COMITETUL DE REDAU ȚIE Redactor responsabil/ Academician N. SĂLĂGEANU Redactor responsabil adjunct/ Prof. LMORARIU SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ Membri/ Academician N. CEAPOIU; prof. ȘT, CStÎROS; dr. GH, DIHORU; academician f^l^TERFlj; prof. M. RĂVĂ- RUȚ; prot TR. I. ȘTEFUREAC; prof. I. T. TARNA VSCHI j prof/G. ZARNEA; dr. GEORGETA FABIAN-GALAN șl dr. I. ATANASIU — secretari de redacție. Prețul unul abonament este de 30 lei. în țarâ abonamentele se pri- mesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și dlfuzorli de presă din Întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM, Serviciul export-import presă, P.O.B. 136—137, telex 11 226, Str. 13 Decembrie nr. 3, 70 116 București, R. S. România, sau la reprezentanții săi din străi- nătate. Manuscrisele, cărțile, revistele pentru schimb se vor trimite pe adresa Comite- tului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie ve- getală". APARE PE 2 ORI PE AN EDITURA ACADEMIEI R.S. ROMÂNIA CALEA VICTOR IEI NR. 125, R — 71 021 București 22 Telefon 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI CALEA VICTORIEI NR. 126 R — 71 021 București 22 Telefon 50 76 80 TOMUL 31, NR. 2 iulie — decembrie, 1979 SUMAR IUL IU MORAR IU, Revizuirea speciilor de As penala din flora României . . 87 V. SLONOVSCHI, Corologia speciilor Linaiia alpina (L.) Mill. și Cerinthe glabraMiUÂn Carpații românești................................... 95 N. SÂLĂGEANU, VIORICA TĂNASE și MICHAELA BURCEA, Influ- ența azotului nitric și amoniacal asupra acumulării unor substanțe organice Ia plantele de floarea-soarelui ......................... 99 O. HENEGARIU și DORINA CACHIȚĂ-COSMA, Acumularea 55Fe, 32P și a roșului neutru în plantulele de fasole, porumb și orez, în condiții - de submersare .................................................. 193 CONSTANȚA SPÂRCHEZ, Z. URAY, MARIANA MANIU șl CAMELIA BAN, Efectul radioprotector al folcisteinei U................ IU ALISA PISICĂ-DONOSE, D. DORNESCU, ALEXANDRINA ROȘU și EUGENIA SIMINICEANU, Cercetări privind corelația proceselor de creștere cu producția la griul de toamnă Bezostaia 1, în condiții de fertilizare diferită..................................... I. LAZĂR, Cercetări privind folosirea șlamului de Ia fabricile de zahăr în procesele de adaptare și înmulțire a bacteriilor destinate injectării zăcămintelor de țiței....................................... 1^3 MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU și AURICA TĂCINĂ, Variația con- ținutului de clorofilă în diferite ecosisteme forestiere.... 1^9 AURELIA BREZEANU, MAR IA CALOIANU-IORDĂCHEL, THEO- DORA VÂLSĂNESCU și FL. TĂCINĂ, Efectele unor hidro- lizate de colagen asupra creșterii plantelor................. ^3 M, OLTEAN, Fitoplanctonuljlacurilor Victoria și Manca (jud. Dolj) 149 E7PLĂMADĂ și GH. COLDEA, Particularități microclimaticc ale unor ecosisteme turbicoie din Carpații Orientali...................... VALERIA BARBU, Cercetări ecologice asupra macromicetelor din doua făgete aflate în stadii diferite de evoluție............. . 163 ST. și CERC, BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P., 85-190, BUCUREȘTI, 1979 86 ALEXANDRA CIUREA, C. RAFAILĂ și MARINA ȚÎRCOMNICU, Us- carea frunzelor și pătarea bulbilor de gladîole, o nouă boală apărută In România.................................................. 16^ AL. MANOLIU, Cercetări sistematice și ecologice asupra ciupercilor Erysi- phaeeae din Masivul Ceahlău ................................ 173 ILEANA HURGHIȘIU, Date asupra unor plante de cultură irigate eu ape reziduale și influența macrof ițelor în procesul de epurare. 181 RECENZII . ........................................185 INDEX ALFABETIC ....................................... 19$ REVIZUIREA SPECHLOR DE AS PE RULA DIN FLORA ROMÂNIEI DE IULIU MORARIU After its revision aceording to the modern taxonomic concep ti on, the Asperula .genus remained in the flora of Romania with 15 species (including the doubtful ones). One of them, A. carpatica Morariu, îs new for science. Another one, A, neilreichii Bock, identified with A. cynanchica var. subalpina Schur and given with question mark in Flora Europaea 4 :9 (for Romania) does not correspond, as Schurs variety is hirsute. The only possible Identification with Bock's species îs A. cynanchica var. alpigena. Schur, may be found in the Alpine zone of Bucegi and Piatra Craiului mountains. On the basis of new materials, the presence in Romania of the species A. scutcllaris Vis. previously cited with question mark is now confirmed. For A. rnmelica BblssT, A. setulosa Boiss., A. tenella L. A. capitala Kit., A. taurina L. a.o. corological contributions new for Romania’s flora are re- ported and a dichotoinic key is given. Necesitatea revizuirii speciilor de Asperula din. flora României a apă- rut în timpul prelucrării unor materiale rămase neclarificate de trei dece- nii. Obiectivele urmărite de această investigație sînt de ordin taxonomic, floristic, fitogeografic, corologic etc., și anume : 1. De la apariția acestui gen (FR1) au trecut aproape două decenii, timp în care criteriile taxonomice, după care se separă cele două genuri foarte apropiate Asperula și Galium, s-au schimbat. Este posibil ca noile criterii să implice caractere mai stabile decît cele din trecut, dar actuala determinare este mai dificilă, deoarece unele dintre aceste caractere sînt transgresive. Analiza antitetică a caracterelor diferențiale duce la urmă- toarele deosebiri : Asperula: inflorescențe paniculate sau capituliforme, cu ultimele ramuri prevăzute cu bractee și adesea cu bracteole. Corola de obicei hipo- crateriformă pînă la infundibuliformă, rareori rotată. Galium: inflorescențe corimbiform-piramidale sau ovoidale, cu ulti- mele ramuri lipsite adesea de bractee și totdeauna fără bracteole. Corola de obicei cupuliformă sau rotată și numai rareori infundibuliformă. Noile criterii de determinare au dus la un transfer de specii între cele doua genuri. 1 Prescurtări ale unor lucrări consultatei FE, Flora Europaea, 1976, -1,114; FR, Flora R.P. Române, 1961, 8, 530-549; FU, Flora SSSR, 1958, 33, 193-285. Prescurtări ale unor herbare; HISBB, Herbarul Institutului de științe biologice, București; HICAS, Her- harul Institutului de cercetări și ameliorări silvice. București; HGBB, Herbarul Grădinii bota- nice, București; HFSB, Herbarul Facultății de silvicultură. Brașov; HIM, Herbarul luliu Morariu. Celelalte prescurtări sînt familiare în fitotaxonomîe și floristică. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T, 31, NR. 2, P. 87-94, BUCUREȘTI, 1979 88 I. MORARIU 2 2. Din flora României, o serie de specii semnalate se află sub semnul întrebării, ceea ce impune o verificare critică a unor materiale mai vechi sau. mai noi aflate în colecțiile existente și accesibile (este cazul secției Cynan- chicae, în care există confuzii între unele specii). La acestea, rectificarea s-a făcut doar pe coala de herbar fără ca în text sa se mai indice, în toate ca- zurile, numele dat plantei la determinarea primară. 3. Odată cu revizuirea taxonomica, a colecțiilor herbaristice valori- ficăm și informațiile corologice, completînd astfel arealul unor specii în țara noastră. în FU sînt tratate 78 de specii de Asperula, inclusiv cele asiatice. Pentru Europa, FE dă descrierea a 66 de specii. în lucrarea noastră tra- tăm 15 specii, cîte au fost diagnosticate și în FR, cu toate că unele dintre acelea au fost trecute la genul Galium, în schimb, au fost adăugate altele noi. în cele ce urmează, vom prezenta mai întîi speciile grupate pe secții, cu unele precizări și date arealistice, iar la sfîrșit o cheie dihotomică de determinare a speciilor de Asperula. Secția Cynanchicae DC. Plante erbacee perene, uneori cu baza tul- pinii lignificată. Frunze uninerve dispuse verticilat pînă la 4 într-un verti- cil. Corola tetrameră roșu-purpurie sau albicioasă. Ramurile cu bractee și bracteole. Fruct (inclusiv ovar) ovoid, papilos sau tuberculat, rareori păros. 1 .? Asperula neilreichii G. Beck, Verh. Zool. Bot. Ges. Wien, 32 (1883), 183. F. Ehrendorfer și F. Krendl, monografii genului (FE, 4, 9), o prezintă ca specie dubioasă în Carpații românești, pornind numai de la faptul ca varietatea Asperula cynanchica c. subalpina Schur (Enumeratio plantarum Transilvaniae, p. 277) este identică cu A. neilreichii. Materialul din her- barul lui F. Schur n-a fost văzut de nici unul dintre autorii menționați, după afirmația profesorului F. Ehrendorfer. După opinia noastră, dintre varietățile descrise de F. Schur, numai Asperula cynanchica d. alpigena, care este glabră, poate fi identică cu A. neilreichii Beck, care este și ea glabră. în schimb, varietatea subalpina, care după F. Schur este „inferne foliisque hirsutis”, adică în partea infe- rioară și pe frunze hirsută, nu se încadrează în diagnoza speciei lui G. Beck. în herbarele bucureștene se află materiale de Asperula neilreichii Beck colectate din Alpii răsăriteni, de către L. Keller și B. Lânyi, dar mai valoros este tipul autorului speciei, Beck, de la 1882, din,,Raxalpe Preiner- schiit”. Menționăm că, atît în colecțiile din București, cît și în cele de la Cluj-Napoca, n-a fost găsit vreun exemplar din Bucegi sau din Piatra Cra- iului, de unde citează F. Schur varietatea alpigena, și nici dintr-un alt ma- siv carpatic, material care să poată fi raportaOn^pmtîa neilreichii Beck. Prezența ei este posibila, dar trebuie căutată în locurile calcaroase din zona alpină a masivelor menționate mai înainte. 2. Asperula carpatica nov. sp. Perrennis, dense vel laxiusculis caespitosa. Gaules numeroși Ig. 10—15 (—25) cm, ascen- dentes vel oblique assurgentes sparse pilosi vel superne glabri; internodiis inferiori bus abbrevia- tis, papilos o-hirsutis, superioribus triploquadruplo longioris, glabris. Foliis quaterna, hetero- phylla, inferiora (3—) 4— 6 mm Ig. 1— 1,5 mm It. oblanceolata vel anguste obovata, margine et subtus ad nervis papiloso-hirsuta, plerumque basim versus, apice acutus superiora mediaque Ig. (1 — ) 1,5—2,5 emit. 1 — 2 (—3) mm, internodiis subaequanLcs, lihearia vel anguste oblan- 3 REVIZUIREA SPECIILOR DE ASPERULA DIN FLORA ROMÂNIEI 89 ceolata, plana vei margine recurvata nonnula falciformia. Infiorescentia congesta, bracteata, bracteis 1 (rarior 3—4), laneeolatomvatis, acutis vel acuminatis. Flores in apice caudiculorum. 3— 4 disposita, subsessiles vel brevitor peduncullatis, bracteollae lanceolate, acutae, ovaro duplo triplo longiores. Corolla (3,5) 4 (—4,5) mm lg„ roșea velalbida, 4-laciuiata, laciniis tubo pauce breviores vel subaequantes, extus ovarumque papilloso-scabriusculis ; papillae et pilis conjcis, hyalinis. Fructus lg. 1—1,2 mm, apice truncatus, tuberculis minutis obtectus. Habitat. In saxosis delcivibusque calcareis, subalpinis carpaticis alt. cca 1600 m s m. Typus. Romania in monte Pietrele Doamnei (Distr. Suceava) ad Carpatos Orientales pertinens, prope oppidum Cîmpulung- Moldovenesc legit lulius Morariu, 10. VII. 1949, 18. VII, 1949, HIM. Topotypus (in ea de in loco) 6. IX. 197 8, legit I. Morariu et T. Seghedin, HIM. Coiypus. In monte Hăghimașu Mare, alt. 1500 ms.m., leg. A. Nyârâdy, 10.VII.1949 (pro A. cynanchica L. ssp. alpigena Schur). in HISBB. Affinitas. Ab ceteris speeiebus A. pyrenaica gregii foliis mediis superioribusque longioris et latioris, corolla 4 mm, lobis tubo subaequantes differt clarissimae. Syn. A, cynanchica L.c. subalpina Schur p.p. Plante perene, cu tulpini des sau mai lax-cespitoase, adesea cu un cap la colet, din care pleacă tulpinile, lungi de 10—15 (—25) cm, ascen- dente sau suberecte, scurt-păroase, mai ales în partea inferioară, în partea superioară mai mult glabre; internodiile scurte și papilo s-hirsute, cele mijlocii devin de 3 —4 ori mai lungi și de obicei glabre. Frunze verticilate cîte 4, heterofile, cele inferioare lungi de (3 — ) 4 — 6 mm și late de 1—1,5 mm, îngust-obovate, pînă la oblanceolate, cu marginile și dorsal pe nervuri hirsute, mai mult spre bază, vîrful acut; cele mijlocii și superioare lungi de (1 —) 1,5—2,5 cm și late de 1—2 (—3) mm, subegale, cu interno- diile, liniare sau îngust-oblanceolate, plane sau cu marginile recurbate, unele falciforme. Inflorescența strînsă, bracteată, bractee 2 (rareori 3—4), flori subsesile pînă la scurt-pedunculate, cu bracteole acute, de 2—3 ori mai lungi decît ovarul. Corola lungă de (3,5 — ) 4 (4,5) mm, roșiatică sau albicioasă-roz, 4-laciniata, laciniile ceva mai scurte decît tubul pînă la subegale, pe din afară papilos-păroasă pînă la scurt-scabriuscul-hirsută, papileleși perii hialini, conici. Fructul lung de 1—1,2 mm, acoperit de tu- berculi mici negiformi. Stațiunea. Pe grohotișuri și pante abrupte, calcaroase, în regiunile subalpină și montană. în afată de materialele colectate de noi și pe care le dăm ca tip, identice mai sînt materialele adunate de A. Nyârâdy din Hăghimașu Mare și Hăghimașu Mic. Afinități. Este îndeaproape înrudită cu grupa Asperula pyrenaica, separată de F. Ehrendorfer și F. Krendl, care poate fi considerată și ca serie, de etaj subalpin și montan, mai sus de zona pădurilor. 3. Asperula tenella Heuff. ex Degen in A. Kerner, Sched. FI. Exsicc. Austro-Hung., 8, (1899), 43 (A. montana Grec. Consp. (1898), 265; A. bidentata Klok. in FU, 23 (1958), 697). Date corologice noi și confirmări: pe malul Dunării de la Berzasca pînă la Orșova. între Berzasca și Liubcova (jud. Caraș-Severin) (HICAS, V. Grapini, 1957); la gura Văii Sirina (HICAS, V. Grapini, 1957); Cozia (jud. Caraș-Severin) (HISBB, 1901); Gura Văii (jud. Mehedinți) (HISBB, Prodan, 1909); Rîmnicu Vîlcea pe „Petrișor” (FRE nr. 2971, M. Ciurchea, 1958, det. E. I. Nyârâdy); Făurei (jud. Ialomița) (HISBB, Gh. Mihai, 1962); Cernavodă (jud. Constanța) (HISBB, I. Prodan, 1910); Eforie Sud (jud. Constanta) (HFSB, I. Morariu, 1942); Murfatlar (jud. Constanța) (HISBB, D. Paraschivescu, 1961, det. C. C. Georgescu ; HFSB, I. Morariu, 1963), în Rezervația Murfatlar (HISBB, C. Zahariadi, 1963, det. A. 90 I- morariu 4 Popescu); Niculițel (jud. Tulcea) (HISBB, I. Prodan, 1911); Vetrișoaia (jud. Vaslui) (HISBB, 1971); Movileni-Coroiești (jud. Vaslui) (FE ex. Mold. et Db. nr. 169; C. Bîrcă, E. Țopa, 1968). 4. Asperula eynanehiea L., Sp. pl. (1753), 104. Dintre reprezentanții genului în țara noastră, specia aceasta este cea mai frecventă atît în zona de oîmpie, cît și în zona de deal. în FB (8, 546 —549) sînt tratați mai mulți taxoni infraspecifici, dintre care unii pro - vin din confuzii cu Asperula rumelica Boiss., iar cei longiflori, foarte pro- babil cu A. tenella Heuff. Este necesar un studiu taxonomic amănunțit al speciei. 5. Asperula rumelica Boiss., Diagn. PI. Or. Nov., 4, 2 (1856), 113; FU, 23 (1958), 236; FE, 4 (1976), 10 (A. graveolens M. B. ap. Boiss,. FI. or., 3 (1873), 41 p.p.; Velen., FI. Bălg., 238,Supl. 1,143 ; Grecescu, Consp. fl. Bom., 266; Prodan, FI. pl. cresc în Bom., 1, 968; A. eynanehiea var. graveolens Stoian. et Ștefan., Fl. Bălg. (1925), 1044; A. eynanehiea ssp. - montana (W. et K.) Stoian. et Ștefan., Fl. Bălg. (1948), 1071; Fl. Bom. (1960), 549. în flora României a fost semnalată pentru prima dată de D. Grecescu, care o citează de la Curtea de Argeș, Stolnici, Vultureanca, Slobozia, Odăile, Giurgiu, Cobadin, Bairamdede (azi Independența), Constanța, Caracoium (azi Năvodari), Gargalîc (azi Corbeo) și Tuzla, pe care le considerăm valabile. Dintre acestea FB (l.e.) reține numai datele din Dobrogea. Completăm datele corologice ou următoarele localități: Jidoștița pe Dealul Matorăț (jud. Mehedinți) (HISBB, I. Morariu, 1948); Platou ești (jud. Ialomița) (HISBB, C. Zahariadi, 1949); Cernica, Ghimpați la Slătioarele (jud. Ilfov) (HIM, 1944; HIOAS, M. lacobescu, 1906) ; Cernavodă (jud. Constanța) (HISBB, I. Prodan, 1910); Măguricea (jud. Buzău) (HISBB, G. Grințescu, 1915). 6. Asperula setulosa Boiss., Diagn. Pl. Or. Nov., 2, 10 (1849), 61. Este citată în FB (8, 546) de la Constanța spre Tăbăcărie, din deltă în pădurile Le tea și Qaraorman, apoi de la Hanu Conachi (jud. Galați) (FB, p. 546). Aducem următoarele adăugiri și precizări corologice: Ostrovu—Moldova Nouă (jud. Caraș-Șeverin) (HFSB, I. Morariu, M. Danciu, 1967;; Mamaia (jud. Constanța) (FBE nr. 996 a, Al. Borza, 1923 ; HIM, I. Morariu, 1938 ; HISBB, Gh. Grințescu, 1931; C. Zahariadi, 1954); Agigea (jud. Constanța) (HISBB, C. Burduja, 1949); Eforie Sud (jud. Constanța) (HFSB, I. Morariu et al., 1961); Capu Midia (jud. Constanța) (HISBB, A. Pope seu și V. Sanda, 1973); Babadag pe malul lacului (jud. Tulcea) (HICAS, V. Grapini, 1960); Enisala (jud. Tulcea) (HICAS, V. Grapini, 1960); Zebil (jud. Tulcea) (HICAS, V. Grapini, 1960); Jurilovca (jud. Tulcea) (HICAS, V. Grapini, 1961); pădurea Oomarova (HICAS, V. Grapini, 1960); Blăjenii de Sus (jud. Galați) (HISBB, M. Băvăruț, 19'48). 7. (?) Asperula arîstata L. fii., Suppl. 120 (1781). Este plantă critică în flora Bomâniei, menționată în FB (8, 545), numai după datele vechi, neconfirmate. FE (4, 6) o indică cu prezență certă în Bomânia, ca ssp. seabra (J. et C. Presl) Nyman — ssp. longiflora (W. et K.) Hayek. Noi n-am găsit probe certe de herbar. 5 REVIZUIREA SPECIILOR DE ASPERULA DIN FLORA ROMANȚEI Secția He%aphylla Ehrendorfer, Fl. Eur., 4 (1976), 11. Plante erba- cee, perene. Frunze verticilate cîte 6 (—7) la un nod, uninervate. Inflores- cențe parțial capitate. Corola 4-meră roșiatică sau albicioasă. Fruct (in- clusiv ovar) ovoid, păros sau glabru uneori granulat. 8. Asperula capitala Kit. ex Schultes, Osterreichs FL, ed. 2, 1 (1814), 312. Precizări și date corologice: Munții Rodnei, Lăzile (HICAS, V, Grapini, 1964), Pleșcuța (idem, 1963), Ineuț (idem, 1958); Munții Suhard, Pietrele Albe (HICAS, V. Grapini, 1963); Munții Gilău, Muntele Belioara (HGBB, V. Soran, 1951); Munții Oăliman, pe Cerbucu (HICAS, V. Grapini, 1964); Obcinile Bucovinei, Obcina Mestecăniș pe Tatarca (HICAS, V. Grapini, 1964), Pietrele Doamnei (HICAS, V. Grapini, 1962); Munții Ceahlău, Ocolașu Mic (HICAS, V. Grapini, 1964); Munții Birsei, Piatra Craiului Mică (HFSB, I. Morariu, 1955); Munții Bucegi, Zănoaga (HICAS, Al. Beldie, 1947), Colții lui Barbeș (HICAS, Al. Beldie, 1938), Furnica la Piatra Turcului (HICAS, M. Haret, 1925), Valea lalomiței la Cheile Urșilor (HICAS, T. Bunea, 1946); Munții Ciucaș, la Colții Mari (HFSB, I. Morariu, 1956); Munții Muscelului, Zăbava (HICAS, Golescu, 1907), Pietricica (HICAS, Golescu, 1906); Munții Parîng, Buila pe vîrful Ște- vioara (FOE nr. 473, M. Păun, Gh. Popescu, 1966); Munții Vîlcan, Piatra Boroșteni (HICAS, I. Dumitriu-Tătăranu, 1975); Munții Mehedinți, Sușcu (HICAS, V. Grapini, 1964), Oslea (HICAS, V. Grapini, 1969); Munții Cernei, Piatra Iorgovan (HICAS, V. Grapini, 1969); Munții Almăjului, Sfinecea (HICAS, V. Grapini, 1958), Znamena (HICAS, V. Grapini, 1960); Munții Poiana Rusca, Padeș (HICAS, V. Grapini, 1960). în afară de Carpații românești se mai află în Munții Balcani. Secția Glabella Griseb. Plante erbacee adesea cu stoloni și rizomi subterani. Frunze verticilate cîte 4—6 (—7) la un nod, ovate, lanceolate sau liniare, 1 —3-nervate, cu vîrful cartilaginos. Corola 3 —4-meră albă sau gălbuie, uneori roșcată pe din afară, mirositoare, tubul 11/2 —4 ori mai lung decît lobii acuți. Fruct (inclusiv ovar) ovoidal, glabru neted sau granulat. 9. Asperula taurina L., Sp. pl. (1753), 103. Față de FB (8, 537) facem precizări și aducem date corologice: jud. Bistrița-Năsă/ud, Bodna pe Valea lui Marte (HICAS, V. Grapini, 1960); jud. Arad, Badna (azi Lipova) pe Highiș (HICAS, L. Simkovici, 1882; V. Grapini, 1962), Conop (HICAS, V. Grapini, 1960), Nadăș (HICAS, V. Grapini, 1950), Bîrzava pe Valea Monoroștia (HICAS, V. Grapini, 1960); jud. Hunedoara, Vețel (HICAS, V. Grapini, 1958), Nandru (HICAS, V. Grapini, 1958); jud. Timiș, Jamu Mare (HISBB, A. Arvat, 1944); jud. Caraș-Severin, Anina (HICAS, V. Grapini, 1960), Cheile Nerei la Șopotu Nou (idem, 1959), Bozovici-Budăria (HICAS, V. Grapini, 1957), Moldova Nouă (HISBB, E. Țopa, 1948); jud. Mehedinți, Eșelnița pe Valea Mraconiei (idem, 1957); jud. Dolj, Buzduc (FOE nr. 395, M. Păun, M. Olaru, 1962), Țugurești (HICAS, A. Bădulescu, 1935), Coțofeni (HISBB, A. Buia, 1949), Bistreț (HISBB, G. Grințescu, 1935); jud. Argeș, Contești (HICAS, V. Grapini, 1962; HICAS, 1944, V. Leandru, 1949); jud. Dîmbovița, Cucuteni-Bădeni (HICAS, P. Cretzoiu, 1932), Titu-Plopu (HICAS, P. Cretzoiu, 1937), Picior de Munte (HICAS, V. Grapini, 1961); jud. Prahova, Măneciu (HICAS, V. Grapini, 1960), 7 REVIZUIREA SPECIILOR DE ASPERULA DIN FLORA ROMÂNIEI 93 92 I- MORARIU 6 Gherghița (HICAS, V. Grapini, 1963), Ploiești - pădurea Lacul Turcului (V. Grapini, 1963), Pucheni (azi Puchenii Mari), (HICAS, V. Grapini, 1963); jud. Ilfov, Snagov Grădina dendrologică (HIOAS, Șt. Purcelean, 1942), Ciolpani (HICAS, M. Badea, 1939), Tîncăbesti (HISBB, E. Topa, 1950), Periș (HISBB, 1939), Mogoșoaia (HGBB, N.Mitroiu, 1961; G. Șerbănescu, 1965 ; HISBB, G. Popescu, V. Sanda, 1971), Otopeni (HISBB, C. Zahariadi, 1933), Băneasa (HISBB, HIM, I. Morariu, 1937, 1939 ; HICAS, M. Ciucă, 1945), Pasărea (HGBB, Al. V. Alexandri, 1938 ; HISBB, G. Grințescu, 1916), Brănești — Pădurea Pustnica (HICAS, 1903 P. Cretzoiu, S. Pașcovschi, 1932 ; HISBB, C. Zahariadi, 1941), Comana (HGBB, M. Buemmele, 1965 ; HICAS, I. Lupe, 1938 ; C. 0. Georgescu, 1943); jud. Vrancea, Șerbești (Cucuieți-Zăvoi pe Putna) (HICAS, V. Leandru, 1963); jud. Neamț, izvora Muntelui (HICAS, V. Grapini, 1963); jud. Suceava, Cacica (HICAS, V. Grapini, 1967), Liteni (HIOAS, V. Grapini, 1960). în FR este cunoscută pînă acum numai ssp. leucanthera (G. Beck) Hayek in Hegi 111. FI. Mitteleur., 6, 1 (1914), 201. 