COMIT E T UL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: 0. 0. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R. C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Studii si cercetări de BIOLOGIE • n SERIA BOTANICA j TOMUL XVI 1964 Nr. 2 ; SUMAR I f Pas, j EMIL POP, VIOREL SORAN, ROZALIA VINTILĂ, IOAN BOSICA î și MIRGEA ȘTIRB AN, Efectul tratamentului continuu cu * d-glucoză asupra curenților protoplasmatici. II. Acțiunea ■ 1 unor soluții izo- și hipertonice în geneza și desfășurarea miș- cării protoplasmatice la Allium cepa . . ............................. 81 N. SĂLĂGEANU, Despre relația dintre starea vie a protoplasmei și fotosinteză..................................• • • 91 ! I. BĂRBAT și C. OCHEȘANU, Rolul frunzei în reacția fotoperiodică. > Expunerea minimă a frunzei la fotoperioada inductivă la Perilla ocymoides și Chrysanthemum morifolium ......... 99 E. I. NYÂRÂDY și A. NYĂRÂDY, Studiu asupra speciilor secției Ovinae Fr. a genului Festuca din R. P. Romînă (I) ..... 105 C. C. GEORGESCU șl V. SANDA, Considerații asupra modificărilor anatomice produse la frunzele de Nardus stricta L. prin tratarea cu ierbicide și îngrășăminte, anorganice ........ 143 AL. BORZA, Iva xantMfolia Nutt. în Maramureș........ 151 AL. PRIADCENCU, T. BORDEIANU, CLARA GRINDVALD, N. ȘTEFAN, AL. BELDIE, GH. ANGHEL, N. CEAPOIU, " D. CĂRĂUȘII și V. COCIU, Concepția despre specie reflectată y în lucrările romînești privind plantele de cultură. ..... 153 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se trimit la Comitetul de redacție pe adresa : str. Lt. Lemnea nr. 16, București. I studii si cercetări de biologie j SERIA BOTANICĂ i APARE DE 6 OKI PE AN I - ’ • \ . • I. EFECTUL TRATAMENTULUI CONTINUU CU D-GLUCOZĂ ASUPRA CURENȚILOR PROTOPLASMATICI II . ACȚIUNEA UNOR SOLUȚII IZO- ȘI. HIPERTONICE ÎN GENEZĂ ȘI DESFĂȘURAREA MIȘCĂRII PROTOPLASMATICE LA ALLIUM CIJPA* ' . de -■ ț Academician EMIL POP,-' / VIOREI^SORAN, ROZALIA VINTILĂ, IOAN BOSICA și MIRCEA ȘTIRBAN într-o lucrare anterioară (8) am făcut cunoscute unele rezultate privind efectul soluțiilor hipotonice de d-glucoză asupra genezei și desfă- șurării mișcărilor protoplasmatice din celulele epidermei superioare a> solzilor bulbului de ceapă (Allium. cepa). Am continuat investigațiile noastre în această direcție experimentând cu soluții izo- și hipertonice. / - MATERIALUL ȘI TEHNICA DE LUCRU " : " ", . ' ' ĂĂ ' . . Am utilizat și de această dată același test și aceeași metodică de preparare (1), (8),, (9). Mișcarea protoplasmel s-a urmărit la fragmente de epidermă.mărtor (menținute tot tim- pul în apă âe robinet) în .comparație cu altele tratate continuu cu soluții de d-glucoză în concen- trație de 0,4, 0,5 și 0,6 mol. Durata observațiilor a fost ;de-trei oreînregistrările s-au făcut însă separat pe perioade de cîte 10 minute fiecare. Administrarea glucozei am efectuatro de asernenea din 10 în 10 minute,'utllizînd metoda infiltrării sub lamelă, preconizată de S. S t r u g ger (9). Cercetările de față, ca și cele din lucrarea noastră anterioară, au fost executate în perioada de repaus a bulbilor (din-noiembrie 1961, pînă în februarie 1962). *■_ 'J' .. REZULTATE ....' , Rezultatele obținute în cazul martorului sînt amănunțit descrise în prima nOastră lucrare (8 j.,Totuși, pentru 6 mai bună înțelegere a datelor , pe care le vom expune,, rezumăm principalele, constatări făcute atunci. * -Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie -- Serie' boianfque”, 1964, IX, 2, (în limba engleză), ? ■ ... . 82 EMIL POP și COLABORATORI 2 3 EFECTUL D-GLUCOZEI ASUPRA CURENTILOR PROTOPLASMATICI (II) 83- în cazul observațiilor limitate la un timp de trei ore, mișcările protoplasmatice evoluează la martor prin două faze distincte, aceea a „mișcărilor de alunecare” (faza inițială) și aceea a „mișcărilor de circulație” (faza finală). „Mișcările de alunecare” se transformă în „miș- cări de circulație” paralel cu creșterea vitezei microzomilor. Procesul poate fi reprezentat grafic, după cum am Văzut (8), printr-o curbă de tipul funcției „logistice”. Efectul glucozei. în urma tratamentului continuu cu soluții de glucoză în concentrații de 0,4, 0,5 și 0,6 mol., mișcările protoplasmatice suferă anumite modificări, deosebite de cele constatate cu prilejul experimentării Fig. 1. — Desfășurarea mișcărilor protoplasmatice în celulele ‘ epidermei superioare a solzilor de Allium cepa, tratate continuu cu o soluție de, glucoză de 0,4 mol. Cercurile pline și curba con- tinuă reprezintă, evoluția vitezei microzomilor, cercurile goale ■și curba întreruptă pe aceea a coeficientului de variație. ■ fi, •- - . ' ' < soluțiilor 'hipotonice. Dar și în cadrul acestor trei concentrații utilizate am sesizat o deosebire netă între efectele produse de soluția de 0,4 mol., - pe de o parte, și de celelalte superioare, pe de altă parte. Concentrația de 0,4 mol. este izotonică ori foarte slab hipertonică, fapt pus în evidență de plasmoliza incipientă trecătoare care apare la cîteva celule din unele porțiuni ale fragmentelor de epidermă. După cum se constată și din figură 1, geneză și desfășurarea mișcării protoplasmatice au la această concentrație multe asemănări cu același proces studiat ■ la martor. Există însă și unele deosebiri. Semnalăm în primul rînd sti- mularea foarte puternică a, „mișcării de alunecare”, ca urmare a adminis- trării glucozei, în intervalul de timp cuprins între 5 și 30 de minute de la preparare (fig. 4). Stimularea este însoțită de o creștere ritmică (cu sensul ascendent) a coeficientului de regularitate a mișcărilor protoplasmatice (tabelul nr. 1), ca și în cazul martorului. în schimb, coeficientul mediu de variație (fig. 1) arată o scădere procentuală mai pronunțată în compa- rație cu martorul. Faptul ne indică existența unor valori ale vitezei micro- zomilor grupate mai strîns în jurul mediei, cu abateri standard reduse. După 40—50 de minute de la preparare se instalează o ușoară inhi- biție a mișcărilor protoplasmatice în comparație cu martorul. Aceasta este reflectată mai bine de modificarea creșterii'ritmice a coeficientului de regularitate, care pînă la stabilirea completă a „mișcărilor de circulație” capătă un sens descendent (tabelul nr. 1). După circa 100 de minute de la preparare, viteza curenților proto- plasmatici se stabilizează în jurul unei Valori constante cuprinse între 8 și 10 p./sec„ deci la aceleași valori ca și în cazul martorului (8). Curba Tabelul nr. 1 Variația coeficientului regularitate (tabelul nr. 1) are loc în sens descendent, socotind ca punct de plecare timpul de 5 minute de la preparare. Momentul inhibării mișcărilor protoplasmatice constituie, conform. graficelor (fig. 2 și 3), un nou punct de start al genezei și evoluției ulte- rioare a curenților protoplasmatici. „Mișcarea de alunecare”, redusă aproape pînă la starea inițială, este reluată și ea se transformă în cele din urmă într-o „mișcare de circulație” tipică. Evident, dată fiind dezhidra- tarea parțială a citoplasmei în urma plasmolizei, viteza microzomilor, Fig. 4. — Comparație procentuală între viteza microzomilor la martor (socotit 100%) și la fragmentele de epidermă tratate cu celelrei soluții de glucoză experimentate. deși constantă, este mai redusă decît la martor sau la fragmentele de epi-" dermă tratate cu soluție izotonică. în medie ea este cuprinsă între 5 și 7 [x/sec. în această perioadă, creșterea ritmică a coeficientului de regulari- tate suferă o schimbare de sens (tabelul nr. 1) devenind ascendentă pînă în momentul instalării mișcării tipice de circulație. DISCUȚIA REZULTATELOR Rezultatele cercetării de față ne dovedesc că soluțiile izo- și hiper- tonice acționează într-un alt mod decît cele hipotonice asupra mișcărilor protoplasmatice de la Allium cepa. în cazul celulelor tratate cu soluții izotonice, geneza și desfășurarea mișcărilor protoplasmatice prezintă foarte multe analogii cu procesul similar studiat la martor. Pate asemănătoare a obținut și B. M. S weeney (10) cînd a cercetat efectul heteroauxinei asupra curenților protoplas- matici din perii radicali de Avena. El a constatat, între altele, că 7 EFECTUL D-GLUCOZEI ASUPRA CURENȚILOR PROTOPLASMATICI (II) 87 86 EMIL POP ;i COLABORATORI 6 în urma plasmolizei cu o soluție de 0,4 mol. fructoză, ușor hipertonică în cazul cercetat de el, viteza absolută a curenților protoplasmatici rămîne aproape neschimbată. Cele expuse ne fac să presupunem că în cazul utilizării soluțiilor izotonice, monozaharidul a fost absorbit numai în perioada imediat următoare tratamentului. Ulterior, prin stabilirea echilibrului osmotic dintre celule și mediul exterior, pătrunderea glucozei în citoplasmă înce- tează. Credem că acesta este motivul pentru care soluțiile izotonice de glucoză influențează prea puțin mișcările protoplasmatice, excepție făcînd faza inițială a „mișcărilor de alunecare”. Soluțiile hipertonice de asemenea provoacă la început o stimulare a „mișcărilor de alunecare”, urmată apoi de o scurtă perioadă de inhibiție care se manifestă pînă în momentul stabilirii echilibrului osmotic și a plasmolizei de durată. Am constatat că „mișcările de alunecare” încetinite sînt apoi reluate și se transformă în „mișcări de circulație” tipice, analoge cu cele de la martor, dar cu viteza microzomilor mai scăzută. Comportamentul în cazul administrării soluțiilor hipertonice ni-1 putem explica în felul următor. în prima fază, aceea de stimulare a „miș- cărilor de alunecare”, o cantitate mică de glucoză pătrunde în celule, stimulînd curenții protoplasmatici pe cale metabolică (8). Paralel cu pro- cesul de stimulare, se instalează însă progresiv echilibrul osmotic între celule și mediu, plasmoliza înaintînd concomitent pînă la o anumită limită proprie fiecărei soluții hipertonice cu o concentrație dată. Stabilirea echilibrului osmotic prin procesul de plasmoliză este însoțită de o dezhi- dratare parțială a vacuolei și a citoplasmei. După cum just a presupus E. K ii s t e r (5), iar mai recent N. Kam iy.a (2), în celulele plasmo- lizate trebuie să aibă loc însemnate modificări ale structurii și ale proprie- tăților fizice ale citoplasmei. în primul rînd dezhidratarea parțială a cito- plâsmei trebuie să ducă la o altă orientare a structurii sale fine submi- croscopice și în același timp la o ușoară creștere a viscozității. Aceasta din urmă trebuie să fie cauza primă a încetinirii „mișcărilor de alunecare” și „de circulație” pe care am înregistrat-o. Cu totul remarcabil este faptul că momentul de deranjare a struc- turii fine submicroscopice a citoplasmei și a creșterii viscozității ei, consti- tuie în cele din urmă un nou punct de plecare pentru geneza și evoluția mișcărilor protoplasmatice. Rezultă deci din experiențele de față, că „forța motrice” a curenților protoplasmatici este mai mare decît presiunea osmotică proprie soluțiilor de glucoză hipertonice utilizate de noi. în acest caz „forța motrice” ar putea fi evaluată la dermatoplaste prin acea concentrație a’soluțiilor din mediul extern la care să nu mai apară mișcări protoplasmatice sau la care să se înregistreze ultimele apariții de curenti. Comparînd acum rezultatele de față cu cele din prima noastră lucrare (8), constatăm că în ambele cazuri avem de-a face cu o absorbție rapidă a glucozei în celule la scurt timp după administrare. Procesul de absorbție a monozaharidului studiat, judecînd după efectul pe care-1 are asupra „mișcării de alunecare” (fig. 5, cercurile pline), trebuie să fie în dependență de concentrația lui în soluția externă. Acest fapt ne suge- rează concluzia că procesele fizice de difuzie și osmoză sînt într-o oarecare măsură preponderente față de cele active (metabolice) în mecanismul de pătrundere a glucozei în’ celule. în același timp el ne atrage atenția și asupra efectului factorului osmotic în raport cu mișcarea protoplasmatică (3), (4), (6), (7), independent de efectul specific al glucozei înseși. Acest aspect ar merita un studiu separat, avînd în vedere perfecta analogie dintre stimularea „mișcării de alunecare” la Allium cepa sub acțiunea glu- cozei administrate în diferite concentrații (fig. 5) și relația găsită de K. K u r o d a (4) între presiunea osmotică și viteza curenților protoplasmatici de la Nitella, utilizînd soluții de za- haroză (N. K a m i y a (2), fig. 57, p. 96). Indiferent de calea prin care glucoza pătrunde în cito- plasmă, există o' deosebire netă în ceea ce privește efectul inhi- bitor al ei, în funcție de con- centrația externă. Inhibarea mișcărilor protoplasmatice în cazul soluțiilor • hipotonice are loc, după cum am văzut (8), pe cale metabolică, fiind legată de degradarea glicolitică a glu- cozei și probabil de variațiile cantității de ATP în citoplasmă fundamentală. în cazul soluții- lor izo- și hipertonice, absorbția în continuare a glucozei după stabilirea echilibrului osmotic este exclusă, deci conchidem că procesul de încetinire a miș- Fig. 5. — Comparație procentuală între stimularea vitezei microzomilor față de martor în cazul „miș- cărilor de alunecare" (cercurile pline), după 10 minute de la preparare și al celor „de circulație" (cercurile goale), după 160 de minute de la prepa- rare, sub acțiunea soluțiilor de glucoză de diferite concentrații. cărilor protoplasmatice este de natură fizică. Credem că este vorba de modificări ale structurii și proprietăților fizice ale citoplasmei, în primul rînd de 0 creștere a viscozității ei, în urma dezhidratării parțiale a celulelor prin plasmoliză. Graficul din figura 5 (cercurile goale) pledează pentru aserțiunea noastră. Soluțiile hipotonice produc o inhibiție tot mai accen- tuată a mișcării protoplasmatice în faza ei de circulație, o dată cu creșterea concentrației, în timp ce soluția izotonică nu are aproape nici un efect, iar soluțiile hipertonice încetinesc „mișcarea de circulație” într-un procent mai redus decît cele hipotonice. ,88 ' ’> EMIL POP și COLABORATORI ■9 EFECTUL D-GLUCOZEI ASUPRA CURENȚILOR PROTOPLASMATICI (II) 89 CONCLUZII - ... 1. Utilizînd soluții izotonice de glucoza, geneza și evoluția mișcă- rilor protoplasmatice în celulele epidermei superioare de la solzii bulbului de Allium cepa se desfășoară principial ca și la martor. 2. Stimularea „mișcărilor de alunecare” în cazul tratamentului cu soluții izotonice se datorește pătrunderii glucozei,în citoplasmă în primele momente după administrare. Ulterior, atingîndu-se echilibrul osmotic, mișcarea protoplasmatică nu mai este influențată de glucoză. 3. Soluțiile hipertonice de asemenea provoacă pentru scurt timp •o stimulare a „mișcărilor de alunecare”, urmată însă de o inhibiție. Insta- larea plasmolizei în acest caz, de îndată ce un echilibru osmotic a fost atins, nu constituie o piedică pentru reluarea „mișcărilor de alunecare” .și transformarea lor în „mișcări de circulație”. Viteza microzomilor rămîne însă inferioară celei de la martor. 4. Procesul de stimulare a mișcărilor protoplasmatice^ atît în cazul soluțiilor hipotonice, cît și în al celor izo- ori hipertonice, se datorește unor procese metabolice pe care afluxul de glucoză le întreține la un nivel ridicat. 5. încetinirea curenților protoplasmatici în urma administrării glucozei în soluții hipertonice este însă un proces care depinde mai mult ■de structura și proprietățile fizice ale citoplasmei din celulele plasmoli- zate. Credem că este vorba în primul rînd de creșterea viscozității ei, ■cauzată de deshidratarea parțială a celulelor. 8. POP E., SORAN V. și VintiLĂR., Efectul tratamentului continuu cu D-glucoză asupra curenților protoplasmatici. I. Acțiunea unor soluții hipotonice in geneza și desfășurarea mișcării protoplasmatice la Allium cepa, St. și cerc. biol. , Seria biol, veget., 1963, XV, 3, 309-330. 9. CTpyrrEP C., IIpaKmuKyM no cfiusuojioeuu pacmurnejibWMc KJiemoK u mnaneu, Hsfl. UnocTp. JIht., MocKBa, 1953. 10. Sweeney B. M., The effect of auxin on protoplasmic streaming in root hairs of Avena, Amer. J. Bot., 1944, 31, 78-80. * / Academia R.P.R., Filiala Cluj, .Centrul de cercetări biologice, Secția de fiziologia plantelor, Laboratorul de citofiziologie, creștere și dezvoltare. Primită în redacție la 25 iunie 1963. .. . ' I BIBLIOGRAFIE 1. Jarosch R., Die Impulsrichlungsănderungen bei der Induktionen der Protoplasmastromungi Protoplasma, 1956, 47, 478-486. " 2. Kamiya N., Protoplasmic streaming, in Heilbrun L. V. u. Weber F., Protoplasmato- logia. Handbuch der Protoplasmaforschung, Springer Verlag, Wlen, 1959, VIII, 3a. 3. Kamiya N. a. Kuroda K., Artificial modification of the osmotic pressure of the plant cell, Protoplasma, 1956,46, 423 — 436. •4. Kuroda K., Recherches sur la relation entre la pression osmotique de la cellule et le courant proloplasmique, Cytdligia, 1956, 21, 200 — 207. 5. KUster E., Uber Inhaltsverlagerungen in plasmolysierten Zellen, Flora, 1910, 100, 267 — 287. -6. Lauterbach L., Vntersuchungen uber die Beeinflussung der Protoplasmstrbmung der Cha- raceen durch mechanische und osmotische Eingriffe, Beih. bot. Cbl., 1921, 38, ' A 1-52. "-7. Pop E., Cercetări cu privire la influența factorului osmotic asupra curenților protoplasmatici, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie, științe tehnice și agricole, geologie, geografie, 1950, 2, 141 — 157. , DESPRE RELAȚIA DINTRE STAREA VIE A PROTOPLASMEI ȘI FOTOSINTEZĂ' . , , . DU . , ■ ' ■ " ' Academician n. SĂLĂGEANU într-o lucrare precedentă (10) am cercetat fotosinteza la plante în condițiile unor temperaturi neprielnice, ridicate sau coborîte, urmărind _ în timp scăderea intensității fotosintezei și a respirației și scăderea numă- rului celulelor vii. Aceste cercetări au dus la concluzia după care încetarea fotosintezei are loc o dată cu încetarea vieții tuturor celulelor. în lucrarea de față prezentăm rezultatul determinăriifcantității Ide O2 absorbit la lumină și la întuneric de către frunze omorîte prin uscare și apoi umec- tate. Aceste cercetări au fost sugerate de datele contradictorii din litera- tura științifică asupra respectivei probleme. TK W. E ngelm ann (1) a arătat că la celulele moarte încetează numaidecît și fotosinteza. J. Fr ied el (2) a găsit că, în condiții de lumină, frunzele uscate la 100°C, măcinate și amestecate cu extract în glicerină din frunze proaspete, pun în libertate O2 și absorb.CO2. Eezul tate asemănătoare a obținut și M a c c b i a t i (5); M. H a r r o y (3) și B. O. H e r z o g (i) însă nu au Confirmat rezultatul acestor expe- riențe. H. M o 1 i s c h. (6) și (7) a constatat eliberarea a O2 de către frunzele uscate, pisate și îmbibate cu apă. De asemenea, ajpus în evidență fotosin- teza și la frunzele omorîte prin îngheț. Deoarece în experiențele amintite mai sus, fotosinteza frunzelor .moarte a fost demonstrată de obicei prin metoda bacteriilor mobile a lui Engelmann sau prin metoda bacteriilor fosforescente a lui Bejernick, am căutat să refacem aceste experiențe folosind atît metoda bacteriilor a lui Engelmann, cît și cea a microspirometrului Thunberg-Winterstein adaptat la cercetări privind fotosinteza (9). * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie botanique”, 1964, IX, 2, ■ (în limba engleză). 93 92 ' N. SĂLĂGEANU . 