COMITETUL DE REDACȚIE
Redaclor responsabil:
Academician EM. POP
liedactor responsabil adjunct:
Academician N. SĂLĂGEANU.
Membri :
|C. C. GEORGESCU |; membru corespondent al Academiei Repu-
blicii Socialiste România ;
Academician ALICE SĂVULESCU;
Academician t. BORDEIANU;
I.	POPESCU-ZELETIN, membru corespondent ai Academiei
Republicii Socialiste România ;
C.	SANDU-VILLE, membru corespondent ai Academici Republicii
Socialiste România ;
GEORGETA FABIAN — secretar de redacție.
SUMAR
Ta?.
C. ZAHARIADI și S. PETRAȘCU, Cercetări preliminare asupra absorb-
ției luminii drept caracter taxonomic la genul Ornthogalum ....
TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MIHAI, Cercetări briologice pe insula Ada-
Kaleh................................................................
LUCREȚIA DUMITRAȘ, Contribuții la stabilirea cercului de plante-
gazdă la speciile Tilletia controversa Kuhn și T. pancicii Bub. et
Ranoj................................................................
M. TOMA. Contribuții la cunoașterea macromicetelor din Munții Vrancei
A. POPESCU, Cercetări asupra speciilor de Vincetoxicum Mnch. din
România.............................................................
G. NEGREAN, Contribuții Ia flora României...........................
V. SANDA, Citeva considerații critice asupra valorii caracterelor anatomo-
morfologice în taxonomia unor specii ale genului Dianthus L. . .
H. TIȚU, Cercetări electronomicroscopice privind ultrastructura lamelelor
289
297
307
319..
323
333 =
337
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș-
tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și insti-
tuții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTI-
MEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la ^reprezentanții
săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria botanică”.
granale 'din cloroplastele de Lens culinaris Medik.....................345
N. SĂLĂGEANU și N. PRISTAVU, Influența NH4NO3 asupra fotosintezei
la floarea-soarelui.................................................   351
GH. POPOVICI, Influența luminii albastre și roșii asupra formării hi-
draților de carbon, acizilor organici și aminoaciziloi' in frunze de
mahorcă expuse în atmosferă cu ll4Cd2’ .............................—1361
N. ZAMFIRESCU și FLORENTINA TĂCU, Acțiunea unor radiații
electromagnetice neionizante asupra productivității porumbului 367
M- PARASCHIV, Influența unor, medii nutritive asupra dezvoltării algei
Chlamydomonas reinchardti ....	..................... 375/
D.	AUSLÂNDER și EVA VERESS, Despre corelația dintre intensitatea
ultrasunetelor și timpul de tratare în procesul de stimulare .... 381,
ELVIRA GROU și FL. PAULIAN, Translocarea unor insecticide
cloroderivate în plantele de grîu ca urmare a tratamentului seminței 385
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ  ...................................................389
RECENZII...............................................................393
apaue de o oi:i pe an
adresa redacției :
SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 200
BUCUREȘTI
Șt. ți cerc. biol. Seria botanicâ t. 20 nr. 4 p. 287—394 București 1968
r
i
CERCETĂRI PRELIMINARE ASUPRA ABSORBȚIEI
LUMINII DREPT CARACTER TAXONOMIC LA GENUL
ORNITHOGALUM
de	.'.Ct
C. ZAHARIADI și S. PETRAȘCU
582.572.2 : 581.1
The light absorption, in the range oî 360 — 700 nm, of the acetone foliar extract
has been determined in the following taxa : A. Subgen. Beryllis : 1. O. brevistylum
Wolfn., 2. O. pyrenaicum L., 3. O. pontieum Zahariadi, B. Subgen. Eustachys :
4. O. arcuatum Stev., C. Subgen. Amoeba : 5. O. caudatum Jacq.
Tire physicd-chemical characteristics of these taxa are correlated- with the recently
âdopted supraspecific classification of the authors (1965), coristructed on morpho-
logical, anatomica! and physiological characters. The' systematical value of certain
subgenera seems to be ascertained by the new chemotaxonomical data.
Pentru alcătuirea unei clasificații naturale, trebuie luate în conside-
rație numeroase caractere, bazate, pe cît posibil, pe criterii diferite. Ava-
lanșa de specii noi, unele reale, altele imaginare, care se descriu mereu,
nu mai permite folosirea unui singur criteriu și a unui număr restrîns de
caractere, ca pe timpul lui L i n n 6. Printre criteriile mai puțin uzitate, deși
de mult cunoscute (13), (20), (21), (25), cel chemotaxonomic și cel fizico-
taxonomic ar putea să aducă un aport însemnat la rezolvarea unor pro-
bleme de clasificație (4), (5), (6), (9), (17), (18), (26), (34). Părerile asupra
valorii sistematice a criteriului chemotoxonomic și a celui fizico-taxo-
nomic sînt adesea discordante (8), (16), (19), (27), (32), (37), (38); după
unii, însemnătatea lor este redusă, intervenind mai ales dorința cercetăto-
rilor de a folosi cu orice preț „noul”, uneori dintr-un simplu snobism. Alții
afirmă că, în general, caracterele fizico-chimice sînt Ia un nivel superior
celor morfoanatomice (23). P. H. D a v i s și V. H. H'ey wO od (12)
spun că „în subconștientul nostru se formează ideea preconcepută că
un caracter este. cu atît mai important, cu cît este mai criptic și mai,
mic”. .	...	.	'	’
SȚ. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P.. 289 - 205. BUCUREȘTI 1968
291
290	C. ZAHARIADI și 8. PETKAȘCU	2
în unele lucrări anterioare (45), (46) am arătat că adesea, într-adevăr,
caracterele criptice și cele mărunte, uneori de minimă însemnătate biologică,
sînt cele mai importante în taxonomia botanică și zoologică.
în aprecierea caracterelor chemo- și fizico-taxonomice subliniem
faptul că ponderea lor este inegală și trebuie stabilită de la caz la caz.
Astfel, genul Fritillaria diferă de genul vecin Tulipa, printre altele, și prin
prezența alcaloizilor ; speciile de Verbascum diferă prin natura saponinelor,
iar în limitele unor specii de Tliymus se pot deosebi chemotipurile cu miros
de lămîiță și cele cu miros de cimbru. în primul caz, criteriul chemotaxo-
nomic este valabil la nivelul genului, în ăl doilea la nivelul speciei, iar
în al treilea la nivelul infraspecific, așa cum se constată adesea la plantele
de cultură (46).
Caracterele fizico-chimice ale genului Ornithogalum au fost semnalate
adesea cil prilejul cercetărilor biochimice sau farmaceutice. Astfel s-au
găsit substanțe toxice, în general alcaloizi, printre care și colchicina (4),
(36), apoi droguri, îndeosebi cardenolide (29); unele specii au proprietăți
comestibile sau. se deosebesc prin gust (1). în ultimul timp am adoptat un
nou caracter fizico-taxonomic, și anume mirosul florilor (45), care deocam-
dată se stabilește prin analiză subiectivă, cu perspective de a folosi metode
obiective (analiza în infraroșul îndepărtat, difuzia combinată a luminii)
(7), (14), (15), (22), (41), (42), (43).
Observațiile noastre cu ochiul liber asupra plantelor vii au arătat
că unele specii diferă în mod constant prin culoarea frunzelor. Astfel,
speciile Ornithogalum magnum, 0. arcuatum, O. caudatum și altele au frunze
de un verde deschis, pe cînd O. brevistylum, O. fischerianum și O. ponticum
au frunze de un verde închis glaucescent. Bazîndu-ne pe aceste observații,
am încercat în prezenta lucrare să analizăm valoarea taxonomică a unui
caracter fizico-chimic, și anume absorbția luminii de către pigmenții
foliari totali (10), și să comparăm clasificarea obținută cu cea bazată pe
caractere morf ©anatomice și biologice (44). în lipsa unui spectrofotometru
adaptabil pentru lumina reflectată (11), am recurs la analiză spectrofoto-
metrică în lumina transmisă a unui extras convențional.
MATERIAL ȘI METODĂ
Frunze proaspete de diferite specii și proveniențe, cultivate în parcelele experimentale
ale Institutului de biologie „Traian Săvulescu”, au fost recoltate în timpul înfloririi de la mai
multe exemplare pentru alcătuirea unei probe medii, apoi au fost tăiate în fragmente de circa
1 cm, cîntărîndu-se la balanța analitică 3-4 g. Proba a fost moj arată cu 5 g de nisip de cuarț
și 20 g de sulfat de sodiu anhidru pînă la obținerea unei mase pulverulente. Aceasta a fost ex-
trasă în aparat Soxhlet cu acetonă, determinînd, după distilarea solventului, extractul total
uscat. Pigmenții au fost redizolvați în acetonă, iar în soluția filtrată clară s-a determinat pro-
centul de pigmenți extrași. Acest extract, fiind numai parțial purificat, mai conținea și alte sub-
stanțe solubile în acetonă (10). Determinarea spectrofotometrică s-a efectuat imediat după pre-
pararea extractului pentru a evita descompunerea pigmenților. S-au determinat spectrele de
' absorbție în domeniul vizibil al extractelor acetonice, utilizînd un spectrofotometru Zeiss VSU — 1.
Din valorile extincțiilor măsurate și ale concentrațiilor în pigmenți s-au calculat coeficienții de
extincție decadici procentuali, cu ajutorul cărora s-au trasat curbele de absorbție în funcție de
O
d
o3
[B]O1 )3B.qxa/ țțUOUlgtd [HlJOdBH			0,52	«	X $ ©•	ci . • o .	0,28
	% new țjuaaigȚj		2,58	— 1,85 1 Ă60 2,29	0,34
	% [«W țuasn țoBJixg		4,92	7,75 4,72 5,26	1,54
aspectul între 360 și 410 nm	aunțxaijui ap jtrpund		1	1	© CO	00 1	M	CO	O oo 00 .
	ymiurui anqjosqe ap inpund		o TJ< •	OJ 00	1	i co	1	. 1
	(rliu) uiu	2	lipsă	606 605 605	IO co
d.iupuuoas .lopunxBtu Bijizod		ă-d	lipsă	535 535^ . i .. 535	io oo
aiBdțauud	(rliu) uiu	£	■ o CO	660 660 660	o . <20 O
	.tojaunxBut Bijizod		1O Ol	410 415 410	5
JOpUUXElU	jb %3 a.nurp inș.TodB.i		04	3,1 2,9 । 2,9 1		■ co
%3 aindpurjd .lopuiixHut		r—t	1O oi	11,3 11,4 14,61 1		23,61
jb aițaupxa ap puuațațjaoa			o 1O	00	" CM CO	CO t •	68,3 1
țepund uiuq [Bposțq .louoțxa "
Ta&elul nr. 1
Unele specii de Omithooalum clasate după caractere morfologice și tizico-chimice
0)
U
'Sh
o
3
o
a
Sg
g î»

appjod f ijupipuo nes quiupui
§vz-giz iu qBipBJ njajad îa-uq ;
-nnțgunțdaip i-inos nes ■ ijâunpî j
c
5 c » c
■2 S « 2,
fi
d
2 c"
ti:* 3
W)_(
fi 5
• o-fi
s
' £
d
£ G
d
s
fi
o rj
<C) ÎO
d
o
fi
fi
V3
fi
d
o C o
42 3
$ &
8 2
d c
«
d
« fi
d
3
O
3
d
w
3
Vi'
B
5
3
3
E
2
3
c.
cp
3
.2
3
*8

