COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: C. 0, GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; L POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 0. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul dv. pe anul 1965. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la repre- zentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului dc redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. SERIA BOTANICA TOMUL 16 1964 Nr. 6 SUMAR Pag, GH. MIHAI, GH. VIȚALARU și TH. CHIFU, Contribuții la studiul horei Dobrogii ............................ 471 V. SANDA, I. R. CIOBANU și V. TUTUNARU, Cercetări floris- tice asupra Dealului Istrița........................ 477 MARGARETA CStJROS-KAPTĂLAN, Cercetări, fitocenotice și ecologice în Valea Fînațului (r. Turda)............. 497 E. POP, V. SORAN, ROZALlA VINTILĂ și M. ȘTIRBAN, Cercetări statistice privind mișcarea protoplasmei din celulele rizodermale de diferite dimensiuni.................. 5C3 N. SĂLĂGEANU, Contribuții la metoda curentului de aer pentru determinarea pe teren a intensității fotosintezei... 513 GEORGETA FABIAN-GALAN, Mersul intensității fotosintezei și al cantității unor substanțe din frunze în decursul zilei 521 VIORICA TĂNASE, Randamentul fotosintezei la unele plante de cultură.......................................... 535 N. ANIȚIA, C. ILLE și MARIA VOICULESCU, Influența fosforului și azotului asupra sfeclei de zahăr................. 547 GH. BACȘIȘ, Contribuții la studiul biologic comparativ al compor- tării unor soiuri de bumbac ........................ 557 VERA BONTEA, Contribuții la studiul formării și dezvoltării picnidiilor de Phoma lingam (Tode) Desm................ 571 I. LAZĂR, Un nou agent fitopatogen pentru R.P.R., care produce ■ ciuruirea frunzelor de prun (Pseudomonas mors-prunoratn} 575 INDEX ALFABETIC.......................................... 583 APARE DE 0 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI; SPLAIUL INDEPENDENTEI, NR. 29G BUCUREȘTI ST. Șl CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 469-586 BUCUREȘTI 1964 , CONTRIBUȚII LA STUDIUL FLOREI DOBROGII DE ' GH. MIHAI, GH. VIȚALARU și TH. CHIFU 581(05) în prezenta notă autorii semnalează o specie nouă pentru îlora R.P.R., Astragalas haarbachii Sprun. var. macedonicus Adam. Ei c tează de asemenea șase varietăți și șapte forme noi pentru flora Dobrogii, precum și cîteva unități și subunități rare pentru flora Dobrogii și a țării. Asupra florei și vegetației raionului Adamclisi situat în sud-vestul Dobrogii, s-au făcut cercetări relativ reduse. Din punct de Vedere geo- morfologic, acest , teritoriu reprezintă o prelungire a podișului nord-est balcanic. în general, ne aflăm într-o regiune mai caldă și secetoasă; tem- peratura medie anuală variază între 10 și 12°C, iar precipitațiile medii anuale sînt cuprinse între 500 și 600 mm. Podișul este fragmentat de văi adînci, întortochiate, stîncoase și în general în formă de „U”, numite canarale. Vegetația ierboasă cuprinde multe elemente mediteraneene. în acest teritoriu s-au mai păstrat tru- puri izolate de păduri pe platouri și tufărișuri pe sol schelet de pe peretele canaralelor, sau pe soluri superficiale de pe culmile mai înalte, în care se găsesc multe elemente central-europene. în cercetările întreprinse de noi, s-au descoperit o serie de unități sistematice, din care o specie nouă pentru flora țării noastre, șase varietăți și șapte forme noi pentru flora Dobrogii, precum și unele unități și sub- unități rare Sau foarte rare pentru flora Dobrogii și a țării. Astragalus haarbachii Sprun., in Boiss. Diagn., 1, II' (1843), 50. Phaca Boieri Janka, in Verh. ZBG, Wien, VIII (1858), 431. Specie răspîndită în Peninsula Balcanică, B. S. F. Iugoslavia, Turcia, Grecia și B. P. Bulgaria (fig. 1). în aceste țări planta crește pe colinele aride din regiunile inferioare și submontane. Specia tipică nu crește la noi. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 471—476 BUCUREȘTI 1964 1 472 CONTRIBUȚII L STUDIUL FLOREI: DOBROGII 473 var. macedonicus Adam, in Denkschr. Akad. Wiss. Wien, LXXIV/ 1904, 131, tab. UT, fig. 5 (fig. 2). Plantă cu frunze avînd 8—12 perechi de foliole mai mari decît la specia tipică. Mențidnăm că, în diagnoza varie- tății, planta este descrisă ca avînd 8—10 perechi de foliole. Astragalus haarbachii Sprun. var. macedonicus Adam, specie nouă pentru flora R.P.R. (fig. 2), a fost găsită în punctul Dealul Morii, pădurea Ganaraua Fetii, la sud-vest de satul Cărpiniș (r. Adamclisi). Varietatea este foarte rară în Peninsula Balcanică (fig. 1), găsindu-se într-un singur loc, la Florina în Grecia de nord (Macedonia de sud), de aceea subunitatea a fost socotită ca un endemism al acestei provincii. Prezența plantei în Dobrogea de sud-vest face ca aria de răspîn- dire să fie împinsă mult spre nord, Dealul Morii din Dobrogea fiind con- siderat în prezent Cel mai nordic punct al arealului său; totodată presu- punem că subunitatea trebuie să se afle cu siguranță și în flora R. P. Bulgariei. Planta a fost găsită într-un lăstăriș (în special de Carpinus orientalis și alte esențe lemnoase) cuprins într-o vegetație ierboasă abundentă. Solul1 de tip „cernoziom incipient levigat” nisipo-lutos pe, material loessoid. Reacția slab acidă (5,8—6,4) spre neutră, structura mic grăun- țoasă, pulverulentă, textura nisipo-lutoasă. Dintre speciile lemnoase, în această stațiune s-au identificat urmă- toarele : Quercus cerris, Q. frainetto, Q. pubescens, Fraxinus ornus, Car- pinus orientalis (dominantă), Padus mahaleb, Crataegus monogyna, Pirus piraster și Bhdmnus calhartica: Exemplarele aflate vegetează într-o asociație de Andropogon ischae^ mum cu Chrysopogon gryllus. Din releveul efectuat (27.VI.1962), rezultă că gradul de acoperire cu vegetație a stațiunii este de 80%, din care gra- mineele sînt în proporție de 75%, restul speciilor reprezentînd 5%. Dăm mai jos fitocenoza în care s-a identificat planta : Altitudinea 200 m Expoziția SE înclinarea 15° Gramineac Agropyrum intermedium + + Koeleria gracilis 1.3 Andropogon ischaemum 4.5 Melica ciliata 1.3 Bromus squarrosus ■ +1 Phleum phleoides —I— — Bromus sterilis -1+ ■ Sorghum halepense H—F Chrysopogon gryllus 2.3 Stipa capillata ++, Bragrostis minor Festuca valesiaca + + Tragus racemosus ++ var. banatica + + 1 Analiza solului a fost făcută la laboratorul Institutului O.R.P.Q.T., Iași. 474 GH. MIHAI și COLAB’oRATORI 5 . CONTRIBUȚII LA STUDIUL FLOREI DOBROGH 475 leguminoase Astragalus haarbachii var. macedonicus Trifolium arvense . ++ Vicia villosa +1 Diverse specii Achillea coaretata Potentilla argentea + + Bupleurum rotundifolium + + Potentilla hirta + + Calamintha nepeta + + Reseda Iuțea + + Crueianella oxyloba 1.3 Salvia nemorosa Bianthus sp. + + Sedum hillebrandii + + Eryngium planum + + Senecio jacobaea + +■ Buphorbia stepposa +'+ ' Sherardia arvensis + + Pilago arvensis + + Sideritîs montana Fumaria officinalis + + Teucrium chamaedrys +1 Goniolimon besserianum Teucrium polium 4- 4- Helychrisum arenarium +1 Thymus sp. 1.1 Herniaria incana +1 Verbascum sp. + + Linum austriacum + + Veroniea spicata 1.1 Marrubium peregrinam + + Crueianella oxyloba Janka (C. angustifolia Auct. non L.), pădurea Canaraua Fetii, în locuri aride, defrișate, lîngă cariera de piatră. Specie rară pentru flora Dobrogii (5). Oryzopsis virescens (Trin.) Beck, pădurea Canaraua Fetii, specie semnalată numai în pădurea Babadag. Hieracium hoppeanum Schult. var. osmanieum (N.P.) Zahn, găsită în pădurea Făurei; subunitatea este nouă pentru flora Dobrogii. Festuca valesiaca Schleich. var. hanatica Dcgen, pădurea Canaraua Fetii; subunitatea este nouă pentru Dobrogea. Myosotis arvensis (L.) Hill. var. gymnosperma Beck, pădurea Făurei, varietate nesemnalată pînă în prezent în Dobrogea. , Ranunculus arvensis L. var. spinosus Neilr., lîngă Băneasa pe mar- ginea semănăturilor; subunitate citată pentru prima dată în flora Dobrogii. Quercus eerris L. var. austriaca2 (Willd.) Loud. f. eycloloba Borb.; subunitățile sînt noi pentru flora Dobrogii. ; i Helianthemum nummularium (L.) Mill. var. nummularium f. discolor (Bchb.) Janchen, pe marginea de sud a pădurii Făurei și prin poieni; subunitățile sînt noi pentru Dobrogea. Potentilla argentea L. var. dissecta Wallr. f. viridescens Th. Wolf, pădurea Canaraua Fetii; microunitatea este citată pentru prima dată în Dobrogea. 2 După Monografia genului Quercus de prof. C. C. Georgescu. Alyssum alyssoidcs L. f. depressum (Schm’) Soo, pădurea Băneasa și prin finețe. Forma este nouă pentru Dobrogea. Carpinus orientalis Mill. f. banatiea Karpati, pădurea Canaraua Fetii, lîngă cariera de piatră; subunitatea este semnalată numai în Banat (Băile-Herculane) (11). Sideritîs montana L.f. bracteata Nyâr., pădurea Canaraua Fetii, prin locuri desțelenite. Forma se citează pentru prima dată în Dobrogea. Trifolium arvense L. var. arvense f. agrestinum (Jord). Săv. et Rayss, pădurea Canaraua Fetii; microunitate necitată pînă acum în Dobrogea. în cele ce urmează, vom prezenta cîteva din speciile rare pentru flora țării sau pentru Dobrogea, ca și o serie necitată în părțile de sud și sud-vest ale Dobrogii. Onoriis columnae AII.,plantă foarte rară în flora țării, se semna- lează în Dobrogea, și anume în pădurea Canaraua Fetii. Asperula tcnella Heuff., Făurei, plantă rară în țară, în Dobrogea este cunoscută numai la Măcin (11). , Veroniea spicata L. var. prodani (Deg.) Ghișa, pădurea Canaraua Fetii; subunitate cunoscută în flora țării numai la Jurilovca (11). " Parietaria seibica Pane., pădurea Canaraua Fetii, în crăpăturile stîncilor calcaroase. Plantă citată în flora țării numai din valea Dunării la Gura Turcului, iar în Dobrogea în cavernele stîncilor de la Mangalia (11). Herniaria incana Lam. și var. besseri (Fisch.) Gurke, pădurea Oăr- piniș și Canaraua Fetii. Minuartia glomcrata Deg., pădurile Băneasa Și Canaraua Fetii. Convolvulus cantabricus L., pădurea Canaraua Fetii. Knautia macedoniea Gris. var. lyrophylla (Pane.) Szab6, Băneasa, în fînaț de coastă și var. indivisa Vis. et Pânc., pădurea Făurei. , Hypericum elegans Steph. yar. stepposum Săv. et Rayss, pădurea Canaraua Fetii. *. . Heliotropium europaeum L., Băneasa pe marginea drumului și prin locuri ruderale; citată în Dobrogea numai pe litoralul maritim. Vicia striata M. B., Băneasa pe marginea drumului, specie mențio- nată în Dobrogea numai la Agigea. Ruscus aculeatus L., pădurea VÎlcele, cunoscută în Dobrogea numai la Niculițel. Goniolimon besserianum (R. et Sch.) Kusn. împreună cu var. pseudocollinum Novak, pădurea Canaraua Fetii. Onobryehiș gracilis Bess., pădurea Canaraua Fetii. \ Quercus eerris L. var. vulgaris Loud. f.laciniata Loud., pădurea Făurei, Toate plantele critice au fost revăzute șl confirmate de către acad. E. I. N y â r â d y. Materialul botanic privind Astragalus haarbachii Sprun. var. macedonicus Adam și Crueianella oxyloba Janka a fost confirmat anterior de către prof. Al. Borza și C. D oii r eseu.' Tuturor le aducem și pe această cale respectuoase mulțumiri. Pentru determinare s-a mai consultat Herbarul general al Muzeului Grădinii botanice din Cluj și Iași. •476 GH. MUTAI șl COLABORATORI BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P.-GRaebner P., Synopsisder Mitteleuropăischen Flora, Leipzig, 1906 — 1910,6. 2. Boissieb E., Flora orientalis, 1872. 3. — Flora orientalis, Supplimentum, 1888. 4. Borza Al,.,DieExkursionsrutedurchdie Dobrogea undDonaudelta, Guide Vl-eme I.P.E.XI, Cluj, 1931. . 5; —, Conspecius Florae Romaniae Regionumque affinium, Cluj, 1947—1949. 6. Brandza D., Prodromul Florii Romlne, București, 1879 — 1883. 7. — Flora Dobrogii, București, 1898. 8. — An. Acad. Roin., 1884, seriile II și IV, secția a Il-a. 9. Burduja C., St. și cerc, șt., Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1954, 5, 1 — 3. 10. Dobrescu C., St. și cerc. șt. biol, și șt. ag., Acad. R.P.R., Filifla Ir și, 1959, 10. 11. Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1952-1961, 1-8. 12. Georgescu C. C., Rev. păd., 1928, 40, 10; 1929, 41, 3. 13. Grecescu D., Conspectul florei Romtniei, București, 1898. 14. Halacsy E., Conspecius florae graecae, 1901 — 1904. 15. Hayek A., Prodromus florae peninsulae Balcanicae, 1927, 1. 16. Morariu I., B 1. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole (Seria botanică), 1957, 9, 4. 17. — St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1959, 11, 4. 18. NyArădy I. E., Despre flora și vegetația nisipurilor litoralului nostru dintre Capul Midia și Costinești, în Omagiu lui Tr. Săvulescu, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959. 19. Petrescu C., Ann. Sci. Univ. de Jassy, 1915, 9, 3, 4. 20. - Bull. Acad. Roum., 1916, 4. 21. Prodan I,, Flora Romtniei, Cluj, 1939, 1—8» 22. — Bul. Acad, agr., 1934, partea I, 5, 2 ; 1935—1936, partea a Il-a, 6; 1938, partea a IlI-a, 7. 23. Răvărut M., Mititelu D. și Pascal P., St. și cerc. șt. biol, și șt. agr. Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1961, 12, 1. 24. CTOHHOB H. m CTEOAHOB B., (pjiopa Ha Ebjieapua, Cc$hh, 1948. 25. Țoura I., Plante noi și rare pentru flora Dobrogii, în Comunicări de botanică, 1951—1959, București, 1960. 26. VELBNOVSKY J., Flora Bulgarica, 1891. Universitatea „Al. I. Cuza", Iași, Facultatea de științe naturale-geografie, Laboratorul de sistematica plantelor. Primită în redacție la 16 ianuarie 1963. CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA DE V. SANDA, I. R. CIOBANII și V. TUTUNARU . 581(05) Poziția geografică și condițiile pedoclimatice ale dealului determină exis- tența unei flore spontane foarte variate. Pe baza cercetărilor efectuate în anii 1962 și 1963 se citează 368 de specii de cormofite. Versantul sud-estic este puter- nic stepizat și caracterizat prin prezența a numeroase specii xerofite. Versantul nordic aparține zonei forestiere și este alcătuit din gorunete, goruneto-făgete și făgete. Din analiza elementelor filogeografice se observă că predomină cele eurasiatice (33,69%) și europene (22,11%). Elementele submediteraneene parti- cipă într-o proporție însemnată (8,42%). Formele biologice Hemikryptophyta (51,60%) și Therophyta (17,93%) reprezintă procentul cel mai mare. Prin poziția sa geografică Dealul Istrița este așezat la granița dintre Cîmpia Pomină și Subcarpați, încadrîndu-se în grupa dealurilor din zona de geosinclinal, ca un tip aparte, dezvoltat pe depozite neogene, cutate intens și faliate. Este alcătuit din roci calcaroase, sarmatice, care ies pe alocuri la suprafața solului, puternic erodate. Versantul sud-estic este înclinat înspre Cîmpia Pomină, abrupt și puternic stepizat; el aparține subzonei antestepiei (14). Versantul nordic, mai puțin abrupt, este împădurit cu gorunete, goruneto-făgete și făgete curate, aparținînd. zonei forestiere (14). Altitudinea maximă a dealului este de 754 m (3), (15). Din punct de vedere Climatic, Dealul Istrița este situat la între- tăierea a două provincii climatice (după sistemul Kbppen). Partea sud- estică a dealului se încadrează în regiunea climatică D f a x, caracteri- zată prin luna cea mai caldă cu peste 22°C, iar partea nordică se încadrează în provincia climatică D f k, cu temperatura lunii celei mai calde sub 18°C (14). Temperatura medie anuală este de 10,6°O cu amplitudinea de 25,0. Temperaturile medii lunare anuale calculate între anii 1896 și 1955 au ST. Șl CERC. BIOL. SERIA BOTANICA T. 16 NR. 6 P. 477—495 BUCUREȘTI 1964 478 V. SANDA și COLABORATORI 3 CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA 479 înregistrat un maximum în iulie (22,5°O) și un minimum în ianuarie (-2,5 °0) (15). Precipitațiile atmosferice înregistrate pe versantul sud-estic al Dea- lului Istrița sînt sub 500 mm anual, ajungînd însă pe versantul nordic la 600 mm anual. Tabelul nr. 1 Repartiția speciilor pe familii ■ Nr. crt. Familia Nr. speciiloi Nr. crt. Familia Nr. speciilor 1 Aeeraceae ' 4 36. Liliaceae 11 2 Alismataeeae 1 37 Linaceae 1 3 Anacardiaceae 1 38 Loranthaceae 1 4 Apocynaceae 1 39 Lythraceae 1 5 Araliaceae 1 40 Malvaceae 3 6 Arislolochiaceae 1 41 Oleaceae 3 7 ' Aselepiadaceae 1 42 Onagraceae 3 8 Berberidaceae 1 43 Orchidaceae 4 9 Betulaceae 3 44 Papaveraceae 2 10 Boraginaceae 9 45 Plantaginaceae 1 11 Campanulaceae 6 46 Pirolaceae 1 12 Caprifoliaceae 3 47 Polygalaceae 3 13 Caryophyllaceae 12 48 Polygonaceae 5 14 Celastraceae 1 49 Polypodiaceae 2 15 Chenopodiaceae Compositae ' 2 50 Primulaceae 3 16 30 51 Ranunculaceae 13 17 Convolvulaceae 3 52 Resedaceae 1 18 Cornaceae 2 53 Rhamnaceae 1 19 Crassulaceae 1 54 Rosaceae 17 20 Cruciferae 13 55 Rubiaceae 12 21 Cuscutaceae 1 56 Salicaceae 3 , 22 Cyperaceae 18 57 Santalaceae 1 23 Dipsdcaceae 3 58 Scrophulariaceae 18 24 Dioscoreaceae 1 59 Siniarubaceae 1 25 Eleagnaceae 1 60 Solanaceae 4 26 Euphorbiaceae 9 61 Sparganiaceae 1 27 ; Equisetaceae 5 62 Staphyleaceae 1 28 Fagaceae . 7 63 - Tiliaceae ' 2 29 Genlianaceae 3 64 Typhaceae 1 30 Geraniaceae 2 65 Ulmaceae 1 31 Gramineae 25 66 Umbelliferae 10 32 Hypericaceae 2 67 Urticaceae 1 33 Juncaceae 4 68 Valerianabeae 1 34 Labiatae 26 69 Verbenaceae 1 35 Leguminosae 30 70 ’ Violaceae 1 TOTAL = 368 Printre primii cercetători care au studiat flora și vegetația regiunii Buzău, se numără I. Șerbănescu (10), (11), (12),(13). într-o lucrare recentă, I. Șerbănescu și colaboratori (14) fac considerații fitogeografice asupra teritoriului subcarpatic cuprins între rîurile Dîmbovița și Șușița, incluzînd și Dealul Istrița, asupra căruia dau unele date,de climă, sol, floră și vegetație. S. Pașcovschi într-o lucrare publicată în 1935 (8) dă aria de răspîndire a 66 de specii lemnoase din regiunea Nișcov, dintre care 13 pentru Dealul Istrița. I. Mo r a r i u (7) publică în 1941 pe Cypripedium, calceolus L. din locul zis „Calul alb”, dînd indicații asupra elementelor floristice ale locului. C. Dobrescu (3) efectuează studii amănunțite asupra regiunii Nișcov, citînd un număr de 386 de specii. Autorul dă indicații asupra florei versantului sud-estic al Dealului Istrița, caracterizînd-o ca „săracă în specii și indivizi cu semne evidente de o dezvoltare în condiții nepriel- nice” (p. 377). Majoritatea plantelor sînt recoltate de pe dealurile înveci- nate : Ciuhoiul, Vlădimir, Plaiul Sărății etc., citînd numai pe Asperula odorata L. Ceratoceplialus orthoceras DC. $1 Euphorbia cyparissias L. de pe Dealul Istrița. Flora Republicii Populare Române (2) menționează un număr de 36 de plante pentru Dealul Istrița. Lucrarea de față cuprinde rezultatele cercetărilor efectuate în cursul anilor 1962 și 1963 asupra florei spontane a Dealului Istrița de pe versantul sud-sud-estic în dreptul comunei Pietroasele, cuprins între satele Ochiul- Boului și Istrița, iar de pe versantul nordic pînă la comuna Valea-Bea. Materialul recoltat cuprinde 368 de specii, aparținînd la 70 de familii (tabelul nr. 1). Lista speciilor Fam. Aeeraceae DC. Acer campestre L. — M1, E; A. tataricuni L. — M, Ci; A. platanoides L. — MM, E; A. pseudoplatanus L. — MM, E. Fam. Alismataeeae R. Br. Alisma plantago L. — HH, Cs. Fam. Anacardiaceae Juss. . Cotinus coggygria Scop. — M, P-M. ' Fam. Apocynaeeăe R. Br. Finea herbacea W. ct K. — II, P. Fam. Araliaceae Juss. Hedera helitc L. — E, Al. Fam. Aristoloeliiaceao Lindl. Arislolochia clemalilis L. — H, Sm. Fam. Aselepiadaceae Jacq. Cynanchum vicetoxicum (L.) Pers. — H, Ea. Fam. Berberidaceae Vent. ' Berberis vulgăris L. — V, E. Fam. Betulaceae Rich. Carpinus betulus L. — MM, E ; Betula verr'ucosa Ehrh. — MM, Ea ; Corylus abellana L. — M, E. 1 Semnificația prescurtărilor identică cu cea din tabelul nr. 3. 480 V V. SANDA șl COLABORATORI 4 § CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA 481 Fam. Boraginaeeae Desv. Rochelia dispetma (L. f.) K. Koch — Th, Ea; Cerinthe minor L. —H, P — M; Lithos- permum purpureo-caeruleum L. — 11, Sm; L. officinale L. — II, Ea; L. arvense L.—Th, Ea; Asperugo procumbens L. — Th, Ea; Pulmonaria officinalis L. — H, E; Nenea pulla (L.) Th, P; Echitim vulgare L. — Th, Ea. Fam. Campanulaeoao Juss. ' Campanula sibirica L.— H, CI; C. bononiensis L.— H, Ea; C. cervicaria L.— 11, Eb; C. persicifolia L. f. dasycarpa Kit.— H, Ea; C. trachelium L. f. dasycarpa W. et K. —H, E; C. rapunculoides L. — H, E. Fam. Caprifoliaeeae Juss. Viburnum lanlana L.— M, Sm; Sambucus ebulus L.— II, Sm; S. nigra L. — MM, E. Fam. Caryophyllaeeae Juss. Behen vulgaris Mneh. — H, Ea; Stellaria holoslea L. — II, Ea; S. media (L.) Cyr. — Th, Cs;S. aquatica (L.) Scop.— Th, Ea; Herniaria incana Lam. — II, Ea; Lychnis flos-cuculi L. — H, Ea; Moehringia trinervia (L.) Clairv,— Th, Ea; Dianthus rehmannii Blocki — H, B(I); Arenaria serpyllifolia L. f. scabra (Tenzl.) — Th, Cp; Scleranthus annuus L.— Th, E; Silene chlorantha (Willd.) Ehrh.— II, CI; Minuartia fasciculata (L.) Hiern. — Th, E. Fam. Celastraeeae R. Br. Evonymus verrucosa Scop. — M, E. Fam. Chenopodiaceae .Vent. Chenopodium album L. — Th, Cs C. polyspermum L. — Th, Ea. Fam. Compositae Adans Senecio vulgaris L. — Th, Cs; S. jacobaea L. — H, Ea; Chrysanthemum leucanthemum L. — H, Ea; C. corymbosum L. — H, Ct; Taraxacum officinale Web. — H, Ea~; T. xerotinum (W. et. K.) Poir — H, P; Tussilago farfara L. — G, Ea; Jurinea mollis (L.) Reichb. — H, B(l); Hieracium pratense Tausch. — H, Ct; H. bauhini Schult — H, Ct; H. umbellatum L. — H, Cp; Artemisia austriaca Jacq. — H, Ea; A. absinthium L. — II, Ea; Tragopogon pra- tensis L. — TH, Ea; Xanthium spinosum L. — Th, Adv; Xeranthemum annuum L. — Th, P—M; Carthamus lanatus L. — H, P—M; Solidago virga-aurea L. — H, Cp; Centaurea calci- trapa L. — Th, Al.; C. micranthos Gmel. — Th, P; C. rhenana Bor. — Th, E; C. orientalis L. — H, Adv.; C. solslitialis L. — Th, Ea ; C. spinulosa Roch. — H, Pn — B; Mycelis muralis (L.) Rchb. — H, E; Inula britannica L. — H, Ea ; Aster amellus L. — H, Ct; Achillea setacea W. et K. — II, Ct; Lactuca saligna L. — Th, Sin; Cichorium intybus L. — H, Ea. Fam. Convolvulaeeae Juss. Convolvulus arvensis L. — H, Cs; C. cantabricus L. — H, Sm; 'Calystegia silvatica (W. et K.) Choisy. — H, S'm; Fam. Cornaeeae DC. Cornus mas L. — M, Sm; C. sanguinea L. — M, Sm. Fam. Crassulaceao DC. Sedum acre L. — Ch, Ea. ’ * Fam. Cruciîerae Juss. Lepidium , perfoliatum L. — Th, Ct; L. draba L. — Th, Ea; L. campestre (L.) R. Bf., — Th, E; Sisymbriuin sophia L. — Th, Ea; Calepina irregularis (Asso) Thell. — Th, Sm; Arabis hirsuta (L.) Scop. — Th, Cp; Alyssum alyssoides L. — Th, Ct; A. desertorum Stapf. — Th, Ct; Erysimum pannonicum Cr. — H, P; E. diffusum Ehrh. — Th, Ct; Dentaria bul- bifezi,.— H, E; Rorippa austriaca (Cr.) Bess. — H, P; Capsella bursa-pastoris (L.) Medic. - Th, Cs. Fam. Cuscutaceae Dumort. . Cuscuta trifolii Babingt (pe Dorycnium herbaceum Vili.) — Th, Ea. Fam. Cyperaceae Juss. Carex montana L. — II, Ct; C. remota L. — H, Ea; C. praecox Schreb. — G, E; C. flacca Schreb. — G, E ; C. vulpina L. — H, Ea; C. contigua Hoppe — H, Ea; C. lepo- rina L. — H, Cp ; C. pallescens L. — H, Cp ; C. tomentosa L. — II, E ; C. pseudocyperus L. — HH, Cp ; C. pendula Huds. — II, AtM; C. gracilis Curt. — HH, Eă; C. divulsa Good. — H, E; C. silvatica Huds. — II, Ea; C. hirta L. — G, E; C. pairaei F. Schulz. var. leersii Fr. Schulz — H, Ea; Heleocharis palustris (L.) R. Br. — G, Ea; Scirpus silvaticus L. — G, Cp. Fam. Dipsaeaceae juss. Dipsacus lacinialus L. — Th, E ; Knautia arvensis Coult. — H, E; Scabiosa dchroleuca L. - II, Ea. . 1 ’ Fam. Dioseoreaeeae R. Br. Tamus communis L. — G, At. Fam. Eleagnaceae R. Br. Hippohăe rhamnoides L. — M, Ea> Fam. Euphorbiaceae Juss. Euphorbia helioscopia L. — Th, Ea; E. agraria M. B. — H, P; E. stepposa Zoz. — H, E; E. cyparissias L. — II, Ea; E. polychroma Kerner — H, E; E. amygdaloides L. — Ch, E; E. stricta L. — Th, E ; Mercurialis perennis L. — II, E; M. ovala Sternb. — H, E. Fam. Equisetaceae DC. Equisetum maximum Lam. — G, Cp; E. arvense L. — G, Cs ; E. hiemale L. — G. Cp; E. palustre L. — G, Cp; E. ramosissimum Desf. — G, Cs. Fam. Fagaceae Engl. Fagus silvatica L. — MM, E; Quercus robur L. — MM, E; Q. petraea (Matt.) Liebl. 1) f. platyphylla (Lam.) Schwz., sbL platyphylla, 2) f. Idciniata (Lam.) Schwz. sbf. pinnata (Schneid.) Schwz., sbf. labulosa Schwz. — MM, E; Q. dalechampii Ten. — f. lancifolia (Vuk.) Schwz. — MM, A — B; Q. polycarpa Schur. — MM, D; Q. pubescens Willd. 