ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE 0I0H SERIA BIOLOGIE VEGETAI A TOMUL XV 1963 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMI NE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎXE ■ . / COMITETUL DE REDACȚIE----------- ACADEMICIAN N. SĂLĂGEANU — redactor respon- sabil ; ACADEMICIAN T. BORDEIANU; ACADEMICIAN ȘT. PETERFI; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; G. C. GEORGESGU, membru cores- pondent âl Academiei R.P.R.; I. POPESGU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GEORGETA FABIAN - membri; ALEXANDRA ȘERBĂNESCU - secretar științific de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA . BIOLOGIE VEGETALA Tomul XV, nr. 2 ' 1963 sumar' ■ ' Pag. ALICE SĂVULESCU și LUCREȚIA DUMITRAȘ, în colaborare cu VICTO- RIA SEVCENCO și LIA VASILIU, Cercetări asupra rezistenței soiu- rilor de grîu față, de atacul ciupercii Tilletia nanifica (Wagn.) Săvul. (T. controversa Kuhn.) și efectul unor substanțe chimice ( în combaterea acestui parazit ............................................................. 163 VERONICA BĂNESCU, Contribuție la studiul micoflorei Munților Buzău . . 175 EUGENIA ELIADE și VERONICA BĂNESCU, Micromicete noi pentru flora Republicii Populare Romîne....................................................... 203 M. NĂGLER, Contribuție la studiul bolilor criptogamice de pe gladiole .... 215 TR. I. ȘTEFUREAG și I. GRISTUREAN, Specii turficole ale genului Carex L. rare în flora țării.......................................................... 227 NATALIA MITROIU, Contribuții la sțudiul palinologic al unor familii dintre Polycarpicae (Ranales)........................................................ 239 J. VOICU, Influența acidului boric asupra fermentației butirice și a bacteriilor respective în mediu sintetic ................................................’ 251 D. BUICAN, R. RACOTĂ și AL. I0NESCU, Contribuții la,studiul rezistenței' porumbului la secetă. Nota II. Transmiterea genetică a însușirii de rezis- ■ tență la secetă de la cuplurile parentale la unii hibrizi dubli ’. ... . 271 P. RAICU și CONSTANȚA CRITINIU, Contribuții la studiul heterozisului la - hibrizii reciproci de Zea mays L. de proveniențe diferite ....... 283 RECENZII ........................................................................ 299 STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE BEDACTIA Seria BIOLOGIE VEGETALĂ BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr, 125» Apare de .4 ori pe an Telefon 14.54.80 E DIT U RA ACADEMIEI R E PUB L I C 11 POPULA RE R OM î N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUB POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMWH PyMBIHCKOn HAPOJțHOÎÎ PECnyBJIB^H ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE Tpy^bi n mccjie^obahiih no Ewojiornn SERIE c e p nn BIOLOGIE VEGETALE Tome XV, n° 2 ; P63 . F - ............ ■ ■ ’ : ■' ~ ~ r —~~ ~ d : S O M M A IR E : Page. i ALICE SĂVULESCU et LUCREȚIA DUMITRAȘ, en collaboratlon avec VIC- । TORIA SEVCENCO et LIA VASILIU, Recherches sur la resistance des ; differentes vari6tes de ble ă l’attaque du champignon Tilletia nanifica ' (Wagn.) Săvul. (T. controversa Kilhn.) et ă l’effet de certaines sub- iStances chimiques dans la lutte contre ce părăsite................ 163 VERONICA BĂNESCU, Contribution ă l’dtude de la mycoflore des monts Buzău . ... . . . . .... . ... .................... 175 ; EUGENIA ELIADE et VERONICA BĂNESCU, Nouveaux micromycetcs > . pour la flore de la R. P. Roumaine ................................. 203 M. NÂGLER, Contribution ă l’etude des maladies cryptogamiques du glaieuL. 215 TR. L ȘTEFUREAC et I. CRISTUREAN, Especes turficoles du genre Carex L„ rares dans la'flore de la R. P. Roumaine............................... 227 NATALIA MITROIU, Contribution ă l’etude palynologique de certaines familles ; de Polycarpicae (Ranales). ............................................. 239 j J. VOICU, Influence de l’acțde borique sur la fermentation butyrique et Ies bac- 1 teries respectives en milieu synthâtique ..................................... 251 D. BUICANj R. RACOTĂ et AL. IONESCU, Contribution â l’etude de la reșis- tance du maîs ă la secheresse. Note II. Transmission genetique de la pro- priete de resistance ă la secheresse des couples parentaux ă certains hybrides doubles . .............................. .................................... 271 P. RAICU et CONSTANȚA CRITINIU, Contribution ă l’etude de l’hetârosis 283 chez Ies hybrides reciproques de Zea mays L. de differentes provenances . COMPTES RENDUS.................................................................. 299 BnOJOrHH PACTEHHft TomXV, 1963 COflEPÎKAHME Ctp. AJIHC CSBVJIECKy n JiyKPEURfl flyMMTPAIB b coTpyHHMiecTBe c BHKTOPHER IIIEBHEHKO h JIHEK BACPIJiny, HccJiejiOBaHMH no ycToiiUHBOCTH copTOB ninennițBi k nopanwimio rpnâoM Tilletia nani- fica (Wagn.) Săvul. (T. contraversa Kilhn.) n «eiicTBne HeKOToptix xnMiiuecKMX BemecTB b 6opi>6e c stiim napasinoM ■.......... . . 163 BEPOHMKA BBHECKy, K nay^eunio rpuSuoil $jiopbi rop Byaay . . . . . 1751' EVUIHEIinfl 8JIMAHE n BEPOHMKA BBHECKy, HoBtie rjih ({wiopu PyMBiHCKoH Hapofliioft Pecny6nnKH BnuBi MHKpoMmțeTOB ..... 203 M. HAPJIEP, K nByueHnio rpnSnBix Gonesneii mnawnHKa........... 215 TP. H. niTEOyPHK H ia. KPHCTyPRH, Pe«Kne bo $nope PHP Top$n- HHKOBBie bhsbi po^a Carex L.................................. 227 HATAJIHfl MHTPOIO, K najinHOJiornwcKoMy nayueHHio1 neKOTopBix ceMeiiCTB MHoronnoHHMKOBBix (Polycarpicae-Ranales) ....... 239 ÎK. BOHKy, BjinsHHe Gopiioii khcjiotbi na MaoiHnonucjioe GpojKenne h na BBiaMBaiomire ero 6aKTepnn b cnHTe™uecKoii cpejțe . .... 251 fl. ByKKAH, P. PAKOT9, n AJI. HOHECKy, K nay^enaro BacyxoycToii- hhbocth KyKypyaBi. II. rtepe^aua reneTMuecKoro cBOiîcTBa aacyxoyc- , TOHUIIBOCTH pOflHTeJIBCKMX nap HOKOTOpBlM HBOflHBIM rilCpMflaM . . 271 II. PARKy n KOHCTAHIȚA KPPITMHWy, K HByuennio reiepoanca y peqnnpoKHBix rn6pMHOB nyKypyaBi (Zea mays L.) pasjinunoro npo- ncxoîKHeHHH................................................’ . 283 PEH,EHSnU ............................................... 299 EUITIONS DE L’ACADEMIE DE LA RlSPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE M3HATEJIBCTBO AKAflEMHM pyMBIHCKOH HAPOflHOR PECnyBJIJîKH CERCETĂRI ASUPRA REZISTENȚEI SOIURILOR DE GRÎU FAȚĂ DE ATACUL CIUPERCII TILLETIA NANIFICA (WAGN.) SAVUL. (T. CONTRAVERSA KUHN.) ȘI EFECTUL UNOR SUBSTANȚE CHIMICE IN COMBATEREA ACESTUI PARAZIT DE . Academician ALICE SĂVULESCU și LUCREȚIA DUMITRAȘ, în colaborare cu VICTORIA SEVCENGO și LIA VASILIU Comunicare prezentată în ședința din 17 iulie 1962 Mălura pitică produsă de ciuperca Tilletia (Wagn.) Săvul. (T. contraversa Kiihn.) la culturile de grîu este o boală relativ nou apărută ' și agentul său patogen prezintă probleme speciale de cercetare și de com- batere, datorită însușirilor sale biologice distincte de cele ale celorlalte specii de Tilletia, parazite pe grîu. Ținînd seamă de condițiile de viață diferite de cele ale celorlalte specii care produc mălura la grîu, experimentarea cu această ciupercă este mai dificilă. în condițiile experimentale de cîmp, în general, se obțin pro- cente de infecțiune mult mai scăzute în comparație cu celelalte specii de Tilletia de pe grîu; metodele de infecțiune în seră, în condiții controlate, sînt și ele destul de greoaie și numai începînd din 1954 s-au obținut rezul- 1 tate satisfăcătoare (9). ’ : - Unii cercetători între care C. S. H o 11 o n, 'R. H. B a m b e r g și R. V. Woodward (1), precum și C. S. H o 11 o n, E. L. Kend- z rick și J. F. Meiners (2) au arătat că ciuperca care produce mălura ' pitică nu poate fi combătută prin tratarea seminței, ci în special prin culti- varea de soiuri rezistente, deoarece infecțiunea se produce prin intermediul solului și nu al seminței. Acești autori consideră că rotația culturilor ar constitui încă un mijloc de combatere; în urma anumitor cercetări s-a ajuns însă la concluzia că acest mijloc nu poate fi eficace din cauza supta- 164 ALICE SĂVULESCU, LUCREȚIA DUMITRAȘ și COLABORATORI 2 REZISTENȚA GRÎULUI LA ATACUL CIUPERCII T. NANIFICA 165' viețuirii clamidosporilor în sol, care asigură infecțiuni cu mălură pitică timp de cel puțin patru ani și uneori chiar șapte ani (1), (12), (13). Culti- vînd terenurile infectate cu soiuri rezistente, s-au obținut culturi curate sau cu un atac foarte slab, iar cînd s-au folosit soiuri sensibile, acestea s-au infectat chiar după cîțiva ani de la constatarea unui atac intens în acel teren. C. S. Hoit o n și colaboratori (2) au ajuns la concluzia că prin lucrările agrotehnice se aduc, clamidosporii ciupercii de la suprafață la adîncime, și invers. Este cunoscut faptul că germinația acestora se face cu ușurință cînd se află la suprafața solului și mai greu cînd se află în straturile adinei, fără însă a-și pierde viabilitatea. Se ajunge astfel la apariția ci- clică, în procente mari, a mălurii pitice provocată de lucrările agrotehnice. Dintr-o serie de date experimentale obținute de unii autori (10), (16), (17) mai reiese că infecțiunea cu această ciupercă este puternic influențată de temperatură (epoca de semănat) și numai în al doilea rînd de alte con- diții, ca umiditatea, structura solului etc. Cunoașterea caracteristicilor biologice ale ciupercii sînt de o deo- sebită importanță pentru elaborarea măsurilor de combatere și duc la con- cluzia că numai tratamentul seminței sau numai tratamentul solului cu preparate chimice, de altfel foarte greu de executat, nu sînt suficiente pentru combaterea acestui parazit și că trebuie aplicate măsuri complexe. în țara noastră s-au întreprins încă din 1954—1955 (13) cercetări asupra acestei ciuperci. în lucrarea de față ne propunem să lămurim pro- blema rezistenței soiurilor de grîu introduse în cultură sau de perspectivă la noi în țară, față de atacul parazitului, precum și eficacitatea diferitelor preparate chimice în combatere. * Experiențele întreprinse timp de 3 ani, între anii 1958 și 1961, se pot considera concludente datorită faptului că, mai ales în ultimul an, s-au obținut în toate experiențele procente foarte mari de infecțiune, astfel îneît comparația dintre variante se poate face cu multă ușurință. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost montate în cîmpul experimental al Institutului central de cercetări agricole pe parcele de cîte 1 m2, fiecare parcelă cuprinzînd cîte 200 de plante. în terenul folosit, înaintea experienței cu Tilletia nanifica nu au mai fost făcute infecțiuni cu nici o altă specie de mălură; de aceea, în parcelele rămase neinfectate (martor), nu s-a produs nici o infecțiune. Materialul pentru infecțiune a fost recoltat în același an și clamidosporii din fiecare spic folosit la infecțiune au fost controlați dacă germinează la 5 — 8°, ceea ce deosebește net acest parazit de celelalte specii. S-au folosit cîte 4 g spori la 1 m2 sol, amestecați cu 200 g nisip uscat, pentru a putea fi împrăștiați uniform lă suprafața solului. în cadrul experienței privitoare la rezistența soiurilor, s-a folosit un sortiment de 12 soiuri în primul și în al doilea an de experimentare și 17 soiuri și linii în al treilea an. Sorti- mentul de soiuri s-a mărit în al treilea an prin introducerea în cultură a unor soiuri străine și a unor linii indigene de perspectivă. în tabelul nr. 1 sînt menționate, însă, numai acele soiuri care au intrat în experiență cel puțin doi ani. Pentru experiențele de combatere chimică s-au folosit lă preparate a căror compoziție de bază este fie o substanță organo-mercurică, fie substanțe organice fără mercur, cum șiiiti disulfura de tetrametiltiuram, hexaclorbenzen, pentaclornitrobehzen și triclornitrobenzen. După semănat s-a tratat solul cu preparatul chimic în doza arătată în tabele. Pentru că numărul variantelor să nu crească prea mult s-au folosit, în funcție de preparat, numai dozele găsite eficace în urma unor experimentări de orientare. Pentru această experiență, în toți anii s-a folosit soiul A 15. Fiecare variantă a fost semănată în cîte 2 sau 3 repetiții, iar valorile din tabelele nr. 2 și 3 reprezintă media acestora. Sămînța folosită a fost în prealabil dezinfectată cu o soluție 1 % CuSO4 timp de 15 minute și apoi bine spălată și uscată. S-au făcut observații de răsărire și de ieșire din iarnă. După recoltarea experiențelor, spicele atacate au fost analizate fiecare în parte prin germinație pentru controlul speciei care a produs infecțiunea. . Deoarece procentele de infecțiune obținute în primii 2 ani de experimentare au fost mici în raport cu cele obținute în ultimul an, trebuie să arătăm aici, foarte pe scurt, care au fost condițiile climatice care au contribuit la aceasta. , Temperaturile medii din toamna anilor 1958 și 1959, imediat după însămînțare și în timpul răsăririi griului, în faza cînd trebuia să se facă infecțiunea s-au menținut lâ început între. 8 și 10°, iar apoi au scăzut brusc la 1,7°, ceea ce probabil a contribuit la producerea infec- țiunii în procente reduse. în toamna anului 1960, însă, temperatura a fost favorabilă infec- țiunii. Dacă în perioada după însămînțare a variat între 9 și 12°, imediat după aceasta s-a menținut în timpul răsăririi în medie la 6,3°. Toamnele din cei trei ani s-au caracterizat în general prin secetă destul de pronunțată; plantele au răsărit normal și probabil că umiditatea din sol, deși scăzută,’ a fost suficientă pen- tru infecțiune. Factorul umiditate, însă, nu are rolul esențial în producerea, infecțiunii cti acest parazit (1). REZULTATELE OBȚINUTE 1. Comportarea soiurilor de grîu față de atacul ciupercii Tilletia nanifica (Wagn.) Săvzil: Pentru experiențele privitoare la rezistența soiurilor față de acest parazit, se folosesc numai soiuri de toamnă sau soiuri de primăvară care sînt semănate toamna și pot rezista în timpul iernii, pentru că numai semă- năturile făcute toamna se infectează cu acest parazit. Experiențele cu însămînțări în primăvară a soiurilor de grîu nu reușesc, deoarece tempera- turile sînt mult mai ridicate decît cele cerute de parazit (17). în tabelul nr. 1 sînt prezentate rezultatele privind atacul ciupercii Tilletia nanifica pe diferite soiuri de grîu. Datorită faptului că în primii doi ani în general procentele de infecțiune sînt scăzute, nu pot fi trase concluzii numai pe baza acestor rezultate decît în comparație cu valorile din ultimul an (1960—1961), cînd procentele, așa cum am arătat, sînt foartemari. Se observă totuși o comportare foarte asemănătoare la multe soiuri , în cei trei ani de experimentare. Cele mai rezistente soiuri sînt: San Pastore, care a prezentat o rezis- tență de grad înalt chiar și în anul de infecțiune puternică 1961, cînd nu 3.G0 ■ ALICE SĂVULESCU, LUCREȚIA DUMITRAȘ 5i COLABORATORI 4 REZISTENȚA GRIULUI LA ATACUL CIUPERCII T. NANIFICA ■ a prezentat decît 2,2% spice bolnave. Urmează apoi soiurile Bulgaria 301 și Concho, care în anul de infecțiune puternică au prezentat o rezistență mai mare decît celelalte soiuri, și anume 6,9 și 7,5%. Tabelul nr. 1 Comportarea unor soluri și linii de grîu față do iufecțiunea cu mălură pitică Soiul 1958-1959 1959-1960 1960-1961 plante ieșite din iarnă 0/ ZO total spice recol- tate, 3 repeti- ții infec- țiune 0/ /o plante răsă- rite % plante ieșite din iarnă 0/ /o total spice recol- tate, 2 repe- tiții infec- țiune % plante răsă- rite o/ /o plante ieșite din iarnă 0/ /o total spice recol- tate, 2 repe- tiții infec- țiune % San Pastore 84,0 942 0,0 96,5 84,6 W 702 0,2 72,0 68,7 969 2,2 Bulgaria 301 87,0 1 231 0,2 89,7 94,7 969 0,0 66,5 64,0 1 108 6,9 ■Concho ' — — 86,7 91,0 1 054 0,9 64,5 61,0 1 269 7,5 Skorospelka 3 — — — — — — — 72,5 67,5 1 172 12,6 Ponca 85,6 1 496 1,4 — — — —- 68,5 65,7 1 297 12,8 Bezostaia 1 — —. — — — — — 83,5 81,2 1 106 21,1 Odessa 16 85,0 1 271 0,6 69,7 97,1 914 0,0 73,0 72,5 1 355 21,9 ■Cenad 512 83,0 1 182 0,8 .— — — — 83,5 76,2 1 341 23,6 ■Cenad 117 90,0 1 455 1,0 86,5 93,3 1 081 0,0 — — — — Wichita — — 97,0 98,2 1 100 0,0 67,5 67,5 ■ 1 259 28,6 Harrach — — — — — — — 82,5 80,5 1 096 30,1 A15 80,3 1 168 1,3 94,7 96,2 935 1,1 79,5 73,2 1 368 31,8 Bankut 120-1 81,6 1 253 1,1 79,0 91,7 910 1,3 — — . ■— — Cluj 650 80,5 1 293 1,3 — — — — 81,5 81,2 1 372 33,0 Odvoș 241 90,6 1 403 1,7 77,2 95,5 1 073 0,2 — —- — — Triumph — — — 90,5 94,7 997 3,6 78,5 78,2 1 604 54,5 ICAR 457 B — — — — — — — 79,5 77,7 1 044 24,5 ICAR 804 B — ■ — — .— — — — 79,0 74,5 1 130 30,8 ICAR 520 B — — — — — — — 83,5 81,2 1 275 32,4 ICAR 495 C — — — — — — — 80,0 74,5 1 366 46,2 Ou rezistență mijlocie poate fi considerat de asemenea și Ponca, soi care a atins în ultimul an de experimentare cu infecțiune puternică valoarea de 12,8% spice infectate. Soiurile romînești cum sînt A 15, Oenad 512 și Cluj 650, care ating valori de infecțiune între 23,6 și 33,0%, pot fi considerate ca sensibile la atacul mălurii pitice. Cel mai sensibil dintre soiurile încercate în cei trei ani s-a dovedit soiul Triumph, la care s-a înregistrat în ultimul an o infecțiune de 54,5%. Soiurile Wichita și Odessa 16, care în anii 1958 —1959 și 1959—1960 au prezentat procente reduse de infecțiune, ajung în anul 1960—1961 la valori cuprinse între 21,9 și 28,6%, ceea ce face să fie considerate de ase- ? menea sensibile la atacul acestei ciuperci. | Din tabelul nr. 1 se mai poate deduce că, în anul de infecțiune puterni- j că, soiul Skorospelka 3 a fost mijlociu atacat. Mai mult atacat a fost Be- ! zostaia 1, iar liniile de perspectivă ICAR 457 B, ICAR 804 B, ICAR 520 B । .și ICAR 495 O s-au dovedit puternic atacate. ! 2. Eficacitatea unor preparate chimice în combaterea părăsitului în această experiență am folosit mai mult preparate, din alte grupe ‘decît din grupa celor organo-mercurice; s-a avut în vedere tendința exis- tentă în prezent de a le înlocui pe acestea din urmă, care sînt și mai puțin efi- cace și toxice și care în anumite doze scad procentul de germinație a plantei- .gazdă. S-au folosit de exemplu preparate pe bază de disulfură de tetra- metiltiuram, hexaclorbenzen, pentaclornitrobenzen și triclornitrobenzen ■care prezintă un grad de eficacitate mai mare și nu sînt toxice (12), (15). \' Tabelul nr. 2 Efectul unor preparate chimice împrăștiate la suprafața solului asupra atacului de mălură pitică Ia grîu Substanța activă Preparatul Doza de tra- tare /m2 1958-1959 1959-1960 plante ieșite din iarnă % total spice recoltate, 3 repetiții infeețiuni O/ /o plante răsărite % plante ieșite din iarnă % total spice recoltate, 2 repetiții 1.— infecțiune % ' netratat 78,5 1 191 3,2 — ■ — • ■ Abavit neu 7,5 g 87,0 1 272 0,4 — —♦ — . ■Organo-mer- țț 9 9 4 5 g 89,6 1 433 0,2 92,5 91,5 1 091 o‘,o curice 9^ 99 2,5 g 82,6 1 222 0,6 — — — •— • Alentisan S 0,2 g/ 100 g boabe 5 g 83,6 1 327 2,1 92,0 92,0 951 1,0 1 Tiradin 50% 7,5 g 80,0 1 178 0,0 66,2 76,5 747 0,2 «Disulfură de 99 99 5 g 73,3 1 191 1,0 — — . — .