CP
s

Z)
E
s
3
3
3
. O
6- •
•12 E
» 3
E
3
*3
■3
3
g
6
s
3
E
B
c

I
292
C. ZAHARIADI și 8. PETRAȘCU
4
lungimile de undă în nm (mp.) (fig. 1 și tabelul nr. 1). Deoarece coeficenții de extincție sînt
independenți de concentrație și deoarece extractele au fost preparate după aceeași metodică,
spectrele astfel obținute pot fi comparate.
REZULTATE ȘI INTERPRETAREA LOR
Coeficienții de extincție (e %) ai celor două maxime principale.pre-
zintă o mare amplitudine de variație, de la 5,9 la 68,3 pentru prima bandă
Fig. 1. — Specțrelede absorbție ale extractelor de Ornithogalum (în acetonă).
de absorbție și de la 2,5 la 23,6 pentru cea de-a doua. Ambele maxime sînt
direct corelate, ceea ce se constată din aspectul curbelor și din raportul
dintre ele, care variază între limite strînse de la 2,4 la 3,1, așa că valoarea
lor taxonomică discriminativă este redusă, cu excepția speciei O. arcuatum.
Trebuie remarcat totuși că raportul cel mai mic (2,4) corespunde și cu
valoarea cea mai mică a coeficientului de extincție.
Pe baza acestor valori se pot deosebi trei grupe (tabelul nr. 1) :
— O: arcuatum (subgen. Eustachys), cue % cel mai redus, respectiv,
5,9 și 2,5;
—	O. pyrenaicum, 0. ponticum și 0. brevistylum (subgen. Beryllis),
eu e % mijlociu de la 33,5 la 42,4, respectiv de la 11,3 la 14,6;
5	ABSORBȚIA LUMINII CARACTER TAXONOMIC LA ORNITHOGALUM	293
—	0. caudatum (subgen. Amoeba subgen. nov.1), cu e% cel mai ri-
dicat, respectiv 68,3 și 23,6.
Aceste trei grupe chemotaxonomice sînt identice cu cele separate
de noi pe baza caracterelor morfoanatomice (45), prezentate în același
tabel.
Poziția maximelor de absorbție prezintă unele variații, și anume între
410 și 425 nm în cazul primei bande principale și, respectiv, între 650 și
660 nm în cea de-a doua. în cazul speciilor studiate, considerăm că acest
caracter (ca și poziția maximelor secundare) nu are o importanță taxonomi-
că deosebită.
în zona 360 — 410 nm, curbele apar mult mai diferențiate și indică
puncte de absorbție minimă situate la 410 nm pentru O. arcuatum și la 382
nm pentru O. pyrenaicum, prezentînd o creștere însemnată spre ultraviolet;
pe baza acestui caracter se confirmă încă o dată poziția izolată a speciei
O. arcuatum. Diferența pronunțată între O. pyrenaicum, pe de o parte, și
O. ponticum și O. brevistylum, pe de altă parte, pare să justifice și din punct
de vedere chemotaxonomic încadrarea lor în secții deosebite. La celelalte
trei specii, cu diferențe taxonomice foarte pronunțate, aspectul curbelor
în această zonă este totuși aproape identic : minimele lipsesc, iar în locul
lor se găsesc puncte de inflexiune situate în aceeași poziție (380 nm). Se
pare deci că și în cazul caracterelor chemotaxonomice pot exista fenomene
de convergență, atît de frecvente în cazul caracterelor morfologice.
Punctele de absorbție minimă cu creștere spre ultraviolet sugerează
necesitatea de a cerceta fenomenul și în acest domeniu.
Conținutul în extract total și în pigmenți variază în limite largi între
1,54 și 7,75%, respectiv între 0,34 și 2,58%. Ordinea de creștere a valorilor
extractului total și a pigmenților este uneori paralelă (O. caudatum,
{O. ponticum și O. brevistylum), alteori însă valorile nu sînt corelate {O.
arcuatum, O. pyrenaicum), așa că raportul dintre ele nu este constant și nu
prezintă vreun caracter de legitate. De aceea, în general, conținutul în
extract total și în pigmenți nu are o importanță taxonomică la aceste
specii; face excepție O. caudatum, cu un conținut foarte redus (1,54 și 0,34),
ceea ce ar putea să constituie un caracter diferențial de specie sau chiar
de un taxon de ordin superior.
într-o oarecare măsură se pot stabili și unele corelații între coeficienții
de extincție (e %) și valorile extractelor. Astfel, la specia O. caudatum, e %
are valoarea maximă din întreaga serie, iar conținutul în pigmenți are o
valoare minimă. La specia O. arcuatum, e% este minim, iar conținutul în
pigmenți maxim în seria cercetată. La aceste două specii cu valori extreme,
caracterele sînt deci invers corelate, ceea ce nu se verifică pentru valorile
intermediare. Intervine, probabil, și influența erorilor experimentale.
Corelații între culoarea frunzei și spectrul de absorbție al extractului nu
apar în mod categoric. Speciile O. arcuatum și O. caudatum au o culoare
verzuie palidă; totuși spectrele celor două extracte sînt foarte deosebite.
1 Subgenus Amoeba Zahariadi, subgen. nov. Pedicelli fructiferi ascendentes vel extensi,
axi inflorescentiae non adpressa. Folipla perigohii lorigitudinaliter concava, non plană vel invo-
luta. Integumentum seminis cellulis epidermicis externis profunde . sinuatis, obtuse lobatis
„amoeboideis”, punctis nigro-pigmentatis destitutis.
Typus : O. caudatum Jacq., in herbario Institut! biologiae „Traian Săvulescu” conservatus.
294
C. ZAHARIADI ți 8. PETRASCU .
6
ABSORBȚIA LUMINII CARACTER TAXONOMIC LA ORNITHOGALUM
295
Datorită și celorlalte diferențe observate, cele două specii se situează la
extremitățile opuse ale seriei de cinci specii cercetate. Asemănarea în cu-
loarea reflectată a frunzelor ar putea rezulta din alte cauze, îndeosebi din
proprietățile optice ale cuticulei. Deci, în acest caz, asemănarea culorii
frunzelor nu implică o apropiere din punct de vedere taxonomic între O.
caudatum și O. arcuatum. Aceeași concluzie se degajează și din examinarea
clasificării morfoanatomice. în schimb, la speciile din subgenul Beryllis,
ale căror frunze sînt de un verde mai închis, se remarcă o concordanță a
spectrelor din domeniul vizibil, iar acestea diferă de spectrul extractului
de O. arcuatum.
Din cele expuse deducem următoarele concluzii :
1.	Coeficienții de extincție au o pondere taxonomică mai mare; în al '
doilea rînd, urmează prezența sau absența punctelor de absorbție
niinimă în zona 360 — 410 nm. Conținutul în pigmenți totali și conți-
nutul în extras uscat au numai o valoare parțială.
2.	Clasificația speciilor cercetate, bazată pe spectrul de absorbție
al extractului de pigmenți parțial purificați, corespunde cu clasificările
recente bazate pe caracterele morfoanatomice adîncite. Astfel, speciile
de O. caudatum din Africa de sud și O. arcuatum din Caucaz, considerate
în trecut ca aparținînd aceluiași subgen Beryllis, au fost repartizate re-
cent (45) în subgenuri deosebite : Eustachys și Amoeba. Această nouă
clasificare este confirmată și prin criteriul chemotaxonomic. Prin același
criteriu s-a putut pune în evidență și afinitatea speciei O. ponticum cmO .
brevistylum, precum și poziția izolată a speciei O. pyrenăicum.
3.	La fiecare gen cercetat este necesară stabilirea importanței y
taxonomice a caracterelor fizico-chimice, constanței lor și influenței condi-
țiilor ecologice. în cazul grupului examinat, caracterele chemotaxohomice
sînt valabile la nivelul taxonilor supraspecifici și uneori la nivelul speciei
(46).
4.	Caracterele chematoxonoriiice, ca și cele morfoanatomice, pot
prezenta fenomenul de convergență.
5.	Caracterul chemotaxonomic studiat poate fi folosit numai în ca-
zul plantelor vii, deoarece în ierbar culoarea frunzelor se degradează, da-
torită alterării pigmenților.' Astfel se explică faptul că metoda spectrome-
trică nu a fost introdusă pînă în prezent în taxonomie, cel puțin în
limitele genului Ornithogalum.
6.	Cercetările chemo- și fizico-taxonomice necesită un important
volum de muncă, mai ales dacă se analizează un mare număr de exem-
plare pentru a elimina variațiile individuale. Testele simplificate și
mai ales utilizarea de spectrofotometre cu înregistrare automată ar
permite aplicarea curentă a procedeului. în cercetările viitoare ne propu-
nem să folosim și spectrele ultraviolet, cele de fluorescență și cele în
lumină reflectată, precum și testele rapide de cromatografie pe hîrtie.
BIBLIOGRAFIE
1.	ATAHOBA H. îf., Bot. H<ypH., 1966, 9, 1311—1315.
2.	Alston R. E. a. Turner B. L., Biochemicăl Systematics, New Jersey (S.U.A.), 1963.
3.	Ai.ston R. E., Taxon, 1964, 14, 3.
4.	Ascherson P. u. Graebner P., Synopsis der miiteleuropăischen Flora, Berlin, 1905, III.
5.	Bate-Smith E. G., J. Linn. Soc. (Bot.), 1959, 58, 95-173.
6.	Bate-Smith a. Ribereau-Gayon P., Qualitas Plant. et Mater. Veget., 1959, 5, 189 — 198.
7.	Beck L. H. a. Miles W. R., Proc. Nat. Acad. Sci., 1949, 35, 292-310.
8.	Benson L., Plant Taxonomy. Methods and Principiei, New York, 1962.
9.	BJIArOBEmEHCKMH A. B., BuoxuMwiecKue Kpumepuu, maKconoMuu ișeemKoebix
pacrnenuu. B kh. IIpo6jieMbi coepeMermoii 6omanuKu, Hbh. « HayKa », MocKBa,
1965, 1.
10.	Bogorad L., Chlorophylls, in Lewin R. A., Physiology and Biochemistry of Algae, Acad. Press,
New York — Londra, 1962, 385 — 408.
11.	Butler W. L. a. Norris K. H., Plant Spectra : Absorption and Aclion, in Liskens H. F. u.
Tracey M. V., Moderne Methoden der Pflanzenanalyse, Springer Verlag, Berlin —
Gottingen — Heidelberg, 1962, V, 51 — 72.
12.	Davis P. H. a. Heywood V. H., Principiei of Angiosperm Taxonomy, Edinburg—Londra,
1963.
13.	De Candolle A. P., Esiai sur les proprietes medicalei des plantes, comparees avec leurs
formes exterieures et leur classification naturelle, Paris, 1898, ed. a 2-a.
14.	Dyson G. M., Perf. Essent. Oii Record, 1928-1931, 19-22.
15.	'- Perf. Essent. Oii Record, 1937, 28, 13-19.
16.	Erdtman H., Some Aspects of Chemolaxonomy, in Swain T., Chemical Plant Taxonomy,
Londra — New York, 1963.
17.	(DEHOPOB Au. A., PacT. pecypcti, 1966, 2, 2.
18.	CDEUOPOB Au. A. h IIMMEHOB H. T., PacT. pecypcLi, 1967, III, 1.
19.	Gibbs R. D., Trans. Roy. Soc. Canada, 1954, secția a V-a, 48, 1.
20.	— History of Chemical Taxonomy, in Swain T., Chemical Plant Taxonomy, Londra —
New York, 1963, 41-88.
21.	- Lloydia, 1965, 28, 4.
22.	Green J. H. S., Kynaston W. a. Gebbie H. A., Nature, 1962, 195, 595 — 596.
23.	Gulliver G., Quart. J. Micr. Sci. (N.S.), 1866, 6, 1.
24.	Hall A. D., The Genus Tulipa, Londra, 1940.
25.	Hallier H., G.R. XI Congr. Intern. Pharmac., La Haye-Scheveningue, 1913.
26.	Hegnauer R., Chemotaxonomic der Pflanzen, Stuttgart, 1962 —1964, I, II, III.
27.	Kharchenko, Proc. All-Russ. Congr. Botanists, Leningrad, 1928.
28.	Kimura L, Mus. Hist. Nat. Paris, Notul. Syst., 1956, 15, 137-159.
29.	KOMMCCAPEHKO H. <0., Xhmhh npnp. coe^HH., 1965, 3, 156—160.
30.	Metcalfe C. R. a. Chalk L., Anatomy of Dicotyledons, Oxford, 1950.
31.	— Anatomy of Monocotyledons, Oxford, 1960.
32.	nPUCTyuA A. A., Tp. Poctobck. o ta. BBO, 1960, 1.
33.	Reichert E. T., Differentiatioh and specificity of starches in relation lo genera, species, etc.,
Carnegie Inst., Washington, 1913, 173; 1919, 278.
34.	P03AH0BA M. A., dKcnepuMeHmdAbHue ocnosu cucmeMamunu pdcmenuu, Hsfț.
AH CCCP, MocRBa, 1946.
35.	Smith J. H. C. a. Benitez A., Chlorophylls, in Paech K. u. Tracey M. V., Moderne Meiho-
den der Pflanzenanalyse, Springer Verlag, Berlin — Gottingen — Heidelberg, 1955,
IV, 158-159.
36.	Cokouob B. C., AjiKaAoudoHocnue pacrnenusi CCCP, Hajț. AH CCCP MocKBa,
1952.
37.	Stafleu F. A., Taxon, 1965, 14, 2.
38.	Swain T., Chemical Plant Taxonomy, Londra — New York, 1963.
39.	BABJÎUOB H. H., roMOMzmecKuă aaKOH o Hacnedcmaeiiitou usMemuaocmu, Ha6p.
Tp., v. 5, MocKBa, 1965.
40.	BAHioniHH B. <P., Tp. MOHn, 1965, 13.
41.	Wright R. H., Nature, 1961, 190, 1101-1102.
42.	- Nature, 1963, 198, 455-459.
43.	— The Science of Smell, Londra, 1964.
44.	Zahariadi C., St. și cerc, biol., Seria botanicâ, 1964, 16, 3.
45.	— St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 2.
46.	Zahariadi G. și Georgescu C. C., Comunicări de Botanică, a V-a consfătuire de geobotanică.
București, 1967.
Institutul de biologie ,,Tralan Săvulescu”,
Secția de sistematică vegetală și Secția de fiziologie vegetală.
Primit în redacție la 5 februarie 1968.
CERCETĂRI BRIOLOGICE PE INSULA ADĂ-KALEH
DE
TR, L ȘTEFUREAC și GH. MIHAI
582.572.2:581.1
i	1
Sur le territoire de File d’Ada-Kaleh dans le defile du Danube (Roumanie) ont 6t6
identific des Bryophytes dont la plupart appartiennent ăux familles Trichosto-
mataceae, Pottiaceae, Orthotrichaceae, Amblystegiaceae, Brachytheciacea et d’autres.
Les auteurs fournissenț des donnees 6cologiques, biologiqueș et g6ographiques et
analysent la variabiliW de quelques especes en decrivant qaelques nouveaux taxums.
Suit l’âtude bryo-sociologique des associations trouv^es sur les ruihes en briques
de la citadelle, dans les terrains inondables, etc. Les associations corticoles sur
Populus sont representees par l’ass. de Sybtrichia papillosa et l’ass, de Madolheea
baueri (tableau 1). Les Bryophytes etudi^s sont pour la plupart circumpolaires,
cosmopolites. Un trăit caract&istique est l’ălement sudique ± thermophile,
calciphile, etc., coinme chez Fissidens crassipes, Gymnostomum calcareum, Bryum
murale, Cirriphyllum vaucheri, Rhynchostegium, murale, Leucodon seiuroides var.
mediterraneus et d’autres. L'itude des Bryophytes de cette île apporte une
contribution ă la conaissance du caractere general de la flore hitârogfene du
Sud-Ouest de la Roumanie.
Briofitele din variatele biotopuri (pajiști, terenuri inundabile, zi-
duri, pietre, copaci etc.) de pe insula Ada-Kaleh nu au fost cercetate și
nici în literatură nu găsim indicații, deși există contribuții briologice mai
vechi și mai noi asupra regiunilor din sud-vestul țării (10), (12), (13), (14),
(15).
în cursul anilor 1966 (14. IX și 9. X) și 1967 (28. V) ne-am ocupat cu
studiul briofițelor de pe această insulă din defileul Dunării din punct de
vedere floristic, taxonomic, ecologic, fitocenologic Și arealografic.
Au fost identificați pînă acum un număr de 60 de taxoni de briofite
(5 Hepaticae și 55 Husei), aparținînd la 14 familii: '
în cele ce urmează, prezentăm în prima parte enumerarea briofite-
lor cu datele ecologice, privind îndeosebi natura suportului și particularități-
le biotopului în general, ca și apartenența lor la anumite categorii de ele-
mente floristico-geografice; în cea de-a doua parte ne referim1 succint atît
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 207-306 BUCUREȘTI 1968
298	TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MIHAI	2
la cunoașterea variabilității unor taxoni, cît și asupra unor considerații
fitocenologice și arealografice care privesc în ansamblu caracterul florei
și al vegetației briofitelor de pe insula Ada-Kaleh.
A. ENUMERAREA BRIOFITELOR
CI. HEPATICAE
Fain. Marehantiaceae : Marchantia^polymorpha L. ( —c)1 higrofil,
sciofil, tericol, poliedafic, la baza zidurilor vechi umbroase și umede
cosmopolit2.
Fam. Porellaceae : Madofheca baueri Schiffn. ( — c) mezofil, ± sciofil,
corticol pe Populus alba, P. nigra și pe zidurile de cărămidă ale cetății,
montan european pînă la continental; M. platyphylla (L.) Dum. (—c)
xero-mezofil, sciofil, corticol pe Populus alba, circumpolar.
Fam. Frullaniaceae : Frullania dilatata (L.) Dum. ( + c) xero-mezofil
corticol pe Populus alba, P. nigra, Tilia tomentosa, rareori pe Acer cămpestre,
eurasia tic.
Fam. Radulaeeae : Radula complanata (L.) Dum. (—c) xero-mezofil,
sciofil, corticol pe Populus alba, circumpolar.
CI. MU SCI'
Fam.’ Fissidentaceae : Pissidens crassipes Wils. (—c) higrofil, scio-
fil, ± calcifil, pe cărămizi umezite la baza zidurilor dintre moschee și ci-
mitir, asociat cu Amblystegium kochii, A. riparium, A. varium var. palu-
ddsum ș. a, în locuri inundabile, secate, element circumpolar submediterane-
an-subatlantic.
Fam. Trichostomataceae : Trichostomum viridulum Bruch ( —c)
fotofil, sciofil, tericol și saxicol, calcifil, rareori pe cărămizi, pe sol nisipos,
la baza zidurilor dintre moschee și cimitir, european submediteranean;
Barbuta reflexa Brid. (—c) mezofil, sciofil, tericol și saxicol, calcifil, pe partea
nordică ă zidurilor din dreptul moscheii, circumpolar; B. unguiculata
(Huds.) Hedw., xerofit, fotofil, tericol, bazifil pe ziduri (—c), pe sol în
stațiunea cu plopi (—c), pe pietre îh partea1 sudică (4~c), circumpolar;
Barbula sp. pe Populus alba (—c); Didymodon trifarius (Hedw.) Hiib.
(—c) xero-mezofil, fotofil, saxicol, bazifil pe ziduri de cărămidă, circum-
polar; Gymnostomum calcareum Br/germ. var. .viridulum (Brid.) Br. eur,
(—c) mezofil, sciofil, saxicol, calcifil pe ziduri de cărămidă, cu talul ±
incrustat, cosmopolit submediteranean.
Fam. Pottiaceae : Syntrichia păpillosa (Wils.) Amann(—c) xerofil,
otofil, corticol, bazifil, alcătuind frecvent asociații corticole mai ales
1 La fiecariPtaXon se menționează absența (—c) sau prezența( + c) capsulelor, ca șiapro-
pagulelor unde este cazul.
2 Datele ecologice și fitogeografice sint luate atit din bibliografie (1), (2), (5), (7), (8),
cit și îndeosebi din observațiile noastre staționale.
3	CERCETĂRI‘BRIOLOGICE PE INSULA ADA-KALEH	299
pe Populus alba și P. nigra, rareori pe Acer cămpestre și Morus alba f‘~ c),
european-amefican, atlantic ; 8. rurâlis Brid. (—c) xerofil, fotofil, tericol
și saxicol, mai ales calcifil, formînd deasupra zidurilor însorite ‘asociații
arenicole uneori cii Homalothecium sericeum ■ ș. a., circumpolar pîiiă îa
cosmopolit, mai frecvent decît var; calcicola (Grebe) Moenk. (—c) pe ziduri-
le cetății; pulvinata Jur. pe Populus alba (J- și — c) xerofil, fotofil,
cortilignicol, bazifil, considerat de A. B or o s ca 8. virescens (De Not.)
Boros comb. nova; Tortulă muralis (L.) Hedw. xerofil, fotofil, saxicol pe
ziduri de cărămidă în mici asociații cu Bryum murale, circumpolar. în afară
de specia tipică, notăm și următoarele forme : f. incana (Br. eur.) Moenk.,
f. bbcordata (Schpîr.) Moenk. și f. angustifolia f. n. 3 ± cu aceeași ecologie;
Pottia lanceolata (Hedw.) C. Miill. pe sol printre ierburi în stațiunea cu
plopi (+c) xerofil, fotofil, tericol, circumpolar.
Fam. Encalyplaceae : Encalypta contorta (Wulf.) Lindb. (—c)
xerofil, fotofil, saxicol, calcifil (± incrustat), pe ziduri de cărămidă, cir-
cumpolar.
Fam. Bryaceae : Bryum capillare L. var. flaccidum Br. eur., cupro-
pagule, mezofil, sciofil, poliedafic, la baza copacilor de Populus nigra,
circumpolar, disjunct pînă la cosmopolit; Br. murale Wils. ( —c) xerofil,
fotofil, saxicol, tericol, tolerant calcifil, relativ frecvent, dar în cantitate
mică, pe mortarul vechi dintre cărămizi și pe acestea, pe pietre, atît pe
partea nordică a zidurilor cetății ± în dreptul moscheii, cît și la baza
zidurilor spre nord-vest. Element european-mediteranean, subatlahtic-
submediteranean; Bryum sp. (—c), asociat cu Trichostomum viridulum
pe mortarul dintre cărămizi, la baza zidurilor.
Fam. Orthotrichaceae : Orthotrichum. striatum, Schwaegr. ( —c) xerofil,
foto-sciofil, corticol, pe Populus alba, rareori pe Morus alba, circumpolar,
subatlantic; 0. lyellii Hook. et Tayl., xero-mezofil, sciofil, corticol, pe trun-
chiuri de Populus alba, P. nigra, Tilia tomentosa (—c); 0. affine Schrad.
pe trunchiuri de Populus alba și P. nigra (frecvent + c) xerofil, foto-sciofil,
corticol, circumpolar; 0. pumilum Schwarz, xerofil, foto-sciofil, corticol
pe Populus alba (+c) asociat cu Hypnum cupressiforme și pe Morus alba
(—c), circumpolar; O. obtusifolium Brid. (+ și —c) xerofil, fotofil, corticol,
pe Populus alba, cu propagule, circumpolar; 0. diaphanum Schrad. (—c)
xerofit, fotofil, poliedafic, corticol pe Populus alba, asociat cu 0. obtusi-
folium ș. a., circumpolar, subatlantic; Orthotrichum sp. (—c) variază după
organele gametofitului.
Fam. Leucodontaceae : Leucodon sciuroides (L.) Schwaegr. (—c)
xerofil, foto-sciofil, poliedafic, corticol pe Populus alba, P. nigra, Tilia
tomentosa, ca și pe ziduri de cărămidă, circumpolar, disjunct pînă la cosmo-
polit, și var. mediterraneus Amann, frunzișoare numai cu două cute margi-
nale expresive, îndeosebi pe Populus alba, rareori pe P. nigra și pe ziduri
de cărămidă.
Fam. Amblystegiaceae: Campylium chrysophyllum (Brid.) Bryhn.
(—c) mezofil, fotofil, tericol, saxicol, calcifil ± poliedafic, pe nisip și pietre
umede în parc, circumpolar; 0. sommerfeltii Bryhn. (J-c vechi), xero-
? Taxonii noi descriși sînt trecuți cu diagnoza latină la p. 301.
5	CERCETĂRI BRIOLOGICE PE INSULA ADA-KALEH	301
300	TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MIHAI
mezofil, foto-sciofil, tericol, calcifil pe sol la baza zidurilor asociat cu
Tortula muralis, circumpolar; Amblystegium varium (Hedw.) Lindb.
(—c) higro-mezofil, tericol, humicol, poliedafic, la baza zidurilor de cără-
midă umedă, ca și pe cioate de Populus alba, circumpolar; identificată
atît ca formă ± tipică (f. vulgaris), cit și ca taxoni infraspecifici: f. serru-
lata (Warnst.) Moenk. în locuri 4- mai uscate și var. paludosum (Hansen)
Moenk. ( —c) în locuri temporar inundate; A. serpens (L.) Br. eur. (4-c)
mezofil, sciofil, corticol, tericol, poliedafic, pe zidurile dintre moschee și
cimitir, circumpolar ± cosmopolit; A. kochii Br. eur. ( — c) higrofil, scio-
fotofil, tericol, la baza zidurilor inundabile, circumpolar; A. riparium
(L.) Br. eur. ( + c) higrofil, foto-sciofil, tericol ± calcifil în locuri inunda-
bile dintre moschee și cimitir, pe alocuri și f. trichopodia (Schultz) Brid., cu
nervura aproape pînă în vîrful frunzișoarelor, circumpolar disjunct ±
cosmopolit; Drepanocladus aduncus (Hedw.) Moenk. var. Icneiffii (Schpr.)
Warnst. (— c) hidrohigrofil, helofil, fotofil, tericol, bazifil, halofil, pe terenuri
depresionare, temporar inundabile, dintre moschee și cimitir, circumpolar
disjunct pînă la cosmopolit; D. sendtneri (Schpr.) Warnst. f. gracilescens
Sanio, cf. tenuis (Schpr.) Moenk. ( —c) helofil, fotofil, tericol, slab calcifil,
prin locuri inundate o bună parte din an, circumpolar, boreal.
Fam. Brachytliceiaceac : Homalothecium sericeum (L.) Br. eur. (—c)
mez-xerofil, fotofil, saxicol, calcifil pe zidurile cetății dintre moschee și
cimitir și în alte stațiuni, frecvent, circumpolar atlantic-mediteranean;
Brachythecium salebrosum (Hoffm.) Br. eur. (4-c) mezofil, sciofil, humicol,
tericol, corticol, saxicol, mai ales la baza zidurilor și pe sol umed, nisipos,
circumpolar disjunct; Br. velutinum Br. eur. ( —c) mezofil, tericol, saxicol și
corticol, frecvent la baza zidurilor, pe sol umed în parc, cosmopolit Br. cf.
trachipodium Br. eur. (+c), găsit numai cu o singură setă, zgrunțuroasă,
prezentînd unele asemănări și cu Br. campestre, pe zidurile de cărămidă,
în general element de altitudine, montan-alpin; Br. populeum (Hedw.) Br.
eur. ( —c) mezofil, sciofil, corticol pe Populus alba, circumpolar; Br.
mildeanum Schimp. (—c) higrofil, sciofil-fotofil, pe sol umed în ierburile
dintre plopi, circumpolar; Cirriphyllum vaucheri (Schimp.) Loeske et
Fleischer ( —c) mezofil, sciofil, saxicol, calcifil, pe ziduri, element euro-
pean-mediteranean; Eurliynchium striatulum (Spruce) Br. eur. (—c) mezo-
fil, sciofil, saxicol, calcifil, la baza zidurilor din partea nord-vestică
a cetății, element european-mediteranean, subatlantic; E. swartzii
(Turn.) Hobkirk pe sol umed în ierburile dintre plopi.(—c) și var. abbre-
viatum Turn. ( —c) mezofil, sciofil, tericol, poliedafic, pe zidurile dinspre
nord-vest ale cetății, circumpolar; Rhynchostegium murale (Neck.j Br.
eur. (4-c) mezofil, sciofil, saxicol, calcifil, pe zidurile din partea de nord\
vest a cetății element european-medițeranean; B. confertum (Dicks.)
Br. eur. (—c) mezofil, sciofil, saxicol, slab acidifil, pe ziduri și pe sol umed
nisipos, element eurasiatic, subatlantic.
Fam. Hypnaecae : Pylaisia polyantJia (Schreb.) Br. eur. (—c)'mezo-
xerofil, foto-sciofil, corticol pe Populus alba, frecvent, dar în cantitate
mică, rareori pe Acer campestre, circumpolar; Dypnum cupressiforme L.
(—c) mezo-xerofil, scio-fotofil, saxicol, corticol, poliedafic, în cantitate
mică, cosmopolit.
B.	VARIABILITATEA MORFOLOGICĂ A UNOR BRIOFITE ȘI CARACTERIZAREA
TAXONOMICĂ GENERALĂ	'
în urma analizei materialului recoltat din mai multe stațiuni de pe
insula Ada-Kaleh, am putut remarca variații, modificări și tranziții de la
specia tipică la unele varietăți și forme determinate ecologic, și pe baza,
acestor considerații am descris unii taxoni infraspecifici noi dintre Bryales.
Tortula muralis f. angustifolia Ștefu. et Mihai f. n. Folia angustiora
et longiora, mârginibus minus involutis, apice manifeste et modice den-
tata, nervo exserto, longo, viridi-flavescente, apice hyalino.
Acest taxon prezintă, față de specia tipică și de cercul ei direct de
variabilitate cunoscut pînă acum, următoarele particularități: frunzișoarele
mai înguste și mai lungi, cu marginea mai puțin îndoită, la vîrf evident
ușor dințate; nervura exsertă, lungă și de obicei verde-gălbuie, este la
vîrf hialină.
Crește la baza zidurilor cetății în partea de nord-vest spre moschee.
Materialul nostru se aseamănă cu var. aestiva Brid. (considerată și specie
T. aestiva (Brid.) Pal. Beauv. (1805)), de care însă se deosebește prin nervura
exsertă mult mai lungă ș. a.
Bryum eapillare L. var. flaccidum Br. eur. f. longinervata Ștefu.
et Mihai f. oec. n. Nervo usque ad apicem aculei longo, plerumque alio incre-
menti modo habens.
Materialul concordă în general cu tipul, dar are următoarele deo-
sebiri : nervura ajunge pînă la vîrful țepii, îneît pe baza acestui caracter
nu se poate încadra în seria de variabilitate a lui W. Monkemeyer (7)
(a, p. 541 ș. a.); planta, prezentînd în general un alt tip de creștere,
o considerăm ca o formă ecologică.
Crește la baza tulpinilor de Populus alba din parcul insulei.
Lencodon sciuroides (L.) Schwaegr. var. mediterrancus Amann f.
pilifera Ștefu. et Mihai f. n. Foliis multo elongatis.
Analizînd mai mult material de Leucodon sciuroides de pe Populus
alba, P. nigra, Tilia tomentosa, Ca și de pe ziduri, am putut remarca în-
treaga gamă de variații privind forma și mărimea frunzișoarelor, numărul
și expresivitatea cutelor frunzișoarelor de la specia tipică la var. mediter-
raneus, caracterizată numai prin două cute marginale evidente, vîrful
frunzișoarei mai scurt (T. H u s n o t, G. Roth ș. a.), slab dințat și cu
celule de asemenea mai scurte. La o singură probă, corticolă, frunzi-
șoarele sîntpilifer alungite (f. pilifera n. f.).
Varietatea mediteraneus Amann, identificată la noi pe această insulă,
este cunoscută din sudul Franței de pe roci porfirice, în locuri umede-
umbroase. .	. .	.
în cadrul cercului de variabilitate al unor specii aparținînd genului
Amblystegium Br. euri, am remarcat variații la următoarele specii: A.
varium (Hedw.) Lindb., la care, pe lîngă f. sbrrulată {Warnst.) Moenk. din
locuri mai uscate și var. paludosum (Hansen) Moenk. din locuri uriiede, în •
materialul analizat din alte stațiuni de pe insulă există forme ai căror
lăstari secundari prezintă în mod caracteristic, pe anumite porțiuni, frun-
zișoare mai mari; A', serp’ens (L.)'Br. eur; are uneori forme cu marginea
frunzișoarelor ± fin dințată.; A,,riparium fL.) Br. eur., pe lingă f. tncho-
g
CERCETĂRI BRIOLOGICE PE INSULA ADA-KALEH
30$
302	- TR. I. STEFUREAC și GH. MIHAI: :	6
podia (Schultz) Brid., în partea de nord a cetății, în șanțurile temporar
inundabile, întîlnim forme ± mari care au oarecare asemănări cil Drepano-
cladus aduncus (Hedw.) Moenk. și alte forme critice ± mai mici, din șan-
țurile mai adînci ale cetății inundate în cea mai mare parte a anului, aso-
ciate cu specii de Oedogonium, Vaucheria ș. a.
O parte din acest material extrem de polimorf nu se încadrează în
cercul de variabilitate al speciei A. riparium (L.) Br. eur.
Pylaisia polyantha (Schreb;) Br. eur. de pe Acer campestre din parcul
insulei (în as. cu Leucodon sciuroides) are frunzișoarele tulpinale mult
lățite la bază. '
Aceste variații urmează să fie în continuare mai îndeaproape anali-
zate.	-
Unele materiale critice, incomplet dezvoltate sau aflate numai în
cantitate mică, aparțin genurilor polimorfe : Orthotrichum, Brachythecium,
Amblystegium și Bryum.
Din punct de vedere taxonomic, observăm că din materialul brio-
logic analizat numai 5 specii aparțin cl. Hepaticae, majoritatea taxonilor
făcînd parte din ord. Bryales, cl. Musti (55, dintre care 32 sînt forme pla-
giocarpe și 23 acrocarpe).
Bine reprezentate sînt speciile aparținînd familiilor Trichostomataceae,
Pottiaceae, Orthotrichaceae, Amblystegiaceae și Brachytheciaceae, numai
cu o singură specie fiind familiile Fissidentaceae, Encalyptaceae, Leskea-
ceae ș. a.
între formele rare notăm : Madotheca baueri, Fissidens crassipes,
Bidymodon trifariuș, Brepanocladus sendtneri, Brachythecium trachypo-
dium ș.. a.	1	‘
C.	CONSIDERAȚII ECOLOGICE ȘI BRIOFITOSOCIOLOGICE
Datorită condițiilor geomorfologice, pedologice și climatice specifice
insulei Ada-Kaleh, briofitele analizate din diferitele biotopuri sînt în majo-
ritatea lor forme tericole și saxicole, calcifile (în număr de 30), urmate de
formele corticole (17). Un număr mai mic (6) îl constituie formele tericole-
humicole, ca și acelea ale șanțurilor supuse inundațiilor (7). Dintre briofite,
un procent relativ mare prezintă caracter poliedafic, cu amplitudini eco-
logice pronunțate.
Din punct de vedere ecologic-biologic, majoritatea briofițelor de pe
insulă sînt forme mezofile (22), urmate de formele xero-mezofile (14) și
xerofile (13); formele hidrofile (6), higro-mezofile (4) și higro-hidrofile (1)
sînt relativ în număr mic. Numărul elementelor fotofile, heliofile preva-
lează, urmate de cele sciofile. Flora briologică a insulei este caracterizată
în general prin predominarea elementelor mezo-xerofile calcifile.
Numărul speciilor cu sporogoane (capsule) este relativ mic : Frul-
lania dilatata, Orthotrichum obtusifolium, Campylium sommerfeltii, Amblyste-
gium riparium, Brachythecium salebrosum, Br. trachypodium (rar
Rhynchostegium murale ș. a. Frecvent cu propagule (adeseori — c) dintre
formele epifite corticole, notăm : Syntrichia papillosa, Orthotrichum diapha-
num, O. obtusifolium, O. lyellii, iar la baza trunchiurilor de Populus alba —
Bryum capillare var. flaccidum; pe ziduri Encalypta contorta.
Din punct de vedere briofitosociologic au fost analizate briofitele din
următoarele biotopuri:
1.	Baza zidurilor de cărămidă din locuri umede ± umbroase, în
general cu expoziție nordică sau nord-vestică, ca și solurile acoperite de
ierburi, se caracterizează prin asociații muscinale eterogene, tericole,
formate din : Marchantia polymorpha, Eurhynchium swartzii var. abbre-
viatum, E. striatulum, Amblystegium serpens, Brachythecium salebrosum,
Br. populeum, Campylium sommerfeltii, O. chrysophyllum, Barbuta reflexa,
\ Bryum capillare var.flaccidum, Cirriphyllum vaucheri, Bidymodon trifariuș,
; Hypnum cupressiforme ș. a.
i	2. Pe zidurile de cărămidă ± uscate, pe mortar și pe nisipuri cu
j expoziție sudică și sud-estică se dezvoltă populații muscinale caracteris-
i tice, în general xerofile, formate din : Tortula muralis (cu formele incarna,
i	obcordata, longifolia), Trichostomum viridulum, Bryum murale, Rhynchos-
I	tegium murale, Rh. confertum, Gymnostomum Caleareum var. viridulum,
Syntrichia ruralis (și var. calcicola), Encalypta contorta, Homalothecium se-
riceum, Leucodon sciuroides (uneori și var. mediterraneus).
într-un releveu de 2 m2, notat de pe partea sud-estică a zidurilor
cetății (cu multă tencuială), deosebim următoarea asociație muscinală :
Homalothecium sericeum 2—3.4
Madotheca baueri	1.2
Encalypta contorta	1.2
Campylium sommerfeltii	1.1
Brachythecium salebrosum	+.2
Barbuta unguiculata + .2
Amblystegium varium	+.1
A. serpens	+.1
Leucodon sciuroides	+
Tortula muralis	+
Pe zidurile vechi de cărămidă ale
cetății din partea vestică și în
partea lor de sus remarcăm sinuzii compacte, dominante, formate din
Homalothecium sericeum cu Syntrichia ruralis mai slab reprezentată, iar
pe solul nisipos-argilos de deasupra zidurilor este caracteristică asociația
muscinală arenicolă cu Syntrichia ruralis ca dominantă și în proporție
variabilă Brachythecium salebrosum, Barbuta reflexa, uneori Homalothe-
cium sericeum.
3.	în locurile indundabile (temporar) din șanțurile cetății dintre
ziduri, cu sol mîlit, îndeosebi în locurile dintre moschee și cimitir (la data
de 9.X.1967 apa] acestor biotopuri era aproape secată), se dezvoltă în
cantitate mare Drepanocladus aduncus var. kneiffii, Amblystegium kochii,
A. riparium, iar în mai mică măsură Brepanocladus sendtneri, Amblys-
tegium varium (rareori și var. paludosum) și pe alocuri sporadic Fissidens
crassipes.
în partea de sud a insulei, în formațiunile de pajiște (cosite) cu
microrelief variat (gropi, șanțuri), briofitele sînt slab reprezentate prin
Barbuta unguiculata, Eurhynchium swartzii, Brachythecium salebrosum,
Campylium sommerfeltii ș. a.
4.	Din vegetația muscinală corticolă (epifită) de pe Populus alba
și P. nigra din parcul insulei (partea dintre pichetul de grăniceri și port)
prezentăm unitatea briofitosocidlogică al. Leucodentalia (tabelul nr. 1),
caracterizată prin Leucodon sciuroides (inclusiv var. mediterraneus), avînd
coeficienți variabili (releveele 1—7), Pylaisia polyantha șiFrullania dilatata.
- e. 5482
304
TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MIHAI
CERCETĂRI BRIOLOGICE PE INSULA ADA-KALEH
305
Tabelul nr. 1
Vegetația musciuall cortlcolă (eplfltă) pe specii de Populus de pe insula Ada-Kaleh
Specia de Populus	Populus alba					P. nigra	
Nr. releveului	1	2	3	4	5	6	7
Diametrul (m)	1,30	1,50	1,20	1,20	1,30	1,20	1,20
Expoziția	N .	NV	NE	<NV	NE	V	NV
Suprafața releveului (m2)	1,50	1	1	1	1,20	1	1
înălțimea notării (m)	2	1 — 2	2-3	2-3	1-2	1,50	2
Acoperirea generală (%)	75	70	90	75	70	60	80
Bryophyta	55	55	85	70	80	40-	45
Lichenes	20	15	5	5	10	20	25
Specii ale alianței de Leucodon sciuroides (inclusiv var. mediterraneus) cu :	+ •1	+ .2	4- .1	3.4	2-3.4	1.2	+
Pylaisia polyantha	2.3	1.2	+	+ .1	4-	+ .1.	+
Frullania dilatata	1.2	4*	■ +.1	1.2	+ ‘	4-	+
Specii ale asociației de Syntrichia papillosa cu:	1.3	3.4	1.2		4-.2		2.3
Hypnum cupressiforme	+ '	—	1.2	' 1.2	4--1	+ •1	—
Leskea polycarpa	-J-	—	2.3	+	—		—
Orthotrichum lyellii	4-	—	—		+	—	
O. pumilum	■. —	+ .	—			+ <	
Syntrichia ruralis	■ —	—	—				+
Specii ale asociației de Madotheca baueri cu :	1.2	+	3.4		•p.l	.' —	—
Orthotrichum affine	+	+	—	—	+ '	—	—
O. striatum	1.2	. +	t—■	+.1	—	—	■1 —
O. diaphanum	—	+	—	+ ■	—	—	
O. obtusifolium	+’	1.1	+	—	—	—	—
Radula complanata	+	—	+.1	—	—	—	—
Madotheca platyphylla	+	4-	—	—	—	■—	—
Syntrichia pulvinata	—	+	. —	— ,	+ -	—	—
Physia îeucoleiptes	2.2	+	+	+	+•1	+	1.2
Xanthoria vulgaris var. vulgaris	+	1.1	+	+	+	+.1	+
în cadrul acestei unități deosebim pe ambele specii de plop as. Syn-
trichietumpapillosae^ (sinuziede gradul 1),la care ca elemente însoțitoare
sînt Hypnum cupressiforme, Leskea polycarpa (releveul 3,facies),OW/io-
trichum lyellii, O. pumilum, Syutrichia ruralis.
Această asociație se dezvoltă' pe exemplare bătrîne de Populus alba
și P. nigra (circa 1 — 1,30 m diametru), la înălțimea de 1,50 — 2,50 m,
mai ales pe partea Iot nord-vestică. Pe un trunchi de Populus alba recent
doborît, asociația a putut fi notată și la 7 — 8 m înălțime. Cele mai întinse
populații de Syntrichia papillosa, cu numeroase propagule, le întîlnim mai
ales pe porțiunile trunchiului din dreptul nodurilor (cu ramuri mici),
în care ritidomul este neregulat brăzdat (crăpat) și ± moale. Celelalte
elemente de, asociație, cu excepția speciei Leskea polycarpa (releveul 3),
sînt slab reprezentate.	,
4 A se vedea și J a e g g 1 i 1933 ; V- P e c i a k, 4965 ș.a.
Pe Populus alba descriem as. Madothecetum baueri (în 5 relevee),
cu numeroase specii de Orthotrichum (affine, striatum, diaphanum, obtusi-
folium), constituind subas. Orthotrichetosum, la care se asociază cu prezență
mică Madotheca platyphylla, Radula complanata, Syntrichia pulvinata.
Din această asociație au fost notate pe un trunchi de Populus alba
(1,30 — 1,50 m diametru și 1,50 — 2,50 m înălțime), pe diferitele expoziții,
următoarele briofite :	NE.	. NNE	V.
Madotheca baueri	3.4	+' ' '	+■
Syntrichia papillosa	+	+ '	+
Leucodon sciuroides	' +	3.4	—
(inclusiv var. mediterraneus) Hypnum cupressiforme '		1.2	■ +
Orthotrichum striatum	—	—	+
Leskea polycarpa ■	— -	■ ■ +	
Pylaisia polyantha	+	—	—
Frullania dilatata	■	+	—	'■ —
Dintre acestea Madotheca baueri domină ,pe partea de NE, Leucodon sciu-
roides pe aceea de NNE, iar Hypnum cupressiforme se găsește în cantitate
apreciabilă.	. .
Pe un exemplar de Acer cămpestre (0,45 m diametru) cresc în canti-
tate mică următoarele briofite : Leucodon sciuroides, Syntrichia papillosa,
Pylaisia pdlyantha, Frullania dilatata, Orthotrichiim sp.; pe Tilia tomentosa
(0,80 m diametru) briofitele sînt în genera! puține și slab reprezentate
cu Frullania dilatata, Hypnum cupressiforme,: Pylqișiq polyantha. ș., a.
Dintre licheni, pe ambele specii de Populus au fost notate — în ra-
port cu particularitățile ritidomului — prin coeficienți variabili urmă-
toarele două specii: Physia îeucoleiptes (Tuck.) Harmand și Xanthoria
vulgaris (L.) Th. Fr. var. vulgaris (Fr.) Elenk.
D. CONSIDERAȚII ASUPRA FLOREI ȘI VEGETAȚIEI BRIOFITELOR DE PE
INSULA ADA-KALEH
Caracterul în general eterogen al florei și vegetației din sud-vestul
țării, ca și cel al defileului Dunării în general, se remarcă într-o oarecare
măsură și în ceea ce privește briofitele de pe insula Ada-Kaleh. Din analiza
fitogeografică a acestora constatăm că elementele de proveniență nordică
și mai ales sudică sînt bine reprezentate, spre deosebire de acelea'din est
și vest.	'
Din punct de vedere fitogeografic, florogenetic și arealografic, majo-
ritatea briofitelor din acest mic subdisfrict floristic (aparținînd, după
F. P a x, districtului Domogled) îl ocupă elementele circumpolare, ca:
Radula complănata, Barbuta reflexa, Didymodon trifarius, Tortula muralis,.
Encalypta contorta, Orthotrichum pumilum, O, obtusifolium, Leslcea poly-
carpa, Campylium chrysophyllum, O. sommerfeltii, Amblystegium varium,
A. kochii, Brachythecium sâlebrosum (disjunct), Br. populeum, Furhyn-
chium sw arizii, Pylaisia polyantha ș. a.
Dintre elementele cu caracter eircumpolai’ pînă la cosmopolit, notăm :
Syntrichia ruralis, Bryum capillare var. flaccidum (disjunct), Leucodon.
306	TR. I. STEFUREAC și GH. MIHAI	1 O
sciuroides, Amblystegium serpens, A. riparium, Drepanocladus aduncus,
var. Icneiffii, iar dintre cele cosmopolite : Marchantia polymorpha, Brachy-
thecium velutinum, Hypnum cupressiforme etc. Trei dintre speciile genului
Orthotriclium — O. striatum, O. lyellii și O . obtusifolium — sînt circumpolare,
subatlantice.
Relativ destul de răspîndit și aparținînd diferitelor categorii este
elementul sudic ± termofil caracteristic în brioflora insulei; astfel circum-
polar submediteranean-subatlantic: Fissidens crassipes; circumpolar
atlantic-mediteranean : Homalothecium sericeum; cosmopolit submedite-
ranean : Gymnostomum calcar eum; european-submediteraneene : Trichos-
tomum viridulum, Leucodon sciuroides var. mediterraneus; european-me-
diteraneene, subatlantic-submediteranpene : Bryum murale, Burhynchium
striatulum; european-mediteraneene : Cirriphyllum vaucheri, Rhynchoste-
gium murale.
Elementul eurasiatic este reprezentat prin Frullania dilatata și Rhyn-
chostegium confertum (ultimul și subatlantic), iar cel european-american
(district atlantic) prin Syntrichia papillosa.
Speciile montane-boreale sînt cel mai slab reprezentate; notăm doar
Madotheca baueri element montan european (pînă la continental), Brachy-
thecium trachypodium, montan pînă la alpin, și Drepanocladus sendtneri,
boreal (circumpolar).
Cercetările briologice în continuare, extinse atît asupra altor materia-
le recoltate de pe insula Ada-Kaleh, cît și din întregul defileu de la Porțile
de Fier, vor aduce informații concludente în sprijinul cunoașterii în an-
samblu a caracterului în general eterogen al timA și vegetației cu aspecte
caracteristice din marele defileu al Dunării dintre Carpați și Balcani.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bizot M., Flore Vec Muscinees de la Câte d’Or, Dijon, 1952.
2.	Boros Ă., B'yophyta, in Soo R., Măgyar flora es vegelăciâ rendszertani nâvenyfoldrajzi kezi-
konyve, Budapesta, 1964, I.
3.	Călinescu R., Rev. geogr. rom., 1940, III, 1—2.
4.	Călinescu R. și Iana S., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat.-geol.-geogr., 1964, XIII, 1.
5.	Gams H., Moos- tind Fampflanzen, in Kleine Kryptogamenflora, Innsbruck, 1957, 4.
6.	Mickiewcz J., Bryophytes in Epiphylic Beech Assoeiations, Monographiae Botanicae, Var-
șovia, 1965, XIX.
7.	Monkemeyer W., Die Laubmoose Europas, in Rabenhorst, Kryptogamen-Flora, Leipzig,
1927, 4 (Ergbd.).
8.	MOller K., Die Lebermoose Deutschl., O.sterr. u. d. Schiveiz, in Rabenhorst, Kryptbgamen-
Flora, Leipzig, 1954 —1957, ed. a IlI-a.
9.	Ochsner F.,-Rev. Bryologi'que et Licheriologique, 1934, 7, 1—2.
10.	PancIc J„ Zool.-Bot; Ges. Wien; 1961, XL
11.	Pavleti6 Z., Prodromus Florae Briofita Jugoslavije, Jugosl. Akad. Znanosti Umjetnosti,
Zagreb, 1955.	,
12.	PodpEra L, Bul. Grăd. bot și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1931, XI, 3 — 4.
13.	ȘtefureAc Tb. I., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1947, XXVII.
14.	— Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1948, XXVIII, 3 — 4.
15;	Ștefureac Tr. I. și Mihai .Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 1.
16.	Wisniewski T., BulL. Inșt. Acad, Polon. S..B., 1930, L. . ;
.	,	-	Institutul de biologie „Țraian Săvulescu”
■ A.
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași.
'	Primit în redacție la 13 februarie 1968,
CONTRIBUȚII LA STABILIREA CERCULUI DE
PLANTE-GAZDĂ LA SPECIILE TILLETIA CONTROVERSA
KUHN și T. PANCICII BUB. et RANOJ.
DE
LUCREȚIA DUMITRAȘ
582.285.13 : 581.2.4
For the first time in our country the possibility of passing the species Țilleiia
controversa Kuhn from whcat and T. pancicii Bub. et Ranoj. from barJey on to
certain species of grasscs is studied.
Six experimental hosts were foundfor T. controversa : Loliam perenne L., E. miilii- ...
florum Lam., Bromus sterilis L., B. mollis L., Arrhenalherum elatius (L.) Prcsl.
and Aegilops cylindrica Host. For T. pancicii the experimental hosts are : L.
perenne, L. multiflorum and B. sterilis.
The studied species do not pass on to the main host of the other, wliich would
plead in favour of the cxistence of a marked degree of specificity as regards
the host plants which they attack.
Prezența mălurii pitice pe specii de ierburi cultivate în terenuri
puternic infectate cu Tilletia controversa Kuhn, provenită de pe grîu de
toamnă, a fost semnalată de J. R. H ar di s o n și M. E. Corde n
(6), J. R. Ilardison (7), G. W. Dewey și J. L. Tyler (1).
Aceasta a creat ipoteza existenței unor relații între speciile de Tilletia care
produc mălură la cereale și unele dintre speciile care parazitează pe grami-
nee sălbatice. Unii autori, ca B. Dur an și G. W. F i s c h e r (4) , (5)
bazîndu-se pe convergențe morfologice ale teliosporilor, consideră chiar că
speciile de Tilletia care produc mălura pitică la grîu, mălura la orz și la
unele ierburi pot fi incluse în specia complexă denumită T. controversa
Kuhn.	-	'
Pentru a contribui la stabilirea raporturilor dintre anumite specii
din acest grup, numeroși cercetători americani, printre care J. R. Hardi-
s o n (7),- (9), J. R. Har di son și colaboratori (8), J. P. Meiners
(11), J. A. H o f f m a n n șiJ. T. Waldher (10), și foarte puțini
cercetători din Europa, cum sînt E. Ni e m a n n (15) și G. S c h u h -
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICjI T. 20 NR. 4 P. 307-317 BUCUREȘTI 1968
308	LUCRETIA DUMITRAȘ	2
m a n n (17), au încercat unele transmiteri experimentale pe alte specii
decît cele principale. E. Niemann (14), (15) arată că, după multe serii
de infecții experimentale pe un sortiment de ierburi cu T. foetida (Bauer)
Liro, T. caries (DC.) Tul. și T. controversa la Kiel-Kitzeberg, a obținut
puține rezultate pozitive și numai pe cîteva plante.
în ultimii ani, G. Schuhmann (17), J. A. H o f f m a n n și
J. T. W a 1 d h e r (10) îmbogățesc lista gazdelor speciei T. controversa
cu trei genuri (Beckmania, Holcus și Trisetum) și cu mai multe specii de
ierburi.
Deoarece, așa cum se constată, specia T. controversa prezintă încă
probleme de rezolvat, iar T. pancicii Bub. et Ranoj. de pe orz nu a fost
de loc studiată sub acest aspect, ne-aîn propus să cercetăm posibilitatea
trecerii acestor două specii producătoare de mălură la cereale pe unele specii
de ierburi în condițiile de la noi. De asemenea credem că prezintă interes
studierea posibilității trecerii lor, una pe gazda principală a celeilalte,
ceea ce ar ajuta într-b oarecare măsură la stabilirea gradului de afinitate
patogenică la cele două organisme parazite.
MATERIALE ȘI METODE
S-au folosit spori de T. controversa și T. pancicii, obținuți prin infecții experimentale
pe soiul de grîu Triumph și, respectiv, pe soiul de orz Cenad 396 și analizați microscopic și ger-
minativ. Cu sporii de T. controversa s-au infectat 12 soiuri de orz, iar cu cei de T. pancicii
14 soiuri de grîu cu diferite grade de susceptibilitate față de parazitul specific. De asemenea cu
fiecare dintre cele două ciuperci s-au infectat 29 de specii de ierburi, sortiment alcătuit din specii
anuale, bianuale și perene, aparținînd la 6 triburi și 18 genuri de graminee.
După decorticarc și dezinfectare, materialul s-a inoculat în seră după metoda lui E.
N i e m a n n (13), iar în cîmp după metoda cun oscută. Drept martor au servit parcele de grîu
Triumph și orz Cenad 396, inoculate cu paraziții specifici. Cele două soiuri sînt cunoscute din
experimentări anterioare ca foarte sensibile.
Dintre speciile de ierburi cu care s-a lucrat, unele înspică in primul an de vegetație, altele
In al doilea. De aceea, anual, cele care înspică în primul an s-au semănat și inoculat toamna.
Celelalte s-aii inoculat de asemenea în fiecare an și s-au păstrat pînă la maturația boabelor.
Experiențele au durat 4 ani. Condițiile climatice din perioada experimentării au fost
prielnice infecției. Temperaturile din toamnă, după semănat, au fost între limitele optimului de
germinație ale celor două ciuperci (6 — 10°C).
REZULTATE
Soiurile de grîu infectate cu T. controversa au înregistrat procente
ridicate de infecție, între 36 și 86 în seră și cîmp în diferiți ani de experi-
