Studii si cercetări de BIOLOGIE 'G,7 - G G :' SERIA BOTANICĂ W. M TOMUL xyi 1964 Nr. Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri : 0. 0. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; Academician ALICE SĂVULESCU; Academician T. BORDEIANU I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 0. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. GIOSAN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN —secretar de redacție. SUMA R Pac. GHERASIMCONSTANTINESCU, ANDREI DONEAUD și ELENA 1 ' DRAGOMIR, Stabilirea- valorii ihdicșelui bioclimatic al , , viței de' vie pentru principalele podgorii din, R.P.R. v Z ■. ' 3 EțJG. RĂDULESCU și E.-PERSECĂ. Asupra biologiei ciupercii Pleospora papaveraeea (De Not.) Sacc. . '. . 17 ■ . MARIA CELAN, Notă asupra algelor brune {Phtieophyceae) de pe litoralul romînesc al Mării Negre ■■ . , . . . 31 V. I. PETROVA și Hi’SKOLKA, Dezvoltarea' masivă a speciei Nitzschia sefiata CL în apele* Mării Negre . . . :■ ? . 47> 0. 0. GEQRGESGU, Oîteva considerații Critice taxonomice asupra. noțiunii de spefcie la plantele superioare . /.. 1 . ; . . . ;■ 61' Z RECENZII /..... VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 76 77 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se trimit la Comitetul de redacție pe adresa : str. Lt. Lemnea nr. 16, București. APARE DE 6 ORI PE AN \ REDACȚIA. . i / BUCUREȘTI. STR. LT. LEMNEA NR. 16 Telefon 16.36.70 gGz. -G --.y ....\ STABILIREA VALORII INDICELUI BIOCLIMATIC AL VIȚEI DE VIE PENTRU PRINCIPALELE PODGORII DIN R.P.R.* ; ■ • ' . ' ; BE ' $ ' . -■ < v . ' ,-'Ț Academician GHERASIM-CQNSTANTINES^ ANDREI DONEAUD și ELENA DRAGOMIR ; ‘ Vița de vie este o plantă arborescentă/iubitoare de lumină, căldură și apă. Formată în condițiile de asociație silvică, ea reflectă în. însușirile sale agrobiologice caracterul plantelor perene, trainice, carp folosesc în mod rațional și cu mare eficiență umiditatea, beneficiind din plin de disponibilul de apă aflat sub diferite forme în aer și sol. Pentru Incrarfeă de față, vom lua în considerație numai cantitatea de apă care se acumu- lează în sol, reflectînd direct regimul precipitațiilor și care creează bâza reală a capacității de cîmp; aceasta înregistrează întotdeauna'variații mai mici începînd de la adîncimea de 30 10 cm și mai în profunzime, tinde își duc activitatea absorbantă rădăcinile viței devie, decît la supra- fața solului, unde variațiile sînt mult mai accentuate. - ? < ( • . De asemenea, căldura — calculată prin suma de grade de tempe- ratură — și lumina — exprimată prin suma de Ore insolație — alcătuiesc împreună energia solară pe care, vița de vie o folosește sub formă dp calorii și unități de energie luminoasă și fără de care aceasța riu-și poate desfășura în mod normal procesele de metabolism, fotosilftezăj creștere și fructificare, respirație și transpirație etc. , ’ ' Legitatea fenomenelor văzute în interdependența lor - și! manifes- tările fiziologice concrete ale viței de vie stau la baza culturii acestei plante. De aceea și posibilitatea de a ajunge la aprecierea și interpretarea acestor fenomene preocupă în mod deosebit pe-oamenii de știință- . Pro- blema prezintă o importanță covîrșitoare și pentru practica viticolă. îm lucrarea de față ne vom opri asupra a trei elemente dim fizică t căldura, lumina și apa, care corelate între ele constituie un parametru * Lucrare publicată șț.în „Revue roumaine -de biologie. Sârie botamque“$ 1964» - IX, 1, p. 3 (în limba franceză). ? i. ' k’ -. x’4 - >b ' , ^ " ' 4 GHBRASIM CONSTANTINESCU ;i COLABORATORI 2 ~ 3 STABILIREA VALORII INDICELUI BIOCLIMATIC AL VIȚEI DE VJE 6 statistic descriptiv, un tot matematic, iar împreună cu planta — vița de vie —, care este cel de-al patrulea element activ, constituie o unitate biofizică. Această ultimă unitate am numit-o indice biodimatic al vitei de vie, ' ' Acest indice se < manifestă unitar în mediul lui natural și condițio- . : nează la cel mai înalt nivel productivitatea acestei plante, calitatea'pro- - duselor sale și gradul de eficiență economică a culturii ei. < De felul cum viticultorii vor reuși să descopere localitățile cu valoarea optimă a acestui indice, care leagă cele patru, elemente considerate într-un - tot unitar, depinde și reușita culturii viței de vieâm acel centru, cu deose-; bire eficiența ei economică. < ' . < Indicele bioclimatic pe care îl prezentăm în lucrarea de față repre- , zintă o relație funcțională a trei coeficienți climatici în interdependența - lor cu planta^ care în cazul de față este vița de vie. ; ' Stabilirea relațiilor dintre climă, plantă, și sol xă făcut, obiectul multor studii; în literatura viticolă se cunosc numeroase încercări și metode de stabilire/și de interpretare ă acestor relații. Gele mai multe dintre ele, însă, se referă la influenta temperaturii (î), (3), (5), (6), (9)j (12), (13). . ' Pentru prima dată, începînd din anul 1931, la Via experimentală Pietroasa A-Buzăp (6)? se fac încercări de a îmbina'și a adăuga la ele? mentul temperatură, durata de strălucire a' soarelui și cantitatea ile precis pitații căzute. . .Gherasim C o n s t a n t i h e s c u i( 7) stabilește). îp Anul 1945, valoarea unui coeficient/solar rezultat din produsul dintre coeficientul termic și cel de insolație. J.. B r a n a s și colaboratori (5) dă, în anul 1946, o nouă expresie a coeficientului heliotermie (folosit apoi în 1956 v de ,1. O. T e o d o r e s c u. (14), (16)), care reprezintă același produs raportat la 100. Tot în anul 1945, G h‘ O o n s t a n t i n esc u, calculînd ' indicele climatic de coacere: a strugurilor, îmbină elementul precipitații / cu temperatură și lumina, pe care le pune la baza stabilirii a 7 epoci de coacere la struguri:,(7)k ' , . ■ > । în lucrările mari de. ecologie (3) și de geografie? viticolă (9), (4); acești indici ' n-au fost luați' în considerație., 'Majoritatea cercetătorilor continuă să folosească și azi numai elementul temperatură, deși recunosc v; căr vița de vie, pentru creștere și dezvoltare^ are absolută nevoie și de . lumină șj apă. . -. k. . La Congresul Internațional de. viticultură-de . la Tbilisi (U.B.S.S.) ' organizat în anul 1962 de Oficiul Internațional al Viei și al. Vinului, dib . Paris (Franța), care > a întrunit 24 de țări viticole, s-a stabilit că în stu- diile ce se vor face în continuare, privind cu deosebire extinderea culturii soiurilor de masă, cercetările nu se vot oprida nivelul Unui singur elehient — , temperatură — făcîndu-se tuturor țărilor recomandarea să folosească în , analize hpbinajrea mai;mpltor elemente (17,), adică a temperaturii, luminii v; \ șl precipitațiilor. ' , METODA DE LUCRU La stabilirea indicelui bioclimatical vițoide vie s-a folosit formula: h .. CtXCi S Ta X S-Ia / ; . ibclim* —-. • • - . sau. .•, ———————— • - . Cp xio ' ■ £Px N2va x 10 - ’ ' ' - \ ' I . ; ■ :; ' V., . ,i unde-: Ibciim, reprezintă indicâle\bioclimatic al viței de vie; ' Ct reprezintă coeficientul termic rezultat'din.suma temperaturilor active'(STa)'rapor- tată la numărul de zile de vegetație activă (NZVa);. . ' ț,- i Ci reprezintă coeficientul de insolație rezultat; din suina orelor (de strălucire efedtivă a > soarelui în perioada activă (2laț.raportată la numărjilde zile de vegetație activă (ILvâ); . Cp1 reprezintă coeficientul de precipitații rezultat din suma, precipitațiilor diri perioada activă (SP) .raportat la, numărul 4e zile de vegetație. ( . J - : ■ j Prima relație a indicelui reprezintă'în fond un produs matematic 'âî coeficientului de temperatură,'insolație și precipitații,, exprimînd 'legătura dintre acpste trei elemțnte. Ultimul 'dintre .elemente, Adică precipitațiile, a țtebttit să fie liiat invefs îri ăceaștâ' formulă,\deparece' - față'de temperatură și insolație, acesta se'află-într-un raport; invers proporțional. : A doua -relație a indicelui ,bioclimatic viticol rezultînd. din prima, printr-un calcul • simplu matematic de înlocuire și simplificare, Exprimă în esență legătura, directă, dintre plantă și mediu, prin faptul că leagă elementele meteorologice de perioada de vegetație activă Sau, mai precis, explică, comportarea țviței 'de Vie și 'ă./proceselor ei de .creștere și de fructificare, în funcție de condițiile climatico. . ; / ' Pentru simplificare, valoarea produsului ă fost raportată lă 10. ' ■ ț . . în acest fel, într-un parametru statistic descriptiv s-a realizât răportul de interdepen- dență biofizică de care s-a amintit mai sus. \ ? . Acest raport este valabil pentru 'oricare plantă din/cultiiră, 'cu condiția să i se cunoască pragul. de pornire a vegetației, ;legat și de< încetarea proceselor active de creștere și fructificare. . Pentru vița de vie, acest prag a fost considerai'la temperatura de 10°C, socotit pînă în prezent . drept zero biologic. Se face mențiunea"că facest'Zero.biologic nu este Valabiț pentru itbate soiurile, și speciile de viță din cultură, , el fiind luat mai mult că punct de reper pentru soiurile roditoare din specia Vitis vinifera satina,/ Elementele climatice: temperatura, insolația și! preqipitațiile s-au calculat pentru întreg intervalul de vegetație activă.folbsind valorile temperaturilor medii zilnice din adăpostul meteo- rologic, și anume deasupra lui 10°C.: în unii api, au fost, exceptate'zilele de toamnă cînd s-a produs accidental îngheț pe sol. sau b'fumă, înaintea coborîrii sub j.0°C a temperaturii medii; zilniăe. din adăpostul meteorologic. ' ' ' ' ' ’ Pentru, obținerea valorilor indicelui ‘bioclimatic ăl Vițbi de vie s-au calculat în mod suc- . cesiv intervalul de zile active; suma gradelor de temperatură pentru acel interval,, suma orelor de durată reală de strălucire a'soarelui, suină precipitațiilor, și coeficienții respectivi, ' Calculele s-an făcut pentru o perioada, de' 11 ani (1961—-19Ș1) pentru podgoriile Iași - (reg< Iași), Odobești (reg. Galați),' Drăifășani .țȚeg. Argeș), Miniș (teg. Banat) și de 4 ani (1958^1961) pentfp’ podgoriile" YMoărCălugăreăscă (reg. Ploiești), Greaca (reg. București) și MUrfatlăr (reg. Dobrogca). Că puncte de reper s-au mâi luat în considerație indicii pe anul 1933, extrem de rece și ploios, și 1946, extrem de secetos,, pentru Iași și Miniș, ' ' ? ' / REZULTATE ȘI DISCUȚII ’ •.?.w OalcUlînd perioada de vegetație în număr de zile, suma' temperatu- rilor active și coeficientul termic pe ani și stațiuni s-a alcătuit tabelul nr. 1. ' Din datele cuprinse în acest tabel rezultă că numărul de zile de vegetație activă oscilează între 154 (1954) și 220 (1961)'pentru podgoria Miniș, toregistrînd cel mai mare 'decalaj, de 66 dezile, pentru toti anii și toate» stațiunile analizate, și între 1'53 (1959) și 200 (1960) pentru pod- goria Murfatlar, cu un decalaj de 47 de zile. - AAșAA -• ' STABILIREA VALORII 'INDICELUI BIOCLIM ATIC '.AL VITEI DEVIP. L 7 ■ Perioada de vei , Tabelul, fiy. 1 ' 1 'A , ■ ' 1 ' -X ■ ...; < A. A ■Y- x -w -■ ■ ; <. :x- ;otațic exprimati in număr de zile, suma temperaturilor active și coeficientul termic, pe ani și stațiuni \ Stațiunea .g 1 \ Anii . \ Iași , v. a. 7 ■ Miniș ( Drăgășani Odobești / ■ Valea- ' Călugă- rească Murfatlar Greaca Media pe ani ,ia coeficientu- 1 lui termic' 1933 ' 163/2 515 .155/2 822 V- - / i • 14,2 20,0 15,4 18>5 ' 1946 190/3 789 190/3 826 '' ' i-. < 19,9 X ;220)l. 1951 184/3.473 1.83/3 434 <191/3 494 19.7/3 470 ' ■ AX- r- a-vt- Y’’ 118,6 18,8 2c 18,7 ■ 18,2 : •18,5 .A -1952^ 175/3 211 171/3 444 175/3 494 '177/3656 -1 -- V • • )19/A ' 18,3 . 20,1 2 19,9 ; ' 20,6 ; 1953 : A'/ • ' 2 157/3 043 .214/3.448 196/3 092 170/3,235 2 : ; • 4, . 7 -'■■■■ X '18,5 / ■' ■: ■? 19,4 ' n: 17,0 .' < ■ .18,8 ,1.9,0' 1954 168/3 223 154/2'984 173/3 296 174/3 335 . ’’ V ; 18,9 ■ . .19,1 .;. 19,4 ' 18,1 ' 19,1 1955 175/3; 061 186/3205 179/3 225 ,182/3.236 : 2 n — 2' > . '\1-- ®-- 'A t , : 17,5;' 18,0 -17,5 : ’’ 17,8 ; ' 18,0 -.17,2 -' 1956' ■W"' : ' • ? . ‘i. 175/3'054 .174/3111 ,180/3442 180/3 277 < j - :Y a—•• v 17,4 ' .; 17,3 19,1 18,2 ; ■ 1957 .. 163/3 040 178/3 215 174/3 190 170/3 279 Y - l'Y 18,5 18,6 < 2 218,0 2/ 18,3 ■ i- 19;0. • 1950 ' 169/3,040 169/3 280 180/3 539 174/3 287 1.74/3 230 179/3 357 179/3 537 18,0 f 17,92 19,4 19,1 18,8 ■ 18,5 19,0 \ A : A " A-'-- ' ; i959 ' 164/2 929 180/3173 200/3 260 182/3 257 177/3 173 153/2.837 184/3 29'0 17,7 X 17,9 17,6. 1«,2 •17,5- 17,9 4 18,8. ză 17,87 .1960' 188/3 220 212/3 593 187/3 307 198/3 461 215/3 705 200/3 504 219/3 848 17,3 17,1 16,92/ 1 17,6. 22 17,5 ' .17,2 . 17,5 . 17,6 . 2961 1192/3 353 220/3 921 200/3 503 199/3 543 199/3 542 187/3 338 199/3 674 17,9 ■ l' ' 17,5- - n 17,8 2 17,5 1-8,8 . 17,8 . 17,8 ;. 18,4 . tMUdiaipe stațiuni a coeficien- tuluiter- 1 mic 1 ' .U'Z ■J8>0 17,9 : V ■ V / 17,7'/. Z -V.-' ' .1-, • 18,5 r ;x' '. î .‘2 2' 17,8 ' ig'î ;18,2 A 18,2 A YW -A ■■■ Suma termică pentru toți anii și toate stațiunile înregistrează în perioada de vegetație activă uri maxim de'3 D21°0 la Miniș în anul 1961 ■ și un minim de 2 887°C la Murfatlar în anul ,1959, stabilind un decalaj de 1 034°C. Coeficientul termic are valori extreme: cuprinse între 20,6°C la Stațiunea Odobești în anul 1952 și 16,2° C la Stațiunea Drăgășani în 1959, cu uri decalaj de 4,4°C< Aceeași analiză arată că în1 inulte situații ' coeficientul termic are valori- egale, că de exemplu, lă Iași în anii • 1^58 , și ,1959 (T7,9°C)} sau lâ Miniș în anii 1955 și 1956 (17,3°O); luînd în consi- derare toate stațiunile pentru un anumit an (de exemplu 1959), coefi- ■ cientul termic are aceeași valoare la Iași și la ValeA-Călugărească (17,9OC). . ' Am semnalat aceste valori similare ale coeficientului termic, pentru ‘ a arăta măi departe că,\ deși egale, ele vor duce în final la indici biocli- matici cu valori'diferite. Acest,fapt denotă/că rămînerea. numai lă folosirea unicului' element -- temperatura ■ nu este suficient și nici în măsură să explice; ațîț comportarea, diferită a viței de vie cît și o justa repartiție ' a sortimentelor pe podgorii. ' ; \ ( x , \ a Calculîndpentru aceleași perioade de vegetație suma orelor reale de strălucire a soarelui și coeficientul de insolație' pe,ani și stațiuni, s-a alcătuit tabelul nr. 2. ' ' Din datele cuprinse în acest tabel rezultă Că, pentru aceleași perioade de . vegetație arătate în tabelul nr. 1, suma orelor de strălucire efectivă - a soarelui variază între 1 782 de oreîn 220 de zile la Miniș (1961), și 980 de: ore în 164 > de zile la Iași (1959), stabilind un decalaj de 802 ore între ■ cele două regiuni. > . în același an; la Miniș coeficientul de insolație a înregistrat valoarea de '8;r și la Iași de 6,0, stabilind',un de^ aceste, extreme de 2,1. Luînd în considerare unele valori egale alecbeficierițului'dri insblație, ca de exemplu : 8,2 pentru Iași (1961) și pentru Miniș (1952) sau' de 8,8 , pentru Miniș și .Drăgășâni (1958),; se' constată că ele nn reflectă' totodată , și valori egale ale sumei de insolație, îriregistrînd m primul caz 165 de ore diferență iar în cel de-al doilea caz 213 ore. * : ’ , Valorile coeficieritului de irispM^ exprimă egalitate între situa- ' - țiile semnalate Și nici nu atrag cliipă sine uri coeficient țerinic egal 'pentru, aceleași localități și ani-. Aceasta. înseamnă că nici elemeptul । durată ^le strălucire a soarelui nu poate fi luatcadiază de discuție singur pentru stabL lirea modului de comportare a viței de vie în diferite medii climatice. । . Bfectuîndu-se produsul dintre coeficienții termici și cei de insolație; ,s-au obținut valorile indicilor solari (Gh. O o n s.t an tin eseu) care sînt înscrise în tabelul nr. 3. i < ' ■ ./ • Din datele cuprinse în acest tabel rezultă că valoarea indicelui solar (G in Con s t a n t i n d s c u) variază la Stațiunea Iași între 107 (1959). . și 190 (1.953), înregistrînd o Amplitudine de, 83 de unități. .. i 5 . • Dacă ne raportăm la unele valori egale ale coeficienților termic și de insolație pe stațiuni sau ani, semnalate în tabelele nr. 1 și 2, se constată că valoarea indicelui sbiar, pentru mărimi egale ale coeficientului termic, nu rămîne .aceeași,' din cauza variației coeficientului de insolație. Astfel» f: * Tabelul nr. 2 . .. Perioada de vegetație-exprimată In număr de zile, suma odelor de strălucire'a soarelui șl'Coeficientul : r. / de insolație, pe ani șl stațiuni \ Stațiune Anii . \ a '' Iași Miniș Drăgășan '. " ; f • / Odobești Valea- Călugă-; reasoă. : Murfatlai Greaca Media pe ani a coeficientu- lui de insolație 1933 163/1 111 155/1251 - - — ' ■ -■ 'î- .6,5 :' 6,8- 8,0 ' 1946, 190/1 645 190/1 71 ~ 1 8,8 8,6 9,0 1951 184/1 468 183/1 551 191/1 462 187/1' 466 . "^7 ' .. ■7^9/;; ■ 8,0 , ' 8,4 ... 7,5 .7,8 1952 ' 175/1 361 171/1 411 175/1 486 177/1 476 '■ 8,1 - 7,8 < ' 8,2 8,5 ' 8,0 1953 157/1 542 214/1 557 196/1 403 170/1 542 8,4 9,8 r 7,6 : .• 7,2 v 4 \- ■ ’■ ■ 9,0 / 1954 168/1 281 154/1 360 173/1 500 a 74/1 457 ■ ■ —, '.-r- 8,3 ■ 7,6 8,7 8,6 ' >• ■ . .8,4;: ■ 1955 . 175/1 327 186/1 237 179/1 258 182/1 270 — 7,0 . ' 7,5 6,6 7,0' 6,9 1956 175/1 497 8,5 174/1 455 180/1442 180/1453 8,2; 8,3 , 8’° . 8,0 1957 / ' 165/1 372 178/1 342 .174/1 286 170/1 180 ' .« 7,6 ' 8,4 7,4 ' 7,3 < : 6,9 .1958 169/1 415 169/1 388 180/1 601 174/1 369 174/1 479 199/1 639 179/1 566 8,6 : 8,3 : 8,8 &8 . ' 7,6.- 8,4 9,1 . 8(7 1959 164/ 980 180/1 386 200/1 419 182/1 388 177/1 363 153/1 385 184/1221 7,4 > 6,0 7,7 7,0 '7,7 ■ 9,1 6,6 ‘ 1960 188/1 407 212/1 435 187/1 674 162/1 402 215/1536 200/1 553 219/1544 7,0 ; 7,3 7,5 . 6,7 ■ . 8,4 a ; ' 7,0 7,1 ‘ 7,7 - 1961 1Ș2/1 576 220/1 782- 200/1 621 199/1 455 ■ : 7,3’.,. 199/1 545. 187/1 632 199/1 435 7,9 k , 8,2 , 8,1 • - 8,1 - 7,7 8,7 . 7,2 Media po stațiuni a coeficien- tului de ■ insolație 5 ; 8,0 . 7,8 7,9 ' ; -7,7 7,7 •' Ș,6 . /7,4 . q STABILIREA VALORII INDICELUI BIOCLIMATIC ’ AL VIȚEI DE VIE 9 z valoarea de 17,9°C a coeficientului termic din anii 1958 și 1959 pentru Iași corespunde tihni indice solar de 149, respectiv 107 ; sau, pentru același . coeficient termic, avînd valoarea de 17,9°C în anul 1959 la Iași și la ' Valea-Căliigărească și de 17,8°C la‘ Greâc'a, corespunde un indice solar de 107 la Iași, de 138 la Valea-Călugărească și de 117 la Greaca. . în cazul cînd; pe de o parte, coeficientul termic și, pe de altă parte, , - , cel de insolație au valori egale, în diferite stațiuni sau ani, indicele solar 7 > 1 nu se diferențiază. Astfel în anul 1958, la stațiunile Miniș. și Drăgășâni, < cînd coeficientul de insolație a înregistrat o valoare de 8,8, cel termic era de 19,4°C la Miniș și de 19,1°C la Drăgășâni, iar indicele solar prezenta ' J valori de 171, respectiv, 172. : Rezultă ca numai atunci cînd se iau în considerație două elemehte meteorologice principale (temperatura și durata reală de strălucire a soa- relui) și, cînd parametrii! statistic descriptiv nu șe diferențiază, avem posi- . bilitatea unei aprecieri climatice juste* ceea ce se întîmplă foarte rar; de aici necesitatea de a utiliza în calcule și precipitațiile (ca lin al treilea element meteorologic) și de a sțabili un parametru în consecință. Folosind datele asupra precipitațiilor, cumulate pe perioada activă r ' de vegetație la stațiunile și în' anii11 analizați, s-a alcătuit tabelul nr. 4. ; Din analiza valorilor se constată că cel mai mare coeficient de preci- pitații este de 3,1 iar cel mai mite de 0,9,'stabilindu-se un decalaj maxim de 2*2. Luîhd în considerare valoarea coeficientului de 1,4 înregistrată 1 concomitent la stațiunile Iași,' Miniș, Murfatlar și Greaca în 1960 sau la. Drăgășâni în anii 1952, 1953 și 1959, s-ar putea trage concluzia numai pe baza, coeficientului de precipitații că aceste stațiuni au avut în anii respectivi condiții cbmiatice de vegetație asemănătoare. ' ' < , Valori egale ale coeficientului de. precipitație șe întîlnesc' frecvent în tabelul nr. 4. Dar nici acest element nu ajută singur la rezolvarea situațiilor de îa o podgorie la alta Șan de la un' an la altiil. Față de lipsurile semnalate ori de cîte ori s-a considerat fiecare element în parte și pentru a da o interpretare unitară complexului de factori meteorologici care condiționează amplasarea soiurilor pe podgorii- și specializarea acestora, s-a calculat valoarea indicelui bioclimatic zal viței de vie, pentru aceleași stațiuni și ani. Aceste valori- sînt înscrise în tabelul nr. 5. ' 5' ■' '.y ă ? Valorile indicelui bioclimatic oscilează pentru Iași între 14,6 în 1953, an foarte secetos și bogat în lumină și căldură,, și 3,4 în 1933, an , foarte; ploios și . anormal în ceea ce privește lumina și căldura. Raportat , la 1946, cel mai secetos an Cunoscut, acesta are indicele bioclimatic egal cu18*2 'față de 1933, anul cel mai ploios și rece egal cil 3,4. ' Considerînd toate situațiile egale pe care le-am seninalat la analiza coeficientului termic, al celui de insolație și al celui pluviometric, șe con- stată că atunci cînd acești indici se iau în complex și se analizează împreună, ei capătă valori diferite avînd indici climatici care se deosebesc; dînd situații cu totul diferite care se reflectă direct și în producție. > Efectuînd o medie aritmetică a tuturor indicilor calculați se obține 1 ' o valoare de 9,5 care în cifră rotundă poate fi considerată egală cu 10. ■ 10 11 ' . Tabelul tir. 3. Bâtele Începutului și sfirșitului vegetației active și indicele solar (coef. termic x coei. insolație), pe ani și stațiuni 148 128 161 131 - 127 7—1 III . s. ■ .XI >XI IX AI £xi XI x- . O;TH. > rH O. CM iOl • UM • 1 l i r» co •': ‘CM r-liGM CM ■ 1 J 1 x> >> ' T—l CM 1 1 co . co IV- > £> X AI AI • 1 ■■ 00 <75 00 \ t-S 1Q CM 1»M CM CM i-l . XI XI XI ' ■ ic bG x CD*. 