COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: C. G. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; : I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii l Socialiste România ; | C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei Republicii ! Socialiste România ; i N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste j România; ; GEORGETA FABIAN, secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc Ia CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134—135 sau la reprezen- tanții săi din străinătate. _ 2 SERIA BOTANICA TOMUL 19 1967 Nr‘ 4 SUMAR , p»s. N. ROMAN, Thlaspi jankae Kern. In flora României..........* 311 GH. DIHORU, Precizări flogistice (I) (Onosma, Geranium) . • • 317 A. POPESCU, Stipa aristella L. în flora României........ . 325 V. G. MOCANU, Contribuții la cunoașterea creșterii sezonale în înăl- țime și suprafață foliară la Quercus pubescens Willd. și Quer- cus pedunculiflora G. Koch din nordul Dobrogii.............. 329 i AL. IONESGU, Relațiile dintre transpirație, coeficientul economic A al transpirației, productivitate și regimul de umiditate Ia po- rumbul dublu hibrid irigat......................... 339 ■ ' H. TIȚU, Ultrastructura cloroplastelor din mezofilul de Lcns culi- ’ naris Medik.......................................... 347 AURELIA BREZEANU, Influența fotoperioadelor scurte asupra înfrățirii la Fesiuca pratensis Huds. și F. rubra L. ... 353 VERA BONTEA și P. ABRAHAM, Contribuții la studiul combaterii manei hameiului produsă de ciuperca Pseudoperonospora hu- muli (Myiabe et Takahashi) Wilson ......................... 363 LUCREȚIA DUMITRAȘ, Cercetări comparative asupra unor as-, pecte din biologia ciupercilor Tilletia controversa Kiihn (T. na- nifica (Wâgn.) Săvul). și T. pancicii Bub. et Ranoj. . . . 375 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de re- dacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APARE DE C ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: \ SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 290 BUCUREȘTI A' St, ți cerc. biol. Seria botanică t. 19 nr. 4 p. 309—384 București 1947 \.. ; ; i ? 1 THLASPI JANKAE KERN. ÎN FLORA ROMÂNIEI DE N. ROMAN 581(05) L’aeuter signale la presence sur Ie territoire de Ia Roumanie dans la r^gion des ■ Portes de Fer (district de Turnu-Severin, rdgion d’Oltenie), de l’esp^ee Th. jankae : Kern. Cette espece est prdsentde comparativement avec Ies especes rapprochâes : . 4 Th. praecox Wulfen et Th. goesingensi Hâlacsy. ț î. ■' - 1 în urma verificării materialului de Thlaspi (Tourn.) L., recoltat în | anii 1964—1966, în zona Porțile-de-Fier, au fost găsite cîteva exemplare ce nu. aparțin speciilor descrise în flora României (6). Analizate și compa- rate cu materialul de ierbar din țară și din străinătate, s-ă constatat că exem- plarele aparțin cercului de afinitate al speciei Th. jankae Kern. (fig. 1 și 4). Thlapsi jankae Kern., Osterr. Bot. Zeitschr., 17 : 35 (1867); Clapham R. A., FI. Eur., 1, 1964; Th. alpinum Jacq. var. jankae (Kern.) Stojanov J et Stefanov, FI. na Bîlg., 1948. 4 Rădăcina pivotantă, puternică. Tulpina erectă, înaltă de 10—25 (35) cm, glabră, adesea ramificată în partea superioară. Tulpini numeroase, 3—5(1) fără rozete sterile. Frunzele rozulare lung-pețiolate, eliptice, cu vîrful rotunjit și marginea întreagă, brusc atenuate în pețiol. Frunzele tulpinale lat-eliptice, rareori ovat-eliptice, sesile, sagitat-amplexicaule, cu auriculele । rotunjite, vîrful obtuziuscîil, egal distribuite pînă sub inflorescență. Inflorescența la început un racem dens, umbeliform (fig. 4), care treptat se alungește, atingînd la maturitate 8—12 cm lungime. Sepale alungit- ovate, lungi de 2—3 mm, verzi sau violacee în partea superioară. Petale ' albe, lungi de 5—7 mm; cele externe (fig. 1, b) alungit-obovate, ușor emarginate, mai lungi decît cele interne (fig. 1, c), neemarginate. Stamine simple, lungi de 4—5 mm. Siliculă matură lungă de 7—9 mm, obovată, îngust-aripată, unghiul emarginaturii mai mare de 90° (—125°), lobii terminali ai aripii obtuzi, divergenți. Stilul, lung de 2—3 mm, iese mult I deasupra emarginaturii. Pedunculii siliculei patenți, de lungimea ei sau J numai cu ceva mai lungi, Semințe ovoide, brune-gălbui, netede^ lungi de j 1—1,3 mm, obișnuit cîte 3—5 (6) în fiecare lojă V—VI; 2n = 14. ; Stațiunea : în pajiști uscate, pe coaste cu substrat silicios, care provine | din alterarea conglomeratelor tortoniene cimentate cu CO3Ca. j ST. SI CERC.' BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 18 NR. 4 P. 311-315 BUCUREȘTI 1967 315 312 N. ROMAN 2 Răspîndire în țară: în zona Porțile-de-Fier, între Dudașul-Schelii și Gura-Văii (r. Tr.-Severin, reg. Oltenia). Th. jankae Kern. face parte din grupul speciei Th. praecox s. I., în cadrul căreia R. A. C la ph am (2) include, printre altele, și speciile : Th. praecox Wulfen s. str., cu două subspecii: a) ssp. praecox, tipul, răs- Fig. 1. — Țhlaspi jankae Kern. ; a, sepală; b. petală externă; c. petală internă; d, etamine; e, siliculă (original după materialul din regiunea Portile-de-Fier). . pîndit în toată Peninsula Balcanică, Austria, Italia, R. S. Cehoslovacă, România (8), U. R. 8. 8. părțile de sud și sud-vest; b) ssp. cuneifolium (Griseb.) Clapham, din R. P. Albania^ R. 8. F. Iugoslavia; Th. goesingense Hâlacsy, cu răspîndire în Peninsula Balcanică și partea estică a Europei centrale (Austria și R. P. Ungară); Th. jankae Kern., răspîndit în R. P. Bulgaria (10), R. 8. F. Iugoslavia (7) și R. P. Ungară (2), (5). Deși aceste specii fac parte dintr-un cerc de afinitate foarte strîns, ele pot fi ușor deosebite atît prin numărul cromozomilor, cît mai ales ■ prin forma și dimensiunile frunzelor, ale florilor și ale siliculelor. Astfel, Th. jankae Kern. și Th. praecox Wulfen sînt specii diploide, 2n = 14, pe cînd Tâ. goesingense Hâlacsy este o specie tetrâploidă, 8n = 56 (7). Deosebiri ușor vizibile se constată în forma și dimensiunile frunzelor (fig. 2) și ale siliculelor (fig. 3). ‘ Din compararea materialului nostru cu. cel din R. P. Ungară și luînd în considerare și datele din literatură, se constată că exemplarele din țara noastră sînt mai viguroase (25—35 cm), cu silicule obovate, stilul lung de 2 —3 mm, aproape dublu față de datele citate de R. A. Clapham (2) 314 N. ROMAN 4 și A. SP o 1 a t s c h. e k (7). Este toarte probabil ca aceste deosebiri morfo- logice (forma siliculei, dimensiunile tulpinilor, florilor și polenului) să fie dictate și de natura litologică a substratului, alcătuit aici din conglomerate Fig. 4. — Thlaspi jankae Kern. 5 THLASPI JANKAE KERN. IN FLORA ROMÂNIEI 315 (9), (10), rezultă că Th. jankae Kern. nu mai este un endemism panonic, . cum o consideră S. J â v o r k a și R. S o 6 (5), ci mai degrabă un element panonico-balcanic, cu o arie discontinuă legată de un relief vechi, precua- ternar. Materialul se află în ierbarul Institutului de biologie „Traian Săvulescu". BIBLIOGRAFIE 1. Eym A. H., Thlaspi (Tourn.) L., e Snopii CCCP, HBjț. AH, MocKBa, 1939, 8. 2. Clapham R. A., Thlaspi (Tourn.) L., in Flora Europaea, Univ. Press, Cambridge, 1964,1. 3. Hâlacsy D. E.f Conspectus Florae Grecae, Lipsiae, 1900, 1. 4. Haybk A., Prodromus Florae Peninsulae Balcanicae, Veri. rep. Fab.,. Berlin, 1927, 1. 5. JAvorka S. ds Soo R., A Magyar novinyvilăg kizikonyve, Akad. Kiadâ, Budapesta, 1951, 1-2. 6. Nyârâdy I. E., Cruciferae, in Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1955, 3. 7. Polatschek A., Osterc. Bot. Zeitschr., 1966, 113, 1, 1 — 47. 8. RXvăruț M. și Mititelu D., St. și cerc. șt. biol, și șt. agric., Acad. R.P.R.,- Filiala Iași, 1959, 10, 1, 63-67. 9. Rqman N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 3, 193 — 198. 10. CTOHHOB H. n CTOHHOB B., Mpa Ha E-bMapua, Vhhb. neueaT., CoOhh, 1948. 11. Wolkinger Fr., Berichte d. Deutsch. Bot. Gesellsch., 1965, 78, 7, 248 — 288. । Institutul de biologie „Traian Săvulescu", . Sectorul de geobotanică și ecologie. Primită în redacție la 20. martie 1967. cu ciment calcaros, la care se adaugă condițiile de drenaj, insolația și evaporația excesivă. în aceste condiții, Th. jankae Kern, crește împreună cu specii evident xerofile, ca : Chrysopogon gryllus (L.) Trin., Centaur ea atropurpurea W. et K., Dianthus pinifolius Sibth. et Sm., Convolvulus cantabricus L., Bomby- cilaena erecta (L.) Smoljan, Achillea coarctata Poir., Cleistogenes serotina (L.) Keng., Scorzonera lanata' (L.) Hoffm., Paronychia cephalotes (M. B.) Bess., Petrorhagia illyrica (D.) P.'W. Ball et Heywood ssp. haynalăiana (Janka) P. W. Ball et Heywood etc? Deoarece, în afara stațiunilor cunoscute din R. P. Ungară, în ultimul timp existența acestei specii a fost confirmată și în Munții Balcani (7), (8), PRECIZĂRI FLORISTICE (I) (ONOSMA, GERANIUM) DE GH. DIHORU • 581(05} On signale pour la premiere fois dans la flore de la Roumanie Onosma lypskyi Klok. et O. macrochaetum Klok. et Dobrocz. Les caracteres micromorpliologiques d^terminent l’auteur ă consid6rer Geranium purpureum Vili, comme une espece individualiste. Parte din materialul floristic, recoltat din diferite regiuni ale țării și în special din Dobrogea, a fost supus unei analize morfologice amănunțite,, chiar și în cazul unor specii comune. Aceste analize, însoțite de consultarea literaturii mai noi, cu precădere a celei sovietice, ne-au condus la unele rezultate interesante, care vor fi comunicate succesivx. Cîteva dintre acestea constituie subiectul lucrării de față. . 1. Materialul de Onosma recoltat din Podișul Babadag a fost înca- drat, conform literaturii românești (4), (11), la specia O.: msianii Clem. Cercetarea ulterioară, mai atentă și documentată (3), (7), (8), a precizat că acest material trebuie considerat ca aparținînd la două specii nesemnalate în flora noastră, una din seria Tinctoria Klok., cealaltă din seria Calycina Klok. (7), ambele, ca și O. msianii Clem., făcînd parte din subsecția Haplo- Zncka Boiss. ( = Estellata Schur). ă. Onosma lypskyi Klok., Bot. mat. gherb. Bot. Inst. A.N. 8. S. S. B., XV (1953), 241Klok. et Dobrocz., Flora U. B. S. B., VIII (1957), 365 ; Kucowa, Flora Polska, X(1963), 152 ; Dobroczaeva, Viznacinik rosl. Ukraini (1965), 542. — O. setosum Grecescu, Conspectul FI. Eom. (1879 — 1883), 406, non Ledeb. — O. arenarium Brandza, Prodr. FI. Rom. (1898), 282, non Waldst. et Kit. Specia aparține seriei Tinctoria Klok., împreună cu O. tinctorium Bieb. și alte cîteva specii (7), și este caracterizată prin tubul coralei glabru la exterior, numai cu cîțiva perișori pe lobi. O.lyps'kyi Klok. este specia cu florile cele mai mari din toată seria. Are corola de 16—21 mm, Caliciul de 11—15 mm și stilul în perioada antezei de 19—20 mm. 1 Mulțumim lui C. Z a h a r i a d i pentru ajutorul multilateral acordat. ST. SI CERC, BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 4 P. 317-323 BUCUREȘTI 1967 318 GH- DIHORU 2 0. setosum Ledeb., cu care a fost confundată, diferă de 0. lypskyi Klok. nu numai prin arealul geografic (crește pe Volga inferioară și în Caucaz), dar și prin peri mai lungi, mai groși și mai rari (care se observă mai bine la bractee și caliciu), corola cu sete mici, oblic-erecte pe cinci șiruri mai evidente în stare de boboc) și tulpină cu puține ramuri scurte în treimea-pătrimea superioară. 0. lypskyi Klok. are corola glabră (cu excepția perișorilor de pe lobi), părozitate mai fină și mai deasă, tulpină extins ramificată de la mijloc sau sub mijloc. A fost descrisă din silvostepă de vest a R. S. S. Ucrainene (regiunea Odesa) ca endemism vest-pontic. Această specie este recunoscută ca valabilă și în unele lucrări mai noi (3), (8). La Babadag (r. Istria, reg. Dobrogea), crește prin rariștile pădurii de Quercus pubescens Willd. (valea Caugagia și valea Visterna). b. Onosma macrochaetum Klok. et Dobrocz., Flora U. R. S. R., VIII (1957), 360; Dobrocz., Viznacinik rosl. Ukraini (1965), 542. — O. visianii Stev., in Bull. Soc. Nat. Mosc., XXIV (1851), 589, 592, non Clem. — O. calycinum M. Pop., Flora S. S. S. R., XIX (1953), 218, non Stev. — O. se- tosum Grecescu, Consp.. FI. Rom. (1898), 406, non Ledeb. — O. visianii Prodan, Consp. FI. Dobrogei, III (1939), 22, non Clem. Aparține la seria Calycina Klok., ca și O. visianii Clem., de care se deosebește prin antere concrescute pe întreaga lor lungime într-.o coloană conică, exertă din corolă. Setele de pe tulpină sînt foarte lungi (4 — 6 mm). O. visianii Clem. are antere libere pe întreaga lungime, abia exerte și setele tulpinii de 3—4 mm lungime. Ambele specii au corola pubescentă pe 2/3 lungime, începînd din partea superioară. O. visianii Clem. se găsește în flora U. R. S. S. numai în Crimeea și Caucaz, în timp ce O. macrochaetum Klok. et Dobrocz., plantă pontică, apare în stepele de pe Niprul superior, din apropierea Mării Negre și din R' S. S. Moldovenească (3), (7). La Babadag crește în pajiști xerofile (Cetatea Heraclea, valea Cau- gagia, valea Visterna, Dealul Dadovar). S-ar încadra aici și materialul din ierbarul Institutului de biologie din București, recoltat din Dobrogea, de la : Murfatlar, r. Medgidia (leg. G. Grințescu, 26.VIII.1910), Agighiol și M. Kogălniceanu, r. Tulcea (leg. E. I. N y â r â d y, 28.VIII.1949 ; E m. Ț o p a, 9. IX. 1949), Pietrenii, r. Adamclisi (leg. C. Burduja, 19. VIII. 1948), Mangalia (leg. Al. Borza, 5.VII.1927). Observații. Existența acestei specii a fost contestată în lucrări mai noi și trecută ca sinonimă cu O. visianii Clem. (8). Nota critică asupra ei nu se referă însă la caracterul separator față de O. visianii Clem., și anume la concreșterea staminelor. Acest caracter a fost omis de altfel și în diagnoza speciei în limba latină, figurînd însă în cheia dicotomică și în diagnoza în limba ucraineană (7). Contestarea speciei ar fi putut izvorî din consultarea numai a acestei diagnoze incomplete. Mai recent, în prelucrarea boraginaceelor de către unul dintre autorii care au descris pe O. macrocliaetum Klok. et Dobrocz. (3), aceasta con- tinuă să fie tratată ca specie de sine stătătoare2. 3 Mulțumim botaniste! D. M. Dobroczaeva (Kiev) pentru informările științi- fice și pentru materialul de ierbar oferit. 3 PRECIZĂRI FLORISTICE (I) (ONOSMA, GERANIVM) 319 Cele două specii prezentate cresc de obicei împreună și la prima vedere pot fi confundate. Se deosebesc prin : a Corolă glabră la exterior (numai vîrfurile lobilor cu cîțiva peri scurți, care nu depășesc vîrfurile acestora). Antere libere, con- crescute numai laȚbază, cu’apendicii sterili terminali lungi de 1 mm Fig. 1. — Lobul corolei (a) și partea terminală a ante- rei (Ș) la Onosma lypskyi Klok. (A) și O. macrochaetun Klok. et Dobrocz (B) apical bifizi, cu dinți acuți, divaricați (fig. 1, A) ; partea liberă a filamentului staminal lungă de 2,5 — 3 mm. Planta ramificată cam de la mijloc, cu părozitate mai fină și mai deasă (în ierbar de obicei gălbuie). .................... O. lypskyi Klok. b Corola scurt și patent-tomentoasă la exterior pe 2/3 din lungime începînd de la vîrf; perii de pe lobii corolei depășesc vîrfurile lor. Antere concrescute pe toată lungimea lor într-o. coloană conică, exertă, cu apendicii sterili terminali de 2 mm lun- gime, emarginați sau trunchiați, cu dinți ± obtuzi (fig. 1, B); partea liberă a filamentului staminal lungă de 5,5 — 6 mm. Planta ramificată aproape de la bază, cu părozitate rigidă și-lungă (în ierbar de obicei alburie) ... O. macrochaetum Klok. et Dobrocz. .'321 320 GH. DIHORU 4 2. Geranium purpureum Vili., FI. Deplh. (1785), 72; Warburg, FL. British Isles (1962), 311; Dobroczaeva, Viznacinik rosl. Ukraini (1965),. 428. — G. robertianum @ purpureum Vili., in Lamk. et DC., FI. Frâng.,; IV, 2 (1805), 853 ; Panțu, Geraniaceele din România (1931), 106 ; Bobrov,. FI. S. S. S. R., XIV (1949), 36. — G. r. ssp. purpureum (Vili.) Murb.,. Contrib. FI. Tunis, I (1897), 52; Șerbănescu, FI. R. P. R., VI (1958), 151. , în lucrări botanice mai vechi (9), (13) sap mai noi (2), (12), această, plantă este inclusă în sfera de variabilitate a lui Geranium robertianum L. Lucrări recente (3), (14) o reconsideră ca specie, așa cum a fost descrisă de D. V i 11 a r s și cum o considerăm și noi. Cercetarea morfologică, executată de noi a arătat că sînt deosebiri între G. robertianum, L. (pl. I) și G. purpureum Vili. (pl. II), cel puțin tot atît de evidente ca între G. pusillum Burm. f., G. rotundifolium L. și G. molie L. Caracterele evidențiate, multe semnalate și în literatură (3), (14),. sînt următoarele: Geranium robertianum L. Segmente primare ale frunzelor bazale lungi de 3—4 cm. Frunze subțiri nepieloase și nelucioase. Ultimele lacinii evident mucropate (pl-1,1). / — Arista sepalelor lungă de 1,6 — 2,5 mm (pl.1,2). — Petale lungi de (8)9—13 mm și late de 4,5 mm, de două ori cît caliciul, adesea cu dungi longitudi- nale mai deschise (pl. I, 3). — Antere portocalii pînă la purpurii.' — Valva frUctulețului matur galbe- nă, palid murdar, subțire, aproa- pe pergamentoasă, cu creste dis- tanțate, subțiri (ca niște nervuri), în partea anterioară mai dese și ± aripate; crestele sînt ciliate,. întreaga suprafață a valvei cu numeroase glande sesile (pl. I, 5). — Fructuleț prevăzut în partea an- terioară cu un rostru scurt, re- tezat, sub care sînt inserate lateral două fascicule de peri, albi, flexuoși, de 6 — 7 mm lun- gime, care sînt adăpostite în: șanțurile rostrului (de multe ori fructele mature rămîn fixate de rostru prin aceste fire) (pl.I, 5)’. Geranium purpureum Vili. — Segmentele primare ale frunzelor bazale lungi de 0,8 — 1,5 (2) cm. Frunze groase, pieloase și ± lu- cioase. Ultimele lacinii nemu- cronate sau neevident mucronate (pl. II, 1). — Arista sepalelor lungă de 0,6 —0,8 mm (pl. II, 2). — Petale lungi.de 6—9 mm și late de 2 mm, de 1,5 ori cît caliciul, unicolore (pl. II, 3). — Antere galbene. — Valva fructulețului matur de cu- loare brun-vișinie, groasă, rigidă, cu riduri groase, foarte apropiate, obtuze, dispuse aproape pe în- treaga suprafață a valvei (ceva, mai rare și mai subțiri în treimea inferioară); ridurile sînt glabre, cîteva sete scurte apar pe partea ventrală a valvei, glande sesile puține, între creste și în partea ventrală (pl. II, 5). , — Fructuleț fără rostru și fascicule de peri. PLANȘA I Geranium robertianum L : , fructulețului. GH. DIHORU 5^0 a) - 2n = 64.' 