COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Academician ALICE SĂVULESCU ; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academici Republicii Socialiste România; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. c Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 298 BUCUREȘTI ; ■ BIOL ; Studii și cercetări de SERIA BOTANICĂ TOMUL 19 1967 SUMAR p»». Nr. 5 GH. ȘERBÂNESCU, Poziția taxonomică și gradul afinităților unor taxoni critici în raport cu Poa laxa Hke din Carpații româ- nești ........................ .... . .... . . . . . . . C. BÎNDIU, Unele caracteristici ecologice ale pădurilor din Podi- șul Babadag în raport cu factorul apă . . . . . L ., . . EMIL POP, DOMNICA POPA și GHEORGHE GH. POPOVICI, Efectul 2,4-dinitrofenoluIui (2,4-DNP) asupra curenților protoplasmatici din perii radicali de orz {Hordeum vulgare I..) M. PARASCHIV, Influența luminii asupra, metabolismului acizilor 389 401 415 ■ organici în frunzele de mahorcă . . . .' . . . . . . . . /T LUCREȚIA DUMITRAȘ, Păstrarea viabilității sporilor de Tilletia , ' controversa. Kiihrt și T. pancicii Bub. et Ranoj. în .diferite condiții de mediu............................................................ VIAȚA ȘTIINȚIFICA ■121. 429 435 ./ Șt. și cerc. biol. Seria botanică t. 19nr.5p. 387— 438,București, 1967 , POZIȚIA TAXONOMICĂ ȘI GRADUL AFINITĂȚILOR < UNOR TAXONI CRITICI ÎN RAPORT ’ CU POA LAXA HKE DIN CARP AȚII ROMÂNEȘTI* ; . ' i' ' - , - ' . DE . '' . . .. 1 ' ... < GH. ȘERBĂNESCU • ■' . 1 I ' . J , 581(05) • Les resultats du prâsent travâjl sont les suivants: ; . ' — On a âtabli qile Poa.minor Gaud. est absente des Carpates roumaines. . ; - — On a constate que Poa nyâradyana Nannf. ne possede pas de caracteres de la yaleurde Tespâce et qu’en râalitâ elle s,e șițue comme sous-espece ou eqoțype _ ■ ; . . . de Poa laxa Hke. / ' • . ; Poa insolita Nyâr., Poa custurae Nyâr.,, Poa lepusnica Nyâr. et Poa mataniae Nyâr. he sont pas au fond de taxums independants, mais bien des degres diffe- ' rents dans'les limites des especes Poa laxa et Poa media. . r . x ■ • \ ' -\' t ' i . " . :' ■ ' • • ' 1 Din grupa speciilor critice, înrudite eu Poa laxa Hke fac parte P. minor Gaud., P. nyâradyanaNannf. și o serie de taxoni cu caractere ' i l complexe: P. mataniae Nyâr,, P. custurae Nyâr., P, insolita Nyâr. și > , P. lepusnica Nyâr. , , . I ' . ; 1. Relațiile taxonomice dintre Poa minor Gaud. si P. laxa Hke ' A’'.' r • ’ 1 . ' / I • * Pentru a stabili raporturile taxonomice dintre cele două specii este - necesar mai întîi să se cunoască în ce măsură plantele din Carpați considera- te ca Poa mirior corespund speciei descrise de G a u d i n. Cele dintîi indicații referitoare la Poa minor în Cârpații românești se află în lucrările lui P h. J. F. S c h u r (12) și M, Fus s (3). Primul autbr descrie în aceeași lucrare încă doi taxoni asemănători cu specia menționată : Poa tremula Schur și P. pseudolaxa Schur. Ulterior, apartenența sistematică a celor doi taxoni a fost deseori discutată în legătură cu Poa minor și cu. x P. laxa. L. Sim onkai și apoiP. Ascher son și P. Graebner (1) îiinclud în ultimul binom. J. T u z s o n (13), care a analizat un material veritabil din Alpi (Elveția, Țîrol și Bâvaria), încadrează pe Poa minor Gaud. ca i formă la P. laxa, citînd pentru aceasta localitățile din Transilvania cunos- * Material din teza de doctorat. ST. glCEKC. BIOL. SERIA BOTANICĂ Ț. 19 NE. 5 P. 389 - 309 BUCUREȘTI 1967 7 ■ ' ' ' : : c /' ' 1 z : . ■ • .. ; / ■ ■. ’ ■ ' ' ' 391 390 GH. SERBĂNESCU 2 cute pentru P. minor auct. trans. Pe baza plantelor corespunzătoare ta- xonilor creați de S c h ur, descrie o formă nouă — f. pendula Tuz. (? Poa tremula Schur, Sertum FI. Transs., 1853, 86, nr. 3 151; Enum. PI. Transs., 1866, p. 177). Această formă egală ca rang taxonomic cu Poaminor Gaud., J. T u z s o n o încadrează tot la P. laxa Hke. Este clar că acesta a găsit diferențe evidente între Poa minor din Alpi și planta descrisă de el, fapt ce reiese pregnant din diagnoza și desenul date (13), care caracteri- zează perfect binomii lui Schur (Poa tremula și P. pseudolaxa) și pe care Ei I. Ny ârâdy (10) i-a sinonimizat cu P. media var. minoriformis Nyâr. în primul caz; și cu P. minor Gaud. îh al doilea caz. Această inter- pretare privind,ultimul binom corespunde cu Poa minor auct. trans. Di- ferențele mici /dintre Poa minor Gaud. și P. laxa, care l-au determinat pe J. T u z s o n să unească cei doi taxoni, fapt în sine explicabil, apar surprinzătoare pentru E. L, N y arad y, care are în vedere pe P. minor auct. trans. atunci cînd arată că P. minor poate fi comparabilă mai degrabă cu P. media decît cu P, laxa (9). El arată chiar calea de trecere între pri- mele specii (de la Poa minor, syn. P. pseudolaxa, prin P. media var. minori- formis, syn. P. tremula) și P. media Schur (9), (10). ' : După cum reiese din descrierea lui E. I. Nyârâdy pentru Poa minor (10) și din analiza plantelor, determinate de el ca atare și rămase în colecția sa (în FI. Bom. Exssic. și Herb. Univ. Cluj), autorul a inter- pretat ca P. mindr taxonii descriși de P h. J. F. S c h u r și J. T u z s o n și care sînt diferiți față de P. minor din Alpi. Aceasta îndreptățește desigur opinia lui J. A. Nan h f e 1 d (8) și F. H e r m a n n (6), care întîmpină greutăți în delimitarea speciei Poa minor din Alpi față de P. laxa. Pe baza cunoașterii materialului din Carpați, J. A. Nannfeld face afirmația că Poa minor Gaud/ lipsește din acești munți, fiind înlocuită prin P. tre- mula Schur, pe care, după cum afirmă F. H e r m a n n, tinde să o socoteas- , că ca o secție independentă. Mărturie acestora stă însemnarea făcută pe o coală de ierbar (Herb. Univ. Cluj, nr. 421 457/7.VII.1932') cu cele mai re- prezentative plante de „Poa minor'' recoltate de E. I. Nyârâdy din locul cel mai indicat — vîrful Omul și valea Mălăești, după care s-a înce- tățenit în literatură aspectul lui Poa minor: „Fertil! Poa minor auct. trans. (non Gaud.), Uppsala, 1935, determinat de J. Ax. Nannfeld”. Este sigur că P h. J. F. Schur, cînd citează pe Poa minor în Arpași, se referă la plante asemănătoare cu Poa tremula și P. pseudolaxa. Taxonii menționați,; împreună cu Poa laxa, P. laxai. pendula și P. media, care se află pe același munte, reprezintă o gamă de variații către P. media, cum a constatat în parte E. I. Nyârâdy și cum într-un sens are dreptate P h. J. F. S c h u r. Ultimul precizează la P. tremula „aff. P. laxa Hke et P. media Schur” ; în realitate afinitățile se constată aproape numai la P. laxa. Din cele arătate, se constată că Poa minor Gaud. lipsește din Carpați și că autorii din trecut, cînd discutau despre acest taxon, se refereau la : P. pseudolaxa și la P. tremula. Pentru a stabili relațiile taxonomice dintre Poa minor auct. trans. și P. laxa, s-a luat în discuție și P. minor Gaud. Bezultatele cercetărilor noastre și datele din literatură sînt prezentate comparativ în tabelul nr. 1. în concluzie, referindu-ne la Poa minor, deosebirile dintre plantele din Alpi și cele din Carpați constau în esență în prezența sau absența ri- 392 GH. ȘERBĂNESCU 4 5 RAPORTURILE TAXONILOR DIN SFERA SPECIEI POA LAXA HKE 393 I zomului, consistența densă sau laxă a tufei, aspectul neted sau striat al tulpinii (fig. 1), numărul spiculețelor din panicul, numărul florilor și limitele lui de variație în spiculeț. Asemănările constau în prezența în ambele cazuri a ultimului nod. Fig. 1. — Poa laxa Hke. Conturul' tulpinii (ap și al ramurilor (a2, a^.a^. Poa minor auct. trans. Conturul tulpinii (b1) și al ramurilor (b2). neacoperit de vagină, în finețea ramurilor și în aspectul delicat și lax al paniculului. în ceea ce privește gradul afinităților lor cu Poa laxa Hke, acestea au ponderi diferite, rezultate din deosebirile existente între ele. în acest sens, ca înrudire primează plantele de Poa minor din Alpi. Plantele de Poa minor auct. trans. se disting ușor de cele de P. laxa; gradul înrudirii lor reiese evident din tabelul nr. 1 și din figurile 2, 3 și 4. Asemănările dintre Poa laxa și P. minor auct. trans. constau în prezența unui rizom veritabil, în aspectul lax al tufei, în finețea generală a plantelor și în numărul relativ mic al spiculețelor în paniculi, precum și în numărul mic în general al tuturor ramurilor din paniculi și în lungimea paleei inferioare, luată în general. Deosebirile se referă aproape la toate caracterele și apar mai preg- nant în ceea ce privește numărul de spiculețe în panicul, numărul de flori în spiculeț și finețea ramurilor bazale ale paniculului (tabelul nr. 1).. 2. Relațiile taxonomice dintre Poa nyârâdyaiia Nannf. și laxa Hke Poa nyârâdyana Nannf. a .fost descrisă inițial de E. I. N y â r ă d y Fig. 2. — Poa minor Fig. 3. — Poa laxa Hke. Habitus. Fig. 4. — Poa' minor auct. trans. Habitus. Gaud. Habitus (după G. Bonnier, FI. Compl. de France, Saisse et Bel- gique, Paris, t. XII). sub numele de P. pruinosa. J. A, Nannfeld, spre a evita omonimia cu planta descrisă de K o r o t k y, i-a schimbat numele. Au torul taxonului RAPORTURILE TAXONILOR DIN SFERA SPECIEI POA LAXA HKE .395 394 Tabelul nr. 3 Măsurători comparative asupra lungimii antereior Caracterele analizate Poa nyărădyana Nannf. Poa laxa Hke Poa laxa (exemplare viguroase ’ din Inău) Lung, antereior în 2,0-4,6 (3,38) 2,0 —3,2 (2,59) ' general 2,1-3,0 (2,40) 2,6-3,2 (2,9) prima anteră 2,6-4,6 (3,7) 2,3-3,0 (2,65) 2,0-3,0 (2,6) a 2-a anteră 2,6-4,4 (3,4) 2,1-3,0 (2,55) 2,0-2,7 (2,4) a 3-a anteră 2,0-3,8 (2,9) 1,8-2,4 (2,10) 2,0-2,2 (2,1) a 4-a anteră 2,0-2,0 (2,0) 1,8-2,0 (1,9) respectiv ( E. I. N y â r â d y) menționează corespondența acestuia cu o serie de plante din ierbarul lui S c h u r : Poa laxa var. caesio-glauca, P. supina var. rigidula și P. supina Baumg. și îl consideră ca pe o specie „tînără endemica, rezultată de la Poa laxa". Caracterele ei, fiind anali- zate comparativ cu ale speciei de origine, vin în sprijinul delimitării res- pective. J. A. N a n n f e 1 d găsește un criteriu mai evident de separare a acestui taxon de Poa laxa, și anume lungimea antereior, care este de 1,3 — 1,7 mm, în comparație cu Poa laxa, unde ajung la 0,6—1 mm. în cercetă- rile întreprinse am constatat existența acestui criteriu, care este chiar mai tranșant (2—4,6 mm la Poa nyârâdyana și 2,1—3,0 mm la Poa laxa) (ta- belele nr. 2 și 3). ' în plus, s-a dovedit că nu este indiferent locul de unde se analizează anterele, întrucît între prima și ultima floare sînt deosebiri mari în această privință, ele fiind vizibile chiar în cadrul aceleiași flori. Din cercetări a rezultat că lungimea antereior este invers proporțională cu talia plantelor la Poa nyârâdyana și P. laxa și este insensibil mai mare la plantele viguroase de P. laxa din Inău (tabelul nr. 3). Investigațiile noastre privind caracterele menționate în literatură la descrierea taxonului Poa nyârâdyana arată că acestea nu apar evidente cînd se analizează exemplare izolate, ci în cazul unui număr mai mare de exemplare. în consecință, am procedat în această direcție la studiul populației taxonului respectiv. S-a ales ca loc Munții Retezatului, și anume vîrful Custura, de unde s-a descris Poa nyârâdyana. Populația acestui taxon cuprinde regiunea de stîncărie. în cadrul acestuia pot fi identificate, printre plantele de Poa laxa, exemplare care corespund diagnozei de la P. nyârâdyana, separarea lor de restul plantelor fiind di- ficilă la prima vedere. însă în regiunea extremă a zonei alpine și a populației, pe vîrful coamelor neînierbate, cu precădere în lungul cărărilor bătătorite, cu pămîntul zvîntat, domină plantele de Poa nyârâdyana în raport cu cele de P. laxa (care sînt întîlnite mai rar, și anume în locuri unde zăpada se topește lent în cursul anului). în general, fișia dominată de Poanyârâdyana poate fi deosebită și ecologic de restul teritoriului populației, presupu- nînd o evapotranspirație și insolație mai pronunțate, determinate de in- tensitatea mai mare a curenților aerieni. Acești factori au determinat 396 GH, ȘERBĂNESCU 8 RAPORTURILE TAXONILOR DIN SFERA SPECIEI POA LAXA HKE 397 adaptări xeromorfe mai accentuate în raport cu întreaga populație, mani- festate prin tufe mai sărace în lăstari pînă la tulpini izolate, tulpini mai scunde, în partea superioară nefoliate, frunzele de obicei situate la baza tulpinii, paniculul mai scurt și mai contractat, adică în general de dimen- siuni mai reduse și de culoare pruinoasă (fig. 5). Prin aceste particulari- tăți, condițiile staționale au determinat gradul diferențierii plantelor de Poa nyâradyana față de restul populației. Din analiza datelor biometrice (tabelul nr. 2) reiese că aceste diferențieri constau în latura cantitativă a caracterelor. Asemănările se referă la la- tura calitativă a tuturor caracterelor și uneori și la unele raporturi corelative(fig. 6). în legătură cu ultimul aspect, acesta s-a constatat la numărul ramurilor bazale, care este la fel la cei doi taxoni (1—5), și se repartizează identic ca sens al valo- rilor procentuale de la prima pînă la a cincea ramură, după cum reiese din tabelul nr. 2 și din figura 6. Similar se mani- festă și numărul florilor din spiculeț, și sensul repartiției lor în spiculețe în cadrul elementelor analizate. Datele statistice referitoare la caracterele analizate din cadrul celor doi taxoni concordă cu cele biometrice și redau valori apropiate și de ponderi taxonomice similare — pondere slabă în sfera vegetativă (distanța dintre ultima frunză și panicul) și mare în sfera reproducătoare (lungimea paleei inferioare) — și, în plus, permite să se stabilească inconsistența ponderii taxonomice la alte caractere, ca lungimea anterelor (tabelul nr. 4). Fig. 5. — Poa nyârădyana Habitus. în concluzie, pe baza interpretării datelor, Poa nyârădyana ar putea fi con- siderată ca un ecotip în cadrul populației de P. laxa analizate. Răspîndirea ei însă în regiunea superioară a zonei alpine, în Car- pații Meridionali, implică suprafețe mai Nannf. mari și mai variate în raport cu ecotipul și impune o mai mare labilitate în interpre- tare. Cu toate acestea, în baza celor consta- tate, acordarea rangului de subspecie, așa cum au considerat-o uneori și E. I. N y â r â d y și J, A. Nannfeld, apare prea pretențioasă. Aceasta cu atît mai mult cu cit avem un exemplu oarecum similar ca mod de abordare a problemei în persoana unei autorități recunoscute, ca N. Hylander. Acesta, referindu-se la problema taxonilor din sfera de afinitate a binomului Poa laxa, distinge două subspecii: ssp. flexuosa care se deosebește de P. laxa cam îri aceeași măsură ca și P. nyâradyana, separată spațial în Scoția, Islanda, Scandinavia, și ssp. Za®a,înrestulEuro- pei. în cazul nostru, deși Poa nyârădyana în Carpați este cunoscută numai în lanțul meridional, ea este inseparabil legată totdeauna spațial de pre- zența speciei P. laxa. Fig. 6. — Poziția valorilor și sensul orientării lor la ramurile din pani- cul (a) și florile din spiculeț (b) sînt identice la ambele specii (Poa nyârădyana Nannf. și P. laxa Hke). Tabelul nr. 4 Calculul statistic al coeficientului de variabilitatc la Poa laxa și Poa nydrâdyana Taxonul Elementul măsurat Nr. cazu- rilor - M‘ a cv% Poa laxa distanța dintre ultima frunză și panicul (cm) 52 3,2 1,41 44,00 lungimea paleei inferioare la prima floare (mm) 41 3,4 . 