00 CM IO . IO '• ; CM 1-4 h 1 h lO • 00 1 I 1 Qs» • 1 1 co . . 1 I 1: l0 ■ -• iO rH rH rH iH > ■rH- 1—< ■ ț—1 00 O' t-H K5 z .CM., CO . CO rrl CM /■ ' - ■ f XI IV .X IX AI .IV .X ' ! CD 1O o-^. T 1 00 io GM t-4 CM CM ■ S" '.->00.. ■ 1 1 - 1 1O 1 1 1 co CM J I I- > t-H T“i ! X-< - XH HH CD CM • CD-CD‘ . CM; CÎ i-4 CM ■' ' Kw ' XI ' X AI III >XI cd • cd oo 7 । 03 —16 ' Ț* CD CQ -22. —30 CM . CM . :. 7 i i s '. Xji IV >xi AI tH . 2 b>' tH K* rH . |m«4 T—l • i—1 <75 CD o.* cp • 1 - • CM GM ’ CM GM\ • XI " • A XL ■ IV ,x f ■■ . CD • CD Q0 00 CM CM , • 1 1 1 53 00 00 cm ■ | CM CC . ' .7 u 00 •: CM .. . n- IV- 1-< III IV; IV- CO rH <75 cd’ 05 : iH CD ■ ■ -V'. ' GM GM CM CM ‘. IV .IX : XI 'm ' XI/ IX lO iQ CD CM' jco 44 77' se rH • GM GM< CD CO. ■ J1 .li 1 GM • ' >■ 9.III 1,IV. ' ;■ > ■■ i—i o- 00.00 O 9. IV II os ’• •* CM CM uQ GM r-i CO M \ . XI- XI I-'. ' XI ' A > XI IV .x: < ' t- CO —10. —2.7, Îco o 1O . 1 .00 - CO | CD .' ;<75 ■ 17-1 .5 ■ CM GM r-i ' .11 CO rH ... ■ > n ’ AI' T“+ ■ .IV .V AI III 1—1 • • ‘a’1 . 15 GM 28. 'C^^ 03 CD tH 00 '' C0 GM - x. < •> '•®: C3"' " ■ cd - •' .• Q} © ' r—1 i " f ' V- lO o 195’ «61 ■■ ■ io ;• <75 ; • ; CD' • •m .£ .o■" > f .. ■ § 13 12 Tabelul nr. 4 Perioada de vegetație exprimată in număr de zile, suma cantităților de precipitații șl eoeticienlul de precipitatii, pe ani și stațiuni \ Stațiunea Anii \ Iași ■ Miniș Drăgășam Odobești Valea- Călugă- rească Murfatlar Greaca Media pe ani a coeficient, de precipitații 1933 168/502 3,1 155/429 . 2,7 > ' i— -—~ — — 2,9 1946 190/178 0,9 190/250 1,1 — — — — 1,2 1951 184/281 1,5 183/409 2,2 ■. 191/460 2,4 187/373 2,0 — — . — ■ 2,0 1952 175/237. 1,3 171/168 • 0,9 175/259 1,4: . 177/233 1,3 i — — 1,2 1953 157/208 1,4 214/383 1,8 196/284 1,4 170/288 1,7 ' — — . — 1,6 1954 168/124 1,3 154/420 2,7 173/359' 2,0 174/293 : 1,6 — ' *— , — .. 1,9 1955 168/226 2,4 186/343 1,8 179/211 1,2 182/354 1,9 — — 1,8 1956 175/198 1,2 174/357 2,0 180/306 1,7 180/263 1,4 , — ■ . — 1,6 1957 163/344 2,1 178/381 2,1 174/589 3,3 170/308 1,8 — ■ ■ : 1,5 . 1958 169/311 169/213 180/168 174/236 174/211 179/156 179/188 1,2 1,8 ' 1>2 0,9 , . 1,3 1,2 , 0,9 1,0 1959 . 164/238 180/351 200/292 182/340 177/358 143/253 184/406 1,8 1,5 1,9 1,4 2,2 2,0 1,7 2,2 1960 188/254 1,4 212/311 1,4 187/332 1,8 196/298 1,5 215/388 1,8 200/289 1,4 . 219/323 1,4 1,5 1961 192/351 1,8 220/278 1,2 200/362 1,8 199/401 2,0 , 199/434 2,1 187/269 . 1,4 199/345 1,7 1,7 . Media pe stațiuni a coeficien- tului de precipitații 1.7 1,6 1,7 1,7 1,8 1,4 1,6 / tabelul, nr. 5 Numărul de zile cu temperaturi >35“C și cu valoarea indicelui climatic viticol, pe ani și stațiuni , \ Stațiunea ■ Anii \ Iași Miniș Măgășani Odobești Valea- Călugă- rească Murfatlar i Greaca • Media pe am a indicelui climatic ■ 1933 3,4 ' 6,5 — — . — 0 — 4,7 1946.- 18,2 16,4 ■ — — — — — 14,8 1951 5 10,0 1 7,1 2 • 5,7 7 8,0 — —- — 7,7 1952 3 10,9 20 13,5 13 8,0 13 . 12,6 —. ■ ■ — 11,2 1953 14,6 1 7,3 3 9,6 10,1 '' — ■—■' 10,4 ' . 1954 3 11,7 2 \6,2 8,6 1 10,0 •— — 9,1 1955 5,4 6,3 10,5 6,2 — ■ — 7,1 1956 . 12,3 6 7,1 2 8,9 1 10,4 — ' 9,7 1957 2 ■ 7,4 5,9 4,0 '4 7,2 — ■—1 — 6,1 1958 8,2 4 14,2, 6 13,7 1 11,2 1 4 12,9 2 18,9 6 ' 16,5 13,6 1959 1 ’ 7,2 7,1 2 8,1 ■6,2 6,9 1 10,6 1 .5,3 7,3 1969 9,1 8,1 8,2 8,1 6,7 9,8 2 8,8 ; 8,4 1961 r 6,3 2 12,0 1 ' 7,8 6,8 2 6,5 3 14,1 2 7,7 8,7 Media pe stațiuni a indicelui bioclimatic 9,5 9,0 |.. ' . 8,4. ) ' 8,6 7,5 13,2 9,6 1. 9,5 14 GHERASIM CONȘTANTINESCU și COLABORATORI 12 13 STABILIREA VALORII INDICELUI BIOCLIMATIC AL VIȚEI DE VIE 15 Analizînd situațiile și anii în care indicii au valoarea în jurul lui 10, se constată că toate elementele climatice principale șînt optime pentru cultura viței de'vie. Valorile mai mici decît 10 arată un coeficient de preci- pitații mai ridicat; acestea pot coborî pînă la 5 și mai jos, pînă la extrema med. =185 zile maz. = 200zile 120 1 max.=192 zile . \ 120 Fig. 1;— Indicii'.bioclimatici viticoli privind perioada cuprinsă între 1951 și 1961, pentru principalele podgorii din R.P.R., în raport cu anii 1933 și f C. 1946 pentru podgoria Iași. teoretică de 0. Valorile mai mari de 10, indică lipsa precipitațiilor, care pot fi însoțite de un coeficient solar normal sau ridicat; ele pot urca teoretic pînă la valori infinit de mari, indicînd situații climatice neprielnice viței de vie, ca și în cazul excesului de precipitații. Pe baza acestor considerații s-au întocmit graficele din figura 1, în care pe abscisă s-a trecut numărul de zile mediu, minim și maxim ale perioadei de vegetație activă, iar pe ordonată valorile indicelui climatic pe ani și stațiuni. ' Pentru a obține o curbă reprezentativă a oscilațiilor indicelui, presu- punînd că cifra optimă este 10, care ar' fi cea mai mare, s-aii marcat valori peste aceasta și altele în sens invers, scăzînd în acest caz din mări- mea lor efectiva valoarea de 10. Dacă se ține seama în același timp că oscilațiile de ±5 în jurul valorii optime de 10 prezintă și ele condiții bune climatice, fapt constatat tot pe baza materialului cercetat, rezultă din figura 1 (zona hașurată) că toate patru stațiunile —Iași, Odobești, Drăgășani și Miniș — au con- diții climatice favorabile culturii viței d? vie. Fac excepție anii 1946, extrem de secetos, și 1933 extrem de rece și ploio's la Iași. Se constată de asemenea, din aceleași grafice, că podgoria cu climatul cel mai bogat în precipitații și fără ani frecvenți de secetă este Drăgășani, în același timp, podgoriile Iași, Odobești și Miniș indică mai mulți; ani ploioși decît secetoși. Podgoria care are un climat fără oscilații mari și ani excesivi este Odobești, avînd și cel mai mare potențial de producție. . Totodată se constată că din toate podgbriile cercetate, numărul celmai mic de zile cu vegetație activă îl prezintă podgoriile Miniș și Iași. Decalajul între valorile minime pe podgorii este de 21 de zile, cu extremă minimă de 154 de zile la Miniș și valoarea maximă, de 200 de zile, la Odobești și Drăgășani. ' . ‘ CONCLUZII Din cele arătate în lucrare, rezultă că r Indicele biocliihătic al viței de vie luat în considerație ca parametru statistic descriptiv complex^ reprezentînd îmbinarea a 3 din principalele .elemențe meteorologice— temperatura, insolațja și precipitațiile — pe peribada de vegetație-ăctivă a viței de vie, exprimă relația pea mai justă dintre biologia viței de vie și mediul climatic, reflectată în comportarea acestei plante în cultură. - ■. ■ Indicele bioclimatic ajută la stabilirea și extinderea arealului de cultură a viței de vie în condițiile celui mai prielnic climat viticol. Indicele bioclimatic al viței de vie folosește la stabilirea direcțiilor de producție și la specializarea podgoriilor, servind ca prim punct de reper în microraionarea Viticulturii. ? Deși acest indice cumulează mai multe elemente într-o singură valoare, el ramîne totuși foarte sensibil sesizînd ușor variațiile de inter- dependență ale fiecăruia dintre cele patru elemente din care este compus. Indicele bioclimatic viticol, stabilit pentru cultura rațională a viței de vie, este valabil pentru cultura oricărei alte plante, cu condiția să se 16 : . GHERASIM GONSTANTINESCU și COLABORATORI 14 stabilească pragul biologic specific al acesteia, de pornire și de încetare a vegetației. . '; Indicele bioclimatic viticol este deosebit de, util și ^valoros pentru, țările care cultivă vița de vie în condiții de climat temperat continental. Folosind indicele bioclimatic al viței de vie direct în producție se pot,elimina cu anticipație multe din greșelile care se comit în repartiția teritorială a culturii viței de vie și orientarea producției în direcții necores- punzătoare condițiilor climatice locale. Ca urmare, se recomandă ca în procesul de extindere a plantațiilor de vii,, și cu deosebire atunci cînd se angajează anumite suprafețe pentru cultura viței de vie și se stabilesc direcțiile de producție sau se fac lucrări de raionare și microraionare, să se calculeze anticipat indicele bioclimatic al viței, de vie, pe cel puțin 10 ani în urmă, pentru a se putea cunoaște normala acestuia și a stabili în mod precis dacă cultura viței de vie poate reuși și în ce anume direcție trebuie să se specializeze producția podgoriei respective. BIBLIOGRAFIE . • 1. Angot A., Ețude sur le vendange en France-, Annales du bureau central m5tâorologique, Paris, 1885J7, 3. 2. Arleri R., Contribution ăl’appreciation du risque dans la Iulie contre Ies gelees de printemps. La meteorologie, Paris, 1958, A, 139—152. 3. Azzi G., Agricultural Ecology, Constable & Comp. LTD, Londra, 1956, 348. 4. Blaha I. a. Luza J., Teplue pozadavky revy v moravskych pomereck, Praga, 1948. 5. BraNas L, Bernon G. et Levadoux L., EUments de viticulture ginergle, Montpellier, 1943. 6. Gonstantinescu Gherasim," Studiul comparativ al varietăților de viță Braghină și Negru vMos la Pietroasa și Istrița, București, 1940, 25—44. 7. — . Criterii noi in stabilirea epocilor de coacere la struguri, București, 1945. 8. Oonstantinescu Gherasim și NegreaisuElena, Studiul. însușirilor tehnologice ale soiurilor de viță roditoare, Edit. Acad. R.P.R., București, 1957, 17—27. 9. 3ABHTAIJA . O., KjiuMamunecKue sohm euHoepadă e CCCP, linnjenpoMH3HaT, Mockbu, 1949. / 10. KOHHO H. H., O man HaeueaeMOM „BbmpeeeHUu” eunoepadmix enoenoe e VeâeKUC- mane, BnHojțejme u BMHorpajțapcTBO b CCCP, Mocnsa, 1952. 11. KOHAPAUKH A. A., BuHoepadapcmeo e ceeepHwx pauoHax CCCP, BuHOROJiMe H ■ Biuiorpa;iapcTBo b CCCP, MocKBa, 1952, 7. 12. Mattieux G.,- Rapport sur le contrele de la malurile, des raisins de table, Avignon, 1936. 13. CEHHHUHOB T. r., Memoduna cemcKoxosnucmeeHHoii oyenKU-KoiUMama e Cy6mpo- nunax, Hb«. ArpornnpoMaT. Hhct. JleHUHrpan, 1935. . 14. Țeodorescu I.C., Metode de interpretare a elementelor climatice cu aplicarea la cultura1 viței de vie, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geo- logice și geografice, 1954, VI, 2. , ' 15. Țeodorescu I.C., Constantinescu Gherasim, Oprea Cristaohe și Gogălniceanu S., Viile experimentale din Rominia, București, 1943, 211, 16. Țeodorescu I. 0. și B^jesou N., Elementele agroclimațice și caracteristicile solului din centrele Murfatlar, București, Băneasa, Drăgășâni, Valea Călugărească, Odobești, Crăciunel, Tlrnave și Micăsasa-Mediaș, în Studiul mijloacelor agrotehnice de bază ■ ’ care condiționează mărirea producției viilor de rod din R.P.R. (de Gherasim Con- stantinescu și colaboratori), Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, 7—76. ' 17. , * , Compte rendu sommaire .des seances pUnieres-râsolutions, pffice International du ' Vin, X-6”5, Congres internațional de la vigne et du vin Tbilissi (U.R.S.S.) 13—18 septembre, 1962. Institutul agronomie „N. Bălcescu” , și Institutul de cercetări hoiti-vitieole, București. ; Primită în redacție la 22 mai 1963^ . ' , ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SACC.’ DE Academician EUG. RĂDULESCU și E. PERSECĂ Uscarea parazitară a frunzelor de mac produsă de cmpercaPleospora papaveracea (De Not.) Sacc. (BelminPhosporwm papaveris Saw.) este în R.P. Romînă una dintre bolile cele mai răspîndite și mai păgubitoare ale macului. în perioada 1957—1962 am întreprins o serie de cercetări asupra agentului patogen al acestei boli. în lucrarea de față vom prezenta succint cîteva. din rezultatele obținute. FORMAREA ȘI MATURAREA PERITECIIEOR ȘI ELIBERAREA, ASCOSPORILOR ' Cercetările de pînă acum s-au ocupat mai mult de forma imperfectă a ciupercii {Pfelminthosporium papaveris) căreia i s-a atribuit o mare < importanță în transmiterea și răspîndirea bobi (5), (6), (9), (10), (11), (15), (17), (19), (20). Asupra rolului pe care îl are forma perfectă în ier- narea și răspîndirea ciupercii cunoaștem încă prea puțin. De asemenea această formă de înmulțire a ciupercii este aproape neluată în conside- rareîn legătură cu combaterea helminthosporiozei macului.. Se pare totuși că ascosporii care se formează pe organele atacate joacă un rol însemnat în apariția bobi în primăvară. Observațnle hoăsțre din ultimii 5 ani confirmă constatarea făcută și de alți autori că în cazul cînd rnaCul se seamănă primăvara de timpuriu și cînd după semănat urmează o perioadă cu temperaturi scăzute, boala nu apare pe plantele ieșite din semințele infectate (11), (17). Totuși în fazele ulterioare de vege- tație, plantele sînt infectate, sursa acestor infecțiuni constituind-o deseori ascosporii din periteciile care se formeăziă în număr mare pe resturile de plante infectate. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — S&ie botanique”, 1964, IX, J, p. 19 (în limba germană). i , 2 — c. 449 . 18 ‘ EUG. RĂDULESCU 5i E. PERSECĂ ' 2 ASUPRA BIOLOGIEI. CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SACC. 19 De aceea este necesar să cunoaștem condițiile în care se formează, se maturează și sînt eliberați ascoșporii; cunoscînd aceste elemente care stau la baza prognozei, vom putea elabora metoda de avertizare a trata- mentelor, care ne va da posibilitatea să reducem numărul acestora și să mărim eficacitatea lor. . , v C h. Z a m b e t a k i s (19) ne-a informat amănunțit asupra morfo- logiei formării, eliberării și germinării ascosporilor. Știm însă prea puțin despre condițiile în care se formează periteciile, se dezvoltă și se matu* reăză așcosporii, ca și despre împrejurările în care aceștia sînt eliberați din asce. în linii mari periteciile încep să se formeze din toamnă pe restu- rile de plante atacate, maturarea lor are loc cu începere din luna decembrie ' și se Continuă pînă în primăvara următoare, marea majoritate a ascospo- rilor ajungînd la maturitate în a doua jumătate ă lunii februarie (11), (1Ș) După cum vom vedea din observațiile noastre, făcute în perioada 1959—1962, mersul formării și maturării ascelor diferă de la un an la altul fiind puternic influențat de factorii externi și în special de condițiile de temperatură și umiditate. Dezvoltarea periteciilor a fost urmărită pe fragmente de tulpini și capsule păstrate pe sol în condiții naturale. La intervale scurte, acestea erau examinate la binocular și după formare periteciile erau observate la microscop (de fiecare dată cîte 150. de peri- tecii) ștabilindu-se procentul ascelor hialine, mature sau golite; Pentru urmărirea eliberării ascosporiW din asce, au fost așezate, deasupra frag- mentelor de plante, cu peritecii la înălțimea de 0,3 cm, lame de sticlă unse cu vaselină pe partea inferioară. Numărul ascosporilor prinși pe aceste lame a fost stabilit prin observarea lamelor la microscpp, diri trei în trei zile. : ; ; ; Observațiile au fost începute în luna august și au durat pînă în, luna iunie, anul următor, adică pînă lă golirea tuturor ascelor. Datele obținute sînt prezentate grafic în figurile 1—3. v . Din observațiile noastre a reieșit că apariția periteciilor începe din luna septembrie său octombrie, iar maturarea ascelor din luna decembrie. Proporția ascelor mature în luna decembrie a variat de la Un an la altul, între 2,54% în anul 1959 și 60,54% în anul 1960. Apariția periteciilor nu a început la aceeași dată, ci eșalonat, întin- zîndu-se pe o perioadă relativ lungă de timp. Majoritatea periteciilor apar în lunile de toamnă, pînă la șfîrșitul lunii decembrie. în unii ani (de exemplu în anul 1961) un procent însemnat; de periteciba apărut în lunile ianuarie și februarie. ■ ■■ ' \ . • ' . , Durata de timp de la apariția periteciilor sau a ascelor și pînă la măturarea ascosporilor ă fost mai lungă sau mai scurtă în funcție de condi- țiile de climă (în special de temperatură și umiditate). Periteciile care au apărut în același timp ajung deodată la maturitate. Periteciile apărute în decembrie au necesitat un timp mai îndelungat pînă la maturitate decît cele apărute în primele luni ale anului. , ' ; Ploile dese și abundente căzute în luna martie au întnziat apariția și maturarea periteciilor. Ritmul maturării periteciilor a fost. niai acce- lerat în anul 1961, eînd în luna martie au căzut numai 4 ploi mai puțin abundente; în anul 1960, cînd au căzut 9 ploi mai abundente, și mai ales în anul 1962, cînd în martie s-au înregistrat 16 zile cu ploaie, a fost mai întîrziat. 80000 -' 40000 J RÂSPiNDÎREA ASCOSPORiLORM 24 000 16000 - MATURARE ASCOSPORILOR 1 Asce cu ascospori hla/inl - -----— A sce cu as cos pori colorați --------, Asce golite TLMPCRATURA ACRULUI 8 OOO- o maximum' minimum 20 TEMPERATURA 0 AERULUi^C) . W- ~ Reprozentarea grafică a apariției, maturării și golirii periteciilor și a eliberării ascosporilor de Pleospora papaveracea (De Not.) Sacc. în funcție de condițiile climatice ■ . in anul 1959. ’ Momentul începerii golirii ascelor nu a coincis cu momentul ajungerii l?r 1% maturitate .De multe, ori de la terminarea maturării ascosporilor și pma la gohre a trecut un hmp destul de lung pînă s,au realizat condb țnle necesare declanșam, procesului de eliberare a ascosporilor. în acest 20’ EUG. RĂDULESCU și E. PERSECĂ 5 ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SACC. 21 proces,_ pe lîngă temperatură, un rol important l-a avut și umiditatea Ploile dese din perioada de maturare a ascosporilor au produs o întîrziere a perioadei de golire a ascelor. DEZVOLTAREA PLANTELOR W~1 UMIDITATEA RELA- TIVĂ A AERULUI(%) 4. _______ O-- PREClPÎTAȚii(mm) 20 - (PLOÎ) i0_ : 0- '20, t ■ ■ ■ ■ | ■ l'r-i i i । ... i ।,. ,,, | 11 i inu i । i ,,, j ,।. . -----'— -------:----- . 5 /O 25 20 20 32 5 20 25 20 25 30 5 20 25 20 25 3; I MARTIE \ APRiLiE | MAj | Fig. 2. — Reprezentarea grafică a apariției, maturării și golirii periteciilor și a eliberării asco- sponlor de Pleospora papaveracea (De Net.) Sacc. în funcție de condițiile climatice, în anul 1960. Anii 1960 și 1962 s-au caracterizat prin ploi dese căzute în luna martie. In anul 1960 golirea ascelor a început la 11.IV, cînd -procentul ascelor mature era de aproximativ 68. în anul 1962 golirea ă încenut la 14.IV, în momentul cînd procentul ascelor mature ajunsese la aproxi- mativ 51. în anul 1961, în care în luna martie au căzut puține ploi elibe- rarea ascosporilor din asce a început aproape cu o lună mai devreme și anume la 15.III, cînd procentul ascelor mature ajunsese la 46. Grăbirea procesului de golire din acest an se datorește temperaturilor mai ridicate din perioada premergătoare acestui proces. După ce suma temperaturilor active a trecut de un anumit prag și s-au realizat condițiile necesare de umiditate, a început golirea ascelor; DEZVOLTAREA PLANTELOR fOO-y UMIDITA TEA RE LA TIVĂ A AERULUI(%) 60.’ 