COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabili Academician N. SĂLĂGEANU Redactor responsabil adjunct: Prof. L MORARIU Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ TOMUL 31, NR. 1 ianuarie—iunie, 1979 Membrii Academician N. CEAPOIU; prof. ST. CStÎROS ; dr. GH. DIHORU; Academician |șt. PgTERFl|î prof. M. RĂVĂRUȚ; prof. TR. I, ȘTEFUREAG; prof. I. T. TARNAVSCHI; prof. G. ZARNEA; dr. GEORGETA FABIAN-GALAN și dr. L. ATANASIU — secretari de redacție Prețul unul abonament este de 30 lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali șidifu- zorlî de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM, Serviciul export-lmport presă, P.O.B.136—137, telex 11226, Str. 13 Decembrie nr. 3, 70 116 București, R. S. România, său Ia reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, revistele, cărțile pentru schimb se vor trimite pe adresa Comite- tului -de redacție al revistei „Studii șl cercetări de biologia. Seria biologie vegetală”. APARE DE 2 ORI PE AN EDITURA ACADEMIEI R.S. ROMÂNIA CALEA VICTORIEI NR. 125, R —71021 BUCUREȘTI 22 TELEFON 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI CALEA VICTORIEI NR. 125, R—71021 BUCUREȘTI 22 TELEFON 50 78 80 SUMAR C. KARĂCSONYI, Asociația Festueo vaginatae-Corynephoretum în România 3 GH. POPESCU, Noutăți floristice și de vegetație din Oltenia..................... 13 P. RAGLARU, Completări la flora cormofitelor din Munții Rarău (II) 23 N. SĂLĂGEANU, VIORICA TĂNASE și MICHAELA SURCEA, Influ- ența formelor amoniacale și nitrice de azot asupra acumulării acizilor aminici liberi la plantele de floarea-soarelui, porumb și mazăre 29 N. SĂLĂGEANU și VIORICA TĂNASE, Influența azotului din săruri de amoniu și din nitrați asupra conținutului în acizi aminici liberi și proteici din frunzele și rădăcinile de floarea-soarelui........................ 33 VICTOR BERCEA și MIRCEA ȘTIRBAN, Dinamica pigmenților asimila- tori și a/proteineloj sub influența tratamentului cu acid 3,5-dlclor- 2-metoxiIjeiizoic(^ ....................... 39 DORINA CACHIȚĂ-COSMA și ALMA ANDREICA, Creșterea tubului polinic Ia Primula obconica L. sub influența procmnei și a produșilor săi de hidroliză....................' \ ............. 45 M. KEUL, RODICA ANDREI, GEORGETA LAZĂR-KEUL și ROZALIA VINTILĂ, Acumularea și efectul plumbului și cadmiului la grîu (Triiicum vulgare) și la porumb £Zea mays)........... 49 TR. I. ȘTEFUREAC și TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN, Contribuții la studiul acțiunilor reciproce ale semințelor unor plante în cursul germinației.......................................... LUCREȚIA DUMITRAȘ șl TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN, Aspecte privind antagonismul speciei Trichoderma viride Pers, ex Fr. față de Pythium debaryanum Hesse.......................... DOMNICA TĂCU și V. CARDAȘOL, Valorile calorice la principalele gra- minee și leguminoase perene......................, ? L I. BĂRA, Cariotipul unor specii de plante. II. Studiul cromozomil(jț iriG' totlci la Mairicaria chamomilla (Chamomilla recutita L. Rauctierț)^ soiul Zloty lan................................... \ / VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ................... 55 .63 69 77 RECENZII ........................ 79 ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET, T. 31, NR. 1, P. 1-84, BUCUREȘTI* 1979 ASOCIAȚIA FESTUCO VAGINATAE-CORYNEPHORBIUM ÎN BOMÂNIA DE C. KARÂCSONYI The chorology of Corynephorus canescens îs complet ed. This species îs restricted to the North-Western part of Romania where it grows in associatlon wlth Festuca paginata. Ecologica! and floristica! reasons for the very existence of a single asso- ciation Festuca vagtnatae-Corynephoretum are provided. This associatlon, not previously recorded in Romania, is replaced by pastures dominated b,y Festuca pseudovina. The absence of Corgnephorus canescens on some areas would be due to some natural (bîological and pedoclimatica!) as well as anthropica! elements. Terenurile nisipoase din nord-vestul țării, cunoscute sub numele de Oîmpia Nirului (fig. 1), se individualizează clar față de unitățile geo- morfologice limitrofe, datorită condițiilor pedologice, de microrelief și hidrografice caracteristice. Astfel, nisipul continental, format la finele pleistocenului din materialul unui mare eon de dejecție, ajunge ulterior sub acțiunea modelatoare a factorilor eolieni. în acest fel se formează relieful său caracteristic alcătuit din șiruri de dune de nisip paralele, care alternează cu terenuri de interdune, avînd o rețea hidrografică cu caracter centrifug și insecvent. Datorită configurației caracteristice a teritoriului, aici se dezvoltă o floră și o vegetație eterogene, extremitățile constituind pantele însorite ale dunelor de nisip populate cu o serie de elemente termofile de origine mediteraneană și pontică, iar pe terenurile de interdune se extind mlaș- tinile, în care sînt cantonate Calamagrostis neglecta, C. canescens, Trollius europaeus- (10) etc. Cercetările botanice întreprinse anterior (13), (15), (16) asupra acestui teritoriu au reliefat caracterul specific al florei și vegetației, pe care îl completăm cu noi date. 1. As. Corynepliorus canescens (L.) Beauv. Asupra prezenței acestei specii la noi există cîteva semnalări îndeosebi din secolul trecut. J. C. Baumgarten o semnalează de la Hunedoara și Tălmaciu (3), I. Szabd, în manuscrisul Flora Moldavica o indică de la Bacău (citat după (8), (11)) și Buhuși (citat după (8)), iar I. Prodan, de la Bulina (12). Trebuie să menționăm că indicația lui D. Brandza (5) ca existentă „în Ilfov (Gr. Exsic.!)” a fost exclusă de D. Grecescu (9). Planta a mai fost semnalată și în ultimele decenii de la „Miloșești spre Glod” (jud. Ilfov) (4) și de la Sanislău (jud. Satu Mare) (7), informația din urmă fiind trecută și pe harta geobotanică a acestui teritoriu (19). A. Buia (6) ajunsese la concluzia că „înherbarele noastre nu se găsește nici un exemplar din țară, astfel că pînă la regăsirea ei specia rămîne dubioasă la noi”, îi completăm corologia cu următoarele informații: Poieni — 3 ST. ȘI CERC. BIOL,, SERIA BIOL, VEGET., T, 31, NR. 1, P. 3-12, BUCUREȘTI, 1979 5 Tabe As, Veatueo vaginatae-Coryne Biofor- ma Elementul floristic Specii Nr. releveului 12 3 Expoziția V S N— V înclinarea (gr.) 8 8 10 Acoperirea (%) 65 75 75 Suprafața (ma) 20 20 20 Iul nr. 1 phoretum S6o ex Aszâd 36, 39 4 5 6 7 8 0 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 s s- V V V V s -V S — — V N V S V S-E S -V 3 3 5 15 3 3 5 — — 5 20 5 5 5 20 10 A-D K 80 85 75 75 70 80 80 85 90 100 85 100 90 85 95 90 95 25 25 20 25 20 20 20 25 50 50 20 50 25 25 25 25 35 CHAR. ASS. H Atl-M Corynephorus canescens 4- . 2 H Pan Festuca vaginata 3-4 4 3 CORYNEPHORETALIA inel. CORYNEPHORION Th Eua(C) Veronica dillenii . + + 4- Th P-M Minuartia viscosa + . 4- H Eua Rumex tenuifolius 1 4- Th M Filago arvensis Th Eua Filago minima 4- . 1 H E(Atl-M) Jasione montana 4- 4- 4- Th E(M) Scleranthus annuus ssp. polyearpos . . 4- Th Atl-M Spergula pentandra 4- Th P-Pan(C) Anthemis ruthenica 4-4-4- FESTUCION VAGINATAE Ch Eua(G-M) Artemisia campestris . 1-2 . Th Eua(C) Kochia laniflora 4- 4- Th Eua(G-M) Plantago arenaria 4- Th P-Pan Polygonum aranarium 4- 4- G Gosm Equisetum ramoisissimum G Cp Carex stenophylla + ’ i H P-Pan Centaurea arenaria • • + . Th Eua(M) Silene conica 4- H Eua(C) Hieracium echioides • 4- . Th Eua(C) Crepis tectorum 4~ 4“ 4* H Ba-Pan Dianthus pontederae • FESTUCETALIA VAGINATAE-F. VALESIACAE Ch Ba-Pan Alyssum montanum ssp. gmelinii H Pan Pulsatilla pratensis ssp. hungarica TH-H Ec(M) Centaurea stoebe • 4- H Eua(C-M) Euphorbla seguierana 1 H Eua(C-M) Chondilla juncea 4- G Euâ(C) Carex supina . 4- H Eua(C) Silene otites ■ 4- TH-H Eua(C) Erysimum diffusum . 4- ' * FESTUCETALIA VALESIACAE H Eua(C) Festuca pseudovina 4- . 4- . H Ena(G-M) Festuca rupicola 4- H P-M Petrorhagia prolifera H Eua(C-M) Veronica prostrata * ■ • H Eua(G-M) Veronica spicata • • • H Eua(C) Thymus pannonicus • • 4- H Eua(M) Hypericum perforatum • * . H Ec Potentilla cinerea 1-2 . 4- 3 3 4 2 4 1 4 4- 4 4- 4 4- 4—5 4-5 5 4- 5 4 2 4* 5 4-5 4—5 4 4 4—5 4—5 IV V 4- 4- + 1 4- 4- 4- 4- + 4- 4- * ■ + 4- 4- —1 IV 4- • + 4- 4- 4- 4- + 1 + 4- 4- 4— 1 IV 4- + 4- 1 4-' * 4- 4- 4- 4- 4- 4- + + 4—1 IV 4- * 4- • 4- 4- 4- 4- + II * 4- 4- 4- 4- 1 1 4- 4- • * + -1 HI J- • 4- + 4- 1 4- 4- —1 II 4- 4- 4- 4- 4- 4- + + 4- 4- 4- III “1* 4~ 4- 4- - 4- II 4- 4- 4—1 4- 4- 2 4- 4- 4- 4- 4- 4- + + 4—2 V + + + .+ + + + + + 4* 4—2 + 4- 4—1 + -1 4- — 1 4* + 4—1 + 4—1 I IV III IV HI III I I II HI I 4- 4—1 4- 4- 1 + + 4- + 4* 4* + III II I I I I I HI 6 Bioforma Elementul floristic Specii Nr. releveului Expoziția înclinarea (gr.) Acoperirea (%) 1 V 8 65 20 2 S N 8 75 20 3 -V 10 75 20 Suprafața (ma) EPS TUCO-BROME TEA Th Eua(C-M) Bromus tectorum 4 1 Th Eua(C-M) Bromus squarrosus G Cosm Cynodon dactylon 4- —j— 4“ G Eua(C-M) Boa bulbosa 4 4 H Cp Koeleria crislata Ch P-Pan Thymus glabrescens 4- 4- 2 H Eua(M) Trifolium arvense * 4- H Eua(M) Hypochoerts radicala 4 4 H Eua(C-M) Botrlochloa ischaemum 4- 4- • H P-M Eryngium campestre MOL INIO-ARRHENAHTE REA 4- 4- G E(M) Carex hirta 4- 4- H Eua(M) Anthoxanthum odoratum H E(M) Hieracium pilosella H Cp Agrostis tenuis 4- 4- H Eua Plantago lanceolala • G Eua Elytrlgia repens Th E(M) Trifolium campestre SPECII ÎNSOȚITOARE Th Eua(C) Crepis foelida ssp. rhoeadifolia 4 4~ 4- Th Adv Conyza canadensis 4- 4- 4* H-G Eua(C) Euphorbia cyparissias 4- 4- Th Cp Digitaria ischaemum 4- Th Cosm Setaria lutescens 4- A TH-H Atl-M Leoniodon saxatilis + TH-H E(M) Anchusa officinalis 4- Th Cp Erophila verna Th Eua Apera spiea-venti 4- 4 H Cp Potentilla argentea 4- H Eua(C) Galium verum G Eua Eguisetum x moorei 4- Ch M(EC) Teucrium chamaedrys PhM Adv Robinia pseudacacia 4- într-un singur releveu: Th M (Ec) Vicia tathyroides 19(4); ThEua(P—M) Salsola thus borbasii 18 (4); TH —H Eua Tragopogon orienialis 20(4); HEua(C) Stipa capillata Bromus mollis 2(4); Ch Ec Sedam sexangulare 19(4); H Eua Vicia sepium 17 (4) ; H—G gtnicum 3(4); H Eua Agrostis canina 1(4-); H Eua Calamagrostis epigeios 20(4-); H Eua Locul și data (compl. in luna a IX-a) ridicărilor! Pișcolt (1. VII. 1978) — rel. 1; Foîeni (1. VII. 1978) - 3, 4, 7; Voivozi (23. VI. 1978) - 8, 9, 13 ; Simian (23. VI. 1978) - 10, 11; Spectrul bioformelor: H—40,7%; H—G—1,2%; G—10,5%; TH—H —5,8%; TH — Spectrul el. floristice: Eua —53,5% (Eua (C) —18,6%, Eua (M)—8,1%, Eua (C—M)— (M) —1,2%); Cp —7,0%; M —4,7% (M (Ec) —3,5%); Atl-M-3,5%; P-M-3,5%; Pan- 7 Tabelul nr. 1 (continuare) 4 S 3 80 25 5 S-V 3 85 25 6 V 5 75 20 7 V 15 75 25 8 9 10 11 12 - VS-V S - 13 00 50 14 15 V N 5 20 85 100 16 V 5 90 25 17 S 5 85 25 18 V s 5 95 25 19 —E 20 90 25 20 S-V 10 95 35 A—D K - 3 70 80 20 20 3 80 20 5 - 85 90 1 25 50 20 50 4- . 4 4- 4- 4" 4-1 11 4- ■ 4- ■A * - • • ♦ . * « 4 4- A 4- I 4- 4 4 4- 1 4 4 4 4- 4- 4- 4- 1 4- 4 4— 1 V 4-. 4- 4- * 4- 4- 4 4- II 1-2 • • ♦ • —l~. 4- • + 4--2 II i 4- * - • < • 4- • 1 • 4--2 îi + * 4- « 4- 4- A 4- • 4- 11 4- 4- 4 . 4- + 4- 4 4- 4 4 4- • « 4- IV * A . • • • « A 1 4- 4— 1 1 4 • 4- 4- 4- 1 4 4- 4- 4- 4- 4 4-1 IV 4* 4- 4 4- II 4- . 4- I 4 . 4 • 4- 4- 4- 4 4 II 4 4“ « 4 4- 4- 4- II 4- 4- • + I 4- 4” 4- 4- 4- 4- II 4 + * 4- I 4 + 4- 4- 1 . 4~ 4- 4- III 4 ~l~ 4- 4- • 4- 4- 4- 4 1 4 4 4 4- 4-1 IV 4- 4- 1 4- 4- ■ 4- 4- 4- • A + 4— 1 III 4 4- 4 4~ 1 4- 4 4- 4” 1 III 4- 4 • 4- 4 4 4- II 4- 4 I 4- 4 4 4- 4- 4- 4 II 4- 4- 4. 4~ 4 II 4~ 4 I 4 4 4- 4- I ► 4 + 4- 4 I 4- 4* 4 I 4- 4- 4 I 4 4 4 I kali ssp. ruthenica 4 (4-) ; Phm Eua (C) Chamaecytîsus ratisbonensis 19 (4-) pTh Eua (C) Rhinan- 20 (4-) ; HM (Ec) Asperula cynanchica 19 (4-) ; ThEua (C) Berteroa incana 2 (4-) ; Th Eua (M) Cosm Convolvulus arvensis 6(4-); Th Eua (M) Echium vulgare 17(4-); ThAdv Lepidium vir- Thaluctrum minus 5 (.4). (30. VI. 1978) — 2, 16, 17 (17. VI. 1978) — 5, 6, 12, 15 (8. VII. 1978) —14, 18, 20; Curtuiușeni Urziceni (6. VII. 1978) - 19. 3,5% ; Th —30,2% ; Ch—5,8 %; PhM —1,2% ; Phm—1,2%. 12,8 %, Eua (P - M) -1,2 %) ; E - 7,0 % (E (M) - 5,8 %, E (Atl - M) -1, 2 %) ; Ec-3,5 % (Ec 2,3% ; Ba—Pan—2,3% ; P-Pan-4,6% (P-Pan-(C)-1,2%); Cosm 4,6%; Adv - 3,5% 8 c. kabâcsonyi 6 7 ASOCIAȚIA FESTUCO VAGINATAE-CORYNEPHORETUM IN ROMÂNIA 9 stațiuni, Berea — 1, Bișcolt — 3 (jud. Satu Mare); Ourtuiușeni1 — 4, Valea lui Mihni — 1, Șimian — 2, Voivozi — 2 (jud. Bihor) — la care se adaugă cea de la Sanislău (jud. Satu Mare), deja semnalată (fig. 1). Tufele formate de Corynephorus canescens se dezvoltă cel mai bine pe terenurile unde nu există alte specii care să le depășească în înălțime, în aceste locuri, de exemplu la Voivozi și Poieni, unele exemplare ating Fig. 1. — Răspîndirea speciei Cory- nephorus canescens și locul releve- elor executate pe nisipurile din nord-vestui României, înălțimea de 50 cm (înălțimea medie a exemplarelor studiate este de 20—35 cm). Festuca vaginata, care în general coabitează cu Corynephorus în unele stațiuni, este reprezentată prin exemplare viguroase ce depășesc 65 cm, astfel că se evidențiază o stratificare a fitocenozelor. 2. As. Festueo vaginatae-Corynephoretum Soo ex Aszod 36, 39 (syn. FeMucetum vaginatae crisanensis Besmeriță, Spîrchez et Osuros 67) (tabelul nr. 1) Ord. FESTUCETALIA VAGINATÂE Soo 57 Al. Festucion vaginatae Soo 29 Oercetînd în cursul anilor 1976—1978 întreaga zonă a Gîmpiei Birului, am constatat că, pe șirurile de dune și pe terenurile de interdune, Festuca vaginata coabitează cu Corynephorus canescens, care uneori devine codominantă. Chiar dacă pe alocuri una dintre cele două specii lipsește, condițiile ecologice asemănătoare și componența floristică a fitocenozelor studiate justifică includerea lor în aceeași asociație. 1 De la Curtuiușeni a fost colectată împreună cu G. Negreau în 1976. în anul 1939 este descrisă o fitocenoză de la Urziceni, avînd ca element dominant Festuca glauca Lam. ssp. buiae Brodau (6), care în realitate este F vaginata Waldst. et Kit. ssp. buiae (Brodau) Beldie (8). Mai tîrziu, I. Besmeriță și Z. Spîrchez (14) semnalează de la Ciumești specia Festuca vagin ala, menționînd că domină pe o pajiște din localitate și este răspîndită pe suprafețe întinse. De la Sanislău, Șilindru și Ciumești au fost notate 10 relevee din care lipseșțe Corynephorus canescens și au fost descrise ca as. Festucetum vaginatae crisanensis Besmeriță, Spîrchez et Gsdros (14), (15). Asociația are o poziție cenotaxonomică mult discutată. Inițial a fost încadrată în cl. Corynephoretea Br.-Bl. et Tx. 43 (2), (17), apoi în cl. Festucetalia vaginatae Soo 68 (18). Analiza cenotaxonomică a fitoceno- zelor prezentate demonstrează că acestea constituie o asociație de legătură între ord. Festucetalia vaginatae și ord. Corynephoretalia canescentis Klika 34, după cum dovedesc numărul mare și, în special, constanța ridicată a unor specii din cenotaxonii Corynephorion (Veronica dillenii, Minuar- tia viscosa, Bumex tenuifolius, Anthemis ruthenica etc.), respectiv Festucion vaginatae (Sochia laniflora, Plantago arenaria, Polygonum arenarium^ Equisetum ramosissimum etc.). Fitocenozele asociației Festueo vaginatae-Corynephoretum se insta- lează pe pantele dunelor de nisip sau la poalele acestora, pe terenuri slab fixate de vegetație. Se dezvoltă de obicei pe fondul general al as. Bromet/am tectori Soo 25, care este o asociație pionieră pe aceste nisipuri. în unele cazuri, cum s-a observat la Berea și Bișcolt, pilcurile de Festuca vaginata și de Corynephorus canescens apar și pe nisipuri nefixate (fig. 2). Corynephorus Fig. 2. —Aspect caracteristic al asociației Festueo vaginatae~Corynephoretum pe nisipurile din nord-vestul țării. 10 o. KARÂCSONYI 8 se găsește în special pe pantele sudice și vestice ale dunelor, astfel că deficitul termic determinat de prezența stațiunilor analizate pe aceste coordonate geografice este parțial compensat. Rolul microreliefului și în special al expoziției pantelor de dune se observă clar, pe pantele nordice, unde lipsesc mai multe elemente termofile.din fitocenoze. Analiza spectrului bioformelor evidențiază prezența hemicriptofi- telor (40,7 %), un fapt remarcabil dacă luăm în considerare că asociația se dezvoltă pe pantele însorite și aparent foarte uscate ale dunelor de nisip. Cercetarea structurii dunelor din Cîmpia Nirului (1) a pus în evidență existența în interiorul acestora a unor benzi orizontale cimentate, de culoare ruginie, formate din oxizi de fier (benzi de limonit). Aceste benzi feruginoase au capacitatea de a reține o cantitate apreciabilă de apă, fapt pentru care pe coastele dunelor pot trăi și unele specii mai preten- țioase față de umiditatea solului, care au sistemul radicular bine dezvoltat și adînc. Terofițele (Th+TH) sînt în proporție de 33,7 %, ceea ce subliniază caracterul ecologic complex al acestei asociații. în structura spectrului floristic al asociației se constată participarea unui număr mare de geoelemente. în acest sens este semnificativ faptul că, pe fondul dominării unui element atlantic-mediteranean, apar o serie de specii eurasiatice cu caracter continental (18,6 %). Unele dintre aceste specii, împreună cu cele de origine mediteraneană (4,7%) și pontic-medi- teraneană (3,5%), imprimă un caracter termofil acestei asociații. Eurasia- ticele domină (53,5%), iar europenele (7%) și central-europenele (3,5%) participă într-un procent scăzut la alcătuirea acestor fitocenoze. Spre deosebire de unele asociații, care populează mlaștinile de pe nisipuri, unde circumpolarele ating procente și în jur de 25 (10), în această asociație ele sînt slab reprezentate (7 %). Neînsemnată este participarea elementelor cosmopolite (4,6%) și a celor adventive (3,5%). în unele situații, cu toate că se realizează o încheiere pronunțată a fitocenozelor, ca și în cazul ruderalizării acestora, se observă difuziunea unor specii transgresive, din cl. Festuco-Bromelea. înmulțirea elementelor aparținînd ord. Festucetalia valesiacae Br. -Bl. et Tx. 43, indică trecerea treptată a acestor fitocenoze în alte asociații ierboase. Elementele din cl. Molinio-Arrhenatherea joacă un rol cu totul secundar în alcătuirea floristică a acestei asociații. Dintre releveele analizate, unele reprezintă stadiul tînăr, de formare a asociației (rel. 1, 2). După un grad mai pronunțat de încheiere a asociației,' cele două specii caracteristice pot' fi codominante (rel. 4, 5,14) (rel. 15, 16 — Festuca vaginata; rel. 10—14 — CorynephoTus canescens). într-un stadiu înaintat de dezvoltare, caracterizat prin înierbarea fitocenozelor (rel. 18—20), asociația evoluează spre pășuni dominate de Festuca pseu- dovina. Festuca vaginata este mult mai răspîndită decît Corynephorus canes- cens,, existînd pe alocuri pășuni întinse (Glumești, Sanislău) de unde ultima specie lipsește cu desăvîrșire. Dintre aceste două specii, care se găsesc aici la periferia arealelor lor de rășpîndire, Festuca vaginata, cu centralei genetic apropiat de acest Ioc, prezintă o amplitudine de adaptare mai pronunțată. Corynephorus canescens nu crește decît pe unele pante și terenuri de interdune însorite și dispare de pe locurile care au fost arate, unde cu timpulreap ar e Festuca vaginata. Explicația faptului trebuie căutată 9 ASOCIAȚIA FESTUCO VAGINATAE-CORYNEPHORETUM ÎN ROMÂNIA 11 nu atît în distrugerea texturii solului, întrucît Corynephorus crește și pe nisi- puri zburătoare, deci pe soluri fără textură, ci mai degrabă în faptul că mobilizarea solului pe alocuri distruge și benzile feruginoase superioare din structura dunelor. Din această cauză, nivelul apei freatice poate coborî sub adîncimea critică pentru această specie, care are o înrădăcinare mai superficială decît Festuca vaginata. Pe de altă parte, folosirea unor îngrășăminte inhibă dezvoltarea speciei Corynephorus canescens, care nu rezistă după acumularea unor cantități mici de carbonați în sol (2). Con- statarea este valabilă și pentru alte specii însoțitoare (Minuartia viscosa, Spergula pentandra), dar mai puțin pentru Festuca vaginata. Pe terer nurile arate se pot înmulți și specii de buruieni, mai înalte decît CW?/n.6’- phorus, specie termofilă, care, neprimind suficientă lumină și căldură, suferă sau dispare.. Pășunile dominate de Corynephorus canescens nu sînt preferate de animale, astfel că pășunatul contribuie doar indirect la rărirea acestei specii, prin fertilizarea solului cu fecale, care inhibă planta în dezvoltare, prin răspîndirea unor buruieni zoocore și în special prin călcare. Se observă astfel — pe alocuri — o rășpîndire masivă a plantei Festuca vaginata, care înăbușe specia codominantă mai scundă, a cărei extindere este astfel oprită. Pășuni în care domină Corynephorus canescens, sărace în specii, se formează foarte rar, determinate de condițiile staționate locale, cum sînt la Poieni și în special la Voivozi (rel. 13)2. Cu toate că s-au constatat diferențe mai mici în alcătuirea unor fitocenoze analizate, dominate de una sau alta dintre cele două specii, neexistînd nici din punct de vedere fitosociologic sau ecologic un criteriu strict de demarcație, este justificată includerea lor într-o singură asociație, distingîndu-se subasociațiile: normale, festucetosum vaginatae și coryne* phoretosum. în urma amenajărilor efectuate pe Cîmpia Nirului în ultimii ani, arealul asociației Festuco vaginatae-Corynephoretum este în restrîngere. De exemplu, pe unele dune de nisip de la Voivozi, populate inițial de această asociație, au fost înființate plantații de salcîm. Astfel existența ei este periclitată. Din punct de vedere economic, fitocenozele analizate constituie pășuni de calitate submediocră, dar au o importanță majoră sub aspectul pedo- genetic, prin fixarea nisipurilor mobile și semifixate. Din punct de vedere floristic, se remarcă prezența în această asociație a unui număr mare de rarități (Spergula pentandra, Alyssum montanum ssp. gmelinii, Pulsatilla pratensis ssp. hungarica, Bhinanthus borbasii, Minuartia viscosa etc.) în flora României. BIBLIOGRAFIE 1. Asvadurov H., GâțX E., Dări de seamă, Com. Geol., 1966, 52 (1964—1965), partea-1, 425-442. 2. AszOd L., Tisia, 1935, 1, 1, 1-33. 3. Baumgarten J. C., Enumeratio Stirpium Magno Transilvaniae Prindpătai, Vindobonae, 1816, 1-3. 3 Analizate împreună cu studentul J. Jancso. 12 c. karAcsonyi 10 4. Borză. A., Contribuții botanice, Cluj, 1968, 149—183. 5. Brandza D., Prodromul florei române, București, 1879 — 1883. 6. Buia A., Bul. Acad. înalte St. agron,, Cluj, 1939, 8, 347—361. 7. Dragu I., Baraca G., Delectus semlnum Hort. Bot. Bucurest., 1972, 52. 8. * * * Flora R. S. România, Edit. Academiei, București, 1972, 12. 9. Grecescu D., Note adiționale la Conspectul florei României, București, 1898. 10. Karăcsonyi C., St. corn., Satu Mare, 1975, 3, 231 — 246. 