COMITETUL DE REDACȚIE: Redactor responsabil: Academician. N. SĂLĂGEANU' Studii $i cerce lari ie BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ TOMUL 34, NR. 1 ianuarie iunie 1982 Redactor responsabil adjunct: Prof. I. MORARIU Membri: Academician N. CEAPOIU ; prof. ȘT. CSOROS ; dr. GH. DIHORU; | prof. M. RĂVĂRUȚ | ; prof. TR. I. ȘTEFUREAC; prof. I. T. TARNAVSCHI; prof. G. ZARNEA.; dr. GEORGETA FABIAN- GALAN și dr. L. ATANASIU-—secretari de redacție. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM, Serviciul export-import presă, P.O.B. 136—137, telex 11226, str. 13 Decern-, brie nr. 3, 79517 București, R. S. România, sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele se primesc pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie vegetală”, iar cărțile și revistele pentru schimb pe adresa Institutului de științe biologice, 79651 — București, Splaiul Independenței nr. 296. APARE DE 2 ORI PE AN SUMAR ANA ROȘU, MARGARETA IORDAN, AURELIA BREZEANU și ECATERINA VOLOSCIUC, Cercetări privind utilizarea călușului de Daucus carata ssp. sativus (Hoffm.) Arcangeli in scopul obținerii de produși secundari cu importanță farmaceutică................... 3 KATALIN BARTOK, Răspindirea speciei Senecio carpaticus Herb, in Carpații românești ......................................... 10 LUCIA STOICOVICI, Răspindirea populațiilor reliefare de Ligularia sibirica (L.) Cass. in R. S. România........................ 14 MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU, Diversitatea vegetației stratului ierbos in brădeto-făgetele din Munții Bucegi................ 20 C. KARĂCSONYI, Vegetația plaurului de la Săcueni (jud. Bihor) .... 28 M. KEUL, GEORGETA LAZĂR-KEUL și ROZALIA VINTILĂ, Acțiu- nea radiațiilor ultraviolete asupra cantității de ADN nuclear in corelație cu activitatea de proliferare a meristemului radicular 39 'AL. MARTON, I. CĂRĂUȘ și N. BUCUR, Variația diurnă a fotosintezei și respirației planctonice in citeva ecosisteme acvatice eutrofe . . . ^7y ION RESMERIȚĂ și ȘTEFĂN GALLO, Rolul metabolismului specific al plantelor în sindinamica fitocenozelor de pajiști............. 54 AURICA TĂCINĂ, Citotaxonomia unor endemite floristice din România _ 62 FL. FLORIA și I. I. BĂRA, Aprecierea statistică a variabilității unor caractere la Papaver somniferum L. sub influența tratamentului cu agenți alchilanți............................................. 66 TATIANA ȘESAN, Contribuții la studiul biologiei ciupercii Trichotkecium roseum Link ................................................... AL. MANOLIU, Contribuții la cunoașterea genului Pleospora Rabenh. ex Ces. & de Not. (clasa Ascomycetes) și reîncadrarea taxonomică a speciilor acestui gen din flora României.................. 77 VIAȚA ȘTIINȚIFICA..........................,• • • ................... 84 RECENZII ........................................................... 88 ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 34, NR. 1, P. 1-92, BUCUREȘTI, 1982 EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA CALEA VICTORIEI NR. 125 R —79717 BUCUREȘTI TELEFON 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI CALEA VICTORIEI NR. 125 R—79717 BUCUREȘTI TELEFON 50 76 80 CERCETĂRI PRIVIND UTILIZAREA CĂLUȘULUI DE DAU CU 8 CARO TA SSP. SATIVUS (HOFFM.) ARCANGELI ÎN SCOPUL OBȚINERII DE PRODUȘI SECUNDARI CU IMPORTANȚĂ FARMACEUTICĂ ’ DE ANA ROȘU, MARGARETA IORDAN, AURELIA BREZEANU și ECATERINA VOLOSCIUC The possibility of using callus and cell suspension cultures of carrot (Daucus carata ssp. sativus (Hoffm.) Arcangeli) as potențial sources for carotenoid pigments, espe- cially p-carotene, was studied. The variation of the p-carotene and xantophyll content was analysed in connection with the physical state of the culture medium, its Chemical composition, the age of the culture and the photoperiod. The p-carotene biosynthesis was more intensive in the cell suspension cultures ; light infhienced positively this process and the callus cultures charactcrized by the most intensive morphogenesis had also thehighest content of p-carotene. Though the quantities of p-carotene found “in vitro” varied significantly with the experimental conditions, they were lowcr than those present in the intact carrot roots. The general future prospects of using cell cultures in the production of secondary compounds are also discussed. Interesul pentru folosirea culturilor celulare în vederea obținerii de produși secundari cu aplicabilitate în farmacie, medicină, industrie a crescut foarte mult pe plan mondial, iar în ultimii ani și în țara noastră, deoarece în condițiile actuale, datorită alterării echilibrului mediului natural, creșterii costului forței de muncă și dificultăților tehnice în culti- varea plantelor spontane, se înregistrează descreșteri pronunțate în dome- niul resurselor vegetale producătoare de compuși secundari utili. Ca urmare, atenția se îndreaptă spre culturile de celule și țesuturi ca surse potențiale de metaboliți utili, deoarece, în unele cazuri, produc- tivitatea acestor sisteme poate fi chiar mai mare decît cea a plantelor intacte; în plus, ele constituie surse permanente de compuși secundari, independent de condițiile climatice sau de caracteristicile solului, celulele oricărei plante tropicale sau alpine puțind fi ușor multiplicate în scopul producerii metaboliților lor specifici (7), (8), (9). Cercetările noastre și-au propus studierea capacității culturilor celulare de Daucus carota ssp. sativus (Hoffm.) Arcangeli de a sintetiza pigmenții carotenoizi, avînd în vedere aplicabilitățile multiple ale acestora, în special ale p-carotenului, în industria farmaceutică, în zootehnie și în industria alimentară. Literatura de specialitate menționează că de obicei celulele călușu- rilor derivate din rădăcină de Daucus nu conțin carotenoizi în concentrații ridicate (1), dar unii autori (4) au raportat izolarea de linii celulare care produc cantități relativ mari de caroten și xantofilă. Nishi și colab. (6), folosind substanța mutagenă N-methyl-N'-nitrozoguanidine, au obținut mai multe clone celulare de D. carota cu capacități variate de biosintez ă ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 34, NR. 1, P. 3-9, BUCUREȘTI, 1982 ANA ROȘU și colab. 2 a carotenului și licopenului; conținutul în carotenoizi la una dintre clo- nele selectate a fost de aproape trei ori mai mare în comparație cu linia originară și de aproape patru ori mai mare decît în rădăcina intactă. MATERIAL ȘI METODĂ Materialul biologic utilizat în cadrul cercetărilor a fost reprezentat prin: — călușuri tinere, inițiate din cxplant de rădăcină de Daucus carata ssp. sativus (Hoffm.) Arcangeli, aflate la al 3-lea pasaj ; — călușuri mature, menținute în cultură timp de un an și jumătate prin 15 subcultivări succesive, la intervalul de o lună; — suspensii celulare, obținute prin folosirea ca inocul a fragmentelor de calus matur și crescute în paralel în condiții statice și de agitare timp de 8 ore zilnic, la o viteză de 80 rotații/minut. în toate cazurile, culturile au fost crescute în paralel în condiții de întuneric continuu și de iluminare 12 ore zilnic, la o intensitate a luminii de 5 000 Ix; temperatura din camera de creștere a culturilor celulare a variat între 25 și 28°C. Pentru creșterea culturii au fost testate 7 tipuri de medii de cultură, dintre care 4 variante ale mediilor MS (1962), LS și B 5 s-au dovedit optime; modificările aduse mediilor bazale au vizat tipul și concentrația fitohormonilor (tabelul nr. 1). P-Carotenul a fost determinat prin metoda colorimetrică. Tabelul nr. 1 Compoziția mediilor nutritive optime folosite în experimentare Varianta exp. Mediul bazai Fîtohormonî (mg/1) auxine citochinine 1 MS (1962) 2 MS (1962) AIA 20,0 K 0,5 ANA 2,0 BAP 0,1 3 LS ANA 2,0 K 1,0 4 B 5 2,4-D 1,0 — Notă. MS — mediul Murasliige-Skoog ; LS — mediul Linsmaier-Skoog ; B 5 — mediul Gamborg; AIA — acid indolil-acelic; ANA — acid naftalen-acetic; 2,4-D — acid 2,4-diclorofenoxiacetic ; K — kinetină ; BAP — benzil-amino-purină, REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele experimentale sintetizate în tabelele nr. 2 și 3 au permis evidențierea următoarelor aspecte: Cantitățile de p-caroten. determinate în toate variantele experimen- tale au fost inferioare celor din rădăcinile intacte (6—24 mg%) și au variat semnificativ în funcție de condițiile de cultură după cum urmează : în călușurile aflate la al 15-lea pasaj, cantitățile cele mai ridicate de p-caroten s-au înregistrat pe mediile 2 și 3 la variantele cu regim de lumină și pe mediul 3 la cea menținută în întuneric; călușurile de pe aceste medii s-au remarcat și prin cea mai bună proliferare (tabelul nr. 2, pl. I, A). Putem aprecia că mediul de cultură, prin conținutul său în 5 1O co 1 co 1 + + * i + 4~ ’+ 4~' 4- ’ 4- 4~ CO r | 100 a • CO coco •+••”+ + + + - • + + + + ■ + + CM -CO eo 1 100 O ' io ■ + ■ ■ ■ • i++ • + +• 7'+++ + " + + • rH lO IO lO a» O - CO . 7 01 * 4-.+ ’ ’ 7 ++ ’ + ' 4-+ ■ ’ * 4-4- * * 4- + CO CM . o Oi a co co 4- 4~ + + 4- 4- | 4“ * 4- 4~ . + 4- 4~. + 4- 4-4- iH co CM ©■ Oi o iQ j । 4-4- + + +^ + 4~+ +4- +'+ + + + + + + CM CO CM CO io oo. io co ^7 •+••■•••++••• •• W4. + + ++- + 1 CO + rH. w IO 00 1O CM CM ■ ' . CM • • ’V I + + + + + + + ++ ’ ’ + | ' + ’ + ’ j 1 1 Nr. releveului | înalț, arb. (m) 1 specii Acoperirea( %) Suprafața (m2) ’C £ a E E E S ș WE BS -5I5 •s5| §.5 a £ | | + S-B s-S §£ E E o-a En - S5&.2 hal^s m 5 « E S « E “ s a .3 5.S S ?! ■* s t a a E 2 01 *- a ’S S g & "a u^f-<^Qcz)c<1uatJoa'T;aî-tfl4!zia^a^uuuae a a a u i i El. fior, i . 1 os « fi fi « § fififiw fi CL CLfi^^fioCLQ.Q.Cl.Q.Q. Q. Q, fifififia.O.Q.Q.CL HO UHWHHOUUOOOU ou HHHHuouou Biof. î K 3 2 tn o r t t. (-i । *q S6 KfifiKKKKmMfflma KS ffiMKESEEKfi £ 5 fi CM £ 3 Oi p 3 3 CU c \ 3 z- 3 3 3 fi 3 e a* Q.U g E « w § ~ S g^fi g1^ 3 O § fi M fi Q O 3 E 3 H ÎÎJ co S.K 3 CO 3 0 s-S 3 »>| s &K - |£ + 0^2 K±! 3 ? O 3 co ’T • 0 3 c fi Q £ 3 .«o tM- 3 CU 9 fi li i fi E fi u> O s W fi fi fi a □ s s O a a a 33 43 71 m!S 3-c. 2052 5 § 5 a a a a a a ooos aaaft o a ftaa.Ș ftfta c "fi O V f ti 18-21 10 0,48 0,03 26-27.VII.1978 6- 6 10 3,57 2,77 9- 9 10 3,99 1,18 12-12 10 5,23 2,49 15-15 10 6,02 8,34 Iazul Cătina 26.VII.1978 8-14 10 3,90 0,64 Iazul Geaca I 8-14 10 4,50 0,89 Iazul Trifești 8-14 10 2,83 0,98 parte a zilei. Productivitatea netă este însă negativă la adîncimile de 2 și 4 m, în timp ce după-amiază sînt negative numai valorile de la adîncimea de 4 m. Aceasta sugerează că dimineața unele populații algale migrează spre suprafață, iar după-amiază, probabil datorită intensităților mai mari ale luminii de la miezul zilei, se întorc în straturi de apă mai profunde. Această supoziție este susținută de prezența în lac a populațiilor mobile de Peridinium. 3 FOTOSINTEZA ȘI RESPIRAȚIE PLANCTONlCA DIURNA 49 în același sens pledează și valorile oxigenului dizolvat în apa de la suprafață (fig. 1). Se observă o creștere de dimineață spre prînz, după aceea o stagnare și o scădere ușoară în orele de după-amiază, cu ușoare variații noaptea. Scăderea concentrației oxigenului solvit, atît în condiții experi- mentale (flacoane), cît și în condiții naturale, după-amiază este o posibilă expresie a fenomenului de „fotoinhibiție de suprafață”, semnalat de nume- Fig- 1.— Variația diurnă a oxige- nului dizolvat în apa din Lacul Știucilor (A) și iazul Cătina (B). roși autori, ca fiind caracteristic pentru lacurile transparente (1), (2), (10). Așa este și cazul Lacului Știucilor, care a prezentat o valoare medie a transparenței apei, determinată cu discul Secchi în perioada de vegetație activă a anilor 1975—1976, de 196 cm. în general, în zilele însorite, curba intensității luminii este simetrică, dar valorile mari obținute la amiază imprimă curbelor de productivitate fotosintetică o zonă de platou sau chiar una depresionară (1); fotoinhibi- ția de suprafață poate atinge valori de 50% (2). Bxaminînd dinamica diurnă a pH-ului la data respectivă, am con- statat în toate profilele de adîncime o creștere lentă pînă la valori maxime în jurul orei 18, noaptea înregistrîndu-se o scădere pronunțată. Aceasta se explică prin consumul în fotosinteză a bioxidului de carbon din apă, modificîndu-se raportul CO2: CO~| sau raportul CO2: CO3H-1, fapt con- statat și de noi în condiții de laborator (8). Fotoinhibiția de suprafață a fost evidențiată experimental în Lacul Știucilor și cu o populație de Microthamnion kutzingianum, adusă din la- borator și cunoscută de noi ca preferind intensități luminoase medii (9) (fig. 2). în iazurile cercetate, care s-au caracterizat printr-o transparență redusă și o biomasă fitoplanctonieă mare, fenomenul de fotoinhibiție a fost rar sesizat, fapt confirmat și de alți autori (1), (2) în ecosisteme simi- 4 — c. 2052 50 AL. MARTON și colab. 4 lare. Deosebirile dintre mersul fotosintezei în lacuri și în iazuri sînt cauzate în mare măsură de diferențele existente în compoziția fitoplanctonului și de variațiile mai mari ale factorilor fizici și chimici în bălți față de lacuri. Antrenarea apei prin activitatea biologică a peștilor determină deplasarea algelor pentru perioade scurte de timp în profile de adîncime cu o intensitate luminoasă mai scăzută, ceea ce diminuează mult efectul 5 fotosinteza și respirație PLANCTONICA DIURNA 51 (tabelul nr. 1). în acest sens, un rol important îl pot avea și modificările cauzate de diferiți factori în timp scurt în ceea ce privește cantitatea de fitoplancton, chiar în același iaz. Astfel, o determinare efectuată în ziua de 28 august 1979 în iazul Cătina, în condițiile unei dezvoltări destul de abundente a fitoplanctonului, care era dominat de Melosira granulata, Nitzschia acicularis, Cryptomonas ovata, Ankistrodesmus falcatus, a arătat Fig. 2. — Fotosinteza netă și respirația unei populații de Microthamnion kiitzingi- anum in condițiile Lacului Știucilor (A) și iazului Țaga Mare (B). Fig. 3. — Dinamica intensității luminoase relative în iazul Cătina (A) și în iazul Trifești (B). intensităților luminoase mari de la suprafață. în cazul algei Microtham- nion kutzingianum, obligată experimental să rămînă la suprafață, fotoin- hibiția a fost și de data aceasta sesizată, dar mult mai slab, datorită sus- pensiilor depuse pe pereții sticluțelor transparente, care au redus intensi- tatea luminii (fig. 2). Adesea au fost înregistrate valori ale fotosintezei mai mari după- amiază decît în prima jumătate a zilei. Astfel, în iazul Cătina s-a măsurat o valoare mai mare a fotosintezei după-amiază, cu toate că intensitatea luminii a înregistrat valori mai mari (fig. 3, A), pe cînd în Lacul Știucilor, în condiții similare, fotosinteza a fost după-amiază inferioară celei înre- gistrate înainte de amiază. Măsurarea unor parametri fizici și chimici (fig. 3, tabelul nr. 2) concomitent în trei iazuri diferite a evidențiat anumite deosebiri care pot fi puse pe seama mărimii și adîncimii diferite a ecosistemelor (iazul Trifești fiind mai mare și mai adînc), ca și pe seama compoziției și abundenței fito- planctonului. în aceeași zi, în iazurile din salba Cătina — Țaga Mare (7), au fost evidențiate deosebiri majore atît în ceea ce privește formele domi- nante, cît și biomasa fitoplanctonică. Aceasta poate explica și diferențele obținute referitor la productivitatea fotosintetică a fitoplanctonului Tabelul nr. 2 Variația diurnă a temperaturii, pH-ului și oxigenului dizolvat în iazurile Cătina, Geaca I și Trifești Data Ora Cătina Geaca I Trifești °C PH |mg O/l °C