20- TEMPERATURA AERULUI (°C) Fig. 3. —Reprezentarea grafică a apariției, maturăm și golirii neriteciilor si a - ascosporilor de Pleospora papaveracea (De Not.) Sacc. în funcție de cBndhide clim£ anul 1961, * ’ ritmul în care s-a desfășurat acest proces a fost determinat de jocul tem peraturn și al umidității. După cum am constatat, este suficientăpeS expulzarea ascosporilor și 0 cantitate mieă de mJsiw pentru chiar după o rouă puternică s^âobsXat eS unele cazuri aceasta a fost de proporții relativ reduse în ^școsporilpr, dar constatat că condițiile optime de umiditate neutru noastre s-a r umiuițate pentru declanșarea expulzării 22 EUG. RADULESCU și E. PERSECĂ 6 asupra biologiei ciupercii pleospora papaveracea. (de not.) sacc. 23 ascosporilor au fost create de căderea unor ploi mai puțin abundente (2-omm) și dese. în aceste cazuri expulzarea ascosporilor din asce a început la scurt timp după umectarea frunzelor. Procesul de eliberare a ascosporilor a foșt stingherit la început de precipitațiile foarte abundente, în aceste cazuri eliberarea ascosporilor a început după, ce surplusul de umiditate din apropierea periteciilor a fost îndepărtat de acțiunea căldurii și a curenților de aer. Perioada de timp în care a avut loc golirea ascelor a fost de 24—55 de zile; în anul 1960 a fost cea mai scurtă, pe cînd în anul 1961 cea mai lungă. în anul 1962 ea a durat 44 de zile. Curba eliberării ascosporilor , din asce a atins maximum, în toți anii, între 5 și 10.V. Cantitatea de ascospori puși în libertate a variat de la un an la altul. Cel mai mare număr de ascospori au fost prinși în anul 1960. Numărul acestora a fost ceva mai mic în anul 1962 și relativ foarte redus în anul 1961. în toamna anului 1959 și în iarna următoare a apărut o cantitate mare de peritecii în care se găseau și ascospori în mare parte ajunși la dezvoltarea completă. în primăvară însă în încercările de germi- nație am constatat că ascosporii formați și maturați înainte de gerurile mari (de —18 pînă la —22°C) din timpul iernii și-au pierdut facultatea de germinație, probabil ca urmare a acțiunii temperaturilor, scăzute. De aceea, în acest an, au fost prinși pe lame numai ascosporii formați în periteciile dezvoltate și maturate în perioada următoare înghețurilor. Pentru a ne face o idee despre posibilitățile de răspîndire a ascospo- rilor în cultura de mac și prin aceasta de pericolul pe care-1 prezintă ascosporii pentru apariția și răspîndirea bolii, în anul 1961 am pus în cultura de mac numeroase lame de sticlă unse cu vaselină la diferite înăl- țimi de la sol, din 5 în 5 cm. Experiențele au fost făcute în cinci repetiții, lamele fiind controlate la intervale de 3 zile, în perioada zborului maxim al ascosporilor. Din rezultatele obținute (tabelul nr. 1), se constată că în Tabelul nr. 1 , Numărul ascosporilor prinși in interval de 3 zile pe lainele-capcană, la diferite inăljiml, in cultura de mac înălțimea de la sol cm Numărul ascosporilor înălțimea de la sol cm Numărul ascosporilor 5 140 . 55 . 70 10 245 60 105 15 255 65 40 20 340 70 60 25 215 75 20 30 260 80 .• . 10. 35 135 . 85 45 40 165 90 50 45 55 95 .30 50 85 100 30 perioada de eliberare a ascosporilor din asce, în cultura de mac se găsesc un număr mare de ascospori care pot produce infecțiuni la plante ; asco- sporii pot fi antrenați de curenții de aer și ridicați în sus la înălțimi care pot depăși cu mult înălțimea plantelor de mac în acel moment. INFLUENȚA CONDIȚIILOR AGRO-FITOTEHNICE ASUPRA DEZVOLTĂRII CIUPERCII Combaterea pe cale chimică a acestui parazit nu este considerată pînă în prezent ca rezolvată (2), (7), (9), (10), (18). De aceea în practică se acordă o atenție mare măsurilor de igienă- culturală și celor agro-fito- tehnice- în ceea ce privește măsurile agro-fitotehnice accentul s-a pus, în deosebi, pe alegerea celei mai corespunzătoare densități a plantelor pe unitatea de suprafață și pe semănatul macului la o epocă care favori- zează dezvoltarea plantelor și reduce posibilitățile ciupercii de a apare și a se răspîndi de timpuriu în cultură. . Desimea culturii. Din unele lucrări (1), (9) (10), (13), reiese că între desimea plantelor și capacitatea de atac a ciupercii există o corelație evidentă. în ceea ce privește însă sensul în care numărul plantelor pe unitatea de suprafață (spațiul de nutriție) influențează gradul de atac, părerile par să fie împărțite. Astfel C. Bal Iar in (1), G. Gassner (8) și G. G r ii m m e r (10), referindu-se la manifestarea bolii pe capsule, constată că atacul ciupercii crește pe măsură ce desimea plantelor descrește. E. Rădulescu și colaboratori (13), luînd în considerare atacul pe frunze, stabilește că acesta crește paralel cu creșterea numărului de plante pe unitatea de suprafață. în sprijinul acestei constatări vin rezultatele cercetărilor făcute de G. G r ii m m e r (10) după care ciuperca trebuie considerată ca un parazit de debilitate. - G. G r ii m m e r constată că frunzele de la baza plantei, clorotice, sărace în clorofilă și substanțe pro- teice, sînt mai puternic atacate; de asemenea pe' măsură ce plantele se apropie de maturitate, cloroza progresează, iar frunzele prezintă o predis- poziție din ce în ce mai mare pentru infecțiune. Așadar, în culturile mai dese, plantele avînd spațiul de nutriție mai redus, iar frunzele fiind mai puternic umbrite, ciuperca găsește condiții mai favorabile pentru infec- țiune și dezvoltare decît în culturile mai rare. Pe lîngă înrăutățirea condițiilor de lumină, apă și substanțe nutri- tive, care se accentuează o dată cu reducerea spațiului de nutriție, trebuie luat în considerare și faptul că într-o cultură mai deasă, datorită unei mai slabe circulații a aerului, se realizează condiții de umiditate mult mai favorabile producerii infecțiunilor. în același sens trebuie înțeleasă și afirmația lui E. Reinmu’th (17) că în culturile dese răspîndirea bolii de la plantă la plantă șe produce mai ușor și mai repede decît într-o cultură rară. , Rezultatele experiențelor cu privire la influența spațiului de nutriție asupra atacului, făcute în anul 1961, concordă cu cele din anul 1960 (13). Aceste rezultate le prezentăm comparativ în tabelul nr. 2. Deși reglarea corespunzătoare a desimii semănatului conștituie un mijloc. de reducere a atacului ciupercii, totuși importanța practică a acestui mijloc este limitată, deoarece desimea optimă pentru reducerea atacului nu coincide cu desimea optimă pentru obținerea unor producții mari de sămînță și ulei. Decalajul între aceste două valori poate fi în 9 ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SACC. 25 24 SUG. RĂDULESCU și E. PERSECĂ. . . / ■ 8 unele cazuri destul de însemnat. Astfel în condițiile în care am experimen- tat, atacul cel mai redus s-a notat la varianta cu 10 plante pe ma, pe cînd producția maximă de sămînță s-a obținut în experiențele făcute de I. B ret an și colaboratori (3) la densitatea de 20 de plante pe ma. De asemenea este de remarcat că în’ raport cu desimea plantelor, limitele de variație a atacului sînt mult mai apropiate decît acelea ale producției de semințe. Așa de exemplu diferențele de atac între cele două limite extreme ale densității (10 și 56 de plante pe m2) au fost de numai 8—9%, pe cînd variații mici ale desimii plantelor determină variații Tabelul nr. 2 Variația atacului ciupercii Pleospora papaveracea in funcție de desimea plantelor Distanța între rînduri ; cm Distanța între plante pe rînd cm ' Suprafața de nutriție pentru ■ o planta cm Numărul de plante pe -ma Gradul de atac (%) 1960 1961 15 12 180 56 23,37 21,32 30 12 360 28 17,17 16,88 40 15 600 17 21,69 18,20 60 . 12 720 14 18,81 15,95 : 40 20 '800 , 12. 15,93 15,33 40 25 1 000 10 13,82 13,31 mari ale pfoducției de sămînță. La desimea de 20 de plante pe m2 s-a obținut o producție de sămînță de 1 040 kg la ha, pe cînd la densitatea de 17 plante pe m2 producția a scăzut la 780 kg/ha (3). Epoca de semănat. Din cercetările de pînă acum, precum și din obser- vațiile noastre, reiese că ciuperca Pleospora papaveracea are cerințe mari față de temperatură. După E. Reinmuth (17) temperatura optimă pentru dezvoltarea ciupercii este de 25—30°C. Aceste date au fost con- firmate și de cercetările noastre de laborator. La temperaturile scăzute ciuperca se dezvoltă slab sau de loc. Acest fapt s-a constatat și în experiențele de cîmp. Astfel E. Reinmuth (17) citează pe Gadd care, în parcelele semănate cu semințe de mac infec- tate, nu a obținut vreun atac la temperatura de 10—12°0, pe cînd la 20°C ciuperca s-a dezvoltat foarte puternic pe plante. Constatarea că la temperaturile scăzute creșterea ciupercii este inhibată a( determinat pe diferiți autori să recomande semănatul macului cît mai timpuriu ca o măsură de combatere a bolii (11), (17). Experiențele care au fost făcute au confirmat justețea acestei măsuri. Rezultatele obținute de E. Eădulescu, E. Per se că și E. Do ce a (13), în anul 1960, au arătat o creștere progresivă și puternică a atacului de la prima pînă la ultima epocă. în aceste experiențe producția de sămînță a fost influențată în mod evident de atacul ciupercii, descreseînd de la prima pînă la ultima epocă, cînd recolta a fost total compromisă. Aceste experiențe au fost repetate și în anul 1961. Rezultatele obținute în acest an (tabelul nr. 3) arată de asemenea o creștere continuă a atacului cu cît semănatul s-a făcut mai tîrziu. Totuși în acest an diferențele de atac între epoci sînt mai mici. , Influența negativă a semănatului tîrziu și, implicit, a creșterii ata- cului ciupercii asupra producției de sămînță a fost constatată și în expe- riențele despre care relatează I. B r e t a n și colaboratori (3). în aceste experiențe producția de sămînță la soiul Măgurele a scăzut de la 840 kg/ha în parcelele semănate la 15.III la 546 kg/ha în parcelele semănate la data de 30.III. Tabelul nr. 3 . Gradul dc atac al ciupercii Pleospora papaveracea In funcție de data semănatului (In anul 1961) Data semănatului Gradul de atac 0/ /o 15.III 31.III 15. IV 32,21 41,54 43,51 Se confirmă deci că însămînțarea macului cjt mâi timpuriu posibil este o. măsură eficace pentru reducerea atacului ciupercii și pentru obți- nerea unor producții de sămînță mari și de bună calitate. COMPORTAREA CIUPERCII PARAZITE FAȚĂ DE UNELE SOIURI DE MAC în legătură cu comportarea soiurilor de mac la atacul ciupercii Pleospora papaveracea găsim relativ puține date, deși unele! soiuri pot avea o importanță deosebită în prevenirea pagubelor produse de această boală. Astfel E. P e r s e c ă și colaboratori (12) pun în evidentă faptul că ciuperca nu poate să atace în aceeași măsură soiurile de mac. In aceste experiențe s-a constatat că ciuperca atacă foarte puternic unele soiuri (de exemplu Tatarstan 1, Bulgaria C 188) pe cînd pe altele le atacă slab sau foarte slab (de exemplu Măgurele, Cluj A). în lucrarea amintită a fost pus în evidență și faptul că scăderea producției de sămînță este cu atît mai mare cu cît atacul ciupercii este mai puternic. Observațiile asupra atacului ciupercii Pleospora papaveracea la aceste soiuri au fost continuate și în anul 1961. în tabelul nr. 4 redăm datele obținute în acest an împreună cu datele obținute în cei patru ani anteriori. în ultima coloană a tabelului am reprodus și producția medie relativă obținută în anii 1957 și 1958 cînd s-au înregistrat atacuri puter- nice. Experiențele au fost făcute în patru repetiții și rezultatele obținute sînt asigurate. Din examinarea datelor pe cei cinci ani se constată o bună concor- danță între ele în ceea ce privește ordinea de clasificare a soiurilor sub raportul sensibilității lor la atacul ciupercii. Soiurile Măgurele, Cluj A și EUG. RADULESCU și E. PERSECĂ JO 11 ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SACC. 27 Cluj R au fost în toți anii cele mai slab atacate pe cînd soiurile Tatarstan 1 și Bulgaria C 188 au fost cele mai sensibile. Clasificarea soiurilor după gradul de atac concordă întocmai cu clasificarea după producția de sămînță pe care au dat-o. Tabelul nr. 4 - Comportarea unor soiuri de mac la atacul ciupercii Pleospora papaveracea Soiul sau proveniența Gradul de atac (%) pe anii: Producția relativă (q/ha în %) 1957 1958 1969 1960 1961 Tatarstan 1 15,79 60,28 62,36 16,26 24,30 100,000 Bulgaria C 188 — — 56,42 16,99 19,47 — Voronej 1042 4,26 18,33 40,61 18,16 22,17 198,85 Barnaul 490 4,09 15,58 32,23 15,43 — 187,10 Opiferum 3,47 12,60 19,73 5,00 — — Cluj R 2,24 12,55 12,82 3,98 3,11 — Cluj A i;?3 6,39 15,88 2,92 2,91 227,79 Măgurele 1,22 4,33 12,59 2,53 , 1,94 255,30 Prov. Suceava 1 — — 35,53 12,88 13,73 —. Prov. Feiurdeni — — 34,73 12,52 14,41 — Prov. Plafar • :— 20,96 14,30 16,95 SENSIBILITATEA CIUPERCII LA ACȚIUNEA UNOR SUBSTANȚE CHIMICE S-a stabilit că ciuperca Pleospora papaveracea atacă și capsulele și infectează semințele în proporție de pînă la 60—80%. Deoarece trans- miterea bolii de ia un an la altul se face în mare parte prin sămînță, s-a acordat o atentie deosebită combaterii ciupercii prin saramurarea seminței (3), (7), (9), (17). E. Reinmuth (17), referindu-șe la rezultatele obținute de I ri g r i d . B e.r g s t r 6 ni în experiențele de saramurare a. seminței, afirmă că unele preparate n-au fost suficient de eficace și chiar ’Uspulun' și Germisan, deși au fost aplicate în concentrații neobișnuit de mari (de 1—2% în tratament umed), nu au reușit să înlăture complet infeci- țiunea. Folosite în concentrații mari, preparatele au manifestat o acțiune fitotoxică puternică. Nici alți autori care au executat experiențe de tratare pe cale chimică a semințelor nu au obținut o înlăturare completă ă ciuper- cii ; și aceștia au constatat o vătămăre a facultății germinative a semințelor chiar în cazurile folosirii unor concentrații normale. . Din cauza insucceselor obținute în distrugerea ciupercii prin tratarea semințelor infectate, unii autori manifestă o neîncredere în eficacitatea și perspectivele folosirii substanțelor chimice în dezinfectarea seminței (2), (5), (6), (9), (18). . ' : ' Rezultatele obținute în experiențele executate în anii 1959 și 1960 de E. Rădulescu și colaboratori (13) sînt în concordanță cu ale auto- rilor amintiți mai sus, atît în ceea ce privește sensibilitatea ciupercii la acțiunea diferitelor preparate chimice, cît și acțiunea fitotoxică a aces- tora asupra facultății germinative a seminței. în lucrarea amintită (13) rezultatele obținute în cîmp au fost confirmate de experiențele executate în laborator în vase Petri, în care semințele tratate au fost însămînțate pe medii sintetice și ținute la temperatura de 25°C. Experiențele au fost continuate în anul 1961 cu un număr mai mare de preparate. și rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 5. în acest an a fost încercată și acțiunea cîtorva antibiotice. Tabelul nr. 5 Eficacitatea unor preparate fungicide in dezinfectarea semințelor de mac Procentul coloniilor dezvoltate Preparatul după 7 zile 1960 1962 Netratat (martor) 10,4 ' 57,2 Albertan 50 9,1 40,7 Ceresan 8,3 39,8 ' Agrosan. 3,7 37,2 ■ Grainisan (uscat) 3,7 25,5 Dynamal 5,0 24,1 Germisan 3,1 23,6 Mergamma 0 — 18,2 Abavit 13 5,5 16,4 Gramisan (umed) 2,2 15,3 Fernesan — 7,7 T.M.T.D. 1,7 4,2 Formalină 2,8 . 3;0 Germisan (umed) 2,1 1,4 Rezultatele din anul 1961 concordă în linii mari cu acelea din anul 1960. în general toate preparatele au redus atacul ciupercii, însă nici unul nu a înlăturat complet infecțiunea. în primele faze de creștere a plantelor diferențele între plantele ieșite din semințe tratate Și acelea din semințe netratate aii fost mai mari, cu timpul însă atacul s-a răspîndit în tot blocul experimental avînd tendința să se uniformizeze. Judecind mai ales după prima notare, făcută la scurt timp după răsărirea plantelor, remarcăm o sensibilitate mai mare a ciupercii față de preparatele Mer- gamma 0, T.M.T.D., Gramisari, Germisan, Fernesan și formol. Totuși nici aceste preparate n-au putut elimina complet infecțiunea. ; Experiențele de laborator efectuate în amil 1962 au confirmat sensibilitatea mai mare a ciupercii la aceste preparate (tabelul nr. 6). Tot în condiții de laborator, în experiențele executate în vase Petri, s-a încercat și acțiunea a patru antibiotice. Dintre acestea ciuperca a mani- festat o sensibilitate mai mare față de chloromicetină și aureomicină, care au redus la jumătate numărul coloniilor. Față de celelalte două antibiotice, omnamicina și streptomicina, ciuperca nu s-a arătat de loc sensibilă. Acțiunea incompletă a diferitelor preparate chimice asupra ciupercii s-a încercat să se explice și prin existența unei contaminări adînci a seminței, într-adevăr s-a constatat că la semințele infectate miceliul ciupercii pătrunde adînc în tegumenul seminței și intră uneori și în endosperm 28 EUG. . RĂDULESCU și E. PERSECÂ. . 12 18 . ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII PLEOSPORA PAPAVERACEA (DE NOT.) SAOC.. / 29 (11), (18). Totuși rezultatele obținute în vasele Petri, în experiențele de laborator (1961), ne-au determinat să presupunem că insuccesul trata- mentelor se datoreșțe și unei mai reduse sensibilități a ciupercii la acțiunea preparatelor chimice. în acest an au fost- folosite în încercarea eficacității tratamentelor semințele foarte slab infectate, care în marea lor majori- tate erau contaminate la exterior cu conidii și într-o proporție mai mică prezentau o contaminare internă, dar superficială, cu miceliul seminței. Tabelul nr. 6 Eficacitatea unor preparate fungicide, folosite în tratamentul seminței de mac Preparatul Gradul de atac ap ciupercii % 1960 1961 Martor (uscat) 22,33 34,13 Albertan 50 18,23 27,28 Abavit Neu 15,86 25,41 Ceresan 14,06 24,22 Germisan 13,67 22,87 Agrosan 9,01 20,35 T.M.T.D. , 10,67 16,49 Gramisan 8,85 16,94 .Dynamal 12,85 15,88 Fernesan —- 14,86 • X Mergamma 0 —. . 14,33 X. Martor (umed) 36,13 34,10 Germisan (umed) 10,94 20,66 Formol 0,25% x 10,19 19,00 Gramisan (umed) 9,89 17,22 Nici în acest caz acțiunea preparatelor asupra ciupercii nu a fost mai bună, ci dimpotrivă ia unele preparate a fost aceeași, iar la altele chiar mai slabă. Rezultatele unei experiențe de laborator, făcută în anul 1962, con- firmă presupunerea noastră. în această experiență am pus la germinat în Celule Van Tighem conidii de Helminthdsporium papaveris direct în soluțiile făcute prin dizolvarea preparatelor în apă, în concentrația folosită la tratarea seminței de mac. Conidiile au fost însămînțate în soluții de Germisan, Albertan, Dynamal, Ceresan, T.M.T.D, șiAgrosan. Procentul conidiilor germinate a fost notat după 3, 5 și 10 zile de la însămînțare. S-a constatat că conidiile ciupercii au germinat într-un procent apreciabil în toate soluțiile. Procentul conidiilor germinate a fost mâi scăzut în cazul preparatelor Germisan și Albertan. Din rezultatele obținute se pot trage următoarele concluzii: 1. Apariția și maturarea periteciilor s-a produs eșalonat începînd din lună septembrie și pînă în primăvara următoare și au fost influențate puternic de condițiile de climă. Periteciile au apărut și la temperaturi medii negative, însă în aceste condiții ritmul de dezvoltare â'fost încetinit, iar maturarea lor întîrziată. Ploile dese au înfîrziat de asemenea apariția și maturarea periteciilor. Maturarea periteciilor s-a făcut la temperaturi ceva mai ridicate, t , 2. Apariția și maturarea periteciilor s-a întins pe o perioadă de timp, a cărei durată a variat în funcție de condițiile de vreme. Perite- î ciile apărute în același timp aii ajuns la maturitate deodată. Ploil'Ck dese căzute în luna martie au întîrziat ăpariția și maturarea periteciilor. 3. Ploile mai puțin abundente și dese au favorizat procesul de elibe- rare a ascosporilor, care a început la scurt timp după umectarea frunzelor. Precipitațiile prea abundente au stingherit la început eliberarea ascos- porilor, câre a început după ce a dispărut surplusul de umiditate din apro- pierea periteciilor. \ 4. Golirea ascelor a durat o perioadă de timp de 24 -55 de zile. Curba expulzării ascosporilor din asce . a atins maximum, în toți anii, între 5 și 10.V. 5. Numărul periteciilor și ascosporilor care s-au format în fiecare an a variat foarte mult în funcție de condițiile de climă și de intensitatea atacului în anul precedent. Cea mai mare cantitate de ascospori ,s-a format în anul 1960. . ,. 6. Desimea mai mare a plantelor a influențat favorabil dezvoltarea ciupercii pe frunzele de mac. Atacul ciupercii a fost cu atît mai măre cu cît spațiul de nutriție al plantelor ă fost mai redus. 7. Semănatul macului foarte devreme a influențat nefavorabil asupra dezvoltării ciupercii. în condiții de temperatură scăzută, ciuperca nu se poate dezvolta și infecta plantele provenite din semințe infectată. 8. Față de soiurile de mac, ciuperca a manifestat o capacitate diferită de atac. Unele șdiuri (de exemplu Măgurele și Cluj A) au fost timp de 5 ani relativ slab atacate, iar altele (de exemplu Tatarstan I și Bulgaria C 188) au fost puternic atacate. Soiurile rezistente au dat producții de peste două ori mai mari decît cele sensibile. 