' 6 chimul (taxohii seriilor Steriles și Stepposae și chiar la Poa palustriș) (5) (fig. 6). . ■/;•-•■.■ ' — - Striurile dese/și mai mult sau mai puțin uniforme imprimă cloren- . chimului un aspect stabil (fig. 6). x Alte: elemente de structură endomorfă ale culmului, ca poziția și mărimea fasciculelor, raportul dintre ele și raportul lor cu celelalte țesuturi, au permis separarea taxonului Poa palusțriș, și deci a seriei Palustres, de taxonii seriei Triviales și de binomii Seriei Homalopoa, demonstrînd con- comitent o asemănare mai mare cu seriile Steriles și Stepposae. ' Din cele relatate la structura tisulară a speciilor și, ca atare, a seriilor analizate, și în special a seriilor TriPiates, Palustres, Steriles și Stepposae, rezultă că: 1. în cadrul unor grupe cum ar fi seria Steriles, criteriul endomorf al culmului nu prezintă pondere taxonomică. Taxonii sînt strîns înrudiți înțre ei, dînd omogenitate; asemănărilor exomorfe le corespund asemănări endomorfe. . ..2. în schimb, în cadrul altor serii constituite nenatural (seria Tri- Ițoshev) există diferențe evidente și denotă o valoare taxonomică demnă de. reținut. Taxonii nu prezintă înrudiri strînse și, seria fiind mai mult sau mai puțin eterogenă, deosebirile de aspect extern sînt corelate corespunzător cu deosebirile de structură internă. 3. între diferitele serii, cel puțin între cele analizate, există o gra- dație dată de structurile cu aspect intermediar ele neseparîndu-se în mod brusc (acestea se observă între seriile Triviales și Palustres , precum și între seria Palustres și seriile Steriles și Stepposae). înrudirea dintre seriile vecine fiind prezentă, ordinea seriilor este cît mai natural și fenetic rînduiță; asemănările plantelor și trecerea lor gradată di riL serie într-alta corespund unei treceri treptatea structurii interne. ■ ' ~ b. Numărul de cromozomi. în ceea ce privește taxonii critici și seriile asemănătoare, contribuția numărului de cromozomi (1) este limitată și relativă. Taxonii greu de separat morfologic: Pod chaixii, P. remota, P. hybrida prezintă un număr identic de cromozomi—14. Poa minor și P.daxa, a căror separare este dificilă, au același număr de cromozomi A- 20. în delimitarea seriilor asemănătoare, Triviales și Homalopoa, efi- ciența acestui caracter este destul de slabă, deoarece acestea au un număr egal de cromozomi 24. La fel de mic este aportul caracterului discutat în separarea seriei Triviales de seria Palustres, care prezintă 28 de cromo- zomi. La :seriă tTriviales se înțîlnesc uneori și 2!Lde cromozomi, dat fiind faptul că din această serie face parte,. Poa trivTalis, care are cîteodată același număr de cromozomi (1). Dar, dacă se părăsește ideea separării taxonilor și grupărilor asemă- nătoare, insuccesele în această direcție sînt un eîștig pentru stabilirea punților de afinitate și a raporturilor fenetice. , c. Forma 'celylelor epidermiee. Asemănarea celulelor epidermice atît pe o parte, cît și pe cealaltă a limbului foliar și identitatea lor la o serie de taxoni asemănători .analizați (Poa stepposa, P. pannonica și P. versicolor) determină la acest caracter o pondere taxonomică nulă (fig-' 71 d. Structura anatomică a nervurilor limbului. Analizînd componen- tele tisulare din nervurile limbului la Poa sterilis și P. stepposa, s-a con- 71 PONDEREA TAXONOMICA LA SPECIILE DE POA 117 că, în ambele cazuri, sclerenchimul este variabil din punct de vedere .sw^btitativ', atît în partea adăxială, cît și în cea abaxială a nervurii, precum w^^de la nervura mediană către cea marginală; de asemenea, variază și țipă nivelul la care se află plasate frunzele (5). în cazul caracterului men- Wonat, aceasta denotă o pondere taxonomică scăzută. în ceea ce privește 'Ansă grosimea, pereții celulelor sclerenchimatice sînt mai groși la Poa fylis decît la P. șteppoșa și prezintă o oarecare pondere în determinare. b a Fig. 7. — Forma celulelor epidermice ale limbului faliar: a Poa pannonica Kern.; b — Poa versicolor Bess. -^Diferența de grosime a pereților celulari se repercutează însă în consistența Atîbpnzelor, care este mai rigidă la Poa sterilis și mai flexibilă la ’jțp. stepposa. . - ' ' CRITERIUL ECOLOGIGO-STAȚIONAL t v ... ' ■ ■ Acest criteriu prezintă uneori rezultate evidente în delimitarea h^țaxonomică-. Un exemplu îl constituie deosebirile de substrat dintre plan- A^ele de Poa sterilis, care cresc pe calcar, și plantele de P. stepposa, care Anu sînt menționate niciodată pe calcar. Dimpotrivă, preferințele comune SApentru locurile stepice, însorite, aride, apropie cele două specii. De ase- ■ spienea, zona de vegetație de stepă similară seriilor arătate: le apropie- (Zonele de vegetație diferită, montană și în special alpină la seria Ho- ‘ .'.malopoa și de cîmpie și colinară la Triviales, alături de particularitățile ^morfologice, constituie un criteriu în separarea acestor specii. Dimpotrivă, ^asemănările morfologice și aceleași preferințe pentru umezeală ale acestor Aserii complică separarea taxonilor în cadrul seriei, dar stabilesc relații Vștrînse între serii; Cu toate că asemănările morfologice și anatomice ale Saxonilor Poa palustris și P. sterilis sînt mari, datorită preferințelor lor ^‘«diferențiate față de factorul apă delimitarea este categorică. Etajele de vegetație și limitele teritoriului unei populații pot constitui l ^af^'umente pentru stabilirea pozițiilor taxonomice. Astfel, populația de I yPoa sterilis din Dobrogea, ca și populația de Poa pannonica de la Șoimuș— | (.Milova, se află în apropierea etajului de stejar; Condițiile din limita alti- | \ îțudinală a populației de Poa laxa au generat o subspecie său ecotip cu- IHnoscut ca P. nyârâdyana. / 1 |K ' CRITERIUL AREALOGRAFIG f ' Continuitatea arealului taxonilor seriei Steriles dovedește, alături ■ ' de caracterele morfologice și asemănările ecologice, o mare afinitatea 1 acestor taxoni. Unitatea arealografică a taxonilor seriei Stepposae contri- g buie la separarea ei de seria Steriles, cu care are multe asemănări. 8 — c 3083 118 ‘ . GH. ȘERBĂNESCU Pe de altă parte, arealul insular al speciei Poa minor în cadrul area- lului vast al taxonului P. laxa permite pe Ungă separarea morfologică și una areâlografică a acestuia. BIBLIOGRAFIE - 1. Lowe Askell a. Doris LOwe, Opera Botanica â Societate Botanica Lundesi in suppl.. Seriei Botanica Notiser, 1961 (Lund), 5. . 2. Nyărădy I. E., Ober alpine Poa-Arten der siidsiebenburgischen Karpathen mit Beriicksichti- • gang der iibrigen Teile der Karpathen, Veroffentlichungen des Geobotanischen InStitutes Riibel in Ziirich, Berna, 1933, 10, ■ , 3. Șbrbănescu Gh., St, și cerc, bibi., Seria botanică,'1967, 19, 3, 227 — 237. 4. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 5, 389—399. 5. — St, și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20(, 2, 113 — 122, / institutul de biologie „Traian Săvulescu", Sectorul de morfologie și sistematică vegetală. Primit in redacție la 13 noiembrie 1967. ■ ■ . ' ’ iwt .an ti gpl • , K , ' ' - ‘"'j. 1!’. U! E- ' ■ ' ,.p B.t |L ■ Uijjiyw- (8GAS&njL«."L. 'XHiiâ Bj ■ ■ . ■ . ii K ' 1 ' •• una ga ■ . ■ . ‘.a '-i; amratr tas /bafa ni. ti fe’z, ■ . ■ ■ ■v; . -turn /sa^giirtr 'atunc E,’/ .■■ ■■■'■. ■ ale jc t CERCETĂRI' COMPA£ĂTI?$WstWA^ I SOIULUI RIESLIN& I ȘIMNIC ȘI TÎMBUREȘTI (JUD. DOLJ) & - ■ im. ‘ K ■ DE i;. . ; . - POLIXENJAitî®?^^ ■ ®; ooirnhicnțn atrir'-w jșsv .-'«KiUl iÂi^8bl3§dț^8«§89 (4981 K: ' ' fcSKTOXOr.' & Leș recherches portant sur. le căpage l^e^tog; &aUbPyfilanț6()e£^ K ditions pădo-climatiques ont răvălă d^ndi^rwțfps-yăYj^pțșSeențr^;,^ K processus physiologiques comme la photosynthăse, l’accumulation de 'substanc^j^;& H săche dans diffărents organes, ■»r: ■■ piration. . - -S'.r «Satin: .«■ .,tE- inmxa.îă.t An Le maximum diurne d’accumulaționcdedSuhstajiggi^pcțiejgșp.ppp^taț^i; miferes heures du matin chez Ies vignes,plppt^gs sjj&jȘpples, Le r£p4șm,ent,1<țțprnell . .. de substance seche (mg/dm*/feuUle/18iJț^^^ Igjgi^stqncgjȘ^he ^cqupțplăe , dans Ies ditfărents organes, est moindrflidțțWlSSțVigpeșifipțțiy^^^ > , «K. burești). La consommation de subștanoe4.bîgani'q.peftjpgptj?eșp;xațlpn,J eșț.țQjițgfpis plus grande cliez.cette vigne et păr cons£q;imț lOTKFbP.demepp,^^ ; I; ‘ '«rtăw&isf: t, jia'w. i;;ni:r '.n :.it.-iiiivMtr.’