COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri:. C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de.' lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comcnzilp de abonamente din străinătate se primesc ia CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APAKE DE 6 ORI PE an ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 208 BUCUREȘTI Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ ■ M'L- V; . TOMUL 20 1968 DATEU. ■ Hn 2 SUMAR Pag. O. CONSTANTINESCU și GH. DIHORU, Contribuții Ia mico- flora Dobrogii...................................... 89 GH. DIHORU, Precizări floristice (III), (Stipa, Poa) ...... 95 M. ANDREI, Dipsacas gmelini M.B., specie nouă pentru flora României.............................................. . . . 107 GH. ȘERBĂNESCU, Poa stepposa (Kryl.) Roshev. și relațiile ei taxonomice cu Poa sterilis M.B....................... 113 V. SANDA, Taxonomia și corologia în cercul de afinitate al speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm........................ 123 I. GER GEL Y, Date floristice din partea nordică a Munților Trăs- căului .................................................. 133 GH. COLDEA, Ophrys sphegodes Mill. în flora României .... 137 N. SĂLĂGEANU și GEORGETA FABIAN-GALAN, Aminoacizii / din unele alge verzi și albastre ................... 141 AL. IONESCU, Experiențe privind cultura și fiziologia unor alge recoltate de pe litoralul Mării Negre................ 143 MARGARETA ELIAS și P. RAICU, Influența A.D.N.-ului și aci- dului gibei’elic asupra creșterii ' plantelor, acizilor nucleici și amilazei ......................................... 153 A. MÂRKI și MARIA BIANU-MOREA, Analiza polenului la Linum usilaiissimum L., soiurile Raja și Concurrent în urma tratamentului cu raze y și EMS ................. 159 DOINA IVAN, Transpirația și conținutul de apă la unele plante / ierboase, din silvostepă . ... .... . . .'...........i 165 ALICE SĂVULESCU și V. EȘANU, Patofiziologia respirației Ia plantele atacate de virusuri_și_ciup^^^ __________ .173 A. MACOVEI și MARIA NICOLAESCU, Electronomicroscopia vi- | rusului Plum-pox izolat din diferite plante gazdă .... 179 i VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ’..........................’ . . .. 183 RECENZII.............. ............................. 189 St. șî cere. biol, seria botanică t. 20 nr. 2 p. 87—194 București 1968 CONTRIBUȚII LA MICOFLORA DOBROGII DE O. CONSTANT INE SCU și GH. D1HORU 582.28: 631.40 The 119 spp. of microfungi listed (Phycomyceles 4 spp., Ascomycetes 30 spp., Basi- dipmycetes 37 spp.) Pungi imperfecti 48 spp.) include 6 new records and 12 new hosts for Romanian flora. Ciupercile parazite pe plantele din regiunea Dobrogea au fost stu- diate relativ de multă vreme. Primele semnalări aparțin lui DO. C o n s tan- ti ne an u, care între anii 1897 —1921 citează mai multe specii de uredinee. Mai tîrziu, T r. 8 ă v u 1 e s c u și colab. (1927 —1957) menționează numeroase specii din această regiune, unele chiar unități taxonomice noi, într-o serie de publicații precum și în exsiccata „Herbarium Mycologicum Bomanicum”. De asemenea, în lucrările altor micologi, sînt amintite și specii recoltate din Dobrogea, iar recent au apărut trei lucrări care se ocupă în exclu- sivitate de flora micologică a Dobrogii (7), (16), (17). în deplasările efectuate în anii 1958 —1966, în special în Delta Dunării și Podișul Babadag, am recoltat material micologic din care o parte a fost publicat (3), (4), (5). în nota de față, printre altele, se semnalează unele ciuperci parazite pe plante mai rare: Sonora jauberti Spach, Trifoliuni scabrum'Ij. și Petasites spurius h. etc. în lucrare sînt enumerate 119 specii de ciuperci dintre care 6 specii noi pentru micoflora țării și 12 plante gazde noi, ale unor specii cunoscute mai de mult (noutățile sînt însemnate cu asterisc-*). Materialul este inserat în Ierbarul micologic al Institutului de biologie „Traian Săvulescu”.. P H V C O M Y C E T E S AJbugo candida (Pers, ex Fr.) Kze. pe Ganidina microcarpa Andrz.,. Babadag, Valea Oaugagiei, 12.V.1960. — Peronospora erophilae Găum. pe Taraba perna L., K. Bălcescu, 15.IV.1965. — P, calotheca De Bary pe Asperula odorata L., Babadag, 24.V.1962 ; 26.V.1963. — P. cardamines- laeiniatae Găum. pe Pentaria bulbifera L., Ohioșcula, 6.V.1960. ST, ȘI CERC. BICL. SERIA BOTANICĂ. T. 20 NR. 2 R. 89-93 BUCU-I EȘTI 1908 90 O. CONSTANTINESCU și GH. DIHORU 2 ASCOMYCETES Diapothae sophorae Sacc. pe Sophora jauberti Spach.* ,,matrix nova” Babadag 24.V.1962 ; peritecii 140 —300 g; asce 40—76 X 8,5 —9,5 g; ascospori 11—14 x 3,8 —4,8 g. Forma perfectă este însoțită de cea ne- perfectă : Phoma sophorae Sacc. = Phomopsis sophorae Trav. avînd sporii de 4,7—7,6 X 2 —2,5 g. — Epichloe typhina (Pers.) Tul. pe Oryzopsis virescens (Trin.) Beck., Mircea Vodă, VI.1962 (rec. D. O u ș m i r). — Lep- losphaeria typliarum (Desm.) Karst. pe Typha angustifolia L., Salina, 7.VII.1964. — Lophodermium arundinaceum (Schrad.) Ohev. pe Phrag- mites communis Trin*., Dranov, 26.VII.1961 ;pe Știpa pulcherrima Koch. *, Babadag, 9.V.1960. — Phyllachora graminis (Pers.) Fuck. pe Chrysopogon gryllus (Torner) Trin., Babadag, valea Oaugagiei, 9.VIII.1960. — P. tri- folii (Pers.) Fuck. pe Trifolium scabrum L., Babadag, 27.V.1963. — Phy- salospora obtusa (Schw.) Cooke pe Pirus elaeagrifolia Pali.*, Babadag, 4.X.1963. — Rhytisma punctatum (Pers.) Fr. pe Acer tataricum L., Ba- badag, IX.1961. — Seirrhia rimosa (Alb. et Schw.) Fuck. pe Phragmites communis Trin., Delta Dunării, Matița, 22.X.1958. — Taphrina polyspora (Sorok.) Johans. pe Acer tataricum L., Babadag, 24.V.1962. — Erysiphe artcmisiae Gr ev. pe Artemisia vulgaris L., Crișan, 4. VII.1964. — E. aspe- rifolium Grev. pe Pulmonaria officinalis L., Slava Rusă, 12.X.1965. — E. biocellata Ehrb. pe Meniha arvensis L., Sulina, 4.VH.1964. — E. cichoracearum (DO.) M4rat pe Syosciamus niger L., Babadag, 10.X.1963; Lactuca serriola Torn., Maliuc, 2.X.1964. —E. communis (Wallr.) Lk. pe Glaucium corniculatum (L.) Cart., Babadag, X.1963; Vinca herbacea W. et K., Babadag, 4.X.1963. — E. convolvuli (DO.) St. Am. pe Gon- volvulus arvensis L., Babadag, 2.X.1963. — E. cruciferarum Opiz ei Junell pe Sinapis arvensis L., Morfa, 1.X.1963; Fîntîna Mare, 10. VIU- 1964. — E. galeopsidis (DC.) Merat pe Stachis palustris L., Măcin, 14.VIII. 1960. — E. graminis (DC.) M6rat pe Poa bulbosa L., Babadag, 28.V.1963. — E. heraclei (DC.) St. Am, pe Bryngium campestre L., Babadag, 28.IX.1962 ; Palcaria sioides (Wib.) Aschers., Babadag, 1.X.1963. — E. piși (DO.) St. Am. pe Medicago satina L., Babadag, 3.X.1963. — E. polygoni (DO.) St. Am. pe Polygonum lapathifolium L., Matița, 22.X.1958. — E. ranuneuli Grev. pe Paeonia peregrina Mill., Fîntîna Mare, 14.X.1965. — E. trifolii Grev, pe Astragalus glycyphyllus L., Babadag, 26.VI.1966; Melilotus dentatus (W. et K.) Pers., Maliuc, 30.IX.1963. — E. verbasei (Jacz.) Blumer pe Verbdscum banaticum Schrad.*, Oaraorman, 23.VI.1966. — Leveillula compositarum Golov. pe Chondrilla juncea L., Morfa, 1.X.1963. — Phyllactinia guttata (Fr.) L6v. pe Corylus anellana L., Babadag, 3.X. 1963; Gornus mas L., Fîntîna Mare, 14.X.1965. — P. mespili (Cast.) Blumer pe Crataegus monogyna Jacq., Babadag, 1.X.1963. — Sphac- rotheca alchemillae (Grev.) Junell pe Agrimonia eupatoria L., Babadag, 28.VIII.1963. — S. xanthii (Oast.) Junell pe Xanthium italicum Mor., Maliuc, 1.X.1963. B A S 11) I O M Y C E T E S Entyloma dactilidis (Pass.) Oifferi pe Agrostis alba L., Macin, 14.VIII.1960. — Sehizonella melanogramma (DO.) Schroter pe Carex michelii Host. Babadag, 9.V.1960; 24.V.1962. — Tilletia tritiei-repentis (DC.) Liro pe 3 COXTKIBUTII LA MICOFLORA DOBROGII 91 Agropyron brandzae Panțu et Solacolu, Babadag, 9.VIII.1964. — Ustilago agrestis Syd. pe Agropyron repens (L.) Pal. Beauv., Maliuc, 3.VII.1964. — U. anomala Kunze pe Bagopyrum dumetorum (L.) Schreb., Babadag, 2.VIII.1963. — Melampsora alii-salicis-albae Kleb. pe Săli® alba L., Maliuc, 1.X.1963. — Puccinia absinthii DO. pe Artemisia absinthium L., Babadag, 3.X.1963. — P. antirrhini Diet. et Holw. pe Antirrhinum majus L.j Eforie Sud, 10.IX.1958. — P. bromina Eriks. pe Bromus sp,, Babadag, 9.V.1960. — P. caricis (Schm.) Rebent. pe Care® sp., Sulina, 2 8. IX.1963. — P. cerinthes-agropyrina Tranzsch. pe Cerinthe hispida Turril. Babadag, 13.V. 1960. — P. convolvuli (Pers.) Oast. pe Galystegia sepium (L.) R. Br., Maliuc, 1.X.1963. — P. eryngii DC. pe Bryngium campestre L., Heraclea, 3.VIII.1963. — P. heiianthi Schm. pe Helianthus annuus L., Babadag, 1.X.1963. — P. magnusiana Korn. pe Phrggmites communis Trin., Roșuleț, 24.VII.1961. — P. menthae Pers, pe Calam&ntha nepeta (L.) Savi, Mircea Vodă, 10.X.1958 (rec. 0. Z ah ar ia di). — P. montana Fuckel pe Centaurea napuligera Roch., Babadag, 5.V.1960. — P. opizii Bubâk pe Lactuca guercina L., Babadag, 24.V.1962. — P. persistens Plow. pe Tha- lictrum minus L., Babadag, 13.V.1960; 24.V.1962; 27.V.1963. — P. phragmitis (Schm.) Korn. pe Phragmites communis Trin. Matița, 22.X.1958. — P. polygoni-amphibii Pers, pe Polygonum amphibium L., Maliuc, 21.X.1958; Sulina 28.IX.1963. — P. prenanthis (Pers.) Lindr. pe Lactuca muralis (L.) Fres., Babadag, 27.V.1963. — P. scirpi DO. pe Nymphoides peltata (Gmel.) Kze., Sulina, 4.VI.1964; Oaraorman, 23.VI.1966; Schoe- noplectus lacustris (L.) Palia, Măcin, 14.VIII.1960. — P. singularis Magn. pe Anemone ranunculoides L., Babadag, 6.VI.1960. — P. tanaceti DO. pe Tanacetum vulgare L., Maliuc, 30.X.1963. — P. taraxaci-serotiui Picb. pe Taraxacum serotinum (W. et K.) Poir., Babadag, 27.X.1959, — P. vincae (DC.) Berk. pe Vinca herbacea W. et K., Babadag, 5.V.1960; 24.V.1962. — P. xanthii Schm. pe Xanthium italicum Mor., Sulina, 28.IX.1963. — Tranzschelia pruni-spinosae (Pers.) Dietei pe Anemone ranunculoides L., Babadag, 6.V.1960 ; 6.VL1960. — Uromyces arenariae Tranzsch. pe Arenaria serpyllifolia L., Heraclea, 3.VIIL1963. — U. caryo- pliyllinus (Schrank) Wint. pe Gypsophyla trlchotomă Wenderoth., Portița, 30.VII.1961. — U. ficariae (Schm.) Lev. peBicaria verna Huds., Babadag, 28.V.1963. — U. gageae Beck: pe Gagea Iuțea (L.) Ker. Gawl., Babadag, 6.V.1960 ; 14.V.1963. — U. loti Blytt pe Lotus tenuis Kit., Maliuc, 30. IX. 1963. — U; rumicis (Schm.) Wint. pe Rumex hydrolapathwm Huds., Ba- badag, 19.IX.1961. — U. scillarum (Grev.) Wint. pe Muscari racemosus (L.) Mill., Babadag, 28.V.1963. — U. trifolii (Hedw.) Lev. pe Trifolium fragiferum L., Sulina, 28.IX.1963. FUNGIIMPERFECTI Ascochyta sonchi Grove (syn. Phyllosticta sonchi Sacc.) pe Sonehus arvensis L.*, Maliuc, 1.X.1963. — Coniothyrium arundinaceum Sacc.*, Michelia, 1879, 1, 203 pe Phragmites communis Trin., Matița, 22.X.1958; picnidii 165 —225 [a, spori 7,5 —9 x 3 —3,5 jx. — Diplodia beckii Băumler*, Mycol. Xotizen, 1889,1 pe Phragmites communis Trin., Roșuleț, 24.VII.1961; spori 10—13x4 g, — Hendersonia typhae Oud. * in Hedwigia, 1873, 5 .CONTRIBUȚII LA MICOFLORA DOBROGII 93 92 O. CONSTANTINESCU și GH. DIHORU 4 12, 158. pe Typha angustifolia L., Maliuc, 20.X.1958; spori 34 — 48 x 5,5—6,5 [x. — Pirostoma cireinans Fr. pe Phragmites coinmunis Trin., Măline, 22.X.1958; Dranov, 24.VII.1961. — Phyllosticta atriplieis Desm. pe A triplex hastata L.*, Crișan, 8.VII.1963. — P. cirsii Desm. pe Cirsium arvense (L.) Scop., Măline, 1.X.1963. — P. pruuigena Grove*, Brit. stern and leaf fungi, 1935, 1, 40 (syn. Phoma prunicola Schwein) pe Prunus mahaleb (L.) Borkh., Babadag, 3.X.1963; picnidii 200 - 250 p., spori 7 —10 x 3 p. P. typhi Saee. pe Typha angustifolia L., Măline, 20.X.1958. — Septoria bidentis Sacc. pe Bidens tripartita L., Măline, 2.X. 1964. — S. carieis Pass. pe Carex colchica Gay.*, Oaraorman, 26.VI.1966. — S. chelidonii Desm. pe Chehdonium majus L., Babadag, 28.V.1963. — S. cirsii Niessl pe Cirsium arvense (L.) Scop., Măline, 1.X.1963. —S. cie- matidis Bob. et Desm. pe Clematis vitalba L,, Babadag, 4.X.1961. — S. cytisi Desm. pe Laburnum anagyroides Medik, Eforie Sud, 28.IX.1962. — S. dysenterieae Brun.*, Sphaerops. Ohar. 1889, 81 pe Pulioaria dysen- terica (L.) Bernh., Sulina, 28.IX.1963 ; spori 35 — 40 X 1 p. — S. elaeagni (Ohev.) Desm. pe Blaeagnus angustifolia L. Eforie Nord, 22.X.1962. — S. guepini Oudem. pe Buphorbia palustris L., Crișan, 8.VII.1964. — S. poly- g onoram Desm. pe Polygonum lapathifolium L., Măline, 30.IX.1963. — S. salviae Pass. pe Salvia nemorosa L., Mir cea Vodă, 9. VIII. 1959 (rec. D. C u ș m i r). — S. seutellariae Thum. pe Scutellaria hastifolia L., Sulina, 4.VII.1964. — S. sii Bob. et Desm. pe Sium sp., Crișan, 1.VIII.1966. - - S. sonchifolia Cooke pe Sonchus arvensis L., Măline, 1.X.1963. —S. sta- chidis Bob. et Desm. pe Stachis palustris L., Macin, 14.VIII.1960. — S. tanaeeti Niessl pe Tanacetum vulgare L., Măline, 30.IX.1963. — S. vero- nicae Desm. pe V cronica hederifolia L., Babadag, 27.V.1963. — Stagono- spora atriplieis (West.) Lind. pe Atriplex nitens Schk., Sulina, 28.IX.1963 ; Atriplex hastata L., Crișan, 8.VII.1964. — S. elegans (Berk.) Trail. pe Phragmites communis Trin., Matița, 22.X.1958. — Coryneum compactam B. etBr.* in Ann. Nat. Hist. 1850, 459 pe Ulmus campestris L., Babadag, 3.X.1963. — C. foliicolum Fuck. pe Pirus elaeagrifolia Pali., Babadag, 4.X.1963. — Didymosporium aceris (Lib.) Hohn pe Acer campestre L., Babadag, 3.X.1963. — Gloeosporium campestre Pers, pe Acer campestre L., Babadag, 20.VI. 1966. — G. quercinum West, pe Quercus pubescens Willd.*, Babadag, 24.V.1952. — Monoehaetia desmazierii Sacc. pe Quercus dalechampii Ten.*, Babadag, 3.X.1963. — Phlyctaena vagabunda Desm. pe Cyn&nchum vincetoxicum (L.) Pers., Babadag, 4.X.1963. — Clado- sporium graminis (Pers.) Oda pePoa angustifolia L., Babadag, 28.V.1963. — C. typharum Desm. pe Typha laiifolia B., Măline, 21.X.1958 j Typha angustifolia L.*, Matița, 22.X.1958; Sulina, 4.VII.1964. — Fusieladium fraxini Aderh. peBraxinus ornus L., Babadag, 24.V.1962. — Napicladium arundinaceum (Corda) Sacc. pe Pliragmites communis Trin., Matița, 22.X.1958. — Ovular ia monosporia (West.) Sacc. pe Bumex limosus Thuill*, Maliuc, 30.IX.1963. — Ramularia alismatis Fautr. pe Alisma plantago-aquatica L-, Sulina, 28.IX.1963. — B. arvensis Sacc. pe Potentilla reptans L., Maliuc, 30.IX.1963. — R. geranii (West.) Fuck. pe Geranium pusillum Am, Babadag, 24.V.1962. — R. lactea (Desm.) Sacc. pe Viola hirta Am, Viola odorata L., Babadag, 27.V.1963. — R. marrubii Mass. pe Marrubium peregrinum L., Babadag, 20.VI.1966. —R. variabilis Fuck. pe Verbascum blattaria L., Maliuc, 30.IX.1963. —R. variegata var. peta- sitidis-tomentosa Karak. (syn. li. petasitidis-tomentosae Săvul. et Sandu) pe Petasites spurius L., Sulina, 4.VII.1964. — Scolecotrichum graminis Fuck, pe Poa bulbosa L., Babadag, 28. V. 1963. BIBLIOGRAFIE 1. Blujieb S., Eehte Mehltaupilze (Erysiphaceae), Jena, 1967. 2. Bontea V.,, Ciuperci parazite și saprofite clin R.P.R., București, 1953. 3. Constantini.seu O., Ccm. Acad. R.P.R., 1961, 11, 6, 679 — 687. 4. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 2, 171 — 176. 5. Constantinescu O. și Dihcbu Gri., Ccm. Acad. R.P.R. 1963, 13, 10, 885 — 890. 6. Cooke W. B., Mycologia, 1952, 44, 4, 570 — 574. “ 1. Eliade E. și Roman T., Anal. Univ. Buc., Ser. Șt. Nat., Biol., 1963, 38, 61 — 70. 8. Fischer G. W., Nortli Âmer. Smut Fungi, New York, 1953. 9. GÂumann E., Die Rostpilze Mitteleuropa^, Bern, 1959. 10. Grove W. B., British stern and leaf fungi, Cambridge, 1935, 1 ; 1937, 2. 11. Junell L., Trans. Brit. mycol. Soc., 1965, 48, 4, 539—548. 12. - Svensk Bot. Tidsltr., 1967, 61, 1, 209-230. 13. Săvulescu Tr., Monografia Uredinalelor din R,P.R., București, 1953. 14. — Cslilaginalele din R.P.R., București, 1957. 15. Vassilevski N. I. i Karakulin B. P., Fungi imperfect! părăsit ici,-Moscova— Leningrad, 1937, 1 ; 1950, 2.. 16. Volcinski A. și Mititiuc M., Anal. Univ. Iași, Ser. biol. 1964, 10, 2, 317 — 322. 17, — Anal. Univ. Iași, Ser. biol. 1966, 12, 1, 139 — 141. Institutul de biologie „Troian Săvulescu" Sectorul de micologie Sectorul de geobotanică Primit in redacție la 4 aprilie 1967. PRECIZĂRI FLORISTICE (III) (STIPA, POA) DE GH. DIHQRU . 582.542.1, L’auteur signale} pour la flore de la Roumanife Slipa ucrainica P. Smirn., S. sabu- losa (Pacz.) Sljussarenko et Poa versicolor pour la premiere fois, et les compare aux especes parentes. ’ II marque Ies principales differences entre Poa angustifolia L. et P. pratensis L. et entre Slipa pulcherrima C. Koch et^S. eriocaulis Borb. Une clef de determinațion des especes de Siipa en Roumanie est presentde â la fin de l’ouvragc. . 1 O bună parte din numeroasele specii ale fam. Poaceae, existente în flora dobrogeană, prezintă un interes taxonomic, fitogeografic și fito- cenologic cu totul deosebit. Din punct de vedere taxonomic, unele genuri au fost prea puțin cercetate (PuecinelUa, Poa, Slipa, Agrostis, Agropyron și Festuca), incit o enumerare completă a speciilor corespunzătoare ne lipsește. Am identificat din această familie trei specii, noi pentru flora țării: Stipa ucrainica P. Smirn., plantă pontică, #. sabulosa (Pâcz.) Sljussa- renko, specie, centraleuropeană-pontosiberiană și Poa versicolor Bess.? plantă pontic-podolică b 1. Slipa ucrainica P. Smirn. Feddes Repert. sp. nov., XII (1926), 374; Roshevitz, FI. SSSR (1934), 97; Lavrenkof FI. URSR (1940), 124; Stankov și Taliev, Opred. rast. (1949), 1 012 ; Grosslieim, Opred. rast. Kavk. (1949); 684; Gheideman, Opred. rast. Mold. SSR (1954), 399; Țvelev in Maevskii,FL sr. pol. evr. c. SSSR (1954), 779; Prokudin, Vizn. .roși. Ukr. (1965), 69. — S. pennata L. ssp. Ursa Zalessky et S. zalessky, Mater. k pozn. rast. Donsk. St. (1918), 103 (an Stev. ?) p.p — S. 1 Confirmarea identificărilor a fost făcută de botaniștii ucrainieni J. Prokudin (Slipa ucrainica P. Smirn.) și H. Pojarkova (Poa versicolor Bess.) pentru care Ie adresam mulțumiri. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P. 95-100 BUCUREȘTI. 1968 96 6 Planșa 1 Slipa ucrainica P. Smirn. 1, secțiune transversală prin frunza' lăstarilor vegetativi (100 x) : 2, fragment de lăstar vegetativ (10 x) '■ 3, paleea inferioară întinsă, văzută dorsal (5 x) (Se observă raportul lungimilor liniilor păroase): 4-6, coaste ale frunzelor l.utarilor vegetativi la S- ucrainica P, Smirn. (4). S. wwmw Celak. (S) •ți S. pulcherrima C. Koch (G) (100 x). 3 PRECIZĂRI FLORISTICE 97 zalesskii Vilensky in Dnevn. Vseross. russk. botan. (1921), 41. — S. pennata stenophijlla Pacz., Hers. FI. I (1914), 109 p.p. — S. joannis Celak. var. dobrogensis Prodan, Bul. Acad, de înalte Studii Agr., V, 1 (1934), 9. — S. dobrogensis Prodan, Flora II (1939), 64. — S. dasyphylla Czern. var. dobrogensis (Prod.) Borza, Consp. FI. Rom., I (1947), 29. Stipa ucrainica P. Smirn. face parte din seria Pennatae Roshev. în care — alături de numeroase alte specii — este inclusă și S. joannis Celak. cu care a fost confundată în țara noastră. Se deosebește de S. joannis Celak. prin frunze filiforme (uscate de 0,4 —0,6 mm în diametru), strîns plicate, ovoid-circulare în secțiune transversală, la exterior cu peri setiformi semiadpreși (0,5 mm lungime), din care cauză sînt acut scabre la pipăit; vîrful frunzelor tinere fără smoc de peri; partea nepăroasă a aristei (columna) deschis straminee la maturitatea fructelor. Sclerenchimul de deasupra fasciculelor conducă- toare din coastele vecine celei mediane nu se prelungește pe marginile coastei (pl. I, fig. 1—4). Stipa joannis are frunze de (0,5) 0,7 —2 mm lățime, glabre, netede (sau slab scabre, din cauza papilelor), cele tinere cu fascicul de peri -în vîrf; partea glabră a aristei (columna) castanie la maturitatea fructelor. Sclerenchimul de deasupra fasciculelor conducătoare din coastele vecine celei mediane se prelungește pe marginea coastei (pl. I, fig. 5). De Stipa lessingiana Trin. et Rupr. și St stenophylla Czern., cu care seamănă după grosimea frunzelor, se deosebește prin ligulă evidentă (1 —2 mm), acută; în plus, prin paleea inferioară lungă (17 —19 mm), se deosebește de lessingiana Trin. et Rupr. (care o are de 7 —11 mm), iar prin frunze fără vîrf capilaceu de S. stenophylla Czern. (vezi cheia pe determinare din p. 104). Prezența speciei Stipa ucrainica P. Smirn. în Dobrogea reprezintă ncă o dovadă a caracterului pontic al florei acestei provincii. Ea este un element important al noii asociații pe care am descris-o, Stipo (ucrai- nicae) — Festucetum' nalesiacae. în Podișul Babadag, planta crește în poienile stepice, colinare din pădurea de Quercus pubescens Willd. (Atmagea, Dadovar, Codru, valea Caugagia). Eăspînăire generală. Europa: în stepele din nordul Mării Negre (inel. Crimeea) și Marea de Azov, ajungînd spre, vest pînă în Podolia, R.S.S. Moldovenească și România (Dobrogea) (deci pînă la Dunăre); Caucaz: Precaucaz și Transcaucazia. 2. Stipa sabulosa (Pacz.) Sljussarenko Ucen. zan. Hark. Univ. 141 (1963), 26 ; Prokudin, Vizn. roși. Ukr. (1965)-; Martlnovsky, Zpr. Cs. bot. Spolec., I, 2 (1966), 63-71; Bot. kozlem. 54,1 (1967), 45-52. - S. pennata joannis f. sabulosa Pacz., Hers. FI. 1 (1914), 113. — S. joannis Celak. ssp. sabulosa (Pacz.) Lavrenko, FI. URSR, 2 (1940), 123. — S. pennala pulcherrima Grințescu, Publ. Soc. Nat. din România, XXVI, 6 (1923), 14; S. borysthenica Klok./Vizn. rosl. Ukr. (1950), 855, descr. brev. ucr. ex Prokud. V. E. Wall, FI. Krîma, 1, 4 (1951), 25. 5 PBECIZĂIU flogistice 99 98 GH. DIHOKU 8 tipa sabutosa (Pacz.) Sljussarenko este o specie foarte apropiată de & joannis Celak., deosebindu-se de aceasta morfologic și ecologic (pl. II,, Planșa II Slipa sabulosa (Pacz.) Sljussarenko. 1, paleea inferioară întinsă, văzută dorsal (5 x); 2, secțiune trans- versală prin frunza lăstarilor vegetativi (25 X}; S.idem, jumătatea laminai (65 x). fig. 1 —3). Separată la început doar ca o formă arenicolă a acesteia, sabulosa s-a dovedit a fi — în urma cercetărilor recente — o specie de sine stătătoare (11), (21). ) Principalele deosebiri între cele două specii, pot fi rezumate : S. joannis Celak.' ■—Frunzele .tinere întotdeauna cu smoc de peri în vîrf. — Tecile frunzelor tulpinale gla- bre și. netede (sau slab scabre) — Paleea inferioară de (13,5) 15 —17(19) mm. — Subula (partea plumoasă a aristei) de (18)20—27(28) cm lun- gime. — Plantă verde, mai delicată, care trăiește pe calcare, soluri cal- car oase, sedimente bazice, șisturi, evitînd .solul nisipos. S. sabulosa (Pacz.) Sljussarenko — Frunzele tinere fără smoc de peri în vîrf (există numai lâ unele populații din Europa centrală). — Tecile frunzelor tulpinale. cu formațiuni papiloase mici, ascuțite, din care cauză sînt scabre. — Paleea inferioară de (17) 18 -j- 21(22) mm. — Subula de (20)24—30(31) cm lungime. ■ — Plantă cenușiu-verde, robus- tă 2, care .‘trăiește pe nisipuri ne- fixate. .Din punct de vedere ecologic este considerată ca specie psamofilă, bazi- și calcifilă, mezoxerotermă (11). Stipa sabulosa; (Pacz.) Sljussarenko nu a fost semnalată în flora României, deși prezența ei a fost presupusă (11). Din cauza paleelor lungi a fost confundată cu /S. pulcherrima 0. Koch (5), dar se deosebește strict de aceasta prin seriile marginale de peri care nu ajung , la vîrful paleei, iar seria mediană este cu mult mai lungă decît cele subdorsale. (8. pul- chewima are paleele cu șirurile păroase marginale pînă la vîrf, iar șirul median sub egal cu cele subdorsale. Datele asupra răspîndirii sale în țară sînt foarte incomplete. Am identificat-o pe trei foi din ierbarul Institutului de biologie, recoltată de la Letea ,,pădure și nisipuri” (Delta Dunării) (leg. G. Grințescu, 10.IV.1916). Cu siguranță ca există și în alte regiuni arenicole din țară. Răspîndire generală. Europa : Ungaria, Cehoslovacia, Austria, R.D. Germană și R.F. a Germaniei, Polonia, România, Iugoslavia (?) și Bul- garia (ț); arealul masiv este în U.R.S.S. și ajunge spre est pînă în Ka- zahstan. 3. Stipa eriocaulis Borbâs Math. Term. tml. KozL, 15 (1878), 311. — S. pennaia gallica Stev., Bull. Soc. Nat. Mosc., 30 (1857), 115. — S. mediterranea ssp. gallica A. et G., Syn. 2, 1 (1898), 108. — 8. pul- cherrima G. Koch var. gallica (Stevcn) Watlz, Borza, Consp. FI. Rom,, I (1947), 29. Această specie este apropiată de 8tip a pulcherriina O. Koch, cu care a fost confundată, după cum am constatat în diversele ierbare. Principalele deosebiri între aceste două specii sînt3: 2 Cum a observat și G. Grințescu (5). 8 Părozitatea de sub nodurile tulpinii, a tecilor lăstarilor vegetativi și a paniculei, citate în literatură (13) nu sînt constante decît la materialul de la Porțile dc Fier. 1 100 GH. DIHORU Stipa eriocaulis Borb. — Lamina frunzelor lăstarilor vegetativi netedă la exterior. — Ligulele frunzelor lăstarilor vegetativi lung ciliate. — Paleea inferioară (13)15—19 (20) mm lungime. — Segmentul inferior ai colum- nei de 2,5 ori mai lung ca paleea, de culoare straminee. — Perii liniei marginale de 1 mm lungime. — Paleea are apendice cu peri pe marginef care depășesc vîrful paieii (cu 1,5 —2 mm) (cu excepția plantelor de la Porțile de Fier). — Seria mediană și cele subdor- sale ajung pînă la 7 mm sub vîrful paieii. b Stipa puleherrima C. Koch — Lamina frunzelor lăstarilor vegetativi ușor scabră la exterior. — Ligulele frunzelor lăstarilor vegetativi scurt ciliate. — Paleea inferioară (18)20—23 (26) mm lungime. — Segmentul inferior al colum- nei de 4 ori mai lung decît paleea, de culoare castanie. — Perii liniei marginale de 0,5 — 0,6 mm lungime. — Paleea fără apendice, perii nu depășesc evident vîrful paieii. — Seria mediană și cele sub- dorsale ajung pînă la 12 mm sub vîrful paieii. Răspîndirea celor două specii în Europa este delimitată de Dunăre, la nord (cu excepția sud-vestului României, Ungariei și vestul Slovaciei) este fl. pulcherrima O. Koch, iar la sud (cu excepția nordului Macedoniei) este £. eriocaulis Borb. La noi am identificat numai subspecia eriocaulis, cu fructe mari ((17)18 —19(20) mm lungime), recoltată din jud. Caraș-Severin : corn. Șasea, (leg. P. 0. P o p e s c u); jud. Mehedinți: Vîrciorova (leg. I. Șerb ane seu și G. Negre an), Porțile de fier (leg. I. Șerbă- n e s c u); jud. Hunedoara : Ardeu pe cetate și Almașul Mic pe Pleșa Moșului, (leg. I. Ș e r b ă n e s c u). Răspîndire generală. Europa Centrală și de sud-vest. 4. Poa versicolor Bess. Enum. VohL (1921), 41; Szafcr, FI. Polska, I (1919), 319; Roshevitz, FI. U.R.S.S., II (1’934), 399 ; Lavrenko, FI. URSR, II (1940), 253 ; Stankov-Taliev, Opred. rast. (1949), 1 023 ; Prokudin, Vizn. rosl. Ukr. (1965), 90. — P. sterilis versicolor Grlseb. in Ldb., FI. Ross., IV(1853) 375 ex. parte. — P. podolica Blocki, Deutsch. Bot. Monatsch., III (1885), 131 (nomen); Asch. et Gr. Syn, II, 1 (1900), 412; Roshevitz, FI. U.R.S.S., II (1934), 399; Lavrenko, Fi. URSR (1940), 252; Stankov-Taliev, Opred. rast. (1949), 1023. - P. polonica Blocki, O.B.Z., XXXV (1885), 291/nomen), XXXVII (1887), 156 (descr.). - ? P. romanica Prodan, Bul. de inf. Grăd. Bot. Cluj, V (1925), *. — P. sterilis Dihoru, St. și cerc, biol., ser. bot., XVIII, 5 (1966), 435, non Bieb. în 1966 am semnalat în flora Dobrogii Poa sterilis Bieb., însoțită de o notă critică în care ne exprimam îndoiala autenticității sale (3). Materialul de ierbar cu P. sterilis Bieb. cerut și sosit de la Kiev nu a putut 4 Materialul din ierbare este in stadiul tînăr fneînflorit). și nu se pretează la o cercetare comparativă. 