PH mg O/l °C PH mg O/l 25.VII.1978 20 20 8,0 7,05 20,5 8,2 13,20 20 22 7,6 6,64 20 12, 90 24 19,8 7,55 6,34 20 7,2 11,38 — 26.VII.1978 2 18 7,30 6,07 19,5 7,2 11,02 4 18,8 7,0 5,75 19 9,88 6 19 7,3 5,51 — 7,4 10,61 16,6 7,9 8,99' 8 ly, 5 7,6 5,79 20,5 7,5 10,20 17,1 8,1 9,37 10 21,5 8,15 6,28 22 7,8 12,56 17,9 8,5 9,80 12 23 8,0 7,05 23 8,4 13,68 18,7 8,6 9,55 14 24 8,2 8,26 22,5 7,5 17,21 19,7 8,6 9,46 16 23 8,2 8,26 22 7,3 17,01 19,6 8,6 10,09' 18 21 8,1 6,36 22 8,4 17,71 19,4 8,4 10,31 22 18,9 8,5 9,26 18,9 8,5 12,71 18,8 8,5 10,78 27.VII.1978 2 18,5 8,5 9,24 18,4 8,3 9,12 18,4 8,3 8,49 52 AL. MARTON și colab. o dinamică interesantă a numărului de alge și a biomasei fitoplanctonice într-o stație din zona centrală a iazului (tabelul nr. 3). După cum se poate constata, în orizontul de suprafață au avut loc modificări importante ale cantității de fitoplanctOn, mai pregnante sub raportul biomasei algale, într-un interval de numai două ore înregis- trîndu-se valori mai mari cu peste 100%. Tabelul nr. 3 Variația cantității de fitoplancton în stația Centru ia suprafața apei, în ziua de 28 august ' 1979 (Cătina) Ora prelevării Număr total alge ex./ml Biomasa, tng/1 11 3 615 6,140 13 4 815 15,104 16 2 208 4,630 17 2 706 5,813 Datele obținute relevă nu numai mersul diferit al fotosintezei planc- tonului într-un lac și bălțile exploatate piscicol, dar ele pot fi interpretate și din punct de vedere metodologic. Din tabelul nr. 1 se poate constata că momentul de începere a determinărilor implică anumite variații ale «rezultatelor. în expunerile de 24 de ore, producția fotosintetică cea mai mare s-a obținut prin imersarea sticlelor de la ora 15, iar cea mai mică în condițiile începerii experienței la ora 6 dimineața. De asemenea, în cazul expunerilor succesive de cîte 6 ore, valori mai mari s-au realizat în inter- valul 12—18; la expunerile de 4 ore, maximele au fost înregistrate în perioada 14—18. Se pare că aceste rezultate nu sînt cauzate numai de factorul lumină, de temperatură sau de creșterea concentrației ionilor de hidrogen. Analizînd dinamica oxigenului dizolvat, am constatat, de pildă, la 26—27.VII.1978, în iazul Trifești, creșterea fotosintezei nete de la 3,57 mg O2/l/24 ore la 6,02 mg O2/l/24 ore paralel cu o evoluție a nivelului oxi- genului solvit în apa iazului la începutul determinărilor (probele martor) de la 8,99 mg O2/l la 10,24 mg O2/l. Situații similare au mai fost observate și în iazurile Cătina și Geaca I. Pe de o parte, expunerea sticlelor în apă timp de 24 de ore poate determina subaprecierea producției fotosintetice a planctonului din iazu- rile eutrofe, iar pe de alta, în acest interval de timp se obțin valori mai ridicate ale respirației. Pentru o apreciere cît mai reală a fotosintezei nete se recomandă, în baza acestor date, folosirea în perioada caldă a anului a intervalelor de expunere de 6 ore, dimineața, între 8 și 14, sau după- amiază, între 12 și 18. Pentru aprecierea respirației considerăm că sînt necesare atît determinări de 6 ore în intervalele respective, cît și expuneri de 24 de ore. în lacurile cu fitoplancton mai puțin productiv sau iarna, se pot face expuneri de cîte 24 de ore, de preferință cu începere de la orele 14—15. De fapt, unii autori au adoptat deja expunerile de cîte 6 ore în cazul cercetărilor la iazuri piscicole (3), (11). Anderson (1) apreciază că cel mai bun indicator pentru productivitatea zilnică în lacuri este valoarea obținută între orele 8 și 12, la care se aplică un factor de extrapolare. 7 FOTOSINTEZĂ ȘI RESPIRAȚIE PLANCTONICA DIURNĂ 53 Analiza datelor privind respirația planctonului (tabelul nr. 1) relevă exis- tența unor variații diurne destul de pregnante, în expunerile de 24 de ore obținîndu-se valorile cele mai mari, și în funcție de momentul începerii •experimentului. Toate cele expuse constituie argumente pentru necesitatea stringentă a unei uniformizări (standardizări) metodologice, în scopul creșterii posi- bilităților de comparare a datelor obținute la diferite bazine, în diferite perioade, cu atît mai mult cu cît, adesea, autorii lucrărilor nu menționează intervalul exact de expunere folosit, nici ora începerii experimentului, nici măcar nivelul inițial al oxigenului solvit, factori care influențează direct asupra valorilor fotosintezei și respirației planctonice. CONCLUZII Caracteristicile fizico-chimice ale apei unor iazuri piscicole și a unui lac imprimă o dinamică diurnă a fotosintezei și respirației planctonice diferită în cele două tipuri de ecosisteme. în Lacul Știucilor, cu apă mai transparentă, s-a înregistrat adesea fenomenul de fotoinhibiție la suprafața apei, depinzînd atît de intensita- tea luminii, cît și de compoziția fitoplanctonului; în iazuri, unde transpa- rența este mult mai mică, acest fenomen a fost semnalat mai rar. Datele obținute arată că variația diurnă a fotosintezei și respirației este dependentă în principal de calitatea și de cantitatea luminii în masa apei, de transparență, de dinamica diurnă a temperaturii apei, a oxigenului solvit, precum și de modificările în compoziția fitoplanctonului. Se impune o cunoaștere mai temeinică a implicațiilor metodologice ale acestor variabile, ca și uniformizarea metodelor de determinare a fotosintezei și respirației planctonice. BIBLIOGRAFIE 1. ANDERSON R. S., Oecologia (Berlin), 1974, 14, 1 — 17. .2. FEE E. J., Verh. Internat. Verein. Limnol., 1975, 19, 39-46. .3. FOTT J.1- Productivity problems of freshivaters, Warsaw — Krakow, 1972, 673 — 683. 4. GAARDER T., GRAN H., Rapp. Cons. Explor. Mer, 1927, 42, 1-48. ■5. MARTON AL., BUCUR N., CĂRĂUȘ L, Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1980, XXII, 225-227. 6. MARTON AL., PfiTERFI ȘT., CĂRĂUȘ L, Aspecte ale metodologiei cercetării productivi- tății primare planctonice tn ecosistemele limnice, în Producția și productivitatea ecosistemelor acvatice, sub red. N. BOTNARIUC, Edit. Academiei .București 1981. 7. MARTON AL., BUCUR N., KEUL M., CĂRĂUȘ L, Rev. Roum. Biol., Biol. Veg., 1981, 26, 1, 3 — 9. 8. PjfiTERFI ST., MARTON AL., Studia Universitatis Babes-Bolyai, Biologia, 1977, 1, 20-^27. 9. PUTERE! ST., MARTON AL., ȘTIRBAN M., BERCEA V., Rev. Roum. Biol., Biol. Veg.-, 1977, 22, 1, 49-58. 10. TILZER M. M., GOLDMAN G. R., DE AMEZAGA E., Verh. Internat. Verein. Limnol., 1975, 19, 800-807. 11. WROBEL S., Productivity problems of freshivaters, Warsaw — Krakow, 1972, 804—873 Primit în redacție la 2 februarie 1981 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 Și Stațiunea de cercetări ,,Stejarul”, Ptngărați, jud. Neamț ROLUL METABOLISMULUI SPECIFIC AL PLANTELOR ÎN SINDINAMICA FITOCENOZELOR DE PAJIȘTI DE ION RESMERIȚĂ și ȘTEFAN GALLO The researches showed that some species of the grasslands phytocenoses manifest a ten times greater dissolving and absorption potentiality of the mineral elements, as compared to gramineae. Concoinitantly with the decomposition of organic dead out soil and of the above soil snbstances, a modification of the dynamics of nntri- ents takes place, implicitly a change of the vegetation structure. Consequently, the specific plant metabolism of phytocenoses plays an important part in the sindynamic process of grasslands. Autogene changes will appear in the cenotic structure, a natural process of discontinuity in the phytocenoses continuity. The betterment of the nutrition regime by fertilization produces spectacular chan- ges in the grasslands structure, namely an increase of the gramineae and legumi- . nousplants, good fodders, to the qualitative and quantitative detriment of weeds. j în complexitatea procesului sindinamic al fitocenozelor în general i și al pajiștilor în special se acordă un rol tot mai important metabolismului j specific al plantelor, care este însușirea esențială a sistemelor vii de a trans- , forma chimic substanțe, respectiv de a înmagazina, elibera sau transforma energie. După V.B. Weisz (citat de (15)), metabolismul este exprimat ‘ prin trei funcții: nutrienți, respirație și sinteză (15). Dintre aceste funcții ! sau dintre aceste componente ale metabolismului, nutrienții dețin un rol ș prioritar în sindinamica fitocenozelor, motiv pentru care ne vom opri în ! comunicarea de față asupra acestora în contextul procesului metabolic ș al populațiilor de plante din cenozele pajiștilor. I Competitivitatea pe care o implică conviețuirea populațiilor de ( plante într-o fitocenoză este un proces fitoistoric și fitocenogenetic generat i de interrelațiile ce asigură autodezvoltarea armonioasă a trinității: fito- cenoze, zoocenoze și microbocenoze (14). în modul acesta se circumscriu [ relații indisolubile și obligatorii între componentele fitosistemului, expri- j mate prin discontinuitatea în continuitatea fitocenozelor, proces care este o rezultantă a relațiilor intraspecifice și intrapopulaționale ce stimulează ii prioritar circulația materiei și a energiei într-un ecosistem (1), (2), (3).. ii SINDINAMICA FITOCENOZELOR ÎN CONTEXTUL METABOLISMULUI' ; Dinamica nutrienților din soluția solului influențează direct și indi- j; rect dezvoltarea cantitativă și calitativă a populațiilor de plante în cenoze,. determinînd o gamă largă de fenomene biotice și abiotice (6). La rîndul lor, populațiile de plante, cu specificitatea lor fiziologică, iau parte direct ' la dinamica nutrienților, generînd relații și interrelații complementare- ‘ în contextul biocenozelor (9), (12). | ST. CERC- BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 34, NR. 1, P. 54-61, BUCUREȘTI, 1982 2 . SINDUNAMICA IWTOOENOZELOIR DE PAJIȘTI 55 Prin depunerile de resturi organice în sol și deasupra lui, plantele contribuie, alături de procesul lor de desorbție, la dinamica nutrienților din soluția solului și astfel influențează în timp și în spațiu sindinamica fitocenozelor (13), (14). Cînd afirmăm acest lucru, ne gîndim cel dinții la faptul că în sol se depune o cantitate de nutrienți la unitatea de substanță ■organică descompusă, proporțional cu prezența elementelor minerale în biomasa fiecărei populații de plante, pe de o parte, și că prin procesul de desorbție se urmează aceeași cale, pe de altă parte (8). Cum într-o cenoză alternează în timp cantitativ și calitativ populațiile de plante cu specifi- citate fiziologică proprie, este de așteptat ca și dinamica nutrienților să fluctueze în direcții neprevizibile la nivelul cunoștințelor de astăzi. Se știe că edificatoarele fitocenozelor de pajiști, în cazul de față Agrostis tenuis și Festuca rubra, avînd posibilități mai reduse decît buru- ienile în dizolvarea și absorbția nutrienților, se răresc treptat în covorul vegetal atunci cînd soluția solului se diluează sub nivelul exigențelor lor biologice, iar spațiul rămas liber în urma acestui proces de autorărire a speciilor edificatoare este ocupat de populațiile de buruieni, care au un randament sporit în dizolvarea și absorbția elementelor minerale nutritive din sol, așa că biomasa acestor parteneri din fitocenoze este mai bogată în unele substanțe minerale și azot decît edificatoarele, respectiv gramineele perene (12), (13). Cînd biomasa acestor specii, numite generic buruieni, se descompune pînă la compuși minerali solubili în soluția solului — este vorba de restu- rile organice moarte din sol și de deasupra lui pe care le depune permanent orice populație de plante în dezvoltarea lor ontogenetică și mai ales după încetarea ciclului vital —, contribuie la creșterea nutrienților din sol pro- porțional cu densitatea acestor parteneri în fitocenozele de pajiști. Cu timpul, populațiile plantelor edificatoare și ale celorlalte specii bune furajere au la dispoziție într-un tempo imperceptibil inițial nutrienții necesari în cantități sporite și încep să recucerească din terenul pierdut, iar fizionomia cenozelor începe să se modifice, desigur într-un timp care, de cele mai multe ori, depășește viața unui cercetător. De notificat că nu- mai într-un timp imprevizibil, prin acumulări cantitative în bioceno- zele solului, se produc schimbări calitative cauzate de însuși metabolis- mul specific al plantelor din covorul vegetal (10). Aceste modificări fizio- nomice pot fi sesizate de ochiul fitocenologilor numai într-un interval îndelungat și prin observații care adeseori ating sau chiar depășesc o viață de om. Numai așa am putea intui cu ochii noștri schimbările fizionomice cu caracter autogen, generate de metabolismul specific al populațiilor de plante, modificări care cîteodată pot avea și un caracter exploziv, cum se petrece cu speciile de Leontodon, Thymus, Salvia, Centaurea, Genista, Potentilla etc. Nu rareori aceste schimbări se datoresc modului nerațional .al exploatării pajiștilor, la care aspecte își poate aduce contribuția și feno- menul de alelopatie (9). Rămîne însă un fapt cert că regimul nutrienților nu este străin de aceste modificări, indiferent de alte cauze. Așa, pilcurile de Hieracium pilosella au dispărut din covorul vegetal după ameliorarea regimului nutritiv (9), iar speciile de Rhinanthus s-au retras total din fito- 56 ION RESMERIȚA și ȘT. GALLO 4 SINDifNAMICA FITOCENOZELOR DE PAJIȘTI; 57 Tabelul nr. 2 cenoze după 2—4 ani de fertilizare (9). însă în aceste cazuri avem de-a. face cu un proces sindinamic provocat de factorul antropic, asupra căruia, vom reveni. ELEMENTE MINERALE ABSORBITE LA UN GRAM SUBSTANȚĂ USCATĂ DE PRINCIPALELE SPECII Din cantitatea de cenușă, care cuprinde circa 60 de elemente mine- rale luate de plante din sol (4), (8), ne oprim numai la calciu, fosfor, pota- siu și azot, ca elemente pe care omul le administrează obișnuit pe pajiști în vederea stimulării dezvoltării speciilor edificatoare bune furajere și a combaterii tot a unor specii edificatoare, dar nevaloroase furajer, cum se petrece cu Nardus stricta (9). S-au mai analizat și magneziul ca element absolut indispensabil plantelor, cele patru elemente amintite deja, precum și sodiul, care poate înlocui lipsa potasiului din soluția solului (8). Datele înscrise în tabelele nr. 1 și 2 evidențiază că, la un gram sub- stanță uscată, populațiile de plante absorb în mod diferit substanțele Tabelul nr. 1 Elemente minerale absorbite pentru sintetizarea a 1 g substanță uscată la principalele specii în fitocenozele edificate de Agrostis tenuis 1 Specia Cenușă mg/g CaO mg/g MgO mg/g I<20 mg/g Na2O mg/g. P2O6 mg/g N mg/g Agrostis tenuis 52,252 2,498 4,703 13,001 0,480 2,540 12,102 Festuca rubra 48,303 2,193 1,995 13,499 0,491 3,081 9,201 Sieglingia decumbens 44,924 1,285 4,600 17,996 0,512 2,596 - 9,209 Trifolium pratense 78,484 13,187 7,603 15,206 0,571 4,994 19,802 Lotus corniculatus 75,238 11,106 10,399 18,394 0,309 4,919 25,396 Genista tinetoria 49,104 5,090 5,304 16,399 0,370 3,589 24,992. Potentilla erecta 77,893 11,810 7,789 16,387 0,482 4,220 15,393 Ranunculus acris 69,952 9,531 8,696 18,394 0,310 3,899 9,187 Gymnadenia conopsea Chrysanthemum leucanthe- 82,515 10,496 8,502 11,776 0,853 6,796 14,792 mum 89,470 8,500 7,705 22,701 0,471 5,650 12,994 Centaurea austriaca 81,857 9,199 2,799 27,385 3,269 3,710 12,902' Succisa pratensis 87,461 14,004 7,390 21,537 0,301 4,010 13,604 Leontodon hispidus 104,131 14,124 8,641 22,802 0,901 4,578 14,198 Prunella vulgaris 106,666 21,360 1,173 11,987 0,133 4,960 20,053 minerale exprimate în cenușă, și anume fluctuează între 44,924 și 106,666. mg/g s.u. în fitocenozele edificate de Agrostis tenuis, respectiv între 45,803 și 134,712 mg/g s.u. în cele edificate de Festuca rubra. Reiese concludent că unele populații ale