1) var. lanu- ginosa (Lam.) Schur. f. pinnatifida (Gtael.) Schwz., 2) var. undulata (Kit.) Schwz. L disse- cata (Vuk.) Schwz., 3) var. lanuginosa (Lam.) Schur. f. pubescens (Loud.) Schwz. — MĂI, E; Q. virgilidna Ten. var. tenorei (DC.) Schwz. — MM, Sm. Fam. Gcntianaceae B. Juss. Gentiana ciliata L. — H, Sm; G. cruciata L. — II, Ea ; Centaurium umbellatum Gilib. — Th, Cp. Fam. Geraniaceae DC. Erodium cicutarium (L.) L’Herit — Th, Cs ; Geranium phaeum L. — H, E. Fam. Gramincae Juss. Festuca vallesiaca Schleich. II, Ct; F. sulcata (Hack.) Nyrn. — H, E; Bromus tec- torum L. — Th, Ea; B, sterilis L. — Th, Ea; B. hordeaceus L. — Th, Ea; Dactylis glomerata L. — H, Ea; Poa bulbosa L. monstr. vivipara Koel. — H, Ct; P. nemoralis L. — H, Cp; Aegilops cylindrica Host. —Th, Ct; Lolium perenne L. —II, Ea ; Melica ciliata L. — II, P—M; Briza media L. — II, Ea; Cynosurus cristalus L. — II, E; Stipa joannis Celak. — II, Ct; Phleum pratense L, var. nodosum (L.) — H, Cp ; Gliceria aquatica (L.) Whlbg. — HH, Cp; Brachypodium silvaticum (Huds.) E. et Sch. — II, Ea; Setaria viridis (L.) R. et Sch. — Th, 482 V. SANDA și COLABORATORI ' 6 1 CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA 483 Ea; Cynbdon dactylon (L.) Pers. — G, Cs; Calamagrostis epigeios (L.) Roth. — H, Ea; Phrag- mites communis Trin. — HH, Cs ; Hordeum murinum L. — Th, Sm; Agrostis alba L. — II, Cp ; Andropogon ischaemum L. — H, Cs; Koeleria gracilis Pers. — II, Cp. Fam. Hyperieaeeae Lindl. . Hypericu'm perforatum L. — II, Ea; H. hirsutum L. — II; Ea. f Frtm. Juneaeoae Barth. Luzula siloatica (Huds.) Gaud. — H, E; Juncus glaucus Ehrh. — II, Ea; J. bufonius L. — Th, Cs; J. articulatus L. — H, Cp. Fam. Labiatae Juss. Marrubium peregrinam L. — H, P.; M. vulgare L. — H, Ea; Salvia nemorosa L. — II, Ea; S. pratensis L. — H, E; S. verticillata L. — H., Sm; Stachys recta L. — H, P— M; S. sylvatică L. — II, Ea; Caldmintha acinos (L.) Clairv. — Th, E; C. vulgaris (L.) Druce — H, Cp; Ajuga chamaepitys (L.) Schreb. — Th, Sm; A. laxmanni (L.) Benth. II, P; Glee- homa hirsuta W. et K. — H, P—M; Galeobdolon, luteum Huds. — Ch, E; Thymus pannonicus AH. — Ch, E ; T. marschallianus Willd. — Ch, Ea; Lycopus europaeus L. — HH, Ea ; Teu- crium polium L. — Ch, E; T. chamaedrys L. — Ch, E ; Phlomis tuberosa L. — H, Ct; Sideritis montana L. — Th, Ct; Mentha longifolia (L.) Nath. 1) ssp. incana (Willd.) M. Guș, var. retinervis (Borb.) M. Guș., 2) ssp. mollissima (Borkli.) Bom. — H, E; Mentha pulegium L. — H, Sm; Lamium amplexicaule L. — Th, Ea; Origanum vulgare L. — II, Ea ; Betonica offi- cinalis L. — H, E; Nepeta pannonica L. — H, Sm; Fam. Leguminosae Juss. Lathyrus tuberosus L. — II, Ea ; L. niger (L.) Bornh. — H, E ; L. vernus (L.) Bornh. — H, Ea; L. pratensis L. — H, Ea; L. nissolia L. — Th, Sm; Trifolium alpestre L. — II, E; T. pratense L. — II, Ea; T. montanum L. — H, Ct; T. medium L. — II, Ea; T. campestre Schreb. — II, Eb; T. fragiferum L. — H, Ea; T. repens L. — II, Ea; Medicago lupulinâ L. — Th, Ea; M. minima (L.) Grufb. — Th, P— M;M. falcata L. —II, Ea; Vicia pisiformis L. —H, E; V. villosa Roth. — II, E; Cytisus leucotrichus Schur — N, Ct; Cytisus nigricans L, var. genuinus (Briq.) Posp. f. comosus (Beck.) A. et G. — N, E; Lotus corniculatus L. — H, Ea; Trigonella coerulea (L.) Ser. — Th, P; Onobrychis viciifolia Scop. — II, Ct; Coronilla varia L. — II, P— M; Dorycnium herbaceum Vili.—II, Sm; Astragalus glycyphyllus L. — II, Ea; A. onobrychis L. — H, Ct; A. cicer L. — H, P— M; Melilotus albuș Desv. — TH, Ea; M. officinalis (L.) Lam. — TH, Ea; Ononis hircina Jacq. var. spinescens (Ldb.) — II, Ct. Fam. Liliaceae DC. Allium ursinum L. — G, E; A. sphaerocephalum L. — G, Sm; A. scordoprasum L. — G, E; A. rotundum L. — G, Sin; Lilium martagon L. — G, Ea ; Polygonalum officinale AU. — G, Ea; Polygonalum multiflorum (L.) AU. — G, Cp; P. latifolium (Jacq.) Desf. — G, Pn — B; Ornithogalum tenuifolium Guss. — G, P—M;.Convalaria majalis L. — G, Cp; Muscari race- mosum Mill. — G, P—M. Fam. Linaceae DC. Linum tenuifolium L. — Th, P—M. Fam.' Loranthaceao Don. Loranthus europaeus Jacq. — E, Sin. Fam. Lythraeeae Liiidl. Lythrum salicaria L. — H, Cs. Fam. Malvaeeae A. Juss. Altliaea officinalis L. — H, Ct; A. cannabina L. — II, P—M; Malva silvestris L. var. hispidula Beck. — TH, Ea. Fam. Oleaceae Lindl. Ligustrum vulgare L. — M, E; Fraxinus ornus L. var. rotundifolia Lam. — MM, Sm; F. oxycarpa Willd. - MM, P-M. Fam. Onagraceae Lindl. Circaea lutetiana L. — G, Cp; Epilobium parviflorum (Schreb.) Wither. — H, Ea; E. hirsutum L. — H, Ea. Fam. Orehidaceae Juss. Cephalanthera rubra (L.) Rich. — G, Ea; Platdnthera bifolia (L.) Rich. — G, Ea; Orchis morio L. — G, Ea; O. maculatus L. — G, Ea. Fam. Papaveraeeae Juss. Corydalis cava (L.) Schweigg. — G, E; Chelidonium majus L. — II, Ea. Fam. Plantaginaeeao Juss. Plantago media L. — H, Ea. Fam. Pirolaceae Lindl. Pirola secunda L. — Ch, Cp. Fam. Polygalaceae Juss. Polygala major Jacq. — H, P — M; P. vulgaris L. — II, Ea; P. comosa Schkuhr. - H, Ea. Fam. Polygonaeeae Juss. > Rumex crispus L. — H, Ea; R. acelosella L. — II, Cs; R. conglomeratus Murray L atropurpureus Aschers. — H, Cp ; Polygonum aviculare L. — Th, Cs; Fagopyrum convolvulus (L.) H. Gross. — Th, Cp. Fam. Polypodiaceao R. Br. Asplenium trichomanes L. — H, Cs; Cystopteris fragilis (L.) Bernh. — H, Cs. Faim. Primulaceao Vent. ' Primula officinalis (L.) Hill. — H, E; Lysimachia punctata L. — H, P; L. nummularia L. - Ch, E. Fam. Ranunculaceae Juss. Ranunculus cassubicus L. — II, Ct; R. acer L. — H, Ea; R. repens L. — II, Ea ; Țhalictrum aquilegiifolium L. —H, E; T. minus L. — II, Ct; Anemone rănunculoides L. — G. E; Adonis vernalis L. — H, Ea; A. aestivalis L. — Th, Ea; Ceratocephalus orlhoceras DC. Th, Ct; Batrachium tricophyllum (Chaix) Bossche — HH, E; Pulsatilla montana (Hoppe) Rchb., — H, A — B; Delphinium orientale J. Gay. — Th, Adv.; Clematis vitalba L. — N, E. Fam. Resedaccae DC. Reseda Iuțea L. — Th, Ea. Fam. Rhamnaeeae Lindl. Rhamnus cathartica L. — M, Ea. Fam. Rosaeeae Engl. Filipendula hexapetala Gilib. — H, Ct; Potentilla argentea L. — II, Cp ; P. micrantha Ram. — II, Sm; P. recta L. — H, Ct; Sorbus torminalis (L.) Cr. — MM, E; Fragaria viridis Duch. — H, Ct; F. vesca L.—H, Ea; Malus silvestris (L.) Mill. — MM, E; Pirus piraster (L.) Medik. — MM, E; Geum urbanum L. — H, Cp ; Agrimonia eupatoria L. — H, Ea; Cra- taegus monogyna L. — M, Ea; C. oxyacantha L. — M, E; Roșa canina L. — M, E; Prunus spinosa L. — M, E; Sanguisorba minor Scop. — H, Sm; Rubus tomentosus Borkh. — H, Sm. 484 ' ' V. SANDA șL COLABORATORI 8 CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA 485 Fam. Rubiaeeae Juss. Galium mollugo L. — II, Ea; G; boreale L.—Ii, Cp; G. cruciata (L.) Scop. — H, Eb; G. schultessi Vest. — II, Ea; G. verum L. — II, Ea; G. aparine L. — Th, Ea; G. sylvaticum L. — II, Sm; rubioides L. — H, Ct; Asperula taurina L. — G, Sm; A. glauca (L.) Bess. — II, CI; A. humifusa (M. B.) Bess, — II, ,E; A. cynanchica L. ssp. .cynanchica var. hirsuta Heuff. — H, P— M. ' Fam. Salicaceae Rich. Populus alba L. — MM, Ea; P. tremula L. — MM, Ea; Sdlix căprea L. — M, Ea. ' Fam. Santalăceae R. Br. Thesium dollineri Murb. — TU, B (I) ' Fam. Scrophulariaceâe R. Br. Veronica jacquinii Baumg. — II; P; V. proslrala L. — Th; Ea; V. chamaedrys L. — H, Ea; V. didyma Ten. — Th, Ea,; V. serpyllifolia L. — H, Cs; C. crinita Kit. — Th, B (I); V. orchidea Cr. — II, B (I); V. scardica Gris. — HH, E; V. beccabunga L. — HH, Ea; V. officinalis L. — Ch, Ea; Linaria dalmatica (L.) Mill. —II, E; L. vulgăris Mill. — II, Ea; Digi- talis grandiflora Mill. —H, E ; D. lanata Ehrh. — TH, B (/); Scrophularia scopolii Hoppe — H, P — M; S. nodosa L. — H, Ea ; Verbascum nigrum’L.—TH, Ea ; V. phlomoides L. — TH, E. Fam. Simarubiaceae Engl. Ailanthus altisima (Mill.) Swingle — MM, Adv. Fam. Solanaceae Pers. Lycium halimifolium Mill. — M, Adv; Physalis alkekengi L. — H, E; Solanum dulca- mara L. — Ch, Ea; Hgoscyamus niger L.—TH, Ea. Fam. Sparganiaceae Engl. Sparganium ramosum Huds. — HH, Ea. Fam. Staphyleaceae Bartl. / Staphylea pipnata L; — M, S'm. Ram. Tlliaceae Juss. Tilia tomentosa Mnch. — MM, B (T); T. plathyphylos Scop. — M, E. Fam. Typhaeeae Juss. Thypa angustifolia L. — HH, Cp. Fam. Ulmaceao Mirb. Ulmus foliacea Gilib. var. genuina Beldie f. suberosa (Henry) Beldie — MM, Ea. Fam. Umbeliîerae Juss. Saniculă europaea L. — H, Cs; Ferulago silvatiea (Bess.) Rchn. — H, P— M; Caucalis lapulla (Web.) Grande — Th, Sm; Peucecedanum cervaria (L.) Cuss. — II, P— M ; Aegopodium podagraria L. — H, Ea; Chaerophyllum aromaliciim L. — H, E; C. temulum L— Th, Ea; Falcaria sioides (Wob.) Aschers. — TH, Ea; Torilis arvensis (I-Iuds.) Link. — Th, Sm; Laser trilobum (L.) Bornk. — H, Ct. Fam. Urtieaceae EnSl. Urtica doica L. — H, Ea. Fam. Valorianaeeae' DC. Valerianella dentata Poli. f. dasycarpa (Rchb.) Nyâr. — Th, Sm. Fam. Verbenaceae Juss. Verbena officinalis L. — II, Cs. Fam. Violaceac DC. ' Viola hirta L. — H, Ea. Speciile principalelor familii ca: Boraginaceae, Caryophyllaceae, Compositae, Gramineae, Labiatae, Leguminosae, Ranunculaceae etc. (în număr de 14) reprezintă în total 65,5% din flora întregului deal (tabelul nr. 2). Tabelul nr, 2 Procentul ocupat de speciile principalelor familii In flora Dealului Istrița Nr. crt. Familia Procente 1 Boraginaceae 2,45 2 Caryophyllaceae 3,26 3 Compositae 8,15 4 Cruciferae 3,53 5 Cyperaceae 4,89 6 Gramineae 6,97 7 Labiatae 7,06 8 Leguminosae 8,15 9 Liliaceae ' 2,99 10 Banunculaceae 3,53 11 Rosaceae 4,62 12 Rubiaceae 3,26 13 Scrophulariaceae , 4,89 14 Umbelliferae 2,72 • Total = 65,5 Procentul cel mai mare revine speciilor din familiile : Compositae și Leguminosae (8,15%), Labiatae (7,06%), Gramineae (6,97%), Scrophulari- aceae (4,89%), Roșaceae (4,62%) etc. Compoziția floristică prin 'diversitatea sa în ansamblu și variație de la un versant la . celălalt reflectă structura geomorfologică a. dealului. i Astfel, versantul sud-estic este caracterizat prin prezența a numeroase specii stepice ca : Adonis vernalis L. (pl. I, fig. 1), Stipa joannis Celak., Euphorbia stepppsa Zoz. (pl. II, fig., 3), Pulsatilla montana (Hoppe) Echb., Aster amellus L., Festuca valesiaca Schleich., Phlomis tuberosa L., Thymus marschallianus Willd., Centaur ea orientalis L., Teucrium polium L., Althaea cannabina L. etc. Pe acest versant puternic stepizat, întîlnim o vegetație săracă,, alcătuită din numeroase specii xerofile ca : Digitalis lanata Ehrh. (pl. I, fig. 2), Veronica jacquinii Baumg., Calamintha acinos (L.) Clairv., Si-, deritis montana L., Betonica officinalis L., Nonea pulla (L.) Lauv., Are- naria serpyllifolia L., Herniaria incana Lam., Artemisia austriaca Jacq., Xeranthemum annuum L., Jurinea mollis (L.) Eeich., Melica ciliata L., Stachys recta L., Koeleria gracilis Pers., Carex praecox Schreb., Allium sphaerocephalum Ai., A. rotundum L., Linum tenuifolium L. etc. în pajiștile din partea inferioară a Versantului sud-estic domină Andropogon isehaemum L. Spre limita superioară a versantului se instalează în masă Festuca sulcata (Hack.) Nyni'. și F. valesiaca Schleich. începînd cu a doua jumătate 2-0. 3254 486 V. SANDA și COLABORATORI 10 a lunii august, întreaga floră a acestui versant, puternic însorit, și-a în- cheiat ciclul de vegetație. Pe versanții cu expoziție estică ai văilor transversale largi, se află o serie de elemente sudice : Quercus pubescens Willd. și Cotinus coggygria Scop. în pajiștile din imediata vecinătate a pădurii, cresc : Digitalis gran- diflora Mill. (pl. VI, fig. 11), Chrysanthemum leucanthemum L. (pl. IV, fig. 7), Origanum vulgare L., Teucrium chamedrys L., Reseda Iuțea L. (pl. V, fig. 10) etc. Porțiunile dezvelite prin defrișare sînt ocupate de tufe de Crataegus monogyna L. și Prunus sinosa L. (pl. III, fig, 5). La limita pădurii spre versantul sud-estic, stepic (pl. V, fig. 9), se instalează goruneto-făgete, pe platou întîlnim gorunete mai mult sau mai puțin curate, iar pe versantul nordic, mergînd.spre Valea- Rea, pre- domină făgetele reprezentate prin Fagus silvatica, L. var. moesiaca (Maly) Hay. (7). în făgete; se întîlnește Pirola secunda L., element tipic pentru această formațiune vegetală. * La limita dintre versantul sud-estic și pădure, la punctiil maxim de altitudine al masivului se află o stațiune de Quercus virgiliana Ten. în amestec cu Q. pubescens Willd. Gorunetele sînt formate în mare majoritate din Quercus petraea (Matt.) Liebl., iar în proporție mai mică din Q. dalechampii Ten. și, cu totul acci- dental, Q. polycarpa Schur. Arborii prezintă semne evidente de uscare a coroanei (pl, IV, fig. 8). Dintre plantele care cresc în goruneto-făgete amintim : Acer pseu- doplatanus L., A. campestre L., Carpinus betulus L., Viburnum lantana L., Sorbus torminalis (L.) Cr., Crataegus'monogyna L., Cytisus leucotrichus Schur, O. nigricans L., Lathyrus vernus (L.) Bernh., Dorycnium herbâ- ceum Vili., Trifolium alpestre L., Brachypodium silvaticum (Huds.) R. et Sch., 11 clica ciliata L., Poa nemoralis L., Cephdlanthera rubra (L.) Rich., Platanthera bifolia (L.) Rich.,' Orchis maculatus L., Lilium marta- gon L., Campanula persicifolia L. (pl. VI, fig. 12), Primula officinalis (L.) Hill. (pl. II, fig. 4) etc. în jurul izvoarelor care ies la' suprafață, se instalează în pajiștile din pădure Scirpus silvaticus L., formînd asociații întinse. Uneori aceste izvoare se acumulează în mici depresiuni, formînd lacuri. într-unul din acestea s-a instalat în număr mare Batrachium tricophyllum (Chaix) Bos- sche (pl. III, fig. 6), ocupînd mijlocul lacului, pe marginile acestuia aflîndu-s6 : Scirpus silvaticus L., Typha angustifolia L., Sparganium ra- mosum Huds., Carex vulpina L., C. pseudocyperus L. etc. Pe marginea drumurilor, în locurile umbroase și umede din pădurea de fag se instalează : Equisetum hiemale L., Asplenium trichomanes L., Cystopteris fragilis (L.) Bernh. etc. Din analiza elementelor floristice ale Dealului Istrița (fig. 13) rezultă că în cadrul elementelor fitogeografice procentul cel mai mare îl ocupă ele- 487 488 489 PLANȘA III PLANȘA II Fig. 3. - Euphorbia stepposa Zoz. și Digitalis lanata Elirh. (original). Fig. 5. — Versant despădurit cu tufe de Cralăegusmonogyna L. și Primus spinosa L. (original). Fig. 4. — Primula officinalis (L.) Hill. (original). Fig. 6. — Batrachium tricophyllum (Chaix) Bossche în floare (original). ’ « 490 PLANȘA IV Fig. 8. — Goruhete cu început de uscare. (original). Fig. 7.— Chrysanthcmum leucanthemum L. (original). ;491 PLANȘA V Fig. 9. —i Limita pădurii spre versantul sud-estic (original). 1 ig. 10. — Rcseda lut a L. (origin i). 1 CERCETĂRI FLORISTICE ASUPRA DEALULUI ISTRIȚA 493 Fig. 1-1. - Digitalis grandiflora Mill. (original). Fig. 12. _ Compila persicifolia D. (original). mentele eurașiatice (33,69 %), urmate de elemente europene (20,11 %), con- tinentale (8,70%), submediteraneene (8,42%), circumpolare- (7,88%), pontico-mediteraneene (5,70%), cosmopolite (5,71%) etc. (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Repartiția procentuală a elementelor fitogeografice și a formelor biologice ale Realului Istrița Elemente fitogeografice Forme biologice MM M 1 N E Ch H G HH TH Th Total Ea 1,08 1,08 1,08 18,48 2,17 1,08 1,63 7,07 33,69 E 2,44 2,71 0,54 — 1,63 8,15 1,90 0,54 0,81 1,36 20,11 Eb — — — — — 0,82 — . — — — 0,82 Cp ■ —■ — — 0,27 3,80 1,9£ 0,82 — 1,08 7,88 Ct — 0,27 0,27 — — 6,25 — . — — ■ 1,90 8,70 P — — — — — 2,44 — — 0,27 0,54 3,26 P—M 0,27 0,27 — — — 3,80 0,54 — — 0,82 5,71 Sm 0,54 1,08 — 0,27 — 3,53 0,82 — — 2,74 8,42 B (I) 0,27 — — — — 0,82 — — 0,54 .0,27 1,90 A — B 0,27 —. — — — 0,27 — — — 0,54 Cs — — — — . — 2,44 0,82 0,54 — 1,90 5,71 Adv. 0,27 0,27 — — 0,27 — - — 0,54 1,36 Pn—B — — — _ — ■ — 0,27 0,27 — — — 0,54 At -T- — 0,27 — • — . 0,27 — 0,27 0,82 At—M ; — — — — 0,27 — — — — 0,27 D 0,27 — — — . — — — — — — 0,27 Total 5,43 5,71 0,82 0,54 2,99 51,60 ■ 8,70 2,99 3,26 17,93 100 Notă Forme biologice: MM — Mega și Mesophânerophyta M — Mikrophanerophyta N — Nanophanerophyta E — Epihyta Cil — Chamaephyta II — Eemikryptophyta iar cea mai scăzută în stația 3, de 28%, fiind pajiște xerofilă, ț cu expoziție sud-vestică. în general, variațiile în ceea ce privește umidi- > tatea relativă se desfășoare în raport invers proporționalcu temperaturile. ■ .Evaporația zilnică, reprezentată grafic în figura 5, a fost mult Ș influențată de’ vîntul care a atins o intensitate mare între ora 11 și 12. j Evaporația a fost îndeosebi intensă în stația 3, unde umiditatea relativă î era cea mai scăzută. > Din graficele alăturate (fig. 2, 3, 4 și 5) reiese că valorile cele mai Ș ridicate privind atît temperatura solului la 0 cm, cît și temperatura aerului la 20 cm au fost înregistrate în stația 3, iar umiditatea relativă a aerului ț în stația,!. Evaporația cea mai intensă s-a înregistrat în stațiile situate pe pantele cu expoziție sud-sud-vestică. Din cele prezentate se constată strînsa interdependență dintre fac- torii de relief, climă, vegetație și sol. Interacțiunea lor în ultimă instanță stă la baza proceselor care determină producția vegetală cantitativă și calitativă a unei fitocenoze. Cunoașterea cît mai temeinică a factorilor ecologici este necesari pentru planificarea rațională a culturilor agricole. BIBLIOGRAFIE 1. ASZOd L„ Acta Geobot. Hung., 1936, 1, 1. 2. Bujoeeanu Gh., Bul. Grăd. bot., Cluj, 1930, 10. . 3. CsafO J., Talajtan, București, 1958. 4. CsOkOs Șt., St dia Univ. Babeș et Bolyai, seria a H-a, biol., 1958, 3, 7. 5. Doniță N., BIndiu C., D.hoku gh., sub îndrumarea lui Paucă A. și .Popescu- Zeletin I., Obiectivele, urmărite și metodele de cercetare folosite in studiul vege- , 'tafiei din Podișul Babadag, București, 1962. 6. GRÎGERCSik E., Natura, seria geogr.-geol., 1961 6. 7. Habgitai Z., Acta Geobot. Hung., 1943, 5, 2. 8. Nemeș M. P., CsapO I., Simionescu L. și Drăgan V., An. lucrărilor științifice, ^Inst. agr. Cluj, 1957. - / , 9. Săvulescu TR., Ber Biogeografische Baum Bumăniens, București, 1940. 10. UJVĂrosi M., Acta Geobot. Hung., 1937, 1, 2. Universitatea „Babeș-Bolyai“, Cluj, Catedra de botanică, \ Primită în redacție la 12 februarie 1963. / CERCETĂRI STATISTICE PRIVIND MIȘCAREA PROTOPLASMEI DIN CELULELE RIZODERMALE DE DIFERITE DIMENSIUNI * DE Academician e. POP, V. SORAN, ROZALIA VINTILĂ și M. ȘTIRBAN 581(05) Întrebuințînd o metodă îmbunătățită, a fost surprinsă în celulele meris- tematice o mișcare plasmatică neregulată, dar care evoluează treptat în mișcare de alunecare. A fost numită „mișcare incipientă”. Se stabilește un raport pozitiv, dar inegal între viteza mișcărilor și lungimea celulelor, fapt care indică impli- carea și a altor factori interni în geneza și evoluția mișcărilor protoplasmatice, cum sînt: structura fizico-chimică și submicroscopică, procesele metabolice etc. în special în timpul formării cordoanelor plasmatice șl al apariției mișcării de circulație, viteza microzomilor crește vertiginos. înainte și după acest moment, raportul menționat evoluează cvasiliniar. Investigațiile statistice întreprinse de E. Pop (29), (30), (32), jj <33), (34), A. Radu (39), V. Soran (46) și cele experimentale ale f lui E. Pop (35), (36) au întărit opinia despre existența unei strînse * dependențe a vitezei curenților .protoplasmatici de starea întinderii fizice a î plasmei. Cele mai concludente argumente în sprijinul acestei opinii le-au i oferit constatările făcute în incinta aceleiași celule, în care plasma mișcă- t țoăre se găsea în stări de extensiune diferită (35), (36). ș ' Problema fusese urmărită și la diferitele celule ale rădăcinii apar- j țihînd aceluiași țesut, care devin din ce în ce mai lungi pornind de la vîrful I ei spre sfîrșitul zonei de creștere (32), (33), (34), sau la perii absorbanți de | .--------------- / ( j * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sărie de botanique”, 1964, IX, 6, p. 377 (în limba germană). 4 ■ . î ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICA T. 16 NR. 6 P. 503—5,11 BUCUREȘTI 1964 504 E. POP și COLABORATORI 2 ’ 3 CERCETĂRI STATISTICE PRIVIND MIȘCAREA PROTOPLASMEI 505? lungimi crescînde (46). De repetate ori linul dintre noi (29), (31), (32), / (33), (34), și-a exprimat însă bănuiala că în celulele progresiv mai lungi, ' dar diferite, mișcările plasmatice ar putea fi influențate nu numai de evo- luția stării de extensiune, a plasmei, ci și de alți factori, de exemplu chimici (fitohormoni), care pot surveni în proporții variate în diferitele porțiuni ale zonei de întindere. Pentru a aduce lămuriri în privința acestei rezerve în argumentare, am reluat cercetările pe celule de dimensiuni crescînde ale rădăcinii, cu , atît mai mult cu cît relația dintre starea de întindere a plasmei și viteza ! mișcărilor ei a mai fost studiată și de alți cercetători (7), (13), (14), (15), ' (21), (22), (23), (51), iar metoda de explorare a mișcărilor protoplasmatice ■ a fost și ea perfecționată (16). ‘ MĂTERIALUL ȘI TEHNICA DE LUCRU Materialul utilizat a fost radicula embrionară de orz (Hordeum vulgare). înregistrarea î datelor s-a făcut de regulă în ziua a 3-a sau a 4-a de la îmbibarea semințelor, cînd acestea i posedau deja o radiculă de 2 — 4 cm lungime. s Transparența radiculei de orz este insuficientă pentru efectuarea observațiilor micro- I scopice fără secționare. De aceea a fost necesar să detașăm din fiecare radiculă cîte un frag- ' ment de maximum 1 cm lungime de la vîrf, pe care l-am secționat în două jumătăți longi- f tudinale. Secțiunile au fost lăsate să plutească circa 1 oră în apă proaspătă de robinet la tempe- ; ratura loboratorului (20 —21°C), pentru ca șocul traumatic provocat de secționare să dispară i complet (30), (40). t Mișcarea protoplasmei s-a urmărit în celulele rizodermale, de preferință în cele situate Ș cît mai departe de rana provocată prin secționare. Cercetările s-au efectuat la un microscop : Zeiss-Nf, în cîmpul luminos și cu contrast de fază (ob. planacromat 100, oc. PK x 16). ; Viteza curenților protoplasmatici s-a măsurat la un număr de 138 de celule rizoder- j male care aveau lungimi de la 7 pînă la 420 p. înregistrarea deplasărilor microzomilor1 s-a j făcut prin două metode, în funcție de caracterul mișcărilor protoplasmatice. j în cazul mișcărilor lente am utilizat metoda lui R. Jarosch (16) cu timpul de bază ■ de 2,5 ș pentru fiecare înregistrare. Această metodă a fost aplicată numai pentru celulele cu : o lungime de la 7 pînă la 80 p. La celulele mai lungi de 80 p, înregistrarea s-a făcut prin , metoda mai simplă recomandată de S. Strugger (49). Observarea celulelor dermatogenului și a celor rizodermale de lungimi diferite a fost mult ușurată în cazul studierii aspectelor citomorfologice prin folosirea colorației vitale și prin măsurarea exactă a dimensiunilor lor, pe segmente de rădăcini de cîte 1 mm. • î REZULTATE j 1. Aspectul citomorfologic al radiculei de orz (Hordeum vulgare). ? Mișcările citoplasmatice evoluează de la vîrf spre baza rădăcinii, înstrîhsă ; dependență de modificările structurale progresive ale protoplaștilor de pe . ■același traiect. Considerăm deci că este oportun să le precizăm. în primul segment de radiculă de la vîrf (0—1 mm) se află caliptra, . regiunea meristematică și partea cea mai tînără a regiunii de întindere. ' Celulele dermatogenului încep cu lungimi de 5—15 p, ajungînd mai spre ' bază la 17—25 p (—35». După R. H a g e m a n n (11), frecvența ma- « ximă de diviziuni în celulele dermatogenului de la Hordeum vulgare se 1 A se vedea în lucrarea noastră ((37), p. 310) nota 1 infrapaginaiă. ( înregistrează pînă la circa 140 p de la vîrf, iar la Tritiewm vulgare pînă la 200 p de la vîrf, conform datelor lui H. L u n d e g a r d h (26). După 600 p, deci după circa 2/3 din fragmentul analizat de noi, diviziunile încetează cu totul. Colorația vitală cu roșu neutru (1:10 000 în apă de robinet) timp de 10 min a surprins existența, semnalată încă de A. G u i 11 i e r m o n d (10) la același material vegetal, a mai multor vacuole mici de formă alun- gită ori sferică, bine individualizate. în segmentul următor (1—2 mm de la vîrf), celulele rizodermale realizează lungimi de la 15—20 p pînă la 80—90 p (rareori 120 p). Colo- rația vitală relevă, paralel cu întinderea celulelor, scăderea corelativă a numărului de vacuole. Fenomenul începe aproximativ de la celulele lungi de 18—20 p, prin apariția cordoanelor protoplasmatice puternic anasto- mozate, ca în cazul semnalat la grîu de către H. L u n d e g a r d h (26). La celulele de peste 30 p lungime, cele 3—5 vacuole rezultate din contopi- rea celor mărunte confluează într-una singură, străbătută de mai multe cordoane protoplasmatice, care o dată cu înaintarea în vîrstă se orien- tează din ce în ce mai mult în sensul axei longitudinale. în segmentul cuprins între 2 și 3 mm încep să apară perii radicali. Celulele rizodermale ale acestui segment au o lungime cuprinsă între 50 p (rar 25 p) și 200 p (rar peste 200 p !). în următorul segment (3 — 4 mm), lungimea celulelor rizodermale variază între 100 și 300 p; aici gă- sim majoritatea perilor tineri. în segmentele următoare de la 4 la 10 mm, celulele rizodermale au lungimea cuprinsă între 200 și 500 p, multe dintre ele posedînd peri radicali maturi. । 