2 La 5.IV.1961 am ținut o frunză de Helodea canadensis într-o suspensie cu bacterii mobile, cultivate pe un mediu nutritiv cu apă de izvor, în care se găsește puțină carne în curs de alterare. La lumina difuză a zilei, prove- nită de la o fereastră dinspre NE, bacteriile mobile se adună în jurul frunzei în decurs de 10—15'. La întuneric bacteriile se distribuie uniform în mediul de cultură de sub lamelă, dar în vecinătatea frunzei se poate prinde o zonă îngustă în care bacteriile sînt mai rare. Probabil că în această regiune scade și mai mult concentrația O2 din mediul de cultură, din cauza respirației frunzei. . Căutînd să urmărim punerea în libertate a O2 de către frunzele uscate de Helodea canadensis, am ținut în laborator pe hîrtie de filtru mai multe frunze desprinse de pe plantă. După 9 oră aceste frunze erau zbîrcite. Introducîrid frunze în sbluția hipertonică de K NO3 m/2, am con- statat că nici o celulă nu s-a plasmolizat, ceea ce denotă că toate erau moarte. Am luat apoi o frunză de Helodea veștejită pe care am introdus-o în mediul de cultură cu bacterii mobile și am constatat că în preparatul ținut la lumină bacteriile rămîn uniform repartizate în cîmpul microscopic, iar în imediata vecinătate a frunzei apare o zonă îngustă lipsită de bacterii. De aici deducem că celulele de Helodea canadensis omorîte prin uscare nu pun în libertate O2 la lumină, deci nu mai îndeplinesc fenomenul foto- sintezei. într-o serie de experiențe, am urmărit din 2 în 2' starea vie sau moartă a celulelor frunzelor de Helodea, ținute în aerul camerei de labo- rator pe hîrtie de filtru uscată. Am constatat că după 2 și 4' toate celulele sînt vii și prezintă proba lui Engelmann pozitivă (fig. 1,- 2 și 3). După 6' (fig. 4), mai plasmolizează în soluția de‘ K NO3 m/2 numai aproximativ 20% din celulele‘frunzei de Helodea, situate la bază acesteia de o parte și de alta a nervurii mediane. Și această frunză a mai dat reacția lui Engelmann pozitivă, după 20' de menținere la lumina difuză. La frunze de Hăodea canadensis ținute timp de 8,f (fig. 5) în aerul de laborator aii mai plasmolizat în Soluția -de KN03 m/2 -numai aproximativ 10% din celulele situate la baza frunzei. Astfel de frunze după 20 și 30' nu au modificat la lumină desimea bacteriilor mobile. La. frunze de Helodea canadensis ținute timp de 10' în aerul de laborator nu a mai plasmolizat nici o celulă în soluția de K XO3 m/2 (fig. 6) și nici bacteriile mobile nu s-au adunat la lumină, în apropierea frunzelor. îh experiențele cu alga Cl'adophora fracta, după 2, 4, 8, 10, 15, 20 și 30' de păstrare a filamentelor în aerul de laborator, pe hîrtie de filtru uscată, se obține proba lui Engelmann pozitivă. Celulele acestei alge plas- molizează în soluția de KNO3 m/2. După 45' de supunere la veștejire a filamentului algei, bacteriile mobile nu se mai adună la lumină în'jurul celulelor algei. Totodată aceste celiile nu mai plasmolizează normal. La 17.V.1961 am constatat că în urma secționării transversale a unei celule din thalul algei Cladophora fracta, protoplasma cu cromato- Fig. •!. — La începutul experienței. - , Fig. 2. — După 2'de ținere în aer toate a. Frupză de Heloflea canadensis; liniile .. celulele sînt vii (a); proba bacteriilor a hașurate, arață că toate celulele pțasmo- iui Fngelmann este pozitivă (b). lizează; b, proba bacteriilor a Ihi Engel ■ ' ' manii este pozitivă. ' ' " - ’ ' Fig. 3. — După 4' de ținere în aer toate . > Fig. 4. — După 6' de ținere în, aer plas- celulele sînt vii (a); proba bacteriilor a lui molizează numai aproximativ 20% din Engelmann este pozitivă (b). celule (a) ; proba bacteriilor a lui Engel- ■ ' ' mann este pozitivă (6). Fig. 5. — După 8'de ținere în aer mai plasmo- Fig. 6. — După 10' de ținere în aer nu > lizează numai aproximativ 10% din celulele mai plasmolizează nici o celulă- (a); frunzei (a); proba bacteriilor a lui Engelmann probă bacteriilor a lui Engelmann este este negativă (Z>). negativă (ft). ; 94 N. SĂLĂGEANU 4 forii a ieșit din celulă în mediul înconjurător, formînd o umflătură sferică. La lumină, bacteriile mobile se acumulează și în jurdlprotoplașmei ieșite din celulă, dovedind că foțoșinteza are loc. în porțiunea secționată a celulei, a mai rămas un strat fin de protoplasmă cu cro- matofori, care aderă de membrană. Și în dreptul acesteia se acumulează la lumină bacterii mobile, demonstrînd că și în acest caz are loc fotosin- teza (fig. 7). EXPERIENȚE CU FRUNZE AERIENE Bucăți mici din frunzele aeriene vii, ținute la lumina difuză a zilei dinspre N, în mediu de cultură cii bacterii mobile, sensibile față de O2, și acoperite cu lamelă produc o aglomerare de bacterii mobile în jurul lor, care are loc după un timp mai îndelungat, probabil din cauza rezervei relativ mari de Oa, din spațiile intercelulare ale frunzei, precum și din cauza unui volum mai mare al mediului de cultură folpșiț lă reacție. Zona de aglomerare a bacteriilor în jurul frunzei aeriene este cu mult mai mare decît la frunzele de. Helo- dea și la filamentele algei Cladophora fracta, pro- babil din cauza grosimii mai accentuate a frunze- lor plantelor aeriene^ care determină o creștere a suprafeței de difuziune a O2 din frunză în mediul de cultură. Metoda bacteriilor. a lui. Engelmann, per- ^i8h7’ “Z11?"16?1 de G^a' mițînd punerea în evidență ă fotosintezei frunze- dreaptă ProatopiasmaPStă lor’ Pantelor aeriene, .amfolosit-6 cu scopul de a din filamentul secționat urmări dacă acest fenomen are sau nu loc la frun- produce o2 la lumina. zele omorîte prin uscare. Experiențele au fost efectuate cu frunze de trifoi, de păpădie, de traista ciobanului, de rostopască, de fragă, de lobodă, recoltate de pe plante din grădina Facultății de științe naturale, la 15.V.1961, și ținute în aerul de laborator pînă la 16,y, cînd s-au efec- tuat experiențele. Montarea experiențelor s-a făcut în modul următor: pe aceeași lamă de microscopie s-au’așezat 2 picături mari de mediu de cultură lichid cu bacteriile mobile, sensibile față de concentrația O2, într-o picătură s-a introdus o bucată mică din frunza vie și într-altă picătură o bucată din frunza uscată, umectată. S-a acoperit cu cîte o lamelă și s-a mai introdus mediu de cultură, pentru ca acesta să ocupe întreg spațiul de sub lamelă. Preparatele astfel obținute au fost ținute la lumina ferestrei dinspre . N, într-o capsulă Petri, în care am introdus hîrtie de filtru umectată, spre a avea o atmosferă umedă, menită a împiedica evaporarea apei din mediul de cultură a preparatelor. 5 RELAȚIA DINTRE STAREA VIE A PROTOPLASMEI ȘI FOTOS1NTEZĂ 95 Toate aceste experiențe au decurs într-un mod asemănător. ,în jurul frunzelor vii se aglomerează numeroase bacterii mobile, spre deose- bire de frunzele omorîte prin uscare unde această aglomerare nu are loc. Toate aceste experiențe arată că fenomenul fotosintezei se produce numai la frunzele vii și Că el nu are loc la frunzele omorîte prin uscare și umectate. Frunzele plantelor de plop, soc, fasole, zorele și de pătlăgele roșii, recoltate din grădină sau din seră, au fost uscate la temperatura camerei, la umbră, în decurs de 1—2 zile. La unele s-a determinat O2 absorbit sau produs în ziua următoare uscării, la altele după cîteva săptămîni. în vederea acestui scop ele au fost umectate prin scufundare în apă, după care au fost introduse în camera de, asimilare. în unele experiențe frunzele uscate au fost pisate, iar cu praful obținut am pregătit o suspensie în apă de izvor pe care apoi am introdus-o în camera de asimilare. Iluminarea s-a făcut cu un bec electric de 500 W de la distanța de 50 cin. Lumina a fost răcită de un strat de apă de 50 mm grosime. Asupra frunzelor ® din camera de asimilație cădea o lumină de 2 000 lux; în camera de asi- milare CO2 s-a menținut constant cu 10 cm3 soluție tampon Warburg, care nu venea în contact cu frunzele. • La 18.11.1961 am desprins de pe plantele înflorite în seră frunze de fasole oloagă de 7,2 g greutate proaspătă. Pînă a doua zi frunzele s-au uscat, ajungînd la greutatea de 1,4 g. Pentru determinarea fotosintezei am luat 3 foliole cu greutatea uscată de 0,24 g, pe care le-am ținut în apă de izvor ,30' și apoi le-am introdus în camera de asimilare. După cum se Vede în figura 8, frunzele au consumat-O2 atît la întuneric, cît și la lumină, consumul de O2 fiind mai mare la lumină. Din frunzele de fasole oloagă uscate prin același procedeu ca în < experiența precedentă am luat 0,7 g foliole pe care le-am pisat și .praful rezultat î-am introdus în apă obținînd o suspensie fină și deasă, pe care am introdus-o în camera de asimilație. Dirt figura 9„rezultă că nici în acest caz nu s-a degajat O2 lă lumină, ci s-a absorbit o cantitate mai mare de O2 decît la întuneric. Frunzele de pătlăgele roșii au fost culese de pe plante din seră, în ziua de 24.11.1961. Peste două zile (26.11) frunzele erau uscate. Din acestea ■ am luat 0,30 g pe care le-am umectat prin ținerea în apă timp de 30' și apoi am determinat O2 produs sau absorbit. Atît la lumină cît și la întuneric a avut loc o absorbție de O2 de către frunze (fig. 10). Din frun- zele de tomate uscate am luat 0,37 g, le-am pisat și cu praful obținut am pregătit o suspensie în apă de izvor, pe care am introdus-o în camera de asimilație. După cum se vede în figura 11, a avut loc o absorbție de O2 atît la lumină, cît și la întuneric, în primul caz absorbția fiind mai mare. La 18.11.1961 am cules din seră frunze de zorele în greutate de 4,4 g, pe care le-am ținut în laborator pînă a doua zi, cînd greutatea lor a scăzut prin uscare la 0,9 g. A doua zi am umectat în apă de izvor cîteva frunze uscate în greutate de 0,25 g, timp de 30' și apoi le-am introdus în camera de asimilare. Graficul din figura 12 ne arată că frunzele au consumat O2 atît la întuneric cît și la lumină, dar ceva mai mult la lumină. i • ■ 2 — c. 464 ' ' 7 RELAȚIA DINTRE STAREA VIE A PR'OTOPLASMEI ȘI FOTOSINTEZA . 97 La 30.IX.1960 am recoltat frunze de soc din grădină, le-am uscat la temperatura camerei. în 9.1.1961 am luat două foliole uscate care cîntă- reau 0,57 g, care după ce au fost ținute în apă de izvor timp de 30' au ajuns la greutatea de 1,20 g. Apoi le-am introdus în camera de asimilație. Consumul de O2 ă "avut loc atît lâ lumină, cît și la întuneric, cu deosebirea că în primul caz a fost mai mare (fig. 13). La'12.1.1961 am pișat în mojar foliole uscate de soc care cîntăreau 2,3 g, iar praful obținut 1-am trecut în 50 cm3 apă de izvor; apoi sus- pensia deasă rezultată am introdus-o în camera de asimilație. Așa cum se vede din figura 14,. a avut loc un consum de O2 atît la lumină cît și la întuneric. ■ , - La sfîrșîtul lunii septembrie 1960 am recoltat frunze de plop pe care le-am uscat la temperatura camerei. Pe data de 9.1.1961 am luat 6 frunză uscată, în greutate de 0,52 g, pe care am ținut-o în apă de izvor timp de 30', ajungînd la greutatea de 1,02 g. Am introdus-o în camera de asimilațib și am constatat că a avut loc o absorbție de O2 atît la lumină, cîț și la întuneric. La lumină, frunza a absorbit o cantitate mai mare de O2, decît la întuneric (fig. 15). DISCUȚII Cu metoda bacteriilor a. lui Engelmann s-a constatat fenomenul fotosintezei lă frunze de Helodea canadensis și la filamente; de Clado- phora fraeta numai atît timp cît mai erau celule vii puse în evidență prin metoda plasmolizei. La frunzele de Helodea,' canadensis ținute în aerul din laborator, celulele au pierit după 8' și tot atunci a încetat și fotosinteză. La filamentele de Cladophora fraeta, moartea celulelor a avut loc după 40', cînd . a încetat și fotosinteza. Din'datele prezentate, se vede că în nici una din experiențe, frunzele omorîte prin uscare și umectate în apă sau pisate în prealabil și apoi umectate nu au produs la lumină: O2, ci au absorbit o cantitate ceva mai mare de O2 decît la întuneric. Rezultă deci că frunzele moarte nu îndepli- nesc fenomenul fotosintezei. Acest fapt se datorește probabil unei fotooxi- dări. Absorbția Q2 de către frunzele moarte și umectate cu apă se datorește probabil unei oxidări de substanțe organice sub acțiunea enzimelor oxi- dante, care își păstrează acțiunea și după rfidartea celulelor. ‘ / Rezultatele acestor experiențe sînt contrare acelora obținute de J. Friedel (2), M a c c h i a t i (5) și H. M o 1i s cli (6), (7). Deose- birile se datoresc probabil faptului că autorii amintiți s-au servit de metoda bacteriilor a lui Bejernick. i După E. R ab i n o vi c i (8) se poate ca O2 pus în libertate la lumină de frunzele moarte, să fie datorit unor peroxizi, care s-au păstrat în frunze din metabolismul normal șau au apărut după moartea lor. Acești peroxizi s-ar putea descompune la lumina în prezența clorofilei. 98 x N. SĂLĂGEANU s CONCLUZII La celulele frunzelor de Helodea canadensis și ale filamentelor de Cladoplwrafracta, vătămate prin ținerea în aer, fptosinteza încetează o dată cu starea vie a celulelor și anume la prima plantă de experiență după 8' și la a doua, după 40'. La frunzele aeriene (experiența cu frunze de trifoi, de păpădie, de traista ciobanului, de rosțopâscă, de fragă, de lobodă, de fasole, de zorele, de tomate, de plop și de soc) și umectate, fotosinteza nu mai are loc, ci se constată la lumină o absorbție sporită de O2, probabil datorită unei foto- oxidări. • 4 BIBLIOGRAFIE . 1. Engelmann Th, W-, Botan. Z., 1881, 39, 441. 2. Fbiedel J„ Cqmpt. rend. Acad. Sci., 1901, 132, 1138; 1901, 133, 840. 3. Harboy M., Compt. rend. Acad. Sci., 1901, 133, 890. 4. Herzog R. O., Z. physiol.Chem., 1902, 35, 459. 5. Macchiati, Bol. soc. bot. ițal., 1903. 6. Molisch H„ Botan. Z., 1904, 62, 1. 7. ■ • — Z. Bot., 1925, 17, 577. 8, Pabmhobiîh E., ^omocuumea, Hbh. UnocTp. JIht., MoCKBa, 1951. 9. SĂLĂGEANU N., Ann. sci. Univ. de Jassy, 1939, 23, 24. 10. CAJlAlKEAHy H., OnsHonornH pacTeHHii, 1962, 9, 2, 149. 11. Wlntebstein, Bipchem. Zeitschr., 1912, 46, 440. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de fiziologie vegetală. ■ Primită în redacție la 6 decembrie 1963. ROLUL FRUNZEI ÎN REACȚIA FOTOPERIODICĂ. EXPUNEREA MINIMĂ A FRUNZEI LA FOTOPERIOADA INDUCTIVĂ LA PERILLA OCYMOJDES ' ȘI CHR YSANTHEMUM MOR1FOL1UM *. ' ' ■ DE . - ■ ■ .• U I. BĂRBAT și C. OCHEȘANU Rolul frunzei în fotoperiodism a fost studiat în experiențele clasice ale lui B. S. M o ș k o y (1) și C e a id a h i a n (citat după (2)). în aceste lucrări s-a stabilit că frunza este organul ,,impresionat” de lumină. în fotoperioade favorabile (inductive) iau naștere substanțe speciale, probabil de natură hormonală, care împreună cu asimilatele sînt vehiculate la mugurele terminal sau lateral. După ce mugurii au suferit acțiunea temperaturilor joase, la plan- tele care necesită iarovizare, sau ău atins o anumită vîrștă, ei se transformă ( în muguri de rod. B. S, Moșkov (1) și I. A. D. Z ee v ar ț (3) au arătat că la Perilla oeymoides, sub acțiunea fotoperioadei optime, frunzele se modifică structural, astfel că devin capabile să sintetizeze hormonii înfloririi după ce au primit un număr bine determinat de fotoperioade inductive, inde- pendent de condițiile fotoperiodice, deci și la zi continuă. Rezultă că inducția fotoperiodică este localizată în frunză și este un fenomen irever- sibil (la Perilla). Această concluzie a rezultat din experiențe de altoire cu frunze, care au suferit inducția fotoperiodică, adică aii primit numărul minim de fotoperioade optime necesare pentru trecerea' plantelor ■ la înflorit. Altoind asemenea frunze pe plante care se găsesc în condiții ■ fotoperiodice neinductive (lăzi continuă) ele înfloresc fără să mai fie expuse la zi scurtă. • După M o ș k o v durata pentru inducția fotoperiodică a frunzei la Perilla este de 7 zile, iar la crizanteme de 9 zile. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sărie botanique”, 1964, IX, 2, (în limba franceză). . 100 I. BĂRBAT și c. OCHEȘANU Aceste experiențe arată că reacția fotoperiodică constă din două faze : „restructurarea” frunzei și sinteza hormonului înfloririi. Nu este clară ordinea în timp a acestor procese. Experiențele lasă impresia că frunza suferă o modificare internă după care devine capabilă pentru sinteza hormonului, deci prima fază precede pe a doua. Existența plantelor care necesită o singură fotoperioadă inductivă (Kanthium pennsylvanicwn, Pharbitis nil, Lolium temulentum etc.) pentru trecerea la înflorit arată că în cazul acestor plante cele două faze decurg simultan și repede sau că schema de la Perilla are valabilitate restrînsă. Experiențele de pînă acum nu au stabilit momentul cînd se face legătura dintre frunză și mugure, deci cînd începe sinteza hormonului înfloririi și transportul acestuia la mugure. Pentru a elucida această problemă am ales plantele Perilla ocy- moides ișL Chryșantemum morifolium — soiurile Blanche de Pointin și Louis de Barthou, ultimele folosite ca soiuri potrivite, pentru „cultura forțată” și deci cii mare sensibilitate fotoperiodică. > A Prima experiență s-a executat la Perilla ocymoides și a avut ca scop să stabilească la materialul experimental existența procesului de „restruc- turare” fiziologică a frunzei. Plantele au fost'crescute la lumină continuă pînă cînd au avut 5 perechi de frunze bine dezvoltate. Apoi, ele au fost pregătite pentru experiență prin îndepărtarea frunzelor (cu excepția perechii a 5-a de frunze), îndepărtarea vîrfului și a tuturor mugurilor ' axilari, cu excepția unuia de la perechea a 5-a. în tabelul nr. 1 sînt prezentate variantele experienței, în număr , de 9, primele 2 fiind martorii. Efectul tratamentului s-a apreciat după . Tabelul nr, 1 „Restructurarea” fiziologică a frunzelor Ia Perilla Vari- anta Vîrsta plantei Tratament fotoperiodie (locul aplicării) , Durata tratamen- tului zile Nr. zilelor pînă la îmbobocire ■ 1-, • perechea a 5-a de frunze la Zs — 10 zile — apoi la lumină continuă 10 18 2 idem 1 — durata tratamentului — 15 zile 15 18 3 perechea a 5-a de frunze la Zs — 10 zile — apoi se 10 o • ■ înlătură 26 4 'O idem 3 — durata tratamentului — 15 zile 15 18 . 5 fi perechea a 5-a de frunze la Zs — 10 zile, apoi la lu- mină continuă — 5 zile (ulterior se înlătură) 10 18 6 perechea a 5-a de frunze la Zs — 10 zile ; 10 22 7 fi / 2 prima pereche de frunze la zi de 2 ore idem 6 — d.urăta tratamentului — 15 zile 10 18 8 S idem 6 — frunzele de la zi de 2 ore rămîn pe plantă pînă la îmbobocire 10 22 9 idem 8 — durata tratamentului — 15 zile 15 18 Notă. Zs=zl scurtă. data apariției bobocilor. După rezultatele martorilor, 10 zile scurte sînt suficiente pentru trecerea la înflorit, Dacă perechea de frunze se îndepăr- tează după 10 zile (varianta 3), apariția bobocilor întîrzie cu 8 zile. Dacă 3 ROLUL FRUNZEI ÎN REACȚIA FOTOPERIODICĂ 101 fmnzelo rămîn la zi continuă 5 zile, după cele 10 zile scurte, apariția bobocilor are loc în același timp ca la martor.- Rezultă că după 10 zile scurte frunzele continuă să sintetizeze hormoni la zi lungă (continuă), .pentru a stabili dacă nu este în acest caz un efect al nutriției aeriene, s-au îndepărtat: frunzele după 10 zile scurte dar s-a lăsat o pereche de frunze . pînă la apariția bobocilor timp de 2 Ore pe zi la lumină (varianta 9). în ultimul caz apariția bobocilor a fost întîrziată. A doua experiență s-a executat la Perilla ocymoides și a început cînd. ! plantele au avut 6 perechi de frunze bine dezvoltate. Plantele au fost pregătite astfel încît la începutul experienței aveau 6 perechi de frunze și un singur mugure la perechea de frunze de sus. Perechea de frunze bazale a fost ținută în toate variantele la zi continuă și a avut rolul de nutriție aeriană. Celelalte perechi de frunze au fost ținute la zi de 2 ore (regim fotoperiodie neinductiv) ‘ și au fost supuse treptat tratamentului fotope- riodic de 10 ore lumină pe zi, conform schiței din figura 1 și datelor tabe- Ite/1. 7 l/ân2 Fig. 1 Var3 * lului nr. 2. Plantele, în întregimea lor, au primit 10 zile scurte, suficiente pentru inducția fotoperiodică, însă aceste zile nu au fost aplicate pe toate frunzele deodată, ci succesiv, pe diferite frunze cîte o zi sau. mai 102 I. BĂRBAT ți C. OCHEȘANU ' 4 5 ROLUL FRUNZEI IN REACȚIA FOTOPERIODICĂ 103 multe, maximum 10, după care au fost îndepărtate. în cazul primei variante o frunză a fost expusă la o singură zi scurtă, a doua zi a fost expusă la o zi scurtă frunza următoare etc. în varianta 2, prima frunză luată în experiență a fost expusă două zile scurte etc. Bobocii au apărut pe lăstarul crescut din mugurele de la prima pereche de frunze de sus, în toate varian- tele, la 22 de zile de la începutul tratamentului cu zi scurtă. Tabelul nr, 2 Sensibilitatea fotoperiodică a frunzelor la Perilla Varianta Vîrstă plantei Durata trata- mentului Tratament fotoperiodic Nr. zilelor pînă la îmbdbo- cire © 'Martor toată planta 1 © 1 frunză/1 Zs 2 N 2 frunze/2 „ 3 © © 3 „ /3 „ © 4 5 bine 0 zii 4 „ /4 „ 5 „ /5 „ de z 6 © vi 6 „ /6 „ ci 7 N © 7 ,, /7 „ Ci 8 □ 8 „ ■ /8 „ 9. 9 „ /9 „ 10 10 „ /10 „ Din această experiență rezultă că frunza sintetizează hormonii de înflorire din prima zi scurtă, că în frunze există prezent sistemul biochimic capabil să reacționeze imediat la condiții fotoperiodice favorabile. Frun- zele au fost îndepărtate după 8 ore, ceea ce înseamnă că în acest timp, hormonii au ajuns pînă la mugure în cantitate suficientă; 1 Mai rezultă că în timpul inducției fotoperiodice procesul de sinteză al hormonilor este reversibil și totodată sistemul biochimic se stabilizează astfel! încît dnpă un anumit număr de zile scurte este perfect stabilizat și ireversibil. La crizanteme s-au folosit plante în vîrstă de 70 de zile care aveau 20 de frunze bine dezvoltate. S-a procedat la fel ca la Perilla. S-a înlă- turat vîrful cu frunzele nedezvoltate și toți mugurii axilari cu excepția mugurelul de la prima frunză de sus. După această operație plantele au avut 12 frunze. După cum se vede din tabelul nr. 3, experiența a fost organizată după același plan ca la Perilla. Se constată că la soiul Blanche de Pointin reacția este în general aceeași ca la Perilla, cu excepția primei variante. Soiul Lo.uis de Barthou nu a reacționat pozitiv. Se știe că sensibilitatea frunzelor la condiții fotoperiodice este determinată de poziția frunzei pe tulpină. I. A. D. Zeeva,rt (3) a stabilit că perechea a 5-a de frunze de la Perilla crispa este sensibilă fotoperiodic și necesită numărul cel mai mic de fotoperioade optime în comparație cu frunzele de la etajele inferioare. Este interesant de știut dacă sensibilitatea fotoperiodică la aceeași frunză se modifică o dată cu îmbătrînirea ei. în acest scop s.-a experi- meritat cu soiurile de crizanteme Blanche de Pointin și Louis de Barthou (tabelul nr. 4). S-au ales plante în vîrstă de 36—38 de zile care au avut 14—16 frunze bine dezvoltate și care pînă la această vîrstă au fost ținute Tabelul nr. 3 Sensibilitatea fotoperiodică a frunzelor la crizanteme Varianta Vîrstă plantei Tratamentul foto- periodic Durata tratamen- tului Nr. de zile pînă la apariția bobocilor Procente de îmbobocire B L n L Martor toată planta 24 — 100 — 1 1 frunză/1 Zs — — — — • 2 2 frunze /2 ,, 33 — 50 ■ — 3 3 ■„ 13' „ © 35 ■— 25 — 4 N 4 „ i /4 „ 33 —. 50 — 5 © 73 5 „ /5 „ o 33 — 75 — 6 eo 6 „ /6 „ 33 — . 100 — 7 7 „. /7 „ 33 — 50 — 8 8 „ /8 „ 40 — 50 — . 9 9 /9 „ 33 — 50 ■ — 10 10 „ /io „ 24 100 — Notă. B=aoiul B’anche de .Pointin. L^soiul Louis de Barthou» la lumină continuă. S-au alcătuit două grupe din fiecare soi. . La prima grupă s-au îndepărtat frunzele nedezvoltate și restul frunzelor, cu excepția Tabelul nr. 4 Sensibilitatea fotoperiodică o. frunzelor și vîrstă lor la crizanteme Varianta Vîrstă plantei zile Poziția frunzei pe plantă Data înce- perii trata- mentului Nr. zile- plor de tratament Nr. zilelor pînă la apari- ția bobocilor Proccrte de îmbobccire . L B L. . B 1 a 36 a 2-a de sus 17.V ! 10 43 22 . 25 _75 b 61 ă 12-a „ „ 10.VI 10 34 — 50 2 a 36 a 2-a „ ,, 17. V 15 32 19 50 100 ■ b 61 a 12-a ,, ,, 10.VI 15 —• 26 — ■ 50 3 a 36 a 2-a ,, ,, 17.V 20 30 19 75 100 b 61 a 12-a „ „ 10.VI 20 26 ■' — 75 4 a 36 . . a 2-a „ „ 17.V 25 31 19 100 100 b 61 a 12-a ,, 10.V1 25 " — 26 — : 100 Notă. L=soiul Louis de Barthou. B= soiul Blanche de Pointin. unei frunze bine dezvoltate (frunza a 2-a de sus în jos). La a doua grupa operația s-a.executat la fel, dar cînd a 2-a frunză de sus a devenit frunza a 12-a, deci în vîrstă de 61 de zile. în ambele cazuri s-au îndepărtat ■I. BĂRBAT și C. OCHEȘANU . : 6 mugurii aziluri înainte de începerea tratamentului fotoperiodie,. S-au aplicat 10, 15, 20 și 25 de zile scurte. / La ambele soiuri, îmbătrînirea frunzei duce la o slăbire a reactivi- tății fotoperiodice. La soiul Louis de Barthou aceasta este mai accen- tuată decît la Blanche de Pointin. în cazul ultimului soi diferența cea mai mare este la tratamentul de 10 zile. CONCLUZII Din experiențele prezentate rezultă că la Perilla ocymoides și soiul de crizanteme Blanche de Pointin frunzele reacționează fotoperiodie astfel: la Perilla din prima zi scurtă, iar la crizanteme din a doua^ zi scurtă. La Perilla hormonii șînt trimiși din frunza ținută la o singură zi scurtă în decurs de 8 ore lumină, care a urmat după ziua scurtă, respectiv noaptea lungă. Sistemul biochimic care sintetizează hormonii înfloritului există în frunzele dezvoltate, independent de bondițiile fotoperiodice. De aceea planta poate să reacționeze imediat la condițiile fotoperiodice. Prin aceasta plantele realizează o promptă adaptare la condițiile de mediu și dovedesc capacitatea lor ridicată de orientare. Acest sistem biochimic este la început labil și reversibil dar după un anumit timp se stabilizează și funcționează și în afara condițiilor inductive. Planta însă păstrează capacitatea de orientare ,prin frunzele noi. care.