0,21 6,17 lungimeea anterelor în general (mm) 64 2,4. ■ 0,32 13,33 Poa nyâradyana i distanța dintre ultima frunză și panicul (cm) 52 4,4 1,63 37,04 lungimea paleei inferioare la prima floare (mm) 40 3,1 0,229 7,38 lungimea anterelor în general (nun) 71 3,4 0,66 | 19,41 *M = media aritmetică; o — eroarea medie pătratică; CV — coeficientul de variabilîtate relativă (%). 3. Relațiile taxonomice dintre taxonii complecși : Poa mataniae Nyâr., P. custurae Nyâr., P. insolita Nyâr., P. lepusnica Nyâr. ; și P. laxa Hke Diferiți autori au constatat că în condițiile Carpaților, și mai ales ' în Retezat, Poa laxa reprezintă o extraordinară variabilitate. .Aceasta ; constatare s-a materializat în abundența de subunități create de L. S i- I 1 398 GH, ȘERBĂNESCU 10 mo n k a i (citat după (10)) și ulterior prin taxonii complecși descriși de E. I. N y â r â d y (10). în limitele lor, aceste variații la Poa laxa se suprapun cu cele de la P. media, o specie foarte labilă, și cu cele ale taxonului P. contracta Nyâr., încîtnusepot stabili barierele dintre ele. Poa media și P. contracta au fost luate în discuție în legătură cu taxonii complecși, deoarece coabitează cu P. laxa, care participă aproape în toate cazurile la formarea acestor taxoni și ne furnizează cele mai evidente probe pentru stabilirea apartenenței lor. Acești taxoni există în mod real ca plante pe teren și personal le-am observat și recoltat. Plantele respective nu au pu- tut fi încadrate la nici unul dintre taxonii complecși pe baza diagnozelor, ci numai prin comparație cu unele exemplare recoltate și determinate de E. I. N y â r â d y din colecția acestuia și din Herbarul Universității din Cluj și Flora Romaniae Exssicata. în general, materialul de ierbar recoltat de E. I. N y â r â d y poate. fi categorisit astfel: 1) material uniform, ușor de recunoscut ca aparte- nență la o singură specie, ale cărei caractere nu se suprapun cu ale speciilor coabitanțe ; 2) material eterogen, cu plante care pot fi atribuite la o anumită specie fără dificultăți și cu plante cu aspect care amintește mai multe specii. Indiferent de această împărțire, taxonii complecși reprezintă mai multe elemente comune, care ajută la descifrarea lor : a) cu excepția speciei Poa mataniae, toți sînt descriși de pe vîrful Custura; b) exceptînd binomul Poa lepusnica, în diagnoza celorlalți taxoni se menționează participarea lui P. pruinosa (respectiv P. laxa); c) în toate cazurile se semnalează pre- zența unor „atavisme”, care amintesc de Poa laxa. Interpretarea fiecărui taxon complex trebuie făcută în parte. Poa mataniae Nyâr. (=Poa laxa — media). Este descris de pe vîr- furile Matania și Nevoia din Banat (10). Denumirea îi vine de la prima localitate. Plantele recoltate, determinate și distribuite în Herbarul Uni- versității din Cluj la nr. 421 443 și 421 444/7.VII.1932, seamănă eu exem- ; Tabelul nr. -5 Relații comparative între caracterele indicate in diagneza pentru Poa mataniae Nyăn și a unor exemplare ascmdniUoarc din Inau Caracterele analizate Poa mataniae Nyâr. (date din diagnoza speciei) Poa laxa Hke, exemplare viguroase din Inău asemă- nătoare cu Poa mataniae Nyâr. (datele obținute) Poziția lăstarilor în raport cu vagina inovații evident extravaginale & idem înălțimea tulpinii (cm) 25-30 23 — 26, în medie 24 Raportul dintre frunze și tulpini tulpini frunzoase distanța dintre frunze și pa- nicul este mică : 0 — 4,0 cm, în medie 3,5 cm, ceea ce arată că tulpinile sînt frunzoase Lungimea paleei inferioare (mm) floarea inferioară lungă de 3,5 2,3 — 4, în medie 3,17 Numărul, florilor în spiculeț 3-4 3-4 Aspectul panicululiii flexibil, îngust sinuos 11 RAPORTURILE TAXOnILOR DIN SFERA SPECIEI POA LAXA HKE 399 . plarele viguroase de Poa laxa recoltate din Inău. Acest fapt este evident și prin compararea caracterelor prevăzute în diagnoză cu caracterele plan- telor recoltate din Inău (tabelul nr. 5). Poa custurae Nyâr. (= Poa media — pruinosa). Acest taxon a fost amplu discutat de E. I. N y â r â d y (10), fiind și cel mai eterogen repre- zentat în colecțiile arătate. O serie de exemplare aparțin integral la Poa media ca plante juvenile (Herb. Univ. Cluj, nr. 433 247 și 433 248/12.VII. 1934) sau la P. contracta Nyâr. (nr. 421 474/7.VII.1932) crescută în condi- ții necorespunzătoare. O altă serie reprezintă exemplare de Poa laxa cu lăstari dezvoltați anormal, printre care se ivesc și lăstari de obicei mai tar- divi, cu panicule caracteristice de P. laxa, caz menționat și de E. I. N y â- r â d y. Exemplare identice au fost recoltate de pe Inău. Ele aparțin, fără îndoială, la Poa laxa crescută în condiții neobișnuite, în locuri mai mult sau mai puțin înierbate, sau pe poteci. Studiate comparativ cu plantele din Inău, caracterele lor se suprapun. Poa insolita Nyâr. (= Poa contracta — media — pruinosa). Acest taxon, atît după diagnoză (10), cît și după materialul colecțiilor amintite mai înainte, este dificil de interpretat. Reținem că lăstarii rămași în urmă ca dezvoltare amintesc mult de Poa laxa și, pe baza coincidenței acestui ele- ment cu P. custurae, se poate spune cu aproximație că plantele reprezen- tînd acest taxon aparțin la P. laxa. Poa lepusnica N yâr. (= Poa contracta — media). Diagnoza extrem de simplistă (10) și numărul mic de exemplare din colecție nu ne-au permis încă să ne pronunțăm asupra acestei plante. BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P. u. Graebner P., Synopsis der mitteleuropăischen Flora, Leipzig, 1898 — 1902,. 2, 401-402. 2. Borza Al., Conspeclus Florae Romaniae ,Regionumque Affinum, Cluj, 1947, 1, 16 — 18. 3. Fuss M., Flora Transsilvaniae, Excursaria, Cibinii, 1866, 732. 4. Gaudin J., FI. Helv., 1828, 1, 253. 5. - Synopsis FI. Helv., 1836, 61. 6. Hermann F., Hercynia, 1940, 3, 5, 172 — 173. 7. Hylandbr N., Nomenklaiorische und systematische Studieri liber nordische Gefăppflanzen Uppsala, 1945. 8. Nannfeld J. A., Symbolac Botanicae Uppsaliensis, 1935, 5. 9. Nyârâdy E. I., Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. Univ. Cluj, 1931, 11, 37 — 50. 10. — Veroffentlichungen das Geobotanischen Institutes Bubei in Ziirich, 1933, 10. 11. — - Flora și vegetația Munților Retezat, Edit, Acad. R.P.B., București, 1958. 12. Schur Ph. J. F., Enumeratio Plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1886. 13. Tuzson J., Bot. K6zl., 1916, 15, 5-6, XII/13. Institutul de biologie „Truian Săvulescu”, । Sectorul de sistematică vegetală. Primită în redacție la 10 martie 1967. '■ r -■ ■ ■ ■ - . /h . • ,L.;. . \ - ■ • ' <■' \ ? ■ . ; - . ' . i UNELE CARACTERISTICI ECOLOGICE ALE PĂDURILOR DIN PODIȘUL BABADAG ÎN RAPORT CU FACTORUL APĂ DE ■ C. BÎNDIU 581(05) L’auteur presente le regimc hydrique du sol, pour 22 associations forestieres se trouvant sur un territoire de transition ecologique (â partir de la zone nemoralc des forâts, le sous-etage du chene rouvre jusqu’â l’avant-steppe â forels eclaircies de chene pubescent). Les recherches ont permis de deceler plusieurs niveaux d’humidite et plusieurs types de consoinmation caraclerisliques.' Finalement, on presente un tableau synthetique des exigences decroissantes quant â l’eau, en fonction de 3 indices hydriques et des types de melanges auxquels appartiennent les associations 6tudi£es. ' , Pentru stabilirea unor relații de cauzalitate în sistemul fitocenoză- ecotop este necesară studierea directă a factorilor ecologici principali în strînsă legătură cu caracterul vegetației. în funcție de nivelul la care se găsesc, o parte din factorii ecologici considerați pot avea o importanță mai mare pentru vegetație decît restul factorilor (12). Un astfel de factor este gradul de aprovizionare cu apă a plantelor, în regiunile de tranzi- ție ecologică, sub aspectul higrofiliei. Podișul Babadag, în care s-au efectuat cercetările, este o regiune cu pronunțat caracter de tranziție ecologică de acest tip, fapt care rezultă din marea variabilitate a vegetației în spațiu atît din punctul de vedere al compoziției floristice, cît și din cel, al adaptă- rilor specifice la un consum al apei limitat. Cercetările noastre au urmărit regimul apei din sol în cazul a 22 de asociații de plante lemnoase (65 de fitocenoze), situate sub raportul consumului de apă pe mai multe trepte caracteristice, cele extreme fiind zona nemorală a pădurilor amestecate din subetajul gorunului și silvostepa cu păduri de stejar pufos de la limita- cu stepa. în tabelul nr. 1 sînt arătate asociațiile luate în cercetare o data- cu principalele caracteristici ale mediului fizico-geografic (relief, geomor- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 5 P. ioi-414 BUCUREȘTI 1967 402 c. BÎNDIU 2 ț fologie, tip de sol). în tabel sînt cuprinse toate asociațiile din plante lem- j noase cu o extindere mai mare în Podișul Babadag. jj ' METODA DE LUCRU 'J Sondajele pentru recoltarea probelor de umiditate a solului s-au efectuat în trei etape l"i ale perioadei de vegetație, caracteristice din punctul de vedere al gradului de satisfacere i a nevoii pentru apă a plantelor. Acestea au fost: a) începutul perioadei de vegetație, cu î i nivelul de umiditate al solului maxim (corespunzător capacității pentru apă în cîmp); b) mijlo- .cul perioadei de vegetație (începutul lunii itilie), cu nivelul de umiditate relativ scăzut; c) sfîrșitul perioadei de vegetație, cir nivelul de umiditate minim, corespunzător în general coe- ficientului de ofilire. Începînd cu luna iulie, în amîndoi anii în care au avut loc cercetările (1964 și 1965), principala sursă de aprovizionare cu apă a solului, precipitațiile atmosferice, a fost întreruptă, întrucît întreaga regiune a intrat într-o perioadă de secetă de lungă durată (pînâ în luna noiembrie). Pentru fiecare asociație au existat 2 —4 (6) repetiții, o repetiție corespunzlnd unei fitocenoze. Probele s-au luat pe porțiuni de cîte 10 cm adincime, pînă la 1 m, în cazul solurilor profunde, și pe tot profilul, în cazul solurilor superficiale. Prelucrarea probelor și a datelor de cercetare s-a făcut după procedeele obișnuite, cu- noscute din literatura de specialitate (4), (6), (8), (9). ij REZULTATE OBȚINUTE 403 Relațiile dintre caracterul grupărilor de plante (fitocenoze, asocia- ții, formațiuni) și apă ca factor ecologic pot fi puse în evidență prin dis- cutarea aspectelor care urmează : 7 a. Variația sezonală și pe profil a umidității solului. în regimul plu- vial caracteristic regiunii (ploi abundente în anotimpul de iarnă și la în- ceputul verii, urmate de o perioadă de secetă de 1—2 luni la sfîrșitul verii (2)), gradul de umiditate a solului descrește progresiv de la suprafață spre partea inferioară a profilului și din primăvară pînă în toamnă (3), (5). Acest tip de descreștere se încadrează în curba de forma : y = ax~b, în care y este rezerva de apă disponibilă, în mm; x — timpul de la începutul perioadei de vegetație, în luni; a, b — coeficienți care depind de nivelul de umiditate și de regimul de consum al apei. Atît în spațiu (pe profil), cît și în timp se observă deosebiri impor- tante între asociații. Astfel, umiditatea scade destul de rapid spre ori- zonturile inferioare ale solului în stejăretele de tip submezofitic aflate pe soluri compacte (as. 12, 14 și 16) și, într-o măsură mai mică, în cazul șleaurilor de diferite tipuri și al unor stejărete mai xerofile (as. 7, 10 și 19) (tabelul nr. 1). Cel mai puțin scade umiditatea pe profil în cazul gorune- telor mezofile și al stejăretelor de stejar pufos și de stejar brumăriu. Spre sfîrșitul verii, între orizonturile superioare și cele inferioare, mai umede, ale solului apare o zonă mai uscată, situată aproximativ la 40 — 70 cm adîncime. Această zonă corespunde cu nivelul de maximă dezvoltare a sistemului de rădăcini al plantelor și se formează în urma desucției prin transpirație (10). Zona de desucție este mai puternic exprimată în cazul asociațiilor cu nivel de umiditate mai ridicat în orizonturile superioare ale solului. Tabelul nr. 1 Condițiile naturale de vegetație ale asociațiilor de pădure din Podișul Babadag Nr. . as. Asociația* Formele de relief Solurile 1 șleau de deal dobrogean platouri și coaste slab înclinate, cu orientare diferită (alt. 200 — 350 m) cenușii, brun-cenușii și brun-gălbui de pădure, uneori slab podzolite. 