322 — Fructuleț lung de 3,2 mm și lat .de 1,5 mm (raport 2,1). PLANȘA II — Fructuleț lung de 3 mm și lat de 1,7 mm (raport 1,8). Crește în păduri umbroase, tufi- șuri. Plantă răspîndită în Europa, Asia de vest și Siberia, Africa de nord, insulele Canare și Madeira. - Geranium purpureum Vili.:. 1. partea terminală a lacinlei-secundare; 2. sepală externă (a) și internă (b); 3. petală; 4» rostrul fructului; . 6, valva fructuletului, văzută dorsal (»)> lateral (b) și ventral (c); 0». secțiune longitudinală pe partea laterală a A ' fructule tulul. , — Stilul are pe coaste cu precădere peri simpli (foarte puțini, glandu- liferi), lungi de 0,16 mm (pl. I,4). . — Stilul are pe coaste aproape exclusiv peri glanduliferi (cîțiva peri simpli apar la bază) de 0,27 mm lungime cu partea bazală dilatată (pl. II, 4). - 2n = 32. PRECIZĂRI FLORISTICE (I) (ONOSMA, GERANIUM) 323 — Crește în locuri deschise, stîn- coase sau nisipoase. — Plantă răspîndită în Europa de sud, Caucaz, Asia Mică, Iran, Siria, Africa de nord pînă în insulele Madeira. Mai adăugăm că Geranium purpureum Vili, este o plantă mai scundă, cu sepalele externe mai late și împreună cu pedicelii mai păroase decît G. robertianum L., iar caliciul fructifer este mai globulos. Există și un caracter comun. Toate organele vegetative ale celor două specii au, în afară de glande și sete, un șir de peri subțiri, scurți, ± uncinați (pl. I, 1 și pl. II, 1). < După unii autori (13), există numeroase forme de trecere între cele două specii. Materialul de G. purpureum Vili, a fost recoltat de pe stîncile din Cazanele Mici (r. Orșova, reg. Banat). îl BIBLIOGRAFIE 1. EOBPOB E., Geranium, b ^Aopa CCCP, Hbr. Auan. HayK CCCP, MocKBa-JIeHHH- rpaa, 1949, 14. . 2. BuCkova H. a Natherova L., Preslia, 1965, 37, 4, 413 — 418. 3. HOEPOUAEBA Jț., Geraniaceae i Boraginaceae, b BusHawuK pocAUH yKpaîHu, Kkhb, 1965. 4. Grințescu I., Onosma, în Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1960, 7. 5. PPOCCrEUM A. A., OnpedeAumeAb pacmeiiuii Kaenaaa, Cob. riayKa, MocKBa, 1949. 6. Kjiokob B. M., Bot. MaTepManu rep6. Bot. Mhct. Aitaa. nayK- CCCP, 1953, 15, 229—247. .. 7. Kjiokob M. h U.OBPORAEBA 3., Onosma, B ' On presente brievement Ies conditions pddologiques dans lesquelles vit la plante ainsi ’ . s ' . que Ies especeS voisines plus frăquenteș. Le travail est completă par une carte ș ■ avec l’aire generale de repartition de cette espece. î Cu ocazia cercetărilor floristice efectuate pe teritoriul viitorului lac de acumulare dela Porțile-de-Fier, am recoltat în aprilie 1966 o graminee ! necunoscută ^înflora României. ' ‘ Stipa aristella L., Syst. Nat., ed. 12, III (1768), 229; Rouy, FI. ' t France, XIV (1913), 93; Stipa bromoides Brand ex Koch, Syn., ed. 3, III î (1857), 2 718; Hayek, Prod. FI. Pen. Bale., III (1933), 690; 4.ristella< , ■ bromoides BertoL, FI. Ital., I (1833), 680; Boiss., FI. Orient., V (1884), , j 504; Velen., Fi. Bulg. (1891), 605. . i ! Plantă perenă, cu rizom puternic subrepent, fixat în sol cu un sistem r radicular bine dezvoltat, asemănător întrucîtva cu sistemul radicular al : speciei Chrysopog&ngryllus (L.) Trin- Din rizom pornesc mai multe tulpini. *înalte de 60—.100 cm, alcătuind o tufă densă (fig. 1, a și b). - J ■ î t Frunzele convolute, scabre; numai în stadiul tînăr, cele ale lăstarilor sînt uneori plane. < • : 1 Panicula este îngust-liniară, slab dezvoltată, cu spiculețele scurt- i , pedicelate, alipite de axa paniculei. . ' Ramurile paniculei care pornesc de la un nod sînt în număr de 1—2, : rareori mai multe.. . : ' ' ‘ Spiculețul uniflor, cu glumele mai lungi decît paleele; lungi de 1Q —12 i mm. Glumele sînt ascuțite la vîrf, dar nearistifbrm, cu trei nervuri evidente - b (fig. 1, c). • „ . . •, ... , .. .. ' . .. .. . . • ■■ ■ ■ ■ ■ | ST. gl CEBC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NE. 4 P. 325^ 328 BUCUREȘTI 1967 . . . ? 1- 0 6411 . b'"; ' . . . ' ' ■ . . ■' '. . < i : ' ■ . " ■ ■ 1 ’ . ■ ' ■ ■ . 326 , A. POPESCU 3 STIPA ARIȘTELLA L. IN FLORA ROMÂNIEI Caracteristică pentru Stipa ariștella L. este părozitatea paleelor, , perii fiind scurți și alipiți. în partea superioară a paleei, perii sînt foarte rari sau lipsesc (fig. 1, d). ' Arista foarte scurtă, de 2—3 cm lungime, adică de 2—2,5 ori mai lungă decît cariopsa, spre deosebire de aristele celorlalte specii, a căror lungime depășește 10 cm1. Arista este dreaptă, negeniculată; caracter care o diferențiază de toate celelalte specii ale genului, și pornește din vîrful paleei, avînd de o parte și de alta cîte un dinte scurt; prin răsucirea paleei în jurul cariopsei, , cei doi dinți se suprapun și par a fi unul singur. Stipa ariștella se aseamănă cu ȘL capillata, cu care crește împreună, prin faptul că arista ,nu este plumoasă, dar se deosebește de, aceasta ușor prin următoarele caractere pe care le enumerăm comparativ la cele două. specii: Stipa ariștella L. Stipa capillata L. — lungimea glumelor 1 cm 3 cm — vîrful glumelor scurt-ascuțit lung-ascuțit (aristi- ' J form) , ' — paleele păroase glabre Q — lungimea aristei , 2—3 cm 10—15 cm . — forma aristei dreaptă geniculată și răsu- cită ; — baza pani cu lei neacoperită de vagina acoperită de vagina j ultimei frunze tulpinale frunzei Aceste caractere, care o diferențiază foarte clar de celelalte specii, ale ) genului Stipa, l-au determinat pe M. D. Bertolonii (2) să ridice specia la rang de gen : Aristella^romoides^ Mai recent unii botaniști (1), (4) , etc. consideră acest taxon ca specie a genului Stipa, păstrînd nomenclatura dată de L i n n A Stipa ariștella L. a fost găsită între Tricule și Svinița (reg. Banat), în dreptul fîntînii „Ciucăr”, în apropierea șoselei, pe pante cu înclinare pînă Ta 20°, cu expoziția vestică și sud-vestică. î Solul este schelet cu sfărîmățuri de roci și cu pinteni de stînci la zi. Terenul, fiind în pantă și însorit o bună parte a zilei, face ca umidi- | tatea solului să fie foarte scăzută. La aceasta mai contribuie și roca-mamă, care se găsește la mică adîncime. Ca rezultat al acestor condiții, vegetația are un puternic caracter xerofil. Vegetația lemnoasă este întîlnită sub formă de tufe alcătuite în special din exemplare de Carpinus orientalis, Quercus frainetto, Q. pubes- cens, Crataegus monogyna, precum și mici tufe de Cotinus coggygria. Solul foarte sărac și uscat din această stațiune se reflectă și în vege- tația erbacee, alcătuită de Chrysopogon gryllus și Andropogon ischaemum. i, _ Printre tufele gramineelor men- V ționate, Stipa ariștella, se dezvoltă frecvent, întocmește însă o asociație numai în ochiurile, din pădurea de Carpinus orientalis. Plantele însoți- k toare mai des întîlnite sînt: Achilled ■ millefolium, Alyssum alyssoides, A. î montanum, Arum maculatum (în tufă- * rișurile de Cai-pinus orientalis), Bromus • arvensis, Cynosurus echinatus, Cala-' mintha officinalis, Cardamine hirsuta, • | Cerastium brâcHypetăllum, Praba ver-, ' ■ na, Eryngium campestre, Euphorbia ■ helioscopia, Festuca valesiaca, Gera- j ' nium pusillum, Mgosotiș micrantha,. Poa bulbosa, Teucrium montanum, T. chamaedrys, Vicia lathyroides, • ' Stipa capillata etc. Stipa ariștella nu este, consu- mată de animale decît primăvara^ cînd lăstarii sînt tineri. Tufele mature sînt distruse prin călcare, aceasta fiind una din cauzele care nu permit .. răspîndirea speciei. în poienile nepășunăte, Chry- sopogon gryllusalcătuiește. o asocia- ție densă și elimină pe; Stipa ariștella, ’ limitîndu-i făspîndirea numai în locu- rile cu sol schelet și cu tufărișuri v răzlețe. Este posibil că Stipa. ariștella Vj să fie găsită în mai multe localități - j din defileul Dunării, precum și în $ alte regiuni ale țării cu condiții pedb- . climatice asemănătoare, în special în , Dobrogea de sud. ‘ . Arealul general de răspîndire a speciei Stipa > ariștella este relativ . mare, întihzîndu-se în toată partea sudică a Europei: sudul Spaniei, sudul Franței, Italia, insulele Corsica și Sici- : lia, Peninsulă Balcanică — Iugoslavia, sud-vestul Româpiei, Bulgaria, Alba- : riia, Grecia — insulele Creta și Cipru, 1 Caracterul aristei l-a determinat pe autor s-o numească Stipa ariștella. - Asia Mică, sudul U. R. Ș, .S. (Trans- caucaz, Crimeea). Pe continentul african se găsește îh partea nordică, Maroc, Algeria (fig. 2). ® ■ il'lă ll® Fig. 1. — Stipa ariștella L. : a. rlzomul și partea bazalt a tulpinii; b. panlcula; fi spiouletul ; d. oariopsa învelită de palee. 327 328 A. POPESCU Fiind , răspîndită în regiunile mediteraneană, pontică și paipică, Stipa aristella poate fi considerată ca element mediteraneanAp^nto^s^^ Fig.'2. — Arealul răspîndirii generale a speciei Stipa aristella L. (| A t BIBLIOGRAFIE . Ascherson P. tu Graebneh P., Synopsis der Miiteleuropăiscken Flora, Leipzi& 1898— 1902, 2. ă. Bertolonii M. D., Flora Italica, Bononiae, 1833, 1, 690. । 3.: Boișsier E., Flora Orientalis, Geneva Basileae, 1884, '5, 504. / ,_4/ , în ultimele două-trei decenii, dar mai ales în ultimii ani, cercetările R'pentru cunoașțerea/creșterii arborilor în perioada de vegetație s-au extins ^/considerabil în ceeă ce privește numărul de specii și de probleme abordate. $ ’ Dintre speciile genului Quercus, cele mai multe cercetări asupra 'Vfjlinamibii creșterii în înălțime s-ău făcut la "stejarul pedunculat (1), (3), (9), ;”/(ll) și mai puține la stejarul pufos (4). La stejarul brumăriu nu cunoaștem /.astfel,de cercetări. , ' • ' • . ' 'y»45 de ani, cu diametre între 12,0 și 14,4 cm și înălțimi între 9,5 și 10,5 m. 4 ST, ȘI CERC. BIOL..SERIA BOTANICĂ T. 19 NR, 4 P. 329-338 BUCUREȘTI 1967 330 ' ' V. G. MOCANU ' 2 1 Stejarul pufos vegetează pe un sol de tipul rendzină brunificată, de 40 cm grosime, iar stejarul brumăriu pe un sol de tipul cernoziom levigăt, ] slab podzolit, profund. . ' < : 1 Temperatura medie anuală a regiunii este de 9,8°C, iar precipitațiile 1 medii anuale însumează 48Q mm. . I Măsurătorile au început înainto de deschiderea mugurilor și au coritț- j ■ nuat pînă spre sfîrșitul lunii septembrie, cu periodicitate de două zile. J în acest scop, s-au construit piramide pînă la nivelul coroanelor. La fie- | care arbore s-au numerotat în partea superioară a coroanelor cîte 10 1 lujeri terminali, la care, s ău făcut apoi măsurătorile respective. Paralel | cu aceasta, s-au executat măsurători asupra creșterii frunzelor, prin copierea 1 lor pe hîrtiede calc și s-au recoltat probe de lujeri cu frunze pentru stabili- 1 rea conținutului de apă și substanță uscată. ) x I Măsurătorile asupra, creșterii radiăle a tulpinilor s-au făcut cu scopul I de a le compara cu dinamica creșterii în înălțime și s-au efectuat după 1 metoda auxometrului comparator (6). ; 1 în fiecare loc de cercetare s-au executat măsurători asupra temperatu- 1 rii aerului la nivelul coroanelor, asupra umidității solului și s-au înregistrat 1 precipitațiile. I ■REZULTATE. . . •' 1 Exemplarele de stejar pufos au parcurs principalele fenofaze astfel : 1 plesnirea mugurilor în jurul datei de 4.V, desfacerea mugurilor și înflorirea | între 10 și 14. V, înfrunzirea completă la 26.V și începutul colorării frunze- i lor între 25 și 30. X. 1 ' '' / • 1 La stejarul brumăriu: plesnirea mugurilor la 12.V, desfacerea | mugurilor și înflorirea între 18 și 22.¥, înfrunzirea completă la 5 — 6.VI, 1 iar începutul colorării frunzelor între 25 și 30.X; . 1 a. Creșterea în înălțime la stejarul pufos a început la 10. V, cînd tempe- | ratura medie zilnică a aerului la nivelul coroanelor â trecut de 10°C, umidi- 1 tatea solului fiind de peste 35 %. Eă a pornit în-același limp .la toți lujerii, I însă durata procesului de creștere a fost diferită. 1 Din cei 30, de lujeri cercetați, 27 1 Și B)- - | ■ Aceste rezultate concordă cu cele obținute de L. P. N i c o 1 a e v a 9 în. 1963, care a arătat că la. Stejarul pufos din B. S. 8. Moldovenească a creșterea de vară este legată de umiditatea favorabilă a solului, în care ■ caz o depășește pe cea de primăvară (4). " " ■ Din datele cuprinse îri tabelul nr. 1 se vede că a doua creștere a apărut I numai la lujerii cei mai viguroși, care îri timpul primei perioade ari înregis- I 2 Tabelul nr. .1 e. o a ll ă Creșterea medie totală șl periodici în lungime la stejarul putoș Greșteree de primăvară (mm) ■ Total lujeri data . total ( măsurați la dare apare creșterii iq.V 12.V | 14.V 16 V 18.V 20.V 22.V 24.V | 26.V 28.V 30;V | l.VI, primăvară/ . 4 ■- cumulată ' 4 | 11 18 . 28 35 38 ■ ' - | - -• | . | - 3,3 : periodică 1 'l 1.' 7 1 1 10 1 7 | 3 | // '| _ ] - . | cumulată — 1 | 8 | 15 | 27 43 | 53 | 60 | 65 | \_ | -r | _ V 17 , . i । l ■ 1 . ,i: 30 periodică | 2 | 6 | . 7 J 12 ! 16 | 10 | 7 | 5 | - 1 ... - | | ! 1 T 1 1 . 1 1 ■ • J. | : 1 - ■ ’ " ' " ■/ ■ . cumulată —; | 3 ' | 11 | 19 j. 38 59 | 70 | 78, | 82 | 86 1 - i - ., . 86 , periodică | 3 | 8 | 8 | . 19 | 21 | 11 | _8 | 4 | 4 |.. — | . ' < | . cumulată , | 1 | 4 9 | 22 39 | 56 | 67 76 | 83 | 89 | 93 - 93; ' periodică . | ; 1 I 3 | 5 | 13 ' : 7 | . 17 | 11 ’ 9 | 7 | 6 | 4 j . : v-y? * Creșterea de vară e-a urmărit la același lujeri oă ți cea de primăvară. Tabelul nr. 2 Creșterea medie totală și periodică In lungime la stejarul brumărli t. a a 0 1' e 1 1 1 & I i • t 30 Creșterea de primăvară (nun) Total lujeri măsurați nr. lujeri la care apare feîul creșterii data ' , 18.V 20.V 22.V 24.V 26.V 28.V 30.V l.VI 3. VI 5-VI 7.VI 9.VI 9 cumulată — ' 4 ' 9 20 31 .40 „46 51 — ' — .- periodică 4 5 11 .11 9 6 .5 ■ — 9 cumulată — 6 14 25 ' 37 . 44 50 '55 1 58 — . ■ periodică 6 8 / 11 12 7 6 5 3 ... - . — 10 cumulată . — — 4. . 14. 24 35 50 64 75 79 periodică — . ■ — / 4 ■ 10 10 11 15 14 11 4 ■■ ■ / ' 2 cumulată — ■ 2 5 9 14 19 25 30 34 38 41- '44 periodică 2 3 - 4 ' •: 5. 5 ‘6 , 5 4 4 3 3 măvară 44 * Creșterea de vară s-a urmărit la același lujeri oa șl cea de primăvară. total pri- durata zile nr. lujeri la care apare * 3. VII 5-vn /7.vir 9.V —- ' • X — 58 '79 ; 1 8 | 16 ; 26 | 36 . 8 1 10 -I 10 [ 22 1 1 „L... 8 | 10 j 26 j ^6 8 | 8 | 10 | 10 | F 1 ejarul.pufos Creșterea de vară (imn) Creșterea totală 1965 1 durata nr. lujeri la ■ data total vară durata ară . . zile. •care apare* LVII 3.VII 5.VII | 7 .VII zile ■. ■ . V 12 - 1 ■ 0 . : ■' — • — • 1 — . r- ' : 38 " : ■ . 1 _ - 1 - -M- - :| •' '• ■ — ' ' ■ !■ ■ - , . " 16 ■' _ 1 _ 65 . /• / ■- T •- - 1 - . ■ —■ •' - . —. ■ • ■ ÎS s :■ ■ ■ ■ '. 2 1G | . 26 , 26 • 6 112 ; ‘-X. V\ . 1 ' 2 |- 14 • | 10 | ' • • — ' '■ \ ■■ - ' — ' ■ • 22 ;5. • 6 . 18 | 26 . 26 ■ ' : ' 6 ; , 119 ’ 1 ' 6 | 12 | 8 | ■■ . — ■ - ■ ~ • ■ • ' — ■ . ul brumăriu ? j: . Creșterea de vară (mm) ■ . , " > . ; ■■ ■ Creșterea totală 1965 .. ' ■■ ■ ' ? ■ . data ' - • '. , ' '■ ■ ; ' r . • total vară durata zile VII 9.V1I 11. VII 13.VIl|15.VII 17.VII 19.VIl| 21.VII 23.VII 25.Vn|27.VH 29.VII 3i.VII|2.Vm 4.V1II 6.vni ' — ■ • OhO 10 20' 1 31 46 71 | 91 96 ' - — " 11 — ■ — ■ 96 ■ : 14 ' . 147 ■O- 10 io 11 15 25; 20 t"; 5 1 — 1 - 1 - -1 ■ . < ■. : IO ^■O’ - O 5 10 - , 16 26 | 41 | 51 51 | 66 - - 66 16 117 . <’O --- - o 5 I.-5,; 6 10 15 10 I 10 5; 1 .. " ■— ■ J6 36 • 46 , 52 ‘57 62 66 . O - - - ■o- - - 66 16 . 124 ■ 1 io io 1 ■ 6 5 1 5 4 - -OIWIOOO - IV • ■■ • ' ■ —i • ' ' -Z ; " o^ 10 21 36 56 76 101 ] 111 116 121 126 - - . 126 . 20 184 1-0 ooo '10 11 ? 15 20 ■ 20 ’ 25 10 ' 5 5 5 - — ■••' ■ . - o—- ■ O' ' ; 11 26 .46 71 . ,111 146 166 ' 176. ■ — ■ I" -I ■' — ' 176 ' 10 255 ' ■ ~ri;' ' I--7/ 11 15. 20 25 . 40 35 20 ' 10 — \ “I' ' 'I —. - “ ~. i 6/_ 36 • 46 52 ' 58 : ”63 66 O - - J-L- ' ■ ■ 66 18 ■ 110 ", 10 I 6 ; '6 1 5 ..-I - - : — ’ • ■ - • — • . ~ • ■ ■ OIO. : -• | 6 j 16 | 31 - 71 , 1 131 .1 196 256 j 306 | 336 j 346 346 20 390 II Wi -1 6 | 10 ■[ 15 | 40 60 ' 65 60 50 1 30 10 — ■ CREȘTEREA 1N ÎNĂLȚIME ȘI SUPRAFAȚA FOLIARA LA STEJAR , 331 trat cele mai mari valori ca durată și energie de creștere. Este interesant de observat că aceștia nu au avut o poziție mai favorabilă în coroană în ra'- port cu cei la care creșterea în lungime a încetat definitiv o dată cu terminarea primei perioade. Se poate presupune că, au fost mai bine alimentați cu apă -^Ch-----------------------------------------------.-----— mm .10 20 30. JO 20 30, .10 20 -30, . 10 20 30. 10 20 ' y ■ jzr ty w '' i Fig. 1. ■ A, Mersul creșterii în înălțime (a) și în grosime (b) a unui grup de lujeri la stejarul pufos. Bi Variația temperaturilor medii zilnice, a precipitațiilor și a umidității solului în suprafața cu’stejar pufos. și substanțe nutritive și au avut b mai mare capacitate de sinteză a hormo- nilor stimulatori de creștere. Dar pentru elucidarea acestui aspect sînt necesare cercetări speciale. în ceea ce privește creșterea totală anuală, aceasta a variat în limite largi, totalizînd valori între 38 și 119 mm (tabelul nr. 1). Creșterea în grosime a tulpinii a avut o singură perioadă (18.V — 13. VII), cu mai multe faze. A apărut o scurtă perioadă de stagnare a creșterii și chiar de ușoară contragere a tulpinii, între 17. VI și 7.VII, din cauza secetei prelungite din sol (fig. 1, A și B). 332 - " V. G. MOCANU .4 _ Din examinarea figurii 1 se vede că nu există corespondență în timp între Creșterea în înălțime și îh grosime, cu toate că amîndouă sînt de fapt hspecte ale aceluiași proces. ’ I » /' / • A' >' A A ; JO 20 30. !0 20 30, 10 20 30. JO 20 30, JO ^20.. JT W " W • ' - /' /' . Fig. 2. . A ■ ' ■ / . . •- /_ < A, Mersul creșterii în Înălțime (a) și in grosime (W & unui grup de lujeri la sțeiarul brumăriu. . _ S, Variația temperaturilor medii zilnice, a precipitațiilor Și a umidității solului în suprafața, CU stejar brumarii . Lipsa corelației dintre aceste două forme de creștere a mai fost constatată și la alte specii foioase, cum ar fi, de exemplu, la plopii eura- mericani (8). 