9. Ciuperca Pleospora papaveracea a manifestat o rezistență pro- nunțată la acțiunea unor preparate fungicide și la unele antibiotice. Dife- ritele preparate fungicide folosite în tratamentul semințelor nu au reușit să inhibe complet dezvoltarea ciupercii. Față de unele preparate ciuperca a manifestat o sensibilitate mai mare (de exemplu Germisan, T.M.T.D., Gramisan, formol). ; , BIBLIOGRAFIE 1. Ballarin 0., Untersuchungen iiber Helminthosporium papaveris, Phytopat. Zeitschr., 1950, 16, 399—442. ■ i 2. Barbacka K., Helminthosporium nia maku uprawin, Mcm. Inst. Nat. Polon. Ecou, rur., 1936, 16, 73. 3. Beetan I. și colab., Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în sud-estul Tran- silvaniei, Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. 4. Xpmcto®® A., Iljieocnoposama na KyMnypnua Mana, BoMenene, Co$na, 1930. 5. — Tp6u, npunuHuaeamu nemoceanemo Ha MaKoeume KymuKU u nACceMaceanemo na mexHume ceMCHa. Cn. 3eM. ncn. mhct., 1943, 13, 1—2. 6. — MaHoccanemo'na Mana—■ IlAeocnoposa, Hn. na MHcrnryT aacK. pacT. Co$ua, 1946, 53. 7. Ekstrand FI., En sjukdom pa vallmo, Vaxtskyddsnotiser, 1941, 4, 50—53. 30 . / EUG. RĂDULESCU. și- B... PERSECĂ- . / .. 44 8. Gassner G;, Der Einfluss der Standurile auf den Bețall des Moht^s dureh Helminthosporium papaveris, Hennig.Nbl. disch'. Pflsch. Dienst (Braunschweig), 1949, 1, 9. 9. GhCmmEk G., Die Bezi'ehurig zwischen dem ■ Eiweisstoffwechsel von Kulturpflanzen und ihrcr Anfălligkeit gegen parasitische Pilze, Phyt. Zeitschr., 1955, 24, 1. - 10. —i Beitrdge zur ^igenschaftsan'alyse der Anfălligkeit von Papaver somniferum gegen- Hel- . ' minthobpprium papaveris, Nbl., f.d. Beutsch. Pflanzenschd., 1952, 2—3. 11. Mbevert M.ÎS.f Ein Beitrăg zdr Biologie und Morphologie der Erreger' der parăsităren Blattdiirre des Mohns, Z. f. Parasitenkunde, 1950, 14. , , 1?. . PersecA , E; și MlesnitA L., Comportarea unui sortiment de mac la atacul ciupercii Pleo- spora papaveracea (De Not.) Sacc., Lucrări științifice, Institutul agronomic Cluj, ' - ‘ ■' 1960, 16. ■ / 13. RAduLescu E-, Persecă E. și Docea E., Contribuțiunila combaterea helminthosporipzei macului'(Pleospora papaveracea) prin mijloace agrotehnice,și chimice, Lucrări știin- . țifice, Insț. agr. ,,N.-Bălcescu”, București, 1961. • 14. RAdulescu E; și BuWfARu V., Bolile plantelor industriale, Edit. agro-silvică, București, : . 1957. ■ ■ ■ ■ - ■ 15. Reiniîuțh E., \ Die parasitare Blattdiirre, eine fiir den Mohnbau bcmerkenswerte Krankheit, ... ,;j - y Angew. Bot., 1943, 24. , . - 16. —Weitere Beobaciitunqeh iiber die parasitare Blattdiirre des Clmohns, Angew. Bot., .1943, 25, 3—L ‘ ■ 1 -17. REimîtrrH ,E., Die Helminthosporipse des olmohns, Zeitschr. fiir Pflanzenkrarikheiten -, ■. ■. usw., 1948,; 5—6. , ' . 18. ScHMÎiiDEiCNECHi'Morpholdgische Untersuehungen zur Frage der Rassenbildung bei Hel- \ M f. Mikrobiologie, 1958, 28, 404—416. ‘ 19. Zambbtakis Ch., Redienhes silr V Helminthosporiose.de VOeillet et son traiteinent, Annales . des Epiphyties, 1952, 1, 11—60. , ■20. Zooci H., Zur ' K'enntnis pflanzlieher Abwehrreaktionen, Ber. Schweiiî. Bot. Ges., 1946, 56,507.- . Institutul central de cercetări agricole, , ? i ; '. - - Secția de protecția plantelor. / :.d Primită iii redacție la 3 august 1963.. . NOTĂ ASUPRA ALGELOR BRUNE (PHAEOPHYCEAE) DE PE LITORALUL ROMÎNESC AL MĂRII NEGRE* , . < . , . ... , DE \ ‘ ' MARIA CELAN în memoriul său asupra florei algologice din Romînia E. T e o d o - r e s c u (18) face cunoscut pentru prima dată un număr de alge marine, printre care-figurează următoarele Phaeophyceae ': Ectocarpus confer- voides (Roth.) Le Jolis; Sphacelaria drriiosa (Roth.) Ag. var. irregularis (Kuetz,) Hauck; Cladgstephus verticillatus (Lightf.) Ag.; Eesmotrichum undulatum (J. Ăg.) Beihke'; Punciaria latifolia (ivev. •, Scytosiphon lomen- taria (Lyngb;) J. Ag.; Myrionema strangulans (Grev.) Kuetz.; Cystoseira hoppii O. Ag. Mai recent, o serie de hote asupra florei algale de pe litoralul romî- nesc (1), (2), (3), (4), (5) adaugă la algele brune menționate de E. Ico - d o r e s c u, următoarele șășe specii : Leathesia unbellata (Ag.) Meneghini; Ealfsia rierrucosa (Aresch.) J. Ag.; Cystoseira barbata J. Ag.; C. bosphprica :Sauv.; Ectocarpus caliacrae Celan; Ectocapidium. pitraeanym Sperk. în fine, prin nota de față, numărul algelor brune, cunoscute pentru litoralul romiîneșc, este ridicat la 23 (21 de specii, 2 varietăți și o formă) printre care E. caliacrae și E. lebelii f. agig&nsis sînt noi pentru știință, în timp ce C.’ bosphorica și Streblonema stilophorae sînt noi pentru Marea Neagră, Șase din numărul total al algelor menționate în nota de iată figu- rează deja în memoriul lui E. T e o d o r e s c u, dar numai două sînt caracterizate foarte pe scurt ; de aceea am găsit util să revenim asupra algelor citate de acest autor cu date complimentare. Printre algele despre care este vorba în nota de față, unele --ca E. confervoides, E. siliculosus, Streblonema stilophorae, Ascocyclus orbi- culariș, Știlophora rhizodes, Scytosiphon lomentaria -y sînt specii comune, caracterizate fiecare printr-o perioadă sau prin, perioade'de dezvoltare în . * Lucrarea publicată și în '„Reyue roumaine de biologie — S6rie botanique", 1964, IX, 7, p. 35 (în'limbă franceză).' - . f , ■ , 32 MARIA CELAN 2 3 ASUPRA ALGELOR BRUNE DE PE. LITORALUL ROMÎNESC AL M. NEGRE • . 33 masă. Altele — ca E. lebelii, Myrionema strangulans, Pilophus fasciola, Striaria attenuata — sînt rare sau rarisime, întîlnindu-se în general la intervale de cîțiva'ani. în acest caz este vorba, probabil, de specii care nu reușesc să se statornicească în condițiile speciale, ce caracterizează apele marine de pe coastele romînești ale Mării Negre. De asemenea, nu este exclus, ca o explorare metodică să descopere puncte pe litoral (mai ales în sectorul sudic) sau adevărate centre la adîncimi mai mari (10 — 15 m), unde unele specii rare să prezinte o stabilitate șip dezvoltare consi- derabilă. De altfel, acest lucru a fost constatat pentru specii ca Sphace- laria cirrhoza, Punctaria latifolia, care se dezvoltă în masă la Mangalia sau pentru Cladoslephus verticillatus, specie care este foarte abundență la Capul Caliacra. Numărul de specii de alge brune, cunoscute la ora actuală pentru Marea Neagră, este de 64. Rezultă că acestea reprezintă ceva mai mult decît o treime din numărul total al algelor brune Phaeophyceae din această mare. E C T O C A H P A C E A E Ectocarpus siliculosus (Dillwn), Lyngbye Kuckuck, Ectocarpus — Arten des Kieler Fohrde, 1891, p. 15, fig. 1, 2‘; Hamei, Phaeophycâes de France, 1931, p. 21, fig. 3. Această specie se întîlnește aproape de pivei, pe stînci sau epifită, cele mai dese ori pe Gystoseira. Tufele moi, de culoare galbenă-brună, nu depășesc 7 cm în lungime. Celulele filamentelor au un diametru de 30—40 g și sînt de 2—3 ori mai lungi decît late. Ramurile se terniină de cele mai dese ori în pseudoperi cu cromatofori reduși. Sporangii pluri- loculari, cilindrici-subulăți sau cilindrici, deseori terminați printr-un păr, sesilisau scurt pedicelați, măsoară 50 —300 x 12 — 25 g. Sporangii uniloculari de formă ovoidală, sesili..său pedicelați, măsoară 50 — 60 x 20 — 25 g. Această specie este foarte polimorfă; deseori ea este greu de deosebit de specia învecinată — Ectocarpus confervoides. De altfel, aceste două specii formează un „complex”, al cărui studiu, în condițiile speciale din Marea Neagră, este susceptibil să dea rezultate din cele mai interesante. E. siliculosus se întîlnește din toamnă pînă în lunile de primăvară. Loc.: Agigea; Eforie-Sud; Mangalia. Habitat: stînci la țărm; epifit pe Gystoseira, la nivelul apei. Distrib.: Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, partea de nord (pînă la 35—50° lat. S) ; regiunea arctică. » Ectrocarpus confervoides . (Roth.) Le Jolis / . ;. ■ ' , • • . • (Pi. I, a) • : ■ T’ ' ; ; Le Jolis, Algues de Cherbourg, p. 75; Kuckuk, Ectocarpus — Arten der Kieler Fphrde, 1 ' 1891, p. 19, fig. 3 ; Hamei, Phaeophycâes de France, 1931, p. 23, fig. 4; Â. D. Zinova, ‘ ' Opredelitel burîh vodorosl. severnîh moiei S.S.S.R., p. 64, fig. 56. Această specie figurează printre algele marine recoltate la Constanța ' de E. T e o d o re s c.u , care face mențiunea următoare : „Altit. plant/ ca. 4 cm; crass. cellul. ram. infer. 22—23 g, altit. ad 2 1/2 plb major; crass.spor. 1/7 — 30 g long. spor an g. - 99—170 g”. La exemplarele noastre diametrul filamentelor măsoară 25—30 g; sporagii pluriloculari au 60 — 100 g x 15 —18 g; sporangii uniloculari de ' 30—50 g. ’ ' ' . . ■ „ ' - - , Ectocarpus confervoides este atît de apropiat de specia precedentă, ' 7 încît unii autori ca E. Ha u e 1< le reunește într-o singură specie. . - ;; Totuși, exemplarele tipice se disting printr-o serie de caractere: 1) filamentele principalesînt distincte în mijlocul ramificațiilor secundare; , 2) ramificațiile sale nu se termină decît în mod excepțional prin7 peri și . își păstrează cromatoforii chiar și în celulele’ terminale; 3) celulele fila- , mehtelpr și ale ramificațiilor acestora sînt scurte; 4) sporangii plurilo- . culari nu sînt niciodată atît de alungiți și regulat cilindrici ca la E. silicu- ~ • losus ; sporangii nu se termină niciodată cu un păr; 5) uscată, planta ia o culoare ruginie, în timp ce E.-siliculosus devine prin uscare verdemlivacee. \ ' Merită o mențiune specială forma recoltată în bazinul portului la ' Mangalia (habitat adăpostit). La dată de 19.XI.1962 această formă, avînd . , ' tufe foarte bine dezvoltate care ating 10—15 cm în lungime, a invadat e- pajiștile de Zostefa ', tufele acopereau de asemenea fundul nișipos și erau 1 . aruncate în masă pe plajă. Plantele însă au rămas sterile pînă în ianuarie, cînd observațiile ău fost întrenipte de iarna excepțional de grea. La data de 30.III, nu mai rămăsese nici urmă din această interesantă . formă de E. confervoides. Lob.': Constanța; Agigea;’ Eforie-Sud; Mangalia. , . ; Habitat: stînci sau pietre la țărm; epifit pe alge. . ' - . Distrib. : Marea Mediterană; ’Oceanul Atlantic, coasta nordică; \ Oceanul Pacific,, coasta nordică (pînă la 30 și 50° lat. S). ' ' , ' ’ Ectocarpus lebelii (Aresch.) Orouan var.agigensis (Pl- I> Hi A tipo differt cellulis bazalis latioribus, dilaceratis, in haustoriam mutatis; sporangia 1 pluril'ocularia ,60—80 g longa, 22—24. g lata. Antheridia non visa. Habitat in ■ . i ’ Mari Nigro. 1 ' . i . Această specie cu cromatofori discoidali formează mici ■ tufe albi- cioase izolate, care șe dezvoltă în criptele piîifere de Gystoseira barbata. ; y Eilamentele bazilare ; strînse întrmn fascicul' compact se înfig ca un cep \ în cripta piliferă. ' 3 — c. 449 . . . 34 " maria celan .. - ■ • ■ .. । Planta este formată din filamente cu articole cilindrice sau dolii- forme , avînd o lățime de 20—22 p, șîde 3 —4 ori inai lungi decît late, Ramificarea dicotomică devine foarte divaricată în părțile superioare ale plantei, de unde și aspectul intricat al tufelor. Creșterea?este tricotalică și filamentele se termină în pseudoperi cu articole de 6—9 ori mai lungi decît largi, avînd un diametru de 8—10 p. ’ Sporangii pluriloculari numeroși, de un brun-închis, de formă ovoidă-alungită sau bvoidă-lahceolată, cu yîrful.obtuz, .măsoară 60—80 X / 22—24 p (fig. 1 și 2). Sporangii se găsesc localizați către baza tufei, astfel încît tufa apare formată dintr-un nucleu mai intens colorat, înconjurat de o pîslă albicioasă formată din ultimele sale ramificații și de pseudoperi incolori. , . > - Plantele din Marea Neagră se apropie de acelea din Marea Mediterană, în ceea ce privește forma și dimensiunile sporangilpr. Totuși, în exemplarele care provin din Marea Neagră sporangii sînt în genere sesili. După G. Ha mei (11) sporangii rari,1 sesili său aproape sesili, dimensiunile reduse ale acestora din urmă, precum și așezarea mai mult Sau mai puțin , perpendiculară pe filament sînt tot atîtea caractere de planțe îmbătrînite. Or, acesta tocmai este cazul exemplarelor noastre care au fost recoltate în octombrie. Cu toate acestea, plantele păstraseră , pe deplin fertilitatea, fiind abundent fructificate. în general, lă E. lebelii sporangii pluriloculari coexistă cu anteridiile; cele două' feluri de organe sînt de aceeași formă și același dimensiuni. Plantele din Marea Neagră nu poartă decît sporangi, fapt care se explică poate prin starea de- îmbă- trînire a lor. < ' ' Printre, sporangii pluriloculari normali pe observă sporangi, de formă rotunjită și cu un conținut fin granulos, avînd aspectul unor sporangi unilo- . culari care, de altfel sînt necunoscuți la această specie. Aceste formațiuni anormale, a căror prezență pare generală la,. Hptocarpus lebelii,' nu ai? fi după autori decît sporangi pluriloculari:, invadați de un parazit. - Deosebirea fundamentală dintre specia tipică și planta din Marea'. Neagră privește modul său'de fixare; filamentele împiîntate în cripta piliferă de Cystoseira se termină prin celule de mari dimensiuni^ cu extre- mitățile lărgite și .dilacerate, asemănătoare întrutotul cu niște prelungiri haustoriale. Această particularitate anatomică, sugerînd un mod de viață semiparatizar, ni s-a părut suficient de importantă pentru a permite stabilirea unei varietăți noi pentru știință. Loc. : Agigea. Habitat : epifit pe (Jytone,ira barbuta. Distrib.Marea Mediterană,- partea occidentală; Oceanul Atlantic, la sud de Anglia pînă la Tanger. , . - 35 Fig. 1, A. — Ectocarpus lebelii (Aresch.) Crouan. 0 ramură purtând un sporange plurilocular; se observă alternînd celule lungi cu celule scurte, precum și modul de creștere tncotalic. B. — Ectocarpus lebelii (Aresch.) Crouan. Sporangi plurilo- culări. Fig. 2, A. — Ectocarpus lebelii (Aresch.) Crouan. Sporangi anormali, avînd aspectul unor sporangi, uniloculari. B. — Celule de la baza tahiluij cu pre- lungiri haustoriale. 36 ; MAMA CEtAN • , ; J 6 Fig. 3, — Streblonema sti- lophorae (Crouan) Hamei. Porțiune din tal cu um spo- range plurilocular, golit de Streblonema stilophorae (Crouan) Hamei Hamei, Phaeophycâeș de France, p. 70,fig. 20, e. Lacowitz K., Die Algenflora der gesamten Ostsee, p. 223, fig. 311, 312. Ectocarpus stilophorae Crouan,-FI. Finiși., p. 161; Reinke, Atlas; t; 19,fig. 1—,4, . , ’ . ■ ' .'. ' Priritre speciile care formează b bogată microfloră epi-endofită pe tufele deLaurencia^ seîntîlnește de cele mai dese ori Streblonema stilophorae. Această specie este caracterizată prin filamentele sale formate din articole neregulate, dintre care unele pătrund profund în țesuturile gazdei, în timp ce altele sînt repente la suprafață. Filamentele» repente produc filamente erecte și peri endogeni. Modul de ramificare a filamentelor erecte constituie unul din caracterele distinctive ale speciei. Articolele filamentelor erecte au uri diametru de 4—6 (8) jx și sînt de 1—2 ori mai lungi decît late. Articolele filamentelor en- dofite, sînt în general mai alungite, Fiecare articol cuprinde 2—3 cromatofori în formă de plăci mai mult sau mai puțin disciforme. Sporangii pluri- loculari, 'cilindrici, ăyînd o lățime de 4—6 (8). ji, sînt\terminali (fig. 3). . ,, ....... Loc. : Agigea. Habitat : endofit pe Laurencia. Distrib.: coastele atlantice ale Franței; Marea Baltică, Marea Adriati că (?). ■ ; Phyeocelis tenuissima (Hauck) Kuckubk ' Kuckuck, Ectocarpaceen-Studien, II, p, 104; Hauck, Mecresalgen p. 323. Sub numele de Streblonema tenuissima aceas- tă specie figurează în lista de alge publicată de K. N. Dekenb ah (7) pentru golful Balaklava. Alga formează un gazon densde filamente, erecte, scurte, simple, la suprafața talului de Laurencia. Filamentele endofite pătrund profund în țesuturile gazdei, prin interstițiile intercelulare. Cromatofbrii au forma unor plăci sau sînt lenticulari. Diametrul filamentelor, erecte măsoară 5—6(x. Aceste filamente se transformă în sporangi, largi de 5—6 jx. Planta din Marea Neagră nu prezintă în caracterele sale decît ușoare abateri de la descrierile diferiților autori. Loc. : Agigea. . " : Habitat : cpifit pe Laurencia. '. ■ i. .\ . . Distrib. : Marea Adriatică ; coastele Angliei, Helgoland; Kattegat. . 449 <1. p. 36 A. — Ectocarpus confervoides (Rotii.) Le Jolis. B. — Ectocarpus lebelii (Aresch.) Crouan — pe Cystoseira barbuta. ASUPRA ALGELOR BRUNE DE PE LITORALUL ROMÎNESC AL M. NEGRE 37 MYEI ONEM ATA.CEAE . Asocyclus orbicularis (J. Agardh) Magnus Myrionema orbicularis (J. Agardh) Magnus, Myrionema orbiculare, J. Agardh, Sp. Alg« I, p. 48; Hauck, Meeresaîgen, 1885, p. 321, fig. 132 ; Feldmann, Les algues marines de la cote des Albăres, p. 111. Ascbcyclus orbicularis este un epifit care șe întîlnește în mod constant primăvara și vara pe frunze de Zostera. Talurile sale sînt în general confluente și acoperă suprafața frunzelor, către extremitățile lor. Asco- Fig, 4. — Ascocyclus orbicularis (J. Ag.) Magnus. A, Porțiune din tal cu ascociști; B, ascociști tineri; 0 șî D, spoiarigi' pluriloculari. ciștii complet dezvoltați măsoară 110—160[x în lungime, cu un diametru de 13 g. Sporangii pluriloculari sînt cilindrici, lungi de 36—60 ți, largi de 10 .12 [z (fig. 4). ' . ) 38 ' MARIA CEIAN ’ \ 8 Plantele din Marea Neagră pot fi apropiate mai mult de cele din Mediterana. Totuși, prin, talurile, sale reduse, forma cilindrică mai mult decît elaviformă a ascociștilor săi și prin dimensiunile sporangilor, forma din Marea Neagră amintește de specia nordică A. magnusii Sauv. <. , > Myrionema slrangulans Greville > Harvey, Phycol. Brit., PI. 290 ;■ Myrionema vulgare Thuret in Le Jolis,Algueș de Cher- ■ < bourg, 18^5, p? 82; llauck, Meeresaîgeh, 1885, p.«320, fig. -131;>A. D. Zinova, Oprede- , litel burîh vodorosl. severnîh morei. ~ ' Această specie se dezvoltă pe Enteromorplia și pare să aparțină la forme care nu se întîlnesc decît rareori, atât pe coastele sovietice ale Mării x Negre cît și pe acelea ale R, Romîne. Cu toate acestea M. strangulans este citată pentru coastele romînești de E. Teo dore 8 cu (18). Acest fapt poate fi interpretat ca un indice al unei frecvențe mai mari a speciei în trecut. îptr-adevăr, recoltele efectuate de acest autor au fost întâmplătoare -și puțin numeroase., Cantitatea insuficientă de material nu ne-a permis un studiu mai aprofundat, capabil să scoată în evidență caracteristicile formei, provenite din Marea Neagră. Recoltat în octombrie. - Loc.: Agigea. . , : , ,' . Habitat : pe Ențeromorpha ințeștinalis; x Diștrib. : Marea Mediterană; Oceanul Atlantic "și Oceanul Pacific (pînă la 40° lat. N); regiunea arctică. X ,. — ' SPERMATO CHN A CE AE . Știlopliora rhizodes (Erhart.) J. Agardh. ? . (PI. II) Reinke, Algenfl., .1889,' p; 70; Atlas,, 1892, p. '55, Taf, 36. Spermatochnus rhizodes Kiitzing., Tab. Phyc., VIII, tab.’ 17; Stilophora adrialiea, 0. Agardh, J. Agardh, Alg. Mar. Medit., 1842, p,-42 ;> Șaâyageau,. Pheosp., Villefranche,'1 , Această specie, epifită pe Cystoseira barbala, este destul de frecventă pe litoralul'nostru. Talul său filamentos, abundent, ramificat, de consis- tență gelatmoasă-cărtilagihoăsă, de un ver^e-olivaceti sau galben-oli- vaceu, poate atinge o lungime de 15 cm și o grosime de 0,5—1 mm. Ra- mificațiile,mai mult sau mai puțin divaricate, sînt atenuate către extre- mități, iar porțiunile terminale ale ramificațiilor ultime sînt acoperite de peri asimilatori caracteristici. < / Autorii ruși și sovietici (10), (19), (23) nu semnalează pentru Ni., rhizodos decît < sporângi uniloculari. Exemplarele recoltăte pe coastele romînești prezintă atât sporăngi uniloctilapi cît și sporarigi plurilociilari. A. — Slilophora rhizodes (Erhart.) J. Agardh. Exemplar recoltat în luna mai. B. — Stilophora rhizodes (Erhart.) J. Agardh. Exemplar recoltat în luna august. c. 440 d. p. 38 ASUPRA ' ALGELOR -BRUNE DE . PE LITORALUL ROMtNESC AL M. NEGRE 39 . Pe coastele romînești ale Mării Negre St. rltiaodes se întîlnește. începîhd cu luna aprilie și pînă - la finele lunii septembrie ; această algă prezintă o variabilitate ecologică destul de pronunțată : exemplarele recol- tate la diferite momente din perioada caldă și cu intensitate luminoasă mai mare a anului pot fi raportate la diverse forme semnalate de autori, mai ales la var. papilloza Hauck, Stilophora Ag.) j. Agardh; St. caicifera Zanard. ' Loc.: Eforie-Sud; Agigea ;■ Constanța. Habitat : epifit pe Gystoseira barbata. Distrib. : Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, coasta de nord ; Marea Nordului; coastele Americii. SPHACELARIACEAE Sphăcelariâ eirrlidsa irregularis (Both.j Ag. var. (Kuetz.)' Hauck Hauck, Meeresaîgen, p. 345; Lakowitz, Die Algenflora der gesamten Ostsee, p. 232, , Varietatea irregularis a acestei specii a fost semnalată pentru prima dată la Constanța (18). Mai recent, specia tipică ă fost semnalată pentru - Agigea (3) deși și aici este vorba probabil de aceeași varietate. Tufe mari de Gystoseira barbata ce. ating 1 m în lungime, recoltate Ta Mangalia în luna octombrie 1961, erau dens acoperite de tufe de Sphacelaria. Prin ra- mificarea puțin abundentă, prin axele groase și finețea ramificațiilor •Atenuate în părțile superioare ale planței, forma de la Mangalia corespunde v descrierii pe care o dă Zinova (22), în timp ce caracterul neregulat și cel mai adesea unilateral al ramificației permite să o raportăm la var. irregularis: (Kuetz.) Hauck. Plantele provenite de la Mangalia erau sterile. Loc. : Constanța ; Agigea ; Mangalia. Habitat: epifit pe ramurile denudate de Gystoseira. ' Distrib. : Marea'Medițerană; Oceanul Atlantic (din Norvegia pînă la Insulele Canare); Australia, Noua Zeelandă1. Cladostephus verticillâtus (Lightf.) Ag. Hauck, Meeresaîgen, p.350,147; Hărvey, Phyc. Brit.,.tab, 33; Vpronihin, Burîe yodprosl. .Ciorn. Moria, p. 27; E.S. Zinova, Vod. Ciorn. Moria, p. 60. Ca și specia precedentă, Oi verticillâtus a fost menționată pentru litoralul romînesc de E. Teodorescu. Cum recoltele efectuate de acest autor au fost puțin numeroase, se poate presupune că această algă i era niult maifrepyentă decît azi. Noi nu am recoltat-o la Agigea decît o singura dată și numai în cîteva exemplare, pe timpul cînd vegetația algală nu manifesta încă nici un Semn de pieire, atît de evidentă azi. Atît la litoralul șovietip cît și la cel bulgăresc această algă este comună. Eorma - 1 Distribuția geografică este dată pentru specia tipică. 