Slujii si cercetări de BIOLOGI E COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician em. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: C. C. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; G. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul dv. pe anul 1965. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc Ia CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau prin re- prezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și brice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. SERIA BOTANICA TOMUL 16 1964 Nr. 5 SUMAR l'ag. Realizări iu domeniul biologiei vegetale în ultimele două decenii . 353 ÎL. GRUIA, Alge din solurile Masivului Bucegi............. 355 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU, Structura arboretelor virgine din Penteleu............................. 365 iGH. DII-IORU, Caracterizarea geobotanică a rezervațiilor fores- tiere din Penteleu .......................... 387^^ .E. POP, N. BO.ȘCAIU, FLAVIA RAȚIU, B. DIACONEASA și ARIANA TODORAN, Efectele precipitațiilor atmosferice - asupra concentrațiilor de polen și spori din aeroplancton 401 >GH. CONSTANTINESCU și V. DVORNIC, Metoda microscopică de recunoaștere a fertilității polenului la vița de vie . . . 407 L. ATANASIU, Despre unele fenomene fiziologice la cîteva conifere și cereale de toamnă, în decursul iernii....... 413 E. RĂDULESCU, AL. NEGRU și E. DOGEA, Cîteva specii de Ascochyta și Septoria noi pentru micoflora R.P.R. 433 D. N. TETEREVNIKOVA-BABAIAN și S. A. SIMONIAN, Specii noi de ciuperci neperfecte din R.S.S. Armeană. . ..... 445 1. LAZĂR și ELENA BUCUR, Contribuții la studiul înnegririi bazei tulpinii și putregaiul umed al tuberculelor de cartof în R.P.R. 453 RECENZII ............................... . . 467 APARE DE 9 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 283 BUCUREȘTI ST. Șl CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 5 P. 351-468 BUCUREȘTI 1964 REALIZĂRI ÎN DOMENIUL BIOLOGIEI VEGETALE ÎN ULTIMELE DOUĂ DECENII în cei 20 de ani care au trecut de la eliberarea țării noastre, cerce- tarea științelor biologice a cunoscut o largă dezvoltare. Spre deosebire de situația din trecut, cînd cercetările de biologie se efectuau aproape exclusiv în laboratoarele universităților și ale altor institute de învățămînt superior, existînd un singur institut de cercetare, și anume Institutul de speologie, s-au înființat institute de cercetări biologice pe lîngă Academia B.P.R., cum sînt Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Centrele de cercetări biologice ale Filialelor Acade- miei R.P.R. din Cluj și din Iași și Institutul de biochimie, înzestrate cu laboratoare și aparatură științifică moderne. în urma sprijinului acordat de partid și de guvern, s-a dezvoltat simțitor baza materială de cercetări în domeniul biologiei în țara noastră. Astfel, Facultatea de biologie și geografie a Universității din Iași a fost înzestrată cu o clădire nouă cu laboratoare spațioase. /Pot aici este în curs de organizare o Grădină botanică nouă. în urmă cu doi ani, la Facultatea de biologie a Universității din București s-a dat în folosință o clădire nouă pentru catedrele de botanică, fiziologia plantelor și microbiologic, în care funcționează un muzeu botanic și se află ierbarul. La Facultatea de bio- logie-geografie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj s-a construit o seră modernă. S-a dezvoltat baza materială și la laboratoarele de biologie ale învățămîntului superior agricol, silvic, medical și farmaceutic. Insti- tutului de biologie „Traian Săvulescu” al Academiei R.P.R. i s-a dat în folosință în acest an o clădire nouă cu anexele necesare, ca sera și casa de vegetație. Centrul de biologie generală și aplicată al Filialei din Iași a Academiei R.P.R. a fost înzestrat cu un local adecvat. Lucrările apărute în ultimii ani reflectă sprijinul acordat cercetărilor științifice în țara noastră. în domeniul botanicii sistematice se editează Flora R.P.E., care cuprinde criptogamele vasculare și fanerogamele de pe teritoriul țării. Pînă acum au apărut 9 volume, iar al 10-lea este în curs de tipărire. Se editează și unele monografii mai ample, ca de exemplu .•354 REAMZARI în biologia vegetala in ultimele două decenii 2 Pomologia R.P.R., din care an apărut 2 volume, și Ampelografia R.P.R., din care au apărut 4 volume. Toate aceste lucrări prezintă, în afara de- scrierii speciilor și soiurilor, numeroase date care interesează practica. în ultimii ani au apărut valoroase lucrări privind criptogamele din țara noastră, cum sînt cele asupra mușchilor, asupra algelor și asupra lichenilor. Alte lucrări au tratat ciupercile de pe teritoriul țării noastre. Traian Săvulescu a publicat două monografii monumentale: una asupra uredinalelor și alta asupra ustilaginalelor din țara noastră. Se lucrează la un tratat de fitopatologie, din care a apărut primul volum, în prezent se cercetează toate grupele de ciuperci din țara noastră, pnblicîh- du-se diferite lucrări, organizîndu-se un ierbar micologic și un muzeu fitopatologie. S-au luat în cercetare noi grupe de agenți fitopageni, ca bacteriile și virusurile. în domeniul geobotanicii, au apărut mai multe monografii: Flora și .vegetația Munților Cozia și Flora și vegetația Munților Retezat, Flora și vegetația Muntelui Ceahlău, Mlaștinile de turbă din R.P.R., Pășunile al- pine din Bucegi și Pășunile alpine din Paring, Flora și vegetația văii Sebe- șului etc. . . în domeniul fiziologiei vegetale, s-au adus contribuții asupra curen- ților protoplasmatici, asupra individualizării protoplasmei, asupra visco- zității protoplasmei, asupra rezistenței la săruri, asupra ritmicității diurne și anuale a respirației și a fotosintezei. Din astfel de cercetări se pot trage concluzii asupra rezistenței la iernare a plantelor. S-au urmărit glucidele, acizii organici și aminoacizii produși în fotosinteză, precum și rolul pro- toplasmei în acest fenomen. După semne fiziologice ușor de pus în evidență pe teren, s-au elaborat metode pentru recunoașterea nevoii de apă și de anumite săruri minerale la plantele de cultură. în genetica vegetală s-a cercetat fenomenul heterozis, mai ales la porumb. Prin încrucișarea griului cu pir s-au obținut unele plante anuale și perene rezistente la boli. Prin hibridarea griului cu secară diploidă și tetra- ploidă s-au obținut trei generații de hibrizi, dintre care unii sînt fertili. S-au obținut rezultate de modificare a eredității prin agenții fizici și chi- mici. în viitorul apropiat, cercetările în domeniul biologiei vegetale se vor dezvolta multilateral, accentul punîndu-se, în conformitate cu Directivele Congresului al III-lea al P.M.K., pe dezvoltarea disciplinelor experimen- tale, biochimie, biofizică, fiziologie și genetică. ALGE DIN SOLURILE MASIVULUI BUCEGI * DE L. GRUIA 581105) Autorul enumera. Intr-un tabel, 46 de specii, 2 varietăți și 4 forme de alge determinate într-o serie de culturi de alge din sol, colectate din 22 de stații situate în Masivul Bucegi. Dintre acestea, 24 de unități sistematice de alge, noi pentru flora algologică a R.P.R., sînt semnalate în text și însoțite de figuri originale, iar forma nouă pentru știință Monodus subterranea Boye-Pet. f. majus n. f. este descrisă în text, fiind de asemenea însoțită de un desen original. în lucrare este dat un tabel cu cîteva date staționale și fizico-chimice referitoare la probele de sol din care au fost efectuate culturile. Autorul face considerații asupra componenței în specii a diferitelor soluri, cercetate și a legă- turilor dintre această componență și unele caracteristici ale solurilor cercetate/ Ou nota de față începem publicarea rezultatelor cercetărilor privind algele din solurile țării noastre, cercetări care vor continua. Sperăm ca, pe lîngă simpla enumerare a algelor determinate din sol, în notele viitoare să putem face — în urma acumulării de date, observații și experiențe — și considerații asupra vegetației de alge, ecologiei și fiziologiei algelor din sol. în această notă prezentăm primele date despre flora algelor din cîteva probe de sol colectate dintr-o serie de stații situate în Masivul Bu- cegi (tabelul nr. 1). MATERIAL ȘI METODĂ < Algele au fost determinate într-o serie de culturi efectuate pe mediul Knop agarizat, expuse la lumină solară filtrată prin tifon. Însămînțarea solului în eprubetele cu mediu s-a făcut direct pe teren, respectîndu-se măsurile de sterilitate. Pe teren, după notarea locului, datei, altitudinii, înclinării, expoziției și vegetației, s-a efectuat un profil — la fiecare stație -t- din care s-au luat mai multe probe în eprubete, precum și sol pentru analize, notîndu-se adîncimea de colectare. * Lucrare publicată și în ,,Revue roumaine de biologie — Sărie de botanique". 1964, IX, S, p. 295 (în limba franceză). ST. SI CERU. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 5 P. 365 -3M BUCUREȘTI 1864 r Caracteristicile stațiilor și probelor cercetate IOS 8001/V^b 8 «de njțuad 'XBIU OlBlțOBdB^ 98,16 81,43 37,89 95,23 32,99 42,43 32,16 77,57 51,22 178,32 34,62 1 35,57 104,64 35,27 23,05 99,31 1 95,38 78,10 49,20 104,54 79,65 59,22 43,65 O.IBZI0(0 1 ’l 0 0 O 1 0 1 0 1 O 1 0 0 O O 0 O O 1 0 O O +-PT fa PM s cu fa + S PM PM g fa g fa + fa PM fa fa + + fa + fa fa + fa + fa siuunH CQ ca ffl CQ & Ca fa ca ca ca fa ca fa ca & ca ca fa ca fa fa- ca fa ca fa FB fa' ca fa FB ca fa ca fa Hd LO IO £ 14.VI.1 1960 14.VL 1960 14.VI. 1960 Vegetație. Nardus stricta i Deschampsia caespitosa Nardus stricta i pădure de . 1 molid | Rhododendron kotschyi _ 1 Nardus stricta : ! Nardus stricta Rhododendron. kotschyi w brun de 1 pajiște montana brun acid de pajiște i alpină podzol 0 1 ' ■’ podzol alpin l podzol alpin podzol alpin j înțelenit c 'C C P alpin ojțțzodxg 1 NE NNE- N ' 1 NNE-' î N S-SSV NE oO O.IVUIpUJ o O O 0\ 40-50 40-50 30-35 1 20—30 •ui -sui ețnjos -qn ouțpniniv 1490 1915 1700 1960 1960 1960 1960 .2 o' țnooi Piatra Arsă Platoul Bucegilor i ■ • Muntele 1 Cocota <1 ’â 3 u „« o Q Vf. cu Dor Muntele Vf. cu Dor 1 <1 Furnica C/3 țuoano \IU r-( CM 00 Tj< lO . CD 357 189,76 48,28 71,94 44,75 72,19 37,81 56,38 ■ 351,88 185,18 76,96 50,18 c ir o 0“ 268,57 io CD co* 00 CM CM CD 61,86 63,86 79,49 51,26 37,88 48,56 200,93 58,22 102,42 5 CD 35,23 > o 1 O 1 1 O 0 0 0 1 0 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 0 1 1 1 f 0 1 fa - + + PM + PM fa PM PM fa + s fa fa fa PM fa fa S PM cu fa + fa + 'S u £ + FB FB FB ca FB FB FB ca FB FB ca ca FB ca FB FB FB. ca' fa ca ca m ca ca. IO < . io CM . io lO io 6,3 00^ CM^ LO LO 00 CM io LO UO CQ co 00 00 O CD O CD 00 I to CM iO 5,4 j] tO i )_ LN NL L-LN fa z N-NL NL > TN-N fa LN fa L-LN LN | LN I NL LN | LN 1 LN LN '■1 1. NL 1 LN. 1 ■ . tH ■ 1 j : .O 10-12 15 — 18 CM CM 0-2 00 0-8 ■9-0 5-7 7-20 20-35 , sub 40 7 co O CM 1 O 20-30 9-0 CM 7 00 13 — 14 [ O CM 25-45 O io 1-3 00 7 0-4 | 14-18 . o O " Q <î ca | O 1 u H W fa «1 «1 fa | u <|c <1 «1 u 14.VI. 1960 14.VI. 1960 0961 TA’H 1 14.VI. 1960 14. VI. o CD 05 . 15.VI. 1960. - 0961 . TA‘9T Nardus stricta mușchi, licheni Pinus montana Polytrichum sp. Nardus stricta ■ Pinus montana Polyltrichum sp. Vaccinium vitis- idaea Nardus stricta Thamnolia ver- micularis, Poly- trichum sp., Po- tentata sp. pădure de mo- lid pășune brun acid de pajiște alpină podzol alpin podzol alpin podzol alpin ... podzol alpin brun de pădure subalpin brun acid de pajiște alpină" ssv Z - Z N-NE co 10-3C 0-10 O : CM O. CM 20-30 o CD O .. 1950 IO c c CM 2 006 1 940 1 940 1 960 1 610 1 700 Piatra Arsă '■ G G ■ £ Arsă G e G £ Arsă Piatra Arsă Muntele Lăptici • Muntele Babele Muntele Babele : co 05 O £ CM co Tabelul nr. 1 (continuare); ios 8 șdun.ițuad •XBUt OJBțJOBdBO 71,60 46,73 © oo : © ; 55,54 141,50 89f0S 1 78,39 44,81 08'86 84,35 ! 49,86 1 174,49 . 73,99 1 ■ 0.WZpl0 ; 0 0. .0 0 .0 0 |. 0 ' 1 '. o- o. O 0 1 - „A.A +-PJ A A A A ■I- A'.’ pr A : ă ' ■ . "CH ‘ Ai' A ;a A ■ - 1 ■ ' inînnH A- Ui 03. A; PA A W- M PA A m .' ■ « 03 A< « CQ ,K- — ilii Hd co? © '©■' CI • ©•. 00 Â/ ©-. - ©' ■©' © © CM © © © 'C4; © COZ © 00 in ' A I eo* , -49 ® ® **» gjnțxax A. z z A A Z.: 1 z A A' k. '' J ■' . Al z .A) 'oQ 'z .A)/ , agsssg' 1. î i i i i 4> d) Q ' O V â : , pq pq pq fq fs| v mo’ punouțpv înx 1 © ;00 © 00 ' 1 © a?'. V1 j © < 0-6 ' CM ; 1 © cm © 1 © © CM 00 . .00 : 1 © . © : T, © CO ' CM * r o CM ci 1: © 3 :r <50 II II 11,11 II’ S 0< . ' SXJ.TTO < Bqo.id -■ < <■ 03 M ‘H 03 < 03 03 7 niB^oațoa 15.VI. '1960 î> © ■' ©s 115.VI. 1960. 15.VI. 1960 * 15.VL 1960 16.VI.1 1960 0961 ■IA’9T | 5. IV. 1 1961 :e bogat, turîti. săracîn w. Vegetație ' pășune , pășune cu Vera- trum album . i pășune pășune > - .! Trifolium sp. pășune - pădure de molid | Nardus stricta . acid nesaturat, foărl în acizi humicî nesaț = humus net acid, -1 în acizi humicinesa =lhunlus slab acid, t «cigi humțci nesațu £ brun acid de pajiște alpină brun acid de pajiște alpină. i podzol alpin | 1 înțelenit i 1 brun acid de [ pajiște alpină brun acid de 1 pajiște alpină' V;. brun de pa- jiște montană brun de pă- dure subalpin M oa - - ' ; ) ațjțzodxa ' '> ■. GO U2 NNE 1 ■ ■ ' sv- vsv î* .vi \ 1 ’ . W | SE . I isipos. -lutos. ntă-veget i foarte p oO . OJBUipUJ. : © A -co • • 20-45 1 40 — 50 © , 30-35 1 s i Hifil 11 IIII 11II II *urs*ui $țnios -qu oinpiuniv 1 730 1 7201 © : . CO • 00 1 830 1 820 “1 520 r ci ' ..m g Stația țnooT Muntele Doam- nele _ Muntele Bătrîna. C£> + + td + + + o + + + > •O + + + + a 01 + + + O 01 + + + + + 0 + + w + + + 4- + > 00 + + tu o + + + 1 1+ + n o, + + 1 + + + > bO - + + + + + + + + w Cî + + + + + o te 1 + + + + 0 + + + tfl 1 + ^1 . + + + + + + > W + + W 1 > + w + + + + o + + + + + + + + + + > CH 5 + IUI 1 1 1 + 1+ + + + + + + + w l 1 > 05 bO • 1 1 1 1 1 + + w w + + + > 1 ■1 w w + + + > co tn + + 4- + w W +1 + + s 00 1 1 1 1 + 1 + 1 1 1 1 + 1 1 1 1 + + + + + > o w 1 1 1 1 1 1 1 1 + + + w o + 1 + 1 1 + 1 1 1+ 1 1+ + > w 1 _L 1 ■ w K> 1 l 1 1 1 1 1 1 1. 1 1 1 + + >■ to to ALGE DIN SOLURILE MASIVULUI BUCEGI 359 (I ■ . J în laborator s-au determinat: — Textura probelor de sol ((2), p. 821 — 828). — pH-ul cu hîrtie — indicator în soluția solului cu apă distilată. — Natura humusului din sol, determinată calitativ prin metoda cu hidroxid de amoniu, în soluție. 2% ((2), p. 820). — Prezența fierului feros (Fe++) și existența gleizării cu soluție de fericianură de' potasiu 5% ((2), p. 867-868). — Capacitatea maximă pentru apă, prin cîntărirea succesivă a unei probe de sol uscată la aer, ținută apoi 24 de ore în apă și 24 de ore la scurs. Din diferența rezultată la cîntăriri s-a calculat, în procente, capacitatea maximă de reținere a apei de către sol. Au fost efectuate aceste determinări pentru că natura și valoarea, texturii, pH-ului, humusului, a proceselor reducătoare din sol, capacitatea maximă pentru apă a solului ne dau o imagine destul de cuprinzătoare asupra posibilităților de aprovizionare cu apă a algelor și deci asupra modu- lui cum vegetația algologică a unui sol este condiționată de acești factori.? Datele de teren și cele obținute în laborator, referitoare la solurile? și probele colectate sînt concretizate în tabelul nr. 1. O scurtă privire asupra datelor tabelului nr. 1 ne arată că : — Majoritatea probelor au fost colectate la altitudini care depășesc 1500 m s.m., în majoritatea cazurilor de pe locuri neîmpădurite sau cu o ve-? getație lemnoasă de Rliododendron kotschyi sau Pinus'montana, din subzo- nele alpină propriu-zisă și subalpină ale zonei alpine din Masivul Bucegi. — Acolo unde a fost posibil (stațiile 4, 5, 6; 10, 11; 17,18; 20, 21),. probele au fost colectate din locuri apropiate, uneori cu aceeași altitudine,, dar cu înclinări, expoziții și vegetație diferită, deci și cu sol diferit. — Textura solurilor cercetate, la diferite adîncimi este nisipo-lutoasă- sau luto-nisipoasă, numai rareori (probele 6 B, O ; 10 O, E ; 14 O) fiind lutoasă. — pH-pl probelor de sol colectate este — cu o singură excepție? (proba 15 B) — slab acid sau acid. — Humusul este, în general, foarte puternic acid, nesaturat, foarte? bogat în acizi humici nesaturați, mai rar net acid, bogat în acizi humici. nesaturați, sau slab acid, sărac în acizi humici nesaturați. — Capacitatea maximă pentru apă a solului variază, în probele analizate, între 61,86 (proba 12 A) și 351,88 (proba 10 A) g apă la 100 g; sol la suprafața solurilor cercetate și 37,89 (proba 1 0) și 79,65 (proba 7 B) g apă la 100 g sol la adîncimea de 15—25 cm, atingînd o valoare minimă, în proba 5 C, la 0 adîncime de 24—35 cm (valoare egală cu 23,05 g apă- la 100 g sol). în general, la probele cercetate, această însușire este maximă la suprafață și scade o dată cu creșterea adîncimii, în majoritatea cazurilor valoarea minimă determinată fiind la proba colectată cel mai din adînc. — Este de menționat faptul că, după solul existent, stațiile de co- lectare pot fi clasificate astfel: Sol brun-acid de pajiște montană în stațiile 1 și 20. Sol brun de pădure subalpin în stațiile 1'3 și 21. Sol brun-acid de pajiște alpină în stațiile 2, 8, 14, 15, 16, 18 și 19, Podzol în stația 3. Podzol alpin în stațiile 4, 5, 7, 9, 10, 11 și 12. Podzol alpin înțelenit în stațiile 6 și 17. * .360 I- GRUIA 6 361 Prin determinarea algelor dezvoltate în culturile amintite anterior și concretizarea rezultatelor determinărilor pe stații și adîncimi de colectare au rezultat datele din tabelul nr. 2. în tabel figurează următoarele unități sistematice noi pentru flora țării noastre : Gloeothece palea (Kutz.) Ra- benh. (pl. I, fig. 1); Stratonostoc linckia (Roth) Elenk. f. calcicola (Brăb.) Elenk. (pl. I, fig. 2), dintre Cyanophyceae, Arachnochloris maior Pasch. (pl. I, fig. 3, A și C); Bolrydiopsis arhiea Borzi (pl. I, fig. 4); B. cumulata Pasch. (pl. I, fig. 5); B. minima Pasch. (pl. I, fig. 6); B. simplex Pasch. (pl. I, .fig. 7); Bumilleria klebsiana Pasch. (pl. I, fig. 8, FșiZ); B.ter- ncoZa-Matv. (pl. I, fig. 9, T și B); Characiopsis lunaris Pasch. (pl. I, fig. 10); Ch. sublinearis Pasch. (pl. I, fig. 11); Clilorobotrys terrestris Pasch. (pl. I, fig. 12); Heterothrix stichococcoides Pasch, (pl. I, fig. 13); Hetero- dendron squarrosum Pasch. (pl. I, fig. 14); Monodus acuminata (Gem.) Ohod. (pl. I, fig. 15); M. cystiformis Pasch. (pl. I, fig. 16); M. dacty- ■ lococcoides Pasch. (pl. I, fig. 17); M. subterranea Boye-Pet. (pl. I, fig. 18); .Hllipsoidion perminimum Pasch. (pl. I; fig. 20); Pleurochloris commutata Pasch. (pl. I, fig. 21); Pleurogaster lunaris Pasch. (pl. I, fig. 22); Poly- edriella aculeata Pasch. (pl. I, fig. 23); P. helvetica Visch. et Pasch. (pl. I, fig. 24) și P. irregularis Pasch. (pl. I, fig. 25) dintre Xanthophyceae, precum și o formă nouă pentru literatura de specialitate, a cărei descriere o dăm mai jos : Monodus subterranea Boye-Pet. f. majus r.f. (Pl. I, fig. 19) Celule 4- ovale, slab ascuțite la unul dintre capete, de 9,5 ±16,3 p. lungime și 6,8—8,8 p lățime, cu membrana subțire. Fiecare celulă cu cîte un cromatofor mare, cu marginile neregulat ondulate sau lobate, fără pirenoid, foarte rar (la celulele bătrîne) cu cîte doi cromatofori. Determinată în culturile probelor 7 C, D. .A typo dimensiones cellulae differt. Bimensiones: Long. cell. 9,5—16,3 g; lat. 6,8 —8,8 p. Iconotypus: pl. I, fig. 19. PLANȘA i Fig. 1. — Gloeothece palea (Kutz.) Rabenh. Fig. 2. — Stratonostoc linckia (Roth) Elenk. f. calcicola (Breb.) Elenk. Fig. 3. — Arachnochloris maior Pasch.; A, aspectul unei celule ; C, forma cromatoforului. Fig. 4. — Bolrydiopsis ar hi za Borzi. Fig. 5. — Botryochloris cumulata Pasch. -Fig. 6. — Botryochloris minima Pasch. Fig. 7. — Botryochloris simplex Pasch. Fig. 8. — Bumilleria klebsiana Pasch.; F, porțiune dintr-un filament; Z, zoospor. Fig. 9. — Bumilleriopsis terricola Malv.; T, celule tinere; B, celulă bătrînă. Fig. 10. — Characiopsis lunaris Pasch. Fig. 11. — Characiopsis sublinearis Pasch. Fig. 12. — Chlorobotrys terres- tris Pasch. Fig. 13. — Heterothrix stichococcoides Pasch. Fig. 14. — Heterodendron squarrosum Pasch. Fig. 15. — Monodus acuminata (Gern.) Chod. Fig. 16. — Mo- nodus cystiformis Pasch. Fig. 17. — Monodus dactylococcoides Pasch. Fig. 18. — Monodus subterranea Boye-Pet. Fig. 19. — Monodus subterranea Boye-Pet. f. majus n. f. Fig. 20. — Ellipsoidion perminimum Pasch. Fig. 21. — Pleurochloris commutata Pasch, Fig. 22. — Pleurogaster lunaris Pasch. Fig. 23. — Polyedriella aculeata Pasch. Fig. 24. — Polyedriella helvetica Visch. et Pasch. Fig. 25. — Poly- edriella irregularis Pasch. (desenele sînt originale). PLANȘA 1 362 L. GRUIA & ALGE DIN SOLURILE MASIVULUI BUCEGI .363 Ooncretizînd pe fillumuri și stații de colectare algele menționate în tabelul nr. 2, obținem tabelul nr. 3, care ne dă p imagine succintă despre, numărul și categoria algelor determinate în stațiile cercetate. Tabelul nr. 3 Din tabelul nr. 3 se vede clar că CydnophyceaeAe apar în 16 dintre cele 22 de stații cercetate, ChrysophyceaeAo apar numai într-o singură, stație, XanthophyceaeAe în 18 stații, Chlorophyceae-le în 9 stații, iar Bacil- lariophyceae-le în 8 stații din totalul de 22. Acest lucru este cu atît mai interesant, cu cît algele verzi, în număr de 3 specii, au fost găsite în 9’ stații, în timp ce diatomeele, cu număr dublu de specii, au fost găsite în numai 8 stații. în solurile stațiilor 16 și 22 au fost găsite numai cîte 2 alge, ambele din același fillum. (Cyanophyta), în timp ce în solurile stațiilor 7, 12 și 15' au fost determinate cîte 12, 14 și, respectiv, 16 unități sistematice de alge. Solul cel mai bogat în Cyanophyceae este cel din stația 15 (brun- acid de pajiște alpină), cu 7 unități sistematice, iar solurile cele mai bogate în Xanthophyceae sînt cele din stațiile 12 (podzol alpin) și 8 (brun acid, de pajiște alpină), cu cîte 10 și, respectiv, 8 unități sistematice determinate. Din tabelele nr. 2 și 3 putem observa că : — Există alge care apar o singură dată, într-o singură probă de la o singură stație, cum ar fi: Aphanothece microscopica Năg., Chrysococcus rufescens Klebs, Bolrydiopsis arhiva Borzi, Polyedriella aculeata Pasch., Navicula bryophyla Boye-Pet., în timp ce alte alge, ca : Amorphonostoc punctiforme (Kiitz.) Elenk. f. populorum (Geitl.) Hollerb., Botrydiopsis eriensis Snow, Ellipsoidion perminimum Pasch., Pleurochloris commutata- Pasch., Chlorella vulgaris Beyerinck etc., apar într-un număr mare do probe și stații. — în determinările de pînă acum sînt slab reprezentate Chrysophy- ceae-le, Bacillariophyceae-le ca și Chlorophyceae-le, existînd soluri în care au fost determinate numai Cyanophyceae și Xanthophyceae (stațiile 4, 5,. 6, 8,13,14 și 19), numai Cyanophyceae (stațiile 16 și 22) sau numai Xantho- phyceae (stația 18). Dacă facem o comparație între numărul și categoria sistematică a algelor determinate din șoimi apropiate, care au comune unul sau mai multe dintre caracterele enumerate în tabelul nr. 1 (altitudine, înclinare,, expoziție, sol, vegetație), putem remarca o serie de fapte interesante, ca : — în solurile stațiilor 10 și 11, care au comun tipul de sol, înclinarea, expoziția și aceeași vegetație mare care diferă numai prin absența speciei Xardus stricta în stația 11 (unde este înlocuită total de Vaccinium vitis- idaea), numărul algelor determinate este același (9); mai mult, numărul Xanthophyceae-loT și ChiorophyceaeAov în cele două soluri este egal, o .mică deosebire constînd în faptul că solul stației 1Q nu conține nici o Cyano- phyceae, avînd în schimb o diatomee, în timp ce în stația 11 situația este inversă. — în stațiile 17 și 18, care au aceeași altitudine, înclinare, expoziție și vegetație, deosebindu-se prin tipul de sol, vegetația algologică este •destul de diferită, fiind reprezentată prin 1 Chrysophyceae și 2 Xanthophy- ceae în solul stației 17 și prin 7 Xanthophyceae în solul stației 18. — Situații asemănătoare întîlnim la solurile din stațiile 4, 5, 6 și 7. Ea stațiile 4 și 5, altitudinea, înclinarea, expoziția și tipul de sol sînt aceleași, aceste stații diferind numai prin vegetație (stația 4—Bhododendron .kotschyi-, stația 5 — Nardus stricta). în aceste stații, deși numărul total •de alge determinate este același, diferă apartenența lor la diferitele fil- lumuri, în solul stației 4 fiind mai multe Cyanophyceae și mai puține Xanthophyceae, în solul stației 5 situația fiind inversă. Un număr mai mare de alge întîlnim în solul stației 7, care este însă diferit de solul stației 4 prin înclinare și expoziție, iar de solul stației 5 prin înclinare, expoziție și vegetație. Stația 6 diferă de stația 5 prin înclinare, expoziție și tipul ^genetic de sol, în stația 6 fiind determinate, pînă acum, 8 alge. — în stațiile 20 și 21, care se deosebesc prin tipul de sol și vegetație, • .au fost determinate 8 și, respectiv 6 alge, în solul stației 20 algele, deter- minate fiind și mai multe și mai diferite. Tabelul nr. i Numărul algelor pe fillumuri In solurile cercetate Solul Stația Alge Total Cyano- phyta Chryso- phyla Xanlho- phyta Chloro- phyta Bacilla- riophyta Brun acid de pajiște montană 1, 20 4 4 2 2 12 Brun de pădure sub- alpin 13, 21 ' 2 10 . 1 13 Brun acid de pajiște 2,8,14,15, 12 — 12 3 2 29 alpină Podzol 16,18,19 3 — 1 2 3 Podzol alpin 4,5,7,9, 10 — 16 3 2 31 Podzol alpin ințele- nit 10,11,12 6, 17 1 6 10 ‘ Total 1-21 18 1 24 3 6 52 Repartizarea algelor determinate pe tipurile de sol studiate este reprezentată schematic în tabelul nr. 4, din interpretarea căruia putem .spune că, pînă acum în Masivul Bucegi cel mai măre număr de alge a fost 364 L, GRUIA 1» determinat din podzolurile alpine (31 de alge) și în solurile brun acide de pajiște alpină (29 de alge). Podzolurile alpine sînt bogate în Cyanophyceae și Xanthophyceae și sărace în Chiorophyceae și Bacillanophyceae, o situație asemănătoare existînd și la solurile brun acide de pajiște alpină. Este interesant, de asemenea, faptul că Xanthophyceae-le apăr într-un număr mai mare sau mai mic în toate solurile cercetate. ★ Cu nota de față inventarul florei de alge din țara noastră se îmbogă- țește cu încă 25 de unități sistematice, marea lor majoritate din grupul puțin studiat la noi al Xanthophyceae-lor. Considerăm că interdependența vegetației de alge dintr-un sol cu unele dintre caracteristicile fizico-chimice ale solului respectiv (amintite în tabelul nr. 1) este încă greu și prematur să fie formulată în concluziile unei prime lucrări de acest gen, lucru pe care intenționăm să-l facem într-una din notele viitoare cu această temă. BIBLIOGRAFIE 1. Brunthaler JOS., Protocoecales, in Pascher A., Siissivasserflora, Chlorophyceae II, Gustav Fischer, Jena, 1915, 5. 