'a : ■ Sfu ■ AZS5,( J . CREȘTEREA IN ÎNĂLȚIME ȘI SUPRAFAȚA FOLIARA LA STEJAR 333 '■ — : Â Creșterea deprimăvară în înălțime a început înaintea celei în grosime c 7 cu circa 8 zile, iar creșterea de vară s-a terminat înaintea acesteia cu circa ' 6 zile. Aceste date confirmă constatările lui M a c D o u ga 1 (2) și I. /'Popeșcu-Zeletin și colaboratori (8), după care creșterea în înăl- ' țime încetează înaintea celei în grosime. b. Creșterea vn, înălțime la stejarul brumăriu a început între 18 și <;.22.V.1965, o dată, cu realizarea unor temperaturi medii zilnice la nivelul 4''(coroanelor de circa 13°C, umiditatea medie a solului fiind de 24% . j :(fig. 2, A și B). ) Din cei 30 des lujeri cercetați, 23 au avut o singură perioadă de creș- "> tere (de primăvară), iar la restul de 7 s-ă înregistrat și o a doua perioadă .|^(de vară). v A A Durata creșterii în înălțime din ambele perioade a variat între 14 și V,22 de zile, cu deosebirea că în cea de-a doua perioadă aceasta s-a desfă- Așurat într-un timp măi îndelungat (tabelul nr. 2). . ' Și la stejarul brumăriu, perioadele de creștere au fost formate din % cîte o singură, fază, cu cele mai mari creșteri zilnice spre mijlocul inter- •j. valului. Valorile, maxime au fost cuprinse între 3 și 7 mm/zi în faza de I 'X- primăvară și între 5 și 32 mm/zi în cea de vară. | ; Creșterea totală din prima perioadă a variat între 44 și 79 mm, iar Lp*'cea din perioada a doua între 66 și 346 mm. Spre deosebire de stejarul pufos, la această specie creșterea din .perioada a doua a totalizat valori mai mari decît cea din prima perioadă. 7 în unele' cazuri, ea a fost de aproape 8 ori mai mare, datorită umidității ./favorabile a solului, _ ' > ’A A doua perioadă de creștere în înălțime a fost foarte neregulată în ,-timp, în sensul că, chiar la același arbore, cînd unii lujeri și-au terminat , '/creșterea, alții de-abia au început-o. Creșterea totală anuală a prezentat variații mai mări decît la stejarul , pufos, avînd valori cuprinse între 51 și 390 mm, îh ceea ce privește creșterea în grosime a tulpinilor, aceasta s-a '(produs, ca și la stejarul pufos, într-o singură perioadă cu mai multe faze, " fapt constatat și cu ocazia unor cercetări anterioare executate' în același 17 arboret (7). Ea a început la 20.V.1965, cu 2--4 zile după desfacerea - (mugurilor și s-a terminat la 8.VIII, cu 20 de zile' după terminarea celei 'Vde-a doua perioade de creștere în lungime a lujerilor (tabelul nr. 2 și 7 fig. 2, A și 3). 'y' Se constată'Că și la stejarul brumăriu începutul și sfîrșitul creșterii ' ''fîn înălțime au loc înainte de începutul și sfîrșitul creșterii în grosime. V între ceste două forme de creștere nu există corespondență în timp. c. Creșterea frunzelor la stejarul pufos- este redată în figurile 3 și 4. S Frunzele cercetate au aparținut unor lujeri care și-au terminat creșterea 7‘de primăvară la 28.V (tabelul nr. 1). ■ - Se observă că încetarea creșterii frunzelor a avut loc înaintea termi- Amării creșterii în lungime a lujerului respectiv, ajungînd la dimensiunile ma- ’>>xime în 12 zile (fig. 3). " - '' Frunzele lujerilor de vară au ajuns la dimensiunile maxime o dată 7 cu terminarea creșterii în înălțime (7.VII). Ele au rămas mai mici, au r avut o formă diferită față de cele de primăvară și au ajuns la dimensiunile • maxime în 6 zile (fig. 4). 7 , CREȘTEREA ÎN ÎNĂLȚIME ȘI SUPRAFAȚĂ FOLIARĂ LA STEJAR 335 Sil 1 Frunzele de primăvară au crescut în medie cu 7,3 mm/zi în lungime și 5,0 mm/zi în lățime, iar cele de vară cu 11 mm/zi în lungime și 6,6 mm/zi în lățime. ' ■ ‘ " Suprafața frunzelor de primăvară a crescut în medie pe perioadă j cu 3,32 cm2/zi, iar a celor de vară cu 3,12 cm2/zi. IA. Creșterea frunzelor la stejarul brumăriu este redată în figurile 5 și - - 6. Frunzele cercetate au aparținut unor lujeri care și-au terminat creșterea, b de primăvară la 3.VI și cea de vară la 2.VIIÎ (tabelul nr. 2). în majori- |^’<'îtatea cazurilor, creșterea frunzelor se termină înainte de încetarea, creșterii ^ •' •în lungime a lujerului respectiv. /.. Frunzele de primăvară au atins dimensiunile maxime în circa 16 zile, iar cele de vară în circa 20 de zile, avînd și dimensiuni mai mici (fig. 5 și 6). Frunzele de primăvară au crescut în medie cu 10,2 mm/zi în lungime f; .și cu 6,5 mm/zi în lățime, iar cele de vară cu 4,4 mm/zi în lungime și cu ■ 2,3 mm/zi în lățime. z ‘ . $, Suprafața frunzelor de primăvară a crescut în medie cu 4,9 cm2/zi, 1 iar a celor de vară cu 1,0 cm2/zi. fi ' Din cele arătate rezultă că atît la stejarul pufos, cît și la cel brumăriu ■' întîi începe creșterea în înălțime, urmată imediat de creșterea frunzelor și ' apoi de creșterea radiălă a tulpinii. încetarea acestor forme de creștere a I avut loc mai întîi la frunze, apoi la lujeri și în cele din urmă la tulpină. Această eșalonare s-a observat și la alte specii, ca : molid, prin silvestru, ' mesteacăn și anin (10). . \ ‘ e. Conținutul în apă al lujerilor și al frunzelor de primăvară s-a urmă- '' rit la amîndouă speciile și s-a constatat ca tot timpul frunzele au un conținut \ mai mare de apă decît lujerii (fig. 7 și 8). Umiditatea relativă a lujerilor și a \ frunzelor a continuat să sporească încă mult timp după încetarea creșterii .,, lor. Cel mai mare conținut de apă din lujeri a fost de 44 % la stejarul pufos la 5.VII și de 41% la brumăriu la 1.VII. La frunze, valorile maxime au ' fost de 51% lă pufos la 17.VI și de 47% la brumăriu la 15.VI. Această ' situație s-ar explica prin faptul că, după încetarea creșterii în lungime, 7 lujerii și frunzele continuă să acumuleze materie organică prin creșterea lor în grosim® și prin acumularea de rezerve. Această sporire; ca rezultat ' direct/ al unei foțosinteze tot mai active, poate avea loc numai în pre- zența unor cantități tot mai mari, de apă. - Din figurile.7, .8, 9 și 10 se observă că maximum de umiditate a > ■ , lujerilor și frunzelor a avut loc. în același timp cu acumularea maximă de . substanță uscată relativă. în cazul de mai sus, se pare că bilanțul dintre fotosinteză și respirație, ; constatat în mod indirect prin stabilirea de substanță uscată, a rămas ' \ .pozitiv pentru frunze pînă la 15.VI și, respectiv, 17.VI, iar pentru lujeri pînă la l.VII și, respectiv, 5.VII. ■ Cercetările noastre confirmă constatările lui S. de P a r c e v a u x, , 'care arată că fotosinteză crește o dată cu Sporirea conținutului de apă al / ' , organelor vegetale; în cazul cînd apare un deficit de apă în aceste organe, fotosinteză scade repede (5). 336 V. G. MOCANU CONCLUZII Creșterea în înălțime la stejarul pufos și la cel brumăriu s-a produs într-o primă perioadă la toți lujerii și a continuat și într-o a doua perioadă la un număr redus de lujeri. Amîndouă perioadele au prezentat cîte o singură fază de creștete, cu creșterea curentă maximă spre mijlocul intervalului. 8 La stejarul pufos creșterea în înălțime din perioada a doua a avut va- lori mai mici decît cea din perioada întîi datorită uscăciunii solului, la steja- rul brumăriu situația a fost inversă datorită sporului de umiditate din sol. A începutul și^sfîrșitul creșterii în lungime a lujerilor' au avut loc la ammdouă speciile înainte de pornirea și, respectiv, oprirea creșterii radiale a tulpinii. între aceste două forme de creștere nu există corelație în timp. ' 338 V. G. MOCANU 10 Durata de creștere a; lujerilor a fost mai lungă decît cea a frunzelor și mai scurtă decît a tulpinii. . . . La stejarul pufos, frunzele de primăvară au ajuns la dimensiunile maxime într-un interval de timp de două ori mai mare decît cele de vară ; la stejarul brumăriu, aceleași frunze au atins dimensiunile maxime într-un timp mai scurt comparativ cu frunzele de vară. u Energia de creștere în suprafață a frunzelor de primăvară a fost egală \cu a frunzelor de vară la stejarul pufos și mult mare la steja- rul brumăriu. \ . < < Umiditatea relativă a frunzelor și lujerilor a continuat să sporească și după încetarea creșterii lor în suprafață și, respectiv, în lungime. y în cazul speciilor cercetate de noi, raportul dintre asimilație și. dezasimilație a rămas pozitiv pentru frunze pînă Spre mijlocul lunii iunie, iar pentru lujeri pînă la începutul lunii iulie, cînd s-au realizat și maximele de umiditate și de substanță uscată relativă. BIBLIOGRAFIA 1. APTioniEHKO 3. Tu C0K0U0B C. II., Bot. JKypR., 1952, 37, 5. ’ 2. Mac Dougal, Tree droivth, Leiden, Hqland, 1938. ' 3. HECTEPOBHp H. fț., dKcnepuMeHmaJiwaa 6omaHUKa, Mhhck, 1962. 4. Hmkojiaeba JI. II., ffyâpam us nyiuucmozo dy6a, KnniMHeB, 1963. 5. Parcbvaux S. de, Transpiration vigitale et production de matibre sbche Essai d’interpretat ion _en fonction des facteurs du milieu. L’eau et la production vegetale, Inst. National de la recherche agronomique, Paris, 1964, 63 — 150. ' 6. Popbscu-Zeletin I., Rev. păd., 1961, 10. 7; PopescU-Zeletin I. u. Mocanu V. G.> Rev. de Biol., 1962, 7, 4/513 — .536. ,8. Popescu-Zelbtin I., Papadopol S., Pîrvu E. și Papadopol V., Gom. Acad. R.P.R., 1962, 12, 12. ' 9. CEPEBPHKOB n. r., Mop^onoeufi eeeemamueHbix oepawe ebicwux pacmeHuu, MocKsa, , 1952.? •- /. . ? ? ... / ' ' • 10. CMHPHOB B. B., CeaoHHbiu poem sjiaeHeăuiux dpeeecuax nopod, MoCKBâ, 1964. 11. Wilhelmi T., Allgemeine’Forstzeitschrift, 1957, 18, 4.. ' Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ■ , Sectorul de ecologie și geobotanică. , v Primită în redacție la 15 martie 1967. 4 RELAȚIILE DINTRE TRANSPIRAȚIE, COEFICIENTUL ^',\.jECONOMIO AL TRANSPIRAȚIEI, PRODUCTIVITATE ȘI REGIMUL DE UMIDITATE LA PORUMBUL 4».. DUBLU HIBRID IRIGAT DE AL. IONESGU 581(05) Dans des recherches effectuâes en serre et sur parcelles expârimentales, on a cherchd. ă dtablir Ies relations entre la transpiration, le coefficient £conomique de transpiration, la pro ducii vi te des deux hybrides doubles de mais, Minhybrid ■ et lowa, et le regime d’humiditâ du sol. On a suivi chaque jour, durant tonte la periode de vdgătation, la valeur de la transpiration par rapport aux changemențs d’humidită du sol, ? 11 s’ensuit de ces expdriences que Uțude corrălative de ces valeurs peut âtre utilisde pour ătablir un răgime favorable d’arrosage des plănțes.- în culturile irigate, cunoașterea cu exactitate a necesităților de . 'Sapă ale plantelor constituie problema principală, de rezolvarea căreia ^depinde întotdeauna obținerea unor bune recolte. Obstacolele în determinarea cantităților optime de apă pentru di- ferite culturi sînt însă foarte numeroase, ele fiind constituite, în principal, în afară de instabilitatea și capriciile factorilor meteorologici, de particu-. aritățile fiziologice ale fiecărui soi sau hibrid al plantei cultivate. Studiul unora dintre aceste particularități, ca, de pildă, valoarea transpirației și a coeficientului economic al transpirației, ar putea ajuta ^stabilirea, cu o mai mare precizie, a perioadelor de udare și a cantităților oiiale de apă în cadrul unor regimuri de irigare de mare valoare. Intensitatea transpirației plantelor s-a dovedit a fi influențată de gradul de aprovizionare cu apă a solului. Cercetările lui N. A. M a x i m o v N. S ă 1 ă g e a n u și G. G a 1 a n (10), N. S ă 1 ă g e a n u și C. E'a ș c ă (11), B. D. D o s s , O. L. B e n n e 11 și D. A. A s hi e y (4), ^Buican, B. R a c o 11 ă și A 1. I o n e s c u (2), (3), P; P r e vot T. W or mer și B. O ch s (12) ș. a. au arătat ca plantele irigate ranspiră mai intens decît cele heirigate. Datele referitoare la valoarea ^eficientului economic al transpirației în culturi,la. diferite regimuri de pt. ȘI CEEC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 MB. 4 P. 339-346 BUCUREȘTI 1967 1 340 AL. IONESCU 2 ; umiditate sînt mai puțin numeroase și nu totdeauna suficient de clare j <1), (2), 11) . , 1 Cercetările noastre au urmărit să pună în evidență relațiile dintre ! transpirație și coeficientul ei ebonomic și regimul de umiditate, precum j și productivitatea determinată de diferite plafoane de irigare, la doi hibrizi J de porumb foarte valoroși, Minhybrid-511-și Iowa-4316, 1 Experiențele s-au desfășurat, în paralel, în casa de vegetație și în condiții de cîmp în perioada anilor 1962 — 1965. ; | în casa de vegetație s-a experimentat în vase de tip Mitcherlich, 1 fiecare variantă avînd între. 6 și 8 repetiții, Nivelul de îngrășare a solului a fost stabilit ținîndu-se seama atît de cantitățile de substanțe hrănitoare 1 consumate de porumb în cîmp — pentru a face, într-o oarecare măsură, J datele comparabile —, cît și de rezultatele obținute prin montarea în 1 condiții asemănătoare a unor alte experiențe (2), (3). j în cîmp, cercetările s-au desfășurat pe două agrofonduri cuprinzînd j elemente nutritive în cantități considerate optime (7). Variantele foloisite 1 Fig, 1. — Transpirația plantelor în raport cu umiditatea din sol (determinată gravimetric). în cîmpul experimental de la Fundulea aii fost: Vt = N 128 P 96 și V2 = i N 128 P 64 + 20 t. gunoi de grajd. ~ | Regimul de timiditate a cuprins trei plafoane și anume 3.5 (în cîmp 1 avînd corespondent varianta neirigață), 65 și 80 % din capacitatea totală 1 pentru apă a solului. I în cercetările noastre, pentru aflarea valorii transpirației și a inten- 1 sitățiiei, am folosit, în casa de vegetație, metoda gravimetrică. Înlăturîndu- > I se posibilitatea pierderii apei prin evaporare (la suprafața vaselor s-a întins 1 . un strat de pietriș fin cernut; s-au executat de asemenea corecții cu ajii- j torul unor vase-martor), s-a putut determina cu precizie cantitatea totală | de apă transpirată' de plantele unui vas în decursul anilor experimentali., j Datele obținute sub formă de medie sînt prezentate în figura 1, din analiza I căreia rezultă că variantele irigate au o intensitate a transpirației net 1 superioară în comparație cu cea a variantei-martor. Transpirațiatotală ! -lV-porumbul 'hibrid -iRigaT> hssS n BcttWw S* > Ju-. ntelor de la plafonul hjdric de 65% reprezintă dublul transpirației ÎOlor de la 35 %, în tiinp ce,consumul de apă ăl plantelor udate la 80 %,’ MB ’i «s de să tripleze aceeași valoare de comparație. Dintre 'cei doi hibrizi dubli analizați, o transpirație ceva mai mare [dovedit a avea Iowa-4316, care a depășit aproape totdeauna transpirația ; Minhybrrd-511, mai ales lă^variantele-martor. Lucrul acesta poate fi mpș legătură cu rezistența mai.mare la secetă pe care o are Mi’nhybridv KÎn perioada iunie—'iulie a' anilor -1963 — 1964, transpirația a-fost' Mizată și cu ajutorul metodei Ivanov, prin cîntărirea repetată, la balanța Bprșiune, a unor fragmente de frunze. 1 ^ț)in figurile 2 și 3 se observă că transpirația variantelor irigate este’ dent mai mare decît a variantei-martpr, iar diferențele, mai ales ,cele - (timora 13, sînt cel puțin la fel de marcantp ca Și cele date de'eyalugrea apei transpirate. în ciuda temperaturii ridicate de''la ora 13 (6om- ^iv cu cea de la ora 8), varianta-martor nu^și sporește ttănspirația,/ fee duce la mărirea decalajului'dintre ea și variantele .irigate, a, căror aspirație capătă valori mari. i W Rezultat ele ne-au prilejuit, și stabilirea, gradului de corelație-între. mul' de umiditate și transpirație. -Acesta) s-a dovedit semnificativ, wnd statistic legătura existentă între cei doi parametri luați în conside- iWtabelul nr. 1 prezintă modul în care s-a calculat coeficientul de core-, • transpirație-regim de umiditate). 4® •w® (, 2'abelul nr. 1 J ( Corelația dintre transpirație și regimul de umiditate la Mlnhybrld-5II (28.VI.1964, ora 13) de umiditate % ‘ A Transpirație X T- X b». \ (x — x)^ . ... \ /'y 1." ' tu'- y? (x — x)- }. - 35x ' EK;' - * 65 .80 36 ' 44 y = 30 - 22 8 23 ■ ' 484 64 ' '' 529 - S = 1 077 . - 20 6 14< 400- 36 196; S = 632 440 ' ' 48 4 422 •, ’IS = 810 , r p 4 —=-------------— ■■"+■ 0,9 (menționăm că un coeficeint r -apropiat de. 1 relevă o bună corelație). ■wn4?împ, pentru studierea aceluiași fenomen s-ă întrebuințat metoda ' . Bmimetrică a lui S t h a 1. . ’ ■^Dalbele obținute în cîmp au confirmat, deosebirile evidente găsite în între intensitățile transpirației plantelor aflate la diferite ’ ^ffiețde umiditate. între cele două agrofonduri folosite-hu s-a putut- t MKmjiferențiere după acest indice fiziologic, deși la variantele îngrășate H^^brVat o ușoară tendință spre reducerea eliminării apei (tabelul nr. 2). ’ < MggRezultatele furnizate de analiza transpirației pot fi foloșite în apreci-’- . ffl^ântităților /de apă pierdută 'de plante șha perioadelor în care această» w ^^^^este mai* intensă și deci pot fi luate în considerare la aplicarea HBra['gr de irigație. MEn cidturile irigate, o mare importanță pentru practică o are coeficien- i , M^^onomiq al transpirației, care reprezintă cantitatea de apă eliminată ’ ^Egmspirație necesară pentru sinteza unei unități de substanță uscată^ A î ’ < - n 342 Z Minhybrid B X ' X < B 20 $n ’s §> 10 60^ 5 s w 30 20 £ 10 5 T9C [27 so'/ 65' v TV ■25 ■23 21 19 17 35' 15 î io 2o î io 2o / 1 io 2o: 1 io 20 Fig. 2 ' ; A 80t 65 lowa B 80' 65^ Oaia '. T°C rc ■27 25 23 21 19 35' >T°C 35-" ' 17 15 1 10 20 i 10 20 1 10 20 \ 1 10 20, n , s—~^_ . ——-^---^Dafa : - Fig. 3. - .-Z;. ;y\ Fig. 2 Și 3. — Transpirația plantelor în raport cu umiditatea din sol (determinată prin metoda Ivanov). A, ora 8 ; ora 13. 343 co co m m m co ce co co 00 2 — o < r b \ 4 * CO CO CTCO CM cy> CQ CO CM CM CM..CM Q- s ■^COCOCOCOCOCOCOCMCOiMCM s. ts-r “?