2 șleau de deal dobrogean, facies cu tei platouri și coaste slab pînă la mediu înclinate N, NE, NV (alt. 180- 370 m) brun-cenușii, brun-gălbui și brune slab roșcate de pădure, slab podzo- lite 3 șleau de deal dobrogean, facies cu gorun coaste slab pînă la me- diu înclinate S, SE, SV de 1/3 superioară (alt. 180-330 m) cenușii și brune slab ce- nușii de pădure, slab pod- zolite 4 șleau de cuestă (cu moj- drean și cărpiniță) coaste mediu pînă la pu- ternic înclinate N, NV de 1/3 superioară (alt. 220-380 m) brune, brun-cenușii, găl- bui-cenușii de pădure, de profunzime mijlocie, divers podzolite 5 șleau de culme culmi sau picior de deal ±înguste (alt. 230 — 405 m) rendzine (protorendzine, rendzine cenușii levigate, pseudorendzine, rendzine brunificate etc.) .6 șleau de piemont platouri largi, dominate de culmi înalte și poale de versanți (alt. 170 — 300 m) brun-cenușii, slab pînâ la moderat podzolite , 7 șleau de stejar brumăriu și cărpiniță platouri de joasă altitudine, cu înclinații S, SE, SV (alt. 180-250 m) cernoziomuri levigate, une- ori podzolite 8 carpineto-șleau văi±îhguste, îndreptate spre interiorul masivului păduros (alt. 160 — 280m) brune și brun-cenușii de pădure, divers podzolite . 9 goruneto-șleau platouri înalte și coaste slab înclinate S, SE de 1/3 superioară (alt. 260 — 380 m) brun-gălbui și brun-gălbui slab roșcate, divers pod- zolite 10 gorunet cu tei platouri de joasă altitudine, cu slabă înclinație S, dominate de culmi înalte (alt. 200-350 m) brune și brun-gălbui de pădure, slab acide, une- ori slab podzolite 11 gorunet cu tei și mojdrean coaste slab înclinate N, NV (alt. 200-360 m) cenușii podzolite, carbo- natate, sau în evoluție spre brune 12 gorunet cu frasin și moj- drean coaste slab pînă la me- diu înclinate S, SE, SV adăpostite (alt. 180 — 350 m) brun-gălbui slab roșcate și brun-roșcate de pă- dure, divers podzolite 13 gorunet cu mojdrean și cărpiniță coaste mediu înclinate S, SE, SV (alt. 160-300 m) brun-cenușii și cenușii de pădure, divers podzolite * După lucrările lui N. Don iță. 2 — c. 5321 404 C. BÎNDIU 4 Tabelul nr- 1 (continuare) Nr. as. Asociația , Formele de relief Solurile 14 gorunet cu mojdrean și cărpiniță coaste slab pînă la mediu înclinate S (alt. 200 — 300 m) cenușii, cenușii-gălbui și cenușii secundar carbo- natate de pădure 15 stejăret mixt (de 3 — 4 ste- jari) de piemont terase înalte și coaste do- minate de platouri (alt. 150-350 m) cenușii de pădure în dife- rite stadii de evoluție spre brune 16 gîrnițet cu mojdrean și cărpiniță coaste adăpostite, slab în- clinate S, SV (alt. 180 — 260 m) brune slab roșcate pod- zolite și soluri podzolice argilo-iluviale 17 stejăret de stejar brumă- riu cu arțar văi largi, îndreptate spre exteriorul masivului pă- duros (alt. 140 — 200 m) cernoziomuri levigate, slab podzolite, uneori pe alu- viuni 18 stejăret de stejar brumă- riu cu mojdrean și căr- piniță platouri joase și obîrșii de văi cu expoziție S (alt. 160 — 220 m) brun-cenușii și cenușii în- chis de pădure 19 stejăret de stejar pufos cu mojdrean și cărpiniță platouri înalte și coaste slab pînă la mediu în- clinate, cu diferite ori- entări (alt. 150 — 250 m) soluri scheletice și rendzi- nice, cenușii rendzine le- vigate (pe calcar sau pe loess) 20 stejăret de stejar pufos cu mojdrean platouri înalte și coaste slab înclinate spre S (alt. 170-280 m) cenușii de pădure, pe loess sau pe calcare degradate 21 stejăret de stejar pufos cu mojdrean și scumpie culmi largi și platouri slab înclinate S, SE (alt. 120-180 m) soluri scheletice humifere rendzinice și rendzine 22 stejăret de stejar pufos cu scumpie coaste mediu înclinate cu orientări diferite (alt.. 100-150 m) rendzine (protorendzine, rendzine levigate, pseu- dorendzine) Variația umidității în timp (în cursul perioadei de vegetație) pre- zintă de asemenea deosebiri între asociații. Calculul ecuației exprimate mai sus arată următoarele valori ale coeficienților: a = 190—405 ; b = 1,0 — 2,1. Primul coeficient, care depinde de nivelul general de urni- ; ditate, are valorile minime în șleauri, iar cele maxime în stejăretele de pe solurile cu mare capacitate.de reținere a apei (as. 17, 18 și 22). Tot în t această categorie intră și asociația de șleau de culme, care vegetează pe soluri rendzinice i brunificate, care, datorită bogăției în humus și struc- ■ turii fin glomerulare, se mențin toată vara la un nivel de umiditate ridicat. Cel de-al doilea coeficient (b) exprimă gradul de scădere a umidită- ții solului în cursul perioadei de vegetație. El are valorile minime de asemenea în șleauri și valori mai mari (între 1,25 și 1,40) în asociațiile ’ de pe soluri cu mare capacitate de reținere a apei. Valorile maxime ale acestui coeficient (între 1,7 și 2,1) apar însă în stejăretele cu caracter eco- - logic mixt, la care etajul dominant este constituit din specii mezofile, în timp ce etajul dominat sau cel arbustiv este format din specii xerofile, = cum sînt mojdreanul și cărpinița (as. 12, 13, 14, 16 și 21) (tabelul nr. 1). 5 CARACTERISTICI ECOLOGICE ALE PĂDURILOR ÎN LEGĂTURĂ CU APA 405 în timp ce în asociațiile din prima categorie lipsa apei din sol nu se re- simte prea puternic nici chiar la începutul toamnei (indicele mediu de umiditate activă — C. D. Chiriță — egal 15—40%), în unele asociații cu caracter ecologic mixt (as. 13 și 14) se produce uneori un deficit de umiditate (b > 2,0; indicele de umiditate activă < 0%), a cărui durată, potrivit unor cercetări anterioare (2), nu depășește însă 30 de zile. Scăde- rea mai rapidă a rezervei de apă în cazul acestor asociații se datorește desucției puternice a sinuziei arborilor, care, în condițiile date, prezintă o intensitate de transpirație mărită (7). b. Nivelele de umiditate caracteristice asociațiilor cercetate. Pe baza mediilor din întreaga perioadă de vegetație, calculate pentru adîncimea fiziologică utilă a solului, s-au stabilit mai multe nivele de umiditate ca- racteristice. Asociațiile cercetate aparțin la șase asemenea nivele (tabe- lul nr. 2), separate după criteriul umidității accesibile. După criteriul umi- dității totale ș-au mai separat cîte două variante în cadrul a trei nivele de mărime medie (3, 4 și 5). Extremele nivelelor stabilite le formează aso- ciațiile gîrnițet cu mojdrean și cărpinită (nivelul 3,1—5,0%) și șleau de culme (nivelul 17,1—20,0%). Dacă poziția primei asociații pe treapta cea mai de jos a umidității este oarecum explicabilă prin caracterul ecologic al componentelor (spe- cii subxerofile și xerofile), poziția celeilalte asociații pe treapta cea mai înaltă pare neverosimilă. Această asociație este întîlnită în condiții -de relief puțin favorabile acumulării apei (culmi înalte și înguste, cu solul superficial, pe rocă de bază ealcaroasă); în schimb, reținerea acesteia în sol este deosebit de puternică. Solurile acestei asociații, de tip rendzi- nic (protorendzine, rendzine tipice, rendzine brunificate, rendzine cenușii sau degradate etc.), sînt saturate în baze, foarte bogate în humus, fin structurate, foarte coezive, extrem de afinate. Acest orizont are rolul unui adevărat rezervor de apă, pe care o pune treptat la dispoziția plan- telor (coeficientul de ofilire mediu 10,9%). Din aceeași cauză (putere mare de reținere a apei), asociațiile for- mate din stejar pufos cu scumpie și din stejar brumăriu cu arțar tătă- resc sînt situate de asemenea la un nivel de umiditate ridicat (11,1 — 14,0 %). La un nivel mediu superior (9,1—11,0%) se află șleaurile și unele stejă- rete cu caracter submezofitic. Gorunetele se situează pe treptele inferioare ale umidității (nivelele 5,1 —7,0% și 7,1—9,0%), cele cu caracter ecolo- gic mixt (as. 13) fiind din acest punct de vedere în urma stejăretelor de stejar pufos. Restul stejăretelor ocupă nivelul de umiditate intermediar inferior. Se remarcă unele inversiuni în succesiunea treptelor de umiditate, care vor fi explicate mai departe, pe baza altor criterii. Astfel, pare ne- potrivit locul stejăretelor de stejar pufos cu caracter ecologic mixt înaintea gorunetelor cu caracter ecologic aproape similar (as. 20 și 21 înaintea as. 13; as.19 înaintea tuturor gorunetelor), de asemenea locul stejăretelor de stejar brumăriu înaintea unor șleauri de tip predominant mezofitic și chiar locul asociației de stejar pufos cu scumpie înaintea majorității asociațiilor cercetate. Mai trebuie remarcat faptul că, în cadrul unui anu- mit nivel, variantele cu nivel mai ridicat se situează în aintea variantelor cu 406 Tabelul nr. 2 Nivelele 50 %) apare în a doua parte a verii (unele gorunete și ste- jărete de stejar brumăriu și de stejar pufos) și 3) un grup de asociații cu consum mediu în prima jumătate a verii (aproximativ 50%), dar cu consum scăzut în cea de-a doua jumătate (șleaurile de diferite tipuri). O categorie aparte o formează unele gorunete cu caracter ecologic mixt (as. 12 și 13), cu consum ridicat pe toată perioada de vegetație și cu de- ficit de aprovizionare la începutul toamnei. d. Tipurile de regim de consum al apei. Aceste tipuri sînt prezentate pe asociații în tabelul nr. 4. Criteriile de diferențiere au fost următoarele : 1) proporția dintre mărimea consumului în prima și a doua jumătate a verii (raportul C^/Un) și 2) mărimea rezervei de apă rămasă în sol la ; % ' R»*— pi ; . j! 408 409 '•’! ■ ' “ p Tabe,ul nr- 3 Tabelul nr. 4 ' Ritmul pierderii apel din sol prin evapotranspirațle ia asociațiile din Podișul Babadag Til)llr|lc de #| #>e( soI ta asacIatjj|c de I)lan(c kll)noasc Po(lișlll Baba(Iag |ii Nr. . as. ii i Asociația Rezerva de apă utilă mm Proporția de apă pierdută (%) Nr. Tipul de regim Asociația ■ 1 Valori carac- teristice în prima jumătate a verii în a doua jumătate a verii rămasă în sol, crt. la sfîrșitul > perioadei de rapor- tul rezer- va 7? mm vegetație = excedentar, cu maximum de vară <7 vară l> U vară II Oh/Un > D R toamnă > 0 mm > gorunet cu tei (10) 2,39 41,1 f'b 'îl ■ 1 șleau de deal dobrogean 264 46,2 30,5 23,3 ; stejăret de stejar pufos cu moj- drean și cărpiniță (19) 2,21 23,9 24,2 29,5 iii șleau de deal dobrogean, facies cu tei 247 46,3 stejăret de stejar- pufos cu moj- drean (20) 2,18 27,1 — ■ ■ . -- — 33,9 17,1 Hi ! Hi ! 3 șleau de deal dobrogean, facies cu gorun 268 49,0 45,0 9,4 | gorunet cu mojdrean și scumpit (14) 2,11 53,6 .■J- — ; ' 4 șleau de cucstă 255 45,6 44,7 2,1 i i i 5 șleau de culme 229 53,2 șleau de stejar brumăriu și cărpi- niță (7) 1,95 67,1 36,9 1 6,2 /■ [ R i ' ■ 6 șleau de piemont 257 56,9 șleau de deal dobrogean, facies cu tei (2) 1,91 __73,5 24,6 27,5 ii șleau de stejar brumăriu și cărpiniță 244 47,9 24,8 27,2 sțejăret mixt de piemont (15) 1,63 31,9 carpineto-șleau 246 48,0 goruneto-șleau (9) 1,62 39,0 H — f 9 goruneto-șleau 238 51,7 31,9 , 16,4 J șleau de piemont (6) 1,54 15,9 - 24,2 17,9 ; i i- i 10 gorunet cu tei ,230 57,9 șleau de deal dobrogean, facies cu gorun (3) 1,44 45,8 54,2 41,6 4,2 - iii gorunet cu tei și mojdrean 239 31,6 șleau de deal dobrogean (1) 1,34 40,7 . _80,0 i; gorunet cu frasin și mojdrean 283 68,6 excedentar, cu maximum de toamnă U^Un < 1 R toamnă > 0 mm stejăret de stejar brumăriu cu arțar tătăresc (17) 0,85 45,8 57,2 1 2 -3,0 1 13 gorunet cu mojdrean si cărpiniță 222 î |! 14 gorunet cu mojdrean și scumpie 233 52,3 24,8 22,9 stejăret de stejar brumăriu cu mojdrean și cărpiniță (18) 0,70 56,9 IN, ; 15 stejăret mixt de piemont 251 55,3 34,0 12,7 '' , stejăret de stejar pufos cu scum- pie (22) 0,59 19,1 li i ' ! Iii li 16 gîrnițet cu mojdrean și cărpiniță 217 75,1 22,1 2,8 , 3 echilibrat t/1/^II~0 7? toamnă 0 mm gorunet cu tei și mojdrean (11) 1,30 10,4 iii stejăret de stejar brumăriu cu arțar tătă- resc 265 32,2 37,6 30,2 । șleau de culme (5) 1,19 4,8 șleau de cuestă (4) 1,01 24,0 ! !i stejăret de stejar brumăriu cu mojdrean și cărpiniță 225 _ 30,8 43,9 25,3 i 4 deficitar, cu maximum de vară Wi >1 R toamnă < 0 mm (10 mm) gîrnițet cu mojdrean și cărpiniță (16) 3,40 6,1 .1 Mi ■ 19' stejăret de stejar pufos cu mojdrean și cărpiniță 230 183 64,8 24,8 10,4 > gorunet cu frasin și mojdrean (12) 2,17 -1,7 stejăret de stejar pufos cu moj- drean și scumpie (21) 1,97 6,0 20 stejăret de stejar pufos cu mojdrean 58,4 63,2 26,8 14,8 _ ] 32,1 deficitar, cu maximum de toamnă Vt/Un < 1 R toamnă <" 0 mm gorunet cu mojdrean și cărpiniță (13) 0,80 -6,7 r- - ■ 21 • stejăret de stejar pufos cu mojdrean și scumpie 128 _ \ 5 4,7 ; ■ 55,3 22 •iii 1 Îi । r liii stejăret de stejar pufos cu scumpie 153 32,2 12,5 i l 4111 •410 C. BÎNDIU 10 sfîrșitul perioadei de vegetație. Se constată că la primul tip de regim (ex- cedentar, cu maximum de vară) aparțin asociații cu caracter floristic foarte diferit. De asemenea, la celelalte tipuri de regim aparțin asociații foarte depărtate ecologic (de exemplu tipurile 2 și 3). Aceasta demon- strează că asociațiile cercetate prezintă caractere ecologice mult mai complexe, care nu pot fi explicate numai pe baza proprietăților speciilor dominante. O grupare a asociațiilor pe formațiuni, atît din punctul de vedere al nivelului de umiditate, cit și din cel al tipului de consum (tabelul nr. 5), arată o oarecare gradație între formațiunile cercetate, cu următoarea ordine descrescîndă a nevoii pentru apă : stejărete de stejar brumăriu, șleauri, stejărete de stejar pufos, stejărete de 3—4 stejari, gorunete, gîr- nițete. în cadrul acestor formațiuni însă se disting diferite tipuri de ames- tec, care sub raportul consumului de apa sînt de valoare egală, indiferent de formațiunea la care aparțin (de exemplu 16 — 56;2a — 4;26 — 66; 5a — 6a). Tipurile de amestec asemănătoare din punctul de vedere al tipului de consum sînt formate din specii asemănătoare sub raportul higrofiliei (categoriile b egale două cîte două; la fel categoriile a). De aici ideea de a stabili exigențele pentru apă ale asociațiilor, punînd în cele ce urmează accentul principal pe ansamblul de specii componente, și în primul rînd pe acelea din subetajul și din etajul arbustiv care formează fondul grupă- rilor respective. e. Exigențele pentru apă ale asociațiilor. Datele din tabelul nr. 6 exprimă într-o măsură mai justă gradul de higrofilie a asociațiilor cerceta- te, pe baza unui complex de criterii, printre care mai importante sînt caracteristicile consumului și tipurile de structură ale amestecului. Se pot separa următoarele categorii și subcategorii în raport cu exigențele descrescînde ale asociațiilor (tabelul nr. 6) : 1. ^>4,0 a) Q > 200 mm; Pr=45—55%; asociații cu fond și dominanță din specii mezofile (as. 1,2,3,5,6,8,9,10 și 15); b) Q = 150—200 mm; Pr=35—45%; asociații cu fond din specii mezofile și dominanță din specii subme- zofile (as. 7 și 17); c) Q = 100—150 mm; Pr=25—35%; asociații cu fond clin specii mezofile și dominanță din specii xerofile (as. 22). 