speciilor de buruieni depun de 2—3 ori mai multe, substanțe minerale — cenușă — în biomasa lor față de plantele edifica- toare. Dintre elementele minerale analizate de noi, ne reține atenția cal- ciul, care fluctuează în biomasa plantelor între 1,285 și 21,360 mg/g s.u., în prima fitocenoză, respectiv între 1,698 și 17,497 mg/g s.u. în cea de-a. doua. în general, populațiile de buruieni dețin prioritatea privind substan- țele minerale depuse într-un gram substanță uscată, de unde ipoteza că ele au un rol important în dinamica nutrienților din soluția solului, cui repercusiuni și asupra procesului sindinamic al fitocenozelor. Elemente minerale absorbite pentru sintetizarea a 1 g substanță uscată la principalele specii în fitocenozele edificate de Festuca rubra Specia Cenușă mg/g CaO mg/g MgO mg/g KaO mg/g Na2O mg/g PA mg/g N mg/g Festuca rubra 45,803 1,698 2,306 14,632 0,541 3,300 10,300 a Anthoxanthum odoralum 78,319 2,996 6,393 25,399 0,541 3,941 10,401 Lotus corniculatus 97,194 10,486 8,391 30,602 0,527 6,701 28,987 t'? ^—Genista sagittalis 62,163 7,000 8,501 30,196 0,620 6,470 28,402 ; • Rhinanthus minor 64,286 5,702 4,714 31,100 10,000 5,702 12,689 Polygala vulgaris 72,368 5,974 6,697 11,803 0,434 0,434 20,213 Ș •Cerastium caespitosum 92,279 7,109 5,358 26,582 0,574 5,320 14,783 Thymus pulegioides ssp. ; - montanus 95,791 11,045 8,418 19,662 0,537 6,575 15,486 Chrysanthemum leucanthe- £ mum 100,564 10,194 4,905 34,502 0,529 4,499 15,003 t Euphrasia stricta 110,803 8,384 10,000 41,025 0,582 8,005 16,316 p Plantago media 123,400 8,396 7,201 33,603 10,000 5,371 10,000 f: Plantago laneeolata 133,300 17,497 6,305 30,009 0,480 5,150 17,497 0 Leontodon autumnalis 123,400 11,805 6,106 38,202 0,640 6,400 16,697 | Viola declinata 134,712 9,296 11,962 50,011 0,151 6,233 25,019 SUBSTANȚĂ USCATĂ, SUBSTANȚĂ ORGANICĂ ȘI CENUȘĂ LA PRINCIPALELE SPECII Datele înscrise în tabelele nr. 3 și 4 reliefează că speciile dominante — edificatoare — sintetizează cea mai mare cantitate de biomasa în con- textul fiecărei specii în parte. însă totalul de biomasă sintetizată de spe- •ciile de buruieni este de 59% față de al speciilor bune furajere în fitoceno- Tabelul nr. 3 Substanță uscată, substanță organică și substanțe minerale (cenușă) la principalele specii în fitocenozele edificate de Agrostis tenuis Specia Substanță uscată kg/ha Substanță organică kg/ha Cenușă kg/ha Agrostis tenuis 401,9 380,9 21,0 Festuca rubra 383,0 364,5 18,5 Sieglingia decumbens 111,3 106,3 5,0 Trifolium pratense 187,3 172,6 14,7 Lotus corniculatus 178,0 164,6 13,4 Genista tinetoria 256,8 243,2 12,6 Potentilla erecta 134,8 124,3 10,5 Ranunculus acris 251,5 233,9 17,6 Gymnadenia conopsea 100,8 92,4 8,4 Chrysanthemum leucanthemum 290,6 264,6 26,0 Centaurea austriaca 282,2 259,1 23,1 Succisa pratensis 292,7 267,1 25,6 Leontodon hispidus 121,0 108,4 12,6 Prunella vulgaris 75,0 67,0 8,0 Total 3066,9 2 849,9 217,0 SINDINAMICA FITOCENOZELOR DE PAJIȘTI 59 58 ION RESMEfRirpA și ȘT. GALLO 5> zele edificate de Agrostis tenuis și, respectiv, de 67,8% în cele de Festuca rubra, exprimat în substanță uscată. Substanța organică pentru speciile de buruieni, calculată tot în valori procentuale față de totalul speciilor bune furajere, este de 66,3% în prima fitocenoză, respectiv de 64,5% în cea de-a doua fitocenoză. Cenușa se ridică la valori procentuale de 65,5% în fitocenozele de Agrostis tenuis și, respectiv, de 88,5 % în cele de Festuca, rubra pentru speciile de buruieni față de cele furajere. Tabelul nr. 4 Substanțăuscată, substanță organică și substanțe minerale (cenușă) la principalele specii în fitocenozele edificate de Festuca rubra Specia Substanță uscată kg/ha Substanță organică kg/ha Cenușă kg/ha Festuca rubra 860,2 820,8 39,4 Anthoxanihum odoratum 314,1 289,5 24,6 Lotus corniculatus 146,1 131,9 14,2 Genista sagittalis 722,3 677,4 44,9 Rhinanihus minor 238,0 222,7 15,3 Potygala vulgaris 76,0 70,5 5,5 Cerastium caespitosum 106,2 96,4 9,8 Thymus pulegioides ssp. montanus 69,9 62,3 6,6 Chrysanthemum leucanthemum 283,4 255,9 28,5 Euphrasia stricta 108,3 96,3 12,0 Plantago media 348,0 305,3 42,7 Planiago lanceolaia 354,0 317,4 46,6 Leontodon auiumnalis 306,4 268,6 37,8 Viola declinata 178,9 154,8 24,1 Total 4 110,8 3758,8 352,0 Dintre datele pe care le discutăm prezintă importanță în mod spe- cial cele privitoare la cenușă, respectiv substanțele minerale, care prin ana- logie ne permit să susținem că populațiile de buruieni contribuie priori- tar, față de plantele furajere, la procesul dinamic al nutrienților din solu- ția solului, care în final se reflectă în sindinamica covorului vegetal al pajiștilor în cauză. ELEMENTE MINERALE (kg/ha) ABSORBITE DE PRINCIPALELE SPECII Cantitatea de elemente minerale depusă în biomasa populațiilor de buruieni în cele două grupe de fitocenoze (kg/ha) pledează în favoarea afirmațiilor anterioare, și anume că acestea dețin prioritatea pe această linie, ceea ce confirmă datele din tabelele nr. 5 și 6. în valori procentuale, acestea sînt pentru buruieni de 76,1% calciu, 65,4% potasiu, 63,4% fos- for și 60,6% azot în cenozele edificate de Agrostis tenuis, respectiv de 87,1 % calciu, 78,8% potasiu, 75,4% fosfor și 76,4% azot în cele de Fes- tuca rubra. Așadar, populațiile de buruieni au întîietate în dinamica nu- trienților din biotop și implicit contribuie la sindinamica fitocenozelor de pajiști (9). | Tabelul nr. 5 Cantitatea de elemente minerale absorbite de principalele specii In fitocenozele edificate de Agrostis tenuis i Specia CaO MgO K2O Na2O p2o5 N kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha Agrostis tenuis 1,004 1,890 5,225 0,193 1,021 4,864 i Festuca rubra 0,840 0,764 5,170 0,188 1,180 3,524 Sieglingia decumbens 0,143 0,522 2,003 0,057 0,280 1,025 Trifoliuin pratense 2,470 1,424 2,848 0,107 0,927 3,709 Lotus corniculatus 1,978 1,852 3,276 0,665 0,876 4,523 ■ Genista tinctoria 1,306 1,361 4,208 0,095 0,921 6,413 Potentilla erecta 1,592 1,050 2,209 0,065 0,569 2,075 Ranunculus acris 2,398 2,188 4,628 0,078 0,981 2,344 • Gymnadenia eonopsea 1,058 0,857 1,189 0,086 0,685 1,491 ; Chrysanthemum leucanthemum 2,470 2,239 8,051 0,137 1,642 3,776 : — Centaurea austriaca 2,596 0,790 7,728 0,076 1,049 3,641 Succisa pratensis 4,099 2,163 6,304 0,088 1,200 3,982 Leontodon hispidus 1,709 1,042 2,759 0,109 0,554 1,718 > Prunella vulgaris 1,602 0,088 0,899 0,039 0,372 1,504 ( Total 25,265 11,220 56,497 1,373 12,255 44,559 Tabelul nr. 6 5 Cantitatea de elemente minerale absorbite de principalele specii în fitocenozele edificate de Festuca rubra ! Specia CaO MgO K2O Na2O p2o5 N kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha kg/ha | ’ Festuca rubra 1,461 1,984 12,586 0,465 2,839 8,859 | Anthoxanthum odoratum 0,941 2,008 7,978 0,170 1;238 3,267 : ! Lotus corniculatus 1,532 1,226 4,471 0,077 0,979 4,235 i Genista sagittalis 5,056 6,140 21,811 0,448 4,673 20,515 j Rhinanthus minor 1,357 1,122 7,404 2,380 1,357 3,020 | Polygala vulgaris 0,454 0,509 0,897 0,033 0,033 1,559 ' | Cerastium caespitosum | Thymus pulegioides ssp. 0,755 0,569 2,823 0,061 0,565 1,570 1 montanus 0,761 0,580 1,352 0,037 0,453 1,067 | Chrysanthemum leucanthemum 2,889 1,390 9,778 0,150 1,275 4,252 | , Euphrasia stricta 0,908 1,083 4,443 0,063 0,867 1,767 I Plantago media 2,922 2,506 11,694 3,480 1,869 3,480 1 Plantago lanceolata 6,194 2,232 10,621 0,170 1,823 6,194 1 Leontodon autamnalis 3,617 1,871 11,705 0,196 1,961 5,116 | Viola declinata 1,663 2,140 8,947 0,027 1,115 4,476 | Total 30,511 25,360 116,510 7,757 21,047 69,377 I REGIMUL NUTRIENȚILOR, FACTOR PRIORITAR ÎN SINDINAMICA FITOCENOZELOR Eegimul trofic creează serii de cenoze, implicit reglează calitativ și cantitativ speciile din fitocenozele pajiștilor (10). Polii opuși ai regimului trofic, respectiv oligotrof și megatrof, triază cel mai sever speciile din fito- cenoze (fig. 1), și aceasta ca o consecință a restrîngerii numărului de nișe 60 ION RESMERIȚĂ și ȘT. GALLO 7 8 SINDINAMICA PSTODENOZEbOiR. DE PAJIȘTI 61 din biotopurile pajiștilor (5), (11). Se creează, datorită regimului trofic,, adevărate serii ecologice cu caracter reversibil după încetarea fertilizării. Prin ameliorarea artificială a regimului nutritiv, s-au obținut rezul- tate care ne permit să conchidem că speciile care au regresat sau chiar au dispărut din covorul vegetal sînt î Hieracium pilosella, H. auricula, Plan- Fig. 1. — Succesiuni fitocenotice determinate de fluctuația regimului nutritiv din sol (numărul de specii este media a 10 relevee pentru fiecare asociație). tago lanceolata, P. media, Euphrasia rostkoviana, E. stricta, Hypochoeris radicata, II. maculata, Leontodon hispidus, L. autumnalis, Succisa praten- sis, Rhinanthus minor etc. (6), (9). După 3—5 ani de la încetarea fertilizării, aceste specii reapar vizi- bil în fitocenozele respective. — Conviețuirea în pajiști a populațiilor de plante cu metabolism cît mai diversificat reprezintă căi în fluxul de energie și în circuitul materiei, procese care contribuie la menținerea integralității ecosistemelor din care fac parte fitocenozele. — Sub influența dinamicii nutrienților, la care concură însăși dez- voltarea ansamblului de specii, se produc modificări autogene, care con- stituie un proces legic a ceea ce numim discontinuitate în continuitatea fitocenozelor. BIBLIOGRAFIE 1. BERTALANFFY L., Teorie generale dei sistemi, Ist. Librario Internationale, Milano, 1971. 2. BOTNARIUC N., Principii de biologie generală, Edit. Academiei, București, 1976. 3. BOTNARIUC N., Concepția si metoda sistemică in biologia generală, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1976. 4. DAVIDESCU D., Agrochimia, Edit. Academiei, București, 1956. 5. DAVIDESCU D., IONESCU M., IVĂNESCU M., SLUȘANSCHIFL, PAVLOVSCHI GH., Metode de analize chimice și fizice folosite in agricultură, Edit. Academiei, București, 1963. 6. LAMBERG J., Documents phytoccnologiques, N. S., 1979, IV. 7. PAECH K., TRACEK M. V., Moderne Methoden der Pflanzen Analyse, I, Springer-Verlag, Berlin, 1956. 8. POP E., SĂLĂGEANU N., PETERFI ȘT., CHIRILEI H., Manual de fiziologia plan- telor, Litografia și tipografia Universității, București, 1957. 9. RESMERIȚĂ I., Flora, vegetația și potențialul productiv pe Masivul Vlădeasa, Edit. Aca- demiei, București, 1970. 10. RESMERIȚĂ I., Studii și comunicări, Muzeul de științe naturale, Bacău, 1972, 5, 197 — 204. 11. RESMERIȚĂ I., STOICOVICI L., Rev. roum. Biol., Sărie Botanique, 1970, 15, 1, 23-31. 12. RESMERIȚĂ I., GALL0 ȘT., Studia Univ. Babeș-Bolyai, Series Biologica, 1972, 2, 36-39. 13. RESMERIȚĂ I., GALLO ST., Studii si comunicări, Muzeul de științe naturale, Bacău, 1976-1977, 9—10, 335-342. 14. RESMERIȚĂ I., RAȚIU O., Contribuții botanice, Cluj-Napoca, 1979, 207 — 221. 15. SĂHLEANU V., STUGREN B., Mica enciclopedie de biologie, Edit. științifică și enciclo- pedică, București, 1976. Primit în redacție la 7 mai 1981 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 CONCLUZII — Metabolismul specific al speciilor de plante contribuie, prin modi- ficarea parametrului nutrienți, la autoreglarea și la echilibrul dinamic al fitocenozelor, cu tendința să restabilească prin procesul conexiunii inverse integralitatea structurală și funcțională a cenozelor. — Populațiile plantelor de buruieni din pajiști, prin potențialul lor de dizolvare și de absorbție a elementelor minerale din sol, care se ridică, la unele specii și pentru unele substanțe nutritive, la peste 10 ori față de gramineele edificatoare, în cazul de față Agrostis tenuis și Festuca rubra, au rol deosebit în viața cenozelor. CITOTAXONOMIA UNOR ENDEMITE FLORISTICE DIN ROMÂNIA DE AURICA TĂCINĂ The paper presents the main contributions to the karyological study of some floristic endemisms in Romania. Our karyological criteria on some endemic taxa allowed as to establish the number of chromosomes for spccies Centaurea pontica Prodan et E. I. Nyărădy, to check the basic chromosomal number in other spe- cies: Heracleum palmatum Baumg., Onobrychis transsiloanica Simonkai, Dianthus callizonus Schott et Kotschy, and to form their karyotype. Our karyological investigations are based on the “squash” technique and are impor- tant additional criteria to solve the problems of vegetal taxonomy by completing the value of morphotaxonomic and phytogeographical data. în lucrarea de față prezentăm rezultatele cercetărilor cariologice referitoare la unii taxoni endemici din flora României. Atît în prezenta lucrare, precum și în publicațiile noastre anterioare (12), (14), (15), (16), (17), datele de cariologie sînt corelate cu observațiile morfotaxonomice referitoare la speciile luate în studiu,-în scopul revizuirii rangului taxonomic al acestora și a vechimii lor. MATERIAL ȘI METODĂ Investigarea cariologică s-a efectuat pe populații endemice de Heracleum palmatum Baumg., Centaurea pontica Prodan et E. I. Nyărâdy, Dianthus callizonus Schott et Kotschy și Onobrychis transsiloanica Simonkai. Materialul de lucru a fost prelucrat după metoda Feulgen, cu unele modificări. Microfotografiile s-au obținut la o mărire directă de 400 x. REZULTATE Heracleum palmatum Baumg. (H. transsilvanicum Schur) (2n=22) reprezintă un endemit al Carpaților de SE, fiind component de seamă al asociațiilor de buruienișuri subalpine (as. Cardueto (personatae)-Heraclee- tum palmati Beldie 1967). Genul Heracleum L. are numărul cromozomic de bază x =11(3), (13). Bell și Constance (1966, citați de (3)) au determinat numărul de cromozomi la Heracleum palmatum (2n=22). Analiza cariologică efectuată de noi asupra taxonului Heracleum palmatum a permis punerea în evidență a setului diploid de cromozomi 2n = 22, grupați în 11 perechi de cromozomi omologi, dintre care perechile 2, 3, 6, 8 și 11 sînt formate din metacentrici, iar 1, 4, 5, 7 și 9 din cromozomi submetacentrici (fig. 1). Prezența celor două tipuri morfologice de cromozomi la specia Heracleum palmatum defi- ST. CERC. BIOL. SERIA BIOL; VEGET., T; 34, NR. 1, P, 62-65, BUCUREȘTI, 1982 si h st •• ii ii m «i •• h •• i 2 3 4 5 6 7 â 9 10 11 Fig. 1. — Placă metafazică și cariotipul la Heracleum palmatum Baumg. Fig. 2. — a, Aspectul ovat al fructului și raportul, de mărime (1/2) dintre lungimea fructului și a canalelor secretoare la Heracleum palmatum Baumg. (3,5 X). b, Aspectul lat ovat al fructului și raportul de mărime dintre lungi- mea fructului și a canalelor secre- toare Ia Heracleum sphondylium L. (3,5 X). ÎS 8® M H H U u «V SAiS 2 3 4 5 G ? 8 9 10 ii“”pT'^^^ ! 2 3 4 5 6 7 89 ÎS W III» Bl ■< 10 11 12 13 14 15 Fig. 4. — Placă metafazică și cariotipul la Diantlms callizonus Schott et Kotschy. sl ti ta preocupărilor pentru plantele medicinale, importantă sursă de materii prime vegetale. în mod firesc, pe lingă problemele de cartare, evaluare șî exploatare a unor astfel de resurse naturale, se pune un accent tot mai mare pe cercetările care au drept scop ameliorarea speciilor de plante medicinale și creșterea randamentului lor bioproductiv. Intervenția cu factori mutageni determină lărgirea amplitudinii de var labilitate; de aceea, este deosebit de indicată mutageneza artificială, ca mijloc de sporire a variabilității individuale, de diversificare a materia- lului inițial — cîmpul de acțiune al selecției artificiale. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE Tratamentul cu agenți alchilanți a fost administrat semințelor uscate de Papaver somni- ferum L., linia M-110/68, provenite de la SCPMA—Fundulea, fiind menținute la temperatura camerei. Etilmetansulfonatul (EMS) și diețilsulfatul (DES) s-au administrat în concentrație de 0,05—0,40%, timp de 6 și 12 ore. După tratament, semințele s-au spălat în jet de apă de la robinet. Deoarece condițiile climatice nu au permis semănarea imediată în cîmp, semințele tra- tate au fost zvîntate, stare în care s-au păstrat pe o perioadă de 6 zile la temperatura camerei. Semănatul în cîmp a avut loc la data de 6.04.1979, pe terenul experimental al Stațiunii de cercetări „Stejarul”, Pingărați (jud. Neamț). Efectele biologice induse de tratamentul cu mutagenii alchilanți au fost apreciate prin observații fenologice (data maturării primei capsule), prin stabilirea gradului de supraviețuire, ca și prin analiza variabilității unor caractere morfologice. Variabilitatea individuală a para- metrilor morfologici analizați în urma tratamentelor cu EMS și DES a fost apreciată prin metoda statistică (tabelele nr. 1 și 2). REZULTATE ȘI DISCUȚII Tratamentele administrate cu EMS și DES au avut, în general, efecte negative asupra caracterelor morfologice ale plantelor, indiferent de doză sau de durata tratamentului (x la martori este net superior celui STj CERC; BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 34, NR. 1, P., 66-70, BUCUREȘTI, 1982 2 INFLUENȚA AGENȚILOR ALCHILANȚI LA PAPAVER SOMNIFERUM 67 de la variantele de tratament). Variabilitatea (s și s %) se menține în limite medii, cu două excepții: variantele 0,05 % EMS, 6 și 12 ore, cînd a fost mică. Lungimea pedunculilor capsulelor și numărul de noduri per plantă, componente ale înălțimii plantelor în ultimă instanță, au avut comportări diferite în urma tratamentelor cu mutageni alchilanți. Astfel, lungimea pedunculilor capsulelor, de toate ordinele, a înregistrat creșteri sub in- fluența tratamentelor. Acest fapt este deosebit de semnificativ deoarece pedunculii constituie elemente de producție. Întrucît însă, în pofida spo- rului de lungime înregistrat de pedunculi, talia generală a plantelor a cu- noscut o scădere, este de presupus că și numărul de noduri a suferit o diminuare. Analiza tabelului nr. 1 confirmă supoziția noastră, x pentru acest caracter cunoscînd reduceri la toate variantele de tratament compa- rativ cu martorul. În ceea ce privește variabilitatea acestor caractere, situația se pre- zintă de asemenea diferențiată, în sensul că sporul de lungime al pedun- culilor capsulelor a implicat, sub influența tratamentelor, o creștere a variabilității (aceasta fiind mare în toate cazurile), în timp ce micșorarea numărului de noduri a determinat o scădere a coeficientului de variabi- litate (s%). Reducerea taliei plantelor tratate cu mutageni alchilanți a fost constatată și de alți autori (2), (3). în experiențele efectuate, s-a putut observa existența unei dife- rențe și între tratamentele cu EMS și DES, în sensul că cel din urmă a avut efecte nocive mult mai puternice, fiind practic letal peste doza de 0,05% administrată timp de 6 ore (tabelul nr. 1). Totodată s-a observat că procentul de supraviețuire al plantelor tratate a fost destul de puternic afectat, în sensul reducerii acestuia (tabelul nr. 1). Și din acest punct de vedere, rezultatele obținute sînt în concordanță cu datele din literatura de specialitate (4), (5). în același timp, s-a observat o diminuare accen- tuată a numărului de plante maturate (în cadrul testului efectuat la data de 3.08.1979), cu o singură excepție — varianta 0,05 % EMS, 6 ore. Pre- lungirea perioadei de vegetație a plantelor tratate cu mutageni alchilanți este o constatare semnalată destul de frecvent (1), (4). Din punctul de vedere al producției, organul cel mai important este capsula, la care s-a urmărit cu atenție comportarea sub influența trata- mentului cu agenți alchilanți. S-a analizat acest organ sub aspectul înăl- țimii, diametrului, numărului de raze stigmatice etc. (tabelul nr. 2). Atît la capsulele de ordinul I, cît și la cele de ordinele II sau III, conco- mitent cu creșterea concentrației agentului mutagen, s-a constatat dimi- nuarea tuturor parametrilor. De reținut și aici o singură excepție, și anume la varianta obținută prin tratamentul cu 0,05% EMS, 6 ore. La această variantă, capsulele au avut diametrul mai mare decît la martor, atît capsulele de ordinul I, cît și cele de ordinul II. Valorile concrete ale înălțimii capsulelor etalează o situație intere- santă. La toate variantele de tratament aplicat pe o perioadă de 12 ore, înălțimea capsulelor de ordinul I este mai mare decît la variantele tra- tate 6 ore. Fenomenul are o valoare deosebită pentru practică, mai ales dacă acest sens al manifestării caracterului se va menține și în M2. * Test efectuat la data de 3.08.1979. ** Test efectuat la recoltarea plantelor. 4 INFLUENȚA AGENȚILOR ALCHILANȚI LA PAPAVER SOMNIFERUM Tabelul nr. 2 69 Valoarea unor indici statistici la capsule de mac, de ordinul I, linia M-l 10/68, în urma Z tratamentului cu mutageni chimici Nr. Varianta Caracterul Indici statistici crt. studiat x±sx s s% r 1 Martor, 6 ore în apă D I nr. raze stigmat D/I 31,64±0,77 40,26±0,78 13,37 ±0,15 0,79+0,03 6,01 6,03 1,23 0,18 19,00 14,99 9,20 22,26 0,35 0,25 2 Martor, 12 ore în apă D I nr. raze stigmat D/I 32,76±l,09 41,58±0,69 13,47±0,21 0,79±0,03 7,30 4,63 1,39 0,18 22,27 11,12 10,33 23,11 0,33 0,74 3 Tratată cu 0,05 % EMS, 6 ore D I nr. raze stigmat D/I 32,39±0,89 36,24±l,06 13,43±0,20 0,92±0,03 6,09 7,25 1,38 0,24 18,80 20,01 10,27 25,82 0,18 0,63 4 Tratată cu 0>10%EMS, 6 ore D I nr. raze stigmat D/I 31,72±1,38 40,80±l,02 13,36±0,28 0,77±0,03 7,91 5,84 1,65 0,18 24,94 14,31 12,38 23,24 0,45 0,68 5 Tratată cu 0,20 % EMS, 6 ore D I nr. raze stigmat D/I 30,16±l,21 34,79±l,06 12,97±O,33 0,89±0,04 7,03 6,17 1,91 0,25 23,29 17,72 14,76 28,67 0,08 0,40 - 6 Tratată cu 0,40 % EMS, 6 ore D I nr. raze stigmat D/I 28,34±1,17 38,89±1,32 12,32±0,35 0,73±0,03 5,52 6,18 1,64 0,13 19,46 15,88 13,35 17,38 0,65 0,52 7 Tratată cu 0,05 % EMS, 12 ore D I nr. raze stigmat D/I 31,87±1,34 37,74±1,26 13,95±0,31 0,87±0,05 6,95 6,55 1,60 0,26 21,81 17,37 11,77 29,51 0,10 0,70 8 Tratată cu 0,10 % EMS, 12 ore D I nr. raze stigmat D/I 32,66±1,43 41,67±0,86 13,42±0,36 0,82±0,05 7,32 4,42 1,86 0,24 22,43 10,60 13,85 29,24 -0,07 0,71 9 Tratată cu 0,20 % EMS, 12 ore D 1 nr. raze stigmat D/I 30,06±l,04 38,37±0,77 13,15±O,23 0,78±0,02 7,15 5,26 1,60 0,17 23,79 13,72 12,18 21,67 0,23 0,52 —— 10 Tratată cu 0,05% DES, 6 ore D I nr. raze stigmat D/I 31,71±1,28 42,86±1,21 12,53±O,31 0,74±0,03 7,24 6,87 1,74 0,15 22,84 16,04 13,89 20,20 0,49 -0,08 în ceea ce privește variabilitatea parametrilor morfologici ai capsu- lelor, exprimată prin valorile indicelui s%, se constată că în marea majoritate a cazurilor este mare. 70 FL. FLORIA șl 1, I, BĂRA 5 Pentru a aprecia dacă cei doi parametri, înălțimea și diametrul capsulei, au o variabilitate independentă sau nu, s-a recurs la calculul coeficientului de corelație (r). Fără nici o excepție, acesta are valori pozi- tive, cuprinse între 0,08 și 0,89. Prin urmare, creșterea sau scăderea unei dimensiuni se asociază cu comportarea similară a celeilalte. Important pentru aprecierea productivității este și un alt caracter — numărul de raze ale stigmatului. Spre a putea aprecia dacă acest număr depinde de forma capsulei, s-a recurs la calculul raportului dintre diametrul și înălțimea capsulei, iar rezultatele s-au corelat cu numărul de raze ale stigmatului. Din aceste două puncte de vedere s-a constatat că numărul de raze scade concomitent cu doza de mutagen administrată, indiferent de durata tratamentului (tabelul nr. 2). CONCLUZII Studiul influenței tratamentelor cu EMS și DES la Papaver somni- ferum L., linia M-110/68, în Mx, a permis desprinderea următoarelor con- cluzii : 1. Tratamentul cu DES produce efect nociv mult mai puternic decît cel cu EMS, concentrațiile mai mari de 0,05% fiind letale. 2. Cei doi agenți alchilanți au avut efect inhibitor asupra creșterii plantelor în înălțime, indiferent de doză și de durata tratamentului. Nu s-a putut stabili o corelație clară între doză și efect. 3. Efectul tratamentului cu alchilanți a fost inhibitor atît asupra dimensiunilor capsulelor, cît și asupra numărului de raze stigmatice. 4. EMS și DES au exercitat o acțiune ușor stimulantă asupra lun- gimii pedunculilor capsulelor. 5. Sub influența tratamentelor cu mutageni alchilanți, procentul de supraviețuire a scăzut, iar perioada de vegetație s-a prelungit. BIBLIOGRAFIE 1. . BACIALIS K. K., în Himiceskie supermutaglienl v selekții, Izd. „Nauka”, Moskva, 1975, 317-320. 2. FOWER D. B., STEFANSSON B. R., Canad. J. Plant Sci., 1972, 52, 53-62. 3. GICHNER T., VELEMINSKY J., Biol, plant., 1973, 15, 2, 72-79. 4. KONDRATENKO L. M., Ghenetika, 1975, 11, 7, 34-39. 5. YAMAGUCHI H., TANO S., TATARA A., FURAI S., HASEGAWA K„ HIRAKI M., Polyploidy and induced mutations in plant breeding, FAO/IAEA, Vienna, 1974, 393-399. Primit în redacție la 5 ianuarie 1981 Stațiunea de cercetări „Stejarul”, Pîngărafi, jud. Neamț CONTRIBUȚII LA STUDIUL BIOLOGIEI CIUPERCII TRICHOTHECIUM ROSEUM LINK DE TATIANA ȘESAN Trichothecium roseum Link grew and sporulated abundantly on PDA, Weindling and Warcup media. The most favourable sources for growth and sporulation were : mannose, galac- tose, fructose, maltose, lactose, cellobiose, melibiose and the poorest ones : sorbose, saccharose and glycerin. On the media with different sources of nitrogen, țhe best growth and sporulation were recorded on medium with peptone, asparagine, urea, L-arginine, calcium, sodium and potassium nitrate, ammonium tartrate and nitrate, and the poorest on medium with serine. Se cunosc puține cercetări privind influența diferitelor medii de cultură, a diferitelor surse de carbon și azot asupra creșterii și sporulării ciupercii Trichothecium roseum Link (1), (2), (3), (4). La acestea, adu- cem în lucrarea de față unele completări. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE S-a lucrat cu un izolat de T. roseum de pe semințele de mazăre de grădină, soiul D’An- noney de la Stațiunea experimentală legumicolă Bacău. Ca medii nutritive s-au folosit (tabelul nr. 1) ; ,CGA, extract de malț, Czapel', Gzapek- Dox (pH 4,2), Warcup (pH 4,0) și Weindling (pFl 6,4). în mediul Weindling, folosit ca martor, glucoza ă fost Înlocuită cu 7 monozaharide, 5 dizaharide, 3 polizaharide și un alcool în experiențele cu diferite surse de carbon, iar pep- tona a fost înlocuită cu 11 aminoacizi, 2 amide, 1 vitamină, 4 azotați și 5 săruri de amoniu în experiențele cu diferite surse de azot (tabelele nr. 2 și 3). Culturile s-au efectuat în vase Petri cu diametrul de 10 cm, cohținlnd 20 ml mediu. Pentru inoculare cu ciupercile test, s-au folosit discuri de 0,7—0,8 cm, decupate din culturile respective în vîrstă de 7 zile, crescute pe mediul CGA. Incubarea a avut loc la temperatura camerei (20 —22°C). Fiecare variantă s-a experimentat în 3—5 repetiții. Creșterea s-a apreciat prin măsurarea diametrului coloniilor la 2, 4 și 6 zile în experiențele cu diferite medii de cultură și la 2, 3, 4 și 6 zile în cele cu diferite surse de carbon și azot. Datele s-au prelucrat statistic prin analiza varianței după programul PD2F în limbaj Fortran. Gradul de sporulare s-a apreciat macroscopic după o prealabilă analiză microscopică. REZULTATE OBȚINUTE Dintre mediile de cultură experimentate (tabelul nr. 1), cele mai bune s-au dovedit a fi CGA și Weindling, pe care după 2 zile diametrul culturilor a atins 2,060 —1,880 cm, iar după 6 zile 5,980 cm. Urmează ST. CERC, BIOL., SERIA BIOL, VEGET., T. 34, NR. 1, P. 71-76, BUCUREȘTI, 1982 72 TATIANA ȘESAN 2 BIOLOGIA CIUPERCII TRICHOTHECIUM ROSEUM LINK 73 mediul Warcup, pe care după 2 zile diametrul coloniei a fost de 1,440 cm, iar după 6 de 5,460 cm. în ordine descrescîndă, se situează mediile cu extract de malț și Czapek, care au determinat după 2 zile o creștere de 1,360 — 1,580 cm, iar după 6 de 4,120 — 4,160 cm. Creșterea cea mai slabă s-a înregistrat pe mediul Czapek-Dox, pe care la 2 zile diametrul coloniei a fost egal cu cel al discului inoculat (0,700 cm), iar la 6 zile a atins numai 2,660 cm. Tabelul nr. 1 Influența diferitelor medii de cultură asupra creșterii și sporulării ciupercii Trichothecium roseum Link Mediul de cultură Diametrul coloniei (cm) la : Sporulare 2 zile 6 zile diametru] dif. față de medie semni- ficația diametrul dif. față de medie semni- ficația CGA 2,060 0,557 XXX 5,980 1,254 XXX f. bună extract de malț 1,580 0,077 4,120 -0,606 000 f. bună Czapek 1,360 -0,143 00 4,160 —0,566 000 bună Czapek-Dox 0,700 -0,803 000 2,660 -2,066 000 bună Warcup 1,440 -0,063 5,460 0,734 XXX f. bună Weindling 1,880 0,377 XXX 5,980 1,254 XXX f. bună Media creșterii 1, 503 — — 4,726 —. DL 5% 0,106 0,189 DL 1% 0,140 0,249 DL 0,1% 0,180 0,320 Sporularea s-a dovedit foarte bună în majoritatea variantelor (me- diile CGA, extract de malț, Warcup, Weindling) și bună pe mediile Czapek și Czapek-Dox. Rezultatele noastre privind creșterea și sporularea ciupercii Tncho- thecium roseum concordă cu cele ale altor autori (4), dar diferă pe mediul CGA, pe care noi am obținut creștere și sporulare foarte bune. Monozaharidele (tabelul nr. 2) se asimilează cel mai ușor, așa îneît după 2 zile s-a înregistrat pe mediile respective o creștere de 1,596 cm față de 1,419 cm, cît a avut diametrul coloniilor în variantele cu dizaharide. Cel mai încet s-au asimilat polizaharidele și glicerina (în medie 1,489 — 1,167 cm). La încheierea experienței însă (după 6 zile), diferențele pe categorii de zaharuri s-au redus, diametrul culturilor în medie fiind de 5,150 cm în variantele eu monozaharide, de 5,733 cm în cele cu polizaha- ride și de 4,446 cm în cele cu dizaharide; numai în varianta cu glicerină, diametrul a fost cel mai scăzut (1,467 cm). Dintre monozaharide, D-riboza și manita au determinat creșterile cele mai mari (6,300 și, respectiv, 6,033 cm) în diametru. Urmează glu- coza (5,800 cm), apoi D-manoza, D-galactoza, fructoza și arabinoza, care au determinat creșteri practic egale (5,300 —- 5,533 cm). Creșterea cea mal redusă (1,433 cm) s-a înregistrat în varianta cu L-sorboză. Dintre dizaharide, D-maltoza a favorizat cel mai mult creșterea (7,533 cm), urmînd la o distanță destul de mare lactoza (5,967 cm), apoi Tabelul nr. 2 Influența diferitelor surse de carbon asupra creșterii și sporulării ciupercii Trichothecium roseum Link Sursa de carbon Diametrul coloniei (cm) la : Sporulare 2 zile 6 zile diametrul dif. față de medie semni- ficația diametrul dif. față de medie semni- ficația MONOZAHARIDE glucoză 1,833 0,333 X X 5,800 0,971 X X f. bună D-manoză 1,667 0,167 5,400 0,571 f. bună manită 2,133 0,633 XXX 6,033 1,204 XXX f. bună D-galactoză 1,567 0,067 5,400 0,571 f. bună fructoză (levuloză) 1,967 0,467 XXX 5,300 0,471 f. bună L-sorboză 1,100 -0,400 00 1,433 -3,396 000 slabă D-riboză 1,300 -0,200 6,300 1,471 XXX f. bună arabinoză DIZAHARIDE 1,200 ’ : J -0,300 0 5,533 0,704 X bună zaharoză (sucroză) 1,000' —0,500 000 1,700 -3,129 000 slabă D-maltoză 1,933 0,433 XXX 7,533 2,704 XXX f. bună celobioză 1,333 —0,167 3,600 -1,229 000 f. bună lactoză 1,200 -0,300 0 5,967 1,138 X X f. bună melibioză POLIZAHARIDE 1,633 0,133 3,433 -1,396 000 f. bună celuloză 1,133 -0,367 00 5,667 0,837 x bună amidon 1,867 0,367 X X 5,267 0,438 bună inulină ALCOOLI 1,467 -0,033 6,267 1,438 XXX bună glicerină 1,167 • -0,333 00 1,467 -3,362 000 slabă Media creșterii 1,500 — — 4,829 — — DL 5% 0,246 DL 1% 0,327 DL 0,1% 0,426 0,659 0,877 1,141 celobioza și melibioza, practic egale (3,600 și, respectiv, 3,433 cm). Zaha- roza a determinat creșterea cea mai redusă (1,700 cm). Polizaharidele s-au situat în următoarea ordine: inulină, celuloză, amidon, acesta din urmă fiind cel mai slab asimilat. Sporularea ciupercii Trichothecium roseum a fost foarte bună pe mediile cu manoză, manită, galactoză, fructoză, lactoză, glucoză, riboză, celobioză, melibioză, a fost bună pe cele cu arabinoză, amidon, inulină, celuloză și slabă pe mediile cu sorboză, zaharoză și glicerină. Rezultatele noastre concordă cu cele ale autorilor care consideră ca favorabile pentru creșterea ciupercii Tricliothecium roseum fructoza (4) și glucoza (1), (2) și ca puțin favorabile zaharoza (2), (4) și glicerina (2). Galactoza și arabinoza, amidonul și lactoza, citate ca surse slabe (2), (4), în experiențele noastre au dat rezultate bune. Dintre sursele de azot (tabelul nr. 3), cel mai bine asimilate sînt peptona (1,880 — 5,980 cm) și amidele, care au determinat în medie o creștere a diametrului culturilor de Trichothecium roseum de 1,950 m după 2 zile și de 4,770 cm după 6 zile. Cel mai slab au fost asimilate săru- 74 TATIANA ȘE'SAN 4 Tabelul nr. 3 Influența diferitelor surse de azot asupra creșterii și sporulării ciupercii Trichothecium roseum Link Sursa de azot Diametrul coloniei (cm) la : Sporulare 2 zile 6 zile diametrul dif. față de medie semni- ficația diametrul dif. față de medie semni- ficația peptonă AMINOACIZI 1,880 0,470 XXX 5,980 1,603 XXX f. bună glicocol 1,060 -0,350 000 . 