mentare, iar soiurile de orz infectate cu T. pancicii între 24 și 62.
Trecerea speciei T. controversa nu s-a produs însă pe nici unul dintre
cele 12 soiuri de orz în nici un an de experimentare și nici a speciei T.
pancicii pe vreun soi de grîu din cele 14 încercate.
Din cele 29 de specii de ierburi cu care s-a lucrat s-au obținut plante
infectate numai în cîmp și numai la ierburile care formează frați fertili în
primul an. în cazul speciei T. controversa s-a obținut infecție la unele specii
aparținînd tribului Festuceae Nees, și anume la Bromus rnollis L., care a
3	CERC DE PLANTE-GAZDĂ LA SPECIILE DE TILLETIA	309
fost foarte slab infectat numai în 1966; B. sterilis L. a fost infectat în
proporție ceva mai ridicată : 2,6 în 1965, 5,0 în 1966 și 12,5 în 1967. Din
tribul Hordeae Bentli., speciile mai constant infectate, și anume în anii
1964, 1966 și 1967, au fost Lolium multiflorum Lam. (i. aristatum (Wild.)
Lag.) în procente de la 0,2 pînă la 4,5 și L. perenne L. de la 2,3 pînă la
7,6. La Aegilops cylindrica Host. s-au găsit în 1967 4,7% spice infectate.
Din tribul Aveneae Nees, Arrhenatherum elatius (L.) Presl. s-a infectat
în proporție de numai 1,2 în 1967.
Pe soiul Triumph, martorul pentru experiențele cu T. controversa,
,s-au înregistrat 38,8% spice infectate în 1964, 68,9% în 1965, 63,0% în
1966 și 69,3% în 1967.
Din literatura consultată reiese că B. sterilis și B. rnollis nu au mai
fost citate pînă în prezent ca gazde naturale sau experimentale pentru
T. controversa.
Ciuperca T. pancicii a produs infecții la B. sterilis în proporție de ’
2,8 în 1966 și 1,6 în 1967 ; pe L. multiflorum 2,8 în 1966 și 5,1 în 1967, pe
L. perenne 1,8% în 1965 și 2,5% în 1966.
La soiul Cenad 396, martorul pentru experiențele cu T, pancicii,
s-au înregistrat 29,7% spice infectate în 1964, 42,1% în 1965, 56,2% în
1966 și 74,4% în 1967.
Socotim speciile B. sterilis, L. multiflorum și L. perenne ca gazde
noi experimentale pentru specia T. pancicii. La celelalte specii de ierburi
introduse în experimentare nu s-au obținut infecții în cei patru ani cu
cele două ciuperci. Acestea sînt următoarele :
— tribul Paniceae R. Br.: Pennesetum villosum R. Br.;
? — tribul Phalarideae Link. : Anthoxanthum odoratum L.;
' — tribul Agrostideae Kunth. : Alopecurus pratensis LM Agrostis
tenuis Sibth., A. alba L., Phleum pratense L.;
—tribul Aveneae Nees : Deschampsia flexuosa (L.) Trin., Holcus
lanatusii-,.
— tribul Festuceae Nees: Briza media L., Bromus arvensis L.,
B- inermis Leyss., B. japonicus Thunb., B. tectorum L., Dactylis glomerata
E.fFestuca rubra E., F. pratensis Huds., Festuca sp., Poa pratensis L.;
' tribul Hordeae Bențh. : Agropyron cristatum (L.) Gaerth., A. re-
pens. (L.) Beauv., A. intermedium (Host.) Beauv., Elymus sp., Hordeum
mitrinum L.
Unele dintre aceste specii, cum sînt Alopecurus pratensis, Agrostis
tenuiș, Bromus inermis, Phleum pratense și Poa pratensis, au făcut parte
și din experiențele lui J. R. H a r d i s o n și colaboratori (8). Comportarea
lor timp de 4 ani față de cei doi paraziți confirmă deci pe cele din lucrarea
citată privitoare la T. controversa, deoarece și din rezultatele noastre s-au
dovedit nereceptibile față de atacul ambilor paraziți.	ț <
Simptome. Ca și plantele de grîu infectate cu T. controversa (pl. I,
1), toate ierburile atacate prezintă o reducere pronunțată a înălțimii lor,
putînd fi ușor recunoscute în cultură dintre cele sănătoase.
La B. sterilis atacat de T. controversa, spiculețele sînt lățite și cu
o nuanță albicioasă în comparație cu cele sănătoase comprimate lateral
și cu nuanță roșiatică (pl. I, 2 și 3), iar sorii nu se văd dintre glume și
palei. La L. multiflorum fL. perenne, dacă la plantele sănătoase mature
spiculețele sînt aproape verticale și strîns lipite de axul spicului, la cele
. 311
PLANȘA I. - Plante și inflorescențe sănătoase (a) și infectate cu T. controversa (b),
la: 1, grîu Triumph; 2 și 3, Bromus sterilis; 4, Lolium multiflorum; 5, 6 și 7 L. perenne.
' PLANȘA III. — 'Plante Și inflorescențe sănătoase (a) și infectate cu T. pancicii (b)
la : 1 orz Cenad 396 ; 2, Bromus sterilis; 3. Lolium perenne; 4 și 5, L. multiflorum.
7	CERC DE PLANTE- GAZDĂ LA SPECIILE DE TILLE TI A	313
bolnave ele se depărtează mult de ax, mărind unghiul dintre axul spicului
și cel al spiculețului (pl. I, 4, 5, 6 și 7). în unele cazuri (pl. I, 5) s-au găsit
plante care sub influența parazitului nu au mai înspicat, dar care aveau
formați numeroși frați, cu aspect de tufă și culoare verde-albăstruie. La
analiza secțiunilor prin aceste tulpini la microscop, s-a constatat prezența
miceliului ciupercii.
La A. elatius (pl. II, 1 și 2) se constată o piticire foarte pronunțată
a plantelor bolnave, numărul spiculețelor este mai mic decît în paniculul
sănătos, iar învelișul floral suferă serioase transformări, cum ar fi alungirea,
răsucirea etc. Se remarcă de asemenea persistența culorii verzi la paniculul
atacat în comparație cu cel sănătos, alb-argintiu la maturitate.
La Ae. cylindrica (pl. II, 3 și 4), spicele mălurate sînt mai scurte
și mai compacte, iar spiculețele sînt așezate pe ax la distanțe mici. Sorii
devin foarte vizibili, desfăcînd mult glumele și paleile. Acest fenomen se
observă și la speciile de Lolium, la plantele atît sănătoase, cît și bolnave.
La cele sănătoase însă, fenomenul se observă numai în timpul înfloritului,
iar la plantele bolnave glumele și paleile rămîn desfăcute tot timpul din
cauza sorilor, care au o formă mult mai bombată decît cariopsele sănă-
toase.
Ciuperca T. pancicii produce, la fel ca la gazda principală (pl. III, 1)
o piticire a plantelor de ierburi mai puțin pronunțată decît produce T. con-
troversa, dar și în acest caz plantele bolnave sînt ușor separabile dintre cele
sănătoase (pl. III, 2 — 5). La nivelul inflorescențelor și spiculețelor, simp-
tomele sînt asemănătoare cu cele provocate de T. controversa.
S-au semnalat și cazuri de infecție parțială cu cei doi paraziți la ni-
velul plantelor și inflorescențelor (pl. I, 7,b ; pl. II, 4, b ; pl. III, 3, b).
în ceea ce privește dimensiunile sporilor, cei de T. controversa de
pe grîu, și de T. pancicii de pe orz, cu care s-au efectuat inoculările, sînt în
mod constant mai mari decît sporii obținuți pe plantele de ierburi. Rezul-
tatele măsurătorilor biometrice și ale calculelor sînt date în tabelul nr. 1.
în toate cazurile, procentul de spori sterili este scăzut, și anume de 4 —6,
și cu cel puțin 2 — 3 g mai mici în diametru.
în general, probele de germinație, nu au prezentat deosebiri la sporii
de pe cereale și la cei obținuți pe speciile de ierburi.
DISCUȚII
Din rezultatele prezentate reiese că speciile T. controversa și T. pancicii
nu trecțcu ușurință de la cereale la ierburi și, probabil, de la ierburi la
cereale. Totuși, există posibilitatea, așa cum arată și J. P. M e i n e r s (12)
pentru T. caries, ca ierburile spontane, mai ales acelea care au mare răs-
pîndire în regiunile cultivatoare de cereale, să poată juca rolul de rezervor
de inoculum servind totodată și ca areal de formare de noi rase ale speciilor
care produc mălură. Așa ar fi cazul unor specii de Bromus și Lolium pe ca-
re s-au obținut infecții cu T. controversa și T. pancicii în experiențele noastre.
De aceea este necesar a se insista asupra acelor specii de ierburi care sînt
foarte comune, fie ca buruieni, fie în culturi de ierburi, în regiunile unde se
cultivă cereale, pentru a încerca gradul lor de susceptibilitate față de dife-
rite specii de Tilletia de pe cereale.
314
9
CERC DE PLANTE-GAZDĂ LA SPECIILE DE TILLETIA
315
Faptul că după 4 ani de experimentare nu ș-au obținut încă infecții
pe unele ierburi, consider ațe ca gazde naturale ale speciei T. controversa,
cum sînț unele specii de Agropyron, șe datoreșțe, probabil, unei adaptări a
ciupercii la condițiile „oferite.” în decursul timpului.de planta-gazdă natu:
rală actuală. Este foarte posibil ca, în condițiile țării noastre, chiar speciile
de Agropyron și altele care nu au reacționat la inoculum să se dovedească
în,viitor receptibile la atac.	\ .
Bromus steri/is
T controversa: 1965,1966,1967
. , . Bromus mollis;1966 7. pancicii ■ 1966,1967
Aegilops cylindrica-I967\
Triticum vulgare :
1964,1965,1966,1967
controversa
Arrhenatherum elatius-1967
Lolium
-----Horeleum vulgare-.
1964,1965,1966,1967
pancicii-5
-perenne - T. controversa 1964,1966,1967
S ‘ T pancicii ■ 1965,1966
multiflorum-T. controversa-1964,1966,1967
T. pancicii. -1966,1967
Fig. 1. — Reprezentarea schematică a cercului de plante-gazdă și anii de infecție
cu T. .controversa și T. paniicii în România. ■
S-ar putea încă sublinia datele obținute de noi pentru prima oară cu
privire la comportarea din acest punct de vedere a speciei T. pancicii.
Deși, după repetate încercări timp de mai mulți ani, ciuperca nu a trecut
î	de loc pe grîu, totuși a trecut pe cîțeva specii de ierburi egre $u,fost infec-
I	tate și de' T. controversa, așa cum se vede schematic din figura 1, însă în
ș	mai puțini ani și în procente mai scăzute. Simptomele apărute pe fiecare
j	dintre aceste noi gazde se păstrează între limitele celor produse pe planta-
j	gazdă specifică și deci' se deosebesc într-o măsură oarecare de cele produse
j	de T. controversa pe aceleași specii de graminee, printr-o înfrățire aproape
j	de cea normală și o scădere din înălțimea plantelor mai puțin accentuată.
| Din rezultate se mai constată că în urma unor îndelungate experi-
mentări nu s-a putut obține trecerea speciei T. controversa pe soiuri de orz
sau a speciei T. pancicii pe soiuri de grîu, deși, așa cum s-a văzut, ele
pot infecta unele ierburi care pînă în prezent în țara noastră, în condiții
naturale, nu au fost găsite infectate. De aceea înclinăm să fim de acord
cu E. N i e m a n n (15) în privința unei accentuate specializări, iar trans-
miterea pe alte specii decît gazda lor specifică, cel puțin în condițiile
din Europa, are loc în mod excepțional și în procente mici de infecție.
Dacă însă față de T. caries multe specii de ierburi s-au dovedit re-
ceptibile experihierital (11), lucrările lui E. N i e m a n n (14), (15),
11	CERC DE PLANTE-GAZDĂ LA SPECIILE DE TILLETIA	317
316	LUCRETIA DUMITRAȘ	10
J. B. Har di son și colaboratori (8), (9) au arătat că ierburile sînt mult
mai rezistente față de T. controversa și sînt puține speciile .care, în urma
unor repetate inoculări, prezintă cîteva plante infectate. Din această
cauză, marea majoritate a autorilor nu dau în lucrările lor procente de
infecție; se citează numai reușita trecerii pe cîteva plante de la o specie
sau alta de graminee. J. R. Har dis o n și colaboratori (8) arată chiar că,
față de marele număr de graminee atacate pe cale naturală de T. contro-
versa, este surprinzător cît de puține ierburi infectate au fost obținute
de la prima descriere a măturii pitice.
Dar numărul de graminee-gazdă pentru T. controversa s-a, mărit prin
gruparea pe baza caracterelor morfologice a unor specii patogenic separate,
deci și a gazdelor lor, sub singura denumire de T. controversa. (4). Așa este
cazul speciilor T. pancicii și T. hordei Korn. Unele dintre gazdele date
pentru T. controversa însă nu au fost confirmate pentru această specie prin
rezultate experimentale obținute de diferiți autori. J. A. H o f f m a n n și
J. T. Waldher. (10) pledează în favoarea existenței unor strînse re-
lații între Ț. controversa și ciupercile care produc mâluri la speciile genului
Hordeum, folosind ca argumente, pe lîhgă asemănarea morfologică, cerin-
țele de germinație similare, reușita transferării speciei T. hordei de la
Hordeum murinum pe grîu și orz (14), precum și obținerea infecției cu
mălură pitică de la grîu pe H. brachyantherum Nevski (10). Lipsește însă
dovada principală : trecerea speciei T. controversa de pe grîu pe orz și a spe-
ciei T. pancicii de pe orz pe grîu. De asemenea nu s-a reușit în nici un an
(între 1963 și 1967) să se treacă mălura de pe orz sau de pe grîu pe H.
murinum sau pe alte specii spontane de Hordeum, ceea ce ar fi constituit
o confirmare a celor obținute de E. Niemann (14).
Socotim de aceea că datele obținute pînă în prezent de diferiți autori
(9), (10), (14), (16) și de către noi (2), (3), deși pledează în favoarea unei
înrudiri între speciile menționate, totuși sînt insuficiente pentru gruparea
mai multor specii sub o singură denumire. Pînă la obținerea de noi date
vom folosi vechile denumiri ale. speciilor menționate și vom păstra gazdele
lor între limitele receptibilității față de specia respectivă, receptibilitate
asigurată experimental pe o perioadă mai îndelungată.
Infecția la grîu și orz cu teliospori de pe ierburile găsite ca gazde în
experiențele noastre constituie unul dintre obiectivele în curs de rezolvare.
bibliografie ;
1.	Dewey G. W. a. Tyler J, L., Plant Dis, Reptr., 1956, 40, 6, 508.	;
2.	Dumitraș Lucrbția, St. cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 4, 375 — 385.
3.	— St. cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 5, 429 — 433.
4.	Duran R. a. Fischbr G. W., Res. Stud. State Coli. Wash., 1956, 24, 4, 259 — 267,
5.	— The genus Tilletia, Wash. State Univ., 1961, 138. ,
6.	Hardison J. R. a. Cordbn M. E., Plant Dis. Reptr., 1952, 36, 343 — 344.
7.	- Plant Dis. Reptr;, 1954, 38, 345-347.	:	'
8.	-Hardison J. R., Meiners J. P., Hoffmann J. A. a. Waldher J. T., Mycologia, 1959; 51,
. 5, 656-665.	,.	. ,	: , ■
9.	Hardison J. R.( Phytopath., 1963, 53, 5, 579 — 586.
10.	Hoffmann J..A. a. Waldher J. T., Plant Dis. Reptr., 1964; 48, Z, 575 — 577.
11,	Meiners J. P., Plant Dis. Reptr., 1955, 39, 2, 161 - 162.
12.	Meiners J. P., Res. Stnd. State Coli. Wash., 1956, 24, 4, 331-337.
13.	Niemann E., Z.f. Pflbau, 1955, 6, ,5, 217-225.	।
14.	-	Phytopath. Z., 1956, 28, 113-166.
15.	—	Bayer. Landw. Jahrb., 1957, 34, 2, 6 — 7.
16.	Săvulescu Alice, Dumitraș Lucrbția și Pușcașu A., Lucr. Congr. șt. sol., 1964, 1967, 3,
669-679.
17.	ScHvNMAnn G., Bayer. Landw. Jahrb., 1961, 38, 997 — 999.
Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”,
Secția de microbiologic și fitopatologie generală.
Primit. în redacție la 5 martie 1968.
€
CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MACROMICETELOR
DIN MUNȚII VRANCEI
DE
M. TOMA
582.28:581.9
L’auteur presente 59 especes ele macromyctles des inonts de Vrancea dont
56 y ont "ete decouvertes pour la premiere fois. L’espfcce Lactarius sphagneti
Fr. est nouvelle pour la mycoflore de Roumanie.
Ges esptces sont groupees d’apres le type de foret et le substratum dont
elles ont ete collecUes.
Macromicetele din Munții Vrancei au fost pînă acum foarte puțin
studiate, fiind citate din acest masiv muntos doar zece specii (3). Nici
regiunile învecinate nu sînt mult mai bine studiate din acest punct de
vedere, fiind citate doar 104 specii din Munții Buzăului și Ciucașului (1),
cil care Munții Vrancei se învecinează spre sud, și 13 specii din Depre-
siunea Soveja (1), (3), (10), care se află la poalele acestui masiv, în partea
de est.	.
în cercetările geobotanice și micologice întreprinse în anul 1963
în acești munți, am reușit să colectăm material de macromicete aparținînd
la 59 de specii, dintre care 56 sînt noi pentru acest masiv muntos, iar spe-
cia Lactarius sphagneti Fr. este nouă pentru microflora țării noastre.
Confirmarea determinării acestei specii critice și rare ne-a fost făcută
de către prof. W. Neuhoff (R.F. a Germaniei), căruia îi adresăm și
pe această cale respectuoase, mulțumiri.
La bibliografie, pe lîngă lucrările referitoare la regiunea studiată,
am citat doar lucrările de care ne-am folosit pentru stabilirea' nomencla-
turii speciilor (4), (5), (6), (7), (8,) (9), nu și acelea pe care le-am utili-
zat pentru determinare.
Speciile le prezentăm grupate pe cele două tipuri de pădure —fag
și molid — din care le-am colectat, iar în cadrul acestora grupate pe sub-
stratul pe care cresc.
Materialul a fost colectat în întregime de pe valea Putnei, unde,
dintr-o pădure de fag situată la circa 800 maltitudine, am găsit pe
ST, ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 319 -321 BUCUREȘTI 1968
3 - c. 6482
MACROMICBTE DIN MUNȚII VRANCEI
321
320	M. TOMA	2
sol următoarele specii: Clitocybe odora Bull. ex Fr., Lactarius piperatus
(Scop.) Fr., Paxillus involutus Batsch ex Fr., Gollybia radicala Fr., G.
fusipes Bull. ex Fr-, O. longipes Bull. ex Fr., O. butyracea Bull. exFr.,
Amanita rubescens (Fr. ex Pers.) Quâ., A. pantherina DC. ex Fr., A.
vaginata Bull. ex Fr., Lepiota procera Scop, ex Fr., Cantharellus cibarius
Fr., G. cornucopioides (L. ex Fr.) Kiihn.-Bomagn., Marasmius alliaceus
(Jacq.) Fr., Mycena pura Pers, ex Fr., Stropharia aeruginoasa (Fr. ex
Curtiș) Qudl., Bussula lepida Fr., Hydnum repandum L. ex Fr., Cyathus
striatus (Huds. ex Pers.) Willd. ex Pers., Geastrum triplex Jungh. și Bovista
plumbeaPers.
în aceeași pădure, pe tulpinile vii ale fagilor, crescînd ca parazite,
am colectat pe Armillaria mellea (Vahl. ex Fr.) Kmm., Bomes fomen-
tarius (L.) Kickx., F. marginatus (Fr.) Gilh, Ischnoderma resinosum (Fr.)
Karst., Polyporus sguamosus (Huds.) Karst., Baedaliopsis confragosa
(Boit, ex Fr.) Schroet., Schizophyllum commune Fr. ex Fr., Coriolus ver-
sicolor (L. ex Fr.) Qu61. și Grifola sulphurea (Bull.) Pil., iar pe rădăcini
Ganoderma lucidum (Lyss. ex Fr.) Karst.
Saprofite pe lemnul putred de .fag am găsit următoarele specii:
Oudemansiella mucida (Schrad. ex Fr.) Hohn., Pluteus cervinus (Sehaeff.)
Qu&,, P. atromarginatus Singer, Marasmius ramealis (Bull. ex Fr.) Fr.
(numai pe ramuri subțiri uscate sau putrede), Panellus stipticus (Fr.
ex Bull.) Karst., Goriolus versicolor (L. ex Fr.) Quel., Trametes gibbosa
(Pers.) Fr., Hymenochaeterubiginosa (Fr. exDicks.) L6v., Bryodon coral-
loides (Fr. ex Scop.) Qu61., Hericium erinaceum (Fr.) Pers., Calocera vis-
cosa (Pers.) Fr., Auricularia mesenterica Dicks. ex Fr., Daldinia concen-
trica (Boit.) Ces. et De Not., Ustulina vulgaris Tul., Xylosphaera poly-
morpha (Pers, ex Merat) Dumort. și X, hypoxylon (L.) Dumort.
Pe aceeași vale, la circa 1300 m altitudine, am colectat macromi-
cetele dintr-o pădure de molid, unde am găsit pe sol următoarele specii:
Amanita vaginata BaM ex Fr., A. muscaria (Fr. ex L.) Qu61., Cystoderma
carcharias (Pers, ex Secr.) Fayod, Lactarius. d^âciosus Fr. ex L., Gomplti-
dius viscidus Fr. ex L., Tremellodon gelatinosus Fr., Hydnum repandum
L. ex Fr., Sarcodonimbricatum (L. exFr.) Qu61., Boletus chrysenteron Fr.
ex Bull., B. luteus L. ex Fr. și Cyathus striatus (Huds. ex Pers.) Willd.
ex Pers.
Am găsit parazitând pe molid speciile : Armillaria mellea (Vahl.
ex Fr.) Mwaxa.,Gloeophyllum sepiarium (Wulf.) Karst., G. abietinum (Bull.)
Karst., Ischnoderma resinosum (Fr.) Karst. și Fomes marginatus (Fr.) Gill.
(foarte răspîndită).
Ca saprofite pe lemnul de molid putred am găsit pe Chlorosplenium
aeruginosum (Oed. ex Fr.) De Not. și Xeromphalina campanella (Fr. ex
Batsch) Kiihner et Maire.
în apropiere de vîrful .Lăcăuț, la aproximativ 1700 m altitudine,
într-un loc mlăștinos, printre mușchii Sphagnum sp. și Dicranum sp. am
găsit specia critică și rară Lactarius sphagneti Fr. în cîteva exemplare.
Această specie este apropiată de Lactarius lacunarum (Bomagn.) Lge.,
cu care a și fost considerată ca sinonimă de către unii autori (6). După
părerea noastră, acceptată și de către W. N e u h o f f — monograful
genului Lactarius —, L. sphagneti se deosebește net de L. . lacunarum
prin culoarea brun-roșcată închis pe care o are și prin biotopul pe care-1
preferă.
Pentru fiecare specie prezentată în această notă am depus eîte un
exemplar în ierbarul Institutului de biologie „Traian Săvuleseu” din
București.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bănescu V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 2, 165 — 170.
2.	Brandza M. si Solacolu Th., Publ. Soc. Nat. Rom., 1932, 11, 5 — 33.
3.	Eliade E., Acta Bot. Hort. Buc., 1965, 185-324. -	'
4.	Konrad P. et Maublanc A., Les Agaricales, Paul Lechevalier, Paris, 1948 — 1952, 1—2.
5.	MoserM., Kleine Kryptogamsnflora, Ascomyceten, Giistav Fischer Verlag, Stuttgart, 1963,2 a,
6.	—	’ Kleine Kryplogammflora, Agaricales und Gastromycetales, Gustav Fischer Verlag,
Stuttgart, 1955, 2 b.	'
7.	Pirat A., Alias des champignons de l’Europe, Praga, 1936, 3.
8.	- Acta Mus. Nat. Pragae,. 1957, 13 B, 4, 115-210.	•
9.	— Flora C.S.R., Gdsteromycetes, Nakladatelstvi Ceskoslovenske Akademie Veci,
Praga, 1958.
10.	Toma M., Gom. de bot., 1967,’4, 129-133.
Institutul agronomic „Ion lonescu de la Brad” Iași,
Catedra de botanică.
Primit în redacție la 6 iunie .1966.
CERCETĂRI ASUPRA SPECIILOR
DE VINCETOXICUM MNCH. DIN ROMÂNIA
DE
A. POPESCU	.
582.28:581.9
I.cs recherches sur le genrc Vincetoxicum ont montre qu’en dehors de V. officinale
Mnch. et V. intermedium Talicv — seules especes connues â ee jour en Roumanie — il
en existe aussi d’autres : V. nigrum (L.) Mnch., V. rehmanni Boiss., V. minus C.
Koch, et V. stepposum (Pobed.) A. Popescu.
En analysant leurs car'acteres morphologiques, l’auteur pense que le Vincetoxicum
juzepczukii (Pobed.) Priv. de Crimee doit etre considere comme une unite infra-
specifique de V. rehmanni.
Les especes V. intermedium connue de 1’ U. R. S. S., deja signalee en Roumanie, et
V. panonnicum connue de la Hongrie, doivent etre considerees comme des syno-
nymes de V. minus.	'
Speciile de Vincetoxicum Mnch. sînt încadrate în nnele lucrări de
specialitate la genul Cynanchum L . (8), (16) etc.; E. G. P o b e d i m o v a
(11) adoptă denumirea de Antitoxicum Pobed., iar mai tîrziu pentru același
grup de plante folosește pe cea de Alexitoxicum1, termeni care au fost
trecuți în sinonimie.
Genul Vincetoxicum este reprezentat în Elora Republicii Socialiste
România (16) numai printr-o singură specie : V. officinale Mnch., descrisă
sub denumirea de Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers. în anul 1965, C.
Zahariadi (20) menționează din Dobrogea specia V. intermedium
Taliev, care, după părerea noastră, este sinonimă cu V. minus C. Koch.
Ca urmare a cercetărilor întreprinse asupra materialului din. ier-
barul Academiei, semnalăm prezența în flora țării a patru specii de Vin-
cetoxicum : V. nigrum, V. rehmanni, V. minus și V. stepposum.
1 E. G. Pobed i mova, Taxon, 1962, 11, 5, 173-174.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 323-331 BUCUREȘTI 1968
SPECII DE VINCETOXICUM ÎN ROMÂNIA
325 ’
324	A. popescu	2
CHEIE PENTRU DETERMINAREA SPECIILOR
la Flori purpurii grupate în cinie lung pedunculate sausesile, plante
cu tulpina erectă sau slab volubilă în partea superioară............2.
1b Flori albe sau albe-gălbui, cime lung pedunculate..................3
2a Petale cu laciniile păroase în partea internă. Coronula cu 5 lati-
nii mari, triunghiulare, spre vîrf puțin recurbate; între latinii se află cîte
un dinte mic, uneori lipsind. Cime lung pedunculate. Tulpina peste 50 cm
lungime, la vîrf volubilă......................... V. nigrum (L.) Mnch.
2b Petale glabre în partea internă, coronula cu latinii foarte puțin
pronunțate, rotunde în partea apicală, între acestea cu cîte un dinte
triunghiular evident. Cime sesile sau foarte scurt pedunculate. Plante
erecte, sub 35 cm înălțime..............................V.	minus C. Koch
3a Laciniile corolei în partea internă pubescente, coronula fără
dinți intermediari. Tulpina înaltă de 60 —80 (120) cm, cu frunze foarte
mari, lungi de 14 —16 cm și late de 6 —8 cm, cele inferioare la bază cor-
date, cele superioare lanceolate, la vîrf ascuțite.. .V. rehmanni Boiss.
3b Laciniile corolei pe partea internă glabre.............................4
4a Plante înalte de peste 50 cm, adesea volubile în partea superioară,
frunzele inferioare mai mult sau mai, puțin . cordate, cele superioare
ovat-lanceolate. Coronula cu 5 lacinii mai lungi decît ginostegiul; între
laciniile mari există cîte un dinte mie, dispus neregulat, de obicei pe latu-
rile celor mari....................................	i.. V. officinale Mnch-
4b Plante scunde sub 50 cm înălțime, nevolubile. Cime lung pedun-
culate cu flori numeroase. Coronula cu 5 lacinii evidente, între care se
află cîte un dinte mic................V. stepposum (Pobed.) A. Popescu.
Vincetoxicum nigrum (L.) Mnch., Meth., 317; Cynanchum nigrum
(L.) R. Br., Mem. Wern. Soc., I, 147 ; Asclepias nigrum L., Spec. Plant.,
216; Antitoxicum nigrum (Mnch.) Pobed., FI. U.B.S.S., XVIII, 680.
Plantă înaltă pînă la 1 m, cu tulpina erectă sau în partea superioară
volubilă, cilindrică, crispul pubescentă, cu peri dispuși mai abundent
pe o bandă îngustă care alternează la diferitele internodii.
Frunze numeroase, scurt pețiolate, pețiolul lung de 5 —12 mm-
crispul pubescent cu limbul mai lung decît internodiul, frunzele tulpi-
nale inferioare ovate, la bază rotunjite sau cordate, iar la vîrf alungit-
ascuțite. Nervurile frunzelor sînt pubescente, iar spațiul dintre ele este
glabru. Spre vîrful tulpinii, frunzele devin treptat lanceolate, rotunjite
la bază, terminal ascuțite (pl. I, fig. 5).
Florile grupate în cime la subțioara frunzelor, pe pedunculi lungi
uneori de 5 cm; din același loc poate să mai apară încă o inflorescență'
sesilă sau aproape sesilă. Numărul florilor în cimă este de pînă la 30 (rar
mai multe). Pedicelul floral subțire, lung de cel mult 15 mm, pubescent
în special pe o parte, alcătuind o linie continuă.
Laciniile caliciului, lungi de 1,5 —2 mm, sînt de trei ori mai scurte
decît corola; la vîrf obtuziuscule, îngust triunghiulare, glabre mai rar
pubescente.
Corola purpurie închis aproape neagră, cu laciniile ovat-alungite,
la exterior glabre, în partea internă și în special în jumătatea superioară
pubescente. Perii sînt . mici, dar destul de numeroși,-fără să alcătuiască
un toment (fig. 1).
Coronula cu 5 lacinii triunghiulare, la vîrf puțin divergente. între
lacinii există cîte un dinte intermediar (uneori dinții intermediari sînt
foarte mici sau pot lipsi cîțiva dintre ei). Laciniile. coronulei depășesc
puțin lungimea ginostegiului. Poliniile de aceeași mărime cu retinaculul
sau mai mari decît acesta (fig. 1, a).
Fig. 1. — Floare de Vincetoxicum nigrum (L.) Mnch., a, polinii.
Epiderma inferioară a frunzelor este alcătuită dintr-un rînd de
celule diferite ca formă, avînd membrana dreaptă, neondulată, caracter
prin care se diferențiază de celelalte specii apropiate. Stomatele, foarte
numeroase, sînt puțin mai mici decît celulele epidermale; cele două celule
anexe sînt mai mult sau mai puțin paralele cu axul longitudinal al osti-
olei, făcînd parte din grupa de stomate „paracitic” (rubiaceu)2.
Celulele epidermale tulpinale sînt alungite, în medie de două ori
mai lungi decît late.
Vincetoxicum nigrum nu a fost cunoscută din flora României, cu
toate că G. P. Grințescu a recoltat în 1911 de pe grindul Letea
din Deltă Dunării două exemplare ale acestei specii, pe care le-a deter-
minatx ca atare.
în ierbarul Academiei mai sînt încă 5 coli cu Vincetoxicum nigrum,
recoltate tot de G. P. Grințescu din aceeași stațiune, dar care nu
au mai fost determinate.
Planta este cunoscută în regiunea mediteraneană a Europei, Spa-
nia, Portugalia, Franța, Italia, Peninsulă. Balcanică și Asia Mică.
Recent botaniștii bulgari (15) nu mai menționează această specie
din Bulgaria, cu toate că în lucrările mai vechi taxonul a fost citat.
în sudul U.R.S.S., Vincetoxicum nigrum este înlocuită cu V. scan-
dens Som. et Lev., care se deosebește de prima prin inflorescențe pau-
ciflore și prin tulpina volubilă în jumătatea superioară. Celelalte carac-
tere corespund celor două specii, astfel că nu este exclus ca V. scandens
să constituie o varietate (sau subspecie) la V. nigrum.
2 Cf. C. A. M e t c a 1 f e a. L. Chalk, Anat, of Dichot., Oxford, 1967, 65.
326
A. POPESCU
4
SPECII DE VINCETOXICVM ÎN ROMÂNIA
327
Vincetoxicum rehmanni Boiss., FI. Or., IV, 53 (1879); V. medium
Stev., Verz. Taur. Pfl., 331 (1856) non Dcne.; C. nigrum var. volubile
Badde., Grundz. Veget., in Engl. et Drude, Veget. d. Erde, 163 (1899);
Cynanchum rehmanni Kusn., in Mat., FI. Cauc., IV, 445 (1905); Anti-
toxicum rehmanni (Boiss.) Pobed., FI. U.R.S.8., XVIII, 682 (1952).
Tulpina cilindrică, relativ subțire, nedepășind 5 mm grosime, este
cripsul păroasă; perii sînt mai abundenți pe o linie în lungul tulpinii,
. care diferă ca poziție de la un internodiu la altul.
Frunzele, ovat-lanceolate la bază cordate sau rotunjite, spre vîrf
treptat îngustate, sînt lungi pînă la 16 cm și late de 6 —8 cm, depășind
de circa trei ori lungimea internodiului respectiv (pl. I, fig. 6).
Pețiolul crispul pubescent, lung de 1 cm. Limbul frunzei pe partea
• superioară pubescent, nervurile mai evident crispul păroase, de asemenea
marginea frunzei este mai abundent păroasă. Suprafețele dintre nervuri
sînt glabre sau aproape glabre.
Florile sînt grupate în inflorescențe cimoase, dispuse pe un peduncul
lung de 5—7 cm. Ca și tulpina, pedunculul inflorescenței prezintă o bandă
de peri.
Florile sînt mici de 6—7 mm diametru, cu pedicelul foarte subțire
și de 2 —3 ori mai lung decît corola. Caliciul cu lacinii îngust lanceolate,
pe margine ciliate pînă la glabrescente, de 2—3 ori mai scurte decît
corola. Corola ohroleucă cu laciniile ovat-alungite,' la vîrf rotunjite, pe
partea externă glabre, pe cea internă păroase, caracter de bază în deli-
mitarea speciilor (fig. 2).,
Fig. 2. — Floare de Vincetoxicum rehmanni Boiss., a, polinii.
Coronula mai lungă decît ginostegiul, cu 5 latinii puțin proemi-
nente, lipsite de dinți intermediari.
Poliniile de aceeași mărime cu retinaculul, acesta din urmă bidințat
în partea inferioară (fig. 2, a).
Celulele epidermale inferioare ale frunzelor sînt mari și puternic ondu-
late, cu stomate de tip ,,paracitic”, cele epidermale tulpinale numai cu
puțin mai lungi decît late.
Specia se găsește în ierbarul. Academiei în 3 exemplare, recoltate de 0.
Z a h a r i a d i din Dobrogea de la Babadag.
V. rehmanni este o specie foarte apropiată de V. juzepczukii (Pobed.)
Priv., de care diferă însă prin următoarele caractere : V. juzepczukii are
tulpina mai scundă (40—60 cm), frunzele mai mici, coronula 10-lobată (la
V. rehmanni coronula este 5-lobată). V. rehmanni este cunoscută pînă în
; prezent numai din Caucaz, unde crește frecvent în toate raioanele; V.
juzepczukii a fost descrisă din Crimeeâ, fără a mai fi regăsită în altă parte.
Considerăm că V. juzepczukii nu este decît o formă sau varietate a
speciei V. rehmanni, care, sub influența condițiilor de mediu din Crimeea,
s-a modificat puțin. în cazul cînd cei doi taxoni constituie o specie, arealul
său ar fi continuu din Caucaz — Crimeea pînă în Dobrogea.
Vincetoxicum minus C. Koch, in Linnaea, XXII, 590 (1850); V.
fuseatum Velen., FI. Bulg., 379 (1891); V. officinale var. fuseatum Vis.,
■ Dalm, III, 2 ; Cynanchum fuseatum (Vis.) Lk., Grundr., II, 438; C. minus
r C. Koch, Linnaea, XIX, 27 (1847).
J Plantă înaltă de 15—35 cm, cu tulpina mărunt pubescentă în special
ț	în partea superioară; perii sînt mai numeroși în lungul unei benzi care al-
(	ternează de la un internod la altul sau poate fi continuă de-a lungul a două
sau trei internodii.
j ’ Tulpina este des foliată, cu circa 15 perechi de frunze cu pețiolul cana-
( liculat și de jur împrejur pubescent (pl. I, fig. 7).
*	Frunzele inferioare ovate, la bază slab cordate sau rotunjite, spre
vîrful tulpinii devin din ce în ce mai alungite. Suprafața inferioară, pubes-
? cență în special pe nervuri și pe margine, spațiul dintre nervuri aproape
glabru. Celulele epidermale ale acestei suprafețe au membranele neondulate,
numai foarte rar slab ondulate, cu stomate numeroase de tip „paracitic”.
Epiderma tulpinii este alcătuită din celule alungite, de două—trei ori
mâi lungi decît late, dispuse în șiruri mai mult sau mai puțin paralele.
Cjmele sesile sau foarte scurt pedunculate, cu.2—8 flori pe pediceli
!	lungi de 1 —2 cm. Caliciul cu lacinii ovat lanceolate, dispers puberule pe
i	margine. Corola purpurie, glabră, cu laciniile ovate. Coronula cu lacinii
' slab conturate, între acestea cu cîte un dinte intermediar triunghiular care
; depășește înălțimea coronulei. Polinii piriforme, mai mari decît retinaculul
' (fig. 3, a).
în U. R. S. S. cresc unele exemplare cu florile de nuanță mai închisă
(brun-purpurii, aproape negre), considerate ca specie aparte — .V. interme-
dium Taliev — , răspîndită în sudul R. S. S. Ucrainene între Nipru și Don,
precum și în sudul R. S. S. Mold ovenești.
Vincetoxicum minus și V. intermedium sînt atît de apropiate între ele,
îneît pot fi socotite ca aparținînd aceluiași taxon, singura deosebire dintre
acestea fiind nuanța mai mult sau mai puțin închisă a petalelor.
A. B o r h i d i și S z. P r i s z t e r (3) descriu din Ungaria o specie
nouă, V. panonnicum, care se deosebește de V. minus prin pedunculul
. inflorescenței puțin mai lung decît la cea din urmă, caracter care nu poate
fi luat ca valabil în delimitarea speciilor.
Plantele din Dobrogea și din R. 8. S. Moldovenească recoltate de C.
Z ah a r ia di au florile purpurii închis, corespunzînd după Flora U. R. 8. 8.
speciei V. intermedium, cum de altfel au și fost determinate (20).
Vincetoxicym stepposum (Pobed.) A. Popescu comb. nova; Antitoxi-
num stepposum Pobed., FI. U. R. 8. 8., XVIII, 752 (1952).,
5
328
A. POPESCU
6
PLANȘA I
Plantă foarte apropiată de V. officinale, cu care de altfel a fost con-
fundată și de care se deosebește prin talia mult mai mică (circa 20—30 cm
înălțime) și prin tulpina des foliată (pl. I, fig. 8).
Rizomul este scurt și gros, cu numeroase rădăcini subțiri; tulpina
erectă, simplă cu 1 sau 2 șiruri de peri scurți și albi; înrest perii sînt mult mai
Fig. 3. — Floare de Vincetoxicum minus C. Koch, a, polinii.
rari, cu excepția nodurilor, unde sînt abundenți. Frunzele ovate, de 3 —8
cm lungime și 2—4 cm lățime, la bază slab cordate sau rotunjite, la vîrf
treptat ascuțite, pubescente în special pe nervuri și pe marginea limbului.
Pețiolul scurt de circa 0,5 cm, puberul, panaliculat.
Fig. 4. — Floare de V incetoxicum stepposum (Pobcd.) A. Popescu, a, polinii.
Inflorescența de tip cimos, lung pedunculată, cu flori numeroase. Pe-
dicelul floral, de 4—8 mm lungime, este subțire și pubescent. Laciniile ca-
liciului, liniar lanceolate, de-abia ajung pînă la jumătate din lungimea
corolei.
Corola alb-gălbuie, lungă de 5—6 mm cu lobii ovați, în partea apicală
rotunzi, pe margine mai mult sau mai puțin cartilaginee. Coronula de lun-
gimea ginostegiului sau puțin mai lungă decît aceasta, cu 5 lobi rotunzi.
330
A. POPESCU
8
între aceștia există totdeauna 5 dinți intermediari, triunghiulari, scurți (fig. 4).
Poliniile mari cît retinaculul sau puțin mai mari decît acesta (fig. 4, a).
Epiderma inferioară a frunzelor este alcătuită din celule mult- mai
mici decît la V. officinale, cu membrana dreaptă, stomate numeroase de
tip paracitic. De asemenea, epiderma tulpinii prezintă celule izodiametrice,
spre deosebire de V. officinale, care are celulele epidermale tulpinale, aproa-
pe de două ori mai lungi decît late.
Deși Vincetoxicum stepposum este o specie apropiată de V. officinale,
cu care este sinonimizată de către unii botaniști (19), totuși aceasta se deo-
sebește prin următoarele caractere mai evidente :
—	V. stepposum este o plantă scundă sub 30 cm înălțime;
—	tulpina, erectă, nu este volubilă în partea Superioară;
—	laciniile corolei, ovate, nu sînt adînc fidate ca la V. officinale;
—	coronula cu laciniile mai rotunde, dinții intermediari egali între
ei (la V. officinale dinții intermediari sînt inegali și dispuși pe laturile lacinii-
lor coronulei).
V	. stepposum este destul de apropiată și de V. cretaceum (Pobed.)
Vissjul.j dar se deosebește de aceasta din urmă prin lățimea mai mare a
frunzelor (lățimea frunzelor la V. cretaceum este de circa 1 cm) și în special
prin lipsa ramurilor în partea superioară a tulpinii, celelalte caractere co-
respunzînd la ambele specii.
P	. stepposum este răspîndităîn stepele din partea europeană a U.R.S.8.
și în Siberia de vest. Din România specia a fost recoltată de C. Zaha-
riadi din Dobrogea de la Zebil (Tulcea), pe sol uscat și pietros.
în momentul de față, din flora României sînt cunoscute cinci specii
de Vincetoxicum, dintre care două cu flori purpurii (V. nigrum și V. minus)
și trei cutlori albe sau alb-gălbui (V. officinale, V. rehmanni și V. stepposum).
De remarcat este faptul că din acest număr de specii numai V. offici-
nale este răspîndită în toate regiunile țării, celelalte specii nu sînt cunoscute
pînă în prezent decît din Dobrogea, regiune a cărei floră foarte bogată
oferă cercetătorilor multe surprize.
9	SPECII DE VINCETOXICUM ÎN ROMÂNIA	331
14.	Sommier S. et Levier E., Enumeralio plantarum anno 1890 in Caucazo, Petropoli et Floren-
tiae, 1900.
15.	CTOHHOB H., UITEOAHOB C. ir Kmtahob B., (pjiopa na Bsjieapua, Co$na,
1967.
16.	Țopa E., Cynanchum, in Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1961, 8.
17.	Velenqvsky I., Flora Bulgarica, Praga, 1891.
18.	- BUCIOJIHHA O., Vincetoxicum, b P.iopa CCP VKpauHa, KiteB, 1957, 8.
19.	— Vincetoxicum, B Busua’iuuuK pocnuu yKpauuu, KHeB, 1965,
20.	Zahariadi C., St. și cerc, biol,, Seria botanică, 1965, 17, 4 — 5.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de sistematică vegetală.
Primii in redacție la 8 martie 1968.
BIBLIOGRAFIE
1,	Boissier E., Flora orienlalis sive ennumeration plantarum in orienle a Greciae el Aegypto ad
Indiae Finis, Genevae et Băsileae, 1879, 5.
2.	Bonnier G., Flore compUte de France, Suisse et Belgique, Neuchâtel, Paris, Bruxelles, 7.
3.	Borhidi A. et Priszter Sz., Acta Bot. Sci. Hung., 1966, 12, 3 — 4.
4.	Borza Al., Conspectus Florae Romaniae Regionumque Affinium, Cluj, 1947 — 1949.
5.	Domac R., Ekskurzijska Flora Hrvatska i Susjednih Podrueja, Zagreb, 1967.
6.	Fiori A>, Nova Flora Analitica d’Italia, Firenze, 1925.
7.	rPOCCrEBM A. A., OnpedejiumeM, pdcmeuuu RaeKdaa, MocKBa, 1949.
8.	Hayek A., Prodromus Florae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1931, 2.
9.	Hegi G., Vincetoxicum, in Illustrierte Flora von Mittel-Europa, Viena, 1926 — 1927, 5, 3.
10; Ledebour F, C., Flora Rossica, Stuttgartiae, 1844 — 1846, 2.
11.	ilOBE/țHMOBA E. T., Antitoxicum, b CP-nopa CCCP, MocKBa—JleHUnrpa^, 1952, 18.
12.	Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc tn România, Cluj, 1939, 2.
13.	Rouy G., Flore de France ou Description des plantes qui croissent spontaniment en France, en
Corse et en Alsace-Lorraine, Paris, 1908, 10.
CONTRIBUȚII LA FLORĂ ROMÂNIEI
DE	•
G. NEGREAN
i	582:581.9
L’auteur signale comme nouvelle pour la flore de la Roumanie Staehys obliqua Waldst.
et Kit. et confirme l’existence des espeees Cynoglossum creticum Mill. et Trifolium ămbiguum
Bieb. considerees comme incertaines. De meme il cite un nombre de 30 taxons nouveaux pour
la flore de la Muntenie, 3 nouveaux taxons pour la flore de la Dobrogea et 1 (Astragolus
rbmeri Simk.) pour Ies monts Apuseni.
Cercetările floristice efectuate în diferite regiuni ale'țării au școs la
iveală mai multe specii nesemnalate din țară sau regiuni.
A.	TAXONI NOI ȘI RARI PENTRU FLORA ROMÂNIEI
Staehys obliqua Waldst. et Kit. (S. orientalis Valii) a fost descrisă de
I. P r o d a n de la Simionova (Bulgaria); A1. B o r z a o indică fără loca-
litate din Dobrogea. în Flora Republicii Socialiste România nu este tre-
cută. Am recoltat-o în pădurea Hagieni (Dobrogea) la 29. VI. 1965, împre-
ună cu Genista trifoliata Janka, Lathyrus cicera L. etc.
-----Cynoglossum creticum Mill. în literatura noastră este trecută cu semn
de întrebare. A fost găsită în jurul Mangaliei, prin tufărișuri și liziere de
salcîm, împreună cu Phleum subulatum (Savi) A. et Gr.
Trifolium ămbiguum Eieb. a fost menționată de V. J ă n k a de la
Fărăgău în anul 1860, dar nu a mai fost confirmată ulterior. Alți botaniști
citează tot datele lui V. J a n k a. Materialul.publicat în FRE 556 a fost re-
coltat de T r. S ă v u 1 e s c u și T. R a y s s (13) de la Zloți (R. S. S. Moldo-
venească).	’
O semnalăm pe Dealul Istrița (jud. Buzău), pe o creastă cu expoziție
noi’d-estică. Tot acolo am mai notat: Lathyrus aureus (Stev.) Brandza,
Trifolium strepens Cr., Linaria angustissima (Lois.) Borb., Silcnc chlorantha
(Willd.) Ehrh.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ Ț. 20 NR. 4 P. 333-838 BUCUREȘTI 1968
331	G. NEG11EAN	2
B.	TAXONI NOI PENTRU UNELE REGIUNI DIN ȚARĂ
I.	Pentru Muntenia
De la Gtîn ca Tohanilor (jud. Prahova) semnalăm : Arabis reda Vili.
Allium flavescens Bess. var. flavescens Zahariadi; A. moschatum L.1; Adra-
galus glaucus Bieb.; Lathyrus pallescens (Bieb.) O. Koch; Scorzonera austri-
aca Willd. var. angustifolia DC.; Trinia henningii Hoffm.; Valerianella
coronata (L.) DC.; V. pumila (L.) DC.
Pe aceleași coaste calcaroase am mai notat: Ajuga pseudochia Schost.,
Allium flavum L., Alyssum caliacrae Nyăr., Cephalaria uralensis (Murr.)
Boem, et Schult., Minuartia setacea (Thuill.) Hay., Paronychia cephalotes )
(Bieb.) Bess., Scutellaria orientalis L., Inula oculus-christi h., Phleum mon-
tanum C. Koch, Gagea pratensis (Pers.) Dum. var. paczoskii Zapal., Saxi-.
fraga tridactylites L. etc.
De la Comana (jud. Ilfov) semnalăm:
Batrachium rionii (Lagg.) Nyman; Calamintha exigua (Sibth. et Sm.)
Hay.; Cardamine parviflora L.; Carex strigosa llwls. (și pădurea Ciolpani);
Cerinlhe hispida Turill; Centaurea x negleda Bess.; Crepis pannonica
(Jacq.) C. Koch; Crucianella oxyloba Janka; Holoschoenus vulgaris Link.
(și Călugăreni); Melampyrum barbatum Waldst. et Kit. (și la Puieni).
Din București semnalăm :
Brassica juncea (L.) Czern. et Cbss.; Centaurea x hemiptera Borb.;
C. X subdiffusa Prod.; HelminthiaechioidesJj. (în parcul Institutului
„Pasteur”); Thymus austriacus Bernh. în locuri uscate la Chiajna.
Din alte localități:
Bupleurum pachnbspermum Pane-, la Puieni și Hagieni (Dobrogea).
Centunculus minimus L. crește pe coaste ierboase în Depresiunea
Secăria (jud. Prahova), împreună cu Linum catharticum L., Polygala
comosa Sch., Euphrasia gracilis Fries., Herminium monorchis L. etc.
Oirsium candelabrum Gris., semnalată pînă acum din Banat și Olte-
nia, se pare că înaintează spre est. în afară de cîteva localități de pe dreapta
Oltului (sub mănăstirea Arnota; la Căciulata), am aflat-o și pe stingă
Oltului, pe Muntele Cozia, lîngă drumul care duce la mănăstirea Stînișoara,
împreună cu Erechtites hieracifolia (L.) Baf.
Isolepis setacea (L.) B. Br. crește în valea Doftanei la Paltinu.
Myagrum perfoliatumL. crește laBudești și la Chiajna (jud. Ilfov).
Myosotis versicolor (Pers.) J. E. Smith am identificat-o în lunca
Dîmbovnicului la Negrași (jud. Argeș), împreună cu Montia verna Neck.,
Banunculus flammula L., Potentilla erecta (L.) Hampe, Taraxacum palustre
(Lyons ) Lam. et DC., Narcissus stellaris Haw. iar într-o baltă Batrachium
aguatilis (L.) Dum. și pe marginea ei Agrostispisidica Boiss.
Banunculus millefoliatus Vahl, element balcanic cunoscut numai de
la Calafat și Izvoarele (Oltenia), a fost găsit și la Budești (jud. Ilfov).
B,	ophioglossifolius Vili, crește în pădurea Spătaru (jud. Buzău).
Seseli cămpestre Bess. crește în pădurea Ciornuleasa (jud. Ilfov).
Silaum peucedanoides (Bieb.) Nyăr. crește pe Dealul Istrița.
Veronica peregrina L. găsită la Giurgiu (jud. Ilfov).
3	CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI	335
II.	Plante noi pentru flora Dobrogii
Antirrhinum orontium L. a fost găsită la Mangalia împreună cu Che-
norrhinum minus (L.) Willk. et Lge.; Geranium pyrenaicum Burm. f. crește
în pădurea Hagieni.
III.	Pentru flora Munților Apuseni semnalăm ca nou endemismul
Astragalus rdmeri Simk.2, care crește la Scărișoara—Belioara.
. C. SPECII-RARE PENTRU UNELE REGIUNI
Astragalus monspessulanus L. o semnalăm și din Bucegi de la Piscul
cu Brazi, pe dreapta lalomiței, cu Iris dacica Beldie.
Erodium ciconium (Jusl.) Ait. crește la Puieni și Prundu (jud. Ilfov).
Juncus tenuis Willd. a fost găsită în Bucegi, pe valea lalomiței.
Helignthemum hirsutum (Thuill.) Mdrat. var. hirsutum (Thuill.)
Hay..crește pe malurile Prahovei la Tinosu (jud. Prahova).
Lathyrus sphaericus Betz. o semnalăm și de la Comana (jud. Ilfov)
pe Coasta lui Tudorache și în Poiana Orchideelor, împreună cu Avenastrum
.compressum L., Orchis morio L., O. tridentata Scop., O. purpurea Huds.,
Limodorum abortivum (L.) Sw. etc.
. Lithospermum glandulosum Velen. crește în pădurea Spătarii (jud.
Buzău) și la Crăsani (jud. Ialomița).
Potentilla micrantha Bam. crește în pădurea Tinosu (jud. Prahova).
Pulsatilla pratensis (L.) Mill. o semnalăm în lunca Bîului Negru, pe
coline nisipoase, în dreptul comunei Sîntion-Lunca (jud. Covasna); crește
în masă împreună cu P. patens (L.) Mill. și Potentilla arenaria Borkh.
• Banunculus binatus Kit. crește la Comana și Budești (jud Ilfov).
B. oxyspermus Bieb. crește în lunca . lalomiței la Crăsani (jud.
Ialomița). ■
Succisella inflexa (Kluk.) Beck. am găsit-o în Depresiunea Baia
Mare și în valea Ierului la Dindești (jud. Satu-Mare) prin locuri umede, pe
malurile brațelor Ierului. Prin aceleași locuri am mai notat: Allium angu-
losum L., Carduus crispus L., Carex distans-L., C. disticha Huds., G. gracilis
Curtis, C. hordeistichos Vili., C. otrubae Podp., C. panicea L., C. vesicaria L„
C. vulpina L., Cirsium rivulare (Jacq.) Link., Chrysanthemum serotinumh.,
Bianthus glabriusculus (Kit.) Borb., Erysimum cheiranthoides L., Eumaria
JanZwHausskn., Gentiana pneumonanthe L., Gnaphalium luteo-album L., La-
thyrus pdluster L., Stellaria palustris Betz., Senecio paludosus L., Ventenata
dubia (Leers.) Schultz., Veronica longifolia L., Vicia pisiformis L. etc.
Sisyrinchium, angustifolium. Mill. o semnalăm și din Depresiunea
Baia Mare, de la izvoarele pîrîului Cicîrlăuhii, la locul „La Cruce”, cu
B-drolhamnus scoparius (L.) Wimm., Calluna vulgaris (L.) Huli. etc.
Pentru concursul acordat în efectuarea acestei lucrări, ținem să mulțumim și pe
această cale prof. Trai an I. Șt e fure ac.
1 Mulțumim d-lui G. Zahariadi pentru verificarea speciilor de Liliaceae.
2 Mulțumim d-lui I. Resmeriță pentru confruntarea cu material de ierbar.
4-C.5482

