COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil Academician EM. POP ; 1 Redactor responsabil adjunct: Academician N. ȘĂLĂGEĂNU ' Membri: • - .4, C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. SERIA BOTANICĂ TOMUL 19 /1967 SUMAR Pag. Nr. 6 Pentru avă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei reînnoiți abonamentul dv., pe anul 1968. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. TR. I. ȘTEFUREAC și VENERA IONESCU-ȚECULESCU, Con- tribuții la cunoașterea characeelor din România (III) . • . 441 GH. A. VASILIU, Asupra unor Cyanophyeeae din insula Ada-Kaleh (Oscillaioriaceae și Nostocaceae) . . ......................... 119. O. CONSTANTINESCU, Specii noi de Cercospora în flora României 457 VIORICA LAZĂR, Cercetări asupra unor ciuperci saprofite de pe diferite substraturi.......................................... 463 . - E. PLĂMADĂ, Cercetări briofloristice în pădurile din sudul orașului Cluj................................................... 469 GH. DIHORU, Precizări floristice (II) (Carex).................. 47,7 V. SANDA, Cercetări taxonomice asupra unor specii critice de Dianthus L. din flora României................................. 489 A. POPESCU, Potentilla astracanica Jacq. în flora României și poziția ei sistematică ......................................... 501 LUCIA STOICOVICI, Stabilirea unor gradienți de concentrație ai bioxidului de carbon într-o mlaștină oligotrofă, Poiana ? Stampei — Pilugani.......................................... 509.4,. T. BORDEIANU, S. OERIU, I. MODORAN și I. OERIU, Sta- bilirea condițiilor pentru folosirea de folcisteină Oeriu „P”, biostlmulator al procesului de creștere, la tratarea semințelor și APARE DE C ORI PE AN Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR, 296 BUCUREȘTI puieților de măr (notă preliminară).............. . 517 DORINA CACHIȚĂ-COSMA, Capacitatea de, absorbție a cotile- doanelor de ricin (Ricinus communis) ................ 525 D. BECERESCUși LUCREȚIA DUMITRAȘ, Cercetări privind reproducerea experimentală a fenomenului dc coexistență la ustilaginale.......................................... . 533 ILEANA HURGHIȘIU, Cercetări comparative privind activitatea fosfatazei la diferite plante-test infectate cu virusul moza- icului castraveților (VMC) ................................ 541 INDEX ALFABETIC....................................... 545 St- și cerc. biof. seria botanică t. 19 nr. 6 p. 439-’548 București 1967 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN ROMÂNIA (III) DE TR. I. ȘTEFUREAC și VENERA IONESGU-ȚECULESCU । 581(05> In this new contribution to the knowledge of the Characeae in Romania 12 sys- tematic units collected in 34 habitats are presented. Some taxonomic and chorological considerations are made on the worked mate- rial, and for the habitat "Ochiul Mare” L. Pețea —Oradea the ecological con- ditions and phytocenological relations in which Nitella gracilis (Sm.) Ag. and Chara braunii Cm. develop are indicated. în cadrul studiului monografic al characeelor din România, prezen- tăm a treia contribuție, în care este prelucrat materialul recoltat din 34 de stațiuni, în majoritate apârținînd teritoriului din sudul țării (Muntenia și Oltenia), indicarea acestor noi stațiuni completează datele corologice asupra celor 12 unități sistematice analizate și enumerate în lucrarea de față1. Enumerarea sistematică a speciilor de Characeae din această contri- buție este făcută după sistemul R. W o o d și K. I m a h o r i (14) și este însoțită de menționarea stațiunii și a datelor de recoltare pentrn fiecare taxon. . Fam. C II A 11 A C E A E Trib. CHAREAE Subtrib. CHARINAE Gen. Ch ar a L. em. Ag., A. Br. Subgen. Chara Seeț. Chara i Subsecț. Chara 1. Chara vulgaris L. var. vulgaris f. vulgaris Valea Almăjelului (r. Filiași, reg. Oltenia), 17.VIII.1951, corn. Făr- cașu-de-Sus (r. Caracal, reg. Oltenia), 18.VI.1953, balta Mozolea (r. Co- 1 îndeplinim o plăcută datorie de a mulțumi și pe această cale botaniștilor: E m. Țopâ, N. R om a n, C. C h i r i 1 ă, V. C io c î r lan, M. Oltean, M. An dr'e i, care ne-au( recoltat sau ne-au încredințat pentru determinare materiale de Characeae. De asemenea mulțumim și conf. C. Dobrescu pentru amabilitatea de a ne fi trimis unele characee din. ierbarul C. Petrescu. Material prelucrat în colecțiile de Characeae ale Laboratorului, de botanică sistematică, Universitatea București. Br. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P. 441-448 BUCUREȘTI 1987 442 TK. I. ȘTEFUREAC și VENERA IONESCU-TECULESCU 2 3 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN ROMÂNIA (III) , 443 ' rabia, reg. Oltenia), 15.VII.1953, balta Pociovaliștea—Căciulați (r. Băcari, reg. București), 10.VII.1954, între com. Comanda și Strehaia (r. Stre- haia, reg. Oltenia), 15.V.1956, NE de com. Borogea (r. Tr.-Severin, reg. Oltenia), 2.V.1956, leg. N. Boman; com. Chirnogi (r. Călărași, reg. București), 1.IX.1965, 1.VII.1966, 6.VII.1966, 5.IX. 1966, 6.IX. 1966, com. BăneasaBucurești, 3.VIII.1966, leg. C. Chirilă; com. Beceni (r. Buzău, reg. Ploiești), 9.VIII.1965, com. Lopătari (r. Bu- zău, reg. Ploiești), 12.VIII.1965, leg. V. Ci ocîrlan; stațiunea cu apă termală — Călimănești (r. Bm.-Vîlcea, reg. Argeș), 18.IX.1966, leg. E m. Ț o p a. 2. Cli. vulgaris L. var. vulgaris f. crispa E.D.W. Băneasa - București, 3.VIII.1966, leg. C. C h i r i 1 ă. 3. Ch. vulgaris L. var. vulgaris f. contraria (A. Br. ex Kiitz. pro parte) E.D.W. ' S de com. Bechetu (r. Corabia, reg. Oltenia), 27.VII.1958, leg. N Boman; Băneasa - București, 3.VIII.1966, com. Zăbrani (r. Li- pova, reg. Banat), 26.VIIi:i96.6, Oradea - G.A.S.-Dohangia (reg. Crișana), 27.VIII.1966, com. Chirnogi (r. Călărași, reg. București), 5.IX. 1966, leg. C. C h ir i 1 ă. 4. Ch. vulgaris L. var. gymndphylla (A.Br.) Nyman f. gymnophylla Com. Vînători — Neamț (r. Tg.-Neamț, reg. Bacău), 6.VIII.1915, leg C. P etr eseu; N de com. Florești, V de com. Ciovîrnășani (r. Tr.-Severin, reg. Oltenia), 19.V.1956, leg.N. Boman; com. Chir- nogi (r. Călărași, reg. București), 14.VII.1966, leg. C. C h ir i 1 ă. Sccț. G r o v e s i a R.D.W. Subsecț. Grovesia 5. Ch. globularis Thuill. var. globularis f. globularis Com. Fărcașu-de-Sus (r. Caracal, reg. Oltenia), 18.VI.1953; V de com. Dobresti (r. Segarcea, reg. Oltenia), 24.VII.1958, S de com. Bechetu (r. Corabia, reg. Oltenia), 27.VII.1958, leg. N. Boman ; lacul Brateș (r. Galați, reg. Galați), 10.VII.1962, leg. M. Andrei. • 6 Ch. globularis Thuill. var. globularis f. eonnivens (Salz. ex A. Br.) ‘ E.D.W. în apropiere de Iași, 27. VILI 961, leg. M. 011 e a n. 7. Ch. globularis Thuill. var. aspera (Deth. ex Willd.) E.D.W. f. aspera Iezerul Aliman, com. Aliman (r. Adamclisi, reg. Dobrogea), 5.XI. .1962, leg. E m. Ț o p a. Subgen Charopsis (Kiitz. em. Bupr.) Leonh. Secț. Charopsis 8. Ch. braunii Gm. f. braunii E de satul Pescarii, com. Siliștea-Snagovului (r. Băcari, reg. București), 4. VIII.1954, pădurea Căldărușani, com. Lipia (r. Urziceni, reg. București), 9. VIII.1954, S de com. Căciulați (r. Urziceni, reg. Bu- curești), 15.VIII.1954, pădurea Dascălu — Vărăști (r. Urziceni, reg. București), 19.VIII.1954, pădurea Snagov (r. Băcari, reg. București), 20.VIII.1954, E de com. Bălteni (r. Băcari, reg. București), 3.IX.1954, valea Adîncata, com. Țicleni (r. Gilort, reg. Oltenia), 16.VII.1959, SV de com. Mătăsaru (r. Găești, reg. Argeș), 19.VII.1959, com. Cîlnicu, (r. Tg.-Jiu, reg. Oltenia), 1.VIII.1960, leg. N. Boman; lacul Brateș (r. Galați, reg. Galați), 10.VIII.1962, leg. M. Andrei; Băile 1 Mai Oradea (reg. Crișana), 25.IX.1962, 25.IX.1965, leg. T r. I. Ștef ur ea c; com. Comana (r. Giurgiu, reg. București), 17. VII. 1964, com. Chirnogi (r. Călărași, reg. București), 1.VIII.1965, 14.VII.1965, 5.IX.1966, 6.IX. 1966, com. Zăbrani (r. Lipova, reg. Banat), 28.VIII.1966, leg. C. C h i - r i 1 ă. Subtrib. NITELLOPSINAE Gen. NitellopsisHy \ 9. Nitellopsis obtusa (Desv. in Lois.j J. Gr. E de com. Bălteni — Cocioc (r. Băcari, reg. București), 3.IX.1954, leg. N. Boman; lacul Brateș (r. Galați, reg. Galați), 10.VII.1962, leg. M. A n d r e i. Trib. N1TEEEEAC Gen. Nițeii a Ag. em. A. Br., Leonh. Subgen. Nitella Secț. Nitella 10. Nitella synearpa (Thuill.) Chev. var. syncarpa Com. Mînzălești — Dealul Meledic, Slănicul-de-Buzău (r. Buzău, reg. Ploiești), 18.VIII.1965, leg. V. Ciocîrlan. 445 444 TR. I- ȘTEFUREAC și VENERA IONESCU-ȚECULESCV Subgen. Tieffallenia R.D.W. Secț. Tieffallenia 11. N. fureata (Roxb. ex Bruz.) Ag. ssp. mueronata (A. Br.) R.D.W. var. mueronata f. mueronata Pădurea Căldărușani — S de corn. Lipia(r. Răcari, reg. București). 9.VIII.1954, S de com. Căciulați (r. Urziceni, reg. București), 15.VIII, 1954, pădurea Dascălu — Vărăști (r. Urziceni, reg. București), 19.VIII. 1954, eom. Cîlnicu (r. Tg.-Jiu, reg. Oltenia), 1.VIII.1960, leg. N. Roman. Sccț. Givallenia R.D.W. ' 12. N. gracilis (Sm.) Ag. ssp. gracilis var. gracilis L. Maciaro, com. Goidești (r. Cislău, reg. Ploiești), 13.VIII.1951, leg. N. Roman; Băile 1 Mai — Oradea (reg. Crișana), 25.IX.1962, 25.IX.1965, leg. T r. I. Ștefureac. Stațiunile din care a fost recoltat materialul prezentat mai sus sînt trecute în figura 1. Din punct de vedere fitogeografic, taxonii analizați aparțin urmă- toarelor grupe de elemente :cosmopolite : Chara vulgaris, Ch. vulgaris, var. vulgaris f. contraria, Ch. globularis, Ch. braunii; s ub c o s m o p o 1 it e : Nitella fureata ssp. mueronata, N. gracilis ; caracteristice emis- ferei nordice: Ch. globularis var. aspera, Nitellopsis obtusa; e ura- și a t i c e : Ch. globularis ‘var. globularis f. connivens, N. syncarpa; s u b- mediteraneene: Ch. vulgaris var. gym/nophylla, cu o răspîndire intensă în sud-estul Europei, în România și Bulgaria (fig. 2). Taxonii Chara vulgaris var. gymnophylla și Ch. globularis var. glo- bularis f. connivens au o răspîndire sporadică în limitele arealului lor (1). Luînd în considerație datele bibliografice actuale privitoare la răspîndirea acestor specii în Europa estică și avînd ca bază de plecare arealele stabi- lite de R. O o r i 11 i o n (1), am completat schițele arealografice existente (fig. 2 și 3) cu stațiunile cunoscute anterior din lucrările de specialitate și cele semnalate în această lucrare. Astfel pentru Chara vulgaris var. gymnophylla și Ch. globularis var. globularis f. connivens s-au folosit, pe lingă datele privind țara noastră (3), (10), (11), (12), (13), si date referitoare la Bulgaria (8), Ungaria (2) U.R.S.S. (4), (9). Am adus de asemenea completări răspîndirii europene a speciei Nitellopsis obtusa (fig. 4), considerată ca inexistentă în Peninsula Balca- nică și estul Europei (1). Aflarea speciilor Nitella gracilis și Chara braunii în stațiunea „Ochiul Mare” din lacul Pețea — Băile 1 Mai — Oradea (leg. T r. I. Ștefu- reac, 25.IX.1965) ne-a permis să facem unele observații asupra fitoce- nologiei acestor Characeae într-un biotop cu factori ecologici cu totul caracteristici. Fig. 1. - Stațiunile cu specii de characee (1-12), menționate în text (p. 441-444). Fig. 2. Arealul european al speciei Chara vulgaris L. var. gymnophylla (A. Br.) Nyriian f ymnophylla (după R.Corillion completat cu date din România, Bulgaria, Ungaria, U.R.S.S.)- 446 7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN ROMÂNIA (III) 447 Fig. 3. — Arealul european al speciei Chara globularis Thuill. var. globularis f. eonnivens R.D.W. (după R. Corillion completat cu date din România, Bulgaria, Ungaria și U.R.S.S.). Datele ecologice în legătură cu adîncimea la care se dezvoltă, cu temperatura și cu pH-ul apei sînt cuprinse în tabelul nr. 1, în care sînt trecute și notările fitocenologice din patru relevee. în stațiunea de la lacul Pețea, în general cu vegetație de tip central- european și cu unele elemente reliefare floristice Și faunistice, Nitella gracilis crește în apa termală bicarbonatată, sulfatată-calcică, magneziană,. oligometalică (7); „Ochiul Mare” se caracterizează printr-o concentrație mare în carbonați, ajungînd pînă la 48,5%, și o cantitate relativ mică de nămol. Asociația cu această characee se dezvoltă în marginea lacului cu apa nu prea adîncă (10 —20 cm) și temperatura cuprinsă între 19 și 21°0 în raport cu temperatura atmosferică înregistrată în ziua recoltării, la. 2 cm deasupra oglinzii apei (5—15°C) și la 1 m (4—14°C), iar pH-ul apei variază în jurul valorii 6,8—7,0 (tabelul nr. 1). Fig. 4. — Arealul european al speciei Nitellopsis obtusa (Desv. in Lois.) J. Gr. (după R. Corillion completat cn date din România, Bulgaria, U.R.S.S.). Tabelul nr. 1 Asociația cu Nitella gracilis „Ochiul Mare", lacul Pețea-Băile 1 Mai (fost Felix) - Oradea, 35.IX.1968 Numărul releveului 1 2 3 4 Suprafața releveului (m2) 2 2 1 2 Adîncimea apei (cm) .15 20 15 15 Temperatura apei la 15 cm orele 12,30 (°C) 19,05 21 19 19 pH-ul 6,8 7,0 7,0 6,8 Elemente floristice : Nitella gracilis 2.3 2-3.4 3-4 4-5 Chara braunii ■ 1-1 + •1 + .1 + Cladophora sp. + — + — Spirodela polyrhiza + .1 + 1.2 + Lemna trisulca + — + — Nyinphaea lotus var. thermalis + .1 1.2 + •1 + Vallisneria spiralis + ■ + 1.2 1.2 Ceratophyllum demersum + — + + Potamogeton pectinalus . + — — s Alisma gramineum — — + — Datorită amplitudinii sale ecologice mari, Nitella gracilis, specie cosmopolită, dezvoltîndu-se cu predilecție în stațiunile cu biotopuri turboase, constituie în întregul ei areal european o specie (anuală sau perenă) deosebit de polimorfă. Pe baza ultimelor cercetări, Nitella gracilis este relativ bine reprezentată în flora țării. Este însă necitată, atîtla noi, cît și în întregul ei areal, în biotopuri cu apă termală. Din punct de vedere morfologic-taxonomic, la materialul analizat din biotopuri cu apă termală nu remarcăm deosebiri sau particularități sesizabile. -448 TR. I. ȘTEFUREAC și VENERA IONESCU-TECULESCU 8 BIBLIOGRAFIE 1. Corillion R., Bull. de la Soc. Sci. dc Bretagne, 1957, XXXII, 1 și 2, 1—499. 2, Filarszky N., A. Charafelek (Characeae L. Ct. Richard) kulonos tekinlettel a Magyarorszăgi fajokra, Budapesta, 1893. 3. — Folia Cryptogamica, 1935, II, 1, 2 — 7. -4. rojuiEPBAX M. M., CndpoBBie pacTemiH, 1950, 5. 5. Ionescu-Țeculescu V., Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1966. 6. Migula W., Die Characeen von Deutschland, Osterreich und Schiveiz, in Rabenhorst, Kryp- logamen-Flora, Vcrlag v. Ed. Kummer, Leipzig, 1897. 7. Oltean c-Cosma C., Ocrotirea naturii, 1959, 4, 63 — 88. 8. Petkoff St., Comptes rendus du IVe Congres des geographes et des ethnographes slaves, Sofia, 1936. 9. Pork M., Eesti NCV măndvetiktaimed (Charophytd), Tartu, 1954. 10. Ștefureac Tr. și Țeculescu V., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1961, 13,2,175 — 201. 11. Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1963, 157 — 173. 12. Tarnavschi I. T. șj Oltean M., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat.,' 1956, 12, 97 — 149; St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 3 și 4, 269 — 290 și 317 — 344. 13. Teodorescu Em., Ann. Sci. Nat., 1907, V, 1 — 155. 14. Wood R. a. Imahori K., A revision of the Characeae, Verlag v. J. Cramer, ‘Weinheim, 1964 — 1965. Universitatea București, Laboratorut de botanică sistematică. Primită în redacție la 7 iunie 1967. ASUPRA UNOR GYANOPHYCEAE DIN INSULA ADA-KALEH (OSGILLATORIAGEAE ȘI NOSTOGAGEAE DE GH. A. VASILIU 581(05) On presente 11 especes et 2 formes d’Oscillatoriacees et 2 especes de Nostaca- cees trouvees ă Ada-Kaleh (île du Danube, en aval de Orșova). Les especes sont nouvelles potir Ie territoire. qui sera le futur lac d’accumula- tion de Porțile de Fier. Elles sont envisagees de maniere critique ct on fait des considerations sur leur repartition geographique. On signale un cas de multiplicalion en masse de Nostoc piscinale Kiitz. ex Born. et Flah. Dintre algele de pe teritoriul viitorului lac de acumulare de la Por- țile-de-Fier, frecvente, după Diatomeae, sînt dintre Cyanophyta, fam. Oscillatoriaceae și Nostocaceae, cu toate că numărul de specii este restrîns. Din materialul recoltat în cursul lunilor septembrie și octombrie 1966 din insula Ada-Kaleh au fost identificate 11 specii și 2 forme de Oscillatoriaceae rare, noi pentru această regiune. Dintre acestea, Oscilla- toria subbrevis Schmidle și f. major G. S. West, O. hamelii Fremy și Spi- rulina laxissima G. S. West sînt noi pentru țară. Materialul a fost colectat din bălți însorite, temporare (formate în urma ploilor) și din pînza de apă freatică. I. O S C I L L A T O R 1 A C K A E 1. Oscillatoria subbrevis Schmidle v (Fig. 1, 1) ' ' ' . • Specie rară din Africa și India, unde s-a întîlnit pe malul umed al unui rîu și într-o baltă temporară cu apă curată. L. Geitler o men- ționează și pentru ape termale (3). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P 449-455 BUCUREȘTI 1967 450 GH. A. VASILIU 2 în România a fost semnalată pentru prima oară la Ada-Kaleh la începutul lunii septembrie, însoțită de rare Desmidiaceae. în octombrie s-a identificat de pe pămîntul umed al unei bălți care secase. S-a mai semnalat la Dubova — valea Satului, într-o baltă cu apă limpede din apro- pierea pîrîului (octombrie). De remarcat este că în același biotop s-a aflat și Anabaena constricta. (Szaf.) Geitl. Trichomul este de 4,5 p lăț./l—1,5 p lung., cele mai mici dimen- siuni fiind la speciile colectate în septembrie. Oscillatoria subbrevis Schmidle f. major G. S. West, identificată din probele din octombrie, are 10,5 p lăț./l,5 p lung.; formă nouă pentru țară. L. Geitl er (3) o menționează din Africa, iar C. B. Rao din. India (citată după (1)). 2. Oscillatoria brevis (Kiitz.) Gom. Specie cosmopolită, cunoscută aproape pe întreg teritoriul Euro- pei, cu excepția ținuturilor nordice. De asemenea în America de Nord și de Sud, Africa, Asia tropicală și Polinezia. Uneori și din helioplancton (0). Puțin frecventă la Ada-Kaleh, în octombrie, pe un zid umed. Are 4 p lăț./l,5 p lung. După A. A. Elenkin (2), este apropiată de Oscillatoria defle- xoidcs Elenk. et Kosinsk., O. animalis Ag. și O. formosa Bory, deosebirile constînd mai ales în ceea ce privește dimensiunile. 3. Oscillatoria curviceps Ag. ex Gom. f. angusta (Ghose) Vasiliu (Fig. 1, 2) Specie menționată de E m. O. Teodor eseu (13) în Bucu- rești, la Colentina și Floreasca, are dimensiunile celulelor de 11—15 p lăț./2,7 p lung. O semnalează și pe Valea Prahovei, într-un șanț de pe marginea căii ferate, în apropiere de gara Grivina, cu dimensiunile 5,4—8,1 p lăț./2,7—5 p lung. E m. O. Teodor eseu o consideră drept var. natans (Kiitz.) Gom. O citează și din nămolul de pe marginile Lacului Sărat (Brăila). • Această varietate nu figurează însă în lucrările monografice (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7). T. V. D e s i k a c h a r y (1) menționează var. angusta Ghose cu trichomul lat de 5 —10 p, citată de altfel și anterior de L. Geitler (3). La începutul lunii septembrie 1966 am identificat această specie dintr-o baltă temporară de la Ada-Kaleh, cu celulele de 5/3 p, încadrîn- du-se deci în datele pe care E m. O. Te o'd o r e s c u le dă pentru varie- tatea natans (Kiitz.) Gom., dar putînd tot atît de bine să se încadreze și la var. angusta Ghose, după datele lui L. G e i 11 e r (3) sau T. V. D e s i- k a c ha r y (1). 3 ASUPRA UNOR CYANOPHYCEAE DIN INSULA ADA-KALEH 451 în tabelul nr. 1 se dau dimensiunile talului, după diferiți autori. Dimensiunile cele, mai frecvente sînt deci 10—17 p lăț./2—5 p lung. S-au întîlnit însă și exemplare cu dimensiuni de 6—11,1 /1,5 — 5,1 p, celelalte caractere fiind asemănătoare. Tabelul nr. 1 Dimensiunile speciei Oscillatoria curviceps Ag. ex Goni., după diferiti autori Lățimea . trichomulm 9 Lungimea celulelor 9 ■. Autorul 10-17 2 — 5 L. Geitler, 1932 10-17 2—5 A. A. Elenkin, 1949 10-17 2-5 M. M. Hollerbach, E. K. Kosinskaia, V. I. Polianski, 1953 10-17 . 2-5 T. V. Desikachary, 1959 11-15 2-7 Em. C. Teodorescu, 1907 14-17,8 2-4 C. B. Rao (citat după T. V. Desikachary, 1959) 6,6-11,1 1,5-2 Parukutty, 1940 (citat după T.V. Desikachary, 1959) 5-10 Ghose (citat după T. V. Desikachary, 1959), var. angusta Ghose 5,4-8,1 5 2,7-5,1 3 i Em. C. Teodorescu, 1907, var. natans (Kiitz.) Gom. Gh. A. Vasiliu, 1967, f. angusta (Ghose) Vasiliu Menținerea var. angusta Ghose nu poate fi pe deplin justificată, de-’ oarece s-a luat în seamă numai un singur caracter, dimensiunea celulelor, care de altfel poate varia destul de apreciabil. . Considerăm var. angusta Ghose numai ca formă : f. angusta (Ghose) Vasiliu. 4. Oscillatoria hamelii Fremy ■ (Fig. 1, 5) Specie cunoscută pînă acum numai din Africa ecuatorială și India. Este menționată și de G. Huber-Pesta Io zzi (6), fără indicații ecologice asupra stațiunii. Trichomul este lat de 6 p (față de 4,8—5 p), după L. Geitler (3), iar lungimea celulelor de 7 p (după L. Geitler, 7,2 — 8,6 p). Din acest punct de vedere este asemănătoare cu specia citată de H. S k u j a (1949) de la Rangoon (Birmania), cu celule mai late și relativ mai scurte (1). Semnalată pentru prima oară în România dintr-o baltă temporară (septembrie). 452 GH. A. VASILIU 4 5 ASUPRA UNOR DIN INSULA ADA-KALEH 455 5. Osciliatoria pseudogeminata G. Schmid (Fig. 1, 3) Specie rară, existentă în bălțile din Delta Dunării. A fost semnalată ca rară în U.B.S.S. (Ucraina și Siberia), în B.D. Germană, India și Birmania, printre alte alge, pe obiecte submerse sau pe solul umed. în insula Ada-Kaleh a fost identificată în septembrie, spre malul Dunării, în apele stătătoare. în octombrie a fost regăsită la baza zidului de cărămidă inundabil al fostei cetăți’. Trichomul măsoară 2 p lăț./2,5 p lung. ; specia este asemănătoare cu exemplarele din Birmania (H. Skuja). 6. Osciliatoria geminata Menegh. ex Gom. (Fig. 1, 4) Cosmopolită, în ape stătătoare, mlaștini turboase, ape de scurgere, ape sulfuroase și termale din Europa, America de Nord, China, Sumatra, Africa^ etc. în insula Ada-Kaleh, rară, aflată la începutul lunii septembrie, îm- preună cu Osciliatoria pseudogeminata G. Schmid, în partea sudică a malu- lui Dunării, în ape stătătoare rezultate din retragerea Dunării. Dimensiunea trichomului 5 p lăț. /9 p lung. 7. Osciliatoria laeustris (Kleb.) Geitl. (Fig. 2, 6) Specie cu dimensiunile 7,5 p lăț./3 p lung., cu celula terminală măi. alungită, de 5 p, dimensiune asemănătoare cu cea dată de L. G e i 11 er. Are o largă arie de răspîndire, fiind semnalată în sud în insula Su- matra și Insulele Polineziene, iar spre nord la Leningrad și' în Siberia. Este frecventă în Europa, America de Nord și Asia. 8. Spirulina laxissima G. 8. West (Fig. 2, 7) Specie rară, a fost colectată dintr-o baltă temporară (septembrie) printre alte alge. Nu a mai fost întîlnită în octombrie. Tricllomul este lat de 0,7 p, iar spira de 7 p, distanța dintre spire fiind de li) p. Cu excepția lățimii spirei, dimensiunile concordă cu cele indicate de L. G e i 11 e r (lățimea 0,7 —0,8 p, lățimea spirei 4,5 —5,3 p, distanța dintre spire 17—22 p). La exemplarele din Ada-Kaleh, lățimea este mai mare, și anume 7 p în lo'c de 5,3 p, față de maximul dat de L. G e i 11 e r. Se înca- drează î^să în dimensiunile lui G. S. West (5—8 p) pentru exempla- rele găsite de el în Egipt. De altfel, A. P1 a y f a i r citează din Austra- T lia o formă cu alte dimensiuni, iar ,T. V. D e s i k a c h a r y (1) creează chiar o formă major, de asemenea cu dimensiuni deosebite. Este deci p1 specie cu o variabilitate foarte pronunțată. Pentru prima oară s-a găsit în Africa, în lacul Tanganica. S-a regăsit și în India (H a n s g i r g, 1907, citat după De Toni). G a- n o p a t h i (1940) o menționează din filtrele de nisip din Madras. După M. M. H o 11 er b a c h (5), este o specie atît de ape stătătoare, cît și de ape curgătoare, semnalată în fluviul Volga. Din emisfera sudică este cunoscută din Australia. Prin identificarea în regiunea Porțile-de-Fier, aria sa de răspîndire se extinde. 