2. Mișcarea protoplasmei în celulele rizodermale de diferite dimen- siuni. în graficul din figura 1 am redat, într-o rețea logaritmică prin cercu- rile negre și linia continuă, variațiile vitezei mișcărilor protoplasmatice din celulele rizodermale progresiv mai lungi (pornind de la vîrful radiculei spre bază). Curba obținută are forma unui „S” alungit, reprezentând func- ția „logistică”. Ea reflectă, în cazul celulelor cu dimensiuni reduse (pînă la circa 70 p lungime), o evoluție ritmic ascendentă, pornindu-se de la viteze foarte reduse spre altele din ce în ce mai mari. Concomitent are loc o creștere categorică a coeficientului de variație a vitezelor. Se pune apoi în evidență, pentru o creștere foarte neînsemnată a lungimii celulelor (de la 70 la 90 p) o intensificare apreciabilă a vitezei mișcărilor protoplasmatice, însoțită de o coborîre bruscă a coeficientului de variație. . ' în continuare curba demonstrează din nou o progresie mai lentă a vitezelor, simultană cu o regresiune corelativă a coeficientului de variație. Privită în ansamblul ei, curba exprimă existența unei dependențe a vitezei mișcărilor protoplasmatice de lungimea celulelor. în cursul întinderii progresive a celulelor, corespondența este însă inegală. Cercetarea amă- nunțită a acestui fenomen ne-a dezvăluit succesiunea mai multor tipuri de mișcări dependente de configurația schimbătoare a protoplaștilor. î n celulele meristematice din vîrf 2, capabile de diviziune, ■ curenții protoplasmatici lipsesc cu desăvîrșire, confirmîndu-se în această privință 2 Celulele caliptrei nu intră în cadrul observațiilor noastre. 506 5 . cercetări statistice PRIVIND MIȘCAREA PROTOPLASMEI 507 Lungimea celulelor în p Fig. 1. — Relația dintre viteza mișcării protoplasmatice.și lungimea celulelor rizoder- male din radicula embrionară de orz (Hordeum vulgare). I, Etapa mișcărilor protoplasmatice incipiente: a, zonă meristematică cu diviziuni celulare; b, zonă submeristematică. II, Etapa mișcărilor protoplasmatice de alunecare: a, zonă în care se formează cordoane protoplas- matice anastomozate și apar mișcările protoplasmatice de alunecare; b, zonă in care se indivi- dualizează o singură vacuoiă mare, cu cordoane protoplasmatice orientate în sensul ax i lon- gitudinale a celulelor; predomină mișcările de alunecare și ondulatorii. III, Etapa de trans- formare a mișcărilor protoplasmatice incipiente, de alunecare și de ondulaț e în curenți de cir- culație. IV, Etapă curenților citoplasmatici de circulație. Linia continuă și cercurile pline reprezintă variațiile vitezei mișcărilor protoplasma- tice în general; linia punctată pe aceea a mișcărilor incipiente și de. alunecare. Linia întreruptă și cercurile goale reprezintă variațiile coeficientului de variație. ' constatările anterioare făcute'la radicule de labiate (29), (31), (33), (34) și la graminee (39), (47). Utilizînd însă tehnica nouă menționată (16), am surprins și în aceste celule o mișcare neobservabilă pînă acum ori confun- dată cu o mișcare pur fizică. Ea se caracterizează printr-o agitație, în aparență dezordonată și cu o viteză foarte redusă (sub 0,18 a/s), a microzomilor sau a altor componente celulare, fiind lipsită de criteriul clasic al mișcărilor protoplasmatice : alu- necare sau curgere într-o direcție dată. Cercetată statistic, ea trădează totuși.un minimal grad de orientare, exprimabil prin coeficientul de regularitate (Qr) al lui R. J ar o s e h (16), ceea ce dovedește că nu este o mișcare browniană, cu care se aseamănă într-adevăr foarte mult. O numim mișcare „incipientă” și o considerăm, în baza evoluției ei ulterioare, drept un stadiu inițial, din care iau naștere mișcările ordonate și direcționate, cunoscute sub numele de mișcări de alu- necare („agitație”, de > digresiune), curenți, dineză, cicloză, circulație, rotație etc. ■în zona postmeristematică, limitată sub raport citologic între înce- tarea diviziunilor celulare, pe de o parte, și apariția cordoanelor, pe de altă parte, apar mișcările de alunecare alături de cele dezordonate „incipi- ente”. Cele două tipuri de mișcare pot trece umil într-altul. Celulele au aici 18—20 jz lungime, iar viteza mișcărilor ajunge pînă aproape la dublul valorii din zona meristematică (circa 0,30 p/s). în segmentul de la 1—3 mm, caracterizat prin continua întindere a celulelor, găsim cele mai variate forme de manifestare a mișcării proto- plasmatice. La celulele de 20—3Q jz lungime, înregistrăm o ușoară scădere a vi- tezei mișcărilor (de la circa 0,30 la 0,22 jz/s). Faptul este explicabil prin noua , fază de organizare a structurii optic vizibile a citoplasmei: dispare aspectul anastomozat al cordoanelor protoplasmatice, care se orien- tează din ce în ce mai mult în sensul axei longitudinale. Drept consecință, mișcările incipiente dezordonate sînt treptat înlocuite cu mișcări de alu- necare, care devin dominante în celule. Apare încă un nou tip de mișcare protoplasmatică, denumită „ondulatorie” (17), care nu antrenează micro- zomii, ci cordonul însuși. După cîte se pare el este propriu cordoanelor protoplasmatice numai în faza formării lor. Se caracterizează prin unduiri repetate care se propagă în lungul cordoanelor întocmai ca și ondulațiile unei corzi flexibile, slab întinsă și ușor agitată. La celulele lungi de 40—50 jz mișcările de alunecare devin din ce în ce mai intense, microzomii deplasîndu-se cu viteze de 0,50—0,60 jz/s. “Urmează din nou o ușoară scădere a vitezei de deplasare a microzomilor, pentru ca la celulele de 70—80 jz lungime mișcarea de alunecare să se transforme rapid în curenți de circulație. ' în cursul acestei evoluții, mișcările protoplasmatice devin din ce în ce mai omogene, fapt reflectat de curba coeficientului de variație a vitezelor (fig. 1 j procentele de pe rețeaua semilogaritmică). Acesta crește de la valori ridicate (45—50%), în etapa mișcărilor incipiente și de alu- necare, pînă la maximul de 80%, în etapa de trecere a mișcărilor de alu- necare în mișcări de circulație. Etapa curenților de circulație începe cu o 508 E. POP și COLABORATORI 7 CERCETĂRI STATISTICE PRIVIND MIȘCAREA PROTOPLASMEI 509 scădere vertiginoasă, de la 80 pînă la 30% a coeficientului de variație, ș ca să se mențină apoi constantă în jurul valorii de 20 %, indiferent de ; lungimea celulelor. DISCUȚIA REZULTATELOR ; Investigațiile prezentate ne permit să vedem într-o nouă lumină pro- ! blema genezei curenților protoplasmatici. ; Observații făcute la protoplaștii amorțiți prin șoc mecanic și chimic ’ (30), (40) sau la celule care revin din starea de repaus la starea activă ‘ au generalizat opinia că forma inițială a mișcării protoplasmatice este cea i de alunecare (digresiune, agitație), care se transformă treptat în mișcare ■ de circulație. i După constatările de față, mișcarea de alunecare este ea însăși un proces evoluat din „mișcarea incipientă”, al cărui aspect foarte neregulat i pare în contradicție cu definiția clasică a mișcărilor protoplasmatice. Miș- ' carea incipientă urmează deci s-o considerăm drept un fenomen dinamic ; primordial, care constituie forma de origine a mișcării de alunecare și deci ‘ indirect a curenților protoplasmatici propriu-ziși. Alte observații statistice, pe care le vom discuta într-o lucrare vii- toare, ne oferă noi dovezi despre natura intimă a celor trei tipuri de miș- cări succesive, precum și criterii obiective de delimitare precisă a lor. O altă\ problemă esențială este aceea a factorilor interni care contri- buie la geneza și intensificarea vitezei mișcărilor protoplasmatice la celule 1 rizodermale progresiv mai lungi. Măsurătorile noastre au dovedit existența unei dependențe a vitezei mișcărilor de lungimea celulelor, deci de starea de alungire a plasmei. Această corespondență este însă categoric inegală în diferite etape, ceea ce indică de la început implicarea și a altui sau a altor factori pe lîngă întin- derea progresivă. Un factor direct, microscopic perfect constatabil, este organizarea' morfologică a protoplasmei. Aceasta parcurge în timpul creșterii, după cum am văzut, o succesiune ireversibilă, ale cărei faze coincid în mod caracte- ristic cu principalele etape din evoluția mișcării protoplasmatice. în această ordine de idei este firesc să presupunem că strînsa relație evidențiată prin microscopul optic nu se oprește la pragul vizibilizății microscopice, ci anco- rează mai adînc în modificările structurale submicroscopice. Presupunerea noastră găsește un argument concret în cercetările executate la microscopul electronic de J. B. Hans on (12), H. A. L u n d și colaboratori (25), G. Setterfield și colaboratori (45) și W. G. W h a 1 e y și colabo- ratori (52), care dovedesc, între altele, că celulele meristematice sînt foarte bogate în granule „microzomale” 3i constituite din ribonucleoproteide, în ------—-----;— t 3 în sensul „microzomilor” lui A. Claude (1943) și al „meiozomilor” Iui K. Ho fi er (1957); a se vedea și E. Pop și colaboratori ((37), p.. 310, nota 1). timp ce în plasma celulelor pe cale de întindere sau întinse apar din ce în ce mai multe pături membranoase. De schimbările structurii citoplasmei la nivelul submicroscopic sînt strîns legate variațiile de viscozitate. S. S t r ugger (48), iar mai recent A. Pir son și F. Seidel (28), efectuînd măsurători pe rădăcinile de Lemna minor, au sui prins scăderea viscozității protoplasmei pornind de la regiunea meristematică spre baza organului. S. V. Tageeva (50) de asemenea a observat că mișcarea protoplasmatică, viscozitatea citoplas- mei și procesele de creștere se află într-o strînsă dependență. Deși noi n-am întreprins vreo cercetare în acest sens, credem că și în celulele rizodermale progresiv mai lungi de la orz au loc schimbări ale structurii submicrosco- pice a citoplasmei și a viscozității ei, factori ce contribuie, poate în mod esențial, la geneza curenților protoplasmatici. Cercetările biochimice efectuate asupra rădăcinii în ultimul^ deceniu de către școala lui B. Bro wn (1), (2), (3), (5), (8), (42), (43) și de către alți cercetători (18), (19), (20), (24), (26), (38) sugerează ideea că în geneza curenților protoplasmatici sînt implicați și factori metabolici cum ar fi: sinteza proteinelor, intensificarea respirației, activitatea enzimatică, bilanțul de apă etc. 4 în ceea-ce privește sinteza proteinelor, cercetările lui B. Brown și colaboratori (2), (42), apoi cele ale lui W. A. J e n s e n (18), (19), (20) au arătat că în regiunea de întindere a rădăcinii se înregistrează o creștere a cantității de substanțe proteice de circa 11 ori la Pisum, 2—3 ori la Zea, 2 ori la Allium etc., fală de regiunea meristematică. Tot investiga- țiile școlii lui B. B r o w n (42), (43) au dus la o descoperire pe care o cre- dem importantă din punctul nostru de vedere, și anume că în cursul întin- derii și al diferențierii proteinele își schimbă compoziția. Intensitatea respirației suferă de asemenea modificări pornind de la vîrful rădăcinii înspre bază. Astfel, D. B. G o d d a r d și B. J. D. M e e u s e (9), raportând consumul de oxigen la numărul de celule sau la cantitatea de azot proteic, au constatat că intensitatea respirației^ scăzută în regiunea meristematică, crește paralel cu întinderea celulelor, devenind constantă și cu o valoare ridicată în segmentele rădăcinii cu țesuturi mature. Pe de altă parte, investigațiile lui W. B u h 1 a n d și K. Bamshor n (44) atestă și deosebiri calitative între meristem și celelalte regiuni ale rădă- cinii. Determinările privind coeficientul respirator au dus la rezultate si- milare, valoarea lui cea mai ridicată fiind semnalată în zona deîntindere (41). Bemarcăm că aceste schimbări de ordin metabolic au loc într-o re- giune a rădăcinii în care noi am observat transformarea rapidă a mișcă- rilor incipiente și de alunecare în curenți de circulație. Ele ne fac să presu- • punem că alături de transformările structurale ale citoplasmei, care au loc - o dată cu creșterea prin întindere a celulelor, factorii metabolici influențează geneza curenților de circulație într-o mare măsură. Prin urmare, gradul de întindere fizică a plasmei este secondat și completat de alți factori interni celulari în acțiunea de intensificare a mișcărilor plasmatice. 4 Pentru detalii a se consulta monografia lui F. A. L. Clowes, Apical meristems (6). 510 E. POP și COLABORATORI 8 9 . CERCETĂRI STATISTICE PRIVIND MIȘCAREA PROTOPLASMEI 511 CONCLUZII ’ 1. Aplicînd o nouă metodă de înregistare a deplasării microzomilor i și prelucrînd observațiile prin statistică matematică, a fost surprinsă O î mișcare citoplasmatică „incipientă” în celulele meristematice. Ea este ș înceată și neregulată, fiind foarte asemănătoare, dar nu identică cu miș- j carea browniană. Ea reprezintă stadiul inițial de mișcare plasmatică, din ? care evoluează' treptat mișcarea de alunecare, ce se transformă la rîndul ei în curenți de circulație. 2. Se constată că relația dintre creșterea celulelor, deci dintre întin- derea plasmei și viteza mișcărilor, este pozitivă, dar nu liniară. Faptul este atestat de formă sigmoidă a curbei care reprezintă relația. Curba cuprinde, între două porțiuni cu accelerări relativ moderate ale mișcărilor, o pantă aproape verticală, care reflectă un salt de viteză a microzomilor (de la i viteze medii sub 1 (z/s la altele de 4—6 [x/s). ; 3. O relație de acest fel indică implicarea și a altor factori interni 4 în geneza și evoluția mișcărilor protoplasmatice. Un asemenea factor in- structiv, pus în evidență la microscopul optic, este modificarea succesivă în > organizarea structurală a protoplastului. Subliniem în special momentul de : formare a cordoanelor plasmatice, care coincide cu geneza curenților de : circulație și cu un salt al vitezelor microzomilor. £ Presupunerea noastră că în acest proces participă și modificări de structură submicroscopică, este confirmată de unele cercetări electrono- microscopice executate de alți cercetători. . > 4. în literatură găsim numeroase cercetări cu privire la modificările | treptate ale viscozității plasmei, ale sintezei proteinelor, ale respirației în i regiunea radiculară, care ne-au servit ca test de cercetare. Este justificat |' să credem că și acești factori interni variabili contribuie la geneza și evolu- i ția mișcării protoplasmatice. în asemenea condiții trebuie sa preconizăm existența unui complex de ; factori interni, care acționează în mod solidar și interdependent, dar care, evoluînd și el calitativ și cantitativ, cu vîrsta celulelor, se va afirma sub , forma unor aspecte diferite. - L BIBLIOGRAFIE 1. BROWN R., J. Exptl. Bot., 1950, 2, 96-116. 2. BROWN R. a. Bkoadbent D., J. Exptl. Bot., 1950, 1, 249-263. 3. Bbown R., Reith w. S. a. Robinson R., Symp. Soc. Exptl. Biol., 1952, 6, 329-347. 4. Brown R. a. Rickless F., Proc. Roy. Soc., 1949, 136, 110-125. 5. CL0WES FA L., . J. Exptl. Bot., 19 8, », 229-238. 6. — Apicol merislems, Botariical monographs, Blackwell Scientific Publications, Oxford, 1961. '7. DoiY., Nat. Agric. exp. Stat (Tokyo) Bull., 1950, 69, 1-47. . 8. Eriokson R. O. a. Goddard D. R., Growth Sympos., 1951, 10, 89—116. 9. Goddard D. R. a. Meeuse B.J.D., Ann. Rev. Plant. Physiol., 1950, 1, 207-232. 10. Guillielmond A., C. R. Soc. Biol., 1920, 83; 411-425. , 11. HageMANN R., Die Kullurpțlanze, 1957, 5, 75-107. 12. Hanson J. B., Proc. IX Internat. Bot. Congress, 1959, 2, 150-151. . 13. Iwanami Y., Bot. Mag. (Tokyo), 1952, 65, 137-144. 14. — Phytomorphology, 1956, 6, 288—295. 15. - J. Yokohama Municipal Univ., 1959, 116, 1-137. 16. Jarosch R., Protoplasma, 1956, 47, 478-486. 17. - Protoplasma, 1963, 57, 448-500. 18. JENSEN W. A., Exp. Cell Res., 1955, 8, 506-522. 19. - Proc. Nat. Acad. Sci. Wash., 1957, 43, 1 038-1 046. 20. - Exp. Cell Res., 1958, 14, 575-583. 21. JURiălO P. J., Acta Bot. Inst. Bot. R. Univ. Zagreb, 1925, 1, 25-31. 22. Kamiya N., Protoplasmic streaming. Proloplasmatologia, Springer Verlag, Viena, 1959, 8. 23. — Protoplasmic streaming, in Ruhland's Encyclopedia of Plani Physiology, Sprin- ger Verlag, Berlin— Gottingen —Heidelberg, 1962, 17, partea a 2-a, 979—1 035. 24 KohaPEB B. r. HynjieuHOBbie KucjiomM u Mopț/josenes paemeHuii, Pocy/ț. Hbr.,, Bmcuish niKo;ia“, Mocuna, 1959. 25. Lund H. A., Vatter A. E. a. Hanson J. B., J. Biophysic. Biochem. Cytol., 1958, 4, 87-98. 26. Lundegardh H., Pflanzenphysiologie, Gustav Fischer Verlag, Jena, 1960, 507—509 (fig. 223). 27. MarOti M., Acta Bot. Acad. Scient. Hungaric e, 1962, 2, 303-316. 28. Pirson A. u. Seidel F., Planta (Berlin), 1950, 38, 431-473. 29. Pop E., Bul. Soc. șt. Cluj, 1948, 10, 52-66. 30. — Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria geol., geogr., biol., șt. tehnice și agr., 1950, 2, 3-15. ■31. — Bul. știirț. Acad. R.P.R., Seria geol., geogr., biol., șt. tehnice și agr., 1950, 3, 517-538. 32. — B'iL științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol., agr., geol. și geogr., 1955, 7, 13—28. 33. — Revue de biologie, 1956, 1, 49 — 66. 34. — Revue de biologie, 1956, 1, 53—69. 35. — St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1960, 12, 269—279. 36. — Revue de biologie, 1960, 5, 265 — 274. 37. POP E., Soran V. și Vlntilă R., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, 309-330. 38. riOTAnOB H. r., Obpvheba H. B. h MaPOTh M., Poem paemeHuii, Bsiț. JIbbo- BCKOrO yHHBepenTBTa, JIbbob, 1959, 115 — 121. 39. RADU A., St. și cerc. șt. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1951, 2, 84-94. 40. — St. și cerc. șt. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1954, 5, 243—258. 41. Raîishorn K., Flora (Jena), 1958, 145, 1-36. 42. robinson R. a. Brown R., J. Exptl. Bot., 1952, 3, 356-374. 43. - J. Exptl. Bot., 1954, 5, 71-78. 44. Ruhland W. u. Ramshorn K., Planta (Berlin), 1938, 28, 471-514. 45. Setterfield G., Stern H. a. Johnston F. B„ Canad. J. Bot., 1959, 37, 65-72. 46. SORAN, V., St. și cerc. biol. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1957, 8, 295-305. ■47. SORAN V. și Diaconeasa B., St. și cerc. biol. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1958, 9, 159-173. 48. Strugger S., Jahrb. f. wissensch. Bot., 1934, 79, 406-471. 49. CTPVÎK1KEP C„ npanmmyM no fjjusuojioeuu pacmumejibHbtx KnemoK u mnaneii (Prakti- kum der Zeii- und Gewebephysiologie der Pflanze) Msg. llnocTp. nm., MocKBa, 1953, 50. Tageeva S. V., Proc. IX Internat. Bot. Congress, 1959, 2, 392. 51, VESQUE-POTTLINGEN F., Bot. Ztg., 1876, 34, 572—575. 52. Whaley "W. G., Mollenhauer H. N. a. Kbphart J. E„ Proc. IX Internat. Bot. Congress, 1959, 2, 429. Filiala Academiei R.P.R. Cluj, Centrul de cercetări biologice, Secția de fiziologia plantelor, Laboratorul de citofiziologie. Primită în redacție la 20 aprilie 1964. CONTRIBUȚII LA METODA CURENTULUI DE AER PENTRU DETERMINAREA PE TEREN A INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI* DE Academician N. SĂLĂGEANU 581(05) în lucrare se descrie o metodă pentru determinarea intensității fotosintezei în condiții de teren. Curentul de aer este produs în baloane elastice de cauciuc. Absorbția CO2 se realizează trecînd curentul de aer sub forma de bule mari turtite între 2 plăci. Titrarea Ba (OH)2 are loc în lipsa contactului cu CO2 din aer. Eroarea determinării CO2 din curentul de aer este de ± 1,5%. Metoda curentului de aer elaborată de noi în 1959 (3) a fost folosită cu deplin succes la culegerea datelor mai multor lucrări științifice. între timp i-am adus unele ameliorări, care permit folosirea ei la determinări ale intensității fotosintezei în cîmp, pe care le comunicăm în lucrarea prezentă. La un balon A de 3 1 (fig. 1) cu fund rotund, se determină prin cîn- tărirea goală și cu apă volumul pînă la semnul G, pe gît, la 2 cm de la porțiunea sferică. Balonul A se închide cu dopul de cauciuc D, străbătut de două orificii. Printr-unul pătrunde tubul O, prevăzut la capătul din balon cu o porțiune mai dilatată, la care se atașează balonul B din cauciuc elastic și subțire. Prin cel de-al doilea orificiu pătrunde tubul E, la care se atașează tubul de cauciuc H, venit de la aparatul Z, pentru absorbția CO2. Aspiratorul funcționează în modul următor : se desface tubul de cauciuc H de la tubul E și cu o pompă de aer atașată la tubul O se umflă balonul de cauciuc B, pînă cînd se lipește complet de peretele balonului de. sticlă A și se umflă și porțiunea din gîtul balonului A, pînă la sem- nul G. Aerul iese din balonul A prin tubul E. Un fir de sfoară E, atașat de * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sârie de botanique”, 1964, IX, 6, p.387 (în limba engleză). t ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 513—520 BUCUREȘTI 1964 514 N. SĂLĂGEANU I 3 METODA PENTRU DETERMINAREA INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI 515 tubul 0, permite ieșirea întregii cantități de aer din balonul A. La tubul 2? se atașează tubul de cauciuc H, închis cu o pensă cu șurub I, apoi se desface pompa de la tubul C. Balonul astfel umflat aspiră, grație elastici- tății peretelui său, un volum de aer cu un debit relativ constant, pe care îl reglăm cu ajutorul pensei cu șurub I. Fig. 1. — Aparatura pentru determinarea intensității fotosintezei (Ia toate figurile ex- plicația elementelor componente ale aparatelor se află în textul articolului). Cmd balonul de cauciuc B a ajuns la limita elasticității sale, el încetează să absoarbă aer. în acest moment el mai conține în jurul a 100 cm3 de aer. Pe acesta îl aspirăm atașînd la tubul de sticlă G (fig. 1) un alt balon absorbant L (fig. 2), în care aspiră aer balonul de cauciuc M, Fig. 2. — Balon de sticlă pentru aspi- rarea aerului rămas în balonul aspirant. ce funcționează pe același principiu ca balonul A. La balonul L se adaptează tubul -N cu 4 ramuri, de care atașăm tuburile de cauciuc O, P, R și 8, prevăzute fiecare cu cîte o clemă cu șurub' T, U, V, X, După ce am umflat cu pompa balonul închidem pensele T, U, V și X. Cînd dorim să aspirăm aerul rămas într-un balon, de exemplu în balonul de cauciuc B (fig. 1), atașăm la el în O tubul O al balonului L (fig. 2) și'desfacem ușor pensa cu șurub T, pînă cînd se aspiră întreaga cantitate de aer din balcnul de cauciuc B. Balonul L poate aspira în același timp aerul din baloanele a patru aparate. Pe această cale simplă obține m ușor un curent de aer, al cărui volum total îl determinăm cu exactitate a de ±2 cm3 la 1 500 cm3. Cînd, în urma destinderii, balonul de cauciuc B (fig. 1) a încetat să mai aspire aer, determinăm cu un manometru în formă de „U” atașat la tubul H printr-un tub în formă de „T” presiunea negativă a aerului dintre balo ul de cauciuc B și cel de sticlă A. Aceasta este în jurul a 60—70 mm apă. De asemenea citim la un termometru temperatura aerului. Fig. 3. — Aparatul pentru absorbția COa din curentul de aer, văzut din față. în timpul funcționării lor, baloanele aspiratoare se mențin la umbră. Absorbția CO2 se face de Ba(OH)2 n/50, introdus într-un spațiu al. aparatului absorbant lung de 480 mm, lat de 55 mm și gros de numai 0,5 mm, cu volumul de 25 cm3. Aparatul absorbant pentru CO2se construiește din două plăci de sticlă, cu lungimea de cîte 500 mm, lățimea de cîte 75 mm și grosimea de cîte 4 mm. între ele se introduce o garnitură tăiată dintr-o foaie de cauciuc de 0,5 mm grosime, care are următoarele dimensiuni interioare : lungimea'480 mm, lățimea 55 mm. Etanșarca se asigură cu un strat de chit alcătuit din ulei de in și miniu de plumb, introdus de jur împrejurul garniturii de cauciuc, între cele două geamuri. A E G CD Fig. 4. — Secțiune transversală prin aparatul pentru absorbția CO2. Figura 3 reprezintă aparatul absorbant pentru CO2, privit din față. Se vede geamul superior A, prevăzut cu orificiile B pentru intrarea și G pentru ieșirea aerului și cu garnitura de cauciuc D. Cele două plăci de sticlă se leagă între ele cu 5 bucăți de sîrmă B, care trec peste bucățile 4® cauciuc F, menite a proteja geamurile de sticlă. O secțiune transversală prin aparatul absorbant al CO2 din aer (fig. 4) ne arată plăcile de sticlă A și B, garnitura de cauciuc G, chitul de ulei de in și miniu D, care asi- gură etanșarea, bucățile de cauciuc F și sîrma de legătură G. Aparatul pentru absorbția CO2 funcționează în poziție înclinată, ca în figura 1. Prin tubul de legătură K se introduc 6,5 cm3 Ba(OH)2 ăJ6 N. SĂLĂGEANU 4 n/50, apoi se închide pensa 1 și se leagă prin tubul de legătură K de ca- mera de asimilație și prin tubul de legătură B. de balonul aspirant A (fig. 1). După aceea se deschide încet pensa I și aerul trece cu bule mari și turtite prin aparatul absorbant, cum se vede în figura 1, ridicînd soluția de Ba(OH)2 spre extremitatea superioară a aparatului pentru absorbția CO2 (1). Reglăm cu ajutorul pensei I viteza curentului de aer în așa fel, îneît bulele de aer și hidratul să se ridice pînă la 50—60 mm de la extremi- tatea superioară a aparatului absorbant. La un debit mai mare de aer, dăm o înclinare a aparatului pentru absorbția CO2 mai apropiată de verticală, iar la un debit mai mic o încli- nare mai apropiată de orizontală. Titrarea Ba (OH)2 din aparatul pentru absorbția OO2 se face în modul următor (evitînd venirea sa în contact cu aerul) : aparatul M pentru absorbția CO2 (fig. 5) se pune în legătură, prin tubul de cauciuc N, cu tubu- lura laterală P a unui vas Erlenmayer I de 50 cm3, în care se găsește de la titrarea precedentă o cantitate de aproximativ 5 cm3 de soluție tra- tată cu fenolftaleină. Aceasta trebuie să aibă o culoare roz-palid. Dopul de cauciuc P, care închide vasul de titrare I, este prevăzut cu 3 orificii. Printr-unul străbate un tub de sticlă, pus în legătură cu tubul de cauciuc L, care face legătura între aerul din aparatul Mpentru absorbția OO2 cu cel din vasul de titrare I. Prin cel de-al doilea orificiu al dopului P străbate un tub de cauciuc B, prevăzut cu o bilă G, pus în legătură cu microbiureta A, de 10 cm3, gradată în 0,02 cm3. Al treilea orificiu al dopului P este închis cu o baghetă O. După ce am făcut legăturile aparatului PL pentru absorbția CO2 cu' vasul de titrare I, prin lăsarea în jos a acestuia, soluția de Ba (OH)2 trece în vasul de titrare I și aici ia o culoare roșie-intens, iar prin tubul de legătură L trece aer din vasul de titrare I în aparatul Af pentru absorbția CO2. Titrăm cu HCl/n/100 din microbiureta A, pînă cînd soluția capătă o culoare roz-palid. Prin ridicarea vasului I, trecem soluția în aparatul PL pentru absorbția CO2 pînă aproape de tubul de legătură L, după care coborîm din nou vasul de titrare I și soluția trece în acest vaș de unde o aducem prin titrare din nou la culoarea roz-palid. Repetăm operația de spălare a aparatului PL pentru absorbția CO2 în modul de mai sus, pînă cînd la o nouă spălare a sa soluția nu-și intensifică de Iqc culoarea, în total sînt necesare 4 spălări ale aparatului pentru absorbția CO2. în rest modul de lucru se înțelege ușor din figura 5; Vasul A conține HCl/n/100, care este aspirat prin tubul P în microbiuretă, apăsînd în drep- tul perlei D care închide tubul G. Deși cantitatea de Ba(OH)2 este relativ mică, de numai 6,5 cm3, și soluția de Ba(OH)2 este relativ diluată, de n/50, ea absoarbe practic com.