-y«iiT '^W&V’Wf-Șl 344 AL. IONESCU 6' STUDIUL UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA PORUMBUL HIBRID IRIGAT 345 Figura 4 «arată că valoarea medie a coeficientului economic este evident | mai.mare la. variantele irigate. Cum în toți anii experimentali s-au obținut 1 dăt^ imahejași^ens, reiese ca un lucru cert că plantele irigate sintetizează 1 substanța uscată cu un consum mai mare de apă. J în cîmp s^a căutat să se determine un alt aspect al relațiilor dintre ] evăpotranspirație-regim de limidi- 1 tate și sintetizarea de substanță în j 40fr 300 %> ■ ■ "D ■ 100- . $ .V - X i £ 1200 HD M johfd^ M iowa^ lowa. boabe, și anume productivitatea | porumbului dublu hibrid determi- | nată de cantitatea de apă aplicată I prin: irigare. Pentru aceasta s-au | calculat producțiile în fiecare 1 variantă irigată, scăzîfidu-se din I acestea valoarea ■ variantelor-mar- | tor. S-a jmpărțit apoi cantitatea | de apă întrebuințată (în m3) la gre- I . iitatea producției de boabe, obți- 1 : nîndu-se un coeficient al consu- I inului de apă care ilustrează pro- 1 ductivitatea regimului de irigație | considerat. De asemenea, s-ă căi- I culat și sporul de boabe determi- 1 nat de 1 m3 de apă provenită 1 din irigație. ; ; 1 Analiza tabelului ni?. 3 arată | 35 65 80 Regimul de umiditate °/o Fig. 4. — Coeficientul economic al transpirației la hibrizii dubli de porumb Minhybrid și lowa aflațila diferite plafoane de umiditate. că umiditatea de 80% este folosită 1 cu mai mic randament decîț cea J de 65%. La ambele plafoane de I umiditate, productivitatea este mai 1 mare la Iowa-4316, care se dbye-j dește a utiliza -mai bine apa decît 1 MinHybrid-511.;Deosebiri găsim și j între cele doua agrofonduri, ten- | dința fiind favorabilă variantelor ] care aveau .și gunoi degrajd (V2). a Tabelul nr. 3 ' , V ; --A '■ - < Relațiile dintre productivitatea hibrizilor dubli do porumb șl regimul de irigare HI) Agrofond Spor de boabe/ha ■ kg . < Regim de umiditate Coeficient de consum ' de apă' , kg boabe spor/ma apă irigat • V ' • % . ni3 Minhybrid <<■ b» ' i— 5 946 6 249 . 5 880 ; 6 525 65 ; 80 65 80 2 810 < 4 400x 2 810 4 400 ' 0,47 0,73 ' . 0,48 . ? 0,67 2,12 1,42' . \ 2,10 1,49 Iova ■ Vi ; < v2 ■ 6 276 ' 6 884 6 668 7 320 65 . 80 • 65 80 2 810 C 4 400 2 810 4 400? 0,45 - ' 0,64 0,42 0,60 2,24 1,56 2,38 1,66 Bî HD: Iowa-4316, avînd un coeficient de consum al apei mai mic și ^n spor de boabe la m3 de apă consumată din irigație mai bun în toate Variantele, se dovedește a fi mai valoros în culturile irigate decît Minhy-'' roridrBll. . ■ ■ .; . - , • ■ < % 1 A ■ " ' • % ' Figura 5 sintetizează principalele rezultate obținute în experiențele întreprinse atît în casa de Vegetație, cît și în cîmp și permite o apreciere 10000 1 400 Transpirația (b) apa/vas '3: ^300 6 § S&. •c *9 70- 50 3b 'g 100- . O) 1b a *b § 3 4 * Si ■5000 ■2 $ •Si 1000 £ ■1 V 35 . 60 80 Regimul de umiditate "A — Relațiile dintre transpirație, coeficientul econoinic al ftan- Fig. r> . ... spirației, coeficientul de consuni al apei, productivitate 'ți .regimul de umiditate la hibridul dublu lowa. ©relativă a proceselor fiziologice studiate la porumbul dublu hibrid aflat ^diferite platforme de umiditate. gg% CONCLUZII "1. Experiențele întreprinse au arătat existența unor relații între gjgimul de umiditate și transpirația hibrizilor analizați. Transpirația mantelor, în aceste cazuri, a reflectat — într-o bună măsură — schimbările ^recute în aprovizionarea cu apă a solului. Influența insolației și a genților de aer împiedică însă stabilirea unor valori cifrice constante pen- m^ntensitatea transpirației în funcție de apa din sol, între aceștj doi fac- ©fuexistînd însă o evidentă corelație generală, îi. sensul că o umiditate ^^tă în sol det&rmină o transpirație sporită. 2. Coeficientul economic al transpirației s-a dovedit a fi în relație mectă cu regimul de irigare aplicat, valorile sale fiind totdeauna mai ridi- ^^la variantele cu plafoane de, umiditate, mare. O apreciere simultană, a^^lonlor și variațiilor transpirației anuale și a coeficientului economic 316 , AL. IONESCU 8 al transpirației poate da indicații sigure asupra necesităților de apă ale 1 plantelor. . J 3. Calculul coeficientului de consum al apei, care exprimă productiv | vitatea regimului de irigare folosit, este cel de-al treilea element care, îm- | preună cu transpirația și coeficientul ei-economie, poate stabili un regim de 1 umiditate optim pentru diferitele culturi de plante. Cum acești trei factori, | analizați în experiențele noastre, cuprind, atunci cînd sînt studiați corelativ, | și influențele meteorologice generale, ei pot sta la baza calculului normelor ] de apă în irigație. x / ‘ I , 4. în cercetările întreprinse de noi, studiul relațiilor existente între | transpirație, coeficientul ei economic, productivitate și regimul de irigare 1 a indicat umiditatea de 65% ca cea mai potrivită pentru cultura celor doi | hibrizi analizați. - 1 IJLTRASTRECTURA CLOROPLASTELOR DIN MEZOFILUL t m LENS CULINAltIS MEDIK. 7 DE BIBLIOGRAFIE H. TIȚU 1. AhupeehKO c. C,. h KynEPMAH O. M., 0M3MOAO3ww KyKypyabi, Majț. Atta^. uayK, 3 MocKBa, 1959. . - ' 1 2. Buican D., Racottă R. și Ionescu Al., St. și cerc, biol., Seria biol, veget. 1963, 15, 1. s 3. — \,S,t. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 2. - 1 4. Doșs B., D., Bennetț O; L. a. Ashley D. A., Agron. J., 1962/54, 6.ț" . 1 5. EBUOKIJMOBA JI. H., BodHMii peafeuM pacrneituu e cenau c o6m«hom seuțecme. u npp- > z . dyKmueHocmwo, Hsfl. Abrr; nayK, MocKBa, 1963. I 6. Maximov N. A,, Fiziologia plantelor, Edit. științifică, București, 1951, _ ' 1 7. Negomirbanu V., Cultura porumbulăi irigat, Edit. agrosilvică. București» 1961. J 8. Prevot P., Olăagineaux, 1963, 2. , 1 1 9. CAMynjIOB Jț. m MACJIOBA H. E., Hodiniți peotcuM pacmenuăe certau e oăMe- 1 hom eeufecme u npodyKmueHocmbio, M.3R. AKajț. H'ayK, MocrbÂ, .196^. j 10; Sălăgeanu N. și Galan'G., Bul. științ. Acad. R. P. R., Secțiunea de șt. biol.,/agron., j geol. și geogr., 1954, 6, I. , , / j 11. Sălăgeanu N. și TașcX C., Bul. științ. Acad. R. P. R. Secția, de biol, și șt. agrlc., j . 1956, 8, 3. ' ■ rv ■ ' 1 12. Wormer T. et Ochs R., Olăagineaux, 1959, 14. | Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, s i , , ,, l , Secția de fiziologie vegetală. .. . j Primită in redacție la 15 martie 1967. ; , | 581(05) XnoponjiacTM y (Lens culinaris Medik.) mmciot Gojiee mrh Menee OBanbHyio $°PMy; Teno xnoponnacTa' orpaHiiRMBaeT jțBoftHaH. MeMOpana. BnyTpH MonoRMX xnoponnacTOB BCTpeaaeTCH cucTCMa KananhiieB, Hoiopue na npoaonBHHx cpeaax hmgiot bmr rboKhmx MOMfipaH, Meawy kotopbimh hu- xo^htch aepHHCToe BențecTBd (cTpowa).B HM$$epeHiiiipoBaHHBix xnopoiuia- CTax oSpaayioTCH rpaHbi, cocTOHHiHe mb rhckob, tbcho pacnonomeHHLix ormh iiajț RpyrHM, noaiOMy ilapyBKHHe cTeH.M RHCTaJitHMX rhckob BHrjiHgHT npH- 6nH3MTe'jitHO b HBa paaa TOHbine, ae» cieBM BHyTpenniix hhckob. rpaHu cbeflHBțeHH MejKjțy coCoft CHCTeMoîi hsbhuhcthx KananbpeB. npeRineoTBeHHH- . KaMH.xJioponjiacTOB cuHiaiOTCH nponJiacTHRH, qpraH.ewibt MeHbinero paaMepa, CORepÎKHMOe KOtoțlHX COCTOHT, H3 EeMHOroHHCHeHHMX nyBMpbKOB. ' OScywnaeTCH fionpot oOnțeii MogeiiH cTpoeHHH xnoponnacTOB. Bî Studiul organitelor celulare capătă o dezvoltare din ce în ce mai Sfâre, dată fiind specializarea acestora pentru îndeplinirea unor funcții ^terminate. % KL O atenție tot mai sporită șe acordă cloroplastelor, organite celulare ^e participă în procesul defotosinteză. Astfel, prin folosirea microscopu- ^electronic s-a reușit să se studieze ultrastructura cloroplastelor la un S^năr însemnat de plante superioare și inferioare (2), (5), (6), (9), (14), ®‘), (27), (30), (31). Cu toate acestea, pînă în prezent nu s-a ajuns la rentate declină de'vederi în ceea ce privește ontogenia cloroplastelor. TOÎel. unii autori au formulat teoria conform căreia cloroplastele se dez- BSKă prin proplastide, iar ultimele, la rîndul lor, din alte structuri preexis- te (10). Et, Este, de asemenea, mult discutată problema modelului general de ' stură, a cloroplastelor (19), (20), (32), (36), (37), (40). în lucrarea de față am început studierea problemelor sus-menționate ni nd ca obiect de studiu cloroplastele de Lens culinaris Medita material \ ^^rcetat pînă în prezent. Fi iți CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 19 NR^ 4 P. 347-362 BUCUREȘTI 1967 348 H. TIȚU 2 MATERIAL ȘI METODĂ Ca material s-au folosit frunzele de diferite vîrste din vîrful de creștere al plantelor de Lens culinaris Medik., linia 7 — 030 soiul Larysa (proveniență Grădina botanică din Praga). Din frunzulițele cu o lungime de 3 — 10 mm s-au detașat porțiuni de circa 1 mm2 și s-au fixat timp de 3 orc, la 4°C, intr-o soluție de tetraoxid de osmiu (O6O4) în concentrație de 2% tamponată cu acetat veronal, la pH = 7,4, după tehnica lui G. E. Pala de (24) modificată de J. B Caulfield (4). O altă serie de fragmente de frunzulițe au fost fixate 30 min cu fixatorul Luft (16), care constă printr-o soluție de permanganat de potasiu (KMnO4) în concentrație de 2 % tamponată cu acetat veronal, la pH = 7,4. După fixare, probele au fost spălate in trei băi succesive de apă distilată a cîte 10 min fiecare. Materialul a fost apoi deshidratat în seria de alcooluri, după care a fost impregnat în amestecul de metacrilat de butii și metacrilat de metil în proporție de 4 : 1. Impregnarea a înce- put printr-o baie de alcool absolut și metacrilați (1:1) timp de 1 oră, după care materialul a fost transferat pentru 24 de ore în amestecul de metacrilați. După aceea, piesele au fost puse în capsule de gelatină umplute cu amestecul de metacrilați conținînd 1 % peroxid de benzoil, care joacă rol de catalizator de polimerizare. Capsulele, astfel pregătite, au fost așezate în termo- stat reglat la 56°C. După polimerizare, care a avut loc după 24 de ore, materialul a fost secționat la ultra- microtomul de tip Philipps, dotat cu cuțite de sticlă. Ultrasecțiunile, cu o grosime de 150 —300Â, au fost colorate cu o soluție de acetat de uranil 2%. Examinarea secțiunilor s-a făcut la micros- copul electronic Tesla BS-242 A și JEM-7 la o mărire directă de 5 600 de ori. Secundar s-au efectuat măriri pînă la 62 000 de ori. Măsurătorile privind dimensiunile părților componente ale cloroplastelor au fost efectu- ate pe fotografiile obținute cu ajutorul microscopului electronic JEM-7. REZULTATELE OBȚINUTE în figura 1 este reprezentată o porțiune dintr-o celulă pabsadică din frunzele tinere de Lens culinaris, unde observăm cloroplaștele (CI) . situate la periferie, paralel cu membrana celulară (mc). Cloroplaștele au o formă ± ovoidă, cu o lungime, cuprinsă între 6. și 8 p. Citoplasmă (ci) ; este mai abundentă și cu vacuole mici în celulele slab diferențiate • la celulele ? aflate într-un stadiu mai avansat de diferențiere, cea mai mare parte a conținutului celulei este ocupată de o vacuolă mare centrală, citoplasmă ; găsindu-se la periferie, înconjurînd cloroplaștele sub forma unui strat sub- țire cu o consistență granulară. - . Interiorul cloroplastelor este străbătut de lamele duble, care, de fapt; ’ mărginesc niște canalicule. în figura 2 observăm, proplastidele (pp), forma- țiuni de: talie mai redusă care constituie o etapă din ontogenie cloroplas- , telor. , . Figura 3 reprezintă o secțiune longitudinală printr-.o celulă palisa- dică aflată într-un stadiu mai înaintat.de diferențiere; la exterior se ob- servă clar,membrana care înconjură cloroplaștele, iar în interior un număr i mare de canalicule, între care se află substanța fundamentală cu aspect. ! granular. Din loc în loc se observă subțieri ale canaliculeldr, fenoinen care ; duce la formarea discurilor (fig. 4,’ D). Discurile astfel formate, cu un lumen j în interior, încep să se suprapună, constituind astfel prima etapă a dife- • rențierii unui granum (fig. 4, G și fig. 5, săgeata). în unele cloroplaste, între canalicule se: observă spații care sînt locurile de formare și de depozitare a amidonului (fig.: 6, am). Stroma cloroplastelor conține granule osmiofile de natură lipidică ; (fig. 7, go), precum și particule ribozomiale. E, M i k u 1 s k a și colabo- a ULTRASTRUCTURA CLOROPLASTELOR LA LENS CULINARIS MEDIK. Ș49 .. ratori (18), folosind metoda centrifugării fracționate, au pus în. evidență ribozomii în cloroplaștele de la Olivia mimata,, iar S. Muracami (22) în cloroplaștele de la Spinacea cleracea L. Trebuie remarcat faptul că ribozomii se întîlnesc numai în materialul fixat cu tetraoxidul de osmiu, care păstrează componentele proteice, în timp ce permanganatul de potasiu are o selectivitate ridicată pentru membranele organitelor celulare. Un, proces mai avansat în formarea granumurilor îl întîlnim în figura 8, A, și B. Fiecare granum apare constituit din mai multe discuri strînș. lipite unul de altul, fapt care face ca discurile dispuse spre interior să apară cu pereții mai groși decît pereții externi ai discurilor distale ale unui granum. Cu alte cuvinte, în profilul fiecărui granum distingem un perete subțire, un lumen, un perete mai gros, un lumen, un perete mai gros ș.a.m.d.,ansam- blul încheindu-se cu un perete subțire. x , . Imaginile obținute de noi arată că, privite din profil, granumurile dintr-un cloroplast sînt alcătuite din 2—20 de discuri. Această variație a numărului de discuri din.granum care apare într-un. cloroplast se dato- . rează fie formării asincrone a granumurilor, fie modului de suprapunere parțială a discurilor. < , , în ceea ce privește dimensiunile părților componente ale unui ,gra- i num, măsurătorile efectuate de noi au arătat că pereții subțiri ai discurilor au o lățime de 79 Â, iar cei groși, de 12.7 A. Lungimea unui granum variază între 3 50,0 și 4 000 Â. ^ . . Granumurile. sînt unite între ele printr-un număr redus de canalicule. (fig. 9), care pot prezenta ramificații în mai multe direcții, fapt care ar explica mărirea stabilității, structurii interne a cloroplăștului. la acțiunea t unor, factori fizici (29). . în afară de cloroplaste celulele mezofiluiui de Lens culinaris Medik. < conțin un, număr relativ mic de mitocondrii.; în figura 10 observăm mito- condriile (m) delimitate la exterior de o membrană dublă, ale cărei invaginații duc la formarea „cristelor mitocondriale’l; alăturat este prezentată o sec- țiune dmtr-un .cloroplast prevăzut la exterior cu .0,membrană dublă (mCl). t Structura tipică a. mitocondriilor și dimensiunile lor reduse față de cloroplaste nu mai permit în prezent admiterea concepției clasice privind transformarea mitocondriilor în cloroplaste. Unii .autori (13) sînt de părere că elementele, precursoare ale .plaștid.elor ar putea fi reprezentate de organite ’ cu.o structură primordială genetic independente de mitocondrii. ’ . DISCUȚII Țrimele cercetări detaliate asupra ultraștructurii cloroplastelor au fost, efectuate de E. Btșjumann și F. S. Sjostrand (32), folosind ca material frunzele de la Aspidistra elatior. Conform modelului schițat de acești autori, baza structurii interne a cloroplastelor o formează , sistemul de duble lamele cu o grosime de 30 Â — așa-zisele lamele ale 1 stromei —,în care sînt situate granumurile formate din discuri suprapuse. La rîndul lor, discurile sînt compuse din două, membrane de 65 Â grosime, 'închise la capete, limitînd între ele un spațiu de aceeași grosime. O. structură asemănătoare a, cloroplăștului a fost găsită la Zeamgys- de către A. J. Hodge și colaboratori (11), (12), deosebirea constînd, 350 H. TIȚU 4 , . în aceea că lamelele stromei și ale discurilor au aceeași grosime. Autorii | sus-menționați dau în același timp o interpretare a organizării moleculare 1 a lamelelor care intră în alcătuirea discurilor : fiecare lamelă este compusă | dintr-un strat median, gros de 35 Â, de natură proteică, mărginit de ambele | părți de cîte un strat de natură lipidică sau lipoproteică, fiecare cu o grosime | de 45 Â, care prezintă la exterior un strat monomolecular de clorofilă. 1 în modelul lui I). von Wetts t e i n (40) se schițează modul de | formare a granumurilor prin dublările sau îngroșările care au loc în diferite | porțiuni ale lamelelor stromei. Numărul lamelelor stromei în cloroplastele' I diferențiate este egal cu numărul lamelelor granumurilor. în afară, de | / aceasta, cloroplastele conțin, numeroase formațiuni globulare, puternic 1 osmiofile, dispuse între lamelele stromei. | ' K. Miihlethaler (20 ) și W. M e n k e (17) introduc unele j modificări în modelul propus de E. St einmann și F. S. S j 6 s- | t r a n d, care constau în aceea că nu toate discurile granumurilor se unesc | cu lamelele stromei. în afară de aceasta, primul dintre autorii sus-men- I ționați, în loc de disc, folosește denumirea de vezicule turtite, iar al doilea | termenul de tilacoid, pe care-1 socotește ca unitate de bază a'structurii | cloroplastului. ■ , 1 W. Wehrmeyer (34), (35), (36) prezintă modelul de structură | al cloroplastelor de Spinacea^ oier acea, din care rezultă că fiecare granum | este alcătuit din pachete de discuri de aceeași mărime, între care se inter- 1 ; calează discuri mai mari, dispuse pe toată lungimea cloroplastului. | Datele noastre confirmă modelul general de structură al cloroplastelor I propus de autorii sus-mențiohăți. Remarcăm totodată asemănări cu | modelul cloroplastelor alcătuit de T. E. Weier (37), conform Wui^ J legătura dintre granumurile de la Nicotiana rustica este realizată prin | ramificări (anastomoze) ale canăliculelor („frets”) în diferite direcții, J așa după cum acest fapt a fost observat și în materialul nostru. ? ; <_ 1 în același timp,, considerăm ca fiind neeșențiale unele deosebiri în 1 ceea ce privește structura internă a cloroplastelor de la diferite . plante, | deoarece în toate cazurile elementul structural de bază este reprezentat | de sistemul de canalicule care în secțiune longitudinală apar sub forma unor | membrane duble. Aceste membrane sînt dispuse fie în sistemul „granum- 1 intergranum”, fie izolate una de alta, ocupînd o bună parte din celulă, 1 așa după cum s-a observat la unele alge albastre (H a 11 și colaboratori, | citați după (7)). 1 O diferențiere a structurii interne a cloroplastelor asemănătoare plan- | telor superioare a fost întîlnită în cloroplastele de la plantele inferioare, j și anume la Chlamydomonas (28), Euglena (8), (41) ș.a. | Rezultatele măsurătorilor noastre privind dimensiunile părților 1 componente ale unui granumdin cloroplastele de Lens culinaris diferă | într-p oarecare măsură de datele existente. în literatură referitoare la alte I plante, dar această discordanță este motivată de faptul că mărimea clo- 1 roplastelor poate varia în funcție de specia studiată. Așa de exemplu, la I Scenedesmus guadricauda, după cercetările lui T. E. Weier și colabo- | ratori (39), grosimea pereților despărțitori („partițions”) dintr-un granum | este de 168 Ă, iar a pereților distali („end granal membranes”) de 100 Â; । j la Aspidistra, Thaseolus și Lisum, pentru aceleași elemente structurale ] au fost găsite valori de 159 și, respectiv, 89 Â (38). - \ | ultrastructura cloroplastelor la LENS CULINARIS MEDIK. 