9. Spirulina major Kiitz. ex Gom. Specie cosmopolită, întîlnită în septembie în insula Ada- Kaleh printre Diatomeae, cu trichomul lat de 1,5 p, lungimea spirei de 5 p, ia distanța dintre spire de 3 p. 10. Phormidium ambiguum Gom. (Fig. 2, 8) Specie cosmopolită din ape stătătoare sau curgătoare. După N.N. Vor onihin, uneori în ape minerale sau termale de 40 —45,5°O, mai rar în solurile umede (3), iar după Mitra (1951) și în solurile cîmpurilor de orez dintr-o localitate din India. Este și un element al perifitonului; 0. B. Ba o (1957) o găsește însă cu dimensiuni reduse (3,4 p în loc de 4 — 5 p), într-un rezervor cimentat din India. Identificată în septembrie, cu dimensiunile de 5—6 p lăț./3 p lung. 11. Lyngbya hieronymusii Lemm. (Fig. 2, 9) Oscillatoriaeeae planctonice din ape stătătoare, întîlnite și în Delta Dunării. ’ La Ada-Kaleh, puțin frecventă, a fost aflată într-o baltă temporară,, împreună cu Osciliatoria hamelii Frămy. n.g NOST OjC’A C E A E în insula Ada-Kaleh, fam. Nostocaceae este mai slab reprezentată decît fam. Oscillatoriaeeae. Dintre acestea, numai Nostoc piscinale Kiitz. ex Born. et Flah. a avut o dezvoltare în masă, provocînd înflorirea apei unei bălți temporare dintre zidurile cetății (septembrie). Aici, datorită lipsei de curenți și insolației mai puternice, s-a creat un microclimat cu totul deosebit, ceea ce a dat posibilitatea înmulțirii în masă a acestei specii de Nostoc. 454 GH. A. VASILIU 6 Apa, puțin adîncă (0,30—0,40 m), spre margini avea 0,2—0,3 m. Foarte dezvoltată a fost flora palustră^ reprezentată mai ales prin specii de Mentha. în ochiurile de apă, dar mai cu seamă pe la marginea bălții, în- treaga suprafață a apei era acoperită de un strat gelatinos, omogen, de Fig. 2. — 6, Oscillatoria l'acustris (Kleb.) Geitl. 7, Spirulina laxissima G. S. West; 8, Phormidium ambiguum Gom.; 9, Lyng- ' bya hieronymusii Lemm. Fig. 1. — 1, Oscillatoria subbrevis Schmidle; 2, O. curviceps Ag. ex Gom. ; 3, O. pseudogeminata G. Schmid; 4, O. geminata Menegh. ex. Gom.; 5, O. hamelii Fremy. culoare brună, cu foarte numeroase bule de aer, format din Nostoc pisci- nale Kiitz. ex Born. et Flah. De remarcat este faptul că o parte din bulele de aer s-au menținut și în soluția de 4 % formol, în care a fost fixat materialul. într-o altă baltă s-a identificat Nostoc carneum Ag. ex Born. et Flah., specie cu celule mai lungi decît late. CONCLUZII Insula Ada-Kaleh este o zonă caracterizată prin unele elemente floris- tice de climă caldă, fapt ce rezultă și din existența unor specii de Oscilla- toriaceae, ca Oscillatoria subbrevis Schmidle și f. major G. S. West din Africa și India sau Oscillatoria hamelii Frdmy existentă în Africa ecua- torială, India și Birmania. Prin semnalarea acestor specii și în Ada-Kaleh, arealul lor se extinde spre nord, asupba unok cy^NornycE^E din insula ada-kaleh 455 S-au semnalat și unele specii de Oscillatoriaceae cosmopolite, cum sînt: Oscillatoria brevis (Kiitz.) Gom., O. geminata Menegh. ex Gom., Spirulina major Kiitz. ex Gom. și Phormidium ambiguum Gom. Privitor la specia Oscillatoria curviceps Ag. ex Gom., se consideră ca nejustificată var. augusta Ghose, pe care o trecem ca formă : f. augusta (Ghose ) Vasiliu. Se constată lipsa de coexistență între specii de Oscillatoria și Andbae- m, cu excepția unei singure probe, unde s-au găsit cîteva filamente, de Oscillatoria subbrevis Schmidle și Anabaena constricta (Szaf.) Geitl., fapt menționat de noi și în fitoplanctonul brațului Sf. Gheorghe (14). Se semnalează un caz de înflorire a apei cu Nostoc piscinale Kiitz. ex Born. et Flah. la începutul lunii septembrie. i Contrar părerii lui A. A. Elenkin, după care Nostoc piscinale și N. carneum sînt forme ale speciei Stratonostoc linkia (Roth) Elenk., majoritatea algologilor consideră că N. piscinale Kiitz. ex Born. et Flah. și N. carneum Ag. ex Born. et Flah. sînt specii bune, alături de N. linkia (Both) Bornet ex Born. et Flah. BIBLIOGRAFIE 1. Desikachary T. V., Cyanophyta, Ind. Council of Agric. Research, New Deliii, 1959. 2. Elenkin A. A., Monographia algarum Cyanophycearum aquidulcium et terrestrium in fini- bus U.R.S.S. inventarum, Sumpt. Ac. Scient. U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1949, 2. 3. Geitler L., Cyanophyceae, iii L. Rabenhorsts, Kryplogamen-Flora, Akad. Verlagsges. mbH, Leipzig, 1932, 14. 4. — Schizophyta, in Engler A. u. K. Prantl, Die natiirlichen Pflanzenfamilien, Leipzig, 1942, 1 b. 5. Xojijiepbax M. M., KoCHHCKAH E. K. h nonHHCKH0 B. H., CuHe-sejiemie aodopocjiu, Con. HayKa, MocKBa, 1953, 2. ■6. Huber-Pbstalozzi G., Das Phytoplankton des Siisstvassers, Systematik und Biologie, E. Schweizerbart’sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 1962, 16, partea 1. 7. KHCejieb H. A., 3MH0BA A. fl. h KVPCAHOB JI. TA, Bodopocjiu, Cob. HayKa, MocKBa, 1953, 2. 8. Komabek J., Algologische Studien, Naklad. Ceskoslpv. Akad. Ved, Praga, 1958. 9. KOCUHCKAH E. K., Onpedenumejiu MopcKiix cuHe-sejieum: eodopocrieii, Hbh. Ana/ț. nayK CCCP, MocKBa, 1948. 10. Tarnavschi I. T. și Oltean M., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat., 1956, 12. 11. — St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10,3. 12. — St, și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 4. 13. Teodobescu Em. C., Ann. Sc. Nat. bot., 1907, 5. 14. Vasiliu Gh. A., Qualitative Untersuchungen liber das Phytoplankton im Donau-Della (St.. Georgarm), Sofia, 1967. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de morfologie și sistematică vegetală. Primită în redacție la 20 iunie 1967. 2 - c. 5874 SPECII NOI DE CERCOSPORA DIN FLORA ROMÂNIEI DE O. CONSTANTINESCU ’ 581(05) On signale pour la premiere fois dans la flore de Roumanie quațre especes de Cercospora, (C. adonidis, C. acericola, C. cardaminae, C. zonala) et deux nouvelles plantes-hotes (Erysimutn cuspidatum et Trifolium incarnatum var. molinerii). pour C. erysimi et C. zebrina. Cercospora adonidis Fragoso Broteria, ser. Bot., 1926, 22 (3): 106. . Produce uscarea parțială a -frunzelor, pe care apar sub formă de pustule fructificațiile ciupercii (pl. I, a și &). Fasciculele de conidiofori dense, prevăzute la bază cu o stromă compactă, puternică, brună, de 25—100 p. diametru. Conidioforii drepți sau puțin curbați, scurți, ușor îngustați spre partea superioară, neseptați, neramificați, bruni deschis, fără geniculații, cicatrice apicale, vîrful rotunjit sau truncat, 10—25 x 3—4 g. Conidiile de două feluri: unele cilindric-obclavate, drepte sau ușor curbate, scurte, olivacee, cu 1—4 septe, majoritatea 2—3, și dimen- siunile de 38—60 x 3—4 (4) g, iar altele aciculare, drepte sau curbate- pînă la flexuoase, mult alungite, olivacee, 3—5 (4) septe, '50—90x2 — 2,5 (2) g (fig. 1). Pe Adonis aestivalis L. „matrix nova?”, regiunea București: Dom- nești, Stațiunea ICSMCF, 10.VI.1966. Observații. Specia este cunoscută doar din localitatea-tip din Spa- nia, unde a fost găsită parazitînd pe Adonis beatica Coss. Conidiile scurte, cilindric-obclavate corespund în bună măsură cu diagnoza dată de R. G. Fragoso. Prezența celorlalte conidii, net deosebite morfologic, s-ar putea datora ori unui amestec de două specii, lucru puțin probabil, ori variabilității formei lor. Forma conidiilor este considerată ca cel mai stabil ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P 457-462 BUCUREȘTI 1967 458 O. CONSTANTINESCV 3 SPECII MOI DE CERCOSPORA DIN FLORA ROMÂNIEI 459 caracter morfologic în taxonomia speciilor de Cercospora, fapt constatat întotdeauna la speciile studiate pînă acum. Cazul de față pare să infirme această părere. Cercospora cardaminae Losa Espaho Anal. Jard. Bot. Madrid, 1946,6(1): 453. Pe frunze produce pete de decolorare, gălbui, cu marginile rotunjite. Fascicule amfigene, fără stromă sau cu stromă redusă la cîteva celule mari. Conidioforii drepți, scurți sau alungiți, geniculați, bruni, neseptați, neramificați, cicatrice mari, apicale sau la geniculații, vîrf rotunjit sau truncat, 13—57 x2,5—5,5 p. Conidii hialine, obclavate, drepte sau puțin curbate, la vîrf rotunjite sau chiar umflate, multiseptate (7—17) dimen- siuni 58—125 X2,5 — 4 p (fig. 2). Pe frunze de Cardamine fleceuosa With. „matrix nova?”, regiunea Oltenia : insula Ada-Kaleh, 8.IX.1965. Observații. Specia a fost găsită prima dată în Spania pe Cardamine pratensis L., semnalarea noastră fiind probabil a. doua în literatura micolo- Fig. 2. — Cercospora cardaminae. gică. Unele diferențe, cum ar fi prezența fructificațiilor pe ambele fețe ale frunzelor, absența septelor la conidiofori, precum și specia diferită pe care o parazitează, nu ar justifica separarea unui alt taxon. Cercospora acericola Voronihin Trud. Bot. Muz. Akad. N. SSSR, 1927, 21 : 231. Pete pe frunze, evidente pe ambele fețe, circulare sau neregulate,, în partea centrală albicioase, pe margini brune, 1,5—4 mm diametru, (pl. I, c). Fasciculele de conidiofori pe fața inferioară, stromă din cîteva celule mari. Conidioforii drepți, groși, subțiați spre vîrf, bruni palid, sep- tați uneori la bază, neramificați, fără geniculații, cicatrice (1—4) termi- nale și subterminale, mici, circulare, 16—38x8 p. Conidii cilindrice,, hialine sau palid olivacee, drepte sau curbate, 0 —3 septe, 26—94(38—58) x 2-5 p (fig. 3). Pe frunze de Acer campestreh., regiunea Dobrogea : Babadag, 27. V. 1963. 460 " ' V’ O. âONSTANTiNESCU ' acestei specii se apropie mult de Ramularia, atît ca formă și număr de septe, cit și prin faptul că șînt catenulate. în ceea ce privește catenularea, acest caracter nu figurează în diagnoza lui Fig. 3. — Cercospora acericola. N. N. Voronihin, dar este menționat în descrierea dată de C. Chupp (1) ca un fenomen rar. în materialul nostru, la analiza a 200 : de conidii, 112 au prezentat cicatrice la ambele capete, iar 16 conidii chiar cîte două cicatrice laz același capăt, fapt cu totul remarcabil pentru , genul Cercospora. Prin caracterele sale morfologice, C. acericola reprezintă "un tip intermediar între genurile Ramularia și Cercospora. , Cercospora zonala Winter Hedwigia, 1884, 23:191. — C. viciae Eli. et Holw., J, Mycol., 1885, 1:5.— G. (abac Fautrey, Rev. Mycol-, 1891, 13 :13. ' Produce pete pe frunze, măi evidente pe fața superioară, ovale, brune, , cu zone concentrice și margine mai’întunecată, 2-8mm. Fructificații j amfigene, dar cele mai multe epifile, fascicule din cîțiva cpnidiofori, pînă i la foarte dense. Conidiofori drepți, brun-olivacei, mai deschiși la culoare ; spre vîrf, rotunjiți în partea superioară, neramificați, rareori cu o genicula- Ș ție, cicatrice apicală sau subapicală, puțin vizibilă, 20—40 x 3,5— 5 g. j Conidii cilindrice sau cilindric-obclavate, rotunjite la capete, drepte sau puțin curbate, hialine sau subhialine, 0—3 septe, 25—55 x2—4 [x (fig. 4). . Pe frunze de Vicia narbonensis L. „matrix nova?”, regiunea Do- • brogea : Valul-lui-Traian, 9.V.1965 (rec. E. E1 i a d e). ; PLANȘA I a și b, Cercospora adonidis pc Adonis aestivalis; c, Cercospora acericola pe Acer campesire; d, Cercospora erysimi pe Erysimum cuspidatum. SPECII NOI DE CERCOSPORA DIN PLOUA ROMÂNIEI 461 Observații, Exemplarele noastre fiind în stadiu tînăr, în preparate, «onidiile rămîn prinse de conidiofori, sînt în marea majoritate neseptate au dimensiunile sub cele citate de C. Chupp (1). Fig, 4. — Cercospora zonata. Cercospora erysimi Da vis Pe frunze de Erysimum cuspidatum DC., regiunea Banat: Cazanele Dunării, valea Mraconiei, 26.V.1966, (pl. I, d). Specie semnalată anterior în România pe Erysimum cheirantboides L. (4) și E. perovslcianum Eisch. et Mey (2), ambele plante în cultură. Pe E. cuspidatum a fost descrisă în 1928 Cercospora erysimi-cuspidati Lobik, specie asemănătoare cu C. erysimi Davis (5) și trecută ca sino- nimă a acesteia de către C. Chupp (1). După datele pe care le pose- dăm, se pare că, în afară de Lobik, nimeni n-a mai citat o specie de Cercospora pe E. cuspidatum. Cercospora zebrina Passerini Pe Trifolium incarnatum var. molinerii (Balb.) DC., regiunea Banat : Cazanele Dunării, valea Mraconiei, 26.V.1966. Pe această gazdă, C. zebrina n-a mai fost menționată în micoflora României. Exemplarele de ierbar descrise in lucrare sînt depuse în ierbarul micoiogic al Institutu- lui de biologie „Traian Săvulescu". , 462 . O. CONSTANTINESCV Ș BIBLIOGRAFIE I. Chupp C., A monograph of the fungus genus Cercospora, New York, 1953. 2. Constantinescu O., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 2, 171—176. 3. Fragoso R. G., Brotăria, serie Botânlca, 1926, 22, 3, 97 — 106. 4. Raicu C., Corn. Acad. R.P.R., 1961, 11, 6, 695-700. 5. Vassilevski N. I. et Karakulin B. P., Fungi imperfecti parasitici, Moscova-Leningrad^ 1937, 1. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de tnicdloțfle. Primită in redacție la 14 iunie 1967. CERCETĂRI ASUPRA UNOR CIUPERCI SAPROFITE DE PE DIFERITE SUBSTRATURI DE VIORICA LAZĂR 581 (05> This study presents the results of the researches carried out on the microbio- logical deterioration of 8 different substrâtes which were not studied up to now in our country and from which 19 species of saprophyte fungi (5 species are new for Romania) were isolated and identified. Besides the deșcription of the fungus colonies, the modifications caused by their development on different materials are mentioned. The results are discussed .in relation with the literature data. în țara noastră, ciupercile saprofite au fost mai puțin studiate. Cercetările întreprinse în ultimii ani s-au referit mai mult la efectul dis- tructiv pe care-1 au aceste microorganisme asupra diferitelor materiale (6), (7), (8). în unele cazuri s-au cercetat mecanismul de atac (10) și posi- bilitățile de prevenire și combatere. în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele cercetărilor efectuate asupra degradării microbiologice a unor substraturi nestudiate pînă acum în țara noastră. Material și metodă. Speciile de ciuperci s-au izolat atît din probele recoltate direct, cît și din cele primite1. Aceste specii s-au cultivat pe medii de cultură specifice : Czapelc, cartof- dextroză-agar, malț-agar 40 g/1, must de bere și prune-agar, în vase Petri și în eprubete. Pentru determinare s-au folosit diagnozele din unele determinatoare speciale (4), (11), (12). REZULTATE Din probele recoltate de pe 8 substraturi diferite s-au izolat și iden- tificat 19 specii de ciuperci saprofite, din care 5 specii (însemnate eu *) sînt noi pentru România. Prezentăm speciile izolate, pe substraturi: a. Picturi în ulei și tempera pe lemn de la Secția de artă feudală, a Galeriilor naționale. Din această categorie am cercetat icoane românești 1 De Ia cercetătoarea G. B a 1 i f (Institutul de cercetări pielărie, cauciuc și mase plastice) și de la pictorul T r a i a n T r e s t i o r e a n u, restauratorul mănăstirii Tismana. j/jl ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 P. NR. 6 463-407 BUCUREȘTI 1967 464 VIORICA LA'ZĂR 2 din evul mediu, care s-au deteriorat datorita condițiilor de depozitare necorespunzătoare din timpul războiului. Pe ambele fețe ale icoanelor s-a constatat prezența ciupercilor, cu dezvoltare deosebită pe fața posterioară și în unele cazuri și pe laturi. Sub acțiunea acestora s-au produs modifi- cări la suprafața picturii prin reducerea strălucirii culorilor și apariția de pete divers colorate, precum și de zone acoperite cu fructificațiile și miceliile ciupercilor. La exemplarele mai atacate a fost modificată de ase- menea și structura picturii, care a devenit friabilă, ceea ce a dus la fărî- mițarea substratului. De pe aceste substraturi am izolat speciile : Aspergillus versicolor (Vuill.) Tiraboschi, care acoperea substratul cu un puf alb cînd era dezvoltat numai miceliul și verde-albastru la apari- ția fructificațiilor. Chaetomium globosum Kunze, dezvoltată sub formă de pîslă albă, prezenta local numeroase peritecii. Trichoderma lignorum (Tode) Harz s-a manifestat prin colonii caracteristice, de culoare verde închis. b. Picturi în. ulei pe mătase naturală de la Galeriile naționale (stampe japoneze și chinezești). Lipite pe hîrtie de orez, răsucite în suluri și păs- tfate în cutii separate, aceste picturi s-au degradat datorită umidității menținute în interiorul cutiilor. Sub acțiunea microorganismelor s-au produs modificări numai ale suprafeței picturii, care au prezentat aceleași manifestări ca și la picturile de pe lemn. De pe acest substrat am izolat speciile : Chaetomium globosum cu peritecii abundente în unele zone. Cladosporium herbarum (Persoon) Link, care se prezenta pe supra- fața picturii ca o pîslă verde-negricioasă. Penicillium notatum Westling, sub formă de colonii de culoare verde-albastră, pulverulente. c. Mortar cu fresee, probe aduse de la mănăstirea Tismana, situată într-o regiune cu un climat foarte umed și în zidurile căreia s-au constatat infiltrații ascendente ale apelor subterane. Datorită acestor factori, s-a produs o degradare a frescelor, dintre, care unele sînt foarte vechi, datînd din anul 1564. Degradarea s-a manifestat prin măcinarea zidurilor. Din probele reprezentate prin fragmente de cărămidă și mortar cu fresce am izolat speciile : * Aspergillus wentii Wehmer, care se prezenta sub forma de colonii albe pe suprafața fragmentelor de mortar. * Penicillium islandicum Sopp, izolată din fragmentele de cărămidă care nu prezentau la exterior nici un semn vizibil. Penicillium nigricans Bainier, obținută din unele probe de mortar cu fresce pe care a produs o ușoară colorație verzuie. d. Cilindrii de fonograf de la Institutul de etnografie și folclor al ' Academiei. în constituția acestor cilindri, ca element principal intră ceara naturală în amestec cu sacîz. Cilindrii, fiind păstrați în cutii ermetic închise, au suferit sub acțiunea microorganismelor care s-au dezvoltat aici, favorizate fiind de umiditatea ridicată din interiorul cutiilor. Pe ci- lindrii închiși la culoare s-au constatat pete de decolorare și pe alocuri învelișuri mieeliene cu fructificațiile caracteristice ale ciupercilor. Pe cilindrii deschiși la culoare nu s-au constatat decît zone acoperite de orga- 3 CIUPERCI SAPROFITE DE PE DIFERIȚI? SUBSTRATURI 465 nele ciupercii. Datorită dezvoltării ciupercilor în șanțurile de imprimare, cilindrii atacați au devenit .inutilizabili. De pe acești cilindri am izolat speciile: * Aspergillus terreus Thom, care forma numeroase colonii circu- lare, de culoare alb-gălbuie, cu aspect pulverulent. Aspergillus versicolor, dezvoltată sub forma de pîslă albă, care ocupa suprafețe mari, continue. Aspergillus niger, identificată ușor după miceliul cu fructificațiile negre caracteristice. Aspergillus flavus Link, obținută din zonele de decolorare constatate pe cilindrii închiși la culoare. e. Soluții de taninuri pe bază de tananți naturali și sintetici, în di- ferite probe, din care în unele pîslă, alcătuită de miceliul și fructificațiile ciupercilor, a consumat și înlocuit aproape în întregime .soluția de tanin. Aceste probe se prezentau ca o masă vîscoasă de culoare verde sau neagră, din care s-au izolat : . Aspergillus niger, frecventă mai ales în soluții cu tananți naturali^ din pîslă neagră abundentă. Penicillium purpurogenum Stoll și Penicillium freguentans Westling din soluțiile în care se dezvoltase pîslă verde. . *Aspergillus flavipes (Bain. et Șart.) Thom et Church și A. flavus din celelalte soluții, fără un semn vizibil, f. Piele-gelatină, o substanță dermică, incomplet purificată, pro- dus, intermediar în fabricarea tălpii, care are o umiditate foarte ridicată, favorizînd dezvoltarea microorganismelor. Pe suprafața acestui substrat, după îndepărtarea coloniilor de ciuperci, am constatat prezența de pete- negricioase, produse în special de Aspergillus niger. De pe acest substrat am izolat speciile : Scopulariopsis brevicaulis Bainier, care forma la suprafața gelatinei colonii cafenii, pulverulente. Penicillium chrysogenum Thom, dezvoltată sub forma unor colonii albastre-verzi, cu aspect pulverulent. Aspergillus niger, care forma colonii negre caracteristice. g. Talpă tăbăcită nefinisată (fără tanin), substrat cu o umiditate de asemenea mare, care favorizează dezvoltarea diferitelor microorganisme. Pe suprafața lui, la fel ca în cazul precedent, am constatat pete negricioase în zonele unde se dezvoltase Aspergillus niger. în dreptul celorlalte specii de ciuperci s-a produs o ușoară decolorare a substratului. Din probe de talpă am izolat următoarele specii : Aspergillus repens (Oda.) De Bary, care forma o pîslă verde-ce- nușie. Aspergillus ochraceus Wilhelm, care dezvolta colonii galben-brune, cu aspect caracteristic. Aspergillus niger, cu o creștere și o fructificare abundente pe sub- strat. Penicillium frequentans, care forma colonii verzi-albastre, pulveru- lente. • CIUPERCI SAPROFITE DE PE DIFERITE SUBSTRATURI 467 466 VIORICA LAZĂR 4 " li. Țeava de PCV neplastifiat, menținută timp de 6 luni în sol, de= pe care s-a izolat specia * Aspergillus alliaceus Thom et Church, care formase pe suprafața țevii scleroți negri caracteristici. DISCUȚII ȘI CONCLUZII Rezultatele noastre privind microorganismele de pe. picturi și fresce concordă cu cele ale lui A. Ton ol o și C.; Giacobini (13), care citează ca deosebit de frecvente pe aceste substraturi speciile de Asper- gillaceae. Observațiile noastre privitoare la materialele din industria pielă- riei confirmă pe cele ale lui J. B o i d i n și J. P r 6 v o t (1), (2), care prezintă speciile : PeniciUium freguentans și Aspergillus niger ca fiind cele mai active și mai frecvente pe aceste substraturi, ultima specie fiind prezentă în toate materiile prime folosite în industria pielăriei. M u s - grave (citat după (1)), în studiul microorganismelor care se dezvoltă- pe materiale din industria pielăriei, a folosit metoda expunerii pieilor în. diferite faze de prelucrare la infecția liberă din aer. El a obținut un ames- tec de specii de Aspergillus și Penicillium, fără să poată indica cu cît a- contribuit fiecare din speciile izolate la degradarea substratului, ca și frecvența lor, fapt stabilit de noi pentru unele specii. în legătură cu degradarea microbiologică a cerii, în general sînt foarte puține date în literatură. A. G. Gr ea t h o u s e și J. 0. W e s- s el (5) explică sensibilitatea mai mare a cerii de albine prin faptul că este o substanță organică pe care ciupercile își găsesc mai ușor substanțele hrănitoare. Așa se explică și degradarea puternică a cilindrilor de fonograf, al căror constituent principal este ceara de albine. Pentru studiul modificărilor - mai profunde pe care le produc dife- rite specii de ciuperci saprofite asupra materialelor din industria pielă- riei se recomandă supunerea materialelor respective acțiunii acestor mi- croorganisme un timp mai îndelungat, 6 și chiar 12 luni. în cercetările noastre experimentale pe piele-gelatină și talpă s-au urmărit degradările- după o perioadă mai scurtă de timp și s-au constatat totuși, pe lîngă mo- dificări de suprafață, și unele-mai profunde privind structura substratului. în concluzie, cercetările noastre aduc o contribuție la studiul ciu- percilor saprofite, semnalînd specii și substraturi noi pentru țara noastră. Totodată aduc date privind degradarea microbiologică a materialelor- studiate. ' BIBLIOGRAFIE 1. Boidin J. et Prevot J., Bull. AFCIC, 1957, 18, 2, 47-72. 2. - Bull. AFCIC, 1957, 19, 10-11, 211-228. • , 3. Bontea V., Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București,. 1953. 4. Gilman J. C., A manual ,of soil fungi, The lowa State College Press, Ames, lowa, 1950.. 5. Greathouse A. G. a. Wessel J. C., Deterioration of materiale, Reinhold Publishing Cor-- poration, New York, 1954. 6. Săvulescu A., Lazăr V. et Becebescu D„ Rev. de Biol., 1960, 5, 1 — 2, 67 — 75. 7. Săvulescu A. i Lazăr V., Polymery-tworzywa wielkoczastcczkowe, 1963, 8, 5, 196 — 197.. 8. Săvulescu A., Lazăr V. și Popescu G., St. și cerc.' biol., Seria biol, veget., 1963, 15,. 4, 521-529. ' 9. Smith G., An introduction io industrial mycology, Edward Arnold (Publishers) Ltd., Londra, 1960. ■■ 10. Soru Euu., Săvulescu A., Istrati M. a. Lazăr V., Rev. rotim, de Biol., Serie de Bota- nique, 1965, 10, 5, 419-427. 11. Thom Cil, The Penicillia, Bailliere, Tindall a. Cox, Londra, 1930. 12. Thom Ch. a. Raper B. K., A manual of the Aspergilli, The Williams & Wilkins Company, Baltimore, 1945. 