- plet CO2 dintr-un curent de aer. Spre a ne convinge de acest fapt, am efec- tuat următoarea experiență : am trecut 3 1 de aer de afară cu debitul de 200 cm3/minut, printr-un aparat pentru absorbția CO2 nr. 1, de aici în aparatul pentru absorbția CO2 nr. 2 și apoi în aparatul pentru absorbția CO2 nr. 3. în această experiență curentul de aer a fost produs de o trompă :5 ’ metoda pentru determinarea intensității fotosintezei 517 de apă, iar debitul a fost determinat cu un reometru. Am analizat CO2 absorbit de fiecare aparat pentru absorbția OO? și am obținut datele din tabelul nr. 1. în primul aparat pentru absorbția CO2 s-a absorbit întreaga cantitate de CO2 din aer, obținîndu-se 0,^04 cm3 CO2 la litru de aer. în al 2-lea și al 3-lea sistem absorbant s-au mai absorbit cîte 0,0093 cm3 CO2 la litru de aer. Această cantitate de CO2 probabil a pătruns prin peretele tubului de legătură de cauciuc. Numai așa se poate explica faptul că în cel 4 — c. 3254 ,518 N. SĂLĂGEANU 6 7 METODĂ PENTRU DETERMINAREA INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI 519 Tabelul nr. 1 Controlul absorbției CO2 din curentul de aer Nr. aparatului pentru absorbția COa Aerul analizat Concentrația CO2 cm3/l aer COa absorbit / o/ /o 1 aer de afară 0,3040 100 2 aer trecut în prealabil prin apara- tul pentru absorbția COS nr. 1 0,0093 2,72 3 aer trecut în prealabil prin apara- tele pentru absorbția CO2 nr. 1 și nr. 2 0,0093 2,72 de-al 3-lea aparat pentru absorbția CO2 s-a absorbit aceeași cantitate de OO2 ca în aparatul nr. 2. Dacă CO2 găsit în aparatul nr. 2 ar reprezenta CO2 rămas neabsorbit de aparatul nr. 1, ar trebui ca în aparatul nr. 3 să se găsească o cantitate de aer mai mică decît în aparatul pentru absorb- ția CO2 nr. 2. • Pompa de aer pentru umflarea baloanelor de cauciuc se poate confec- ționa ușor dintr-o pompă de pulverizat insecticide lichide. în locul dispo- zitivului de pulverizare, lipim tubul de legătură A (fig. 6) de care atașăm depășește ± 2,52%, ceea ce este suficient în cele mai multe cercetări. Camera de asimilație (fig. 7) este construită după principiul pensetei. Două plăci de geam transparent, A și B, din masă plastică, sînt lipite la o pensetă E, închisă cu ajutorul resortului F. De fiecare geam trans- parent este prins cîte un tub subțire de cauciuc, pus în legătură prin tubul 4 B H * . c— s Fig. 6. — Pompă pentru umflarea cu aer a baloanelor de cauciuc. 'iV 3 Tabelul nr. 2 . ' . , Analiza CO2 din aerul din Grădina botanică. Ia 9 m dcasnpra suprafeței solului, efectuată concomitent cn 4 aparate NrJaparatului pentru absorbția COa Volumul aerului analizat 1 cm2 CO2 la 1 aer Diferența față de medie Eroarea % 1 3,090 0,323 +0,001 0,31 2 3,1,78 0,318 -0,004 1,26 3 3,168 0,320 -0,002 0,63 4 3,785 0,326 + 0,004 1,26 media 0,322 1 3,090 0,311 ’ + 0,002 0,63 2 3,178 0,308 -0,001 0,31 3 3,168 0,307 -0,002 0,63 4 > 3,785 0,309 0,000 0,00 media 0,309 La o determinare a intensității fotosintezei, maximă nu eroarea tubul B în formă de „T”. în ramura C a acestuia se introduce un ventil ț prin care se aspiră aerul, confecționat din tubul de cauciuc B, cu o sec- ( țiune longitudinală E de 20 mm, închis la un capăt F și atașat la celălalt 9 capăt la tubul C, prin dopul de cauciuc G. La ramura H a tubului B ata- ? șăm un ventil care asigură ieșirea aerului comprimat de pistonul pompei în 1 tubul de cauciuc I. Acest al doilea ventil se confecționează din tubul de 8 Fig. 7. — Cameră de asimilare. (H) în formă de „Y” cu aparatul pentru absorbția CO2 din curentul de aer. între cele două plăci transparente A și 5, se așază o fîșie de burete de cauciuc poros, prin care pătrunde aerul din mediul înconjurător în camera de asimilație. cauciuc A, cu secțiunea longitudinală L de 20 mm, închis cu dopul M și atașat la porțiunea subțiată tubului H. Spre a ne convinge de eroarea comisă la determinarea OO2 dintr-un curent de aer, am efectuat analize folosind 4 aparate concomitent. Valorile în vederea verificării metodei de mai sus,“am efectuat determinări ș asupra intensității fotosintezei a două frunze de floarea-soarelui, în plin j soare. Expunerea a durat între 12 și 17 min. Debitul curentului de aer tre- î cut prin camera de asimilație a fost de 200 cm3/min. Suprafața frunzelor sînt trecute în tabelul nr. 2, din care rezultă că se obțin abateri relativ 1 a del5 9m2- Intensitatea fotosintezei a fost la prima frunză de, ■mici, în care CO2 nu depășește ± 1,26% față de medie. | 134 cm la Pnma determinare și de 15,0 ,cm3 OO2 asimilat de 1 dma/h la 520 N. SALAGEANU a doua determinare. La a doua frunză am găsit în determinări succesive ț valorile de 16,2 cm3 CQa/dm2/h și de 13,5 cm3/dm2/h. » ' f Valorile obținute pentru intensitatea fotosintezei sînt suficient de mari pentru determinări în natură. [ , ' BIBLIOGRAFIE ' r / 1. Boysen-Jensen P., Planta, 1933, 21, 368. f 2. HnumiopoBnu A. A., CrporosoBA JI. E,, Hhmoba C. H. n Bjiacoba M. H-, ? Hocim> pocmenuii e noceeax, Mbr. Ak. HayK CCCP, j: MocKBa, 1961.- • 3. SĂLĂGEANU N„ Revue de biologie, 1959, 4, f, 19-26. r : ' Institutul de biologie „Troian Săvulescu”, MERSUL INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI SI AL CANTITĂȚII ' Laboratorul de f^ologte vegeta a. j UNOR SUBSTANȚE DIN FRUNZE ÎN DECURSUL ZILEI * Primită în redacție la 23 mai 1964. * - ' " de J; \ ' GEORGETA FABIAN-GALAN ‘ ... ,■ j 581(05) ii Concomitent cu intensitatea fotosintezei în decursul zilei s-a determinat . f cantitatea unora dintre substanțele din frunzele de spanac, Bryophyllum D.B. și bumbac. Cantitatea glucidelor, a acizilor organici și a proteinelor a urmat ( . mai îndeaproape schimbările intensității fotosintezei din decursul zilei decît ■ , aminoacizii. între schimbările cantității acestora din urmă și ale intensității . fotosintezei, paralelismul a fost doar parțial. X . f ■ . * . ' ' • țț ■ ț. Prin determinarea concomitentă a intensității fotosintezei și a jmor ț substanțe din frunze, am căutat să obținem un răspuns la întrebarea dacă ' ț și în ce măsură există un paralelism între oscilațiile intensității acesteia și ț cele ale cantității diferitelor substanțe. Experiențele au fost efectuate în vara anului 1962, în Grădina botanică din București. ( Ca material experimental am folosit plante de spanac, Bryophyllum D.B. și bumbac crescute în vase de vegetație. Intensitatea fotosintezei a fost determinată cu ajutdrulțcurentulul de , . . । aer după N. Sălăgeanu (14), iar glucidele solubile, acizii organici și aminoățizii au fost ! determinați cu ajutorul cromatografiei pe hîrtie. Metodele folosite în acest scop ă.u fost cele | recomandate de M.-L- C hampigny (5). Amidonul a fost determinat cu .îhetoda lui IS a ch s, iar substanțele cu legături peptidice cu ajutorul reacției biuretului, desprisă de M. H. Ceailahian (4). . ■ Asupra condițiilor meteorologice și ale concentrației O O2 atmosferic din . - j zilele în care au fost efectuate experiențele, ne informează curbele din fi- - j gurile destinate prezentării mersului intensității fotosintezei (fig. zl—3). / î ■ După cum arată figura 1, fotosinteză plantelor de spanac ă avut | în decursul zilei de 21.VI.1962 două maxime de intensitate, primul la < * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de botanique”, 1964, . ‘ ' IX, C, p. 39!. (în limba engleză). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICA T. 16 NR. 6 P. 521—533 BUCUREȘTI 1964 524 GEORGETA FABIAN-GALAN 4 525 ora 7, iar celălalt la ora 15. între aceste ore, fotosinteza a prezentat o de- presiune care a atins maximul la amiază. Valoarea medie a fotosintezei a fost îh decursul acestei zile de 1,90 cm3 CO2 /dm2.oră. Asupra mersului diurn al fotosintezei la Briophyllum D. B. am efec- tuat determinări în ziua de 6.VII.1962, o zi senină și foarte călduroasă. Rezultatele obținute sînt prezentate în figura 2. Intensitatea fotosintezei a avut un maxim la ora- 7 și un al doilea maxim la ora 17. Deci și la Bryophyllum asimilați a CO2 a avut în decursul zilei două maxime de intensitate, separate printr-o depresiune care, după cum se poate constata din figură, a coborît mult sub punctul de compensație între orele 8 și 12. Valoarea medie a intensității fotosintezei a fost destul de scăzută, și anume de numai 0,23 cm3 CO2/dm2.bră. în figura 3 sînt prezentate rezultatele obținute la bumbac în ziua de 28.VIII.1962 asupra mersului diurn al intensității fotosintezei. Ea a avut de asemenea două maxime, unul la ora 10 și al doilea la ora 16. Față de primul, maximul din urmă a avut o valoare relativ scăzută. Depre- siunea fotosintezei din orele de amiază a fost mai puțin pronunțată și de durată mai scurtă. Valoarea medie a intensității fotosintezei a fost în cursul zilei de 2,42 cm3 CO2/dm2.oră. Comparînd variațiile cantitative ale glucidelor solubile din frunzele de spanac (fig. 4) cu cele ale intensității fotosintezei de la aceeași plantă (fig. 1), constatăm că în linii mari cantitățile glucidelor s-au schimbat în decursul zilei paralel cu intensitatea fotosintezei. Astfel, cantitatea glu- cidelor solubile a fost mare în acele ore ale zilei cînd și fotosinteza a fost intensă și a fost relativ scăzută în acele ore ale zilei cînd și intensitatea fotosintezei a fost scăzută. O excepție a constituit-o însă faptul că primul maxim al intensității fotosintezei nu a coincis cu primul maxim al cantității glucidelor, acesta din urmă apărînd de-abia după ce fotosinteza ă atins primul maxim de intensitate. Variația cantitativă a amidonului a avut un mers asemănător cu cel al glucidelor solubile, cu deosebirea că maximul cantității de amidon a apărut după primul maxim de intensitate al fotosintezei și înaintea apari- ției cantității maxime a glucidelor solubile. Excepția aceasta nu poate fi considerată ca o dovadă împotriva originii fotosintetice a glucidelor, pentru că ea se poate explica prin aceea că glucidele detectate de noi provin dintr-un produs primar al fotosinte- zei, care, acumulîndu-se în țesuturile foliare în timpul fotosintezei intense, continuă să se trarsforme în produși secundari, în glucide în cazul nostru, și după, ce fotosinteza înregistrează, scăderea obișnuită de la mijlocul zilei. Figura 5 reprezintă cromatograma variațiilor cantitativi ale glucidelor solubile din frunzele Bryophyllum D. B. în decursul zilei de 6.VII.1962. Și în acest caz, ca și la spanac, cantitățile glucidelor au fost mari în acele ore ale zilei în care intensitatea fotosintezei (fig. 2) a început să scadă, deci la începutul apariției depresiunii fotosintezei din orele de amiază. La ora 15, cînd intensitatea fotosintezei a fost încă scăzută, cantitatea tuturor zaharurilor a fost minimă. Acest lucru s-a putut observa în parte și la spanac, unde cantitatea glucozei și fructozei a prezentat valori minime, adică după 2—3 ore de la depresiunea maximă a intensității fotosintezei. 5 7 9 M 13 h Control Fig. 5. Mersul schimbărilor cantitative frunze în decursul zilei de 6.VII.1962 Rhamnoză Froctoză Glucoza Za ha roză, Malhoză La doză Rafinoză ale glucidelor solubile la Bryophyllum D.B. 6 8 fO 12 M 18 ii din Rha/pnoză (^) ■ Fructoză Glucoza Zaharoză Wfoză Lactoză Rdlnczâ Fig. 6. — Mersul schimbărilor cantitative ale glucidelor sohibilc din frunze în decursul zilei de 28.VIII.1962 la bumbac 526 GEORGETA FABIAN-GALAN fl ' 7 , INTENSITATEA FOTOSINTEZEI ȘI SUBSTANȚELE DIN FRUNZE .527 în ceea ce privește amidonul, cantitatea lui maximă din orele dimi- neții a apărut după două ore de la maximul de dimineață, al intensității ■ fotosintezei. Maximul de după amiază al cantității de amidon a coincis cu cel de-al doilea maxim de intensitate al fotosintezei. în figura 6 prezentăm variațiile cantitative ale glucidelor solubile din' ; frunzele ide bumbac. Comparînd aceste variații cu mersul fotosintezei (fig. 3), se constată că în cursul dimineții o dată cu intensitatea fotosin- : tezei crește și cantitatea glucidelor. în timpul depresiunii fotosintezei, : cantitatea glucidelor rămîne neschimbată și se micșorează doar către seară, ; cînd și intensitatea fotosintezei scade. i De subliniat este faptul că la bumbac nu se observă vreo scădere a j cantității glucidelor solubile în perioada de la sfîrșitul depresiunii fotosin- tezei, ca în cazul celorlalte două specii de plante cercetate. Faptul acesta se datorește, după noi, depresiunii puțin accentuate a fotosintezei de la amiază. La toate speciile de plante cercetate, cantitatea de amidon a urmat mai îndeaproape mersul fotosintezei în decursul zilei decît glucidele solu- bile. Cantitatea maximă a amidonului s-a situat în timp între primul maxim ? al intensității fotosintezei și cantitatea maximă a glucidelor solubile, ceea ( ce denotă că fluctuațiile cantitative diurne ale unui reprezentant oarecare al ; hidraților de carbon sînt determinate nu numai de intensitatea fotosin- ( tezei, ci și de fluctuațiile cantitative ale celorlalți reprezentanți ai hidraților [ de carbon. Cu alte cuvinte, există și o legătură genetică reciprocă între i diferiții hidrați de carbon din frunze. ; Datele noastre mai arată că zaharoza a apărut în frunzele plantelor [ cercetate înaintea amidonului. Constatări asemănătoare au fost făcute și de ( H. T. Brown și G. H. Morris (2), de P. P. Stănescu, A. Aronescu ; și I. Gr. Mihăilescu (17), precum și de J. H. 0. Smith (16). j După datele noastre zaharoza a apărut în frunze într-o cantitate t mare și înaintea glucozei și fructozei. Și această constatare denotă că zaha- f roza joacă un rol însemnat în procesele metabolice din organismul vegetal. ; Lipsa unor date suplimentare ne împiedică însă să facem afirmații asupra ; legăturilor ei genetice cu ceilalți hidrați de carbon din frunze. După con- ’ cepția lui M. 0 a 1 v i n și A. A. B e n s o n (3), precum și a lui E. Put- man și W. Z. Hassid (13), zaharoza este sintetizată din fructoză ' și glucoză. în lumina acestei concepții, faptul că zaharoza apare înaintea , glucozei și fructozei s-ar putea explica prin consumarea acestor doi produși j în procesul de sinteză a zaharozei. în ce măsură apariția timpurie a zaha- | rozei poate fi privită ca o dovadă pentru sinteza ei directă rămîne de lămu- ? rit. Deocamdată mat rămîne nelămurit și faptul menționat mai sus că ( zaharoza apare și înaintea amidonului. în privința aceasta, lucrurile par j a fi și mai complicate decît în privința relațiilor cantitative dintre zaha- " roză, pe de o parte, și glucoză și fructoză, pe de altă parte. A. J. S mir nov, P. Ș. Erygin, M. A. D o b r o g 1 a w și T. M. M a ș k o w t s e w (15) au găsit că oscilațiile diurne ale diferi- f ților hidrați de carbon sînt neuniforme, fapt care s-ar datora diferenței dintre asimilație și transport. Noi am făcut abstracție de transportul i asimilatelor din frunze. Este neîndoielnic faptul că cercetările în care se va r ține seamă și de transportul asimilatelor din frunze vor aduce contribuții însemnate la cunoașterea mai exactă a variațiilor cantitative ale substan- țelor sintetizate în frunze. Bezumînd constatările noastre cu privire la schimbarea cantității glucidelor din frunze în decursul zilei, putem spune că, în general, acestea urmează într-o măsură destul de evidentă mersul schimbărilor la care se supune intensitatea fotosintezei în decursul zilei, fapt constatat, de altfel, și de W. G ăst (8). Atît doar că, pînă în primele ore ale după-amiezii, mersul variațiilor cantitative ale glucidelor din frunze este întrucîtva întîrz1’at față de mersul intensității fotosintezei. în figura 7 prezentăm mersul schimbărilor cantitative ale acizilor organici din frunzele de spanac în decursul zilei de 21.VI.1962. Figura arată că în linii mari cantitatea acizilor tartric și citric se schimbă paralel cu mer- sul intensității fotosintezei (fig. 1). Acidul fosfogliceric, cu singura excepție că la ora 7 dimineața intensitatea mare a fotosintezei a fost însoțită de prezența unei cantități de asemenea mari a acestui acid, și-a .schimbat cantitatea în decursul zilei în sens invers cu intensitatea fotosintezei. Acizii malic și succinic nu au prezentat în cursul zilei schimbări cantita- tive însemnate. Acidul a-cetcglutaric a apărut în cantități foarte mici în decursul întregii zilie. Dintre acizii organici izolați din frunzele de Bryophyllum (fig. 8), acizii fumărie, aconitic, succinic, malic și citric au prezentat schimbări can- titative paralele cu fotosinteză (fig. 2). Ceilalți doi acizi separați, și anume acidul tartric și fosfogliceric, au prezentat în linii mari un mers invers cu cel al fotosintezei. La bumbac (fig. 9), paralel cu intensitatea fotosintezei (fig. 3), s-au schimbat cantitățile acizilor tartric, citric și succinic. Ceilalți doi acizi apăruți pe cromatogramă, și anume acizii malic și fosfogliceric, au avut din punct de vedere cantitativ un mers invers. La toate cele trei specii de plante cercetate, doar acizii citric și fos- fogliceric s-au comportat îh mod asemănător față de mersul fotosintezei. Faptul acesta denotă că la aceste specii calea de formare a acizilor citric și fosfogliceric este probabil aceeași. Căile de formare a celorlalți acizi organici par a fi deosebite. ’ Din datele noastre rezultă că la răsăritul soarelui în frunzele plan- telor cercetate de noi a existat o cantitate mică de acizi organici.Această cantitate a crescut apoi, pînă a atins la majoritatea acizilor găsiți un maxim concomitent cu primul maxim de intensitate a fotosintezei. Mai rezultă că, în afara acidului fosfogliceric la toate speciile de plante examinate, a acidului malic la bumbac și a acidului tartric la Bryophyl- lum, toți acizii organici detectați au urmat în decursul zilei mersul inten- sității fotosintezei. Bazîndu-ne pe acest fapt, putem spune că acizii organici sînt în parte produși ai fotosintezei. Făcînd această afirmație, ne sprijinim și pe datele lui R. F. Stutz și R. H. Burris (18), A. M o y s e (11) și G. J o 1 c h i n e (9), care au arătat că acizii organici se formează din precursori sintetizați în fazele inițiale ale fotosintezei. Bezultatele noastre confirmă părerea lui A. M o y s e (11), după care acidul fosfogliceric este un produs atît al fotosintezei, cît și al respirației. Datele noastre nu confirmă părerea că în timpul nopții ar crește cantitatea acizilor organici din țesu- 528 9 ' INTENSITATEA FOTOSINTEZEI ȘI SUBSTANȚELE DIN FRUNZE 529 Ac. SUCtinic Ac. tactic Ac. «-cetog/ufar/c Ac. oxalic A c. malic Ac. citric Ac. tar trie H f3 /5 f730h Control ■Ac. fostogiiceric Fig. 7. - Mersul schimbărilor cantitative ale acizilor organici din frunze în decursul zilei de 21.Vl.1962 la spanac. Ac.piruvic. Ac. fumărie- Ac. acorziHc- Ac. succinic- Ac. fostoglicenc ț Control 5 7 9 /f y.----------- f3 fâ „ h Fig. 8. — Mersul schimbărilor cantitative aje . .. în decursul zilei de 6.VII.1962 la .frunze ț turile vegetale. Aceasta cel puțin în ceea ce privește speciile de plante r cercetate de noi. Este adevărat că determinările noastre au fost efectuate f numai ziua, dar, dacă frunzele plantelor ar fi avut în decursul nopții o f cantitate de acizi organici mai mare decît în decursul zilei, este de presupus i ca la ora 5 dimineața cînd au fost începute experiențele noastre, în frun- ț zele plantelor cercetate să fi existat o cantitate de acizi organici mai mare r decît în restul zilei. ' l Din figura 10 rezultă că atît numărul, cît și cantitatea aminoacizilor l. izolați din frunzele de spanac în decursul zilei au fost mari în acele ore ale ț z zilei în care și intensitatea fotosintezei. a fost crescută (fig. 1). în orele t ' în care intensitatea fotosintezei a fost scăzută, numărul și cantitatea amino- acizilor au fost mai mici. De aici rezultă că schimbările cantitative ale aminoacizilor au avut un mers paralel cu cel al intensității fotosintezei. O k situație asemănătoare am putut constata la Bryophyllum (fig. 11) doar în ( orele de după-amiază; înainte de amiază, cantitatea aminoacizilor s-a । schimbat în general în sens invers celui al fotosintezei (fig. 2). ( La bumbac (fig. 12), în schimb, găsim o situație inversă față de î cea de la Bryop'hyUum, în sensul că se constată un paralelism între can- ș. titatea aminoacizilor și fotosinteză (fig. 3) doar pînă la ora 14; după aceea i mersul schimbărilor cantitative ale aminoacizilor a fost invers față de cel al schimbărilor fotosintezei. Din datele noastre rezultă că aminoacizii sînt, cel puțin în parte, i produși ai fotosintezei. Legătura dintre fotpsinteză și formarea aminoaci- • zilor a fost, de altfel, susținută și de N. P. V o s k r e s e n s k a i a (19), i L. A. N e z g o v o r o v a (12) și de M.-L. Champigny (6), care au i' arătat că sinteza aminoacizilor este cu atît mai intensă, cu cît și fotosinteză este mai intensă. , Din determinările , noastre, efectuate cu ajutorul reacției biure- tului, a reieșit că frunzele conțin în decursul zilei cantități diferite de ’ proteine. Cantitatea cea mai mică a fost înregistrată în orele de la mijlocul j zilei, cînd fotosinteză a trecut prin depresiunea de amiază. După T. F. [ Andreeva (1), sinteza proteinelor este într-o legătură strînsă cu asi- j milația CO2. A. J. S mi r n o v și colaboratori (15) au constatat de asemenea că la amiază frunzele conțin cea mai mică cantitate de azot proteic și au | explicat acest fapt ca fiind un rezultat al hidrolizei proteinelor, datorită . j acțiunii temperaturii înalte de la mijlocul zilei. A. C. O h i b n a 11 (7) și K. M o t h e s (10) au.explicat scăderea cantității azotului proteic de | la amiază în același fel. Este posibil ca la mijlocul zilei cantitatea pro- | temelor să scadă și datorită temperaturii ridicate, dar mai puțin în sensul | arătat de autorii de mai sus, ci în sensul că temperatura contribuie, printre j âlți factori, la frînarea fotosintezei de la amiază. Numai astfel poate fi r explicată constatarea făcută de noi că îh decursul zilei a existat un para- . lelism destul de evident între mersul intensității fotosintezei și cel al schim- | bării cantității proteinelor. © © ® ® © a © O ® f 0 . © ® o o a t a e a e t» £ Z? Io A? ® ® O 531 f ac.Fumărie ac. A cornifie 'ac. Succinic ac. la etic ac. Malic ac. Cifric ■ ac. Tar trie ac. FosFog/icen'e 14 16 16 h Control Fig. 9. — Mersul schimbărilor cantitative ale acizilor organici din frunze în decursul zilei de 28.VIII. 1962 la bumbac. sian/nă Ac. g hi ta mic Ac. asparhc Izoleucmâ- Fenilalnnină Valinâ • Ac. aminobutiric S 7 ’ S 11 13 <3 17 30/, Fig. 10. — Mersul schimbărilor cantitative ale aminoacizilor din frunze în decursul zilei de 21.VI.1962 la spanac. Fig. 11. — Mersul schimbărilor cantitative ale aminoacizilor din frunze în decursul zilei de 6.VII.1962 la Bryophyllum D.B. Acaminobutiric - slănină Ac. aspartic 6 6 10 12 14 16 16 h Fig. 12. — Mersul schimbărilor cantitative ale aminoacizilor din frunze în decursul zilei de 28.VIII.1962 la bumbac. 