COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: 0. 0. GEORGESOU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 0. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară abonamentele se fac la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii și difuzorii din întreprinderi și instituții. Orice comandă din străinătate (numere izolate sau abonamente) se face prin CARTIMEX, Căsuța poștală 134—135, București, R. P. Română sau prin reprezentanții săi din străinătate. Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICA TOMUL 17 1965 Nr. 3 SUMAR PaS. S. PRÂT, Colecție de alge hepatice și musci în culturi....... 229 C. C. GEORGESCU șl I. R. CIOBANU, Materiale de Qaercus din ierbarul Institutului de sistematică și geobotanică al Uni- versității din Budapesta ................................... 237 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU, Dinamica sezonieră a masei vegetale în pajiștile de la Babadag ............. 255 L. ȘT. PfiTERFI, Date noi la cunoașterea algelor din R.P. Română 269 E. POP și V. SORAN, Cîteva considerații statistico-matematice cu privire la raportul dintre mișcarea protoplasmatică și lun- gimea celulelor.............................................. 281 V. NECȘOIU, Influența unor săruri de potasiu și fier asupra inten- sității fotosintezei algelor Scenedesmus acutus, Chlorella vul- garis și Chlorella pyrenoidosa . . .......................... 291 CECILIA DJENDOV, Cercetări cu privire la mărirea rezistenței față de săruri a unor plante de cultură......................... 301 ALICE SĂVULESCU, D. BECERESCU și LUCREȚIA DUMI- TRAȘ, Unele aspecte morfologice și biologice ale germina- ției clamidosporilor la ustilaginale................... 313 VERA BONTEA, MARIA RAIANU și NATALIA GHENA, Influ- ența preparatelor chimice asupra germinării semințelor unor crucifere.................................................... 327 ZOE PETRE, Contribuții la studiul unor aspecte ale bolii poliedrice la Lymantria dispar L. . . ........................... 339 VIAȚĂ ȘTIINȚIFICĂ...................................... . 349 RECENZII ............................................... 353 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 200 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria botanică t. 17 nr. 3 p. 227 — 354 București 1965 COLECȚIE DE ALGE HEPATICE ȘI MUSCI ÎN CULTUEI DE Academician S. PRÂT 581(05> Lucrarea tratează despre cercetările privitoare la metodica culturii algelor și briofitelor (Hepaticae și Musci). Reușita acestor culturi este condiționată de aplicarea unei metodici riguros puse la punct. Experimental s-a stabilit că cele mai multe tulpini de alge, briofite, pteri- dofite și lemnacee, dintre fanerogame, se pot cultiva pe sol cu soluții nutritive minerale. La. Institutul de fiziologia plantelor al Universității „Carol” din Praga (înființat în anul 1901), cercetările prof. B. Nemec, îndreptate atît asupra fiziologiei fanerogamelor, cît și asupra fiziologiei criptogamelor, cunosc o amplă dezvoltare. Se știe că în lucrările de fiziologie factorii mediului înconjurător joacă un rol foarte important, de aceea metodica culturii a constituit obiectul mai multor cercetări. în cercetările privind cianoficeele și alte alge, s-au obținut rezultatele cele mai bune, cînd soluțiilor minerale nutritive le-au fost adăugate extracte de sol. în prezent, cu greu putem numi autorul care a folosit pentru prima dată extract de sol sau decoct în cultura algelor. în lucrarea sa din anul 1912, E. G. P r i n g s h e i m amintește că G. K ar s t e n a cultivat Diatomeae în extract de sol, fără să specifice însă și anul în care au fost efectuate experiențele. între anii 1908 și 1909, Jan H o r e j s i a folosit în laboratorul nostru extract de humus dintr-un sol de grădină în scopul izolării algei simbiotice Anabaena cycadeorum. în anii următori și după experiențe zadarnice efectuate cu diferite substanțe organice, Vaclav Uliiir a cultivat într-un extract de sol de grădină o specie de Tolypofhfix și a izolat gonidiile de Nostacaceae de la Collema. U h 1 i r a constatat că decoctul de sol dă rezultate foarte bune atît la creșterea, cît și la izolarea cianoficeelor și că asocierea cu o iluminare electrică suplimentară reprezintă o condiție de cultură însemnată. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 Nr. 3 P. 220-254 BUCUREȘTI 1965 230 i S. PRAT 2 '' - . I în aceiași ani 0. Mrazek s-a ocupat de cultura speciei PeUia^ ; comunicînd observațiile sale asupra adaptării cromatice a culturilor de : Diatomeae ; comunicarea sa a fost dată însă uitării și de-abia îh anul 1950 fenomenul este descris din nou de către G. S z e m e s *. ‘ Prin folosirea extractelor de Sol și a iluminării suplimentare au, fost ■ create premisele necesare pentru păstrarea colecțiilor de plante în cultură. Cu toate acestea, nu sînt încă lămurite cauzele acțiunii favorabile a extrac- telor obținute din diferitele probe de sol și de turbă. ' ' Merite deosebite în aprofundarea metodicii de cultură a algelor îi revin prof. E. G. Pr i n g s h e i m, care după experiențe îndelungate a elaborat lucrarea apărută în 1930 și intitulată P^igma decoctului de sol2. Trebuie să recunoaștem că ideile prezentate în această lucrare și-au păstrat valabilitatea și în prezent. S-a subliniat, de exemplu, eficacitatea diferi- telor substanțe humice și s-a atras atenția asupra chelatizării compușilor de fier și asupra altor factori. De o importanță deosebită sînt fără îndoială și produșii diferitelor bacterii din sol. Pe lîngă izolări de Collema-Nosțoc și de alte culturi de Cyanophyceae, ; din anul 1914 ne-am ocupat de cultivarea unei serii de, specii de Oscilla- toria. Cu toate că în timpul celor două războaie mondiale culturile au fost: distruse, trebuind astfel să se reia toată munca de Ia început, totuși, pe j baza publicațiilor din anul 1914, putem vorbi astăzi de cei 50 de ani de existență ăi colecției noastre. în anul 1952, colecția a fost transferată de la Universitate la O.S.A.V., reprezentând astăzi o secție ă Institutului de botanică experimentală......... A . Colecția actuală de culturi numără aproximativ 200 de tulpini de Algae Și Cyanophyceae, peste 140 de Hepaticae, peste 180 de culturi de musci, cîteva Pieridophytae și Lemnaceae. în total se cultivă astfel apro- ximativ550 de tulpini. Metodele de creștere; Cele mai multe tulpini de Cyanophyceae (fig. 1), Chlorophyceae (fig. 2), Hepaticae (fig. 3), Husei (fig. 4,5 și 6), unele Pterido- J phytae (fig. 7 și 8) -și Lemnaceae se cșultivă în soluții nutritive minerale pe ■ agar. Doar cîteva specii de Chiorella se cultivă în condițiile unui adaos de ; decoct de drojdie, iar Euglena cryptomonas și DunanieTlaîn soluții minerale nuțritive speciale. Pentru cultura algelor se folosesc eprubete (16 x 16), iar pentru hepa- tice și musci baloane Erlenmăyer (200 sau 250 ml). Vasele de cultură sînt ! din sticlă Sial sau eventual din sticlă Schott sau Pirex. Sînt recomandabile — - capacele de aluminiu de tipul Kapsenberg în locul dopurilor de vată sau i celofibră. ' | Primăvara și toamna se obțin rezultate bune ținînd culturile în dreptul ferestrelor expuse spre nord. Vara culturile șc păstrează într-o . । încăpere în care temperatura este reglată la 12—20°C (cel mai bine la 15°C). Iluminarea artificială din timpul verii, ca de altfel și iarna, șe reglează pe cale automată, în așa fel îneît 12 ore de lumină să fie urmate de 12 ore de 1 La distribuitori verticale des Diatomdes ipiphytiques et lear milieu lumineux, Debreczen tudomân. biol, intezet. evkonvve, I.I., 1950 (VII), 57 —71. 2 ; Beih. botan. Cbl., 1936, 55 A : 100. Pls, (‘Ut“ Fig, 2. Mougeotia sp., cultură pe agar mineral (cutii Petri). Fig. 3. — Fimbriaria blumeana Nees., cultură pe agar mineral în baloane Erlcnmayer. Fig. 4. — Leucobryum glaucum (Hedw.) Schpr. Fig. 7. - Woodwardia radicans Sw. 3 COLECȚIE DE ALGE ȘI MUSCI ÎN CULTURI . 231 întuneric. Eventual se poate utiliza o alternanță de lumină și întuneric la o perioadă de 6 ore. Pot fi întrebuințate tuburi luminiscente. Cele mai multe culturi se iluminează însă cu ajutorul becurilor incandescente de 200—500 W, răcite cu apă. Este mereu confirmat faptul cunoscut de mult după care creșterea culturilor pe un substrat nutritiv fluid dă rezultate cu mult mai slabe decît pe agar acoperit cu aceeași soluție nutritivă, și anume la Cyanophyceae, la alte alge, precum și la musci. Productivitatea creșterii se determină cel mai bine prin intermediul substanței uscate. în cazul culturilor mici, datorită cantității lor reduse, determinarea productivității creșterii necesită alte metode. în cazul culturilor de alge unicelulare, noțiunea de creștere este folo- sită ca fiind sinonimă cu cea de diviziune celulară. Trebuie să subliniem însă că în această privință avem de-a face cu o creștere a coloniilor sau a populației și nu cu a unei singure celule. De aceea, numărul celulelor este folosit adeseori ca o măsură a înmulțirii, deși ’în condițiile unei mărimi celulare diferite el nu corespunde exact productivității. Determinarea numărului celulelor prezente într-o cameră de numărare este însă foarte incomodă și puțin expeditivă. Centrifugarea în eprubete calibrate este o metodă mai comodă, iar hematocitele construite de V. P r a v d a la Brno pot fi întrebuințate în mod avantajos la urmărirea creșterii algelor. Cu ajutorul acestor metode nu putem determina însă decît valoarea finală a unei experiențe, deoarece după aceea algele nu pot fi cultivate mai departe. Din acest motiv, de cele mai multe ori se folosește o metodă colorimetrică, nefelometrică sau turbidimetrică. La algele unicelulare, curbele de creștere se determină cel mai ușor pe cale nefelometrică, măsurătorile efectuîndu-se direct în eprubetele de cultură. La algele filamentoase, determinarea productivității este cu mult mai dificilă. Măsurarea diametrului coloniilor nu poate da decît valori relative foarte aproximative, adeseori neputînd fi de loc aplicată. Am încercat să rezolvăm aceste dificultăți pe o altă cale. Astfel, la sfîrșitul experienței, culturile au fost centrifugate și omogenizate. După aceea s-a măsurat extinc- ția dată de suspensia materialului omogenizat. Rezultate foarte bune au fost obținute cu ajutorul omogenizatoarelor Teflon (Tri—R — Teflon Homo- genizers fy Sireica, Jamaica N. Y.). Metoda este' destul de expeditivă și simplă, pentru că operațiile de centrifugare, omogenizare și nefelometrie durează în total doar cîteva minute (10'4-2'4-5'). Beproduetibilitatea rezultatelor este bună, cu condiția însă ca suspensia de măsurat să nu fie prea concentrată. La diluare, extincția se schimbă proporțional cu gradul diluției. Metoda aceasta are dezavantajul că presupune distrugerea culturii și, ca atare, nu permite decît obținerea rezultatului final al unei experiențe. Dar acest dezavantaj îl mai prezintă și alte metode. Curbele de creștere în timp pot fi determinate doar în condițiile folosirii unui număr mare de culturi paralele, dintre care un anumit număr se prelucrează la intervale 232 s- ?RAT 4 de timp determinate. Ca toate metodele nefelometrice, valorile absolute nu pot fi determinate decît după o muncă de calibrare îndelungată, în schimb valorile relative ale culturilor comparative pot fi determinate rapid și ușor. Este cunoscută de mult influența favorabilă a diferitelor substanțe humice asupra creșterii algelor. în experiențe cu alga Chlorogonium, St. L h o t s k y și J. K v â t au examinat influența oxihumoliților și a diferitelor extracte de turbă. Aceleași rezultate au fost obținute și în experiențele efectuate cu musci din turbării naturale și cu specii de Sphagnum din culturi pure. Algele au crescut mai repede, iar producția finală a fost mai mare. Faptul acesta a fost constatat într-un mod destul de constant în condițiile unor limite largi ale concentrației (de exemplu 1 :10 000 pînă la 1 : 200). De semnalat este faptul că extractele din turbă proaspătă de musci au fost uneori mai active decît cele din turba ajunsă la diferite grade de humificare. în ultimii ani am comparat comportarea unui număr de aproximativ 120 de tulpini de alge diferite, crescute în 6 soluții nutritive deosebite (M. Baslerovâ, J. D v o r a k o v â, S. P r â t). Din rezultatele obținute pînă acum rezultă că între creșterea culturilor și reacția lor față de schimbarea soluției nutritive, pe de o parte, și poziția sistematică a algelor, pe de altă parte, nu există nici un fel de relații. La nici una dintre grupele sistematice cercetate (Xanthophyceae, Volvocales, Tetrasporales, Chlorococcales) nu poate fi constantă vreo relație netă de acest gen. Uneori, reacția diferitelor specii a fost asemănătoare, prezentând deosebiri numai din punct de vedere cantitativ. în unele cazuri, specii diferite, aparținînd aceluiași gen, au reacționat însă foarte deosebit (Anhistrodesmus, Botrydium, Chlamydomonas, Chlorella, Heterococcus,, Scenedesmus). Soluțiile nutritive folosite în aceste experiențe de cultură au fost următoarele : 1. Control: soluție minerală nutritivă 41. 2. Aceeași soluție+10 ml/1 decoct de sol. 3. Soluție nutritivă 41+20 mg/I humat deK. 4. Soluție nutritivă 41+decoct de drojdii 80 ml/1. 5. Soluție nutritivă 41 cu 1% (0,055 mol) glucoză. 6. Soluție minerală nutritivă după Benson. Peste 40 de tulpini din cele cercetate, adică aproximativ o treinle, și-au intensificat creșterea cu 200—300% în urma adăugării unui decoct de sol la soluția nutritivă; 6 tulpini și-au intensificat creșterea cu 300 — 400%, 4 cu 400—500%, Carteria eugametos cu 600%, Elakatothrix viridis cu 620% și Chlorogonium elongatum cu 1 700%. Aproximativ 40 de tulpini, adică o treime din culturi, au crescut asemănător cu varianta de control sau au manifestat o stimulare de pînă la 150%. Pe baza celor expuse mai înainte asupra acțiunii decoctului, subliniem faptul surprinzător că la 10 tulpini creșterea nu a fost stimulată, ci dimpotrivă a fost mai mică decît cea din soluția minerală de control. Pentru lămurirea influenței humaților și a decoctului de sol asupra creșterii culturilor este important de reținut faptul că acțiunea acestora 5 COLECȚIE DE ALGE ȘI MUSCI IN CULTURI 233 este asemănătoare. Diferitele tulpini reacționează în mod felurit față de aceste două adaosuri. Cu ajutorul unui decoct de drojdii s-a înregistrat o stimulare a creșterii, care la unele tulpini de Chlorella întrece valoarea de 1 000%, iar la alte două tulpini din aceeași specie ajunge pînă la 2 200 — .2 300%. La 25 de culturi nu s-a constatat nici o stimulare sau numai una slabă (pînă la 150%). La 24 de culturi creșterea a fost de 100—200% , la 32 de culturi ea a avut o valoare de 200—300%, la alte 53 de culturi 300—400%, la 13 culturi 400—500%, la 5 culturi 500—600%, la 6 culturi 600 — 700%, la alte 6 culturi 700—800%, la o cultură 800%, la 2 culturi 900 —1000 % și la 7 culturi creșterea a prezentat o valoare de 1000—1500 %. Interesant este faptul că la 4 'specii (Heterocoocus caespitosus, H. moni- liformis, ChlorelidMtm tetrabotrys, Lobomonas pyriformis).creșterea a fost cu totul suprimată și că în prezența unui decoct de drojdii a fost (la 10 culturi) mai slabă decît în cazul folosirii unei soluții minerale fără decoct. O variabilitate foarte mare a fost observată la culturile cărora li s-a adăugat glucoză 1% (0,055 mol). De remarcat este influența acestei sub- stanțe asupra genurilor și speciilor diferite. Este poate curios faptul că la 25 de specii creșterea a fost suprimată prin adaos de glucoză. La 24 de specii producția a fost mai mică cu 50%, iar la 17 specii ea a fost de 60 — 100%. Aproximativ 28 de tulpini au fost stimulate în creșterea lor între 100 și 200%, 15 au fost stimulate pînă la 300%, 6 între 300 și 400%, alte ■6 cu 500%, alte 6 cu 600%, 5 între 600 și 400%, alte 5 cu 800%, 8 cu 900%, .11 între 1 000 și 2 000%, iar două specii de Coccomyxa au fost stimulate cu mai mult de 2 250%. Un exemplu potrivit pentru ilustrarea schimbării formei și. mărimii celulelor provocate de modificarea soluției nutritive, adică de adăugarea unor zaharuri, îl reprezintă culturile de Scenedesmus, ale căror celule se măresc de cîteva ori dacă sînt cultivate în diferite soluții. Mărimea celulei de Scenedesmus obliquus crește în ordinea adăugării la soluția minerală nutritivă standard a următoarelor substanțe: humat, zaharoză, glicerol, asparagină, manitol, dextrină, peptonă, extractul lui Liebig, arabinoză, dextroză. Dacă soluția minerală nutritivă conține volutină, mărimea celulei crește conform ordinii adăugării următoarelor substanțe : glicerol, manitol, humat, asparagină, zaharoză, peptonă, extrac- tul lui Liebig, dextrină, arabinoză, dextroză. Speciile genului de Chlamydomonas pot fi împărțite în două grupe distincte. La unele, prezența glucozei inhibează creșterea complet. La altele, în schimb, creșterea este stimulată într-un mod evident de prezența glucozei. Ambele grupe de Chlamydomonas au fost însă stimulate în creș- terea lor (pînă la 570%) prin adaos de extract de drojdie și decoct de sol. în schimb, unele genuri au reacționat destul de uniform. Așa, de exemplu, 14 specii ale genului Coccomyxa (forme libere) s-au comportat aproximativ la fel în culturile cu glucoză. Toate speciile au reacționat printr-o creștere intensificată, manifestând o stimulare între 384 (con- statată la Coccomyxa ellipsoidea) și 2 260% (constatată la Coccomyxa arven- sis). Acțiunea extractului de sol și a decoctului de drojdii asupra stimulării •creșterii la aceste specii a fost cu mult mai scăzută. 7 COLECȚIE DE ALGE ȘI MUSCI IN CULTURI 235 234 S. PRAT 6; O secție importantă a fitobiologiei resurselor minerale este fiziologia organismelor termale adaptate la condiții speciale ale mediului înconju- rător. Datorită amplitudinii mari a condițiilor chimice și fizice, organis- mele acestea reprezintă un material deosebit de specific pentru analiza relațiilor dintre organisme și mediul înconjurător. Unele Cyanophyceae și alge din apele minerale cresc în diferite con- diții și în soluții nutritive diferite, fiind astfel foarte euritopice; altele mani- festă, în schimb, un caracter strict stenotopic, fiind foarte specializate. Pînă în prezent, cultivarea speciilor stenotopice n-a reușit decît folosindu-se apa minerală a localității în care trăiesc ele. Limitele de temperatură ale organismelor termofile nu pot fi preci- zate prin cifre. Chiar dacă sub aproximativ 30°C încetează creșterea orga- nismelor termale, ele totuși suportă foarte bine temperaturile mai scăzute, reluîndu-și creșterea de îndată ce sînt transferate în condițiile unei tempe- raturi mai ridicate. în stare latentă, deși complet hidratate, ele sînt atît de rezistente la temperaturi scăzute, încît nu am reușit să le răcim nici cu ajutorul CO2 solid și nici cu aer lichid pînă la o temperatură mortală. I. S e 11 i k a continuat aceste experiențe și a constatat că unele Cyano- phyceae suportă timp de o lună fără să moară nu numai răcirea cu aer sau OOa lichid, ci și înghețarea și dezghețarea repetată de 20 de ori. în timpul experiențelor niciodată nu am observat vreo creștere încetinită a culturilor care după o suprarăeire au fost transferate în condiții potrivite. în literatura de specialitate se redă în mod constant atît temperatura optimă, cît și cea maximă suportabilă de termofite. Limita temperaturii de creștere este un indiciu destul de slab, dacă nu este însoțită de amănunte cu privire și la alte condiții ale mediului, cum ar fi compoziția chimică a mediului, mai ales aciditatea și salinitatea lui. La Mastigocladus laminosus J. Kaplanova-Dvorâkovâ a constatat că la 40°C limitele infe- rioară și superioară ale pH-ului sînt 5,5—7,4. La aceste limite, culturile mor după aproximativ 3 zile. în schimb, la această temperatură creșterea este maximă, iar pH-ul optim este de aproximativ 6,5—6,9. în condițiile acestei reacții a mediului, limitele temperaturii de creș- tere a speciei de Mastigocladus sînt de 28°C (2,5%) și 54°C (5% creștere la 40°C). La pH-ul 5,8 limitele inferioară și superioară ale creșterii se situează la 33°C și 46°C. O situație asemănătoare s-a constatat și la pH-ul de 7,0. La o temperatură de 30°C, creșterea este posibilă la un pH de 6,0—6,9. Dacă valorile acestea sînt înscrise într-un grafic tridimensional, se obține o piramidă regulată. Este interesant faptul că și la organismele termale tipice putem constata, chiar începînd de la 10°C, atît prezența respirației, cît și a foto- șintezei. Coeficientul de temperatură (Q10) este în cazul fotosintezei cu mult mai mare decît al respirației, schimbîndu-se foarte mult o dată cu temperatura. Ca atare, cauza încetării creșterii sub 30°C nu rezidă într-o fotosinteză insuficientă sau într-o respirație dominantă, deoarece, înce- pînd de la 10°C și pînă la temperatura maximă de aproximativ 60°C, foto- sinteza este cu mult mai ihtensă decît respirația. în experiențele lui St. K u b i n frapează optimul net al fotosintezei în jur de 40°C, adică la nivelul temperaturii optime de creștere. Curba respirației în funcție de temperatură este cu mult mai plată. Experimentând cu Cyanidium cal- dariorum din izvoarele termale din Japonia, I. F u k u d a (1958) a ajuns la. aceleași rezultate, fără a cunoaște lucrarea noastră. Briofitele se cultivă pe agar mineral; hepaticele, ca și muscii cresc mult mai bine în culturile cu agar decît în soluția minerală fluidă. Colecția de Hepaticae constă din izolările efectuate de G. L o r b e e r, M. K e i 1 și V. K e i 1 o v â. Dintre experiențele efectuate vom aminti numai cercetările începute de J. D v o r â k o v â în direcția antibioticelor și fitoncidelor secretate de culturi. Mai târziu, T. Mar tinek și M. K o c u r au urmărit la 163 de culturi, cuprinzînd 94 de genuri (52 de specii), influența acestora asupra a 9 tulpini microbiene, alese drept orga- nisme-test. Acțiunea antibacteriană a fost foarte variată la diferite hepa- tice. Din 52 de specii, 22, adică 40%, au fost găsite active. Din diferitele tulpini s-au dovedit active 35 %. La unele specii toate au fost active (Haplozia, Lunularia, Pellia, Bebouliat Trichocolea). La altele în schimb, aparținînd mai multor genuri, n-a putut fi constatată nici o activitate (Aneura, Clevea, FegateUa, Scapania, Spliaerocarpus). Proprietățile anti- bacteriene nu au nici o legătură cu așa-numiții corpusculi oleici ai hepati- celor. Uleiurile eterice sînt în mod sigur active din punct de vedere anti- biotic, dar și pentru acele specii care nu dispun de corpusculi oleici au fost găsite tulpini active. Pe lîngă uleiurile eterice mai au proprietăți active și alte substanțe, de compoziție necunoscută. Extractele din hepatice au fost de cele mai multe ori active față de bacterii gram-pozitive, dar puțin active față de cele grăm-negative. Majoritatea speciilor de hepatice au suprimat creșterea lui Bacillus megatherium (53 de specii, adică 32% din culturile cercetate) și a lui Bacillus subtilis ; mai puțin sensibile au fost Micrococcus și Staphylococcus, foarte puțin sensibile au fost Pseudomonas, Escherichia, Aerobacter și Azotobgcter. Dintre musci se cultivă mereu și în zilele noastre cele 3 tulpini de Leptobryum pyriforme, izolat de P r i n g s h e i m. Majoritatea muscilor a fost izolată și purificată după 1946 de către M. K e i 1, V. K eil o vâ și M. B a s 1 e r o v â. Deși cele mai multe specii cresc mai încet decît algele, iar mediul nutritiv li se schimbă din două în două pînă la trei în trei luni, ele reprezintă cu toate acestea un material experimental foarte sensibil și avantajos. Unele specii cresc de cele mai multe ori numai sub formă de proto- nemă, iar altele formează gametofiți normali, cu creștere bogată. Uneori formează și sporogoane. Reacția muscilor față de nutrirea lor cu diferite zaharuri a fost felurită. Pe baza cercetărilor lui J. V o t y p k o v â se poate spune că muscii