COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician em. POP Redactor responsabil adjunct ; Academician n, SALĂGEANU Membri: |C. C. GEORGESCU|, membru corespondent al Academiei Repu- blicii Socialiste România; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANE; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academici Republicii Socialiste România; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academici Republicii Socialiste România ; GEORGETA FAR IAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamen tele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și dituzorii de presă din Întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134—135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență sc vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Scria botanică”. APAUE D-E 6 OIÎI PE AN ADBESA EEDACTIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI Nli. 29li BUCUIiEȘTT SERIA BOTANICA TOMUL 21 SUMAR Pat. Nr. 1 GH. DIHORU, Precizări floristice (V) (Artemisia, Valerianella, Achy- rophoras, Roegnerla) .................................................... LUCIA LUNGU, Batrachospermum borganum Sirodot in flora algo- logică a României . . ...................................... I. MORARIU, M. DANCIU și PANT. ULARU, Date noi din flora Porților de Fier .... 1..................................... V. SANDA, Contribuții la taxonomia și corologia subsecției Alpini Vierhapper a genului Dianthus L. din flora României .... M. GHIUȚĂ, Fraxinus ornus L.: in Cheile- Turului ...... M. PĂUN, Vegetația pajiștilor de locuri uscate din Împrejurimile Balșului .................................................. I. RESMERIȚÂ, Contribuții la studiul molînietelor din Transilvania ‘ j DORINA CĂCHIȚĂ-COSMA, Cercetări privind absorbția roșului 1 neutru în cotiledoanele epigee ......................... ' AL. IONESCU, Ritmuri de diviziune la citeva alge In situ și in culturi de laborator..................................... VERA BONTEA și I. MUNTEANU, Contribuții la studiul biologiei și combaterii speciei Hebninthosporium gramineum, parazită pe orz ... .................................................. O. CONSTANT INE SCU și GH. DIHORU, Adăugiri Ia uredino- 3 13 17 23 31 35 45 53 61 67 flora României............................. 75 ; / LUCREȚIA DUMITRAȘ, Infecții parțiale produse de Tilletia pan Re ii Bub, et Ranoj.......................... 79 RECENZII ..................................... 83 St. și cerc, biol. Seria botanică t. 21 n r, 1 p. 1 —84 București 1969 PRECIZĂRI FLORISTICE (V). . (ARTEMISIA, VALERIANELLA, AOHiRQPSORVS, ROEGRERIA) DE GH. DIHORU 582.998.2: 581.537 In dieser letzten Arbeit der Serie „Floristische Bemerkungen’’, sind zwei ftir die ■l rumănisclie Flota nene Arten angegeben : Artemisia lerchiăna Web, (friiher mit A. - taurica Willd, verweehselt) uhd Valeri^nelia lasiocarpa (Șteven) Betcke (friiher mit V^eripcarpa Desv. verweehselt). Es wird auch iiber zwei fur die Dobrudscha neue Arten berichtet: Achyrophorus maculatiis (L.) Scop; und Roegnerig canina (L.) Nevski. ;..e. Seria de lucrări taxonomice Precizări floristice, în care am ana- lizat principalele aspecte critice ale florei Podișului Babadag, se încheie cu lucrarea de față. Aceasta nu înseamnă însă că taxonomia florei respec- tive este rezolvată pe deplin; Există încă o mulțime de probleme neclare, unele foarte dificile, pe care le-am sesizat și care vor fi cercetate ulterior. Obiectul acestei lucrări îl constituie următoarele materiale: 1. Artemisia lerchiana Web.1 ex Stechm., Dissert. Artemisia (1775), XXIV, XXV, excl. f. Gmel., EL Sib., II (1775), 114; Grossh., El. Kavk., IV (193.4), 143; Poljak., in Maevski, El. sr. pol. ev. ceast. 8SSB (1954), 585, El. SSSB, XXVI (1961), 579. — A. maritima var. lercheana Bess., Bull. Soc. Nat. Mosc., VII (1834), 37. —A, maritima var. incana KelL, V. obl. polupustîni, II (1907), 110, nonDruce. — A. caspia Kell., ^1. iugo-vost. evrop. ceast. SSSB, VI (1936), 356 p.p. — A. astrachanica Poljak.; in Bot. mat. Gherb. Bot. Inst. AN SSSB, XVI (1954), 422. — A.taurica auct. rom., non Willd. Materialul de pelin, recoltat din punctul numit ,,Capul Doloșman”, avînd aspect cu totul neobișnuit, a fost denumit inițial (25) Artemisia taurica Willd. Verificarea acestei identități după literatura sovietică a eviden- țiat unele nepotriviri, suficiente pentru a solicita competența lui E. I. Nyârâdy, monograful genului în țara noastră (25), care a iden- 1 Confirmarea identificării materialului o datorăm botanistei G. T. Leonoya (Lenin- grad), căreia îi adresăm mulțumiri. ST. 91 CERC.BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR, 1 P. 3-11 BUCUREȘTI 1969 4 GH. DIHORU 2 tificat materialul respectiv drept Artemisia valesiaca AII. Acest lucru a determinat o nouă documentare bibliografică și ierbaristică3. Plantele recoltate de la B^badag nu pot aparține speciei A. valesiaca AH., pe de o parte, din cauza distanței mari dintre Dobrogea și arealul acestei specii/care crește îri condiții eu totul deosebite (Elveția, Italia) (1)? (3); (9), (10), iar pe de alță parte din cauza unor caractere morfo- logice deosebitoare, cum sînt: —ramurile paniculei cu mult mai lungi de 2—3 cm (ca la A. vale- siaca} și adesea patente; 7 — panicula extinsa sau spiciformă; — antodii mai mici (3,5—4,2 mm față de 4,75—6,25 mm), uneori pedicelate și nutante (pl. I); — corolă vișinie (nu galbenă); —rădăcina mai slab lemnoasă decît la A. valesiaca. Ajutat de materialul de ierbar primit de la Leningrad, am atribuit eșantioanele din Dobrogea speciei A. lerchiana Web. Această specie are unele asemănări eu A. valesiaca, privind părozitatea persistentă, alb- lanată, grosimea rădăcinii; rozetele sterile persistente, alburii, numeroase, care alcătuiesc o tufă. ' ' . Plantele de la Babadag au rădăcina groasă, ± lemnoasă, despicată în regiunea coletului în 2—3 părți, cu ritidomul destrămat în numeroase fibre longitudinale, îjitr^ga plantă este alburie, datorită unei pîsle arah- noidee abundente, persistentă. Lăstarii vegetativi (terminați în rozete de frunze durabile în țpt cursul perioadei de vegetație) și floriferi numeroși alcătuiesc o tufă eyideiltă. Frunzele caulinare inferioare sînt 2—3-penat- sectate (adică unele dintre laciniile secundare sînt divizate), persistente în timpul verii (var. astraehanica Poljak.), cu contur scurt-ovat, de 2,5—' 3^5 (4,5) cm lungime și -1,5 cm lățime, cu laciniile aglomerate, cele terminale liniare, de 0,3—0,5 mm grosime, obtuze. Panicula cu ramuri erecte sau aplecate, îngustă sau extinsă, antodii de 3,5 — 4,2 x 2,7 mm, cu (2) 3—5 (6) flori vișinii, cele centrale de obicei sterile, fixate pe receptaculul scurt-piramidal, de 0,45 mm lungime (pl. II). Foliolele involucrăle alb-persistent-tomentoase, cele externe și mijlocii lung-ciliate pe mar- gini, cu cili simpli sau bifurcați, septați numai la bază printr-un singur perete transversal, loc de unde se rup ușor, marginea foliolei apărînd scurt-ciliată j nervura mediană a foliolelor cu cîteva ramuri secundare (pl. II). în Dobrogea crește pe coline uscate, calcaroase, în locul numit „Capul Doloșman” și în apropierea comunei Baia (jud. Tulcea). Răspândire generală. Europa (Dobrogea, Donul inferior (ca micro- vspecia A. eretacea Kotov), Volga inferioară), Siberia vestică, Asia Cen- trală. Observație. A. lerchiana diferă de A. maritima L. (s. str.) prin tomen- țul persistent și generalizat, frunze mai mici, cu lacinii mai înguste și aglo- . ■ a 2 Am consultat ierbarele Institutului de biologie, universităților din Cluj și Bucu- rești, institutului agronomic din București și material de Artemisia valesiaca AII. păstrat in ierbarul Muzeului de istorie naturală din Budapesta, De la Kiev am primit spre consultare A. taurica. Willd., A, eretacea Kotov, A. praticola Klok., iar de la Leningrad A. taurica Willd., A. lerchiana Web. și A. eretacea Kotov. Artemisia valesiaca AII. (Elveția) : 1, lacinie foliară primară (15/1) cu lacinii terminale (12/1); 2, frunze bracteante, la baza cărora se găsesc antodii nedezvoltate; 3, receptacule (se observă locul florilor și unele flori sterile persistente (32/1); 4, o serie întreagă de foliole involucrăle (a, foliolă mijlocie văzută din profil) (8/1). Artemisia lerchiana Web. (Dobrogea — Doloșman): 1, conturul frunzelor tulpinale inferioare (1/2); 2, frunze tulpinale inferioare (a, 1/2, b, 1/1) ; 3, lacinie primară (5/1) și secundară (12/1) ; 4, lacinie primară cu părozitate (5/1) ; 5, receptacule (se observă locul florilor și unele flori sterile persistente) (32/1); 6, o serie întreagă de foliole involucrale, -desenate pe partea internă (nu se observă părozitatea) (8/1); 7, marginea ciliată a foliolelor involucrale mijlocii, cu cili întregi și rupți (42/1). PRECIZĂRI FLORISTICE (V) 5 merate, receptaculul mai mie (jumătate cît cel de la A. maritima, care este de 0,75—0,80 mm lungime), rădăcina groasă cu fibre longitudinale, rozete bâzâie durabile, numeroase, număr mare de lăstari flpriferi, inflorescență de obicei îngust-paniculată. A. maritima, recoltată de la Lacul Sărat (Brăila), este.slab;păroasă, de culoare maronie, cu rădăcină subțire, cu puțini lăstari vegetativi, pani- cula amplu ramificată, foliolele involucrale glabre, lucioase, fără cili pe margini, cele externe aproape rotunjite, cu nervuri laterale evidente, frunzele tulpinale inferioare mai mari, cu lacinii neaglomerate, mai late, receptaculul de 0,75—0,80 mm lungime (pl. III). Numai rădăcina groasă și tomentul bogat o apropie de A. taurica Willd., care are tulpina puternic ramificată în treimea superioară, cu ramuri subțirele, lungi, pe care stau antodii mici (3—3,5 mm lungime), și foarte dese, laciniile frunzelor tulpinale inferioare lung-filiforme (lungi de 3—5 (6) mm și late de 0,2 —0,jiopa CCCP, M33. Anafl. nayK CCCP, Mocrbr — JleHnarpaft, 1961, 26. 29. Pușcârv-Soroceanu Evdochia și colab., Pășunile și finețele din R. P. Română, Edit. Acad. R.P.R., București, 1963. 30. Rouy G., Flore de France, Paris, 1903. 31. Sanda V. și Tutunard V., Comunicări de botanică, 1965, 3, 143—151. 32. Schniz H. u'. Kellbh R., Flora der Schweiz, Ziirich, 1900. 33. CTAIJKOB C.C. h TAKJIEB B. H., OnpedeAumejib maczuux pacrnenuii eeponeucKou yacmu CCCP, Toc. W33. «CoBeTCKaa HayKa», MocKBa, 1949. 34. GTOHHOB H., CTE fost găsit în fie- care an (cu excepția lui 1,965) în numeroase stațiuni, deosebit de frecvente către vărsarea acestuia în Neagra Broștenilor. Alga se dezvoltă foarte bine (indivizi numeroși cu vitalitate mare) în stațiunile puternic umbrite de plantele de pe maluri (Picea excelsa (Lam.) Link., Salix caprea L., jSL purpurea L., aurita L., Alnus incana (L.) Mnch., Betula pubescens Ehrh.) (pl. 1,1). Lipsește complet sau este reprezentată prin tufe mici și rare în porțiunile puternic luminate și înso- rite în care Hydrurus foetidus Kirchner formează adevărate pajiști. ST. ȘIOEEC.BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 21 NE. 1 P. 13-15 BUCUREȘTI 1968 J4 LUCIA LUNGU . 2 La 20.VIII.1964, orele 12, temperatura apei de la adîncimea de 15 cm varia între 9,5 și ll°0 în stațiunile cu Batrachospermum boryanum și între 12 și 13°0 în stațiunile cu Hydrurus foetidus. La 15.IX, orele 12, valorile înregistrate erau ceva mai ridicate*. 14,5—16°Q și, respectiv, 17—18°C\ în timp ce pH-ul apei era aproximativ același: 6,5—6,7. în toate stațiunile, alga crește pe pietrele de pe fundul apei (pL 1,2 și 3) la adîncimea de (10) — 15 — 20—(30) cm, singură sau în asocia- ție cu specii de Cladopliora și Vaucheria dintre algele verzi și cu Cliiloscy- phus polyanlhus (L.) Cor da și Brcbchythecium riwlare Br. eur. dintre bri- ofite. în ceea ce privește microfitele, ne-am oprit numai asupra acelora care au fost recoltate eu stadiul chantransioid și cu talul propriii - zis de Batrachospermum boryanum, precum și cu talul de Hydrurus foetidus. în materialul cu talul propriu - zis de Batrachospermum au. fost întUnitetaproape numai.diatomee : 8ynedra, Biatoma, Navicula și dintre dorofite : Ulotrix. / : < . -Probele care cuprind stadiul chantransioid (proba I) și ELydrurus foetidus. (proba a Il-a) erau mult mai bogate în forme. Dintre diatomee au fost identificate :. ^ynedra^ Biatoma, Cocconeis, Navicida,Pinnularia, ' Cymbelta-) Nit^schiay Eunotia. Genul Mendionafost găsit numai în proba a ILa . în- primul caz predomină cel . de-al doilea Biatoma și Navicula. Dintre algele' albastre au; fost întâlnite QsciUatorîa. și. Merismo- du> frecvență m materialele cu Hydrurus- foetidus. Xnmai p e filamentele stadiului .chantransioid a fost găsită epifita Chemiaesiphon wwstow Grunovvar. plongalus Starmach. \ în septembrie 1963 a fost găsit numai talul tipic. Probabil, că în acest, an stadiul chantransioid a fost foarte redus. - /. .. . : r în anii 1964 și 1966, la sfîrșitul lunii iulie, începuse să se dezvolte stadiul chantransioid, reprezentat prin pernițe de culoarea brun-violacee închis aproape negricioase, solitare său confluente, de 1,5—2 (3) mm înăl- țime; în unele pernițe apăruse și talul propriu-zis (pl. îl, 6). în septembrie, talul propriu -zis era ,complet dezvoltat (pl. I, 3, b), . prezenta carpogoahe și glomerulo; dar se menținea și stadiul chantransioid cu o vitalitate destul de mare (pl. I, 3, a). ' în 1965, și Batrachospermum boryanum,toate macrofitele .de altfel, a avut o dezvoltare slaba, fiind găsit în cantitate mică doar în cîteva stațiuni dinlocurile ceva "mai adăpostite, niciodată în curentul apei. Âceasta se explică prin modificările apărute pe toată valea Cristișorului, în urma doborîturilor puternice din septembrie 1964, ă lucrărilor de extra- gere a lemnului și a acelorade construcție a șoselei forestiere1. \ Batrachospermum boryanum este o specie dibică. Stadiul chantran- , șioid, cu aspectul macroscopib arătat anterior, este, alcătuit din filamente ramificate terminate îh peri lungi, urnflați la bază, care se rup foart.e ușor. Membrana acestora prezintă în jumătatea terminală veruculi fini, care ■ adesea confluează (pl. II, 9—10). Pe ramificațiile laterale se formează monosporangi (pl. II, 7—9). Valul propriu - zis este gelatinos, în formă ■ de tufe (pl. I, 2 și 3, b), lungi de (3) 10—15 (20) cm* bogat ramificate, de culoare violetă; iar în locurile cu luminozitate mai puternică de culoare PLANȘA I Batrachospermniri, boryamim. 1, Stațiunea de la Cristișorul (Neagra Broștenilor). 2, Tufe de Batrachospermum boryanum. 3, Piatră cu Batrachospermum boryanum; a, stadiul chantran- SÎoid; b, talul propriu-zis. 4, Fragment din talul propriu-zis de la Batrachospermum boryanum. 5, Fragment din ramul carpogonial. 1 în anii 196.7 și 1968, Batrachospermum boryanum a fost regăsit în condiții asemănă- toare cu acelea din anii 1964' șl 1966. PLANȘA H 3 „ BATRACHOSPERMUM BORYANUM ÎN ROMÂNIA “ - 15 galben-brună. Ramurile primare (ramificațiile primare), terminate în peri scurți, mai groși decît perii stadiului chantransioid (pl. II, 11 și 12), constituie verticilii distincte, apropiate (pl. I, 4) sau ± distanțate. Către baza talului, verticiliile apar continue din cauza ramurilor secundare (ramificațiile secundare), care se dezvoltă în număr mare. Filamentele corticale (hifele) sînt numeroase, dispuse lax. Ramurile carpogoniale de pe ramificațiile primare au de obicei mai multe carpogoane (3—5—7) (pl. II, 13) și numai rareori un singur carpogon (pl. II, 14), în timp ce acelea, de pe ramificațiile secundare au un singur carpogon (pl. II, 15). Tricogi- nul este de tip elipsoidal, alungit-elipsoidal, cu unele variații (pl. 1,5; pl. II, 13—16, a—g). Glomerulele sînt mici, mai multe într-un verticil. Din cele arătate reiese că materialul analizat de noi prezintă unele variații față de diagnoză. Dintre acestea menționăm : talul de dimensi- uni ceva mai mari, prezența aproape constantă a carpogoanelor pe rami- ficațiile laterale ale ramurilor carpogoniale, frecvența ramurilor carpogo- niale pe ramificațiile secundare, precum și unele variații ale tricoginului, predominînd formele asimetrice (pl. II, 16, a—g). Cu această unitate taxonomică se cunosc în flora țării 8 specii și 3 varietăți ale genului Batrachospermum. BIBLIOGRAFIE 1. De Toni J. B., Sylloge Algarum, Pattavii, 1897, 4. 2. Hamel G., Rev. algol., 1952, 2, 3—4, 3. KlIGEJIEB H. A., 3MHOBA A. JC M KVPCAHOB JI. EL, OnpedeAumejib nusmux pacmeHUu. BodopocAu, «CoBeTCKaH HayKa», Mocnea, 1953, 2. 4. Pascher A. u. Schiller J., Rhodophyta, in Pascher, A., Die SuGivasser flora Mitteleuropas, Gustav Fischer, Jena, 1925, 11. 5. Paterei Șt., Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Cluj, 1939, 19, 1 — 2. 6. Ștefureac Tr., Popescu As. și Lungu L., Com. Acad. R.P.R., 1956, 6, 11; 1957, 7, 10. 7. 'Tarnavschi I. T. și Rădulescu D., Com. Acad. R.P.R., 1954, 4, '6—6. 8. Tarnavschi I. T. și Oltean M., Anal. Univ. Buc., 1956, 12; St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 3 — 4. . 9. Zanovschi V., Anal. șt. Univ. „Al. I, Cuza” Iași, Secția a Il-a, șt. nat., 1960, 4, 2. Facultatea de biologie, Laboratorul de botanică sistematică. Primit în redacție la 1 noiembrie 1966. Batrachospermum. boryanum. 6, Stadiul chantransioid cu tal propriu-zis tînăr (x 12). 7 și 8, Filamente ale stadiului chantransioid cu monosporangi. 9, Filament cu păr (x 600). 10, Păr de pe stadiul chantransioid (x 650). 11 și 12, Peri de pe talul propriu-zis (x. 650). 13 și 14, Ram carpogonial de pe ramificații primare, cu patru carpogoane (13) (x 650), cu un carpogon (14) (x 600), 15, Ram carpogonial de pe ramificația secundară (x 600). 16, a—g, Variabilitatea tricoginului (X 600)/ g DATE NOI DIN FLORA PORȚILOR DE FIER , ■ DE . ' . . \ I. MORARIU, M. DANCIU și PANT. ULARU ț-> ■ v / \ 581.527 This paper, presents new data about the flora of the Banat district, obtained by ipvestigating the "Iron gates” region. The author lists plants new in the Banat district (abbrev. NB), mentiohed without place by I. Heuffel (abbrev. Hf.) or : by the Flora of the Socialist Republic of Remania, as well as species generally rare 'N--' in' Romania. ■ The morphological and anatomical aspects of a variety new in Science : Valeria- . nella locusta (L.) Betcke var. subcostata Morariu et Dancîu are described. ; - . Besides the characteristics given in Latin for this variety, the Romanian text included some morphological and anatomical differences betWeen the fruits of Valerianella locusta (L.). Bețcke and those of Valerianella epstata Stev.' Vl în materialele recoltate de noi în anii 1966 și 1967 de la Porțile de ' Fier s-au găsit unele specii de plante nesemnalate din Banat său citate : ri- după I. He Uf f el din „Banat”, precum și unele specii rare, care trebuie să fie semnalate aparte. ■ • Este nouă pentru știință Vdlerianella locusta (L.), Betcke var. sub- . costala Morariu et Danciu. / ’ I. Fam. Cannabinaeeae Lindl. 