532 GEORGETA FABIAN-GALAN 13 INTENSITATEA FOTOSINTEZEI ȘI SUBSTANȚELE DIN FRUNZE 533 •CONCLUZII I <15. SMIRN0V A. J., ERYGIN P. S., D0BR0GLAW M. A. li. MASKOWTSEW T. M., Planta (Berlin), 1928, 6, 687 —766. , , „ , , . „ . . , , , , , r 16. SMITHJ.H.C., Plant Physiol., 1944, 19, 394-403. în decursul zilelor de vara ale anului 1962, fotosinteză plantelor dej ,-17. stanescVp.p^^ Bul. sec. șt. Acad. Rom. spanac, Bryophyllum D. B. și bumbac a avut doua maxime de intensitate, j 1932, 3-4. ’ unul în orele dimineții și unul în orele de după amiază. Depresiunea cărei 18. stutz r. f. a. burris r. h., Plant Physiol, 1951 26 226-243 a separat aceste două maxime a fost deosebit de profundă la Bryophylț 19. Bockpecehckâh h. n., ®H3Hon. nacT 1956 3 ’49^57 Iwm și spanac și mai puțin profundă la bumbac. L ’ • p > Glucidele din frunze au atins cantitatea maximă după începutul ! depresiunii fotosintezei. După-amiază, cantitatea glucidelor din .frunzeJ s-a schimbat paralel cu intensitatea fotosintezei. J La răsăritul soarelui în frunze a apărut mai întîi zaharoza, iar mai' tîrziu glucoza, fructoză și la urmă amidonul. 7 ' Cn excepția acidului fosfogliceric la toate speciile examinate, a aci-j dului malic la bumbac și a acidului tartric la BryophyUum, toți acizii?! Organici izolați au urmat într-un mod destul de evident mersul intensității? fotosintezei. 1 La spanac, schimbările cantității aminoacizilor izolați din frunzei au mers în decursul zilei paralel cu schimbările fotosintezei, La bumbac,| schimbările acestea au mers paralel cu cele ale intensității fotosintezei;, doar pînă la ora 14, iar la Bryophyllwm doar între orele 13 și 19. S! La spanac și bumbac, cantitatea minimă de aminoacizi a coincis? cu timpul în care fotosinteză a trecut prin depresiunea de la mijlocul zilei,I iar la Bryophyllwm, cantitatea maximă a aminoacizilor a coincis cu depre-f siunea fotosintezei de la amiază. 4 Variațiile cantitative ale proteinelor au avut în decursul zilei un mers? paralel cu cel al fotosintezei la toate cele trei specii de plante cercetate, j Institutul de biologie „Traian Săvulescu’ Laboratorul de fiziologia plantelor. Primită în redacție la 8 mai 1964. BIBLIOGRAFIE 1. AhUpeeba T. fțAH. CCCP, 1955, 102, 165-167. 2. BROWN H. T. a. Morris G. H., J. of the Chem. Soc., 1893, 63, 604-677. 3. Calvin M. a. BENSON A. A., Science, 1949, 109, 140-142. 4. Hahjiaxhah M. X., flAH CCCP, 1954, 95, 415-419. 5. CHAMPIGNY M.-L., L’influenc? d? la lumibre sur la genese des acides aminte dans Ies feuilles de .Bryophyllum D.B., Paris, 1960. 6. - C.R. de l’Acad. de Sci., 1956, 343, 83-85. 7. Chtbnall A. C., Biochem. J., 1924, 18, 387. 8. Gast W., Z. physiol. Chem., 1917, 99, 1 — 54. 9. Jolchine G., Bull. de la Soc. de Chim. Biol., 1959, 41, 227-234. 10. MoThes K., Planta (Berlin), 1926, 1, 472-557. 11. Moyse A., Les produits de la fixation de CO2 par Ies vegâtaux. Rblation entre la ptio'o- synthbse et la respiration, The Vth International Congress of Biochemistry, Moscova, 1961, Symposium, VI, 112. 12. HE3r0B0P0BA JI. A., Oiibhoji. pacr., 1956, 6, 497 — 507. 13. PUTMAN E. a. HASSID W. Z., J. of Biol. Chem., 1954, 201, 885-902. 14. SălAgeanu N., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 161. ' ~ e. 3254 RANDAMENTUL FOTOSINTEZEI LA UNELE PLANTE DE CULTURĂ* DE ■ VIORICA TĂNASE ’: ' . 581(05) ’ Randamentul fotosintezei față de lumina totală căzută asupra plantelor și față de lumina absorbită de către plante este în funcție de specie și de faza de vegetație. Astfel, randamentul fotosintezei este la fasole mai scăzut decît la floarea-soarelui șl orz. în decursul perioadei de vegetație, randamentul maxim corespunde intensității maxime a fotosintezei. La orz randamentul fotosintezei a oscilat între 0,5 și 4,8%, la fasole între 0,2 și 0,5%, iar la floarea-soarelui a fost de 0,79 — 2,07%. îngrășarea plantelor cu NP a determinat creșterea ran- ' damentului. în vara anului 1963 am studiat coeficientul folosirii energiei lumi- noase în fotosinteză de către plantele de orz Cenad 396, fasole Bănățeană și floarea-soarelui Vnimk. Plantele au fost cultivate pe terenul Stațiunii . experimentale Pantelimon a Facultății de biologie București, în două variante : plante de control, cultivate pe teren neîngrășat și plante culti- vate pe un teren îngrășat cu azotat de amoniu și superfosfat. Orzul, floarea-soarelui și fasolea au fost semănate între 17.IV și 3. V după normele agrotehnice obișnuite, iar îngrășămințele au fost adminis- trate în două etape : la semănat și la 4 săptămîni de la răsăritul plantelor. Am efectuat următoarele determinări: ’ " 1. Energia luminoasă totală, reflectată și trecută prin frunze în cal./cm3, min (actino- : metrul Saviner și albedometrul lanicevski). Cantitatea de energie luminoasă absorbită a fost calculată după formula : I = A + R'+ T, în care I = energia luminoasă totală, R = energia . luminoasă reflectată, T = energia luminoasă trecută prin frunză, iar A = energia absorbită de plantă. Astfel; A = I — (R i T). 2. Intensitatea fotosintezei a fost apreciată în funcție de cantitatea de substanță uscată Acumulată în decursul perioadei de vegetație, după metoda -Niciporovici (6), * Lucrare publicată și în „Revue roumaine dc biologie — Serie de botanique”, 1964> IX; S, p. 409 (în limba engleză). , Sț. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICA T.' 16 NR. 6 P. 535—545 BUCUREȘTI 1964 538 VIORICA TANASE 4 ti RANDAMENTUL . FOTOSINTEZEI LA UNELE PLANTE DE CULTURA 539 pînă la un minim cuprins între 20 și 27.VI, corespunzător-înfloririi plan- g telor, apoi a crescut din nou pînă la un al doilea maxim situat între 12 și ( 19.VII după care a scăzut pînă aproape de zero la sfârșitul perioadei de s vegetație, între 25.VII și 2.VIII. La fasolea tratată cu NP s-a observat un mers al fotosintezei aproape J asemănător cu al plantelor de control, cu deosebirea că depresiunea foto- ț sintezei de ia 20.VI la 5.VII a fost mai puțin accentuată, după care inten- ț sitatea fotosintezei a scăzut ușor față de martor, la care fotosinteză a f crescut. Al doilea maxim al fotosintezei plantelor tratate a fost situat mai ț tîrziu cu o săptămînă decît la plantele de control, dar avînd valori mai ( mari față de acestea, și anume 0,1 g/dm2-zi față de 0,062 g/dm2-zi la ș plantele de control; apoi, fotosinteză a scăzut pînă la 0,07 g/dm2-zi laJ: sfârșitul perioadei de vegetație. Deci capacitatea fotosintetizatoare a plan- ș telor tratate se păstrează la un nivel ridicat un interval mai mare de timp ț din perioada vegetativă. . ț Dinamica suprafeței foliare a plantelor de fasole a fost reprezentată iȘ în figura 2. De aici se vede că suprafața foliară a unei plante a crescut con- t tinuu de la începutul perioadei de vegetație pînă la o dată situată între ț 20 și 27.VI, după care a scăzut treptat spre sfârșitul perioadei de vegetație t la plantele de control, iar la cele tratate scăderea s-a făcut mai leiit, dar a g atins pînă la sfârșit aceeași valoare ca și a plantelor de control. Greutatea uscată a unei plante (fig. 3) a crescut de la începutul 4 i Masa uscată a plantelor de orz și de fasole, pe care am recoltat-o la intervale de timp de 7—8 zile pentru determinarea creșterii substanței uscate în decursul perioadei de vegetație, am mojarat-o făcînd din ea pastile de aproximativ 1 g. Prin arderea acestor pastile în calorimetru am ob- ținut valori diferite de energie calorică. pînă la sfârșitul perioadei de vegetație, treptat, la fasolea tratată cu N P; f la plantele de control această creștere a fost mai lentă, mai ales spre sfârșitul j perioadei de vegetație, în ultimul interval 25.VII—2.VIII menținîndu-se j aceeași valoare ca și în intervalul precedent 19—25.VII, în timp ce la | plantele tratate cu N P creșterea, greutății uscate se face în tot timpul | perioadei de vegetație și atinge la sfârșitul acesteia valori mai mari decît | la'plantele de control. j în figura 4 am reprezentat mersul fotosintezei la orzul Cenad 396. L Se vede că intensitatea fotosintezei a crescut pînă la intervalul cuprins | ■ Fig. 5. — Suprafața foliară a unei plante de orz Cenad 396 (media a 30 de plante). C, Control; NP, plante tratate cu azot și fosfor. Fig. 6. — Creșterea greutății uscate a unei plante de orz Cenad 396 (media a 30 de plante). C, Control; NP, plante tratate cu azot și fosfor. ' IM ZOSt ^7.V[ 4jar ajut J între 12 și 20.VII, cînd a atins valoarea maximă de 0,4 g/dm2-zi la orzul î ■tratat cu N P, apoi a scăzut brusc spre sfârșitul perioadei de vegetație i înmulțind aceste valori cu intensitatea fotosintezei zilnice (din in- între 4 Și 12.VII. Fotosinteză plantelor tratate a avut același mers, dar I. tervalul de timp respectiv), s-a obținut energia luminoasă înglobată sub valorile înregistrate de acestea au fosț mai scăzute. j formă de energie chimică potențială în procesul de fotosinteză în decurs în figura 5 am reprezentat dinamica suprafeței foliare a unei plante | db o zi. Această valoare am raportat-o la lumina totală și la lumina-absor- de orz în dm2 în decursul perioadei de vegetație. Astfel, la ambele variante <| \ bită de plantă în medie pe o zi și am obținut astfel randamentul fbtosin- suprafața foliară a scăzut de la data de 28.V pînă la 12.VII, cu depse-i tezei. Rezultatele sînt trecute în figurile 7, 8, 9 și 10. birea că la plantele tratate suprafața foliară are valori ceva mai mari la | \ Din figura 7 rezultă următoarele : cantitatea de. energie chimică po- tențială înglobată în procesul fotosintezei în plantele de orz martor a crescut treptat de la 229,76 cal/dm2-zi pînă la 1617,11 cal/dm2> zi în in- tervalul dintre 12 și 20.VI, perioadă în care și intensitatea fotosintezei a fost maximă; după aceasta a scăzut în etapa finală pînă la zero, datorită scăderii la zero a intensității fotosintezei. începutul perioadei de vegetație, 28.V—28.VI, după care însă suprafața | foliară a plantelor tratate se apropie pînă la sfârșitul perioadei de vegetație | de valorile înregistrate la plantele de control. în figura 6 am reprezentat creșterea greutății uscate a unei plante de orz Genad 396 martor și tratat cu N P. Greutatea uscată a unei plante de orz martor,a avut un mers ascendent,.paralel cu al greutății uscate a, plantelor de orz tratate cu N P, cu deosebirea că a înregistrat pe parcursul• întregii perioade valori mai scăzute. ■ < ,i < Curba creșterii-cantității de energie chimică potențială înglobată în . procesul de fotosinteză este aproape identică cu curba intensității foțpșim' tezei. La plantele de orz tratate cu N P, cantitatea de energie chimică po-- 540 ■«3 mo 64? VIORICA TĂNASE tențială înglobată în fotosinteză în decursul perioadei de vegetație a fost^ mai scăzută decît la plantele de control, dar avînd aceeași curbă cu un? maxim în intervalul 12—20. VI și scăzînd pînă la 0 în intervalul 5 —12. VII. J Și această curbă seamănă cu aceea a intensității fotosintezei plantelor de? orz tratate cu N P. RANDAMENTUL FOTOSINTEZEI LA UNELE PLANTE DE CULTURĂ 54f 1700- 1600 1500 <400 1300 1200 11O0 1000 soo 800 700 ■600 500 000 300 ZOO 100 ZM-VS W-1255 I2X0-20XI 20X0-Z7XI 27XI-8V00 5X00-12X00 Fig. 7. — Energia chimică potențială, înglobată în plantele de orz Cenad 396 în procesul fotosintezei, dată în cal/dm2 suprafață foliară.zi. C, Control; NP, plante tratate cu azot și fosfor. • aur-tr w-nxo nx-zoxo tasr-ztsi nxi-sm sxaizxoo tzxn-nsoo isxoo-zsxa isur-tva Fig, 8. — Energia chimică potențială înglobată în plantele de fasole Bănățeană în procesul fotosintezei, dată în cal/dm2 suprafață foliară. zi. C, Control; NP, plante tratate cu azot și fosfor. 1 de la 159,57 cal/dm2-zi (la fasolea de control) și 238,35 cal/dm2-zi la faso- lea tratată cu N P, între 28.Vși 4.VI, pînă la un maxim de 332,86 și 325,28 cal /dm2-zi în perioada 4—12.VI, a scăzut apoi treptat pînă la un minim, de 102 la plantele de control între 20 și 27.VI și de 113,6 cal/dm2-zi la plantele tratate cu NP între 5 și 12.VII, pentru ca să crească apoi pînă la un al doilea maxim de 242 cal/dm2-zi la plantele de control între 12 și 19.VII și de 389,88 cal/dm2-zi la plantele tratate cu N P între 19 și 25.VII, iar apoi a scăzut la ambele variante în intervalul de la 25.VII la 2.VIII pînă la 9,0 cal/dm2-zi la plantele de control și 26,42 cal/dm2-zi la plantele tratate cu N P. Coeficientul de folosire a energiei luminoase de către plante în pro- cesul fotosintezei â fost calculat raportîndu-șe valorile energiei potențiale înglobate în procesul fotosintezei la cantitatea de lumină globală și res- pectiv absorbită de către plante. Valorile acestui randament sînt trecute în figurile 9 și 10. Din figura 9 rezultă următoarele : randamentul fotosintezei la plan- tele de orz martor față de lumina globală înregistrează valori care cresc . ( treptat de la 0,52% (în intervalul 28.V — 4.VI) pînă la 2,84% (între L 12 și 20.VI), apoi scad treptat la 1,18 % între 27.VI și 5.VII și apoi la 0 § atunci cînd fotosinteza încetează (5 —12.VII). Randamentul fotosintezei ț la orzul de control în funcție de lumina absorbită, deși prezintă valori ? mai mari, are în general același mers, cu maximul situat în intervalul 12—20,VI. Astfel, acest randament a crescut de la 1,09 % cît era în inter- valul 28.V—4.VI pînă la 4,8—4,5 %, în perioadele 12—20.VI și 20—27.VI, pentru ca să scadă la 0 la sfîrșitul perioadei de vegetație. O. situație asemănătoare se poate vedea și la plantele de orz tratate cu N P, cu singura deosebire că randamentul fotosintezei este mai scăzut decît la martor atît față de lumina globală, cît și față de cea absorbită, în figura 10 am reprezentat dinamica randamentului în decursul perioadei de vegetație la fasolea Bănățeană martor și tratată cu N P. Din figură rezultă următoarele : randamentul fotosintezei în lumina globală la plantele de control în decursul perioadei de vegetație se prezintă ca 0 curbă cu două maxime de aceeași valoare (0,5%) primul între 12 și 20.VI și al doilea între 12 și 19.VII avînd un minim cuprins între 20.VI și 5. VII. La plantele tratate cu N P, âceastăcurbă are alt aspect, și anume : I randamentul scade treptat de la începutul perioadei de vegetație pînă ia perioada cuprinsă între 5 și 12.VII, după care crește treptat atingînd întîi valoarea celui de-al doilea maxim al randamentului plantelor de con- trol (0,5%) în perioada 12—20. VII, pentru ca să o depășească în perioada | următoare, cînd la martor randamentul scade relativ brusc. O altă carac- . teristică a curbei randamentului la plantele tratate este că, în timpul miriimului obținut la plantele martor între 20 —27.VI și 27.VI — 5.VII, randamentul plantelor tratate se menține la valori mai ridicate, respectiv i de 0,31 și 0,29% față de 0,21 și 0,20% cît era la plantele de controL în figura 8 se poate vedea dinamica cantității de energie chimică po-l • privința randamentului fotosintezei fața^ de lumina absorbita tențială înglobată în plantele de fasole Bănățeană martor și tratate cui de către plante, acesta are valon mai ridicate, pastrind msa caractens- ■ NP, în decursul perioadei de vegetație. Aceste valori au 'crescut începîndl ticile curbelor randamentului fotosintezei plantelor in lumina globală. 542 Fig. 9. — Coeficientul de folosire a energiei luminoase de către plantele de orz Cenad 396 în decursul perioadei de vegetație, în funcție de lumina totală, și de lumina absorbită de plante. CQ, La plantele de control, față de lumina totală; NPQ, la plantele tratate cu azot și fosfor, față de lumina totală; CA, la plantele de control, față de lumina absorbită de plante; NPA, la plantele tratate cu azot și fosfor, față de , lumina absorbită de plante. Fig. 10. — Coeficientul de folosire a energiei luminoase de către plantele de fasole Bănățeană în procesul de fotosinteză în decursul perioadei de vegetație, față de lumina totală (Q) și față de lumina adsorbită de plante (A). CQ, La plantele de control, față de lumina totală; NPQ, la plantele tratate cu azot și fosfor, față de lumina totală; CA, la plantele de control, față de lumină absorbită; NPA, la plantele tratate cu azot și fosfor, față de lumina absorbită. 9 randamentul fotosintezei'la unele plante de cultură 543 . J La floarea-soărelui Vnimk am calculat randamentul fotosintezei | după formula dată de A. A. N i c i p'o r o v i c i (5): I □ __ 112xj’X100 254,5x^' 0/ A 44 x$ ș ' F % = randamentul fotosintezei; J’ = intensitatea fotosintezei în 1 hî£ 0O2/dma-h; = intensitatea radiațiilor de lumină în cal/dm2.h. ' Pentru a calcula randamentul fotosintezei după această formulă, f am determinat intensitatea fotosintezei cu aparatul Warburg după metoda 2 Sălăgeanu pentru plantele terestre la o concentrație a CO2 de 3,1% și 1 am calculat bnergia luminoasă a becurilor de la aparat în calorii, trans- ț fdrmînd-o din lucși în calorii, după formula indicată în aceeași lucrare Ș debătre A. A. N i c i p o r o v i c i (5). Deoarece intensitatea fotosintezei f este exprimată în ml O2 eliminat pe dm2-h, presupunînd că plantele au 5 iin' coeficient al fotosintezei, de 1 Și deci volumul CO2 consumat este egal i cu i Volumul O3 eliminat, âm calculat greutatea oxigenului eliminat în f procesul de fotosinteză pentru a putea aplica formula lui A. A. Ni ci- 1 ji o r o vi ei. j / Astfel, la o energie de lumină de 25 000 de lucși, adică de 1 071 cal/ j, dm2-h, plantele de floarea-soarelui au asimilat înregistrînd valorile urmă- to'are ; la martor 30 ml O2/dm2-b față de 36,52 ml O2/dm2-h la plantele tratate cu N. Randamentul calculat față de lumina globală este la martor P de 14% și la plantele tratate cu N de 17%. ; Tot la floarea-soarelui am mai încercat să calculăm randamentul, j fotosintezei prin metoda folosită de Purievici, determinînd foto- : sinteza cu metoda jumătăților de frunză. în aceeași zi (8. VII) am determinat și energia totală și absorbită | de plante, care a fost de 65 100 cal/dm2 -zi și respectiv de 24 978 cal/dm2 • zi. « Frunzele uscate au fost arse în calorimetru pentru a determina | energia chimică potențiala înmagazinată în timpul fotosintezei, Raportînd I această valoare la cantitatea energiei globale căzute în decurs de o zi f asupra plantelor și la cantitatea de energie absorbită de către plante J (38,37% în medie pe întreaga zi), am obținut un randament al fotosin- I tezej la martor de 0,68% din lumina globală și de 1,84% din cea absorbită, în timp ce la plantele tratate acest randament a fost mai mare, și anume de 0,79% din lumina totală și de 2,07% din lumina absorbită de către plantă. > ’:î ■ ' i 'i -A- ■ . '' ( , DISCUTAREA REZULTATELOR k ‘ . . . v - । Datele privind randamentul energetic al fotosintezei concordă cu ale altor cercetători, și anume cu datele lui B r o w n și E s c o m b e (citați după (9)), care au găsit pentru cîteva plante superioare (printre i care și floarea-soarelui) valori ale randamentului de 2,5%, și cu datele lui ! Put ie viei (citat după (7)b care a găsit randamente mai mari la cîteva plante superioare, printre bare și floarea-soarelui,.și anume de 7,5 %. W 544 VIORICA ȚĂNASE 10? 11 RANDAMENTUL FOTOSINTEZEI LA UNELE PLANTE DE CULTURĂ 545 depresiunii fotosintezei, apoi crește pînă la un maxim în a doua jumătate în lucrarea de față s-a obținut la orz un randament de 0,5-2,84 %| depresiunii fotosintezei, apoi crește pînă la un maxim în a doua jumătate față de lumina globală și de 1,3-5 % față de lumina absorbită., iar la fasolei a perioadei vegetative și scade din nou la sfîrșitul ei. La fasolea tratată, valori mult mai scăzute, și anume cuprinse între 0,2 și 0,5 % față de luminai randamentul față de lumina globală cît și cel față de lumina absorbită globală și 0,38-1,4% față de lumina absorbită, iar la floârea-soareluif mai ridicat în raport ,cu martorul la începutul perioadei de vegetație valori între 0 68 și 2 07°/ . L timpul depresiunii, iar maximul se situează la valori mai mari și se . . ’ . . ’ „ . „x L» a J extinde pe o perioadă mai’lungă decît la martor. “1a 1 If tn^ntXpi 1 clin PUPTcm 5. La floarea-soarelui Vniirik randamentul fotosintezei în condițiile , cîmp utihzeazam procesul fotQSintezei 1-2% dmenerg ace cade asupra d6 Wratoi, în funcție de lumina globală de intensități mai mici decît lor, iar la lumina slaba valoarea acestui procent este cu mult mai mare, natură j concentrații mai mari de CO2, a fost mai mare decît la orz și și anume de 10. în Iwarea^^^ la fasole în condiții naturale și anume du 14,2 % la plantele martor A. A. Niciporovici a arataț ca randamentul fotosintezei la începu^ , plantele tratate cu N, iar în condiții naturale a fostde0,68% tul perioadei de vegetație este mai scăzut (0,15 -0 17^ de lumina globală și de 1,84% față de cea absorbită la martor £ g obala și de 7-8 ori mai scăzut fața de procentul fixat in umm respectiv, de 0,79 și de 2,07% la plantele tratate cu N P. bită. în perioada creșterii intense, acest coeficient este de cîteva ori mai| 1 ’ > v > /o i , mare, și anume de 4—5 și chiar 6%. A Valori mai mici ale randamentului fotosintezei a obținut Spoehrg (citat după (9)), și anume de 0,13 pînă la 0,36%, dar el a raportat energia| luminoasă absorbită numai la energia chimică potențială înmagazinată | 4 în boabe, iar N oddak și K o mor (citați după (9)) au obținut pentru| unele plante ierboase un randament de 1—2,5% fața de lumină absorbită.!, 2 Valori mai mari ale randamentului, și anume de 70%,. au obținuți War burg și N e g e 1 e in (citați după (9)), care au lucrat cui 3 suspensii dense de alge la lumina monocromatică de intensități slabe. i Din anul 1938 nici un cercetător nu a reușit să obțină valori așa de | mari ale randamentului, care se datoresc probabil unor erori experimentale., | • BIBLIOGRAFIE Kjiehihiir A. ., Crporoiiou B. II. m lHy.nr.rnn H. A., ©naiionoriiH pacieHiifi, • 1955, 2,6,542—557. . HHHlinOPOBMH A. A., (bomocuumea pacmeuuii u neKomopwe nymu noebiiuenuâ ux ypoMcan. Bonpocu 6omauuKU, Plan. AH CCCP, MoCKBa-JIfeHHiirpajl, 1954, 2, 607—627. HHUUnOPOBHU A. A. n Mhmopa C. M., n.3MOJiornfi pacTemiii, 1958, 5,4, 320—328, HmînnoroBnu A.A., Ctpofohoba JI.E., Humopa C. M. h Bjiacoba M. II., $omo- cutimemwtecKan denmeMHOcnib pac.meii.uun noceoax, Hbji. Awa/i. HayK CCCP, Ii. » CONCLUZII 1, Intensitatea fotosintezei frunzelor de orz, scăzută la începutul ș perioadei de vegetație a crescut pînă la un maxim corespunzător cu îrispi carea în masă a plantelor, apoi a scăzut pînă la 0 corespunzător cu îrispi-1 la sfîrșitul perioadei dej Q. Q.V11f aAAla.âî TYlAl’fl ACL, ' vegetație; la plantele tratate cu N P, fotosinteză a avut același mers ca și la cele netratate, dar cu intensitate mai scăzută. Mocnua, 1961. 5. HllHEtiiOPOimu A. A., TpysM HncTiiTyTâ $m3hojio™m paCTeimii iim. K. A, Tmmhph- 9. io. 7. 8. sena,. 1955,. 10, 265—271. ■— Tpyjț .Miicwryra ^hshohqphh pacTeninl mm. K. A. TnMnpHBena, 1955, 10, 210—249. Pop E., Sălăgeanu N., Petekfi Șt. și CHiim.Ei H., Manual de fiziologia plantelor, Bucuroșii, 1957, 1. PABHnOBim, (Pomocuumea, Hb». mtoctpaiiiioft m«epaTypi>i, Mocuna, 1953, 2, rnana XXVIII—XXIX. RUHLAND W., Handbuch der Pflanzenphysiologle, Springer Verlag, Berlin — Gdttingen — Heidclberg, 1960, 5, 1 (Efficiepcy of photosynthesis), 566 — 633. SĂLĂGEANU N., Revue de biologic, 1962, 7, 2, 181 — 192. ’ ' Institutul de biologie „Traian Săvulescu", Laboratorul de fiziologie vegetală. Primită în redacție la 8 mai 1964. 2. Curba fotosintezei la fasole a avut două maxime și o depresiune corespunzătoare înfloririi plantelor. La plantele tratate cu N P, depre- siunea fotosintezei a fost mai mică, iar al doilea maxim a avut o valoare mai mure. .- 3. Randamentul fotosintezei față de lumina totală la plantele de orz martor a crescut treptat, de la 0,5 pînă la 2,84 % în perioada corespunză-, toare maximului fotosintezei, apoi ă scăzut treptat pînă la sfîrșitul perioa-. dei de vegetație; la plantele de orz tratate acest coeficient a avut un mers asemănător, dar cu valori mai scăzute. Față de lumina absorbită, randa- ' mentul înregistrează aceeași curbă, însă la valori mai mari, între 1,09 și! ■ 4,8%. La orzul tratat valorile randamentului atît față de lumina totală,! cît și fața de lumina absorbită sînt mâi scăzute decît la orzul martor. 