13. Tonolo A. e Giacobini C., Boli. dellTst. Centrale del Restauro, 1958, 36, 191—196. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de microbiologic și fitopaiologie generală. Primită în redacție la 19 iunie 1967. CERCETĂRI BRIOFLORISTICE ÎN PĂDURILE DIN SUDUL ORAȘULUI CLUJ DE ' E. PLĂMADĂ 581(05> On prescnte les resultats des recherches bryologiques effectuees durant les annâes 1961 — 1966 dans le forets ă feuilles caduques situees au sud de Cluj, dont le peri- metre comprend de nombreux maricages et des etangs. Dans le travail on enumere 182 taxums, appartenant ă 39 familles et 78 genres, dont'36 taxums sont nouveaux pour la bryoflore des environs de Cluj (x), 20 sont nouveaux pour le territoire etudie (+) et une espece nouvelle pour la bryoflore de Rou- manie; Scapania glaucocephala (Taylor) Austin. Prezenta lucrare a fost elaborată pe baza unor materiale briofloristice recoltate din pădurile de la sud de orașul Cluj,, cunoscute sub numele de Făget, Feleac, Fiicele, Sălicea, Ciurila, Micești și Mănăștur, în compo- nența cărora intră în amestec fagul, stejarul, gorunul, carpenul, plopul și mesteacănul, cu predominarea pe mari suprafețe a unora sau a altora dintre aceste specii principale. .Toate aceste păduri constituie o mare unitate forestieră, despărțită pe alocuri de văi largi, terenuri mlăștinoase și lacuri, dintre care cele mai caracteristice și importante din punct de vedere briofloristic sînt: valea Morii cu numeroase mlaștini mari și turbării, valea Gîrbăului, valea Pleșca, „lacurile” de la Sălicea și mlaștinile de pe Dealul Feleacului. Aceste locuri au fost cel mai mult cercetate briofloristic și de alți botaniști (2), (3), (6), (8). Cercetările noastre efectuate între anii 1961 și 1966 ne-âu permis colectarea unui bogat material briologic \ cuprins în circa 800 de probe. Prin prelucrarea acestui material au fost identificate un număr de 182 de unități sistematice, aparținînd la 39 de familii, 78 de genuri, 145 de specii și 37 de varietăți și forme : Bepaticae 20, Sphagnum 4, Musci 158 de taxoni.. Prin cercetările noastre se semnalează un număr de 51 de taxoni noi / pentru teritoriul cercetat (notați cu -|-), din care 36 noi pentru împrejuri- 1 Speciile critice au fost verificate de către prof. T r . I. Ștefureac din Bucu- rești și prof. C. P a p p din Iași, cărora le exprimăm vii mulțumiri și pe această cale. ST. SICERC. BIOL. SERIA BOTANICĂT. 19NR. 6 P. 469-476 BUCUREȘTI 1967 ■470 E. PLĂMADĂ 2 mile Clujului (notați cu x), printre care și o specie nouă pentru țară : Scapania glaucocepbala (Taylor) Austin. în. partea sistematică indicăm substratul și preferințele față de apa pentru fiecare specie, iar localitățile numai pentru speciile noi și rare din teritoriul cercetat. CI. HEPATICAE Fam. Marehantiaeeae : Marchantia polymorpha L. var. aquatica Nees ( x), higrofil, tericol, valea Morii; Preissia quadrata (Scop.) Nees ( x), higrofil, tericol, valea Morii; Conocephalum conicum (L.) Dum., mezo- higrofil, tericol, pădurile Făget și Mănăștur. Fam. Metzgeriaceae : Metegeria conjugata Lindb., mezofil, corticol, pădurea Făget; M. fureata (L.) Lindb. var. pinnata Dum. ( + ), mezofil, corticol. Fam. Pelliaceae : Pellia fabbroniana Raddi, higrofil, tericol, f. furcii fer a (Nees) Hook., higrofil, tericol. Fam. Lophoeoleaeeae : Lopbocolea bidentata (L.) Dum., mezohigrofit, saxicol, valea Gîrbăului; L. beteropbylla (Schrad.) Dum., mezofil, tericol, pădurea Făget; L. minor Nees, mezofil, tericol. Fam. Plagioehilaeeae : Plagiochila asplenioides (L.) Dum., mezofil, tericol, f. porrelliformis (Turn.) Schiffner (x), mezofil, tericol, pădurea Făget. Fam, Scapaniaceae : Seapania glaucocepbala (Taylor) Austin (x), mezofil, pe* sol nisipo-argilos, valea Morii. Fam. Radulaceae : Radula complanata (L.) Dum., mezofil, corticob rai’ saprolignicol, f. propagulifera Hook., mezofil, corticol. Fam) Madotheeaceae : Madotbeca platypbylla (L.) Dum., mezofil corticol, rar tericol și saxicol; M. levigata (Schrad.) Dum. ( x), mezofil. ■corticol (alun), pădurea Sălicea. Fam. Frullaniaceae : Frullama dilatata (L.) Dum., mezoxerofit, ■corticol, pădurea Ciurila. CI. MU S CI Fam. Sphagnaceae : 8pbagnum subseeundum Nees; 8. apiculatum H. Lindb. (= 8. recurvum ssp. mucronatum Russ.); 8. magellanicum, Brid.; 8. palustre L., toate speciile hidrofile, tericole, în „lacurile” de la Sălicea. Fam. Tetraphidaceae : Tetrapbis pellucida Hedw., mezohigrofil, saprolignicol, „lacurile” Sălicea. Fam. Polytrichaceae: Atriebum undulatum (Hedw.) P. Beauv., mezohigrofil, tericol; A. baussknecbtii Jur. etMilde var. minor Hedw. (x), mezohigrofile, tericole, pădurea Micești; Pogonatum aloides (Hedw.) P. Beauv., mezohigrofil, tericol, pădurile Făget și Vîlcele; P. urnigerum (L.) P. Beauv., mezohigrofil, tericol; Polytriebum commune L., mezohi- grofil, higrofil, tericol, „lacurile Sălicea“ •, P. formosum Hedw., mezohigrofil, î ' 3 CERCETĂM BMOFI.OMSTICE ÎN PĂLVMLE LIN SUDUL CLUJULUI 471 ( tericol2; P. juniperinum yvilld., mezoxerofil, mezofil, tericol; P. pilosum i Hedw. ( X), mezofil, tericol, pădurea Vîlcele. ; Fam. Fisșidentaeeae : Fissidens tamfolius (L.) Hedw., mezohigrofil, ) tericol; F. adiantboides (L.) Hedw., higrofil,.tericol; F. cristatus Wilson, r higrofil, tericol, saprolignicol, valea Morii, pădurea Sălicea. Fam. Ditrichaceae : Ceratodon purpureus (L.) Brid., xerofil, heliofil, ;. tericol. Fam. Dieranaceae : Anisotbecium varium (Hedw.) Mitten, mezoxerofil, ! tericol; Bicbodontium pellucidum (L.) Schimp. (x), mezohigrofil, saxicol, i valea Gîrbăului; Bicranella beteromala (Hedw.) Schimp., mezofil, sciofil, ■ tericol; D. cerviculata (Hedw.) Schimp. (x), mezohigrofil, tericol, valea > Morii; Pieranum scoparium (L.) Hedw., mezofil, tericol, saprolignicol, : f. ortbophyllum Brid., xerofil, tericol; D. rugosum (Schw.) Brid., mezo- higrofit, tericol. 1 ș Fam. Encalyptaceae : Encalypta streptocarpa Hedw., mezofil, tericol, ■ saxicol. ' Fam. Triehostomaeeae : Tortella tortuosa (L.) Limpr., mezofil, tericol; j Weisia viridula (L.) Hedw., mezofil, mezohigrofil, tericol; Didymodon ■ rigidulus Hedw., mezohigrofil, saxicol, var. validus (Limpr.) Broth., p mezohigrofil, saxicol, valea Pleșca (x ); D. spadieeus (Mitten) Limpr. (x), i higrofil, saxicol, valea Gîrbăului, pîrîul Măgura, Dealul Feleacului; D. j topbaceus (Brid.) Jur., higrofil, saxicol, satul Micești; Barbuta fallax ș Hedw., mezofil, tericol, saxicol, pădurea Făget, Mănăștur, Dealul Fe- ; leacului; B. unguiculata Hedw., mezohigrofil, tericol, saxicol, f. cuspidata ) (Schultz) Moenkem., mezofil, tericol, pădurea Făget. i Fam. Pottiaeeae : Poltia intermedia (Turn.) Fiirnr. (+), mezofil, i tericol, pădurea Făget și. Dealul Feleacului; Pterygoneurum ovatum ; (Hedw.) Dixon var. epilosum Jur. ( x), mezoxerofil, tericol, pădurea Făget î (leg. E. Vi col); Tortula muralis (L.) Hedw., mezoxerofil, saxicol; ( Syntriebia ruralis (L.) Brid., xerofil, fotofil, tericol, pe solurile de pe stînci, i rar saprolignicol; 8. subulata (Hedw.) Web. et Mohr, mezoxerofil, saxicol. r Fam. Grimmiaeeae : Scbistidium apocarpum (Hedw.) Br. eur., xerofil, r .saxicol, var. epilosum Loeske, mezofil, saxicol, valea Gîrbăului; 8. con- i fertum (Funck) Br. eur. (X), xerofil, saxicol, în satul Sălicea. Fam. Funariaceae : Funaria by geometrica (L.) Hedw., mezoxerofil, i heliofil, tericol, pădurile Vîlcele și Micești. ) ■ -Fam. Bryaceac : Pohiia nutans (Schreb.) Lindb., higrofil, tericol, { valea Morii, valea Gîrbăului; Mniobryum albieans (Wahl.) Limpr., higro- i hidrofil, tericol, valea Morii, Dealul Feleacului; Bryum argenteum L. (+) | mezofil, tericol,* pădurea Făget (leg. E. Vie ol); B. capillare Fftâyrs, | .saprolignicol, valea Pleșca',"pădurea Sălicea; B. caeșpitici^^ Hedw., , mezoxerofil, saxicol, pădurea Făget; B. kuntzei Hbrnsch., mezoxerofil, j tericol, saxicol, pădurea Făget,Dealul Feleaculju; B. pșeudgțriquețtum ( IHedw.) Schw., higrofil, tericoI7păăurea Ajicele^^ ; B. pgflenp j Sw., higrohidrofit, tericol, la Fîntîna-lui-Biiașcu îh pădurea Făget. Fam. Mniaceae : Mnium cuspidatum (L.) Hedw., mezofil, indiferent; | JR. seligeri Jur., higrohidrofil, tericol, pădurile Vîlcele și Micești, Dealul ț ----■----------— - ■ ■ ( 2 Plantele din mlaștini (Sălicea) au suferit profunde modificări morfologice prin re- ( «ducerea pînă la dispariția aproape totală a lamelelor asimilatoare și transformarea frunzuli- * țelor din forme ascuțit-lanceolate in lat-lanceolate, bogate in clorofilă. i ■ • ’ li ■' { ♦ - «. 68M 472 ■ E, PLĂMADĂ 4 i Feleacului; M. punctatum Hedw., higrohidrofil, tericol, ‘valea Morii, ș ,Jacurile” Sălicea; M. undulatum (L.) Hedw., mezohigrofil, tericol; i longirostre Brid. f. elatum Podp. (x), mezofil, sciofil, saxicol, pădurea ; Sălicea ; M. affine Blând., mezofil, tericol, pădurile Făget și Vîlcele; i M. stellare Beich. (+), mezohigrofil, sciofil, tericol. ) Fam. Aulaeomiaceae : Aulacomium palustre (Hedw.) Schw., higro- i hidrofil, tericol, pădurea Vîlcele, ,,lacurile” Sălicea. Fam. Bartramiaccae : Bartramia pomiformis (L.) Hedw., mezofil,. \ tericol, pădurile Vîlcele și Sălicea; Philonotis marchica (Willd.) Brid., • tericol, pădurea Vîlcele. ’ Fam. Orthotrichaceae : Ulota crispa (L.) Brid., mezoxerofit, corticol, 1 pădurea Sălicea; Orthotrichum fallax Bruch, mezoxerofit, corticol, pădurea , Sălicea; 0. anomalum Hedw., mezoxerofit, corticol, saxicol; 0. speciosum ‘ Nees, mezoxerofit, corticol, pădurea Sălicea. Fam. Leucodontaceae : Leucodon :sciuroides (Hedw.) Schw., xerofit, ' corticol, rar saxicol. Fam. Neckeraceae : Somalia trichomanoides (Schreb.) Br. eur., mezo- ( xerofit, corticol. ) Fam. Lembophyllaceae : Isothecium myurum (Polich) Brid., mezo- î xerofil, corticol. ( Fam: Climaeiaeeae : Climacium dendroides (L.) Web. et Mohr, ț mezohigrofil, higrofil, tericol. ț Fam. Leskeaceae : Anomodon viticulosus (L.) Hook. et Tayl., mezo > xerofil, corticol, tericol; A. attenuatus (Hedw.) Hiiben, mezoxerofil, indr * ferent; A. longifolius (Schleich.) Bruch, mezofil, mezohigrofil, corticol, j saxicol; Leskeella nervosa (Brid.) Loeske, mezofil, corticol, rar saxicolj Leslcea polycarpa Ehrh., mezofil, corticol, valea Gîrbăului. i Fam. Thuidiaceae : Abietinella abietina (L.) 0. Miiller, xerofil, tericol ; Ș Thuidium philiberti Limpr., mezofil, tericol; T. recognitum (Hedw.); Linbd. ( + ), mezofil, corticol, saprolignicol, tericol. j Fam. Cratoneuraceae: Cratoneurum commutatum (Hedw.) Koth, | hidrofil, tericol, valea Morii, Dealul Feleacului, var. falcatum (Brid/) ( Moenkem., aceeași ecologie; 0. filicinum (Hedw.) Both, hidrofil, tericol. saxicol, f. angustifolium Podp. (x )s hidrofil, tericol, pădurea Vîlcele.. j Fam. Amhlystegiaeeae : Campylium hispidulum (Brid.) Mitten (x), ' mezofil, saprolignicol, corticol, pădurea Făget, valea Pleșca; 0. pro- i tensum (Brid.) Kindb. ( x), mezohigrofil, saxicol, pădurea Vîlcele, Micești;. | C. stellatum (Schreb.) Bryhn, higrohidrofil, tericol, valea Morii; C. chryso- ț phyllum (Brid.) Bryhn, mezofil, saxicol; Amblystegiella subtilis. (Hedw.) ; Loeske, mezofil, corticol, pădurea Sălicea; Amblystegimn serpens (Hedw.)• Br. eur., mezofil, indiferent, f. longifolium Podp., corticol, valea Pleșca ; j A. confervoides (Brid.) Loeske, mezofil, corticol, pădurea Vîlcele; A.J variurn (Hedw.) Lindb., mezofil, indiferent; A, juratzkanum Schimp.,/ mezofil, saxicol, corticol; A. Icochii Br. eur. (+), mezofil, saprolignicol,. pădurea Vîlcele; Leptodictyum leptophyllum Warnst., mezofil, corticol, pădurea Sălicea; Hygrohypnum luridum (Hedw.) Jennings, higrofil, saxicol, f. hamulosum (Br. eur.) 0. Jehsen (x), higrofil, saxicol, pădurea Sălicea în valea Gîrbăului;. Aerocladium cuspidatum (Hedw.) Lindb., ■ mezohigrofil, higrofil, tericol, f. umbrosum.W&rnst. (X), mezofil, saxicol, valea Gîrbăului; Brepanoclo/duș^aduncus (Hedw.) Moenkem;,/higrohidrofil,; 5 CERCETĂRI BRIOFLORISTICE ÎN PĂDURILE DIN SULUL CLUJULUI 473 tericol, var. polycarpus (Blând.) Br. eur. f. gracilescens (Br. eur.) Moenkem., mezohigrofil, tericol, pădurea Vîlcele, „lacurile” Sălicea, f. pseudofluitans Moenkem., hidrofil, tericol, „lacurile” Sălicea (leg. L. Pdterfi); D. uncinatus (Hedw.) Warnst., hidrofil, tericol, valea Morii; B. intermedius (Lindb.) Warnst. (x), higrohidrofil, tericol, pădurea Sălicea; B. exannu- lalus (Gumbel) Warnst.. var. orthophyllus (Milde) Moenkem. (x), higro- hidrofil, tericol, Dealul Feleacului. Fam. Brachytheeiaceae : Camptotheoium lutescens (Hedw.) Br. eur., xerofil, tericol; Somalothecium sericeum (Hedw.) Br. eur., xerofil, saxicol, vîrful Peana în pădurea Sălicea; Brachythecium velutinum (L.) Br. eur.,- mezofil, indiferent, var. intricatum Hedw. (+), mezofil, corticol, pădurea Făget, f. longifolium Podp. ( x), mezofil, tericol, pădurea Vîlcele ; B. ruta-, bulum (Hedw.) Br. eur., mezohigrofil, indiferent, var. longirostre Brid. (X), mezohigrofil, saprolignicol, pădurea Sălicea, var. turgescens Limpr., mezohigrofil, saprolignicol, saxicol, var. longisetum Brid. (x), mezo- higrofil, tericol, pădurea Sălicea, var. robustum Br. eur. ( x), mezofil, tericol, saprolignicol, pădurea Vîlcele, f. auriculata Steph. et Soc., mezofil, sapro- lignicol, pădurea Făget, valea Pleșca (X); B. rivulare (Bruch) Br. eur., hidrofil, saxicol, pădurea Făget la Fîntîna-lui-Bilașcu; B. campestre (Bruch) Br. eur., mezofil, tericol, pădurea Vîlcele; B. salebrosum (Hoffm.) Br. eur., mezofil, tericol, saxicol, rar corticol; B. glareosum (Bruch) Br. eur.) mezofil, tericol, saxicol; B. mildeanum Schimp. (+), mezo- higrofil, tericol, pădurea Vîlcele; B. populeum (Hedw.) Br. eur., mezofil, saxicol; Scleropodiumpurum (Hedw.) Limpr., mezofil, tericol; Cirripbyllum piliferum (Hedw.) Grout. ( + ), mezofil, tericol, pădurea Făget; Eurhyn- chium swartzii (Turn.) Hobk., mezofil, tericol, var. abbreviatum Turn., mezofil, tericol, valea Pleșca; E. striatum (Hedw.) Schimp., mezofil, i tericol; E. praelongum (Hedw.) Hobk. ( + ), mezofil, tericol, pădurea Făget; E. pulcbellum (Hedw.) Dixon, mezofil, tericol, pădurea Vîlcele; Rhynchostegella tenella (Dicks.) Limpr. (x), mezofil, corticol, valea Gîrbăului în pădurea Sălicea; Rhyncbostegium murale (Hedw.) Br. eur., mezohigrofil, saxicol, pădurea Făget; R. confertum (Dicks.) Br. eur. (x_), mezohigrofil, saxicol, pădurea Făget. Fam. Entodontaeeae : Pleurozium schreberi (Willd.) Mitten, mezo- xerofil, tericol, f. secundum, Podp. (x), mezoxerofil, tericol, pădurea Sălicea; Pterigynandrum filiforme (Timm.) Hedw., mezofil, corticol, pă- durea Sălicea. Fam. Plăgi othceiaeea : Plagiothecium roeseanum (Hampe) Br. eur„ mezofil, tericol, f. flagellaceum Moenkem. (x), mezofil, tericol, valea Pleșca (det. Gh. Mihai); P. neglectum Moenkem. ( + ), mezohigrofil, tericol, corticol; P. succulentum (Wils.) Lindb. (+), mezohigrofil, tericol,; pădurea Micești; Dglicliotheca seligeri (Brid.) Loeske, mezofil, saprolignicol, pădurea Sălicea. Fam. Hypnaeeae : Platygyrium repens (Brid.) Br. eur. ( X ), mezo- xerofil, corticol; Pylaisiapolyantha (Hedw.) Br. eur., mezoxerofil,.corticol, f. longicuspis Moenkem. (x), mezoxerofil, corticol, pădurea Făget, f. brevifolia Lindb. ( x), mezoxerofil, corticol, pădurea Făget; Somomallium incurvatum (Brid.) Loeske ( + ), mezofil, saxicol; Sypnum cupressiforme L., mezofil, indiferent, var. filiforme Brid.,- mezofil, indiferent, var. resu- pinatum (WilȘ.) Schimp., mezofil, corticol, satul Sălicea, var. lacunosum, CKltCETĂHI BBIOFLORISTICE ÎN PĂDURILE DIN SUDUL CLUJULUI 475' - 474 Tabelul nr. 1 Repartiția numerică a speciilor în tuneție de umiditate și su[ ort l Brid. (X), xerofil, tericol; H. arcuatum Lindb., higrofil, tericol; H.palles- ș cens (Hedw.) Br. eur. (+), mezoxerofil, corticol; H. reptile Eich. (+), f mezofil, saprolignicol, pădurea Vîlcele; H. pratense Koch (+), mezofil, j tericol, pădurea Făget; Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitten, higrofil, ’ saxicol, var. procerum (Bryhn) Jensen ( x), higrofil, saxicol, pădurea Făget ; la Fîntîna-lui-Bilașcu. : Fam. Rhytidiaeeae : Elvytidium rugosum (Ehrh.) Kindb., xerofil, tericol; Rhytidiadelp'hus triquetrus (Hedw.) Warnst., mezoxerofil, tericol; i E. squarrosum (Hedw.) Warnst., mezofil, tericol. ; v Fam. Hyloeomiaceae : Eylocomium splendens (Hedw.) Br. eur.,, î mezofil, tericol. CONSIDERAȚII ECOLOGICE - Preferințele față de suport și apă ale speciilor din teritoriul cercetat ) șînt date numeric și în procente în tabelul nr. 1. i Din analiza acestor date rezultă nota predominantă a speciilor teri- , cole (52,2%), la care, adăugind și pe cele facultativ tericole, numărul se ' : , ridică la circa 60%. Acestora le urmează speciile saxicole și corticole, cu cîte 16%, și cele saprolignicole, cu 5%. Pe lîngă aceste patru categorii,, întîlnite aproape constant pe unul și același suport, există specii eu prefe- i rințe pentru două sau mai multe suporturi, iar altele care cresc bine pe J orice suport (indiferente). Așa, de exemplu, în regiunea cercetată, unele i specii se întîlnesc aproape constant atît pe sol, cît și pe pietre : Encalypta ( streptocarpa, Barbuta fallax, B. unguiculata, Bryum kuntzei, Cratoneurum ? filioinum, Braohythecium salebrosum și B. glareosum, iar altele de obicei f numai pe scoarță de copaci și pietre: Orthotriehum anomalum, Anomodon 1 longifolius și Amblystegium juratzkanum. Unele specii, ca : Dicranum t scoparium, Anomodon viticulosus, Thuidium reeognitum și Braehytliecium | rutabulum var. robustum, se întîlnesc mai frecvent pe două-trei suporturi, ( în afara de pietre, unde apar foarte rar. Un număr de șase specii se întîlnesc ■ ( frecvent pe toate suporturile: Mnium cuspidatum, Anomodon attenuatus, ■ Amblystegium serpens, A. varium, Brachythecium rutabulum și Hypnum ( eupressiforme. . [ Din punctul de vedere al preferințelor față de apă, predomină speciile | mezofile (39,3%), urmate de mezohigrofile (20,2%) și mezoxerofile | (13,5%). Observăm însă că elementele xerofile și mezoxerofile formează ! împreună abia circa 19%, restul fiind specii de umiditate ridicată. Acest ) lucru ne indică faptul că teritoriul cercetat se încadrează în regiunile cu ; climă umedă și, rece. BIBLIOGRAFIE J 1. Arnell S., Illustraied Mops Flora of Fennoscandiă. I. Hepaticae, Gleerup, 1956. ț 2. Boros Â., Acta Bot. Șei. îlung., 1958, 4, 1 — 2, 1 — 17. 3. GySrffy J., Magy. Bot. Lapok, 1909, 8, 51. 4. — Folia Cryptog., 1924, 1, 1, 25. 476 E. PLĂMADĂ 8 5. Muller K., Die Lebermoose Europas, in Rabenhobst, Kryptogamen-Flora, Leipzig, 1956'— 1957, 6, 1 — 3; 6 — 0. 6. Papp C., Bul. Grad. bot. Cluj, 1940, 20, 3-4, 116 ; 1945, 25, 3-4, 159. 7. — Rev. șt. „V. Adamachi” Iași, 1946, 32, 4, 262; • 8. Peterfi M., Mathem. es Termeszett. Kozl., 1908, 30, 3, 1. 9. Plămadă E., St.. și cerc. biol. Cluj, 1963, 14, 2, Vil. 10. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1, 59. 11. Ștefureac Tb., Bul. Grăd. bot. Cluj, 1942, 22, 1-4, 1 ; 1945, 25, 173. 12. — Com. de bot., 1963, 2, 2, 157. Centrul de cercetări biologice, Cluj, Sectorul de sistematică. Primită in redacție la 12 august 1965. PRECIZĂRI FLORISTICE (II) (CAREX) DE GH. DIHORU 581(05) On signale potir la premiăre fois Carex polyphylla Kar. et Kir. et C. otrubae Podp. potir la flore de la Roumanie et on les compare aux especes apparentees. Potir la flore de la Dobroudja, rauteur mentionne Carex colchica J. Gay et non pas C. ligerica J. Gay, comme elle a ete citee en litterature. On remarquc la , presencc de C. secalina Willd. potir la flore de Ia mente province. De meme, rauteur realise un systeme de separations des especes des sections Vulpinae (Carey) Christ et Mahlenbergianae Tuckerm., existantes dans la flore de la Roumanie. în continuarea materialului floristic prezentat într-o notă anterioară (4), în această lucrare ne ocupăm de cîteva probleme caricologice. Datele noastre aduc următoarele precizări: 1. Carex colchica J. Gay J. Gay, Ann. Sci. Nat. Ser. 2, X (1838), 303; Egorova, Osoki SSSR (1966), 108 _C. arenaria Grecescu, Consp. FI. Rom. (1898), 592, non L. — C. ligerica auct. rom. non J. Gay; Krausch, Limnologica, III (1965), 271 — 313; Șerbănescu et Nyărădy, FI. R.S. România, XI (1966), 741. — C. ligerica var. colchica Siinon, Ann. Univ. Sci., Budapest., s. biol., 3 (1960), 307 — 325. — C. arenaria L, var. colchica Christ., SB. Belg., XXIV, 2 (1885), 17; Borza, Consp. FI. Rom. (1947), 35. * Unele caractere ale rogozului de pe nisipurile litorale și din deltă ne conduc mai mult spre C. colchica 3. Gay decît spre C. ligerica J. Gay, cum a fost considerat de majoritatea botaniștilor noștri. C. colchica J. Gay diferă de €. ligerica J. Gay prin numărul mare de nervuri îngroșate (15—18) pe partea ventrală a utriculelor și prin faptul că tulpina este de obicei netedă în partea superioară. Această specie a fost descrisă din Caucaz (,,in littore Colchidis arenoso”) și are un areal de răspîndire cuprins între Marea de Arai și Marea Neagră, deci în sud-estul ST. 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P. 477 - 487 BUCUREȘTI 1967 478 GH. DIHORU 2 PRECIZĂRI FLORISTICE (II) (CAREX) 47 9 Europei. România, Bulgaria 1 și Grecia reprezintă limita arealului, spre vest (5). Deci în favoarea existenței acestei specii în flora noastră este și arealul său, care ajungea la granița estică a țării noastre, iar de aici apărea brusc C. ligerica J. Gay. C. ligerica J. Gay are un număr mai mic de nervuri subțiri (9—11) pe partea ventrală a utriculelor, tulpina scabră în partea superioară și Fig. 1. — Dispoziția florilor In spiculețe la vlrful (1), mijlocul (2) și baza (3) spicului (original). A, Carex arenaria L.: 1, spiculețe androgine + maseuie + femele; 2, spiculețe androgine + mascule ; 3, spiculețe androgine + femele. 3, Carex colchica J. Gay : spiculețe ginandre; 2, spiculețe ginandre + mascule; 3, spiculețe ginandre 4- femele. Ct Carex ligerica J. Gay: 1, spiculețe ginandre + mascule; 3. spiculețe ginandre; 3, spiculețe ginandre -F femele. este răspîndit în Europa medie (R.D. Germană, R.F. a Germaniei, Polonia. Cehoslovacia, Ungaria, Austria, Elveția), atlantică (Olanda, Belgia Irlanda, Franța, lipsește în Anglia și Portugalia) și prebaltică (R.S.S, Letonă, R.S.S. Lituaniană). Unele deosebiri se constată și în alcătuirea spiculețelor (fig. 1). Prin urmare, numele adevărat al rogozului de pe nisipurile litora- lului, semnalat atît de botaniștii români, cît și de cei vest-europeni (7), (10), (14), (15), (16), (17), (18), (20), (21) sub diferite denumiri, este Careu; colchica J. Gay. 2. Carex polyphylla Kar. et Kir. Kar. et Kir., Bull. Soc. Nat. Moscou, XIV (1841), 859; Krecz., FI. SSSR, III (1935)„ 155; Tutin, FI. Brit. Is., ed. II (1962), 1110'; Egorova, Osoki SSSR (1966), 84. - C. leersii F. Schultz, FI., LIII (1870), 458. — C; caprina ssp. polyphylla Vălev et Kitanov, FI. N. R. Bălgaria, II (1964), 78. — C. pairae var. leersii (F. Schultz) Kiik., in Engl., Pflzr., Heft 38 (1909), 161; Șerbănescu et Nyârâdy, in FI. R.S. România, XI (1966), 712. — C. divulsa Stokes ssp. leersii (Aschers. et Graeb'n.) W. Koch, 1922; Medovic, Acta Fac. Rev. Nat. Univ. Come- nianea, V, 1 — 2 (1960), 102; Hylander, Nord. Kărlvăxt flora, II (1966), 88. Cele cîteva citări din literatură dovedesc o mare inconsecvență în privința poziției sistematice a acestui rogoz. în ultima vreme, caricolo- gii îl interpretează ca specie de sine stătătoare. 