2. Chibiță GONST. D., Pedologie generală, București, 1955. 3. flEHyCFJIKO-IHEroJIEBA H. T. h XOJWIEPBAX M. M., IKeJimoaeneHbie sodopocjiu b OnpedenumeJib npecHoeodnbix Bodopocjieii CCCP, MoCKBa-JIeimnrpan, 1962, 5. 4. Elenkin A. A., Monographia algarum Cyanophycearum aquidulciuin et terrestrium in finibux U.R.S.S. inventarăm, Pars specialis, Sump. Acad. Scient. U.R.S.S., Mos- cova—Leningrad, 1949, 2. 5. roJIJIEPBAX M. M., CoapeMenHoe eocmosmue eonpoca o pojni Bodopocjieii b nouee, CSopiiHK Hayqn. pa6. Bot. HncTiiTyTa Anan. naya CCCP, 1945, Jleumirpaji, 1946, 399-412. .. . 6. POJUIEPllAX M. M. H 3AYEP JI. M., Memodbi uayueHUn eodopocjieu e pacmumeJibHbix coo6iqecntcax, HoneBan reoSoTaunKa, MocitBa-JIeiiHHrpaR, 1959, 399-—411. 7. roJIJIEPBAX M. M., KOCCHHCHAH E. E. H riOJIHHCKI-I B. H., CuHeaesieHbie sodo- pocM b Onpedejiumejib npecuoeoduMx eodopocrieu CCCP, MocKBa, 1953, 2. 8. GRINTzesco Jean M., Contribution ă Mlade de la microflore des sols de Roumanie, Actes- du XIV-emc,'Congres International d’Agriculture, București, 1929, 565. 9. GRIntescu I. și PETERFI ȘT„ Revue Algologique, 1932, 6, 2. 10. GRUIA LUCIAN,’ Com. Acad. R.P.R., 1962, 12, 10, 1 131-1 136. 11. - Com. Acad. R.P.R., 1963, 13, 1, 45-51. 12. MATBHEHKO A.M., Rojiomucmue eodopocjiu n OnpedejiumeM npecuoBodiibix Bodopocjieii. CCCP, Mocuisa, 1954, 3. 13. Scheitz A., Folia Cryptogamica, 1930, 1, 1, 791-794. 14. Tarnavschi I. T., Acad. Rom., Mem. Secț. șt., seria a IlI-a, 1940, 16, mem. 2. 15. Tarnavschi I. T. și Oltean M., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat., 1956, 12, 97 — 149.. 16. — Șt. și cerc; biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 3, 269 — 290, și 4, 317 — 344, 17. 3ABEJIMHA M.M., KlICCEHE® H.A., IlPOniKHHA-JlABPEHKo A. W. II IIlEinyKOBA B. C., J[uamoMOBbie oodopocjiu b Onpedejiumejib npecuoeodiibix Bodopocjieii. CCCP, MocKBa, 1954, 4. Stațiunea zoologică Sinaia, Laboratorul de algologie. Primită în redacție la 7 mai 1963. STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU DE I. POPESCU-ZELETIN MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R, și R. DISSESCU 581(05) Observațiile și măsurătorile executate în 1949, 1955 și 1961 în rezervațiile Viforîta și Tisa din Masivul Penteleu au permis autorilor să pună în evidență unele legi privind variația în spațiu și în timp a structurii și a creșterii sinuziilor de arbori din pădurile vecine. S-a constatat astfel că : 1. frecvența arborilor pe categorii dimensionale descrește de la cele mici către cele mari după o progresie geometrică ; 2. variația înălțimilor pe categorii de grosimi are ioc în funcție de bonitatea micro- stațională; 3. desimea arborilor descrește progresiv la diferite nivele deasupra solului; 4. evoluția sinuziilor de arbori trece prin patru stadii principale : de re- înnoire, de maturizare, de maturitate și de îmbătrînire. Cîndva, cu cîteva secole în urmă, pădurile de munte din Europa erau în marea lor majoritate virgine. Transformarea lor în păduri cultivate — echiene sau-pluriene — s-a produs în raport cu creșterea densității demografice și cu dezvoltarea economică. în sudul, vestul și centrul spa- țiului european s-au mai păstrat doar cîteva ,,mostre” în unele rezer- vații naturale. în celelalte părți, această transformare începută mai tîrziu este încă în curs de desfășurare. Pădurile din’Carpații romînești, pînă spre mijlocul secolului trecut,< erau în cea mai mare parte virgine. Ulterior, iureșul exploatărilor de tip- capitalist și al defrișărilor pentru lărgirea fondului pastoral le-au frag- - mentat și restrîns din ce în ce mai mult către originea văilor greu accesi- bile. în anii puterii populare însă, păstrarea unora dintre cele'mai repre- zentative și transformarea dirijată și treptată a celorlalte în păduri culti- vate s-a reglementat pe baze științifice, prin „zonarea funcțională a pă- durilor” (1954), întărită recent de dispozițiile noului Cod silvic (1962). * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de botanique”, 1964,.. IX, 5, p. 307 (în limba franceză). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 10 NR. 5 P. 305-385 BUCUREȘTI 190-1 366 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 3 STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 367 ' Studierea pădurilor virgine a devenit necesară, atunci cînd cele ce le-au urinat (în marea majoritate a cazurilor monoculturi de molid) au început să fie dăunate în masă prin doborâturi de vînt și atacuri de insecte. S-a ajuns la deviza „înapoi la natură”, iar în mod practic la re- generări naturale și mai ales la „pădurea plurienă cultivată”, o reeditare prin cultură a componenței și structurii naturale. în această etapă — a doua jumătate a secolului trecut — , s-a acumulat un bogat material de observații. Aspectele de ordin dinamic au început să fie metodic cercetate abia în ultimele decenii, o dată cu dezvoltarea cercetărilor ecologice, cu depistarea empirică a funcțiunilor de protecție (hidrologică, antierozională și sanitar-estetică) .și cu orientarea silviculturală din ce în ce mai largă către realizarea de arborete pluriene cultivate (grădinărite). în pădurea virgină, sinuzia de arbori este expresia cea mai fidelă a „potențialului stațiunii pentru vegetație. Structura ei, în continuă prefacere sub acțiunea proceselor și relațiilor biocenotice, reflectă dinamica ra- portului biocenoză-biotop în absența oricărei intervenții antropogene. •Cercetarea acestor procese și relații duce nemijlocit la cunoașterea legilor naturale care determină constituirea, dezvoltarea și modificările morfo- dinamice ale acestei principale componente din biocenozele forestiere. Efectuate în această concepție, cercetările noastre staționare în rezervațiile din Masivul Penteleu, privind variația în spațiu și în timp a .structurii și creșterii sinuziilor de arbori pun în evidență unele din aceste legi. în cele ce urmează se prezintă numai rezultatele referitoare la struc- tură, urmînd ca celelalte, privind creșterea, să fie publicate ulterior. Printre numeroasele resturi de păduri virgine din țara noastră iden- tificate și încadrațe în regimul de protecție absolută o dată cu prima ame- najare a întregului fond forestier național (1948—1955), se găsesc și re- zervațiile Viforîta și Tisa din Penteleu. Arboretele virgine din aceste rezervații s-au putut păstra neatinse pînă cînd pădurile au devenit „bun comun al întregului popor” (1948), datorită împrejurării favorabile că în- tregul complex din care fac parte a aparținut Academiei Romîne. Semnalate și delimitate încă din 1943 (de I. P o p e s c u- Z e 1 e t i n), aceste rezervații aveau la amenajarea din 1949 următoarele suprafețe: Viforîta 64,60 ha (parcelele 38 a și 39 a) și Tisa 61,09 ha (parcelele 72 a și 73 a). La revizuirea amenajamentului din 1958, întinderea primei rezer- vații s-a mărit prin înglobarea parcelelor din amonte pînă la golul muntelui Penteleu, iar a celeilalte s-a redus, ca urmare a distrugerii unor arborete prin doborâturi de vînt (tabelul nr. 1). Din rezervația Viforîta numai parcelele 47 și 48 cuprind arborete tipic virgine. Celelalte, cu structură mai mult sau mai puțin alterată prin pășunat excesiv și extrageri de arbori pentru nevoile gospodărești ale stînelor, prezintă interes numai ca formațiune de tranziție către golul ■ de munte. Prima rezervație Viforîta (V) — , situată pe versantul sudic al muntelui Penteleu, este cuprinsă între golul de munte și pîraiele confluente Viforîta și Cășăria (fig. 1). Altitudinea variază între 900 și 1250 m. Terenul Tabelul nr. 1 Situația rezervațiilor din Masivul Penteleu (după anienajamentiil din 1958) Rezervația Parcelele Suprafața (ha) Altitudinea (in) Expoziția locală 1. Viforîta (V) 46 a 27,81 915-1 305 SV 46 b 1,45 1 200-1 250 SV 46 c 22,28 1 300-1 350 SV 47 22,33 900-1 150 s 48 16,25 900 — 1 252 SE 49 a 42,05 1 252-1 360 SE 49 b 1,19 1 280-1 290 SE Total: 7 parcele 133,36 900-1 360 — 2. Tisa (T) 107 22,50 970-1 180 NV ■ 108 11,97 975-1 185 NV Total: 2 parcele 34,47 — — este variat, cu pante diferite, de la moderate pînă la abrupte spre golul de munte, în unele locuri cu ochiuri mlăștinoase. Temperatura medie anuală circa 5°C, iar precipitațiile medii anuale în jur de •■Fig. 1. - Schița de plan a rezervației Viforîta. s 1 000 mm. Solul— brun de pădure —, moderat acid, este lutos pînă la nisipos, slab schelet pînă la semischelet, foarte profund. A doua rezervație — Tisa (T) — se găsește pe versantul nordic al aceluiași munte, între două izvoare, din care se formează pîrîul Tisa, și are ca altitudini extreme 970 și 1185 m (fig. 2)., Aici terenul este accidentat, cu înclinări frecvent repezi. Temperatura medie anuală este de circa 4,5°0, iar precipi- tațiile la fel ca în prima rezervație. Solul — brun de pădure, slab gălbui ’—, de asemenea format pe fliș, este mode- rat acid, semischelet și profund. Fig. 2.— Schița de plan a rezervației Tisa. •2 - c. 2770 368 I.POPESCU-±ELETIN șiR. DISSESCU METODADE CERCETARE " Cercetarea variației îh spațiu și îh timp a structurii și creșterii afboreteîor virgine a> constat din determinări biometrice în suprafețe de cercetare permanente și în suprafețe de probă (temporare). ■ < , în toamna anului 1949 s-au instalat în parcelele luate în studiu (47 și 48 în Viforîta și. 107 și 108 în Tisa) cîte trei suprafețe de cercetare permanente (în formă de benzi), notate Vt, V2, V3 și Tv T2, T3. La arborii din aceste suprafețe, cu diametre de bază (la 1,30 m de la sol) mai mari de 2,0 cm, s-aii măsurat cîțe două diametre cruciș (în mm), iar la o parte dintre ei — cel puțin 20 din fiecare suprafață — și înălțimile p Căfănei Fig. 3. — Schița (parțială) de ampla- sare a suprafețelor de probă Vp (benzi) în rezervația Viforîta. -T—j—y- §7! « ! 13 1 K ! 11 totale. Arborii din V4 au fost numerotați durabil și. ' ridicați în. plan. După 6 ani, în toamna anului 1955, arborii dini aceste suprafețe, cu excepția celor din T,, doborîți. în masă de p furtună (1953), s-au remăsurat cu aceeași precizie. ■ în același timp, în rezervația V s-a efectuat o inventariere parțială reprezentativă (Vp), constînd din 79 de suprafețe de probă în formă de benzi (10 x 50 m), dispuse în șiruri continue pe curba de nivel la lOO'm distanță între ele (fig. 3). în aceste cohdiții de ampla- sare, fiecare suprafață este o probă dintr-o porțiune de arboret de circa 0,5 ha, iar în totalitatea lor redau variabilitatea structurii din cuprinsul celor două par- cele. Și de astă dată s-au făcut determinări de înălțimi.. Pe baza datelor din prima și a doua inventariere, s-au elaborat două comunicări prealabile (12), (13). După alți 6 ani, în toamna anului 1961 (cînd s-au încheiat cercetările), s-au remăsurat arborii numai din suprafețele Vx, V2, V3 și T2, deoarece între timp sinuzia de. arbori din T3 a fost, în întregime doborîtă de alte furtuni (1960 și 1961). Pentru completarea datelor s-au mai. făcut determinări biometrice în 4 noi suprafețe : T14, T6, V4 și V5,. arborii din ultima suprafață fiind de asemenea ridicați în plan. Și de astă dată s-au făcut măsurători de înălțimi (totale și elagate) și s-au luat probe de creștere radială. în plus, s-a efectuat o cercetare fitocenologică în ambele rezervații, ale cărei rezultate se prezintă într-o- altă comunicare (1). S-a ales pentru inventarierile repetate o perioadă de 6 ani, pentru a surprinde mai. îndeaproape dinamica structurii și pentru a se avea suficientă precizie la determinarea creșterii ca fenomen de masă. REZULTATE A. Structura în spațiu încă de la prima recunoaștere a arboretelor luate în studiu, cerce- i tătorul este puternic impresionat de modul cum sînt alcătuite sinuziile । . de arbori. Speciile componente : brad (Br), molid (Mo) și fag (Fa), apar în amestec intim și grupat, cu exemplare alăturate din cele mai variate , categorii dimensionale, de la puieți de cîțiva milimetri grosime la colet , : și cîțiva centimetri înălțime și pînă la exemplare cu diametre de bază. de peste 100 cm și înălțimi mai mari de 50.m (fig. 4 și 5). Distribuția ■' lor spațială este atît de variată, îneît aspectul structural se schimbă la. fiecare pas. Din loc în loc — destul de rar de altfel — se întîlnesc mici J goluri, de cel mult 200 m2, rezultate din căderea arborilor bătrîni, uscați,. rupți sau doborîți dek vînt. în aceste cohdiții de distribuție a arborilor 370 I. POPESCU-ZELETIN șl R; DISSESGU f r Uf 6 — aparent Haotică—, cu greu se pot distinge și delimita porțiuni de arboret relativ omogene. Structura hteromorfă a sinuziei de arboriylasă impresia unui mozaic de microfaciesuri, ceea ce este specific pădurilor virgine de , acest tip. z Componența. Situate pc același substrat, la aceeași altitudine, dar pe versanți diametral opuși, componența arboretelor virgine din cele două rezervații reflectă diferența de regim termic în special. în 1955 compo- nența era : - în V: 0,55 Br 4- 0,14 Alo + 0,31 Pa în T : 0,50 Br + 0,32 Mo 4- 0,18 Pa. In timp ce-bradul este majoritar în ambele rezervații, molidul și fagul apar ca indici de proporție inverși, ca o consecință a exigențelor lor diferite față de rfegimul termic. Se mai observă că în ambele rezervații participarea molidului crește o dată cu altitudinea. Variația vîrstelor. Faptul că In ambele rezervații se găsesc arbori din toate categoriile de grosimi și înălțimi, de la puieți și pînă la exemplare seculare, pune problema corelației dintre dezvoltarea dimensională și vîrste. Regimul de „rezervație naturală” nu ne-a permis să doborî,m arbori pentru determinări de vîrste. A trebuit să ne limităm numai la cei recent doborîți de vînt. Vîrstele stabilite la 98 de molizi din rezervația Tisa arată o mare variație, pe-categorii de grosimi (tabelul nr. 2), mergînd pînă aproape de ' Tabelul nr. 2 Variația vîrstcior (ani) la molizi in rezervația Tisa (detennlniiri efectuate de Gr. Rădiilcscu) 'Diametrul (cm) / -30 35 40 45 50 ' 55 60 65 ' 70 75 80 Nr. arborilor 3 ( 8 14 14 15 ./ 16 ' 9 ' . 5 ■ 9 4 1 Vîrsta < minimă 143 127 145 145 ' 142 134 165 171 153 167 , Vîrsta medie 147 161 . 166 175 177 189 189 219 191 210 175 Vîrsta/ maximă 155 , 207 219 223 225 223 232 322 237 , 289 — - la simplu la dublu. Pot avea aceleași vîrste arbori diametre variind cu IR fc între 35 și 75 cm. “ - Vîrsta cea măi mare, 465 dc ani, s-a găsit la un brad din rezervația V, doborît de vînt în 1953, cu diametrul de bază de 130 cm și înălțimea de 56 m. Acesta, la vîrsta de 90 de ani, ayea numai 6 cm diametru. In rezer- vația T s-a găsit un molid de 326 de ani, cu db = 105 cm și h = 48 m, și altul de 311 ani, cu db = 103 cm'și h’= 46 m. Primul avea la 75 de ani , db = 16,0 cm, iar al doilea la 150 de ani db .= 10,8 cm. v Exemplarele de dimensiuni mici, total acoperite, cu db = 2 ... 8 cm și h = 2 ... 5 m, au frecvent vîrste între 20 și 120 de ani. Acest fapt pune în evidență capacitatea celor trei specii de a vegeta precar multe decenii la rînd. De'îndată ce condițiile de mediu individuale devin favorabile Tchelul nr. 3 ; Frecvența pe specii și categorii de diametro a numărului de arbori din suprafețele de Probă (^p) Ș* de cercetare (V1...V5, Ti...T5) Vj ( = 0,20 ha) V2( = 0,10 ha) V3(=0,10ha) V4( = 0,10 ha) 1961 Vs(=0,20 ha) 1961 Tj (=0,10 ha) 1949 T2 ( = 0,10 ha) t3 1949 (=0,10 ha) T4( = 0,10 ha) 1961 T6(=0,10 ha) 1961 j Categorii d 1955 1961 1949 '1955 1961 1949 1955 1961 1949 1955 1961 1955 s R Fa S R Fa S R Fa s R Fa 2 R Fa 2 Br Fa S Mo Br Fa S s Mo Br Fa £ Br Mo Br Mo Br Fa s R Fa 2 R Fa 2 R Fa 2 R Fa 2 R Fa 2 Mo Mo Br Fa Mo Br Fa £ Mo Fa S Fa £■ 65 12 37 49 16 19 35 25 19 44 9 6 15 7 6 13 12 14 26 8 10 18 11 18 29 41 9 50 42 85 127 29 37 2 68 11 45 68 124 9 20 17 46 1 5 23 29 1 48 49 1 24 25 12 88 100 9 40 —. 49 4 38 8 23 31 10 24 34 14 8 22 15 10 25 19 8 27 19 12 31 15 6 21 21 10 31 32 2 34 35 31 66 12 19 2 33 6 13 13 32 3 9 6 18 3 5 13 21 4 15 : 19 4 13 .— 17 5 43 — 48 2 36 — 38 8 16 5 9 14 3 8 11 13 2 15 8 3 11 5 5 10 21 1 22 17 1 18 20 2 22 13 3 16 13 4 17 4 9 2 15 2 4 — 6 1 3 — 4 — 3 2 5 2 7 3 12 2 4 — 6 3 8 — 11 2 16 — 18 12 6 4 2 6 5 4 9 8 — 8 7 — 7 6 1 7 5 1 6 3 1 4 3 2 5 6 6 15 7 22 3 3 — 6 1 1 2 . 1 1 2 1 1 1 3 3 1 2 6 2 1 3 5 — 5 1 4 — 5 16 6 3 2 5 2 3 5 5 — 5 3 — 3 8 1 9 4 — 4 4 — 4 3 3 3 3 15 3 18 2 2 1 5 1 2 — 3 — 1 1 2 1 — 1 2 1 2 5 1 1 1 3 1 2 — 3 1 6 — 7 20 6 6 6 8 1 9 3 3 3 3 3 — 3 3 — 3 2 — 2 4 1 5 5 — 5 4 — 4 1 — 1 2 — 1 — 1 — 2 — 2 — 2 — 2 2 2 1 5 2 2 1 5 — 1 — 1 2 5 7 24 1 2 1 3 1 1 2 — — — 1 — 1 2 — 2 4 4 5 5 4 4 4 1 5 1 1 1 3 1 — 1 2 1 1 2 3 2 1 6 3 1 4 — — — 1 — — 1 28 3 1 ■— 1 2 i 2 1 — 1 1 — 1 1 — 1 3 — 3 1 — 1 3 — 3 1 2 3 1 1 — 1 3 4 2 — — 2 2 — — 2 1 1 — 2 2 2 — 4 2 2 — 4 — — 1 1 — 1 1 2 32 — 1 , 1 2 1 2 — 1 1 .— 1 1 — 1 1 1 1 2 3 — 3 1 1 2 2 2 2 1 1 1 — — 1 2 2 4 3 7 4 4 8 — 2 2 — 1 1 36 . " * - — - . . . . — - 1 — — — — — — 1 — 1 — — — 1 — 1 1 1 1 1 2 2 2 3 4 4 1 — 1 1 1 1 3 — 1 1 2 1 1 6 6 5 5 1 — 3 4 1 1 2 4 40 4 4 — 4 2 — 2 3 — 3 2 — 2 1 — 1 2 1 3 9 — 2 2 1 3 1 1 1 1 — — 1 1 — .— 2 2 1 1 2 1 1 3 3 2 —■ — 2 — 1 3 4 1 — 1 2 44 2 1 1 2 2 2 — — — 2 — 2 3 1 4 2 1 3 1 1 2 — 1 1 4 — 4 1 — 1 2 — 1 — 1 — — — — — — 2 — 2 2 — — 2 — 1 3 ' 4 1 — 1 _2 48 3 3 — 3 3 — 3 1 1 2 2 1 3 — 1 1 1 1 2 2 2 2 2 4 4 .— — — 1 1 — 1 1 2 1 1 2 3 1 — 4 3 — — 3 1 — — 1 1 1 2 52 4 3 — 3 4 — 4 — 1 1 1 1 2 1 — 1 — — — 1 — 1 2 1 3 1 1 2 2 — 2 1 1 — 2 — 2 — 2 —. 2 2 1 — '— 1 — 1 — 1 2 — 1 3 2 1 — 3 56 2 3 — 3 4 — 4 — 2 2 — — — 2 2 4 1 — 1 1 — 1 1 — 1 2 1 3 2 2 1 1 — 2 2 1 — 3 1 1 — 2 — 1 — 1 — — -— — — — — — — — — — 1 1 — 2 60 1 3 — 3 1 — 1 1 — 1 1 — 1 — — 1 1 2 1 — 1 1 — 1 3 3 3 3 2 — 2 1 1 — 2 1 1 — — — — 1 —■ 1 — — — 64 2 1 — 1 1 — 1 1 — 1 — — — 1 — 1 2 — 2 2 — 2 2 — 2 2 — 2 6 1 7 — 2 — 2 1 1 — 2 — 2 2 2 2 1 — 1 68 2 1 — 1 1 — 1 2 — 2 2 — 2 — — — 3 — 3 1 — 1 2 —- 2 1 — 1 2 — 2 — 1 — 1 3 1 — 4 2 1 — 3 — — — — — — — — — 1 — — 1 — — — 72 ' 1 1 — 1 2 — 2 2 — 2 1 — 1 1 — 1 2 — 2 1 — 1 — — — 1 — 1 7 7 — 1 — 1 1 — — 1 3 — — 3 1 1 — — — — — — — — — — — — 1 — 1 76 — 1 — 1 — — —- — ,— — — — — 1 — 1 1 — 1 — — — — — — — — — 1 1 — 1 — 1 — —■ — — — — — — —■ — — — — — — — — — — —— — ■— 80 — — — — 1 — 1 — — — — — — 1 — 1 — —• — — — — — — — 1 — 1 3 X- 3 — 1 — 1 1 1 — 2 1 — — 1 — — — — — — — — — — — 1 — 1 1 2 — 3 84 — — — — — — — 1 — 1 — — — 1 — 1 1 — 1 — — — — — — 1 — 1 — — — 1 — — 1 — — — — — — — .— — — — — — — — 1 — 1 — — — 88 — — — — — — — — — — 1 — 1 — — — — — — 1 — 1 1 — 1 — — — 1 — 1 — 2 — 2 — 1 — 1 — 1 — 1 — — —■ — — —• — — — — .— — — — 92 — — — — — — — 2 — 2 — — — — — — — — — — — — . — — 2 — 2 — — — — 1 — 1 — — — — — — —- — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 96 1 1 — — — — — — — — — — — — — — — 100 — — — — — — — 2 — 2 — — — — — — — —' — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —■ — •— — — — — — — — — — — — — — . — 104 163 63 76|139 69 61 130 85 34)119 58 '22 80 63 24 87 90 32’122 72 21 93 86 36 122 118 21 139 168 135 303 57 86 14 157 34 76 8?|197 27 45 29(101 7 22 42 71 38 82 9 129 33 51 4 88 27 151 13(191 26 115 7 148 ^lAuuxivcv 1 1U CHjl'tJ .pUllgOnTll reaptă. Compensarea liniară ara,tă. 7 STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 371 (dispare parțial sau total acoperirea), intră brusc în regim de creștere optim și se mențin în această situație timp de 100—300 de ani, pînă în preajma limitei d.e longevitate. Dintre cele trei specii, fagul are cea mai mică capacitate (30 40 de ani), iar bradul cea mai mare (100—150 de ani) de a se menține în viață în condiții de acoperire totală. Această însușire explică structura etcromorfă a sinuziilor de arbori și caracterul, lor plui'ien. Frecvența arborilor pe categorii de grosimi. Inventarierea reprezen- tativă, în 79 de suprafețe de probă, a cîțe 500 m2 fiecare, a cuprins 3 246 Fig. 6. — Variația frecvențelor in valori re- lative pe categorii de grosimi din inventa- rierea Vp. Fig. 7. — Variația frecvențelor în valori absolute și dreapta de compensare în reprezentare semilogaritmică. de arbori. Gruparea lor pe specii, categorii de diametre (de 4 cm) și clase de grosime (de 3x4 cm) pune în evidență specificul structurii acestor arborete (tabelul nr. 3). Pe categorii de grosimi (db), frecvențele (n) descresc de la categoria cea mai mare către categoria cea mai mică, cu o vădită tendință de regu- laritate. Această tendință apare atît într-o reprezentare grafică obișnuită (fig. 6), cît și, mai ales, în cea semilogaritmică (fig. 7), în care poligonul frecvențelor se compensează după o dreaptă. Compensarea liniară arată că frecvențele se succedă după o lege, aceeași ca și la arboretele pluriene cultivate, cu structură grădinărit echilibrată (legea lui L i o c o u r t (6), (17)). Prin urmare, frecvențele variază după o progresie geometrică descrescătoare, a cărei rație (q) în cazul inventarierii Vp este 0,866 (res- pectiv 1,115 în sens invers). Această rație, care variază în raport invers cu bonitatea arboretului, comparată cu cea corespunzătoare celor mai bune arborete pluriene cultivate cu structură grădinărit echilibrată (q - 1,300) 372 I. POPESCU-ZBLETIN ji R. DISSESCU -din sistemul francez de clasificare (17), arată că în V se găsesc condiții de vegetație cu toiul excepționale. Diferențele în plus sau în minus față de dreapta de compensare, mai accentuate la unele categorii de grosime, sînt întâmplătoare. în timp, ele variază ca mărime și trec de la o categorie la alta prin efectul combinat al proceselor de creștere și de eliminare naturală, după cum șe vă arăta mai departe. • . • Dacă în cazul inventarierii reprezentative Vp structura este guvernată de legea amintită, se pune întrebarea : în ce măsură această lege se men- țină și pe suprafețe mici ? Răspunsul îl dau determinările din suprafețele de probă permanente (tabelul nr. 3) și din fiecare din cele 79 de suprafețe de probă temporare. Și într-un caz și în celălalt descreșterea frecvențelor urmează în linii mari aceeași lege. Tendința se menține chiar pe suprafețe foarte mici, de 100 m2, după cum se vede din tabelul nr. 4, în care șirurile de frecvențe au discontinuități, iar abaterile față de distribuția legică sînt evident mai mari, ca o consecință a numărului mai mic de exemplare. Tabelul nr, 4 Variația numărului de arbori pe clase de grosimi în suprafețe do 100 in2 (1.. .20) din 2000 m2) Nr. cri. Clase de grosimi (cm) 4-12 16-24 28 — 36 40-48 52-60 64-72 76-84 88-96 total 1 9 1 1 1 12 2 10 2 1 — — 1 — 14 3 17 1 — 1 — — — — 19 4 9 2 2 — 1 — — ' — 14 5 8 4 — 1 1 — — 14 6 13 2 1 1 — 1 1 .— 19 7 17 2 1 1 1 1 — • — 23 8 14 — 1 — 1 — — — 16 9 14 — — 1 — 1 2 — 18 10 \ 19 3 — 1 1 ■ — 2 — 26 11 8 ’ 2 ' — — — 1 — —; 11 12 14 2 — . 2 — — 1 — 19 13 9 . 2 1 — — — — \ 12 14 7 3 — — ' 1 1 — 12 15 3 3 — 1 — 1 — 8 16 15 2 —- 1 —i 1 — — 19 17 4 2 1 '— 1 — — — 8 18 10 3 — — — 2 .1 — 16 19 3 5 — — 1 — — — 9 20 7 3 — — 1 3 — — 14 Total 210 44 8 9 8 12 -11 1 303 Gruparea arborilor este cu atât mai omogenă, cu cît suprafața de referință este mai mare. în cazul suprafețelor de 100 m2, numărul de exem- plare variază de la 11,5 la 100% (între 3 și 26, tabelul nr. 4), la cele de 500 m2 de la 30 la 100% (între 21 și 69, fig. 8), iar la cele de 1 000 m2 de la 40 la 100% (între 80 și 197, tabelul nr. 3). Marea variabilitate a numărului de exemplare la suprafețe mici reflectă diversitatea sub care se grupează arborii de diferite categorii dimensionale. La aceeași mărime -------—--------structura arboretelor virgine din , penteleu .cu abundentă de nJhn .,a’ mi? arborL apare'în' locurile în general ce^ mai înăre număr în situații’inverse. excedent de exemSî™ al?abe10^ ^«^vații se caracterizează printr-un xemplaie m prima clasa de grosimi (4—12 cm), un deficit ।—.numii : -j.-j Fa Mo Br ' i fiig. 8. — Nuimtrul de arbori și vohimele respective (pe specii) din cele 79 de suprafețe de probii (de cîtc 500 m2) din rezervația Viforîta. în clasa imediat următoare (16—24 cm) și un surplus la clasele superioare (4 > 40 cm). Prin acumularea surplusului de la categoriile mari, indicele de acoperire al acestora s-a mărit, și, prin aceasta, s-a redus contingentul de exemplare din prima clasă, care au avut condițiile de lumină necesare ca să poată ajunge în clasa următoare. ; \ 374 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU ii STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 375- Stratificarea arborilor. în arboretele celor două rezervații, cu exem- plare din toate categoriile de vîrște și grosimi, înălțimile arborilor variază. de la cîțiva centimetri pînă ia peste 50 ele diferă de la o specie la alta și de la m. La aceeași categorie de grosimi, un loc la altul (fig. 9). Pe categorii. de grosimi, înălțimile variaza după o curbă de regresiune specifică, defi- , d? , uita de ecuația h = --------—5--------- 1,3 (16), (fig. 10). a + bdb 4- cdb Curbele de înălțimi medii pe specii pun în evidentă particularități deosebite în ceea ce privește dezvoltarea lor dimensională. Pînă la o anii- 10 20 00 W 30 60 70 BO 90 100 db(cm) Fig. 10. — Variația înălțimilor pe categorii de grosimi în întreaga rezervație Viforîta. mită categorie de grosimi — cu atît mai mică, cu cît bonitatea stațională este mai slabă —, raportul — (= creșterea medie în înălțime corespunză- db toare unei creșteri medii în diametru de 1,0 cm) este mai mare la fag decît Tabelul nr. 5 . Variația raportului -J1- pe specii și categorii de grosimi db / db Specia 10 20 30 40 50- 60 70 80 90 100 Br Mo Fa 60 75 100 72 75 95 70 75 83 68 73 75 64 68 64 ■ 50 62 ■57 56 .57 49 56 56 44 50 49 38 48 35 la rășinoase (fapt remarcat anterior (8), (12)) și la molid mai mare decît la brad. Fenomenul se explică prin dinamica diferită a celor două elemente dimensionale de-a lungul ciclului vital (tabelul nr. 5). Se relevă astfel. STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 377 < ■ :376 Distribuiia în spațiu a arborilor dinU-o porțiune (10x50m) din AL. ■capacitatea fagului de a avea — în- aceleași condiții de acoperire — creș- teri în înălțime mai mati pînă la anumite grosimi. ’ ; Variația frecvenței numărului de arbori pe categorii de diametre, pe de o parte, și corelația dintre dezvoltarea în grosime' și în înălțime, pe de altă parte, determină o anumită arhitectură a sinuziei de arbori (fig. 11). Aceasta se caracterizează' prin micșorarea numărului de exemplare care ajung la diferite nivele deasupra solului. în cazul inventarierii Vp, frec- vențele pe categorii de înălțimi de 5 m scad, de la cele mai mici către, cele mari, după o curbă de regresiune, de data aceasta un arc de parabolă (fig.12). în aceste condiții — pe întregul arboret — nu poate fi vorba de o stratificare etajată a sinuziei de arbori, ci de o îndesite în plan vertical j din Pe ce mal’e’ de la nivelul cel mai de sus spre cel mai de jos. îp. sistemul IUFRO (4), cu trei substraturi (superior, mijlociu și inferior, I -fiecare dintre acestea reprezentând o treime din înălțimea medie a celor | mai înalți arbori), sinuziile de arbori din Viforîta arată aceeași stratifi- care. Substratul superior cuprinde 27,2%, cel mijlociu 32,4%, iar cel inferior 41,6% din numărul total de arbori (tabelul nr. 6). Datorită acestei stratificări, lungimea medie a coroanelor este cu j mult mai. mare decît în pădurile echiene. La brad — specia majoritară — ea variază de la^ circa 12% (la db = 12 cm) pînă la circa 50% (la db | 100 cm) din înălțimea totală. La exemplarele din substratul superior, lungimea coroanelor variază între 35 și 50%, datorită faptului că acestea j depășesc cu mult în înălțime pe celelalte și se găsesc în medie la distanțe i mari unul de altul (peste 25 m). 