1. Sumulus japonicus, S. et Z. Orșova, ■ pe marginea Dunării, în locuri ruderale, inundabile, lîngă strada Zăvoi, NB1. X II. Fam. Polygonaeeae Lindl. 2. Rumex hydrolapafhutnHuds. Bată în zăvoaiele de sălcii din OMV, Hf. 3. Polygonum arenarium'W. et K. Co- R niună în OMV prin locuri nisipoase (citată din Banat (1) fără localitate). III. Fam. Chenopodiaeeae Less. 4. KocMalamflora (Gmel.) Borb. *? O menționăm de pe nisipurile din OMV pentru unitățile NB : f. rubra N Roth; Var. longifolia Koch ; var. brevifolia Koch. 5. Corispermum nitidum - Kit. în OMV împreună cu specia precedentă, Hf : f. niiidum și f. purpura#- N- cens (Host.) Moq. 6. (Jhetwpodium rubrum L; Prim locuri ruderale, inunda- bile, de la Orșova și din OMV, Hf. Adeseori, în asociația Bichostyli — , Gnap'haUetum uliginosi (Horv., 1931) So6 et Timar, 1947. 1 Prescurtări: Ostrovul Moldova Veche = OMV; nouă pentru Banat = NB; indicată de Heuffel fără localitate, trecută ca atare și in Flora R.P.R. = Hf; Flora R.P.R, =?= FL Ș ■ SȚ. Si CEKC. BLOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NE. ie. 17—22 BUCUREȘTI 1969 2 — o. 8110 ' \ , 18 . I. MORARIU Și COLABORATORI 2 IV. Fam. CaryophyHaeeae Jușs. 7. Herniaria Hirsuta L. Semnalată în FI, II, 116, pe nisipurile de la Portița (jud. Tulcea), apoi de la Vîrcio- rova (jud. Mehedinți). (9). în locurile ruderale la Cozla și în OMV. 8. Minu- artia tenuifoUa (L.) Hiern ssp. mesogitana (Boiss.) Hand. — Mazz. Specia, este cunoscută din Dobrogea (FI, II, 88, Hf), iar subspecia numai de la Cheia (jud. Constanța). în OMV, pe dunele dinspre țărmul românesc al Dunării! 9; Scleramthus perennis L. var. setifolius Podp. Crește pe coastele stîncoase de lingă Tis o vița. Semnalată din Boemia. Varietate nouă pen- tru flora României. Menționăm că frunzele subțiri și lungi ajung pînă la 2 m lungime și chiar mai mult. . V. Fam. Rauuneulaeeae A.L.Juss. 10. Batrachium tricHopHyllum, (Chaix) Bossche. Crește în OMV, prin bălțile de pe marginea dinspre comu- na Moldova Veche, NB. ' VI. Fam. Crueiferae B. Juss. 11. AUysșum desertorum Stapf. Comună în OMV, Uf. 12. Brysimum diffusum Ehrh. Sporadică prin pășUnile din OMV, Hf. 18. Rorippa âmphibia (L.) Bess. f. lyratopinantifida Borb. Prin bălțile de inundație din OMV, NB. VII* Fâm. Crassulaceae DC. 14. Sedum acre h. Rară în OMV, Hf. VIII. Fam. Saxifragaeeae DC. 15. Saxifraga tridactylites L. f., exilis (Poli.) Engler. în OMV, la poalele Movilei, unde există numai ca formă, care este nouă pentru România. IX. Fam. Leguminoase Jusș. 16. TrigcHella monspeliaca L. Arealul ei cuprinde Europa de sud și Asia de sud-vest. La noi este semnalată ♦ din Dobrogea; apoi de lîngă București și Craio va. Al. Borzao citează fără localitate din Moldova și Banat (1). în OMV au fost identificate două exemplare la poalele Movilei. 17. Trigonella foenum graecum L. Indicată în FI, V, 117 ca subspontană din cîteva localități din țară.. La Orșova, în locuri ruderale lîngă autogară. 18. Pathyrus sphaericusB^ mediteraneană, rară, indicată din puține, locuri din țară (FI, V, 429). în zona r Porților de Fier a mai fost semnalată * la Baziaș (l. c.). Sporadică pe Dealul Cioacă lîngă Orșova. 1$. ^ arabica (L.) AII. La Orșova, pe marginea străzii Zăvoi și pe îjealul Cioaca, NB. 20. Trifolium striatum L. var. Icitaibelianum (Ser;) Heuff. Rară în locuri uscate, însorite din OMV, . Hf- 'V X- c ■ X. Fam. Lyțhraeeae Lindl- 21. Ariimanma verticillata (Ard.) Lăm. Specie recent, descoperită într-un singur exemplar în țara noastră (10). în OMV apare sporadic prin porumbiștile jilave devenite pîrloage, rămîhîhd totuși rară, între speciile însoțitoare menționăm, în primul rînd, pe Ly- thrum tribracteatum. Salzm. Din amîndouă speciile s-a adunat material pentru exsiccata Porților de Fier. 22.Peplis portula L. Sporadică lîngă Orșova în locuri inundabile la confluența Cernei cu Dunărea, Hf. XL Fam. Onagraceae Lindl. 23. Budwigia palustris (L.) Elliot. Citată din Banat. de la. Lugoj (FI, V, 475)/ Pe nisipuri fine, umede sau jilave în OMV, un singur exemplar în asociația BicHostyU^GnapHalietum uliginosi'(Horv., 1931) Soo et Timar, 1947. 24. Oenoth&ra muricata L. Frecventă pe nisipurile din OMV, NB. XII. Fam. Malvaceae A. Jușs. 25. MaToa erecta Presl. în OMV (partea dinspre Coronini), lîngă un saivan părăsit. în FI, VI, 53 este semna- lată de lîngă Snagov și Orșova. . 3 ■ DATE NOI DIN FLORA PORȚILOR DE FIER _ 19 r $;. XIII. Fam. Geraniaceae St. Hill. 26. Geranium molie L. Sporadică /prin locuri umede, nisipoase, : ușor ruderalizate în OMV, NB. • XIV. Fam. Solonaceae Pers. 27. Solanum luteum^iA. La marginea drumului lîngă comuna Tis o vița (jud. Mehedinți), Hf. ' XV, Fam. Scrophulariâceae Lindl. 28. Vcronica dillenii Cr, Element . eurasiatic citat în Fi, VII, 553 din Dobrogea și Transilvania. Prin pășuni •lîngă comuna Moldova Veche, apoi lîngă comuna Svinița. ' XVI. Fam. Geiițianaeeae B. Jusș, 29. Gentianâ pneumonauthe L. :' în OMV, prin paj iști la marginea asociației. ScKoenop lectetum lâcustris, '//d <■ ; XVII. Fam. Qleaceae Hoffmsgg. et Link. 30. Fraxinusjp^ 'Marsh, var. lanceolata (Borkh.) Sârg, Sălbăticit prin zăvoaiele de sălcii /și prin tufărișurile dAAmorpha fruticosa L., în OMV.x . < XVIII. Fam- Valerianaceae Batsch, 31. Valerianella locusta (L.) / Betcke var. subcostăta Morariu et Dănciu. Differt a typo : Fructibuș duo- buscostibus in lat ere munitus, una in quicumque lat ere externe loculorum sterilium. Loculo fertile elipsoideus complanatus biangulatusque. ;. Habitat in locis herbosis aridisque prope oppidum Orșova ad littora Danubii. Typus in herb. „Porțile de Fier” București et in herb. Fac. silv. Brașbv. ; '• ■; . ?. : Fructul prevăzut cu cîte două coaste spongioase inegale de fiecare parte pe pereții laterali ai lojilor sterile (fig. 1 și 3, a). Șămmța bimuchiată, ;; în secțiune transversală ± eliptică, dispusă în loja clipsoidală : biun- ; ghiulară. Crește pe Dealul Cioaca ?(Orșova) în locuri ierboase. Tipul în herbarul Porților de Fier — București și în herbarul Facultății de Silvi- cultură — Brașov. x:; Observații. Descoperirea acestui material ne-a determinat să aprofuu- î dăm studiul fructelor, mergînd pînă la caractere anatomice. în cele ce urmează dăm diferențele dintre aceste specii: : ’ . ; V. locusta (L.) Betcke (fig. 3, c) prezintă pe fruct două șanțuri pro- nunțate, unul pe fața anterioară, iar celălalt pe fața posterioară, o zonă ■ de sclerenchim numai în pereții laterali ai lojilor sterile. Camera, seminală ■, din loja fertilă, bimuchiată, în Secțiune este eliptică. Fasciculul conducător din țesutul spongios al lojii fertile . este situat sub epidermă. > V. costața Stev. (fig. 2 și. 3, 5) nu are șanțuri pe cele două fețe, pi cel mult o depresiune pe fața posterioară. Zona de sclerenchim de pe pere- ții laterali se ^extinde cu un strat de celule și pe pereții interni ai lojii ! sterile pînă cel puțin la jumătate, trecînd peste pereții lojii fertile. Camera Seminală din loja fertilă este trimuchiată, rar în secțiune transversală apărînd triunghiulară. Fasciculul conducător al lojii fertile se află înglobat în țesutul spongios. ' ' XIX. Fam. Compositae Gișeke. 32. Aster versicolor Willd. Specie sălbăticită, abundentă pe suprafețe .puțin extinse la Orșova, în locuri . ruderale, la confluența Cernei cu Dunărea, unde alcătuiește asociații. 33. Aster lânceolatus Willd. Sălbăticită, împreună cu precedenta, ceva mai rară. 34. Bidens vulgatus Greene. Originară din America de Nord, < specia, se află îh plină extindere ă arealului său. Pe teritoriul românesc a fost descoperită pentru prima dată în toamna anului 1965 (0) la margi- ; nea orașului Orșova. La Moldova Veche, este abundentă lîngă portul vechi, în OMV între terenurile de cultură și bordura de sălcii dinspre malul 20 I. MORARIU șl COLABORATORI sub esc. La Orșova a mai fost identificată într-o grădină părăginită din vecinătatea gării, unde exemplarele aveau 21l2 m înălțime. Decent a mai fost găsită de Emil ian Țopa la Ada-Kaleh și în Delta; Dunării. Din această specie s-a recoltat material pentru exsiccata Porților de Fier. 35. Helianthus decapetalus L. Indicată ca sălbăticită în cîteva localități dimTransilvania. O semnalăm de la Orșova, în.locuri ruderale, lîngă piață. Fig. 1, — Secțiune transversală prin fruct de Valerianella locusta (L.) Bețcke var. subeostala Morarîu et Danciu (foto N-. Paraschiv). Fig. 2. — Secțiune transversală prin fruct de Valerianella costala, Stev. (foto N. Paraschivj. 36. CMysantliemum serotinum L. Frecventă în OMV pe lîngă as. Schoeno- plectetum laeustriSj 'Hî. 37. Senedo paludosus L. împreună cii specia pre- cedentă, Hf. 38. Cent a,vrea arenaria M.B. Sporadică prin locuri nisipoase, uscate din OMV, NB. 39. Tragopogon floecosus W. et K. Prin locuri nisi- poase. înierbate sau fixate parțial; în OMV, Hf. XX. Fain. Liliaeeae A.L. Jussieu. 40. CcîcMmm aren-arium W.' et K. în OMV pe Movilă, împreună cu Chrysopogon gdllus. Citată în FI, XI, . 119 de lă LipovU pe valea Desnățuiului (jud. Dolj) pe baza unui material .asemănător cu ColcKicum fominii Bordzil, recoltat de I. Șerbănescu. Determinarea materialului recoltat de noi s-a făcut pe baza comparației cu cel de Colchieum arenarium W. et K. provenit,, din Ungaria, aflat în herbarul Facultății de silvicultură— Brașov. 22 I- MORARIU și COLABORATORI ■ ' 6 XXI. Fam. Amaryllidaeeae St. Hill. 41. Leucojum aestivum L. în OMV, la marginea mlaștinilor, rară, NB. XXII. Fam. Cyperaceae A.L, Juss., 42. Schoenopleetus triqueter (L.) Palia. Formează asociații (Schoenoplectetum triquețris) pe suprafețe miei, în OMV, NB. 43. Juncellus serotinus C.B. Clarke. în OMV, prin locuri nisipoase, inundabile, rară, NB. 44. Carex Uparocarpos Gaud. în OMV, pe nisipuri, Hf. „ ; Fungi XXUL Fam. Erysiphăeeae Lev. 45..Sphderotheca-Iuliginea (Schlecht.) Salmon pe Hidens, vulgatus Greene la Orșova și în OMV. Plantă- gazdă nouă pentru România. 46. Erysiphe polygoni DO. pe Bumess hydro- lapathum Huds. în OMV. Plantă-gazdă nouă pentru România. 47. Leveilula leguminosarum Golovin pe; frunze de Glycyrrhiza eehinata L. în OMV, cu conidii. La noi. este citată pentru a doua oară. \ ' tex w. A; CONTRIBUȚII LA TAXONOMIA ȘI COROLOGIA SUB SEC- ȚIEI ALPlkl yiEBHAPPER.A GENULUI DIANTHUS L. DIN FLORA ROMÂNIEI DE : i ’-V. SANDA . BIBLIOGRAFIE , 1. Borza Al., Conspectus Florae Romaniae regionumque affinum, Cluj, 1947, 2. — . Contribuții botănice, 1966, 140 — 1’62. ■ 3. Buia Al.’, Ocrotirea naturii, 1959, 4, 13 — 42. 4. - BuL Grăd. bot. și Muz, bot. Cluj,. 1942, 22, 57-62. k 5. Bujoreanu G,, Bul. Grăd; bot. și Muz. bot., Cluj, 1942,22, 77 — 96. , 6. Bujore^nu . G. și colab., St. cerc. biol, și șt.: agr., Acad. R.P.R., Baza Timișoara, 1961, 0, 1—2, 110... 7. Hegi G., Jllustrierte Flora von Mitteleuropa, Miinchen, 1908 — 1931, 3, 434 ; 6, 2, 620. 8. Heuffel 1., Enumerată) plântărum in Banatu Temesiensi spanie crescentis et frecventius cultarum, Vindobohae, 1858. ' L: ' , • 9. Morariu I., St. și cerc, biol, Seria botanică, 1966, 18, 4, 303—305. 10. -: Corii. Acad. R.P.R., 1963, 13, 5, 427 - 431. 11. Pqpescu C. P. și Samoila Z., Ghid geobotanic pentru Bănat. S.S.N.G., secția botanică, .București. ' > ' 12. ,Rochel A., Bqtanische Reise in das Banat, Presth., Leipzigj 1938. ■ G 13. Sanda V. și Tutunaru V., Comunicări de botanică, 1965, 3, 143 — 151.. 14. Sandu-Ville C., Ciupercile Erysîphaceae din România, București, 1967. 15. ^ * * Flora R.P.R., București, 1952-1965, 1-10, • ~ 16. * * * Flora R. S. România, București, 1966, 11. ’ / ’ . Institutul politehnic Brașov. ' .. V ' Primit în redacție la 26 ianuarie 1967. ^7. ■w- 532.669.2(498) Les 6tudes effectuăeș et Ies donnăes biomătrîques obtenues sur le materiei de la flore de notre pays' compari avec celui du Tatra et du Tirol dnt conduit l’ăuteur i • ătablir la synonymle du țaxum Dianthus; gelidus Schott, Nym. et Kotschy avec Dianthus glacialis Haenke. Eri tenant compțe de la lîttărature de spăcîalită et en . consultant plusieurs herbiers, l’ăuteur prăsente l’areal de l’espece Dianthus glaci- alis Haenke en Roumanie. \ Taxohul Dianthus gelidus Schoțt, Nym., et Kotschy, deăcris din flora țării noastre, prezintă o serie întreagă de caractere care se. suprapun cu cele ale speciei Dianthus glacidlis Haenke, făcînd în acest fel imposibilă separarea acestor unități. Afinitățile strînse dintre acești doi taxoni aii determinat pe numeroși botaniști să încadreze specia Dianthus geUdus Schott, Nym. et Kotschy la D. glacialis Haenke. Astfel, în 1878, C . F. N y m a n (în Conspectus Elorae Europaeae, voi. I, p. 102), unul dintre autorii speciei Dianthus gelidus, consideră acest binom ca subspecie la D. glacialis Haenke. Același rang taxonomic îi. acordă P . A s c h e r s b n și P.’ G r a e b n e r (1), precum și T . G. T u t i n (19). Ultimul autor, neținînd seama de revenirea ulterioară a lui Ny ma n asupra poziției taxo- nomice a speciei Dianthus gelidus Schoțt, Nym. et Kotschy, consideră binomul acesta ca subspecie la Dianthus glacialis Haenke și trece în paranteză pe Schott,. Nyman et Kotschy. Părerile botaniștilof care s-au ocupat mai îndeaproape de flora țării noastre, păreri privind poziția taxonomică a celor două specii amintite, sînt împărțite. Astfel, M. F u s s (8), F . S c h u r (18) și I. P r o d a n (14) consideră acești doi taxoni ca specii bune, pe cînd D.Grecescu (9) și L . S i m o n k a i (16), bazați pe lipsa caracterelor de diferențiere, ST.SICE^C.BIOL.SEBIABOTANICĂ T.21 NR. i P. 23—30 BUOUBE9TI 1969 3 TAXONOMIA ȘI COROLOGIA SUBSECȚIEI ALPINI A GENULUI DIANTHUS 25 24 ■ V. SANDA \ 2 trec în sinonimie la D- glacialis Haenke binomul Dianthus gelidus Schott, Nym. et Kotschy. B. Pawlowski (13) analizează materialul de Dianthus glacialis Haenke recoltat din Munții Tatra comparativ cu Cel de D. getidus Schott, Nym. et Kotschy provenit din Munții Făgăraș, Retezat, și Parîng. Măsurătorile biometrice efectuate de el asupra lungimii caliciului și a limbului petalelor îl conduc la constatarea faptului că aceste două specii critice nu se pot delimita bine între ele ((13), p. 3), considerând pe Dian- thus gelidus Schott, Nym. et Kotschy numai ca subspecie la D. glacialis Haenke. Re baza analizei întreprinse de B. Pawlowski (13) asupra materialului de Dianthus glacialis Haenke și D. gelidus Schott, Nym. et Kotschy din țara noastră, E . I. N y ăr â d y (12), în studiul său asupra florei Masivului Retezat, susține că pe Custura Retezatului „se găsește atît adevăratul D. glacialis, cît și formele apropiate de D. gelidus”1. în vederea lămuririi poziției taxonomice a acestor două specii critice, precum și pentru stabilirea gradului de afinitate dintre acestea, am între- prins analize și măsurători biometrice asupra materialului recoltat de diferiți botaniști din Munții Tatra comparativ cu cel existent în flora țării noastre. în materialul analizat, care se află în herbarul Grădinii botanice din Cluj, se găsesc exemplare tipice de Dianthus glacialis Haenke recoltate din Tirol. Datele noastre (tabelul nr. 1) corespund cu cele obținute de B. Pawlowski (13), demonstrând că valorile medii ale principalelor carac- tere studiate la cei doi taxoni sînt foarte apropiate între ele, iar amplitu- Tabelul Bate biometrice comparative intre Dianthus glacialis ale țării noastre, dar în nici un caz nu pot constitui criterii de separare ea specie bună pentru Dianthus gelidus Schott, Nym. et Kotschy. Iată de ce trecem acest taxon în sinonimie la Dianthus glacialis Haenke. în continuare prezentăm descrierea principalelor caractere morfo- logice, după care se pot identifica atît specia Dianthus glacialis Haenke, cît și unitățile taxonomice de rang superior la care aparține aceasta. Secția Barbulatum Williams, in J. Bot., XXIII (1885), 344; Journ. Linn. Soc., XXIX (1892), 355, 412. Lamina petalelor cu barbulă de peri mai mult sau mai puțin dezvoltată, roz sau purpurie, foarte rar albă. Perene. Subsecția Alpini Vierhapper, in Sitzb. Math. —Nat. 01. Akad. Wiss.- Wien, OVII, 1, 1067 (1898). Frunze către vîrf lățite, cele mai de jos Sînt rotunjite. Formează tufe mai mult sau mai puțin dese. Tulpina fără frunze sau cu frunze puține, 1 sau 5 flori; tulpini întotdeauna glabre. Frunzele bazale formează o rozetă, fiind adesea mai lungi decît cele tulpinale. Scva- mele involucrale calicine sînt erbacee, de obicei mai lungi decît 1/2 din caliciu. Dianthus glacialis Haenke, in Jacq. Collect., II (1788), 84.— D.alpi- nus p glacialis Willd., Spec,, pl. II (1799), 683. — D. alpinus Sturm. nach Steud. Nomencl., ed. 2,1 (1840), 498, non L.— D. glacialis a. typicus F.N. Williams, in Journ. Linn. Soc., XXIX (1892), 428. — D. gelidus Schoțt, Nym. et Kotschy, in Analecta Bot., 54 (1854); in OBZ, VI, 37 (1856); Kern., FI. exs. Austr. —Hung., No. 2498 ; F.N. Williams, in Journ. Linn. Soc., XXIX (1892), 428; Vierhapper, in Sitzb. Math. —Nat. 01., Akad. Wiss. Wien, CVII, 1, 1121 (1898); Nym., Gonsp., 102, Suppl. 58; Riehter — Gurke, Pl. Fur., II, 368. — D. glacialis vâr. gelidus Neilr., Nachtr. Maly nr. 1 । Taxoni Caracterele lungimea caliciului lățimea caliciului val. med. ampl. var. val. med. ampl. var. Dianthus glacialis Haenke .) 12,6 9-14 4,5 4-6 Dianthus gelidus Schott, Nym. et Kotschy 13 11-17 5 4-6 * Măsurători efectuate pe 50 de exemplare recoltate din diferite localități și stațiuni. Haenke șî D. gelidus Schott, Nym. et Kotschy (mm) * analizate lungimea laminei petalelor lățimea laminei petalelor înălțimea plantei val. med. ampl. var. val, med. ampl. var. val. med. | ampl. var. 6,5 5 — 8 5 4-6 42,7 17—89 8 6-11 7,1 5—11 53,6 23-127 dinea variației caracterelor, prin faptul că se suprapune în majoritatea cazurilor, face imposibilă separarea materialului tipic provenit din Tatra de cel existent în flora țării noastre. Materialul recoltat de la noi prezintă caractere mai evidente, de separare numai în ceea ce privește lățimea lami- nei petalelor și înălțimea plantelor, valori care sînt în general'mai mari decît cele obținute la materialul deDianthus glacialis Haenke recoltat din Munții Tatra. Aceste valori pot fi puse pe seama condițiilor locale J p. 153. Enum. pl. Austr., 266 (1861). — D. glacialis ssp. gelidus Nym., Consp., I (1878), 102, Suppl. 