- mf Soiul de viță de vie Riesling ?iț&lîăfi 'ărfe'Wlă’fgă'răSpîPdire’i în.' ițara W’ noastră, datorită calității superioară-V^viMfilSt $i producțiilor mari și constante pe care le dă. ; Întrucît în plantația' de viță de vie de la Stațiunea Tîmburești « (jud. Dolj) acest soi cu o slabă rezistență'W^ecetă (3) a fost introdus de W dată recentă (11), am căutat să stabilim modul cum influențează condi- țiile pedoclimatice de aici asupra; fbtoĂmtoeij în epipparștțiăp^ din ÎA g podgoria Șimnic (jud. Dolj), pnde sdibliMestogiitalian psțeițȘjipn^ ,f; Cercetările asupra fotosintezei latsoiul R np, șîJ^ i< numeroase (1), (5), (6), iar în plahtațijlei’dep^ nisipuri astfel țîepej^^ sînt la început (9). „ kt rW* r ■ ! CONDIȚII PEWCLIMA'IICE t ț; i;tn? ip.- ; ’ • 3' . c ț Solul de la Tîmburești apatțîfie'-tii’splîril'Or uscate, este mn? sol sărac în substanțe nutritive, cu apa freătieă&WW10 mv w ajKv ‘ •’ ■ ' ST. 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 2 P. 118-129 BUCUREȘTI 196ă >;Vi ' x 'L , Hi .■ 120 POLIXENIA NEDELCU ~ '2 Solul de la Șimnic este un sol brun roșcat de pădure slab podzolit cu textură lut-argiloasă,. compact, cu un conținut în humus de 2,48 și pH — 6,1. După datele înregistrate, condițiile climatice (temperatură și pre- cipitații) din anii 1964 și 1965 au fost favorabile vegetației viței de vie, în afară de luna iulie 1964, cînd temperatura a scăzut brusc la începutul lunii, și de luna septembrie, cînd, din cauza ploilor abundente, strugurii au avut boabe crăpate, mai ales la Tîmburești. în’ anul 1966, primăvara a fost rece, cu ploi multe, vițele au pornit mai încet în vegetație, iar apoi, în- deosebi la Tîmburești, aceste condiții au fost defavorabile înfloririi și fructificării viței ’de vie, ceea ce a dus la scăderea simțitoare a producției. METODĂ DE CERCETARE în ambele localități, plantația de Riesling a fost Înființată In același an (1957) și a pri- mit lucrările agrotehnice’ corespunzătoare. în anii 1964, 1965 și 1966, la soiul Riesling italian din cele două plantații, am de- terminat: variația diurnă și sezonieră a fotosintezei, acumularea substanței uscate pe organe .diferite, creșterea în lungime a lăstarilor și numărul de frunze, conținutul de zahăr total, zahăr > reducățor, cenușa și conținutul de apă din frunze;- de asemenea, am determinat producția de struguri., ' ; - ' • Determinările s-au făcut pe lăstari fertili și sterili, pe etaje de frunze, și anume: la frunza a 2-a de la baza lăstarului (B), la frunza a 6-a (M) și la o frunză din parțea superioară a lăstarului a cărei suprafață a-permis recoltarea rondelor necesare în timpul Unei zile (no- tată în tabele cu litera V). Fenofazeie au fost: înflorire, după înflorit, formarea boabelor creșterea intensă a boabelor, pîrga, coacerea deplină ă strugurilor. La aceste date, s-a înregis- trat variația zilnică a- temperaturii, a umidității aerului și a intensității de lumină. Fotosinteza a fost determinată prin metodă suprafețelor egale a lui E. Ș tahl (citat după (8)), metodă adaptată condițiilor noastre de lucru. Substanța acumulată în timpul unei zile de 12 ore, ca și cea de la intervale de 3 ore pe zi, a fost exprimată în mg/dm2/frunză. ' Conținutul de zahăr total și reducățor a fost determinat prin metoda Isekuțki, care se bazează pe reducerea fericianurii de potasiu și titrarea excesului de I cu tiosulfat de sodiu în soluție-tampon.’ Cenușă și conținutul’de apă din frunze au fost- determinate prin metodele clasice. ; ", / REZULTATE OBȚINUTE . în figiirile 1 Și 2, șe prezintă variația diurnă a fotosintezei, de unde se poate remarca faptul că, în anul.1964, ca de altfel și în anii următori, mersul diurn a! acumulăriisubstanței uscate la dm8 frunză este asemănător la Șimnic și la Tîmburești pe lăstarii fertili și sterili. în prima parte a perioadei de vegetație (pînă la mijlocul lunii iulie), se remarcă două maxime de acumulare zilnică, mai ales la frunzele de bază și de mijloc, iar' din Juna iulie pînă în septembrie un singur maxim. \ în ceea ce privește orele la care se remarcă maximele zilnice, există unele deosebiri—generate de factorii climatici—, și anume: la Țîtnbure'ști, maximul de acumulare a substanței uscate se realizează în junii orei 10 dimineața, după care urmează depresiunea de acumulare la ora 13. La Șimnic, maximul de acumulare se constată la ora 10, însă de multe CERCETĂRI ASUPRA FOTOSINTEZEI LA SOIUL RIESLING ITALIAN < 123 Igri este la ora 13. Observînd în timpul zilei variația intensității luminii, temp eraturii si a umidității relative a aerului, datele variației diurne a ;|^^tosintezei Se paralelizează cu mersul intensității de lumină în primul rînd, ’^^poi cu scăderea umidității atmosferice și cu creșterea temperaturii jB^rului. Depresiunile a'ccentuate din timpul zilei, în special de la ora 13, i^^nt mai evidente în anul‘1965, cunoscut ca un an secețoș. «K Referitor la mersul sezonier al fotdsintezei (tabelul nr. 1), sporul Hpidicat de substanță uscata,, exprimat în mg/dm2/frunză/12 ore se constată HB toți anii după înflorire,, ca apoi sporul să fie mai mic și să crească larain nou în faza de pîrga și în Cea de coacere ale strugurilor. Cele mai Mmari valori ale sporului zilnic le înregistrează frunza de deasupra ciorchiș- «Bfehii (M), și anume: 124,59 mg/dm2/frunză/12 ore, la.Șimnic în 1964, ■■^înflorirea vițelor, 119,60 mg în anul 1965 și 133,27 mg/dm2/frunză/12 ore IgBnd 966. La Tîmburești aceeași frunză prezintă un spor maxim de 105,46 M^g/dm2/frunză/12 ore după înflorire în 1964 și de 94,07 mg în 1965. I«Re lăstarii sterili, același etaj de frunză la Șimnic,. are un spor de 101,06 |^lg/dm2/frunză/12 ore în 1964, la începutul lunii iulie, de 135,02 mg :^ML'1965 și de 102,40 mg/dm2/frunză/12 ore în 1966, în decada a doua '.Mfelunii iunie. La Tîmburești se obține la lăstarii sterili un spor maxim de flpi ,88 mg/dm2/frunză/12 ore în 1964, la începutul lunii iunie, de >WQ9,52 mg în 1965 și de 168,60 mgîn luna septembrie 1966. ^runza de la baza lăstarilor fertili și sterili prezintă, în general; ..«Hm. spor maxim pînă în luna iunie, mult jthai mic decît al frunzei de mijloc, ®|l|Vapoi sporul să fie din ce în ce mai mic. , Frunza din partea superioară a lăstarului fertil prezintă sporuri mai S^^mari în perioadele de creștere și coacere a boabelor. Astfel, la Tîmburești, ■BLanul 1964,. se remarcă un spor de 85,50 mg/dm2/frunză/12 ore și de 'flm)2,52 mg/dm2/frunză/12 ore în anul 1965. Pe lăstarul steril se constata -SHffl.2,50 mg și 79,29 mg/dm2/frunză/12 ore în 1965, în luna august, și f^â5,88 mg substanță uscată în 1966. La Șimnic, frunza de la vîrf a lăstarului fertil prezintă un spor de .|^E,30 mg/dm2/frunză/12 ore în 1964. în anul 1965, sporul este de 98,97 mg/ Jwlm2/frunză/12 ore la coacerea strugurilor și de 116,36 mg substanță uscată g-W 1966, la începutul fazei de pîrgă. Pe lăstarul steril, în 1964, sporul «|||Vaxim este 66,59 mg/dm2/frunză/12 ore, în luna august 1965 de 93,77 mg «Bde 129,92 mg/dm2/frunză/12 ore în lună septembrie 1966. ■BL, Din cercetarea cestor date, între Tîmburești și Șimnic sînt evidente Indiferentele îb ceea ce privește sporul maxim zilnic. Vițele de la Șimnic ■Bjezintă atît sporul maxim, cît și cel mediu mai mare decît cele de la «■^nbureșți, și aceasta mai ales la lăstarii fertili. La lăstarii sterili, situația .«Blischimbă, în toți anii sporul este ceva mai mare la Tîmburești decît ■BăT Șimnic. . 'flK, Părerile cercetătorilor în ceea ce privește fotosinteza lăstarilor fertili .«■^sterili sînt diferite. Unii susțin că lăstarii sterili au fotosinteza mai mare, .«Bții afirmă că lăstarii fertili (12). Considerăm că variațiile acestea se «■ratares’c condițiilor de mediu, gradului de umiditate a solului după cum S^^parcă unii cercetători (12), dar'și faptului că există diferențieri între ■Mutări, și anume că lăstarii fertili sînt mai exigenți în ceea ce privește ■||^ "de creștere. I . 124 POLIXENIA NEDELCU 6 7 CERCETĂRI ASUPRA FOTOSINTEZEI LA SOIUL RIESLING ITALIAN 125 Tabelul Aeumularea substanței uscate Stațiunea Anul Poziția frunzelor pe lăstar Lăstari fertili 6.VI 18.VI 2.VII 16.VII 3.VIII Tîmbu- 1964 V 71,05 63,44 15,00 12,00 58,82 rești M 87,25 105,46 41,62 16,67 61,99 B 54,58 89,06 27,32 32,98 39,51 3.VI 15.VI l.VII 15.VII 3.VIII ■V 1965 V 19,89 69,77 25,00 57,00 22,06 M 65,90 45,32 94,07 31,10 14,57 B 48,83 87,04 20,49 25,00 25,10 4.VI 21.VI 5.VII 14. VIII 30.VII ; 1966 V 56,33 64,50 . 7,75 57,06 15,38 M ' 130,18 78,32 45,63 21,24 18,01 B 24,32 37,43 48,77 44,42 13,53 3.VI 17.VI 30.VI 15.VII l.VIH Șimnic • 1964 V 64,30 44,27 61,00 22,00 30,07 M 124,59 62,80 81,63 28,30 25,24 33,46 B 27,95 55,30 54,00 55,05 7.VI 21.VI 3.V11 13.VII 5.VIII . 1965 'V 52,20 35,13 71,65 74,76 35,37 M 119,60 83,02 75,52 66,57 70,72 B 35,50 17,11 24,43 . 