ortotropici, care formează protoneme, utilizează bine zaharurile, înclinînd mai mult spre mixotrofie decît speciile plagiotrope, care doar rareori for- mează protoneme. Cea mai intensă creștere a fost înregistrată pe substanțe cu glucoză, fructoză, zaharoză și maltoză; mai puțin favorabile au fost lactoza, galactoza, ramnoza. Inhibitoare a fost acțiunea exercitată de sor- boză și manitol. Puțin mai bună decît la control a fost creșterea în sorbitoL Creșterea a fost influențată nu numai cantitativ, ci și calitativ. ^236 S. PRAT 8 Prof. B. N e m e c a constatat deja cu ani în urmă că plantule de musci bine dezvoltate ale unor specii cresc și după ce sînt trecute la întu- neric, unde se etiolează. După unele date din literatură, muscii nu pot crește la întuneric sau formează doar protoneme; de aici s-a conchis că iormarea gametofitului la musci este posibilă numai la lumină. în experi- ențele lui M. K e i 1 însă, speciile de Splachnum sphaericum, 8. ampulaceum, Trematodon ambiguus au format frecvent și la întuneric gametofiți, ■dacă la soluția minerală nutritivă a fost adăugată zaharoză 2% . Reac- ția aceasta a fost mai frecventă în cazul substraturilor’ nutritive lichide decît în cel al agarului. De cele mai multe ori, clorofila nu s-a format. Culturile pe agar de Splachnum ampulaceum aveau însă o culoare verde normală. Și din alte experiențe se poate trage concluzia că hotărîtoare pentru creșterea gametofitului sînt condițiile de nutriție. în experiențele lui V. K e i 1 o v ă pentru 5 musci pleurocarpi, glicocolul, asparagina și a-alanina s-au dovedit izvoare de azot mai bune decît azotatul de amoniu ,sau cel puțin echivalente cu acesta. Mai puțin potrivite au fost tirozina și cistina. La Galiergon stramineum și Glimatium dendroides, azotatul de amoniu s-a dovedit ca fiind totuși cea mai bună sursă de azot. Amino- acizii nu au dat, în această privință, rezultate. în culturi cu aminoăcizi, morfologia speciilor de Riccia fluitans și Splachnum ampulaceum a suferit modificări curioase. Acțiunea aceasta, morfogenetică, a fost însă între- ruptă prin adăugarea de glucoză. în unele cazuri aminoacizii au servit la întuneric drept sursă de carbon. Academia de științe — Fraga. Primită în redacție la 30 noiembrie 1964. MATERIALE DE QUERCUS DIN IERBARUL INSTITUTULUI DE SISTEMATICĂ ȘI GEOBOTANICĂ AL UNIVERSITĂȚII DIN BUDAPESTA DE C. C. GEORGESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. și I. R. CIOBANU 581(05) Articolul cuprinde enumerarea speciilor de Quercus și a subunităților care cresc pe teritoriul R.P. Ungare și în alte cîteva localități din R. P. Română, R.S.F. Iugoslavia, R. P. Bulgaria și U.R.S.S. și care se găsesc în ierbarul Muzeu- lui de istorie naturală din Budapesta. Majoritatea acestor unități și subunități sînt noi pentru localitățile de unde sînt citate. în cuprinsul articolului sînt descrise două forme noi pentru știință, după cum urmează : Quercus robur var. puberula (Lasch) Schwz. f. grandifolia C. Georg. et I. R. Ciobanii și Quercus robur L. var. puberula (Lasch) Schwz. f. lobulosa G. Georg. et I. R. Ciobanii. în cele ce urmează sînt expuse unitățile sistematice din genul Quercus aflate în ierbarul Universității din Budapesta, care a fost revăzut după sistemul de clasi- ficare al lui O 11 o Schwarz (4). Lista ce urmează indică la fiecare taxon datele de pe etichetele foilor de ierbar K I. Quercus eerris L. 1. var. austriaca (W.) Loud. Arh. brit., III (1838), 1847. a) f. austriaca-, Q. eerris f. austriaca (Willd.) Loud. apud Hegi, 111. FI. Mitt., III, 115. Mt. Bakony, vallis Cuba (corn. Veszprdm), leg. R. Soo ; Eger Mt. Nagy-Eged (corn. Heves), leg. Tuzson (pl. L fig- 3). m R. P. Română : Drencova (r. Moldova-Nouă), leg. Tuzson. 1 în cuprinsul lucrării se dau numai diagnozele taxoanelor descrise în publicații cu o ■circulație restrînsă. IST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 NR. 3 P. 237-253 BUCUREȘTI 1065 239 3 MATERIALE DE QUERCUS 238 C. C. GE'ORGESCU și I. R. CIOBANU 2 b) f. cycloloba Borb., O.B.Z. (1857), VII, 22 : Silva Rinya pr. Kas- zopuszta (corn. Somogy), leg. R. Soo (pl. I, fig. 2). c) f. dentatiloba Georg. et Mor., An. Inst. cerc, și exp. forest., S. I, 1943, 9, 138. Foliorum lobi acuti,' lobi longiores, emarginati vel latere reverso lobulati: M-ții Biikk, silva Leânyvar prope Goromboly,. leg. R. S o 6 (pl. I, fig. 1). d) f. lancifolia Georg. et Mor., 1. c., 139. Folia lobata, lobis elon- gatis, obtusatis: Mt. V4rtes, Vallis Fani prope Vârteskozma, leg. R. S o 6 (pl. I, fig. 4). R. P. Bulgaria : pădurea Uzum-Kum prope Varna, leg. R. S o 6. e) f. macrophylla (Dorner) A. et. G. Syn., IV, 463. sbf. ambroziana Simk., Magy. Bot. Lap. (1909), VIII, 355 (1910). R. S. C. : Hornie Lefantovce culta, leg. S i m o n k a i (pl. I, fig. 7).. 2. var. cerris; Q. cerris var. vulgaris Loud., Arb. brit. (1838), III, 1847. a) f. laciniata Loud., Encycl. Trees (1842), 856, tab. 1558 : Kerecs- end (com. Heves), in planitiei Hung., leg. R. Soo; Mț. Somolyo prope Fot (com. Pest), leg. R. Soo; Hajdunânăs (com. Hajdu), culta, leg. R. Soo (pl. I, fig. 6). b) f. bipinnata Georg. et Mor., 1. c., 141 : Q. cerris subvar. bipinati- fida (Ohrist.) apud Hegi, 1. c., 115. Folia pinnatifida, foliorum lobimaiores iterum ± copiose lobulati. Mt. Bakony, Vallis Burok prope Kirâlyszâllâs, leg. R. S o 6 ; in monte „Also-Szarkad”, prope Tihany (com. Veszpr&n), leg. Udvardy (pl. I, fig. 5). II. Quercus polycarpa Schur 1. var polycarpa; Q. polycarpa var. typica Beldie, Flora R.P.R. (1950), I, 636. a) f. polycarpa : Denna-puszta, Zselic (com. Somogy), leg. R. S o 6 Mt. Buda, leg. Au gust in R. S. O. : Tapolcsansky, leg. T u z s o n . R. P. Română : Drencova (r. Moldova-Nouă), leg. T u z s o n. R. S. F. Iugoslavia : Kusic, leg. Bernâtsky (pl. IV, fig. 34—36). b) f. sublobata (Kit.) O. Georg. et Mor., Rev. păd. (1942), 7—8, 302; Q. sublobata Kit. in Schulte Oesterr. FI., ed. 2 (1814), I, 619, apud A. et G. Syn., IV, 516. Folia obovata lanceolata, eliptico-lanceolata vel eliptica, basi cordata vel emarginata, apicem versus longe ± acumi- nata, sinuata-lobata vel levissime sinuata usque integra : Mt. Bakony, Korishegy prope Zircz, leg. T u z s o n; Budapest, Margisziget: Csen- goshegy prope istenmezo (com. Heves), leg. Lengyel (pl. IV,. fig. 32 și 33). 2. var. glabra Beld., Flora R. P. R., I (1950), 633 : Mt. Biikk, Babony, leg. B u d a i ; Kisgyor (com. Borsod), leg. B u d a i . Unii autori au încadrat această specie la Q. welândii Borb., Balat FI. (1900), 133. ITT. Quercus dalechampii Ten. a) f. pinnatifida (Vuk.) Schwz., Mt. Hârs prope Budapest, leg. R i c h t e r ; Eger, Mt. Nagy-Eged (cobi. Heves), leg. T u z s o n, Mt. Biikk, Babony, leg. B u d a i; Mariaremete, Zugliget, prope Budapest, leg. Perlaky; Mogyorod (com. Pest), leg. Staub (pl. IV, fig. 2» ș )• R. S. C. : Sliâc, leg. Kovacs. R. P. Română : Cenad și Mediaș, leg. T u z s o n. Deva padurea Beian, leg. S i m o n k a i. „ , . ,___ b) f. lancifolia (Boiss.) Schwz.: Mt. Biikk, Diosgyorvasgyai (com. Borsod), Miskolc, Silva Csâszâr, leg. B u d a i; m silvis prope Domotori (Tarothăz) (com. Vas), leg. Mâr ton; Sâgvâr (com. M â g o c s y ; Nogrâdveroce, leg. Filarzski (pl. 111, ng. s r R. P. Bulgaria: M-ții Lulin prope Sofia, leg. R. S o o. Q. dalechampii a fost încadrat uneori la Q. welandM^b-^™ cum s-a arătat este un sinonim al speciei Q. polycarpa Schur. in litera- tura mai veche adesea este denumit Q. aurea Wierz. IV. Quercus petraea (Matt.) Liebl. a) f. platyphylla (Lam.) Schwz. , io©. subf. petraea2: subf. normalis Schwz. Zugliget ad Budap , g. Lorincz: in silvis ad Istenemzo (com. Heves), leg. Lengy (com. Vâc); Mt. Naszâly (com. Pest), leg. R. S o o ; m montis Vbrtes Mâriaszakadek, leg. H o r â n s z k y ; Eger, Mt. Nagy-Eged (comAIeves), leg. T uz son; Mt. Mâtra, Mâtrahâza, leg. R. S o o e£ ° ’ com. Kerecsend (com. Heves), leg. R. Soo; Remeteboldogasszony prope Budapest, leg. S i m o n k a i; Mt. Bukk, Dubiosâny ( • sod), leg. B u d a i; Koszeg pr. Câk (com. Vas), leg. A s z k y; Balatonendred (com. Somogy), leg. M â g o c s y , Mt. g $ •Chyz er; Mt. Zempl&i, SâtOraljaujhepy, leg. O h y z er , Mt. y, Bago y, ^g . valea pragOș prope Biger—Drencova (r. Moldova Nouă), leg. T u z s o n; Bocsig (r. Incu), leg. S i ni o n k a i. R. S. F. Iugoslavia: Verset, leg. Bernâtsky. R. S. C. : Piarg, leg. J âvorka; Mt. Vtacnik, Ziar, eg. son (pl* IV, fig* 37—39). n subf. angulata (Vuk.) Schur; Mt. Nagy-Eged prope Eger, leg. T u z s o R. p. Română : Drencova (r. Moldova-Nouă), leg. u z s o (pl. IV,’ fig. 40 și 41). b) f. laciniata (Lam.) Schwz. . z . t n z - subf. pinnata (C. Schn.) Schwz. : Koszeg (com. Vas), &• , son et Andrednszky; Bger, Mt. NagyJSged s,.g ' T u z s o n ; Mt. Biikk in silvis Kisgyor ; Kâkmezo, leg. B u dai, Csâszâr prope Miskolc, leg. Budai; Mt. Șentendre Bud^pest^g- Borbâs; Mt. Zânos prope Buda, leg. Hermann, 2 După R. S o o. MATERIALE DE QUERCUS 241 5 240 c. C. GEORGESCU și I. R. CIOBANU 4 Babony, leg. Budai; Mt. Mâtra, prope Mâtrahâza, leg. E. 8 o 6 et Bor so s; Kohegy, prope Pomâz (com. Pest), leg. K o p p a n y r. E. S. C.: Kvetnica (com. Scepusiensis), leg. E. Soo. B. P. Bomână: Drencova, leg. Tuzson; pădurea Bejan, prope Deva, leg. Simonkai; pasul Surduc, leg. Wagner. „ B. 8. F. Iugoslavia: in montibus ăd Cerevic (Syrmia), leg. Boi- bâs (pl. IV, fig. 42-44). c) f. lonaifoUa (Dippel.) Schwz. . subf. angustifolia (Zapal.) Schwz.: Mt. Biikk, prope Miskolc, leg. B u d a i; Mt. Mâtra, prope Mâtrahâza, leg. B. 8 o o etB o r s o s. 0. 8. B.: Bratislava, leg. Băumler; SkWne Teplice, leg. Tuzson (pl. IV, fig. 45). V. Quercus robur L. 1. var. glabra (Godr,) Schwz. , a) f glabra-L vulgaris (DO.) Schwz.: Budapest, Zugliget, leg. P e r 1 a k y^; Mt. Hârs, leg. A n d r e â n s z k y ; Mt. Bukk, leg. K i s s ; Babony (com. Borsod), leg. B u d a i; Eger : Mt. Eged (com. Heves), leg. T u z s o n ; Mt. Vertes : Manaszaka^ leg. H o r â n s z k y ; Mt. Bakony : vallis Gaja prope Bodajk com. Feher), leg. Andre ânszky; Uzsapuszta: vallis Lesence com. Veszprem), leg, A n d r e â n s z k y ; Balatohendrdd et Sâvai (corn- Somogy), leg. Mâgocsy; Mt. Zsehc (com Somogy), leg. B. Soo Sâtoraljanjhely silva Longi, leg. Chyzer; Debrecen,^silva agy, g- B. S o 6 ; Csepel (com. Pest), leg. P e r 1 a k y; Tokol (com. Pest), ^g. Perlaky; Kisloros (com. Pest), leg. Bernatsky; silva Gerla (com. B6W), leg. Mâgocsy; Sajolâd (com. Borsod), leg. Buda . B. S. 0. : Bakovice, leg. B o chel. . B. P. Bomână : Aiud, leg. 0 s a t 6 ; Deva silva Bejan, leg;. S i m o m k a i; Covasna, leg. B i c h t e,r; Beșița, leg. Bernatsky; Baco șul-de-Jos, leg. Simonkai. TT/U-fArIes. B. 8. F. Iugoslavia: Apatm, leg. B o r b a s, Kottei-pusta, lg Tuzson; silva Buein in Syrmia, leg. F o 1 d e s ; Subotica, leg. B e n '' * K P. Bulgaria : Orehova, silva Longos ad fluvium Kamcija, leg. U° B. S. 8.: Ucraina Pod-Karpatska, Aklin, leg. Feichtm- § 6 r (PS) L maerophytta 2 (Lasch.) Schwz. Budapest: Tuzson; Bekescsaba, silva Gerla (com. Bâkâs), leg. M a g o c y. ■ fi. P. Bomână : Sebeș (r. Sebeș), leg. S i m o n k a i. B. S. C. : Mlyhany, leg. Tuzs°nj Tien^ Deliblat’ leg- B. S. F. Iugoslavia : silva Bucm, leg. F o 1 d e , , M a 7 ^ifolia (Lasch.)1 Schwz Budapest: silva Kamara,\leg. B o r b â s ; Sâgvâr, Balatonendred (corn. Somagy), leg. M a g o c s 5 , Debrecen, silva Nagy, leg. B. S o o. B. P. Bomână : Aiud, leg, C s a t 6 și Schur; determinată de aceștia ca Q. malacophylla (pl. II, fig- 19 și 20). d) f. acutifolia (Bechst) Schwz. : Buda, leg. Entz; Miskolctopolca (com. Borsod), leg. Budai. 2. var. puberula (Lasch.) Schwz; _ a) i. acutiloba Georg. et Mor., Eev. pad. (1942), 54, 9 10, 336. Foliorum lobi acuti et saepe lobulati, sinbus ± profundis. Budapest, leg. B o r b â s, determinată ca f. monstiosae . Budapest, leg. Simonkai ; determinată ca Q. retoflexa Simk.; Budakeszi, leg. B or- b â s ; Buda, leg. Entz. B. P. Bomână: Miniș (r. Lipova), leg. 8 im on kai. B. S. F. Iugoslavia: Slavonia, Golubmjak, leg. 1 oldes (pl. 1 , fig. 17 și 18). • x b) f. rotundiloba Georg. et. Mor., 1. c., 355. Foliorum lobi dati vel obtusati: in silva Ohat (com. Hejdu), leg- B. S o o , Mt. Emis- prope Zirc; Mt. Bakony (com. Veszprâm), leg. Tuzson;Abaujszanto (com. Abauj), leg. Andreânszky; Zugliget prope Budapest,leg. Perlaky; Grădina botanică Budapest, leg. D i e t z , Budapest,. Hârmashatâhegy, leg. Mâgoscy; silva Kapolna (com. Mâr ton; Monor (com. Pest), leg. Tuzson; Bagykata, Toalmas (com. Pest), leg. S a n d o r . B. S. C. : Topolciansky, leg. Tuzson. . . B. P. Bomână: Cladova (r. Lipova), leg. Simonkai; Timi- șoara, leg. B o r b â ș ; Copîlna, determinată ca Q. borealis Heuff.: pă- durea Bejan, Deva, leg. Simonkai; determinata, ca Q decalvata E. S. F. Iugoslavia: Fehertelep prope Deliblat, leg. Tuzson,. in silva Gornyak ad Vukovar, leg. B o r b â s ; Ulma m Deliblat, leg ■ W Hi £ II 6 T • B. D. G. : M-ții Elbsandștein, dintre Wehlen și Bathen, leg. 8 im o n et B o r s o s (pl. II, fig. 15 și 16). o) f. microphylla Georg. et Mor., 1. c., 356. Folia parva, 6 8 (3—9) cm lunga et (2), 3—4 cm lata; Hortus Pepikert in Zsarvas (culta),, leg. B. Soo ; după colorația frunzelor aparține la var. concord-ia K., Koch; Buda, leg. M i 11 e r p a c h e r (pl. II, fig. 14). d) f grandifolia C. Georg. et I. Ciobanu. Folia grandissima, 14—20 cm. ultra longa, sinuata-lobata; Nyâregyhâza ad pag. Monor (com. Pest), leg. Jâvorka. B. S. F. Iugoslavia: Deliblat, leg. Mâgocsy (pl. II, fig. W e) f. lobulosa 0. Georg. et I. Ciobanu. Folia multilobata, lobis obtusis. B. P. Bomână : Bocsig (r. Ineu), leg. Simonkai (pl. I, ng- )• 3. var. asplenifolid (Petz. et Kirchn.) Schwz. B. S. C. : Zlatâ Moravce, Park Migazsy (culta), leg. M o e s z . 4. var. tardiflora Cern. B. S. f' Iugoslavia : Băcka, Kottekpuszta, leg. T u z s o n.: silva- BUcin, leg. F 6 1 d e s . f 242 C. C. GEORGESCU și I. R. CIOBANII 6 '7 MATERIALE DE QUERCUS 243 După tipul de fructe : a) f. rdbw, f. vera (Lasch.) Sehwz. Budapest: Vallis Hiivbs, W- Bor bas; Mt. Hârmashatar, leg. Mâgocsy; Ordbgârok, leg- V e s z p r e m i ; Mt. Biikk, Babâny, Kis-Gyor, „Ktoezâ” (com- Borsod), leg. B u d a i; Szârazag (corn. Heves), leg. Lengy el; M». Kisors, supra lacum Balaton (com. Veszprem), leg. Mâgocsy; Baia tonendrâd (com. Somogy), leg. Mâgocsy. Velem prope Kbszeg leg- Tuzson et A n d r e â n s z k y. Magyaregregy (com. Baranya), leg. Andreânszky; Cepei pr. Budapest, leg. T u z s o n . B. S. C.: Topolciansky, leg. Tuzson. .. B.S.F. Iugoslavia: Apatin, leg. B o r b â s ; silva Bucin, leg. ± o 1 d e b- b) f. brevipes (Heuff.) Beck: inter Isaszeg et Valkb (com. Pesth leg. Simonkai ; Tbkbl (com. Pest), leg. P e r 1 a k y ; Leps nj (corn. Veszprem), leg. H e r m a n n; Eger: Mt. Nagy-Eged (com. Heves), leg. Tuzson; Balatonendrâd, îeg. Mâgocsy. B. S.F. Iugoslavia: Bezdan, leg. Pro dan; silva Bucin, îeg. F 61 d e s . - B. P. Eomână : Aiud, leg. 0 s a t 6. o) f. australis (Heuff.) Giirke : Sâgvâr (com. Somogy), leg. M a- g o c s y . _ _ E. S. F. Iugoslavia : silva Bucin, leg. F o 1 d e s . Austria : Eibischtal, leg. B orb âs. VI. Querens frainelto Ten. 1. var. maerophyllos (Koch) Sehwz. a) f. lobulata (Hal.) Sehwz. . . Pxllliq E. P. Bomână : Arăneag, Mt. Eavnu, leg. S i m o n k a i , rauuș (r. Lipova), leg. T h a i s z . E. S. F. Iugoslavia : Backa Palanka, Italia : Apulia, Gargano, leg. Porte silva Ceb, leg.? . et B i g o (pl. I, 8 9)’ b) L latiloba (Beck) Sehwz. E. P. Bomână : Bocsig (r. Ineu), leg. Bejan, leg. Simonkai; Lugoj (Banat), prope Orșova, leg. Jâvorka (pl. I, fig- 10). Deva, silva Mt. Alion, S i m o n k a i; leg. B o r b â s ; c) f. intermedia (Heuff.) Sehwz. • . «imon- E. P. Bomână : inter Cladova et Miniș (r. Ineu), 1 g- k a i ; Deva, silva Bejan, leg. Simonkai. 2. var. minor Ten. f. minor , . „. E. P. Bomână: Deva, leg. Simonkai (pl. 1, &• VII. Quercus pubeseens WiUd. 1. var. lanuginosa (Lam.) Sehwz. B 0 r b â s : a) f. pubeseens (Loud.) Sehwz. Buda : Vadaskert, leg- . Zugliget, leg. Perlaky; MC Jânos, leg. eim _ Lip6tmezb, Szâchenyi, leg. J a v o r k a ; Mt. Șvab, leg- L n t z , leg. Simonkai ; Mt. Hârmashâtar, leg. Mâgocsy; Pomaz; Mt, Kdhegy (com. Pest), leg. Tuzson ; Zabegâny (com Pest), leg. Horânszky; Mt. Biikk, Kisgybr „Kâkmezo” (com Borsod), leg. B u d a i (determinat ca Q. beddi); Babony (com. Borsod), leg. B ud (determinat ca Q. bedoi); Eger : Mt. Nagy-Eged (com. Heves), leg. u . son ; Mt. Velence, Meleghegy (com. Feher), leg. A n d r e â n s z k y, Arâcs ad Balaton (com. Veszprâm), leg. B o r bâs; peninsula Tihany, Osueshegy (com. Veszprem), leg. Mâgocsy ; Balatonakali (eom. zprem), leg. Mâgocsy; Balatonendrâd (com. Somogy), eg. g o c s y ; Mt. Mecsek Misina pr. opp. Pâcs, leg. B. S o o ; Mt. Harom hâtar pr. Buda, leg. Mâgocsy. T.whr>P- B. S. C. : Banska, Stiavnica, Mt.Sitna, leg. Mâgocsy , Vyhne . Antaltâro, leg. Tuzson. Mt B. S. F. Iugoslavia: Deliblat, leg. Mâgocsy; Belgrad, Mt. Topcider, leg.? , B. P. Bomână: Orșova, leg. Mâgocsy. B P Bulgaria: Uzum-Kum pr. Varna, leg. bimon. U‘ e’. S. S. : Crimeea, Mt. Aju-Dag, pr. Gurcuf, leg. B orso s , V d'O/j goesy-p Deva, silva Bejan, leg. Wagner. , B S. F. Iugoslavia : Deliblat, leg. Jllâs ; CeieIie’/KlriOvO) leg r P. Bulgaria: Mt. Balkan, pr. Levskigrad (Karlovo), leg. B. So6(pl. V, fig. 58 și 59). 2 - c. 1667 244 C. C. GEORGESCU și I. R- CIOBANU 8 ) b) f prionota (Beck) Schwz. Budapest: Mt. Svâb, leg. Perla ky; j Mt. Svâb. leg. B o r b â s ; Mt. Hârs, leg. 8 i m o n k a i; silva Jmcstari, j leg. Entz; Mt. Biikk: Dios-Gydr (com. Borsod), leg- -^u d a1 T . Eger: Mt. Nagy-Eged (com. Heves), leg. T uz son; ^latone d (com. Somogy), leg. Mâgocsy; Sâgvâr (com. Somogy), leg. M a- g o c s y . ; R. S. 0.: Banska Stiavnica, leg. M â g o c s y . . ; R. P. Română: Miniș (r. Lipova), leg. Simonkai. _ ; U. R. S. S. : Crimeea, Mischor, leg. R. Soo (pl. V, fig. 60 și ol). : 3. var. glomerata (Lam.) Schwz. . [ a) f. glomerata Syn. f. typica G. Georg. et I. Mor., Viața forestieră, 1942,10,1—2, 31. Foliorum lobi integri: Mt. Biikk, Miskolc, silva Csaszar, leg. B u d a i ; Lillafured : vallis Lusta, leg. R. S o o; Egerbakta (com. Heves), leg. Borb âs; Kerecsend (com. Heves), m pl™?, leg. R. Soo; Budapest: silva Kamara, leg. S c h 11 b e r s z k i, Gsiki- > hegyek ad Budabrs, leg. T uz son; Mt. Bakony; Mt. Nagyteke, Fel- sbvadâsz (com. Veszprâm), leg. R 6 dl ; BalatonendrM (com. Somogy),, | leg. Mâgocsy. R. P. Română : Pîncota (r. Arad), leg. S i m o n k a i ; Drencova (r. Moldova-Nouă), leg. T u z s o n (pl. V, fig. 49). &) f. sublobata O. Georg. et Mor., 1. c., 31. Foliorum lobii iterum lobalati vel saepe copioso emarginati: Eger, Mt. Nagy-Eger (corn. He- ves), leg. Tuzson; Fot: Mt. Somlyo (com. Pest), leg. R. Soo; Isaszeg (com. Pest), leg. Simonkai; Monor (com. Pest), eg. Jâvorka; Balatonendrdd (com. Somogy), leg. Mâgocsy (pl. V, fig. 48). . ,. ssp. palensis (Pal.) Schwz. f. aquifolia (Lop.) Schwz. : Maigitsziget in Budapest, culta (pl. V, fig. 62). VIII. Quercus virgiliana Ten. 1. var, congestoides Georg. et Mor., Rev. păd., 1942, 3—4, 100. Folia magna vel mediocra, petiolata; petiolus usque ad 18 mm. longus, lamina coriaeea; obovata usque obovata oblonga, basi cordata usque attenuata sinuato-lobata, lobis utrique 4—5 ( —6), rotundatis velemargi- natis, paris lobis inferioris saepe patentibus, supra , sparsim puberula, subtus tomentella vel glauscentia ; Buda, leg. B o r b a s bine identificată sub denumirea sinonimă de Q. streimii Heuff.; Budapest : Mt. Șvab, leg. B o r b â s ; vallis Farkas, leg. J â y o r k a ; Zugliget, leg. P e r - laky; Kerecsend(com. Heves),inplanitie,leg. Simon; Mt. Gerecse : Neszmdly (com. Komârom), leg. Redl ; Balatonendred (com. Somogy),. 162* IM Sb Q O C S V R. S. F. Iugoslavia : Illok, leg. B o r b ă s (pl. V, fig. 46 și 47).. 2. var. tenorei (DC.) Schwz. f. tenorei: Mt. Biikk : Lillafured,. leg. R. S o 6; Miskolc, silva. Csâszâr, leg. B udai; Balatonendred (com. Somogy), leg. Mâgocsy. 9 MATERIALE DE QUERCUS R. P. Română: pădurea Bejan lingă Deva, leg. Simonkai, det. ca Q. confusa; Pîncota (r. Arad), leg. Simonkai- Austria: Eibischtal, leg. B o r b â s. 3. var. ambigua (DC.) Schwz. ,r. o i^o- W Gn- a) f. pungens (Freyn.) Beld. : Budapest, Mt. Șvab, »• gler. b) f. stenoloba Beldie. ' + Wa o-nt-v R. S.F. Iugoslavia : Ulma Deliblat, leg. M a g o c s y et w a g e r . IX. Quercus x budensis Borb. R. P. Română : silva Bejan, Deva, leg. Simonkai (pl. VI, fig. 65). X. Quercus X calvcsecns Vuk. Kerecsend (com. Heves), leg. R. S o 6 det. ca Q. potraea (p . VI, fig. 74). XI. Quercus x dacica Borb. Eger: Mt. Nagy-Eged (com. Heves), leg. T u z son r Mt^ Bakp- ny, vallis Gaja pr. Bodajk (com. Feher), leg. Andrean y • XII. Quercus Xhaynaldiana Simk. R. P. Română: Dragoș (r. Lipova, reg. Crișana), leg-81 m on- kai; Bocsig (r. Ineu, reg. Crișana), leg. 8 imo nk ai, silv . B J Deva (reg. Hunedoara), leg. Simonkai (pl. VI, g- , și 76). B. P. : sil» Bejan, Deva, leg. J. Wa g n o r prope Lu, goj (reg. Banat), leg. B o r b â s (pl. VII, fig- )• XIII- Quercus x kerneri Simk. Budapest: Ordogorom, leg. S z u r 4k; Bg«y ^.MLKb7^0^ silva Bejau prope Btrîâs; Syrmia, leg. HenHel. XIV. Quercus xpscudopubeseens Dobr. et Beld. Bger : Mt. Nagy-Bged, leg. T u z s o n; Balatonendrdd, leg. M 4- g°0 B?P. Bon«: silva Bejan prope Deva (reg. Hunedoara), leg. Simonkai (pl. V, fig. 63). f ' j Gaja J Aiud, ș 246 C. C. GEORGESCU șl I. R. CIOBANU XV. Quercus xrosaccac Bechst. 1. var. csatoi (Borb.j Georg. et Cretz. Mt. Bakony vallis pr. Bodajk (com. Fehor), leg. B- Soo (pl. VII, fig. 80 k B. P. Bomână: Aiud, leg. Simonkai; silva Făget pr. leg. C s a t 6. 2. var. jahni Simk. . R. P. Română: Sebiș (r. Beiuș), leg. S i m o n k a i. XVI. Quercus xtuîae Simk. B. P. Bomână: Arăneag (r. Ineu), Mț. Bavnu, leg. Simonkai; Mt. Drocea pr. Bodești, leg. Simonkai; inter Siria et Agriș, leg. Simonkai; inter Nadăș et Conop, leg. Simonkai (pl. v 11, ng- j 78 și 79). XVII. Quercus x tabajdiana Simk. Mt. Biikk, Zsdre, leg. Budai. R. P. Română : Arăneag (r. Ineu), Mt. Bavnu, leg. Simon- kai; Deva, silva Bejan, leg. Simonkai (pl. VI, fig. 72 și 73). Cu această ocazie adresăm vii mulțumiri acad. prof. R. Soo pentiu punerea la dispoziție a materialului din ierbarul Universității din Budapesta. D-sa a binevoit sa i evada manuscrisul nostru și să facă corecturi la denumirile de localități. j BIBLIOGRAFIE 1. Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1952, 1, 224-260. 2. Georgescu C. C. și Morariu I., Studii, 1948, 2, 1 — 26. 3. Georgescu C. C., Dihoru Gh. și Ciobanu I. R„ St. și cerc, biol., Seria biol, vegcl., 1963, 15, 4, 433-452. 4. Schwab i z O., Monographie der Eichen Europas und des Mitlelmeergebieles, Feddc Rcpcrto- rium, sp. nov. reg. vegetabilis, Berlin, 1936 — 1937. Institutul de biologie „Traian Săoulescu”, Laboratorul de morfologie și sistematică. Primită în redacție la 17 decembrie 1964. 247 PLANȘA I Fig 1 — 12 — 1, Quercus eerris var. austriaca î. dentatiloba. 2, Quercus eerris var. austriaca cyeloloba. 3, Quercus eerris var. austriaca f. austriaca. 4, Quercus eerris var, austriaca f, lancifolia. 5, Quercus eerris var, eerris f. bipinnata. 6, Quercus eerris var. eerris f. laciniata. 1, Quercus eerris sbf. ambroziana. 8 și 9, Quercus frainetto var. macroplujllos f. lobulata. 10, Quercus frainetto var. macrophyllos f. latiloba. 11, Quercus frainetto var. minori, minor, 12, Quercus robur var. puberula f. lobulosa. 248 PLANȘA II Fig. 13 — 23. — 13, Quercus robur var. puberulaî. grandifolia. 14, Quercus rofturvar. puberala f. microphylla. 15 și 16, Quercus robur var. puberala f. rotundiloba. 17 și 18, Quercus robur var. puberula f. acutiloba. 1-9 și 20, Quercus robur var. glabra f. paroifolia. 21—23, Quercus robur var. ■ . glabra f. glabra. - ' ■ ; : 249 PLANȘA III - 24 » 25, f. macrophylla. 28 și 29, Quercus dalechampu i.pînnalipaa. w ș , w . ' lanctfoha. 