11. Mititelu D., Barabas N., BÎrjoveanu C., Barabaș V., St. com., Bacău, 1968, partea 1, 121-195. 12. Prodan I., Bul, Acad, înalte St. agron., Cluj, 1935, 5, 149—183. 13. Prodan I., Bul. șt. Acad. R.P.R., Secția biol,, șt. agric.. Seria botanică, 1956, 8, 1, 5-45. 14. Resmeriță I., SpÎrchez Z,, Com. Acad. R.P.R., 1960, 10, 4, 309 — 313. 15. Resmeriță I., SpÎrchez Z., CsCrGs Ș., Contribuții botanice, Cluj, 1967, 349 — 371. 16. Resmeriță I., SpÎrchez Z., CsOros sj Moldovan I., Comunicări de botanică, Soc. șt. biol., 1971, 12, 39-75. 17. So6 R., Bot. Kozh, 1939, 36, 90-108. 18. Soâ R., Synopsis, systematico-geobotanica florae vegelationisque Hungariae, Acad. Kiado, Budapesta, 1964 — 1973, 1—5. 19. Șerbănescu L, Dragu I., Babac a G., Date geobotanice, în Harta solurilor, Satu Mare 2, Comit, geol., București, 1970. Muzeul orășenesc Cărei, Bdul. 25 Octombrie nr, 1. NOUTĂȚI FLORISTICE ȘI DE VEGETAȚIE DIN OLTENIA DE GH. POPESCU Primit în redacție la 22 septembrie 1978. In this paper, there are presented the new stations spreading the species : Brassica juncea, Carex otrubae, Eguisetum teimateia (status serotin), Lolium multiflorum monstr. ramosum, Poa hgbrida and Stembergia Iuțea, ' With the species Chamaecytisus albuș we denote a teratologic case concernîng the flower disposition in raceme and the appearance of several leaves [2] îrom the same commori petiole. For the two class species Typha latifolia and T. shut- tleworthii new specifications concernîng the differences between them are expla- natpry from morfologic, ecologic and chorologic points of view. The pure phyto- coenosis of Typha shuttleworthii, which is placed at great intervals from T. lati- folia, is considered a distinct association Typhetum shuttleworthii (So6 27) and not a subassociation with Scirpo-Phragmitetum. Also a new association îs described with Ranunculeto (strigulosi) — Equisetelum palustris on floristical, ecological and physiognomical bases, O bogată zonă floristică și de vegetație din Oltenia o reprezintă bazinul hidrografic al Bistriței (jud. Vîlcea), intrat în preocupările noastre botanice cu circa 15 ani în urmă. Acest teritoriu, în suprafață de peste 600 km2, cuprinde două trepte de relief : montană, între 700 și 1957 m (vf. Govora din Munții Găpățînii, Oarpații Meridionali) și mici arii depre- sionare, precum și dealurile subcarpatice între 700 și 195 m, din zona de vărsare a Bistriței în Olt. în ultimii ani, contribuții la cunoașterea florei și vegetației acestui teritoriu au fost publicate (10), (11) sau sînt în curs de publicare. în cele ce urmează prezentăm date floristice și de vegetație1 pentru Oltenia, cu referire specială asupra bazinului Bistriței (jud. Vîlcea). NOUTĂȚI FLORISTICE Brassica juncea (L.) Czern. et Coss.Buruiană de culturi identificată în 1974 între Bailești și Siliștea Crucii (jud. Dolj). Nesemnalată din Oltenia, deși ar putea fi răspîndită și în alte localități. Carex otrubae Podp.2 Semnalată pentru prima dată în flora României de Gh. Dihoru (4) a fost identificată și în flora Olteniei în as. Typhetum shuttleworthii (So6 27) pe Dealul Colnițe, între localitățilePăușești și Gonu- neni (circa 600 m). Bquisetum teimateia Ehrh. (status serotin). Colectat în numeroase exemplare dintr-o mlaștină în as. Caricetum vulpinae-distantis Todor 48 1 Mulțumim și pe această cale prof. Tr. I. Ștefureac pentru bunăvoința cu care a revizuit întreg materialul prezentat în această lucrare. 2 Materialul de herbar a fost confirmat de Gh. Dihoru. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 13-21, BUCUREȘTI, 1979 14 GH. POPESCU 2 din comuna Romanii de Jos (800 m), reprezentînd a doua localitate în care a fost identificata în România (18). Lolium multiflorum Lam. monstr. ramosum (Guss.) A. et G. în cultură de mazăre în localitatea Genuneni (500 m). Au fost identificate circa 50 de exemplare cu inflorescența ramificată, crescînd împreună cu cele normale. Poa hybrida Gaud. Pe Muntele Zănoaga (1700 m) în tufărișuri de Juniperus și Vaccinium. Nu a mai fost semnalată din flora Olteniei. Sternbergia Iuțea Kerr-Gawl. A fost publicată mai întîi din fosta insulă Ada-Kaleh (12). Ulterior a fost identificată în grădinile cîtorva cetățeni din comuna Rast (jud. Dolj). Cais teratologic la Chamaecytisus albuș Hacq. Este cunoscut faptul că la această specie florile sînt dispuse umbeliform la vîrful ramurilor. La cîteva exemplare colectate în iulie 1972 de pe Dealul Rața Lungii pe Valea Romanilor (900 m) florile alcătuiesc raceme. De asemenea, pe aceeași tulpină s-au observat pornind din același pețiol două frunze trifoliolate, ceea ce reprezintă tot un caz teratologic. Foliolele frunzelor respectivelor ramuri diferă de cele de la exemplarele tipice: sînt îngust-eliptice cu mucron mai lung; frunzele care pornesc de la baza frunzei principale sînt bine dezvoltate și mai mari decît la exemplarele tip. NOUTĂȚI FITOCENOLOGICE în cele ce urmează semnalăm prezența în țara noastră a as. Typhetum shuttleworthii (Soo 27) și dăm descrierea a as. Ranunculeto (strigulosi) — Equisetetum palustris nova ass., nouă pentru știință. 1. Typhetum shuttleworthii (Soo 27) Al. Eu-Phragmition W. Koch 26 Ord. PERAGMITETALIA W. Koch 26 Cl. PHRAGMITEȚEA Tx. et Preisg. 42 Typha shuttleworthii, specie alpin-europeană, are arealul general de răspîndire mai ales în ținutul Alpilor, ajungînd pînă în Carpați (fig. 1). . Fig,, 1. — Răspîndirea în .Europa centrală a speciei Typha shuttle- worthii (după G. Hegi). 3 NOUTĂȚI FLORISTICE ȘI DE VEGETAȚIE DIN OLTENIA 15 în România, această specie este cunoscută din mai multe localități situate de o parte și alta a arcului carpatic (18). în flora Olteniei a fost identificată mai întîi în cursul superior al văii Oltețului (9) apoi citată din cîteva puncte din bazinul hidrografic al Bistriței (jud. Vîlcea) (10) și din sudul Podișului Mehedinți (12). Spre deosebire de Typha latifolia L., specie cosmopolită cu răspîndire largă în cele două emisfere ale globului, T. shuttleworthii are un areal mai restrîns atît pe glob, cît și în țara noastră. Problema delimitării celor două specii, precum și poziția taxonomică a speciei T. shuttleworthii în raport cu specia linneană T. latifolia a preocupat pe botaniști. Deși uneori este subordonată ca subspecie la Typha latifolia (5), (16), în cele mai multe lucrări este citată ca specie distinctă (1), (7), (13), (18), punct de vedere pe care-1 împărtășim. Urmărind mai multe perioade de vegetație ale populațiilor celor două specii în bazinul hidrografic al Bistriței (jud. Vîlcea), rezultă următoarele caractere prin care se deosebesc între ele : Typha latifolia, Plantă robustă de pînă la 2,8 (3) m înălțime, cu frunze convexe pe dos, cu lățimea între 1,8 și 3,4 cm. Spadicele, femei și mascul, egale sau ușor inegale, se ating între ele, cel femei în secțiune transversală fiind de 2,2—2,9 cm grosime. Perișorii de la baza ginoforului sînt mai seurți (cu 1—2 mm) decît stigmatul, ceea ce face ca la maturitatea deplină spadixul femei să aibă culoarea brun-negricioasă. Typha shuttleworthii. Plantă mai scundă (pînă la 1,6 m înălțime), cu frunze aproape plane pe dos și cu lățimea între 0,8 și 0,9 (1,1) cm. Spadixul mascul evident mai scurt (4,5—5,5 cm) decît cel femei (11— 14 cm). Perișorii de la baza ginoforului aproape egali cu stigmatul sau puțin mai lungi (cu 1 —2 mm), ceea ce face ca la maturitatea deplină spa- dixul femei să aibă irizații argintii pe un fond negricios, caracter pe care Lam putut urmări într-o deplasare făcută în luna noiembrie. De asemenea, interesant de semnalat este faptul că la cele mai multe populații de Typha shuttleworthii spadixul mascul este curbat (fig. 2) și nu erect ca la T. latifolia. Ou privire la apartenența cenotică a pilcurilor de Typha shuttle- worthii nu există unanimitate de păreri. în lucrarea de sinteză asupra vegetației Ungariei (13) acestea sînt considerate ca subasociație (typhe- tosum Soo 27) la as. Scirpo-Phragmitetum W. Koch 26. După observațiile noastre de pe teren de mai mulți ani, pilcurile pure de Typha shuttleworthii, distanțate în spațiu de cele de T. latifolia, pot fi considerate și atribuite ca aparținînd unei asociații de sine stătă- toare: Typhetum shuttleworthii (Soo 27). Posibilitatea ca această specie să formeze pilcuri pure a fost semnalată și din Moldova (15), deși acestea au fost atribuite tot as. Pcirpo-Phragmitetum. Analizînd alcătuirea floristică a pilcurilor pure de Typha shuttle- worthii din Oltenia (tabelul nr. 1), remarcăm deosebiri sesizabile față de asociația largă, cuprinzătoare, Scirpo-Phragmitetum. în primul rînd Phragmites australie este notat numai intr-un singur releveu și are valoare cenotică foarte scăzută, iar Scirpus lacustris lipsește din toate cele 7 relevee analizate. 17 4 16 GH. POPESCU Cenozele de Typha shuttleworthii se înfiripează pe terenurile depre- sionare care în lunile martie, aprilie, mai sînt acoperite cu o pînză de apa de 10"~ 25 cm grosime și care în cea mai mare parte a verii (iulie — august) sînt ± uscate. Pe lîngă speciile caracteristice alianței, ordinului și clasei se întîlnesc și multe specii de pajiște higrof ila (Poa silvicola, Agrostis stolonifera, Festuca pratensis, Lychnis flos-cuculi ș.a.), ceea ce denotă regimul hidric variabil al asociației în decursul perioadei de vegetație. Spectrul biologic: H = 73,67%; HH=15,07%; G=5,26%; Oh = 2,63%; TH = 2,63%. Spectrul fitogeografic : Eua=56,2%; Cosm=12,48%; Cp =10,4 % ; Eu= 6,24%; Ot = 4,16%; SMd = 4,16%; P = 2,08%; D-B-Anat= = 2,08%; Mp = 2,08%. 18 19 Î4. oo S o m CM B g§ CM Li g C Os a a JB palnstris nova ass. « to ‘8 « a a a ’S 8 0'U s * £ £ a « S 2 S h cs a 5 *4 CQ s E-i* < 0 O w < < w ai 1Q m tn to un cn oi CQ + + ■^2 &3 B a. B Ol + CM + CM + 4- 4- CM 4- 19 CM + CC co + CO + 19 + 4- B u u a ■ w 2 ’C B 3 . Ri § a; 1 S >i ai o o: 0 4* + CQ 4" CM 4- 4- CM 4- 4- 2 "b 1 s _B i 9 B £ w & ■< 4 • 5 1 - 2 3 w £ 4~ e+ + 3 aî 9 W X— Kl CM CU 0 K o z 0 Q w w « 9 w X ffi 4- Ei fii ftî a CO CM W A S £ s 31 B to E 2 X .w a a i 9 5 63 « sug 0 OM CM a B a H B «I fii fii £ a a a s tu aq 5 B E a g CQ fel B £ 0 a CQ § 0 9 5 H 0 rt a E 2 W ,K rt a o £ a £ 9 § a B B 3 © B t: B _ S § “ 5 »1 = S Bl B> B K B 8 £ a s x k 0 e a s s Bl « 9 C Q a b B s X! a 2 a CO io cc CM CM rt 9 s a B 5 CM + CM H V E a B J3 _B b i_> w K 3, :K O S 2 B g 8 K 3 l 3 « K B O Bl a § g I g p © 3 0 s O.E K Q CQ S 8 B &: E 3 țy E a 3 fii 60 S •2 B B E E a B rt « z s 3 s 3 a a O X K K $ B B a K s a ■2 9 B •a. £ 9 f S 1 5 a. a a a B a; B C Ol £ fii ai ai g § a; fii a 1 CA 9 a a b b <» B H B 0 £ 9 8 5 B B 8 3 2 a ș a 51 fii O Oi M « 2 s 82 Sg g Q S X £ 8 u K K K § c CC 9 Em 3 3 B A I B £ 3 Es « a « « rt w 9.9 9 9 M ' KW Xj M h-| u 4+ Rft < O rt a « a K 9 § » s fi. a B 9 ’T' £ 3 «S^ I •E fii i B "a £ W fii w S .53 5 B R B H B 0 ffl EE a B a a £ E a § H B § B g s * g ce a « b 5 a a B E a 9 £ ’s^ K B B a © c .3^ § 00g cq f. gă « 3 9 § gM 3 s 0 EEKK 0® NOUTĂȚI FLORISTICE ȘI DE VEGETAȚIE DIN OLTENIA 21 20 GH. POPESCU 8 2. Ranunculeto(strigulosi)-Equisetetum palustris nova ass. Al. Ăgrostion albae — stoloniîere So6 (33) 40 Ord. MOLINIETALIA W. Koch 26 CL M0LINI0-JUNCETEĂ Br.-BL 49,51 în comuna Foleștii de Jos, pe Dealul Dughean au fost identificate cîteva pilcuri cu o fizionomie aparte determinată de dominanța speciei Equisetum palustre și subdominanța sau codominanța plantei Ranuneulus strigulosus Schur (R. stevenii auct.). Ambele specii au ecologie asemănă- toare, deși sînt răspîndite și în alte formațiuni vegetale ierboase de locuri umede — mlăștinoase. Primăvara, terenurile pe care se află cenozele prezintă un strat de apă de 5—15 cm, care seaca vara. Pe acest fond dominat de cele două specii edificatoare, apar cu constanță mare speciile higromezofile din ord. Molinietalia (Eguisetum arvense, Lythrum salicaria, Sym’phytuni officinale, Eleocharis palustris) sau din cl. MoUnio-Juncetea (Lysimachîa nummularia, Potentilla reptans, Prunella vulgaris ș.a.) (tabe- lul nr. 2).. Cenozele asociației se află în arealul genera! al pajiștilor din cl. Molinio-Juncetea cu care se întrepătrund. Fondul de specii comune atestă apartenența la unitățile fitocenologice menționate mai sus. Totuși eco- logia, fizionomia și alcătuirea floristică constituie caractere distincte pentru delimitarea unei asociații de sine stătătoare, deși Ranuneulus strigulosus, întîmplător, lipsește din releveele 4 și 7. Fitocenoze cu alcă- tuire floristică asemănătoare au mai fost notate în punctul „Valea Mare” dintre Foleștii de Sus șiPăușești—Otăsău, valea pîrîului Otăsău în dreptul comunei Negrulești. Sub numele de as. cu Equisetum palustre a fost publicată din zonele Sighișoara și Agnita (St. Csurbs și A. Kovâcs, 1962) o listă floristică incompletă care nu ne permite să tragem concluzii cu privire la delimitarea floristică și cenologică a acestor fitocenoze. Spectrul biologic : H = 56,2%; G = 10,4%; HH = 8,32%; Th = 4,16%; H—G —4,16%; Th = 6,24%; H-HH-2,08%; HH-G - 3,08%; M - 2,08%; MM-M - 2,08%. Spectrul fitogeografic : Eua—56,2%; Cosm=12,48%; Cp=10,4%; Ot. = 4,16%; P - 2,08%; D-B-Anat = 2,08%. BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P„ Graebner P., Synopsis der Mitteleuropâischen Flora, Wilhelin Engelmann, Leipzig, 1898-1902. 2. Borza Al„ Boșcaiu N., Introducere tn studiul covorului vegetal, Edit. Academiei, București, 1965. 3. Clapham A. R., Tutin T. C., Warburg E. F., Flora of the British Isles, Univ. Press, Cam- bridge, 1962, ed. a 2-a. 4. Dihoru Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 6, 477 — 487. 5. Dihoru Gh., Rev. roum. Biol., SGrie de Botanique, 1972, 17, 2, 79—86. 6. Dobresgu C., Kovacs A., Anal. șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, Secția a Il-a, Biol., 1972, 13, 1, 127-144. 7. Hegi G., Illustrierte Flora von Mitteleuropa, Cari Hanser, Munchen, 1965, 1. 8. Passarge H., Pflanzengellschaften des nordostdeutschen Flachlandes, Gustav Fischer, Jena, 1964, I. 9. Păun M., Popesgu Gh., Comunicări de botanică, București, 1971, XII, 163—171. 10. Popesgu Gh., Anal. Univ. Craiova, Biol. -șt. agr,, 1971, Seria a III-a, III(XUI), 35—42. 11. Popescu Gh., Studiul floristic și geobotanic al bazinului hidrografic al Bistriței-Vllcii, Bucu- rești, 1974. 12. Roman N., Flora și vegetația din sudul Podișului Mehedinți, Edit. Academiei, București, 1974. 13. So6 R., Synopsis syslematico-geobotanica florae vegelationsque Hungariae, Akad, Kiadd, . Budapesta, 1964, 1 ; 1970, 4, 14. ȘerbĂnescu I., Comunicări de botanică, 1963, II, partea a Il-a, 93 — 106. 15. Zanoschi V., St. șl cerc, geol-geogr.-biol.. Seria bot.-zool., Piatra Neamț, 1974, 131 — 147. 16. * * * Flora na Bălgaria, Nauka i izkustvo, Sofia, 1966, I; 1967, II. 17. * * * Flora Europaea, Univ. Press, Cambridge, 1968, I. 18. * * * Flora B.P.R. și Flora R. S. România, Edit. Academiei, București, 1952—1976, 1 — 13. Universitatea Craiova, Catedra de biologie, Str. Libertății nr. 15, Primit în redacție Ia 10 mai 1978. COMPLETĂRI LA FLOBA COBMOFITELOB DIN MUNȚII BABĂU (II) DE P. RACLARU This paper mentions same taxons of Cormophytae, which have not been quoted so far in the Rarău mountains, comprising 63 species, 6 subspecîes, 31 varieties and 36 forms. Prin lucrarea de față, fără a considera epuizat studiul florei cormo- fițelor din Munții Barău, încheiem cercetările noastre, sub aspect floristic și taxonomic, asupra acestui grup de plante, din respectivii munți. Munții Barau se caracterizează floristic printr-o mare bogăție de taxoni, determinată de variația factorilor staționali, atît pe verticală (altitudine 620 —1653 m), cit și pe orizontală, precum și datorită factorilor istorici și antropozoogeni. Substratul calcaros, cu largă rășpîndire aici, creează condiții favorabile dezvoltării unui mare număr de specii de plante, unele legate de acest substrat calcaros, altele (xerotermofile) determinate nu atît de nevoia de calciu, cît de căldura din acest substrat. Astfelse explică faptul că unele specii cresc în regiuni mai joase pe roci variate, în regiuni montane devenind calcicole (ex. Festuca rupicola), Sub aspect ecologic, majoritatea speciilor sînt mezofile și mezotrofe, dînd nota caracteristică vegetației montane. Speciile xerofile și mezoxero- file se află pe soluri mai mult sau mai puțin uscate și adeseori calcaroase. Speciile helofile și mezohelofile sînt dependente de terenurile mlăștinoase, o parte pătrunzînd și în pajiștile mezofile, așa după cum și unele specii mezofile pătrund în mlaștini. în legătură cu regimul trofic, pe lîngă speciile mezotrofe, care con- stituie majoritatea, se află și unele specii megatrofe, în locuri mai bogate în substanțe nutritive azot oase. Foarte puține specii sînt oligotrofe, dez- voltîndu-se mai ales în mlaștini. Un procent important dețin și speciile saxicole, mai ales calcicole, care vegetează pe stîncării, grohotișuri, unele și pe soluri scheleto-pie- troase, întîlnindu-se mai ales în regiunea superioară. Conspectul plantelor cormofite, cunoscute pînă în prezent din Munții Barău (inclusiv cele din lucrarea de față), cuprinde 1145 de specii, dintre care 1 019 spontane și 126 cultivate, cu 748 de unități infraspecifice (731 spontane și 17 cultivate), aparținînd la 111 subspecii, 318 varietăți, 317 forme și 2 subforme. Numărul speciilor spontane din Munții Barău reprezintă peste 28% din totalul celor cunoscute din întreaga țară, cu 5% mai puțin decît flora Munților Bucegi, cu o suprafață mult mai extinsă. ST. ȘI CERC. BIOL.» SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. I, P. 23-27, BUCUREȘTI, 1979 24 P. RACLARU 2 Prezentăm în continuare taxonii necitați pînă în prezent din acești munți, care însumează 63 de specii, 6 subspecii, 31 de varietăți și 36 de forme. BIGOT YLED ONEAE PRIMULACEAE: Lysimachia vulgaris L. f. pubescens (Maisch et Vollm.) Borza, pîrîul Șandru. PIROLACEAE: Monotropa hypopitys L. ssp. hypophegea (Wallr.) Soo, Adam și Eva. CUSCUTACEAE: Cuscuta trifolii Bab., Rezervația Todirescu, parazită pe Trifolium montanum, Rhinanthus major ș.a.; C. europaea L., Bodea, parazită pe Vicia or acea; (7. epithymum (L.) Nath., Preluca, para- zită pe Thymus pulegioides. BORAGINACEAE: Cerinthe minor L., Cojoci, Măgura — Cîmpu- lung Moldovenesc, în pajiști și ca ruderală; Myosotis arvensis (L.) Mill., sporadică în regiunea inferioară, în locuri ierboase, uscate; Anchusa officinalis L., valea Moldovei, pe terasamentul căii ferate; Lappula squar- rosa (Retz.) Dumort., valea Moldovei, pe terasamentul căii ferate; Cyno- glossum officinale L., Pojorîta, Cîmpulung Moldovenesc, ruderală. SCROPHULARIACEAE: Verbascum lanatum Schrad. var. hinkei (Friv.) Murb., sporadică în regiunea inferioară, prin pajiști, în locuri pietroase; Gratiola officinalis L., pîrîul Izvoru Alb, loc umed; Veronica anagallis-aquatica L., schitul Rarău, loc mlăștinos; V. serpyllifolia L. f. rotundifolia (Schrank) Ghișa, Rezervația Todirescu; V. hederifolia L,, sporadică în regiunea inferioară, ruderală; Digitalis grandiflora Mill. var. acutiloba Neilr., Bodea; var. obtusiloba Neilr., schitul Rarău; Euphrasia rostkowiana Hayne f. minoriflora (Borb.) Nyăr., Rezervația Todirescu; Rhinanthus angustifolius Gmel. em Soo var. bosnensis Behr. et Stern, Rezervația Todirescu; Rh. minor L. f. minimus (Schur) Nyăr., pîrîul Izvoru Alb; Melampyrum sylvaticum L. var. intermedium (Sehinz. et Bonn.) Paucă et Nyăr., Obcina Flocenilor; var. carpaticum (Schult.) Bancă et Nyăr., Pietrele Doamnei; Lathraea squamaria L.? sporadică în regiunea inferioară, prin păduri. OROBANCHACEAE: Orobanche fiara Mart., pîrîul Valea Seacă, parazită pe Petasites hybridus; O. tenorii Hollandre, Runcu, parazită pe Thymus pulegioides. VERBENACEAE: Verbena officinalis L., sporadică în regiunea inferioară, ruderală. LAMIACEAE: Ajuga genevensis L., Rezervația Todirescu; Scu- tellaria galericulata L., pîrîul Izvoru Alb, loc umed; Repeta pannonica L., sporadică în regiunea inferioară, prin finețe; f. albi fior a Boiss., Bodea; Glecoma hederacea L. f. micrantha (Bonningh.) Rouy, Cîmpulung Moldo- venesc ; f. viltosa Koch, Dealul Colbu; Lamium amplexicaule L., sporadică în regiunea inferioară prin grădini; L. maculatum L. var. cupreum (Schott, Nym. et Kotschy) Briq., Runculeț, pîrîul Chirii; Galeopsis speciosa Mill., sporadică în regiunile inferioară și superioară, prin defrișări, pe văile apelor; Leonurus cardiaca L., sporadică în regiunea inferioară, ruderală; Balota nigra L., sporadică în regiunea inferioară, ruderală ; Stachys sylva- 3 COMPLETĂRI DA FLORA COBMOFITELOB DIN MUNȚII RARĂU (II) ' 25 tica L., sporadică în regiunea inferioară, prin păduri și buruienișuri; B. palustris L., sporadică în regiunea inferioară, pe văile apelor, în locuri umede; Solvi a pratensis L., foarte rară pe valea Moldovei; S. nemorosa Ii., sporadică în regiunea inferioară, pe marginea drumurilor, terasamentul căii ferate; Calamintha acinos (L.) Olairv., sporadică în regiunea inferioară, pe văi; C. clinopodium Spenn. var. ovala Briq., Adam și Eva; Thymus pulegioides L. ssp. chamaedrys (Fries) Gușul., Bodea, schitul Rarău; Th. comosus Heuff. var. transsilvanicus (Schur) Borb., puțin comună în regiu- nea superioară și etajul subalpin, în pajiști de pe locuri pietroase, calca- roase; Lycopus europaeus L., sporadică în regiunea inferioară, prin locuri umede; Mentha pulegium L., sporadică în regiunea inferioară, prin locuri jilave, umede, ruderală; M. vertiviUata L., pîrîul Valea Seacă, loc umed. PLANTAGINACEAE: Plantago lanceolata L. var. sphaerostachya Mert. et Koch, Rezervația Todirescu. GEN TI AN ACEAE : Gentiana asclepiadea L. f. pectinata Wartm. et Schlatt., culmea Mărcușan; G. pneumonanthe L., sporadică în regiunea inferioară, în fînețe reavăn-jilave; G. praecox A. et J. Kern. f. flavicans (Borb.) Țopa, Preluca. ASCLEPIADACEAE : Vincetoxicum officinale Moench, sporadică în regiunea inferioară, în pajiști de pe locuri uscate, pietroase, stîncării calcaroase. RVBIACEAE: Asperula cynanchica L. var. subalpina Schur, Piatra Șoimului; Galium schultesii Vest f. angustifolium (Heuff.) Borza, pîrîul Izvoru Alb; G. verum L. f. canescens (Heuff.) Nyăr., Bodea; G. anisophyllum Vili. var. tenue Briq., comună în regiunea superioară și etajul subalpin, prin pajiști xerofile, în locuri pietroase, stîncării; G. rubioides L., pîrîul Valea Seacă, în fîneață mezofilă; G. boreale L., spo- radică în regiunea inferioară, prin fînețe reavăn-jilave; Cruciata glabra (L.) Ehrend. var. hirticaule Beck, Muncelul Rarăului. CAPRIEOLIACEAE : Viburnum opulus L., foarte rară în regiunea infefidară, Bodea, pîrîul Izvoru Alb. ■DIPSACACEAE: Rips acuș pilosus L., valea Moldovei, pe aluvi- uni; Succisa pratensis Moench, sporadică în regiunea inferioară, prin fînețe reavăne; Knautia arvensis Coult. var. polymorpha (Schm.) Szabo f. agreste (Schm.) Szabo, Măgura — Cîmpulung