— ■ tetrametil- 99 99 2,5 g 72,3 1 138 1,6 — — — tiuram 99 99 Fernide 0,2 g/ 100 g boabe 7,5 g 78,6 83,0 1 269 1 130 2,0 0,7 — — — • 5 g 84,3 1 257 1,0 — — — — 2,5 g 85,3 1 391 1,6 — — — 99 0,2 g/ 100 g boabe 87,3 1 263 2,0 Fernasan A 50% 7,5 g — — — • 84,0 79,2 867 0,0 Tiledin 20 7,5 g 87,3 1 279 0,0 - ■ • 5 g 82,6 1 237 0,0 92,2 92,9 985 0,0 «Hcxaclor- 2,5 g 83,3 1 442 0,1 — — — — benzen 99 Hexaclorbenzen Pechiney 0,2 g/ 100 g boabe 5 g 83,0 - 1 341 0,7 9(5,0 96,0 [ 1 065 0,0 168 ' ALICE SÂVULESCU, LUCREȚIA DUMITRAȘ și COLABORATORI 6- 7 REZISTENȚA GRIULUI LA. ATACUL . CIUPERCII Ț. NANIFICA 169. Pe lîngă variantele cu tratament aplicat în sol, în această experiență au fost cuprinse și uriele variante cu tratament aplicat la semințe pentru a se dovedi încă o dată gradul de eficacitate al acestui fel de tratament.. în același mod ca și în experiența cu rezistența soiurilor am tras con- cluzii și pentru eficacitatea preparatelor, și anume datele apar concludente numai luate în considerare împreună cu rezultatele ultimului an de expe- rimentare, cînd procentele de infecțiune au fost foarte ridicate la martor (31,1% în medie). Se confirmă încă o dată rezultatei eexperiențelor autorilor străini (11), (17), care arată că tratamentul cu substanțe chimice aplicat la sămînță, indiferent de preparat, este foarte puțin eficace. Din tabelul nr. 2 se constată că preparatele organo-mercurice aplicate în sol au o eficacitate redusă în combaterea mălurii pitice; astfel în anii de puternică infecțiune, aceasta nu este redusă nici CU 50%. Dintre acestea imai eficace s-a dovedit preparatul Abavit neu, care în anul 1960—1961 a redus infecțiunea de la 31,0 la 18,2%. în general preparatele pe bază de disulfură de tetrametiltiuram pre- zintă o eficacitate mai mare decît preparatele organo-mercurice, mai ales în anul de puternică infecțiune. Cel mai eficace s-a dovedit preparatul ; Tabelul tir. 3 Efectul unor preparate chimice împrăștiate la suprafața solului asupra atacului de mălură pitică la grîu București 1960 — 1961 Substanța activă Preparatul Doza de tratare/m2 Plante răsărite % Plante ieșite din iarnă % Totalul spi- celorrecolta- te, 3 repetiții Infecțiune % — netratat — 79,3 75,5 2 251 31,1 Abavit neu 5 g 80,3 74,1 1 959 18,2 Organo-mercurice 0,2 g/100 g boabe 86,0 81,5 2 354 30,8 Alentisan S 5 g 76,6 73,3 1 906 20,3 Fernasan A 50% 7,5 g 77,6 74,0 1 936 9,4 Disulfură de tetrametil- 0,2 g/100 g tiuram boabe 84,0 77,5 2 175 27,2 Tiradin 50% 7,5 g 72,0 70,0 1 989 12,7 Tiledin 20 5 g 85,3 81,6 1 862 2,0- 0,2 g/100 g Hexaclorbenzen boabe 80,0 74,6 2 024 11,6 Hexaclorbenzen Pechiney 5 g 80,3 75,0 1 817 0,2 Brassicol super 7,5 g 80,3 74,3 1 869 0,3 Pentaclornitrobenzen Brassicol 30 g 83,3 79,0 2 029 0,0 Tritisan 5 g 84,3 78,0 1 885 1,2 Triclornitrobenzen Bulbosan 30 g 81,0 74,8 ■ 1 922 8,2 Fernasan A 50% și apoi Tiradin 50%. în anul de puternică infecțiune, preparatul Fernasan A 50% a redus atacul de la 31,1 Ia 9,4%; preparatul Fernide, încercat într-un singur an, arată o eficacitate mijlocie-în. comba- terea mălurii pitice. . \ Preparatele pe bază de hexaclorbenzen cum sînt Hexaclorbenzen Pechiney și preparatul romînesc Tiledin 20% arată o eficacitate foarte bună, reducînd infecțiunea cu peste 90%. Astfel, în variantele tratate cu. Hexa- clorbenzen Pechiney s-a obținut numai. 0,2% infecțiune iar în variantele tratate cu Tiledin 20 s-a obținut 2,0% infecțiune față de 31,1 %. ' Preparatele pe bază de pentaclornitrobenzen au arătat de asemenea eficacitate în combaterea mălurii pitice. Preparatul Brassicol, super, cu o concentrație mult mai ridicată în pentaclornitrobenzen (75%) decît pre- paratele. Brassicol și Tritisan (20%) a prezentat o foarte bună eficacitate în combaterea parazitului. Preparatul Tritisan, față de concentrația mult mai scăzută în substanță activă (20!%) și față de cantitatea mai re- ' dusă dată la m2, a dat rezultate bune, și anume 1,2% infecțiune față de 31,1%. Necunoscînd întreaga compoziție chimică a preparatului, nu putem da o explicație asupra rezultatelor obținute. Preparatul Brassicol folosit în cantitate de 30 g/m2 a arătat o efica- citate foarte bună în combaterea mălurii pitice. Preparatul Bulbosan pe bază de triclornitrobenzen, deși adminis- trat în cantitate mare la ma, a avut o eficacitate slabă. DISCUȚII Din rezultatele obținute de noi se constată că cea mai mare parte dintre soiurile cultivate în țara noastră sau de perspectivă sînt sensibile la atacul mălurii pitice și că, de fapt, nu există o rezistență totală față .de, atacul acestui parazit. Rezistența pronunțată dovedită de soiurile Sah Pastore și Bulgaria 301 este o însușire biologică foarte importantă a aces- tora, care se adaugă altor calități superioare recunoscute de agrotehnicieni și amelioratori. în urma experiențelor efectuate pînă în prezent în diverse țări (3), (4), (17) reiese că există diferențe de rezistență între soiuri, însă nici unul din cele experimentate nu s-a dovedit imun. Acest fapt arată că în proce- sele de ameliorare, cercetătorii trebuie să se ocupe mai mult de însușirea de rezistență a soiurilor față de mălura pitică, care este mai greu de combă- tut prin mijloace chimice decît celelalte specii producătoare de mălură la grîu. în America de Nord s-au găsit cîteva soiuri care, prin diferite combinații de încrucișări, au produs un material foarte rezistent (1). Dintre acestea fac parte soiurile Martin, Hussar, Turkey, Ridit și Wasatch. Soiu- rile experimentate în R. D. Germană nu s-au dovedit rezistente (17). în ceea ce privește unele procente ridicate de infecțiune obținute la soiurile sensibile și în special la soiul Triumph, trebuie luat în considerare faptul că infecțiunile puternice s-au obținut în condiții experimentale în care solul s-a infectat cu o cantitate mare de spori. în condiții de cultură b Noua denumire a preparatului Hexadin 20. 170 ALICE SĂVULESCU, LUCREȚIA DUMITRAȘ și COLABORATORI Si . 9 -REZISTENȚA GRIULUI LA ATACUL CIUPERCII T. NANIFICA 171 obișnuită, în sol nu există — decît în cazuri rare — cantități atît de mari, de spori și de aceea, infecțiunile soiurilor sensibile nu ating valori atît de» ridicate ca cele obținute’pe cale experimentală. De asemenea trebuie să se mai ia în considerare faptul că numai în cazuri rare se înregistrează în timpul încolțirii griului, toamna, temperaturi scăzute. De aceea este necesar ca în acele regiuni unde to.amna temperaturile ating valori mai joase chiar din luna octombrie, soiul Triumph și alte soiuri sensibile introduse în cultură să se semene la începutul intervalului optim de însămînțare re- comandat. în ceea ce privește eficacitatea diferitelor preparate chimice, în expe- riențele noastre, ca și în cele ale altor cercetători (17), s-a dovedit ca tra- tamentul aplicat la sămînță nu reduce infecțiunea și ca singurul tratament' eficace este acela al solului. Cantitățile de preparate necesare, însă, sînt. foarte mari: de la 50 pînă la 300 kg/ha, așa cum se vede din rezultatele» prezentate, precum și din datele din literatură (17). De aceea tratamentul solului nu se poate face generalizat pe toată țara, ci trebuie să se recomande numai pentru focarele de infecțiune nou apărute, care nu sînt prea întinse» și în general pentru cîmpUrile de ameliorare și de producere de sămînță elită... Preparatele organo-mercurice nu-și măresc proporțional eficacitatea», dacă doza este ridicată peste 5 g/ma. în experiențele efectuate de K. W a r m b r u n n (17) preparatele organo-mercurice au o eficacitate scă- zută asupra procentului de infecțiune cu mălură pitică. Cele mai reco- mandabile pentru producție ni se par preparatele pe bază de hexaclor- benzen între care și preparatul romînesc Tiledin 20, a cărei eficiență în com- baterea și a celorlalte specii de Tilletia parazite pe grîu a fost dovedită, prin experiențe anterioare efectuate la noi în țară. De asemenea eficace- s-a dovedit și preparatul Tritisan pe bază de pentaclornitrobenzen. Trebuie» arătat că atît preparatele pe bază de hexaclorbenzen, cît și preparatul. Tritisan sînt eficace în doze scăzute (5 g/m2) în comparație cu alte prepa- rate ca Brassicol super, Brassicol ș.a., care prezintă eficacitate cînd sînt administrate în doze mai ridicate (7,5—30 g/m2). De aceea ar fi necesar- ca să se treacă mai curînd la folosirea mai largă a preparatelor Tiledin 20 ■ și Tritisan, sau a altora cu compoziție chimică asemănătoare. De altfel preparatele pe bază de hexaclorbenzen, cît și cele pe bază- de pentaclornitrobenzen sînt recomandate de autori și în alte țări pentru combaterea mălurii pitice (12). Din Cele arătate în această lucrare reiese și mai evident faptul că. numai rezistența soiurilor și tratamentul chimic nu sînt măsuri suficiente pentru combaterea mălurii pitice și că este necesar șă se lămurească încă - prin cercetare care sînt măsurile agrotehnice pentru o combatere complexă, cu eficacitate ridicată. concluzii 1. Pentru prima dată în anul 1960—1961 s-au obținut procente ihafi: de infecțiune la reproducerea experimentală a bolii. 2. în condițiile noastre de experimentare, soiurile, San Pastore și Bulgaria 301 sînt cele mai rezistente, iar la soiul Triumph s-a înregistrat» cel mai ridicat procent de infecțiune. Dintre soiurile romînești, nici unul nu a fost rezistent la atacul parazitului. 3. Cele mai bune rezultate în combaterea chimică a parazitului s-au obținut folosind preparatele Tiledin 20 și Hexaclorbenzen Pechiney, pre- cum și preparatul Tritisan, administrate în sol. 4. Pentru combaterea mălurii pitice este necesar ca, pe lîngă folo- sirea de soiuri rezistente și combaterea chimică, să se găsească și măsuri agrotehnice adecvate. 5. Soiurile dovedite sensibile față de mălură pitică, dar cu alte în- sușiri valoroase, pot fi folosite în cultură cu condiția să fie semănate la începutul intervalului recomandat ca optim pentru însămînțare. HCCJIEAOBAHWH BO VCTOtlHlIBOCTH COPTOB nniEHWIÎbl K nOPAîKEHniO rPUBOM TILLETIA NANIFICA (WAGN.) SĂVUL. (T. CONTRAVERSA KUHN.) H ^EÎÎCTBIIE HEKOTOPblX , XHMMHECKMX BEIIțECTB B BOPbBE C 9TWM IIAPA3IITOM PE3IOME Pa6ora cogepiKMT pesynBTaTBi TpexneTHHx iicoJiegonaHnii ho, nay- aeimio noBegenim paga copTOB nmeiiHUM no oTHOnienMio k rpiiGy Tilletia nanifica (Wagn.) Săvul. (T. contraversa Kiihn.), BBiBMBaiomeMy năp- jinKOByio rojiOBHio, a ranițe h peayjibTaTM ohbitob no xHMHaeck'oiî 6opb6e c arau napasuTOM. IIpoMBBegeHHMe HCCjiegoBaHim npnBejin k cjiegyiomHM ochobhbim BMBOgaM: 1. B 1961 rogy BnepBBie Sbijih nojiyaeHBi oueHB xopomue pesyjiBTaTbi onBiTHBix Bapamennft b none bthm napaBMTOM, hto b BHauMTejiBHoft Mepe oGjierHHJio nHTepnpeTapHio noJiyHeHHBix b TeneHne Tpex jiqt ohbithbix ganHBix. ' ■; 2. B ycJioBHHx ohbitob Gojibuihhctbo copTOB Han BapyOeiKHHx, Tău h pyMMHCKMx OKasaJmCB Majio ycToii’iHBBiMH k nopasneHnio bțhm napaBH- tom. Hs 20 ncnBiTBiBaBinnxcH b Teuenne 8tiix Tpex JieT copTOB, nenee Bcero , riopaîKaeMBiMn Gmjih oopra Can Ilacrope n BoJirapnn 301, CiuiLiiee gpyrnx CTpagan copT TpnyM$; ognano b npoHBBOgCTBenHBix ycoBMHx oh moikct b BHanHTejiBHoii creneHH MsOesKaTB nopasKeHHH nyreiM 6pjiee paimero nocesa. , . . ' 3. Hb 13 HcnHȚBiBaBinHXCH xHMHnecKHx npenapaTOB ayuînne pesyjiB- ȚaTBi no 6opB5e c napasHTOM gajin upenapa™ TnjiegHH 20 h rencaxjiop- SenBOJi De Time na ocnose reKcaxaopOeHBOJia, h npenapaT TpuTiiBaii, na ocHope neHTaxjiopHHTpoSeHBOJia, npn BneceHHH hx b nouBy. 