10. Asperula tinctoria L., Sp. pl. (1753), 104. O semnalăm de la Brașov pe Stejerișu Mic (HFSB, I. Bomer, 1884); Hărman (jud. Brașov) pe Dealul Cetății (HFSB, I. Morariu, I. Danciu, 1959); Zăbalț (jud. Arad) (HICAS, S. Pașcovschi, 1938). 11. Asperula ciliata Eoch., PL Banat, rar. (1828), 46, tab. 9, fig. 22 non Moench. Deși această specie este sinonimizată în FE (4,13) cu A.hungarorum Borbăs (Terna. Fiiz., 19 (1896), 223) și subordonată la specia precedentă, pînă la precizarea poziției taxonomice, o menținem sub numele mai vechi dat de Bochel. Secția Sherardiana DO. Plante anuale cu frunzele dispuse verticilat cîte 6 —8 la un nod. Inflorescențe capitate, la bază cu bractee lung-ciliate. ■Corola albastru-violacee. Fruct (inclusiv ovar) globulos, glabru, neted. 12. Asperula arvensis L., Sp. pl. (1753), 103. Date corologice : jud. Chtj, Buza (HISBB, I. Prodan, 1915); jud. Arad, Oonop (HIOAS, V. Grapini, 1958); jud. Caras-Sever in, Bănia (HIOAS, V. Grapini, 1958); jud. Mehedinți, Vîrciorova (HIM, I. Morariu, 1948); jud. Corj, Mogoșani (azi în Negoiești) (HGBB, 0. Zahariadi, 1966); jud. Dolj, Popoveni (HISBB, G. Grințescu), Breasta (HISBB, G. Grințescu, 1913), Oraiova —pădurea Simnic (HISBB, G. Grințescu, 1919); jud. Ilfov, Băneasa (HISBB, G. Grințescu, 1910), Valea Hoțului (azi Valea Izvorului) (HISBB, G. Grințescu, 1912); jud. Ialomița, Mărculești (HISBB, C. Zahariadi, A. lonescu, 1949); jud. Constanța, Topraisar (HISBB, V. Cioclin, 1953). 13. Asperula orientalis Boiss. et Hohen. in Boiss. Diagn. Pl. —Or. Nov., 1 (3) (1843), 30 (A. aburea Jaub. et Spach). Este plantă adventivă. ’A fost citată de la Tîmburești, la sud de Craiova. Secția Thiliphthisa (Griseb.) Ehrend. Plante erbacee, perene uneori subarbustive, lipsite de rizomi și stoloni. Frunze verticilate cîte 6 —8 ( —11) la un nod, eliptice, pînă la liniare, uninervate. Corola 4-meră infundibuli- formă, pînă la rotată, purpurie, roșiatică sau albicioasă. Fruct (inclusiv ovar) oblong, trunchiat la creștet, glabru sau granulat, uneori păros. 14. Asperula seutcllaris Vis., FI. Dalm., 3 (1852), 12. Specia a fost citată pentru prima dată din România de Al. Borza (Contrib. bot. Cluj (1958), p. 130, 150) de la Galați — rîpa Tuluc, în as. Artemisietum austriacae cu Ceratocarpus arenarius, dar cu semnul între- bării. Materialul respectiv n-a putut fi consultat de către noi. Indicația lui Al. Borza a fost preluată de FE (4, 14). Confirmăm prezența speciei în flora României pe materialul colectat de P. Raclaru, de lîngă localitatea Tomești la pădurea Dumbrava (jud. Iași) (6. VII. 1963). 15. Asperula purpurea (L.) Ehrend., Osterr. Bot. Z., 122 (1973), 260 (Calium pupureum L., Sp. pl. (1753), 107 ; FR, 8 (1961), 569). Date corologice : jud. Caraș-Severin, Cheile Nerei lîngă Șasea Ro- mână (HICAS, 1967) Berzasca pe Valea Sirinei (HICAS, V. Grapini, 1957), Oglănic (HICAS, C. O. Georgescu, 1937); jud. Gorj (Runcu), Cleanțu Cucului (HICAS, I. Dumitriu-Tătăranu, 1975). Cheie dihotomica pentru determinarea speciilor la Frunze la fiecare nod cîte 4 în verticil, în partea superioară și la bază pot fi numai cîte 2 ...................................7^ 1b Frunze la fiecare nod sau la majoritatea nodurilor mai mult de 4 (6—10) în verticil, numai Ia nodurile inferioare său la cele su- preme pot fi cîte 4.................................................2. 2a Flori 3-mere........................................................ 3 2b Flori 4-mere............................<..............................4 3a Frunze alungit-liniare, late de 1—2 (—3) mm, cu marginile glabre.. Bractee glabre. Laciniile corolei mai scurte decît tubul . . . . ........................................................ lO.A.tinetoria 3b Frunze lanceolat-liniare, late de 2,5—5 (—7) mm, cu marginile scurt, aspru-păroase. Bractee scurt-păroase pe margini și pe dos. Laciniile corolei de lungimea tubului sau puțin mai lungi . . . ..............................................................ll.A.ciliata 4a Plante anuale. Flori albastru-violacee............................. 5 4b Plante perene. Flori de altă culoare ................................6 5a Corola lungă de 5—6 mm, cu lacinii obtuze. Bracteole mai lungi decît florile. Fruct în diametru de 2—3 mm..................12.A.arvensis 5b Corola lungă de 7—12 (14) mm, cu lacinii acute. Bracteole pe jumătate cît florile. Fruct în diametru de 1,5 mm . . .13.A. orientalis 6a Flori numeroase, îngrămădite capituliform la vîrful ramurilor. Ovarul și fructul ovoide. Corola hipocrateriformă pînă la infundi- buliformă................................................... 8. A. eapitata 6b Flori neîngrămădite capituliform. Ovarul și fructul oblongi. Corola cupuliformă sau rotată.......................................... 7 7a Tulpina glabră și netedă rareori scurt-păroasă. Corola în formă de cupă, cu tub scurt de 0,4—0,8 mm. Frunze cîte 6—7 în verticil ..........................................................14. A.seutellaris 7b Tulpina păroasă. Corola ± rotată, cu tubul foarte scurt, de 0,1—0,3 mm. Frunze cîte 8—10 în verticil .... 15.A.purpurea 94 I. MORAKfU 8 8a Frunze ovate pînă la lanceolate, late de 10—25 mm, trinervate. Corola lungă de 10—15 nun, albă sau ocroleucă. Ovar și fruct netede ............................. . .................... 3. A. taurina 8b Frunze liniare pînă la îngust-lanceolate, nu sînt mai late de 4( —5) mm. Flori purpurii, roșietice sau albe-roz . .....................9 9a Fruct globulos, de (2,5 — ) 3—4,5 mm, cu proeminențe scavmi- forme (rareori aproape glabrescent)...........................6.A.setulosa 9b Fruct ± trunchiat apical, de 1—2 mm, distinct papilos sau veru- cos, uneori scurt-păros (excepțional neted) ............................Î0 10a Tubul corolei lung de 1—2 ori decît lobii..............................11 10b Tubul corolei de 2—5 ori mai lung decît lobii..........................14 11a Plante din goluri de munte (subalpine, montane), de stîneării și grohotișuri, cu deosebire calcaroase ..................................12 11b Plante din zonele mai joase, de dealuri și cîmpii......................13 12a Plante glabre, ± lucioase. Tubul corolei glabru și neted la exte- rior. Corola larg infundibuliformă.......................... . 1.A.neilreichii 12b Plante papilos-păroase pe frunze și pe tulpină cel puțin în partea inferioară ....................................................2. A. carpatica 13a Tulpini cespitoase, cu lăstari sterili în timpul antezei, de obicei nu depășesc 30—40 cm lungime. Inflorescența cimos-corimbiformă. Corola de obicei lungă de 2,5—3,5 mm. ..... 4.A.eynanchiea 13b Tulpini mai lungi de 40 cm, ajungînd la 70—90 cm. Inflorescența ovoidală. Corola de regulă lungă de 2—2,5 mm . . . S.A.rumeliea 14a Corola lungă de (3—) 4—6 mm, roșcat-lilachie, la exterior papi- loasă. Tulpina la bază evident erbacee. Inflorescența cimos-co- rimbiformă cu puține ramuri patente............................3 .A. tenella 14b Corola lungă de 6 — 8 (—10) mm, roșcat-verzuie sau purpuriu- gălbuie, la exterior scabru pubescentă. Inflorescența cimos-spici- formă, alungită pînă la îngust-piramidală .... 7. A. ar îs tata Primit în redacții ia 20 aprilie 1979. Universitatea București, Facultatea de biologie București, Aleea Portocalilor nr. 1. OOROLOGIA SPECIILOR LINARIA ALPINA (L.) MILL. ȘI CERINTHE GLABRA MILL. ÎN OAEPATII ROMÂNEȘTI DE V. SLONOVSCHI Relying on the specialized Uterature and on the herbariuin sheets of the botanic»1 institutes, the spread of the species Linaria alpina and Cerinthe glabru in the Homanian Carpathians could be estabiished. Linaria alpina (L.) Mill. (linarița de munte), răspîndita în Europa cent rală și de sud, Asia Mică și Caucaz, se întîlnește la noi în țară pe stîncăriile și grohotișurile calcaroase din etajul montanpînăîncel alpin inferior (1600— —2100 m altitudine) (fig. 1); specie pionieră, fixatoare a grohotișurilor (fragmente de 2—4 cm în diametru) cu ajutorul lăstarilor lungi de 1 m,. ea crește singură sau în asociație cu Ruine® scutatus și Papaver pyrenaicum, ssp. Garanasaneli-stephani. în Carpații românești este citată pentru prima dată de către J.Baumgarten în 1816,cu indicație generală : „Bucegi” și „Munții Brașovu- lui”. F. Simoncai, negăsind-o, o contestă (12), însă cercetările floristice ulterioare atestă prezenta ei în Munții Bucegi si în Piatra Craiului (2), (3), (10), (13). Această specie mai este indicată din Munții Postăvaru (1), (12), Tesla, Corongiș, Gemenea (12) și din „Moldova” (5) pe care Flora R.P.R. (14) Ie consideră dubioase (în aceleași stațiuni este indicată și Cerinthe glabra Mill. sinonimă cu C. alpina Kit.). în urma consultării literaturii existente, a corespondenței și discu- țiilor avute cu prof. I. Morariu și Al. Beldie, această specie trebuie exclusă din stațiunile menționate. Căutată pe Corongiș de către FI. Porcius și I. Morariu, ea nu este găsită, iar după Al. Beldie nici nu putea exista din cauza climatului mai rece. Pe Postăvaru, este posibil să fi existat, dar n-a mai fost regăsită (I. Morariu). Din „Moldova” este citată de D. Brandza, după herbarul lui Szabo ulterior distrus. Prezența ei în Moldova este du- bioasă, deoarece grohotișuri calcaroase se găsesc numai în Barau la poalele Pietrelor Doamnei și în Munții Rodnei (în ambele puncte fiind însă slab reprezentate). Muntele Corongiș a fost bine studiat de El. Porcius și I. Morariu, iar Rarăul de P. Raclaru, dar specia nu a fost găsită; după Al.Beldie (carecunoște foarte bine cele două stațiuni existente la noi în țară), cei doi munți nu sînt prielnici existenței speciei, datorită climatului mai răcoros. ST. ȘI CERC. Bl OL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR 2, P. 95-98, BUCUREȘTI, 1979 V. SWNOVSCHE 96 Stațiunea „Grohotișu Mare sub Gălbinările Gamei” din Munții Bucegi (10) a fost confundată cu șaua Strunga — Guțanu (Muntele Groho- tișu), unde de fapt specia respectivă există (Al. Beldie). Munții Bucegi: Bucegi (12); Muntele Bătrîna pe creastă (ll)1 [(2), (3), (Al. Beldie, IX. 1949, HICAS2)]; Muntele Grohotișu (11) [(2), (3), (14), (P. Cretzoiu, IX. 1935, HICAS), (Al. Buia, 15. VII. 1947, HICAS), (Al. Beldie, IX. 1949, HICAS)], spre Valea Gaura (P, Cretzoiu, IX. 1935, HIANB); între șaua Strunga și Guțanu pe versantul de vest (7); Muntele Piatra Craiului în apropiere de Crucea Grănicerului (12) (V. Ciocîrlan, 10. VIÎT. 1957,' HIANB), la Marele Grohotiș (12) [(Al. Beldie, VII. 1948, HICAS), (I. Dumitriu-Tătăranu, 6. IX. 1950, HFSB), (V. Ciocîrlan, 9. VIII. 1966, HIANB)], la Cerdacul Stanciului (12), (Al. Beldie, 14. VII. 1948, HICAS), la Moara Dracului (Moara Dracilor) (12) [(14), (Al. Buia, VIII. 1943, HUI, HISBB, HICAS, HFSB)], la Obîrșia Văii lui Jian (12) [(13), (H. Wachner, 28. VII. 1933, HGBC)] și pe grohotișurile dintre Moara Dracului și Vîrful Tămășelu (12) [(13), (14)]. Cerinthe glabra Mill. (cerețică de munte) se întâlnește în Carpații românești (fig. 1), la o altitudine cuprinsă între 1350 și 1900 m, pe groho- tișurile calcaroase și în locurile ierboase și umede din regiunea montană și cea subalpină. Este mai răspîndită decît specia precedentă, deoarece cerin- țele ecologice nu sînt atît de restrânse. Prezența acestei specii din Valea Sfinții Voievozi de la mănăstirea Viforîta este îndoielnică datorită altitudinii mici (500 m) și a substratului nefavorabil (nisipuri, argile, marne în loc de calcar). Munții Rodnei: Bodna [(12), (Porcius, H. Porcius)]; Vîrful Mireju (Mirașa) (1), (dr. A.P. Alexi, H, Ungar); Vîrful Oorongiș (Corongișu Mare) (2) [(12), (14), (Porcius, 78.9.5, H. Janka), (Porcius, 1883, H. Porcius), (A. și E. I. Nyârâdy, 10. VII. 1942, HGBC)]; Muntele piatra Bea (3) [(Jâvorka, 10. VII. 1907, HGBC), (A. Nyârâdy, 1949, HIAC)]; Dealu Popii (4) [(14), (Czetz, 78.9.6, HGBC)]. Munții Bîrsei: Vîrful Postăvarii (5) [(11), (14)]; Vîrful Cristianul Mare (5), (E. I. Nyârâdy, 2.VII. 1930, HGBC); Muntele Piatra Mare în Valea Sipoaiei (6), (I. Morariu, D. Parascan, V. Ciobanii, 9. VI. 1955, HFSB).’ Munții Ciueaș: Muntele Tesla (7) [(12), (14), (G. Binder H. Ungar)]. Munții Bucegi: Bucegi [(2), (11),(12)]; Predeal pe Muntele Urzicam (8) [(8), (14)]; Muntele Padina Crucii (8), (M. Daneiu, 23. VI. 1974, HFSB); Valea Mălăiești (8), (2); Valea Bucșoiului (8), (2); Valea Cerbului (8), (2); Vîrful Coștila (8), [(2), (8)], în Valea Albă (14); Vîrful Caraiman, pe jghiaburile de pe versantul de sud (8) [(2), (8), (14)]; Valea Jepilor (8) [(2), (D. Parascan, M. Daneiu, 2. VII. 1975, HFSB)]; Vîrful JepiiMari, p© Răsplndlrea speciilor Lina, a alpina și C^nthe piatra în Carpații românești. 1 Punctele de pe harta din figura 1. 2 Prescurtări utilizate în text : HISBB, Ginj-Napoca Institutului de cercetări biologice. București; HGBC, Herbarul Grădinii botanice,Gluj-Napoca; HICAS, Herbarul Institutului de cercetări și ameliorări silvice. București; HIANB, Herbarul Institutului agronomic ,,Nicolae Bălcescu”, București; HFSB, Herbarul Facultății de silvicultură, Brașov; H. Porcius, Her- barul Porcius de la Grădina botanică, Cluj-Napoca; H. Janka, Herbarul Janka de la Muzeul Brukenthal, Sibiu ; HIAC, Herbarul Institutului agronomic >,Petru Groza” Cluj-Napoca ; HUI, Herbarul Universității ,,A1. I. Cuza” Iași; H. Ungar, Herbarul Ungar de la Muzeul Brukenthal, Sibiu. 98 v. swNOvscjfflr 4 Brîna Mare (8), (2); Virful Jepii Mici, pe drumul fumcularului la Văile Urlătoarea Mică și Brîna Mare (8), (2): Urlătoarea pe Brînă spre casa Schd (8) (G. Grințescu, 3. VIII. 1927, HISBB); Obîrșia Peleșului (9) [(2), (8)], Muntele Colții lui Barbeș, pe brîne (9) [(2), (14)]; Valea Horoa- bei, (9) [(2), (14)]; Vîrful Zănoaga (10) [(2), (14)]; Muntele Piatra Craiului [(12), (14)] pe Vîrful Vlădușca (12), (12); mănăstirea Viforîta în Valea Sfinții Voievozi (G. Grințescu, 28. IV. 1910, HISBB) stațiune incertă. Munții Făgăraș: Făgăraș (12); Muntele Arpașu Mare (Arpașu) (13) [(11), (12), (14)]; Capra Budei la Cheia Gegiu și la Picioru Caprei (14), (6). Munții Cernei: Muntele Arjana la Globurău (15) [(4), (14)]. Munții Semenic: Oravița (16), (14). în urma consultării literaturii și a colecțiilor de herbar, s-a putut preciza răspîndirea speciilor Linaria alpina și Cerintlie glabra în Caipații, românești. influenta azotului nitric și amoniacal asupra ACUMULĂRII UNOR SUBSTANȚE ORGANICE LA PLANTELE DE FLOAREA-SOARELUI DE N- SĂLĂGEANU, VIORICA TĂNASE și MICHAELA BURCEA The present paper studies the influence of nitrate and ammoniacal nitrogen ou ; the aceumulation of soluble glucides, protein and amino acids in 20-day sunflo- wer leaves and roots. It bas been found out that for the biosynthesis of frec amino acids in roots, amino- niacal nitrogen was better utilized than nitrate nitrogen. The content of protein amino acids and soluble glucides in leaves and roots of sun- flower plants cultivated on both nitrate and ammoniacal nitrogen solii Hon, was the same. BIBLIOGRAFIE 1. Baumgarten J., Eniuneralio stirpium in Magno Principalul Transsilvaniae, Vlndobonsfe- 1816. 2. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edil. Academiei, Bucur ești, 1967. 3. Beldie Al., Plantele din Munții Bucegi, București, 1972. 4. Boșcaiu N., Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu, Cernei, Edit. Academiei, București». 1971. 5. Brandza D., Prodromul florei României, București. 1883. 6. Buia Al., Todor I„ An. Fac. agron. Cluj, 1946—1947, Cluj, 1949, 12, 7. Cretzoiu P.. Beldie Al., Acta pro Fauna et Flora universale, ser, II, 1937, 2. 8. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 9. Pop I., Contribuții botanice. Cluj, 1968, 267—275. 10. Pușcariu-Soroceam u E. și colab., Pășunile alpine din Munții Bucegi, București, 1956.. 11. Schur J. F., Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Cibinii, 1866. 12. Simoncai F., Enumeratio florae Transsilvaniae vasculosae critica, Budapesta, 1866. 13. Wacbner H„ Bul. Grâd. bot. Muz. bot. Cluj, 1933, 13. 14. * * * Flora R.P.R., Edit. Academiei, București, 1965, 7. Primit în redacție la 10 decembrie 1978. SCA Podu Iloaei — Iași. Este un fapt bine cunoscut că însușirea de a utiliza cu precădere sărurile de azot amoniacale sau nitrice — cele mai răspîndite surse de azot în sol — este diferită în funcție de mai mulți factori, ca, de pildă, specia, organul plantei luat în considerație, gradul activității metabolice a plan- telor, precum și o serie de factori externi, ca temperatura, umiditatea, pH-ul solului etc. Cea mai importantă formă redusă de azot ce poate fi utilizată direct de către plante este fără îndoială azotul amoniacal, deși, după părerea multor autori, nitrații sînt utilizați mai bine de către plantele superioare decît formele amoniacale de azot. Azotul amoniacal este utilizat imediat în sinteza glutamatului, în timp ce nitrații, pentru a putea participa la biosinteza acizilor aminici, necesită o reducere prealabilă. Faptele atestă fără îndoială prioritatea uti- lizării acestor surse de azot, dar nu și eficacitatea lor în producția agricolă, nude intervin și alți factori în producerea de substanțe organice. în lucrarea de față am încercat să urmărim dacă influența diferită a acestor două forme de azot se manifestă și la plantele mai tinere — în vîrstă de .20 de zile. MATERIAL ȘI METODĂ Pentru experiență, s-au folosit plantule de floarea-soarelui crescute timp de 8 zile pe apă de robinet și 12 zile pe soluții minerale nutritive, în care azotul a fost dat fie sub formă de nitrațî, fie sub formă amoniacală. Ca soluție minerală azotată s-a folosit soluția Knop 50 %, iar ca soluție amoniacală o soluție cu următoarea compoziție: (NH4)2 SO4 — 41,2735 g/1-; CaCla - 0,0255 mg/1; Ga(HaPO4)2 - 0,045 g/1; K2SO4 - 0,1705 g/1: MgSO4 - «0,0715:g/li CaCO3 (în suspensie) — 0,302 g/I; Fe citric — 0,005 g/1 și soluție de micro elemente. La vîrsta de 20 de zile, plantulele au fost fixate în alcool etilic prin fierbere timp de 5 min. S-au analizat, prin cromatografie pe hîrtie, glucidele solubile și acizii aminici liberi și proteici. Aceștia din urmă au fost separați după hidrolizarea cu HC1 6 n a materialului vegetal inso- lubil în alcool și apă. •ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 99-101, BUCUREȘTI, 1979 100 N. SĂLĂGEANU și colab. 2 REZULTATE ȘI DISCUȚII Cromatograma glucidelor solubile în alcool și ăpă (fig, 1) nu indică vreo diferență semnificativă a concentrației acestora în frunzele și rădăci- nile plantelor cultivate pe cele două feluri de soluții minerale/ de unde rezultă că ambele forme de azot utilizate de către plantă nu influențează în mod diferit sinteza glucidelor libere în plante. Cromatograma acizilor aminici liberi (fig. 2) arată prezența în rădă- cinile plantulelor cultivate pe soluții nutritive amoniacale a unor cantități mai mari de alanină, acid glutamic, glutamină și asparagină decît în rădă- cinile plantelor cultivate pe soluții cu nitrați.. Reiese deci că influența stimulatoare a sărurilor amoniacale asupra sintezei acizilor aminici liberi în rădăcini, constatată de noi în lucrările anterioare la plantele de floarea-soarelui în vîrstă de 30 de zile, se manifestă și la plantele mai tinere (de 20 de zile). Aceasta dovedește că la vîrsta res- pectivă, așa cum s-a constatat și în alte lucrări (2), (3), (4), (5), plantulele utilizează numai formele anorganice de azot și sînt deci susceptibile față de forma de azot pe care o găsesc în mediul nutritiv. Faptul că în rădăcini sînt mai evidente diferențele între cele două variante decît în frunze sugerează rolul important pe care rădăcina îl joacă în stadiile primare ale asimilării amoniacului. în rădăcinile plantelor ce primesc amoniu are loc o sinteză rapidă primară a glutaminei din ami- narea glutamatului, reacție ce este însoțită de o sinteză a glutamatului prin aminarea a-cetoglutaratului. Totodată în rădăcini are loc și o sinteză mai slabă a aspartatului și a alaninei, prin aminarea oxalatului și piruva- tului. Aceste date sugerează că în plantele superioare operează ciclul as- partic glutamic fapt susținut și de alți autori (1), care au arătat că, după o scurtă perioadă de asimilare a amoniacului marcat cu 16N, se marchează atît alanina cît și acidul glutamic. Nu se constată însă influența stimulatoare a soluției amoniacale asupra sintezei acizilor aminici liberi în frunze, dimpotrivă^ frunzele plan- telor cultivate pe soluții. nutritive cu azotați conțin mai multă alanină, acid glutamic, acid aspartic, glutamină și asparagină decît frunzele plan- telor cultivate pe soluții amoniacale. . Analizînd conținutul acizilor aminici rezultați din hidroliza acidă (fig. 3), se constată, la rădăcini, ușoare diferențe între cele două variante. Astfel în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții amoniacale s-au găsit cantități ceva mai mari de acid aspartic, glutamic, treonină și valină decît în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții cu nitrați. în frunze, s-au întîl- nit cantități crescute de acid aspartic, glutamic, treonină, valină și fenil- alanină în plantele cultivate pe soluții cu nitrați în comparație cu frunzele plantelor cultivate pe soluții cu amoniu. CONCLUZII 1. Rădăcinile plantulelor de floarea-soarelui îndeplinesc un rol prin- cipal în stadiile primare de asimilare a azotului amoniacul. 