250 i PLANȘA 7V g 32___45 _ 32fși 33!,. Quercus polycarpa var.polycarpa f. sublobata. 34—36, Quercus polycarpa. — 39, Quercus petraea f. platypltylla subf. pctraea. 40 și 41, Quercus petraea f, platyphylkr bf. angulala. 42—44, Quercus petraea f. laciniata subf. pinnata. 45, Quercus petraea Var, longifolia subf. angustifolia. Fig. 46 — 63. — 46 și 47, Quercus virgiliana var. congestoides. 48, Quercus pubescens var. glo- merata f. sublobata. 49, Quercus pubescens var. glomerata i. glomerata, 50 —53, Quercus pubesceps: Var. lanuginosa f. pinnatifida. 54—57, Quercus pubescens var. lanuginosa f. pubescens. 58 și 59, Quercus pubescens var. undulata f. dișsecata. 60 și 61, Quercus pubescens var undulala f. prionota.. 62, Quercus pubescens ssp. palensis f. aquifolia. 63, Quercus x pseudopubescens. 25t PLANȘA V Fig. 64 — 76.— 64, Quercus X haynaldiana. 65, Quercus x budensis. 66 și 67, Quercus x ker neri. 68 — 71, Quercus x kerneri.72 și 73, Quercus x tabadjiana. 74, Quercus X calvescens. 75 și 76, Quercus x haynaldiana. Fig. 77 — 81. — 77, Quercus X haynaldiana f. heuffelii. 78 și 79, Quercus x tufae. 80 și 81, Quercus x rosaceae var. csalii. 253 PLANȘA VII DINAMICA SEZONIERĂ A MASEI VEGETALE ÎN PAJIȘTILE DE LA BABADAG DIS GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU 581(05) Lucrarea cuprinde rezultatele cercetărilor efectuate asupra dinamicii sezo- niere — cantitative și calitative — a pajiștilor de la Babadag (reg. Dobrogea) în cursul anilor 1962 și 1963. Cercetările s-au efectuat în patru dintre cele mai repre- zentative fitocenoze ierboase, prin metoda cosirilor lunare. Datele obținute au permis explicarea următoarelor' fenomene : 1) variația cantității de masă vegetală ; 2) variația calitativă a masei vegetale; 3) variația volumului de masă vegetală ; 4) variația conținutului în apă ; 5) puterea de regenerare a ierburilor cosite; 6) perioada valorificării optime a vegetației. Studierea dinamicii masei vegetale prezintă o importanță teoretică și practică deosebită. Producția, oglindind relațiile dintre vegetație și condițiile pedoclimatice în timpul perioadei de vegetație și în cursul diferiților ani, contribuie într-o oarecare măsură la cunoașterea legilor care guvernează geneza, evoluția și răspîndirea geografică a fitocenozelor respective. în același timp masa vegetală reprezintă criteriul fundamental care ne permite să stabilim valoarea economică a unei regiuni, deci modul în care fitocenozele transformă și acumulează energia solară. OBIECTUL ȘI METODA DE CERCETARE Cercetările au avut ca scop cunoașterea dinamicii masei de iarbă în cursul perioadei de vegetație, evidențierea perioadei cu producții maxime și raportul stabilit între plantele verzi, uscate și semidescompuse (litieră) în fitocenoze. Totodată s-au urmărit variația conținutului în apă al masei vegetale și modul de regenerare a ierburilor cosite în diferite perioade ale anului. De rezolvarea acestor probleme depind organizarea rațională a pășunatului și Executarea cosirilor. Cercetările s-au efectuat în patru fitocenoze dintre cele mai importante pentru Podișul Babadag. Acestea au origine și alcătuire floristică diferite și sînt situate în condiții geomorfologice și pedoclimatice deosebite. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 NR. 3 P. 256-288 BUCUREȘTI 1965 256 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU 1. Fitocenoza de Festuca valesiaca + Slipa pulcherrima este situată pe o spinare de deal cu înclinare slabă spre sud (5°), în zona de silvostepă, pe un sol rendzinic cenușiu. După spe- ciile componente, această fitocenoză are o origine primară. 2. Fitocenoza de Andropogon ischaemum +diferite specii xerofile este situată în interiorul pădurii tot în zona de silvostepă, pe platou cu un sol rendzinic slab degradat. Reprezintă o vege- tație derivată. 3. Fitocenoza de Andropogon ischaemum-]-Poa bulbosa este situată în afara pădurii, pe un versant slab înclinat (8°), cu expoziție sud-vestică, la 1 km spre sud de lacul Babadag. Solul este de tip rendzinic. Reprezintă o vegetație puternic degradată, instajată în locul unei păduri de stejar pufos. 4. Fitocenoza de Andropogon ischaemum+Festuca valesiaca este de asemenea situată în afara pădurii și în zona de silvostepă, pe un versant ușor înclinat (5°), cu expoziție nordică, pe cernoziom castaniu slab levigat. Este mai puțin degradată decît fitocenoza anterioară. Ea s-a instalat după defrișarea unei păduri de stejar brumăriu. Din punct de vedere .climatic (3) toate fitocenozele cercetate sînt situate într-un topo- climat de silvostepă. Fitocenoza de Andropogon ischaemum + diferite specii xerofile se află la limita dintre topoclimatul de silvostepă și topoclimatul de pădure. Principalele caracteristici ale climatului rezultă din diagrama climatică a lui Walter, elaborată1 pe baza datelor înregistrate de stația meteorologică a Laboratorului de geobotanică, situată în apropierea fitocenozei de Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima (fig. 1). Perioade de secetă [ 11111 Perioade ploioase Fig. 1. —Diagrama climatică a stațiunii cu fitocenoza Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima. Lucrările s-au efectuat în parcele special îngrădite, cosirile executîndu-se razant cu supra- fața solului în mai multe repetiții (4 — 6), lunar, pe cîte un sfert de metru pătrat. Una dintre repe- tiții, de o jumătate de metru pătrat, s-a cosit succesiv la două luni. Materialul rezultat a fost sortat în grupe furajere pe de o parte verzi, pe de altă parte uscate, separîndu-se totodată și materialul în descompunere. Evaluarea cantitativă a acestor categorii s-a făcut imediat după cosire și apoi după uscare în etuvă la 65°C. Pentru aprecierea calitativă a fitocenozelor, la cîte o repetiție s-au efectuat analize chimice, determinîndu-se conținutul în proteină, celuloză, cenușă, fosfor și 1 De C. B î n d i u. 3 dinamica sezoniera a masei vegetale in pajiștile de la BABADAG 257 calciu 2. De asemenea, probelor lunilor iulie, august, septembrie, înainte de uscare în etuvă, li. s-a determinat volumul prin scufundarea într-un cilindru cu apă. Interpretările s-au făcut pe baza datelor obținute Ia cîntărirea probelor uscate. REZULTATELE OBȚINUTE 1. DATE ASUPRA PRODUCȚIEI Din cercetările efectuate se constată că în toate fitocenozele valoarea masei vegetale crește treptat, de la începutul perioadei de vegetație (mai} pînă la mijlocul verii (iulie), după care se remarcă o scădere accentuată- pînă la mijlocul lui septembrie și una mai slabă din această lună pînă la sfîrșitul lui noiembrie (probabil din cauza reactivării parțiale a vegeta- ției) (fig. 2). Dacă la început au fost cantități apropiate de masă vegetală- în cele patru fitocenoze (1000—16 000 kg/ha), mai tîrziu șe observă dife- rențe în ceea ce privește perioadele în care s-au obținut cantitățile maxime, ca și valorile acestora. Astfel, la fitocenoza Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima valoarea maximă a masei vegetale (2 900 kg/ha) s-a înregis- trat în luna iunie; la fitocenoza Andropogon ischaemum + diferite specii- xerofile (2 869 kg/ha) în luna iulie; la fitocenoza Andropogon ischaemum + Festuca valesiaca (3 941 kg/ha) de asemenea în luna iulie; la fitocenoza- de Andropogon ischaemum + Poa bulbosa (3 786 kg/ha) în luna august. Cînd masa vegetală este separată în cele două părți componente,, verde și uscată (fără materialul în descompunere)3, se observă o asemănare între variația anuală a masei vegetale verzi și a celei totale și o deosebire evidentă între aceasta din urmă și masa uscată (fig. 2). în privința vari- ației cantitative a masei uscate se constată o creștere ușoară pînă în mai- iunie, urmată, de o creștere intensă pînă în luna noiembrie. Deci, în condi- țiile climatului de la Babadag, procesul de uscare a ierburilor se intensifică- de la jumătatea lunii iulie. Scăderea cea mai intensă a cantității de ierburi verzi s-a manifestat în fitocenoza (primară) de Festuca valesiaca -J- Stipa pulcherrima foarte devreme (jumătatea lui iunie), iar la celelalte fitocenoze (secundare) în care Andropogon ischaemum participă ca o specie edifi- catoare la sfîrșitul verii (jumătatea lunii august). Acest lucru se dato- rește mai ales faptului că Andropogon ischaemum are perioada de vegetație mai tardivă. Cantitatea ierburilor verzi are valori diferite în cele patru fitocenoze și anume : în fitocenoza de Andropogon ischaemum + Poa bulbosa 3 020 — kg/ha (VII) și în cea de Andropogon ischaemum + Festuca valesiaca — 2 974 kg/ha (VII), în timp ce în celelalte două fitocenoze valorile sînt mult mai mici, în fitocenoza de Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima — 1861 kg/ha (VI) și în cea de Andropogon ischaemum diverse specii xerofile — 1960 kg/ha (VII). 2 Analizele au fost executate de E. G r o u, căreia îi adresăm mulțumirile noastre../ 3 Sensul unor termeni folosiți în text: a. Masă vegetală = toată iarba verde și uscată. b. Masa vegetală în descompunere (h’fferd) =părțile moarte ale plantelor în diferite stadii, de descompunere, care nu se pot atribui speciilor. c. Masă vegetală verde (sau uscată) = gramiriee+leguminoase -j- di verse specii verzi (sau uscate). d. Masă vegetală totală — masa vegetală + litieră. dinamica sezoniera a masei vegetale în pajiștile de LA BABADAG 259 prinurmare cea mai mare cantitate de masă vegetală s-a înregistrat în fitocenoza de Andropogon ischaemum + Poa bulbosa, iar cea mai scă- zută în fitocenoza de Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima. Diferențele cantitative dintre cele patru fitocenoze se datoresc atît structurii lor, cît și condițiilor pedoclimatice diferite. în fitocenoza de Ațestuca valesiaca + Stipa pulcherrima, una dintre dominante este de talie mijlocie și distanța dintre tufele ambelor dominante este apreciabilă. Factorul termohidric, care are un rol hotărîtor, a fost în anul cercetărilor nefavorabil dezvoltării vegetației. După cum rezultă din figura 1, s-au manifestat două perioade mari de secetă, una din aprilie pînă la mijlocul lui mai, alta din iulie pînă în septembrie. Cantitatea de precipitații care a căzut între aceste perioade a avut o valoare mică. Importanță mare a avut și solul superficial cu umiditate scăzută pe care se află fitocenoza. Tabelul nr. 1 Umiditatea solului pe primii 20 cm iu 1961 în trei dintre cele patru fitocenoze Fitocenoza în întreg sezonul de vegetație (%) în prima parte a sezonului de vegetație (%) în partea a doua a sezonului de vegetație (%) valori absolute valori relative valori absolute valori relative valori absolute valori relative Pesluca valesiaca + Stipa pulcherrima 20,4 100 24,3 100 10,0 100 Andropogon ischaemum + Festuca valesiaca 19,2 94 20,2 83 13,2 132 Andropogon ischaemum + Poa bulbosa 17,2 82 18,9 78 11,7 117 Comparînd valorile umidității solului și valorile producției vegetale ■din aceeași perioadă (fig. 2 și 3 ; tabelul nr. 1), observăm că, atunci cînd solul conține o rezervă suficientă de apă (12—15%), la începutul perioadei de vegetație cantitatea masei vegetale crește. La începutul lunii august, cînd rezerva de apă a solului se micșorează sensibil, apropiindu-se de va- loarea limită (coeficient de ofilire 9%), producția de masă vegetală scade puternic (valori sub 1000 kg/ha). Spre sfîrșitul toamnei, deși umiditatea .solului crește datorită precipitațiilor, cantitatea masei vegetale rămîne aproape neinfluențată. Unele specii (Poa bulbosa) înverzesc, însă cresc . foarte puțin. Regimul de umiditate a solului din celelalte fitocenoze este asemănă- tor, prezentînd diferențe numai în ceea ce privește cantitatea de apă. în fitocenoza Andropogon ischaemum -ț- Festuca valesiaca, umiditatea solului este pe întreaga perioadă de vegetație mai scăzută cu 6%, iar în fitoce- noza Andropogon ischaemum + Poa bulbosa mai scăzută cu 18%. în prima, parte a sezonului de vegetație (sfîrșitul lunii iulie) diferența umidi- ' 3 - c, 1667 f.7 DINAMICA SEZONIERA A MASEI VEGETALE IN PAJIȘTILE DE LA BABADAG 261' 1 Tabelul nr. 2 260 GH. DIHORU și AURELIA BREZE ANU & tații solului față de fitocenoza Festuca valesiaca -f- Stipa puleherrima este și mai mare în ambele cazuri (— 18%, respectiv —22%); dimpotrivă,, în partea a doua a aceleiași perioade de vegetație umiditatea este mai mare (+30%, respectiv + 17%). Cantitatea de umiditate mai mare în solul fitocenozei mai sus* amintite se datorește faptului că ea este situată în interiorul pădurii care- o pune la adăpost de vînturile ce spulberă zăpada, apoi nefiind păscută în: Dinamica masei vegetale verzi pe categorii furajere la citeva asociații do la Babadag î Fitocenoza Procente față de masa verde totală graminee leguminoase diverse v VI vii|vin|ix V | VI VII | VIII IX V VI VII (viii IX >. Festuca valesiaca + \ Stipa pulcherrima 62 56 57 38 15 — 3 — 38 41 43 62 85. ' Andropogon ischaemum Ș +Festuca valesiaca 79 51 89 . 87 72 12 19 2 8 29 8 13 28' . Andropogon ischaemum + Poa bulbosa 52 35 71 80 76 2 14 1 46 51 27 20 24 Andropogon ischaemum -l-diverse specii xerofile 45 50 45 40 — 14 8 1 — — 40 41 53 60 100 Fig. 3. — Umiditatea solului pe primii 20 cm în 1961 în fitocenoza Festuca valesiaca+ Stipa pulcherrima. anii anteriori s-a format un strat de material organic Ia suprafața solului care împiedică procesele de evaporație. Cantitățile mai mari de masă vegetală rezultate din fitocenozele de Andropogon ischaemum + Poa bulbosa și Andropogon ischaemum + Festuca valesiaca se datoresc apropierii de lacul Babadag (dovada influ- enței este cantitatea mare de ierburi verzi chiar în luna august — 2 740' kg/ha față de 1248 kg/ha din fitocenoza Festuca valesiaca + Stipa pulcher- rima'), întocmirii de pilcuri compacte de către Andropogon și stimulării creșterii ierburilor prin scoaterea de sub pășunat (în 1962 producția a fost 3 900 kg/ha, iar în 1963 de 6 770 kg/ha), cînd se dezvoltă masiv plantele anuale (Bromus sguarrosus, Trifolium striatum). Dacă ne referim la categoriile furajere (tabelul nr. 2), separate la prelucrarea materialului, observăm că, în timp ce gramineele și diversele- sînt procentual bine reprezentate în toate asociațiile și pe tot parcursul perioadei vegetative, leguminoasele sînt în medie sub 15% și numai pînă în luna iulie, după care lipsesc complet (fig. 4). Fitocenozele de Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima și Andro- pogon ischaemum + diferite specii xerofile sînt caracterizate printr-o- descreștere treptată a procentului de graminee în cursul perioadei de vege- tație, cantitatea maximă fiind înregistrată în lunile mai și iunie (62% res- ț pectiv 50%). Pe de altă parte, diversele cresc treptat cantitativ, atin- s gînd valoarea maximă în luna septembrie (85%—100%). Ș. în celelalte două fitocenoze unde domină Andropogon ischaemum, i’ cantitatea maximă a gramineelor este în lunile iulie și august (89 ;80%), / iar cea mai mică în luna iunie (51; 35%). £ în ceea ce privește variația cantitativă a speciilor diverse, în aceste fitocenoze se constată un minimum în lunile iulie Și august (8; 20%) și o creștere ușoară în septembrie (28; 24%). ț Variațiile cantitative observate se datoresc ritmului de creștere dife- i rit al speciilor și succesiunii fenofazelor. De exemplu, variația cantitativă a gramineelor în fitocenozele dominate de Andropogon ischaemum, Stipa î capillata și Poa bulbosa este determinată de fonologia diferită a acestor i specii: Poa bulbosa vegetează primăvara devreme, iar primele două în | cursul verii, de obicei în urma celorlalte graminee (Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima). ș în toate cele patru fitocenoze, procentul leguminoaselor este mic, î valorile maxime fiind atinse în mai și iunie, după care încep să se usuce, așa încît în luna august nu se mai găsesc în stare verde (fig. 4). | Producția de masă verde (făcînd abstracție de toate părțile uscate ale ț probelor) a pajiștilor de la Babadag este inferioară tuturor celorlalte I categorii de pajiști din tară, cu excepția celor alpine și a celor din alte părți | ale Dobrogii (9), (10). I Fitocenozele în care domină Andropogon ischaemum au o producție | (5 644—6 712 kg/ha) apropiată de fitocenoza aceleiași specii cercetată 1 în Bărăgan (5 200 kg/ha) și dublă față de cea cercetată la Tîrgușor (2 900 kg/ ( ha) (Dobrogea). în același timp putem constata că producția este de 4 ori mai mică decît a celor mai productive pajiști din lunci (de Arrhenathe- f rum elatius, 15 000—25 000 kg/ha) și dublă în unele cazuri față de asociația I alpină de Festuca supina (3500 kg/ha) (10). Producția fitocenozei Festuca 9 DINAMICA SEZONIERĂ A MASEI VEGETALE IN PAJIȘTILE DE LA BABADAG 263 262 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU r valesiaca + Stipa pulcherrima este numai pe jumătate față de cea a fito- ( cenozei din aceeași categorie, descrisă din silvostepă Moldovei (2). Această': fitocenoză sub aspect productiv se apropie de fitocenozele cu cea mai slabă5 producție din țară (alpine și de pîrloage stepice) (10). j Festuca valesiaca + Andropogon 'ischaemum+ Stipa pulcherrima [1] pOa bulbosa (UI) Andropogon ischaemum + Andropogon ischaemum+ 1 diverse specii xerofile (U) Festuca valesiaca (H) | 9= diverse b = leguminoase c-graminee ( Fig. 4. —Raportul dintre categoriile furajere verzi în cursul t perioadei de vegetație a anului 1963. 2. DINAMICA MASEI VEGETALE PE ACELEAȘI SUPRAFEȚE COSITE SUCCESIV 1 Pe suprafețe de 1/2 m2, cosite succesiv, am putut să observăm modul j în care se face regenerarea ierburilor' în cele patru fitocenoze și în același 1 timp producția totală anuală de masă vegetală. | Din figura 5 se poate constata ușor că după prima cosire executată | în mai, la interval de două luni, masa vegetală are în unele cazuri aceeași [ valoare, în altele de două ori și jumătate mai mare. După cosirile execu- | tate în august, procesul regenerării este foarte slab ; în două dintre fitoce- | noze chiar inexistent. Datorită perioadei secetoase care în această regiune se manifestă de timpuriu și evident, regenerarea este foarte slabă, iar unele tufe de ierburi din fitocenoza de Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima s-au uscat Fig. 5. — Variația masei vegetale pe parcelele de 1/2 m2 cosite succesiv. complet. La uscarea lor, probabil că a contribuit și înlăturarea masei vegetale în descompunere, colectată la prima cosire. ' După două luni de la cosire s-au regenerat o cantitate de masă vege- tală (verde) cuprinsă între 1500 și 3 000 kg/ha și o cantitate dublă în fito- cenoza de Andropogon ischaemum + diverse specii xerofile, situată în apropierea pădurii mezofile. :.264 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU 10! 11 dinamica sezonieră a masei vegetale in pajiștile de la BABADAG 265 Toată masa vegetală produsă la ha, în cursul anului atinge valori' -cuprinse între 3 000 și 10 000 kg/ha. în fitocenoza Festuca valesiaca + Stipa pulcherrima la cosirile lunare cantitatea de masă vegetală este relativ scăzută comparativ cu celelalte litocenoze, însă totalul masei vegetale este mare datorită materialului' vegetal uscat (fig. 5). 3. VOLUMUL MASEI VEGETALE r Din valorile medii ale volumelor masei vegetale verzi și uscate (laf recoltare), rezultă că acestea variază cu fitocenoza și că în nici unul din. cazuri masa totală nu înregistrează volume sub 150 cm3 și nici peste 300 •cm3, ceea ce înseamnă valori cuprinse între 6 și 12 m3 la ha. Raportat la volumul spațiului de la suprafața solului pe care îl ocupă f plantele, baza fiind suprafața cosită, iar înălțimea considerată după tulpinile ■ cele mai lungi, volumul masei vegetale verzi și uscate reprezintă; procente mici, cuprinse între 0,08 și 0,37%. ( 4. DINAMICA CONȚINUTULUI ÎN APĂ A MASEI VEGETALE f Conținutul în apă ăl masei vegetale totale a rezultat din diferența ț «întăririlor efectuate la cosire și după uscare la etuvă (65°O). Aceasta; ne permite să evidențiem regimul de aprovizionare cu apă a plantelor s verzi în cursul perioadei de vegetație și modul de reținere și păstrare a acesteia (de către masa vegetală în descompunere). Masa vegetală în; descompuner e îndeplinește un dublu rol: pe de o parte, împiedică pierderea ( intensă a umidității din sol, pe de altă parte, protejează mugurii de rege- \ nerare a ierburilor de radiațiile solare. în locul unde aceasta a fost înlă- ț turată solul s-a uscat repede, iar tufele de Festuca valesiaca cosite nu s-au î mai regenerat, după cum s-a arătat. ' . ( Conținutul în apă variază cu fitocenoza. Astfel, cantitatea cea Ș mai mare de apă a rezultat din probele fitocenozei de Andropogon isehae- î mum 4- Poa bulbosa (62% din masa totală vegetală), urmată de fitocenoza 1 Andropogon ischaemum 4- Festuca valesiaca (54% din masa totală vegetală), j: Cantitatea cea mai scăzută de apă a rezultat din probele fitocenozei Fes- ț tuca valesiaca 4- Stipa pulcherrima (37 %)4. Deși conținutul în apă diferă de la fitocenoză la fitocenoză, variația [ în timpul perioadei de vegetație are același sens : de la cantități mari ( primăvara, scade brusc la valori mici în iulie, după care scăderea este mai [ lentă (fig. 6). £ La începutul perioadei de vegetație, conținutul în apă este diferit J la fitocenozele studiate datorită compoziției floristice și cantității de masă ( vegetală moartă diferită. în lunile iulie, august, datorită factorului domi- { nant — seceta — se ajunge la valori apropiate. ( în ceea ce privește compoziția floristică, amintim că în fitocenozele unde leguminoasele sînt mai frecvente și cantitatea de apă este mai măre. | --------------- ■ ■ " ' ■ ' • - 1 4 Procentele sint calculate față de masa vegetală totală. | De asemenea frecvența mare a speciilor xerofile face ca probele să aibă un conținut mai mic de apă, cum este cazul fitocenozei Festuca valesiaca 4- „Stipa pulcherrima. Dacă luăm în considerație numai masa verde a probelor, variația «conținutului în apă are același mers. Ele au o cantitate mai mare pri- V V/ k// Viu ■ « luni fitocenoza festuca valesiaca Stipa pulcherrima V VI VU VIII IX luni Andropogon ischaemum + festuca valesiaca ,O/ La materia organică moartă, semidescompusă Fig. 6. — Raportul dintre masa uscată și conținutul în apă la gramineele verzi și la materia organică moartă, semidescompusă. :m avara, cînd sînt mai suculente și cînd solul are un conținut mai ridicat în apă. Variația conținutului în apă la plantele verzi este în funcție de starea fenologică și condițiile pedoclimatice, iar la masa vegetală în descompu- nere numai de cantitatea de precipitații. De aceea, în cazul gramineelor verzi, observăm o scădere treptată a conținutului în apă pe parcursul perioadei de vegetație, iar în cazul litierei acesta rămîne aproape neschim- bat atunci cînd nu cad ploi (tabelul nr. 3). 5. VARIAȚIA COMPOZIȚIEI CHIMICE A GRUPELOR FURAJERE Analizele chimice evidențiază variația calitativă a masei vegetale în decursul perioadei de vegetație. Acest lucru reiese chiar dacă ne refe- rim la două dintre cele mai importante substanțe organice : proteina brută .și celuloza brută (tabelul nr. 3). Procentul de proteină brută la gramineele verzi este măi ridicat pri- măvara, în mai (10,1%, respectiv 8,73%) și scade treptat ătingînd minimul 266 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU 12 Tabelul nr. 3 Compoziția chimică a citorva linuri de Ia Babadag Conținut în sub- stanțe organice și minerale Fitocenoza Andropogon ischaemum+ Festuca vallesiaca Fitocenoza Festuca valle- siaca 4- Stipa pulcherrima luna graminee le- - gumi- e noase divers e litieră graminee - diverse litieră B .. 