351 £ .Cercetările electronomicroscopice ale lui K. M iih 1 e t h a 1 er și jlaboratori (21), prin folosirea unei tehnici speciale („freeze-etching ®hique”), au arătat că membranele care intră în alcătuirea discurilor ,„jt;r-un granum constau dintr-un strat central de natură lipidică acoperit ^^rhbele părți cu particule globulare de natură proteică. Grosimea stra- central atinge 40 Â, iar diametrul globulelor proteice este de 60 Â. if^aceste globule sînt îndepărtate, stratul lipidic apare perforat, indicînd (moleculele proteice sînt în direct contact cu stratul lipidic. Unii autori întreprind cercetări în scopul separării din cloroplaste a gmor subunități care să posede capacitatea de a înfăptui diferite reacții im cadrul procesului de fotosinteză. Astfel, R. B. Pa rk și J. Big- gpn-s (25), R. B. P a r k (26) au pus în evidență în lamelele granumurilor subunități denumite cuantosomi, care, la țîndul lor, sînt compuși din Subunități de 90 Â fiecare. Cuantosomii au un înalt grad de organizare, ^imd de la o dispunere întâmplătoare pînă la o structură paracristalină îo greutate moleculară de 2 x 10® și conținînd circa 230 de molecule Clorofilă. După părerea autorilor sus-menționați cuantosomii ar repre- zmta: unitatea fotosintetică de bază. Kb; Datele cunoscute pînă îh prezent nu permit o elucidare deplină a Emblemei privind ontogeneza cloroplastelor; Imaginile obținute de noi cu gratorul microscopului electronic evidențiază etape în dezvoltarea cloro- mastului, începînd cu stadiul de proplastidă pînă la formarea granumurilor, care se confirmă teoria lui K. Mii h lethăler șiFrey -W y s- ging (19) privind transformarea proplastidelor în cloroplaste. Unii autori (13), (20), au pus în .evidență și o înmulțire directă, prin fengulație, a cloroplastelor. Pe de altă parte, există concepții privind ^continuitatea plastidelor, respectiv formarea „de novo” a acestora (1). Mp ^Aducem mulțumiri călduroase colegului Petre Ploa Le pentru ajutorul acordat atlt ^confecționarea ultrasecțiunilor, cit șl la examinarea lor la microscopul electronic. Toto- mță,:autorul mulțumește prof. I. T. Tarnavsc h.'i pentru consultațiile acordate cu ocazia ^actăni manuscrisului. BIBLIOGRAFIE O^Bell P. R., Frey-Wyssling A. a. MOhlethaler K., j. ultrastr. Res., 1966, 15, 108. wfeBuvAT R., Ann. Sci. Nat. Bot., seria a 11-a, 1958, 19, 123. ^ffilpoHALi L., Ann. Sci. Nat. Bot., seria a 11-a, 1959, 19, 215. B^jiuLFiELD J. B., J. biophys. biochem Cytol., 1957, 3, 827. ; । BWÎmbbs L. u. Schotz F., Planta, 1966, 70, 322. ^Mrey-Wysșling A. u. MOhlethaler K., Vjschr. naturforsch. Geș., 1949, 94, 179. ^MlEHEPOSOBA H. II., VAbmpacmpyKmypa xnoponjiacmoe, Hajț. HayKa, MocKBa, ■ IE 1965. ' jgMGiBBs S. P., J. ultrastr. Res., 1960, 4, 127. ^KjjRANicK S. a, Porter K. R., Amer. J. Bot., 1947, 34, 545. ^^Hebsop-Harrison J., Planta, 1962, 58, 237. ^SHodge A. J., Mc Lean J. D. a. Mercer F. V., J. biophys. biochem. Cytol., 1955, 1, 605. — J. biophys. biochem. Cytol., 1956, 2, 597. Lance A., Ann. Sci. Nat. Bot., seria a 11-a, 1958, 19, 167. «Lei ort M„ Rev. Cytol. Biol. V6g4t., 1959,' 20, 1-149. ^ Leyon H., Exp. Cell Res,, 1953,.4, 371. ^S'Luft J. H., J. biophys. biochem. Cytol., 1956, 2, 799. ^«Menke W., Ann. Rev. Plant. Physiol,, 1962, 13, 27. ^.'Mikulska E., Odintsova M. S. a. Sissakian N. M., Naturwiss., 1962, 49, 549. O? KiOhlethalbr K, u. Frey-Wyssi,ing A., J. biophys. biochem. Cytol., 1959/ 6, 507. " • r ' ’ . ’ '1 . , ’ 352 H. TIȚU ■ 6 ■ 20. Muhi.ethaj.br K., Z, wiss. Mikr., 1960, 64, 444. ■ ' z • 21., MtiHLET^ALER K. M.ooR,. H. a. Szarkovski J, W., Planta, .1965, 67, 305.. . . . ; 22; Muracami S., Exp. Cel! Res., 1963, 32, 398. . ' - . ' 23. Ocnnd'BA O. Ii.,' BubxiUîuA u 6uoifAi:niKa (^oihobunfheea, 1 Mafl. IlayKa, Mocnua . --.-6; 1965, 146. ■ : '■< Paladk G. Ii., J. exp. Med., 1952, 95, 285. ( : < 25. Părk R. B. a. Biggins J., Science, 1964, 144,4 009; . z . ' ; ’ ... Park R. B., 'J. Cell Biol., 1965, 27, 151. ' ' ■ 27. Robbelen G. u. Wehrmîiyer W;, Planta, 1965, 65, 10,5: ’ ’ ' ' 28. Sager R. a. Parade G. E., J.: biophys. biochem. Cytbl., 1957, 3, 463. - ’ > ’ 29. CnuAEBA A. M;, n ltumojioeua u reHemdKaf Hs/ț. ȘHnyMKa, KițeB, 1.965; 145 24. 26. 30. Sphotz F.,Planta, 1965, 64, 376,. ( ;. - . ; , 31. Schotz F. ă. Diers.L., planta, 1965, 66, 269. , ' ' . .. 32. ȘteinMann E; ă. Sjostrand F. S., Exp. Cell'Res., 1955, 8', 15. ' ’ ’’ ' v 33. Strugger: S., Protoplasma,. 1954,. 43, 120. ; : ■ î ‘ •. 34. Wehrmeyer W.^ Ber, dtscli.1 bot. Ges., 1961, 74; 209.; . ; ; . , 35. 7- Planta, 1964, 62, 272. , ; ' ... ., ,y;. ■ a 36. — in Prbbienie ier biologischeri ReduplicationXtt P.‘’Sitte), Bșrlih-Heidclberg- 7 ' New York, 1966, 203--224. / ■' ' • ••(•ol'. 37; Weier T. E., Amer. .1. Bot., 1961, 48, '615. ' ; . • 38. Weier T. E., Engelbrecht , A. H, P.j iHarrison A., a. Bisley E. B., pltrastr.’ Besij, ’; \ 1965, 13, 92. 39. Weier T. E.,. BisAlputra T.. a. Habrișon Â., J. uîtrastr. Res., 1966, 15, 38. 40. WETTSTteiN D. vbnj: in' The'photocheinlcar apparatus, its structure and fiinctibri, Brodkhaven ■ ‘ . < Symp. Biol., New York, 1958, 11, 138. . ' ; - ’ < • > 5 , ■ . 41. Yehuda Ben-Shaul, Schibf, J. A. a,;.EpsiEiN H. T.,ț Plant Pljysiol.,. 1,964^.39, 231-. , Institutul de biologie „Traian. Șăvulescu” Laboratorul de morfologie șt iitolggie vegetală Primită în; redacție la 13 martie 4967. Fig. 1 și 2. — Porțiuni din celulele tinere din mezofilul de Lens culinaris. mc, membrană celulară; V, vacuolă ; CI, cloroplast; pp, proplastidă; ci, citoplsmă (fixare : O8O4 ; mărire directă : 3 000 x mărire fotografică : 18 000 x ). Fig. 3. — Secțiune longitudinală printr-o celulă din mezofilul de Lens culinaris. CI, cloroplast; ci, citoplasmă; N, nucleu; V, vacuolă; mc, membrană celulară (fixare: OSO4; mărire directă : 3 000 X ; mărire fotografică : 14 000 x). Fig. 4 și 5. — Detalii de structură ale cloroplastelor din figura 3. mCl, membrana' cloro- plastului; D, disc; G, granum (primul stadiu de diferențiere) (fixare : OSO4 ; mărire directă : 3 000 x ; mărire fotografică : 26 000 x). Fig 6 și 7. - Cloroplaștele tinere dinmezofilul de Lens culinaris. am S^go, granule osmiofile; G, granum; p,plamodesme (fixa e; O6O4; mărire directă: 3 000 x ; mărire fotografica. 23 000 x). Fig. 8, A șl B. — Porțiune dintr-un cloroplast diferen- țiat. Se observă granumurile formate din discuri supra- puse (fixare : KMnO4; mărire directă : 5 600 x ; mărire fotografică : 25 000 x și 62 000 x ). p- a Fig. 9. — Detalii de structură ale unui granum. Explicații în text (fixare: KMnO4; mărire directă : 5 600 x ; mărire fotografică : 62 000 X). Fig. 10. — m, mitocondrii; CI, cloroplast (mărire directă : 5 600x ; mărire fotografică : 28 000 x). ÎW 581(05) The investigations carried out regarding the influence of țhe short days on the ; , .țillering of the Festuca prațenșis,Huds. and;F, rubrat,. established the șținijilatory action of, 8-hour photoperiods for the.F- prațenșis and of tjie 6-and 8-hour phoțp-, v perip.dș for the F. rubra, And alșp the inhibitpry.' action of the 3rhour photpperiods. Țhe rate of.gro'wțh and develbpment of țhe leaves are also stimulațed by the , ,; 6-țiour.photoperiods for both speci.es. , ■ , , . >, INFLUENȚA FOTOPERIOADELOR SCURTE ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA ’ ȘI F. RUBRA L,......... - 7.'.''r DE AURELIA BREZEANU - K / Unul dintre factorii de deosebită importanță în morfogeneza plantelor este lumina. Ea determină în primul, rînd fotosinteză, ăsigurînd astfel substanțele nutritive necesare formării și dezvoltării diferitelor structuri morfologice ale plantelor.: 4 ; / , > în numeroase lucrări,s-a subliniat mai ales importanța acestui factor asupra dezvoltării organelor: reproducătoare (2),(3), (6), (8), (10), (13). Dar lumina influențează și apariția și dezvoltarea altor structuri din sfera vegetativă,: creșterea ..sistemului radicular, a tulpinii, formarea frunzelor,' a lăstarilor, vegetativi etc. (1), (4), (7), (12), (13), (14), (15), (16), (17). Asupra înfrățirii gramineelor, din literatura\ de specialitate se cunosc unele date, deferitoare însă la.' speciile cultivate (1), (2),. (3), (7), (12), (13), (14), <16), (17). . ' , / : ' . . .. ■ : ,: -Lucrarea1 de față prezintă rezultatele cercetărilor -privitoare lă influența fotoperioadelor scurte asupra formării și dezvoltării mugurilor ■și lăstarilor de înfrățire la Festuca prațenșis și F. rubra. , Cercetările s-au efectuat timp de 150 de zile, în perioada martie- .'Octombrie 1966, în cîmpul experimental al Institutului'de biologie „Traian Săvulescu” - din București. s ' Semințele, provenite în parte, de la Stațiunea 1.0.0.A. —Măgurele, s-au semănat în ghivece, la o adîncime de 1 cnij într-un amestec de sol 1 Ținem să aducem-mulțumiri prof.• C. C. G e o r.g e. s c u pentru îndrumările date. ST. SI CEIiC. BIOL. SEBIA BOTANICĂ T. 19 NB. 4 P. 353-381 BUCUBEȘTI 1967. 354 AURELIA BREZEANU brun roșcat de pădure și nisip de rîu în proporție de 2 :1. Proveniența solului și compoziția sa chimică au fost arătate într-o lucrare anterioară - (5). S-a căutat ca în cursul experienței, umiditatea solului să se mențină ■ la 50 % din capacitatea sa pentru apă. ' Răsărirea plantulelor (apariția coleoptilului la 'suprafața solului) s-a produs în seră. După răsărire, (aproximativ 10 zile de la semănat), ghivecele s-au transferat în cîmp. în fiecare ghiveci s-au lăsat 30 d,e pla - tule, ceea ce reprezintă o desime de o plantulă la 10,4 cm2. Plantele an fost crescute la lumina naturală. Expunerea la lumină s-a făcut între orelu 7 și 16. în restul zilei au fost acoperite cu cutii cu pereții interiori înnegriție Experiența s-a montat în patru variante și șase repetiții pentru fie- care specie : . Vr v2 cu o expunere zilnică la lumină de 3 ore ” 6 ” ” 8 ” V4 (martor) — în condiții normale de iluminare naturală Periodic (la 5—6 zile) s-au efectuat observații și s-au recoltat probe - , , deplante la care s-au notat înălțimea, numărul de frunze dezvoltate, numă- rul mugurilor și al lăstarilor. z Observațiile efectuate au arătat că în cazul ambelor specii dezvol- tarea plantelor este puternic influențată de regimul de lumină încă din ’ primele stadii ale bntogeniei. Astfel, răsărirea plantulelor s-a produs mai repede în ghivecele expuse zilnic 3 ore la lumină. Cu mărirea perioadei de lumină se întîrzie răsărirea astfel că ultimele care au apărut au fost plantu- lele martorului. între specii s-au observat diferențe nesemnificative. La F. rubra, de exemplu, răsărirea s-a produs cu aproximativ 1—2 zile , mai tîrziu decît la F. pratensis. în ceea ce privește înălțimea medie a plantelor (fig. 1), s-a constatat că la începutul perioadei de vegetație, pînă la stadiul de 10 ■—15 zile, nu se manifestă diferențe prea mari între plantele celor trei variante. To- \ tuși, lungimea medie a plantelor expuse zilnic un număr mic de ore la r J lumină ( Vj) este mai mare, scăzînd treptat pe măsura‘creșterii numărului de ore de lumină. Valorile cele mai'mici le-ă prezentat martorul. După aproximativ io — 15 zile de lă semănat, timp îh care plantulele au con^u- mat toate rezervele nutritive din sămînță, diferențele dintre plantele celor patru variante încep să se accentueze. Astfel, plantele expuse 3 ore la ' lumină rămîn mici, firave, etiolate, culcate la .'suprafața solului. în cazul ambelor specii, cea mai intensă creștere în înălțime au avut-o plantele din V2 (6 ore lumină). La acestea, amplitudinea de variație în decurs de ' 150 de zile este cuprinsă între 2 și 33 cm, față de 5 —21 cm, cît au avut plantele din V1; și 1 și 25 cm, martorul (fig. 1). Rezultate similare z reies și din tabelul nr. 1, în care este redată variația înălțimii maxime a variantelor față de martor în cadrul fiecărei specii în parte. Mai mult, la F. rubra regimul diferit de lumină a influențat și asupra alun girii pri- melor internodii. La un interval de 65—70 de zile de la semănat, la plan- tele luminate timp de 3 ore, primele două internodii au o lungime mai mare decît la celelalte (0,5—0,9 mm față de 0,2—0,3 mm), deși semănatul tutu- ror plantelor s-a făcut la aceeași adîncime. CU timpul, acest fenomen devine 3 INFLUENȚA ZILELOR SCURTE ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA FESTUCA 355 evident și la internodiile trei și patru. După 80 de zile de la semănat feno- menul apare și la plantele din V2, mai puțin la cele din V3. La F. pratensis nu s-a semnalat acest fenomen. în paralel s-a urmărit ritmul de dezvoltare a frunzelor pe tulpină (fig. 1). S-a constatat că în primele stadii de dezvoltare (pînă la aproxi- Festuca rubra L Festuca pratensis Huds. Fig. !. —• Ritmul de creștere în lungime a plantelor (A) și ritmul de dezvoltare a frunzelor (B). mativ 20 de zile) nu sînt deosebiri între plantele celor trei variante. La interval de circa 5 zile, pe tulpinile plantelor se dezvoltă cîte o frunză. L După 20 de zile de la semănat, la F. rubra la plantele din Vx se manifestă însă o stagnare a , dezvoltării frunzelor. Aceasta durează aproximativ | - ,30 de zile, după care dezvoltarea decurge în mod normal., Pînă la sfîrșitul |/ perioadei de vegeteație se dezvoltă 5 frunze. O perioadă de stagnare ase- k mănătoare se<întîlnește și la plantele din V2 șrV3, dar ea este de durată mai scurtă și se manifestă mai tîrziu în viața plantei (după 30 — 40 de zile), » cînd plantele au 3 frunze dezvoltate. La sfîrșitul perioadei de vegetație, K numărul frunzelor la martor și V3 este de 6, iar la V2, de 7. La F. pratensis, fenomenul decurge aproximativ asemănător. Numărul maxim de frunze (6) îl au plantele din V3 și din vârianta-martor. La plantele din Vj și V3, SSSMM .,0.5^ y ^70 W 21' 95 ^2 25 < 83’ ir ( f Spor'(%0 3î. 23 4°Q 82 4^1 40Q;ij ^54'^ r&-, '4144 * u - ’A ? X "’,V> ' v t dpjo^’iri^^ între „yariăpțeie speciei 1Y pratensis.'Lâ aqeasta, dezvpltaye^ * '.■de înfrățire În8e^e (după 18^ile) întîi la planțple’ gxpu^eda Ltir «12 ore zilnic. La celelalte' variante, și mai ales la.Vj, îpfrățife'a^re ftîrziu '((după 25 —- 30 de> zile)? și numai lă .70%' dintre plantei^ (Apariția ijnugurilor^axilari’vdp' înirățire-la^celelalte noduri'deVp ?Se pro’duce însă în mpmente .diferite, în>funcție(del^pecie''șiî;de/i ,lumina? ’Ăstfel, la F. Wțjrd/dWv’pltareă î^gurilprțj^i& ;în<3epe'mâi timpuriu deâîV'la’ F.^ratensi^\itf 50^de,;zile>fâță( de “zile). De asemenea regimul de) duțmna zilnic jppmâ^dMSj^ formarea mugurilor la fiodurile trei’.și spatrujinâi ăje^la’’^^ ;Mr - Y Referitor la mlmarul maxim de rtiugpri dezvoltați, de asețnqneâj temnalaț \ diferențe prea, mari între 'plantele celor ’două.SpeciiiuP' apar Insa între variantele.aceleiași specii (fig? %. guî''înnegri petiqa'dâ'' de Vegetale b îp pi'e'zjrflă’^lani i reguli zilâicya6'luno^Mde'^ore4, de^’dre.' D^&aduu—, î'n^ âufnarul ihddratei^guik1pi’zențal’,de)cfe^ ri’t^e^^p^ ale1 ’pef io^â^f {dd vegetație^' £e' cprătata 'cafla^ "din pluguri’începe' desțiil'tîrziu^a®m nod^șilndte'Llâ^lai^ , Ihzui, după dpioxim.it n 10 de zile, încep să se deWoltelăstin?'}! dim JiLiiUjelqMnaitoi? La 6, oie lumină, 'dezvolt'.ii ea, lăstarilor's*^ îf/modS/olât mimai la cîteva dx'emplaie. ‘'Ba F. tubra însa‘’dc^ fete- iteh IO V< r’ s - w. 5 INFLUENȚA ZILELOR SCURTE ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA FESTUCA 357 din muguri a lăstarilor are loc la început la plantele din V3 și la martor și abia după 70 de zile la cele din V2. La această specie se dezvoltă lăstari . nu numțai din mugurii de la nodurile unu sau doi, ci și de la nodiil trei. Mugurii plantelor expiise zilnic numai 3 ore la lumină rămîn mici și nu se dezvolta nici la F. prațensis,. nici la F. rubra. Mai mult, la 90 de zile plantele pier în proporție de 75%. Variația intensității, de creștere în lungime, a mugurilor și lăstarilor. Pe baza măsurătorilor bibmetrice s-a constatat că intensitatea creșterii [Z\ 20z/7e S 70 zi/e XZ150 „ ^90-100. Festuca rubra L, Fig. ,2. *- Numărul de muguri la speciile F. prațensis și ' F. rubra in diîeritele etape ale dezvoltării.- în lungime a mugurilor și a lăstarilor do îa diferitele noduri variază în cursul perioadei de; vegetație in funcție ele specie, regim de lumină și ano- timp (fig. 3 și 4). Astfel, la ambele specii s-a observat că la 3 ore lumină zilnic ritmul creșterii în lungime a mugurilor este foarte slab (amplitudinea de variație 0,1—0,5 mm pentru F. prațensis și 0,1—0,6 mm pentru F. rU’ bra). O intensitate de creștere destul de scăzută se întîlnește la F. praten- sis și la 6 ore lumină (amplitudinea de variație 0,1—0,8 mm). Creșterea cea mai intensă a avut loc în stadiul de 80 — 90 de zile. La F. rubra însă, în aceleași condiții de lumina (6 ore) creșterea îh lungime a mugurilor s-a produs mai intens (amplitudinea de variație 0,1—1,7 mm). Creșterea cea mai intensă s-a produs ,1a 70 — 80 de zile. La 8 ore lumină, creșterea în lungime a mugurilor se produce intens la ambele specii, dar mai ales la F. rubra, și anume între 0,1 și 2,4 mm, valoarea maximă fiind înregis- - o 5411 7 INFLUENȚA ZILELOR SCURTE ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA FESTUCA 359 358 Fig. 3. — Variația intensității de creștere în lungime a mugurilor la F, rubra L, trată la 70 de zile la toți mugurii, indiferent de nodul la care se dezvoltă. Lă F. pratensis, creșterea cea mai intensă se produce la 70—80 de zile pentru mugurii de la nodul unu și la 90 de zile pentru mugurii de la cele- lalte noduri. -Mugure de la nodul 1 —2 ““ —— I» ,( w A. 225112121523 3152iJ0 . JO, . 