Moldovenesc; f. pratensis (Șch.) Szabo, Bodea; f. integrata Briq., Măgura — Cîmpulung Moldo- venesc ; f. glandulosa Froel., Măgura — Cîmpulung Moldovenesc; Sca- biosa ochroleuca L., sporadică în regiunea inferioară, prin fînețe.de pe locuri uscate; var. polymorpha (Baumg.) Simk. f. danubialis (Velen.) Prod., Măgura — Cîmpulung Moldovenesc. CAMPANULACEAE: Campanula carpatica Jacq. var. oreophila Schur, Pietrele Doamnei; C. rapunculoides L. f. racemosa Grec., Bodea; 0. persicifolia L. var. glaberrima Schur, pîrîul Izvoru Alb; var. dasycarpa (Kit.) Gușul., Bodea. ASTERACEAE: Eupatorium cannabinum L., sporadică în regiu- nea inferioară, prin defrișări și pe văi; Solidago virgaurea L. var. racemosa Schur, Rezervația Todirescu; Erigeron annuus (L.) Pers., sporadică în regiunea inferioară, pe marginea pădurilor, văile apelor; Inula britannica L., sporadică în regiunea inferioară, în pajiști de pe locuri uscate; f. sub- tomentosa (Schur) Nyâr., Măgura — Cîmpulung Moldovenesc; Anthemis 26 ■ P. RACLARU 4 tinctoria Li., foarte rară în regiunea inferioară, în locuri stîncoase, groho- tișuri, tăieturi de pădure, Măgura — Cîmpulung Moldovenesc, Bîtca Hohnenilor, culmea Diacul; Chrysanthemum leucanthemum L. var. auri- culum (Peterm.) Nyâr. f. denudatum Bbnningh., pîrîul Izvora Alb; Ch. vulgare (L.) Bernh., sporadică în regiunea inferioară, pe valea Bistriței și a Moldovei; Amica montana L. f. obtusifolia (Schur) Nyâr., schitul Barau; f. stenophylla (Schur) Nyâr., pîrîul Chirii; Senecio sylvaticus L., sporadică în regiunile inferioară și superioară, prin tăieturi de pădure; 8. jacobaea L., sporadică în regiunea inferioară, prin tufărișuri; var. lyratus Heuff., Cojoci; >8. umbrosus Mill., valea Bistriței, pe marginea pădurii; Arctium tomentosum Mill., Valea Seacă, Cîmpulung Moldovenesc, pîrîul Izvoru Malului; Cirsium arvense (L.) Scop. var. horridum Wimm. et Grab., pîrîul Izvoru Alb; var. setosum (M.B.) Grec., f. rutier ale Beck, Cîmpulung Moldovenesc; C. vulgare (Savi) Ten., sporadică în regiunea inferioară, prin defrișări și ruderală; C. palustre (L.) Scop. f. glomeratum Naeg., Pietrele Albe; C. rivulare (Jack.) Link. var. simplex Grec., pîraiele Izvoru Alb și Valea Seacă; Onopordon acanthium L., valea Moldovei, ruderală; Centaurea mollis W. et K. f. maramorosiensis Jâv., Bezervația Todirescu; G. scabiosa L., sporadică în regiunea inferioară, în pajiști mezofile; C. jacea L. f. lacerata Koch, pîrîul Valea Seacă; C. melanocalathia Borb., Preluca, în fîneață mezofilă; C.xwagneri Gugl. (indurată x jacea), Buncu, fîneață; Zapsana communis L., sporadică în regiunea inferioară, prin păduri; Aposeris foetida (L.) Less., puțin comună în re- giunea inferioară, prin păduri și pajiștile din vecinătatea acestora, sciafilă; Hypochoeris maculata L., sporadică în regiunea inferioară, prin finețe; H. uniflora Vili. f. crepidifolia (Wimm.) Weiss, Picioru Scurt; Leontodon autumnalis L. ssp. pratensis (Link) Csongor, sporadică în regiunile inferi- oară și superioară, prin pajiști mezofile; f. cinerascens (Briq.) Nyâr., Dealul Colbu; L. bispidus L. var. alpestris DC., puțin comună din regiunea inferioară pînă în etajul subalpin, prin pajiști; ssp. danubialis (Jacq.) Soo f. int egrifolius (Csongor) Nyâr., Buncu; var. hy os eroi des (Welw.) Beck, pîrîul Chirii; Tragopogon orientalis L., puțin comună în regiunile inferioară și superioară, prin pajiști mezofile; Taraxacum officinale Weber f. pubescens Weng., sporadică din regiunea inferioară pînă în etajul subal- pin, prin pajiști mezofile; Sonchus asper (L.) Hill, sporadică în regiunea inferioară, ruderală; Crepis biennis L. var. runcinata Koch, pîrîul Izvoru Alb, Bodea, schitul Barau; var. nitens Nyâr., Bezervația Slătioara; G. foetida L. ssp. rhoeadifolia (M.B.) Piori et Paol., Măgura—Cîmpulung Moldovenesc; Prenanthes purpurea L., sporadică în regiunile inferioară și superioară, prin păduri; Hieracium pilosella L. var. angustius (N.P.) Nyâr., Platoul Barău; H. auricula Lam. et DC. var. tridheilema (N.P.) Nyâr., Muncehd Earăului; H. caespitosum Dumort. var. angustifolium Nyâr., Popii Barăului, Hăgimiș; H. bauhini Besser, sporadică în regiunea inferioară, prin pajiști xerofile; ssp. magyarîcum (N.P.) Nyâr. var. ade- nocymum (N.P.) Nyâr., Măgura — Cîmpulung Moldovenesc; H. umbella- tum L. f. pubescens Sudre, Adam și Eva; var. racemiflorum Nyâr., Be- zervația Todirescu. 5 COMPDETARI DA FLORA CORMOFITELOR DIN MUNȚU RARAtJ (II) 27 MONOCOTYLEDONEAE LILIACEAE: Allium ursinum L., puțin comună în regiunile inferioară și superioară, prin păduri, calcioolă; ssp. ucrainicum Oxner, Bezervația Slătioara; A. montanum Schmidt var. calcareum (Wallr.) Zahariadi, Piatra Șoimului; Lilium martagon L. f. glabrum (Spreng.) Zahariadi, Dealul Colbu; Scilla bifolia L. f. albiflora (Schur) Zahariadi, pîrîul Izvoru Alb; Polygonatum multiflorum (L.) AII., sporadică în regiu- nea inferioară, prin păduri; Paris quadrifolia L. f. quinquefolia Baenitz, Bodea. AMARYLLIDACEAE: Galanthus nivalis L. f. stenopetalus Beck, Bezervația Todirescu. J URC AGRAR: Juncus filiformis L. var. transsilvanicus (Schur) A. et G., pîrîul Valea Seacă, Ioc mlăștinos; Luzula luzuloides (Lam.) Dandy et Willm. f. laxa (A. et G.) Grinț., Dealul Colbu, pîrîul Izvoru Alb. ORCRIPACRAR ; Neottia nidus-avis (L.) L. C. Bich., sporadică în regiunea inferioară, prin păduri; Rpipogium aphyllum (Schmidt) Sw., Bodea, în molidiș; Orchis mascula L. ssp. signifera (Vest) Soo, sporadică în regiunile inferioară și superioară, prin pajiști umede, mlaștini. BIBLIOGRAFIE 1, Hormuzaki C., Ost. Bot. Zeit., Wien, 1911, EXE. 2. Morariu L, Cea de-a V-a Consfătuire de geobotanică pe țară a S.S.N.G. din R.P.R.,Bucu- rești, 1965, 65-80. 3. Raclaru P., St. și cerc, biol,, Seria biol, veget., 1977, 29, 2, 93 — 96. 4. Ștefureac Tr. L> Anal. Acad. Rom., Seria a IlI-a, 1941, XYI, 27. 5. * * * Flora R.P.R., 1952-1965, 1-10; Flora R. S. România, 1966-1976, 11 - 13, Edit. Academiei, București. Facultatea de biologie . București, Aleea Portocalilor nr. 1, Primit în redacție Ia 9 februarie 1977. INFLUENȚA FORMELOR AMONIACALE ȘI NITBICE DE AZOT ASUPRA ACUMULĂRII ACIZILOR AMINICI LIBEBI LA PLANTELE DE FLOABEA- SOABELUI, PORUMB ȘI MAZĂRE DE N. SĂLĂGEANU, VIORICA TĂNASE și MICHAELA BURCEA In this paper a chromatographic analysis has been made of the content of free amino acîds in leaves and roots of sunflower, maize and peas, belonging to three different types of carbon and nitrogen metabolism. For the experiment we employed 20 days aged plants, cultivated on modified Knop Solutions, so that some plants were supplied with nitrates and others with ammonium salts. We have found that the ammoniacal nitrogen source leads to an increase of free amino acîds biosynthesis both in sunflower and in maize leaves and roots. A higher amount of free amino acîds was found in the leaves of plants supplied with nitric nitrogen than in the leaves of plants supplied with ammoniacal nitrogen. On the contrary, the nitric nitrogen source leads to an increase of free amino acîds biosynthesis in pea roots. Cunoscîndu-se influența favorabilă a surselor amoniacale de azot asupra biosintezei acizilor aminici în rădăcinile plantelor s-a inițiat un studiu cromatografic comparativ al compoziției acizilor aminici liberi din rădăcinile și frunzele de floarea-soarelui, porumb și mazăre. MATERIAL ȘI METODĂ Plantele de floarea-soarelui, porumb și mazăre, în vîrstă de 20 de zile, proveneau de la laboratorul de fotosinteză al Institutului de fiziologia plantelor ,,M. Popov” din Sofia. Plantulele au fost cultivate 7 zile în apă de robinet și după aceea, pînă la vîrsta de 20 de zile, au fost trecute pe soluții nutritive conținînd azotul fie sub formă de nitrați, fie sub formă amoniacală; o parte din plantulele de mazăre au fost menținute pînă la vîrsta de 20 de zile în apă de robinet. Din acest material colaboratorii bulgari au luat probe pentru studierea activității unor enzime, ca glutamat-dehidrogenaza, fosfoenol-piruvat-carboxilaza, ribulozo-difosfat-carboxî- lază, iar noi am luat probe pentru studiul cromatografîc al acizilor aminici liberi în frunze și rădăcini, după metoda Champigny. REZULTATE Sărurile amoniacale de azot au favorizat puternic biosinteza acizilor aminici liberi în rădăcinile plantelor de floarea-soarelui, care au un metabolism de tip Calvin. ST., ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31. NR. 1, P. 29-31, BUCUREȘTI, 1979 Leucină Fenilalanină Valină 30 N. SALAGEANU și colab. 2- Așa cum rezultă din cromatogramă (fig. 1) în rădăcinile plantelor de floarea-soarelui cultivate pe soluții nutritive amoniacale s-au sintetizat cantități mai mari de asparagină, glutamină, acid aspartic, acid glutamic,. treonină, ălanină, prolină, acid y-aminobutiric, valină, fenilalanină și leucină decît în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții nutritive cu azot nitric. Dimpotrivă, în frunze s-au găsit cantități mai mari de acizi aminici liberi în plantele cultivate pe soluții nutritive cu nitrați decît în cele cultivate pe soluții amoniacale. La plantele de porumb, cu tipul de metabolism C4, s-a constatat,, de asemenea, o stimulare accentuată de către sărurile de amoniu a sintezei acizilor aminici liberi în rădăcini. Din cromatogramă (fig. 2) se observă prezența în rădăcinile plantelor cultivate, pe soluții nutritive amoniacale a unor cantități mai mari de asparagină, glutamină, acid aspartic, acid glutamic, treonină, ălanină, valină, fenilalanină șileucină decît în rădă- cinile plantelor cultivate pe soluții nutritive cu nitrați. în frunzele celor- lalte plante cultivate pe cele două tipuri de soluții nutritive diferența cantitativă între acizii aminici liberi nu a fost atît de evidentă ca în cazul plantelor de floarea-soarelui, cu excepția porumbului cultivat pe varianta cu nitrați a soluției nutritive, la care s-au obținut cantități ceva mai mari de aminoacizi liberi decît în frunzele plantelor cultivate pe varianta cu amoniu a soluției nutritive. Dimpotrivă, la mazăre (fig. 3) s-a constatat prezența în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții minerale cu nitrați a unor cantități mai mari de asparagină, glutamină,' acid aspartic, acid glutamic, alanină, valină și leucină decît în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții minerale amo- niacale. Cantitatea de acizi aminici liberi existenți în rădăcinile plantelor cultivate în apă de robinet a fost mai mică în comparație atît cu cea din rădăcinile plantelor cultivate pe soluții nutritive amoniacale, cît și cu cea din rădăcinile plantelor cultivate pe soluții nutritive cu nitrați. în frunze,, însă, se constată prezența unor cantități mai mari de acizi aminici liberi la plantele cultivate în apă de robinet decît la cele cultivate în soluții amoniacale. DISCUȚII .Rezultatele obținute de noi confirmă părerile mai multor cercetătorii (2), (3), (4) asupra rolului important jucat de rădăcini în asimilarea azotului amoniacal. Diferențele cele mai evidente între plantele cultivate pe soluții nutritive amoniacale și cele crescute pe soluții cu nitrați se observă la. nivelul rădăcinilor atît la plantele cu metabolismul carbonului de tip Calvin, cît și la cele cu un metabolism de tip Hatch și Slack. Plantele de mazăre, care au un tip special de metabolism al azotului, au avut în rădăcini, cantități mai mici de acizi aminici liberi, atunci cînd au fost cultivate în apă de robinet, deși rădăcinuțele au prezentat nodozi- tați, comparativ cu cele cultivate pe soluții nutritive cu azot. Azotul amoniacal, spre deosebire de cel nitrat, a indus' o biosinteză | mai puțin intensă a acizilor aminici liberi. Rezultă deci că plantele de Leucină Fenilalanină Valină ^-Ac.aminobutirîc T-Ac.aminobutiric Alanina Treonină Ac. glutanic Ac.aspartic Glutamină Asparagină Lizinâ Cistină no3 nh4 rădăcini Alanina Treonină Ac. glutanic Ac. aspartic Glutamină Asparagină Lîzină Cistină NOq NH4i 'N03 NH4 X—. V •••( '—---V — frunze rădăcini frunze Pig. 1.—Cromatograma acizilor aminici liberi Ia Fig. 2. — Cromatograma acizilor aminici floarea-soarelui. liberi la porumb. Fig. 3. —Cromatograma acizilor aminici liberi ia mazăre. , Leucină Fenilalanină -valină • Alanină Treonină Ac glutamic Ac. aspartîc. Glutamină Asparagina. Lizinâ Gîstina _____ apă NH4 apă N03 NH4, frunze rădăcini Mm 2 ACUMULAREA ACIZILOR AMINICI LIBERI LA UNELE PLANTE 31 mazăre pot utiliza bine compușii minerali cu azot și în special nitrații, bacteriile fixatoare de azot molecular din nodozitățile rădăcinuțelor neputînd furniza decît o parte din azotul pe care plantele sînt capabile gâ-1 utilizeze în biosinteza acizilor aminici. CONCLUZII 1. Comparativ cu frunzele, rădăcinile au un rol primordial în asimi- larea azotului amoniacal. 2. Sărurile amoniacale de azot sînt mai eficiente în sinteza acizilor aminici în rădăcini atît la plantele de floarea-soarelui, cît și la cele de porumb. 3. Nitrații sînt mai bine utilizați în sinteza acizilor aminici liberi în rădăcini de către plantele de mazăre decît azotul amoniacal. BIBLIOGRAFIE 1. Ou Yoshikio, Goro Izawa, J. Sci. Soil Manure Japan, 1970, 41, 31 — 36. 2. Oji Yoshikio, Goro Izawa, Plant Cell Physiol., 1971, 12, 5, 817 — 821. 3. Oji Yoshikio, Goro Izawa, Plant Gell Physiol., 1972, 13, 2, 249—259. 4. Oji Yoshikio, Goro Izawa, Soil Sci. Plant Nutr., 1975, 21, 1, 89. Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundulea, Ilfov, Primit în redacție la 28 octombrie 1977. INFLUENȚA AZOTULUI DIN SĂBUBI DE AMONIU ȘI DIN NITRAȚI ASUPBA CONȚINUTULUI ÎN ACIZI AMINICI LIBERI ȘI PROTEICI DIN FRUNZELE ȘI RĂDĂCINILE DE FLOAREA-SOARELUI DE N. SĂLĂGEANU și VIORICA TĂNASE In this paper we analyse the influence ol nitric and ammoniacal nitrogen on the content of free and protein amino acids in sunflower leaves and roots. In this way we foUowed both the effect of resupply of nitrogen during one hour and five hours on nitrogen deficient plants and the effect of inversion of these different nitrogen sources in mineral solution during one honr and five hours on the content of free and protein amino acids. We have found that în sunflower roots the ammoniacal nitrogen source leads to the accumulation of hîgher quantities of free amino acids than the nitric ni- trogen source. In sunflower leaves all the changes in the amino acid content are less visîble. Cu toate că nu s-a dat încă un răspuns sigur la întrebarea care dintre formele de azot mai obișnuit utilizate în practica agricolă sub formă de azotați sau de săruri de amoniu este cea mai eficientă, se poate totuși afirma cu o oarecare rezervă că prioritatea asimilării azotului revine formelor amoniacale și aceasta datorită faptului că ionul de amoniu este direct utilizat, fără a mai fi necesară o reducere prealabilă în sinteza acizilor aminici. în lucrarea de față ne-am propus să prezentăm influența azotului amoniacal și din nitrați asupra conținutului acizilor aminici liberi și pro- teici din frunzele și rădăcinile de floarea-soarelui. Pentru aceasta am urmărit efectele readministrării timp de o oră și, respectiv, cinci ore a azotului amoniacal și sub formă de nitrați plantelor cu carențe vizibile în azot, precum și efectul în același interval de timp a inversării celor două forme de azot în soluțiile nutritive ale plantelor. MATERIAL ȘI METODĂ Pentru experiență s-a utilizat floarea-soarelui soiul Record. Semințele înmuiate în apă de robinet au fost puse la germinat în cutii Petri. Plantele au fost crescute în apă de robinet timp de 7 zile, după care au fost trecute pe soluție Knop 50% timp de 20 de zile. S-au alcătuit următoarele 11 variante: 1. ( —N) — plante carențe în azot. 2. ( — N + NO3) 1 h — plante carențe cărora li s-a administrat timp de o oră o soluție nutritivă cu nitrați. 3 ( — N+NO3)5h — plante carențe cărora li s-a administrat timp de cinci ore. o so- luție nutritivă cu nitrați. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET. 3 T. 31, NR. 1, P. 33-37, BUCUREȘTI, 1979 3. - c 1011 34 N. SĂLĂGEANU și VIORICA TĂNASE 2 4. (— n + NH4) 1 h — plante carențe cărora, li s-a administrat timp de o oră o soluție nutritivă amoniacală, 5. ( — N + NH4) 5 h — plante carențe cărora li s-a administrat timp de cinci ore o soluție nutritivă amoniacală. 6. (NO3) — plante cultivate numai pe soluții nutritive cu nitrați. 7. (NH4) — plante cultivate numai pe soluții nutritive amoniacale. 8. (NO3 — NH4) 1 h — plante cultivate pe soluție minerală cu nitrați; cu o oră înainte de întreruperea experienței plantele au fost ținute în soluție cu săruri de amoniu. 9. (NO3 — NH4) 5 h — plante cultivate pe soluție minerală cu nitrați; cu cinci ore înainte de întreruperea experienței, plantele au fost ținute în soluție cu săruri de amoniu. ■ 10. (NH4 — NOg) 1 h — plante cultivate pe soluție minerală amoniacală ; cu o oră înainte de întreruperea experienței, plantele au fost ținute în soluția cu nitrați. 11. (NH4 — NOa) 5 h — plante cultivate pe soluții minerale amoniacale; cu cinci ore înainte de întreruperea experienței plantele au fost ținute în soluția cu nitrați. Frunzele etajelor mijlocii și rădăcinile au fost separat recoltate și fixate prin fierbere în alcool etilic. Din extractele solubile în alcool, s-au determinat prin cromatografie pe hîrtie acizii aminici liberi iar din materialul insolubil în alcool, după hidroliza proteinelor în HC1 6 N timp de 24 de ore la temperatura de 100— 105°C, acizii aminici proteici. REZULTATE Cromatografia acizilor aminici liberi din frunze (fig. 1) arata că în frunzele plantelor carențe (var. 1) se găsesc cantități scăzute de amino- acizi. Plantele carențe care au primit timp de o oră soluții minerale cu azotați (var. 2) au avut în frunze cantități mai mari de acizi aminici decît varianta carență. După o administrare timp de cinci ore a soluției minerale cu azotați plantelor carențe (var. 3), se constată o cantitate mai mică de acizi aminici liberi în comparație cu varianta care a primit numai o oră soluție minerală cu azotați (var. 4). Introducerea plantelor carențe timp de o oră (var. 2) în soluție nutritivă amoniacală a dus, în comparație cu 'plantele carențe, la o ușoară creștere a cantității de alanină, acid glutamic, acid aspartic, glutamină și asparagină, creștere ce s-a accentuat și mai mult prin men- ținerea timp de cinci ore (var. 3), a plantelor în soluție nutritivă amonia- cală. Frunzele plantelor care au primit tot timpul soluție nutritivă cu azotați sau cu săruri de amoniu (var. 6 și 7) au prezentat cantități mult mâi mari de acizi aminici liberi în comparație cu frunzele plantelor carențe. Comparînd între ele frunzele plantelor cultivat e pe soluții cu azotați (var. 6) cu cele ale plantelor cultivate pe soluții amoniacale (var. 7), se poate constata că la ultimele alanina, acidul glutamic, acidul aspartic, glutamina și asparagina apar în cantități mult mai mari. Prin trecerea pe soluții minerale amoniacale timp de o oră (var. 8) a plantelor cultivate tot timpul pe soluții minerale nutritive cu azotați, s-a constatat o creștere accentuată a cantității de acizi aminici liberi din frunze, în special a acidului glutamic, acidului aspartic, gluțaminei și asparaginei față de plantele cultivate numai pe soluții minerale cu azotați. După o trecere timp de cinci ore pe soluții nutritive amoniacale (var. 9) s-a înregistrat, de asemenea, o creștere, mai puțin accentuată decît după o oră (var. 8), a cantității de acizi aminici din frunze, în comparație cu plantele cultivate tot timpul pe soluții minerale nutritive ou azotați (var. 6). Trecerea pe soluții nutritive cu nitrați timp de o oră și cinci ore (var. 10 3 CONȚINUTUL ÎN ACIZI AMINICI LIBERI ȘI PROTEICI LA FL.