4. OgHaKO, BBHgy HeoOxOgHMOCTH CJIHglKOM GOJIBIHOTO KOJIHBeCTBa npenapara, oGpaGoTKy.noaBBi nejiBBM npoBOgHTB .BO Bcefi CTpane. Ee cjie- gyeT peKOMeHgoBaTb jihihb gnu hobmx, ne ouenB oGhihphmx ouaroB sapa- 172 ALICE SAVULESCU, LUCREȚIA DUMITRAȘ' și COLABORATORI 10 11 REZISTENȚA GRIULUI LA ATACUL CIUPERCII T. NANIFICA 173 7K6HHH H, B OCoSeHHOCTH, HJIH ’CejIOKIJHOHHMX nHTOMHMKOB H CeMOHOBOfl- HeCKHX yuaCTKOB OJIHTbl. 5. BocnpMMM’inBbie k KapjiMKOBoft rojiosne, ho peHHtie b apyrnx ot- HonieHHHx copTa moîkho KyjibTHBHpoBaTb npn ycjiOBMH nx noceBa b Haqane peKOMensyeMoro b nanecTBe oirrnMajibHoro rjiu noceBa nepHOfla. RECHERCHES SUR LA RESISTANCE DES DlFFERENTES variEtEs DE BLE Ă L’ATTAQUE DU CHAMPIGNON TILLETIA NAN IRIG A (WAGN.) SĂVUL. (T. G0NTRAVER8A KVHN.) ET Ă L’EFFET DE CERTAINES SUBSTANCES CHIMIQUES DANS LA LUTTE CONTRE CE PĂRĂSITE RfiSUMfi Le travail comprendles resultats des recherches effectuees, au cours de trois anndes, sur le comportement de certaines varietes de bld vis-ă-vis du champignon Tilletia nanifica (Wagn.) Săvul. (T. contraversa Kiihn.) qui produit la carie naine, et Ies resultats de la lutte chimique contre ce părăsite. Les plus importantes conclusions auxquelles ont abouti Ies auteurs sont les suivantes : 1. C’est en 1961 qu’on a, obtemi pour la premiere fois d’excellents resultats en ce qui concerne les infections experimentales au champ avec ce părăsite. Ces resultats ont beaucoup facilita l’interpretation des donndes experimentales obtenues aii cours de ces trois annees. 2. En conditions experimentales, la plupart des varietes, tant etran- geres qu’autochtones, ne se sont pas avdrees tres resistarites ă l’attaque du părăsite. Parmiles 20 vari6t6s exp6rimentees au cours de ces trois annees, les variătes San Pastore et Bulgaria 301 ont ete attaquees dans une moin- dre mesure. La variete Triumph a ete la plus attaquee en conditions de production, tont en echappant dans une bonne mesure a l’infection par un semis hâtif. 3. Parmi les 13 produits chimiques experimentes les meilleurs resultats dans la lutte contre le părăsite ont 6t6 obtenus par l’emploi des produits Tiledin 20 et Hexachlorebenzene Pechiney ă base d’hexa- chlorebenzene et le produit Tritisan ă base de pentachlorenitrobenzene, administres au sol. 4, A cause des grandes quantites de produits necessaires, le traite- ment du sol ne peut etre generalise dans tont le pays; on ne saurait le re- commander que pour les foyers d’infection nouvellement appariis et peu etendus et, en general, pour les champs d’ameiioration et de production de semence elite. 5. Les vari6tes qui se Sont averees sensibles ă la carie naine, mais pos- sedent d’autres qualites, peuvent. etre utilisees en culture, ă condition d’effectuer le semis au debut de l’intervalle optimum recommande pour Ies semailles. BIBLIOGRAFIE 1. Holton C. S., BambERGR. H. a. WoodwardR. V., Progrese in the study of dwarf bunt of winter wheat in the Pacific Nortluvest, Phytopath., 1949, XXXIX, 12, 986-1000. 2. Holton C. S., KeNDKICK E. L. a. Meiners J. F., A possible explanătion for the cyclic occurrence of dwarf bunt of ivinter wheat in the Pacific Northwest, Res. Stud. State Goli, of Wash., 1956, XXIV, 4. < 3. Hungerford C. W., Plant Pathology, Rep. Idaho agric. Exp. Sta., 1935, 39 — 43 (R.A.M., 1937, 16, 1, 22). •, • 4. Kendrick E. L., Metzger R. J. a. Rohde C. R., A possible new source of high resistance to wheat smut, Abst. in Phytopath., 1957, 47, 1, 19. 5. Lowther C. V., Low temperature as a factor in the germination of divarf bunt chlamidospores, Phytopath., 1948, XXXVIII, 4, 309-310. \ 6. Lusin V., Problem domace proizvodnje ttteticida, Zasht. Bilja, Beograd, 1955, 28, 27—26 (R.A.M., 1956, 35, 3, 173). 7. Meiners P. J., Methods of infecting wheat with the dwarf bunt fungus, Phytopath., 1959, 49,1,4-8. 8. MOller H. u. Scbxtmann G., Untersuchungen liber die Vrsachen von Beizfehlschlăgen bei der Bekămpfung des Weizensteinbrandes (Tilletia tritici) Bjerk. Wint., Phytopath. Zeitschr., 1954, XXII, 3, 305-326. 9. Niemann E., Melhodik der kiinstlichen Infektion mit Zwerg-und Roggensteinbrand, Z. f. Pflanzenbau u. Schutz, 1955, 6, 217 — 225. 10. HHJIOBA B. II. h BropOBA K. H., K 6uoxuMUuecKOMy o6ocHoeaHuio ycmouuueocmu niueiiuițbi k meepdoii, bomoho, Tpy/ț. Bcecoioa. Mhct. 3aipuTM pacTenHii, 1951, 3, 78-94 (R.A.M., 1957, 36, 7, 462). 11. Purdy V. L. a. Holton C. S., Fungicide vapor action ineffective in wheat smut control by seed treatment, Phytopath., 1960, 50, 8, 581—583. 12. Rapin J. et Terrier C., La carie naine du froment en Suisse romande au cours de la campagne 1951-1952, Rev. rom. agile., 1953, 8-9, 65-67 (R.A.M., 1953, 32, 10, 550). 13. Săvulescu TR., Uslilăginalele din R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., București, 1957, I, 263 — 403. 14. SOHUMANN G., Weitere Beobachtungen liber den Einfluss von Umweltbedingungen auf die Wirkung von Beizmitteln bei der Steinbrandbekdmpfung, Zeitschr. f. Pflanzenbau u. Pflanzenschutz, 1955, VI, 5, 194—204. 15. Tbaaen A. E., Redmingslinjer ved pruning arbeisemidler Nord Yordbr, Forshn., 1951, 2—3, 495 (R.A.M., 1953, 32, 2, 73). 16. Thmbaji M. M., ycniovAMoocm-b oauMou nw.eHuv(bi k meepdoii, eonoene u ycjioeun ebipa- upieaHust, Arpo6noJlornH, 1954, 3, 64—67. 17. Wabmbrunn K., Untersuchungen liber den Zwergsteinbrand, Phytopath. Zeitschr., 1952, 19, 441-482. '87 CONTRIBUȚIE LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU DE VERONICA BĂNESCU Comunicare prezentată de academician alice SÂVULESCU în ședința din 14 mai 1962 în această comunicare prezentăm o parte a materialului din lucrarea. de disertație Contribuții la cunoașterea micoflorei Munților Buzău și îm- prejurimi /Materialul micologic pe care l-am studiat a fost recoltat ’și de- ' terminat în anii 1960 și 1961 din următoarele localități: Muntele Roșu, . valea Berii, Pîrîul Roșu, Ciucaș, Cheia, Gropșbare, Suzana, Izvoare, Bîsca Mică, Bîsca Mare, valea Buzăului și Nehoiu. în lucrare sînt citate 191 de specii de micromicete aparținînd la diferite unități sistematice, și anume : CI. Archimycetes 3 specii, CI. Phy- comycetes 10 specii, CI. Ascomycetes 51 de specii, Pungi imperfecti 63 de spe- cii și Ol. Basidiomycetes 64 de specii, parazitînd pe 150 de plante-gazdă. Dintre acestea, 19 specii de micromicete sînt noi pentru micoflora R.P.R., 9 din ele fiind menționate într-o comunicare anterioară. Speciile noi de- scrise în această lucrare sînt : Synchytrium cupulatum Thom., Leptosphaer'ia cerastii Feltg.,Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niessl, Microthy-- rium cytisi Fuck., Cenangella rhododendri (Ceș.) Rehm., Phoma neglecta Desm., Septoria inulae Sacc. et Speg., Septoria semilunaris Johans., Fu- sicladium betulae Aderh., Puccinia albescens (Grev.) Plowr. Sînt citate de asemenea 19 plante-gazdă noi pentru ciuperci deja cunoscute în mico- flora țării noastre, dintre care 8 au fost comunicate anterior. - Enumerarea celor 191 de specii de micromicete este făcută în ordi- nea sistematică, indicînd pentru fiecare specie : habitatul, localitățile și datele cînd a fost recoltată în ordinea cronologică. , Materialul prezentat se află în ierbarul micologic al Laboratorului de fitopatologie de la Facultatea de științe naturale din București. 176 VERONICA BĂNESCU 2 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICO FLOREI MUNȚILOR BUZĂU 177 CL. ARCHIMYCETES 1. Synchytrium cupulatum Thom. In Bot. Centr., XXIX, p. 19, (1887); Sacc., Syll. Fung., IX, p. 357 (1891); Fischer, in Rab., Kr. FI. (Ed. II), IV, p. 54 (1892); Magnus, Die Pilze von Tirol, p. 13 (1905); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 535 (1921). Syn. : Synchytrium myosotidis Kuhn. var. dr.yadis Thom. Exsicc. ; Pas de Cheville, Canton du Valais, Elveția, 24.VII.1906, pe Dryas octopetala L., leg. dr. E u g. M a y o r. Pe frunze, gale sferice sau alungite, mai tîrziu adîncite,.de culoare roșie-carmin pînă la negricioasă,; izolate. Akinetosporangii se formează cîte unul, mai rar doi, într-o celulă hi- pertrofiată, de 138—190 p.în diametru, cu episporul gros, neted, brun (fig. 1). Habitat: pe frunze de Dryas octopetala L., Gropșoare, 30.VI.1961. 3. Synchytrium taraxaci de Bary . Pe frunze de Taraxacum .officinale Weber., akinetosporangi, Pîrîul Roșu, 20.VII 1960 și 28.VI.1961; valea Berii, 21 și 23.VII.1960. CL. PHYCOMYCETES 4. Phjrsoderma vagans Schroet. , > Pe frunze de Caltha laeta Sch. N. Ky., akinetosporangi de 33—45 X 39—48 pi, valea Berii, 4.VII.1961. Pînă în prezent nu a fost citată în țara noastră pe această plantă. 5. Cystopus candidus (Pers.) Ldv. var. glohosus f. microsporus O, Săvul. Pe,frunze de Arabis alpina L., conidiofori cu conidii, valea Berii, 21.VII.1960 și 4.VI 1.1961. Fig. 1. — Synchytrium cupulatum Thom., akinetosporange, pe frunze de Dryas octopetala L. 6. Cystopus candidus (Pers.) L4v. var. glohosus f. intermcdius O. Săvul. Pe frunze de Capsella bursa pastoris (L.) Medik.,' conidiofori cti conidii, Ciucaș, 2.VII.1961; valea Berii, 4.VII.1961. > 7. Plasmopara aegopodii (Casp.) Trott. Pe frunze de Aegopodium podagraria L., condiofori cu conidii, Ciucaș, 19.VH.1960 și 2.VII.1961. ; ■ . - 8. Peronospora aestivalis Syd. Pe frunze de Medicago lupuUna L., conidiofori cu conidii, valea Berii, 23.VII.1960; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. 9. Peronospora alta Puck. Pe frunze de Plantago major L., conidiofori cu conidii, Muntele Roșu, 18.VII.1960; Ciucaș, 19.VII.1960; Gropșoare, 30.VI.1961. 10. Peronospora arenariae (Berk.) Tul. Pe frunze de Moehringia trinervia (L.) Clairv., conidiofori cu-conidii, Muntele Roșu, 22.VII.1960; Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. 2. Synchytrium globosum Schroet. Pe frunze de Galium vernum Scop., akinetosporangi, Ciucaș, 19.VII.1960 11. Peronospora calotheca de Bary Pe frunze de Asperula odorăta L., conidiofori cu conidii, Ciucaș, 19.VII.1960 și 2.VII.1961; Pîrîul Roșu, 20.VII.1960; valea Berii, 21.VII.1960. \ < 5 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 179 178 VERONICA BĂNESCU 4 12. Peronospora grisea Ung. Pe frunze de Veronica beccabunga L., conidiofori cu conidii, Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. 