378 I. POPESGU-ZELETIN și R. DISSESCU 14 15 STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 379 Tabelul nr. 6 Frecveufele medii ale arborilor Iu valori relative pe substraturi IUFRO ți diametrele limită corespunzătoare Substratul h Br Mo' Fa Total n% db n% db n% db n% Superior 30,7-46,0 48 — 104 13,6 44 — 92 3,5 40-104 9,1 26,2 Mijlociu 15,3-30,6 24- 44 13,4 20-40 5,2 16- 36 13,1 32,3 Inferior <15,3 12—20 21,6 12-16 5,3 12 8,6 41,5 Total — ' 54,6 — 14,0 — 31,4 100,0 înălțimile foarte mai'i la care ajung arborii din aceste rezervații,, dintre cele mai mari cunoscute în țară și chiar în Europa, indică condiții staționale cu totul excepționale. Amintim că, într-o pădure apropiată Fig. 13. — Molidul „uriaș” din pădurea Harțagul. (Harțagul), s-a găsit un molid uriaș, cu un diametru de bază de 2,40 m. și înălțime de 62 m, avînd o masă lemnoasă de circa 83 m3 (fig. 13). în raport cu clasificarea generală (provizorie), după bonitate elabo- raț.ă de noi pentru arboretele pluriene din E.P.E. (15), la care elementul de intrare este înălțimea indicatoare (= înălțimea medie a arborilor cu db =50 cm), rășinoasele din ambele rezervații se încadrează în clasa de bonitate superioară (I), iar fagul între aceasta, și cea mijlocie (III). în cuprinsul rezervațiilor bonitatea scade la brad în V și crește la molid în T în raport cu altitudinea, ca o consecință a exigențelor lor diferite față de regimul termic. B. Dinamica structurii în pădurea virgină sinuzia de arbori este în permanentă prefacere. Procesele de regenerare, creștere și selecțiune naturală sînt continue. Pupă fructificațiile anuale sau periodice apar noi contingente de puieți, care alimentează în mod susținut sinuzia. An de an organele aeriene și subte- rane ale componentelor ei cresc în grosime și în lungime, iar aparatul folial se mărește. Prin aceasta, între exemplarele apropiate ia naștere lupta pentru spațiul de creștere individual, care se soldează cu selecția naturală. In paralel, sinuzia este avizată la o reducere numerică mai mare sau mai mică din partea coabitanților legați trofic de ea (vegetali, animali, micro- organisme) și a unora dintre factorii ecologici excesivi (secetă, înghețuri timpurii și tîrzii, chiciuri, furtuni etc.). Chiar în condiții de relativă sta- bilitate a relațiilor trofice și a celor cu factori ecologici, structura sinu- ziei înregistrează modificări de la an la an ca o consecință a proceselor fitocenodce specifice. ’ . Aceste realități sînt pe deplin constatate prin observațiile noastre timp de 12 ani în arboretele din cele două rezervații. Inventarierile periodice, la interval de 6 ani, pun în evidență modi- ficările structurale fie datorite numai relațiilor inter- și inttaspecifice, fie acestora și celor cu factori ecologici (tabelul nr. 3). în tabelul nr. 7 se prezintă, pentru fiecare dintre suprafețele de cercetare permanente, numărul de arbori, care prin efectul creșterii radiate din decursul perioadei (I sau II) au intrat în prima categorie de grosimi (4 cm) sau au trecut de la o categorie la alta superioară (T), precum și numărul de arbori eliminați în mod natural (E) în același interval de timp. în decursul celor 12 ani, modificarea structurii prin efectul creșterii radiale a fost mai accentuată în suprafețele din Viforîta, unde la Br s-au înre- gistrat cei mai mulți arbori trecuți dintr-o categorie în alta, și mai slabă în rezervația Tisa. în unele cazuri (V2 și V3), se pare că această trecere ia forma unui val, în sensul că în prima perioadă a fost slabă (9, 13 arbori) și în a doua foarte puternică (63, respectiv 64), ceea ce confirmă unele ipoteze anterioare (8). Contingentul de puieți care prin efectul creșterii au intrat în decursul unei perioade în prima categorie de grosimi (4 cm) este foarte mic (7 Br în Vj—-II; 7 Br în V3—II),.datorită în primul î’înd însemnatului excedent de exemplare din prima clasă de grosimi (4—12 cm). 380 381:' ! Tabelul Modificarea periodică a structurii (1 = 1949—1955; 11 = 1955—19«1) datorită trecerii Suprafața, cercetată Specia Peri- oada TE Numărul arborilor trecuți de la 4 8 12 16 ; 20 24 28 32 36 40 44 Br I T E 4 — 2 2 2 3 2 1 1 — 2 Vr Mo II T E 7 3 1 3 2 3 1 2 1 1 Fa I T E 12 5 2 — — — 1 — 1 II T E 14 4 3 4 2 1 — . — . — — ■ Br I T E 15 1 5 1 1 1 1 — — 1 Mo II T' E . 7 9 5 6 8 3 2 1 — 1 1 Vg I T E 10 3 1 — — — — — ■ — - ■ — Fa II T E 2 2 4' — — — — Br I T E 8 3 4 — ■ 1 1 2 2 3 i — ■ V3 . Mo II T E 11 13 7 3 3 4 4 3 1 2 2 Fa I T E ' 4. ' 6 —. — — — — — ' — 1 — - II T E 15 7 2 2 — 1 — • — — 1 Mo I T E 2 3 1 — '— — 1 1 1 — 1; II T E 8 — 1 . — — 1 1 2 — 1_ Br I T E 25 4. 1 ■ — 1 1 ; — > — — t2 II T E 15 3 1 • 1 1 1 — 1 — 1 — Fa I T E . 51 6 . — 1 1 — —' — — — 1 II T E 15 9 2 — 1 — 1 Mo I T ' E — — — 1 1 — — — — : 1 1_ t3 Br r T E 24 2 3 1 — — 1 1 1 — Fa i T E — — 3 1 1 1 ' nr. 7 (creșterii) arborilor do la o categorie de grosimi la alta (T) și eliminării naturale (E) 0 categorie la alta (T) și al celor eliminați (E) Total Total arbori în suprafață 48. 52 56 60 64 68 72. 76 80 84 88 92 96 100 104 1 2 2 3 2 1 — 1 1 27 5 68 2 2 2 1 1 1 1 1 — 1 35 1 63 2 19 95 1 14 15 76 — • 2 1 __ — 1 — 1 1 — — — 1 1 1 2 9 27 85 2 — 1 2 — 1 — ' 1 1 1 1 1 53 2 58 — — — 2 — — 4 12 - 34 ■ — —■ — 2 10 22 — 1 1 — . — — 2 — 1 — — 1 13 18 90 . . 1 2 2 1 1 2 2 64 72 1 1 — — 1 3 11 32 — 1 29 21 • — • — — 1 — 1 2 2 7 7 34 ■ — . — 1 1 — 2 — 1 1 20 27 1 1 . 1 • — — 1 1 — 1 1 4 33 76 — 2 — — -T .1. — — — — 1 5 23 45 2 58 87 /■ 1 . 1 1 26 2 29 38 1 3 31 82 1 5 9 ;382 I- POPBSCU-ZELETIN și R. DISSESCU 18 Paralel cu trecerea unor arbori dintr-o categorie în alta, s-au produs [ .și eliminări naturale, mai slabe în unele suprafețe și perioade, în altele * foarte puternice, pînă la dispariția totală a sinuziei (doborîturi de vînt ? 'în masă). t Ș în rezervația Viforîta s-au eliminat natural cîteva exemplare ajunse i la limita longevității lor (2 în Vx; 9 în V2; 4 în V3). Acestea, în căderea i lor, au distrus un număr relativ mare de arbori mici (cl. I de grosime), j ■clasă în cadrul căreia s-au produs și unele uscări în porțiunile foarte dese, j Procentual, numărul de arbori eliminati, fată de numărul total, a variat ( între 0 (în V3-ÎI) și 32,5% (în Vx-I). j în fiecare dintre cele trei suprafețe numărul total de arbori a scăzut. în perioada a doua, în V2 și V3 s-a ajuns din nou la numărul inițial, dato- i rită contingentelor mai mari de exemplare mici intrate între timp în prima | ■categorie de grosimi. i Se remarcă astfel capacitatea de a se menține a sinuziei de arbori, j •datorită proceselor conjugate de regenerare, creștere și eliminare naturală ■ și de autoreglare, în sensul de a se păstra aceeași formă structurală, guver- j nată de legea amintită anterior. în rezervația Tisa, situația se prezintă cu totul altfel. Structura a fost puternic afectată prin doborîrea de arbori izolați sau în masă. în 1953, arborii din T, au fost doborîți în proporție de 100%, în T2 48,5% și în sT3 32%. în 1960—1961, alte furtuni au doborît toți arborii din T3, iar în T2 30% (tabelul nr. 3). în evoluția sinuziei s-a produs o schimbare radicală, în sensul că s-a distrus (în % și T3) ori s-a zdruncinat puternic (în T2) echilibrul biocenotic, prin dispariția totală sau în cea mai mare parte a componentei de bază ••din circuitul biogen (fig. 14). Variația structurii în spațiul rezervației Viforîta (fig. 8) și dinamica structurii din suprafețele de cercetare permanente arată o mate varietate de forme, care reflectă stadii din evoluția arboretelor virgine. Nu s-a găsit nici o porțiune, cît de mică, în care structura să fi fost uniformă, echi- » valență celei din arboretele echiene. în dinamica arboretelor cercetate î s-au manifestat procese- de succesiuni atît consecutive (Viforîta), cît și f subite (Tisa;. { în rezervația Viforîta, existența, chiar pe suprafețe mici, a unei f structuri eteromorfe-pluriene — cu arbori seculari - este un indiciu L sigur că structura ei nu a înregistrat în ultimele veacuri perturbări de na- j tura celor din rezervația Tisa, iar formele local deosebite nu sînt altceva | •decît stadii diferit® din procesul de evoluție a structurii pe suprafețe mici. ( .Datele din inventarierea reprezentativă Vp (fig. 8) ne-au permis să distin- | gem următoarele stadii: — Stadiul de reînnoire, cu un număr redus de arbori și o masă lem- noasă mică (ex. : suprafața de probă 15, 66 ș.a. din fig. 8;; f — stadiul de maturizare, cu cel mai mare număr de exemplare (în •cea mai mare parte în categoriile dimensionale mici) și masă lemnoasă rela- tiv mică (ex. : suprafețele de ptobă 25 și 58); 1— stadiul de maturitate, a cărui structură este cea mai apropiată de ' structura „teoretic normală” (ex. : suprafețele de probă 14, 30 și 63); j 384 I. POPESCU-ZELETIN ji R. DISSESCU 20 21 STRUCTURA ARBORETELOR VIRGINE DIN PENTELEU 385 • — stadiul de îmbatrînire, cu număr relativ mic de exemplare, însă cu cea mai mare acumulate de masă lemnoasă (ex. : suprafețele de probă 6, 20 și 36). , O structură similară, cu aceleași stadii, a existat și în rezervația Tisa, înainte de 1953. în intervalul 1953 — 1961 însă, s-au produs schim- bările amintite (fig. 15), de pe urma cărora apar încă două stadii inter- mediare, anterioare realizării structurii tipic pluriene, și anume : — stadiul preforestier, cu vegetație ierboasă, începînd din momentul dispariției arboretului și pînă la instalarea unei regenerări naturale consis- tente (ex. : Tx și T3) și — stadiul de tranziție, cuprinzînd trecerea de la arboretul inițial echien (arborii de aceeași vîrstă) sau. relativ echien (variația vîrstelor cel mult 20—30 de ani) la arborete relativ pluriene (mai multe generații de, arbori) și care nu s-a găsit în cele două rezervații. Evident, existența unor asemenea stadii în evoluția structurii arbore- telor pluriene urmează a fi cercetată și în alte cazuri, astfel încît consta- tările făcute în rezervațiile din Penteleu să poată fi confirmate și genera- lizate. Ele completează însă celelalte concluzii ale studiului, privind varia- ția vîrstelor, frecvența arborilor pe categorii de grosimi și variabilitatea. repartiției lor în spațiu, toate avînd drept scop precizarea condițiilor de; creștere în arborete de tipul celor cercetate. Cunoașterea stadiilor structurale corespunzătoare evoluției multi- seculare a vegetației lemnoase din pădurile virgine este de altfel de un. deosebit interes teoretic în studiul biocenozelor forestiere și practic în. legătură cu transformarea lor în păduri pluriene cultivate (grădinărite),, problemă actuală în gospodărirea pădurilor de munte din țara noastră. A BIBLIOGRAFIE 1. DlHOUU Gh., St..și cerc, biol., Seria botanică (acest volum, p. 381). 2. HojiUbcik M„ liber die Entwicklung, den Zuwachs and die Struklur des Plenterivaldes des: Forstbetriebes Smolnocka Utila, Bratislava, ,1960. 3. IvaSchevici B,, Die wiehțigslen Eigenarten der Slruklur and der Enlivicklung der Vrtvald- beslănde-, Verhandlungen des Internationalen Kdngresses Forstlicher Versuchs- J anstalten, Stockholm,1929. 4. LEIfiUNDGUT H., Empfehlungen fur die Bauntklassenbildung und Methodtk bei Versuchem iiber die Wirkung von Waldpflegemassnahmen, IUFRO, Rapports, Londra, 1958, 2. 5. Mauve K., liber Bestandesafbau, Zmvachsoerhăltnisse und Verjiingung im galizischen Karpathen-Urîvălde,j Hannover, 1931, 6. Meyjsb A. H.,. Zeitschriftrcihet des Șchweizerischen Forstvereins, 1934, IS. 7. Miletic Z., Struclure et rendement de la forUjardinie theoretiduement normalei Zagreb, 1952. -8. Mitscherlich G., Schriftreihe der Badischen Forstlicheh Versuchsanslait, 1952, 8. 9, MOller K„ Aufbău,- Wuchs und Verjungung der Sudosteuropăișchen Vrwălder, Hanno- : ‘ ver, 1929. ; 10. POPESOU-Zeletin Amenajarea pădurilor.: Manualul inginerului forestier, Edit. tehnică,. București, 1955. ‘ ! 11. — Metoda pentru amenajarea pădurilor in codru grădinărit, Edit. agro-silvică, Bucu- . rești, 1959. .... 12. POPESOif-ZELETiN I. și PetĂescu' L., Bul. științ. Acad.^ R.P.R., Secția de biologie șt' științe agricole, 1956, 8, 4. 13. — Beilrăge zur Kenntnis der Vrwaldbestandesstruktur, IUFRO, Rapports, Londra... 14. POPESCU-ZELETIN L, DISSESCU R. Și PUIU S„ Com. Acad. R.P.R., 1961, II, 4. 15. POPESCU-ZELETIN I. și DISSESCU R., St. și cerc. biol., Seria biol, veget., 1962, 14, 16. PRODAN M., Schriftenreihe der Badischen Forstliclien Versuchsanstalt, 1949, 7. 17. SCHAEFFEK A., GAZin a. et D’alverny, Sapinitres, Presse univ. France, Paris, 1930. 18. TKACBNKO M., Vrivald und Plenterwald in Nord-Bussland, Actes du Congres International des stations de recherches forestieres, Stockholm, 1929. 19. TREGUBov V., Futaies jardinde de Sneznik, Lubliana, 1957. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de geobotanică și ecologie. Primită în redacție la 29 august 1962. CARACTERIZAREA GEOBOTANICĂ A REZERVAȚIILOR FORESTIERE DIN PENTELEU DE GH. DIHORU 581(05) în lucrare se descriu asociațiile forestiere din rezervațiile naturale din Pen- teleu : asociația de Abies alba și asociația de Picea excelsa 4- Abies alba. Se dă de asemenea descrierea asociației Carex remota 4- Cardamine amara. Descrierile sînt însoțite de tabele cu releveurile efectuate și de spectrele formelor biologice. Vegetația muntelui Penteleu a fost cercetată mai întîi de D. Gr e- c e s c ii (8), care a remarcat importanța deosebită a pajiștilor. Ceva mai tîrziu, P. Enculescu(7) folosește în cunoscuta sa lucrare numeroase exemple din vegetația forestieră a Penteleului, caracterizată, între altele, prin lipsa lui Pinus montana din etajul subalpin. în 1939, I. Șerbănescu (16) studiază flora și vegetația Pente- leului pe etaje, distingînd unele asociații din acest teritoriu. Dezvoltarea luxuriantă a unor specii lemnoase, în special a bradului,, a determinat crearea a două rezervații, una cu brad pe Valea Milei (rezer- vația Viforîta), alta cu molid pe valea Tisei (rezervația Tisa). Aceste rezervații au constituit obiectul unor cercetări privind structura și creș- tcrea arboretelor efectuate de către I. P o p e s c u - Z e 1 e t i n, L. P etr e s cu (14) și I. P o p e s c u - Z e 1 e t i n, B. D i s s e s c u (15), precum și a unor cercetări tipologice întreprinse de 8. Pașcovschi (11). Contribuția noastră completează cunoștințele anterioare cu o analiză floristică detaliată, pe sinuzii, ca și cu analiza comparativă a asociațiilor studiate din cele două rezervații. Menționăm că am recoltat și o serie de specii necunoscute pînă acum în flora Penteleului ca : Lunaria rediviva, Carex digitata, Plymus europaeus, Pestuca silvatica, Juncus macer, Quercus robur, SaUx silesiaca, Soldanella major, Veronica montana, Taxus baccata. ȘT. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NE. 6 P. 387 - 400 BUCUREȘTI 1964 388 GH. DIHORU . / 2 3: ' CARACTERIZAREA GEOBOTANICĂ A REZERVAȚIILOR DIN PENTELEU 389 - METODA DE LUCRU ' ' i Studiul vegetației s-a făcut în 1961 prin metoda releveurilor. S-a notat cu o cifră numai î abundența-dominanța. S-au analizat elementele staționate și s-a determinat acoperirea fiecărei § sinuzii în parte. Suprafețele releveurilor, cuprinzînd porțiuni reprezentative de vegetație, au ș variat între 100 și 500 m2. ! Gruparea releveurilor și a speciilor în tabelele sintetice s-a făcut ținîndu-se scama de ! speciile dominante și edificatoare, apoi de frecvența lor. ; Pentru analiza complexă a asociațiilor s-au întocmit și spectrele formelor biologice. i La aceasta s-a avut în vedere atît prezența și frecvența speciilor în toate releveurile, cît și ■ acoperirea, folosindu-se pentru aceasta din urmă indicii de abundență-dominanță din tabelele sintetice (corespondența valorilor este redată în tabelul nr. 1) (6). ’ Tabelul nr. 1 Ș. Corespondența dintre valorile indicilor Coeficient de abundență- dominanță + + -1 1 1 — 2 2 2-3 3 3 — 4 4 4-5 5 Acoperirea medie 0,1 1 2,5 8 15 Î 25 37,5 50 62,5 75 87,5 .Rezultatele calculelor s-au exprimat în procente cate au fost repre- t zentate apoi în diagrame. ? CERCETĂRI PROPRII J Ambele rezervații sînt situate din punctul de vedere al zonalității verticale a vegetației la limita superioară a etajului fagului sau — după con- cepții mai noi — în subetajul amestecurilor de fag, brad, molid1. Aici j condițiile staționale sînt favorabile atît pentru fag și brad, cît și pentru molid. De aceea, deși domină una dintre specii, constatăm și amestecul în ■ proporții diferite al celorlalte două, fapt care de altfel apare evident și j în procesul regenerării arboretelor din sămînță; f a. Rezervația Viforîta (Valea Milei) Rezervația este situată la altitudine de circa 1000 m, pe un versant i cu expoziție generală sudică, cu înclinare medie. Acest versant are por- • țiuni cu pante abrupte scurte sau plane și înmlăștinite, cate determină ) deosebiri ale sinuziilor ierboasă și muscinală. Solul este brun, slab acid, ț mijlociu profund, pe substrat de fliș (11). f . ■ . . ■ - J Asociația de Abies alba ț (tabelul nr. 2) 4 în țara noastră sînt puține brădete pure. Ca atare, și datele din lite- ( ratura de specialitate sînt sărace (13). în rezervația Viforîta bradul domină ( 1 N. D o n i ț ă, Elemente pentru interpretarea zonalității vegetației din R.P.R. (manuscris). ) oă număr de indivizi, vigurozitate și în același timp ca masă lemnoasă țll). îl putem considera o specie edificatoare. Favorizat de ansamblul con- dițiilor locale, el a creat o asociație bine individualizată, chiar dacă speciile ierboase sînt considerate ca fiind proprii făgetului2 (11). Asemenea arborete ca cele din rezervația Viforîta au fost încadrate 3a formațiunea pădurilor de Picea excelsa (16), iar din punct de vedere tipo- Fig. 1. — Amestec de fag cu brad (Viforîta). logic chiar arboretul acestei rezervații a fost considerat mai întîi ca brădet normal (11), apoi a fost încadrat în tipul brădet cufloră de „mull” pe depozite de fliș sau coluviuni (13). Acest din urmă tip este cunoscut și de Ha Sinaia și din nordul Moldovei (Stulpicani) (13). După stratul ierbos în special, arboretele din Viforîta sînt asemănătoare într-o oarecare măsură .cu Abieto — fagetum semenicense (4). 2 După părerea noastră, acest lucru este greu de stabilit, întrucîț atît fagul cît și bradul au cerințe ecologice apropiate. 390 GH. DIHORU CARACTERIZAREA GEOBOTANICĂ A REZERVAȚIILOR DIN PENTELEU. 39t ! Sinuzia de arbori este alcătuită cu precădere (50 — 60%) din brad. (Abies alba), care nu este întrecut în înălțime și vigurozitate de speciile de amestec: fag (Fagus silvatiea) și molid (Picea excelsa) (fig. 1), Mai rar’ apar : Ulmus montana și Sorbus aucuparia. Arborii mari, de 20—50 cm. în diametru, sînt relativ rari, realizînd acoperiri cuprinse între 50 și 90%. Ei ating înălțimi de-a dreptul excepționale. Cei mai mari trec de 50 m înălțime și peste 1 m în diametru de bază. Se găsesc doborîturi izolate, , în diferite grade de putrezire. Ele sînt îmbrăcate cu un strat des de mușchi. Aspectul fizionomie al arboretului, ca și aceste doborîturi, ne dovedesc, că omul nu a intervenit, astfel că putem vorbi de o pădure virgină. Regenerarea arboretelui este favorizată atît de solul fertil, cît și de. golurile care se creează prin căderea naturală a arborilor bătrîni, goluri, cate înlesnesc o iluminare mai mare. Cum aceste goluri se produc la inter- vale diferite, și degenerările urmează același ritm, apărînd în cele din' urmă ca pîlcuri mici de puieți cu vîrste și înălțimi diferite. Bradul și fagul se înmulțesc intens, aproape în aceeași măsură mult mai slab molidul. Rezultă de aici că arboretul are mare putere de regenerare, fără să-și modifice prea mult componența în timp. După modul de înmulțire s-ar părea că fagul este un succesor imediat al bradului, cum. se cunosc cazuri în alte regiuni. în Penteleu, acest fenomen nu se observă decît în stadiul de puieți. Probabil că pe măsura creșterii acestora, bradul,, prin specificul său, învinge fagul, pentru ca în stratul superior al arborilor să observăm un număr restrîns de fagi. Sinuzia arbuștilor lipsește. Sporadic apar doar Sambueus racemosa și 8. nigra. Subarbuștii, în schimb, sînt mai numeroși. Ei sînt reprezen- tați prin Rubus Mrtus, R. idaeus și, pe unele ridicători, prin Vaceinum myrtillus (releveurile 1 și-2). Subarbuștii au o slabă acoperire, după cum. se vede și din tabelul nr. 2. Sinuzia ierboasă este în general slab dezvoltată, îneît acoperirile realizate ating foarte rar 60 — 70%, în locurile mai luminate. Se observă- și o oarecare stratificare : Oxalis acetosella într-un prim strat, de cîțiva- cm înălțime (fig. 2), adesea bine individualizat, urmat de al doilea strat, în care se găsește restul ierburilor, în special ferigile (Dryopteris filix-mas, Athyrium filix-femina) (fig. 3), ca și Luzula nemorosa și Pirola secunda^ Sinuzia muscinală 3 de pe sol nu este nici ea prea bine reprezentată ; acoperiri mai mari realizează Hylocomium splenden s. Alți mușchi frecvenți sînt : Hurhynchium striatum, Plagiochilla asplenioides, Picranum scoparium,. specii cate apar, și în făgete. Remarcăm în mod deosebit faptul că în alcătuirea sinuziei muscinale reprezentanții cadaverici sînt deosebit de abundenți. Crăcile căzute și mai ales buturugile sînt acoperite cu numeroase specii de mușchi, care imprimă, pădurii un aspect virgin. Cei mai răspîndiți șînt : Plagiotheeium silesiacum^ Hypnum cupressiforme, Neclcera complanata, Tetraphis peludda, Isothe- cium myurum etc. 3 Mușchii au fost determinați de noi și rcvăz.uți de prof. Tr. Ș tefureac. Multe specii de mușchi se întîlnesc și pe trunchiurile arborilor în picioare, ca : Hypnum cupressiforma var. filiforma, Isothecium myurum,, Neokera complanata. Ei continuă să trăiască și pe trunchiurile căzute- trăiască și pe trunchiurile căzute. Fig. 2. — Aspect cu Oxalis acetosella (Tisa). Fig. 3. — Abundența ferigilor într-un luminiș din pădure (Viforîta). ' Mușchii de pe alte calitativ. Cantitativ nu, suporturi decît solul nu au putut fi evaluați decît pentru că studiul lor necesită considerarea unor .392 GH. DIHORU 6 CARACTERIZAREA' GEOBOTANICĂ A REZERVAȚIILOR DIN PENTELEU 393. El miCi’ Care “ “ suprafețele mari pe Care am mai CeJ mai aP.r°Piat de realitate, deci și cel g noi, este cel alcătuit după acoperire (6). Pentru comparație am Spectrele prezenței și frecvenței formelor biologice au o mare ase- mănare între ele. Cel al acoperirii însă diferă mult de acesta. Pentru a evidenția acest lucru, este suficient să comparăm, de exemplu, procentul hemicriptofitelor din spectrul frecvenței (23%) cu cel al acoperirii (2%). Asociația de Carex remota — Cardamine amara ■ (tabelul nr. 2) ~ Am văzut că locurile așezate, mici ca suprafață, au umiditatea spo- rită. Solul lot este tutbos. în consecință și vegetația are un caracter deo- A r40 30 B \PhM\ Fig. a. — Abundența speciei Carex remota într-un loc plan și umed (Vlforîta). 40 50 % '>50 40 30 20 10 0 Prezentă 40 30 20 10 0 Frecventă 0 10 20 30 Acoperire 30 . 20 10 0 0 10 20 30 40 50 60 70 80 % ■ I \HH\ -40 30 40 30 30 10 0 o 10 20 30 40 50 60 Va Fig. 4. - Spectrele formelor biologice. A, Asociația de Abies alba; B, asociația de Carex remota — Cardamine amara; C, asociația de Picea excelsa. sebit (fig. 5). O tratăm aici pentru că intră în rezervație, dar nu pentru că ar aparține strict pădurii de brad. Ea apare și în alte păduri unde există asemenea microstațiuni. Ca geneză, această vegetație nu este determinată de brădet, ci cel mult influențată prin pătrunderea unor specii ierboase | locale. Nu pădurea de brad este cea care a determinat apariția ei, ci mai calculat și întocmit încă două grafice, unul după prezență, celălalt după | întîi relieful, apoi apa și solul. frecvență. Spectrul frecvenței formelor biologice ne indică o abundentă t Vegetația unor astfel de locuri a fost separată în categoria bahnelor mate a chamefitelor, a hemicriptofitelor, geofitelor și a nanofanerofitelor t de pădure (16). însă speciile dominante ale acestei asociații {Carex remota fără a evidenția macrofanerofitele, cele care, de fapt, imprimă specificul T ^Cardamine amara) lipsesc din bahnele descrise, figurînd în schimb acestei vegetații. Spectrul, care ține seama de gradul de acoperire a fie- altele. cărei forme biologice, ne arată însă că este vorba de o pădure (macrofane- f Arborii de brad, fag și molid lipsesc. Ceea ce apare în releveuri re- rofitele acoperă 70%) cu mulți mușchi (chamefitele briologice acoperă i- i 14%), în care apar restul formelor biologice, cu o acoperire slabă (fig. 4, A). prezintă acoperirea realizată de aceștia prin ramurile lor. Puieții lor se instalează însă îndeosebi pe buturugile aflate aici și pe locurile mai ridicate. 