1 S. Vălev și B. Kitanov consideră sinonime cele două specii (24). C. polyphylla Kar. et Kir. se deosebește, de C. muricata L. ( == C.. pairae F. Schultz), la care este cel mai adesea inclus, prin talia mai înaltă (60—100 cm), spic lung (3—5 (8) mm) și întrerupt, utrieule alun- git-ovoide, lungi de 5—6,5 mm (pl. I, 2), frunze late de 3—5 mm. Caracterul utriculelor, turtite pe margini, îl apropie mult de C. muricata L., la care însă acestea sînt rombic-ovoide (lat-ovoide), scurte (3—4 (4,5) mm) (pl. I, 3), spicul scurt (2—3 (4) cm) și compact, frun- zele de 2 —3 mm late.. De C. divulsa Stokes, cu care este asemănător după lungimea și întreruperea spicului și utriculele alungite (9), (13), se deosebește prin frunze mai late, utrieule mai mari, cu rostru puternic scabru, inflorescen- ța mai slab întreruptă și rareori cu ramuri bazale. C. divulsa Stokes are utrieule mici (3,5—4,5 mm), cu rostru slab scabru (pl. I, 4), spic mai lung (5—8 (10) mm), foarte puternic întrerupt, de obicei cele două spiculețe inferioare pedicelate. Unii cercetători îl aseamănă doar cu O. divulsa Stokes (22), alții îl consideră subspecia acestuia (9), (13). Utriculele de C. polyphylla Kar. et Kir. seamănă mult și cu cele de C. contigua Hoppe2, dar acestea nu au marginea turtită, au mult țesut spongios în jumătatea inferioară, rostru mai îngust și numai spre vîrf fin zimtat, fără excrescențe marginale ca la C. polyphylla Kar. et Kir. (pl- I, 1). Pentru C. polyphylla Kar. et Kir. și C. divulsa Stokes din Podișul Babadag, am executat numeroase măsurători comparative; Cele referi- toare la utrieule arată că la C. divulsa Stokes acestea sînt mai uniforme ca lungime și mâi variabile ca lățime (cv = 31,11%). La 0. polyphylla Kar.. ’ et Kir., ambele dimensiuni sînt relativ uniforme (cv=7—10%). Se evidențiază o diferență netă între cele două specii mai.ales în privința lungimii utriculelor (suprapunerea acestui caracter este slabă și numai la o proporție de 3 —4% dintre utrieule). Lățimile însă sînt aproa- lațimea/mm lungimea/mm Fig. 2. — Dimensiunile utriculelor la Carex divulsa Stokes și C. polyphylla Kar. et Kir. pe de același ordin, dar distribuțiile de frecvență nu indică totuși parale- lisme (suprapunerea este de 30%', adică de zece ori mai mare’decît la. lungimi) (fig. 2). ; 3 Conform priorității, ar trebui utilizat numele C. spirala Huds., dar acesta este „nomen ambiguum”, referindu-se și la C. contigua Hoppe și la C. otrubae Podp. (= C. nemorosa Rebent.). în plus, tipul corespunzător descrierii C. spirala Huds. nu se păstrează (5). 480 GH. DIHOHU 4 '5 PKECIZĂBI FLOGISTICE (II) (CAPEX) 481 Raportul dimensiunilor nu furnizează indiei utili pentru separare, diferențele fiind mici: . Această specie se deosebește de C. vidpina L. (s. str<), cu care este aparent foarte asemănătoare, prin mai multe caractere subtile, dar constante și precise: I. C. polyphylla Kar. et Kir. : — = 2,37 II. G. divulsa Stokes : = 2,18 Iț. ’ lg. I lg.II. = 1,37 ; = 1,27 Iț.II Cele două specii se deosebesc și după greutatea fructelor, cum indică ■datele din tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Greutatea comparativă a fructelor (clor două specii Specia Nr. de fructe la 1 kg Greutatea a 100 de fructe/g Raportul greutăților Carex polyphylla Kar. et Kir. Carex divulsa Stokes 325 309 726 216 0,3074 0,1377 2,23 1 Carex vulpina L. — Utricule pieloase, mate, papiloase (pl. II, 7 și 8). — Rostru despicat inegal, dorsal emarginat, ventral adînc bidin- țat, aripat (pl. II, 9). .— Celulele epidermei utriculei ± izo- diametrice, cu pereți groși (pl. II, 10). — Inflorescența brună (sau slab roșcată). — Glume cafenii sau roșcat-brune • cu ariste lungi, slab scabre. Carex otrubae Podp. — Utricule membranoase, lucioase, netede (pl. II, 12 și 13). — Rostru despicat egal pe ambele părți, nearipat (pl. II, 14). — Celulele epidermei utriculei evi- dent alungite, (pl. II, 15). — Inflorescența — Glume palid cu pereți subțiri gălbui-verde. cafenii, cu ariste O. polyphylla Kar; et Kir. este o specie distinctă, care seamănă după spic cu C. divulsa Stokes, după forma și mărimea utriculelor cu G. contigua Hoppe, iar după anatomia utriculei cu G. muricata L., dar nu poate fi identică cu nici una dintre acestea. 3. Carex otrubae Podp. Podp., Publ. Fac. Sci. Univ. Masaryk, XII (1922), 15 ; Tutin, FI. Brit. Is., ed. II (1962), 1106; Hylander, Nord Kărlvăxtflora, II (1966), 89, fig. 10, c, d, f, h ; Egorova, Osoki SSSR (1966), 78, ris. 3, 9. — C. nemorosa Rebent., Prodr. fl. Neotnarch. (1804), 21 ; Borza, Consp. FI. Rom. (1947), 35. —C. vulpina 3 nemorosa Koch, Syn. Fl. Germ., ed., II (1844) 866.— C. subvulpina Senay, Bull. Mus. Hist. Nat., XVII (1945), 444. — C. compacta 3 Kreez., Fl. SSSFR, II (1935), 151, non Latn; — C. vulpina f. longebracteata Beck et f. compacta (Lam.) Achtar., Vălev et Kitanov, Fl. N. R. Bălgaria, II (1964), 76. — C. vulpina f. bracteata (FAV. Mey.) Kiik. f. interrupta (Peterm.) et f. nemorosa (Rebent.), Șerbănescu' et Nyârâdy, Fl. R.S. România, XI (1966), 715-716. , Aproape în toate lucrările caricologice din, Europa au fost sesizate unele variații în cadrul speciei C. vulpina L. (s. I.). Ele au fost consemnate ca atare, dar numai relativ recent grupate sub numele speciei independente ■C. otrubae Podp. 3 C. compacta Lam. este, după descrierea autorului ci, C. vulpina L. (5). — Vîrful conectivului staminal cu sete scurte, erecte (mai ales api- cal) sau aproape netede (pl. II, 11,). — Tecile bazale desfăcute în fibre negre, groase. — Partea membranoasă a tecilor tulpinale transversal zbîrcită și de obicei glandular punctată, cu vîrful tăiat convex sau orizontal. — Ligula mai lată decît lungă, aco- perind marginile frunzei. — Cromozomi: 60. — Răspîndirea geografică : Euro- pa, Caucaz, Asia Centrală, Si- beria. verzi, mai scurte și puternic sca- bre. ■ — Vîrful conectivului staminal cu sete lungi, patule, apical și sub-, apical (pl. II, 16). — Tecile bazale întregi sau rareori desfăcute în fibre cafenii, sub- țiri. — Partea membranoasă a tecilor tulpinale netedă, neglandulos- punctată, cu vîrful tăiat ± con- cav. — Ligula, mai lungă decît lată, nu acoperă marginile frunzei. — Cromozomi : 68. — Răspîndirea geografică : Euro- pa, Caucaz, regiunea Meditera- neană, Asia Mică, Iranul de nord, Asia Centrală. în literatura noastră, Carex otrubae Podp. a fost confundat aproape întotdeauna cu O. vulpina L. Există totuși lucrări în care această specie a fost separată ca O. nemorosa Rebent (2). Din ierbarele pe care le-am con- sultat 4 a rezultat că dintre cele două specii cea mai răspîndită este O. otru- bae Podp. Ar fi interesant de cercetat comparativ ecologia celor două specii, aparent identice. După părerea unor autori consacrați (5), ele nu sînt înrudite îndeaproape, îneît ar putea aparține la serii sau chiar sub- secții diferite. . 4 Mulțumim botaniștilor I. Șerbănescu, Al. Beldie, V. Grapini, P. Raclam, I. Grlsturean, G. Negre an pentru bunăvoința cu care ne-au oferit .materialul de Carex spre consultare. 482. ' GH. DIHORU ' 6* C. hordeistichos Vili. — Utricule pieloase de (8) 10—12 mm lungime, dispuse în șiruri longitudinale (greu de observat la materialul presat), ventral dispers-scabre. — Frunza bracteantă inferioară cu vagina de circa 1,5 cm lungime. — Spiculețele femele alungit- ovate (de 2,5 — 4 cm lungime), cele inferioare pe pediceli de 1,5 cm lungime. — Frunze late de 3—5' mm; partea vaginei opusă frunzei la capăt tăiată de obicei convex. — Gluma inferioară , a spiculețului mascul acută, cele mijlocii și superioare obtuz-rbtunjite (pl .1, 5). 4 . Carex secalina Willd. ; După informațiile noastre, acest rogoz nu este semnalat în florar dobrogeană. L-am recoltat dintr-o cultură de plopi, în apropierea orașului; Medgidia (28.V.1964)- Este foarte apropiat de C, hordeistichos Vili., de; care se poate separa prin următoarele caractere :■ ; C. secalina Willd. .< — Utricule membranoase de 5—7' mm lungime, dispuse neregulat, netede. ■ L ' ' V — Frunza bracteantă . inferioară- cu vagina de circa 4 cm lungime. — Spiculețele femele alungit-clava- te (de 1,5—3 cm lungime), cele inferioare pe pediceli de 2,5 cm lungime. V , — Frunze late de 2—3 mm; partea- vaginei i opusă frunzei la capăt tăiată de obicei concav./ — Gluma inferioară a spiculețului mascul scurt-ari stată, cele mij- locii și superioare acute (pi. 1,6).. * 7. • ..<< culețele stau cîte unul pe axul principal; plante de locuri reavăne pînă la uscate (secția Muhlenbergianae) ............ 3 2 Utricule mate, papiloase, alungit-ovoide, cu nervuri lungi evidente numai pe partea ventrală (bombată); rostrul despicat inegal pe cele două părți, mai adînc ventral și mai slab (emarginăt) dorsal, cu aripi înguste, grosier zimțate ; plantă verde cu inflorescența brunie (sau deschis roșiatică), de obicei fără sau cu frunze bracteante scurte și cu tecile bazale desfăcute în fibre negre, groase....... . . . ,.................................. . .... . . C. vulp'ina L. — Utricule lucioase, netede, ovOid-triunghiulare (cu baza lat-rotunjită) cu nervuri lungi ± evidente pe ambele fețe, adesea dorsal numai la bază; rostrul egal bidințat pe ambele părți, nearipat, fin zimțat; plantă verde deschis, cu inflorescența gălbui-verde sau brun deschisă, cu frunze bracteante mai dezvoltate și cu tecile bazale întregi sau desfăcute în fibre cafenii, subțiri . . . ... C, oțrubae Podp. 3 Utriculele mature în jumătatea inferioară pe ambele părți umflate (la cele nedezvoltate această porțiune este zbîrcită — mai ales în ierbar), aproape de mijloc cu cîte un șanț transversal pe fiecare latură, de 4—5 (5,5) mm lungime (de două ori mai lungi decît late), pe mar- gini neturtite, cu rostru lung cam cît jumătatea utriculei; glume cu , ' nuanțe roz-purpurii; ligulă mai lungă decît lată, partea liberă membra- noasă, alburie (lată de 1/4—1 mm); partea membranoasă a vagi- nelor subțire și ușor fragilă (în ierbar de obicei spintecată); vaginele moarte și rădăcinile (și în interior) purpurii sau violet-negre; spic sub 4 cm, compact . . . , . . . . . . . . C. contigua Hoppe5 — Utriculele mature neumflate în jumătatea inferioară și deci fără șanțuri transversale (țesutul spongios este mai ales lateral); glume palide său brune; ligula. tot atît de lungă, cît și de lată, partea liberă (de 1/3 mm) este rigidă, brunie; partea membranoasă a vaginelor mai groasă, rezistentă (nu se rupe în ierbar); vaginele moarte și rădăcinile brune (nu violacee); spic scurt (sub 4 cm) și compact sau alungit (4— 10(20)cm) și întreriipt (lax) . . . ... . . . . . 4 4 Glume palid verzi, aproape de lungimea utriculelor; spiculețe pu- ternic distanțate în spic (subțire) lung de 5—10(20) cm, de obicei cele două inferioare pedicelate, cel mai de jos distanțat de lirmătorul de cel puțin 3 ori lungimea lui; utricule .(3,5 —4,5 • mm lungime) de 2,5 ori mai lungi decît late, neturtite pe margini, la maturitate neîndepărtate de axul spiculețului; rostru neted pînă la ușor scabru . . , . . . . . . . . . ... . . . . . ... C. divulsa Stokeș — Glume roșu-brunii cu mult mai scurte decît utriculele; spiculețele; apropiate sau slab distanțate în spic (gros), care este lung de 2— 5 (8) cm, de obicei cele două inferioare sesile (dacă sînt pedicelate, , atunci utriculele sînt lungi de 5—6 mm), cel mai de jos distanțat de următorul de cel mult 2(3) ori lungimea luj; utriculele mai puțin de 2 ori lungi decît late, turtite pe margini, la maturitate îndepăr- tate stelat de axul spiculețului; rostru evident scabru. . . .^ . .5 5 Frunze de (1,5)2 —3 mm lățime; spic pînă la 3(4) cm lungime, compact întotdeauna cu toate spiculețele sesile.; utricule lat-ovoide, uneori 8 C. nemorosa Lumn. (=C. lumnitzeri Rouy) este o formă de umbră a speciei C. contigua Hoppe (5). 484 GH. DIHOliU 8'. cu contur aproape circular, brusc îngustate în rostru scurt (0,7 mm, adică aproximativ 1/3—1/4 din lungimea utriculei), de 3—4-(4,5)/ 1,8—2,5 mm (mai puțin de 1,5 ori lungi cît late); glume brun-negri- . cioase: plantă relativ scundă, de 20—60 cm . . . C. muricata L. — Frunze de 3—5(6) mm lățime. Spic de (2)3—5(8) cm lungime, lax, cu spiculețul inferior de obicei îndepărtat de următorul de 2—3 ori lungimea lui, uneori, pedicelat; utrieule alungit-ovoide sau ovo- ide, treptat îngustate în rostru lung (mai lung de 0,7 mm), de (4,5) 5,5 — 6,5/2,4— 3 mm (mai lungi de 1,5 ori decît late); glume brun- cafenii în stadiu tînăr; plante de obicei robuste, de (30)60—100 cm. ... ............................ . . ,C. polyphylla Kar. et Kir. RĂSPÎNDIREA ÎN ȚARĂ Materialul din colecțiile bucureștene pe care le-am cercetat provine- din următoarele regiuni (cifrele reprezintă numărul de localități) : Tabelul nr. 2 Răspîndirea pe regiuni a speciilor analizate " ■ Speciile Regiunile C. vulpina C. otrubae C. contigua C. divulsa C. muricata C. poly- phylla Total | Maramureș 3 1 1 1 6 Cluj 2 3 6 1 1 4 ' ■ 17 Mureș-Autonomă Maghiară 1 1 1 3 Crișana 1 1 1 3 Hunedoara 1 1 1 3. Banat 3 1 4 ■ 1 4 13 Oltenia 1 10 11 3 . 1 2 28 Argeș 1 2 3 1 7 Brașov 1 . 1 2 Ploiești 1 11 . 9 4 5 4 34 București 6 16 10 8 1 10 51 Dobrogea 2 4 4 11 21 Galați 1 ' 3 4 Bacău 1 1 Iași 3 2 4 1 2 11 Suceava 1 1 2 1 5 Total 20 ■ 51 55 30 13 40 ' 209 Cele mai multe exemplare culese ■ aparțin speciilor Carex otrubae Podp., C. contigua Hoppe și C. polyphylla Kar. et Kir. Mult mai puținei sînt cele de C . muricata L., care, după cum a rezultat, crește în regiunile mai înalte ale țării. ★ • Datele prezentate pun noi probleme de taxonomie caricologică și în același timp de ecologie, care vor evidenția deosebirile staționate dintre speciile de Cure®, apropiate ca morfologie și care adesea nu au. avut 6 poziție sistematică sigură. ■ PLANȘA ,-.— .....oi.... PRECIZĂRI FLORISTICE (II) (CAREX) 487 PLANȘA II BIBLIOGRAFIE 1. AXTAPOB B., Pod^m Carex {Ocmpuya) e Btmeapua, Co$na, 1957. 2. Borza. Al., Conspectus Florae Romaniae, Cluj, 1947 — 1949. 3. Burduja C., St. și cerc, șt., Filiala Iași, 1954, 5, 1 — 2. 4. Dihoru Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 4. 5. EroPOBA T. B., Ocoku CCCP — eudbi nodpoda Vignea, Hsft. HayKa, MocitBa- JleuMHrpajț, 1966. 6. rK0X[EMAll T. C., OnpedejtumeM pacmenuu MojidaecKou CCP, Hajț. AKajț. nayK CCCP, MocKBa-JIeHMHrpaa, 1954. 7. Grecescu D„ Conspectul Florei României, București, 1898. 8. Hebmann Fr., Flora von Nord- und Mitteleuropa, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, 1956. 9. Hylander N., Nordisk Kărluăxtflora, Almqvist et Wiksell Stockholm, 1966, II. 10. Krausch H. D., Limnologica, 1965, 3, 3, 271 — 313. 11. KPEHETOBHV B., Carex b tpjiopa CCCP, VIsr. AKajț. HayK CCCP, JleHMHrpajț, 1935, 3. 12. Lemke W., Carex, in Rothmaler W., Excursionsflora voii Deutschland, Volk und. Wissen. Volkseigener Verlag, Berlin, 1963. ■ 13. MedoviC J., Acta Fac. Rerum Univ. Comcnianea, 1960, 5, 1 — 2, 3 — 116. 14. Morariu I., Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria biol, și șt. agr., 1957, 9, 4, 361—390. 15. — St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1959, li, 4, 355 — 378. 16. Nyărădy E. I., Despre flora și vegetația nisipăriilor litoralului nostru dintre Capul Midia și Coslinești, în Omagiu lui Traian Săvulescu cu prilejul împlinirii a 70 de ani, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 537 — 561. 17. Pascal P., Ocrotirea naturii, 1962, 6, 122 — 126. 18. Popova-Cucu Ana, St. și cerc, geol., geofiz., geogr., Seria geografie, 1964, 11, 163 — 166. 19. Simon T., Ann. Univ., Sci Budapestiensis, Sect. Biol., 1960, 3, 307 — 325. 20. Șerbănescu I. și Nyărădy E. I., Cyperaceae, in Flora Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, București, 1966, 11. 21. Prodân I., Bul. Acad. înalte Studii Agr., 1934, 5, 1, 175 — 342; 1936, 6, 206 — 259 ; Bul. Fac. de agron., 1938, 7, 4 — 90. 22. Tutin T. G., Fam. Cyperaceae, in Flora of the British Isles, Univ. Press, Cambridge, 1962. 23. Vasiu V., Pop M. și Floca F., Hidrobiologia, 1963, 4, 515 — 543. 24. B'tJIEB C. ii KHTAHOB B., Carex, b . M “ media aritmetica (mm). 500 V. SANDA ' 12 a unor unități, trebuie luate în considerare b mulțime de caractere, care pot fi folosite în mod diferențiat, fiecare avînd o anumită pondere taxo- nomică în cadrul unei specii. De asemenea trebuie reliefate acele caractere care nu se suprapun la diferitele specii descrise, ele fiind specifice pentru un anumit taxon, și care, pe cît se poate, variază cît mai puțin în cadrul unității descrise. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Bul. Grad. bot. și Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1924, 4, 2 — 3, 57 — 58. 2. BrÂndză D., Prodromul Florei Române, București, 1879 — 1883, 192. 3. # , Flora Polska, Cracovia, 1921, 2, 150—169. 4. Georgescu C. C., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, 16, 1, 61 — 73. 5. Hălacsy E., Conspectus Florae Graecae, Lipsiae, 1901, 1, 199 — 217. 6. Hayek A., Prodromus Florae peninsulae Balcanicae, Dahlem bei Berlin, 1927, 1, 224 — 254. 7. Ledebour C. F„ Flora Rossica, Stuttgart, 1842, 1, 274 — 287. 8. Marschall A Bieberstein F. L.B., Flora iaurico-caucasica, exhilens stirpes phaenogamas, in chersonesco taarica et regionibus Caucasicis sponte crescentes, Charkoniae, 1808, 1, 323 -332; 1808, 2; 1819, 3. 9. - Prodan I., Bul. Acad, de înalte Studii Agron. Cluj, 1935, 5, 1, 87 — 104. 10. — Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj, 1939, 1, partea 1, 301 — 312. 11. — Genul Dianthus L., in Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1953, 2, 217-290. 12. — St. și cerc, biol., Cluj, 1957, 8, 1 — 2, 69 — 93. 13. Săvulescu Tr. și Rayss T., Bul. agric. Buc., 1926, 3, 154 — 162. 14. Soâ R. et Simon T., Acta Bot. Acad. Sci. Hung., 1960, 6, 1 — 2, 150 — 152. 15. IUHniKiiH B. K., Pod Dianthus L., b (Pmpa CCCP, MocKBa-JIeHHHrpajț, 1936, 6, 803—861. 16. Tutin G.T., Feddes Repertorium specieruxn novarum regni vegetabilis, 1963, 68, 3,189 — 193. 17. — Genul Dianthus L., in Flora Europaea, Cambridge, 1964, 1, 188 — 204. 18. Tuzson J., Bot. Kozl., 1914, 13, 1-9. 19. Williams F. N., A Monograph of the Genus Dianthus L., Extracted form the Linnean Sa- ciety’s Journal-Botany, 1892, 346 — 478. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”', Sectorul de sistematică vegetală. Primită in redacție la 9 martie 1967. POTENTILLA ASTRACANICA JACQ. ÎN FLORA ROMÂNIEI ȘI POZIȚIA EI SISTEMATICĂ * DE A. POPESCU 581(05> Le travail confirme la presence de l’espece Potentilla astracanica Jacq. dans la flore de Roumanie, consideree anterieurement comme P. taurica Willd., ou decrite sous des noms diffărents. On prezente Ies localites oh elle a ete recoltee, ainsi qu’une carte avec l’arăal general de sa distribution. Potentilla astracanica a fost descrisă de N. J. J a c q u i n în anul. 1781 după material provenit din Astrahan (U.R.S.S.). în diagnoză se arată că planta este caracterizată prin, mai multe tulpini ascendente, viloasă, frunzele pedate, foliolele subsesile și inegale, florile de culoare gal- benă deschis, iar ănterele galbene închis. Din cauza diagnozei sumare, această plantă a fost considerată ca varietate la Potentilla recta L. sau la P. hirta L. Astfel, F. C. Led e - bour (12) în anul 1844 o numește Potentilla recta L. var. astracanica (Jacq.) Ledeb., iar J. Velen o vs ki (24) în 1898 o descrie din Bulgaria sub numele de Potentilla hirta L. var. orientalis Velen. C. G. N est Ier (17), C. Lehmann (.13), (14), A. Zimme- t e r (26) și alți botaniști care s-au ocupat cu studiul speciilor genului Potentilla descriu acest taxon ca specie de sine stătătoare. Pornind de la faptul că F. C. Ledebour o consideră numai, ca varietate la Potentilla recta L., iar J. Velenovski ca varietate la P. hirta L., în lucrarea sa monografică T h. Wolf (25) o tratează ca subunitate, cu1 semn de întrebare, anexată la P. recta L. în aceeași lucrare descrie însă o varietate nouă P. taurica Willd. var. genuina Th. Wolf, cu care ocazie sugerează ideea că aceasta ar fi sinonimă cu P. as- tracanica Jacq. Nesiguranța poziției sistematice a speciei a existat și în lucrările» botaniștilor români. D. Brândză (2) o citează din flora Dobrogii sub numele Potentilla recta L. var. astracanica Jacq., adăugind că planta * Material din teza de doctorat. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 0 P. 501 -507 BUCUREȘTI 1967 502 A. POPESCU 2 are stipelele „extraordinar de lungi”, iar la răspîndire menționează că este foarte comună peste tot; această mențiune nu ne dă certitudinea că s-a referit la Potentilla astracanica Jacq. D. Grecescu (3) este primul botanist român care face o scurtă caracterizare a taxonului din flora țării, arătînd că planta de la noi se aseamănă ca aspect cu P. astracanica din U.R.S.S., de care diferă însă prin părozitatea mai slabă. Ca răspîndire în țară, D. Grecescu o citează din Oltenia : Vîrciorova, Gura-Văii (r. Turnu-Severin), pădurea Romula (r. Caracal); din Muntenia,: Brăila, la Monument; din Dobrogea : între Măcin și Greci (r. Măcin). Localitățile din SV țării și în special pădurea Romula le punem sub semnul întrebării, ele urmînd a fi verifi- cate, deoarece ierbarul Grecescu nu se mai păstrează. . Nici Tr . Săvulescu și T. R a y s s nu au stabilit dacă P. astracanica crește sau nu în R.S.S. Moldovenească. Ei înșiși, nefiind lămuriți în această privință, au spus, „Ceea ce Jacq u in a numit prima dată P. astracanica, după T h. W o 1 f nu știm încă ce este în realitate, dar ceea ce diverși autori au numit P. astracanica aparține în cea mai mare parte la P. taurica Willd” (22). I. P r o d a n, în decursul cercetărilor sale asupra florei Dobrogii, a constatat că unele plante din sfera de afinitate a șpeciei P. taurica nu se încadrează în descrierile referitoare la acest taxon, fapt care l-a determinat să descrie o serie de unități noi. Astfel, în lucrarea sa din 1929 (18) descrie din Dobrogea de nord, din locul numit Sarica de lîngă Ni- culițel, o specie nouă Potentilla nyârâdyna Prod., pe care el însuși mai tîr- ziu (20) o descrie ca P. saricana Prod. în 1950 (21), I. P r o d a n descrie de la Cernavodă încă două specii noi: P. cernavodae Prod. și Potentilla x dannbialis Prod., care se deosebesc între ele prin caractere neînsemnate, pe baza cărora nu se pot delimita cele două unități. Taxonii noi descriși de la Cernavodă se suprapun atît între ei, cît și cu plantele de la Sarica — Niculițel, denumite P. saricana Prod. Identitatea taxonilor P. saricana Prod. și P. cernavodae Prod. reiese mai bine din datele de mai jos, prezentate comparativ după diagnoza dată de autor. Potentilla saricana Prod. — Tulpini florifere 1—3, înalte de 18 —20 cm. — Plante cu peri albi, lungi, paten- ti și cu peri albi scurți. — Frunzele lăstarilor sterili lung- pețiolate. — Fața superioară a foliolelor sub- virescentă. — Foliole obovate sau cuneate, se- rate, cu dinți puțini. — Stipele de obicei fidate. — Inflorescența corimboasă abun- dent viloasă și glanduloasă. Potentilla cernavodae Prod. Tulpini florifere 1—3 de 18—23 cm înălțime. — Plante cu peri albi, lungi, pa- tentați și cu peri albi scurți. — Frunzele lăstarilor sterili lung- pețiolate. . — Fața superioară a foliolelor subvirescentă. — Foliole obovate, cuneat-serațe,. cu 3 — 7 dinți. — Stipele de obicei fidate. — Inflorescența corimboasă abun- dent viloasă și glanduloasă. 3 'POTENTILLA ASTRACANICA JACQ. ÎN PLOUA BOMÂNIEI 503 — Sepale inegal de lungi, cele ex- — Sepale inegale, cele interne mai ... terne mai lungi decît cele interne, scurte-decît cele externe, toate . .care sînt lat-ovat-lanceolate. lat-ovat-lanceolate. — Petale palid galbene — Petale palid galbene. Fructele rugos carinate. , — Fructele nu sînt menționate. Deosebirile, în ceea ce privește înălțimea plantelor de la Sarica, de- numite P. saricana, și a celor de la Cernavodă, denumite P. cernavodae, se datoresc faptului că au fost recoltate în stadii diferite de dezvoltare .