șe formează și în care întreg procesul se repetă. Experiențele prezentate demonstrează de asemenea că sensibili- tatea fotoperiodică a unei frunze slăbește o dată cu îmbătrînirea ei. ' BIBLIOGRAFIE 1. Moihkob B. C., <&omonepuodiiaM pacrnenuu, rHGJIJKII, JleHHHrpafl, 1961. ’2. MAXtMov N. A., Fiziologia plantelor, Edit. pentru literatură științifică, București, 1951. 3. Zbbvart I.A.D., Flower formation as studied by graftirig, Wageningen (Olanda), 1958. . Centrul de cercetări biologice, Cluj. Laboratorul de citofiziolbgie, creștere și dezvoltare. Primită, in redacție la 11 decembrie 1963. , STUDIU ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE Fr. A GENULUI FESTUCA DIN R. P. ROA^ÎNĂ (I)* , DE . ACĂDEliilOlĂN E. I. NYÂRÂDY și A. NYÂRÂDY Materialele publicate în Europa Centrală și de SE în ultimele decenii asupra variabilității și răspîndirii unor specii critice de Pestuca din secția Ovinac s.l. nu reflectă destul de fidel și clar situația reprezentanților acestei secții în condițiile oropedoclimatice din B.P, Bomînă. Prezentarea contro- versată a lor din punct de vedere sistematic este izvorul și al unor confuzii din literatura fitocenologică. ' Pentru a cunoaște mai concret această problemă, în studiul de față am abordat-o atît sub raport sistematic, cît și sub cel ecologic, fitocoro- logic și fitocenologic. Prelucrarea, se bazează atît pe observațiile și stu- diile noastre făcute pe teren, cît și pe un foarte bogat material ierbaristic provenit din toate regiunile țării L Am luat în considerare și datele cores- punzătoare din literatura de specialitate. , Caracterele diferențiale de care ne-am folosit la delimitarea speciilor și a variabilității lor privesc forma și dimensiunile paniculului, a spicu- * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie —S6rie botanique”, 1964, IX, 2, (în limba germană). Partea, a doua a prezentei lucrări va apărea în nr. 3 al acestei publicații. 1 Materialul ierbaristic studiat aparține, următoarelor instituții din țară : 1. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj; 2. Universitatea din București; 3. Institutul agronomic „Dr. P. Groza”, •Cluj; 4. Inst tutui agronomic „Tudor Vlădimirescu”, Craiova; 5. Inst.tuțul agronomic „I. lo- nescu de la Brad”, Iași; 6. Institutul de biologie „TraianSăvulescu”, București; 7. Centrul de cercetări biologice al Filialei Academiei R.P.R., Cluj; 8,. Muzeul regional al Banatului, Timișoara; herbare particulare; 9. Herbarul A. și E. I. Nyârâdy, Cluj; 10. Herbarul I. Șerbănescu, București ; 11. Herbarul I. Morariu, Brașov. Numărul de ordine al ierba- relor de mai sus se citează după stațiunea unor taxoni mai rari sau descriși pentru prima dată în această lucrare. Cele mai multe plante din materialul studiat în ierbarele de mai sus au fost colectate de următorii botaniști: Al. Borza, Al. Buia, Șt. Csfiros, E. Ghișa, Gh. Gr in țes cu, I. Morariu, A. Nyârâdy acad. E. I. Nyârâdy, A. P a u c ă, • acad. E. Pop, P. C. P o p e s c u, E. Pușca ru-Șorocea nu, -M, R ă v ă r u ț, I. Ș e r b ă n e s c u, R. S o o etc. ASUPRA SPECIILOR SBCJ1EI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) ' 107 106 E. I. NYAKADY ;i A. NYĂRÂDY . Z lețelor, glumelor și paleilor, morfologia externă și dimensiunile frunzelor etc., precum și mbdul de dispoziție a sclerenchimului subepidermial al frunzelor complet dezvoltate, secționate transversal, sub mijlocul limbului (pl. I—VII). Caracterele morfologice și anatomice constatate permit recunoașterea precisă atît a speciilor secției Ovinae s.l., existente în R.P. Romînă, cît și a subunităților identificate. Studiile noastre ne-au întărit convingerea că speciile de Festuca din secția Ovinae Fr. se răspîndesc prin complexe de populații eterogene. Din asemenea populații provin încontinuu serii de forme noi, cu carac- tere homo- și heterozigotice,, servind drept bază variabilității speciilor studiate. Din acest fel de populații eterogene au provenit, sub acțiunea selectivă a factorilor ecologici, numeroși taxoni studiați, dintre care unii (de exemplu F. craiovensis Nyâr., F. pacliyplvyUa Deg., F. pallens ssp. transitoria Nyâr. -etc.) sînt descriși pentru prima dată în lucrarea de față. Ținem să relevăm faptul că în declanșarea unor modificări de natură genotipică, factorii mediului- trebuie să aibă un rol mult mai mare decît se consideră aceasta azi în general; modul de acționare a lor este însă atît de fin . și intim, încît cu metodele actuale — mai puțin exacte — nu s-a putut elucida încă mecanismul specific de acționare a lor. în ceea ce privește acțiunea selectivă a factorilor ecologici, aceasta este orientată mai ales spre unele caractere fiziologice, ele fiind corelate adeseori și de anumite caractere anatomo-morfologice specifice. Acestea din urmă apar mai mult sau mai puțin pregnant, uneori fiind greu sesizabile ; ele pot fi de natură genotipică sau simple modificați! provocate sub acțiunea directă a unor factori ecologici ai stațiunii. Numai prin studii anatomo- morfologice ele nu pot fi separate; interpretările de acest fel (11) nu aduc lămuriri satisfăcătoare, fiind absolut necesare și studii genetice aprofun- date, ceea ce desigur nu este scopul lucrării noastre. în ceea ce privește formele cu caractere intermediare, în cadrul secției Ovinae Fr. se pot deosebi atît cele provenite prin hibridare inter- specifică (de exemplu: F. x săyulescui Fvod'. = F. pallens x F. pseudo- vina'-, F.x supinoides A. Nyâr.' = F. sulcata var. satrgtilis x.F. supina etc.), cît și cele nehibridogene. Acestea, din urmă provin sub acțiunea selectivă a factorilor mediului, din populațiile eterogene ale speciilor ajunse. în condiții climatice sau edafice noi, mai adecvate unor specii înrudite. Asemenea forme sînt răspîndite în zona de întrepătrundere a populațiilor speciilor de F., valesiaea, F. sulcata și F. pseudovina. Ele au fost descrise ca Festuca boghișensis Prod. = F. pseudovina — F. valesiaea, F. meredișensis Nyâr, — F. sulcata — F. valesiaea ețc. ' Menționăm că prin stațiunile unde apar și se mențin asemenea forme intermediare — după observațiile noastre — înflorirea speciilor intere- sate are loc în țimp atît de diferit, încît în mod practic hibridarea inter- specifică nu este posibilă. Secția ovinae Fr. ap. Andr., Stand.» Văxt., II (1852), 21. Grupa I nt r a v a g i n al e s Hack.., Monogr. (1882), 81. înovațiunile (lăstarii sterili) iau naștere din subțioara, tecilor și cresc paralel îh interiorul lor, ieșind' la exterior prin deschizătura acestora 2. DETERMINAREA SPECIILOR' 1 a Paleile nearistate3 (pl. VI, fig. 106 și 107), cel mult fin ascuțite, foarte rar scurt-aristate. Frunze lungi, dese, erecte, numai la vîrf ± aspre, foarte subțirț de 0,4—0,5 (0,7 )mm în diametru, ± cilindrice și foarte fin multiangulate din cauza celor 7—9 fas- cicule de sclerenchim (pl. I, fig. 1—6). Teaca internă închisă pînă la 1/2 parte, marginile fiind unite printr-o membrană . . . . . . .......................... . .... . . . ... . •. F. amethystina 1 b Paleile de obicei aristate. Frunzele, puțin turtite, nu sînt multian- gulate, cu fețele netede, convexe sau brăzdate, în acest caz bicos- tate, rar tricostate. Teaca internă deschisă, închisă cel mult pînă la 1/3 : . . . ...... . . . ,. . . . ... . .2 2 a Tecile uscate brune-roșcate, înconjură strîns părțile interne, cea externă se dizolvă în fibre. Plantă alpină scundă . . F. glacialis 2 b Tecile uscate albe, cenușii sau surii, rareori cu nuanță roșiatică, înconjură ± larg părțile interne . ... . . . . ............................3 3 a Cel puțin lamina inoyațiunilor cilindrică sau puțin turtită, cu fețele convexe și după uscare, sub epiderniă, cu un strat de scle- renchim continuu sau întrerupt (pl. I, fig. 10—28; pl. II, fig. 33—36)............................................ ... . . . . . 4 3 b Lamina inovațiunilor turtită, la ambele laturi cu cîte o brazdă longitudinală, rareori cu 2 brazde' foarte fine sau frunza apare multicostată. Fasciculele de sclerenchim separate, de obicei cîte 3, uneori mai multe (pl. III, fig. 46 — 74 etc.) . . . . . . . .10 4 a Lamina filiformă sau setiformă, de 0,3—0,5 (0,6) mm în dia- metru . . ... .... ... . .... .' . :• . • 5 4 b Lamina iunciformă, de (0,5) 0,7—1,3 mm în diametru . . . . 7 5 a Frunze alburii glauce, rigide, încovoiate în mai multe direcții. Stratul sclerenchimatic întrerupt în mai multe locuri, rar numai într-unul singur (pl. II, fig. 33 —37) ... F. pallens var. transitoria 2 a Caracterul intravaginal se poate observa bine la inovațiunile paralele de lingă tulpina Horiferă. Teaca comună uneori se distruge și în acest caz planta apare pseudoextravaginală. . b După V. K r a j i n a (54) inovațiunea nu este întotdeauna intravaginală, ci picate fi și extravaginală. Credem că aici este cazul a de mai sus. 3 Festuca nagitiala cu paleile nearistate are frunzele groase, iunciforme (pl. II, fig. 40; pl. VI, fig. 120). 108 1 E. I. NYÂRÂDY și A. NYARADY 4 5 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OV1NAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) 109’ 5 b Frunze verzi sau puțin glauce, drepte, mai moi, cu sclerenchim continuu sau excepțional întrerupt . . . . . . . . ... . K G a Tulpină înaltă; lamina cel puțin la vîrf aspră, cele tinere de (6,4) 0,5—0,6 mm. Panicul lung de 4—8 cm. Spiculeț lung de 4,5—6; (8) mm. Teaca internă deschisă . . . ., . ... . F. ovina G b Tulpina scundă; lamina, netedă pînă la capăt. Panicul lung de 2—4 cm. Plantă subalpină-alpină. Teaca internă în treimea infe- rioară, concrescută . . . ./................. F. supina 7 a Frunza, tecile și inflorescența verzi, rar glauce, niciodată brumate . . . '. ; . . . . . . . ... . . . ... . . . . 8' 7 b Frunza, tecile și inflorescența de obicei glauce, uneori chiar brumate ...... . . . . . ... . ........................................3 8 a Teaca ± mărunt alipit păroasă, lamina 5-nervată. Panicul des, rigid. Paleea spre vîrf aspră sau scurt-păroasă . . . F. stricta 8 b 'Teaca și paleea glabre, lamina netedă, cu 7 (9) nervuri . ... . . . . . ....... . .... . . . . . . . F. intermedia 9 a Paleea lungă de 4—5 mm, cu vîrf mai tare, atenuat în aristă scurtă, rareori numai ascuțită. Panicul după înflorire ± contras (pl. IV, fig. 115-118) . .’ : . . ... . . . \ . . F. pallen» 9 b Paleea lungă de 3—4 mm, nearistată (pl. VI, fig. 120), cu vîrful ± membranos, obtuz. Panicul întins și după înflorire. .. F. vaginata 10 a Lamina filiformă sau setiformă, de. obicei 0,3 —0,5 mm în dia- metru, foarte rar pînă la 0,7 mm ... . .. . ... . . .11 10 b Lamina mai groasă, iunciformă (excepție F- siîlc. i.tenuisulcata), de (0,5) 0,6—1,3 mm în diametru . ; . . . . . .... 14 11 a Spiculețe mărunte, lungi de (7) 3—6 mm, cu flori des așezate. Palei late alungit-oyate sau lat-lanceolate, lungi de 3—4 mm .. . 12 11 b Spiculețe mai mari, lungi de (6) 7—11 mm, cu flori mai laxe, mai lungi și mai zvelte . . ........ . • • • . .13 12 a înaltă de 20—30 (40) cm, cu tulpină subțire, slabe. Panicul lung i de 3—4,5 cm, , cu spiculețe lungi de 3,5—5 (6) mm, palei lungi de 3—3;5 (4) mm, cu aristă lungă de 1 — 1,5 mm (pl. VI, fig. 132—133) . . . . . . . . . . . . . . . . F. pseudovina 12 b înaltă de 65—70 _cm, cu tulpină viguroasă, groasă. Panicul lung de 8—14 cm, cu^spiculețe lungi de 5—7 mm, palei lungi de . 4—4,5 mm, cu arista lungă de 2—3,5 mm . . F. eraiovensis 13 a Frunze filiforme, rar setiforme, de 0,3—0,5 (0,6) mm în diametru (pl. III, fig. 46—53). Spiculețe lungi de 5;5 —7 mm, paleea îngust- lanceolată, lungă de 3—4-4,7 mm, cu aristă lungă de 1—2 mm, laf. banatica pînăla 3,5 mm (pl.VI;fig. 121—130) . .-,F. valesiaca 13 b Frunze mai groase, setiforme, de 0,6 (0,7) mm în diametru (pl. II, fig.' 41—45). Spiculeț lung de 7,5 —9 mm, paleea lanceolață, lungă de 5 (6) mm, cu aristă lungă de 3—4 mim (pl. VII, fig. 147 și 148) . . ... . . . . . ... • • ■ ■ • • F. dalmatica 14 a Plantă scundă, înaltă de 20—25 cm, panicul lung de 2—5 cm, des. Ligula mărunt-piloasă . . .......................... . . F. panciciana 14 b Plantă înaltă de 30—60 cm, cu panicul lung de 5—12 cm. Ligula de obicei glabră . . . ...... . . . . . . . . .. . .15 15 a Frunze de 0,6—0,9 (1) mm în diametru, de obicei 3, rareori 5 scle- renchime izolate (pl. III, fig. 67 — 74) . . .... F. sulcata 15 b Frunze groase, de 0,9—1,4 mm în diametru, sclerenchim variabil,. uneori învelește circumferința frunzei în 50—90%, neîntrerupt, alteori divizate în 6—12 părți separate (pl. V, fig. 96—105) . . ...................... F. pachyphylla F. amethystina L., Sp. pl., ed. 1 (1753), 74. F- înarmata Schur,. in VSV (1859), 177 et Enum. pl. Transs. (1866), 792. F. coerulea. Schur,. Enum. l.c. 789 (Ic. : pl. I, fig. 1—3; pl. VI, fig. 106 și 107). Perenală, la noi înaltă de (17) 30—67 cm (după Hackel pînă la 80 cm). Tulpină erectă, netedă, în partea inferioară cu 1-2 noduri, formînd pajiști cu mulți lăstari sterili și cu mai multe frunze erecte, dese ' ca pensula, foarte lungi, ajungînd pînă la 1/2 tulpinii, uneori pînă la inflo- rescență, glabre, toate la fel de subțiri, de (0,3) 0,4—0,69 mm în diametru, de obicei cilindrice, foarte fin multiangulare din cauza celor 7 —9 scleren- chime bombate, periferice. Tecile interne ale inovațiunilor concrescute ; și închise pînă Ia 1/2 din lungimea lor, rar deschise pînă lă bază. Panicul lax, mlădios, la vîrf nutant, lung de 4—11 (12) cm (după Hăckel de 8—22 cm).! Spiculețe eliptice, lungi de 7—8 mm, cu 3 —7 flori, excep- țional mai puține, verzui, îndeosebi pe o latură brune-violete, mai rar închis colorate’. Glume lat-subulate, inegale, paleile lungi de 4,5—5 mm, îngust-lariceolate, la vîrf acute, membranoase, nearistate, rareori scurț- aristate, pe dos cilindrice, netede și glabre,1 cu nervura mediană slabă. ' Răspîndirea în țară. ■ Comună în Munții Rodnei, Carpații Orientali, Carpații Meridionali și Munții Vîlcan—Godcanu. (H. 1, 2, 3, 6, 9, 10,11), ; VARIABILITATEA f. marmarosiensis Zapal., Consp. FI. Galic., I (1906), 65 et III (1911), 230 corr. Frunze foarte înguste, de 0,3—0,4 mm în diametru, paleea fin ascuțită. Reg. Maramureș : Pietrosul Mare. Reg. Suceava :: Dacu lîngă Cîrlibaba. . f. paueiflora A. et E. I. Nyâr. f. nova (Ic. : pl. I, fig. 4—5). Planta 17-2Q cin alta. Foliis 0,6 mm diam., sectione transversali foliorum elongata. Spiculae 1-2 floribus. Mt. Rodnenses in cacumine Mtis Ineu alt. 2100 m solo schist.- crist (H. 9).. var. ghișana Nyâr., Enum. pl. vase. Oh. Turzii (1939), 72 (Ic.: pl. I, fig. 6). Tulpină viguroasă, înaltă pînă la 67 cm, cu frunze lungi , de 30 mm, de 0,5—0,7 mm în diametru, glabră. Panicul lung de 10—12 cm, alipit de axă, uneori cu ariste scurte. Reg. Cluj : Colții Trascăului 650 m (H. 4,9). / 110 ' ; E. 1/ NYÂRÂDY și A. NYÂRÂDY 6 CONDIȚII STAȚIONAI,E F. amethystinaeste o specie bazifilă-neutrofilă destul de răspîndită în unele masive muntoase din Oarpații Orientali și Meridionali. în Oarpații Occidentali este cunoscută pînă în prezent dintr-o singură stațiune din Munții Trascăului. în condițiile pedoclimatice ale țării, această specie își are optimul, său de dezvoltare și de răspîndire la altitudini mai mari decît 1400 — 1500 m, deasupra limitei superioare actuale a pădurii prin locuri deschise, ajungînd să fie specie dominantă (AD : 3 — 4) chiar și la altitudini de peste 2000 m (Munții Bucegi, Munții Făgărașului). Din stațiunile împă- durite montane mai puțin înalte nu este cunoscută în țară; în asemenea stațiuni menționate din B.P. Ungară (124), din Austria (49), E.F.G. și E.D.G. (46), (98) etc., această specie apare ca un component caracte- ristic al stratului ierbos dezvoltat pe substrat- câlcaros sau dblomitic. Probabil că în. regiunile carstice mai puțin înalte și mai împădurite din sud-vestul țării va fi descoperită și la noi prin stațiuni similare. Solul pe care se instalează F- amethysțina este negru ori brun alpin, mijlociu profund sau slab scheletic, cu reacție neutră pînă la slab alcalină (pH-ul.la 5—20 cm — 6,8—7,4), care se-formează pe roci sau pe conglo- merate calcaroase. După natura stîncoasă a stațiunii,.inai mult sau mai puțin acciden- tată, această asociație acoperă terenul în proporție de 60—95%. Este instalată pe pante mai domoale sau adeseori puternic (peste 40°) înclinate și stîncoase, pe grohotișuri fixate de sub pereții abrupți ai stîncăriilor și mai rar pe brînele acestora. Preferă stațiunile cu expoziție E, SE, SV și-mai puțin pe cele V sau S, acestea din urmă fiind mai calde și mai uscate. Datorită tufelor distanțate de F. ametliystina pajiștea acestei asociații apare discontinuu înțelenită. . ’ Urmărind compoziția floristică a asociațiilor de F. amethystina din stațiunile din diferitele masive ale Carpaților Orientali și Meridionali (tabelul nr. 1) s-au găsit 80 de specii de fanerogame care prezintă II—V grade de constanță în masivele studiate comparativ din Oarpații noștri,' număr care se va mări desigur în urma cercetărilor viitoare. Numărul speciilor accidentale se apropie de 50. Dintre cele 80 de specii 55% sînt alpine, predominînd cele alpin central-europeene, 15% reprezintă specii endemice, 8% sînt specii balca- nice sau balcano-dacice (tabelul nr. 1). Este de remarcat numărul mare al speciilor caracteristice din ordinul S6sl erietalia coeruieae și cele ale alianței Seslerion rigida e, de exemplu Sesleria coerulans (bielzii), Carex sempervirens, Poa violacea, Festucaversicolor, Scabiosa lucida, Fupbrasiâ salisburgensis, Pbtentilla crantzii,Alyssum repens etc., în care1 șe încadrează Fe stu- cetum a m e thy s tin a e din Oarpații noștri. Această fitocenoză se Temarcă și prin numeroasele specii endemice (de exemplu Centaur ea. Tabelul nr. 1 Festucetum ămethystinaă Elemente floristice Specii Munți 1 2 3 A. Gramineae ECeMtO Festuca amethystina V 4 V 3—4 V 2-4 ACe Agrostis rupestris II + — III + Eas—M Anthoxdnthum odoratiim III + —1 II +-1 II + A-Ar Festuca supina II 4- — . — ■ II +-1 End ' F. sulcata var. saxatilis III + —1 III +-1 II + ACa F. versicolor III + —1 I + II +-1 End Koeleria transsilvanica V — — ■ III +-1 EDA Poa violacea — — — — III +-2 B-Ca Sesleria coerulans (bielzii) III + —1 — — I + AB Trisetum alpestre II 4--1 II +-1 B. Leguminosae ACe Anthyllis alpestris III 4-—1 II + AEas Lotus corniculatus var. alp. III + —1 II + End Onobrychis transsilvanica — — — — I + ACa Trifolium repens var. div. ' IV + -1 II +-1 III + i' C. Cyperaceae ACa Carex ornithopoda II + II +. — ACe C. sempervirens V 4-—2 III + / IV +-2 D. Familiae diversae ACa Aconitum tauricum < II 4- I + AB Achillea stricta I + I + — — ACa Alchemilla hybrida s.l. I + — ■ — II + DB Alyssum repens III + —1 — — II + ACp Aster alpinus ni 4- II + I + ACpAr Bartschia alpina III 4- — — II + ECaM Bișcutella levigdta III + II + II + C Botrychium lunaria II 4- — II + ECa Carlina acaulis var. alp. II 4- I + — — End Centaureă pinnatifida Iii 4- II + I + ACa Cerastium lerchenfeldianum II 4- — — III + End C. IransSilvanicUm • — — . — I + ACa Calamintha alpina-baumg. II + . — — I + End Dianthus tenuifolius . I + — — I + - AAr Euphrasiă salisburgensis III + — — : ii + ACa Galium anisophyllum III + —1 I + in + End G. vernum ssp. alpinum II + -— — ii + ABCa Gentiana praecox var. carpatica ■rp I + ii + ACa Helianthemum alpestre II + —1. — —■ i + ACa H. hirsutum var. grandiflgra1 III + —1 I +-1 — — Eas Hieracium caesium I + . — — ACa H. villosum II + I + — — BCa Hypericum alpigenum III 4- — — II + ACa Kernera saxatilis I 4- II + — — ACa Knautia longifolia III +—1 I S.+ I + AA1 Leontopodium alpinum . II + • — — I + ■ BCa Linum extraaxillare III 4- — — II + ACp Myosotis alp. ssp. stenophylla III + -1 I + I + ACa Nigritellâ rubrg ' I + ■ — — I + ABCa Phyteuma nanum II + ACp Polygonum viviparum I V 4- —1 ’w— —— III + ACpAr Potentilla crantzii 14- — — I +-1 B P; ternata I + — — III +-1 ECa Ranunculus oreophilus III 4- I + — — BD Saxifraga luteo-viridis ■ I + I + , — — End Scabiosa lucida et ssp. barbata III +-1 II + III + ACa Sedum atratum . 11 + _ — — — End Silene dubia II + — — II + ECa Thesium alpinum / I + — — II + End Thlaspi dacicum ,■ I +' — — — — End Thymus pulcherrimus II + — — I + c. 464 — d.p. 110 V 3 II + II + I + II + I + II + II +-1 I I I II + + + + -1 II +-1 I + I + I + I + II • ’ Ir ' 'I + \ II + Notă. Specii însoțitoare : Androsace chamaejasme (3), Astragalus australis I + (1,4), Astrantia major (2, 4), Avenochloa versicolor (1, 3), Bupleurum falcatum (2,3), — — B. ranunculoides (1), Campanula kladnianal (1,4), C. năpuligera (3, 4), Carduus II + glaucus (2), C. kerneri (1,4), Chaerophyllum auream (2), Chrysanthemum corym- II + bosum (1), Coeloglossum viride (1,3), Erigeron uniflorus (1,3), Festuca porcii (1,2), — — Gentiana lulea (2), Hypericum commutatum (4), Isatis praecox (2), Ltțzula campes- II + Iris var. multiflora (3), L. cuprina (1,4), Parnassia palustris (1,3), Poa nemorălis II 4- (1,3), P. subcaesia (1), Phleum commutatum (1,4), Potentilla thuringiaca (3), Pri- I + mula elătior (1,4), P. halleri (3,4), Sieversia montana (1,4), Soldanella major f. hun- garica. (1,4), Thesium kernerianam (3), Thymus alpestris (1,4), Trifolium alpestre — — (3), T. prat. ssp. frigidum (1,4). I + Stațiuni: 1. Munții Rodnei: muntele Corongișul Mare (1750 m, NE, 25°, — — 80%); muntele Mihăiasa (1680 m, N, 36°, 80%), muntele Negrileasa (1850 m, I + SE, 30°, 65%), muntele Piatra Rea (1680 m, N, 20°, 70%), Izvorul Cailor -- (1840 m,NV, 25°, 60%) (A. Nyâr âdy, VII-VIII, 1951, 1959). II + 2. Munții Rarău — Munții Giurgeului: Pietrele Doamnei (1600 m, SE, 30°, ----- 70%), Hăghimașul Mare (1720 m, E- SE, 20°, 95% ; 1650 m, E, 20°, 90%), inun- II + tele Eceu (1610 m, SV, 30°, 80 % ; 1650 m, S - SE, 25°, 80%) (A. N y â r â d y, 1+ VII-VIII, 1948, 1950). II 4- 3. Munții Bucegi: Jepii Mari (1850 m, SE, 30°, 75%), muntele Caraiman I 4. (1900 m, E, 40°, 60%), Vîrful cu Dor (1800 m, S—SE, 20°, 80%), valea lalomiței 1 4- (1950 m, E—SE, 30°, 75 %), muntele Coștila (1900 m, E, 25°, 80 %) (A. N y â r â d y, I 4. VII-VIII, 1954). II 4- 4. Munții Făgărașului: vîrful Doamnei (2000 m, SV, 35°, 65 % ; 1950 m, E, I 4- 30°, 80%), șaua dintre văile Doamnei și Laița (2040 m, SSE, 25°, 90%), valea II 4- —1 . Doamnei (1780 m, ESE, 30°, 75%; 1750 m, SE, 20°, 85%) (A. Nyârâdy, II .