2. P = 2,0—3,0 a) Q >200 mm; Pr>55%; asociații cu fond predo- minant din specii xerofile și dominanță din specii mezofile (as. 4,11,12,13 și 17); b) Q = 150—200 mm; Pr > 55%; asociații cu fond predominant din specii xerofile și dominanță mixtă (specii mezo- pînă la xerofile) (as. 14 și 19). 3. P= 1,2—2,0 b) Q = 150—200 mm; Pr>65%; asociații cu fond predominant din specii xerofile și dominanță din specii submezofile (as. 16); c) Q = 100—150 mm; Pr>65%; asociații cu fond predominant din specii xerofile și dominanță de asemenea din specii xerofile (as. 20 și 21). Tabelul nr. 5 Caracteristicile regimului de umiditate a solurilor diu asociațiile din Podișul Babadag pc formațiuni Nr. crt. Formațiunes Caracterul asociației (amestecului) ■ Asociația Nivelul medi al umidități (%) 1 T-> Rezerva de apă (mm) umidi tatea I acce- sibilă umidi- tatea totală inițial * finală. 1 șleauri a) amestec de specii mezo file (de tip mezofitic) șleau de deal, dobrogean (1) idem, facies cu tei (2) idem, facies gorun (3) șleau de culme (5) șleau de piemont (6) carpinetb-șleau (8) 10,6 19,0 252 41 b) amestec de tip șubme- zofitic șleau de cuestă (4) șleau de stejar brumăriu și cărpiniță (7) 10,0 17,8 250 26 2 gorunete a) amestec de tip mezofi- tic g'oruneto-șleau (9) gorunet. cu tei (10) 8,4 16,7 234 40 b) amestec de tip subme- zofitic și mezofitic gorunet cu tei și mojdrean (11) ■ . gorunet cu frasin și moj- drean (12) gorunet cu mojdrean și cărpiniță (13) gorunet cu mojdrean și . scumpie (14) 7,3 16,2 244 14 3 gîrnițete — gîrnițet cu mojdrean și cărpiniță (16) 1 4,1 15,1 217 6 4 stejăret de 3 — 4 stejari stejăret mixt de piemont (15) 8,7 17,7 251 32 5 stejărete de stejar bru- măriu a) amestec de tip mezofi- tic stejăret de stejar bru- măriu cu arțar tătăresc (17) 13,1 20,7 265 70 )) amestec de tip subxe- rofitic stejăret de stejar brumă- riu cu mojdrean și căr- piniță (18) 10,4 17,9 225 57 6 ■ stejărete de stejar pufos i) amestec de tip subxe- rofitic stejăret de stejar' pufos cu scumpie (22) 12,1 22,0 153 19 ,) amestec de tip xerofi- tic stejăret de stejar pufos cu mojdrean și cărpiniță (19) stejăret de stejar pufos cu ' mojdrean (20) stejăret de stejar pufos cu mojdrean și scumpie (21) > 7,0 17,2 ' 180 19 412 13 CARACTERISTICI ECOLOGICE ALE PĂDURILOR ÎN LEGĂTURĂ CU APA 413 în rezumat rezultă următorul șir ecologic în raport cu exigențele descrescînde pentru apă ale asociațiilor : asociații mezofile (1, 2, 3, 5, 6, 8, 9, 10 și 15), asociații submezofile (7,17 și 22), asociații subxerofile (4, 11, 12, 13, 14, 18 și 19), asociații xerofile (16, 20 și 21). Din această schemă și din tabelul prezențat rezultă că asociațiile cu subetaj din mojdrean sau cu predominarea acestuia au caracter net xerofitic, în timp ce cele cu subetaj din cărpiniță sau cu etaj arbus- tiv din scumpie au un caracter submezofitic. Așa se explică poziția aso- ciației 14 (gorunet cu mojdrean și scumpie) în jumătatea finală, iar a asociației 22 (stejar pufos cu scumpie) în jumătatea inițială a gradației prezentate. De asemenea, stejarul brumăriu, cu unele excepții, se com- portă ca o specie mezofilă, deși vegetează în mod obișnuit în stațiuni de silvostepă, fapt confirmat și de măsurătorile de transpirație (7). Asociațiile de la începutul și sfîrșitul schemei de mai sus (pozițiile la și 3b) au un caracter ecologic unitar, în timp ce cele de la mijloc au un caracter ecologic mixt, fondul fiind, de regulă, mai xerofitic decît dominanța. CONCLUZII Exigențele asociațiilor în raport cu apa nu pot fi apreciate numai pe baza comportării față de acest factor a speciilor din etajul dominant. Este necesar să se țină seama de toate componentele asociației, atît lem- noase, cît și ierboase, în special de cele cu acoperire și valoare indicatoare, în pădurile din Podișul Babadag fac parte din această categorie mojdrea- nul (la extrema xerofitică), cărpiniță, scumpia și cornul (la extrema mezo- fitică). Aceste specii pot grăbi sau întîrzia consumarea rezervei de apă din sol, imprimînd un anumit ritm acestui proces (de exemplu prezența mojdreanului este totdeauna legată de un consum sporit’în prima jumă- tate a verii). Existența unei specii dominante (principale) într-o stațiune dată este condiționată în mod direct de mărimea rezervei de apă disponibilă în sol. Această rezervă trebuie să fie cu atît mai mare, cu cît nevoia de apă a speciei este mai mare, iar ritmul de consumare al acesteia este mai accelerat. în timp ce mărimea rezervei este condiționată de relief, de gro- simea fiziologică utilă și de însușirile hidrofizice ale solului, ritmul de consum al acesteia depinde de ansamblul de specii care formează fito- cenoza, în special de cele care sub aspectul numeric și al biomasei consti- tuie fondul. Aceasta explică de ce speciile mezofile cu talie mare care fac parte din zona nemorală a Podișului Babadag (cînd fondul este mezofitic) pot fi întîlnite și în silvostepă (cînd fondul este xerofitic). în pădurile de silvostepă, rolul principal îl dețin plantele ± xero- file, cu talie mijlocie, întrucît acestea se pot menține mai ușor în echilibru hidric cu mediul, avînl și nevoie mai mică de apă. în baza acestor consta- tări putem considera gorunetele cu mojdrean și scumpie (as. 14) un sta- diu dinamic, care precedă stejăretele de stejar pufos cu aceleași însoți- toare (as. 19). BIBLIOGRAFIE 1. Arghiriade C., Abagiu P. și Ceuca G., St. și cerc. I.N.C.E.F., 1957, 20, 5 — 95. 2. Bîndiu C., Doniță N., Tutunaru V. et Mocanu V., Rev. Biol., 1962, 7, 3, 325 — 348. 3. Bîndiu C. et Doniță N., Rev. Biol., 1963, 8, g, 269 — 280. 414 C. BÎNDIU ■ ■ .14 4. Chibiță. C. D., Tutescu V., Beldie Al., Ceucă G., Harinc P., Stănescu V., Toma G., Tomescu A. și Vlad I., Fundamentele naturalistice și metodologice ale tipolo- giei și carlării staționate forestiere, Edit. Acad. R.P.R., București, 1964,157 — 165. 5. Giacobbe A., Italia forestale e montana, 1961, 16, 3, 3 — 12. 6. „ * ¥ Metode de cercetare a solului, Edit. Acad. R.P.R., București, 1964. 7, Popescu-Zeletin I., Bîndiu C., Doniță N. et Mocanu V., Rev. rotim. Biol., Serie dc Bota- nique, 1965, 10, 6, 443 — 453. 8. Rode A.A., Anal, rom.-sov., seria agric., 1957, 1, 11 — 37. 9. POHE A. A., Memodu, uaynenun eodnoșo peowuMa nona, Hsh. AitaR. nayK CCCP, MocKBa, 1960, 1—237. 10. Visser W. G., The moislure consumption of plants described as a hydrological phenomenon, in Water stress in Plants, Proc. Symp. Prague, 1963, Dr. Junk Publishers, Hague Netherlands, 1965", 210 — 250. 11. » * » Bodnuă peMcuM pacrneHUă a sacyuiMtmxpauonax CCCP, H3H- Axau. nayK CCCP, Mociiiia, 1961, 151—167. 12. Walter H., Einfiihrung in die Phijtologie, Uliner, Stuttgart, 1951, 3, partea I, 100 — 179. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de ecologie vegetală și geobotanică. Primită în redacție la 20 martie 1967. ■f EFECTUL 2,4-DINITROFENOLULUI (2,4-DNP) ASUPRA - OURENȚILOR PROTOPLASMATICI DIN PERII RADICALI ’ DE ORZ (HOIiDEUM VULGARE L.) j ' DE ‘ Academician EMIL POP, DOMNICA POPA și GHEORGHE GH. POPOVICI 581(05) The effect oî 2,4-DNP on the protoplasmatic streaming within the barley root ț hairs was investigatori. It has becn established that 2,4-DNP in 2.1Q-6 M concen- ț tration causes a significant and lasting stimulation. The 1 -TO-5 M and 4 • 10~sM J conccntrations produce only weak, not always significant, trarisient stimulations. i The 1 • 10-4m solution has a weak inhibitory effect while the 2 • 10~4M concentra- ; tion determines a significant and persistent inhibitibn. These modifications in i the rate of protoplasmatic streaming have been explained by the action of 2,4-DNP 7 on the respiratory processes. t 1 . ' 2,4-Dinitrofenolul este un cunoscut agent decuplant al fosforilării t oxidative. Efectul său toxic asupra celulelor vegetale a fost mult studiat, ț mai ales în legătură cu acțiunea erbicidelor de natură dinitrofenolică (2). : Asupra mișcărilor protoplasmatice sînt referiri corelate fie cu acțiunea, ț auxinelor (7), (14), (15), fie cu respirația (1). Datele existente, destul de numeroase, dar și contradictorii, ne-au sugerat un. studiu experimental al ; acțiunii gale asupra curenților protoplasmatici. 5 METODA ȘI TEHNICA DE LUCRU 1 • Am utilizat perii radicali de orz, test pe care l-am folosit și în alte lucrări (9), (12). Miș- i. carea protoplasmei s-a urmărit în peri tineri, dar suficient de crescuți, de circa 500 —550p. lun- ; gime. La început s-a măsurat, timp de 15 min, viteza deplasării microzoinilor din perii netra- tați (menținuți în soluție-tainpon la pH= 7). Apoi, prin metoda infiltrării sub lamelă (13), perii i radicali au fost tratați continuu, timp de 2 ore, cu următoarele soluții de 2,4-DNP : ÎO^M 1 (1,84 mg/1), 2 •10"5M (3,68 ing/1), 4-10~5M (7,36 mg/I), 10~«M (18,40 mg/1) și 2.10-4(36,80 I mg/1). Soluțiile s-au făcut în apă distilată tamponată la pH = 7 cu soluție-tampon de fosfat și j s-au administrat continuu din 15 în 15 min,. interval de timp care ne-a servit și pentru gruparea j datelor. Pentru fiecare interval de timp s-au făcut în medie 50 — 60 de determinări, exceptînd u 7 ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 5 P. 415-420 BUCUREȘTI 1967 f • . ' ! f 416 EMIL POP șl COLABORATORI 2 inhibițiile puternice. Pentru fiecare concentrație s-au făcut cinci repetiții, deci cercetarea noas- tră se bazează pe un număr de 12 300 de măsurători. Datele au fost prelucrate conform normelor cerute de statistica matematică (11), calcu- lîndu-se următorii parametri: 1) viteza medie ponderată ; 2) abaterea standard a vitezei ponde- rate și coeficientul respectiv de variație; 3) abaterea standard a vitezei în cadrul populației de peri și coeficientul său de variație; 4) parametrul t pentru testarea semnificației diferen- țelor dintre martor și tratat. . REZULTATELE ȘI DISCUȚIA LOR Figura 1, A redă evoluția vitezei relative a curenților de rotație.în urma tratamentului cu cele cinci concentrații de 2,4-DNP, controlul fiind considerat zero. Figura 1, B redă evoluția coeficientului de variație a vitezei ponderate, iar figura 1, C evoluția coeficientului de variație a vite- zei în cadrul populației de peri. Se constată că din cele cinci concentrații utilizate, cele de 10~5M, 2 • 10~5.:f și 4 • 1O'~5M produc o stimulare a curenților protoplasmatici. Dintre aceste trei concentrații, soluția de 2-10-B M produce o stimulare semnifi- cativă încă din primele minute de la administrare. Stimularea atinge maximul în scurt timp, după care rămîne aproape constantă. La această concentrație, efectul stimulator al 2,4-DNP este durabil. Evoluția coefi- cientului de variație a .vitezei microzomilor indică un grad înalt de ordonare a mișcării în sensul lui E. J ar o s ch (5), iar evoluția coeficientului de variație a populației de peri ne arată o uniformitate marcantă a răs- punsului celulelor la acțiunea substanței. Concentrația de 10-5M produce o stimulare mai slabă, semnifi- cativă numai în intervalul de timp de la 15 la 75 min, după care viteza microzomilor se apropie de valoarea controlului. Evoluția coeficientului de variație a vitezei ponderate ne arată același grad înalt de ordonarea mișcării, iar evoluția coeficientului de variație din cadrul populației de peri indică un răspuns uniform al celulelor la acțiunea substanței atîta; timp cît stimularea este semnificativă și un răspuns din ce în ce mai dife- rit spre sfîrșitul experienței. Deducem că, la această concentrație a 2,4- DNP, ' efectul stimulator este mai slab și trecător; probabil afectează competitiv numai o parte a procesului de fosforilare oxidativă. Concentrația de4-10~5M provoacă o stimulare apropiată ca valoare de cea produsă de concentrația precedentă, dar nesemnificativă în raport cu martorul. Coeficientul de variație a vitezei microzomilor indică ace- lași grad înalt de ordonare a mișcării, iar evoluția coeficientului de varia- j ție a populației de peri ne arată o diferență mai mare a răspunsului celu- ] lelor la acțiunea substanței. . j Aceste date ne conduc spre supoziția că la această concentrație^ 2,4-DNP acționează asupra mai multor sisteme (procese) subcelulare care influențează mișcarea protoplasmei atît în sens stimulant, cît și inhibant, predominînd cele cu efect stimulator. Tot spre această presupunere; ne conduce și efectul concentrației de 10 ~4M, care produce o inhibiție nesem- nificativă, păstrînd gradul înalt de ordonare a mișcării, dar la care răs- punsul celulelor în timp la acțiunea substanței este mult mai neuniformJ Crecțem că în acest caz predomină procesele cu efect inhibitor. Fig. 1. — Efectul diferitelor concentrații de 2,4->DNP asupra curenților cje rotație cUn radicali <îe orz (Hordeum vulgare). " pel d, Viteza relativă a curentilor (%), controlul fiind considerat zero. Cerculetele adiționale indică diferentele semnificative in comparație ou martorul. B. Evoluția coeficientului de variație a vitezei ponderate a. miorozomlloț. C. Evoluția coe- ficientului de variație in cadrul populației de peri. i i 1 । । 