336	C. NEGREAN
BIBLIOGRAFIE
1.	Borza Al., Conspectus Florae Romaniae, Cluj, 1947 — 1949.
2.	DrAgu I., Dări de seamă Com. geol., 1954 — 1955, 42.
3.	»	*	*	Flora Europaea, Gambridge, 1964, I.
4.	»	*	»	Flora R.P.R., București, 1952 — 1966,	1 — 11.
5.	»	*	»	(Pnopa CCCP, MocKBa, 1945, 11,
6.	Janka V., Linnaea, 1859 — 1860, 30.
7.	Panțu Z., Contribuții la flora Bucureștiului, București, 1909.
8.	Popescu	A.,	St. și	cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1,
9.	Prodan	I.,	Bul.	Grăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ.	din	Cluj,	1925,	5,	1 — 2.
10.	—	Bul. Acad. înalte studii agron., Cluj, 1938, 7.
11.	—	Flora	pentru determinarea plantelor ce cresc in	România,	Cluj,	1939,	1 — 2.
12.	Sanda V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1.
13.	Săvulescu Tr. și Rayss T., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. de lâ Univ. din Cluj,
1924, 4, 4.
14.	Turenschi E., MitiTelu D., Pascal P„ TOma M. și Zanoschi V., St. și cerc, șt.,
Seria biol, și șt. agric.., Iași, 1963, 14, 2.
15.	Zanoschi V., TOMA M. și VițElaRu Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 3.
Primit in redacție la 5 octombrie 1966.

CÎTEVA CONSIDERAȚII CRITICE ASUPRA VALORII
CARACTERELOR ANATOMOMORFOLOGICE ÎN
TAXONOMIA UNOR SPECII ALE GENULUI DI A NTH US L.*
,	DE
V. SANDA
582.669.2 : 581.4
The author analyses and discusses the ănatomo-morphological weight in taxonomy
of some critic species of Dianthus L.	.
He mentions that the same charactcr is sometimes very important for determination,
proving to be a fixed character; at other times it can very mucii change, and its value is
very small or even nuli.
Intensificarea cercetărilor de taxonomie vegetală în etapa actuală a
avut drept urmare, pe de o parte, descoperirea de noi taxoni critici mai ales
în cadrul unor genuri polimorfe, iar pe de altă parte o mai bună cunoaștere
ă unităților descrise, prin apelarea la tot mai multe caractere, printre care
cele anatomomorfologice au un rol preponderent. Trebuie să subliniem încă
de la început că, neexistînd o regulă asupra volumului și importanței carac-
terelor în separarea și determinarea speciilor și a unităților infra-și supraspe-
cifice, acest lucru a dus de multe ori la controverse în delimitarea și în
poziția unor, taxoni critici. Totuși, prin apelarea din ce în ce mai mult și la
alte caractere din domeniul sferei vegetative și reproducătoare a plantei,
precum și prin luarea în considerare și a altor criterii, ca ecologia și arealo-
grafia plantei, s-au putut delimita din ce în ce mai bine unitățile strîns înru-
dite între ele. Desigur că tendința observată la foarte mulți taxonomiști
actuali de a fragmenta și pulveriza extrem de mult speciile nu folosește
nimănui și, în plus, duce la crearea de grave confuzii mai ales în cadrul genu-
rilor și speciilor extrem de polimorfe, unde după fiecare frunză se poate crea
o unitate taxonomică nouă.
Este de asemenea de combătut modul de lucru al unor taxonomiști
care după frunze încadrează aceeași plantă la o anumită unitate taxonomi-
că, iar după fructe la o alta.
* Material din teza dc doctorat.
ST. Șl CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 337-343 BUCUREȘTI 1968
338
V. SANDA
2 ,
3	consideratii critice în taxonomia unor specii de dianthus l.
339
Discutând despre valoarea caracterelor’ anatomomorfologice în deter-
minarea speciilor analizate de noi, trebuie să subliniem încă de la început
că această valoare este relativă. Relativitatea caracterelor în determinarea
speciilor trebuie înțeleasă în sensul că în unele cazuri același caracter poate
avea valoare mare în determinare, dovedindu-se a fi fixat, iar în alte cazuri
prezintă variații foarte mari și prin aceasta valoarea lui să fie foarte mică
sau chiar nulă.
Cercetările nostre asupra tipurilor- de epidermă întâlnite la genul
Dianthus L. (5) au pus în evidență importanța acestui caracter în deter-
minarea unor specii critice. Cu această ocazie s-a dovedit importanța tot mai
mare care se acordă în prezent pe plan mondial studiului epidermei frun-
zelor ; aceste cercetări sînt aplicate tot mai mult în practica farmaceutică
la determinarea diferitelor droguri de plante, în paleobotanică, unde im-
portanța celulelor epidermale este preponderentă, precum și în filogenie. în
cadrul tipurilor de epidermă întâlnite la genul Dianthus L,, studiile noastre
de microscopie au stabilit o mare diversitate de forme, care ne-au condus
la împărțirea acestora în 5 grupe și 6. subgrupe, pentru separarea lor luîndu-se
Fig. 1. — Dianthus pseudarmeria M.B. Epider-	Fig. 2. — Dianthus armeria L. Epiderma-
ma inferioară ( x 140) văzută apical și dese-	inferioară (X 140) văzută apical și dese-
nată la camera clară.	nată la camera clară.
în considerare următoarele caractere mai importante : forma celulelor epi-
dermale și particularitățile pereților celulari, grosimea acestora, formă și
dispoziția celulelor stomatice etc. Prin aceasta s-a putut demonstra că, în
separarea speciilor de Dianthus L., un rol important îl are forma celulelor
epidermale și stomatice, mărimea acestora fiind de mai mică importanță,
deoarece datele biometrice se suprapun la foarte multe specii critice.
Forma celulelor epidermale s-a dovedit a fi un caracter cu pondere
taxonomică mare mai ales în cadrul secției Armerium Williams (4), unde
specia Dianthus pseudarmeria M. B. (fig. 1), care prezintă celule ± alungit
hexagonale cu pereții drepți, se delimitează net de D. armeriastrum Wolfn.
și D. armeria L., care au pereții celulelor epidermale ondulați (fig. 2 și 3).
Una dintre preocupările majore ale taxonomiei actuale este și aceea
de a căuta și găsi caractere noi pentru folosirea lor în determinare. Acestea
Fig. 3. — Dianthus armeriastrum
Wolfn. Epiderma inferioară (x 140)
văzută apical și desenată la camera
clară.
au tot mai mare importanță în special la separarea unităților cu poziție
taxonomică critică. Astfel, după părerea noastră, culoarea vaginei frunze-
lor, care la D. pseudarmeria M. B. este roșiatică constituie un caracter net de
diferențiere față de celelalte două specii din aceeași secție existente în flora
țării noastre, la care vaginele frunzelor sînt de culoare verzuie, albicioasă,
asemănătoare în parte culorii tulpinii. Prin plantarea în culturi experimen-
tale a exemplarelor de Dianthus pseudarmeria M. B. recoltate de noi de pe
coastele aride de la Hagieni (jud. Constanța) s-a putut urmări și constata
faptul că această culoare roșiatică a vaginei frunzelor apare de timpuriu, în
momentul'în care plantele ating 5—6 cm înălțime și încep a-și diferenția
internodiile și frunzele tulpinale, în majoritatea cazurilor păstrîndu-se și
la maturitatea plantei. Prin analiza atentă a materialului de ierbar se poate
observa existența și păstrarea acestui caracter la materialul recoltat chiar
de foarte mulți ani. Am insistat asupra acestui caracter deoarece nu a fost
luat în considerare pînă acum.
încă un caracter nou folosit de noi în separarea speciilor din secția
Armerium Williams este modul de anastomozare a nervurilor laminei
petalelor (4). Astfel, la Dianthus armeria L. nervurile sînt apical anașto-
mozate, pe cînd la D. armeriastrum Wolfn. lamina petalelor’ este mai mare,
de 6 —7 mm lungime (față de.4 —5 mm cît este la D. armeria L.), și prezin-'
tă nervuri subapical anastomozate. Specia Dianthus pseudarmeria M. B. are
nervuri neanastomozate apical. în cadrul speciei Dianthus pseudarmeria
M. B. deserisă din Crimeea și Caucaz este interesant de remarcat procesul
speciației în funcție de arealul său. Așa cum am constatat din descrierile
acestui taxon și din analiza materialului primit din R. S. S. Ucraineană și
B. S. F. S. Rusă, și anume din regiunea dintre Marea Neagră și Marea Gas-
340
V. SANDA
4
5
CONSIDERAȚII CRITICE ÎN TAXONOMIA UNOR SPECII DE DIANTHUS E.
341
pică, această specie este reprezentată prin subspecia pseudarmeria ssp. nova,
caracterizată prin caliciu abundent, scurt și moale-păros, iar lamina peta-
lelor la baza suprafeței superioare cu barbulă de peri. Materialul provenit
din Dobrogea prezintă caliciul cu peri foarte rari, aproape glabru, și lamina
petalei de asemenea glabră. Iată că, așa cum afirmau A 1. Borza (1) și E.
I. N y â r â d y, la populațiile dobrogene avem de-a face cu o puternică
diferențiere morfologică, datorată în special factorului geografic, fapt care
i-a determinat pe autori să considere acest material că o subspecie nouă,
ssp. dobrogensis Borza et Nyâr., taxon specific locurilor aride, cu sol schelet
caracteristic pajiștilor xerofile din Dobrogea. Astfel, în partea nord-vestica
a arealului său, în condițiile specifice Dobrogii, cu precipitații în jur de 400
mm anual, cu o medie anuală a temperaturii mult mai ridicată decît în
restul țării și cu o prelungire accentuată a perioadei de vegetație, Dianthus
pseudarmeria M. B. a diferențiat o rasă geografică (subspecie) cu caractere
pregnante, stabile și bine individualizate.
Arealul speciei și analiza valorii caracterelor fiecărui taxon din sfera de
afinitate al speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm. (8) ne-au condus, pe de o
parte, la stabilirea faptului că taxonii D. lanceolatus Steven, D. marschallii
Schischk., D. inamoenus Schischk. și D. cinnamomeus Sibth. et Sm., din
seria Leptopetali Schischk., sînt de fapt unități infraspecifice de la Dianthus
pallens Sibth. et Sm., neavînd caractere de specii bune, iar pe de altă parte
analiza acestora rie-a condus la o mai naturală delimitare a taxonilor din
cadrul cercului de afinitate al speciei amintite.
Analiza critică a caracterelor morfologice și luarea în considerare a
arealului fiecărui taxon în parte ne-au condus la lămurirea faptului că
Dianthus spiculifolius Schur trebuie considerată numai ca subspecie la D.
Tabelul nr. 1
Bato bianietrice comparative asupra unor taxoni intraspcciiici do la Ditmlhiis
kataibelii Janka (mni)*
|	Nr. cri.	I	Taxoni	Lungimea caliciului		Lungimea scvamelor		Lățimea caliciului	
		valori medii	ampli- tudi- nea varia- ției	valori medii	ampli- tudi- nea varia- ției	valori medii	amplitu- dinea va- riației
1	D. kitaibelii Janka ssp.						
	kt tuibelii	27,5	22-33	9,6	7 — 13	4,5	4-6
2	D. kitaibelii Janka ssp. spiculifolius (Schur) Nyman	25,2	20 — 30	9,3	7-13	4,5	4-6
3	D. kitaibelii						
	Janka ssp;. spiculifolius (Schur) Nyman I. simonkaianus (Peterfi) Novâk	23,3	18-26	7,6	6—9,5	3,6	2,5—4,5
* S-au făcut oițe 50 de măsurători pentru fiecare caracter.
hitaibelii Janka (7), așa cum O. F. N y m a n (3) p încadrase încă din 1878 .
Această subspecie s-a diferențiat la limita nordică a arealului lui Dianthus
kitaibelii Janka, care o constituie Peninsula Balcanică. Fiind cunoscută
numai din Carpații din stînga Oltului,prin cercetările efectuate de A1. B u i a
s-â stabilit trecerea subspeciei spiculifolius (Schur) Nyman și în partea dreap-
tă a Oltului și astfel s-a putut stabili punctul de întretăiere al arealului ei cu
cel al subspeciei kitaibelii.
Datele biometrice (tabelul nr. 1) ne arată că între cele două subspecii,
kitaibelii și spiculifolius (Schur) Nyman, diferențierea trebuie făcută după
alte caractere decît acelea care privesc dimensiunile caliciului și ale scvame-
lor calicine, acestea suprapunîndu-se la cele două unități. Numai forma simon-
kaianus (P6terfi) Novâk prezintă caliciul cu dimensiuni mai mici, fapt care
permite determinarea sa și după acest caracter.
Calculul statistic (tabelul nr. 2) ne arată că unele caractere, ca lungi-
mea scvamelor, calicine și lățimea caliciului, prezintă coeficientul variabili-
tății mai mare de 10 %, ceea ce demonstrează că aceste caractere nu s-au fi-
xat și nu pot fi luate în determinare. Numai lungimea caliciului la cei trei-ta-
xoni analizați prezintă coeficientul variabilității în jur de10%; demonstrînd
Tabelul nr. 2
Calculul statistic al coeficientului de variabilitate
Nr. crt.	Taxoni	Elementul măsurat	Nr. ca- zurilor	M	O	CV%
1	D. kitaibelii Janka ssp. kitaibelii	lungimea caliciului	50	27,5	2,40	8,72
		lungimea scvamelor	. 50	9,6	1,14	11,8
		lățimea caliciului	50	4,5	1,43	31,7
2	D. kitaibelii Janka ssp. spiculifolius (Schur) Nyman	lungimea caliciului	50	25,2	2,83	11,23
		lungimea scvamelor	50	9,3	1,80	19,3
		lățimea caliciului	50	4,5	0,56	12,44
3	D. kitaibelii Janka ssp. spiculifolius (Schur) Nyman f. simonkaianus (Pe- terfi) Novâk	lungimea caliciului	50	23,3	2,31	9,91
		lungimea scvamelor	50	7,6	0,97.	12,76
		lățimea caliciului	50	3,6	0,60	16,66
Notă. M = media aritmet’oa (mm),
o «=> eroarea medie pătratică.
OV - coeficient de valabilitate relativa (%).
6
342
V, SANDA
că acest caracter poate fi luat în considerare în determinare ca atare, dar ți*
nînd seama că la cele două subspecii valorile medii absolute aproape se supra-
pun, este necesar să se apeleze la un alt caracter de valoare mai mare, care
în cazul de față îl constituie particularitățile laminei petalelor și ale dinți-
lor caliciului (fig. 4).
1
Fig. 4. — Forma laminei petalelor la Dianthus kitaibelii Janka și a subunităților sale.
1. D,kitaibelii Janka sap. kitaibelii: 2. D. kil-ibelii Janka ssp. spiculifolius fSchur) Nyman f. pse-
udoplumerius (Pdterfi) Novâk,' 3. D. kitaibelii Janka sap. spiculifolîus (Schur) Nyman f. petraeiformi»
(Pdterfi)Novăk; 4. D, kitaibelii Janka ssp. spicuUfolius (Schur) Nyman f. integripetâlus (Schur) Nov&k;
5. D. kitaibelii Janka sap. spiculifolius (Schur) Nyman f. simonkaian'aB (PSterfi) NovĂk.
De multe ori am fost nevoiți a verifica unele caractere descrise în. ț
literatură și citate ca avînd pondere taxonomică mare. Astfel, F. N. W i 1 - ;ț
1 i a m s (10) arată că inflorescența de Dianthus polymorphiis M. B. conține ț
4 —8 flori, date care se suprapun cu cele citate la specia înrudită cu aceasta, I
D. diuiinus Kit. (6 —8 flori). Analiza materialului recoltat de pe nisipurile ;|
7
consideratii critice in taxonomia unor specii de DIANTHUS L. •	343
literale și continentale (Hanul Conachi) din țara noastră ne-a demonstrat,
marea variabilitate a numărului florilor în inflorescența de Dianthus poly-
morphus M. B., caracter nefixat, care nu poate fi folosit în determinare,
(tabelul nr. 3), fapt ilustrat și de coeficientul mare de variabilitate (60%).
Tabelul nr, 3
Numărul fiorilor în inflorescența de Dianthus polimorphus SLB. ssp.
--	polimorphus
Nr. florilor în inflorescență	1-3	4-6	7-9	10-11	12-15	Peste 15	• z. " -
Nr. cazurilor	39	36	21	16	6	' 2	'>'^,1,^
0/ /o	32,5	. 30,0	17,5	13,3	5,0	1,7 '
în separarea acestor doi taxoni critici s-a apelat la alte caractere mai
pregnante, de exemplu părozitatea laminei petalelor sau lipsa acestui ca-
racter, precum și forma dinților caliciului. Analiza acestor caractere ne-a
condus la lămurirea faptului că specia Dianthus diutinus Kit. trebuie consi-
derată numai Ca subspecie la D. polymorphus M. B. Această unitate taxo-
nomică este caracteristică în special pentru flora Ungariei, unde se găsesc
exemplare tipice, în țara noastră fiind greșit confundată cu D. polymorphus
M. B. ssp. polymorphus (6).
Iată deci că, indiferent de numărul și de volumul caracterelor’ luate
în determinare, .ele au o pondere taxonomică limitată, care trebuie stabilită
de la caz la caz prin analize și cercetări minuțioase. Valoarea redusă sau
nulă a unui caracter ne dovedește faptul că, atunci cînd se referă la un cere
de forme strîns înrudite, originea lor comună este incontestabilă și încercări-
le-de a le separa după criteriul luat în considerare nu sînt valabile. Pentru
înlăturarea erorilor privind mărimea caracterelor cercetate se impune de la
început analiza â cît mai multe exemplare, luate din diferite biotopuri. Studiul
populațiilor este un criteriu sigur în stabilirea limitelor de variație ale fiecă-
rui caracter în parte, ferindu-ne de a crea forme sau varietăți după Unele
exemplare izolate,, dezvoltate în condiții cu totul aparte față de exigențele
staționate normale ale speciei cercetate.
BIBLIOGRAFIE
î. Borza Al., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1938, 18, 1—4, 40—41.
2.	Marschall â Biebiîrstein F. L. B., Flora taurico-caucasica, exhilens slirpes phaenogamas,
in chersonesco taurica et regionibus Caucasicis sponte creseentes, Charkoniae, 1808»
1, 323-332 ; 1808, 2 ; 1819, 3, 298-300.
3.	Nyman C. F., Conspectus Florae Europaeae, Orebro Sueciae, 1878, 1, 104 — 105; 101 — 107.
4.	Sanda V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 2, 111 — 120.
5.	—	St.	și	cerc,	biol.,	Seria	botanică,	1967, 19,	3, 239 — 246.
6.	—	St.	și	cerc,	biol.,	Seria	botanică,	1967, 19,	6, 489 — 500.
■ 1.	—	St.	și	cerc,	biol.,	Seria	botanică,	1968, 20,	1, 29 — 37.
8.	—	St.	și	cerc,	biol.,	Seria	botanică,	1968, 20,	2, 123 — 131.
9.	IUHJHKHH B. K., Pod Dianthus L„ b epjiopa GCCP, MocKBa—JleHnirrpajț, 1936,
6, 803—861.
10.	"Williams F. N., A Monograph of the Genus Dianthus Linn., Londra, 1892,29, 346—478.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Sectorul de morfologie și sistematică vegetală.
Primit în redacție la 13 noiembrie 1967.