2. Ionul NH4 este mai bine utilizat în sinteza acizilor aminici decît ionul NO3. RAMNOZĂ FRUCTOZA GLUCOZA ZAHAROZĂ no3 nh4 no3 NH^ FRUNZE RĂDĂCiNI Fig. 1. — Glucide libere. 3 AZOTUL ȘI ACUMULAREA UNOR SUBSTANȚE ORGANICE LA FL.-SOARELUI 101 BIBLIOGRAFIE 1. Cocking E. C., Yemm E. W., New PhytoL, 1961, 60, 103 — 116, 2. Oji Ioshikio, Goro Izawa, J. Sci. Soil Manure Japan, 1970, 41, 31 — 36. 3. Oji Ioshikio, Goro Izawa, Plant Cell. Physiol., 1971, 12, 5, 817 — 821. 4. Oji Ioshikio, Goro Izawa, Plant Cell. Physiol., 1972, 13, 2, 249 — 259, 5. Oji Ioshikio, Goro Izawa, Plant Nutr., 1975, 21, 1, 89. Primit în redacție la 21 octombrie 1977. Institutul de cercetări pentru cereale ■și plante tehnice Fundulea, Fig. 2. — Acizi aminici liberi. 1, Cisteină + cistină; 2, lizină; 3, as- paragină; 4, glutamină; 5, acid aspar- tic; 6, acid glutamic; 7, treonînă; 8, alanină; S, prolină; 10, a-aminobutiric ; 11, valînă; 12, fenilalanină; 13, leu cină (explicațiile sînt valabile și pentru fig. 3). Fig. 3. — Acizi aminici proteici. ACUMULAREA “Fe, 32P ȘI A BOȘULUI NEUTRU ÎN PLANTULELE DE FASOLE, PORUMB ȘI OREZ,. ÎN CONDIȚII DE SUBMERSARE DE O. HENEGARIU și DORINA CACHIȚĂ-COSMA The submergence of seeds or seedlings (of 1, 2, 3 days of gerinination) for 24, 48, and 72 hours causes some funcțional disorders due to the hypo-or anoxia phe- nomena. A reduced quantity of oxygen in the environment negatively influences tissue vitality, seedlings growth and their afasorption eapacity especially in the bean and maize. A prolonged anacrofaiosis submergence induccs a low acecu mu- la tion of substances in embryos and seedlings; the stock organs (cotyledons and endosperm) are more resistant to anaerobiosis. The accumulation of 3ZP in sub- mergence conditions in rice îs stimulated, while that of saFe and neuter red de- creases with a prolonged anaerobiosis. Cercetări privind absorbția și acumularea substanțelor în plantele supuse condițiilor de anoxie sînt relativ puține (4), (5), (6), (7), (8), (O)^ (10), (11), (12), (15). Modificările induse de anaerobioza determinată de submersare sînt în mică măsură studiate (5), (7), (9), (10). Se cunoaște eă absorbția sărurilor în plante este în directă depen- dență de activitatea metabolică (2), (3). B. W. Yemm (16) a prezentat un scurt istoric al cercetărilor privind corelațiile dintre procesele respira- torii și cele de absorbție ale sărurilor. în general inhibiția respirației con- duce la o scădere a absorbției sărurilor. D. A. Sabinin (13) a remarcat co- relația strînsă dintre respirație și absorbția anionilor și a cationilor. H. Lundegardh (11) sug’erează existența unei absorbții active a an ionilor. Micșorarea aportului de oxigen sau lipsa acestuia în mediul de absorb- ție determină frînarea absorbției ionilor, dereglarea balanței hidrice sau chiar apariția unor fenomene de desorbție (4),(5). în unele cazuri insufi- ciența sau lipsa oxigenului conduce la stimularea acumulării unor elemente, fenomen legat probabil de perturbarea permeabilității membranelor celu- lare (4). Importanța metabolismului respirator, în procesele de absorbție,, nu se limitează numai la geneza și utilizarea energiei, ci modificîndu-se permeabilitatea celulară,se schimbă viteza de acumulare a unor substanțe, concentrarea peste măsură a unor ioni în celule și scăderea gradului de utilizare a acestora. Întrucît studierea absorbției și a acumulării ionilor în plante, în con- diții de anaerobioză provocată de submersare, a fost în mai mică măsură cercetată ne-am propus să efectuăm un experiment în această direcție. MATERIAL ȘI METODĂ Cercetarea acțiunii anaerobiozei în condiții de submersare s-a făcut pe semințe de fasole (Phaseolus vulgaris, soiul Măruntă de Transilvania), cariopse de porumb (Zea mags, H.D. 105) și orez (Oriza sativa). Cîte 20 de semințe sau cîte 10 plantule au fost scufundate în vase ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 103-109 BUCUREȘTI, 1979 104 O. HENEGARIU Și DORINA CACHIȚA-COSMA 2 Erlenmeyer de 300 ml, pline cu apă de robinet; o parte din vase au fost lăsate descoperite iar o parte an fost umplute cu apă fiartă și răcită, după care au fost închise ermetic. Semințele sau plantulele (la 1, 2 sau 3 zile de germinație) au fost ținute in condiții do submersare 24, 48 și 72 de ore. Germinația a avut loc în condițiile laboratorului, în vase Lin- liard, la o temperatură de 21— 25°C. Pentru determinarea capacității de absorbție, s-a procedat la recoltarea, periodică, a unor exemplare din loturile șubmersate și de la martor (crescut- pe germinator) și s-a trecut la urmărirea acumulării în țesuturi a radionuclizilor 55Fe, 33P și a colorantului vital roșu neutru. Fierul a fost adăugat sub formă de soluție de citrat de fier, marcat cu B5Fe. Radioactivi- tatea soluției a fost de 15 p Ci/1 iar numărul de impulsuri a fost de 4 566/100 s iu 0,1 ml. Fosforul a fost administrat sub formă de soluție de fosfat de natriu, marcat cu 3aP iar radioactivitatea a 0,1 ml a fost de 5 000 de impulsuri, timp de 100 s. în soluțiile cu radionuclizi materialul biologic a fost ținut timp de o oră, după care soluția radioactivă a fost decantată iar plantulele au fost spălate la un curent de apă și în final cu apă distilată. Apoi, s-a trecut la separarea organelor, pe de o parte țesutul de rezervă (cotiledoanele sau endospermul) iar pe de altă parte restul embrionului sau al plantulei, respectiv rădăcinile, hipocotilul și mugurașul sau rădăcinile plus coleoptilele. Determinarea radio metrică, a 66Fe absorbit în materialul vegetal s-a făcut cu un cristal vu puț de INa, activat cu taliu cuplat Ia un numărător de particule „Numeport”. în cazul 32P s-a utilizat un contor Geiger-Muller cuplat la un numărător B II. Datele radiometrice au fost raportate Ia greutatea uscată a materialului vegetal, obținîndu-se absorbția specifică (numărul de impulsuri/g substanță uscată, timp de 100 s). Un al treilea experiment a privit determinarea cantitativă a colorantului vital roșu neu- tru, absorbit în țesuturi (1), (13). Materialul vegetal a fost recoltat de la diferite variante experi- mentale și apoi scufundat timp de o oră în soluția de roșu neutru, în concentrație de 1/10 000 (executată în apă de robinet). La pH-ul apei de robinet, colorantul se comportă ca ud -cation (1), (13). Roșul neutru a fost extras din țesuturi cu un amestec de alcool 70° și acid acetic 10%. Soluției extrase de la fiecare individ în parte i s-a determinat volumul iar concentrația co- lorantului în extract s-a măsurat prin fotometrie Ia un aparat Spekol, la o lungime de undă de .550 nm. Citirile fotometrice au fost raportate la o curbă etalon și s-a calculat cantitatea de colo- rant acumulată per materialul vegetal provenit de la un individ (respectiv în organele de rezervă :și în restul embrionului sau restul plantulei). Datele experimentale au fost reprezentate grafic în valori relative obținute prin rapor- tarea valorilor medii, per variante,, față de martor considerat 100%. REZULTATE ȘI DISCUȚII Observațiile macroscopice, cele microscopice și datele privind absorb- ția au relevat reactivitatea diferită a plantulelor față de anaerobioza pro- vocată prin submersare ; amplitudinea efectului a variat în funcție de spe- cie, de dezvoltarea ontogenetică și de organul examinat. Astfel, așa cum se menționează în literatura de specialitate (4) în comparație cu orezul, fa- solea și porumbul sînt mai puțin rezistente la anaerobioza. Reactivitatea acestor plantule la condițiile de submersare, în primele zile de germinație, nu a fost cercetată. Noi am constatat că plantulele de fasole și porumb, la 1,2 și 3 zile de la germinație, în condiții de submersare de 48 și 72 de ore, suferă un proces de degenerare morfofiziologică, își pierd turgescența, rădăcinile devin translucide și flasce. La orez, plantă adaptata la viață în condiții de submersare, s-a observat o creștere a coleoptilelor, fapt mențio- nat și în literatură (4), (8), (9), și o inhibiție a creșterii rădăcinilor. în figurile 1, « — c este prezentată acumularea 65Fe în plantulele de fasole, porumb și orez, în condiții de submersare. Acumularea radionucli- duhii în țesuturile embrionilor sau ale plantulelor a fost puternic inhibată, în cazul prelungirii submersării acestora peste 24 de ore. Organele de re- zervă (cotiledoanele și endospermul) au acumulat o cantitate mare de 55Fe, mai ales la probele de o zi germinație. Dealtfel, capacitatea de absorbție a Fig. 1. - Acumularea BSFe în plantulele de fasole, porumb și orez în condiții de submer- sare (24, 48, 72 de ore). , . , . , a, plantule de 1 zi germinație; b, plantule de 2 zile germinație; c, plantule de 3 zile germinație. Organe de rezervă: cotiledoane (cotiled.), endosperm (endosp.). Rădăcină + tulpină sau rădăcină 4- coleoptil = rest plantulă (r.pl.). 106 O, HENEGARIU și DORINA CACHIȚA-COSMA cotiledo anelor, în primele zile de germinație, este un fenomen cunoscut (1). Anaerobioza a afectat mai ales acumularea fierului în rădăcini și tul- pini, respectiv în coleoptilele plantulelor. în jurul a 48 de ore de anaero- bioză se înregistrează un moment critic în capacitatea de reținere a 65Fe de către țesuturi. Probabil că acest moment coincide cu apariția unor modifi- cări în ultrastructura și în permeabilitatea celulară, soldate cu -reținerea, radionuclidului de către coloizii citoplasmatici. în general, după 48 de ore de anaerobioză, vîrful rădăcinilor plantulelor de fasole și de porumb se mortifică-îu cazul anaerobiozei'de 72 de ore vitalitatea țesuturilor este pro- fund afectată, fapt care conduce probabil la instalarea unor procese nefi- ziologice, pasive, de acumulare a 55Fe. La orez s-a observat că acumularea radionuclidului în coleoptilele plantulelor la o zi de germinație și 24—72 de ore de anaerobioză este în descreștere (fig. 1, a); Ia plantulele de 2 sau 3 zile germinație, anaerobioza după 48 de ore (fig.l,& și c) produce o creștere treptată a absorbției fierului. Menționăm că plantulele de orez, la toate variantele experimentale, prezintă o turgeseență normală și sînt vitale,, deci absorbția este activă. Fig. 2. — Acumularea 32P in plantulele de fasole, porumb și orez în condiții de submersare (24, 48, 72 de ore). a, plantule de 1 zi germinație; b, plan- tule de 2 zile germinație. Organe de rezervă: cotiledoane (coti- led.), endosperm (endosp.). Rădăcină 4- tulpină sau rădăcină + coleoptil = restplantulâ (r.pl.). în figura 2, a și b este redată acumularea 3£P în plantulele de fasole, porumb și orez. Anaerobioza generată de submersare a provocat o inhi- bare a acumulării 32P numai în țesuturile plantulelor de fasole și de porumb de 2 zile germinație (fig. 2, b). Acumularea 32P în plantulele de orez sub- mersate este mai ridicată decît la martor; în coleoptile conținutul în 32P crește pe măsura prelungirii duratei de submersare (fig. 2, a și b). § ABSORBȚIA ÎN PLANTULE ÎN CONptȚEI DE SUBMERSARE 107 Acumularea roșului neutru în plantule scade pe măsura prelungirii duratei de submersare (fig. 3, a—c) mai ales în cazul porumbului, în spe- cial la nivelul rădăcinilor și al tulpinilor și mai puțin în organele de rezervă. Curbele reprezentînd acumularea substanțelor în țesuturi, în cazul plantulelor scufundate în vase Erlenmeyer umplute cu apă fiartă (răcită și închise ermetic) s-au situat în apropierea valorilor înregistrate la probele menținute în vase descoperite. Deci, îndepărtarea oxigenului prin fierbere nu a influențat hotărîtor situația absorbției; stratul de apă a fost suficent •de gros pentru a împiedica accesibilitatea oxigenului atmosferic la plantule. Pe de altă parte, oxigenul solvit în apă a fost neîndestulător pentru a preîntîmpina fenomenele de degradare a țesuturilor, ca urmare a submer- sării. A. M. Grodzinskii (6), cercetînd absorbția 32P și 4oCa la tomate și porumb, remarcă scăderea absorbției 32P în condițiile înrăutățirii aerației la rădăcini. în schimb, a observat o acumulare a 45Ca și a Sr în fragmentele de rădăcini de porumb aflate în condiții de anaerobioză. Acest fapt este interpretat ca o disfuncție a barierelor de membrane. F. G. Niemann și colab. (12) afirmă că la tomate, în anaerobioză, absorbția 32P a fost mai scăzută decît la plantulele crescute în mediu na u- ral. Autorii sînt de părere că în lipsa oxigenului absorbția fierului, în cazul plantelor menținute în mediu fără oxigen, este un rezultat al scăderii pro- ceselor de care depinde absorbția activă a ionilor. C. D. John și colab. (8) au observat la orez o scădere a absorbției clorurilor, fosfaților și a potasiului în condiții de anaerobioză. Absorbția a fost mai scăzută în cazul în care și partea aeriană se afla în anaerobioză. Dar, așa cum arată și G. M. Grineva (4), nu totdeauna lipsa din mediu a oxigenului inhibă absorbția. Uneori, în anoxie se remarcă o acumulare a unor săruri sau desorbția unor elemente, fapt legat, probabil, de perturbați! intervenite la nivelul membranelor celulare și în structura funcțională a aparatului respirator. Experiențele noastre privind determinarea acumulării S5Fe, 32P și a roșului neutru au permis reliefarea faptului că organele de rezervă (cotiledoanele și endospermul) sînt în mai mică măsură influențate de submersare, mai ales la semințele aflate în prima zi de germinație, fapt explicabil întrucît semințele în stadiul de imbibiție suportă cu ușurință excesul de apă. Țesuturile radiculare și cele ale tulpiniței și mugurașului, la fasole, respectiv ale coleoptilului la porumb, se dovedesc a fi deosebit de sensibile la condițiile de submersare. Se remarcă o rămînere în urmă a •dezvoltării ontogenetice a acestora și o descreștere considerabilă a absorb- ției. Cele mai sensibile la submersare au fost plantulele de porumb iar cele mai rezistente, plantulele de orez. Rădăcinile, și îndeosebi primul centimetru de la vîrful acestora, au fost mai afectate de submersare comparativ cu partea supraterestră. La plantulele cercetate s-a putut stabili că, după 48 de ore de sub- mersare, se modifică acumularea în țesuturi a 55Fe, 32P și a roșului neutru. Acest moment coincide cu declanșarea proceselor de organogeneză și de diferențiere histologică, caracteristice pentru etapa de morfogeneză din primele zile de germinație. Or, această etapă reclamă o mare cantitate de energie, energie care este deficitară în condițile de hipo-sau anoxie, generate 108 — [a 1 zi — % o*» «b apa aer » e—s apă fârâ aer 200 I t ! 1 U 1 1 1 1- J L i J J Ț~ 1 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 ore cotited.______ fasole porumb orez 7 ABSORBȚIA ÎN PLANTULE ÎN CONDIȚII DE SUBMERSARE 109 de submersare. Ipoteza este susținută și de faptul că plantulele de 2 zile germinație s-au dovedit a fi cele mai afectate de submersare. Pe de altă parte, prelungirea submersării peste 48 de ore conduce, probabil, la alte- rarea permeabilității la nivelul membranelor celulare, a afectării echipa- mentului enzimatic, a procesului de fosforilare oxidat ivă și, deci, la eli- berarea de energie. Toți acești factori concură la perturbarea proceselor de acumulare și absorbție a ionilor. Condițiile de submersare față de anaero- bioza în atmosferă cu gaz inert complică tabloul metabolic, prin excesul de apă existent în țesuturi și prin îngreunarea schimbului de gaze. Nu s-a putut stabili un paralelism între absorbția 55Fe, 32P și a roșu- lui neutru, acestea acumulîndu-se intr-o manieră diferită. Submersarea prelungită, însă, atît la fasole cît și la porumb, a determinat o scădere a acumulării fierului, fosforului și a roșului neutru, mai ales în organele în creștere, rădăcini și tulpinițe. Submersarea de peste 48 de ore afectează puternic vitalitatea țesuturilor la fasole și porumb. fasole porumb orez BIBLIOGRAFIE Qi I t ।__t_I—।—i—।—।—।—।—i—।—t—1—1—‘—1— 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 24 48 72 ore , endosp. Ț-pl., .endosp. r.pl., .endosp. r. pl^ fasole porumb orez 1. Cachiță-Cosma D., St. și cerc, biol,. Seria botanică, 1972, 21, 1, 53 — 59. 2. Epstein E„ Hagen C. E., Plant PliysioL, Î952, 27, 457-474. 3. Epstein E., Leggett J. E., Amer.'J. Bot., 1945, 41, 785 — 791. 4. Grineva G. M., Regulațiia mei aboli zma ti rastenii pri nedostatke kisloroda, Nauka, Moscova, 1975. 5, Grineva G. M„ Burkina Z. S., Fiz. rast., 1966, 13, 4, 682 — 687. 6. Grodzinskii A. M., Agrohimia, 1965, 10, 104 — 108. 7. Henegariu O,, Cachiță-Cosma D., St, și cerc, biol., Seria biol, veget,, 1978, 30, 2, 153 — 157. 8. John C. D., Limpinuntana V., Greenway H., Aust. J. Physiol., 1974, 1, 513—516. . 9. Kordan H. A., Ann, Bot., 1977, 41, 1205 — 1209. 10. Kordan H. A., Ann. Bot., 1978, 42, 259-261. 11. Lundegardh H., Anion respiration, în Handbuch de Pflanzenphyslologie, sub red. W. Rhuland, Springer, Berlin, 1960, XH, part 2. 12. Niemann F. G., Claussen W., Quast P., Isoiops and radiadion in soil-planl relalionships, inchiding forestry, Viena, 1972, 41—47. 13. Sabinin D. A., Fiziologhiceskie osnovî pitaniia rastenii, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova. 14. Soran V., Cachiță-Cosma D., Studia Univ. Babeș-Bolyai Cluj, Seria bio]., 1962, 1, 75 — 87. 15. Steward F. G., Protoplasma^ 1932, 15, 29 — 58. 16. Yemm E. W., Plani physiology. Metabolism : organic nuirilion and nitrogen metabolism, F. C. Steward, Acad. Press, New York — Londra, 1965, IV. Primit în redacție la 2 aprilie 1979. Stațiunea de cercetare și producție pomicolă și Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca. Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 48. Fig. 3. — Acumularea roșului neutru în plantulele de fasole, porumb și orez în condiții de sub- mersare (24, 48, 72 de ore). o, Plantule de 1 zi germinație; b, plantule de 2 zile germinație; c, piantule de 3 zile germinați. Organe de rezervă : cotiledoane (cotiled.), endosperm (endosp.). Rădăcină 4- tulpină sau rădăcină + coleoptil = rest plantulă (r.pl.). EFECTUL RADIOPBOTECTOR AL FOLCISTEINEI U DE CONSTANȚA SPÂRCHEZ, Z- URAY, MARIANA MANIU și CAMELIA BAN The radioprotective effect of Folcistein-U was teșted in vegetables, measuring the frequency of micronuclei în Vicia faba root tip cells, and in animals, studying the 59-Fe uptake in the young erythrocyte population for 8 days after total body irradiation in mice. Our results indicate that Folcistein-U pro tec ts significantly the genetic material in Vicia faba and reducea bone marrow injurios in mice due to irradiation. Radioprotecția chimică a omului supus iradierii profesionale, medi- cale și accidentale este o problemă deschisă și mult cercetată a radiobio- logiei moderne (1), (2), (7). Substanțele clasice radioprotectoare (ABT, MEA, serotonină) dato- rită toxicității lor crescute nu pot fi utilizate cu eficiență în clinica umană’, fapt pentru care cercetări intense experimentale și clinice sînt îndreptate spre sintetizarea și descrierea unor substanțe noi, netoxice, bine tolera- bile și cu eficiență radioprotectoare crescută (3). în acest scop, am propus experimentarea unui preparat netoxic, cu largă utilizare clinică, a folcisteinei U, produs românesc. Preparatul a fost testat pe sisteme experimentale vegetale și animale, urmărind efi- cienta lui privind radioprotectia genetică (4), (5) si a sistemului eritro- poietic (6), (8). MATERIAE ȘI METODĂ a) pentru studiul radioprotecției genetice, am folosit radicalele primare ale plantulelor de bob (Vicia faba var. minor) în vîrstă de 4 zile. în prealabil, semințele au fost îmbibate cn apă de robinet, timp de 24 de ore, și pînă în ziua a 4-a plantulele au fost crescute în germinatoare Linhardt, pe hîrtie de filtru, la temperatură constantă. Iradierea cu raze X s-a efectuat în ziua a 4-a. Primele 4 variante — control — au fost iradiate cu doze de 50, 100, 150 și 200 R, iar celelalte variante au fost în prealabil tratate timp de o oră cu folcisteină U (2,5 ml folcisteină U/100 ml apă distilată; 1 ml folcisteină U conține 0,001 g acid folie, 0,05 g cisteină hidroclorică și 0,05 g urotropină) și apoi iradiate cu aceleași doze. Iradierea a fost efectuată cu un aparat de radioterapie TUR— I (180 kV, 10 mA, 1 Cu, CD, DFO 40 cm, debit 30 R/min). La 24 de ore de la iradiere, vîrfurile radicalelor au fost fixate timp de o oră în amestec Carnoy (alcool — acid acetic glacial 3 ;1). După fixare, s-a efectuat hidroliza ADN-uhu nuclear timp de 12 min, la 60°C, în HC11 N. Apoi, radicalele primare au fost colorate timp de două ore cu reactiv Schiff (colorație Feulgen). Din întreaga radicală s-a detașat zona meristematică, care prin tehnica strivirii (squash) a fost dezintegrată pe o lamă microscopică. Pentru fiecare variantă experimentală s-au făcut 5 lame, iar de pe fiecare lamă s-au citit micronucleii la 500 de celule cu nudei interfazici. r b) pentru studiul efectului radioprotector al folcisteinei U asupra sistemului eritropoie- tic, am utilizat 60 de șoareci AaG masculi, în greutate de 25±2 g. Animalele au fost injecta- te i.p. cu 0,1 ml folcisteină U (0,1 mg acid folie, 5 mg urotropină) cu 15—20 min înaintea iradierii totale cu 100 R. Iradierea s-a efectuat cu un aparat de telecobaltoterapie Theratron-80 ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 111-113, BUCUREȘTI, 1979 112 CONSTANȚA fîpARCHEZ și colab. 