58. — D. glacialis Haenke ssp.. gelidus (Schott, Nym. et Kotschy) Nyman, in A. et G., Syn. der Mitteleuropăischen Flora, V, 2 (1929), 356. — D. glacialis Haenke ssp. gelidus (Schott, Nym. et Kotschy) Tutin, Feddes Repert., 68 (1963), 190 et Flora Europaea, I (1964), 194. Planta formează tufe dese cu tulpini sterile și fertile. Tulpinile ade- sea foarte scurte (1,7 cm), ajungînd pînă la 1 dm înălțime, 1—3 flori erecte sau ascendente, rotunde, glabre, obișnuit prevăzute cu 1 —2 perechi de frunze. Frunze erbacee, moi, în partea anterioară mai mult sau mai TAXONOMIA ȘI COROLOGIA SUBSECȚIEI ALPINI A GENULUI DIANTHUS 27. 26 V, SANDA 4 puțin lățite, rotunjite piuă la slab-ascuțite, cu 1 sau 3 nervuri nu prea evidente, frunze late de circa 2 mm, pe margini; de regulă foarte fin sca- bru-dințate, uneori netede. Vagina frunzelor foarte scurtă, Scvamele invo- lucrale externe lungi de 1—2 cin, lanceolate, cu margine membranoasă. Caliciu lung în medie .de 1,2 cm (9—17 mm) și lat de 4,5 rmm. Lamina petalelor lungă de 5—11 mm și lată de 4—11 min, albă sau. carmin. Lun- ? gimea laminei cît 1/4 sau 1/2 din lungimea unguiculei. Suprafața superioară , a laminei prevăzută cu o bar bulă de peri. Stile- exerte. < , în ceea Ce privește ecologia speciei Dianthus glacialis Haenke, Ăl. B'el d i e (3) referindu-șe la materialul din Bucegi, descris că Dian- thus gelidus Schott, Nym. et Kotschy, menționează următoarele : „Frec- ventă în zona alpină din tot cuprinsul masivului, mai ales în etajul alpin superior, pe platouri, coame, vîtîuri, coaste, brîne, prin pajiști, In tundra alpină și pe stîncării înierbate, în stațiuni vîntuite, însă cu acoperire de zăpadă iarna. Specie nhgotermă, cu deosebire frecventă în asociațiile de tundră alpină”2. ' RĂSPÎNDIRE* ' // < /, / ; ' T Munții Țibleșului (Fuss, FI. Transs., 95 sub D.. glacialis; Bauing,, Enum. Stirp. Transs., 383). \ Munții Rodnei .* ; . ’ Corongiș(Fuss, FI. Transs.j 95). . A / ■ . , Ineu (Fuss, FI. Transs., 95 sub D.. glacialis și D. gelidus; Schur, citat după Șimonkai L., Enum. FI. Transs., 120; Hb. IBTS, leg. A.P. Ăl e x i et leg. F1. P o r 0 i u sy Hb. GBC, leg. E. I. N y â r ă d y, 21, VIII. 1923 et leg. FI. Porcius (hr. inv. 92 797); Hb. INCEF,‘deg. G. Ozetz, 2.VIII. 1855). ' 1 Gemenea (Hb. IBTS, leg. A. P. Alexî): Galați (Porcius, citat după Șimonkai L., Enum. FI. Transs., 120; Hb.IBTS, leg. A. P. Alexi). Munții Călimani (Ercsei, citat după Șimonkai L., Enum. FI. Transs., 120 ; Prodan, FI. B.P.B., II, 283). Munții Bucegi: < întregul masiv (Fuss, FI. Transs., 95 sub D. gelidus; Beldie, Flora Bucegilor, 114 ; Fronius, V.S.V.,1855, 198 sub D. glacialis; Hb. IBTS, . leg. Gh . Grințescu; Hb. FSB, leg. 'Ba.du D or el, 28—29. VII. 1900, leg. I ■. E o m e r , august 1881 et leg. I. M orari u , 27. VI. 1957)., . " \ " Coștila (Grecescu, Gonsp. FI. Bom., , 94; Hb. INCEF, leg. M. 0 i u o ă’, 17.VIII.1945 (Dosul Coștilei); Hb. IAB, leg. P . Cretzoiu, 20.VII.1944). ; . ■ ,2 p. 114. ■ ■' . n ♦ Prescurtări; FRE — Flora Romaniae Exsiccata; FEAH = Flora Exsiccata Austro- Hungarica; Hb. IBTS — herbarul Institutului de biologie „Traian Săvulescu”; Hb. GBC = herbarul Grădinii botanice din Cluj; Hb. GBB = herbarul Grădinii botanice din București; Hb. UI = herbarul Universității „Al. I. Cuza” din Iași; Hb. INGEF = herbarul Institutului de cercetări și experimentări forestiere din București; Hb. prof. Răv. = herbarul prof, M. Răvăruț din Iași; Hb. IAB — herbarul Institutiihii agronomic din București; Hb; FSB = herbarul Facultății de silvicultură din cadrul Institutului politehnic din Brașov. Caraiman (Grecescu, Gonsp. FI. Bom., 94; Hb. IBTS, leg, Gh. Grințescu, 2.VIII.1927 et leg. V. Sanda , 19.VII.1966; Hb. FSB, leg. D. Badu., 22.V1II.1959, leg. I. Morariu, 25.VI.1957 (spre Valea Jepilor) et leg. M. Stegaru , 3.VIII.1951). Bătrîna (Grecescu, Gonsp. FI. Bom., 94). ■ ■■ ’ Strunga (Grec,eseu, Gonsp. FI, Bom., 94; Fronius, V.Ș.V., 1855, 198 sub D. glacialis ; Hb'. GBC, leg. V . J a h.ka ). ' ; Bucsoiu (Bomer, Beitr. Orogr. des Bucsecs, 26 sub D. gelidus; Hb. - FSB, leg.’ D. Parasca n, 2.VII.1961, leg. D.Parascan et E. Lungescu , 29.VII.1962, leg. D . P ar a s c a n et V . F u r n i o a , 27.VII.1962 et leg. D e u b e 1, august 1886). t Obîrsia lalomitei (Hoffman, Excurs., 1862; Hb. INCEF, leg. M. Haret/14.VII.1921et leg. Al. Beldie, august 1942). Pîrîul Baftelor-(Brandza,- Prodr. FI. Bom., 192). . Babele (Hb. IBTS, leg. V., Sania, 20.VIL1966 Gh, Grințescu, 2.VIII.1927; Hb. prof.Bav., leg.^13.VIII.1950). (Brandza, Prodr. FI. Bom., 192; Hb. IBTS, leg. G . V. Furnică Grințescu, 1.VIII.Î927). , —t i a .Vîrful cu Dor (Brăndza, Prodr. FI. Bom., 192; Hb. UI, leg. a. Pa u c ă ). Valea Izvorul Dorului (Hb. INCEF, leg. I. Morariu e B e 1 d i e , 4.VI.1942).. ’ ; Gocora (Pawlowski, Notulae, 3)., „ Jepii Mici (Hb. IBTS, leg. V. Sanda,.20.VII.1966 et leg. Gh. Gr i nț e s c u , 20.VI1I.1928). D iKurnonâ) Jepii Mari (Sb. INCEF, leg. M. Har et, 15.VII.1906). Vîrful Omi (Hb. IBTS, leg. Gh . Gr i nțescu , 18VII.1908, . Hb. GBC, leg. E . I. N yAr â dy , ll.Vin.1929; Hb. INCEF,.leg. M Haret, 21;Vlil.1912, 16.VIII.1915, 12.IX.1918, 14.VII.1921 et leg. L. Șimonkai,- 1.VIII.1886). ’ n _ • între Omul și Bucsoiu (Hb. INCEF, leg. C. G . G g ? 4.VI1I.1928). : . Jepi (Hb. IBTS, leg. T r . S â v u 1 e s c u , 11.VII.1913) Vîrful Gutanu (Hb. INCEF, leg. M.JGaret, 14.VII.1907). Valea Cerbului Hb. IBTS, leg. Tr .. Să vul eseu., 12.VHI.1930, Hb Hb Chitul Peștera (Hb. IBTS, leg. Tr. Săvulescu, 12.VIL1915; Hb. GBC, leg. E. I. Nyârâdy). v v n VTTT Muntele Doamnele (Hb. GBC, leg. E. I. y y ? ■ ■ 1929 ; Hb. INCEF, pentru aceeași ■ „ v « ă h- ' 28 VIII. Ww^(FEAH,leg.E să t6;Hb. GBC, leg; Z . Z s.ă_k, 28^ . 1906; Hb. FSB, leg. D . Par as,ca n , E . Du ngescu șiP. Ularu, 2.VTII.1963 et leg. I. B 6 m er , 30.VH.1882). , Valea HuroaftM (Hb. INCEF,-leg. M • Ou u c a , 14.Vm Valea Priponului (Hb. INCEF, leg. Al. Beldie, ^VI™ Gălbinările Gaurei (Hb. INCEF, leg. Al. Be 1 di e , 6 ¥111.1941). Valea Mălinului (Hb. INCEF, leg. A1. B e 1 d i e , iulie . Vama Strunga^ GBB, leg. D.Klohs et M . B u e m m el e , 1.VIII.1963). z-pnas FI Transs., 95 sub D. glacialis). Munții Birsei: Piatra Mare (luss, ii. muw 7 TAXONOMIA ȘI COROLOGIA SUBSECȚ1EI ALPINI A GENULUI DIANTHUS 29 28 V. SANDA 6 Masivul Piatra Craiului (Fuss, FI. Transa., 95). Munții Făgărașului : ’ Fără localitate (Fuss, FI. Transa,. 95 sub D. glaciali# și D. gelidus), Vîrful Luțului^Fu^, FI. Transa., 95 ; Baumg., Enum. Stirp, Transa., 383). Ciortea (Fu^s, FI. Transa., 95 sub D. gelidus), Negoiul (Grecescu, Consp. FI. Rom., 94; Fuss, FI. Transa., 95 sub D. gelidus). Vîrful Moldoveanu (Hb. prof. Răv., leg. 2 4.VIII.1950). Valea Doamnei (Fuss, FI. Transa., 95 sub D. glaciali# și D. gelidus; Hb. GBG, leg. E . I - N y â r â d y , 2.VIII.1927). Valea Zîrnei (Fuss, FI. Transa., 95). Surul (Baumg., Enum. Stirp. Transa., 383, citat după L. Simonkai, Enum. FI. Transs., 120; Schur, Enum. pl. Transs., 97). Căldarea Bîlea (Hb. prof. Răv., 18.VIII.1957). Lacul Bîlea (FEE, leg. E. I, Nyârâdy, 12.VIII.1927). Fundul văii Bîlea (Fuss, FI. Transa., 95 sub D. gelidus). Valea Bîlea (Hb. INCEF, leg. J . W o 1 f f , august 1887). Munții Brebii (Schur, V.S.V.,11,177 apud L. Simonkai, Enum. FI. Transs., 120). Creasta Tărîța (Fuss, FI. Transs., 95). Muntele Capra Budei (Prodan, Rl. R.P.R., II, 283). Culmea Leaota (Fuss, FI. Transs., 95). Valea Bîndei (Fuss, FI. Transs., 95), Vîrful Buteanu (Hb. IAB, leg. Al. Buia, I. T o dor et O. Al e x i, 2.VIII.1946). Albota (Fuss, FI. Transs., .95 sub D, gelidus). Vurtop (Fuss, FI. Transs., 95 sub D. gelidus', Hb. FSB, leg. L. Simonkai, 8.VIII.1883). Călțunul (Pawlowski, Notulae, 3). Munții Arpașului (Fuss, FI. Transs., 95 sub D. glaciali# și D. gelidus; Schur, Enum. pl. Transs., 97 sub D. gelidus și D.glaciali#). Munții Parîngului: Fără localitate (Prodan, Flora R.P.R., Ii, 283). Mîndra (Hb. IBTS, leg. G h . Gr i nț e8 c u , 14.VIII.1931). Coasta lui Busu (Hb. IAB, leg. V. Oiocîrlan, 12.VIII.1961). Cîrja—Mîndra (Pawlowski, Notulae, 3). Munții Retezatului: Muntele Custura deasupra văii Lăpușnicul Mare (Nyârâdy, FI. Retezatului, 153; Pawlowski, Notulae, 3; ambii sub D. glaciali# și D. gelidus; Hb. GBG, leg. E.I.Nyârâdy., nr. inv. 158 947). Analizînd răspîndirea speciei Dianthus glaciali# Haenke în țara noastră (fig.. 1), constatăm prezența acesteia îndeosebi în Oarpații Meri- dionali ; cele mai multe date din literatură se găsesc pentru Masivul Bucegi și Munții Făgărașului. în Carpații Orientali, specia se găsește sporadic, fiind cunoscută numai din Munții Țibleșului, Rodnei și Călimării. în concluzie, din analiza materialului existent în flora țării noastre comparativ cu cel recoltat din Munții Tatra se constată lipsa caracterelor de diferențiere dintre Dianthus glaciali# Haenke și D. gelidus Schott, Nynu et Kotschy. Unele diferențe obținute în ceea ce privește lățimea laminei petalelor și înălțimea plantelor nu justifică separarea între acești doi taxoni, deoarece în cadrul analizei aceleiași populații se găsesc asemenea variații naturale. în consecință, părerile botaniștilor care au sinonimizat acești doi taxoni sînt pe deplin justificate, impunîndu-se în acest fel nece- sitatea excluderii din lista plantelor endemice ale țării noastre a taxonului Dianthus gelidus Schott, Nym. et KotsChy. - Fig. 1. — Răspîndirea speciei Dianthus glacialis Haenke în România. 1, Munții Țible- șului; 2, Inău ; 3, Munții Călimani; 4, Coștila; 5, Garaimân; 6, Obîrșia lalomiței; 7, Babele; 8, Furnica; 9, Vîrful cu Dor; 10, Jepi; 11, Omul; 12, Piatra Mare; 13, Piatra Craiului; 14, Ciortea; 15, Surul; 16, Lacul Bîlea; 17, Creasta Tărîța; 18, vîrful Buteanu; 19, vîrful Albota; 20, Vurtopul; 21, Munții Leaota; 22, vîrful Arpașiil Mare ; 23, vîrful Negoiul; 24, valea Doamnei; 25, Muntele Capra Budei; 26, Muntele , Călțunul; 27, vîrful Mîndra; 28, Muntele Custura Retezatului. BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P. u. Graebner P., Sijnopsis der Mitteleuropăischen Flora, Leipzig, 1929, 5, 2, 355-357. 2. Baumgarten G., Enumerat io. Stirpium Magno Transsilvaniae Principatul -.. , Viena, 1816, 1, 383. 3. Beldie Al., Flora și vegetația munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967, 114 — 115 30 ' V.' SANDĂ' \ . 3 4. Brandza D., Prodroihul florei române. București, 1883, 192; 5. Csato J. A., Mag. N6v. Lap., 1886, 10, 153. . . . • ■ 6. Freyn J., Math. ds Țcrm^szettud. lirtesilo, 1876, 13, 4, 120. ' ' ;<• '< , 7. Fronius Fr., Verh. u. Mitth. des Siebenburg. VeivNalurwiss.' Hermann., 1855, 0, 196 —202.. 8. Fuss M., FI ora Transsilvanieă excursoria, Sibiu, 1866, 95 — 96. . 9. Gkecescu D., Conspectul fi orei României, București, 1898, 94. 10. Hoih?mann C\, Monitorul medical ai României, București, 1862, 4, 31; 5, 38—40. 11. Jăvorkâ S., Măgyar Flâra, Budapesta, 1924—1925, 1, 340. , 12. NyArădy E, I.; Flora și vegetățiamunților Retezați Edit. Acad’ R.P.R., București, 1958,153. 13. Pawlowski B4 But Grad. bot. și Muz. .bot. Cluj, 1939, 19, 1 — 2, 1 — 20. 14. Prodan I., Genul Dianthus L., în Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1953, ■ \ J 2, 280-283. •' ' ; 15. R6mer J., Jahrbuch des ȘiebenbUrgischen Karpâțhenvereins, Sibiu, 1885, 5, 26. ' ' 16, SimonkaiL., Enumerat io Florae Transsllvaniae Vașculosae critica. Budapesta, 1886/120. 17. Șztias L., Acta Geoboț. liung., 1943, 5, 202. 18. Șchvr F., Enumerqtio/plqnlarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1866, 97. . 19. Țutin t: G., Geriuț DianthiissL:, in Flora Europaea, Cambridge, 1964,1, 194. : 20. Vierhapper F., Sitzungsb. d. Math. Nat. CI. d. Kais. Akad., d. "Wiss., Viena, 1898, 107, 7. ' ■ ‘ . InstitutulMe biologie „Tratau Săvulescu”, ' . / . ..a -• / Sectorul de sistematică vegetală. Primit in redacție la 16 mai ;1968. FRAXINUS 0RNV8 L. ÎN CHEILE TURULUI . DE ■. , , / ' • ’ M. GHIUȚĂ / 582.931 (498 L’auteur retrbuye lâ station avec Fraxinus ornuș L. dans Cheile Turului (Cluj) signal^ ici encore depuis 1844. Ii ânalyse la variabilii de respece, Ies conditionstaGonalesetphytosociologiqu.es. Datele privind răspândirea mojdreariului (Fraxinus ornuș L.) în /diferite stațiuni de pe teritoriul BOmânjei au fost sintetizate relativ recent 5(9), (12). între aceste stațiuni figurează și Cheile Turului, de. unde a fost /semnalat prima dată în 1844 de către doi bdtăniști (4), (7), fără să putem ^preciza căruia îi aparține prioritatea. Este eronată părerea că mojdreanul /ar fi fost descoperit aici cu mult înainte de către alți botaniști (1). La 22.V.1954 am regăsit stațiunea cu Fraxinus ornus pe malul stîng Jal Văii Ciurgăului, la 200—250 m amonte" de confluența acestuia cu Valea /.Turului (fig. .1). Stațiunea se găsește pe terasa a doua a pîrîului, la alti- tudinea de 410—430 m, pe o pantă lină, sud-estică, fiind adăpostită de /mai multe creste; Solul, de culoare cenușiu-albicioasă, este format din țdetritus mărunt de porfirit verde cu calcar ărgilos, conținînd foarte /puțin humus. z ț în această stațiune mojdreanul se găsește sub formă de tufe, cu /înălțimi de 2—2,5 m, iar ca grosime rare sînt exemplarele care trec peste J'5 cm 0 la sol., Unele exemplare se dezvoltă foarte greu și nu produc flori gși semințe. Cele, slab dezvoltate au frunzișul atacat de PhyUocoptes Jraxini Hîal., iar cele care nu poartă flori și nu produc semințe au inflorescențele ^^țacate. de;fraxinivorus Șal., care determină transformarea l elementelor florale într-o aglomerare, de foițe,, producînd o castrare para- ^®i^ară. Tufele, nu alcătuiesc singure desișuri; .ele se găsesc dispersate prin- tețre alte plante lemnoase, cu care cresc în ăsociație, ca: Carpinus betulus ^JjL/f. typica Beck; Corylus avellana li. ț, typica C.K.Schn.; Fagus sihatica rotunăat^ Dom.; Quereus dalechampii Ten. f. pinnatifida (Boiss.) Quereus petruea (Matt.) Liebl. f. longifolia (Dippel) Schwz. subf. i p angustijolw (Zap.) Schwz. f. platyphylla (Lam.) Schwz. subf. nemgraUs / ^ichwz.. 'L țaciniața (Lam.) Schwz. subf. lobulosa Schwz.; Tilia cordata > ■ .i • • ■ CEEC.BI0L.8EBIAP0TĂNICĂ T.21 NR. 1 P.81—34 BUCUREȘTI 1960 BA-A' , ■ ' ' ■ Aă’ ■. ; ■ -ă— aJgAA. ■ A' ■ ...a'1.- ; , ■... .. • . ■ 32 M. GHIUȚĂ MM; Pirus piraster (L.) Medik. f. typica Nyăr.; Malu§ silvesler (L.) MM; Grataegus wonogyna Jacq.; Acer tataricum L.; Digustrum vulgare L.; Cerasus fruticosa (Pali.) G. Woron.; Lonicera xylosteum L.; Fvonymus verrucgsa Scop. ; Sorbus g/ria (L.) Cr.; Vaccinium myrtillus L. și Cytisus nigricans L. 500 + Stațiunea cu Frax-ihus ornus ’ Fig. 1. - Cheile Turului și împrejurimile. 561 D.Da Dintre plantele erbacee au fost colectate următoarele': Hypericum, perforatum L. var. angustifolia DC.; Fragaria viridis Duch.; Cyna^chum vincetofticum (L.) Pers.; Veronica chamaedrys L. var. incisa Lange; V, officinalis L.; V. orchidea Or.; Campamda persicijoUa L. $ Teucrium chamdedry# L.; Hypocheris maculata L.; Hieracium piloselld D.; H. Ieri- caule jord.; Șolidago virgaurea L.; Inula hirta L.; Galeopsis’ ladanum L.; Calamintha vulgari# (L.) Druce; Thymusglabrescens Willd. ; Digitali# grandijtoraFiA^; Asperula cynanchica L.; Rumesc acetosella L. f. multF fidusiL.; Galium vernum D.; Medampyrum pratense L.; Genista sagiitalis L.; Anthericum ramosum L.; Calamagrostis arUndinacea (L.) Both.; Poa nemoralis D. î. rigidula M.K.; Sieglingia decumibens (L.) Beriih.; Brachy- podium pinnatum (L.) BeauV.; AntJioocanthum odoratum L.; Agrostis tenuis Siebth.; A. stolonifera L. și Phleum montanum 0. Koch. în Cheile Turului, Fratânus ornus L. se prezintă sub următoarele varietăți: . . 33 ^^JFig. 2. — Varietățile de Fraxinus ornus din j ^^Cheile Turului (Turda). at v$r. ornus (F. ornus typiea: Lingelsh.);t>, var. rotundifolia Lam. dîversifolia Roch.); c, yar. juglandifolid Ten. Ks&Cț- ■ ■ ■ ■ - . Hia- ? 2 MU??' — «no' 34 • . ' M. GHIUȚĂ ' . 4 —var. ornus (F. ornus var. typica Lingelsh.) (fig. 2, a).Acestei varie- tăți îi aparțin circa 65 % din exemplarele existente în stațiune; —var. rotundifolia Lam. (F. diversijolia Koch.) (fig. 2, 5). Acestei varietăți îi aparțin circa 30% din exemplare j . —var. juglandijolia Ten. (fig* 2, c), căreia îi aparțin circa 3% din exemplare. Bestul de circa 2% sînt exemplare ale căror frunze seamănă cu var. angustifolia Ten., cu foliolele aproape lanceolate. BIBLIOGRAFIE •1. Baumgaktln J. Ch. G., Enumeralio stirpum Magno Transsilvaniae Principatul, Virido- bonae, 1816, 1-11. • 2. .Borza Al., Conspectus Florae Romaniae, Cluj, 1947—1949. ' - 3. — Contribuții botanice, Cluj, 1958. 4. ErcseiT. I., Nemeș Tordamegye fl&rdja, Kolozsvârtt. 1844. 5. Fekete L. u. Blattny T., Die Verbreitung der forsllich wichtigen Băume und Străucher ...» , Selmeczbânia, 1914, 6. Fuss M.» AIUL. d. Siebcnbiirg. Vereins f, Naturwiss., 1864, 15, 7. • 7. Lannoz J,, Năvsora d Kolozsvdri termb nbvdnyeknek, Kolozsvâr, 1844. 8. — A Kolozsvări es szomosztd h aiârokon termb ndtânyek nevsora, Kolozsvâr, 1862, I, ed. a ILa. J ~ 9. Morariu I. și CiucĂ M., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția bioll și șt. agric., 1956, 8, I, 10. Nyărădy E. L, Enumerarea plantelor vasculare din Cheile Țurzii, București, 1939. 11. Simonkai L,, Enumeralio Florae Transsilvanicae,, Budapesta, 1886. 