1 verzi ] uscat verzi uscat V 61,6 54,3 65,0 66,0 43,0 26,9 50,4 40,0 Conținut în apă % VI 64,2 34,7 62,2 43,3 29,9 39,4 — 56,2 16,3 VII 50,2 33,1 33,7 27,1 — 34,7 19,0 32,7 15,5 VIII 43,6 28,9 — 23,2 — 31,2 17,9 31,0 15,7 IX 25,2 19,6 — 19,9 7 12,7 11,0 15,3 12,7 V 38,4 45,7 35,0 44,0 59,3 84,3 49,6 60,0 Substanță uscată % VI 46,4 65,3 37,8 56,7 70,1 60,6 — 43,8 23,5 VII 49,8 66,9 66,3 72,9 — 65,3 81,0 67,3 84,5 VIII 56,2 71,1 — 76,8 — 68,8 79,5 59,2 84,3 IX 74,8 80,4 — 80,1 — 87,3 89,0 84,7 87,3 V 9,68 11,79 8,71 — — 7,33 — 6,76 — Cenușă % VI 9,04 7,39 11,07 9,09 11,96 5,77 — 6,69 10,00' VII 7,42 8,86 8,13 9,09 — 5,61 8,27 5,93 — VIII 4,55 9,43 — 7,81 — 5,17 9,02 6,28 —■ Ix 4,53 7,30 — 7,09 29,66 5,66 5,78 5,71 — V ■ 10,1 5,43 15,27 — ■ 8,73 — 11,32 — Proteină brută % VI 9,62 6,75 14,70 5,88 6,82 : 6,75 — 7,16 5,00' VII 7,53 6,90 14,73 8,71 — 5,95 5,37 6,81 — • VIII 4,29 4,64 — 7,81 — • 4,24 5,24 5,83 — IX — 0,79 — 6,28 7,90 5,26 4,44 4,72 — V 26,44 27,33 21,0 27,67 . 25,22 r Celuloză % VI 28,22 25,59 21,79 28,52 31,41 34,55 — 25,95 30,10 VII 30,29 28,50 23,53 26,77 — 31,02 30,30 22,82 — VIII 32,85 28,50 — 25,98 — 29,45 30,50 — — IX 31,92 31,72 — 25,03 20,26 29,51 33,17 32,83 — V 196,60 — 179,50 — 85,80 129,50 — Fosfor mg % VI 141,00 117,60 163,00 137,20 128,5 80,26 —. 114,00 73,80- VII 173,10 69,52 134,20 166,00 — 76,70 63,27 89,71 — VIII 113,20 85,38 — 124,80 — 51,60 55,34 83,20 — IX 76,41 54,76 — 79,24 71,10 63,30 39,89 41,85 — V 0,44 — 7,73 — — 0,66 — 3,86 — Calciu mg% VI 1,01 0,62 4,57 9,97 3,42 0,23 — 5,68 2,78- VII 0,68 1,82 4,14 8,22 — 0,48 2,57 7,37 — VIII 0,58 2,07 — 9,33 — 0,47 1,82 9,80 — IX 0,54 0,45 — 32,45 2,56 0,66 2,63 7,82| — în august (4,29%, respectiv 4,24%), adică mai puțin de jumătate față de luna mai. Scăderea cantității de proteină brută la leguminoase decurge mult mai lent față de graminee, menținîndu-și cam același procentaj pînă aproape de uscare. i 13 DINAMICA SEZONIERĂ A MASEI VEGETALE IN PAJIȘTILE DE LA BABADAG 267 ' Fenomenul scăderii proteinei brute este asemănător și la plantele ț din celelalte familii botanice (la speciile diverse). f Spre deosebire de proteina brută conținutul în celuloză crește, por- ■ nind de la minimul obținut în mai (26,44%, respectiv 27,67 %) și atingînd. ; valori maxime în august (32,85 %) în fitocenoza de Andropogon ischaemumA , Festuca valesiaca și cu mult mai devreme, și anume în iunie (34,55%,, ’ în cazul fitocenozei Festuca valesiaca 4- Stipa pulcherrima). , Luînd în considerare cele discutate, ar rezulta că perioada cea mai ■ potrivită pentru cosirea pajiștilor de la Babadag este luna iunie în cazul ( fitocenozei de Andropogon ischaemum + Festuca valesiaca și jumătatea a । doua a lunii mai pentru fitocenoza Festuca valesiaca A Stipa pulcherrima. Prin cantitățile mici de proteină brută și mari de celuloză, masa i vegetală ierboasă recoltată din pajiștile de la Babadag este calitativ ? inferioară, în comparație cu alte pajiști din țară (Bucegi, reg. Banat și : Crișana). > Din materialul prezentat, care aduce unele contribuții la cunoaște- ; rea biologiei fitocenozelor ierboase și la întocmirea unui plan judicios. de folosire a lor, rezultă că : ; 1. Producția de masă vegetală este un criteriu geobotanic sintetic,, exprimînd la un loc structura floristică, starea fenologică a plantelor și , factorii pedoclimatici. 2. Pajiștile din podișul Babadag produc în general o cantitate mică de masă vegetală, cu. valoare nutritivă slabă (leguminoasele fiind în pro- cente scăzute). 3. Valorificarea cu maximum de randament se recomandă â se face ■ în lunile mai și iunie; regenerarea pajiștilor în a doua jumătate a verii ! decurge foarte slab sau stagnează. ■ 4. Pentru pajiștile degradate prin pășunat intens ar urma să se aplice un regim de ameliorare la suprafață prin supraînsămînțare cu ierburi lo- ; cale bune furajere și practicarea unui pășunat rațional. BIBLIOGRAFIE 1. Anghel Gh., Burcea P., Niedermaier K. și Slușanschi H., Lucrările științifice Inst. agr. N. Bălcescu, 1960. 2. Burduja G. și colab., St. și cerc, șt., Seria biol, și șt. agric., Acad. R. P. R., Filiala Iași, 1956, 7, 1, 83-116. 3. Doniță N. et Dihoru Gh., Revue de biologie, 1962, 7, 3, 370 — 374. 4. Mihăilescu Gr., Nedblescu P„ Sîrbulescu M., Marin N. și Pavel C., Pajiștile din Masivul Parîng și îmbunătățirea lor, Edit. agro-silvică, București, 1962, 381 — 415. 5. Mihăilescu Gr. și Nedelescu P., Pajiștile din Masivul Parîng și îmbunătățirea lor, Edit. agro-silvică, București, 1962, 437 — 445. 6. Mureseanu L., Pbtrescu C. și Popescu C., St. și cerc, șt., Seria șt. agric. și biol., Acad. R.P.R., Baza Timișoara, 1957, 4, 3-4, 93-100 (Nota I). 7. Muresanu P., Petrescu C., Popescu G. și Vîlceanu N., St. și cerc. șt., . Seria șt. agric. și biot, Acad/R.P.R., Baza Timișoara, 1959, 6, 1-2, 27-36 (Nota a Il-a). 8. Puscaru-Sorocbanu Evdochia, Puscaru D. și Săndulbac L, St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 4, 500-516. ■268 GH. DIHORU și AURELIA BREZEANU 14 5 9. Pușcaru D. și colab., Pășunile alpine din Mantii Bucegi, Edit. Acad. R.P.R., București,I' 1956, 430 — 492. ' 10. Pușcaru-Sorocbanu Evdochia și colab., Pășunile și [inelele din R.P.R. Studiu geobotanuî și agroproductiv, Edit. Acad. R.P.R., București, 1963. | 11. Pușcabu-Soroceanu Evdochia și Țucră I., Com. de botanică SSNG, 1957 — 1959, 143,f 12. Samoil Z. și Oprin C., St. și cerc, șt., Seria st. agric. și biol., Acad. R.P.R., Baza Timișoara,? 1957, 4, 1-2, 69, 73. ' : I Institutul de biologie ,, Traian Săvulescu”, Laboratorul de. geobotanică și ecologic. i Primită în redacție la 5 august 1964. DATE NOI LA CUNOAȘTEREA ALGELOR DIN R. P. ROMÂNĂ DE L. ȘT. PfiTERFI 581(05) Autorul prezintă alge noi pentru flora algologică a Republicii Populare Române și diagnoza algelor : Pteromonas pseudoangulosa, Scenedesmus denticulatus Lagerh f. granulatus, Petalomonas pentacarinata, Tropidoscyphus pluricostatus, unități sistematice noi pentru știință. In studiul algelor Mallompnas cratis Harris et Bradley și Amphiprora paludosa W. Sm. var. subsdlina CI., autorul a folosit și microscopul electronic. în lucrarea de față sînt prezentate algele colectate între anii 1962 .și 1964, cercetate pe material viu, cu excepția cîtorva care provin din probe conservate. Aproape toate speciile prezentate sînt noi pentru flora algologică a țării, unele fiind în același timp rare, semnalate numai din cîteva localități de pe glob. Un număr de patru alge s-au dovedit a fi taxoni noi pentru știință. ■ Algele Mallomonas cratis Harris et Bradley și Amphiprora paludosa W. Sm. var. subsalina CI. au fost cercetate și cu microscopul electronic. CHRYSOPHYTA CUBYSOPHYCEAE Chromulina ovalis Klebs (Pl. II, fig. 29-40) Conform cheii de deterniinare a lui G. H u b e r -Pe s t a 1 o z z i (•7), în materialul colectat a fost găsită specia Chromulina ovalis, prezentând însă anumite deosebiri morfologice și ecologice. Forma celulelor este mai i ;ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 NR. 3 P. 269-280 BUCUREȘTI 1965 270 L. ȘT. PETERFI 2: ( Ș variabilă, de la forme sferice pînă la cele cilindrice fiind observate o serie i întreagă de forme intermediare. Celulele sînt accentuat metabolice,. mai ales partea posterioară a celulelor poate lua forme foarte variate. în protoplasma se observă un cromatofor alveolat, galben-brun. Uneori prin despicarea unicului cromatofor iau naștere doi. Forma cromatoforu- / lui este variabilă (pl. II, fig. 35—39); Două vacuole pulsatile, sistola 8—10 s. Stigma alungită, ușor curbată. Flagelul 1,5—2 ori mai lung decît corpul. înmulțirea asexuată pe materialul colectat a fost observată î în stadiul palmelar; se face prin diviziune directă (pl. II, fig. 40) și rezultă > aglomerări de celule mici. Celulele care iau naștere în urma diviziunii . la început sînt imobile, ulterior devin flagelate. Specia a fost semnalată din ape stătătoare bogate în plante acvatice și ape oligotrofe; este cunoscută din Elveția, Belgia, Australia. La noi a i fost colectată din sfagnetul numit „Tăul lui Pop” de la Sălicea (lîngă Cluj), j Temperatura apei 11°C; pH-ul 5. S-a prezentat sub forma unui / neuston galben-auriu alcătuit din forme imobile. Formele flagelate au. ( fost observate în plancton. | Chromulina woroniniana Fisch. ; (Pl. II, fig. 41-43) > Prezintă forme metabolice variate. Puține exemplare au fost gă- i site în balta 1 de la Sălicea (balta are o suprafață mică, cu apa de culoare' \ verde din cauza înmulțirii deosebit de intense a diferitelor specii de Vol- vocales; temperatura 13°C; pH-ul 6,5 ; probele au fost colectate în ziua de 24.IX.1964). Mallomonas cratis Harris et Bradley (Pl. II, fig. 28) în sistemul propus de K. H a r r i s și D. E. B r a d 1 e y în 1960’ (5) pentru genul Mallomonas, M. cratis a fost clasată în seria Tripartita# (scvamele cu trei porțiuni distincte : boltă, scut și bordură), grupa Striata.. Speciile din această grupă au fost descrise numai pe baza structurii submi- croscopice a solzilor. Cu microscopul optic se poate stabili doar faptul că specia M. cratis poartă scvame tripartite, cu țepi, care apar netezi.. în identificarea speciei ne-am bazat pe fotografiile executate cu un. microscop electronic Tesla BS 242, la Catedra de fizică a Universității „Ba- beș-Bolyai” Cluj. Materialul colectat la noi prezintă anumite diferențe față de holotipul descris de Harris și Bradley din diferitele ape sărate ale Angliei. Celulele sînt ceva mai mari 32,5—39,6/14,4—19p, iar scvamele une- ori ceva mai mici (4)5—7/2,5—3,2 p (în următoarele combinații: 6/3,2;: 5/2,5; 7/3). Lungimea țepilor 14—17p, grosimea 0,3 p. Structura submicroscopică a scvamelor. Bolta cu 4—5 coaste în formă de „U”. Scutul delimitat de coasta în forma de „V” prezintă 10—11 coaste transversale ușor arcuate (Harris și Bradley indică un număr în. 3 date noi la cunoașterea ALGELOR DIN R.P.R. , 271 jur de 18). Bordura îngustă cu marginea îngroșată, în partea internă ■cu 20—23 de striuri radiare. Structura țepilor la microscopul electronic. Țepi tubuloși- unilateral serați, ușor îndoiți. Specia a fost colectată în ziua de 13. V. 1962 dintr-o baltă mică cu apa sărată, de la. Turda (32 km sud de Cluj). Temperatura apei 24°C; pH-ul 7,5. BACILLABIOPHYCEAE Amphiprora paludosa W. Sm. var. subsalina CI. (Pl. IV, fig. 56 și 57) Bazați pe dimensiuni, pe numărul striurilor pe valvă, pe forma liniei de separație, alga a fost identificată la microscopul optic; obser- vațiile executate cu microscopul electronic precizează parțial structura submicroscopică a carapacei. Marginea carenei este mai groasă, cu o structură reticulată, lată de 2,5 p. Carena prezintă linii ± paralele simple sau bifurcate, numărul lini- ilor bifurcate crește spre capetele celulei (pl. IV, fig. 56). Distanța între linii 0,4—0,5p. Valva are o structură reticulată cu ochiurile rețelei așe- zate în serii transversale (pl. IV, fig. 57), fapt ce se observă la micros- copul optic tot sub forma unor linii. Linia de separație dintre valvă și carenă este dată de diferența de structură a valvei, respectiv a carenei. Alga a fost colectată lîngă orașul Turda într-o baltă sărată. Data ■colectării: luna mai 1963. Temperatura 20°C; pH-ul 7,5. XANTH o PH YCE AE Bumilleriopsis brevis Printz (Pl. I, fig. 11) Pe sol înghețat în Grădina botanică din Cluj, lîngă „Pîrîul Țiganilor”. Temperatura aerului deasupra solului —2 . z. — 3°C. Data colectării: 2.XII.1963. CHLOROPHYTA C H L O R O P H Y C E A E VOLVOCALES Chlamydomonas frankii Pasch. (Pl. III, fig. 54) A fost identificată din balta 1 de la Sălicea. 14/9p. Chlamydomonas macroplastida Lund. f. macrostigma Bourr. (Pl. II, f g. 23) 272 L. ȘT. PETERFI 4 5 DATE NOI LA CUNOAȘTEREA ALGELOR DIN R.P.R. 273 Alga a fost descrisă de B o u r r e 11 y în Franța din lacul Villebon (aprilie 1948). La noi a fost colectată din balta 1 Sălicea împreună cu alte specii de Chlamydomonas. Chlamydomonas metapyrenigera Skuja (Pl. II, fig. 24 și 25) Specie descrisă din Suedia, colectată la sfîrșitul lunii mai și începutul lunii iunie. La noi a fost colectată din balta 1 Sălicea. Celulele sînt ceva mai mici: 11—12(1. Chlamydomonas passiva Skuja (Pl. III, fig. 51 și 52) Specia descrisă din Suedia, colectată vara și toamna. La noi am găsit-o la Sălicea în balta 1. Chlamydomonas tremulans Bodhe et Skuja (Pl. I, fig. 20 și 21) Determină coloritul specific al fitoplanctonului din balta 1 Sălicea. Chlorogonium elongatum Dang. var. plurivacuolatum Skuja (Pl. I, fig. 22) Alga descrisă de Skuja din Suedia și E. S. S. Letonă a fost găsită la noi împreună cu Chlamydomonas tremulans în balta 1 de la Săli- cea, în ziua de 24.IX.1964. Un număr mare de vacuole pulsatile s-au observat în toată masa citoplasmei; sistola 15—20 s. în luna octombrie a fost prezentă și în balta 2 Sălicea (balta 2 : temperatura 11°C; pH-ul 9). Lohomonas francei Dang. (PI. II, fig. 26 și 27) A fost colectată la Sălicea, balta 1. Pteromonas pseudoangulosa sp. nova (Pl. I, fig. 18 și 19) Cellulae tegmen obverse campanulatum. Polus anticus truncatus, posticus rotundatus, Iateribus±parallelis vel modice convexis, in secționa longitudinale cellula elliptica, interdum lateraliter compressa et tune latera±parallela, postice cum prolongatione obliqua, laeviter curvata in sectione transversale elliptica, raro lateraliter compressa. Dilatatio marginalis hyalina teg- meni in sectione transversale ad apices ellipsi ut prominentia curvata, interdum hamiformis, opposite directa, apparet. Protoplastum lato-ovoidale vel elongato-ovoidale. Chromatbphorum cupuliforme, basi incrassatum. Pyrenoida magna, centralis, raro basalis. Stygma aequatoriale vel subaequatorialc. Vacuolae contractiles duae, apicales. Flagellum 1,5 —2-plo longius ut cellula; 11 —13/9 — lip dimensione. Habitat: ad Sălicea prope opp. Cluj, in stagno sine plantis aquaticis. Holotypus: pl. I,' fig. 18. j; învelișul celular invers campanulat; polul anterior truncat, cel (posterior rotunjit, laturile ± paralele sau ușor convexe. Secțiunea longi- (tudinală eliptică, uneori lateral turtită, în care caz devin aproape para- lele; în partea posterioară cu o prelungire oblică ușor curbată. în sec- țiune transversală este eliptică, rar turtită. Lărgirea marginală hialină a (învelișului în secțiune transversală apare la capetele elipsei sub forma unor î prelungiri curbate, uneori în formă de cîrlig, orientate în sens opus, prin (care se deosebește net de speciile asemănătoare, la care aceste prelungiri sînt drepte. g Protoplastul lat ovoidal sau ovoidal alungit, cromatoforul în formă de cupă, partea bazală îngroșată. Pirenoid mare, central, rar bazai. ? Stigma ovală, așezată în dreptul pirenoidului, ecuatorială sau subecuatori- ală. VaCuolele contractile două, apicale. Flagelul 1,5—2 ori mai lung / cît corpul. Dimensiunile: 11—13/9—lip. A fost colectată într-o baltă mică lipsită de plante acvatice, la Sălicea. Data colectării: 25. X. 1964. Sphaerellopsis aulata (Pasch.) Gerloff forma Ettl (PI. III, fig. 55) , A fost identificată din balta 1 de la Sălicea. Dimensiunile : mem- ibrana externă 19—20/15— 18p; protoplast 13—16/9—12p. Sphaerellopsis ovalis Skv. (Pl. III, fig. 53) Specia a fost descrisă de S k v o r t z o w în anul 1957 din Asia (Manciuria de nord) dintr-o mlaștină. Exemplarele găsite la noi diferă J puțin de cele descrise de autorul menționat. Dimensiunile sînt urmă- | toarele : membrana externă 28/24 p; protoplastul 20/11 p (Skvortzow menționează numai dimensiunile membranei externe: 22/18 p). Nucleul | este plasat mai spre partea anterioară a protoplastului, stigma la mijlocul tini. Sistola văcuolelor pulsatile 15 s. A fost identificată din partea peri- »ferică a sfagnetului numit ,,Tăul lui Pop” de la Sălicea. Temperatura apei, j H°C; pH-ul 5. / Data colectării 25.X.1964. IPROTOCOCCALES Scenedesmus denticulatus Lagerh. var. linearis Hansg. f. granu- latus Hortob. J (Pl I, fig- 1) J A fost identificată din balta 1 Sălicea. Scenedesmus denticulatus Lagerh. f. granulatus f. nova I (Pl. I, fig. 2) 'A typo per membranam granulatam differt. Holotypus: pl. I, fig. 2. Se deosebește de specia tip prin membrana granulată. Dimensiunile :: ? 8—12 p lungime și 4—8 p lățime. A fost găsită în balta 1 Sălicea. 274 L. ȘT. PETERFI CO N J U G A T 0 P H Y C E A E dosterium lanceolatum Kiitz. Specie colectată de la Băile-Someșeni (lîngă Cluj) în ziua delO,X.' 1961, la un pH = 9, împreună cu Scenedesmus spinosus Chod. și Meris- ■mopedia punctata Meyen. S-a găsit într-o cantitate deosebit de mare; formarea zigoților a fost frecventă. ■ EUGLENOPHYTA Euglena minima Franci ' (Pl. I, fig. 16 și 17) Este indicată ca o specie catarobă, cunoscută din Europa și America de Nord. Am găsit-o în balta 2 de la Sălicea. Euglena piseiformis Klebs (Pl. I, fig. 8-10) Este o specie foarte răspîndită, caracteristică pentru apele stătă- j toare murdare, uneori produce „înflorirea apei”. A fost găsită în balta| 1 Sălicea. . 1 Euglena viridis Ehrenb. Specie pblisaprobiontă, euritermă. Era specia cea mai caracteristică pentru balta 2 Sălicea. Peranema macromastix Conr. (Pl. III, fig. 48 și 49) A fost găsită împreună cu Ceratoneis acuș Kiitz., Scenedesmus acu- -I tus Meyen, S. acutus var. costulatus (Chod.) Uherkov., ecornis (Balfs) | ' Chod. într-o probă de biodermă colectată de pe pietre din albia Jiului | de vest. Data colectării 4. V- 1962. Mai tîrziu, în ziua de 24. X. 1964 a g fost regăsită în „Tăul lui Pop” de la Sălicea. Petalomonas augusta (Klebs) Lemm. var. pusillă (Klebs) Lemm. | (Pl. HI, fig. 50) Celulele sînt mai mari decît descrise anterior în literatură. A fost | identificată din balta 1 de la Sălicea. i DATE NOI LA CUNOAȘTEREA ALGELOR DIN R.P.R. 275 Petalomonas pentacarinata sp. nova (Pl. II, fig. 44 și 45) Cellulis ellipsoidalibus vel late fusiformibus. Polus anticus — e latere visus — acutus, sed antice visus roțundatus apparet, iile posterior truncatus, cum prominentiis digitiformibus convergentibusve in prolongatione carinae. Cellula 33p. longua, ISplata, cum 5carinis longitudi- nalibus spiralatisve praedita. Membrana hyalina et plana. Flagellis adhuc non indagatis. Habitat: planctobionta e piscina pagi Rădvani (r. Șalonta), in associatione Trapeti natanti; aquae calor 23,5°C, pH=7. Holotypus : pl. II, fig. 44 et 45. Celulele sînt elipsoidale sau lat fusiforme. - Polul anterior ascuțit (văzut lateral) și rotunjit (văzut din față); cel posterior truncat, cu 5 pre- lungiri digitiforme convergente (în prelungirea carenelor). Celula este prevăzută cu 5 carene longitudinale spiralate. Lungimea celulei 33 p., lățimea 16 p. Membrana este hialină și netedă. Flagelul nil a fost ob- servat. A fost găsită într-o probă planctonică colectată la 1.VII.1962 din pescăria Rădvani, într-o asociație de Trapetum natantiș. Temperatura apei 23,5°C, pH-ul 7, transparența 25 cm. Planctonul a fost dominat de Me- rismopedia tenuissima Lemm., Spi/rulina major Kiitz., Actinastrum hantzs- chii Lagerh., Crucigenia apiculata Schmidle, Didimogenes palatina Schmi- dle, diferite specii de Pediastrum și Scenedesmus, Volvox aureus Ehrenb., Puglena acuș Ehrenb., Phacus torta (Lemm.) Skv. Petalomonas steinii Klebs (PI. II, fig. 46 și 47) Identificată în probele planctonice colectate la 8.VIII.1962, într-un canal din jurul pescăriei Eădvani (lîngă Salonta), într-o asociație de Cera- tophylleto-Hgdrocharetum. Temperatura apei 23°C; pH-ul 6,5 —7. A fost găsită împreună cu specii de Phacus, Crucigenia apiculata Schmidle, C. tetrapedia (Kirchn.) W. et West, specii de Pediastrum și Scenedesmus, Schroederia setigera (Schroed.) Lemm., Cerâtium cornutum (Ehrenb.) Clap. et Lachm., Traelielomonas volmcina Ehrenb. Phacus polytrophos Pochm. Specie colectată în balta 2 de la Sălicea. 22—25/11(1. Traelielomonas crebea Kellicott emend. Defl. (Pl. I, fig. 14 și 15) Dimensiunile sînt ceva mai mari decît cele indicate anterior în lite- j Tatură. A fost o specie răspîndită în balta 2 de la Sălicea. Tropidoscyphus phiricostatus sp. nova (Pl. I, fig. 12 și 13) Cellulis' ovoideis, antice angustatis, truncatis, postice lato-rotundatis, longitndinaliter 1 12 —13-costatis, 24 — 25 p. longis et 16 — 18p iatis, in sectione transversale ellipticis, interdum triangnlaribus. Periplastum rigidum. Polus anticus duobus flagellis inaequalibus instructus, 4 — c. 1667 & 276 ' L. ȘT. PETERFI unum longitudine corporis aequale, alterum ad 1/2 —3/4 ei. Cytoplasma numerosis globulltf nutritivis continens. Vacuola collectartea manifesta. Habitat: in phragmiteto e stagno prope pag. Movile (r. Agnita). j Holotypus : pl. I, fig. 13. ’ Celulele sînt ovoidale, spre partea anterioară îngustate, partea' posterioară larg rotunjită, polul anterior truncat. Celula cu 12—13 coaste longitudinale evidente. Secțiunea transversală eliptică, rar triunghiul Iară. în partea anterioară poartă doi flageli inegali; unul egal cu corpul) celular, al doilea 1/2—3/4 din lungimea celulei. Periplast rigid. Cito-/ plasma cu globule numeroase de materii de rezervă. Vacuola colectoare/; evidentă. / Lungimea celulei 24—25 g, lățimea 16—18 g. A fost colectată din- tr-o mlaștină mică de la Movile (r. Agnita), în care vegetează următoa-? rele plante : Phragmites communis, Typha angustifolia, Ranunculuslin- gua, Iris pseudacomts, Uțricularia sp., Lemna trisulca. Planctonul a fo.st, dominat de Oscillatoria amphibia Ag., Scytonema ocellatum Lyngb., Dino-' brijon sertylaria Ehrenb., diferite specii de Phacus, Trachelomonas voi-[ vocina Ehrenb., Ceratium cornutum (Ehrenb.) Clop. et Lachm., Volvoxl aureus Ehrenb. Data colectării: 13.VI.1961; temperatura apei 22°C;J pH-ul 7. CRYPTOPHYTA Chroomonas nordstedtii Hansg. (Pl. I, fig. 6 și 7) Specie planctonieă, mezosaprobă, în apele stătătoare, pare a fi o» specie cosmopolită. După forma celulelor se apropie de Ch. nordstedtii Hansg. forma Skuja, însă exemplarele găsite de noi sînt mai mici: ll,5/7,5g; 10,5/7,5g„ A fost identificată la Sălicea din balta 1. Cryptomonas lueens Skuja (Pl. I, fig. 4) Cunoscută din Europa, la noi identificată din balta 1 de la Sălicea. Cryptomonas pyrenoidigera Geitler (Pl. I, fig. 3) Specia este cunoscută din Europa, noi am găsit doai’ cîteva exemplare în special în stadiul palmelar, Colectată din balta 1 Sălicea. Cryptomonas tetrapyrenoidosa Skuja (Pl. I, fig. 5) Puține exemplare au fost identificate din probele colectate la, Sălicea balta 1. Specia a fost observată și în stadiul palmelar. Dimen- siunile : 20/13g. 1 9 DATE NOI LA CUNOAȘTEREA ALGELOR DIN R.P.R. 277 ; Recent a fost descrisă forma minor Fott (2) cu următoarele dimen- siunii 16—24 jx. Dimensiunile date de Sku j a sînt 20 —49 p. lungime și 10—27 p. lățime. Alga colectată de noi, pe baza dimensiunilor, poate fi încadrată în ambele unități sistematice. . BIBLIOGRAFIE ’ 1. Ettl H., Nova Hedwigia, Wciiilieim, 1963, 1, 1 — 2, 255 —262. • / 2. Fott B., Acta Uriiv.- Caro'Unae, Biologica, 1964, 2, 111 — 127.' : ' . 3. Fott B. a. Rozsival M., Studia Bot. Cechoslbvacă, 1950, 11, 4, 262 — 267. '.4. Gerloff J., Bericht der Deutschen Bot. Gesellschaft, 1959, 72, 2, 75 — 83. 5. Harhis K. a. Bradley D. E„ J. of General Microbi»]., 1960, 22, 3, 750—777. 6. Hortobâoyi T., Nova Hedwigia, Weinheim, 1959, 1,1; 1960, 1, 3 — 4; 2, 1 — 2, 41 — 64, 345-381, 173-190. ■ 7. Huber-Pestalozzi G., Das Phytbplankton des Sussivassers, in Thienemann A., Die Bin- nengewiisser, Stuttgart, 1941 — 1961, 16, 2 — 5. 8. KOPinHKOB O. A., Bummumt npucHoBodnyx sodopocmeu yKpalncnol PCP, Protococcineae, Khîb, 1953, V, p—237. ;9i, Nygaard G., Folia Limnol. Scand., 1956, 8, 32 — 94. x 10, Paterei L. Șt., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 1, 19 — 38. 11. Țarnavschi I. T. și Oltean M„ Anal. Univ. Buc., Seria șt. nat., 1956, 12, 97 —147. 12. — St. și cerc, biol;, Seria biol, veget., 1958, 10, 3 -i, 269 — 309, 317 — 344. Centrul de cercetări biologice, Secția Flora R.P.R., Sectorul de sistematică vegetală. ; Primită în redacție la 17 decembrie 1964. PLANȘA II PLANȘA f © ® 20^ l— --------------- r-"------s-----:—I O Fig.23-27,28a,29-33,35-39,41-43 20|« O M/J. 40 fi : forme de cromatofori la Chr. ooalis ; 40, Chr. ovalis în neuston ; 41 — 43, Chromulina woroniniana iFisch.; ,44 și 45, Petalomonas pentacarinata sp. n. («, celula văzută apical; b, văzută bazai); ' 46 și 47, P. steinii Klebs (a, secțiune transversală). Fig. 1—22.