225//21,2152331521 10, 10 JT Z IT UL ~SBL JX JX Fig. 4. — Variația intensității de creștere în lungime a mugurilor la F. pratensis Huds. Din tabelul nr. 1, în care este redată creșterea medie maximă la variante față de martor, rezultă că efectul stimulator cel mai puternic asupra creșterii mugurilor de înfrățire l-au avut fotoperioadele de 6 ore pentru F. pratensis (spor de creștere 82%) și cele de 8 ore pentru F. rubra (spor de creștere 115%). La fotoperioadele de 3 ore, efectul este mai slab la F. rubra față de F. pratensis, deși și în acest caz valorile rămîn sub nivelul martorului. Aceste diferențe în ceea ce privește răspunsul dat de cele două specii față de fotoperioadele scurte s-ar putea explica prin adaptările lor ecolo- gice diferite. . în cazul lăstarilor, creșterea în înălțime se produce după o curbă asemănătoare (fig. 5) cu cea a mugurilor, fiind intensă între 60 și 70 de zile la F. rubra și între 40 și 70 de zile la F. pratensis. Observăm astfel că 8 .360 AURELIA BREZEANU intensitatea creșterii în înălțime a lăstarilor este mai mare la F. pratensis lucru care s-ar putea datora faptului că la această specie, nu s-au dezvoltat lăstari decît din mugurii de la nodul unu. Astfel, ei sînt mai bine nutriți decît cei de la F. rubra, unde s-au dezvoltat lăstari și din mugurii de la nodurile doi, trei și chiar patru. .Deși în cursul perioadei de vegetație între cele două specii s-au obser- vat diferențe în ceea ce privește intensitatea și ritmul de creștere în înăl- Fig. 5. — Variația intensității de creștere în lungime a lăstarilor. țime a mugurilor și lăstarilor, totuși mersul general al fenomenului este același în ambele cazuri. Astfel, curbele variației intensității de creștere în înălțime a mugurilor și lăstarilor se aseamănă cu o curbă în formă de clopot. în primele stadii, creșterea se produce încet, atingînd un maximum la jumătatea lunii mai și începutul lunii iunie, deci la sfîrșitul primăverii. Urmează o scădere mai lentă în cazul lui F. pratensis sau bruscă în cazul lui F. rubra. în timpul verii, creșterea stagnează datorită temperaturii ridicate din acest anotimp. O revenire ușoară se manifestă la sfîrșitul verii și începutul toamnei. La martor însă, în cazul ambelor specii curba prezintă un mers neregulat cu două maxime : unul înregistrat în prima ju- mătate a lunii mai, iar al doilea la începutul lunii iunie. Considerăm că scăderea intensității de creștere în lungime a mugu- rilor în decursul lunii iunie s-ar datora și faptului că în această lună zilele sînt lungi (16 ore de lumină), ceea ce are un efect inhibitor asupra înfrățirii speciilor studiate. Mai sensibilă s-a dovedit a fi F. pratensis. în timpul verii, creșterea stagnează, iar la începutul toamnei se observă o ușoară revenire, de scurtă durată. Rezultatele obținute ne conduc la următoarele concluzii: 1. Răsărirea plantelor, precum și primele stadii ale creșterii (10 — 15 zile) sînt pentru scurt timp stimulate de fotoperioadele de 3 ore. 9 INFLUENȚA ZILELOR SCURTE ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA FESTUCA ' 361 2. Creșterea în înălțime a tulpinii, ritmul de dezvoltare a frunzelor sînt cel mai puternic stimulate de fotoperioadele de 6 ore, în cazul ambelor specii. Efectul este mai evident la F. rubra decît la F. pratensis. 3. înfrățirea este puternic stimulată de fotoperioadele de 6 și 8 ore la F. rubra și de cele de 8 ore la F. pratensis. 4. Creșterea în lungime a mugurilor este stimulată de fotoperioadele de 6 și 8 ore. Mai evident apare acest lucru la F. rubra. . BIBLIOGRAFIE 1. Aspinall D. a. Paleg L. G., Austral. J. Biol. Sci., 1964, 17, 4, 807 — 820. 2. Bărbat I. și Puia I., St. și cerc, agron., 1957, 8, 1—2. 3. Bărbat I. și Ocheșanu C., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, 16, 2. 4. Borthwick A. H. a. Hendricks B. S., Encyclopedia of plant physiology, Berlin-Gottingen- Heidelberg, 1961, 16, 300-325. 5. Brezeanu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 5. 6. Hahjiaxmah M. H., JKypn. o6nț. Omoji., 1956, 2. 7. Kalayama Tadov C., Jap. J. Bot., 1964, 18, 3, 309 — 348. 8. KOHCTahtmhoba T. H., VcnexM coBpeMeHHoiî Omojiopmm, 1966, 61, 1. 9. KVI1EPMAH . M., Ceem u paaeumue pacmeHuu, Hag-BO MFV, 1963, 5—12, 88—90. 10. JlEUCHE > >» ii România Riedel de Haen-R.F.G. Bayer-R.F.G. Bratislava—R.S.C. Wandelingenplaat— Olanda Sandoz—Elveția K.D.Fedderson & Co. — R.F.G. Montecatini-Milano — Italia Vlaardingen Posthes Roterdam —Olanda BASF-R.F.G. Wandelingenplaat — Olanda Schering—R.F.G. Valsale—Italia sulfat de cupru dxid cupros ’ hidroxid de cupru activat oxiejorură de cupru ,1 • > J 1 , 11 1? li J> 11 11 cupru coloidal compus organo-cupric }} >> ditia nona+cupru »» 11 zineb + cupru oxiclorura tetracuprică + zineb 11 H zineb + cupru compus organic de cupru -f- zineb etilen-bis-ditiocarbamat de zinc (zineb) 11 1» J ’ >J J». il ii li 11 11 li 11 tl , 11' 11 . 99 if li li 11 11 etilen-bis-ditiocarba- mat de mangan (ma- neb) >1 11 dimetil-ditiocarbamat de zinc (zirain) li 11 98 Cu 50 ; 35 Cu .70 84 50 20 Cu 27 40 13-25 37,5 ' 15,0 76 66 .76 87 65 75 72-80 27 90 65 80 90 70 90 90 0,75 0,4 0,4 ■ 0,3 0,5 0,3 0,3 0,4 0,6 0,6 .0,25 0,20 0,25 0,3 0,3 0,5—0,75 0,6 0,2 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 1,0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,3 0,2 0,2 0,2 0,25 Tabelul nr. 1 (continuare) Fungicide Firma și țara Substanța activă Concen- trația în substanță activă 0/ /o Concen- trația de folosire 0/ /o Novozyr L Polyram-Combi Chcmapol —R.S.C. BASF-R.F.G. dimetil-ditiocarbamat de zinc (ziram) sulfură de polietilen- tiuram activată cu 30 i,o Orthocid spr. Merk—R.F.G. zinc N-triclor-metil-tio- tetrahidroftalimidă (captan) 11 11 N-triclor-metil-tio- ftalimidă (faltan) i> a dinltro-metil-heptil- fenil-crotanat 80 50 0,2 0,2 Permidin I Permidin II România »1 50 50 0,2 0,2 Orto-faltan Karathan Schering—R.F.G. Cela-R.F.G. 50 25 0,2 0,2 Thiovit Sandoz —Elveția sulf muiabil 80 0,4 Ultra Soufre Sulf coloidal Geigy—Elveția Montecatini-Milano — Italia 11 11 sulf coloidal 50 0,2 0,4 . urmate In cursul perioadei de vegetație cu tratamente pe plante cu zeamă bordeleză 0,5— 0,75 %. in comparație cu martorul stropit numai pe plante. în acest caz, mărimea unei variante a fost de 600 m2 (216 butuci de hamei). în toți anii de experimentare, s-au aplicat anual 7 stropiri, la intervale de cîte 7 — 10 zile, începînd de la apariția primilor lăstari spiciformi. bazali; cantitatea de lichid la ha pentru un tratament a fost de 1 800 — 3 000 1. S-a încercat eficacitatea a 43 de fungicide a căror proveniență și concentrație de folosire sînt indicate în. tabelul nr. 1. Atacul s-a exprimat în note de la 0 la 5, observațiile făcîndu-se pe cîte 4 plante din mijlocul variantelor. La recoltare, s-a stabilit și producția de conuri, a căror calitate ă fost determinată, prin analizele executate la laboratorul fabricii de bere Rahova, de către A m e- 1 ia M lila 11 și Florica Rădulescm cărora le aducem mulțumiri și pe această cale.. REZULTATELE OBȚINUTE Prin tratamente aplicate pe sol, s-a redus procentul lăstarilor spi- ciformi bazali primari, precum și a butucilor de hamei cu lăstari bolnavi. După cum se vede din tabelul nr. 2, reducerea a fost mai mare în varian- Tabelul nr. 2 Lăstarii spicltormi buznii, primari, în experiența cu tratamente de bază de la Soromiciea (observațiile din 11. VI) Varianta Plante cu lăstari spiciformi % Lăstari spiciformi bazali 0/ /o Tratament de bază cu: 1. Acid sulfuric 10% 37 ' 4,2 2. Sulfat de cupru 2% 41 6,6 Martor (fără tratament de bază și fără igienă culturală) 64 7,2 l 366 Tabelul nr. 3 Producția de conuri uscate (kg/ha) In experiențele de combatere a manei hameiului, Soromiclea, 1960 - 1964 Varianta Cu igienă-culturală Fără igienă culturală Media gene- rală 1960 1961 | 1962 1963 | 1964 1960 | 1961 | 1962 | 1963 1964 Zeamă bor- deleză 480 340 231 327 875 450 288 231 333 644 470 Kupfer Sandoz 450 321 408 360 1 020 356 368 273 292 729 457 Cupravit bleu 450 436 362 522 995 810 327 212 360 702 518 Cupradin 434 309 362 378 748 705 304 313 297 765 461 Ku 55 368 360 436 387 679 483 330 .338 315 578 427 Vitigran 464 349 291 333 ' — 477 238 286 332 — 346 Coloidal Cooper 257 366 724 275 337 468 377 Coloidox — — — 327 810 — —. — 306 720 540 Olăocuivre 286 333 920 — • ■-L- 258 252 738 489 A. 1428 b — — — 360 834 — — .— 306 639 537 Delan Kup- fer spr. . 360 714 ■ ' 378 630 520 Delan Kup- fer fliiss. ■ 360 750 ' ' 238 540 472 Kupfer Curit + s ' 360 747 • 315 666 351 Cuprosan 555 349 321 — 793 459 304 — 657 464 Kupfer Lona- col 463 424 410 — 396 225 . 383 A.l 526 —— — — 333 820 — — — 306 558 504 Blitane — • —■. 332 1 017 — — 204 315 711 464 Aspor B 368 325 275 882 662 239 203 — 594 443 Aspor C 423 477 342 396 917 425 496 280 315 747 482 Aspor+ Fitofil 387 886 — 333 641 561 Carbadin 450 309 308 378 941 461 295 309 360 744 456 Dithan 496 383 295 360 778 378 244 174 360 594 406 Lonacol 465 344 232 360 1 041 393 308 187 332 567 366 Novozyr L 400 365 273 ■ — — . 300 225 190 — . — 292 Novozyr N — — 204 — .— — —- . 204 — — 204 Zineb 90 — 218 423 1 017 — — 203 327 432 437 Zineb — ■ — 396 828 — — 270 504 499 Lirotan 545 373 362 360 629 321 195 294 306 729 411 Tiezene — 365 378 925 — 217 ,297 627 439 Tritoftorol — 258 ’ 360 630 — — 239 243 414 357 FuklasinUltra 450 283 237 378 540 366 231 278 216 531 351 Critam — 277 218 327 684 — 207 128 234 630 338 Polyram- Combi 225 332 594 ■ 231 180 702 ' 378 Polyram M 365 270 251 423 630 445 290 267 270 576 379 Maneb . 247 396 876 — — 204 180 747 421 Orthocidspr. 356 262 373 333 — 293 205 206 270 — 350 Permidin I 400 333 377 369 801 590 198 267 360 603 430 Permidin II 450 286 327 — — 489 329 277 — — 360 Orto-faltan — — 297 675 — — 180 648 450 Karathan 406 304 282 297 900 477 313 203 180 567 393 Thiovit 370 345 273 360 650 311 319 .225 270 513 364 Ultra Soufre 240 265 212 332 702 630 205 145 270 778 378 Sulf coloidal 467 231 194 — ' — 465 211 193 — — 292 Martor netra- tat 307 243 173 216 552 283 243 162 216 550 294 5 STUDIUL COMBATERII MANEI HAMEIULUI PRODUSA DE PS. HUMULI 367 tele cu acid sulfuric. Acest tratament nu a fost însă radical; în parcelele tratate au apărut suficienți lăstari infectați care au asigurat sursa de conidii pentru infecțiile secundare. Ca urmare, frecvența și intensitatea atacului la frunze și lăstari laterali în parcelele cu solul tratat nu au fost reduse prin aplicarea tratamentului de bază; spre sfîrșitul lunii iunie, procentul lăstarilor spiciformi bazali a sporit pînă la 22%, reducîndu-se deosebirea dintre cele două variante. Rezultă deci că prin stropirea solului cu fungicide înainte de pornirea vegetației nu se pot suprima lucrările de igienă culturală, care, executate la timp și în bune condiții, asigură inai bine protecția plantelor de hamei față de infecțiile secundare. Acest fapt s-a putut constata prin compararea infecțiilor de mană, mai ales a producțiilor de conuri de pe cele două agrofonduri: cu și fără igienă culturală (tabelul nr. 3 și fig. 1), din toți anii de experimentare. Dintre fungicidele experimentate prin stropiri asupra plantelor, eficacitate mai bună au avut cele cuprice și cele organice pe bază de zineb (etilen-bis-ditiocarbamat de zinc) simple sau amestecate cu oxiclorură de cupru, atacul în parcelele respective, fiind notat în diferiți ani cu notele 0 — 2. Eficacitate mai slabă au avut celelalte produse organice pe bază de ziram (dimetil-ditiocarbamat de zinc), captau (N-triclor-metil-tio-tetra- hidroftalimidă), faltan (N-triclor-metil-tioftalimidă) și karathan (dinitro- metil-heptil-fenil-crotanat); în variantele respective, atacul a fost notat cu 3 — 4. Fungicidele pe bază de sulf s-au dovedit aproape ineficace, ata- cul în parcelele respective fiind practic egal, cu cel al parcelelor martor, notat cu 4—5. Deși fungicidele organice au durata de eficacitate mai redusă decît a celor cuprice, în cazul manei hameiului nu se constată dife- rențe de eficacitate între aceste două categorii de fungicide datorită trata- mentelor dese aplicate la intervale scurte. Producția de conuri uscate (tabelul nr. 3 și fig. 1 și 2) în diferite variante cu fungicide cuprice a fost cu 34 — 42 % mai mare decît în vari- antele-martOr. în variantele cu fungicide pe bază de zineb, care s-au dove- dit în același timp și stimulatoare, s-au recoltat cu 37—53% mai multe conuri, iar în cele cu fungicide pe bază de zineb + cupru cu 40 — 44% peste producția variantei-martor. Prin tratamentele aplicate nu numai că s-a mărit cantitatea, ci s-a îmbunătățit și calitatea producției. Calitatea conurilor de hamei provenite din parcelele tratate cu diferite fungicide s-a dovedit a fi superioară varian- telor-martor (tabelul nr. 4). Această superioritate constă dintr-un conți- nut mai mare de lupulină și de rășini moi (fracțiunile p și y), care determină valoarea amară a hameiului, aceasta la rîndul ei determinînd gustul, aroma și conservabilitatea berii. Astfel, humulonul sau acidul a, principalul ele- ment care determină valoarea amară a hameiului, a atins în diferite variante cu tratamente procentul de 5,34 — 6,85 (în majoritatea cazurilor fiind peste 6%) față de martor cu 5,0%. Valoarea amară standard a fost de 92,2 — 112,3 la hameiul din variantele cu tratament față de 87,0 la martor. Pe baza aspectului exterior (culoarea verde-aurie fără pete) și a analizelor chimice efectuate, conurile din variantele cu tratament au fost clasate într-o proporție mai mare în categoriile: superioară și I decît în varianta-martor, ceea ce a contribuit' la valorificarea lor mai bună. 7 STUDIUL COMBATERII MANEI HAMEIULUI PRODUSA DE PS. HUMULI 369 Paralel cu acțiunea fungicidelor asupra parazitului, s-a urmărit influența lor și asupra plantelor de hamei. Nu s-a constatat acțiunea depre- sivă a cuprului, caracteristică pentru vița de vie. Greutatea medie a unei coarde la recoltare, în parcelele care au primit tratament cu produse cuprice, cuprice + zineb, zineb și ziram, a variat între 600 și. 750 g față Pro^ucția medie de conuri ferite^uno^1^^11^tratat ȘÎ netratat cu di- ungicide, Soromiclea, 1960-1964. Tabelul nr. 4 Rezultatul analizei conurilor do hamei din purcele tratate cu diferite fungicide, Soromiclea 1964 Varianta Umidi- tatea % Extract total 0/ /o Rășini moi % Humulon (acid) % Rășini Valoarea amară standard 3 % - Y 0/ /o Kupfer Sandoz 11,0 22,5 14,4 5,66 8,74 8,1 95,6 Cupravit bleu 10,4 21,2 11,7 6,07 5,63 9,5 101,9 Cupradin 10,4 20,9 11,0 5,85 5,15 9,9 98,5 Ku 55 11,3 21,7 11,6 6,07 5,53 10,1 101,3 Coloidal Kupfer 9,6 20,8 13,6 6,74 6,86 7,2 110,6 Coloidox 9,6 21,0 11,0 6,38 4,62 10,0 105,4 Ol^ocuivre 9,6 21,3 11,9 6,45 5,45 9,4 106,4 Delan Kupfer fluss. 10,0 22,1 13,3 6,84 6,46 8,8 112,2 Kupfer Curit 10,3 21,3 12,8 5,69 7,11 8,5 95,6 ■Cuprosan 9,5 21,6 11,0 5,34 5,66 10,6 90,5 A.1526 10,2 20,6 13,0 5,63 7,37 7,6 94,6 Blitane 10,3 20,6 10,3 6,43 3,87 10,3 106,2 Aspor B 10,0 10,3 18,3 9,8 6,40 2,67 9,2 105,9 Aspor C 22,7 11,8 5,57 6,26 10,8 93,9 Aspor+Fitofil 10,1 19,0 8,6 5,38 3,23 10,4 92,2 Carbadin 10,2 20,6 21,6 10,3 6,05 4,27 10,3 100,8 Zineb 90 9,7 12,9 5,90 7,00 8,7 98,5 Lirotan 10,1 21,1 11,2 6,48 4,76 9,9 106,9 Tiezene 10,2 21,1 9,9 6,85 3,05 11,2 112,3 Polyram M 9,9 20,8 11,1 5,98 5,12 9,7 99,7 Maneb 9,5 19,6 10,9 6,44 4,46 8,7 106,2 Fuklasin Ultra 10,3 20,6 9,9 6,72 3,18 10,7 110,7 Permidin I 10,1 22,9 8,9 5,93 4,03 12,9 98,9 Orto-faltan 9,7 21,4 9,7 6,21 3,49 11,7 103,0 Karathan 9,8 19,4 9,3 5,60 3,71 10,0 94,3 Thiovit 9,5 20,2 9,4 6,25 3,12 10,8 103,5 Martor 9,5 16,6 9,5 5,09 4,41 7,1 87,0 * Analizele s-au executat de către Amelia Mi hai Patricii de bere Rahova din București. 1 și El ori ca R&d u 1 esou de la laboratorul de celelalte variante și martor cu greutatea medie de 500 g. De asemenea, numărul și lungimea totală a lăstarilor laterali au fost mai mari în primul caz. Numărul mediu de frunze și conuri la o coardă a fost de 276—343 și, respectiv, 509 — 667 în variantele din prima categorie față de martor cu 210 frunze și 275 de conuri. în ceea ce privește viteza de creștere a coarde- lor în diferite variante nu s-au înregistrat deosebiri importante și constante. Față de martor și variantele cu fungicide pe bază de sulf, creșterile zilnice ale coardelor în toate celelalte parcele au fost cu 3 — 9 cm mai mari, în spe- cial la sfîrșitul lunii iunie, cînd temperaturile au crescut, maximele atin- gînd 31°C, iar minimele depășind 9°C, \ - ■ ■ . ' '/$ / ;; 370 / VEBA BONTEA șl P. ABRAHAM _ 8 CALCULUL ECONOMIC Calculul economic s-a făcut pentru șapte tratamente aplicate cu zeamă bordeleză 0,75%. După cum se vede din tabelul nr. 5, datorită tratamen- tului, în Cei 5 ani de experimentare s-au obținut cu 82 — 170 kg/ha măi multe conuri uscate; majoritatea conurilor au fost clasate în categoriile: , superioară și I, valorificate, respectiv, cu 52 și 45 lei/kg și mai puține Tabelul nr. 6 , . Costul tratamentelor eu zeamă bordeleză pentru 1 ha de hamei, Ia Soromlclea» In anul 1964 * Stropitul Cantitatea de lichid la ha SO4Cu kg Var kg. Detersin kg Materiale lei Manoperă lei Total lei i II III IV-VII , Total • Costu pentru stropitul 1 000 1 800 2 500 12 000 5,4 9,0 12,5 60,0 2,7 4,5 6,2 30,0 1,08 1,80 2,50 12,00 62,37 83,70 116,20 558,00 83 90 104 456 145,37 173,70 220,20 1 014,00 . 