418 EMIL POP și COLABORATORI 4 L Concentrația de 2-10~4M produce o inhibiție semnificativă și persis- | tentă. La unele repetiții, mișcarea s-a oprit brusc după circa 100 min, | fără a manifesta formele de dezorganizare cunoscute (8). Evoluția coe- j ficientului de variație a vitezei microzomilor ne arată o slabă tendință de j dezorganizare a mișcării față de martor, dar care'se menține aproape con- 1 stantă. în schimb, în cadrul populației de peri, răspunsul celulelor la | acțiunea substanței este foarte diferit la început, pentru ca apoi să devină L din ce în ce mâi uniform. | în figura 2 am redat comparativ efectul diferitelor concentrații 1 de 2,4-DNP asupra curenților de rotație din perii radicali de orz, conform l Fig. 2. — Efectul comparativ al diferitelor concen- trații de 2,4-DNP asupra curenților de rotație, redat prin metoda grafică a lui B. M. Sweeney și K. V. Thi- mann (14), (15). A, Date comparative privind acțiunea continuă a 2,4-DNP timp de 120 min. B, Date comparative privind acțiunea continua a 2,4-DNP • între 60 și’75 min de la tratament. metodei grafice preconizate de B. M. S w e en ey și K. V. Th iman n (15). Se constată că 2,4-DNP produce o stimulare maximă la concentra- ția de 2-IO-5 M. în jurul concentrației de 6,5-IO-8 M(13mg/1), probabil că 2 4-DNP nu are nici un efect vizibil asupra mișcării protoplasmatice. Este posibil ca la această concentrație efectele stimulatoare și inhibi- toare produse de 2,4-DNP intrat în celulă să se compenseze și din acest motiv să nu apară modificări ale vitezei microzomilor. La concentrația de 1CT4M 18,40 mg/1, inhibiția încă este nesemnificativă față de martor, dar la concentrația de 2-10“4M este categorică și persistentă, ducînd une- ori la oprirea completă a curenților protoplasmatici. în discuția rezultatelor, un important punct de reper ni-1 oferă evo- luția coeficientului de variație a vitezei ponderate a microzomilor. Gra- dul înalt de ordonare a mișcării, precum și răspunsul aproape uniform la EFECTUL 2,4-DNT ASUPRA CURENȚILOR PROTOPLASMATICI 419 acțiunea substanței ne arată că 2,4-DNP acționează pe cale metabolică, producînd modificări în chimismul celular, starea fizică a citoplasmei fiind afectată într-un grad foarte redus (9). Rezultă deci că sub acțiunea 2,4-DNP au loc modificări metabolice profunde, care se repercutează asupra cu- renților protoplasmatici. 2,4-DNP în conce itrații de ordinul IO-5M opreș- te formarea legăturilor fosfatice macroergice ale ATP în mitocondrii. Totuși, la această concentrație, absorbția de oxigen și fermentația aero- bă sînt stimulate, pe cînd alte procese consumatoare de energie, ca sin- teza proteică, acumularea activă a sărurilor și creșterea lor, sînt puter- nic inhibate (3), (4). La acest ordin de mărime al concentrației, noi am obținut o stimulare categorică a curenților protoplasmatici. Cunoscut fiind faptul că pentru energetica curenților protoplasmatici este efectiv ATP format în citoplasmă, nu în mitocondrii, și că la această concentra- ție sînt stimulate procesele oxidative din citoplasmă, ne putem explica acest efect stimulativ prin formarea în citoplasmă a unei cantități mai mari de ATP, care intensifică mișcarea citoplasmatică (6), (10). Concentrațiile de ordinul 10-4M determină nu numai decuplarea fosforilării de oxidare din mitocondrii, ci și alte mecanisme de inhibiție, încît intensitatea respirației este mult scăzută (3), (4). La aceste concen- trații, și mișcările citoplasmei sînt puternic și constant inhibate sau chiar oprite brusc. Ace t lucru îl putem explica prin consumarea treptată și suprimarea sintezei sursei energetice a mișcării ATP. Această explica- ție concordă cu datele obținute de N. iamiya privitoare la produce- rea de forță motrice în plasmodiul de Physarum polycephalum {6). CONCLUZII 1. 2,4-DNP acționează indirect asupra mișcărilor protoplasmei, prin intermediul proceselor respiratorii, limitînd sau mărind sursa energetică disponibilă curenților protoplasmatici. 2. Stimularea provocată de concentrații mici se datorește inten- sificării unor procese respiratorii care șe desfășoară în citoplasmă și in- hibării altor procese consumatoare de energie. 3. în concentrații intermediare, 2,4-DNP acționează în mod com- petitiv asupra mai multor procese fiziologice care influențează mișca- rea citoplasmei, putînd produce stimulări sau inhibări de diferite grade, nu întotdeauna semnificative și nedurabile. 4. La concentrații mai mari, de ordinul 10“4 M, procesele biochimice sînt alterate profund, ceea ce duce la o inhibiție statornică și chiar la oprirea mișcării^ citoplasmatice. 5. în limitele concentrațiilor utilizate de noi, starea fizică a cito- plasmei nu este afectată în măsură să influențeze mișcarea protoplasmei. Acest lucru, pe care noi îl deducem din evoluția coeficienților de variație, a fost arătat și de N. K a m i y a prin măsurători directe ale forței mo- trice a curentului protoplasmatic din plasmodiul de Physnnm polyce- phalum sub acțiunea 2,4-DNP. 3 - c. 5621 EMIL POP și COLABORATORI 6 • 420 BIBLIOGRAFIE 1. Allen P. J. a. Price W. H-, Amer, J. Bot., .1950, 37, 393-402. 2. Gurrier H. B., Effects of toxic compounds : stimulation, inhibition, injtiry, and-death, in -3. 4. 5. 6. Ruhlands’, EncyclopaediaofiPlant Physioldgy, Springer Verlag, Berlin-Gdttingen-' , sHeidelberg, 1956, 0, .792 - 825. ' . Hackett D. P., Respiratory inhibitors, in Ruhlands, Encyclopaedia of Plant Physiology, Springer Verlag, Berlin-Gdțtingen-Heidelberg, 1960, XII, partea a 2-a, 23 — 27. James W. O., Ann. Rev. Plant Physiol., 1953, 4, 59— 90. Jaroșch R., Protoplasma, 1956, 47, 478—486. Kamiya N., Protopigsmic streaming. Protoplasmatologia. Handbuch der Protoplasmafor- schung, Springer Verlag, Viena, 1959, VOI, 3a. Q Olson R. A. a. du Buy H. G., Amer. J. Bot., 1940, 27, 392—401. 3. Pop E., Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria geol., geogr., biol., șt. tehn. și agr., 1950, 2, 1, 3 —15. 9. Pop E., Soran V. a. Keul M., Protoplasma, 1966, 62, 375—392. ~10. Pop E., Soran V- și Vintilă R., St. și cerc biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 3, 309 — 330. 11. Săhleanp V., Metode matematice in cercetarea medico-biologică, Edit. medicală, București, ' 1957. * ' ■ ' . ' 12. Soran V., St. și cerc. biol., etaj, 1957, 8, 3, 295-305. 13. Strugger S., Prqktikum der Zeii- und Getvebephysiologie der Pflanze, Springer Verlag, Ber- lin—Goțtingen—Hpidelberg, 1949, ed. a 2-a. (fîl Swebney B, M. a. Țhimann K. V-, J. gen. Physiol., 1938» 21, 439 — 461. Jg) — J. gen. Physiol,, 1942, 25, 84. ■ ■ , . ■ . » ' • •• . ' • . ■ '■ ■' ,.i ' AFLUENȚA LUMINII ASUPBA METABOLISMULUI IblZILOR ORGANICI ÎN FRUNZELE DE MAHORCĂ fi r DE ; M. PARASCHIV ■ 581(05} Centrul de cercetări biologice Secția de fiziologie vegetală îl ' Universitatea „Babeș-Bolyai” — Cluj, Catedra de fiziologia plantelor Primită în redacție la 10 aprilie 1967. |h«/ IlpoBOHHTCH onMTM c giicnaMM (MaxopKa aejieHan), KCTopue pâCKjiauMBâîiHCB ■ KKăp kiobctm, Kyjța sareM iian'HBajiCH $oc<țaTHMiî 6y$ep’c plf i 6,' io'âiițeft - ■^ț'p’HițeHTpaițHeft:0,i%, h l%;HMii KNOS. ■ PnMTH CTaBMJIMCb b MaSop'aTopnM b (MCKyccTBeHHMx KOHTjidjinpyeMLix!’ ’■ H%«ycnOBMHX, na' CBeȚy, Ha cneTy Cea COa, na CBeTy + 5% CO2 m;b tcmhotc. Kj^b^yjibTaTN'. onHTOB ndKasiiBaioT, mto oOpăsoBâHHe H&iouioff r khcjiotm Hwhr CB6Ty ae Bcerjță CBHBano c pacnanoM jînMonnoii kmchoth m hto 'csei'-. ■ ' I^K’oTHMynHpyeT oSpasoBaHMe «Ojionnoft khcjiotm. : ' mw . . < jK?Modificafea acidității plantelor cu pH neutru a fost studiată cu mult urmă ăe O. W ar burg (22). Cercetări mai amănunțite au în- Iffirtyb dată cu punerea la punct a unei serii de metode de analiză a aci- mwteiăiitele din această grupă pot să acumuleze £ub ^ormă de săruri o cantitate de'acizi organici. Ăstfei, frunzele de fasole pot să Bpnă pină la 361 meq la 100 g substanță uscată (5), de bumbac 276 inecț Bftde ■ spanac 362—380 meq (16), ( \ , ■KCantitatea de acizi organici în frunzele plantelor depinde de vîrstăy vegetație. Astfel, în frunzele de bob s-a constatat o continuă pînă la sfirșitul perioadei de vegetație de la 4,01 pînă (?)• bluzele de cartof, dinamica acizilor malic și citric a la mijlocul lui. august, cînd a început să scadă datorită trănsport. spre tubercule (13). La bumbac s-a bbăervat la. ^^^ul;p,6rioădei de vegetație o diminuare a conținutului în acizi organici,, deschiderea capsulelor a început să crească din nou (3).. j^mfmârea, acizilor organici ca și cantitatea lor, depinde în mare măsură ^Kâdițiile nutriției minerale și de particularitățile solului, jucînd un ^gBnțjăl în menținerea balanței ionice în plantă (12), (17), (20). Adnmu- ^^Hepinde și de forma sub care se administrează azotul; astfel, forma. Bmțjacal& determină o scădere a conținutului în acizi organici, pe cînd. J1 ' ; ' ' ' ®IJCEIIC BIOL SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 5 P. 421-428 BUCUREȘTI 1967 < KM 2 422 M. PARA SC HIV INFLUENTA LUMINII ASUPRA METABOLISMULUI ACIZILOR ORGANICI . 423 forma nitrică, care se reduce repede, duce la o acumulare rapidă (2). j în multe lucrări s-a subliniat rolul pozitiv al calciului (4), (9) și al pota- J siului (1). . i Un rol important în metabolismul acizilor organici în plante îl joacă 1 și lumina. Astfel, s-a constatat că prin uscarea înceată la întuneric a frunze- | ■ zelor de tutun se produce o transformare a unei părți a acidului malic îh citric (11), (14), (19). ' . G. W. Pu cher,. A. J. W a k e m a n și H. B. Vi ch er y (18), ținînd fruiize de tutun în apă la întuneric, după 2—3. zile de expunere au ] constatat o reducere simțitoare a cantității de acid malic și o creștere'a 1 acidului citric, însă fără modificarea cantității totale a acizilor. Acest J 1 fapt i-adeterminat pe autori să tragă, concluzia că în frunzele de tiltun j ținute la întuneric are loc o transformare a acidului malic în citric,' fapt ) confirmat după puțin timp și de M. P. Piatnițki (15). Mai tîrziu, | V; Z b i n o v s k i și R. H. Burris (21), injectîhd în frunzele de tutun acid malic marcat, după o expunere de 4 ore la întuneric au găsit că o parte din acidul citric devenise marcat,. V. A. O e s no k o v și G. H. Jabot ins ki (6), expunînd j discuri de mahorcă atît la lumină, cît și la întuneric, au constatat că la } lumină a crescut cantitatea de acid malic și a descrescut cea a acidului J citric, fapt care i-a determinat să tragă concluzia că la lumină acidul ( malic s-ar forma prin transformarea acidului citric. ] Avînd în vedere concluziile autorilor citați mai sus, am făcut o serie ] de experiențe cu scopul de a vedea cum și în ce măsură influențează lumina $ asupra metabolismului acizilor organici în general și asupra acizilor malic j și citric în special. , j MATERIAL ȘI METODĂ Ca material pentru cercetările noastre s-a folosit mahorca) soiul Verde. Din frunzele a 1 căror creștere era complet terminată s-au tăiat discuri cu diametrul de 25 mm și s-au repartizat J uniform in număr de cîte 100 pentru fiecare variantă (martor, luriiină, lumină fără CțO4, lumină + | 5% CO2 și întuneric). Discurile tuturor variantelor, în afară de martor, au fost așezate pe o soIih .3 ție de fosfat 0,1% cu pH =6, cu 0 expunere de 24 sau 48 de ore. Lumina a fost dată delămpi I luminescente cu o ^intensitate de 6 000 de lucși. ' . . J Pentru separarea și determinarea acizilor organici atît cantitativ, cît și calitativ, s-a | folosit metoda lui S. V. S o 1 d a t e n k o și T. A. M a z u r o v a. (1962) cu mici modificări. 1 Din materialul mojarat fin s-a luat cîte 1 g șiis-a extras de 3 ori cu cîte.30 ml apă disti- ,1 Iată la temperatura de 50—60oC.în decurs de o bră,^poi s-a filtrat și Completat pînă la 100 ml.' 3 Pentru fiecare variantă, extractul a fost împărțit-în două probe paralele a cîte 50 ml j șl a fost trecut peste coloane de cationit KU2 în formă de H (realizată cu 2 N HC1). După ce. a lichidul de analizat se trece peste rășina'din coloană, se mai toarnă de 2 ori cîte 50-ml apă dis- -1 tilată și se titrează bu Ba (OH)2 0,1 N în prezența fenolftaleinei, determinîndu-se aciditatea | totală- Apoi, după o ședere de 6 —12 ore se. filtrează și se evaporă pînă la 37 ml, peste care.- J se adaugă alcool 95° pînă Ia 100 ml, obținîndu-se astfel o concentrație de aproximativ 60%, 1 în care. 90 — 95% din sărurile de bariu ale acizilor di- și tricarboxilici precipită în decurs de | 12 ore. După aceea, precipitatul se filtrează și poate fi. folosit imediat sau se usucă la 70’G 1 pînă la greutatea constantă și păstrat. Lâ începutiil analizelor se dizolvă în apă și se trece d(h | nou peste coloană de KU2. Din extractul trecut peste coloană se ia o parte și se titrează, a iad 0,1 N în vederea determinării’cantității totale de acizi di-și tricarboxilici,'iar res- ®Ț0se evaporă pînă la o concentrație corespunzătoare de 4—6% acid malic. Gromatografia cantitativă pe htrtie. Lichidul concentrat prin evaporare în acizi di- și tricar- mjlici se pune pe fîșii de hîrtie cromatografică late de 12 cm (să nu depășească 15—20 mg), introduc în camere unde se găsește solventul: N — alcool butilic, acid formic și apa j^OÎ>orțiile de 18;2; 9 și se lasă 24 de ore, se scot, se usucă în nișe și se introduc din nou mace.leași camere ținîndu-se încă 24 de ore; apoi șe scot definitiv și se lasă să se usuce vederea dispariției oricărei urme de acid formic. Cu ajutorul unui capilar avînd o so- »de bromfenol se delimitează zonele unde se găsesc acizii (devin galbene). Deoarece în sapta fiecărei hîrtii cromatografice s-au pus și soluții de acizi cunoscuți (cromatografie cali- W), sc identifică cu ușurință acizii organici existenți în extract. După această operație se ’o,. eluție de 3 ori a cîte 15 ml apă distilată, se completează pînă la 50 ml, din care se iiut« Mi ^5 ml și se titrează cu NaOH 0,02 N. Pe baza acestor titrări sa calculează în procente fie- ";acid existent în probă, însă, cunoscîhdu-se cantitatea totală a-acizilor di- și tricarboxilici, < jdiat se pot exprima separat acizii existenți în ml sau meq. Rezultatele . experienței de față !mh expi nnat în ml N/10 NaOH la 100 de discuri. REZULTATELE EXPERIMENTALE’ Bâtele din tabelul nr. 1 reprezintă media a trei determinări, de unde Wede că varianta-martor conține în jur de 106 ml N/10 acizi organici, ^care mai bine de jumătate acizi di- și tricarboxilici, de exemplu acidul ^lic ^16,60 ml și acidul citric 9,80 ml NaOH N/10. Tabelul nr. 1 ^Ihtlucnța luminiișl a CO2 asupra conținutului acizilor organici In frunzele de mahorcă (Nicotiana rustica) ■^ffirVanante • Substanță uscată ' g Cantitatea de acizi organici exprimată Alți acizi exprimați în mț NaOH N/10 J în ml NaOH N/10 aciditate' totală acizi di- și tricăr- boxilici acid malic acid citric acizi anor- ganici acizi rie- identifi- cați IRfoi 3 2,65 _ 106 7 57,80 ‘ 46,60 .9,80 15,30 32,60 Pfea . 