13. Peronospora parasitica (Pers.) Fr. Pe frunze, tulpini și fructe de Capsella bursa pastoris (L.) Medik., conidiofori cu conidii, Muntele Roșu, 21.VII.1960. CL. ASCOMYCETES 14. Sphaerotheca epilobii (Lk.) de Bary ' Pe frunze și tulpini de Epilobium montanum L., miceliu și conidii, Muntele Roșu, 29.VI.1961; Dealul Bălescu între Bîsca Mare și Bîsca Mică 6.IX.1961 •, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 15. Sphaerotheca euphorbiae (Cast.) Salin. Pe frunze de Euphorbia amygdaloides L., miceliu și conidii, Ciucaș, 2. VII.1961. 16. Sphaerotheca macularis (Wallr.) Jacz. | Pe frunze de AlchemiUa mollis (Buser) Rothm., miceliu și conidii "Muntele Roșu, 22.VII.1960 și 3:VII.1961; Fagul-Alb și Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961; peritecii, valea Berii, 23.VII.1960. 17. Podosphaera leucotricha (Eli. et Ev.) Salm. Pe frunze de Malus sp., miceliu și conidii, Izvoare, 25.V.1961. 18. Erysiphe aquilegiae DC. Pe frunze de Caltha la,eta Sch. N. Ky., peritecii, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961 j Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 19. Erysiphe ciehoracearum DC. Pe frunze de Sonchus arvensis L., miceliu și conidii, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 20. Erysiphe communis (Wallr.) Lk. Pe frunze de Eipsacus laciniatus L., miceliu și conidii, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. ! 21. Erysiphe fischeri Blum. ; Pe frunze de Senecio fuchsii Gmel., peritecii, valea Porcului, 6.IX.1961. t 22. Erysiphe galeopsidis DC. ! Pe frunze de Glechoma hirsuta W. et K., miceliu și conidii de 26— 33x14—18 p, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. Pînă în prezent nu ! a fost indicată în micoflora țării noastre pe această plantă. J Pe frunze de Origanum vulgare L., miceliu și conidii, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. Pe frunze de Stachys silvatica L., miceliu și conidii, Dealul Băleșcu între Bîsca Mare și Bîsca Mică, 6.IX.1961; Bîsculița pe Bîsca Măre, 5 7.IX.1961. ' Pe frunze de Galeopsis tetrachit L,, peritecii, Dealul BălescU. între Bîsca Mare și Bîsca Mică, 6. IX. 1961; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. Pe frunze de Lamium maculatum L., miceliu și conidii, Muntele • Roșu, 21.VII.1960. ! Pe frunze de Lamium galeobdolon (L.) Nathhorst, peritecii, Zăgan, ( 11.X.1959. j 23. Erysiphe graminis DC. i Pe frunze de Poa trivialis L., miceliu și conidii, valea Berii, 4.VII.1961. î Pe frunze și tulpini de Poa pratensis L., miceliu și conidii, Iz- î voare, 25.V.1961. ■ ( 24. Erysiphe horridula (Wallr.) Lev. ; Pe frunze de Pulmonaria rubra Sch. et Ky., miceliu și conidii, î Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. / J ■ ■ ■; f 25. Erysiphe hyperiei (Wallr.) Fr. ș Pe frunze de 'Hypericum perforatum L., miceliu și conidii, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. ' Pe frunze de Hypericum maculatum Cr., miceliu și conidii, Muntele Roșu, 22.VII.1960; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. L ' ' • : . " . j 26. Erysiphe nitida (Wallr.) Rabenh. Pe frunze de Eanunculus repens L., conidii și peritecii, Bîsculița ; pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. I « ( 27. Erysiphe salviae (Jacz.) Blum. ; Pe frunze de Salvia glutinosa L., conidii și peritecii, Harțag pe j valea Buzăului, 8.IX.1961. j ' - CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU T84 180 . ' . VERONICA BĂNESCU ' (J J 28. Mierosphaera alni (DC.) Wint. ; De frunze, de Alnus incasa (L.) Moench., peritecii, Harțag pe valea. ■ Buzăului, 8.IX.1961. ) 29. Phyllactinia suîfulta (Rebent.) Sacc. Pe frunze de Alnus ineanâ (L.) Moench., peritecii,'Bîsculița pe- ’ Bîsca Mate, 7.IX.1961-; Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. j 30. Uncinula salicis (DC.)Wint. î Pe frunze de Salix purpurea L., peritecii, Nehoiu, 4.IX.1961. ■ /3 1. Trichocladia astragali (DC.) Neger ; Pe frunze de Astragalus glycyphyllps L., peritecii, Harțag pe valea j Buzăului, 8.IX.1961. - ' î 32. Venturia maeulaeîorniis (Desm.) Wint. j Pe frunze de Epilobium montanum L., peritecii, Muntele Roșu, < 22.VÎI.1960; valea Berii, 1 și 4.VII.1961. Fig. 3. — Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niessl, asce și ascospori, pe tulpini de Cha- maenerion angustifolium (L.) Scop. Zgq Fig. 2. ’ — Leptosphaeria cerastii Feltg., asce și ascospori, pe tulpini de Cerastium arvense L. 33. Lepthosphaeria cerasti i Vorstud. Pilzfl. Luxemb. Nachtr., III (1903), p. 221 ; Sacc., Syll. Fung., XVII, p. 719< î (1905); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 7 (1921). ! Peritecii izolate, subepidermice, globulos-lenticulare, brune, de j 150—250 p în diametru. j Asce clavate, scurt pedicelate, de 84—102x14—24 p, cu 8 as- ; cospori. Ascosporii: oblong-fusiformi, dispuși pe 2—3 rînduri, drepți sau. ț curbați, cu 3—4 septe, ■ bruni, de 24—26x6—9 p. ’ i Parafize filiforme, hialine (fig. 2); u . , Habitat: pe tulpini de Cerastium arvense L,, Suzana, 25.V. 1961. 34. Leptosphaeria eulmicola (Fr.) Karst. Pe frunze și tulpini de Calamagrostis 'arundîiiaced L., 'peritecii,: Muntele Roșu, 22.VII.1960. . ; 35. Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niesșl . . , ; ■ , . Herb, (abșque diâgnosi); Sacc., Syll., II, p. 37 (1883); Wint., in Rab., .Kr. FI., II, p. 476 (1887); Migula, Kr. FI., Bând III, Pilze, 3 Teii, 1 Abt., p_. 358 (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 193 (1923). . .... Peritecii asociate, acoperite, mai tîrziu erumpente, globule ase, cu papilă mică, negre, pînă la 0,5 mm în diametru. - , Asce clavat-cilindrice, de 90—120x12—18 p, scurt pedicelate, cu-8 ascospori; ascosporii cilindrici, mâi îngustați la capete și'rotunjiți, cu 4—6 septe transversale, ușor sugrumati în dreptul septelor, gălbui des- chis, de 54-60x5,5-7 p (fig. 3). . . Parafize filiforme, hialine. = - , , ț Habitat : ‘pe tulpini moarte de Chamaenerion angustifolium (L.) . Scop., Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. ‘ . 36. Leptosphaeria marginata Niessl Pe frunze de Pirola secunda L., peritecii, Pîrîul Roșu, 20..VII.1960 ; Mutele Roșu, 22.VII.1960. ■ ? 37. Pleospora pentamera Karst, Pe tulpini de Poa nemoralis L., peritecii, Muntele 'Roșii, 22.VII. >■ 1960. 38. Pyrenophora dianthi (de Not.) Beri. Pe frunze și tulpini de Dianthus spiculifolius Schur., peritecii, Ciucaș, 2.VII.1961; Muntele Roșu, 3.VII.1961. 39. Aseospora beijerinckii Vuill. Pe frunze de Prunus avium C:,. conidii, Izvoare, 25.V.1961. 40. Myeosphaerella fragariae (Tul.) Lind. , ; Pe frunze de Fragaria vesca L., conidii, Muntele Roșu, 22.VII. 1960. ' __________. . ■ '. 182 , VERONICA BĂNESCU 8 ■9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 183 41. Sphaerella gypsophilicola Hollos. Pe frunze de Gypsophila petraea (Baumg.) Echb.,’peritecii, Ciucaș, ' 19.VII.1960. 42. 43. Sphaerella vulnerariae Fuck. Pe frunze Anthyllis vulneraria L., peritecii, valea Berii, 4.VII.1961. i Phyllachora graminis (Pers.) Fuck. Pe frunze de Agropyron caninum (L.) P.Beauv., peritecii cu asce i de 68—80x6—7 (i și ascospori de 10x6(1, Bîsculița pe Bîsca Mare, i 7.IX.1961. Plantă-gazdă nouă pentru micoflora R.P..R. ; 44. Stigmatea depazeaeformis (Auersw.) Schroet. Pe frunze de Oxalis acetosella L., peritecii, Muntele Roșu, 22.VII. • 1960. . J i 45. Stigmatea robertiani Fr. J Pe frunze de Galium robertianum L., peritecii, Ciucaș, 19.VII. । 1960 ; Muntele Roșu, 21.VII.1960 ; valea Berii, 21.VII.1960 și 4.VII.1961. ( 46. Microthyrium cytisi Fuck. > (Symb. myc., p. 98); Bomm., Bull. bot. Belg., XXVI, p. 209 ; Sacc., Syll., II, p. 664 ( (1883); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 824 (1921); Kursanov i dr., Opredeliteli nizșîh ras- J tenii, t. III, p. 168 (1954). j Peritecii sub formă de scut, pe margine crenate, peretele cu textură ; radiară, de 102—252 p, în diametru, cu ostiol mic. Ș Asce subclavate, aparafizate, de 32—48x6—8 (t. , ( Ascosporii pe două rînduri, mai rar petrei, fusiformi, ușor curbați, i bicelulari, hialini, de 12— 14x2'—3 p.. \ Habitat: pe ramuri și tulpini de Genista-tinctoria- L., Suzana, 25.V.1961. . 47. Coleroa rhododendri (Tengw;) O. Săvul. et Eliade n. comb. Pe ramuri de Rhododendron kotschyi Simk., peritecii, Ciucaș, 19.VII.1960; Gropșoare, 30.VI.1961. 48. Nectria cinnabarina (Tode) Fr. Pe ramuri de Fagus silvatica L., sporodochii, Dealul Bălescu între î Bîsca Mare și Bîsca Mică, 6.IX.1961. 49. Polystigma rubrum Pers. Pe frunze de Prunus domestica L., picnidii cu picnospori, Nehoiu, 8.IX.1961. ------------------’ 50. Melanomma pulvis-pyrius (Pers.) Fiick. Pe ramuri de Gorylus avellana L., peritecii, Izvoare, 25.V. 1961. 51. Diatrype diseiformis (Hoffm.) Fr. Pe ramuri de Fagus silvatica L., peritecii, Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. 52. Hypoxylon coccineum Bull. Pe ramuri de Fagus silvatica L., peritecii, Muntele Roșu, 22.VII. 1960; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. . ' 53. Gnomonia coryli (Ratsch.) Fuck. Pe frunze de Gorylus avellana L., peritecii, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. . x 54. Gnomonia leptostyla (Fr.) Ces. et de Not. Pe frunze de Juglans regia L., acervuli, Mîneciu, 4.VII.1961; Nehoiu, 8.IX.1961. 55. Clavieeps mierocephala (Wallr.) Tul. , în spice de Lolium perenne L., scleroți, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. ’ ’ " în spice de Holcus lanatus L., scleroți, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 56. Pseudopeziza medicaginis (Lib.) Sacc. Pe frunze de Medicagodupulina L., apotecii, valea Berii, 4.VH.1961; Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 57. Pseudopeziza trifolii (Pers.) Fuck. Pe frunze de Trifolium pratense L., apotecii, Ciucaș, 19.VII.1960 și 2.VII.1961; Pîrîul Roșu, 20.VII. 1960; Muntele Roșu, 3.VH.196Î ; valea Berii, 4.VII.1961; Cheia, 4.VII.1961; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. 