2 3 EFECTUL RADIOPROTECTOR AL FOLCISTEINEI U 113 (DFp 80 cm, cîmp 20 x 20 cm, debit 100 R/min). La 24 de ore după iradiere, animalele au fost injectate i.p. cu 0,2 p.Ci fier radioactiv, sub formă de citrat feros amoniacal. La 3, 5 și 8 zile după iradiere, animalele au fost cîntărite individual, recoltindu-li-se cîte 0,1 ml sînge din sinu- sul venos retroorbital. Probele de sînge au fost măsurate cu un contor de scintilație prevăzut cu un cristal scobit, cuplat la un numărător de Impulsuri tip Vakutronik DM 15 (R.D.G.). Volumul sanguin al animalelor a fost calculat indirect, considerînd că reprezintă 6% din greutatea animalelor. încorporarea fierului radioactiv în eritrocite a fost calculată după formula : încorporarea 6flFe _ radioactivitatea volumului sanguin total x în eritrocite % radioactivitatea injectată Semnificația rezultatelor a fost calculată după testul „t” Student. REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele privind radioprotecția genetică a folcisteinei U, testată pe Vicia faba, sînt prezentate în tabelul nr. 1. Din datele acestui tabel, se poate constata că frecvența micronucleilor în celulele cu nudei interfazici crește liniar cu doza de iradiere. Pretratamentul cu folcisteină U, la toate variantele experimentale, a scăzut în mod semnificativ frecvența micro- , nucleilor. Aceasta se datorește efectului protector al folcisteinei U asupra leziunilor cromozomiale radioinduse. Efectul radioprotector al folcisteinei , U este mai pronunțat la dozele de 150 și 200 li. ' Tabelul nr. 1 I frecvența micronucleilor Iu celulele nieristeumtkc Ia Vicia faba iradiată cu diicrite doze de raze X, uetratată și tratată cu folcisteină U Variante control Nr. celule cu miclel interfazici Nr. microni)clei X ± FS Variante tratate cu folcis- teină U Nr. celule cu nudei inter- fazici Nr. microun- dei X ± ES prag de - semnificație Neiradiat 2 500 0 neiradiat 2 500 0 — 50 R 2 500 7±0.1 50 R 2 500 4±0,l 0,01 100 R 2 500 16±L6 100 R 2 500 9 + 0^1 0,01 150 R 2 500 27±3,1. 150 R 2 500 12±L7 0,01 200 R 2 500 44 + 4,6 200 R 2 500 19±3,7 0,01 Efectul folcisteinei U asupra eritropoiezei la șoarecii iradiați cu doze ; de 100 R este prezentat în tabelul nr. 2, din care reiese că la animalele ne- iradiate și netratate, la 2 zile după administrarea radiofierului, 37,7 % din activitatea injectată se găsește în circulație sub formă de fier încorporat în hemoglobina eritrocitelor tinere. în zilele următoare, încorporarea radio- f ier ului crește constant, cu o rată zilnică de 0,9 — 1,1 %» Iradierea cu 100 R a animalelor netratate deprimă semnificativ încorporarea radiofie- rului în eritrocite. Media valorilor la 2 zile se situează între 10 și 11 %. în zilele următoare, aceste valori cresc cu o rată zilnică de 0,8 — 0,9 %. Tabelul nr. 2 69Feî» eritrocite la șoareci iradiați cu 100 rad, uetratați și tratați cu folcisteină U Lot Nr. anima- le încorporarea 69Fe în eritrocite ( %) 2 zile P 5 zile P 8 zile P Martor neiradiat 20 37,7±3,2 — 39,3±L3 41,9+1,9 Martor iradiat 100 R 20 . 10,5±0,7 — 12,8+1,4 — 15,1 ±L6 — F olcisteină U 0,1 ml i.p., 15—20 min naintea iradierii 20 20,7 + 0,9 . 0,01 23,2±L2 0,01 25,6 ±1,3 0,01 Administrarea folcisteinei U cu 15—20 min înaintea iradierii reduce semnificativ radioleziunile medulare și duce la o creștere a încorporării ra- di of ierului în eritrocitele tinere. Valorile medii la 2 zile se situează între 20 și 21 % iar rata zilnică de creștere între 0,9 și 1,0%. CONCLUZII 1. Folcisteină U este un radioprotector eficient la sistemele vegetale și animale utilizate în experiență. 2. Substanța reduce în mod semnificativ aberațiile cromozomiale, respectiv frecventa micronucleilor în celula vegetală. 3. Folcisteină U, administrată la 15—20 min înaintea iradierii reduce semnificativ radioleziunile medulare, avînd un efect protector asu- pra sistemului eritropoietic. BIBLIOGRAFIE 1. Bacq Z. M'., Chemical proiectăm against ionizing radiatăm, Ch. C. Thomas, Springfield, Illi- nois, S.U.A., 1965. 2. Fabhikant I. L, Radiobiology, Medical. Publ., Chicago, 1972, 3. Distefano V., Ann. N. Y. Acad. Sci,, 1964, 114, 588 — 596. 4. Heddle I. A., Mut, Res., 1973, 18, 187 — 190. 5. Heddle I. A,, Rad. Res., 1975, 61, 350 — 353. 6. Koch R., Prog. biochem. Pliarinacol., 1965, 1, 427 — 432. 7. Siegel G. et al., Raport SAAS, 1977, 221, 205. 8, Uray Z., Atomkern energie, 1971, 17, 4, 327 — 328. Primit în redacție la 12 decembrie 1978. Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 48 și Institutul oncologie Cluj-Napoca, Str, Republicii nr. 34—36. CERCETĂRI PRIVIND CORELAȚIA PROCESELOR DE CREȘTERE CU PRODUCȚIA LA GRÎUL DE TOAMNĂ BEZOSTAIA 1, ÎN CONDIȚII DE FERTILIZARE DIFERITĂ DE ALISA PISICĂ-DONOSE, D. DORNESCU, ALEXANDRINA ROȘU și EUGENIA SIMINICEANU In the 1968—1974 period, in the locali ty of Trifești (Iași county), growth intensity vas studied in the Bezostaia 1 wheat fertilizer vilii N P K and organic fertilizer (dung). It vas found that growth intensity in length and weight of the plants is best correlated with the level of nutrition, climatic conditîons and the agricultu- ral Harvest. The fertili zation with maximal doses of N P K increased biological production and decreased the agricultura! one, while the moderate doses determîned the develop- ment of a balanced relatîon : 3 :1—4 :1 between the biological production and the agricultura! one. Creșterea reprezintă unul dintre principalele procese ce caracteri- zează starea de vitalitate, fiind dată în general de o mărire stabilă și ire- versibilă a plantelor, atît în volum cît și în greutate. Procesele de creștere și de dezvoltare depind în mare măsură de fac- torii externi: temperatură, umiditate, intensitatea luminii, nivelul de nu- triție, precum și de factorii interni specifici fiecărei plante (2), (3), (6), (9). în lucrarea de față prezentăm datele referitoare la intensitatea pro- cesului de creștere, în corelație cu producția obținută la griul de toamnă^ soiul Bezostaia 1, în funcție de fertilizarea diferită cu N P K. MATERIAL ȘI METODA Experiențele s-an efectuat în cîinpul experimental Trifești, județul Iași, intre anii 1968- 1974. Solul este un cernoziom slab decarbonatat, bine aprovizionat cu potasiu mobil și slab' aprovizionat cu fosfor mobil> avînd pH-ul de 6,5—6,8 (5). S-a folosit metoda blocurilor în trei repetiții, planta premergătoare a fost porumbul, iar agrotehnica aplicată a fost cea corespunzătoare culturii cerealelor. îngrășămintele folosite s-au dat sub formă de azdtat de amoniu, superfosfat, sare potasică și gunoi de grajd, iar admi- nistrarea lor s-a făcut anual la arătura de bază. S-a determinat creșterea la 18 variante diferit fertilizate, față de martor nefertilizat. Măsurarea creșterii longitudinale, la cîte 50 de plante din fiecare lot (fără inflorescență) s-a făcut cu rigla, iar creșterea ponderală s-a determinat gra- vimetric, prin stabilirea greutății constante la 105°C, pentru fiecare organ al plantei în parte (exprimată în g/plantă). Determinarea producției biologice s-a făcut prin metoda N. Sălă- geanu (10). REZULTATE ȘI DISCUȚII Se cunoaște că fenomenul de creștere se supune unei ritmicități pre- cise, implicînd și procesele de morfogeneză. Pentru grîul de toamnă, pri- mele etape sînt răsăritul și înfrățitul, care se desfășoară în perioada de ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET,, T. 31, NR. 2, P. 115-121, BUCUREȘTI, 197Q 116 ALISA FIS1CÂ-DONOSE și colab. 2 3 toamnă a anului, iar primăvara și vara fenofazele ce urmează sînt faza de burduf, înflorire, pîrgă și maturitate. începînd cu data semănatului, s-au făcut observații fenologice în toți anii de experimentare privind procesul creșterii și dezvoltării plante- lor în funcție de fertilizare și variația termică anuală (fig. 1). între anu- mite limite^ creșterea ginului este condiționată de temperatură, gradul de hidratare și nivelul de fertilizare. Pentru fiecare plantă, organ sau fază de vegetație există o anumită temperatură optimă favorabilă creșterii și temperaturi limite scăzute și ridicate, la care acest proces încetează. S-a constatat că atît la plantele fertilizate cit și la martor, în perioada rece a anului, la temperaturi sub 0°C (9), (12) creșterea încetează. Sub stratul de zăpadă criptovegetația poate avea loc, deoarece temperaturile sînt deasu- pra lui 0°C, iar fertilizarea cu K P K influențează puțin procesele de creș- tere și de diferențiere în nodul de înfrățire. Urmărind creșterea în perioada caldă a anilor 1968 — 1974, s-a constatat că toate fenofazele prezintă o corelație pozitivă față de nivelul de fertilizare și condițiile termoclimatice. în timpul creșterii, cerealele sînt foarte pretențioase față de aportul în elemente minerale. Scurtarea sau prelungirea fenofazelor s-a datorat variației între anumite limite optime a regimului trofic și climatic. T. Hemberg (7) arată importanța fertilizării asupra raportului optim dintre dezvoltarea organelor vegetative și generative la cereale. în dezvol- tarea organelor de reproducere se disting patru etape, în care formarea ger- menilor florali are loc într-o strictă succesiune a proceselor de creștere și diferențiere. Astfel, la grîu apar întîi lăstarii de înfrățire, spicele, florile de la baza și mijlocul spicelor și la sfîrșit florile din vîrful spicelor. Aportul de îngrășăminte în perioada ultimelor etape favorizează mărirea productivi- tății agricole la grîu, în timp ce lipsa nutriției sau a unor elemente mine- rale diminuează creșterea, ducînd la sterilitatea spicelor și scăderea produc- ției. Deci, cantitatea, calitatea și raportul dintre elementele fertilizau te influențează direct creșterea, acumularea substanței uscate pe organe și fenofaze, precum și raportul dintre greutatea organelor vegetative și gene- rative. Pentru analiza influenței nutriției minerale asupra producției agri- cole, s-au urmărit creșterea în înălțimi și acumularea de biomasă pentru fiecare lot diferit fertilizat. Din figura 1, rezultă că fertilizarea a determi- nat o creștere mai intensă. Curba creșterii urmează și variația termică anu- ală, fiind ascendentă din faza de înfrățire pînă la înflorire, după care devine staționară. Plantele-martor și cele cu carență de fosfor prezintă o talie mai mică față de cele din soluri fertilizate cu doze optime de K P K. Cea mai mică intensitate a creșterii (30 — 50 cm) s:a înregistrat în anul 1968, cînd, datorită temperaturilor ridicate și umidității scăzute, creșterea a di- minuat; cea mai intensă creștere s-a înregistrat în 1970 și 1972 (70 — 83 cm). Ordinea des eres cîndă a mediei de creștere anuală în înălțime a plantelor de grîu a fost: 1970, 1972, 1971, 1973, 1969, 1974 și 1968. în 1971, 1972 și 1973, ani cu producții agricole foarte bune, diferența dintre media anuală a creșterii în înălțime a plantelor în fenofaza înfloririi față de sfîrșitul vegetației a variat numai cu 2 —4 cm, în timp ce în anii cu pro- ducții agricole mai scăzute, această diferență a crescut mult, fiind de 7,8 și 9 cm. Acest fapt denotă că substanțele plastice fotosintetizante, în 117 s sa a 30 «0 cm '40 .261 40 .20 ®C cm 140 20 10 cm «Or 1974 «4 30 ®C w 10 ®C cm 1971 ®c cm W 180 . ]|40p0 ffîL -w £ ®Ccm ■uorw •C 140 «6 40 30 20 20 » cm «Gr 1973 60- —> cm «o|-1972 ■60 30 «0 40- 20 °C cm_ fhU.0 rSO ■40 20 -10 °C cm 1970 ®C cm m Vbo 40 .20 :80 60¥ rt । rtll P ‘ rHin fThfl dTllil**01”° cm __ 40 20 80. <60 h<0 10 80 140 10 «C cm ®Ccm -40 30 6c -140 cm %0r 1968 ®C 80 ■60 00 60 K -ÎQ 30 20 ■40 •30 °C cm 40 ®C cm ’80 40 21 FENOFAZELE «C t ț H-k hi 1 ifc ■¥- HI iM I TEMPe^tu^ Rrgâ Maturitate Aorte MAXIMĂ ABSOLUTĂ PC) Mai tuftî(k liitîa AiiAiitl iunie iulie August 20 10- WrSțît Burduf înflorit Pîrqa Maturitate înfrâții Burduf înflorit Psrg6 ■ Maturitate Aprilie Mal Iunie Iulie August Aprilie Hai* Iunie Iulie August rig. i. Variația creșterii în înălțime lâ griul Bezostaia 1 pe fenofaze în funcție de îerti lizare și temperatură (1968—1974) (cm/plantă). £2 1974 cm So- ■'30- cm -0,4 -0,2 Ug ALISĂ PISICĂ-DONOSE și colab. $ ultimele fenofaze nu au fost utilizate pentru creșterea producției de boabe,, ci la sporirea masei vegetative (rădăcini, paie, frunze), ceea ce determină o scădere a recoltei. în unii ani, chiar în condiții optime de viață, creșterea, în înălțime nu a condus întotdeauna la obținerea unor recolte bogate. Ast- fel, în anul 1970 în fenofaza înfloririi, datorită temperaturilor relative ridi- cate și a precipitațiilor abundente, plantele au crescut în lungime, dar au I prezentat fenomenul de „cădere” și de îmbolnăvire a frunzelor produsă de i atacul ruginilor. Acestea au constituit alte cauze de scădere a producției ! agricole. De aceea este necesar să deosebim noțiunile de „optim fiziologie”,, cînd creșterea și dezvoltarea au loc cu intensitatea cea mai mare, de „op- timul armonic”, cînd întregul complex de factori externi și interni favori- zează. creșterea unor plante viguroase, care în final dau recolte bogate. Pentru a urmări mai bine acest „optim armonic”, s-a determinat creșterea în greutate pe organe și pe fenofaze în funcție de nivelul de fertilizare și variația termoclimatică (fig. 2), constatîndu-se o mărire progresivă a sub- : stanței uscate de la primele fenofaze către înflorire și pîrgă. S-a observat ' Că, în anii cu producții agricole bune și foarte bune, variantele fertilizate. ! cu doze complete și echilibrate de N P K prezintă în primele fenofaze un । conținut mai mare în substanță uscată (0,15 — 0,20 g/plantă în 1971 — 1972), față de anii cu producții mai mici (0,11 — 0,15 g/plantă, 1973 — 1974). La înflorire, creșterea medie pe organe a substanței uscate a va- riat între 0,5 (în 1972) și 0,28 (în 1974). Acumularea de biomasă în 1972 a fost aproape dublă față de 1974, an cu producție agricolă mai scăzută. La pîrgă,. acumularea de substanță uscată a fost maximă, variind între | limitele 1^38 (în 1971) și 1,0 (în 1974); La maturitatea deplină, se constată j în general o scădere a greutății organelor vegetative și o creștere în greutate a spicelor. Acest fenomen se datorește translocației glucidelor, care are Ioc : din organele vegetative spre cele de fructificare. ? Analiza intensității de creștere în greutate a diferitelor organe arată I ca există o diferențiere netă între ele în funcție de faza de creștere, precum și de rolul lor în viața plantelor. Acumularea substanței uscate în rădăcini । crește de la înfrățire pînă la înflorire și scade spre pîrgă și maturitate. Față i de plantele-martor, ponderea rădăcinii a fost mai mare la variantele culti-, vate pe soluri fertilizate cu doze medii și maxime de N P K. în frunze, prin । fotosinteză se sintetizează substanțele plastice, care apoi migrează spre celelalte organe. La grîu, elementele minerale acționează atît asupra inten- sității fotosintezei, cît și asupra creșterii masei foliare. La loturile care au ș primit X128 P64 K60, 1% K60 și N96 P64 Ko, plantele s-au caracterizat printr-o creștere mai intensă a frunzelor în toate fenofazele. Loturile cu । carență de azot și fosfor au avut o creștere a masei foliare apropiată de ■ martor sau chiar inferioară acestuia/N. Sălăgeanu (10) arată că reacția : creșterii masei foliare este mai rapidă decît cea a creșterii intensității foto- sintezei. • Creșterea paiului s-a intensificat de la faza de burduf pînă la faza de înflorire cînd s-a obținut greutatea maximă, scăzînd în ultimele fenofaze. | La loturile unde s-au aplicat doze optime și maxime de azot, creșterea Ș în greutate a paielor a fost mai precoce față de celelalte loturi și de martor. Variantele cu doze medii de N P K, în anul 1971, au avut o greutate mai ; mare a paielor (1,22 — 1,38 g), față de loturile cu carență în aceste ele- mente (0,56 — 0,88 g/plantă) și martor (0,3 — 0,71 g/plantă). în anii «73 cm 4 30Fo, 1972 • cm 70- 50- 30-S 1971 5Cr 30r Marfcr-1 1974 . cm jrCo 1973 50 30 gsu -0,4 -Q2 1972 - 50 30- 1971' cm 70r 1974 60 30 1973 cm 70' 50- 30- & 1972 cm -70- 50 30U? 1971 cm 70’ 60 30- MortOrM te Kj; Fig. n r ‘ Creșterea li l B INPM I B INPM Nia Pjî țau. •pe cm FI ■ «2 ■f f fi ren 5op 30- 30 -02 30 70 50 50 30 10,6 0.4 02 50|- 30Î gsu -]C,6 50 30 gsu. ‘-i0,6 cm 70r cm 70 50- cm 70" 50’ cm 70 50 *^6 -04 -G2 L cm 70r ffl gs.u. Ao gsxi' ^-.0,6 ■0,4 ■Q2 OA Q2 30 30 cm Creșterea , Sicrie 70 30- 30 o;2 0,2 gs.u. i0,6 0,4 0,2 |0,6 r Io,2 cm 70 50 0,4 0,2 lunci gs.u. ■0,4 0,2 gs.u. 30,6 -0,4 0.2 gs,u. LEGENDA •----* Creșterea în Mțime a tulpinii (cm/ptanMj —9 Creșterea în greutate. Igs.u/planM) _ Nivel de: ”* I Fertilizare cu M ~*n Fertilizare cu F ■ "*111 Fertilizare cu K + gunoi I - Fenofaza înfrățirii 0 - Fenofaza Purduf IN - Fenofaza înflorire P- Fenofaza pîrgâ M - Fenofaza maturitaf j. gs.'j. Q2- gs.u. 0.6 0.6f 30 70 50 30 cm 70 50 30 70 50 gs.u. 70,6 ■&4 Q2 gs.u. 0,6 ■o/. _T l t , p ' O P0,V3I / / fi csu 10,6 ■0,4 0,2 cm M *70 50 30 -0,6 -0,4 •0,2 gs.u. ■0,7 -0,5 ■43 Jo,1 gs.u. 10,6 -0,4 ■0,2 V<® N»». ig m L 'W’sjKo 1974 .«in 1373 50 .30 m J»IU 1972 1971 anuală în înălțime greutate fertilizat diferit (1971-1974) (g s.u./plantă). medie periodică și 40’ 20 Media fazials M la gnul Costala 1 120 ALISA PISICA-nONOSE și COlab. g, i secetoși (1974), aceste creșteri au oscilat mai puțin față de martor (0.66), iar plantele cu carență de fosfor au avut chiar valori inferioare martorului [ (de 0,54 — 0,56 g/plantă). Cînd organele vegetative s-au dezvoltat armo- i nios, greutatea spicului a prezentat o corelație pozitivă față de creșterile în înălțime și greutate. La loturile cărora li s-au aplicat dozele maxime de ' N P K, greutatea spicului a fost mai mare : 1,72 — 1,76 (1971), 1,16 — ’j 1,48 (1973) față de martor —- 0,70 — 1,16 g/plantă, fapt ce a condus și la „J cele mai bune recolte. Rezultatele noastre relevă faptul că la obținerea unui raport favora- I bil între dezvoltarea organelor vegetative și a celor generative, pe lîngă i fertilizare, un rol hotărîtor îl au și factorii climatici, precum și acțiunea reziduală a unor îngrășăminte pe bază de fosfor și potasiu. Astfel, la grîu în primele faze azotul favorizează creșterea organelor vegetative, intensifi- cînd și absorbția fosforului. înaintea înspicării însă, aportul de azot poate deveni un factor inhibant. Antagonismul dintre azot și fosfor în faza de burduf spre înflorire reduce creșterea și formarea boabelor, favorizînd creș- I terea organelor vegetative. ■ Urmărind corelația care există între creșterea medie în lungime a | plantelor și greutatea medie totală, la diferitele niveluri de fertilizare din ultimii patru ani (1971 — 1974) (fig. 2), se observă că, atunci cînd dezvol- tarea plantelor în înălțime întrece greutatea (1971—1973), producțiile agricole au fost mai mari. Același lucru îl relevă și comparația creșterii medii în înălțime și greutate și rezultatele de producție obținute anual, (tabelul nr. 1). Se constată că atunci cînd plantele de grîu au avut o dez- voltare mai mare a organelor vegetative .