7 ' PRECIZĂRI FLORISTICE 101 fi consultat la timpul util pentru a-1 confrunta cu datele din literatură, care au determinat nesiguranța identificării. După cercetarea micromorfologică a spiculețelor și florilor mate- rialului din Crimeea (loc clasic pentru P. sterilis Bieb. s. str.5) în com- parație cu cel din Dobrogea s-a putut preciza că plantele dobrogene nu aparțin speciei P. sterilis Bieb. Le-am atribuit speciei P. versicolor Bess., sinonimizata recent cu P. podolica Blocki și P. polonica Blocki (16). \J Poa sterilis Bieb. nu are smocul de peri lungi ondulați evidențiat — cum bine ne informează literatura, paleea inferioară de circa 2,5 mm, iar axul spiculețului este prevăzut cu peri subțiri, lungi (0,2 mm) flexuoși (pl. III, fig. 1 —4). Arealul de răspîndire al acestei specii este Oaucaz, Crimeea și partea dreaptă a cursului inferior al Niprului. Poa versicolor Bess. are spiculețe mai’ mari și cuneate, paleea infe- rioară cu smocul de peri ondulați bine exprimat, păstrat și la plantele cultivate timp de patru ani, lungă de circa 3,25 mm, iar axul spiculețului mai mult scabru decît păros (0,05 mm), cum am sesizat anterior (3), (pl. IV, fig. 1 -4), Subliniem faptul că nervațiunea glumelor și paleelor prezintă o mare variație la cele două specii (pl. III și IV, fig. 2, 3) și merită să fie luata în cercetarea genului. în literatura noastră recentă (23) a fost resemnalată P. sterilis Bieb. din Dobrogea, din alte localități românești și din Bulgaria și pre- zentată monografic, fără a se efectua analize florale temeinice pentru a urmări caracterele cunoscute în lucrările speciale. Și în acest caz este vorba tot de P. versicolor Bess. Poa sterilis Bieb. a fost sinonimizata, atît cu taxonii care sînt de drept P. versicolor Bess. (adică cu P. romanica Prod.) cît și cu cei care aparțin de P. pannonica Kern. (24). Poa pannonica Kern. (P. scabra Kit.) pare a fi un taxon de sine stătător, deosebit, atît de P; sterilis Bieb. cît și de P. versicolor Bess. De Poa versicolor Bess. se deosebește prin: nodul superior neaco- perit de teacă; lamina frunzei superioare subegală cu teacă (de obicei nu ajunge la verticilul inferior al paniculei); de la vîrful ultimei teci pînă la panicul sînt 7,5—17 —30 cm; glume ovate, cea superioară trinervată, de 3,5—3,7 mm lungime, lat-alb marginată; panicula scurtă (3—6 cm) : cu ramuri acut-scabre; plantă calcifugă. Poa versicolor Bess. are : toate nodurile acoperite de teci; lamina > frunzei superioare evident mai scurtă ca teaca (de obicei atinge verticulul inferior al paniculei); de la vîrful ultimei teci pînă la panicul sînt 2 —6 cm; glume lanceolate, cea superioară (3)4—5 nervată, de 4,5—4,8 mm lun- : gime, îngust alb-marginată; panicula lungă ((5)6—17 cm), cu ramuri mai slab scabre; plantă calcifilă. De Poa sterilis Bieb. se deosebește prin smocul de peri ondulați i de la baza paleeii inferioare foarte evident, prin axul spiculețului glabru (cu papile mărunte) și chiar prin areațul geografic.. în lucrări românești mai vechi este citată Poa podolica Blocki ; ^2) (17), dar din afara graniței țării (uneori ca subspecie la P. nemoralis .. 5 Din specia colectivă tauri că P. sterilis Bieb. s. 1. au fost descriși recent doi taxoni noi ș ale căror caractere fuseseră eronat atribuite speciei Iui Bieberstein (15). 102 103 Planșa III Poa sterili# Bieb. (Griineea). 1, apieuleț (li x) ; 2, gluma inferioară (a, b, tipuri de nervatiune) (14 x ) ; 3, gluma superioară (a, b, tipuri de nervatiune) (14 x); 4, paleea inferioară văzută lateral (14 x) ; a, văzută dorsal (14 x) ; b, vinul paleei inferioare (30 x); e, axul spimiletului și baza paleei inferioare (30 x). Planșa IV Poa versicolor Bess. 1, spiculet (14x); 2, gluma inferioară (14 x) : 3, gluma superioară (14x); 4, pateea inferioară văzută lateral (14x ) ; a, văzută dorsal (14 x); b, vîrful paleei inferioare (80 x) ;■ c, axul spicu- lefului și baza paleei inferioare (30 x); d, baza paleei inferioare văzută ventral (14 x}. 2 -C. 5052 104 GH. DIHORU 10 L. (2)), astfel că o semnalam — sub noua denumire — pentru prima dată de pe teritoriul României. Bănuim că indicația din „Flora mică ilustrată a României” (19) este dată după aceste lucrări. Din Podișul Babadag am semnalat-o de lingă valea Grhiubelca (3); mai adăugăm Dealul Ecîn, vecin văii Visterna (Babadag). Răspîndire generală. Europa : sud-estul Galiției, R.S.S. Moldove- nească, sud-vestul Ucrainei, România (Dobrogea), nord-estul Bulgariei. o. Poa angustifolia L. Separarea, speciei P. angustifolia L. de P. pratensis L. este dificilă numai după caracterul frunzelor, care variază în același loc. La Babadag, pe locuri mai ridicate, planta are frunze plicate, în- guste de 0,45 mm (întinse de 1,5 mm) și foarte lungi (circa 30 cm). în locurile adîncite de roțile căruțelor, frunzele sînt de 1,80—4 mm, plane sau plicate și mult mai scurte (13—17 cm). După unele cercetări (29), (32), cele două specii se pot delimita astfel: P. angustifolia L. — La subțioara frunzelor tulpi- nale inferioare se găsesc 1—cîțiva lăstari vegetativi intravaginăli. — Tulpini de obicei erecte, ade- sea mai multe împreună în tufă (± deasă). — Frunzele lăstarilor vegetativi de obicei filiform — convolute sau plicate, de 0,5 —1,5 mm lățime, deschis-verzi. — Panicula oblongă sau îngust- piramidală, cu ramurile inferioare orientate în sus după înflorire, din care cauză panicula fructiferă este ± densă. P. pratensis L. — La subțioara frunzelor tulpi- nale inferioare nu se găsese lăstari vegetativi intravaginali. — Tulpini ascendente, nu alcă- tuiesc o tufă (i deasa). — Frunzele lăstarilor vegetativi, plane sau canaliculate, de (1,5) 2 — 3(4) mm lățime, verzi curat. — Panicula ovată sau lat-pira- midală, cu ramurile inferioare în poziție orizontală și după înflorire, din care cauză panicula fructiferă este la%ă. Ambele materiale de la Babadag, cu frunzele lăstarilor vegetativi deosebite, au ramurile îndreptate în sus și prezintă 1 —3 lăstari vegetativi intravaginali, caractere ce aparțin speciei Poa angustifolia L. CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DE STIPA DIN ROMÂNIA « 1 — Arișta neplumoasă, scabră; tufa cu lăstari generativi uscați din anul anterior; înflorește la sfîrșitul lunii iulie —începutul lunii august .................................................. . 1. capillata L. e Nu am inclus specia Lasiagrostis bromoides (L.) Nevski et Roshev., semnalată recent în flora noastră (20), deoarece nu aparține genului Stipa (21). 11 PRECIZĂRI FLORISTICE 105 4 - — Arista plumoasă; tufa fără lăstari generativi din anul precedent; înflorește de la mijlocul lunii aprilie pînă la mijlocul lunii iulie . 2 2 — Arista plumoasă atît pe subulă, cît și pe columnă; tecile externe ale frunzelor lăstarilor vegetativi și ale celor tulpinale inferioare retrors-scabre...............................2. danubialis Dih. et Rom.7 4 - —Arista plumoasă numai pe subulă $ tecile frunzelor lăstarilor vege- tativi și ale celor tulpinale netede sau ușor scabre.....................3 3 — Paleea inferioară de 7 —11 mm. lungime peste tot păroasă, sub vîrf glabră, la vîrf cu o coronulă de peri mai lungi; perii subulei de circa 3 mm lungime................................3. lessingiana Trin. et Rupr. 4 - — Paleea inferioară de 13 —26 mm lungime, numai la bază împrejur păroasă, în rest cu 7 șiruri longitudinale de peri, dintre care, uneori, numai cele marginale ajung pînă la vîrful sau, fără coronulă de peri la vîrf; perii subulei de circa 5 mm lungime ........ 4 4 —Șirurile marginale de peri ajung la vîrful paleei (rar la 1—1,5 mm sub vîrf); paleea de (17)20—24(26) mm lungime............................5 4 - —Șirurile marginale de peri se opresc la 2—7 mm sub vîrful paleei; paleea de (13,5)16 —20(22) mm lungime....................................7 5 —Frunzele pe ambele fețe moale, lung (1,2 mm) patent-păroase . . . ........................................ . . 4. dasyphylla Czern. 4 - — Frunzele glabre, netede sau ușor scabre la exterior (fața inferioară), în interior (fața superioară) păroase numai în sulcuri (uneori glabre) ...................................................................... . 6 6 —Paleea lungă de {17)18 —19{20) mm cu apendice, cu seria mediană de peri de regulă absentă sau evident mai scurtă ca subdorsalele; frunzele lăstarilor vegetativi netede la exterior, cu vagini păroase și ciliate pe o margine; tulpina sub noduri alb-păroasă; ramurile paniculei scabru-păroase . . . 5. erioeaulis Borb. ssp. eriocaulis + —Paleea lungă de {19)20 ~23{26) mm, fără apendice, cu seria mediană de pari subegală cu cele subdorsale; frunzele lăstarilor vegetativi moderat scabre la exterior, cu vagini glabre, ciliate pe o margine; tulpina ± glabră sub noduri; ramurile paniculei glabre și ± netede .................................................6. pulcherrima 0. Koch 7 —Frunzele lăstarilor vegetativi capilare (0,4—0,6 mm în diametru) acut scabre (uneori cu peri setiformi) la exterior, fără smoc de peri la vîrf................................................................ 8 4 - —Frunzele lăstarilor vegetativi lineare (0,7—1,0 mm în diametru), plicate, întinse de 1,6—2 mm late, glabre și netede (sau ușor scabre) la exterior, cele mai tinere la vîrf cu sau fără smoc de peri . . .9 8 — Ligula frunzelor lăstarilor vegetativi foarte scurtă (0,2 —0,3 mm), retezată; frunzele mai lungi ca tulpinile, arcuate, terminate cu vîrf capilaceu lung ................................. . 7. stenophylla Czern. + — Ligula frunzelor lăstarilor vegetativi evidentă (1 —2 mm), acută; frunzele subegale cu tulpinile, fără vîrf capilaceu........................ ...........................................................................8. ucrainica P. Smirn. 9 — Paleea inferioară lungă de {13,5)15 —17 {19) mm; tecile frunzelor tulpinale netede; frunzele tinere ale lăstarilor vegetativi la vîrf cu 7 G Ii. Di Ii or u și N. Roman, manuscris, 1967. 106 GH. DIHORU 12 smoc de peri de 3 mm lungime; planta verde, care vegetează pe diferite substraturi, evitînd pe cel nisipos..................9. jbannis Celak. + —Paleea inferioară lungă de {17)18— 21(22) mm; tecile frunzelor tul- pinale evident scabre; frunzele lăstarilor vegetativi de obicei fără sau rar eu smoc de peri mai sărac; planta cenușiu-verde, psamofild ..................................... . 10. sabulosa (Pacz.) Sljussarenko BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P. und Graebner P., Synopsis der Mitteleuropăisehen Flora, Leipzig, 1898 — 1902, 2, 1. 2. Borza Al., Conspectus Florae Romaniae, Cluj, 1947—1949. 3. Dihoru Gh., St. și cerc, de biol., Seria Botanică, 1966, 18, 5, 433 — 436. 4. Gheideman T., Opredeliteli rastenii moldavskoi SSSR, Izd. Akad, Nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1954. 5; Grințescu G., Publ. Soc. Natur. din România, 1923, 26, 6, 3 — 20. 6. Grossheim A., Opredeliteli rastenii Kavkaza, Gosud. Izd. Sovetskaia Nauka, Moscova, 1949. 7. Lavrenko E., Poa și Stipa în Flora U.R.S.R.,yidav. Akad. Nauk URSR Kiiv, 1940, 2. 8. Martinovsky O. J., Preslia, 1965, 37, 156 — 169. 9. - Mfebbia, 1965, 20, 2, 711-736. 10. - Biologia, 1965, 20, 7, 498-510. 11. — Zpr. ăș. bot. Spolefe., Praha cerven, 1966, 1, 2, 63 —71. 12. — Feddes Repertorium, 1966, 73, 3, 141 — 152. 13. - Bot. Kozlem. 1967, 54, 1, 45-52. 14. Nyârâdy A., Lucr. științ. Inst. Agr. Cluj, seria agr., 1964, 22, 69 —77. 15. Pojarkova H., Novosti sistematiki vîsșih rastenii. Izd. Nauka, Moscova—Leningrad, 1965. 16. Pojarkova O. M„ Poa in Viznacinik roslin Ukraini, Urojai, Kiiv, 1965. 17. Prodan I., Flora pentru determinarea si descrierea plantelor ce cresc tn România, Cluj, . 1939, 1, 2. 18. — Bul. Acad, de înalte studii Agr. Cluj, 1934, 5, 1. , 19. Prodan I. și Buia Al., Flora mică ilustrată a României, Edit. Agrosilvică, ed. Vi 1966. 20. Popescu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 4, 325 — 328. 21. Prokudin I., Gramineae in Voznacinik roslin Ukraini, Urojai, Kiiv, 1965. 22. Roshevitz R., Stipa in Flora SSSR, Izd. Akad. Nauk SSSR., Leningrad, 1934, 2. 23, Șerbanescu Gh., St. și cerc, de biol., Seria botanică, 1967, 19, 1, 23 — 31. 24. — St. și cerc, de biol., Seria botanică, 1967, 19, 3, 227 — 237. , 25. Smirnov A. P., Biullet. M.O-va isp. prirodî otd. biologhii, 1967, 72, 4, 81 — 88. 26. Sod R. et JXvorka S., A magyar ndvenyoilâg k^zikonyve. Akademiai kiado, 1951, 2. 27. Stankov S. și Țaliev V., Opredeliteli vîsșih rastenii evropeiskoi ceasti SSSR, Gosud. izd. Sovetskaia Nauka, Moscova, 1949. 28. Szafer W., Gramineae in Flora Polska, Cracovia, 1919, 1. 29. Tutin G. T., Flora of the British Isles, second edition, Cambridge, 1962. 30. Țvelev N., Gramineae in Maevsskii, Flora srednei polosî evropeiskoi ceasti SSSR, Gosud. izd. selskohoz. literaturi, Moscova—Leningrad, 1954. 31. — Novosii sistematiki oîsșih rastenii, Moscova—Leningrad, 1966, 18—22. 32. Voroșilov V. N., Skvortov A. K. i Tihomirov V. N., Opredeliteli rastenii Moskovskoi oblasti, Izd. Nauka, Moscova, 1966. Institutul de biologie „Traian Săvulescu" Primit în redacție la 13 noiembrie 1967. DIPPAGVS GMEL1.FI M.B., SPECIE NOUĂ PENTRU ELORA ROMÂNIEI DE ' M. ANDREI z 582.542.1 L’auteur signale une nouvelle cspece pour Ia flore de la Roumanie, Dipsacas gmelini M.B. Ii vient completei la diagnose elassique avec quelques observations personnelles et prdsente la distribution gdnârale de cețțe espece. Genul JDipsaeus L. este reprezentat în flora Bomâniei, prin trei specii: D. fullonum L. (D. silvester Huds.), D. laciniatus L. și D. pilosus L. în cercetările efectuare în complexul de bălti Jijila, din nordul Dobrogii am descoperit specia D. gmeliui M.B., nouă pentru țara noastră, cunoscută pînă acum numai din U.B.S.S.(fig< 1, 2, 3). Materialul nostru a fost comparat cu materialul de ierbar provenit din regiunea Zap orojskaia (B.S.-S. Ucraineană)1. Am constatat atît la plantele de la noi cît și la cele de comparație unele caractere comune foarte importante, nesemnalate în diagnoza speciei. Pentru a se evita în viitor une^e greutăți în identificarea speciei, prezentăm în cele ce urmează constatările noastre rezultate din analiza unui număr mare de indivizi vii și conservați. Dipsaeus gmelini M.B. — Oăpșunică 0—0 Tulpina este ramificată în partea superioară, avînd lungimea, de peste 1 m. în diagnoza speciei se arată că frunzele sînt opuse și nu con- cresc cu bazele lor; noi am observat că lă frunzele mijlocii (2—3 perechi) în perioada înfloririi bazele lor sînt concrescute, formînd mici rezervoare unde se adună apa de precipitații. Mai tîrziu aceste frunze devin libere datorită apariției la subțioara lor a două axe secundare care despică bazele celor două frunze. Acest caracter are o frecvență de 90 —95%, excepție făcînd indivizii cu tulpina simplă sau cu ramificație slabă. Fo- 1 Aducem mulțumiri ccnducerii Institutului botanic al Academici de Științe din Kiev pentru materialul de comparație trimis. «I. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 4:0 KR. S P. 107-111 HUCliUIlSTL KW» 2 108 M. ANDREI DI PSACUȘ GMELINI, SPECIE NOUĂ PENTRU FLORA ROMÂNIEI 109 liolele involucrului de la baza capitulului, liniar subulate arcuite, de 2 —5 cm lungime, ajung sub jumătatea capitalului. Fructul este lunguieț de 5 —6 mm lungime, 4-muchiat și des alipit păros; din loc în loc prevăzut cu peri glandulari ffig. 4). Fig.l. — Dipaacus ijmelini M.B., aspect general. Planta a fost recoltată de pe grindul Mustoaia în apropiere de japșele DagliiașiOiovlicula 5 —6 km NV de corn, Jijila, jud. Tulcea. în puține exem- plare a mai fost întâlnită pe marginea ghiolului Jijila. După observații mai recente âm constatat că planta are o mare putere de expansiune. împreună cu Di^sacus gmelini au mai fost găsite: Abutilon theo- phrasti, Bidens triparhius, Chenopodium polyspermum, Cirsium arvense, BcJtinochloa crus-gali, Buphorbia palustris, Phragmites communis, Galega officinalis, Inula britannica, Lysimachia vulgaris, Lythrum salicaria, Mentha aguatica, Polygonum lapathifolium, Bumex maritimus, ^culelldvia hastifolia, Solanum dulcamara, Stachys palustris, Chryswnthemum vulgare, Typha angustifolia, Xamthium strumarium ș.a. CHEIA DE DETERMINARE A SPECIILOR DE DIPSACVS DIN FLORA ROMÂNIEI 1. Capitule sferice, frunze pețiolate . ............D. pilosus L. + Capitule ovale, frunze sesile sau atenuate în pețiol...... 2 2. Frunze superioare simple, întregi sau la bază slab crenat serate; foliolele involucrale mai lungi decît capitulul . . D. fullonum Lo + Frunze superioare sectate, foliolele involucrale mult mai scurte sau cît capitulul.................................................... 3 3. Frunzele superioare concrescute prin bazele lor formează rezervoare unde se adună apa de precipitații; foliolele involucrale cît capi- tulul sau puțin mai scurte .......................D. laeiniatus L. + Frunzele superioare nu formează niciodată rezervoare, foliolele invo- lucrale ajung sub jumătatea capitulului . . . . D. gmelini M.B. 110 M. ANDREI ■■ Specia este răspîndită în partea europeană a U.R.S.S. -.Donul infe- rior, Voljski; Oaueaz: malul rîului Kuma; Siberia de Vest : Tobolski, Irtîș; Asia centrală: regiunea Ar alo-Caspică, malul lacului Balhas, ȚpTarbinski. (fig. 5). Prezența speciei în țara noastră mărește, limita vestică a arealului său. Fig. 5. — Dipsacus gmelini M.B., răspîndire pe glob. Materialul de D. gmelini se află în ierbarele Institutului botanic al Facultății de biologie, București și Institutului de biologie ,,Tr. Săvu- lescu” București. Confirmarea determinării a fost făcută de prof. dr. doc. I. T. Tur- na v s c h i și 0. Zahariadi, cărora le aduc viile mele mulțumiri. 5 DIPSACUS GMELINI. SPECIE NOUĂ PENTRU FLORA ROMÂNIEI . 111 BIBLIOGRAFIE 1. BirBErs’iFJN M., Flora Tauriw-Caiicasica, Harkcv, 1808, 1, 92. 2. Bobrov E. G., Dipsacus in Flora U.R.S.S., Moscova —Leningrad, 1957, 24, 10. 3. Borza Al., Conspectus Florae Romaniae Regionumque affinium, Cluj, 1947—1949. 4. Brand za D., Prodromul Florei Române, București, 1879, 254. 5. Pavlov N. B., Dipsacus in Flora Kazahstana, Alma-Ata, 1965, 8, 263. 6. Prodan Iulie, Fam. Dipsacaceae in Flora R.P.R., București, 1961, 8, 639. Facultatea de biologie Catedra de botanică Primit în redacție la 11 octombrie 1966. POA STEPPOSA (KRYL.) ROSHEV. ȘI RELAȚIILE EI TAXONOMICE CU POA STERILIS M.B. DE GH. ȘERBĂNESCU 582,542.1 Grâce aux investigations taxononiiques, on a constate qite les câracteres exo- morplies et endomorplies ele Poa stepposa (Kryl.) Roshev. et Poa sterilis M.B., taxons extrâmement polymorphes, concordent, ce qui prouve une grande affinite entre eux. Comme nous l’avons dt'jâ signale, la contingciice des taxons mentionnds est , .amplifice aussi par leurs coexistence dans des conditions presque identiques dans les r&gîons de contact de rareal. Poa stepposa, așa cum a arătat și P o p o v (8), reprezintă o specie extraordinar de polimorfă, ceea ce face dificil stabilirea limitelor ei de variație. Delimitarea precisă a acestui taxon, a fost îngreunată chiar de la început de însuși autorul ei, Roshevitz, prin prezentarea unor date în mod confuz sau contradictoriu în diagnoză în raport cu descrierea și materialul de ierbar, precum și prin descrierea sau considerarea în aceeași serie (Stepposae) a unor taxoni ca specii pe baza unor criterii minore (9). Materialul de ierbar determinat de Ro.shevitz ca Poa stepposa prezintă tulpina, aspră în tot lungul ei față de diagnoză unde tulpina este „glabră”, diagnoză care se contrazice cu descrierea, unde culmul este „mai mult sau mai puțin aspru păros”. De asemenea, tulpina, care în partea superioară este efoliată, este prezentată în diagnoză „în partea superioară efoliată” iar în descriere, în chip neeoncludent, „în partea superioară aproape fără frunze”. Aceste caractere prezentate contradictoriu pot fi întîlnite într-un fel sau altul și la taxonii ceilalți ai seriei ^tepposae îngreunînd delimitarea lor și chiar separîndu-i în mod fictiv, așa cum s-a întîmplat cu Poa atte- wata Trin. și Poa botryoides Trin. și cu alți taxoni descriși ca specii noi în cadrul seriei Stepposae (9). Poa stepposa (Kryl.) Roshev. reprezintă un taxon foarte polimorf, și așa cum s-a arătat și cu altă ocazie (11), atît din acest punct de vedere ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P. 118-122 BUCUREȘTI, 1968 115 114 GH. ȘEUBĂNESCU 2, cît și prin coincidența caracterelor și a corologiei cu Poa sterilis M.B.r are mari afinități cu această specie. Exceptînd deosebirile edafice, care separă categoric cei 2 taxoni, celelalte caracteristici sînt greu de deosebit cu atît mai mult cu cît aceste, plante au fost semnalate uneori în aceeași regiune ((1), (2), (6), citat după (8), (13)). Lipsa unor caractere evidente a dus alteori la sinonimizarea celbr 2 taxoni (11). Cu toate asemănările existente, micile diferențe menționate în literatură pun problema unei analize mai subtile de structură anatomică și de cercetări morfologice suplimentare spre a se stabili mai just rapor- turile și afinitățile dintre cele două specii. în vederea acestui scop, pe baza materialelor din Ierbarul Insti- tutului Botanic-Leningrad, cu Poa stepposa determinate de Roshe- v i t z și cu Poa sterilis M.B. provenind din Orimeea (locul clasic), și în paralel cu literatura de specialitate, s-au luat în discuție următoarele organe sau elemente: culmul, limbul frunzei și axul spiculețului. Unele din acestea, cum ar fi structura anatomică ă culmului, este luată în considerare pentru prima dată ca criteriu la genul Poa și în special la taxonii discutați (5), iar altele, de exemplu, structura anatomică a ner- vurilor din limb, cunoscută numai la Poa sterilis (7) este extinsă și la Poa stepposa. Aceste considerente impun ca simultan cu prezentarea raporturilor de asemănare și deosebire pe aceste baze dintre Poa sterilis și Poa stepposa să se facă și descrierea structurilor respective. 1. CULMUL a. Aspecte comune. Tulpinile sînt drepte, rigide, colorate glauc și cu striuri longitudinale. Striurile sînt evident reliefate și formate dintr-o succesiune de creste și șanțuri (fig. 1 și 3). Pe creste, în special, se află aculei unicelulari retrorși, perechi sau.solitari (fig. 2). Mărimea distanței dintre noduri ca și orientarea limbului foliar imprimă tulpinilor un aspect ± foliat. Anatomic, repartiția și configurația elementelor structurale ale cul- mului la taxonii raportați stau în legătură cu morfologia externă a tul- pinii. Crestele și șanțurile de la periferia secțiunilor transversale nu sînt uniforme ^i din loc în loc sînt mai înalte sau mai adînci. Sub epidermă vîrfurile crestelor și fundul șanțurilor sînt întărite eu benzi de sclerenchim iar laturile expuse luminii sînt însoțite de cordoane asimilatoare chlorenchimatice. Formațiile de sclerenchim, corespunză- toare șanțurilor celor mai adînci, pe măsură ce tulpina se dezvoltă, cresc în dimensiuni și confluează cu restul țesuturilor de sclerenchim și frag- mentează țesutul asimilator. Aceste fragmente au în general, în secțiune transversală, o formă dreptunghiulară sau trapezoidală. Latura externă și mai ales cea internă este scobită de formațiile de sclerenchim care se scufundă în chlorenchim ca în niște jghiaburi. Numărul jghiaburilor este în relație directă cu-diametrul tulpinii. în aceste jghiaburi se anga- jează fasciculele conducătoare externe. Sub chlorenchim se află un brîu Fig. 1. — Structura anatomică, în secțiuni transver- sale succesive, prin internodiile culmului (la jumătatea lor) la Poa stepposa (Kryl.) Roshev. 1 —primul internodiu, 2—al doilea internodiu, 3—ultimul internodiu. Structura endomorfă a culmului la ultimul Poa ștepposa (Kryl.) Roshev. a, 1, 2, 3; Poa s'erilis 5 POA 8TEPP0SA SI BELATIILE EI TAXONOMICE CU POA STERILIS 117 continuu de sclerenchim care la partea externă prezintă din Ioc în loc benzi puternice care vin în tangență cu epiderma în dreptul șanțurilor adînci, mărind astfel rigiditatea cunoscută la tulpinile acestor taxoni. Aceste benzi dispuse radiar, la celălalt capăt, către interior, corespund simetric cu regularitate cu cîte un fascicol conducător din cercul interior al fasciculelor, care de obicei sînt mai mari decît celelalte. Datorită fasciculelor conducătoare, pe partea internă brîul de scle- renchim prezintă ulucuri iar în secțiune transversală sinusuri. în restul tulpinii se află țesutul parenchimatos incolor în care sînt înfundate pe trei părți din circumferință fasciculele conducătoare, interne. în zona centrală parenchimul respectiv devine lacunar, conferind tulpinii un aspect fistulos. Fasciculele conducătoare sînt dispuse pe două rînduri de o parte și de alta a brîului de selerenchim și alternează unele cu altele. Șirul extern este constituit din fascicule cu diametru mult mai mic. Eterogenitatea arătata este prezentă și în cadrul cercului. Fasciculele conducătoare variază ca mărime și ca formă (de la rotund și oval către ovat și obovat) (fig. 1 și 3). b. Aspecte contradictorii.. Culoarea glaucă comună celor 2 taxoni virează la Poa stepposa într-o culoare ± violetă. Aspectul scabru men- ționat numai în partea superioară a tulpinii la Poa stepposa, se păstrează de fapt ca la Poa sterilis în tot lungul culmului (fig. 2). ; 2. LIMBUL FRUNZEI ' a. Aspecte comune. Cele două fețe ale limbului, în special cea supe- rioară, prezintă mai ales în lungul nervurilor acuîei retrprși. Aspectul ; scabru este mai pregnant în lungul nervurilor laterale (fig. 5). Limbul poate fi plan, în special în primele stadii sau răsucit către înspicare și fructificare. ’ Structura anatomică a frunzelor se referă, înafara celulelor epi- ; dermice — dreptunghiulare de dimensiuni inegale (fig. 4), la structura anatomică a nervurilor. Nervurile sînt constituite dintr-un cilindru central . delimitat de o teacă sclerenchimizată înconjurată de jur împrejur sau i numai pe 2 sau 3 părți de țesutul parenchimatic după care urmează, [ către părțile adaxială sau abaxială, la ambele sau numai la una, țesutul s sclerenchimatic după care urmează epiderma. Cu excepția epidermei com- > ponentele tisulare amintite diferă cantitativ (fiind constituite din mai multe sau mai puține rînduri de celule) de la o nervură la alta atît într-o • aripă a limbului cît și în cealaltă, după cum diferă și Ia frunzele situate ( pe tulpină la diferite nivele. în ultimul caz o dată cu vîrsta, se dezvoltă I țesutul sclerenchimatic mai mult în detrimentul țesutului parenchimatic. ) Din punct de vedere calitativ, structurile păstrează bineînțeles aceeași ! ordine a țesuturilor la ambele specii. Prezența sclerenchimului numai J adaxial sau numai abaxial sau în ambele sensuri, mai dezvoltat pînă la f; înlocuirea parenchimului sau redus la un rînd de celule, sînt aspecte care J variază foarte mult și nu pot constitui criterii de delimitare. Interesante [ în această direcție pot fi socotite dimensiunile lumenului la celulele scle- | renchimului dacă se iau în considerare la vîrste similare (fig. 6). î i 119 Fig. 5. — Aculeii pe marginile limbului; Poa stepposa (Kryl.) Roshev., a, 1, 2; Poa sterilis M.B., b, 1. Fig. 4. — Forma celulelor epiderniale : Poa stepposa (Kryl.) Roshev. a; 1, 2; Poa sterilis M.B.’ b, 1, 2. Fig- 6. ■ Structura anatomică a nervurii limbului: Poa stepposa (Kryl.) Roshev, a, 1-13; ~ C. 6052 120 Flg. morfologic al g POA STEPPOSA ȘI KELATHLE EI TAXONOMICE CU POA STERILIS 121 b. Aspecte contradictorii. Dezvoltarea mai mare a pereților celulari ai.sclerenchimului conferă frunzelor de Poa sterilis o rigiditate mai accen- tuată în raport cu Poa stepposa. 