și de pe soluri de tipuri deosebite. Exemplarele de la Sarica au fost re- coltate în luna septembrie, după ce planta ajunsese la completa maturi- tate, astfel că inflorescența pare mai ramificată și laciniile caliciului mai , alungite. Solul pe care crește planta este stîncos calcaros. în ierbarul Academiei este, o coală cu P. saricana Prod. recoltată și determinată de E. I. Nyârâdy- (25.V.1930) de la Cernavodă pe malul Dunării. în ierbarul Universității din Cluj, există de asemenea trei coli cu 10 exemplare, care au fost recoltate din același loc și la aceeași dată (25.V. 1930) și determinate de E. I. Nyârâdy ca P. saricana Prod. Revi- zuit de I. P r o d a n, acest material a fost determinat astfel: Coala nr. 195 650 poartă însemnarea: „Exemplarele acestea se vor •considera de Potentilla cernavodae typice, avînd statura mai mică, frun- zele radicale și tulpinale mai numeroase, glandulozitatea mai expresivă, inflorescența mai restrînsă, caliciul mai mic și mai puțin ascuțit spre vîrf”. Coala de ierbar cu nr. 195 651 cu trei exemplare, fiecare socotit ca taxon diferit: un exemplar P. saricana numit apoi P. cernavodae, un exem- plar P. cernavodae x P. țuțuiatuensis determinat mai apoi drept P. saricana X P. taurica, iar al treilea exemplar determinat ca P.. cernavodae x P. taurica. Cea de-a treia coală de ierbar (nr. 259 764) are patru exemplare din cele recoltate la data mai sus-menționată și determinate de E. I. Ny â- râdy ca P. saricana Prod. Revizuite de I. P r o d a n sînt considerate P. cernavodae Prod. cu mențiunea „vergens P. saricana. x P. taurica'", apoi revine și le consideră P. cernavodae x P. țuțuiatuensis și în sfîrșit le numește P. cernavodae x P. taurica, făcînd mențiunea: ,,... cu P. saricana Prod. aduce în forma frunzelor, cu părozitatea mai sură a în- tregii plante, tulpina mai scurtă și puțin robustă, cu P. taurica aduce în forma caliciului cu sepale alungite”. După cîte se vede din cele arătate pînă aici reiese că taxonii descriși de I. P r o d a n sînt atît de asemănători între ei, încît nici autorul nu a putut să-i deosebească, încadrînd plantele cînd la unul, cînd la altul. Atît plantele de la Cernavodă (care cresc pe un sol mai profund, puțin diferite prin forma mai alungită a foliolelor frunzelor bazale), cît , și cele de la Sarica (care cresc pe sol stîncos) aparțin speciei Potentilla . astracanica Jacq. (fig. 1). în aceeași lucrare (20), I. Pro dan citează pe Potentilla taurica' Willd. var. genuina Th. Wolf din U.R.S.S. (Odesa), după material determinat de L a n g și SzovitscaP. astracanica Jacq. 6 - c. 5874 5 IOTENTILLA ASTRACANICA JACO. ÎN FLORA ROMÂNIEI 505 504 A. POPESCU Existența plantei Potentilla astracanica Jacq. în flora țării nefiind clarificată, J. Prodan, în Conspectul florei Dobrogei j20), spune: în ceea ce privește Potentilla astracanica Jacq. adevărată, însuși T h. W o 1 f nu știe ce este, iar ceea ce la noi s-a luat sub acest nume aparține probabil la planta descrisă de mine ca Potentilla saricana sau la Potentilla taurica”. într-o altă lucrare (19) același autor, consideră taxonul u Fig. 1. — Potentilla astracanica Jacq. a, Caliciul văzut pe partea dorsală. Potentilla astracaniea varietate la P. recta și o trece în sinonimie (cu sem- nul întrebării) la P. saricana Prod. S. V. Juzepczuk (9) descrie pe Potentilla astracanica drept specie bună, iar pe P. taurica Willd. var. genuina Th. Wolf ca sinonimă, cu aceasta. La răspîndirea speciei, autorul menționează că este endemică, în U.R.S.S. M. Gușulea c (5) consideră Potentilla astracanica Jacq. sinonima eu P. taurica Willd. și ia ca nume valabil pe cel din urmă cu toate că specia respectivă a fost descrisă cu peste 30 de ani mai tîrziu. în aceeași lucrare, autorul sinonimizează pe Potentilla xdanubialis Prod. cu P. cer- navodae Prod. și o încadrează ca varietate la P. hirta L. încadrarea acestui taxon la Potentilla hirta L. este nenaturală datorită deosebirilor fundamentale, ca : prezența la Potentilla astracanica (P. x danubialis, P. cernavodae) a perilor glandulari, caliciul extern mult mai lung decît caliciul intern, fructele (nucușoarele) puternic costate și lat- aripate, anterele staminelor mult mai lungi (dublu) decît lățimea lor, pre- cum și alte caractere, care apar mai evidente , din datele comparative prezentate în cele ce urmează. Potentilla astracanica Jacq. (P. cernavodae, P. hirta var. cerna- vodae (Prod.) Gușul.) — Perii glandulari foarte numeroși pe toată planta. — Caliciul extern mult mai mare decît cel intern, cu riervațiunea reticulară, vizibilă prin transpa- rență (la binocular). — Stamine cu antere alungite, de două ori mai lungi decît late. — Filamentele staminelor din cer- cul intern de aceeași lungime cu anterele sau puțin mai lungi. — Stigmatul puternic capitat, de- pășind cu mult grosimea stilului. — Fruct puternic costat, lat-ari- pat, aripă de 0,2 mm. Potentilla hirta L. — Pgrii glandulari lipsesc. — Caliciul extern egal cu cel intern, nervațiunea slab vizibilă prin transparență. — Stamine cu anterele ovoide nu- mai cu puțin mai lungi decît late. — Filamentele staminelor din cer- cul intern de 2 — 3 ori maț lungi, decît anterele lor. ; — Stigmat slab capitat, aproape de aceeași grosime cu stilul. — Fruct slab costat, aripa cel mult, cît 1/2 din lățimea celui de la. P. astracanica. Toate aceste caractere ne conduc la concluzia că plantele din Dobro- gea, cunoscute sub denumirile : Potentilla saricana Prod., P. cernavodae Prod., P. X danubialis Prod., P. hirta L. var. cernavodae (Prod.) Gușul., P. hirta var. cernavodae f. saricana (Prod.) Gușul., fac parte din seria Taurica și aparțin speciei Potentilla astracanica Jacq. Potentilla astracanica Jacq. se apropie cel mai mult de P. taurica- Willd,. cu care a fost mai adesea confundată, dar se deosebește de aceasta, prin următoarele caractere : prezența mai multor tulpini florifere, adică planta crește în tufe cu 2—6 (8) tulpini. Frunzele bazale sînt mai ate în partea apicală și mai slab dințate, cu 3—7 dinți de fiecare parte. Dinți sînt la vîrf obtuzi pînă la rotunjiți. înălțimea plantelor sub 25 cm cu inflorescența mai strînsă. Laciniile caliciului extern la vîr- obtuziuscule. 7 POTENTILLA ASTRACANICA JACQ. ÎN FLORA ROMÂNIEI '' 507 506 A. POPESCU 6 Potentilla astracanica Jacq. — Plante sub 25 cm înălțime, cu 2—6 (8) tulpini floriffere. — Foii ol ele frunzelor bazale mai late în partea apicală, cu 3—7 dinți de fiecare parte. — Laciniile caliciului extern la vîrf obtuziuscule. . — Inflorescența de obicei restrînsă. Potentilla taurica Willd. — Plante mai înalte de 25 cm, de obicei cu tulpini solitare. — Foliolele mai late la mijloc, cu numeroși dinți ascuțiți, dință- tura ajungînd pînă la baza foliole- lor. — Laciniile caliciului extern as- cuțite la vîrf. — Inflorescența laxă, ramificația tulpinii în regiunea florală destul de' bogată.' Bazați pe aceste considerente, putem afirma că specia Potentilla astracanica Jacq. se găsește în flora României și crește în locuri uscate, pe coaste pietroase, pe loess în sud-estul țării, și anume în regiunea Do- brogea : Măcin, Greci, Sarica — Niculițel, Cernavoda, și în regiunea Ga- lați : Bărboși. Arealul răspîndirii generale a speciei este cuprins în jurul Mării Ne- gre (partea sa-vestică și cea nordică) : România, Bulgaria, sudul R.S.S. Moldovenești și R.S.S. Ucrainene, Crimeea, Caucazul de nord, Volga inferioară (fig. 2). Fig. 2. — Arealul răspîndirii generale a speciei Potentilla astracanica Jacq. • 1 1, Cernavodă; Măcin, Greci. Sarica; 3, Brăila; 4, Bărboși; 5, Bolgrad; 6, Kișinău; 7, Odesa; 8, Kerson; 9, Dnipropetrovsk; 10, Crimeea (fără localitate); 11, Lugansk ; 12, Saratov; 13, Sarepta; 14, ' Astrahan; 15, Kaukazkaia; 16, Anapa.' 4. rPOCCrE0M A., cR Mp a KaeKasa, MocKBa-JIeHHHrpajț, 1952, 5. 5. Gușuleac M., Potentilla, în Flora R.P.R., București, 1956, 4, 625 —626. ' 6. Hălacsy E., Conspectus Florae Graeeae, Lipsiae, 1900, 1, 507., 7. Hayek A., Prodromus Florae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1927, 1, 628. 8. Jacquin Ni J., Miscellanae Austriaca ad Botanicum, Cheniigm et. Historiam Naturalem, Vindobonae, 1781, 2, 349. 9. IOy3EnnyK C. B., Potentilla, b cpjiopa CCCP, MocKBa-JIeHHHrpan, 1941, 10, 163. 10. KOTOBM. H., Potentilla, B (pjiopa PCC yKpauna, Kh6b, 1954, G, 106. 11. ■— Potentilla, b Busumenue pocAun ynpamu, KneB, 1965, 371. 12. Ledebour F. C., Flora Rossica, Stuttgart, 1844 — 1846, 2, 45. 13. Lehmann C., Monographia generis Potentillarum, Hamburg—Paris —Londra, 1820. 14. — Reoisionem Potentillarum iconibus ilustratam, Vratislavie et Bonnaem, 1856, 84. 15. Lindemann V., Flora Chersonensis, Odesa, .1881, 84. ' 16. Marschall A. Bieberstein F.L.B., Flora iaurico-caucassica, exhilens stirpes phaenogamas, in chersonesco taurica et regionibus Caucasicis sponte crescentes, Charkoniae, 1808,2. 17. Nestler C. G., Commentatio Botanico-Medica de Potentilla, Paris, 1816. 18. . Prodan I., Potentillae novae Romaniae, Cluj, 1929, 1. 19. — Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc in România, Cluj, 1939, 1, 466-469. 20. — Conspectul florei Dobrogei, Cluj, 1935, 1, 151. 21. - Anal. Acad. R.P.R., 1950, 3, 17, 643-660. 22. Săvulescu Tr. și Rayss T., Bul. agric. Buc., 1934, 3. 23 . CTOHHOB H. h IHtecahob B., cpnopa na BMzapua, Co$na, 1948, 584. 24. Velenovski J., Flora Bulgarica, Praga, 1898, Supl., 102. 25. Wolf Th., Monographieder Gattung Pottentilla, Stuttgart, 1908, 350 — 352 și 380. 26. Zimmeter A., Die europăischen Arten der Gattung Potentilla, Slaycr,1848. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ' Laboratorul de sistematica plantelor. Primită în redacție la 14 martie 1967. Acest areal din jurul Mării Negre și Continuînd pînă la Marea Caspică face ca specia să se încadreze înî grupul elementelor fitogeografice ponto-' caspice. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus Florae Romaniae Regionumque Affiniiun, Cluj, 1947-1949. 2. Brândză D., Flora Dobrogei, București, 1898, 140. 3. Grecescu D., Conspectul Florei Române, București, 1808, 206. ■ STABILIREA UNOR GRADIENȚI DE CONCENTRAȚIE AI BIOXIDULUI DE CARBON ÎNTR-O MLAȘTINĂ OLIGOTROFĂ, POIANA STAMPEI - PILUGANI DE LUCIA STOICOVICI 581(05) The aim of this paper is to record for a relatively short period of time (10 — 11 days) the day-time and nocturnal variations of carbon dioxide concentration in the atmoshpere and inside the sphagnum-pillow, in an oligotrophic swamp. Pentru descrierea condițiilor ecologice sînt necesare determinări ale conținutului de bioxid de carbon atît din atmosferă, cît și din sol. La întrebarea între ce limite variază conținutul de CO2 și dacă va- riațiile au o însemnătate ecologică au încercat să răspundă cercetători ca Hi Wa lter (10), H. L und e g ar dh (6), B. Hub er (4), H. Dene- ke (2), W. H aber (3). După cunoștințele noastre, analize de bioxid de carbon în mlaștinile de turbă de la noi încă nu s-au executat, fapt care ne-a determinat să întreprindem lucrarea de față. DESCRIEREA STAȚIUNII Tinovul de la Poiana Stampei—Pilugani a fost descris mai amănun- țit de E. Po p (7). Deși tinovul este aproape în întregime exploatat pentru turba pe care p conține, deci în bună parte vegetația a fost desființată, se mai păstrează într-o porțiune a sa o zonă bogată în apă, de tipul lagg- ului, și o zonă interioară, foarte restrînsă, unde vegetația nu a suferit încă influențe antropogene. în zona lagg-ului se întîlnește un etaj al ar- borilor, alcătuit din : Betula pendula, B. pubescens, Pinus șilvestris cuf. turfosa, Populus tremula, Rhamnus frangula și tufe de Salice cu numeroase specii. Alteori, numai pinet curat (Pinus silvestris f. turfosa) cu exemplare înalte, de la aproximativ 76 cm la 6 m. Etajul arborilor este puțin compact și lasă să străbată lumina pînă la etajul inferior al vegetației, format în întregime din perne mari de sfag- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P 509-515, BUCUREȘTI1967 ■ 510 LUCIA STOICOVICI 2 3 GRADIENTI DE CO2 lNȚR-0 MLAȘTINĂ OLIGOTROFĂ 511 net, de la 20 la 50 cm înălțime. Sfagnetul este răspîndit și în interiorul tinovului dar în această din urmă zonă nu mai găsim esențe lemnoase. Calculul făcut de noi privind frecvența procentuală locală (din 20 de cvadrate rețea de 52 x 52 cm) pentru speciile care alcătuiau pernele de sfagnet (tabelul nr. 1) ne arată că frecvența cea mai mare în lagg și în interiorul tinovului o auSphagnnm sp., Vaccinium omjcoccus, Polytrichwm strictum, Eriophorum vaginatum, iar numai în interiorul tinovului Andro- meda polifolia. Restul speciilor se caracterizează printr-o frecvență redusă. Menționăm că pătratele au fost așezate în cuprinsul suprafețelor în care s-au efectuat analizele de CO2, DETERMINAREA BIOXIDULUI DE CARBON 1. CO2 din pernele de sfagnet. Pentru determinarea bioxidului de carbon din sol se cunosc diferite metode (1), (5). Noi am utilizat metoda absorbției în KOH, întrebuințată de H. Walter (10) și adaptată de noi topografiei specifice a tinovului. în stațiunea descrisă, vasele de sticlă standard au fost așezate de-a lungul unui transect, care străbătea lagg-ul pînă în interiorul tinovului, în apropierea acelora folosite pentru absorbția bioxidului de carbon din atmosferă. Deoarece pernele aveau dimensiuni variabile, am determinat bioxi- dul de carbon din interiorul lor la o adîncime de 30 — 40 cm. Aici se recu- nosc încă fragmente de plante pe cale de descompunere, cum ar fi: Sphag- num, Polytrichum, Andromeda, Vaccinium, precum și rădăcini vii de Eriophorum și pin. Vasele au fost acoperite cu cilindri de tablă, protejați de radiația solară prin resturile de plante scoase din perne. Vasele au fost lăsate astfel 24 de ore, din care 12 ore în timpul zilei, de la 730 la 1930, și 12 ore în timpul ' nopții, de la 1930 la 730. Un grup de trei vase, instalate în același timp, constituiau un punct de observație (fig. lj, fiecare punct de observație reprezentînd o medie a celor trei probe. Punctele de observație în majoritatea lor se aflau în zona pinetului. Valorile relative ale absorbției bioxidului de carbon le-am exprimat în mg/m2/h. 2. CO2 din atmosferă. Pentru determinarea conținutului de bioxid, de carbon din atmosferă am utilizat aceeași metodă a absorbției în KOH, descrisă de H. Walter (10). Mai întîi am instalat vasele de sticlă în lagg, între esențele lemnoase mixte (punctul de observație 1), apoi ele au fost mutate în interiorul pine- tului (punctele de observație 2 și 3) și în cele din urmă în interiorul tinovului (punctul de observație 4) (fig. 2). Deoarece, după unele date din literatură (6), frunzele plantelor care sînt așezate mai la înălțime ar avea la dispoziție concentrații diferite de CO2 față de cele așezate mai jos, âm considerat necesară executarea unor analize la nivele diferite, atît pentru formațiunea stratificată din lagg, cît și pentru formațiunea din interiorul tinovului. Aceste etaje au fost: 1) la nivelul pernelor de sfagnet (trei vase) și 2) la înălțimea de 1 m deasupra pernelor de sfagnet (trei vase). Presupunînd existența unor variații zilnice continue ale conținutu- lui de CO2, analizele au fost făcute de trei ori pe zi: dimineața, între orele 730 și IO30, la amiază, între orele 1246 și 1545, și seara, între orele 17 și 20. Deci de fiecare dată durata ele expunere a vaselor cu KOH a fost de 3 ore. Rezultatele sînt exprimate în mg\ O,O2/l/h. . _ REZULTATELE ȘI DISCUȚIA.LOR ' ■ Graficul din figura 1 prezintă variațiile în concentrația bioxidului de carbon din interiorul pernelor de sfagnet în timpul zilei și al nopții. Din grafic rezultă : Fig. 1. — Variația concentrației de CO2 din interiorul pernelor de sfagnet. De la punctele de observației —5 (9 —14.VIII) in lagg-ul tinovului. De la punctele de observație 6 —9 (15 —19. VIII) în interiorul tinovului. a) Concentrația bioxidului de carbon este mai mare în timpul nop- ții decît ziua. Excepție face punctul de observație 1, unde fenomenul se petrece invers. - La sol, care reprezintă un substrat diferit de acela al turbei, s-a observat de asemenea o mărire în concentrația de CO2 în orele din timpul nopții (6), (10). După H. Walter (10),,,respirația solului” este mai ridicată după zile însorite, îndeosebi în păduri, datorită unei măriri a aprovizionă- rii nocturne cu asimilate, pe cînd în zile cu cer acoperit valorile din timpul zilei și al nopții de-abia se diferențiază. în situația noastră însă, diferen- țele persistă, indiferent de gradul de iluminare. Fără a putea stabili pre- cis, credem că variațiile diurne și nocturne de temperatură din interio- rul pernelor de sfagnet ar avea oarecare influență asupra variațiilor de CO2. 5 GRADIENȚI DE C'Oa ÎNTR-O MLAȘTINĂ OLIGOTEOFĂ 513 512 . LUCIA STOICOVICI Mărirea bruscă a concentrației de CO2 la 84,90 mg/m2/h (punctul de observație 1) în timpul orelor din zi se explică prin faptul că în tot cursul zilei a plouat intens și astfel CO2 a fost înlocuit, o dată cu aerul Tabelul nr. 7 Frecventa procentuală locală a unor specii de pe pernele de sfagnet , Denumirea speciei în interiorul tinovului în zona lagg-ului Sphagnum sp. 100 99 Vaccinium oxycoccus 99 86 Andromeda polifolia 90 9 Eriophorum vaginatum 87 62 Polytrichum strictum 83 85 Drosera rolundifolia 16 : Vaccinium vitis idaea 8 — Vaccinium myrtillus — 10 din perne, prin apa de precipitații, mărindu-și concentrația și rezistența la difuzie. b) Se sesizează diferențe locale pe o suprafață restrînsă. Chiar în interiorul acelorași perne (punctul de observație 8), unde vasele au fost reașezate două zile consecutiv, concentrația bioxidului de carbon prezintă oscilații. Variațiile ar putea fi determinate de temperatură, umiditate sau de răspîndirea neuniformă a rădăcinilor din stațiune. în graficul din figura 2, se pot urmări oscilațiile concentrației bioxi- dului de carbon din atmosferă, din lagg-ul și din interiorul tinovului: a) De la început este izbitor faptul că, fără excepție, concentrația bioxidului de carbon la nivelul pernelor de sfagnet este mai scăzută decît la înălțimea de 1 m, indiferent de punctele de observație sau de orele din zi. Întrucît absorbția bioxidului de carbon depinde nu numai de concen- trația acestuia în aer, ci și de alți factori din mediu, cum ar fi mișcarea aerului înainte de toate, explicarea diferențelor locale credem că se dato- rează mișcării mai slabe a aerului la nivelul pernelor de sfagnet în Compa- rație cu mișcarea mai puternică a aerului de la înălțimea de 1 m. La o repartiție asemănătoare a bioxidului de carbon a ajuns și H. W a 11 e r (10) în experimentările sale executate într-un lan de grîu, cîmp de cartofi șau într-o stațiune multistratificată de foioase. în acest Tabelul Valorile de absorbfie a bioxidului de carbon ultim caz (în păduri) nu se confirmă însă totdeauna o diferențiere extremă a bioxidului de carbon (8). în interiorul tinovului, unde nu este vegetație lemnoasă, ci numai ierboasă, deși s-ar părea că vîntul egalează într-o măsură mult mai mare diferențele locale, acestea există totuși. în ansamblu se remarcă (tabelul Fig. 2. — Variația concentrației de CO2 în atmosferă. în lagg-ul' tinovului, punctul de observație 1 (9.VHI) și punctele de observație 2 și 3 (11 —15.VIII). în interiorul tinovului, punctul de observație 4 (16 —20.VIII). a, La nivelul pernelor de sfagnet; b, la nivelul de 1 m deasupra sfagnetului. nr. 2 și fig. 2) o mărire a cantității de CO2 în această zonă față de zona cu copaci. Presupunem că fenomenul este dependent de diverși factori, și anume: mișcarea mai puternică a aerului înregistrată în inte- riorul tinovului, lipsa unui strat de vegetație dens (copaci), o asimilație slabă a covorului vegetal prezent. Puncte de observație La nivelul pernelor de sfagnet dimineața amiază seara m v CT ' m V (5 m V. 4 (linov) 6,34 1,42 1,19 ■ 7,73 0,37 0,61 4,33 0,054 0,23 1-3 ! (lagg) 2,73 0,039 0,20 3,00 Nota. m 0,26 = media 0,51 mai mul 2,63 or zile; 0,38 v « varia 0,62 nfa; nr. 2 ton’ atmosferă, exprimate în mg/l/h La înălțimea de 1 m deasupra pernelor dimineața amiază seara m v a m v | a m V 9,90 0,18 0,42 10,41 2,74 0,16 8,09 1,22 0,11 5,93 0,25 0,50 8,02 1,91 . 0,14 4,46 0,11 0,33 o «abatere» standard ’7 . GEADIENTI DE CO2 lNTE-0 MLAȘTINĂ OLIGOTEOFĂ 515 514 LUCIA STOICOVICT 6> b) Din seria de analize diurne (tabelul nr. 2) se desprinde o evoluție- a concentrației bioxidului de carbon legată de orele din zi. Dimineața și seara, valbarile sînt scăzute, iar la amiază ridicate. La înălțimea de 1 m (în lagg), mersul este mai evident, pe-cînd la nivelul pernelor de sfagnet mai puțin evident, probabil datorită .asimilației slabe a vegetației de la acest nivel. B. Huber (4). a stabilit experimental că fotosinteza covo- rului vegetal determină o variație diurnă a conținutului de 002 din aer. Rezultatele lui M. G. S t ă 1 f e 11 (9) și H. L u n d e g a r d h (6) sînt. semnificative în această privință. în urma înregistrărilor de temperatură (valori medii) făcute lîngă- vasele de absorbție, apare o variație diurnă a temperaturiiJasemănătoare cu cea a bioxidului de carbon (temperatură maximă la amiază : 26°C,. temperatură minimă dimineața: 15,8°C).- în conformitate cu ecuația de stare a gazelor (pv = RT), o data cu creșterea temperaturii crește și vo- lumul gazelor și invers. Deci volumul bioxidului de carbon va crește și el. Cu cît volumul crește, cu atît concentrația gazului scade. Deci normal este ca, atunci cînd temperatura unui gaz crește, concentrația lui să scadă- și invers. Or, noi constatăm tocmai contrariul. Din aceste date deducem că variația conținutului de CO2 este o funcție complexă, ea depinzînd de diverși factori din mediu, ca și de covo- rul vegetal existent, toți fiind determinanți în economia diurnă a bioxidu- lui de carbon. Această importanță preponderentă rezultă și din histogra- mele bioxidului de carbon, care au un caracter consecvent în diferitele zone ale tinovului. c) Indiferent de nivele sau de punctele de observație, valorile cele mai scăzute sînt întotdeauna seara, și nu dimineața (valorile medii din tabelul nr. 2). Deși lipsesc determinările nocturne ale conținutului de CO2 din atmosferă, presupunem că are loc o concentrare a gazului în apro- pierea solului datorită unei difuzii mai puternice din substrat. Rezultatele noastre privind concentrația bioxidului de carbon din pernele de sfagnet în timpul nopții (fig. 1) întăresc afirmația de mai sus. 4. Huber B., Die COz-Konzenlration in Pflanzengesellschafien, in Ruhland W., Hdb. d. Pflan- zenphysiologie, Springer, Berlin, 1960, 5, 339 — 348. 5. Jensen C. R., Van Gundy S. D. a. Stolzy L. H., Soil Sci. Soc. Amer. Proc., 1965, 29, 5, 631-633. 6. Lundegardh H., Klima und Boden in ihrer Wirkung auf das Pflanzenleben, Gustav Fi- scher, Jena, 1957. 7. Pop E., Mlaștinile de turbă din Republica Populară Română, Edit. Acad., București, 1960. 8. Sparling J. H. a. Alt M., Canad. J. Bot., 1966, 44, 3, 321 — 329. 9. StÂlfelt M. G., Medd. Stat. Skogsforsokanst, 1924, 21, 181—258. - 10. Walter H., Grundlagen der Pflanzenuerbreitung. Slandortslehre I, Eugen Ultner, Stuttgart, 1960. Centrul de cercetări biologice, Cluj, Secția de sistematică și geobotanică. Primită în. redacție la 20 februarie 1967. CONCLUZII în cazul variațiilor bioxidului de carbon din pernele de sfagnet, con- centrația gazului este mai mare în timpul nopții decît în timpul zilei; de asemenea se remarcă diferențe locale pe o suprafață relativ restrînsă. în atmosferă se constată o concentrație mai mare a bioxidului de carbon prin ridicarea în înălțime în stațiunea de plante (la I m față de nivelul pernelor de sfagnet). Ou unele excepții, se sesizează o evoluție zilnică a concentrației gazului, legată de orele din zi. Valorile cele mai scă- zute sînt întotdeauna seara (prin compararea valorilor medii). BIBLIOGRAFIE 1. Barthă R. a. Pramer D., Soil Sci., 1965, 100, 1, 68 — 70. 2. Deneke H., Jb. wiss. Bot., 1931, 74, 1—32. 3, Habeb W., Flora, 1958, 146, 109-151 STABILIREA CONDIȚIILOR PENTRU FOLOSIREA DE FOLCISTEINĂ OERIU „P”, BIOSTIMULATOR AL PROCESULUI DE CREȘTERE, LA TRATAREA SEMINȚELOR ȘI PUIEȚILOR DE MĂR (NOTĂ PRELIMINARĂ) DE Academician T. BORDEIANU, S. OERIU, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA, I. MODORAN și I. OERIU 581(05) Investigations show that “P” Oeriu Folcysteine stjmulates the germination of the bedded seeds, favours the growth rhythm and supplies an increase of 4 400 — 27 000 apple seedlings per ha. The best results are obtained by treating the seeds during 24 hours with a 1/1 000 000 dilution. Biochemical studies show an inten- sification of the enzymatic activity, respiration, biosynthesis of some amino acids and the augmentation of the values of B, and B2 vitamins. The investigations confirm the role and show the mechanism of action of the thiolic groups enzymati- cally liberated in the organism by “P” Oeriu Folcysteine. MOTIVAREA ORGANIZĂRII EXPERIENȚEI Lucrările efectuate în pepinierele din țara noastră duc în unii ani la producții mici de puieți-portaltoi de măr și de păr, care în cele mai dese cazuri nu corespund prevederilor standardelor în vigoare, din punct de vedere calitativ (2), (3), (4). Asemenea rezultate se obțin, în Special, în cazurile cînd semințele încolțesc neuniform, puieții răsărind cu întâr- ziere și la intervale diferite de timp, din care cauză nu reușesc să-și creeze chiar de la început condițiile de dezvoltare a unui sistem radicular viguros ; timpul secetos care survine face ca puieții să rămînă mici (ca înălțime și grosime la colet) Și cu un sistem radicular necorespunzător (2), (3).’ Pentru înlăturarea acestor neajunsuri apare necesară elaborarea unor măsuri de ordin agrotehnic, biologic și biochimic, care să stimuleze încolțirea uniformă a semințelor, răsărirea de timpuriu și în ritul accelerat a puieților și creșterea acestora în condiții normale, în cursul perioadei de vegetație. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P. 517-524 BUCUREȘTI 1067 518 T. BORDEIANU și COLABORATORI 2. Pornind de la cercetările anterioare, care arată că grupările tiolice (- SH) eliberate în organism pe cale erizimatică de folcisteina Oeriu „P” (POP) stimulează procesele metabolice cu rol în procesele de creștere și de dezvoltare, ne-am propus să studiem influența acestui biostimulator asupra semințelor și puieților de măr cu privire la-: desăvîrșirea în ritm rapid a procesului de postmăturație a semințelor în vederea înlocuirii procedeelor de stratificare a acestora ; stimularea procesului de germinație a semințelor, deci și de răsărire a puieților; grăbirea ritmului de răsărire a puieților; stimularea creșterii în lungime (înălțime) și grosime a puieților ; stimularea creșterii și ramificării sistemului radicular al puieților ; sporirea producției de puieți la unitatea de suprafață , și îmbunătățirea calității acestora. în cazul apariției unor modificări morfologice și fiziologice la puieți, ne-am propus și studiul unei eventuale corelații între acestea și modificările biochimice din frunzele, tulpinile și rădăcinile puieților. MATERIALUL FOLOSIT în mod curent, semințele de pomi, după extragerea din fructe, trebuie să treacă printr-o perioadă de postmaturație; aceasta se realizează prin stratificarea semințelor în nisip, turbă, zăpadă etc. și menținerea lor la un anumit nivel de temperatură (—2 pînă la 5°C) și umiditate, timp de 90 — 120 de zile (4), (15). Stratificarea semințelor impune condiții speciale și o îngrijire îndelungată, care duc la o mărire a prețului de cost al puieților. De aici apare necesitatea găsirii unui tratament care să stimuleze germinația semințelor fără a mai fi supuse stratificării. în experiență s-au folosit: — semințe de măr din soiul Mașanschi supuse ; stratificării (strati- ficate), deci, care au parcurs în condiții normale perioada de postmaturație (^i) 5 — semințe nestratificate (a2); — FOP soluție în concentrație de 5%. . METODA DE LUCRU Semințele de măr, stratificate și nestratificate, au fost tratate cu FOP în diluții apoase. Durata tratamentului în cadrul fiecărei variante-concentrație a fost dc 6 ore (b4), 12 ore (b2) și 24 de ore (b3) în vederea stabilirii duratei optime a acestuia. Soluțiile apoase de FOP pentru tratarea semințelor au avut următoarele concentrații (variante) : martor (semințe.tratate cu apă) = C/M); 1 g folcisteina la 200 Iapă = 1 : 200 000 = C2(V1); 1 g folcisteina la 400 1 apă = 1 : 400 000 = C3(V2); lg folcisteina la 1 000 1 apă = 1 :1 000 000 = C4(V3). ' Semințele tratate au fost însămînțate în primăvara anului 1966 pe un loc plan, cu un sol fertil și ușor, în condițiile și în epoca considerate ca optime pentru Stațiunea experimentală Bistrița. ' în vederea stabilirii efectului pe care tratamentul cu FOP l-ar avea asupra creșterii pu- ieților, aceștia au fost stropiți în cursul vegetației în următoarele variante : netratat, dj; stropit cu apă o dată, d2; stropit cu apă de 2 ori, d3; stropit cu folcistcină 1 : 200 000 o dată, d4 ; stropit cu folcisteina 1 : 200 000 de 2 ori, d6; stropit cu folcistcină 1 :400 000 o dată, d0 ; stropit cu folcisteina 1 :4 00 000 de 2 ori , d7; stropit cu folcisteină 1 :1 000 000 o dată, d8; stropit cu folcisteină 1 : 1 000 000 de 2 ori, d9. Pentru a stabili eventuala relație dintre modificările morfologice in cursul vegetației și- cele ale substratului biochimic s-au determinat: 3 EFECTUL E0LCTSTEINE1 ASUPRA CREȘTERII PUIEȚILOR DE MĂR. 519 — aminoacizii — cisteină, cistină, metionină, glicocol, alanină, lizină, valină, acid aspar tic, acid glutamic, serină, treonină, leucină, fenilalanină, tirozină, după J. M. Hăis și K" M a c e k (9) și E. L e d e r e r (13); — vitaminele Bx și B2, după M. Ciup ere eseu (5); vitamina C, după D. D a- videscu, M. lonescu, M. Ivănescu, Gh. Pavlovschi și H. S 1 u ș a n- s c h i (7); vitamina PP, după E. K n o b 1 o c h (10); acidul folie, după P. Guilleman (8) și D. Miicke (15); acidul pantotenic, după R. Lecoques (12) și R. S t r o b e- k e r și H. M. Hem i n g (22); — enzimele — acid ascorbicoxidaza, polifenoloxidaza, peroxidaza, după K. L. P o r o- 1 o t s k a i a și D. M. S e d e n k o (21); catalaza, după D. D a v i d e s c u și colaboratori (7); fosfatazele, după S. I. C o 1 o w i c k și J. L. K a p 1 a n (6); apiraza, după A. V. K o t e 1- n i k o v a (11); — respirația, după W. A. Umb reith (23). ' SCHEMA DE ORGANIZARE A EXPERIENȚEI Experiența, de tipul 2x3 x4x9 (216 variante), în 4 repetiții (864 ■ de parcele), a fost așezată pe teren după metoda parcelelor subdivizate. Semințele pentru o variantă au fost însămînțate pe o parcelă de 18 m lungime și 1,5 m lățime (27m30) în 5 rînduri, la distanța de 35 cm între rînduri. Pentru semințele stratificate a fost nevoie de 27 m2x4 repetiții x 12 factori (3 b + 9 d), deci de o suprafață de 1 296 m2. Aceeași suprafață de 1296 m2 s-a afectat și pentru semințele nestratificate. Dacă la acestea se mai adaugă 300 m2, afectați pentru fîșia de protecție, rezultă că expe- riența a fost organizată pe p suprafață totală de 2 892 m2. MODUL DE APLICARE A TRATAMENTELOR Semințele din fiecare variantă au fost pulverizate fin, dar abundent, cu soluție FOP în diluția stabilită (variantele-martor cu apă) în așa fe, ca ele să fie umectate. Probele de semințe astfel umectate, acoperite cu pînză umezită continuu, au fost menținute în această stare pe toată durata stabilită pentru variantele corespunzătoare. Pulverizarea puieților s-a efectuat astfel: suprafața recoltabilă a unei parcele cu lungimea de 18 m a fost împărțită în 9 subdiviziuni, fiecare avînd 2 m lungimepe acestea s-au aplicat pulverizările (stropirile) în concentrațiile stabilite pentru fiecare variantă : prima dată, cînd majori- tatea puieților a atins înălțimea de 10—12 cm, iar a doua oară după un interval de o lună. • în vederea pulverizării fine, dar abundente, a puieților de pe o par- . celă de 2 m lungime, s-a folosit o cantitate de circa 5 1 soluție. Pentru pre- venirea pătrunderii soluției în parcelele învecinate s-au folosit paravane despărțitoare de carton de 1 m înălțime și 1,5 m lățime (lățimea parcelei). Atît însămînțarea semințelor, cît și pulverizarea puieților s-au efec- tuat în una și aceeași zi în condiții identice. De asemenea, toate îngrijirile culturii în cursul vegetației: răritul puieților, prășitul, aplicarea tratamen- telor împotriva bolilor și insectelor, precum și recoltarea puieților s-au efectuat în una și aceeași zi, în condiții optime. <6 - c. 58 74 520 T. BORDEIANU și COLABORATORI OBSERVAȚII, DETERMINĂRI ȘI ANALIZE DE LABORATOR * Valoarea culturală, facultatea germinativă și energia germinativă ale semințelor de măr au fost determinate după metodele recomamlate de tehnica experimentală în vigoare. Puterea (ritmul) de răsărire a puieților s-a determinat prin numărarea puieților răsăriți, timp de o lună, la interval de 5 zile. în acest scop, încă de la însămînțare s-a delimitat o porțiune de rînd, pe care au fost însămîn- țate 1 000 de semințe. Numărarea a început de îndată ce au răsărit primii puieți. Dinamica creșterii puieților s-a urmărit pe un număr de 10 puieți în cadrul fiecărei repetiții. Prima măsurare a avut loc după răsărirea majo- rității puieților, deci după încheierea rîndurilor, iar următoarele după fiecare 15 zile. Pe aceleași plante s-a înregistrat și numărul total de frunze pe fiecare plantă (puieți). Producția de puieți s-a stabilit după recoltare, separat pentru fie- care parcelă-repetiție, după ce în prealabil au fost eliminate rîndurile marginale și puieții de pe 25 cm lungime de rînd de la capetele parcelelor. Calitatea puieților, potrivit prevederilor standardelor în vigoare, s-a stabilit în urma măsurării (după recoltare) a lungimii tulpinii, grosimii puieților în regiunea coletului și a lungimii și gradului de ramificare ale sistemului radicular. REZULTATELE OBȚINUTE Din analiza datelor obținute în cîmp, în primul an de experimen- tare, rezultă următoarele : — Dinamica răsăririi puieților evidențiază la semințele stratificate tratate cu POP o stimulare a germinației de 68—85% față de 67—71%. la martor. în cazul semințelor nestratificate, tratamentele cu POP au influențat în mai mică măsură răsărirea puieților (36—49 % față de 33—37 % la martor). — Ritmul de răsărire a puieților a fost mai accentuat la variantele tratate cu POP, și anume 7—9 zile față de 10—12 zile la martor, în cazul semințelor stratificate, și de 18—20 de zile față de 22—24 de zile la martor, în cazul semințelor nestratificate. Măsurătorile efectuate evidențiază diferențe însemnate privind lungimea medie (58 — 76 cm, față de 38—53 cm) și mai ales greutatea ma- sei verzi (11,9—21,2 g, față de 4,6—7,9 g) și ă masei uscate (5,3—12,7 g, față de 2,3—3,8 g) a puieților tratați față de variantele martor. — Dinamica creșterii puieților a scos în evidență că variantele cu semințe stratificate, ca și cele cu semințe nestratificate obținute prin tratarea cu POP în soluție apoasă, au asigurat un ritm mai accentuat de creștere. * Determinările biochimice au fost efectuate de : H e 1 g a B e n e s c h , G e orgeta Costescu, Margareta Crăcea, Veronica Dinu, G e o r g e t a Grigo- r e s c u, I. ucia M o g a-B er t eseu, M a r i a Popesc u-M ă n e s c u, An g el a Rădulescu, Ortansa Teodorescu și Teodora Vîlsănescu. 5 EFECTUL FOLCISTEINEI ASUPRA CREȘTERII PUIEȚILOR DE. MĂR 521 — Analizînd dimensiunile pe care le-au atins puieții în urma trata- mentelor aplicate, rezultă că: a) Puieții au atins înălțimi cuprinse între 62,2 și 94,5 cm în cazul folosirii semințelor stratificate și de 51,4 — 76,6 cm la folosirea semințelor nestratificate. b) Grosimea (diametrul) la colet a variat între 8,5 și 10,1 mm la puieții obținuți din semințe stratificate, și între 7,2 și 8,8 mm la puieți rezultați din semințe nestratificate. Ca urmare a înălțimii diferite atinse de puieții supuși tratamentelor, în funcție de tratamente, a variat și numărul de frunze pe fiecare puiet, în cazul folosirii semințelor stratificate, numărul frunzelor pe un puiet a fost de 33—49, față de 31—39 la martor. în același timp, la variantele cu semințe nestratificate, numărul frunzelor pe un puiet a fost de 29—37, față de 21—28 la martor. Tramentele cu FOP au stimulat atît creșterea, cît și ramificarea sistemului radicular al puieților (pl. I—II, fig- 1—6). Producția de puieți care se încadrează în prevederile standardelor în vigoare a variat între 102 000 și 142 200 buc./ha în cazul semințelor stratificate și între 58 700 și 109 900 buc./ha în cazul semințelor nestrati- ficate. La toți indicii analizați, cele mai bune rezultate s-au obținut în urma tratamentelor cu FOP în doză de 1 :1 000 000 și 1 :400 000 și cele mai slabe în cazul tratamentelor cu apă (variantele-martor). Observațiile fiziologice și morfologice își găsesc un corolar în unele modificări ale .com- ponentelor biochimice studiate. 7 . . Modificări biochimice apar mai ales la frunzele puieților proveniți în condițiile tratării semințelor stratificate și nestratificate timp de 24 de ore cu FOP în concentrație de 1:1000 000 și a stropirii puieților de 2 ori cu FOP în aceeași concentrație. Modificări' mai accentuate se obțin la puieții proveniți din semințe stratificate. Se modifică activitatea acid ascorbicoxidazei, polifenoloxi- dazei, catalazei și apirazei; se intensifică respirația. La aceste observații se adaugă mărirea valorilor vitaminei 0 (68,2 mg%, față de 60,6 mg%), ale acidului folie (3,ly/g, față de 2,3y/g), ale acidului pantotenic (24y/g, față de 16,8 y/g) și ale vitaminei Bx (23y% g față de 19,2y%g). Și la tulpinile provenite din semințe nestratificate tratate în ace- . leași condiții cu FOP cresc valorile vitaminelor Bx (29,75y%g, față de 20,80y%g) și B2 (16,49y%g, față de 15,07y%g). . . Rădăcina, fie că aparține puieților proveniți din semințe nestrati- ficate, fie, celor din semințe stratificate, prezintă și ea modificări biochi- mice. Activitatea sistemelor acid ascorbicoxidaza (124,33 mg 0%, față, de 154,93 mg 0%g), polifenoloxidaza (53,80 mg pirocatehină %, față de 66,95 mg pirocatehină%g), peroxidaza (8,64 mg H2O2%, față de,13,18 mg H2O2 %g) și catalaza (9,40 g HaO2 %, față de 6,37 g HaOa %g) prezintă modificări utile, mai ales în condițiile aplicării tratamentului .de 24 de ore cu FOP în concentrație de 1: 1 000 000. La tratarea semințelor cu FOP timp de 12 ore apare o creștere în concentrația vitaminelor Bx (54y%g, față de 26y%g) și B2 (24,75y%gj față de 22y%g). ' . 522 II c : PLANȘA PLANȘA I Marti- ii - • Z?,?’ 'i „T •/-; ■ MartornesMificat , •_ Tratat cu F9P iiWtdflito PLANȘA III ~ |||^^ J Martor nrîtrabfiat Tratat cvroPt'-uwMo npsTratiț'-^ M Vj V2 y3 M Vj V2 V3 M Vx y3 y. 7 F 8 T 9 R Aminoacizii găsiți la puieții de măr Mașanschi. în frunze (fig. 7) : 1, cistină; 2. lizină; 3, glutamină ; 4, oxiproiină ; 5, glicocol; 6, acid aspartic; 7, acid glutamic; 8, treonină; 9, alanină; 10, prolină; P cisteină; 12, acid a-aminobutiric; 13, valină; 14, fenilalanină; 15, leucină. în tulpină (fig. 8): 1, cistină; 2, lizină; 3, arginină; 4, serină; 5, glutamină; 6, glicocol; 7, acid glutamic; 8, treonină; 9, alanină; 10, prolină; 11, acid a-aminobutiric; 12, valină; 13, fenilalanină; 14, leucină. în rădăcină (fig. 9): 1, cistină; 2, lizină; 3, arginină; 4, glicocol; 5, acid glutamic; 6, treonină; 7, alanină; 8, prolină ; 9 acid a-aminobutiric; 10, valină ; 11, fenilalanină; 12, leucină. M, martor; Vx—V3, variantele tratate 24 h cu diferite concentrații de FOP. . Puieți de măr Mașanschi proveniți din semințe Puieți de măr Mașausehi proveniți din stratificate, martori și tratați 24 h cu FOP îh semințe .nestratificate, martori și tratați 24 concentrații variate de 1: 200 000 (fig. 1), h cu FOP în concentrații, variate de i: 400 000 (fig.2) șii: 1 000 000 (fig. 3)/ 1 : 200 000 (fig. 4), 1 : 400 000 (fig. 5) .și . 1:1 000 000 (fig. 6). PLANȘA IV Glucidele găsite la puieții de măr Ma- șanschi. In frunze (fig. 10) : 1, rafi- noză ; 2, izomaltoză; 3, zaharoză ; 4, glucoza; 6, fructoză. în tulpină (fig. 11): 1, rafinoză; 2, zaharoză; 3, glucoză; 4, fructoză. în rădăcină (fig. 12) : 1, rafinoză ; 2, zaharoză ; 3, glucoză ; 4, fructoză. M, martor; Vj —V3, variantele, tratate 24 h cu di- ferite concentrații de FOP. '7 EFECTUL FOLCISTEINEI ASUPRA CREȘTERII PUIEȚILOR DE MĂR 523 DISCUȚII Stimularea procesului de germinație a semințelor în urma tratării acestora cu FOP atrage după sine obținerea unui număr mai mare de puieți, care-și găsește expresie și în reducerea prețului lor de cost. Răsărirea în ritm grăbit a puieților sub influența tratamentelor cu FOP face posibilă folosirea, în mai bune condiții, a rezervelor de apă din sol, fapt ce influențează favorabil înrădăcinarea și în general creșterea mai viguroasă a puieților. Astfel de puieți cu un sistem radicular dezvol- tat chiar din primele zile după răsărire suportă mai bine perioadele de secetă care s-ar înregistra eventual în cursul vegetației. Toate aceste date explică rezultatele obținute în urma aplicării tratamentului: puieți mai viguroși și producție mărită la hectar. Modificările fiziologice și morfologice astfel realizate sînt o expresie a acțiunii FOP asupra proceselor metabolice. Pentru ca acțiunea unui biostimulator să poată evidenția astfel de modificări, el trebuie să acționeze prin grupări funcționale cu rol asupra sintezei și echilibrului acizilor nucleici (20) și a sintezei proteice (19); trebuie să influențeze activitatea echipamentelor enzimatice (16), echili- brul hormonal și al vitaminelor coenzime (16). în acest sens acționează folcisteina Oeriu ,,P” prin grupările ei - SH eliberate enzimatic în orga- nism. Sub acțiunea ei 'apar modificări biochimice utile (pl. IU- IV, fig. 7-12). Numărul puieților tratați, în raport cu cel al plantelor -martor la ha, greutatea medie verde și uscată (care în unele condiții de tratament depășesc valoarea de 100%) evidențiază mecanismul de acțiune al gru- păriloi* -SH (S. Oeriu) ca factor de creștere a organismului vegetal și ridică problema aplicării tratamentului cu FOP și la puieți plantați în solurile degradabile, unde dezvoltarea accentuată a sistemului radicular reprezintă unul din factorii câre asigură înrădăcinarea, creșterea și dez- voltarea plantei. CONCLUZII Studiile asupra acțiunii folcisteinei Oeriu „P” (FOP) asupra puie- ților de măr Mașanschi obținuți la Stațiunea experimentală Bistrița (reg. Cluj), duc la următoarele concluzii: . 1) Complexul FOP stimulează, în oarecare măsură, germinația semințelor de măr stratificate și foarte slab a celor nestratificate. în felul acesta nu s-a confirmat ipoteza că tratarea cu FOP a semințelor nestrati- ficate ar putea eventual duce la desăvîrșirea procesului lor de postmatu- rație. 2) în timpul vegetației, stropirea cu soluții apoase de FOP a puie- ților favorizează un ritm mai accelerat de creștere a acestora. 3) în ceea ce privește.dozele și timpul diferit de tratare a s emințelor stratificate și nestratificate cu FOP, cele mai bune rezultate se obțin. - la puieții rezultați din semințele stratificate, tratate timp de 24 de ore cu FOP, în concentrație de 1 : 1 000 000. 4) Plantele tratate sînt viguroase, mai înalte, au coletul mai gros și o greutate cu +73%, respectiv +118%,mai mare față de aceea 524 T. BORDEIANU și COLABORATORI 8 masei verzi și uscate a tulpinii plantelor-martor netratate. Diferențele privind greutatea verde a rădăcinii plantelor tratate reprezintă +80% pentru substanța verde și +140%) pentru substanța uscată. 5) Luînd în considerație numai cazul semințelor stratificate cu care de fapt se lucrează în pepinierele pomicole, rezulta că tratamentele cu FOP au asigurat un spor de 4 400—27 000 de puieți la ha (4,3— 23,4%). 6) Observațiile fiziologice și morfologice corelate cu modificările biochimice privind activitatea enzimatică, potențarea respirației și va- loarea crescută a unor vitamine, ca și B2, și potențarea biosintezei unor aminoacizi, cum ar fi glicocolul, acidul glutamic, confirmă și relie- fează rolul și mecanismul de acțiune ale grupărilor -SH, eliberate enzi- matic în organism, asupra germinației, înrădăcinării, creșterii și dezvoltării organismului vegetal. 7) Rezultatele preliminare obținute la puieții de măr în urma apli- cării tratamentelor cu FOP impun necesitatea continuării studiilor respec- tive și extinderea cercetărilor și în alte sectoare ale pomiculturii. BIBLIOGRAFIE 1. Bodea C., Tratat de biochimie vegetală, Edil. Acad. R.P.R., București, 1964, 1, 634 — 635. 2. Bordeianu T., Probleme agricole, 1949, 1, 88 — 95. 3. Bordeianu T. și Liacu A., Epoca, durata de stratificare și epoca de tnsămințare a semințelor de pomi. Metode noi tn viticultură, pomicultură si legumicullură, Edit. agrosilvică, București, 1958, 167-172. . ' 4. Bordeianu T. și colab., Pepiniera de pomi, Edit. agrosilvică, București, 1964, ed. a. 2-a, 156-186. 5. Ciupercescu M., Vitaminele tn industria alimentară, Edit. tehnică, București, 1964. 6. Colowick S. I. a. Kaplan J. I.., Meihods in Enzymology, Ed. by Sidney P. Colowick a. Nathan O. Kaplan, Acad. Press, New York, 1957 — 1962. 7. Davidescu D., Ionescu M., Ivănescu Magda, Pavlovschi Gh. și SlușaNscih H., Metode de analiză chimice si fizice folosite în agricultură, Edit. Acad. R.P.R., București, 1963, 102-119. 8. Guilleman P., Rev. dii Praticien, 1962, 12, 5, 519. 9. Hăis J. M. și Macek K., Cromatografia pe htrtie, Edit. tehnică, București, 1960, 525. 10. Knobloch E., Physikalisch-chemische Vitaminbestimmungsmethoden, Leipzig, 1963, 310. 11. KOTEJibHHKOBA A. B., flora. ÂKa«. HayK CCCP, 1951, 78, 5, 945. 12. Lecoques R., Les Vitamines, G. Doin, Paris, 1959, 99. 13. Lbdhrer E., Chromatographie en Chimie Organigue, Masson, Paris, 1962, 2. 14. Modoran I., Grădina, via și livada, 1959, 3, 47 — 50. 15. MticKK D., Einfiihrung in mikrobiologische Beslimmungsverfahren, VEB Georg Thieme, Leipzig, 1957, 139-147. 16. Oeriu S., Proteins in Development and Senescence. Advances in Gerontological Research, Acad. Press, New York, 1964, 1, 23 — 85. 17. — Abstracts, VI th Intern. Congr. of Biochemistry, New York, 1964. 18. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 6, 525. 19. Oeriu I. a. Oeriu S., Abstracts, Vth Intern. Congr. of Chemotherapy, Vienă, 1967. 20. Oeriu S., Orghidan Gh., Dinu V. și Stamate R., St. și cerc, fiziol., 1966, 10, 6, 531 — 537. 21. noPOJlORKAH K. JI. h CEHEHKO fl. M., Bhoxhmhh , 1955, 20, 88—93. 22. Strobeker R. a. Heming H. M., Vitamin Assay. Tested Meihods, Verlag Chemie,. GmbH Weinheim, 1965, 208-210. 23. Umbreith W. A. a. Buuies-Staufel, Tissue metabolism. Manometric Methods, Londra, 1954. ■ Institutul de cercetări horliviticole, Secția pomicultură, Stațiunea experimentală Bistrița și Colectivul de chimioterapie al Academiei. Primită in redacție la 21 iunie 1967. CAPACITATEA DE ABSORBȚIE A COTILEDOANELOR DE RICIN (RICINUS COMMUNIS) DE DORINA CACHIȚĂ-COSMA 581(05) Bei der Untersuchung der Absorptionskapazităt der epigăischen Kotyledonen von Ricinus commiinis wurde eine Neutrahotlosung von 1 :10 000 verwendet. Die Konzentration der extrahierten Losung wurde kolorimetrisch bestimmt. Die erhaltenen Ergebnisse driicken die Absorption getrennt fiir die Keimblătter, die Wurzel und das Hypokotyl bei verschiedenen Zeitpunkten nach Beginn der Keimung in mg/g/2h des absorbierten Stbffes aus. Es kann festgestellt werden, daB in den ersten sechs Tagen die Keimblătter die groflte Menge .