3,19 115 68,30 55,10 13,10 20,30 25,80 ’ Hamnină fără CO2 2,57 102 60,30 25,10 35,00 3 18,30 23,30 2,42 105 61,50 27,90 33,30 - 15,10 29;00 ■jȘ® < discurile care au fost ținute, la întuneric, cantitatea de acid citric . Fscut foarte mult, mai bine de 3 ofi, iar cea a acidului malic a desefes- ^.ceiași tablou s-a obținut și din analiza discurilor, care au fost expuse Kumină. dar în lipsa CO2. în aceste condiții, materialul vegetal s-a mportat ca și în varianta ținută la întuneric. Din datele obținute nu se ‘totuși stabili același raport între acidul malic și. cel citric pe care JJk Pucher, A. J. W a k e m a n și' H, B. V i c h e r y l-au |Elit .G 8) în lucrările lor, și anume pentru formarea unei molecule de acid ^mîij ar fi necesare două molecule de acid malic. în experiențele noastre,. m^arjânta expusă la întuneric, în locul fiecărei molecule de acid malic fi f Ir . 424 . li M. PABASCHIV M ACIZILOB ORGANICI i x ' r ' /?• Jt Sr1'/ y', ? ' ‘ 'f < dispărute ar corespunde formarea a 0,72,'molecule de acid citric (tabelul- 1 nr. 1). ' ; | \ In ceea ce privește influența luminii, în acest caz a fost analogă cu | acel efect care este caracteristic și pentru plante cu suc celular cu reacție- J acidă. Aici se vede: clar,'deși nu în cantități foarte mari, tendința spre - | mărirea cantității totale a acizilor organici. în același timp se observă 1 și mărirea, cantității acidului malic, care nu se poate pune pe seama, 1 descompunerii acidului citric, deoarece, după cumse/observă din tabel/ I cantitatea lui la lumină nu , scade, ci crește. Se poate conchide că și lă' j plantele cu suc celular neutru la lumină se formează acid malic legali | de procesul fotosintezei. I Pentru a arăta justețea acestei constatări, în următoarea experiență 1 discurile au fost, puse pe soluție-tampon do fosfat, la care s-a adăugat- și azotat- de potasiu 1 %. Este știut că, în virtutea particularităților ecolo- 1 gice/frunzele de mahorcă nu sînt capabile să acumuleze acizi în stare'li-v > 1 beră. KNO3 este repede absorbit de către discuri, supus reducerii pînă | la amoniac și astfel cat ionii,, care se liberează, pot servi ca material i pentru formarea acizilor. I Experiențele efectuate au întărit presupunerile făcute. Astfel, discu- g rile expuse la lumină în prezența'soluției 1 % KNO3 s-au comportat la fel j ; ca cele de revent,' acumulînd o cantitate mare, de acid malic. Totodată a i creăcut și cantitatea totală a acizilor organici. Datele referitoare la-acțiunea» KNO3 sînt prezentate în tabelul nr. 2. ; , > b 1 Tabelul nr. 2 ‘ ■ - . ■ \ ; ■: Influent» KNO, asupra formării acizilor organici in frunzele de mabored (Nicoliana rustica) (experiența din - , J 8.IX.1965, durata 48 de ore) • | Variante - ■ - / Sub- stanță uscată g Cantitatea de acizi organici exprimată în . ’ ml NaOH' N/10 ' ' Alți acizi 'neidentifi- cați expri- mați în-ml NaOH N/10 ,V A .■ t.- -X’-ii Acid ", '•mâlc ;. acldi-' tate totală acizii dl-și' tricar- boxi; lici acid malic, acid citric acid maîo- nic acid succi- nic, acid fumă- rie < acid' ■ citric- Martor 2,61 92,0.0 60,50 29,10 24,00 (2,lb 3,10 2,20 31,50 l,2f ■ .■ ■ V - v Lumină 3,15 94,40 62,40 38,00 17,20 2,20' 2,60 ,2,60 32,00 - .2(20 întuneric . 2,20 84,40 55,60 21,10 26,00 3,10 3,00 3,00 28,80 0,70 Lumină + ’ 1% KNO, 3,17 118,80 71,40 46,10 19,60 2,90 2,90 0,70 47,40 ’ 2,30 ■întuneric + 1%KNO3 2,23 84;20 54,60 19,20 27,00 3,00 3,00 2,50 29,60 T\s $? După cum era și de așteptat,- nu- a avut nici un efect asupra, j discurilor expuse la întuneric,' rezultatele fiind asemănătoare variantei de pe-soluția fără KNO3; Cantitatea totală a,acizilor organici la - varianta; j expusă la'lumină pe soluții de KNO3 (tabelul nr. ,2) a atins 118,80 mlx| HaOH N/10, ^ceea ce înseamnă 30% ^sari de 11 ori mai mult față de j ' 42$ . Brianta lipsită de KNO3. Adăugarea KN03 a influențat și formarea Branhii malic. Astfel, la martor s-au înregistrat 29,10 ml NaOH N/10; B^arianta- fără KNO3 și expusă la lumină 38,00 ml N/10-, iar în caT IRjplei căreia i s-a adăugat KNO3 s-a ajuns la 46,10 ml. -în același Mina cantitatea de acid citric a scăzut, însă această diminuare nu este Mfe^RnydaM'ă cu acumularea acidului malic. Astfel, în discurile expuse Mfei.ț.ii-tathpon. cantitatea de acid citric s-a micșorat cu 6,8 ml, cea Stihului malic a crescut cu 8,9 ml, iar la varianta unde s-a adăugat BgffiV‘cantitatea de acid citric ș-a miOșorat cm4,4 ml, în timp ce acidul crescut cu 17 ml. Din datele de mai,sus reiese clar că.ăceste pirii MMu sînt legate unul de altul. - , ! M^Folbsind prezența KNO31% în soluție cu pH = 6, am căutat.să ye- Mwîn ce măsură influențează concentrația'CO2 asupra formării acidului frunzele de mahorcă. Experiența a cuprins • variantele: martor, . , iTOhr în atmosferă obișnuită (0,03%/a^ CO2, lumină și întuneric. , . , \ ' ■«Datele obținute sînt trecute în tabelul nr. 3. Discurile variantelor st. Tțtbelulrhr. 3 1; Sto presiunii partinic a C02 asupra formarii acizilor organici în frunzele, do mahorcă (Nicoliana rustica) l'J (experiența din II.IX.1965) ' ’ )riante, Sub- stanță uscată g • Cantitatea de acizi organici exprimată in ml \ •NaOHiN/10 ■ v Alți acizi neidentifi- câți expri- mați în. ml NaOH • N/10 ; Acid' malic acid' citric acidi- tatea totală acizi di- și tricar- boxi- lici - acid malic acid citric acid malo- nic acid suc- cinic - . f acid fumă- rie 3,17. 111,60 65,50 31,60 21,90 3,90 3,00 , '2,20 50,00 . 1,22 ■ ® 1% 3,25 140,80 94,70 56,00 29,40 3,10 3,10 3,10 46,10 1,90 W L% w 2,96 96,60 / 62,10 /.' ■ 25,10 26,30 4,40. 4,0.0 2,00 34,50 0,95. W.' ^.%coa 3,96 139,00 88,50 53,60 26,80 3,70 2,-70 1,90 ' 50,50 2,00 1,18 ®fă CO2| X2,97 99/00 64,40 31,10 26,20 3,00 . .2,10 2,00 34,60 \ .. BKv ‘ v ■, ■ ■ • ■ - ^lâ/țumină în atmosfera cri concentrație 0,03 % CO3. și 5% CO2 au Eufrat' o creștere simțitpare a substanței uscate, pe cînd varianta ^lâ- întuneric, datorită respirației, o reducere în greutate față de- mmtitatea totală a acizilor organici s-a mărit aproape în egală.-mă- ®/la varianta expusă în aerul atmosferic, cît și la cea cu o conceritra- Conținutul -în acizi di- și tricarboxilici și malic, .pian ridicarea iW^ției CO2, a crescutrin măi mică măsură decît cea din aerul atmOs- EBAdmosibil ca în acest caz să se fi schimbat cursul reacțiilor fotosin- mE^ecția formării produșilor de natură glucidică; . ' - - n > V Î26 & M. PA'RASCHIV > . La varianta fără CO2, ca și în experiențele precedente, se constată că 3 lipsa CO2 duce la anularea acțiunii luminii. Procesele în această varianță ! J au decurs asemănător cu cele de la . întuneric. Aici se constată o creștere atît a acidului ihalic, cît șia acidului citric, ceea ce demonstrează încă o J dată independența acestor două procese și întărește posibilitatea ca acidul ] malic ^ă se formeze din nou din produși! intermediari ai fotosintezei, și ț •nu pe seama descompunerii acidului citric, care exista anterior în frunze. 1 j Pentru a se demonstra originea fotosintetică a acidului malic, care 1 se acumulează în frunzele expuse la lumină, a fost necesar'să se inactiveze d acțiunea1 specifică ă fotosintezei, fără a se efectua schimbul respirator și I aceasta s-a putut obține prin încălzirea frunzelor întregi timp de 10 min J într-obaie de apă la o temperatură de 4Ș°C, din care apoi s:au tăiat discurile l necesare experienței, • s > ' Intensitatea fotosintezei la temperatura de 36—38°O începe să scadă, j iar la temperatura de 42-^44°C asimilarea CO2 în acest proces se între- I rupe complet, pe cînd respirația decurge.cu și.mai mare intensitate. ' 1 Depresia de temperatură a fotosintezei a fost studiată în multe Im crări, însă mecanismul -nu este complet clarificat. 'Ridiparea temperaturii, 1 mu acționează direct asupra reacției fotosintezei (E. I. R a b i novici, 3 1959), și din eauzq, ăceasta se poațe socoti că aici, în structura Clo^oplas- telor, are loc o anumită5schimbare (modificare). , - ' | y în lucrările lof, V. A. 0 e s n p k o v, Q.. R T. ' Mr I B u ș u eva și K. V. N o v i k o va (8) au constatat că la tempera- | tura de 44°C încetează acțiunea de fosforilare a cloroplastelor separate | din frunzele de mazăre, iar la 46°G încetează reacția lui Hill. * | Re baza'celor arătate ș-au făcut o serie de experiențe în care în ace?1 1 lași timp am comparat trănsfotmâreă acizilor organici la frunze normale J și supuse încălzirii (tabelele nr. 4 și 5). I an.- I •' / -'k ' ' ’ , . 'ANal ’ / • 1 ■ ' \ ■ Tabelul nr. 4 \ '' ■ Transformarea acizilor organici in frunzele de mahorcă (Nicctiara rustica/expuse Ia temperatura de 45°C timp de 10 mia 7 1 J" ' (experiența din U.VIIL 1965) Variante ? ■f ' • ■ ' 'Sub- stanță uscată g / .Cantitatea de acizi organici exprimată in ml NaOH N/10. Alți ' . acizi expri- mați în' ml' NaOH acizii -liberi acidi; tațea totală .. \ 1 /acizii di- și tricar- boxilici ■ ■ acid malic acid' citric acid malo-' nlc acid sdcci- nic / J ' <■ acid fumă- rie. Martor ' 2,16 14,30 86,10 70,30 42;10 13,20 5,60 5,60. 3,00 15,80 Lumină . k 2,06 îl, 80 81,30 75,70 30,90 26,20 6,10 6,30 6,10 5,60 Lumină + 0,25% ’ kno3 2,12 10,80 96,14 U69,40 26,70 37,10 7 ■ ;l,80 1,80 1,80 x 26,70 întuneric 1,93 , 12,00 80,40 60/80 25,70 20,00 5,10 .5,00 5,10 25,70 întuneric + 0,25% kno3 ■1,94 12,40 ' 83,11 67,90 25,80 29,20 4,30 4,40 •■ ’ / ■. 4,30, 25,8> 3 • INFLUENTA LUMINII ASUPRA METABOLISMULUI ACIZILOR ORGANICI . 427 * ■ Tabelul nr. 5 .. ' , . z transformarea acizilor organici în frunzele do mahorcă /Ntcoliana rasitcaj nesupuse tratamentului termic W* t Variante îl ■ Sub- stanță uscată g Cantitatea de acizi organici exprimată în ml NaOH N/10 Alți acizi expri- mați în ml NaOH N/10 acizi liberi; acidi- tațfea totala acizii di- și tricar- boxi- : lici acid malic . acid . citric 1 acid - malo- nic. acid suc- cinte acid fumă- rie •e/- ■£<. BEW1' 2,14 14,90 82,00 76,59 62,80 ■ 3,5 ■ • .— — • 10,30 \ 5,40 nmina ■ , 3,09 22,50 '86,00 82,54 66,60 f 11,70 ■_ —' ■ 4,30 3,50 ®îă + 0,25% 3,51 21,70 114,60 91,16 74,80 16,30 \ I- — 23,50 2,02 12,90 81,10 73,24 49,40 19,30 1,20 1,20 1,60 7,90 ffiei-ic + 0,25% • 2,02 13/30 82j20 73,17 39,20 24,40 5,30 2,40 ’ 2,40 9,10 ■^FJpd.ecîndu-se dppă lipsa creșterii substanței uscate a discurilor în- ■■^ ;și expuse la lumină, s-a obținut un rezultat clar în ceea ce privește jlgwvarea fotosintezei. La frunzele! nesupuse încălzirii s-a Constatat, jga^/obicei, mărirea conținutului total al acizilor și acidului malic, și în «■mu Wl AS TR ARE A VIABILITĂȚII SPORILOR DE TILLRT1A ^RTROVERSA KUHN ȘI T. PANCICII BUB. ET RANOJ. | ÎN DIFERITE, CONDIȚII DE MEDIE & } ' DE ,i '.c V? . v R , LUCREȚIA DUMITRAȘ ’ 581(05) The spores bf Tilletia controversa Kuhn, (T. nanifica (Wa^n.) Săviil.) ahd T. pan- citii Bub. et Ranoj. kept for several years in the soirțiSto ^O^cm deep), germinate > less as compăred with those left out of doors or in țhe laboratory, This is due to z unfavorable conditions ăs lack of light and aeration, Field results have also âhown, ^'that infections do appear. to a small extent even after four yeârș! Germination Z decreascs as the spores are.left for a lohger period of time in the soij, and the infections occurring in crops are of little\mportânce to ^roduction. It; appears ^^lowever that the, few germihating spores maiptain the source of infection. I As compăred wițh, other species of Ustilaginalesrwhicli lose their yiabillty after gjpne year of storing, the spores of the two Țilletiă^species mentioned above fcresist even■ under soi!'conditions for four years and sometimps longer. KnT>ifL studiul biologic mai amănunțit al ciupercilor Tilletia controversa ffin (T. nanifica (Wagn.) Săvul.) și T. pancicii Bub. et Ranoj., ratat anterior de către unii autori, ca IV W a r m b r u n n (11), 11 o n, E. K e ndr ic k și J, P. Mei n er s '(5), C.S. ^t o n și J. P. M e i(n er s (6), Al i c e Săvul esc u si colabo- mJ7), (8), L. D urnit ra'ș (4), a ieșit în evidență legătura dintre , mite însușiri ale acestor organisme parazite și unii facțori de mediu, ^'fapt a, sugerat un studiu asupra păstrării facultății germinative ferite condiții, asupra potențialului de infecție al sporilor din sol și Stanța pe care o prezintă pentru măsurile de prevenire și combatere. , MATERIALE ȘI METODE WÎn; laborator s-a' Încercat viabilitatea sporilor in funcție de vechime și de condițiile de ®re în sol sau iii afara lui. , MBe baza rezultatelor obținute astfel, s-au efectuat experiențe și în.cîmp timp de 4 ani controversa (1961 —1964) și 3 ani pentru T. paniicit (1962 —1964) pe parcele, B&Eltd) piOL. SERIA. BOTANICĂ TJ 10 NRf 5' P. 429-433 BUCUREȘTI 1967 ’ 430 LUCKETIA DUMWRA8 cultivate cu soiuri de grîu și.orz, a căror comportare față de cei doi paraziți este cunoscută din cercetările noastre anterioare (7) și din materiale ncpubiicatc. Parcelele au fost infectate cu sporii