58. Hypoderma virgultorum DC. f. rubi (Pers.) DC. Pe ramuri și tulpini de Rubus idaeus L., apotecii, valea Berii v 1. VII.1961. ------" . J84 ■ VERONICA BĂNESCU- 10 H CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU' 185' 59. Lophodermium arundinaceum (Schrod.) Chev. j • Pe frunze dd rubra L., apotecii cu asce și ascospori, Ciucaș, ; 2.VII.1961. Plantă-gazdă nouă pentru țara noastră. ș 60. Lophodermium juniperinum (Pr.) de Not. > Pe frunze de Juniperus communis L., apotecii, Gropșoare, 3p.VI. 1961. i 61. Rhytisma aeerinum (Pers.) Fr. Pe frunze de Acer pseudoplatanus L., apotecii, în apropiere de Cheia, > 25.V.1961; stromă, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. ' ' 62. Cenangella rhododendri (Ces.) Rehm. et Wint. [ In Rab., III, p. 230 (1896) ; Migula, Kr. Fl„ Bând. III, Pilze, 3 Teii, 2 Abt., p. 941 ( (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 348 (1923); Kursanov i dr., Opredeliteli nizșîh ț rastenii, t. III, p. 352 (1954). > Syn. : Peziza rhododendri Ceșati ! Velutaria rhododendri Rehm. | ' i7 Apotecii asociate, sferice, sesile, erumpente, pieloase sau ceroase, Ș brune sau brune-negricioase, ușor dungate, de 1—3 mm diametru. | Asce clavate, de 60—84 x12—15 g, cu 8 ascospori. Ascosporii ovoid-alungiți, rotunjiți la capete, drepți sau ușor curbați, [ bicelulari, uneori strangulați în dr,eptul septei, hialini, de 16—20 x 6—8 g, j dispuși pe, două rînduri. ! Parafize filiforme, septate, la partea superioară lătițe și brune, ' fdrmînd un epithecium. Hipothecium hialin. ( Habitat: pe ramuri de Rhododendron kotschyi Simk., Gropșoare, , 30. VI.1961. , i 63. Taphrina alni-ineanae (Kiihn.) Magn. , Ș Pe solzii conurilor de Alnus incana (L.) Moench., asce cu ascospori, ; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. ■ 64. Taphrina epiphylla Sadeb. ( ■ i Pe ramuri de Alnus incana (L.) Moench., mături de vrăjitoare, Suzana, 25.V.1961. , Ș FUNGI IMPERFECT! 65. Phyllostieta leptidea (Fr.) Allech; 1 : ? Pe frunze de Vaccinium w^s-tdaeaL.,picnidiicu. picnospori, Ciucaș, 19.VII.1960. ----------J 66. Phoma melaena (Gr.,)Mont. et Dur. i . • Pe fructe de Astragalus glycyphyllos L., picnidii cu picnosopdri de 5,5—6 x 1,5—2 p, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. Pe această plantă nu a fost indicată pînă în prezent în micofloră' țării noastl’ex V 67. Phoma neglecta Desm. ; (A.S.N. 3 ser., XX, p. 220); Cooke, Grevillea, XV, p. 105 ; Sacc., Syll., III, p. 164 (1884); ■Oudem., Enum. Syst. Fung., I, p. 1078 (1919); Grove, British satem aut Leat Fungi, I, p. 118 (1935). , \ ; Pincidii globuloase sau turtite, subepidermale, brune, de 160— 200 g în diametru. , -. • A Picnospori oblongi, unicelulari, hialini, de 4—5,5 x2—3 p. \ Habitat: pe tulpini de Juncus effusus L., valea Berii, 4.VII.1961. 68. Cicinnobolus eesatii de Bary , Pe miceliu și conidii de Hrysiphe galeopsidis DC'., pe Glechoma hir- suta W. et K., picnidii cu picnospori, Harțag pe valea BUzăului, 8.1X.1961. 69. Coniothyrium fluviatile Kab. et Bub. Pe ramuri de M'yricaria germanica (L.) Desv., picnidii cu picno- spori, valea Berii, 4.VII.1961. S ' / 70. Coniothyrium hellebori Cke et Masse. \ Pe frunze de Helleborus purpurascens. W. et K., picnidii cu; pic- nospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 71. Ascoehyta telephii Vesterger. Pe frunze de Sedum maximum L., picnidii cu picnospori, valea Berii, 23.VII.1960. 72. Dariiica filum (Biv.) Castagne. . : în uredosori de Urorhyces poae Rabenh. pe Poa nemoralis L., pic- nidii cu picnospori, Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 și 28.VI.1961. 186 VERONICA BĂNESCU 12 13 în teleutosori de Puecinia arenariae (Schum.) Wint., pe Sagina procumbens L., picnidii cu picnospori, Muntele Roșu, 21.VIII.1960. în uredosori de Puecinia soldanellae (DC.) Fuck. pe Soldanella mon- tana Willd., picnidii cu picnospori, Ciucaș, 2.VII.1961. 73. Stagonospora meliloti (Lasch.) Pet. Pe frunze de Trifolium repens L., picnidii cu picnospori, de 12 —14 x 3—4 p, Muntele Roșu, 3.VII.1961. Plantă-gazdă nouă pentru micoflora R.P.R. 74. Stagonosporiopsis equiseti (Sacc.) Died. Pe frunze de Equisetum silvaticum L., picnidii cu picnospori de 14—22x4—6 p, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX. 1961. Plantă-gazdă nouă, pentru micoflora R.P.R. 75. Septoria astragali Desm. Pe frunze de Astragalus glycyphyllos L., picnidii cu picnospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 76. Septoria eerastii Rob. Pe frunze și tulpini de Cerastium caespitosum Gilib., picnidii cu picnospori, Muntele Roșu, 22.VII.1960. 77. Septoria cruciatae Rob. et Desm. Pe frunze de Galium cruciata (L.) Scop., picnidii eu picnospori,. Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. Pe frunze de Galium pumillumMurr., picnidiicupicnosopori, Ciucaș^ 19.VII.1960. , • 78. Septoria galeopsidis West. Pe frunze de Galeopsis speciosa Mill., picnidii cu picnospori, Ciucaș,. 19.VII.1960. ' 79. Septoria geranii Rob. Pe frunze de Geranium robertianum L., picnidii cu picnospori de 36—48x1,5—2 p, Pîrîul Roșu, 28.VI.1961; valea Berii, 4.VII.1961, în | asociație cu Stigmatea robertiani Fr. Pînă în prezent nu a fost indicată pe j Pe frunze această plantă în micoflora țării noastre. ț valea Buzăului, CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 187 80. Septoria guepini Oudem. Pe frunze de Euphorbia amygdaloides L., picnidii cu picnospori, valea Berii, 1.VII.1961. । 81. Septoria gymnadeniae Thuem. Pe frunze de Gymnadenia conopea. (L.) R. Br., picnidii cu picno- spori, Cheia, 4.VII.1961. ; 82. Septoria inulae Sacc. et Speg. ! Michelia, I, p. 190 ; Sacc., SylL, III, p. 547 (1884); Allesch., in Rab., VI, p. 798 (1901) ; | Dledicke, Pilze, VII, p. 473 (1915); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 953 (1923). J Pe frunze pete mici, circulare, brune-roșiatice. Picnidiile în centrul ’ * petelor, lenticulare, brune, de 100—120 p în diametru. Picnosporii filă- ș mentoși, drepți sau curbați, rotunjiți la ambele capete, cu 1—3 pțreți s transversali nu prea vizibili, hialini, de 34—40x2—3 p. § Habitat: pe frunze de Inula britanica L., Harțag pe valea Buzăului,. 8.IX.1961. 83. Septoria levistiei West. Pe frunze de Levisticum officinale Koch., picnidii cu picnospori, Izvoare, 25.V.1961. 84. Septoria nodorum Berck. Pe tulpini de Poa nemoralis L., picnidii cu picnospori, Muntele Roșu, 22.VII.1961; valea Berii, 1.VII.1961. 85. Septoria orehidearum West. Pe frunze de Orchis morio L., picnidii cu picnospori de 18—22 x 1,5—2 p, Cheia, 4.VII. 1961. Plantă-gazdă nouă pentru mico'flora R.P.R. ( 86. Septoria raphidospora Mass. ( Pe frunze de Gentiana utriculosa L., picnidii eu picnospori, Cheia, i 4.VII.1961. ] 87. Septoria rubi West. de Rubus idaeus L., picnidii cu picnospori, Harțag pe 8.1X.196H ■--------- 1- 188 VERONICA BĂNESCU 14 -88. Septoriă sedi West. ' ; Pe frunzei de Sedum maximum V., picnidii cu picnpspori, valea Berii, 23.VII.1960. ' ■ . : 89. Septoriă semilunaris Johans. Ofv. at k. Vensk. Vet. Akad. Forh., 1884, no. 9 ; Hedwigia, XXV, p. 123 ; Sacc., : Syll., Addiț. ad..vol. I-IV, p.c343 ; Sacc./Syll., X, p, .563 (.1892); Oudem.; Enum. Syst. Fung., III, p. 536 (1921). V ’ ‘ Syn.: Rhabdospora semilunaris Kai'st. ț Pete mici, brune-cenușii. Picnidii superficiale^ ușovțpitițe, brune, i Picnospori filamentoși, curbați, hialini, de 9—12,5 x2—3,5 p. ; i - Habitat: pe frunze de Dryas octopetdla L., Gropșoare, 30.VI.1961. ș 90. Septoriă senccionis West. . , Pe frunze de Senecio’ fuchsii Gmel., picnidii cu picnospori, Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 și 28.VI.1961•, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. , 91. Septoriă stachydis Rob. et Desm. Pe frunze de Stachys silvatica L., picnidii cu picnospori, Izvoare, ? 25.V.1961. 92. Septoriă stellariae Rob. et Desm. Pe frunze de Stellaria media (L.) Vili., picnidii cu picnospori, ■ Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. j Pe frunze de Stellaria memoram L., picnidii cu picnospori, valea ■ Berii, 23.VH.1960. 93. Septoriă versicolor Bub. , Pe 'frunze de Soldanella montana Willd., picnidii cu picnospori, Ciu- ' ■caș, 2.VI 1.1961. 94. Septoriă violae West. Pe frunze de Viola silvatica Fr., picnidii cu picnospori, Pîrîul Roșu, * 20.VH.1960; valea Berii, 23.VII.1960. 95. Leptotyrium alneum (Lev.) Sacc. Pe frunze de Alnus glutinosa (L.) Gaertn., Nehoiu, 4.IX.1961. 96. Entomoșporium mespili (DG.) Sacc. Pe frunze de Cotoneaster integerrima Medic., conidii, Ciucaș.; 19.VII.1960; Muntele Roșu, 21.VII.1960.' - 15 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 189 97. GIoeosporium betulae (Lib.) Mont. Pe frunze de Betula vermcosa Ehrh., acervuli, Hațag pe valea Bu- zăului, 8.IX.1961. 98. Colletotriehum montemartini Tognini Pe frunze de Arum orientale M. Bieb., acervuli, Izvoare, 25.V.1961. 99. Marssonina violae (Pass.) Magn. Pe frunze de Viola bifloră L., acervuli, valea Berii, . 1.VH.1961. 100. Coryneum microsțictum B. et Br. Pe ramuri de Roșa pendulina L., acervuli, conidii de 12—14 x 4—5 p, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. Plăntă-gazdă nouă pentru mico- flora R.P.R. 101. Ovularia decipiens Sacc. Pe frunze de Ranunculus repens L., conidiofori cu conidii, Bîscu- lița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 102. Ovularia haplospora (Speg.) Magn. Pe frunze de Alchemilla vulgaris L., conidiofori cu conidii, Muntele Roșu, 18.VII.1960 și 3.VII.1961; Ciucaș, 19.VII.1960; Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 ; valea Berii, 21.VII.1960 și 1.VII.1961. 103. Ovularia obliqua (Cke) Oudem. Pe frunze de Rumex alpinus L., conidiofori cu conidii, valea Berii, 1. VII. 1961. 104. Ovularia primulana Karst. ' Pe frunze de Primula officinalis Hill., conidiofori cu conidii, Suzana, 25.V.1961. 105. Ovularia stellariae (Rabenh.) Sacc. Pe frunze de Stellaria nemorum L., conidiofori și conidii, Giucaș, 19.VII.1950; Muntele Roșu, 21.VII.1960; valea Berii,. 1.VII.1961. 