4. La fasolea Bănățeană randamentul este mai scăzut decît la orz.. In timpul perioadei vegetative scade pînă la un minim corespunzător ) INFLUENȚA FOSFORULUI ȘI AZOTULUI ASUPRA SFECLEI DE ZAHĂR‘ ' DE ■ N. ANIȚIA, C. ILLE și MAR1A VOICULESCU 1 ' ■ S-i 581(05) S-a studiat influența fosforului și azotului din sol asupra calității tehnolo- gice a sfeclei de zahăr. Producția biologică și cea agricolă cresc-o dată cu dozele de azot. Concentrația sucului celular și mai ales procentul de zahăr, din rădă- cină cresc paralel cu creșterea fosforului din sol și scad la doze ridiche de azot. ‘ Cantitatea totală de zahăr din rădăcină crește accentuat în raport cu dozele de azot. Cenușa variază mai puțin regulat. Diferitele substanțe cu azot și mai ales , azotul vătămător din rădăcină cresc paralel cu azotul din sol, în schimb-fosforul din sol reduce conținutul de azot vătămător din rădăcină. Printr-o justă proporție între N și P din sol se obțin rădăcini bogate în zahăr și de o bupă calitate . /tehnologică. •d într-o Serie de experiențe, s-a studiat influența factorilor de vegetație azot, fosfor, potasiu și apă din sol în complex asupra formării și acumu- lării .zahărului în sfeclă, ca și asupra calității tehnologice a rădăcinii, determinată de compoziția chimică1. J ; Din seria aceasta de cercetări, s-au publicat rezultatele privind influența apei și azotului (1) și influența potasiului și azotului (2) asupra 'Sfeclei de zahăr, iar în continuare, în lucrarea de față, prezentăm influența fosforului și azotului asupra sfeclei. * Lucrare publicată și în „Reyue roumaine de biologie — Serie de botanique”, 1964, IX, G, ,p. 421 (în limba franceză). . v * Lucrările s-au efectuat sub conducerea științifică a acad. N. Sălăgeanu, căruia 11 exprimăm cele mai vii mulțumiri pentru îndrumarea și sprijinul acordat în aceste cercetări. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 547—556 BUCUREȘTI 1964 ;548 N. ANIȚIA și COLABORATORI 2 3 INFLUENȚĂ FOSFORULUI ȘI AZOTULUI ASUPRA SFECLEI DE ZAHĂR 549 Metoda de lucru este descrisă în lucrările precedente (1), (2). Experiența s-a executat £ în casa de vegetație, în vase mari Mitscherlich în 4 repetiții, cu următoarele doze de îngrășă-1 minte : Pj = 0,50, P2 = 2,50 și P3 = 3,50 g P2 O6/vas; N\ = 0,50, N2 = 2,50 și N3 = 4,50 g r N/vas, date sub formă de Na H2 PO4, respectiv NH4NO3 în soluție. S-a semănat la ,15.11'1, | iar recoltatul s-a făcut între 17 și 25.X. r î? Azotul, la doze mari, a determinat o creștere mai viguroasă a plantei | :și o culoare verde-închis a frunzelor. Fosforul, chiar la doze mari, a avut op, influență redusă asupra creșterii plantelor, dar a determinat la frunzei o culoare mai deschisă. k REZULTATE p ' I în cele ce urmează prezentăm rezultatele privind influența în corn-? plex a fosforului și azotului din sol asupra greutății plantelor, precum și| asupra unor compuși chimici din rădăcină. Valorile obținute reprezintă media a patru plante-repetiții. ' Greutatea sfeclei de zahăr (tabelul nr. 1) este dată separat pentru( rădăcină, frunze și planta întreagă. ■ 11 Greutatea medie a rădăcinilor de sfeclă este puțin influențată des' cantitatea de fosfor din sol. Astfel, cînd în sol a fost puțin azot (N1),|- se constată o ușoară creștere a rădăcinii o dată cu mărirea dozelor de fosfor, I' Dar cînd în sol s-a găsit azot în proporție mijlocie (N2) și mare (N3),j atunci la doza maximă de fosfor (P3) se constată o scădere a greutății! rădăcinii față de dozele precedente de fosfor (Pt și P2). î Deși dozele de fosfor întrebuințate au fost destul de moderate,! totuși la cele maxime se constată o scădere a producției. De remarcat căn o situație asemănătoare s-a întîlnit și la influența potasiului asupra sfeclei! ■de zahăr. (2). I Dozele de azot din sol au influențat mult greutatea rădăcinilor.! Astfel, cînd în sol a fost puțin azot (NJ, greutatea medie a unei rădăcini al . variat între 172,5 și 177,5 g, în funcție de fosforul din sol. La doză mijlociei de azot (N2), greutatea rădăcinilor a crescut mult, ajungînd la 317—380 g,| iar la doza cea mai mare de azot (Ns) rădăcinile ajung la 432,5—517,5 gl Greutatea aceasta depășește greutatea medie a unei rădăcini dintr-o cultură! de sfeclă din care se obține o producție mare. Cînd am utilizat doze mai marii de azot, am obținut rădăcini cu greutăți și mai mari (2). în prezenta lucrarel ’ s-au utilizat doze moderate, mai apropiate de situația din producție, în|: ■scopul obținerii unei proporții corespunzătoare între azot și fosfor. Greutatea medie a frunzelor verzi este puțin și neregulat influențată ■de fosfor, dar este mult influențată de azotul din sol. în general, dozele . crescute, de azot dau producții mai mari de frunze verzi decît dozele de fosfor. Fosforul a grăbit maturitatea și apoi uscarea frunzelor. Greutatea ntedie a unei plante {rădăcină. + frunze) a fost de asemenea puțin influențată de fosfor și mult influențată de azotul din sol. în ansamblu dozele crescînde de fosfor au dus la o oarecare micșorare a greutății plaif| tei de sfeclă, în timp ce dozele crescînde de azot au provocat sporirea ini mod regulat și accentuat a greutății plantelor. Astfel, cînd s-a găsit puți™ azot în sol (NJ, greutatea plantelor a variat între 197,5 și 200 g, în funcție ■dd doza de fosfor. Cînd în sol a fost azot în doză mijlocie (N2), greutatea plantelor a crescut la 345—402,5 g, iar la azot mult în sol (N3) plantele au ajuns la 447,5—557,5 g. Din datele de mai sus rezultă că plantele de sfeclă au crescut și s-au •dezvoltat în funcție de variantele experimentale și deci de raportul dintre îngrășămîntul de azot și de fosfor existent în sol, iar materialul biologic s-a putut supune analizelor chimice următoare. > Concentrația sucului celular din rădăcina sfeclei, determinată cu 1 refractometrul, a fost puțin influențată de factorii studiați. în linii generale ar rezulta o ușoară creștere a concentrației o data cu mărirea dozelor de •fosfor, îndeosebi cînd solul a fost bine aprovizionat cu azot. Se mai con- stată o creștere a concentrației sucului celular o dată cu a dozelor de azot, mai ales cînd în sol este o aprovizionare bună sau cel puțin mijlocie cu fosfor . (tabelul nr. 1). Tabelul nr. J . Variația greutății plantei, a zahărului și a concentrației sucului celular la sfecla de zahăr, sub influența fosforului și azotului dlu sol ■ , Specificare Dozele de fosfor Dozele de azot Ni N> : N, 'Greutatea unei rădăcini (g) Pt 172,5 340,0 517,5 Pg 177,5 380,0 432,5 •Greutatea frunzelor verzi de la o P3 177,5 317,0 455,0 • plantă (g) Pi 27,5 ■ 27,5 40,0 P2 20,0 22,5 45,0 P3 40,0 27,5 37,5 "Greutatea totală a unei plante (g) Pi 200,0 367,5 557,5 P» 197,5 402,5 . 447,5 'Concentrația sucului celular (re- P3 197,5 345,0 492,5 fractometric) (%) Pi 20,35 20,60 19,40 P3 19,42 19,45 21,43 P3 20,08 20,60 21,28 (Conținut ele zahăr (%) Pi 16,21 16,40 14,81 PS 16,59 16,78 17,94 ■ (Cantitatea de zahăr dintr-o rădă- P3 17,41 17,50 . 17,79 ■ ■ (cină (g) Pi 28,0 55,7 76,6 P> 29,4 63,6 77,6 P3 30,8 55,7 80,6 Procentul de zahăr din rădăcinile sfeclei (tabelul nr. 1) este,destul •de sensibil influențat de fosfor și de azot. O dată cu creșterea dozelor de fosfor din sol, sporește și conținutul ■de zahăr din rădăcină. Astfel, cînd în sol se află puțin azot (NJ, fosforul •determină o creștere a zahărului de la 16,21 %, cît este la Pn la 17,41 %, în •6— c. 3264 550 N. ANIȚIA și COLABORATORI 5 INFLUENȚA FOSFORULUI ȘI AZOTULUI ASUPRA SFECLEI DE ZAHĂR 551 varianta cu mult fosfor (P3). Această influență favorabilă a dozelor de| fosfor se manifestă și la doze mijlocii (N2) și mari (N3) de azot în sol. SO constată chiar că, paralel cu creșterea dozelor de azot în sol, crește și| influența pozitivă a fosforului. Astfel, la doza mijlocie de azot (N2), pro4 centul de zahăr din rădăcina sfeclei crește de la 16,40 %, cît este în varianta? P„ la 17,50 %, în varianta P3. La doza mare de azot în sol (N3), proporția dej zahăr crește de la 14,81% în P1( la 17,79% în varianta P3. Cantitatea de azot din sol mai influențează și conținutul de zahărf din rădăcina sfeclei. Astfel, cînd în sol este puțin, fosfor (PJ zahărul dini sfeclă, la doză mică de azot (NJ, este de 16,21%, de unde, după o ușoarăr creștere la N2, scade accentuat pînă la 14,81% zahăr în rădăcină, la dozaj maximă de azot (N3]). Cînd însă în sol există cantități mijlocii (P2) și mărif (P3) de fosfor, atunci se constată, în limitele experienței, că, o dată cu|z mărirea dozelor de azot din sol, crește regulat și procentul de zahăr dini rădăcina sfeclei. i Există o interdependență între acțiunea celor doi factori de vegetație, । astfel că procentele cele mai mari de zahăr în rădăcina sfeclei (17,79— | 17,94%) s-au obținut cînd pe lîngă o doză mare de azot în sol se mai găsea ? și una corespunzătoare de fosfor. L Cantitatea de zahăr dintr-o rădăcină (tabelul nr. 1) este în și mai mare măsură influențată de fosforul și azotul din sol decît procentul de zahăr. Ea rezultă din greutatea rădăcinii și procentul ei de zahăr. Dintre acești doi factori, greuta’tea rădăcinii are variații mai mari și de aceea va deter- mina în mai mare măsură cantitatea totală de zahăr din rădăcină. Or, ș fosforul influențează numai în mică măsură greutatea rădăcinii, ca urmare Ș va influența tot în mică măsură și cantitatea de zahăr din rădăcină. Azotul, în schimb, influențează mult greutatea rădăcinii și implicit va determina în mare măsură cantitatea de zahăr. . Astfel, în seria cu puțin fosfor (Px), o dată cu sporirea azotului din sol crește și zahărul, de la 28 g, cît este în varianta, cu puțin azot (NJ, la 76,6 g zahăr/rădăcină, în varianta cu mult azot (Ns). O creștere asemănă- toare este și în seria P2, iar în seria cu mult fosfor (P3) este și mai accentuată o dată cu mărirea dozei de azot, ajungîndu-se la cantitatea maximă de 80,6 g zahăr/ rădăcină, în varianta cu mult azot (N3). Producția este interesată să obțină această combinație de factori I în care se realizează cea mai mare cantitate de zahăr într-o rădăcinăj de sfeclă. , ’, Cenușa (tabelul nr. 2) a variat puțin în condițiile experienței, în funcție de fosforul și azotul din sol, și anume între limitele 0,64 și 0,87%' din rădăcina proaspătă. Ea este un factor negativ al calității tehnologice a’ sfeclei, deoarece s-a stabilit că o parte din cenușa solubilă face să nu cris-| talizeze și deci să se piardă în melasă 4—5 părți de zahăr. I Nu rezultă o direcție precisă de variație a conținutului de cenușăi din sfeclă sub influența fosforului și azotului din sol. Pare totuși că,| pînă la doza mijlocie, azotul determină o creștere a procentului de cenușăi' în seria cu puțin fosfor. Totodată, și fosforul pare să aibă, aceeași influența în seria cu puțin azot de la 0,72 % în Px la 0,81 % cenușă în P3. Tabelul nr. 2 Variația cenușii, a azotului total, a azotului vătămător și a altor forme de substanțe cu azot diu rădăcina . ' sfeclei de zahăr, sub influența fosforului și azotului din sol Specificare Dozele de fosfor v Dozele de azot Ni . n2 n3 N-total (%) Pi 0,1245 0,1579 0,1456 : P2 0,1705 0,1767 0,2331 P3 0,1392 0,1503 , 0,2031 N-neprecipitabil cu Cu(0H)2 (%) Pi 0,0321 0,0545 0,1278 P2 0,0510 0,0618 0,1069 P3 0,0425 0,0468 0,0859 N-albuminoidic (%) Pi 0,0924 0,1034 0,1178 P2 0,1195 0,1149 1,1162 P3 0,0987 0,1035 0,1222 NH3 + N-amioic (%) Pi 0,0009 0,0043 0,0302 p2 0,0005 0,0048 0,0243 P3 0,0014 0,0022 0,0217' N-vătămător (%) pi 0,0312 0,0502 0,0976 ; P2 0,0505 0,0570 0,0826 P3 0,0391 0,0466 , 0,0642 Cenușă (%) Pi 0,72 0,87 0,73 p2 0,76 0,71 0,64 P3 0,81 0,75 0,65, Substanțele cu azot au o importanță deosebită în stabilirea calității tehnologice a sfeclei de zahăr. Ele sînt mult influențate de fosforul și azotul din sol, ca și de raportul dintre aceste două elemente. ' S-au stabilit cinci forme de substanțe cu azot, fie prin determinări chimice,.fie prin calcul; valoarea industrială a sfeclei de zahăr este dată nu numai de procentul de zahăr, ci și de substanțele nezaharate, de săru- rile solubile și de substanțele organice. Substanțele cri azot au un efect negativ' asupra calității sfeclei, dar, acțiunea cea mai negativă o are azotul vătămător, care s-a calculat după- H e r z f e 1 d (citat după , (12), (14)). După E. Knapp (9), .azotul vătămător este format din substanțe proteice, aminoacizi și alți compuși înrudiți cu aceștia, dintre care cel mai dăunător este betaina. Di Moțoc (13) arată că asparagina și glutamina au de asemenea un rol negativ în fabricarea zahărului din sfeclă, deoarece împiedică crista- lizarea lui. Substanțele proteice sînt eliminate în cea mai mare parte din rădăcinile de sfeclă în cursul procesului tehnologic, prin precipitarea și apoi prin separarea lor. Substanțele proteice cunoscute sub denumirea de azot vătămător nu pot fi precipitate și eliminate, astfel că ele rămîn dizolvate în soluție și împiedică cristalizarea zahărului, antrenîndu-1 în melasă. După Andrlik (citat după (12), (14)), o parte de azot vătămător împiedică cristalizarea a 25 — 27 de părți de zahăr. Această reprezintă 1,5 — 1,7% zahăr brut pierdut. După Glaassen (citat după (12), 552 N. ANIȚIA și COLABORATORI 6 (14)), o parte de azot -vătămător determină pierderea medie a 25,3 — 28,41 părți zahăr. . | Astfel, dintre două variante cu același procent de zahăr, va da i mai mult zahăr cea care are mai puțin azot vătămător, în schimb cea cu i mult azot vătămător va da mai multă melasă. | Azotul total din rădăcina sfeclei de zahăr are acțiune negativă asupra | calității tehnologice a sfeclei de zahăr. El este mult influențat de fosforul j și azotul din sol (tabelul nr. 2). Fosforul din sol determină o ridicare a procentului de azot din| rădăcină, și anume în măsură mai mică dacă este puțin azot în sol și în | măsură mai mare în, caz contrar. O dată cu creșterea dozelor de azot din sol, se ridică și procentul dei azot din rădăcină. Această mărire este mai accentuată în seria cu fosfor ! mijlociu în sol. Astfel, la doza maximă de azot (N3) și la doza mijlocie i de fosfor (P2) s-a obținut cel mai ridicat conținut de azot total din rădă-i. cina sfeclei (0,2331%). ! în seria cu fosfor foarte mult (P3), azotul total din rădăcină crește j de asemenea continuu o dată cu mărirea dozelor de azot din sol, dar pre- A zintă valori mai reduse decît seria P2. Aceasta înseamnă că doza crescută i de fosfor duce la o oarecare scădere a azotului total din rădăcină. I, Azotul neprecipitabil cu hidro xidul de cupru (tabelul nr. 2) are o | variație foarte regulată, și anume : scade o dată cu creșterea dozelor de | fosfor, dar crește regulat proporțional cu creșterea dozelor de azot, avîndJ valoare maximă la 1% (0,1278%). | Azotul albuminoidic (tabelul nr. 2) prezintă o variație mai puțini regulată sub influența fosforului, dar azotul din sol determină o variație ! mai regulată a conținutului de azot albuminoidic din rădăcina sfeclei f de zahăr, și anume acesta crește paralel cu mărirea dozelor de azot în sol. | Suma amoniacului și a azotului amidic (tabelul nr. 2), arată o foarte | regulată creștere în rădăcină, paralel cu mărirea dozelor de azot din sol, | în toate seriile de variație a fosforului. I Creșterea dozelor de fosfor nu determină o variație regulată a procen-J tului de amoniac 4 azot amidic din rădăcina sfeclei de zahăr. De menționat că azotul albuminoidic, azotul amoniacal și azotul (- amidic sînt precipitate și eliminate în cea mai mare măsură în cursul, procesului tehnologic de fabricație, astfel că nu împiedică cristalizarea' zahărului și deci nu produc pierderea lui în melasă. Azotul vătămător produce invertirea zahărului și deci împiedică:; cristalizarea lui, prin aceasta ducîhd la pierderi de zahăr în melasă.' Industria zahărului este interesată deci ca sfecla să conțină cantități- cît mai mici de azot vătămător, iar cultura acestei plante trebuie dirijată,! prin nutriție minerală corespunzătoare, în așa fel, încît să se realizeze pe cît posibil, acest deziderat al industriei, mai ales că fosforul și azotul din sol influențează mult conținutul de azot vătămător din rădăcină* (tabelul nr. 2). Paralel cu creșterea dozelor de azot în sol, sporește în mod continuul- și procentul de azot vătămător din rădăcina sfeclei de zahăr, în toatei seriile de aprovizionare a solului cu fosfor. ' ' ' . / ' ■’> ’ r „7 INFLUENȚA FOSFORULUI ȘI AZOTULUI ASUPRA SFECLEI DE ZAHĂR 553 Astfel în seria P^ în varianta cu puțin azot în sol (NJ, rădăcina sfeclei a avut 0,0312% azot vătămător, de unde în varianta cu azot mij- lociu (N2) crește la 0,0502 %, iar în cea cu azot mult (N3) ajunge la 0,0976 % azot vătămător în rădăcină. Creșteri asemănătoare ale azotului vătămător din rădăcină, paralel cu înărirea dozelor de azot din sol, se constată și în celelalte două serii cp fosfor. Astfel, în seria cu doză mijlocie de fosfor (P2), în varianta cu .puțin azot (NJ se găsește 0,0505% azot vătămător în rădăcină și în următoarele două variante cu azot crește, ajungînd la 0,0826% (N3). în seria cu mult fosfor (P3), creșterile sînt de la 0,0391% azot vătămător, în varianta la'0,0642%, în varianta N3. - Fosforul din sol are o influență diferită de cea a azotului. Astfel, în)seria cu puțin azot în sol, procentul maxim de azot vătămător se găsește în varianta cu fosfor în proporție mijlocie (P2), de unde scade atît spre doze mai mici (P,), cît și spre doze mai mari (P3) de fosfor. O variație asemănătoare se constată și în seria cu cantitate mijlocie de azot în sol (N2), dar cu diferențe mai reduse decît în seria precedentă (NJ. în seria cu mult azot în sol (N3) însă se constată că procentul de azot vătămător din rădăcină este mai ridicat în varianta cu puțin fosfor (Px), de unde acesta scade o dată cu creșterea dozelor de fosfor din sol. Prin urmare, în timp ce dozele de azot din sol fac să crească procentul de azot vătămător din rădăcina sfeclei de zahăr, dozele mărite de fosfor din sol duc ța micșorarea procentului de azot vătămător și, prin aceasta, la îmbunătățirea calității tehnologice a sfeclei de zahăr. / în practică se calculează cantitatea de zahăr alb ce se obține la hectar. într-o altă comunicare (2) am prezentat calculul privind canti- tatea; de zahăr la hectar care se pierde prin azotul vătămător. . .. - Pe lîngă aceasta, se mai pierde zahăr prin cenușă, precum și pierderi generale (apreciate la 1,2%) în procesul de fabricație. în tabelul nr. 3 prezentănî calculul la cinci variante mai importante al acestor pierderi. . S-a calculat producția la hectar la o densitate de 80 000 de plante/ha. în funcție de variante s-ar forma în rădăcini 4,3—13,5 kg/ha azot vătă- mător. O parte de azot vătămător duce.la pierderea a 25 de părți zahăr, dfe unde ar rezulta că azotul vătămător a determinat pierderi de 108 kg/ha zahăr în varianta N,P,. De aici pierderile cresc o dată cu doza de azot din-sol (determinate de creșterile azotului vătămător), ajungînd ■la .338 kg/ha zahăr pierdut-în varianta N3P1( cu mult azot și puțin fosfor înȘjSpL Dacă la o doză mare de azot în sol (N3) crește progresiv și. doza ide, fosfor, se constată o scădere a pierderilor de zahăr, ajungînd la .223 kg/ha în varianta N3P3. S-a determinat în condițiile experienței că rădăcinile sfeclei acumu- lează de la 101 pînă la 302 kg de ;cenușă/ha. ' • '■ Socotind că o parte de cenușă determină pierderea a 4 părți de zahăr, ( rezultă că în varianta NjPr s-ar pierde 404 kg de zahăr/ha, de unde pier- derile de zahăr cresc 6 dată cu mărirea dozelor de azot din sol, ajungînd la 1 208 kg/ha în varianta h^P,. ' ' N. ANIȚIA și COLABORATORI 554 Pe măsura creșterii dozelor de fosfor, se constată o scădere a pier-î derilor de zahăr determinate de cenușă., I Tabelul nr. 3 Calculul pierderilor de zahăr și al cantității de zahăr alb obținut la hectar Specificare , Variantele N^ N^ n3px n3ps N3P3 Greutatea unei ră- dăcini (g) 172,5 340,0 517,5 432,5 455,0 Rădăcini (kg/ha) 13 800 27 200 41 500 34 800 36 400 Zahăr (%) ' 16,21 16,40 14,81 17,94 17,79 N-vătămător (%) 0,0312 0,0502 0,0976 0,0826 0,0642 N-vătămător (kg/ha) 3,4 6,9 13,5 11,4 8,9 Zahăr (kg/ha) pier- dut datorită N- vătămător 108 173 338 285 223 Cenușă (%) 0,72 0,87 0,73 0,64 . 0,65 Cenușă (kg/ha) 101 ' 220 302 228 236 Zahăr (kg/ha) pier- dut datorită ce- nușii 404 880 1 208 912 944 Zahăr (kg/ha) pier- deri 1,2% 165 324 496 416 435 Zahăr brut (kg/ha) 2 236 4 460 6 150 6 230 6 460 Pierderi totale za- hăr (kg/ha) 677. - 1 377 2 042 1 613 1 602 Zahăr aii) (kg/ha) 1 559 3 083 4 108 4 617 4 858 - Pierderile curente de 1,2% din timpul procesului tehnologic repre zintă o variație, în funcție de producția de rădăcini și procentul de zahăi clin sfeclă, de la 165 kg zahăr pierdut la hectar în varianta N^A, pînă la 496 kg/ha în varianta N3PX. Pierderile totale de zahăr calculate au variat între 677 kg/ha în varianta NJA (crescînd o dată cu sporirea dozelor de azot din sol) și 2 042 kg/ha în varianta N?PX. Creșterea dozelor de fosfor din sol a deter' minat pierderi mai mici de zahăr. Dacă pierderile totale se scad din canti- tatea totală brută de zahăr produsă de sfeclă la hectar, se obține canti- tatea de zahăr alb. Astfel, în varianta NjPj s-a calculat 1 559 kg/ha zahăi alb, de unde a crescut o dată cu mărirea dozelor de azot din sol, ajungînd la 4 108 kg/ha zahăr alb în varianta N3Pn datorită producției ridicate d( rădăcini. Este foarte important de constatat că la doza mare de azot îi sol, dacă se adaugă și doze mari de fosfor, cantitatea de zahăr alb la hectar continuă să crească pînă la 4 858 kg în varianta N3P3, datorită unui procent mărit de zahăr. Din datele tabelului nr. 3 se pot trage deci concluzii teoretice și practice importante, rezultate din variația și interdependența factoriloi examinati. "9 INFLUENȚA FOSFORULUI ȘI AZOTULUI ASUPRA SFECLEI DE ZAHĂR 555 CONCLUZII | ’ Datele obținute din studiul influenței în complex a variației dozelor | -de fosfor și de azot din sol asupra producției de rădăcini și asupra calității ( industriale a sfeclei de zahăr aduc unele precizări în această direcție. S-a înregistrat o creștere regulată a producției biologice și a celei g .agricole în raport numai cu mărirea dozelor de azot din sol, nu și în funcție j -de fosfor, deci coeficientul de acțiune al acestuia este mult mai mare. ■| ' Concentrația sucului celular înregistrează o ușoară creștere la doze g. mai' mari de fosfor, în prezența unor doze crescute de azot. | , Procentul de zahăr din rădăcină crește o dată cu dozele de fosfor I -dm/sol. Dozele mari de azot duc la o scădere a procentului de zahăr cînd , se află puțin fosfor în sol. Cantitatea totală de zahăr din rădăcina unei plante sporește mult în raport cu mărirea dozelor de azot, determinată de creșterea rădăcinilor, v și mai puțin în raport cu fosforul. I Cenușa a variat mai puțin regulat în funcție de fosforul și azotul |, din sol. I. ? Patru forme de azot, și anume : N-total, N-neprecipitabil cu hidroxid r de cupru, suma NH3 + N-amidic și N-vătămător, cresc accentuat în | rrădăcina sfeclei de zahăr, o dată cu mărirea dozelor de azot din sol; în I . schimb, fosforul din sol determină o scădere mai ales a azotului vătă- I mător. Această scădere este mai accentuată în seria cu mult azot în sol. I ' N-albuminoidic, cu variații ceva mai puțin regulate, crește totuși I /vizibil în rădăcină la doze mari de azot din sol. I Din variația în sensuri proprii a diferitelor caracteristici ale sfeclei I spb influența factorilor studiați, rezultă că planta formează și acumulează । cu jitît mai mult zahăr total, cu cît au crescut, în limitele experienței, cantitățile de azot și de fosfor din sol. BIBLIOGRAFIE L Aniția N„ Ionescu-Sisesti Vl., Iele c. și Voiculescu M., Influența apei clin sol ■ ' asupra sfeclei de zahăr la diferite doze de azot, în Lucrările științifice ale Insti- tutului agronomic, București, 1960. :2. Axiția N., Ille C. și Voiculescu M., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1963, 15, - V < 4, 479. ■3; Bontea V., IonescuM., Ionescu-Sisești VL, Olteanu gh. și Sabu N., Sfecla de zahăr, Edit. agro-silvică, București, 1960. , ‘ -4. Bkozinov p. a., îngrășăminte pentru sfecla de zahăr în raioanele sud-estice, Traducere ■ . > I.D.T., 1950, 7. 5. CBEMEK H. D., Zucker, 1956, 9, 24, 598. ■6pDUB0UiiG I„ Saujiiek R. et Devillebs P., Sucrerie Franțaise, 1957, 5. 7. FELTZ H., Zuckerindustrie, 1958, 8, 4, 183. ' ■8. ICAkpenko P. V., Cultura sfeclei de zahăr, Traducere I.D.T., 1951. 9. Knapp E., Die Zuckerriibe, în Handbuch cler Pflanzenzuchtuncj, Berlin, 1956, 3. 556 N. ANIȚIA șl COLABORATORI 10 "1 " 10. Kolbe G., Zt. landw. Versuchs-Untersuch., 1958, 2. 11. KkOgeu V. u. WimMer G., Ernăhrungsbedingungen, Boden, Diingung tind Krankheiten - der Zuckerriiben, Hergg. Zuckerfabrik, Kleinwanzleben. 1 12. Lindneb G., Priifung auf Verarbeitungsfăhigkeit, Hergg. Zuckerfabrik, Kleinwanzleben,! 