(85%) des Farbstoffes im Vergleich zur Wurzel absorbieren; nachher iibertrifft die Absorption der Wurzel diejenige der Keimblătter. Die Absorption im Hypoko- • lyl bleibt konstant bei 5%. Procesele fiziologice care au loc în cotiledoane și legătura acestora cu celelalte organe ale plantulei în cursul germinației semințelor, constituie o problemă mai puțin cercetată. L. F e 1 f 6 1 d y și colaboratori (6), preocupați de bilanțul de apă ■al cotiledoanelor izolate de Helianthus annuus, se referă în mică măsură la rolul cotiledoanelor Ca organe absorbante. Alți autori (1), (2), (3), (5), (7), (15) au studiat rolul rezervelor nutritive din cotiledoane și procesele enzimatice care au loc în acestea în cursul germinației semințelor. Cercetări privind pătrunderea cationilor în sămînță și în special în cotiledoanele plantulelor diferitelor specii de plante au fost făcute de H. Qkamoto (8) și R. R i p a n cu colaboratori (12). Problema absorbției coloranților vitali în diferitele organe ale semin- țelor germinate de Soja hispida a fost urmărită de V. S o r a n (13). Studiul, la diferite genuri de plante, al capacității de absorbție a cotiledonatelor pe întreaga perioadă a germinației a fost întreprins de către un colectiv condus de E. Pop (9), (10), (11). în aceste lucrări . .s-a stabilit capacitatea de absorbție a cotiledoanelor epigee și hipogee, „ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P. 625-531 BUCUREȘTI 1967 526 DORINA CACHITĂ-COSMA' 2 3 CAPACITATEA DE ABSORBȚIE A COTILEDOANELOR DE RICIN 527 caduce și persistente, precizîndu-se că absorbția cotiledoanelor hipogee se deosebește calitativ de aceea a epigeelor de Lupinus, Helianthus și Phaseolus. Aceste deosebiri constau în modificările morfofiziologice pe care le suferă organul respectiv în cursul germinației semințelor și în pe- rioada următoare. în această lucrare ne propunem să extindem cercetarea capacității de absorbție la alte tipuri de cotiledoane epigee, și anume la ricin (Ricinus communis), în comparație cu capacitatea de absorbție a rădăcinii, atît în primele faze ale germinației semințelor, cît și în perioada următoare (la tinerele plantule). METODA ȘI TEHNICA DE LUCRU în experiențele noastre am utilizat ca material vegetal semințe germinate și plantule de; ricin de diferite vîrste în funcție de data punerii la germinat în a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a și a 12-a zi. Cotiledoanele acestei plante sînt foliacee, persistente și nu îndeplinesc rolul de depozitare a substanțelor de rezervă, sămînța fiind de tip albuminat (cu endosperm) și care se transfor- mă, la sfîrșitul perioadei de germinație, în organe de asimilație. încolțirea semințelor s-a făcut în vase Linhard, pe un strat de vată acoperit cu hîrtie de filtru, umectată cu apă, după neVoie, la temperatura de 22 —24°C., Pe toată perioada premergătoare experimentării, plantulele au fost ținute în apă de robinet, selecționîndu-se numai exemplarele viguroase și sănătoase. înainte de momentul cînd materialul vegetal trebuia introdus în procesul de experimen- tare, la a 3-a ,a 4-a, a 5-a, a 6-a pînă la a 10-a zi de la punerea la germinat s-a îndepărtat endospermul care acoperea cotiledoanele; după a 10-a zi, acesta era aproape consumat de plan- tulă, devenind mucilaginos. La împlinirea vîrstei stabilite pentru efectuarea analizelor de determinare a absorbției,, plantulele au fost spălate cu apă la temperatura germinatorului și au fost scufundate complet în cristalizoare cu soluție de colorant vital, roșu neutru 1/10 000, timp de 2 ore, după care au. fost scoase din colorant și secționate separat: rădăcina, hipocodilul și cotiledoanele. Extragerea colorantului din materialul vegetal, astfel fragmentat, s-a făcut după metoda citată în alte lu- crări (9). Colorimetrarea soluției extrase s-a făcut cu ajutorul electrofotocolorimetrului universal tip VII dr. Lange cu un filtru albastru, care la probele -etalon prezenta maximul de extincție. Experiențele au fost efectuate în mai multe repetiții, totalizîndu-se 50 de perechi de coti- ledoane, 50 de rădăcini și 50 de hipocotile pentru fiecare vîrstă în parte. Rezultatele, reprezentînd media variației capacității de absorbție a organelor’ vegetale cotiledoane, hipocotil, rădăcină, în funcție de vîrstă și raportate la totalul volumului soluției extrase, au fost prelucrate matematic, in final exprimîndu-se prin absorbție totală (mg/2h), ab- sorbție specifică (mg/g/2h), referitoare la o singură plantulă (9), (10). Prin însumarea absorb- ției pe organe am obținut absorbția pe întreaga plantulă. La aceasta, considerată ca 100, am. raportat în procente absorbția celorlalte organe REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Graficele din figurile 1 și 2 prezintă evoluția capacității de absorbție a colorantului în plantulă și în organele acesteia la diferite vîrste de la punerea la germinat (exprimate în mg/2h), iar graficele din figurile 4 și 5 exprimarea în procente a absorbției. Ritmul de creștere a greutății uscate a organelor urmărite în expe- riențele noastre este ilustrat în graficul din figura 3. Analizînd graficul absorbției totale a roșului neutru în plantulă și în organele acesteia (fig. 1), constatăm că în primele 5 zile (a 3-a, a 4-a și a 5-a zi) cea mai mare cantitate de colorant a fost absorbită de către cotiledoanele plantulei de ricin și în măsură mai mică de către rădăcină.. Maximul de aproximativ 85% este atins, în cazul absorbției totale, la. cotiledoanele în vîrstă de 3 zile, în timp ce rădăcina absoarbe numai 9%. Se remarcă o interferare a curbelor reprezentînd absorbția organelor menționate mai sus (fig. 1) între a 5-a și a 6-a zi de la punerea la ger- minat. Chiar și după a 6-a zi, capacitatea de absorbție a cotiledoanelor' Fig. 1. — Capacitatea de absorbție totală a organelor plantulei de ricin (Ricinus communis), exprimată în mg/g/2h. se menține ridicată, în jur de 20%, în timp ce. absorbția în rădăcină, crește vertiginos. După a 10-a zi, absorbția în cotiledoane scade. S-a urmărit și cantitatea de colorant absorbit de către un țesut vegetal care nu îndeplinește (în mod obișnuit) funcția de absorbție; aces- ta este hipbcotilul. Atît în cazul absorbției specifice, cît și al celei totale nu se depășește proporția de 10%, în general absorbția acestui organ si- tuîndu-se în jur de 5%. Deci, deși el a stat în colorant împreună cu coti- ledoanele și rădăcina (iar ritmul de creștere s-a mărit progresiv, fig. 3), neposedînd proprietatea de a absorbi, nu a acumulat colorant. Aceasta este o dovadă în plus că cotiledoanele îndeplinesc funcția fiziologică de absorbție, iar absorbția colorantului nu este o simplă pătrundere pasivă în celulele organului, ci rezultatul unei absorbții active. De altfel, această idee este întărită și de observațiile macroscopice și, în măsură mai mare, de cele microscopice efectuate la toate organele,, luate în studiu. Macroscopic, evidențiem o pătrundere mai puternică a colorantului în epiderma inferioară a cotiledoanelor (aceea care a stat în contact cu endospermul) și, în măsură mai mică, în cea superioară. Microscopic, se observă o pătrundere puternică a colorantului în epiderma, cotiledoanelor, acumulîndu-se sub formă de sfere vișinii.. în secțiunea transversală se vede că el a străbătut pînă în stratul 4 de celule 528 DORINA CACHITĂ-COSMA CAPACITATEA DE ABSORBȚIE A COTILEDOANELOR DE RICIN 529 . al mezofilului. La a 8-a zi se colorează în roz celulele epidermice, pentru ca la a 9-a zi roșul neutru să fie prezent în vasele lemnoase. Analizarea secțiunilor transversale efectuate la nivelul hipocotilului, indică pătrunderea roșului neutru numai în celulele epidermice și sporadic în cîte o celulă a scoarței. Preparatele microscopice obținute în urma secționării transversale a rădăcinii ilustrează pătrunderea masivă a colorantului vital în rizodermă mg/g/2h 1 2 3 ț 5 6 7 8 9 10 11 1Z ♦ zile de analiza Fig. 2.— Capacitatea de absorbție specifică a organelor ' plantulei de ricin (Ricinus communis), exprimată în mg/g/2h. {prezentând o colorație cărămizie la a 8-a zi); celulele scoarței s-au colo- rat în toz pal, uneori cu mici sferule vișinii, iar în cilindrul central s-au colorat în roz vasele lemnoase. Atât dțn graficul absorbției totale, cît și din cel al absorbției spe- eifice (fig. 1 și 2) se conturează clar ideea existenței unui paralelism între absorbția întregii plantule și absorbția radicală (mai ales după a 5-a zi). Este un fenomen ușor de explicat ținînd seama de faptul că rădăcina este principalul organ absorbtiv al plantei. , în cazul tuturor organelor, la absorbția specifică se remarcă o stag- nare a curbei între a 4-a și a. 6-a zi de la punerea la germinat. Perioada se caracterizează prin procese de creștere a rădăciniței embrionare, aceas- ta străpungînd endospermul și tegumentul seminal; în cea de-a 5-a zi rădăcinița este de cîțiva mm. După 6 zile se înregistrează o creștere verti- ginoasă a absorbției radiculare, legată neîndoielnic și de marea creștere în lungime a acestui organ, în timp ce absorbția în cotiledoane scade. Maximum de absorbție radiculară este de 83% în cea de-a 9-a zi’, pentru ca după această dată să se observe o scădere la cea de-a 10-a zi cu o re- venire la același nivel în a 12-a zi. Această scădere este în strînsă legătură cu două procese de o mare importanță care au loc în tânăra plantulă, și anume 1) terminarea perioadei de mare creștere a rădăcinii și de definitivare a țesuturilor acesteia, după rădăcina ................................................................cotiledoane ................................................................hipocoti! care piama se resimte ț urmata ue o consumare completă a endospermului și care determină plantula să treacă de la un proces de heterotrofie la unul de autotrofie), și 2) momentul în care cotiledoanele foliacee sînt verzi și în ele se petrec, primele procese de fotosinteză. Trebuie să subliniem rolul deo- sebit pe care îl îndeplinesc cotiledoa- nele plantulelor de ricin, și anume de intermediar între endospermul se- minței (ca sursă pentru nutriția he- terotrofă) și restul embrinului, precum și cel de autotrofie (fotosinteză) în momentul înverzirii acestora. O dată cu începerea acestui nou proces fizi- ologic am întrerupt experiențele, co- tiledoanele prezentând fenomenul de absorbție extraradiculară cunoscut la frunze. Urmărind ritmul de creștere a greutății uscate a plantulei și a orga- nelor acesteia (fig. 3) constatăm as- Fig. 3. — Creșterea în greutate uscată a orga- nelor plantulei de ricin (Ricinus communis). censiunea vertiginoasă a curbei reprezentând greutatea cotiledoanelon pînă la a 9-a zi (cînd endospermul este în mare măsură consumat), după care curba devine staționară, pentru ca după a 10-a zi să descrească. Aceasta ne permite să ne susținem părerea cu privire la faptul că scăderea absorbției specifice în cea de-a 10-a zi este produsă de transfor- mări interne ce au loc în acest organ, care trece la procese de asimilație clorofiliană, precedate de o perioadă anterioară de staționare a creșterii în greutate uscată. Această descreștere este prezentă și în cazul hipoco- tilului, rădăcina fiind neinfluențată. Dintre cele trei organe ale plantulei de ricin, hipocotilul înregistrează cel mai rapid ritm de creștere în greutate, neinfluențînd însă cu nimic cantitatea de substanță absorbită în el; deci nu este vorba de o absorbție activă, ci doar de un proces de permea- bilitate. 530 DORINA CACHIȚĂ-COSMA 7 CAPACITATEA DE ABSORBȚIE Â COTILEDOANELOR DE RICIN 531 CONCLUZII l. în primele zile de dezvoltare, cotiledoanele foliacee de ricin au o absorbție ridicată (circa 85%) în raport cu absorbția întregii plantule^ depășind’ absorbția radiculară. Fig. 4. — Exprimarea procentuală a capacității de absorbție totală la organele plantulei de ricin (Ricinus communis). Fig. 5. — Exprimarea procentuală a capacității de absorbție specifice la organele plantulei de ricin (Ricinus communis). BIBLIOGRAFIE 1. Buis Roger M., Comptes Rendus (Paris), 1962, 255, 156. 2. — Comptes Rendus (Paris), 1963, 256, 6, 1344. 3. Cossins E. A. a. Turnf.r E. R., Ann. of bot., 1962, 26, 104, 591. 4. Kpokep B. h Baptoh JI., (puauoJioeun ceMsm, MocKBa, 1953. 5. flHMHTPEHKO II. A., TOMAmEBCKÂH E. T. H CTPVMOBA B. C., OmBIWJI. paCT. 1963, 10, 2, 142. 6. Felfoldy L., Petricsko M. es Kalko Zs., Anal. Inst. Biol. Tihany. Hung. Acad. Sci., 1955 — 1956, 24, 324. 7. Lechevallie Denise, Comptes Rendus (Paris), 1962, 255, 3211. . । 8. Okamoto H., Plant a. Cell Physiology (Japan), 1962, 3, 1, 8- 9. Pop E., Soran V. și Cosma D., St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1961, 12, 1, 61. 10. Pop E., Herman G., Cachiță-Cosma D., Soran V. și Stepănescu F., St. și cerc, biol., 1963, 15, 3, 11. Pop E., Cachiță-Cosma D., Herman G., Soran V., Ștepănescu F. et Constantinescu O, Rev. rotim. de Biol., Serie dc Botanique,-1967, 12, 4, 281. 12. Ripan R., Pop E., Ciobanu I., Marcu T. și Marcu G., St. și cerc, biol., Acad- R.P.R., Filiala Cluj, 1959, 10, 1, 23. 13. Soran V., SI. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1960, 11, 41. 14. CTPVrPEP G., npaKmuKyM no (Jiusuojioeuu pacmenuii, MocKBa, 1953. 15. Varner J. E., Balace L. V. a. Huang R. C., Plant PhysioL, 1963, 38, 1, 89. Academia Republicii Socialiste România Filiala Cluj, Centru de cercetări biologice, Sectorul de citofiziologie. Primită în redacție la 6 mai 1967. 2. După cea de-a 5-a zi de la punerea la germinat, are loc u creștere rapidă a absorbției totale.radiculare, care depășește pe aceea a- cotiledoanelor. 3. între absorbția întregii plantule- și absorbția radiculară se evi- dențiază un paralelism. ' ’ 4. Se înregistrează două minime în'absorbția organelor, între a 4-a- și. a 6-a zi și la a 10-a, provocate de procesele fiziologice și modificările- morfofiziologice care au loc în plantulă în timpul germinării și în perioa- dele imediat următoare. 5. Ritmul de creștere în greutate uscată a organelor este mai cres- cut în cazul hipocotilului și mai scăzut la cotiledoane și rădăcină. CERCETĂRI PRIVIND REPRODUCEREA EXPERIMENTALĂ A FENOMENULUI DE COEXISTENȚĂ LA USTILAGINALE DE D. BECERESCU și LUCREȚIA DUMITRAȘ 581(05) The work presents the first experimental results obtained in Romania on the re- production of the co-existence phenomenon in Ustilaginales. In the case of com- bined infections, modifications in host plants due to some species of Tilletia and Ustilago are described. • The localization of parasites is discussed, pointing out its specificity. The conclu- sion is reached that the reduction of the infection percentage is one of the most signifieant manifestations obseryed during the experimental reproduction of the co-existence phenomenon. New cases of co-existence between species of Tilletia and Ustilago are also presented. Fenomenul coexistenței diferitelor specii de ustilaginale pe aceeași plantă este ilustrat pînă în prezent de o serie de cazuri semnalate și uneori reproduse experimental la diferite plante cultivate (2), (3), (5). Totuși se poate afirma că aceste cazuri sînt încă puține și au fost observate pe un număr redus de plante, astfel încît fenomenul mai poate fi conside- rat ca destul de rar întîlnit în natură. Privit din acest pUnct de vedere, fenomenul coexistenței ustilagi- nalelor atrage atenția în mod deosebit și se dovedește interesant pentru a. fi cunoscut sub raportul relațiilor ce se stabilesc între speciile respective, precum și între acestea și planta parazitată. Cu siguranță că toate aceste relații sînt diferite de cele care se creează atunci cînd o singură specie parazitează planta-gazdă. Pentru cunoașterea multilaterală a acestor relații care caracte- rizează fenomenul coexistenței la ustilaginale, ne-am propus să efectuăm o serie de cercetări. într-o primă etapă, cercetările au fost îndreptate spre reproducerea acestui fenomen în mod experimental. în lucrarea de față, pre- zentăm primele rezultate obținute în acest sens, cu unele specii de ustila- ginale parazite pe-grîu și orz. , ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 6 P. 533-539 BUCUREȘTI 1967 3 COEXISTENTA SPECIILOR DE USTILAGO ȘI TILLETIA 535 §34 D, BECEREOU și LUCREȚIA DUMITRAȘ 2 MATERIAL ȘI METODĂ Ținînd seama de obiectivul experimentării, Ia alegerea materialului și metodelor de lucru s-a avut în vedere realizarea unor condiții cît mai favorabile pentru producerea infecțiilor com- binate cu speciile de Ustilago și Tilletia parazite pe grîu și orz. Astfel, ca plante-gazdă s-au folosit soiuri de grîu și orz cunoscute din experimentările noastre anterioare ca sensibile față de paraziții cu care s-a lucrat. Pentru infecții s-au folosit teliospori de la trei specii de Ustilago (U. tritici (Pers.) Jens., U. nigra Tapke, U. hordei (Pers.) Lagerh.) și patru specii de Tilletia (T. foetida (Bauer) Liro, T. tritici (Bjerk.) Wint., T. controversa Ktilin, T. pancicii Bub. et Ranoj.), aplicîndu-se, în concordanță cu modul de infecție a acestora, tehnica de lucru cea mai potrivită pentru asigurarea unui grad mare de infecție (2), (10). ' Combinațiile dintre speciile folosite în aceste infecții s-au realizat cuplînd fie paraziți ■cu același mod de infecție, fie cu mod de infecție diferit, aparținînd la un singur gen sau' la ambele genuri .studiate. Experiențele au fost montate în cîmp, în anul 1964 — 1965, pe parcele de 1 m2. Au fost făcute observații asupra răsăririi. Spicele de la fiecare plantă au fost analizate, stabilindu-se pe baza analizei microscopice speciile de ustilaginale parazite. De asemenea au fost făcute măsu- rători cu privire la lungimea planteloi’ atacate comparativ cu cele sănătoase, deoarece unele specii de ustilaginale se deosebesc între ele prin efectul pe care îl au asupra înălțimii plantelor. Semănatul materialului infectat s-a făcut în bune condiții într-un sol potrivit de umed, la sfîrșitul lunii octombrie. Temperaturile au fost mai ridicate în primele zile ale lunii noiembrie (16 —19°C), apoi au scăzut treptat. Plantele au răsărit bine și parțial au înfrățit. Ultima parte a lunii noiembrie a fost destul de ploioasă,, semnalîndu-se chiar cîteva înghețuri. Pe timpul iernii, stratul de zăpadă a fost aproape continuu, cu unele mici întreruperi în ianuarie și la începutul lui februarie. Primăvara a fost potrivit de umedă și de rece. Nu au existat înghe- țuri puternice. REZULTATELE OBȚINUTE Din observațiile efectuate a reieșit că răsărirea plantelor de grîu și orz nu este influențată în cazul infecției cariopșelor cu una sau mai multe specii de ustilaginale. . S-a constatat însă că sub influența atacului unora dintre specii se produce o reducere a lungimii plantelor. Această reducere este aproximativ de aceleași proporții atît pentru plantele care prezintă spice cu atacul mai multor specii, cît și pentru cele care au spicul atacat de o singură specie. ' Fenomenul de coexistență s-a reprodus numai în puține cazuri și s-a manifestat la un număr redus de plante. Astfel, în ceea ce privește coexistența speciilor de ustilaginale în același spic s-au constatat numai, două cazuri: Ustilago tritici+Tilletia tritici, pe soiul A 15 în procent de 1,0, și U. tritici + T. foetida, pe soiul Triumph. în procent de 0,1 (tabelul nr. 1). In ambele cazuri, teliosporii speciei U. tritici s-au format în partea inferioară a spicului, cuprinzînd proporții diferite din lungimea acestuia : de la cîteva striuri pe glumele spiculețelor bazale pînă la spicul în întregime, care purta la vîrf numai 1 —2 șpiculețe atacate de una dintre cele două specii de Tilletia (fig. 1, a și b). De asemenea, numai în două cazuri și la foarte puține plante s-a reprodus șl fenomenul de coexistență ă speciilor de ustilaginale pe aceeași plantă, paraziții gășindu-se în spice separate: U. tritici și T. tritici-, U. nigra și T. pancicii. în același timp s-au- obținut procente mari de infecție cu fiecare dintre speciile de ustilaginale care au făcut parte din combinațiile folosite în infecții. Procente'și mai mari de infecție au fost înregistrate la plan- tele provenite din semințele infectate cu cîte un singur parazit și care în aceste experiențe au servit drept martor (tabelele nr. 1 și 2). Astfel, în ceea ce privește speciile parazite pe grîu (tabelul nr. 1), s-a constatat că procentele de infecții obținute cu T. controversa și T. Fig. 1. — Spice dc grîu prezentînd atacul a două specii de ustilaginale : a, U. tritici+T. foetida (soiul Triumjih); b, U. tritici 4- T. tritici (soiul A15). tritici pe diferite soiuri au fost cuprinse între 0,2 și 18,8, respectiv 0,2 și 58,2, comparativ cu martorul, care a prezentat între 19,4 și 38,8 %> respectiv 24,4 și 69,6% infecție. La specia T. foetida s-a constatat însă că procentul de infecție este mai mare (55,6 și 68,7%) în cazul cînd aceas- ta a făcut parte din diverse combinații decît în situația de martor (48,6 și 54,5 %). Un procent mare de infecție cu această specie s-a obținut și în .cazul cînd a făcut parte dintr-o combinație de trei paraziți. 7 — e. B874 536 D. BECEBESCU și LUCREȚIA DUMITRAȘ coexistenta speciilor de ustilago și tilletia 537 O situație analogă cu cea înregistrată la grîu se constată și la orz. în comparație cu martorii (tabelele nr. 2—4), procentele de spice parazi- tate de fiecare specie în parte sînt reduse la cel puțin jumătate (44,3% față de 22,9%; 23,5% față de 13,4%) în cazul cînd infecțiile s-au produs Tabelul nr. 1 Rezultatele infecțiilor combinate cu diferite specii din genurile Ustilago și Tilletia, la griu So- iul Varianta Total spice anali- zate Spice sănă- toase % Spice ataca- te % Atac separat (%) Atac combi- nat U. tritici T. con- trover- sa T. tritici T. foetida % A 15 1 U. tritici U. tritici martori + T. controversa + T. tritici U. tritici T. controversa T. tritici 741 693 684 822 658 83,1 34,9 97,8 61,1 30,3 16,8 65,0 2,2 38,8 69,6 6,3 5,7 2,2 10,5 38,8 58,2 69,6 0,0 1,0 Bastard II | V. tritici U. tritici U. tritici martori + T. controversa + T. tritici + T. foetida U. tritici T. controversa T. tritici T. foetida 474 309 614 415 553 386 409 79,3 61,1 26,3 95,4 80,5 40,9 45,2 20,6 38,8 73,6 4,5 19,4 59,0 54,5 1,8 6,1 4,7 4,5 18,8 19,4 32,6 59,0 68,7 54,5 0,0 0,0 0,0 Triumph | U. tritici T. contra T. contra martori -|- T. foetida versa+ T. foetida versa + T. tritici + T. foetida U. tritici T. foetida T. controversa T. tritici 1 005 691 689 562 785 506 572 35,5 34,5 41,3 98,8 51,2 74,1 75,5 64,4 65,2 58,7 1,2 48,6 25,8 24,4 8,3 1,2 0,2 1,0 25,8 0,2 24,4 55,6 65,2 57,1 48,6 0,4 0,0 0,0 Tabelul nr. 2 Rezultatele infecțiilor combinate cu diferite specii din genurile Ustilago și Tilletia, Ia orz Varianta Total spice ana- lizate Spice sănă^ toase' 0/ /o Spice infec- tate 0/ /o Spice cu infecții separate (%) Infecții combinate U. n infecții totale igra infecții par- țiale u. hordei T. pan- cicii U. nigra + T. pancicii 490 92,2 7,8 1,2 0 6,5 U. nigra* + T. pancicii U.. hordei + Tc pancicii V. nigra U. nigra* U. hordei T,. pancicii 431 473 '409 429 466 551 62,8 90,4 98,0 55,2 97,4 76,2 ’ 37,2 9,6 . 2,0 44,8 2,6 23,5 22,9 2,0 44,3 0,9 0 0,5 0,6 2,6 13,4 7,2 23,5 1 plantă cu spice infecta de U. nigra 1 spic infect de T. pancii * Infecție prin metoda la vacuum. cu inoculum combinat de la speciile U. nigra și T. pancicii. O comportare asemănătoare, și chiar mai evidentă sub aspect valoric, s-a constatat și în cazul speciilor U. hordei și T. pancicii (tabelele nr. 2 și 3). Tabelul nr. 3 Tabelul nr. 4 Corelația dintre Incidrarte^ speciile de Ustilago €oreia(ia generalizată dintreineidențele infecțiilor eu specii de ustilaginale, Ia orz Infec- Varianta V’ F ție 0/ /o Vari- anta Infecție /o X : specie Ustilago Y: specie Tilletia u. T. nigra pancicii 44,3 23,5 2,0 23,5 A B U. nigra + 22,9 1,2 A ~ 2 X A A : infecție (%) Ustilago T. pancicii 13,4 6,5 B ~ 2 Y B U. hordei 2,6 A X A A T. pancicii — 23,5 B 4 2 B : infecție (%) U. hordei + — 0,6 A + Y B B 2 illetia T. pancicii — 7,2 B ~ 3 3 2 * Infecții prin metoda )a vacuum. ** Infecții prin metoda prafturii. DISCUȚII ȘI CONCLUZII Din rezultatele obținute reiese că infecțiile cu inoculum combinat de la diferite specii de Ustilago și Tilletia nu influențează răsărirea plan- telor de grîu și orz. în literatură există numai o singură mențiune (6) cu privire la scăderea procentului de răsărire în cazul plantelor provenite din semințele soiului de grîu Kota, infectate cu speciile U. tritici ș.i T. tritici. Reducerea lungimii plantelor reprezintă o manifestare evidentă și caracteristică în general pentru parazitismul unora dintre speciile de ustilaginale. Rezultatele noastre arată că această manifestare are aceeași intensitate și la plantele care prezintă fenomenul de coexistență a speciilor din acest grup. în literatură există numai două referiri la modificările, survenite în urma producerii acestui fenomen. Astfel, în timp ce A. M i- la n (citat după (5)) constată o reducere a lungimii plantelor sub influ- ența atacului combinat al speciilor U. tritici și T. caries ( = T. tritici),. P./ G. Mantie (8) este de părere că asocierea celor două ciuperci* nu are nici un efect' asupra plantei-gazdă. . ' '' în ceea ce privește reproducerea fenomenului de coexistență, este de remarcat faptul că în experiențele noastre s-a obținut pentru primă dată un caz nou de asociere a speciilor de ustilaginale în același spic (U. tritici + T. foetida). De asemenea s-au constatat cazuri noi de coexistență la nivelul plantei (U. tritici + T. tritici-, ’U. nigfd % T. panctâii). Tot- odată s-a reușit să se reproducă experimental și un caz de coexistență în. în același spic (17. tritici + T. tritici), constatat anterior de către 538 . • D. BECERESCU și tUOBETIA DUMIȚRAȘ ' . ' / '6 O. Mun^ra ti (9), A. M i Ta n (citat după (5)) Și W. F. H a n n a (6). De remarcat că, îri toate aceste cazuri de coexistență, asocierea s-a făcut < între specii de ustilaginale care se deosebesc prin modul de infecție, lo- calizarea inoculumului la nivelul cariopselor și intervalul optim de tempe- ratură pentru producerea infecției. Deocamdată nu s-a reușit să se reproducă experimental cazuri de coexistență la nivelul spicului, în care unul dintre parteneri să fie T. , controversa1 sau T. pancicii2, iar celălalt partener să fie o specie de Usti- ' lago, deși s-au asigurat toate condițiile necesare pentru producerea infec- ției cu aceste specii. . ■ - Deci, atît din experiențele noastre, cîț și din cele ale altor cercetători (A. M i i a n (citat după (5)), (6), (7), (8), (9) rezultă că numărul cazu- rilor de coexistență obținut a fost foarte redus. De asemenea, și numărul / spicelor sau plantelor la care s-au constatat aceste cazuri a fost, foarte mic, în comparație cu procentul mațe de infecții obținute separat cu fiecare dintre speciile asociate. Remarcabil este și faptul că procentul infecțiilor 7 separate este cu mult mai mic decît cel înregistrat la plantele provenite din cariopse infectate • cu o singură Specie. Această situație, similară cu cea întîlnită în natură, impune unele considerații în legătură cu factorii . care pot condiționa manifestarea, fenomenului de coexistență la ustila- ; ginale. ■ ' z x ' Frecvența extrem de redusă a cazurilor de coexistență chiar și în condiții experimentale cunoscute ca fiind cele mai favorabile pentru' producerea infecției nu mai poate fi atribuită în prezent neexistenței ■ diferitelor specii de ustilaginale sau insuficienței cantitative a acestora din inoculum. De asemene^ nu poate fi atribuită nici faptului că în pro-, \ cesul infecției diferitele specii de ustilaginale ar porni în creștere, cu șanse , neegale, determinate în principal de: a) modul specific de infecție (flo- rală sau semihală); b) localizarea diferită a inoculumului la nivelul cariop- șelor (la exterior în cazul speciilor de Tilletia și Ustilago cu infecție semi- nală sau la interior în cazul speciilor de Ustilago cu infecție florală); c) temperaturile optime diferite pentru producerea infecției. Bazați pe aceste considerații, ajungem la concluzia că realizarea cazurilor de coexistență hu este condiționată, în primul rînd, de optimi- zarea factorilor care concură în mod normal la desfășurarea procesului de infecție. Ca atare, este de presupus că în producerea fenomenului de coexistență un rol principal îl are conviețuirea compatibilă a anumitor specii de ustilaginale pe aceeași plantă-gazdă. : * Analiza cazurilor de. coexistență obținute în cadrul experiențelor G noastre confirmă constatarea lui D. Becerescu (2), (3) cu privire la existența unei anumite specificități în localizarea paraziților prezehți concomitent în aceleași spice. Se atesta totodată valabilitatea presupu- nerii făcute de același cercetător cu privire la faptul că specificitatea aces- , tei localizări nu este dependentă de prezența uneia sau a alteia dintre speciile de Ustilago sau Tilletia asociate. 