(- VIII, 1949). I -4- Semnificația prescurtărilor: Prezența generală : I( —20%), 11(20 — 40%), III (40 — 60%), iv (60-80%), v (80—100%). Abundentă-dominantă = AD : + II 4- (pînă la 1%), 1 (1-5%), 2 (5-25%), Ș (25-50%), 4 (50-75%), 5 (75-100%). I 4- Elemente floristice'. A = alpin, Ar = arctic, At =» atlantic, Al = altaic, B = I -j- balcanic, Br = boreal, C = cosmopolit, Ca = carpatic, Ce = central-european, I 4. Cp = circumpolar, D = dacic, E = european, Eas = eurasiatic, End = ende- I 4- mic, K = continental, M = mediteranean, Mt = montan, O = oriental, P = — pontic, Pi — pirineic, S = siberian, Sa = subarctic, Pn =,panonic. 7 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) m pinnațifida, Dianthus tenuifolius, Frysimum transsilvanicum, Carastium transsilvanicum, Koeleria transsilvanica etc.). Toate acestea, precum și trăsăturile ecologice ale asociației, permit încadrarea ei în alianța 8 e s - Ier io n r i g ida e (Z 6 1 y, o m i, 1939) din ordinul menționat mai sus. 8esleria rigida de altfel apare și în Festucetum amethys- tina e, și anume în Munții Făgărașului la o altitudine de 1800—2200 m. în cadrul asociației F. amethystina, datorită unor factori microcli- matici, pot exista în stațiunea dată diferite faciesuri mai mult sau mai puțin întinse. Astfel, pe cline mai puțin însorite, cu sol ceva mai umed) se formează faciesuri cu Carex sempervirens sau pe cele ceva mai xerofile, cu reacția solului mai niult neutră decît slab alcalină, -cîștigă teren Poa ■violacea. Festucetum a m e t hy st in a e cu facies de Poa violacea este amintit din Munții Bucegi (87), precum și pe muntele Coza din Munții Vrancei (93); faciesul cu Carex sempervirens a fost indicat din Munții Bucegi (31). . Valoarea economică a pajiștilor de F e s t u c e t u m am et hy s - t in a e a fost cercetată în MunțiiBucegi (87). Producția globală variază între 3 500 și 7 000 kg iarbă verde la ha. Gradul de consumare este de 70%.. Faciesul cu Poa violacea are valoare nutritivă mai mare, fiind mai bogat în substanțe proteice și avînd un procent mai mic de celuloză. Su- prafețele ocupate de această asociație, în raport cu restul suprafeței pășunii, sînt relativ mici și adeseori situate prin stațiuni inaccesibile pășu- natului. Oile consumă bine această plantă mai ales în stadiul tînăr. Cercetări privitoare la asociația F. amethystina sînt relativ puține. Ea a fost indicată pentru prima dată din Muiiții Bucegi (31); tot în acești munți s-au făcut studii detaliate asupra acestei fitocenoze (87). Suprafețe'întinse dominate de F. amethystina au fost semnalate de pe ■Ceahlău, apoi de pe muntele Coza din Munții Vrancei (93). Din Munții Rodnei, după o semnalare generală (110) au fost publicate numeroase ■date privind răspîndirea asociației de F. amethystina în cadrul acestui masiv (67). Această asociație a devenit cunoscută și din Munții Făgărașu- lui (30), precum și din Munții Ciucașului (76). F. glacialis Miege, in Bull. Soc. Bot. Fr., XXI (1871), IX (Ic. : pl. I, fig. 7—9; pl. VI, fig. 108). Plantă perenă, înaltă de 1—19 cm, cu rădăcini numeroase, for- mînd pajiște deasă, cu tecile evidente, lungi de (0,5)1—3 cm, brune- roșietice, i destrămîndu-se ■ în fibre, apoi zona frunzelor, lungă ‘ de 2—10 cm. Teaca internă închisă pînă la 1/3 sau 1/2. Frunzele inovațiunilor setiforme, moi, nu sînt rigide, de 0,5 mm în diametru, fin brăzdate, glabre, în secțiune cu 3 fascicule sclerenchimatice și cu 5 (7) nervuri. Tulpina netedă, de lungimea frunzelor sau puțin mai lungă, în partea inferioară cu 1—2 frunze tulpinale, puțin mai late decît ale inovațiunilor. Inflores- cența mică, ovată, lungă de 1 —2,5 cm, racem simplu, mai rar pedicelii inferiori ramificați. Spiculețe eliptice, lungi de 5—7 mm, de obicei cu t- C. 464 112 E. I. NYARADY și A. NYÂRÂDY 8 9 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OV1NAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) H3 4 flori; paleea lungă de 4 mm, slab 4-nervată, glabră, cu aristă lungă de 3 mm, uneori arista de lungimea pâleii4. Răspîndirea în țară. Destul de frecventă în Munții Bucegi, Munții Făgărașului, iar mai recent în Munții Parîngului (20) (H. 1, 2, 6, 9, 10).. CONDIȚII STAȚIONALE F. glacialis este o specie xeromorfă, acidofilă, cunoscută numai din Pirinei și din partea sudică a Carpaților noștri. Stațiunile sale din R. P. Romînă se găsesc pe pantele însorite, dar expuse vîntului, de sub vîrful și coama munților înalți din Masivul Bucegi și al Făgărașului, aflîndu-se în acești munți numai excepțional sub 2100 m, altitudinea maximă fiind la 2500 m (Vîrful Omul din Munții Bucegi). în Pirinei ea crește la altitudini mai mari (de exemplu vîrful Pic de la Bernatoi, 2660 m), urcînd chiar pînă la limita superioară a ve- getației, adică pînă la părțile subnivale din acești munți (2800—3000 m). ’ în condițiile pedoclimatice specifice Munților Bucegi și ai Făgăra- șului, F. glacialis își are optimul său de dezvoltare la altitudini de peste 2200—2300 m, devenind specia dominantă (AD : 3) în pajiști, care apar adeseori numai fragmentar sau pe suprafețe mici, rareori peste 25 — 30 m2. Stațiunea acestor pajiști este accidentată, pietroasă, situată pe pante cu expoziție V, NV, NE, mai rar SE sau SV, avînd înclinația, variabilă, care de obicei nu,depășește 40°. Pajiștea de F. glacialis poate să aibă o acoperire generală de pînă la 85—90°, ea fiind scundă, de obicei sub 10 cm. Răzleț și sporadic F. glacialis se instalează și prin crăpăturile stîn- căriilor sau,’ mai rar, apare și între primele specii care se dezvoltă pe gro- hotișuri silicioase în curs de fixare (Munții Făgărașului), devenind alteori specia însoțitoare a unor tipuri de pajiști din Caricetalia cur vu- lac (Munții Bucegi). Solul pe care se instalează F. glacialis este sol de schelet, pietros, superficial, de obicei sub 30 cm grosime, cu reacție acidă spre puternic acidă (pH = 4,5—5,5); substratul petrografic este format din conglo- merate (Munții Bucegi) sau din șisturi cristaline (Munții Făgărașului). Prima identificare a acestei specii în materialul provenit din țară. (Munții Bucegi pe Bucșoi) s-a făcut de K. R o n n i g e r (97), fiind apoi precizate și alte numeroase stațiuni din Bucegi. Din Munții-Făgărașului, deasupra lacului Bîlea, a fost colectată pentru prima dată de E. Pop (1928). Sub aspect fitocenologic în literatura noastră de specialitate s-a insistat foarte puțin privind această specie interesantă, fiind publicate numai date sumare asupra stațiunii și asupra unor specii însoțitoare din Munții Făgărașului, de pe muntele Breaza (66), precum și un studiu de- taliat asupra F. glacialis din Munții Bucegi (87). în acest din urmă studiu sînt indicate 26 de specii edificatoare și însoțitoare pentru Festuce- 4 Hackel, in Monogr. p. 116, scrie: „...glumae fertiles muticae vel mucronatae’Ț ceea ce nu se potrivește pentru planta noastră. turn glacialis din Munții Bucegi. Studiile noastre ne permit să precizăm numărul speciilor asociației de F. glacialis din Munții Bucegi și ai Făgărașului, ele cifrîndu-se la un total de 55 de specii, dintre care peste 50 % sînt prezente în aceste asociații prin stațiunile ambilor munți amintiți (tabelul nr. 2). Majoritatea acestor specii sînt caracteristice or- dinului Caricetalia curvulae, respectiv alianței Caricion cur v ul a e, fapt care ne permite să credem că F. glacialis din Oarpații romînești aparține de acest ordin, respectiv alianță. Repartizarea acestei asociații din Munții Bucegi în ordinul Androsâcetalia al p i n a e (87) este probabil o interpretare provizorie, bazată numai pe studiul unor faze incipiente, de dezvoltare a acestei asociații. Numeroase specii endemice, subendemice, de exemplu Dianthus gelidus, Poa nyârâdyana, Campanula alpina var. bucegiensis, Taraxacum nigricans etc., precum și elementele balcanice, balcano-dacice, de exemplu Sesleria coerulans, Potentilla Ier- nata, Anthemis carpatica, Leontodon rilaensis etc., impun- delimitarea asociației de F. glacialis din Oarpați de cele din Pirinei sub denumirea de' Festucetum glacialis c a r p a ti c u m (tabelul nr. 2). Din punct de vedere economic-pastoral, această asociație prezintă importanță practică redusă, atît pentru suprafețele prea mici ocupate, cît și pentru valoarea speciei dominante reduse, din punct de vedere fu- rajer, chiar și stațiunile fiind greu accesibile de obicei vitelor. F. ovina L., Sp. pl. ed. I (1753), 73 s. str. F. ovina L. a vulgaris Koch, Syn., ed. I (1837), 812| (Ie. : pl. I, fig. 12, 13-18 ; pl. VI, fig. 109-110)., Plantă perenă, formează pajiște deasă. Tulpina înaltă de (10) 20—60 cm, cilindrică, colțuroasă și puțin aspră numai sub panicul. Teaca frunzelor tulpinale netedă, cele ale inovațiunilor adesea ușor aspre. Frun- zele de inovațiuni numeroase, lungi, uneori ajung pînă la inflorescență, mai rar scurte, filiforme, aspre, rareori netede, de 0,4—0,5 (0,6) mm în diametru, de obicei cu 5—7 nervuri. Panicul lung de 4—8 cm, rareori mai scurt sau mai lung, la înflorire i alungit-bvat, cu ramurile ușor aspre, erecte. Spiculețe mici, fără aristă, lungi de 4,5—6 (7) mm, cu (2) 3—6 (8) flori. Palei zvelte, îngust-lanceolate, lungi de 3—5 mm și cu aristă de 1—2 mm lungime. VI—VIII. Răspîndirea în țară. Reg. Maramureș, reg. Cluj (comună), reg. Mureș-Autonomă Maghiară, reg. Brașov, reg. Hunedoara, reg. Crișana pe muntele Cucurbeta, reg. Banat, reg. Ploiești, reg. Bacău și reg. Suceava (H. 1, 2, 6, 9, 10, 11). VARIABILITATEA 1 a Plante formînd pajiști laxe, cu stoloni lungi, verticali. Panicul îngust-ovat, îndesuit. Spiculețe lungi de 8 mm, cu 6—8 flori. (Planta laxe caespitosa, stolonibus longis, perpendicularibus instructis. Panicula au- guste ovata, ± densa. Spicula circa 8 mm longa, floribus 6—8). ți ASUPRA SPECIILOR .SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) 115 114 Tabelul nr. 2 Festucetum glacialis Elemente floristice ■ . , Specii Munți 1 2 A.' Gramineao APi Festuca glacialis. 3 3 A —Ar Al : F. supina ■. . ■ 4- - ACe Avenoffhloa versicolor .— ACp Poa alpina f. parva + +■ AAr P. laxa — + BCa • Seslerid coerulans + ACe . Oreochloa disticha. 4- B. Cyperaeeae-Jitneaceae ACe Carex curvula ■ +■ ■ 1 ACp Elyna myosuroides ' —. ACp Luzula spicața . +. . . ... ■. + C. Familiae diversae ABCa Anthemis carpatica + 4- ACe’ ' ' Armeriă alpina î. pumila 1 EndCa Artemisia petr.osa ssp. carpat. 5 4- End Campanula alpina var. bucegiensis l +. . / ■ ■ ■ AAr Cerastium lanatum ■1 4-.. End Dianthus getidus — 4- ACe Ligusticum mutellina 1 Eas Minuartia gerardii 1 4- ACe - . . M. sedoides , ■ ■ + ' 4- A ArAl Pedicularis oederi . +’ ■ .. ;■> 4- ABCa Phyteuma nanum 1 ACp Polygonum viviparum 1 .. .1 - B : Potentilla ternatd ' BD Rhododendron kotschyi 1 ACe , Primula. minima 1-2 .,. 2 ACp Sali.x. herbacea . 1 . .4- AAr Saxiffăga ândrosacea 1 MMt ■ Sclerdnthus neglectus > - 1—2 ‘ i ACe Sedam al'pestre t . > ' ‘ i AAr. .. , ,Silene acaulis . . ■ ■ , .—u. - ■ ■ *4-' EndCa Taraxacum i nigricans- , . . ,1 . . D. Lichenes— Bryophyta . • Getraria islandica 1-2 ■1 C. nivalis 1-2 > Clddohia sp: + '■4- Dicrănum. sp.. 1 : - — Polytrichum piliferum T v -1- P. Juniperinum 1 1 Stereocaulon coralloides — . 4- Thamnolia vermicularis -L 4- Hypnum sp. — 4- Notă. Stațiuni: 1. Munții Bucegi: vîrful Omul (2500 m, NE, 20°, 90%, 30 m3). (A. Nyârâdy, VII, 1954). 2. Munții Făgărașului: vîrful Vînătoarea (2350 m, NV, 30°, 70 %, 20 m2). (A. Ny âr â dy, VIII, 1949). Specii însoțitoare : Carex fuliginosa, Dryas octopetala, Gentiand frigida, Hieracium alpinum, Juncus trifidus, Leontodon rilaensis, Poa media, P. nyărădgana, Rhodiola roșea, Saxi- fragd bryoides, S. moschata, Soldanella pusilla, Trifolium orphanideum, Viola alpina. var. borăscui A. et E. I. Nyârâdy var. nova (Ic. : pl. I, fig. 11). Reg. Hunedoara : muntele Borăscu și coama spre muntele Galbina, altitudine 2000 m (H. 9). 1 b Plante formînd pajiști dese, fără stoloni verticali. Panicul ± lax. Spiculețe lungi de 4,5—6 mm, cu 3—6 flori. var. ovina . . .................................... 2 2 a Tulpina înaltă de 10—15 cm, frunze peste tot scabre, de lungimea tulpinii sau mai lungi, asemănătoare cu F. supina (Caulis 10 —15 cm altus, foliis ubique scabris, cauli longitudine vel longioribus F. supinae similis). ' î. supiniîormis Nyâr. f. nova (Ic. : pl. I, fig. 10). Reg. Mureș- Autonomă Maghiară : Munții Harghita pe pîrîul Joagărului deasupra comunei Ciceu, 1000—1300 m, sol andezitic (H. 1). Reg. Brașov, Bucegi pe Doamnele . Reg. Banat: muntele Domogled 1160 m (H. 8). Reg. Galați: muntele Coza (r. Focșani). 2 b Plantă mai înaltă ............................ . . . . ... . . . .3 3 a Toate părțile plantei mai viguroase, frunza de 0,6 mm în dia- metru, 7-nervată. Spiculețe lungi de 6—7,5 mm, palei lungi de (3,5) 4—5 mm. ' f. îirmula (Hack.). F. ovina subvair.8 firmula Hack., Monogr. (1882), 87. Reg. Suceava: muntele Giumalău (H. 5). 3 b Toate părțile plantei mai reduse ........................ .... 4 4 a Frunzele foarte scurte, de 1/4—1/5 a tulpinii. (Foliis brevissimis, 1/4—1/5 parte caulis). f. brevifolia Nyâr.f. nova. Reg.. Cluj: muntele Meseș la Stîrciii (r. Zalău). 4 b Frunzele depășesc 1/2 din lungimea tulpinii. ....... 5 5 a Spiculețe cu două flori, a treia atrofiată. Formă de umbră. f. sciaphila (Schur). F. soiaphila Schur, Enum. (1866), 787. Reg. Brașov: Piatra Mare, Postăvaru, Sibiu. 5 b Spiculețe cu 3—6 flori . , . . ... . ...... . . . 6 6 a Dosul paleilor păros, pe margine lung-barbulate. f. hispidula (Hack.). F. ovina subvar. p hispidula Hack., l.c., 87. împreună cu specia, tipică. 6 b Paleile glabre . . . . . . . . . : ... . . . . . . . . 7 7 a Frunze glabre, netede. f. levifolia (Hack.). F. ovina subvar. y levifoliaHack., l.c. Munții Rodnei, Munții Ciucașului, Munții Bucegi, muntele Siminic (FRE, nr. 2 714). 7 b Frunze aspre în partea superioară . . . ........................ . . 8 8 a Toate spiculețele verzi curat. f. viridiflora Kraj., in Acta Bot. Bohem., IX (1930), 187. Reg. Cluj: comună'(H. 1,9). 116 E. I. NYARADY și A. NYÂRÂDY 12 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) 117' 8 b Spiculețe violet împestrițate. f. variegata Kraj., l.c., 188. Reg. Cluj: Dealul Feleacului, Munții Meseș, Munții Rodnei pe Rabla 1800 m. Reg. Suceava: Moldavița (H. 1). Observație. F. ovina în regiunile subalpine devine scundă, punicului redus ; în special F. levifolia (Hack.) poate fi greu deosebită de F. supina. în acest caz frunzele mai subțiri și spiculețele mai mici ale speciei F. ovina ne ajută la identificare. F. ovina var. capillata (Lam.), indicată din Munții Rodnei și de pe Ineu (H. 9) are palei foarte scurt-aristate și deci nu corespunde cu specia atlantică-mediterană F. capillata Hack. nearistată. CONDIȚII STAȚIONALE F. ovina L. s. str. este o specie oxifilă, răspîndită în R. P. Romînă mai ales pe pajiștile instalate în locul pădurilor defrișate, în care apare sporadic încă din etajul gorunului (Quereus petraea) și poate fi întîlnită pînă în regiunea golurilor de munte situate deasupra etajului molidului (Picea excelsa) sau al jneapănului (Pinus mugo^ar. mughus). Asociația de F. ovina se instalează prin stațiunile de la altitudini mai mici, pe pante însorite, uscate, ca de exemplu în apropierea orașului Cluj (Coasta cea Mare, 564 m), unde pe pantele cu înclinație pronunțată și cu expoziție SV este însoțită de 8tipa capillata, 8. pulcherrima, Cleisto- genes serotina, Bromus japonicus, Artemisia pontica etc. în pădurea ora- șului Cluj (600 m), formată din Quereus robur, are stațiune mai puțin uscată, condițiile microclimatice ale stațiunii fiind reflectate și prin pre- zența în stratul ierbos a unor elemente de pădure, ca : Luzula nemorosa, Melampyrum bihariense, Vcronica officinalis, Poa nemoralis, Convalla- ria majalis, Lathyrus niger etc., iar în stratul muscinal bogat dezvoltat au putut fi identificate Catharinea undulata, Dicranum sp., Hyloeomium schreberi, Hypnum cupressiforme, Polytrichum sp., Thuidium abietinum. Prin stațiuni mai înalte, F. ovina apare cu abundență mai mare în Agrostidetum tenuis, în Festucetum rubrae, precum și în pajiștile degradate de Nardus stricta , uneori răzleț chiar și pe so- lurile scheleto-turboase, ca de exemplu la Valcău, 1060 m (99), în V a r - detum sphagnosum. Deasupra limitei superioare a pădurilor de molid F. ovina apare in F est ucetum s up in a e, cu care adesea este confundată; devine uneori chiar codominantă cu această specie, ca de exemplu pe muntele Vlădeasa (99), Munții Rodnei (67), Munții Țibleșu- lui (64). Deosebit de interesant este stadiul deînțelenire descris sub denu- mirea de asociația Festuca ovina —Bhacomitrium c an e s - cens din Munții Meseș (4), instalată pe solurile crude ale depozitelor diluviale și coluviale de pe pantele din valea pîrîului Poieniții, valea Ragu- lui, precum și din valea Iadului (Crișul Repede). F. ovina este amintită și din asociația 8 eler anth et o—P o a etum compressae (14) de pe solurile crude, pietroase din valea Sebeșului. în Munții Rodnei, după constatările noastre, F. ovina este mult răspîndită și ’devine dominantă (AD : 3—4) prin pajiștile instalate în defrișările extinse ale molidișurilor, pe pantele cu expoziție vestică, su- dică sau sud-estică de pe muntele Cișa, Rabla, Dosul Grajdului, Miraja, Beneș, Vîrful Roșu etc. Pajiștile de F. ovina din țară cel mai detaliat studiate se află în Munții Parîngului, între altitudinile de 1600 și 2000 m; ele sînt intens pășunate, fapt care se reflectă și asupra producției de iarbă la ha, care poate oscila între 1800 și 3000 kg/ha (20). F. supina Schur, Enum. pl. Transs. (1866), 174 (Ic. : pl. I, fig. 19—23 ; pl. VI, fig. 112—114). Plantă perenă cu înfățișare scundă, formînd pajiște deasă. Tulpina înaltă de 8—30 cm, dreaptă, subțire, aproape de bază cu 2 noduri, sub panicul de obicei colțuros și aspru-pubescent. Frunzele de inovațiune abun- dente, lungi cel puțin pînă la jumătatea tulpinii, adesea chiar pînă la in- florescență. Lamina frunzelor netedă, subțire, pînă la setiformă, laturile convexe sau regulat-turtite, de obicei verde, nu este glaucă, de 0,4 — 0,6 mm în diametru', de jur împrejur acoperită cu sclerenchim continuu, rareori în apropierea nervurii mediane întreruptă. Panicul alungit-ovat sau ovat, lung de 2—4 cm, destul de des, axa și ramurile ± ușor aspre. Spiculeț lung de 4,5-7mm (fără aristă), vărgat în verde și violet. Palei la specia tipică de (3) 3,5—4,5 mm lungime, cu aristă lungă de 1,5—3 mm. VI-VIII. Răspîndirea în țară. Munții Rodnei, Oarpații Orientali, Munții Har- ghita ; Oarpații Meridionali; Munții Parîngului, Munții Retezatului, Munții Vîlcan — Godeanu, Munții Banatului; Munții Bihorului. Reg. Suceava pe Pietrosul Broștenilor 1700 m împreună cu Pietrosia levitomentosa Nyâr. (H. 