3. AXUL SPICULEȚULUI a. Aspecte comune. Axul spiculețului nu este glabru ci scabru sa scabru păros (fig. 7). b. Aspecte contradictorii. La exemplarele analizate axul spiculețului la Poa stepposa față de Poa sterilis este în toate cazurile scabru. CONCLUZII ȘI DISCUȚII 1. Poa stepposa reprezintă o specie polimorfă. Diversele ei forme cresc, în anumite limite, în condiții ecologice variate. 2. Structura anatomică a culmului, indiferent de nivelul secțiunii este permanent similară (fig. 1). De aici rezultă că nu interesează nivelul la care se fac secțiunile. Nefiind deosebiri structurale în cazul taxonilor discutați, structura anatomică a culmului nu are valoare taxonomică. Din punct de vedere cantitativ se constată că raporturile între fasciculele conducătoare și țesuturile celelalte, precum și între ehlorenchim și sclerenchim, se păstrează același în tot lungul tulpinii. în toate cazurile, în lungul tulpinii aceste elemente se micșorează corelativ în funcție de diametrul culmului de la bază spre vîrf, fie ca număr (fasciculele), fie ca dimensiuni (sclerenchimul și chlorenchimul). Din punct de vedere cali- tativ, fasciculele în ambele cazuri își păstrează configurația. Sclerenchimul se deosebește morfologic de ehlorenchim iar aspectul lui rămîne constant în tot lungul tulpinii. Aceeași constanță în ce privește forma este proprie și chlorenchimului. (fig. 1). / 3. Structura anatomică a nervurilor limbului, atît la Poa stepposa ca și la Poa sterilis, este variabilă din punct de vedere cantitativ și calitativ. , Cantitativ, variația se referă la aceea că dezvoltarea țesuturilor , < separat sau corelat diferă mult de la o nervură la alta în cadrul aceleeași jumătăți de limb și mai ales în limbul plasat la diferite nivele pe tulpină; calitativ, raporturile dintre cilindrul central, parenchim și sclerenchim ; rămîn după cum e normal totdeauna în aceeași poziție unul față de altul, i Singurele diferențe constatate la cele două specii sînt în legătură cu dimen- ) siunile lumenului celulelor sclerenchimatice, respectiv cu grosimea pere- j. ților celulari. La Poa stepposa lumenul este mai mare. J 4. Axul spiculețului este foarte variabil ca aspect de la scabru J pînă la lung și des păros (10). în cazul speciilor discutate este scabru la ■ Poa stepposa și scabru —rar păros la Poa sterilis. Această diferență nu | poate fi generalizată definitiv deoarece numărul de exemplare analizat ( la Poa stepposa a fost mic. L 5. Prin multitudinea de forme și gama largă a condițiilor ecologice, Poa stepposa apare ca un taxon polimorf, prezentîndu-se în Siberia ca 122 GH. ȘERBĂNESCU 10 un centru genetic similar cu cel existent în Europa în prezența binomului Pod sterilis (4), (12). între acești doi taxoni, respectiv centre genetice, exista mari ase- mănări taxonomice și corologice pînă la confundarea lor în cursul area- lului prin rasele intermediare dar și deosebiri de ambele feluri care se reliefează către extremitățile arealului. Basele intermediare creează o punte între cele două centre ceea ce face ca cei 2 taxoni în regiunile de interferență să prezinte' afinități reci- proce la cerințele ecologice și în special edafice. Rasele din regiunile extreme ale arealului prezintă particularități care le distanțează din punct de vedere ecologic și oarecum și morfologic. Astfel, stațiunile pentru Poa stepposa care în Europa se află în parte pe substrat pietros și calcaros (10) ca șt Poa sterilis și în condiții de altitudine și climă mai mult sau mai puțin similare și situează populațiile ei ca rase; în Siberia, deși păstrează preferințele pentru aceleași zone de vegetație, morfologie a terenului și ecologie, nu este menționată niciodată pe terenuri calcaroase. Acest fapt, altitudinea și temperaturile diferite, influențează, deși slab, fizionomia celor doi taxoni și impun considerarea lor ca 2 taxoni formați recent, desprinși de curînd din același nucleu comun, strîns în- rudiți pînă la confundare între 9. Rojeviț R., Flora SSSR, Leningrad, 1934, 2. i 10. Șerbanescu Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 3; [ 11. — Contrib. bot., Cluj, 1967. ■ Ș 12. Wulf V. E., Flora Krîma, Moscova, 1951, 1, 4. . f 13. „ * , yiznacinik Roslin Ucraini, Kiev, 1965. 14. , * „ Flora Tadjikoskoi SSR, Moscova, Leningrad, 1957, 1. - ' . . . . ' ■ j Institutul de biologie „Traian Săvulescu’' î Sectorul de sistematică și morfologia, plantelor ( ■■ i Primit în redacție Ia 14 iunie 1967. ■ ■ ( a TAXONOMIA și COROLOGIA IN CERCUL DE AFINITATE AL SPECIEI DIANTHUS PALTINS SIBTH. ET SM.‘ DE V. SANDA 582.669.2 Les recherches effectuees sur quelques especes critiques de la sih'ie Lepiopelali Sehischk. ont abouti â une delimitation taxonomique plus naturelle. L’auteur etablit l’areal de l’espece D. pallens Sibth. et Sm. en indiquant la pre- sence de Ia sous-espfece marschallii (Sehischk.) Sanda dans la flore de la Bulgarie aussi. La pnîsencc de l’espece D. pallens Sibth. et Sm., connue anterieurement comme D. lanceolalus, est confirmec dans la flore de l’URSS. Arealul speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm.' după unele lucrări mai recente (8) se întinde de la Marea Mediterană, trecînd prin Peninsula Balcanică, partea de sud a U.R.S.S.-ului, Oaucaz, ajungînd pînă în Dsun- garia (fig. 1). Lucrările referitoare la flora U.R.S.S.-ului (2), (12) nu men- ționează însă prezența acestei specii, în schimb în cadrul arealului amintit sînt indicați mai mulți taxoni critici ca : D. laneeolatus Steven, P. mar- schallii Schinschk. șiP. inamoenus Sehischk.. din seria Leptopetali Sehischk. Asupra acestor taxoni, din sfera de afinitate a speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm. sînt încă controverse în ceea ce privește poziția lor taxo- nomică, fapt ce se poate vedea și din numeroasele sinonimii ale speciilor din această serie (2), (12). Din studiile efectuate asupra materialelor de ierbar, în cadrul spe- ciilor analizate (P. laneeolatus Steven, P. pallens Sibth. et Sm., D. mar- schallii Sehischk., D. inamoenus Sehischk. și D. cinnamomeus Sibth. et Sm.), precum și din cercetarea diagnozelor și a descrierilor, am ajuns la stabilirea a numeroase caractere specifice comune, ceea ce ne îndreptă- țește să considerăm că avem de a face, în acest caz, cu o singură specie, D. pallens Sibth. et Sm. Din caracterele comune acestor taxoni (tabelul nr. 1) cităm urmă? toarele : Tulpinile sînt solitare sau cîteva, ramificate numai în partea supe- rioară, glabre, scurt-aspru păroase sau lanat păroase în partea inferioară Material din teza de doctorat. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA pOTANICÂ T. 20 NR. 2 P. 123-131 BUCUREȘTI, 1968 124 V. SANDA 2 3 CEHCUL DE AFINITATE AL SPECIEI DIANTHUS PALLJSNS 125 și întotdeauna glabre în partea superioară. Caracterul de părozitate sau glabrescență a tulpinii a determinat pe unii autori (12) să creeze forme în cadrul unor taxoni ca de exemplu, de la D. lanceolatus Steven (I.C., p. 839) s-au descris f. glaber Preobr. și f. pubescens Preobr. (fig. 2 și 3). Fig. 1. — Arealul speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm. , Frunzele sînt liniare, cele inferioare au în medie 7 cm lungime și , depășesc întotdeauna internodiile tulpinale ; frunzele au marginea scabră, i sînt prevăzute cu 5 —7 nervuri distinct proeminente pe suprafața infe- rioară (caracter de D. pallens Sibth. et Sm.), mai rar 3-nervate. ; Scvamele calicine sînt în număr de 4, solzoase, obovate sau lat ovate, brusc contrase într-un mucron de 1 —4 mm lungime. Scvamele involucrale calicine îmbracă 1/4 —1/3 din lungimea caliciului. i Dinții caliciului sînt lanceolați, întotdeauna fin ciliați pe margine. ; Florile sînt solitare, dispuse la extremitatea tulpinii și ramurilor j laterale. Datele de fenologie se suprapun la multe din aceste specii. J între taxonii analizați sînt și unele diferențieri în ceea ce privește : j lungimea caliciului, mărimea și culoarea pe cele două fețe ale laminei ■ petalei, mărimea plantelor etc. ! Din analiza materialului de Dianthus pallens Sibth. et Sm. provenit j din Dobrogea, am constatat că populațiile din această regiune ating înăl- | țimea maximă (80 —100 cm), prezentînd o tulpină viguroasă și puternic | ramificată în treimea superioară. i Diferențele care există între caracterele taxonilor analizați nu justifică separarea ca specii bune a speciilor: D. lanceolatus Steven D. marschallii Schischk., D. inamoenus Schischk. si D. sumn* et Sm. într-adevăr, această ultimă specie, încă din 1878, C.- F. Nyman (7) o considera sinonimă la Dianthus pallens Sibth. et Sm. iar tu ni recent B. K. Ș i ș k i n (12) o trece în sinonimie la D. marschallii Schischk Fig. 2. - Dianthus pallens Sibth. et Fig. 3. - Dianthus pallens Sibth. et Sm. Sm. ssp. pallens f. glaber (Preobr.) Sanda, ssp. pallens f. pubescens (Preobr.) Sanda, material din£ U.R.S^S. (reg. Smolensk). , material din U.R.S.S. (stepa Strelețkaia, reg. Kursk). Unele caractere care au fost folosite la delimitarea acestor specii ca: înălțimea mai mică a tulpinii, culoarea laminei petalei diferită pe suprafața inferioară, precum și mărimea acesteia variată față de D. pallens Sibth. et Sm. nu sînt de importanță specifică și nu justifică separarea ca unitate aparte a taxonului D. cinnamomeus Sibth. et Sm., în plus aceste două specii sînt descrise din cadrul aceluiași areal. Din cercetările noastre asupra materialului provenit din Ucraina1 am constatat că diferențele citate în literatură (2), (12) între D. lanceolatus 1 Mulțumim cu această ocazie prof. I. T. V a s i 1 c e n c o, de la Institutul Botanic ,,V. L. Komorov” din Leningrad pentru materialul trimis. 126 Flori flori solitare pe pe- duncul lungi la ca- pătul tulpinii și ra- murilor. flori solitare, pe pe- dunculi lungi, la ca- pătul tulpinii și ra- murilor. flori solitare, pe pe- dunculi lungi Ia ca- ’ pătul tulpinii și ra- murilor (obs. pro- prii pe material din Crimeea), flori solitare, la ca- pătul tulpinii și a ramurilor laterale o- rientate oblic. flori solitare la ca- pătul tulpinii și ra- murilor. pallens Sifith. et Sat. Petala lamina petalei de 13 — 14 mm lungi- me și de 6 — 9 mm lățime, cuneat-obo- vată, emarginată și obtuz dentată, găl- bui albicioasă sau ușor rozee pe partea superioară și verzuie pe partea inferioară. lamina petalei obo- vată, gălbui-albicio- asă sau ușor rozee, de 15 mm lungime și 4 — 6 mm lățime, dar și 9 mm lățime (măsurători proprii pe material din Ucraina). .. . lamina petalei de 17—23 mm lungime, în partea superioară alb-gălbuie, iar în partea inferioară ro- zeu-cenușie, pe mar- gini dințată. ' ! petale galben-verzui, invers ovate sau in- vers oblongi, 5 — 10 mm lungime și 2 —4 mm lățime, la vîrf inegal obtuz dentate. limbul petalei de 3 — 4 mm lungime, în partea superioară de culoare albă, dede- subt cinamomee. Tabelul nr. 1 apta taxonilor dîii cercul de afinitate al speciei Zna»(ii«s Scvamele calicine . și caliciu scvamele calicine, în număr de 4, obovate, coriaeei, marginate și scurt cuspidat acu- minato. Caliciul de , 20 — 27 mm lungi- me, cu dinți lanceo- lați și scurt ciiiați pe margine. scvamele involucrale solzoase, albicioase, de obicei imediat contrase într-un mu- cron verde, de 1 — 4 mm lungime. Cali- ciul de 17 — 22 mm lungime și 4 —6 mm lățime, cu dinții as- cuțiți, pe margini ci- liați. Măsurătorile proprii pe material din Ucraina au dat lungimea caliciului de 25 — 28 mm. scvamele involucrale în număr de 4, lat ovate, la vîrf contra- se într-un mucron scurt, scvamele îm- bracă 1/4 —1/3 din caliciu’ Caliciu ovat, 12 — 20 mm lungime, cu dințiiîngust ascu- țiți, ovat-lanceolati caliciu cilindric, la vîrf atenuat, 14 — 16 (18) mm lungime. Scvamele involucra- le solzoase, în număr de 4, lat-ovate și scurt mucronate, îm- brăcînd 1 /3 din tu- bul caliciului. scvamele involucrale calicine obovate, a- piculale sau cuspida- tc, acoperind 1/4-1/3 din lung, caliciului. Caliciul lung de 20 mm și lat de 4 mm. Frunza frunze lineare, cu margini scabre, cu 5 — 7 nervuri (obser- vații proprii) distinct pronunțate pe su- prafața inferioară. 1 frunzele inferioare li- niare, lungi .pînă la 7 cm, mai lungi de- ■ cît internodiile lor, cu 5 —7 nervuri pro- nunțate pe supra- fața inferioară, pe margini fin dințate, frunze lineare cu 5 — 7 nervuri, ascuțite sau acuminato, pe hrargini scabre, de 2 — 8 cm lungime și 1 — 2,5 mm lățime. ■ 1 frunze liniare, 3 — 7 cm lungime și 1 — 3,5 mm lățime, acu- te, cu 5 — 7 nervuri, pe margini aspre. frunze liniare cu 3 — 5 (7) nervuri, pe margini scabre. bate comparative as Tulpina tulpini înalte de 30 — 80 cm, glabre sau în partea inferioară pă- roase, paniculat co- rimboase. tulpini solitare sau citeva, înalte de 40 — 60 cm, drepte, mai rar flcxuoase, simple sau în partea superioară ramifi- cate, glabre sau în partea inferioară cu peri scurți. ■< ' tulpini în număr ma- re sau izolate, înalte de 20—40 cm, drep- te sau ascendente, glabre sau în partea inferioară scurt as- pru păroase, în par- tea superioară rami- ficate. tulpini (citeva), la baza ascendente, înalta de 10 — 45 cm, în partea inferioară împreună cu frunzele scurt, aspru, pubes- cente, în partea su- perioară glabre. tulpini mai nume- roase, înalte de 20 — 30 cm, simple sau în parte ramificate, mai mult sau mai puțin puberulente. Taxoni 1. Dianthus pallens Sibth. et Sm. 2. Dianthus lanceo- latus Steven 3. Dianthus mar- schallii Sehischk. 4. Dianthus inamoe- nus Sehischk. 5. Dianthus einna- momeus Sibth. et Sm. 12» V. SANDA 6 Steven și D. pallens Sibth. et Sm., privind, lungimea caliciului și lățimea | laminei petalei nu constituie un criteriu de separare între aceste două j specii, deoarece la exemplarele de IX lanceolatus Steven s-au obținut | valori ale lungimii caliciului de 25 —28 mm și ale lățimii petalelor de 9 mm, § date ce se suprapun cu cele citate în literatură la D. pallens Sibth. et Sm. i Stabilirea arealului speciei D. pallens Sibth. et Sm. precum și a [ valorii caracterelor fiecărui taxon din cercul său de afinitate, ne-a condus la o nouă erarhizare a caracterelor de diferențiere și la o delimitare mai j precisă a poziției taxonomice a acestora. Cercetarea materialului din £ cuprinsul întregului areal ne arată modificările și diferențierile acestor taxoni care sînt'cauzate mai ales de influența factorilor ecologici, specifici * fiecărui teritoriu. în cuprinsul arealului său destul de vast (fig. 1) s-au j diferențiat o serie de microspecii, toate ca o reflectare a condițiilor locale f de mediu. j Bazați pe valoarea caracterelor specifice ale fiecărui taxon în parte, | precum și pe numărul de caractere comune ale acestora, noi adoptăm & o nouă clasificare a taxonilor din cercul de afinitate al speciei D. pallens e Sibth. et Sm., care reflectă mai bine înrudirea dintre ei, precum și distri- | buția acestora în cadrul arealului lor comun. Această specie, ale cărei r sinonimii sînt date în cele ce urmează, am separat-o în mai multe sub- 1 unități. ' | Dianthus pallens Sibth. et Sm., FI. Graecae Prodromns, J | (1806) 286—287. — D. lanceolatus Steven ex Bchb., Pl. crit., VI (1828) L 34, cf. Șișkin B. K., Flora U.R.S.S., VI (1636) 839 et Grossheim, FI. ! Kavk., III (1945) 288. — D. elongahis C.A.Mey., Verzeichn. Pfl. Cauc. ? (1831) 211; Ldb., FI. Boss. I (1842) 282; Boiss., FI. Or. I, 484; Rupr. | FI. Cauc. 171; in obs.; Williams, Journ. Linn. Soc., XXIX (1892) 452; | Grossh., FI. Kavk., II (430) ex parte. — D. bicolorii. B., F. taur.-cauc., | I (1808) 329; III, 301, non Ad. (1805). — D. cinnamomeus Sibth. et Sm., j FI. Graecae Prodromus I (1806) 287. —D. Marscliallii Schischk., Journ. 1 of Gouvernement Bot. Gard. Nikita, X, 2 (1928) 39, cf. Flora U.R.S.S., | VI (1936) 841. — D. inamoenus Schischk., in Addenda V, p. 897, Flora | U.R.S.S., VI (1936) 842. ' | Plante perene. Tulpini solitare sau cîteva, înalte de 10 —80 (100) cm, j drepte sau ascendente, în partea inferioară de regulă scurt, aspru sau J lanat păroase, în partea superioară glabre și paniculat ramificate. Frunze | liniare, pe margini scabre, cu (3) 5—7 nervuri distinct pronunțate pe j suprafața inferioară a frunzei; frunze lungi de 2 —8 cm și late de 1 —4 mm, cele tulpinale inferioare depășesc de regulă lungimea internodiilor. Seva- | mele involucrale calicine sînt în număr de 4, lat-ovate sau obovate, de 1 regulă brusc contrase într-un mueron scurt, de 1 —4 mm lungime. Caliciul | de. 7 —28 mm lungime și 4 mm lățime, prevăzut cu dinți lanceolați și | scurt ciliați pe margini. Scvamele involucrale calicine îmbracă 1/4—1/3 j din lungimea tubului. Lamina petalei cuneat-obovată, glabră, emarginată 1 și obtus dentată, pe suprafața superioară albă, alb-gălbuie, iar în partea 1 inferioară de regulă verzuie, rozeu-cenușie sau cinamomee. Lamina lungă | de 3—10 mm și lată de 6—10 mm. Lungimea petalelor de 13—23 mm. j Flori solitare, dispuse pe pedunculi lungi la capătul tulpinii și a ramurilor laterale. 7 CERCUL DE AFINITATE AI. SPECIEI DIANTHUS PALLENS 129 , VARIABILITATEA SPECIEI — ssp. pallens —D. lanceolatus Stev. ex Bch., Pl. crit. VI (1828) 31. — D. elongatus O.A.M., Verzeichn. Pfl. Cauc. (1831) 211; Ldb., FI. Boss. I, 282; Boiss., FI. Or., I (1867) 484; Bupr., FI. Cauc., 171, in obs; Williams, Journ. Linn. Soc. XXIX (1892) 452; Grossh., FI. Kavk. II, Fig. 4. — Dtanlhas pallens Sibth. et Sm. ssp. marschall u (Schischk.) Sanda, material din U.R.S.S. (Crimeea). 430, ex parte. — D. bicolor M. B., FI. taur.-cauc., I (1808) 329; III, 301, non Ad. (1805).- — D. leptopetalus Boiss., 1. c. pro pl. cauc.; Kleop., Bull. du Jard. Bot. de Kieff, XII —XIII. (1931) 31, ex parte. — f. fleaiuosus (Preobr.) Sanda —D. lanceolatus Steven f. flewuosus Preobr. cf. Flora U.R.S.S., VI (1936) 839. Tulpini în partea inferioară flexuoase, — f. glaber (Preobr.) Sanda — D. lanceolatus Steven f. glaber Preobr. cf. Flora U.R.S.S., VI (1936) 839. Tulpini în partea inferioară glabre. 9 ■ CER CUI. DE AFINITATE AL SPECIEI DIANTHUS PALLENS 13 1 130 V. SANDA 8 — L pubescens (Preobr.) Sanda — D. lanceolatus Steven f. pubescens Preobr. cf. Flora U.B.S.S., VI (1936) 839. Tulpini în partea inferioară pubescente. Subspecia se caracterizează prin caliciul mai lung de 2 cm (20 —28 mm) Lamina petalei gălbui-albicioasă sau ușor rozee pe partea superioară și verzuie pe partea inferioară. ' Răspîndirea geografică. Bomânia, U.B.S.S., partea nordică a area- lului (regiunea cuprinsă între Nistru și Volga), partea nordică a Cau- cazului, Grecia (Macedonia și Thessalia) și Turcia europeană. — ssp. marschallii (Schischk.) Sanda —D. marschallii Schischk., Journ. of the Gouvernement Bot. Nikita, X, 2 (1928) 39. — D. bicolor M. B., FI. taur.-cauc., I (1808) pro parte, non Adams (1805); Ldb. FI. Boss. I, 282. — D. bicolor var. minor M. B., FI. taur.-cauc., III (1819) 301. — D, cinnamomeus var. glaber Williams, Journ. Linn. Soc., XXIX (1892) 462. — D. cinnamomeus Sibth. et Sm., FI. Graecae Prodromus I (1806) 287. — D. leptopetalus ssp. bicolor Schmalh., FI. Boss. I (1895) 128. — D. leptopetalus var. bicolor Fedtsch. et Fler., FI. Evrop. Boss. II (1910) 408. — I). saxatilis Pali., Ind. taur. (1797) nom. nud. Lungimea caliciului mai mică de 2 cm (12 —20 mm). Tulpina în partea inferioară de obicei glabră. Lamina petalei de 3 —5 mm lungime, pe suprafața superioară alb-gălbuie, iar în partea inferioară rozeu-cenușie (fig. 4). Răspîndirea geografică. Bulgaria și sud-estul Iugoslaviei (Serbia), U.B.S.S. (în jurul Mării Negre (Odesa), Orimea și B.S.S. Moldovenească). — ssp. inamoenus (Schischk.) Sanda — D. inamoenus Schischk., Addenda V, p. 897; Flora U.B.S.S., VI (1936) 842. — D. Marschallii Grossh. FI. Kavk. II (1930) 431, non Schischk. Lungimea caliciului mai mică de 2 cm (14 —16(18) mm). Tulpina în partea inferioară aproape întotdeauna scurt păroasă. Lamina petalei de' 5 —10 mm lungime, pe partea superioară galbenă, iar în partea infe- rioară verzuie. Răspîndirea geografică. Estul și sudul Oaucazului. CONCLUZII Din cercetările efectuate de noi se confirmă afirmațiile din literatură (8), privind prezența speciei Dianthus pallens Sibth. et Sm. în flora U.B.S.S.-ului. De asemenea se indică prezența ssp. marschallii (Schischk.) Sanda în flora Bulgariei, date confirmate și din descrierile recente ale caracterelor specifice ale materialului de D. pallens Sibth. et Sm. din teritoriul menționat (11, p. 430). 4. Hayek A., Prodromus Florae peninsulae Balcanicae, Dahlem bei Berlin, 1927, 1, 250. 5. Ledebour C. F., Flora Rossica, Stuttgart, 1842, 1, 282. 6. Mârschall a. Biebebstejn F. L. B., Flora taurico-caucasica, Harkov, 1808, 1, 329; 1819, 3, 301. 7. Nyman C. F., Conspecius Florae Earopae, 1878, 1, 101 — 107. 8. Prodan I., Genul Dianthus L., Flora R.P.B,., Edit. Acad. R.P.R., 1953, II, 279 — 280. 9. Sanda V., St. și cerc. Biol., Seria Botanică, 1967, 19, 6, 489 — 500. 10. Sibthorp J. et Smith J, E., Florae Graecae Prodromus, Londra, 1806, 1, 283 — 289. 11. Stoianov N., Genul Dianthus L., Flora na N.R.Bulgaria, Sofia, 1966, 409 — 434. 12. Șișkin B. K., Genul Dianthus L., Flora U.B.S.S., Moscova —Leningrad, 1936, G, 839 — 840. 13. Tutin G. T., Genul Dianthus L., Flora Europaea, Cambridge, 1964, 1, 199. 14. Williams F. N., A Monograph of the genus Dianthus L., Extracted froin the Linnean So- ciety’s Botany, 1892, 29, 452. Institutul de Biologie „ Traian Săvulescu” Sectorul de Morfologie și sistematică vegetală Primit în redacție la 8 iunie 1967. BIBLIOGRAFIE 1. Boissier E., Flora Orientalis,' Geneva, 1867, 1, 484. 2. Grossgheim A. A., Flora Kavkaza, Izd. Akad. Nauk, Azerbaidjanskoi S. S.R.. Baku, 1945, 3, 278-292. 3. fîALĂcsv E., Conspecius Florae Graecae, Leipzig, 1900, 1, 215. DATE FLORISTICE DIN PARTEA NORDICĂ A MUNȚILOR TRĂSCĂULUI DE I. GER GEL Y 581.9 Die Flora des Trăscău-Gebirges ist vielfâltig. Auf Kalkuntergrund sind neben Endemismen Pflanzen siidlicher Herkunft und einige Steppenelemente anzu- treffen. An schattigen Orten, die giinstige Feuchtigkeitsbedingungen aufwelsen und auf den Berghiilien, Bergriicken ^vaclisen Pflanzen, die aus grcsserer Hche herabgestiegen sind. Munții Trăscăului sînt constituiți din șisturi cristaline, roci eruptive și calcare jurasice; -Cele mai răspîndite sînt calcarele, care formează .culmi și clipe semețe cu un adevărat aspect montan, avînd doar altitudini mijlocii, ca : Pleașa Rîmețului (1 258 m), Culmea Rîmețului (1 250 m). Culmea Bedelcului (1 230 ni), Piatra Urdașului (Culmea Trăscăului, 1 200 m) etc. Flora acestei regiuni este bogată și variată ; pe calcare lingă endemisme, întîlnim apele plante de origine sudică, precum și unele elemente de stepă, iar în locurile umbroase, cu con- diții de umiditate favorabile și pe culmi cresc plante care au coborît de la altitudini. Din această 1 floră bogată S în nota de față prezentăm doar cîteva specii mai interesante, unele dintre ele fiind și mai puțin frecvente in flora României. Ophioglossum vulgatu-m L. în pajiște de Festweto (rubrae) -Agros- tidetum tenuis în lanțul estic al Munților Trăscăului la „Bitul Fierarilor”. Botrycbium lunaria (L.) Sw. Frecvent în pajiștile de Festucetum rubrae montanum și Restuoeto [rvbrae) - - Agrostidedum- tenuis pe Culmea Bedeleului. Asplenium lepidum Presl. Pe stîncile nordice ale calcarului Colții Trăscăului (1130 m) (leg. N. B o ș c a i u, I. G e r g e 1 y și V. 0 o - d or e a n u). ' Ranunculus xsilvieolus (Wimm. et Grab.) A. Nyăr. (R, binnatus x cassubicus). în tăietură de pădure sub. „Obîrșia” pe Culmea Bedeleului. 1 Materialul recoltat este depus în Ierbarul Universității din Cluj. Speciile și unitățile infraspecifice critice au fost revizuite de M. G u ș u 1 e a c (Thymus) și E. I. Ny âr â dy {Hieracium, Fesluca). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ, T. 20 NR. 2 P. IS3-130. BUCUREȘTI. 1908 I. GEKGELY 134 Viola jooi Janka. Frecventă pe stînci și grohotișuri calcaroase la Pleașa Rîmețului. Viola biflora L. în păduri de surducuri sub Piatra Pleșorii din Culmea Bedeleului. Hypericum alpigenum L. în pajiști montane, lingă satul Vălișoara pe „Coastele Goale”, alt. circa 680 m s. m. Spiraea media F. Schmidt var. oblongifolia (W. et K.) Buia. în tufărișuri de stîncă, lingă comuna Rimetea. Sorbus dacica Borb. Sporadică pe stîncării la Pleașa Rîmețului. Potentilla arenaria Borkh. var. iernata Th. Wolff. în pajiște de stîncării stepizate pe Colții Trăscăului. Medicago minima (L.) Grufb. în pajiști uscate, însorite, în cheile Aiudului și Pleașa Rîmețului. Astragalus vesioarius L. var. leucanthus var. nova. Corola albă sau alb-gălbuie. Foliole mai sericeu păroase. în pajiște de Andropogon pe dealul Pădurea Mică dintre Rimetea și Oolțești. Corolla alba vel flavido-Mba. Foliolis manifeste sericeo-pilosis. Distr. Alba. Inter pagos Rimetea et Colțești, in Andropogoncto collium „Dealul Pădurea Mică” dicto... Acer tataricum L. Lingă satul Rachiș, în gorunet o-carp inet. Bupleurum longifolium L. ssp. vapincense (Vili.) Jâv. în pajiști de Sesleria rigida pe Culmea Bedeleului și Piatra Urdașului. Primula columnae Ten. în pajiști de stîncării pe Pleașa Rîmețului. . Symphytum cordatum W. et K. Frecventă în făgete pe Culmea Bedeleului. Pulmonarig rubra Sehott ssp. rubra ( = ssp. eurubra Domin). Frec- ventă în făgete pe Culmea Bedeleului. LUbospermum purpureo-coeruleum L. Datorită substratului cald, calcaros, această specie apare în stațiuni de peste 1 000 m la Piatră Urda- șului, Piatra Pleșorii din Masivul Bedeleului și pe Pleașa Rîmețului în tufărișuri de stîncă, cu expoziție sudică. ’ Pchium rubrum Jacq. în pajiște de stîncării stepizate, lîngă Rimetea. Scropbularia laciniata W. et K. ssp. lasiocaulis (Schur) Borza. Pe stîncile calcaroase din Culmea Bedeleului și Pleașa Rîmețului. Pupbrasia stricta Host. var. suecica Murb. et Wetstt.