13. Motoc D., Curs de biochimici produselor alimentare, București, 1961. | 14. SCHNEIDER F., Der Zuckerrubensortenversuch, Hergg. Zuckerfabrik, Kleinwanzleben,| ' Institutul de cercetări alimentare. | , . . Primită în redacție la 5 decembrie 1963. I '' CONTRIBUȚII LA STUDIUL BIOLOGIC COMPARATIV I ' AL COMPORTĂRII UNOR SOIURI DE BUMBAC * Ț. ' DE I GH. BACȘIȘ ■ ' , 581(05> । Din cercetările efectuate asupra soiurilor de bumbac a reieșit că soiul ' 5904—1 are perioada de vegetație mai lungă în diferite epoci cu 19 — 25 de zile , decît 1298. Pentru faza de la semănat la răsărit, soiul 5904—1 are constanta B de 9,1°C și constanta A de 67,9°C, iar soiul 1298 are constanta B de 9,4°C și constanta A de 69,2°C. Soiul 5904 —I, în medie pe epocile de semănat, realizează , 87% din producția de bumbac a soiului 1298, iar în epocile 18 șl 29.IV reali- 1 ' zează producții egale cu 1298. în privința calității fibrei, soiul 5904 — 1 este , mult superior soiului 1298. ' , '' Asigurarea nevoilor mereu crescînde ale populației țării noastre ' cu textile ridică probleme importante privind cultura bumbacului. în prezent se importă în proporție mai mare bumbac de calitate mijlocie s • (G. hirsutum) și în proporție mai mică (25 % din nevoile anuale de con- ' ’sum) bumbac cu fibra fină. : ' Plantele din specia G. hirsutum au perioada de vegetație scurtă, ( : producție mare de bumbac, din care un procent ridicat se recoltează ;pînă. la căderea brumei, și prezintă o fibră de calitate mijlocie; plantele j ’ 'din/specia G. barbadense., cu fibră fină, au durata perioadei de vegetație i ; Țifingăf-dau recolte mai slabe de’bumbac, dar cu fibre de cea mai bună ) ^calitate (lungimea de 35—51 mm, foarte fină și mătăsoasă),’necesitînd o , .prelucrare aparte și permițînd obținerea de țesături fine. L - - Cercetările efectuate la Stațiunea experimentală Brînceni și la J; ' celelalte stațiuni'din zona bumbacului au contribuit la stabilirea agrofi- ; * Lucrare publicată și' în „Revue roumaine de biologie — Sirio de botanique”, 1964, i IX', 6, p. 429 (în limba engleză). 1 r-'. ,• x ' • ' J ■' ST Șf CERC BIOL SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 557—569 BUCUREȘTI 1964 3 3 558 GH. BACȘIȘ CONTRIBUȚII LA STUDIUL BIOLOGIC AL UNOR SOIURI DE BUMBAC 559 totehnicii soiului de bumbac raionat 1298 (G, hirsutum), pentru condițiile depășiri la temperatură (64°C) și la durata de strălucire a soarelui (124 de ore) și deficit la pedoclimatice din țara noastră. Rezultatele acestor cercetări arată Că se I precipitații (95 mm). De asemenea trebuie remarcat faptul că în primăvară solul a fost bine poate obține în fiecare an în condiții de neirigare si fără aplicare de îngră- I ultimul îngheț, deși a fost tîrziu (la 3.V), a influențat in mica măsură U, . , ’ n j. , A 6 £ .plantele răsărite, fiind de scurtă durată, iar bumbacul nefund rărit. Așadar, 1962 a fost un șammte o producție de 1 000—1 200 kg/ha bumbac brut, iar prin aplicarea j favorabil pentru cultura bumbacului. tuturor metodelor agrotehnice o producție de 1 400—1 500 kg/ha bum- I . bac brut. REZULTATELE OBȚINUTE ™ 1TS? T ™ TgU5a d? S0?UCtia principalelor perioade și a întregii perioade de vegetație. Z21 "X^TA OV1119 ZA ta 4" O 1 O TI/IZITI1 ZT ZAAlzAZa4*O A^I ZA1A C!AmT*l 1^11 TA ZA ZA ZA CA CI + za CITAZAZATZA IZA rml 4- rT 4~ CA~I za .. "111 nr. 2, reies’ următoarele : bumbacul din soiul experimentala Bnnceni cercetări cu soiuri din aceasta ^specie. Rezultatele +129g răsare 24 de zile la tempe’ratura de 12oC și în 6_7. zUe ța tempe- paiția e, obținute m anul 1962, fac obiectul comunicării de fața. । râtura de 19—20°C, parcurge perioada de la îmbobocire la înflorire în i 24—27 de zile, perioada de la înflorire la coacere în 40—43 de zile la tem- I ^eratura de 24°C și în 55 de zile la temperatura de 20°0, iar întreaga perioadă ■de vegetație descrește de la 140 de zile în epoca I la 111 zile în epoca a V-a și crește la 116 zile în epoca a Vl-a. ' . ' Din tabelul nr. 3 rezultă că soiul 5904—I parcurge perioada de la METODA DE CERCETARE Biologia soiurilor de bumbac s-a cercetat într-o experiență bifactorială cu două soiuri | ;și șase epoci, pe un teren pe care nu s-au aplicat îngrășăminte, dar s-au respectat celelalte reguli S agrotehnice. Așezarea experienței îh cîmp s-a făcut după metoda pătratului latin de tipul | 6x6 pentru experiențele bifactoriale cu parcele randomizate (8), (15), (18), avînd suprafața T recoltabilă de 10 m2. | în cursul perioadei de vegetație, la fiecare epocă s-au făcut amănunțite observații feno-- g logice pentru a stabili răsărirea, apariția fiecărei frunze adevărate, îmbobocirea, înflorirea și | deschiderea capsulelor, înălțimea plantelor și structura recoltei. Metodologia folosită a fost | cea indicată de literatura de specialitate (12), (14), (17). | Determinarea constanteloi’ A și B pentru perioada de la semănat la răsărit s-a făcut | pe bază de ecuație, folosind formula A + Bn = Et" pentru fiecare epocă, iar rezolvarea lor cu'| ajutorul teoremei lui Gauss privind calculul erorilor (12), (16). Numărul de zile necesare | pentru parcurgerea perioadei de vegetație de la semănat la răsărit s-a calculat cu ajutorul for- I A j mulei ji = ■■ Consumul de căldură al soiurilor s-a exprimat atît prin suma temperatu- I iilor acumulate, care este încă folosită de mulți autori și poate dă o orientare generală în s aprecierea consumului de căldură de către plante, cît și prin metoda bilanțului termic real care înlătură temperatura inactivă pentru plantă. Rezultatele de producție și mersul coacerii s-au stabilit pe baza culegerilor succesive, ' Iar valorificarea rezultatelor s-a făcut prin analiza varianței după metoda de calcul pentru j experiențele polifactoriale așezate în pătrat lațin cînd unul din factori are așezarea pătrațică. în laborator s-a determinat procentul de fibră al solurilor, pe baza căruia s-au stabilit producția totală de fibră și producția de fibră pînă la căderea brumei. De asemenea la sta- țiune s-au analizat și însușirile fizico-mecanice ale fibrelor după metodica standardizată (23). Condițiile pedoclimatice Solul pe care s-au efectuat cercetările a fost cernoziom mediu levigat cu textură luto-argiloasă. Din analiza condițiilor climatice prezentate în tabelul nr. 1 reisse că, față de media pe 13 ani, în perioada de vegetație a bumbacului (aprilie-octombrie 1962) s-au înregistrat . . ' ' Tabelul ’ Date meteorologice înregistrate la Stafiuiiea ■ semănat la răsărit în 23 de zile la temperatura de 12°C și în 6—7 zile la temperatura de 20°O, perioada de la îmbobocite la înflorire în 26—29 de. zile, perioada de la înflorire la coacere în 60 de zile la temperatura de 23°C și în 67 de zile la temperatura de 21°C, iar în epoca a Vl-a capsu- lele plantelor nu au ajuns la maturitate pînă la căderea brumei. întreaga perioadă de vegetație la soiul 5904—1 descrește de la 159 de zile în epoca I la 136 de zile în epoca a V-a. Pentru epoca a Vl-a nu s-a putut calcula întreaga perioadă de vegetație, deoarece plantele din această epocă nu ..și-au încheiat perioada de la înflorire la coacere. ’ - .Urmărind comportarea celor două șoimi, se constată că soiul 5904—1 ■comparativ cu 1298 are întreaga perioadă de vegetație mai mare cu 19 — 25 de zile, datorită mai ales perioadei de la înflorire la coacere. ' b. Determinarea constantelor A și B pentru perioada de la semănat la răsărit. Bumbacul, fiind originar din țările calde, are cerințe mari față de căldură. în general, consumul de căldură al plantelor se exprimă ■ prin suma temperaturilor din întreaga perioadă de vegetație. I. Bălan (2) a. stabilit că soiurile precoce din G. hirsutum necesită 3 400°0, iar N. Z a m f i r e s c u (22) menționează că soiurile din G. barbadense au nevoie, de peste 3 800°C. în urma lucrărilor lui T. D. Lîsenko (12), s-au introdus în calculul consumului de căldură numai temperaturile - active, efective, care depășesc zero biologic al fiecărei plante, folosindu-se , ihetoda bilanțului termic real. nr. I... experimentalii Brhieeiii, In anii 1950—1902 •Tefnpcralura 'medie aprilic-oct. Suma în perioada aprilic-oct. temperatu- ■ rilor C° strălucirii soarelui ore precipita- țiilor mm ,18,1 3 873 1 775 249 ACHITA -, 3 809 1 651 344 +0,3 . + 64 + 124 -95 Ultimul îngheț de primăvară 3.V Primul îngheț de toamnă Nr. șurării fazelor de vegetație, T. D. ,L î s e n k o (12) a stabilit că cerințele plantei de bumbac față de temperatură nu sînt aceleași în cursul întregii ; perioade de vegetație, acestea schimbîndu-se după fiecare dintre ele. El a stabilit că fiecare perioadă de vegetație poate să înceapă numai la ' o anumită temperatură, care este o valoare constantă (constanta B)5 ■ , și care diferă de la un soi la altul. De asemenea a stabilit că pentru ten; 1 minarea fiecărei perioade de vegetație este nevoie de o anumită sumă de' ; temperaturi efective, care pentru perioada de vegetație respectivă a unui’ soi este constantă (constanta A), dar care este diferită pentru soiuri deosebite; ’ I. Varunțian (21), I. P. lakușkin (10), Gh. Bîli* te a n u (3), N. Zamfir eseu (22), citînd datele lui T. D. L î s e n k o,- v conchid că temperatura necesară plantei de bumbac este diferită după fazele de vegetație. J G. G o 1 d b e r g (9), lucrînd cu soiuri de bumbac, ajunge la con-' cluzia că pentru perioada de la semănat la răsărit constanta B variază între 10,7 și 11,6°C, iar constanta A între 57,3 și 69,4°C. J E. S. Ulanova (20), M. S. Kulik (11) apreciază că indicii stabiliți de Sigolev la grîu, folosind lucrările lui Lîsenko, au dovedit un mare grad de veridicitate și se folosesc în prezent la deservirea 561 i $.2 CM CM CM CM 5 g g $ ks * 09 CS 3 & B 66 ' CS .W o. eu •c « <» O) o cs O i S .2 03 & . 8 A S 'd fii r 03 «9 S fi g 53 a as S >CS £ CS : • w rd 3 « £ 4» tA £ O> ®e JOS >cs >« g g 2.g g 5 3 U o S U Ui n (§ I 'O. - W CS r* 9 N , 5 N 1-fHII dj 1 w g \o 1 1 O CQ O r-i CM | O r-( O 00 fl 1 O fl cț rH fl CM iH i © © oo co 00 1 s fl © s <5 Pi 1 kg/ha 00©Ofll> l> fl © © 1 © © © 0- 1 -a O CM O © CM © © rH © 00 CO fl • & O S< tot: [ kg/ha [x © CM © 1" CQ T-4 01 CQ fl W © O rH © CO © bruma § © fl CO fl -r-i CM © © 00 © O © .2 o' & 0J fl Oo xtf 75 « fl ȘD 00 © cm ?.iqu % ’5 (Z) A § •sP ©x fl O ■fl. s nă la bi ă? oi -fl fl M O UJ M I UI51 I a.ta co CM "M* P* 0O © 0. CM r-l CQ Tt* | A © © © © 8 9.tadn.r 1 Op BttțOJBS | CQ » © ©’ vH CO CQ CQ CM CM | B0quiLm;uiu ©tHO©I> co © © fl fl l A A A A | Ij 1 Baquqțiu | -jojiun I i ■ [ fl fl CO 0- © CM CM 03 CM O | a fibrei % 1 uzuq 1 fl CM O © © © © fl © 1 Tfi lungime lUUl 1 •wienj 1 CM © © CM © CO © © 0^ co 00 <© rH © O I 01 CQ CQ CQ CQ ii Uliii I a a• a i. I A o o t> © Binpoiu I CM 01 01 CM CM Unț yjaonj sp I cm oi oi cm cm *. uaunȘuni I 01J|0UI [njgumu । I CQ © © ojodni °°a I CQ CQ 9p miȚOJES CO 00 CQ fl U0iei.ijnq.Biu eapmtu S cm S cm f -.tOJIttn I rH W -H rt iH ’ BZBq â W) 3 tuiit I rf © © © © .TO}U[rj I 01 03 01 CM CM UIUI Binpoui Epoca £ £ > fl <20 © O O 01 W CM W CM w Nr. crt. r-i 01 CQ fl - 568 GH. BACȘIȘ 8 CONTRIBUȚII LA STUDIUL BIOLOGIC AL UNOR SOIURI DE BUMBAC 56» mecanice ale fibrei soiului 5904—1 cu ale fibrei soiului 1298, se constată, că primul are fibra de calitate mai bună, depășind calitatea fibrei soiului 1298 cu 3—4,5 mm la lungime, precum și la rezistență, finețe și lungimea de' rupere în km. ’ CONCLUZII 1. Soiul 5904—1 are întreaga perioadă de vegetație mai lungă în' diferite epoci cu 19—25 de zile decît soiul 1298, datorită mai ales perioadei; de la înflorire la coacere. 2. Pentru perioada de la semănat la răsărit, soiul 5904—1 are con- stanta B de 9,1°C și constanta A de 67,9°C, iar soiul 1298 are constanta 5 de 9,4°C și constanta A de 69,2°C. 3. Suma de temperatură acumulată în perioada de vegetație este; la soiul 1298 de 3172°O, iar la soiul 5904—1 de 3 708°0, iar suma tempera- turilor efectiv folosite de plantă este la 1298 de 1 706°O, iar la 5904—1 de 1 917°C. ■ 4. Soiul 5904—1 realizează 87% din producția de bumbac a soiului 1298, indiferent de epocă, iar în epocile 18 și 29.IV realizează producții; egale cu 1298. ; 5. Ambele soiuri realizează cea mai bună calitate a fibrei în epoca' 18.IV. Soiul 5904—I are fibra de calitate mult superioară fibrei soiului 1298 (cu 3—4,5 mm mai lungă, mai rezistentă și mai fină). 19; Teodobescu I. G., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice,, geologice și geografice, 1954, 6, 2. 20. yjIAROBA E.C., Memodbi aapoMemeopojioawiecKux npoenoaoe, PinpoMeTeomnai’, Jle-- *' r HMHrpan, 1959. 21. HBEPr P., XjioriKOBojțcTBo, 1959, 3. . 10. flKymKMH 14.n., Pacmenueeodcmeo, MocKBa, 1953. 11. KvmiK M.C., MeTCoponorMH n rnnpoJiorHH, 1962, 6. 12. JlBIOEHKO T.Jf., Cmaduiinoe paaeumue pacmenuu, MocuBa, 1952. 13. MAVEP aa passumiia ceMcKoxoanucmeeuiibix pacrnenui MocKna, 1950. 18. Săulescu N., Cimpul de experiență, Edit. agro-silvică, București, 1959. xjion CONTRIBUȚII LA STUDIUL FORMĂRII ȘI DEZVOLTĂRII PICNIDIILOR DE PHOMA LINGAM (TODE) DESM. * DE VERA BONTEA ' 5Ș1(O5) Lucrarea se referă la studiul formării și dezvoltării picnidiilor de Phoma ' lingam (Tode) Desm., parazită pe varză. Aceste procese s-au urmărit atît pe țesuturi vii, cît și pe mediul nutritiv de cartof. Se presupune existența unui heterotalism; miceliile de tipuri diferite s-ar influența fie direct prin anastomoze, fie numai prin simpla excitare hormonală, ceea ce contribuie la formarea masivă a picnidiilor’ în cazul însămînțării pe mediu a cantităților mari de spori de diferite proveniențe. . Cu ocazia studiului biologiei ciupercii Phoma lingam (Tode) Desm.1 am observat că pe plante picnidiile se formează sub epidermă, pe care o împing bombînd-o la început, apoi o rup și apar la suprafața organelor atacate sub formă de puncte brune-închis sau negre (fig. 1). în majo- ritatea cazurilor, picnidiile au apărut pe plante la două săptămîni după infecție. Pe mediul nutritiv din extract de cartofi cu glucoză, la tempera- tura camerei (18— 20°C), dezvoltarea picnidiilor a durat de cele mai multe ori 40—48 de ore. Am observat întotdeauna formarea picnidiilor în număr mai mare și într-un timp mai scurt în cazul cînd am urmărit acest proces în culturi din mai mulți spori de diferite proveniențe. în cazul culturilor monosporale, picnidiile adesea nu se formau sau apăreau în cantitate foarte redusă. Acest fapt ne-a determinat să renunțăm la culturi mono- * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de botanique”, 1964, IX, 6, p. 441 (în limba germană). 1 Mulțumim lui Mioara Todică pentru ajutorul dat la efectuarea preparatelor microscopice. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 571—574 BUCUREȘTI 1964 572 ' ’ VERA BONTEA’ ‘ . 2: sporale atunci cînd urmăream obținerea de material bogat necesar pentru, infecții experimentale, în vederea stabilirii rezistenței plantelor, duratei perioadei de incubație etc. în același timp, am constatat că tulpinile de Phoma lingam izolate din semințe și din plante de diferite proveniențe;, se comportă; altfel în ceea ce privește dezvoltarea mi cel iu lui șl formarea picnidiilor. Astfel, în timp ce în unele culturi miceliul este foarte fin,, aproape invizibil și picnidiile apar în număr foarte mare (pl. I, a), în altele miceliul are dezvoltare luxuriantă, dar nu. formează picnidii (pl. I, d).. Perioada în care are loc formarea picnidiilor de la însămînțare pe= mediu variază de asemenea în funcție de proveniența ciupercii. Astfel,, în prima etapă a cercetărilor am lucrat cu o tulpină care forma picnidii la aproximativ două săptămîni de. la însămînțare; mai tîrziu am izolat două tulpini, din care una, .în aceleași condiții (pe mediu de cartofi,, la 18- 20°C), formă picnidii în număr foarte mare la 4—5 zile de la însă- mînțare (pl. I, e), iar altă se dezvolta foarte încet în comparație cu prima și producea: picnidii puține, foarte mici și îa un interval mai mare de timp- (8—10 zile) de la însămînțare (pl. I, /). Deoarece diferite proveniențe au caracterele morfologice și mai ales fiziologice felurite, putem presupune existența ă diverse tipuri sau rase de Phoma lingam- Pentru delimitarea, lor, sînt necesare însă cercetări speciale pe un material mai bogat. în cazul culturilor provenite din mai mulți spori, am putut constata,, la intervale diferite de la însămînțare, prezența a numeroase cazuri de= anastomoză, fie prin contact direct al 'hifelor, fie prin una sau mai multe punți de legătură (fig. 2, a), în aceste porțiuni, se observă o ușoară- îngroșăre a filamentelor miceiiene și ramificarea lor abundentă; prelun- girile digitiforme ce iau naștere se întrețes și formează aglomerări la care, se alătură și alte filamente miceliehe ale ciupercii Phoma lingam (fig. 2, />). Aglomerarea,și împletirea' hifelor sporește, luîhd proporții din ce în ce mai mari, pînă cînd se diferențiază picnidia\(pl. IE, a ■ o). Aceasta este la început hialină (pl. II, 6), apoi se închide treptat la culoare, trecînd: prin nuanțele de galben-deschis, galben-închis, brun-deschis, brun-închis, și ajunge în cele din urmă la culoarea aproape neagră (pl. TI, c). Paralel, cil . schimbarea culorii, șe constată și diferențierea aglomerării de hife într-un perete pseudoparenchimatic, care închide o cavitate mai mult' sau mai puțin sferică, în interiorul căreia prelungirile hifelor formează copidiofori scurți; Acestea căptușesc întreg peretele interior al picnidiei: și dau naștere la un riumăr foarte mare de picnospori, care în scurt timp- umplu întreaga cavitate (fig. 3). La partea superioară a picnidiilor, se diferențiază un osteol, în jurul căruia uneori peretele se ridică formînd. o papilă (fig. 4,4); cîteodată, la o picnidie se observă două osteole (fig. 4, h). Cînd picnidia ajunge la maturitate, sporii din interior se pun în liber- tate înglobați într-o masă mucilaginoasă, de cele mai multe ori de culoare roz, sub forma unui cordon șerpuitor. - Faptul că în culturi monosporale picnidiile nu apar întotdeauna,, iar, cînd apar în general numărul lor este foarte inie, ne conduce la ideea. că diuperca Ph^ma lingam ar fi heterotalică, iar heterotalismul aici ar fi de altă. natură decît cel sexual. Heterotalismul, după cum , arată G w y n n e - Va u g h a n și M a r e s qu e 11 o (citați după (5)), nu Fig. 1, a—c. — Porțiuni de varză mărite, cu fructificațiile ciupercii Phoma lingam (Tode) Desm. : a, frunză; b, tulpină de semincer ; c, floare. F. 0. 3254 d. p. 572 Fia. 2. - Miceliul ciupercii Phoma lingam (Tode) Desm. : a, filamente miceliene unite prin punți de'legătură ; b, filamente miceliene pu ornic ramificate și întrețesute reprezențînd începutul formam picmdiei. Fig. 3. — Secțiune transversală] printr-o 'picnidie de Phoma lingam (Tode) Desm. Fig. 4. — Picnidii tinere de Phoma lingam (Tode) Desm.; a, cu un singur osteol și cu papilă ; b, cu două osteole. PLANȘA 1 Fig. 5. — Phoma lingam (Tode) Desm. : a, picnidie punînd în libertate spori; b, o porțiune mărită din cordonul cu spori. Diverse tipuri de Phoma lingam (Tode) Desm. izolate din semințe (a — d) și din plante (e—f) de diferite proveniențe. 3 FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA PICNIDIILOR PHOMA LINGAM 5735 PLANȘA II Diferite faze de formare a picnidiei de Phoma lingam (Tode) Desm. (a — c). este același lucru cu sexualitatea; prin acești doi termeni se înțeleg dua- lisme independente, care în unele cazuri se pot suprapune. în cazul ciu- percii Phoma lingam, este vorba probabil de un heterotalism legat mai. mult de prezența unor substanțe sau hormoni într-un tal, care prin contact- direct (anastomoză) sau la distanță ar excita „polul opus”, ducînd astfel la formarea picnidiilor într-un număr mai mare. în sprijinul afirmației, că miceliul de Phoma lingam ar produce mai multe picnidii, chiar numai sub acțiunea unor hormoni, vine și cazul prezentat de O. H. Cal vert- și G1 e n n P o u n d (3) de obținere a unui număr mai mare de picnidii. prin cultivarea în același vas de micelii nu numai de tipuri diferite ale speciei Phoma lingam, ci chiar de specii diferite ale genului Phoma (de- exemplu Phoma lingam și Ph. betae). Noi am observat, în cazul culturilor de spori de diferite proveniențe, anastomoze și prezența nucleilor în apropierea punților de legătură și chiar în interiorul acestora (fig. 2)p nu putem vorbi însă, cu toată siguranța, de un schimb de nudei, pentru că nu am făcut studii speciale în această direcție. Faptul că uneori se formează picnidii și în culturi monosporale, deși în număr redus, ne face să presupunem că hifele unor tulpini de Phoma- lingam ar fi heterocariotice și că picnidiile s-ar forma aici după tipul meristogen, pornind de la o singură celulă sau de la mai multe celule adiacente, așa cum arată O. H. 0 a 1 v e r t și G1 enn Pound (3). Adîncirea cercetărilor în legătură cu modul de formare a picnidiilor prezintă interes nu numai pentru cunoașterea biologiei ciupercii Phoma- lingam, ci și a grupei Pungi Imperfectă în general. BIBLIOGRAFIE 1. BORTEA VERA, Anal. I.C.A.R., scria nouă, 1953, 22, 3. 2. — Putregaiul negru al verzei și agentul său patogen Phoma lingam (Tode) Desm.,. București, 1963. 5. Calvert O. H. a. Pound Glenn, Phytopathology, 1949, 39, 848-857. 4. Găumann E., Die Pilze. Grundziige ihrer Entivicklungsgeschichte und Morphologie, Verlag; Birkhauser, Basel, 1949. 5. Moreau F., Les champignons, Paris, 1952, I. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de [Hepatologie și microbiologic. Primită în redacție la 30 iunie 1964. .0. 3254 d. p. 572 UN NOU AGENT FITOPATOGEN PENTRU R.P.R., CARE PRODUCE CIURUIREA FRUNZELOR DE PRUN (PSEUDOMONAS MORS-PRUNORUM) DE I. LAZĂR 581(05) în lucrare se descrie pentru prima dată în R.P.R. boala produsă de bac- teria Pseudomonas mors-prunorum care, ca simptom caracteristic, prezintă pe aparatul foliar al sîinburoaselor ciuruirea frunzelor. Se menționează că, din cele două faze ale ciclului de evoluție al bolii, pînă în prezent a fost observată numai ■ faza de vară. Se evidențiază posibilitatea diferențierii petelor produse de această bacterie pe frunze de cele produse de alți trei agenți fitopatogeni (Xanthomonas pruni, Clasterosporium earpophilum și Gloeosporium polystigmicola), semnalați anterior în țara noastră. Ciuruirea frunzelor la sîmburoase, din punctul de vedere al etiolo- gici sale, are un caracter complex, datorită participării a mai multor agenți fitopatogeni, dintre care pot fi menționați: Clasterosporium earpophilum (Lev.) Aderh., Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dawson, Pseudomonas mors-prunorum Wormald, bolile virotice „Stecklenberger” și „tatter leaf” și Gloeosporium polystigmicola Bondarțev (1), (2), (3), (7), (12), (14). în țara noastră, pînă în anul 1956 simptomul de ciuruire a frunzelor de sîmburoase era atribuit numai ciupercii Clasterosporum carpdphylum (11). în 1956 (2), (11) au fost semnalați pentru țara noastră încă doi agenți patogeni care pe frunzele de sîmburoase produc simptomul de ciuruire. Este vorba de bacteria Xanthomonas pruni și ciuperca Gloeosporium poly- stigmicola, al căror studiu (îndeosebi a bacteriei Xanthomonas pruni) este prezentat în două lucrări apărute în ultimul timp (2), (6). ■ în vara anului 1962, pe frunzele unor pruni observați în diferite localități din regiunile Argeș și Hunedoara s-a constatat o ciuruire, care ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 6 P. 575—581 BUCUREȘTI 1964 576 I. LAZĂR 2. 