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9, 10, 11). VAR 1 ABILITATE A . var/ bucegii Beldie et Nyăr. var. nova. Foliis ut in typo, sed hațitu valde diverso. Caulibus robustioribus, paniculis 6-7 cm longis, laxis, flexilibus, ramulis inferioribus spicularum 5 — 10 cm longis (ad F. supinam subsessilibus); spiculis majusculis, 7 —8mm longis, cum 5 —7-floribus. Mții Bucegi: Nucet (H.6) Obs. Planta valde conspicua, combinatione F. supinae x saxatili apparet. var. junciformis Nyâr. var. nova. Foliis crassis, junciformibus, (0,7) 0,8-lmm diam., compresso-cylindraceis, 7 —9-nervis, strato sclerenchymatico crasso. Panicula elongato-ovata, densa et erecta. Mții Bucegi: Vf. Carai- man, Vf. cu Dor (H. 10), Mt. Omul 2300 — 2500 m (H.9), Mții Făgărașului: Moldoveanu 2200 m (H.6), Mții Parîng pe Vf. Mîndra et Cîrja 2000-2500 m (H.4), Mt. Surul 1500-2000 m, Mt. Țarcu : Groapa Bistriței 2000—2100 m (H. 4, 6, 9, 10). var. supina. Reprezentată prin subunitățile : f. pubiflora (Hack.). F. ovina subvar. p pubiflora Hack., Monogr. (1882), 89. Palei păroase. Munții Făgărașului (H. 9), Stăhulețe 1950 m, Harghita (Po cs), Ceahlău, frecvent (74). f. oligosantha (Schur) Jâv., Magy. fl. (1925), 97. F. oligosantha Schur, Enum. pl. Transs. (1866), 784. F. ovina var. supina subvar. y 15 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) H9’ 118 E. I. NYARADY și A. NYĂRADY 14 oligantha Hack., Lc., F. supina var. mutica Simk.; Enum. fl. Transs. (1886), 587. Plantă cu panicul sărăcăcios, aproape racemos. Palei foarte scurt-aristate sau numai mucronate. Muntele Piatra Mare, Munții Arpașului. f. hirticulmis Sch. et Ky. ex Jâv., Magy. fl. (1925), 98. Tulpina scurt-pubescentă pînă la inflorescență. Munții Rodnei (H. 6, 9). f. grandiîlora (Hack.). F. ovina var. supina subvar. d grandiflora. Hack., l.c. (Ic. : pl. I, fig. 24). Panicul cu puține spiculețe mari, lungi de 7—8 mm, netede. Arista lungă aproape cît paleea. Piatra Iorgova- nului 2100 m (H. 3, 9). f. brachyphylla Deg., in Sched. Gram. Hung., nr. 169. Plantă înaltă,, frunzele inovațiunilor foarte scurte, cît. o treime din tulpină. Munții Bucegi (Gran. Hung., nr. 169), valea Mălăiești (H. 9), muntele Țarcii: Izvoru Hidegu 1900 m. f. minuta Nyâr. f. nova. Foliis 2—4 cm longis. Caulis 5 —15 cm longus. Inflorescentia racemus simplex, 1 — 2 cm longus. Fasciculis sclerenchymaticis interruptiș,’ usque ad 7 fasciculis formantibus. Mții Parîng ad Păpușa (H. 4,10) et Clonțurile Tidvelor 1900 m (H. 4). CONDIȚII STAȚIONALE F. supina este o plantă oxifilă mult răspîndită în Carpații noștri, deasupra limitei superioare actuale a zonei forestiere. Ea este un element caracteristic vegetației golurilor de munte, uneori instalîndu-se prin in- divizi răzleți în pajiști chiar începînd de la altitudinea de circa 1550 m; pajiști întinse formează însă numai la altitudini mai mari, fiind răspîndită sporadic pînă la coamele și vîrfurile cele mai înalte din Carpații Orientali și Meridionali. ' , F. supina devine specie dominantă (AD : 3—5) pe soluri brune ori brune acide podzolice, înțelenite, de pajiști alpine, formate din deza- gregarea rocilor eruptive, a șisturilor cristaline, precum și a gresiilor și conglomeratelor. Mai rar se instalează pe soluri negre acide de pajiști alpine, formate pe roci calcaroase, ca de exemplu în Munții Rodnei r Corongiș, muntele Cailor (67), Munții Bucegi: Grohotișul (87), Piatra Iorgovanului — Albele (27) etc. Solul pe care se instalează asociația de F. supina este superficial sau mijlociu profund, uneori slab scheletic, puternic sau net acid; pH-uI stratului superior (0—10 cm), în Carpații noștri la altitudini de 1900 — 2270 m, pe pante cu înclinație de 5—45°, cu expoziție V, SV, S variază după cum urmează: Munții Retezatului 4,8—5,19 (27); Munții Bucegi 3,9—4,9 (87); în Munții Rodnei de exemplu pe muntele Negriîeasa, va- loarea pH-ului după datele noastre (1957) variază între 4,8 și 5,4. în. acești munți maximul de acumulare a humusului în stratul superior va- riază între 13,3 și 20,4%. Ca specie dominantă F. supina se dezvoltă rareori sub altitudinea, de 1700 m; asociațiile acestei specii (Festucetum supinae) sînt semnalate de obicei deasupra acestei altitudini. Frecvente sînt frag- mentele din asociația Festucetum supinae, care alcătuiesc un component caracteristic al complexului de vegetație alpină, împreună cu fragmentele altor asociații din ordinul Car ic et aii a curvulae, Rh o d o r et o-v a c ci n i e tal i a, An dr o s a c et al i a alpinae etc. în Carpații din R. P. Romînă Festucetum supinae ocupă suprafețe relativ mari, adeseori continue mai ales pe formele domoale ale reliefului, la fel ca și pe pantele stîncoase, mai repezi, cu înclinație pînă la 40—45°. Față de expoziția stațiunii această asociație pare că este puțin pretențioasă; se instalează greu prin stațiuni frecvent bătute de vînt ori prin stațiuni cu exces de umiditate sau pe cele cu soluri scheletice ori crude. Pajiștile de F. supina sînt dese și scunde, de obicei sub 20 cm înăl- țime ; gradul de acoperire a speciei dominante în condiții optime de dez- voltare rareori este sub 65—70%. în general, mai ales la altitudini mari, Festucetum supinae se caracterizează printr-o monotonie pro- nunțată, fiind edificată de obicei numai din 20—25 de specii. Se cunosc în. total circa 60 de specii, care pot apare mai regulat în asociațiile de F. supina din Carpații noștri. Majoritatea acestora sînt specii alpine (cen- tral-europene, circumpolare) caracteristice alianței Juncion trifidi (Caricion curvulae) din ordinul O a r i ce t a li a curvulae, alianța în care poate fi încadrată asociația Festucetum supinae de la noi (tabelul nr. 3). în funcție de diferențierile pedo-microclimatice locale speciale și de faza lor de evoluție, abundența-dominanța unor specii din asociația dominantă de F. supina poate fi destul de ridicată (AD : 2), acoperind pînă la 25% din suprafață. Acest fapt a adus la semnalarea unor subaso- ciații, ca de exemplu Festucetum supinae j u n c et o s u m, seslerietosum (87), Nardetos u m -ce trarietosum (14), agrostetosum (30), vaccinietosum etc. în Munții Rodnei pe muntele Izvorul Mare și muntele Galați, precum și pe muntele Borăscu din Carpații Meridionali am constatat prezența pe suprafețe mari a ti- pului de Festucetum supinae lichenoso-muscosum, evidențiat printr-o monotonie deosebită (A. Nyârâdy, 1957, 1960). Pajiștile de F e s t u c e t u m supinae, care reprezintă o parte însemnată a pășunilor din' golurile de munte, dau o producție de iarbă relativ mică și variabilă. în Munții Bucegi de exemplu producția variază între 1500 și 7 500 kg iarbă verde la ha, dm care numai circa 35% este folosită de animale (87). în Munții Parîngului producția medie de iarbă este de 2 300 kg la ha (20), (21). în faza tînără iarba pășunilor de F. supina este mult pășunată de animalele din toți munții noștri, mai ales de oi. Strecurarea și instalarea de N ar dus stricta în Festucetum supinae semnalează degradarea pajiștii, proces accelerat și prin pășunatul intens al acestor pajiști din Carpații noștri. Cercetările cele mai detaliate privind Festucetum supinae din Carpații romînești au fost efectuate în Munții Bucegi (86), (87) și în Munții Parîngului (20). Datele privind compoziția floristică, răspîndirea și prezența acestei asociații în R. P. Romînă sînt numeroase. Astfel au 120 : , E, I. NYăRADY și A. NYĂRĂDY 16 fost semnalate din Munții Țibleșului (S o 6, 1928), (65), (99); Munții Rodnei (110), (67); Munții Călimani (29); Munții Harghita (88); Munții Bistriței — Ceahlău (74), (40), (73); Munții Șurianului — Munții Sebe- șului (14); Munții Ciucașului (76); Munții Vrancei (93); muntele Penteleu (105); Munții Bucegi (44), (34), (86), (87); Munții Făgărașului (85), (66), (21), (30) (Munții Retezatului (69), (27); muntele Godeanu — Țarcu (99); Munții Parînguiui (99), (20), (23); Munții Bihorului (99); Pietrosul Broș- tenilor (Ștefureac, 1963). < ?, F. stricta Host., Graîh. Austr., II (1802), 86, non Gaud. (1811). F. ovina ssp. sulcata var. stricta Hack., Monogr. (1882), 107. , A Tulpina înaltă de 30—40 cm, viguroasă, în partea superioară aspră. Teaca retrors aspru păroasă, ligula glabră. Lamina frunzelor subiunci- formă sau iunciformă, de 0,7— 0,9 mm în diametru,, erectă, aspră, de cu- loare verde sau glaucă, dar. nepruinoasă; în secțiune ovală, 5-nervată, cu sclerenchim continuu sau aproape întrerupt, în stare uscată cilindrică, nu este sulcată. Panicul scurt, de 4—5 cm lungime, rigid erect, -|- alungit, îndesuit. Spiculețe mari, lungi de 7—8 mm,' eliptice, verzi sau violet vărgate. Palei lanceolate, lungi de 5 mm, spre vîrf aspre sau puțin bâr- bulate. . ■ ■ . ■. ■' ' ■' • . Răspîndirea în țară. Reg, Brașov -. Sibiu (leg. S c h u r, sec. H a - c k e 1). Reg. Dobrogea : Măcin și Greci (P rod a n), Lugoj (116). Observație. După S i m o n k & i (Enum., 589) F. pannonica pu- blicată de S c h u r, aparține la F. stricta. Datele lui S i m o n k a i (l.c.) sînt cele reproduse din B a u m g a r t e n de la Cojocna și Turda, precum și cele ale lui S chur de la Gușterița, Ruși, Mîndra și ale lui Fu s s de la Koul, fără să fi fost confirmate de el personal. Socotim că sta- țiunea de la Sibiu a lui Schur (amintită și de H a c k e 1) este nesigură. Tot așa de dubioasă este și cea de la Lugoj (l.c.). Autorii acestei pre- lucrări n-au văzu t-o, iar din colecțiile Universității din Cluj lipsește cu desăvîrșire. ■ . P r o d a n descrie și figurează pe F. stricta, din Dobrogea fără să , dea și secțiunea frunzei (Consp. fl. Dobr. (1935), 21). Pentru stabilirea , .sigură a prezenței plantei în Dobrogea este de dorit regăsirea ei. Răspîndirea generală. Europa Centrală, R. S. F. Iugoslavia, partea de N. ? ' ț - . . ; F. intermedia Roem. et Schult., Syst. veg., II (1817), 715, 716. JF. duriuscula Auct. F. ovina L. ssp. euovina var. duriuscula subvar. ge- nuina Hack., Monogr. (1882), 90. (Ic. : pl. I, fig. 25—28; pl. II, fig. 29). . Tulpina înaltă de 25—40 cm, cu 2 noduri în 1/3 inferioară, sub panicul colțuroasă, de obicei ± aspră sau pubescentă. Teaca glabră, ne- tedă, ligula glabră. Lamina frunzelor setiformă pînă la iunciformă, de 0,7—0,8 mm în diametru, rigidă, verde, netedă sau la margine puțin •aspră, nu este glaucă, de obicei - 7-nervată, în circumferință acoperită Tabelul nr. 3 Festucetum saplnse 16 tii tii Elemente floristice Specii Munți 1 2 3 .4 >e- eu A. Gramlneae >), A—Ar Al Festuca supina V 3-5 3-5 V 3-5 3-4 ) : ACe Agrostis rupestris V + —2 — IV +-2 + -1 / 5 ECp A. tenuis II + —u — — ș- Eas—M Anthoxanthum odoratum IV +-1 +- IV +-2 ACe Avenochloa versicolor III + I + K Deschdmpsia caesp. var. alpina II +-1 + ECp D. flexuosa II + ■F 11 + A ACa Festuca picta II + — )• Cp F. rubra II +-1 — — — EEas Nardus stricta III +-2 . — + -1 ACe Oreochloa disticha II +-1 + i. ACp Poa alpina III + — — i- D P. media I + — I + + BCa Phleum alpinum ssp. commut. II + + b. BCa Sesleria coerulans (bielzii) 1 + T .II + —2 i, B. Cyperaceae — Juneaeeae A Carex atrata II + +-1 ACe C. cumula - II + — - + . + ECp C. leporina II + — ~ . + ÂCe C. sempervirens I + — — + ACp Juncus trifidus II +-2 + —2 II +-2 +-1 E Luzula albida var. cuprina I + ' + — — A L. spadicea I + — II + + 1 ACp L. spicata 11 + + 11 + C. Famlliae dlversae ACp Alchemilla sp. div. II + I + . Cp Antennaria dioica I + — II + 4" ACe Campanula alpina et var. 6uc. III + + -2 III + + ACe C. napuligera et polymorpha — — — I + 4* — Cerastium sp. div. I + — I + 4~ A Gnaphalium supinum II +-1 + I + + ACp Hieracium alpinum III + . — IV + + Cp Z Juniperus sibirica II +-1 — 4" ACp Loiseleuria procumbens II +-1 — II + +-1 ACe Ligusticum mutellina III + — III +-1 AArCp Pedicularis verticillata III + — III + + ACe Pinus montana ssp. mugh. II +-1 — I + ABCa Phyteuma nanum I + —. II + + 1 ACp Polygonum viviparum I + —• II +-1 + B Potentilla iernata V +-2 — V +—3' +-1 ACe Primula minima II +-1 V + + ACe Pulsatilla alba II + + ' V + + ECe Ranunculus montanus — — — III + -1 . + D Rhododendron kotschyi III +—1 — II + +-1 ACe Sediim alpestre I + — I + + ACe Sieversia montana III +-1 —, III +-1 + — Thymus sp. div. II +-1 — ■ I + + ! ACp Vaccinium sp. div. ■ III +-2 — • — — +-1 1 D. Bryophytae—Liehenes , Cetraria islandica V +-2 +-1 V + —2 +-1 Cladonia silvatica II + +-1 • — — Polytrichum alpinum III +-1 1 I + +-1 1 Thamnolia vermiciilaris III +-1 + V +-1 - + ■•c. 464 —r d.p 5 6 3-5 3-4 + —2 + -2 — + + ■ + + ' + ' + ,4* 4" 4~ 4- + . + — +-1 + + . 4? + + + 1 — ■ +.' 4- — 4“ + +-1 — — +. + . + — — 4~ +-1 4“ : + — + + — + ' — — + + + ■ 4- + 4* 4* — __ +-1 + + . — + + +-1 + + +-1 + +-1 + — + + ■' — + -2 + —. + 1 + -1 +-1 — 4- + +-1. + + -2 — + — ■ + -1 — Notă, Tabelul nu cupriride următoarele specii: Elyna myosuroides (3), Achil- lea schurii (1,2), Anemone narcissiflora (3), Anthemis carpatica (1,4), Armeria alpina (3), Crocus heuffelianus (1,3), Euphrasia minima (4), E. stricta (5,6), Gen- tiana kochiana (3, 4), G. praecox (5), G. verna (3), Hypochoeris uniflora (4, 6), Laserpitium, alpinum (A), Leontodon autumnalis (3), L. rilaensis (4), Polygonum bistorta (1,2), Potentilla aureli (2), Saxifraga moschata (3), Silene acaulis (1,3), Soldanella major f. hungarica (1, 4), Senecio carpaticus (3,4), Thymus balcanus (4), Veronica baumgartenii (2,4), V. bellidioides (3), Viola declinata (1,3), Alectoria ochro- leuca (2,5), Cladonia pyxidata (3,4), CI. rangiferina (1,3), Dicranum albicans (1,3), Polytrichum juniperinum (1,3), Rhytidium rugosum pA),Rhacomitrium canescens (1,3), Stațiuni: 1. Munții Rodnei: muntele Izvorul Mare (1900 m, SV, 20°, 90%, 50 m2), muntele Negrileasa (2000 m, V, 25°, 80%, 50 ma), muntele Mihăiasa (1750 m, SE, 10°, 80%, 50 m2), muntele Rabla (1700 m, SV, 15°, 100%, 100 m2), muntele Cailor (1800 m, 30°, 85 %, 50 m2), muntele Galați (1950 m, E, 5°, 100%, 100 m2), muntele Puzdrelor (1900 m, NE, 40°, 75 %, 25 m2), muntele Rebrii (2100 m, NV, 5°, 100 %, 100 m2), muntele Cormaia (1850 m, S, 10°, 90%, 50 m2), muntele Ineu (.1950 m, N, 30°, 80%, 25 m2) (A. Nyârâdy, VI-VIII, 1950, 1955, 1957). 2, Munții Călimani (cf. Șt. Cs fi r 6 s (29)). 3. Munții Bucegi (cf. E. Pușcaru-Soroceanu (87)). 4. Munții Făgărașului: muntele Zîrna (2300 m, NE, 5°, 100 %, 4 mp), vîrful Piscului (1800 m, SE, 35°, 85%, 10 m2), vîrful Moșului (2150 m, NV, 25°, 50%, 20m2), muntele Pilcul Somnului (2000 m, S, 10°, 95%, 25m2) (A. N y â- r â d y, VII—VIII, 1949). 5. Munții Retezatului (cf. Șt. C s fi r 6 s (27)). 6. Munții Parîngului (cf. Al. Buia (24)). ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) 121 •cu un sclerenchim continuu sau întrerupt. Panicul erect, lung de 4—7 cm, :alungit-ovat și dens. Spiculețe alungit-eliptice, lungi de 6—8 mm, verzi ;sau violet vărgate. Paleea lungă de 4,5—5 mm, cu arista scurtă cît 1/2 paleii, rareori mai lungă. Plantă rară la noi. Răspîndirea în țară. Munții Bucegi (H. 10), Tăietura Bolhoci (H. 7, leg. E. Pop); Munții Retezatului (72). Observații. Exemplarul de pe vîrful Cocora seamănă cu F. pallens, 'însă are paleile mai scurte (3 mm), iar paniculul este violet vărgat, arista lungă de 2 mm. f VARIABILITATEA var. erassiîolia Gând., Pl. Helv., I. (1828), 287. Plantă mai înaltă, ■cu frunze de 1—1,1 mm în diametru. Panicul lung de 5 —10 cm, dens. Spiculețe lungi de 8 mm, cu palei lungi de 5—6 mm. Reg. Oltenia: muntele Oslea (H. 9). f. longifolia (Viv.) Hack., Monogr. (1882), 92. F. longifolia Viv., Ann. Bot., I, II (1804), 145. F. dur. var. erassif. f. dolichophylla Nyâr., in Arch. Olteniei, VIII (1929), 124, 125. F. pallens var. longifolia Prod., PL, ed. II (1939), 1 235. Frunze lungi cît tulpina. Reg. Cluj Turda (Ha ck el, l.c., p. 93). Reg. Oltenia : muntele Oslea (H. 9). var. parviflora Nyâr. var. nova. Planta 25 —30 cm alta, erecta, dense caespitosa, folia 0,5 —0,8 mm in diam. Panicula S—5 cm longa,spicula 5,5 mm ionga, cum 4 — 5 floribus ; glumae fertiles 3 (3,5) mm longae, aristae circa 1 mm longae. Mtibus Retezat (H. 9). Observație. NU se poate stabili cu precizie ce a înțeles Linnâ sub denumirea de F. duriuscula (Sp. pl., ed. I, 1753, p. 74), deoarece în lu- crările sale de mai tîrziu a dat o altă interpretare plantei tratate sub această ■denumire. Pentru lămurirea acestei probleme nu găsim sprijin nici în ierbarul lui L i n n A Mai recent numele de „duriuseula” se omite, folo- sindu-se în locul lui F. intermedia R. et Sch. (cf. Deg. Fl. veleb., I, 1936, p. 545). F. pallens Host, Gram. Austr., II (1802), 88. F. glauca Auct. mult.5, F. rigurosa Schur, Enum. pl. Transs. (1866), 790. F. pallens var. careii Prod., in Bul. șt. Acad. R.P.R. Sect. biol., IX (1957), 288 (Ic. : pl. II, fig. 30—32; pl. VI, fig. 115-117). Tulpina înaltă de 30—40 cm, cu 2 noduri în partea inferioară, col- țuroasă sub panicul, rar cilindrică, de obicei glabră și netedă. Teaca și lamina netede, de obicei glabre și glauce. Ligula mai adesea foarte puțin ciliolată, lamina iunciformă, de obicei mai groasă de 0,7 mm, pînă’la 5 F. glauca Lam. (1789), care a fost adesea citată și la noi, se aseamănă mult cu F. pallens; conform literaturii ea este însă o plantă din apus, care Ia noi este sifbstituită prin F. glauca ssp. pallens, pe care o considerăm și o tratăm drept specie. 19 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) . 123 122 E, I. NYĂRĂDY și A. NYĂRADY 1^ 1,1 mm, rar la unele varietăți de 0,5 —0,6 mm în diametru, rigidă și ade- seori curbată, turtit-cilindrică, de obicei cu 9 nervuri, foarte rar la unele varietăți pînă la 13 nervuri, stratul sclerenchimatic, de obicei viguros, în- velește frunza de jur împrejur (excepție var. transitoria). Panicul ovat, ± lax, lung de 5—9 cm, la vîrf puțin nutant, cu ramurile patule și ± șer- puitoare, rar la unele varietăți paniculul alipit de axă. Spiculețe lungi de 6—8 mm, cu 4--7 flori, palei lungi de 4—5 mm, mucronate sau scurt- aristate, excepțional nearistate. Răspîndirea în țară. Reg. Maramureș, reg. Cluj, reg. Mureș-Au- tonomă Maghiară, reg. Brașov, reg. Hunedoara, reg. Crișana, reg. Oltenia,, reg. Argeș, reg. Bacău, reg. Suceava (H. 1, 3, 6, 8, 9,10, 11). x VARIABILITATEA ' 1 a Sclerenchim neîntrerupt, continuu, uneori spre marginile frunzei mai îngustat. Prunza ± cilindrică (ssp. pallens). . . . . . . 2" 1 b Sclerenchim întrerupt în 1—3 locuri, cu spații mai mici sau mai mari între ele, sau se subțiază pînă la epidermă și nu se întrerupe. O parte din frunze sulcate, altele ± cilindrice. ssp. transitoria (Nyâr.) F. pseudovinavar. transitoria Nyâr., in Acta. Bot. Univ. Szeged., I (1942), 33. F. eonstanțae Nyâr. et Prod., in Stud. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, VHP (1957), 70 pro pallens-valesiaea (Ic. : pl. II, fig. 33—37; pl. VI, fig. 119). Plantă dens cespitoasă, înaltă de (10) 17—36 cm. Frun- zele inovațiunilor scurte, de 8—12 cm lungime, setiforme, de- 0,4—0,6 mm în diametru,\ cu 5'nervuri. Secțiunea frunzelor va- riată, unele avînd de jur împrejur un strat de sclerenchim, care- se subțiază și se întrerupe în dreptul celor 2 laturi sau în mai multe locuri; sclerenchimul la nervura mediană întotdeauna foarte gros, iar în caz de întrerupere ajunge pînă la mijlocul laturii sau șl mai lungi. Panicul lung de 3,5—4 cm, rigid erect, îngust, spiciform. Spiculeț lung de (6) 7—8 mm, cu (4) 5—7 flori. Paleea lungă de 4—4,5 mm, glabră sau aspru păroasă la vîrf, îngust-lanceolată,. cu o aristă de 2—2,5 mm lungime. Reg. Dobrogea (H. 1,9^ iO). f. annulataNyâr. f. nova. Sclerenchyma arinulum contlnuum formans. Reg. Dobrogea: muntele Consul, f. hirta Nyâr. f. nova. Spiculis hirsutis. Ad ripam Danubii prope Cernavodă (H. 1), inter pagos Stupina et Statischici (H. 1). 2 a Inflorescența ovată sau alungită, laxă . . . . ...................3 2 b Inflorescența îngustă sau liniar-lanceolată, ramurile alipite pe axă. . var. arenicola (Prod.). F. pallens ssp. arenicola Prod., in Bul. Acad. Agron., V (1934), 21 ; FI. Dobr., I (1935), 21 (Ic. : pl. II, fig. 38 și 39). înaltă de 21—35 cm, cespitoasă, la bază cu mai multe teci vechi. Lamina de 0,5—0,9 mm în diametru, cu (7) 11—13 nervuri, tare, punginte și foarte aspră. Panicul lung de 3—12 (16) cm, rigid, erect, îngust, alipit pe axă. Spiculețe lungi de 5,5—6 mm, cu 3—4 flori, paleea lungă de 3,5—4 (5) mm, spre vîrf aspră; arista lungă de 0,5—1 mm. Reg. Dobrogea (H. 1), reg. Galați (H. 1, 6, 9, 10). f. mamaiae (Prod.). F. pallens Host ssp. mamaiae Prod., in Bul. Acad. Agron. Cluj, V (1934) sep. 24, 32 et FRE, nr. 1 435. Ba fel ca și varietatea, însă frunzele de 0,5 mm în diametru, 7-ner- vate, arista lungă de 1—1,5 mm. Mamaia pe nisip, Hanul Gonache : (H. 6, 10, 11). , Observație. R. S o 6 , (in Acta Bot., II (1955), p. 190) subordonează pe F. pallens șsp. arenieola Prod., fără nici un comentar, la F. dominii var. t genuina subvar. typiea Krajn., adică la o specie foarte. apropiată •de F. vaginafa; pe șsp. mamaiae Prod. S o 6 , o consideră numai ca fiind mucronulată și o subordonează tot la F. dominii. Greșeala fundamentală In această interpretare consta în aceea că unitățile menționate ale lui Pro dan nu pot fi considerate ca aparținînd la cercul de afinitate al .‘speciei F. vdgînata, ci la acela al speciei F. pallens; cu toate că în lu- crarea să R. S o 6 publică cîteva stațiuni din R.P.R., nu este clarificat care din ele se referă la F. pallens și care la F. vaginata. Deosebirile dintre ÎF’. pallens var; ârenicola și F. dominii tipică pe baza descrierilor le indicăm în cele ce urmează : înălți- mea cm Diame- trul frunzei mm Coaste in- ' terne Ner- vuri lungi- mea, panicu- lului cm. Nr. flori? lor din spiculeț Lungimea spicule- țului mm Lungimea ' aristei mm arenicola 21-35 0,5-0,9 7' 11-13 3 — 12 3 — 4 5,5-6 0,5-1 dominii tipica 25 — 6,0 1-1,4 3-5 12—17 12 — 15 .4-7 5,5-9 0,05—0,5(1) •3 a plantă înaltă de 20 - 40 cm, cu spiculețe mari, lungi de 7—8 mm și cu arista' scurtă. ■' ' ssp. pallens. Stațiunile ihdicate la specie. f. stenostachya Hack., Monogr. (1882), 95. Spiculețe liniar- alungite, lungi' de 7—8'mm. Palei liniar-lanceolâte. Arista foarte scurtă. Transilvania (H a c ke 1, p. 96). f. eurvula Hack., l.c. Frunzele foarte curbate. Transilvania (H a c k e 1 l.c.). y ’ - f. depauperata Hack., l.c. Tulpina Înaltă de8—15cm, cu panicul lung de 2—3 cm; ramurile inferioare cu 3—4 spiculețe, celelalte cu cîte un singur spiculeț. Munții Bucegi (H. 1, 10); Cîrlibaba (Zapal., p. 61). ’ < «3 b Plantă înaltă de (30) 40—60 cm, spiculetele mai mici, lungi de 5-6 (6,5) mm. 124 E. J. NYARADY si .4 NYARADY 20 var. psammophila Hack., ap.-Oel. Prodr. Fl. Bohm., IV (1881), 721. F. ovina ssp. euovinavar. glauca subvar. 9 psammopliila Hack., Monogr. (1882), 96. Tulpina în partea superioară cilindrică, netedă, frunzele iunci- forme, rigide, teaca adeseori de culoare ametistină. Panicul lung do 7—10 cm, ± lax, erect sau aproape nutant, la înflorire patent, mai tîrziu contras, ramurile ± flexuoase, netede. Spiculețlung de 6—6,5 mm, verde sau violet. Paleea lungă de 3,5—4 mm, acută, glabră, netedă, scurt-aristată sau numai mUcronată. Reg. Dobrogea: Letea (cf. Șerb., in Mem. Acad. Rom., XI (1935), p. 13). Observație. Pro dan a mai deosebit încă pe var. careii Prod., in Bul. științ. Acad. R.P.R., Secț. biol., IX (1957), 288, cu tulpina aspră la bază, cu numeroase teci vechi; frunza, pungintă, aspră, cu 11 nervuri. Reg. Maramureș: lîrigă Oarei. N-am văzut exemplarele! . Tot la acest cerc de afinitate mai aparține șiF. pannonica Wulf., ap. Host, Gram. Austr., IV (1809), care nu este altceva decît F. pallens- cu structură robustă și cu frunzele aspre. în R.P.R. încă n-a fost găsită. în ceea ce privește F. rigurosa Schur, aceasta este sinonimă cu F. pallens. S06 (1. c., p. 195—196) o publică drept o varietate bună și citează pe O s a t 6, S i m o n k ă i și pe F ii s s, care au admis această» concepție. Nici S i m o n k a i, nici F u s s hu recunosc această creație a lui Schur. Singur 0 s a t 6 (Alsofeh^rvm. nov. 6s âllatvil., 1896, p’. 90) o menționează pe F. rigurosa. Ava cercetat numeroase exemplare de F. pallens din Transilvania, Banat, din regiunea Tatrei, din regiunea Buda- pestei, dar n-am găsit nici un exemplar nearistat și toate dispuneau de ariste de 0,3—0,2 mm lungime. Singurul exemplar editat în FEAH nr. 279 din. Austria avea paleile mucronate. ?Chiar și H a c k e l scrie (p. 95): „5. glu- mae breviter aristatae”. Astfel F. rigurosa nu se justifică ca unitate deosebită. ’ • CONDEJII STAȚIONALE F. pallens este o specie calcifilă, răspîndită în R.P.R. prin stațiunile uscate și însorite de pe masivele de Calcar triasic, jurasic sau eretacic, începînd cu regiunea de coline și dealuri pînă la altitudinea de circa 1000 — 1200 m din regiunea montană. Ea apare sporadic, însă pe alocuri devine specie dominantă și edificatoare a aspciațîciF. pallens ssp. pallens prin regiunile carstice de calcare compacte, repifale,. dolomitice etc., care apar j în petice mai mici sau șub forma unor masive puternice în Carpații de V, precum și de-a lungul Carpaților Orientali și Meridionali. ’ ' Au fost identificate? și unele stațiuhi, unde F. pallens esțe instalată pe gipsuri, de exemplu în zona Leghia — Aghireș — Căpușul-Mic din ; regiunea Cluj. în aceist&. stațiuni Fe s tuc et um p all enti s este ; reprezentat prin subasbciațiă. cu Gypsophila fastigiata ssp. arenaria var. leioclados; în această asociație remarcăm prezența următoarelor specii: Allium flavum, A.montanum, Artemisia campestris, Astragalus austriacusf f A. onobrychis, sBotriochloa ischaemum, Carduus candicans, Cephalaria. j ! ‘ Elemente , floristice Specii : Munți 4 ’1' Z\ . 