12. « * * Flora R.P.R., Edit. Acad., R.P.R., București, 1961, 8. _ Primit în redacție la 26 august 1966. VEGETAȚIA PAJIȘTILOR DE LOCURI USCATE DIN ÎMPREJURIMILE BALȘULUI DE M. PÂUN 581.526.5(498} On prGsente 8 associations vegdtalcs identifi^es dans Ies prairies des terrains secs des enviroris de Balș (Oltenie). Parmi ceHes-ci 6 associations: Festucetum vale- siacae Burd, et collab,, Festueetam sulcatae Burd. et collab., Ventenata dubia - Xe~ ranthemum foetidum Borza, Andropogoneium ischaemi Krist., Haynaldietum villosae Buia et Păun el Chrysopogonetum grylli oltenicum Buia et Păun oht 6te pr£sent6es dans des tfavaux anterieurs d'OIUnie et mgme d’autres r6gîons de la Roumanie, Les deux autres associations : Ariemisietum ponticae et Elymetum as peri ont 6t6 signalâes et d^crites pour la premiere fois comme associations pro-- visoires. ■ . Pe locurile uscate, expuse soarelui, cu pînza de apă freatică la mare adîncime, pe pantele cu expoziție sudică, pe platouri, ca și în luncile apelor, însă în părțile mai ridicate, se află pajiști în oare se întâlnesc asociații cu caracter xerofit. r Asociațiile de plante de pe asemenea pajiști, care au fost cercetate timp de 12 ani (1’953 —1964), aparțin clasei Festuco — Brometea Br. —Bl. et Tx., 1943 și sînt încadrate astfel: OL Festuco — Brometea Br. —Bl. et Tx., 1943 Ord. Festueetalia valesiaeae Br. —BL et Tx., 1943 Al. Festucion sulcatae So6,1940 1. As. Festuceium valesiaeae Burd. et colab., 1956 2. As. Fesiucetum suleatae Burd. et colab., 1956 .3 . As. Chrysopogonetum grylli oltenicum Buia et Păun, 1959 Ord. Brometaliâ ereeti Br. —BL, 1936 4. As. Ventenata dubia — Xeranthemum foetidum.'Borz&f 1950 5. As. Andropogonetum ischaemi Krist., 1937 6. As. Artemisietum ponticae as. prov. 7. Aș. Elymetum asperi as. prov. -> 8. As. Egynaldietum villosae Buia et Păun, 1959 / 1. As. Festuceium valesiaeae Burd. et colab., 1956, pajiști de păiuș stepic. , CERC. BIOL. sMl BOTANICĂ T. 21 NR.1P. 35--44 ' 36 M. PĂUN 2 Staționează, pe locuri uscate, expuse soarelui, cu pînza de apă frea- tică în profunzime, pe platouri, pe pante ușor înclinate sau abrupte și uneori chiar în luncile apelor, însă pe locuri mai ridicate. în cercetările întreprinse pe lîngă asociația tipică, unde domină Festuca valesiaca, am găsit multe pășuni în care această specie eră numai prezentă, deși condițiile ecologice erau prielnice dezvoltării ei. în aceste locuri, datorită pășunatului intens și nerațional, s-a instalat Poa bulbosa monstr. vivipara, avînd dominanță mare. în astfel de cazuri, pe pajiști se, află instalat un facies cu Poa bulbosa monstr. ivivipara (Festucetum, valesiacae poetosum bulbosae). . în releveele efectuate s-ău. înregistrat'85 de specii de plante vascu- lare, dintre care Festuca valesiaca, Trifolium striatum, Salvia nembrosa și Ventenata dubia sînt caracteristice indicatoare pentru asociație. Ca formă biologică domină hemicript of ițele (46%), după care ur- mează terofițele (44%), iar ca origine, după speciile dominante, asocia- ția are caracter continental, în timp ce după numărul speciilor din com- poziția șa are caracter eurasiatic. (37%). în ceea ce . privește evoluția există două direcții. în cazul că sta- ționează pe terenurile mai ridicate din lunci, atunci această urmează după as. Poetum pratensis și este succedată de as. de (Jynodon dactylon.în cazul că xse află pe platou sau pe pante, se instalează după pădure, tre-, cînd prin stadiul de buruieniș. Pe astfel de terenuri, după as. Festucetum valesiacae se instalează as. Andropogonetum ischaemi. 2. As. Festucetum sulcatae Burd. et colab., 1956, pajiști de fîșcă. Se instalează pe terenuri plane și slab înclinate, bine drenate, prin lunci sau pe coaste moderate, cu expoziții sudice, sud-estice sau sud- vestice. Solurile sînt variabile, cu reacție neutră pînă la slab acidă. în releveele noastre s-au înregistrat 51 de specii de plante superioare, dintre care Festuca sulcata este plantă dominantă și caracteristică indica- toare,. alături de Festuca valesiaca și. Trifolium striatum, Restul speciilor sînt însoțitoare. Ca formă biologică j hemicriptbf ițele .predomină (69%), iar ea element floristic asociația este dominată de cel eurasiatic (51%). în ceea ce privește evoluția, pe platou și pe pante ,se pornește, de la vegetația lemnoasă, se trece prin stadiul de buruienișuri, după care urmează as.Festucetum sulcatae, succedată de as. de Cynodbn dactylon. în luncile apelor.se instalează după as. Alopecuretum pratensis și de cele mai multe ori este urmată de as. de Cynodon dactylon său de as. Festucetum valesiacae poetosum bulbosae. 3. As. Chrysopogonetum grylli dltenicum Buiaet Păun, 1959] pajiști de sadină. / Asociația aceasta se instalează pe locuri uscate, expuse sbarelui, cu pînza de apă freatică în profunzime, pronunțat sau ușor înclinate. în compoziția asociației s-au înregistrat 52 de specii.de plante vas- culare. Speciile caracteristice indicatoare sînt Clvrysopogon gryllus (domi- nantă), Festuca valesiaca, Trifolium montanum, Salvia pratensis, Veronica gdcquinii și Ventenata dubia. Restul sînt specii însoțitoare. Asociația descrisă din Oltenia se deosebește de cea din vestul țării (9) prin faptul ca acolo ca plante caracteristice indicatoare se află Agros- 3 VEGETAȚIA. PAJIȘTILOR DE LOCURI USCATE ' 37 tis tenuis și Asperula cynanchica. în releveele făcute în nordul Olteniei, în compoziția floristică a acestei asociații se află Trifolium patens (4), iar în cele din împrejurimile Balșului Ventenata dubia și Trifolium stria^ turn. <: - - . < Asociația este dominată de hemicriptofite (55%), iar ca element floristic de speciile eurasiatice (37%). ~ Asociația Chrysopogonetum grylli, olteni,cum se instalează după as. Festucetum valesiacae și evoluează uneori către ajs. Andropogonetum ischae- mi', alteori către as. de Cynodon dactylon. 4. As. Ventenata dubia — Xeranthemum foetidum Borza, 1950, pa- jiști de ventenata cu plevâiță. Staționează pe locuri uscate, pe pante expuse soarelui, pe terenuri cu pînza de apă freatică în profunzime. Lista floristică, după releveele efectuate, cuprinde 52 de specii de plante superioare. Dintre acestea, speciile dominante și caracteristice indicatoare sînt : Xeranthemum foetidum, X. annuum și Ventenata dubia. în grupa plantelor caracteristice indicatoare se mai află Trifolium stria- tum, Medicago minima și Bothriochloa ischăemum. Pajiștile acestea sînt dominate de terofite (46%), respectiv de ele- mentele eurasiatice (34%). Ca evoluție, urmează după buruienișurile care se instalează pe terenurile lăsate necultivate, fiind succedată de as. Andropogonetum ischae- mi sau de ăs. de Cynodon dactylon. 5. As. Andropogonetum ischăemi Krist., 1937, pajiști de bărboasă. Staționează pe pășunile degradate de pe pante și platou, prin locuri uscate și expuse soarelui, cu pînza de apă freatică în profunzime. De asemeneă se întîlnește prin pășunile de luncă exploatate intens. Șe insta- lează pe o gamă largă de soluri^ atît aluviale, cît și brune de pădure. - Lista floristică din cele 34 de relevee cuprinde 59 de specii de plante superioare. Planta dominantă în toate releveele este Bothriochloa ischae- mum. Caracteristicile indicatoare sînt: Bothriochloa ischăemum, Festuca valesiaca, Ventenata dubia și Trifolium striatum. Restul plantelor sînt însoțitoare. , .Ca număr de specii, asociația este dominată de terofite. (44%), după care urmează hemicriptof ițele (43%), în care se încadrează și. specia dominantă, Bothriochloa ischăemum. Deși ca element floristic specia domi- nantă este ubicvistă, ca număr de specii asociația este dominată de ele- mentele eurasiatice (42%). Comparînd asociația identificată de noi în împrejurimile Balșului . cu cea.din Moldova (6), constatăm că în cea descrisă din Moldovă în com- poziția floristică se află plante ca: Festuca pseudovina, Stipa eapillata, Calamagrostis arundinacea, Astrdgalus onobryeliis, Onobrychis viciifolia, Cytisus nigricans, Âlyssum calycinum, Benecio jacobaea, Fryngium pla- num, Centaurea rhenana, Taraxacum serotinum ș.a., care în aceeași aso- ciație identificată în împrejurimile Balșului nu se află. îh schimb, aici apar în compoziția floristică Ventenata dubia, Sdnguisorba minor, Bly- mus asper, Trifolium resupinatum, Hordeum hystrice, Trifolium scabrum ș.a. .; ’ •>. 38 M.z PĂUN ■ 4 Aceleași plante diferențiază asociația descrisă din împrejurimile Balșului do cea descrisă de P . P o p e s c u șiG.Bujorean (9) din- tre Dunăre și Crișul Negru. ’ r în. ceea ce privește succesiunea, se instalează după asociațiile iucetum valesiacae său Festucetum sulcatae prin degradarea acestora. 6, As, Artemisietum ponticae as. prov-, pajiști de peliniță. Se instalează pe pante mai mult sau mai puțin abrupte, uscate, pe terenuri însorite. Lista floristică (tabelul nr. 1) cuprinde 26 de specii de planțe văs- . Tabelul nr. 1 As. Emisie turn pontica® as. prov., pajiști de peliniță Forma Elfe- între T Vul- >eni în lunca ' Gea- 4r. rele- bioîo- i gică nentul floris- tic ' I Localitatea , 3 al de- finești Petriș r Robă-1 iești și Pie- ț reelor în care s-a găsit O/ : /o Iești 1 uiului planta altitudinea (m) 105 110 185 140 expoziția S S N-' Înclinarea (grade) plan 5 5 5 înălțimea vegetației (cm) 25 20 25 25 gradul de acoperire (%) 90 53 95 90 suprafața cartată (m2) 50 , 50 50 50 adîncimea apei freatice (m) 3 3 20 3,5 producția de iarbă (kg/ha) 4 000 3 500 3 500 ' 4 000 nr. releveului - 1 2 3 . 4” II Eu Artemisia pontica 3.5 4.5 - .4,5 • 3.4 4 100 G Cosm Cynodon dactylon , . 1.2 + .1 1.2 1.2 ' 4 100 ■ H C Festuca valesiaca +.1 1.2 ' +.1- + -1 4 100 T Etta Medicago lupulina + .1 -* 4 ■+.1 3 \75 . 7 M Medicago rigidula -1 -Hi + .1 3 75; T Eua Trifolium campestre I 4 + .1' 3 ... 75. H Eua Ldlium perenne + .1 + ■1 '+•1 3 ■ 75 . H Eua Plantago lahceolata ' -HI +4 + .1 3 75 H Eua Plantago media ' +.1 2 50 .7 Eua Medicago minima + .1 4-.1 ■ +•! 3 75 H Eua Lotus corniculatus -Hi +.1. +.1 + .1- 4 . 100 T Eu Bromus commutatus +.1 + 4 ' 3 ■■ 75. H Cp' Poă pratensis + «1. ,-Hl 1.2 3 75 100- T M Trifolium striatum +4 . +.1 + .1 ■ 4 ' 7 Eu Cerastium semideeandrum + .1 -HI . +•! .■ + .i 3 . 75 H Cosm Botliriochloa ischaemum 1.2. + .1 + .1 4 100 . H PP A.chiilea millefolium - +-1 + .1 -Hi 3 75 T. Eua Veronica arverisis +•1 +.1 . -Hi 3 75 ? 7 Mp Xeranthemum annuum .'+.1 ' +-1 '+•1 3 75 ■ T Cosm Brodium eicutarium . 4-4 .+.1 2 50 .. T Cosm Arabidopsis thaliana +.1- -p -1 .2- 50 •7 Eua Holosteam umbellațum +•1 -ț- ,1 2 50 ' H Eua Cichorium intybus 4-4 +•1 ' +4 3 75 H Eua . Salvia nemorosa ,+•1 +.1 2 50 H Eția MeHioius officinalis + •1 +.1 2 50; ; h Eua (Alopecurus pratensis + 4 + .1 .. HI 3 75 5 VEGETAȚIA PAJIȘTILOR ■ DE LOCURI USCATE , . 39 culare, dominantă fiind Artemisia pontica, iar caracteristice indicatoare: Artemisia pontica, Festuca valesiaca, Bothriochloa ischaemum și Trifolium striatum, care se află în toate releveele.. Gradul de acoperire este de 90—95%, asociația avînd caracter xerofit. Asociația este dominată de hemicriptofite (H), în număr de 13 (50.%), și de terofite'(T), în număr de 12 (46%). Dintre celelalte forme biologice s-a întîlnit numai o geofită (G) (4%). Spectrul floristic are1 următoarea componență : 1,3 specii eurasiatiee (Eua) (50%),’4 ubicviste (Cosm) (15%), 3 europene (Eu) (12%), 2 medi- teraneene (M) (7,5%), 2 circumpolare (Cp) (7,5%), 1 continentală (O) (4%) și 1 mediteranean-pontică (Mp) (4%). . în ceea ce privește, stratificarea în releveele efectuate, se disting două straturi, unul mai înalt, care ajunge la 35 —40 cm, constituit din Bromus commuțatus, Boa pratensis,. Bothriochloa ischaemum, Cicltorium intybus, Alopecurus pratensis și Melilotus officinalis, și altul înalt, de 20 — z 25 cm, alcătuit din'Celelalte plante trecute în tabelul nr. 1. Ca succesiune urmează după asociația Feștucetum valesiacae sau Alopecuretum pratensis și evoluează către asociația de Cynodon dactylon sau către as. Andropogonetum ischaemi. ' 7. As. Elymetum asperi as. prov., pajiști de perișor. Staționează pe pante uscate sau pe platouri, cu soluri grele, tasate, uscate și sărace în materie organică. După cum se vede din tabelul nr. 2, lista floristică este relativ săra- că. în cele opt relevee nu s-au înregistrat decît 26 de specii de plante superioare. Planta dominantă este Elymus asper, alături de care se află uneori codominant Cynodon dactylon. De, asemenea, cu dominanță mare în unele relevee se găsește Botkriochloa isidiaemum. Toate aceste trei specii sînt, și indicatoare caracteristice pentru asociație, cum, de. altfel, sînt și Trifolium campestre și T. striatum. Celelalte plante cuprinse în tabel sînt însoțitoare. ' Asociația este de tip xerofit. Asociația Elymetum asperi este dominată de terofite, în număr de 17 (65%), după care urmează hemicriptofitele, reprezentate prin 8 specii (31%), și numai o geofită (4%). ' Ca origine, în asociație se află 11 elemente eurasiatiee (42%), 5 mediteraneene (19%), 4 mediteranean-poritice (15%), 2 ubicviste (8%), 2 continentale (8 %), 1 balcanic (B) (4 %) și 1 european (4 %). Gradul de acoperire a vegetației variază între 85 și 95%. în ceea ce privește stratificarea, de cele mai multe ori în astfel de pajiști se întîlnește un singur strat, cel al plantei dominante, la care se adaugă celelalte plante din asociație. Acest strat ajunge pînă la înăl- țimea de 25 cm. ' . Ca succesiune, -în pajiștile ocupate de asociația Etymetwm asperi se întîlnesc două aspecte sezoniere: unul vernalo-estival, cînd covorul vegetal este dominat de Etymus asper și de majoritatea celorlalte plante din asociația, și altul autumnal, cînd domină Cynodon dactylon, Bothrio- cidoa isckaemum, Xerantliemum annmim și X. foetidum. nK^ ■ .F < •* < ' 40 ' ’ \ Tabelul /\ 4' ' - ' • ' ■: '/ . ' ■. ; f ■ ■/ ■' .■ As. Elvtnetum aspiri #s : \ ■■ ■ ; Găvănești. Vulpeni în Morunești în lunca Birluiului, , Forma biologică Elementul floristic Localitatea la N de comună izlazul comunal F 170 180 . 160 e î xpoziția nclinâreă (grade) ■s ■ F 7 NE . ‘ 20 . 20 ■■ 85: S 10 f ; 90 1 nălțimea vegetației (cm) rradul de acoperire (%) - 25 85 95 viprafața releveului. (m2) > 100 100 ido idîncimea apei freatice (m) 13 10 . - 8 2 000 .2 500 3 000 f ■ C' F ' . :f . .... . ; ; • ■ - J \ f-'/ ■■■ ' . ' ; ar. releveului 1 2 ■ 3 T B Elgmus asper 3.5 . 3.5 3.4 1.2 G Gosm Cynodon daetylon 1.5 1.2 H Gosm Eua Bothriochloa ischaejnum , " Lolium perenne f.f: l*o - ;; " *4'>2 H - ' T . M ■ . Bromus arvensis T Eiia Eua Vulpia jnyuros . ; +4 ' T Trifolium campeslre 1.2 . : 'f^F. :■ EUa Trifolium arvense . , ■ + 4 / K -K Eua Eua Trifolium repens Lotus corniculatus ' 1 H-.1 ; ' +‘.l ■ 4'F'- ■ ■■' - Eua Sanguisorba minor 1 * " +4 ■ 4^4 : ■ ’-k.l’ ■ ' | '< T 1 F < < F/- Mp : Mp Xeranthemum annuum Xeranthemum foeiidum +4 :. i f ■ ’■ ' T Trifolium pallidum Hordeum hystrix 4-4 H-4 ■’ +4 o. f -f Eua Filago arbensis ■■ -U 1 '■ i : ’ T ' ■ Eu Bromus commuiâtus : F F . /f'/.'. rr*1 .'Mp 'f Scleranthus uncinatus ■ +4 h/ ■■ ■■■ / H 1 f.f n ; .. Eua C Plarităgo lanceolata Festuca valesiaca +.1. ■ H-.i . ■7 ; f z:-i* ■ ■ M Centaarea solstitialis * +.1 '+4 . 1 T l -F '. ...: ■ T M ' .. M Trifolium striatum Medicago rigidula • F +.1 . 4-4 . +4 ■ ■■ ■ ■ T ■: ■ Eua Medicago minima Mp Eua Tunica prolifera Medicago lupulina 4--1 1 + .1 F ' ■ ■ F-'--. ' \ ■ LJ . ' r <... . . ■ ■ F' ' ■ 41 nr.2 p/ev,. pajiști de perișor Morunești Curtișoara Ghioșani 1 Gubandru Găvănești Nr. reîeveelor în care s-a găsit planta 0/ 175 200 240 180 . 195 ■ . ■ / : F SV s . S '' . N ■ 10 5 plari 15 io 25 20 20 20 20 , '98 95 95 95 90 100 100 100 100 100 V. • 7 12 10 14 11 2 500 2 500 3 000 2 500 2 500 4 . 5 6 . 7 8 3.5 3.5 3,5 ’ 3.5 3.5 \ 8 100 F 2.4 ■ 2.4 1.2 1.2 4.2 ■ 8 100 +4 1.2 1.2 1.2 ' 1.2 7 F 87 4-4 / 4-4 4 50 ■ 2 25 . 4-4 .1 ' 4-4 4 50 + 4 +4 -p.l - F ' +4 6 75 + 4 ‘ +4 3 37 . +-1 . + .I.. 4-4 6 75 1.2 '. 4-4 5 62 +4 .3 . '3.7 .4-4 1.2 4-4 1.2 5 . 62 4^«1 + 4 1.2 + 4 6 75 + 4 ■ 1 12 4-4 _l_ 11 5 . 62 -p4 4- 50 + 4 .. .■ < ■ 4-4 2 25 2 25 + 4 4“ .1 4"*1 5 62 1.3 1.2 1 ^•■1- 4-4 1.2 8 100 ■ 4-4 . +.1 3 37 +4 + 4 4*4 -■ 4-4 5 62 + 4 +4 4-wl F- "4-4 . 8 100 4-4 “[”■1 4-4 3 .37 . +4 2 25 +4 4-4. F - -• 4-4 5 62 9 VEGETAȚIA PAJIȘTILOR DE LOCURI USCATE 43 42 Tabelul nr. 3 Răspîudirea asociațiilor descrise Nt. Denumirea asociației Localitatea Județul . România . . ■ . .. i ■ ■ . / .■ - ■ ' ■ . i. Festucetum valesiacae . . ■ ' .■ ' : • ■ 1 /îrtina ( 3ăleasa ( Găvănești Woruhești < Jubandru ?oiana Mare , 3aldovinești Jlt JIt Jlt jlt , )olj Jlt Dolj; Moldova (6), (11) Dobrogea, Bărăgan (10) < 2. Festucetum sulcatae vlahi Mare Segarcea 3aldovinești Poiana Mare Popinzălești Radoyanu Horezu de Gropșani Vîrtina Vulpeni Arcani Corcova. (4) Dolj Dolj Dolj Dolj . Dolj Dolj Olt Olt Olt Gorj Mehedinți Oltenia Transilvania (8) Banat (5), (9) Moldova (6) - Crișana (9) 3. Chrysopogonetum grylli olteni- cum Găvănești Popînzălești Buzduc Terpezița Verbicioara Seaca de Gîmp(4) Tg. Cărbunești Ia Cîmpul Mare Bengești Arcani Peștișani Olt Dolj Dolj Dolj Dolj Dolj Gorj Gorj Gorj Gorj Banat și Crișana (9) 4. Ventenata dubia — Xeran- themum foetidum Robănești Popînzălești Drăgotești Cîmpeni Horezu Mărgăritești Băleasa Găvănești Vulpeni, Mardale - Oboga Dolj Dolj Dolj Dolj Olt Olt Olt Olt Olt bit Olt 5. Andropogonetum ischaemi Băleasa Găvănești Horezu Mardale , Vulpeni Gropșani Dobrun Bobicești Rumâna Oboga de Jos |Blâj Olt Olt , Olt Olt Olt Olt Olt Olt ■ Olt Olt Olt : Moldova (6), (10),(ll) între Dunăre și Crișiil Negru (9) Bărăgan, Transil- vania Tabelul nr. 3 (continuare) Nr. ■ Denumirea, asociației Localitatea Județul România Voineasa Osica de Sus Pîrșcoveni Cîmpeni Robănești Popînzălești Pielești Olt Olt Olt Dolj Dolj Dolj Dolj 6. Artemisietum ponticae Baldovinești , Petriș ' Robănești Vulpeni i ■ Olt Olt Dolj Olt ■7. Elymetum as peri Găvănești Curtișoara Morunești Ghioșani , Rumâna Gubandru Olt Olt Olt oît Olt Olt 8, Haynaldietum villosae Găvănești Băleasa Curtișoara Vîrtina Pîrșcoveni Piatra Olt (4) Devesel Desa Nebuna • Pleuița Brabova Valea Topolniței Covrigi Slivilești Olt Olt Olt Olt Olt Olt Olt Dolj. Dolj Dolj Dolj Mehedinți Mehedinți Mehedinți în ceea ce privește succesiunea în timp, noi socotim că Se instalează pe terenuriledezgolite,de vegetație, prin arături sau pe surpături de teren, după faza de buruienișuri. După asociația Elymetum asperi urmează as. de Cynodon 'dactylon sau Andropogonetum ischaemi. 8. Ăs. Eaynaldietum villosae Buia et Păun, 1959, pajiști de păioară. Ocupă suprafețe mici sub formă de insule izolate, pe terenuri plane, ușor sau abrupt înclinate, uscate, însorite. Este asociație sudică, medi- teraneanăj Care a ajuns la noi datorită condițiilor create artificial prin . despăduriri. / ; Lista floristică cuprinde 36 de specii de plante superioare. Specia dominantă este Haynaldia villosd,care în același timp este și indicatoare caracteristică. în această ultimă categorie se mai situează și Trifolium striatum, Chrysopogon gryllus și Festuca valesiaca. Ca număr de specii, asociația este dominată de hemicriptofite (50%), după care urmează terofitele (39%),. în care intră și specia dominantă. 