-SOARELUI 35 și 11) a plantelor cultivate pe soluții amoniacale a determinat o scădere a cantității de alanină, de acid glutamic și de acid aspartic comparativ cu plantele cultivate numai pe soluții minerale amoniacale (var. 7). Din cromatograma privind acizii aminici liberi din rădăcini (fig. 2) rezultăcă Ia plantele carențe în azot (var. 1) se găsește o cantitate foarte mică de acizi aminici. Cel mai bine reprezentată este glutamina urmată de acidul aspartic și asparagina. Prin administrarea NO3 timp de o oră plantelor carențe (var. 2) a crescut cantitatea de acizi aminici liberi, și anume glutamina, acid as- partic, acid glutamic și alanină. în cantități mici au fost prezente prolina acizii a- și y-aminobutiric, valina, fenilalanina și leucina, nedetectate în rădăcinile plantelor carențe. Prin administrarea timp de cinci ore a soluțiilor cu azotați plantelor carențe (var. 3), a scăzut cantitatea de acid glutamic și alanină, dar a crescut cantitatea de glutamină. Fracțiunile cu Bf supe- rior alaninei nu au fost detectate. După o administrare de o oră a soluțiilor nutritive amoniacale plantelor carențe (var. 4), s-a constatat o creștere a cantității de glutamină în comparație atît cu plantele careante (var. 1), cît și cu cele care au primit o oră soluții cu azotați (var. 2) •, în schimb, ceilalți acizi aminici nu au suferit modificări vizibile. La plantele cultivate tot timpul pe soluții cu azotați (var. 6) s-au găsit în rădăcini cantități mari de acizi aminici în fracțiunile asparagină, glutamină, acid aspartic, acid glutamic și alanină. La plantele cultivate numai pe soluții nutritive amoniacale (var. 7), toate fracțiunile de acizi aminici prezenți în rădăcini au fost în cantități foarte mari. Prin trecerea pe soluții amoniacale (var. 8), timp de o oră, a plan- telor Cultivate pe soluții nutritive cu azotați, s-a constatat o creștere accentuată a cantității tuturor fracțiunilor de acizi aminici liberi prezenți în rădăcini în comparație cu aceia din rădăcinile plantelor cultivate numai pe soluții cu azotați (var. 6). După o perioadă de cinci ore de trecere pe soluții amoniacale a plantelor cultivate pe soluții cu azotați (var. 9), se petrece o micșorare a cantității tuturor acizilor aminici liberi, cei cu Ef superior alaninei nefiind detectați. Inversînd soluția amoniacală cu soluția cu nitrați timp de o oră (var. 10), s-a constatat prezența unei cantități mai scăzute de acizi aminici liberi în rădăcini în comparație cu rădăcinile plantelor cultivate numai pe soluții amoniacale (var. 7); după menținerea lor timp de cinei ore pe soluție nutritivă cu nitrați (var. 11), acizii aminici din rădăcini au crescut cantitativ, înregiștrîndu-se aproape aceleași valori ca în cazul rădăcinilor plantelor cultivate numai pe soluții amoniacale. Cromatograma acizilor aminici proteici din frunze (fig. 3) arată că în varianta carență în azot (var. 1) se găsesc cantități mai mari de acizi aminici rezultați din hidroliza proteinelor decît în frunzele plantelor carențe cărora li s-a administrat azot nitric sau amoniacal timp de o oră (var. 2) sau cinci ore (var. 3). Frunzele plantelor din varianta cultivată tot timpul pe soluții nutritive cu azotați (var. 6), ca singură sursă de azot, au înregistrat cantități de acizi aminici proteici mai mari decît frunzele plantelor care au fost cultivate tot timpul pe soluții nutritive cu amoniu (var. 7). La variantele cultivate tot timpul pe soluții nutritive cu nitrați, la care azotul nitrat a fost înlocuit timp de o oră și cinci ore cu azot amoniacal (var. 8 și 9) s-a constatat în frunze o scădere a cantității 36 N. SĂLĂGEANU și VIORICA TĂNASE 4 de acizi aminici proteici, față de frunzele plantelor cultivate numai pe soluții cu azotați (var. 6). Aceeași scădere s-a observat și la variantele cultivate pe amoniu, la care s-a administrat timp de o oră soluții nutritive Cu azotați (var. 10). După o administrare timp de cinci ore a sărurilor cu azotați (var. 11), s-a constatat în frunze o creștere foarte puternică a cantității de acizi aminici proteici în comparație cu frunzele plantelor cultivate numai pe soluții nutritive amoniacale. Cromatograma acizilor aminici proteici din rădăcini (fig. 4) arată că în lipsa azotului (var. 1) sînt totuși prezente toate fracțiunile de acizi aminici proteici. în cazul administrării plantelor carențe de soluții cu azotați sau amoniacale, timp de o oră și de cinci ore (var. 2, 3, 4, 5), s^a : constatat o scădere a cantității de acizi aminici proteici în rădăcini, com- parativ cu rădăcinile plantelor carențe, scădere care a fost mai intensă în cazul administrării soluțiilor cu azotați (var. 2 și 3) decît al soluțiilor nutritive amoniacale (var. 4 și 5) și mai intensă în ambele cazuri în va- riantele în care s-au aplicat soluții nutritive minerale cu nitrați sau amo- niacale timp de cinci ore (var. 3 și 5). Rădăcinile plantelor cultivate tot timpul pe soluții amoniacale sau cu azotați (var. 6 și 7) au conținut cantități mai mari de acizi aminici proteici decît rădăcinile plantelor carențe (var. 1). în cazul în care plan- ; telor cultivate pe soluții nutritive cu azotați li s-a administrat o soluție minerală cu săruri amoniacale (var. 8 și 9), cantitatea de acizi aminici proteici a crescut foarte mult, în special în variantele în care această ; administrare a durat numai o oră (var. 8). La plantele cultivate tot timpul i pe soluții nutritive amoniacale, înlocuirea timp de o oră a acestor soluții i cu soluții cu azotați (var. 10) a determinat, de asemenea, o creștere a ; tuturor fracțiunilor de acizi aminici prezenți. Dimpotrivă, prin adminis- ; trarea timp de cinci ore a soluțiilor cu azotați plantelor cultivate pe soluții ; amoniacale (var. 11), s-a constatat o puternică scădere a cantității de acizi ’ aminici proteici din rădăcini, în comparație cu rădăcinile plantelor cul- tivate tot timpul pe soluții nutritive amoniacale. \ i DISCUTAREA REZULTATELOR . i Existența în cantitate mare a acidului aspartic în rădăcinile plantelor carențe se explică prin faptul că în plantele cultivate în mediu carent în ( N se petrece o transformare rapidă a glutaminei în acid glutamic și a s acidului glutamic în acid aspartic (3). Prezența unor cantități crescute de £ acizi aminici liberij și în special a acidului glutamic, în rădăcinile plantelor ț carențe în N la care s-a readministrat o oră azotatul nitric se explică (1), { (2) printr-o sinteză primară rapidă a glutaminei în timpul unei perioade F inițiale de asimilare a nitratului (1), (2), (4). Considerăm, de asemenea, & cantitățile foarte mari de asparagină, glutamină, acid aspartic, glutaminie । și alanină, prezente în rădăcinile plantelor cultivate pe soluții nutritive | amoniacale în comparație cu cele cultivate pe soluții nitrate, ca un efect l al priorității asimilării amoniacului de către plante. Faptul că readminiș- ■ trarea amoniacului timp de o oră și cinci ore nu a determinat o creștere ț a conținutului acizilor aminici liberi în rădăcinile plantelor carențe se datorește poate unei rapide transformări a acizilor aminici liberi în- pro- f Leucină Fenilalamină Va lină pAc.aminobutiric. Alamină Ac. glutamic Ac. aspartic Glutamină ■ Asparagină Fig. 1.—Acizii aminici liberi în frunzele de floarea-soarelui. 1—11, Variantele. 1 2 A 4 5 5 7 8 9 10 11 Fig. 2. — Acizii aminici liberi 1-11, Leucind Fenilalam/’nă Va lină )f-Ac.aminobutiric c<-Ac.aminobutiric pralină Alanină Treonină Ac.glutamic Ac aspartic Glutamină Asparagină Lizină Cistină în rădăcinile de floarea-soarelui. Variantele, 12345 678 9 10 11 Leucină Fenilalanină Valină VAc-aminobutine K-Ac.aminobutirîc Pralină Alanină Treonină Ac.glutamic Ac.aspartic Glutamină Asparagină Lizinâ Cistină Fig. 3. — Acizii aminici proteici în frunzele de floarea-soarelui. 1—11, Variantele. 1 2 3 4 5 6 7 .. 8 9 10 11 Leucină Fenilalanină Valină t-Ac:aminobțj liric (t-Ac.ammobufi ne Prolină Alanină Treonină Ac. glutamic Ac .aspartic Lizinâ Fig. 4. — Acizii aminici proteici în rădăcinile de floarea-soarelui. 1—11, Variantele. 5 CONȚINUTUL IN ACIZI AMINICI LIBERI Șl PROTEICI LA FL.-SOARELUI 37 teine, ca și unei îndelungate carențe în azot, care a modificat raportul dintre glucide și acizii aminici, scăderea relativă a conținutului de acizi aminici liberi apărînd ea un efect al diluției. Efectul favorabil al nutriției amoniacale asupra conținutului acizilor aminici liberi reiese clar și din faptul că înlocuirea timp de o oră a nitratului cu amoniacul a dus la creș- terea vizibilă a cantității celor mai reprezentativi acizi aminici din rădă- cini. După cinci ore, azotul amoniacal a determinat în rădăcinile plantelor cultivate pînă atunci pe soluții cu nitrați o scădere a conținutului în acizi aminici liberi corelată cu o creștere foarte pronunțată a acizilor aminici proteici. înlocuirea amoniacului cu nitrați timp de o oră a dus la o scădere a conținutului de acizi aminici liberi în rădăcini, față de plantele cultivate numai pe soluții amoniacale, și la o creștere a conținutului acizilor aminici proteici. După cinci ore, efectul înlocuirii amoniacului cu nitrați s-a con- cretizat în creșterea conținutului de acizi aminici liberi, corelată cu scă- derea conținutului acizilor aminici proteici. Creșterea conținutului în acizi aminici, și în special a acidului glu- tamic, în frunzele plantelor carențe după administrarea nitraților se explică prin reducerea și asimilarea nitraților. Administrarea amoniacului plantelor carențe nu a avut efecte importante asupra conținutului în acizi aminici în frunze decît după cinci ore. Și în frunze se observă clar efectul favorabil al nutriției amoniacale în ceea ce privește conținutul acizilor aminici liberi, atît la variantele cultivate numai pe soluții amonia- cale, cît .și la cele la care soluțiile cu nitrați au fost înlocuite timp de o oră și cinci ore cu soluții amoniacale. CONCLUZII 1. Rădăcina plantelor de floarea-soarelui este mai sensibilă decît frunza la influența favorabilă a sărurilor amoniacale asupra acumulării acizilor aminici liberi. în procesul de asimilare a azotului, sărurile de amoniu sînt utilizate cu precădere. 2. Prin administrarea azotaților timp de o oră plantelor carențe, se constată o creștere evidentă a cantității de acizi aminici liberi atît în rădăcini, cît și în frunze; după cinci ore de administrare a azotaților, ■ conținutul de acizi aminici liberi scade ca urmare a includerii lor în sinteza ’ proteinelor. BIBLIOGRAFIE 1. Oji Yoshikio, Goro Izawa, J, Sci. Soil Manure Japan, 1970, 41, 31 — 36. 2. Oji Yoshikio, Goro Izawa, Plant Cell Physiol,, 1971, 12, 5, 817-821. 3. Oji Yoshikio, Goro Izawa, Plant Cell Physiol., 1972, 13, 2, 249 — 259. 4, Oji Yoshikio, Goro Izawa, Soil Sci. Plant Nutr., 1975, 21, 1, 89. Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundulea, Ilfov. Primit în redacție Ia 28 octombrie 1977. DINAMICA PIGMENȚILOR ASIMILATORI ȘI A PROTEINELOR SUB INFLUENȚA TRATAMENTULUI OU ACID 3,5-DICLOR-2-METOXIBENZOIC (3,5-DCMB) PE VICTOR BERCEA și MIRCEA ȘTIRBAN The action of 3,5-DCMB (3,5-dichIoro-2-methoxy benzoic acid), an 1șomer of Dicamba (3,6-dichIoro-O-anlsîc acid), was found to be less selective than Dicamba in preemergent and postemergent treatment upon Triticum duram Desf. The biosynthesis qf total carotenoids in the wheat seedllngs increased in the presence of 3,5-DCMB in doses of 3,6 and 12 kg/ha. Furthermore, a decrease in neoxan- thlne and a and p carotene occurred in the treated wheat seedllngs. A sllght inhibi- tion of chlorophylls a and b was found to be proporțional with the increases of 3,5- DCMB doses from 3 to 12 kg/ha. The smaller concentration of 0.5 and 1 kg/ha 3,5-DCMB in the field conditions produced no signiflcant modification in the amount of assimilatory plgments. However, the amount of total proteins was smaller in the leaves of treated wheat seedllngs. O serie de lucrări, unele de sinteză (1), (2), (5), (11), pun în evidență modificări biochimice în celula vie, produse de acțiunea pesticidelor. D. E. Moreland (6), într-o concepție biochimică și fiziologică, introduce studiul pesticidelor, ținînd seama de trei principale criterii: 1) respirația și transportul electronilor la nivel mitocondrial; 2) fotosinteza și reacția Hillj 3) acizii nucleici și metabolismul proteic. în acțiunea asupra fotosintezei și a reacției Hill, un rol important l-a jucat evidențierea efectului pesticidelor condiționat de factorul lumină. J, L. P. Oorschot (8), (9) a observat că mai multe pesticide aplicate sis- temului radicular au o acțiune mai puternică asupra fotosintezei cînd transpirația este activată, ceea ce a condus la părerea că acțiunea lor este legată de bilanțul de apă prin viteza de translocare, dar mai ales, cum s-a dovedit mai tîrziu, prin interferența cu procesele de fotoliză a I apei. Atomii de hidrogen obținuți prin descompunerea apei cu ajutorul luminii solare participă la reducerea CO2 care nu se face direct sub influența energiei luminoase. D. E. Moreland și K. L. Hill (7) au făcut studii sistematice asupra s mecanismului de acțiune al pesticidelor la nivelul celor două fotosisteme. patorită structurii pesticidului, cu un anumit raport între părțile hidrofile Ș și hidrofobe din moleculă, se pot forma așa-numite punți de hidrogen cu o j parte a moleculei de clorofilă, oprind transmiterea energiei solare de la clorofilă la un acceptor șpecifi c. Modificările aparatului fotosintetic la plantele de cultură în urma r tratării cu pesticide sînt relativ puțin studiate. J. D. Wort (11) pune în evidență, la mai multe specii cultivate (bumbac, fasole, tomate, orz și l st: Și cerc. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 39-43, BUCUREȘTI, 1979 40 VICTOR BERCEA și M1RCEA ȘTIRBAN DINAMICA PIGMENȚILOR ASIMILATORI ȘI A PROTEINELOR 41 cartof), scăderi importante ale conținutului în clorofile, precum și scăderea proporțională a cuantumului fotosintezei prin aplicarea amitrolului. L. J. Audus (2) obține la plante de cultură modificări ale metabo- lismului, prin folosirea unor doze mai mari de pesticide. Aplicarea pes- ticidelor se bazează și pe selectivitatea biochimică în detoxificărea acestora de către plantele de cultură. Capacitatea plantelor de a include pesticidelej în metabolismul lor și de a le transforma în compuși inactivi constitui^/ un domeniu mult studiat. Detoxificarea se bazează și pe complexarea (conjugarea) pesticidelor cu diverși constituenți celulari normali. în general, modificările metabolice produse influențează absorbția azotului, activitatea nitrat-reductazei, metabolismul acizilor nucleici, producîndu-se o deplasare a metabolismului spre sinteza proteinelor. Se apreciază că acțiunea exercitată de pesticid asupra activității fotosint etice se poate traduce printr-o influență a sintezei și acumulării J pigmenților asimilatori sau numai a blocării proceselor biofizice și bio-/ chimice, procese legate de asimilația clorofiliană. MATERIAL ȘI METODĂ Pentru a urmări modificarea proceselor biochimice în frunzele plantelor de grîu în urma aplicării tratamentelor cu acid 3,5-diclor-2-metoxibenzoic (DCMB) în diferite concentratii, au fost instalate experiențe în cîmp și în laborator. în experiențele din cîmp s-au aplicat trata- mentele preemergent și postemergent, concentrațiile substanței fiind de 0,5, 1 și 3 kg/ha. în laborator plantulele de grîu au fost tratate cu concentrațiile de 3, 6 și 12 kg/ha. Pentru a urmări și compara acțiunea substanței 3,5-DCMB asupra metabolismului plantelor de grîu, alături de plantele de control au fost luate în studiu și variante cărora li s-a aplicat tratament cu dicamba, pesticid consacrat. ' Extragerea pigmenților din frunzele plantelor tratate s-a făcut în acetonă pentru cro- ? matografie, după ce în prealabil frunzele au fost macerate cu nisip de cuarț la care s-a adăugat ; carbonat de calciu, pentru neutralizarea sucului celular. Separarea și identificarea pigmenților s-au făcut după metodica publicată de M. Știrban și Gh. Frecuș (10), avînd la bază tehnica cromato graf iei în strat subțire descrisă de A. Hager și M. T. Bertenrath (4). Determinarea can- " titativă și calitativă a pigmenților s-a făcut spectrofotometric, iar a proteinelor totale (solubile), d prin metoda Lowry. REZULTATE ȘI DISCUȚII l Urmărind efectul tratamentului cu acid 3,5-diclor-2-metoxibenzoic în diferite concentrații, se constată că plantele de grîu reacționează într-un l mod specific, cu un comportament, fiziologic deosebit care se reflectă în J procesele de biosinteză. în cazul experiențelor din cîmp, variantele experi- f mentale în care tratamentul a fost aplicat în concentrații diferite ne permit ț compararea datelor privind evoluția biosintezei și acumulării pigmenților £ și a proteinelor de-a lungul perioadelor de vegetație. în cazul tratamentu- lui cu dicamba aplicat plantelor în stadiul de 5 frunze (fig. 1) se observă j o inhibare a procesului de biosinteză a pigmenților asimilatori și a protei- | nelor în raport cu valorile atinse la varianta de control. Este afectată ( atît biosinteză clorofilelor, cît și cea a pigmenților carotenoidici, în special * luteina. Diferențe semnificative se constată și în conținutul în proteine, $ exprimat prin valori destul de coborîte. . . ■ I Urmărind procesele de biosinteză la variantele tratate cu 3,5- DCMB, considerat un izomer al erbicidului dicamba, remarcăm o reacție specifică a plantei în funcție de concentrația substanței aplicate. Astfel, Fig. 1. — Conținutul în pigmenți asimilatori și proteine Ia plantele de grîu în stadiul de 5 frunze. la concentrațiile de 0,5 și de 3 kg/ha cuantumul pigmenților prezintă valori care se apropie de cele înregistrate la variantă-martor (fig. 1). Da aceste concentrații, conținutul în pigmenți este mai mare decît la varianta cu dicamba. Deosebit de semnificativ apare, la aceste concentrații, spo- rirea conținutului în pigmenți carotenoidici care ating valori mai mari comparativ cu varianta de control. Prezența pigmenților carotenoidici în cantități mari față de un raport normal poate fi pusă în legătură cu o stare de dezechilibru a proceselor fotosintetice și fiziologice, în general. Biosinteză pigmenților și a proteinelor, în această perioadă de vegetație, dovedește intensități mai scăzute înregistrate la varianta cu dicamba și măi ridicate în cazul variantei cu 1 kg substanță activă de 3,5-DCMB, cele mai mari valori fiind atinse la plantele de control. ' La a doua recoltare a probelor, în faza de apariție a spicului de grîu, asistăm la o manifestare a selectivității plantei față de natura erbi- cidului sau a concentrației aplicate (fig. 2). în cazul variantei tratate eu dicamba, inhibarea procesului de biosinteză a pigmenților devine mai evidentă, astfel că valorile atinse de conținutul în clorofile și în luteină sînt semnificativ sub cele ale plantelor de control. Se observă o ușoară sporire a cantităților de caroteni, violaxantină și neoxantină, ceea ce duce la schimbarea raportului dintre pigmenți. 42 5 DINAMICA PIGMENȚILOR ASIMILATORI ȘI A PROTEINELOR 43 Fig. 2. — Conținutul în pigmenți asimilatori și proteine la plantele de grîu în faza de apariție ;; a spicului. ■ Variantele tratate cu 3,5-DCMB manifestă modificări semnificative în biosinteza pigmenților asimilatori. La doza de 0,5 kg/ha substanță activă, conținutul în pigmenți se situează sub nivelul celor de la plantele de control; în schimb, la doza de 1 kg/ha nu apar diferențe semnificative. Raportul dintre pigmenți este modificat în favoarea clorofilelor. La doza de 3 kg/ha, conținutul în pigmenți carotenoidici este sporit față de clorofile, punînd în evidență o acțiune perturbantă în biosinteza normală, echili- brată a pigmenților. Conținutul în proteine la variantele tratate cu 3,5-DCMB nu prezintă diferențe semnificative față de cel înregistrat de plantele de control. Acest fapt poate fi corelat cu o inhibare a proceselor catabolice, ceea ce duce la ușoare acumulări de proteine cu stimularea proceselor anabolice, într-p mai mică măsură. Pentru a pune în evidență existența unui eventual efect toxic al 3,5-DCMB, am mărit doza de substanță în cazul experiențelor de labo- rator (fig. 3). Raportat la valorile martorului, cuantumul pigmenților asimilatori la variantele tratate cu 3,5-DCMB prezintă valori mai cobo- rîte. Astfel, biosinteza pigmenților verzi suferă un proces de inhibare, care se accentuează pe măsură ce crește doza de substanță. Proporțional cu mărirea concentrației, valorile atinse de clorofile scad treptat față de cele găsite la plantele de control. Aceeași evoluție se evidențiază și în biosinteza pigmenților carotenoidici. Conținutul în proteine la plantele de grîu înregistrează valori mai ridicate pe măsura creșterii dozei de 3,5-DCMB. Modificările puse în evidență la nivelul cloroplastului pot fi coroborate cu observațiile efectuate de M. Decleire și colab. (3) asupra schimbărilor apărute în activitatea enzimatică și în acțiunea selectivă a pesticidelor. Transformările produse în biosinteza pigmenților și a proteinelor diferite de cele induse la aceleași plante de către erbicidul dicamba ne fac să considerăm 3,5-DCMB ca un inhibitor foarte slab al proceselor meta- bolice și fiziologice, precum și în procesul general al fotosintezei. BIBLIOGRAFIE 1, Âshton F., Penner D., Hoffman S., Weed Sci., 1968, 16, 169 — 171. 2. Audus L. J., The physiology and biochemistry of herbicides, Acad. Press, Londra — New York, 1964. 3. Decleire M., Van Roey G., Bastin R„ Biochem. Physiol. Pflanzen, 1976, 170, 443 — 447. 4. Hager A., Bertenrath M. T., Planta, 1966, 69, 198 — 216. 5. Moreland D. E., Ann. Rev. Plant Physiol., 1967, 18, 365 — 386. 6. Moreland D. E., Progressin photosynthesis research, Helmut Metzner, H. Laupp jr., Tii- bingen, 1969, 1693 — 1711. 7. Moreland D. E., Hill K. L., Weeds, 1962, 10, 229 — 236. 8. Oorschot J. L. P., Proc. 9-*11 Brit. Weed Control Conf., 1968, 624-632. 9. Oorschot J. L, P., Weed Res., 1970, 10, 230—242. 10. Știrban M., Frecuș Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 1, 69 — 76. 11. Wort J. D., în The physiology and biochemistry of herbicide, sub red. L. J. Audus, Acad. Press, Londra — New York, 1964, 293 — 334. Centrul de cercetări biologice CluJ-Napoca, Str. Republicii nr. 48. Primit la redacție la 15 iulie 1978. CREȘTEREA TUBULUI POLINIC LA PRIMULA OB0ONICA L. SUB INFLUENȚA PROCAINEI ȘI A PRODUȘILOR SĂI DE HIDROLIZĂ DE DORINA CACHIȚĂ-COSMA și ALMA ANDREICA The Solutions of procaine hydrochloride in concentratiohs of 10—0,1 mg/1 induce about 11 % stimulation of pollination tube growth in primula. At a concentration of 100 mg/1 procaine bas an inhibîtory effect. The p-aminobenzoic acid, a hydrolysis product of procaine, stimulated the pollination tube growth with 20 % (at 1 000 mg/1 concentration); the more dlluted the solution the lower its efflclency, the values ranging betweeh those obtained with procaine. The second compound of procaine, diethylaminoethanol, stimulated the tube growth with 6—12% more than in the similar control cells, the maximum effect being observed with con- centrations of 0.1 mg/1. Soluțiile diluate de clorhidrat de procaină (10—0,1 mg/1) exercită o influență favorabilă asupra înmulțirii unor alge verzi uniceulare (4), (12), (13), (15), (17), precum și a multiplicării celulelor în culturile de țesuturi vegetale (1), (2), (3), (9). Este cunoscut, de asemenea, efectul biostimu- lator al procainei în creșterea și dezvoltarea plantelor superioare (5), (6), (10), (11), (14), (19). Soluțiile de procaină exercită și o acțiune stimula- toare asupra unor procese citofiziologice, cum ar fi dineza (16) sau per- meabilitatea și absorbția (11). Cercetările de pînă acum nu au F elucidat încă dacă modificarea creșterii plantelor, ca urmare a aplicării tratamentelor cu procaină, șe datorează unui proces mai rapid de diviziune (la nivelul meristemelor) ori unei mai accentuate creșteri în lungime a celulelor sau este un rezultat M însumării unor procese de stimulare cu spectru mai larg. Pentru explicarea modului în care acționează procaina la plante, am. considerat oportună organizarea unui experiment care sa contribuie la elucidarea măsurii în care creșterea yege^ a plantelor stimulate este un fenomen de alungîfe a celulelor. Un tesi'W unui astfel de studiu, este acela oferit de tubul poîinic. Aplicarea unor trata- mente chimice, la nivelul anterelor, face ca substanțele administrate să penetreze și să se acumuleze în celulele grăuncioarelor de polen. în momentul germinării acestora, tuburile polinice se alungesc, potrivit cu acțiunea stimulatoare sau inhibitoare a substanțelor testate (7), (8). Întrucît, cercetările efectuate de noi anterior au dovedit că nu numai procaina, ci și produșii ei de hidroliză, respectiv acidul p-aminobenzoic și diețilaminoetanolul, au o acțiune stimulatoare asupra creșterii masei vegetative a călușurilor în culturi de țesuturi (1), (2), (3), ne-am propus să Urmărim, comparativ, creșterea tubului polinic la primula (Primula obconiea L.) ca urmare a tratării anterelor cu cele trei substanțe. ST. Șl CERC. BIOL,, SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 45-48, BUCUREȘTI, 1979 46 DORINA CACHIȚA și ALMA ANDREIOA 2 / MATERIAL ȘI METODĂ S-au recoltat antere de primula, provenite de la flori brevistile, de culoare roșie. Plantele au fost crescute în seră și periodic au fost culese flori pentru experiențe, aparținînd aceluiași lot de plante. Experimentul a constat în scufundarea anterelor de primula, timp de 30 min, In soluțiile a căror acțiune o testam, respectiv în procaină (în conc. de : 100, 10, 1 și 0,1 mg/1) acid p-aminobenzoic (1 000, 100, 10, 1 și 0,1 mg/1) și dietilaminoetanol (1 000, 100, 10, 1, 0,1 și 0,01 mg/1). Anterele care alcătuiau lotul de polen-martor au fost păstrate 30 min în apă dis- tilată. După trecerea timpului afectat pătrunderii substanțelor în antere, grăuncioarele de polen, au fost introduse într-un substrat de germinare, de consistență semilichidă, cu următoarea compoziție : 9,5 g zaharoză, 0,25 g agar-agar, la 100 ml apă distilată (7). Mediile astfel preparate au fost trecute pe lame de microscopie cu rigolă și au fost acoperite cu lamele. Preparatele au fost menținute timp de 4 ore la temperatura de 24—25°C, pentru germinarea grăuncioarelor de polen, apoi s-a trecut la efectuarea măsurătorilor de creștere în lungime a tuburilor polinice, utilizîndu-se micro metrul ocular. Pentru fiecare concentrație s-au făcut cîte 125 de măsurători. ’ în scopul evitării erorilor, experimentul s-a efectuat în cinci repetiții (a cîte 25 de măsurători per repetiție) și de fiecare dată s-a măsurat creșterea tubului polinic la cîte un lot-martor, polen provenit din aceeași floare și germinat în condiții de mediu identice. Creșterea tubului polinic a fost măsurată în microni, iar datele au fost prelucrate conform normelor de matematică sta- ;; tistică (18), în calculele ulterioare operîndu-se cu mediile aritmetice. REZULTATE ȘI DISCUȚII în figura 1 slut prezentate grafic datele privind sporurile și inhibiția creșterii tuburilor polinice la diferitele variante de tratament, în valori procentuale, în raport cu media măsurătorilor efectuate la loturile-martor, considerate ca 100%. Prin semnul x s-a marcat gradul de semnificație al datelor rezultate din calcularea testului t (18). Fig. 1. — Exprimarea pro- centuală a sporurilor do creștere, înregistrate în a- lungirea tuburilor polinice de Prtmula obconica L„ sub efectul procainei, al dietilamînoetanolului (DE) și al acidului p-aminoben- zoic (Ac. PAB), în raport cu creșterea martorului considerat 100% (notată cu 0 pe grafic). 