40 MARI A CEI. AN '■ 10 din Marea Neagră prezintă unele particularități de structură căie -îl fac | pe- Voronihin să creeze o varietate anume* var. pontica (Sperk) < Voronikin. . ■ - ■■■ ■ \ Loc. : Agigea. ■ ' ? . Distrib.': Marea Mediterană; Oceanul Atlantic, din ■ Scoția pînă în ; Insulele Canare ; America de Nord;; Australia. PLANȘA III ■ii : ■ > o. 449 <1. p. 40 DICTYOTACEAE Dilophus fascipla (Roth,) Howe , | . t-' . J ' d’i. ni) ■ . ■ | Hauck* Mecresalgen, 1885, p. 306; Dilophus mediterraneusSchiffner, Neue und bomer- g kensw. Meeresalg., 1931, ’ț. 186; Feldmann, Algues marines de. la câte des Albâres, 1 1937, p. 169. , ' A -r i r ■ ■' ■ . \ V . ' ’ ' f '' ■. ' \ în lucrările autorilor ruștși sovietici această algă este desemnată sub numele de Dicțyota fasciola. Talul șău' de consistență membranoasă, în ' stare vie de consistență mai tare, de culoare brună-gălbuie, poate atinge o înălțime de 7—12 cm. Baza talului este fixată pe substrat cu ajutorul unei mici calozițăți de formă mai mult sau mai puțin, conică (fig. 5, C), deasupra căreia apar stoloarie repente, care pot produce ta- luri noi. Stblbanele sînt cînd cilindrice, cînd turtite, formate din măi ■multe strat,uri de celule.. Celulele periferice pot să se. alungească în rizorzi (fig. 5, jB). Segmentele talului, liniare sau alungite-cuneiforme, largi de 2 —4 mni, se ramifică în dicotomie regulată și sînt ascuțit atenuate către extremitate. \ \ , ’i'A r ■ ' ; Tetrasporangii sînt răspîndiți pe ambele fețe ale talului, în lungul liniei mediane a segmentelor superioare și aproape pînă la marginea aces- tora (fig. 5, D); tetrasporangii au aparența unor puncte negricioase for- mînd serii longitudinale, discontinue. Exemplare, cu talul fin, răsucit în spirală, au fost recoltate alături de, forme robuste, mai scurte, cu seg- mente largi și mai puțin alungite ; acestea se apropie de var. ■repens a. . . speciei'tipicei \' ' Pe secțiuni transversale (fig. 5/ A) se distinge o porțiune medulară , incoloră, fprmată din celule mari rectangulare, cu membrana îngroșată, înconjurată de un strat de celule plici asimilatoare. La bază talului șe observă două straturi de celule medulare. < 1 A .Localitatea Eforie^ rărnîne pentru-moment singurul punct pe litoralul rbmînesc de unde a .fost' rțcoltată specia Dilophus fașciola. Loc. : Eforie-Nord. ■ 1 f . Habitat : pe fund stîncos, la mică adîncime. .■ '• Distrib. : Marea Mediterană; Maroc; Insulele Canare; Marea Mînecii. 41 Fig. 5. — Dilophus fasciola (Roth.) Howe. A, Secțiunea transversală la baza talului; B, secțiunea transversală prin stolon; r, rizoid; C, porțiune bazilară cu călușul fixator și stoloane repente; D, segment terminal al unui tal cu tetrasporangi. 42 ; MAMA CELAN / 12 SCYTOSIPHONACE A E I Scytosiphon lomentaria (Lyngb.)J. Agardh (PI. IV, A) ' . Harvey, Phyc. Brii., pL 285 ; Șauvageau, Dâvelopp. de quelques PhaeospoRes, 1929, p. 331; A. D. Zinova, Opredelitel burîh vodorosl. severn. morei, 1953. Talurile tubuloase ale acestor alge, de culoare brună-olivacee, se fixează pe stînci cu ajutorul unui disc adeziv, pe care se ridică un stip foarte fin. și foarte scurt. & lomentaria este extrem de polimorf. Indivizii recoltați pe litoralul nostru nu aparțin la forma tipică; aceștia sînt în genere plante de talie redusă, lipsite de constricții, asemănătoare cu forinele menționate de K. Lakowitz (15) pentru Marea Baltică. 8. lomentaria trăiește uneori imers, la mică adîncime (mai ales la adăpostul digurilor !), alteori la nivelul apei, formînd un înveliș aproape continuu pe suprafețele orizontale ale stîncilor plate de la țărm. în stațiunile imerse și cu apă liniștită, talurile prevăzute cu constricții pot atinge pînă la 30 cm în lungime, pentru un diametru de 2—3 mm. Totuși, cum remarcă E. T e o d o r e s c u, exemplarele din Marea Neagră nu au parafize ; în același timp talul este complet acoperit de tufe dense de peri incolori — particularitate menționată de asemenea șide I. G. Po gr i b ne a k (17). : 8. lomentaria este o algă sezonieră, caracterizînd perioada rece și cu intensitate luminoasă redusă a anului. ' Loc. : Agigea. ■ Habitat : trotuarul de stînci plate de la țărm ; la baza digurilor și1 pe pereții lor. . Distrib. : cosmopolit și bipolar ; frecvent în Oceanul Arctic, coastele de nord ale oceanelor Atlantic și Pacific ; Marea Mediterană. P U N C T A RI A C E A E Punctaria latifolia Gre viile Thureț et Bornet, Et, Phycol., p. 13, pl, 6; Hauck, Meeresaîgen, 1885, p. 371. Talia redusă a exemplarelor recoltate la Constanța (6 cm lungime, X 6 mm lățime) a fost remarcată de E. Teodore seu. Azi P. lati- folia este o algă rară pe porțiunea de litoral Constanța—Agigea. Exem- plarele recoltate la Agigea nu depășesc 4—4,5 cm în lungime, pe 2—3 mm în lățime (fig. 6). Recent am putut recolta această algă la Mangalia, în bazinul portului. La data de 30.III, după aceea la 17.IV această algă era dezvoltată în masă pe frunzele de Zostera. Talurile acestor plante atingeau de-abia o lungime de 3 cm. Loc. : Constanța; Agigea; Mangalia. , Habitat : epifită pe Gystoseira și pe frunze de Zostera. . Distrib. / Mărea Mediterană ; Marea Adriatică ; Oceanul Atlantic, coastele nordice. 14 44 MARIA CELAN . ST I C Ț Y O S I P H O N A C E A E । Stietyosiplion adriaticus Kutz. Kiitzing, Phyc. Gener., 1843, p. 301, tab. 21, III; Tab. Phyc., VI, tab. 50; Hauck, | Meoresalgen, 1885, p. 376, fig. 161. ' ,Această algă prezintă un tal constituit din filamente cilindrice, fis- j tuloase,umflate la articulații, ramurile secundare și terțiare dispuse îh verticil (fig.. 7). Alga a fost găsită în materialul provenind din dragaje | Fig; 7,.A-, Șticțyosiphonadriaticus Kutz. A, Fragment, de tal; ’:'4 ' B, secțiune transversală prin tal. . ' | vechi efectuate Ia Tuzla,. fără indicație de dată și de profunzime. în lu- | crarea lui N. N. V o i? p n i h i n asupra dragajelor efectuate de Z e r nov J la coastele romînești și bulgărești, ,St. adriaticus este indicat pentru adîn- | cimi de 20—50 m. ■ 1 Loc. : Tuzla. . (.■ ■ ■ < \ \ y ș "■ . ' ' •'3 Habitat: necunoscut. / ! Distrib.: Marea Mediterană, partea occidentală; Marea Adriațică. î ' STRIARIACEAE A ” i Striaria attenuata (Ag.) Greville f. erinita (Ag.) Hauck f . •' ' • ’ ' (PI. IV, B) , ■ - țm ' / .1 Siriaria attenuata var. erinita' J. Agardh, species 81 p Stt a'lenuaia i. erinita Hauck, ? c - , Meeresalgen, p. 377 ; De Toni, Sylloge Alg., vok III, , 471 ;■> V Phâeoph. des Schwarzen Meeres., Russ. Bot. Jurn.; nr. 1 — 2,-1908. , .. < b7 v . .. _ -)( : ; J Cele cîteva exemplare recoltate la' Agigea,. corespund cu forma erinita i a speciei tipice. După cum a.arătatN. N. or o n i h i n (19), această formă este caracterizată prmîincțea talului șăti, mai puțin ramificat decît - . la specia tipică; prin ramificații^? alungite) cu extremitățile fine, capilare. Așezarea sporangilor în ștriuri transversale este mai puțin clară și / ; : ;, mai puțin regulată; colorația talului este palidă, de un galben murdar. I PLANȘA IV A. — Scytosiphon lomentaria (Lyngb.) J. Agardh. B. — Striaria attenuata (Ag.) Greville f. erinita (Ag.) Hauck. £ o. 449 d. p. 44 ASUPRA ALGELOR BRUNE . DE PE LITORALUL ROMÎNESC AL, M. NEGRE '45 Dimensiunile sînt mai reduse; lâ exemplarele noastre lungimea talului nu depășește 15—16 cm. Decoltat în luna mai. Loc. : Agigea. Habitat: epifit pe Gystoseira. Distrib. : Marea Adriatică și în special în golful Veneției. BIBLIOGRAFIE 1. Celan M., Notes sur la flore algologique du littoral roumain de la Mer Noire: I. Sur Ies Cysioseira, Bull. de la stct. soi. de l’Acad. Roum., 1935, 17, 3—4. 2. — Notes sur la flore algologique du littoral roumain de la Mer Noire : II. Quelques mots sur le Polysiphonia variegaia (Ag.) Zanard, de la Mer Noire, Bull. de la sâct. sci. de l’Acad. Roum., 1935,17, 9—10. 3. — Notes sur la flore algologique du littoral, roumain de la Mer Noire: 111. Quelques algues recoltees sur laportion du littoral „Institut Biooceanographique de Constantea — Cap. Midia”, Mem. secț. șt. Acad. Rom., seria a 3-a, 1935, 12. 4. — Notes sur la flore algologique du littoral roumain de la Mer Noire: IV. Deux Rho- ■' dophycees nouvelles pour la flore de la Mer Noire : Gelidiella Antipai et Phyllophora Brodiaei, Bull. de la sect. sci. de l’Acad. Roum4 1938, 19, 4—5. ' A , 5, — Ectocarpidium pitraeanum Sperk ■—o algă redescoperită după aproape o sută de ani, An. Univ. Buc., 1960, 24. , 6. HEPHOB B. K., K Suojiosuu eodopocjieu y uuoicueco 6epeea KpbiMa, PyccK. rnnpo- 6iioJidr. ®ypn., 1929; 8 8 — 9, 222—229. 7. Hekehbbax K. H., O eodopocjinx Bepnoeo Mopn, ^HenrinE I-ro cteBjțâ pyccK. ecTecTB. n spânei!, 1901, : ' ' 8. Ds Toni J. B., Sylloge algarum omnium hucuSque cognitarum Patavii, 1895, 3- 9. Fbldmann L, Les algues marines de la eâie des Alberes, Rev. Algolog., 1937, 9. A 10. PEHEPAJIOBA B. H., Bodopocjiu Bepuoeo Mopa pauoria Hapadascnou 6uoji. cniaH- ^uu AH CCCP, Tp. Kapaițar. Bhoji. CTaminn., 1950, 10, 106—148. 11. Hamei, G.J Phaeophycâes de France, Paris, 1931. 12. Hauck F., Die Meeresaîgen Deutschlands und Csterreichs, Leipzig, 1885. 13. Kylin M., Uber die Entmcklungsgeseliichte der Phaeophyceen, Lunds Univ. Ârsskr. Avd. 2, 1933, 29, 1. ' . ,14 . Kuckuck P„ Ectoearpaceen-Studien. II. Streblonema, Helgolânder Wiss. Meeresunters. (Herausg. P. Kormann), 1954. ■15 . Lakowitz K., Die Algenflora der gesamten Ostsee, Kommission-Verlag von Friedlănder et Sohn in Berlin, Danzig, 1929. < « 16'. 'M0P030BA-AJIHHHIIKAH H. B., CesonHaa cMena u Muepaițuu eodopocjieu Ho- eopoccuucKou Oyxmbi, Pa6. Hanopocc. 6iion. CraniinH hm. B. M. ApHOJlBjțH, 1930, 4, 35—87. ' 17. norPUBHHK H. P., MopcKU eodopocjiu Odecxoeo ua6eper»cua ma npaKmmuHe ux euuupucmaHua. .Tp. Ojțecc. ViiHEepcHT., 1938. ■ ? 18. Teodorescu E., Materiaux pour la flore algologique de la Roumanie, Ann. des sci. nat.; 1907, . 5. ■ , . . ; 19. BOPOHMX0H H. H., Eypue eodopocjiu (Phaeophyeeae) Depuoco Mopa, PyccK. Bot. /Kypii., 1908, 1-2, 19—46; 3—4, 113—130. 20. •— O pacnpedeyieHUU eodopocjieu e UepHOM Mope y Ceeacmopojiuc, Tp; Ct. He- TepcC. o6-Ba ecTecTB., 1908—1909, 37, 181—198. 21 •— AjieojioemecKue pesyjibmamu oKcnypcuu npofi. C. A. Bepuoea e BepuoM Mope y 6epeeoe Anamojiuu, Tp. Boți Mya. AitaR. HayK CCCP, 1926, 155—162. . . 22. Zinova E. S.; Algues de la Baie Novorossiisk dans la Mer Noire et leur uiilisaiion, Tr. de ■ la Station Biol, de Sevastopol, 1935, 4. 23. 3MHOBA A. R., Onpedejiumejib 6ypbix eodopocjieu ceeepubix Mopeu CCCP, Hbr. AH CCCP, MOCKBa-JleHHHrpan, 1953. Stațiunea zoologică marină „Prof. loan Borcea”, , ■; Agigea. z ;■ Primită în redacție la 14 martie 1963 DEZVOLTAREA MASIVĂ A SPECIEI WTZSCHIA SERIATA CL. ÎN APELE MĂRII NEGRE* vDE ■ ■ - V. I. PETEOVA și H. SKOLKA Dezvoltarea masiyă a unor algeplanctonice cunoscute, deci„înflo- ^âț’/apei, este un, fenomen frecvent în Marea? Neagră. Aceasta se ob- ales primăvara cu predominanță în golfuri. în zonele din largul l^i^nflorirea apei a fost descrisă de N. V. M o r o z o v a - V o d i a - mWka i a; (6), H. S k o 1 k a (12), A. I. I va n o v (2), (3) și V . L ^ir-o va,, (7). , *lMîn primăvara'anului 1959 am fost martorii unei înfloriri neobișnuite ^^intensitate și durată a speciei ■ Aitzschia seriâta Ol.,‘ care a , ocupat amprafață imensă în întreaga parte vestică a mării. Scurte comunicări ppra acestui'fenomen au, prezentat'N; B o d e a nu/ și V , > 0 h ir i 1 ă ^peptru Constanța, iar A. I. I y a nov (4) pentru Stațiunea bioldgică' ^MșafiiDupă informațiile cercetătoarei A. I. Ș c ita p o y a 1 o v a, ‘ o îgzyoltare masivă a speciei Nitzschia seriata s-a observat și la litoralul “l^eeiy în regiunea Stațiunii biologice Karadag.. - ‘Specia Nitz'schia seriata este răspîndită mai ales în mările nord-vest ^^pfene?pînă în Marea Mediterană; este o specie neritică și se întâlnește ^Miăriuărie, pînă în: aprilie în special în golfuri și mai rar în largul mării ^mjDu^ă datele expediției „Thor”, specia1 se dezvoltă uneori masiv atît Seinul Atlantic cît și în mările Mediterană și Adriatică. NitzscMasetiata, ®ig«ai;p.tico7boreală, este rară în Marea Neagră; ' V. M o r o z o v a - T^i^ny ț'k a i a o citează numai în 1954 (6) fără a da vreo' indicație upraj.'dezvoltării ei'masive în anii precedenți. După materialele colec- țddif /anul 1949, această specie a produs înflorirea apei în golful și Jacul /publicata si în „Revuo roumaine de biologie—S6rie botanique"/ 1964; IX, 7, ''^n;Șlimba,rusă). ‘ ■ & 48 ' ' ' ■ . V. I. PETROVA 5i II. SKOLKA ' . \ 2 DEZVOLTAREA MASIVA -.A- SPECIEI N1TZSCHIA SERlÂȚA ÎN M.NEAGRA 49 !. ' , .. ./ MATERIAL ȘJ.METODĂ n m 'Ă :, 0 ;Ș' -\ROL ''A;'/ ■■' 0 ’ / . ,;. T\ ■ Materialul a fost, colectat în diferite zone ale părții de vest a Mării Negre, de pe bordul. ' vaselor de cercetare „9 Septembrie” al Institutului de pescuit din Varna și „Marea Neagră” al ' Stațiunii de cercetări marine Constanța. ; ' / ' , ; . , în lunile februarie, martie, mai, iunie, ș iulie de pe năVa „Marea Neagră” s-au'efectuat ; . în apele romînești 23 de' stații, tqtalizînd 8^ de probe de butelie iar în lunile aprilie și mai în raio-J '? nul prebosforic al Mării Negre <— 6 stații cu 28 de probe, îii lunile februarie, martie, iunie ți' august cu nava „9 Septembrie” s-au efectuat în sectorul bulgăresc 39 de stații de adine și 13 de i suprafață cu 190 de prdbe de butelie, iar în nîartie și iulie la Sulina^șiîn partea de NV a mării --- 51 de stații de adine și 14 de suprafață cu 101 probe. Astfel, în: apele rdmînești și în partea ' de NV a Mării Negre s-au colectat în total 185 de probe, în acvatoriul bulgăresc 190, iarL : în' sectorul prebosforic 2$ de prpbe, deci, în total, 403 probe de fito'plancton cantitativ. în 1 afară de acestea, pentru a cunoaște compoziția calitativă a fitoplanctonului s-au colectat ' probe cu fileul. .'.. : " ;: Toate probelp au fost, prelucrate prin i metoda sedimentă^ exprimate la : m3 de apă. Pentru calcularea biomasei speciei Nitzschiă periata a fost folosită greutatea medie de 0,00000225 mg, obținută prin calculele noastre: ■ . / T ‘ ; ; .? ;'T .; A?:?-, ' A ' ' ??,:;D?': T ' gg'Ă ' g'Ă'.n ■ !■ ", ’ . ? CARACTERISTICILE' ALE ANULUI 1959 , ' . L?' ■?"??•' '??7^^ ? ' .' Din punct de' vedere hidrologic, amil '1959 a fost cald — temperat • și cu salinitate scăzută. în prima juipătate a anului temperatura apei de 1 mare a fost'mai ridicată debit media normală.: La .mijlocul'lunii ianuarie. Ș s-a produs o bruscă scădere a ei. ca rezultat al furtphilpr cu'zăpadă. Aceste a . furtuni, prin schimbul vertical, de ape, au favorizat dezvoltarea fito- planctonului. Precipitațiile abundente din ianuarie au produs creșterea debitului 'apelor dulci și,deci a cantității de elemente biogeiie transportate '' în măre (11b ' Ă ,ĂĂ , ?Ă ' Elementele biogene în acvatoriul bulgăresc n-au lipsit, în decursul întregului an, deși media azotaților îh apele superficiale (4,6 mg/m3) nu ește prea mare în comparație cu media anilor 1956—1959 (8,5 mg/m3).? Scădercă cantității azotaților în timpul primăvern â foșțș condiționată de consumarea lor de către Atoc/wa ilustrat de 1 creșterea sub- ' stanței organice în apă mării. Astfel,'dacă .re /a apelor marine bulgărești a fost pentru perioada 1957—1959 de 1,35 mg . 0/1, în anul 1959 a fost, de 1,61 mg 6/1. Cantitatea fosfaților a ;foșt de asemenea crescută (11). • ■ ■ , n , ■ , în același timp, îm sectorul est-Constânța. în februarie: 1959' can- titatea medie de nitrați afqst de 23,99 mg/ma, scăzînd în martie la, 18j88' mg/m3. Cantitatea fosfaților în martie‘a scăzut analog cu cea a'nitrăților. Aceste date arată că înflorirea speciei Nitzschia seriata'â început în condiții optime (1). - ; ■ , ? Ca rezultat al înfloririi, culoarea apei s-a schimbai în galbenăryerdeț r iar transparența a, scăzut pînă la 2 m! în comparație cu apele de larg (15 m la 30 mile). . ' A crescut de asemenea concentrația în oxigen, mâdia anuală a satu- . rabilității ăpelor din largul mării fiind :’de 115,6 %?în .1959. O data cu nor- . mâlizarea Șalinității/îpfloihreă apa reca- , pătîndu-și transparența și culoarea normală: (11); ' 1 : SOompozițta calitativă a fitoplanctonului în timpul înfloririi cu Nitz- ^S^seriata. în pofida dezvoltării neobișnuite a.:speciei ’ Niizschia seriata, «hile.de primăvară ale anului 1959, restul fitoplanctonului â cunoscut , myVersitate însemnată, A,stf^l, în februarie în apele romîneȘti au fost ^®?tlite 37 de specii (tabelul nr. 1). Dintre acestea, în-cantități .mai mari ^au"'întîlnit. Chaetoceros muelleri, Oh. ddnicusj Oh. curvișetus și Exuvidellă Celelălte specii s-au întîlnit, mai rar. în martie numărul speciilor ®|ș6ăzut la 19, masiv dezvoltate fiind Sceletonema costafhpv, - Cyclotella w^^iaf Qhaetoceros ssp. Numărul total de specii scăzînd:brusc, Nitzschia : K^âta a avut o situație dominantă. în mai,. în afara. acesteia, s-a dez- , ^ît'at masiv și Exuviaella cordata. Mai puțin numeroase au fost Ohaetd- ^fb.s curvisetus, Cyclotella caspia,\ Cerataulina bergonii, Ehizosolenia cal- W^avis^ Eh. fragilissima, Phalassfomem^ Cea. mai măre di-, ^feițate a fitoplanctonului, apelor'romînești s-a observat în .iulie. Au fost |||pte 62 de specii, dintre' care Lepțocylindr^ls danicus s-a dezvoltat heo-, TOșnuit și a dat o a doua înflorire de vară'a apei mării. / z , • ' - Tabelul nr. 1 , Corelația cantitativi Intre nnmărnl de specii al fitoplanetonului iii partea de apus a Mirii Negre, In timpul dczvoțtirii speciei in anul 1959 / , MfeiAcvatoriul Romînesc Bulgăresc Prebo- sforic Kî \Luni II III " v ;. , VI '. VII II III vi VIII IV- V W^fsophyla ^fifflcoflagellatae 2 ?.'.1Ă ' ■ L I ' - ' : 6 ' .2 -. . ■ 1 :• -v- / '?'l ^^oeeohlhineae - , ,i? ■ '?4 . a— ; • — • -—' ' 2 . ■ ^^illariophyta > Wrrdvhțita ’ 18 14 ' ' 24' - 7 31 8 4 6 ■ S 8' . 22 17 •. 4 • 14 ■ 1 . 19 , 14 3 ■ 3 5 17, . A- n CD - ?• :: 2 1 ■ , ( — ■ . — ,Total! - 37 19 . ’4i '' 8?• '62 ; 24 .8 9 13. 42? ’z în fitoplanctonul apelor bulgărești în ianuarie 1959 au fost găsite r^pecii,- între care JȘitzș^ nu figura. în februarie fitoplanc- fost foărte diversy găsindu-se 24 de specii, cu toț începutul în- , ^^țrii cu Aitzschia seriatai .