4,600 0,223 X bună L-leucină 3,020 1,090 XXX 5,620 1,243 XXX slabă DL-leucină 1,540 0,130 X 5,940 1,563 XXX medie DL-ndr-leucină 1,660 0,250 XXX 6,160 1,783 XXX bună tirozină 0,820 -0,590 000 3,460 -0,917 000 bună lizină 0,880 -0,530 000 3,300 -1,077 000 slabă D-serină 0,920 -0,490 000 1,100 -3,277 000 slabă triptofan 0,940 -0,470 000 3,480 -0,897 000 bună L-cistină 1,220 -0,190 00 5,060 0,683 XXX bună DL-citrulină 1,720 0,310 XXX 4,640 0,263 X bună L-arginină 1,280 -0,130 0 3,840 -0,537 000 f. bună AMIDE DL-asparagină 1,800 0,390 XXX 5,700 1,323 XXX f. bună uree 2,100 0,690 XXX 3,840 -0,537 000 f. bună VITAMINE riboflavină AZOTAȚI 2,020 0,610 XXX 4,320 -0,057 bună azotat de potasiu 1,220 -0,190 00 4,100 -0,277 00 f. bună azotat de sodiu 1,240 -0,170 00 4,200 -0,177 f. bună azotat de amoniu 1,420 0,010 3,400 -0,977 000 f. bună azotat de calciu 1,280 -0,130 0 4,940 0,563 XXX f. bună SĂRURI DE AMONIU tartrat de amoniu fosfat de amoniu mono- 1,660 0,250 XXX 4,400 0,023 f. bună bazic 0,900 . -0,510 000 4,140 -0,237 0 f. bună sulfat de amoniu 0,940 -0,470 000 4,720 0,343 X X f. bună carbonat de amoniu 0,900 -0,510 000 3,740 -0,637 000 f. bună azotat de amoniu 1,420 0,010 3,400 -0,977 000 f. bună Media creșterii 1,410 — — 4,377 — DL 5% 0,113 DL 1% 0,150 DL 0,1% 0,191 0,222 0,293 0,374 rile de amoniu, în variantele respective creșterea medie a diametrului fiind de 1,164 cm după 2 zile și de 4,080 cm după 6 zile. Dintre aminoacizi, rezultatele cele mai bune s-au obținut după 2 zile cu L-leucina (3,020 cm), urmată de DL-eitrulină, DL-leucină, DL-nor- -leueină, L-arginină, L-cistină, glicocol (1,720 — 1,060 cm). După 6 zile, DL-nor-leucina s-a situat în frunte (6,160 cm), urmată de DL-leucină (5,940 cm), L-leucină (5,620 cm) și L-cistină (5,060 cm). în variantele 5 BIOLOGIA CIUPERCII TRICHOTHECIUM ROSEUM LINK 75 cu triptofan, tirozină și lizină s-au înregistrat creșteri mai lente, de 0,820— 0,940 cm după 2 zile și de 3,300 — 3,480 cm după 6 zile. Cel mai slab s-a comportat D-serina, pe care, după 6 zile, diametrul a atins abia 1,100 cm. Dintre amide, DL-asparagina a determinat după 6 zile o creștere mai bună decît ureea (5,700 față de 3,840 cm). Azotații s-au comportat practic la fel, exceptînd azotatul de amoniu, care s-a dovedit o sursă de azot ceva mai slabă. Dintre sărurile de amoniu, azotatul și tartratul au determinat o creștere mai bună (1,420 — 1,660 cm) chiar în primele două zile. La încheierea experienței (după 6 zile) însă, în variantele cu azotat de amoniu creșterea a fost mai slabă (3,400 cm) comparativ cu cea a variantelor cu carbonat de amoniu, sulfat de amoniu și fosfat de amoniu monobazic, care inițial au influențat mai slab creșterea coloniilor (0,900 cm). Sporularea a fost foarte bună în variantele cu peptonă, L-arginină, DL-asparagină, uree, azotați, săruri de amoniu, a fost bună în cele cu glicocol, DL-nor-leucină, tirozină, triptofan, L-cistină, DL-citrulină, ribo- flavină și slabă în cele cu L-leucină, D-serină și lizină. Tirozină, citată ca o bună sursă de azot (4), în experiențele noastre ,s-a dovedit mai slabă. Faptul că cisteina induce sporularea ciupercii Tricho- hecium roseum (3) a fost confirmat și de noi. CONCLUZII 1. Trichothecium roseum a crescut cel mai bine pe mediile CGA, Weindling și Warcup, mai puțin bine pe extract de malț și pe mediul Czapek și cel mai slab pe mediul Czapek-Dox. 2. Dintre zaharuri, cel mai bine au fost asimilate monozaharidele, urmate de dizaharide și de polizaharide. 3. Dintre monozaharide, cele mai favorabile creșterii ciupercii Trichothecium roseum au fost, în ordine descrescîndă, riboza, manita, glu- coza, manoza, galactoza, fructoza, arabinoza, iar mai puțin favorabilă a fost sorboza. 4. Dintre dizaharide, cel mai bine au fost asimilate maltoza și lac- toza, urmate de melibioză și celobioză, iar cel mai slab zaharoza. 5. Polizaharidele inulina, celuloza și amidonul au fost practic la fel de bine asimilate de Trichothecium roseum. 6. Dintre aminoacizi, cei mai buni pentru creșterea ciupercii Tri- chothecium roseum au fost L-leucina, DL-citrulina, DL-nor-leucina, DL-leu- cina, L-arginina, L-cistina, glicocolul. Aminoacizii triptofan, tirozină și lizină au fost asimilați mai slab, iar cel mai slab a fost asimilată serina. 7. Amidele DL-asparagina și ureea s-au dovedit a fi bune surse de azot; DL-asparagina a fost mai bine asimilată decît ureea. 8. Biboflavina a fost bine asimilată de Trichothecium roseum. 9. Azotații au fost mai favorabili decît sărurile de amoniu pentru creșterea ciupercii Trichothecium roseum. 10. Dintre azotați, cei mai buni s-au dovedit azotații de calciu, de sodiu și de potasiu. 11. Dintre sărurile de amoniu, cele mai favorabile au fost tartratul și azotatul, care au determinat o bună creștere a ciupercii chiar din pri- 76 TATIANA ȘESAN (> mele două zile; sulfatul, fosfatul monobazic, carbonatul și azotatul de amoniu au fost asimilate mai încet. 12. Sporularea ciupercii Trichothecwm roseum a fost foarte bună, pe mediile CGA, extract de malț, Warcup, Weindling și bună pe mediile Czapek și Czapek-Dox. Cea mai bună sporulare s-a constatat pe mediile cu manoză, manită, galactoză, fructoză, maltbză, lactoză, glucoză, riboză, celobioză și meli- bioză. Ciuperca a avut sporulare bună pe medii cu arabinoză, amidon, inulină, celuloză și sporulare slabă pe medii cu sorboză, zaharoză și glice- rină. Sporularea a fost foarte bună pe medii cu următoarele surse de azot: peptonă, L-arginină, DL-asparagină, uree, azotați, săruri de amoniu și a fost bună pe cele cu glicocol, DL-nor-leucină, tirozină, triptofan, L-cis- tină, DL-eitrulină, riboflavină. Pe medii cu DL-leucină sporularea a fost potrivită, iar pe cele cu L-leucină, D-serină și lizină a fost foarte slabă. BIBLIOGRAFIE 1. KAUPPI KAIJA K., SIMOLA L. K., Karstenia, 1971, 12, 53 - 58; RPP, 1972, 51, 8, 565. 2. PALMOVA N. P., MAKSIMOVA R. A., Biol. Nauki, 1970, 13, 2, 82-87; RPP, 1970, 49, 8, 405. 3. PALMOVA N. P., MAKSIMOVA R. A., Vest. Mosk. Univ., 1970, Ser. 6, 25, 1, 70-75; 1970, RPP, 49, 10, 531. 4. RUSAN M., Contribuții la studiul biologiei ciupercii Trichothecium roseum (Pers.) Link, cu implicații in producerea trichothecinei, teză de doctorat, Inst. BioL, București, 1973. Primit în redacție Ia 16 februarie 1981 Institutul de cercetări pentru protecția plantelor București, B-dul Ion lonescu de la Brad nr. 8 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA GENULUI PLEOSPORA RABENH. EX CES. & DE NOT. (CLASA ASCOMYCETES) ȘI REÎNCADRAREA TAXONOMICĂ A SPECIILOR ACESTUI GEN DIN FLORA ROMÂNIEI DE AL. MANOLIU The paper doals with 11 species of Pleospora Rabenh. ex Ces. & de Not (Asco- mycetes). 8 of these species are new for the mycoflora of Romania and 1 spe- cies and 4 varieties are reported as found on 7 host plants unrecorded in this country. After revision of the Pleospora genus, according to the'modern taxonomic conception, the author presents the valid species of this genus from Romania, în monografia asupra ciupercilor Pyrenomycetes — Sphaeriales din România (9), genul Pleospora, este reprezentat în micoflora țării noastre prin 29 de specii cu 5 varietăți și 4 forme. Dintre acestea, dacă luăm în considerație cercetările micologului Lewis E. Wehmeyer, care a alcătuit o documentată sinteză monografică asupra acestui gen (13), rămîn vala- bile 13 specii cu 9 varietăți. După apariția monografiei lui C. Sandu-Ville (9), au mai fost citate în micoflora țării noastre noi specii ale acestui gen (1), (3), (4), (7), (8), (10), (11), (12). în această lucrare sînt prezentate 11 specii cu 5 varietăți aparținînd genului Pleospora, dintre care 8 specii sînt noi pentru micoflora României (notate cu *), iar 1 specie și 4 varietăți sînt citate pe 7 specii de plante- gazdă noi pentru micoflora țării (notate cu **). * Pleospora eurvasea Bubâk, Ann. Naturh. Mus. Wien, 28 : 200, 1914. Periteciile sferice sau turtite, de 300—350 p diametru, subepidermice, apoi erumpente printr-un osteol papiliform înconjurat de Life brune, sep- tate. Ascele de 80—100 x 12—16g, clavate sau cilindric-clavate, cu un pedicel scurt, drepte sau curbate, cu parafize numeroase. Sporii de 16—22 x 5—8p, biseriați sau uniseriați la baza ascei, clavați sau fusoi- dali, cu 3 septe transversale, foarte rar cu o septă verticală în celula de la mijloc, de obicei fără septă verticală, drepți sau curbați, uneori simetrici, de cele mai multe ori asimetrici, cu o jumătate mai lată și rotunjită și cealaltă jumătate mai îngustă și mai ascuțită, strangulați în dreptul sep- tei centrale, galbeni-bruni. Habitat: pe tulpini de Centaurea arenaria Bieb., Hanu Conachi (jud. Galați), 27.VI.1978. Pleospora eoronata Niessl, pe tulpini de ** Centaurea arenaria Bieb., Hanu Conachi (jud. Galați), 27.VI.1978. ST. CERC; BIOLț, SERIA BIOLj VEGET., T; 34, NR. 1, P. 77-83, BUCUREȘTI, 1982 3 PLEOSPORA RABEiNH. EX CES. & DE NOT. 79 78 AL. MANOMU 2 Pleospora herbarum (Fr.) Babenh. var. herbarum Wehm., pe tulpini de **Hyperieum perforatum L., Bunc-Bacova (jud. Bacău), 4.X.1979, și de**Rapistrumperenne(L.) AU.,Horodnicde Jos (jud. Suceava), 10.VI.1971. *Pleospora laetueieola Ellis & Everh., Journal Mycol., 4 : 64, 1888. Periteciile de 280—365 a diametru, sferice, risipite, scufundate, apoi erumpente, cu un osteol mic, netede sau cu hife foarte puține și mici. Ascele de 90—120 x 15—22g, cilindrice sau ușor clavate, cu un pedicel scurt. Sporii uniseriați, pe un rînd și jumătate sau uneori biseriați, elip- soidali, de 18—25 x 7 —9 p., cu 3 pînă la 5 septe transversale, cu sau fără septe verticale în celulele de la mijloc, însă cu unii spori avînd septe de tip „vulgaris”, drepți sau ușor curbați, cu capetele rotunjite, strangulați în dreptul septei centrale, galbeni-bruni sau bruni-roșcați. L. Wehmeyer (13) arată că acest binom este folosit în sens larg pentru a acoperi un grup variabil, care prezintă aproape permanent 3 septe transversale și septe de tip „vulgaris” în unele celule ale sporilor. Specia este citată pe nume- roase plante-gazdă. Habitat: pe tulpini de Rumex acetosa L„ Bunc-Bacova (jud. Bacău), 4.X.1979. *Pleospora larieina Belim, Hedwigia, 21 : 121, 1882, var. larieina Wehm., A world monograph of the genus Pleospora and its segregates, 229, 1961. Periteciile de 200—400 g diametru, sferice sau uneori turtite, risipite, scufundate sub scoarță sau erumpente printr-un osteol mic, cu peretele pseudoparenchimatic gros, brun închis spre exterior și mai des- chis spre interior, cu hife subțiri, de culoare deschisă. Ascele numeroase,, de 130—170 x 17—25 p, cilindrice, cu un pedicel scurt, avînd numeroase parafize filiforme. Sporii uniseriați sau aproape uniseriați, de 24—30 x X 10—16(1, elipsoidali sau fusoidali, cu 5 pînă la 7 septe transversale, drepți și simetrici sau uneori asimetrici, strangulați în dreptul septelor, cu capetele puțin ascuțite, dar de obicei larg rotunjite, cu 1—3 septe verticale în toate celulele, adesea cu septe în unghiuri diferite, galbeni- bruni sau bruni-roșcați. L. Wehmeyer (13) încadrează această specie la subgenul Teichosporoides, care trăiește pe lemnul arborilor și arbuștilor. Este citată pe ramuri de Fraxinus, Larix, Salix, Sarothamnus etc. Habitat: pe ramuri de Salix alba L., Masivul Ceahlău, 26.VII.1979. *PIeospora leptosphaerioides Sacc. & Therry, Michelia, 2 : 601,1882. Periteciile, de 250—340 p. diametru, sferice sau turtite, se dezvoltă sub scoarță, în lemn; au peretele pseudoparenchimatic brun. Ascele de 85—115 X 12—15 (x, cilindrice sau cilindric-clavate, cu un pedicel scurt, incluse într-un țesut intertecial. Sporii de 17—25 x 4—7 n, biseriați, cilindrici sau oblongi-cilindrici, cu 3 (rar 5) septe transversale, cei mai mulți drepți și simetrici, unii asimetrici și puțin curbați, cu capetele rotun- jite, cu o septă verticală în celula centrală la un număr foarte redus de spori, galbeni-bruni. Este încadrată de L. Wehmeyer (13) la subgenul Teichosporoides. Habitat: pe ramuri de Sambueus racemosa L., Lacu Boșu (jud. Harghita), 13.X.1978. *Pleospora passeriniana Beri., Nuov. giorn. bot. ital., 20 : 84, 1888. Periteciile de 200—360 p. diametru, sferice, uneori puțin turtite, cu un osteol rotund, papilar, înconjurat de celule mai închise la culoare, netede, cu peretele pseudoparenchimatic brun. Ascele de 100—160 x X 30—40 p, cilindrice sau larg clavate, cu peretele gros și cu un pedicel scurt ca o gheară. Sporii de 32—45 x 14—18 p, biseriați sau triseriați, elipsoidali, totdeauna cu 7 septe transversale, drepți, simetrici sau uneori asimetrici, cu capetele rotunjite, cu porțiunea bazală mai lungă și mai as- cuțită, uneori curbați, puternic strangulați în dreptul septei centrale și ușor strangulați în dreptul celorlalte septe, cu 2—3 septe verticale în celulele centrale, galbeni-bruni sau bruni-roșcați. Habitat: pe tulpini de Antriscus sylvestris (L). Hoffm., Lacu Boșu (jud. Harghita), 15.X.1978. Pleospora phaeoeomoides (Berk. & Br.) Wint., var. inîeetoria (Fuckel) Wehm., pe tulpini de '^Cynosims cristatus L., Lacu Boșu (jud. Harghita), 15.X.1978 ; var. phaeoeomoides Wehm., pe tulpini de **Ranun- culus sceleratus L., Dornești (jud. Suceava), 8.VI.1971, și de **Rapis- trum perenne (L.) AII., Horodnic de Jos (jud. Suceava), 10.VI.1971. *Pleospora serophulariae (Desm.) Hbhnel, Sitz. Akad. Wiss. Wien, 126 : 374, 1917. Periteciile de 250—450 p diametru, sferice, risipite, netede sau slab pubescente, cu peretele pseudoparenchimatic brun-negru. Ascele de 110 — 150 x 20—30 p, cilindrice sau cilindric-clavate, cu un pedicel scurt ca o gheară. Sporii de 20—30 x 10—16 p, biseriați sau uneori uniseriați, elip- soidali, cu capetele rotunjite-, au 3—5, rareori 7, septe transversale, cu septe de tip „vulgaris” în celulele din centru și cu un perete vertical în restul celulelor ; uneori cu o septă de tip „vulgaris” și într-una din celulele terminale; drepți sau ușor curbați, cu jumătatea superioară mai scurtă și mai lată, iar cea inferioară mai lungă și mai ascuțită, strangulați