17 800 unul kg de SO4< a 1000 de butut 86,9 Iu -7,65 le 1 - 19 lei. 43,3 1; de var - 17,38 0,50 lei și 820,27 Detersin — 733 7.00 lei, iar 1 553,27 costul inanoDerei au fost calitatea a II-a (35 lei/kg) sau a III-a (16 lei/kg). Dacă am socoti în medie costul unui kilogram de conuri uscate la 46 de Iei, rezultă un venit brut de 3 772—7 820 lei/ha, din care, scăzînd cheltuielile ocazionate de tratamente (1553 lei/ha), rămîne un plus de venit net de 2 219—6 267 lei/ha, ceea ce lă 800 ha suprafață ocupată de plantațiile de hamei înseamnă un spor de venit anual de 1 775 200 — 5 013 600 lei. Avînd în vedere că totalul cheltuielilor la hectar necesitate de celelalte lucrări se ridică la 17 300 lei, prin neexecutarea la timp și în bune condiții a lucrărilor de.pro- tecție nu se realizează o economie, ci, dimpotrivă, în anii favorabili măriei se pierd și banii investiți în alte lucrări. ' DISCUȚII. Asupra Cantității de zeamă necesară pentru stropirea unui hectar de hamei, părerile în general concordă; majoritatea cercetătorilor reco- mandă de la 1 5001 la primul stropit pînă la 2 5001 la ultimul (9), (10), (13), uneori pînă la 3 500 1/ha (11). Pentru o bună acoperire a hameiului, în plantațiile noastre au fost suficiente pentru 1 ha 1 000 1 la primul trata- ment, 1 800 1 la al doilea, 2 500 1 la al treilea și 3 000 1 pentru toate cele- lalte tratamente. ’ în ceea ce privește eficacitatea diferitelor fungicide, majoritatea . cercetătorilor (4), (9), (10), (11) menționează ca fiind mai bune cele cuprice, după care urmează imediat,, aproape fără nici o diferență, cele Organice pe bază de zineb și cele pe bază de zineb +cupru, fapt Constatat și în experiențele noastre. Problema fitotoxicității Cuprului: și a acumulării lui în sol nu.este atît de aCută pentru hamei ca în cazul viței de vie. După 8. E. J. But t Ier (1), zeama bordeleză este vătămătoare îp timpul 9 STUDIUL COMBATERII MANEI HAMEIULUI PRODUSA DE PS. HUMULI .371 w înfloritului hameiului. Cantitățile de cupru găsite în sol (3), (20) nu consti- ® tuie un pericol pentru plantele de hamei, avînd în vedere mai ales forma W puțin solubilă sub care se află în sol (2). Pe bâza experiențelor întreprinse ® - special în acest scop, F. Z a 111 e r (21), K. von 8 t e 11 e n (19) ș.a. UI ajung la concluzia că fungicidele cuprice sînt vătămătoare numai pentru plantele de hamei atacate de virusul răsucirii frunzelor, și aceasta mai M ales în comparație.cu fungicidele organice, care maschează simpțomele pro- K duse de virus, avînd acțiune stimulatoare asupra plantelor. Aceeași acți- * une a fungicidelor organice constatată de noi este indicată și de F, Z a t- w țl er, F. C h r o m e t z k a și H. P f e i f er (22), (23). în variantele ® cu fungicide organice, producția de conuri este în general mai mare decît K. în cele cu pîoduse cuprice. Spre deosebire de mana viței de vie, în Cazul ® manei hameiului producția poate constitui uri indice pentru stabilirea » eficacității fungicidelor, aceasta fiind direct proporțională cu gradul de prb- țejare a lăstarilor laterali producători de conuri. Cantitatea și calitatea K. conurilor se pot determina cu mai multă precizie în momentul recoltării ® decît se poate face aprecierea frecvenței și intensității atacului pe frunze ® și lăstari în timpul vegetației. . ® , Avînd în vedere avantajele și neajunsurile fiecăreia din cele două ® categorii de fungicide, majoritatea cercetătorilor (6), (12), (20) recomandă ® să se folosească fungicidele cuprice, ca zeamă bordeleză 1% și mai ales w oxielorura de cupru, în concentrații corespunzătoare sau chiar cu un con- ® ținut mai mic de cupru^ în primă parte a dezvoltării hameiului și produse, ® organice, mai ales pe bază de zineb, după formarea conurilor. V. K a r a- M ribvibi (5) pledează pentru înlocuirea totală a fungicidelor cuprice cu W fungicide organice pe bază de zineb, avînd în vedere rezultatele foarte bune ® Obținute și faptul Că acestea sînt de două ori mai ieftine. ; ; ■ H în alegerea fungicidelor pentru combaterea manei hameiului, b ăten- w ție deosebită trebuie acordată și influenței pe care acestea o au asupra caii* S tății conurilor, de care depinde calitatea berii. îri legătură cu aceasta, păre- » file sînt împărțite. Astfel; K. v o ri S t e 11 e n (19) preferă: fungicidele ® organice, îri special Pblyram-ul, pe motivul că fungicidele Cuprice și mai H ales oxielorura de cupru fac ca berea să aibă un conținut ridicat în cupru, * ceea ce produce tulburarea ei la rece. E. S c h i l d și W (16) M arată ca produsele cuprice ar împiedica formarea rășinilor tbțale în conuri, * și mai ales ale acizilor a, reducîrid astfel valoarea amară. în cazul experien- w țelor noastre, nu am constatat această diferență în defavoarea fungicidelor v cuprice. Astfel, față de martor, în diferite variante de fungicide cuprice E am înregistrat un spor de 15 — 51% la rășini moi și 12—34% la acizi, 'B care au determinat o valoare amară cu 10 — 27 % peste cea a martorului; ® în variantele cu’ diferite fungicide organice, valorile respective au fost de ® 3 —35, 6 — 36,și 429 %. Avînd în vedere că acești factori variază foarte » mult în funcție de soi și de condițiile climatice (18), diferențele găsite de diverși cercetători sînt explicabile. Dacă se analizează conurile atacate de I mană, se constată de asemenea mari diferențe în comparație cu cele sănă- | toase (.7), (8), (10)/F< P e s e k (8) găsește 10,7 % rășini, 2,89% acizi a. • J și 3,79 % valoare amară în conurile mânate față de cele sănătoase cu valo- ; j rile respective de 14,70, [8,32 și 5,26 %. F. Z a 111 eT, F. O h r o m e- 51 t z k a și H. P f eif er (22) recomandă ultimele stropiri pe conuri cu I produse cuprice în concentrații reduse sau mai bine cu produse organice, 372 VESA BONTEA și P. ABRÂHAM 10 I I - - . d în special cu cele pe bază de zineb. J. Kr a d el (6), aplicind 13—18 stropiri cu Polyram-Cbmbi 0,2 % și cu Grurikupfer 0,5 %, găsește în pri- i mul caz valori mai mari cu 0,7 % la rășini totale și cu 0,3 % la acizi a și j Substanță amară; arată că în Anglia nu s-au constatat diferențe între cele | două categorii de conuri. ■ I ’ Cercetările din ultimii ani arată că berea pentru care s-au folosit | conuri tratatecu fungicide cuprice ,,face un guler” mai mare și mai persis- ii tent datorită precipitației coloidelor prin cupru (6), (16), (17).Ca limită j maximă, majoritatehcercetătorilor (după E. S c h i l d (17)) admit 1 mg/' 1 "Cu/l bere și indică în același timp că acest conținut nu trebuie nici să | scadă prea mult, deoarece la 0,5 mg Cu/1 bere gulerul este mai mic și dis- | pare măi repede, chiar dacă conținutul în substanța amară este ridicat (16), l (17). Decij și din acest punct de vedere, fungicidele cuprice hupbt li eli- fi minate total din tratamentul hameiului ; ultimele Stropiri trebuie to fi aplicate cu fungicide organice, care nit ridică mult conținutul cuprului în ® bere și. contribuie la păstfarea culorii frumoase a conurilor. fi In ceea ce privește combaterea manei prin tratamente la butuc îha- M inte de pornirea vegetației, rezultatele, noastre concordă cu cele ale altor ■cercetători. Astfel^ B. B; B om a nk o (15), folosind acid sulfuric 3%, ’ DNBF și ulei de gudron ajunge la concluzia că prin aceste tratamente se economisesc în prima etapă brațele de muncă, efectul nefiind însă total; . lăstarii spiciformi bazali. continuă să apară mai tîrziu și asigură rezerVe de / conidii pentru infecții secundare. Ajungînd la aceeași concluzie după pri- mul an de încercări, am întrerupt acest gen de experimentări, acordînd j j Atenție;mai mare igienei culturale și lucrărilor agrotehnice, care contribuie ș la crearea condițiilor nefavorabile pentru dezvoltarea ciupercii Psbudbperb- nospora humuli și deci la reducerea pagubelor. După F. Z a 111 e r (21), pagubele produse de mana hameiului sînt mult mai mici acum decît au / i fost în anul 1926, cînd nu se cunoștea biologia parazitului. într-o măsură ! ‘ foarte mare, această reducere șe datorește aplicării măsurilor de igienă I culturală și celor agrotehnice, ca : îndrumatul, plivitul, copilitul, distruge- j : rea buruienilor etc. îndepărtarea la timp a lăstarilor spiciformi este indi- •cată ca deosebit de importantă de către S. J. E. B u 11 le r (1). Această I operație atît de necesară nu s-a încetățenit însă nici în țările cu tradiție mai | veche în privința culturii hameiului fiind executată > ca și la noi, cu ocazia fi ;altor lucrări din plantații, ca ; săpatul, îndrumatul, plivitul hameiului etc. fi 11 STUDIUL COMBATERII MANEI HAMEIULUI PRODUSĂ DE PȘ. HUMULI 373 i ; \ . . ■ ■ ■ . - ' | - 13. PruSova Helena, Ochtana rostlin,. 1965, 1, 51 — 58. ■ , 14. PruSova Helena a Petrlik Z., Chmelafstvi, 1961, 2. 1 15. Romanko R. R., Phytopathology, .1964, 54, 12, 1 439 — 1 442. ■’ 1 I .16. Schild E. u-, Wevh H., Brauwissenschaft, 1963, 16, 4, 105—106. । 17. — Brauwissenschaft, 1963, 16, 5, 146 — 148. ' ! 18. - Brauwelt, 1965', 105, 12, 189-190. . . 19. Stetten K. von, Rundschau, 1962, 13, 319 — 322. l i 20. Trojan V., ' Chmelafstvi, 1964, 5, 66 —67. ■ j 21. Zatțler F., Brauwelt; 1964, 73. , i I 22. Zattler F., Chrometzka F. ,u. Pfeifer H., Rundschau, 1962, 14, 366—368. . 23. Zattler F., Pfeifer H. u., Chrometzka F., Brauwelt, 1962, 102, 1 374-1-376. 24. , * ¥ Hopdowny mildew — a Symposium. Presented at the Annual ConventioR - of hop growers of America, Inc. at Boise, Idaho, 1964, Modern Brewery AGE, 1964. A Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ; ■ , Laboratorul de micologie. , ) . Primită în redacție la 2Q martie 1967. I ' BIBLIOGRAFIA 1. Buttler S. E. J. a. Jones S, G., Plant Pathology, Mc Millan, Londra, 1961, 879—884. 2. Fischer R., Hopfenrundschau, 1960, 11, 161 —163. 3. IIoed F., Spbleers A., Dârdenne G. ii, Martens P. H., Meded. Van den Landbouwho- gerschool' en de .opzoekingsst van de Staat Gent, 1961, 26 (3), 1 484. • 4. Hrbeo Zd. Ukzuz, Chmelafstvi, 1961, 12. 5. Karanovi6 V„ Poljapr. Vojvod., 1958, 6, 5, 357—362. 6. Kradbl J.,Mitleilungen fiir denLdndbău P/lanzenschutz BAȘF,Ludwigshafen â. Rhein,' 1963. 7. Pejml K., Za Soc. Zemedelstvi, 1956, 10, 608—612. 8. PeSek F., Chmelafstvi, 1964, 12. , " ■ " 9. Petrlik Z., Chmelafstvi, 1961, 6. 10. — Chmelafstvi, 1962, 6. , . 11. — Chmelafstvi, 1964, 5, 69—70. 12. Petrlik Z. a. Stys Z., Chmelafstvi, 1960, 2. . ' ■ ■ 1 ■ > . 5 - c. 5111 i' s , J 1 i îi I . CERCETĂRI COMPARATIVE ASUPRA UNOR ASPECTE DIN BIOLOGIA CIUPERCILOR TILLETIA CON^ (T. NANI1TCA .(WAGN.) ȘĂVUL). ȘI T. PANCICII BUB. ET RANOJ. * ' . ' ' ' " . ■ ' • " DE ' .' ‘ ' ■ '. - ■ / ' ■ : ' ■ . ; . LUCREȚIA DUMITRAȘ . 581(05) .x The work is a comparative study on the germination of spores of two species of . Țilletia Telatiyely recently reported.in Remania, nahiely Tilletia controversa Kuhn. . > (T. nanifica (Wagn.) Săvul.) and T. panci'cii Buh. et Ranoj. The lațțer is little , . known in the speciality literature. The results refer td the influence of different factors on spore germination. The two species react strongly and in â restricted range to iight and temperațure. The huniidity, pH of the culțure medium and thp '. - substrate influence germination within a wider rarige. Besides tlie fact that they parasitize two. different hosts, the two species present no significant diffefences as ' ; regards behayiour towards the studied factors. Their biological requirements are > similar and'their characteristics differentiate them clearly from the other species of Tilletia producing cohimon shiuț in cereals. . Relativ recent semnalate, speciile Tilletia controversa Kuhn (T, nani‘ fica (Wagn.) Săvul.) și îndeosebi T. pancicii Bub. et Ranoj. sînt mai pu- țin cunoscute din punct de vedere biologic în comparație cu celelalte ustila- ginăle parazite .pe cereale; ele prezintă interes .prin particularitățile lor bio- logice, deosebite de ale celorlalte specii de Tilletia. ■ ' ; Deși s-au publicat numeroase lucrări în legătură cu biologia speciei T. controversa, cum sînt cele ale lui G. V. L o w t h e r (11), K. W a r m- ' brunn (19), G. Gâsșner și E. Ni.emanh (7),O. S. Holtoh și colaboratori (8), (9), R. Dnran și (1. W. Pischer (6). Ir. Săvul-escu (17), A. Savulescu1 și colaboratori (14), (15),unele elemente biologice nu sînt destul de conturate. De aceea ne-am propus să adîncim studiul pentru această specie și să aducem date noi privitoare . • * Exprimăm mulțumiri acad. Aii c e S ă v u 1 e s c ii pentru sugestiile dăte la îmbună- tățirea redactării acestei lucrări. . ? . : . • 1 A 1 i c e Să v u l e s c u , L u c r e ț i .a D u m i t r a ș și A. P u ș c a ș u, Lucr. Congr. șl. sol., București, 1964 (sub. tipar). . ■ ST. SI CEHC. BIOL- SERIA BOTANICĂ T. 19 NR. 4 P. 3?5-380 BadUItEȘTI 1967 . . ' 376 iiOCREȚIA DUMITRAȘ >2! la T. pancicii despre care sînt extrem de puține indicații în literatura de specialitate (1), (13), (15), (18), urmare a prezenței ei numai în cîteva țări și localități. Cercetările ni s-au părut cu atît mai utile, cu cît din punct de vedere morfologic aceste două specii sînt asemănătoare, fapt care a determinat pe B. Dur an și G. W. Fischer (6) să le considere una și aceeași specie sub denumirea de T. controversa Kuhn. MATERIAL ȘI METODE Am folosit sporii din spice maturizate de grîu soiul Triumpli și de orz soiul Cenad 396 recoltați din cîmpul experimental și păstrați în laborator. Experiențele s-au repetat de două ori, fiecare variantă avînd între 3 pînă la 5 repetiții. Pentru studiul influenței umidității, luminii și pH-ului, s<ă folosit mediul de agar 2% în apă distilată, iar pentru studiul influenței compo- ziției mediului de cultură asupra germinației, pe lingă cele arătate mai sus, s-au folosit medii de cultură conținînd sol sau extract de sol, substanțe anorganice sau organice, cum. sînt: mediul de pămînt Winkelmann, extract de pămînt Kienholz și Heald, Czapek, extract de cartof cu glucoză, extract de planțe de grîu și orz. . ' Pentru studiul influenței luminii asupra germinației sporilor în experiențele din cîinp, parcele a cîte 1 m 2 Cu repetițiile lor ău fost infectate după metoda arătată într-o lucrare anteri- oară (15) fie la suprafață, fie la diferite adîncimi, în funcție de variantă. Au servit drept martor parcele care.au fost infectate dupăsemanaț cu spori la suprafață, precum și parcele semănate, dar neinfectate cu spori. ' în anii cînd s-a experimentat în cîmp, condițiile climatice au fost în general prielnice J germinației și infecției cu sporii paraziților studiați. Temperaturile din perioadele de după ’ semănat (6 — 10°C) s-au încadrat în optimul de germinație. ' , Alți factori, cum sînt: continuitatea stratului de zăpadă, umiditatea din sol etc., au conții- . buit de asemenea la evoluția normală a paraziților în organismul plantelor-gazdă. -REZULTATE OBȚINUTE . 1. Temperatura. Sporii de T. controversa și T. pancicii, însămîn- țați pe mediu de agar 2% îh apă distilată și expuși la lumină artificială continuă, au avut următoarea comportare : La temperatura de 0°C, cu oscilații de 1 — 2°0, nu au germinat nici după 72 de zile, de la însămînțare. ( La temperatura de 5 — 7°C, după 35 de zile de la însămînțare s-au înregistrat 68,3% spori germinați la T. controversa și 59,8 % la T. panci- cii. Sporediile primare au apărut după 38 și 44 de zile, iar sporediile secun- . dare după 45 și 50 de zile pentru cele două specii. La temperatura de 10 — 12PC, la T. controversa germinația a început ' după,40 de zile ; după 48 de zile s-a înregistrat un procent de 46,1. La • T... pancicii, germinația a început după 44 de zile, iar după 48 de zile au . germinat 41,0 % din spori. Sporediile primare au apărut după 45 de zile la T. controversa șl după 48 de zile la T. pancicii, iar cele secundare după 48 și, respectiv, după 53 de zile de.la însămînțare (fig. 1, 2 și 3). Valorile prezentate aici sînt cele înregistrate la încheierea procesului de germinație. Lă temperatura de 14—16°C, sporii, nu au germinat la nici una din specii, nici după 72 de zile. f 5 ■ . ■ . ■ I • 3 BIOLOGIA SPECIILOR T. CONTROVERSA și T. PANCICII . 377 îh general, din datele prezentate se constată că sporii celor două specii germinează numai la temperaturi scăzute, iar la temperaturi mai ridicate, peste 12°C, germinația nu are loc. ' 1 'i * ’i u 0/ Fig. 1; — Influența temperaturii asupra germi- nației sporilor de T. controversa și, T. paniiiil.^ S-au efectuat și experiențe-privitoare la. germinația sporilor celor două specii, după expunerea la temperaturi foarte scăzute și foarte ridicate, respectiv sub limita inferioară și peste limita superioară de germinație. Astfel, sporii de T. controversa ținuți timp de 10 zile la — 20°C și 3 zile la —'35°C apoi însămînțați pe mediii de agar 2 % și expuși la lumină conți- 378 > /. LUCREȚIA DUMITRAȘ / . ’ 4 | nuă au germinat după 35 de zile în procent de 38,2 și 36,9 față de 44,5 la * martor. După 40 -- 43 de zile, sporii de T. pancicii, ținuți în prealabil | în aceleași, condiții, au germinat în proporție de. 37,8 și 37,1 % față de martor, 41,3%. ' " ' ■ i în cazul expunerii sporilor timp de 3 zile la 40°Q și o zi la 60°C, aduși J în condițiile arătate mai sus, au germinat la T. controversa în proporție de a Fig. 3. — Apariția sporediilor secundare în funcție de tem- peratură. 40,2 și 40,8% față de 44,5% la martor, iar la T. pancicii s-a obținut, în aceleași condiții, o germinație aproape egală cu cea de la martor : 40,8 și 38,5% față de 41,3 % (tabelul nr. 1). Se remarcă în general o rezistență accentuată a sporilor față de temperaturi scăzute și ridicate. . / f . Tabelul nr. 1 Germinația sporilor de T. controversa și T. panfidii expuși in prealabil in temperaturi toarte scăzute și foarte ridicate Tilletia controversa Tilletia panlibii , martor • 10 zile la — 20°C 3 zile la —35°C 3 zile la 40°C 1 zi la 60°C martor 10- zile la - 20°C - 3 zile la - 35°C 3 zile' la 40°C 1 zi ° la 60°C 44,5 38,2 36,9 40,2 40,8 41'3 3.7,8 ‘ 37,1 ’ 40,8 '. 38,5 . ' 2. Lumina., Sporii ambelor specii însămînțați în vase Petri cu agar ’ .2 % în apă distilată, au fost puși la temperatura de 5 7°C și în urmă- ( toarele condiții de iluminare, realizate cu lămpi- fluorescente așezate la 30 ! cm deasupra vaselor de cultură : — la întuneric continuu pînă la deșăvîrșirea procesului de. germi- : nație; . ■ ■ ' '■%; ;. 