2 ' ' ’ 3 ■ / II <• ■. \, . f . ■s| A. Gramlneae—Cyperaeeae a' / ' ■ '/ ■ ■ • r . Pr CeP . Festuca pallens ssp. pallens - 2-3 3-4 2-4 P Agrppyrum interm, var. banaticum 1 .• 4--1, — KEasM ■ Brdchypbdium pinnatum ■ 4 4- . + z — D Heliclbtrichon decoram — 1 z 1 — 2 4| E' Poa compressa ? 4- / ■■ "R ■■ ' a <4-' Cp Poa nemoralis z y 4.47-1. — ■ + D Sesleria rigida • . ‘ / ■ . 4-—1 \ 1-2 ■î p KEasM Carex montana . — . . ' + ■■ i +■- ’ r- V/Z-z ' I Z x, • '. • z ' • B. Familiar dlversae ’ 4 •. Kk Eas' Achitlea collina . . - ■ ' — 1 4- K A. stiacea z.z.4- ... 1 z 4- M ; Allium flavum . 4- • 1 . — K Aiyss'um alyssoides \ — • 4- 4- PM , , A. murale : 4 4- ’ ■ 4- ■ B 1 EasM Artemisia campestris > + - ■, 4- ■ z —•- • PM Asperula'oyrianchica : 4- ■ 4-- 1 ■- Cp Asplenium ruta-miiraria Z1 4- •. Z 4-' ș? 1 C A. frfchomanes > z 4--Z' —. ■ 4- ' KEas Aster amellus. • ■ Z - :■+ । 4- ‘ — 'Ce । Biscutella .levigata / • ' 4- E Calamintha acinos ' 4-. ■— BD C. alpina ssp. hungarica - - -4- ■ .-R’ • ' 4- KEas ,z Gampanula sibirica - . . 4- , +• Ce ;•. Gardaminopsis arenosa ■ v 4- P Centaurea micranthos _p. ■ . —■ .4- ii Ce . G; tr.iumfetli ' 1 . —■ ■ 4- D , Gephalaria radiata ' . ' 4- A . + . • 4- . ■ M Z -a 'Cnidium silaifolium . v 4- ' 4- 4 4- PM Goronilla varia v z- — . ■4- . 1' \E Coloneaster integerrima , : ■ ■' 4—1 Eas . Cynanchumvincetgxicum , ■' ' . 4- ■ ■■ 4~’ : .■ z -p CeP • Cytisus leucotrichus , 4—1 ■ •.. 1— Ce Dianthus carthus. var., saxigenus z +' 4- ' End D. spieulifolius zi 4-z Z4- EM Digitalis grăndiflora ' ' + ' 4- , . . E Epilobium collinum - Fz — P, Erysimum pannpnicum ' ■' 4- . 4- V t 1 Eas Euphorbia cyparissias + —1 + K , Fragaria vesca ' ; 4-' 4- . 4- '■ M Fraxinus ornus ' , 4- ■, . 4- M , - Galium erectum . . " z . — , 4- ■ 1 ,4- 4’ EasM G. venim , z ÂJ s ; - 4- - — C .Z ■ Geranium robertianum ■ 4- Z- Z ‘ ■■ ■ — • Ce ... G. sanguineum ? 4- ,+ <1, ; AtM Helianthemum cdnuin, ■ -. 4- 4- . CeP II. rupifragum 1 , 1 .—■ 4* 4~ ACe Kernera saxatilis. , 4- ■ ■ — Eas Origanum vulgare ; ' • +; . • 4- ' ■ 4- Ce z , ■ Phyteuma orbieulare /. ■ ■ ■ 4- 4- Eas r . v . Potentilla reda , Z + 1 1 4-- ! .— BD Rhamnus tincloria et f. humif. / Scroph. lacin. ssp. lasiocaulis !. ; ' Z^ 4- z Z 4- BD “ ■ z 4- M ' Sedum hispanicum ■—— z 4- E. Se. maximum 4- . ' 4- . ■ ■— Eas Selaginella helvetica 1 z, 4* ■' — ' ' 4- BD Sempervivum sehlehani ' z4z ■ 4 ■ 4- ~2 Ce Senecio rupester •• 4- BD Seseli rigiilum ■4-z; A. f+Z End ■ . Silene dubia 44-/Z —' ■ 4- End , Sorbus dacica • , • . 4- z . — PM Stachys reda ’ •' 4- z 4- - 4- ■ •/' CeO' ' ;. Teucrium chamaedrys 4- ' ;■ z .. + Z . 4- 'M' .' T. montanum / ; . — 4-1; . 4- KEas Thalidrum foetidum Z, 4-z.1 . __ End Thymus\ comosus et f. transsily. ... ■■ 4—1 E Verbascum lychnitis 4 z t ■ ■■ 4- 4- Ce Veronica austriaca' fi ' .4- 4- •. / • End ' ' - Viola joii ' 1 f ' z ,4- Z. -4- . 4- c, 464 -r d.p. 124 4 5. 1 ‘ 4- • 4- ‘ . 4- 4-' i ■ 47 ;■■ • Notă. Stațiuni: 1. Someșul Rece (reg. Cluj ; 450 m, E — SE, 30 — 35’,. 50%, 25 m2), stînci andezitice'porfiritice (A. Nyârâdy, VIII, 1960). ; Specii însoțitoare 1 -Agroslis tenuis,' Centaurea austriaca, Cerastium caespi- tosum,\Grataegus monogyna, Euphrasia stricta, Knautia arvensis, Pimpinella saxifraga, Scabiosa ochrgleuca, Seseli bsseum, Trifolium strepens, Veronica spicata. — Bryophytae: Distichium inclinatum, Fissigens cristatus, Homalotheeium șerb ' , ceum, Hypnum cupressiforme, Leucodon sciuroides,' Mnium 'dffine,Ne'ckeracom- planata, Rhytidium rugosum, Thuidium dedinatum. 2. Colțești „Piatra Urdâș” (reg/ Cluj;Z850 m, Sr-SV, 40°, 65%, 25 m2), • calcar titonic (A. Nyârâdy, VII, 1960). Specii însoțitoare : Ănthericumra- moișum, Anthyllis polyphylla,' Arabis hirsuta, Arthemisia lobelii, Asperula glaucă, Astragalus vesicarius, Jurinea simonkaianăj Koeleria splendeiis ssp, rigidaia, Lihum ' 'flaDuati Plantago argentea, Pulsatillamontana,, Saxifraga rochelii, Seseli' gracile, , Thesium linophyllurp, — BryophytaeCamptothecium lutescens,Ctenidiummol- luscum, Distichium eap'illaceum, Homdlothecium sericeum, Madotheța platy^ 1 Neckera crispa, Rhytidium rugosum, Thuiditim abietinum, Tortella tortuosa. 3. Munții Trascăului: Cheile întreg Caprei (reg. Hunedoara); cf./I. P o p în Gonțribuții Bot. Cluj, 1960, p. 206, tab. 2, nn4, 5, 6. Tabelul mai cuprinde următoarele specii b Filipendulâ itpxapelala, Leontopodium alpinum z ; (alL 650 mj, Plapl'ago media, Potențilla'argenteat Gentiana cruciata, Thymus gla- brescens, Trifolium riiontanum, Veronica jacguini. > v S > 'Zz 4. Muntele Vulcani (Abrujl, reg.1 Cluj); cf. E. G h i șa (36). Tabelul m'ai cupripde următoarele- specii: ' Arabisdurrita, Aster alpinus, Galamâgrostis arun- dinacea, Cdmpanula polymorphai C, rbtundifoliă, Cdrexdigitala, Galium purpu- retim, Gerănium jucidum, Hypericuih trânssiloaM torid, Poiypodium vulgare, SangUișofba minor, Scabiosa lucida, Spiraea ulmifolia, . Taraxacum hoppeanum, Trifolium medium. ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OV1NAE A GEN. FESTUCA DIN R.P.R. (I) ' 125 radiata, Cytisus leueotrichus, Echinops ruthenicus, Helianthemum canum, [ Jl. hirsutum, Potentilla arenaria, Salvia nutans, 8. nemorosa, Scorzonera Austriaca, Stipa capillata, Teucrium chamaedrys, Thymus com/ sus ' etc. Festueetum p alle n t i s mai apare sporadic și pe roci porfirh - tice-andezitice, ca de exemplu în valea Someșului Bece (tabelul nr. 4, 1). v Pe solurile cu slabă efervescență (CaCO31 —2 %) de pe șisturile verzi, cu intercalații calcaroase, răspîndite în Dobrogea de S —SV, din loc în loc pajiștile scunde sînt compuse mai ales din F. pallens ssp; transitoria. Prin ..varietatea F. pallens var. arenicola această specie contribuie și la fixarea .nisipurilor zburătoare din Moldova (Hanul Conachi) și a nisipurilor de pe -litoral (Mamaia). F. pallens ssp. pallens se instalează prin stațiuni calcaroase, stîn- coase, de obicei accidentate, cu grohotișuri mai mult sau mai puțin fi- ; xate. Aceste stațiuni au de obicei o expoziție S, SV, E, mai rar NE sau NV ; sînt însorite și au un microclimat special cald, ceea ce corespunde cerințelor dezvoltării acestei fitocenoze. Solurile în care F. pallens ssp. pallens apare ca specie dominantă sînt soluri schelete, de obicei super- ficiale, cu reacție moderat sau slab alcalină, mai rar neutră (la 1—15 cm, > pH = 7,1 — 8,0), cu un conținut ridicat de humus (14,1 — 20,5% cf. I. G e r g e 1 y (38)). în aeește stațiuni vegetația acoperă terenul de obicei în proporție de 50—70%. Menționăm că pe. solurile neutre sau chiar slab acide instalarea acestei specii calcifile depinde de conținutul total al bazelor de schimb din sol ; sporirea conținutului în carbonat de calciu — după cum se știe — nu duce în mod necesar la creșterea alcalinității. Compoziția floristică a asociației de F.pallens ssp. pallens se carac- , terizează,prin prezența într-un procent ridicat a elementelor sudice (me- diterane, mediterano-pontice), continentale, eufasiâtice și europene, în special - a celor central-europene, fiind asigurat și caracterul specific prin numărul ridicat al elementelor endemice și subendemice (tabelul ''nr. 4, 1—4). Prezența numeroaselor specii caracteristice alianței 8es- , lerionrigidâe (tr ans silv ani cum) descrisă de B. Z p 1 y o m i - (122), ea, de exemplu Dianthus spieulifolius, Semperpivum schlehani, Viola jodi, Thymus comosus, HelietOtrichon decorum, Kernera saxatilis, 8cro- ■phularia lasiocaulis etc., permite repartizarea asociației de F. pallens ssp. pallens din B. P. Bomînă la această alianță. Primele interpretări asupra asociației de F e s t u c et um pallens ssp. pallens le găsim în lucrările lui M. Gușuleac (41), E- Țopa (1933), B. Z16 1 y o m i (122) și a lui B. S o 6 (111). Studiile mai detaliate 's-au făcut în ultimul timp prin stațiunile din Munții Apuseni (I. P o p, '1960; E. Ghișa (36)). Tot de acești munți aparțin și Colții Tras- 'căului, de unde a fost descrisă subasociația. cu 8tipa pulcherrima (F e s țu c et um gl a uc a e stipetosum p ul eh er ri m a e, cf. I. G er g e 1 y (38)). . - Terenurile dominate de F. pallens nu reprezintă la noi suprafețe ..mari, fapt pentru care importanța economică a lor este redusă și astfel ' ele sînt folosite ca pășuni. ' . 126/ E, ț NYĂRĂDY și A. NYĂRĂDY 22 -o,' ' Ș, o,' ../, , 'Ș ‘ ■ 'V'' \ ' ■ 4 ' Iț 23 ASUPRA SPECIILOR SECȚIEI OVINAE, A GEN, FESTUCA DIN R.P.R. (I) ' 127 ? : BIBLIOGRAFIE 1. A®ahacheb EfcinbiK T. H., BPAHHm E. M. a Pphh . O., yKpaHHCKM , 6ot. JKypn., 1956, 13, 4. . 4 2. Axtapob B., Biojiji. Mhct. Bot. Bo.ir. Awa/ț. HayK, 1953, 3, 3—89'. 3, Asohersonu. Grăbner, Synopsis der Mitteleuropa Flora, 1898 — 1902, 2,2, 464 — 488. 4. BALĂSZ F., Acta Geobot. Hung., 1941, 4, 1. 5. Becherer A., Denkșchr. d. Schweiz. Naturforsch, Ges., 1956, 81. 6. Beldie Al., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agr., geol., geogr., 1952, IV, 4. 7, - Com. Acad. R.P.R., 1952, II, 9-10. - . - ! . • 8. — Bul, științ. Acad; R.P.R., Secția de șt, biol., agr., geol., geogr., 1952, IV, 4. 9. Bhkob B. A, floMuwmntM pacmumeAbHoeo noKpoea CoeemcKoeo Co/oaa, AnMa-ATa, 1962,2. v 10. Borhidi A., Acta Bot. Acad. Sci. Hung., 1956, 2, 3-4. 11. Borsos O., Acta Boț. Acad. Sci. Hung., 1957, 2, 219-242. 12. Borza Al., Camegie Inst. Year Book,Washington, 1927, 26. ' 13. ; Bul., Grăd, bot. și al Muz. boț. Univ. Glui, 1934, 14, 1 —84. 14. -- Flora și vegetația văii Sebeșuliii, Edil.Acad. R.P.R., Bucureștj, 1959, 1 — 318. 1, 5. — Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. Univ. Cluj, 1928, 8, 19. 16; Braun-Blanquet J„ Pflanzensoziologie, Viena, 1951. 17. — Stat. Intern. Giobot. Midii, et Alp, Montpellier, Comrtmriication, 1954, 125. 18. BURDUJA C. și colab., St. și cerc. șt. biol, și șt. agr.. Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1956, , VII, 1, 83—119. ' / - ts t,;- . ,4.0 g ; 19. BurdUja’ C, șl boBRESCU C., Anal. șt. Univ. „Al, I- Cuza”,'Iași, 1958, 7. ’20, BUIA AL. șl colab., LuCiv Șt. Inst; agron. „T. Vladimlrescu”, Ciaiovă, 1962. :21. Buia ALg Bul. Fac. agr. Cluj—Timișoara, 1943, itf, 16. 22, Buia ÂL. și, PAun M., Sț. șl cerc, biol., Acad.; R.P.R.,'Filiala Cluj, 1956, 7, 1 — 4. f23. Buia Al., PĂUN M., Mâlos G.iși Olaru M.,Ghid geobotanic pentru Oltenia, Soc. șt. nat. șigeogr, R.P.R., 1961. ’ , ;24. BUIA AL., PĂUN M;, Saftă I. și Pop Mi, Lucr. șt; Inst. agr. Craiova, 1959, 100— "W 104, 156-158. h. ' . '25. Buia Al. și Păun M., Lucr. șt. Inst, agr. Craioya, 1958. ; 26. CHIRITĂ C.D., "An. Insț, cerc, foreșt., 1937, 3. ‘27. CsObos St; și colab., St. cerc, biol., Acad. R.P.R'j Filiala Cluj, 1956, 7-, 53—54. '28. — St. cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1956, 7, 63 — 65. 29. - : St. cerc, șt., Acad. R;P.R., Filiala Cluj, 1951, 2, 157. ^30. _ Anal. Univ. „Babeș-Bplyai” Cluj, 1957, 2, 311-312. ; / 31. CsObOș Șț., Resmerită I., KĂptâlaN M. GS- și Gergely I., Studia Univ. BabeȘ- Bolyai, seria a H-a, 1961, 2; ... 32. DANDY- I. E., List ofBritish vascular plants. Londră, 1958. ■ ;33. Dobrescu G. ,și .colab.,'Anal. , șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 1958, 4, 11,21. . 34. DoMDț K., Veroff. Geobot. Inst,.Rttbel Ziiricb, 1933, 10, 96—144. -35. Dostal J., Kvetria C.ș'R. (1950), 1932- 1951. ' ; 36. GHISA E.și colab., St. și cerc, biol.. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1960. ' :37. GHISA E., Bul, Grăd. bot. și al Muz.-bot. Univ. Cluj; 19.41, 21, 7-2. ' / .38. GERGELY I,, St. și cerc, biol.. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1957, 8, 1 — 2. .39. Grecescu b., Conspectul fibrei Romîniei, 1898, 625 — 631. 40. Grintescu L, Bul. Soc. șt. Cluj, 1924, 2. ; 41. Gusuleac M., Bul. Fac. ișt., 1932, 6, 1-2. . ; 42. Haokel Ei, Monbgraphia \Festucarum Europaeărum, Kassel — Berlin,1 1882, 82—124. 43. ' — Termdszetrajzi filzetek Budapest., 1888, 2, 273—297. • 44. Harbt M., Guide de la seizibme Excursion Phytogiogr. Internat. Roumanie, București,; ,1931. 4 ' ’ i: 45. HayeK A., Prodromus florae Peninsulae balcanicae, 1932 —1933, 3, 275 — 292. j 46. Hegi Q., Hlustrierte Flora von Mitteleuropa, 1935, ed. a 2-a, 1; 47. ILCHIEVICI C„ PUSCAțtlu' E, și ZahăRIADI C., Omagiu lui Tr. Săvulescu, Edit. Acad,; R.P.R., București, 1959, 897-911. .; 48. JAKUCS P., FEKETE G. 6s GERGELY I., Ann. Hist. Mus. Nat. Hung., 1959, 51. -49, JANCHEN E.f Cataloqus Florae Austriae, 1959, 1, 4,; 800 — 814, i’* K 50. Jăvor±a S., Magyar flora, 1925, ,97—100. 51. KLIKA I., Beih. Bot. Centralbl;, 1932, 2,. 'Si 52. Komapob H. H., Qmănu u gxikmopși oBonmu(uu pacmumeAwioeo ndkpoea vepHosejți- & wAx cmeneiî, Moci$Ba,. 4.951,. ; t , > 53. Kozlowska A., Bull. Akad. Polon. Cracoviăe, 1925, seria B, 325—377. - 54. Krajina V., Acta Bot. Bohem., 1930, 9, 184—214. , ^55. - Veroff. Geobot. Inst. Rtibel Ziirich, 1933, 26-53. L 56. RPEHETOBHH B. H h BOBPOB E. r., Festuca, b i>aopa CCCP, Mocuna, 1934; b 2, 497—535. ' ■ ' , . ■ fc*57. JIabpehko CB, M,, Borip, BoiaHHKa, 1954, 74' / k',58. jlABPEHKO E. M. h Cohhaba B. B., PacmumeAbHbtă nbKppe CCCP, MocKBa- g JleHUHrpag, 1956; 1—2. ■ : . fe>9, Maebckh II. O,, &Jtbpa, cpedn,eu noApcu EeponeucKpu '■olacmu CCCP, MocKBa-JIe- 84 4 HHHrpajț, 1954. ' • < p'60. MARkGRAF-DANKENBEBG I„ Bericlit. Bay. Bot. Ges., 1950, 28, 195 — 211. ' Veroff. Geobo(. inst. Riibel Ziirich,'1952, 25, 114-142. , I., Acta Bot. Hung., 1941, 4, 85-108: Tisia, 1940, 4, 116-148. Meusbl H., Bot. Arcliiv., 1940, 41, 357. 4 ^.61. - «.,62. MăthE i, vL’Af) T\y 67. — St. și cerc, șt., Acad, R.P.R., Filiala, Cluj, 19w, 1, 159. ' 68, Nyărădy E.I., Enumerarea plantelor vysCuiare din Cheia Țurzii, 1939, 98—99. — Acta Geobot. Hung., 1941,;, 4, 74—84. • — Kolbzsvăr is kornyikintek' fibrăja, 1941 —1944, 73 — 76. , ;- Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biol., 1955, VII, 210-2464 — Flora și vegetația. Munților Referai, Edit. Acad. RPlR;, București, 1958, 1 — 195. - Bul. Grad. bot. și al Muz. bot< Univi Gluj, 1924, 4, 79-88, , PANTU Z. șl PROCOPIANU-PROCOPOVICI A., Bul Herb. Inst. Boț. București, 1901, 1. PăucĂ A., Etudes phytosociOlogiques dans Ies, monts Codru eț Moma; București, , 1941. Paucă A., PUSCĂRU-SOROCEANU E. și Ciucă M., Comunicări de botanică (1957—1959), , București, 1960, .113—136, . ' Pawlowski B., Bull. Acad, Sci, Pol. Grakovia, 1935, seria B, Sc. Nat., 1. ' Popescu P.C. și Bujoreanu G., St. și cerc. șt. agr., Acad. R.P^R., Baza științifică Timi- șoara, 1957,4, 3—4. Pop I., St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1959, 10,7. ț 8Q. Pop I. și Tbetiu T., St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala-Cluj, 1958, 9, 2. 81. PRODAN L, Conspectul Florei Dobrogei, 1935, 21 — 29, 82. — Bul. Acad, agric. Cluj, 1931, 2. . / 64. 65. 69. , 70. t 71. .72, 73. ; 74. ' 75. , 76. .77. 78. 79 83; 85, Bul. Acad, agric. Cluj, /1931, 2. . — Bul. Min. Agr. și Domen., 1931; 6, 11—12. r- Flora, 1939, ed. a 2-a, 94-97, 1 234-1 235. . 4 PUSCARU D. și PUSCĂRU-SOROCEANU E., Dare de seamă I.C.Z. pe 1934 — 1939, București, . ' 1940. r : ' . ■ - , : PUSOARU E„ PUSCARU D., PAUCĂ A., ȘERBĂNESCU I. și colab., Lucr. ses. șt. Acad, t R.P.R., 1951, 1 059. Puscabu-Soboceanu; E,-și colab.,- Pășunile alpine din Munții Bucegi, Edit. Acad, R.P.R., București; 1956, 67-83, 110-123, 138-140. Puscaru-Soroceanu E., SĂNDULEAC I. și Nagy M., Anal. Inst, cerc, agr., 1960, 28, -m—-.... seria .B, -153. . - .' <; .■ ■■ " —: ■ ;• W§g.:-PuSOAIțU-.SOROCBANU E,și TUCRA I.,' Com. Acad; R.P.R.,1959; IX, 4. “ Comunicări de botanică ,(1957—1959), București, 1960, 143—164. 491. PusOARUrSOROCEANU și colab., Pășunile și finefele /lin R.P.R., București, 1963. . ^92. 'Răvărut M., Anal. A.cad. R.P.R., Sect. șt. geol., geogr. și biol., 1949, 2, 747-766. b;93 Răvărut M., Căzăceanu I. și Turenschi E., St. și cerc. biol, și șt. agr., Acad. Lsi' R.P.R,, Filiala Iași, 1956. 7, 2. <(91. Răvărut M. și Mititelu D., Lucr. șt; Inst. agr. „lonescu de la Brad", Iași, 1958, 63, > 70, 72, 79. ;■ 444 <4w-n. '-,. 44 ' K: o. 464 ;95a Resmerită ' 6.’ Resmerită 72, 79. I.,'Buda L. și Moravetz D., Probi, zootchn. și veterin., 1959, 3. I. și 'Spîrchez Z., Com, Acad. R.P.R., 1960, X; 4, 309-313, ; . s 128 E. I. NYARADYși A. NYARAPY PLANȘA l 8 .oauans 24 104, *106. 107. 108. 109. 110., ! ; m. 112. 113. 97. Ronniger K., Magy. Bot. I.ap., 1919, 18, 14- 17. ' 98. Rothmalkk VA, Exkursiohsfloră vpnDputschlqnd, Berlin, 1958, 45 -50. 99. Safta I., Bul. Fac. agr. Cluj —Timișoara, 1943, 10, '/./'■ 7 100. Saint-Yves\A„. Ann. Cons. eț Jard. Bot. Genăve, 1913, 17, 1 — 218.' 101.' — Revue Bretonhe de Boi., 1927, 1 — 124. m ; 102. SamoilA Z.A. și-OPRlN C;, St. și cerc, șt., Seria șt. agr., Acao. R.P.R., Baza științifică? ... Timișoara, 1957, 1, 1 — 2. ;• . Ir., Graminaceele din Romtnia, București, 1933, ____ Anal. Faci agr. București, 1939 —1940, /. e , ’ 105. ȘekbAnbscu I., Flora și vegetația masivului Penteleu, București, 1939.f — Dări de seamă Com. geoi.-geoboț., 1953 —1954, 41, 181; .—, Dări de seamă Com, geol.-geobol., 1954—1955, 42, 469— 508. — Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biol, și șt. agr. și Secția de geol.-geogr., 1955, i - - yn, 1 245. 7 A, ■ / >. . ■ ' ■ - i"'• — Omagiului Tr. Șăvuleșcu, Eâiț, Acad’. R.P.R., București, 1959. SoO R,, A Szțkelyfold novinysioveikezeteirdl, Kvâr, 1944, 41 — 47. ; — Erd. Muz. Egyl. besztercei văndorgy. Emlikkonyve Cluj, 1944, 75, 78, 81-8.3. - Acta Geobot. Hung., 1949, 6, 18 26. — Conspectus des groupements vigitaux dans Ies Bassins Cafpathiqueș, I. Leș assoc. halophiles, Debrecen, 1947, 1 — 60. ? > A — Magy. Tud. Akad. Biol; Csop. K6zl., 1958, 1, 3—4, — ' Acta.Boii Acad. Sci. Hung., 1959, 5, 3 — 4^ 480—500. 116. - \ Acta Bot. Acad. Sci. Hung., 1955, 2, 187- 220. 117. SORAN V., St. Și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1954, 5. 118. GTAHKOB G. C. M TaJIMEB B, H,, Onpedejmmeab esicuiux 'pacmenuil : \ uacrnu. CCCP, Mockbși, 1957, ’ t , ■ / 119; STOHR G., ‘Wiss. Zeitschr. d. Martin Luther Univ. Hâlle-VJittenberg matb. — nat. R. 4, 1 1955, 729- 746. : A . ’ A ' . : / 120, GTOîkahob ; H., tPAopa na JBijieapua, Co$Ha, 1948. ' » 121, Todor I., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Uhiv. Cluj, 1947 —1948, 27—28. , 122. ȚOPA E., Bul. Fac, șt., 1939,13; - ; 123; ZOLYomi B., Ann. Mus. Nat. Hung., pars bot., 1939, 32, 63 143. 124. — Budăpest is kdnyikinek termeszetes novinytakarăjă. Budapest termiszeti kipe, 1958, ■'A"1 553-554’ ; *”■ y 114, 115. Academia R.P.R., Filiala Cluj, Centrul de cercetări biologice, Secția de sistematică, geobotanică și ecologie. Primită în redacție lă 27 mai 1963. . Secțiunea transversală a frunzelor (pl. I — V). ■ m' yA 4 - PLANȘA I ; 4 ' Fig. 1. F. âmellufsttna, Munții Rodnei, Poarta. 2. F. amethystina, Munții Bucegi în Valea Cerbului. 3. F. amethystina/ Munții Hăghimășului 1463 m (r. Cine). 4, 5. F. amethystina î. paucifioraț Munții Rodnei pe Ineu, 2100 m. 6. - F. amethystina f ; ghișana, Colții TraschuluL L F. glacialis, Munții Făgărașului . la lacul Bîlea. 8. F. glacialis, Munții Bucegi pe vîrful Bucșoi-, 9. F. glacialis, Munții Făgărașului pe vîrful Moșului. 10. F. ovina f. supihiformis, Munții Har- ghițape Pîrîul Joâgârului. 11. F, ovina var. borăscui, muntele Bor ăscu, 12. F, ovina, f. ovina, Orșova —Gura- Văii; 13. F.ovinat. ovina,Cluj în pădurea orașului; 1-1. F. ovina î. ovina, Cluj între Făget și Gomșești. 15;F. ovina î. ovina, Cluj Dîngău — pîrîul Căpușului. 16. K ovina ț. ovina, Munții Bucegi în valea Mălăeșli. 17. F./ ' ovină f. ovina, Munții Bihorului pe Cucurbeta. 18.F. ovina L ovina, Munții Rod- nei pe Gprongiș. 19. F. supina, Munții Bucegi pe Bătrînă 2400 ih, 20. F. supina, ‘ muntele Țarcu pe Izvoru Hidegti. 21. F. ' supina, Munții Bucegi pe Vîrful Omit 2500 m. 22. F. supina, Munții Rodnei pe Ineii; 23. F. supina, muntele dozia. 24. F. supina t. grandiflora, Munții Vîlcan —Godcanu pe Piatra Iorgovanului 2100 m. 25 și 26, F. intermedia, vîrful; Retezat 2270 m. 27. F. intermedia, Munții' Rete; . .zațului pe vîrful Custura 2200 m. 28. F. intermedia, vîrful Retezat. ' 130 PLANȘA II Fig. 29. F. intermedia, Munții Retezatului pe vîrful Custura. 30. F, pallens, Cheile Turzii. 31. F. pallens,, Beiioara (r. Turda). 32. F, pallens, Aghireș (r. Huedin). 33 și 34. F. pallens var. trânsitoria, Stupina —Cheia (Dobrogea). 35—37. F. pallens , var. tranzitoria, Băltăgești pe Dealul Alah-Bair (Dobrogea). 38. F. pallens var. arenicola, Letea (Dobrogea). 39. F. pallens var. arenicola, Con- stanța la Mamaia. 40. F. vaginata, Canciu (r. Dej). 41 și 42. F. dalmatica, muntele Ărjana (Banat). 43. F. dalmatica, Globurău (Banat).: 44 și 45. F: dalmatica, muntele Treșcovăț (Banat). 132 PLANȘA III | Fig. 46. F. valesiaca, Cheile Turzii, 47- F. valesiaca, Unguraș (r. Dej). j 48. F. valesiaca f. banatica, Crușovăț— Globurău (Banat). 49. F. valesiaca f. Ion- l gispiculata, Brașov pe Dealul Lempeș. 50. F. valesiaca f. tricostata, Tg.-Mureș în f pădurea Cocoș. 51. F. valesiaca f. angustiflora, Crăciunești (r. Brad). 52. F. s valesiaca f. strictiflora, Crăciunești (r. Brad). 53. F. valesiaca var. pseudodal- f matica, Fi. Cehosl. Exs., nr. 126. 54 și 55. F. valesiaca var. pseudodalmatica, I Crăciunești (r. Brad). 56.. F. valesiaca f. angulosa, Crăciunești (r. Brad). 57. F. I pseudovina, FI. Exs. Austro-Hung., nr. 281. 58. F. pseudovina, Aghireș (r. Huedin). | 59. F. pseudovina, muntele Treșcovăț (Banat). 60 și 61. F. pseudovina f. salina, i Turda. 62 și 63. F. pseudovina var. villosa, Cernavodă (Dobrogea). 64 și 65. F. pseudovina var. villosa, Stupina — Cheia (Dobrogea). 66. F. pseudovina f. subpruinosa, Crăciunești (r. Brad). 67. F. sulcata, muntele Cozia în Poiana Armăsarilor. 68 și 69. F. sulcata, Crușovăț — Globurău (Banat). 70. F. sulcata, Breasta — Leamna-de-Jos (Oltenia). 71. F. sulcata, Cluj pe Coasta cea Mare. 72. F. sulcata, Muntele Hăghimașu Mic (r. Ciuc). 73'. F. sulcata var. grossiflora, valea Dunării la Cazane (Banat). 