în pajiști mon- tane pe Culmea Bedeleului. Verbascum glabratum Friv. ssp. glabratum (= ssp. euglabratum Murb.). Pe marginea pădurilor din Masivul Bedeleu. - Calamintba alpina (L.) Lam. ssp. hungarica (Simk.) Hay. în pajiști de stîncării și grohotișuri calcaroase la Pleașa Rîmețului, Culmea Be* deleului. Thymus pannonious AII. în pajiști uscate de sub „Chișcău”, lîngă satul Colțești. Tbymus marginatus Kern. în pajiște de Car ea: bumilis pe Culmea Bedeleului. Tbymus comosus Heuff. Frecventă în pajiști uscate de stîncării stepizate prin locuri calcaroase din regiune. — var. transsilvanicus Schur. Sub „Chișcău” lîngă satul Colțești. — var. macrophyllns (Rehb.) Gușul. în pajiște de Care® bumilis pe Culmea Bedeleului. 3 . BATE FLORISTICE DIN PARTEA NORDICĂ A MUNȚILOR TRĂSCĂULUI 135 ' Galium pseudoaristatum Schur. în gorunete lîngă satul Rachiș. — f. $eromorpbum Nyâr. împreună cu specia lîngă Rachiș. Campanula abietina Gris, et Sch. Frecventă în pajiștile de Pestuea rubra pe Culmea Bedeleului, Culmea Rîmețului și Pleașa Rîmețului. Achillea stricta Schleich.J. cloșani Nyâr. în aluniș la „Capul Pleșorii” în Culmea Bedeleului. f Anthemis macrantba Heuff. în păduri rărite și tufărișuri, prin locuri stîncoase pe Bedeleu și Pleașa Rîmețului. — f. monocephala f. nova. Plantă neramificată, cu un singur antddiu. în tufăriș la „Pleșoara” în Masivul Bedeleului și Pleașa Rîmețului. Planta eramosa, uno anthodio praedita. Distr. Alba. In fruticetis aci „Pleșoara” montis Bedeleu et Pleașa Rîmețului. Amica montana L. Frecventă în pajiști montane pe Culmea Bede- |eului, Culmea și Pleașa Rîmețului. Centaurea reichenbachioides Schur. Pe stînci și prin pajiști de stîn- cării pe Pleașa Rîmețului. z — f. ferenigra Gugl. Pe Pleașa Rîmețului, împreună cu specia. Hieracium boppeanum Schult. var. multisetum (N.P.) Nyâr. Pe pîrloage și în pajiști de Andropogon sub Pleașa Rîmețului. Hieracium cymosum L. ssp. cymosum. în pajiști pe Pleașa Rîmețului. — ssp. vaillanti (Tausch.) Z. în pajiști pe Pleașa Rîmețului. Hieracium piloselloides Vili. ssp. subcymigerum Z. în pajiști montane pe Pleașa Rîmețului. . . ' • Hieracium x brachiatum Bernh. (H. banhini <.pilosella). în pajiști uscate sub Pleașa Rîmețului. Hieracium villosum Jacq. var. glaucifrons (N.P.) Nyâr. Pe stînci calcaroase la Pleașa Rîmețului. H„eracmm murorum L. var. calvifrons (Zahn) Nyâr. în tufărișuri sub Pleașa Rîmețului. Hreracium bifadum Kit. în pajiști de stîncării de Sesleria rigida pe Pleașa Rîmețului. — ssp. bifîdum var. stenolepis (Lbg.) Nyâr. Pe stînci calcaroase la Pleașa Rîmețului. Heleocharis pauciflora (Lghtf.) Lk. în mlaștini cu Carex rostrata, lîngă satul Colțești. Stipa pulcbemma C. Koch. Pe stîncării la Pleașa Rîmețului și pe Vîrful Obîrșia din Culmea Bedeleului. Hoeleria gracilis Pers. f. glabra Janka. în pajiști de stîncării pe Culmea Bedeleului. Pestuea sulcata (Hack.) Richt. var. sulcata. Formează pajiști, de stîncării stepizate pe Pleașa Rîmețului, Culmea Rîmețului, Culmea Be- deleului. — f. longifolia Nyâr. et Prod. Cheile Aiudului pe „Cetate”. — f. rupicola (Heuff.) Jâv. Formează pajiști pe Culmea Bedeleului. — f. strictiflora Nyâr. Pe Culmea Bedeleului. Pestuca valesiaca Schleich. în pajiști de Arrbenatberum în Depre- siunea Trăscăului. 4 - 5052 136 I. GERGELY - f. angustiflora (Hack.) Nyăr. în pajiște de stîncării pe Piatra | Cetății lîngă satul Colțești. . J ' — f. longispiculata Nyăr. în pajiște deF. sulcata pe Pleașa Rîmețului. — f. stricliflora Nyăr. în pajiște de Arrhenatherum, lingă sătuli Oolțești. . > . _ i Pestuca meredișensis Nyâr. (F. sulcata P. valesiaca). In pajiște de F. sulcata pe Piatra Cetății lîngă satul Colțești. | Pestuca pallens Host ssp. pallens. Pe stîncării la Pleașa Rîmețului. । — f. curvula Hack. La Pleașa Rîmețului. । Pestuca rubra L. var. subcaespitosa Sond. în pajiște de Arrhenatherum, ț lîngă satul Colțești. Goodyera repens (L.) R. Br. în făgete pe calcarul Obîrșia dm Culmea | Bedeleului (1160 m). Cephalanthera rubra (L.) Rich. în goruneto-cărpinet lîngă satul j Rachiș. ; Gymnadenia conopea (L.) R. Br. f. leucantha Schur. în pajiști mon- tane de Pestuca rubra — Agrostis tenuis la Pleșoara din Culmea Bedeleului. | Gynm odoratissima (Nath.) Rich. în pajiști montane pe| Coralliorrhiza trifida Chatelain. în făget, la est de satul Colțești. / Dactylorchis sambucina (L.) Soo (Orchis sambucina L.) f. Iuțea Zimm. și f. incarnata Gaud. în pajiști montane mezofile pe Culmea Bedeleului. j Pactylorchis incarnata (L.) Soo ssp. haematodes (Rchb. f.) Soo. Prin | mlaștini în Depresiunea Trăscăului. I Orchis eoriophora L. în pajiști mezofile montane la ,,Pleșoara’; în | Culmea Bedeleului. | O. ustulata L. în pajiști montane ca și precedenta. ] 0. mascula L. ssp. signifera (Vest) Soo. în aluniș pe „Panta Caldă” j din Culmea Bedeleului. BIBLIOGRAFIE OPHRYS SPHEGODES MILL. ÎN FLORA ROMÂNIEI DE GH. COLDEA 582.594.2 Der Verfasser bestatigt das Vorhandensein von Ophrys sphegodcs Mill. in Ru- mânien. Die Art wurdein der Nahe der Stadt Aleșd, Kreis Bihor vorgefunden. ObwohI ■ B a u m g a r t e n und Schur die Art aus dem Gebiet Rumăniens angeben, wurde ihr Vorhandensein in Rumanien noch im vergangenen Jahr- hundert in den Synthesearbeiten der spăteren Autoren bestritten. Neben den Standortsangaben wird auch die floristische Zusammensetzung der Phytozbnose, in der die Art vorgefunden wurde, angegeben. Dintre cele șase specii ale genului Ophrys, identificate pe teritoriul României, O, sphegodes Mill., este prezentată în Conspectus florae Roma/niae K (4) ca dubioasă, nemaifiind găsită în ultimul secol în nici-o localitate | djn țară. | Prima semnalare a acestei specii din Transilvania este cea a lui j J. G. Baumgarten (2) care o citează sub denumirea de Arachnites i fuciflora Hoffm. de pe fînațele de la Dobra, Deva, Alba lulia, Aiud, Abrud, | Cluj. în accepția acestui autor, specia semnalată are un conținut mult 1. Borza Al., Conspectus Florae Romaniae, Cluj,'1947 —1949. 2. * * Flora Republicii Populare Române București, 1952 — 1965. 3. Gergeey I., Flora și vegetația regiunii cuprinse între Mureș și Masivul Bedeleu (autore£erat\. București, 1964. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj Grădina Botanică Primit în redacție la 6 iunie 1966. mai larg decît cel actual, fapt care pune oarecum la îndoială, dacă loca- litățile citate de Baumgarten se referă în realitate la O. sphegodes Mill. sau la O. arachnites Reich. identificată ulterior de F. Schur (12). Menționăm că Schur trece în sinonimia speciei/ O. arachnites Reich.. pe Arachnites fuciflora Baumg. în sintezele floristice ulterioare această specie este indicată numai pe baza informațiilor din literatură, unii botaniști (11), (13) .admițînd existența ei în flora României, iar alții dimpotrivă infirmînd-o (5), (8), (9), (10), (14), (15), (16). Lipsa unor exemplare autentice colectate de pe teritoriul țării, din ierbarul G. J. Baumgarten, F. Schur, ca și ce! al Grădinii botanice-Cluj, punea mai mult la îndoială existența acestei specii pe teritoriul României. Cu ocazia unor deplasări efectuate în Munții Plopișului am iden- tificat prezența certă a speciei: Ophrys sphegodes Mill., Gard. Dict., ed. VIII (1769), nr. 8. — O. araneifera Huds., FI. Angl., ed. II (1778), 392. — O. arachnites Auct. ■ ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20. NR. 2. P. 137-140, BUCUREȘTI. 1968 OPHȘYS SPHEGOnJSSÎN FLORA .ROMÂNIEI . r. Ș țfanss. aonMurr. — Arachnites fudflora Baumg., Enum. stirp. Transs., Ș HI (1816), 170 pp. ic., pl. I, fig. 1 —la. £ Specia găsită de noi se încadrează perfect în diagnozele clasice (1), L (3) (6), (17); (18). Eiind o specie rară considerăm necesară o scurtă des- Criere a caracterelor principale : ( Tulpini înalte de 15— 45. cm, glabre, longitudinal sulcate cu bulbo- | tiiberi sferici, cu rădăcini fasciculate. Frunze bazale lanceolate, scurt * pețiolate, cele tulpinale sesile. Inflorescența paucifloră, cu 3 —5 flori î distanțate, alcătuite din 3 tepale externe mari lanceolate, obtuze, verzi- 1 o-ălbui, lungi de 1,2—1,5 cm și două tepale. interne ușor crenate, glabre, lungi de 0,6 —0,8 cm. Labelul mare, rotund sau slab alungit, uneori foarte f slab bilobat, cu marginile puternic revolute, prevăzute la bază cu două | ghebozități conic obtuze, catifelat-păroase, brun negricioase, pe fața 1 - aproape de bază cu un desen caracteristic în formă de H bruniu-des- ■Ș chis, glabru lucios. Specia înflorește în mai. f în stațiunea cercetată, specia este reprezentată prin ssp. araneifera ! (Huds.) o. Șchw 1949, var. fucifera (Ourt.) Sch. et Thell. ( — O. aran&ifera var. fucifera Rchb. f. (1851). — O. fucifera Cart." FI. Lond., IV (1783), Ștab. 67. Se caracterizează prin labelul mai mare, cu ghebozitățile conic obtuze mult mai mari, lung catifelat păroase. Desenul caracteristic în forma de H este foarte bine distinct, cu linia transversală evidentă. b , Stațiunea. Județul Bihor, Munții Plopișului pe dealul Potochi, aproape 1 de corn. Tinăud, altitudine 240 m (leg. Gh. C ol de a (10 și 20 mai S 1967), depus la ierbarul Academiei Bepublicii Socialiste România, Cluj și ierbarul Universității Cluj). Populația a fost găsită pe un sol brun de pădure cu un conținut | de 3,26% CaCO3 într-o cenoză formată din următoarele specii: Arabis ! hirsuta, Brachypodium silvaticum, Briza media, Chrysanthemum leucan- I themum, Carex praecox, Carex flacca, Colchicum autumnale, Dactylis glo- j merata, Dianthus carthusianorum, Bryngium campestre, Festuca sulcata, î' Filipendula hexapetala, Frag aria viridis, Galium verum, Helianthemum | hirsutum, Hypochoeris radicala, Lotus corniculatus, Lathyrus pratensis, |. Medicago lupulina, Orchis purpureus, Plantago lanceolata, Polygala vul- garis, Banuneulus polyanthemus, Bhinanthus minor, Salnia austriaca, I Stachys germanica, ^rifolium alpestre, T. repens, Teucrium chamaedrys, f Thymus glabrescens, Tragopogon orientali#, Knautia anensis, Vicia satira, | V&rbascum. phoeniceum. r Specia Ophrys sphegodes Mill. este un element mediteranean-atlantic | răăpîndit în Europa Centrală și de sud și în Asia Mica. | în urma identificării acestei specii în județul Bihor verosimil Ioa ea ' să mai fie regăsită și în unele dintre localitățile citate de Baumgarten și Schur din Transilvania. BIBLIOGRAFIE ■ L. Ascherson et Graebner, .Spnopsis Miti.-Eur. El., Leipzîg, 1907 III. . 2. Baumgarten G. J., E numeral io stirp ium Transsilvaniae, Viena, 1816, III. 3. Boissier E., Flora orientalis, Geneva, 1881, V. 4; Borza Al., Conspecius florae Romaniae, Cluj, 1947. 5- Grbcebcv I)., Conspectul florei României, București, 1898' 140 GH. COLDEA 6. Hegi G., Illustrierte Flora von Mitteleuropa, Viena, 1909. 7. Hermann F., Flora von Nord- und Mitteleuropa, Stuttgart, 1956. 8. Heuffel J., Enumeratio plantarăm Banatu-Temesiensi, Viena, 1858. 9. Nyărădy I. E,, Kolozsvăr es kornyekenek ■ flârăja, Cluj, 1941 — 1944. 10. Panțu Z. C., Orchidaceele din România, București, 1915. f Phodan J., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj, 1939, f Schur F., Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Viena, 1866. £ 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. Simonkai L., Enumeratio florae Trahssilvaniae, Budapesta, 1886. Soo R. * * * * * Orchideologisclie Mitteilungem Fetid. Rep. spec. nov. regn, vegn., 1929, 1 — 3, 26. $ Prodromus florae terrae siciilorum. Cluj, 1940. ș Ophrys-Stadien, Acta Bot. Acad. Scient. Hung., 1959, 5, 3 — 4. Flora Bulgariei, Sofia, 1964, II. Flora SSSR, Moscova, 1935, IV. Centrul de cercetări biologice, Cluj Sectorul de geobotanică Primit în redacție la 31 octombrie 1967. 1 AMINOACIZII DIN UNELE ALGE VERZI ȘI ALBASTRE DE \ N. SĂLĂGEANU și GEORGETA FABIAN-GALAN 581.192.2 : 547.965 : 582.28 Es wurden die sowolil in der losiiclien als aucli in der unlCslichen Fraktion vor- handenen Aminosăuren bei der Griinalgc Chlamydomonas intermedia und bei der' Blaualge Oscillatoria amoena papierchromatographisch bestimmt. Die erzielten Ergebnisse zeigten, daR die Algen eine bedcutende.Zahl nahrstofflich wertvoller Aminosăuren enthalten, so dafî sie in Zukunft vielleicht zusătzliche Năhrstoff- quellen fiir Menschen und Haustiere werden konnlen. Căutarea de noi resurse nutritive a dus la cercetarea mai amănunțită a proprietăților biologice și chimice ale algelor, prin aceasta urmărindu-se pe de o parte găsirea unor mijloace adecvate pentru creșterea rapidă a acestora iar pe de altă parte utilizarea practică (rațională) a compușilor din organismul lor. Dintre compușii chimici ai algelor, substanțele proteice s-au bucurat de o atenție mai mare, diferiții cercetători căutînd să obțină informații atît în privința conținutului total al algelor în aceste substanțe cît și asupra valorii nutritive a acestora. Materialul folosit au fost alga verde Chlamydomonas intermedia și alga albastră Oscillatoria amoena. Modul de creștere al algelor a fost descris în alte lucrări (7), (8). Probele s-au fixat în alcool metilic 80% clocotitor. Aminoacizii liberi s-au extras cu etanol de diferite concentrații. Materialul insolubil s-a hidrolizat cu HO16 N la 100° O timp de 24 h, . evaporînd apoi H01 la 40° O. Atît aminoacizii liberi cît și cei din hidro-) lizatul neutru s-au separat mai întîi cu rășini schimbătoare de ioni și' apoi prin cr ornat ograf ie pe hîrtie. S-a constatat că în alga verde există un număr mai mare de amino- ’ acizi liberi decît în alga albastră (fig. 1). în alga verde s-au găsit următorii aminoacizi liberi : asparagină, acid aspartic, acid glutamic, alanină, treonină, acid y-aminobutiric, valină, fehilalanină și izoleucină. Un aminoaeid nu s-a putut identifica. Nu este exclus să fie lizină. Din alga albastră s-au separat într-o cantitate mai mare: glutation, asparagină, acid aspartic, acid glutamic, alanină, valină ST. ȘT CERC, BIOL,, SURIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P. 141-142 BUCUREȘTI, 1908 142 N. SĂLĂGEANU și G. WABIAN-GALAN și izoleucină, iar într-o cantitate foarte mică acid y-aminobutiric, treonină 1 și fenilalanină. Un aminoacid identic cn cel găsit în alga verde nu s-a J putut identifica. Din cromatogramă se poate constata că în timp ce în alga albastră | 1 predomină doar acidul glutamic în alga verde în schimb găsim cantități ' relativ mari și. de acidj^partic, alanină și izoleucină. în ceea ce privește aminoacizii obținuți prin hidroliza fracției inso- 1 Iubite (fig. 2 —3) la alga verde s-au găsit: cisteină, lizină, arginină, acid 1 aspartic, acid glutamic, alanină, treonină, prolină, un aminoacid neiden- i ' tificat, valină, fenilalanină și leucină. Acidul aspartic și leucina predomină n . cantitativ. La alga albastră s-au găsit aceiași aminoacizi, dar în cantități ; mult mai, mari. Din analizele noastre rezultă că în algele analizate există o cantitate S relativ mare de aminoacizi, atît esențiali pentru regnul animal (fenilalanină, 1 izoleucină, leucină, lizină, treonină, valină) cît și semiesențiali (acid gin- I tamic, cisteină, prolină), 1 Dintre aminoacizii esențiali nu am. putut găsi triptofanul, histidina j și meteonina, iar dintre cei semiesențiali nu am găsit tirozina. 1 Acest fapt se poate datora fie cantității foarte mici a acestor amino- I acizi (3), (4), fie modului de hidroliză folosit, care fiind relativ brutal, 1 poate să fi dus la distrugerea aminoacizilor în cauză. F. C. Stewardl (10) arată, de altfel, că pentru separarea aminoacizilor din proteine se 1 cere multă atenție la. prelucrarea materialului. j Din analiza aminoacizilor din proteinele algelor (4), (5), (6), (9) 1 și compararea lor cu datele obținute la plantele superioare (2) rezulta i , că între aceste două categorii de plante există unele deosebiri cantitative j ț și calitative îh ceea ce privește compoziția substanțelor proteice. Canti-1 ; tatea de aminoacizi din alge poate crește simțitor prin adăugarea în mediul i j de cultură al acestora nitrat, amoniu sau uree (1)/ v | i Faptul acesta s-ar putea exploata, algele puțind constitui sursei ' nutritive complimentare față, de plantele superioare, ele conținînd, după 1 cum arată și datele prezentate în lucrarea de față, un număr de aminoacizi J esențiali și semiesențiali pentru regnul animal. ; ( 1 BIBLIOGRAFIE 1. Ghampigny ĂI. L., J, Recherches C.N.R.S., Lab. Bellevue, Paris, 1957, .8, . .72 —76. 2. Florenzano G„ Moderni procesai microbiologici e biochimici neleampo delte industrie Agrarie,. 1959, Ârtigraficc ,,I1 Tarchio”, Firenze. 3. Fowden Lu Nature,’1951, 167, 1 030-1 031.' ■ /' 4. - Ann. Bot., 1954i 18, 257 - 266. ’ \ 5. — în R a 1 p li A. L e w i s s, Amino Acids and Proteins, Physiology and chemistry of Algae, Academie Press Nev York, 1962. 6. Moyse A,, Aiul Biol., 1956, 32, 3 — 4. 7. Sălăgeanu N., Rev. Roum. Biol., 1966, 11, 6, 421-424. 8. Rev. Roum. Biol., 1967, 12, 1, 81 — 94, j 9. Stewărd F. C.-, Annals of Botany, 1960, '24, 93, 83-dlG. 10. — Annals of Botany, 1963, 24, JOS, 91-92. Bio- 1 Institutul de biologie „Traian SOmilesau" Laboratorul de fotosinteiâ Primit în redacție la 20 noiembrie 1967. 2 ® .. CD ..' ~y^Hns " Z ■'Sminobutiric Fig. 1 * Asperag/hă ? ■ Glutation 'Fenilalanină Fig. 1. — Aminepcizii liberi din riga verde ,,a” și din alga albastră „b”. Fig. 2. — Aminoacizii din fracția insolubilă; alga verde „a”, alga albastră „b”. Fig. 3. — Aminoacizii din fracția insolubilă; alga verde'„a”, alga albastră „b” (aici s-a folosit o jumătate din cantitatea folosită în fig> 2). * Valină 2 Valină ? " Pretind b - Leucină “ Fenilalânină Leucină Fenilalanină a Fig. 3 - Treonină - Alanină ~ Ac gtutamic - Ac.aspârtic - Arginină “ Uzină - Cisteină '-U Ac. aspartic Qp Arginină Lizină Cisterna experiențe privind cultura și fiziologia UNOR ALGE RECOLTATE DE PE LITORALUL ; MĂRII NEGRE DE • AL, IONESCU 582.26 : 58.095 : 581.1 Au cours des recherches effectuees sur plusieurs especes d’algues recoltees sur Ies greves et le littoral de la mer Noire, on a cherche ă etablir des milieux de culture optima ă base d’eau marine. On a analyse le’temps de gendratîon de quelques-unes des algues introduites en. .... culture, 1’intensite de la photosynthese et de Ia respiration, I’influence de la lu- . miere sur l’accumulation de biomasse, ainsi que I’action de cer tain es substances' știm uban Ies. Les exp^riences, qui se sont deroukes au laboratoire, en serre et en plein air, ont ^galement vistf Taccumulation de la substance seche et la teneur en sub- stances proteiqucs et des cxtraits en acetone (pigments -j- lipi des) en cultures accdlerees. ' în căutarea unor specii, forme și sușe de alge de o productivitate sporită îh culturi accelerate a fost recoltat de pe plajele și litoralul Mării Negre un divers material algologic. Alegerea acestuia s-a făcut și în spe7 : ranța că apa marină, mediu omogen foarte răspîndit, va putea forma sub- stratul unor soluții nutritive eficiente și puțin costisitoare. în vasta problemă a culturilor în masă a algelor, studiile privitoare la posibilitatea creșterii accelerate a speciilor marine sau a folosirii de medii jmarine sînt puțin, numeroase. într-un articol de sinteză, apărut în 1956, A. M 6 y s e (12) afirma chiar că numai algele dulcieole au fost ■experimentate în scopul obținerii unor cantități mari de proteine. Fără ad dezminți în esență, amintim totuși întinsele culturi japoneze de Por- phyra tenera (20), Laminaria și Qdidium, (17) și experiențele de creștere a unor alge din planctonul Mării Negre (11), (9); deosebit de acestea cultura algelor marine a fost întreprinsă și pentru a obține materialul necesar diverselor studii privind fotosinteza și productivitatea asocia- țiilor algale (3), rezistența la lumină (2), constituția aparatului fotosin- . tetizator (7), compoziția chimică (1) ete. 81. si oină BIOL. SILI A BOTANICĂ T. 20 KK. 2 P. 143-161 BVCUBSȘTI, ÎMI 144 ' AL. IONESCU 2 Creșterea în masă a algelor marine și folosirea apei de, mare drept bază a unor medii nutritive ar putea prezenta un interes major ținînd seama de enorma și diversa producție vegetală pe care mările o dau anual (peste 250 000 t apele Japoniei (17) și 11 g/m3/zi fitoplanctonul Mării Negre (19)) precum și de ușurința cu care s-ar putea amenaja, pe litoral, unele lacuri artificiale în care creșterea algelor să poată fi făcută avan- tajos (10). Din materialul recoltat de noi au fost separate, pentru observații și experiențe de laborator, următoarele alge : Chlorella sp., Chlamydo- monas sp., Lyngbya contorta, Oscillatoria sp., No stoc sp., un amestec de diatomee format din Amphora coffeiformis, Navicula, Nitzschia seriata, G-rammatophora marina, Roicosphenia curoata și Cymbella precum și macrotitele Ulva lactuca, JEnteromorpha intestinalis, Chaetomorpha linum, Callithamnion corymbosum și Ceramium rubrum. Aceste alge au fost crescute în diverse soluții nutritive formate din apă marină cu unele adausuri de substanțe cu N și P, în condiții diferite de iluminat și pH, iar celor ce s-au dovedit viabile în condiții de laborator li s-a determinat timpul de generare (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Timpul de generare* Medii de cultură / Ulva lactuca Chlorella sp. Fitoplancton (pred, diatomee) Chlamy- domonas sp. Lyngbya contorta Oșcilla- loria sp, 1/3 sol. Hutner + (NH4)a HP04 0,6 g + Acid citric 0,6 g 236 52 — — — (NH1)2HPO4 1,5 g — — — 77 -- Sol. Tamiya — — — — 114 109/ NO8K 0,5 g - - — 96 — — — ‘ Calculul s-a făcut după formula T= , 9.80103 t , ;n care ; jț = numărul de celule (valumu! celulari - N i°g. -rrr No după o perioadă de timp (ore). No = numărul de celule (volumul celular) la Începutul culturii. După cum se observă, din tabel lipsesc datele privitoare la algele roșii. Acestea s-au dovedit, în experiențele noastre ca și în altele (7), a fi nerezistente la transport și la condițiile de laborator; ele ne-au servit, totuși, la studiul unor diatomee epifite cărora le-au folosit ca suport. De asemenea nici Chaetomorpha și nici JSnteromorpha n-au prezentat creșteri notabile în condițiile create de noi iar No stoc, după o dezvoltare foarte rapidă a degenerat și a murit; a reapărut cîteva luni mai tîrziu dar pentru o perioadă scurtă, condițiile care-i favorizează creșterea fiind deocamdată necunoscute. Pe baza rezultatelor înscrise în tabelul nr. 1 și a observațiilor făcute asupra algelor s-a trecut la cultura Unor specii în sere și laborator, pe diferite medii de. cultură și în diferite dispozitive (fig. 1).^ ; Experiențele cu Chlorella sp. (fig; 2) s-au desfășurat la o temperatură medie cuprinsă între 17 —22° O, o intensitate luminoasă de 6 000 luxi și FIZIOLOGIA SI CDLTUB.A UNOE ALGE DE PE LITORALUL MĂRII NEGRE 3 țs ■ $ /- O' ' 7z Chu 0.5 . 'A Tsmiya 'A apă mannâ. m ppa mar/na A apa mân/d Fig. 3. — Relațiile dintre mediul nutritiv îolosît și creșterea algelor, Lyngbya contorta și Osci- llaioria sp. 145 ' în condițiile unei barbotări conținu. PH-ul soluțiilor a fost diferit : 7,3—martor, 7-Vi și V2, 6,3-V3? V4 și V6. în figura 3 este arătată dependența dintre creșterea algelor Oscilla- toria sp. și Lyngbya contorta și mediul nutritiv folosit. Rezultatele cele Fig- 1. — Culturi de alge sub cerul liber (în dispozitive de tip Necșoiuj. VI 52 53 54 55 Medii de cultură Fig. 2. • Numărul'de celule și substanță ■ uscată la Chlorella sp. cultivată pe dife- . rite medii de cultură. , VI - 18(NH4}2 HP04 + 0,20 g N03K+l/3 sol. Hutner, V2—0,5g (NHda HPO4 + l/8 sol. Hutner V3- Q.5& (NH4)3 HP04;+ 0,5 g acid citric ' V4 - 0.08 (NH4)9 HPO4+0.5 g acid citric + 1/3 ■sol. Hutner; V6-0,4 g (NHgh HPO4+O,4g N0„R ■ +0,6 g acid citric + 1/3 sol. Hutner. FIZIOLOGIA SI CULTURA UNOR ALGE DE PE LITORALUL MĂRII NEGRE 147 146 AL. IONESCU mai bune, la ambele alge, s-au obținut într-o soluție formată din 1/2 sol. Tamiya+1/2 apă marină, la o temperatură medie de 25° C și un pH de 6,8. în ceea ce privește culturile de alge albastre trebuie menționat că ele nu suportă agitarea și că prezintă perioade în care stagnarea creș- terii și dezvoltării lor este evidentă. S-au efectuat experiențe în dispozitive cu capacități mai mari (10 1) cu ChloreUa sp. în mediu găsit în condițiile de laborator ca cel mai O importanță deosebită în cercetările noastre a fost acordată unor aspecte privind fiziologia algelor cu care s-a experimentat. w Analiza intensității fotosintezei și a respirației (realizată cu ajutorul metodei Warburg) arată că raportul între aceste două procese în condiții y optime de dezvoltare, este cuprinsă între 1 : 7 și 1 :10 la Chlorella sp. / și 1: 5 la algele albastre. în figura 4 sînt prezentate datele culese de-a lungul a 3 săptămîni, pentru Chlorella sp., iar în figura b sînt date valorile favorabil pentru ea. Rezultatele obținute în aer liber, la. luminozitatea și temperatura lunilor mai —iunie, au fost cuprinse între 3,30 —3,62 g/m3/zi- Subliniem că în toate experimentările cu alge unicelulare barbotarea sus- pensiilor a fost unul din factorii care au condiționat buna dezvoltare a culturilor. maxime obținute la Oscillatoria sp. și Lyngbya contoria. Pentru Chlorella sp. randamentul maxim se găsește între a 15-a și a 17-a zi de la însămînțare, în timp ce algele albastre au un maxim de fotosinteză după 25—30 zile ’ de la însămînțare. Influența intensității luminii asupra dezvoltării algelor experi- mentate a fost cercetată în multiple probe și variante. Pentru Chlorella sp. lumina continuă de 6 000 luxi este cea mai favorabilă, dar trebuie relevat faptul că valorile determinate de această ■ intensitate nu sînt cu mult superioare celor obținute la o luminozitate naturală (12 h întuneric) (fig. 6). La algele albastre lumina continuă de peste 3 000 luxi s-a dovedit a fi inhibatoare, în timp ce diferențele dintre biomasa variantelor ilu- minate cu 1 500 luxi și 3 000 luxi erau mici (fig. 7). în legătură cu influența : luminii la Oscillatoria subbrevis, G a r n i e r J. (6) e de părere că o inten- sitate de 500 —2.000 luxi și temperatură de 30—35° O favorizează acu- ' mularea unei mari cantități de pigmenți și de substanță uscată^; alte ; experiențe, printre care cităm pe cele ale prof. N. Sălăgeanu (18) cu Oscillatoria amoena, indică intensități de -5 000 —7 000 luxi ca favo- 148 AL. IONESCU 6 7 FIZIOLOGIA SI CULTURA UNOR ALGE DE PE LITORALUL MĂRII NEGRE 149 rabile acumulării de biomasă. Explicațiile pentru aceste rezultate diferite trebuie căutate atît în resursele speciei experimentate cît și în influențele pe care mediile și dispozitivele întrebuințate le-au exercitat în sensuri diverse. Prin cercetări amănunțite s-a demonstrat, de asemenea, că lumina continuă de peste 3 000 —4 000 luxi acționînd mai mult de 20 de zile, împiedică acumularea de substanță uscată sau p aduce la valori foarte Fig. 8. — Acțiunea colchicinei, aso- ciată diferitelor medii de cultură, asupra numărului de celule la Chlo- rella sp. (hașurile reprezintă sporu- rile datorate colchicinei). mici. Repunerea în condițiile unei intensități mici de lumină favorizează din nou creșterea biomasei algelor. Amestecul de diatomee reacționează nefavorabil la o intensitate ridicată de lumină, avînd optimul în jurul a 1 500 luxi (12 h din 24 h). Datele obținute concordă, în general, cu observațiile făcute în această privință la stațiunea Constanța (4). Cercetările noastre* au încercat să exploreze posibilitatea unor sub- stanțe de a provoca efecte stimulatorii asupra creșterii și înmulțirii la alge. Ca substanțe stimulatorii au fost folosite, în diferite doze, heteroauxina colchicina și unii derivați ai petrolului (fig. 8 și tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 Aițitmen unor substanțe asupra creșterii numărului de celule șl a biomasei la unele alge cultivate pe diferite medii cu apă marină. - Mediu Alga , Martor Hetcroauxină 0,00025g/l Colchicină 0,028g/l Derivați ai petrolului nr. cel. subs. usc. % nr. cel. subs. usc. % nr. cel. subs. usc. % nr. cel. subs. usc. %, Chlorella sp. I. Ig (NH4)2.HPO4 73 74 117 (0,5 (NH4)2 HPO4 + . 