în dreptul septei centrale, galbeni-bruni. Habitat: pe tulpini de Linaria genistifolia (L). MilL, Hanu Conachi (jud. Galați), 27.VI.1978. Această specie nu a fost identificată ca atare în micoflora țării noastre pînă în momentul de față. în schimb, au fost citate speciile Pleo- spora asphodeli Babenh. și Pleospora herbarum (Pers.) Babenh. f. micro- spora Boumeg., care, după L. Wehmeyer, trebuie transferate la Pleo- spora serophulariae (Desm.) Hbhnel var. serophulariae Wehm., precum și specia Pleospora media Niessl, care, după același autor, trebuie încadrată la Pleospora serophulariae (Desm.) Hbhnel var. compositarum (Earle) Wehm. Pleospora serophulariae (Desm.) Hbhnel var. compositarum (Earle) Wehm., pe tulpini de **Serratula tinctoria L., Ilișești (jud. Suceava), 30.V.1973, și de **Carlina vulgaris li., Costîna (jud. Suceava), 24.IX.1973. *Pleospora suhalpina Miiller, Sydowia, 5 : 174, 1951. Periteciile de 200—240 a diametru, sferice sau elipsoidale, scufundate sau superficiale, risipite; osteolul mic, papilat, înconjurat de hife drepte țepoase, de 100—150 a lungime; uneori, hifele sînt curbate. Ascele de Î15—130 x 30—40 (a, cilindric-clavate, cu un pedicel scurt. Sporii de 32—40 x 10—15 (x, biseriați, elipsoidali, avînd capetele rotunjite, cu 5 — 7 septe transversale și o septă verticală, care se continuă în toate celu- lele, nestrangulați sau puțin strangulați în dreptul septei centrale, bruni- roșcați. PLEOSPORA RABENH. EX CES. & DE NOT. 81 80 AL. MANOLIU 4 Habitat: pe tulpini de Silene dubia Herb., Lacu Roșu (jud. Har- ghita), 13.X.1978. *Pleospora togwotiensis Wehm., Lloydia, 9 : 231, 1946. Periteciile de 285—360 [z diametru, sferice, subepidermice, netede, risipite, cu un osteol rotund (45—55 (z diametru), înconjurat de celule mai închise la culoare, cu peretele pseudoparenchimatic brun. Ascele de 100—130 x 13—16 [z (după Wehmeyer, 70—125 X 12—16 (z), clavate, cu un pedicel scurt. Sporii de 25—33 X 8—12 g. (după Wehmeyer, 19—28 X 5,5—8,5 jx), biseriați sau uneori uniseriați, oblong-elipsoidali saufusoid- elipsoidali, cu 5 septe transversale, strangulați în dreptul septelor (mai puternic în dreptul septei centrale), curbați sau drepți, cu o septă verti- cală necompletă, care totdeauna lipsește în celulele terminale, ascuțiți la capete, galbeni-bruni. Habitat: pe tulpini de Aclvillea ochroleuca Ehrh., Hanu Conachi (jud. Galați), 6.VI.1977. Deoarece în unele lucrări de micologie din țara noastră continuă să fie citate specii ale genului Pleospora care în realitate sînt sinonime ale unor taxoni din același gen, prezentăm în tabelul nr. 1 lista speciilor vala- bile (după L. Wehmeyer) aparținînd genului Pleospora din flora micologică a României. Sînt încadrați aici și unii taxoni citați în literatura micologică din țara noastră ca aparținînd genului Pyrenophora și care, după L. Weh- meyer (13), aparțin genului Pleospora. Din tabelul nr. 1 reiese că la ora actuală în micoflora României există 34 de specii cu 14 varietăți ale genului Pleospora considerate ca valabile. Următoarele specii ale genului Pleospora, menționate ca atare în literatura micologică din țara noastră, aparțin, după L. Wehmeyer, altor genuri: Pleospora acuta (M. et N.) Fuck. .... Leptosphacria Ces. & de Not. Pleospora aradensis Petrescu ...........Fenestella Tul. Pleospora culmifraga (Fr.) Fuck.........Leptosphacria Ces. & de Not. Pleospora doliolum (Pers.) Fuck. . . , Leptosphacria Ces. & de Not. Pleospora elynae (Rabenh.) Ces. et de Not. Clathrospora Rabenh. Pleospora heterospora de Not............Clathrospora Rabenh. Pleospora hyalospora Eli. and Everh., non Speg...............................Leptosphaerulina McAlp. Pleospora medicaginis (Fuck.) Sacc. . . Leptosphacria Ces. & de Not. Pleospora pentamera Karst., non Beri. . . Platyspora Wehm. Pleospora typharum Fuck.................Leptosphacria Ces. & de Not. Pleospora typhicola (Cke.) Sacc.........Pyrenophora Fr. Specia citată în literatura micologică din România (9) ca Pleospora graminea Hst. u. Noak trebuie exclusă din inventarul micofloristic al țării noastre, deoarece, așa cum specifica de fapt și C. Sandu-Ville (9), a fost identificată numai sub forma conidiană de Helminthosporium gramine- um Rabenh. Nici ulterior această specie nu a fost găsită sub forma perfectă. Dintre taxonii încadrați de L. Wehmeyer în categoria ,,Species non vidi”, în micoflora României sînt citați următorii: Pleospora betae Bjorl., Pleospora echinopsis Hazsl., Pleospora hispidula Niessl, Pleospora herbarum (Fr.) Rabenh. var. rutae Henn., Pleospora onosmatis Hollds, Tabelul nr. 1 Speciile genului Pleospora Rabenh. ex Ces. & de Not. din flora României Nr. crt. Denumirea speciei actualizată: | citată sub numele: 1 Pleospora abscondita Sacc. & Roum., non Karst. Pleospora abscondila Sacc. 2 Pleospora acerisjtatarlcl Sandu-Viile, Lazăr & Hatmanu Pleospora aceris-tatarici Sandu-Ville 3 Pleospora ambigua (Beri. & Breș.) Wehm. var. crandalii (Ellis & Everh.) Wehm. Pleospora ambigua (Beri, et Bres.) Wehm. var. crandalii (E. and E.) Wehm. 4 Pleospora androsaces Fuckel Pyrenophora dianthi Beri. Pyrenophora notarisii Sacc. Pleospora androsaceus Fuck. Pleospora notarisii (Sacc.) Petr. 5 Pleospora asperulae Pass. Pleospora asperulae Pass. 6 Pleospora calvescens (Fr.) Tul. Pyrenophora calvescens (Fr.) Sacc. 7 v Pleospora chlamydospora Sacc. var. chlamydospora Wehm. Pleospora kouh-cherrica Frag. 8 Pleosporh comata Auersw. & Niessl, non Sacc.- Pyrenophora comata (Auersw. et Niessl) Sacc. 9 Pleospora eoronata Niessl Pyrenophora eoronata (Niessl) Sacc. 10 Pleospora curvasca Bubâk 11 Pleospora dura Niessl Pleospora dura Niessl 12 13 Pleospora gei-reptantis Carest. Pleospora gei-reptantis Carest. Pleospora helvetiea Niessl var. helvetiea Wehm. Pleospora helvetiea Niessl var. helvetiea Wehm. Pleospora leontopodii (Cruchet) Miiller 14 Pleospora herbaruin (Fr.) Rabenh. var. herbarum Wehm.^ Pleospora allii (Rabenh.) Ces. et de Not. Pleospora asparagi Rabenh. Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh. Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh. var. subsulcata (Eli. a. Everh.) Sacc. et Trav. Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh. f. siliquaria Kze. Pleospora principis Pass. Pleospora salicorniae Jaap Pleospora salsolae Fuck. Pleospora evonymi Fuck. Pleospora herbarum (Fr.) Rabenh. f. eornicola Sandu-Ville&. Serea Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh. var. eornicola Sandu-Ville Pleospora herbarum (Fr.) Rabenli. var. ilicls Bechet & Cornan Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh. var. ilicis Maria Bcchet și N. Goman 82 AL. MANOLIU 6 7 PLEOSPORA RABENH. EX CES. & DE NOT. 83 Tabelul nr. 1 (continuare) 15 Pleospora kansensis Ellis & Everh. Pleospora kansensis Eli. and Everh. 16 Pleospora lactueleola Ellis & Everh. 17 Pleospora laricina Rehm var. laricina Wehin. 18 Pleospora leptosphaerioides Sacc. & Therry 19 Pleospora nivalis Niessl Pyrenophora nivalis (Niessl) Sacc. 20 Pleospora obiongata Niessl Pleospora obiongata Niessl 21 Pleospora orhictilaris Auersw. Pleospora orbicularis Auersw. 22 Pleospora passerlniana Beri. 23 Pleospora pellita (Fr.) Rabenh. Pleospora papaveracea (de Not.) Sacc. Pleospora pellita Rabenh. Pyrenophora pellita (Fr.) Sacc. Pleospora pellita (Fr.) Rabenh. var. bardanae (Niessl) Wehm. Pleospora bardanae Niessl Pleospora pellita (Fr;) Rabenh. var. pellita Wehm. Pleospora bardanae Niessl f. althaeae Sacc. 24 Pleospora penicillus (Schum.) Fuckel Pyrenophora penicillus (Schm.) Sacc. Pleospora penicillus (Schum.) Fuckel var. penicillus Wehm. Pleospora chrysospora Niessl Pyrenophora chrysospora (Niessl) Sacc. Pyrenophora hispida (Niessl) Sacc. 25 Pleospora phaeocomoides (Berk. A Br.) Wint. Pyrenophora phaeocomoides (Berk. & Br.) Sacc. Pleospora media Niessl var. limonum Penz. Pleospora phaeoeeomoides (Berk. & Br.) Wint. var. infeetoria (Fuckel) Wehm. Pleospora allemariae Gib. et Griîf. Pleospora infeetoria Fuck. Pleospora phaeocomoides (Berk. & Br.) Wint. var. phaeocomoides Wehm. Pleospora mierospora Niessl Pleospora vulgaris Niessl Pleospora vulgaris Niessl f. monosticha Niessl <, Pleospora vulgaris Niessl f.1 disticha Niessl Pleospora dianthi (Ces.) Beri. Pleospora phaeocomoides (Berk. and Br.) Wint. Pleospora socialis Niessl f. lilii Feltg. 26 Pleospora phaeospora (Duby) Ces. & de Not. Pyrenophora phaeospora (Duby) Sacc. 27 Pleospora pileata (Volk.) Miillcr & Arx Pleospora pileata (Volkart) E. Miiller et v. Arx 28 Pleospora scrophularlae (Desm.) Hohnel Tabelul nr- 1 (continuare) Pleospora scrophularlae (Desm). Hohnel var. composltarum (Earle) Wehm. Pleospora media Niessl Pleospora serophulariae (Desm.) Hohnel var. serophulariae Wehm. Pleospora asphodeli Rabenh. 29 Pleospora setigera Niessl Pleospora setigera Niessl Pyrenophora setigera (Niessl) Sacc. 30 Pleospora straminis Sacc. & Speg. Pleospora culmigena Ces. et de Not. 31 Pleospora subalpiua Miiller 32 Pleospora togwotiensis Wehm. 33 Pleospora vagans Niessl Pleospora vagans Niessl 34 Pleospora vitalbae (de Not.) Beri. Pleospora clematiles Fuck. Pleospora ephedrae Fabre non Speg., Pleospora herbarum (Fr.) Rabenh. f. mierospora. Sacc., Pleospora dryadis Hazsl., Pleospora alsines Hollos, Pleospora drabae Schroet. Acești taxoni an fost transferați altor taxoni de către L. Wehmeyer, în mod ipotetic, numai după diagnoze (13). Din categoria „Nomina dubia, confusa, nuda etc.”, în micoflora României este citată specia Pleospora aucubae (West.) Lamb. Această specie nu a putut fi încadrată de către L. Wehmeyer numai după diagnoză. în această lucrare, au fost menținuți ca valabili taxonii Pleospora aceris-tatarici Sandn-Ville, Lazăr & Hatmanu, Pleospora herbanm (Fr.) Rabenh. f. cornicola Sandu-Ville & Serea și var. ilicis Bechet & Coman, deoarece au fost descriși după apariția lucrării lui L. Wehmeyer. BIBLIOGRAFIE 1. BARBU VALERIA, Lucr. Grad. bot. București, 1972, 401-409. 2. BONTEA VERA, Ciuperci parazite fi saprofite din R. P. Română, Edit. Acad. R.P.R., București, 1953. 3. BONTEA VERA, MANOLIU AL., St. cerc, biol., Seria biol, veget., 1974, 26, 1, 25-32. 4. BONTEA VERA, RICIHȚEANU A., Contribuții botanice, Cluj-Napoca; 1976, 45 — 51. 5. EL IADE EUGENIA, CONSTANTINESCU O., Lucr. Grăd. .bot. București, 1968, 123- 125. 6. HULEA ANA, NEAGU-ȚÎRCOVN1CU MARINA, St. cerc, biol.. Seria biol, veget., 1961, XIII, 4, 547-559. 7. MANOLIU AL., MITITIUC M., RUSAN M., Feddes Repertorium, 1979, 90, 7 - 8, 439-461. 8. MITITIUC M., VOLCINSCHI A., Comunicări de botanică, 1969, IX, 89- 91. 9. SANDU-VILLE C., Ciuperci Pyrenomycetes — Sphaeriales din România, Edit. Academiei, București, 1971. 10. SZÂSZ ELISABETA, TUCRA I., Contribuții botanice, Cluj, 1972, 105-111. 11. SZÂSZ ELISABETA, ZIDVEANU GABRIELA, Contribuții botanice. Cluj, 1972, 61-84. 12. VOLCINSCHI A., Au. Muz. șt. nat., Piatra Neamț, Seria bot. — zool., 1979, IV, 49 — 55. 13. WEHMEYER E. L., A ivorld monograph of the genus Pleospora and ils segregates, Univ. Michigan Press, 1961. Primit în redacție la 17 ianuarie 1981 Academia R. S. România, Filiala Iași, Iași, str. Universității nr. 16 VIAȚA ȘTIINȚIFICA BOTANISTUL DOCTOR DOCENT ALEXANDRU BELDIE LA A 70-A ANIVERSARE Alexandru Beldie, silvicultor prin pregătire, botanist prin pasiune, înzestrat cu o memorie fidelă, manifestind claritate în exprimare și forță de sintetizare a informațiilor, s-a afirmat ca personalitate botanică. S-a născut la 29 august 1912 în București, din părinții Constantin și Eugenia Beldie, tatăl profesor secundar și publicist, mama casnică. Școala elementară, liceul („Spiru Haret”) și facultatea de silvicultură (1934 — 1938) le-a făcut în București, Cei doi ani frecventați ante- rior la facultatea de mine nu i-au satisfăcut pasiunea de libertate și mișcare în natură. Interesul pentru plante i-a fost remarcat,încă din facultate, dovedit dealtfel și de colec- țiile bogate cu care răspundea obligațiilor studențești. Practica studențească la Sinaia pregătea de pe atunci „șantierul” botanic pentru viitorul specialist, Bucegii, pe care îi slujește cu sta- tornicie din tinerețe (1919 — 1920). După terminarea facultății de silvicultură funcționează ca preparator, ca asistent (1942) și ca șef de lucrări (1948). Din 1939 lucrează paralel și la Institutul de cercetări forestiere, la care își încheie cariera ca șef de laborator în 1974, cînd se pensionează. Din 1951 a deținut și o jumătate de normă la Centrul de cercetări biologice Cluj și apoi Ia Centrul de cercetări bio- logice București. Cariera botanică a lui Al. Beldie a fost puternic influențată de mentorii săi, P. Cretzoiu și C. Georgescu. AI. Beldie a gustat din plin amarul celui de-al doilea război mondial, care l-a îndepărtat de preocupările botanice. Cînd vorbim despre Al. Beldie, ne gîndim nu numai la cunoscutul om de știință, ci și la pasionatul și cunoscătorul muzicii simfonice și de jazz, pe care în tinerețe a practicat-o uneori alături de C. Silvestri și S. Celibidachi. înzestrat cu simțul rafinat al umorului, Al. Beldie știe ca nimeni altul să întrețină cu ușurință discuții diverse despre botanică, muzică, literatură, vinătoare, alpinism, drumeție etc. Lucrările publicate de Al. Beldie, unele de mare valoare științifică, se grupează tematic astfel: Drumeție. Debutează în acest domeniu cu „Valea Coștilci” (1933*), după care mai pu- blică încă 15 astfel de articole-ghid privitoare la Bucegi, pînă în anul 1935. Pasiunea pentru turism și alpinism îl readuce la această tematică (1937, 1963, 1968, 1976), încheiată cu cartea „80 trasee turistice în Munții Bucegi” (1968). Legătura dintre Al. Beldie și Masivul Bucegi a devenit atît de strînsă și tradițională îneît nu-i poți pronunța numele fără să te gîndești la Bucegi și invers. Pe potecile, clcanțurile, hăuriie, abrupturile și brînele știute numai de el, a cercetat acel „rai de flori” după originala sa metodă a cățărărilor. Pe unele dintre aceste făgașe a condus specialiști străini (H. Meu- sel, O. Swartz, H. Ellenberg) și întruniri științifice (Flora Europaea, Consfătuirea de geobo- tanică, Conferința națională de pedologie etc.), cu prilejul cărora a scris diferite materiale' ghid (1965, 1969). Coroiogia speciilor. Descoperă locuri necunoscute cu Pinus cembra (1935*), care constituie și prima sa lucrare cu caracter botanic, Taxas baccala (1937), Sorbus eretica (1940), precum și alte plante interesante (1937*, 1940), și cercetează răspîndirea naturală a speciilor forestiere (1953), termofile în Bucegi (1952). Sintetizează informațiile privind endemitele și elementele dacice din flora țării (1967). Fitotaxonomie. A cercetat mai mulți taxoni din flora țării, în special arbori și arbuști, aducînd contribuții de valoare Ia identificarea lor (1941, 1946, 1951), sintetizate în „Plantele lemnoase din R.P.R.” (1953, 1960*) și în alte lucrări cu caracter monografic privind gorunul (1943*), Sesleria (1950), Fraxinus (1952), Picea (1970*), plopii negri hibrizi (1953), răchitele (1966). ’ * în colaborare. SȚ. CERC, BIOL,, SERIA BIOL. VEGET,, T. 34, NR. 1, P. 84-87, BUCUREȘTI, 1982 2 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 85 A cercetat îndelung flora Bucegilor (1967), pe care a întregit-o Ia 1185 de specii și 60 de subspecii și care constituie opera de căpetenie a carierei sale de botanist; totodată a ela- borat și un determinator (1972). O activitate cu totul remarcabilă și complexă depune în cadrul Florei României (1952 — 1976). îi revine meritul de a fi revizuit textele volumelor și de a fi