394 GH. DIHORU 8 >9 CARACTERIZAREA geobotanică A REZERVAȚIILOR DIN PENTELEU 395 Pe suprafețe cu umiditate mai mare (releveul 13) se întîlnesc plante lem- noase ca Alnus incana și Salix silesiaea. în afara celor două specii de plante ierboase amintite, remarcăm:: Arthyrium filix-femina, Myosotis palustre, Ranunculus repens, Chrysos- plenium alternifolium, Circaea lutetiana, Filipendula ulmaria, Equisetum silvatieum, Chrysanthemum rotundifolium. Aceste specii indică un exces de umiditate în sol. Multe dintre ele aparțin higrof ițelor (1). După cum se constată, lipsesc în restul pădurii sau se întîlnesc în mod accidental (ta- belul nr. 2). Și sinuzia muscinală se caracterizează tot prin specii care cresc- obișnuit în locuri mai umede (Sanionia uncinata Mnium punctatum, Callier- gon giganteum). Iată deci că probele floristice atestă specificul asociației,. în privința bioformelor (fig. 4, B), acestea stau în alte raporturi între ele, comparativ cu asociația tratată anterior. Hemicriptofițele, nu- meroase ca prezență și frecvență, realizează și cea mai mare acoperire (54%), la fel chamefitele bi’iologice (32%). Macrofanerofitelor însă le revine un procent mic (6%), cu. toate că au o frecvență destul de mare,. Se mai constată apariția bioformei hidato-helofite (HH), cu slabă aco- perire, dai? care lipsește în asociația de Abies alba. Această bioformă este- reprezentată de specii legate de un mediu cu exces de umiditate în sol- ! - b. Rezervația Tisa (valea Tisei) Rezervația este situată pe un relief neuniform, cu depresiuni, coame- ; și platouri. Expoziția generală a versantului este nordică. Altitudinea și. [ solul sînt asemănătoare cu cele.din rezervația Viforîta. । , Asociația de Picea excelsa — Abies. alba (tabelul nr. 3) Molidișurile, mult răspîndite de obicei la limita superioară a zonei forestiere, au fost studiate în numeroase puncte din țară, îneît în literatură, se găsesc suficiente date (2), (3), (5), (12), (13). ’ Cele din Penteleu au fost încadrate în pădurile de molid (Picea cx- celsa), (16). Porțiunea de molidiș a rezervației Tisa și a suprafețelor vecine a fost descrisă din punct de vedere tipologic ca trei tipuri distincte : bră- ( deto-molidiș normal, brădeto-molidiș cu Sanicula europaea și brădeto- ( molidiș cu Bntodon schreberi (11). Ulterior au fost denumite mai adecvat,, și anume : primele două reunite în molideto-brădet pe depozite de fliș sau colwoiuni, iar al treilea molideto-brădet cu mușchi și Vaccinium myrtillus (13),. Molidișul acestei rezervații prezintă unele asemănări cu molidișurile- acidofile și mezofile moderate din Carpații Orientali, cunoscute sub’ diferite denumiri (2). în parte concordă și cu Piceetum excelsae normale și ; P. myrtillosum de pe coastele abrupte ale Călimanilor (5). Vigurozitatea molizilor rivalizează cu a brazilor din rezervația- Viforîta. Compoziția floristică a sinuziilor face ca această asociație să- nu se poată identifica cu cele descrise din alte regiuni (fig. 6). Sinuzia de arbori este alcătuită, în porțiunile rămase mai mult șart mai puțin intacte (după doborîturi de vînt), dintr-un amestec de molid. Au brad și fag, cîteodată în proporții egale. în centrul rezervației însă a fost net dominant molidul. Arborii sînt de dimensiuni impresionante, «cu trunchiuri drepte și elagate pe înălțimi mari. Regenerarea arboretului se realizează aproape în același mod ca și în prima asociație cu deosebirea că puieții de fag sînt mai puțini. Și bradul Fig. 6. — Marginea nordică a rezervației Tisa. ' se înmulțește destul de puternic, în cîteva puncte chiar mai puternic decît molidul. Sinuzia arbuștilor este absentă. în rîndul subarbuștilor, pe lîngă cele două specii de Rubus apare Vaccinium myrtillus (releveurile 3 și 4), CU frecvență și acoperire mai mare decît în brădet, ceea ce indică un pH acid (1). Aceste suprafețe ar corespunde cu Piceetum myrtillosum (5). Sinuzia ierboasă este destul de slab exprimată. Sînt puține specii șî cu acoperire destul de neînsemnată, cu excepția ferigilor (Dryopteris filix-mas, D. spinulosa, Athyrium filix-femina} și a altoi’ specii acidifile 396 GH. DIHORU 10 397' ca Lu&ula nemorosa, Oxalis acetosella. Aceasta din urmă, prin abundența. ] mare în cîteva puncte (releveurile 5 — 7), ar apropia arboretele de Picee- A turn oxalidetosum (2), (3) (fig.2). Se găsesc de asemenea și unele specii ier- T ■ , boase, ca Pycopodium annotinum, Goodyera repens, care ar putea fi soco- j tite proprii molidișurilor. j ., 8inugia mnscinală, după componență este asemănătoare celei din. « . brădet, deosebindu-se prin faptul că pe unele ridicături sau locuri plane i alcătuiește un covor aproape continuu, prin care străbat Goodyera, Vac- i cinium etc., și printr-o împuținare a speciilor cadaverice. * { Spectrele formelor biologice ne arată un mare număr de specii de j mușchi (Oh. br.) cu frecvență mare, care realizează și o acoperire apre-, [ ciabilă (de multe ori de 90%) (36%). Macrofanerofitele, puține ca număr î' de specii, cu frecvență destul de măre (23%), au o acoperire mai slabă, decît în brădet (44%). Se remarcă frecvența (17%) și acoperirea (19%) . mare a geofitelor, realizate mai ales de ferigi (fig. 4, C), Rezervațiile Viforîta și Tisa din Penteleu sînt compuse dinfito- cenoze naturale excepționale în ceea ce privește sinuzia de arbori. Ele sînt: resturi din întinsele păduri virgine de altă dată, monumente ale naturii,, de interes științific european. în aceste rezervații s-au realizat și se mențin fitocenoze cu o floră. ( ierboasă eterogenă, cu o remarcabilă dezvoltare a mușchilor cadaverici } ' în brădete și a celor tericoli în molidișuri și cu sinuziile de arbori cu totul I > deosebite în ceea, ce privește structura și dezvoltarea lor. Rezervațiile] se aseamănă în privința caracterului speciilor ierboase; diferă însă în I ceea ce privește abundența-dominanța acestora. în amb,ele se găsescJ : specii mezotrofe și eutrofe, moderat-și slab acidifile, precum și mezofilei și mezohigrofile (1). Privită în ansamblu, vegetația "acestor rezervații I este însă mult deosebită, după cum a rezultat din analizele prezentatei ' 4 ■ anterior. Tabelul nr. 2 PhM PhM PhM PiiM ’q - numărul releveuhu 1 2 . 3 4 5 6 7 8 9 10 11 .12 13 14 data 26 9 26 9 26 9 26 9 26 9 26 9 26 9 27 9 27 9 27 9 26 9 26 9 26 9 26 9 localitatea V la V ’ 1b V 1 V 2 V ■ ' 1 V 2 V 2 V 4 V 4 V 4 V ■. 1 V 2 V 2 V 2 suprafața releve.ului (ni3) 200 200 300 500 200 500 100 300 500 200 100 100 200 200 arborilor , 85 90 85 80 90 80 80 50 60 70 30 30 30 35 acoperirea în % a arbuștilor 5 5 15p 40p IQp 10p IQp 30p 30p 70p 30p 2p 10 3p ierburilor 10 10 5 15 60 5 50 ' 70 10 1 70 40 75 95 talazitclor 50 60 2 5 5 15 5 . 5 20 5 50 — 10 30 arbori : Abies alba Fagus silvatica Picea excelsa Acer pseudoplalanus 4 1 4 4 1 4 4 4 4 1 4 4 3 4 4 4 ■4 4 4 4 4 3 1 4 4 3 1 4 -4 3 1 i 1 ■ 1 1 4 1 tr । a>: Si1 14 13 8 3 Tabelul nr. 2 (continuare)' ț—— PhM PhM PhM PhM puieți: , Abies alba Fagus silvalica Picea excelsa Sorbus aucuparia arbuști: 4 4 1 II 1 4 1 1 2 -1 2 1 . -i 1 -1- -1 4 4 4 4 8 7 3 2. PhM Sambucus racemosa — 4 4 2. subarbuști: Cli Rubus hirtus- 4 4 4 2 2 1 1 2 4 -4 1 4 12: Ch Rubus idaeus — — 4 4 4 2 4 4 6 cii Vaccinium myrtillus 1 1 — — — — — - — — 2. ierburi : G Oxalis acetosella + 1 1 1 2 1 1 2 1 4 4 4 1 13 , G Atnyrium filix-femina — ' — 4 4 — 4 — 4 4 4 4 4 2 9 T Geranium roberlianum — — 4 — 2 4 4 4 ~l- 7 H Mycelis muralis 4 — 4 4 4 4 — 4 4 7 G Dryopteres filis-mas ■ — — 4 4 — — 4- 4 -1- — 4 6 H Luzula nemorosa 4 1 — — 4 .—. 4 4 5- H Pirola secunda 1 — V— 4 4 4 4 . a H Epilobium montanum 4 — — 4 •4 4 •4 __ • ; 5- H Carex remota — — — 4 3 3 1 2 H Viola silvestris — —- — 4 — 4 4 — 4 ;4 5 ' H Fragaria vesca 4 •—. — 4 4* — 4 — ■ - 4 H Carex silvalica 4 .— — — 4 4 . 4 4 G Urtica dioica — — — — — — 4 4 4 4 4 T' Impatiens nolilangere — —- .— — 4 — 4 4 4 4 H Cardamine amara ■ — — — — — 2 1 2 + 4 G Polysliclutm loHatum — — 4 .— .— 4 4 4 4 H Myosolis palustre — — — 4 4 4 3- H Ranunculus repens — — ' — —. . j 1 3- H Aclaea spicata ■ • — — .— 4 -J- 4 3 H Pulmonaria rubra — — - — 4 .— — 4 4 3- H Lamium galeobdolon — — — 4 4 3 H Calamagrostis arundinacea 4 — 4 2; H Hieracium transsilvanicum 4 2 H Carex pilosa 4 1 • . . . . /— 2: G Neottia nidus avis 4 — 4 _. 2- d, Polyplodium vulgare — 4 '4 , 2. H Chrysospleniumalterpifolium - 4 2 G , Senecio fuchsii . 4 . 4- 2. Circaea lutetiana Dryopteris spinulosa — — — — — — — 4- 4- — 4 4 2. 2 G Asperula adorata 1 4- 2 ,G Polystichum braunii — — 4 4 — — — — — —- — — 2. ■ -Ch mușchi : . Hylocomium splendens - 3 3 1 ; 4 4- 2 1 1- 8- Gh Eurhynchium striatum 4- 2 1 4 1 4- 1 + -1- 8- Ch Ch Plagiochilla asplenoi'dis .4 + 4 4 1 4 4 8- Dicpanum scoparium 4 4 + 4- 4- 4- 7" •Ch Rhylidiadelplms triquelrus 4 4 . 4- 4 5' cli Minium ondulatum ■ —_ 2 1 3 3 Ch Ch \Calliergon giganteum JNium punclatum 4 -1- •— — —. — — — — 4 — 4 2. 2 Ch Atrichum hausknectii — 4 — — — — - — 4 — — — — 2: 398 . GH, DIHORU . 12 ț în cile un releveu ■ ; ț' Arbori: PhM, Alnus incana (13); PhM, Ulmus montana (8). ■ Arbuști: Phm, Salix selesiaca (13); Phm, Sambucus migra (4). Ș Ierburi : H, AJuga reptans (8); H, Brachypodium silvaticum (14); HH, Callitriche? verna (13); j H, Caltha laeta (13); H, Carex digitala (4); H, Chamaenerion angustifolium (5); 1 H, Chrysanthemum rotundifolium (13); G, Circaea alpina (8); H, Elymus ! europaeus (14); G, Equisetum silvaticum (13); H, Euphorbia amygdaloides (6); ; H, Festuca silvatiea (4); H, Filipendula ulmaria (13); EI, Geum rivale (13); : H, Myosotis silvatiea (4); G, Phaegopteris polypodioides (14); G, Phaegopteris : roberliana (4) ; H, Șalvia glulinosa (6); FI, Stachys silvatiea (14); G, Symphytum ț cordatum (14); Ch/ Veronica montana (8). < ( Mușchi: Ch. br., Bryum capillare (3); Ch. br., Minium affine (11); Ch. br., Brachythecium J starkei (11); Ch. [br., Thuidium tamarisseinum (11). Ș z Mușchi de pe alte substraturi : Pe buturugi : Antitrichia curtipendula (4); Brachythecium rutaburum (4); Dicranum scoparium < (8, 9, 10); Hylocomium splendens (8); Hypnum cupressiforme (4, 5, 8, 9, 10, 1 13); Isopterigyum pulchelium (9); Isothecium myurum (4, 5, 8, 9, 10, 14); \ Mnium punctatum (6, 8, 13); Neckera complanata (9); Plagiochilla asplcnioides (9,10); Plagiotheeium silesia (8, 9, 10)*; Pterigyandrum filiformis (1) ; Bhytidia- ! delphus triquetrus (13); Sanionia uncinata (13); Tetraphis pelucida (4, 6); Tortella : tortuosa (8, 10). [ Pe crăci: Hypnum cupressiforme (1, 2); Isothecium myurum (1) * ; Ulota crispa (19). r Pe trunchiuri de arbori : Hypnum cupressiforme (6, 8); Isothecium myurum (4, 6, 8); Neckera f complanata (3, 4, 6). J Pe pietre: Isothecium myurum (2, 4); Plagiotheeium silesiacum (3). j A.brevialii ; Ch = Chamaephyton; Ch. br. = Chamaephyton bryologicum; G = Geophyțon; J H = Hemikryptophyton; HH = Hidato-helophyton ; Phm = Mikrophanerophylon; [ PhM = Macrophanerophyton ; T = Therophyton; p = puieți; Ts = Tisa; f V = Viforîta; indicii ce însoțesc inițialele celor două localități reprezintă f numerele parcelelor. i> * det. prof. Tr. Ștefureac. [ . • - - ' ' - ■ ■ ' 1 • Tabelul nr. 3 t Vegetația rezervației Tisa | Forma biologică numărul releveului 1 2 3 4 5 6 7 | Frecvența l data 28 9 28 9 28 9 28 9- 28 9 28 9 28 9 localitatea T T T t2 Ta Ta t2 suprafața releveului (m2) 500 200 100 300 300, 200 500 acoperirea . în % a 1 arborilor 70 70 60 80 50 40 80 arbuștilor lOp 20p 60p 60p 80p 20p lOp ierburilor’ 2 10 20 3 30 80 60 _ talazitclor 40 70 90 60 40 20 90 PhM PhM PhM arbori.: Picea excelsa Abies alba Fagus silvatiea + + 2 1 2 1 1 2 2 + 1 1 1 1 Ț- 1 3 1 7 1 7 ț 13 CARACTERIZAREA GEOBOTANICĂ A REZERVAȚIILOR DIN PENTELEU 399 Tabelul nr. 3 (continuare) PhM PhM PhM Ch Ch «Ch C •G ' G ' FI H H FI G FI Ch.br. Ch.br. Ch.br. Ch.br. Ch.br. Ch.br. Ierburi Mușchi Buturug Cioate: Pe arbo puieți : Abies alba Picea excelsa Fagus silvatiea subarbuști: Vaccinium myrtillus Rubus hirtus Rubus idaeus ierburi: Oxalis acetosella Athyrium filix-femina Dryopteris filix-maș Hiercium transsilvanicum Mycelis muralis Ep.ilobium montanum Fragarța vesca Goodyera repens Carex silvatiea mușchi: Hylocomium splendens. Eurhynchium striatum Rhytidiadelphus triquetrus Dicranum scoparium Plagiochilla asplenioides Polytrichum formosum > îi H. Asperula adorata (6); H angustifolium (7); H, Chr tinum (4) ; H, Myosotis silv europea (6); H, Senecio fi Ch. br., Minium punctatum (7) Mușchi i : Brachythecium populeum (2); Eurhynchium striatum (5, 6 (5); Mnium affine (5); N Plagiotheeium silesiacum (2 Tortella tortuosa (6); Dicranum ri: Isothecium myurum (1, 2, 3, nata (5); Radula complana + + . + 1 + + 1 2 + ctte u , Catar țsanthei atica (4 tchsii (( de pe o Calypo ; Hyloi eckera 6); Sa scopar >, 6); H ta (2); 1 3 + + + + ■+ + + 1 3 + n releve nagrosti num rc ); G, i >); g, lle sub geia su 'omium omplan nionia ium (3 ypnum D ier an 2 2 1 + + + v+ + + + + + 2 3 + + + u s arun tundifo Jhaegop Urtica t straturi etica (2^ splende ala (2) uncinat 4); P cupress um scop .3 1 ' + 1 + ’ + 1 . ■+ ; + + + 2 2 + + + dinacea ium (6 eris rob ioica (( ; Dior ns (2, 6) Plagic (2). olytrich iforme arium 1 + + + + + .. 2 + + + 2 + + + (6); ); Ch, ertiana 5); H, anum si ; Etypi chilia a um fon 2, 3, 6) (!)• + 4- + 4 + 1 + + 2 H, Ch Lycopoc (6); H Viola si 'opărim ium cui splenioi riosum ; Necke 1 + 3 + + + + 4 + + + amaenei [ium an , Sanie 'vestris n (2, 5, messifoi des (2, 3). ta comp 7 5 5 4 4 4 7 6 5 4 3 2 2 2 2 7 7 5 3 2 2 ion no- ula (6). 6); me 6); la- BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora indicatoare din pădurile noastre, Edit. agro-silvică, București, 1960. 2. Bokhidi a., Acta Botanica Academiae Scientiarum Hungaricae, 1958, 4, 3—4. 3. BOBZA Al., Studii fitosociologice tn Munții Retezat, Cluj, 1934. 4. — Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. din Cluj, 1946, 25. •5. CsOeOs Șt., St. și cerc, șt., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1951, 2, 1 — 2. •Si Doniță N. et Dihobu GH., Revue de biologie, 1961, G, 4. 400 GH. DIHORU,1# 7. ENculescu P„ Zonele de vegetație lemnoasă din Romînia, Memoriile Institutului geologic al Romîniei, București, 1924, 1. 8. GRECESCU D., Conspectul Florei Romtniei, București, 1898. 9. GRINTescu I.; La vegetation du Mont Ceahlău, Guide de la sixidme Excursion Phytogeo- graphique Internationale, Roumanie, 1931, 9. 10. JIA3APEHK0 C. A., Onpedejiumejib McmeeHHbix Mxoe VKpauHbi, Hsa. A Han. nayK VKp- CCP, Kiren, 1955. 11. PAȘcovschi S., I.C.E.F., St. și cerc., 1951, seria I, 12. 12. I.C.E.F., St. și cerc., 1951, seria I, 12. 13. Pașcovschi S. și Leandru V., Tipuri de pădure din R.P.R., Edit. agro-silvică, Bucu- rești, 1958. 14. Popescu-Zeletin I. și PETRESCU L., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, 1950, 8, i. 15. Popescu-Zeletin I. et Dissescu R., Revue roumaine de biologie, Serie de botanique, 1964, 9, 5. 16. ȘERBĂNESCU I., Plora și vegetația Masivului Penteleu, București, 1939. 17. ȘTEFureac TR., Cercetări ginecologice și sociologice asupra Bryophiteloi- din codrul secular Slătioara, București, 1941. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de geobotanică și ecologie. EFECTELE PRECIPITAȚIILOR ATMOSFERICE ASUPRA CONCENTRAȚIILOR DE POLEN ȘI SPORI DIN AEROPLANCTON * DE Primită în redacție ia 29 august 1962. Academician e. POP, N. BOȘCAIU, FLAVIA RAȚIU, B. DIACONEASA și ARIANA TODORAN 581(05) Analizind zilnic aeroplanctonul timp de 5 luni (1. III — 31 .VII.1963) la Grădina botanică din Cluj, autorii au stabilit corelația dintre precipitațiile căzute și aero- plancton. Se constată o descreștere remarcabilă a polenului și a sporilor în timpul ploilor și în ziua care urmează după ploaie, indiferent de cantitatea ploii. Contro- lîndu-se sedimentul sporopolinic al apei de ploaie, se constată că proporția reciprocă a genurilor este analogă cu sedimentul din timp uscat. Se pune însă în evidență rolul curenților de inari înălțimi, din care norii înalți precipită polen uneori inexis- tent în stratele atmosferice mai joase (de ex. Alnus, după ce acesta încetase a mai fi prezent în aeroplanctonul obișnuit). a.t Importanța factorilor meteorologici care condiționează dispersarea și propagarea polenului și sporilor în aeroplancton a fost recunoscută încă din rezultatele primelor investigații aeropalinologice. Discuții ample în această privință sînt prezentate în lucrările lui P.H. Gregory (3) și D.L. Potter și J. Eowlei (4). Cu toate acestea, problema factorilor cate afectează concentrațiile sporopolinice din aer prezintă încă aspecte nelămurite. Acest considerent ne-a determinat ca, în cadrul cercetărilor aeropalinologice pe care le-am întreprins la Cluj înintervalul l.III—31.VII 1963, șă acordăm o atenție deosebită stabilirii corelațiilor dintre canti- tățile de polen și spori detectate în aeroplancton și factorii meteorologici care favorizează sau, dimpotrivă, limitează dispersia lor. în cadrul acestei comunicări nu prezentăm decît rezultatele privitoare la efectul preci- pitațiilor atmosferice asupra concentrației de polen și de spori din aero- plancton. : * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Scrie de bolanique”, 1964, 1^, 5, p 327 (în limba engleză). ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 5 P. 401-406 BUCUREȘTI 1964 402 40$ CM Ol I pînă în prezent să se fi stabilit o metodă științifică certă de recunoaștere । și cauzele care duc la sterilitatea acestui organ. Gu atît mai puțin s-a în- | cercat să se dea o explicație științifică procesului de degenerare a grăun- Ițelor de polen, fie că la baza acestui proces a stat o cauză teratologică,, fie una de evoluție filogenetică a viței de vie, fapt care ar explica trecerea acestei specii de la forme hermafrodite la forme unisexuate tipic femele- ori : funcțional femele. \ în literatura secolului nostru și în special a ultimei jumătăți a lui: ăii fost exprimate părerile diferite asupra polenului viței de vie. . K. I. K o r j i n s k i (6) afirmă că în sacii poieni ci de la florile femele i se găsescgrăunți de polen de formă ovală și nu alungită ca la florile her- mafrodite ori mascule. Polenul de la florile femele nu are cei trei pori ger- ininativi, el fiind steril. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie dc botanique”, 1964», IX, 5, p. 333 (în limba rusă). ST. ȘT CEBC; BICI. SEBIA BOTANICĂ T. 16 NB. 5 P. 407-412 BUCDBESTI 1004 -408 , GH. CONSTANTINESCU și V. DVORNIC 2 P. V i a 1 a și V. V e r m o r e 1 (13) susțin că polenul genului Vitis | este sferic în majoritatea cazurilor și numai rareori puțin ovoid. [ D. B e t n a z și colaboratori (2) arată că polenul este sferic în J majoritatea cazurilor și mai rar ovoidal, primul fiind mai fecund decît I ■cel de-al doilea. 1 P. A. Baranov (1) este de părere că polenul are vîrfurile ascuțite. ț A. S. Merjanian (10) menționează că polenul fertil are formă ( ■de butoiașe („bocikovidnîe”), iar polenul steril are forme diferite, cu | capetele ascuțite: forma de lămîie, triunghiulară, rotund-ovală, sferică, ( .multiunghiulară, iar grăunții de polen izolați au, uneori, și forme neregulate, ț A. M. Negrul (11) arată că polenul fertil are formă ovală, iar 4 cel steril formă de lămîie. ? T. M a r t i n (8) susține că la soiurile funcțional femele grăunciorii 1 ■de polen au forme variabile, de la rotunde la triunghiulare. t G. Dalmasso (5) arată că polenul fertil de la florile normale ■este aproape eliptic, prevăzut cu trei pori germinativi, iar cel de la florile f femele este aproape triunghiular și fără pori germinativi. 4 Pal K o z m a (7) afirmă că florile anormale au polenul deformat. : Din toate aceste relatări sumare nu rezultă care este adevărata ■'.) formă a polenului și dacă este posibilă recunoașterea fertilității lui după caracterele morfologice sau nu, cu atît mai puțin cu cît nici unul dintre j autorii citați nu se referă la cauzele morfoanatomice care conduc la apa- L riția unei anumite forme specifice a polenului de la florile funcțional | femele, ce duc la sterilitatea totală a polenului. t Gh. Constantinescu (3), (4) constată pentru prima dată că polenul de la florile funcțional femele are forma de cupă. | I. 0. Teodor eseu și Gh. Constantinescu (12) și 4} apoi G h . Constantinescu (1940) confirmă mai departe prin | lucrările lor că polenul feriil are forma bobului de grîu, apropiat de forma | ■de butoiașe, ovoidală, semnalată și de unii dintre autorii citați, dar că 4 polenul steril nu este nici oval, nici triunghiular, ci el are forma de cupă, | ■ceea ce nu. corespunde cu nici una dintre afirmațiile făcute de restul auto-1 iilor. Acest polen poate căpăta'alte forme numai după ce se usucă, dar nu l la degajarea lui din antere, imediat după deschiderea florilor. Pormaîț triunghiulară poate fi observată atunci cînd cupa este văzută pe muchie,?! iar cea de lămîie, ascuțită, atunci cînd polenul se usucă și cupa se strînge;! pe axul ei de deschidere. I Din această cauză T. Martin (9) face afirmația că polenul steril î are la început formă asemănătoare cu o cupă (după Teodor eseu — f Constantinesc u), pentru ca apoi să treacă la forme de lămîie;| sau de triunghi (după Baranov). îl V. D v o r ni c (1960) confirmă și explică în paralel pentru primai dată forma tipică de cupă în lumina fenomenului de degenerare și moarteai nucleului din citoplasmă înainte de a se divide; retractarea citoplasmeil ca urmare a dispariției nucleului și apariția mai departe a unor spații! rgoale în interiorul grăunciorilor de polen. I Spațiile goale provoacă, la rîndul lor, scufundarea membranei șil abîrcirea polenului, care duc la sterilitatea lui organică, constituind îm L-------'------------------------------------------ st’";' ' 3 METODA MICROSCOPICA DE RECUNOAȘTERE A FERTILITĂȚII POLENULUI 409 făpi un proces biologic de degenerare a organului mascul și trecerea unor soiuri la forme funcțional femele, proces filogenetic de evoluție a genului Vitis și a speciilor’ sale. Studiind la microscop particularitățile morfologice și anatomice ale polenului, se constată că, după ce crapă anterele și grăunciorii sînt puși In libertate, ei prezintă caractere deosebit de importante atît pentru studiul botanic al soiurilor, ch și pentru aprecierea fertilității lor, deosebit de utilă procesului de producție. A . METODA DE LUCRU o. Principalele caractere ale polenului au fost urmărite în două etape : în etapa I s-a studiat polenul in antere de la apariția tetradelor și pînă la deschiderea sacilor polenici. în etapa a Il-a s-a studiat polenul proaspăt, după ce a fost pus în libertate din antere. în acest scop, florile au fost fixate în soluție Navasin, modificată de Bruner; apoi au fost împarafinate, secționate și colorate preparatele cu hematoxilină ferică 2,5%. Pentru studiul polenului în stare proaspătă, cu cîteva zile înainte de înflorit au fost izo- latd inflorescențe în pungi de pergament și a fost studiat polenul după degajarea lui din antere, REZULTATELE OBȚINUTE Studiile microscopice arată că polenul florilor hermafrodite normale mașcule și funcțional mascule se formează intr-un ritm intens, astfel îhcît atunci cînd anterele capătă culoarea galbenă grăunciorii măsoară 17,5—25 ix. Pe măsură ce se maturează, grăunciorii capătă formă alungită, apj^înd trei șănțulețe. în acest timp, nucleul se deplasează de la centru către membrană unde apoi se divide, dînd naștere celulei generative și nucleului vegetativ. Cercetat la microscop, polenul în stare proaspătă, după ce s-a degajat din antere, are forma unor boabe de grîu (fig. 1). Cea mai mare parte dintre grăunciori prezintă o simetrie bilaterală și sînt prevăzuți cu trei, șanțuri longitudinale, în mijlocul cărora se află cîte un por germinativ, ușor alungit. ■ în afară de acești grăunciori normal dezvoltați, mai există și alții, „pigmei” foarte, mici și aproape rotunzi sau șistăviți ori deformați. Grăunții de polen deformați sau șistăviți ca și pigmeii nu germinează în mediu nutritiv. De aceea calitatea polenului de la florile cu androceul normal dezvoltat se poate stabili făcînd raportul dintre grăunciorii nor- mali, care au forma bobului de grîu și germinează, și cei insuficient dez- ■ voltați, care nu germinează, de altfel foarte puțini la număr. Lă florile funcțional femele, după formarea tetradelor ritmul de ; dezvoltare scade în intensitate, astfel îneît aproape de înflorit ele măsoară numai 14—19 p,. Urmărind fenomenul la două soiuri funcțional femele — Coarnă neagră și Crîmpoșie — s-a putut constata că, deși nucleul unor micfospoTi se deplasează de la centru către membrană, diviziunea nu mai are loc. Ou timpul, acesta devine tot mai închis la culoare și se destramă. T| 410 GH. CONSTANTINESCU și V, DVORNIC .5 METODA MICROSCOPICA DE RECUNOAȘTERE A FERTILITĂȚII POLENULUI 411 într-o fază mai avansată și citoplasmă din acești grăunciori se retractează,, iar în urma acestui fenomen spațiul rămîne golit de conținut și membrana, se scufundă dintr-o parte către interior, ceea ce face ca polenul acestor flori să capete forma de cupă de ghindă (fig. 2). Fig. 1. — Polen de viță avînd forma bobului de grîu — fertil —, văzut la microscop în stare proaspătă, imediat după degajarea din anterele florilor her- mafrodite normale, mascule sau funcțio- nal mascule. Fig. 2. — Polen de viță în formă de cupă | de ghindă — steril —, văzut în stare' I proaspătă, imediat după degajarea din i anterele florilor funcțional femele. | Fig. 3.— Polen de viță diform — steril — , văzut după deshidratare, de la florile funcțional femele. Grăunciorii de polen care au formă de cupă sînt lipsiți de cele trei șănțulețe și de porii germinativi. în evoluția lor ei trec prin formele arătate în figura 4. în apă sau în soluții zaharate, atît polenul fertil cît și cel steril capătă formă sferică, cel fertil deosebindu-se prin prezența porilor și emiterea •tuburilor polinice. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI Din studiile făcute de G h. Constantinescu (4), confirmate ulterior del. 0. Teodor eseu și G h. Constantinescu (12), (1940), că polenul de la florile funcțional femele are forma de cupă de ghindă, care se deosebește fundamental de polenul fertil de forma bobului ■de grîu, explicate apoi prin constatările făcute de V. D v o r n i c (1960) •că această formă de cupă este o consecință a transformărilor citologice intime care se petrec în procesul de dezvoltare a polenului, rezultă că : — Polenul la vița de vie este de două feluri — polen fertil, întîlnit la florile hermafrodite, la cele funcțional mascule și la cele unisexuate ■mascule tipice și polen steril, întîlnit la florile morfologic hermafrodite, dar funcțional femele. — Polenul fertil are forma bobului de grîu, se dezvoltă normal și are trei șănțulețe cu pori germinativi. Pus în mediu zaharat, capătă forme rotunde, germinează și dă tuburi polinice. Soiurile de viță cu polen fertil se pot planta în masive mari, pure, fără a fi nevoie ca să fie asociate. j s — Polenul steril are forma de cupă de ghindă. Această formă este | .determinată de degenerarea nucleului și de restrîngerea citoplasmei, care ! produce un gol la interior, după apariția căruia membrana se zbîreește •și dă polenului forma de cupă respectivă. Acest polen nu are pori germi- nativi. Pus în soluție zaharată, el capătă forme rotunde, dar nu mai ger- minează. Soiurile cu polen steril nu se pot planta în masive pure, nece- .sitînd a fi asociate biologic cu alte soiuri care au polenul fertil. — Formele de polen constatate se pot stabili ușor la microscop și nu există în prezent nici o îndoială, dacă folosim această metodă, pentru necunoașterea în producție a fertilității polenului și modul de asociere :a soiurilor. Metoda microscopică de recunoaștere a fertilității polenului la vița de vie este științifică, sigură și aplicabilă în producție. Ea elimină -orice confuzie care poate genera neajunsuri în producție, mai ales dacă se .ajunge la plantarea soiurilor cu polen steril în masive mari, fără parteneri buni polenizatori. Pentru practică se recomandă, pe baza recunoașterii fertilității polenului, asocierea biologică obligatorie a soiurilor funcțional femele cu roiuri hermafrodite bune polenizatoare. BIBLIOGRAFIE După eliberare din antere prin deshidratare, polenul se strînge mail i. Bapăhob n. a., AMneMepacfmn cccp, nMmenpoMHsnaT, mult, luînd forma ovală asemănătoare cu o lămîie sau se deformează corn-| ■ - • - - plet (fig- 3). 