36,57 62,74 8.VI 20.VI 4.VII 15.VII 2. VIII 1966 V 35,23 55,33 41,91 78,65 116,36 M 47,75 133,27 10,17 89,04 74,75 B 38,71 41,49 14,13 56,17 68,77 nr. 1 la dm2/tranză mg/12 ore Lăstari sterili 20.VIII 17. IX 6.VI 18.VI 2.VII 16.VII 3.VIII 20.VIII 17. IX 67,50 73,00 70,10 25,92 50,90 45,50 47,30 112,50 66,70 74,10 53,20 101,88 72,49 46,80 45,80 85,07 132,50 55,40 40,00 — 75,02 . 48,42 35,00 19,80 28,81 28,10 — 14.IX 3. VI 15.VI l.VII l.VII 3.VIII 14. IX 102,52 47,20 53,25 49,49 42,89 43,11 79,29 103,00 96,00 69,50 109,52 52,63 78,75 12,12 24,99 27,90 80,56 63,07 33,13 16. VIII 15. IX 4.VI 21.VI 5.VII 14.VII 30.VII 16.VIII 15.IX 82,17 69,20 62,84 50,84 99,76 89,90 67,45 115,88 19,96 41,43 99,94 54,76 42,55 60,72 38,71 60,32 74,18 168,60 37,37 0,00 ' 98,33 50,79 59,99 26,77 27,74 24,13 0,00 25. VIII 12.IX 5.VI 17.VI 30.VI 15.VII 16.VII 25.VIII 12.IX 55,93 34,98 52,00 47,90 30,28 52,50 66,59 58,46 44,49 65,60 68,01 62,98 58,83 101,06 37,30 43,57 65,85 46,53 24,81 . 47,44 70,50 14,18 71,03 60,50 32,58 15,89 42,98 17.IX 7.VI 21. VI 3.VII 13.VII 5.VIII 17.IX 98,97 14,00 19,93 93,77 27,50 90,00 48,01 80,18 66,12 69,77 135,02 27,03 105,24 52,54 38,70 52,50 14,28 16,28 21,75 47,08 29,50 19. VIII 13.IX 8.VI 20.VI 4.VII 15.VII 2.VIII 19. VIII 13.IX 39,90 85,19 52,50 94,82 78,30 23,88 70,34 69,83 129,92 57,81 91,98 34,00 102,40 49,66 18,80 57,93 63,86 38,54 31,63 — 68,16 13,71 54,61 13,05 16,36 23,60 — Deoarece la Tîmburești, pentru Eieslingul italian, condițiile climatice din timpul vegetației nu sînt prea favorabile, lăstarii fertili sintetizează ceva mai puțin decît cei sterili. Acești lăstari au și un conținut procentual mai mic de apă în frunze față de cei sterili, ca și față de Eieslingul de la Șimnic (tabelul nr. 2). Determinînd cantitatea de substanță uscată pe organe (frunze și coarde) de pe lăstarii fertili și sterili, se constată că substanța uscată parțială și totală raportată la un lăstar de viță de vie din plantația Șimnic, (tabelele nr. 3 și 4) este cantitativ mai mare decît la Tîmburești. în aceste cazuri nu numai cantitatea este diferită, dar și calitatea, adică conținutul de zahăr total și zahăr reducățor din frunze. în 1965, cantitatea de zahăr total ajunge la 0,80 g la toate frunzele de pe lăstarul fertil la Tîmburești în faza de coacere a strugurilor și la 1,14 g la Șimnic în faza de pîrgă. Pe lăstarul steril, în același an, se găsește o cantitate de zahăr total de 0,93 g la Tîmburești și de 1,09 g la Șimnic, la determinarea din luna sep- tembrie. Sporul de substanță uscată pe dm2 per frunză în 12 ore este mai mic la Tîmburești față de Șimnic, la lăstarii fertili și mai mare la lăstarii sterili. Pe lîngă acestea, numărul mai mic de frunze și, respectiv, suprafața foliară (7) mult mai redusă decît la Eieslingul din plantația Șimnic ne determină să presupunem că, din substanța organică ce se formează prin fotosinteză la Tîmburești, o mare parte se pierde prin fenomene de oxidare potențate de! condițiile climatice din perioadă de vegetație activă. Astfel, prin determinarea respirației frunzelor, în 1965, la Tîmburești, frunzele Eieslingului italian pierd prin respirație în medie 1,47 mg C02/h/100 g •substanță proaspătă la lăstarii fertili și 1,87 mg C02/h/100 g la lăstarii sterili, față de 0,64 mg C02/h/100 g la lăstarii fertili la Șimnic și de 0,71 mg CO2/h/100 g la lăstarii' sterili. S-ar părea că datele obținute la respirație arată diferențe mari la același soi, dar aceste date trebuie corelate cu con- ținutul mai mic de apă din frunzele de la Tîmburești, ca și cu condițiile de mediu, în special cu temperatura, care în ziua determinării era 19,0°C la Tîmburești și 15,0°C la Șimnic. 126 POLIXENIA NEDELCU 8 Tabelul nr. 2 Conținutul de apă al frunzelor (% din substanța proaspătă) Stațiunea Anul Poziția frunzelor pe lăstar înflo- rire Creș- terea boa- belor Pîrgă Coa- cerea stru- gu- rilor Luna iunie Luna iulie Luna august Luna sep- tem- brie Tîmburești 1964 '■v1' 74,00 63,55 .61,74 61,70 72,70 64,60 62,92 60,12 M 73,10 62,30 59,80 57,00 72,30 62,74 62,02 59,40 ■j,.. B ■ 71,60 63,90 60,10 62,7b 72,70 64,85 62,47 59,40 Șimnic medie 72,90 63,25 60,55 60,47 72,57 64,07 62,47 59,64 V 76,20 67,60 64,00 57,80 . 72,00 67,90 65,50 59,60 M 73,20 65,30 62,50 63,50 72,80 66,54 ' 64,30 62,90 B 74,30 • • — ■ 62,98 65,70 68,20 63,34 63,10 6.3,30 medie 74,57 66,45 63,16 62,34 < 71,34 65,93 ,64,30 61,93 Tîmburești 1965 ' v ■ D - 74,50 69,45 66,00 59,80 74,24 68,94 66,20 61,70 73,50 66,55 .65,05 59,90 74,34 66,80 65,40 58,85 B / 74,03 66,34 65,60 T-' 74,14 64,62 66,Ș0 54,06' ' Șimnic media 74,05 67,41 65,55 59,85 74,24 66,79 66,14 .5.7,87 V 72,90 69,82 65,00 59,80 80,90 70,40 67,40 : 57,25 M 68,34 68,90 63,40 60,70 73,70 68,30 65,20 59,20 B 68,90 66,90 68,10 63,50 76,10 68,95 ,66,40 59,80 media 69,09 68,56 65,50 61,34 76,90 69,55 66,50 58,75 Tîmburești 1966 V ' 76,27 70,70 66,62 57,44 76,71 ■75,74 65,92 61,06 M 73,12 70,11 68,92 56,29 73,08 68,82 64,46 56,25 B 72,39 71,17 68,30 54,71 74,94 69,46 ' 64,43 53,27 Șimnic media 73,73 70,66 67,96 57,21 74,91 71,29 64,94 -56,86 • V 75,00 74,82 68,74 56,02 78,03 76,35 62,59 55,66 M ■ 71,18 65,91 67,14 57,84 73,86 70,88 68,55 59,54 - B 71, 22 69,10 67,41 58,1 i 71,34 67,25 . 67,30 58,35 media / . '72,47 69,94 67,80 57,32 74,40 71,49 69,48 57,52 De asemenea, condițiile mai puțin prielnice (11) din timpul fructi-, ficării'fac ca numărul de struguri pe lăstar să fie redus aproape la jumătate la Tîmburești față de Șimnic și apoi, cu toate-că în frunze se formează substanță organică suficientă strugurii formați nu au dimensiunea și - greutatea Celor de la Șimnic. ’ Toate faptele constatate în timpul perioadei de vegetație activă a viței de vie, din cele două plantații cercetate, se concretizează evident în datele producției de struguri. ; ' Cu toate că, în general, soiul Hiesling italian are o capacitate foto- sintetică ridicată (2),. (4), (5), (6), (9), în condițiile de la Tîmburești, sub- stanța organică formată nu este folosită cu un randament mare și, ca ur- CERCETĂRI ASUPRA FOTOSINTEZEI LA SOIUL RIESLING ITALIAN 129 128 10 j POLIXENIA NEDELCU Tabelul nr, 4 Lăstari sterili Stațiunea ; Anul Faza de vegetație Substanță uscată g/lăstar Suprafața foliară la un lăstar dm2 în frunzele de pe un lăstar g zahăr total zahăr reducățor cenușă frunze | coarde Tîmburești 1964 înflorire 4,47 2,53 0,37 0,29 0,29 creștere 4,04 4,20 0,35 0,28 0,37 pîrgă 6,17 8,00 8,64 0,66 0,56 0,56 coacere 4,93 9,80 0,53 0,43 0,48 1965 înflorire 3,60 4,40 0,18 0,14 0,25 creștere 6,23 8,78 0,68 0,58 0,47 pîrgă 5,07 14,43 9,69 0,56 0,47 0,51 coacere 5,44 16,01 0,93 0,82 0,40 1966 înflorire 3,41 4,37 ' 0,28 0,23 0,29 creștere 3,61 10,12 0,27 0,21 0,48 pirgă 5,44 10,54 6,97 0,64 0,51 0,45 coacere 6,00 11,60 0,57 0,38 0,61 Șimnic 1964 înflorire 2,85 2,22 0,38 0,30 0,18 creștere 7,25 15,00 0,93 0,79 0,50 pîrgă 10,58 16,20 14,93 1,34 1,14 0,86 coacere 10,26 17,80 1,17 1,06 1,05 1965 înflorire 3,08 4,73 0,40 0,34 0,22 creștere 7,99 11,51 0,86 0,74 0,67 pîrgă 7,97 15,06 11,85 1,07 0,90 0,72 coacere 7,01 19,52 1,09 0,98 0,73 1966 nflorire 4,63 8,10 0,50 0,41 0,45 creștere 7,26 11,60 -T- — — pîrgă 7,14 12,91 16,84 0,89 0,73 0,55 coacere 7,70 19,50 0,92 0,61 0,64 mare, producția de struguri este mai mică față de Eieslingul din podgoria Șimnic. La Tîmburești, se obțin 0,517. kg struguri la un butuc în anul 1964 și 0,452 kg în anul 1965, față de 1,015 kg/butuc în anul 1964 la Șimnic și 1,103 kg în anul 1965. Producția mică obținută pe nisipuri confirmă și datele altor cer- cetători (11) obținute chiar la Tîmburești, ca și cele de pe solurile de la Murfatlar (3). Din datele obținute în cei trei ani de experimentare se pot desprinde următoarele concluzii: 1. Soiul Riesling italian din plantațiile Tîmburești și Șimnic prezintă diferențe evidente la toate determinările efectuate, adică în mersul diurn și sezonier al fotosintezei, în acumularea substanței uscate în frunze și lăstari, în conținutul de zaharuri și apă din frunze și la producția de struguri. 2. în timpul unei zile mersul fotosintezei prezintă 1—2 maxime, care se realizează la Tîmburești în jurul orei 10, iar la Șimnic la orele 10 și 13 sau 16. 3. Sporul maxim zilnic de substanță uscată, exprimat la dm2/frunză/ 12 ore, este mai mare la Șimnic decît la Tîmburești la lăstarii fertili și uneori mai mic la cei sterili. 4. Cantitatea de substanță uscată pe organe (frunze și coarde) ra- portată la un lăstar fertil sau steril este aproape dublă la Șimnic față de Tîmburești, mai ales la lăstarii fertili. 