106. Botrytis cinorea Pers. f. veratri Săvul. et Sandu Pe frunze de Veratrum album L., conidiofori si conidii, în apropiere de Gheia, 25.V.1961. Ș 3 — 0. 787 j9;) VERONICA BĂNESCU 16 Ș 17 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 191 107. Botrytis parasitica Cav. var. colchici Vogi. Pe frunze de Colchicum autumnale L., conidiofori și conidii, Su- zana, 25.V.1961; Cheia, 25.V.1961. 108. Ramularia ajugae (Niessl) Sacc. Pe frunze de Ajuga reptans L., conidiofori și conidii, muntele Roșu, 18.VII.1960 ; Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. 109. Ramularia beccabungae Fautr. Pe frunze de Veronica beccabunga L., conidiofori și conidii, Harțag pe valea, Buzăului, 8.IX.1961. 110. Ramularia calcea (Desm.) Ces. Pe frunze de Glechoma hirsuta W. et K., conidiofori și conidii, Ciu- caș, 19.VII.1960. 111. Ramularia coceinea (Fuck.) Vesterg. ' Pe frunze de Veronica chamedrys L., conidiofori și conidii, Ciucaș, 2.VII.1961. 112. Ramularia eylindroides Sacc. ' Pe frunze de Pulmonaria officinalis L., conidiofori și conidii, Bîs- culița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. Pe frunze de Pulmonaria rubra Sch. et Ky., conidiofori și conidii, Muntele Roșu, 28.VI.1961. 113. Ramularia geranii-phaei (Mass.) Magn. Pe frunze de Geranium phaeum L., conidiofori și conidii, Zăgan, 11.X.1959; Muntele Roșu,, 18.VII.1960 ; Ciucaș, 19.VII.1960 și 2.VII. 1961; valea Berii, 21.VII.1960 și 1.VII.1961; Dealul Bălescu între Bîsca. Mare și Bîsca Mică, 6.IX.1961. 114. Ramularia lampsanae (Desm.) Sacc. Pe frunze de Lampsana communis L., conidiofori și conidii, valea Berii, 21.VII.1960 și 4.VII.1961. 115. Ramularia macrospora Press. Pe frunze de Campanula rapunculoides L., conidiofori și conidii. valea Berii, 21.VII.1960. i 116. Ramularia menthicola Sacc. L Pe frunze de. Mentha longifolia (L.). Nath., conidiofori și conidii, i Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. , / • 117. Ramularia primulae Thuem. - . s Pe frunze de Primula elatior (L.) Grufb., conidiofori și conidii, ■ Ciucaș, 19.VII.1960. ș . Pe frunze de Primula officinalis Hill., conidiofori și' conidii, Grop- J șoare, 30.VI.1961; Muntele Roșu, 3.VII.1961. - , J 118. Ramularia punctiformis (Schlecht.) v/ Hohnel. ' ; Pe frunze de Chamaenerion angustifolium (L.) Scop., conidiofori • și conidii, Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. 119. Ramularia urticae Ces. î Pe frunze de Urtica dioica L., conidiofori și conidii, Dealul Bălescu între Bîsca Mare și Bîsca Mică, 6.IX.1961. î 120. Ramularia variabili» Fuck. ț Pe frunze de Verbascum sp., conidiofori și conidii, Ciucaș, 2.-VII.1961. f " \ ■ i 121. Cercosporella echii Săvul. et Sandu i Pe frunze de Bchium vulgare L., conidiofori și conidii, Cheia, ■ 4. VI 1.1961. I j . „ ; . x i 122. Fusicladium betulae Aderhold. 1 Centralbl. f. Bact. u. Paras, 2 Abt., 1896, II, p. 57 ; Rev. Myc.. XX (1898) p. 34 ; Sacc., î Syll., XIV, p. 1078 (1899); Undau, in Rab., Kr. Fl.(ed. II) VIII, p. 778 (1907): Oudem., J Enum. Syst. Fung., II, p. 476 (1920); Migula, Kr. Fi. Bând III, Pilze, 4 Teii, 2 Abt., i p. 289 (1934). j Pe frunze, pete negre cu arborizații pe margini. Conidiofori drepți, Ș izolați sau asociați în mănunchiuri, noduroși, galbeni-bruni, de 32—44fx i lungime. ! Conidii alungit-elipsoidale, bicelulare sau tricelulare, puțin sugru- j mate în dreptul septelor, brune, de 16—24 x6-8 p. (fig. 4). ’ ' L Habitat: pe frunze de Betula verrucosa Ehrh., Harțag pe valea 1 Buzăului, 8.1X.1961. ț în petele de pe Betula verrucosa Ehrh., ani găsit asociată ciuperca fPusicladium betulae Aderhold. cu Gloeosporium belulae (Lib.) Mont. 192 VERONICA BĂNESCU 18 19 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 193 Fig. 4. — Fusicladium betulae Aderhold., conidiofori și conidii, pe frunze de Betula vemicosa Ehrh. 123. Scolicotrichum graminis Fuck. Pe frunze de Glyceria plicata Fr., conidiofori și conidii de 28—40 X 9—10 p, valea Berii, 4. VII .1961. Plantă-gazdă nouă pentru micoflora R.P.R. Pe frunze de Poa trivialish., conidiofori și conidii, Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 și 28.VI.1961. 124. Cladosporium herbarum (Pers.) Link. Pe frunze și tulpini de Cynosurus cristatus L., conidiofori și co- nidii, Muntele Roșu, 3.VII.1961. 125. Apiosporium salicinum (Alb. et Schw.) Kze et Schm. Pe frunze de Crataegus monogyna Jacq., Izvoare, 25.V.1961. 126. Isariopsis albo-rosella Sacc. Pe frunze de Cerastium arvense L., conidiofori și conidii, Muntele Roșu, 21 .VII.1960. Pe frunze de Cerastium caespitosum Gilib., conidiofori și conidii, Ciucaș, 19.VII.1960. 127. Exosporium defectens Karst. 19.VII.1960. Pe frunze de Juniperus communis L., conidiofori și conidii, Ciucaș,] Muntele Roșu, 29.VI.1961; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. CL. BASIDIOMYCETES 128. Exobasidium Pe frunze spori, Gropșoare, 129. Exobasidium Pe frunze rhododendri Cramer de Rhododendron kotschyi Simk., basidii cu basidid- 30.VI.1961. ‘ vaccini (Fuck.) Woron. de Vaccinium vitis-idaea L., basidii cu basidiospori Ciucaș, 19.VII.1960. 130. Sphacelotheca ustilaginea (DC.) Cif. în bulbilele și inflorescențele de Polygonum viviparum L., clami- dospori, Gropșoare, 30.VI.1961. 131. Entyloma chrysosplcnii (Berk. et Br.) Schroet. Pe frunze de Chrysosplenium alternifolium L., clamidospori, Ciucaș, 2.VII.1960 ; valea Berii, 1.VII.1961. 132. Entyloma vcronicicola Liro Pe frunze de Veronica serpyllifolia L., clamidospori, Ciucaș, 19.VII.1960. 133. Eroeystis eolehiei (Schlecht.) Rabenh. Pe frunze de Colchicum autumnale L., clamidospori, în apropiere de Cheia, 25.V.1961; Suzana, 25.V.1961. 134. Melampsorella cerastii (Pers.) Wint. Pe Abies alba Mill., mături de vrăjitoare, Muntele Roșu, 22.VII. 1960. ] Pe frunze de Stellaria media (L.) Vili., uredospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. Plantă-gazdă nouă pentru micoflora R.P.R. 135. Pucciniastrum pirolae (Pers.) Schroeter Pe frunze de Pirola rotundifolia L., uredospori, valea Berii, 21.VII.1960 și 4.VII.1961; Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. ) Pe frunze de Pirola uniflora L., uredospori, Ciucaș, 19.VII.1960 VERONICA BĂNESCU. 20 ’ 21 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU • 195 136. Chrysomyxa rhododendri (DC.) de Bary 1 | Pe frunze de Rhododendron kotschyi Simk., uredospori, Ciucaș, 19.VII.1960. j 137. Coleosporium campanulae (Pers.) L6v. t Pe frunze de Campanula rapunculus L., uredospori, valea Berii, f 23.VII.1960. f Pe frunze de Câmp anula rapunculoides L., teleutospori, Bîsculița ? pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. ; 138. Coleosporium tussilaginis (Pers.) L6v. ; Pe frunze de Tussilago farfara L., teleutospori, Bîsculița pe Bîsca f; Mare, 7.IX. 1961; uredospori și teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, ; 8.IX.1961. ’ > K 139. Melampsora larici-eapraearum Klebahn. ț Pe frunze de Salix capraea L., uredospori, Muntele Roșu, 22. VIL j 1960. | 140. Melampsora larici-epitea Klebahn. Pe frunze de Salix cinerea L., uredospori, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. I 141. Melampsora lini (Schum.) L6v. | Pe frunze și tulpini de Linum catharticum L., uredospori, valea? Berii și Cheia, 4.VII.1961. | 142. Melampsora siberii-purpurea Klebahn. j £ Pe frunze de Salix purpurea L., uredospori, Nehoiu, 4.IX.1961.j £ 1 143. Trachyspora alehemillae (Pers.) Fuck. । Pe frunze de Alchemilla mollis (Bușer) Rothm., ecidiospori, ure-t dospori, teleutospori, Muntele Roșu, 18.VI.1960; Ciucaș, 19.VII. 19601 și 2.VII.1961; Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 și 28.VI.1961; valea Berii, 21 i și 23.VII.1960 și 1 și 4.VII.1961; Gropșoare, 30.VI.1961; Cheia, r 4.VII.1961. ■ f 144. Phrâgmidium disciflorum (Tode) James | Pe frunze de Roșa sp. cult., uredospori și teleutospori, Nehoiu,f 8.IX.1961. 145. Phrâgmidium fusiforme Sehroeter. Pe frunze de Roșa pendulina L., teleutospori, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. 146. Phrâgmidium potentillae (Pers.) Karst. Pe frunze de Potentilla argentea L., uredospori și teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 147. Phrâgmidium rubi-idaei (Pers.) Karst. Pe frunze de Rubus idaeus L., teleutospori, Dealul Bălescu între Bîsca Mare și Bîsca Mică, 6.IX.1961. . 148. Gymnosporangium aurantiâcum Chev. Pe frunze de Sorbus aucuparia L., picnidii și ecidii, Ciucaș, 19.VII.1960 ; pe plantule, valea Berii, 21 și 23.VII.1960. 149. Uromyces ficariae (Schum.) Ldv. Pe frunze de Rânunculus ficaria L., teleutospori, Izvoare, 25.V. 1961. 150. Uromyces piși (Pers.) de Bary Pe frunze de Euphorbia cyparissias L., ecidii, Suzana, 25.V.1961. 151. Uromyces poae Rabenh. Pe frunze de Poa nemoralis L., uredospori, Pîrîul Roșu, 20.VII. 1960 și 28.VI.1961. 152. Uromyces rumicis (Schum.) Wint. Pe frunze de Rumex alpinus L., uredospori și teleutospori, Bîs- culița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. Pe frunze de Rumex obtusifolius L., uredospori și teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961; uredospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 153. Uromyces scrophulariae (Dc.) Fuck. Pe frunze de Scrophularia nodosa L., ecidiospori, Muntele Roșu, 27.VI.1961. 