44 ' M. PĂUN " 10 Ca .element floristic, speciile eurasiatiee sînt mai multe la număr, însă ponderea cea mai măre în asociație o au cele mediteraneene. După pretențiile față de umiditate,' aso ciația are caracter4 xero-me- zofit, în aceste pajiști întîlnindu-se atît specii xerofite, cît și mezofite. ■ Ca succesiune, se instalează după asociațiile dominate de plante terofite sau hemicriptofite,” însă cu acoperire mică și în măsura în care condițiile ecologice permit și evoluează către as. Cynodon dactylon, CONCLUZII . în împrejurimile Balșului s-au identificat opt asociații vegetale, toate avînd un pronunțat caracter xerofil, cu excepția as. Saynaldietum villosaej cu caracter xero-mezofit. . ; . , Dintre acestea, două asociații nu au fost cunoscute în literatura de specialitate, fiind descrise ca asociații provizorii. Acestea sînt: as. Arte- misietum ponticae și as. Elymetum asperi. , în ceea ce privește valoarea furajeră, toate aceste asociații sînt deficitare, într-un grad măi mult sau mai puțin pronunțat. Prin masa furajeră și prin calitatea ierbii sau a finului, asociațiile acestea nh valo-* - rifică cel mai bine terenul pe care-1 ocupă. Pe astfel de pajiști trebuie intervenit prin lucrări superficiale, și prin supraînsămîhțări pentru ame- liorarea compoziției floristice .și ridicarea producției de masă verde la hectar. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Flora și vegetația văii Sebeșului, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 173-315- 2. — Biologia (Bratislava), 1963, 18,1, 856—863. ■ 3. Braun-Blanquet J., Pflanzensoziologie, Viena, 1951. 4. Buia Al., Păun M., Safta I. și Pop M., Lucr. șt, InsL agron. Craidva, 1953, 3, 93—183. 5. Bujorean G., Popesgu I. -și Popescu P;, St. și cerc. șt. Acad. R.P.R., Baza Timișoara,. 1956, 3, 3-4, 97 — 143. 6. Burduja C. și colab., St. și cerc. șt. biol. și șt. agric. Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1956, 7, 7. 7. Păun M., Lucr. șt. Inst. agron. Craiova, 1963, 6, 35—69. - ■ 8. Popescu P. și Bujorean G., St. și cerc. șt. Acad; R.P.R., Baza Timișoara, 1957, 4, 7 — 2, ’ 103-117. ‘ ' . . -j,- . . ? ' ’ 9. — St. și cerc. șt. Acad. R;P.R., Baza Timișoara, 1957, 4, 3—4, 9—49. . . 10. PușCaru-Soroceanu Ev. Și colab., Pășunile și fînețele din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1963. . - 11. RĂvăruț M., Căzăceanu L și Tureschi Eug., St. și cerc. șt. biol. și. șt. agric. Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1956, 7, 2, 93-132. 12. Răvaruț M. și Mititelu D., Lucr. șt. Inst. agron. lași, 1958, 63—109. 13; Scamoni A., Einfiihrung in dieprakiische Vegetaționskunde, ' Jena, 1963. f ' Universitatea Craiova, Catedră de botanică și fiziologie vegetală. . Primit în redacție Ia 10 ianuarie 1967. r CONTRIBUȚII LA STUDIUL MOLINIETELOR DIN ! ' ' TRANSILVANIA ■ ' B '" '' : - de ■ ' .. I ' ? . I. RE SMERITĂ | : 531.553(498) J L’auteur presente Ies răsultațs de ses recherches effectuees sur quelques molinaies £ de l’ouest de la Transylvanie qui ont ătă identifi^es sur lestcrrassespliocemques de Măgura (dăp. de Bistrița). La poșition c6notaxonomique des phytocănoses dtudiees est etablie par le nombre ■ Ă- des especes caractdristiques. Les spectres dcologique et phytogăographique sont I. prăsent^s dans Ies fîgs. 1 et 2. Par Ia prdpondărance locale de certaines especes, l’auteur 6tablit trdis facies â Țș Sanguisorba officinalis, Nardus stricta et Deschampsia caespitosă. - ' ■■■ ■ : p. ' ' ; ■' / E -. I' \ -. Ă " k Cercetările întreprinse în Depresiunea Bistrița au dus la identificarea, g unor moliniete . tipice, a căror structură fitocenotică ne dă posibilitatea t să le considerăm drept relictare și deosebit de reprezentative-pentru tipul k . axial. Stațiunile identificate în această platformă pliocenă complețează [: / pe cele descrise pînă acum , din interiorul arcului carpatic, regiune carac- L terizată prin prezența molinietelor tipice din România. Studii privind £ astfel de cenotăxoni, unii mai reprezentativi, alții mai puțini caracteristici, din această zonă geografică au publicat A. Pău.că (7), Al. Borza (1), I. B e s m er iț ă (9), N . B o ș ca i u , V . S o r a n și B . D i a - £ b o n e a s ă (3), I.Pop,Șt.Csur6s și colaboratori (8), K . B o ș - ca iu (4) ș.a. . [r ,'R Valoarea fitoistorică a molinietelor a căror descriere o prezentăm este cu atît mai mare cu cît ele se identifică intim cu tipul Molinietum | coernleae Koch, 1926. Alături de molinietele descrise de K . Boș caiu I și colaboratori (3) din Oaș. și mai ales de K . B o ș c a i u (4) din Bazinele | Hațeg și Caransebeș, cele identificate de noi au o individualitate unitară | . și consolidată. I Biotopurile de care ne ocupăm constituie un fitomediu relictar de f perpetuare a molinietelor din Transilvaniaj care în ultimul timp își res- i*. trîng mereu -arealul, fie sub influența xerofitizării naturale a ecotopurilor, | fle sub acțiunea factorilor antropici. Este de presupus că faza fagului «Ț. SI CERC. BIOL. ȘERTA BOTANICĂ T. 2XNB.1P. 46—51 BVCURESTI lfiOT 47 46 S. RESMERIȚA 2 a oferit condiții optime de expansiune a molinietelor din Transilvania, mai ales în dumbrăvi înmlăștinite, ca, de exemplu, în zona studiată, unde au găsit condiții de dezvoltare unele relicte floristice. Cînd afirmăm aceasta, trebuie să ținem seama de faptul că, în general, cu tot caracterul conservativ al biotopurilor de moliniete, o dată cu evoluția factorilor edafo-climatici,' în structura floristică s-au înmulțit numai acele specii care s-au adaptat la condițiile fitoistorice. CADRUL NATURAL Zona studiată se găsește în bazinul văii Măgura din Depresiunea Bistrița și are o întindere de circa 10 000 ha. Altitudinea este de 640 m în partea sudică și de 380 m în partea vestică. Pajiștile unde s-au identificat molinietele de care ne ocupăm sînt situate pe Platforma Măgura, cu circa 3 000 ha pășuni și fînețe, aparți- nînd comunelor Dumitrița, Mărișelu și Șieu (jud. Bistrița—Năsăud). Pe întinsul acestor pajiști se. află suprafețe ocupate de tufărișuri de Salix cinerea, cu indivizi sporadici de Ehamnus frangula sau Quercus robur și Q, petraeâ, Condițiile pedoclimatice sînt propice dezvoltării molinietelor, cel puțin în unele ecotopuri. Media anuală a precipitațiilor pe 15 ani (1946— 1960) este de 675,6 mm, din care 416,8 mm cad în perioada activă de vegetație; media anuală a temperaturilor pe aceeași perioadă de timp este de 8,6°C. Temperatura minimă coboară la —30,8°0 (decembrie 1954), iar cea maximă urcă la 37,69C (august 1960). Solul este humicogleic, cu structură luto-argiloasă în primul orizont și lutoasă în cel.de-al doilea. Substratul litologic este format din depozite fine. Analizele chimice au evidențiat un pH ~ 5,45, conținut în humus 6,20%, azot total 0,46%, fosfor mobil 125 mg/100 g sol și potasiu mobil 52 mg/100 g sol. Dinamica solului arată o înmlăștinire lentă în unele ecotopuri atît sub influența apei freatice, care, deși vara coboară la circa 2 m adîncime, în anumite perioade ale anului înaintează pînă la 0,50 m sub nivelul solu- lui, cît și a scurgerilor de pe versanții bazinului; aceste fluctuații ale nivelului acvifer creează condiții prielnice dezvoltării molinietelor (11). Pe unele suprafețe, la procesul de lăcoviștiri contribuie și.impermea- bilitatea orizonturilor superioare ale solului. în stațiuni unde se dezvoltă fitocenozele din releveele 7 și 8 (tabelul nr. 1) se petrece un proces de înmlăștinire mai intens decît în biotopurile din care s-au făcut celelalte ridicări floristice. Pe unele suprafețe are loc un proces de drenare artificială sau natu- rală, care va duce la restrîngerea molinietelor. ÎNCADRAREA CENOTÂXONOMICĂ Din punct de vedere floristic, fitocenozele (tabelul, nr. 1) se înca- drează în as. Molinietum coeruleae Koch, 1926, cu 6 specii de recunoaș- tere, alianța Molinion Koch, cu 5 specii de recunoaștere, ordinul Moliwie- taUa Koch, cu 8 specii de recunoaștere, din cadrul clasei Molinio — Arrhe- natheratea, cu 16 specii de recunoaștere. Tabelul nr, 1 Molinietwm coeruleae Koch, 1936 din Bazinul Bistrița Bio- morfa Ele- mentu floris- tic Nr. releveului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 K H H H H H H H H H H H H H G H H H H H G G H G H H H H H H H H H H H H H H Cp Cp Eua Eua Eua Eua Eua Eua Eua Eua Gosm Eua Eua Pm Eua Cp E Eua Cp Gosm E Eua Eua Cp Eua E E Cp E Eua Eua Eua Eua Eua Eua jOsm Eua Specii de recunoaștere a Molinia coerulea Sanguisorba officinalis Gentiana pneumonanthe Gladiolus imbricatus Euphorbia uillosa Ranunculus polyanthemos Specii de recunoaștere Succisa praiensis Serratulla tinctoria inclusiv var. dissecta Colchicum autumnale Achillea ptarmica Specii de recunoaște] Deschampsia caespilosa Ranunculus repens Galium palustre Orchis palustris ssp, elegans Filipendula ulmaria Carex leporina Trifolium hybridum Lysimachia vulgaris Specii de recunoaștere Agrostis alba Juncus inflexus J. conglomeratus Alopecurus pratensis Juncus atratus, Specii de recunoaștere ale al Agrostis tenuis Genista tinctoria Knautia arvensis Campanula patula Specii de recunoaștere Festuca cabra Cynosurus cristatus Holcus lanatus Athoxanthum odoratum Briza media Trifolium pralense Tr. repens Lotus corniculatus Prunella vulgaris Chrysanthemumleucanthemum le a 4 2 + ale + 1 + ■e + + + + + + 2 + ale 2 + + A ale 5. M 4 + + + al. + + ale + + + + + al. 1 + rrhe + cl. + + + + 4- •. = ”11'l + 1 + 1 1 + s IUhALt +'1'' = i + h i +++ ri +1 । ++ ietu 3 2 + linii 1 + + . M + + 1 2 + -oști 2 + + + erioi 1 + inio 1 + + + + S M 1 1 1 - ■ + + 1 + -S + 1 1 1 1 + 1 + § । ।j ++ - ■ — , , , , , , , g = c k e 4-1 II 1 + + +11+4 1+4 eralt 4 + + + + + + ietal + + 4- + alb + + + latioi 1 rrhe 1 + + + 4- + + + 1 1 1 1 + + nl'l+s' lll_in' § - . -St 1 1 1 1 M î | | | | | 4- -4-4-1 i + + +^tJ 4-4-4- 1 14 + + + “ £? 1 + 14- + ++ + + oi i + 1 + 1 1 1 + 1 1 1 1 1 1 1 1 + I M i « ±±±± 1 1 + + + 1 1 + + + * * 1 • 2- <3- 4- 1 -j- I । । [ [ ^4. +11+ । । । + ++ 1 1 1 + 1 w 11+ 1 1 ++ 1 1 w- + 1 + | î | | 1.^+ +11+ 1 1 + | M 1 + 1 1 .1 ++ 114- + 1++IMM V ui II III III I IV IV II IV V IV IV II II II III IV V II II II II surien) IV II II II V V IV I I II II III IV V 5 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MOLINIETELOR DIN TRANSILVANIA 49 Tabelat nr. 1. (continuare) Bio- m morfa : Ele- mentul ’lorisr tic Nr. releveuiui 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 K H Eua 1 '^eontodon autumnalis .4- 4- 4- 4-' 4~ 4- 4- 4- + 4- V H Eua \chillea millefolium ■— —• •• 4- 4- + II H Eua Ranunculus acer 4- — 1 J 4- 4- -4- II . H Eua Lăthyrus pratensis -■— — — • 4-. 4- 4- ’ II H Eua Dactylis glomerata — —* — — —. 4-/ 4-. + 4-' II Specii de. recyinoaștere ale as. Querceto - Betuletuni MPh Quercus robur 1 4-' 4- 4- 4” ■ 4- 2 2 ■ _ • IV MPh Eua Betăla verrucosa . — —. ■ MM 1 2 MM I MPh Eua Populus tremula 4- + .4- ; — . --m : — II H Eua Veronica officinalis — — . — 4- 4* ■ _ .MM r £ Eua Viola silvestris —• — ■ ~ — 4-' 4r — 1 Specii de recunoaștere ale :L Querco - - Fagetea Hch E Veronica chamaedrys *— ■ — MM 4- + 4- —- 11 - H Eua Galium vernum ■ 4- 4- 4- — — MM 'mm 11 MPh E Quercus petraea — — — — MM 3 2 -m' 1 H Cp Poa nemoralis — • • — — •• —— 4-' + ■ • 1 H ■' E Melica nutans — — ■ ■' — 4- — 1 * । Specii însoțitoare G cp Phragmiteș communis • + 4- — -i- —- li— - I z H G ' ■ Trifolium montanum -b 4* •. — —■ ,—T 1 H Eua Potentilla erecta - ■ 4- 1 2 + :-i— - — 4- 4- — 1, . ■ 4r ni H E Stachys officinalîs 4- 4- + + 4- — — ni H Eua Galium veram 4- 4- 4- 4- 4- — .— 1. ■ ■ 4- IV H Eua Ononis hircina + 4- + * ■ —■ . —i —i ' MM. ii NPh Eua Salix cinerea i 4- 4- 4- 4- 4- —■ iii H Euă Ranunculus flammula + 1 ■ — MM ' — 1 Th Adv Stenactis ănnua — — — 4- 4- — 1 Th E Ephrasia rosțkovlana 4- 4- 4- • — 4- — ■ 11 H G Thalictrum lucidum + 4- — + - - ' — 11 H Eua Lysimachia nummularia 4- 4' 4- 4- — —• 11 H Cp Nardus stricta .4 2 3 ’2 4- ' — 4- ni Th Eua Trifolium micranthum . 4- 4 4 — — — 11 NPh E- - Rhamnus frangula 4- 4- — r— '“T — 1 H Eua Plantago major 4- ■ ■■ 4- .4- • V . — • —- • : n Th E ( Centaurium umbellatum 4- 4- 4- — 11 H Eua Senecio eracifolius ’ 4- 4- 4- 4 WRW* .. —* .. _ . — 11 E E Ajuga genovensis ■ ” 4- . 4- — 1 H Ec Melampyrum nemorosum 4- 4- 1 H E Sieglingia decumbens 4 4 -• — ■ — —- Mi. • —* 1 H Cp Stachys palustris , 4 4 - 4 4 .— ■ — . • — •— iii Notă. în cîte un releveu s-au mai găsit speciile: Pleridium aquilinum GGosm, 7; " Iris pseudacorus G Eua, 10; Luzula nemorosa H Ec, 8; Cynanchum vincetoxicumHGh Eua, 8; Dorycnium herbaceum Gh M, 3 ; Trifolium dubiUm Th E, 5 ; Centaurea nîgrescens H Bb, 4; Centaurea austriacă H Ec, 6; Centaurea jacea HE, 6; Salîx. viminalis NPh Eua, 1; Lythrum virgătum H C, 1; Calystegia sepium H Cosm, 1; Crepis setosa Th M, 1; -Hy per ic am măculatum H E, 2; Betula pubescens NPh Eua, 8. Releveele 1, 2 și 3 sînt ridicate de pe teritoriul comunei Dumitrița; 5, 6, 9 șl 10 de pe teriteriul comunei Șieu, iar 7 și 8 de .pe cel al comunei Mărișelul. Numărul relativ mare de specii de recunoaștere pe baza cărora s-a făcut încadrarea cenotaxonomică confirmă cele menționate, și anume că fitocenozele studiate pot fi considerate printre cele mai reprezentative și mai bine individualizate moliniete din Transilvania și, respectiv, din țara noastră. Spectrul biologic și cel fitogeografic al covorului vegetal, precum și ecotopurile higrofile, cu sol humicogleie și cu nivelul acvifer instabil, converg spre această încadrare, de unde concluzia că ridică- rile floristice pe care le prezentăm duc la identificarea asociației Jfolww- tum coeruleae Koch, tipică în Transilvania. în cadrul speciilor de recunoaștere ale alianței Molinion Koch am inclus și specia AchiUea ptarmica, element floristic—biologic foarte re- prezentativ pentru identificarea molinieteldr îh general. Rolul de edifi- cator îl păstrează însă în bună parte Molima coerulea, impunîndu-se cu frecvență maximă în fitocenoze. Totuși, fitomediul este consolidat de Asociația trebuie considerata destul de omogenă datorită constan- ței ridicate (III—V) a principalelor specii, care dau caracterul structu- ral—fizionomie. Inventarul floristic pe care îl prezentăm depășește numă- rul de specii din fitocenozele publicate pînă acum din Transilvania, cu excepția asociației Peuceăano (rochelimi) — Molinietum coemleae Boșcaiu, ■ 1965. • Prezența covârșitoare a hemicriptofițelor, la care se mai pot adăuga și geofitele, pe de o parte, și numărul scăzut at terof ițelor, pe.de altă 4c. eno 50 T. RESMERițA • 6 parte, reprezintă un coeficient de siguranță a stabilității în timp a fito- cenozelor studiate de noi (fig. 1). Oa valoare a frecvenței relative, primul loc îl deține elementul flo- ristic euroasiatie (56,23%), după care urmează'cel european (17,86%) și cel circumpolar (10,11%) (fig. 2). Deci, sub aspectul distribuției ele- mentelor fitogeografice, asociația are afinități genetice cu unele moliniete descrise din alte părți ale Transilvaniei (3), (4). Spectrul biologic, care reflectă în mod fidel condițiile ecologice, alături de distribuția elementelor fitogeografice, explică caracterul con- servativ al molinietelor, aspect de care am amintit la începutul lucrării. Totodată arată că în . decursul procesului fitoistoric rețeaua de interac- țiuni fitocenotice a reținut numai speciile mai bine adaptate acestor con- diții ginecologice, caracteristice molinietelor, evoluînd o dată cu ansam- blul factorilor edafo-climatici. VARIABIL ITATE A în cadrul fito cenozelor studiate se distinge Querco — Betuletum molinietosum Tx., 1930, care se conturează numai pe teritoriul comunei Mărișelu, unde de altfel sînt cele mai restrînse suprafețe cu Molinietum coeruleae Koch, 1926. în unele biotopuri se înfiripează faciesuri cu San- guisorba officinalis n. fac., care prezintă importanță ginecologică. Acest facies, nesemnalat pînă acum, prezintă cele mai viguroase plante de San- guisorba officinalis, Molinia coerulea, Achillea ptarmica și Succisa pra- tensis, adică tocmai cele mai reprezentative specii din spectrul floristic al asociației. în unele puncte de pe suprafața ocupată de moliniete, devin coe- dificatoare speciile Nardus stricta și Deschampsia caespitosa, determinînd faciesul cu Nardus stricta n. fac. și faciesul cu Deschampsia caespi- tosa n. fac. STRATIFICAREA în structura verticală a fitocenozelor se individualizează trei stra- turi : unul superior, format din speciile cu un înalt grad de prezență, ca Molinia coerulea, Deschampsia caespitosa, Sanguisorba officinalis etc.; altul mijlociu, în care domină Agrostis tenuis, Pestuca rubra, Cynosurus cristatus, Succisa pratensis etc.; și un altul inferior, cel mai compact și încheiat 100%, la care participă lăstarii sterili ai gramineelor enumerate mai sus și în special cei de Molinia coerulea, alături de speciile Potentila erecta, Prunella .vulgaris, Nardus stricta (această din urmă specie numai în unele microfitocenbze). ASPECTELE SINDINAMICE Raporturile ecologice ale asociațiilor înconjurătoare indică o cobo- rîre lentă a apei freatice în unele stațiuni, prin extinderea suprafețelor dominate de fragmente ale subasociației Querco — Betuletum molinieto- sum (releveele 7 și 8 ) și ale stadiului de Saliceto — Pranguletum. O dată ■ 7 ' CONTRIBUȚII LA STUDIUL MOLINIETELOR DIN TRANSILVANIA 5 L cu dezvoltarea acestor fitocenoze dominate de esențe lemnoase, apa frea- tica, factor atît de important în geneza molinietelor tipice, scade sub nive- lul optim de hidrofilie al fitocenozelor studiate, structura acestora sufe- rind modificări de natură xerofitică. în prezent, frecvența mare a speciei Molinia coerulea, deși cu o dominanță neînsemnată în fitocenozele de- Agrostis tenuis, Nardus stricta și Deschampsia caespitosa, arată că genetic aceste fitocenoze își au obîrșia din molinietele care ocupau în trecut supra- fețe mult mai extinse în Platforma Măgura. Dinamica actuală ne indică o succesiune regresivă a asociației Molinietum coeruleae Koch din unele biotopuri mezoxerofitizate și chiar higrofile, ca o consecință a intervenției factorului antropozoogen. O parte din suprafața ocupată de aceste moliniete degradate a fost arată, în pre- zent pregătindu-se drenarea întregului bazin hidrografic. Astfel, pe o su- prafață de 200 ha, în prezent desțelenită, fitocenozele asociației Higro- nardetum și Deschampsietum caespitosae aveau în structura lor pe Molinia coerulea și alți reprezentanți ai molinietelor, cu o frecvență suficient de ridicată ca să ne permită concluzia că această specie, dominantă odini- oară, s-a retras ca urmare a măsurilor agroproductive luate (9). Deci ne găsim în fața unor moliniete seriale dintr-o succesiune antro- pică, ce sfîrșesc prin eliminarea reprezentanților tipiei ai ordinului Mo- linion. în unele biotopuri se înfiripează as. Querco — Betuletum și Sali- ceto — Pramguletum, care prin succesiuni naturale vor elimina din compe- tiție pe Molinietum goeruleae. în concluzie putem afirma că dinamica vegetației de moliniete evoluea- ză spre stadii care vor sfârși prin restrîngerea spațiului ocupat de Molinietum coeruleae în covorul vegetal actual din Platforma Măgura. [BIBLIOGRAFIE 1. Borză Al., Bul. Grad. bot. și Muz. bot. Cluj, 1956, XXVI. 2. — Bul. științ. Acad. R.P.R., Șecția biol, și șt. agr. (Seria botanica), 1957, IX, 2. • 3, Boșcaiu N., Soran V. și Diaconeasa B., Contribuții botanice, Cluj, 1964. 