5. Diferențele evidente, la același soi, ale cantității de substanță orga- nică acumulată între vițele de la Șimnic și Tîmburești se datoresc și con- dițiilor climatice mai nefavorabile de la Tîmburești, care potențează însă fenomenele de respirație, deci un consum mai mare al substanței organice formate prin fotosinteză. 6. Producția de struguri, la distanța obișnuită de plantare a soiului Riesling italian, este de asemenea mai mare la Șimnic față de Tîmburești, ceea ce confirmă diferențele din timpul perioadei de vegetație existente între cele două plantații. BIBLIOGRAFIE 1. AHIîCHMOBA H.B., Rom. Bhtiik. h Bhh. MoJig., 1966, 3, 24. 2. Constantinescu Gh,, Martin Th. et Neagu M., Rapp. nat. de Roum. Congr. intern. Sofia, 1966. 3. Constantinescu Gh., Ampelografia R. P. R., Edit. Acad. R. P. R., București, 1960. 4. Diofasi L., Rapp. nat. de Hongr. Congr. intern. Sofia, 1966. 5. Georgbscu I. M., Lucr. șt. IANB, seria B, 1960, IV. 6. — Lucr. șt. IANB, seria B, 1960, IV, 397. 7. Hhhh H. T., IIom. Bhthk h Bmh. Mong., 1966, 3, 28. 8. Mihailescu Gr. I., Sur la distribution de la substance seche dans Ies differentes regions du limbe foliaire, Cluj, 1938. 9. Nedelcu Polixenia, Bul. șt. IATV, Craiova, 1964, supliment 7. 10. — Bul. șt. IATV, Craiova, 1965, supliment 8. 11. Opbban M. și Tuta V., Bul. șt. IATV, Craiova, 1964, supliment, 7. 12. PE3HMHEHK0 A.A., IIom. Bmthk. h Biih. Mong., 1966, 5, 32. Universitatea din Craiova, Facultatea de agricultură, Catedra de fiziologie vegelală. Primit în redacție la 13 aprilie 1967. s t COMPORTAREA IA IERNARE ȘI UNELE ÎNSUȘIRI FIZIOLOGICE ALE GRIULUI DE TOAMNĂ ÎN FUNCȚIE DE MĂSURILE AGROFITOTEHNICE ■ ' DE LIANA PÎR JOL, C. L HOROVITZ și I. PICU 581.1:582.542.1 Research carried out for two years on 3 winter wheat strains indicated that physiologicăl processes (growth process, winter resistance, transpiration, cell sap concentration, catalase activity, ghicide metabolism) have a different intensity in winter-sprjng. period, depending on meteorologica! conditions and culture - (sowirig time, fertilizing) and particularly on străin biological characters. ;. Aplicarea măsurilor agrofitotehnice înaintate și introducerea în cultură a soiurilor de înaltă productivitate au contribuit,''alături de mă- surile organizatorice, la creșterea continuă a producției grîului de toamnă. Cunoașterea amănunțită a reacției diferitelor soiuri față de ihăsurile agro- 1 fitotehnice în condițiile variabile meteorologice prezintă 6 mare importanță pentru stabilirea agrotehnicii diferențiate a grîului de toamnă (10), (11), (13). îh ultijhii ani s-au efectuat în țara noastră o serie de cercetări privind fiziologia grîului de toamnă în perioada de iarnă (3), (14) și caracterizarea unor îhsușiri fiziologice și biochimice ale soiurilor și liniilor de grîu de toamnă (5), (6), (9). / Lucrarea de față prezintă rezultatele cercetărilor efectuate pentru stabilirea influenței epocii de semănat și a regimului de îngrășare aplicat în condiții de irigare asupra comportării la iernare și asupra unOr însușiri fiziologice ale diferitelor soiuri de grîu de toamnă de mare productivitate. . MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Experiența s-a efectuat în cîmțiul' experimental de culturi irigate ăl Secției de agro- fitotehnie din Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundtilea (jud. Ilfov), în anii 1963—1965. S-a experimentat cu soiiirile Bezostaia 1, Skorospelka 3 și Etoile de Choisy. Semănatul s-a făcut în doiiă epoci calendaristice, la' 1 și 20.X, cu 500 de boabe germinabile ■ ST. 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T; 21 NR. 2 P. 131—142 BUCUREȘTI 196» , 5 MASURI AGROEITOTEHNICE APLICATE LA GRIUL DE TOAMNA < 133 132 LIANĂ PÎRJOL, C. T. HOROVITZ și L PICU 2 la m2. Regimul de Îngrășate ă.constat din două variante: 1) neîngrășat și 2) administrarea sub arătură de azotat de amoniu 64 kg N/ha + superfosfat 64 kg P2O5/ha + 10 t gunoi. Experiența a' fost’așezată , după metoda parcelelor subdivizate, în 3 repetiții. în condițiile secetoase • din toamna anului 1963; s-a aplicat prima irigare, după semănat, cu 400 m8/ha, urmată de a doua irigare, cu 800 m3/ha, la Începutul înfrățirii griului. în perioada de vegetație 1964—1965, in care au căzut precipitații abundente, s-a aplicat o singură irigare, după semănat, cu 400 m3/ha. In cursul perioadei de vegetație, și Îndeosebi în timpul lernării, s-au efectuat observații amănun- țite de vegetație, măsurători biometrice. Pentru aprecierea acțiunii factorilor de mediu nefavo- rabili din timpul iernii și în primul rînd a temperaturilor scăzute, s-au efectuat bonitări ale vătămărilor provocate de ger.' Determinarea în cîmp a acestei metode , directe de apreciere a rezistenței la iernare a constat din efectuarea de măsurători biometrice a arsurilor provocate pe, frunze și raportarea lor la suprafața întregului aparat foliar. Paralel' s-au determinat activitatea catalazei prin metoda gazoniețrică, intensitatea transpirației prin cîntăriri efectuate în cîmp cu balanța de torsiune, concentrația sucului celular prin metoda refractometrică, aciditatea sucului celular stabilită pe cale titrfmetrică, conținutul de acid ascbrbic prin metoda iodometrică, conținutul de clorofilă determinat în extract de acetonă după metoda Godnev, conținutul de glucide totale și reducătoare prin metoda Hagedorn-Jensen, acumularea substanței uscate în organele aeriene ale plantelor. \ - , ( +' .: \ ANALIZA CONDIȚIILOR METEOROLOGICE Anii agricoli 1963—1964 și 1964—1965 s-au deosebit prin factorii climatici din zona în care s-a făcut experimentarea, aceștia asigurînd con- diții mult diferite culturii grîului de toamnă. Lipsa de precipitații în toamna anului 1963 și cantitățile mici căzute în restul perioadei de vegetație a grîului, ca și celelalte condiții meteorologice din timpul iernii, au fost nefavorabile culturii grîului de toamnă în zona reșpectiyă, Cele două udări aplicate toamna au asigurat o răsărire bună a plantelor și o creștere relativ normală în primele faze de vegetație de toamnă. Lunile pctoinbrie și no- iembrie au avut temperaturi medii decadale ale aerului mai mari/decît temperaturile medii respective, mai ales în primele două decade ale lunii noiembrie. Oscilațiile mari de teinperatură de^la zi la noapte, însoțite de lipsa totală de precipitații, au influențat nefavorabil asupra dezvoltării . ulterioare a plantelor. Temperaturile medii decadale în lunile decembrie și ianuarie au fost cu mult scăzute față de cele normale. în timpul iernii^ stratul de zăpadă ă acoperit plantele incomplet și o durată scurtă de timp, neasigurînd izolarea acestora față de temperaturile scăzute. ' în luna martie, temperaturile medii zilnice au. fost destul de scăzute în primele două decade, caracterizate prin oscilații mari de la zi la noapte. Toamna anului 1964 a fost neobișnuit de caldă, cu precipitații abundente în primele doua decade ale lunii noiembrie. Durata intervalului optim pentru vegetația de toamnă a fost între 17.X și 5.XII, plantele intrînd în iarnă cu o masă vegetativă bogată. Scăderea treptată a temperaturii solului la nivelul nodului de înfrățire în lunile decembrie și ianuarie a asigurat o bună iernare a plantelor. în lunile de iarnă, temperaturile medii decadale au fost mult mai ridicate decît cele normale. Perioada cea mai rece a iernii a fost între 4 și 7.11, minimele înregistrate variind între — 13 și —20,8°C. Deși solul & înghețat peadâncimeade dezvoltare a -siste- mului radicular, fiind însă protejat în parte de un strat de zăpadă de 3— 8 cm, a permis plantelor o iernare bună. . > . REZULTATE OBȚINUTE 1, Creșterea, plantelor in perioada de iarnă —primăvară, Ș-au efec- tuat periodic observații, măsurători și numărători amănunțite asupra numărului de frunze ale lăstarului principal, cași ale fraților formați, numărul fraților, lungimea tulpinii și a frunzelor. Plantele semănate în prima epoca, la 1 .X, au avut o creștere mai intensă, comparativ Cu cele semănate la 2O.X.La măsurătorile efectuate la începutul lunii decembrie, plantele semănate în prima epocă aveau în medie 5,5 frunze la varianta- martor și 5,9 frunze la varianta îngrășată, iar numărul de frați era înmedie de 2,2 și, respectiv, 2,6. Plantele semănate în epocă a doua aveau 3,0 frunze la varianta neîngrășată, 3,4 frunze la varianta îngrășată, iar numărul de frați era de 0,66 și, respectiv, 1,0. Lungimea totală a frunzelor la o plantă, la epocaîntîi a fost în medie de 145 era la plantele neîngrășate și de 195 cm la plantele îngrășate (fig. I)..La epoca, a două de. semănat, lungimea totală a frunzelor a fost de 28 Cm la plantele neîngrășate și de 34 cm la cele îngrășate, iar la frați hmgirnea frunzelor a fost abia, de 0,6 cin și, respectiv, 1,4 cm. Aceste date oglindesc importanța epocii de semănat pentru asigurarea unei.intensități optime a proceselor de creștere și dezvoltare în perioadă de toatnnă, care să asigure p bună pregătire a plantelor pentftf- p de iarnă. Intensitatea maxirpă ă ;creșterii și înfrățirii a avutm soiul Etoile de Choisy, urmat de soiurile Skorospelka 3 și Bezostaia .1. La' soiul Skorospelka 3 și îndeosebi la Etoile de Choisy procesele de creștere continuă și la .temperaturi în timp ce la soiul1 Bezostaia .1 , are loc,reducerea proceselor de creștere în aceste condiții. 