CERCETĂRI ELECTRONOMICROSCOPICE PRIVIND
ULTRASTRUCTURA LAMELELOR GRANALE DIN
CLOROPLASTELE DE LENS CULINARIS MEDIK.
DE	-	'
H. TIȚU
381.174.1:382.739
Ha yjiBTpaTonKnx cpeaax jincTbeB hcucshum (Lens;, culinaris) Hsyuajiocb
cTpoeHHe rpaHHHX m MemrpaHiiwx MeM6pan xnoponjiacTa. HapyatHbie MeMOpaimi
jprcTaJibHMx heckob rparibi, nan h MeJKrpannbie MeM6panbi, coctoht ms ojțnoro
cjioh rno6yjinpHbix nacTHiț flwaMeTpoM okojio 80 Â,, a MemOpaHM BHyTpeHHHX
Whckob — H3 /(Byx cjioeB TaKMX me uacTiig. KaatnaH HacTMița,B cbok> oue-
pe«b, MMeeT TeMHbiii nepmțepnHecKuft cjiofi ii CBOTJiyio cepeanuy pnaMei'poM
okojio 35 A.
lIojiyOeHHbie aBTopoiu peByjibTaTM nopTBepHt/țaiOT jiHTepaiypiibie Hăimbie o .
rpanyjiHpnoM cTpoeiiHH rpaiiHbix MeMOpan xjioponnacTa.
‘ Deși există o cantitate foarte mare de informații privind structura
•submicroscopică și moleculară a elementelor cloroplaștului, această proble-
mă nu este rezolvată în întregime. Așa, de exemplu, putem menționa faptul
că cercetările privind structura elementelor granale abia au început (16), (17)
și probabil din această cauză în monografiile de sinteză privind conceptul
de membrană (12) nu este amintit nimic despre structura internă a clorb-
'plăstelor, unde întîlnim un sistem de membrane specific.
' • Anterior (14) am făcut unele observații privind ontogenia cloroplas-
telor din mezofilul de Lens culinaris, începînd cu stadiul de proplastidă și
' tepminînd cu formarea grantimurilor.
în cele ce urmează, folosind un microscop electronic cu mare putere de
< rezoluție, vom căuta să aprofundăm structura internă a cloroplastelor la ace-
eași plantă, insistînd asupra relațiilor dintre elementele granale și lamelele
' - stromei (lamelele intergranale), precum și asupra unităților lor componente.
' - -
-,’Ă '	MATERIAL ȘI METODĂ -
Ca material s-au folosit porțiuni din frunzele de Lens culinaris Medik., soiul Larysa,
\ .linia 7 —030 (proveniență Grădina botanică din Praga); s-au ales frunzele cele mai dezvoltate
’ ,i de la pantulele cu o înălțime de 5 — 7 cm, crescute în cameră în condiții normale de lumiho-
' ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NE. 1 P. 345-350 BUCUREȘTI 1988
346
H, TITU
2
zitate. Materialul a fost fixat timp de 3 ore la 4°C intr-o soluție de tetraoxid de osmiu (OsO4)
în concentrație de 2 %. Amănuntele cu privire la tehnica de fixare și de incluzionare au fost
date într-o lucrare precedentă (14). Adăugăm faptul că secțiunile după colorarea cu acetat de
uranil au fost supracolorate cu citrat de plumb după tehnica preconizată de E.S, Reynolds
(11). Examinarea secțiunilor s-a făcut la microscopul electronic JEM — 7, la măriri directe cuprinse-'
între 12 000 și 24 000 x . Ulterior s-au efectuat măriri fotografice pînă la 350 000 x .
REZULTATELE OBȚINUTE
Dintre organitele citoplasmatice, cloroplastele au structura cea mai
complicata.’ Figura 1 reprezintă o secțiune printr-o celulă palisadică, în care
observăm un cloroplast de formă ovoidă și delimitat la exterior printr-o
membrană (mCl) tristratificată: două straturi întunecate, groase de
50 Â, respectiv 80 Â, între care se află un strat mai gros necolorat. Interi-
orul cloroplastiilui, văzut în secțiune longitudinală (fig. 2), este ocupat de un
sistem complicat de lamele, din care din loc înloc se formează granumurile,
acestea constînd din pachete de lamele mai scurte și închise la capete, denu-
mite discuri, după terminologia lui E. Sag e r și G. E. P a l a d e (13), sau
tilacoizi, după terminologia lui W. M e n k e (6). Granumurile sînt conec-
tate între ele prin intermediul așa-ziselor lamele ale stromei sau lamele
intergranale.
Discurile unui granum sînt strîns lipite unul de altul, astfel că nu
observăm nici un spațiu interdiscal. Datorită acestui fapt, lamelele care măr-
ginesc discurile interne apar ca fiind de aproximativ două ori mai groase
decît laiîielele externe ale celor două discuri distale. în baza acestor observa-
ții se poate presupune că discurile granale nu sînt decît un rezultat al
urnii proces de suprapunere a lamelelor stromei. Lamelele stromatice (inter-
granale), după ce au dat. naștere unui granum, ies din acesta și se continuă
mai departe pentru a da naștere unui al doilea granum ș. a. m. d., procesul
închizîndu-se cu formarea unei rețele complexe în interiorul cloroplastului.
Odată intrate în componența unui granum, lamelele suferă un proces de
aplatisare. Diferența în ceea ce privește lățimea lamelelor stromatice (inter-
granale) față.de cea a discurilor granale se deduce din analiza microfotogra-
fiilor reprezentînd secțiuni oblice printr-un granum (fig. 3). în asemenea
cazuri, unul dintre cele două discuri distale apare sub forma unui săculeț
care păstrează legătura prin ambele capete la lamelele stromei.
în ceea ce privește valoarea raportului dintre numărul discurilor gra-
nale și cel al lamelelor stromatice (intergranale), considerăm că acesta nu
șe poate calcula cu precizie în tot materialul secționat. Din analiza unor sec-
țiuni efectuate prin mijlocul granumului, se constată raportul de 2:1,
respectiv numărul discurilor granale este de două ori mai mare decît nu-
mărul lamelelor stromei. Acest raport se poate însă deduce cu ușurință în
granumurile alcătuite din cel mai mic număr de discuri, respectiv din două
discuri (fig. 6, săgețile).
Privitor la raportul dintre granumuri mai putem menționa faptul că
se întîlnesc foarte , des cazurile cînd un granum este unit prin elementele
intergranale cu două sau mai multe granumuri (fig. 2, cele trei săgeți).
Uneori însă în regiunea intergranală se observă o dispunere perpen-
diculară a elementelor stromatice (intergranale) față de discurile granale
3	ULTRASTRUCTURA CLOEOPLASTELOR LA LENS CULINARIS	347
(fig. 4, săgețile), și în acest caz datele noastre confirmă modelul ipotetic al
arhitecturii interne al cloroplastului propus de T. E. W e i e r și colabora-
tori (16), (17), conform căruia elementele intergranale sub formă de cana-
licule sînt îndreptate în diferite direcții, făcînd în același timp legătura cu
mai multe granumuri. în favoarea acestei afirmații vin și acele imagini
unde în regiunea intergranală, în locul sistemului de duble lamele, se observă
niște vezicule care în fapt pot reprezenta secțiuni transversale prin canali-
culele stromei (fig. 5, săgețile). Cu privire la elementele intergranale men-
ționăm și faptul că acestea prezintă strangulați! (fig. 2, o săgeată); uneori
se observă chiar întreruperi ale elementelor intergranale, și în acest
caz la locul de ruptură canaliculele stromatice sînt închise (fig. 2, două să-
geți). O imagine similară a fost descrisă de I. M. K i s 1 i u k și V. F. M a ș a n-
s k i (3) prin studierea ultrastructurii cloroplastelor la Cucumis sativus.
Complexitatea structurii interne a cloroplastului este și mai mult
evidențiată dacă vom analiza lamelele discurilor din care sînt; alcătuite
granumurile. în această privință, o primă constatare se face la analiza unei
secțiuni longitudinale printr-un granum. Astfel, începînd cu limita superioa-
ră, vom observa o lamelă externă subțire întunecată, un lumen, o lamelă
groasă, un lumen, o lamelă groasă ș. a. m. d., pînă cînd sistemul se încheie cu
o lamelă subțire. Lamela externă are 80 Â grosime, iar cea internă este mai
groasă, 127 Â. Lumenul are o lățime care variază între 160 și 250 Â. Mar-
ginile discurilor au o grosime egală cu o lamelelor externe luate separat.
Măririle de pînă la 350 000 x ale fotografiilor reprezentînd porțiuni din
cloroplastele secționate relevă o structură fin granulară a lamelelor granale,
fapt care, așa după cum vom vedea, aruncă o lumină clară cu privire la grosi-
mea diferită a acestora. Astfel se poate distinge că lamelele subțiri ale discuri-
lor distale sînt alcătuite dintr-un singur rînd de unități globulare (fig. 8, o
săgeată), spre deosebire de lamelele mai groase,care sînt alcătuite din două
TÎnduri de asemenea subunități(fig. 7,su.} La rîndul ei, fiecare subunitate pre-
zintă la exterior un. contur întunecat cu o grosime de 25 A și un lumen cu
un diametru de 35 Â. între cele două rînduri de subunități se observă uneori
o linie puternic colorată, despre care nu avem certitudinea că ar putea fi un
element constitutiv al lamelelor interne ale unui granum. Nu ar fi exclusă
posibilitatea ca această imagine să fie rezultatul unei contopiri a margini-
lor elementelor globulare din care sînt alcătuite lamelele granale.
în ceea ce privește lamelele intergranale, menționăm că acestea sînt
alcătuite dintr-un singur rînd de subunități globulare (fig. 8, două săgeți),
concluzie la care am ajuns și prin simpla lor comparare cu lamelele subțiri ale
discurilor distale ale unui granum.
DISCUȚII
Studiul electronomicroscopic al ultrasecțiunildr prin lamelele cloro-
plastelor de Lens culinaris a pus în evidență ultrastructura granulară a
acestora. Primele cercetări privind structura elementelor granale au fost
făcute de către A. F r e y - W y s s 1 i n g (citat după (3)).
Studiind cu ajutorul microscopului electronic cloroplastele de Aspidis-
tra, A. Frey-Wyssling a observat că membranele granale au o
structură fin granulată. Diametrul fiecărui granul, după datele autorului
348	H. TITU	' .	4
sus’-menționat, este de 65 Â. Ulterior, A. F r e y-W y s s 1 i n g (2) a dez-
voltat concepțiile sale privind organizarea moleculară a membranelor clo-
roplastului, emițînd teoria conform căreia membranele active din punct de
vedere enzimatic trebuie să conțină proteine active globulare și nu proteine
pasive, filamentoase. După părerea sa, membranele constau din unități
globulare proteice de 50 A acoperite cu un strat de molecule lipidice de 15 Â,
. legate de primele prin polii lor hidrofobici.
. în 1958 M. C a 1 v i n (1) propune un model privind organizarea mole-
culara a membranelor granale. Acest model prezintă unele asemănări cu
modelul membranei elementare a lui J. D. Bobe r t son (12), deosebirea
constînd în aceea că în locul stratului bilipidic se află un strat alcătuit din
fosfolipide și molecule ale clor of ilei, care prin nucleele lor porfirinic.e sînt
îndreptate spre exterior (în raport cu discul granal), iar cu capetele fitolice
către stratul intern, alcătuit din proteine. între moleculele de fosfolipide
sînt dispuși carotinoizii. '	'	'
R. B. P ar k și N. G. P o n (8) au reluat studiul membranelor cloroplas-
telor, folosind în acest scop metoda replicilor cu examinarea ulterioară a
acestora la microscopul electronic. în urma studiului fragmentelor din cloro-
g plastele de Spinacea oier acea, autorii sus-menționâți au ajuns la concluzia că
fiecare membrană granală constă dintr-un strat osmiofil cu o grosime de
30Â ' îndreptat spre interiorul discului, strat de care sînt lipite particule cu
un diametru de circa 200 A și o înălțime de 100 A.
Ulterior, în studiul particulelor sus-menționate, care au căpătat de-
numirea de cuantozomi, s-au făcut unele precizări în ceea ce privește dimen-
siunile .-grosimea 100 A, lățimea 155 A și lungimea 185 Â (9). Cuantozomii
au un înalt grad de organizare, variind de la o dispunere întâmplătoare pînă
la o structură paracristalină, cu o greutate moleculară de 2 x IO6 și con-
ținînd circa 230. de molecule de clorofilă (R. B. P a r k, 1965).
' ■ W. K r e u t z și W. M e n k e (4) au studiat cloroplastele izolate de
AntirrMnum și Chlorella prin metoda difracției razelor Roentgen și au
observat că perioada de bază de repetiție a sistemului lamelelor este de
177 ±3Â. După datele acestor autori, discul granal cu o astfel de grosime este
alcătuit din două membrane, fiecare dintre ele constînd dintr-un strat extern
compact alcătuit din lipide cu 0 grosime de 35Â și uh strat intern de natură
proteică cu o grosime de 36 A. Ulterior, W. Kreutz (5) ă precizat că
stratul proteic globular are 0 grosime^ de 47 A și formează nu limita internă a-
• discului, ci limita externă a acestuia, concluzie la care a ajuns și W.
)Ienke(6). < .•	;
Din cele prezentate mai sus reiese, așadar, că, în urma cercetărilor
efectuate atît cu ajutorul microscopului electronic, cît și prin mijloace fizico-
chimice, membranele granumurilor au o structură globulară, fapt confirmat
și de cercetările noastre. Trebuie de menționat însă că toate cercetările
despre care am vorbit mai sus au fost făcute pe un material nesecționat.
Primele cercetări, efectuate cu ajutorul microscopului electronic privind
structura membranelor granale și intergranale în secțiuni ultrafine au
fost făcute de T. E. W e i e r și colaboratori (16) în anul 1965 și de aceea
nouă ne va fi mai ușor să comparăm rezultatele proprii cu asemenea cerce-
țări..	7 •;
Conform studiilor electronomicroscopice efectuate de către Ț.E.
Weier și colaboratori (16), membranele granale și intergranale aleclo-
Fig. 1. — Porțiuni din două celule palisadice ale mezofilului de Lehs culinaris.
mCl, Membrana cloroplastului; m, mitocondrii; N, nucleu; ch, cromozomi; mc. membrana
celulară; V vacuolă. Mărire 19 500 x.