— 1, Scenedesmus denticulatus Lagerh. var. linearis Hansg. f. granulatus Hortob. ; 2, S. denticulatus Lagerh. f. granulatus f. n.; 3, Cryptomonas pyrenoidigera Geitler (3, a, celulă văzută lateral); 4, Cr. lucens Skuja ; 5, Cr. telrapyrenoidosa Skuja ; 6 și 7, Chroomonas nordsteț dtii Hansg. ; 8 — 10, Euglena pisciformis Kiebs ; 11, Bumilleriopsis brevis Printz; 12 și 13, Tro- pidoscyphus pluricostatus sp. n. (12, a și 13, a, secțiuni transversale prin celule); 14 și 15, Tra- chelomonas crebeă Kellicott emend. Defl.; 16 și 17, Euglena minima France ; 18 și 19, Pteromonas pseudoangulosa sp. n. (a, secțiuni transversale ; b, celule văzute lateral); 20 și 21, Chlamydomonat tremulans Rodhe et Skuja; 22, Chlorogonium elongatum Dang. var. plurivacuolatum Skuja. Fig'. 34 20 I Fig:' 23—47.— 23,' Clilamyilpihonas macioplăstida Lund. f. macrostigma Bourr. ; 24 și 25, Ch. ^ niitapyrenigerii Skuja:; 26 și 27, Lobomonas francei Dang.; 28; Mallomonas cratis Harris et Bra- dlcyțd» b sevaină cit țep, in’micrdscbpul optic); 29 — 34, Chromulina ooalis Klebs; 35 — 39, 19b Fig. 1-3,5-7, (8-21 Fig. 4,8-17, 22 Fig. 28,44-47 PLANȘA IV PLANȘA lip Fig. 48—55.—48 și 49, Peranema macromastix Conr.; 50, Petalomonas angusta (Klebs) Lemm,; var. pusilla (Klebș) Lemm.; 51 și 52, Cldamydoirionas passiva Skuja ;153, Șphaerellgpsiș ovaliș Skv.; 54, Chlamydomonas ffankli Pasch.; 55, Șphgerellopsis aulgta (Pasch.) Gerlpff forma Ettl, Fig. 56 și 57. — Structura submicroscopică a tecii de Amphiprora paludosa W. Sm. var. subsalina CI. (microscop electronic Tesla BS 242 = 3 500 x) •CÎTEVA CONSIDERAȚII STATI STICO-MATEMATICE 3). 4 Calculul s-a făcut după formula : [4] unde sy.x= abaterea standard a coeficientului de regresie a lui y în a:; sv.x = variația lui y de la dreapta de regresie ; n = efectivul eșantionului. 6 Pentru compararea (1) celor doi coeficienți de regresie am utilizat formula : 2 Ecuația dreptei de regresie este : y = y ± by.;c (x — x), [2] ■unde y = o anumită valoare a variabilei dependente; y=media tuturor valorilor Variabilei ■ dependente ; a:=o anumită valoare a variabilei independente ; x~media tuturor valorilor.varia- ibilei independente ; 6î,.a;=coeficientul de regresie a lui y în x. d= _ 2 2 31 «2 S1(ă:-Si)2 i unde d=diferența dispersiei; ăj și b„ = coeficienții de regresie ; sf și 3 Formula (24) pentru calculul abaterii standard a lui i/Jde la dreapta de regresie este : | I n—2 [3] : [5] s| = pătratele abaterilor standard ale lui y de la dreptele detegresie ; Sx(rc —Si)2 Și £2(a:—52)2 =S®2 — ---------— din t n formula [1]. Formula [5] se folosește, numai atunci cînd efectivele eșantioanelor sînt suficient de mari, asigurînd o distribuție normală. 286 E. POP și V. SORAN 6 . 7 CORELAȚIA DINTRE DINEZĂ ȘI LUNGIMEA CELULELOR 287 Analiza regresiei ne-a dovedit că între creșterea în lungime a celule- lor rizodermale și intensificarea vitezei microzomilor există un strîns para- lelism, evident limitat la porțiunile cvasiliniare ale curbei ce exprimă evo- ( luția mișcărilor protoplasmatice ((16), fig. 1), fără să ne indice precizări des- pre mărimea acestei legături. Spre a obține mai multe informații cu privire la gradul legăturii : care există între cele două procese care ne interesează : alungirea progresivă i a celulelor și creșterea vitezei mișcărilor protoplasmatice —, am calculat . după formula [6] coeficientul de corelație 6. în cazul mișcărilor incipiente ' și de alunecare : += + 0,79, iar în al curenților de circulație : r =4- 0,61. 3- 80 100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 4-20 * * Lungimea în p. Fig. 2. — Dreapta de rcgresie ce exprimă dependența vitezei curenților de circulație de lungimea celulelor rizodermale. Coeficientul de rcgresie a lui y în ®=0,00898±0,00153 ; y = 6,44p/s; ir = 175,4p; s=0,8299. Dreptele întrerupte au fost trasate la o distanță de Ixs și 2xs de la dreapta de regrcsic. Limitele de siguranță ale acestor coeficienți sînt: — în primul caz pentru un prag de semnificație de 5% : 0,69 < r < 0,86, iar pentru i unul de 1 % : 0,66 < r < 0,87 ; în cazul al doilea pentru un prag de sem- nificație de 5% : 0,40 Qi pi ta c’ /D 10 5 Chlorella pyrenoidosa KN0, - KzHPOț o---—o •-------» KCL 1 Un mers asemănător al procesului s-a constatat și la intensitatea | luminii de 13 000 de lucși și respectiv 18 000 de lucși, cu deosebirea că valo- I vile obținute sînt mai mici. Aceasta s-ar putea explica prin faptul că foto- ? sinteza decurge în condiții optime în cazul algelor la o iluminare nu prea | mare, care însă poate să crească în intensitate atunci cînd culturile de alge | ating im anumit grad de densitate. ț . Din aspectul curbelor obținute se vede că și fosfatul bipotasic a ( ăyuț o influență pozitivă asupra fotosintezei algelor, în limitele acelorași ' concentrații ale soluțiilor (M/60—M/40), o concentrare mai mare avînd | im efect de frînare a procesului. Se constată însă că fosfatul bipotasic | provoacă în soluții mai concentrate inhibarea fotosintezei ceva mai accen- | tuat decît azotatul de potasiu. Și în acest caz acțiunea pozitivă a fost evi- yâ) gir 1 WC te te d4 s pig- 2- O ^20 8 15- Cq Scenedesmus acutus Soluția 17760 17/50 TT/To h/JO M/20 77/10 Knop-Pringsheim Concentrația soluțiilor — Mersul fotosintezei după 5 zile de tratament la intensitatea luminii de 8 000 de lucșl|. •I O kno3 KzHPO^ KZSO, -* KCt dentă în cadrul determinărilor efectuate după 5 zile de la introducerea algelor în soluții și la intensitatea luminii de 8 000 de lucși. La celelalte două intensități de lumină, mersul fotosintezei este asemănător cu cel din primul caz, valorile fiind ceva mai mici pe măsură ce lumina a fost mai intensă. Determinările efectuate după 10 zile de la introducerea algelor în sbluțhle celor două săruri au dus la obținerea unor valori și mai mici, con- sțatîndu-se de asemenea că o iluminare intensă stingherește mult fotosin- tezaalgelor folosite în experiență. De remarcat că valorile obținute în experiențele cu fosfat bipotasic se situează în general sub cele obținute în -determinările cu azotat de potasiu. ’ - O influență favorabilă a potasiului asupra fotosintezei a fost con- , statatălă Elodea de către Baslavkaia și Zur o vi a va (1943) (citate după (17)). într-o lucrare ulterioară cînd materialul experimental a fost fitoplanctonul se menționa că acțiunea potasiului nu s-a făcut sim- țită în procesul asimilației (1). Aceste date ne demonstrează că influența potasiului asupra fotosintezei este afectată nu numai de prezența altor elemente nutritive, ci și de specificul materialului experimental. 8 & o> CM § 5 o ' Soluția 71/60 ~MÎ50 ~MM ~M/30 M/20 M/10 Knop -Pringsheim z în ceea ce privește clorura de potasiu și sulfatul de potasiu, dacă în cazul soluției mai diluate (M/60) în determinările efectuate după 5 zile de la introducerea algelor în soluții și la intensitatea luminii de 8 000 de lucși Se constată o oarecare stimulare a fotosintezei, în rest frînarea pro- | coșului este evidentă. Soluțiile mai concentrate, ca și lumina mai intensă, | au. dus la obținerea unor valori foarte mici. Asemănător’ se comportă mate- | rialul pe care am experimentat și în determinările efectuate după 10 zile I de la introducerea algelor în soluții, cu deosebirea că valorile fotosintezei I sînt și mai mici. Comparînd curbele obținute în cazul experimentării | cu .aceste două săruri se poate totuși afirma că acțiunea inhibitorie a | clorurii de potasiu este ceva mai mare decît a sulfatului de potasiu. I Creșterea activității asimilatorii în experiențele efectuate arată că ■| algele Scenedesmus acutus și Chlorella pyrenoidosa suportă mai bine o supra- dozare în elementele nutritive folosite, deoarece la aceste două alge s-au obținut valori mai mari ale fotosintezei. Chlorella vulgaris este mai sensi- Concentrația soluțiilor * I j?ig. 3. - Mersul fotosintezei după 5 zile de tratament la intensitatea luminii de 8 000 de lucșli bilă față de concentrațiile mari de săruri. îh interpretarea datelor prezentate trebuie să avem în vedere și acțiunea anionilor din componența sărurilor utilizate. :296 V. NECȘOIU Considerînd din acest punct de vedere datele obținute, se poate face| ' afirmația că anionii PO4H"și NO3' au favorizat procesul fotosintezei, în timp ce anionii SO4" și 01' au avut o acțiune mult mai slabă de stimulare a ei. Acest lucru este în concordanță cu datele din literatură (2), (3), (4), (9), (10), (13), (14), (15), (16). ; Experiențele cu privire la acțiunea fierului asupra fotosintezei algelor au fost montate în aceleași condiții ca cele descrise anterior. Ș-a urmărit influența sulfatului feric și cloruri! ferice, din care s-au făcut soluții cu concentrația 0,02, 0,002, 0,0002, 0,00002 și 0,000002 °/00. Datele* obținute sînt trecute în tabelele nr. 2, 3, 4 și 5, din care rezultă următoarele:: sărurile de fier folosite au influențat pozitiv procesul fotosintezei în cazul: concentrațiilor de 0,002,0,0002 și O,OOOO2°/oo,. valorile fiind doar cu ceva mai: mari decît cele obținute în experiențele martor (soluția Knop-Pringsheimj 1946). în experiențele în care fierul a lipsit complet se observă o scădere pronunțată a fotosintezei. Mersul procesului fotosintezei în aceste expe-. riențe este asemănător la toate algele pe care am experimentat, valorile obținute diferind puțin. Ceea ce atrage atenția în acest caz este faptul că ■« 8 a o ti a 3 >d © : ti O V) ti ti" .ti g °0 y fi ' 45 valorile cele mai mari au fost obținute la lumină mai intensă (18 000 de lucși), spre deosebire de datele obținute cu sărurile de potasiu. Acest lucru se poate atribui faptului că lumina intensă afectează puternic clorofila, iar surplusul de fier existent în mediu dă posibilitatea algelor să-și mențină cantitatea de clorofilă în limite normale. în cazul experiențelor cu sărurile’ o de potasiu, valorile mici ale fotosintezei obținute la intensități mai marife de lumină se pot datora și acestei distrugeri în parte a clorofilei și a canti-g tății de fier relativ mici în astfel de condiții, existentă în mediu nutritivii Ne îndreptățesc să facem această afirmație rezultatele obținute cu soluția * cea mai diluată a sărurilor de fier, unde s-a constatat că fotosinteză descrește în intensitate la lumina de 13 600 de lucși și, respectiv, 18 00O. de lucși. O acțiune directă a fierului asupra intensității asimilației la plantele superioare au constatat W illstâter și S t a 11 (1918) (citați după (17)( ; care au afirmat că lipsa fierului micșorează fotosinteză mai puternic decîț ar corespunde deficitului de clorofilă. Mai tîrziu Emerson (1929) și F 1 e i s eh er (1935) (citați după (17)), au arătat că fotosinteză celuleloi de Chlordla aprovizionate abundent cu hidrați de carbon este în lipsa fierului și în condițiile unei intensități mari de lumină proporțională cu conținutul de clorofilă. Acest lucru arată că la influențarea intensității fotosintezei în afara conținutului de clorofilă nu participă Vreun alt factor- dependent de fier. Cercetări efectuate Cu lumină intermitentă au sprijinit' această afirmație (11). După alți autori, algele carențe în fier sînt lipsite’ de capacitatea de a reacționa prompt, atît în fotosinteză, cît și în respirație^ la adăugarea sărurilor de fier, dar acest lucru nu exclude acțiunea indirecta, a fierului pe calea sintezei unui ferment, respectiv a proteinelor (17). 1 Faptul că în experiența noastră cu soluția cea mai concentrata (0,02%,,) s-au obținut valorile cele mai mici ne permite să confirmăm părerea; •1 S jg. 1 V. s ti w, .4) /ti- •ci. ' ?w & tiț2 .45 tH ti • '8 -g. ’g g -ti 45 V< țr •/ N •f i.'; etD ti .X ©5 $ a o C0 q ^F <55 CO o co 05 CO 05 c© CO ‘Ol ‘01 ‘SI 1 La s c© w o OO c© o <55 <55 CM o OO 05 i© C© k© CO co CO CM CM Dy T*-< o' ^F CO O <© cm” w rH CO <0 CM TF CM OO t ^F i© 00 * i <35 <35 CM c© CM 1© O i© rF O c© O D- O O co i© <35 CO < , 00 OO co co E"— tF 00 <05 i© rF <© <35" tF CM CO co 0 CM CM CO TF <35 l© r“< <35 c© 00 l© & <© l© <55 c© © ?—1 TF CM IO c© CM 0 (M CO yH Ol l© 00 00 co 00 0 01 CM 15, © k© co IO 4© O CM 00 o o CO ^F tF CM CM O 1© CM MF oT s c© rF' O <© CO 05 co i© -O 0 i© O OO OO CM o W c© CM <35 O O C5 c© 10, CM T~( © <35 l©1 co © fa © lipsi 8 8 45 45 XI rG 0£> © ti fa fa fa cu o 0 ti ti CM i CM' CM CM O O CS ti i**-i CM O ti ti o O o '© "o O o ci 00 <» £ S >cs 1 a » «A fi £ fi a i 3 © © £ * 2 © co s 5 £ © © w §3 E $ CQ co 00 co 00 00 CM >w © O Vi S >W © Vi 0? •© UD © d O 8 S 'c/3* 2 © r© •ti o 0) rH "§ 8 s © © 'ti cp

© © s & Xi § u s 1 © © © 3 8 6 c: g ?> £ O i © © ©5 a £ © s Vi i oo lO CM CM CM CM CO CI CO 00 CM CM^ 00 co CD CO >o o COI 10 io| o| >0 ol 10 io fi INFLUENȚA UNOR SĂRURI DE POTASIU Șl FIER ASUPRA UNOR ALGE 299* c.ă fierul are o influență indirectă asupra fotosintezei algelor, deoarece în caz contrariu în experiența amintită ar fi trebuit să se obțină o intensi- ficare a procesului. CONCLUZII CC 00 CM CM io s io co 10 10 o & 10 -4 Din expunerea datelor privitoare la influența unor săruri de potasiu: ' și fier asupra intensității fotosintezei algelor Scenedesmus acutus, Chlorella, ■ - vulgaris și Chlorella pyrenoidosa, se desprind următoarele concluzii: 1. Azotatul de potasiu și fosfatul bipotasic în soluții a căror concen- trație molară a fost cuprinsă între M/60 și M/40 au manifestat o acțiune ' pozitivă asupra fotosintezei. Acest lucru este evident în cazul determină- rilor efectuate la 5 zile de la introducerea algelor în soluții și la intensitatea ' lumiirii de 8 000 de lucși, intensitățile mai mari de lumină stingherind vizibil fotosinteza la alge. 2. Clorura de potasiu și sulfatul de potasiu au avut o acțiune mult mai slabă de stimulare a fotosintezei. în cazul acestor săruri, inhibarea pro- cesului s-a produs încă de la concentrații mici. . 3. Considerînd datele obținute din punctul de vedere al acțiunii ' anionilor, vedem că anionii P04H” și NO3' au favorizat procesul fotosin- tezei, în timp ce anionii SO4" și CI' au o acțiune mai slabă de stimulare. 4. Sărurile de fier au influențat favorabil fotosinteza în soluțiile a căror concentrație a fost cuprinsă între 0,002 și O,OOO2°/oo și la intensități ' de lumină mai mari (18 000 de lucși și, respectiv, 13 000 de lucși). , 5. Din datele obținute se poate constata că algele Scenedesmus acutus ; și Chlorella pyrenoidosa suportă mai bine supradozarea în elementele nutri- tive folosite decît Chlorella vulgaris. ’ 6. Menținerea algelor timp mai îndelungat în soluțiile folosite a avut ' 'ca urmare o scădere vizibilă a fotosintezei. Acest lucru este valabil pentru oricare mediu nutritiv folosit. « [H o V g g 5 BIBLIOGRAFIE 1. Bacjiabckah C. C., Kobjieht O. H., Muche, Vuajioba Jl. A. n Hmcthko.ba , E. A., flAH CCCP, 1952, 82, 5. .2? Bacjiabckah C.C. h Kiicjihkoba I. E., 3AH CCCP, 1954, 98, 4. Bacjiabckah C. C., B6cthhk Mockobckofo yHHBepcMTCTa, 1957, 1. L • ;4. BACJIABCKAH C. C. ii MAPKAP0BA E. II., ,'/j^ejde vegetație cu 10 kg de sol, care a fost sărăturat de la început cu. ,^P4Na2 și NaCl în concentrații de 0,2 și 0,3%. Ca variante am ales : tMQ’plante crescute din semințe netratate pe sol nesărăturat; 2) plante pro- '■Avehite\din semințe netratate și crescute pe sărături și 3) plante provenite- ;%din/semințe tratate crescute pe sărătura cu SO4Na2 și NaCl. -Rezultatele obținute la măsurarea creșterii plantelor în lungime ^©'decursul perioadei de vegetație sîht trecute în tabelul nr. 4, din care 4%^esprindem următoarele observații: ^4,*, Plantele de porumb tratate cu SO4Mg de pe sărătura cu SO4Na2 0,2 și. ^^3% au crescut mai bine decît cele netratate și chiar mai bine decît cele M4<&pe solul nesărăturat. în general, plantele atît cele tratate, cît și cele 306 Tabelul nr. 3 Lungimea rădăcinijei și talpinijei la plantatele de porumb, sorg și orez crescute pe SO,|Na2 și NaCl (media a 40 de plantate in hun) Concentrația soluțiilor , SO4Na2 și NaCl % Planta Plantule crescute pe! SO4Na2 din Plantule crescute pe NaCl din semințe trata- te cu SO4Mg semințe rietratate semințe trata- te cu NaCl semințe netratate . răd. tul. răd. tul. răd. tul. răd. tul. 0,05 porumb 114,6 52,0 53,2 14,6 72,0 35,9 41,7 10,5 sorg 29,8 39,9 29,5 31,8 33,8 38,1 25,5 37,0 orez 11,1 36,5 17,7 33,8 11,0 — - — 0,1 ■ porumb1 108,5 51,2 50,5 15,6 66,4 27,4 46,3 10,3 sorg 39,3 34,0 38,0 38,5 27,7 37,6 22,2 33,5- orez 12,1 37,0 27,7 33,4 1 8,7 36,2 12,3 35,0 ' 0,5 porumb 73,0 33,1 37,0 7,5 40,2 10,5 24,1 5,5: sorg 39,3 39,9 34,9 37,4 25,5 27,9 30,1' 37,9)' orez 10,7 ' 35;8 32,5 27,0 39,7 22,8 20,0 26,4; 1 porumb 54,6 31,1 27,6 3,3 20,7 3,0 ' 24,3 5>^ sorg 35,3 31,6 46,7 25,1 14,7 • 18,2 9,8 17,5; orez 2,7 27,6 18,8 21,8 18,0 11,0 10,8 12,8‘ 2 porumb 31,1 4,4 14,1 — 6,7 — 3,6 — sorg 11,8 14,8 16,9 15,1 2,0 4,0 1,0 3,0^ orez 5,3 11,0 5,6 8,3 — — ■ — • <‘i " 3- porumb ,20,4; • ■ — 8,1 ,— — — ■ — ■ t» sorg 8,4 3,2 6,7 3,3 3,0 1,0' orez 3,0 — 4,0 — — — . — 1 Plantule crescute pe apă y • ■ . porumb • 59,7 18,4 •. ] sorg 16,6 33,7 , ; . i orez 19,1 33,1 ' | X 309 . 308 CECILIA DJENDOV 8. ' netratăte au fost stimulate în creștere de prezența în spl a sării de ,gO4Na2» Și pentru sorgul ; crescut pe sol cu SO4Na2 putem face aceleași aprecieri ca și la poruriib. Aici și varianta tratată cu NaCl și crescută pe sol sără- turat cu SO4Na2 a crescut bine în comparație cu plantele crescute pe sol nesărăturat. La-orez efectul tratării semințelor cu SO4Mg 0,2% a avut 0 influență negătiyăasupra creșterii plantelor. ! % S Pe! solul; sarăturăt 'cui NaCl constatăm în primul rînd o puternică Hk iiîhibare a creșterii plantelor în toate variantele de experiență. Efectul tratării cd NaJCl 3%;ă dăț în general rezultate negative. La concentrația de 0,3 %; NaCl! plantele au pierit încă în faza de creștere. Âcdastă situație o găsim și în hazul porumbului și în cazul sorgului. Plantele de orez s-au dovedit și maț sensibile față de sărăturarea solului cil NăCl, sărăturare care a. , avuț un efect țoxic foarte pronunțat și a provocat în cele din urmă pieirea tuturor plantelor după o vegetație foarte slabă. Aceste, rezultate confirmă pe cele obținute de V. P e t r e a (7) la mazăre și lucernă albastră, folosind aceeași metodă-a lui Ghenkel. ■ . 1 ... MK' i / GREUTATEA USCATĂ A PLANTELOR ^■| ! :!. * La sfîrșițul experienței plantele au fost scoase din vasele de vegetație /■L și uscate^ dujiă pâre s-au cîntărit pentru a afla cantitatea de substanță uscată formață în decursul! perioadei de vegetație. în tabelul nr. B sînt înscrise rezultatele Obținute; Greutatea uscată a plantelor de porumb ■ tratate cu SO4Mg și crescuțeipe sol sărăturat cu SO4Na2 0,2 și 0,3% este mai mare decît a plantelor netratate și a plantelor de pe solul, nesărăturat. «Eg AceaSta denota efectul pOzițiy al tratamentului, fapt confirmat și. de cele- lalțe măsurători pfâzentăte’ anterior. Același tablou ni se prezintă șiAn. «Kj cazul sorgului; La orez constatăm că tratamentul cu SO4Mg are țm efect negativ aSuprâ acumulării de,substanță uscată totală. De pe solul sărăturat MV cu NaCl nu am putut recolta decît plante de porumb și sorg. Din tabel se vede că efectul tratamentului cu NaCl 3% nu are o influență pozitivă<| asupra acumulării de substanță uscată, fapt confirmat și. de observațiile precedente cu privire la creșterea în lungime. ' JmL \ * FOTOSINTEZĂ / Intensitatea fotosintezei a fost determinată cu aparatul Warburg,, folosindu-ne de metoda descrisă de N. S ă l ă g e a n u (9).. Tabelul nr. cuprinde valorile medii ale .mai multor determinări efectuate în decursul . perioadei de vegetație. Din tabel se ^desprinde faptul că pe sărătura cu;1He 0y2 și 0,3% SO4Nă2 plantele de porumb și sorgț atît: cele tratate, ’ cît și cele netratate^ au avut o fotosinteză ceVa ttiai intensă: .decîț plantele de pe solul nesărăturat cu excepția variantei netratate de pe solul cu SO4Na2;l^K 0,3%. La orez" valorile fotosintezei plantelor de pe săraturi sînt mai mici decît la plantele de pe solul nesărăturat. Fotosinteză plantelor de porumb^^^Kț și sorg crescute pe, sol sărăturat cu NaCl este mai scăzută decît a plantelor-J^R 310 CECILIA DJENDOV 10 11 MĂRIREA REZISTENȚEI FAȚĂ DE SĂRURI A UNOR PLANTE DE CULTURĂ 311 de pe solul nesărăturat. Aceste rezultate confirmă pe cele găsite de A. M. A1 e x e e v (l)la grîu și de A. V. B 1 a g o v e s e e n s k i și S. S. B a s - 1 a v s k a i a (2) la cartofi. ACTIVITATEA CATALAZEI Această enzimă se pare că are în plantă și o acțiune de protecție asupra acesteia, în sensul că apără celulele de efectul toxic al perhidrolului, care se formează în procesul metabolic din plante (5). S-a constatat de către unii cercetători (8), (10), (12) că activitatea acestei enzime este mai mare la plantele de pe sărături, constatare pe care am făcut-o și noi la plantele, din experiența noastră. Din tabelul nr. 7 se vede că activitatea catalazei este mai mare la plantele de pe sărături și în special la cele de pe sărătura cu NaCl. Nu putem face aprecieri distincte între variantele tratate și cele netratate la toate cele trei specii de plante cercetate. CONCLUZII 1. Tratarea semințelor de porumb cu SO4Mg a avut un efect pozitiv asupra imbibiției apei din soluțiile de SO4Na2, iar asupra semințelor de sorg și orez o acțiune negativă. Tratarea semințelor cu NaCl 3% a avut un efect negativ asupra imbibiției la toate cele trei specii de plante. 2. Tratarea semințelor cu soluția de SO4Mg a avut un efect pozitiv asupra energiei germinative, iar tratarea cu NaCl 3% nu a avut aproape nici o influență. 3. Efectul tratării semințelor cu SO4Mg se manifestă pozitiv asupra creșterii plantulelor de porumb și negativ asupra celor de orez. Plantulele de sorg nu reacționează evident la tratament. Plantulele de porumb pro- venite din semințe tratate cu NaCl 3% cresc destul de bine, iar la sorg și orez efectul este foarte slab. ‘4 . în ceea ce privește creșterea plantelor pe sol sărăturat artificial în vase de vegetație se poate spune că cele de porumb și sorg provenite din semințe tratate cu SO4Mg 0,2% înainte de semănat au crescut mai bine decît plantele provenite din semințe netratate, excepție făcînd plantele de orez. Pe sărătura cu NaCl efectul tratamentului cu NaCl 3% a fost negativ asupra tuturor plantelor din experiență. 5. Efectul pozitiv al tratamentului cu SO4Mg 0,2% este confirmat și de creșterea în greutate uscată a plantelor de porumb și sorg. La plantele de orez nu se observă acest efect. Pe solul sărăturat cu NaCl tratarea semințelor cu NaCl 3 % înainte de semănat nu a avut nici o influență asupra acumulării de substanță uscată. 6. Valorile fotosintezei obținute sînt mai mari atît la plantele pro- venite din semințe tratate, cît și netratate decît la plantele de pe solul nesărăturat, în afară de orez, unde valorile sînt mai mici. Plantele de pe sărătura cu NaCl fotosintetizează mai slab decît cele de pe solul nesă- răturat. 7. Activitatea catalazei este mai mare la plantele de pe sărături și în special la cele de pe sărătura cu NaCl. BIBLIOGRAFIE 1. AhekCeeb A.M., Bnuanue aaconeuusi no’ievi Ha npoițecc ^omocuumesa y nu^euwifu, Teanc HoiwiaHOB coBemaUHH no $n3HonoriiM pacTemiii, Mocima, 1940. 2. BJIArOBEmEHCKH A. B. ii Bacjiabckah C. C., Bioji. Mock. o6-na ncnblT. JipupoHM otu. Ohoji., 1936, 14, 6‘. 3. Tehkeji II. A., HanecT. Anafl. ilayK CCCP, 6hoji., 1960, 4. k. Kobajibckah E. M., Onsnoii. pacr., 1958, 5, 5. 5. MMXJIHh fl. M., OKcudaaw, u namajiasa, C6. „CDepMeirrbi”, Han. Awajc iiayK CCCP, MociiBa, 1940. 6. MVPAZIOBA H. /[.. (Piiauojioaun xjiomamnuKa na paanux munax aacojieuiui e ycjioeunx AoicepSaudoicaita, Am'ope$. KaHR. ’picc., KnpoBaOan, 1959. 7. Pbtbba V., Despre rezistența plantelor la săruri, Teză de disertație, București, 1956. 8. IIOKPOBCKAH E. 14., (UnanoJi. pacT., 1958, 5, 3. 9. Sălăgeanu N„ Revue de biologie, 1962, 7, 2, 181 — 192. 