11/3 sol. Hutner 83 78 104 — 10,5 (NH4)3 HPO4+ 1 ‘ 10,5 acid citric 100 100 100 — . 116 — — 131 Fitoplancton (pred, diatomee) — 100 100 — — • — 106 Lyngbya contorta — 100 94 — — — Chlamydomonas sp. - ■ 100 88 — — - — Potrivit datelor prezentate, heteroauxina s-a dovedit a avea, în dozele și condițiile din cercetările noastre, un rol inhibator. Colchicina întrebuințată pentru Chlorella sp. a dat unele sporuri ce pot fi socotite, în cadrul unor variante, ca apreciabile. Avînd în vedere variațiile rezultatelor obținute trebuie considerat că acțiunea colchicinei este condiționată puternic de substanțele cuprinse în. mediul de cultură; mecanismul prin care se favorizează creșterea numărului de celule este greu de pus în evidență, studiile microscopice nedezvăiuind nici o modificare în structura celulelor. Prin pulverizarea unor derivați ai petrolului s-a obținut, în unele cazuri, un spor de greutate de aproximativ 30 % la algele verzi și, în același timp, un spor de 5—8% în conținutul lor de proteine și lipide. în domeniul stimulării algelor numeroși cercetători au folosit diverse substanțe din grupa auxinelor (5), (16), (21), unele săruri complexe (14) sau simple (13) dar rezultatele fie că au fost nesigure, fie că nu au dat sporuri apreciabile. în toate aceste cercetări se subliniază necesitatea găsirii acelor doze care, în anumite medii și condiții de experimentare, să permită obținerea de rezultate favorabile. O ultimă parte a lucrării noastre în legătură cu creșterea în medii marine a algelor recoltate de pe litoral, a fost dedicată studiului compo- nentelor chimice ce interesează primordial culturile accelerate, proteinele și substanțele extractibile în acetonă (lipide, pigmenți) (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Conținutul în proteine și în substanțe extractibile in acetonă ia cîteva alge cultivate pe medii cu apă marină Componentele analizate (%. din subs. usc.) Chlorella sp. Diatomee (amestec) UI va pl-l 6,8 Alge albastre 0,5 (NH4\HPO4 0,5 acid citric 1/3 sol. Hutner pH 6,4 .. 0,5 g NO3K ' 1/3 sol. Hutner pH 7,2 Lyngbya Oscilla- toria pH 6,8 Proteină Extractibile în acetonă 38,2 11,4 36,3 10,8 22,1 14,05 26,15 7,3 31,4» 9,6 33„05 9,8 Se constată că, în general, conținutul în proteină al algelor cultivate în medii marine nu este prea ridicat, comparativ cu cel de la algele dul- cicole (8), (15), cu toate că valorile obținute nu sînt sub cele întîlnite în cercetări privitoare la chimismul algelor marine (1) ce au un procent mare de săruri. Adausurile de substanțe nutritive au provocat variații în conținutul de proteine, după cum se poate observa la cele două medii analizate pentru Chlorella, ceea ce indică sensul în care trebuie acționat pentru obținerea unor cantități mai mari de substanțe proteice. . j. Rezultatele tuturor acestor cercetări scot în evidență că pentru cultura unor alge marine, precum și pentru folosirea unor medii nutri- tive cu apă de mare, sînt necesare studii cel puțin la fel de amănunțite ca și cele întreprinse în legătură cu algele dulcicole. Experiențele de labo- rator ca și practica dovedesc deopotrivă posibilitatea unor culturi acce- lerate și importanța deosebită și diversă a algelor marine. 9 FIZIOLOGIA si CULTURA UNOR ALGE DE PE LITORALUL MĂRII NEGRE 151 150 AL. IONE8CU 8 CONCLUZII J. Algele verzi și albastre recoltate' de pe litoralul Mării Negre, ca și ’diatomeele din fitoplanctonul litoral, pot fi cultivate, cu bune rezul- tate, în medii marine îmbogățite cu P și N, lucru pus în evidență de analiza timpului de generare și de intensitatea proceselor metabolice apreciate după valorile fotosintezei și respirației. Algele macrofite prezintă în laborator o creștere înceată, pentru cultura lor fiind necesare condiții speciale ; rodofitele, mai ales, au o sensibilitate deosebită ceea ce le face dificile în experiențe. Cu toate acestea nu trebuie scăpat din vedere enormele producții pe care le produc în apele mărilor tocmai aceste specii și, de aceea, trebuie găsite metode pentru introducerea lor în cultură. 2. Acțiunea intensității luminii se manifestă în mod diferit, după specia experimentată. în cercetările noastre lumina continuă de 6 000 luxi a fost favorabilă, creșterii la Chlorella sp. Pentru cianoficeele cultivate în apa de mare o intensitate de peste 3 000 luxi lumină continuă s-â dovedit a fi inhibatoare. Ca și pentru diatomee, valoarea optimă a luminii pentru aceste alge albastre a fost de 1 500 luxi (12 h din 24 h). 3. încercările de stimulare a creșterii biomasei algelor, efectuate cu unele doze de colchicină și derivați ai petrolului au dat rezultate încu- rajatoare. 4. Randamentul și compoziția chimică ale algelor experimentate și variațiile acestora în funcție de mediu nutritiv, arată posi bilitatea obțineri de rezultate favorabile în culturile cu apă marină. 5. Ameliorarea prin selecție a sușelor din experiențe, introducerea de noi specii în cultură, ameliorarea continuă a condițiilor de dezvoltare pot pune în valoare, prin culturi accelerate, atît algele marine cît și medii nutritive pe bază de apă de mare; BIBLIOGRAFIE 1. Babaskov G. K., Himiia vodoroslei, Izd. Akad. Nauk SSSR, 1963. 2. Biebl R., Ecologie des algties marines (Colloques intern, du CNRS), Paris, 1957. 3. Blinks L. R,, Journal Marine Res. 1955, 14, 4. 4. Bodeanu N., St. și Cerc. Biologie, Seria; Botanică, 1966, 18, 3. 5. Davidson E. F., Am. Jour. Botany, 1950, 37, 6. Garnier J., Influence de la tempirature sur Vaccumulation de renoavellement et refficacit^ , pholosynthetique des pigments d’Oscillatoria subbrepis Sch. Thbse, Edit. Gauthier- Villars, Paris, 1964. 7. Giraud G., La structure, Ies pigments et Ies caracter ist iques fonctionnelles de l’appareil photo- synthdlique de diverses algues. These, Edit. Gauthier-Viilars, Paris, 1963. • 8. Kliaciko-Gurvich G. L., Fiz. rast., 1964, 11, 6. 9. Kucerova Z. S., Trudi Sevastopolskoi biologhiceskoi sianții, Edit. Naukova dumka, Kiev, 1964, 17. 10, Lancelot A,, Recherches biologiqu.es el oceanographiqucs sar ies vegitaux marins des cotes frangaises entre la Loire et la Gironde, Marseille, 1945. 11. Lanskaia L. A. i Psenina T. I., Trudi Sevastopolskoi biologhiceskoi stanții, Izd, Akad. Nauk, Moscova, 1961, 14. . 12; Moyse A., Ann. Biol., 1956, 32, 3 — 4. 13. Necșoiu V., St. și cerc. Biol.; Seria Botanică, 1965, 17, 3. 14. P^TERFi S., Brugovitzky E. et Naghy-Toth Fr., Studia Univ. Babeș-Bolyai, Seria Biol., 1964, I. ' ' 15. Pinevici V. V., Bers E. P., Vasileva A7. E., Verzilin N. N. i Maslov Iu. I., Dokladî III, SEV. Praga, 1965. 16. RĂdulescu E., Cercetări experimentale asupra fiziologiei algei verzi Stichococcus bacillaris Naegeli, București, 1939. 17. Russell Fr., Advances in marine biology, Edit. Acad. Press London and New York, 1965, 3. 18. Sălăgeanu N., St. și cerc. Biol., Seria Botanică, 1965, 17, 1. 19. Vodeanitkh V. A., Bul. I. G. P., 1957, 4. 20. Yamada Y., Ecologie des algues marines (Colloque intern du CNRS), Paris, 1957/ 21. Yvon A., C. R. Acad. Sci., 1956, 242,- 1 205-1 207. Institutul de biologie „Tr. Săvulescu” Secția de Fiziologie Vegetală Primit în redacție la 7. octombrie 1967. INFLUENȚA A.D.N.-ULUI ȘI ACIDULUI GIBERELIC ASUPRA CREȘTERII PLANTELOR, ACIZILOR NUCLEICI ȘI AMILAZEI . de MARGARETA ELIAS și P. RAICU 581.143.04 : 581.192.7 The authors have studied the effects of DNA treatmeiUs in different concentra- tions on the growth of wheat seedlings and on their nucleic acid content. They found Ihat with the same wheat variety the effect may be different as a function of the DNA concentrațion; with different varieties the same concentration may have opposite el’fects. ' The complex treatment with DNA and gibberellic acid has no additional effect, neither as regards the seedlings growth nor as regards their nucleic acid content. By treatment of barley seeds w'ith gibberenic acid a new amylase fraction appeared that may be explained through the derepression of the gene responsîble with the respective fraction synthesis. în studiile recente de morfogeneză apare din ce în ce mai des subli- niat rolul unor principii chimice regulatoare ale creșterii, active dar nespecifice, care oferă o explicație în ce fel un număr practic infinit de structuri poate fi produs de un număr limitat de substanțe. Caracterul nespecific al acțiunii acestor principii constă pe de o parte în aceea că efecte similare pot fi evocate de molecule care nu au altceva în comun în afară de efectul produs, iar pe de altă parte în aceea că în cazul unei aceleeași substanțe, o concentrație poate fi stimulatoare într-un caz și inhibitoare în altul. în domeniul vegetal, auxinele și acidul giberelic sînt cele mai cunoscute principii chimice regulatoare ale creșterii, în lucrarea de față ne-am propus să demonstrăm că preparatele de A.D.N. extrase din embrionii de grîu pot provoca efecte similare cu acelea ale stimulatorilor clasici și să stabilim curbe de concentrații ale A.D.N., pentru diferite soiuri de grîu. De asemenea fiind bine cunoscută impor- tanța studiului efectelor morfogenetice obținute prin tratamente combi- nate ale acizilor nucleici cu stimulatori (1), am studiat efectul combinat al A.D.N. și giberelinei asupra creșterii plăntuțelor tratate și a concen- trației de acizi nucleici conținuți de aceste plante. Am ales giberelina ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P. 153-158 BUCUREȘTI, 1068 3 ACIZI NUCLEICI - AMILAZĂ 155 154 • M. EL1AS și P. EATCU 2 atît datorită largului său interes biologic (20), cît și din cauză că prin acțiunea sa asupra sintezei A.R.N, și a altor sinteze „de novo” de enzime amilazice (21), ea reprezintă un instrument favorabil pentru abordarea mecanismului prin care anumite substanțe „evocatoare” sau regulatoare chimice ar putea interacționa cu genomul organismelor tratate. De ase- menea în lucrarea de față ne-am propus a încerca inducerea cu ajutorul giberelinei a unor fracții izoenzimatice de amilază la semințe de secară diploidă. ' MATERIAL ȘI. METOD A ; .. îm cercetările: noastre am folosit semințe .din. soiurile Arnăhkde Nemerci (T. dwum)} Marquis și Luteseens (T. aestivum) și'Secale cereale 2 n. Obținerea preparatului de A.D.N. și tratamentul semințelor au fost efectuate după procedee indicate și în lucrări anterioare (4), (15). Dozările de acizi nucleici au fost efectuate cu un spectrofotometru Zeiss V.S.U.l. Concentrația giberelinei folosită în tratamente a fost de 20 y/ml. Electroforeza soluțiilor amilazice a fost efectuată după metoda indicată de (8), iar developarea fracțiilor izoenzimatice a fost făcută după un procedeu modificat de noi (5). REZULTATE ȘI DISCUȚII Graficele reprezentînd curbe specifice de creștere, arată că una și aceeași concentrație de A.D.N.1 poate provoca stimulări de creștere la unele soiuri și inhibări ale creșterii la altele. Aceasta demonstrează că în cazul tratamentului cu A.D.N., deși calitatea efectuată este în toate cazurile creșterea plăntuțelor de grîu, sensul afectării diferă, depinzînd de soiul tratat și nu de concentrația folosită pentru tratament (fig. 1). Situația expusă este similară celei constatate în tratamentele cu auxine, care în anumite concentrații stimulează țesutul tulpinii dar o inhibă pe cea a rădăcinii, iar în unele cazuri accelerează înflorirea și în altele o inhibă. în toate cazurile discutate, explicația nu poate fi decît aceea că, în tratamentele cu auxine sau acizi nucleici, specificitatea răspunsului depinde de sistemul viu tratat și numai parțial de concentrația substanței folosită în tratament. Eaptul că specificitatea răspunsului este intrinsecă materialului biologic, poate fi demonstrat și prin aceea că efectele de sti- mulare obținute cu diferiți stimulatori îh tratamente simple, nu sînt cumu- lative în tratamente combinate. Deoarece datele din literatură arată că acizii nucleici sînt implicați în mecanismul de acțiune al auxinei și gibe- relinei, tratamentul combinat cu acizii nucleici și acești stimulatori pare a fi interesant de studiat sub acest aspect. în experiențele noastre trata- mentele combinate de acizi nucleici și giberelină indică neaditivitatea acestor tratamente, care se manifestă atît în ceea ce privește efectul lor asupra creșterii plantelor (fig- 2) cît și asupra concentrației lor de acizi 1 A.D.N.-ul folosit în tratamente era macromolecular, dar forma sub care el intra In semințe ne este necunoscută. nucleici. Din figura 3 reiese că atît A.D.N.-ul în concentrație de 0,05 g% cît și giberelina în concentrație de 10 y/ml, provoacă o marcată creștere a concentrației de acizi nucleici în tratamentul simplu al plantelor, iar în cazul tratamentului combinat al celor două substanțe se constată o reducere a concentrației de acizi nucleici din plantele tratate. Aceste efecte sînt similare cu cele menționate de o serie de autori (2), (12), (18) privind Fig. 1. — Influența tratamentului cu ADN asupra creșterii plăntuțelor de diferite soiuri de grîu. ^0 Ci Na 0.01 0,02 0,03 0.0* 0,05ADN acțiunea sinergică sau antagonistă a diferitelor auxine sau a auxinelor și diferiților metaboliți sau antimetaboliți. în legătură cu aceasta, deosebit de interesante sînt lucrările lui F. Skoog și C. O. Miller (18) pri- vitoare la relațiile dintre auxine și adenină (sau derivatul său kinetina). Autorii arată că prezența ambelor substanțe este necesară pentru creș- terea viguroasă a călușului de tutun in, vitro. Dacă însă proporția celor două substanțe este schimbată, caracterul creșterii este diferit. O con- centrație relativ mai mare de auxină și un nivel mic de kinetină produc o creștere bună a rădăcinilor, dar o redusa dezvoltare a mugurilor și invers. Existența acestei balanțe prezintă posibilitatea controlului diferențierii prin alterarea proporțiilor unor substanțe chimice relativ simple. O explicație posibilă a acțiunii preparatului nostru de A.D.N. și giberelinei asupra creșterii plantelor de grîu este stimularea generală a metabolismului acizilor nucleici, fapt atestat de concentrația crescută de acizi nucleici în plantele tratate sau chiar sinteza unor molecule specifice de A.R.N. necesare pentru sinteza indusă a unor enzime, după cum indică unele date din literatură. Astfel s-a demonstrat că inducerea formării 156 M. ELIAS și P. BAICU unor enzime în preparate de stafilococi parțial dezintegrați este favorizată de pur ine și pirimidine (.9), în timp ce sinteza unor enzime constitutive e mai puțin afectată. De asemenea inducerea formării catalazei,. cit o - cromului 0 și a citocromoxidazei la levuri este însoțită de o accelerare ■■ —- ’n ---■ *-— —t-. t— I I" — 1^" — - - ■ H?0 0.01 0,03 00b MN O20 0.01 0.03 005 g%AD^S CIOs 002 0.0^ 056 ClNa 002 0,0^ tG ■ । ' Fig. 2. — Influența asupra creșterii plantatelor de grîu a tratamentelor a) cu diferite concentrații de AON; b) cu diferite concentrații de ADN suplimentate cu 10 gamma giberelină. ’ ■ a încorporării adeninei și hipoxantinei în aceste levuri și de o creștere marcată a substanțelor nucleotidice (3). Acest din urmă efect l-am sem- nalat și noi într-o lucrare anterioară (6) în cazul tratamentului cu gibe- relină dizolvată în apă. • 500 . 000 300 200 . 100 Fig. 4. — Efectul tratamentului cu giberelină asupra enzimogramelor amilazei din semințe germinate de secară. a) Enzimograma amilazică a extrasului semințelor de secară, germinate și netratate; b) enzimograma ami- lazică a extrasului semințelor de secară, tratate cu giberelină. ClNa . Clfla* i aflat 01 Nat • G1(M% 6/ADN A0fl-0.053% Fig; 3. — Neactivitatea efectului ADN și gi- ■ berelinei asupra concentrației de acizi nucleici din plantele tratate. , Deoarece în ultima vreme o sinteză marcată a A.B.N. provocată de tratamentul cu diferite substanțe este considerată ca argument pentru derepresia unor gene (11), am emis ipoteza că în cazul nostru sinteza de A.R.N. provocată de tratamentul, cu giberelină poate avea aceeași sem- nificație. Pe de altă parte pornind de la indicația lui L. C. Paleg (14) că giberelină intensifică sinteza amilazei la plaiite am presupus că este 5 A01ZI NUCLEICI - AMILAZĂ 157 posibilă inducerea cu ajutorul acestei substanțe a sintezei unei noi fracții enzimatice evidențiabile electr of or etic. Am verificat această ipoteză la semințe diploide de secară, care tratate cu giberelină prezintă o fracție amilazică în plus față de cele din semințele netratate (fig. 4). Controlul hormonal al sintezei amilazice prin intermediul unui A.R.N. a fost deosebit de interesant ilustrat prin folosirea de izotopi radio- activi dovedindu-se o sinteză amilazică ,,de novo” în endospermnl deger- minat de orz tratat cu giberelină și inhibiția acestei sinteze prin blocarea sintezei A.B.N. și A.D.N. (13), (17). Autorii au arătat că enzima produsă în aceste condiții este identică cu cea produsă în semințele nedegerminate. Pentru a explica această sinteză ,,de novo”, ei au emis ipoteza că acidul giberelic ar executa un control la nivel genetic, probabil prin derepresia unei gene, provocînd sinteza unui A.R.N. mesager, specific proteinei sintetizate. Dacă fracția izoenzimatică suplimentară obținută de noi este în- tr-adevăr datorită unei sinteze noi, aceasta ar însemna că giberelină exogenă induce sinteza unei fracții calitativ deosebite de cele două fracții ce apar în mod normal la secară în condițiile experimentale folosite în cercetările noastre. Acesta ar fi un rezultat diferit de cel al autorilor citați, care au arătat că în semințele degerminate prin adaosul de giberelină exogenă, se realizează o sinteză amilazică cu proprietăți identice cu cele ce apar sub controlul giberelinei proprii. Dat fiind rolul favorizant al preparatelor de A.D.N. asupra procesului de germinație al semințelor de grîu pus în evidență de unele din experiențele noastre (15), considerăm că, în aceste cazuri, nu este exclusă o intensificare a sintezei amilazice, sau chiar a unor enzime calitativ noi față de cele ale semințelor germinate în apă. Aceasta ni se pare cu atît mai probabil, cu cît sinteze noi izoenzimatice au fost recent semnalate la plante sub influența unor agenți foarte diferiți ca helmintosporolul, substanță care induce sinteza a amilazei, a kinetinei sau a unor agenți patogeni care induc sinteze izoenzimatice noi de peroxidază (19). Explicația apariției fracției noi enzimatice obținute de noi, printr-un proces sintetic indus de giberelină, nu este însă unica explicație posibilă. O altă posibilitate este aceea a unei eventuale schimbări a proteinei ami- lazice sub influența directă sau indirectă a giberelinei. Această alter- nativă trebuie luată în considerație mai ales în lumina studiilor între- prinse de o serie de cercetători (10), care arată că prin studiul amilazei induse cu ajutorul giberelinei în semințele degerminate de orz au fost puse în evidență 1—5 fracții izoenzimatice. CONCLUZII 1. La soiuri și specii diferite de grîu, una și aceeași concentrație de A.D.N. poate avea efecte opuse — de stimulare sau de inhibare — asupra creșterii plăntuțelor. La același soi de grîu, preparatul de A.D.N. poate avea efecte opuse în funcție de concentrația folosită. 2. Efectul tratamentului combinat de A.D.N. în concentrațiile de 0,05 g% și giberelină în concentrație de 20 y/ml nu este aditiv, nici în 158 - M. ELIAS și P. RAICU 6 ceea ee privește creșterea și nici în privința efectului asupra concentrației de acizi nucleici din plantele tratate. 3. Giberelină în concentrație de 10 y/ml provoacă apariția unei fracții izoenzimatice noi la semințele de Secate cereale 2 n. Acest rezultat sugerează ipoteza dereprosiei de către giberelină a unei genei responsabile cu sinteza fracției amilaziee respective. BIBLIOGRAFIE 1. Abercrombie M. a. Braciiet J., Advances in morphogenesis, Acad. Press, New York, Londra» 1961. 2. Brian P. W. a. Hemming H. G., Ann. Botany, N. S., 1958, 22, 1-17, 3. Chantrenne , H. a. Devreux S., Radioisotopes in scientific research, 1958, 3. 4. Elias Margareta, St. șl cerc, bioch-, 1963, 6, 4. 5. — St. și cerc, bioch-, 1968, 11, I. 6. — ■ Influența unui preparat de ADN și a giberelinei la Triticum sp., Cercetări de ge- netică' poliploidice — mutații — recombinări genetice, Edit. didactică și peda- gogică, 1968. 7. Farkas G. L., Int. Symp. on Plant biochemicăl regulation in viral and other diseases or injury, Japan Monopoly Corporation Hali, Tokio, 1967. 8. Frydberg O. a. Nielsen G., Hereditas, 1965, 54, 2, 123—140. 9. ' Gale E. F. a. Falkers J. P., Biochem. J., 1956, 55, 675—684. 10. Ioshihide Momotani a. Jiro Kato, Plant Physiol., 1966, 41, 1 395 — 1 396. 11. Kleinșmith L. Y., Allfrey V. G. a. Mirsky A. E., Science, 1966, 1 540, 3 750, 780— 781. 12. Masuda J. a. Janagishima M-, Plant cell Physiol., 1965, 18, 15 — 23. 13. - Plant cell Physiol., 1965, 6, 17-23. 14. Paleg L. G-, Ann. Rev. oî Plant Physiol., 1965, 16. 15. Raicu P. a. Elias Margareta, The influence of DNA on the wheat plant Triticum sp., Symp. on genetics and wheat breeding, Martonvâsâr. 1962. 16. Raicu P. et Elias Margareta, Rev.' roumaine de bioch., 1964, 1, 1. 17. Ram G. Chandra et Varner G. E., Biochimia et biophysica acta, 1965, 583 — 592, 18. Skoog F. a. Miller C. O., Soc. Exper. Biol,, Syniposhim, 1957, XI. 19. Stahsîann M. A., Woodburg W., Lovrekovich L. a. Mac-ko V., Int. Symp. on plant bio- chemical regulation in viral and other diseases or injury, Japan Monopoly Cor- poration Hali, Tokio, 1967. 20. Steward F. C. a. Moban H. J., RAM — Advances in morphogenesis. Acad. Press, New York, 1966, 5. 21. Thomas J. T. a. Sherrat H. S. A., Biochem. J., 1965, 62, 1—2. 22. Varner J. E. et Chandra RAM C,, Proc. Nat. Acad. Sci. USA., 1964, 52, 100. Institutul de Biologie „Tratan Săv'ulescut> Secția de Genetică vegetală Primit în redacție la 10 noiembrie 1967. ANALIZA POLENULUI LA LINVM USITATISSIMUM L., SOIURILE RAJA ȘI CONCURRENT ÎN URMA TRATAMENTULUI CU RAZE r ȘI EMS DE ■ . A. MĂRKI și MARIA BIANU-MOREA 581.331.2 : 582.751.4 The results demonstrate that increase of sterility is directly proporțional to the . irradiation dose and to the EMS concentration, being more marked in the first case. The pollcn sterility is positively correlated to the sterility o£ the mature capsules. It is worth mentioning that strong irradiations produced flowers with very few pollen grains (25 — 50 fructiferons pollen 4- 50 — 100 sterile pollen). Even a most . prolonged treatment or a concentrated EMS solution could not make manifest tilis phenomen. The pollen sterility of the first progenies does not reflect the fre- quency of Llie subsequent generations. Dacă efectul genetic al radiațiilor ionizante asupra inului cultivat (Linum usițatissimam L.) a preocupat în ultimul deceniu pe mai mulți .cercetători (1), (5), (7), (8), (10.), cel al factorilor mutageni chimici nu a fost de loc cercetat. Existența unei specificități în mecanismul de acțiune a factorilor fizici și chimici (2), (3), (4), (6) și posibilitățile de testare a efectului direct al unui agent mutagen prin analiza polensterilității(9), ne-a sugerat studierea comparativă a efectului razelor y și a ethylmetan- sulphonatului (EMS) la două soiuri de in, unul tipic de fibră, Concurrent? și altul de ulei, Baja. MATERIAL ȘI METODĂ Soiul Ooncurrent aparține la Linum usitaiissimum, subspeciei Linum usitatissimwm, eurasiaticum, proles elongata, iar soiul Raja aparține la subspecia Linum usita^ transitorium, proles meridionalîa. Ma- terialul utilizat în experiențe l-am obținut de la I.O.O.A., secția de ame- liorare a inului. Cu 3 ani înaintea începerii experiențelor propriu-zise s-a» urmărit puritatea materialului în culturi izolate, dovedindu-se homo- zigoția lor completă. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 8 P. 150-163 BUCUREȘTI, 1968 160 O. MĂRKI șl MARIA BlAîW-MOREA ■ . 2 De la 10 —15 plante din ambele soiuri (a căror semințe uscate au fost tratate cu 30, 35, 40, 50, 60 Kr. raze y, respectiv cu soluții de 1/500 și 1/300 EMȘ la 24c0, timp de 12 și 24 ore) s-au recoltat primele flori . Tabelul nr. 1 Diametrul mare al polenului (lup.) 1u Xt și Uit Fertil Steril Sărac în citoplasmă Variante X Si CV X. Sx CV X s- X 'ev Concurrent Mt. 65,1 . 0,3 10,6 47,0 0,6 . 12,5 48,0 1,6 18,7- „ 30 Kr. 62,5 0,7 10,8 48,7 0,4 12,8 51,2 ■ 0,7 9,8 „ 3£ Kr. 67,3 0,6 8,6 53,9 0,4 8,1 54,8 0,9' ' 7,5 „ 40 Kr. 62,0 0,7 7,7 54,0 0,7 11,9 54,6 0,7 • 8,7 „ 50 Kr. 60,5 - 1,1 10,8 54,1 0,7 10,0 49,7 1,1 12,9 Raja Mt. 59,6 . 0,5 ii,â 51,0 0,6 6,5 — „ 30 Kr. 68,4 0,9 13,3 52,0 0,7 13,0 53,9 0,9 9,3 „ 35 Kr. 67,5 0,7 10,0 48,4 0,5 9,9 51,8 0,9 9,6 „ 40 Kr. 65,7 1,0 8,1 53,9 0,9 18,3 63,2 4,7 18,0 50 Kr. 65,4 0,5 7,4 49,4 0,4 8,3 51,5 0,5. 5,2 „ 60 Kr. 67,3 14 14,0 50,8 0,3 7,6 56,9 0,3 14,4 Concurrent 1/500 EMS-12 h. 57,3 0,5 10,1 48,6 0,7 14,8 . 48,8 0,8 7,9 „ ” 1/500 EMS-24 h . 66,7 0,3 5,4 ■ 59,5 0,8 15,7. 54,4 1,2 12,0. „ 1/300 EMS-12 h 64,2 0,4 5,4, 54,0 0,6. 