îm cantități mai mari.au fost speciile : CJiae-. similis, Thălassioneina .nițzsc^ ?Slî^sosolenia calcar aviS’ și, Opuțin Rh. alata și Oh. ^danicus. Dintre peridinee au fdșt găsite wr'data, Ceratium furca, O.: fusus și Peridiniww steinii, iar dintre . m&flagelate' — Distepham.us specvilum. Dezvoltarea masivă-a speciei wwSfâia seriata a atras o puternică sărăcire a compoziției calitative a fito-. ®îct^nului ’apelpr 'bulgărești pînă în martie 1959r astfel îneît numărul B&dc specii a sfeăzut de 3 ori în comparație cu februarie. în afară de serata, în plancton au rămas numai exemplare izolat^ ale altor • ^^in Astfel, datorită înfloririi, lunilemartie-iunie au fost cele mai sărace ?ă : - 'Ă ' î? ?t ■: ?' A (r . f;' - , w ■'' wy'î 51 ■ ■'.PJ, ' y''- . Ș.P 50 ' ' L > V. L PETRO VA și H. SKOI.KA. ; ' - 4 ' . ' : '• ' ~ ~ “ , C . * ... ~ 7 • ~ % ~ ~ ” ' ' "" din punct de vedere calitativ. în iunie ’s-au mai găsit-în probe-, Qyclotella ' 1 caspia, Ghaetoceros • curvisetus, i Rhizosblenia’ calcar ■ avis. și, Exuyiâella 1 . cordata. ?• ( - < - > . z ■ "■ ■ J '1Revenirea la normal a compoziției calitative a fitoplanctnnuîui în | apele bulgărești s-a produs încet, în august gășindu-sp doar 12 specii. | în această lună au fost mai des întîlmțe speciile Eeptoc^^^ i • Thalăssionema^nitzscltâtâ^ Vieratium fwsws și altele. j ; < în sectorul prebosforic al Mării Negre în. lunile aprilie și- mai a fost • ,v întîlnit un. fitoplănctoh bogat (42 de specii), cu predominarea diatoiheelor. ( în afară (le -NitzscMa seriata ș-au întîlnit în cantități mari speciile'-Ponios- , phaera huxleyi, Ghdeioceros curvisetus, Chaetoceros ssp., Ilhizosolenia calcar ; t idvisg Cyclate^ ... » > Variația cadititativâ a speciei Nitzschia seriata. anul, 1959 Nitzschia ’i seriata a fost găsită în fitoplanctoriul Mării Negre primadată la începutul J lunii ianuarie la litoralul Crimeei, în apropiere de Karadag1. Deoarece. B în această lună specia în discuție reprezenta aici circa 500 Obo de- celule/1, I dezvoltarea sa a început probabil din decembrie 1958. Începînd cu; a doua, 1 jumătate a lunii februarie și în întreaga lună martie, în acest sector . 1 al mării s-a constatat o dezvoltare maximă a speciei Nitzschia seriata J (1350 000 celule/1), pentru ca în aprilie și mai să se înregistreze o scădere treptată pînă la 30Q 000 celule/1. Dezvoltarea ei s-a prelungit însă pînă j la începutul lunii ‘iunie, în paralel au cresâut numeric și■ Rceletonema co- - stâium și Chaetoceroscurvisetus/care se dezvoltau obișnuit primăvara în ■ sectorul Karadag; Celelalte specii comune au atins cantități minime în : comparație cu anii precedenți (A. I. Ș c ipo va Iov a). în creșterea ' cantitativă a fitoplanctonuluipărții de NV a Mării Negre maximul de j primăvară este produs de dezvoltarea diatomeelor Chaetoceros socialis ■ f. vernaiis,Sceletonemacoștatum,Thalassiosirasubsalina și Th. parva. ; \ Cîteva alge, dintre care, și, Nitzschia seriata sînt destul de răspîndite. în B partea de NV a Mării Negre, dar nu se dezvoltă masiv. Totuși în martie A 1959 în apele Odesei (în fața stației Cernomorka) s-a observat o dezvoltare J xmasivă a,acestei specii ți 000 000 celule/1). în aprilie ea a scăzut da 624 000*“ i \ celule/1, iar numărul speciilor care o însoțeau acolo, Sceletonemți costâtum 1 Chaetocerossocialis f, vernalis, a crescut. în următoarele luni canti- , tătea de Nitzschia seriata a scăzut mult, găsindu-se doar rar în luna iunie 1 numai în sectorul .dunărean (4). ; ' ' . în urma cercetărilor expediționare cu vasul „9 Sepțembrie” între- i prinse în luna iulie, în parteat de NV a Mării Negre, Nitzschia seriata a ’ - fost , observată la , 5 mile de brațul Sf. Gheorghe (175 000 celule/1 și 25 ■ nig/m3), la 42 de mile de Sevastopol (65 000 celule/! și 6 mg/m3) și la 34 de? j mile de Eupatoria (25 00'0 celule/1 și 4 mg/m3). Ea s-ă, întîlnit numai în ș straturile de adine ale apei, ca rezultat al sfîrșițului înfloririi. ' \ - - Cantitatea de Nitszchia seriata în sectorul romlhesc al. Mării Negr/ J în perioada 1954—1958 a fost foarte mică (1) .(fig, l)^Dezvoltarea masiva ■ ? a^acestei specii în anul 1959; a fost stabilită în februarie pe profilul est-Con'- ’ 1 După datele nepublicate, puso Ia dispoziție cu amabilitate de A. I. Șciapo-X t , val O va. . ’ 1 ' ‘ ' , ^r;c-N' DEZVOLTAREA MASIVĂ A SPECIEI NITZSCHIA SERIATA ,/îN M.NEAGRĂ. K......' BB B- c ac. ^anța, cu cantitatea maximă Ale 2 624 mg/m3. Celelalte specii ău avut . Obipmasă de 4 ori mai mică (664 ‘mg/m3)./(tabelul nrC2); în martieJîn--- Qnțirea s-a. prelungit Ia litoralul romînesc cu aceeași forță. Cercetările IBuyefectuat' pe 3profil?4 est-Constanța, eșt-Șf.'Brheorghe și e^t-Șplina. ^oinia Nitzschia seriata pe celc 3 profile este asemănătoare, media lunară / IEâO4 mg/m?) fiind apropiată de cea a lunii februarie, în timp ce bibm^sa ‘ ^^ului fitoplanctonului ( ^gih? de 15 ori mai mică. - ^3 ^/ .'luna mai cercetările - Joor - z efectuat numai pe ilul est-Constanța. Bi- ^măsa medie de Nitzschia (1 239 , mg/m/) • a • Ezut de două ori în corn- -w ®ație cu martie. Celelalte organisme ■ fitoplahetonice - । e®Îu dezvoltat cu mult mai ^me, - biomasa lor medie K.ără (588 mg/m3) eres- mM' de 5 ori în coniparație > . cKcea a lunii martie (ța- roil nr. 2). După.1 dațele, ®yind profilele Sf. Gheor-' ^e*-și Sulina, în luna iunie : woo ffiorirea a' luat șfîrșit. , mBmasa medie a speciei în adastă lună a fost infimă —NiUschia. serjăța\: —restul speciilor r, ,p —întreg fdoplanctonul ^Bmg/m3), dar' și biomasa Kului fitoplanctonului a Hga?foarte scăzută (318' ' । - /v v w : — ng/m3). în comparație cu < Vum : . - ^^lalte luni, biomașa iu- pig, i _ Schimbarea biomasei medii a-'fitoplanctonului ^^ulu! fitoplancton (335 în timpul'dezvoltării masive a speciei Nitzschia'’ seriata, Byin’) al acestei luni a ' în acvatoriul romînesc al Mării Negre. < mejkistrat' valorile cele mai . '; . semite: Această situație este caracteristică pentru, sfîrșitul fiecărei înfloriri, ^aărece cantitatea Șpeciei dominante scade brusc; iar speciile * ce-i iau abia își încep dezvoltarea. . > _ \ • < , - ■K^în cursul lunii, iulie în zonele est-Constanța și est-Sf. Gheorghe ^®^rodus înflorirea de vară a diatomeei Leptocylihdrus danicus. Aceasta Hubnțat brusc bioxhasa totală a fitoplanctonului, care dintr-o dată a mțcpînă la 2 161 mg’/m3. Nitzschia seriata se mai întîlnea în plancton, ai .în orizonturile din apropierea fundului și în cantitate minimă mg/nrl). - CB'. ; ■C-CBB-'Z''W apele bulgărești, la 10 '.mile de Capul Galata, biomasa medie a pietonului a atins în ianuarie aproape 220 mg/m3 (fig. 2), fără ca seriata să fie găsită.-în a treia decadă a; lunii februarie, au ^btuate cercetări pe 4 profil?, (tabelul nr. 3) • Capul Caliacra, Capul , D.Q1 o 7 DEZVOLTAREA MASIVĂ A SPECIEI NITZSCHIA SERIATA IN M.NEAGRĂ 53 52 Galata, Capul Emilie și orașul Miciurin. Biomasa speciei de care ne ocupăm a scăzut treptat de la N spre S, dinspre .Capul Caliacra (9 672 , mg/mE) spre localitatea Miciurin (3 547 mg/m3). Biomasa medie lunară a speciei a fost de 6 173 mg/m3, deci de două ori mai mare decît în apele romînești. Biomasa celorlalte specii (639 mg/m3) a fost de 10 pri mai < mică. Cantitatea mare de Nitzschia seriata în apele bulgărești este desigur efectul unirii curentului superficial sudic din partea de NV a Mării Negre cu apele curen- tului dinspre Crimeea, în sec- torul situat între Caliacra și Varna. Din această cauză, la Caliacra a fost găsită în aceas- tă lună biomasa max’mă de Nitzschia seriata pentru în- treaga perioadă de înflorire din parte a de V a mării, de 9,6 g/m3 (tabelul nr. 3). Com- poziția fitoplanctonului în iunie a fost ou mult mai bună. înflorirea cil Nitzschia seriata a luat sfîrșit, iar can- titatea ei (194 mg/m2) a de- venit infimă în comparație cu februarie și martie. Ea s-a întîlnit în plancton și în au- gust, dar în cantități neînsem- nate și numai la adîncimi sub 50 m. l/eptocylindrus da- pig g — Schimbarea biomasei medii ;a fitoplancto- nicus a aparut și la litoralul uuluî în timpul dezvoltării masive a speciei Nitzschia. bulgăresc, dar nu a avut O seriata în Marea Neagră, la litoralul bulgăresc, dezvoltare atît de mare ca în apele romînești. Biomasa medie a fitoplanctonului în august (574 mg/m3) a. înregistrat valorile cele mai scăzute la începutul anului 1959. ’ Cercetările din sectorul prebosforic s-au efectuat/numai la sfîrșitul lui aprilie — începutul lui mai. Biomasa speciei Nitzschia seriata^ fost: ' foarte mare (940 mg/ms), în timp ce în plancton s-au întîlnit și alte specii de asemenea în număr mare? Totuși, biomasa medie a speciei (680 . mg /m3) a fost cu mult mai mică decît cea din martie din apele romînești și bulgărești (tabelul nr. 4). _ ’ ' < Răspîndirea pe verticală a speciei Nitzschia■ seriata. îh luna februarie, răspîndirea pe verticală a speciei Nitzschia • seriata la litoralul ■bulgăresc - a prezentat caracteristici deosebite. înflorirea a cuprins toată maâă apei de la suprafață pînă la fund — 80 sau chiar 100 m adîncime. Masă prin- ' cipălă a fost concentrată în stratul de 0—25-m, cU-.rhaximul lă 10 m (fig. 3). în straturile de adîne, cantitatea ei ă scăzut aproape uniform. în 9 DEZVOLTAREA MASIVĂ A SPECIEI NITZSCHIA SERIATA ÎN ■ M.NEAGRĂ' ■ ;55'_ 1 , martie, m zona pînă la 10 mile de Capul Galata, Nitzschia seriata a- fost’ aproape uniform răspîndită de la suprafață pînă la fundul mării. în iunie- Tabelul nr. 4 - ' Biomasa medie (mg/ms> a speciei Nitzschia seriata in Marea Neagră lingă Bosfor, in aprilie—mai 1959 ■ ' Raionul Lîngă Bosfor Luna / aprilie , mai Data 26—26 1 Media lunară 940 : 420 Media unei expediții 680 ' m 0 10 25 50 80 m tv Fig. 3. ■—Răspîndirea pe verticală a speciei Nitzschia seriala, în luna februarie 1969, în acvatoriul bulgăresc a.1 Mării Negre :Z,travers Capul Caliacra ;ZZ, travers Capul Galata; III, travers Capiii Emine; IV, travers localitatea Miciurin. > (250=250 mii celule/litru)'. - , ea a dispărut de la suprafață, înfîlnindu-se începînd de la 10 m, pentru ca în august să se mai găsească numai la 50 — 75 m,datorită temperaturii 56 ' V. I. PETROVA ți H. SKOLKA 10 11 . DEZVOLTAREA MASIVĂ A ' SPECIEI NITZSCHIA SERIATA ÎN M.NEAGRĂ 57 crescute, nefavorabile din stratul superficial. Și în sectorul romînesc-în luna februaire. seriata s-a întîlnit pînă la fund (75 m), dar eu un maxim mai puțin exprimat la 10 m. Aceeași răspîndire s-a constatat și în luna martie (fig. 4). La Sulina, cantitatea maximă s-a înregistrat la 25 m, scăzînd brusc, spre fund. La circa 10 mile SE de Sulina și la 3 mile de Sf. Gheorghe, Nitzschia seriata a' lipsit complet în stratul de 0—10 m. în mai și iunie ea s-a mai întîlnit în stratul de 0—25 m, dar în iulie numai la adîn- cimimari, de 50—100 m. în straturile din apropierea fundului din dreptul gurilor Dunării și Nistrului s-a observat cea mai mare biomasă de fito- plancton, ca urmare a scufundării lui sub influența turbălității ridicate a apelor dulci de suprafață (3). Răspîndirea spațială, a speciei Nitzschia seriata. în februarie în sec- torul bulgăresc cuprins între Caliacra și Miciurin s-au conturat în general m i II 250 m III Fig; 4. — Răspîndirea pe verticală a speciei Nitzschia seriata în lunile februarie și martie 1959, în acvatoriul romînesc al Mării Negre: în februarie travers Con- stanta (I), în martie .travers Constanța (D) și Sulina (7D). (250=250 mii celule/litru). 3 zone cu o biomasă care scade treptat de la țărm spre largul mării: cea mai mare biomasă a fost în golful Caliacra (17 g/m3), iar cea mai mică la 35 mile de Capul Emine (sub 1 g/m3) (fig. 5). întreaga cantitate de Nitzschia seriata a fost Idealizată între țărm și 10 mile la Caliacra’ și Miciurin și 25—30 mile între Galata și Emine. O răspîndire spațială analogă a fost observată în martie în sectorul romînesc și, parțial,. în cel bulgăresc, de la Sulina la Varna (fig. 6). Se observă chiar scăderea generală a, înfloririi și conturul zonei cu curenți de aceeași cantitate de plancton. Nitzschia seriata a fost răspîndită în special între țărm și 30 mile la Sulina, pînă la 20 mile la Constanta și. 12 mile la S de Mangalia. Urmările înfloririi. Dezvoltarea masivă a acestei specii a fost cauza uniformității fitoplanctonului anului 1959,. mai ales în fața coasței bul- gărești, Unde înflorirea’ a fost cea mai intensă și a produs sărăcirea fito- planctonului lunilor de vara, Influența ei s-a simțit și asupra compoziției biochimice și a puterii calorice a planctonului anului respectiv. Astfel, după datele lui Z. A. V i n o g r a d o v a (13), înflorirea cu Nitzschia seriata în martie—aprilie 1959 a produs o scădere acută a conținutului în substanțe organice și creșterea substanțelor minerale în planctonul total. Caloricitâtea planctonului a fost foarte scăzută (252 cal la 100 g substanță uscată). Dar, pe cînd Rhizosoleniâ calcar avis se caracterizează printr-uh conținut mare în săruri minerale, Nitzschia seriata se caracterizează priri- tr-uh conținut ridicat în grăsimi și mai puțin în săruri minerale. Astfel, puterea calorică a planctonului în anul 1955, după înflorirea dată de Rhi- Fig. b. — Arealul de răspîndire a speciei Nilisbhiasbriata, în lună febru'ăne 1959, în'acvâ-1 ' toriul bulgăresc al Mării Negre. . . . 58 ' V. I.- PETROVA și H. SKOLKA . . ......... 12 13 DEZVOLTAREA MASIVA A SPECIEI NITZSCHIA SERI AȚA ÎN M.NEAGRĂ 59 zosolenia calcar avis a fost cu mult mai scăzută (106-calla 100 g substanță uscată). Caloricitatea medie anuală a planctonului anului 1959 (315 cal) a fost aproape odată și jumătate mai mare ca media anului 1955 (222 cal). DeCi, dezvoltarea masivă a speciei Nitzschia seriata în lunile de iarnă—pri- Fig. 6. — Arealul de răspîndire a speciei NiteseMa seriata, îh luna martie 1959, la țărmul apusean al Mării Negre, între Sulina și Varna. măvară ale anului 1959 a înrăutățit pînă la un anumit grad calitățile nu- tritive ale planctonului, totuși ea nu a produs o schimbare prea profunda în compoziția biochimică a planctonului, cum s-a întîmplăt în timpul înfloririi .de vară cil Rhizosolenia' calcar avis în anul 1955. . / Și-a pus însă amprenta asupra dezvoltării fitoplanctonului, zooplanc- ‘ tonului și a peștilor planctonofagi pentru celelalte luni ale anului, influ- , ențînd deosebit de nefavorabil pescuitul speciilor hamsie și stavrid la i îh litoralul romînesc în anii următori. Aceste specii au perioada de repro-t z - 1 ducere în lunile mai—august, cu intensitatea maximă începînd din luna fâțj iunie, adică exact în perioada de înflorire menționată. Speciile Nitzschia. < seriata și Leptocylinărus danicus care au înflorit în acest an, neavînd va-. > loare nutritivă, datorită și formei lor filamentoase, greu de cpnsppa^t, Ei; ) generația anului 1959 de hamsie și stavrid a supraviețuit în măsură foarte " mică, din lipsă de hrană a puietului în prima perioadă de nutriție activă. Generația acestui an, care trebuia să ocupe primul loc în pescuitul acestor • specii în anul 1960 și mai puțin în anii următori, a fost foarte puțin nu- meroasă. Astfel, în pescuitul stavridului generația anului 1959 a format f 5,4% în luna iulie 1960, în restul lunilor fiind inexistentă. în anul 1961 gG a ieșit la pescuit în procente de 0,5—2,5 iar în 1962 a lipsit complet. Aceeași generație de hamsie a fost reprezentată în pescuitul speciși res- pective în 1960 cu circa 10% iar în anul 1961 în procent de 14,7. Același efect l-a avut slaba generație a celor două specii și în pescuitul de la li- toralul bulgresc2. . Astfel, înflorirea succesivă a speciilor Nitsschia seriata și Leptocy- lindrus danicus a avut același efect negativ asupra pescuitului ca și înflo- rirea dată de Rhizosolenia calcar ams în vara anului 1955 (A; P. K u s - m or sk a i a, 1960). ■ . CONCLUZII 1. La începutul înfloririi (din februarie 1959) în dreptul litoralului ; romînesc s-,au întîlnit 37 de specii iar la cel bulgăresc 24 de specii fito- planc tonice. înflorirea a condiționat o sărăcire simțitoare a compoziției’ calitative a fitoplanctonului în luna martie; în acvatoriul romînesc nu- mărul speciilor a scăzut de două ori, iar în cel bulgăresc de trei ori. 2. Dezvoltarea masivă a speciei Nitzschia seriata a început în februă- 1 , rie și biomasa ei medie a fost în dreptul litoralului romînesc de 2 624 mg/m3, iar în dreptul celui bulgăresc de 6 173 mg/m3, biomasa restului fitoplanctonului a fost de patru ori mai mică la litoralul romînesc și; de 10 ori mai mică la cel bulgăresc. în luna martie înflorirea a început să scadă și totodată biomasa restului fitoplanctonului s-a redus de 25 de ori la litoralul romînesc în comparație cu specia dominantă, iar în dreptul litoralului bulgăresc a scăzut pînă la 0. înflorirea cu Nitzschia seriata a încetat în luna mai; în lunile iunie, iulie și august specia s-a mai întîlnit în cantități infime. 2 După datele puse cu amabilitate la dispoziție de I. Ca u t i ș și M. 11 i e s c ii. 60 V, I.' PETROVA' și H. SKOLKA 14 3. înflorirea a cuprins întreaga grosime a apei de la suprafața pînă l'afund. .Totuși cea mai mare cantitate de Nitzschia seriata a fost localizată pînă la 25 m adîncime cu un maximum la 10 m. 4. Zona înfloririi în luna februarie a ocupat un acvatoriu cuprins între țărm și10 mile la Galiacra și Miciurin,pînă la 25—30 mile la Galata și Emine, iar în luna martie între țărm și 30 mile la Sulina, 20 mile la Constanța și 12 mile la Mangalia. 5. Dezvoltarea masivă a speciei Nitzschia seriata din anul 1959 a făcut șă scadă într-o. măsură oarecare calitatea planctonului și și-a pus 'amprenta pe dezvoltarea fitoplanctonului, zooplanctonului și peștilor planctonofagi din restul lunilor anului, totuși ea nu a determinat o scădere simțitoare a compoziției chimice a planctonului, cum s-a întîmplat după înflorirea, de vară cu Nhizosolenia calcar avis din anul 1956. ■ ? ■ / : - BIBLIOGRAFIE 1. Bodeanu N. și Chirilă V., Un caz apatie de „înflorire” a apei tn Marea Neagră in primă- vara anului 1959, Com. Acad. R.P.R., 1960, X, 8. .2 , Hbahob A. H., O MaccoBOM pasoumuu opeanusMOS rpumonjiaHKmoHa s cesepo-aanad- hou uacmu Uepuoeo Mopn e 1954—1956 es., HayHH. 3an. O6ecc. Gmoji. ct., AH CCCP, Kmcb, 1959, 1. 3. ,—• OcoâeHHocmu KauecmeeHHoeo cocmasa u iwJimecmseHHoeo pacnpedeneHua (fiu- monnaunmoHa cesepo-sanadnou uacmu Hepweo. Mopn, Tp. Bcec. ni/țp. oGiiț., 1960, 10. ' . ■ , 4. —- 06 unmepecHoM CJty'iae , .usemcHun” eodbi s MepHOM Mope duămoMosotl sodo- pocnoto Nitzschia . seriala CI. Hayvii. -san. O^ecc. 6hoji. ct., K»es, 1960, 2. 5. M0P030BA-B0RHinin,KAH H. B., Vucjiemocmb u OuoMacca țfiuAonnaHKmoHa e UepnoM Mope, jțoKn. AH CCCP, 1950, 73, 4. 6 — O>umonMHKmoH Uepuoeo Mopn II, Tp. CeB. Ohoji. ct. AH CCCP, 1954, S. 7. HETPOBA B. H., KojimecmseHU, npoMBHU u „Ițwfitneow” ua PuaocojieHiia caJinap-- ae.ua Illyji. b Uepno Mope nped 6binaapcKUua 6puas npea 1954—1956 as., Tp. HMHPPH, Bapna, Co$iih, 1960, 2. 8. —■ Cbicmae u KOjnwecmBBHo pacnpedejieime Ha ^monjiaHKmoHa bub BapHeHc- ‘ | Kiia aajlue, H3B. Bot. h-t BAH, Co$Ua, 1960, 2. 9. — / (PumdnJiahKmoHbi Ha BapneHcckomo eaepo, Hsb. LțHHHP, Bapna, 1961, 1, 4; 10. nPOniKMHA-JlABPEHKO A. H., JțuamoMosbie eodopocjiu ManKinotia UepHoao Mopn, AH CCCP, Mocusa, 1955. • 11. POHmECTBEHCKMlî A;B., ru0pojioauy,wia, ‘ audpoxuMmuna u Memeopoamuna xapaKmepucmuKa iia 1959 a, bus speiana c uep'HOMopcKUua pu6ojioB. ,Ph6h. : CTon., 1960,- 5. 