2. Caraeterizarea rezistenței la ger prin metode directe. de bonitare. . Principalul factor nefavorabi 1 care acționează în. perioada de iarnă sînt temperaturile scăzute. Aprecierea vătămărilor provocate de ger prin metoda de bonitare a arsurilor produse pe frunze constituie un indice : important în aprecierea, directă a comportării plantelor în condiții naturale de cîmp (9). Măsurătorile biometrice asupra arsurilor produse la sistemul foliar , și urmărirea acestor vătămări în cursul iernii, după perioadele de ger, au . permis stabilirea efectului imediat sau întîr.ziat al gerului lă cele trei soluri studiate, în funcție de epoca de semănat și de regimul de nutriție. Bonitările efectuate la frunzele'tulpinii principale (fig. 2) și la frați au arătat că procentul de vătămări/crește treptatîn cursul iernii și este la toate variantele mai ridicat la începutul lunii martie comparativ cu sfîr- șitul Iui ianuarie. Procentul cel mai ridicat de vătămări a fost la soiul Etoile de Choisy, îndeosebi la varianta neîngrășată. Soiul Skorospelkă 3 și mai ales Bezostaia 1 au avut procentul cei mai mic de vătămări, în- deosebi la varianta jngrășată. Aceste diferențieri între soiuri s-au observat mai:'pregîianț după 'perioade de temperaturi scăzute. O dată eu intrarea în primăvară, plantele ies treptat din starea de repaus, iar efectele vătă-' mărilor provocate de gerurile tîrzii dispar pe.măsura intensificării proceselor de creștere, îndeosebi Ia soiurile Bezostaia 1 și SkqroSpelka 3. : ' 3. Din' datele prezentateânfigură 3, rezultă ' că și în perioada de iarnă, cînd plantele de grîu sînt într-un repaus mai mult sau mai puțin profund, aceȘtea consumă totuși cantități ăpre- i ■4. + c,.£O83 + , ' -x . 134 LIANA PÎRJOL, C. T. HOROVITZ Și I. PICU ciabile de apă, pe care le pierd, în parte, prin procesul transpirației. Plan- tele din epoca a doua de semănat, deși au avut o masă mai redusă a orga- nelor aeriene, au prezentat în medie o intensitate a transpirației cu 23% Fig. 1. — Dinamica creșterii frunzelor la, lăstarul principal și la frați în perioada de iarnă—primăvară. mai mare comparativ cu plantele din epoca întîi de semănat. Regimul de îngrășare a influențat de asemenea consumul de apă al grîului, plantele neîngrășate avînd o intensitate a transpirației cu 10—16% mai mare comparativ cu cele îngrășate cu substanțe minerale și organice. în con- dițiile anului 1964—1965, caracterizat printr-un regim hidric mult mai favorabil creșterii și dezvoltării plantelor, intensitatea transpirației aces- tora a fost cu mult mai mare comparativ cu cea a anului 1963 —1964. Rezultă că semănatul mai timpuriu și îngrășarea determină un consum mai economic de apă. 4. Concentrația sucului celular. Datele experimentale privind depen- dența concentrației sucului celular al plantelor de factorii climatici din timpul iernii și de măsurile agrofitotehnice sînt puține și destul de con- troversate (4), (8). Determinările efectuate în cursul perioadei de iarnă —primăvară (tabelul nr. 1) au arătat că, la plantele din epoca a doua de semănat, . concentrația sucului celular este în medie cu 6 % mai mare decît la plan- tele din epoca întîi de semănat. Aceste deosebiri care caracterizează creș- terea mai limitată a plantelor din epoca întîi de semănat, cu un grad mai mare de deshidratare a țesuturilor, comparativ cu plantele din epoca a doua de semănat sînt probabil în legătură cu conținutul diferit al substan- țelor osmotic active și al substanțelor dizolvate coloidal în sucul celular (6). Deosebiri au rezultat și în privința regimului de nutriție a plantelor, cele neîngrășate avînd o concentrație a sucului celular ceva mai mare compa- rativ cu plantele îngrășate. Diferențe și mai mari au rezultat între soiuri, la Bezostaia 1 concentrația sucului celular fiind în medie cu 15 % mai mare decît la Etoile de Choisy. 5. Aciditatea sucului celular. în figura 4 sînt prezentate datele ex- perimentale privind determinarea acidității sucului celular măsurată prin 7 MASURI AGROFITOTEHNICE APLICATE LA GRIUL DE TOAMNA 137 Fig. 3. — Intensitatea transpirației în perioada de iarnă —primăvară. titrarea cu hidroxid de sodiu a extractului apos din frunze. A rezultat că, o dată Cu scăderea temperaturii, în timpul iernii are loc o creștere a aci- dității sucului celular. Astfel, determinările efectuate la sfîrșitul lunii ianuarie, care ău urmat zilelor cu temperaturi foarte scăzute, au arătat că aciditatea sucului celular a fost de 12—16,6 (exprimată în ml NaQH titrați), ceea ce reprezintă valori mai mari comparativ cu cele obținute în Tabelul Concentrația sucului celular tn irunzelc de grîu Epoca de semănat Regimul .' de îngrășat . Soiul 27.XI 26. ora 8 ora 14 ora 8 l.X neîngrășat Bezostaia 1 8,5 14,0 11,1 Etoile de Choisy 7,5 9,7 9,3 îngrășat Bezostaia 1 8,1 8,1 10,5 Etoile de Choisy 7,1 7,1 8,7 20.X neîngrășat . Bezostaia 1 9,1 ' 9.4 . 12,3 Etoile de Choisy 6,7 7,5 10,4 îngrășat Bezostaia 1 9,2 9.8 10,4 a Etoile de Choisy 8,7 8,1 10,6 nr. 1 de toamnă în perioada de iarnă - primăvară (%) XII 27.1 22.11 30. III 10. IV ora 14 ora 8 ora 14 ora 8 ora 14 ora 8 ora 14 ora 8’ ora 14 13.0 13/1 14,3 11,2 10,1 10,4 12,6 11,4 14,2 11,7 12,8 11,9 11,9 9,6 10,4 10,4 11,8 11,3 12,9 13,9 13,1 11,1 11,8 8,6 10,6 8,0 10,6 — 10,7 11,7 9,2 7,9 8,0 10,0 8,0 9,9 13,1 15,1 16,4 12,3 11,4 8,5 10,6 7,0 10,0 11,4 11,8 13,9 9,7 9,8 7,4 9,8 9,1 11,6 12,5 13,9 14,9 11,6 12,1 7,9 9,6 8,8 6,7 8,8 12,2 12,1 12,5 9,9 9,3 7,3 8,5 8,2 determinările efectuate la intrarea în iarnă (4.XII) și la începutul pri- măverii (6.III). O dată cu intensificarea proceselor de creștbre în primă- vară, are loc o nouă creștere a acidității sucului celular (determinarea din 31.III), probabil ca urmare a intensificării proceselor de sinteză organică în noile organe ale plantei, unde presupunem că predomină acizi cu con- stante mai mici de disociere. Soiurile Skorospelka 3 și îndeosebi Bezos- .138 LIANA PÎRJOL, C. T. HOROVITZ șl I, PICU ~“-™> g •9 MASURI AGROFITOTEHNICE APLICATE LA GRÎUL DE TOAMNA 139 taia 1 s-au caracterizat prin valori mai mari ale acidității sucului celular ■comparativ cu soiul Etoile de Choisy. 6. Conținutul de acid ascorbic. în diferite lucrări s-a evidențiat le- gătura dintre conținutul de acid ascorbic și rezistența plantelor Ia condiții nefavorabile de mediu (1), (3). Din figura 5 rezultă că la soiurile Bezostaia 1 și Skorospelka 3 con- ținutul de acid ascorbic a fost simțitor mai mare comparativ eu soiul [Fig. 5. — Conținutul de acid ascorbic U frunze. Eoile de Choisy. în condițiile scăderii temperaturii din timpul iernii 1963—1964 are-loc o creștere a conținutului de acid ascorbic, care atinge valori maxime la 29.1, urmată de o descreștere continuă spre primăvară, îngrășarea plantelor a determinat de asemenea o creștere substanțială a conținutului de acid ascorbic în plante comparativ cu plantele neîngră- șate. Plantele din epoca a doua de semănat au avut un conținut mai mare de acid ascorbic comparativ cu Cele din epoca întîi. Pentru plantele îngrășate, aceste deosebiri au fost mai mici, evidențiindu-se probabil participarea diferită a acidului ascorbic în procesele de oxidoreducere ale metabolismului plantelor cu grade diferite de adaptare la condițiile nefa- vorabile din timpul iernii. în lunile de iarnă (decembrie și ianuarie) ale anului 1963—1964, caracterizate prin temperaturi negative scăzute, con- ținutul de acid ascorbic în frunze a fost la toate variantele mai mare com- parativ cu aceeași perioadă din anul 1964—1965, cînd s-au înregistrat temperaturi mult mai ridicate. 7. Conținutul de glucide. Din figura 6 rezultă că, în condițiile anului 1963 —1964, a avut loc o acumulare intensă de glucide în frunze în peri- oada de toamnă și în. lunile de iarnă, iar o dată cu ridicarea temperaturii și reînceperea proceselor de creștere în cursul lunii martie a avut loc o scădere simțitoare a conținutului de glucide. Soiurile Bezostaia. 