2. BERNAZ D. și colab., 2'ratat de viticultură. Huși, 1937, 1, 56. 3. Constantinescu Gh., Rev. Agricultura nouă, Cluj, 1935. MocKBa, 1946, 1, 321. 412 GH. CONSTANTINESCU și V. DVORNIC 6 4. Constantinesou Gh., l'ipul florilor la principalele varietăți romineșli de viță, București, 1937. 8 5. DALMASSO G., Viticoltura moderna, Milano, 1962, 44 — 45. | 6. KOPffîHHCKM K. H., AMnejioepa^ux KpuMa, MocKiia, 1904, 145. j 7. KOZMA PAL, A szblb termekenysegenek es szelektâlâsânak virăbiologiai alapjai, Aka- ț dămia Kiado, Budapesta, 1963, 91. ? 8. Martin T., Viticultura, Edit. agro-silvică de stat, București, 1953, 44. ș 9. — Viticultura, Edit. agro-silvică de stat, București, 1960, 124. .f 10. MEPHîahmah A. O., BuHoepadapcmeo, IIumînpoMnajțaT, MocuBa, 1951, 138. 11. HErpyjl A. M., Bunoepadapcmeo, TMCJI, MocKBa, 1952, 60. 12. Teodorescu i. C. et Constantinescu gh., L’itude des fleurs el du pollen citez Ies princi- | pales variites roumaines de vignes, București, 1939. ( 13. VIALA P. et VERMOREL V., Ampelographie, Paris, 1910, 1, 128. ( Institutul agronomic „Nicolae Bălcescu”, Catedra de viticultură. Primită în redacție la 21 martie 1964. DESPRE UNELE FENOMENE FIZIOLOGICE LA CÎTEVA CONIFERE ȘI CEREALE DE TOAMNĂ, ÎN DECURSUL IERNII* DE L. ATANASIU 581(05) Experiențele au fost efectuate cu plante perene sempervirente aparținind speciilor Taxus baccata, Abies cephalonica și cu cereale de toamnă (grîu Bezostaia 1, Scorospelca 3, Ponca, Bulgaria 301, Triumpli șl orzul Cenad 396) la care s-au determinat în decursul iernii fotosinteza, respirația, presiunea osmotică și visco- zitatea protoplasmei. Cunoașterea influenței condițiilor naturale asupra fenomenelor >vieții plantelor constituie unul dintre mijloacele principale pentru înțe- legerea particularităților fiziologice de adaptare la condițiile mediului, înconjurător. în acest sens și studiul experimental al influenței factorilor externi asupra proceselor fiziologice la plante în condițiile naturale ale iernii prezintă importanță atît din punct de vedere teoretic cît și practic. Cercetările efectuate pînă în prezent asupra comportării plantelor sempervirente și anuale, care-și petrec perioada de vegetație din toamnă, pînă în vară, au arătat că în condițiile iernii survin modificări atît în schim- bul de gaze cît și în proprietățile osmotice și în viscozitatea protoplasmei celulelor plantelor. ' >. în această privință, continuînd cercetările efectuate în laboratorul, nostru în anii precedenți, am făcrit în iarna anului 1962—1963 o serie de experiențe, la cîteva conifere și cereale de toamnă. S-au determinat foto- sinteza, respirația și presiunea osmotică, iar la trei soiuri de cereale visco- zitatea protoplasmei celulelor epidermice. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologic — Serie de botanique”, 1964» IX, 5, p. 399 (în limba germană). ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 5 P. 413-431 BUCUREȘTI 1964 414 L. ATANASIU Pentru cercetare am folosit ramuri cu frunze de Abies cephalonica și Taxus baccată diifl Grădina botanică București, precum și grîne de toamnă aparținînd la soiuri diferite: grîufl ■de toamnă Bezostaia 1, Scorospelca 3, Pbnca, Bulgaria 301, Triumph și orzul de toamnă Cenadj -396, cultivate pe cîmpul de experiențe al Institutului botanic. « La determinarea intensității fotosintezei am folosit metoda curentului de aer după JSL Sălăgeanu (23). La conifere ramurile cu frunze, detașate de trunchi, se introduc cffl •capătul tăiat într-un vas A plin cu apă și cu partea cu frunze intr-im alt vas B, care reprezintă camera de asimilație, vasele unindu-se etanș pe baza de șlif. în cazul plantelor de grîu și orz, acestea sa dezgropau cu puțin timp înaintea efectuării experieig țelor și șe introduceau cu sistemul radical în vasul șl cu partea cu frunze în vasul B. Camera de asimilația este prevăzută cu două tuburi laterale de sticlă, tubuH K î 5 £ : 72 dop T^, prin care pătrunde .în cameră curentul de aer venw de la un suflător electric, și tubul Tj, prin care aerm este condus la vasele de absorbție (fig. 1). | Expunerea s-a făcut la lumina zilei și la tem? peratura aerului de afară și a durat între 25 și 35 dS minute. S-aii determinat temperatura în camera ds asimilație,* intensitatea luminii și concentrația COj înainte și după expunerea frunzelor. Probele pent™ experiențe s-au luat în prima jumătate a zilei. | Peptru determinarea intensității respirației am folosit metoda Boysen-Jenseii, durata expunerii fiing] cuprinsă între 12 și 15 ore. ' a Presiunea'osmotică a sucului vacuolar al,celuj lelor frunzelor de conifere și grîne am determinat-o era metoda crioscopică. Pentru determinarea yiscozitățw protoplasmei celulelor epidermice la cerealele da -toamnă am folosit metoda lui P. A. G h e nk e 1 ța K. P . M a r g o 1 i n a (10), bazată pe timpul necesar] trecerii de la plasmoliza concavă la plasmoliza convex! în soluțiile de zahardză cu 0,1 sau 0,2 moL mai con centrate decît soluția care arată începutul plasmblizqj *' gv Rezultatele experiențelor ^îpt repr| " zentate^grafic în figurile 2 —12? și în tab| lele nr, 1 și 2. ’ 1 . în ceea ce privește' mersul fotpsiffl ?ig- 1-- P^pozitry'foiosn ia defer- tezei în timpul toamnei și ierpii la Abia ■minarea fotosintezei: A, vas cu apa; ‘ 7 7 . k» « > , .. x 1 B, camera de asimilație; Ti și T^, CCpJialonwa (fig- 2), frunzele Situate J tuburi laterale pentru atașarea came— ramuri de Ordinele IsȘi . JI au . asimiH iei de asimilație la curentul de aer. 0O2 pînă Spre sfîrșitttl- lunii decemlM (24.XII.1962) cînd temperatura, înregi| trată la experiențe, arăta —5°C. în această perioadă septembrie—decerni brie, mersul fotosintezei a urmat în genere variațiile'intensității luminii! ale temperaturii. în perioada cuprinsă între 28.XI1.1962' și 7.111.1963 cînd, temperaturile la care am efectuat experiențele au fost cujiriM^—_ întie —10 și 5°0, iar>m^ luminii între 3 000 și 45 000 de luc^M^^< £ acele de brad au produs la lumină 0O2 ori s-au situat la punctul de cod pensație., Numai în experiența;din 7.1.1963 — dată precedată de zile g temperaturi medii scăzute, dăr pozitive —, la o temperatură de 4°O și intensitate a luminii de' 4 000 de lucși, am obținut valori pozitive penț fotosinteză. Mersul fotosintezei în această perioadă de ger conțin Hs pSi) CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA PLANTE 1N DECURSUL IERNII 423: O Mează curbă pe care o iau valorile temperaturii, chiar dacă lumina, ferelativ intehșă. • ' ; Capacitatea fotosintetică a fruhzelor de brad a revenit abia la mij- ffigil lunii martie, perioadă precedată de vreme relativ blîndă, cu tempe- ^iri pozitive și zile însorite. Experiențele efectuate ulterior au arătat- IBbri pozitive pentru fotosinteză la brad. ' / vi MI. 1962 3ÎI.1962 Tabelul nr. 1 Respirația ramurilor cu frunze, la Conifere, la temperaturi scăzute §W‘963 g^.1963 s Durata expunerii (ore) Temperatura (°G) COamg/10 g s.p./h. medie minimă maximă Abies cephalonica Taxus ■ baccata 13 — 2 - 3 - 1 ' 0,36 : 0,56 12 - 3,5 - 5 -2 0,29 0,40 13 -12,5 ’ —15 -10 ' 0,17 0,25 12 12,5 7 18 1,45 1,48 • Tabelul nr 2 i'Dala ^1963 Respirația frunzelor la diferite soiuri de cereale de toamnă Ia temperaturi scăzute XII.1962 gfeii.1962 W1963 Temperatura (°C) COa mg/10 gs.p./h ’.>o3 >c« & Durat: expun , (ore) - medie S' ’S ■g g s . Bezos- taia 1 i Scoros ’ pelca ; Bulgar 301 B .2 Ponca :■ orz Cenad 396 12 - 2 - 3 - 1 1,39 1,13 1,05 1,05 1,35 1,17’ 15 - 8 -12 - 4 0,82 0,76 0,69 0,65 0,88 0,64 13 -12,5 — 15 -10 0,53 0,40 '0,42 0,33 0,68 0,52. 12 12,5 V 18 2,96 2,73 2,95 2,91 4,46 3,6: 5^ ti te W, lîWj ii» îiWm)$C i tei e iî® nw fi ti, ț ^Mersul fotosintezei în /timpul aceleiași perioade la Taxus baccata B) este relativ asemănător cu cel de la brad în prima parte a inter- mi. Frunzele de Taxus baccata, In experiențe făcute paralel cu cele Jbrad, au asimilat numai pînă la —3°C, la —5°O frunzele de Taxus-: upînd la lumină bioxid de carbon. îh perioada cuprinsă între 24^X11. W16.III.1963 frunzele de Taxus au ptodiis la lumină CO2 chiar cînd ©latura în camera de asimilație era la începutul lunii martie de 30°0, H^nsitatea luminii era de 25 000 de lucși. Oâ Și în cazul frunzelor de wtrebuit deci o perioadă de timp cu zile călduroase și însorite pentru Imceapă fotosinteza frunzelor de Taxus baccata. Din cea de-a 2-a Jte a lunii.martie am obținut valori pozitive pentru fotosinteza, aprilie intensitatea asimilării CO2 se arata în creștere, : (fe. 4!) inillWZsi itirc ^ceea ce privește mersul fotosintezei la griul de toamnă Bezostaia 1 ^Scorospelca 3 (fig. 5), Triumph (fig. 6) și Bulgaria 301 (fig. 7),. ’ iau asimilat CO2 dți db cîte ori temperatura înregistrată la expe- ^cobora sub —4°O. Probele pentru experiențe luate de sub zăpadă. •424 L. ATANASIU . 12 i ți puse în aceste condiții au fotosintetizat întotdeauna. Goborîrea tem- peraturii sub —4°C a provocat la toate aceste soiuri eliminarea CO2 chiar cînd intensitatea luminii avea valori relativ ridicate. La aceste temperaturi sub —4°O frunzele de grîu, luate de sub zăpadă, unde temperatura era în jur de 0cC, prezentau semne de înghețare, devenind tari și cu aspect sticlos. La sfîrșitul lunii februarie, cînd culturile au rămas total descoperite - îh urma topirii zăpezii, iar solul la suprafață era înghețat, chiar la tem- peraturi de —2,5 ... — 3,5°O înregistrate în camera de asimilație, am •obținut fie valori negative pentru fotosinteză la frunzele soiurilor Bezo- staia 1 și Scorospelca 3, fie situarea la punctul de compensație la soiurile Triumph și Bulgaria 3(>1. Lipsa stratului protector al zăpezii s-a făcut resimțită, mai ales că în această perioadă s-au înregistrat peste noapte temperaturi destul de coborîte sub 0°6. v între aceste soiuri ntt s-au observat deosebiri în ceea ce privește posibilitatea asimilării 002 în timpul iernii, minimul fiind situat în toate cazurile la —4°O. , < La grîul de toamnă Ponca (fig. 8) și la orzul de toamnă Cenad 396 (fig. 9), temperatura cea mai scăzută la care am obținut valori pozitive pentru fotosinteză la plante luate tot de sub zăpadă a fost de —2°O. La —4°C, în experiențe efectuate paralel cu cele de la soiurile amintite, frun- zele griului Poftea și ale orzului Cenad 396 au produs la lumină 002. j Gerurile de la sfîrșitul lunii februarie — începutul lunii martie au j provocat înghețarea plantelor de orz, lipsite de stratul protector al zăpezii. | Toate soiurile de grîu, inclusiv Ponca, au supraviețuit acestei situații; I Determinările efectuate în lUna aprilie la orz s-au făcut pe plante tinere | apărute în mod răzleț în parcela de cultură, probabil dintre cele care au | fost protejate de ger de către frunzele celorlalte plante de orz căzute i peste ele. . . ’ | Dacă "posibilitatea asimilării CO2 într-o anumită perioadă a iernii 1 este condiționată de profunzimea și de durata temperaturilor negative, || fenomenul invers de degajare a 002 are loc și la temperaturi mult mai || •coborîte. " ' 4 ; în determinările efectuate asupra respirației ramurilor cu frunze'j de conifere (tabelul nr. 1) și a frunzelor grînelor de toamnă cu care am lucrat (tabelul nr,.,2)j se observă că degajarea CO2 nu este suprimată nici; la un interval de temperatură cuprins între -^10 și —15°G, la toate speciile:j ‘Cercetate. O dată cu-scăderea temperaturii scade și intensitatea respirației.; Astfel la o temperatură medie de —12,5°C înregistrată Ii experiență, in^ tensitatea respirației scade aproximativ la jumătate față de valoarea; ■obținută la temperatura medie de —2°G. • ? După cum se știe, intensitatea respirației indică prezențâ în organism; ■a proceselor vii energice , și, dimpotrivă, încetinirea acestor procese duce; la o diminuare a respirației. Determinările efectuate în luna aprilie la Oj temperatură medie de 12,5°C aU1 arătat, o creștere a intensității respirației! . la toate, plantele cu de 3—4 ori față de valoarea obținută la temperatura medie de - -2°C. ; : : ■ d CERCETĂRI FIZIOLOGICE LĂ.PLANTE ÎN DECURSUL IERNII 425 în ceea ce privește mersul presiunii osmotice în decursul iernii la [Abies cephalonica și Taxus baccata (fig-10) și la grînele de toamnă (fig? 11), se observă că intrarea în iarnă este însoțită de o creștere a presiunii osmotice s wge ooserva ca mirarea in iarna este însoțita ne o creștere a presiunii osmotice ' pa sucului vacuolar din celulele frunzelor, valorile maxime obținute în ^determinările noastre fiind în luna ianuarie, cînd s-au înregistrat și tem- speraturile cele mai scăzute. Spre sfîrșitul iernii și în luna martie, presiunea ®motică scade, iar în prima jumătate a lunii aprilie am obținut variații Rici de urcare sau de coborîrC față valorile presiunii osmotice din 45 ®ea de-a doua jumătate a lunii ^0 ®nartie. - , gjs K Este cunoscut că viscozitatea protoplasmei, ca una dintre însu- ||irile importante ale biocoloizilor, Reprezintă un indicator al rezis- Hanței celulelor plantelor/împotriva ’ £ ■acțiunii vătămătoare a tempera^ §W Burilor coborîte. în acest sens am § s Ab/es cephalonica Tdxus baccata Efectuat determinări asupra visco- lațății celulelor epidermice la cere-. alele de toamnă Bezostaia 1, Ponca gi' orz Cenad 396. Determinările ^au făcut cu metoda plasmolitică, t , î U t ,11,___________I—J_____ x s si r n ii m -<1961 >—■—7 -—;---------- Fig. 10. — Mersul presiunii osmotice la Abies cephalonica și Taxus baccata, în decursul iernii. Ja cea de-a doua frunză de la vîrf, ' , pb epiderma inferioară a frunzei. Rezultatele obținute sînt trecute , în figura 12. La grîulde toamnă Bezostaia 1 și Ponca se observă că vis- cozitatea protoplasmei începe să crească de la sfîrșitul toamnei, atingînd florile cele mai mari în luna ianuarie, pentru ca în lunile următoare să ttescrească treptat; La grîul Bezostaia 1 viscozitatea este mult mai ridicată ^ ■<19S3>~ Fig. 12. — Viscozitatea pi'otoplasniei celulelor epidermicisUa- cereale de toamnă In decursul iernii. *5 ! I 60 S 55 | so X Ș 40 35 I & Cercetările ulterioare au indicat ca minim al fotosintezei tempera- âm’ile mai puțin scăzute. G. L. G. M a 11 h a e i (16) arată că la Prunus ^OMroeerasus fotosinteză încetează la —6°C. H. Pri n t z (22) și E. O. F r e- ' [e 1 a n d (7) au constatat fotosinteză la acele pinului, primul pînă la — 2... 3°C, al doilea pînă la —6°C. K - în ceea ce privește dinamica fotosintezei în decursul iernii, G. A1- |yi k (1) a găsit că activitatea asimilatoare la plantele semper\irențe scade fâpre toamnă, fotosinteză avînd loc la plex și Hedera chiar în luna decem- fcie,Ph. F. Bourdeau (3), studiind variațiile sezoniere ale fotosin- Eezei la conifere, arată că, după venirea gerului puternic, acele coniferelor mu mai fotosintetizează. A. P i s e k și E. W i n k 1 e r (19) au deter- iminat temperatura minimă a asimilației la unele conifere la —4 ... — 5°C. ^conifere fotosinteză încetează de a mai avea loc dacă temperaturile ’ ' ' J f ’ , ~ . ' ■ • ■ \ ' 428 L. ATANASIU 16 negative persistă, capacitatea asimilatorie revenind o dată cu încălzirea vremii spre primăvară. O. Zeller (31) arată că, după o perioadă de ger, Picea excelsa intră în repaus, care în zilele frumoase poate fi întrerupt printi-un schimb de gaze evident. N. Sălăgeanu și L. Atanasiu (24), (25) au constatat că, la plantele cu frunze persistente în decursul iernii (Hedera helix, Mahonia aquifolium, Buxus sempervirens,'. Vinca minor și Ilex aquifoUum), fotosin- teza are loc și la temperaturi sub 0°C, minimul de temperatură al asi- milației oscilînd în funcție de specie între —3,5 și — 7°C. La conifere, autorii aii mai pus în evidență fotosinteza la Thuja orientalis pînă la — 9°C (iarna anului 1959—1960), la Pinus sirobus și Picea excelsa la —5°C (iarna anului 1961—1962). S-a mai constatat că atît timp cît n-a intervenit înghețul de durată, fotosinteza a urmat în linii generale variațiile intensității luminii și temperaturii. O dată cu instalarea temperaturilor negative, acele coni- ferelor n-au mai asimilat CO2 la lumină, capacitatea fotosintetică revenind la pin și molid o dată cu îmbunătățirea vremii. Aceeași concluzie reiese -și din rezultatele obținute la Abies și Taxus prezentate în această lucrare. în ceea ce privește fotosinteza la culturile de toamnă în condițiile na- turale ale iernii constatăm că H. L u n d e g â r d h țl4) a găsit la frunzele sfeclei de zahăr o asimilare a CO2 la— 4,2°C, V. A. Blagoveșcenskii (2) la orz în jurul lui —2°C, iar. O. Z e 11 e r (31) la griul de toamnă și orzul de toamnă o asimilație a CO2 pînă la —2.., — 3°C și o respirație pînă la —6... —7°0, sub aceste temperaturi ojuindu-se schimbul de gaze la plante. A. P i s e k și G. R e h n e r (18) ău determinat fotosinteza unor plante erbacee din regiunea mediteraneană la o temperatură de —2.3°C. N. Sălăgeanu și L. Atanasiu (26) au pus în evidență fotosinteză la griul de toamnă AI5 și ICAE 495 B pîriă la —3...—4°C, iar la soiul San-Pastore pînă la —1,5°0. S-a mai constatat că plantele de grîu luate de sub zăpadă și-au păstrat capacitatea fotosintetică în tot timpul iernii și au asimilat ori de cîte ori temperatura nu cobora sub aceste limite. Scăderea cu încă un grad a temperaturii înregistrate la experiență provoca eliminarea CO2 la lumină, chiar dacă aceasta era rela- tiv intensă. Cercetările referitoare la fotosinteza cerealelor de toamnă, prezentate în această lucrare, duc la aceleași concluzii. Dacă fotosinteza este legată de o anumită limită a temperaturii, care diferă de la specie la specie, schimbul de gaze la plante nu se oprește com- plet, respirația’ continuînd să aibă loc și la temperaturi mult mai cbhorite. Astfel N. A. M a k s i m o v (15), la ramuri și lâ frunze de conifere, a pus în evidență respirația la temperaturi pînă la — 20°C, iar P. E. Sch olandei’, W. E 1 a g g, V. W a 11 e r s și L. I r v i n g (28) au măsurat schimburi gazoase slabe, la plante, pînă la —26°G. N. S ă 1 ă g e a n u și L. Ata- nasiu (26), determimnd respirația în decursul iernii la griul de toamnă A1B, au găsit că plantele degajă CO2 în timpul iernii la temperaturi îh. jurul lui — 10°O. Experiențele efectuate și în iarna 1962—1963 — mult mai grea atît prin durata cît și prin intensitatea gerurilor decît celelalte din anii trecuți — arată că schimbul.de gaze la plante nu se oprește com- 17 CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA PLANTE ÎN .DECURSUL IERNII. 4291 piei, respirația continuînd să fie prezentă în tot timpul iernii și la tempe- raturi mult mai joase decît.cele date pentru fotosinteză. Este cunoscut că,, indiferent cu ce agent extern se intervine în modificarea stării normale vii a celulelor plantelor, fotosinteza este primul fenomen care se resimte fie printr-o diminuare, fie printr-o suprimare, dacă acțiunea agentului a. fost mai profundă sau de durată mai mare, pe cînd respirația se resimte mult, mai greu de pe urma acestor modificări. Dovadă că respirația, deși, scade în timpul iernii, este încă prezentă la toate plantele cu care am experimentat, fie conifere, fie cereale de toamnă. ’ Datele din literatură referitoare la valorile presiunii osmotice în. decursul iernii pledează în marea lor majoritate pentru existența unei presiuni osmotice mai mari în timpul lunilor de iarnă, la plante. Acest fapt a fost constatat atît la conifere și la alte plante perene de către F.W. Ga il (8), M. Steiner (29), V. G. Pittius (20) și I.Pop, M. Oădariu (21) cît și la grinele de toamnă de către L. V. Gavrilova. (9), V. P. D adîkin (5), N. A. Maksimov (15) și N. S ă 1 ă g e a n u, G. G a 1 a n (27). în determinările noastre, la toate plantele cercetate presiunea osmo- tică în frunze a fost mai ridicată în lunile de iarnă decît toamna sau pri- măvara. Această creștere a presiunii osmotice în timpul iernii se reali- zează după N. A. M a k s im o v (15) și N. Sălăgeanu și G. Gal an (27) pe seama acumulării glucidelor în sucul vacuolar și a hidrolizei lor. B. S. Meyer-D o n a 1 d B.Ahderson (17) și M. Steiner (29)' au arătat că transformarea amidonului în zaharuri solubile în celulele plantelor este favorizată de temperaturile joase. C ercetările efectuate în domeniul rezistenței la iernare a grînelor de toamnă au arătat că, în aceste,condiții, viscozitatea protoplasmei crește. După S. T. D e x t e r (6), viscozitatea mărită a protoplasmei provoacă o- scădere a intensității schimburilor nutritive, ceea ce duce la o stare de repaus, în care rezistența plantelor este mărită. H. T y s d a l și Ș. S a 1- m o n (30), studiind însușirile fizico-chimice ale protoplasmei la soiuri cu grade diferite de rezistență la iernare, au stabilit că viscozitatea sucului, stors din plasmă este mai ridicată Ia soiurile rezistente. B. M. Gol u ș și. N. A/ Ș a r i n a (11), studiind viscozitatea diferitelor culturi — grîne și leguminoase — la temperaturi scăzute, au stabilit mărirea ei la toate culturile, mai ales la leguminoase; N. Sălăgeanu și G. Galan (27), determinînd viscozitatea. protoplasmei la diferite cereale de toamnă, au constatat o creștere în tim- pul iernii, mai accentuată la~ soiurile de grîu și mai scăzută la plantele de> orz. Autorii conchid că mărirea viscozității protoplasmei se realizează, prin deshidratarea ei și, probabil, și prin modificarea eoloizilor pro- toplasmei. . Și datele obținute de noi la grînele de toamnă cu care am experi- mentat se încadrează pe linia acestor cercetări, în sensul că la soiul de. grîu Bezostaia 1, cunoscut ca rezistent, am obținut și viscozitatea cea mai ridicată, în timp ce la plantele de orz Cenad 396, cunoscut ca fiind, puțin rezistent la iernare, viscozitatea a fost mult mai coborîtă, rămîmnd relativ constantă în tot timpul iernii, pentru ca să scadă ușor în luna martie^ 430 L. ATANASIU % jg / > 19 - CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA PLANTE ÎN DECURSUL IERNII 431 'Faptul că plantele de orz au pierit în urma gerului de la sfârșitul lunii februarie demonstrează rezistența lor mică față de soiurile de grîu, care uu suportat bine aceste condiții. CONCLUZII Din experiențele efectuate asupra fotosintezei, respirației, presiunii ■osmotice Și viscozității la cîteva conifere și cereale de toamnă în decursul iernii s-au constatat următoarele : 1. La conifere fotosinteză a mai fost pusă în evidență la — 3°0 (Ta- blocata L.) și — 5°G (Abies cephalonica).' O dată cu instalarea gerului acele coniferelor n-au mai asimilat. Capacitatea lof fotosintetică a revenit la mijlocul lunii martie. Plantele de grîu au asimilat încă la -1°C. Soiul Ponca și orzul Oenad 396 au asimilat pînă la —2°C. Frunzele plantelor de ;grîu și orz luate de sub zăpadă asimilează și în zilele ierbii, dacă tempe- ratura și lumina sînt favorabile. 2. Respirația se manifestă și la un interval de temperatură cuprins între —10 și — 15°0 atît la conifere cît și la grînele de toamnă cercetate. 3. Presiunea osmotică și viscozitatea. indică valori mai ridicate în timpul lunilor de iarnă, față de cele obținute în toamnă și primăvară la toate plantele cu care am experimentat. La orz, viscozitatea protoplasmei •crește cu mult mai puțin în timpul iernii decît la cerealele rezistente la iernate. 22. PRINTZ H., Nytt. Magazin Naturvidensk., 1933, 73, 167. 23. Sălăgeanu N., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1958, 10, 2. 24. SĂLĂGEANU N. și ATANASIU L., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1961, 13, 4, 517. 25. — Revue de biologie, 1962, 7, 4, 507. 26. — St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1962, 14, 2, 153. 27. SĂLĂGEANU N. și GALAN G., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, 1955, 7, 1, 5 — 11. 28. Scholander p. F., Flagg W., Walters V. a. Irving L., Amer. J. Bot., 1952, S9, 707. 29. STEINER M., Jahrb. Wiss. Bot., 1933, 78, 564. < 50. TYSDAL H. a. SALMON S., J. Am. Soc. Agron., 1926, 18, 1 099. 51, ZELLER O., Planta, 1951, 39, 6, 500. Facultatea de biologie, Laboratorul de fiziologia plantelor. Primită în redacție lâ 30 iulie 1963. BIBLIOGRAFIE 1. Alvik G., Medd. fraVestlandels Foristlige Forsâksstation Bergen, 1939, 22. 2. Blagovescenșkii V. A., Planta, 1935, 24, 276. 3. Bourdeau philippe f., Ecology, 1959, 40, i, 62-67. 4. BOVSSINGAULT J. B., Agronomie, Chimie agricole et' Plujsiologie, Malet-B6chelier, Paris, 1874, 5. ;5 . JfĂHHKHH B. H., OcoSemtocTH noBejenuH paereHMit na xoroHmmx nonsax, M. IÎ3;g. BO AH CCCP, 1952. ■6 . DEXȚER Ș. T., Plaht Physiology, 1934, 9, 831. 7. Freșland.R. O.,, Plant Physiology, 1944, 19, 179. 8: GAIL F. W., Bot. Gaz., 1926, 81, <34. - 9. rABPHJiOBA JI. B., V. aan. KHpoBCKoro nejț. HH-Ta, 1955, 9, 3-—13. 40. PiîHKEJl n. A.'n MAProJiUHÂ K. n., /IAH CCCP, 1951, 76, 4, 587. 41. ronvîn B. M. h IIlAPMHA II. A., Han. AH.CCCP, cepiiH 6hoji., 1940, 4. 12. HENRICI M., Verhandl. Naturworsch. Gcs. Basel, 1921, 32, 107. 13. Jumelle H., Revue gănârale de botanique, 1892, 4, 259, 305. IC LundegâRDHH„ Flora, N.F., 1927, 21, 273. 45. MAKCHMOB H. A., Plăti păunite pafiomw no sacyxoycmounueocmu u suMocmouKOcmu pacmeiiuu, Msr. AH CCCP, MocKBa, 1952, 2, 242—248, 255. 16. Matthaei G.L.G., Phil. Trans. roy. Soc. London, 1905, 197, 47. 17. Meyeh B. S. a. ANDErson D. B., Plani Physiology, Nciy York, 1939. 18. Pisek A. u. Rehner G., Ber. Dtsch. bol. Gcs., 1958, 71, 4, 188 — 193. 