10. CTPOPOHOB B. II., BiuauojioamecKue ochobu cojieycmowiuoocmu pacmenu.il, Plan. AKa;ț. nayn CCCP, Mocuna, 1962. 11. HIAXOB A. A., CoiieycmowMeoctm, pacmeiiuu, MocKBa, 1956. 12. IUapAakob B. C., SanrfcKH Tajun. c-x. nn-Ta, JțyinaM(5e, 1948, 1. Institutul de biologie „Traian Săoulescn,” Secția de fiziologie oegetală. ■ Primită în redacție la 27 mai 1964. UNELE ASPECTE MORFOLOGICE ȘI BIOLOGICE ALE GERMINAȚIEI CLAMIDOSPORILOR LA UȘTILAGINALE DE Academician ALICE SĂVULESCU, D. BECERESCU și LUCREȚIA DUMITRÂȘ 581(05) în lucrare se prezintă comparativ rezultatele obținute cu privire la modifi- cările morfocitologice, din timpul germinației și fazele ulterioare, produse la cla- midosporii unor specii de Tilletia și Uslilago. Rezultatele se referă la influența diferiților factori (substrat de germinație, temperatură, pH, aerisire, umiditate, lumină, radiații ionizante, proveniența și vîrsta clamidosporilor) asupra germinației clamidosporilor de la fiecare din speciile studiate. Se ajunge la concluzia că, dintre numeroasele criterii folosite la caracteri- . zarea multilaterală a diferitelor specii de uștilaginale, germinația clamidosporilor constituie un criteriu deosebit de important din punct de vedere biologic și siste- matic. Cunoașterea biologiei ustilaginalelor — ciuperci parazite care produc tăciunele și mălura la diferite plante — a format și formează și în prezent obiectivul a numeroase cercetări. în cadrul acestor cercetări, un loc prin- cipal este ocupat de lucrările cu privire la morfologia, fiziologia și onto- genia organelor de fructificație — clamidosporii. Pînă în prezent, la numeroase specii de uștilaginale se cunosc atît morfologia clamidosporilor, cît și modificările morfocitologice suferite de aceștia în timpul germinației și în fazele ulterioare. Mai sînt însă unele specii, relativ recent semnalate de pe plantele cultivate, la care indicațiile de acest fel sînt puține sau chiar lipsesc. Printre aceste specii se numără și ciupercile Ustilago nigra Tapke, Tilletia nanifiea (Wagner) Săvul. T. controversa Kiihn) și T. pancicii Bub. et Ranoj. în cadrul unor cercetări de ansamblu asupra ciupercilor din grupul uștilaginale, care se desfășoară în cadriil secției noastre, ș-au obținiit o -ST ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 NR. 3 P. 313-326 BUCUREȘTI 1965 314 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 2 serie de rezultate importante cu privire la. unele aspecte morfologice și biologice ale germinației clamidosporilor. In cele ce urmează prezentăm în mod comparativ o parte din rezultatele privitoare la condițiile care influențează germinația și schimbările morfologice ale clamidosporilor de la cîteva specii de Ustilago și Tilletia. FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ GERMINAȚIA CLAMIDOSPORILOR a. Mediul de cultură artificial are o deosebită importanță în procesul de germinație a clamidosporilor de la speciile de Ustilago și Tilletia (2),. (4), (8), (15). Astfel, în timp ce clamidosporii speciilor de Ustilago germi- nează ușor în apă sau pe alte medii lichide sau solide, clamidosporii spe- ciilor de Tilletia nu germinează de loc pe medii lichide și prezintă deosebiri mari în cazul germinației pe diferite medii solide. La aceeași concluzie au ajuns și G. Gassner și E. Niemann (7), Procentele cele mai mari de germinație în cazul speciilor de Ustilago- au fost obținute numai pe următoarele medii solide : extract de malț,. extract de spice agarizat, extract de cartof cu agar și glucoză. Pe același, mediu nutritiv clamidosporii speciilor U. tritici (Pers.) Jens. și U. nuda (Jens.) Rostrup germinează în general într-un procent mai mic decît. clamidosporii speciilor U. nigra Tapke și U. hordei (Pers.) Lagerh. în cazul speciilor de Tilletia s-a constatat că toate mediile de cultură sărace în substanțe nutritive (mediu de agar 2% cu apă și mediul de pămînt Winkelmanh) sînt favorabile germinației clamidosporilor, pe cînd cele bogate în glucide inhibează germinația. Mediul de pămînt Winkelmann s-a- dovedit ca deosebit de favorabil pentru germinația clamidosporilor de la specia T. nanifica (Wagn.) Săvul. De asemenea pentru germinația speciei T. nanifica (Wagner) Săvul. s-au dovedit favorabile și mediile cu săruri de calciu (azotat sau clorură de calciu). în ceea ce privește viteza de germinație, pe majoritatea mediilor folosite, clamidosporii speciilor de Ustilago încep să germineze după- primele 3 ore de la însămînțare; germinația în masă a clamidosporilor se produce după 10—30 de ore și se încheie după 48 de ore. La speciile de Tilletia cercetate, germinația clamidosporilor are loc la un interval de 31/2—5 zile de la însămînțare pe mediu. în această privință excepție fac speciile T. panciăii Bub. et Ranoj. și T. nanifica (Wagn.) Săvul., care germinează după un timp mai îndelungat (4—5 săptămîni).. b. Temperatura este unul dintre cei mai importanți factori externi care influențează germinația clamidosporilor de la speciile de Ustilago și Tilletia. Influența acesteia se manifestă atît prin numărul diferit de clamidospori germinați, cît și prin mărimea intervalului de timp necesar pentru producerea germinației; la unele specii de uștilaginale temperatura condiționează chiar tipul de germinație al clamidosporilor. Din cercetările executate (2), (4) rezultă că la speciile de Ustilago,. parazite pe grîu și orz (fig. 1), constantele termice sînt foarte apropiate sau chiar identice : temperatura minimă 5°C; temperatura optimă 18 — 25°C; temperatura maximă 35°C. O comportare asemănătoare (8) se con- 3 ' GERMINAȚIA CLAMIDOSPORILOR LA UȘTILAGINALE 315- stată și între speciile de Tilletia (fig. 2), la care constantele termice sînt: minimum 3—5°C ; optimum 18—20°C și maximum 26—28°C. Fac excepție numai speciile Tilletia nanifica (Wagn.) Săvul. și T. pancicii Bub. et Ranoj., la care constantele termice sînt diferite (minimum 2—3°C ; optimum 5—7°C; maximum 10—12°C) și constituie unul dintre criteriile importante de deosebire ale acestora de celelalte specii de Tilletia. Privind în ansamblu valorile constantelor termice, rezultă că la speciile de Tilletia există o variație mai mare a acestora, comparativ ctt speciile de Ustilago. Se remarcă în același timp faptul că valorile corespun- zătoare constantelor termice de la speciile de Tilletia sînt în general mai mici decît cele de la speciile de Ustilago. Aceasta ne poate conduce la con- cluzia că speciile de Tilletia sînt mai bine individualizate între ele decît speciile de Ustilago, fapt care ar putea servi la unele studii filogenetice.. Deosebirile care există între aceste grupuri de uștilaginale, precum și între speciile din fiecare grup, trebuie puse în legătură cu procesul de infecție, una dintre cele mai importante etape din desfășurarea ciclului lor biologic. Viteza de germinație nu este aceeași la toate temperaturile. Astfel,, în timp ce la temperatura minimă clamidosporii speciilor de Ustilago încep să germineze după 6 — 7 ore de la însămînțare la temperatura optimă germinarea acestora se produce chiar numai după 3 ore. Temperaturile situate sub limita minimă de germinație acționează asupra clamidosporilor speciilor de Ustilago ca temperaturi de inhibiție și nu ca temperaturi ce ăr provoca pierderea capacității germinative (2),. (4). Temperaturile situate deasupra limitei maxime de germinație au o influență negativă asupra viabilității clamidosporilor speciilor de Ustilago. c. Umiditatea este o condiție importantă pentru germinația clami- dosporilor celor patru specii de Ustilago. într-o atmosferă uscată sau chiar saturată cu vapori de apă, clamidosporii nu germinează în general. Pe medii de cultură care conțin apă mai puțină, avînd o cantitate mai mare de agar-agar, clamidosporii pot să germineze, însă dau naștere la promicelii scurte, groase și nu produc bazidiospori. Pe medii lichide, în picătură suspendată în celule van Tieghem, germinează numai clamidosporii situați la suprafața picăturii, nu și cei cufundați în lichid. Acest fapt duce la concluzia că în natură clamidos- porii unora dintre speciile de Ustilago nu germinează după o ploaie abun- dentă, cînd între plevele .spicului se strînge multă apă. d. Aerisirea este de asemenea o condiție necesară pentru germinația clamidosporilor de la speciile de Ustilago și Tilletia. G. Gassner (6} și H. R a b i e n (13) au constatat că clamidosporii de Tilletia, însămîn- țați pe mediu și în curent de aer, germinează mai repede și într-un procent mai mare decît cei așezați sub un clopot de sticlă. A. Hule a (8), în cadrul unei experiențe asemănătoare, folosind clamidospori de la speciile T. foe- tida (Wallr.) Liro, T. triticoides Săvul. și T. intermedia (Gassner) Săvul.,. a obținut procente mari de germinație în vasele supuse ventilației și numai, cîțiva clamidospori germinați în vasele puse sub clopot. e. pH-ul mediului de cultură (fig. 3 și 4) la care are loc germinația clamidosporilor de Ustilago și Tilletia este cuprins între limite foarte largi 319 318 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 6 (2—10); optimul de germinație este situat între 6 și 9. în cazul speciei T. nanifica (Wagn.) Săvul., curba realizată este mai atenuată, deoarece în general această ciupercă germinează în proporție mai redusă. f. Lumina nu are un rol important în procesul de germinație a clamidosporilor de la speciile de Ustilago și Tilletia. Face excepție specia T. nanifica (Wagn.) Săvul., la care lumina are un rol deosebit în germi- nația clamidosporilor. Dacă și celelalte condiții sînt optime, după o expu- nere de 2—3 săptămîni la lumină germinația clamidosporilor se produce în procent ridicat. La întuneric clamidosporii acestei ciuperci nu germi- nează, spre deosebire de celelalte specii de Tilletia parazite pe grîu, la care clamidosporii pot germina la fel de bine atît la întuneric, cît și la lumină (7), (9). Prezența substanțelor stimulatoare de creștere în mediul de cultură nu poate înlocui acțiunea pe care o are lumina asupra germinației clamidos- porilor de la această specie. Totuși, E. N i e m a nn (9) arată că a obținut rezultate bune, înlocuind acțiunea luminii prin unele soluții chimice (MnO4K). g. Radiațiile au o influență deosebită asupra germinației clamidos- porilor de la speciile de Ustilago și Tilletia. Din cercetările făcute de A. S ă v u 1 e s c u și D. B e c e r e s c u (14), (15) rezultă că clamidosporii acestor specii sînt foarte rezistenți la doze mari de iradiații (fig. 5). O influență mai puternică asupra germinației clamidosporilor se observă la doze mai mari de 100 000 r. La aceleași doze de iradieri, razele y reduc în mai mică măsură procentele de germinație decît razele X. Speciile de Ustilago sînt mult mai rezistente la iradiații decît cele de Tilletia, iar în interiorul genurilor comportarea fiecărei specii de Tilletia este constantă, distinctă. U. nigra Tapke și T. nanifica (Wagner) Săvul. apar ca speciile cele mai rezistente la iradieri cu raze X și y. Sub influența radiațiilor la speciile de Tilletia, tipul de germinație al clamidosporilor nu este afectat, ceea ce constituie încă un element în plus pentru individualizarea acestora. Modificări importante ale tipului de germinație se constată însă la speciile de Ustilago, care prezintă tipul de germinație bazidiosporifer (U. nigra Tapke și U. hordei (Pers.) Lagerh.). La aceste specii promiceliile formate în urma germinării clamidos- porilor iradiați, se alungesc, iar formarea bazidiosporilor este inhibată, din celulele promiceliului luînd naștere hife miceliene, într-un mod ase- mănător ca la specia U. nuda (Jens.) Bostrup. Comportarea diferită față de iradieri poate constitui pentru genurile Ustilago și Tilletia și chiar pentru speciile din interiorul fiecărui gen un criteriu sistematic de separare care se poate alătura celorlalte caractere morfologice și biologice distincte. h. Fw’sla și longevitatea clamidosporilor au o deosebită importanță pen- tru procesul de ’ germinație al acestora, inf luențîndu-1 prin perioada de post- maturație și durata păstrării viabilității. Clamidosporii celor patru specii de Ustilago pot germina îndată după formarea lor, fără a se fi constatat în lucrările noastre (2), (4) o întârziere a germinației, atribuită de unii cerce- tători (11) neajungerii la maturitate fiziologică. ■ — J . nigra - ... „ hordei —- ——— T. foelida -o-o-o- --nanifica — '-r-- — Fig. 5. — Curbele germinației clamidosporilor iradieți de la speciile de UstUago și Tilletia. 320 ALICE SAVULESCU și COLABORATORI 8 Păstrarea facultății germinative a clamidosporilor este însă diferită de la o specie de Ustilago la alta, constituind o însușire caracteristică cel puțin pentru unele dintre aceste specii. în condițiile de uscăciune și temperaturi ridicate, existente în țara noastră după seceriș, facultatea germinativă a clamidosporilor de la speciile U. tritici (Pers.) Jens. și U. nuda (Jens.) Rostrup scade treptat după pune- rea lor în libertate și de obicei se pierde complet pînă la sfîrșitul anului în care s-au format spicele tăciunate (fig. 6). Dacă clamidosporii acestor Fig. 6. — Curbele germinației clamidosporilor speciilor dc Ustilago la diferite intervale de timp. specii sînt păstrați la temperatura de 2— 6°C, facultatea germinativă a acestora scade după 300 de zile numai cu aproximativ 20%. La speciile U. nigra Tapke și L. bordei (Pers.) Lagerh., facultatea v germinativă se poate menține însă nealterată timp de 3 —4 ani. în cazul speciilor de Tilletia, clamidosporii își pierd destul de încet facultatea germinativă. Astfel unii cercetători ca G. W. F ischer (5), H. R a b i e n (13), S. N o v a k (10) au obținut germinația clamidospo- rilor vechi de 2 pînă la 25 de ani. într-o experiență efectuată la Secția de fitopatologie și microbio- logic 1 s-a constatat că în cazul speciei T. nanifica (Wagn.) Săvul. puterea de germinație a clamidosporilor practic nu se modifică după 2 ani de păstrare în laborator (în condiții de temperatură moderată- și atmosferă uscată). Din analizele efectuate pe material din herbar a reieșit că sporii. 1 Li'a Va si li u, Studiu biologic asupra ciupercii Tilletia nanifica (Wagn.) Săvub care provoacă mătura, pitică a griului (teză de disertație — în manuscris). 9 GERMINAȚIA CLAMIDOSPORILOR LA USTILAGIN ALE 321 aceleaiași specii de Tilletia, vechi de 4—6 ani, au germinat pe mediu de agar 2% cu apă, după 8 săptămîni, în proporție de 16—47% . După părerea mai multor autori (1), (3), clamidosporii speciei T. nani- fica (Wagn.) Săvul. își păstrează viabilitatea în sol timp de mai mulți „ ani. O confirmare a acestei păreri rezultă și dintr-o experiență efectuată recent de unii dintre noi. Pe un teren infectat artificial, de pe care ulterior secerișului s-au îndepărtat anual resturile de plante bolnave, s-au obținut 27,3 % infecții, după 3 ani de cultivare cu soiul sensibil Triumph. ■MORFOCITOLOGIA GERMINAȚIEI Modul de germinare tipic la clamidosporii speciilor de Ustilago și Tilletia este următorul: prin crăparea exosporului sau printr-un fel de por al clamidosporului își face apariția promiceliul (epibasidia), de formă cilin- drică. Nucleul diploid al clamidosporului se divide fie în interiorul acestuia,, fie în tubul promicelian, format în urma germinației. După diviziunea nucleului, promiceliul de la speciile de Ustilago se împarte în 3—4 celule uninucleate, celula bazală rămînînd frecvent închisă în clamidospor (2), (4), (17), (18); la speciile de Tilletia promiceliul nu se mai împarte în celule, iar în tubul promicelian (metabasidie) continuu se formează un număr» } J 1,5 Hg 0,2-0,3 Saatgutbcjzmittcl Duphar Amsterdam ( 1,0 Hg 0,2 —0,3 . 2. Preparate organice Alentiram Wien disulfură de tetrametiltiuram 50 0.2-0,3 Fernasau A Plant.Prot.Ltd. 3> >> 50 0,2 —0(3 Fernide ‘ )f > > ; 80 0.2 —0,3 Tiiadin ICECHIM R.P.R. >> , > f 50 0,2-0,3 TMTD Duphar Amsterdam 5J 50 0,2-0,3 Lutiram BASF disulfură de dypirolyl 70 tiuram + carbonat de zinc 7 0,2-0,3 Chloroble 10 Pechiney Progil hexaclorbenzen 10 0,2-0,3 Hexadin 20 ICECHIM R.P.R. A > . >> . 20 0,2-0,3 Tillesan Farbcnfabrik Wolfen 5 5 5 5 20 0,2-0,3 0,2-0.3 Brassicol Super Farbwcrk Hbchst pentaelofnitrobenzcn 20 K.P.2 p 3 ' > > JJ JJ 15 0,2-0,3 Bulbosan >1 ’ ’ trlclornitrobenzen 5 0,3 Olpisan Farb. Fab, Wolfen .doronitrobenzen — 0,3 3. Preparate complexe Fernasau ,D Plant.. Prot. Ltd. TMTD -1- HCH 23 21,5 0,3 Granadin Schering London fenil-mercuree 1,7 H. t 0,3 Hexadin DA ICECHIM R.P.R. hexaclorbenzen Ț 20 . ' 0,2 . HCH 16 Hortexan Merck Darmstadt ■ acetat fenil-mercuric 1,9H lihdan 20 0,3 Mergamma G Plant Prot. Ltd. preparat organomercuric 2,9 H Ș 0,3 + HCH 39 Tabelul nr. 1 ( canlinuarej Substanța sau preparatul Proveniența Substanța activă Concen- trația în substanță activă % Concen- trația Sau doza folo- sită <•/ /o •Ceredon C Geresan Univ. Bayer Bayer TMTD + CBH silicat metoxietil-mercuric 4- hexaclorbenzen 50 10 0,3 0,3 b. Tratamente pe cale umedă ■Geresan nass Germisaii nass Gramisan umed JMerfazin Verdasan 1. Prepara Bayer Fahlberg List ICECHIM R.P.R. • JJ >> Plant.Prot. Yaiding Kent te organo-mercurice clorură metoxietil-mercurieă clorură metoxietil-mercurieă dorină fenil-mercurică acetat fenilmercuric 2,5 Hg 2,5 Hg 3,3 12,6 Hg 2,5 0,1 0,1 0,1 -0,2 0,1-0,2 0,1 ■Carbadin •Orlhocid Spritz Permidin । 2. Pre ICECHIM R.P.R. Merck Darmstadt ICECHIM R.P.R. larate organice etilenbisditiocarbamat de zinc triclormetiltjotetra- hidroftalimidă >> 65 50 50 0,2-0,3 0,1 0,1 Cupravit blau Ku 55 Kupfcr Sandoz 3. Prc Bayer Merck Darmstadt Sandoz parate cuprice hidroxid de cuprv activat oxiclorură de cupru oxid de cupru 35 84 50 0,2 —0,3 7 0,5 • 0.4’ C . Filoncide Extract de ceapă simplu și diluat cu apă Extract de usturoi simplu și diluat cu apă REZULTATELE OBȚINUTE Varza. Din prima categorie de experiențe, executate cu sămînță de varză din soiul Licurișca, infectată în mod natural de Phoma lingam (Tode) Desm. (tabelul nr. 2), se constată că energia și facultatea germinativă sînt mai scăzute la semințele infectate decît la cele sănătoase ; reducerea ger- minației este mai mare la semințele cu infecție mai puternică., în raport cu martorul netratat, sublimatul corosiv a îmbunătățit facultatea germi- nativă ; produsul Gramisan a sporit procentul de germinație a semințelor mai puțin infectate și l-a redus la cele cu infecție mai puternică ; formalihă și extractele de ceapă și usturoi au redus facultatea germinativă cu 4—36% la semințele cu infecție puternică și numai cu 2—10% la Cele măi puțin infectate. • în experiențele pe mediu de cartofi cu agar, cu sămînță de varză de Buzău sănătoasă, infectată experimental cu sporii de Plio'tna lingam (Tode) Desm. și Alternaria brassicae (Berk.)-Sacc., în majoritatea cazurilor, 330 VERA BONTEA și COLABORATORI 5 PREPARATELE CHIMICE ȘI GERMINAREA SEMINȚELOR DE CRUCIFERE 331 Tabelul nr. 3 s-a constatat o îmbunătățire a facultății germinative prin aplicarea tra- tamentelor pe cale uscată. Astfel, față de martor cu 88% semințe germi- nate, facultatea germinativă a fost de 89—96 % la semințele tratate cu pro- duse organo-mercurice; 87—90% în variantele cu produse pe bază de hexaclorbenzen; 87—92% în cele cu TMTD ; 98% în varianta cu Lutiram Tabelai nr. 2 Influența diferitelor tratamente asupra germinației semințelor de varză din soiul Licurișca, infectate natural cui f Aoh>o Unaam (Tode) Besm. Energia de germinație Facultatea germinativă a semințelor Varianta atacate puternic O/ /o slab atacate .% atacate puternic % slab atacate QZ /o Gramisan uscat 2g/kg Gramisan umed 0,1 %, 10' Formalină 0,25%, 5' Clorură mercurică 0,1 %, 10' Clorură mercurică 0,1 %, 30' Apă caldă 50°C, 20' Extract de usturoi Ip. + 2p. apă, 30' Extract de usturoi 1 p. + 3p. apă, 60' Extract de usturoi 1 p. + 5p. apă, 60' Extract de ceapă, 10' Extract de ceapă lp. + 2p. apă, 60' Extract de ceapă lp. + 4p. apă, 60' Martor infectat netratat Martor sănătos 58 70 50 80 80 81 50 81 80 63 75 76 78 •3 90 94 84 84 89 91 90 84 85 71 86 81 90 60 73 52 81 82 84 56 84 82 65 78 78 82 '6 92 95 86 89 94 96 94 87 88 81 89 82 90 și 91—96% la semințele tratate cu produse pe bază de compuși cloro- nitrobenzenici. Prin tratarea semințelor cu produse complexe, facultatea germinativă a rămas neschimbată. în cazul tratamentelor aplicate pe cale umedă, rezultatele au fost mai puțin uniforme. Totuși, față de mar- tor cu 91% facultate germinativă, s-a constatat o sporire a procentului de semințe germinate pînă la 98% în variantele cu fungicide organo-mer- curice și o scădere a acesteia în variantele cu sulfat de cupru, formalină și permanganat de potasiu. Scăderea a fost cu atît mai mare, cu cît concen- trația folosită a fost mai ridicată. Influența negativă a sulfatului de cupru 0,5%, 20' s-a constatat și în alte experiențe cu diferite soiuri de varză, gulii și ridichi (tabelul nr. 3)r în acest caz se Qbservă o reducere cu atît mai mare a facultății germina- tive față de martor, cu cît sămînța este de calitate mai slabă. Influenta sulfatului do cupru asupra germinației semințelor de varză, gulii și ridichi Specia și soiul Martor Sulfat de cupru 0,5%, 20' energia de germi- nație % faculta- tea ger- minativă 0/ /o energia de germi- nație 0/ /o scăderea față de martor o/ /o faculta- tea ger- minativă °l /O scăderea față de martor 0/ /o Varză albă Vertus 51 91 39 23 73 20 Varză albă Licurișca 81 83 47 42 51 39 Varză albă Dittmark Treib 56 58 17 70 19 70 Varză roșie Cap de negru 80 98 70 12 84 . 14 Gulii Goliath 72 91 47 34 74 18 Ridichi 63 65 11 82 17 74 Formalina 1%, 15', urmată de sudație 2 ore, a redus facultatea ger- minativă la varza din soiurile Licurișca și Dittmark Treib respectiv cu 66 % și 70%. Pentru un număr redus de fungicide, reprezentând principalele grupe folosite la dezinfectarea semințelor, s-au urmărit mai mulți indici de cali- tate. Analizînd rezultatele acestor cercetări (tabelul nr. 4 și fig. 1), con- So/ul DittmarK Treib Soiul de Buzău Tratament pe cale uscată 1. 'Mărtor 2'tbavit Meu 3'tcetat tenii mercuru- b-Granodin 5'Fernasan A 6-Tiradin 7'Hexadm 8'Titlesan S-Qrthocid 50 ------ fg ------eg ...... s9 1'Martor 2-Ceresan 0,1% 3'Ceresan 0.3% b~Ceresan 0,5% 3'6ermisan 0,1% S'Germisan 0,3% 7-Germisan 0.5% S - Verdasan 0,!