12. SkolKa H., Cîteva considerații asupra compoziției și cantității, fitoplanctonului marin dîn dreptul litoralului romînesc al Mării Negre, din . anii 1955—1956, Hidrobiologia, 1968, '• ' " „ 13. BHHOPPĂÎIOBA 3. A., OcoâeHHocmu 6uoxuMmeckdao cocmaea' u najiopumocmu efiumo- u aoonjiaHKmoHa ceseposanadnou uacmu Uepuoao MopA b 1955—1959 ss., Hayni. aan. Ojțecc. Okpji. ct. AH CCCP, Khbb, 1961, 3. Institutul de pescuit „Varnd R.P.B.”, Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ■ Laboratorul de oceanologie Constanță, R.P.R. • ' Primită în redacție la 19 aprilie 1963. CÎTEVA CONSIDERAȚII CRITICE TAXONOMICE ASUPRA NOȚIUNII DE SPECIE LA PLANTELE SUPERIOARE / PE . C. O. GEORGESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. în prima etapa de cunoaștere a patrimoniului vegetal drumul este deschis de științele morfologice, zise și descriptive, între care se situează taxonomia. ' — Procesul de cunoaștere a formelor de plante se centrează pe no- țiunea de specie”, care este o categorie fundamentală a biologiei. G h. Darwin a demonstrat că specia este dotată cu o amimită gamă de caractere' și însușiri. Organismele nu rămîn constante, ele au proprietatea de a se modifica și dau forme noi, calitativ deosebite. El, accentuează ca această vâriabilitate a speciei se datorește influenței factorilor mediului înconjurător. în condițiile obișnuite de vegetație, caracterele, și însușurjlc Specifice prezintă un anumit volum de variabilitate. Totuși speciile sînt mai ihult sau mai puțin distinct delimitate între ele; variabilitatea lor se exprimă cifric sau este apreciată prin diferiți coeficienți. Dacă factorii existpnți ai mediului se modifică mai mult sau mai puțin, atunci, formele vegetale se pot transforma în altele noi. Speciile reprezintă trepte ale filo- gfeniei formelor de plante existente sau dispărute; ele vegetează în inter- depehdență și coexistență cu alte forme vegetale, în condițiile oferite.de natura înconjurătoare. în domeniul cunoașterii evoluției speciilor, o etapă de mare importanță va fi prognozarea apariției de forme noi de plante spontane sau de cultură. . — Procesul de cunoaștere științifică a plantelor a fost premers și. pregătit de intuiția și practica poporului; acesta folosește peste 5.000 de numiri de plante. > . ,, ; > N. V. P a v 1 o v consideră că pentru prima dată la popoare, apare noțiunea de gen și nu de specie. Aceasta nu corespunde întocmai pentru 62 ... ' ■ ■ C. C. GUORGESCU ....... .' ■ ' ' . 2 poporul romîn, care distinge cu o mare precizie speciile de ărbori și/ar- ț buștip de plante alimentare, medicinale, industriale etc., cărora le-a dat , s nume specific. De pildă, în cadrul genurilor Populus, Salix, Quercus, Acer etc. poporul distinge speciile Populus albă L. = osica, P. nigra L.= pluta,. * /Saliso alba L. == răchita, & fragilis L. = plezriitoare, 8. caprea L. == zălog, , Quercus t robur stejar, . Q.. sesilis Ehrh, == gorun, Q. frainetio Ten. gîrniță, Q. oerris. Ai. cerul, etc. Pentru-, aceleași specii; în i limba un- gară nu există denumiri specifice populare și de aceea s-au creat denumiri livrești ca : feher-fekete-nyârfa-; fehertorfmkeny, hecske-fiiz; koczânos, ' koosântalancser-tolgy etc. Aceeași constatare o facem și pentru limba ger- 1 mană, în câre există pentru specii denumiri create de botaniști cum sînt: , - v .Silber-, Schwarz-pappel,'’ Silber-; Bruch-, Salweide, Stiel-, Winter-j Un< garische-; Eiche etc. '(vezi1Flora R.P.R.). Mai înainte de apariția operei.Elora R.P.A!. botaniștii au-acumulat y bogate cunoștințe despre speciile de plante superioare, care populează ■ teritoriul țării. Datele taxonomice se găseau cu greu în bogata literatură. - floristică. Flora R.P.R. a concentrat, toate cercetările floristice și sistema- tice întreprinse anterior. , ' ; - / — Speciile din Flora R.P.R. sînt incontestabil ma,! corect .delimitate decît în majoritatea lucrărilor anterioare și ele , ău fost privite ătît ^ punct de vedere morfologic, cît și genetioo-geografic. - Prin evoluție ;s?aunăscut specii de.vîrstă filogenetică diferită. ; De rfegulă; speciile mai vechi sînt despărțite de Speciile înrudite prințrvun ' ' 'Matus?^ mare, au o. amplitudine de variație relativ, redusă șiunareal de răspîndire limitat. în flora noastră se găsesc puține relicte, terțiare <în ' cîteva îbcuri de refugiu, cum sînt unele văi /calde (Gerna, Grișurile etc,)?'. - Dintre ele oiităm t Allium obliquum L;,< 8esleria\ biețzii. Schur.^ • bgrcensisi Simk., PoainyârMyana Nannf./'^îene Herb^ thus callizonus Schott et Kotschy, Erysimum zoittmani .8g>qifraga ăemissa' S.chott et Ketschy;, ^ Jacq. etc. j. . în turbării, care sînt centre de depresiune termică, s-a^ăstrat/ . un1 număr apreciabil de relicte glaciare cum sînt -.rBelula'Eumilis Schrank,. Huds., 8qxifr'aga hirculus L./ 8pir.aeai'isalici\‘ folia A.-, Evonymus nana A/L. B., Primula farinosaA.r Armeria- kq^gensi.s y z ' Simk.’, Swertia perennis L., Polemonium coeruleumA.. etc. (vezi lisțaîn \ E. Pop, 1960, p. 103-104). ' ' '* . La- nașterea formelor actuale de planțe a . avut'o influență^ toare Cuaternarul diluvial. -Din cuaternar și pînă astăzi au apărut un. număr restrîns de noi g'Onuri, o abundență de noi .specii și subunități , ale lor. > . j . ‘ - > > ' > Speciile noi prezintă între ele numeroase caractere, care trec pe ne- - simțite de la o specie la alta. Din această cauză ele: sînt greu de separat; - astfel se explică de ce unele specii critice au fost delimitate în.mod diferit; de' unii autori, cum se poate vedea din următorul exemplu: ' \ Dintre, 'speciile' actuale de Quercus, cerul fQ. cerris L.) și gîrnița (Q. ^ainetto Teu.) hînt ‘ considerate-ca relicte terțiare.-Dintr-o altă specie- 3 CONSIDERAȚII CRITICE TAXONOMIOE -ASUPRA NOȚIUNII. DE .SPECIE 63 ’ —2—— — 1— '■ —2——" •• , V '' _2 -I—' terțiară;'; astăzi dispărută, au descins, după mulți autori, stejarul (Q. roburL. ) șigorunii (Q.sessilisEhrh.). Ceva mai tîrziu din goruni s-a diferențiat Q>. pubescens W. pe care unii autori din Secolul trecut l-au considerat ca o -subunitate de ' gorun; de la acesta s-a desprins specia QuercUs virgiliana Ten. . -Din acest exemplu se vede'că speciile mai vechi, cum sînt cerul,' gîrnița, stejarul și gorunul, au caractere/bine fixate și sînuușor de recu- noscut. Delimitarea speciilor filogenetic tinere de goruni și stejari pufoși constituie, după O. 8 c h w a r z (1934); ;una din cele mai dificile ope- rații de determinare a plantelor superioare.- : < _ ■ — O problemă importantă este; aceea a delimitării speciilor denu- mite de C h. D a r w i n ,,specii dubioase”. Acestea au un volum mare al amplitudinii variațiilor și sînt strîns legate de speciile vecine printre o serie de forme intermediare. Delimitarea acestor specii se poate efectua - după două concepții: aceea ,a speciei monomorfe (monotipice) și a speciei polimorfe (politipice). Unii botaniști dau denumiri specifice unor forme distincte; care se deosebesc puțin între ele; aceștia sînt adepții speciei monomorfe; Al ți botaniști reunesc într- o singură sj?ec ie toate formele în- rudite, oricît de mult s?ar deosebi între ele. Ei dau denumirea speciei după primă formă descoperită, iar celelalte forme aflate ulterior.sînt considerate; ca subunități, ale speciei de bază. : , ' între speciile-monomorfe se mai încadrează/toate , formele care au un volum redus al amplitudinii de variații și sînt net separate de alte specii vecine; La această , categorie-.aparțin specii filogenetic vechij cum sînt relicte terțiare, ca și'| cele, filogenetic tinere, care s-au separat mult de spe- ciile înrudite (de exemplu Adoxă moschateUinah., Impatiens nolitangere A.). Speciile polimorfe sînt, de regulă,’ specii mari, ' filogenetic tinere și ' în plin proces de transformare. v Concepția despre speciile mono- și polimorfe s-a născut, printre altele, și datorită undr condiții istorice determinante. într-adevăr, după V. L.‘. K om ar o rv, botaniștii care explorează flora unor teritorii resțrînse au posibilitatea să studieze cu multă amănunțime variabilitatea speciilor. Operele r Familiile plantelor, editată de E. E n g 1 e r, precum și Synopsisul Florei Europei Centrale, redactată de' A s c h e r s o n și, G r a e b;n e r oglindesc. concepția polimorfă a speciilor complexe.; । , - Spre deosebire de aceștia/ botaniștii, care au posibilitatea să cercei teze flora unor / teritorii vaste, rețin numai caracterele esențiale ale spe-. oiilor și le /definesc după caractere generale. Flora V. R.S. 8. și Floră Eu-: ropaea, - în curs; de ’ redactare, se bazează pe această ultimă concepție asupra speciei. , / Pînă se va ajunge la o poziție sistematică rațională a fiecărei specii, < se ivesc adesea' controverse. De exemplu, O. Schwarz (1935) deli- mitează spparat. speciile Quercus dalechampii Ten. și Q. > mrgiliqna Aen. în același timp, A.< 0 a.m u s (1936) consideră că acestea sînt'subspecii ale-lui Q. pubesceiis W. Al. Borza, în Conspectul florei .României (1947) încadrează.pe Q. dalechdmpii ca o, subspecie a lui Qâpetraea. -Con- iy‘A i, '7///.’./: /?/. : // ?'''/ ,/' . S. V. - J u z e p c i u c' consideră că speciile monomorfe cu un-volum 1 redus, al amplitudinii variațiilor sînt reale,1 în( concepția1 materialist-dia-' / lectică/ ' ' 1 . : ^^Delimitarea speciilor monomorfe este o 'operație însă; extrem de dificilă. Pentrp. a se ajunge la aceasta, trebuie restudiate toate speciile polimorfe pe baza, unui material documentar’din întreg arealul lor. în /Condițiile actuale însă;, scindarea speciilor polimorfe în specii monomorfe : hu-este posibilă decît într-o măsură restrînsă, De exemplu, din compa-/ rarfea'unor unități din Flora U.R.&S.-și Flora R.P.R. reiese această deo- . : sebirn înțre cele două concepții despre' specie : >'' ' Flora U.R.S.S, Flora R.P.R. . - ; '(specii/monomorfe)' • (specii, polimorfe) 1 , Cylisus Rirsutissimum C. Koch ■ (J. ,L.. var;, . » - ■■ ■ ./ ■ ■ .. . Boiss. Cytisus \polytrichus M. B.' / > C. liirsutus. L. var. pojylrichusM.Bv. Medicago romanicaP. Prodan FI.• falcata L. var. romanica (Prod.) ■ , 1 ' Hayek - , _ , 1 /Revizuirea genului Verbascum, efectuată de I’L, Ghi ș a în Flora / v R.P.R., a^doveditpă, de fapt, din cele 2q de specii indicate de D.' Gr e - j c e s c u și 32 de specii date de I. Prodan 16 sînt specii’ bune. Ope- . rația de> concentrate a speciilor de Ver&(iscum;nu a condus/Ia o fragmen- tare-a lor' în. multesubunități-;.într-adevăr,. la- fiecare .specie nu sînt date decît pel mult. 2—3 unități intraspecifice. ' * , -• 'Acad, E. I. Nyărâdy a redescoperit în uiieî^isubunități intra- 'specifice ale diferiților autori specii bune ale lui S c. h carb au fost : readuse în mod just1 la rangul de specii. țJentnb producție, .speciile mon,o- , morfe preziptă; un interes deosebit-^le sîntșumtăți de cultură,■: cuanumite, \ ceyințe staționale, caractere cotfSț^nte și, producție uniformă^ , — Marea majoritate a taxonopijștilor admit și lucrează cu speciile polimorfe. /Regulile internaționale, de nomenclatură,, elaborate de con- .gtesele de botaplcă, prevăd' modalitățile de denumire a lor și a subuni- ’ tăților. Dintre botaniștii noștri,unii au studiat o serie de specii polimorfe; , de pildă,- E. 1. N y â r â d y a prelucrat speciile polimorfe, de Hieracium, < • Centaurca, Rubus. etc. M. G u ș u 1 ea c — speciile do Anchusa,' M ■ Thymus /fete. L /P-r o d a n? ---speciile de AcMllea, .Gentaw Eheno- podium, Roșa* etc. “ '■ / Luarea în considerare a speciilor polimorfe prezintă multiple avan-^ taje. Mai înțîi, ele oglindesc volumul amplitudinii de variații ale unui griip / unitar-de forme vegetale, care; reptfezintă o treaptă 'a evoluției unei- spe'cii < - mari ancestrale, în curs de scindare. în comparație culmpărțirea în specii monomorfe, prin speciile polimorfe Sc micșorează numărul de specii ; ;în același timp speciile polimorfe fiind separate prin, hiatusuri distincte, se delimitează cu mai multă' precizie decît speciile monomorfe, care sînt în general legate între, ele printr-o mare gamă de forme: intermediare. Asupra, speciilor’polimotfe » se aduc și o serie de obiecțiuni. Ele de /fapt nu sînt o unitate biologică de nivelul» speciei, ci reprezintă un sistem » de 'uMtăți/specifide și’ intraspecifice. Din- această cauză sînt rezultatul unui, proces de, abstractizare,la o. treaptă superioară față de speciile mono- morfe și deci sîpt mai îndepărtate de formele reale. /.-./. :crearea de .unități de diferite grade; la speciile .polimorfe», se- obțin? denumiri care contrayin la principiul nomen- claturii binare a lui L i n n 6. 1 - /în stadiul'actual altaxonomiei, cu toate obiecțiunile ce se aduc spe- . ciilor poUmorfe/ele sînt--însă necesare. O dată cu admiterea lor trebuie să se accepte și încălcarea regulii»de nomenclatură binară, urmînd dispozițiile din »• Regulii® de de congresele internaționale de botanică. ' Pentru â nu se .comite exagerări, nu trebuie să se meargă prea dp- zpartc cu/descrierea upur număr exagerat de mare de subunități. La unele specii» s-;a ajuns la cîteva sute de asemenea subunități. Pentru/a^șe vedea pîțe 'posibilități/există du a/se crea-Subunități, - vom lua un exemplu dpt de . O. S c li w a r z. / Acesta a reunit într-un tablou caracterele ' cele mai importante ale» frunzei. și fructului de Quercus robur cum. sîntmărimea laminei, conturul și lungimea'lobilor, pedunculul fructului, forma și mă- rimea cupei și ghindei)etc; Din/acest tablou.rezultă că se pot obține 1 944 de conibinații ale. caracterelor frunzei și 432 de combinații ale caracterelor fructelor^ în acest mod» există posiliilitatea ca,, să se realizeze 839 808 de //combinații. de/caractere de? acest, fel. O parte din colaboratorii la Flora Jt.P.R. au alunecat pe panta descrierii unui» număr exagerat de' varietăți / di forme nejustificate', bazate pe cercetarea.u'hui număr restrîns de exemple; Cu drept' cuvînt, E. May r apreciază că divizarea la infinit-'a-griipelor ■ sistematjcesfără' nici, o*nevoie este o ‘simplă'vînătoare după caractere noi; ’- Numărul de unități • intrăspecifice:este adesea sporit nejustificat priri încadrarea/ca unități taxonomice a modificațiilor ecologice micro/ / staționalesaua monstruozităților,: care nu au o valoare taxonomică., ■ - ■ . ' De exemplu, în Flora R.P.R.ț la EgUisetum arvense L. formple de umbră șj de soare'sînt‘considerate^a unități sistematice. 1 » > ț se creează, subunități deosebite :diipă colo-1 < rația xși gradul de părozitate al feței interioare a frunzelor? - . ' /B-,H. .0.. 44S! 66 ' . , C. C. GEORGESCU 6 7 CONSIDERAȚII CRITICE TAXONOMICE ASUPRA NOȚIUNII DE SPECIE 67 Variațiile culorii feței inferioare în verde, cenușiu, argintiu sau alb- tomentos, precum și a gradului de acoperire cu peri în proporție față de suprafață de 10—30%, 50—70%, 70—90% și 100% pot fi prinse cifric prin metoda statisticii matematice și pot fi caracteristice unor ecotipuri, care nu sînt încă luate în considerare în lucrările floristice. Equisetum maximum Lam. este o specie de un polimorfism accen- tuat. Pentru a se cuprinde multitudinea de variații este împărțită în nu- meroase varietăți, forme, subforme și chiar monstruozități. Nu se pot încadra în regulile de nomenclatură, unități de felul celor aflate la această specie, cum sînt: var. densum F. Wirtg. + var. conforme (Schm. et Begl.) F. Wirtg. m. digitatum Wilde 4- m. ramosum F. Wirtg. m. digitatum Wilde + m. annulatum E. Pop. înregistrarea și descrierea de monstruozități se face în lucrări spe- ciale, cum este Teratologia vegetală a lui O. Penzig. Cunoașterea lor încă nu ne obligă a creea din fiecare monstruozitate o unitate siștematică și de a da d denumire după regulile taxonomice. Dacă s-ar proceda astfel la fiecare specie se va ajunge la un număr considerabil de subunități, într-adevăr, aceleași anomalii se întîlnesc la sute și chiar mii de specii (de exemplu flori învoaltă, panașură, poliandrie, poligenie, preflores- cență, virescență etc.). — Literatura bogată asupra noțiunii de specie semnalează o serie de imperfecțiuni ale practicii taxonomiei. V . L. Komarov, în monografia genului Caragana, creează o nouă unitate taxonomică, numită seria de specii. Astfel un număr de specii (10) euro-asiatice aflate în sfera de afinitate cu Caragana frutex au fost încadrate în „Seria prima frutescens'1'. Seriile de specii țin seama în principal de criteriul filogenetic și permit a restabili procesul natural al diferențierii de specii prin divergența caracterelor, adaptării la mediu; hibridizătii, selecției naturale etc. Otto Schwarz, studiind grupa de specii Auricomus din genul Ranunculiis de pe un teritoriu foarte restrîns din Turingia,-renunță la speciile polimorfe și creează 9 specii monomorfe, care sînt descrise prin diagnoze dezvoltate. Acad. E. I. Nyâr âdy (1933), într-o lucrare asupra aceluiași grup de specii, propune să se păstreze speciile de bază, iar-formele intermediare să fie denumite printr-o combinație a numelui speciilor extreme, de exemplu Ranuriculus auricomi — cassubicus, R. auricomi — dențatus etc. Pentru descrierea unei specii „dubioase” și a subunităților este necesar a se utiliza toate mijloacele indicate de taxonomia modernă, pentru a afla cît mai multe caractere și însușiri ale lor. — Criteriul anatomic pentru definirea speciei, deși mult cercetat, este totuși puțin utilizat în flore pentru delimitarea speciilor. La-noi în țară este utilizat mai ales la plantele Oficinale, cu scopul de a se controla drogurile obținute din ele. în Flora R.P.R. se utilizează acest criteriu la unele specii, cum sînt cele din genurile Asplenium, Festuca etc1. Mai frecvent se au înzvedere secțiunile prin fructe, de exemplu la fam. Cru- ciferae. Rezultate interesante s-au obținut în acest mod la delimitarea Speciilor’ din genul Valerianella. La genurile Pinus și Abies delimitarea speciilor este în primul rînd bazată pe anatomia acelor. De asemenea, s-a reușit a se delimita eu mai multă precizie gorunii și stejarii pufoși după modul de dispunere a fasciculelor libero-lemnoase în pețiolul frunzei. — Variația formelor vegetale este strîns legată de răspîndirea lor geografică. Arealul acestora este, împreună. cu caracterele și -însușirile lor, un element de bază pentru delimitarea lor. Introducerea criteriului geografic îh definirea speciei a însemnat o etapă nouă a taxonomiei.. K e r n e r și K o r j ins k i (citați după V. L. Komarov) au descoperit legătura dintre areal și structura speciilor. Ei au adus numeroase dovezi că speciile: răspîndite pe teritorii cu condiții de vegetație diferite provoacă o individualizare a speciilor și subunităților lor. Studiul speciilor pe tot cuprinsul arealurilor dezvăluie factorii interni și externi care influențează procesul de geneză al formelor vegetale și ne arată întreaga gamă a variabilității lor. Din. necunoașterea speciei pe întreg arealul s-au comis adesea greșeli. Un exemplu îl consti- tuie Sophora jauberti (Spach) Borza, care vegetează în Turcia și înțr-o insulă izolată la noi (Poiana Cuium Tarla) în pădurea Babadag. Cei care au studiat-o izolat au atribuit-o altor specii, și anume : I. P r o d a n speciei Sopboră alopecuroides L. și E. And er son — speciei Sophora prodanii Anders. ‘ - în general s-a adoptat ca specia și subspecia șă fie caracterizate prin- tr-un areal propriu. V. L. Komarov a formulat aforișmul „specia este un sistem morfologic înmulțit cu determinismul geografic”. — Speciile cu origine filogenetică comună, legate intim între ele și ocupînd areale vecine, se numesc vicariante. Ele reprezintă; etape în ■ divergența unei specii'ancestrale sub influența modificării, treptate a me-, diului în sens latitudinal, longitudinal sau altitudinal. O.h.. Darwi.n vorbește despre asemenea specii. Printre lucrările mai ample care s-aii ocupat de specii vicariante sînt cele ale lui R. W e 11 s t e i n, în cadrul genurilor Euphrasia și Gentiana din teritoriul alpino-carpatic. V. L. K o- m a r o v de asemenea a cercetat numeroase specii vicariante din flora Siberiei. în lucrarea hii I. G- ri n ț e s c u aSupra genului Aslrantia șe uriijg- rește succesiunea formelor vicariante ale speciilor din lanțul ălpino-'carpățm -' Aceste specii pot ocupa teritorii deosebite în continuare, de exeiripfu Rhododendron hirsutum L. și R. ferrugineum L. din Alpi și R. hoișch/yi Simk. din Carpați; ele pot să aibă un teritoriu central comun și de aici să se despartă în două direcții deosebite, de exemplu Picea excelsa Lk. și P. obovata se găsesc împreună în pădurile din nordul Europei, apoi prima se extinde în restul Europei, iar cea de-a doua înspre Siberia a. celor prpveiii^^im^ 'M. G u ș u le a c- reușește, prin culturi experi- . m'ent^ș^'^rrc^ artificiale, să- obțină Ingenui Anchusa' hibrizi', ' asemănători cu cei aflați în stare sălbatică, și t astfel să'Stabilească natura - lot hibridă, în mod incontestabil. ' ' ' < ’* > - în cultură, hibridarea este /mijlocul cel mai eficace pentru obținerea în mod cp.nștjepț de;h cu caractere și însușiri dorite.' Hibrizii îh, natură apar sporadic, sub formă de exemplare izolate,‘care pot dispărea ușor și de aceea adesea nu se mai regăsesc în locurile unde au fost sem- , nalâți anteriori Tot prin culturi experimentale, acad. E.I. Nyârâdy reușește să rezolve dacă/unele forme critice ale speciilor de Centaurea sînt forme inter-< mediare de trănziție sau hibrizi. / । , — Condițiile speciale ale unor anumite situații contribuie la o ușoară x și repetată încrucișare între specii. Asemenea centre de hibridogeneză se află la noi în pădurea Hîrboaca (nord de Vaslui), pădurea Ocnele- . Mari (r. Em.