1 și Sko- rospelka 3 se caracterizează printr-un conținut mult mai ridicat de glucide VAAU-». 111 Ull. AWBVO Vcv $1 111CU1 Hawaii CVV1VL ascorbic din frunzele plantelor care au fost semănate mai tîrziu, carac- terizate printr-o intensitate scăzută a proceselor de creștere, au fost, pro- babil, favorizate de oscilațiile mari de temperatură din perioada anteri- oară de călire a plantelor. O acumulare mult mai intensă de glucide a avut loc în plantele îngrășate comparativ cu cele neîngrășate, evidențiin- du-se influența nutriției radiculare asupra metabolismului glucidic, sub- liniată în diferite lucrări (4), (9), (12), (15). 140 LIANA PIRJOL, C. T. HOROV1TZ șl I. PICU 10 ii MASURI AGROFITOTEHNICE APLICATE LA GRIUL DE TOAMNĂ 141 8. Conținutul de clorofilă. în legătură cu activitatea aparatului fo- tosintetic, s-a urmărit conținutul H8HOJI. pacT., 1964, 11 (5); 933 — 936. 9. Kay R. E. a. Phynnby B., Plant Physiol., 1956, 31 (3), 226 —231. 10. Kok B., Efficiency of Photosynthesis, in Encyclopedia of Plant Physiology, sub red. W. Ruhland, Springer-Verlag, Berlin, Gottingen, Heidelberg, 1960, V, 1, 566 — 633. 11. Krall A. R„ Plant Physiol., 1957 32 (4), 321-326. 12, JlEMAH B. M., Tp. Hhct. H3H0n. pact1,, 1955, 10, 45—49, 13. Miller R. A. a. Zalik S., Plant Physiol., 1965, 40 (3), 569—574. 14. Sălăoeanu N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, 16, 6, 513 — 520. 15. Știrban M. și Frecuș Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 1,69 — 76. 16. Știrban M., Rev. roum. Biol., Seric de Botanique, 1968, 13, 4, 291 — 295. 17. Vergin H. J., Physiol. Plantarum, 1966 19 (I), 40 — 46. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secfia de fiziologia plantelor. Primit în redacție la 12 iulie 1968. INFLUENȚA B, Mu, Cu, Zn ȘI Mo ASUPRA UNOR PROCESE’FIZIOLOGICE LA PLANTELE DE ORZ, SOIUL BRUKER 3 DE C. VOICA 581.1: 582-542.1 The investigations were made on barley plants of the Bruker 3 sort, grown in an Arnon nutritive solution, out of which every microelement was extracted in turn. Foliary surface increase, tillering, photosynthesis and respiration intensity, ieaf chlorophyll amount were studied. It was found that B, Mn, Cu, Zn and Mo induce an increase in the foliary surface, the stronger action being that of Mn. It was also stated that these microelements induce an increase in the photo- synthesis and respiration intensity, as well as in the leaf chlorophyll amount. Photosynthesis and respiration intensity was mesured by the manometrical me- thod, and the chlorophyll amount by the photoelectro-colorimetric method. Microelementele au mare rol în reglarea tuturor proceselor vitale ale plantelor. De aceea, pentru lămurirea acțiunii lor asupra diferitelor fenomene fiziologice, se întreprind numeroase cercetări. Pe această linie se înscriu și cercetările noastre efectuate cu plante de orz din soiul Bruker 3. • Semințele au fost puse la germinat în cutii Petri, iar după germi- nare plantulele au fost fixate pe niște rondele de carton parafinat și lăsate să plutească pe apă distilată pentru a le sărăci într-o oarecare mă- sură de sărurile minerale pe care le conțin. Apa distilată a fost schimbată zilnic. După cinci zile, plantulele au fost trecute în vase cu soluție nu- tritivă Arnon. Sărurile minerale folosite la prepararea soluției au fost în prealabil purificate. Experiențele au fost montate în cîte patru repetiții în următoarele variante: V i, soluție nutritivă Arnon; V 2, soluție nutritivă Arnon—bor ; V 3, soluție nutritivă Arnon —mangan; V 4, soluție nutritivă Arnon—cupru; V 6, soluție nutritivă Arnon—zinc; V 6, soluție nutritivă Arnon—molibden. M artor a servit varianta 1, cu soluție completă. ST. 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 2 P. 151—155 BUCUREȘTI 1969 152 C. VOICA 2 S-au urmărit creșterea suprafeței foliare, înfrățirea, intensitatea fo- tosintezei și a respirației, cantitatea de clorofilă din frunze. Creșterea suprafeței foliare și înfrățirea. S-a determinat suprafața foliară a plantelor din șapte în șapte zile. Datele obținute sînt prezentate în, figura 1, din care se observă că plantele crescute în soluția completă au o suprafață foliară mai mare față de celelalte. Creșterea este influen- i țață cel mai puternic de Mn, plantele din varianta fără Mn fiind mai mici, 3. INFLUENȚA B, Mn, Cu, Zn ȘI, Mo ASUPRA.PLANTELOR DE ORZ 153 \ : avînd o suprafață.foliară mai mică și frunzele de o culoare vorde-gălbuie. Reiese deci că toate cele cinci microelemențe cercetate sînt nece- sare pentru o bună creștere a plantelor, un rol deosebit de important avîndu-1 manganul. , , Urmărind înfrățirea plantelor, se constată (fig. 2) că în toate va- riantele experienței numărul de frați este mai mic față de martor. Deci microelementele cercetate au un rol important în fenomenul de înfrățire, determinînd o creștere a numărului de frați. Rezultate asemănătoare au obținut și D. F. Ghertuski (4), P. V. Zagrițenko (10) la porumb tratat cu soluții de microelemențe înainte de semănare și A. Lambin la griu de primăvară. D. I. Arnon (2) găsește o creștere a cantității de substanță uscată la alga Sceneăesmus obliquus atunci cînd în mediul de cultură s-au adăugat Co, Ni, Mo, V. : Fotosinteză. Aceasta a fost determinată cu ajutorul metodei manome- ' trice la o intensitate a luminii de 25 000 de lucși și o temperatură cuprinsă între 25 și 27°C. Datele obținute sînt prezentate în figura 3. Cea mai mare intensitate a fotosintezei a fost găsită la plantele crescute în soluția completă, valorile celorlalte variante fiind mai scăzute. Valoarea, cea mai 5 INFLUENȚA B, Mn, Cu, Zn ȘI Mo ASUPRA PLANTELOR DE ORZ 155 Tabelul nr. 1 ' Intensitatea respirației (cm3Os/dm2/li) 154 C. VOICA 4 mică a. fost găsită la plantele din varianta fără Mn, a căror intensitate a fotosintezei reprezintă 31% din fotosinteza plantelor crescute în soluția completă. Aceste rezultate pot fi puse în legătură și cu influența micro- elementelor cercetate asupra conținutului de clorofilă din frunze, care a fost detejminat cu ajutorul metodei elecfrocolorimetrice. Așa după cum reiese din figura 4', cantitatea de clorofilă este mai mare la varianta- martor față de toate celelalte variante. Cantitatea cea mai mică de clo- rofilă a fost găsită la varianta fără Mn, la care și intensitatea fotosintezei a avut valoarea cea mai mică. Vedem deci că Mn joacă un rol impor- tant în formarea clorofilei și probabil că în acest fel se explică și influența asupra intensității fotosintezei. Rezultatele noastre concordă cu cele obținute de alți autori. M. I. Șkolnik (8) arată., floKn. Jleiinna, 1959, 5, 17. 5. KOKMH A. H., ®m3ho'ji. pacr., 1957,4, 4, 345. - 6. MAKAPOBA H. A. h Cojiobbeba E. A., II-puMeHeHue MUKpoaJieMeHmoe e ce ■< ■ —■ - ■ x2 < 5,30 ■ 2,39 1,16 0,45 — ■1,30 25 000, Xj 0,43 0,14 . — 0,29 • .'X2 3,79 ■ 0..84 . 1,16 .1,37 0,42 ■ —• Cenad 396 (4n) martor, ; — • ■ — / * . —- • - ' — Xi ' — ' • ■ ■ — / “• ‘ ' - - • ■ 15 000 X2 X 1,75 0,08 0,42 0,92 0,33 — X, — — • • . — . — — • 25 000 x2 ■ 1,33 0,83 0,50 1 Mulțumim dr.P i n e 1 e s Și colectivului de la Institutul oncologic pentru sprijinul acordat la iradierea semințelor. 3 ' REACȚIA DIFERITA LA IRADIERE A UNOR FORME DE ORZ 159 Mărirea dozei la 25 000 r nu determină o creștere corespunzătoare a frecvenței mutațiilor, ci, dimpotrivă, o reducere a acesteia. Deși folo- sirea, numai a două doze de iradiere este insuficientă pentru ă permite o concluzie privitoare la relația doză — efect, datele noastre sînt asemă- nătoare cu cele ale lui E. Ai Favret (7), care, folosind doze pro- gresive de iradiere, de la 5 000 la 30 Q00 r, a obținut o creștere liniară a frecvenței mutațiilor cu do z a de iradiere pîriă la 15 000 r, după care frec- vența scade, dar se menține în platou pînă la 30 000 r. Tabelul nr. 2 Efectul iradierii repetate (XqXJ asupra frecvenței mutațiilor clorofiliene in X2 la orzul %n și 4n Soiul Doza r Frecvența mutațiilor % Spectrul de mutații z : ' albino 0/ fo xantha % X viridis ■ o] /o stridia /o alte tipuri % Cenad 396 (2n) 15 000 / 5,50 . 2,90 0,80 : 1,00 —- - 0,80 Cenad 396 (4nj 15 000 ' , 3,23 . . 