% Q-Mertazin 0,1% Fig. 1. — Procentul de semințe încolțite în prima zi de germinație (s O •- cs cd 0/ /o qEiu.ioue 1110111108 0 । tacul" germiî oz /o qUULlOU 1UOUU0$ N 0/ /o op mxhoua £ UI 9 * .lop^n^u^id B0uu8unl °/ /o op uojoțnd lalea j lati vă 0/ /o lp2UÎ.10UR 1UOULI0P Dittmar । făcut igermii o/ Zo I[BUIJOU iuoiu.to.8 0/ Zo giȚUUțULlOg 0p ezop o/ /o nes eneațuoouo^ Ci kf) Oi 00 | co 00 00 CO 00 I O LO O 00 CM L-* Ci CM i O o 10 ko iz? cm iH" io ’co 00 O* o oo O ti? io to oo g cT »© o 04 04 Ci Ci CO Ci oo io oo oo 00 YH 00 to Ci s CM co' 04 O i-t - CM CO i© Ci Ci 00 G GCi 00 Ci Ci li? > O » 00 O Ol 00 00 <00>00C0OGG co IO co CO krt LQ CO G o o W I> o ' © ^CO^OO^^COO OiOOOOOOCOCOOO ^^00^0000^0^ 7 PREPARATELE CHIMICE ȘI GERMINAREA SEMINȚELOR DE CRUCIFERE 333 tind varianta cu Tiradin. în cazul tratamentelor umede, produsele organo- mercurice Germisan, Geresan și Verdasan, folosite în concentrație de 0,1% au îmbunătățit facultatea germinativă. Produsul Merfazin 0,1 % la fel ca și produsele Germisan și Geresan, folosite în concentrații sporite, a redus procentul semințelor germinate. în aceste variante a crescut și procentul germenilor anormali. Produsele Merfazin 0,1%, Geresan și Germisan în concentrații sporite âu determinat o scădere mai pronunțată față de martor și a celorlalți indici de. calitate, care în cazul tratamentelor pe cale uscată s-au men- ținut în limite apropiate de cele ale martorului. Rezultatele obținute în această experiență au fost confirmate și de altele. Astfel, în condiții nefavorabile de germinare a semințelor de varză din soiul Licurișca, produsele Abavit Neu și Tiradin au contribuit la o germinare mai bună în raport cu martorul, cu 17%, prin prevenirea muce- găirii semințelor. Produsul Hexadin 20 nu a avut acțiune asupra mucegaiu- rilor, determinînd în primele zile o germinare mai slabă, totuși facultatea germinativă a fost superioară martorului. La doze maxime, fungicidele organo-mercurice și cele organice pe bază de TMTD și captan au redus energia germinativă de la 92 la 73 —89%, iar cele pe bază de hexaclorbenzen numai la 90—91%. Reducere mare a suferit și puterea de străbatere, iar facultatea germinativă, practic, nu a fost influențată. ' La determinarea facultății germinative după 3 și 6 luni de păstrare, la temperatura de 18—22°O (tabelul nr. 5), în cazul tratamentelor pe cale uscată nu am constatat practic nici o modificare față de valorile ini- țiale, exceptînd varianta cu produsul complex Granadin, care a deter- minat reducerea facultății germinative cu 6% sub valoarea martorului și sporirea procentului germenilor anormali pînă la 10% . Facultatea ger- minativă în varianta cu Abavit Neu complex, deși a scăzut puțin, s-a menținut deasupra celei de la martor. în cazul tratamentelor pe cale umedă, acțiunea nocivă inițială a sulfatului de cupru s-a intensificat în timpul păstrării semințelor. în alte experiențe, am constatat reducerea facultății germinative a semințelor în timpul păstrării, sub acțiunea tratamentelor cu formalină 0,3%, 15' și sublimat corosiv 0,1%, 5'. Răsărirea în seră și răsadniță a depășit în unele cazuri procentele facultății germinative, cu 14—30%, chiar în variante cu produse com- plexe. Plantele în variantele respective s-au dezvoltat normal, întrecînd adesea în dimensiuni martorul netratat (tabelul nr. 6). Probabil că în pămînt fungicidele s-au diluat sau au fost adsorbite, devenind astfel' mai puțin nocive. Conopida. Sămînță de conopidă s-a dovedit a fi mai sensibilă la acți- unea tratamentelor decît cea de varză. Toți indicii de calitate (tabelul nr. 4 și fig. 2) au fost egali sau au depă- șit martorul în cazul tratamentelor pe cale uscată, cu produse organo-mer- curice și organice pe bază de TMTD, hexaclorbenzen și captan. Acțiunea pozitivă a acestor tratamente a fost mai evidentă la începutul germinației. Tratamentele umede au avut în general acțiune nocivă asupra indicilor 334 ,< ■ ' ■ Tabelul nr. 5 Influența unor fungicide asupra facultății germinative a semințelor de varză din soiul Erstc Brute șl de conopidă din soiul Brturth Varianta Facultatea germinativă (%) imediat după tratament 3 luni după tratament 6 luni după tratament germeni germeni germeni normali anormali ' %. . % normali anormali 0/ 0/ /o /o normali anormali 0/ o/ /o /o Varză a. Tratament pe cale uscată * Abavit Neu 86 3 84 3 85 2 TMTD 85 2 85 3 86 2 Hexadin 20 86 2 83 2 84 3 Permidin 85 . 3 81 2 87 ' 2 Granadin 82 2 82 2 76 10 Abavit Neu complex 91 2 88 2 86 3 Martor 79 2 79 3 82 2 b. Tratament pe ale umedă ** Germisan 0,1 % 87 3 96 3 88 1 Clorură mercurică 0,1 % 86 f 93 1 86 2 Tiradin 0,3% 89 6 88 4 88 5 Orthocid Spritz 0,1 % . — 84 2 83 2 Carbadirt 0,3% 80 3 95 1 90 2 Sulfat de cupru 0,5% 62 7 53 16 55 10 Martor 83 3 83 2 85 1 Conopidă a. Tratament pe cale uscată Abavit Neu 83 6 86 6 76 g TMTD 82 7 82 4 74 9 Hexadin 20 89 2 87 4 79 g Permidin 82 6 87 8 77 9 Granadin 84 4 83 7 78 g Abavit Neu complex 83 5 86 5 73 7 Martor 79 3 84 4 83 2 b. Tratament pe cale umedă Germisan 0,1 % 83 7 85 6 76 Clorură mercurică 0,1 % 84 5 85 5 82 Tiradin 0,3% 84 9 83 ■ 6 77 g Orthocid Spritz 0,1% 84 4 85 5 83 a Carbadin 0,3% 89 4 97 7 75 Q Sulfat de cupru 0,5% 72 12 62 10 58 15 Martor 82 6 84 5 80 1 8 * Doza pentru toate produsele 3 g/kg de sămînță. ** Durata 15' pentru toate tratamentele. 9 PREPARATELE CHIMICE ȘI GERMINAREA SEMINȚELOR DE CRUCIFERE 335 de calitate, mai ales asupra energiei germinative. Cele mai toxice s-au do- vedit a fi produsele Merfazin și Ceresan, care.au provocatei deformări puternice ale germenilor (fig. 3). . . . , în alte experiențe cu soiul de conopidă Erfurth,. produsele Orthocid Spritz 0,1% și formalină 1%, 15' nu au prezentat acțiune nocivă asupra semințelor. în timpul păstrării, sămînța de conopidă tratată a suferit mai mult decît cea de varză (tabelul nr. 5). în condiții de producție, la însămînțarea făcută imediat după tra- tarea semințelor, s-a obținut o răsărire bună în toate variantele. Deosebi- rile dintre plantele diferitelor variante cu tratament s-au nivelat cu timpul; acestea au prezentat însă un aspect mai frumos decît martorul. Tabelul nr. 6 Mărimea și greutatea plăntuțelor de varză din saiul Erste Brute, sub influența tratamentului semințelor Varianta Frunze Lungimea tulpinii cm Substanță uscată pentru 100 de plăntuțe g lungimea cm lățimea cm Abavit Neu 9,0 7,1 12,5 235 Tiradin 9,4 7,4 16,5 218 Hexadin 20 8,8 . 7.0 15,9 195 Granadin 9,3 7,7 17,7 265 Abavit Neu complex 8,7 7,5 15,9 240 Martor 7,5 6,2 9,2 125 Ridichi de lună. Sămînța de ridichi a fost mai sensibilă la acțiunea tratamentelor pe cale umedă și uscată numai în primele zile de germina- ție. în cazul tratamentelor pe cale uscată (tabelul nr. 4 și fig. 2), valorile indicilor de calitate au fost egale sau au depășit pe cele ale martorului hetratat. în cazul tratamentelor pe cale umedă, Ceresan 0,5% și Merfa- zin 0,1% au determinat apariția unui procent foarte ridicat de germeni anormali și reducerea mare a puterii de străbatere. în alte experiențe^ formalina 1 %, 15', urmată de sudație 2 ore, a redus facultatea germinativă a semințelor de ridichi de lună cu 50%. Folosind formalina în aceeași concentrație, fără sudație, nu am constatat nici o influență negativă. Sulfatul de cupru 0,5%, 20' a redus, față de martor, facultatea germinativă a semințelor de calitate inferioară Cu 74%, iar energia germinativă cu 82%. Din cele expuse rezultă că produsele organo-mercurice cu un conți- nut redus de mercur (pînă la 3%), folosite în doze sau concentrații reduse, nu vatămă semințele legumelor din familia Cruciferae. în unele cazuri, aceste fungicide au avut chiar acțiune stimulatoare. Produsul Ceresan în concentrații ridicate a fost mai nociv decît altele, la concentrații similare, fapt constatat șideH. J a ck s (9). O acțiune bună și uneori stimula- 10 336 VERA BONTEA și COLABORATORI toare a fungicidelor brgano-mercurice) ■ deși pentru alte categorii de să- mînță, indică de asemenea A. J. Duar te (4), L. Ebner (5), M.K. Firsova (7), J. Guillemat și . J. Lambert (8), J. Kreutz- p o i n t e r (11), P. D. Me j d r a k o v (13), P. L. Ve r o n a (17) ș.a. Acțiune bună în general au de asemenea produsele pe bază de TMTD,. ' 40‘ 30\ 20' 10\ , Conopidă de ErFurii, Tratament pe cate uscată Ridichi m- so- 70' 60- 50 50' 00' 10- 80\ 70' 100\ 90- 80- 50- HO- 50- ioo\ Tratam enț pe cale umedă 4 70\ / Martor 2 ~ Abavit Neu 3 'Acetat Fenit mercuric 7 - Granodin 5 ~ Fernasan A 6~ Tiradin 7 "Hexadin 8~TiUesan 9 OrThocid 50 -----—. Tg ----- eg ....... Sg 1 “ Martor 2 ~ Ceresan O, t% 3 "Ceresan 0,3% 8 Ceresan 0,5’% , 5 ~ Germisan 0,1% ' 6 "Germisan 0,3'% 7 - Germisan 0,5°% 8 - Verdasan 0,1% 9~MerFazin 0,1°/, 30\ 20\ 10- Fig. 2. — Procentul semințelor Încolțite în prima zi de germinație (sg}, energia de germinație (eg) și facultatea germinativă (fg} la semințe de ridichi și conopidă. Fig. 3. — Germeni anormali la conopidă din soiul Schneeball produși de Merfazin 0,1% (sus) și Ceresan 0,5% (jos). 4 4 5 6 7 6 9 O h 3 M 5 6 7 8 9 m 0 > 2 3 7 5 6 ,7 6 9 O t 2 3 6 5 6 7 8 9 fapt remarcat de noi (3) pentru semințele de tomate, de Cari ton F. T a y 1 o r și colaboratori (16) pentru varză, de M. K. F i r s o v a (7),. P. G. R u z in o v (15) pentru alte plante. Produsele cuprice și în special sulfatul de cupru au acțiune nocivă asupra semințelor din familia Crwiferae, fapt indicat și de alți autori, prin- tre care H. W. Ânderson (1), Carlton F. T a y 1 o r și cola- boratori (16) pentru semințele legumelor din familia Crucif&cae' L. E.. Erv:in (6) pentru spanac ș.a. Produsele complexe, în compoziția cărora intră HCH, s-au dovedit în.genefal a fi nocive pentru semințele legumelor din familia Gruciferae ț același lucru, dar. pentru âlte! plante, subliniază de asemenea P. D. M e j- dra-kov (12), Andrea K o v a c s (10) ș.a. 11 PREPARATELE CHIMICE ȘI GERMINAREA SEMINȚELOR DE CRUCIFERE 337 CONCLUZII 1. între diferite specii și soiuri de legume din familia Cruciferae- s-au înregistrat diferențe în ceea ce privește sensibilitatea semințelor la acțiunea tratamentelor. Sensibilitate mai mare au prezentat semințele de conopidă și mai mică cele de ridichi; semințele de varză s-au comportat intermediar. Soiul de varză Dittmark Treib a prezentat sensibilitate mai. mare decît varza de Buzău. 2. Sămînța de varză infectată de Phoma lingam precum și cea. sănă- toasă, dar de calitate inferioară, au suferit mai mult sub acțiunea fungici- delor cu fitotoxicitate ridicată. Dimpotrivă, fungicidele cu acțiune fito- toxică scăzută au îmbunătățit facultatea germinativă a semințelor de calitate inferioară la toate speciile de legume experimentate. 3. Tratamentele pe cale uscată au influențat în general mai puțin, indicii de calitate ai semințelor de legume din familia Cruciferae decît cele pe cale umedă. 4, Dintre fungicidele folosite pe cale uscată cele organo-mercurice. și organice pe bază de TMTD au îmbunătățit în general indicii de calitate ai semințelor tratate și au prevenit mucegăirea lor. Produsele pe bază de hexaclorbenzen deși nu au avut acțiune asupra mucegaiurilor, totuși, au contribuit la creșterea facultății germinative. Comportare asemă- nătoare au avut produsele pe bază de captan. Produsele complexe cu HCH în compoziția lor au influențat negativ germinația. 5. Dintre produsele folosite pe cale umedă acțiune favorabilă asupra, semințelor au avut cele organo-mercurice cu conținut redus în mercur,, folosite în concentrații mici (0,1%). Produsele cu conținut ridicat în. mercur, precum și cele cu conținut redus, dar folosite în concentrații mari (0,3 —0,5%), aii determinat scăderea facultății germinative și apariția, de germeni anormali. Sulfatul de cupru și formalina au avut acțiune negativă cu atît mai puternică, cu cît au fost folosite în concentrații mai mari. Supunînd semințele tratate cu formalină, la sudație se reduce și mai mult facultatea germinativă. 6. Extractele de ceapă și usturoi nediluate sau slab diluate au redus facultatea germinativă a semințelor de varză. 7. în timpul păstrării, facultatea germinativă a semințelor de varză,, tratate cu produse organo-mercurice și organice pe bază de TMTD, hexa- clorbenzen, captan și carbadin, practic nu s-a modificat. Produsele com- plexe și sulfatul de cupru au determinat reducerea facultății germinative și apariția germenilor anormali. Sămînța de conopidă tratată și-a redus simțitor facultatea germinativă în timpul păstrării. 8. La varză, răsadurile din sămînță tratată au prezentat dimensiuni și greutatea masei uscate mai mari decît martorul, s-au dezvoltat normal și au dat producții egale saii superioare acestuia. La conopidă, diferențele față de martor au fost mai puțin evidente. 338 VERA BONTEA șl COLABORATORI 12 BIBLIOGRAFIE 1. Anderson H. W., Kadow K. J. a, Hopperstead S. L., Phytopathology, 1937,. 27. 2. Anthbl Gh., Raianv Maria, Matei C., Bucurescu N„ Rădulescu I., Anganu I. și Vedea C.,Determinarea calității semințelor, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959. 3. Bontea Vera, Raianu Maria, Baicu T. și Ghena Nat alia, Anal. I.C.A.R., Seria G, 1960 — 1961, 28. 4. Duarte Augusto J., Viana Da.Silvia Manuel e Serha Ramos Jose, Simplicio Agros (Portug.), 1960, 43, 1, 13-31 (Ret. Jurn. Biol., 1961, .13). 5. Ebner L., Phytopath. Zcitschr., 1960, 39, 4, 297 — 320. 6. Erwin L. E. a. Crandel. F. K., Phytopathology, 1934, 24. 7. OMPC0BA M.K., JJ,ocTHîKeHMH nayKM h nepesoBoii ontiT b cejitCKOM xosHttcTBe, 1955, 2, 8. Guillemat J. et Lambert J., Phyțiatrie-Phytopharmacie, 1960, 9, 2. 9. Jacks H., N. Z. J. agric. Res., 1960, 3, 1 (Ref. Jurn. Biol., 1961, 13). 10. Kovacs Andrea, Iiiform. îitopat., 1961, 11, 5 (Ref. Jurn. Biol., 1962, 1). 11. Kreutzpointeb J., Wegweiser im Obst- und Gartenbau, 1922, 5 (Ref. R.A.M., 1923,1, 2, 20). 12. MEHWPAKOB H. fl., Mas. H-TaBhojI., Bour. AH 1960, 10 (Pe$. JKypn. Bnon., 1961, 10, 20). 13. — H3b. H-Ta Bnon., Bour. AH. 1961, 11. 14. Roth Georg, Einfluss der Quecksilberbeiznng auf Keimung und Jugendivachstum der Gerste, Institut fiii- Pflanzenschutz der Landw. Hochschules, Hohenheim, 1958,. 15. PV3HH0B H. T., C6. Hay'iHo-HCCji. paCoT Asobo HepuoMopcK G.-x. mh-t, 1960, 18. 16. Taylor F. Carlton a. Ruperț J. A., Phytopathology, 1946, 36, 9. 17. Verona Pier Luigi e Pardini Guido, Agric. ital., 1960, 61, 8 (Ref. Jurn. Biol., 1962, 9), ' 1 ( ' ■ Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de insecto-fungicide și toxicologie și I.C.C.A., Laboratorul de controlul semințelor. Primită în redacție la 26 noiembrie 1964. CONTRIBUȚII LA STUDIUL UNOR ASPECTE ALE BOLII POLIEDRICE LA LYMANTRIA DISPAR L. DE ZOE PETRE 581(05) Sînt prezentate rezultatele cercetărilor în legătură cu apariția și evoluția bolii poliedrice la Lymantria dispar L. în natură, izolarea virusului și reproducerea bolii în condiții experimentale. S-a urmărit prin infecții artificiale acțiunea unor suspensii de poliedre asupra omizilor în funcție de diferiți factori, ca : vîrsta omizilor, concentrația suspensiei de poliedre, durata perioadei de hrănire a omizilor cu frunze tratate, precum și modul de păstrare a poliedrelor. Virusurile poliedrice constituie o categorie importantă de agenți infecțioși care afectează un mare grup de arthropode, iar dintre acestea in special insectele aparținînd ordinelor Lepidoptera și Hymenoptera. Studiul unei boli poliedrice într-o populație de insecte prezintă nu numai un interes teoretic general, în cadrul problemelor de patologie comparată, ci și un interes practic, în scopul limitării focarelor de boală întîlnite la insectele utile și al extinderii acestor boli la insectele dăună- toare. Acest ultim aspect a atras atenția multor cercetători, deoarece aplicarea metodelor chimice de combatere duce în multe cazuri la per- turbații în echilibrul natural al biocenozelor, ca urmare a distrugerii entomof aunei, utile. Primele cercetări asupra bolilor poliedrice la noi în țară au fost făcuțe în 1950 de către A. De re viei, R. Portocală și P. V a s i- lescu (3), care au studiat poliedria (grasseria, icterul) viermelui de mătase Bombyx mori L. Începînd din anul 1959, din inițiativa și sub îndrumarea acad. A. Săvulescu s-au pus bazele unor cercetări organizate asupra bolilor poliedrice ale insectelor dăunătoare-defoliatOare, ca Stilpnotîa salicis L., Hyphantria cunea Drury și Lymantria dispar L. Unele rezultate cu pri- vire la evoluția procesului patologic și schimbările produse în componența ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 17 NR. 3 P. 339-347 BUCUREȘTI 1005 . 8-0. 1007 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL BOLII POLIEDRICE LA L. DISPAR L. 341 340 ZOE PETRE 2 acizilor nucleici din celule, sub influența unui virus poliedric, publicate recent de I. Steopoe, A. Săvulescu și P. Ploaie (14), constituie un pas înainte în acest domeniu. în cercetările noastre ne-am îndreptat atenția, între altele, asupra poliedrozei de la Lymantria dispar L. (omida păroasă a stejarului), unul dintre cei mai frecvehți și importanți dăunători ai pădurilor de foioase din țara noastră. Lymantria dispar L. (Lepidopter a fam. Lymantriidae) este o specie polifagă a cărei biologie în condițiile țării noastre a fost mult studiată (4), (12). Durata unei'gradații este de circa 7 generații, ceea ce corespunde la aproximativ 7 ani, dar aceasta poate fi mai mică sau mai mare după con- dițiile staționale în care se desfășoară gradația, la care se mai adaugă intervenția omului în prevenirea și combaterea dăunătorului. Răspîndirea insectei este în funcție de factorii ecologici, fiind întîl- nită mai ales în regiunile de stepă și silvostepă, unde se înmulțește în masă, atît în stejărete, cît și în sălcetele și plopișurile din lunci. Cînd numărul insectelor crește foarte mult, au loc defolieri evidente și din cauza hra- nei insuficiente vitalitatea insectelor scade, ceea ce favorizează apariția bolilor virotice. Factorul virotic poate constitui, în astfel de cazuri, un mijloc eficace de distrugere a unei populații. în aceasta rezidă importanța deosebită acordată în ultimii ani acestor virusuri. Poliedroza nucleară a omizilor de Lymantria dispar L. a fost repro- dusă experimental de R. W. G1 a s e r și J. W. C h a p m a n (8) și R. W. Glaser (9). Rezultate interesante au fost comunicate ulterior de. 0. Morgan, G.H. Bergold și HarryRose (11), A. E. Steinhaus (13), N. Xeros (18), 8. Gherșenzon (7), care au studiat atît morfo- logia virusului, cît și diverse aspecte ale procesului patologic. De ase- menea, studii interesante au fost efectuate de L. Vasiljevic (15)y (16) în legătură cu susceptibilitatea omizilor de Lymantria dispar L. la poliedroză în diferite faze ale gradației, precum și în condiții climatice diferite. La noi în țară S. P a ș c o v s c h i (12), face o descriere sumară a simptomelor unei boli la acest dăunător, fără a-i stabili etiologia. Prin lucrarea de față se face dovada sigură a prezenței poliedrozei nucleare la Lymantria dispar L. în condițiile țării noastre. Scopul cercetărilor noastre a fost de a urmări apariția și evoluția, bolii poliedrice în natură, izolarea virusului și reproducerea bolii în con- diții experimentale. OBSERVAȚII ASUPRA APARIȚIEI BOLII ÎN NATURĂ Urmărirea apariției bolii poliedrice s-a făcut în populațiile de Lyman- tria dispar L. din pădurile Comoara și Corneanca din raza Ocolului silvie Ghimpați (reg. București), care reprezintă asociații de stejar, gîrniță și stejar pufos în vîrstă de 13—14 ani. Rezultatele observațiilor sînt trecute în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 ' ' Observații asupra insectei Lymantria dispar iu natură și apariția poliedrozei în funcție de faza gradației Ocolul silvic Pădurea Anul observațiilor Densitatea populației (dep./arb.) Fecunditatea medie (nr. mediu ouă/dep.) Faza gradației Existența polic- drozei Ghimpați Comoara 1962 0,9 650 II creșt. num. + 1963 6 365 III erupție Ghimpați Corneanca 1962 2 600 II creșt. num. + 1963 10 270 III erupție + + 1964 11 — 12 210 IV criza + + + Frecvență slabă (3 — 5%). + +. Frecventă mijlocie (10-15%), Astfel, în anul 1962 s-a stabilit că dăunătorul era în faza a II-a a gradației (creștere numerică). în cursul lunii iunie s-au observat cazuri izolate de omizi de vîrstele IV și V moarte datorită bolii poliedrice, prinse cu picioarele abdominale de ramuri și frunze, restul corpului atîrnînd moale, flasc (pl. I, fig. 1, a și b). Fiind vorba de începutul înmulțirii în masă, în acest an nu s-a constatat un focar mare de boală. în anul 1963 dăunătorul era în faza a IILa a gradației (erupție), iar în anul 1964 în faza a IV-a (Criza). în acești ani, boala poliedrică s-a manifestat cu o frecvență mijlocie constatîndu-se o mortalitate în proporție de 10—15% la omizile de vîrstele V și VI și de 0,5—2% la omizile de vîr- stele III și IV. în natură, infecția se face „per os” și se observă de obicei în a doua jumătate a lunii iunie. Perioada de incubație nu se poate stabili precis; se poate stabili însă prezența virusului în omizi prin examenul microscopic. Nu putem trage o concluzie asupra unui factor determinant în evo- luția bolii în natură. Se pare că temperaturile ridicate de la sfîrșitul lunii mai și începutul lunii iunie joacă un rol în acest sens. De asemenea au importanță cantitatea și calitatea hranei cohsumate și densitatea omizilor, determinantă de faza înmulțirii în masă. Materialul larvar infectat colectat din natură a servit ulterior în cer- cetările experimentale. EVOLUȚIA BOLII ÎN CONDIȚII EXPERIMENTALE Cercetările de laborator efectuate în cursul anilor 1962—1964 au avut ca scop izolarea virusului, reproducerea experimentală a bolii și urmă- rirea desfășurării bolii în funcție de vîrsta omizilor, de concentrația suspen- 342 1 ZOE PETRE 4 siei de poliedre, de durata perioadei de hrănite cu frunze tratate și de mo- dul de păstrare a materialului infectant. MATERIAL Șl METODĂ Materialul pentru infecție afost obținut sub formă de poliedre, dintr-un număr mare de omizi bolnave care au fost supuse la o serie de operații de extracție cu alcool etilic și eter după procedeele preconizate de G. H. B c r go 1 d (2) și A. D e r e v i c i și colaboratori (3). Omizile au fost obținute din depuneri de Lymantria dispar L. sănătoase, verificate prin creșterea în laborator și dezinfectate cu soluție de Na OH 2 %, păstrate la frigider la temperatura de 4°C. Pentru eclozare, pontele au fost trecute la temperatura camerei (20 —22“C). Creșterea omizilor s-a efectuat în efistalizoare cu diametrul de 20 cm, acoperite cu sită de material plastic. Pentru eliminarea unor eventuale infecții bacteriene, camera de creștere s-a dezinfectat cu o soluție de formol 4% sau sublimat corosiv l°/oa . Temperatura în timpul experiențelor a fost de 20 —22“C, iar umiditatea de 40—60%. Hrănirea omizilor s-a făcut de 2 ori pe zi cu cantități suficiente de frunze de stejar, culese la distribuirea hranei. Infectarea omizilor s-a făcut „per os” o dată cu hrana, cu o suspensie de poliedre al cărei litru s-a determinat înainte de tratarea frunzelor și prin injectarea suspensiei de poliedre. Analiza microbiologică a omizilor bolnave sau care au murit în timpul experimentării s-a făcut prin examenul rapid între lamă și lamelă-după metbda recomandată de A.A. E vl a h o va și O. I. S v e ț o v a (6), bazată pe proprietatea poliedrelor de a se fisura la presiune. Variantele diferitelor experiențe s-au efectuat în 3 și 4 -repetiții pe loturi dc 20, 25 și 50 de omizi pe categorii de vîrstă, determinată prin măsurarea capsulelor cefalice. - REZULTATE - Simptomatologie. în condiții experimentale, la temperatura de 20 — 22°C simptomele clinice, vizibile ale bolii apar după 4 —5 zile de la infec- tare, interval de timp care reprezintă perioada de incubație a bolii, Prin examenul histolqgic se poate pune în evidență prezență virusului la omi- zile infectate care nu prezintă încă simptome vizibile de boală. Omizile bolnave devin apatice, consumă hrană mai puțină și își pierd sensibilitatea față; de diverși excîtanți inecanici. Ulterior, părăsesc cu totul hrana și se fixează pe pereții de sticlă sau pe sita acoperitoare a vaselor de creștere. Corpul omizilor se umflă și se înmoaie și moartea survine după 6—8 zile de la infecție. Omizile rămîn atîrnate de substrat, agățate cu picioarele false abdominale (pl. I, fig. 2 și 3). Prin ruperea tegu- mentului, din omizi se scurge un lichid vîscos, tulbure, cu aspect lăptos, care conține cantități enorme de poliedre. Poliedrele examina te la microscopul electronic1 au formă de poligon aproximativ hexagonal, cu colțurile ușor rotunjite și diametrul de 3—4 p (pl. I, fig. 4 a și b). Evoluția bolii în condiții experimentale depinde mult de tempera- tură. La temperaturi sub 20°C perioada de incubație este mai lungă (8—9 zile), în timp ce la temperaturi mai ridicate de 26—28°C este de numai 5—6 zile. Boala se poate desfășura cu ritmicitate diferită între 17 și 35°C și aceasta este în funcție de rezistența virusului la temperaturi mai ridicate. - 1 Imaginile poliedrelor la microscopul electronic au fost obținute priii bunăvoința cerce- tătorului.P. Pl o a i e, căruia îi aducem mulțumiri.. PLANȘA I Fig. 1—4. 1, a și b. — Aspectul omizilor de Lymantria dispar L. bolnave, în condiții naturale. 2, Martor. 3, Omizi de L. dispar L. moarte în urma infecției artificiale cu suspensie de poliedre. 