4. Boșcaiu N., Contribuții botanice, Cluj, 1965. 5. Diaconeasa B., Soran V. și Boșcaiu N., Contribuții botanice, Cluj, 1958. 6. Kovăcs M., Die Moorwiesen Ungarns, Budapesta, 1962. 7. Paucă A., Acad. Rom., St. și cerc., 1941, LI. 8. Pop L; CsUros Șt., Kovăcs A., Hodișan I. și Moldovan L, Contribuții botanice, Cluj, 1964. 9. Resmeriță I., St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1963, 2. ’ 10. Sod R., Acta geobot. Hung., 1947, IV. 11. Wagner H., Vegetație, 1950, ,2. • Centrul de cercetări biologice. Cluj. Primit în redacție la 30 mai 1967. GEBCETĂRI PRIVIND ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU ÎN OOTILEDOANELE EPIGEE DE DORINA CĂGHIȚĂ-COSMA 581.48:578, 085.fi» Afin de connaître la capacitâ d’absorption des cotyledons du type epigâen, nous avons fait des determinations portant sur six genres de plantes. Les analyses ont comm.enc4 avec la phase de Ia germination des graines et elles ont fini au moment oii les plantules passaient â la nutrit ion autotrophique. La quanlite de colorant absorbi a oscille en liaison avec : la nature des substances dâposâcs dans les cotyledons; le temps necessaire pour le d6veloppement des processus physio- logîques â ce niveau; la modification morphopiiysiologique des cotyledons et de laplântule. L’absorption extraradiculaire observ^e chez Ies cotyledons epigdcns est remarquable, siirtout dans Ia pâriode de germination, en suppleant l’absorption radiculaire. în ultimul deceniu au apărut tot mai multe lucrări care studiază, diferite aspecte ale fiziologiei semințelor și în special ale funcționalității cotiledoanelor (6), (17). Astfel, unele se preocupă de procesele biochimice petrecute la nivelul cotiledoanelor în timpul germinației semințelor (1), (3), (7), (8), (11), iar altele de degradarea, sinteza și transportul substan- țelor nutritive din țesuturile parenchimului de rezervă în organele asiale. H, Okamoto (10) și D. F . A1 i s t e r (2) au urmărit trecerea unor elemente sau substanțe chimice din cotiledoane în organele plantulei. Mai frecvente sînt cercetările privitoare la rolul cotiledoanelor în viața plantulei, la modificările care rezultă în’ urma amputării parțiale sau totale a aces- tora (4), (9). Observații legate de pătrunderea în samînță și în cotiledoane a coloranților vitali sau a cîtorva elemente au fost făcute și la noi în țară (5), (12), (13), (14), (15), (16). Comunicarea de față prezintă compararea rezultatelor obținute în urma cercetării capacității de absorbție la cotiledoanele epigee a șase genuri de plante: Pinus nigra (pin), Pieinus corumunis (ricin), KeKtim- tkus annuus (floarea-soarelui), Lupinus albuș (lupin), $oja hispida (soia) și Phaseolus vulgaris (fasole), deci plante îndepărtate din punct de vedere filogenetic (gimnosperme și angiosperme), precum și din familii diferite. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 1P. 68 - 69 BUCUREȘTI 1969 DORINA, CACHIȚA-C'OSMA 2 în alegerea lor am ținut seama de mai multe considerente. Pentru început dam următoarea schemă de împărțire a cotiledoanelor, care ne-a condus în organizarea experiențelor : ( a) sămînță alb u mi- nată 1. persistente II. HIPOGEE b) sămînță exalbu- minată f — albumen —pinul primar (embrion multicoti- ledonat) — albumen — ricinul secundar (embrion dicotile- donat) — Inpinul — floarea- soarelui — soia — fasolea Am ales ca teste de cercetare cotiledoanele acestor specii de plante, deoarece se aseamănă și se diferențiază unele de altele prin mai multe caractere, și anume: 1. Cotiledoanele de pin și de ricin , sînt foliacee, nu conțin decît puține substanțe de rezervă (semințele fiind de tip albuminat). La sfîr- șitul germinației se transformă în organe asimilatoare. Cele două specii se deosebesc mult din punct de vedere filogenetic, ontogenetic, ecologic, anatomic, precum și după natura substanțelor de rezervă depuse în endo- sperm și după durata desfășurării procesului de germinație. Analogia din- tre ele constă în funcțiunea de mijlocitor între embrion și endosperm, pe care o îndeplinesc cotiledoanele. 2, Cotiledoanele de lupin, soia și floarea-soarelui se aseamănă prin apartenența, din punct de vedere sistematic, la dicotiledonate, primele două plante făcînd parte și din aceeași familie. Aceste semințe sînt de tip exalbuminat, deci cu cotiledoane masive încărcate cu substanțe de rezervă. Pe măsura evoluării proceselor de încolțire a semințelor, ele vor ceda em- brionului. substanțele nutritive din înseși țesuturile lor, deosebindu-se prin aceasta de cotiledoanele de pin și ricin. Floarea-soarelui și soia au cotiledoane de tip oleaginos, în timp ce acelea de fasole conțin amidon și proteine, iar cele de lupin și hemiceluloze. Cotiledoanele de pin, ricin, lupin, soia și floarea-soarelui se asea- mănă totuși între ele prin funcțiunea finală pe care o îndeplinesc, și anume 3 ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU ÎN ’ COTILEDOANELE EPIGEE 55 aceea de a se transforma în frunze cotiledonare (ca organe autotrofe, asimilatoare), dar pe căi diferite. 3. Cotiledoanele de fasole, deși sînt epigee, se încadrează într-un grup aparte. După consumarea substanțelor de rezervă din țesuturi, acestea se zbîrcesc și cad, deosebindu-se funcțional de toate celelalte cinci feluri de cotiledoane amintite. în cele ce urmează vom mai adăuga încă eîteva deosebiri, care apar 1 de la un gen la altul, privind: durata perioadei de imbibiție (dependentă în primul rînd de structura tegumentului seminal și de compoziția chimică a embrionului); lungimea procesului de germinare; momentul trecerii din faza de nutriție heterotrofă în faza autotrofă; măsura în care orga- nele absorbante ale plantei sînt afectate de transformările morfofiziolo- gice care se petrec în acestea; viteza degradării și consumării substanțe- lor de rezervă din cotiledoane etc. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU în toate experiențele am utilizat colorantul vital roșu neutru. Pentru determinarea capa- cității de absorbție a cotiledoanelor am făcut o soluție-mamă (în apă distilată), din care am efec- tuat diluția dorită de 1/10 000 (în apă de robinet). Materialul vegetal l-am obținut prin punerea semințelor Ia germinat în vase Linhard pe un strat de vată acoperit cu hîrtie de filtru, umectată cu apă după necesitate. Temperatura laboratorului a fost cuprinsă între 22 și 24°C. Periodic, la 0, 6,12, 18, 24, 48, 72, 96, 120, 144, 168, 192, 216 și 240 de ore de la punerea la germinat, semințele au fost scufundate în soluție de roșu neutru timp de o oră, nu înainte de a fi decorticate. După trecerea acestui interval de timp, materialul vegetal a fost spălat la curent de apă și s-au detașat cotiledoanele pentru a se trece la extragerea colorantului absorbit îh țesuturile acestuia. Extracția s-a făcut cu o soluție alcoolică, după o metodă prezen- tată de noi în alte lucrări (12), (13). Din totalul soluției extrase s-au luat probe pentru analiza fotometrică, făcută cu ajutorul electrofotpcolorimețrului dr. Lange (cu filtru albastru). Prelucrarea matematică a datelor rezultate a dus la-calcularea absorbției totale (mg/h/1 pereche de cotiledoane) și a absorbției specifice (mg/g/h/1 pereche de cotiledoane). REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR în figura. 1 am reprezentat grafic absorbția totală în cotiledoane. Cur- bele ilustrează că cea mai mare cantitate de colorant a fost absorbită în cotiledoanele de lupin (2,4 ing/h). Urmează, în ordine descrescîndă, absorbția realizată de către cotiledoanele. de: ricin, fasole, soia, floarea- soarelui și pin. în general, maximele sînt prezente în primele 30 de ore de la punerea semințelor la îmbibat. Absorbția în cotiledoanele de ricin a putut fi studiată de la 72 de ore în sus, deoarece pînă atunci ele sînt foarte fragile și aderă strîns de endosperm. Procesul este în ascensiune și continuă astfel pînă la 216 ore (a 9—a zi), .cu maximum de 0,208 mg/h, după care scade ușor. Semnalăm și faza staționară a curbei.între a 4--a și a 6 —a zi, legată de momentul creșterii intense a rădăcinilor. Declinul absorbției după cea de-a 9—a zi de germinare se explică prin consumarea endospermului și transformarea cotiledoanelor în organe de asimilație clorofiliană. - . ■ 56 DORINA CACHIȚĂ-COSMA 5 ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU,ÎN COTILEDOANELE EFIGEE 57 Cotiledoanele de soia au o capacitate de absorbție maximă la 6 ore, după care procesul scade treptat. . La cotiledoanele epigee caduce de fasole întîlnim variații mari în traiectoria curbei,, cu un maxim la 6 ore (0,08 mg/h), urmat de o scădere la 12 ore și un nou maxim la 24 de ore. Momentul străpungerii tegumen- tului seminal de către rădăcinuța plantulei (în jur de 30 de ore), precum și acela al „apariției mugurașului” (în jur de a 4—a zi) determină o mic- șorare a absorbției în organe. f Urmărind pătrunderea colorantului în cotiledoanele de floarea - soa- relui, observăm că cea mai mare cantitate de roșu neutru se înregistrează la 24—48 de ore; la 18 ore de la punerea semințelor la germinat apare o scădere a absorbției. Acest fenomen poate fi explicat prin procesul ' Fig. 2.—Absorbția specifică în cotiledoanele epigee (mg/g/h/1 pereche de cotiledoane). Absorbția totală în cotiledoanele de pin nu am reprezentat-o pe grafic, deoarece valorile sînt mult mai scăzute decît la celelalte cotiledoane. Pînă în a 10—a zi, procesul de absorbție crește de la 0,00162 la 0,00425 mg/h; apoi apar unele variații, valorile păstrînd sensul general ascendent al fenomenului pînă în a 17—a zi de la încolțire. Absorbția specifică (fig. 2) ne indică o diferențiere pregnantă între capacitățile de absorbție ale cotiledoanelor epigee. în această formă de exprimare, greutatea uscată a materialului vegetal este hotărîtoare pen- tru ordonarea valorilor rezultate în urma raportării absorbției totale 7 ABSORBȚIA ROȘULUI NEUTRU ÎN COTILEDOANELE EPIGEE 59 58 ■ DORINA CACHIȚA-COSMA ■ 6 la unitatea de greutate și duce la obținerea următorului clasament : lupin, ricin, pin, floarea-soarelui și fasole. Sub această formă de expri- mare, absorbția în cotiledoanele de pin devine foarte evidentă. Deci con- statăm o delimitare netă a absorbției în diferite feluri de cotiledoane epigee în funcție de: a) substanțele de rezervă depuse în parenchimul lor (cea mai mare cantitate de colorant a pătruns în cotiledoanele de lupin, bogate în proteine și hemiceluloză; acestea din urmă sînt încărcate elec- tric negativ1, reținînd puternic roșul neutru ); b) fiziologia cotiledoanelor și în special de transformarea lor din organe de depozitare a substanțelor de rezervă în organe asimilatoare. Din acest punct de vedere privită pro- blema, se poate explica scăderea la fasole a capacității de absorbție, pre- cum și a ritmului de desfășurare a. acestui proces. Celelalte feluri de coti- ledoane, pe măsura înverzirii, îndeplinesc o absorbție extraradiculară de tipul frunzei. Cotiledoanele, care au o structură histologică mai apro- piată de a frunzei, absorb o cantitate mai mare de colorant. Dacă pinul nu a ocupat primele locuri pe graficul absorbției totale, aceasta se dato- rește faptului că, în cazul său, cotiledoanele sînt mai mici comparativ cu celelalte tipuri analizate de noi. Trecerea cotiledoanelor de la faza de nutriție heterotrofă la aceea autotrofă constituie un fenomen fiziologic foarte important și puțin stu- diat pînă în prezent. încheierea proceselor de imbibiție a semințelor și momentul de ivire a rădăcinuței și de creștere intensă a organelor plantulei (rădăcinuță și muguraș) se fac resimțite în fiziologia acesteia prin scăderea generală a capacității de absorbție. în decursul acestor faze, cotiledoanele sînt solicitate intens ca organe de rezervă eliberatoare de substanțe nutritive și energie, necesare în desfășurarea creșterii embrionului, iar mai tîrziu ■ a plantulei. Deci inițial are loc o pătrundere masivă de colorant, apoi un minim provocat de diminuarea sau încetarea imbibiției, urmează o nouă creștere a absorbției cotiledonare, produsă probabil de trecerea la un proces absorbtiv activ, de tip metabolic. în final, de regulă, curba absorb- ției în cotiledoane descrește treptat pe măsura dezvoltării plantulelor. BIBLIOGRAFIE 1. . Abrahamsen M. et Mayer A. M., Physiologia Plantarum, 1967, 30, 1, 1. 2. Auster D. F. a. Krober O. A., Plant. Physiol., 1951, 36, 525. 3. Bageey W. B., Cherby J. H., Rollins L. M. a. Altschul A. M., Amer. J. Bot., 1963, 50, 6, 523. 4. Buis R. M., G. R. Acad. Sci. (Paris), 1963, 856, 6, 1344, '5. Caghiță-Cosma D., St. și cerc, biol;, Seria botanică, 1967, 19, 6, 525. 6. Felfoldy L., Petricsko M. es Kalko Z. F., Ann. Inst. Biol. (Tihony), Hung. Acad. Sci., 1955, 34, 323. 7. Martos L., N6v6nytenneles, 1956, 4, 1, 97. 8. Mayer A. M., Poliakoff-Mayler A., Plant Cell Physiol,, 1962, 3, 3, 309. 9. Moore Thomas C.,. Plant Physiol,, 1964, .39, s, 924. 1O.L Okamoto H., Plant Cell Physiol., 1962, 3, 1, 83. 11. Opik H. a. Simon E..W., J. exp. Bot., 1963, 14, 41, 299. 12. Pop E., Șoran V. și Cosma D., St. și cerc, biol, (Cluj), 1961, 13, 1, 61. 13. Pop E., Herman G., Caghiță-Cosma-D., Soran V. și Ștefănesgu F., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 3, 331. 14. Pop E., Caghiță-Cosma D,, Herman G., Soran V., Ștefănesgu F. et Constantinescu O., Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1967, 13, A, 281. 15. Ripan R., Pop E., Ciobanu I,, Margu T. și Marcu G., St. și cerc. biol. (Cluj), 1959, 1, 10, 23. 16. Soran V., St. și cerc, biol.- (Cluj), 1960, 11, 1, 41. 17. Varner J. E„ Balace L. V. a. Huang R. C., Plant Physiol., 1963, 38, 1, 89. Centrul de cercetări biologice. Cluj, Sectorul de citofiziologie. Primit în redacție la 29 ianuarie 1968. CONCLUZII ? 1. în primele faze ale germinației semințelor (circa 30 de ore sati 9 zile, în funcție de geniil de plantă), cotiledoanele epigee îndeplinesc un proces activ de absorbție de tip extraradicular. Absorbția în cotiledoane o suplimentează pe aceea radiculară, mărind rezerva de substanțe nutri- tive din organele embrionului. Cu aceste substanțe se va supraalimenta timp îndelungat plantula în creștere. 2. Inițial, capacitatea de absorbție în cotiledoane înregistrează va- lori superioare procesului similar de la nivelul rădăcinilor și abia după cîteva zile absorbția radiculară o depășește pe cea cotiledonară. . 3. Fenomenele de morfogeneză influențează absorbț^ în organe, ceea ce ne permite să presupunem că absorbția cotiledonară este un pro- ces activ. RITMURI DE DIVIZIUNE LA CÎTEVA ALGE IA SI TU ȘI ÎTST CULTURI DE LABORATOR DE AL.. IONESCU 583.26 : 581.16 . On a analysc in situ et dans le laboratoire le rythme de division chez 9 especes appartenant ă diffârents groupes d’algues. ■ Les recherches qui se sonț dâroulâes en diverses conditions de milieu ontessayâ d’6tablir la capacite de multiplication et d’assimilation chlorophyllienne des algues 6tudî6es en vue de leur mise en culture. Les râsultats obtenus ont montre que les algues pluricellulaires vertes (ex. Uloihrix) et bleues (ex. Lyngbya, Oscillatoria) peuvent produire, tout comme les algues monocellulaires, une quantit6 appreciable.de matiere seche. II r^sulte, en mâine temps, que parmi les nombreux facteurs du milieu, la tempârature joue un râie des plus importants dans le processus de multiplication. Schimbările permanente în compoziția fitoplanctonului sînt deter- minate de ritmul în care se înmulțesc unele grupe de plante în prezența anumitor condiții de mediu. Cercetînd structura cantitativă și calitativă a fitoplanctonului în legătură cu factorii climaterici, mulți cercetători, printre care amintim pe T.M. Kondrațeva, E . F . B o u n d , V. A. Vodeanițki și B. 8. Wim penny, au sesizat deosebiri sezoniere, lunare și chiar zilnice. Cazurile de înflorire a apei, datorate de cele mai multe ori unei singure specii, reprezintă un alt indicator al influenței condițiilor de mediu, care, prin acțiunea lor combinată, pot provoca ritmuri înalte de diviziune. Cunoașterea cauzelor care favorizează rapida multiplicare a algelor prezintă un interes deosebit pentru cultura în masă a acestora. Cum evi- dent culturile în laborator se deosebesc net de creșterea și dezvoltarea in situ, am socotit că studii paralele pot evidenția mult mai complet capacitatea de înmulțire și asimilare a acestor plante. în culturile de laborator este esențial ca producția de masă uscată să decurgă într-un același ritm, ceea ce presupune, pe lîngă menținerea unei capacități fotosintetizatoare ridicate, și o constantă diviziune celu- ' ST. SICEBC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T.aiKR.lP. «1-66 BUCUREȘTI, 1969 ■ ■ 62 AL.' IONESCU 2 Iară; în multe cazuri însă, culturile algale cunosc perioade de stagnare, care dăunează în mod, vădit procesului de acumulare a substanțelor organice. . Din această cauză, cercetările care urmăresc să înlăture încetinirea . ritmului de înmulțire celulară trebuie orientate spre cunoașterea facto- . rilor de mediu determinanți și, în același timp, spre cunoașterea amănun- țită a fiziologiei și geneticii algei studiate. Experiențele noastre, care au ca scop testarea posibilităților dife- ritelor alge susceptibile de a forma-material de selecție pentru culturi pe scară mare, au abordat, printre al- tele, și problema ritmului de diviziune ■ 40\ 30 20 10 ' . ' % na vara /o. vara 100 99 314 417 8,0 98 383 468 3 978±122 100 103 96 290 428 1,9 97 323 426 4 249± 93 107. 