74. F. sulcata var. grossiflora, Ciopea — Ohaba ■ ’ ; . ; în R.P. Romînă se întreprinde o vastă acțiune de îmbunătățire a , nardetelor prin măsuri complexe agrotehnice; (8), (10),. (13), (23). Țoate acestea modifică compoziția lor floristică pe cale naturală sau prin în- sămînțări artificiale și sporesc procentul, de acoperire a fitocenozelor. i Se utilizează pe scară largă aplicarea de îngrășăminte anorganice (3), (4), ; (9), (11), (15), (16), (19), (22), organice (14), (18), (19) și mixte (5), (6), i '(7), (12), (20), (21). Se mai aplică ierbicide pentru distrugerea plantelor i de Nardus stricta (2), (9), (10), *(11), (18), (22). Efectele lucrărilor în- treprinse au fost studiate sub diferite aspecte, mai ales' în ceea ce privește ! sporirea producției de masă vegetală a fînețelor și pășunilor ocupate 1 în prezent de Nardus, ea și în ceea, ce privește mărirea calității furajere a acestei planțe. în lucrarea de față se studiază modificările suprafețelor L ocupate de țesuturile principale din frunze, provocate prin tratarea plan- ! telor de Nardus cu ierbicide și unele îngrășăminte mai frecvent utilizate * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — S^rie botanique*\ 1964, IX, (în limba franceză). , ■ \ • 5 — c. 464 • 144 , C. C. GEORGESCU si V. SANDA 3 MODIFICĂRI ANATOMICE LA FRUNZELE DE NARDUS STRICTA L. 145 în E. P. Romînă, indicate și puse la dispoziție în mod binevoitor de: C. Zahariadi, prof. Gh. Anghel și K. N i e d e r m a i e r,. cărora le adresăm vii „mulțumiri. Experiențele cu ierbicide s-au efectuat la plante cultivate în ghivece.. Plantele s-au recoltat dintr-o pășune de la altitudinea de circa 550 m sub* muntele Postăvarul (Stațiunea experimentală agricolă Măgurele, reg.. Brașov). Ele au fost repicate în ghivece și s-au ținut în aer liber de la l.IV. 1962 pînă la 1.X.1962; apoi au fost introduse în seră. în momentul cînd exemplarele cultivate au dobîndit o creștere uniformă s-a procedat în seră- la stropirea cu soluții de ierbicide. S-au folosit soluții de Simazină în concentrație de 1,25%; Atrazină — 1,25%, 0,62% și 0,12%; A 1114 în concentrație de 12,5%; Basfapon în concentrație de 12,5% și Nata- (T.C.A.) în concentrație de 12,5%, 1,25% și 0,62%. Cantitatea de soluție administrată a fost socotită pentru Simazină și Atrazină de 1 g/ma, iar pentru A 1114, Basfapon și Nata de 10 g/m2. Fiecare variantă s-a apli- cat la cîte trei ghivece. Plantele au fost stropite o singură dată. La trei zile după aplicarea tratamentului au fost tunse spre a da noi frunze. Cînd acestea au atins mărimea definitivă (după circa 30 de zile) au fost; recoltate în vederea măsurătorilor. Pentru a doua serie de experiențe s-au folosit plante de N ar dus stricta L. din parcelele experimentale instalate pe muntele Postăvarul în Poiana Brașov, la o altitudine de circa 850 m. Aceste parcele au fost îngrășate la începutul lunii mai 1963, cu N și NPK. Dozele aplicate au fost pentru N: 1500; 1110; 750 ; 307,5; 283,3; 187,5 și 95,8 kg/ha, iar pentru NPK : 1) N 156 kg/ha, P 292 kg/ha, K 124 kg/ha; 2) N 156 kg/ha,. P 588 kg/ha, K 248 kg/ha ; 3) N 312 kg/ha, P 292 kg/ha, K 124 kg/ha. îngrășămintele s-au aplicat în cursul lunii mai 1963 iar materialul de; cercetare (frunze apărute după tratament) a fost recoltat la data de 8.VII.1963. Pentru măsurători s-au recoltat cîte 3—4 frunze de la exemplare di- ferite din fiecare variantă experimentală; s-a ales, de regulă, cea de-a treia frunză de la baza lăstarilor. Prin frunzele recoltate s-aii făcut secțiuni transversale cît mai aproape posibil de baza laminei. Apoi, s-a desenat la camera; clară conturul la fiecare, secțiune a suprafețelor ocupate de pa- renchimul clorofilian, sclerenchim și fasciculele libero-lemnoase. Pe desenele obținute s-a măsurat cu planimetrul suprafața țesuturilor menționate. Rezultatele măsurătorilor sînt redate în tabelele nr. 1 și 2. j A. MĂSURĂTORI EFECTUATE LA FRUNZELE PLANTELOR TRATATE CU IERBICIDE în tabelul nr. 1 se arată raportul suprafețelor ocupate de parenchim,: sclerenchim și fasciculele libero-lemnoase, în secțiunile transversale făcute* la frunzele plantelor tratate cu ierbicide, precum și la martor. Se vede că la frunzele de la plantele martor suprafața parenchimului are o valoare medie de 53% (eu amplitudine între 48 și 56%), suprafața sclerenchimului are o valoare medie de 31,75% (30—34%) și in fine su- prafața fasciculelor libero-lemnoase este de 15,25% (12—18%)'; toate aceste valori sînt raportate la întreaga suprafață a secțiunii transversale prin frunze. Din aceste țesuturi cele mai constante valori se obțin la scle- renchim, iar cele mai variabile, la fasciculele libero-lemnoase. ■ \ Tabelul nr. 1 * Măsurători efectuate Ia frunzele de Nar dus tratate cu ierbicide Substanța Concen- trația % Suprafața paren- chimului % Suprafața scleren- chimului % Suprafața fasciculelor libero-lemnoase %. I valori medii amplitu- dinea variației valori medii amplitu- dinea variației valori medii amplitudinea variației Martor — 53 48-56 31,75 30-34 15,25 12-18 Atrazină 0,12 72 71 — 73 15 0 . 13 12-14 0,62 67,5 . 67 — 68 20,5 20-21 12 0 . 1,25 57,25 52-62 25,5 23—28 17,25 10-22 "Nata 0,62 68,5 66-71 19' 16 — 22 12,5 12 — 13 1,25 63 60 66 23,5 21 — 26 13,5 13-14 ’ 12,5 61,25 58-65 21,75 22-24 16 13-18 ■ • ■ d : Simazină 1,25 ' 64,5 56 — 69 21,75 17—27 13,75 11-17 A 1114 12,5 59,25 54—66. 24,75 18-31 16 ■ ■ 10-21 .Basfapon 12,5 59 57 — 61 25,5 .21 — 31 15,5 13 — 18 iEtiolate — 64 61-66 23. 19-28 13 11—15 — Tratamentul cu ierbicide provoacă o sporire a suprafeței paren- ■ chimului și o micșorare a suprafeței sclerenchimului. în general se mai • constată o micșorare și a suprafeței fasciculelor libero-lemnoase, cu unele excepții. ' — Cele mai active substanțe au fost: Nata în concentrație de 0,62% ' ■și Atrazina în concentrație de 6,12%. Cea mai slabă acțiune se observă la Atrazină în concentrație de 1,25%. 1 — La aceeași concentrație de 1,25%, dintre ierbicidele Atrazină, Nata și Simazină, acțiunea cea mai puternică o are Simazina care a produs . • o mărire a suprafeței parenchimului clorofilian la 64,5%. La concentrația 146 C. C. GEORGESCU. și. V. SANDA 4 de 12,5% dintre ierbicidele Nata, A 1114 și Basfapon, acțiunea cea mai mare a avut-o Nata, care a mărit suprafața parenchimului la 61,25%, — Atît la Atrazină cît și la Nata, în limitele concentrațiilor folosite,, cu cît concentrația a fost mai slabă, cu atît a fost mai puternică acțiunea modificatoare a substanței ierbicide; astfel Atrazina în concentrație de 1,25% provoacă mărirea suprafeței parenchimului pînă la valoarea de 57,25% iar în concentrație de 0,12% o mărire pînă la 72%. — în paralel s-au făcut măsurători similare la plante etiolate. Prin etiolare se produc aceleași modificări ale proporțiilor țesuturilor ca și prin tratarea cu ierbicide. B. MĂSURĂTORI EFECTUATE LA FRUNZELE PLANTELOR TRATATE CU ÎNGRĂ- ȘĂMINTE ANORGANICE în tabelul nr. 2 se dă raportul suprafețelor ocupate de parenchim,. sclerenchim și fasciculele libero-lemnoase în secțiunile transversale făcute la frunzele plantelor tratate cu îngrășăminte anorganice, precum și la martor. — Suprafețele țesuturilor principale ale frunzelor de la plantele mar- tor au valori apropiate de acelea ale plantelor martor din tabelul nr. 1, și anume : parehchimul clorofilian are o valoare medie de 56,25%, scle- renchimul de 29,75% iar fasciculele libero-lemnoase de 14%. — Prin tratamentul cu îngrășăminte se produce, ca și în cazul apli- cării ierbicidelor, o mărire a suprafeței parenchimului, respectiv o mic- șorare a suprafeței sclerenchimului; în ceea ce privește suprafața fasci- culelor libero-lemnoase, îngrășămintele utilizate au un efect minim, dînd ’ variații în plus sau în minus. — îngrășămintele cu azot (N) în doze de 95,8 kg/ha și 187,5 kg/ha au produs o slabă scădere a valorii medii a parenchimului. — îngrășămintele cu azot (N) în doze mai mari de 283,3 kg/ha măresc suprafața parenchimului clorofilian în detrimentul suprafeței .scle- renchimului. Acțiunea cea mai puternică a avut-o doza de 1110 kg/ha, care a produs o mărire a suprafeței ocupate de parenchim la valoarea me- die de 69,75% și o micșorare a suprafeței sclerenchimului la 18,75% (va- loare medie). Deci, spre deosebire de ierbicidele la care mărirea concen- trației provoacă o scădere a suprafeței parenchimului, sporirea, dozei de îngrășăminte cu N provoacă o creștere a suprafeței parenchimului. în ceea ce privește acțiunea îngrășămintelor cu azot (N) asupra suprafeței fasciculelor libero-lemnoase, ea nu are un mers uniform, dînd valori medii în plus sau în minus. — Amplitudinea variației suprafeței parenchimului la diferite con- centrații ale. ierbicidelor, ca și la diferite doze ale îngrășămintelor cu N sporește adesea în raport- direct cu concentrația și doza administrată. — în cazul tratamentului cu NPK, o dublare a dozei de N, de la 156 la 312 kg/ha, cu menținerea dozelor de K (124 kg/ha) și P (292 kg/ha),. 5 MODIFICĂRI ANATOMICE LA FRUNZELE DE NARDUS STRICTA L. 1'4j. provoacă o micșorare a procentului suprafeței parenchimului de- la 64 la 60. Același efect se obține și în cazul menținerii dozei de N (156 kg/hă)! și dublării dozelor de K și P la ha. Tabelul nr. 2 '' Măsurători efectuate la frunzele do Nardus tratate cu îngrășăminte anorganice Substanța Cantitatea kg/ha Suprafața paren- chimului % Suprafața- scleren- chimului %> Suprafața fasciculelor ') libero-lemnoase % : valori medii amplitu- dinea variației valori medii amplitu- dinea variației • valori medii amplitudinea' variației , Martor — 56,25 53 — 60 29,75 27-32 14 , 13-17 . N ■, 1 500 62,5 54 — 69 23,25 19—28 14,25 . 9'1S .< 1 110 69,75 68-71 18,75 18-20 11,5 11-12 750 57,5 55 — 61 27,25 23 — 29 15,25 13 — 17 i 307,5 , 64 , 63 — 65 23,5, 22-25 । 12,5 12-14 j - < 283,3 63;75 57—68 24,5 21-29 11,75 10-14. 187,5 55,5 54-59- 28,25 27—30 16,25 14-19 '■ 95,8 52/75 49—64 34 26 — 37 13,25' 10-15 NPK . N = 156 i K = 124 . P = 292 64 ’ 58 — 68 23 . 20 — 28 13 10-15 : li li îi cn to oo cn Oo 00 Ci 61 54-69- 25 21-29 14 10 — 18 N= 312 K = 124 P = 292 60 | .57-65 CONCLL 25 JZII 23 — 28 15 1 8-19 în urma cercetărilor întreprinse s-au obținut următoarele rezultate : 1. Prin tratamentul cu ierbicide și îngrășăminte de.N și NPK ca- și prin etiolare se obține o mărire a suprafeței parenchimului, respectiv o micșorare a suprafeței sclerenchimului. ; 2. îngrășămintele cu N au adeseori o acțiune mai puternică decît cele cu NPK. ................... . ; 148 , C. C. GEORGESCU și V. SANDA 6 7 ■ MODIFICĂRI ANATOMICE LA FRUNZELE DE NARDUS STRICTA L. 149' 3. Prin tratarea plantelor cu Atrazină și Nata în concentrațiile arătate în tabelul nr. 1, s-a obținut, prin mărirea concentrației soluțiilor,; o micșorare progresivă a suprafeței parenchimului. 4. Prin tratamentul cu îngrășăminte de N, la mărirea dozei aplicate în limitele valorilor de 283,3 kg/ha pînă la 1 500 kg/ha s-a produs o mă- rire a suprafeței parenchimului. 5. Tratarea cu ierbicide și îngrășăminte azotoase, micșorînd procesul de sclerificare a,frunzelor, poate face consumabile de către animale frun- zele de Nardus stricta L., în tot cursul sezonului vegetativ. 6. Prin tratarea cu ierbicide în concentrații de mare eficiență .se produce o uscare în masă a exemplarelor de Nardus și ca urmare solul se dezvelește și este expus procesului de eroziune. Este cazul să se studieze dacă în anumite pajiști, al căror grad de acoperire nu se poate spori rapid pe cale naturală și artificială, se poate recomanda tratarea nardetelor cu concentrații convenabile de ierbicide pentru, a spori calitatea lor fura-' jeră, și în același timp pentru a se evita uscarea plantelor și deci pericolul dezvelirii solului. BIBLIOGRAFIE 1. CbULON J., Nardus stricta. Etude physiologique, anatomigue et embriologigue, Mămoire deîa Sociătd Vaudoise des Sciences Naturelles, 1923, 6, 246—330. 2. MAHHHOBCKH -K. A., CmpyKmypa 6ujioeyconix uenosoc cy6aMnuucKoeo nonca Rapnam, BoraiiM’tGCKMH JKypHan, 1954, 11, 3. 3. Mihăilescu Gr. I., Nedelcu P., Sîrbulescu M„ Marin, M. și ; Pa vel C., Variația sub- stanței uscate, cenușei, siliciului și a unor elemente minerale solubile din pajiștea ' de Nardus stricta tratată cu diferite îngrășăminte chimice, în „Pajiștile din masivul Parîng și îmbunătățirea lor”. Supl. la Biil. șt. Inst. agr. „T. Vladlmirescu”, Edit. agro-silvică, București, 1962, 381 — 416. 4. MIHĂILESCU GR. I. și Nedelcu P;, Variația substanței uscate, cenușei, siliciului și substanțelor minerale solubile la speciile de Nardus stricta și Festuca rubfa, tratate cu îngrășă- minte chimice, în „Pajiștile din masivul Parîng și îmbunătățirea ljiopa CCCP, MocKBa, 1959, XXV, 515—516. 5. rnngEMAHH T. C., Onpedejiumem, pacmenuu MMdaocKou CCP, MocKBa-JIeHHH- rpag, 1954. ■ . ’ ' 6. Hegi G.,Illustr ierte Flora von Mitteleuropa, 1918, VI,533. 7. HEJNY S., Iva xanthifolia Nutt. in der Tschechosloivakei, Acta Fac. Rer. Nat. Univ. Comenia- nae, 1957, II, VII-IX, 323 - 342. 8. KORNAS J„ LEsnioWska Izabela u. SKRZYWANEK A., Bemerkungen iiber die Flora der Eisenbahnlinien und Giilerbahnhbfe in Krafcow, Fragmenta floristica et geobotanica^ 1859, V, partea a 2-a, 209 și 216. 9. LOve A. a. L0ve D., Chromosome numbers of Central \ and northwest European Plani species, Stockholm, 1961. 10. Oberdorfeb E., Pflanzensoziologische Excursions flora, Stuttgart, 1962. 11. Prodan i.. Flora, 1939, I, ed. a Il-a. 12. .Rothmaler W., Excursionsflora von Deutschland, Berlin, 1963. 13. SCHMALHAUSBN I., Flora Rusiei centrale și meridionale, 1897, II. 14. Todor I., Iva xanthifolia Nutt...., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1942,.XXII, 213.. 15. Țopa E., Observații și date floristice relative la județul Iași, Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1945, XXV, 125. 1 16. — Lupta contra speciei Iva xanthifolia Nutt. și a altor buruieni de felul ei, Rev. știința „V. Adamachi”, 1946, XXXII, 52-53. Primită în redacție la 17 decembrie 1963. CONCEPȚIA DESPRE SPECIE REFLECTATĂ ÎN LUCRĂRILE ROMÎNEȘTI PRIVIND PLANTELE DE CULTURĂ DE • AL. PRIADCENCU, membru corespondent al academiei r.p.r., .Academician T. BORDEIANU, CLARA GRINVALD, N. ȘTEFAN, AL. BELDIE, GH. ANGHEL, N. CEAPOIU, membru corespondent al academiei r.p.r., D. CĂRĂUȘII și V. COC IU : ORIGINEA ȘI VARIABILITATEA PLANTELOR DE CULTURĂ în privința originii și răspîndirii speciilor plantelor cultivate au apărut la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XlX-lea- trei lucrări de bază, elaborate de R. B r o w n, A. D e O a n d o 11 e și N. I. Vavilov (24). Pe baza cercetărilor numeroase s-a ajuns la concluzia că plantele, de cultură își au originea în plantele sălbatice, mult perfecționate de către- om prin alegerea continuă și prin îmbunătățirea tehnicii de cultură, ini- țiate aproximativ cu 4 000 de ani înaintea erei noastre. Egiptul, Meso- potamia, China, India și Malaya au fost considerate ca țări cu cele mai vechi plante de cultură. între Europa și Asia ar fi început cu circa 2 500 de ani înaintea erei noastre schimbul de semințe și butași, iar între aceste două continente cu America și Australia mult mai tîrziu (12), (13). X. I. Vavilov a susținut faptul că în unele regiuni de pe glob, unde selecția naturală este atenuată, are loc apariția frecventă a macro- mutațiilor în flora sălbatică și în cea cultivată. El admite existența mai multor centre geografice în țările cu climat tropical și subtropical, situate între 10 și 40° latitudine sudică, unde condițiile de climă și sol sînt. extrem de favorabile pentru exteriorizarea și apariția macromutațiilor (14); în totală concordanță cu cele trei lucrări citate, cercetările din țara noastră și de pretutindeni demonstrează, din punct de vedere științific și practic, că plantele de cultură își au originea în plantele sălbatice. Astfel/ după cum arată acad. T r. S ă v u 1 e s c u, hameiul, sparanghelul, hreanul, zmeurul, fragul, nucul, castanul și altele, cultivate din timpuri îndepărtate^ 154 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 2 3 CONCEPȚIA DESPRE SPECIE PRIVIND PLANTELE DE CULTURA 155 nu se deosebesc sau se deosebesc prea puțin de strămoșii lor. în același timp, lucerna, țelina și floarea-soarelui, cultivate pe diferite continente ale globului terestru, sînt asemănătoare cu cele sălbatice, deși arealul lor de răspîndire în prezent este mult mai extins în comparație cu formele sălbatice din care provin (20). După teoria eredității corpusculare, variabilitatea plantelor se da- torește mutațiilor genomale, cromozomale sau mutațiilor de gene, ca și noilor combinații hibride apărute pe baza încrucișării libere. în lumina acestei concepții, plantele de cultură se împart în plante primare, apărute pe baza macromutațiilor și introduse în cultură direct din flora sălbatică (grîu, orz, porumb, soia și altele), și în plante secundare, provenite din flora spontană (pătlăgelele roșii, hreanul, sparanghelul etc.) (9), (10). 'Concepția materialistă despre originea și variabilitatea plantelor de cultură se bazează pe adaptabilitatea organismelor la condițiile de exis- tență și de cultură din arealul lor de răspîndire, pe acțiunea simultană și creatoare a selecției naturale și artificiale, ca și pe influența continuă a condițiilor agrotehnice din ce în ce mai avansate, aplicate de către om timp de cîteva milenii asupra plantelor cultivate. Fr.Bngels, îh lucrarea sa despre Dialectica naturii afirma că omul prin selecție și cultură a modificat într-o măsură atît de mare plan- tele sălbatice, încît ele astăzi sînt de nerecunoscut. Datorită selecției ar- tificiale și a condițiilor agrotehnice folosite, la plantele cultivate există o variabilitate mai pronunțată decît la cele sălbatice. Exemplul caracteris- tic în această direcție îl prezintă specia • cultivată de Bras sica oleraceea cu forme extrem de variate de rădăcini, tulpini, muguri și inflorescențele radical transformate în comparație cu strămoșul ei sălbatic B.o. acep- hala DC. După N. I. Va vilo v, condițiile tropicale și subtropicale de climă și sol favorizează creșterea și dezvoltarea luxuriantă a plantelor și contri- buie la macroevoluția diferitelor grupe de plante din aceste regiuni. Cu toate acestea, microevoluția plantelor, bazată pe acțiunea simultană a selecției naturale și artificiale din fiecare parte a globului terestru, îm- binată cu acțiunea .creatoare și continuă a agrotehnicii avansate, este și rămîne uh factor de prim ordin în apariția formelor noi de plante și îmbu- nătățirea celor existente. Procesul de'micrOevoluție a plantelor de cultură provoacă transformarea lentă sau bruscă a organismului, contribuind la apariția caracterelor și însușirilor noi și la dispariția celor neutile (3), (5), (7). Conform concepției materialiste, plantele de cultură s-au dezvoltat și s-au perfecționat din cele sălbatice atît prin cultură îndelungată, cît și prin acțiunea simultană a selecției naturale și artificiale. Din acest punct de vedere, ele se împart în trei grupe distincte, și anume : plante foarte vechi, a căror origine nu este cunoscută, introduse în cultură direct din flora sălbatică și îmbunătățite de către om (grîul, orzul, inul, orezul, soia, bumbacul, porumbul, vița’de vie și altele), plante provenite din buruieni (secara, ovăzul^ rapița, măzărichea, mazărea și altele) Și plante introduse în cultură relativ -recent direct din flora spontană (pătlăgelele roșii, cartoful etc.) (4), (11). : . / ' ■ > Originea și variabilitatea plantelor cultivate au făcut obiectul unor cercetări fructuoase întreprinse de E. H a e c k e 1, J. B. L a m a r c k, Oh. Darwin, K .A. Timireazev, I. M. S e c e n o v, I. I. Mecinikov, I. V. Mi ciur in, T. D. Lîsenko, T r. Săvu- 1 e s c u și alții. Ei au demonstrat că plantele de cultură provin din cele sălbatice și că acțiunea directă a mediului asupra organismelor, acțiune simultană a selecției naturale și artificiale și a condițiilor agrotehnice, precum și încrucișarea sexuată, constituie factori de prim ordin ai trans- formării plantelor (6), (15.), (22), (23). . Acțiunea factorilor mutageni (poliploizi și mutațiile) reprezintă de asemenea surse de transformare a organismelor, de îmbogățire a speciilor cu noi forme de plante, uneori utile practicii agricole (8), (21), (25). Cercetările paleontologice, de morfologie și sistematică, indică ori- ginea monofiletică a plantelor de cultură. în această privință însă există multe păreri și presupuneri contradictorii: Originea monofiletică a orzului de exemplu este susținută de K o c k (1848), J e s s e h (1879), D e Candolle (1884), K 6 r ni c k e (1885), R im pan (1891). Prezența însă în cadrul acestei specii a spicelor de orz cu două, patru și șase rînduri â determinat pe B e a v e n (1902), K 6 r- n i c k e (1908), S c h u 11 z (1911, 1912), T s o h e r m a k (1914), R e-‘ ghel (1917), Aber (1904) și alții să admită originea polifiletică a orzului de cultură (1), (16). Cu toate divergențele existente^ majoritatea oamenilor de știință de la noi și din alte țări recunosc, așa cum a arătat C h. D a r w i n, ori- ginea monofiletică a plantelor de cultură. Fiecare specie a apărut inițial într-o anumită localitate, de-unde s-a răspîndit mai mult sau mai'puțin în funcție de factorii de transport, de capacitatea de adaptare mâi mare sau mai mică și de necesitățile economice pe care le satisfăcea pentru oameni (6), (7), (13). în perioada anilor 1600—1830 apar la noi primele, manifestări în domeniul științelor naturii despre regnul animal și vegetal, dominate aproape în întregime de concepția creaționismului și a fixismului. Totuși și pînă la această dată se pot constata unele preocupări pentru cunoaș- terea reliefului, a florii și a faunei Țărilor Romîne. Dintre figurile cele mai importante în această perioadă amintim pe N. Mi Ies cu, C, Cam tăcu zi no, D. Cant emir, O. Car a caș, Baumgarten și alții. x ; în anii 1830 —1860, după pacea de la Adrianopol și redobîndirea de către țara noastră a autonomiei administrative și a libertății comerțului cu celelalte țări, orientarea materialistă în biologie și agricultură devine mai pronunțată. Promovatorii cei mai de seamă ai. acestui curent sînt ; C. D a v i 1 â, N. C r e ț u 1 e s c u, U. Hoffman, Ruliu Bar aș, I. Ghica, M. Z a t a, Ion îonescu d e. 1 a Br