7 ( COEXISTENTA SPECIILOR DE USTILAGO și TILLETIA , 539 Privind în ansamblu rezultatele .prezentate în această lucrare, precum și pe cele ale altor cercetători (2), (3), (6), (7), (8), (9), ajungem la Concluzia că în prezent s-au acumulat o serie de elemente care converg în dezvăluirea unei noi semnificații pentru fenomenul coexistenței/Aceas- tă semnificație nouă se referă la tipul deosebit de relații ce se stabilesc între partenerii entității biologice care se formează în urma coexistenței speciilor din grupul ustilaginalelor ca paraziți pe aceeași plantă-gazdă. Numai cunoașterea multilaterală a acestui tip de relații ar putea permite ' explicarea complexității fenomenului de coexistență;, ■ ✓ . . ' ■ ' . ;; k BIBLIOGRAFIE 1. Bamberg R. H., Holton C. S., RodenhIser H. A. a. Woodward R. W.,Phytopathology, , 1947, 37; 8, 556-560. ' . 2. Becerescu D., Cercetări asupra răsptndirii, biologiei și combaterii speciilor de Ustilago care produc; tăciunii td orz in R.P.R., București, 1964. 3. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 1, 85 — 91; Rev. roum. de Biol., Serie de Botanique, 1965, 10, 3, 253-259. 4. Dumițraș LucHeția, Rev. roum. de Biol., S6rie de Botanique, 1965, 10, 5, 429 — 441. 5. Fischer G. W. a. Holton C. S., Biology and control of the șmut fungi, The Ronald Press Company, New York, 195,7. 6. Hanna W.'F., Phytopathology; 1938, 23, 2, 142 — 146. , 7. Holton C.S. a. Heald F. D., Runt or stinking smut of wheat (a tvorld problem), Minnca- 1 , polis, Minnesota, 1941. • 8. Mantle P. G., Trans. Brit. mycol. Soc., 1962, 45, 1, 75 — 80. 9. Munerati O., C. R. Acad. Soi., Paris, 1931, 192, 296-297. 10. Savulescu Alice, Dumițraș Lucrețiv în colab. cu Sevcenco V. și Vasiliu L., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 2, 163 — 175. Institutul de biologie „Troian Săvulescu", Sectorul de micologie. • Primită în redacție la 8 iunie 1967. 1 R. H. B a mb er g și colaboratori (1) ău obținut în mod experimental un caz dd coexistență la nivelul plantei intre speciile de T. triiici șl T. cohtroverssă. 2 D. B e c e r e S c ii (2), (3) a semnalat recent un caz de coexistență la nivelul spicului intte speciile;U. liotdei și T. pancibii, rezultat din infecție naturală. CERCETĂRI COMPARATIVE PRIVIND ACTIVITATEA FOSFATAZEI LA DIFERITE PLANTE-TEST INFECTATE CU VIRUSUL MOZAICULUI CASTRAVEȚILOR (VMC) . . DE ' . • \ ‘ ' ILEANA HURGHIȘIU ; 581(05) Gurken- und Senfpflanzen, Kohl und Blumenkohl zeichnen sich bei Infektion mit Gurkenmosaikvirus durch eine Veranderung der Phosphatase-Aktivităt aus. Die Analysen wurden 2 Tage nachderInokUlation,zumZeitpunktdesAuf- tretens der Symptome durchgefuhrt. Bei Gurken wird die Aktivităt derPhosphatase ’ erh6ht. Sie erreicht ihren Hochșwert beim Auftreten der Symptome. Bei den an- deren Saatpflanzen, also bei Blumenkohl, Senf und Kohl, neigt die Enzymak- tivitat zu beiden Zeitpunkten der InkubationsperiOde zum Absinken. în problema relațiilor stabilite între virusurile fitopatogene Și gaz- dele lor, un aspect important și foarte puțin studiat î! constituie aportul fiecărui partener în crearâa noului cuplu parazit — gazdă și a caracterelor sale distincte. Luînd activitatea fosfatazei drept indice al interacțiunii dintre parazit și gazdă, am abordat acest studiu prin cercetarea atît a influenței mai multor virusuri asupra unei gazde comune, cît și a unui singur virus asupra mai multor gazde. ; într-o lucrare anterioară (5) am prezentat date cu privire la variația activității fosfatazei din conopidă, muștar și varză sub influența virusului mozaicului conopidei (C1MV). în lucrarea de față prezentăm date asupra influenței VMC (care are un cerc de plante-gazdă mult mai larg decît al CIMV), asupra activității fosfatazei din plantele de castraveți, conopidă, muștar Și Varză;f MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele s-au efectuat In cursul anului 1965—-1966 pe plante crescute in seră in condiții optime pentru infecția cu VMC. ; ' S-a lucrat pe plante de Cucumis sativus L. (soiul de Arad), Brassica oUrdcea var. botry- tis L. (soiul Erfurt timpuriu), Brassica oleracea L. (soiul Liciirișca) și Sinapis alba L. .ST. SI CERC. PIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NB. 6 P. M1-5U BUCUREȘTI 1967 542. ileana hurghișiu 2 Inoculările s-au făcut pe cale mecanică cu suc provenit de la plante bolnave. Plantele de conppidă, muștar și varză s-au inoculat în stadiul de două frunze adevărate, iar plantele de castraveți tn stadiul de cotiledoane (adică în momentul optim de infecție). Ca martor s-au folosit plante tratate identic cu suc provenit de la plante sănătoase. Probele s-au luat la 2 zile de la inoculare și în momentul apariției simptomelor, adică la 15 zile de la inoculare la castraveți și muștar și la 23 de zile Ia conopidă și varză. De la plante sănătoase, probe identice s-au recoltat la aceleași date. Activitatea fosfatazei s-a determinat după.metoda (3) menționată în lucrarea anterioară (5)., REZULTATE ȘI DISCUȚII ' . Din tabelul nr. 1, care cuprinde, pe lingă valorile absolute ale deter- minărilor, și raportul nunieric dintre valorile obținute la plantele infectate și cele sănătoase, reiese că în cazul gazdei tipice naturale, adică la castra- veți, activitatea erizimei este stimulată în ambele momente ale perioadei de idcubație, Gradiil de stimulare este însă mai mare în perioada apariției simptomelor, și anume 2,97 față de 1,42 (valori numerice ale raportului bolnav/sănătos). •- . x Tabelul nr. 1 . Activitatea fosfatazei In frunzele de castraveți, conopidă, muștar și varză <{xgP%g. substanță uscată) p Planta-gazdă tipică naturală Celelalte plante-gazdă castraveți . conopidă - muștar varză 2 zile 15 zile 2 zile • 23 zile . 2 de zile 15' zile 2 zile 23 de zile . 28 94 1 425 1 530 1219 1010 1 320 ' 1 499 ,44. . : 48 1 149 1 670 . 1 228 ■ . 954 1 277 . 1 486 s 60 , . 8'1 ... ' .1 267 1 177 1127 887 î 228 , 1 611 41 79 . 1 440 ' 1 220 1051 1 267 863 1 413 M 43 76 1 320 1 399. 1 156 1 029 1 172 1 502 37 296 1 120 1 339 1213 931 ■ 1 031 1 333 60 137 1 123 । 1356 1 151 942 1214 1438 B 94 234. 1 164 . 1118 1 120 847 1072 LW ■ 60 244 1 270 1 055 1 034 1 047 ' 738 .1 287 M ; 62 ■ 277 : 1 170 1217 1129 941 1 013 1 387 ‘ ; r ■ ■ .1,32 3,14 0,78 „ 0,87 0,99 0,92 i 0,87 0,88 B 1,36 2,85 0,97 0,91 0,93 0,98 . 0,95 , 0,96 S 1,56 2,81 0,91 0,84 0,99 0,95 0,87 0,92 1,46 3,08 0,88 0,86 . 0,98 0,82 0,85 0,91 . m :■ 1,42 2,97 0,88 0,87 0,97 0,91 0,86 0,91 - • proba; S «= sănătos; B “ bolnav; M = media. ‘ '' . . ’ . • ' < . ’ ’ ‘ ‘ ' 1. ' ' ' . x ‘ ' Reacția celorlalte plante-gazdă — conopidă, muștar și varza — este diferită. în aceste cazuri se constată o tendință de inhibare a acti- vității enzimatice în proporție asemănătoare în ambele momente consi- derate. ■ x , Comparînd și datele privitoare la activitatea fosfatazei din conopidă, muștar și varză infectate cu’ C1MV (5), se observă o trăsătură caracteris- tică a reacției gazdelor tipice naturale, care, spre deosebire de celelălte- gazde, răspund printr-o stimulare, marcantă a activității fosfatazei chiar 3 INFLUENTA VIRUSULUI MOZAICULUI CASTRAVEȚILOR ASUPRA'foSFATAZEI 543 la un scurt interval după infecția experimentală (tabelul nr. 2)._ Particula- ritatea VMC constă în inducerea unei reacții mai puternice. în ceea ce privește reacția celorlalte plante-gazdă, analogia se menține în general, în sensul că virusul induce o reacție comparativ slabă (excepție face fosfa- taza din muștarul infectat cu 01MV, a cărei activitate este stimulată în faza apariției simptomelor). . Tabelul nr. 2 ) Activitatea fosfatazei Virusul Tipul de gazdă Planta-gazdă Etapa de lucru zile B/S C1MV planta-gazdă ' , tipică naturală conopidă 2 . 23 4 . ’ 4 celelalte plante-gazdă muștar 2 . 15 4 varză 2 23 x .... VMC : planta-gazdă tipică naturală castraveți 2 15 4 4 celelalte. plante-gazdă conopidă 2 23 — muștar 2 15 — varza ' 2 - 23 iVo/d.ClMV — virusul mozaicului conopidei ;VMC ,= virusul mozaicului'castraveților; B/S = raportul bolnav.gănătos; + = creștere; t.=? scădere; x — valori aproximativ egale. Apreciind datele prezentate în această lucrare comparativ cu cele din lucrarea anterioară, sub aspectul tipului de reacție a unei gazde sub influența a două virusuri, se observă deosebiri între diferitele gazde co- mune folosite. Astfel, în cazul conopidei infectate cu C1MV, fosfataza reacționează printr-o stimulare clară a activității,, pe cînd în cazul acțiu- nii VMC activitatea enzimei pâre a avea o tendință de inhibare. în cazul muștarului, reacția enzimei este analogă în faza timpurie,, postinfecțio- nală, dar se deosebește în faza apariției simptomelor; în cazul infecției cu C1MV, fosfataza este activată evident, pe cînd în urma infecției cu VMC activitatea acestei enzime pare a nu fi influențată său cel mult a fi influențată foarte slab, în sensul unei'tendințe de inhibare. Infectarea verzei cu cele două virusuri produce reacții mai puțin diferențiate. Pe cînd în prima-fază, în ambele cazuri, activitatea enzimei pare a fi inhi- bată, în faza apariției simptomelor tendința de inhibare se manifestă numai în cazul infecției cu VMC. Făptui că reacția plantelpr-gazdă comune este diferită față de cele două virusuri ne îndreptățește să afirmăm că în interacțiunea virus- 544 ILEANA HLRGHIȘIU; " 4 gazdă, în cazurile studiate, aportul gazdei apare preponderent. Acest punct de vedere este mereu mai larg acceptat (1), (6), iar experiențele noa^ stre, care aduc date noi în acest domeniu, reprezintă argumente supli- mentare în sprijinul acestei păreri. Din literatura de specialitate mai rezultă că studiul acestei enzime a făcut obiectul mai multor cercetări referitoare la activitatea ei în raport cu prezența unui virus, din care. reiese că fosfataza suferă modificări. Astfel, T. Hirai și T. Imaizumi (4), V. L. Rîjkpv (8),' H. W ol f f g a n g și A. K e c k (9), V. E ș a n u (2) au studiat influența virusului mozaicului tutunului (VMT) asupra activității fosfatazei din plantele de tutun și au constatat o tendință de scădere a activității enzima- tice imediat după inoculare, în timp ce în momentul apariției șimptomelor se înregistrează o creștere a acesteia. H. Opel și colaboratori (7) au cercetat influența virusului Stecklenberger (Stv) asupra activității fos- fatazei din cotiledoanele de castraveți și au găsit o tendință de scădere a acesteia în cursul perioadei de incubație. / Rezultatele noastre, pe lîngă faptul că aduc o confirmare a datelor de mai sus, dovedesc că planta-gazdă are un aport deosebit de interac- țiunea gazdă —parazit. ’ - CONCLUZII S-a cercetat influența VMC asupra activității fosfatazei din plantele de castraveți, conopidă, muștar și varză. VMC induce modificări semnificative asupra activității fosfatazei, exprimate prin stimularea acesteia, numai în planța-gazdă tipică naturală, adică la castraveți. La celelalte plante-gazdă, adică la conopidă, muștar și varză, se constată o ușoară tendință de inhibare a activității enzimatice. Reacția plantelor infectate cu VMC este în general diferită de reac- ția acelorași plante infectate cu C1MV. Numai în cazul interacțiunii viru- surilor cu gazdele lor tipice naturale reacțiile sînt analoge. - Mulțumim acad. A. Săvulescu, V. Eșanu și E. Gr o u pentru îndrumarea dată în redactarea acestei lucrări. . BIBLIOGRAFIE " ■ ■ , 4 . ■ ■ . < % 1. Allen J. P., Phytopatholdgy, 1966, 56, 3, 255 — 260. 2. Eșanu V., Rev. de Biol., 1962, 7, 2, 193-200. 3. Gericke S. u. Kurmies B., Z. anal. Cbemie, 1962, 137, 15, 22—29. 4. Hiuai T. a. Imaizumi T., Virus, 1956, 6, 402. ' ~ 5, Hurghișiu L, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 5,z485 — 488. 6. Kuc .1., Ann. Rev. Microb., 1966, 20, 337-370. 7. OpbvH., Wolffgang H. u. Kegler H., Phytopath. Z., 1961, 42, 1, 62 — 73. 8. Plijkkob B. JI., Msb. Ak3«. nayK GCCP, Gepnn 6hoji., 1957,1, 41—54. 9. Wolffgang H. u. Keck A., Ițhytopath. Z., 1958, 34, 1, 57—66. Institutul de biologie „Traian Săvulescu", / Secția de micrpbiologie și fitopatologie generală. Primită în redacție la 31- martie 1967. L SI ud ii si cercelări de BIOLOGIE V SERIA BOTANICA TOMUL 19 ' \ 1967 ----—----:---—-------------V--:-—r-; ' JNDEX ALFABETIC ' . ■ ' \ ' . ■ ' . , Nr. Pag. ANDREI M. și POPESCU A., Caracterizarea floristică a Culmii Pricopan și împrejuririn . . . .... . . . . . , . . . . ; . 1 33 ANDREI M. și POPESCU A., Aspecte din vegetația Culmii Pricopan și îm- prejurimi ............... . . . .... . . . . . . . . 3 247 BECERESCU D., Cercetări comparative, asupra germinației teliosporilor .de la speciile Ustilago tritici (Pers.) Jensen și U. nuda ( Jens.) Rostrup . . . 1 81. BECERESCU D. și DUMITRAȘ LUCREȚIA, Cercetări privind reproducerea . ■ ■ experimentală a fenomenului de coexistență la ustilaginale ....... 6. 533 BÎNDIU C., Cercetări asupra' transpirației unor specii lemnoase din Podișul Babadag . '. . . \ , ................... 1 61 BÎNDIU Ci, Relații între extreme și medie în cazul temperaturii aerului^. .... 2 133 BÎNDIU C., Unele caracteristici ecologice ale pădurilor din Podișul Babadag în raport cil factorul apă ......... . . ..... . . ... . 5 401 ■ BONTEA VERA și ABRAHAM P., Contribuții la studiul combaterii manei hame- > iului produsă de ciuperca Pseudoperonospora ftumufi (ăîyiabe et Takahașhi) Wilson ... . . . . L; . . . . . . . . . .... . ...... 4 363 BREZEANU AURELIA, Influența fotoperioadelor scurte asupra înfrățirii-la Festuca pratensis Huds. și F. rubra L........4- 353 z BORDEIANU T., OERIU S i MODORAN I. și OERIU L, Stabilirea condi- țiilor pentru folosirea de folicisteină Oeriu „P”, ■biostimulator'ăl proce- sului de creștere, la tratarea semințelor și puieților de măr (notă preliminară) 6 ,517 BUCUR N., TURGU L. GH„ TESU C. și MERLESCțJ E.j Stațiunea cu Lăuzea salina din lunca Bahluiului de la Brătuleni — Iași . . . . .... , . 3 . 273 'CÂCHlȚĂ-COSMA DORINA, Capacitatea de absorbție'a cotiledoanelor de ricin (Ricinus communis) . . . .................... 6 ' 525 - CELAN MARIA și BĂVARU A., O formă curioasă de Ectocarpus siliculosus (Dillwyn) Lyngbye ..... . . '. ........... . ... . 3 215 CHIRILEI H., Contribuții la cunoașterea căilor și a formelor de circulație a i z compușilor proteici solubili în timpul perioadei de vegetație a caisului ... 1 75 546 • INDEX ALFABETIC : . ’ Nr. Pag- ' ' - ■ ' . /■' . ’ ■ '■ CONSTANTINESCU O., Specii noi de Cercospora în flora României ...... 6 457 DIHORU GH., Cannabis ruderalis Janischewschy în flora României.................... 1 17 DIHORU GH., Precizări floristice (I) (Onoșma, Geranium) ......... 4 317 DIHORU GH., Precizări floristice (II) (Carex) ......... . . . .6 477 DONIȚĂ N., Unele probleme ale studiului vegetației din Dobrogea de nord ... ’2 121 DONIȚĂ N., Vegetația submediteraneană din bazinul Dunării de jos. ..... 3 265 DUMITRAȘ LUCREȚIA, Cercetări comparative asupra unor aspecte din biologia ciupercilor Tilletia controversă Kuhn (T. nanifica (Wagn.) Săvul.) și T. pancicii Bub. et Ranoj. . . .'................................................... 4 375 DUMITRAȘ LUCREȚIA, Păstrarea viabilității sporilor de Tilletia controversa Kiihn și T. pancicii Bub. et Ranoj. în diferite condiții de mediu .... 5 429 ELIADE EUGENIA; Noi contribuții la cunoașterea erisifaceelof.- din România \3 221 EȘANU V., Absorbția și repartiția P32 în rădăcinile de tutun infectate cu virusul mozaicului tutunului (VMT) ............. i............................... . .3 305 FABIAN I., Influența fosforului și potasiului în condiții de lumină și întuneric asupra concentrației acizilor organici nevolatili diri floarea-șoarelui ... 2 139 FABIAN-GALAN GEORGETA, Despre transportul asimilatelor în decursul . dezvoltării fructelor ........................... . . . . ..... . .... 2 151 HERMAN GH., IORDAN MARGARETA, CACHIȚĂ-COSMA DORINA, APOSTOL I. și OLARU V., Date privind efectul cîmpului electromagnetic asupra creșterii plantulelor de grîu Triticum vulgare .......... . 3 299 HURGHIȘIU ILEANA, Cercetări comparative privind activitatea fosfatazei la , diferite plante-test infectate cu-virusul mozaicului castraveților (VMC) . . 6 $41 IONESCU AL., Relațiile dintre transpirație, coeficiențul economic al transpirației, productivitate Și regimul de umiditate la porumbul dublu hibrid irigat . . 4 339 JOSIFOVlC M., Hiperparazitismul la ciuperci și lupta biologică împoțriva bolilor 'plantelor 1................................................................... 2 173 LAZĂR VIORICA, Cercetări asupra unor ciuperci șaprofite de pe diferite substra- turi . . . . . . . , . . . ... .... . . . ....... . . . 6 463 MOCANU'G. V., Contribuții la cunoașterea creșterii sezonale în înălțime și supra- • față foliară la Quercus pubescens Willd. și Quercus pedunculiflora C. Koch, din nordul Dobrogir . . . . \ . . . . ....... .... X. . . . . 4 329 PARASCHIV M., Influența luminii asupra metabolismului acizilor organici în frunzele de mahorcă . . . . . . . . . . . . , . . .. ....... 5 421 PLĂMADĂ E., Cercetări briofloristice în pădurile din sudul orașului .Cluj ... 6 469 POP EMIL, POPA DOMNICA și POPOVICI GH. GHEORGHE, Efectul 2,4- dinitrofenolului (2,4-DNP) asupra curenților protoplasmatici din perii,radi- cali de orz (Hordeum vulgare L.)..........; . . . . .... . . ... 5 415 POPESCU A., Stipa aristella T. în flora României. . . . . . . . .... . J . 4- 325 POPESCU A., Potentilla astracanica Jacq. în flora României și poziția, ei sistema- ' tică . .. . ... .. . . ; . . . . . .. ... . ....... 6 501 POPOVICI IOANA, Contribuții la stdiul selectivității în procesul fecundației la hibrizii reciproci între formele 2n și 4n de Tțeta vulgaris . . . . .. . . . 1 l^ RAICU P, și STOIAN VERONICA, Durâta' ciclului mitdtic.la. Vicia făba sub influ- ' ența unor derivați purinici >............ . '1' 8® RAICU P., DlJMA.DOINA și OLTEANU VICTORIA, Cercetări citogenetice la Capsicum annuum 4n.............................. . . . . . . . .... . . 2 159 RESMERIȚĂ I., Fitocenoze din .Cîmpia Transilvanii cu rellctul xerotermic Nepeta ucranica ................................................................. 1 .5? INDEX ALFABETIC 547 / • . . Nr. . Pag. ROMAN N., Thlaspi jankae Kern. în flora României......................... 4 311 SANDA V. și CIOBANU R. L, Cercetări asupra florei și vegetației de la băile Sărata-Monteoru ............................................................ 1 44 SANDA V., Cecretări taxonomice în cadrul secției Armerium Williams a genului Dianthus L. ....................................... 2 111 SANDA V., Studiul epidermeț frunzelor la genul Dianthus L. din flora României 3 239 . SANDA V., Cercețări taxonomice asupra unor specii critice de Dianthus L. din flora României...................... . . . i. ................................... . . 6 489 SĂVULESCU ALICE și RAICU CRISTINA, Paraziții plantelor medicinale și pleo-eterice cultivate în România și unele mijloace de combatere (I) ... 1 3 SĂVULESCU ALICE și PLOAIE G. P., Studii virogeografice asupra virusului filodiei trifoiului și vectorilor săi ................................... . . . -2 181 •SĂVULESCU ALICE și RAICU CRISTINA, Paraziții plantelor'medicinale și oleo-eterice cultivate în România și unele mijloace de combatere (II) ... 3 203 STOICOVICI LUCIA, Stabilirea unor gradienți de concentrație ai bioxidului de carbon într-o mlaștină oligotrofă, Poiana Stampei — Pilugani ..... 6 509 ȘERBĂNESCU GH., Poa romanica/Prod. și poziția ei taxonomică ...... 1 23 ȘERBĂNESCU GHEORGHE, Relațiile taxonomice ale speciei Poa sterilis M.B. cu Poa pannonica Kernl și Poa scabra Kit. și studiul biometric al populațiilor din Banat,' Crișana și Dobrogea......................... 3 227 ȘERBĂNESCU GH., Poziția taxonomică și gradul afinităților unor taxoni critici în raport cu Poa laxa Hke din Carpații românești............................. 5 389 ȘTEFUREAC I. TR. și MIHAI GH., Contribuție la cunoașterea briofitelor din Banat ...................................................................... 1 13 ȘTEFUREAC I. TR. și IONESCU-ȚECULESCU VENERA, Contribuții la cunoaș- terea characeelor din România (III) . ......................................... 6 441 TIȚU H., Activitatea mitotică și sinteza-ADN în meristemul radicular de la secara diploidă (Secate cereale L.)........................... . . ;.............. 1 95. TIȚU H., Durata ciclului mitotic și a perioadei de sinteză a ADN la tomatele haploide și diploide (Lycopersicon esculentum Mill.) ........................ . 2 165 TIȚU H., Ultrastructura cloroplastelor din mezofilul de Leris culinaris Medik. ... 4 347 VASILIU A. GH., Asupra unor Cyanophyceae din insula Ada-Kaleh (Oscillatoriaceae și Nostocaceae) . . . . ........................................................... 6 449 VOIGU JULIUS, Cercetări asupra unor condiții care pot determina mersul fer- mentației butirice în prima ei etapă........................'.............. . 3 287 Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică-lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI . ' Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și' recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc.-Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bi- bliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate' conform uzatelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclu- sivitate autorilor. - ' Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.