14,7 52,3 0,6 10,2 » 1/300 EMS-24 ir 63,2 0,6 17,9 55,5 0,4 13,2 56,4 0,6 10,3 Raja 1/500 EMS-12 h 60,9 0,7 13,0 49,3 0,3 6,6 52,1 1,1 3,3 „ 1/500 EMS-24 h • ' 61,4 0,5 8,2 48,0 0,3 T ■ 5,8 52,2 0,9 5,3 „ 1/300 EMS-12 h ' 61,6 0,6 ' 11,5 49,0 0,3 6,9 51,1 1,0 5,6 „ 1/300 EMS-24 h 59,2 0,5 . 11,1 49,2 0,4 9,7 53,8 1,4 9,9 ■ ' Tabelul nr. 2 Raportul procentual al dimensiunilor celor trei tipuri de polen în X, și M, Variante Fertil Fertil Steril , steril sărac în citoplasmă sărac în citoplasmă Concurrent Mt. 72,2 73,8 . 102,2 „ 30 Kr. 78,0 82,0 105,2. „ 35 Kr. 80,2 81,5 101,6 „ 40 Kr. 87,2 . 88,0 101,0 „ 50 Kr. 89,6 82,3 91,9 Raja Mt. 85,6 . — „ 30 Kr. . 76,0- 78,7 103,9 „ 35 Kr. 71,8 76,7 107,0 „ 40 Kr. 82,0 96,2 117,3 „ 50 Kr. 75,6 78,8 104,2 ■ „ 60 Kr. ' . ' 75,4 84,5 112,0 Concurrent 1/500 EMS —12 li . 85,0 85,3 100,5 „ 1/500 EMS-24 li ■ 89,2 81,6 91,4 . „ . 1/300 EMS-12 h 84,2 81,5 96,8 ’ „ /1/300 EMS-24'h 87,8 ■ 89,2 . 101,0 Raja 1/500 EMS-12 h 80,8 85,5 ■ 105,9 - „ 1/500 EMS —24 h 79,7 85,0 106,7 , ’ „ 1/300 EMS-12 h 79,7 83,0 104,2 „ 1/300 EMS-24 li 83,2 90,8 109,2 Fig. 1. — 1, polen fertil ; 2, polen steril; 3» polen sărac în citoplasmă. ANALIZA POLENULUI LA L. USITATFSSIMUM 161 apărute a căror antere au fost fixate în soluție Oarnoy și apoi polenul a fost colorat cu soluție carmin-acetică. Analizele polinice s-au bazat pe un număr suficient de observații (1 000 —3 400 grăuncioare de polen) la toate variantele ceea ce ne-a permis evaluarea statistică a rezultatelor. -- polen steril ------------------cspsule stenic Fig. 2, — Procentul polenului și a capsulelor sterile în Xt și Mr De la fiecare probă analizată s-a notat frecvența și dimensiunea polenului fertil, steril și a celui cu un conținut redus de citoplasmă. Acest ultim tip de polen la care citoplasmă se colorează mai intens decît la cel fertil, prezintă forme specifice și dimensiuni mai mici, fiind dezlipit pe alocuri de intină. Polenul sărac în citoplasmă a fost depistat numai la variantele tratate (fig. 1). în tabelul nr. 1 sînt reprezentate media (x), eroarea mijlocie a mediei (S~) și coeficientul de variabilitate (cv), iar în tabelul nr. 2 am redat raportul procentual al dimensiunii celor trei tipuri de polen. în figura 2 am reprezentat grafic repartiția procentuală a polenului, respectiv al capsulelor sterile în raport cu doza de iradiere y și cu concentrația •de EMS. ANALIZA POLENULUI LA L. USITATISSIMUM 163 162 ' O, MĂRKI și MARIA BIANU-MOREA’ 4 > REZULTATE ȘI DISCUȚII , Din datele prezentate reiese că la tratamentul cu raze y, la ambele soiuri, fertilitatea polenului descrește pe măsura creșterii dozei de iradiere, respectiv creșterea gradului de sterilitate este aproximativ liniară cu doza. Același fenomen se poate surprinde și la polenul cu un conținut redus de citoplasmă. Tratamentul cu EMS_ de asemenea induce o descreștere a fertili- tății pe măsură ce timpul de tratament este mai lung și crește concentrația soluției. Soiul Baja prezintă sterilitatea cea mai accentuată a capsulelor la tratamentul cu concentrația de 1/300 — 24 ore. Se remarcă că razele y induc o sterilitate a grăunciorilor de polen mult mai mare decît EMS-ul în concentrațiile aplicate de noi. Mai menționăm că mărind concentrația la 1/100 am obținut o letalitate de 98% a plantelor. La plantele de control sterilitatea polenului este practic egală eu zero (în decursul celor 4 ani de analize polinice), pe cînd sterilitatea capsu- lelor este apreciabilă, ea variind de la an la an. Media frecvenței capsu- lelor sterile la plantele de control sînt trecute pe grafice și pe tabele. La variantele tratate există o corelație pozitivă între creșterea sterilității polenului și sterilitatea capsulelor. Sterilitatea capsulelor este mult mai mare decît a polenului, mai cu seamă la dozele mari de raze y și concen- trații mari de EMS. Merită atenție și faptul, că la unele plante analizate, tratate cu doze ridicate de raze y am găsit un număr absolut redus de polen (25 —50 polen fertil + 50—100 polen steril), care nu reprezintă mai mult de 10 —15% din totalul polenului unei flori normale la Linum usitatissimwn L. Ajunse la maturitate aceste plante leagă .5 —10 % capsule fertile. Urmărind în generația următoare mutageneza plantelor de in tratate cu raze y și EMS, am evidențiat că EMS-ul induce o frecvență de 5 —7 ori mai mare de mutanți clor of ilieni, respectiv de două ori mai mulți mutanți vitali față de razele y. De aici presupunem că, deși sterilitatea polenului din gene- rația și Mi este un indiciu valoros pentru stabilirea radiosensibilității și pentru testarea dozei, a concentrației sau a timpului optim de tratament pentru un agent mutăgen oarecare, totuși ea nu reflectă aspectul muta- genezei propriu-zise și nu permite anticiparea spectrului mutagen din generațiile următoare. Dimensiunea polenului fertil la variantele tratate cu raze y sau EMS variază foarte mult la soiul Concurrent și nu permite o apreciere con- cludentă asupra schimbărilor ce survin în dimensiunea lor. La soiul Raja atît razele y cît și EMS-ul au produs o creștere a polenului fertil. Semni- ficația este evidentă în cazul tratamentului cu razele y. Dimensiunea polenului steril este semnificativ statistic mai mare numai in cazul soiului Concurrent. Diametrul mare al grăunciorilor de polen steril oscilează fața de cel fertil între 72—89%. Polenul cu un conținut redus de cito-1 plasmă este aproximativ de aceeași mărime cu cel steril. Indicele de varia- bilitate (cv) al polenului fertil, steril și a celui sărac în citoplasmă în toate cazurile este mic sau mijlociu, ceea ce dovedește că analizele biometrice executate asupra polenului oferă prin relativa lor constanță date bio- statistice valabile. în privința sterilității polenului toate datele noastre pledează pentru o diferență de radi o sensibilitate între cele două soiuri, diferență de altfel presupusă din cauza conținutului diferit de ulei a semințelor. Analiza polenului în urma tratamentului mutagen aplicat la Linum usitatissimum L., completat cu alte testări de creștere și dezvoltare, ne-a servit ca date orientative pentru stabilirea dozelor de raze y, respectiv ă concentrației de EMS, cele mai eficace în obținerea unei frecvențe maxime de mutanți necesari pentru abordarea problemei micToevoluției genului Linum. BIBLIOGRAFIE 1. D’Amato F., Nuovo Giorn. Bot. Ital., 1957, 64, 1 — 18. 2. Dobinin N. P., Genetica moleculară și acțiunea radiațiilor asupra eredității, Edit. Știin- țifică, București, 1966, 250 — 261. 3. Ehrenberg L., Gustafsson Â. and Lundquist U., Hereditas, 1959, 45, 351—368. 4. Gustafsson Â., Abh. Dtscli. Akad. Wiss., Berlin, 1960, 14 — 29. . 5. Harpstead D. D. a. Ph. D. Thesis, Univ. of Nebr. Libraiy, Lincoln, Nebraska, 1961, 73-84. 6. Heslot H. and Ferrary R., Ann. Inst. Nat. Agron., 1959, 44, 133—152. 7. Hoffjiann W. und Zoschke U., Der Zuchter, 1955, 25, 199 — 206. 8. Levan A., Hereditas, 1940, 30, 225-230. 9. Natarajan A. T., Sikka S. M. and Swaminathan M. S., Sec. Unit. Nat. Intern. Conf. on the Peaceful Uses of Atom. Energ., 1958. 10. Priadcenco Al., Avrămoaiei P. and Doucet Victoria, Revue de biologie, 1961, 4> 391 — 400. Academia Republicii Socialiste România, Filiala Cluj Centrul de cercetări biologice Sectorul de genetică vegetală Primit în redacție la 30 noiembrie 1966. TRANSPIRAȚIA ȘI CONȚINUTUL DE APĂ LA UNELE PLANTE IERBOASE DIN SILVOSTEPĂ DE DOINA IVAN 581.11: 581.526.53 Aufgrund der Gelăndeuntersuchungen liber die Transpiration und den Wasser- gehalt bei sieben der wiclitigsten Wiesensteppenpflanzen wurden zwei besondere Gruppen aufgestellt. Die erste umfaiJt polyhydrisch-poikilohydrîsche Arten (Saluta pratensis, Filipendula hexap etala, Bromus riparius), die sich durch einen hohen taglichen (liber 500 mg/g/Std.) und einen veranderlichen jahreszeitlichen . (liber 467 mg/g/Std.) Gang der Transpiration, hohen (iiber 60%) und wenig ve- randerlichen (19—23%) Wassergehalt kennzeichnen. In der zweiten Gruppe sind oligohydrisch-isohydrische Pflanzen (Bromus inermis, Poa angustifolia, Festuca sulcata, Slipa joannis), bei denen der niedrige tăgliche (unter 500 mg/g/Std.) und wenig veranderliche jahreszeitliche (unter 388 mg/g/Std.) Gang der Transpi- ralion, mit eineni ăuBerst veranderlichen Wassergehalt (35 — 45%) verbunden ist, zusammengefaRt. Regimul de apă al plantelor de .stepă și silvostepă este încă puțin studiat. Din Europa vestică se cunosc cîteva lucrări fundamentale mai vechi (3), (7), (8),. (12), (17). Recent au fost publicate unele materiale noi (14). în Europa de est, deși cercetările sînt numeroase (5), plantele de silvostepă au constituit în mai puține cazuri obiect de studiu (2), (6), (10), (16). Ori, tocmai regimul de apă al unor asemenea plante care popu- lează o zonă cu climat de tranziție și cu regim hidric al solului foarte variabil prezintă un deosebit interes pentru lămurirea problemei xerofitismului. ★ Cercetările întreprinse de noi asupra regimului de apă al plantelor de silvostepă s-au efectuat în decursul unui sezon de vegetație (1963). Transpirația s-a studiat prin metoda Huber-Ivanov, iar conținutul de apă prin cîntărirea repetată a masei umede și uscate în etuvă; Din 15 mai pînă în 20 august, la intervale de cîte 10 —15 zile, s-au făcut determinări de transpirație în decursul unei zile, la orele 7, 10, 13, 16, 19. La aceleași ore s-au luat probe pentru stabilirea conținutului de apă, și date asupra ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ, T. 20 NK. 2 P. 165-172, BUCUREȘTI. 1968 166 DOINA IYAN 2 temperaturii și umidității aerului la nivelul ierburilor. Lunar s-au făcut și determinări de umiditate a solului. Plantele alese au un rol important în alcătuirea pajiștilor de silvo- stepă din regiunea în care s-au făcut cercetările \ Printre acestea se află trei specii de graminee cu rizomi (Bromus inermis Leyss., Bromus riparius Rehm. și Poa angustifolia L.) doua specii de graminee cu tufă (Bestuca suleata (Hack.) Nym., Stipa joannis Celak.) și două specii de dicotile- donate (Bilipendula hexapetala Gilib. și Săluia praiensis L.). ■ ■ REZULTATE Mersul diurn al transpirației (fig, 1). Numeroasele curbe diurne prezintă o evidentă asimetrie: valorile matinale ale transpirației sînt în general mai ridicate decît cele de seară (1—3 ori). Asimetria cea mai accentuată se observă la Salria praiensis și Bilipendula hexapetala. La Stipa joannis și Bestuca. suleata asimetria este mai redusă iar la grami- neele cu rizomi puțin aparentă sau lipsește. Unele curbe diurne prezintă un maximum, altele două maxime, înregistrîndmse cunoscuta depresiune de amiază a transpirației. în general curbele cu două maxime sînt mai frecvente în perioada de primăvara tîtzie și prima parte a verii (pînă la 1 iulie). Mai rar se pot vedea asemenea curbe în a.doua parte a verii. Excepție face Poa angustifolia, care are curbe cu două maxime numai în a doua parte a verii. Salvia praiensis se deosebește de toate celelalte specii, avînd curbe doar cu un singur maxim; dar în anumite perioade ale anului și la această specie se observă o reducere a transpirației la amiază, exprimată printr-o trunchiere a curbei. Asemenea curbe se observă și la Stipa joannis în a doua parte a verii, în-zile foarte călduroase. în cazul curbelor cu două maximej valoarea cea mai mare se atinge dimineața; la cele cu un maximum aceasta apare la prînz sau înainte de prînz. Valorile minime se înregistrează de obicei seara. După valoarea medie a transpirației diurne (în mg/g/oră) speciile se repartizează astfel: Bilipendula hemapetala 569, Salvia pratensis 526, Bromus riparius 371, Bestuca suleata 367, Poa angustifolia 337, Stipa joannis 291, Bromus inermis 256. Variația diurnă a transpirației depinde foarte mult de starea tim- pului — este maximă în zilele calde cu umiditate suficientă în sol și minimă în zilele reci, uscate. După mărimea variației diurne (în mg/g/oră) speciile se repartizează astfel: Salvia praiensis 651, Bilipendula hexap etala Bromus riparius 467, Stipa joannis 388, Bestuea suleata 313, Poa angustifolia 307, Bromus inermis 265, Mersul diurn al conținutului de apă în frunze (fig. 2). Mersul diurn începe obișnuit eu valori ridicate dimineața, înregistrează un minimum în orele de prînz și crește din nou spre seară. în mod excepțional la Fiii- 1 Cercetările au fost efectuate în U.R.S.S., reg. Kursk. stepa Streleikaia. 168 Mersul diurn al conținutului de apă în frunze exprimat în 5 TRANSPIRAȚIA SI CONȚINUTUL LE APĂ LA UNELE PLANTE IEEE OASE 169 pendula liexapetala se înregistrează un conținut maxim de apă în orele de amiază. După conținutul mediu diurn de apă, ordinea speciilor este urmă- toarea : Salvia pratensis 73%, Bromus riparius 63%, Bromus inermis 62%, Filipendula kexapetăla 56%, Boa angustifolia 52%, Stipa joannis 47 %• Variația diurnă a conținutului de apă nu este mare (6—10%), cu excepția speciilor Salvia pratensis și în parte Filipendula liexapetala (14-24%). Raportul dintre transpirație și conținutul diurn de apă. Se pune în evidență obișnuita corelație dintre depresiunea de prînz a transpirației și conținutul scăzut în apă. O excepție se constată la Filipendula hexa- petala la care deși conținutul de apă în orele de prînz este ridicat, se pro- duce totuși o scădere a transpirației. După raportul dintre variația transpirației și variația conținutului de apă se pot deosebi următoarele categorii de plante: — cu variație redusă a transpirației și variație apreciabilă a con- ținutului de apă {Bromus inermis, Poa angustifolia, Stipa joannis); — cu variație apreciabilă a transpirației și variație redusă a conți- nutului de apă {Bromus riparius, Filipendula liexapetala); — cu variație apreciabilă atît a transpirației cît și a conținutului de apă {Salvia pratensis). Mersul sezonal al transpirației (fig. 3). Forma generală a curbelor sezonale este asemănătoare, manifestîndu-se o tendință generală de des- creștere din primăvară pînă în toamnă; unele variații mari se înregistrează în zile cu condiții meteorologice mai deosebite. Astfel, valoarea ridicată a transpirației din 15 mai corespunde cu o ridicare accentuată a tempe- raturii după o perioadă rece, în condiții de umiditate suficientă în sol. Minimul foarte scăzut al transpirației dintre 31 mai —10 iunie, se dato- rește unei scăderi puternice a temperaturii. Al doilea maximum, de vară, intervine într-o perioadă caldă, ploioasă, cu umiditate suficientă în sol, iar minimul de la sfîrșitul verii coincide cu o perioadă foarte caldă, uscată, cu rezerve reduse de apă în sol. După variația sezonală a transpirației speciile se grupează astfel: — cu variație mare (600 mg/g/oră) —Filipendula hexapetala; — cu variație medie (240 —290 mg/g/oră) — Bromus inermis, Bromus riparius, SaFvia pratensis; — cu variație mică (110 —140 mg/g/oră) — Poa angustifolia, Festuca sulcata, Stipa joannis. Se constată existența unei corelații directe între valorile înregis- trate de transpirație și valoarea amplitudinii de variație a acestui proces. Variația cea mai mare se înregistrează pe timp cald, cu umiditate sufi- cientă în sol, cînd și valorile transpirației sînt ridicate. Variația minimă coincide cu perioada cea mai rece cînd transpirația are valori scăzute. ■ Mersul sezonal al conținutului de apă al frunzelor (fig. 3). se prezintă sub forma unei curbe ce descrește treptat din primăvară pînă în toamnă. Variația conținutului de apă este apreciabilă (19—45%). La Bromus 170 DOINA 1VAN inermis, Poa angustifolia, Pestuea sulcata, Stipa joannis, variația este mai accentuată, între 32 —45 %, pe cînd Bromus riparius, Bilipendula hexapetala, Salvia pratensis, au o variație mai redusă (19 —23%). Fig. 3. — Mersul sezonal al transpirației și conținutului de apă al frunzelor. Sus: Mersul temperaturei, precipitațiile și umiditatea solului în perioada cînd s-au efectuat lucrările. Raportul între transpirație și conținutul de apă în cursul sezonului de vegetație, arată o corelație inversă destul de strînsă; la o creștere a intensității transpirației corespunde o scădere a conținutului de apă. DISCUȚIA REZULTATELOR • Cercetările noastre au pus în evidență, în afara unor legități generale cunoscute și unele aspecte mai specifice pentru grupările de plante în care s-a lucrat. V transpirația si conținutul pe apă la unele plante ieuboase 171 Asimetria curbelor de transpirație (diurne) se explică prin transpi- rația sporită de dimineață, posibilă în urmă acumulării unor rezerve de apă peste noapte. Acest lucru îl arată și studiul conținutului de apă al frunzelor. Reducerea transpirației după amiază este cauzată de scă- derea puternică a conținutului de apă (cu peste 15%) ceea ce determină închiderea parțială a stomatelor. După cum se pare, această asimetrie ce se poate constata și din datele publicate de alți autori (3), (4), (14), (17), este caracteristică pentru plantele din regiunile uscate. Depresiunea de amiază a. transpirației la diferite specii.și în diferite perioade, poate să nu aibă aceeași cauză. Așa de pildă, curbele cu depre- siune de amiază din 31 mai, 10 iunie, 2 iulie, 8 august, la Bromus inermis, B. riparius, Pestuea sulcata, Stipa joannis, Pilipendula hexapetala se datoresc umidității scăzute a solului. Curbele din 15 mai au această formă din cauza consumului foarte mare de apă al plantelor aflate în plină pe- rioadă de dezvoltare. Curbele ou două maxime din 1 iulie, la Bromus inermis și Piljpendula hexapetala, corespund cu un consum foarte ridicat de apă în perioada înfloririi, iar cea din 10 iulie, la Poa angustifolia, cu o perioadă de maximă dezvoltare a masei vegetative. Lipsa curbelor cu două maxime la Salvia pratensis se explică prin aprovizionarea cu apă, continuă și suficientă, asigurată prin rădăcinile foarte adînci și puternice ale acestei plante. Lipsa curbelor cu două maxime la Stipa joannis, în unele perioade uscate și uneori la Bromus inermis, Poa angustifolia, Pilipendula hexapetala, se explică, probabil, prin posi- bilitatea de autoreglare a transpirației. . . Oonsiderînd că pe baza unei sume de caractere ce privesc transpi- rația. și conținutul de apă al frunzelor se .poate trage o concluzie asupra xerofiliei plantelor, speciile studiate au fost împărțite în două grupe foarte deosebite sub acest aspect: Grupa 1 — Salvia pratensis, Pilipendula hexapetala, Bromus riparius — plante cu transpirație medie diurnă ridicată (peste 500 mg/g/oră), cu variație mare-(p'este 467 mg/g/oră), cu conținut de apă ridicat (peste. 60%) și variație redusă a acestuia, cu mers sezonal al transpirației nere- gulat, foarte variabil (peste 600 mg/g/oră) sau mijlociu variabil (240 — 290 mg/g/oră), cu variație redusă a conținutului de apă în timpul sezo- nului (19-23%). Grupa 2 — Bromus inermis, Poa angustifolia, Pestuea sulcata, Stipa joannis —plante cu transpirație medie diurnă scăzută (sub 500 mg/g/oră), cu variație mijlocie (sub 388 mg/g/oră), cu conținut de apă moderat (sub 60%), dar variabil, cu mersul sezonal al transpirației mai regulat, puțin variabil, cu variație sezonală ridicată a conținutului de apă (35—45%). Căutînd să încadrăm grupele de plante astfel conturate, în schema de clasificare a lui H. R. Oppenheimer (13), după mărimea și stabilitatea transpirației, prima grupă s-ar putea defini ca polihidrică' poikilohidrică, iar cea de a doua ca oligohidrică-izohidrică. Plantele din prima grupă an caractere pronunțate de mezofilie iar cele din a doua grupă se apropie prin regimul lor hidric de așa. numitele ,,Stipa-xerofite” (9), caracterizate prin xerofilie mai pronunțată și spe- cifice vegetației de stepă.' Din datele prezentate se poate desprinde concluzia că structura ,,ecologică” a comunităților ierboase de silvostepă este neomogepă. în 172 DOINA IVAN 8 alcătuirea lor participă plante foarte deosebite prin regimul lor hidric. Aceasta se explică prin caracterul de tranziție al comunităților de la cele tipic mezofile spre cele tipic xerofile, determinat la rîndul lui de varia- bilitatea regimului hidric al solurilor din zona de silvostepă. BIBLIOGRAFIE 1, Andreev N., Saratovskovo sclskohoz, 1941, 12. 2. Beideman I, N., Bot. Journal, 1960, 45, 8, 1 108 — 1 122. 3. Bosian G., Z. f. Bot., 1933—1934, 26, 209-284, 4, Evenari M. et Richter R., Linn. Soc. Journ., 1937, 11, 333. 5. Genkel P. A. i Badanova K. A., Vodnti rejim rastenii v zasușlivih raionah SSSR, Mos- cova, 1961, 21-59. 6. Gorșkova A. A. i Burkova V. M., Bot. Jurnal, 1955, 40, 5, 709—715. 7. Hofman K„ Beih. Bot. ZbL, 1936, 55, 1, 212-270. 8. Hărtel O., Jb. wiss. Bot., 1936, 83, 1 — 59. 9. Kolpikov D. I., Sbornik „Pamiati akad. N. A. Maximova”, Moscova, 1957. 10. Lavrenko E. M. i Sveșnikova V. M;, Jurnal obșcei Biologhii, 1965, 26, 3, 261 — 275. 11. Maximov N. A., Jb. wiss. Bot., 1923, 62, 128 — 144, 12. Muller-Stoll W. R., Zschr. f. Bot., 1935-1936, 29, 161-253. 13. Oppenheimer H. R., J. Bot., 1953, 7, 103 — 124. 14. Rychnovskâ M., Preslia (Praha), 1965, 57, 1, 42-52. 15. Sveșnikova V. M., Bot. Journal, 1964, 49, 6, 917 — 921. 16. Sveșnikova V. M. i Zalenskh O. V., Voprosîgeografii Sb. state: k XVIII Mej. Geogr. Kongr., Moscova, 1956. 17. Stoler O., Jb. wiss. Bot., 1933, 78, 751-856. 18. — Planta, 1940, 31, 559-596. 19. — Die Abhăngigkeit der Transpiration von den Umweltfakioren,in Ruhland, Randbuch der Pflanzenphijsîologie, 1956, 3, 436 — 388. 20. Walter H., Einfiihrung in die Phytologie, ed. a 2~a, Stuttgart, 1960, 3, partea l-a. Facultatea de Biologie Catedra de Botanică Primit în redacție la 4 ianuarie 1967, PATOFIZIOLOGIA RESPIRAȚIEI LA PLANTELE ATACATE DE VIRUSURI ȘI CIUPERCI FITOPATOGENE de Academician ALICE SĂVULESCU și V. EȘANU 581.12:581.2.3/4 In this paper, specially literaturo and original data on the respiratory process in diseased plants as compared with healthy ones arc systematized. Some bio- logical and enviromnental îactors involved are considered. Âfter characterization of the respiration in the case of infection of different species, the methodo- logical aspects of the research in this field are critically discussed. Some mecha- nisms which control the respiratory modificațiOns are described. în cele ce urmează ne vom referi la procesul respirator a cărui des- fășurare are o deosebită importanță pentru capacitatea de rezistență a plantelor la atacul diferiților agenți patogeni. Se poate afirma că reacția cea mai generală a organismelor vegetale atacate de paraziți, fie obligați, fie facultativi, este creșterea intensității acestui proces. Modul și intensitatea cu care acest fenomen are loc este în funcție de mai mulți factori: genetici, de mediu, tipul de infecție, tipul de parazit, gradul de rezistență a gazdei ș.a. care trebuie considerați în studiul acestui fenomen. Astfel, în cazul infecțiilor sistemice, diferența intensității respi- rației între țesuturile plantelor atacate și a celor neatacate este mai mică decît în cazul infecțiilor locale, la locul infecției. Se presupune că dezvol- tarea paralelă a parazitului și a gazdei (în cazul infecției seminale) deter- mină o anumită acomodare a acestora ceea ce duce la diminuarea inten- sității reacției respiratorii (8). în cazul soiurilor mai rezistente se constată că acestea reacționează prompt, printr-o intensificare rapidă a respirației care durează un timp relativ scurt după care revine, aproximativ, la nivelul martorului. Reacția soiurilor sensibile față de aceeași paraziți debutează mai puțin prompt dar are o durată mai mare fiind, în mult© cazuri, mai intensă decît la soiurile mai rezistente, scăzînd în cele din urmă sub nivelul martorului. Evoluția intensității depinde în final de viteza cu care progresează boala și de intensitatea acesteia. ' ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P. 173-177, BUCUREȘTI 1068 174 A. SĂVULESCU și V. ESANU 2 în aprecierea cantității de oxigen absorbite de țesuturile infectate, multe date au fost controversate întrucît, în majoritatea cazurilor pre- zența microorganismului patogen, consumator independent de oxigen, nu permitea aprecierea creșterii consumului gazos datorat exclusiv țesu- tului atacat. Problema a fost abordată pe mai multe căi, principial diferite. P. I. Allen și D. R. Goddard (1) au folosit ciuperca Ergsiphe graminis, ectoparazit care- se hrănește prin intermediul haustorilor ce pătrund numai în celulele epidermei. Îndepărtînd acest țesut, și cu acesta și parazitul, autorii au constatat, totuși, o intensificare a absorbției de oxigen pe care au atribuit-o, în special, celulelor mezofilului. Deși expe- riența pare concludentă, se impun unele rezerve cu privire Ia posibili- tatea migrării exoenzimelor sau unor metaboliți ai parazituluij în celulele sănătoase. * Alți autori au folosit drept agent infectant filtratele culturilor unor paraziți sau numai a unor metaboliți ai acestora, cu efect toxic. Wheeler și colab. (11) au cercetat efectul victor inei, toxină produsă de .ciuperca Selminthosporium metoriae^ K. Ta mari și colab. (10) au folosit acidul a-picolinic și piricularina, toxine ale ciupercii Pincularia, orizae iar A r t i h o v s k a i a (2) a experimentat cu filtratul culturii de Botrgtis Ginerea. în toate aceste cazuri, ca și în altele analoge, s-a obținut o creștere a respirației țesuturilor tratate cu acești metaboliți. S-a arătat, astfel, că intensificarea absorbției de oxigen se datorește numai reacției țesutului parazitat. Și aici se impune o anumită prudență îp inter- pretarea datelor experimentale întrucît, în anumite cazuri, toxinele exis- tente în filtratele culturilor nu au putut fi găsite și în țesutul infectat. Analizarea unor organe sau țesuturi învecinate cu cele -atacate .permite elucidarea pe altă cale a acestei probleme. O serie de autori au putut găsi, asemenea-modificării în țesuturi învecinate cp focarul de infecție și. care nu conținea celule ale agentului ■patogen care ar fi putut consuma ..oxigen. Noi am arătat, de asemenea, că An cazul porumbului atacat de ciuperca Estilagb zede (Beckm.) Unger, care determină o infecție de tip local, intensitatea respirației frunzelor Aflate la distanță de locul infecției este crescută. în perioada apariției galelor (4). ■ ' ' în cazul infecțiilor virale, avînd în vedere că particula virală nu are metabolism propriu și, deci, nu respiră, modificarea intensității respi- rației țesutului infectat ar fi o dovadă că aceasta s-ar datora numai celu- lelor parazitate. Asemenea influențe ale procesului de infecție virală au fost observate de o serie de autori, printre care și noi (3), (9), în căzui a diferite cupluri virus-gazdă. Aceste date confirmă autonomia țesutului infectat în privința reacției respiratorii survenite în urma interacțiunii cu virusul. Modificarea intensității respirației ca tip general de reacție specifică țesuturilor atacate de paraziți fiind un fapt stabilit, o altă problemă im- portantă s-a axat în centrul atenției cercetătorilor. Este vorba de meca- nismele care condiționează această reacție și care trebuie căutate la nivelul biochimismului organismelor care interacționeaza, la nivelul verigilor metabolice care reglează întreg biochimismul acestor organisme. 