0,32 1,50 1,41 Analizînd spectrul mutațiilor clorofiliene pe baza indicațiilor Iții A. G u s t a f f s o n, am constatat următoarele: ' % Frecvența mai mare a tipului albino la 2n comparativ cu 4n, și anume: 2,39%, respectiv 0,08%, la doza de 15 000 r ; la .25 000 r nici o mutantă de tip albino la in. ‘ Frecvența relativă a celorlalte tipuri de mutante clorofiliene crește - eu ridicarea dozei. Datele noastre confirmă unele observații ale lui A. M ii n t z in g (17) referitoare la modificarea spectrului mutațiilor cloro- filiene în funcție de doză. Totuși nu avem încă suficiente elemente pentru o explicație satisfăcătoare a acestui fenomen. B. Iradierea repetată, în Xo și nu dă. la diploid diferențe sen- sibile. față , de valorile obținute la p singură expunere (tabelul nr. 2). Frecvența relativă â mutațiilor clorofiliene este, în acest caz, de 5,50% față de 5,30% în prima variantă. Autotetraploidul a răspuns însă favorabil la iradierea repetată dacă apreciem după frecvența mutațiilor clorofiliene induse (3,23% față de 1,75%), reprezentînd o creștere de 84,5%. Această creștere s-;ar putea atribui acumulării genelor recesive și apariției consecutive a stării homozigote. O. Tratamentul cu diptilsulfat în Xx a determinat o accentuare ă frecvenței mutațiilor clorofiliene, atît la 2n , cît și la in (tabelul nr. 3). Comparativ cu plantele tratate exclusiv cu dietilsulfat (și care reprezintă, martorul în această variantă), frecvența mutațiilor este mai mare la lotul de plante supus tratamentului asociat (radiații și dietilsufat). Datele din tabelul nr. 3 sugerează că procesul de refacere, consecutiv iradierii, nu este încheiat la capătul unui ciclu de vegetație. Comparativ cu rezultatele obținute în cea de-a. două variantă, re- zultătele posttratamentului cu dietilsulfat arată o creștere a frecvenței . mutațiilor de circă două ori la diploid și de patru ori la tetrăploid. (160 MARICA RADU 4 n § REACȚIA DIFERITA L 'lfeĂDIERE'A- UNOR FORNțE DE ORZ 161 . Tabelul nr. S Tabelul nr. 3 freereața mulațlHor elwotlllene In X, Induse ea radiații y șl dledlsalfaC Ia arzul în șl 4» Soiul Agentul mutagen și anul tratamentului Frecvența mutațiilor . G/-:. /o . Spectrul de mutații albina % xantha % viridis % striata' % alte tipuri \ % ' Cenad 396 (2n) SOa(OCaHa) 2 11,88 0,63 4,00 6,12 • _j. ' 1,18 Cenad 396 (2n) x0—15 ooo r Xt-rSOa(OC2Hs)2 12,76. 2,?6 4,19 5,81 ' .. — Cenad 396 (4n) SO2(OC2H8)2 . 3,18 —■ 2,04 0,61 0,53 ■ —: Cenad 396 (4n) Xo—15 000r X1-ȘOa(OC8H6)2 - 5,51 0,77 3,46 0,77 — 0,51 Analize aberațiilor In diode șl tetrade. Varianta ■■ Diade Tetrade nr. celule analizate aberații per diadă nr. celule analizate aberații per tetradă Cenad 396 ,(2n) martor 640 ; 0,02 850 7 0,06 15 000 r 800 1,38 770 1,31 25.000 r 020 1,45 940 1,33 Cenad 396 (4n) . martor • 1 295 0,27 850 0,34 15 000 r 1 100 2,66 990 2,51 25 000 r 870 2,69. 1 040 2,60 Analiza meiozei în Xr și X2 demonstrează că frecvența aberațiilor cromozomiale per celulă este proporțională cu nivelul de poliploidie (ta- belele nr. 4 și 5). La martorul autotetraploid frecvența relativ mare a aberațiilor cromozomiale poate fi datorită originii sale recente. Rapor- tarea aberațiilor per cromozom conduce la valori aproximativ, egale la cele două forme poliploide. Din acest punct de vedere, autotetraploidul nu pare a fi mai rezistent decît diploidul, dacă nu am ține seama de faptul că probabilitatea suplinirii funcțiilor afectate în procesul mutagen este la autotetraploid mult mai mare. ; Tabelul Analiza comparaiM a aberațiilor cromozomiale ■ Varianta . : Metafaza I Ana ;nr.. celule ; anlizate 7% 7 celule : aberante media aberațiilor • nr. celule analizate per celulă per 'cromozom Cenad 396 (2n) - martor । 420 ^7 7- — 220 15 000 r 730 ' 61,1 1,94 0,138 - ' / 7 350 . 25 000 r 7 \ ' . 660 : .64,5 2,06 , 7. o,i47 7 ■ 380 '7 ? & ■- CO - <• d rf ’ '(3 " J martor ' ' 24(7 ■' 21,1 , ,0,74 , 0,026 '■■ 265 15 000 r. 800 . 5P,2 3,78 7 0,135 . 410 25 000 r 7' 680 62,4 ' 7 4,04 0,144 '• ■ 570 Rezultatele analizei meiozei în X2 (tabelul nr. 6) arată că procesul de eliminare a aberațiilor cromozomiale la tetraploid este mai rapid decît la diploid. Aceste observații capătă o și mai mare evidență dacă se com- pară rezultatele analizelor din Xx și X2 (fig. 1). La ambele doze de ira- diere și în ambele faze ale meiozei analizate (anafaza și telofaza) media abe- rațiilor per celulă în X2 scade cu aproximativ 60% la in, în timp ce la 2n abia cu aproximativ 30%. , în ceea ce privește relația dintre frecvența aberațiilor cromozo- miale și gradul de ferțiliate în X2 (fig. 2), se observă că diploidul înre- ;: 7.? ' ' ' ■ ' -./• •• nr. 4 .. • /. r >. /. ' ' '■ in meloză la orzul șl 4n iradiat (X,) / .' faza 1 . . Telofaza I .. * celule aberante % media aberațiilor nr. celule . analizate celule.; aberante 0/ 7? * /o media . . aberațiilor per celulă per cromozom per celulă per cromozpm f ' ■ ■ — 330 > 1,82 0,08 . 0,006 69,2 2,00 7 0,143 610 69,8 , 1,43 0,102 70,6 2,09 0,149 870 72,4 , 1,61 0,115 16,0.. 0,45' 0,016 1065 39,1 ,0,60 0,021 62,8 7 4.08. 0,146 920 ; / 7 60,8 - 2,93 -1 °,1°4 ' ■ '.-J 64,0 3,94 0,141 850 67,1 7 3,15 7 0,112 162 MABICA KADU 6- Tabetul nr. 6 Frecvența aberațiilor cromozomialo In la orzul %n șl 4n Varianta. • r' | . : Anafaza P - . ■ Telofaza I celule anali- zate celule abe- rante ■ % media aberațiilor celule analizate celule aberante media aberațiilor per celulă per cromozon per celulă per cromozQm Cenad 396 (2n) 15 000 r 750 58,6 1,43 ' 0,102 800 56,5 0,92 ' 0,066 . 25 000 r 600 60,9 1,51 ' 0,108 ■. 1 । . 880 63,0 . 1,05 0,075 , Cenad 396 (4n) 15 000 r 820 40,2 1,65 0,059 1100 . 45,3 1,07 0,038 25 000 r 650 • 45,4 1,72 0,061 950 . ■ 44,6 1,16 0,041' gistrează o scădere a fertilității, proporțională : cu creșterea frecvenței abe- rațiilor și cu doza; la autotetraploid această proporționalitate nu esteres- pectată, scăderea fertilității avînd un caracter niult mai atenuat. La 15 000 r diploidul înregistrează d reducere a fertilității de 34%, la o creștere a frec- venței aberațiilor croniozoiniale de circa 20 de ori. La aceeași doză tetra- 1. Compararea reacției la acțiunea radiațiilorîntre un diploid și un autotetraploid de orz arată o relație invers proporțională între nivelul de poliploidie și radiosensibilitate la acțiunea radiațiilor. 2. Iradierea repetată nu modifică frecvența mutațiilor clorofiliene la forma diploidă. Dimpotrivă, la forma tetraploidă s-a obținut o creștere semnificativă a frecvenței acestor mutații, , probabil datorită acumulării genelor receșive. - , ; ^3 ; Relația — efect (apreciată pe baza frecvenței mutațiilor clorofiliene) are un caracter liniar pînă la un anumit prag de iradiere. în experiența noastră acest prag este egal cu 15 000 r. La 25 000 r s-a ob- ținut o. scădere a frecvenței acestor mutații. , 4. Frecvența per celulă a aberațiilor cfombzomiale este direct pro- porțională cu nivelul de poliploidie. Frecvența aberațiilor per cromozom este aproximativ egală la cele două poliploidii. Radiosensibilitatea mai scăzută a tetraploidului s-ar putea atribui prezenței .celor patru genomuri și, prin urmare, probabilității mai mari de suplinire a funcțiilor afectate, în raport cu diploidul. 5. Creșterea frecvenței aberațiilor cromozomiale este corelată cu o scădere proporțională a fertilității plantelor la diploid; la tetraploid nu se observă o asemenea proporționalitate, scăderea fertilității avînd un carac- ter mult mai atenuat. s 164; ; ^‘7 ' - 7. ^TARljSA RADU . BIBLIOGRAFIE 1. Arnason T. J. a. Minocha J. L., Canad. J. Genet. Cytol., 1965, 2, 2, 262 — 267. 2. Bhâtt B. > J., Bora K. C. a. Patil S. H., Effects of ionizing radiations onseeds, I.A.E.A., Vienă, 1961, 441-461. 3. Bhasharan S. a. Swaminathan M. S., Rad. Bot., 1962, 1, 166—181. 4. Caldecott R. S. a. Smith L., Cytologia, 1952, 17, 3, 224 — 242. 5. Evans H. j., had. Bot., 1965, 5, 171-182. 6. — Effects of ionizing radiations on seeds, I.A.E.A., Viena, 1961, 259 — 271. 7. Favret E. A., Proc. First Int. Bărley Genetics Symp., Vageningen, 1963, 68—82. 8. Ferrary R., Annales de l’amâlioration des plantes, Inst. Nat; Agron., 1959, 3,403—420., 9. Hagberg A. a. Akebberg E., Mutations and polyploidy in plant breeding, Stockholm, 1961, 150. - ' ■ 10. Heiner R. E., Konzak C. F;, Nilan R. A. a. Legault R. R., Proc. Natl. Acad. Sci., 1960,46,9,1215—1221. ... 11. Heslot H., Genetica agraria,1960, 13, 7—2, 79—111. 12. Ikushima T. â. Iehikawa S., Jap. J,'Genetics, 1967, 42, 271 —278. 13. Kao Fa-Ten a. Caldecott/R. S;, Genetics, 1966, 54, 3, 845 — 858, 14. Mac Key J., Induzierte Mutationen und ihre Nutzung, Akademie-Verlag, Berlin, 1967, 185-199.' 15. Matsumura S. a. Nezu M:, Effects of ionizing radiations on seeds, l.A.E.A. Viena, 1961, 543-553. ■ ' • 16. MOes A., Bull. Inst. Agron. Gembloux, 1959, 27, 2, 1 — 78. 