prelucrat următorii taxoni: Aceraceae, Aquifoliaceae, Berberidaceae, Cupressaceae, Elaeagnaceae, Fagaceae, Ginkgoaceae, Moraceae, Pinaceae, Plaianaceae, Rhamnaceae, Salicaceae, Staphyleaceae, Taxaceae, Tiliaceae, Ulmaceae; Agrostis, Elgmus, Festuca, Hordelymus, Nigritella, Traunsteinera, eolaborînd și la alte 27 de genuri. Prin activitatea sîrguincioasă și competentă, AI. Beldie poate fi socotit printre factorii de răspundere în elaborarea Florei României. Descoperă taxoni noi, cum ar fi hibridul dintre Alnus glutinosa și A. incana (1943*) și dintre diferite specii de Quercus (1960*), specia Agrostis moldavica (1970*), varietăți de Hiera- cium (1946*) și semnalează cîteva specii în flora României: Sacale monlanum (1943), Salix myrlilloides (1956), Cellis glabraia (1959*). Contribuția sa la cunoașterea plantelor exotice de la Tîncăbești (1952) și Snagov (1956) este bine cunoscută în rîndul specialiștilor. cM. Beldie aduce un aport, deosebit la progresul botanicii prin elaborarea dcterminatorului florcIRomânici (1977, 1979), sintfeză taxonomică și coro-ecologică a cercetărilor din ultima vreme. Geobotanieă și ecologie. A cercetat vegetația Masivului Bucegi, despre care publică mai multe contribuții (1940, 1967), precum și făgetele montane dintre Ialomița și Buzău (1951), lucrare originală care a fost și teza sa de doctorat. A colaborat la unele studii monografice asupra pajiștilor din Bucegi (1951, 1956*), la vegetația Pietrei Craiului (1952), la tipurile de pădure de la Țigănești (1953*), dintre Olt și Prahova (1954*), la sinteza asociațiilor din Carpați (1968*). De asemenea, a abordat un domeniu mai puțin cercetat, destul de dificil, și anume cu- noașterea stațiunii speciilor silvicole ca plante ecologic indicatoare (1954*, 1955*, 1956, 1958*, 1960, 1967*, 1979), a stațiunilor forestiere în general (1964*), apoi a condițiilor naturale dinBucegi (1959) și a celor favorabile culturii laricelui (1968*). Sozologie. Custode al ocrotirii naturii în Bucegi, descoperă teritorii floristice de mare interes,- cărora le instituționalizează statut de rezervație. Colaborează la mai multe publicații cu articole din domeniul ocrotirii naturii, în majoritate privitoare la Masivul Bucegi (1956, 1958, 1961, 1965*, 1973). Cartografie . Elaborează hărți ale pădurilor din România, la 1/200 000 (1960*, inedit), ale subzonelor de vegetație (1961, inedit), hărți corologice cu principalele specii forestiere (1961, inedit). Silvicultură. Participă la elaborarea recomandărilor privind cultura unor specii exotice (1952, 1954)*, a îndrumărilor asupra materialului de împădurire (1954*) și asupra culturii răchitei (1967*), indică stațiunile favorabile culturii laricelui (1968*) și cercetează terenurile degradate (1958*). Popularizează noile denumiri ale unor plante forestiere în rîndul silvicul- torilor (1966, 1969). Etnobotanică și popularizare botanică, Este colaboratorul principal care organizează și completează bogatul material pentru elaborarea dicționarului etnobotanic al lui Al. Borza (1968). Publică pentru iubitorii naturii „Flori din munții noștri” (1959, 1969). Principalele lucrări științifice ale lui Al. Beldie (Plantele lemnoase din R.P.R., Flora și vegetația Munților Bucegi, Plantele din Munții Bucegi — determinator și Flora României — determinator) au avut darul să-l statornicească printre botaniștii de seamă ai țării. / Gu prilejul împlinirii vîrstei de 70 de ani, colectivul de redacție, lucrători din Editura Academiei, colegi, prieteni și cunoscuți îi adresează urări de bine și sănătate. 7 G- Diltoru / SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ OMAGIALĂ CONSACRATĂ INGINERULUI SILVIO BOTANIST A. COMAN în zilele de 7—8 septembrie 1981 s-a desfășurat, atît la Muzeul județean din Sighetu Marmației, cit și pe teren în Maramureș, sesiunea științifică prilejuită de împlinirea unui veac de la nașterea inginerului silvic botanist Artur Coman, Organizată de Comitetul județean de cultură și educație socialistă din Baia Mare și de Subcomisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din Cluj-Napoca, cu concursul Consiliului 86 VIATA ȘTIINȚIFICA 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 87 județean de ocrotire a naturii Maramureș, al Muzeului maramureșean din Sighctu Marmației și al Inspectoratului silvic local, sesiunea a avut următoarea tematică : A, Viața și activitatea botanistului A. Coman; B, Flora, fauna și probleme privind ocrotirea naturii în Maramureș. Ședința festivă a fost deschisă de către Gh. Roman, prim-secretar al Comitetului muni- cipal Sighetu Marmației, după care s-a citit mesajul acad. prof. V. Preda, președintele Filialei Academiei R. S. România din Cluj-Napoca, ambele referitoare la personalitatea științifică a lui A. Coman. Asistența, cu o largă participare, a vizitat sălile expoziției, în care personalul științific al muzeului, soții J. și M. Bereș, a expus întregul lăsămînt al ing. A. Coman, achiziționat de Muzeul din Sighct, constînd în valorosul „Herbar A. Coman” (cu circa 20 000 coli), în bibliotecă, manuscrise, documente (botanice și istorice), fotografii, corespondență, aparatură (topografică ș.a.), mobilier etc. A urmat apoi prezentarea celor 25 de referate și comunicări elaborate de 27 de autori din Sig'net, Baia Mare, Cluj-Napoca, București, Iași ș.a. Sub variate aspecte au fost prezentate viața și activitatea științifică a inginerului silvic botanist A. Coman (I. Nădișan), contribuția sa la cunoașterea istoriei Maramureșului (Gh. Todinca), analiza operei sale botanice și de ocrotitor al naturii (Tr. I. Ștefureac), A. Coman ca silvicultor (V. Mareș), concepția sa de prezentare a florei vasculare a Maramureșului (M. Antal), contribuția în etnobotanică (E. Țopa), toponime etnobotanice maramureșene (V. Bologa), etnobotanica și toponimia (Ăl. Filipașcu). Comunicările științifice au abordat următoarele domenii: eriptoflamia, fie de micologie, privind contribuții la studiul macromicetelor din Depresiunea Maramureșului (M. Bereș, K. Laszlo), fie de briologie, referitoare la specii de mușchi de rară valoare științifică, monumente ale naturii din rezervațiile maramureșene (Tr. I. Ștefureac), și la briofite din colecția A. Coman (E. Plămadă); fanerogamia, cuprinzînd lucrări de floră, specii noi de plante pentru Maramureș identificate în „Herbarul A. Coman” (L. Bîrlea), lucrări de floră și vegetație privind unele aspecte analizate pe Piatra Rea (E. Olos), specii și grupări vegetale noi pentru nord-vestul României (O. Rațiu, I. Gergely), considerații asupra vegetației calcofile din Munții Rodnei (Gh. Coidea), caracterul florei și al vegetației Maramureșului (I. Resmeriță). Alte lucrări s-au referit la principalele endemite din Munții Rodnei (F. Tăuber), la unele elemente privind geneza florei Maramureșului (N. Boșcaiu), la importanța ecologică a jneapănului (Gh. Pânzaru) șl la rolul hidrologic al jnepenișurilor în etajul montan din Maramureș (V. Soran), la succesiuni silvestre în Muntele Igniș (R. Givulescu), la starea sanitară a pădurilor de răși- noase (N. Bud), la carența în Ca și Mg a solurilor din pajiștile subalpine și alpine (Șt. Hornung), la situația actuală a populațiilor de capră neagră și inarmote în Munții Rodnei (H. Almășan), la valențele turistice ale peisajului din Maramureș (I. Niculescu). O bună parte dintre comunicări s-au referit la rezervațiile naturale din Maramureș și mai ales la viitorul parc național al Munților Rodnei. în aceeași zi, participanții s-au deplasat la muzeul amenajat sub cerul liber, avind carac- teristică arhitectonica sălașelor străvechi, prezentarea fiind făcută de către J. Bereș, iar îndru- mările de specialitate de către prof. etnograf Fr. Nistor. în cea de-a doua zi a fost vizitată Pădurea Crăiască din cadrul Ocolului silvic Ocna Șugatag, rezervație forestieră de semințe a unui vechi stejăriș cu larice, în suprafață de aproxi- mativ 50 ha ; cu acest prilej a fost ascultată expunerea ing. M. Ona, iar din discuții (N. Boșcaiu, I. Resmeriță, Șt. Hornung, E. Țopa, M. Bereș, Tr. I. Ștefureac ș.a.) a rezultat nece- sitatea elaborării unui studiu monografic asupra acestui complex silvestru autentic, cu exem- plare seculare de stejar (unele de circa 200—250 de ani, cu o circumferință pînă la 5 m), stejăriș cu o stratificațle remarcabilă a subarboretului și cu o bună distribuție spațială a clemen- telor componente. Luarea din timp a unor măsuri privind starea de degradare a gorunetelor din țară va duce, pe baza a suficiente informații de floră, tipologie și geobotanică la conservarea și a unora dintre acestea, precum și la ponderarea impactului dintre om și natură asupra acestor forma- țiuni forestiere de quercinee. în continuare s-a făcut o incursiune la stațiunea de la Sîlhoi, de sub Zîmbroslavelc Mari din raza Ocolului silvic Borșa, la cele două pilcuri cu planta relictă Cochlearia pyrenaica L. var. borzaeana Gom. et Nyâr., stațiune în care A. Coman a descoperit și publicat în anul 1946 acest nou taxon în flora României. Ing. Gh. Pânzaru, șeful Ocolului silvic Borșa, a relatat sub aspect forestier caracteristica stațiunii și demersurile făcute în scop de conservare, avînd concursul Consiliului județean de ocrotire a naturii în Maramureș. Prof. Tr. I. Ștefureac, care după 25 de ani a redescoperit stațiunea cu acest reliet, cu probabilitate preglaciar, s-a referit a ecologia, fitocenologia, citotaxonomia (cariologia), inclusiv corologia și fitogeografia acestei specii, ca și a altora aparținînd acestui gen din spațiul nord-carpatic. Alte date referi- toare la acest element stenohor au fost expuse de N. Boșcaiu. Cele două valoroase obiective vizitate au fost studiate și propuse a îi ocrotite încă de către A. Coman. Această sesiune științifică jubiliară, care a prilejuit turnarea (în ceramică) a unei efigii a ing. A. Coman, a marcat un moment important în evoluția științelor biologice și a culturii românești în această parte a țării. Prin evocarea memoriei și a înfăptuirilor științifice ale inginerului botanist A. Coman, destoinic înaintaș al botanicii în țara noastră, explorator remarcabil al florei plantelor vasculare din Maramureș, au fost puse în valoare realizările științifice actuale în botanică privind spațiul maramureșean carpatic al României. Troian I. Ștefureac RECENZII 20 RECENZII 89 N. SĂLĂGEANU, L. ATANASIU, Fotosinteză, Edit. Academiei, București, 1981, 190 p., 155 fig. Lucrarea, elaborată de doi distinși specialiști cu o îndelungată activitate de cercetare în domeniu, prezintă într-o formă sintetică principalele etape ale evoluției cunoștințelor despre fotosinteză, rezultatele la care s-a ajuns, problemele nesoluționate sau insuficient fundamentate și perspectivele cercetărilor. Acest ansamblu de probleme, de o deosebită importanță, este sistematizat în 14 capitole, după cum urinează : 1. Descoperirea fotosintezei, 2. Evoluția cunoștințelor despre fotosinteză pînă în epoca modernă, 3. Influența factorilor de mediu asupra intensității fotosintezei, 4. Apa- ratul fotosintetic, 5. Pigmenții cloroplastelor, 6. Absorbția luminii și transformarea energiei, 7. Eliberarea oxigenului, 8. Căile de asimilare fotosintetică a carbonului, 9. Fotorcspirația, 10. Fotosinteză la licheni și briofite, 11. Fotosinteză plantelor acvatice, 12. Fotosinteză arborilor din pădure, 13. Fotosinteză și recolta plantelor de cultură și 14. Perspective. în cadrul acestor capitole, autorii dau o extindere mai mare problemelor referitoare la influența factorilor externi (fizici și chimici) asupra intensității fotosintezei, a căror cunoaș- tere oferă perspectiva dirijării, între anumite limite, a procesului în folosul activității umane. Se acordă, de asemenea, multă importanță stadiului actual al cunoștințelor dobîndițe în cursul studierii diferitelor aspecte structurale ale aparatului fotosintetic și în cursul cercetărilor efectuate asupra mecanismului fotosintezei, insistîndu-se asupra particularităților fazei de lumină a procesului și asupra căilor G-, Gâ și CAM de fixare fotosintetică a carbonului. în ultimele capitole sînt prezentate aspectele ecologice ale fotosintezei, evidențiindu-se importanța lor pentru practică, îndeosebi în agricultură și silvicultură, iar în încheiere sînt schițate cîteva din direcțiile de dezvoltare în perspectivă a cercetărilor în acest domeniu, de o covîrșitoare însemnătate. Sub o formă integrată în ansamblul cunoștințelor dobîndițe pe plan mondial, sînt expuse și principalele rezultate ale cercetărilor efectuate în R. S. România, cercetări care au fost orientate predominant spre studierea aspectelor fenomenologice ale fotosintezei (a influenței factorilor externi asupra acestui proces Ia diferite specii de plante, a mersului diurn și sezqnier al procesului) și într-o măsură mal redusă spre aspectele energetice șl mecanismele care stau la baza desfășurării ei. De remarcat și marea accesibilitate a textului, redactat pe baza unei documentații la zi și a experienței dobîndițe de autori la catedra universitară, în cursul unei îndelungate și fruc- tuoase activități didactice, ceea ce conferă un plus de calitate lucrării. Prin problematica abordată, prin concepția unitară care stă la baza modului de prezen- tare a stadiului actual al cunoștințelor despre fotosinteză, lucrarea oferă o bună posibilitate de informare, fiind utilă în primul rînd cercetătorilor din domeniul biologiei. De asemenea, servește specialiștilor din alte domenii, care prin activitatea lor sînt tributari succeselor dobîn- dite în urma studierii acestui proces cu largi perspective în găsirea unor soluții pentru crearea unor noi surse de energie, începînd cu direcția care abordează calea optimizării fotosintezei în vederea producerii de biomasa valorificabilă sub aspect energetic și tcrminînd cu cele care vizează producerea combustibilului ideal al viitorului — hidrogenul, prin mijloace tehnice care să reproducă reacțiile caracteristice mecanismului acestui proces fiziologic. Utilitatea acestei cărți depășește cadrul relativ restrîns al celor interesați de aceste probleme în activitatea lor de cercetare. Lucrarea poate fi folosită cu eficiență de către pro- fesorii de biologie, interesați în cunoașterea unor noutăți de ultimă oră din acest domeniu, de către studenții facultăților de biologie, agricultură, horticultura și silvicultură în pregătirea lor pentru însușirea cunoștințelor de fiziologie vegetală și poate fi citită cu plăcere de cei dornici să fie la curent cu stadiul actual al cunoștințelor și cu perspectivele cercetărilor într-un domeniu atît de important. O. Boldor ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 34, NR. 1, P. 88-91, BUCUREȘTI, 1982 ANGHEL, AURELIA BREZEAMU, N. TOMA, Vltraslructura celulei vegetale, Edit. Acade- miei, București, 1981, 206 p., 114 planșe cu 176 figuri. Lucrarea constituie o sinteză reușită a celor mai semnificative și documentate rezultate referitoare Ia caracteristicile ultrastructurale ale celulei vegetale în ansamblu și ale componen- telor subcelulare. Probitatea datelor este susținută de complexitatea metodelor și a tehnicilor utilizate în investigare. Aceeași componentă celulară este ilustrată prin mai multe imagini ob- ținute prin folosirea in paralel a tuturor tehnicilor practicate în microscopia electronică cu transmisie (ultrasecționarea, colorația negativă, metalizarea, frecze-etching) și de baleaj (scan- ning). Testele biochimice aduc contribuții remarcabile la elucidarea interrelațiilor funcționale ce se stabilesc intre diferite