19. Pisek A. u.'Winkler E., Planta, 1958, 51, 4, 518. :20. PmiUS V. G„ Bol. Arch., 1934, 37, 43 - 64. . ;21. Pop I. și CĂDAinU M., St. și cerc, șt., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1950, 1, 185. CÎTEVA SPECII DE ASCOCHYTA ȘI SEPTORIA NOI PENTRU MICOFLORA R.P.R. * ACADEMICIAN E. RADULESCU, AL. NEGRU și E. DOCEA 581(05) . " Autorii prezintă 30 de specii de ciuperci fitopătogene care nu aq> fost încă semnalate pe teritoriul țării noastre și care aparțin la genurile Ascochyta și Sep- toria, între acestea, Ascochyta lîerberidis este o specie nouă pentru știință. La descrierea speciilor, autorii dau o importanță deosebită structurii stra- : tului fertil de cbnldiofori și conidii, acesta fiind un criteriu valoros în cunoașterea , . și delimitarea speciilor. ‘ . Lucrarea prezintă importanță științifică și practică,'deoarece speciile de- scrise produc boli criptogamice unor plante de cultură. în această comunicare prezentăm 30 de specii de ciuperci fitopato- gene care nu au fost încă semnalate pe teritoriul țării noastre și care fac parte din genurile Ascochyta și Septoria. între _ acestea, Ascochyta berberi- dis este o specie nouă pentru știință. De asemenea menționăm cîteva specii ale acestor genuri care au fost găsite de noi pe alte plante-gazdă decît cele indicate pînă în prezent de către alți autori. ; Cunoașterea unora dintre aceste ciuperci prezintă o importanță practică, deoarece ele atacă plante de cultură cărora le produc boli cunos- cute sub numele de ascochitoze sau septorioze și care, afectînd producția, trebuie identificate și combătute. f : I. SPECII CUNOSCUTE ÎN R.P.R. ȘI SEMNALATE PE ALTE GAZDE : 1. Ascochyta philadelphi Sacc. et Speg., pr frunze de Philadelphus f inodorus L., în orașul Cluj, 8. IX. 1952. , r ; 2. Septoria eornicola-Desmi, pe frunze de Cornus bailey Ooult. et Evans, și Cornus candidissima Mill., în orașul Cluj,' 17.IX.1952. ; * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sărie de botanique”, 1964, ii IX, 5, p. 359 (în limba germană); \ ; ST. Șt CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16.Nr 5 P, 433 —444 BUCUREȘTI 1964 ' ■434 E. RĂDULESCU și COLABORATORI 2 3 I SPECn de ASCpCHYTA <ȘÎ SEPTORIA NOI PENTRU R.P.R. 435“ 3. Septoria erainegi Kick., pe frunze de Crataegus pentagyna W. et K., Crataegus coccinea L. și Crataegus grandiflora (Sm.) Koch., în' orașul Oluj, la 5.X.1952. 4. Septoria grossulariac West., pe frunze de Ribes alpinum L., aproape de orașul Brașov, 15.VIII.1959. 5. Septoria menthae (Thiim.) Oud., pe frunze de Mentha verticil- lata L., în hotarul comunei Vaida-Eecea (r. Făgăraș), la 4.VIII.1953. 6. Septoria polemonii Thum., pe frunze de Polemonium mexicanum Oerv., în orașul Cluj, 19. X. 1953, 7. Septoria quevillensis Sacc., pe frunze de Filipendula ulmaria (L.) Maxim., pe muntele Harghita (reg.\ Mureș-Autonomă Maghiară), la 10.VII.1963. 8. Septoria seabiosicola Desm., pe frunze de Scabiosa webbiana Don. și Scabiosa canescens Wild. et Kit., în orașul Cluj, la 18.IX.1952. h W' 5 H, SPECII DE ASCOCHYTA NOI PENTRU R.P.R. 1. Aseoehyta berberidis Eădulescu et Negru, n. sp. Maculis griseo-cinereis velpallide brunneis, parve marginatis, ovalis Vel irregulariter elongatis, 0,5 —1,5 cm, diametro. Pycnidiis epiphyllis sparsis, globoso-depressis vel lenticiilaribus, brunneis, sub-epidermicis, ad maturitatem eri’umpentibușque, 65—85 p diam. Conidiophoris brevibus; conidiis ovoidalis vel pyriformibus, rectis, uni-septatis, nori constrictis, hyalinis, 8-13 x 3,5 - 5 p. Habitat in foliis vivis Berberidis vulgăris L., prope com. Șona (distr. Tîrnăveni), 18.X.1963. i Ciuperca produce pete cenușii sau brune-deschis, adesea lipsite de un contur mai întunecat sau puțin evident, la început ovale și ulterior neregulat alungite, de 0,5—1,5 cm în diametru. Picnidiile epifile, lentf- V 4\ 4 5 ^5 ier.' Fig.i, — Ascbchyfa b'erberidis Rădlilescii et Negru, n. sp?a, Picnidil; b, conidii. culare sau rotund-turtițe, brune, inițial scufundate sub epiderma frunzei și ulterior erumpente, de 65-85 p în diametru. Oonidioforii sînt. foarte scurți; conidiile ovoidale sau piriforme, drepte, bicelulare, hiahne, nesu- grumate în dreptul septei, de 8—13x3,5—5 p (fig. 1). Pe frunze de Berberis vulgăris L., în hotarul comunei Sona (r Tîr- năveni), la 18. X. 1963. Observație. Pe frunze de Berberis nu s-a cunoscut pînă în prezent- nici o specie a genului Ascocliyta, în schimb pe ramuri a fost descrisă Aseoehyta berberidina Sacc. (in Michelia, I, p. 530 și Sylloge Fungorum, III, p. 395), pe care însă A. Alleschera raportat-o după caracterele sale specifice la genul Diplodina (înEab-, Krypt. FI., VI, p. 68). La aceas- tă ciupercă conidiile sînt fusiforme, de 8—11x2,5 p, atacă numai ramu- rile, nu și frunzele, avînd caractere distincte genului Diplodina și nu de Ascocliyta. 2. Aseoehyta dianthi (Alb. et Schw.) Libert. In Cryptog., II, 158 (1852); Sacc., Syll. Fung., III, 398 (1884); Grove, Brit. St. Fungi,. 1, 298 (1935). Pete ocracee sau cafenii, mărginite cu o bordură brună-închis, de 0,5—2 cm lungime. Picnidiile lenticulare, subepidermale și puțin erum- pente la niaturitate, brune, de 75—95 p în diametru. Oonidii de 15 — 17 X 4—5 p. - - Pe frunze de Dianthus barbatus L., în parcul orașului Oradea (reg. Crișana), la 19.X.1956. Garoafele mai intens atacate înfloresc slab sau de loc și se veștejesc. 3. Aseoehyta indusiata' Bres. In Hedwigia, 199 (1896); Sacc., Syll. Fung., XVI, 942 (1902). Pete ocracee, mărginite cu o bordură brună, urmată de o zonă roșcată, de 0,5—2 cm lungime. Picnidiile epifile, dispuse concentric în dreptul fibrilelor miceliene, care se dezvoltă radiar, pornind din partea» Fig. 2. — Aseoehyta indusiata Bres. a, Picnidie; b, spori măriți. 436 E. RĂDULESCU și COLABORATORI 4 esențială a petelor, de tipul cunoscut la Adinone'ma, de“125 p. în diametru. Conidiile sînt cilindrice sau obovatralungite, în masă de culoare gălbuie, bicelulare și foarte rar cu două septe, obișnuit cu 4 picături mari do ulei, de 16 —24 x3,5— 6;z (fig. 2). Pe frunze de Clematis reda L., în Parcul Libertății din Oradea (reg. Orișana), la 19.X.1956 și Tg.-Mureș (reg. Mureș-Autonomă Maghiară), la 12.IX.1963. ’ 4. Ascochyta laburni Sacc. In Michclia, I, 530 (1879) et Syll. Fung., III, 395 (1884). . ~ . Pete ruginii, neregulat alungite, mai frecvente la marginea limbului foliar, de 1—3 cm lungime. Picnidii epifile, lenticulare, brune, de 90—150 p în diametru. Conidiile scurt-cilindrice sau elipsoidale, cu conținutul pro- toplasmatic slab verzui, iar membrana îngroșată și gălbuie, bicelulare, obișnuit'cii 2 picături de ulei, de 8—13 x 2,5—4 p. < \ . Pe frunze de Laburnum anagyroides Medic., în orașul Cluj, la 12.VI.1951. 5. Ascochyta ligustri Sacc. et Speg. In Mcheîiâ, I, 165 (1879) et Syll. Fung., HI, 387 (18841 Pete ocracee sau brune-roșcate, inițial circulare și apoi alungite. Picnidii epifile, brune, lenticulare, devreme erumpente, de 150—200 p. în diametru. Conidii de 8—12 x3 p. ; Pe frunze de Ligustrum vulgare L., în parcul Reday din orașul Oradea (reg. Orișana), la 19. X. 1956. . - 6. Ascochyta malvae H. Zinunerm. In Verii. nat. Vcr. Brunii., XLVII, 37^1908). ' . Pete cenușii sau cafenii, ovale sau colțuroase, de 0,5—1,5 cm lun- gime. Picnidiileepifile, lenticulare, de 80—120 [z în diametru. Conidiile de 8—10 x3-4 p. \ Pe frunze de Halva negledă Wallr. și Halva moschata L., în orașul Cluj, la 21 X1.1952. 7. Ascochyta mereurialis Bres. In Hedwigja, 326 (1900); Sacc., Syll. Fung., XVI, 933 (1902). Pete mari, cenușii sau brune, cu un contur întunecat, de1—3 cm lungime. Picnidii hipofile și epifile, scufundate, brune, de 80—110 p în diametru. Conidii hialine, cu picături de ulei, de 10—18x2,5 — 4 jz. Pe frunze (de Hercurialis perennis L., în hotarul comunei Vaida- Recea (r. Făgăraș), la 15.VIII.1954. . - ' ■ '' \ ' ... \ ‘ 5 SPECII de ASCOCHYTA ȘI SEPTORfA NOI PENTRU R.P.R. 437 8. Ascochyta nebulosa Sacc. et Beri. K In Mycol. Sibir., F, 28, 22 (1889) et Sacc., Syll. Fung., X, 305 (1892). Pete ovale său alungite, cenușii sau cafenii, lipsițe de contur întu- necat. Picnidii epifile,-lenticulare, acoperite de epidermă, de 150—200 [z în1 diametru. Conidii de 16—18x5—6 ;z. Pe frunze de Chenopodium glaucum L., în hotarul comunei Călă- rași (reg. București), la 29.IX.1959. 9. Ascochyta oleandri Sacc. et Speg. - : ; < \ ■ • In Michelia, I, 162 (1879) et Syll. Fung., III, 392 (1884). Picnidii epifile, brune-închis, lenticulare sau rotund-turtite, de 150— 200 p în diametru. Conidii oval-alungite sau măciucate, bicelulare, hia- line, de 12 —15 x2,5-3 [z. > Pe frunze de Nerium oleanderL., în parcul Reday din Oradea (reg. Orișana), la 20.X.J956. 10. Ascochyta phaseolorum Sacc. In Michclia, I, 164 et Syll. . Fung., III, 398 (1884). - Pete circulare sau ovale, cafenii, mărginite de p bordură subțire și întunecată, de 1—5 cm în diametru. Picnidiile împrăștiate neregulat, «cufundate, brune, de 90—120 [z. Conidii de 7-10x2,5-3 p, (fig. 3). Pe frunze de Phaseolus vulgaris L., cultivate. în comu- nele Vaida-Recea și Berivoi (r. Făgăraș), la 5.VII.1951. 11. Ascochytâ sambuci Sacc. In Mycolh. Ven. nr. 986 et Syll. Fung., III, 387 (1884). Pete circulare sau ovale, de 0,5—2 cm în diametru. Pic- nidii epifile, de 80—130 jz. Co- nidii fusoidâle, bicelulare, hia- line, de 15 — 18x3,5 ;z. Pe frunze de Sambucus nigra L., la marginea viilor de Mhgă orașul Oradea (reg. Ori-,... .Șana), -20.X.1956. - Fig. 3. — Conidii de Ascochyta phaseolorum Sacc. 438 E. RÂDULESCU și COLABORATORI 6 SPECII de ASCOCHYTA ȘI SEPTORIA NOI PENTRU R.P.R. 439 12i Ascochyta ribcsia Sacc. et Fautr. In Bull. Soc. Myc. France, 22 (1900); Sacc., Syll. Fung., XVI, 926 (1902). Pete neregulat colțuroase sau alungite, de un cafeniu murdar, de 0)3—1,5 cm. Picnidii hipofile, lenticulare, brune, de 90—150 p în diame- tru. Oonidii subhialișe sau de un galben-verzui, de 8—12X3p. 'Pe frunze de Ribes fasciculatnm Sieb. et Zucc., în orașul Cluj, la 29.VIII.1955. ’ 13. Ascochyta viburni (Eoum.) Sacc. . i ; - , In Fungi Gali. nr. 2 036 et Sacc., Syll. Fung., III, 387 (1884). Pete rotunde sau ovale și apoi alungite, cafenii sau brune-închis de 1—3 cm. Picnidii sferice, turtite sau lenticulare, brune-închis, de 90— 120 [z în diametru. Oonidii ușor sugrumate în dreptul septei, de 9—12 x 3,5—4,5 (x. ■ , Pe frunze de Viburnum opulus L. și Viburnum carlesii Hort.j în Parcul Muncitorilor din Oradea (reg. Crișana), la 19. X.1956. 14. Ascochyta zinniac AUesch. In Răb., Kr. Ft, VI, 670 (1901) et Sacc., Syll. Fung., XVI, 930 (1902). .. Pete ovale sau alungite către marginea limbului foliar, la început cafenii, apoi negricioase, de 0,5—2 cm. Picnidii epifile, scufundate și neerumpente, subsferice, brune sau negre, de 70—90 p în diamctiu. Conidii de 8—14x3—4p. . , Pe frunze de Zinnia elegans Jack, în Parcul Muncitorilor din Oradea, (reg. Qrișana), la 19.X.1956. III. SPECII DE SEPTORIA NOI PENTRU R.P.R. \ 1. Septoria acerella Sacc. In Syll. Fung., III, 479 (1884); Jacevski, Opred. gribov, JI, 95 (1917); Babaian, Obz. grlb. iz roda Sept., 63 (1962). - ■ ' Pete niici, circulare, ovale sau alungite, galbene1 cenușii, de 0,3—1 cm. Picnidii subsferice, brune, acoperite de epidermă, de 65—80 p în diametru, cîte 2--3 într-o pată, Oonidii unicelulare sauxcu 1—3 septe transversale, hialine, de 20—25x1 —1,5 p. Pe frunze de Acer campestre L. și Acer negundo L., în orașul Oluj„ a 27.IX.1955. w : - 2. Septoria amicabilis Boyer et Jacz. ' In Mater. mycol. Montpellier, Bull. Soc. Bot. Fr., XL, 45 (1894). Pete mici, circulare sau ovale, albe sau cenușii, mărginite de o bor- dură brună, urmată de o zonă purpurie, de 2—5 mm. Picnidii împrăștiate, epifile', lenticulare, brune, de 70—90 p în diametru. Conidioforii în formăm de bastonașe, unicelulari și neramificați, subhialini, de 5—8x1—1,5 p- Conidii aciculare, de obicei drepte sau puțin curbate spre capătul superior,, unicelulare, hialine, cu mici picături de ulei, de 60—80x1—1;5 p, dispuse solitar și aerogen la capătul conidioforului (fig. 4). . Pe frunze de Cephalaria tatarica Schrad., în orașul Oluj, la 2.X.1953. 3. Septoria anthyllidis Sacc. In Barl. Sard. Comp., 249 et Syll. Fung., X, 361 (1892); Marland, Krit. roda Sept. fl. Eston., 145 (1948). Pete circulare sau ' oval- âlungite, de 0,3—0,5 cm. Pic- nidii piriforme, scufundate, brune, de 65—110 p în dia- metru. Conidiile unicelulare, hialine, cil picaturi mici de ulei, Stratul fertil al picnidiei; b, conidii mărite, de 25—35x1—1,5 p, dispuse solitar și aerogen la capătul conidioforului. Pe frunze de Anthyllis wlnerâria L., în hotarul orașului Turda, (reg. Cluj), la 18.VII.1954. X în U.R.S.S., această ciupercă a fost semnalată de SCĂ. Simo- nian pe frunze de Anthyllis boissieri Sag. '(1959). ' : 4. Septoria hei alina Pass. In Herb, et Sacc., Syll. Fung., III, 506 (1884); Marland, Krit. roda Sept; fl. Eston.,. 111 (1948). Pete mici, circulare sau alungite, brune-roșcate, amfigene, de 0,5 — 1 cm în diametru. Picnidii lenticulare sau subsferice, brune, de 90—120 p 'în diametru; Conidii filamentoase, obișnuit cu trei septe transversale,, hialine, de 30—40x1,5—2 p. Pe frunze de BeMa verrucosa Ehrh., aproape de orașul Turda (reg.. Cluj), la 12.IX.1957. 8 fi. RĂDULESCU și COLABORATORI Vi 440 5. Septoria bupleuri-falcati Died. . In Hedwigia, 167 (1905) ; Sacc., < Syll. Fung., XVIII, 383 (1906). Pete cafenii, la început mici și rotunde sau ovale, apoi neregulat iâliingițe, brune, lipsite de contur întunecat^ de 0,5 —1 cm. Picnidii scu- fundate,- brune-închis, de 70—90 p diametru. Peretele picnidial subțire, țmembranos, ’cii pseudoparenchim alcătuit din celule poligonale cu peretele îngroșat, spre interior căptușit cu un strat de celule fertile de formă cilin- dro-conică, cu rolul de conidiofori. Aceste celule fertile sau babale, sub- hialine, de 4—6x3—4 p, prezintă la capătul superior denticule purtă- toare de conidii. Pe o singură celulă-suport se pot forma 2—3 conidii ■aciculare, de obicei drepte și unicelulare, fără septe transversale, dar cu mici “picături de ulei, hialine, de 25—38 x1—2 p. Dintre cele 2—3 conidii ;așezate înfrățit, cu aspect verticilat, la capătul celulei-suport, una este tot- deauna mai mare, iar cele secundare mai mici, de 25—35 xl—1,5 p (fig. 5). Pe frunze de Bupleurum falcatum L., aproape de cetatea din orașul Drașov, la 15.VIII.1962. - Observație. Structură anatomică â stratului fertil de conidiofori și -conidii la aCeastă ciupercă este caracteristică numai cîtorva specii din Fig. 5. — Septoria btiplciiri-falcatl Died. a, Stratul fertil al picnidici; b, inserția conidiilor pe suport ; e, conidii mările. ‘ genul Septoria, în majoritatea cazurilor conidiile fiind dispuse solitar și acrogen la capătul conidioforilor. $ , ' SPECII de ASCOCHYTA ȘI SEPTORIA NOI’PENTRU R.P.R. 441 6. Septoria calamațirostidis (Lib.) Sacc. In Fung. Ardenh. nr. 181 et Syll. Fung., X, 385 (1892). ; Pete ovale sau alungite, cenușii, lipsite de contur întunecat, de 0)5—1,5 cm. Picnidii subsferice, scufundate, brune-negricioase, cu osteolă pronunțată, de 120—180 p în diametru. Conidii filamentoase, drepte sau încovoiate, hialine, adesea cu mici'picături de ulei, de 45—55 x 1,5 p. Pe frunze de Calamagrosțis epigeios Roth., în hotarul comunei “Vaida-Eecea (r. Făgăraș), la 15.VIII.1956. 7. Septoria caricis Pass. ' In Fungi Parm. nr. 135 et Sacc., Syll. Fung . III, 566 (1884); Marland, Krit. obz. roda Sept. fl. Eston., 98 (1948). Pete ovale sau neregulat alungite, cenușii sau cafenii murdar, lipsite de contur întunecat, de 1—3 cm. Picnidii subsferice, negre, scufundate în țesutul frunzei, de 65—90 p în diametru. Oonidioforii cilindrici, unice- Fig. 6. — Septoria caricis Pass. a, Stratul fertil picnidian ; b, conidii mărite. lulari, îngustați spre capătul superior, hialini sau subhialini, fără ramuri laterale, dar puțind fi dispuși cîte doi pe aceeași celulă bazală, care căp- 11 SPECII de ASCOCHrȚA ȘI SEPTORIA NOI PENTRU R.P.R. 443 442 E. RĂDULESCU și COLABORATORI m tușește peretele interii al picnidiei, de 9—12 x2—3 p. Conidiile aciculare^ îngustate la capătul superior, frecvent cu 3 septe transversale, de 30 —45 x2 —3 p, așezate solitar și acrogen la capătul conidioforului (fig. 6), Pe frunze de Carex hostiana DC. și Carex caryophyllea Latour., în Muriții Harghitei (reg. Mureș-Autonomă Maghiară), la 12.VII.1963.. 8. Septoria cynodontis Fuck. In Symb. Mycol., 389 (1869); Sacc., Syll. Fung., III, 562 (1884). Pete ovale la început și ulterior neregulat alungite, galbene sau cenușii, de 1—2 cm. Picnidii sferice sau turtite, negricioase, de 75—95 p în diametru. Conidii filamentoase de 50—65 x 2 p. Pe frunze de Cynodon dactylon P., în hotarul comunei Călărași (reg. București), la 29.IX.1959. 9. Septoria fagi Auersw. In Herb. Thiiin., Fungi AustE nr. 1’280; Sacc., Syll. Fung., III, 503 (1884); Allesch.„ Rab. Kr. FI., VI, 781 (1901). Pete mici și rotunde, brune-roșcate, cu o bordură puțin mai întu- necată, de 0,5—2 cm. Picnidii subsferice, scufundate în substrat și erum- pente numai la nivelul osteolei, brune-negricioase, de 80—140 p în dia- metru. Conidii filamentoase, de 40—45x1,6—2 p. Pe frunze de Fagus silvatica L., aproape de hotarul comunei Vaida- Recea (t. Făgăraș), la 15.VIII.1956. 10. Septoria frangulae Guepin. In Sacc., Michclia, II, 346 (1881) et Syll. Fung., III, 481 (1884). Pete circulare sau ovale, brune-roșietice, ruginii, mărginite de o bordură galbenă, de 1—2 cm. Picnidii subsferice sau lenticulare, brune- închis, de 90—120 p în diametru. Conidioforii simpli, în formă de basto- nașe scurte; continui, hialini, poartă solitar și acrogen conidiile, care sînt aciculare, subțiate la.capătul superior, hialine, de 20—30 x 2p. Pe frunze de Ithamms frdngnla L., în apropiere de comuna Vaida- Recea (r. Făgăraș), la 15.VIII.1956. ’ 11. Septoria hepatieae Desm. In Ann. Sci. Nat., XIX, 340 (1843); Sacc., Syll. Fung., III, 522 (1884). Pete rotunde, ovale sau alungite, cenușii sau ruginii, mărginite de o bordură puțin mai închisă. Picnidii subsferice, scufundate în substrat, rămînînd acoperite de> epiderma frunzei, brune sau negricioase, de 100 — 130 p în diametru. Conidioforii simpli, în formă' de bețigașe scurte, hia- lini; conidiile filamentoase, drepte sau încovoiate, pot fi unicelulare.sau. septațe, cii picături de ulei, hialine, de 25—35 X1 p. Pe frunze de Hepatica triloba Chaix, în Poiana Brașov (reg. Brașov), la 16.VIII.1957. 12. Septoria paeoniae West. In Bull. Acad. Roy. Belg., XIX, nr. 9, p. 17 (1852); Sacc., Syll. Fung., III, 526 (1884); Marianei, Kriț. obz. roda Sept. fl. Eston., 129 (1948). Pete circulare sau ovale, cenușii sau brune, mărginite de un contur întunecat, după care urmează o zonă roșcată, de 1—2 icm. Picnidii semi- sferice, acoperite de epiderma frunzei, brune, de 120—170 p. Conidioforii scurți, simpli, conidii aciculare sau filamentoase, de 20—30 x 1,5—2 p, •dispuse solitar și acrogen la capătul conidioforului. > Pe frunze de Paeonia officinalis Retz. și Paeonia peregrina Mill., în orașul Cluj, la 28.VII.1956. 13. Septoria pseudoplatani Rob. et Desm. In Sacc., Syll. Fung., III, 478 (1884); Jacevski, Opred. gribbv, II, 95 (1917); Babaian, «Obz. grlb. roda Sept. Armiansk., 63 (1962). Pete mici, rotunde, la mijloc albicioase și la periferie brune, măr- ginite de o bordură întunecată. Picnidiile grupate spre centrul petei, șfe- Tice, brune, de 90—120 p în diametru. Conidii cu 3 septe transversale, de 40—55 x 2-3 p. Pe frunze de Acer platanoides L. și Acer negundo L., în orașul Cluj, la 21.X.1955. 14. Septoria phytolaeeae Cavara In Contr. Micol. Lomb., 267 (1889); Sacc., Syll. Fung., XI, 545 (1895). Pete ovale sau alungite neregulat spre marginea limbului foliar, la început galbene și ulterior brune, măginite de o bordură întunecată, de 0,5—2 cm lungime. Picnidii subsferice, sau lenticulare, brune-închis sau negricioase, de 90—120 p în diametru. Conidioforii scurți, simpli, •conidiile filamentoase, cu cîteva picături mici de ulei, de 45—55 X 2 p. Pe frunze de Phytolacca decandra L., aproape de Orșova (reg. Banat), la 9.IX.1958. 15. Septoria seolymi Passer. In Hed’Wigia, 146 (1881); Sacc., Syll. Fung., III, 550 (1884).] Pete circulare sau ovale, mici, de 2—5 mm, de culoare cenușie la mijloc și brună la periferie, izolate sau confluente, cînd pot fi mai mari, și în acest caz produc îngălbenirea urmată de veȘtejirea frunzelor atacate. Picnidii punctiforme, epifile, brune sau negre, globuloase sau turtite, de 150—200 p în diametru, Conidiile filiforme, hialine, cu cîteva septe trans- ■versale, de 38—110 x1,5—3 p. Pe frunze de Cynara scolymus L., la Băneasa (București), 24.Vin.1949. 444 / E." RĂDULESCU- șiCOLABORATORI , , Jî 16. Septoria viburni West. . In Bull. Acad. Roy. Belg., XIX, 121 (1852); Sacc., Syll. Fung., III,, 493 (1884). Pete circulare sau neregulat alungite, la mijloc cenușii, la periferie brune, mărginite de o bordură întunecată, de 1—3 cm. Picnidiile semi- sferice, negricioase, acoperite de epidermă, de 80—120 p în diametru. Conidioforii scurți și continui; conidiile cilindrice, hialine, cu cîteva pică- turi de ulei, de 20- 25 X 2,5—3 p. ~ Pe frunze de Viburnum opulus L., în Parcul Muncitorilor din Oradea (reg. Crișana), la 19. X. 1956. BIBLIOGRFIE 1. ALLESCHEB A., Rabehhorst-Kryptogamen Flora von Deutschland, Leipzig, 1901 — 1903, 6—7- 2. Bbach W. S„ Amer. J. of. Bot., 1919, 6. - 3. Bontea V., Ciuperci parazite'și săprofile din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București^ 1953. ' 4. E0HnAPUEB-M0HT.EBEP.UE m Bacchjihebckh H. K., Acnonumoa aopoxa, Bor- Mhct. AKaji. nayK CCCP, MocKBa, 1937. 5. Cieebbi r., Ann. Mycol. Sc. Myc. Univ., 1932, 30, 1 — 2. 6. Diedicke H., Kryptogamenflora der Mark Brandenburg, Leipzig, 1915, IX. 7. 3OBPO3PAK0BAM Rpyr., OnpedeMjmejib 6oAeaueu pacmenuu, MocKBa-JIeHMRrpajț, 1956- 8. GROVE W. B., ■ Britifh Stern and Leaf-Fungi, Qaihbridge, 1935, 1. , 9. HOHNEL F„ Annales Mycologici, 1920, 18, 1-3,>85. 10. .-ÎKAK3EBCKH A., OnpedpMtmejib epuăoe, JleunurpaR, 1917, 2. - 11. K.VPCAHOBv JI, H; H'Rpyr;, OnpedenwneJib hucwuz pacmeHuu, MocKBa, 1956, 4. 12. Moesz G., Fungi Hungariae, Budapesta, 1925 — 1926, 1—4. 13. OUDBMANS C. A., Enumeratio Systematica Fungorum, Haga, 1919 — 1923, 1 — 5. 14. Petrak F., Annales Mycologici, 1922, 20, 1 — 2, 25. 15. SÂNDU-Ville Q. și colab.) Buh Inst. agr. Iași, 1959. 16. — St. și cerc. biol, și agr., Acad. R.P.R., Filiala Iași; 1962, 1. 17, . SĂVULESOU Tb., Herbarium AI geolog iaurt Romanicum, București, 1951. 18. , — Mem. Sec. șt. Acad. Rom., seria a IlI-a, 1940, 15. . 19. MapjiaHH A. T., RpummecKUtt o6aop poda Septova npuMenumejibHo K ^Jidpe dcmonuu, TapȚy, 1948. 20; TETepebhhkoba-Eabahah fl.'H., O6aop zpu6oo uapoda napaaumupyiouțuă na Kyjiy- v mypHbix .u duKopacmyuțux pacmenusx ApMnucKod CCP, Epeean, 1962. Institutul agronomic/„Nicolae Bălcescu”, Catedra de protecția plantelor. Primită în redacție la 3 aprilie 1964. SPECII NOI DE CIUPERCI NEPERFECTE DIN R. S. S. ARMEANĂ* ■ ; . - , - A „ ' V / 1 DE D. N. TETEREVNIKOVA-BABAIAN și S. A. SIMONIAN ? . - \ 581(05) Autorii prezintă un număr de 10 specii noi pentru flora din R.S.S. Armeană, aparținînd genurilor Ascochyta, Phabdospora și Septoria din grupa Fungi Imper- , '■ ferii, ordinul Sphaeropsidales. Pentru fiecare specie este dată diagnoza în limba latină și o scurtă prezentare în limba romînă. • ’ , \ 1 în comunicarea de față sînt descrise 10 specii noi de ciuperci din. ordinul Sphaeropsidales {Fungi Imperfecti), semnalate în R. S/S. Armeană cu ocazia studiului micoflorei acestei republici. Aceste specii pot pre- zenta un anumit interes și pentru cercetătorii romîni, avînd în vedere că. micoflora Armeniei.și Romîni ei, în special în partea lor muntoasă, au,, probabil, multe elemente comune. Toate speciile noi descrise se păstrează î.n ierbarul Institutului, botanic al Academiei de Științe din R.S.S. Armeană. 1. Ascochyta erevanica D. Babajan et Simonian, n. sp. ‘ (pi. n, fig. 9) . Descripția. Macul! amphigeni, rotundati, rotuhdo-clongati seu angulari, fuscati, 0,3 — 1,0 cm in diam., indistincto-marginati. Pycnidia amphigena, minut a — 70—’90 pin diam. — sparsa, immersa, brunnea. Conidia ellipsoidalia, utrinque rotundata vel unicellulairia, biguttulata,. byalina, 6,6 —9,9 x 3 — 3,3 p. ‘ k Ilabitatio. In folils vivis Ccntranthi rubri DC. in Hbrto Plantaro Erevanense (Armenia), 17.VI et 10.VII.1957, S. A. Simonian legii. ' Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservator. Petele se găsesc pe ambele fețe ale frunzelor, sînt circulare, ovale- sau colțuroase, brune-deschis, de 0,3—1,0 cm în diametru, mărginite. * Ga omagiu micologilor și fitopatologilor romîni, în urma vizitei făcute de D. N. T e t e— r e v n iii o v a -B a b a i a n în R.P.R. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. o P. 445 - 452 BUCUREȘTI 1961 •446 D. N. TETEREVNIKOVĂ-BABAIAN : și S. < A. SIMONIAN 2 ■de o bordură puțin distinctă. Picnidiile amfigene, mici de 70—90 în •diametru, împrăștiate, cufundate, brune. Conidiile elipsoidale, rotunjite la extremități, prevăzute cu o septă sau unicelulare, cu 2 picături de ulei, hialine, de 6,6 9,9 X3—3,3 ji. ' Pe frunzele de Centranlhus ruber DO., în Grădina botanică din Erevan, în parcela experimentală a Secției de floricultură (B. S. S. Ar- meană), 17. VI și 10.VII.1957. 2. Rhabdospora săvulescui D. Babajan et Simonian, n. sp. (1’1. n, fig. 8) Descripția. Maculi sicci, viriduli. cmarginati, interdum fuscidulo-marginati, elongati aci 4 cm. Pycnidia dense gregaiia, globoso-depressa, crumpcnta, sal magna — 120—150 p in ■diam. —, nigra, paries ccllullis minuti») densis, cum ostiolo rotundato, prominento. Conidia recta vel vix curvata, 2 -5-scptata, uno fine dislincto attenuata, hyalina, 59,4 — 99,2 x 3,9 — 5,9 (x. • Habitalio. In caulibus floriferis siccis Muscari atropalani A. Grossh. iii Horto Plantare Erevanense (Armenia), 10.VII. 1958, S.A. Simonian legit. Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. consorvatur; Petele sînt uscate, verzui, fără bordură sau cîteodată cu una de culoare închisă, alungite pînă la 4 cm. Picnidii îngrămădite, sferice — puțin turtite, erumpente, destul de mari — 120—150 p. în diametru —, negre, / cu membrana din celule mici, dense și cu un osteol rotund la vîrful papi- lei, conidiile drepte sau puțin curbate, cu 2—5 septe, subțiate la un capăt, hialine, de 59,4—99,2x3,9—5,9 p- ■ Pe pedunculii florali uscați de Muscari atropatanum A. Grossh., in parcela cu vegetația' xerofită de platou a Secției de floră armeană, •Grădina botanică din Erevan, 10.V1L1958. 3. Septoria negrui D. Babajan et Simonian, n. sp. (PI. H, fig. 7) , Descripția. Maculi atro-ochracei vel lucido-bnmnei, dein cinerci, atro-prominenti marJ ginati, 0,2 — 1 cm in diam. Pycnidia epiphylla, gregaria, immersa, subglobosa, 96 — 142 p in ■diam., ostiolo rotundato. Conidia filiforma vel uno fine distincte datata (cercosporoidea),asep- .tata vel 1-4-septata, fere recta vel vix curvata, 29,7-r-62,7 x 2,3 —3,3 p. Habitalio. In foliis vivis Michauxiae laeviyatae Vent. in Horto Plantaro Erevanense Armenia),- 12.IX.