3 CREȘTEREA TUBULUI POLINIC DE PRIMULA SUB INFLUENTA PROCAINEI . 47 Dietilaminoetanolul, unul din cei doi produși de hidroliză ai procainei, a avut o acțiune stimulatoare asupra creșterii tuburilor polinice, la toate concentrațiile testate. Sporurile înregistrate au fost cuprinse între 5 și 12 %, cele mai însemnate valori stimulatoare fiind obținute la concentrația de 0,1 mg/1. Acidul p-aminobenzoic a provocat o importantă stimulare a creșterii tuburilor polinice, chiar și la concentrația de 1 000 mg/1. Prin scăderea concentrației, efectul stimulator cunoaște o descreștere. în general, toate valorile înregistrate în cursul experimentului au fost statistic semnificative. Cele două excepții, procaină 1 mg/1 și dietila- minoetanol 100 mg/1, la care variabilitatea mare a măsurătorilor nu conferă o asigurare statistică a exactității punctului de inserare a valorilor lor pe curba rezultatelor, nu afectează, în prea mare măsură, mersul fenomenului. Este evidentă dependența reactivității tubului polinic de natura substanțelor penetrate în grăunciorul de polen și de concentrația acestora. Prin urmare, modificarea creșterii tuburilor polinice a oglindit reactivitatea celulelor la tratamentul aplicat. Din lucrări anterioare rezultă că atît procaina, cît și cei doi compuși ai săi acționează favorabil asupra unor procese fiziologice, cum ar fi creș- terea (1), (3), (9) și dineza (16). Astfel, pe culturi de calus de Arabidopsis s-a stabilit că procaina, ca atare, sau produșii săi de hidroliză au indus o stimulare a cantității de țesut format pe medii cu aceste substanțe. Acest fapt a putut fi pus în evidență prin măsurători gravimetrice, respectiv de cîntărire a greutății proaspete și a celei uscate. Aceste experiențe ne-au dondus la concluzia că substanțele analizate au stimulat creșterea masei călușului printr-o mai accentuată multiplicare a celulelor. Experiențele efectuate pe grăuncioarele de polen, respectiv determinarea modificării creșterii în lungime a tuburilor polinice sub efectul procainei, a dietila- mînoetanolului și a acidului p-aminobenzoic ne fac să conchidem că cele trei substanțe acționează nu numai asupra proceselor de diviziune celulară, ci și asupra creșterii prin întindere. Alungirea tuburilor polinice ca model de creștere prin întindere s-a dovedit a fi foarte sensibilă, cu o reactivi- tate selectivă, față de natura factorului chimic aplicat, precum și în raport cu concentrația substanței testate. Prin analogie, se poate presupune că stimularea creșterii masei vegetative a plantelor, sub influența unor tratamente cu procaină sau cu produșii ei de hidroliză, se datorează atît unei mai accentuate multiplicări celulare, la nivelul meristemelor, cît și a unei stimulări a creșterii prin întindere a țesuturilor. Examinarea graficului din figura 1 permite observarea unui efect stimulator exercitat de toate cele trei substanțe testate asupra creșterii în lungime a tubului polinic. Sporurile de creștere au fost variabile în funcție de natura substanței și de concentrația soluțiilor. Procaina, în general, a acționat ca un factor stimulator al creșterii tubului polinic și, în consecință, a creșterii prin întindere a celulelor. Cele mai ridicate sporuri au fost înregistrate la soluțiile diluate de procaină (10—0,1 mg/1). La concentrația de 100 mg/1, procaina a provocat o inhi- biție de 15% a creșterii în lungime a tuburilor polinice. BIBLIOGRAFIE 1. Cachiță-Cosma, D., Gașpar T., Negruțiu I., Jacobs M., Med. Fac. Landbouuw. Rijksuniv. Gent, 1976, 41, 2, 1043-1048. 2. Cachiță-Cosma D., Homes J., Bull. Soc, roy. Bot. Belg., 1976, 109, 347 — 353. 3. Cachiță-Cosma D., Jacobs Negruțiu L, Gașpar T., Med. Fac. Landbouuw. Rijksuniv., Gent, 1976, 41, 2, 1521-1526. 4. Cachiță-Cosma D., Marton Al., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1976, 28, 2, 147—151. 5. Cachiță-Cosma D., Micu E., Janosi L., Brevet de invenție R.S.R., nr. 72 377, 1975. 48 DORINA CACHIȚA-COSMA și ALMA ANDREICA 6. Cachiță-Cosma D., Popovici Gh., Stegereanu M., Ionică A., Știrban M,, Șerban S., Brevet de invenție R.S.R., nr. 60 198, 1972. 7. Diaconeasa B., Andreica A., Contribuții botanice, Univ. Babeș-Bolyai Cluj, 1968, 507 - 510. 8. Diaconeasa B., Andreica A., Studia Univ. Babeș-Bolyai Cluj, Seria biol., 1968, 2, 43 — 49. 9. Homes J., Cachiță-Cosma D., Actes de 101e Congres National des Soci^tâs savantes, Lille, 1976, Sciences, I, 557 — 562. 10. Ionică A., Alexandru M., Cachiță-Cosma D.> Bercuș V., St. și cerc, biol., Seria biol, veget.» 1976, 28, 2, 141-145. 11. Ionica A,, Cachiță-Cosma D., Popovici Gh., Rădulescu T.,Farmacia, 1971, 19, 8, 501 — 506. 12. Marton Al., Cachiță-Cosma D., St. și cerc, biol., 1974, 2G, 1, 47—51. 13. Marton Al., Cachiță-Cosma D., St. și cerc, biol., 1974, 26, 3, 179 — 182. 14. Mihăilescu Gh., Cachită D., Grossu N., Rițu I., Brevet de invenție R.S.R., nr. 51 064, 1967. 15. PEterfi St., Marton Al., Cachită-Cosma D,, Rev. roum. Biol., Serie Biol. veget.. 1976, 21, 1, 25-30. 16. Pop E., Popovici Gh., Ciobanu I., Cachiță-Cosma D., Rev. roum. Biol., 1974, 19, 3, 183 — 190. 17. Pop S„ Arustei V., Kory M., Clujul medical, 1968, 2, 191. 18. Rancu N., Statistică matematică, București, 1974. 19, Zidveanu G., Cachiță-Cosma D,, Popovici Gh,, Contribuții botanice, Univ. Babeș-Bolyai Cluj, 1972, 351-354, Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 48. Primit în redacție la 17 octombrie 1977. acumularea și Efectul plumbului și CADMIULUI LA GRÎU (TRITICUM VULGARE) ȘI LA PORUMB (ZEA MASS) DE M. KEUL, RODICA ANDREI, GEORGETA LAZĂR-KEUL și ROZALIA VINTILĂ Wheat and corn seedlings were grown for 8 or 10 days in the presence of 1,5 and 10 [Xg/ml Pb or/ and Cd. The results show that the action and interaction of lead and cadmium on plants depend on the species, the externai metal concentrations and the extent of accumulation in plants. The accumulation in wheat was lower than in corn plants. AII treatments with Cd inhibited the aconitase activity, while Pb had a stimulatory action. The water content, the level of polysaccharides and partially that of reducing and soluble sugar were lower than in control plants. The combined treatments produced a slighter accumulation of Pb and Cd, their effects on plants being decreased, but the water loss was greater than in single action. J Impurificarea mediului înconjurător cu metale grele, în special cu § plumb și cadmiu, determinată de activitatea tehnico-industrială îndelun- h gata a omului, reprezintă astăzi un factor esențial de poluare generală a | naturii (8). Estimările arată ca principalele surse de poluare cu metale j grele — industria extractivă, metalurgică și chimică (4), gazele de eșapa- | ment (9), (19), diferite produse industriale, cum sînt unele îngrășăminte | (21), (22) etc. — produc anual cantități sporite de plumb și cadmiu, J determinînd contaminarea primară sau secundară a atmosferei, a resur- I selor de apă și a solului (4), (11), (12), (13), (16), (21), (22). Datorită toxi- | citații cumulative a acestor elemente asupra organismelor (8), prezența j plumbului și a cadmiului în mediu are repercusiuni negative asupra bio- | sferei prin amplificarea acumulării și a efectelor de-a lungul lanțurilor I trofice (4), (9), (11), (12). 1 Cercetările efectuate pînă în prezent atestă că plumbul și cadmiu! se acumulează în plantele superioare prin intermediul sistemului radicular (3), (6), (7), (15) și exercită acțiuni fitotoxice (1), (16), (19), care duc la | scăderea cantitativă și deprecierea calitativă a produselor vegetale (5), I (19). Contaminarea produselor vegetale cu metale grele este pe de altă I parte sursa principală a acțiunii secundare asupra animalelor și omului | prin lanțul trofic (9). Din aceste motive, studiul acumulării și efectului | acestor noxe la plante dobîndește semnificații deosebite. în acest context, I am urmărit acumularea și acțiunea fiziologică a plumbului și cadmiului I la grîu și porumb în funcție de concentrația lor în mediul de cultură, | prezentând în cele ce urmează rezultatele la care am ajuns. । ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 49 - 54, BUCUREȘTI, 1979 50 M. KEUL și colab. 2 MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele s-au desfășurat în condiții de laborator pe plantule de grîu ( Triticum vulgare, soiul Aurora-Turda) și porumb (Zea mays, soiul HS—105). Germinarea și creșterea au avut loc în ger minatoare Linhardt pe hîrtie de filtru umezită cu apă de robinet fiartă și răcită, respectiv cu soluții de Pb (NO8)2și de Cd (NO3)3 • 4H2O, în concentrații echivalente de 1, 5 și 10 jig/ml Pb și Cd. Soluțiile-mamă ale acestor substanțe au fost preparate în apă distilată, iar soluțiile de lucru în apă de robinet fiartă și răcită. Elementele nutritive au fost asigurate prin adaos de soluție Knop. S-a urmărit influența diferitelor concentrații de Pb și Cd administrate singular sau în amestec conform variantelor experimentale din tabelul nr. 1. în decursul creșterii plantulelor, soluțiile de tratament au fost adăugate în reprize, în cantitate totală de 100 ml per variantă. Concentrația totală de Pb și Cd în mediul de cultură a variat deci între 100 p.g și 1 mg, în cazul tratamentelor singulare, șl între 500 ^tg și 1 mg, în cazul tratamentului mixt (tabelul nr. 1). Durata tratamentului a fost de 8 zile la grîu și 10 zile la porumb. Conținutul în Pb și Cd (ppm) al frunzelor a fost determinat prin spectrofotometrie cu absorbție atomică la 1 g de material uscat la 105°C. Activitatea enzimatică (aconitaza și fuma- raza), exprimată în unități internaționale per ml (U.I./ml), a fost determinată prin consumul substratului specific de către preparatul enzimatic brut obținut din plantule, Pentru determi- narea glucidelor, s-a folosit metoda Somogyi-Nelson (10), iar conținutul în apă al frunzelor s-a măsurat prin uscarea materialului la 105°C. REZULTATE ȘI DISCUȚII Determinările asupra conținutului în Pb și Cd al frunzelor de grîu și porumb arată (tabelul nr. 1) că nivelul acumulării este dependent atît de specia de plantă (6), (16), (20), cît și de concentrația (16), (21), (22) și prezența simultană (7), (15) a celor două elemente în mediul de cultură. Tabelul nr. 1 Efectul tratamentelor singular și mixt eu diferite concentrații de Pb șl Cd asupra con- ținutului iu aceste elemente al frunzelor de grîu șl porumb Concentrația de Pb și de Cd în mediul de cultură Conținutul în Pb șl în Cd al frunzelor (ppm) P-gM totală (fig) porumb grîu Pb | Cd Pb Cd Pb Cd Pb Cd . 3,8 0,5 4,3 0 1 — 100 — 0 0 3,2 0 5 — 500 6,4 0 0 0 10 1 000 — 19,3 0 0 0 — 1 — 100 6,4 3,4 3,2 1,2 — 5 — 500 3,2 18,2 0 3,4 — 10 - w 1 000 3,2 32,2 0 6,1 5 10 500 1 000 3,2 22,3 6,4 9,0 10 5 1 000 500 3,4 13,7 0 7,0 10 10 1 000 1 000 6,4 19,5 0 6,3 în conformitate cu datele din literatură, plumbul, mai ușor imobili- zat în mediu și mai greu absorbit de către plante (7), (9), (15), este reținut la nivelul sistemului radicular (3), (14), (19) fără a fi translocat masiv spre părțile aeriene. Constatarea este confirmată și prin rezultatele noastre obținute la grîu, unde acest element nu poate fi evidențiat în frunze la 3 ACUMULAREA ȘI EFECTUL Pb ȘI Cd LA GRÎU ȘI LA PORUMB 51 nici una dintre variantele experimentale. în schimb, la porumb se constată o creștere proporțională a acumulării Pb în funcție de concentrația acestui element în mediu. Spre deosebire de plumb, cădmiul este mai mobil și deci mai ușor accesibil plantelor (7), (15), ceea ce se reflectă în corelația strînsă dintre nivelul acestui element în mediu și conținutul lui în plante (16). într-adevăr, rezultatele noastre concordă cu această observație, dar se diferențiază într-o oarecare măsură în funcție de specie. Astfel, acumularea Cd la porumb crește în aceeași proporție cu concentrația lui externă, în timp ce la grîu, atît conținutul absolut, cît și creșterea lui față de concentrația din mediu realizează valori mai mici. Diferențele constatate în acumularea Pb și Cd în frunzele celor două specii par să indice că plantulele de grîu dispun de bariere mai efi- ciente în calea absorbției, translocației și reținerii metalelor grele în com- parație cu plantulele de porumb. , • în condiții naturale, plantele sînt supuse acțiunii simultane a mai multor metale grele. Cu toate acestea, interacțiunea lor asupra plantelor este insuficient cunoscută. Din datele obținute rezultă că prezența simul- tană și proporția celor două elemente în mediu influențează nivelul acu- mulării lor în frunze. Astfel, acumularea plumbului și a cadmiului din soluții mixte este mai redusă la porumb, în timp ce la grîu nivelul cadmiu- lui crește. Bezultațele diferă de datele altor autori (7), (15), care semna- lează acțiuni sinergice și acumulări sporite de Cd și de Pb la porumb în tratamente simultane. Probabil că interacțiunea dintre cele două metale se manifestă diferit la nivelul diverselor organe vegetale. Pe de altă parte, sărurile nutritive adăugate mediului de cultură pot genera interacțiuni multiple. Se cunoaște în acest sens că fosfații reduc nivelul absorbției și efectul fitotoxic al metalelor grele (9), (21), (22). Tabelul nr. 2 Efectul tratamentelor singular și mixt cu diferite, concentrații de Pb și Cd asupra activității aconitazel și fuinarazel din frunzele de porumb și de grîu Concentrația de Pb și de Cd în mediul de cultură (țig/ml) Activitatea enzimatică (U. L/ml) porumb grîu Pb Cd aconitază fumarază aconitază fumarază — — 0,58 0,63 0,22 0,62 1 —- 0,68 0,58 0,56 1,53 5 ’—— 0,81 0,42 0,63 0,81 10 — 0,93 0,18 0,71 . 0,92 — 1 0,36 , 0,70 . 0,15 0,82 — 5 0,21 0,78 0,13 ‘ 1,12 — 10 0,19 0,97 0,11 1,52 5 10 0,17 0,65 0,17 0,24 10 5 0,15 0,71 0,20 0,54 10 10 0,11 0,80 0,40 0,66 Prin efectul lor inhibitor asupra sistemelor enzimatice (11), metalele grele Pb și Cd afectează practic toate procesele metabolice (8). Determi- nările asupra activității enzimatice (tabelul nr. 2) arată că, dintre cele două enzime ale ciclului Krebs, aconitaza este puternic inactivată de către Cd în toate variantele experimentale. Datele se corelează cu conținutul în 52 M. KEUL șl cojab. 5 ACUMULAREA ȘI EFECTUL Pb Șl Cd LA GRÎU ȘI LA PORUMB 53 Cd din frunze și reflectă acțiunea directă a elementului asupra mitocon- driilor (2), (18)‘. Acțiunea inhibitoare a Pb asupra fumarazei este corelată cu nivelul acumulării lui sporite în frunzele de porumb și se datorează probabil, de asemenea, unui efect direct. Unele stimulări (14), care pot Dintre hidrații de carbon (fig. 1 și 2) nivelul polizaharidelor este mai redus atît la grîu, cît mai ales la porumb, fiind corelat cu acumularea diferită a Pb și Cd în frunzele celor două specii. Efectul se datorează pro- babil perturbării fotosintezei (1) și unei depresiuni asimilatorii (4). în Fig. 1. — Efectul trata- mentului cu Pb și Cd în diferite concentrații asupra conținutului în hidrați de carbon și apă al frunzelor de grîu. 111 zahâr reducâtor -6 L Fig. 2. — Efectul trata- mentului cu Pb și Cd în diferite concentrații asupra conținutului în hidrați de carbon și apă al frunzelor de porumb. Pb 1 5 10 5 10 10 . un/ml Cd 1 5 10 10 5 10 ; fi puse în legătură cu absența conținutului în Pb al frunzelor, sînt probabil efecte secundare și la distanță, datorate vătămării sistemului radicular (6), (7), (16), (17), (22) și perturbării absorbției (3), (5), (19). Acțiunea directă a metalelor grele asupra sistemului radicular determină perturbarea regimului hidric (4), (11) prin reducerea absorbției apei (17), (19). Rezultatele denotă (fig. 1 și 2) o scădere generală a conți- nutului în apă al frunzelor, în general, mai pronunțată în cazul trata- mentului mixt. Sinergismul constatat de alți autori (7), (15) în privința acțiunii Pb și Cd se confirmă deci la nivelul acestui parametru. tratamentul mixt efectul negativ este însă estompat, ceea ce concordă cu nivelul mai redus al acumulării elementelor în frunze (tabelul nr. 1) în condițiile experimentale date. Diferențe în comportamentul celor două specii se remarcă și în privința variației zahărului reducător și a zahărului total solubil. Astfel, la porumb, Cd determină scăderea conținutului în zahăr solubil într-un raport invers cu creșterea concentrației în mediu, iar Pb exercită efecte similare la grîu. în celelalte variante se înregistrează chiar și unele stimulări. în tratamentul mixt efectele nu se însumează, ci se estompează în cazul zahărului reducător sau produc stimulări ale con- mwwww 54 M. KEUL șl colab. 6 ținutului în zahăr total. în concordanță cu afirmațiile anterioare se pare deci că cele două elemente nu acționează sinergie în condițiile date. Bezultatele denota că acumularea și efectul Pb și Cd la grîu și la porumb se datorează acțiunii complexe, determinată de concentrația lor în mediu, de interacțiunea lor reciprocă, precum și de, particularitățile de reacție ale speciei de plantă. BIBLIOGRAFIE 1. Bazzas F. A., Carlson R. W., Rolfe G. L., Physiol. Plant, 1975, 34, 326 — 329. 2. Bittel J. E„ Koeppe D. E„ Miller R. J., Physiol. Plant, 1974, 30, 226-230. 3. Broyer T. C„ Johnson C. M.» Paull R. E., Plant Soil, 1972, 36, 301-313. 4. DXssler H. -G., Einfluss von Luftverunreinigungen auf die Vegetal ion. Ursachen-Wirkungen- Gegenmassnahmen. Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1976, 5. Fohoughi M., Hoffmann G., Teicher K., Venter F., Landw. Forschg., 1974, 27, 51/11, 206-215. 6. Haghiri F., J. environ. Qual., 1973, 2, 93 — 96. 7. Hasset J. J„ Miller J. E., Koeppe D. E., Environ. Pollut., 1976, 11, 297—302. 8. H6ll W., Hampp R., Plant Res. Develop., 1975, 2, 17—20. 9. Isermann K., Environ. Pollut., 1977, 12, 199—203. 10. Keil R., SormovA Z., Laboratoriumstechnik făr Biochemiker, Akad. Verlagsgesell., Geest- Portig, Leipzig, 1965. 11. Kreeb K., Qkophgsiologîe der Pflanzen, Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1974. 12. Margot J., RomainM. -T., M6m. Soc. roy. Bot. Belg., 1976, 7, 25—47. 13. MgLean M. W., Williamson F. B., Physiol. Plant., 1977, 41, 268—272. 14. Meier R., Biochem. Physiol. Pflanzen, 1977, 171, 455 — 468. 15. Miller J. E., Hasset J. J., Koeppe D. E., J. environ. Qual., 1977, 6, 18 — 20. 16. Mitchell G. D., Fretz T. A., J. amer. Soc. Hort. Sci., 1977, 102, 81—84. 17. 18. 19. 20. 21. 22. Mukherji S., Roy B. K., Biochem. Physiol. Pflanzen, 1977, 171, 235—238. Silverberg B. A., Phycologia, 1976, 15, 155—159. Suchodoller A., Ber. Schweiz. Bot. Ges., 1967, 77, 266—308. Turner M. A., J. environ. Qual., 1973, 2, 118—119. Willams G. H., David D. J., Soil Sci., 1976, 121, 86-93. Williams C. H., David D, J., Aust. J. Soil Res., 1977, 15, 59—68. Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 48. Primit în redacție la 8 iulie 1978, SBWRW» CONTRIBUȚII la studiul acțiunilor reciproce ale semințelor unor plante ' ÎN CURSUL GERMINAȚIEI DE : TR. I. ȘTEFUREAC și TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN - It has been found that the seeds of three species of weeds (Chenopodium album, Sinapis arvensis, Thlaspi arvense) Irihibit the germînation of Triticum vulgare, those of Chenopodium album and Sinapis arvensis inhibit the germînation of Festuca pratensis, Lolium perenne, Trifolium pratense. Lotus corniculatus and those of Chenopodium album inhibit the germinatlon of Medicago saliva. AII the seeds of the three species of weeds do not inhibit the germînation of Zea mays, while those of Thlaspi arvense do not inhibit the germinatlon of Festuca pratensis. In other cases the germinatlon of seeds of weeds stimulates the germînation of cultivated plants ; the seeds of - Thlaspi arvense stimulate the germinatlon of the seeds of Lolium perenne, Trifolium pratense, Lotus corniculatus; the seeds of all the three species of weeds stimulate the gerinination of the seeds of Trifolium repens, those of Sinapis arvensis stimulate the germînation of Medicago saliva. AII these înfluences are due to the secretions of the roots of the species of weeds examîned. They explain the complexity of i-elatîons between the plants în the formation of phytocenoses. Experiments have conflrmed the specificity of the phenomenon of germînation within the two families — Poaceae and Fabaceae — out of which we have studîed four species of cultivated plants. Continumd experiențele din anii 1973 și 1974 (7) privitoare la influ- ența viratei și a distanței dintre semințe asupra germinației semințelor unor plante segetale și ruderale, am extins preocupările noastre și asupra acțiunilor reciproce ale cîtorva specii de semințe de buruieni germinate și ale unor plante de cultură. Problema a fost amplu abordată în literatura străină (9), ca și în cea românească (4), (6), (8), (11), (12), (13) ș.a. MATERIAL ȘI METODĂ Am folosit semințe de buruieni colectate de noi pentru catalogul de semințe al Grădinii botanice din Iași (3): Chenopodium album L., Sinapis arvensis L. și Thlaspi arvense L. (nr. 872, 873, 876), determinate după literatura de specialitate (2), (5), (10). S-au utilizat, de asemenea, semințe de la cîteva plante de cultură provenite de la La- boratorul județean de controlul calității semințelor Bacău : Triticum vulgare Vili, soiul Dacia, Zea mays L. HD 208, Festuca pratensis Huds., Lolium perenne L., Trifolium repens L., T. pratense L., Lotus corniculatus L., Medicago sativa L. S-a folosit metodologia cunoscută pentru determinarea capacității germinative a semințelor în laborator (1). S-au pus Ia germinat în ger minatoare, pe hîrtie de filtru, la distanțe de aproximativ 1,5 cm, în trei repetiții, cîte 100 de semințe de buruieni din fiecare specie. După ce numărul semințelor de buruieni germinate a devenit constant (după 5 zile în variantele cu Thlaspi arvense, ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 55-61, BUCUREȘTI, 1979 56 TH. I. ȘTEFUREAC și TATIANA FfiAȚlLESCU-ȘESAN 2 6 zile în cele cu Sinapis arvensis și 15 zile în. cele cu Chenopodium album), în fiecare germinator printre semințele de buruieni germinate s-au adăugat cîte 100 de semințe ale plantelor de cultură’ iar separat s-au plasat în alte germinatoare tot cîte 100 de semințe ale plantelor de cultură’ pentru a servi ca martori. S-a înregistrat zilnic numărul de semințe germinate la toate variantele și la martori determinîndu-se capacitatea germinativă a tuturor eșantioanelor. Datele sînt cuprinse în tabelm nr. 1 și în graficele din figurile 1—3. S-a lucrat în total cu 24 de variante de semințe de buruieni și plante de cultură puse combinat la germinat, față de 11 martori (3 buruieni și 8 plante de cultură). REZULTATE ȘI DISCUȚII Toate cele trei variante de semințe de buruieni în care s-au adăugat cariopse de Triticum vulgare au germinat mai slab decît martorul — 86 % în combinație cu semințele de Chenopodium album, 89 % cu cele de /Sinapis arvensis și 94 % cu cele de Thlaspi arvense, față de martor — 96 %; buru- ienile au inhibat în acest caz germinația plantei de cultură (fig. U., 2^4, 3^) j (tabelul nr. 1). în variantele de semințe de buruieni și cariopse de Zea mays, planta de cultură a germinat puternic — 100% împreună cu semințele de Sinapis 3 ACȚIUNI RECIPROCE ALE SEMINȚELOR UNOR PLANTE 1N CURSUL GERMINAȚIEI 57 arvensis și de Thlaspi arvense și 99 % împreună cu cele de Chenopodium album;: în acest caz capacitatea germinativă a porumbului nu a fost influențată de semințele de buruieni folosite (fig. 1B, 2B, 3B). Experiențele în care s-au utilizat aceleași trei specii de semințe de buruieni și s-au adăugat cariopsele plantei furajere Festuca pratensis au dovedit că acestea au germinat mai slab — 78 % în variantele cu Chenopo- dium album și 69% în cea cu Sinapis arvensis, față de martor — 88%; în schimb, în variantele cu Thlaspi arvense, capacitatea germinativă a fost de 87 %, cu valoare foarte apropiată de a martorului (fig. 1(7, 2(7; 3(7). în variantele de semințe de buruieni și cariopse. de Boliwm perenne, planta furajeră a germinat mai slab decît martorul — 85% în combinație cu Chenopodium album și 74% cu Sinapis arvensis, față de 89% la martor ; varianta cu Thlaspi arvense a germinat mai puternic decît martorul, atingînd valoarea de 99% (fig. 1D,%D,3D). Comportarea semințelor plantei furajere Trifolium repens în varian- tele cu semințele celor trei specii de buruieni a fost următoarea : planta de cultură a germinat mai puternic în varianta cu Chenopodium album (47 %), Sinapis arvensis (51%) și Thlaspi arvense (57%) față de martor (37%), ceea ce arată că semințele de buruieni germinate au stimulat germinația plantei furajere (fig. 1®, 2S, 3^). Tabe Bitmul germinației sentințelor unor plante de cultură (Trittcwn vulgare, Zeanmys, Festuca pratensis, Lolwm perenw, Iul nr. 1 Trifolium repens, T. pratense, Lotus comiculatus, Medicago saliva) combinate cu semințe de Chenopodium album Tp + Ch Lc + Ch M + Ch Martori Ch | Tp Ch | Lc Ch | M Ch„ 1 T„ | Z„ | | L„ | T% I ÎP.Kl M„ germinativă (%) 1 1 1 2 — 1 2 — — j — — — 2 3 — 2 — 1 — — — — — 16 21 15 — 16 — — — 31 35 29 —- 27 —— — — 35 —;• 41 — 33 — 31 — — 38 42 34 33 **— — 39 — 43 —- 35 33 — —■ 39 43 36 •—• 33 — — 41 — 44 — 37 — 34 — 41 — 44 37 34 —* — 41 41 41 15 54 63 44 44 44 36 46 37 37 37 21 59 64 34 34 34 79 91 3? 73 46 79 31 73 7 16 63 90 47 61 59 75 75 41 41 41 68 74 44 44 44 48 48 48 37 37 37 66 67 34 34 34 95 95 100 100 100 100 100 | 100 85 87 88 88 88 88 84 89 89 31 31 32 94 94 94 64 66 66 75 82 83 41 74 44 48 37 67 34 95 89 89 89 34 94 70 83 41 41 41 74 74 74 44 44 44 50 51 51 37 37 37 67 67 67 34 34 34 96 96 96 36 37 94 96 71 71 83 83 „ , rr-. — t nratense: M = Medicago saliva Le — Lotus eorniculatus; Tr — Trifolium repens; Tp ‘ & 58 TR. I. ȘTEFUREAC și TATEANA FRAȚILESCU-ȘESAN 4 în variantele de semințe de buruieni combinate cu semințe de Trifolium pratense, trifoiul roșu a germinat mai slab decît martorul, și anume 74% împreună cu Chenopodium album și 68% cu Sinapis arvensis, față de 96% martorul. în varianta cu Thlaspi arvense capacitatea germi- nativă a plantei furajere a fost mai mare decît a martorului — 98 % (fig. 1F, 2F, 3JF). Specia furajeră Lotus corniculatus a avut o germinație mai slabă în variantele cu Chenopodium album (51%) și Sinapis arvensis (65%) față de martor (71%), dar mai puternică în combinație cu Thlaspi arvense (73%) (fig. W, 2^, 3&). * în variantele cu semințe de buruieni și specia furajeră Medicago saliva, lucerna a germinat mai puternic în combinație cu Sinapis arvensis (37 %) și Thlaspi arvense (92 %) față de martor (83 %), în timp ce în varianta cu Chenopodium album a germinat mai slab (67 %) (fig. 1H, 2H, 327). Comparînd cele patru specii de Poaceae cultivate, se constată, în toate cazurile, inhibarea germinației cariopselor de Triticum vulgare în prezența celor trei specii de buruieni: Chenopodium album, Thlaspi arvense, Fig. 1. — Ritmul germinației semințelor unor plante de cultură combinate cu semințe de Cheno- podium jalbum (A—H). T, Triticum vulgare; Z, Zeu mags; F, Festuca pratensis ; L, Lolium perenne ; Le, Lotus corni- culatus; Tr, Trifolium repens; Tp, T. pralense; M, Medicago saliva; Th, Thlaspi arvense; Ch, Chenopodium album; S, Sinapis arvensis; m, martor (prescurtări valabile pentru toate figurile). Sinapis arvensis, spre deosebire de Zea mays la care se înregistrează ger- minația maximă în toate cele trei variante. Cele două plante furajere — Festuca pratensis și Lolium perenne — sînt inhibate în germinație la variantele cu Chenopodium album și Sinapis arvensis; m varianta cu Thlaspi arvense germinația la Festuca pratensis este slab inhibată, iar la Lolium perenne este stimulată. în cadrul aceleiași familii se constată, deci, specificitatea fenomenului de germinație (fig. 1A—D, 2J.&—D, 3 A —D). Fig. 2. — Ritmul ate semințelor UNOR plante în cursul germinației 59 5 ACȚIUNI RECIPROCE ALE SEMINTELCm terminației semințelor unor plante de cultură combinate eu semințe de Sinapi» arvensis (A—H). Fig. 3. _ Ritmul germinației semințelor unor plante de cultură combinate cu semințe de Thlaspi arvense (A-H). Făcînd comparație între germinația celor patru specii de Fabaceae furajere, s-a observat că toate variantele de semințe de buruieni germinate (Chenopodium album, Sinapis arvensis, Thlaspi arvense) stimulează germinația semințelor de Trifolium repens; semințele germinate de Thlaspi arvense stimulează germinația semințelor de Trifolium pratense, Lotus corniculatus, Medic ago sativa; cele de Chenopodium album inhibă germi- 60 TR. I. ȘTEFUREAC și TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN 6 nația Ia Trifolium pratense, Lotus corniculatus și Medicago satira; gem in - țele de Sinapis arvensis inhiba germinația celor de Trifolium pratense și Lotus corniculatus, stimuiînd-o la Medicago satira. Și în cadrul celor patru specii de leguminoase s-a constatat, astfel, fenomenul de specificitate a germinației semințelor (fig. IE—H, 2E—H, 3E—H).. CONCLUZII 1. Semințele germinate ale celor trei specii de buruieni (Chenopodium album, Sinapis arvensis, Thlaspi arvense) inhibă germinația cariopselor de Triticum vulgare, cele de Chenopodium album și Sinapis arvensis — germinația la Festuca pratensis, Lolium perenne, Trifolium pratense, Lotus corniculatus, iar cele de Chenopodium album — pe a semințelor de Medicago sativa. 2. Semințele germinate ale celor trei specii de buruieni nu au modi- ficat germinația la Zea mays (100% sau aproape 100% în toate cazurile); semințele de Thlaspi arvense nu influențează, de asemenea, germinația cariopselor de Festuca pratensis. 3. în unele cazuri, germinația semințelor de buruieni stimulează germinația semințelor plantelor de cultură: semințele de Thlaspi arvense stimulează germinația cariopselor de Lolium perenne, ca și a semințelor de Trifolium pratense, Lotus corniculatus; semințele celor trei specii de buruieni stimulează germinația semințelor de Trifolium repens, cele de Sinapis arvensis și Thlaspi arvense pe cele de Medicago sativa. 4. Toate aceste influențe se datoresc secrețiilor radiculare ale speci- ilor de buruieni cercetate. Ele explică complexitatea relațiilor dintre plante în organizarea și componența fitocenozelor. 5. Experiențele au confirmat specificitatea fenomenului germinației în cadrul celor două familii Poaceae și Fabaceae. 7 ACȚIUNI RECIPROCE ALE SEMINȚELOR UNOR PLANTE 1N CURSUL GERMINAȚIEI 61 9. Knapp R., Experimenielle Soziologie hoheren Pflanzen, E. Ulmer, Stuttgart, 1954. 10, Krippelovă Terezia, Krippel Ed., Semenâ burin, Slovenska Akâdemia Vied, Bratislava, 1955. 11. LXpușan AV, Comunicări de botanică, București, 1968, IV, 87—92. 12. MihĂilescu Gr. L, Luci, șt., Inst. agron. Craiova, 1958, 97—119. 13. Tărau V., Savatti M., Chiorean I., Catalog de semințe — Note botanice, Inst. agron. Cluj, 1967, 111-116. Facultatea de biologie — Institutul botanic București, Aleea Portocalilor nr. 1 și Institutul de cercetări pentru protecția plantelor, București, Bdul Ion lonescu de la Brad, nr. 8. Primit în redacție la 1 iunie 1978. BIBLIOGRAFIE 1. Anghel Gh., Determinarea facultății germinative a semințelor In laborator, Edit. agrosilvică, București, 1953. 2. Anghel Gh., ChirilX C., Ciocârlan V., Ulinici Al., Buruienile din culturile agricole și com- baterea lor, Edit. Cer.es, București, 1972. 3. $ * # Catalog de semințe și sport pentru schimb, Grăd. bot. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 1971, 34. 4. Chircâ Eugenia, Fabian Ana, Contribuții botanice. Cluj, 1971, 315 — 324. 5. Dobrohotnov N. V., Semena sornth rastenii, Nauka, Moscova, 1961. 6. Fabian Ana, Micle F., Contribuții botanice. Cluj, 1960, 269—276. 7. FrXțilescu-Șesan Tatiana, Stefureac Tr. I., St. și cerc, biol.. Seria biol, veget., 1978, 30, 2, 145-152. "8. Ionescu-Sisești Gh., Staicu Ir., Agrotehnica, Edit. agrosilvică de stat, București, 1958, ’lî, 128-130. ASPECTE PRIVIND ANTAGONISMUL SPECIEI TRICHODERMA VIRIDE PERS. EX FR. FAȚĂ DE PYTHim DEBARYANUM HESSE DE LUCREȚIA DUMITRAȘ și TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN Twenty five oul of the 31 isolates of Trichoderma o ir ide Pers, ex Fr. studied in the laboratory exhibited a strong antagonism to the părăsite Pgthium debarganum Hesse, isolated from sugarbeet, pea and cotton seedllngs. The antagonistic poten- țial was examined “in vivo” in sugarbeet and cotton, the results obtained in the protection of the seedlings being as effective as those obtained with fungicidal Products. Acțiunea parazitară simultană a două sau a mai multor specii de microorganisme, dificultățile încă nerezolvate în sintetizarea unor produse eficace și nepoluante în combaterea anumitor grupe de paraziți (Phyeo- my cețos, BrysiphaceaeJ, apariția fenomenului de rezistență la unii paraziți față de fungicide fac ca mijloacele chimice folosite în protecția plantelor să nu aibă de obicei efectul așteptat. Dar, și în cazul cînd eficacitatea acestora ar justifica aplicarea lor pe scară largă, problema mult dezbătută a reducerii grabnice a poluării mediului înconjurător impune găsirea și a altor mijloace de combatere a paraziților, care să fie eficace, rentabile și nepoluante. , Depistarea unor microorganisme saprofite cu proprietăți antagoniste față de paraziți a devenit o preocupare a cercetătorilor pe plan mondial, în literatura de specialitate sînt destul de puține lucrări privind acțiunea antagonistă a speciei Tncfeodema viride Pers, ex Fr. față de diferite specii de Pythium (2), (4), (5), (6) și în special față de P. debaryanum Hesse (1), (3) ș.a. , Deoarece astfel de cercetări nu au fost efectuate în țara noastră pentru paraziții plăntuțelor de sfeclă de zahăr, mazăre și bumbac, am selectat dintre izolatele de Triehoderma viride realizate de noi, pe cele puternic antagoniste față de Pythium debaryanum, parazit periculos și foarte frecvent și la alte plante de cultură. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE F T (t S r ' în vederea stabilirii gradului de antagonism și al eficacității tratamentului microbiologic în combaterea ciupercii Pythium debaryanum, parazită pe plăntuțele de sfeclă de zahăr (PI șiP2), mazăre (P3) și bumbac (PA... PF) am folosit 31 de izolate de Triehoderma viride (Td 11 ... Td 42), provenite de pe substraturi variate. Pentru aprecierea gradului de antagonism s-au cultivat in vitro cele două specii de ciuperci folosind metoda culturilor duble; s-au măsurat zonele de inhibare a creșterii ciupercii parazite și gradul de acoperire a acesteia de către anta- gonist. Culturile au fost examinate la microscop în zona de interferență a celor două ciuperci. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. 1, P. 63-67, BUCUREȘTI, 1979 6—c, 1011 64 LUCREȚIA DUMITRAȘ și TATIANA FRĂȚILESCU-ȘESAN Pentru încercarea tratamentului microbiologic, s-a lucrat în seră cu soiul Monorom de sfeclă de zahăr și cu soiul de bumbac Cirpan 433 însămînțate în sol steril, infectat cu Pythium debaryanum; tratamentul cu Trichoderma viride a fost aplicat la sămînță sau la sol. Pentru comparație, s-au folosit două variante-martor, și anume una infectată și netratată și o alta infectată și tratată chimic. Rezultatele au fost apreciate pe baza procentului de plăntuțe să- nătoase. REZULTATELE OBȚINUTE Din datele prezentate în tabelul nr. 1 pentru sfecla de zahăr, se constată că, din cele 16 izolate de Trichoderma viride, 13 au fost puternic antagoniste față de Pythium debaryanum izolatul PI, iar dintre acestea 10 au inhibat și izolatul P2. Fenomenul, constatat macroscopic a fost evident după două zile de la însamînțare, prin apariția unor, zone de inhibare, în care ciuperca parazită nu a crescut; după 5 zile diametrul zonelor de inhibare a ajuns cel mai frecvent pînă la 4,2 cm. în etapa ur- mătoare (5—7 zile) specia antagonistă a cuprins atît zona de inhibare, cît și pe aceea pe care a crescut parazitul, acoperind întreaga suprafață de cultură cu miceliul și fructificațiile speciei Trichoderma viride. Ilustrăm cele expuse printr-un exemplu, și anume izolatul Td 12 față de PI (pl. I, fig. 1, a—d), ceea ce este valabil, în linii generale, pentru toate cele 13 izolate puternic antagoniste. Tabelul nr. 1 Gradul ie antagonism al unor izolate de Trichoderma. viride față de don* Izolate de Pythium debaryarwm(Pl și Pt) de pe plăntuțele de sfeclă de zahSr Antagonistul Diametrul (cm) zonei de Inhibare: minim — maxim (cel mai frecvent) 11 ’r ’ — ■ — Gradul de , acoperire cu Trichoderma viride la 5 zile de la însă- mînțare la 3 zile de la Insămînțare la 5 zile de la insămînțare Pl P2 Pl P2 Pl P2 Td 11 3,0 — 4,3(3,8) 0,7-2,3(1,8) 3,8-4,2(4,0) 2,8-3,4(3,2) + + + + Td 12 34-5,0(4,7) 1,0-1,6(1,3) 3,8-4,3(4,0) 0,7-1,3(1,1) + + + + 4- . Td 13 1,8—2,4(2,4) 0,7 — 14(1,2) 2,7—3,3(2,9) 0,8-1,4(1,2) + + + 4- Td 14 3,0—4,0(4,0) 0,5-0,8(0,8) 4,1- 4,4(4,2) 0,7-1,5(1,1) + + + + 4- Td 15 0 0 0 0 — Td 16 0 0 0 0 — — Td 33 1,1 — 1,7(14) 1,2—2,0(l,9) 3,0-3,8(3,8) 3,2-4,3(4,0) 4- + + + 4-4-4-4- Td 34 1,2—3,3 (2,0) 1,0—2,4(2,0) 3,3-4,0(4,0) 3,3-4,2(4,0) + + + + 4- + 4- 4- Td 35 1,3-2,5(2,0) 1,2-2,5(2,0) 2,9—4,6(4,2) 3,4-4,0(4,0) 4-4-4-4- + + + + Td 36 1,2-2,2(1,5) 1,5—3,0(2,0) 3,0-4,0(4,0) 3,2-4,3(4,2) + + + + 4- 4-4- 4- Td 37 1,0-2,4(2,0) 1,5-2,3(2,0) 3,0-4,5(4,2) 3,0-4,6(4,2) 4-4-4-4- 4-4-4-4- Td 38 1,0-3,0(1,8) 1,9-2,5(2,0) 3,6-4,0(4,0) 3,0—4,2(4,0) 4-4-4-4- + + + + Td 39 1,5-2,8(2,0) 1,9-3,4(2,0) 3,0—4,6(4,0) 3,1-4,3(4,1) 4-4-4-4- 4* 4- 4-4- Td 40 1,0-3,0(1,0) 1,5-2,8(2,0) 3,2-4,3(4,0) 2,9-4,0(4,0) + + + + + + + + Td 41 1,2—3,0(2,0) 1,6—2,3 (2,2) 3,0—4,0(4,0) 3,0-4,0(4,0) 4-4*4- 4- + + + + Td 42 1,2—2,2(2,0) 1,8—2,1(2,0) 3,0-4,0(4,0) 3,0—4,0(4,0) + + 4-4- ++ + + Martor Pl 0 0 0 0 — — Martor P2 0 0 0 0 — Noid. + + + + ciuperca-test complet acoperită de Trichodeff»a viride. + + + 3/4 din. suprafața culturii ciupercii-test acoperită de Trichoderma vinde. + + 1/2 din suprafața culturii ciupercii-test acoperită de Trichoderma^ viride. + 1/4 din suprafața culturii ciupercii-test acoperită de Trichoderma viride. — ciuperca-test neaooperită de Trichoderma-viride. 3 ANTAGONISMUL SPECIEI T. VIRIDE FAȚĂ DE P. DEBARYANUM 65 în tabelul nr. 2 sînt prezentate rezultatele privitoare la comportarea celor 19 izolate de Trichoderma viride față de Pythium debaryanum de la mazăre; astfel, după 3 zile de la însamînțare, 12 dintre acestea au mani- festat un grad ridicat de inhibare (3,5 — 4 cm în diametru), iar după 4 zile, gradul de acoperire a fost maxim (pl. I, fig. 1, e,// Un singur izolat, Tabelul nr. 2 Gradul de antagonism al unor Izolate de Trichoderma viride față de Pythium debaryanum plăntuțele de mazăre Antagonistul Diametrul (cm) zonei de inhibare: maxim — minim (cel mai frecvent) după 3 zile Diametrul coloniei de Trichoderma viride la: 3 zile de la Insămînțare 4 zile de la însămînțare Td 11 3,2-4,2(4,0) 2,5-3,4(2,8) 3,5-4,0(4,0) Td 12 3,2-4,5(4,0) 2,2-3,3(3,0) 3,8-44(4,0) Td 13 3,0-4,0(3,5) 2,4-3,5(3,0) 3,6-4,5(4,0) Td 14 3,0-4,2(4,0) 1,8-2,8(2,8) 3,0-4,0(4,0) Td 15 3,3 —4,0(3,5) 2,2-2,9(2,2)' 4,0-44(4,0) Td 17 0,4-1,1(0,4) 0,4-0,9(0,8) 1,0-14(1,2) Td 18 2,0—34(2,5) 2,5-3,4(2,8) 2,8-3,6(3,2) Td 19 0,5 —0,8(0,6) 3,2-4,0(3,8) 3,8-4,3(44) Td 20 1,0-4,2(34) 1,0-3,8(3,5) 2,5-4,0(3,8) Td 23 2,2-4,3(3,5) 24-3,5(3,0) 3,0-4,5(4,0) Td 24 3,2 —4,0(3,8) 0,2-2,9(1,8) 4,0 —4,0(4,0) Td 25 2,8-4,5 (4,0) 1,8-2,5(24) 3,0-44(4,0) Td 26 3,0-4,7(4,0) 14-3,0(3,0) 3,0-4,0(4,0) Td 27 2,0-4,7(4,0) 0,9-1,5(1,0) 3,0-4,2(4,0) Td 28 1,3-4,0(3,0) 1,5-3,0(3,0) 2,0-3,0(3,2) Td 29 1,0-4,2(3,2) 1,8-34(3,0) 2,3-34(3,3) Td 30 3,0-4,4(3,5) 1,8-2,7(24) 3,9-44(4,0) Td 31 1,2 —4,1(3,5) 2,5-4,0(2,7) 2,5-4,0(3,0) Td 32 2,5-4,0(2,5) 2,0-3,8(24) 2,3 —4,0(2,8) Martor Pythium 0 0 0 debaryanum Td 17, s-a dovedit mai puțin activ, zona de inhibare fiind foarte mică (0,4 cm) și gradul de acoperire scăzut. în cazul izolatului Td 19 zona de inhibare a fost, de asemenea, mică (0,6 cm), dar gradul de acoperire ma- xim (4,1 cm). Din analiza datelor înscrise în tabelul nr. 3, în care se prezintă comportarea a 7 izolate de Trichoderma viride față de 6 izolate de Pythium debaryanum din plăntuțele de bumbac, reiese că izolatele Td 14, Td 17, Td 18 și Td 20 au manifestat antagonism moderat, zona^ de inhibare variind, cu o singură excepție (PB), între 2,0 și 3,5 cm în diametru; izolatele Td 19 (Tdf) și Td 21 au fost puternic antagoniste față de toate izolatele de Pythium debaryanum, producînd o zonă de inhibare de 3,5 pînă la 4,0 cm. Izolatul Td 22 (Tdf) a prezentat antagonismul cel mai puternic în toate cazurile (tabelul nr. 3 și pl. I, fig. 1, g, h). La analiza microscopică a hifelor de Pythium debaryanum din zona de contact cu Trichoderma viride s-a constatat că acestea au tendința de strangulare și falsa septare, iar în interiorul lor apar zone de contractare și întrerupere a conținutului (pl. II, fig. 2, j —l)- La examinarea hifelor 66 LUCREȚIA DUMITRA Ș și TATIANA FRAȚILESCU-ȘESAN 4 miceliene din varianta-martor, dezvoltate în absența antagonistului s-a constatat o evoluție normală a acestora, indiferent de proveniența izola- telor (pl. II, fig. 2, i). Din rezultatele obținute în seră privind combaterea parazitului Pythium debaryanum se constată că în toate variantele în care s-a aplicat Tabelul nr. 3 Cradul de antagonism al unor izolate de Tvichodmna wide față de. Pythium ăebaryanwn de pe plăntuțele de bumbac Diametrul (cm) zonelor- de inhibare : minim — maxim (cel mai frecvent) la 3 zile de la însămînțare Antago- PA PB PC PD Td 14 2,9—3,5(2,9) 2,0-3,7(2,8) 2,8-3,8(3,2) 2,2—3,7(2,8) Td 17 2,3-4,0(3,0) 2,5 —4,5(4,0) 1,7-5,0(3,7) 2,6—4,0(3,0) Td 18 2,5-3,5(3,0) 2,0-3,9(2,0) 1,7—4,0(2,0) 2,3-3,5(3,2) Td 19 2,2 —4,0(3,5) 34—4,1(3,8) 0,6-44(4,0) 3,0-4,0(4,0) Td 20 2,0—4,3(3,5) 2,8-4,2(4,0) 2,7—4,9(3,0) 1,0-3,0(2,0) Td 21 3,0-5,0(3,5) 3,0-5,0(4,0) 2,2-4,5(4,0) 3,4—4,2(4,0) Td 22 3,5-54(4,0) 3,0—4,5(4,0) 1,5-4,0(4,0) 2,0-4,2(4,0) PE PF 2,4-3,3(34) 2,0-44(3,0) 1,5-24(2,0) 3,0—4,2(3,5) 2,8-4,0(3,5) 34-4,2(3,5) 2,0—4,2(4,0) 2,8-3,3(2,8) 3,0-44(3,5) 1,0-2,7(2,4) 1,0-3,8(3,5) 1,0-4,0(2,0) 34-4.2(3,5) 1,0-4,0(4,0) tratament microbiologic la sol sau la sămînță, procentul de plante sănă- toase este, în general, mai mare decît la martorul infectat și netratat (tabelul nr. 4). Efectul este evident în special la bumbac, ia care procentul de plantuțe sănătoase a fost cu circa de două ori mai mare față de martorul netratat (între 57,3 și 72,0 față de 33,4 la martor). La sfecla de zahăr, însă, diferențele între martor și variantele tratate cu Trichoderma viride au fost mai mici, între 51,5 și 53,6% față de 47,0% la martor. S-au înre- gistrat unele diferențieri ale procentului de plăntuțe sănătoase și în funcție de modul de aplicare a tratamentului: Td 19 și Td 37 au dat rezultate Tabelul nr. 4 Efectul ușor tratamente cu TricJtoderma viride aplicate în seră pentru combaterea ciupercii Pyfâium debaryamiw Ia plăntuțele de sfeclă de zabăr (soiul Monorom) și bumbac (soiul Cirpan 433) Bumbac* Varianta % răsărire (plante sănătoase) % față de martor Martor infectat, netratat 33,4 100 Martor infectat, tratat cu Tiradin 0,2% 82,2 246 Ia sămînță -Td 19 aplicat lă sol 66,0 198 Td l9 'aplicat la sămînță 72,0 216 Td 22 aplicat la sol 62,0 186 .Td 22 aplicat la sămînță 57,3 171 • Sfeclă de zahăr ** Martor infectat, netratat Martor infectati tratat cu Tiradin 0,2 % la sămînță 47,0 59,0 100 125 Td-37 aplicat la sol 51,5 110 Td 37 aplicat la sămînță 53,6 114 • ■ Solul a fost infectat cu izolatul PD. . •* Solul, a- foct- infectat- cu izdlâttil .PI, Planșa I. — Aspecte ma- croscopice ale antagonis- mului unor izolate de Tri* choderma viride față de Pylhium debaryanum de la diferite plante de cultură. Fig, 1, — a, Martor (P. debaryanum); b—d, etape succesive ale acțiunii speciei T. virideasupra patogenului P. debaryanum de la sfecla de zahăr ; e și f, idem de la mazăre; g și h, idem de la bumbac. Planșa II. — Aspecte microscopice din zona de acțiune a antagonistului Trichoderma vinde asupra ciupercii Pythium debarya- num, Fig. 2. — i, Hife de P. de- baryanum din varianta- mai’tor ; j și k, etape suc- cesive ale acțiunii anta- gonistului T. vinde asu- pra ciupercii P. debanja- num; l, hife ale parazitu- lui cu conținutul contrac- tat și fragmentat sub influența antagonistului (X1 225). 