3 PATOEIZIOLOGIA RESPIRAȚIEI LA PLANTELE BOLNAVE . 175 în această problemă trei jdei tețin mai mult atenția. 'Respirația poate fi intensificată dacă intervin metaboliți.cu acțiune stimulantă asupra enzimelor care participă la procesul respirator, în special a celor oxidante, ceea ce determină o creștere a consumului de oxigen. Există o literaturg bogată cu privire la modificarea intensității activității acestor enzime o dată cu intensificarea respirației. Sensul și gradul modi- ficării este în funcție atît de proprietățile parazitului cît și de cele ale gazdei. Diferitele grupe de enzime oxidante (cu Fe, Cu sau flavinice) se caracterizează prin diferite grade de rezistență la acțiunea diferitelor toxine (6): Ca urmare a atacului parazitului în celula atacată se produce ,o restructurare a aparatului enzimatic în sensul punerii pe primul , plan a enzimelor celor mai rezistente la toxina eliberată. Rezistența la atacul paraziților este, deci, expresia rezistenței diferitelor enzime la acțiunea toxinelor și a capacității celulelor de a restructura în mod corespunzător complexul enzimatic. Astfel, enzimele cu Cu sînt mai rezistente decît cele cu Ee. Dintre primele, polifenoloxidaza este mai rezistentă decît ascorbin- oxidaza, așa cum în cealaltă grupă, peroxidaza este mai rezistentă decît citocromoxidaza. Cele mai rezistente sînt, însă, enzimele flavinice, dintre care se remarcă aminoacidoxidaza. Ește foarte probabil că acest mecanism funcționează și în cadrul altor complexe enzimatice care condiționează alte procese metabolice esențiale (ex. fosforilarea oxidativă, transferaze diverse, ș.a.). . O serie de date experimentale au mai arătat că absorbția de oxigen este dependentă de nivelul proceselor de sinteză celulară r§i de creștere, în general (acumularea de amidon în mezofil, sinteza proteică, ă zaha- rozei. ș.a.). Această corelație nu este, însă, totdeauna specifică, mai ales că există deosebiri, pneori importante și în funcție de gradul de rezistență a gazdelor la atacul diferiților paraziți. ; Ideia cea mai fecundă, însă, care a contribuit cel mai mult la lămu- rirea acestor procese este cea care ia în considerare mecanismele de auto- control. Unul dintre cele mai importante îl constituie, sistemul ADP-P 'Reacțiile de oxidare a DPNH sînt însoțite de un șir de reacții de fqsforilare. Antrucît acestea sînt cuplate cu oxidările, existența unei cantități adpcvate de ADP și Pa reprezintă o condiție a desfășurării normale a respirației, în condițiile în care consumul de ATP. ar fi redus, s-ar reduce progresiv , și rezervele- de accept ori de fosfat, de ex. ADP-ul, ceea ce ar deteșrmina, în cele din urmă, oprirea respirației. Această s-a putut demonstrai prin acțiunea de refacere a ritmului respirator în urma adăugării de ADP. în același timp, prin accelerarea hidrolizei ATP s-ar obține același efect. Administrarea de 2,4-DNP, stimulator al apirazei, duce într-^adevăr la acest rezultat. Interesant este că noi am găsit o activare a apirazei în . tutunul atacat de VMȚ,. ceea ce denotă existența unor factori activatori eliberați, în urma procesului infecțios și care grăbesc consumul de ATP, practic pînă la dispariție,. Desigur, mărirea concomitentă a rezervelor de acceptor de fosfat liber, mărește potențialul degradării glucidelor ceea ce se soldează, de asemenea, printr~o creștere a consumului de oxigen. Se pare că efectele acestui mecanism de aut o-control nu se limitează numai la atît. Diferiții metaboliți, în cazul de față fosfatul, ar influența desfă- șurarea lanțului metabolic datorită faptului că nu se găsesc răspîndiți omogen în conținutul celular. Ei s-ar acumula numai în anumite puncte -5 PATOEIZIOLOGIA RESPIRAȚIEI LA PLANTELE BOLNAVE 177 176 A. SĂVULESCU șl V, EȘANU 4 ale celulei atingînd concentrații suficiente pentru a influența unele verigi metabolice, ca de ex. acțiunea inhibitoare asupra glucozo-6-dehidroge- nazei, care blochează consumul de glucozo-6-fosfat. O acumulare accen- tuată a acestui compus am constatat-o și noi în frunzele de tutun infectate cu VMT. Această enzimă ocupînd un loc central în glicoliza hexozomono- fosfatică, modificarea vitezei ei de reacție duce, desigur, la o modificare a consumului de oxigen. Realitatea este, însă, mai complicată întrucît orice metabolit sau antimetabolit care acționează asupra reacției de hidroliză sau sinteză a ATP-ului, a reacțiilor de eliberare sau consum de fosfor, influențează totodată și reacțiile oxidative cu care sînt cuplate și, în ultimă instanță, respirația. Respirația fiind, însă, unul din furnizorii cei mai importanți de energie, consumul de oxigen va fi influențat și de nivelul energetic celular, factor destul de neglijat în cercetările din acest domeniu. Întrucît întreaga viață celulară este condiționată de existența unor surse adecvate de energie, perturbarea funcționării mecanismului de transfer al energiei va duce la perturbări metabolice cel puțin prin denaturări ale structurilor celulare și a macromoleculelor cu proprietăți biologice, așa cum sînt enzimele. Noi am constatat asemenea perturbări în metabolismul energetic, con- comitent cu modificări ale unor proprietăți fizico-chimice ale unor enzime (3), (9). Se produc devieri metabolice, inhibarea unor procese fiziologice consumatoare de energie (ex. absorbția radiculară a fosforului) care induc o carență în materiale energogene. Astfel, cauzele se transformă în efecte iar mecanismele de aut o-control sînt dereglate pînă la imposi- bilitatea compensării lor. Atunci starea patologică este definitiv instalată, în această situație, pierderile de energie prin decuplarea oxidărilor de fosforilări, duc la un rapid -consum al materialelor energogene ea de ex. glucidele, ceea ce provoacă o inhibare a respirației. Prin trecerea de la lanțul de reacții Embden — Maycrhof — Parnas către cel pentozo-fosfatic, în țesuturile infectate de ciuperci, bacterii sau virusuri, denotă că meta- bolismul glucidic reprezintă o verigă sensibilă la interacțiunea cu pa- raziții (&)., Toate datele prezentate susțin ideia potrivit căreia modificările ce apar în procesul respirator al unui organism vegetal, atunci cînd se găsește în interacțiune cu un parazit, nu caracterizează vreun partener luat izolat, ci cuplul plantă-parazit privit ca un „organism” nou (7). Caracteristicile acestui nou „organism”, depinde însă, de caracteristicile biologice ale fie cărui partener, plus condițiile în care se desfășoară interacția plantă-" parazit. Un element care îngreunează caracterizarea cuplurilor plantă- parazit, îl reprezintă și nespecificitatea unor reacții. Unele laturi ale. modificărilor survenite în procesul respirator pot caracteriza și interacția cu elemente abiotice sau chiar simpla rănire (5). Reiese, astfel, că studiul atent și aprofundat al procesului respi- rator este deosebit de important, nu numai pentru patofiziologie, dar și pentru fiziologie, în general. BIBLIOGRAFIE ,1. Allen P. I. a; Goddard D. R., Plani Pathology, Horsfall J. G. și A. E. Dimond, New York— Londra, 1959, 1/351. '2. Artihovskaia E. V., Mikrobiologhiia, 1946, 15, 47 — 56; Chem. Abstr. 43, 1840. 3, Eșanu V. și Săvulescu Alice, Phytopath. Z.,L 1967, 59, 347 — 351. 4. Eșanu V. și Negulescu Florica, St. și cere, biol., Seria biol, veg., 1958, 10, 3, 303 — 309. 5. Goodman R., Kiraly Z. a. Zaitlin M., The biochemistry and physiology of infectious plant disease, D. Van Nostrand Comp., Inc., Prineeton, New York, Toronto, Londra, Melbourne, 1967. 6. Rubin B. A., Dihanie i ego roii v imunilele rastenii, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1960. 7. Săvulescu Alice, Probleme de patologie comparată, 1967, 1. . ■.8. Săvulescu Alice, StĂn!escu,Neli si Eșanu V, Analele I.C.A.R., seria nouă, 1957, 25, 6, '537-549. ' - 9. Săvulescu Alice, Eșanu V., Balif G. a. Hurghișiu Ileana, Proc. of the Symp. on Host- Părăsite Belations in Plant Pathology, Budapesta, 1964, 105—109. 10. Tamari K. a. Kaji J., J. Agric. Chem. Japan, 1955, 29, 185—190 (citat de Ludwig R. A. în Plani Pathology, Horsfall J. G. si Dimond A. E., New York —Londra, 1959, 2, 323. Î L ĂVheeler H.f Romanko R. R., Krupka L. R., Citat de Uritani I. și Akazawa T. în: Plan Pathology, Horsfall J. G. și Dimond A. E., New York—Londra, 1959, 1, 356 Institutul de Biologie „ Troian Săvulescu” Secția de microbiologic și' fitopatologie generală Primit în redacție la 26 decembrie 1967. ELECTBONOMICROSCOPIA VIRUSULUI PLUM-POX IZOLAT DIN DIFERITE PLANTE-GAZDĂ DE A. MACOVEI și MARIA NICOLAESCU * 581.2.388: 576.858,8 In the paper, the researches on purification and electron microscopical study of plum pox virus isolated from different test plants, are presented. In infested leaves of peach, plum, Chenopodium foetidum Schrad. and Nicotiana cle- velandii Gray., hy means of different purifying techniques, virus particles of variable sizes were identified in the electron microscope. The results are compared with the literaturo data. Purificarea virusului plum-pox, direct din frunze de prun, nu a putut fi realizată pînă în prezent, deși unele încercări în acest sens s-au făcut de către Kegler și colab. (4). în cazul purificărilor efectuate direct din frunzele pomilor, există unele dificultăți legate de prezența în extracte,, a taninurilor, pigmenților și a unor complexe gluco- și melano- droteice, generate de enzime de tipul polifenoloxidazelor (6), (2), (8). Din această cauză pentru purificarea virusului plum-pox se impune fie folosirea plantelor test ierboase, la care procesele descrise mai sus, se petrec într-o mai mică măsură, fie adaptarea unor metode care să faci- liteze purificarea direct din frunzele pomilor. Astfel folosindu-se ca material pentru purificarea virusului plum-pox, frunze de Chenopodium foetidum Schrad. (4) sau Nicotiana clevelandii Gray. (5), s-au pus în evidență par- ticule alungit-flexuoase cu dimensiuni variabile de 600 —900 m^, care uneori depășesc 1 548 mp (5). în cercetările noastre ne-am propus realizarea purificării acestui virus, din frunzele de prun și piersic, și compararea rezultatelor obținute cu particulele izolate din Chenopodium foetidum Schrad. și Nieotiana clevelandii Gray. * Autorii mulțumesc acad. A. Săvulescu pentru îndrumări, precum și tov. P. Ploaie și G, Di mi trin pentru ajutorul dat la cercetarea eleclronomicrosccpică ă preparatelor. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20 NR. 2 P, 170-182, BUCUREȘTI, 1968 180 A. MACOVE1 și VARIA NICOLAESCU 2 MATERIAL ȘI METODĂ Ca sursă de virus s-au folosit frunze de prun, piersic, Nicotiana de- vdandii Cray, și (Jhenopodwm foetidum Schrad., infectate experimental cu virusul plum-pox. în cazul purificării virusului din frunze de piersic, s-a utilizat, folosind ca indicație generală, metoda Steere (10). La purificarea frunzelor de prun, metoda a fost ușor modificată, în sensul folosirii cărbunelui activ, datorită capacității sale de antiaglu- tinare și a polyethilen glicolului 6 000 (Oarbowax) pentru precipitarea chimică a virusului (fig. 1). Frunze de prun infectate | înghețate 1411 Ia —15° C mojarate cu E.D.T.A. 1 % și cysteină' 0,07 extragerea sucului M ' 4- cloroform-butan ol 1:1 — menținut 30' la 4° C — centrifugat la 5 000 t/m —20' depozit se | îndepărtează supernaLanț se îndepărtează superbatant + 0,1 g/ml cărbune activ — agitat 30' — filtrat + carbowax 6 000 5% menținut48h la 4°C — centrifugat 17 000 t/m 2h | depozit — resușpendat iu 1 ml acetat de athoniu 1 % — centrifugat 15' la 5 000 t/m depozit se îndepărtează SUPERNATANT CU VIRUS Fig. 1 — Purificarea virusului plum-pox din frunze de prun. Blocarea proceselor oxidative din extractele frunzelor s-a efectuat cu E.D.T.A 1%, clorhidrat de cysteină 0,07 M, DIECA 0,01 M sau co- feină 0,1 M. Oînd s-a urmărit obținerea virusului din frunzele de Nicotiana de- vdandii Gray. și Chenopodium foetidum Schrad., sucul obținut a fost numai parțial purificat, prin centrifugare la 5 000 t/m timp de 15 min, iar din supernatant s-au luat probe care au fost examinate la microscopul electronic. Umbrirea preparatelor s-a făcut cu Pd sau Au/Pd la metalizatorul TESLA TV 100 sub un unghi de 17°, iar examinarea la microscopul elec- tronic TESLA și JEM-7. 3 ELECTRONOMICROSCOPIA.' VIRUSULUI PLUM-POX 181 REZULTATE ȘI DISCUȚII Deși purificarea virusurilor direct din frunzele pomilor infectați implică o serie de greutăți, ca cele amintite, încercările noastre s-au soldat cu rezultate pozitive. Tendința de aglutinare a particulelor de virus observată în unele preparate că cele obținute din frunzele de piersic (pl. I, fig. 1 a), poate duce la pierderea lor în timpul etapelor de purificare. Acest fapt ar explica greutatea obținerii de preparate concentrate direct din frunzele pomilor. Folosirea cărbunelui activ, atît ca agent antiaglutinant cît și ca adsorbant al pigmenților din extracte, este cunoscută pentru unele vi- rusuri de la alte plante (1), (11). Utilizarea lui în experimentările noastre de purificare a făcut posibilă obținerea pentru prima dată, direct din frunzele prunilor, a unor preparate cu particule alungit flexuoase, avînd dimensiunile cuprinse între 2 500 —3 200 mg (pl. I, fig. 2 a); particulele însă au fost foarte rare deși precipitarea lor s-a făcut cu polyethylen glycol 6 000 (carbowax) (3). Preparatele obținute din frunzele de piersic au fost mult mai bo- gate în particule cu lungimi cuprinse între 577 —2 890 mțt (pl. I, fig. 1 a, pl. II, fig. 6 a, b). Spre deosebire de particulele obținute din frunzele de prun și piersic, în preparatele din Nicotiana devdandii Gray. și Chenopodium fodiduw, Schrad. majoritatea particulelor au dimensiuni cuprinse între 600 —900 mp X 20 mp, cu unele particule ce depășesc 1 000 mg (pl. I, fig. 3 a, 4 a). Dimensiunile particulelor de plum'-pox izolate din plante test ier-- boase, observate de alți autori (4), (5), au variat între 454—1 548 niy lungime și 20 raa grosime, limite în care se includ și cea mai mare parte a particulelor din preparatele noastre. Prezența în preparatele noastre, obținute din frunzele de prun și piersic, a unor particule cu lungimi care depășesc 3 000 mp, în comparație cu cele de la plantele ierboase (600 —1 000 mp), arată o mare variabi- litate a virusului plum-pox. Acest fapt ne dă posibilitatea să presupunem că lungimea acestor particule este ceva mai mare decît se cunoaște pînă în prezent. în urma celor arătate, problema lungimii particulelor de plum-pox rămîne încă incertă. Datorită ușurinței cu care se fragmentează în timpul etapelor de purificare, fapt cunoscut de altfel și pentru alte virusuri (7), nu putem aprecia încă în ce măsură valorile menționate se apropie cel mai mult de lungimea reală a acestui virus. în preparatele din frunzele de piersic, s-au observat printre parti- culele de plum-pox și unele particule sferice, rare, asemănătoare cu virusul ring spot (virus like-particles). (pl. I, fig. 1 a). Aceasta dovedește prezența în complex a celor două virusuri, fapt semnalat și îritr-o lucrare ante- rioară de unul din autori (9), prin testări pe piersic și dovleac (pl. I, fig. 5 a, b). BIBLIOGRAFIE 1. Corbet M. K„ Virologtj, 1961, 15, 1, 8-15. 2. Hampton R. E. a. Fulton R. W., Phytopath., 1959, 49, 9, 540. ■ 3. Herbert T. T., Phytopath., 1963, 53, 3, 362. II1 ' H . ' ' •' II 182 A. MACOVEI și MAKIA BICOLAESCU 4 4. Kegler H., Schmidt.H. B. u. Trifonow D., Phytopath. Z., 1964, 50, 2, 97 — 111, 5. Kassanis B. a. SutiC D., Zastita Bilja, 1965, 85«-88, XVI, 335 — 340. 6. Linpner R. C,; Kirkpatrîck H. C. a, Weeks T. E., Phytopath., 1955, 45, 10, 574. 7. . Pxoaie P., Rev. Roum. Ihframicro'b., 1965, 21, 2; 131 — 140; 8. Piebpoint W. B. a. Habrison B. D,, 3. Gen. Microb., 1963, 32, 3, 429 — 440. 9. Săvulescu A. a, Macovei A., Comparative experimental data concerning the plum-pox and line pattern, virus, Lucrările celui de-al Vll-lea Simpozion european dc boli vîro- tice la pomii fructiferi, Aschersleben, 1967. 10. Steere R., Phytopath., 1956/46, 2, 61 — 69; 11. Timian R. S. a. SaVage S. M., Phytopath., 1966, 56, ii, 1 233-1 235. ’ ' Institutul de Biologie „ Traian . , , Săvuleseu>> Secția de microbiologic . și fitopatologie generală Primită în redacție la 20 noiembrie 1967. PLANȘA I Fig. 1. — Frunză de^piersic infectată cu virusul plum-pox; 1 a, particule de plum-pox și ring spot, izolate din frunze de piersic. Umbrire Au/Pd. Mărire 15 300 x. Fig. 2. — Frunză de prun infectată cu virusul plum-pox, 2 a, particule de plum-pox izolate din frunze de prun. Umbrire Pd. Mărire 13 500 X. Fig. 3. — Nicotiana clevelandii Gray. infectată cu virusul plum-pox; 3a, particule deplum-pox izolate din Nicotiana cleve- landii Gray. Umbrire Pd. Mărire 21 600 x .Fig. 4. — Chenopodium foetidum Schrad., infectată cu virusul plum-pox, 4 a, particule de plum-pox izolate din Chenopodium foe- tidum Schrad. Umbrire Pd. Mărire 21 600 x. Fig. 5. — Frunză de prun cu simptome de plum-pox, 5 a și 5 b, simptome de ring spot obținute pe Cucurbita maxima Duch. și piersic infectate cu inocul provenit de la frunze de prun infectate cu plum-pox. fg^ PLANȘA II VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ a b Fig. 6. — a, particule de phim-pox izolate din frunze de piersic. Umbrire Au/Pd. Mărire 37 500 x ; b, particule de plum-pox izolate din frunze de piersic. Umbrire Au/Pd. Mărire 75 000 x. SIMPOZIONUL „ACTUALITĂȚI ÎN GEOBOTANICĂ” ȘI SĂRBĂTORIREA OCTOGENATULUI PROF. EMERIT DR. AL. BORZA (CLUJ, 1967) . între numeroasele manifestări științifice (consfătuiri, simpozioane și colocvii) orga- nizate în acest an în țară în domeniul biologiei (palinologie, fiziologie, genetică, entomologie și altele), se enumera și simpozionul „Actualități în geobotanică”, care s-a ‘ținut recent, încît anul 1967 poate, fi considerat un adevărat an al biologilor români. ■ Acest simpozion organizat de un colectiv condus de acad. prof.. Emil Pop, s-a des- fășurat la Cluj,- în 19 mai 1967, cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani a inițiatorului și orga- nizatorului cercetărilor de geobotanică din țara noastră, dascălul și omul de știință emerit prof. dr. doc. A1 e x a n d r u B o r z a. Simpozionul a fost organizat de Centrul de cercetări biologice al Academiei, Filiala Cluj, în colaborare cu S.S.N.G., Filiala Cluj, Grădina botanică a Universității și Comitetul regional pentru răspîndirea cunoștințelor științifice, și s-a desfășurat în sala de conferințe a Bibliotecii Universității din Cluj, în prezența unei numeroase asistențe de specialiști din în- treaga țară. în programul simpozionului au fost înscrise și prezentate 12 referate și comunicări, care au legat activitatea științifică a prof. Al. Borza de direcțiile generale de cercetare actuală în geobotanică teoretică și aplicată. Conferențiarii din Cluj (7, unii cu colab.), București (3) și Brașov (1) au reprezentat următoarele instituții : Academia cu institutele de biologie (Cluj, București), Universitățile (Cluj, București), institutele agronomice (București, Cluj), Institutul politehnic din Brașov ș.a. Dintre referatele prezentate, două au subliniat în mod special principalele momente și realizări din viața și opera științifică a prof, AI. Borza. în cuvîntul de deschidere al acad. prof. E m. Pop, rostit de acad. prof. Șt. P e - terfi care a condus această, ședință festivă, s-a arătat că, din. cei 80 de ani de viață săr- bătoritul a consacrat șase decenii organizării și propășirii botanicii, și îndeosebi a geobotanicii, în țara noastră. Evocarea de impresii și amintiri atestă că, încă din adolescență (la 19 ani. publică prima sa lucrare), Al. Borza a îndrăgit botanica. Format în țară și străinătate (Engler, Pax ș.a.), călătorind în numeroase țări europene și extracontinentale (Canada, China ș.a.), acumulează cu interes tot ceea ce a stat apoi la baza orientării și organizării învă- țămîntului și a cercetărilor de botanică la Cluj. Eminent organizator și om de știință, de numele său sînt- legate importante înfăptuiri la Cluj ca: Institutul și Grădina botanică cu muzeu, ierbar și bibliotecă, editarea Buletinului Grădinii botanice și Buletinul muzeului botanic (28 volume) și a Florei Romaniae exsiccata (29 centurii), publicarea a numeroase lucrări științifice, monografii botanice. Prof. Al. Borza a desfășurat de asemenea o intensă activitate de ocrotire a rezervațiilor naturale, de popularizare a științelor biologice, ca și de istoriograf și etnobotanist. ST. SI CERC. BIOL. SLEIA BOTANICĂ. T, 20 NR. 2 P. 133-187 .BUCUREȘTI. 10[>8 7 — C. 20â5 384 VIATA ȘTIINȚIFICA „Acum la împlinirea a opt decenii, a spus acad. prof. Em. Pop, sărbătoritul poate privi cu satisfacție opera sa botanică, căreia i s-a dedicat cu aleasă străduință și pasiune; i-am fost elev și colaborator, și îi dorim, alături de toți, mulți ani de activitate în continuare și să trăiască cu mulțumire realizările sale”. In continuare, au vorbit unii participanți din diferite centre științifice. Astfel, secre" tarul științific al C.M.N. — Val. Pușcăria (București), a subliniat activitatea de pre- cursor și organizator în domeniul ocrotirii naturii depusă de prof. Al. Borza, personalitate mondiala binecunoscută, adueîndu-i omagii din partea Comisiei. Prof. M. R ă v ă r u ț (Iași) a evocat cu alese sentimente de venerație și respect concursul dat în activitatea de îndrumare a tinerilor botaniști, dintre care a făcut și domnia sa parte, iar prof. I. T. Tarnavschi (București) a transmis mesajul Consiliului de conducere al S.S.N.G. din România și urările membrilor acestei societăți. De asemenea, au mai luat cuvîntul prof. I. M i h ă i 1 e s c u (Gra- iova), prof. G h. B u j o r e a n (Timișoara!, dr. E m. Ț o p a (Iași) ș.a. S-a dat apoi citire telegramelor de felicitări din țară, trimise de Catedra de botanică a Institutului agronomic Timișoara, Facultatea de farmacie de la Tg. Mureș, colectivul de fitotelmie de la Institutul agronomic din Craiova, S.S.NiG. — filiala Iași, Catedrele de botanică de la Universitățile din București, Iași ș.a; Din străinătate s-a anunțat depunerea de lucrări omagiale din partea următoarelor personalități științifice: Braun-Blanquet (Franța), A. și D. L & v e (Canada), J. Kor n a s (Polonia), R. Ne u h a s z e și Z. N e uli a s z - Iova (Cehoslovacia), R. T ii x e n (R.F. a Germaniei), S o c e a v a (U.R.S.S.), Păli J a k u c s (Ungaria) ș.a. care urmează să se publice în volumul festiv al „Contribuțiilor bo- tanice” din Cluj, dedicat prof. Al. Borza. Referatul prof. E. G11 i ș a, Opera geobotanică a prof. A!. Borza avînd ca scop prezen- tarea activității științifice în domeniul botanicii, a evidențiat originalitatea în creație și justa interpretare științifică a celor peste 400 de lucrări aparținînd floristicii, taxonomiei, dai1 în special geobotanicii. S-a subliniat meritul de a fi adaptat principiile și metodele fitosociologice moderne specificului vegetației țării noastre cu unele aspecte metodologice originale. Princi- palele studii geobotanice ale sale (circa 40), oglindesc analiza detaliată a vegetației Cîmpiei Transilvaniei, munților Apuseni, Retezat, Semenic, Sebeș, Pietrele Roșii ca și cea de la Băile Herculane, Bazna, Alba-Iulia, Dobrogea, Cîmpia Română ș.a. Creator de școală în geobotanică românească, s-a arătat în încheiere, prof. Al. Borza a editat recent (în colab. cu N. B o ș - c a i u) un studiu cu caracter metodologic asupra vegetației României. în continuare au fost relevate, de către alți botaniști, anumite aspecte ale activității științifice a prof. Al. Borza in domeniul geobotanicii și a tipologiei cormofitelor (lemnoase și ierbacee), ca și al unor criptogame ■ (briofite), arătîndu-se contribuția sa directă în proble- mele actuale ale geobotanicii teoretice și aplicate. Prof. G. C, G e o r g e s c u, în referatul său Contribuția prof. A. Borza la cunoașterea florei și vegetației pădurilor, prezentat de prof. Tr. I. Ștefureac, a subliniat aportul sărbătoritului la delimitarea critică a unor specii de Quercus, Fagus, Fraxinus, descoperirea la noi a speciilor Q. pedunculata, Q. virgiliana, F. sylvatica var. moesiaca, Carpinus belalus var. carpinizza, ca și a frasinului păros (Oltenia, Muntenia), ș.a. analizate' fîtohistoric și arcalografic și elaborarea hărții dc arondare a florei țării. în analizarea complexelor silvestre din Tran- silvania, pădurea Șoca (Banat) ș.a. au fost stabilite noi unități fitosociologice forestiere. în continuare s-a arătat contribuția sa în nomenclatura botanică forestieră, în cunoașterea colec- țiilor dendrologice din Grădina botanică de Ia Cluj, parcul din Simeria și în general asupra florei horticole și pomicole, a botanicii etnografice ș.a. Privind Importanța geobotanicii pentru tipologia pajiștilor, prof. G h. A n g h e 1 a arătat că generalizarea măsurilor de îmbunătățire a pajiștilor se poate face numai pe baza cunoaș- 3 VIATA ȘTIINȚIFICĂ 185 terii tipurilor de pajiști. în prima lucrare de la noi cu caracter tipologic (pratologic), I. Safta (1936) exprimă mulțumiri prof. Al. Borza pentru faptul că l-a introdus In gîn- direa fitosociologică, Aspectele dinamicii interesează în mod deosebit tipologia și prof. A 1. B o r z a arată că sfera preocupărilor geobotanice are legături cu cele tipologice, deși au obiective diferite și metode proprii de cercetare. Cunoașterea raportului dintre geobotanică și tipologie este utilă dezvoltării studiilor în viitor. Se dau unele noi precizări metodologice în studiul pajiștilor ca: delimitarea tipurilor, a speciilor caracteristice și dominante, valoarea lor indicatoare, probleme de nomenclatură și clasificare tipologică, considerații ecologice și studii asupra dirijării vegetației, toate privite ca obiective ale geobotanicii teoretice și practice. Din domeniul criptogamelor, prof. T r. I. Ștefureac s-a referit la unele aspecte privind briofitele fu opera botanică a prof. Al. Borza. Briofitele dau un caracter ecologic și fizionomie anumitor formațiuni și asociații vegetale (păduri, tundră, mlaștini, turbării, sinuzii epifite, chamefite ș.a.). Populațiile de briofite sînt de tip biologic și fitosocial particular. S-au enumerat principalele lucrări ale prof. Al. Borza în care atît floristic, cît și mai ales fitosociologic se acordă unor briofite un rol important. în lucrările sale de geobotanică făcute In Făgăraș, Retezat, Sebeș, Semenic ș.a., unele unități fitosociologice (asociații, subasociații, faciesuri) sînt