110 95 . 454 438 \ 0,4 97 279 501 3 848± 53 97 107 80 262 410 1,2 79 ■ 228, . 498 3 349 ±164 84 102 86 257 344 0,9 93 302 340 4 000± 40 107 103 88 297 . 419 2,4 89 .351 451 3 94i± 67 99 95 307 . 347 2,6 2,4 ■ 99 339 : 414 3 449±133 85 • ’• . 97 256. 334 99 . 369 428 3 469 ±185 ' 85 " -7- . 83 201 204 0,0 72 . 310 496 3 663.±186 92 V ' 96 , 212 261 0,0 99 301 512 3 933 ±133 99 .' — 95 261 306 0,0 98 376 411 3 947±150 .99 104 96: 317 ■427 4,2 97 394 480 4 250 ±120 107 104 91 270 2,9 92 , 357 431 4 227± 66 106 109 94 206 248 0,8 98 361 469 3 963± 66 99 100 99 , 272 296 7,6 99 378 496 4 233 ±190 106 103 97 ' 261 312 2,3 96 '372 499 4 007±133 101 112 — .• — s ■ 1 I1 ■ • 1. • r— ■ '. ■ • • — 106 91 . 214 . 291 0,9 94 363. 428 4 167 ±93 105 ‘ 105 81 206 334 0,0 91 371 498 . 4 493 ±89 113 —- 76 198 329 0,0 87 388 410 4 087±173 103 72 ' VERA BONTEA și I. MUNTEANU 6 Ș3 — 93%, precum . și densitatea plantelor. Cu toate acestea, producția â fost cu 2—7% mai mare decit aceea a martorului/ Tratamentul bifazic cu apă caldă a redus procentul de atac pînă la aproximativ de 4 ori, iar facultatea germinativă cu 3—11% ; densita- tea plantelor a fost scăzută numai în toamnă; în primăvară s-a refăcut, fiind aproape egală cu aceea a martorului, ceea ce a determinat o pro- ducție de 99—103% față, de martor. Prin adăugare, de clorură de zinc și clorură de potasiu în faza a doua nu s-a constatat o sporire a eficacității; facultatea germinativă s-a men- ținut la un nivel apropiat de cel al martorului, iar producția a fost mai redusă cu 15%. Cînd în faza a doua s-au adăugat produse organo-mer- curice, atacul a fost redus total ; facultatea germinativă a fost scăzută mult în comparație cu martorul (72—83% față de 98—99%); mai ales în varianta cu clorură etil-mercurică, care a determinat și o scădere a producției cu 8%.‘ ■ ' Tratamentul monofazic cu apă caldă s-a dovedit mai eficace numai cînd s-a adăugat clorură etil-mercurică, care în acest caz a fost mai puțin vătămătoare pentru sămînță decît în tratamentul bifazic, cu tem-- perătura mai ridicată. Producția în toate variantele cu tratament mono- fazic a fost superioară martorului cu 4—9%,. Tratamentul cu apă rece (aproximativ 20° 0) a fost cu atît mai eficace cu cît imersia a durat mai mult timp. Astfel, la 84—96 de ore, combaterea a fost totală; la 60 de ore, atacul înregistrat a fost de 0,9 — 1,7 % față de 7,8—8%, iar la 48 de bre, cu adaos de chinodîn (produs românesc pe bază de tetraclorchinonă 85%), a scăzut de la 2,3%, cît s-a înregistrat în varianta cu apă simplă, la 0,3%. Facultatea germinativă a suferit mai mult cînd imersia a durat 60—96 ore cînd și , densitatea plantelor a fost mai mică, mai cu seamă în toamnă. în toate variantele cu imersie în apă, la temperatura camerei, producția a fost, egală sau superioară martorului cu 1—13%. . < Tratamentul cu aer cald de 53—65° 0 a redus procentul de atac aproximativ de 3 ori numai cînd semințele au fost ținute în prealabil 4 ore în apă de 28° O. în acest caz au suferit însă atît facultatea germina- ' tivă, care â scăzut de la 99 la 91- 92%, cît și densitatea plantelor (tabe- lul nr. 3). . - Tabelul nr. 3 Eficacitatea tratamentelor cu aer cald aplicat seminței de ora în vederea combaterii infecției produse de He’min- . ; \ eramineum ' ' Germi- Tulpini la ma Infec- Varianta ; nația % toamna [primăvara ție % . 4 ore în apă de 28°G, apoi 15 miri în aer cald - > la 53—55DG 92 265 379 . 2,9 4 ore în apă de 28°C, apoi 15 min în aer cald la 63 —65°C 92 264 294 3,1 7 ore în aer cald de 60°G 91 257 407 7,4 30—35 miri în aer cald de 70’C - 93 .337 350 12,5 Martor / ' 99 314 417- ■ 8,0 . 3. Epoca de semănat, după cum se vede din tabelul nr. 4, are im- portanță în determinarea gradului de atac al ciupercii II. gramineum. în toți anii se observă o sporire a procentului plantelor atacate începînd din 7 HELMINTHOSPORIUM . 73 15.IX pînă la 5.XI, cînd se înregistrează procentul maxim; în parcelele ' însămînțate la 15.XI, se constată din nou o șcadere. Atacul cel mai re- - dus se înregistrează în parcelele însămînțate între l.IX și 5.X, iar cel mâi puternic în cele însămînțate între 25.X și 15.XI. Ațâcul este cu atît mai puternic cu cît temperatura solului este mai redusă, deci cu cît tre- - ' ■ ■ ' Tabelul nr, 4 InfItiențu epoci! do semănatasupra atacului'pfo&islă ora de căite Belțuinthospo- . ritimoramineum Varianta Procentul plantelor atacate în cei 3 ani I III media Semănat la l.IX 0,03 • - - • '0,0.3 . 15,IX 0,20 1,11 2,44 ■. ■ . 1,2a 25.IX 0,30 1,85. 1,51 - 1,22 ... 5. X . 0,50 1,55 . 1,74. ■ 1,26 15, X 2,08 : 1,80 . 3,58- - 2,48 25. X • 9,93 ; ■ 4;74 ■ ■ 6,37 " 7,01 5.XI 14,03 6,07 . .. 10,2'3 . 10,11 . 15.XI 8,03 .C 6^6 . = 7,71 ' . 7,46 . ce mai mult timp de la însămînțare pînă la răsărire. într-âdevăr, în intervalul 25.X — 15.XI, în diferiți ani, durată de la însămînțare pînă la răsărire a fost de 20 — 96 de zile față de 8 — 20 de zile, cît a fost în septembrie și la. începutul lunii octombrie;. La temperaturi joase însă, chiar de 7 10°0, miceliul ciupercii H. gramineum se poate dezvolta și reușește astfel să infecteze mai bine și într-o proporție mai mare plan- tele de orz cu dezvoltarea încetinită datorită condițiilor nefavorabile. 4. Adincimea de semănat influențează mâi .puțin gradul de atac. Totuși, paralel cu creșterea adîncimii de semănat, se observă o scădere a procentului plantelor.'atacate. Astfel, la adîhcimea de 2 cm s-au înregis- trat în diferiți ani 8,9 — 9,7% plante atacate ; Ia 5 cm 7,6 — 8,7% ; la 8 cm 5,7 — 8,4% și la 13 cm adîncime de semănat 3,5 — 7,9% plante atacate. La această din urmă adîncime scade însă și producția sub aceea a martorului (5 cm). . - - ; - 5. îngrășămintele minerale au fost încercate în doze normale (N = . 200, P =200, K —100), duble și triple, fiind aplicate separat și în diferite combinații. ,8-a constatat în varianta cu în. doze normale, aceeași infecție că și în parcelele martor (5,7 %). Procentele cele mai mici de atac (3,4 — 3,8%) s-au înregistrat în parcelele îngrășate unilateral cu. X (200 și 600 kg/ha) și cu X (100 și 300 k^/liâ), fapt neobișnuit mai ales pentru primul îngrășămînt, care în general contribuie lâ intensificarea atacului diferiților paraziți. Atacul-cel măi puternic xs-a înregistrat în parcelele îngrășate cu îngrășămînt mineral complet (XPK) în doze du- ble și triple și cU bălegar de grajd în cantitate de 40 000 kg/ha. Rezultatele obținute de noi, mai ales în ceea ce privește tratarea semințelor, confirmă în majoritatea cazurilor pe cele ale altor cercetători. Astfel, I. M. B a n d a l n (8), folosind Granosan, a obținut sporuri de re- coltă la orz cu 14 — 30%, apoi D. C. A rny (i) ș.a. Utilizarea produ- selor organo-mercurice este recomandată și de către D. 8 or a u er (14), sir E. J. B u tl cr și 8. G. J o ne s (2), J. 8. 0 h o h an, I. 8. Ba i și M. S.King (3) ș.a., deși toți sînt de acord că aceste fungicide nu au eficacitate^ totală. Formalina este recomandată pentru combaterea spe- 7\ VERA BONTEA șl I. MUNTEANU 8 ciei H. oryzae de către G. O. Ocfemia (6), care arată că boabele de } orez decorticate trebuie să se mențină în soluție 5 ^10 min, iar cele nedecorticăte 15 — 60 min, apoi de către sir E, J. Butler și S. G. J o n e s (2) ș.a. Tot G. O. O c f e mia (6) recomandă, alături de forma- lină, și soluții de sulfat de. cupru pentru combaterea helmintosporiozei la orez. Eficacitate bună, folosind săruri de cupru în cantitate de 4,5 kg/ha, au obținut de asemenea V.. E. P e r e s î p k i n și V. 8. E e d o r e n k o (7). Aceiași autori indică o reducere a atacului de helmintosporioză prin folosirea sărurilor de zinc în cantitate de 4,5 kg/ha. în experiențele noas- tre nu s-a constatat o sporire a eficacității tratamentului cu apă caldă, la care am adăugat clorură de zinc. Din cele expuse reiese ca o concluzie pentru practica faptul' că prin tratarea semințelor de orz se poate reduce atacul de Helminthosporium gramineum. Dintre produsele fungicide, eficacitate mâi bună au cele or- ga.no-mercurice aplicate pe cale uscată, care nu sînt nici fitotoxice. Re- zultate bune se obțin de asemenea cu apă caldă în tratament bifazic, după J e n,s e n, sau monofazic cu adaos de clorură etil-mercurică 0,025%, tratamente care au avantajul ca în același timp combat și tăciunele zbu- rător, Însămînțarea la epocile cele mai potrivite, pentru ca răsărirea să aibă loc cît mai repede și plantele sa se dezvolte normal, contribuie de asemenea la reducerea procentului de atac. Deoarece nici unul din tratamentele menționate nu combate total atacul, este foarte important să se rezolve această problemă prin crea^ rea și folosirea în cultură a soiurilor rezistente față de Ilelinirtlhosporium gramineum. , BIBLIOGRAFIE 1. Abny D. G., Phytopathology, 1945, 35, 10, 781—804. 2. Butler Sir Edwin J. a. Jones S. G., Plant Pathology, McMillan & Co. Ltd., Londra și St. Marlin’s Press, New York, 1961. 3. Chohan J. S., Rai I. S. a. Ring M. S;, J. Res. Ludhțana, 1966, 3 (2), 297—300. 4. Ghristensen J. J. a. Graham T. V’.. Minnesota Agr. Exp. Sta. Techn., Bull. Univ. Farm. St. Paul, 1935 (1934). ,5. Kirby H. Ș„ GorneU Univ.Ext. Bull., 1927, 157. . . 6. Ocfemia G. O., Amer. J. Bot., 1924, XI, 6‘, 385—408. 7. nEPECLinKHH B. O. h OEnoPEHUO, B. C., TesHCti jțOKJiaXoB IV BcecoiosHoro coBe- nțanun no HMMyHHT.c/x pacTerinK, naMHTn T.S. CTpaxoBa, 1965. . 8. Pahuajih M. M., BânțHTa paCTeHUii, 1957, 5. 9. Ravn K. F., Zeltsehr, f., Pflanzenkrankh., 1901, XI, 7,1—25. - 10. Rodenhiser H, 'A., Phytopathology, ,1928, XX, 119;, 11. Smith N. J. G., Camb. Phil. Soc. (Biol.‘ Set.), 1924, 1, 132. ' 12. - Ann. App. Biol., 1924, XVI, 236. 13. . Smith N. J.’ G. ă. Rattray J. M„ S. Afric. J. Sci., 1930, XXVII, 341; 14. SOrAuer D., Handbiich der Pflanzenkrankheiten, Paul Parey, Berlin, 1932, III, 2, 663 — 680. 15. Zwatz Bruno, Pflanzenarzt, 1965, 18, 4, 43 — 44. - / Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de microbiologic și fitopătologie generală șl Stațiunea; experimentală agricolă Turda. . Primit în redacție la 12 octombrie 1968. ’ ADĂUGIRI LA UBEDINOELOBA ROMÂNIEI DE ■ O. CONSTANTINE SGU și GH. DIHORU ( 582.285.2(498) The 18. spp. of Vredinales listed include one new record (Uromyces heliotropii), 15 new hosts, and twd species rare for the Romanian flora. în continuarea studiilor noastre micofloristice prezentăm 18 specii de uredinale, colectate mai ales din Dobrogea. - Prima, specie, Uromyces heliotropii, nu a fost citată. încă în flora noastră, următoarele 15 sînt menționate în lucrare pe alte gazde decît cele cunoscute pînă acum la noi, iar ultimele două, specii rare, sînt sem- nalate a doua oară în micoflora țării. Unele plante, însemnate cu asterisc, sînt probabilagazde noi ale ruginilor din Europa, deoarece nu figurează în principalele lucrări care tratează acest subiect. Uromyces heliotropii Sredinskî, uredospori 19—29 x 17—21g, teleu- tospori 22—27 x 17—20 pi, pe Heliotropium europaeum L., Babadag — pădurea Morfa (jud. Tulcea), 1JC1963. . / Contrar celor susținute de G. Durrieu (2), se pare că această rugină apare destul de des în stadiul de teleutospori. Autorul citat afir- mă că, în afară de Sr e d i n s k i, doar el a colectat pe U.;heliotropii în stadiul de teleutospori, dar, în realitate; înaintea sa T. Rayss (7) și H. B r e m e r și colaboratori (1) menționează prezența teleutosporilor, Iu-, cru verificat de noi pe materialele de ierbar ale acestora. Chiar exem- plarele distribuite în „Krypt. Exsicc.” nr. 1109, care poartă specificația „Eungus utedosporifer”, conțin totuși teleutospori rari. Thekopsora galii (Link) de Toni,, ufedospori pe Asperula humifusa (MB) Bess*., Iași, universitate, 26.X.1919. - . Planta a fost colectată de E C. Constanti nea nu și determi- nată de Cî. Zahariadi. _ Melampsora euphorbiae-gerardiânae Muller,uredosporișiteleuțospori pe Euphorbîa graeca Boiss. et Spruri., Babadag (jud. Tulcea), 6.VIII.1960- ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 1P. 76—77 BUCUREȘTI .1960- 76 O.' CONSTANTINESCU și GH. DIHORU 2 Uromyces heimerlianus P. Magnus, teleutospori pe Vicia tenuifolia Roth*, Poienile Mari (jud. Tulcea), 2.VIII.1963. A. L. Gu y o t (4) apreciază că Vicia tenuifolia este o gazdă dubioasă . pentru H. heimerlianus, iar aceasta din urmă este sinonimă cu U, fis- cheri-eduardi, părere la care se alătură și W. Tranzschel (9). înier- barul micologic al Institutului de biologie se mai află două exemplare" de Vicia tenuifolia, colectate de Tr. Bunea și determinate ca fiind U. fischeri-eduardi, dar acestea nu au fost publicate. Bromyces salsolae Reichardt, teleutospori pe Șalsola soda L., Lacul Sărat (jud. Brăila), 5.VIIL1954. Această specie, colectată de C. Zaha- r i a d i, a fost distribuită. în exsiccata „Herbarium Mycologicum Bomani- cum”, fasc. 37, hr. 1844. ' ; Uremyces seutellatus (Schrank) L6v., teleutospori pe Buphorbia stepposa Zoz*.,Babadag (jud. Tulcea), 24.V.1960. Uromyces tinctoriicola Magnus, teleutospori pe Pupilor bia glareosa Pallaș, Murfatlar (jud. Constanța), mai 1916. Planta-gazdă a fost colec- tată de I. C. G o .n s t a n t i n e a n u și determinată de C Z a h ă r i a d i. Puecinia bupleuri Budolphi ( -P. bupleuri-falcati (DC.) Wint.), uredospori și teleutospori pe Bupleurumapiculatum Priv., Capul .Doloș- man (jud. Tulcea), 11 .VII.1965, și pe Bupleurum praeallum var. wett~ steinianum H. Wolff, Babadag (jud. Tulcea), 2.VIII. 1963. Analizarea a 26 de proveniențe din țara și străinătate a arătat că între speciile de Puceinia parazite pe Bupleurum nu se pot deosebi două tipuri morfologic distincte, așa cum susține I..L ir o (1902, citat după , (4)), deoarece caracterele morfologice ale teleuțbsporilor sînt foarte varia- bile, iar. grosimea peretelui sporului nu .este corelată cu strangularea în dreptul septeloȚ. : \ , Puecinia extensicola Plowright, ecidii peAsier punctatus W.et K*., Babadag (jud. Tulcea), 24.V.1962.; Paza ecidiană, rară, a fost semnalată pînă acum la.noi doar peAsler tripolium în 1936 și 1939. Puceinia lampsanae (Șchultz) Buck., uredospori pe Lampsana gran- difloră MB, Dubova (jud. Mehedinți), 25.VI.1966. Specia este, cunoscută la noi din multe localități, dar pârazitind numai pe Lampsana communis L. ' Puceinia pimpinellăe (Str.) Mart., Uredospori și teleutosporipe Pim^ pinella tragium'ViW., Heracleă (jud. Tulcea), 3.VIIL1963. Puceinia polygohi Alb. „ et Schw., ecidii pe Geranium yoiundifolium L.,.;Oglănic (jud. Mehedinți), 17.V.1967. După T r. S ă v u 1 e s c u (8), faza ecidiană de la P. ,polygoni,.p&ra>- zită pe: specii de Beranium, nu a fost găsită la noi. Verificînd însă mate- rialele de ierbar colectate din țară și determinate ca faza ecidiană de la Uromyces geranii (DO.) Bries, am constatat că cele depuse în ierbarul Institutului de biologie „Traian Săvulescu”, și anume: pe Geranium phae- um, Roman, 31.V.1950, Almaș, 16.VI.1945, Domogled, 6.VI.1933, pe G. silvaticum, Dancaș, 15. V. 1916, pe G. dissectum, Oraipva, mai 1894, șț pe . G. pusillum, Vîrciorova, 18.VA930, aparțin de fapt la Puceinia pol^goni, astfel că Geranium roiundifolium găsit de noi este doar o gazdă nouă. 3 ADĂUGIRI LA UREDINOFLOKA ROMANȚEI ' . '77- Deosebirea dintre fazele ecidiene ale acestor rugini parazite pe dife- rite specii de Geranium se poate concretiza astfel: . Uromyces geranii' Puceinia polygqni — Ecidii tari, crustoase, care produc de obicei — Ecidii moi, ± pulverulente, dispuse pe. îngroșarea pețiolului și a nervurilor, limbul frunzelor, , — Ecidiospori poliedrici cu suprafața evident — Ecidiosporî poliedrici cu suprafața de cele verucoasă,'19 —33p,. mai multe ori netedăj 13 — 19 p.. Puceinia poarum Niels., uredospori pe Poa silmcola Guss., Babadag (jud. Tulcea), 26.V.1963. Puecinia scirpi DC., teleutospori pe Schoenopleefu (Gmel.) Bâlla, Bulina (jud. Tulcea), 28.IX.196 Puecinia silvatica Schrot., picnidii și ecidii pe Taraxacum laeviga- tum (Willd.) DC., Babadag (jud. Tulcea), 27.V.1963. Puecinia trabutii Roum. eț Sacc. ( — P. isiacae (Thum.) Wint.), eci- dii pe Isatis tinctoria L., Tunelul Baba (jud. Mehedinți), 10.V.1967. Specia a fost menționată în. flora noastră o singură dată, în faza ecidiană, pe Lepidium draba (L.) Desv. „ " Puecinia dobrogensis Tr, Săvul. et O. Savul., teleutospori pe Iris pumilaL., Murfatlar (jttd. Constanța), 2 8. V.1958, recoltat de C. Za ha- , - r i a d i. Specia a fost descrisă prima oară, pe un material din Caliacra (R. i P. .Bulgaria) și mai este citată (8) de la Murfatlar (jud. Constanța) în 1948. T. Hinkova (6), care a studiat amănunțit speciile de Puecinia parazite pe plante din genul Iris, consideră că P. dobrogensis și P. cau- casiea Savellisînt de fapt sinonime ale speciei mai vechi P. melanopsis. Puceinia mediterranea Troțter, teleutospori pe Polypogon monspe- liensis țL.) Desf., Sulina (jud. Tulcea), 28.IX.1963. Scmualată în țară o singură dată, în 1936, de la Constanța și distribuită în „Herbarium My- colagicum Bomanicum’\ nr. 769., în uredospori se află frecvent picnidii de Parluca'filum' (Biv.) Cast. . Speciile menționate în lucrarea de față pot fi consultate în ierbarul micologic al Institutului de biologie „Traian Săvulescu”. BIBLIOGRAFIEI 1. Bremer H. et al., Rev. Fac. Sci., Unîv. Istanbul, seria B, 1947, 12, 307—334. 2. Durrieu G.s BulI. trim. Soc. Myc. France, 1957, 73, 2, 133 — 143. 3. Găumann E., Die Rostpilze Mitteleuropas, Buchler & Co., Berna, 1959. 4. Guyot A. L., Annal. Serv. Bot. Agr. Tunisie, 1952, 25. 5. — Les Ur^din^es Uromycesf P. Lechevalier, Paris, 1957, III. 6. XiîHKOBA T., Mas. Bot. E(hct,, Co^mr, 1963, 9, 189—196. 7. nkrss .T., Contributians ă la connaissance des Ur^dinees de Palestine, în Hominage aa Prof. jB. C. Teodorescu, București, 1937. > 8. SXvulescu Tr., Monografia Uredinalelor din P.P.R., Edit. Acad. B.P.B,., București, 1953. 