5 ANTAGONISMUL SPECIEI T, VIRIDE FAȚA DE P. DEBARYANUM g7 t ' ■ mai bune cînd au fost aplicate la sămînță, în timp ce Td 22, atunci cînd a; fost aplicat la sol. Comparînd rezultatele obținute în variantele cu tratament micro- biologic cu cele din varianta cu tratament chimic, se constată că, la aceasta, din urmă, atît la bumbac cît și la sfecla de zahăr, procentul de plante sănătoase a fost mai mare chiar față de varianta cea mai bună ou trata- ment microbiologic: 82,2 față de 72,0, la bumbac, și 59,0 față de 53,6, la- sfecla de zahăr. Dar, chiar în această situație, mijloacele de combatere microbiologică prezintă interes deosebit, dacă se ține seama de unele- efecte pozitive de durată mai lungă. Astfel, sînt excluse, în general, feno- menele de toxicitate și se pot evita perturbările ce pot avea loc în echilibrul microorganismelor din sol, ca rezultat al poluării cu produse chimice. CONCLUZII 1. Dintre cele 31 de izolate de Trichoderma viride provenind de pe substraturi variate, 25 au manifestat antagonism pronunțat față de Pythium debaryanum, parazit lă sfecla de zahăr, mazăre și bumbac. 2. Se constată concordanță între acțiunea antagonistă stabilită in vitro manifestată prin zone de inhibare și acoperire ulterioară a patogenu- lui, pe de o parte, și procentul de plante sănătoase obținute in vivo în urma tratamentelor cu ciuperca antagonistă, pe de altă parte. 3. S-a stabilit eficacitatea izolatelor antagoniste Td 19, Td 22 și Td 37, care au permis obținerea de plante sănătoase în procente apropiate de cele din variantele tratate chimic. H 4. Chiar dacă rezultatele sînt mai puțin spectaculoase în comparație cu cele obținute prin tratament chimic, tratamentele microbiologice sînt de preferat, datorită absenței toxicității și, în cazul creării posibilită- ților de extindere a lor, pot contribui la reducerea poluării mediului în- conjurător. BIBLIOGRAFIE 1, Gregory K. F., Allen O. N., Riker A. J., Peterson W. H„ Phytopațhology, 1952, 42, 11 613-622. 2. Lang K. J., Europ. J. Forest Path., 1975, 5, 4, 225 — 240 (RPP, 1976, 54, 4, 310). 3. Likais R., Arch. Mikrobiol., 1952, 18, 1, 49—100. 4. Maciejowska Z., Ochrana R6slin, 1970, 12, 1, 205 —209. 5. Singh R. S., Naturwissenschaften, 1970, 51, 173. 6. Weindling R., Phytopathology, 1932, 22, 10, 837—845, Institutul de cercetări pentru proiecția plantelor București, B-dul Ion lonescu de la Brad nr, 8. Primit în redacție la 30 martie 1978. ' ■'■'■'7 V/:"' 7 VALORILE CALORICE LA PRINCIPALELE GRAMINEE ȘI LEGUMINOASE PERENE ■ de DOMNICA TĂCU și V. CARDAȘOL In the principal gramineae (Dactylis glomerata, Festuca pratensis, Poa pratensis, Lolium perenne and Phleum pratense) and perennial leguminous plants (Medicago saliva and Trifolium repens Ladino) the caloric values of dry matter ranged between 4.240 cal/g and 4.386 cal/g. The fertilization rates (NqPoKo, NSoP6ț>K8(Jt N18oP0oK8o) did not influence significantly these values. în nutriția rumegătoarelor energia este frecvent utilizată ca unitate de măsură, deoarece toate procesele metabolice care au loc în organismul animalului implică transfer de energie, consumul energetic fiind primul factor limitativ în producția acestora, carențele unor constituenți ai hranei influențînd rapid metabolismul energetic (3). Valoarea calorică a principalelor specii de graminee (Daetylis glo- merata, Festuca pratensis, Poa pratensis, Lolium perenne, Phleum pratense) și leguminoase (Medicago satira și Trifolium repens Ladino) reprezintă unul dintre elementele importante care caracterizează valoarea nutritivă a furajului. în cele ce urmează prezentăm modul cum este influențată valoarea calorică de specie și de doza de fertilizare. MATERIAL ȘI METODĂ S-a lucrat pe 5 specii de graminee : Daetylis glomerata, Festuca pratensis, Poa pratensis, Lolium perenne și Phleum pratense, recoltate de pe o pajiște semănată în cîmpul experimental JBod — Brașov. Condițiile pedoclimatice sint redate In tabelul nr. 1. Plantele au fost recoltate Tabelul nr. 1 Caracteristici pedoclimatice Locali- tatea Indicii climatici Tipul de sol ’Adîn- cimea cm pH (H2O) Hu- mus 0/ /o N total ■ % PaO5 mobil mg/100 g sol KaO mobil mg/100 g sol tempera- tura medie anuală °C precipi- tații mm Bod 7,4 603,5 humico- turbo- gleic 0-10 7,6 21,7 1,08’ 8,0 6,2 10-20 7,6 19,5 0,98 5,9 4,6 Măgurele 7,8 742 cerno- zio- moid 0-10 6,1 3,7 0,19 7,0 26,3 10-20 6,2 3,5 0,18 7,8 32,2 ST. Șl CERC. BlOt. SERIA BlOt. VEGET., T. 31/ NR. 1., P. 69 -72,.BUCUREȘTI,-. 1970.. 70 DOMNI CA TĂCU și V. CARDAȘOL NALOUTUR CALORICE LA GRAMlNEB Șl LEGUMINOASE PERENE 71 în faza de înspicare, prin cosire la înălțimea de 4—6 cm, și au fost fertilizate cu doze de N90. P6oK0O și, respectiv, de NieoPeoKeo, îngrășăminte]e cu fosfor și potasiu au fost aplicate toamna, iar cele cu azot în doză de N80 primăvara, doza de Ni80, fiind împărțită jumătate toamna și jumătate primăvara. Ca îngră- șăminte au fost utilizate : superfosfat simplu, sare potasică și azotat de amoniu. Leguminoasele Medicago sativa și Trifolium repens Ladino au fost recoltate in faza de îmbobocîre de pe solul cernoziomoid de la Măgurele — Brașov ale cărui caracteristici sînt pre- zentate în tabelul nr. 1. Doza de fertilizare în cazul leguminoaselor a fost de N1()()P6o, iar experi- ențele au fost executate pe partea epigee a plantei și pe plantă cu o parte din rădăcină (pe adîncimea de 0—10 cm). Altitudinea medie a localităților îh care s-au făcut experiențele este de 540 m. După colectare, plantele au fost cîntărite în stare proaspătă și uscate în etuvă termostat pînă la greutatea constantă, apoi au fost arse în calorimetrul Berthelot. După ardere, cenușa a fost cîntărită. Aprecierea statistică s-a făcut conform analizei varianțet Rezultatele asupra valorii calorice a substanței uscate au fost exprimate în cal/g, iar conținutul în apă și în cenușă în procente. REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele obținute sînt redate în tabelele nr. 2 —5. La specia Phleum pratense (tabelul nr. 2), dozele de fertilizare nu au influențat semnificativ valoarea calorică a substanței uscate. Doza de N90P60K6ft Tabelul nr, 2 Valori «dorice la specia Phleum pratense Doza Apă % Cendșă % Valori ' calorice ale sita. . cal./g 75,10 4,50±0,36 4 300±68 N8qP 60^60 73,80 3,35±0,33 4 306±37 ^180^60^08 77,10 3,29±0,87 4 257 ±59 administrată speciilor Lolium perenne, DactyUs glomerata și Phleum pratense (tabelul nr. 3) nu a afectat semnificativ valoarea calorică a sub- stanței uscate. Tabelul nr. 3 Valori calorice la doza de NgoPsoK#o pentru diferite specii Specia Apă % 'Cenușă o/ /o Valori calorice ale s.u. cal/g Lolium perenne 73,50 3,97±0,66 4 295±33 Dactylis glomerata 67,06 . 4,53±0,17 4 284 ±50 Phleum pratense 73,80 3,35 ±0,33 4 306 ±37 în cazul Variantei-martor (N0P0K0) (tabelul nr. 4), în condiții de fertilizare identice,, valoarea calorică a substanței uscate este, de aseme- nea, neinfluențată semnificativ de trei din speciile de plante furajere studiate (Festuca pratensis, Poa pratensis și Phleum pratense). Comparînd datele obținute în cazul lucernei și al trifoiului (tabelul nr. 5), rezultă că valoarea calorică a substanței uscate de la luCernă este semnificativ mai mare atît la plantele cu rădăcină (F = 16,41; 1 și 25 GL), cît și la cele fără rădăcină (F = 66,71; 1 și 24 GL). Prezența rădăcinii Tabelul nr, 4 Valori calorice Ia varianta-martor (N0P0K 0) pentru diferite specii Specia Apă % Cenușă % Valori calorice ale s.u. cal/g Festuca pratensis 72,76 4,55±0,54 4 302 ±42 Poa pratensis 68,70 3,70±0,81 4 240±49 Phleum pratense 75,10 4,50±0,36 4 300±68 micșorează valoarea calorică a substanței uscate a plantei în ambele cazuri. Cunoscînd valorile calorice ale substanței uscate a principalelor graminee și leguminoase se poate conchide că la o producție medie anuală de 9 220 kg/ha substanță uscată se realizează aproximativ 40 000 000 kcal, în cazul unei pajiști temporare formată din Paclylis glomerata 45%, Lolium Tabelul nr. 5 Valori calorice ale substanței iscate Ia speciile Medicago saliva și Trifolium repens Ladino Specia Planta Apă (%) Cenușă (%) Valorile calorice ale s.u. (cal/g) Medicago sativa cu rădăcină 82,87 9,03 ±0,58 4 320±37 fără rădăcină 84,50 7,81 ±0,23 4 386±40 Trifolium repens cu rădăcină 83,84 6,73 ±0,49 4 262±38 Ladino fără rădăcină 85,95 6,93 ±0,31 4 296±37 perenne 9%, Festuca pratensis 12%, Phleum pratense 17%, Poa pratensis 13% și Trifolium repens 3%. Rezultatele obținute de noi privind valoarea calorică a substanței uscate la cele 7 specii de plante analizate se încadrează în limitele mențio- nate în literatura de specialitate la alte specii de plante. M. Paucă-Co- mănescu și colab. (2) găsesc o variație destul de pronunțată a valorii calorice a celor 24 de specii de plante analizate din flora spontană. Men- ționăm că speciile studiate de noi nu figurează în lucrarea citată. A. Bre- zeanu (1) analizează influența îngrășămintelor cu azot, fosfor și potasiu asupra formării și dezvoltării mugurilor de înfrățire la Festuca pratensis Huds., arătînd că NH4NO3 are acțiune stimulatoare, iarKsSO4 și Na2HPO4 72 DONINICA TĂCU și V. CARDAȘOL au efect negativ asupra acestui proces. Din cercetările noastre rezultă că îngrășămintele administrate nu influențează valoarea calorică a substanței uscate a plantelor analizate. BIBLIOGRAFIE 1. Brezeanu A., St. și cerc, biol,, Seria botanică, 1966, 18, 5, 447 — 454. 2. Paucă-Comănescu M., Brezeanu A., Tăcină Fl., Rev. roiim. Biol., Serie de Botanique, 1973, 18, 6, 323-331. 3. Ulyatt M. J„ The feeding value of herbage, chemistry and biochemistry of herbage, Acad. Press, Londra — New York, 1973, 3 (cap. 31). Institutul de cercetări pentru protecția plantelor București, Bdul Ion lonescu de la Brad nr. 8. Primit în redacție Ia 30 iulie 1978. CAEIOTIPUL UNOR SPECII DE PLANTE II. STUDIUL CROMOZOMILOR MITOTICI LA MATBICABIA CHAMOMILLA (CHAMOMILLA BECUTITA L. RAUCHERTj SOIUL ZLOTY LAN DE I. I. BĂRA The number of chromosomes in diploid cells is 32 and probably the basic number (X) is 8 (not 9 as other authors established). If we accept that X — 8, then the species is tetraploid (at least in our populations studied). The chromosomes are small (maximum 3.4682 p.) and a little variable in form (undeveloped karyotype). The variability ] imits of the length of chromosomes are of mean amplitude, pro- bably because of the reduced length of chromosomes ; this fact prevents colchicine from having similar effects with those met in the species with very long chromo- somes, the contraction degree of which is very varied. Studiile de citogenetică, dedicate stabilirii numărului de cromozomi, cariotipului și idiogramei, la specii de plante cu valoare economică, capătă pondere și importanță tot mai crescute. Nu se concepe o selecție și o ameliorare modernă, fără o prealabilă cunoaștere a cariotipului speciei. Numai astfel se pot indica cele mai eficiente și rapide căi de zdruncinare a conservatismului ereditar și mărire a amplitudinii de variabilitate. Ulterior, efectul anumitor factori mutageni poate fi constatat la nivelul numărului și formei cromozomilor și corelat cu eventualele răspunsuri fiziologo- biocliimice ale individului mutant. MATERIAL ȘI METODĂ Semințele de Matricaria chamomilla L. (Chamomilla recutita L. Rauchert) soiul Z loty lan au fost obținute de la Stațiunea centrală pentru cultura și ameliorarea pajiștilor din Măgu- rele — Brașov. Germinarea s-a făcut în cutii Petri, pe hîrtie de filtru îmbibată cu apă distilată, la temperatura camerei. Semințele au început să germineze după 3 zile. în prima zi au germinat 15%, în a doua zi 16 %, în a treia zi 2 %, iar în a patra și ultima zi 4 % din semințe. Procentul final de germinare a fost de 81. Semințele ale căror rădăcinițe au atins dimensiunile de 0,5— 1 cm au fost trecute timp de o oră într-un flacon cu soluție de colchicină 0,2 %. Apoi au fost spălate și trecute încă o oră în cutiile Petri, pe hîrtie de filtru îmbibată cu apă distilată. La sfîrșitul intervalului, materialul a fost introdus în fixator Bataglia timp de 5 min, apoi păstrat în alcool 70%, pînă la prelucrare. Hidrolîza s-a făcut în soluție de HC1 50%, la tempe- ratura camerei, timp de o jumătate de oră. Colorarea a fost efectuată cu reactiv Schiff, la frigider, timp de o jumătate de oră. Preparatele au fost obținute prin metoda squash. Meta- fazele de cea mai bună calitate, utilizate pentru cariotip și idiogramă, an fost fotografiate la MC,M, cu aparat foto Exakta II b, cu obiectivul microscopic 90 x imersie și ocul arul foto Fx. REZULTATE ȘI DISCUȚII Conform sintezei întocmite de A. I, Kovăcs și E. I. Eâcz (2), tota- litatea cercetărilor efectuate pe plan mondial au identificat 18 cromozomi somatici la Matricaria chamomilla, stabilind ca număr cromozomic de ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31 NR. 1, P. 73-75, BUCUREȘTI, 1979 74 I. I. BÂRA 2 bază 9 (X — 9). Dintre toate lucrările citate de cei doi autori (Inndergarth, 1909; Bur, 1912 ; Hartwich, 1936 ; Love-Love, 1948 ; Polya, 1948 ; Koul, 1964; Gadella, Kliphnis, 1906; Fernandes, Queiros, 1971), numai una se referă la populații ale speciei de pe teritoriul țării noastre și aceasta aparține lui I. T. Tarnavschi (1948). Investigațiile noastre au dus la rezultate complet diferite de ale autorilor menționați, întrucît în toate metafazele analizate am găsit 2n = 32 de cromozomi (fig. 1). Prin urmare este de presupus că însuși numărul cromoz ornic de bază este altul. Cei 32 de cromozomi găsiți de noi au fost împărțiți în grupe de omologi, notate cu cifre latine. Lungimea totală absolută a cromozomilor variază între 3,4682 (perechea I) și l,6691jx (perechea a XVI-a), valoarea indexului centromeric între 46,87 (perechea a V-a) și 24,56 (perechea a XlII-a), raportul brațelor între 1,0000 (perechea a V-a) și 2,7707 (perechea a XlII-a), lungimea relativă a cromozomilor între 8,58 (perechea I) și 4,12p, (perechea a XVI-a). Lungimea totală a unui set haploid este de 41,1913p (tabelul nr. 1). în funcție de poziția Tabelul nr. 1 Caracteristici cantitative ia cromozomii initofici ai speciei Mairicaria diamomilla L. Pere- chea de cromo- zomi Pozi- ția centro- meru- lui Lungimea medie (jx) Lungimea relativă a cromozo- milor Index cen- trome- ric i Raport brațe r lungime totală limite de va- riabili- tate braț lung limite de va- riabili- tate braț scurt limite de va- riabili- tate I m 3,4682 4,464 2,357 1,7986 2,393 1,071 1,3120 1,785 1,000 8,58 37,82 1,3708 II m 3,2048 4,107 2,142 1,5711 2,178 0,964 1,3120 1,785 0,892 7,92 40,93 1,1974 III m 3,0620 3,893 2,142 1,6067 2,071 1,071 1,1735 1,464 0,892 7,57 38,32 1,3691 IV sm. 2,9415 3,571 2,428 1,8076 2,428 1,357 0,8163 1,000 0,642 7,20 27,74 2,2143 V M 2,7135 3,500 2,178 1,2720 1,607 1,035 1,2720 1,607 0,714 6,71 46,87 1,0000 VI ni 2,6871 3,500 1,857 1,3477 2,071 0,785 1,0442 1,357 0,714 6,64 38,85 1,2906 VII sm 2,6425 3,571 1,535 1,7088 2,428 1,428 0,7137 1.071 0,392 6,53 27,00 2,3942 VIII sm 2,5977 3,214 2,071 1,7138 2,000 1,428 0,6424 1,071 0,357 6,42 24,72 2,6678 IX m 2,5887 3,214 1,785 1,3478 1,607 1,071 0,9860 1,321 0,535 6,40 - 38,00 1,3669 X m 2,5753 3,035 2,142 1,4844 1,714 1,250 0,9128 1,321 0,785 6,37 35,44 1,6262 XI m 2,5665 3,500 1,785 1,2718 1,714 0,892 1,0175 1,500 0,535 6,35 39,64 1,2499 XII m 2,3656 3,214 1,892 1,2852 1,785 0,821 0,8567 1,250 0,428 5,85 36,21 1,5001 XI II sm 2,1245 2,928 1,500 1,4458 1,964 1,035 0,5218 0,750 0,357 5,25 24,56 2,7707 XI v in 2,0576 2,500 1,571 1,0801 1,250 0,821 0,7673 1,071 0,428 5,09 37,29 1,4076 X V sm 1,9287 2,285 1,785 1,1823 1,607 0,892 0,5845 0,821 0,357 4,77 30,30 2,0227 XV I sm 1,6691 2,464 1,392 1,0843 1,464 0,642 0,4908 0,714 0,357 4,12 29,40 2,2092 3 CARIETIPUL UNOR SPECII,DE PLANTE. II 75 centromerului, cele 16 perechi de omologi au fost grupate (pe baza rapor- tului brațelor și indexului centromeric) în trei categorii, și anume : meta- centrici (perechea a V-a), mediani (perechile I, II, III, VI, IX, X, XI, XII, XIV) și submediani (perechile IV, VII, VIII, XIII, XV, XVI). Prin urmare se poate aprecia că specia are un cariotip puțin evoluat. în privința limitelor de variabilitate, pentru lungimea cromozomilor, poate fi menționat faptul că acestea nu sînt deosebit de largi, situație ce poate fi pusă’ și pe seama dimensiunilor reduse ale cromozomilor, ceea ce uniformizează întrucîtva acțiunea colchicinei. CONCLUZII Numărul de cromozomi, în celulele diploide este de 32 și probabil că numărul cromozomic de bază (X) este. 8 (nu 9 cum au stabilit ceilalți autori). Dacă se acceptă că X — 8, atunci specia este tetraploidă (măcar în populațiile studiate de noi). Cromozomii sînt mici (maximum atingînd 3,4682g) și puțin variabili ca formă (cariotip neevoluat). Limitele de variabilitate ale lungimii sînt de amplitudine medie, probabil și din cauza lungimii reduse a cromozomilor, fapt care împiedică colchicina să aibă efecte similare celor întîlnite la specii cu cromozomii foarte lungi, unde gradul de contracție variază destul de mult. BIBLIOGRAFIE 1. Bara I. L, Floria Fl., Lucr. Staț. „Stejarul”, Pingărați, 1974—1975, 197 — 198. 2. KovAcs A. I„ RÂcz Elisabrta Ioana, Note botanice, Tg. Mureș, 1973, X, 1 — 68. .3. Raicu P. și colab., Ciîogenelica (Principii și metode), Edit. Academiei, București, 1969, Stațiunea de cercetări „Stejarul”, 5648, Pingărați — Neamț. Primit în redacție la 30 martie 1978. Matricaria chamomilla L. a, Metafază; b, cariotip; c, idiogramă. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE A MUZEULUI JUDEȚEAN DE ȘTIINȚE NATURALE DIN PIATRA NEAMȚ între numeroasele manifestări științifice organizate cu prilejul împlinirii unui veac de la războiul de independență a României și a 7 decenii de ]a răscoalele țărănești din 1907, s-a înscris și sesiunea de comunicări a Muzeului din Piatra Neamț. La lucrări au participat pe lingă cercetătorii Muzeului din Piatra Neamț și cei de la Stațiunea Pîngărați, numeroase cadre universitare (Iași, București, Cluj-Napoca, Baia Mare ș.a.), precum și din învățămîntu] liceal din județ, cercetători de la mai multe muzee de științe naturale din țară ș.a. Cuvin tul de deschidere a fost rostit de tov. Gh. Bunghez, președintele Comitetului ju- dețean de cultură și educație socialistă Neamț sub egida căruia s-a desfășurat această mani- festare științifică. A' urmat prezentarea unor materiale cu caracter mai larg, festiv, și anume:„Muzeul de științe naturale din Piatra Neamț la cei 12 ani de activitate” (M. Ciobanu), „Contribuția unor botaniști români la lupta pentru independența României și la răscoalele țărănești din 1907 în Moldova” (Tr. I. Ștefureac), „Ecosistemele forestiere în contextul biologic din natură" (I. Resmeriță) și „Precizarea unor definiții, expresii și termeni geografici” (I. Gugiuman). în programul sesiunii au fost înscrise și susținute, în total, peste 100 de comunicări științifice, programate în trei secții: I — Geologie —geografie (36), II — Botanică —genetică (38) și III — Zoologie—hidrologie (30), în secția a Il-a — Botanică—genetică a fost prezentată o variată tematică, de ia lucrări de criptogamie referitoare la alge, ciuperci (micromicete) și briofite (mușchi), pînă la comunicări privind flora și vegetația cormofitică, lemnoasă și ierboasă, din diverse zone ale Moldovei ș.a. Astfel, dintre lucrările de floră menționăm pe cele privind împrejurimile localității Solea, De- presiunea Cracău-Bistrița, bazinul Bașeului, Munticelu-Cheile Șugăului, contribuții la flora României în general, unele specii relîcte terțiare, endemisme ș.a. în cadrul altor comunicări s-a analizat, taxonomic și morfoanatomîc, variabilitatea unor taxoni spontani (Ranuneulus repens) și cultivați (cireș, prun) privind aspecte dimensionale ș.a. ale aparatului lor foliar, iar studiile de ecofiziologie au relevat dinamica diurnă și sezonieră a deschiderii sto matelor în raport cu intensitatea transpirației la plante din diferite grupări ecologice. Alte comunicări s-au referit la comportamentul unor plante la anumite tratamente și agenți (Carum carvi), la factorul hidric (Vinca minor) etc., precum și la o serie de cercetări cu caracter genetic privind cariotipul unor plante medicinale (Papaver somniferum, Datura innoxia, Matricaria chamomilla) în culturi experimentale. Sub aspect economic, subliniem lucrările referitoare Ia cunoașterea resurselor pomicole ale județului Neamț, la flora dendrolo- gică decorativă cu caracter depoluant ș.a. Mai menționăm studiile botanice asupra unor rezervații naturale (Munticelu-Cheile Șugăului, Hăgieni și în perspectivă valea rîului Tarcău cu Euongmus nanus), dintre care unele cu caracter de sinteză (Pietrosu Mare din Munții Rodnei ș.a.), relevîndu-se acțiunea de ocrotire a unor plante rare, pe cale de dispariție, probleme de concepții ale conservării naturii, gradul .de apreciere cu ajutorul algeloi’ a saprobității unor ape, gradul de poluare a unor zone, însoțite de recomandări judicioase, conform legii de ocrotire și conservare a mediului ambiant, pentru a menține nealterate frumusețile floristice și faunistice și a peisajului țării noastre. Lucrările de microbiologic au vizat circuitul bacteriologic al sulfului, cercetări asupra- unor ferobacterii, precum și rolul microorganismelor în procesele de mineralizare a substanțelor organice în sedimentele de la lacul Izvoru Muntelui — Bicaz (prezentate în secția a IlI-a). Sînt de menționat totodată lucrările cu caracter fitopaleontologic asupra characeelor din romanianul Curburii Carpaților, revizuirea involucreior de Engelhardtia-Juglandaceae descrise din România, precum și lucrările cu caracter palinologic privind analiza unui zăcămînt de plante de vîrstă pannoniană de la Chiuzbaia — Maramureș (prezentate în secția I). Dat fiind caracterul original al lucrărilor prezentate, acestea răspund, sub aspect, științific fundamental și practic-economic, unei largi tematici privind cunoașterea complexă a unor ecosisteme terestre și acvatice din zona Piatra Neamț și împrejurimi, din Moldova în general, precum și din diferite alte regiuni ale țării. Traian I. Ștefureac ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL, VEGET., T. 31, NR. 1, P. 77, BUCUREȘTI, 1979 RECENZII ♦ * * STUDII ȘI COMUNICĂRI DE OCROTIREA NATURII, Suceava, 1977, voi. 4. La inițiativa Consiliului județean de ocrotirea naturii Suceava și a Comitetului județean de cultură și educație socialistă Suceava, începînd din 1970, a văzut lumina tiparului această unică publicație de ocrotirea naturii și a habitatului, editată