Fig. 2. — Secțiune longitudinală printr-un cloroplasl.
ExpliCEții în text. Murire 50 000 x .
Fig. 3. — Structura internă a cloroplaștului. Unele granumuri au fost secționate
tangențial fapt care permite evidențierea deosebirilor în ceea ce privește mărimea
discurilor granale față de elementele intergranale.
Mărire 58 900 x .
Fig. 4. — Secțiune longitudinală printr-un cloroplast.
A, amidon; cp, corp prolamelar (?>. Mărire 31 200 x.
Fig. 5. — Porțiune dintr-un cloroplast. Se observă elementele intergranale secționate trans-
versal (săgețile).
Mărire 155 900 x .
Fig. 6. — Secțiune longitudinală printr-un cloroplast în care se poate citi raportul
dintre numărul discurilor granale față de numărul elementelor intergranale (săgețile).
Mărire 40 000 x .
Fig. 7» — Detalii de structură ale elementelor- granale. Membranele discurilor interne
sînt compuse din două rinduri de subunități globulare (su).
Mârire 350 000 x .
Fig, 8. — Porțiune dintr-un granum. Se observă membranele externe ale discurilor
alcătuite dintr-un singur rînd de subunități globulare (o săgeată), ca și membra-
nele intergranale (două săgeți).
Mărire 234 700 x.
5	ULTRĂSTRUCTURA CLOROPLASTELOR LA LENS CULINARIS	349
roplastelor de Phascolus vulgaris, Pisum sativum și Aspidistra sînt compuse
dintr-o serie de subunități care pot fi interpretate ca molecule de proteine
globulare asociate cu lipide- Membranele granale externe ale discurilor
distale au 89 Â grosime, valoare comparabilă cu 80 Â la Lens culinaris
și constau dintr-un singur rînd de subunități; membranele discurilor
interne ale unui granum sînt alcătuite din două rînduri de subunități și
măsoară împreună 159 Â, comparabil cu 127 Â în* materialul studiat de
noi. Subunitățile globulare sînt alcătuite la rîndul lor dintr-un miez lu-
minos cu un diametru de 37. A, înconjurat de un contur întunecat de 28 A,
valori comparabile cu 25 A, respectiv 35 A, la Lens culinaris. La concluzii
asemănătoare au ajuns -autorii sus-menționați prin studierea membranelor
cloroplastelor de Scenedesmus quadricauda (17), unde, Ca și la plantele
superioare, se formează granumuri compuse din membrane terminale
(„end granal membrane”), despărțituri („partition”), margini și loeuli.
Membranele subțiri ale granumurilor de Scenedesmus quadricauda au în
medie 100 A grosime și sînt formate tot dintr-un singur rînd de subuni-
tăți globulare, iar membranele mai groase au 165 A și sînt compuse din
două rînduri de subunități.
Așa după cum rezultă din cele relatate, schema generală a membra-
nelor cloroplastelor examinate în secțiunile ultrafine din materialul nostru
comparativ cu datele obținute de către diferiți autori pentru alte organisme
este în principiu aceeași, considerînd deosebirile în ceea ce privește dimen-
siunile părților componente ca fiind de natură specifică. Discuția rămîne
însă deschisă atunci cînd încercăm să suprapunem, datele obținute în urma
analizei electronomicroșcopice a secțiunilor ultrafine, așa după cum am
procedat și noi în lucrarea de față, cu datele obținute prin metoda repli-
cilor de către R. B. Par k și N. G. P o n (8), R. B. Par k.și J. B i g g ins
(9), R. B. P a r k (10), cînd pentru prima dată s-au făcut precizări privind
natura cuantozomilor, care pot fi considerați ca fiind cele mai mici unități
structurale ce intervin în procesul de fotosinteză.:
Privitor la aceas tă problemă trebuie să arătăm că atît într-un caz,
cît și în celălalt este vorba de subunități globulare, deosebirea constînd în
aceea că metodă replicilor oferă o imagine mult mai amplă a lamelelor
granale, formațiunile granulare, respectiv cuantozomii, avînd aspectul
unei rețele paracristaline, în timp ce în materialul secționat membranele
granale privite din profil par a fi compuse din cel mult două rînduri de subu-
nități.
în ceea ce privește dimensiunile și forma particulelor descrise cu aju-
torul metodelor menționate, trebuie să spunem că acestea sînt în mod
practic aceleași. Cert este faptul că, în. abordarea studiului ultrastructurii
organitelor celulare, metodele biochimice, biofizice și citblogice se com-
pletează reciproc, și de aceea considerăm că microscopia electronică va aduce
în viitor elucidări în ceea ce privește natura particulelor globulare observate
în secțiunile ultrafine prin membranele interne ale cloroplastelor.
Aducem mulțumiri colegului Cornel Dumitriu pentru ajutorul acordat la exa-
minarea preparatelor la microscopul electronic. Mulțumim de asemenea pentru asistența tehnică
dată de V i o r i c a M o 1 e a .	'
350	H. TITU	6
BIBLIOGRAFIE
I. Calvin M., in The photochemical apparatus, Brookhaven Symp. Biol., New York, 1958, 11.
2	Fasv-WvssLiNG A., Macromolecules in Cell Slructure, Harvard Univ. Press, Cambridge,
Massachusetts, 1957.
3.	KHCHIOK H. M. n MAniAHOKHR B. ®., Bot. >Kyp., 1965, 50, 1384.
4.	Kreutz W. u. Menke W., Z. Naturforsch., 1962, 17 b, 675.
5	Krbutz W., Z. Naturforsch., 1964, 96 b, 441.	•
6.	Menke W.; Ann. Rev. Plant. Physiol., 1962, 13, 27.
7.	OCMnOBA O. II., Buoxu-mw u Suofiuawta țfiotnocuHmesa, Hsfl. « HayKa », Mockbu,.
1965, 146. ■
8.	Pabk R, B. a. Pon N. G., J. Mol. Biol., 1961, 3, 1.	.
9.	Pabk R. B. a. Biggins J., Science, 1964, 144, 1009.
10.	Pabk R. B., J. Cell Biol., 1965, 27, 151.
11.	Reynolds E. S., J. Cell Biol., 1963, 17, 208. •
12.	Robebtson J. D., Protoplasma, 1967, 63, 218.
13,	Sageb R. a. Palade G. E., J. Biophys. Biochem. Cytol., 1957, 3, 463.
14.	Tițu. H., St. și cerc. biol., Seria'botanică, 1967, 19, 4, 347 — 352.
15.	Weieb T. E. a. Thompson W, W., J. Cell Biol., 1962, 13, 89.
16.	Weieb T. E., Emgelbreght A. H. P,, Habrison A. a. Risley E. B., J. Ultr. Res.,1965,
13, 92.	'
17.	Weieb T. E., Bisalputra T. a. Habrison A., J. Ultr. Res,, 1966, 15, 38.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Laboratorul de citologie vegetală.
. /
Primit la redacție la 5 martie 1968.
INFLUENȚA NH4NO3 ASUPRA FOTOSINTEZEI LA
>	. FLOAREA-SOARELUI
de	'
Academician N. SĂLĂGEANU și N. PRISTAVU
581.132.1 : 582.998
The authors inyestigated the influence of NH4NO3 on the growth of the stern and foliar
surface, on the crop, as well as on the photosynthesis in sunflower plants, Smena variety,
ciiltivated on reddish-brown forest soil from Moara Domnească, Ilfov district.
It was recorded that when NH4NO3 is administered in 1 and ,4 doses, it has a more
marked influence on the growth in height, on the increase in leaves surfaces, and on crops,
than the administration of 8 doses, the reaction being all the rfiOre marked, the earlier NH4NOa
is administered. Photosynthesis grows in intensity in proportion to the increase in NH4NO3 dose,
and. to its earlier administration.
înțr-o lucrare precedentă am urmărit modificările provocate de
NH4NO3 și de KaSO4 asupra creșterii tulpinii și a frunzelor de floarea-soa-
relui, precum și asupra intensității fotosintezei.
în cele ce urmează prezentăm datele obținute în continuare în 1966.
METODE DE CERCETARE
S-au folosit aceleași metode de cercetare ca în 1965 (23). Ca plantă de experiență a
fost aleasă floarea-soarelui, soiul Smena. Semințele de fldarea-soarelui au fost semănate în
vase de vegetație Mitscherlich cu capacitatea de 9 kg. Fiecare vas conținea sol brun-roșcat
de pădure de Moara Domnească (jud. Ilfov) în amestec cu nisip de rîu în proporție de 2/1.
îngrășămintele chimice s-au dat sub formă de soluție de NH4NO3 în doze diferite, o-
doză rcprezentînd 0,3 g NH4NO3 la kg de sol amestecat cu nisip. NH4NO3 s-a introdus în
1,4 și 8 doze, martorul fiind lăsat fără îngrășăminte. îngrășămintelele chimice au fost apli-
cate astfel: la semănat (15.IV.1966), în faza cu 10 frunze-a plantelor (24. V. 1966), în faza cu
20 de frunze (21.VI.1966). .
în tot timpul experienței, umiditatea a fost menținută în jurul a 80% din capacitatea
totală pentru apă a amestecului de sol cu nisip.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR; 4 351-359 BUCUREȘTI 1968
6-	c. 6482
352	N. SĂLĂGEANU și N. PRISTAVU
INFLUENTA MH4NO3 ASUPRA FOTOSINTEZEI LA FLOAREA-SOARELUI	353
în timpul experienței s-au urmărit înălțimea tulpinii și suprafața foliară. Intensitatea
fotosintezei s-a determinat prin metoda manometrică adaptată pentru frunzele plantelor
aeriene.
REZULTATE OBȚINUTE
Creșterea tulpinii plantelor din diferitele variante a fost măsurată
pe decade. Din figurile 1, 2 și 3 rezultă că tulpina a crescut mai intens la
120
110
100
^90
5 70-
4^
8 50
,e-
><O
30
20-
10
5 10~15 20 25 31 5 10 15 20 25 30 5 10 15 20 25date
—-----—”----JL—:——;—J
Fig. 1. — Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze la semănat) asupra creș-
terii în înălțime a tulpinii plantelor de floarea-soarelui.
120-
110
■ 100
90
$ 70
5)	50
&
30
" 20
L 10
' J s io i5- 20~25 31 5 io 15 20 25 30 5 10 15 20 25date
'---_---J-	——Țf— ----------- > ■ ~
Fig. 2. — Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze în faza de 10 frunze
a plantelor) asupra creșterii în înălțime a tulpinii.
plantele careau primit o doză de îngrășăminte la semănat; 8 doze nu
provocat modificări apreciabile înălțimii, tulpinii. în faza de 10 frunze,
cel mai mult a crescut tulpina plantelor, care au primit 1 doza, urmată de
cele, la care s-au aplicat 4 și apoi cele cu 8 doze. De asemenea plantele
7/01 -
90
80
^70-
^60-
~^io-
o
10
5 10 15 20 25 31 5 10 15 20 25 30 5 10 15 20 25date
'-------Ț---—J"---------JL——------------J1L---
Fig. 3. — Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze în faza de 20
de frunze a plantelor) asupra creșterii în înălțime a tulpinii, -
Fig. 4. — Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze la semănat) asu-
pra creșterii suprafeței foliare la plantele de floarea-soarelui.
354
N. SĂLĂGEANU și N. PBISTAVU
4
care au primit NH4NO3 în faza de 20 de frunze au înregistrat înălțimea
cea mai mare la varianta cu 1 doză. în toate cazurile, la plantele de control
creșterea tulpinii a fost ceva mai redusă.
/Suprafața foliară (fig. 4—6) prezintă de asemenea valori mai mari
la plantele care au primit 1 doză de îngrășămînt, după care urmează cele
4 și 8 doze; plantele din experiența de control, la care nu s:a aplicat îngră-
șămînt chimic cu NH4NO3, au. cea mai mică suprafață foliară.
în toate variantele tratate cu îngrășăminte chimice, recolta de boabe
este cu mult mai mare decît în experiența de. control (tabelul nr. 1). Pro-
frunze) asupra^re^U^	foliârl’ ]8 d°Ze în faza de 20 dc
supafeței foliare la plantele de floarea-
soarelui.
5	INFLUENTA NH4NO3 ASUPRA FOTOSINTEZEI LA FLOAEEA-SOAKELUI	355'
ducția maximă de semințe însă s-a obținut la varianta cu 4 doze de NH4NO3
aplicat la semănat. La plantele la care s-a administrat NH4NO3 în faza
de 10 frunze, producția de semințe este ceva mai mare decît la cele la care
îngrășământul chimic este administrat în faza de 20 de frunze.
Tabelul nr. 1
Influenta iugrășămintelor cu azot sub formă dc MI,N03 (date in 1, 4, 8 doze la semănat in faza de 10 frunze
și in faza de 20 do frunze) asupra recoltei semințelor de floarea-soarelui
Recolta	Martor-	NH4NO3 dat la semănat			NH4N03 dat in faza de 10 frunze		NH4NO3 dat în faza de 20 de frunze	
		1 doză	4 doze	8 doze	1 doză	4 doze| 8 doze	1 doză	4 doze| 8 doze
g/capitul/plantă	. 3.4	19,7	41,2	19,8	20,5	28,1 | 20,7	19,6	16,5 | 11,7
Influența	asupra intensității fotosintezei plantelor la semănaț,
în valori medii, rezultă din figura 7. Se constată că, în comparație cu plan
tele din experiența de control, cele care au primit îngrășăminte chimice
au valori mai mari, maximele fiind atinse în prima jumătate a perioadei
7Frunze 10 Frunze	20 frunze	fazi
Fig, 7, _ Influența NH4NO3 (dat in i, 4, 8 doze la semănat) asupra fotosintezei la
fioarea-soarelui. Data înfloririi: N-l doză — 14.VI.1966 ; N-4 doze — 14.VI.
1966; N-8 doze — 16.VI.1966; martor - 26.VI.1966
INFLUENTA NH4NO3 ASUPRA FOTOSINTEZEI LA FLOAREA-SOARELUI
357
Fig. 8. _ Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze în faza de 10 frunze) asupra foto-
sintezei frunzelor de floarea-soarelui. Data înfloririi: N-l doză — 26.VI.1966 ;
N-4 doze - 25.VI.1966 ; N-8 doze - 25.VI.1966 ; martor - 26.VI.1966.
la 8 doze. în figura 8 am reprezentat mersul fotosintezei frunzelor plantelor
care au primit diferite doze de NH4NO3 în faza de 10 frunze. Astfel la 1
și 4 doze de îngrășăminte chimice intensitatea fotosintezei a crescut și apoi
a rămas deasupra intensității fotosintezei frunzelor experienței de control
pînă aproape de coacerea semințelor. La frunzele plantelor care au primit
4 doze, fotosinteză a înregistrat valori mai ridicate decît în cazul unei
singure doze. La frunzele plantelor care au primit 8 doze de NH4NO3,
în prima săptămînă a avut loc o scădere a intensității fotosintezei, pentru-
ca, începînd cu a doua săptămînă, fotosinteză lor să crească în intensitate,
depășind-o cu timpul pe a plantelor din celelalte variante. în figura 9
Fig. 10. — Văsuț cu soluție de
NH4NO3 O,1°/oo în care s-au intro-
dus rondele de frunze de floarea-
soarelui.
Fig. 11. — Fotosinteză rondelelor de floarea^
soarelui luate de la plante-martor și de la plan-
te tratate cu azotat de amoniu (în fazele de 20
și 10 frunze) în vase de vegetație și apoi ținu-
te în soluție nutritivă cu NH4NO3 O,l°/ob timp
de 20 de ore.
10 ; 20	31	10	20	30	10	20	30 data
-----j
Fig. 9. - Influența NH4NO3 (dat în 1, 4, 8 doze. în faza de 20 de frunze a
plantelor) asupra fotosintezei frunzelor plantelor de floarea-soarelui. Data înflo-
ririi ; N-l doză — 2.VII. 1966 ; N-4 doze - 29.VI.1966; N-8 doze - 29 VI 1966 •
martor - 26.VI.1966.	’
sînt trecute valorile fotosintezei frunzelor plantelor cărora li s-a adminis-
trat NH4NO3 în faza de 20 de frunze. Intensitatea fotosintezei a crescut
mai mult la plantele care au primit 1 doză decît la cele cu 4 și 8 doze.
Experiențele privind modificarea intensității fotosintezei de către
NHjNOs introdus în frunze pe cale extraradiculară s-au efectuat în ziua
de 18.VII.1966 cu frunze detașate de la plante din varianta fără
îngrășăminte chimice, din varianta cu NH4NO3 1 doză de îngrășămînt
dat la 21.VI.1966 în faza de20defrunze și din varianta cu NH4NO3 4 doze
dat. la 24.V.1966 în faza de 10 frunze.
La data de 18 .VII rondelele luate din frunzele plantelor din eele
trei variante au fost ținute cu un mic pețiol artificial într-o soluție de
NH4N03 O,1°/oo (fig. 10). După 20 de ore s-a determinat intensitatea foto-:
sintezei la toate rondelele (fig. 11). Se constată că la plantele care au primit
înainte 1 sau 4 doze de îngrășămînt chimic intensitatea fotosintezei nu
este modificată prin introducerea pe cale artificială a NH4NO3 în frunzele
lor. La frunzele plantelor din varianta care nu au primit înainte de loc
îngrășăminte chimice a avut loc o creștere simțitoare a intensității foto-
358 •	N. SĂLĂGEANU și N. PRISTAVU ,	8
sintezei în urma administrării NH4NO3 prin nervură (NH4NO3 O,l%o). Se
constată că îngrășământul chimic administrat frunzelor , mărește intensi-
tatea fotosintezei numai în cazul în care frunzele duc lipsă de NH4NO3.
DISCUȚII
Influența sărurilor minerale cu azot asupra fotosintezei, respirației
și productivității plantelor a fost urmărită de o serie de cercetători atît
pe plante submerse (mai ales pe alge), cît și pe plante aeriene.
Experimentînd pe plante aeriene (mazăre și bob), G. R a h i m o v și
T. M. Bu șuieva (21) au constatat că prin deficiența azotului intensi-
tatea fotosintezei se micșorează și, în comparație cu plantele de control
care au azot în mediul nutritiv, fotofosforilația scade.
Prin reducerea dozei de azot la plantele de porumb scade puternic
și intensitatea fotosintezei (5).
Fotosinteza crește la. fioarea-soarelui în cazul aplicării îngrășă-
mintelor cu azot în comparație cu plantele de fioarea-soarelui cultivate
pe un sol lipsit de îngrășăminte (11). în experiențe pe nisip cu plante de
orz de primăvară și fasole, L. M. D o r o h o v (8) a observat că o dată cu
creșterea dozei de azot se intensifică și procesul fotosintezei. Z.Plaut
și L. O r d i n (19) arată că la plantele de fioarea-soarelui crescute în soluții
nutritive are loc o creștere a masei vegetative a acestora prin creșterea
dozei de azot în comparație cu plantele de fioarea-soarelui la care lipsea
azotul din soluția nutritivă.
Din experiențele efectuate de N. S ă 1 ă g e.a n u și N. P r i s t a v u
(23) în 1965 a reieșit că fioarea-soarelui a reacționat pozitiv la adminis-
trarea azotatului de amoniu, pe de o parte, prin creșterea suprafeței foliare
și, pe de altă parte, prin creșterea intensității fotosintezei la unitatea de
suprafață foliară. Un efect pozitiv evident asupra creșterii suprafeței foliare
și asupra intensității fotosintezei s-a înregistrat la plantele care au primit
2 și 4 doze de azotat de amoniu în faza de 8 frunze a plantelor.
Rezultatele experienței efectuate de noi în vara anului 1966 sînt
asemănătoare cu cele din 1965, precum și cu rezultatele obținute de alți
cercetători în ceea ce privste influența îngrășămintelor cu azot asupra
fotosintezei și productivității plantelor.
în experiența efectuată de noi în 1966 s-a constatat că prin, mărirea
dozei de NH4NO3 se intensifică fotosinteza, creșterea în înălțime a tulpinii
și a suprafeței foliare; în schimb, la doze mari de azot creșterea în înălți-
me a tulpinii și a suprafeței foliare este mai redusă ca intensitate decît
în cazul administrării de 1 și 4 doze de NH4NO3.
CONCLUZII
Din datele de mai sus rezultă că administrarea de NH4NO3 influen-
țează creșterea în înălțime a tulpinii mai ales la plantele care au primit 1
și 4 doze la semănat. Administrînd dozele mai tîrziu, influența a fost mai
slabă.
9 .	Influenta nh4no3 asupra fotosintezei la floarea-soarelui 359
Același lucru se constată și cu privire la creșterea suprafeței frunzelor,
cu deosebirea că în acest caz reacția este mai puternică în mod special la
plantele care au primit 1 și 4 doze. Intensitatea reacției a fost cu atît mai
puternică, cu cît administrarea NH4NO3 s-a făcut mai devreme.
■ Intensitatea fotosintezei a crescut mai mult în urma administrării
în fazele mai timpurii a NH4NO3.
Administrînd frunzelor detașate NH4NO3 a avut loc o creștere a
fotosintezei în cazul în care acestea au provenit de la plante crescute pe
sol netratat, deci plantele care, au dus lipsă de azot asimilabil.
BIBLIOGRAFIE
1.	AliHKIIEB B. B., OBVXOBA T. A., HM/KEBCKAH 3. A. II CKA3KHHA O. 3.,
Jlenmue npaKmwieeKue sammw no fiuauojioeuu pacmeHUă; Toc. yieS.-neR.
Mi.'h. npocB. PCOCP, JleiiHurpaHCiwe OTRenemfe, MocKBa, 1951, 65—73.
2.	Aniția N., IllbG. șîVoiculescuM., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 4, 479 —
495.
3.	BACJIABCKAH C. C. m KMCJIflKOBA T. E., floKJI. AH CCCP, 1954, 98, 4,
669—672.
4.	BEiniTEBH H. B. m OKAHEHKO C. A., Okbkoji. pacT., 1966, 13, 4, 629—639.
5.	BOPOnyjIMHA O. 3. ii TAH-TH, HayKa, 1964, 230—235.
6.	Hephabckah M. H., OmbhoR. pan., 1963, 10, 1, 3—11.
7.	Cjan Țzin-Lanî, Țui Cjăn et Yanî Lun-Făi, Acta bot. Sinica, 1964, 22, 1, 75 — 81.
8.	JȚopoxob JI. M., Tp. KHmWneBCK. c-x. mi-Ta, 1955, 6, 125—140.
9.	- Hayita, 1964, 200—204.	'	'
10.	. ronOBKO 3. M., Yn. sâni MocK. rop. neR. nn-Ta, 1954, 37, 157—240;
11.	Yu. aan. Mock. rop. neR-MH-sa, 1955, 29, 99—176.
12.	, Ionescu-Șișești G., Anal. Inst. cerc. agr. Rom., 1930, 1, 17 — 44. •
13.	— 'Culegere din. lucrările științifice, Edit. Academiei, București, 1966, 171 — 187.
14.	Khphuehko E. B., Tp. 3-eii Hayun. KOH$epeHiiMii mojiorhx yuenbix MoiiRaBiin,
Biioji. c.-x. 11., KnuiHneB, 1964, 2, 36—38.
15.	KV3HEUOB fl. E., Ombmoji., pacT., 1966, 13, 7, 25.
16.	HnuMnopoBMu A. A., Ctpopohoba E. JI., Hmopa H. C. h Bjiacoba H. M., <l>omo-
cuumemuMecnoM derimeMnocmu pacrnenuu a noceeax, I'Ibr. AuaR. nayii
CCCP, MoCKBa, 1961, 34—39.
17.	Ozbun J, L., Volk I. R. a. Jakson A. W., Crop. Sci., 1965, 5, 1, 69 — 75.
18.	Pirson A., Handbueh der Pflanzenphysiologie, Berlin — Gottingen — Heidelberg, 1958,
4, 355-381.
19.	Plaut Z. et Ordin L., Physiol. plantarum, 1964, 17, 2, 279 — 286.
20.	Pop Mircea, Probi, agric., 1966, 1, 42.
21.	PAXUMOB P. H ByinyEBA T.’ M., Yb6. 6hoji. Htyp., 1964, 3, 31—36.
22.	Sălăgeanu N., Rev. de biol., 1962, 7, 2, 181-192.
23.	Sălăgeanu N. și Pristavu N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 4.
24.	BHKTOPOB n. II CKPHBHH M., Tp. BopoHeiKCit. roc. BanoBeRiinna, 1957,
7, 83—91.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie vegetală.
Primit in redacție la 17 februarie 1968.
INFLUENȚA LUMINII ALBASTRE ȘI ROȘII ASUPRA
FORMĂRII HIDRAȚILOR DE CARBON, ACIZILOR
ORGANICI ȘI AMINOACIZILOR ÎN FRUNZE DE MAHORCĂ
’ EXPUSE ÎN ATMOSFERĂ CU “CO2
DE
GH. POPOVICI
581.198.035.1
' B aTMoc$epe 14CO2 HccjiewoBanii oOpaaoBainie raropu^oB opr'ainpiecKHX
KircnoT m aMnHOKKCJiOT na jHfCTteB Nicotiana tabacum n N. rusticum b ycnOBilnx
KpacHoro n cnHero cBeTa.
Bbmo ycTanoBJieHO, wo sjih HopMaju>Horo ^OTOCun-resa b o6ohx cneKTpax
cbctr hcoSxo/ihmo HeoflHHaKOBOe KOJiimecTBO aneprnii: 30.600 apr /cm2/c6k
rhh CMfHero CBeTa if 13.500 apr/CM2/ceK «jih KpacHoro CBeTa. Pe3yjn»TaTi>i no-
KaBMBaiOT, wo b cnyqae cnHero’ CBeTa HaKanjuiBaeTCH rjiioițHHOB na 6 %
Menține, a hmiIhohiicjiot n opraHitqecKHx kiicjiot ciiHTeTHBnpyiOTCH na 4 %
n, cooTBeTCTBeHHO, Ha 1 % Conține. B ycjidBHHx Kpacnoro CBeTa iiMeeT mgcto
oOpaTHMft npoițecc.
Studiul formării substanțelor organice în fotosințeză la lumina albas-
tră și roșie prezintă importanță atît din punctul de vedere al necesarului de
energie, cît și al căilor de transformare a CO2 în fotosinteză. Datele din lite-
ratură arată că lumina albastră și roșie influențează diferit asupra biosin-
tezei glucidelor, acizilor organici și aminoâcizilor. La lumina albastră se
formează o cantitate mai mare de aminoacizi față de glucide, iar la lumina
roșie invers (3).
Scopul cercetărilor noastre este prezentarea unui studiu preliminar
privind formarea glucidelor, acizilor organici și aminoacizilor la lumina
albastră și roșie în discuri de frunze de mahorcă expuse în atomosferă cu
14CO2, în vederea cercetărilor privind formarea unor aminoacizi în astfel
de condiții.
METODE
în experiențe s-au folosit plante de Nicotiana tabacum și N. rustica, fiind caracteristice
metabolismului formării substanțelor proteice. S-a lucrat pe discuri de frunze cu 0 == 20 mm,
așezate cu fața superioară pe o soluție nutritivă diluată și expuse la lumina albastră și
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ. T. 20 NR. 4 P. 361-386 BUCUREȘTI 1968
362
GH. POPOVICI
2
3
363 '
roșie în prezență de 14CO2 timp de 24 de ore. Pentru fiecare expunere s-au folosit 50 pQ
de 14C sub formă de Ba14GO2. Lumina albastră și roșie a fost obținută într-o instalație, con-
cepută de noi, cu ajutorul lămpilor fluorescente electrofar LVF și de incandescență și cu a
filtrelor de soluție cupruamoniu 0,2 % și bicromat de potasiu [0,5 %. Astfel s-a obținut un
spectru de lumină cuprins între 300 și 500 mp cu ajutorul lămpilor fluorescente Electrofar
LVF și al filtrului de soluție cupruamoniu 0,2% cu grosimea de 3 [cm, iar cu ajutorul lămpi-
lor incandescente și al filtrului cu bicromat de potasiu 0,5% cu grosimea de 3 cm s-a obținut
un spectru de lumină cuprins între 500 și 800 mp.
Figurile 1, 2, 3 și 4 reprezintă schemele instalației pentru obținerea spectrului de
lumină dorit.
Fig. 2. — Baia cu lămpi pentru iluminare (B).
1, Filtru cu soluție cupruamoniu 0,2% de 3 cm; 2, orificiu de turnat soluție;
3, orificiu pentru evacuarea aerului;. 1', baie din plexiglas; 2', becuri fluores-
cente. electrofar LVF; 3', tub de pătrundere a apei;: 4f, tub de scurgere a apel;
5’, apa.
Fig. 1. — Rezervorul A și instalația pentru iluminare B.
1,	Rezervor cu apă; 2, conductă de apă; 3, tub de legătură din cauciuc; 4, conductori electrici: 1', secțiune rezervor cu apă;
2', conducte de apă; 3', tub de legătură din cauciuc; 4', conductori electrici; 5'» flotor; 6', bula cu mercur pentru contactul
electric de protecție; 7', apă. Instalația pentru iluminare B.
]. Masă din lemn; 2, reflector de lumină; 3, tub de legătură din caciuc; 4, tub de scurgere; 5, conductori electrici pentru
becuri; 6, masă rulantă pentru așezat materialul la expunere; 7, chuvetă cu discuri de funze; 8t scripete pe rulmenți.
REZULTATE
în experiențe preliminare s-a stabilit că pentru o fotosinteză egală
în. ambele spectre de lumină este necesară o cantitate de energie de 30 600
erg/cm 2/s la lumină albastră și 13 500 erg/cm 2/s la lumină roșie.
Fig. 3. — Instalația electrică.
I, Automat electric; 2, înregistrator automat de funcționare a instalației; 3, lămpi cu vapori de
mercur LVF» 220V-400W; lămpi cu incandescență, 220 V—500 W; 5. bobine de șoc pentru
lămpi cu vapori de mercur; 6, contact de protecție; 7, contact de pornire a lămpilor ou va-
pori de mercur; 8, contact de pornire a lămpilor cu Incandescență.