3 PSEUDOMONAS MORS-PRUNORUM z 577 după aspectul petelor nu putea fi atribuită nici unuia dintre cei 3 agenți fitopatogeni semnalați în țara noastră. Acest fapt ne-a atras atenția și, ca urmare, s-au efectuat investigații în scopul de a lămuri etiologia ciuruirii. Cercetările efectuate au condus la concluzia că pătarea constatată de noi pe frunzele de prun, care în stadiul final se manifestă printr-o ciuruire, se datorește atacului bacteriei Pseudomonas mors-prunorum Wormald, nesemnalată pînă în prezent în țara noastră. Ținînd seama de răspîndirea și pagubele pricinuite de acești 4 para- ziți, putem arăta că pentru țara noastră cei mai importanți sînt Claste- rosporium carpophilum și Xanthomonas pruni, primul mai frecvent și păgubitor pe cais, cireș și piersic, iar al doilea pe prun și piersic. Urmează Pseudomonas mors-prunorum, apoi Gloeosporium polystigmicola, dintre care primul este mai frecvent pe cireș și prun, iar ultimul numai pe prun, în lucrarea de față prezentăm istoricul și răspîndirea geografică a bolii provocate de bacteria Pseudomonas mors-prunorum, simptoma- tologia ei în condițiile țării noastre și descrierea agentului patogen izolat și studiat de noi. Pentru prima dată boala a fost constatată, iar bacteria care o pro- voacă (Ps. mors-prunorum) izolată și studiată în 1931, în Anglia, de către W o r m a l .d, căruia i se datoresc și cele mai multe cunoștințe despre boală și agentul său patogen. în perioada 1938—1957, boala a mai fost semnalată în Olanda, Danemarca, Statele Unite, Suedia, New-South. Wales, Noua Zeelandă, R.D.G., R.F.G., Franța (7), (13). Studiile cele mai numeroase privind variatele aspecte biologice ale bolii și combaterea ei au fost făcute în Anglia și Olanda (7), (13). Din observațiile și cerce- tările efectuate în diferite țări, se constată că ‘boala se întîlnește pe : prun, cireș, cais, piersic, Prunus amygdalus, Pr. diverieata, Pr. pisardii etc., cel mai atacat, mai ales sub formă de cancere bacteriene ale scoarței tulpinii, ramurilor sau lăstarilor și vestejire urmată de uscarea mugurilor, fiind cireșul. SIMPTOMELE BOLII Sînt afectate de această boală toate organele plantei: tulpina, ramu- rile, lăstarii, mugurii, frunzele și frunctele. în evoluția sa boala are două faze : una de vară — toamnă pe frunze, fructe și lăstari proaspăt formați și alta de iarnă — primăvară pe scoarța verde a tulpinii, ramurilor și lăstarilor. O. S t a p p (13) denumește aceste două faze mai scurt : de vară și de iarnă. Faza de vară care se manifestă, sub formă de pete pe frunze, începe din primăvară o dată cu formarea frunzelor și se extinde. în timpul verii pe frunzele, fructele și lăstarii proaspăt formați. Pe frunze, mai ales în cursul primăverii și începutul verii, în urma, infecției prin stomate, apar numeroase pete al căror număr și diametru depind de timpul umed din primăvară , și vară. în verile umede, petele pot atinge ușor diametrul de 5 mm. Centrul acestor pete treptat se necrozează, devine brun, iar în jurul său, sub forma unui halou caracteristic, o porțiune însemnată din țesut este de un verde- pal-gălbui (pl. I). La limita dintre marginea acestui halou și porțiunea sănătoasă a frunzei, țesutul se desprinde, putînd să cadă (aspectul de ciuruire al frunzei) sau să persiste pînă toamna la căderea frunzelor (pl. I).; Fructele sînt și ele atacate, însă mai puțin. Pe ele, apar pete mici, circulare, cu suprafața rugoasă. Numărul petelor variază în funcție de condițiile climatice și momentul infecției. Timpul răcoros și umed este cel care favorizează vara infecția frun- zelor prin stomate, iar toamna infecția lăstarilor, rămurelelor, ramurilor și tulpinilor pomilor tineri, prin leziunile sau cicatricele .nevindecate rămase în urma căderii frunzelor. Faza de iarnă, sub formă de cancere pe scoarța verde a tulpinii, ramurilor și lăstarilor, începe din toamnă, evoluează în timpul iernii și devine evidentă în cursul primăverii și începutul verii. > Zonele atacate de pe lăstarii și ramurile tinere, care au scoarța relativ subțire, sînt clar circumscrise și ușor cufundate. Pe ramurile și răprurelele mai bătrîne cu scoarța groasă, acest simptom nu este evident, se observă însă ca simptom caracteristic o exsudație abundentă de clei, în secțiune, țesutul din dreptul unei astfel de zone este brunificat și con- trastează marcant cu țesutul învecinat verde și sănătos. Frecvent, în dreptul acestor zone canceroase se observă crăpături; de asemenea astfel •de zone pot înconjura în anumite porțiuni ramura sau lăstarul, ducînd ulterior la moartea extremității superioare a acestora. O acțiune foarte dăunătoare o are boala asupra mugurilor, care, atunci cînd sînt afectați, mai întîi se umflă și apoi' se vestejesc, iar ramurile pe care ei se află pier în timpul verii. în cazul unui atac puternic al mugurilor, aceștia nu se mai desfac, iar cînd atacul este mai slab, datorită unei evoluții încete a bolii în timpul iernii și al primelor zile mai călduroase din primăvară, mugurii se deschid, însă frunzele rezultate rămîn mici, clorotice, cu ten- dința de a se răsuci sau ofili. Prezența în timpul verii, pe ramurile mai bătrîne, a frunzelor de un verde-palid pînă la galben, precum și căderea prematură a lor, poate constitui, așa cum arată C. 8 tap p (13)., într-o oarecare măsură un indiciu că asemenea ramuri în anul următor vor muri. în timpul iernii boala urmează o evoluție lentă, dar prezentă, care se intensifică și se manifestă evident în primăvară și vară prin distrugerea mugurilor, formarea de leziuni canceroase cufundate pe tulpină, ramuri, lăstari și uscarea ramurilor atacate sau chiar pieirea totală a pomului. O dată cu formarea frunzelor- și fructelor începe infecția acestora produsă de către bacteriile spălate de ploi sau luate de vînt din mugurii bolnavi sau leziunile canceroase. Aceasta constituie sfârșitul perioadei de iarnă și începutul celei de vară. Unii autori (13) semnalează că, o dată cu începerea sezonului de vară, scoarța capătă o rezistență, în sensul că nu se mai produc noi infecții, extinderea atacului în țesut este oprită, iar bacteriile aflate în țesuturile bolnave de obicei mor. Această rezistență de vară a țesutului scoarței durează pînă toamna în momentul intrării pomilor în perioada de repaus, cînd scoarța devine iar susceptibilă atacului bacteriei. De asemenea s-a constatat că în mugurii total sau parțial distruși, la sfârșitul iernii sau în primăvară, bacteria supraviețuiește și reprezintă o sursă de infecție 578 I. LAZĂR 4 5 PSEUDOMONAS MORS-PRUNORUM 579 a frunzelor, care la rîndul lor își pierd sensibilitatea la infecție pe măsura maturării. Din observațiile făcute de noi în cursul anilor 1962 și 1963, în țara noastră, s-a pus în evidență numai faza de vară a bolii, adică de pete caracteristice pe frunze. Faza de iarnă, adică de cancere pe tulpină,ramuri și lăstari și de ofilire și uscare a mugurilor nu a fost observată. Aceasta nu înseamnă însă că faza respectivă lipsește la noi — întrucît însăși faza de vară își are originea în prezența celei de iarnă. Noi considerăm că această fază a scăpat observației noastre probabil și datorită faptului că în condițiile de la noi dă simptome mai puțin evidente, dar că în viitor, în urma unor observații mai amănunțite și sistematice ea va putea fi pusă în evidență. Situația constatată de noi în prezent este semnalată și de alți autori, (8), (13) care menționează că în timpul verii pot fi obser- vate simptomele caracteristice bolii pe frunze și fructe fără a se constata în acel moment pe tulpini și ramuri. De asemenea faptul că noi am constatat boala numai pe prun nu exclude posibilitatea prezenței ei și pe alte sîmburoase și în special pe cireș. Considerăm că observațiile ce se vor efectua în anii următori vor lămuri atît acest aspect, cît și cel legat de prezența celor două faze componente ale ciclului evolutiv normal al bolii. Deoarece pentru țara noastră în momentul de față sînt semnalați patru agenți fitopatogeni care produc ciuruirea frunzelor de sîmburoase, s-ar părea că posibilitatea diferențierii lor după simptome externe este dificilă. în lucrările lui D. Be cer eseu și colaboratori (2) și E. Bucur și colaboratori (6) apărute în ultimii ani se dau o serie de carac- tere deosebitoare de simptomatologie macroscopică între Clasterosporium carpophilum, Gloeosporium polystigmieola și Xanthomonas pruni. Din observațiile făcute de noi putem afirma că între simptomele produse de acești trei agenți fitopatogeni și cele provocate de Pseudomonas mors- prunorum de asemenea există unele deosebiri. Aceasta se referă în special la diametrul și aspectul petelor de pe frunze (pl.' I). în cele ce urmează prezentăm principalele simptome deosebitoare pe frunze între cei 4 agenți fitopatogeni semnalați pînă în prezent în țara noastră: Xanthomonas primi Pete mici, rotunde sau ușor col- țuroase, diametrul maxim 2 mm, halou transparent, translucid, sti- clos. Pe suprafața petei o fină pojghiță de exudat. Țesutul atacat se desprinde și cade, dînd frunzei aspectul de ciuruire. Pseudomonas mors-prunorum Pete circulare, rar foarte ușor col- țuroase, diametrul ajunge frecvent pînă la 5 mm, halou verde-pal-găl- bui, transparent, netranslucid. Pe suprafața petei o pojghiță de exu- dat. Petele se desprind și cad, iar uneori persistă (deși se văd desprinse parțial) pînă la căderea frunzelor. Clasterosporium carpophilum Pete circulare și adesea neregu- late. Diametrul lor ajunge sau de- pășește frecvent 5 mm. Petele sînt înconjurate de o margine roșiatică- brunie, fără exudat. în cele din urmă întreaga pată devine necro- zată, deci fără haloul caracteristic petelor bacteriene. Țesutul necro- zat de obicei se desprinde și cade. Gloeosporium polystigmicola Se dezvoltă pe stromele de Polystigma rubrum-, produce per- forări în general cu diametrul mult mai mare decît ceilalți agenți menționați, în urma desprinderii țesutului atacat. Din planșa I o bună parte dintre aceste caractere deosebitoare se pot ușor urmări. Trebuie adăugat că, acolo unde există posibilități, studiul micro- biologic de laborator înlătură orice dubiu, permițînd o diagnosticare precisă a fiecăruia dintre cele 4 microorganisme menționate mai sus. AGENTUL PATOGEN Din petele de pe frunze în repetate rînduri s-a izolat cu destulă ușurință în mod constant o bacterie care pe geloză crește sub formă de colonii albe, circulare, netede, strălucitoare, convexe, cu marginea întreagă la început, apoi foarte ușor ondulată. Această bacterie a fost determinată pe baza însușirilor morfologice, culturale, fiziologice și biochimice ca fiind Pseudomonas mors-prunorum Wormald, care în literatura de specialitate se mai întîlnește cu sinonimiile : Agrobacterium mors-prunorum (Wormald) Săvulescu, 1947, Bacterium mors-prunorum Wormald, 1932, Phytomonas mors-prunorum Bergey, 1939, iar în ultimii ani a fost inclusă de unii autori în specia Ps. syringae Van Hali (4), (9), (10). Ga o confirmare a determinării noastre, pentru comparație s-a folosit o tulpină de Ps. mors-prunorum primită de la Colecția națională de bac- terii fitopatogene din Harpenden, ale cărei însușiri sînt identice cu ale organismului izolat de noi. Iată pe scurt însușirile bacteriei izolate de noi din petele de pe frunzele de prun : bacteria se prezintă sub formă de bastonașe de 0,3—0,6 x 0,8—2,3 (z, capetele rotunjite, mobile prin flageli dispuși polar, aspo- rogenă, pe alocuri în mici lanțuri. Pe geloză atît cu macerat de carne, cît și Cu extract de porumb, formează colonii albe. în bulion se dezvoltă bine, producînd tulburarea omogenă și puternică a acestuia chiar , după 48 de ore, nu formează peliculă și inel,, iar sedimentul după prima săp- tămînă este foarte puțin, pentru ca după 3—4 săptămîni șă se depună o cantitate apreciabilă. Gelatina este slab și foarte încet lichefiată.' Laptele nu este transformat în cheag nici după 3—4 săptămîni de la însămînțare, iar turnesolul nu este redus.. Pe felii de eartof cu bulion glicerinat 5%, 580 I. LAZAH ' . 6 ■dezvoltarea este foarte bună, sub forma unui depozit bacterian de culoare albă-gălbuie; culoarea feliei devine ușor brună-cenușie ; lichidul de sub felie se tulbură intens și devine puternic fluorescent, fapt care nu s-a constatat în cazul- speciei Ps. syringae, observată paralel. Pe felii de ■cartof cu NaGl 5 °/ou dezvoltarea este bună. în soluția (John se dezvoltă bine, mediul devenind omogen tulbure. Are o ușoară acțiune de trans- formare a nitrăților în nitriți. îndoi și H^S nu produce. Scatol produce urme, iar amoniac produce evident. Amidonul este hidrolizat foarte puțin (numai în dreptul creșterii coloniei bacteriene). Gatalaza este produsă în cantitate mică. Produce acid pe xiloză, glucoză, fructoză, gălactoză, manoză, levuloză, glicerol și dextroză; nu produce acid pe lactoză, maltoză, rafinoză, inulină, dextrină, manită, salicină, adonită și inozită. Este aerobă și are ca temperatură optimă 25 — 269C, maximă în - jur de 35°G și mortală peste 46°C. Rezultatele obținute de noi sînt aproape identice cu cele indicate pentru Ps. mors-prunorum de către J. W. D o w - so.n (7), C. Ș t a p p (13), Tr. S ă v u 1e s c u (12), G h . E 11 i o 11 '(8), B. S. Br eed (5). etc. Cele cîteva neconcordanțe : lichefierea gela- tinei (noi am constatat o foarte slabă și înceată lichefiere), netransfor- marea evidentă a nitrăților în nitriți (noi am constatat o ușoară transfor- mare a nitrăților în nitriți) considerăm că nu sînt decît simple variații, fără a- crea dificultăți în atribuirea organismului nostru bacteriei Pseu- domonas mors-prunorum:.După unii autori (12), (13), (15), laptele este transformat într-un cheag moale, iar amidonul nehidroliziat, în ținiți ce .alți autori (4), printre care și unii din cei menționați mai sus, arată că laptele poate fi transformat'în cheag moale, însă poate rămîne și neschim- bat, iar amidonul nu este hidrolizat sau, în unele cazuri, poate fi slab hidrolizat. Bezultătele obținute de noi confirmă pe cele ale ultimilor autori.-citați.: ■ ., ~ ; . Pînă acum 5 -—6 ani, în lucrările diferiților autori (5), (7),’ (13) erau semnalate pentru, Ps. mors-prunorum și Ps. syringaeunele caractere deose-, bitoare, pe baza cărora aceste două bacterii' erau privite, ca specii dis- tincte. în ultimii ani se poartă discuții pe marginea faptului că Ps. marș" prunorum nu trebuie să fie considerată ca specie independentă de Ps. syringae. Bezultătele cercetărilor din ultimii ani, printre care se numără în primul rînd cele ale lui H. Bor tel $ și E. Ge hr i n g (4) publicate în 1960 și ale lui L. L o v r e k o v i c h, Z. Element și J. W. D o w - s o n (10) publicate în 1963, sînt pentru includerea sușelor considerate ■ca Ps. mors-prunorum în specia- Ps. syringae. Întrucît, pînă în prezent, cercetări în această direcție n-au fost întreprinse de noi/ este dificil să ne formăm o opinie' definitivă. Totuși, considerăm că avînd în vedere rezultatele autorilor citați, care nu întotdeauna sînt suficient de /complexe, ■caracterul cuprinzător ăl speciei Ps. syringae^ devenită în ultimul timp foarte mare, și faptul că și în alte grupe (genuri) de bacterii pot fi găsite situații similare jmai ales din punctul de vedere al structurii antigenice), includerea lui Ps, mors-prunorum Pa. specia Ps. syringae ar mai trebui cercetată. ' ' PLANȘA i A, Frunză de prun atacată de Xanthomonas pruni (a) și Clasterosporium carpophilum (b). B, Frunză de prun atacată de Xanthomonas pruni (a), Pseudomonas mors-prunorum (b) și Clasterosporium carpophilum (c). ■c. 3254 d. p. 72 PSEUDOMONAS MORS-PRUNORUM 581 PLANȘA 1 (continuare) C Frunză de prun atacată de Pseudomonas mors-prunorum (a) și Clasterosporium carpo- nhilum W ^ Frunză de cireș atacată de Xanthomonas pruni (a) și Clasterosporuun ' carpophilum (b). CONCLUZII 1. în vara anului 1962 a fost semnalată, prima dată în țara noastră, o nouă bacterioză pentru sîmburoase, care pe aparatul f oliar are ca simptom caracteristic ciuruirea frunzelor. în urma studiului efectuat, boala a fost atribuită bacteriei Ps. mors-prunorum Wormald, care în ultimii ani a fost inclusă de către unii autori în specia Ps. syringae. 2. î)in cele două faze ale ciclului de evoluție a boliij pînă în prezent a fost observată numai faza de vară, care se manifestă prin pătarea și ciuruirea frunzelor. Această observație nu exclude existența fazei de iarnă, ci numai nesemnalarea ei încă. De asemenea, boala a fost consta- tată mai mult la prun și sporadic la piersic și cais. Pe cireș, specie mult citată în alte țări ca atacată de această bacterie, simptomele bolii n-au fost observate de noi. 3. Observațiile noastre au arătat că, între cei patru agenți fitopa-. togeni {CI. carpophilum, X. pruni, Ps. mors-prunorum și Gl. polystigmicola) semnalați pînă îh prezent în țara noastră ca producînd ciuruirea frunzelor de sîmburoase, există posibilitatea diferențierii lor simptbmatblogice după caracteristicile petelor, produse de fiecare dintre ei pe frunze și fructe. BIBLIOGRAFIE 1. Bauman G. u. Kunkowski M., Phytopat. Zeitsch., 1955, 25, 1, 55 — 71. 2. Becerescu D., Bucur E., Lazăr I. și Vasiliu L., Com. Acad. R.P.R., 1959, IX, 3, 253-258. 3. Eohuapueb A., C6. Bot. Cana, 1913, 13. 4. Boktels H. u. GehRing F., Nachrbl. Deutsch. Pflanzenschutzdienst, 1960, 12, 7 — 12. 5. BREED R. S., Murray E. G. D. a. Smith N. R., Bergey’s Manual of determinative bacle- riology, Seventh edition Baltimore, 1957, 131. 6. BUCURE., Olangiu M., LazAr I. și Popa T., Anal. I.C.A.R.,seria C, 1960, 28,381—403. 7. DOWSON J. W., Plant diseases due to bacteria, Cambridge University Press, 1957, 107 — 110. 8. EMJOTT CH., Manual of bacterial plant pathogens, Waltham Mas., U.S.A., 1951, 75. 9. H3PAMJH>CKH n.B., BaKmepuaMmbie 6ojie3Hti pacmeHUu, MocKBa, 1960, 389-—390. 10. LovrekoviCH L., KLEMENT Z. a. DoWsON J. W., Phytopat. Zeitsch., 1963, 47, 1, 19-24. 11. Săvulescu TR. și colab., Starea fitosanitară tn Rominia pe perioada 1928—1960, Bucu- rești, 1929-1963. 12. SĂVULESOU TR., Contribution ă la classification des bacteriacees phytopathogbnes, București, 1947. 13. STAPPC., Bacterial plant pathogens, Oxford University Press, 1961, 181. 14. TORALV RAMSEJELL, V irussjukdornmer pă Frukltraer, in Frukt og Baer, Oslo, 1957, 64—76. 15. VIENNQT-BOURGIN L.,Les champignons pârasites, Masson et Cie., Paris, 1949, 2. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de virusuri și bacterii. Primită în redacție Ia 18 Ianuarie 1964. 8 - C.3254 SERIA BOTANICA TOMUL 16 1964 INDEX ALFABETIC . Nr. Pa;;. ' ' ANIȚIA N., ILLE C. și VOICULESCU MARIA, Influența fosforului și azotului asupra sfeclei de zahăi'............................................ . 6 547 ATANASIU L., Despre unele fenomene fiziologice la cîteva conifere și cereale . ' / de toamnă, în decursul iernii.................................... . . 5 413 ' BALIF GABRIELA, GROU ELVIRA și PAȘOL P., Determinarea reziduurilor de DDT și HCH pe grîu.................................. . ............ 3 249 ,, BACȘIȘ GH., Contribuții la studiul biologic comparativ și comportării unor x soiuri de bumbac ..................................................... 6 557 ' , BĂRBAT I. și OCHEȘANU C., Rolul frunzei în reacția fotoperiodică. Expunerea minimă a frunzei la fotoperioada inductivă la Perilla ocymoides și Chry- x . santhemum morifolium .............................................. 2 99 BÎNDIU C. și DONIȚĂ N., Aspecte metodice ale cercetărilor privind transpirația r; în ecologia vegetală . . . .................• .................... 3 221 . BONTEA VERA, Contribuții la studiul formării și dezvoltării picnidiilor de x Phoma lingam (Tode) Desm. . . . . ..................................... 6 571 BORZA AL., Iva xanthifolia Nutt, în Maramureș................................. 2 151 \ BORZA AL. și LUPȘA VIORICA, Despre Chenopodium wolffii Simk. ..... 4 341 - BUCUR ELENA și PLOAIE P. G., Cercetări biologice și morfologice asupra fagului bacteriei Xanthomonas pruni (E. F. Smith) Dows.......... . 3 243 X CELAN MARIA, Notă asupra algelor brune (Phaeophyceae) de pe litoralul romtnesc a Mării Negre............................................... 1 .31 . ; CHIRILEI H., ȘTEFAN V., DOROBANȚU N. și CURTICĂPEANU GEOR- J GETA, Despre influența îngrășămintelor minerale organice și. bacteriene asupra unor procese fiziologice la porumb (Zea mays^ . ................ 4 281 CONSTANTINESCU GHERASIM, DONEAUD ANDREI și DRAGOMIR * ELENA, Stabilirea valorii indicelui bioclimatic al viței de vie pentru principalele podgorii din R.P.R. ......................... •. . . . 1 3 , CONSTANTINESCU GHERASIM, Variația însușirilor agrobiologice la soiurile . . . de viță roditoare — Vițis vinifera saliva — în funcție de condițiile eco- f logo-geografice din Republica Populară Romînă și modul cum se reflectă în procesul de producție ;...................................... . 3 187 584 INDEX ALFABETIC 2 Nr. .. Pag. CONSTANTINESCU GHERASIM, MORLOVA IRINA, COSMIN SILVIA și'MOLEA IOANA, Studiul citologic al genurilor Vitis și Parthenocissus 4 263 CONSTANTINESCU GH. și DVORNIC V., Metoda microscopică de recunoaștere a fertilității polenului la vița de vie . . ... . . . . ................. 5 407 CSOrOS-KAPTALAN MARGARETA, Cercetări fitocenoticc și ecologice in Valea Fînațului (r. Turda) ....................................... 6 497 DIHORU -GH., Caracterizarea geobotanică a rezervațiilor forestiere din Pen- tcleu . ..... . . ... ; . . ....................................... . : 5 387 FABIAN-GALAN GEORGETA, Mersul intensității fotosintezei și al cantității 7 unor substanțe din frunze în decursul zilei ............. 6 521 FAVOROV A. M. și VLOH V. G., Mediul și morfogeneza dirijată la hibrizii . între soiurile de cartof . . . . . ..... ... . . . , . . . . . 4 329 GEORGESCU C. C., Cîteva considerații critice taxonomice asupra noțiunii de specie la plantele superioare . . . . ... .... ......... 1 61 GEORGESCU C. C. șl1 SANDĂ V., Considerații asupra modificărilor anatomice ’ produse la frunzele de Nardus stricta L.prin tratare cu ierbicide și îngră- șăminte anorganice ............ .... ..... . . L 2 143 GEORGESCU C. C. și CIOBANU I. R., Cercetări asupra anatomiei pețioluhji. , la, speciile , Q.uercus aparținînd , seriilor' Lanuginosae și Sessiliflorae din R.P.R. . . , ... . . . . . . . ....'. ..... . . 3 195 GEORGESCU C. C,, Noi considerații asupra speciei Sligmina juniperina (Geor- gescu et Badea) M. B. Ellis . . ... . . . . \. . v . . .... . . . 4 337 GRUIA L.,Alge din solurile Masivului . Bucegi . . . . . . . . .... ./. 5 355 HARING P., Contribuții la studiul evoluției pădurilor din districtul Cîmpia Someșului . . . . , v ... . . . . . . . . ;. . ; .'. . . . 4 323 HODIȘAN ION, Noutăți 1 floristice. de pe teritoriul carstic al văii Feneșului . (r. Alba, reg. Hunedoara) . ..... .... . . . . ....... 4 319 LAZĂR I.: și BUCUTț ELENA, Contribuții la studiul înnegririi bazei tulpinii și putregaiul umed al tuberculelor de cartof în R.P.R. . ...... . 5 453 LAZĂR I.,'Un nou agent fițopațogen pentru R.P.R., care produce ciuruirea frunzelor de prun (Pseudomonas mors-jirunorum) . . ..............................■ . . .. 6 575 MlHAl GIL, VIȚALARU GH. și CHlFU TH., Contribuții Ia studiul florei Dobrogii . ............................................................. 6 471 NYÂRÂDY E. I. și NYÂRÂDY A., Studiu asupra speciilor secției Ovinae Fr. a genului Fcstuca din R.P. Romînă (I) . '. . . .’ ...............................; . . ; 2 105 NYÂRÂDY E. I. și NYÂRÂDY A., Studiu asupra speciilor secției Ovinae Fr. a genului Bestuca din R.P. Romînă (II) ................................................ 3 165 PARASCHIV M., Fotosinteză și respirația la hibrizi de viță de vie................. 3 . 239 PAȘCOVSCHI S., Specii de Azolla în împrejurimile capitalei . ...... 4 345 PETERFI LEONTIN ȘTEFAN, Studiu asupra fitoplanctonului din Lacul fără fund din Alba-lulia 4 303 PETROVA V. I. și SKOLKA I-L, Dezvoltarea masivă a speciei Nitzschia seriala CI. în apele Mării Negre ................................................... 1 47 POP EMIL,1 SORAN VIOREL, VlNTILĂ ROZALIA, BOSICA IOAN și ȘTIR- BAN MIRCEA, Efectul tratamentului continuu cu . d-glucoză asupra curenților protoplasmatici. II. Acțiunea unor relații izo- și hipertonice în geneza și desfășurarea mișcării protoplasmatice la Allium cepa ... 2 81* 3 INDEX ALFABETIC Nr. POP EMIL și DIACONEASA BĂLUȚĂ, Analiza palinologică a unui profil de, turbă glaciară din raionul Zălau....................................... . . . , . 4 POP E., BOȘCAIU N„ RAȚIU FLAVIA, DIACONEASA B. și TEODORU 1 ARIANA, Efectele precipitațiilor atmosferice asupra concentrațiilor ,de > polen și spori din aeroplancton . < . '............................... ............. 5 POP E., SORAN V., VlNTILĂ ROZALIA și ȘTIRBAN M., Cercetări statistice ■ privind mișcarea protoplasmei din celulele rizodermale de diferite dimen-' siuni ....................................................... 6 1 POPESCU ION, Cercetări asupra ritmicității diurne a unor fenomene fiziologice la unele plante de cultură și arbuști fructiferi . . . . ... ... . 4 POPESCU-ZELETIN~I. și DISSESCU R., Structura arboretelor virgine din ' Penteleu ... . .’ . . . . . . . .’ . . .... . . 5 PRIADCENCU AL., BORDEIANU T., GRINDVALD CLARA) ȘTEFAN N., BELDIE AL., ANGHEL GFL,CEAPOIUN., CĂRĂUȘUD. șiCOCIUV., Concepția despre specii reflectată în lucrările romînești privind plantele de cultură . . . .' . ;. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . 2 RĂDULESCU EUG,. și PERSECĂ E., Asupra biologiei ciupercii Pleospora papaperucea (De Not.) Sacc, , , . . . . . . . . .... ... . . .; 1 RĂDULESCU E., NEGRU AL. și DOGEA E., Cîteva specii de Ascochyta și ' Septoria noi pentru micoflora R.P.R. ......................... 5 SANDA V., CIOBANU I. R. și TUTUNARU V., Cercetări floristice asupra Dealului Istrița . ... . . . . . . \.............. . . ............. 6 SANDU-VILLE C., LAZĂR AL. și HATMANU M„ Noi contribuții la micromi- cetele din R.P.R. .......................................... 4 SĂLĂGEANU N., Despre relația dintre starea vie a protoplasmei și fotosinteză 2 SĂLĂGEANU N., Contribuții la metoda curentului de aer pentru determinarea pe teren ă intensității fotosintezei' .............. r . . 1 6 ȘERBĂNEȘCU-JITARIU GABRIELA, Brachisincarpia la Butomus uiribel- A latus L. . . ; . . . . ................. . ........... . . . . 4 ȚĂNASE VIORICA, Mersul respirației și dinamica zaharurilor la cîteva soiuri de fructe în decursul dezvoltării lor pe pom . . . ... . . . . < . , . 3 TĂNASE VIORICA, Randamentul fotosintezei’ la unele plante de cultură ... 6 TETEREVNIKOVA-BABAIAN D. N. și SIMONIAN S. A., .Specii noi de . Ciuperci neperfecte din R.S.S. Armeană ‘ 5 ZAHARIADI C., Taxonomia cîtorva fanerogame din flora R.P.R. . . . 3 585 Pag. 259 401 503. 289 365 153 17 433 477 295 91 513 275 i 229 535 445 205 MW Revista „Studii și cercetări de biologie—Scria botanică" publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și micro- biologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări știin- țifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii romîni și cei străini etc. 2. Recenzii, ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOI'A CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate Ia două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele auto- rilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în biblio- grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.