4, a și b, Aspectul morfologic al poliedrelor. Imagine obținută la microscopul electronic. Metalizare cu Pd. (mărire 3 500 x) (foto : P. P 1 o a i e). — 5 CONTRIBUȚII LA STUDIUL BOLII POLIEDRICE LA L. DISPAR L. 343 Pe baza observării tabloului simptomatologie al bolii poliedrice la Lymantria dispar L., s-a cercetat acțiunea unor suspensii de poliedre asupra omizilor în funcție de diferiți factori. ’ a. Mortalitatea omizilor infectate în funcție de virstă. S-a urmărit procentul de mortalitate al omizilor de vîrstele II, III, IV, V, VI, hrănite timp de 12 ore cu frunze tratate cu o suspensie de poliedre cu titrul 300 000 de poliedre /mm3. Mortalitatea rezultată în urma infectării este prezen- tată în figura 5, în procente din martor, la care mortalitatea naturală a ...... ■—/// /— 11 / / / /—IV / ■' ; / lepeia/â ' / Omizi de vîrsh ii : ! „ „ IU 7 / „ „ .. IV / ' „ V / / . II ■ / ■/ / / / '4 15161716 19202122 232^ 252627262930313233zi/e Fig. 5. — Mortalitatea omizilor infectate în funcție ele virstă. fost pentru cele 5 vîrste în medie de 2—5 % și nu a fost determinată de boală poliedrică. Reiese că procentul cel mai ridicat se observă la omizile in- fectate la vîrstele II, III și IV (94, 85 și, respectiv, 55%), pe cînd la omizile infectate la vîrstele V și VI mortalitatea este mai scăzută (8%, 4%). Re- zultă că omizile au o sensibilitate mai mare la acțiunea virusului în pri- mele vîrste față de ultimele vîrste, cînd omizile se îmbolnăvesc și mor mult mai greu. Se constată însă că, prin injectarea suspensiei de poliedre în omizile de vîrstele V și VI, mortalitatea este în procent mai mare (45—60%) în scurt timp de la introducerea poliedrelor în organism (6 zile), obser- vîndu-se de asemenea și o reducere a perioadei de incubație, care este în acest caz de 3 zile. ’ Procentul de mortalitate la omizile de vîrstele V și VI se calculează mai greu, deoarece omizile trec în scurt timp după infectarea lor în stadiul de pupă. Procesul de împupare se poate desfășura în acest caz normal, întrucît el survine înainte de încheierea perioadei de incubație a virusului în organism. Este posibil ca, datorită transformărilor histologice care au loc în pupe, evoluția bolii să fie stînjenită sau chiar oprită. 344 . ZOE PETRE - 6 Dintr-o serie de cercetări (5), (6), (10) reiese că în unele cazuri forma- rea poliedrelor continuă în pupe și fluturi, însă datorită rezistenței mai, mari a acestora față de virus, boala șe marchează, virusul devine latent și astfel poate fi posibilă transmiterea prin ouă a virusului poliedric la descendenți. Din observațiile noastre, am constatat apariția pupelor mascule și femele din omizile infectate la sfîrșitul vieții larvare. Dintre acestea 80 — 87 % s-an dezvoltat normal, au ieșit fluturi aparent sănătoși, care la rîndul lor au depus; ponte. Celelalte pupe au murit în acest stadiu, deplin formate sau numai în curs de formare. La acestea, prin examenul micro- scopic s-au observat poliedre, ceea ce înseamnă că formarea poliedrelor în aceste pupe a continuat, provocînd moartea lor. Rezultă că nu toate omizile infectate în ultima vîrstă fac o boală mortală. Modificările sur- venite în perioada de transformare în adult constituie un punct critic în desfășurarea bolii, care merită să fie amplu studiat. b. Mortalitatea omizilor infectate în funcție de concentrația suspensiei de poliedre. Infecțiile artificiale s-au făcut pe omizi de vîrsta a Il-a hră- nite timp de 12 ore cu frunze tratate cu suspensii de poliedre în urmă- toarele concentrații: — suspensie de poliedre cu titrul 300 000 de poliedre/mm3; — suspensie de poliedre cu titrul 1 :2 din titrul suspensiei inițiale; — suspensie de poliedre cu titrul 1 :10 din titrul suspensiei inițiale. Procentul mortalității în urma infectării se prezintă în figura 6. Se observă că eficacitatea cea mai ridicată s-a obținut în cazul hrănirii omi- zilor cu frunze tratate cu suspensia al cărei titru era cel mai ridicat, cînd perioada de incubație a fost de numai 3—4 zile, iar mortalitatea în masă a omizilor în proporție de 99,8% s-a produs în 11 zile de la infectare. în cazul infectării cu suspensii mai diluate, boala se desfășoară pe o perioadă mai mare de timp, iar procentele de mortalitate obținute au fost de 79 Și 67. Se constată un raport între titrul suspensiilor de poliedre și procentul de mortalitate obținut. Cu cît concentrația este mai mare, cu atît și mor- talitatea omizilor infectate este mai ridicată și are loc într-un timp mai scurt. c. Mortalitatea omizilor infectate în funcție de durata perioadei de hră- nire. Pentru a vedea în ce măsură timpul de hrănire a omizilor cu frunze tratate influențează asupra îmbolnăvirii cu poliedroză,. s-a administrat omizilor de vîrsta a Il-a frunze tratate, timp de 6, 12 și 36 de ore, după care s-au hrănit normal cu frunze netratate. Un lot de omizi a fost hră- nit cu frunze stropite cu suspensie de poliedre tot timpul experienței. Titrul suspensiei folosite a fost de 1: 10 din suspensia inițială. Din figura 7, în care sînt reprezentate valorile medii pentru fiecare variantă, rezultă că procentul maxim de mortalitate s-a obținut în cazul hrănirii omizilor timp îndelungat cu frunze tratate, cînd evoluția bolii și mortalitatea au loc mai rapid. în cazul hrănirii omizilor un timp limitat cu frunze tratate, mortalitatea reprezintă 39, 67 și 72%, procente obținute după o perioadă mai lungă de timp. d. Mortalitatea omizilor infectate în funcție de modul de păstrare al poliedrelor. Deoarece poliedrele ce se folosesc în infecții artificiale, ca ■2 3 12 3 4 5 6 73 9 70 h 7213/4 7515/7 73 79202/22232425zile / / / / / / / / / / / 7 I , / / / Legenda 1* /nfectie ci/ suspensie miftă/a h/ru-dOOOOOpoL/mm3 2=/nfeche ca s(jspensie!:2O/n 7. /Mo/ 3= „ „ fio „ . J 71 -martor __________—M M lOth 00 30 70 30- 50 io- 30- 20- 70- i i 'b A Rj Fig. 6. — Mortalitatea omizilor infectate în funcție de concentrația suspensiei de poliedre. 7OO\ 30- 30 70 60- 50- 40 30- 20- 70- 1-Larve hrănite cu frunze /rafale 6ore 2- ' „ . 12 3- 4- . fot hmpu/ experienței M --martor >234 5573 9 10 7112131415 /617131920212223242520zile fig- • ~~ Mortalitatea omizilor infectate în funcție de durata perioadei de lirănire cu frunze tratate. 346 ZOE PETRE și în alte cercetări, se păstrează mai mult timp în laborator, sub dife- rite forme, este necesar să se cunoască modul cel mai indicat de păstrare ca acestea să nu-și piardă virulența. Poliedrele păstrate timp de un an la temperatura de 4°C atît sub for- ma de suspensie în apă distilată, cît și sub formă de pulbere au fost încer- cate în infecții experimentale asupra omizilor de vîrsta a Il-a, în compa- rație cu infecțiile efectuate cu suspensie de aproximativ același titru proas- păt preparată din omizi moarte de poliedroză. Bezultatele prezentate în figura 8 arată că, în comparație cu efica- citatea maximă dată de suspensia proaspăt preparată, cu virulența neate- mo- 90- so- 70- 60- 50- 40- 30- .20- >6- 3 / 7 Legendă 1-Infecție cu susp. de poliedre proaspăt preparată 2 - /nt. cu susp. de poliedre in apă dis/it păstrată sub formă de pulbere 3 =ln6 cu susp. de poliedre in apă dîst/l păs!ratăca atare martor ~ ......................................Zile t 123456789 10 11 12131i 15161718.19 20212223242526272829303132333435363738 Fig. 8. — Mortalitatea omizilor în funcție de modul de păstrare a poliedrelor. nuată, în celelalte cazuri valorile mortalității obținute (96 și 88%) nu indică o scădere a virulenței poliedrelor după o păstrare mai îndelungată sub aceste forme. Se poate vorbi de o oarecare reducere a vitezei de mor- talitate, fapt constatat și în cercetările lui L. V asiljevic (17). 9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL BOLII POLIEDRICE LA L. DISPAR L. 347 infectante și cu durata hrănirii omiziloi’ cu frunze tratate și scade în func- ție de vîrsta omizilor. Poliedrele izolate din corpul omizilor bolnave pot fi păstrate ca pulbe- re sau suspensie în apă distilată, timp mai îndelungat, deoarece nu se con- stată o scădere notabilă a virulenței lor. în cercetările viitoare trebuie acordată o atenție mai mare posibi- lității de infectare a pupelor și adulților, în vederea elucidării unor aspecte: legate de transmiterea transovariană a virusului. BIBLIOGRAFIE 1. Bergold G. H„ BioJogisches Zentralblalt, 1943, 63, 1-2. 2. — Insect tnruses. Advances in virus Research, Acad. Press. Inc. Publ. New York, 1953,. 1, 91-132. 3. Derevici A., Portocală R. și Vasilescu P., Anal. Acad. R.P.R., Scria șt. med., 1950,. 2, Mcm. 23. 4. Eliescu G., Omida și fluturele Lymantria dispar, București, 1932. 5. Estienne V., Agricultura, 1962, 10, 3, 415 — 441. 6, EBJIAXOBA A. A. ii dimnOBA 0.14., Hacma.ejieuue no usyveHuw Bojiesneu. uaceKoMbix- , u npuMeuenwo Am:po6uoJioemecKoso Memodâ aatqumw pacrnenuu, Hajț. AH. CCCP, MocKua-JIemiiirpan, 1953. 7. FEPIUEH30n c., JIAH CCCP, 1955, 104, 6, 925. 8. Glaser R. W. a. Chapman J. W., J. Econ. Entom., 1913, 6, 479 — 488. 9. Glaser R. W„ Science, 1918, 48, 301-302. 10. Janiscii E., Z. fiir Angew, Entomologie, 1958, 42, 3, 292 — 306. 11. Morgan G., Bergold G. H. a. Rose Haruy, ,L Biophys. a. Biochem. Cytology, 1956,, 2, 1, 23 — 28. 12. Pașcovscih S., Contribuții la biologia fluturelui Lymantria dispar, ICEF, Relcrate-comuni- cări, 1945, scria a ILa, 58. 13. Steinhaus A. E., Principles of insect pathology, Mc. Graw HilI Book Comp. Inc., New York, Toronto — Londra, 1949, 417 — 545. 14. Steopoe I., Săvulescu A. cl. Ploaie P., Revue de biologic, 1961, 6, 4, 411—424. 15. VasilieviC L., TransacL of tlie First Internat. Confer, of Insect. Pathol. a. Biologica^ Control, Praga. 1958, 215 — 216. 16. - Entomophaga, 1961, 6, 4, 269-276. 17. - ZaStila bilja, Belgrad, 1962, 69-70, 108-115. 18. Xeros N., Nature, 1955, 175, 4457. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de fitopatologie și microbiologic. Primită în redacție la 27 mai 1964. concluzii Prin cercetările efectuate, s-a izolat pentru prima dată în condițiile țării noastre virusul care produce poliedroză nucleară a omizilor de Lyman- tria dispar L. și s-a reprodus boala experimental. Evoluția bolii atît în natură, cît și în condiții experimentale se înca- drează în tabloul gencral al manifestării poliedrozei nucleare, descrisă, de alți autori la această insectă. Infecțiile artificiale au arătat că procentul de mortalitate obținut în urma infectării omizilor cu suspensii de poliedre crește cu titrul soluției VIAȚA ȘTIINȚIFICA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE DE BIOLOGIE VEGETALĂ DIN CADRUL SĂRBĂTORIRII CENTENARULUI UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI Manifestările științifice desfășurate în domeniul biologiei vegetale cu ocazia sărbătoririi primului centenar al Universității din București (14—19.X.1964) au oglindit și cu prilejul acestei mari aniversări prețuirea și dezvoltarea moștenirii trecutului, alături de mărețele realizări contemporane pare deschid larg perspectivele de cercetare modernă în biologie. Aceste mahifes- stări s-au concretizat la Facultatea de biologie prin următoarele : I. Sesiunea științifică de comunicări a cadrelor didactice, la care au participat cercetători din numeroase instituții din întreaga țară. Din domeniul botanicii au fost prezentate (în 3 subsecții) un număr de 54 de comunicări. Dintre lucrările de sistematică, geobotanică și morfo- logie se remarcă valoroase contribuții privind fitoplanctonul din Delta Dunării, algele edafice din Masivul Gîrbova, considerații noi asupra evoluției și filogeniei algelor verzi, micro- și macro- micetele din Munții Buzău și Ciucaș, conspectul macromicetelor din R.P.R., micromicetele daună; toare culturilor de Psalliota, mixomicetele din Grădina botanică, brioflora bazinului Bașeului (Suceava), relicte arctice și subarctice din brioflora Carpaților sud-estici, stațiunea cu Leuzea din lunca Bahluiului, studiul pajiștilor și al vegetației calcarelor din Munții Apuseni, rolul gramineelor cu rizom în dinamica unor asociații de stepă, aspecte de vegetație din Dobrogea, cercetări palinologice la Rubialele din R.P.R., de embriogeneză asupra aparatului conducător la unele specii de Picea, biologia germinării și dinamica creșterii în primul an la unele plante lemnoase exptice. Dintre lucrările de fiziologie la plante superioare și microorganisme, de deo- sebit interes sînt acelea privind : mișcările protoplasmatice și ale cloroplastelor, rolul sistemului Tadicular în creșterea, dezvoltarea și metabolismul la porumb, influența îngrășămintelor minerale asupra transpirației la Secate cereale și Cucurbita pepo var. oblonga în nisipurile din sudul Olteniei, cercetări asupra tratării boabelor de porumb cu acid tartric, procese fiziologice la plante halofile și mărirea rezistenței la NaCl a unor plante de cultură, fotosinteză frunzelor la plantele aeriene, influența interacțiunii gibberellinei și heteroauxinei asupra plantelor, respirația la plantele sub- merse, variația azotului și a hidraților de carbon la leguminoase, fenomene fiziologice la cîteva plante perene sempervirente și cereale de toamnă în decursul iernii, patogenitatea unor bacterii entomopatogene, procese fiziologice la cartof sub influența substanțelor cloroderivate și organo- fosforice, modificări fiziologice provocate de Phragmidium disciflorum la trandafiri, aspecte ale relațiilor fag-bacterie Ia Azotobacier, influența presiunilor mari realizate direct asupra celulei in procesul de autoliză a drojdiei. Cercetările de genetică au dobîndit o mai mare dezvoltare, concretizate prin comunicări privind : metodele indirecte de identificare a plantelor poliploide, mișcările dirijate ale substanțelor hormonale în butășire și altoire la vița de vie, hibridările sexuate în cadrul speciei Solanum lycopersicum, transmiterea rezistenței la secetă la hibrizii 350 VIAȚA ȘTIINȚIFICA dubli de porumb și influența heterozisului. S-au prezentat de asemenea o serie de lucrări de biochimie, histoehimie și microbiologic cu următoarele probleme : metoda de cercetare a protei- nelor din citoparticule, fenomenul de poliafinitate al pirofosfat-fosfoliidrolazei eritrocitare, pinocitoza neurotoxinelor de către leucocite, microanaliza volumetrică a unor substanțe redu- cătoare cu ajutorul cuprisulfosalicilatului de sodiu 2 %, probleme actuale ale biofizicii acizilor nucleici, acțiunea tratamentului cu TMTD la porumb, cercetări de imunochimie în legătură cu acțiunea ultrasunetelor asupra proteinelor serice, mediul nou pentru determinarea rapidă a B. coli din materii lichide, aspecte biochimice la germinarea plantelor de cultură, materia vie și unele aspecte cibernetice ale structurii vii, studiul asupra biosintezei carotinoidelor în funcție de îngrășămintele aplicate, observații referitoare la schimbul izotopic pe hîrtie cromografică între unii aminoacizi ciclici Na131, raporturile morfocitochimice dintre celulele nevrogllce și celulele nervoase la unele nevertebrate, evidențierea histochimică a unor enzime la amfibieni și rep- tile, studiul histoehimie la Cgprinus carpio, variațiile fosfatazei alcaline în ficat și rinichi la batracieni și reptile, vitamina C inactivator al colinosterazei. La discuțiile de largă participare s-au remarcat atît variabilitatea lucrărilor, cît și con- ținutul lor substanțial și original în variate probleme, multe fiind la nivelul cercetărilor univer- sale.Pe lingă aprofundarea unor probleme teoretice fundamentale de sistematică filogenetică și evoluție, de morfologie și citologie, au fost prezentate numeroase lucrări de interes practic,, cum sînt acelea de geobotanică, fiziologie, genetică, microbiologie, fitopatologie, biochimie ș.a. Atît lucrările cercetătorilor consacrați, cît și acelea ale tinerelor cadre universitare s-au remarcat prin originalitatea lor și sinteze corespunzătoare, prin sublinierea, în etapa actuală, a problemelor esențiale teoretice și practice, bazate pe informarea bibliografică universală de strictă specialitate. In multe din lucrările prezentate se constată intensificarea problemelor de ecologie în biologie, în cadrul sesiunii de comunicări s-a făcut evocarea prof. A. Buia decedat la 4.X.1964. II. La sesiunea științifică jubiliară a cercurilor științifice studențești au fost prezentate în cadrul subsecției de botanică 8 comunicări privind următoarele probleme : dezvoltarea sezonieră a unor plante de sărătură de lîngă Rm.-Sărat, mucegaiul care atacă porumbul din depozite, experiențe de combatere a înnegririi bazei tulpinii și a putregaiului tuberculelor de cartof cu antibiotice, contribuții la studiul poliploidiei la Bela vulgaris, Panicum mileaceum și Trifolium praten.se, cercetări asupra unor anomalii cromozoinialc apărute în urma iradierii la om, influența sărurilor de azot, fosfor și potasiu asupra intensității fotosintezei plantelor superioare și submerse, influența acizilor organici asupra intensității fotosintezei, Comportarea electroforetică a proteinelor musculare în ontogenie. La discuții s-au adus aprecieri cu privire la originalitatea și nivelul științific, ca și o biină informare bibliografică în munca de tînără creație desfășurată sub conducerea cadrelor didactice, cu noi recomandări în cercetarea științifică. La sesiunea cercurilor studențești din Facultatea de biologie au participat înalți oaspeți, prof. dr. Jean Roche, rector la Universitatea din Paris, și prof. dr. Zi-Cian Ik rector ad-interim al Universității din Phenian. III. între alte manifestări menționăm : organizarea unei expoziții în care au fost expuse, pe discipline, lucrările de botanică din trecut și pînă azi ale cadrelor de la catedre și de la Gră-. dina botanică, ca și acelea editate de către Academia R.P.R., la care au colaborat cadre didactice de la Universitate (ca de exemplu Flora R.P.R., Pășunile alpine din Munfii Bucegi, Dicționarul enciclopedic român), traduceri din operele lui Darwin, publicațiile simpozionului asupra evoluției, a speciei, de geobotanică, fiziologie, genetică ș.a. în una dintre vitrine au fost expuse materiale pentru uz didactic, ca și unele lucrări de disertație, de diplomă, lucrări ale cercurilor științifice studențești ș.a. Unele dintre lucrările de biologie vegetală au fost expuse și la biblioteca din clă- direa facultății ca și la expoziția „Dezvoltarea Universității din București”. 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 351 Un colectiv din cadrul Facultății de biologie a redactat în timp (1961 —1964) materialul documentar intitulat „Istoricul științelor biologice în Universitatea din București în primul centenar și epoca premergătoare”. Participanții la centenar din străinătate și din țară au vizitat noua clădire a facultății cu catedrele disciplinelor de biologie vegetală, ca și Grădina Botanică. în fața noii clădiri au fost dezvelite în preajma centenarului busturile unor erudiți bota- niști, D. Brandza și Em. Teodorescu, iar în amfiteatru portretele lui D. Grecescu și Tr. Săvu- lescu. Pentru masele largi s-a prezentat (la radio) conferința „D. Brandza și centenarul Univer- sității”, iar la Comitetul de stat pentru cultură și artă evocarea botaniștilor D. Brandza, Em. Teo- dorescu și Tr. Săvulescu. Cu prilejul aniversării primului centenar s-au conferit de către Consiliul de Stat al R.P.R. unor cadre de biologi din facultate înalte titluri, ordine și medalii pentru activitate îndelungată, contribuții la dezvoltarea științei și merite deosebite în dezvoltarea învățământului superior. Rezultatele muncii de creație a cadrelor didactice și ale studenților din cercurile științifice ale Facultății de biologic vor consti tui, prin publicarea acestora în volumul festiv de comunicări, o contribuție de seamă și la propășirea științelor biologice la noi în țară. Prof. Traian I. Ș te fureac. Universitatea București. Laboratorul de botanică sistematică. RECENZII P. FUKAREK. Prilog poznavanju nomenklature i rasprostranjenosti hrasta sladuna (Quercus conferta Kit. in Schult. — Q. farnetto Ten.) (Contribuții la cunoașterea nomenclaturii și răs- pândirii gîrniței), Naucno drustvo S. R. Bosne i Hercegovine, Radovi — XXII, Od- privredno-teh. nauka, 6, Sarajevo, 1963, p. 167 — 236, hărți 10, ref. 148 (rez. franc.). Sjeverozapadna granica danasnje rasprostranjenosti hrasta sladuna (Quercus conferta Kit.) (Limita de nord-vest a răspîndirii actuale a gîrniței), Sumarski list, 1964, nr. 3 — 4, p. 109 — 123, fig. 8, hărți 3, ref. 27 (rez. engl.). Ambele lucrări ale prof. P. Fukarek se referă la aceleași probleme de nomenclatură și răspîndire a gîrniței; le vom discuta de aceea împreună. Nomenclatura botanică a gîrniței mai suscită încă discuții. Numele folosit în Flora R.P.R. și intrat în uz la noi — Quercus frainetto Ten. —are fără îndoială prioritate, fiind publicat în 1813. Dat fiind însă că ortografia acestui nume era greșită, în 1819 și apoi în 1831 autorul care descri- sese specia, Tenore, rectifică denumirea în Q. farnetto. Asupra acestui fapt a atras atenția, nu demult, acad. R. Soo, care consideră că ultimul nume, construit de Tenore după numele popular italian al gîrniței, ar trebui să fie preferat. Prof. P. Fukarek reia întreaga problemă a nomencla- turii gîrniței. Analiza critică a tuturor denumirilor sub care a figurat specia (27 la număr) îl face să recunoască prioritatea numelui Quercus frainetto, respectiv Q. farnetto. Dar ținînd seama de larga utilizare a numelui Q. conferta Kit., atît în R.S.F. Iugoslavia, R.P. Bulgaria, cît și în Grecia, este de părere că menținerea acestui nume este de dorit, deși formal nu are prioritate, deoarece a fost publicat în 1814. La noi numele de Q. conferta a fost de asemenea folosit un timp, în momentul de față însă se utilizează, atît de botaniști, cît și de silvicultori, numele de Q. frainetto. Revenirea la numele de <2. conferta nu-și are deci o justificare pentru țară noastră. Rămîne de văzut numai dacă nu este cazul să se corecteze numele de frainetto în farnetto, așa cum a procedat Tenore. Autorul face apoi o prezentare amănunțită a răspîndirii gîrniței în întreg arealul ei apeni- nic-balcanic-preasiatic, insistînd asupra părții cuprinse în granițele R.S.F. Iugoslavia. Se aduc valoroase contribuții la precizarea limitelor de nord-vest și sud-est ale arealului. Față de arealele date de T. Schmucker și O. Schwarz, aceste limite apar mult modificate. Este vorba în special de revizuirea datelor mai vechi privitoare la Triest și nordul Italiei și de luarea în considerare a cercetărilor recente din Turcia, care au permis fixarea mai precisă a limitelor respective. Autorul consideră ca foarte complete datele asupra răspîndirii gîrniței din lucrările românești । (C. C. Georgescu, I. Morariu, P. Cretzoiu, 1934; Al. Beldie, 1953), folosindu-le integral pentru trasarea limitei nord-estice a arealului speciei. Ar fi necesare însă mici rectificări pențru fragmentele de areal din Moldova, conform cu ultimele cercetări privitoare la răspîndirea gîrniței în această regiune. 354 RECENZII 2 Răspîndirea speciei este prezentată în zece hărți, în prima lucrare și în trei, în cea de-a doua. De menționat că prof. P. Fukarek folosește metoda prezentării stațiunilor de apariție a speciei prin puncte, ceea ce permite o conturare precisă a arealului și, ceea ce este mai important, evidențierea modului de răspîndire In interiorul arealului. Lucrările prof. P. Fukarek prezintă un interes deosebit pentru botaniștii și silvicultorii din țara noastră, întrucît gîrnița este o specie larg răspîndită în sudul și vestul R.P.R. și se numără printre speciile forestiere importante. Ar. Doniță Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică'1 publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologic, fiziologie, genetică și microbiologic — fitopatologio. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de caic. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele auto- rilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în biblio- grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, • schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.