â d., P. Au- reli an, I. Oihac, N? Suțu și alții. Cercetările naturaliste din această pe/ioadă âu un caracter empiric, de acumulare și descriere a fap- telor din natură. Concepțiile filozofice asupra naturii sînt în general ereâ-- tioniste și fixiste, dar cu unele elemente evoluționiste și chiar, darwimstel 156 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 4 Astfel, Ion lonosc’i dc la Brad și I. Ghi ca propagă metodele de transformare a plantelor și animalelor prin selecție și încru- cișare. Ei consideră clima, hrana și ereditatea ca factori hotărîtori în trans- formarea organismelor. P. Aureli ah, . adept al eredității caracte- relor dobîndite de organisme în cursul vieții lor, afirmă că rasa este rezultatul unui complex de caractere cârd s-au fixat sub influența fac- torilor naturali și a condițiilor domestice. Perioada anilor 1860—1890 marchează o dezvoltare și mai puter- nică a științelor biologice și agricole din Romînia. Mișcarea științifică' din această perioadă este condusă de către o pleiadă de oameni de știință progresiști care au promovat darwinismul în țara noastră (B a c a 1 o g 1 u, Cobîlcescu, Ștefănescu, Poni, B rînd za, Grecesou, Crețulescu, Sihleanu., Vlădescu și alții). Legînd procesul de evoluție prin selecție de procesul adaptării la mediul. înconjurător, Ș t e f ă n e seu acordă o deosebită însemnătate legii funcționării și nefuncționării organelor în transformarea viețuitoaielor. D. Brîndză, adept âl influenței mediului asupra organismelor, de- monstrează formarea organelor florii prin transformarea treptată a frun- zelor. D. Grece seu afirmă că proprietatea fundamentală a vieții' ■este nutriția și procesul de asimilație și dezasimilație, iar în problema spe- ciei admite influența mediului și ereditatea caracterelor cîștigate. Dezvoltarea mai puternică a științelor naturii din perioada anilor 1890 —1944 este determinată de un progres tehnico-economic, intervenit datorită intensificării și accelerării industriei și agriculturii capitaliste din Romînia. Apar contribuții romînești la • patrimoniul științei universale prin cercetările unor savanți ca: V. Babeș, Gh. Mari ne seu, I. Atanasiu, D. V o i n o v,11. O a n t a c u z i n o, Gr. An tip a, Paul Bujor, N. Eilip, E. Baooviță, T r. Săvulescu, C. I. Par hon și alții. Cu tot progresul științelor biologice, în lucrările romînești de agricul- tură a predominat în această perioadă interpretarea neodarwinistă asu- pra variabilității și originii plantelor de cultură. în conformitate cu acea-, stă concepție nu se subliniază nici o deosebire între gradul de varia- bilitate a formelor de cultură și a celor sălbatice. Apariția formelor de cultură se explică fie ca rezultat al apariției lor bruște, fie prin combinarea și recombinarea genelor în procesul încrucișării. ■ T. A. B ă d ă r ă u, în articolul despre Biologia și genetica experi- mentală, publicat în „Viața Romînească” (nr. 11—12/1931), afirmă că modificările pe care le produce mediul nu ating substanța purtătoare a caracterelor esențiale ale speciei, iar această stabilitate a materiei vii este caracteristică nu numai speciilor lin^ene, dar și celor ce sînt varietăți fixate (p. 80). ' V. Ghimpu, în lucrarea Ereditatea, evoluția și viața, precum și în diferite articole publicate în revista „Pagini agrare și sociale” (nr. 9—10/1931; nr. 19—24/1930), vorbind despre originea și cauzele varia- bilității speciilor, critică teoria „transformismului” lui Lamarck și Dar- 5•CONCEPȚIA despre* specie privind PLANTELE DE CULTURĂ 157 win. După părerea sa aceștia au arătat doar „principiul descendenței unei specii din altele și diversificarea lor în timp și spațiu—” nerezolvînd. însă „problema uriașă a modalității evoluției” (p. 46).’- G. K. O o n s t a n t i n e s c u în cartea Ereditatea experimentală, apărută în 1922 scrie : ... „Selecția deci nu creează, ci ea numai recol- tează ceea ce se produce pe altă cale, pe cala mutațiunii. Mutațiunea este factorul creator” (p. 47)., ’ ■ । Trebuie să arătăm însă că G. K. Constanti nes cu socotește* exagerat în concepția lui Weismann excluderea oricărei influențe ain partea somei asupra plasmei germinative. El ajunge la concluzia că dacă mu- tațiile mari nu apar sub influența factorilor externi, nu același lucru se întîmplă cu mutațiile lente, unde factorul determinant este mediul exterior. Printre numeroase lucrări apărute pînă în anul 1948, de un caracter pronunțat neodarwinist, se găsesc și unele lucrări cu aspecte ale biologiei materialiste cu privire la variabilitatea plantelor. Astfel, Tu d o r Du m i- t r e s c u în expunerea Noțiuni-asupra eredității, publicată în „Viața Ro- mînească” (nr. 4/1926), explică astfel cauzele care duc la producerea variațiilor: „cauzele ... trebuie să le vedem în influențele mediului asupra celulelor .. „Printre acestea, multe s-au fixat cu încetul prin ac- țiunea lor asupra constitiiției proprii a fiecărei celule. Acest rezultat e> un caracter, ori un ansamblu de caractere, cîștigate definitiv și transmn- țîndu-se descendenților celulei sau individului” (p. 101). De asemenea, R. Căli nes cu în articolul despre Plante scăpate' din cultură, publicat în „Bul. Soc. rom. geogr.” (LIX, .1940), descrie plan- tele care au fost cultivate, dar care prin diferite împrejurări s-au sălbă- ticit, devenind rustice, naturalizate. Este o ilustrare' bine precizată a influenței mediului asupra plantelor cultivate, trecute în anumite împre- jurări în flora sălbatică.,- • în privința rolului mediului în producerea variațiilor găsim necesar să subliniem remarcabilele idei ale prof. B. R a c o v i ț ă. In lucrarea sa Evoluția 'și problemele ei, deși autorul nu se referă la originea și evoluția plantelor de cultură, sînt cuprinse idei universal valabile atît pentru regnul animal, cît și pentru cel vegetal. ... „Vecinica schimbare în spațiu, de-a piirurea modificare îh timp) variația neîncetată, iată soarta mediului în care toate variațiunile pe acest pamînt își tiăiesc traiul; iată deci cauza inițială, iată „acțiunea” și ei îi corespunde „reacțiun ea” celor vii, adică variația și adaptarea, atît în timp cît și în spațiu”1. ... „Mediul pornește atacul împotriva inerției formelor și func- țiunilor echilibrate, mediul se schimbă și vegetația trebuie să-și restabi- lească echilibrul vital ori să piară”2. Pornind de la această concepție E. R a c o v i ț ă este adeptul fără rezerve al teoriei moștenirii caracterelor dobîndite, fără de care evoluția speciilor ar fi de neconceput. Lucrările științifice de biologie și de agricultură, apărute în țară după anul 1948, reflectă concepția materialistă despre originea și variabilitatea 1 Lucrările institutului de speologie, Cluj, t. VI, p. 98. 2 P. A1 b u. Emil Racoviță și concepția sa biologică, p. 98. 7 CONCEPȚIA DESPRE SPECIE PRIVIND PLANTELE DE CULTURA 159’ 158- ; AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 6 plantelor de cultură. Astfel, acad. T r. Săvuleșcu în lucrarea De la practica domesticirii plantelor la principii biologice generale (1949) arată cauzele variabilității speciilor de cultură. El subliniază rolul adaptării cu cele trei etape distincte : acomodarea sau adaptarea individuală, acli- matizarea și naturalizarea sau adaptarea specifică. De asemenea, arată că o- altă sursă de variabili tate este încrucișarea sexuată dintre indivizii unei specii și între specii, precum și schimbările mai mult sau mai puțin bruște, aparent independente de acțiunea factorilor exteriori, dar neîn- doielnic determinate de aceștia, schimbări cunoscute sub denumirea de mutați uni. EVOLUȚIA CONCEPȚIEI DESPRE SPECIE PRIVIND PLANTELE DE CULTURĂ Mult timp specia a fost considerată ca o simplă unitate sistematică care include plantele cele mai asemănătoare între ele în grupe sau varie- tăți mai mici. La rîndul lor speciile se grupează în. genuri, familii, cele din urmă în ordine etc. La descrierea plantelor de. cultură din țara noastră predomină și în prezent criteriile tăxonomice de definire a speciilor de plante cultivate. Ierarhia taxonomică în clasificarea plantelor de cultură este cea elabo- rată de marele; om de știință C. Linnă, cu nomenclatura binară sau binominală aspeciilor. Luînd în considerație unele caractere morfologice, criterii fitogeo- • grafice, sau chiar caractere citologice, în decursul‘timpului sistematicienii au adus unele modificări în sistemul de clasificare ab lui Linnd, prin îm- părțirea speciilor ’ colective în specii mai mici. De pildă, pînă nu demult în cadrul genului Pirus, erau cuprinse. toate speciile pomicole semințoase, ca : mărul (Pirus malus), părul (Pirus communisf și gutuiul {Pirus cydoniaf în momentul; de față mărul (ifalusf și gutuiul (Cydonia) constituie genuri aparte, iar denumirea de Pirus s-a păstrat numai pentru păr. Descrierea morfologică a speciilor de plante cultivate este și rămîne de o importanță primordială pentru sistematica regnului vegetal. Ea însă, nu satisface pe deplin cerințele mereu crescînde, de ordin practic și științific, ale geneticii și ameliorării plantelor agricole. în primul rînd, cla- sificarea morfologică este statică și nu include posibilitatea variabilității în spațiu și în timp a plantelor cultivate. în al doilea rînd, ea este mono- tipică, întrucît cuprinde un grup de indivizi, foarte apropiat unui tip de variabilitate (4). \ între plantele de cultură și cele spontane există diferențe apreciabile, atît în ceea ce privește variabilitatea și selecția, cît și eu privire la modul de răspîndire. La plantele de cultură străvechi, care au fost influențate timp îndelungat de modul de cultură, se constată un polimorfism foarte accentuat. în schimb, la multe specii spontane se remarcă o uniformitate ; destul de mare pe întregul areal, adică sînt specii mono forme. La plantele cultivate sînt multe specii polimorfe, la care subunități ale speciei de di- ferite grade se găsesc pe același areal (porumb, grîu, sfeclă etc.). La plantele spontane, sub influența selecției naturale, se elimină numeroase forme apărute, unitățile sistematice sînt mai ușor delimitate, iar în ceea ce privește răspîndirea, aceasta este mai îngrădită decît la plantele de cultură. Existența la plantele de cultură, pe un spațiu mai. restrîns, a unui mare număr, de varietăți între care încrucișarea se produce ușor, duce la formarea de numeroși hibrizi, care prin intervenția omului, sînt deseori menținuți și consolidați. , Cauzele obiective în această direcție au impus introducerea concep- ției despre specia politipică srn morfoecologică a plantelor cultivate. Această clasificare se bazează pe influența condițiilor distincte de. mediu de la diferite latitudini geografice asupra variabilității indivizilor dintr-o spe- cie; chiar dintr-o varietate, ceea ce facilitează formarea în. cadrul lor a unor populații geografice sau ecologice distincte una de alta (5), (19). Populațiile geografice apropiate se grupează în subspecii, subspe- ciile în specii politipice sau morfoecologice, iar acestea din urmă, îh anu- mite cazuri, în specii colective sau macrospecii. Specia morfoecologică este superioară speciei morfologice, întrucît reflectă variabilitatea formelor de plante și în spațiu. > în ultimii ani, numeroși autori au subliniat faptul că diferite unități taxonomice, adoptate pentru plantele spontane, nu pot fi aplicate' întoc- mai la plantele cultivate. Pentru plantele de cultură se propun reguli noi taxonomice și unii, dintre acești termeni sînt pe cale de generalizare, în acest scop s-a propus ca pentru soi să se'folosească, noțiunea interna- țională de cultivar, prescurtat (cv). Privitor la. taxonomia plantelor de cultură, remarcăm; făptui că;1 atenția este concentrată într-o mai mare măsură asupra subunităților' speciei, decît asupra speciei sau genului? Aceasta corespunde și cu cerin- țele practicii (19). O dată cu intervenția activă a omului în răspîndirea și înmulțirea plantelor, problema variabilității în cadrul speciei s-a complicat și mai mult. Prin studiile întreprinse în grădinile dendrologice s-a constatat, de exemplu, că unele specii de arbuști: ornamentali, cunoscute; ca’ puțin polimorfe în stațiunile lor naturale ea și în culturile din patria de origine, după cultură îndelungată în alte regiuni și condiții de mediu deosebite și-au modificat adesea vizibil caracterele morfologice inițiale. Astfel este cazul cu unele specii din genurile Spirea, Cotoneaster, Berberis, Lonicera etc; Neajunsul concepției despre specia morfoecologică constă; în im- ■ posibilitatea practică de a stabili precis locul geografic de origine al spe- ciilor și subspeciilor, precum și deosebirea lor concretă din punct de vedere morfologic. în.practică trebuie să luăm în considerare și specia ecologică sau eco- specia („ekospecies”), care cuprinde totalitatea formelor adaptate'la anu- mite condiții de mediu. Subunitățile acesteia sînt ecotipurile (Tu res- s o n) sau rasele ecologice (E e g e 1) care se descompun în protoecotipuri. (P o p 1 a v s k aia), iar acestea din urmă în izoreagenți (R au n ki a e r).. Bogăția speciilor în ecotipuri, precum și arealul de. răspîndire a ecotipu- ■ rilor variază în funcție de diversitatea factorilor ecologici (11). 6 - c. 464 160 AL. PRIADCENCU și COLABORATORI ' 8 9 ... CONCEPȚIA DESPRE SPECIE PRIVIND PLANTELE''DE CULTURĂ......... Uit Criteriul clasificației ecologice a plantelor de Cultură este larg folosit de cercetătorii de pretutindeni. Astfel diferitele specii de plante de cultură , se subdivid în grupe ecologice, înțelegîndu-se prin aceasta o grupă de ecotipuri. în tratatele de viticultură, pomicultură și floricultură se observă -o tendință de a diviza plantele cultivate în două grupe distincte : cu re- producerea, sexuată și cu înmulțirea asexuată. Prin această diviziune se reflectă oarecum concepția despre specia asexuată („agamospecies”), ■descrierea căreia se face exclusiv pe baza caracterelor ei morfologice. în tratatele de genetică și de ameliorare a plantelor, precum și în unele publicații apărute în țara noastră, se reflectă ‘.tendința de clasifi- care citologică a speciilor de plante cultivate după numărul de cromozomi, ținîndu-se seama de, forma și mărimea lor. în unele cazuri, clasificarea numai după acest criteriu nu este valabilă. De pildă din cele circa 30 de specii de măr, 19 din cele mai cunoscute au același număr de cîte 17 cro- mozomi, deși prin caracterele lor morfologice și ecologice se deosebesc lundamental. De asemenea, 7 specii de păr și 3 specii de gutui,- distincte din punct de vedere morfologic și fiziologic, au cîte 17 cromozomi. Printre diferitele teorii existente despre specie, ne vom opri asupra unor aspecte ale concepției despre specie, emisă de acad. T. D. L î s e n k o, privind plantele cultivate. . " Pornind de la concepția materialist-dialectică a diferențelor calita- tive ale materiei în mișcare, T. D. Lîsenko introduce în concepția sa despre specie o noțiune nouă, corespunzătoare modului de organizare superioară a materiei vii. în concordanță cu tezele materialismului dia- lectic, el arată că speciile nu sînt noțiuni arbitrare, nu sînt numai unități1 taxonomice, ci ele reprezintă stări calitativ deosebite ale materiei vii. Varietățile botanice, făcînd parte integrantă din specie, reprezentând în-' săși specia, sînt la rîndul lor stări calitativ deosebite, formele reale de exis- tență a speciei. Speciile există în timp și spațiu și se mențin constante,, atât tâmp cît nu se modifică condițiile care au dus la formarea, lor. T. D. Lîsenko subliniază existența obiectivă a speciei. Specia are o constanță calitativ determinată, un timp mai mult sau mai puțin- îndelungat de existență, dependent de condițiile relativ constante ale mediului ambiant. Perioadele de repaus, de constanță a speciei alternează cu perioade de morfogeneză activă, care duce la formarea oarecum rapidă a germenilor unei noi calități specifice în cadrul speciei vechi, iar mai tîrziu la formarea unei specii nbi care elimină pe cea din care s-a născut sau con- tinuă să existe ca specie individuală, alături de specia veche (15). în țara noastră vederi progresiste asupra speciei s-au reflectat mai mult în operele și realizările din domeniul. biologiei animale și științelor medicale. Astfel, în opera lui E m i 1 R a c o v i ț ă se oglindește concep- ția lamărckistă și darwinistă despre specie. Darwinismul se reflectă în opera zoologilor noștri (I o n B o r c e a, Grigore Antipa, Aris- t i d e C ar a d j a), zootehniștilor romîni (N i c o 1 a e Filip și alții), morfologilor (Paul Bujor, Dimitrie Voinov, Con- stantin Ionescu,Ion Scriban) și mai ales a medicilor romîni (Victor B a b e ș, G h e o r g ți e M a r i n es c u,‘ î on1 C a n tă- cu z in o și alții). . . j ■ j ! în ceea ce privește biologia vegetală, în deosebi genetica și âmelid-;. rarea plantelor, în țară noastră pînă în anul11948 a dominat concepția' neodarwiniștă despre specie și variabilitatea plantelor de cultură, bazată: pe învățătura eredității corpusculare. Acest lucru s-a reflectat atît în litcrările’științifice și în manualele publicate, cît și în activitatea practică: a amelioratorilor. , , ' . .. La noi în țară preocupări mai amănunțite asupra sistematicii plan- telor de cultură a avut îndeosebi acad. Tr. SăvuTescu, oglin- dite în lucrările de specialitate pe. care le-a. publicat, și în cursurile sale uni- versitare. De asemenea, unele contribuții îh domeniul sistematicii plantelor cultivate s-au adus de Al. Borza la alac, de Șt. Popescu pentru grîu, O. O eseu pentru ovăz și I. R ă d u 1 e s c u pentru fasole (17), (18), (20). în etapa actuală a dezvoltării științelor biologice în țara noastră, sarcina cea mai importantă a oamenilor de știință o constituie preocuparea activă din punct de vedere teoretic și practic cu privire la rezolvarea as- pectelor din problema complexă a speciei. în cea mai mare măsură trebuie să ne preocupe problema de a găsi căile precise de transformare dirijată a speciilor, în scopul, dezvoltării la maximum a producției animale și vegetale, pentru dezvoltarea continuă a agriculturii noastre socialiste. BIBLIOGRAFIE . , 1. Baxteeb ©. K , npoCMMw, okomcuu, c^ujioseneu u cejieKițuu mMetieu, Han. ĂKăR. HayK CGCP, MoCKBa-JIeHHHrpag, 1953. .2 . BAPAHOB n. A., IIpoucxoMcdeHue u paasumue pacmumem>Hoso Mupa, „SHaHHe”, MocKBa, 1955. 3. Bodnariuc N., Ideea de evoluție în stadiul naturii vii și problema factorilor evoluției, în Dar- winismul și problemele evoluției în biologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. 4. Bkuchek Enrique H., Origen y filogenia de los cereales, ACME, Buenos Aires, 1955. 5. Cain A. J., Animal species und their evolution, Hutchinson’s University Library, Londra, 1954. 6. ComaboV V. Z., Concepții asupra speciei la plante, Edit. de stat, București, 1947. 7. Dahwin CHARLES, Originea speciilor, Edit. Acad. R.P.R., București, 1957. 8. H. T., 06 ocHOBHbix c/MKmopax ecmecrneemoso MymaițuoHHoao npoițecca, BoTaHMaecKHiî jKypHa.ii, 1958, 8. 9. EVrnHCOH H. H., OcHoaiwe eonpocw MuuypuHCKou senemunu, MocKBa, 1955. 10. JIBAHOB H. hi-, ■ HapeuuusM u meopuu HacnedcmceHHocmu, Mau. AKap;. HayK CGCP, MocKBa, 1960. 11. JKVKOBCKiin U. M., KyjibmypHbie pacrnenun u ux copodunu, PocynapcȚBeHHoe HanaTeJiBCTBo „CoBeTCKaa HayKa”, MocKBa, 1950. 12. Kappert H. u. Rudolf W., Grundsagen der Pflanzenzuchtung, Paul Parcey, Berlin, 1958,1. 13. Kurth Heinz, Vom Wildgewăchs zur Kultur-pflanzensorte, Wittenberg, 1957. J4. KUCKUCK H. u. MUDRA Alois, Lehrbuch der allgemeinen Pflanzenzuchtung, Herzelverlag, Stuttgart, 1950. * 15. Lîsenko T. D., Elemente noi în știință despre specia biologică, Anal, rom.-sov., serie biologie,. 1958, 7. 16. Notzel H., Genezische Untersuchungen uhd rontgen induzierten gerslen mutanten, Kuhn. Archiv, Berlin, 1956, 66. 162 1 ■; . ; AL. PRIADCENCU și COLABORATORI 10. U- OESCU C., Contribuțiuni la sistematica ovăzului comun, forme noi de hibrizi naturali, Iași. 1943. '■ _ / ; ■ > ' ■ \ ; ‘ ’ 18. POPESCU St., Contribuțiuni la cunoașterea sistematică a griului din Romtnia, Iași,1943; 1! ; 19. . Rotmaleb W., Allgerneine Taxonomic der Pflanzen, Gronan Verlag, Jena, 1958.. ' 2. 0.. SAvttleșcu Tr.,Dc la practica domesticirii plantelor la principii biologice generale, Edit. Acad. R.P.R., București, 1949. ( , 21‘ StubbB H. u. Milleb H;, Mutanten der Kulturtomaten Lycopersicum excuZenium, Kultur- pflanze, 1958, 6. , i 22. TyPBHH H. B., flapsuHusM u uoeoe y^eHue o aude, BoTaHnuecKnft utypnaji, 1952, 6. 23. THIJ.I-IH H. B., OmdajieHHasi cu6pudusaițua pacrncuuM, GejixoarMa, MocKBa, .1956. 24. Babhjiob H, H., TeopemwiecKue ochosu ceJiem^uu pacrnenuu., PocynapcTBeHHoe ■ H3nai?eJibCTBo, MocKBa-JIeHHHrpaH, 1935. . 25. , Vries Hugo, Espbces etvarietis.'Leurnaissahce par mutation, Paris, 1909. ■ Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice,., 'Laboratorul de hibridări. ' . . Primită în redacție la 1 august 1963. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gîndirii și caracterului meu. Autobiografie (1809-1882),' 252 p. + 1 pl., 14,50 lei. CHARLES DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii, 773 p., 64 lei. , * , Ampelograîia Republicii Populare Romine, voi. IV, Soiurile neralonate A-K, 670 p. + 52 pl., 72,50 lei. , * , Ampelografia Republicii Populare Romîne, voi. V, Soiurile neraionate K-Z, 704 p. + 144 pl., 75 lei. . * . Starea fitosanitară In Republica Populară Romînă în anul 1959 — 1960, 916 p. + 3 pl., 5,75 lei. , * . Ocrotirea naturii 7, Buletinul Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii, 216 p. + 4 pl., 18 lei. ¥ * , Prima Consfătuire de fiziologie vegetală din R.P.R., 156 p., 7,10 lei. EVDOCHIA COICIU și GABRIEL RÂCZ, Plante medicinale și aromatice din R.P.R., 683 p., 38,50 lei. SEVER PETRAȘCU și colab., Analiza preparatelor fitofarmaceutice, 239p.4- 10 pl., 14,70 lei. C. MOTAȘ, I. BOTOȘĂNEANU și ȘT. NEGREA, Cercetări asupra biologici izvoarelor și apelor freatice din partea centrală a Cîmpie! Romîne, 367 p. + 5 pl., 19,50 lei. , * t Probleme de biologie, 575 p. + 10 pl., 29,70 lei. Studii și cercetări de biologie, seria botanică este o continuare a publicației Studii și cercetări de biologie, seria biologie vegetală Începînd cu anul 1964 revista apare de 6 ori pe an