parazitului respectiv; o singură dată la începutul perioadei de experimentare, iar anual s-a infectat cîte o parcelă-martor pentru fiecare soi.» S-au luat măsurile necesare posibile pentru ca în anii următori cantitatea de spori să nu crească față de ceă inițial aplicată pe parcele. ' Terenul a fost lucrat manual în așa fel incit sporii să rămînft în majoritate, la supra- fața solidul Sau cel mult la 3 — 8 Cm adîncime. ■ . . , Pentru experiențele de laborator, aprecierea'viabilității sporilor s-a făcut pe baza va- . lorilor de germinație obținute pe mediu de cultură. în experiențele din eîmp, aprecierea duratei în sol, și deci a potențialului de infecție a sporilor, s-a făcut indirect prin calcularea procentului de infecție pe plante. . ’ Condițiile climatice din perioada experimentării în eîmp au fost în general prielnice infec- ției. Temperaturile din toamnă în perioadele de după semănat Srău încadrat în limitele optimu- I lui de germinație al celor două ciuperci (6—10°C). Umiditatea din sol toamna și stratul de ză- > padă continuu din timpul iernii au contribuit de asemenea la evoluția normală a ciupercilor ' în organismul plantelor-gazdă. ' r ; ; • î REZULTATE / ’ ■ / ' ‘ Spori deTilletia controversa și T. pândii recoltați în același timp - și cu' germinația controlată au fost puși, sub formă de pulbere, de sori eliberați de pleavă și de .spice întregi, în pungi de tifon, O parte din acestea au fost puse spre păstrare în laborator, o altă parte îhtr-o lădiță de lemn descoperită, așezată în aer liber întriun loc mai puțin expus curenților de ' aer, dar în condiții de umiditate, temperatură și lumină obișnuite, și o -altă parte într-o lădiță îngropată în sol în așa fel îneît sporii să se găsească 'la'15—20 cm adîncime. După 1, 2, 3 și 4 ani, s-a contr’olat.germinația spo- rilor din variantele de mai sus pe mediu de agar 2 % în apă distilată la 5—7°C r , ' și la lumină artificială continuă. Controlul s-a făcut după 5 — 7 și, res- , pectiv, 6 — 8 șăptămîni de la însămmțare pe mediu pentru cele două specii ' (tabelul nr. 1). Deoarece între sporii păstrați sub diferite forme (pulbere, Sori, spice atacate) nu s-au constatat decît diferențe foarte mici, se prezintă - în tabel o singură valoare cate constituie media celor trei variante. ' ' După cum reiese din tabel, sporii păstrați în laborator Și în a‘er liber au dat valori de germinație apropiate între ele la fiecare specie în parte. ■ ■' Tabelul nr. 1 ' . ' . Germinația sporilor de T. controversa și T. namicii în laborator păstrați în diferite condiții, perioade variate de timp Variantele Germinație (%) . T. controversa \ T. pahbicii 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 1 an 2 ani 3 ani 4 ani în laborator' •58,3 22,5 16,3 A 7,9 , 40,2 19,5 j 6,2 5,3 în aer liber '55,9 20,0 18,5 : 6,2 38,1 15,3' 3,5 3,0. în sol, la 15—20 cm 'adîncime 27,4 16,0 7 l 7,3 3,8 18,5 13,8 5,5 2,1 3 VIABILITATEA SPORILOR .DE TILLUTIA ■431 g îl a Sporii păstrați în sol la mare adîncime însă’au dat procente mai mici de ■ germinație față de primele două variante chiar dujjă primul an de păstrare. După 4 ani au mai germinat, însă în proporție foarte scăzută atît la o 7 ' speciej cît și la cealaltă. Sporii-păstrați în sob pierd mâi repede- facultatea, germinativă datorită condițiilor speciale, cum ar fi slaba aerisire, acțiunea unor microorganisme, care nu intervin în cazul celor păstrați în laborator- sau în aer liber. ■ Rezultatele din cîmp au,fost obținute din experiențe în care sporii au fost puși în condiții optime de'germinație și infecție (lumină, tempe- \ ■ ’ ■ ■ ■ Tabelul nr. 2 : ' । ■ ■ Păstoreii viabilității sporilor de soP y & ' A Specia ' Soiul, ’ ■ Infecția (%) .. A, , . 1961' | 1962 1963 1 1964 1 ■ A 15 ■ " 32,3 A 20,6 ' ‘ 9,K 6,3 martor ■ — .. ■ 37,0 31,9 . 30,2 O» . Triumph , 52,2 32,5 A 15,5 • 9,2 CD ' • martor 54,8 . 52,2 . 42,3 . o.. .. Cluj 650 35,0 16,8 ' 5,6 ' 4,8 C © martor • ■ —. ' 30,2 . 18,2 26,8 San Pastore 4,5 1,6 ■ ■ 0,0 1 0,0 ! •S ■ martor —■' 3,5 2,9 ?,P . . Bulgaria 301 8,4 -3,2 z 4,8. 3,4 K martor ; — 10,8 . ' 14,3 ' 10,0 Odessa 16 19,9 8,3 -- 6,0‘ 1 ' ' 1,5 - martor . -T- ■ • . • 26,3 ? 22,5 19,8 Cenad 395 ' 40,8 18,3 10,3 >O - ' martor • ' A ' •' ' — 44,2 ■ 33,8 iS' • • a cr Beta 40 . 28,5 12,6 7,2 ■V , ■ S o. ' . martor — — 36,8 26,1 Cenad 396 ' ' , ’ ' 36,9 16,1 9,7 martor [ A — . — . 41,8 . . 35,3 L ratară, aerație, prezența plantei-gazdă). Astfel, soiurile San Paștofe și K Bulgaria 301 infectate în proporție de 4,5 și 8,4 în primul an guT. cop,- l 'traversa ajung la 0,Q și, respectiv, 3,4 îh, ultimul an de experimentate, Lașa cum reiese diri tabelul nr. 2. Parcelele-martor infectate în fiecare aA fcau avut, cu mici excepții, procente foarte apropiate, de infecție, adică g între 2^9 și 3,5 pentru soiul San Pastore și între 10,0 și 14,3 pentru Bulgaria k301 de-a lungul celor 4 ani. Și Ia soiul Odessa 16, infecția a scăzut de Kla 19,9'la 4,5% față de martor, .care s-a menținut în cei 4 ani între 19,8 & - La soiurile Triumph, Cluj 650 și A 15, cunoscute ca sensibile față, ide T. controversa,^procentele de infecție de 52,2, 35,0 și 32,3 din primul au scăzut pînă în ultimul an la 9,2,. 4,8 și 6,3. Pe parcelele-martor, ^florile de infecție s-aii menținut relativ în, jurul celor obținute Ia fiecare. |oi în .primul an de experimentare. t; Situație similară Sra găsit și în parcelele infectate cu T: pan^icii. Astfel, în primul an la soiul Beta 40 s-a' înregistrat o infecție de. 28,5%,. |ar în ultimul an numai de 7,2%. La soiurile Conad 395 și Cenad 396, A -432 LUCREȚIA DUMITRAȘ ' , 4 5' K. . infecția ă scăzut de la 40,8 și 36,9% în primul an la .1.0,3 și, respectiv, >' 1 9,'7 % în ultimul am Deoarece s-a experimentat numai 3'ani cu T. panSicii^-^ procentele de infecție ceva mai ridicate în ultimul an față de cele de la 1 .spiurjle de gfîu 4nf ectațe cu T. controversa sînt. explicabile. \ . ' ; DISCUȚII- ȘI CONCLUZII , ■ x . ' < ' ... j ■ ' . ': ' 'd; ț <.n Se cunoaște că în general sporii speciilor de Tilletia de pe grîu '' păstrează viabilitatea timp destul de îndelungat. După cumreiese dinrezul- ( ' . latele prezentate în lucrarea de față, această caracteristică este proprie și , speciilor, T. controversa de pe grîu și T. pandicii, de pe ofz.\ \ Experiențele noastre de laborator' pun în evidență faptul că facuțta- • , tea germinativă a sporilor acestor două specii este.modificată de vechimea o și condițiile de păstrare ; germinația scade cu vechimea, însă îh ritm destul’' ; 7? :■ de lent în comparație cu alte specii din grupul ustilagm^ la care - o germinația este aproape nulă,după circa 1 an de păstrare. ■ . ' ' < > Sporii păstrați în laborator sau în aer liber pierd mai greu faculta- ' ; 1 ( tea germinativă decît cei păstrați în sol la 15 — 20 cm adîncime', în ' , care caz o mare parte dintre ei pot fi distruși de diferiți agenți nefavorabili ,v - - de natură mecanică, fizică,/chimică, biologică. Cei care rezistă însă,! con- • : stituie 6 sursă de infecție de loc neglijabilă, care poate juca un rol serios j în ceea ce privește continuitatea paraziților în culturi. ' H. Z o g g (10) afatăx că în cultura mare, în cazul speciei T. conlro- : . i versd, au importanță pentru infecție îndeosebi acei spori care se păstrează * ; de la un an la altul în spicele de grîu atacate și rămase pe terpn în urma ‘ recoltării, pe care vînțul le duce la adăpostul perdelelor forestiere, gardu-. rilor vii etc. Această .situație ar corespunde cu varianta noastră cu'spori : 1 . ' păstrați în aer liber. Aceștia au germinat în procent mai ridicat decît ■ coi păstrați în sol, barb, gasindu-șe la o adîncime mare, sînt ușor supuși ; : ; 7 unor procese' de descompunere sub acțiunea microorganismelor și unei slabe aerisiri. ■/ ; . 1 Experiența noastră din cîmp confirmă datele obținutela T. controversa - ' de T. I. Zaharova (-9) și K. Bo nin g și A. M iac k w i t z (2). ' ' Potențialul de infecție scade simțitor abia după 4 ani, indiferent dacă 7 ■este vorba de soiuri sensibile șan de soiuri rezistente. 7 7^ O primă concluzie care se. despfipde din aceste rezultate'este aceea că sporiispeciilor 'controversa și T. pancioii păstrează timp îndelungat ■ ; j v viabilitatea lor chiar și in condițiile din sol. - ; ' ■ Sc poate arăta de asemenea că prezența plăntiițelor de grîu și orz, în > . ^7 . 7 ■ special a celor de la soiurile sensibile, stimulează probabil germinația v - sporilor din sol. ' % \în, cultura, grîu după grîu, potențialul, de infecție din sol scade în ,.d V' ritm lent număi după 4 și chiar mai mulți ani. t , '7 7 . Procentul.de infecție scăzut înregistrat după un număr oarecare 7 1'7 . de ani are mai puțină importanță pentru producție, dar acest procent Ar* asigură continuitatea sufsei de infecție a paraziților în culturile deigrîu i ; șl orz, întreținînd focare de boală. ' ‘ .. ■ ■ Deoarece, după cum se cunoaște din lucrările noastre anterioare (7) tratamentul chimic al solului este greu de aplicat și costisitor, o bună me-’ VIABILITATEA SPORILOR DE TILLETIA 433- todă de prevenire a atacului acestor paraziți, pe lîngăcultivarea de soiuri , rezistente, o constituie introducerea unei rotații pe inai mult de 4 ani, în care să intre plante care nu sînt atacate de cei doi paraziți și pentru care E " se cere o prelucrare mai adîncă a solului. Această prelucrare este necesară> 'deoarece, după cum se știe (4), (11), germinația sporilor acestor pafaziți - este stimulată de lumină și o bună aerisire ș.i foarte mult.scăzută în special L la întuneric. Epuizarea sursei de spori din sol sn face' succesiv prin lucrări b | agrotehnîbie, epaie aduc straturile cu spori de la suprafață' în interior și | pe cele din interior la suprafață. Culturile de grîu și orz de pe un teren ■ cu spofii introduși la adîncime „scapă” de infecții puternice, pe cînd cele care se găsesc pe un teren cu sporii la suprafață sau la o inică adîncime sînt db regulă puternic infectate (5), (6). Dacă pe acest teren se cultivă 6 plantă care nu este gazdă pentru respectivii paraziți,; spoirii’germinează,, dar apoi pier din cauza lipsei plăntuțelor-gazdă și deci a nerealizării proce- sului de infecție. ' ' < Rezultatele obținute întregesc cunoștințele privitbâre la; biologia, speciei T. pancicii, prezentată de noi într-o lucrare anterioara (4), specie ale? cărei cerințe de viață nu sînt cunoscute din literatura de: specialitate. 1 Pe baza acestor rezultate, ca și pe baza celor anterioare, se poate , A afirma, că speciile T. controversa de pe grîu și T. pantiioîi de pe oțz au o> ' serie de caractere biologice care le apropie. BIBLIOGRAFIE 3: 1; Baylis R. H;, Plant Disea.se Reptr., 1955, 39, 2, 159 —160. 2 . BoniNg K. a. MiNCKWifz A., Zeitschr. Pflkrankh. urid Pflschutz, 1966, 73, 7, 385 — 393.. Boning K., Wagner F. m Minckwitz A., Zeitschr. Pfibau und Pflschutz, 1953, 4 (48), 2, 49 71. ■ ’ ' / ' < 4. 5. 8. F 6. Dumițraș Lucreția, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, b. Holton C. S., Kbndhick E. a. Meiners J./P., Res. Stud. State Coli. Wasln, 1956, 24, 4, ' . ... 38,7-393. ' .. ' Holton C. S. a. Meiners J. P., Phytopath., 1957, 47, 1,17. ; . Săvulescu Alice și Dumițraș Lucreția, în colaborare cu t Sevcenco Victoria șii Vasiliu Lia, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1963, 15, 2, 163 — 174, Săvulescu Alice, Dumitrașu Lucreția și Pușcasu A., Lucr. Congr. șt. sol. 1964, 1967, 3, 669-679. \ ,, 9. 3AXAP0BA T. H., 3am. pacT., 1964, .9, 9, 55. ^10.' Zogg H., Phytopath. Z„ 1959, 35, 1,1-22. g&fll. Warmbrunn K., Phytopath. Z., 1952, 19, 4, 441 — 482. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de microbiologic și fitopatolbgie,generală. 1 Primită în redacțieja 10 mâi 1967. S / VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ. PRIMUL SIMPOZION NAȚIONAL DE PALINOLOGIE ȘI SĂRBĂTORIREA ACAD. PROF. Emil POP (CLUJ, 1967) Dintre variatele discipline ale științelor naturii remarcară la începutul veacului nostru • abordarea primelor cercetări de palinologie, întreprinse lw bazinul Doritelor de către F. Peter- scliilka (1927), Th. Solacolu (1928), E. Pop (1928). Promotorul și fondatorul palinologiei ro- mânești însă este acad. prof. Emil Pop, care, prin cercetările sale metodologice, efectuate asupra mlaștinilor turboase din țara noastră, deschide un drum nou, cu foarte largi perspective atît prin contribuția sa directă, cît și prin inițierea și formarea a numeroși discipoli șl colabo^ ratori. Aceste succese au implicații teoretice și practice nu numai în biologie, dar; și în alte do- , menii ale științelor naturii. / . - ' . t La noi în țară, cercetările palinolbgice datează de peste patru decenii, cunoscînd o dez- voltare la Cluj, sub aspectul observațiilor polen-analitice microșțrpțigrafice al zăcămintelor turboase cuaternare, al cunoașterii istoriei vegetației. La Uniyerșițatea: din București, cercetă- rile întreprinse privesc analiza sporodermei și a structurii acesteia la polenul angiospermelor din flora actuală a României. Din punct de I vedere micropaleontologic se întreprind cercetări t în legătură; cu stabilirea vîrstelor geologice ale diferitelor formațiuni din țară pe baza analizei asociațiilor microfloristice din, precambrian și pînă în cugțernar. Ca urmare a intensificării cercetă- rilor iau ființă laboratoare speciale de palinologie la București, Cluj'și Iași. - . • Dezvoltarea tot mai mulț a cercetărilor de palinologie în țara noastră sub diferite aspecte, ' și îndeosebi a celui fitoistoric al turbăriiior cuaternare, a permis organizarea și desfășurarea lu- v crărilor primului simpozion național asupra „științei polenului”, care a avut loc la Cluj' în ziua de 7.IV.1967. ' ' \ Acest important eveniment științific a Coincis cu aniversarea a 70 de ani de la nașterea fondatorului • școlii românești de palinologie, acad. prof. Emil Pop. ' Simpozionul a fost organizat de către Centrul de cercetări biologice al Academiei, Filiala ' Cluj,, împreună cu Societatea de științe naturale și geografie, Filiala Cluj,, și Comisia regională pentru răspîndirca cunoștințelor' cultural-științifice; > în program au fost înscrise un număr de zece referate și comunicări, toate axate direct - pe probleme speciale, ale palinologie!. Trei dintre acestea s-au referit Ia activitatea prodigioasă a prof., Emil Pop în domeniul palinologiei și al dezvoltării .acesteia atît. în țară (acad. prof. Șt. PCLerfi și prof. I. Ciobanii), cît și pe plan mondial cin noi ■ direcții de cercelare (V. Soran). Au fost prezentate apoi rezultatele cercetărilor morfologice la polenul ■ plantelor Angiospermae ■ din flora actuală a României (prof. I. T. Tarnavschi) și la briofite relicte arctice cu considerații asupra sporilor și altor resturi conservate în ■turba cuatcrnară aparținînd acestui . grup de Cryptogamae (prof. Tr. I. Șțefureac). într-un număr de cinci comunicări s-au prezentat , rezultatele originale ale cercetărilor în palinologie, fie asupra unor mlaștini turboase din țară : Parîng (I. Giobanu, B. Diaconeasa și Șt Șuteu), Voșlăbeni (FI. Rațiu) și Făgățaș (B. Diă^ t; . 