denumite după anumite specii de mușchi. în partea organizatorică, prof. Al. Borza împreună cu diferiți colaboratori inserează în Flora Romaniae Exsiccata, între alte criptogame, și numeroase briofite (188 numere), sporind totodată prin schimb colecțiile de ierbar și adună denumiri populare și pentru unele briofite. De asemenea în schema sa filo- genetică se ocupă de poziția în sistem a briofitelor; scrie necrologurile unor briologi (M. P e- terfi, J. Barth), iar în Buletinul Grădinii botanice se publică de către specialiști și lucrări de briologie. J. P o d p e r a îi dedică un mușchi nou (Heterophyllum nemorosum var. borza - num). Prin toate acestea, opera botanică a prof. Al. Borza ia un caracter amplu și unitar. S-a adus apoi salutul din partea Institutului de biologie „Tr. Săvulescu”. Prof. I. Morariu s-a ocupat în referatul său de Valoarea speciilor pentru determi- narea asociației vegetale, analizînd, pe baza bibliografiei actuale, unele concepții asupra speciilor caracteristice fidele și celor caracteristice dominante, considerînd că speciile de recunoaștere și definire a asociației pot fi bune indicatoare de caractere diverse și complexe ca elemente de informare multiplă pentru cunoașterea structurii și a relațiilor fitocenotice, biologice și istorice, Fitocenoza este privită ca un sistem biologic cu autoreglare endogenă. Fitocenoza, ca și aso- ciația, arată raportul dintre cantitate și calitate, rezultat din asocierea și conviețuirea spe- ciilor în condiții favorabile. Determinarea asociațiilor numai în sens cantitativ este privită în mod nenatural, mecanicist. Referentul a adus salutul Consiliului de ocrotire a naturii, al Institutului Politehnic și al Institutului Pedagogic din Brașov. Importanța cartării areologice pentru raionarea geobotanică prezentată de prof. A. N y â - r â d y s-a referit la actualizarea cercetărilor de botanică corologică, dînd ca exemple unele lucrări moderne (Perring și Walters, Smarda, Hui ten, Bialobock și colab,, Meu sel și colab.) de raionale floristică pentru anumite țări europene. Cu privire la cunoașterea arealelor unoi' specii de importanță fitogeografică au fost citate pentru țara noastră, lucrări ale lui : P a x, Borza, Pop, Ștefureac, Ț o p a ș.a., considerîndu-se ră din flora cormofitelor din țară (3 700 specii), circa 1 500 de specii sînt de interes fitogeografic, în continuare au fost subliniate unele rezultate de raionare floristică, publicate de Al. Borza, Tr. Săvulescu, R. Soo, C. C. Georgescu, N. Doniță ș.a. Se desprinde astfel necesitatea studiilor areologice floristice în România la nivelul cerințelor științei moderne, care vor contribui la fitogeografia universală. în referatul Orientări noi în geobotanică, prof. Șt. C s fi r o s spicuind realizările actuale în acest domeniu, a subliniat orientarea teoretică, metodologică cu privire la descrierea și cla- 186 viata științifică •£ sificareâ unităților fitosociolbgice pe baza studiului complex de auto-''și Ginecologie asupra structurii și dinamicii asociațiilor. S-a insistat apoi asupra teoriei speciilor indicatoare eco- logice în biocenoze și complexe staționale. S-a arătat valoarea hărților corologice și de vegetație pentru utilizarea rațională a resurselor naturale pe bază cunoașterii potențialului productiv al lahdșaftului. în încheiere s-a subliniat că aportul deosebit de valoros al prof.A 1. B 6 r z a a dus la dezvoltarea multilaterală a geobqtanicii în România și la progresul acestei discipline în generaL Importanța ocrotirii naturii pentru studiile fitocenologice a fost arătată de dr. O. Rația, în rezervațiile naturale, adevărate clmpuri de observație și experiență de interes teoretic și practic prin păstrarea unor ecosisteme naturale și prin conservarea acestora ca monumente ale naturii, s-ar aduce un aport considerabil economiei, sănătății publice și culturii. Aceste direcții nu au 'caracter antagonist, iar acțiunile izolate, lipsite de unitate, pot provoca daune ireparabile asupra naturii. Comisia Monumentelor Naturii, veghează la conservarea unor eco- sisteme naturale, terenuri care se pretează pentru ample cercetări de biologie și ale științelor naturii în general. Se pot cunoaște astfel conexiunile biocenotice naturale, mecanismele funda- mentale ale dinamicii populațiilor, problemele autoreglării lor ș.a. Experimentul ecologic al ecosistemelor1 naturale interesează ecosistemele de cultură pentru obținerea productivității biologice dorite. Ecosistemele naturale ocrotite se reflectă, prin studiul complex al interac- țiunilor Cenotice, în rezultatele cercetărilor de fitocenologie, al cunoașterii legilor care guver- nează structura și dinamica asociațiilor în evoluția lor. Cunoașterea acestor legi, câ și ocro- tirea rezervați Bor naturale, a constituit și continuă a fi o preocupare permanentă a prof. A 1. Borza. Geobotanica experimentală și rolul ei In economia națională a constituit subiectul refera- tului prezentat de ing. I. Resmeriță și ing. Z. Splrchel S-a arătat că geobo- tanica experimentală contribuie Ia cunoașterea legităților fitocenotice în pratologie și tipologia forestieră și duce la valorificarea rațională a resurselor vegetale. îmbunătățirea regimului trofic din sol modifică structura fitocenozelor prin dispariția stratului muscinal prin transfor- marea pajiștilor de Nardus în cele de Festuca rubra și Lolium perenne, a celor de Agrostis ienuis în Arrhenatherum elatior și Dactylis glomerata, a celor de Festuca suleata îil F. pra- tensis și Lolium perenne ș.a., iar în biotopurile Iiigrohidrofile as. Scirpeto-Caricetum gracilae se transformă în as. de Arrhenatherum elatior. De asemenea, și fitocenozele forestiere devin mai economice prin înlocuirea unor specii cu altele mai repede crescătoare. în unele culturi de pro- tecție se pot introduce și anumite specii de pomi fructiferi cu același ritm de creștere ca ăl speciilor conviețuitoare. Autorii subliniază contribuția prof. Al. Borza și în această di- recție, de preocupare în geobotanica. Colectivul format din V. S o r a n, E. Vi c ol și E. Schncider arată în refe- ratul ■ Alelopatia in dinamica comunităților de plante, contribuția experiențelor de fiziologie vegetală în diferite comunități. H. M o 1 i s c h este primul care s-a ocupat de aceste probleme, definind sensul alelopatiei prin care se înțelege totalitatea proceselor de influențare reciprocă a plantelor prin anumite substanțe chimice. Astăzi, cercetările de acest fel se fac în multe țări și în variate direcții privind asocierea plantelor. Se arată totodată in ce măsură cunoș- tințele asupra influenței reciproce a organismelor pot fi folosite pentru explicarea structuri actuale a biocenozelor, a fondului biochimic al fitocenozei, a acțiunilor inhibatoare sau sti- mulatoare. . Copleșit de atenția unanimă prof, A 1. B o r z a a încercat, nu fără emdție, să răspundă asistenței cu acest prilej sărbătoresc, care leagă octogehatul său de realizările sale științifice și organizatorice, contribuție de seamă la dezvoltarea continuă â botanicii în țața noastră. 5 VIATA ȘTIINȚIFICĂ 187 Domnia sa și-a exprimat recunoștința față de inițiatorii și instituțiile din Cluj și din întreaga țară care au organizat acest reușit simpozion de biologie. ,,Atribuirea meritelor pe care mi le aduceți astăzi, a spus prof. Al. Borza, nu îmi aparține întru totul; ele constituie rezultatul îndelungat al unei continue colaborări. Un capital biologic l-am moștenit de la părinții mei, pe care l-am dezvoltat în decursul timpului prin studiile în țară (Alba-Iulia, Cluj, Timi- șoara) și numeroasei călătorii făcute în lumea largă”. Enumerînd pe rînd și pentru diferite etape colaboratorii săi, elevi și colegi, ca și realizările obținute în organizarea învățămîntului bio- logic și a cercetărilor de botanică la Universitatea din Cluj, și-a manifestat admirația și recu- noștința sa pentru noile realizări ale regimului, printre care și construcția complexului măreț de sere de la Cluj și editarea a mari opere botanice în România. Prof. Tr. I, Ștefureac Institutul de Biologie „Troian Săoulescu” RECENZII ULIANICHTCHEV V. I., Mikoțlora azerbaidjană, voi. IV, Peronospo'oviie gribî, Izd. Akad. Nauk Azerbaidjanskoi SSR, Baku, 1967, 352 pag. Autorul arată în prefață importanța cunoașterii acestui grup de ciuperci din care unele specii avînd o răspîndire largă în Azerbaidjan (Plasmopara viticola, Phytophthora infestans, Peronospora tabacina și P. destructor) aduc pagube mari,. dacă nu sint combătute la timp. în cele 5 capitole ale părții generale (38 pag.), autorul prezintă o serie de date statistice din care rezultă că pînă în 1927, în Azerbaidjan, se cunoșteau 12 specii din ord. Peronosporales, ăparținînd la 6 genuri. în ultimii 40 de ani, datorită cercetărilor mai organizate, s-au semnalat încă 137 de specii aparținînd Ia 10 genuri din care cel mai bine reprezentat este Peronospora. Speciile de peronosporale din Azerbaidjan parazitează pe un număr de 491 de specii-gazdă din 48 de familii de alge și plante superioare. Urmărind răspîndirea peronosporalelor pe verticală, autorul constată că cele mai multe specii (68%) se află în cîmpie și în regiunile de deal pînă la 1 000 m altitudine; numărul lor scade cu creșterea altitudinii, pentru ca în regiunile sub alpine să se întîlnească cu totul sporadic, Factorul principal care limitează răspîndirea peronosporalelor este temperatura, care deter- mină în același timp și variația lor sezonieră. Se prezintă de asemenea răspîndirea pe grupe de plante-gazdă și pe asociații în diferite condiții ecologice, precum și răspîndirea geografică pentru fiecare din cele 12 tipuri de areale propuse de A. A. G r o s s li e i m pentru speciile florei din Caucaz, în ultimul capitol al părții generale, autorul dă o scurtă caracterizare a peronospora- lelor în ceea ce privește morfologia miceliului, conidîoforilor, conidiilor și oosporilor; discută critic propunerile diferiților autori pentru clasificarea acestui grup de ciuperci, ajuiigînd la concluzia că trebuie luate în considerație atît caracterele morfologice1 cît și cele biologice, ad- mițînd existența speciilor biologice, care într-o anumită măsură diferă și din punct de vedere morfologic. în partea specială (272 pag.), se dau chei dicotomice pentru determinarea familiilor genurilor și speciilor. Pentru fiecare specie se indică bibliografia principală, sinonimiile, des- crierea organelor de înmulțire, șirurile de variație pentru dimensiunile conidiilor, plantele-gazdă, răspîndirea în Azerbaidjan, în U.R.S.S. și pe glob. Varietățile noi ale unor specii, separate de autor, sînt însoțite de diagnoza latină. Descrierea unor specii este completată prin desene din care unele sint originale. în redactarea lucrării autorul s-a bazat pe cercetările și observațiile proprii de lungă durată, precum și pe o bibliografie bogată din țară (227) și de peste hotare (95). Pentru o mai ușoară folosire a monografiei se dă indexul alfabetic al speciilor - descrise, în limbile rusă,, azerbaidjană și latină, precum și indexul plantelor-gazdă cu indicarea spe- ciilorme le parazitează. , . ... ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 20, NE. 2 P. 189-103 BUCUREȘTI, 1938 190 RECENZII 2 RECENZII 191 Lucrarea este valoroasă prin contribuția ce o aduce Ia cunoașterea micoflorei Azer- baidjanului, aducînd totodată unele precizări și date noi privind sistematica, biologia și eco- logia speciilor din ord. Peronosporale. Poate îi folosită cu succes ca determinator de specii. Acad. Alice Săvulescu și Vera Bontea PAVLE FUKAREK, Variete intermediaire del’erable de Pane ie et Ies formes apparentees de 1’Europe du Sud, Acad. Serbe des Sciences et des Arls B^ograd, Monographie, L. 153. ■ CI. de Sc. Math. et Naturelleș, 1967, 78 pag., 30 fig-, 4 hărți. Dccouverte el. pecherches de l’otnorica, 1967, p. 29 — 67, 9 fig. Dendrologie de la Serbie par Pancic, Pancicego zbornic Srpske Akademije nauko v umetnost, Odei, prirodno-matem. nauka, Beograd, 1967, p. 69—97, . Cunoscutul dendrolog jugoslav P. Fukarek a dat la iveală în 1967 lucrările men- ționate, în care se ocupă de o serie de studii ale' marelui botanist sîrb J. Pancic publi- cate în secolul al XIX~lea. P, Fukarek s-a ocupat de numeroase probleme de dendrologie, din care unele au importanță și pentru flora României. Astfel, a publicat o serie de lucrări asupra speciei Frâxinus angustifolia Vahl., a cărei prezență în țara noastră o semnalează pentru prima dată1. Autorul stabilește că această specie este caracteristică regiunii de cîmpie, unde a fost anterior confun- dată cu F. excelsior L.; ultima specie vegetează la noi în regiunile de deal și munte. Datorită acestei confuzii se găsesc în literatura noastră de specialitate multe date inexacte. Mai departe, arată că F. oxycarpa Willd. (= F. oxyphylla M.B. aparține de F. angustifolia, la care o încadrează ca o varietate (F. angustifolia var. oxycarpa Willd.) Fuck.). Aceasta a fost citată din Dobrogea ca o specie separată sau ca o subunitate a lui F. excelsior L. Cercetările noastre au arătat că P. Fu k a r e k a considerat just denumirea primă ca o sinonimie a lui F. angustifolia și anume pentru acele materiale determinate ca F. oxycarpa, care au inflorescențe în raceme, solitare, într-o lucrare mai recentă autorul ajunge la concluzia că la noi vegetează F. angustifolia ssp. pannonica. Concluziile la care am ajuns sînt că în regiunea de cîmpie a țării noastre se află F, pojarkoviana V. Vassil., specie descoperită în sudul teritoriului european a U.B.S.S. ‘ Lucrările din 1947 scot la lumină descoperirile de mare importanță ale lui J. P an c i g, a cărei omagiere s-a făcut de către Academia sîrbă de Științe și Arte. între acestea este remar- cabilă semnalarea speciei Piced omorica Panăiă, care este un reiict terțiar păstrat pe un ter-i toriu redus către limita dintre Serbia și Muntenegru. Această descoperire, asupra căreia ș- a acumulat un bogat material bibliografic a dat posibilitatea, între altele, de a se face unele con- siderații paleobotanîce în legătură cu ecologia arborilor din epoca respectivă. O altă specie descrisă de J. Pancic, Acer intermedium, este importantă pentru flora noastră, stabilind prin Acer monspessulanum L. relații între Acer campestre pe de o parte și speciile înrudite din Peninsula Balcanică pe de altă parte. Unii vechi autori (V. B o r b â s ș.a.) au indicat prezența speciei lui J. Pan c i c în Banat, ceea ce nu a fost confirmat de cer- cetările ulterioare. 1 P. Fukarek, Poljski jasen i njegooa morfoloska varijabilnosl Frâxinus angusti- folia Vahl. (~ F. oxycarpa WUld.), Annales pro experimentis forestales, Zagreb, 1953, 14, 133-- 258 p., 19 fig. ' P. F u k a r e k, Rasprostranjenost i drage fitohoroloske karaktenstike poljskog. yasena; Nane nodrustvb S.R. Bosne i Hercegovine, Sarajevo Djela Kn xx, 1963, 1—97 p., 9 hărți.. 3 în fihe, lucrările de dendrologie' ăle lui J. Pancic au înlesnit stabilirea unei legături între speciile lemnoase din România și'Serbia. P. Fukarek prin cercetările Sale fecunde și laborioase este un continuator ale operei lui J. Pancic. Studiile sale sint bazate pe un vast material de ierbar, procurat de la insti- tute din întreaga Europă și material recoltat personal în numeroase explorări de teren între- prinse în Iugoslavia și alte țări europene. în scopul documentării sale a vizitat și țara noastră, unde a cercetat pădurile țării și ierbarele principale ale diferitelor institute. La Institutul de biologie „Traian Săvulescu’1 lucrările sale sînt consultate cu interes pentru lărgirea cunoș- tințelor asupra florei și vegetației iugoslave, în vederea documentării Florei Republicii Socia- liste România, mai ales asupra corologiei speciilor lemnoase de Ia noi. C. C. Georgeseu WLADYSLAW SZAFEB, The vegetat ion of Poland (Vegetația Poloniei), 1966, Pergamon Press, Oxford —Londra —Edinburgh —New York —Paris—Frankfurt, P.W.N-Pafistwowe Wy- dawnictowe Naukowe (Polish Scientific Publisliers), Varșovia (p. 738, fig. 258, 31 tabele). Lucrarea reprezintă o ămplă sinteză, pe baza concepțiilor moderne, a celor mai impor- tante probleme referitoare la vegetația Poloniei, constituind rodul colaborării unor erudiți totaniști polonezi ca : W. S z a f e r, J. K p r n a ă, A. K o z 1 o w s k a, A. Medwecka- K o r n a ă, S. P a w 1 o w s k a, B. P a w 1 o w s k i, A. S r o d o ii. După o scurtă privire istorică a dezvoltării geografiei plantelor în Polonia, cu referiri la floristică, ecologie, corologie, cartografie ș.a. (cap. I — W. S z a f e r) sînt prezentați prin- cipalii factori fizico-geograf ici și pedologiei în raportul lor cu vegetația (cap. II — A. Med - w e c k a - K o r n a â). Menționăm prezentarea în continuare a unor interesante considerații asupra caracte, rizării și dinamicii florei sinantropice, a evoluției peisajului vegetal (cap. III — J, K o r n a 8) cît și datele floristice statistice, clasificarea elementelor geografice, genetice, migratoare, răs- pîndirea altitudinală, relațiile corologice, endemismele ș.a. (cap. IV — S. P a w 1 o w s k a). în capitolul V (B. Pawlo w s k i, A. M e d w e c k a - K o r n a ă și J. K o r n a s). cel mai cuprinzător (291 pag.), sînt prezentate sistematic, pe baza metodologiei moderne, comu- nitățile de plante terestre și acvatice. La începutul capitolului sînt enumerate normele generale de studiu referitoare la elementele analitice și sintetice (calitative și cantitative), privind com- poziția și structura comunităților de plante. în continuare este dată lista celor mai importante asociații de plante din Polonia, Dintre acestea sînt enumerate : asociațiile de dune maritime (de litoral) și continentale (interioare), asociațiile halofile, acvatice și de mlaștini, de turbării, de pajiști și buruieni, de stepă și pășuni uscate, asociațiile montane de altitudine, pășuni ale solurilor de pe roci calcaroase și granitice, de terenuri inundabile, de pădure, sinantropice, unele comunități de criptogame ș.a. în legătură cu studiul comunităților de criptogame sînt analizate probleme de ordin general ca : succesiunea lor, relațiile cripto gamelor cu cormofitele, asociațiile epifitice, comu- nitățile Cpixilice, epigeale, epilitice. Sînt enumerate apoi asociațiile independente de criptogame și comunitățile acvatice. îh încheierea acestui capitol se fac unele aprecieri generale asupra dinamicii comunităților de plante. Un capitol special este rezervat descrierii vegetației din sectorul polonez al Balticei (cap. VI — A. M e d w c k a - K o r n a ă și J. K o r n a 6), far următorul capitol se referă la vegetația din perioada glaciară (cap. VII — S r o d on). 192 RECENZII 4 : Capitolul VIII (A. K o z 1 o w s k a), tratează din punct de vedere fitohistoriccunoaș- terea și dezvoltarea culturii plantelor, începînd din perioada mezolitică. ;; în capitolul de sinteză al lucrării (cap. IX — W. Szaf er), se prezintă bazele meto- dologice ale clasificării geobotanice a vegetației din Polonia. Lucrarea în ansamblul ei reprezintă o valoroasă operă botanică de sintetizare, siste- matizare și actualizare a lucrărilor editate anterior, îmbinate cu.rezultatele ultimelor cercetări, reușind cu succes să oglindească specificul și caracterul vegetației Poloniei și să scoată în evi- dență multiplele probleme, de ordin teoretic și practic ale geobotanicii. Consultarea unui număr de 1 170 titluri de lucrări (naționale și universale), conferă acestui studiu o documentare temeinică de largă informare în variatele domenii ale botanicii. Bogat și adecvat ilustrată (floră, asociații, aspecte de vegetație, schițe corologice, gra- fice, tabele' ș.a.), lucrarea reprezintă un valoros îndreptar în cercetarea geobotanică și în acelaș timp o reușită sinteză asupra cunoașterii caracteristicelor vegetației Poloniei. Tr. I. Ștefureac și Venera lonescii-Țectilescu ALBERT LEHNINGER, Bioenergetics (Bioenergetica), W. A. Benjamin, Inc., New York, Amsterdam, 1965. Această lucrare face parte dintr-o serie de monografii editate de cunoscutul savant Cyr us Levint hal, menite să sprijine învățămîntul superior biologic. Ea se adresează în special studenților care încep studiul biologiei moleculare, subtitlul monografiei fiind : „Bazele moleculare ale transformărilor energetice în biologie”. în introducere se arată că, în principiu, forma și funcția, ca și informația sînt în fond forme ale energiei supuse legilor termodinamicii. Cum, statistic, toate manifestările unității formă-conținut sînt improbabile, menținerea complexității biologice și a condițiilor sale de evo- luție sînt problemele fundamentale cele mai importante și de perspectivă ale biologiei moderne. Studiul biologiei trebuie să înceapă, deci, cu studiul energiei și a transformărilor sale. în primul capitol se expun succint principiile termodinamicii, cu accent asupra energiei libere, entropiei și aplicarea termodinamicii clasice la energetica celulei. în continuare, se dis- cută modul de captare a energiei solare, se descriu organitele celulare și „diviziunea muncii” în celulă. Capitolul IV tratează structura și proprietățile ATP în legătură cu transferul energiei chimice. Se explică termodinamic. înaltul nivel al energiei libere de hidroliză a ATP, a proprie- tăților ionilor produși și a interrelațiilor ce se stabilesc. Locul central al capitolului îl ocupă rolul sistemului ADP—ATP în reacțiile energetice și în conservarea energiei de oxidate ca energie a ATP. Capitolul V tratează generarea ATP în celulele anaerobe. După discutarea rolului bio^ logic al fermentației anaerobe se descrie procesul de glicoliză subliniindu-se legătura dintre aceste reacții și generarea de ATP, precum și rolul deosebit al NAD ca transportor universal de electroni pe toate treptele procesului de conservare a energiei în procesul de fermentație. Complexitatea deosebită a respirației și energetica acesteia este discutată în capitolul următor. Se descriu ciclul Krebs și lanțul respirator împreună cu aspectul energetic corespun- zător. Se discută, apoi, fosforilarea oxidativă și modul în care sistemul ADP—ATP realizează auto-controlul acestui proces. Capitolul VII tratează, despre fotoșinteză și cloroplast. Se arată tipurile de fotoșinteză, esența și rolul reacțiilor ,,de lumină” și „de întuneric”. Partea cea mai interesantă constă în 5 RECENZII 193 descrierea mecanismului excitației clorofilei și a fotolosforilării. în încheiere, se discută efi“ ciența termodinamică a fotosintezei. Urmează un ciclu de 4 capitole dedicate diferitelor fenomene consumatoare de energie produsă și stocată pe căile descrise anterior: contracția musculară, transportul activ și lucrul electric, biosinteza a diferiți compuși (polizaharizi, lipide, proteine, acizi nucleici). în final se discută despre informație și conținutul acesteia din proteine, acizi nucleici și celule, despre entropie și informație, despre stabilizarea structurilor macro- și supramacro- moleculare, precum și despre starea de „steady-state” a celulei și producția de entropie. Acest din urmă capitol reprezintă partea cea mai originală și mai modernă a cărții, o contribuție deo- sebită la tratarea acestui subiect. Expunerea excepțional de clară, modul original de tratare al acestui subiect modern și fundamental și stilul deosebit de plăcut, fac ca monografia să fie citită cu mult interes și plăcere de cercetătorii de profiluri din cele mai diverse, interesați în problematica modernă a biologiei. V. Eșanii Vi. BRAUNE, A. LEMAN u. H. TAURERT, Pflanzenanatamisches Praktikum (Lucrări prac- tice de anatomia plantelor), Edit. Gustav Fischer, Jena, 1967, 331 pag., 523 fig. Prima parte a lucrării (Tehnica microscopică, 56 pag.) cuprinde o descriere a microsco- . pulul, scurtă, dai* bine documentată, insistîndu-se' asupra unor metode moderne de iluminare; urmează apoi detaliile tehnice pentru pregătirea preparatelor microscopice, tehnica de fixare și de colorare, precum și descrierea procedeelor de micro graf ie și microfotografie. A doua parte cuprinzînd lucrările de microscopie propriu-zisc (270 pag.) este împărțită în mod sistematic in subcapitole : structura celulei, dc la celulă la organ, structura organelor (tulpina, frunza și rădăcina). Subcapitolele sînt alcătuite după un plan bine conceput: o scurtă prezentare teoretică a subiectului sau a unui grup de subiecte, descrierea obiectului ales pentru cercetare, tehnica pregătirii preparatului și observațiile microscopice, atrăgindu-se atenția și asupra unor erori posibile de observație. Textul este însoțit de mi crof olografii, în paralel cu numeroase, desene schematice, ex- plicative. După cum rezultă din bibliografie (45 titluri, unele relativ recente pînă la 1962 inclusiv), se ține scama de o bună parte din realizările recente obținute în morfologia și anatomia plan- telor; La sfirșit se prezintă o recapitulare a metodelor și substanțelor necesare. Lucrarea, care de fapt se referă nu numai la anatomie, așa cum arată titlul, ci și la morfologia plantelor, fiind foarte didactic, intuitiv alcătuită (arc aproape pe fiecare pagină numeroase ilustrații care ușurează înțelegerea textului și permit o bună asimilare a materiei), este destinată în primul rind studenților dar și tuturor botaniștilor. Faptul că tratează numai organele vegetative (rădăcina, frunza și tulpina) ne face să presupunem, că va fi urmată de un al doilea volum în care să se prezinte și anatomia struc- turilor reproductive. Mai trebuie semnalat că unele lucrări importante de exemplu manualele lui Gray, Sass și ale altor autori binecunoscuți nu au fost consultate. O. Constantinesca Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică** publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și microbiologie-fitopalologie. Sumarele revistei sînt. completate cu alte rubrici ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii rcmâni și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ. CĂTRE AUTORI Autorii sînt obligați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe bîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în.text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bi- bliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate.în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul Ia un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Indepen- denței, nr. 296, București. La rcvue «Etudes et recherches de Biologie — Serie de Bo- tanique» paraît 6 fois par an. Le prix d’un abonnemcnt anini el est de $.4, — FF.20, —DM.16. Tonte commande ă Fătranger sera adressee â CARTIMEX, Boite poștale 134 — 135 Bucarest, Roumanie ou ă ses represen- tants h l’ătranger. En Roumanie, vous pourrcz vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.