INFLUENTA CALITĂȚII LUMINII ASUPRA UNOR COMPUȘI ORGANICI	365
364	gh. popovici	4
în tabelele nr. ! și 2 se prezintă rezultatele privind acumularea sub-
stanței uscate în discurile de frunze de mahorcă și de tutun expuse 48 de
ore la lumina albastră și roșie fără MCOa. Din tabele se vede că la ambele
Fig. 4. — Instalație pentru producerea MCOS.
1,	Camera de fotosinteză, clinplexiglas; 2,.chiuvetă pentru discuri defrunze; 3, vase pentru uscarea aerului din
instalatii; 4, olorură de calciu; 5, pompă electrica aspiro-respingătoare; 6, vase de spălare cu hidroxid de
bariu ; 7, soluție de hidroxid de bariu; 8, pîlnie cu acid laotic; 9, agitator electromagnetic; 10, vas în care se
produce “CO2.	.
Tabelat nr. 1
Substanța uscată iu discurile de frunze de mahorcă expuse 48 de ore Ia lumină
Va- rianta	Substanța uscată (mg/dm2/oră)											
	2.VL1967		21.VI.1967		3.VII.1967		6.VII.1967		11.VII.1967		■ M /	
	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- - millat	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- mulat
Con- trol	8,95	—	8,24	—	' 8,90		9,42	— .	9,45		8199	- —
Lumi- nă al- bastră	13,50	4,55	13,00	4,76	11,83*	2,93*	13,70	4,28	13,60	4,15	13,45	4,46
Lumi- nă ro- șie	/. ■ 14,50	5,55	13,33	5,09	13,60	4,70	13,89	4,47	13,70	4,35	13,80	4,81
plante și spectre de lumină se acumulează peste 50% substanță uscată
față de plantele de control. Faptul că în ambele spectre de lumină se acu-
mulează aceeași cantitate de substanță uscată demonstrează că plantele
primesc un număr egal de cuante de lumină.
* S-a întrerupt lumina albastră spre sfirșitul experienței în timpul nopții.
Experiențele cu discuri de frunze de mahorcă expuse la lumină
albastră și roșie în prezență de UCO2 timp de 24 de ore la aceeași intensitate
de lumină ca în experiențele preliminare arată că în discurile de frunze
au existat procese de sinteză. Faptul acesta este ilustrat prin radioactivi-
Țabelul nr. -2
Substanța uscată in discurile de frunze de tutun expuse 48 do oro la lumină
Va- rianta	Substanța uscată (mg/dms/oră)											
	21.VL1967		3.VII.1967		6.VIL1967		.11.VII.1967		15.VII.1967		M ,	
	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- mulat	total	acu- mulat
Con- trol	7,07	■	6,04	■ ■: '	7,28	. ~~	7,94	■— ■	7,84		7,25	• — ■
Lumi- nă al- bastră	11,58	4,51	8,99*	2,95*	10,40	3,12	10,49	2,55	10,35	2,51	10,70	3,45
Lumi- nă ro- șie	11,34	4,27	11,25	4,21	10,15	2,87	10,88	2/95	10,50	2,66	10,62	3,37
• S-a întrerupt lumina albastră spre sfirșitul experienței în timpul nopții.
tatea fracțiunilor exțrase Cu alcool etilic 80% prezentată în tabelul nr. 3.
După cum se vede din tabel, radioactivitatea totală la cele două-spectre
este practic egală, fapt asemănător ca și cel constant în experiențele pri-
vind, acumularea substanței uscate.
Tabelul nr. 3
Radioactivitatea pe fracțiuni solubile In alcool 80 % din frunze de mahorcă expuse 24 de ore la lumina
în prezența de -
Varianta	Impulsuri/minut/150 de discuri cu 0 = 20mm			
	glucide	ac. organici	• aminoacizi	total
Lumină albastră	500.100	191.800	275.600	968.500
Lumină roșie	.	504.560 • ' %	136.180 pe fracțiuni	242.860	883.600
Lumină albastră	51,64	19,80	28,56	100,00
Lumină roșie	57,11	15,11	27,48	100,00
În ceea ce privește radioactivitatea celor trei fracțiuni (glucide, acizi
organici și aminoacizi) șe constată că la lumina albastră se sintetizează cu
aproape^6% mai puține glucide, însă acizii organici și aminoacizii se sin-
tetizează cu 4% și, respectiv, cu 1% mai mult. La lumina roșie, situația
366
GH. POPOv:ct
este inversă. Datele din literatură arată că se obțin diferențe mai mari
în ceea ce privește cantitatea de aminoacizi la intensități de lumină mai
mici, înjur de 10 000 erg/cm2/s, în timp ce la intensități de lumină mai mari
cantitățile de aminoacizi și glucide devin egale (1).
Pentru a avea o ilustrare mai completă privind influența luminii
albastre și roșii asupra sintezei aminoacizilor sînt necesare continuarea
cercetărilor privind și sinteza substanțelor proteice.
CONCLUZII
1. Pentru obținerea unei fotosinteze egale la lumina albastră și roșie
(respectiv aceeași acumulare de substanță uscată) este necesară o canti-
tate de energie egală cu 30 600 erg/cm2/s la lumina albastră și 13 500 erg/cm2/s
a lumina roșie.
1	2. Glucidele se sintetizează cu 6 % mai mult la lumina roșie față de
lumina albastră.	■
3. Aminoacizii și acizii organici se sintetizează cu 1% Și, respectiv, 4%
mai mult la lumina albastră.
BIBLIOGRAFIE
1.	KJIECHMH A. O., Ochuoba O. P. h Thmooeeba H. B., TpyjțM Hh-tr $hsmoji.,
1955, 10, 60.
2.	Ohlenroth K. a. Mohr H., Planta, 1964, 62, 2, 160.
3.	Bockpecehckah H. H. n HEUAEBA E. II., Oiwmoji. pacT., 1967, 14, 2,
297—307.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secfia de fiziologie vegetală.
Primit In redacție la 22 martie 1968.
ACȚIUNEA UNOR RADIAȚII ELECTROMAGNETICE
NEIONIZANTE ASUPRA PRODUCTIVITĂȚII PORUMBULUI
■	DE
N. ZAMFIRESGU și FLORENTINA TĂCU
58.037 : 582.542.1
Experimental results regarding the influence on corn yields of nonionizing elec-
tromagnetic radiations (wave-length ranging from 2 100 to 7 700Â) applied to
corn seeds are presented. The experiments were carried out between 1960 and
1965. Yields increased in this way up to 10 — 20 per cent. The results depend on
the quality of the radiation, corn type and environment.
Cercetările referitoare la acțiunea radioactivității asupra organis-
melor vegetale au pus în evidență posibilități reale de inducere dirijată a
mutațiilor și deci de obținere pe această cale a unor forme noi de plante
agricole, superioare sub raportul productivității. Radiațiile folosite în acest
scop sînt cele ionizante. Aceste radiații au în general acțiune predominant
vătămătoare asupra organismului viu, care merg pînă la efecte letale. Este
de menționat că sînt considerate drept vătămări și modificările care fac
posibilă apariția de forme mutagene. Folosirea radiațiilor însă ca mijloc
de „stimulare” a productivității plantelor cultivate a dat rezultate discu-
tabile, unii autori afirmînd chiar că nu s-a putut confirma „stimularea
utilă a creșterii”.
în lucrarea prezentă expunem parte din rezultatele experimentale
obținute de noi în perioada 1960 — 1965, din care rezultă că prin tratarea
semințelor de porumb cu anumite radiații electromagnetice neionizante
se poate obține o creștere remarcabilă a productivității plantei, ceea ce
constituie o „stimulare utilă”. Radiațiile a căror lungime de undă este sub
200 mg, așa cum se știe, au efecte ionizante cu atît mai puternice, cu cît
lungimea de undă este mai scurtă. Pe măsură însă ce ne apropiem de
cîmpul radiațiilor vizibile, acestea devin tot mai puțin nocive și mai mult
stimulatoare.
în experiențele pe care le prezentăm am cercetat efectul radiațiilor
din cîmpul vizibil și cele învecinate asupra creșterii și productivității
porumbului atunci cînd tratamentul se aplică semințelor în prealabil umectate
ST. ȘI gERO. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 367-374 BUCUREȘTI 1968
« - O. 5482
N. ZAMFIRE SCU și FLORENTINA TĂCU
3
ACȚIUNEA UNOR RADIAȚII ELECTROMAGNETICE LA PORUMB
369
ACȚIUNEA RAZELOR ULTRAVIOLETE, VIZIBILE ȘI INFRAROSII ASUPRA PRO-
DUCTIVITĂȚII PORUMBULUI
în cercetările executate între anii 1960 și 1963 în cîmpul experimen-
tal de la Băneasa al Catedrei de fitotehnie, a reieșit acțiunea pozitivă a
unora dintre tratamentele aplicate cu radiații .ultraviolete (2 100 —4 100Â),
vizibile (lumină fluorescentă 4 047 — 5 780Â) și infraroșii (7 700 Â). în
această experiență s-a urmărit influența a trei factori: 1) radiații electro-
magnetice la șase nivele; 2) timpul de semănat la trei nivele; 3) tipul de
porumb la două nivele.
Rezultatele obținute demonstrează posibilitatea de a stimula pro-
ductivitatea porumbului cu ajutorul radiațiilor vizibile și a celor învecinate,
sporul de producție oscilînd adeseori între 10 și 15%, uneori chiar depășind
20%. Efectul tratamentului este în funcție de lungimea de undă, de tipul
de porumb și de existența unor condiții de mediu favorabile care să per-
mită exteriorizarea productivității sporite ca efect al iradierii.
ACȚIUNEA RAZELOR VIZIBILE DE DIFERITE LUNGIMI DE UNDĂ
în a doua etapă a cercetărilor ne-am îndreptat atenția mai mult
asupra radiațiilor vizibile de diferite lungimi de undă, pornind de la presu-
punerea, întărită de experiențele anterioare, că organismul vegetal mani-
festă o anumită selectivitate față de diferitele radiații, în sensul că el nu
le reține pe toate cu aceeași putere. Așadar, efectul tratamentului este în
funcție de calitatea radiațiilor (lungime de undă și intensitate) și de durata
acțiunii.
Metoda- de .lucru. Semințele de porumb din hibridul dublu HD 311, în prealabil umec-
tate pentru ca procesele vitale să se poată intensifica, au fost așezate intr-un strat de 2. cm
grosime între foi de celofan de diferite culori și expuse un anumit timp acțiunii radiați-
ilor.
Radiațiile utilizate de noi au fost:	-
— radiații roșii cu lungimea de undă de 6 950 A
„ galben-portocaiii „	„	„ 5 950 „	- '
„	verzi	„	„	,,	5 250 „	- '	'
albastre	.„	,,	,,	4 700 „
,,	violete	„	„	„	4 300 „
Sursa de lumină folosită a constituit-o becuri cu lumină fluorescentă de 40 W/220 V.
Durata tratamentului a fost 6, 18 și 54 de ore, iar temperatura a variat între 35 și 40°C.
Așezarea în cîmp s-a făcut după tehnica experimentală modernă, în blocuri randomizate,
în 4 repetiții, iar prelucrarea datelor după metoda analizei varianței,
în tabelul nr. 1 si în figura 1 se dau rezultatele privind mărimea
producției de boabe. Din acest tabel reies următoarele :
Radiațiile roșii au o eficacitate redusă, producția de boabe (5 909kg/ha)
fiind prea puțin diferită de aceea realizată prin folosirea luminii albe
(fluorescentă)- Prin, prelungirea ,tratamentului de la 6 la 54 de ore, pro-
ducția a. sporit cu abia 4%.	_	.
Radiațiile galben-portocaiii, în schimb, au o acțiune net pozitivă și
superioară aceleia exercitată de razele roșii. Efectul sporește cînd trata-
Tabelul nr, 1
Influența radiațiilor vizibile de diferite lungimi de undă asupra producției de boabe
'n Radiații Durata \ ore	\	6 950 Â roșii		5 950 Â gal- ben-portocaiii		5 250 Â verzi		4 700 Â albastre		4 300 Â violete		Media •
	kg/ha	0/ . /o ,.	kg/ha	0/ /o	kg/ha	’ % ■	kg/ha	0/ /o	kg/ha	0/ /o	
6	5 808	100	6 092	105	6 212	107	5 768	99	6 072	104	5 990
18	5 858.	101	6 805	117	6 280	108	6 328	109	5 998	103	6 254
54	6 062	104	6 512	112	6 098	105	6 088	105	6 672	115	6 286
Media	5 909		6 470		6 197		6 061		6 247		6 177
DL 5% = 18G.60 kg.
mentul durează 18 ore; sporul de producție realizat este de 990 kg/ha
(17%), pentru ca să scadă întrucîtva pînă la 12% cînd tratamentul se
prelungește.
Radiațiile verzi și albastre influențează producția de boabe, dar în
măsură mai mică decît cele galben-portocaiii.
îh fine, cu radiațiile violete s-a reușit să se obțină o creștere marcantă
a producției (15 %) numai la o prelungire a tratamentului pînă la 54 de ore.
Fig. 1. — Influența radiațiilor vizibile asupra producției
de boabe la porumb.
INFLUENȚA RADIAȚIILOR VIZIBILE DE DIFERITE LUNGIMI DE UNDĂ ASUPRA
CREȘTERII PORUMBULUI	'
Producția de boabe reprezintă concretizarea finală a influenței trata-
mentului aplicat semințelor. Sporirea productivității sub influența radiațiilor
de diferite lungimi de undă este de așteptat să fie însoțită și de unele mani-
festări în desfășurarea fenomenului de creștere.
Pentru a scoate în relief dacă tratamentul cu radiații este în măsură
să determine modificări de creștere, am făcut următoarele măsurători la
370:	N. ZAMFIRESGU și FLORENTINA TĂCU	4
maturitatea plantei: a.), lungimea tulpinii, b) înălțimea punctului de inser-
ție a știuletelui, d) greutatea știuletelui, e) masa a 1 000 de boabe. Datele
obținute se găsesc notate în tabelele nr. 2, 3 și 4.
Tabelul nr. 2
Influența radiațiilor vizibile de diferite lungimi de undă asupra componentelor de producție
Radiații A	înălțimea tulpinii cm	înălțimea de inserție a știuletelui cm	Greutatea știuletelui g	Masa a 1 000 de boabe g
6 950	241,2	117,2	242,9	289,7
5 950	251,3	124,4	262,3	294,2
5 250	255,9	130,2	258,1	287,5
4 700	245,2	119,8	246,5	. 293,9
4 300	' 242,4	119,0	257,3	293,9
Media	247,2	122,1	253,4	291,8
Tabelul nr. 3
Influența duratei de tratare cu radiații vizibile de diferite lungimi de undă
asupra componentelor de producție
Durata ore	Greutatea știuletelui g	Procent boabe	Masa a 1 000 de boabe g	înălțimea tulpinii cm	înălțimea de inserție a știule- telui cm ' •
6	244,0	82,8	285,9	242,2	■ 120,6
18	258,0	81,7	296,2	246,0	122,2.
54	258,2	81,2	293,4	253,4	124,6
Media	253;4	81,8	291,8	247,2	122,4
Tabelul nr. 4
Efectul lungimii de undă a duratei de tratare și a interacțiunii acestora asupra
componentelor de producție
înălțimea inserției știuletelui g		înălțimea tulpinii cm	Greutatea știuletelui g	Masa a 1 000 de boabe g.
L	6,80***	4,23**	3,28*	3,44
D	2,02	5,81**	5,25**	1,49
DL	2,42*	1,15	1,13	—
5	ACȚIUNEA UNOR RADIAȚII ELECTROMAGNETICE. LA PORUMB	371
Datele arată că tulpina atinge cea mai mare lungime sub influența
radiațiilor verzi (256 cm) și cea mai mică sub influența radiațiilor roșii
(241 cm) (diferența fiind 15 cm).
Punctul de inserție cel mai înalt al știuleților (130 cm) se obține sub
influența radiațiilor verzi și cel mai coborît (117 cm) la tratamentul cu ra-
diații roșii.
Greutatea știuletelui cea mai mare (262 g) corespunde tratamentului
cu raze galbene și cea mai mică (243 g) celui cu raze .roșii.
Masa a 1 000 de boabe atinge valoarea cea mai mare (294 g) sub
influența razelor galbene și cea mai mică (287 g) la tratamentul cu
raze verzi.
Din analiza datelor mai rezultă că prelungirea tratamentului pînă
la 54 de ore influențează pozitiv înălțimea plantei, a locului de inserție
Tabelul nr. 5
Viteza incipientă de creștere a porumbului substanță uscată (g/I 000 de plante)
Durata ore	Varianta		Substanța uscată		Total
			frunze	rădăcini	
6	roșii	(6 950 A)	19,0	24,8	43,8
	galben-portocalii	(5 950 A)	23,2	30,2	53,4
	verzi	(5 250 A).-	15,4	21,6	37,0
	albastre	(4 700 Â)	14,2	23,3	27,5
	violete	(4 200 A)	23,1	27,0.	50,1
Media			18,96	25,36	44,32
18	roșii	(6 950 A)	20,8	24,1	44,9
	galben-portocalii	(5 940 A)	19,8	29,2	49,0
	verzi	(5 250 A)	2,37	27,8	51,5
	albastre	(4 700 A)	24,6	30,5	55,1
	violete	(4 300 A)	23,1	29,6	52,7
Media			22,40	28,24	50,64
54	roșii	(6 950 A)	23,4	25,4	48,8
	galben-portocalii	(5 650 A)	21,1	28,8	. 49,9
	verzi	(5 250 A)	24,3	32,2 '	. 56,5
	albastre	(4 700 A)	21,7	24,9	46,6
	violete	(4 300 A)	23,2	37,6	60,8
Media			22,73	29,78	52,51
372	N. ZAMFIRESGU și FLORENTINA TĂCU	6
a știufetelui, greutatea știuletelui și masa a l 000 de boabe. Aceste măsură-
tori aw fost: completate și cu determinări ale vitezei incipiente de creștere
a plăntuțelor provenite din semințele obținute de la plantele care primi-
seră tratamentele cu radiații vizibile de diferite luhgimi de undă.
în acest scop, semințele au fost puse la germinat în vase Petri, iar
după 10 zile s-a determinat substanța uscată aflată în frunze și rădăcini.
Datele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 5, din care reținem următoa-
rele constatări mai importante : durata tratamentului a avut un efect
pozitiv, apreciind influența sa după greutatea medie a substanței uscate
totale la 1000 de plante. Intr-adevăr, greutatea totală a substanței uscate
a crescut de la 44,32 g, cît se realizează în medie la tratamentul de 6 ore,
la 50,64 g la durata de 18 ore și la 60,8 g cînd tratamentul a fost prelungit
la 54 de ore. într-un mod asemănător se manifestă durata tratamentului
atît asupra frunzei, cît și a rădăcinii.
în ceea ce privește repartizarea substanței uscate între frunze și rădă-
cini, constatăm că masa de rădăcini conține o cantitate mai mare de sub-
stanță uscată decît frunzele la toate cele trei durate ale tratamentului,
indiferent de lungimea de undă. într-adevăr, substanța uscată aflată în
frunze are valori între 18,96 și 22,73 g, în timp ce în masa de rădăcini se
găsește cuprinsă între 25,36 și 29,78 g, valorile fiind mai mari la prelungirea
tratamentului.
Dacă ne referim la calitatea radiațiilor, deci la lungimea de undă,
orientîndu-ne după efectul pe care îl au la o durată mijlocie și prelungită
a tratamentului (18 și 54 de ore), observăm că greutatea substanței uscate
totale (frunze + rădăcini) crește, în general, cu cît lungimea de undă scade
(de la roșu spre violet).
INFLUENȚA RADIAȚIILOR ASUPRA CONȚINUTULUI PROTEIC
Din cele expuse anterior se poate trage concluzia generală că orga-
nismul vegetal suferă modificări apreciabile, care se reflectă atît în produc-
tivitatea plantei, cît și în alte însușiri biologice. Aceste constatări ne-au
făcut să reflectăm asupra unor transformări de natură biochimică ce s-ar
putea produce în organism sub influența energiei reținute de radiații. Spre
a vedea dacă ipoteza noastră se confirmă, am determinat pentru început
conținutul proteic al boabelor. Rezultatele obținute se găsesc trecute în
tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6
Influenta radiațiilor vizibile asupra conținutului proteic (g%)
Radiații Durata ore	6 950 Â roșii	5 950 Â galben portocalii	5 250 Â verzi	4 700 Â albastre	4 300 Â violete	Media
6 .	11,812	11,625	11,687	11,937	12,187	11,85
18	11,625	11,625	11,875	11,937	11,437	11,70
54	12,187	12,187	12,00	12,437	12,250	12,21
Media	11,87	11,81	11,85	12,10	11,96	11,92
7	ACȚIUNEA UNOR RADIAȚII ELECTROMAGNETICE LA PORUMB	373
• Din aceste date rezultă că sub influența radiațiilor se modifică
apreciabil conținutul proteic, efectul fiind în funcție de lungimea de undă
și de durata tratamentului. Aatfel, la o durată a tratamentului de 6 bre,
cel mai ridicat conținut proteic (12,187%) este obținut sub influența radia-
țiilor violete, iar cel mai scăzut (11,625%) cînd se aplică tratamentul cu
radiații galbene.
Cînd se prelungește tratamentul pînă la 54 de ore, conținutul proteic
crește la toate radiațiile, el. fiind cuprins între 12,00% (la radiațiile verzi)
și 12,437% (fă cele galbene).
discuții
Rezultatele experimentale ne îndreptățesc să credem că radiațiile
electromagnetice vizibile și cele din cîmpurile învecinate posedă însușirea
de ,,a stimula” în mod util nu numai creșterea, dar însăși productivitatea
plantelor. Tratamentul cu radiații aplicat semințelor își manifestă influ-
ența nu numai în fazele incipiente ale vegetației, așa cum se petrec faptele
cu tratamentele stimulative obișnuite, ci pe întreg parcursul vieții plantei.
Deducem că în organismul vegetal se produc modificări profunde, care
afectează întreg sistemul biologic ce controlează creșterea și dezvoltarea.
Reacția organismului vegetal față de radiațiile electromagnetice
neionizante este diferită, fiind în funcție de lungimea de undă. Oricum.
pe măsură ce se mărește lungimea de undă efectele vătămătoare produse
de radiațiile ionizante dure (letale sau numai mutagene) sînt tot mai slabe
și încetează de îndată ce se intră în cîmpul radiațiilor neionizante. Radia-
țiile vizibile și cele învecinate (ultraviolete și infraroșii), care posedă în
cuantele lor doze moderate de energie, au un efect stimulator. Stimularea
energetică diferă. în intensitate după cum radiațiile sînt reținute de orga-
nismul vegetal cu putere mai mare sau mai mică. Se știe, de altfel, că plan-
tele conțin unele substanțe, cum sînt clorofila, carotenul și carotenoizii,
ficobilinele,- porfirinele și altele, capabile să rețină energia cuprinsă în
radiațiile electromagnetice vizibile și ultraviolete neionizante. Ele se com-
portă ca „sensibilizatori”, cedînd energia absorbită altor substanțe, așa-nu-
miții „acceptori”, și revenind la forma inițială. Acceptorii, sub influența
energiei dobîndite, își schimbă ireversibil compoziția chimică. Fenomenul
se produce la nivel molecular și are că rezultat o stimulare energetică
a celulei. De aceste transformări sînt afectate, probabil, unele substanțe
cu rol hotărîtor în creșterda și dezvoltarea organismului vegetal. Această
convingere ne-o formăm urmărind influența diferitelor radiații asupra
vitezei incipiente de creștere, asupra lungimii tulpinii, asupra nodu-
lui de inserție al inflorescenței femele, asupra mărimii știuletelui, asupra
masei a 1 000 de boabe și, în cele din urmă, asupra producției de boabe.
Considerăm că sediul principal al acestor transformări care se produc sub
acțiunea radiațiilor se află în embrionul seminței.
Este important de reținut că, sub influența tratamentului cu radiații
vizibile de diferite lungimi de undă, conținutul proteic este simțitor sporit
în medie de la 11,85 la 12,21%, cînd acțiunea a fost prelungită de la 6 ore
la 54 de ore. Faptul acesta ne face să bănuim că acizii nucleici, cu rol
determinant în sinteza proteinelor, se numără printre substanțele care
suferă modificări sub influența energiei reținute.
374	'	N. ZAMFIRESCU ți FLORENTINA TĂCU	8
Efectul tratamentului cu radiații neionizante din cîmpul vizibil și
din cele învecinate lui durează o singură generație sau se prelungește? Se
poate obține o amplificare a efectului în curs de mai multe generații?
Sînt preocupări care se află în atenția noastră.
Este neîndoios faptul că eficiența tratamentului este în funcție nu
numai de calitatea radiațiilor folosite și de durata acțiunii lor, ci și de
starea de receptivitate a organismului, așadar de tipul de porumb. Un
anumit rol îl au condițiile ambiante în care planta vegetează, întrucît
productivitatea sporită sub influența, energiei reținute din cuantele radia-
țiilor nu se poate, desfășura integral decît numai în condiții favorabile
de viață.
Radiațiile electromagnetice vizibile și cele învecinate sînt reținute
parțial de semințele porumbului. Sub influența energiei absorbite au loc
modificări de natură biochimică, manifestîndu-se pe întreg parcursul
vieții plantelor provenite din semințele supuse tratamentului. Tratamentul
are efect asupra creșterii plantei, influență care se manifestă asupra vite-
zei incipiente de creștere, asupra înălțimii tulpinii, asupra înălțimii locu-
lui de inserție a știuletelui, asupra greutății știuletelui și asupra masei
ă 1 000 de boabe. Prin tratamentul cu radiații neionizante, vizibile și cele
învecinate, sporește și productivitatea porumbului, deseori cu 10 — 20%.
Sporul de producție depinde de mai mulți factori, printre care un rol prin-
cipal îl joacă lungimea de undă. Cel mai bun efect paf să-l aibă radiațiile
galben-portocaiii dacă acționează circa 18 ore.
, Un rol însemnat îl au tipul de porumb și ansamblul condițiilor din
mediul ambiant.
Interpretăm sporul de productivitate ca fiind efectul unei stimulări
energetice la nivel molecular, care afectează sistemul biologic ce contro-
lează creșterea și dezvoltarea plantei.	'
BIBLIOGRAFIE
1.	Barron E. S.- G., Symposium on Radiobiology. The effect of ionizing radiation on some systems:
of biologicul importance, New York, 1952,	— .
2.	Errera M., Biophys. Ghem,, 1953, 3, 88 —130.
3.	Moraru I. și Antohi Șt,, Introducere tn genetica moleculară, Edit. medicală, București,1964,.
4. Ruhland W., Handbuch der Pflanzenphysiologie, Gottingen — Heidelberg — Berlin, 1956,.
2, 655.	•	•
5.	Zamfirescu N. și Florentina Tăcu, Probi, agric., 1962, 12.
6.	Zamfirescu N., Florentina Tăcu et Teodoriu Al., Rev. roum. Biol., S4rie de Botanique,.
1965, 10, 3.
Institutul agronomic „N. Bălcescu” București.
:	K	' Primit în redacție la 3 noiembrie 1965.
INFLUENTA UNOR MEDII NUTRITIVE ASUPRA
DEZVOLTĂRII ALGEI CHLAMYVOMONAS
RmCHAUDTI
DE
M. PARASGHIV
58.095 : 582.264.12
flnn BBipamKBaHirH Chlamydomonas'reinchardti L'cnLiTLiBajiM 8 cpe«, b kotophb
HoSarniHUH aaoT b moțe NO3 (cpeuH MonUina, Kuona, fleanca, rpHnnecuy),
NO3NH4 (cpe«M TeoAopecKy, IIIapneiiTiiepa, PUxTepa) ir MoneBMHM (cpe«a
TaMMH).
B KaiKHyio na BbimeyKaaaHH’Mx cpejț napajuienbHO Ro6aBnHjiH h MHKpoane-
MeuTH: 0,022 mt/ji SO4Zn; 0,078 mt/ji SO4Cu ii 2,86 Mr/n H3BO3. Hepea 12
Hneft b o6omx cnyqanx Ha6nio«anocb yBejiitqeHMe cyxoro Beca: 4—5 r/Ma b
cyTKH rjih cpe/t 6ea MUKpoajieMCHTOB (Moniim, fleBWC m TeoHopecKy) m 4—6 •
r/M2 b cyTKir wih cpen c MiiKpoajieMeHTaMM (TaMMH ir rpmuțecKy).	■
\.	.■	.•	■■ i ■	..	■ ■	.	■
Astăzi, după o perioadă nu prea îndepărtată de la apariția primelor
lucrări în care se puneau bazele științifice a culturii algelor în. condiții de
laborator (1), (2), (3), aproape în fiecare țară atenția cercetătorilor este
îndreptată și spre studiul algelor, ca urmare a faptului că prezintă avan-
tajul că au un ciclu de dezvoltare foarte scurt, dînd astfel posibilitatea obți-
nerii de recolte la intervale scurte de timp. O altă cauză o constituie fap-
tul că au un procent ridicat de substanțe proteice, care în unele cazuri poate
să treacă de 50 %. Totuși pentru a se putea trece la cultivarea în masă a
algelor, trebuie întreprinse cercetări foarte complexe asupra felului de com-
portare față de elementele minerale ale mediilor de cultură a fiecărei algă
în parte, deoarece este știut că un mediu optim pentru o specie poate fi
dăunător alteia (7). De asemenea este necesar să se construiască și instalații
de cultivare: a algelor .cît mai simple și mai ieftine, care să fie la îndemîna
oricărei unități agricole în vederea obținerii de recolte ieftine la m2/zi.
Ținînd seama de cele menționate, în experiențele efectuate am căutat
să vedem care mediu și care forma de azot cu și fără microelemente sînt
mai prielnice în creșterea algei Chlamydomonas reinchardti.
ST. ȘI CERC. BIQL. ȘERțA BOTANICĂ T. 20 NR. « P. 375-380 BUCUREȘTI 1908
.	376'	M. PĂBASCHIV	2	6
n \ •
| ‘	■. MATERIAL ȘI.METODĂ	•	.
I	Materialul de experiență a fost luat din colecția Secției de fiziologie vegetală și cuîtivât’
I :	în vase de preparate anatomice cu o capacitate de' 3 1, la; lumina naturală și temperatura
I	de 25 — 30°C. în timpul zilei soluția a fost barbotată cu ajutorul aerului emis de un
|	’ compresor 1 ECV. ' -	. : r ’ ■'
I	în urma experienței preliminare a reieșit că pentru creșterea algei amintite mai sus
|	ar fi mai indicate mediile Daviș; I<nop,' Molisch, Grințescu, Teodorescu, Charpentier și
I	Richter. La primele patrii medii, sursa de azot Ta fost administrată sub formă de NO3, ihrg
L	‘pentru ultimele trei sub formă de NH*. Am mai folosit mediul Tamiya, -unde cerințele in
| ;	azot au fost asigurate prin uree.,	< . . :	.	.
I	într-o; altă serie de .experiențe, la mediile s.us-mehționâțe.au fost.adăpgate și urmă-
I	' toarele microelemente : bor'(acid boric 2,86 mg/1), zinc (sulfat de zinc 0,022 mg/1) și cupru
|	(sulfat de cupru 0,078 mg/1).
| ,	\	. în genere experiențele au durat 15 zile, în care timp s-a urmărit acumularea substanței
|	.	uscate la intervale de timp de 2 —4 zile, centrifugîndu-se suspensia de alge și uscîndu-șe
I	la 60° C in termostât pînă la greutatea constantă. Concomitent am urmărit și creșterea numă-
I	rului de celule, folosind camera de numărat, sub microscop. La 12 zile de la începerea expe-
I	rienței ăm luat probe pentru determinarea substanței proteice, folosind metoda Kjeldhal.'
I ”	; ...	v '	.REZULTATE	■ ’’	,, '
I	Dătele’ obținute sînt prezentate în grafice, în care este exprimată
I .	acumularea de substanță uscată la ml de soluție nutritivă, substanța pro-
I	. teică în procente, precum și substanța uscată în g/m2/zi.	. •
I	In graficele A —D din figurai, grupate astfel după azotul din soluția
|	nutritivă dat sub formă dg KOg, se observă că între dinamica acumulării
I	de substanță uscată și numărul decelule există un mers ascendent și paralel.
I	Figura 1,1reprezintă datele obținute în urma creșterii algei Chla-
I	. mydomonas reinchardti pe mediul Molisch. în ceea ce privește acumularea
I	de substanță uscată atît la varianta cu microelemente, cît și la cea fără:
I :	microelemente, datele sînt foarte apropiate, înregistrîndu-sedupă 15 zile
I	0,95—-1,1 g/1 de soluție nutritivă, demonștrînd prin aceasta că microe-
I	lementele în cazul mediului amintit nu	au determinat realizarea	unui spor
I	de recoltă, în ceea ce privește numărul	de celule la varianta fără	microele- . '
I -	mente, curba s-a menținut deasupra	celei cu microelemente,	care din
[	a 8-a zi a început să aibă un mers depresional,
Analiza curbelor din figura 1, B arată că soluția Knop lipsită de micro-
t	elemente a favorizat mai mult dezvoltarea algei
I	înregistrîndu-se după 15 zile la 1.1 de suspensie în jur de l g substanță uscată
i.	u și peste 6 milioane de celule la ml. Valorile..variantei cu microelemente
au fost tot timpul sub media celor fără microelemente.	,
। a r	. Pînă în ziua a 4-a, mediul Davis, după cum se vede și din figura 1,(7,
I / nu a manifestat nici o diferențiere între variantele cu și fără microelemente,
i	însă, începînd cu ziua a 6-a, varianta căreia i s?a administrat și microele-,
'	mente a depășit nivelul celei fără microelemente^ atît în ceea ce privește
i ,	substanța uscată (începînd din ziua a 8-a, valorile atinse au fost de 1—1,2
i	g/1 soluție), cît și numărul de celule..
O influență elară a microelementelor asupra alegei Chlamydomonas.
reinchardti s-a observat în cazul folosirii, mediului Grințescu (fig. 1, D),. ?
|	cînd în tot timpul experienței cifrele obținute au fost superioare celor
3	! INFLUENTA UNOR MEDII NUTRITIVE. ASUPRA ALGEI CH. REINCHARDTI	ytf
cumicroelemente /
fără micrpelementei
A
2,0
74
■215
'&12
^00
SOȚ
^05
0.2
_ Subst uscatO
... Nr. celule
L Substușcată
-Nn cetate
Ut- .
■2	0
3
milioane .
[44
8.0 i
7.5
7.0 "
05 :
6.0^.
■ 45 B
20
0.5^ -15
B
milioane
. 7.0
, 6.5 ■ '.
6.0.v
wir
5.0 f
■ W.-g
te.

V8 210
2.0^, ^05
f-s^05
tos ^05
05^ 32
12. ; îs
5
2
6	3	. 12
te
2,01
'O
1.0^.
0.5
65^
7
65
22
\	2,0
15
■^1.6
■ C
5 SM D
1.6
5.5 |
r a-
^0.8
■§ 05
05
0.2
oț s
2	5	6	8:	12
Timpul derecoltare(zile)
t
05
15^^05
^05
Fig. 1. — Substanța uscată (g/1) și numărul de celule la ml de suspensie în urma cultivării’’
:	, algei ChlaiHydbmonas reinchardti- pe mediile	' -
;	. -.Molisch (A), Knop.(B). Bavis (G) și; Grinteșcu (P).,
■2	5 .. 6	6	12	15
Țimpul de recoltăre (zile) ,

4 f

05. .
găsite la variantă fără microelemente. După o perioadă de 15 zile s.-a obți-
nut 1,45 g substanță uscată.la litru de mediu nutritiv, iar numărul de
celule. a depășit 9 milioane la ml, pe cînd la varianta lipsită de microele-
mente s-a înregistrat 0,5 g substanță uscatăla 1 și 6,5 milioane de celule la ml.
în figura 2,B—// sîriț reprezentate datele obținute în urma creșterii ■
algei (jhlaimydmnonas reinchardti pe medii de cultură în care sursa do
azot a.fost asigurată sub formă de N1I4. .	.<- A
Mediul Teodorescu (fig. 2, E) fără microelemente încă (Im. primele
zile, ale experienței s-ă arătat a fi prielnic, fapt; care .a devenit evident din
a 6-a zi, menținîndu-se,astfel pînă la sfîrșitul experienței, cînd s-a acumulat
peste 1,4 g substanță uscată la 1, iar numărul celulelor a depășit 10 milioane
la ml. După același interval de. timp, varianta căreia i s-a aplicat micro-
elemente a realizat numai 0,8 g substanță, uscată la litru de soluție,mine-
rală și 7,5 milioane de celule la ml.
■ , Mediul Charpentier (fig. 2, B), căruia i s-a adăugat microelemente
de la? începutul experienței și pînă în a 9-a zi, s-a menținut mai ridicat,

378
M. PARASCHIV
4
5
INFLUENTA UNOR MEDII NUTRITIVE ASUPRA ALGEI OH. REINGHAlRDTl	379
w
Z0
milioane '
T 7.5
7.0
6.5%
6.0^
Mg 2.0
^1.8
_Substuscată 1
/ teu microelemente
... tir. celule J
— Substuscată} ; . ,	,
milioane
55^1
de azot ureea tehnică. Din reprezentarea grafică a cifrelor se constată că
mediul care a conținut și microelemente a favorizat creșterea algei în com-
parație cu cel lipsit de microelemente, la care la încheierea experienței
substanța uscată a fost de1,6 g/1suspensie față de 0,66, cît s-a găsit în cazul
mediului lipsit de microelemente. Aceeași ordine șe păstrează și în curbele ;
care reprezintă numărul de celule la ml de suspensie.
în figurile 3 și 4 sînt reprezentate datele privind acumularea de sub-
E
ts to
■
<0*
oz
0.5
2 : 4	6-	8	12	"15
az
o jv
z5^to
zoi §0.8
15^^05
1.0 ^0.4
5	7	9	13	-15
. -• h-.	'	4'
■	/	75
■	- li 7.0
■	/	6.5

to
\o.s
^0.7
l0.5

6
^0.3
<O
o.2\
0.1
z 4	6	6 •	#	75
Timpul de recoltare (iile)
7.0	<
6,5- s>
6.0 B ■
5,5 t
50-g i
«4 *8
4.0^-J.6
35
3.0^
2,0 S ^0.8
1.5
1.0 ^0,4
06 l 0.2
H
2.0 §
1.5^
1.0 '
0.5
2	4	6. 8 1Z .	15
Timpul de recoltare (iile)
stanță uscată raportată la unitatea de timp și de suprafață, precum și sub-
stanța proteică în procente. Luînd în mod arbitrar ca indice de comparație
cantitatea de 3 g substanță uscată pe zi și pe ni2, s-a constatat că micro-
elementele și-au exercitat influența numai în mediile :Grințescu, Tamiya
și Charpentier, înregișțrîndu-se valon cuprinse între 4 și 6 g/zi/m2. Mediile
: fără microelemente care au dat recolte bune au fost cele ale lui Molisch,
I Davis și Teodorescu, în care s-au înregistrat valori cuprinse între 4 și 5g
I substanță uscată la m2/zi. ,
|	Mai slab s-au comportat mediile Knop și Richter, la care substanța
L , uscată a fost sub 3 g/zi/m2 la variantele cu și fără microelemente.
|	în ceea ce privește substanța proteică, aceasta variază între 31 Și
I "	54%. Influența microelementelor asupra conținutului ridicat de substanță
। proteică s-a constatat la mediile Tamiya (47%) și Teodorescu (54%).
Dintre variantele fără microelemente s-au remarcat mediile Charpentier
(53%) și Richter (49%). Procentul cel mai scăzut s-a înregistrat la mediul
Molisch (34%) pentru ambele variante.
Aproape fiecare dintre curbele care reprezintă acumularea de sub-
stanță uscată la litru soluție și numărul de celule are forma de S, fapt semnalat
de o serie de autori (4), (5). După cum a arătat J. Myers, această curbă
se poate secționa în trei părți distincte. în primele zile există o creștere

6.0 ă ’i
55 I )
.20$
1
s
I
Fig. 2. — Substanța uscată (g/1) și numărul de celule la ml de suspensie în urma cultivării
algei Chlamydomonas reinchardti pe mediile .
Teodorescu (B). Charpentier (P), Richter (G). și Tamiyă (ff).
exponențială , urmatăde una liniară, cînd lumina incidență este absorbită
de alge îh proporție măre, oBțihîhdu-se un randament maxim, apoi o fază
depresională.a creșterii ca urmare a desimii celulelor.
Din cele relatate-se vede că un mediu nutritiv este folosit de speciile
de alge în mod diferit, fapt care cere studii prealabile foarte minuțioase.
Microelementele nu dau în toate cazurile sporuri- de recolte, aceasta
depinzînd în mare măsurâde mediul foTosit; atunci cînd mediul este complet,
influența microelementelor im este sesizabilă.	J
ca apoi să fie depășit de forma din a cărei compoziție au lipsit micrpele-
mente, ale căror valori ■■ maxime în ceea ce privește substanța uscată au
ajuns la 1 g/1 suspensie, iar numărul de celule la ml de soluție a fost cuprins
între 4 și 4,5 milioane.	>
în cazul mediului Richter (fig. 2, G) se constată un mers ascendent
și paralel la ambele variante. Referitor la acumularea de substanță uscată
și la numărul de celule; valorile sînt apropiate, menținîndu-se cu puțin
mai ridicate cele ale variantei cu microelemente, la care în final șe înre-
gistrează0,6 — 0,7 g substanță uscată la 1 și 5 — 7 milioane de celule la
ml de suspensie.
în figura 2, H sînt reprezentate datele obținute în urma creșterii
algei Chlamydomdnas reincJiardtiîn mediul Tamiya, care a avut ca sursă
i
li
BIBLIOGRAFIE
1.	Beyerinck M. W., Arch. neerl. Sc. exactes et nat., 1891, 24, 280. ■
2.	Chodat R. et Ghințesco J., -C. R. J-er Congr. Inter, de Bot. Paris, 1900, 167-
3.	Grințescu L, Congresul naturaUștilor din România. Dare de'seamă și comunicări, Cluj, 1928,
',...171,	' < d<'	■
4. MoYse A., Anii. Biol., 1956, 32, 3 — 4.	,
Mybrs J., Phillips J. N. a. Graham J. R., Plant Physiol., 1951, 26, 539 —548.
Necșoiu V., Rev. de Biol;, 1963, 8, I, 67. -
Pop E;, Sălăgeanu N., PEterfi Șt. și Chirileî H., Manual de fiziologia plantelor,București;
Î1957.
5.
6.
7/
8.
Biiaummhpoba M. T. ii Cemehhhko B. E., Hnmencuenan Kyjiomypa odHOKJiemoyHbuc
eodopoeJieii^VL&p,. ĂKaa. HayK CCCP, Mocnea, 1962.
■ _	Instiutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie vegetală.
Primit In redacție la 27 martie 1968.’