organite în cadrul metabolismului celular. Lucrarea este structurată în 18 capitole, în cadrul cărora sînt analizate, succesiv, parti- cularitățile celulei pro- și eucariote, diversitatea structurală a celulelor vegetale și aspectele ultrastructurale și moleculare ale componentelor celulare. Imaginile clectronomicroscopice sînt însoțite de un text explicativ și o prezentare sinte- tică a interrelațiilor morfofuncționale prin prisma celor mai noi date, rezultatele investigațiilor proprii oferind criterii de selecție și puncte de sprijin în analizele critice. Cercetările pe care colectivul de autori le efectuează de mai mulți ani asupra proceselor de diferențiere celulară in vivo și in vitro, asupra localizării citochimice a unor molecule orga- nice (enzime, acizi nucleici ș.a.) cu rol esențial structural, funcțional sati genetic, asupra siste- mului de endomembrane constituie o contribuție originală în investigarea unora dintre aspec- tele complexe ale biologiei celulare, oferind lucrării un caracter inedit. Lucrarea reflectă fidel stadiul actual de cunoaștere în domeniul arhitecturii structurale a celulei pro- și eucariote în general și a celulei vegetale în special. Polimorfismul structural și funcțional al celulei vegetale în ansamblu și al substructurilor sale este demonstrat printr-o analiză detaliată a diverselor tipuri de celule dc la un număr mare de specii aflate pe diferite trepte de evoluție. Se reliefează, totodată, dependența ultrastruc- turii celulei și a organitelor sale de gradul de evoluție ontogenetică și de evoluție filogenetică, de acțiunea unor factori ecofiziologici ai mediului ambiant, oferindu-se un tablou cuprinzător al diversității și dinamismului structural al celulei vegetale. Prin întregul său conținut se reliefează unitatea structural funcțională a lumii vii, dar in același timp și trăsăturile definitorii ale celulei vegetale în ansamblu și ale unor structuri specifice, proprii acesteia (peretele celular, plastide ș.a.). O atenție particulară este acordată studiului materialului genetic, a cărui organizare este ilustrată, cu claritate, de numeroase imagini clectronomicroscopice. în lucrare sînt luate în discuție și formațiuni celulare a căror structură, dar mai ales funcționalitate, mai puțin elucidată pînă în prezent, sînt mult discutate și controversate. Astfel, se fac considerații asupra glioxizomilor, peroxizomilor, lizozomilor, lomazomilor, cercetările proprii contribuind la îmbogățirea cunoștințelor în acest domeniu. S-a acordat atenție analizării diferențierii celulelor floematice in vivo și in vitro și, legat de aceasta, a proteinei P, clemente însemnate pentru înțelegerea fenomenelor de translo- cație și transport inter- și intracelular. S-a abordat, de asemenea, studiul fenomenului de senescență naturală în culturi celulare, domeniu actual de cercetare. O mare parte dintre fotografii provin din studiul proceselor de diferențiere celulară, in vitro, ceea ce reprezintă cercetări de pionierat pentru biologia celulară vegetală din țara noastră. Prin modul de prezentare al datelor și prin ilustrația originală, lucrarea se înscrie ca o primă carte de acest gen în literatura științifică românească și printre puținele din lume. Ion T, Tarnavschi G. ZARNEA, G. MENCINICOPSCHI, ȘT. BRĂGĂREA, Bioingineria preparatelor enzimatice imcrobicne, Edit. tehnică, București, 1980. Este prima lucrare de bioinginerie și biotehnologie din țara noastră și printre puținele din lume care tratează într-o concepție unitară problemele fundamentale de microbiologic, de cinetică a dezvoltării microbiene și a reacțiilor enzimatice, de biosinteză și folosire a cnzimelor în industria alimentară (fabricarea derivatelor din amidon, a berii, vinului, sucurilor de fructe, 4 RECENZII 91 90 RECENZII 3 etanolului, produselor lactate, zaharoase și de panificație ctc.), în industria chimică (detergenți, conservanți etc.), în industria ușoară (textile, tăbăcărie), în agricultură, zootehnie etc. Lucrarea poartă amprenta puternicei personalități științifice a prof. dr. doc. G. Zarnea, directorul general al Institutului central de biologie, și abordează probleme de marc interes, prin care promovează aplicarea tehnologiilor de vîrf pentru creșterea calității produselor, valo- rificarea superioară a materiilor prime, reducerea consumurilor de energie etc. Lucrarea este structurată în șase capitole : Biologia microorganismelor producătoare, Cinetica reacțiilor enzimatice, Biosinteza industrială a enzimelor, Procese și aparate în obținerea industrială a enzimelor, Biosinteza și utilizarea industrială a preparatelor enzimatice, Enzime imobilizate. în primul capitol este prezentată, într-o excelentă sinteză, biologia microorganismelor industriale (bacterii, drojdii, fungi filamentoși). Un loc aparte este rezervat problemelor de biologic și genetică moleculară. între aspectele tratate amintim : biosinteza proteinelor — tran-, scrierea și traducerea informației genetice; reglarea sintezei și a activității enzimelor — inducția și represia sintezei enzimelor, inhibiția activității enzimelor ele, în acest capitol sînt descrise principalele două modalități folosite pentru obținerea unor tulpini de microorganisme cu carac- teristici economice superioare — mutația și ingineria genetică. în capitolul 2 sînt descrise reacțiile enzimatice în condiții de staționaritate și nestaționari- tate, dependența sintezei reacțiilor enzimatice de pil și temperatură, inhibiția și activatorii catalizei enzimatice. în capitolele 3 și 4 sînt amplu prezentate etapele elaborării tehnologiilor de biosinteza n enzimelor, sisteme de biosinteza a enzimelor (bioreactoare pentru culturile de suprafață și submerse, creșterea și multiplicarea microorganismelor, mediile de cultură folosite și stocehio- metria proceselor de biosinteza, procesele și aparatele utilizate în industrie, tehnicile de steri- lizare a aerului și mediilor de cultură), agitarea, aerarea și transferul de masă, operarea industrială a reactoarelor de biosinteza. Un loc central în cuprinsul lucrării îl ocupă biosinteza și utilizarea industrială a prepara- telor enzimatice — nomenclatură și clasificarea enzimelor, criterii pentru selectarea microorga- nismelor și enzimelor utile. Sînt descrise în continuare tehnologiile folosite pentru obținerea preparatelor enzimatice — glicozidazice, izomerazice, pectoliticc, peptidazice, esterazice — în industria amidonului, spirtului și berii, biosinteza și utilizarea preparatelor enzimatice celulo- zice și hemicelulazice, utilizarea carbohidrațiior pentru fabricarea biomasei și etanolului. Volumul se încheie cu cnzimele imobilizate. Sînt descrise tehnicile de imobilizare a enzi- melor, procedeele chimice de imobilizare, reactivitatea enzimelor imobilizate, clemente de calcul al reactoarelor conținînd enzime imobilizate. Prin conținutul său inedit și original, lucrarea, reprezentînd un instrument pentru toți cei care își desfășoară activitatea în industria alimentară și chimică — ingineri chimiști și bio- logi —, cu siguranță iși va aduce contribuția la implementarea noilor tehnologii în aceste ramuri de bază ale economiei noastre. J. Anghel Studii și comunicări de ocrotirea naturii, Consiliul județean de ocrotirea naturii și Comitetul județean de cultură și educație socialistă Suceava, 1981, 573 p. în această serie a apărut recent cel de-al V-lea volum, de reală valoare științifică, avind ca redactor pe ing. T. G. Seghedin, președinte al Consiliului județean de ocrotirea naturii Suceava. Volumul cuprinde 44 de lucrări, vizînd variate domenii ale științelor naturii în acțiunea prioritară și vitală a omenirii de ocrotire a frumuseților naturii și de conservare a mediului ambiant. Majoritatea lor se referă la ținutul Sucevei, pentru care prof. M. Gușuleac și discipolii săi au adus o substanțială contribuție științifică și organizatorică. Lucrările contribuie și cu acest prilej la dezvoltarea conștiinței ecologice în masele largi și la promovarea tot mai largă a acțiunii de ocrotire a naturii în patria noastră. Comparativ cu volumele anterior editate, volumul de față se remarcă cu pregnanță, sub aspect științific și metodologic, prin abordarea unor probleme ale ocrotirii naturii referitoare îndeosebi la Bucovina (21 de lucrări), multe vizînd valoroasele rezervații naturale din această parte a țării. Sînt cuprinse în acest volum lucrări cu caracter general dc concepție ecologică, ca cele privind protecția mediului în dezvoltarea economică și socială (V. lanovici), tradiția și progre- sul în ocrotirea patrimoniului național (V. Preda, T. Seghedin, N. Boșcaiu), adaptabilitatea omului la mediu și păstrarea sănătății sale (V. Preda), unele probleme actuale ale evoluționis- mului (N. Botnariuc), importanța științifică a rezervațiilor și parcurilor naționale (V. Pușcariu, N. Boșcaiu, T. Seghedin), situația ecologică a lumii, impactul activității umane (M. Pavan — Italia), agroecosistemele și strategiile ocrotirii biosferei (I. Puia, V. Soran), sistemul de parcuri naționale proiectat în România (Z. Oarcea), rolul literaturii naționale în dezvoltarea conștiinței ecologice (I. Andrău), importanța științifică a rezervațiilor naturale în județul Suceava (N.Barbu). Lucrările de specialitate cu caracter botanic, care prevalează, aparțin variatelor disci- pline ale biologiei vegetale: criptogamie, între care unele de mitologic, ca acelea asupra similarității micoce.nologice între tinoavele Poiana Stampei, Mohoș și Luci (A. Pop), a mico- florei populației de Sijrlnga josikaea din rezervația Dealul Mare — Valea Iadului (E. SzAsz), altele de briologie, și anume conspectul briofitelor din Bucovina (Tr. I. Ștefureac, P. Pascal), care constituie o prezentare cu caracter monografic regional, enumerînd 513 specii și 310 inlrataxoni; faneroijamie, între care unele dc floră, reprezentînd completări la Hora cormofitică a bazinului Bistrița Aurie (P. Pascal), noi contribuții la flora rezervației Frumoasa- Moara, jud. Suceava (D. Mititelu, V. Cojocariu), altele de floră și vegetați e, cum sînt cele referitoare la rezervația Roșcani, jud. Iași (C. Horeanu), complexele lacustre dintre Poienița și Georza (Dobrovăț), jud. Iași (G. Dobrescu), fînețele cu Ligularia glauca de la Calafindești, jud. Suceava (T. Seghedin, N. Boșcaiu), pajiști mezo- și higrofile de la Poiana Stampei (T. Seghedin, L. Lungii, N. Boșcaiu), vegetația fonticolă de la Cristișor, jud. Suceava (L. Lungu), aspecte din flora și vegetația împrejurimilor Vatra Dornei (I. Resmeriță), asociații vegetale din rezervația Pietrosu Mare (Gh. Coldea, F. Tăuber, Gh. Pânzaru), pădurile Caiafele și Moroiu din Lunca Dunării, jud. Ialomița (N. Toniuc, T. Negulici, N. Boșcaiu), altele vizînd coro- 1 o g 1 a unor taxonl din România : Epilobium alpinum și E. alsinifolium (FI. Rațiu), Brucken- thalia spiculifolia, Rhododendron kotschyi și Loiseleuria procumbens (L. Stoicovici), Spiraea erenata cu asociația sa (I. Morariu, P. Ularu), Hyppopliae rhamnoides ssp. carpatica cu impor- tanța sa științifică și practică (E. Țopa, M. Leocov), altele de botanică forestieră, referitoare la rupturi și doborîturi de zăpadă în Ocolul silvic Falcău (R. Ichiin), importanța jnepenișurilor în conservarea potențialului staționai din Munții Rodnei, Maramureșului și Călimani (N. Geambașu), Fagctumul Dragomirna (P. Brega), complexul dendrologic și țuris- tico-sportiv „Lunca Moldovei” din Gura Humorului, jud. Suceava (P. Țăranu, G. Țăranu), iar altele de fitoistorie-palinologie, privind analize sporo-polinice în rezervația Ponoare-Bosanci cu istoricul carpenului (N. Boșcaiu, V. Lupșa, T. Seghedin), importanța con- servării înmlăștinirii mezotrofe de la Sălicea, jud. Cluj (V. Lupșa), evoluția vegetației post- glaciare de la Cristișor, jud. Suceava (L. Lungu). Volumul conține de asemenea și unele lucrări de zoologie, ca, de exemplu, cele ce tra- tează populații ale larvei moliei miniere a frunzelor de stejar (P. Scutăreanu), lostrița în actualitate și perspectivă (Al. Filipașcu, N. Bacalbașa), populații de barză albă (M. Borcea), productivitatea secundară la șopîrla de cîmp din Transilvania (B. Stugrcn, B. Kiss, I. Ghira), informații ornitologice la C. Plinius Secundus (C. Văczy). Alte lucrări, prin tematica lor, aparțin domeniilor geografie, climatologie, geologie, paleon- tologic, referindu-se la diferențieri topoelimatice în zona rezervației Ponoare, jud. Suceava (I.Bojoi), microreliefulperiglaciar din Masivul Suhard (I. Popescu-Argeșel), briofite fosile din flora neogenă a României (E. Plămadă, R. Givulescu), clistolitul norian de la izvoarele pîrîulul Timon ca rezervație paleontologică (I. Turculeț). Volumul se încheie cu omagiul adus prof. Emilian Țopa cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani. Textul volumului este ilustrat cu numeroase figuri reprezentînd plante și aspecte de vegetație, cu schițe corologice și hărțî geografice, cu diferite grafice (histograme, clima diagrame, diagrame sporo-polinice ș.a.). Lucrările sînt însoțite de succinte rezumate într-o limbă de largă circulație. Sub aspect teoretic fundamental, practic-economlc și educativ-instructiv, volumul re- levă, o dată în plus, valoarea științifică ă rezervațiilor naturale din Bucovina, care constituie adevărate șantiere de explorări metodice, privite în integralitatea lor tematică prin studii com- plexe de cunoaștere aprofundată a eco- și genofondului caracteristic variatelor ecosisteme. Prin conținutul său valoros și prin caracterul larg informațional, acest volum va fi consul- tat nu numai de către specialiști biologi, geografi, geologi, ocrotitori ai naturii, ci și de toți acei ce îndrăgesc natura cu bogățiile de neasemuit ale patriei noastre. Ne revine întreaga grijă și răspundere patriotică de a le lăsa cît mai nealterate posterității. Troian 1. Ștefureac ÎN ATENȚIA SPECIALIȘTILOR DOI BINOM! REACTUALIZAȚI Cercetările taxonomice recente au repus în circulație următorii binomi: 1. Silene pratensis (Rafn.) Godron et Gren., in Gren. et Godron, EL Fr. 1(1847)216; Lychnis pratensis Rafn. 1800. Cînd E.H.L. Krause(1901) transferă la Silene pe Lychnis alba Miller 1769, acesta devine nom. illeg., pentru că circula deja Silene alba Muhl. ex Britton 1893 (Silene nivea (Nutt.) Otth,), astfel că numele legitim pentru ceea ce numeam cîndva Melandrium album (Miller 1768) Garcke 1858, apoi Silene alba (Miller 1768) E.H.L. Krause 1901 este Silene pratensis (Rafn. 1800) Godron et Gren. 1847 (2). 2. Ferulago confusa Velen., FI. Bulg. (1891)203; Lophosciadium meifo- lium DC. 1829 ; Ferulago meoides Boiss. 1872. J.F.M. Cannon (1968), în Flora Europaea, consideră că Ferulago meoides este sinonimul speciei Ferula communis L., la care s-ar fi atribuit eronat plantele europene (Ferulago meoides auct. rom.), care în opinia sa nu sînt decît o variație extremă de la Ferulago sylvatica (Besser) Reinchenb. Recent însă a fost reindividualizat taxonul respectiv sub numele Ferulago confusa Velen. 1891, folosit și de Hayek (1927) și Peșmen in Davis (1972) și plasat de Cannon ca sinonim la F. sylvatica, de care însă se deosebește prin lobii frunzelor foarte înguști și prin glabritate (1). Pentru a fi la curent cu noutățile nomenclaturale, adresăm invitația tuturor botaniștilor noștri care dispun de diferite surse bibliografice să contribuie la realizarea unei informări generale în acest sens. BIBLIOGRAFIE 1. BERNARDI L„ Boissiera, 1979, 30, 7-182. 2. MG NEILL J., PRENTICE HONOR G„ Taxon, 1981, 30 (1), 27-32. G. DIHORU