în cadrul unui județ în care se află cele mai multe rezervații științifice din țară, conduse și gospodărite temeinic. în sumarul volumului pe care-1 prezentăm sînt înscrise o serie de lucrări care oglindesc o gamă largă de realități naturalistice legate de Garpații românești și cu deosebire din județul Suceava, semnatarii fiind academicieni, cadre universitare și din alte forme de învățămînt, ingineri și cercetători, în general oameni de prestigiu, iubitori ai naturii. în cele ce urmează vom încerca să prezentăm principalele probleme tratate în volum, Ecoembriologia, ramură nouă în cadrul ecologiei (V. Preda), genul Hyloniscus (izopode terestre) în Garpații Orientali (V. Radu), ocrotirea florei și faunei rare (Val. Pușcariu), conser- varea și protecția naturii în Bucegi, un plan programatic cu propuneri de explorare a acestui ,.panteon” al turismului românesc (luliu Morariu) constituie subiectul primelor articole, sem- nate de veterani ai cercetării și ocrotirii naturii. în continuare sînt prezentate rezultatele analizei asociațiilor rupîcole și petrofile din Piatra Craiului (N, Boșcaiu, F. Tăuber) și din Munții Retezat (N. Boșcaiu, Fj Tăuber și Gh. Coldea); apoi sînt date spectrele de familie ale unor asociații dintr-un spațiu carpatin mai larg (F. Tăuber). Din rezervația maramureșeană Gornedei-Ciungii Bălășinii sînt prezentate cercetări palinologice privind mlaștinile de turbă (Viorica Lupșa). Alte lucrări tratează flora dendrologică a unor parcuri din județul Botoșani (Ci. Horeanu, I. Damian), studii asupra plan- telor medicinale din văile Jijiei și Bașeului (V. Zanoschi, E. Turenschi), precum și din valea Suha (A. Toma). Aspecte legate de flora și vegetația județului Suceava ocupă un spațiu larg, pe această linie înscriindu-se cercetările biocenotice din rezervația naturală Lunca Zamostei (T. Seghedin, Al. Filipașcu, N. Boșcaiu); două documentate studii referitoare la cauzele doborîturilor de vînt din județul Suceava șî prevenirea lor (R. Ichim); cercetările sintaxonomice efectuate în rezer- vația Ponoare — Suceava (N. Boșcaiu, L. Lungu, T. Seghedin); studiile briologice din valea Barnarului (P. Pascal, T. Seghedin) și cele privind flora vasculară din aceeași vale (T. Seghe- din) ; prezența afinului negru la Gura Humorului (P. Moroșan); vegetația xerotermă de la Moara — Suceava (I. Morariu, T. Seghedin) ; corologia unor specii rare : Betula nana, B. humills (Flavia Rațiu), Ligularia carpatica, L. glauca (Adriana Tudorîcă); aspecte privind ecologia populațiilor de pin din rezervația de la Poiana Stampei (V. Soran și colab.); probleme de fiziologie vegetală, ca aparatul stomatic la unele plante din mlaștinile carpatice (V. Bercea, V, Soran), activitatea enzimatică a turbei de Ia Poiana Stampei (D. Rădulescu, Șt. Kiss). Amintim, de asemenea, studiile de ecologie și cenologie referitoare la avifauna clocitoare in tinoavele de la Poiana Stampei și Mohoș (Al. Filipașcu); zborul gîndacilor de scoarță ai mo- lidului (A. Simionescu); nematodele de la Lucina (A. Popovici); corelația cenologică dintre arborete și păsări în pădurile ocolului Marginea (T, Lucescu). Mai menționăm preocupări ca sîlvocoduri de cartări tematice de floră și faună în județul Suceava (V. Pașcovici); experimentări de ameliorarea pajiștilor (E. Cernelea); Depresiunea Rișca (I. Popescu-ArgCșel, Gh. lordache); educarea tineretului (I. Nemeș) și a pionierilor (V. Franciuc) în spiritul ocrotirii naturii. Volumul este frumos ilustrat cu planșe color, fotografii alb-negru, hărți, diagrame, grafice și schițe care completează adecvat conținutul articolelor. luliu Morariu AL. BELDIE, Floră României — determinator ilustrat al plantelor vasculare, Edit. Academiei, București, 1977, voi. I, 414 p., 845 fig. Așteptat cu mult interes, determinatorul lui Al. Beldie corespunde în cea mai mare măsură scopului propus : acela de a oferi specialiștilor și amatorilor un determinator cu un volum mare de informații într-un spațiu restrîns. Ultimul determinator de acest gen (Prodan, 1939) s-a epuizat demult și este deja depășit în multe privințe. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. VEGET., T. 31, NR. I, P. 79-83, BUCUREȘTI, 1979 80 RECENZII 2 3 RECENZII 81 Printre meritele deosebite remarcăm cheile de determinare concise, cuprinzînd elementele principale pentru identificare și multe informații în legătură cu fiecare specie (ecologie, corologie etc.), ultimele ocupă chiar un spațiu prea mare credem, față de cel acordat determinării pro- priu-zise, Multe din date sînt un rezultat al experienței proprii, ceea ce mărește mult valoarea lucrării. Pentru nomenclatură s-au folosit cele mai moderne lucrări de specialitate (în specia! Flora Europaea, voi. I și II), deși prescurtarea autorilor este cea veche iar uneori pentru același autor sînt folosite două prescurtări (de exemplu Kit. și K.; Bieb. și M.B.). Tot aici trebuie amintit că unii autori nu sînt, din păcate, corect citați. De exemplu : Athijrtum distentifolium Tausch ex Opiz (nu Tausch), Celtis glabrata Steven ex Planchon (nu Stev.), Comandra elegans- (Hochei ex Reichenb.) Reichenb. fii. (nu Roch.) Rchb. f.)), Chenopodium pseudopulifolium(J. B. Scholz) A. Nyârâdy (nu (Scholz) Nyăr.), Descurainia sophia (L.) Webb ex Prantl (nu (L.) Webb),. Spergularia x saloniana I. Pop (s-a uitat autorul) etc. Ilustrația este reușităj fiind figurate mai ales acele organe care sînt necesare determinării. O parte din desene sînt originale, ceea ce conferă lucrării o notă în plus de calitate. în legătură cu răspîndirea, autorul a inserat datele din marea majoritate a lucrărilor de floristică din ultimii ani. Există însă și cîteva scăpări, dintre care mai importante ni se par următoarele: Thesium kerneranum crește și la Pietrele Doamnei iar T. divaricatum și T, rostratum au fost excluse din flora României (Hendrych, 1976). Mollugo cerviana crește și în județul Satu Mare; Moenchia mandea a fost indicată și din județul Prahova iar Dianthus cal- lîzonus din Bucegi; Delphinium fissum este citată din cîteva localități din Muntenia, iar Adonis- volgensis din Dobrogea; Schivereckîa podolica a fost „mutată” de la Ștefănești la Ripiceni Aldrovanda vesiculosa a fost semnalată din județele Bihor și Covasna, în deltă nu este „frec- ventă”, ci rară (Botnariuc, 1960); Potendlla pusilla este citată și din Muntele Siriu; Sophora jaubertii este indicată și de la Hîrșova (Țopa, 1976) iar Genista januensis din Muntenia ; Lathy- rus sphaericus apare și în județul Maramureș; Lythrum iribracteatum și L, thymifolia se află și în deltă etc. în legătură cu combinațiile taxonomice ale autorului, care uneori ar putea fi justificate, menționăm că, din păcate, nu sînt valabile, deoarece bazionimul nu este indicat corect (art. 33 din Codul de nomenclatură botanică) sau lipsește (de exemplu : Arenaria biflora L. ssp. ,,ro- lundifolia (Bieb.)”, Silene otites ssp. ,,exaltata (Friv.)”, Papaver dubium ssp. „laevlgatum (Bieb.)”' etc. Altele au fost făcute anterior (de exemplu Urtica dioica ssp.. kioviensis Domin, nu Buia etc.), cele mai multe sînt făcute concesiv, fără studierea tipurilor (Rubus, Rasa etc.). O lipsă este aceea că autorul nu a inclus peste 20 de taxoni semnalați din țară, ca Paronychia kapela, Pteris eretica, Hesperis slovaca, Thlaspi pawlowski etc., unii chiar din Bucegi (Sedum kostovii, Meum aihamanticum, Dryopteris assimilis, Polygala alpina), iar Seseli hippo- marathrum, trecut cu semn de întrebare, a fost confirmat recent (Dobrescu, 1975). Deși din punct de vedere taxonomic, cele mai multe aspecte au fost rezolvate corect, față de actualul stadiu al cunoștințelor din acest domeniu, totuși, mai există cîteva, care, credem, ar fi trebuit mai bine studiate. Astfel, Nymphaea lotus de la noi este identică, după mai mulți autori (Borbâs, 1899 etc.) cu cea din delta Nilului și nu merită rang de varietate. Opopanax bulgaricus Velen. (combinația autorului nu este valabilă) crește în Balcani iar în restul Europei1 O. chironium. Pulsatilla pratensis (L.) Miller are două subspecii la noi: ssp. hungarica Soo, pe nisipurile din NV-ul țării, și ssp. nigricans (Stork) Zamels, la Reci (jud. Covasna), precum și' în mai multe localități din Moldova. Ranunculus \ la Budești crește R' millefollatus Valii nu. K garganicus Ten. Sinonimizarea Iui Erysimum banaticum „seusu E. I. Nyârâdy” cu E. cre- pidifolium Reichenb. o considerăm eronată; textul protologului speciei E. banaticum, ca șf analiza materialului de herbar nu duc la confuzia cu E, crepidifolium, Combinația Barbar ea vulgaris R. Br. „var. lepuznica (E. I. Nyârâdy) Sod” n-a făcut-o nimeni iar în Flora R. S. România (voi. 13) este subspecie ; credem că merită rang de specie, planta diferind de B. vulgaris și B. stricta atît ca areal, cît și ca morfologie și ecologie. în ceea ce privește Aabrieia intermedia, planta de la noi este ssp. țalcata Ciocîrlan. Alyssum tortuosum (crește și în Dobrogea), ssp. exi- mium E. I. Nyârâdy a fost trecută în sinonimie la A. caliacrae de P. W, Ball și T. R. Dudley (1964) cu concursul lui E. I. Nyârâdy. Căpșuna cultivată la noi este Fragaria x ananassa Du- chesne și nu F. moschata. Vicia narbonensis L. și V. serratifolia Jacq. sînt două specii distincte, care se deosebesc între ele atît morfologic (frunze, culoarea și numărul florilor etc.), cît și ca ecologie. Chenopodium wolffii (nu ,colții") este forma cu frunze înguste a speciei C. glaueum, găsită și în deltă. Combinația Dianthus kitaibelii ssp. simonkaianus (Pâterfi) „Tutin” nu este valabilă, deoarece.Tutin a subordonat subspecia la D. petraeus. Dianthus „polymorphus’3 este un nume confuz, de aceea a fost propus altul: D. bessarabicus (Kleopow) Klokov, iar autorul .bazionimului nu este Klokov, ci Kleopow etc. Cele cîteva scăpări semnalate nu știrbesc însă din valoarea acestui bun și util determi- nator, atît de necesar botaniștilor în studiul florei țării noastre. 1 G. Negrean V. I. GIOPIK, M. I. KOTOV, V. V. PROTOPOPOVA (sub red.), Viznacinik roslin ukrainskih Karpat (Determinatorul plantelor din Carpații ucraineni), Naukova Dumka, Kiev, 1977, 434 p., 338 fig. Acest determinator modern vine să întregească lucrarea privind Floră de munți înalți din Carpații ucraineni de V. I. Ciopik, prezentată deja specialiștilor noștri în paginile revistei. Determinatorul are trei părți distincte, 1) raionarea floristică a Carpaților ucraineni, 2) tabelul de determinare a familiilor și 3) determinarea genurilor și speciilor. Pentru specialist, am interes deosebit îl prezintă ultima parte — și cea mai dezvoltată deoarece de fapt aceasta -oglindește concepția celor 21 de colaboratori ai volumului în delimitarea și denumirea taxonilor. Sînt cuprinse 2 012 specii de plante spontane și cultivate, dintre care foarte multe sînt Ilustrate (deseori cu amănunte ajutătoare). în afară de caracterele morfologice cu care s-au construit cheile de determinare se mai indică la fiecare specie forma de viață, perioada de înflorire, raioanele floristice în care se găsesc și frecvența lor. Denumirile speciilor sînt, în general, actualizate, la fel și numele unor familii, cum ar fi Lamtaceae, Poaceae etc., ceea ce dovedește preocuparea autorilor de a fi Ia curent cu noile cercetări în taxonomic. Credem că se cuvine să menționăm observația că unele genuri cuprind specii (sau probabil microspecli) locale, dintre care unele au fost trecute deja în sinonimie. Genul Thymus, de pildă, .este reprezentat numai de astfel de specii, care nu știm în ce raport stau față de cele din restul Carpaților. Apreciem că Determinatorul plantelor din Carpații ucraineni este un instrument de lucru util specialiștilor botaniști din țara noastră datorită cantității de informație ce o conține și a concepției originale ce stă la baza delimitării taxonilor, adică diagnemele folosite, ierarhizarea .lor și denumirile utilizate. G. Dihoru M. KOVĂCS, Beziehungen zwischen Vegetation und Boden (Raporturi între vegetație și sol), Akad. Kiadâ, Budapesta, 1975, 365 p., 98 tab„ 130 fig. Lucrarea monografică, publicată sub acest titlu, conține analiza detaliată a raporturilor dintre vegetație și sol pentru Munții Matra (R. P. Ungară). Valoarea și interesul deosebit al lucrării constau în volumul mare de date originale pe care-1 conține și care au fost obținute prin cercetări laborioase, de lungă durată. O parte însemnată a volumului este consacrată prezentării detaliate a unităților de vege- tație și a tipurilor de sol corespunzătoare din Munții Matra. Materialul este expus analitic, legăturile dintre vegetație și sol fiind puse în evidență abia într-un tabel sintetic, la sfîrșitul lucrării. Dar importanța deosebită a lucrării nu constă în descrierea vegetației și solurilor, ci în datele amănunțite asupra proceselor biologice din soluri și a dinamicii spațiale și temporale a principalilor indici de caracterizare a solurilor conținute în partea a doua a volumului. De un deosebit interes sînt datele privind variația indicatorilor de sol de sub diferite asociații vegetale. Au fost luați în considerare indicatori ca umiditatea, pH-ul, NH3, NOg, P8OE, ■ conținutul în humus, în calciu, gradul de saturație în baze. Variația este destul de accentuată confirmîndu-se și prin acest set de date că omogeni- tatea habitatelor ecosistemice nu trebuie înțeleasă ca o similitudine perfectă în spațiu și timp, ci ca un cîmp de variație cuprins între limite mai mult sau mai puțin largi în funcție de natura -ecosistemului. 82 recenzii 4 5 RECENZII 83 Se relevă rolul deosebit al modificării acidității ca indicator al modificării altor însușiri ale solurilor. Deosebit de sugestive sînt distribuțiile comparative ale asociațiilor în funcție de indicatorii pedologiei, care reflectă de fapt legătura dintre plante și mediul abiotic. Monografia elaborată de M. Kovâcs este un exemplu de aprofundare ecologică a studiului solurilor, pe asociații vegetale. Deosebit de valoroase sînt îndeosebi datele privind dinamica însușirilor solului. Asemenea date puse însă în legătură și cu dinamica populațiilor de plante vor putea oferi cheia pentru înțelegerea cauzelor structurii și evoluției asociațiilor de plante, în etapa actuală de dezvoltare a ecologiei lucrări de acest gen sînt deosebit de necesare și utile pentru subzidirea faptică a edificiului teoretic al ecologiei. A. Doniță J. E. SMITH, D. R. BERRY (sub red.), The filamentous fungi. voi. 3 Developmenlal mycology (Ciupercile filamentoase. Micologie funcțională), Edward Arnold, Londra, 1978, 464 p. Acest al treilea volum dintr-o serie prevăzută să acopere biochimia, metabolismul, eco- logia, genetica și taxonomia ciupercilor filamentoase tratează dezvoltarea acestui grup folosind date din biochimie, fiziologie și genetică. Justificarea publicării acestei serii de volume se dato- rește atît unicității structurii ciupercilor filamentoase, formate din celule diferite de cele întîlnite la alte ciuperci sau organisme, cît și faptului că, cu excepția sistematicii destul de bine stu- diate, celelalte aspecte sînt prea puțin cercetate și, mai ales, netratate exhaustiv. Volumul cuprinde 22 de capitole scrise de 27 de autori. în prima parte (cap. 1 și 2) este tratată problema diferențierii ciupercilor filamentoase în comparație cu alte organisme, dîndu-se o definiție a acestui proces și prezentîndu-se feno- menele nucleare care îl controlează. Capitolele 3 și 4 tratează citologia și enzimologia creșterii hifelor cu date despre structura și fiziologia acestui proces. Forma și funcțiile septelor constituie subiectul capitolului 5 în care se prezintă în principal varietatea formei septelor legată de funcțiile diferite, cît și de stadiile de dezvoltare. Fiziologia germinării sporilor este tratată în capitolul 6, insistîndu-se asupra relațiilor dintre sinteza proteinelor a ARN și ADN în timpul germinării. Capitolul 7 reprezintă o trecere în revistă a datelor privind tehnicile de izolare și cultivare a protoplaștilor, precum și a semnificației rezultatelor obținute pe această cale pentru înțelegerea morfogenezei ciupercilor. Relația dintre ciclul de duplicare și dezvoltarea vegetativă formează conținutul capitolului 8 iar dlmorfismul fungic ca o expresie particulară a morfogenezei perete- lui celular este tratată în capitolul 9. Capitolul 10 cuprinde forma scleroților, pentru prima dată prezentîndu-se în mod unitar nu numai aspectele de variabilitate și morfogeneză, ci și fiziologia și metabolismul acestor organe de rezistență. Capitolele 11 și 12 cuprind date despre fiziologia și genetica reproducerii asexuate. As- pectele reproducerii sexuate la ficomicete, basidiomicetele superioare și ascomicete sînt tratate în capitolele 13—16, insistîndu-se asupra controlului hormonal și genetic al acestui proces. Capitolele 17 și 18 prezintă principalele date privind influența luminii și a temperaturii asupra dezvoltării ciupercilor filamentoase iar în capitolul 19 sînt tratate aspecte ale ritmurilor de dezvoltare ale ciupercilor. Fiziologia, citologia și genetica fenomenelor de îmbătrînlre sînt expuse în capitolele 20 și 21. Ultimul capitol cuprinde date despre formarea metaboliților primari și secundari. Deși aparent eterogene, informațiile cuprinse în volum reușesc să ofere o imagine destul de completă a unor aspecte mai puțin tratate în alte cărți. Am reproșa autorilor faptul că unele capitole conțin și date de tehnică propriu-zisă în timp ce la altele acestea lipsesc, subdlmensio- narea șt insuficienta claritate a unor imagini electronomicroscopice, precum și o repetare a sumarelor în cuprinsul general și cel al fiecărui capitol. Cu toate aceste scăderi, volumul constituie un eveniment pentru literatura micologică în care abundă tratarea morfologic-sistematică a ciupercilor, iar prezența lui în orice laborator de micologie este aproape indispensabilă. WALTRAUD BRAUN, Aktuelle Probleme der medizinischen Mykologie (Probleme actuale ale' micologiei medicale), Volk u. Gesundheit, Berlin, 1978, 88 p,, 7 tab., 24 fig. în volum sînt tratate o serie de probleme generale ale micologiei medicale. Meritul, principal al lucrării constă în faptul că, în afara unor capitole referitoare la aspecte mai mult sau mai puțin cunoscute, care nu lipsesc aproape niciodată din lucrările de micologie medicală, cum ar fi metodele de diagnosticare, imunitatea și serologîa, clinica micozelor, micotoxicozele etc., sînt tratate și aspecte de ecologie. Astfel, în primele 4 capitole, după precizarea poziției micologiei medicale și a evoluției acestei științe, se încearcă abordarea unor probleme ca impor- tanța ciupercilor patogene în spațiul nostru ecologic, cauzele creșterii continue a infecțiilor micotice, mecanismele de transmitere etc. Ultima' parte a lucrării (cap. 10—12) se referă la posibilitățile actuale ale tratării bolilor micotice, la necesitatea cooperării interdisciplinare în această privință și la necesitatea măsurilor profilactice și de igienă sanitară. în concluzie, volu- mul, deși de dimensiuni reduse, oferă numeroase date utile specialiștilor și, mai ales, sugerează căi noi de abordare a unor probleme acute din acest domeniu. O. Constaniinescu HERBERT KOCH, Leitfaden der medizinischen Mykologie (Manual de micologie medicală)r Gustav Fischer, Jena, 1977, 150 p., 75 fig., 11 tab., ed, a 2-a. După o introducere (11 p.) în care sînt prezentate noțiunile generale referitoare la ciuperci, urmează descrierea principalelor micoze (23 p.), la fiecare menționîndu-se descrierea bolii, agentul sau agenții patogeni, simptomatologia și răspîndirea. Metodele de examinare în laborator sînt tratate într-un capitol special (32 p.) și includ prelevarea materialului în cazul micozelor pielii sau al celor sistemice, obținerea, colorarea și examinarea preparatelor microscopice, culti- varea pe medii etc. O treime din volum (47 p.) este rezervată datelor privind identificarea spe- ciilor de ciuperci implicate în micozele umane. Ultima parte a lucrării este constituită din scurte capitole privind micotoxinele, procesul de dezinfectare și terapia micozelor. Bibliografia cu- prinde 78 de titluri; lucrarea se încheie cn un index de subiecte și nume științifice. Autorul a reușit ca într-un volum relativ redus să cuprindă informațiile esențiale privind micologia medicală. Spre deosebire de alte lucrări similare este demn de menționat ponderea pe care a acordat-o metodelor de examinare și, mai ales, de identificare a ciupercilor, știut fiind faptul că specialiștii din micologia medicală au dificultăți majore în această privință. Dacă fotografiile, în special cele în care este prezentată simptomatologia bolilor, sînt destul de bune, desenele făcute la microscop sînt de multe ori nesatisfăcătoare. Din parcurgerea listei biblio- grafice este evident că autorul nu a consultat unele lucrări moderne, cum ar fi cele ale lui Al-Doory (1975), Connant și colab., (1971), Fejer și colab. (1966), Larone (1976), McGinnis și Hilger (1971) sau Rippon (1974). Cu toate aceste lipsuri, volumul poate fi recomandat atît medicilor, cît și altor specialiști care lucrează în micologia medicală. O. Constaniinescu O. Constaniinescu NOTĂ CĂTRE AUTORI Revista „Studii și cercetări de biologie. Seria biologie vege- tală” publică articole originale din toate domeniile biologiei vege- tale t morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie șt fiziologie, genetică, microbiologle-fitopatologie. Sumarele sînt completate cu alte rubrici, ca i 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente cărți de specialitate apărute în țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri, in două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilo- grafiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor, în bibliografie se vor cita, alfabetic și cronologic (cu majuscule), numele și inițiala autorilor, titlul cărților (subliniate) sau al revis- telor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), anul, volumul (subliniat cu două linii), numărul (subliniat cu o linie), paginile. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză, de maximum 10 rînduri. Textele lucrărilor, inclusiv bibliografia, explicația figu- rilor și tabelele, nu trebuie să depășească 7 pagini. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc< se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, 71021 București 22, Calea Victoriei nr. 125. - La revue «Studii șl cercetări de biologie, Seria biologie ve- getală » paraît 2 foia par an. Toute commande de l’âtranger sera adressăe â ILEXIM, Dăpartement d’Exportation-importation (Presse), Boite poștale 136—137, tălex 11 226, Str. 13 Decembrie nr. 3, 70 116 București, R. S. România, ou ă ses reprâsentants & F&ranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur. Le prix d’un abonnement est de 20 $ par an.