(fig. 2), spicele și boabele au avut o dezvoltare mai mică. Asocierea îngrășămintelor organice cu cele minerale (bloc III) deter- mină o intensificare a creșterii plantelor în înălțime și greutate, precum și o sporire a producției agricole (fig. 2 și tabelul nr. 1). Creșterea temperaturii peste limitele optime (30—36°C) determină un dezechilibru între raportul substanțelor asimilate și desasimilate (1), (10). în asemenea condiții foto- sinteza scade, translocația glucidelor se oprește iar respirația și transpi- rația se intensifică conform legii lui Van’t Hoff, ceea ce duce la scăderea producțiilor agricole în raport cu producția biologică. Din tabelul nr. 1, se observă că la producții biologice mari corespund valori mai scăzute ale producțiilor agricole. Pentru a sesiza mai bine efectele fertilizării diferite cu N P K asu- pra creșterii și în special asupra producției agricole, s-a determinat și ra- portul producție biologică/producție agricolă. Cele mai mari producții agricole s-au obținut atunci cînd acest raport a fost de 3 :1 și 4 :1, sau apro- piate de aceste valori (1971, 1973). în anul 1971, la loturile la care s-au administrat diferite doze de fosfor (bloc II), iar condițiile climatice au fost optime, creșterea a fost favorizată (82 — 89 cm/plantă și 2,86 g/plantă), , comparativ cu situația cînd s-a administrat azot (bloc I) și s-a fertilizat cu plus 20 t gunoi (bloc III) și cînd creșterea a fost mai mică (77 — 83 cm/plantă și 2,40 — 2,77 g/plantă). La blocul II, plantele au avut o- } dezvoltare mai bună a aparatului foliar și a paiului, în schimb, spicul a. [ înregistrat o creștere în greutate mai redusă. în anii cu temperatura medie- ? anuală mai ridicată (2 365 — 2 363°C) și precipitații mai scăzute (400— | 580 mm), cum au fost 1973 și 1974, producția biologică cea mai mare au | Anul r pro' 1968 producția agri' producția agri diferența față < 1969 producția agr,1 producția agr diferența față.' 1970 producția agi producția ag; diferența față 1971 producția ag producția ag diferența fați producția bf diferența pr' (h raportul pn (1 1972 producția g producția i diferența îs producția ' diferența f raportul p 1973 ■ producția, producția diferența i producția1 diferența raportul! 1974 jroducți aroducți diferenți produci, diferent ’aportu Tabelul nr. 1 . • ■' i Variația indicilor de producție in îuncție de nivelul de fertilizare Indicii de producție agricolă (kg/ha) agricolă (%) ață de martor (kg/ha) Nivelul de fertilizare (kg/ha) ; , n48. Pas K40 20 t gunoi n48 P38 N0S P64 Ko Nfl8 P«4 Kgo 20 t gunoi Nfle P64 Nei P64 ^60 c Î3 co Martor No Po Ko oo 03 ® « S yS Pk n49 : Pfl« *32 ' ■N08 . Po ; K00 . ■ -A . Nm P»B ' . K90 Martor ÎSTo Po Ko Martor No Po Ko 660 100 No P32 N128 P32 No P24 K6o K32 1232 187' 572 1 970 ' 122 360 1 550 . 87 -230 2 210 114 280 .8 200 5 494 3,71 1 730 . 262 1 070 1 200 182 540 2 360 146 750 960 145 300 1 830 113 220 1 080 164 420 2 580 160 970 1 140 173 480 . 560 100 690 123 .130 1190 213 630 1 120 200 560 420 .. ' 75 - ■ ^140 ■ ■ ■? w: 1050 ' 188 490 640 . . 100- 1 610 100. 1-780 . . .100 1940 100. 8 800 5 896 - 1290 202 . 2 160 134 ^550 2 200 123 420 ' 3 310 170 1 370 11 300 7 571 3,41 _ 1210 189 570 1490 233 . 850 1 200 188 • 570 1 310 205 670 ' 213 720 2 400 149 790 2 480 154 870 2 480 154 870 2 220 137 ^610 2 310 . 129 530 2 720 . 168 1 110 2 410 149 8bo 1 610 100 1-560 96 -50 2 420 150 8io 2 640 163 : 1030. ' 1 600 ' . 99 -10 ■ ; - 2i35|w 2 390 . 148 . 780 agricolă (kg/ha) agricolă (%) iță de martor (kg/ha) agricolă ’ (kg/ha) agricolă (%) ață de martor (kg/ha) 1610 100 1 780 100 2 210 137 2 390 134 610 2 320 130 540 2 280 128 500 2 190 123 410 2 530 146 750 2 560 143 780 1 480 83 300 __ 2 380 134 600 2 320 130 540 1 780 100 1 560 ’ 87 ' -220 2 180 > 12,2 400 - 2-095 : 117 310 .1 620 . <91 ■/ -.116 ' /<■ ■- ■ -42^1 ? 2 320 ' 130 ; 540 3 230 166 1 290 13 000 . 8 700 4,02 4 090 210 2 150 . ■13 800 9 346 .3,37 3 830 197 1 890 13 700 9 289 3,58 2 600 . 165 1 030 13 750 9 212 5,29 4 050 208 2 110 14 400 9 648 3,56 2 460 156 890 14 000 9 380 5,69 4 200 216 2 260 16 950 11 356 -4,04 2 400 152 830 16 400 10 988 6,83 4 230 219 2 300 15.800 10 586 3,74 1 940 100 8 800 5 896 ' 4,54 2 490 128 550 10 950 7 336 4,40 3 230 166 1290 14 900 10 138 4,61 3 620 186 1 680 . 16 300 'ii o2i ...;■ .4,50 2480 127 ■ ■' '540 ,14 600 ' 9 782. ' ' ' ; 5,89 ' î'98j®| ■ 14'3»| ' 9<58W| ..... 7-i» 1 4 080 ■ i 206 | 1990 115 500 10 385 Ș 3,80 3 820 197 1 890 16 450 11 021 4,41 2 080 107 150 7 400 4 958 3,56 4 070 210 2 140 12 800 8 476 3,14 agricolă (kg/ha) agricolă (%) - iță de martor (kg/ha) biologică (kg/ha) irod. biol, prod.agr. kg/ha) rod. biol./prod. agr. kg/ha) agricolă (kg/ha) agricolă ( %) iță de martor (kg/ha) biologică (kg/ha) >rod. biol./prod, agr. kg/ha) rad. biol./prod. agr. (kg/ha) 1930 100 . 8 800 5 896 4,56 1 570 100 1 100 7 437 7,07 3 760 194 1 830 13 750 9 212 3,66 2 580 164 1010 11 300 7 571 4,38- . 1 570 100 11 100 . 7 434 ■ ■ 7,07 1 350 85 -220 12 900 ' 8 643 9,56 2 650 168 ■ 1080 13 400 ' 8 978 5,06 2 980 190 1 410 13 800 9'246 ’ 4,63 1110 61 -460 13 150; 8 810 ' 1|,85 ■ .780|g 13 400j| "8'97« ' ■’ 'W 2 820 ; 179 1 1'250 - [ 14 400 6 648 I 5,11 1570 . 100 11 100 7437 7,07_ 2 640 168 1 070 14 500 9 715 5,49 2 250 143 680 14 550 9 748 ' 6,47 2 510 ' 159 ■ 940 14 300 9 581 5,70 2 060 131 490 12 900 8 641 6,26 2 450 156 880 13 300 9 011 5,43 2 380 151 810 13 000 8 710 5,46 2 950- 159 1 100 10 250 6 767 •3,47 1820 ' 115 250 11 300 7 571 6,20 2 280 123 430 8 050 5 393 3,53 2 620 166 ' 1050 13 400 8 978 5,11 3 240 175 1 390. . 10 250 6 867 ‘ 3,16 3 280 177 1 430 10 650 7 135 3,25 1180 81 270 . 9 500 6 365 8,05 1850 100 6 250 4 187 3,38 2 300 124 450 8 900 5 963 3,87 2 430 131 580 8 500 5 761 3,50 2 750 148 900 10150 6 800 3,69 2 310 ' 124 460 11 000 7 370 ■4,76 .2'790^1 150'^1 94oql| 12 150» .<» 8 140-■■i ■ 4JI ■ fol aS . 2 800 151 950 12 200 8Î74 4,36 1 850 ' . 100 6 250. 4 187 • . 3,38 2 310 124 460 8 600 5 760 3,72 2 480 153 990 11 350 7 604 4,58 2 530 136 680 9 800 ■ 6 566 '3,87 2 810 151 960 11 150 •7 470 ' 3,97 2 840 153 990 13 700 ' 9 179 __ 4,82 2 740 148 890 14 550 10 848 5,31 1 050 72 —400 6 020 4 690 5,73 agricolă (kg/ha) agricolă (%) iță de martor (kg/ha) biologică (kg/ha). irod. biol./prod, agr. kg/ha) rod. biol./prod. agr. kg/ha) 1 850 100 6 250 . 4 187 . 3,38 2 390 129 540 8 900 5 963 3,72 2 780 150 930 8 800 5 896 3,17 1 500 103 50 8 700 5 829 ■ 5,80 1 450 100 9 750 - 6 532 • 6,72 1 690 116 240 9 800 6 566 5,80 1 750 121 ' 300 11 200 7 504 6,40 1 620 112 . 170 10 050 6 793 6,20 1 790 * 123 340 x 10 400 6 968 A81 '1 450.® ^100y> 11 500® ■ 7 705:'® - 7,93ț ■ ■ ■. w : 1160 ! 80 ! -290 1; 7 800 | 5 226 ■ ; 6^2 1450 100 9 750 ' 6 532 6,72 ' 1 670 115 220 9 800 ' 6 566 5,87 1 600 ' 110' 150 7 450 4 991 4,66 1 120 77 - -330 6 050 4 053 5,40 1 500 103 50 8 800 4 896 5,87 1 730 119 • 280 9 924 6 649 5,74 agricolă (kg/ha) agricolă (%) iță de martor (kg/ha) biologică (kg/ha) irod, biol./prod. agr (kg/ha) rod. biol./prod. agr. kg/ha) 1 450 100 9 750 6 532 6,72 1 950 134 500 9 600 6 432 4,92 1 690 116 240 12 350 8 274 7,31 1 500 103 50 9 480 6 352 6,32 2 050 141 600 . 11 600 7 772 5,66 i ■' î ! sec | iar mo । înn । N ! M cel bil fer rd în I cin de bir ter | ■ i i ph . ulț । tar ; ! me | (ta ; vo 00 I mi! 1 sp< ! Peț j Sili ! • ra] [ P* I ob I pi ! pr ! po ! ag i pil ; M i oi ' cq j cu । 83 j de i W i ai ! 5^ i ( I ! l , CREȘTEREA ȘI PRODUCȚTA LA GRÎUL BEZOSTAIA 1 121 rezentat-o plantele din blocul III (fertilizat cu N P K plus 20 t gunoi) r p schimb, producția agricolă a fost mai scăzută. Aceste date confirmă re- fula după care, și în condiții climatice nefavorabile, la producții mari bio- pgice corespund valori mai scăzute ale producțiilor agricole. 0. Lixandru (8), cercetînd acumularea elementelor nutritive în masa regetală la cîteva plante cerealiere pe solurile din Moldova, relevă faptul jă la fertilizarea solului cu doze mari de azot (128—132 kg/ha) a avut loc o Testere a producției de paie în detrimentul celei de boabe. N. Sălăgeanu 10) și N. Sălăgeanu colab. (11), studiind nevoia de elemente minerale la ■ereale, arată că aceasta variază în raport cu planta, faza de vegetație, Condițiile de climă și de sol în care se dezvoltă plantele. i CONCLUZII ! Influența fertilizării solului asupra creșterii a fost puțin evidențiată la temperaturi scăzute. i Creșterea și dezvoltarea griului Bezostaia 1 variază în funcție de ■condițiile climatice și de nivelul de fertilizare. j Creșterea plantelor de grîu pe soluri fertilizate cu doze echilibrate jde N P K este mai intensă față de variantele cu carența unui element sau ja martorului. Creșterea intensă a plantelor în primele trei fenofaze s-a [datorat unui regim optim de temperatură, umiditate și fertilizare. j Raportul între creșterea plantelor în lungime, greutate și producție a diferit în funcție de cantitatea de îngrășăminte administrate și variația climatică anuală. Fertilizarea cu a condus la o mai mare dezvoltare a pro- ducției biologice față de cea agricolă. Dozele moderne (N64P64K30 kg/ha) au determinat un raport echilibrat (3 : 1) între producția biologică și cea agricolă, atunci cînd regimul hidric a fost optim iar temperatura medie anuală n-a depășit 2 200°C. Plantele de grîu au reacționat mai puternic față de îngrășămintele organice, comparativ cu azotul și fosforul și mai puțin față de potasiu. BIBLIOGRAFIE 1. Atanasiu L., St. și cerc. biol., Seria botanică, 1968, 20, 6, 503. 2. Bărbat I. și colab., St. și cerc, biol.. Seria botanică, 1964, 16, 2, 99. 3. Carl Leopold A,, Plant growth and development, New York, 1964. 4. Cojeneanu Natalia, Pisică-Donose Alisa, Dornescu D., Lucr. șt. Inst. agron. Iași, 1971, 279. 5. Dornescu D. și colab., Probi, agric., 1968, 7, 27. 6. Evans L. T., Emironmenlal control of plani growlh. Londra, 1963. 7. Hemberg T., Encycl. PL PhisyoL, 1965, 4, 628. 8. Lixandru C., Acumularea elementelor nutritive în masa vegetală la cîteva specii de plante cultivate pe solurile din Moldova de nord, Teză de doctorat, Iași, 1968. 9. Milică C. I., Biologia plantelor agricole la temperaturi scăzute, Edit. Ceres, București, 1972. 10. Sălăgeanu N., Fotosinleza, Edit. Academiei, București, 1972. 11. Sălăgeanu N„ Olmid D., St. și cerc, biol., Seria botanică ,1968, 20, 5, 395. 12, Sălăgeanu N„ Pisică-Donose Alisa, Rev. roum. Biol., Serie Biol, văg&t., 1977, 22, 2, 107-110. Primit în redacție la 5 aprilie 1979, Centrul de cercetări biologice lași, Sir. 23 August nr. 22 A. CERCETĂRI PRIVIND FOLOSIREA BLAMULUI DE LA FABRICILE DE ZAHĂR ÎN PROCESELE DE ADAPTARE SI ÎNMULȚIRE A BACTERIILOR DESTINATE INJECTĂRII ZĂCĂMINTELOR DE ȚIȚEI DE I. LAZĂR The role of mud from sugar refineries compared with other types of mud in selecting bacteria adapted to growth conditions in the oil-îield is presented, It was found that the yellow mud front the sugar refineries, after severa! months of storage in the field, is the richest source of bacteria as well as a support which stimulates bacteria growth. Moreover the presence of this type of mud in labora- tory coilector models results in an increased oii productîon. în alte lucrări I. Lazar și colab. (6), (7) fac referiri la faptul că șlamul de la fabricile de zahăr poate fi folosit cu rezultate foarte bune în cadrul procesului de obținere a inoculului bacterian folosit la injectarea zăcămin- telor în vederea stimulării eliberării și migrării țițeiului remanent din ro- cile colectoare. Referitor la sursele care au fost folosite pentru obținerea de bacterii sau populații bacteriene adaptate condițiilor zăcămintelor de țiței, în lucrările lui I. Jârânyi și colab. (2), (3), M. Dienes și I. Jărânyi (1) și J.Karaskiewicz (4), (5) sînt menționate : apa de strat a zăcămintelor, noroiul de sondă, nămolurile din stațiile de epurare a apelor uzate orășenești, so- lul din jurul sondelor, apele reziduale și șlamurile de la fabricile de zahăr. Deoarece asupra șlamului de la fabricile de zahăr există o singură referire bibliografică (4) fără detalii speciale, ne-am propus o aprofundare a cercetărilor legate de aportul șlamului în procesele de adaptare și înmulțire a bacteriilor destinate injectării unor sonde în vederea eliberării țițeiului remanent din zăcăminte. MATERIAL ȘI METODĂ S-au folosit două tipuri de șlain depozitate în hălzi speciale, in aer liber in jurul fabrici- lor de zahăr, și anume galben și negru. Recoltarea probelor s-a făcut la minimum 6 luni după depozitarea in aer liber. Unele particularități ale șlamului folosit Șlamul galben rezultă in cadrul fabricilor de zahăr pe baza următorului proces : zeama de sfeclă este tratată cu hidroxid de calciu. Excesul de hidroxid de calciu rămas neprecipitat se tratează cu bioxid de carbon. După aceste tratări rezultă amestecuri de carbonați de sodiu, potasiu și calciu și, de asemenea, coioizi care sînt adsorbiți pe suprafața granulelor de carbo- nați. Sînt înglobați și o serie de acizi organici (iactic, acetic, oxalic, succinic, glutamic, malic, ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 123-128, BUCUREȘTI, 1979 124 I. LAZAR 2 malonic). în precipitat sînt reținute și mici cantități de zahăr sub formă de zaharați de calciu sau zahăr ca atare, care poate ajunge ca zahăr polarizabil pină la 2 %. De asemenea, în preci- pitat mai sint prezente săruri ale aminoacizilor, substanțe pectice și baze organice. în prin- cipiu 80% din compoziția șlamului este reprezentată de carbonați. Toate ingredientele din zeama de sfeclă tratată sînt reținute, în cadrul procesului tehnologic, pe filtre. Oe pe filtre, precipitatul se colectează, se diluează cu apă industrială (sau de condens) și se evacuează sub formă de nămol diluat (40% nămol) în hălzile din clmp, unde, îndeosebi în perioada apri- lie — octombrie, au loc intense procese de fermentație, evidențiate prin apariția unei bogate spumări la suprafață și spectaculoase degajări de gaze. Uneori acest șlam este transportat în cadrul unităților agricole, pentru a fi răspîndit pe soluri podzolice. Șlamul negru. provine din pămîntul aderent pe sfeclă, care se elimină prin spălarea aces- teia. La acest pămînt se mai adaugă frunze, rădăcini și alte resturi vegetale rezultate în urma procesului de curățare și spălare a sfeclei. Accidental, la acest nămol se mai adaugă și tăiței de sfeclă. Șlamul negru este diluat cu apă industrială (25 — 30% nămol) și evacuat, de asemenea, în hălzile din cimp. Alte tipuri de nămol folosite. Comparativ s-au mai folosit nămol din lacurile terapeutice Gura Stelei — Țintea și Balta Albă — Buzău, precum și nămol de la una din stațiile de epurare a apei de zăcămînt dintr-o schelă de extracție. Variante experimentale. Pentru a se putea pune în evidență rolul șlamului fie ca sursă bogată în bacterii, fie ca suport care stimulează dezvoltarea bacteriilor, s-au conceput mai multe combinații experimentale (tabelele nr. 1 și 2), Mediul nutritiv de bază folosit a fost apa de strat de la diferite zăcăminte cu 4% melasă, adică mediul nutritiv care se folosește și în experimentele din șantier. Zăcămintele de la care s-a folosit apă de strat și țiței au par- ticularități diferite de adtncime, temperatură și mai ales grad de mineralizare al apei de strat. REZULTATE Șl DISCUȚII 1. Rezultatele privind rolul șlamului galben de la fabricile de zahăr ca sursă de bacterii și suport stimulativ al dezvoltării bacteriilor supuse pro- cesului de adaptare la condițiile din zăcămintele de țiței sînt prezentate în tabelul nr. 1. Din analiza acestor rezultate se desprind următoarele con- statări mai importante: — în cazul folosirii pe lingă inocul bacterian și a șlamului (Vx — V3) sau numai a șlamului (V4) se obține o dezvoltare foarte bună a bacteriilor, chiar și în prezența apei de zăcămînt cu înalt grad de mineralizare (Dîm- bovița SM) (fig. 1). — Fermentarea melasei cu importante degajări de gaze este mult mai intensă atunci cînd se folosește șlamul (Vj — V4), decît cînd nu se fo- losește (V6). — Concentrația melasei în mediu, în cazul folosirii șlamului, poate fi redusă de la 4 la 2% (V3 comparativ cu Vaa). — Filtratul de șlam (V6 — V7), obținut dintr-o suspensie de șlam în apă de zăcămînt agitat timp de 15—20 de ore, nu are aceeași influență asupra dezvoltării bacteriilor ca atunci cînd se folosește șlamul ca atare (VG comparativ cu V4). — în variantele cu șlam față de cele numai cu inocul bacterian, numărul principalelor tipuri de bacterii identificate este aproape dublu, în același timp s-a constatat că în variantele cu șlam se realizează concen- trații mult mai mari de bacterii/ml. Aceasta deschide perspectiva unei seri- oase simplificări a procesului de obținere de populații bacteriene adaptate la condițiile din zăcămintele de țiței, în sensul că șlamul apare ca o sursă 126 I. LAZĂB 4 5 BACTERII PENTRU ZĂCĂMINTELE. DE ȚIȚEI 127 potențială de bacterii, de la care se poate porni pentru realizarea inocului bacterian în cantitățile cerute de experimentele în șantier. Fig, 1. - - Stimularea proceselor fermentative de către șlamul de la fabricile de zahăr în mediile cu melasă 4% preparate cu apă de zăcămînt. .4, La circa 48 de ore după începerea experienței; B, la 72—96 de ore după începerea experi- enței. a, Șlam galben; b, alte tipuri de nămol. 2. Rezultatele privind acțiunea șlamului, comparativ cu alte tipuri de nămoluri provenite din lacuri terapeutice sau din stațiile de epurare a apei de zăcămînt, sînt înscrise în tabelul nr. 2. Din analiza datelor înscrise în acest tabel reies următoarele: Tabelul nr. 2 . Aportul <6 feritelor tipurideșlam de la fabricile de zahăr și nămoluri di Discuri terapeutice sau din stații de epurare a apei de zăcămînt In Ui mutarea dezvoltări 1 bacteriilor in medii pe bază de melasă preparate eu apa de strat de la zăcămin tul de țiței Buzău (BM) Varianta Intensitatea spumării mediului la suprafață Intensitatea mobili- zării șlamului la su- prafața mediului Nr. bacterii pe ml 24 h 72 li 120 h 48 h 120 h VdT+Azm+I) - + + + + — — 7,6xlOa V2(T + Azm+I + Sg) + -1- + + + + + 4—b + ■ 3,6x10» V3a(T + Azm^1+ Sg) + + + 4- + + + + + + + + . 6 XlO9 V3(T + Azm+I + Sn) + + + + + + + + + + + + 2,8 x10» V4(T + Azin +1 + Ne) + + + + + 4- + -—■ 1,2x10» V6(T-f-Azm+I+NT) + + + + + + + + 7,3 X 10s V6(T+Azm+I+NBA) + + + + + + + + + + 1 X109 V7(T + Azm + Sg) + + + + + + + + + + -p 3,4x10» V8(T +Azm + Sn) + + + + + + 4—p + + + ' + 2 xlO9 V9(T + Azm + Ne) -f- + + + + + -— 1,2 xIO9 V10(T+Azm + NT) + + + + + + + + 1,3 XlO9 VU(T+Azm + NBA) + + + + + + + + + + + 2 xlO9 Via(T 4-Azm) + + + + — — 4,4 XlO8 V13(T+Azm+St) + + — — 5,6x10’ Notă. T, țiței; Azm, apă de zăcămînt + melasă 4%; Azmp apă de zăcămînt 4- melasă 2%; I, inocul bacterian; Sg, șlam galben; Sn, șlam negru; Ne, nămol stație epurare; NT, nămol lac terapeutic Țintea ; NBA, nămol lac terapeutic Balta Albă; Azm St, apă de zăcă- mînt sterilă. BM, Beciu, meoțian. — Șlamul galben, ca și cel negru sînt aproape la fe 1 de active în sti- mularea dezvoltării bacteriilor, fiind în același timp bog ate surse de bac- terii. Șlamul galben, avîndo compoziție mai complexă, determină o dez- voltare mai intensă a bacteriilor, exprimată printr-o mult mai mare con- centrație a bacteriilor/ml (V2 și V2a față de V3). — Nămolul de la stațiile de epurare a apelor de zăcămînt are o acti- vitate ceva mai redusă; acesta este mai puțin indicat de a fi folosit, deoa- rece conține unele grupe de bacterii cu influențe negative în industria ex- tractivă, și anume bacterii sulfat-reducătoare, ferobacterii etc. — Nămolul provenit din lacuri terapeutice s-a dovedit, de aseme- hea, bogat în bacterii și stimulativ în dezvoltarea bacteriilor pe medii cu apă de zăcămînt. Cu toate acestea, este inferior șlamului galben. — Acest studiu comparativ a evidențiat faptul că îndeosebi șlamul galben reprezintă o foarte bogată sursă de bacterii, de la care se poate porni pentru obținerea de populații bacteriene adaptate condițiilor din zăcă- mintele de țiței (V7 față de Vx și chiar Vs). în același timp s-a constatat că și apa de zăcămînt constituie o sursă importantă de bacterii (V12), repre- zentînd împreună cu șlamul principalele surse din care se pot prelua bac- terii pentru adaptare la condițiile zăcămintelor de țiței. — Populațiile bacteriene adaptate condițiilor din zăcămintele de țiței, care au fost preluate din surse ca șlamul sau apa de zăcămînt (varian- tele cu șlam galben), sînt alcătuite din specii aparținînd genurilor : Pseudo- monas, Escherieliia, Aerobacter, Flavobacterium, Peptococcus, Micrococcus, Arthrobacter, My cobaiAerw Bacillus, Clostridium și Pesulfovibrio. 3. Paralel cu cercetările menționate s-a urmărit și influența prezenței șlamului galben în colectoarele „zăcămintelor model de laborator”, în eli- berarea și migrarea țițeiului. Mai multe serii de experiențe efectuate în această direcție cu inocului bacterian realizat pentru injecțiile în șantier din 1977 de la zăcămintele : Prahova (TD), Ilfov (BS), Dîmbovița (8M) și Buzău (BM) au evidențiat faptul că în cazul introducerii în colectorul „zăcămîntului model de laborator”, alături de mediul nutritiv pe bază de melasă + inocul, și a șlamului galben se obține pînă la 20—35% mai mult țiței mobilizat, decît în cazul modelelor colector fără șlam, adică numai cu mediu nutritiv + inocul (fig. 2). Această constatare ’deschid.e perspectiva Fig. 2. — Stimularea mobilizării țițeiului de către șlamul galben introdus în colectorul „zăcă- mintelor model de laborator”. A, Experiențe cu inocului preparat pentru injecțiile în șantier de la zăcămîntul Prahova (TD); B, experiențe cu inocului preparat pentru injecțiile în șantier de la zăcămîntul Dîmbovița (DM). 1—4, Populații bacteriene obținute pe una din cele 4 instalații folosite în scopul adaptării și înmulțirii bacteriilor ; 5, amestecul celor 4 tipuri de populații bacteriene; 6, amestecul celor 4 tipuri de populații bacteriene + șlam galben. 