17. Muntzing A., Hereditas, 1942, 28, 218-221. ’ 18. — Kungl Fisiographiska Sălskapets Lund Fărhandlingar, 1941, 11, 6, 1 — 10. Universitatea București, ' Facultatea de biologie. RECENZII Primit în redacție la 9 decembrie 1967« R. W. G. DENNIS, British Ascomyceles (Ascomicetele din Anglia), J. Cramer, Lehre, 1968,' XXXII + 455 p., 40 pl. col.,' 31 pl. alb-negru. ■ • Cartea reprezintă o nouă ediție, revăzută și completată , a lucrării British cup fungi, de același autor, apărută în 1956 .< , • Introducerea (20 p.) include principalele date referitoare la structura,, clasificarea, taxo- nomia, nomenclatura;'-tehnica de colectare și examinare, importanța economică, precum și unele îndrumări utile pentru cel ce doresc să se inițieze în acest grup de ciuperci. Tot în i introducere este cuprinsă o cheie pentru determinarea ordinelor din clasa Ascomycetes^recum și o listă cu 21 de cărți principale care se referă la subiectul tratat. în partea descriptivă (455 p.), inclusiv indexul de specii și genuri, sînt tratate la început ordinele care fac parte din Euascomycetes și apoi cele din Loculascomycetes. Descrierile concise, dar complete, ale ordinelor sînt urmate de chei pentru determinarea familiilor, iar descrierea lor este însoțită de chei pentru determinarea genurilor. Se remarcă faptul că autorul a evitat repetările adesea supărătoare și inutile ale acelorași caractere, la descrierea succesivă a uni- tăților taxonomice în ordinea subordonării lor. în același sens, la fiecare familie sînt descrise amănunțit doar una sau cîteva specii mai importante, celelalte fiind numai menționate. Față de prima ediție, au fost adăugate 28 de genuri și 154 de specii. < Nomenclatura folosită este, în general, corectă. Autorul a eliminat listele de sinonime.' deseori foarte lungi la aceste ciuperci frecvent pleolnorfe, liste care ar fi mărit considerabil numărul paginilor. . 7 în afara celor ,2T de lucrări cu caracter mal mult sau mai puțin monografic amintite, autorul a preferat șă includă referințele bibliografice în text, la locurile unde sînt citate* ceea ce elimină munca de căutare în index, dar, totodată, nu oferă o imagine de ansamblu a surselor bibliografice folosite. - Ilustrațiile bogate, cuprinzînd ,71 de planșe, sînt, în special cele colorate, sugestive, dar desenul puțin neglijent afectează calitatea lor. ■ Lectura cărții relevă faptul că autorul este mai familiarizat cu ascomicetele „macro- micete” saprofite și mal puțin cu- cele „micromicete” parazite. Erisifaceele, de pildă, sînt prelucrate după Salmon (1900) și Blumer (1933), deși între timp au apărut lucrări în special de nomenclatură, care, consultate, ar fi împiedicat folosirea unor denumiri incorecte, ca Unci- nula salicis, Sphaerotheca humuli, Podosphaera oxyacanlhae etc. Autorul șl-a asumat sarcina foarte dificilă de a trata toate ascomicetele, grup de ciu- perci extrem de divers, pe care-puțini micologi. s-au încumetat să-l prelucreze în întregime. Studiile sale îndelungate asupra acestui grup, precum și consultarea lucrărilor relativ recente ale lui Gal, Munk, Luttrell, von Arx și Mfiller, i-au dat posibilitatea să ne ofere o carte . completă, modernă, care, deși limitată la speciile din Anglia, reprezintă un mare sprijin pentru micologii din toate țările interesați de aceste ciuperci, O. Constantinescu ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21NR. 2 P. 165-166 BUCUREȘTI 1969 « — .e. 3083 166 RECENZII 2 VILMOS VÂRTERESZ, Strahlenbiologie (Radiobiologia), Akad. Kiado, Budapesta, 1966, 603 p., 121 fig. și 22 tab. ' Deși apărută in anul 1966 această lucrare tipărită de Editura Academiei de științe ungară își păstrează actualitatea. Tratatul, unul dintre cele mai . complete apărute pînă in prezent în domeniul rădiobiologie! medicale, este scris de un colectiv de autori sub îngrijirea lui Vilmos Vârteresz, care a redactat și un mare număr de capitole. Lucrarea cuprinde 13. capitole, dintre care b sînt introductive: elemente generale de fizica radiațiilor și dozimetrie; diferitele teorii asupra proceselor primare ale influenței radiațiilor; biochimia radiațiilor; aspectul morfologic asupra modificărilor biologice a radiațiilor ionizante; radiosensibilitate și radioreziștență; factorii care modifică radiosensibilitatea. în‘aceste 6 capitole pot fi găsite elementele necesare de introducere în rădiobiologie. ■ Capitolul 7 cuprinde exclusiv material de rădiobiologie medicală și de patofiziologia ra- diațiilor, ihșistîndu-se asupra aspectului diferitelor aparate, organe etc. Se dă o deosebită atenție apăratului circulator și componentelor sîngelui, se insistă și asupra influenței generale a acestora asupra metabolismului în parte, pe organe care joacă un rol important în aceste procese sau în tabloul general al fenomenului. Sînt dedicate de asemenea subcapitole speciale;. ■ f influenței radiațiilor asupra imunității naturale și a celei cîștigate. ", A^te> subcapitole tratează despre toxinele care se formează în organism ca urmare ă ra- diațiilor, rolul șocului în tabloul • general al influențelor nocive ale radiațiilor, formele morții acute datorită radiațiilor și în cele din urmă radiațiile ionizante și îmbătrînirea. i Capitolul 8, dedicat simptomatologiei și terapiei bolilor produse de radiații, începe cu accidentele reâctorilor din diferite țări și efectele produse, bolile de radiații apărute în urma exploziilor atomice. Se discută apoi diagnosticul și terapia bolilor acute. Capitolul 9, mai scurt, prezintă unele aspecte ale influenței radiațiilor asupra embrionului și fetusului. ’ . . • Capitolul 16 tratează pe larg, problema geneticii radiațiilor. După ce prezintă elementele generale ale geneticii radiațiilor, ale tipurilor de modificări, metodele de a pune în evidehță mu- tațiile, sînt scoase o serie de legi generale ale influenței mufag.ene a radiațiilor ionizante. ’ Pe subcapitole separate sînt tratate genetica virusurilor și fagilor; â microorganismelor, cercetări asupra speciei Drosdphila, genetica radiațiilor la mamifere. Se face și o evaluare asupra frecvenței mutațiilor la om; se discută importanța radiațiilor ionizante asupra gebeticii popu- lațiilor și încărcarea genetică'a populațiilor omenești prin diferite mijloace de iradiere folosite de. ' om... ‘ ___ Capitolul 11 este dedicat în mod special influenței carcinogene și leucomogene a radia- ț iilor ionizante. < Capitolul 12 se ocupă de caracterele generale ale substanțelor radioactive, sursele de contaminare radioactivă, toxicitatea substanțelor radioactive, aspectele clinice ale intoxicației prin radiații și profilaxia și terapia acesteia.: Capitolul 13 este dedicat protecției împotriva radiațiilor. . , : ' Literatură citată eșțe deosebit de bogată, la zi. și cuprinde referințe asupra problemelor radiațiilor diferitelor grupe de organisme. ' Prin părțile de informare pe care le cuprinde, prin bogata bibliografie citată, prin mate- rialele de rădiobiologie generală expuse în unele capitole, lucrarea, deși are un caracter pronunțat medical, poate fi consultată nu numai de medici radiologi, ci și de radiobiologi, în general. . / ' v Acad. Alice Săvulefca ' Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” — • publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: -morfologie, sistematică,, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, : microbiologic — fitOpatoldgic. Sumarele reyistei sîrit completate cu alte rubrici," ca: L Viața,științifică* ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane; conșfă-r tuiri, schimburi de experiență între; cercetătorii români „și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTA cAtre autori Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de caic. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. : Se va evita repetarea acelorași date în țext, tabele și grafice. Expli- cația figurilor vă fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie . vor fi prescurtate coriforni uzanțelor internaționale. ■ Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor./ , Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații ■etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Indepen- denței, nr. 296, București. La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică » paraît 6 fois par an. - Le prix d’un abonnement annuel est de $4; — FF. 20; 1 —DM. 16. -■ ' ■ ' Toute commande ă l’Ctrănger sera adressâe â CARTIMEX, ~ Boîte poștale 134—135, Bucarest, Roumanie, ou ă ses reprâsen- tants ă l’ătranger. ' f ■ En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux ' de poște ou chez votre facteur. /