-Vîlcea) și pădurea Bejan (est de Deva) pentru Quercus, plat- forma Babadaguluipentru Centaurea(cercetat de LPro dan) și Munții ■ Retezatului 'pentru' Hieracțurn cercetat da E. I.Nyărădy). Jn natură, prin încrucișarea îndelungată și repetată a hibrizilor fertili: se nasc populații hibridogene ; acestea pot viețui independent de . părinți’. ’ ‘ , 1 Se gășesc adesea populații hibridogene, la care formele sînt într-un șir neîntrerupt, și nu se - pot delimita între ele. De exemplu, în unelte păduri la nord de București este greu să stabilim. dacă avem în față - Quercus robur L. sau Q.pedunouliflora C.Koch. Acad. E. I. N y â r â d y a dovedit, prin experiențe de cultură între- prinse mai multe decenii, că într-un palățhidiutdeHieracium sau de (Jen- taurea se găsesc semințe provenite, din încrucișarea plantej-mame cu specii deosebite. De aceea, cînd se seamănă semințe din aceeași inflorescență, pot -apărea specii - diferite.. Constatarea făcută afe multiple consecințe pentru practica hibridării. , Criteriul biochimic dezvăluie* însușiri specifice, care se pot folosi în . taxonomic. * . După ce se cunoaște natura corpilor „elaborați de . fiecare unitate . -sistematică, se: pot afla- raporturile - dintre caracterele anatomo-morfor logice și caracterele chmice, ceea ce a'jută la recoltarea unor, produse utile. ^- Proprietățile chimice, ca orice alte însușiri ale plantelor,., sînt variabile. Procesele biochimice sînt în strînsă legătuiă cu totalitatea celor- lalte însușjri ,și caractere ale „ plantelor și. se modifică tot sub înrîum factorilor de mediu.’ Proprietățile biochimice joacă un rol esențial în modi- ficarea speciei ;,V.( L. Komarov (citat după' A. V. Blagovescenski) afirmă că unitatea speciei Și variabilitatea1pe care o prezintă depind în esență de Unitatea' și'variabilitatea bazei sale biochimice. - , -1- . . ' O rapidă . modificare a bazei„biochimice se realizează, prin cultura și ameliorarea plantelor. , ' < ‘ i , < Astfel se obțin continpu npi sbiuri ameliorate ale plantelor de cultură,. ale .căror caractere, biocbimice(conțipUtul în proteine, glucide}- alcaloi^i, -vitamine) sînt din ce în ce mai accentuate.1 , \ J \ 13 12 C. C GEORGESCU - ‘ 12 —Din punct de vedere metodologic, are o inipdrtanță deosebită - modul-cum se stabilesc criteriile de. diferențiere a formelor vegetale, i Acestea nu au un caracter general și pot\fi- deosebite -deda specie Iar s'pecie. . / Descrierea taxoanelor trebuie să fie bazată .pe o'deplină cunoașr tere a caracterelor și însușirilor lor, care să ne conducă la o definire satisfăcătoare a acestor forme. ; - z . < • ■ : - / ' - - , : . Pcnțru acest scop este necesar să se folosească un limbaj cofntm-, adică o terminologie'științifică cu termeni cît mai potriviți și măi 'bine / conturați. (Se reșimte^în botanică lipsa tunui lexicon, care să unifice înțe- ■ leșul termenilor științifici, realizare care ar fi fost db.dorit să apără înainte .de .editarea operei Flora R.P.R, ' 1 y O. altă condiție impusă de metodologia taxonomiei este aceea de a se respecta pu strictețe, regulile internaționale - de nomenclatură 1 botanică,' adoptată'de congresele internaționale de botanică* Totuși, apli- - carea cu strictețe a prevederilor referitoare la prioritatea dreptului de - autor provoapă cele mai multe dificultăți și de aceea pste mult discutată.. < în cercurile botanice. . ' - —' Cercetările de taxonomie descopera meren' denumiri de plante, care conform regulii de prioritate^ sînt valabile și înlocuiesc pe cele intro- ' duse în mod curent în literatură. Din această cauză se înregistrează modi- .. licări ale numirilor de plănte oare produc perturbări supărătoare, r - ’ De exemplu Fraopinus puWtsae Willm.’a fost trecut de I. P r o dan , l&Fraxinus coriariaefolia Stef. non Sclieele și apoi de A1. B o r"z a în-J^ra- ocinus - holotricha Kochne, pentru ca îh literatura nouă să se revină la > prima denumire. , ' , • Goebelia alopecuroîdes Auct; rom. non Bgel în Sopbora jauberiiv ■ Borza și apoi. în Sopbor^ prodanii Anderson ;- aici este de asemenea ' controversată valabilitatea ^bieiydescrisă de -An d e r s o n. 1 ■ ai Tot astfel, trecerea unor ,speciide xWtne la genul Behen nu este apeep- , . tată de majoritatea bbtăniștilor noștri.- ' . . ! ; Ar fi de dorit, să se- întocmească paralei pu lista' existentă. de - „nomina generica conservada”.și o listă de „nomina specifica conservada”, care să înlăture confuziile provocate de schimbările de denumiri ale, speciilor de plante, mai ales de importanță pentru cultură. Definitivarea ' numirilor latinești de plante, oare au intrat de timp îndelungau în uz, este o reformă așteptată. < - j’ , . r— Cercetările referitoare la specie trebuie să fie just orientate și / > călăuzite de următoarele principii : , - — Să se . amplifice cercetările de taxonomie prin metode taxono- mice moderne. - ' :Stabilirea taxoanelbr să aibă în vedbre criteriul filogenetic. în acest scop este necesar să fie promovate cercetările npaleobotanice. ; — Să se introducă pe' o scară mare metoda experimentală .în . , taxonomie. ' ' , • . v— Să se studieze monografic genurile cu specii polimorfe,' care prezintădntre ele aceleași verigi intermediare, căutînd a cuprinde nu numai speciile din-teritoriul nostru, dar pe cît se poate din întreg arealul lor-în continuarea celui de la noi; ' ■ , ( / consider ații cwncc taxonomice Âstipâ^^oTp o'‘ - ’ p73 î ‘ r* - r o ( — Să se cerceteze poziția taxonomicăța noilor'fornîe ve^e^ăle crbate prin metodele geneticii moderne și rezultatele obținute să ajutex la îmbo- gățirea continuă a noțiunii de specie. /. s — Să se definească unitățile intraspecifice de același grad taxo-, nomic prin combinații de coractare de egală valoare taxonomică. * -- Să se dea o deosebită atenție taxoanelor de orice grad, care' au importanță pentru producție, pentru a descoperi unităti bine conturate’, cu cerințe ecologice definite, Oii producția;omogenă și susceptibilă de a fi unități de raionare în cultură. Pentru 'aceasta să se studieze atent eco- tipurile, biotipurile și populațiile plantelor, BIBLIOGRAFIE 1. BAPAHOB H. A., O eudooăpasoBaHuu. BoTaHMueCKHit JKypnari, 1953, 38,5. 2. Blagovescenski A. V., Bazele bipchimice ale procesului de evolq}ie la plante, Edit. agro- - ăilvică, București, 1953. ' 1 3. BOBKO E. B.., K eonpocy o MemodyKe-usy'ueHwi oȘpaeoeaHUsi HoeîÂx pudoe, BoTaim-' ' uecKiitt IKypnaJi, 1953, 38, 3. ■ • ' ' •4 . Gaussen' H., Les* „nomina eonservada" pour. Ies arbres foreslierș, Rapports de 12-6me । . Congr. de rUhion Intern, des Institiits de Recherches foresti&res, Londra, 1938, '1,304 -306. ;< 1;; .. . - . ’ 5. Gusuleac M.', Beitr. z. Sysi. d. Anchusae, l’ubl. Soc. Nat., 1923, 6. , 6. . Die' aussereuropițischen Arlen der Gattung Anchysa £.,. Bul. Fac. șt., 1927 1, 2. ./■ . 7. —- ■ Die europăiseheii Arien der Gattung Anchuba L., BiiL Fac; șfc, 1927, 1, l.r ■ 8. —■ Die monolypischen und arienarmen Gattungen der Anchusae, Bul. Fac. șt., 1928, : hW'h; A '.hY' ’'' ' .9. M.UBMH M. M.; IIpântec eudodȘpaaoeaHusi.y hOKpbimoceMeHHiix, pacmeiiuu, BoTaim- ■ ’iecKHfî IKypHan, 1953, 38, 2. ' ’ ' 1 .I O.- IO3EIIHVK B. C., RoMgpoecKan KOHnenițux.euda, ee ucmopwibcKoe paseumue u ompa- oKenue no iP.wpa.CCCP, BM;ța ș (ÎOTanHKO, 1958, L.. 11. Komabov- V. L., Concepția asupra'' speciei la plațle, Edit, de stat; București, 1947. 12. KO3O-IIOJIHHCKI111 ,B, M-r Bonpocu iioeoeo puenun o eude, BoTaHii'iecKMii JKypnaiT, . '1953, 38, 6.. - h’ ' ' ■13. NyăeAdy E. I., Despre grupă ,iÂ.uricomus” a genului:' Ranuneulus, Bul. Grad. bot. > și . . al.Muz. Bot. de la Uniy, din Cluj, 1933,1^4, 85—101.1 * , . 14. Sind die Centaureae Formen, Rberqănqe oder'Bastarde ? Bot. Kozl., 1943, 50,278— 285. . ■ A A ? ' ?15. —,Pe marginea articolului acad. Rezsb ‘Ș6o, iniitulqi (,Berherkungen zur Flora R.P.R.”, -St. și cerc, bidh. Seria biol.' veget., 1959, IX,12 135—143. - 16. Schwarz, O., Beitrăge 'zur Kennthis kritischer Formenkrțise im Gebieie den Flora von Thii- ' . . rinjen, Mitt. der. Țhuringischen Boț. Ges. Weimar., '1957, 1,1,120—143. 17. GUHCKAH H. E., npof>jie.Ma nonyjiaițuu y eucuiusc p'acmeHuti, B J1 V, BnojjornH, 1958, 2, 9. ■' -■ ■/ < ' . ' h 'A ' / ' . / ' ' '' A * . < ' ''' '■’' ■ h'Y'h.m -' -h. •’ Y ■■ ■;■ ( ; - ' y . Institutul/de biologie ,,Trqiqn Sătmlescu“, \ ■ ' Laboratorul de sistematică și morfologie '■ ' vegetală. . . / > . Primită în redacție la 14 iunie 1963. ■ ' ' ' r ■ \ ' RECENZII II. Jț. flPOIIIEI-IKO, reo6ommuKa (Geobotanică), lîșjț. aij. iiayK CCCP, Mocuna—' JleHMHrpajț; 1961, 474 p., 49 fig., 1 hartă. (Traducere Institutul de studii -romino- sovietice al Academiei R.P.R., București, 1962.) , • ' Problemele de bază ale geobotanicii, disciplină relativ tînără,,sînt încă puțin oglindite, în ansamblul lor, în tratate fundamentale. Se poate afirma, fără teama de a greși; că există cel mult 5—6 lucrări de acest gen în lumea întreagă.. > Recent, seria de tratate de geobotanică s-a îmbogățit prin publicarea în Editura Aca- demiei de Științe a U.R.S.S., a lucrării Geobotanică de P. D„ laroșenko (1961). La. scurt timp, după apariția lucrării în U.R.S.S., Institutul de studii romîno-sovietie a pus la îndemîna specialiștilor din țara noastră traducerea acestei opere (1962). < Lucrarea cuprinde 15 capitole. După un scurt istoric al dezvoltării geobotanicii în în- treaga lume, se expun caracterele diferențiale ale grupărilor de plante și se tratează. ecologia lor. în următoarele 3 capitole se discută despre asociație, despre unitățile superioare ale siste- ' maticii geobotanice și particularitățile de clasificare ale diferitelor tipuri de înveliș vegetal. Sînt' tratate apoi problemele legate de dinamica grupărilor și de răspîndirea lor în spațiu. Două capitole sînt consacrate raporturilor dintre geobotanică, biocenologie, biogeocenologie și stu- ■ diul landșaftului. în penultimele capitole se schițează direcțiile de dezvoltare ale geobotanicii experimentale și se expun pe larg principalele metode de cercetare ale învelișului vegetal. Cartea se încheie cu un capitol asupra rolului geobotanicii în transformarea naturii. într-un volum nu prea mare de pagini autorul a reușit să dea o privire de ansamblu asupra tuturor direcțiilor actuale de dezvoltare a geobotanicii. - Pornind de la o documentare vastă din literatura de specialitate sovietică și universală P. D. laroșenko mi s-a mărginit să prezinte numai principiile și metodele de cercetare a vegetației preconizate de școala geobotanică ruso-sovietică, ci a încercat să facă și o trecere în.revistă a principalelor școli geobotanice din lume, insistînd, desigur, asupra celor mai importante. Deși nu este lipsită de unele lacune, această prezentare a dezvoltării generale a geobotanicii este. deosebit de interesantă și constituie unul din meritele lucrării. Confruntarea principiilor diferi- telor școli se face și în continuare, în cuprinsul aproape al tuturor capitolelor importante, atît în ceea ce privește noțiunile de bază ale, disciplinei (asociația și caracterele ei, unitățile de clasi- ficare), cît și problemele și metodele de lucru. Diferitele aspecte sînt discutate critic, astfel că cel ce consultă cartea se poate orienta cu destulă ușurință. în tratarea diferitelor probleme autorul aduce multe idei noi, care imprimă lucrării un caracter de originalitate. Nu putem să le luăm în discuție pe toate. Vom releva doar cîteva din cele mai importante. 76 RECENZII 2 P. D. laroșenko a introdus și a dezvoltat în lucrările sale noțiunea de mierofitocenoză ca parte componentă elementară a fitocenozei. în cuprinsul tratatului pe care-1 prezentăm, el dezvoltă multilateral problema microfitocenozelor și arată implicațiile ei multiple. Se pare că, intr-adevăr, studierea microfitocenozelor poate contribui la lămurirea multor probleme dificile cum sînt cele care privesc separarea complexelor de asociații de asociațiile moza- icate, conturarea mai precisă ă sinuziilor, dinamica asociațiilor și chiar clasificarea lor. Autorul aduce elemente interesante și în problema împărțirii asociațiilor după stabilitatea și gradul lor de dezvoltare. După cum se știe, din acest punct de vedere F. Clements separa de pildă asociații climax și asociații seriale, V. N. Sukaciov, unități fundamentale și derivate, iar V. B. Soceava, unități de bază, de serie și derivate. P. D. laroșenko propune o nouă împăr- țire în asociații nodale și de scurtă durată. Fiecare din aceste categorii se subîmparte în asociații primare și secundare. Nu se ține seama însă în noua schemă că pot exista și asociații derivate care nu pot fi încadrate nici ca primare, nici ca secundare. în lămurirea unor .probleme dificile ale clasificării vegetației de pajiști mezofile, stepice și de goluri se fac unele propuneri interesante. Trebuie relevate de asemenea, ca părți valoroase ale lucrării, analiza raporturilor geobo- tanicii cu științele apropiate și capitolul consacrat descrierii metodelor de cercetare a vegetației, foarte cuprinzător și pus la curent cu realizările recente din acest domeniu. Menționăm dezvoltarea inegală a unor capitole. De pildă, capitolul asupra ecologiei aso- ciațiilor este prea sumar și lasă impresia unei documentări mai puțin cuprinzătoare. Privită în ansamblu, Geobotanică lui P. D. laroșenko, prin bogăția materialului prezentat, reușește să cuprindă toate problemele esențiale care se pun în legătură cu studiul învelișului ve- getal. Inițiativa traducerii acestei cărți în limba romînă a fost salutară. Geobotaniștii romîni dobîndesc pe această cale un îndrumar prețios care-i va ajuta în dezvoltarea cercetărilor asupra învelișului vegetal al R. P. Romîne. . , N. Doniță VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SIMPOZIONUL FLORA EUROPAEA Simpozionul privind Flora Europaea s-a ținut în București și Cluj între 15 și 24. VII. 1963. Comitetul redacțional a prezentat o serie de referate în legătură cu metodica întocmirii operei pro- iectate și aplicarea ei la nivelul actual al taxonomiei moderne. S-au expus referatele : — Progrese asupra taxonomiei europene : G. Tutin (Leicester). — Privire asupra elementelor floristice și a vegetației Europei: D. A. Webb. (Dublin). — Documentația bibliografică în taxonomia europeană: V. H. Heywood (Liverpool). — Stabilitatea în taxonomic: J. E. Dandy (Londra). •— Colaborarea consilierilor regionali la voi. II—JV al Florii Europei: N. A. Burges (Liverpool). — Progrese recente în citotaxonomia Europei: D. H. Valentine (Durham). — Propuneri pentru acțiunile de viitor: S. N. Walters (Cambridge). Pe aceeași tematică s-au axat o serie de referate științifice taxonomice și fitogeografice asupra unor teritorii europene, cu o dezvoltare mai mare asupra unor particularități ale florii R.P.R. Aceste referate sînt: — Contribuții citogenetice asupra florii Romîniei: I. Tarnavschi (București). — Probleme ale relictelor glaciare din turbăriile Romîniei: Emil Pop (Cluj). — Elemente sudice în flora Romîniei: C. C. Georgescu (București). — Elemente pontico-sarmatice în flora Romîniei: Tr. Ștefureac (București). — Plante ocrotite în Romînia: Al. Borza (Cluj). —■ Endemisme ale florei Greciei :K. H. Rechinger (Viena). — Elemente fitogeografice în flora Bulgariei: N. Stojanov (Sofia). — Flora mediteraneană în Portugalia: J. de Amarei Franco (Lisabona). — împărțirea Europei în regiuni și provincii floristice : H. Meusel (Halle). — Zonele .de vegetație în Fennoscandinavia: J. Jalas (Finlanda). — Diviziunea Europei Centrale în teritorii, regiuni floristice: A. Gaussen (Toulouse). La discuții AL Borza a prezentat o nouă delimitare a zonelor mediteraneene și submedi- teraneene din Europa de sud-est. H. Meusel a prezentat un bogat material documentar de hărți cu arealul unui mare număr de specii grupate după afinități geografico-genetice. Totodată a propus o clasificare a florei glo- bului pe zone, regiuni, districte, etaje de vegetație. Aceasta permite a se formula pentru fiecare specie o diagnoză a arealului ei, care se propune a se introduce în diagnoza specifică. 78 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 Ședințele de comunicai i s-au ținut în zilele do 15 și 16. VII la București și în zilele de22 și 23. VII la Cluj. în același timp, s-aîntrunit Comitetul redacțional, căruia i s-afăcut un raport asupra stadiilor lucrărilor:la opera Flora R.P.R. - ■ 1 « Discuțiile s-au continuat pe teren cu ocazia vizitelor la Grădina botanică: din București și din Cluj și la Grădina dendrologica Snagov (rog. București), precum și' a excursiilor efectuate în diferite rezervații Monumente ale Natuiii. S-a cercetat flora din pădurea Snagov, de pe lito- ralul Mării Negte (Agigea, sud do Constanța), do pe pajiștea stepică de la Murfatlar (vest de Constanța), din Masivul Bucegi (flora saxicolă, de fîneață, de pîraie și un aspect do brădet cu fag virgin), din Cheile-Turzii și sărăturile de la Băile-Turzii (sud de Cluj) și din defileul Oltului. , Vizitele pe teren au dezvăluit bogăția și varietatea mare a vegetației țării, care au pri- lejuit discuții asupra taloanelor întîlnite pe traseu. ' Ou ocazia acestui simpozion, botaniștii din Comitetul redacțional al Florei Europaea au -luat cunoștință de lucrările botapiștilor romîni, iar aceștia la rîndul lor au fost puși la curent cu problemele mai importante ale taxonomici actuale, care fundamentează această operă. între botanișții de,peste hotare și cei din țara noastră s-au luat angajamente de schimburi do publi- cații, de furnizare de material bibliografic, de eșantioane de ierbar și do semințe. ' , , . - , SltppozionulȚjFlora EuȚopaea’t, ținut^sub .auspiciile Academiei R.P.R., a. înregistrat un‘deosebit succes șvya -aduce, o contribuție-însemnată la colaborarea, dintre botaniști în - scopul promovării taxonomiei. . : • c \ C. O. G eorgescu .- CĂLĂTORIE ÎN R. P. BULGARIA ' • ■ : ' ■ ' / f;: i . ■ /A- ’l ' ' ' f / ‘ A ■ " ' între 27; VII-A3Ș. VIII. 1963 N». Doniță; de Ia Laboratorul de geobotanică al- Institu- ' tului do biologie ,;Traîan Săvulescu” al-Academiei R.P.R., a făcut.o călătorie-în R. P. Bulgaria' pentru schimb de experiență în probleme do: metodică și pentru ^cunoașterea principalelor , aspecte-din vegetația țării; . • , . , . ? ■ । Schimbul.deexperiență's-a;făcut, cu -cercetătorii secției:do,geobotanică din Institutul ■ botanic al Academiei, de: Științe Bulgaro; Au fost vizitate de. asemenea Institutul forestier al Academiei- Agricole Bulgare, și Institutul silvo^tehnic de învățămînt superior.. " > Gu prilejul deplasării po litoral, în Strandja; pe Munții Pirin, Rila,. Vitoșai N. Doniță a>putut cunoaște vegetația R. P. Bulgaria șl colecta,o serie de plante interesante, și material documentar pentru . comparație cu flora și vegetația;din R.P.R. -x. - : ' LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURĂ ACADEMIEI R.P;R. - ’ ■ ■ ' A ; ; ' ' / ■. z. , . -1 ■ > CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea - gîiidirii și caracterului meu. Autobiografie (1809-1882), ,252 p. + 1 pL, 14,50 leii ■ - CHARLES DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii, 773 p., 64 lei. -A - " ¥ A ¥ Ampelograîia Republicii Populare Romîne, voi. IV. Soiurile neraionăte A —K, 670 p. A 52 pl., 72,50 Iei. ' ' ‘ , * , Ampelograîia Republicii Populare Romîne. vol.V, Soiurile neraionate K— Z, 704 p. + 144 pl., 75 lei. ; \ r ■ ¥ * ¥ Starea fitosanitară în Republica Populară Romînă în anii! 1959— 1960, ■ ' 916, p. + 3 pl., 5,75 lei. /. • > : - ; * ^Ocrotirea naturii 6. Ruletinul Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii, 212 p. + 1 pl., 15,50 Iei. ' ¥ * ¥ Prima Consfătuire de-fiziologie vegetală din R.P.R.,156 p., 7,10 Iei. EVDOCHlA COICIU și GAfeRIEL RÂCZ, Plante medicinale șf aromatice din ■■ R.P.R., 683 p., 38,50 lei. - , SEVER PETRAȘCU și colab., Analiza preparatelor fitofarmaceutice, 239, p. + 10 pl., 14,70 lei. ■ ? Y ' v' C.’MQTAȘ, I. BOTOȘĂNEANU și ȘT/ NfeGREA, Cercetări asupra biologiei . izvoarelor și apelor freatice din partea centrală a Cîmpie! Romîne, 367 p. + .. 5 pl.,' 19,50 lei. ■ : p /'< : r/ ¥ * ¥ Probleme de biologic, 575 p. -+ lp pl., 29,70 lei. : ' STUDII Șl CERCETĂRI DE BIOLOGIE, SERIA BOTANICĂ este 6 continuare a publicației STUDII Șl CERCETĂRI DE BIOLOGIE, SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ începind cu anul 1964 revista apare de 6 ori pe an.