128 I. LAZĂR 6 posibilității includerii șlamului printre ingredientele care intră în compo- ziția mediului nutritiv folosit la injectarea sondelor. Rămîne de găsit solu- ția care să evite eventuala acțiune colmatantă a șlamului asupra rocii co- lectoare de țiței. CONCLUZII 1. Șlamul de la fabricile de zahăr (îndeosebi cel galben) reprezintă o foarte bogată sursă de bacterii, care pot fi adaptate ușor la condițiile din zăcămintele de țiței. în același timp prezența șlamului în mediile de adap- tare determină o stimulare a dezvoltării bacteriilor cu înaltă activitate fer- ment ativă. 2. Șlamul galben este superior șlamului negru (tot de la fabricile de zahăr) și altor tipuri de nămol, cum sînt cele din lacuri terapeutice sau din stațiile de epurare a apelor de zăcămînt. 3. Prezența șlamului în colectoarele „zăcămintelor model de labora- tor” determină mobilizarea unor cantități suplimentare de țiței, care pot ajunge pînă la 20 —35 %. BIBLIOGRAFIE 1. Diens M., Târanvi I., Kdolaj es Foldgâz, 1973, 6, 106, 205—208. 2. JărĂnyi I„ Kiss L., Szalanczy Gy., Vortrâge Int. Symp. Erdbmikrobiologie, Abil. Deut- schen Akad. Wiss. Berlin, Kl. Chem. Geol. Biol., 1965, 2, 69 — 72. 3. Jârănyi I., Kiss L., Szalanczy Gy., M. Âll. Foldtani Intezet Iivi Jelentese, 1967, 345 — 349 ; 1968, 423-426. 4. Karaskiewicz J., IXth Int. Gong. Microbi ol., Abstracts of Papers, Moscova, 1966, 23 — 30, July. 5. Karaskiewicz J., Zaslosotvanie metod mikrobiologicznych w intensifikacji eksploatacji karpac- kieh zloz ropy naftowej, Slask, Katowice, 1974, 66. 6. Lazăr I., Balinschi-Zamfirescu I., Dumitru L., Grigoriu A., Mihoc A., Lucrările primului Simpozion de microbiologic industrială, 18 — 19 decembrie 1976, Iași, 1977, 290-296. 7. Lazăr L, Dumitru L., Balinschi-Zamfirescu I., Grigoriu A., Mihoc A,, Lucrările primului Simpozion de microbiologic industrială, 18 — 19 decembrie 1976, Iași, 1977, 297-303. Primit în redacție la 1 aprilie 1979, Institutul de științe biologice^ Laboratorul de microbiologic București, Splaiul Independentei nr. 296. VARIAȚIA CONȚINUTULUI DE CLOROFILĂ ÎN DIFERITE ECOSISTEME FORESTIERE DE MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU și AURICA TĂCINĂ The article presents chlorophyll alb content and chlorophyll ratio alb of leaves on trees and herbs populations in forests of common oak (Quercas dalechampii), beech (Bagus silvatica), fir (Abies alba) and spruce (Picea excelsa). The difference of these parameters between species, between stations, between geographical regions, between associations and between the layers of the same .assoeiation was shown. The variation of chlorophyll depending on the plant age and vegetațion period was analysed too. Cercetările efectuate pînă în prezent asupra pigmenților clorofilienl de la plantele superioare au arătat marea variabilitate a acestora, canti- tativă și chiar calitativă, determinată de sensibilitatea în sinteza lor, față de numeroși factori interni sau din mediul înconjurător (de exemplu s-a (evidențiat influența procesului de sinteză a proteinelor (4), a cantității de stimulatori ai creșterii (9), a creșterii temperaturii mediului (3), (6), a intensității radiației solare, precum și lungimea de undă (2), (3)). Am considerat că studiul pigmenților clorofilieni la diverse populații ân condiții ecologice diferite ar putea aduce unele informații asupra acumu- lării și activității lor în cadrul ecosistemelor. Fiind bine precizat rolul lor în (Cadrul procesului de producție biologică, cunoscîndu-se chiar un raport .cantitativ între clorofilă și fotosinteză la unele plante (R. R. Alberte, P.R, McOlure, J. Thornber, citați după (7)), cercetarea aprofundată a acestui indice ecofiziologic ar putea permite caracterizarea sau diferențierea unor stațiuni. Cercetările în acest domeniu asupra florei spontane, în fitocenozele din țara noastră sînt la început. Din literatura mondială se pot cita, unele lucrări cu profil ecofiziologic cum sînt cele ale lui L. Naaber (5), ce se ocupă de conținutul de clorofilă la plantele din zone aride, ale lui Z.Parșinași colab,. .(7), tratînd despre plantele din munții înalți, sau lucrarea sintetică a lui K,. Egle (2), în care sînt citate cercetările lui Willstăter și Stoll, JLiubimenco, Seybold și Egle etc. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE Detmiiiwurea cloro filei s-a făcut spectrofoto metric după metoda lui Bruinsma (citat după (8)), folosind ea solvent, pentru extragerea ciorditelor a și b, acetona 80 %. Recoltarea probelor de frunze s-a făcut, la arbori, de la baza coroanei, din partea orien- tată spre ochiurile de lumină, iar la plantele ierboase, frunzele dispuse median, pe tulpina flori- feră, sau in rozetă. Pentru fiecare specie, s-au recoltat probe în stadiul de creștere maximă dbîomasei. S-au fixat 22 de stațiuni, localizate in Muntenia și Banat, principalele lor caracteristici tfiind prezentate în tabelul nr. 1. X Șl CERC. BIOL., SERIA BIOL, VEGET., T. 31, NR. 2, P., 129—141, BUCUREȘTI, 1979 3 VARIAȚIA CONȚINUTULUI DE CLOROFILĂ ÎN ECOSISTEME FORESTIERE 131 130 Tabelul nr. 1 Caracteristici staționate Stațiunea Ocolul silvic și U.P. Altitu- dinea m Solul Structura și vîrs- ta arboretului Producti- Structura verti- vitatea cL cală (prezență) Tabelul nr. 1 (continuare) ^Stațiunea Ocolul silvic și U.P. Altitu- dinea m Solul Structura și vîrsta arboretului Produc- tivita- tea cL Structura verticală (prezență) Arboretul dominant RĂȘINOASE GORUNETE Muntenia Țițești Mihăești- Argeș, III 480 brun slab podzolit echien 100 de ani II-1 strat ierbos dezvoltat Cobia Găești, VI 350 brun podzolit echien 100 de ani III strat arbustiv strat ierbos slab Cocorăștii Mislii Cimpina, XII 300 brun moderat podzolit echien 70 — 80 de ani II strat ierbos slab Banat Bocșa Bocșa Montană, III 350 brun intens podzolit plurien 90 de ani II strat arbustiv strat ierbos dezvoltat FĂGETE Muntenia Sinaia Sinaia, X 900 brun- niezo eubazic plurien 130 de ani III-II strat ierbos slab Posada Sinaia, X • / 790 brun mezo- bazic echien 20 de ani •— . strat ierbos slab Măluroasa Cimpina, X 550 brun mediu podzolit echien 65 — 70 de ani III strat ierbos slab Țițești Mihăești- Argeș, II — brun roșcat slab podzolit echien 100 de ani II nud Poiana Rusului Dormi ești- Argeș, III 900 brun mediu podzolit plurien 150 de ani II-1 nud Banat Cri va ia Văliug, VI 810 brun moderat acid plurien 115 ani 11 strat ierbos mediu dezvoltat Anina Anina, X 700 brun gălbui echien 75 de ani III strat ierbos dezvoltat Bocșa Bocșa Montană, III 350 brun slab ruginiu | plurien 90 de ani II strat ierbos dezvoltat Muntenia .Sinaia Sinaia, I 800 | brun acid puternic podzolit achien 30 de ani III strat ierbos sărac molidiș Măluroasa Cimpina, X Cimpina, X 550 550 brun mediu podzolit brun mediu podzolit echien 15 de ani echien 60 de ani III III-IV strat ierbos dezvoltat strat ierbos dezvoltat molidiș pinet 'Cocorăștii Mislii Cimpina, XII 300 brun moderat podzolit echien 60 de ani III-IV strat ierbos dezvoltat pinet Poiana .Rusului Domnești- Argeș, III 840 brun acid podzolit echien 70 de ani III strat ierbos dezvoltat molidiș Banat Bocșa Bocșa Montană, III 350 brun acid echien 60 de ani III-IV strat ierbos slab pinet fCrivaia Văliug, II Văliug, XI 720 810 brun podzolit brun podzolit echien 120 de ani echien de 90 ani II II strat ierbos dezvoltat strat ierbos slab brădet pinet Anina Anina, X Anina, X 780 780 brun brun gălbui echien 60 de ani echien 95 de ani III II strat ierbos slab strat ierbos dezvoltat molidiș brădet REZULTATE Șl DISCUȚII Ecosistemele forestiere, prin structura complexă a componentei ■vegetale construită atît în plan vertical cît și orizontal, determină o mare variabilitate a condițiilor de expunere a aparatului foliar, pentru recep- ționarea luminii solare. Clorofila, ca principal receptor al energiei solare, reacționează printr-o adaptare corespunzătoare la aceste diferențe, oglin- dită prin mari deosebiri între cantitatea de clorofilă și între cele două feluri ■de clorofilă fa și b) ce intră în componența plantelor superioare. INFLUENTA VÎRSTEI FRUNZEI SI A PLANTEI DIN FITOCENOZA FORESTIERĂ ASUPRA CLOROFILEI Frunzele de fag de la arbori maturi și arbori tineri, crescuți la umbra stratului dominant, ca și plantele abia răsărite prezintă diferențe evidente, •în ceea ce privește cantitatea totală a clorofilei (fig. 1). Cu cît sînt mai ti- 532 MlHAELA PAUCA-COMANESCU și AURICA TACINA 5 VARIAȚIA CONȚINUTULUI DE CLOROFILA ÎN ECOSISTEME FORESTIERE 133 nere, plantele lemnoase forestiere sînt situate la umbră mai mare, fiind incluse în straturile inferioare ale fitocenozei; cu toate acestea, cantitatea de clorofilă este mai redusă decît la plantele mature, deși toate frunzele ajunseseră la o dezvoltare maximă în anul respectiv. Diferențele sînt mai mici între arbori de 10 și 20 de ani (cu 98 față de 105 x 10~4 g/g s. u.) și mai mari față de plantule (65—75 X 10‘4g/g s. u.). Frunzele plantulelor conțin circa 45% din clorofila frunzelor arborilor maturi. plantele de diferite vîrste nu apar modificări importante care să determine formarea clorofiiei b într-o proporție mult deosebită de raportul teoretic cunoscut a fi în jur de 3 (2). în cazul cînd pe aceleași plante frunzele sînt de vîrsta diferită, deo- sebirile calitative privind clorofila pot fi foarte mari (fig. 2), indicînd, la toate speciile ierboase cercetate, mai multă clorofilă c în stadiul tînăr decît în stadiul matur. Raportul lor variază între 4 și 3 la începutul dezvoltării io’g 160* 150' 140' 130’ FAGU5 SILVATICA £3 Muntenia ■ Banat Fig. L - Variația clorofiiei Ia frunzele mature pe indivizi de vîrste diferite. a, Conținutul total de clorofilă (<< + £); b, raportul clorofiiei ajb. La ierburile perene, frunzele nou-formate primăvara au cantitatea de clorofilă net mai mică decît aceleași frunze după mai multe zile de creș- tere (fig. 2). Pînă în perioada de deplină maturitate, cantitatea de cloro- filă este într-o continuă creștere. La speciile ierboase, odată cu maturi- zarea frunzei crește și gradul de umbrire, ca urmare a înfrunzirii complete a arborilor; în făgetul de la Posada, de exemplu, la nivelul stratului ier- bos, lumina se reduce de la 30 % în medie, pentru lunile de primăvară, la 1,5%, în lunile de vară, Ambii factori influențează conținutul de clorofilă în același sens, crescător. Cantitatea de clorofilă a este de circa două ori mai mare decît cloro- fila b, indiferent de vîrsta plantei pe care se găsesc frunzele mature. Ra- portul dintre cele două clorofile (fig. 1, b) indică o diferențiere redusă, treptată, care crește odată cu vîrsta plantei, pînă la 2,5; prin'urmare, la și scade la 2,4, în stadiul matur pînă la îmbătrînire; rolul clorofiiei b crește mult înregistrînd un spor cantitativ. VARIAȚIA CLOROFILEI ÎN CURSUL ANULUI Cercetările efectuate numai la specii ierboase perene (fig. 2) indică o dinamică activă în cursul anului, chiar și în afara perioadei de vegetație. Frunzele de Carew pilos a și Lamium galeobdolon dezgropate de sub zăpadă conțin 60, respectiv 70 x 10-4 g/g s.u. în luna ianuarie, valori care se modifică în martie, cînd grosimea stratului de zăpadă scade de la 50—60 la 5 — 10 cm. La sfîrșitul perioadei de vegetație, cantitatea de clorofilă este sub nivelul celei din timpul iernii, deci a perioadei considerată de repaus vegetativ. De asemenea, în condițiile de acoperire cu zăpadă, cloro- fila a este sintetizată în cantitate mai mare decît clorofila b, raportul aces- tora variind între 4 și 5, în timp ce toamna, cantitatea de clorofilă a este numai de două ori mai mare decît clorofila b. Conținutul maxim de clorofilă este atins în luna iunie la toate spe- ciile, diferențele acestuia fiind determinate atît de natura genetică (Lami- um, Care®, Luzula 9, cit și de stațiune, așa cum se observă la Lamium gale- obdolon (fig. 2). 135 134 MIHAELA PAU'CĂ-COMÂNESCU și AUIWCA TACINA 6 în luna iunie raportul clorofilelor a și b se apropie de valoarea teo- retică, indicînd momentul optim al activității. VARIAȚIA CONȚINUTULUI DE CLOROFILĂ ÎN FUNCȚIE DE NATURA • SPECIEI Valoarea cantității de clorofilă determinată pentru fiecare specie în perioada de maximă dezvoltare biologică prezintă mari deosebiri între specii și mai ales între categoriile de specii. Analizînd valorile medii, cons- tatăm că Pinus silvestris are cel mai scăzut conținut de clorofilă (29 X 10-4g/g s.u.) iar Carpinus betulus cel mai ridicat (188 x 10“4g/g s.u.) (tabelul nr, 2). Toate speciile de conifere se caracterizează prin conținut redus de clorofilă, în timp ce speciile de arbori cu frunzele căzătoare, prin abundență acesteia; și față de speciile arbustive arborii cu frunze căzătoare au mai multă clorofilă. Speciile lemnoase,cu excepția coniferelor, conțin mai multă clorofilă decît cele ierboase (tabelul nr. 2). între speciile de ierburi diferențierea este evidentă atît din punct de vedere taxonomic, cît și al grupelor ecologice. Valoarea cea mai mare de clorofilă o prezintă speciile de rosacee, Potentilla micrantlia, Fragaria viridis, F. reșca. Speciile vernale, mai diverse ca apartenență taxonomică, conțin mai puțină clorofilă, lumina în cursul primăverii pătrunzînd mai ușor pînă la suprafața solului, așa cum am arătat mai înainte. Totuși și unele specii tipic estivale pot avea valori mai reduse, ca, de exemplu, Oaialis acetosella (tabelul nr. 2), ceea ce indică numeroase alte influențe exercitate asupra acestui parametru. în același sens interpretăm și diferen- țele existente față de datele obținute de alți autori. De exemplu, E. Ha- dobova și M. Duda (3) găsesc o variație mare, cuprinsă între 100 și 38 X 10 g/g s.u. la Cornus mas, în cursul aceluiași sezon de vegetație, și de 177 — 124 X IO-4 g/g s.u. la Pulmonaria officinalis. La Fagus silvatica L. Steubing (8), folosind aceeași metodă, determină pentru frunzele ,,de lumina” 3,6 mg/g substanță verde (circa 180 x IO 4 g/g s.u.), valoare ce se încadrează în limitele de variabilitate identificate de noi la această specie (tabelul nr. 2). La majoritatea speciilor, cantitatea de clorofilă a este de 2,5 ori mai mare față de clorofila b (tabelul nr. 3). Remarcăm că toate plantele cu înflorire timpurie au raportul clorofilă a/b mai mare de 3, ajungînd la spe- ciile de Corydalis pînă la 3,74. De asemenea, toate speciile de conifere au mai multa clorofilă b decît celelalte specii cercetate, raportul ajb variind între 2,35 și 2,44. VARIAȚIA CLOROFILEI LA DIFERITE POPULAȚII ÎN FUNCȚIE DE STAȚIUNE în fiecare stațiune, cercetările s-au făcut asupra populațiilor re- prezentative pentru gruparea vegetală ce se dezvoltă în acel complex și condițiile tipice pentru populație și stratul respectiv. Din acest motiv, pentru unele specii nu s-a recoltat material din mai mult de două stațiuni. Observațiile au pus în evidență existența unor mari capacități de adaptare la condițiile concrete, manifestată printr-o amplitudine de' va- riație a clorofilei totale acumulate (tabelul nr. 2). Astfel, la speciile de coni- fere, amplitudinea de variație staționată este de 20 %, dublîndu-se la cele- Tabelul nr. 2 Variația staționau a doroîilei totale ta populații de arbori ți arbuști și specii ierboase Specia Clorofila a + b (10~4g/g s.u.) Muntenia Banat Media gene- rală Sinaia Posa- da Mălu- roasa Coco- răștii Mislii Cobîa Țițești L ’oiana Rusu- lui Cri- vaîa Anina Bocșa Mon- tană Arbori Quercus dalechampiî .— — — 142 150 83 — — — 156 142 Quercus frainetto — — — — 150 — — — —- 178 164 Carpinus betulus —_ 163 — 189 — b— 153 — 275 188 Fagus silvatiea 67 — 127 178 161 111* 135 Abies alba — — — — — 27 42 38* 36 Picea excelsa 25 . 26 . 31 — 31 — 29 Pinus silvestr is — — 29 32 — — — 29 V 29 29 Arbuști și gemi arbuști Crataegus monogyna . - 119 — — — — — 163 141 Cornus mas — — — — 92 — — — — 122 107 Ierburi -Deniaria glandulosa Anemone 63 75 — — — — — 83 67 210 95 nemorosa — 75 — — — — — 75 78 75 Isopyrum thalictroides 56 — — 86 — — 84 —- — 78 Corydalis cavalsolida Allium 68 — — — 39 — — 74 56 56 64 56 ursinum Dentar ia 56 — — — ‘— — 76 — bulbifera 75 78 68 — — — —. 75 '—’ 75 Potentilla micrantha — — — — 156 36 — — — 161 129 Fragaria viridislvesca 117 — — — 125 78 97 — — 147 124 Mercurialis 145 120 86 perennis —— oO Asperula adorata .— 81 — — — — 64 81 92 120 57 Oxalis acetosella 69 . — 78 — — — 49 — 67 — 66 * Stațiunea Vîlsan (Muntele Mic). 136 Tabelul nr, 3 Rajwiu lei»joii !ă îa populații^ vegetale dindiferi te regiuni Specia Raportul clorofilă alb Medie gene- rală Munteni a Banat Sinaia Posa- da Mălu* roasa Goco- răstii Mislii Cobia Ți (ești Poiana Rusu- lui 1 Cri- vaia i Anina Bocșa Mon- tană Arbori 1 tQuercus lalechampii Quercus — — — 1,32 3,49 3,52 — — — 2,46 2,62 fraineilo — — — — 3,24 — — •— — 2,54 2,89 'Carpinus betulus Fagus - — — — 3,92 — — 2,45 2,24 2,01 3,08 silvatiea — 2,46 — — — 2,78 2,06 2,39 2,61* 2,49 Abies alba — — — — — 3,03 2,10 2,23* 2,44 Picea excelsa 2.49 2,27 2,81 — 2,00 2,42 Pinus silvestris - — 2,47 2,62 — — — 2,32 — 2,00 2,35 Arbuști și seminrbuști Crataegus monogijna 2,74 ■ — — — 2,61 2,67 Cornus mas — — — — 3,71 — — — — 2,65 3,18 Ierburi Dentaria glandulosa Anemone 3,31 3,60 — — — — — 3,21 3,91 3,06 3,34 3,42 nemorosa — 3,60 — — —' — 3,34 — Isopyrum thalictroides Corydalis — 4,03 — — — — — 3,00 — — 3,51 3,75 3,74 cavalsolida Allium 3,73 — — — — — — -— — ursinum Dentaria 2,75 — —, — — — — — 2,30 2,94 1,60 2,35 3,00 bulbifera 3,62 3,46 ■ 2,32 2,72 — 2,48 3,47 — — Potentilla micrantha Fragaria vi- - — — — 2,69 2,1 — 2,49 2,12 2,71 2,08 ridis/vesca Mercurialis 2,82 — — — 3,48 3,06 3,06 — 1,79 2,62 perennis — 3,09 — — — — — 2,51 Asperula adorata — 2,37 — — — —■ 2,93 — 2,48 2,47 2,56 Oxalis acetosella 2,37 ——• 3,16 — — — 2,18 2,49 2,85 - i 2,62 * Stațiunea Vîlsan (Muntele Mic). g VARIAȚIA CONȚINUTULUI DE CLOROFILA ÎN ECOSISTEME FORESTIERE 137 lalte populații de arbori sau de ierburi. S-au remarcat Carpinus betulus și Dentaria glandulosa cu un conținut de 163—275 x IO 4 și, respectiv, de 63—210 X 10-4g/gs.u, Pe stațiuni, speciile de la Bocșa au prezentat valori maxime ale con- ținutului de clorofilă, spre deosebire de cele din stațiunea Măluroasa, cu un conținut scăzut de clorofilă, diferențele fiind evidente în cazul speciei Pagus silvatica. Raportul clorofilă a/b indică o variabilitate mai mare a cantității de clorofilă a în cadrul aceleiași populații decît în cadrul aceleiași stațiuni. Atît la speciile cu amplitudine mare de variație a cantității de clo- rofilă, cît și la cele cu o variație redusă, proporția clorofilelor a și & diferă de la o stațiune la alta. Raportul clorofilă ajb cu valori mai mari de 3, ajungînd chiar pînă la 4, este deosebit de constant la speciile de ierburi vernale ; cele estivale numai accidental ajung la valori apropiate de 3 (tabelul nr. 3), ceea ce indică o creștere a conținutului de clorofilă b, pig- ment specific luminii mai slabe în toate stațiunile cercetate. în ceea ce privește speciile de arbori, raportul de clorofilă ajb variază cel mai mult, la cele cu frunze căzătoare, Quercus dalecbampii atingînd o amplitudine de 2,2; menționăm că nici în cazul speciilor de conifere raportul nu apare prea constant, marcînd o amplitudine de 0,8; la acestea, din urmă, limitele de variație ale raportului sînt mai scăzute (între 2,0 și 2,8), spre deosebire de celelalte specii cu limitele curente cuprinse între 2,5 și 3,5. Deci, sinteza clorofilei a este mai activă la speciile de foioase decît la conifere. VARIAȚIA CLOROFILEI ÎN STRUCTURA DIFERITELOR FITOCENOZE în funcție de structura verticală a pădurilor, dezvoltarea individu- ală a plantelor pe etaje are loc în funcție de lumină. E. Hudobova și M. Duda (3), studiind dinamica conținutului de clorofilă la două populații dintr-un stejăreto-cărpinet, au găsit mai puțină clorofilă la nivelul arbus- tului (Cornus mas) decît la cel al speciei din stratul ierbos (Pulmonarii officinalis). De asemenea, cantitatea de lumină în structura pădurii scade de la stratul arborilor spre cel al ierburilor, determinînd „teoretic” o vari- ație inversă a cantității de clorofilă. Cercetările noastre în pădurile de gorun (tabelul nr. 4) și de fag (tabelul nr. 5) nu oglindesc acest raport. în ambele cazuri media valorilor din mai multe fitocenoze indică cel mai mare conținut de clorofilă la nive- lul stratului de arbori, mai redus la cel al arbuștilor și cel mai mic în al ierburilor. Ierburile vernale sau vernal-estivale au mai puțină clorofilă decît cele estivale, în ambele tipuri de pădure. Gorunetele conțin'mai multă clorofilă decît făgetele, la nivelul fiecărui strat. Conținutul în clorofilă a populațiilor de Carpinus betulus și de Dentaria bulbifera este mai crescut în gorunete decît în făgete (tabelele nr. 4 și 5). în cazul fitocenozelor edificate de conifere, stratul arborilor are clo- rofilă mai puțină decît stratul ierburilor, atît în brădete cît și în molidișuri (tabelul nr. 6). Această diferență apare ca urmare a prezenței în stratul arborilor a gimnospermelor, care dețin puțini pigmenți clorofilieni. Remar- căm că în aceste păduri și vegetația din stratul ierbos prezintă valori ale conținutului de clorofilă mai reduse decît cea din fitocenozele de arbori cu 138 Tabelul nr. 4 ^salinului total de «lorofilă și răpăitul clorofilă alb InHtoeemrze cu Qiwcwssp. 