9. Tranzschel W-, Conspectus Uredinalium U.R.S.S., Edit, Acad. U.R.S.S., Moscova-Lenin- grad, 1939, ■ ' ' Institutul de biologie „ Traian Săvulescu”., Laboratorul de micologic. Primit în redacție la 12 octombrie 1968. INFECȚII PABȚIALE PBODUSE DE TILLETIA PANClCJI BUB. ET BANOJ. DE . < LUCREȚIA DUMITRAȘ 581.8 Parțial infection was reporțed and studied in detail in the wheat attacked by some specie» of TțUetia, This phenomenon is not known in T, pontifii Bub. et Ranoj, on barley. 1 z The presence of parțial infection îs reporțed and some aspect» are described: using whole karyopseș and sections in mature karyopses of the Cenad 396 barley as well as in Bromus sterflis L., a.new experimental host of this părăsite, pre- viously found by u». ■ - It is concluded that the route and moments of penețration of this fungus in the plants resemble those found in the wheat partialiy infeeted with Tilletia specie». It also appears that the role of the partialiy bunted grains in maințaining con- tinuouș infection sources should not be underestimated. Fenomenul de infecție parțiala a fost semnalat la plantele de grîu infectate cu unele specii de țilletia și descris amănunțit de către G. G-a- ș s n e r (5), T r. 8 ă v u 1 e s c u (8). și A. H u 1e a (6). Deși în ultimul timp studiul ciupercii T. pancicii Bub. et Banoj., care produce mălura la orz, a stat în atenția cercetătorilor (1), (2), (3), (7), aspectul infecțiilor parțiale în cazul acestui parazit nu a fost încă sem- nalat și descris. Avînd posibilitatea să analizăm plante de orz și unele ierburi in- fectate artificial, cu T. pcm^ii^ recoltate din experiențele noastre de cîmp, am urmărit, între altele, dacă în acest caz se produc infecții parțiale, ceea ce poate aduce elemente noi în cunoașterea biologiei acestui parazit și ar putea avea și unele implicații practice. MATERIAL ȘI METODĂ Au fost analizate plante mature de orz Cenad. 396 și de Bromus sterilis L. infectate la , sol cu T. partiții, ‘recoltate de pe o suprafață de 30 și, respectiv, 6 ma. Din acest material s-au separat spicele și paniculele care conțineau cariopse parțial mălurate. ST.SIC EBCCBIOL. SE 1UABOTA5ICĂT\21NK.11L 79-82 BUCUREȘTI 1960 , 80 LUCREȚIA DUMITRAȘ • 2 Pentru punerea în evidență a zonelor atacate din cariopsele mature parțial mălurate, care nu sînt vizibile în materialul uscat, acestea s-au ținut în apă timp de 8 — 10 ore și apoi într-un amestec de alcool și glicerină (5). Cariopsele au fost secționate de mînă longitudinal și transversl prin zona endospermului și aceea a embrionului. Microfotografiile s-au realizat la microscopul optic, fiind mărite în final de 41 de ori, REZULTATE Din materialul analizat s-au izolat 0,8% cariopse de otz și 1,1% cariopsede B. sterilis parțial mălurate (respectiv din 25 000 și 9 000 de ca- riopse analizate de la cele două plante-gazdă). Dintre acestea, cîteva sînt reprezentate în planșa I. Se* poate vedea o mare variație în ceea ce pri- vește mărimea zonelor de infecție atît la orz (pl. I, 1), cît și la B. sterilis (pl. I, 2). în majoritatea cazurilor, zonele de infecție sînt situate la baza bobului sau în imediată apropiere. Cercetîndu-se la microscop secțiuni efectuate prin aceste cariopse, se observă (pl. II, 4), comparativ cu ceea ce se vede la cele sănătoase (pl. II, 3), că teliosporii ciupercii sînt formați în zona din dreptul șanțului ventral al cariopsei, între tegumentul seminței și pericarp. Deși între or- ganele ciupercii și straturile de celule cu aleuronă se află tegumentul se- minței, totuși se pare că aceste straturi suferă unele modificări; ele nu mai pot fi identificate ușor, deoarece nu mai sînt dispuse regulat și pa- ralel cu tegumentul seminței. Zona endospermului, în afară de faptul că se restrînge în favoarea ciupercii, nu arată vreo modificare vizibilă. Privind imaginile secțiunilor prezentate în planșa II, reprezentînd diferite stadii de infecție în dreptul radicalei, tulpiniței și gemulei embrio- nului, se poate presupune că miceliul a pătruns în cariopsă de jos în sus pe la capătul ei proxima!, unde este situat embrionul; părțile componente ale acestuia nu sînt afectate de parazit, ai cărui teliospori se formează în zonele laterale. Ciuperca se localizează fie pe partea scutelumului, lă- sînd intacte celulele absorbante ale acestuia (pl. II, 9 și 10), fie aproape înconjurînd embrionul (pl. II, 5 — 8). Se observă cum o pungă de spori, care se pare că păstrează legătura cu baza bobului (pl. II, 9), a exercitat o simplă presiune mecanică asupra țesuturilor-gazdă fără a produce mo- dificări vizibile celulelor. La B. sterilis, ca și la orz, zone de infecție mai mari se găsesc pe partea ventrală a cariopsei (pl. III, 12—14) și rareori pe partea dorsală (pl. III, 15—17). Pentru comparație prezentăm și imaginea unei secțiuni în cariopsa sănătoasă (pl. III, 11). în unele cazuri, infecția este super- ficială (pl. III, 12) sau în cele mai dese cazuri ciuperca se poate localiza între tegumentul seminței și pericarp (pl. III, 13 și 17). Alteori, zonele de infecție, localizate de asemenea între tegumentul seminței și pericarp, atît pe partea dorsală, cît și pe cea ventrală a cariopsei, exercită o dublă presiune spre interior asupra celulelor endospermului, avînd tendința să conflueze. în astfel de situații, întîlnite numai la B. sterilis, nu și la orz, tegumentul și straturile de celule cu aleuronă de pe cele două părți ale cariopsei se apropie, izolînd astfel zona de infecție de țesuturile gazdei (pl. III, 14—16). Prezența unor pungi cu teliospori în zona proximală a INFECȚII PARȚIALE PRODUSE DE TILLETIA PANCICII 81 cariopselor (pl. III, 18—20) ne face să presupunem că și la B, sterilis in- fecția s-a produs cu miceliul venind din rabbul spiculețului prin pendun- culul floral. De asemenea se mai observă (pl. III, 18) că, și în cazpl cînd ciuperca a format teliospori în toată zona embrionului, țesuturile acestiiiă nu sînt afectate. Se pune întrebarea dacă boabele parțial mălurate, prezente în pro- cente mici în spice și panicule, mai pot germina și avea vreun rol în .. PLANȘA I Cariopse parțial mălurate Ia : 1, orz Cenad 396 și 2, B. sterilis (aproximativ X 4). ' '■ transmiterea infecției. De aceea, boabe de orz parțial mălurate au fost puse la germinat în .vase Petri în laborator. S-au obținut 39,8% boabe germinate. Secționate transversal sau longitudinal, s-a constatat că aces- tea aveau numai o mică porțiune ocupată de parazit, situată de regulă în dreptul endospermului, între pericarp și tegumentul seminței. Oariop-/ sele care aveau o parte mai mare din endosperm redusă, și mai ales acelea cu zone de infecție în jurul embrionului, nu au germinat în nici unul din cazuri, ceea ce confirmă cele arătate de A. Hulea (6) pentru cariopsele de grîu. Același lucru s-a constatat și la B. sterilis, unde s^a obținut germinație numai la 33,5% din cariopse. DISCUȚII Așa cum s-a arătat, aspectul infecției parțiale la cariopse a fost cercetat la grîul infectat cu unele dintre speciile de Tilletia parazite pe această plantă, dar nu și la plantele de orz infectate cu T. pancicii. Cunoaș- terea acestui aspect are importanță pentru stabilirea momentului din dez- voltarea plantei cînd se produce infecția și care sînt consecințele acestui' fapt din punct de vedere practic. e— c eiio ,82 ‘ ~ lUcreția:. dumitraș; ... ,4 în cazul de față s-a studiat infecția parțială la cariopse mature atît la plantă-gazdă specifică, cît și la B. sterilis^ una dih gazdele noi experimen- tale ale parazitului, identificată de noi anterior (3). Se pare că prezența cariopselor parțial mălurate în cazul infecției cu pancidii este în legătură cu ritmul de creștere mai scăzut al * ciu- percii comparativ cu cel al plantei-gazdă j în momentul optim,, parazitul . poate ajunge sau nu să invadeze toate ovarele cu mieeliu. S-a. constatat și o gradație a infecției parțiale, de la accentuată pînă la foarte slabă. După cum arată T r. 8 ă v u 1 e s c u (8) și A. H u 1 e ă (6) pentru grîu, ciuperca a pătruns în ovare între ovul și pericarp în diferite momente de dezvoltare a acestora, care pot fi mai prielnice sau mai puțin prielnice parazitului. . ;;!i Se cunoaște însă că marea majoritate a spicelor și a paniculelor atacate de acesț. parazit «conțin cariopse total mălurate și numai un pro- cent foarte scăzut d.e boabe este parțial maturat. A. Hulea (6) arată \ că, și în cazul cariopselor total mălurate, miceliul ciupercii nu pătrunde în Ovul, ci tot în spațiul camerei ovariene înainte sau imediat după fe- cundare, pro ducînd nu o distrugere, ci o degenerare a ovulului. Aceasta este o consecință a faptului că plantele bolnave numai înfloresc și fecun- darea nu are loc. Așadar, cunoașterea infecției parțiale lămurește și meca- nismul infecției1 cariopselor total mălurate. Oariopsele parțial mălurate, greu de identificat la prima vedere, prezente fie între cariopsele sănătoase, fie în sol, constituie chiar în can- tități mici o sursă continuă de infecție ă culturilor. în cazul cînd aceste cariopse pot să mai germineze, ele dau plante infectate (6), iar cînd nu germinează, sporii se eliberează în sol și produc, chiar după cîțiva ani., infecții în plăntuțe. Deși procentele sînt scăzute, rolul lor nu este neglijabil în transmiterea bolii. în concluzie, infecțiile parțiale, mod de manifestare a atacului de mălură, se produc asemănător atît la plantele de grîu, cît și la . cele de orz parazitate de . unele specii de Tilletia și pot fi găsite și lă alte plante, ca, de exemplu, Bromus sterilis, gazdă, nouă expe- rimentală pentru panei^ii. BIBLIOGRAFIE 1; Comes I., Cercetări, asupra morfologiei, biologiei, și combaterii ciupercii Tilletia pancicii Bub. el Ranoj., care produce mătura orzului, teză de doctorat, București, 1967. 2. Dumitraș Lucreția, St; și cerc, biol., Seria boțanică, 1967, 19, 5; 429—433. 3. j— St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 30, 4, 307—317.. ( 4. Fischer G.W. a, Holton G. S.; Biology and1 control of' the smut fungi, The Ronald Press Company, New York, 1657, 134 — 135. 5. Gassner G., Phytopath. Z., 1938, 11, 5, 451—467. 6. Hulea Ana, Speciile de Tilletia care produc mătura griului. Studiu morfologic, sistematic, fiziologic și biologic, teză, București, 1947, 56 — 87. 7. Popa Elena, Comunicări de botanică, 1960 (1957 — 1959), 269 — 280. 8. Săvulescu Tr., Ustilagînalele, din Republica Populară Română, 'Edit. Acad. R.P.R., Bucu- , iești, 1957, I, 274-280; 339-351. v • . , ' Institutul de biologie „Traian : Șăvulescu”; ' , ■ Secția de microbiologic și'fitopătologie generală. Primit In redacție la 12 odtombrie 1968. > PLANȘA II 3, Secțiune transversală în zona: endospermului la o cariopsă sănătoasă de orz; 4, la o cariopsă parțial mălurată5, la nivelul radicalei; 6, la nivelul tulpiniței; .. 7 și 8, la nivelul genialei; 9 și 10 longitudinal în dreptul scutelumului (x 41). PLANȘA III 11, Secțiune transversală în zona endospermului la o cariopsă sănătoasă de Bromus sterilis', 12 —16, în zona endospermului cu diferite grade de atac parțial; 17, longitu- dinal în zona endospermului; 18, longitudinal în zona embrionului; 19 și 20, trans- versal în zona embrionului la cariopse parțial mălurate ( X 41). R, radicala ; T, tulpinița ; G, gemula ; Al, straturi de celule cu aleuronă ; Tg, tegu- mentul seminței; Pc, pericarp ; Es, endosperm ; Si, sculelum; A, celule absorbante; Ts, teliospori! de T. pancicii. RECENZII r.W. JțOXMAH, Jlecocmenb EeponeucKou uacmu GCCP '(Silvostepa părții .europene, a U.R.S.SJ, Kbr. „HayKă”,-MocKBa, 1968, 271 p., 36 tab., 50 fig? Monografia cunoscutei geobotaniste G. I. Dohman, din școala Iui V. V.fAlehin, este consacrată uneia dintre cele mai interesante zone ale vegetației temperate — silvostepa. ‘ Pînă în prezent nu există încă un punct de vedere unanim admis asupra caracterului, originii, sensului de evoluție a vegetației de trecere între pădure și stepă. Autoarea, bazîndu-se pe îndelungate cercetări proprii, efectuate în rezervația de' silvostepă. Strelețkaia, .și pe un foarte ■ bogat material documentar, selecționat cu -grijă, aduce argumente convingătoare în. spri- , jinul concepției potrivit căreia vegetația de silvostepă reprezintă un fenomen stabil, cu carac- teristici proprii, deosebite de vegetația zonelor vecine.. Analiza foarte amănunțită a vegetației pajiștilor de „stepă nordică”, bazată pe cercetarea ■dezvoltării fitocenozelor în condiții de rezervație totală, a permis autoarei, să stabilească structura probabilă a pajiștilor primare, rolul deosebit al ■ gramineelor cu tufă, precum și al celorlalte grupe de'specii. Aceste stepe, de o excepțională bogăție floristica, sînt prin excelență polidominante, scheletul structurii lor fiind realizat de speciile de Stipa (S. joannis, S.*steno- phylla). Prin răspîndirea și geneza lor, majoritatea componentelor aparțin provinciilor stepice sarmațică și ponțică. Caracterul de. zonă de trecere este marcat prin prezența .unui număr, -. relativ redus, de . elemente de pădure și de. pajiște mezofilă. După părerea autoarei, vegetația pădurilpr, celălalt component obligatoriu al peisajului de silvostepă, este de dată mai recentă decît - vegetația stepică, iar complexul de silvostepă, caracterizat prin alternanța pajiștilor de stepă nordică cu pădurea de silvostepă (cu Quercus robur), s-a format abia spre mijlocul—sfîrșitul holocenului din „silvostepa rece” postglaciară, care a ocupat inițial teritoriul. Sînt de remarcat exigența, modul critic de abordare și interpretare a datelor din, litera- , ’ tură, ca și a datelor proprii, încercarea reușită de a încadra imensul material faptic cules de ■ ' ; generații de cercetători ai silvostepei intr-o concepție unitară și închegată. Pentru cititorul român, monografia prezintă un deosebit interes,. întrucît oferă o bază ț largă pentru interpretarea vegetației din silvostepa țării noastre, pentru stabilirea caracterelor . deosebitoare și pentru lămurirea poziției ei în cadrul general al silvostepei europene. Doina Ivan și N. Doniță / I. TODOR, Mic atlas de plante din flora Republicii Socialiste România, Edit. didactică și peda- gogică, București, 1968, 278 p., 175 pl. color. . ■ - Atlasul prof. I. Todor este prima lucrare de proporții cu caracter didactic de la noi din țară, care cuprinde, pe lingă descrierea succintă a speciilor, și desene în culori ale' celor mai. răspîndite plante. . ST. SI CERC.BțOL. gEKIA BOTANICĂ!. 21 NB, 1 P. 83—84 BUCUIVEȘTI 1969 . ' 84 RECENZII' ' ’ ' 2 Atlasul; are două părți distincte: descrierea plantelor sau textul propriu-zis al lucrării ; și planșele. Deoarece lucrarea se adresează și elevilor, • care nu sînt inițiați în cunoașterea și deter- minarea plantelor, la început este prezentat modul cum trebuie folosit atlasul,' atît pentru partea de descriere a plantelor, cît și pentru desene. De un real folos este tabelul de trimitere la ’; -pagini, întocmit pe grupe de plante și pe formațiuni vegetale. Prima parte a lucrării (textul) este alcătuită din 8 capitole : Capitolul I cuprinde o scurtă descriere a vegețației patriei, în care se prezintă zonele mari - de vegetație : alpină, a pădurilor (forestieră) cu subzonele sale, de stepă, vegetația de.turbării, de săraturi, acvatică. “ 1 Capitolul II prezintă o scurtă descriere a organelor plantelor, în care se face o sumară pxpunere a principalelor, organe ale acestora, cu scopul de a ușura cunoașterea plantelor cu flori și a ferigilor cuprinse în lucrare. ’ , în capitolul III sînt redate familiile de plante cu reprezentanții cei mai frecyenți și mult ' răspindiți în flora României. / 11 Capitolul IV este cel mai important, cuprinzind descrierea plantelor dih flora țării pe formațiuni vegetale în ordinea următoare: plante de pajiști și stîncării alpine, de păduri, de pajiști moderat umede pînă la mlăștinoase, de pajiști uscate, .stepice, coaste și stîncării însorite, de sărături,. de nisipuri, acvatice, ruderale și din semănături. S^a insistat în mod deosebit asupra plantelor utile din flora spontană, ca cele medicinale, meii fere etc. - ; ' ' >. - Plantele cultivate cele mai importante și mai răspîndite la noi în țară sînt cuprinse în ' capitolul V al lucrării. -Capitolele VI—VIII cuprind familiile, genurile plantelor descrise, indicele denumirilor populare și indicele alfabetic al denumirilor științifice. Partea a doua a lucrării cuprinde un număr de 175 de planșe în culori, cu un total de 806 specii. Crițeriul de grupare a plantelor este cel al culorii florilor. Planșele sînt executate de C. Pridvornic, după material proaspăt, sub directa îndrumare â autorului. Pe lîngă'desenul macroscopic al plantei întregi, sînt redate detalii ale unor organe , care prezintă importanță în clasificare și în determinarea speciilor. - 1 Plantele sînt desenate și colorate în mod ireproșabil, astfel încît speciile pot fi recu- . noscuțe cu multă ușurință nu'numai de cei ce se Ocupă cu studiul lor, dar și de elevi și. studehți, cărora.se adresează în primul rind lucrarea. ' , ' Fiecare plantă; atît în text, cît și Ia explicația figurilor, cuprinde denumirea populară , și denumirea științifică, în acest mod venind în sprijinul practicienilor.- ■ ' > . ■ Prin numărul mare de specii cuprinse în text și iconografiate și prin modul științific în care acestea sînt prezentate, lucrarea este de un mare folos pentru toți aceia care îndrăgesc plantele și vor să Ie cunoască, , ■ ■ ? ' ' ' A. Popescu Revista „Studii și cercetări de biologic — Seria botanică” — publică articole originale din toate domeniile biologici vegetale : morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și stYăini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de caic. Tabelele și ilustrațiile vor li numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice, Expicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliogra- fiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială, Titlurile revistelor citat în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție. Splaiul Inde- pendenței, nr. 296, București. La revue «Studii și cercetări de biologie — Seria botanică» parait 6 fois par an. Le prix d’un abonnenient annuel est de g.4 ; —FF.20 j — DM.16. Tonte conimande â l’ătranger sera adressăe ă CARTIMEX, Boite poștale 134 — 135, Bucarest, Roumanie ou ă ses reprăsentants ă l’etrangcr. En Roumanie, vous pourrer vous abonner par les burcaux de poște ou chez voire facteur.