Î957, 2iviI.1958 et 22.VII.1960, S. A. Simonian legit; ' Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservatul-. Petele de la închis-ocracee pînă la brune-deschis, mai tîrziu cenușii, _ ■cu o bordură mai închisă, puțin ridicată. Picnidiile de 96—142 p în dia- metru, în grupe dense pe partea superioară a petelor, cufundate, osteolul circular. Conidiile filiforme sau puțin lărgite la una dintre extremități (cercosporoide), unicslulare sau cu 1—4 septe, drepte sau ușor curbate, de 29,7 —62,7 x 2,3—3,3 p. în recoltările din 23.VII.1958 conidiile au. fost mai mici și mai subțiri: 33-^43 x 1—1,6 p.. ' spech'?noi de euiPERcrneperfecte din rss armeană V J , M47X - • • ■ Pe frunze dc Michauxia laevigala Vent., în parcela cu vegetația montană xerofită a Secției de floră armeană, Grădina botanică 'din Erevan, 12.IX.1957, 23. VH.1958 și 22.VII.i960., i . / 4. Septoria , ereVanicâ D< Babajan et Simonian, n. sp; ; . XXnX (1>Î. I, fig. 1) / -1 ;X?''- J • - ! ’ ibescrlplio. Maculi mînuti — 0^1 — 0,2 cm in diam. —„ purpipeo-brunnei'jVeî purpureo- i migri, numeroși, rdtundatd-angulâiX cmarginali, mterduih cbnfluenti. Pycnidia vpiphylla, gre- .qgapa; globosa, iinmersa,)diam. variabile, 56 —1’0'9 p, paries crassus,-ostiolo rotundato. Cbnidia djenuifilifoEma. -utrinque acutpta, curvula vpl recta, uilicellulara, hyalina,: 29,7X52,8 x 0(8 — 1,7’p. ’ • ; ■ Habitalio. in foliis vivis Belohicae officinalis L. in Horto PlantaroEreyaneițse-(Armenia), ■14:V1.1957, ’ S; A;' Simonian legit.- : : X, -niO i Species ekArmențâ descriptâ est; Typuș in Herbapio Instituti' Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservator. . ; . .. . / ’ ' ' . ' ' Petele foarte mici (1—2 mm în diametru), brune-purpurii pînă la negre-purpurii, -circular colțuroase,, fără bordură, uneori confluente. Pic- nidiile, pe fața superioară, strîns îngrămădite ( se ating între ele prin pereți), ■cu membrana ^gi’oasă, neagră, șfprice, cufundate, cu' osteolul circular, de' 56—109 p, în diametru. Conidiile filiforme, cu extremitățile ascuțite, ușor curbate în formă de seceră sau drepte, fără septe, de 29,7 —52,8 x ■■0,8—1,7. g. ' x""' •' 'V'-' XV;S x . V" z -X ' Pe frunze de Betonica officinalis L., în Grădina botanică din Erevan, ■ Secția flora armeană, 14.VI.1957. 5. Seiitoria bopteae D. Babajan et Simonian, n. sp. i f(Pl. II, fig,.- 6) , „ ,. ■: Descripția. Macullminuti —0,15 — Q,2 cm in diam. —, fușci,'emarginati,; jinterneryos • .dispositi. Pycnidia amphigena, gregaria, minuta; immersa; brunned-ftisca, 70 — 80 p in diam. 1 ■Conidia iilitorma, plerumque curvata, interdum recta, 1-4-septata, hyaliria,: 26,4 — 42(9 X; x 1,6-2,8 .p,. X.; X m m • X-'X XXm; - X • Habilaiio. Iii foliis vivis Aetheopappi rhizocephaliș. (Trautw.) 'Sosii.; iii Hopto Plantaro Erevanense (Armenia); 26.VIÎI.1958, Si A. Simonian legit., Species c Armenia descripta est. Typus in"Herbario Instituti Botanici Acad.(Scient. Arm. S.S.R. conserva(ur. > . . , . - ■' ■'- ■ ' ' ; ? ■ ;X . ’. - < '. :X. V .X ', ■ m ' -’X X. X /; i • -Petele mărunte, de 1,5 — 2 mm în diametru, brune, fără bordură între n’ervui'ile frunzelor. Picnidiile pe ambele fețe ale frunzelor,;’în grupe, mici, cufundațe,' bfuiie-cehilȘiij de 70—80,p în diametru.'; Cqn^diile fili- •forme, cele mai ihulte curbate, uneori drepte, cu 1—4 > septe,1. hialine, de 26,4- 42,9 x1,6-2,8 a. ' ■ , \ • ' Pe frunze &e ,Actlleof)app!us rhizocșphalus (Trapt^.) .S,osn. în Grădina botanică din Erevan, 26.VII1.1958. x . ^X'JX' >6. Septoria-' ainblyopbgoni D. Babajan et Simonian, n. sp. ' ■ ' (Pl; 1, figXlO) : " ! x' ■ !■ ■ ' " -. . ' X / ' ■ ' Descripția. Maculi anipliigeni,. rolundali, oclnacco-cinerei, dein iri centro âlbati, parvi, tțmui-prominenti-marginati. Pycnidia epipliylla, sparsa, subglobosa, immersa, 60 — 1.00 p in ■diam., ostiolo rotundato,\parles grosso-parcncliyniaticocellularis. Conidia, utrinque acuțata, jecla vel curvata, flexuosa, hyalina, 5-6 -septata, 36,3 — 52,8 x 2,6—3,3 p.. 448 D.. ,N. TETEREVNIKOVA-BABAIAN și S. A. SIMONIAN 4 5 SPECII NOI DE CIUPERCI NEPERFECTE DIN R.S.S. ARMEANA 449 Habitatio. In foliis viyis Amblyopogotii erevanense (Lipsky) Sosn. Specios Armeniae en- demica est. In Horto Plantaro Erevanense (Armenia), 7.VI et 18.VII.1957, 23.VII.1958>- 22.VIL1960, S. A. Simonian legit. Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservatul'. Petele pe ambele fețe ale frunzelor, circulare sau colțuroase, ocra- cee-cenușii, apoi în centru aproape albe, cu marginile ridicate, mici. Pic- nidiile pe fața superioară, împrăștiate, sferice, cufundate, cu osteolul circular, de 60—100 jx în diametru. Membrana picnidiilor este formată din celule mari, straturile exterioare fiind negre. Conidiile ascuțite la capete, drepte sau curbate, cu 5 — 6 septe, de 36,3—52,8x2,6—3,3 p.. Pe frunze de Amblyopogon erevanense (Lipsky) Sosn., plantă ende- mică pentru R. S. S. Armeană. în Secția flora armeană, Grădina bota- nică din Erevan, 7.VI și 18.VII.1957, 23.VII.1958, 22.VII.1960. 7. Septoria psephelli D. Babajan et Simonian, n. sp. (PI. I, fig. 3) Descripția. Maculi non limitați, brunnCi, dein in centro cinerei, emarginati, plerumqu e- in marginibus foliorum depositi, epiphylli, 0,5 — 10 mm in diain. Pycnidia epiphylla, puneți - forma, immersa, globoso-depressa, 75 — 100 p. in diam., ostiolo rotundato. Conidia recta vel vix curvata, hyalina, cseptata, ad fines rotundala, 36,3 — 63,0 x 1,6 —3,3 p.. Habitatio. In foliis vivis Psephelli sp. in Horto Plantaro Erevanense (Armenia) in Pse- phelli pambakensi Sosn. , 23.VII.1958 el 18.VI et 22.VII.1960 ; species Armeniae endemica est in P. somchelici Sosn., 14.VI.1957 et 25.VII.1958 ; in P. transcaucasici Sosn., 29.VII.1957 in P. karabagensis Sosn., 23.VIE1958. Spp. Caucasi endcmac sunt. S. A. Simonian legii; Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservatul'. 1 Petele slab conturate, brune la început apoi cenușii în centru, dis- / puse mai frecvent la marginea frunzelor, fiind mai evidente pe fața lor superioară, cu diametrul de 0,5—10 mm. Picnidiile pe făța superioară, punctiforme, cufundate, sferice-turtite, de 75—100 p în _ diametru, cu osteolul circular. Conidiile ușor curbate sau aproape drepte, cu extremi- tățile rotunjite, fără septe, de 36,3—63,0x1,6—3,3 p. Pe frunzele speciilor de Psephellus, în Grădina botanică din Erevan,. și anume : pe P. pambakensis Sosn. — plantă endemică pentru R. S. S, Armeană, 23.VII.1958, 18.VI și 22.VII.1960, în parcela cu vegetația xerofită de platou din Secția flora armeană; pe P. somcheticus Sosn., 14.VI.1957 și 25.VII.1958, și P. transcaucasicus Sosn., 29.VII.1957, ambele în parcela pădurilor din zona montană mijlocie, din Secția flora armeană ^i pe P. karabagensis Sosn., 23.VII.1958. Ultimele 3 specii de Psephellus sînt endemice pentru Căucaz. , Observație. Dimensiunile petelor și ale conidiilor variază întrucîtva în legătură cu specia plantei-gazdă. Astfel, cele mai mari pete se formează pe P. pambakensis, iar cele mai mici pe P. karabagensis. Caracterul petelor pe toate speciile de plante-gazdă este identic. Pe P. somcheticus, dimen- siunile conidiilor sînt de 36,3—46,2x2,6—3,3 p. N. N. Voronikin (în Lucrările Muzeului botanic, XXI, 1927, p. 181) a descris pe Psephe- llus hypoleucus (DC.) Boiss. în Georgia specia Septoria centaureae (RoumJ Sacc. Specia nouă ;8. psephelli se deosebește de S. centaureae prin lipsa septelor la conidii, prin grosimea lor mai mare, precum și prin dimensiu- nile mai mari ale petelor. 8. Septoria buxicola D. Babajan et Simonian, n. sp. (Pl. I, fig. 2) Descripția. Maculi albi, atro-fuscato-tenui-marginati, primo in totum folium extendi. Pycnidia epiphylla, sparsa vel gregaria, nigra, globosa, 125,4 — 151,8 p in dihm., paries tenuiș, minuto-fuscocelhdaris, osliolo dilatalo, orbiculalo. Conidia reda vel vix curvata, cylindracea, uniccilulara, gullulata, ad fines rotundala, 29,7 — 46,2 x 2,6 p. Folia flavescunl el exarescunt. Habitatio. In foliis vivis Buxi sempervirehtis L. in Horto Plantaro Scvancnsis (Armenia), 10.VI.1960, S. A. Simonian legit. Species c Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservalur. Petele albe, cu o bordură îngustă de culoare cenușie-închis, apar de la marginea frunzelor și ocupă o mare parte din suprafața lor. Picni- diile pe fața superioară, împrăștiate sau grupate, negre, sferice, mari de 125,4—151,8 jx în diametru, cu peretele subțire, format din celule mici, cenușii, cu osteolul circular, larg deschis. Conidiile aproape drepte, cilin- drice, unicelulare, cu picături uleioase, la extremități rotunjite, de 29,7 —46,2x2,6 [x. Produce uscarea frunzelor de Buxus sempervirens L. în Grădina botanică din Sevan (R. S. S. Armeană), 10.VI.1960. Septoria buxicola n. sp. se deosebește de phacidioides Desm., cunoscută în Franța și Belgia, prin conidiile sale subțiri ; la S. phacidioides grosimea conidiilor ajunge pînă la 10 p.; A. A 11 e s c h e r presupune că această specie trebuie raportată la Macrophoma, probabil la Macro- phoma candollei (B. et Br.) Beri, et Vogi. 9. Septoria bellevaliae D. Babajan et Simonian, n. sp. (Pl. I, fig. 4) Descripția. Maculi elongati, lucido-cinerei, limitali, margo purpuraceis, prominentus. Pycnidia numerosia, in centro maculi dense gregaria vel sparsa, epidermido erumpenta, ostiolo rotundato, depresso. Conidia cylindracea, recta, vix curvata vel curvata, eseptata vel 1-4- septala, hyalina, gullulata, in fines rotundata inlerdum in septo mediato constricta, 30,0 — 89,1 X 2,6-4,9 [X. Habitatio. In foliis vivis Bellevalia speciosa Woron., B. wilhelmsii (Stev.) “Wor. et B. longistyla (Misch.) Grossh. in Horto Plantaro Erevanense (Armenia), 12 et 28.VI.1957,12.VI.1958, 12.V.1959 et 22.V.1959, S. A. Simonian legit. Species e Armenia descripta est. Typus in Herbario Instituti Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservatul'. Pete alungite, cenușii-deschis, limitate de o bordură purpurie, puțin ridicată. Picnidiile numeroase, aglomerate dens în mijlocul petelor sau împrăștiate pe întreaga suprafață a acestora, erup de sub epidermă, cu osteolul circular, cufundat. Conidiile cilindrice, drepte, mai puțin sau. ' mai mult curbate, neseptate sau cu 1—4 septe, hialine, cu picături de ulei, rotunjite la capete, de 30,0 — 89,1 x 2,6—4,9 jx. 450 D„ N. TETEREVNIKOVA-BABAIAN și S. A.' SIMONIAN 6 451 Pe specii de BeUevalia, în Grădina botanică din Erevan: pe B. speciosa Wax. în parcela pădurilor zonei muntoase mijlocii din Secția flora armeană, 12 și 28. VI. 1957 ; pe B. wilhelmsii (Stev.) Wor. în parcela pădurilor zonei muntoase inferioare din Secția flora armeană 12.VI. 1958 și 12. V. 1959; pe B. longistyla (Misch.) Grossh. în parcela cu vege- tația xerofită de platou din Secția flora armeană, 22.V.1959. Observație. Caracterul petelor și dimensiunile conidiilor variază puțin în raport cu specia plantei-gazdă. Astfel, la BeUevalia wilhelmsii bordura purpurie a petelor este mult mai pronunțată decît la alte specii, în centrul petelor, picnidiile rup epiderma cu o putere mai mare, iar către marginea acestora sînt mai mult cufundate și prezintă un osteol puțin evident. Dimensiunile conidiilor pe B. wilhelmsii sînt de 30,0 — 89,1x2,6 — 4,9 p; pe B. speciosa de 42,9 — 72,6x3,3—3,9 p; pe B. longistyla de . 49,5 —66,0; x 2,6—3,3 p. Către sfîrșitul vegetației, petele se acoperă adesea cu un înveliș negru — Alternaria sp. Pe speciile de BeUevalia pînă în prezent nu s-au semnalat specii de Septoria. Pe Muscali, gen foarte apropiat de BeUevalia, este descrisă Septoria muscari Brun., care nu se aseamănă cu specia descrisă de noi. Conidiile ei sînt foarte subțiri și întotdeauna sînt lipsite de septe, grosi- mea lor este de 1,5—2 p. Petele sînt fără bordura sau cu una brună; bordura îngustă purpurie, atît de caracteristică pentru specia noastră, lipsește. în afară de aceasta, pe Muscari ca și pe Scilla există specia Sep- toria’scillae West., cu pete brune-deschis, fără bordură și cu conidii care nu depășesc grosimea de 3 p, avînd septe neclare; pe baza acestor carac- tere, specia descrisă aici se deosebește de aceasta. Trebuie să menționăm de asemenea că speciile de Scilla care cresc în parcela florei locale nu au prezentat atacul speciei noi de Septoria descrisă, cu toate că erau alături, ceea ce de asemenea indică deosebirea acesteia de scillae. Cele menți- onate mai sus ne îndreptățesc să descriem pe BeUevalia ca pe o specie de Septoria nouă — S. bellevaliae n. sp. ■ 10. Septoria monlieola D. Babajan et Simonian, n. sp. (PI. I, fig. 6) ' Descripția. Maculi inconspicui, minuti, griseo-nigri, emarginati. Pycnidia globosa, nu- merosa, nigra, 60 — 80 p in diam., paries crassus, ostiolo erumpento, rotundato. Conidia recta, filiforma, tenua, unicellularia, hyalina, utrinque obtusa, 20 — 40 X 1,5 p. Habitatio. In foliis vivis Mereiulerae trigynae L. in mons Arai-Iler, ad declivitatem aus- irali-orienlalem (Armenia), 14.V.1958, S. A. Simonian legii. Specios e Armenia descripta est. Typus in Herbario Institut! Botanici Acad. Scient. Arm. S.S.R. conservatul’. Pete puțin distincte, mici, cenușii-negricioase, fără bordură. Picni- diile sferice, numeroase, negre, de 60 — 80 p în diametru, cu membrana groasă, cu osteol circular, erumpent. Conidiile drepte, filiforme, unice- lulare, hialine, trunchiate la capete, 20- 40 x 1,5 p. Pe frunze de MerenderatryginaJj., pe versantul siid-estic al munte- lui Arai-Iler (R. S. S. Armeană), 14.V.1958. planșa r Picnidii și conidii dc : Big. 1. — Septoria erevanica D. Babajan et Simonian, n. sp. Fig. 2. — S.. buxicola D. Babajan et Simonian, n.sp. Fig. 3. — 8. psephelli D. Babajan et Simonian, n. sp. Fig. 4. — 8. bellevaliae D. Babajan et Simonian, n. sp... Fig. 5. — 8. monticola D. Babajan et Simonian, n. sp. 452 PLANȘA II Conidii. Fig. 6. — Septoria bonteae D. Babajan et Simonian, n. sp. Fig. 7. — S. negrui D. Babajan et Simonian, n. sp. Fig. 8. — Rhabdospora săvulescui D. Ba- bajan et Simonian, n. sp. Fig. 9. — Ascochyta erevanica D. Babajan et Simonian,n. sp. Fig. 10. — Septoria amblyopo- goni D. Babajan et Simonian, n. sp. Universitatea de Stat, Erevan, Catedra de botanică și Institutul botanic al Academiei de Științe din R.S.S. Armeană. Primită în redacție la 25 decembrie 1963. CONTRIBUȚII LA STUDIUL ÎNNEGRIRII BAZEI TULPINII ȘI PUTREGAIUL UMED AL TUBERCULELOR DE CARTOF ÎN R.P.R. DE I. LAZĂR și ELENA BUCUR 581(05). . Lucrarea conține rezultatele cercetărilor efectuate timp de 3 ani (1961 — 1963) asupra bolii „înnegrirea bâzei tulpinii și putregaiul umed al tuberculilor de car- tof”, cunoscută în țara noastră de peste 35 de ani, dar care a devenit maipăgu- 1 bitoare în ultimii ani, mai ales în depozite. Principala sursă de transmitere a bolii de la un an la altul o constituie tuberculii infectați. S-a constatat că în R.P.R. boala este produsă nu numai de E. atroseptica, căreia pînă acum i s-a atribuit ex- clusiv și care prin preferința sa specială pentru părțile verzi ale plantei este con- siderată ca agentul patogen principal, ci și de E. carotovora și E. aroideae care joacă un rol important în complexul bolii îndeosebi în depozite, fiind mai frecvente pe tuberculi. Se consideră justificată opinia autorilor care susțin păstrarea acestor bacterii în 3 sau 2 specii separate. Una dintre bolile pretutindeni răspîndite și de mult timp cunos- cute la cartof este înnegrirea bazei tulpinii și putregaiul umed al tuber- culelor, cauzată de 3 microorganisme : Erwinia atroseptica (van Hallj' Jennison, E. carotovora (L. R. Jones) Holland și E. aroideae (Townsend) Holland, pe care unii le consideră specii independente, iar alții varietăți sau forme ale aceleiași specii. în țara noastră, înnegrirea bazei tulpinii și putregaiul umed al tuberculelor de cartof a fost semnalată încă din anul 1923, atît în cîmp, cît și în depozite (14), fiind menționată aproape în fiecare an și variind' numai în ceea ce privește frecvența și intensitatea ei, în funcție de condi- țiile climatice sau de condițiile de păstrare din depozite. Deși semnalată de mulți ani în țara noastră, pînă la prezentul studiu nu s-au efectuat cercetări speciale asupra ei. Cercetările noastre începute în 1961 au fost orientate asupra aspec- telor legate de Tăspîndirea bolii în funcție de condițiile climatice ale țării ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 16 NR. 5 P. 453-465 BUCUREȘTI 1964 454 I. LAZĂR ți ELENA BUCUR. 2 3 ÎNNEGRIREA BAZEI TULPINII PLANTELOR DE CARTOF IN R.PjR. 455 noastre, de simptomatologie, de condițiile infecțiunii, evoluției și trans- miterii bolii, de etiologia ei și de punerea în evidență a unor însușiri dis- tinctive între cele trei bacterii care produc boala. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Ca material de experimentare s-au folosit tubercule de cartof din soiurile : Voran,. Viola, Bintje, Pontiac, Merkur, Giilbaba, Robusta, Wohltmann, Roz de toamnă, Daniella, Mittelfruhe, Kenebec, Urgenta, Ora, Bem, Irish, Cobbler, Sirtema, sănătoase sau infectate. Pentru izolarea agentului patogen, alături de mediile obișnuite, ca mediu diferențial' s-a întrebuințat cu bune rezultate mediul cu extract de porumb-peptonă-glucoză-agar. Pentru stabilirea activității fermentative s-au folosit medii sintetice și medii pe bază de peptonă sau bulion. Ca indicatori s-au utilizat albastru de brom-timol și purpura de brom-crezol. în vederea obținerii ântiserurilor s-au folosit iepuri în greutate de peste 2,800 kg. Anti- serurile s-au obținut prin 5 — 6 inoculări intravenoase, în doze crescînde de 0,2 pînă la 2 cm3, la interval de 4 — 5 zile. Stabilirea înrudirii serologice dintre cele 3 bacterii s-a efectuat prin metoda aglutinării pe lamă și la tub. Toxicitatea asupra animalelor de experiență s-a urmărit prin inocularea intravenoasă a celor 3 bacterii, sub diferite forme, în doze crescînde, de 0,1 pînă la 1,5 cm3. Pentru încercările,serologice s-au folosit comparativ și 3 tulpini obținute de la cunos- cuta colecție din Harpenden (Anglia). Izolarea agenților patogeni ai acestei boli s-a făcut prin metoda diluțiilor, diseminării prin epuizare și a însămînțării directe pe mediu. Ca procedee de infecțiune s-au folosit: aplicarea unui tampon de vată îmbibat cu suspensia bacteriană a speciei respective peste leziuni produse cu un ac fin pe tubercule sau pe părțile aeriene ale plantei; introducerea unui tampon de vată pregătit în același mod între jumătățile tuberculei secționate; secționarea tuberculelor cu un cuțit în prealabil infectat și însămlhțarea bacteriilor pe felii de cartof extrase în mod steril din tubercule și așezate în vase Petri pe un strat subțire de geloză. ■ Paralel cu observațiile din cîmp, evoluția bolii a fost urmărită experimental în seră pe plante păstrate în boxe cu temperatura și umiditatea reglabile. Pentru stabilirea transmiterii bolii s-au folosit tubercule în diferite stadii de putrezire: sau resturi de plante bolnave. REZULTATE OBȚINUTE a. Eăspîndirea geografică și importanța economică. în urma depla- sărilor efectuate de noi în anii 1961,. 1962 și 1963 în diferite regiuni ale . țării, a observațiilor făcute la numeroase depozite din țară, precum și pe baza datelor existente în publicația Starea fitosanitară în R.P.R,. pe perioada 1928—1960 (15), (16), am ajuns la următoarele rezultate : 1) Boala are o răspîndire mai mare, constatîndu-se anual, în regi- unile Brașov, Mureș-Autonomă Maghiară și Suceava. Urmează apoi raioa- nele de deal și munte, cu precipitații mai bogate din regiunile Bacău,. Iași, Ploiești, Argeș, Hunedoara și Cluj. Media precipitațiilor în cursul perioadei de vegetație a cartofului în aceste regiuni este de 250—300 mm,, iar temperatura medie a verii de 17—20°0. 2) în regiunile sudice ale țării, în anii cu primăveri și veri secetoase și călduroase, boala lipsește .chiar și în lanurile de cartofi rezultate din. material de sămînță, provenit din culturi infectate. în aceste regiuni puțin favorabile culturii cartofului, media precipitațiilor în cursul perioadei de vegetație a cartofului este de 150—200 mm, iar temperatura medie; a verii de 22°0, în luna iulie fiind de 23°0. 3) Pagubele înregistrate în condițiile țării noastre se încadrează anual în cîmp în limitele de 1—5% în mod frecvent și 10 —15% în cazuri mai rare, iar în depozite depășesc cu puțin valorile găsite în cîmp. în cazul cînd tuberculele sînt insuficient de bine sortate și păstrate în condiții necorespunzătoare, pagubele pot atinge valori mai ridicate (15), datorită asocierii și a altor microorganisme care pot deprecia tuberculele în în- tregime. b. Simptomele bolii. Plantele de cartof bolnave prezintă o mai slabă dezvoltare și o evidentă întîrziere în creștere. Frunzele au un aspect clorotic, sînt ușor casante și se răsucesc de-a lungul nervurii mediane. Lujerii capătă o orientare ușor verticală, cu frunzele adunate spre vîrf (pl. I, a). Baza tulpinii se înnegrește, se subțiază, iar plantele se smulg cu ușurință. Din rădăcini rămîn numai fasciculele conducătoare brunificate (pl. I, a). Tulpina atacată și neputrezită încă, în secțiune transversală, prezintă fasciculele țesutului conducător înnegrite. în cazul unui atac1 puternic, planta este total distrusă, întrucît, după putrezirea rădăcinii și a bazei tulpinii, aceasta cade, sau se.usucă (pl. I, b). în momentul recol- tării, tuberculele infectate nu prezintă la exterior simptome evidente. Simp- tomele caracteristice pe tubercule apar numai după recoltare și în timpul păstrării. Tuberculele infectate prin stoloni prezintă în regiunea ombilicală un putregai moale, de culoare cenușie pînă la neagră, cu miros caracteristic de acid butiric. Din această regiune putregaiul se extinde apoi la întreaga pulpă a tuberculei, coaja rămîmnd intactă (pl. III, d). La tuberculele infectate prin răni apar sub coajă mici zone de putregai moale (pl. II, a) care la exterior se prezintă sub forma unor pete de culoare brună, ușor cufundate. Cu timpul, aceste zone confluează și se extind ca și în primul caz la întreaga pulpă a tuberculei, care este transformată într-o masă mucilaginoasă, urît mirositoare (pl. II, b, c și d). Țesutul sănătos este, separat de cel bolnav printr-o linie de demarcare neagră, caracteristică și foarte evidentă (pl. II, a). în cazul unei păstrări necorespunzătoare, simptomele pe tubercule, se complică atît din cauza unei evoluții rapide a bolii produse de agenții patogeni direcți, cît și a diferitelor microorganisme saprofite, care grăbesc putrezirea totală a tuberculelor. în asemenea condiții, pulpa unui număr însemnat de tubercule ț oate fi transformată în scurt timp într-b masă mucilaginoasă, urît mirositoare, plină cu bule de aer, datorită acțiunii, fermentative a bacteriilor (pl. II, b, c și d). Aceleași simptome de putrezire- s-au constatat și la gogoșari, ceapă și varză, la care boala a fost reprodusă experimental cu doi dintre agenții patogeni izolațLde pe cartof (E. caro- tovora și E. aroideae). c. Evoluția, transmiterea bolii și agentul patogen. Observațiile și experiențele efectuate de noi în ultimii 3 ani au stabilit că în resturile de plante bolnave din sol și în tuberculele infectate folosite apbi, în pri- măvară, ca material de sămînță agentul patogen iernează, producînd în primăvară infectarea tinerelor plante. Besturile de plante bolnave; rămase în sol putrezesc cu ușurință, mai ales în anii cu toamne și ierni umede. Izolările efectuate din soluri cu resturi de plante bolnave au arătat că agentul patogen nu rezistă mult timp în sol, în afara țesutului vegetal. ■ 456 ' ' I LAZĂR și ELENA BUCUR Lucrînd cu soluri sterile și nesterile, în condiții de laborator, s-a Stabilit că în solul nestoril bacteriile dispar la temperatura de 2°0 între 80 și 110. zile, iar la temperatura de 26—27°C între 30 și 70 de zile. în solul steril, aceleași bacterii la temperatura de 26—27°O se mențin viabile cel puțin 170.—200 de zile, în timp ce la 2°C viabilitatea lor depășește 200 de zile. Ținînd seama de aceste rezultate,,considerăm că resturile de plante bolnave rămase în sol nu constituie o sursă importantă de infecțiune, mai ales cînd condițiile climatipe . favorabile grăbesc putrezirea lor. în ceea ce privește cea de-a doua sursă, tuberculele c.u infecțiune incipientă folosite ca material de sămînțăj' în condițiile țării noastre con- stituie principala sursa de transmitere a bolii de la un ân la altul. Oricare ar fi sursa de infecțiune, evoluția bolii este următoarea : 1) în cazul cînd după plantare urmează o perioadă cu ploi abundente, mugurii tuberculelor plantate sau nu dau plante^ sau, dacă totuși acestea se dezvoltă, pe ele apar simptomele caracteristice bolii: piticirea, îngăl- benirea, aparatului foliar, înnegrirea baze'i tulpinii, și, în cele din, urmă, pieirea' lor. • \ • 2) în cazul cînd după plantare urmează o perioadă fără precipitații sau cu precipitații foarte puține, din tuberculele plantate rezultă plante: care, în general, au o vegetație normală. Tuberculele formate pe aceste plante sînt de obicei infectate intern, prin stolonii respectivi. Tuberculele rămasp .neinfectate în timpul dezvoltării plantei se pot infecta de la surse ■ învecinate și în acest caz apar leziuni exterioare, caracteristice. în ambele cazuri, dacă sînt condiții favorabile, boala poate evolua în timpul toamnei și . iernii în depozit^ în primăvară, o dată cu plantarea tuberculelor în > ■cîmp, ciclul de evoluție al bolii reîncepe. , în urma observațiilor de cîmp s-a constatat că apariția și apoi dez- , voltarea .bolii sînt favorizate de climatul umed, și de temperaturile mo- derate. De asemenea s-a observat că boala are o evoluție rapidă pe plantele verzi în prima perioadă de vegetație, iar începînd cu perioada înflo- , ritului infectarea plantelor se. produce mai greu, iar atunci cînd are loc, evo- . luează încet și are o extindere limitată în plantă. . ' . Importanța și rolul temperaturii, al umidității și al gradului de in- fecțiune ă materialului de sămînță sînt ilustrate și de rezultatele experi- ențelor noastre de cîmp din anii 1961, 1962 și 1963, efectuate în condițiile ; regiunii București. , Astfel, în anul 1961, cînd după plantarea tuberculelor în diferite stadii de putrezire a survenit un timp plqios, cu temperaturi moderate, •care a durat pînă în prima jumătate a lunii iunie, unele,tubercule au fpst total distruse înainte de a da muguri, iar altele au dezvoltat totuși plante n.ormale, dar contaminate intern. Timpul călduros și secetos care a urmat după .aceea, cu, temperaturi medii zilnice de peste 23°O, a făcut ca boala să. stagnezp, pantele fiind încă aparent sănătoa'se. în anul 1962, folosind, •de asemen.ea tubercule în diferite grade de. atac, după plantare urmînd •o perioadă cu ploi puține și temperaturi .ridicate, cu medii zilnice de, 23 — 24?O la sfîrșitul lunii mai, care s-au prelungit mai bine de trei luni, boala n-a apărut și n-a evoluat. în anul 1963, după plantarea tuberculelor- cu' .aceleași grade de putrezire, urmînd o perioadă deosebit de bogată în pre- ^SW t ■ ■ ■■JM - ■ - ■ - F -■ '’r’^P^Ie 4r. :rt. Specia / Dimensiuni însușiri tinctoriale ale Laptele Lapte turnesolat K •• 1 {Gelatină ■ L- / ' ' Bulion Apă peptonată Felii de cartof ou =' gram7 acido rezist. NaGl 5«/00 / bulion glicerina t ■ 5%H 1 Erwinia atroseptica 435 Harpenden 0,6 — 0,8 X 1,5 —2,5p. negativ negativ coagulare și ncpep-, tonizare reduce turnesolul - i k icheliază șgclatina tulburare unifor- mă, fină peliculă sediment tulburare unifor- mă, fină .peliculă 4* - ++<- cwomMlM .MM dcz\rolgmS coiomiBriM parei^^H 2 Erwinia - carotovora 438 Harpenden 0,6-0,9 X 1,5—3(x idem idem / , coagulare și nepep- tonizare sau f. slabă peptonizare iclem \ idem idem idem +++ +++m| < 3 Erwinia aroideae 550 Harpenden 0,5^7 X 2—2,5 pi idem idem coagulare și nepcp- tonizâre ■■ le idem , idem tulburare unifor- mă, fără peliculă tulburare unifor- mă, fără peliculă + + -t- + + + v w|| Erwinia atroseptica 277, 531, 539, 536, 538 ' 0,5 — 0,7 X .1,3-2,5. [X idem idem ; slabă coagulare și nepeptonizăre ’ idem ' * idem tulburare, unifor- mă, fără peliculă, sediment tulburare unifor- mă, fără peliculă .