9,12); Gymatopleura elliptica (Br6b.) W. Sm. (7 —8); G, solea (Br^b.j W. Sm. (1,3 —4,6 —8,12); G. solea var. gracilis Grun. (10); Gymbella aspera (Ehr.) Cleve (10); G. cistula (Hempr.) Grun. (1—4,6—8,11—12); 0. cymbifor- mis (Ag. 7 Kiitz.) V. H. (1,7,9); G. helvetiea Kiitz. (6); 0: lanceolata (Ehr.) V. H. (7 —8,10,12); O. prostrata (Berk.) Cleve (1,4,6 —8,10 —12); 0. tumida (Br6b.) V. H. (7); Diatoma elongatum Ag. (12); D. elongatum var. actinas- troides Kreiger (10); Epithemia soresc Kiitz. (7 —9); E. turgida (Ehr.) Kiitz. (8); E. turgida var. granulata (Ehr.) Grun. (12); E. zebra (Ehr.) Kiitz. yar. porcellus (Kiitz.) Grun. (4); Epithemia sp. (11); Fragilaria capucina Desmaz. (4,7 —8); F. intermedia Grun. (4); Gomphonema a.ngus- tatum (Kiitz.) Babenh. var. produda Grun. (3,10); G. constrictum Ehr. (8,12); G. constrictum var. capitala (Ehr.) Cleve (1,4,7 —9,12); G. olivaceum (Lyngb.) Kiitz. var: calcar ea Cleve (1); G. parvulum Kiitz. (1,8); Gyro- sigma kutzingii (Grun.) Cleve (7 —9); Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. (3,7 —8,12); H. amphioxys var. maior Grun. (7); Melosira granulata (Ehr.) Ralfs (1—12); Jf. granulata var. angustissima,Miill. (3—4,7—12); M. varians. C.A.Ag. (7 —8,11 —12)Navicula bacillum Ehr. (7,9); V. tineta (Ehr.) Kiitz. (7 —8,10); A. cryptocephaladKutz.(1,4,6 —9,11); WY ITrOPLANCTONUL LACURILOR VICTORIA ȘI MARICA 353 cuspidata Kiitz. (2 —4;7 —11); A. eocigua (Greg.) O. Miill. (4 — 7,9 —11); f . hungartca ^ capitala (Ehr.) Cleve (4,7,10); V. oblonga Kiitz. J Pupula Kutz. (6 —8,10 —12); N. pupula var. capitala Hust. (10); A. pupula_yar rectangulari» (Greg.) Grun. (7); V. rhynchocephgla Kiitz., \ 8,10,12); Ai, mmdula Kiitz. (7); Neidium affine Cleve (7); N.,-affine var. amphirhynchus (Ehr.) Cleve (9); Nitzschia acicularis W. Sm. (12); A. acuta Hantzsch (10); V. capitellata Hust. (6); JV dissipata (Kiitz.) Giun. (2,6 -8,10,11); A. lineari» W. Sm. (7 -9); N. reda Hantzsch /q\ s^9m^dea (Ehr.) W. Sm. (7); A. tryblionella Hantzsch ^micularis (Kiitz.) Grun. (6); Nitzschia sp. (1,4); Pinnularia ma ’ P- interruPta W. Sm. (4, 8); P. maior Kiitz. (7); P. viridis CNitzsch) Ehr. (4, 6 — 10); Rhoicosphenia currata (Kiitz.) Grun. (7); z Rhopalodia gibba (Ehr.) O. Miill. (7 -8,10); R. gibba nentricosa. ^x Grun. (7,11—12); Surirella angusta Kiitz. (7); j8. elegans Ehr. (10); £. ovata Kiitz. var. pinnata (W. Sm-) Husț. (3,10); Surirella ; gynedra acuș Kiitz. (1,3,6 —9,12); rumpens Kiitz. (6,12); S. ulna (Nitzsch) Ehr) (1>3—9,11.—12); ulna var. biceps Kiitz. (4,7,12); S.ulna var. danica (Kiitz,) Grun, (12);.vaucheriae Kiitz. (8).. Chlorophyeeae: Ankistrodesmus braunii (Naeg.) Brhnnth. (6,9);. A. falcatus (Corda) Ralfs (6 —12); A.falcatus var. acicularis (A. Br.) G.S. West (3,12); A. falcatus var. duplex (Kiitz.) G. S. West (4); A. falcatus var. mirabile W. et G. S. West (8); A. falcatus var. spirilliformis W. et G. S. West (3,7 -9); A. setigerus (Sehrod.) G. S. West (6,8,12); Chlamy- domonas sp. (3,7,9 — 10,12); Chodatella ciliata (Lagerh.) Lemm. (6); C, longiseta Lemm. (10); C. quadriseta Lemm. (11); Closterium acutum (Lyngb.) Breb. (4—10,12); G. leibleinii Kiitz. (7); C. moniliferum (Bory) Ehr. (7); G. pronum Brâb. (3,9); G. strigosum Br6b. (8); Goelastrum mi- crop orum Naeg.. (1,3 —4,6 —12); G.proboșcideum R ohl. (11); Gosmarium bioculatum Breb. (11 —12) ’; G. granatum ’Br6b. (7); ilaeve- Rabehh‘. (j; C. meneghinii Br6b. (12); G. phaseolus Br6h. (5) ; G, tetraophtlialmum (Kiitz.) Breb. (8); G. turpinii Breb. (4—6,10—11); G, venustum (Br6b.) Arch. (3 —4,6); Grucigenia emarginata (W. et G.S. West) Schmidle (10); G. rectangulari» (A. Br.) Gay (10 —12); G, tetrapedia (Kirchn.) W. et G. S. West (11 —12); Didyosphaerium ehrenbergianum Naeg. (1,3,7 —9,11—12); D. reniforme Bulnh. (10); Elakatothrix gelatinosa Wille (7); Rirchneriella lunari» (Kirchn.) Moeb. (11); K. obesa (W. West) Schmidle (7 —8); Neph- rocytium agardhianum Naeg. (11); Oocystis elliptica W. West (4); O, giga» Arch. var. borgei Lemm. (4,6 — 7); O. lacustris Chod. (1,3,6,12); O. marssonii Lemm. (4,10); Oocystis sp. (5,9); Pandorina morum (Miill.) Bory (7); Pediastrum boryanum (Turp.) Menegh. (1 —12); P. boryanum var. granulatum Kiitz. (7); P. duplex Meyen (1 —2,4,6 —11); P. tetras (Ehr.) Ralfs (1,8,11); Richteriella botryoides (Schmidle) Lemm. (10 —11); Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chod. (6,10—12); S. acuțus (Meyen) Chod. (5,10 —12); <8. armatus (Chod.) G. M. Smith (4,11); bicaudatus (Hansg.) Chod. (1—2,4,7,9); 8L circumfusus Hortob. var. bicaudatus Hortob. f. granulatus Hortob. (12); j8. denticulatus Lagerh. (7 —8,12); S, ecornis (Ralfs) Chod. (1—3,6—12); 8. ecornis var. disciformis Chod. (10 —12); j8. guadricauda (Turp.) Br6b. (1 —12); 8f. spinosus Chod. (3 —4, 6,8 — 12); Selenastrum bibraianum Reinsch (12); minutum (Naeg.) Coli. (3,7,9 —12); Staurastrum crenulatum (Naeg.) Delp. (8); £. gracile 154 M. OLTEAN Ralfs (1 —2,4—12); paradoxum Meyen (1,4—11); Tetraedron caudatum (Oorda) Hansg. (11); T. caudatum var. incisum Lagerh. (3,8 —12); T. gracile (Beinsch) Hansg. (10); T. Aastotum (Rabenh.) Hansg. (1—2,5,7 — 8,10 — 11); T. minimum (A. Br.) Hansg. (2 — 7,10 — 12); T. muticum (A. Br.) Hansg. (3,6,11—12); T. regulare Kutz. (8,11); TetrasVrum stau- rogeniaeforme (Schroed.) Lemm. (3—12). PAETICULAEITĂTI MICEOCLIMATICE ALE UNOE ECOSISTEME TURBICOLE DIN CARPAȚII ORIENTALI RE E. PLĂMADĂ și GH. COLDEA BIBLIOGRAFIE 1. Gâștesou P., Lacurile din România, Edit. Academiei, București, 1971, 372. 2. Hutchinson G. E., A Treaiise on Limnology, John Wilcy & Sons Inc., New York—Londra — Sydney, 1967, II, 1015. 3. Marx M„ Anal. Unlv. Craiova, Seria a IH-a, 1971, 3, 13, 63-68. 4. Marx M., Lucr. Simp. „Fauna, flora și vegetația Olteniei”, 1971, 17—25. 5. Oltean M„ Hidrobiologia, 1977, 15, 97-102. Primit în redacție la Institutul de științe biologice 1 decembrie 1977. București, Splaiul Independenței nr. 206. The microcjimațic reșearch on soroc ecosystems in the easlern Carpathiaus (Roțapa Stanței, Luci and Mohoș) empha.sized the correlation between the vcgetation peculiarities and the local ecological factors. Comparative measuremențs were roade in.spruce fii* forcsțs and open arca, on temper,ature (in soil and air), relatiye humi- dity, evapotranspiration, light inteusity and wjnd speed. Data in the șiș observation pointș were reeorded șimulțaneopșly, every bour, dwdng 72 hours (14 —16 Jujy 1976). From the obtaine d data it results tbat air temperature, atmospheric humi- dity and light intensity arp the main factors which axe obyiously cpri-elated with the vegetatlon peculiarițieș in the analysed ecosytenjtș. Cercetările microclimatice asupra unor ecosisteme turbicole din ■Carpații Orientali le-am efectuat în tinoavele Poiana Stampei (A), Luci (B) și MqIioș (0), a căror poziție geografică, origine și evoluție sînt diferite. Tinovul Poiana Stampei se află în Depresiunea Bornelor, lingă localitatea cu același nume, la altitudinea de 910 m. Este acoperit aproape în întregime cu Pinus sylvestris și exemplare izolate sau în mici pilcuri de Betula verrucosa, B. pubescens și Picea abies. Pintml Bu.Gi se află în Munții Harghita, la circa 12 km spre Wt de comuna Sîncrăieni în apropiere de Miercurea Cine,la altitudinea de 1079 m. Este acoperit și acesta eu Pinuș sylrestris în amestec cu exemplare de teacăn șimolid. Mohoșul se află lîngă lacul Sf. Ana, în apropiere de localitatea Băile Tușnad (Munții Baraolt), cu circa 25 km mai spre sud de Luci,, la altitu- dinea de 1050 m. Este un tinov tipie, aproape lipsit de vegetație forestieră în porțiunea centrală, întîlnindu-se doar exemplare răzlețe și pipernicite de pin și mesteacăn. Spre deosebire de primele două, acest tinov este pre- ; sărat și cu multe lăculețe. Vegetația acestor tinoave ește similară dar nu identica, exis tind deosebiri cantitative și calitative, în ceea ce privește compoziția for floris- tică. Caleulînd coeficientul de comunitate (K) prin metoda Jaccard |K = 100 • ——-—1, s-a constatat că, în privința compoziției brioflo- \ (a b)— ej ( ristice a principalelor specii edificatoare, există o asemănare mai wr® între Poiana Stampei și Luci (K — .84,61) și mult mai mică între Poiana .Stampei și Mohoș și între Luci și Mohoș, ai căror indice de similaritate sînt identici (K =66,66). ^T. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 1 55-162, BUCUREȘTI, 1979 156 E. PLĂMADĂ și GH. COLDEA 2 3 particularități microclimatice ale unor ecosisteme turbicole 157 METODA DE CERCETARE în-stădiile noastre asupra acestor ecosisteme turbicole am avut im vedere și condițiile microclima tic e de care ne-am folosit în stabilirea corelației existențe între factorii ecologici lo- cali și particularitățile vegetației din tinoave! e cercetate. îii acest scop am efectuat, în stațio- nar, observații comparative, de scurtă durată, asupra următorilor factori microclîmatici: tem- peratura solului și a aerului, umiditatea relativă, evapo transpirația, intensitatea luminii și viteza vîntuhri, factori care sînt luați sub observație în astfel de cercetări (1), (2), (3), (4), (7). Pentru efectuarea acestor măsurători, s-au stabilit cîte două puncte de observații în fie- care tinov : unul în Ioc deschis cu vegetație ierhoasă oligotrofă (Eriophoro-Sphagnelum recurvi) și altul în aria împădurită cu pin (Spliagno-Pinetum sylvesirls). Măsurătorile asupra temperaturii solului și a aerului în cele trei tinoave s-au făcut la cinci niveluri distincte: în sol la 30 cm (cj și la 10 cm adinei me (c2), iar în aer la suprafața solului (c3), la 30 cm înălțime (c4) și la 2 m înălțime (c-). Pentru ceilalți factori ecologici, s-au efectuat măsurători la un singur nivel. înregistrarea datelor în cele 6 puncte de observații s-a făcut simultan, din oră în oră, pe un ciclu de 72 de ore, în plină vară (14—16. VII.1976)1. Am apreciat că în această perioadă pot fi înregistrate cele mai reprezentative date care să evidențieze diferențele microclimatice existente în cele 3 tinoave și să putem stabili astfel principalale analogii și deosebiri ce există între ele. Datele obținute au fost prelucrate și redate în final sub formă de grafice și tabele, a căror interpretare pun în evidență unele aspecte particulare mai semnificative pentru aceste ecosisteme. REZULTATE ȘI CONCLUZII a. Temperatura solului în toate cele 3 tinoave, la ambele niveluri ( Cj — Cg), prezintă în general mici fluctuații în decursul celor 72 de ore, mai ales în pinet (tabelul nr. 1). După cum se poate constata din redarea valo- rilor medii pe 24 de ore, cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat la Luci, unde media dintre minima și maximă este mai mică cu 2j4°C față de Poiana Stampei și cu 4,1°C fața de Mohoș. Aceste valori au fost cu ceva mai ridicate (0,3 — 1,3°C) la adîncimea de 10 cm (c3). în pinet, la adînci- mea de 30 cm, ele au fost cu 1,7—3,4°C mai scăzute față de locurile deschi- se, exceptînd Luciul unde au fost mai ridicate (8,6°C minima, 9,7°C maxi- ma); Comparativ cu valorile medii ale maximelor și minimelor din sol obținute de H.Schmeidl (6),tot în luna iulie,în cenoze de Sphagnum magel- țanicum și rubellum la 20 cm adîncime, datele noastre sînt cu 5,3 - - 5,5°C mai miei. . . b. Temperatura aerului, spre deosebire de cea a solului, prezintă, în schimb, mari fluctuații între valorile din cursul zilei și cele din timpul nopții, atît în pinet, cît și în loc deschis, la toate cele trei niveluri (c3, c4, c5). De exemplu, la Luci în erioforet s-au înregistrat 0°C la ora 5 și 25,5°C la ora 14 (fig. 1). , .... . \ La nivelul' solului (c3), cea mai scăzută temperatură s-a înregistrat la Poiana .Stampei îp loc deschis unde mercurul a coborît pînă la — 2°C (fig. 1). Media dintre minimă și maximă (10,2oC) a fost aici cu aproape 5°G. mai mică față de Luci și Mohoș (15°C). în pinet, media acestor valori, a fost mai mică la Luci cu 1,5°C față de Mohoș și cu 2,1°C fața de Poiana xAducem si cu această ocazie calde mulțumiri colegilor Flavia Rațiu, Viorica Lupșa. Ștefan Viorel, Martin Keul, Georgeta Keul și tehn. Elena Nistor care au participat efectiv la înregistrarea datelor în staționare. . ............................. ■ . Tabelul nr, I Vabrile unili î, n l ni mo si maxime, alo temperaturi Iar înregistrate In ccnozel® B Și P% calculate pe de ««CW “ ; In cele 3 tinoave Nivelul Valori în loc deschis (E) în pinet (P) A B C A B C minima (m) 11,0 7,9 12,5 9,1 8,6 9,5 Ci maxima (M) 11,3 9,6 13,5 9,6 9,7 9,9 1 media (m-J-M) 11,1 8,7 13,0 9,3 - 9,1 9,7 minima 11,3 9,2 11,0 9,6 8,8 10,0 Co maxima 12,4 10,2 14,5 10,1 9,8 10,8 2 media (m+M) 11,8 9,7 12,7 9,8 9,3 10,4 Ci + Ca media 11,4 9,2 12,8 9,5 9,2 10,0 minima 1,7 8,3 5,3 5,8 7,5 7,3 Ca maxima 18,7 22,0 24,7 20,2 14,3 17,5 media (m-ț-M) 10,2 15,1 15,0 13,0 10,9 12,4 minima 6,0 0,0 5,3 6,2 0,3 7,0 c. maxima 22,3 22,4 21,7 19,8 18,3 19,3 4 media (m-pM) 14,1 12,2 13,5 13,0 9,3 13,1 minima 5,7 0,9 6,6 5,3 2,3 6,6 Cc maxima 21,7 18,6 18,3 19,7 18,3 18,2 media (m-pM) 13,7 9,7 12,4 12,5^ 10,3 12,4 ca “ c5 media 12,7 12,3 13,6 12,8 10,2 12,6 * E, Eriophoro Daginati-Sphagnetum recurvi; P, Sphagno-Pineium sylvestris. Stampei (tabelul nr. 1). Temperatura mai scăzută la suprafața solului față de cea de la 2 m înălțime s-ar datora, după C. Vanden Berghen (8), evapo- transpirației mai intense la nivelul solului. La 30 cm înălțime (c4), cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat la Luci, atît în loc deschis (0°C), cît și în pinet (0,3°0). în primul caz, media dintre minimă și maximă (12,2°C) a fost cu aproape 2°C ihai mică față de Poiana Stampei și cu 1,3°C față de,.Mohoș, iar în pinet (9,3OC) cu circa •3,7°O mai scăzută față de Poiana Stampei și Mohoș, unde aceste medii au fost aproape egale (tabelul nr. 1). La 200 cm înălțime (c5) observăm aceeași sitiiație, cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat tot la Luci, atît în loc deschis (0,9°C), cît și în pinet (2,3°C). în erioforet, media dintre minimă și maximă, calculată pe 24 de ore, a fost cu 4°C și, respectiv, cu 2.7°C mai mică față de Poiana Stampei și Mohoș,iar în pinet cu 2,2°0 mai scăzută față de aceste tinoave cu valori aproape egale (tabelul nr. 1). Astfel de deosebiri, ale valorilor termice între asociațiile turbicole ierboase și lemnoase, se pot desprinde, și din. lucrarea lui F. Overbeck (5). , T tmatice ale unor ecosisteme turbicole 159 8 158 E. PLĂMADA și GH. COLDEA 4 în concluzie, media valeților termice obținute în acest fel, pe baza înregistrărilor simultane în cele 3 tinoave, sînt în general destul de apro- piate între ele, cele mai scăzute temperaturi în sezonul de vegetație inregis- trîndu-se la Luci, urmat de Poiana Stampei și apoi de Mohoș cate se află mult mâi aproape de LUci (circa 25 km) decît de Poiana Stampei din Depresiunea Doritelor. De aici și constatarea că între aceste valori termice și părtîculafitățile vegetației din Cele 3 tinoave, există o concordanță crono- logică â rezultatelor obținute : micile deosebiri de compoziție floristică, coincid cu micile diferențieri de valori termice. fprică a fost urmărită simultan în cele 3 mlaștini c. Umiditate# făcute au pus în evidență că umidi- pe o durată de 72 de ore ’ minim (55—63%) în cursul zilei și un maxim tatea relativă atinge un Ceie mai valori diurne (55-59%) au (92—100%) în W1"® 2 C), atît în pinet cît și în loc deschis. După fost înregistrate la Mohoș U (fig> 2? A-C), există diferențe foarte cum se poate constata dm gi -----enoforet -----pinet A R ftampei 60- 50' 12 16 12 16 12 16 ore 100 90' 80 70- 60 B Luci 50- 100- . 90 80’ 70' 60 50 ----£ ÎT%6 12 16 C Mohoș „ (7 fl Î2 *16 20 24 ~4 8 12 Î6 20 34 4 6 12 16 20 24 4 Fig. 2. — Umiditatea atmosferică. mici între valorile înregistrate în erioforet și cele din pinet,cu limite extreme cînd într-o cenoză cînd în alta. De aici și concluzia că, în cazul acestor ti-- noave, umiditatea relativă a aerului se menține la un nivel i constant atît în pinet, cît și în locurile fără vegetație forestieră. E. PLĂMADĂ și GH. COLDEA 6 160 în ceea ce privește evapotranspirația, așa după cum rezultă din gra- fice (fig- 3, -4—intensitatea acestui fenomen are loc mai ales în cursul zilei cînd umiditatea relativă înregistrează valori minime, și este aproape inexistentă în timpul nopții, cînd umiditatea relativă este maximă. Cele mai ridicate valori orare (0,8—0,9 cm3) au fost înregistrate în tinoavele Poiana Stampei și Mohoș (la Luci 0,1—0,2 cm3). Diferențele cele mai mari între intensitatea evapo transpirației din pinet și locurile deschise s-au înregistrat la Poiana Stampei (fig. 3, A). d. Intensitatea luminii a putut fi măsurată cu luxmetrul numai între orele 5 și 20. în locurile deschise, cele mai ridicate valori ale fluxului luminos s-au înregistrat între orele 10 și 16 (fig. 4, A—C), după cum urmează : la Poiana Stampei 85 000 lucși la ora 13, la Luci 55 000 lucși la ora 14, iar la Mohoș 32 000 lucși între orele 11 și 12. în pinet, aceste valori au fost cu mult mai mici (7 150—20 500 lucși). Intensități minime(50 — 400 lucși) s-au înregistrat la orele 5 și 20, îh toate tinoavele. Din aceste date se desprind și eîteva concluzii mai semnificative. Astfel, valorile maxime înregistrate în toate mlaștinele coincid cu perioa- dele diurne, cînd s-a constatat un minim de umiditate relativă și un maxim de evapotranspirație. Există mari diferențe între valorile înregis- trate în locurile deschise față de cele din pinete care sînt, în medie,de 7 particularități microclimatice ale unor ECOSISTEME TURBICOLE 161 2-4 ori mai mici. Tinovul de la Poiana Stampei (fig. 4, A) primește o can- iL .lumină mult mai mare față de Luci și Mohoș. Și din acest punct de vedere există o legătură între factorul lumină și particularitățile vegetației fiecărui tinov. vîntului, în perioada la care ne referim, a fost slabă și cu . ?* / totala acalmie, maximele fiind de numai 3 m/s Ia Poiana lungi mțerv - Mohoș și sub 0,5 m/s la Luci. Din acest motiv, am apre- btampei, / nu sțn( reprezentative. ciat ca ace ‘ & tuturor acestor date microclimatice care ne-au stat în Ireiu concluzia că dintre toți factorii analizați se detașează atenție, con aerului, umiditatea atmosferică și intensitatea luminii, între acești* factori și particularitățile vegetației din ecosistemele analizate există o strînsa coielație. 162 S. PLĂMADA și GH. COLDEA BIBLIOGRAFIE 1. Breckle S. W., Ber. Dtsch. Bot. Gesellsch., 1971, 84, 11, 721-730. 2. Fibbas F., Jahrbtieher f tir wissenschaftlîche Botanik, Leîpzig, 1931, 72, 459—696. 3. Koperski M., Hercynia, 1978, 15, 3, 169—215. 4. Lelouchieh P., Lejeunea, Nouv. s6r., 1962, 6, 3—89. 5. Overbeck F., Botanisch-geotogische Moorkunde, Neumunster, 1975. 6. Schmeidl H., Wetter u. Lebe», 1965, 17, 3—6, 87—97. 7. Șteforeag Tr. L, St. și Com. Ocrot. nat. Suceava, 1973, 135 — 158. 8. Vanden Berghen C., Bull. Soc. roy. Bot. Belg., 1951, 84, 157 —226. Primit în redacție la 20 aprilie 1979. Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 48, CERCETĂRI ECOLOGICE ASUPRA MAOROMICETELOR DIN DOUĂ FĂGETE AFLATE ÎN STADII DIFERITE DE EVOLUȚIE DE VALERIA BARBU Quantitative analyses of the mycocenosis have been made on permanent plots in Fagetum dacicum association from the Gîrbova mountains, at various stagesîn the evolution of the phytocenosis. The biomass of macromycetal populations was establîshed, as well as the quantitative reiations between the different ecologic categories. The hîghest percentage of biomass was obtained by the lignicolous species. An important contribution to the total biomass comes from the mycorrhiza species, whîch participate to a larger extent in the young fagetum. Cercetarea noastră se încadrează intr-un studiu ecologic complex interdisciplinar realizat în Munții Bucegi și Gîrbova, în ecosisteme fores- tiere naturale. într-un studiu anterior (1) am prezentat unele considerații ecologice. în lucrarea de față aducem date noi referitoare la biomasa ma- crornicetelor din cele două suprafețe de cercetare din Masivul Gîrbova, a căror caracterizare generală a fost deja făcută (1). Clima nu prezintă deosebiri esențiale între cele două stațiuni. Ele- mentul principal de diferențiere constă în stadiul deosebit de evoluție al fitocenozei. în consecință, biomasa și producția anuală ale stratului ier- bos și arborilor fitocenozei mature sînt mai mari decît ale celei tinere (4). METODA DEjCERGETARE Cercetarea micocenozei sub aspect cantitativ a necesitat deplasări periodice pe teren pentru a surprinde etapa de maximă fructificare a diferitelor populații fungice (2), (3). S-au sta- bilit suprafețe permanente de observație de 500 ma, uniform distribuite pe cele două terenuri de cercetare. Pe aceste suprafețe,^ău notat spceiile existente și abundența corpurilor fructifere din fiecare specie. S-au luat în considerare și speciile din afara suprafețelor fixe, în acest scop par- curgîndu-se întreaga zonă de cercetat. în aceeași zi am recoltat carpofori, pentru calcularea bio- masei populațiilor fungice. Materialul recoltat a fost uscat în etuvă la 80—85QC. pentru calcularea biomasei fiecărei populații, s-a avut în vedere numărul total de exemplare de pe * 1 ha. REZULTATE ȘI DISCUȚII Datele obținute din 6 recoltări efectuate în 1978 sînt înscrise în tabelul nr. 1. Menționăm că deși pentru unele specii cu perioadă de fructi- ficare prelungită biomasa a fost stabilită în cadrul mai multor deplasări, în tabel a fost inclusă numai data cînd producția de carpofori a avut va- loarea maximă, conform metodelor curente de cercetare în acest domeniu (2), (3). Fructificarea abundentă are loc cînd fiecare specie găsește în na- tură condiții optime de umiditate și temperatură, care favorizează și o dezvoltare maximă a miceliului în substrat. ST. Ș4 CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 163-167, BUCUREȘTI, 1979 164 2 3' CERCETĂM ECOLOGICE LA MICROMICETE 165 Tabelul nr. 1 BEomas» de macromiccie Eu două stațiuni din Masivul (Mova (as. Fagetim dacicuf») Specia Data recoltării Biomasa (g s.u./ha) Categoria’ ecologică Valea 1 Mărului 1 • 1 Florei Cantharellus labaeformls 17.IX.1978 — ! 