'viata științifică 436 flor^. actuală a Românidr, întreprinse, începînd.din anul 1955, la Catedia de botanică a, Uni- versității din București. Pînă în prezent au fost analizați,' de către d-sa și colaboiatoriț miwo- sporii de Ia circa 1 500 de taxoni, aparținînd la'81 de familii de Angtospei-mae। (din ceie'^3 600 de specii și 121 de'familii'de Angiospermae din floră țării), <în piegătiie pentru o iconogiahe monografică a' polenului florei României. i 3 2’ coneasa),1 fie asupra solurilor subalpine din Munții Apuseni (M. Nemeș, V. Lupșa și Nf Boșcaiu),. fie asupra unor sedimente cavcrnicole din defileul Dunării (N. Boșcaiu)? Cu acest prilej, participanții au adus un înalt prinos de recunoștință celui care, acordînd îpsemnătatea cuvenită acestei discipline, a inclus-o în cercetările științifice din patria noastră. • Lucrările simpozionului au fost deschise și prezidate de acad. prof. Șt. Pătcili, caie/ după prezentarea în mod succint a biogratiensărbă toritului, a elogiat activitatea didacțicăsînde-.:< lungată și fecundă a excelentului dascăl și educator/și ampla sa contribuție științifică creatoare, 1 concretizată întrețin număr de peste 300 de lucrări originale, binecunoscute și mult apreciate în țară și peste hotare. Au fost subliniate îndeosebi studiile sale palinologice microStiatigrâficp (polen-analitice) și valoarea acestora în cunoașterea istoriei vegetației. iț S-a dat apoi citire mesajului adus dm partea conducerii și a membrilor Societății dc științe naturale și geografie din București, semnal de acad. prof. N. Sălăgeanu. , . . • în continuare, prof. I. Ciobanii, relevînd opera pahnologică de specialitate a acad. . Emil.’ Pop, prezintă un istoric asupra acestor studii la noi, msistînd îndeosebi asupra celor mai impor- tante rezultate obținute plin cercetău metodologice asupra mlaștinilor turboase din întreaga ’ țară și a iutei pi etani succesiunilor de vegetație ale'acestora cu stabilirea difenlelor fa^e. Au- torul arată aihploaica'incuisiunilor teoretice și piactice actuale ale științei polenului. Din'nu- mărul total al luciăiilor științifice (300) publicate de prof. Emil Pop/65 sînt de palinoîo^ieș Cercetările sale‘întreprinse în Caipațî au elucidat diferite probleme palinologice esențiaîe/ț'c'a; explicarea variantei est-carpatice a evoluției silvestre la noi, încadrată. în piocesul ‘evolutiv^ general al pădurilor dm Europa centrală, prin care stabilește vechimea peuoadelor silVesțte* din nordul țării. Rezultatele obținute în cercetările piof. Emil Pop au fost unanim appeciâte'^și recunoscute cu ocazia diferitelor congrese, simpozioane, conferințe, excursii internaționale*’ș.â.\ la care a participat. / V . Soran prezintă succint conținutul și scopul celei de-a doua Conferințe internaționalei 1 ■M V? de. palinologie ținută Ia Utrecht (1966), arătîud variabilitalea și nivelul actual al^ccrcetărilpr.'ij^ palinologice pe plan mondial, ca și modul și principiile după care a fost organizată această rcoh-:«;^^ ferință cu prezentarea comunicărilor în cinci secții: .paleolitic, mezofittc, cietacicul slipeiior -’C și terțiar, cuaternar și morfologia șr dispersia sporilor. în mod deosebit au atras atenția luciarile I y privind posibilitatea găsirii unor resturi fosile în meteoriții carbonici, micioscopia fluorescent^ în palinologie, palinplogia și conservarea polenului, palinologiâ și rtieteoiologia, aphcaieâ meto-> delor statisticii matematice în palinologie, aeropalinologia ș. a. Delegația loinâna cate a parti-k . cipat la lucrările acestei conferințe, formată din Emil Pop, M.^Filipescu, D. Beju, N. Balteș.și ( ■V/ Soran/a prezentat cinci1 comunicări; Prof. .Emil Pop a vorbit'despre aeropalinologia în-Roma^st.-'^ Arătînd diversificarea și importanta;teoretica și practica a pahnologiei, piof. I. T. 'iarn^ vschi se referă îndeosebi la cercetările morfopalinologice la plantele! spontane și cultivate dm în comunicarea sa asupra unor .briohte arctice din flora țăm cu unele considerații pali- K ndogice, prof. Tr. I. Ștefurcac se ocupă în prima'parte de valoarea relictară a 13 specii de mușchi* (Sphagnales, Bryales și unele HepaticaC), cunoscuți sporadic mai ales în nordul țălii Cafacte-\^< Wj rul comun al acestor bnofite constă în afinitatea lor taxonomică, bazată pe asemanareâ'inor- fologică a organelor gametofitului și sporofitului. Unu dintre taxoni sînt monotipici ■'(Ch/os?-; JXrB copium, Paludella), iar spoin adeseon (Meestaceea) foarte mari, aflați și subiosiIii ’în ceaAd^ doua parte se insistă asupra valorii palinologice a sporilor de bnofite (Sphagnum,■ PolgUtihum^ ‘ i Plici aman), ca și așupra resturilor subfosile'de mușchi (tulpinițc, frunzișoâre) aflate înzăcariun-' , ) ■ - 1 1 h ' 1/1 - / ‘ • - ..." ■■■• I t — I < "f,. VIATA ȘTIINȚIFICĂ 437 3 A i/ tele de turbă. Biiofitcle constituie fondul viu și mort/ din care cauză cunoașterea lor multi- > laterală contribuie nu numai Ia caracterizarea vegetației actuale a mlaștinii turboase, ci șLpa- linoiogic Ia stabilirea succesiunii vegetației în; aceste formațiuni. Pe bâza resturilor de briofițe se dau denumirea și clasificarea tipurilor de turbă, se stabilește ■ vechimea lor și se explică înfi- riparea și dezvoltarea celorlalte grupări de plante erbacee și lemnoase. Ca exemplu sînt date Helodium. lanatum, identificat sulifosil (Lucina), ca și zonareg în creștere a acestuia că mușchi •generator de turbă și în condițiile pedoclimatice actuale (Drăgoiasa). Prof. I. Ciobanii, B. Diaconeasa și Șt. Șuteu constată, pe baza cercetărilor făcute în . Masivul Parîng, că „Muntinul Mic” constituie cea mai înaltă mlaștină la noi și ai-e.ee] mai gros sediment polinic aplin. Din analiza sporo-polinică a acestuia, autorii pun in. evidență, toate cele cinci faze silvestre ale evoluției pădurilor noastre poștglaciare. Faza de tranziție pin-molid este pentru prima dată semnalată în etajul nostru aplin, iar celelalte faze, prezintă unele particula- rități locale. Se confinnă imigrarea mai timpurie a bradului din Balcani. Cu privire la cercetările palinologice din complexul mlăștinos eutrof de la.Vdșlăbeni ?(r. Gheorgheni), FI. Rațiu arată că înmlăștinirea acestui teren, înfiripat după Emil Pop în fini- glaciar sau preborealul vechi, a avut o perioadă de i transgresiune în subboreal, după Blytt- Scrnander, care i-a lărgit perimetrul. Se consimtă că din această perioadă formațiunea fores- tieră dominantă în bazin a fost molidișul, cărpinișurile fiind neînseninate; din șubatlantic, . 1 \ fagul a-fost și el nesemnificativ reprezentat. Fondul climatic al bazinului nu favoriza dezvoltarea esențelor.foioase. Prezența polenului de Sparganiuai minimpm,. element boreab confirmă conser- varea rebelelor arctice în mlaștinile eutrofe, afirmîndu-se existența cbriozclor de tipul Dryop- tens cu Alnus, Carex acutifoinun cu Alnus, ca și a unor magnocaricetc. Analizînd palinologie 22 de mlaștini turboase din 11 circuri glaciare1, ^părute fie în jurul unor izvoare, fie prin colmatarca unor lacuri glaciare din Munții Făgărașului,- B. Diaconeasa argumentează succesiunea normală a pădurilor postglaciarc, ilustrată sintetic prin diagrama po- limcă -aiunui zâcămînt turbos cu caracter bligotrof din căldarea Ucca Mare. Aii fost puse' în evidența cinci faze silvestre, corelate cu cele din Retezat, Parîng,și Semenic. •Prof. M.:Nemeș,- V; Lupșa și N; Boșcaiu prezintă rezultatele analizelor. poliuicc ale solurilor subalpine de pe muntele Vlădeasa. Pe; bâză ă trei pfofile pcdologice se eXplică; yecîii- mea și evoluția solurilor formate în siibatlanti.c o dată cu oceanizarea climatului,central-euro- ț»ean, iar ca vîrs.tă (3 000 de ani) coincid cu solurile din regiunile boreale ale Europei. Umezirea climatului șubatlantic a'rji amorsat evoluția solurildr spre stadiul dc pcdociimîax. Pe cea’mai marc pai le a povîmișului muntelui; solurile alpihie se găsesc în stadiul de paraclimâx edâfic, rezultat în urma restaurării echilibrului relativ stabil cu pajiștile secundar instalate îh locul jnepenișunlor.^ăderea bruscă a polenului de Pinus muglio, corelata cu aceea ăe Cfidmdehe'riort, arata existența unor străvechi defrișări ale; jnepenișurildr b'entfu extinderea ariei păștmabile. în ultima comunicare • din program, N. Boșcâiii și V. Lupșa' aduc interesante .rezultate desprinse .In urma! analizei polinice a sedimentelor ‘ cavernidole din PCșterâ lui Veterani din defileul Dunării (Duboyâ). în orizonturile Ihfefioâi'e, autorii'pun în evidență'fâ'ză’ ^ (Pinus sylvestris cu enclave pi’eglaciare de P. 'pallasiana) concomitent cu încălzirea climatului din perioada boreală ; dintre elementele term'ofile se remarcă arboretele de Tilia cordata (polen 73%). O dată cu evoluția anatermă a climatului din perioadă atlantică, se înregistrează o sen- sibilă leafirmarc a polenului, dc Pinus și,regresul celui de Tilia. Autorii arată că apariția fa- gului a fost mai timpurie decît în alte regiuni ale țării, ceea ce coincide cu o perioadă cli- matică cai acterizată prin elemente termofilc. Astfel, infiltrarea fagului ar ,fî avut Ioc chiar de la începutul subborealului, cînd 'se constată un maximum în polen de Abies,'înregistrat înaintea celui de fag. în orizonturile superioare ale molidului se evidențiază expansiunea făgete- lor (șubatlantic), care în defileul Dunării sînt la cele mai joase altitudini dințară. * 438? VIATA ȘTIINȚIFICĂ 4 Toate comunicările au fost urmărite cu viu interes, ele constituind contribuții noi în domeniul palinologiei, care confirmă concepțiile enunțate în decursul timpului de acad. Emil Pop și lărgesc sfera preocupărilor în acest domeniu cu noi perspective în cercetările științifice teoretice și aplicative. în cadrul unor comunicări s-au făcut următoarele două propuneri: . — Organizarea în țară a unui for central de documentare, schimb și informare palino- logică, ținerea unei evidențe' a materialului palinologie analizat, alcătuirea unei palinoteci și realizarea legăturilor cu alte organisme similare din străinătate (prof. I. T. Tarnavschi). . — Lucrarea de sinteză Mlaștinile, de turbă din România, -publicată de acad. Emil Pop (1960), epuizată la scurt timp după publicare și fiind mult solicitată în țară și străinătate, să fie prin grija Editurii Academiei reeditată în limba română și tradusă ,într-o limbă de largă circu- , lăție (prof. Tr. 1. Ștefureac). / - Binevenită și utilă va fi de asemenea publicarea într-un volum din scria „Contribuții botanice” — Cluj a tuturor cdihunicărilor prezentate la acest prim simpozion național de palinologie. . ' ' - . Menționăm totodată că la cea de-a doua Conferință internațională de palinologie de la Utrecht (1966) s-a hotărît ținerea celei de-a treia în anul 1970 într-una dintre țările răsăritene (România sau U.R.S.S.).' ‘ f ■ Luînd cuvîntul, acad. prof. Emil Pop apreciază cu. vie emoție conținutul științiiic al. referatelor și comunicărilor prezentate cu ocazia primului' Simpozion național de palinologie? desfășurat la Cluj și care a coincis cu aniversarea unui moment cardinal din viața sa. Cu cea mai caldă bucurie, consideră reușită această manifestare științifică și mulțumește tuturor celor care au organizat și prezentat comunicările și referatele, ca și celor care au participat la acest simpozion. ■ - / Palinologia, care-și are „vatra” sa la Cluj — a arătat în continuare prof. Emil Pop —, a ajuns azi la noi în țâră la uh stadiu de maturitate, iar1 cercetările care se intensifică la Cluj, București și recent la Iași, în universități și diferite institute, garantează o și mai mare , dezvoltare în acest domeniu complex de cercetare. , Opera botanică de pînă acum a prof. Emil Pop este remarcabilă, bine cunoscută în. țară și, pește hotare. Ea oglindește o muncă uriașă,' deosebit de prodigioasă și fecundă, metodic organizată, desfășurată temeinic în timp, cu aleasă pasiune, întreagă dăruire și rară erudiție de biolog. ’ Pe drumul desțelenit la noi acum patru decenii de acad. prof. Emil Pop în domeniul palinologiei, știință de larg orizont, care interesează variate discipline ale biologiei și' ale știin- țelor naturii-în general, aportul său de seamă și al școlii palinologice românești pe care a creat-o a contribuit din plin la progresul științei românești și al .celei.universale. Prof. Traian I. Ștefureac, Șef de laborator la Institutul de biologie „Traian Săviileșcu” . Revista „Studii și cercetări. de biologie — Seria botanică” publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale ; morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. I, NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rlnduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.