+ + + ++; dezvoltare! colonir^m! lucioase,^3 cide, in tran ță se văd ifș| < 5 Erwinia' carotovora 2,4, 14, 16, 125, -202,303 ® , IO => co ■ bx I O idem ■ddem coagulare și slabă peptonizare sau nepeptonizăre idem 7 ■' . r -z 7 idem • i idem; ■. » ■ idem +++ + + + + dezvoltări! colonii.albii alb-cremifi! gălbui; slO parcnte,71^ ; 6 Hi Erwinia aroideae 15, 23, 280, 214, 208, 204, 286, 301 0,5 —0,7 X 1,7- 2,6[x idem idem idem idem u., , idem ti ■- / - tulburare unifor- mă și puternică, fără peliculă tulburare unifor- mă, fără peliculă / ■ + + ■ + + + bună dezvoltare. Notă: Absenta dezvoltării sau a reacției: + - f. slabă dezvoltare; +4- =* slabă dezvoltare; +++ = bună dezvoltare; ++++-= f. p fiziologice și Tabelul nr. 1 biochimice' ale bacteriilor : Erwini&'a^ jB. âroideae șl.. E carotovora .. ■ ■ ■! . 7- ■ SA . ■ ■' ' \ A : ~A ’ 7.7 A ; : ■ i' Patogenițatea pe cartof Acțiunea toxigenă pe ani-, male de experien- ță '4 4 Soluție Colin ' / Acțiunea față de nitrâți A Acțiunea fața de amidon A • ' A» Relația față de oxigen îndoi Scatol nh3 •, ■/ Relația față de, temperatură plante verzi X. X;. tubercule i arabinoză rhamnoză xiloză glucoză A x- - ' fructoza galactoză manoză ° a una; ifdar, alte în mi,să ; •■7 < trans- formă •nitrații în nitriți negativ A 'v . — Aerobă și facul- tativ an- aerobă ■' ''^'7 : 7 - +++ minim : 1 — 3° ; ioptim : 25 —27° / maxim: 35 — 37° +-++ + '+ •+x +• 4- 4- 4- 4- Jv t ' •una; irdar, trapșr + ' sau + . idem negativ A , idem ■ ’ 'A; -' ± '+ + + minim i 3—5° optim r 25—31° maximi 38 — 39,5° : ■ /+' + + + + -+ +? + ' 4-- A. 4- 4- f ■* A'-.'.'.' '• V sau + idem sau ■ + 4A idem ■ — 1 ; ' ±. + + + / minim : 4— 6° optim : 28 — 33° maxim: 39 — 41° + ■ , z '.+■+ + + + + + + + A \ 4- A 4- mă; irdar, țslu- >ăren- gălbui idem „7 ■ idem . ■.7~ " ' 7 ±” ’■ v : - / + + .. minim/: 4— 8° optim : 25 ,27° maxim: 35 — 37° ++‘++1 /< ■ -H’ + + ‘ 1' -E A A 4-' A unăj irday, alb- rans- >ăse + s idem . 7 , sau +. ' > sau + idem A minim :, 4— 6° optim : 25 31° maxim : 39—40° +++ + + + A (±) 4- 4-. A 4- > + ■' ■ idem ■ . / V / ' "a - . ...Al sau ■' + . ' 'A r?' i , H- H- ■ idem / X ± -A '"A? minim: 4— 7° optim : 25 — 31° maxim: 39—41° > nțxx y y wț-juxi vi» w - - ++ A + A A 4-; A 4- 5 ÎNNEGRIREA BAZEI TULPINII PLANTELOR DE CARTOF IN RPR •cipitații, cu temperaturi moderate, în condițiile regiunii București s-au dezvoltat plante numai din 50% din tubercule. Aceste plante au prezentat simptomele tipice ale bolii, care au evoluat foarte repede. în același an, în: experiențele de la G.A.8. Rîșnov (r. Brașov), datorită umidității și temperaturilor și mai favorabile evoluției atacului, n-a rezultat nici o. plantă, tuberculele-mamă fiind total distruse. Datele acestor experiențe ne permit să tragem concluzia că în cazul - unor, condiții de secetă și temperaturi ridicate evoluția bolii pe plantele infectate stagnează, iar plantele pe care boala nu și-a făcut încă apariția se dezvoltă normal, deși au provenit din material de sămînță puternic infectat. în cazul unor condiții de umiditate ridicată și de temperaturi moderate, boala evoluează rapid, ducînd la distrugerea plantelor într-pn timp foarte scurt. . • Infecțiunile experimentale efectuate în seră în intervalul de tempe- raturi de 12—31°C și umiditate peste 80% au arătat că boala :ipare și evoluează în procentul cel mai ridicat la temperaturi cuprinse între 18 și :24°0. Sub temperaturile de 12°C și peste 28°C boala apare în procent redus, iar, evoluția ei este foarte lentă. , Condițiile climatice an o mare influență și asupra dezvoltării bolii jpe tuberculele recoltate și depozitate. în cazul toamnelor lungi și. căldu- roase, cînd în depozitele fără instalații speciale de răcire și aerisire nu. se pot menține temperaturi mai scăzute decît cele ale mediului ambiant, boala evoluează rapid, distrugînd cantități importante de cartofi. Se poate exemplifica acest fapt cu situația din toamna anului 1962, cînd în numeroase . depozite și silozuri din sudul țării s-au înregistrat pierderi însemnate la loturile de cartofi provenite din regiunile Brașov și Mureș-Autonomă Ma- ghiară, unde boala a fost constatată de noi în cursul perioadei de vegetație, în aceste condiții acțiunea secundară și a altor microorganisme, adăugată la cea a agentului patogen, a fost deosebit de importantă. Din materialul studiat s-au obținut în toate izolările noastre 3 bacterii care au fost de la început atribuite speciilor : Erwinia atroseptica, E. carotovora și E. aroideae. Din testarea serologică a peste 150 de izolări, identificate după o determinare sumară morfologică și culturală ca apar- ținînd genului Erwinia, a rezultat că în cîmp, pe părțile verzi ale plantelor, Erwinia atroseptica, s-a constatat în proporție de 84%, E. carotovora de ' 10% și E. aroideae de 6%, iar în depozite pe tubercule E. atroseptica s-a -con statat în proporție de 10 %, E. carotovora de 5 6 % și E. aroideae de 34 %. Noi considerăm că procentul scăzut al speciei E. atroseptica în depozite este cauzat de faptul că cea mai mare parte dintre plantele atacate .de acest organism sînt distruse înaintea formării de tubercule și că majori- tatea tuberculelor care sînt infectate sînt în general înlăturate în timpul sortării înaintea depozitării. x Rezultatele'testărilor serologice, precum și cele privitoare la pato- jgenitatea acestor 3 bacterii pe plantele verzi și pe tubercule ne-au permis să constatăm că E. atroseptica este agentul patogen principal, care: atacă ;atît plantele verzi, cît și tuberculele, manifestând o preferință deosebită față de părțile verzi ale'plantei pe care produce cel mai constant și tipic. . .simptomele acestei boli (pl. I, c; pl. Iii, e, 1). Celelalte două bacterii pot sr 458 • I. LAZĂR ți ELENA BUCUR ■ 6- fi găsite'împreună în cîmp, însă în special în depozite, unde în condiții favorabile dezvoltării lor sînt1 mult mai frecvente decît 'E. atroseptica (tabelul nr. 4). ~ în urma studiului comparativ complex al acestor 3 agenți patogeni s-au obținut următoarele rezultate : > însușirile+ morfologice culturale, fiziologice și biochimice găsite de noi pentru diferite sușe ale celor 3 bacterii sînt aproape identice cu cele- ale culturilor tip Obținute din colecția de la Harpenden (tabelul nr. 1). în urma studiulpi comparativ s-au evidențiat însușiri foarte asemănătoare- în ceea ce privește compdrtarea acestor 3 bacterii pe geloză, gelatină, / lapte turnesolat, soluția Gohn și acțiunea lor privind transforn^area ni- traților în nitriți, relația față de oxigen, producerea de îndoi, scatol; H2S, hidroliza amidonului și însușirile tinctoriale (tabelul nr. 1). \ / Mai puțim asemănătoare s-au dovedit însușirile lor privind dimen- siunea coloniilor și a bastonașelor, precum și dezvoltarea pe : lapte, bulion, apă peptohată și felii de cartof cu NaOl 5°/0n (tabelul nr. 1); Ținînd seama- că numai după aceste însușiri diferențierea acestor 3 bacterii este dificilă, atenția noastră'a fost îndreptată asupra cîtorva caractere al căror rol diferențial îl prezentăm în continuare. Referitor la comportarea celor trei bacterii pe diferite zaharuri s-a- constatat că, deși toate au o largă acțiune fermentativă prin producerea de'acid, prezintă o deosebire'netă în producerea de gaz. Astfel, dintre ele, ; Erwinia aroideae nu produce gaz pe substanțele hidrocarbonate, ceea ce o deosebește de E. atroseptica și E'. carotovora. între aceste două ultime speci ' ' Tabelul nr, 2 Comportarea la diferite temperaturi a bacteriilor Erwinia atroseptica, E. carotovora și Jl. aroideae ' ' Nr. ':crt? - Temperatura + 3<<«c3'' 20 — 24; de ore la temperatura \ de experimentare - După trecere Ia .tempera-, j^ura optimă E. atro- septica E: caro- tovora E. aro- , ideae E. atro- septica E. caro- tovora E. aro- ideae 47417.7 'i 4 4:±7 7 - — -4 — -444+ <4444 ..2 ■ 5 ' . .74 7 + 3; 77 < 3 ' : <4-4 4- <4444' 44 +443 • 3 12,5 15,5 ;444+4 7 + +-+ 44-4- 4-4'; .44<47 444+;; 4 444: 4 - 10,5 - 19 / '4+4444 4+44 ‘ -' + ++4 ' ;4 + 44- '4444' 7+ ++4 - ' ■ 5 7.7 24-20 7 444+44" ■ - 44«/ -<4444 4 + 444 ■ 44744 / 6 28—33 4 + ' '4; 3+4 44 ' «44? : 474-7 4444' 44444- . V ■ . 4 35 -+6 7 4±' 4 .4; 3444+-■ ■ 4«4--; , 4+4 4 - '7+4+’ 44+44 8 37-38 3 4+++ 3 7 -+'+4r+3 ' ‘7 4—'- : > . '4444.. 4+444+ 9 > 38-40 ■ ■ • ■' 4'+4'' > /,-+++< '-4-' 4-1-4 : 4444 3 '10 41 -42 — + 7' 4 4' ' ‘-3, 7-— ■ •' < 3 4+7' Jtfotă. — Nu crește; ± creștere f. f.+ slabă; creștere slabă; + 4- creștere 'moderată; + + + creștere.bană;' • + + .+ +-creștere f; bună. 4 :A ■ • : Tabelul nr. 3 înrudirea serologlcft a celor trei specii de Erwinia studiate Titrul antiserului J / Control 1 : 50 1 :100 1:200 1 : 400 l:&)0 1:1 600 1 :3 200 1 : 6 400 ser fiziol.. 1 1 .2 3 1 2 'i 3 1 2 3 1 2 3 1 „2 ' / 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 ser norr Nr. crt. Specia E. atroseptica 531* E. carotovora, 531* E. aroideae i 517* t / ■■■.■ 4 ■■■ 1 E. atroseptica 435 Harpenden + + + + ■ — ■ — . +.+++ — ■ ■ — 4-4-4-4- - y — 4- 4- 4- 4- — — ■ +++ + — + +4- ■ 4-4- — 4- — — — — — 2 E. atroseptica 531 R.P.R. 4-4-4-4- — — + + + + ■ ■ — — 4-4- + 4" — — + 4-4- + — — + + + + 'l ■ — + + + + — • — 4- 4- — — 4- — — — —< 3 E. carotovora 438 Harpenden — + + + + — — 4-4-4-4- — / ++ + + — — + + 4- 4~ —, ++ + \ ■ . — ■ , + + + ' — — 4- : — — — ■ — — ■ 4 E. carotovora _ 4 R.P.R. — + + + + — — ■ 4- 4- 4- 4- — . — - + + + + — + + 4-4- X — — ++++ “T + + + + ■ — . — t + — — — — — —< 5 E. aroideae 550 Harpenden ' — V. + + + + — - — 4- 4- + 4- ■ — .++++ — i +4-.4-4- — — - ; 4-4-4- — + + 4- — ■ — 4-4- — — — — 6 , E. aroideae 517 R.P.R. * Reacțiile de aglutinare în orucișate iu făcut și 4-4-4-4- cu antiserui ile sușelor: E. atrosevti ++.++ ca 435 și 27 7; E. carot wora 125 și ++++ 438 și E. a roideae 550 Rezultatele obținute sl ut identice. ,\ ■' -f’ ++++ 4» 4- — . — ■ 4-4- — 4- — — r~ 7 ÎNNEGRIREA BAZEI TULPINII PLANTELOR DE CARTOF ÎN IPX ' x - 459 ■deosebirea constă în comportarea lor față de maltoza încorporată în bulion nutritiv, în mediul cu 1% peptonă și în mediul sintetic cu albastra . de brom-timol sau purpură de brom-cresol, ca indicator pe care E. caro- tovora nu produce gaz sau acid (pH = 6,8—7,0) așa cum se constată la‘ .E. atroseptica (pH = 5,2—6,0). Pe mediul extract de porumb-peptonă- glucoză-agar, cele trei bacterii au de asemenea o comportare diferențiată în sensul că numai E. atroseptica și E. carotovora produc gaz, care se răs- pîndește în toată masa mediului. Aceste două specii se deosebesc între ele prin aceea că, în timp ce E. atroseptica crește slab pe acest mediu, E. carotovora crește foarte bine. Datele obținute de noi au arătat că temperatura maximă la care se pot" ' ■dezvolta cele 3 bacterii este diferită, fapt care permite deosebirea lor. Ast-■; ‘ fel, pentru E. atroseptica temperatura maximă este do 35°0 pentru sușele izolate din regiuni răcoroase și de 37°C pentru cele izolate din regiuni mai calde; pentru E. carotovora 39°C, iar pentru E. aroideae 41°C. Spre ■deosebire de celelalte două specii, E. atroseptica este mai rezistentă lă ■ temperaturi scăzute și mai sensibilă la temperaturi ridicate. Temperaturile de 38—39°C, care pentru E. carotovora sau E. aroideae nu sînt dăunătoare,' pentru E. atroseptica sînt chiar mortale după 12—18 ore (tabelul nr. 2). însușirea de patogenitate a organismelor izolate de noi a fost urmă- rită prin infecțiuni experimentale în laborator, seră și cîmp, pe plante verzi și tubercule, cu ajutorul procedeelor descrise, reușind să se reproducă - pe plantele verzi simptomul tipic de înnegrire a țesuturilor (pl. 1, c) far pe tubercule cel de putregai moale (pl. III, a, &, c și d). S-a stabilit că, deși cele 3 bacterii produc descompunerea țesuturilor tulpinii, numai E. atroseptica cauzează constant și cel mai tipic simptomul de înnegrire a bazei tulpinii. în inoculările experimentale, E. atroseptica , .a distrus întreaga plantă într-un timp relativ scurt, pe cînd celelalte două bacterii au dat o reacție mult mai limitată (pl. III, e, 1 — 3). Pe tubercule aceste 3 bacterii produc un putregai moale asemănător (pl. III, a, b, c ;și d), deosebirea constînd în culoarea țesutului putrezit, care în cazul E. atroseptica este cenușie pînă la neagră, în timp ce la celelalte două este. > de o nuanță mai deschisă. Perioada de incubație pe tulpini a fost de j—2 zile pentru E. atroseptica și 2—3 zile pentru E. carotovora și E. aroideae, iar pe tubercule a fost practic egală, și anume de 24—48 de ore. încercările noastre de imunizare a animalelor în scopul producerii antiserurilor acestor specii au pus în evidență acțiunea lor toxică, mani-' testată în unele cazuri prin moartea animalelor. Experiențele efectuate, '' ■care au cuprins un număr mare de variante de preparare și administrare, au stabilit că bacteria însăși nu este toxică. Substanța toxică apare numai , în filtratul ei. Cea mai toxică s-a dovedit a fi E. carotovora, după aceasta urmînd E. aroideae și apoi E. atroseptica. în consecință, pentru a avea deplină reușită în producerea de antiseruri la acesle 3 bacterii trebuie folosite ea antigen numai celule bacteriene bine spălate. Reacțiile serologice efectuate prin aglutinări încrucișate, între anți- \ serurile și antigenii diferitelor sușe ale celor 3 bacterii din colecția noastră și cea engleză (Harpenden) au arătat că între ele nu există înrudire de , structură antigenică. Rezultatele înscrise în tabelul nr. 3 dovedesc că 460 I. LAZĂR și ELENA BUCUR 9 ÎNNEGRIREA BAZEI TULPINII PLANTELOR DE CARTOF 1N R.P.R.' *461 chiar la cele mai mici valori ale titrului (1 : 50 — 1 :100), la care concen- trația în anticorpi este foarte ridicată, nu s-a constatat prezența aglutinării. Tabelul nr. 4 Kăspîndirca In cîmp și depozite a celor trei specii de Erivinia Sursa Nr. izolărilor testate Specia E. atroseptica O/ /o E. carotovora 0/ /o E. aroideae 0/ Cîmp 31 84 10 6 Depozite 87 10 56 34 DISCUȚII în urma acestui studiu putem arăta că boala este proprie regiunilor cu un climat umed și temperaturi moderate, pentru ca în regiunile cu un. climat secetos și călduros în .cursul perioadei de vegetație să se constate numai în anii cu primăveri și veri ploioase și cînd ca material de sămînță s-au folosit tubercule din regiuni infectate. Faptul că boala apare numai în regiunile și sezoanele umede cu temperaturi optime dezvoltării bolii și că aceasta stagnează sau nu apare cînd intervine un timp secetos a fost menționat și de Izrailski (10), J. W. Dowson (4), H a - L i- J o a n (8) ș.a. Mai mult, Dowson (4) arată că persistența unui timp secetos face ca boala să nu apară chiar în terenurile nedrenate. Cercetările noastre au stabilit de asemenea că, alături de E. atro- septica, căreia pînă în prezent în țara noastră i se atribuie boala, un rol important în special în depozite îl joacă E. carotovora și E. aroideae. Răspîndirea acestor 3 bacterii în cîmp și depozite nu a fost clar evidențiată pînă ■ în prezent. Studiile noastre, bazate îndeosebi pe testări serologice și pe testul de.patogenitate, au stabilit că în cîmp, pe părțile verzi ale plantei predomină E . atroseptica, pe care o considerăm ca agent patogen principal în aceste condiții, iar în depozite pe tubercule cele- lalte două bacterii. Referitor la poziția taxonomică a acestor 3 bacterii părerile diferiților autori sînt încă contradictorii. Astfel, după J. W. Dowson (4), Ha - L i - J o a n (8), F. J. Maico Im s o n (11), unii autori ca : H a r d i n g și M o r s e , S t a p p, L e a c h, B o n d e, J o n e s , II e 1 m e r s și D o w s o n ș.a. susțin includerea acestor 3 bacterii într-o singură specie E. phytophtora, cu forme1e E. carotovora sau Pectobacterwm carotovorum- și varietățile sau formele specifice „atrosepticum” și „aroideae”. Opus acestei opinii, după H a - L i - J o a n (8) și M a 1c o 1 m s o n (11), alți autori, ca : M a s s e y, L a c e y, B e r g e y, W a 1 d e e, B u r h o 1 d e r și S m i t h , E c h a n d i, EU io 11 (5), H i n g o r a n i (9) și A d d y ș.a., susțin menținerea acestor 3 bacterii în trei sau două specii separate. Noi credem că rezultatele cercetărilor noastre prezentate în lucrarea de față ne îndreptățesc să considerăm ca justificată opinia ultimului grup- de autori căruia ne alăturăm. De asemenea menționăm că, referitor la includerea speciilor din genul Erwinia care produc putregaiuri la plante într-un nou gen {Pectobacterium), susținem părerea lui W. H. Burk- holder (1) care nu consideră justificată ideca introducerii acestui nou gen. z , Cercetările întreprinse de noi au stabilit că, în condițiile țării noastre, resturile de plante bolnave putrezesc destul de repede, iar bacteriile ca. atare în solul nesteril chiar la temperaturi foarte scăzute nu rezistă mai mult de 3 luni. De aici se poate conchide că solul reprezintă o sursă de ' infecțiune numai în măsura în care mai conține resturi de plante bolnave nedescompuse încă total. Referitor la această problemă, II a - L i - J o a n (8) arată că autori ca A p p e 1, P a 11 e 1, Stapp, L e a c h , susțin. . posibilitatea acestor bacterii c|e a rezista în sol pînă în primăvară sau chiar mai mult, în timp ce alți autori, ca P e t h y b r i d g e , M o r s e, R o s e n- baum și Romseyi, Rotila și Ooons, Gorlenko, V o r o n k i e v i c i, precum și W. F. Chin și colaboratori (2), (3), sînt de părere contrară. N oi credem că aceste divergențe de păreri există, probabil, din cauza condițiilor deosebite de climă dm diferite țări care duc mai repede sau mai încet la distrugerea resturilor de plante bolnave din sol. < CONCLUZII 1. înnegrirea bazei tulpinii și putregaiul umed al tuberculelor de? cartof, cunoscută în țara noastră de peste 35 de ani, s-a dovedit mai păgu- bitoare în ultimii ani, cînd, mai ales în depozite, datorită asocierii și a. altor microorganisme saprofite, s-au înregistrat în unii ani pagube im- < portante (50 — 60%). ■ z 2. Boala este proprie regiunilor cu climat bogat în precipitații și 'temperaturi moderate și lipsește sau apare cu totul sporadic în. cele cu. climat secetos și călduros. . 3. Alături de E'. atroseptica, căreia pînă în prezent i-a fost atribuită, boala în țara noastră, un rol important în special în depozite îl joacă E. ca- rotovora și E. aroideae. Dintre acestea prima, care are preferință în special, pentru părțile verzi ale plantelor de cartof, este mai răspîndită.în cîmp,. iar celelalte două mai răspîndite în depozite. 4. Bazați pe o serie de caractere diferențiale studiate de noi, consi- derăm că cele trei bacterii pot fi păstrate în specii separate. 5. în condițiile țării noastre, principala sursă de transmitere a bolii . o constituie tuberculele infectate, iar solul reprezintă o sursă de infecțiune. numai în cazul cînd mai conține resturi de plante bolnave nedescompuse ■ încă total. - 1 Ca urmare a studiului și observațiilor de teren întreprinse de noi. asupra'acestei boli reies următoarele recomandări practice : a) Să se evite în cultura cartofului terenurile cunoscute ca infectate. 2—3 ani, iar terenurile joase, pe care stagnează apa, să nu fie luate în cultură înainte de a fi drenate. 13 , ' ' * 'A ' Ț' «î* tNNEGRJREA bazei TULPINII PLANTELOR DE CARIL1 IN R.P.R. PLANȘAjil &j Oa. material de sămînță să fie folosite numai tubercule provenite®^ din culturi, constatate ca sănătoase, în urma controlului fitosanitar din* ^ cursul perioadei de vegetație. c) Plantele constatate bolnave cu ocazia controalelor periodice din^ timpul vegetației cartofului să fie distruse. d) în timpul recoltării să se evite rănirea tuberculelor și contactul acestora cu vrejii infectați. e) Tuberculele să fie bine zvîntate și riguros sortate înainte de de- pozitare. ' f) Să se evite spălarea’tuberculelor de pămînt prin jet de apă puternic. , g) în toamnele lungi și călduroase să se facă cît mai repede depozi- tarea tuberculelor în depozite cu temperatură, umiditate și aerisire cores- punzătoare. . h) Să se cunoască proveniența și starea sănătății fiecărui lot de car- tofi în vederea dării în consum în primul rînd a loturilor care provin din regiuni în care boala a fost constatată în cursul perioadei de vegetație și care în momentul sortării prezentau tubercule cu simptomele acestei boli. .i) în timpul păstrării, temperatura în depozite să nu depășească 4—5°O, umiditatea să fie redusă, iar' aerisirea continuă. BIBLIOGRAFIE v3 1 2. 3. 4. BURKHOLDER "W. H., Present day problems pertaining to the nomenclature and taxonomy of ■ V' the phytopathogenic bacteria, în Omagiu lui Tr. Săvulescu, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 119-^127. CHIN W. F., DIH Y. D.. a. VUEN C. S., RAM, 1959, 38, I, 44. ' Chin W. F„ Yuen C. S. a. WC C. A., RAM, 1959, 38, 1, 44.- ' DOWSON J. W., Plani diseasesdue to bacteria, Cambridge, 1957, 169 — 173. 5. ELLIOTT CHABLOȚTE, Manual of bacterial plant pathogens, Mase, U.S.A., Waltham, 1951. 6. roPJIEHKO B. M., SaKmepuaMWvie 6ojiemu pacmeHuu, MocuBa, 1961. 7. GOTO M. a. Okabe. H., RAM, 1960, 39, 2, 81 — 82. 8. X A-JIH-IKo AH, Heitomopwe ocoGemocmu Suomsuu aoaGydumejin uepuou hookku Kap- mo$e.w,MocKBa,1961., 9. HINGORĂNI M. K., RAM, 1954, 33, 2, 73-74. 10. H3PAIÎJICKH, EaKmepuaJiwme âojieaHu pacmeHuu, MocKBa, 1960. 11. MALCOLMSON F. J., The British Mycological Society Transaction, 1959, 42, partea a 2-a, 261-269. 12. MURRAY G. E. a. SMIȚH R. M., Bergey’s Manual of determinative bacteriology, Bălti-, more, 1957, ed. a Vll-a. 13. ROBS C. F„ RAM, 1961, 40, 4, 243. 14. SĂVULESCU TRAIan și Săvulescu OLGA, Tratat de patologie vegetală, Edit. Acăd. R.P.R., ' București, 1960, 641 — 645. ' ' . • i .15 . Săvulescu TRAIan și colăb., Starea fitosanitară in Romtnia pe anii 1928—1.942; Metode, Rapoarte, Memorii", București, 1'930 — 1949. 16. — Starea fitosanitară în R.P.R., pe anii 1949—1960, Metode, Rapoarte, Memorii. București, 1959 — 1963; x 17. Stapp C., Bacterian plani pathogens, Oxford Universityi Press, 145 —163. Tubercule de cartof infectate experimental cu. speciile: E. atroseptica (a), E. carotovora (b) și E, aroideae (c)"la 4 zile după infecțiune. d., Stadiul final la care duce fiecare' din cele 3 specii menționate) e, Plante tinere infectate experimental cu speciile : E. atroseptica (1), E. carotovora (2) și E\ aroidegc (3). : Institutul de biologie „Trâian Săvulescu1 Laboratorul de fitopatologie. \ ' Primită în redacție la, 8 iulie 1963. £ 5 RECENZII 581(05) H. WALTER, Die Vegetation der Erde in okologischer Betrachtung (Vegetația pămîntului din punct de vedere ecologic), Voi. I: Tropische und subtropische Zonen (Zonele tropicale și subtropicale), G. Fischer, Jena, 1962, 538 p., 393 fig., 106 tab. în anul 1962, cunoscutul ecolog și fitogeograf H. Walter (Stuttgart) a inițiat publicarea unui nou tratat asupra vegetației globului. Volumul I al acestei lucrări, pe care-1 prezentăm în nota de față, cuprinde o succintă, dar foarte interesantă introducere teoretică (cap. I) și apoi descrierea vegetației tropicale și subtropicale, dezvoltată în 12 capitole : pădurea pluvială tropicală (cap. II); alte tipuri ale zonei tropicale umede (cap. III); pădurile tropicale semivirescente și pluvial-virescente (cap.IV); savanele (cap. V); vegetația regiunilor aride (cap. VI); descrierea principalelor tipuri de deșer- turi subtropicale (cap. VII —XIII). Volumul al II-lea care urmează să apară, va cuprinde des- scrierea vegetației zonelor temperate și arctice. Se prevede și editarea a 7 monografii regionale (pe continente). Principiile care stau la baza prezentării vegetației sînt următoarele : 1. studiul vegetației dacă nu vrea să rămînă descriptiv trebuie considerat și tratat ca o parte a ecologiei; 2. factorul, ecologic principal care condiționează formarea vegetației este concurența între plante; 3. capa- citatea de concurență a unei specii depinde de caracterul acesteia, în primul rînd de capacitatea ei de a produce substanță organică mai multă sau mai puțină, și de condițiile de mediu; 4. în accepțiunea ei clasică, noțiunea de climax nu poate fi folosită din cauza caracterului său ipotetic și a schematismului; dacă se lasă însă deoparte elementele ipotetice ale climaxului, noțiunea devine echivalentă cu vegetația zonală, noțiune pe care Walter o adoptă în lucrările sale; 5. re- partiția geografică a vegetației este tridimensională și reflectă caracterul climei; 6. clima poate . fi exprimată dinamic prin climadiagramă. Cartea lui H. Walter, pe lîngă marea bogăție de date descriptive asupra vegetației tro- picale și subtropicale, ajunge și la explicarea ei ecologică, bazată pe generalizarea a foarte multe cercetări de ecologie proprii sau străine. în acest sens, Vegetația pămîntului constituie un argu- ment temeinic în favoarea unei tratări ecologice, singurul mod de înțelegere aprofundată, cau- zală a vegetației. Cartea se remarcă prin unitate de concepție, discernămînt în prezentarea materialului, concizie și claritate de stil, ceea ce facilitează consultarea ei. Ilustrația, realizată într-o formă tehnică excelentă, constituie o bună completare a textului. N. Doniță Revista Studii și cercetări de biologie — Seria botanică publică lucrări originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie, fiziologie, genetică și micro- biologie-fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări știin- țifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii romîni și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTA cAtre AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele auto- rilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în biblio- grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, str. Splaiul Independenței nr. 296, București.