24 M Hydnum repandum 17.IX.1978 6 4 SI Polyporellus brumalis 25.VI.1978 3 5,5 SI Polyporellus melanopus 30. VII. 1978 3 — SI Polyporellus numularius 17.IX.1978 5 6,5 SI Polyporellus varius 25.VI.1978 6 9 SI Polyporellus squamosus. 25.VI.1978 1 330 — ■ SP1 Fomes annosus 29.VII.1978 2 860 —— SP1 Fomes fomenlarius 29.VII.1978 4 100 1 350 SP1 Phellinus ribis 29.VII.1978 230 — SP1 Phellinus nigricans 13.XI.1978 700 350 SPl . Ganoderma, applanatum 13.XI.1978 780 400 SPl Coriolus hirsutus 13.XI.1978 1 650 780 SI Trameles verstcolor 30.VII.1978 910 750 SI Trametes gibbosa 17.IX.1978 58 .— SP! Boletus. chrysenteron 8.X.1978 42 — M Amanila liotdopalescens 30.VII.1978 246 ■— M Psdthyfella gracilis 17.IX.1978 92 124 SI Bypholoma fasciculare 25.X.1978 320 390 Si Hypholoma sablat er Uium 29.VII.1978 62 St Pholiota flammans 8.X.1978 10 —-- SI Pholiota squarrosa 8.X.1978 141 — SI Conocybe tenera 30.VII.1978 20 12 Șl Stropharla aeruginosa 17JX.1978 ■—. 141 Sh. Corlinarius anomalus 17.IX.1978 152 M • Corlinarius humicola 17.IX.1978 — 6 M ■ Cortinarius hemitrichus 17.IX.1978 — 30 M Corlinarius multiformis 17.IX.1978 — 110 M Cortinarius caerulescens 17.IX.1978 — 64 M Cortinarius bivelus 17.IX.1978 — 234 M Cortinarius buliardi 17.IX.1978 11 ■ — • M Inocybe geophylla 17.IX.1978 — 13 Shi Inocybe pyriodora 17.IX.1978 32 St Hebeloma testaceum 17.IX.1978 98 Sh - Collybia acervata 17.IX.1978 — 16 SI Collybia tuberosa 17.IX.1978 • — 7 SI Collybia radicata 17.IX.1978 60 64 Sh. Collybia aliata 17.IX.1978 41 38 SI Collybia longipes 30. VII. 1978 156 63 Sh- Collybia uelutipes 17.VII.1978 • • 250 Si Marasmius seorodonius 17.IX.1978 — 22 SI Oudemansiella mucida 17.IX.1978 150 spi; „Mycena alcalina 30.VII.1978 6 — SPl. Mycena crocaia 17.IX.1978 22 4 Sf " Mycena inelinata 17.IX.1978 — 22 si Mycena sanguinolenta 8.X.1978 8 — Sf Mycena galericulata 25. VI. 1978 — 42 SPI Mycena pura 25.VI.1978 8 — Sh Armillaria mellea 23.X. 1978 116 104 SPl Tricholoina album 25.VI.1978 . 42 . M Clitocybe infundibuliformls 17.IX.1978 — 32 st Clitocybe inornala 17.IX.1978 — 194 M Clitocybe nebularis 8.X.1978 173 — M Limacium leucophaeum j 17.IX.1978 — . 62 Sh Tabelul nr. 1 (continuare) Specia Data recoltării Biomasa (g s,u./ha) Categoria ecologică Valea Mărului Florei Camarophyllus virgineus 17.IX.1978 — 96 St Laccaria laccata 17.IX.1978 ’— 72 Sh Panellus stipticus 29.VII.1978 98 — SI Pleurotus ostreatus 17.IX.1978 78 10 SPl Laclarius deliciosus 29.VII.1978 400 600 M Laclarius piperatus 29.VII.1978 320 214 M Laclarius volemus 29.VII.1978 — 42 M Russula alutacea 17.IX.1978 360 180 M Russula olivacea 17.IX.1978 186 192 M Russula ocroleuca 29.VII.1978 180 138 M Russula foetens 29.VII.1978 136 120 M Russula caerulea 17.IX.1978 138 ■— M Russula firmula 8.X.1978 32 — M Russula emetica 30.VII.1978 15 ■— M Russula virescens 10.VII.1978 334 — M Russula xerampelina 10.VII.1978 — 98 M Lycoperdon pyri forme 8.X.1978 400 420 SI Din tabelul nr. 2 rezultă ca biomasa variază de la un an la altul. Analizînd principalii factori meteorologici din cei doi ani de studiu, reiese clar că biomasa fungică este în strînsă dependență de condițiile meteoro- logice. Astfel în anul 1978 în care media lunară a precipitațiilor în perioada Tabelul nr. 2 - Biomasa maeromicUdor Sn anii 1911 și 1918 Tipul de ■ pădure Stațiunea pH-ui solului Biomasa (g s.u./ha) 0-10 cm 10-20 cm 1977 1978 Făget (as. Fagelum ’ "dacicum) Valea Mărului 6,51 . 5,89 . 9 302 17 038 ■ i Florei’ ■ 6,81 5,04 4 523 8 187 măi — noiembrie a fost de 120 mm (oscilînd între 90 și 156 mm lunar), biomasa a atins valori mult mai mari (tabelul nr. 2) decît în anul 1977, cu precipitații ce au variat de la 50 la 160 mm. în 1977 în lunile iulie și august volumul redus al precipitațiilor (50 și, respectiv, 60 mm) a determinat o umiditate scăzută a solului, ceea ce a făcut ca în această perioadă să se formeze foarte puține' corpuri fructifiere. Pentru biomasa fungică, prezintă importanță nu numai cantitatea totală de precipitații dintr-o anumită perioadă, ci și frecvența acestora, fapt ce a rezultat din comparația datelor obținute în luna septembrie din cei doi ani. O frecvență mai mare a preci- pitațiilor (13 zile) în septembrie 1978 a dus în mod cert la valori mai mari 166 VALERIA BĂRBII de biomasa fungică în raport cu cea obținută în aceeași perioadă în anul anterior cu numai 7 zile de precipitații. în ambele stațiuni, procentul speciilor de sol este mult mai mic decît al celor lignicole, iar dintre ultimele, cele cu corpuri fructifere multi - anuale au cea mai mare pondere (66,2% la Valea Mărului și 44,3% la Flo- rei). Biomasa mai redusă a populațiilor tericole se datorește, în special, umidității scăzute din sol, ceea ce are drept cauză înclinația mare a tere- nului care determină scurgerea rapidă a apei de ploaie. în aceleași condiții meteorologice, speciile care cresc pe substrat lemnos, cu o mare capaci- tate de reținere a apei, au fructificat din abundență (fig. 1). VALEA MĂRULUI (JoȘTji Sa profite lignicole ^^5 Saproparazf'te lignicole HHI Sap rotite foliicole FLOREI P "3 Saprofite ------ h amico le Saprofite tericole Micorizante 5 ■ ’ CERCETĂRI ECOLOGICE I*A MICROMICETE 167 între cele două suprafețe de cercetare a apărut o diferență semnifi- cativă. Astfel, în făgetul tînăr de la Florei, biomasa este cu peste 50% mai mică decît în făgetul bătrîn de la Valea Mărului. Comparînd valorile biomasei diferitelor categorii ecologice de macromicete, rezultă că în fă- getul tînăr de la Florei speciile lignicole dețin un procent mai mic (62,3%), față de cele din Valea Mărului (83%), unde și numărul de cioate și doborî- turi, aflate în diferite stadii de descompunere, este mai mare. în schimb, biomasa speciilor micorizice are valori mai ridicate în făgetul tînăr (29,3%) în comparație cu făgetul bătrîn din Valea Mărului (15,4%). Urmărind relațiile cantitative dintre speciile saprofite din sol și cele micorizice se constată că valoarea ultimelor este dominantă în ambele făgete (93,6% la Florei și 77,6% la Valea Mărului) cu un procent sensibil mai ridicat în fă- getul tînăr. BIBLIOGRAFIE 1. Barbu Valeria, Rev. roum. Biol., S^rie Biol. v6g6t., 1979, 24, 1. 2. Bohus G., Babos M„ Bot. Jahrh., 1960, 80, 1, 1-100. 3. Bohus G., Baros M., Bot. Jahrh., 1967, 87, 3, 304 — 360. 4. PaucX-Cqmănescu Mihaela, Tâcină Aurica, Bîndiu C., Raportul de biomasă și producție între straturile unor făgete In stadii diferite de evoluție, in Probleme de ecologie teres- tră, Edit, Academiei, București, 1979, 87 — 94. 5. Rautavaara T., Soumen sienisato, Helsinki, 1947. Primit în redacție Ia 21 februarie 1979. Universitatea București Facultatea de biologie București, Aleea Portocalilor nr. Fig. 1. — Participarea diferitelor categorii ecologice de macro tui - cete la biomasa totală. Un rol important îl joacă microclimatul: acolo unde înclinarea tere- nului este mai redusă și deci viteza de scurgere a apei mai mică, se constată o abundență mai mare a carpoforilor. De asemenea, pH-ul solului influen- țează în mare măsură producția de carpofori. G. Bohus și M. Babos (3), studiind producția de macromicete în diferite tipuri de păduri, constată că pe solurile acide producția speciilor tericole este mult mai mare decît pe solurile subacide. După cum rezultă din tabelul nr. 2, în suprafețele noastre de cercetare solul are la suprafață un pH care-1 situează în catego- ria de subacid, fapt ce explică în parte biomasa fungică mai redusă. Bio- masa constatată de noi se încadrează totuși în limitele de valori găsite și în alte ecosisteme forestiere (5). O analiză a biomasei diferitelor populații în decursul unui an arată că valoarea cea mai mare se realizează în sezonul de toamnă și în special în luna septembrie, cînd fructifică atît speciile de varăj cît și cele de toam- nă. în general, intervalul de timp pentru fructificare variază de la o spe- cie la alta, dar, pentru aceeași specie, variază în funcție de condițiile mete- orologice ; cu cît factorii meteorologici sînt mai favorabili, eu atît timpul de fructificare se scurtează și invers. 53>ORB ■ USCAREA FRUNZELOR ȘI PĂTAREA BULBILOR DE GLADIOLE, O NOUĂ BOALĂ APĂRUTĂ ÎN ROMÂNIA ■ PE ALEXANDRA CIUREA, C. RAFAILĂ și MARINA ȚÎRCOMNICU A new disease caused by Carvularia trifolii f. sp. gladioli Parmelee and Luttrell in gladiolus plauts was recorded in 1977 in Remania. The symptdms caused by this pathogeu on gladiolus corns and leaves and its morphological and biological châracteristics are described. It was found that undei* laboratory conditions the range of temperatures allowing fungal growth were : minimum at W°C, opti- mum at 22— 30°C and maximum at 36CC and that the incubation of the fungus is shorter at higher temperatures (2— 6 days) as compared to the lower tempe- ratures at which the duration of incubation is prolonged (15—21 days). în condițiile climatice ale anului 1977, în culturile experimentale de gladiole de la LC.P.P. (Baneasa), s-au observat în timpul perioadei de vegetație importante pagube în diferite parcele plantate cu varietățile Spic and Spân, Oscar și Fio wer Song. Din izolările efectuate, s-a pus în evidență, pentru prima dată în țara noastră, prezența ciupercii patogene Cwmdaria trifolii f. sp. gladioli Parmelee et Luttrell. Această boală se manifestă cu deosebită intensitate în țările cu cli- mat cald, fiind semnalată pentru prima data în Florida de E. O. Magie (4) în anul 1948 și ulterior studiată în amănunțime de acesta și de alți autori (2), (4), (5). V. Mendiola-Ela (6) depistează simptome analoage în Filipine și, la fel ca R. O. Magie, atribuie această boală lui Cur rulări a tunata (Wakker) Boedijn. în anul 1954 în Canada, J. H. Parmelee (8) izolează ciuperca din leziunile de pe bulbi, iar ulterior E. S. Luttrell (3), stabilește diferența dintre Currndaria lunata și C. trifolii, semnalînd la cea de-a doua specie prezența unor formațiuni denumite hiluri la locul de inserție al conidiilor cu conidioforul. Această boală a mai fost descrisă în Australia (1), precum și în Japonia (7), punîndu-se accent pe pagubele produse de patogen în culturile de gladiole. în Europa a fost menționată pentru prima dată apariția ciupercii Curmdaria trifolii f. sp. gladioli, în Franța (9). MATERIAL Șl METODE DE CERCETARE Ciuperca patogenă s-a obținut pe mediu de cartof — glucoza — agar, de pe frunzele atacate și din bulbi. S-a urmărit dezvoltarea, sporularea și caracteristicile culturale ale ciupercii pe urmă- toarele medii; cartof — glucoza — agar, malț, Czapek, fulgi de ovăz și celuloză. Pentru stabilirea influenței temperaturii și reacției mediului, ciuperca cultivată pe me- diu de cartof agarizat și lichid s-a păstrat la temperaturi cuprinse între 2 și 36°C și la valori ale pH-ului de 3 — 11, obținute prin ajustarea mediului cu soluții normale de HCÎ și Na OH. Dinamica creșterii coloniilor în vase Petri, a fost urmărită prin măsurarea diametrului pe mediu și prin cîntărirea masei de miceliu uscat după 21 de zile. în condiții de laborator, la seria de termostate cu temperaturi reglabile, s-a stabilit pe- rioada de incubație a patogenului pe frunze și bulbi de gladiole, prin infecții artificiale, folosind ca inocul o suspensie de conidii. ST, ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 169-172, BUCUREȘTI, 1979 170 ALEXANDRA. CIUREA și colab. 2 REZULTATELE obținute Simptome. Atacul se manifestă, atît pe bulbi, cît și pe frunze. Pe bulbi apar pete adîncite de diferite dimensiuni, brun-negricioase, cu un contur bine delimitat și pronunțat colorat. Țesuturile atacate sînt dure și se detașează cu ușurință (fig. 1). Ciuperca pătrunde mai mult sau mai puțin în profunzime, dar în general atacul se limitează la țesuturile super- ficiale ale organului afectat (fig. 2). Pe frunze apar pete brune bine delimitate, în dreptul cărora țesutu- rile se adîncesc ușor și se degradează; prezintă diferite forme și sînt loca- lizate pe toata suprafața limbului și pe pețiol (fig. 3). în cazul cînd sursa de infecție provine din sol, atacul se manifestă mai întîi pe frunzele scurte de la baza plantei, producind îngălbeni rea părții superioare, precum și leziuni mici la nivelul țesutului atacat. în condiții atmosferice prielnice, pe suprafața țesuturilor atacate apar conidiile ciupercii sub forma pulverulentă} care sînt diseminate, prin intermediul curenților de aer, producînd noi infecții. Pe flori, simptomele nu au fost puse în evidență, totuși literatura menționează că atacul se produce sub forma de pete, care apar pe axul floral, iar cu timpul ciuperca determină fie avortarea florilor, fie ofilirea lor (9). Agentul patogen. Pe mediul de cultură cartof — glucoza — agat, acesta are aspect pufos, de culoare gri deschis, la început, care devine brun intens la maturitate (fig. 4). Hifele miceliene sînt brune, ramificate și septate. Forma de repro- ducere asexuată a ciupercii este reprezentată prin conidii, brune, clavate, elipsoidale, oviode sau piriforme, avînd în medie 4 celule. A 3-a celulă începînd cu, baza este mai mare, iar în dreptul ei conidia formează un unghi, aspect caracteristic pentru genul Curvularia (fig. 5). Sporii pre- zintă la bază o mica proeminență denumită hil. Dimensiunile condiilor din cultura sînt de 23,40 — 33,80 x 7,8 — 15,6 a (28,60 x 11,7 fi). Ciuperca se dezvoltă bine și sporulează abundent pe toate mediile pe care a fost cultivată, cu excepția mediului de celuloză (tabelul nr. 1) Fig. 1. Simptomele produse de ciuperca patogenă pe bulbi de gladiole. Fig. 3. — Atac pe frunze. Tabelul nr. 2 Aspectul culturii de Curvttlarîa trifoliii. sp. gladioli pe diferite medii, după $ sile de Ui noeulare Mediul de cultură Forma Culoarea Diametrul mm Masa vege- tativă Sporularea Cartof - glucoza — — agar rotundă gri deschis . 70 . foarte bună foarte bună Czapek rotundă brun deschis 50 bună bună Malț creștere radială gri deschis 70 foarte bună foarte bună. Ovăz rotundă brun cu marginile mai deschise' 70 foarte. bună \ foarte .buna Celuloză 0 0 0 o 0 Fig. 2. Secțiune transversală printr-im bulb atacat. 3 USCAREA FRUNZELOR ȘI RATAREA BULBILOR LA GLADIOLE 171 JTemperatura optimă pentru creșterea miceliului (fig. 6) este cu- prinsă între 24 și 30°C. Sub 10°C și peste 36°C ritmul de creștere a miceliu- lui este foarte scăzut, după 6 zile diametrul coloniei atinge abia 5 mm. Reacția inițială a mediului de cul- tură nu influențează creșterea ciupercii (tabelul nr. 2); aceasta se dezvoltă bine la o gama larga a valorilor pH-ului, iar după 21 de zile reușește să modifice reacția mediului, apropiind-o de cea optima cu pH 7 — 7,5. Perioada de incubație este foarte scurtă la 20 — 30°C și se prelungește la temperaturile ceva mai scăzute (6 — 18°C). La temperaturile foarte ridicate, precum și la cele scăzute, nu au apărut simptome pe organele inoculate (tabe- lul nr. 3). Din observațiile efectuate pînă în Tabelul nr. S . .: Influența reacți ei niediuiu i (pH) asupra dezvoltări f ciupercii Curvularia trifolii f. sp. gkuHoli pH inițial Greutatea culturii uscate mg pH modificat după 21 : de zile 3 850 7 5 893 7 6 867 7,5 7 837 7,5 8 993 7,5 9 900 7 11 883 7,5 prezent, se desprind următoarele concluzii: 1. Curvularia trifolii f. sp. gladioli produce pagube culturilor de gla- diole, deoarece atacă atît frunzele, cît și bulbii, depreciind materialul de înmulțire. Tabelul nr. 3 Perioada de i ncnbațiețzile) a ciupercii Cwvularia trifolii f. sp. gladioli în diferite organe ale plfmtd-in^ țila diferite temperaturi Organul Temperatura (°C) 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 Frunze cu leziuni 0 18 15 15 15 15 9 9 1 1 1 1 1 2 5 0 - 0 Bulbi cu leziuni 0 0 21 21 21 18 18 12 6 6 6 6 6 6 6 6 0 Frunze Iară leziuni 0. 18 18 18 15 15 15 9 2 2 2 2 2 3 0 0 0 Bulbi fără leziuni 0 0 0 0 0 21 21 21 12 12 12 6 6 6 6 0 0 2. Daunele sînt mai mari în anii cu veri călduroase și secetoase, dat fiind faptul ca agentul patogen este termofil. 3. Agentul patogen iernează în sol sub formă de miceliu de rezistență, pe bulbi, bulbili sau pe resturile vegetale în descompunere, așa incit, pentru prevenirea atacului, se recomandă respectarea strictă a asolamen- tului. 172 ALEXANDRA. CIUREA și 4 BIBLIOGRAFIE li Hahrison D. E„ J. Agric. Victoria, Australia, June 1962. 2. Jackson Curtis R., Plant Dis. Rept., 1961, 45, 7, 512 — 516. 3. Luttrell E. S., Plant Dis. Rept., 1956, 40, 1, 57 —60. 4. Magie R. O., Plant Dis. Rept., 1948, 32, 1,11-13. ' 5. Magie R. O., BUH. N. Amer., 1951, 1-6 (RAM, 1952, 491). 6. Mendiola-Ela V., Philipp. Agric., 1952, 35, 10, 517—533. 7. Naito N., Ouchi S., Tech. Bull. Kagowa agric. Coli., 1956, 7, 2, 135 — 140 (RAM, 1958, 86). 8. Parmelee J. A., Plant Dis. Rept., 1954, 38, 7, 515 —517. 9, Viennot-Bourgin M., Extrait du proces-verbal de la Seance d’Academie franțaise, 5 Mai 1965, 588-594. Primit în redacție la Centrul. de cercetări pentru 14 martie 1979. protecția plantelor București, B-dul.'Ion lonescu de la Brad nr, 8. > cercetări sistematice si ecologice ASUPRA CIUPERCILOR ERYSIPHACEAE DIN MASIVUL CEAHLĂU DE AL. MANOLIU The author presents the results of the taxonomic and ecological research on the powdery mildew fungi (Erysiphaceae) from the Ceahlău massif in 1967—1976, 35 species with 85 fungus-host plant combinations were collected. The ecological .observations made on this group of fungi from this zont have conducted to the following eonclusions : the substrătum of the powdery mii de w fungi consists in herbaceous and ligneous plants, in majority hemicryptophytes, eurasîatic and mesophytes elements. . . The powdery mildew fungi gradually occur from June to October; most species were collected from the inferior arid middle mountain ie vel. Primele mențiuni asupra erisifaceelor din Masivul Ceahlău au. fost făcute de Tr. Săvulescu și O. Sandu-Viile (12). care au citat din această zonă 5 specii aparținînd genurilor Spliaerotheca și firysiphe: Sphaerothpca' epilobii (sub Sphaerotheca humuli)^ 8, fuliginea, Hrysiphe cichoraeearum’ J3. ga^eopsidis și E. polygoni. Investigații sporadice asupra erisifaceelor din acest masiv au mai efectuat și alți autori (1), (5), (10) citîndu-se în total 20 de specii de ciuperci parazitînd 23 de specii de plante-gazdă. Cercetările noastre asupra acestui grup de ciuperci s-au desfășurat în perioada 1967—1976 și au dus la regăsirea majorității speciilor citate de către micologii care au făcut studii în această regiune (cu excepția speciilor Erysiphe depressa și E. valerianae) și la identificarea în plus a încă 17 spe-, cii de erisifacee. în total am identificat deci 35 de specii de erisifaceae parazite pe 80 de specii de plante-gazdă, respectiv pe 85 de combinații ciu- percă — plantă-gazdă (tabelul nr. 1). Ou cele două specii de Erysipbe neregăsite și cu combinațiile respective, erisiflora Masivului Ceahlău este reprezentată astăzi prin 37 de specii cu 114 combinații ciupercă — plantă- gazdă, ceea ce înseamnă aproximativ 40% din numărul total de erisi- facee cunoscute în țară (3), (8), (9). Cel mai bine reprezentat este genul Erysip~h^ cu circa 78% din totalul speciilor din România. în ordinea numărului speciilor de plante-gazdă pe care le atacă, ciupercile din familia Erysipliac^ recoltate de noi din Masivul Ceahlăii, se înscriu astfel: Erysiphe dehoracearm pe 10 specii de plante-gazdă-, E. asperifoliorum, E, gcdeopsidis și E. ranunculi pe cîte 6 specii, E. marții pe 5 specii de plante-gazdă etc. în raport cu spectrul biologic al plantelor-gazdă, cele mai multe specii de erisifacee au fost întîlnite pe hemicriptofite (64,70%), urmate de megafanerofite (9,41 %), terofite anuale (8,23 %), terofite bianuale (7,06%), ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 2, P. 173-180, BUCUREȘTI, 1979 174 EKYSIPHACEAE DIN MASIVUL. ArtceflepepIante-gazdădiRdihrit(