'A.;? ; — 8 zile la lumină continuă, apoi la întuneric ; ■ .; , j - -20 de zile Ia lumină continuă, apoi la întuneric; ; — 30 de zile la lumină continuă, apoi la întuneric ; ,; t ; ' J < — la lumină continuă, pînă la deșăvîrșirea procesului dp germinație. | 5 ‘ BIOLOGIA SPECIILOR T. CONTROVERSA și T. eANClCil 379 . Rezultatele sînt prezentate în tabelul nr. 2, de unde se constată că sporii care au stat la lumină continuă intervale de țimp diferite au germi- nat proporțional cu, lungimea duratei de expunere. Spre exemplu, după , , ■ Tabelul nr, 2 . Influența luminii asupra germinației sporilor de T. controversa și i. pangiiii in experiențele de laborator Specia Variantele ■ . începutul,, . germinației • Apariția sporediilor Maximum de germinație zile O/ /o primată zile secundare zile zile 0/ /o ■ •• /A. întuneric continuu 35 0,0 • 60 •6,o «2 . • a 8 zile lumină continuă apoi Întuneric 35 0,0 ’ 1 60 2,1 "S- o 20 de zile lumină continuă apoi Întuneric f 30 12,8 35 38 .35 .30,0 . ■ ' 30 de zile lumină continuă apoi întuneric - < 30 16,7 35 39 35 67,5 . lumină' continuă 30 16,3 35 38 35 69,8 întuneric continuu 40 0,0 • 70 0,0 8 zile lumină continuă apoi întuneric ' 40 . 0,0 70 0,0 C 1 20 de zile lumină continuă îs.. apoi întuneric -4d 7,9 45 47 .' ■ 45 21,2 . A'. . - 30 de zile lumină continuă apoi întuneric 40. 11,3 45- . 47 47 48,5 lumină continuă 40 13,8 45 47 45 52,8 . 8 zile de iluminare, procentul de germinație a fost extrem de scăzut la T. controversa (2,1%), iar lă T.pancicii sporii nu au germinat de loc. La, variantele iluminate, 20 de zile, procentul de germinație a crescut simți- tor : 30,0. la T. controversa și 21,2la T. pancicii. După 30 de zile de ilu- minare, valorile au crescut la mai mult decît dublu : 67,5 și 48,5 % pentru cele două specii. în cazul sporilor iluminați măi mult de 30 de. zile, nu s-a mai înregistrat, o creștere simțitoare a procentului de germinație. Aceasta arată că expunerea la lumină timp de 28 — 30 de zile (ceea ce corespunde cu perioadele necesare pentru declanșarea germinației găsite în experi- mentare) este suficientă pentru a obține procente mari de germinație, pre- cum și. formarea sporediilor primare și secundare. în vasele Petri puse la întuneric, sporii nu au, germinat nici după 60 de zile și chiar mai mult (72 — 80 de zile) de la însămînțare. Aduși însă la lumină artificială continuă, au germinat după 33 de zile în pro- porție de 48,8 % la T. controversa și 39,6 % la T. pancicii.. Din experiențele de cîmp, ale căror rezultate sînt prezentate în tabe- Iul nr. 3, se constată că, atunci cînd sporii se află la suprafața solului în prezența luminii său la o adîncime foarte mică (2 — 3 cm)» procentul de infecție este mare în toți anii de experimentare : 49,5, 56,6'și 53,8 la T. con- troversa și 36,2, 42,5 și 37,7 la T. pancicii. Cu cît sporii se află la adîncimi mai mari, de' exemplu la 20 — 25 cm, cu atît procentul de infecție este / mai scăzut i 5,7, 16,8 și 10,2 la, T. controversa și 3,8, 5,1 și 2,8,1a T. pan- cicii în diferiți ani de experimentare. Așadar, procentul de infecție este 380 WCRKriA DUMITRAȘ ' 6 dependent de prezenței, sporilor la suprafața solului, mai aproape de supra- față său mai la adîncime, deci de posibilitatea ce li se creează acestora de a primi lumina. necesară germinației. Probabil că se adaugă încă și efectul unei bune aerisiri. Tabelul nr.. 3 7 BIOLOGIA SPECIILOR T. CONTROVERSA și T. PANCICIJ- 381 + ț 'U^ mediului de editură. S-a folosit mediul de agar 2 % în apă distilata cu 12 valori de pH Cuprinse între 3 și 10,4 ; s-a lucrat la tempera- tura de 5—7°q și la lumină artificială continuă. - . 7 InHueațrt ItiniJnii asuprii infecției Mi controversa șt T, pătimii ia sdititîie de gtlu Tffdhițifii și de Ofz Ctudd 396 în condițiile lucrării solului la difcrltd adînciini Varianta Procent de infecție T. controversa * T. pancicii 1958 1961 1962 1962 1963 ■ 1964 / Marțor-sol infectat artificial Sol infectat la 2 — 3 cm 1,2 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 adîncime 49,5 56,6 58,8 36,2 , 42,5 35,7 Sol infectat la 7 — 10 cm 12,5 28,3 20,3 8,5 12,6 10,0 Sol infectat la 20 — 25 cm < 5,7 16,8 10,2 3,8 ,54 2,8 6a so- * ■ Datefe experimentale obținute-pentru această specie aii fost. prezentate într-o lucrare anterioară sub tipar) iar aici sînt date pantru combătatie. , •. ' ; \ 3. Imersia. Pentru faptul că sporii acestor ciuperci trec printr-o perioadă lungă de la însămînțare pe mediu pînă Ia germinare, unii cercetă- ‘ î tori ca, de exemplu C. S, H o l t o n (8), au căutat mijloace pentru a ;l grăbi procesul de germinație în cazul speciei T. controversa printr-o imersie în apă a sporilor înainte de însămînțare pe mediu. 1 f , Tabelul nr.4 . a : to 6a 20- T. controversa r paneje» 0 3 W 52 6.2 68 7.2 8 9! !6.b Fig. 4. — Influența pH-ului • mediului de cultură asupra germi- . 1 nației., Influenta perioadei de inicrsic asupra germinației sporilor de 1'. controvetsa șl T. naniilu Specia \ Perioada de imersie luni începutul germihației Apariția sporediilor Germinația niaxiihă zile b/ /o primare secundare zile Q/ /O zile zile T. controversa i < 33 20,6 36 40 •38 51,3 T. controversa 3 , 30 21,0 35 38 35 - 04,m T. ctirilroCersa' 5 26 23,0 33 35 33 67,8 Martor — 35 16,3 38 40 ' 40 51,9' ' T. pancicii 1 38 14,8 42 44 44 35,2 T. pan li iii 3 35 18,4 ■38 42 45 42,3 T. paniilii 5 35 18,9 38 41 44 ; 49,1 Martor — 42 9,'8 48 .. '52' 50 32,3 . in experiențele noastre, sporii au fost ținuți în ăpă de robinet timp , de 1, 3 și 5 Iutii la 5 — 7°C Și lă întuneric, după Cate ău fost puși la germi- : nat. Sporii ținuți în apă 3 și 5 luni au- înregistrat O viteză de germinație : crescută față do martor, așa cum se constată și din tabelul nr. 4: 64,0 și 67,8% la T. controversa, 42,3 Și 49,1 % la T. paneiăii. d : în cazul ambelor specii, cufundarea în apă intervale de timp mai mari stimulează germinația în timp și intensitate, precum și formarea ' 4 spotediilor primare și' secundare. ' 4 Din figura 4 reiese că cele mai mari procente de germinație (54,8 ■ Și 47,3 pentru cele -două Specii) se Obțin în cazul sporilor însămînțăți pe mediu cu valori de pH între 6,2 Și 7,2 ; viteza de germinație este mai mare (30 — 32 de zile), iar sporediile primare se formează în timp mai scurt (30 —35 de zile) decît pe mediile cu valori de pH în afara acestor limite. Pe medii cu reacție puternic acidă (pH = 3^, germinația nu are loc. Pe medii avînd pH de 4,1, 4,4 și 10,4 sporii germinează în procent scăzut la ambele specii. îtt general, speciile de Tilletia germinează între limite largi de pil (10), cele cu reacție neutră fiind mai favorabile din punctul de Vedere ăl vitezei și procentului de germinație, fapt căfe s-a dovedit concludent și . în cazul speciilor T. controversa Șl T. pancicii,studiate de noi. 5. Mediul pe cultură. Din analiza datelor: asupră germinației sporilor pe diferite medii de cultură în prezența luminii artificiale continue s-au constatat următoarele: ' Mediile cu Ca01a și (N03)Qa în diferite concentrații, dar în special la concentrația de 0,25%, sînt favorabile germinației sporilor ambelor ■ specii. ' ; ; . / .■. Mediile cu conținut bogat în substanțe nutritive șiglucide, ca, deexem- plu, extractul de cartof cu glueoză, extractul de plante de grîu și, respec- ți v, orz, favorizează germinația sporilor în. măsură mai mică decît alte medii 382 LUCREȚIA DUMITRAȘ 8 folosite (tabelul nr. 5). Ele sînt și foarte propice dezvoltării altor micro- organisme, dată fiind și perioada atît de îndelungată. <|e la; însămînțare pînă ■ ■ ; ; . Tabelul Germinația sporilor de T. controversa ■ Mediul de cultură . (+ agar 2%) . .. Tilletia \ începutul germinației aparițiă sjiorednlor zile 0/ . /o primare 2ile iv ț > secundare zile Apă distilată 30 ■ 12,3 33 35 Extract de sol 30 12,6 32 ' . 35 ' Winkelmann . , 27 16,8 30 32 Cl2Ca 0,25 % . 30 ' ‘ 11,6 32 . 35 Cl2Ca 0,50% 30 .' ' 8,8 33 । 35 (NO3)2Ca 0,25 % 30 , . 11,2 35 - < ■ -• 40 (NO3)2Ca 0,50 % • ' , 30 8,5 35 » : 40 Czapek ,/ 33 7,6 35 ! . 38 Extract de cart'of + glucoză 2% 33 5,9 : 38 IV 41 Extract de plante grîu sau orz 33 , 2,5 38 42 la germinație, necesară pentru cele două specii luate în studiu. Așadar, mediile mai sărace în substanțe nutritive și glucide sînt mai prielnice proce- sului de germinație decît cele cu conținut ridicat în astfel de substanțe. Eoarte favorabile smu dovedit mediile'care ămîn compoziția lor solul sau extractul de sol. De exemplu, mediul de .pămînt Winkelmann, pe lîngă faptul că favorizează germinarea unui număr măre de spori, se pare că scurtează în oarecare măsură și perioada de la însămînțare pînă la germinație. Prezintă însă dezavantajul că, ncfiind transparent, îngreuiază observațiile. Pentru acest motiv, extractul de sol este preferat în diferite experimentări. 1 ■ / Compoziția mediului de cultură poate fi socotită ca unul dintre factorii care au rol în germinația sporilor acestor două specii. / discuții' ' Din analiza rezultatelor prezentate se poate constata că speciile T. controversa și T. pancicii parazite pe două plante de cultură aparți- nînd la două genuri diferite din familia Gramineae. prezintă unele parti- cularități biologice bine conturate, care le apropie între ele și. le deosebesc . net de celelalte specii de TiUetig parazite pe.cereale. Considerăm că un interes deosebit prin noutatea lor prezintă rezultatele obținute în această ' lucrare cu privire la biologia speciei T. pancicii. v Temperatura optimă de germinație a acestor două specii, foarte scă- zută față de cea de la alte specii de Tilleti^ ca ; T. foeti^a, T. tritici,le- situează pe o poziție clară în raport cu acestea din urmă. Limitele de tem-: . peratură între care aceste ciuperci pot germina sînt foarte reStrînse, și - anume între 3 și 12°C, .dacă ținem seama că în grupul ustilaginalelor sînt ■specii de Tilletia care pot germina de la 5 pînă la 25°0, iar unele specii de Ustilago chiar pînă la 32 — 35°C (4). . .Se pare că temperaturile situate în afara limitelor arătate pentru sporii aflați în preajma germinației influențează mai mult asupra speciei f 9 BIOLOGIA SPECIILOR T- CONTROVERSA și T. PANCICII x 383 T. controversa decît asupra speciei T. pancicii, producînd o oarecare scă- dere a procentului de germinație față de martor. hc A . . ■ ■ ’ . șii’.janciW pe diferite medii de cultură controversa Tilletia pancicii : germinația maximă .începutul germinației apariția sporediilor germinația maximă zile O/ : . /O zile; 0/ /o . primare . zile . .; secundare ’ zile zile 0/ ZO 33 .. . 52,3 35 6,2 40 43 43 . 47,7 32 . 59,0 35 8,8 38 44 •44 54,3 32 62,2 35 12,0 40 48 45 53,9 35 '50,0 ; 38 . 8,7 43 46 46 ' 48,5 35 41,9 ' 38 5,3 40 45 . 45. 41,5 40 .. 49,1 40 5,9 45 48. 48 44,2 . :.4o 50,9 , 40 3,3 45 48 48 42,8 35 32,8 - 40 5,8 45 48 45 29,3 41 ■ ; «,8 - . ■ 40 1,2 . 46 50 46 3,9 40 6,6. 7 40 0,0 .— —*. Cercetările» efectuate de noi în privința rolului temperaturii în bio- logia aihbilor paraziți confirmă și întăresc pe cele din experiențele din cîmp, executate anterior sau concomitent, și anume : în țara noastră, cele mai puternice infecții controlate cu T. controversa și T. pancicii s-au obținut atunci cînd temperaturile au fost cuprinse între 3 și 12°C, în pri- mele săptămîni după semănat, iar în cultura mare atunci cînd toamna se întîrzie semănatul și temperaturile, din ce în ce mai scăzute devin favora? bile parazitului. \ Rezultatele noastre pun în evidență încă un aspect caracteristic în ceea ce privește cerințele de germinație ale acestor două ciuperci și ele concordă cu cele obținute de K. B 6 n i n g și colaboratori (3), G. Ga s- sner și E. N i e ma n n (7), J. P. Meiners și J. T. Waldher (12) și R. J. B a,y 1 i s , (2), care arată că procente mari de germinație se obțin, atunci cînd,' după însămînțare, sporii au fost continuu expuși la lumină artificială. Noi-am obținut valori mari de germinație atunci cînd sporii, au fost iluminați continuu 30. de zile după însămînțare; în lipsa to- tală ă luminii, sporii nu .au germinat chiar dacă ceilalți factori s-au întru- . nit între limitele optime. A.. H (10) și T r . Săvulescu (17) au arătat că sporii speciilor de Tițletia, care produc mălura comună a gri- ului, germinează la fel de bine atât la lumină naturală sau artificială, cît y și la întuneric. Deci, și din acest punct de vedere, cele două specii'se deo- sebesc clar de celelalte Specii, de Tilletia, care produc mălură la grîu. După cum reiese din: rezultatele în legătură cu T. controversa ale unor autori,ca C. S. H o 11 o n, E. L. K e n d r i c k și J. P. M e i- . n e r s (9) și din rezultatele noastre1 din cîmp în legătură cu T. contro- versași T. pancicii, culturile sînt ferite de atacuri puternice atuncicînd spo- rii se găsesc la adîncimi mai mari (20 —25 cm), și nu la suprafață. în cazul cînd sînt readuși la suprafață prin lucrările solului, ei pot germina și in- fecta plantele în procente ridicate; găsihdu-se din nou la lumină și aerație , mai bună, factori absolut necesari. Pe acest fapt s-au bazat aceiași Cercetă- j A .y 11 BIOLOGIA SPECIILOR T. CONTROVERSA și T. PANCICII 385 384 ’ . LUCRKȚIA DUMITRAȘ 10 tori americani (9) pentru a explica apariția ciclică a mălttrii pitice în cul- turile de grîu din regiunea Pacificului de nord-:vest. Chiar atunci cînd sporii se găsesc mai la adîncime în sol, își păstrează facultatea germinativă, . asigurînd astfel continuitatea sursei de infecție și punînd culturile mulți ani în pericol2. De această caracteristică biologică foarte importantă tre- buie să se țină seama în practica agricolă la efectuarea lucrărilor solului, rotația culturilor, adîncimea de Semănat etc. Șfectuînd numeroase observații îii culturile de grîu și orz din dife- rite regiuni ale țării, am constatat că, în condițiile din cîmp, în toamnele cu precipitații foarte abundente și în terenuri sau. porțiuni de terenuri care permit prin natura lor băltirea apei la suprafață, s^au găsit așa-numitele „vetre” cii mălură, unde atacul este mai puternic : decît în restul lanului. Aceasta ne-a determinat să presupunem că sporii germinează în procent . mai mare și în timp mai scurt în cazul cînd în prealabil sînt supuși unei . imersii. Această presupunere a fost confirmată pentru cele două specii de experiențele noastre de laborator, care concordă cu ceea ce a obținut C. S. Hblton (8) la T. controversa. Se impune ca în studiile viitoare să se găsească și alte mijloace de scurtare a perioadei de la însămînțare pe mediu pînă la germinație, mai ales că la specia T. pancicii aceasta este mai lungă (pînă la 7 săptămâni) ■ decît la T. controversa. Obținerea scurtării acestei perioade ar ușura în mare măsură cercetările privind unele aspecte . din biologia'celor doi paraziți. • SpOrii celor două ciuperci manifestă oarecare sensibilitate și în funcție de, pH și de substratul de germinație. Mediile care^auîn compozi- ția lor solul sau extractul de sol stimulează germinația. Faptul că cele două specii se dezvolta .cel mai bine pe aceste medii de cultură, așa cum reiese și din rezultatele altor autori, ca B. J. B a y 1 i s (2), J. P. M e i n e r s- și J. T. W aldh er (12), Tr. Săvulescu (17), B. P o p a (13), confirmă caracterul saprofit prelungit al vieții lor în sol. De aceea este greu ca, experimental, să se poată găsi o compoziție de media de cultură asemănătoare cu Cea a solului care se apropie cel mai mult. de condițiile naturale de viață ale acestor ciuperci. '«mm < ' '■ '■'rmmy Din întreg materialul prezentat reiese în general Că cele două ciuperci SÎht asemănătoare între ele, formînd Un grup aparte între Speciile deTil~ , ( letia parazite pe cereale. ■ ■ în concluzie, se poate arăta, din ceea ce se cunoaște pînă în prezent, că singura mare deosebire dintre aceste două specii este faptul că ele in- : fectează specii a două genuri-gazdă diferite : Triticum Și Hordeum. Trece- rea experimentală a uneia pe gazda celeilalte a dat rezultate negative 3, Cercetările noastre privitoare la trecerea acestor paraziți pe diferite cereale și ierburi, precum și cele privitoare la alte aspecte biologice aproape neabordate, care sînt în curs de cercetare, vor contribui în viitor la studiile comparative ale acestor două specii cu manifestări atît de interesante. $ . BIBLIOGRAFIE 1 1. Alexandri V. Al. și Comes L, Probi, agric., 1953, 11, 66 — 68. . 2. Bavlis R. J., Canad. J. Bot., 1958, 36, 1, 17-32 (R.A.M., 1958, 37, 346). 3. Boning K., Wagner F. "u. Minckwitz Z., Pîl. Bau und Pîl. Schutz, 1953. 4 (48), 2, 49 — - 71 (R.A.M., 1954, 33, 223). 4. Dumitra? Lucreția, St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1962, 14, 4, 397—411. 5. — Rev. roum. Biol., Sărie de Botanique, 1965, 10, 5, 429 — 441. 6. Duran R. a. Fischer G. W., Reș. Stud. State Coli. Wăsh., 1956, 24,. 4, 259 — 266. 7. Gassner G. u. Nibmann E., Phytopath. Z., 1954,-21, 4, 367 — 394. 8. Holton Ci Si, Phytopathology^ 1943, 33, S, 732 - 735. . ' 9; HolȚon C. S., Kendrick E. L. a. Meiners J. P., Res. Stud. State Coli. Wații., 1956, 12. 13. 14. 24,4, 387 - 393. > 10. Hulea Ana, Speciile de Tilletia care produc mătura griului, Studiu morfologic, sistematic, \ fiziologic și biologic București, 1947. , . 11. Lowthbb C.. V., Phytopathology, 1948, 38, 4, 309 — 310. Meinbrs J. P. a. W aldhbr J. T., Phytopathology, 1959, 49, 724 — 728. Popa Elena, Corn, de botanică (1957 — 1959), 1960, 269 •— 280. Săvulescu Alice, Becerescu ~D. și Dumitra? Lucreția, St. și cerc, biol., Seria botanică, ■ " 1965, 17, 3, 313-326. 15. Săvulescu Alice,. Dumitra? Lucreția în colab. cit Șevcenco V. și Vasiliu Lia, St. și $ cerc, biol., Seria biol, veg., 1963, 15, 2, 163 — 174. 16. .Săvulescu Tr., BuH. Sec. Sci. Acad. Roum.', 1947, 89, 7, 471 — 476. 17. — . Usiilaginalele din R.P.R., Edit.Âcâd. R.P.R., București, \1957, I. 18. Tasugi H. a. Yamada W., Ann. Phytopath. Soc. Jap., 1925, 1, 31 — 41 (R.A.M., 1925, 4, 11, 665). 19. Warmbrunn K., Phyt. Zeitsch., 1952, 19, 4, 441 — 482. Institutul de biologie „Traian Săvulescu' Laboratorul de .micologie. Primită în redacție Ia 20 martie 1967. ir • 2 Coriforhi unor date in curs de publicare. 8 I)in date nepublicate. I Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și microbiologie-fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. "Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTA CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explica- ția figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea biblio- grafiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.