' (%)
<o
E
: ^iu/iz/6/ gppM-gjuepqng-
(%) șofoqM^jfiqsiing
'efaejsqng,.
/
/ • •.k >»' .■-■ ■:< '
'■ ă
■ ;E
Al
g
,E
^nl/i^/B) ejMsn ejueqsqng
(„uj/iz/6) eqeosn eguejsqng .
i
s !8
3 .8
3 g’
ii
-r
•
*gv
AWWM
° 1 fă
O -K TI V.
£•"' cfeS
^<0 <• G
//lu/iz/bj e^osn^u^sqh^
(°/o) ^f^oj^&quâijsqn^ '■ ^.
’"	;	«<b .
389
-5
E
v .
*©-/
8	•
,o - •
e ■:
s
^ui/iz/6 Jejessn'equeqsqng
(°/o )^isjojti eijueqeqng
<V'. |\|.	'
^tiu/iz/6J șqezsnejueqșqns
a i ~	‘v-	. ,	C\|
(z“//«/®7 .ejejsn efupqsqng ;
("/Jeqiaqojdequeqsqng
kaWxAJAJ

$
■«La ►.
' S
M	.' t_l
on
»d
'
o
c
tb.
o e < k
țn - C •- a>
= •§£.•§
s. g g.
s § s <
- 5 ft'
$0 _□
+î
'O p
■ JS
m i—<
4> _
« ă?
5
Q
3
8 . s
£ H«s
s .8
S ■
î --1'
.	. d '
pt| ui •

' ’>'4>' '
S “■
w,~
a>
5 S< I-
u 6
. &

a
>&
la
M
• 0
c
, .•>« E
: /S r§ ’
• «8
<p P”
r
(%J ffq^Jiud egudqsqng


■ w - -. ,
XJ ■
00
. «"3, ■
ă.
.2?
££
DESPRE CORELAȚIA DINTRE INTENSITATEA
ULTRASUNETELOR SI TIMPUL DE TRATARE ÎN
PROCESUL DE STIMULARE* ;
DE /	'
D. AUSLĂNDER și EVA VERESS
•■■'■-	' 58.03
The interrelatioh between the exposure, țime and the inteșity of ultra-
\ . sqiinds in obtaining the stimulating. effect has been investigated. .
The ■ determination of the germinative energy of the wheat seeds in the
■ conditibns ; of the variation of these 'parameters,. permits to establish a
correlation >betw6eh them.	■	:	•. : < .	\
Acțiunea ultrasunetelor; asupra unor sisteme biologice a fost mult
Cercetată, rezultatele obținute ridicînd o serie de contradicții în ceea ce
privește existența sau lipsa unor efecte și caracterul biopozitiv sau bionega-
tiv al acestora.	\
Este cunoscut faptul că atît mecanismul .de acționare a ultrasune-
telor, cît și procesele fiziologice expuse acestui efect sînt fenomene foarte
complexe. Astfel, dacă discuția în problemă sus-amintită este încheiată
parțial “prin acceptarea faptului că ultrasunetele produc'diferite modifi-
cări fiziologice, rămîne încă neelucidat caracterul. acțiunii acestui agent,
care poate fi mecanic, termic, fizico-chimic etc.
în aceeași măsură se discută și rolul parametrilor cîmpului ultrasonic
la obținerea efectelor biologice, mai ales a frecvenței și a intensității fas-
ciculului ultrasonic și a timpului de ultrasonare.
Marea diversitate a condițiilor de experimentare și varietatea me-
diilor biologice cercetate din punctul de vedere ăl constantelor lor acustice
j ustifică neconcordanța dintre concluziile diferitelor, cercetări/
în lucrarea de față ne-am propus studierea unui singur aspect al
problemei, și anume al dependenței intensitate-timp în condițiile frecvenței
constante. :	'	•
* Prezentată la .Sesiunea științifică a Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj, 1964.
ST. ȘI CEUC. BIOL. SErA BOTANICĂ T. 20 NR; 4 P. 381-384 BUCUREȘTI 1908
v
y3	INTENSITATEA ULTRASUNETELOR SI TIMPUL DE TRATARE ÎN PROCESUL DE* STIMULARE 383 1
3 82	D. AUSLĂNDER șl EVA VERESS	2
PARTEA EXPERIMENTALĂ
Ca sursă ultrasonică s-a utilizat un generator piezoelectric „Tesla” de frecvență 1 MHz,
■ intensitatea fiind variabilă în 6 trepte, prevăzut cu un. cuarț de 5 cm diametru. Tehnica
utilizată a rămas cea expusă în lucrările noastre anterioare (1), (2), iar drept măsură a efec-
tului biologic a servit stimularea energiei germinative a semințelor de grîu.
Ultrasonarea s-a efectuat asupra semințelor așezate în apă în intervale de timp destul
de scurte pentru a micșora pe cît posibil efectul termic, eliminarea lui totală fiind realizată
prin. măsurări diferențiale ale ( rolului creșterii respective de temperatură asupra energiei ger-
minative.-
Experiențele au fost extinse asupra unui număr de 6 intervale de timp cuprinse între
10-și -110 s, pentru-6 Intensități diferite ale cîrapului ultrasonic, exprimate prin intermediul
pătratului tensiunii auodice (kV2).
Determinările âu fost efectuate în paralel cu probe-martor pentru toate variantele.
REZULTATE ȘI INTERPRETARE
Valorile medii ale unui număr mare de măsurători, care arată o
bună reproductibilitate, sînt reprezentate în figurile 1, 2 și 3. Rezultatele
aii fost prelucrate matematic și statistic după metoda lui S t u d e n t.
Drept efect al ultrasunetelor consemnat în ordonatele graficelor,
s-a considerat creșterea procentuală a semințelor germinate față de martor :
astfel, valorile energiei gerjninatiye ale martorului în grafice corespund
originii, pentru intensitatea, respectiv timpul de ultrasonareegale cu zero.
Se poate constata, ceea ce era de așteptat, că pentru obținerea efec-
telor de stimulare maximă o creștere a'intensității ultrasonice necesită
reducerea timpului de tratare și invers.
Urmărind efectul numai în funcție de intensitate (t = const), respectiv
de timp (l const), se observă Creșterea gradului de stimulare pînă la
un maxim, urmată de o scădere cu o tendință de a trece în efect bionegativ
pentru valori mai mari ale intensității, respectiv ale timpului de ultra-
sonăre (fig. 1 și 2).
/
Fig. 1. — Variația cu pătratul ten- Fig. 2. — Variația cu timpul
siunii de placă a creșterii energiei de ultrasonare o creșterii ener-
germinative la timp de ultrasonare	giei’ germinative la tensiunea
constant (f = 30 s).	de placă constantă (U2 =
y <' ■ V	.	1,32 kV2).
Fig. 3. — Dependența
dintre timpul de ultra-
sonare și pătratul tensi-
unii de placă pentru sti-
mulare maximă.
.Din compararea ultimelor <louă curbe se observă că partea ascen-
dentă prezintă o- pantă mult mai mare în cazul U = const de'cît pentru
'	= const. \	x ,	, '' •. j ,	• '
}	\ Din graficul t = f(U2) (fig. 3), pentru condiții' de maxijnum de sti- '
i mulare se poate constata ■ preponderența rolului intensității față de. cel al
timpului de ultrasonare pentru domeniul cercetat, dependența putîndu-șe ;
reprezenta cu destul de bună aproximație printr-o dreaptă. Panta dreptei. ,
r . p'une în evidență concluzia de măi sus prin faptul că variații mai mici de ’i
, intensitate dau efectele corespunzătoare unor variații mai mari ale timpului. -
/ Pentru intervalul de timp 10 s <	110 s și de pătratul tensiunii ।
, de"placă 0,68kV2 < U2 1,71 U2, funcția t = f(U2) este dată de ecuația ,
*
■
/	U2\
1 = dl------,
l uiy


unde t0 și UI reprezintă valorile lui i, respectiv J72 pentru U = 0, respectiv
t = 0, pentru care în condițiile noastre de experimentare s-a găsit '	'
"	t0 = 175 s,
7 , /	'	'■	= 1,81 kV2. ,	y '
' In consecință, rezultă că U2t = consț, ceea ce se vede din figura 4y-
unde s-a reprezentat funcția U2t = f(t).	\	’
Curba experimentală se suprapune destul de bine peste cea dată de
£

\	772
un =
^0
[2]
?■ pentru'valorile de mai sus ale lui U2 și t0.	_	' , ,
Partea ascendentă a curbei ilustrează faptul că pentru creșterile \
' -j lui t corespund scăderi mai mici ale lui U2 decît în cazul U2/ = consț. Prin .
, 'urmare, se pun în evidență cele sus-amintite privitor < ia? preponderență .
rolului intensității față de timp în atingerea efecțelor maxime de stimulare:
în regiunea maximului 'curbei se echilibrează cei doi'factori, după care ''
', urmează schimbarea rolului în porțiunea descendentă. Aici unei creșteri
, > a, timpului îi corespunde o scădere mai pronunțată a lui U2, adică o inver-
sare de preponderență, cu tendința dispariției totale a efectelor de Stimulare. '
.Menționăm însă că domeniul efectului maxim dc -stimulare a- fost situat
? pe partea ascendentă'ă cțirbei pentru grîu în condițiile experimentale date. '
Fig. 4/ — Variația pro-
dusului pătratului tensi-
unii de placă cp timpul
de ultrasonare în func-
ție de timp.
'(r
1 3 >.	♦ '!’ '
60 '
' aut
') yo>
20 '
0. '
,	10 30 50 10 30 110 t^)
ț
7 - c._ 5482 -
/•

384
D. AUSLÂNDER șl EVA VEBESS
4
Constantele Uo și t0 din relațiile [1^] și [2] depind, probabil, de pro-
prietățile acustice ale semințelor și de frecvența ultrasunetelor. Presu-
punem că preponderența intensității în procesul de stimulare depinde
de rezistența acustică specifică a semințelor ultrasonate, fapt care explică
și deosebirile mărimilor efectului în funcție de modul de tratare a semin-
țelor: după sau fără'o prealabilă îmbibare cu apă (1).
CONCLUZII
/	l	•
1. La frecvența constantă de 1 MHz, intensitatea ultrasunetelor
în procesul de stimulare are un rol mai pronunțat decît timpul de tratare.
’ 2. în domeniul efectelor de un grad mai scăzut de stimulare, devine
preponderent rolul factorului timp. '	,
BIBLIOGRAFIE
1.	Auslânder D., Veress Eva și Albu N., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria Mat.-Phis., 1963,
2,95-105.
2.	Auslânder D. și Veress Eva, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 2, 171 — 173.
3.	¥ * , Metode iiltrasonice de măsurare]si control, București, 1965, 4, 73 — 84.
4.	Hock IL, Deut. Land., 1953, 11, 4 —9.
5.	JlHMAP P. G., Bot. Htyp., 1960, 45, 8, 1166—1169.
6.	Boct. c.-x. nayic, 1960, 9, 72—76.
7.	Tamâs Gy., Thouoczkay M. es Marton K., Bdrgy. es ven., 1955, 6, 200—204.
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Institutul pedagogic Cluj.
TRANSLOCAREA UNOR INSECTICIDE CLORO-
DERIVATE ÎN PLANTELE DE GRÎU CA URMARE
A TRATAMENTULUI SEMINȚEI	/
'	\ DE
' ELVIRA GROU și FL. PAULIAN
581.2.951: 582.542.1
This paper records new data about the lindan and aldrin translocation in
wheat gencrated from sccds treated by insccticids containing 20% andrespecti-
vely 40 % lindan and aldrin.
The reported experiments werc made in order to protect the wheat cul-
tures against Zabrus ienebrioides, during the whole vegetative period, without 1
applying any other preventive or curative treatment. /
Primit în redacție la 5 august 1966.
Gîndaculghebos (Zabrus. tenebrioides Goeze) continuă să rămînă
unul dintre principalii dăunători. ai culturilor de grîu din țara noastră.
Dintr-o conjunctură cel mai adesea obiectivă, în numeroase unități agri-
cole se însămînțează an de an apreciabile suprafețe de păioase după păioase, /
fapt ce atrage după sine, în special cînd și condițiile climatice sînt favora-
bile, masive apariții ale acestui dăunător.
în cadrul cercetărilor privind elaborarea unor metode cît mai eficace
■ de prevenire și de combatere, a fost luată în considerare și posibilitatea
înfrînării activității dăunătorului prin tratamentul seminței. Astfel,
F1. M an o lac h e. și colaboratori (8), (9), printre alte,metode de protecție
chimică, experimentează și tratamentul seminței cu diferite preparate.
Mortalitatea obținută variază între. 43 și 50%, metoda fiind situată ca
: eficace în urma tratamentului preventiv al solului și în urma tratării cura-
tive a culturii după manifestarea atacului. Din aceste motive, autorii reco-
mandă metoda pentru terenurile cu o infestare foarte slabă.
. El. Paulian (10), El. Raulian și E; Mihuță (11), folosind
lindan, aldrin și dieldrin în doze mărite cuprinse între 1 și 1,5 g substanță
activă pentru 1 kg semințe de grîu, ajung la concluzia că prin tratamentul
' seminței se poate obține aceeași protecție a culturii ca și prin tratamentul
preventiv al solului sau prin tratamentul aplicat la manifestarea atacului. .
■ Ulterior, F L. P a u 1 i a n și colaboratori. (12) realizează preparatul /
EB-7, pe bază de lindan și clorură-etil-mercurică, prin care se previn
atît atacul larvelor gîndacului ghebos, cît și infecțiile de malură/
ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 4 P. 385-388 BUCUREȘTI 1968	.	■'
386	;	ELVIRA GROU și FL. PAUL1AN.	,	2
\ ' ' ' • \ . 4
în cursul cercetărilor efectuate în vederea ridicării eficacității aces-
tui preparat, a fost necesar să se elucideze modul prin care insecticidul
de pe boabe poate acționa împotriva larvelor care se hrănesc cu frunzele
plantei provenite din sămînță tratată. Cu acest prilej a devenit evident
faptul că, pe lîngă alte căi prin care larvele pot fi intoxicate, există și un
fenonien de translocație al insecticidelor de pe sămînță în planta în dezvol-
tare în astfel de cantități, încît larvele hrănite cu frunzele unor plante
provenite din semințe tratate pier în urma intoxicației indiferent de
vîrsta lor.	.	'	■ ,
Translocația cloroderivătelbr de pe semințe îd frunzele, plantulei și
chiar îh frunzele plantelor într-'o fază ulterioară de dezvoltare prezentînd
importanță atît din punctul de vedere al eficacității împotriva larvelor,
cît și din punctul de vedere al eventualelor reziduuri din recoltă, s-a consi-
derat necesar să se.cunoască dinamica prezenței acestor insecticide în plante
din faza de colți și pînă la recoltă.	'
Lucrările lui E. P. L i c h t e n s t e i n'și colaboratori (5), (6) atestă
■ translocația lindanului și aldrinului din sol în plante în urma aplicării tra-
tamentului cu aceste insecticide asupra solului, însă pînă în prezent nu au .
fost efectuate lucrări în legătură cu translocația în cazul special al trata-
mentului seminței.
în lucrarea de față prezentăm unele rezultate obținute de noi în
studiul acestei probleme.
■ ; ; v' ■ ■ " : ■ ■ " - .
;	METODE. ȘI MATERIALE FOLOSITE
Translocația a fost urmărită în cazul lindanului, aldrinului și .parțial al dieldrinului.
Insecticidele folosite au avut următoarea proveniență : Lindan 25-W de la firma „Stauffer”,
S.U.A., aldrin 40% WP de la firma „Shell”, Anglia ; Dieldrin 50 de la firma „Stauffer”, S.U.A.
Pentru fiecare insecticid ș-a folosit cîte 1 g substanță activă pentru 1 kg sămînță.
S-a lucrat cu soiul de grîu de primăvară ĂbondanzzaJ
Experiența a avut două faze:	1	.
— o fază în cadrul căreia; griul a fost semănat în tăvi de lemn special, confecționate,
cu dimensiunile 50 x 25 cm și Înalte de 4 cm; din aceste tăvi, pentru analizele chimice
s-au asigurat colți.ai boabelor germinate înainte de răsărire, frunza întîi și a doua după răsărire;
s — în cea de-a doua fază, însămlnțarea s-a făcut în cîmp, analizele chimice executîndu-se
In stadiul de două frunze, la începutul înfrățirii, în stadiul coacerii în lapte și imediat după
recoltare.	■ :	..	.	.>
.» Pentru îrisămînțările din tăvile de lemn, tratamentul seminței s-a efectuat în pahare
Erlenmayer prin agitare timp de 10 minute, iar pentru însămlnțarea din cîmp tratamentul
a fost executat în porzolatorul manual.
Primele determinări de lindan și aldrin au fost efectuate încă din anul 1965 pe probe
de colți de grîu germinat înainte de răsărire, în stadiul de o frunză și de două frunze după
răsărire.
Determinările, au fpsț estimative, determinîndu-se calitativ prezența lindanului prin
metoda microscopică și colorimetrică și a aldrinului prin colorimetrie.
îh anul 1966 au fost efectuate însă determinări cantitative de probe provenite din cîmp
începînd cu stadiul de două frunze și pînă în momentul recoltării, așa cum s-a arătat mai sus.
Determinarea lindanului s-a efectuat colorimetrie după metodele lui M. S. S c h e c h t e r
șl I. Hornstein (13), H. Hancock și O. E. Laws (3), G. Balif, E. Grou
3	TRANSLOCARBA CLORODERIVATELOR ÎN PLANTELE DE GRÎU	387
și F. P a ș 6 1 (1). Aldrinul a fost determinat prin cromatografie pe hîrtie după G. Balif
și E. Grou (2). Exțracția.și purificarea din materialul vegetal a substanței active s-a făcut
după metoda lui E. II ei ni sch (4).
Rezultatele obținute exprimate în p.p.m. (mg/kg), sînt trecute în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Cantitățile do liexaclorcicloliexan și de aldrin determinate in plante do grîu
recultate în diferite faze de vegetație
Felul probei	Hexaclorciclohexah p.p.m. (mg/kg)	Aldrin p.p.m. (mg/kg)	/ ■ ■
Probe în stadiul de două frunze	0,9	0,2	
Probe înainte de înfrățire	0,8	0,03	
Probe de grîu înfrățit	0,4	.	0,04	
Probe înainte de înspicare	0,2	0,02	
Probe de spice	0,6	0,005	■ 1
Paie de grîu	0,2	0,1'	
Boabe de grîu	2 '	nedozabil	
Pleavă	nedozabil	0,2	
'	REZULTATE ȘI DISCUȚII
■ ;	-	■.
Din analiza datelor rezultă că, prin tratarea semințelor de grîu înainte
de îhsămînțare, translocarea insecticidelor este evidentă. Cantitățile mărite
găsite îm probele recoltate către sfîrșitul fazei de vegetație arată că trans-
locarea a dus și la un proces de acumulare, care se relevă mai ales în cazul
/ lindanului. Acesta, comparativ, cu aldrinul, prezintă o stabilitate mărită	■
față de agenții fizico-chimici și biologici din sol și de asemenea o sblubili-
tateîn apă maimare, după cumrezultă și din lucrările lui E. P. L i c h t e n- L'
s.ț e i n și colaboratori (7)<	•
Cantitatea de insecticid prezentă în . boabele de grîu se găsește sub
limita toleranțelor admise (10 p.p.m. pentru lindan și 0,25 —0,1 p.p.m.	;
pentru aldrin), deci nu poate să constituie un pericol de contaminare a	J
produselor care urmează a fi dat^ în consum. Indicațiile referitoare la tole- •
ranțe sînt citate după buletinul NACA (National Agricultural Chemicals
Association), Official EDA Tolerance din.31 decembrie 1964, S.U.A.(14).	i
' Asțfel) utilizarea insecticidelor concentrate la 'tratarea semințelor	■
asigură o protecție a culturii în timpul perioadei de vegetație, nemaifiind
necesare tratamentele asupra culturii în perioada apariției dăunătorului.
BIBLIOGRAFIE	.
. ■ '	.	I'
1.	Balif G.) Grcu E. și Fașol F., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, 14, 3, 241.
2'. Balif G. și Grou E., Rev. de chimie, 1965, 16, 4, 219. '	'
,3	. Hancock H. a. Laws O. E., The Analyst., 1955, 80, <665.	. ’
4.	Heinisch E., Mitteilurigsblatt der chemischen Ges. in DDR, 1962, 728, 149.
5.	LichtbnsteinE. P. ă. Schulz K. R., J> Agric. a. Food Chem., 1965, 13, 57.
6.	' Lichtbnstein E. P., Schulz K. R., Skrentny R. F. a. Stitt P. A., J. of Econ. Erit., 1965	'
;	58, 4, 742.	'•	'	'	z

388	' EL VIRA GROU șl FL PAULIAN	4
7.	Lichtbnstein E. P., Schulz K.R., SkrbntnyR, F. a. Tsuka.no Y., Arch. of Environ. Health,
1966, 12, 199.. ■	........	. . . , .	, .
8.	Manolache Fl., Felicia Nica și SXpunaru T., Probi, agric., 1960, XII, 8, 44.
9.	Manolache F., Felicia Nica și Săpunaru T., St. și cerc, biol., Seria'biol, anim., 1963,
15, I, 95-123.
10.	Paulian Fl., Rev. gosp. agric. de stat, 1962, XIV, 9, 18 și 28.
11.	Paulian Fl. și Eleonora Mihuță, Probi, agric., 1962, 11, 51.
12.	Paulian Fl., Bărbulescu Al., Tircomnicu M., Nbagu N.,.Hatmanu și Pbiu M., Probi,
agric., 1965, XVII, 3, 19.
13.	Schechter M. S. a. Hornstbin I., Anal. Chem., 1952, 24, 544i	.	-
14.	¥	+ National Agricultura! Chemicals AssoCiâtion' News, PestiCide Review, 1965, 23,3.
•Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu" ...
Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice.
Primit în redacție la 23 martie 1968.
- . . . . ■ ■	..	.	.	. VIAȚA ȘTIINȚIFICA
• ■ ■	•	-■ ’	J . ;.	J
■	-	.	,	. .	.	■ .	■ ■ ii
; ' ; ... . . .,.......................... . .. / .. ... . ; ' ' <
SĂRBĂTORIREA ACAD. PROF. NICOLAE SĂLĂGEANU
-S ,	(	•	• i/
' > • ■ ■ . - • ■	’	'	- ..-.'4
La 'sfîrșitul anului 1967 (12 decembrie) a avui loc sărbătorirea a 60 de ani de viață și a	i
35 de ani de activitate științifică în domeniul fiziologiei plantelor a distinsului cercetător și	j
dascăl acad. prof. N. Sălăgeanu.	;
Acest moment sărbătoresc a fost precedat de două manifestări științifice din domeniul v '
fiziologiei care au avut loc în țară la București, și anume Consfătuirea internațională C. A. E. R; ■
referitoare la fiziologia și cultura algelor și Conferința națională de fiziologie (animală și vege-
tală), Ia a căror organizare și reușită acad. N. Sălăgeanu a avut un rol important .
între 1928 și 1932, urmînd cursurile Facultății de științe naturale ale Universității din
București, începe să licărească în,primele sale preocupări pasiunea pentru cercetările de fiziolo-	I
gie a plantelor, desprinse de la cursurile și lucrările practice ^onduse de eminentul prof. Em. C. k
Teodorescu, fondatorul fiziologiei vegetale românești. în 1932 obține licența în științele naturale,	;
cr materie principală, și fizico-chimice, secundară. Un an mai tîrziu ocupă postul de preparator
și trece ierarhic prin toate gradele învățămîntului universitar, fiind numit în 1948 profesor titu-
lar la Catedra de fiziologie a plantelor.
Ca dascăl depune o susținută muncă pentru creșterea tinerelor generații de. naturaliști.
Dintre multiplele realizări în acest domeniu, amintim publicarea, în colaborare cu acad:
, E. Pop, acad. Șt. PCtcrfi și prof. H, Chirilei, a primului manual de fiziologie a plantelor de la noi-	,
Activitatea sa științifică de cercetare cuprinde variate aspecte ale fiziologiei vegetale. Pe
baza unei temeinice formații științifice în domeniul experimentării și al unei bogate informări
de specialitate, cu o orientare nqcesară în științele biologice, prof. N. Sălăgeanu se apgajeâză de ' ' i
tinăr cu întreaga sa putere de muncă în studiul detaliat al cunoașterii și aprofundării diferitelor	®
fenomene și procese ale vieții plantelor.	'	i	1
Din cercetările sale de pînă acum, binecunoscute și apreciate și pe plan mondial, notăm	|l:
cîțeva mai principale : nutriția la Rhinanthaceae, regimul de apă al plantelor și stabilirea coeficien-'	,	,	;
tului economic al transpirației la unele soiuri de cereale, determinarea rezistenței la șecetă a	j'i
plantelor, comportarea unor soiuri de cereale în stadiul de lumină, stimularea unor fenomene '	, ș
fiziologice, ca, de. exemplu, problema grăbirii coacerii fructelor (cu upele concepții noi asupra	j
acțiunii stimulatorilor), obținerea de fructe partenocarpice, căderea prematură a capsulelor la
bumbac,.studii asupra mișcării plantelor volubile (explicate pe baza prezenței neuniforme a auxi-	{
nei în structura tulpinii plantelor), formulînd o concepție nouă asupra mișcărilor de înfășurare	< l|
a plantelor volubile pe suport, rolulrespirațiel asupra altor procese fiziologice, explicarea fiziolo-
gică a rezistenței plantelor la ger ș. a.
Domeniul principal al preocupărilor sale îl constituie însă studiile asupra fotosintezei în
raport cu ahumiți factori, prin care constată că la plantele acvatice fotosinteza se produce pînă	' i
la temperatura de înghețare a' apei,-cofnbătîhd astfel teoriile anterioare eronate, Constată de	j
asemenea că la plantele aeriene fotosinteza și respirația au loc (lâ soare și la umbră) pînă la cele
ST. SP. CERO. felOE. SERIAiBOTANICĂ T. 20 NR. 4 P.-389-391 BUCUREȘTI 1908	,	.	( l .
■ '■ .. \




; V'11 “'-S’',< A'/ gM'W A' î 'V>? >i',,r'^. '
■390
VIATA ȘTIINȚIFICĂ
2,
&
'VIATA ȘTIINȚIFICĂ
391
greș continuu. în lucrările sale de specialitate, apare încă din tinerețe ca un apreciat cieator șl
inovator în cxpeiimentare, reușind că în problemele care îl preocupă să'introducă apărațura
adecvată pentru o bună desfășurare a cercetărilor și o judicioasă interpretare a lor.
Aceeași activitate susținută a continuat-o în noubinstitut de la Cotioceni și apoi în
Institutul de biologie, pentru a cărui realizare a depus efdrturi susținute și în care, în afară de
atribuțiile didactice, dc cei cotare diiectă a pioblemelor sale care-1 preocupă, desfășoară și o
muncă de organizare și dezvoltai e a peisonalității în cercetare a numeroșilor [săi discipoli.
, -	, Deși în decursul anilor i s-au încredințat sarcini de înaltă răspundere, d-sa reușește, prin
„buna împărțire și folosire a timpului și prin munca sa pilduitoare, luptînd împotriva formalis-
,mului, cronofagiei și birocratismului, să Ic lezolvc cu deplin succes.
' Plin atitudinea sa față de muncă, piof. N. Sălăgeanu constiluie un viu exemplu al omului
>datoriei, al Aieseriei pe care o îndrăgește și o trăiește; Luptător pentru cauza biologilor,xprof.
‘ <sN; 'Sălăgeanu are m vedere promovarea elementelor destoinice ori de eîte ori analiza
xatentă îl’ determină judicios la aceasta.,	; ■	-	x ■ .,
Prof. .Traian I. Șlefureac
, mai mici . intensități dc lumină asemănînd procesele pur fiziologice cu reacțiile fotochimice;
Fâce cercetări asupra punctului de compensație In raport cu factorii externi, ca și asupra mersu-
lui fotosintezei la plantele cu frunze persistente, rolul substanțelor minerale în fotosinteză etc.
' Un domeniu nou și complex al preocupărilor sale îl constituie în ultima vreme problema
culturilor în masă a algelor, obținînd rezultate noi în determinarea elementelor minerale
necesare plantelor cu ajutorul unor culturi de alge.
în cercetările sale experimentale, prof. N. Sălăgeanu elaborează o serie de metode
originale și aduce îmbipiătățiri mai multor metode (cunoscute, caracterizate prin inventivi-
tate, o mare precizie și posibilitatea de aplicare a acestora în condițiile teren.	>
Atît din punctul de vedere teoretic al cupoaștei'ii problemelor fundamentale din
domeniul experimental al fiziologiei plantelor, cît și din punctul de vedere ai aplicării lor
în practica agri.colă, rezultatele cercetărilor sale științifice și ale numeroșilor săi colaboratorL
au adus un real folos dezvoltării științifice a agriculturii în țara noastră. .	< . '• <
Datorită atitudinii și ținutei sale, acad.N. Sălăgeanu a fost sărbătorit cu entuziasm
în cadrul instituțiilor în care își desfășoară'o muncă susținută și bine programată, și anume h
Catedra de fiziologic vegetală și microbiologic a Universității din București, Institutul .'de
biologie ,,Traian Săvulcscu”, Secția de biologie și Prezidiul Academiei, Secția de botanică ■;
a S.S.N.G., al cărei președinte este de la înființare ș. a. \
i	. Toți cei care au vorbit cu acest prilej, și îndeosebi acad.,Pop și acad; Șt. Pătcrfi, dintre;,
specialiști, au relevat ținuta integră a omului dc știință, de creator,' educator și oganizatoU '.
ca și aceea de cetățean fruntaș legat de popor a prof. N. Sălăgeanu.	.	■ ■ ■ ,
Ca o dovadă a acestor înalte sentimente este apariția în curînd a unui numărfspecial din
„Revue Roumaine de Biologie”, închinat sărbătoririi a 60 de ani a prof. N. Sălăgeanu. y .
Om al datoriei, devotat cercetării și învățămîntului, prof. N. Sălăgcantl s-a dăruit școlii <
și dezvoltării fiziologiei^plantelor în țara noastră, conlinulnd astfel cu tenacitate opera savantului
român Em.' C. Teodorescu — pe care, ca cel mai tînăr discipol, aîntregit-o — cu.noi șijva\>
loroase realizări. Sub îndrumarea sa, în universitate, Academie și numeroase alte instituții de ;
cercetare și învățămînt s-a format o nouă pleiadă de tineri fiziologi, cinstind.și prin.aceasta;-'
ca vrednic urmaș, opera înaintașului său.	. ■ .	;	< x . •	/ '
i v ' Prof.'N. Sălăgeanu; poate privi cu satisfacție deplină tot ceea ce a realizat pînă în ■ pragul>:
apogeului străduințelor sale. Contribuția'sa la prestigiul științific și cultural constituie un imbold'«
spre noi realizări ale științelor, biologice din patria noastră, r	/	■	' , ' .iț,?
' Iată de ce prilejul țaniversării sale constituie totodată un bilanț al noilor realizări remar?;; i;
- cabile în domeniul fiziologiei vegetale, cu abordarea unor noi tematici în variate probleme.de
- specialitate și la nivelul cercetărilor, universale.	\	\	\ x
1 ' Astfel, în evoluția istoriei botanicii se înscrie o etapă însemnată de noi înfăptuiri și de largi ?
perspective în' cercetările' fundameiîtalc și aplicative ,de fiziologie a plantelor; Acest proces de.-..
înaltă datorie și răspundere. îl preocupă în mod permanent pe prof. N.. Sălăgeanu; ;
1	în legătură cu aceasta reproducem cele scrise de d-sa în articolul- ,,Școala științifică’’, ,
(„Scîntcia” din 23 ianuarie 1968)	; . - în general, atmosfera de muncă pasionată, îndrăzneață.);
pledează în favoarea utilizării intensive și pe scară tot mai. largă a școlii științifice ca principală .:
sursă de specializare”.	■ ■■.	;■•. .	", /
*0
! p
1


K;
■ Era îh vara anului 1940 cînd l-am cunoscut pe N. . Sălăgeanu în\ vechea ctitoriexa țui
Dimitrie Brîndză de la Gotroceni. Tînărul asistent N; Sălăgeanu atrăgea atenția prin atitudinea
sa corectă, și rîvna în cercetare.	1 '	,	,
în diferite ocazii, ca sesiuni de comunicări științifice; discuții etc, prof. N. Sălăgeanu
se remarca tot mai mult ca un gînditor biolog; și acest lucru a cunoscut în evoluția sa, un pro-
K
RECENZII
A. GALOUX, G. SCHNOCK ET J. GRULOIS, Recherches' sur l’&cosystime ForU. La cMnaie ■ •
mdlangee calcicole de Virelles—Blaimont. Les t installations ecoclimatologiques (Cercetări
privind ecosistemul pădure. Slejăretul amestecat calcicol delaVirelles—Blaimont. Instala-
țiile ecoclimatice), Travaux de station de Recherches des Eaux et Forfits Groendaal —
Hoeilaart, Belgiquc, 1967, seria A, nr. 12; 52 p., 5 schițe, 18 fig.
Măsurătorile asupra productivității în scopuri ecologice prezintă o importanță tot mai mare,
dată fiind amploarea pe care a luat-o Programul biologic internațional (PBI). Aceasta presupune
^cțerminarca cantitativă a tuturor elementelor hotăritoare pentru producția primară, inclusiv
a nivelului de schimb al energiei și a substanțelor în ecosisteme. în acest scop sînt necesare
stabilirea unor relații reciproce între mărimea și regimul unor clemente sau factori ecologici
(energia radiantă, căldura, apa, transferul de energie calorică și gazoasă etc.) și unii parametri ■
mai importanți pentru vegetație, printre care : compoziția, structura, principalele procese eco-,
fiziologice, producția de masă (biomasa, suprafața de schimb energetic — suprafața foliară,
.creșterea etc.). Pe baza acestor date se vor putc^stabili, cu ajutorul unor formulări matematice
,'adecvate raporturi între factorii ecologi, pe de o parte, și caracteristicile biocenozelor, pe de
altă parte (bilanțul, termic, bilanțul energetic, evapotranspirația),
în vederea atingerii acestui scop, la Stațiunea de cercetări din Groendaal — Hoeilaart
- din Belgia s-a creat un complex experimental în care se efectuează măsurători de mare amploare
asupra vegetației din pajiști și păduri. Complexul este dotat cu aparatură modernă, fiind deservit
_de un mare număr de cercetători, specializați în diferite domenii ale științei. Dăm în cele ce
urmează indicații privind aparatura cu care este dotată stația ecoclimatologică din pădure, ca
fiind mai completă.
. yPe o suprafață de 0,45 ha s-au amplasat următoarele elemente : '	.
x — o casă-laborator din panouri prefabricate, cu un pupitru de comandă și tcleînregistrare.
prevăzut cu 48 dc canale de măsurare;	1
—	un turn de oțel înalt de 26 m, cu 4 platforme prevăzute cu aparatură meteorologică
(înălțimea arborilor 19 m);	/
—	un parc pentru instrumente de măsură și Înregistrare, cu 3 adăposturi meteorologice.
Nivelele de'măsurare sînt: în sol,zla 1,5, 10,20, 50 și 100 cm; în aer, la 0 (pe sol), 20 cm
•:apoi|2 (8,5), ,16, 25 m (ultimele 4 nivele fiind în turn).
Ca aparatură, în afară de cele obișnuite în astfel dc cercetări (adică termometre de dife-
vite tipuri, termografe, higrografe, psihrometre,. pluviomctre cu suprafața de captare 200cm2
etc.),se folosesc următoarele tipuri de aparate : psihrografe cu ventilație electrică, pluviometre *
'cu suprafața de captare 2 000 cm2 (sub'pădure), receptori pentru scurgerile de pe trunchiuri și
ramuri, tensiomet/e din porțelan și manometre-cu Hg (pentru potențialul capilar al solului),
plăci antievaporante (pentru determinarea infiltrațiilor în sol), apoi pentru radiație (deasupra
pădurii și sub coronament); piranometrul sferic Bellani, piranometrul Moli Gorcynski
'(pentru radiațiile cu lungime de undă mică) și bilanțometrul Schulze.
. Toate aceste instalații sînt, desigur, foarte costisitoare și necesită personal numeros. Ele
''slnt însă compensate prin rezultatele deosebit dc valoroase care se obțin. Numai pe această
cale sepot face progrese în domeniul cunoașterii mai aprofundate a cauzalității in ecosisteme.
C. Btndiu
Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”
publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale:
morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică
și microbiologic - fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate
cu alte rubrici ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări
științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă-
tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini
etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și
peste hotare.
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Autorii sînt obligați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate Ia două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe
pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de
calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile
din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va
evita repetarea acelorași date din text, în tabele și grafice. Explicația
figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea biblio-
grafiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor
va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie
vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale.
Autorii au dreptul Ia un număr de 50 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații
etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde-
pendenței, nr. 296, București.
La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică »
paraît 6 fois pai’ an.
Le prix d’un abonnement annuel est de $ 4; — FF 20; — DM.16.
Toute commande ă l’âtranger sera adressăe ă CARTIMEX, Boîte
poștale 134 — 135 Bucarest, Roumanie ou ă ses rcpresentants â
l’ătrangcr.
En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște
ou chez votre facteur.