196 VERONICA ' BĂNESCU 22 i 23 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 197 154. Uromyces striatus Schroet. Pe frunze de Medicago falcata L., Uredospori și teleutospori, Harțag ( pe valea Buzăului, 8.IX.1961. j Pe frunze de Medicago lupulina L., uredospori și teleutospori, f Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 155. Uromyces triîolii-repentis (Cast.) Liro Pe frunze și pețioluri de Trifolium repens L., uredospori și teleuto- ) spori, Muntele Roșu, 3.VII.1961; Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961. ! l( 156. Uromyces viciae-îabae (Pers,) Jorstad. i Pe frunze de Vicia cracca L., uredospori și teleutospori, Harțag j pe valea Buzăului, 8.IX.1961. j 157. Puecinia absinthii DO. । Pe frunze de Artemisia absinthium L., uredospori și teleutospori, ■ Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. i 158. Puecinia acetosae (Schum.) Kornicke Ș Pe frunze de Rumex acetosa L., uredospori, Mușa pe Bîsca Mică, ( 5.IX.1961. ( s 159. Puecinia albescens (Grev.) Plowr. Monogr. Ured. et Ustil.,p. 153 ; Plowr., Transact. of the Brit. Mycol. Soc. for. the sea- ( son, 1897 — 1898, p. 84; Oudem., R6v., I, p. 519 (Amplectitur Aecid. âlbescentem et ( Uredinem.); Syd., Monogr. Ured., I, p. 203 (1904) (syn. la Puecinia adoxae); Fischer, £ Die Uredineen der Schweiz, p. 144 (1904); Trotter, FI. Ital. Cryp., I, Ured., p. 146 (1908); [ Migula, Kr. FI., Bând III, Pilze, 1 Teii, p. 353’ (1910); Grove, The Brit. Rust Fungi, 1 p. 162 (1913); Klebahn, Kr. FI., Pilze, III, Ured., p. 379 (1914); Oudem., Enum Syst. • Fung., IV, p. 852 (1923) (syn. la Puecinia adoxae); Fragoso, Fi. Iber. Ured., p. 269 j (1924); Tranzschel, Obzor rjavcinth gribov SSSR, p. 348 (1939); Viennot-Bourgin, Mii-.; dious, oldiums, carries, charbons, rouilles des plantes de France, p. 19 (1956); Kursanov 5 i dr., Opredeliteli nizșîh rastenii, t. IV, Gribî, p. 76 și 94 (1956). ț Syn. : Aecidium albescens Grev. I Puceinia adoxae Auct. i Ecidii pe pete mari de decolorare, pe.frunze și pețioluri, risipite ( sau grupate, în formă de cupă, cu marginea răsfrîntă, de multe ori ruptă, ( de culoare albă-gălbuie. Celulele peridiei înguste, cu peretele extern pu-1 ternic îngroșat, iar cel intern fin verucos. ț Ecidiosporii sferici sau poliedrici, cu colțurile teșite, cU membrana [ subțire, prevăzută cu verucozități dese, de 18—21 g în diametru. j Uredosorii mici, risipiți sau asociați, în grupuri mici, pulverulenți, bruni-castanii. Uredosporii sferici sau elipsoidali, galbeni-bruni, de 20 — ( 28 x 16 —20 g, cu membrana groasă, prevăzută cu echinulatii distan- țate (fig. 5). Teleutosorii asemănători cu uredosorii. Teleutosporii elipsoidali sau fusiformi de 32—40x16—20 g, cu membrana brună, ușor îngroșată. Fig. 5. — Puecinia albescens (Grev.) Plowr., uredospori și teleutospori, pe frunze și pețioluri de Adoxa moschatellina L. la partea apicală. Porul de germinație al fiecărei celule a teleutosporhlui este acoperit de o papilă proeminentă, hialină. Pedicelul este scurt, hialin, caduc. Habitat: pe frunze și pețioluri de Adoxa moschatellina L., valea Berii, 1.VII.1961. Menționăm că în Monografia Uredinalelor din R.P.R.1), acad, prof. Tr. Săvulescu citează această specie pe Adoxa moschatellina L., specificînd că nu a fost găsită în micoflora țării noastre și arată că este posibil să se întîlnească în aceleași localități cu Puecinia adoxae Hedwig f. 160. Puecinia annularis (Str.) Schlecht. Pe frunze de Teucrium chamaedrys L., teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. \ , 161. Puecinia arenariae (Schum.) Wint. Pe frunze și tulpini de Moehringia trinervia (L.) Clairv., teleuto- spori, Muntele Roșu, 22.VII.1960 și 29.VI.1961; Pîrîul Roșu, 28.VI.1961. Pe frunze .de Sagina procumbens L., teleutospori, Muntele Roșu, 21. VII.1960. Pe frunze de Stellaria media (L.) Vili., teleutospori, Dealul Bălescu între Bîsca Mică și Bîsca Mare, 6.IX.1961. b voi. II, p. 951. 25 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 199 198 VERONICA BĂNESCU 24 । 162. Puecinia asarina Kuntze et Schmidt. ) Pe frunze de Asarum europaeum L., teleutospori, Harțag pe valea j Buzăului, 8.IX.1961. ’ E 163. Puecinia argentata (Schultz.) Wint. î Pe frunze de Impatiens noli-tangere L., uredospori și teleutospori, ■Ciucaș, 19.VII.1960 ; valea Berii, 21 și 23.VII. 1960 ; Dealul Bălescu între E Bîsca Mică și Bîsca Mare, 6.IX.1961; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. : 164. Puecinia ealthae (Grev.) Link. Pe frunze de Galtha laeta Sch. N. Ky., uredospori, valea Berii, ■ 4.VII.1961; teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 165. Puecinia carduorum Jacky Pe frunze de Carduus personala (L.) Jacq., Uredospori și teleuto- spori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. j 166. Puecinia caricis (Schum.) Rebent. I Pe frunze de Care® sp., uredospori și teleutospori, Mușa pe Bîs- I ca Mică, 5.IX.1961. | 167; Puecinia celakovskyana Bubak | Pe frunze de Galium cruciata (L.) Scop., uredospori și teleuto-] spori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. « 168. Puecinia eircaeae Pers. ' ? . J Pe frunze de Gircaea lutetiana L., teleutospori, Muntele Roșu, [ 18.VII.1960 ; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. | 169. Puecinia cnici Mart. | l: Pe frunze de Cirsium lanceolatum Scop., teleutospori, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. | 170. Puecinia divergens Bubâk Pe frunze de Oarlina vulgaris L., uredospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 171. Puecinia galli-silvatiei Otth. ■ Pe frunze de Galium schultesii West., ecidospori și uredospori, valea Berii, 23.VII.1960 și 1.VII.1961; ecidiospori, uredospori și teleuto- spori, valea Berii, 4.VII.1961; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 172. Puecinia gentianae (Str.) Lk. Pe frunze de Gentiana cruciata L., teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 173. Puecinia gleehomatis DC. Pe frunze de Glechoma hirsuta W. et K., teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. 174. Puecinia graminis Pers. Pe tulpini și spice de Lolium perenne L., uredospori și teleutospori, Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961; teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 175. Puecinia graminis Pers. f. sp. tritici Erikss. et Henn. Pe Festuca gigantea (L.) Vili., teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. / 176. Puecinia leontodontis Jacky Pe frunze de Leontodon autumnalis L., uredospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 177. Puecinia menthae Pers. Pe frunze de Șatureja vulgaris (L.) Fritsch., uredospori, valea Berii, 23.VII.1960 ; Nehoiu, 4.IX.1961. . Pe frunze de Mentha longifolia (L.) Nath., uredospori, și teleuto- spori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961; Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. Pe frunze de Mentha viridis L., uredospori și teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. 178. Puecinia picridis Hazslinszky Pe frunze de Picris hieracioides L., uredospori și teleutospori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. . , 200 VERONICA BĂNESCU 26: 27 CONTRIBUȚII LA STUDIUL MICOFLOREI MUNȚILOR BUZĂU 201 179. Puccinia poarum Niessl l Pe frunze de Poa trivialis L., uredospori și teleutospori, valea Berii, 4.VII.1961. ! Pe frunze de Poa nemoralis L., uredospori și teleutospori, valea ! Berii, 4.VII.1961. ’ ; Pe frunze de Tussilago farfara L., ecidiospori, Pîrîul Roșu,. ț 20, VII.1960 și 28.VI.1961; valea Berii, 21 și 23.VII.1960 și 1 și 4.VII.1961 -r ; Muntele Roșu, 22.VII.1960; Izvoare, 25.V.1961; Suzana, 25.V.1961j Mușa pe Bîsca Mică, 5.IX.1961; Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961i Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. h . £ 180. Puccinia prenanthis (Pers.) Lindr. ) Pe frunze de Lactuca muralis Eres., uredospori, Muntele Roșu,, t 18 și 22.VII.1960 ; Ciucaș 19.VII.1960 ; Pîrîul Roșu, 20.VII.1960. | 181. Puccinia pulverulenta Grev. E Pe frunze de Evilobium montanum L., ecidiospori, Muntele Roșu, E 22.VII.1960. 1 182. Puccinia punctata Link. Pe frunze de Galium kitaibelianum Schult., uredospori și teleuto- ; spori, Harțag pe valea Buzăului, 8.IX.1961. Pe frunze de Galium vernum Scop., uredospori, Bîsculița pe Bîsca t Mare, 7.IX.1961. ' ( ț 183. Puccinia salviae Unger - • ( Pe frunze de Salvia gluiinosa L., teleutospori, Bîsculița pe Bîsca Mare, 7.IX.1961. . | 184. Puccinia scorzoncrae (Schum.) Jacky ( Pe frunze de Scorzonera roșea W. et K., ecidiospori, în apropiere de ( Cheia, 25.V.1961. ! I . f E 185. Puccinia soldancllae (DC.) Fuck. j Pe frunze de Soldânella montana Willd., ecidiospori, uredospori și J teleutospori, Ciucaș, 19.VII.1960 și 2.VII.1961. j- î 186. Puccinia suaveolcns (Pers.) Rostrup. | ' Pe frunze de Cirsium arvense (L.) Scop., teleutospori, Harțag pe ! valea Buzăului, 8.IX.1961. 187. Puccinia taraxaci (Rebent.) Plow. Pe frunze de Taraxaeum offieinale Web., uredospori, Ciucaș, 19. VII.1960 ; valea Berii, 23.VII.1960; Izvoare, 25.V.1961. 188. Puccinia valantiae Pers. Pe frunze de Galium vernum Scop., teleutospori, Ciucaș, 2.VII. 1961. 189. Puccinia veronicaruin DC. Pe frunze de Veronica urticaefolia Jacq., teleutospori, Ciucaș, 19 VII.1960 ; Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 ; Muntele Roșu, 21 și 22.VII.1960 ; valea Berii, 1.VII.1961. A 190. Puccinia violae (Schum.) DC. Pe frunze de Viola silvatica Fries, uredospori, Pîrîul Roșu, 20.VII.1960 ; Muntele Roșu, 22.VII.1960. 191. Endophyllum euphorbiae-silvaticae (DC.) Wint. Pe frunze de Euphorbia amygdaloides L., ecidiospori, Muntele Roșu, 29.VI.1961. Laboratorul de {Hepatologie, Facultatea de științe naturale, București ■ ' K WSyMEHMK) PPHBHO0 OJIOPbl TOP BVBBy PE3IOME B coofîiueHim nejiaraeTcn uacTB MarepnajioB gnccepTauiioHHoft pa- 6oth na TeMy:,, K nay^ennro rpuSnoft $Jiopi>i rop Byaay n nx OKpecTHOCTeii”. HayuaBimiHCH MaTepuaji 6mji coSpan n onpegejien b 1960 n 1961 rr. b.paajin'iHMX mocthocthx ropuoro Maccnsa Bysay. B paSoTe nepeancjmeTcn 191 Bng MEtKpoMiiițeTOB, npnuagJieHiamiix k paBJmHHMM CMCTeMaTHuecKnM egnimuaM h napasHTHpyromnx na 150 pacTeHnnx-xosneBax. Ha stmx MnupoMnițeTOB 10 cjiegyKmțnx bm^ob flBjm- lOTcn hobmmm b rpuSnoft $Jiope PHP: Synchytrium cupulatum Thom., Le- ptosphaeria cerastiiFeltg., Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niessl, Microthyrium cytisi Fuck., Cenangella rhododendri (Ces.) Rehm., Phoma neglecta Desm., Septoriă inulae Sacc. et Speg., Septoriă semilunaris Johans., Fusicladium betulae Aderh., Puccinia albescens (Grev.) Plowr. nepeuncjiHioTCH Taunțe 12 hobbix pacrennft-xoaneB gnn rpuSou, yî«e HBBecTMBix b rpuGnoft «Jrnope PHP. 202 VERONICA BĂNESCU 28- OB'bflGHEHME PHCYHKOB Puc. 1. — Synchytrlum cupulatum Thom., aKHHeTOcnopaHrnH na hhctbhx Dryas- octopetala L. Pac. 2. — Leptosphaeria cerastii Feltg., cyMKH k acRocnopu Ha CTeSnax Cerastium arve'nse L. Pnc. 3. — Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niessl, cyMKH h acitocnopu na ctcGjihx Chamaenerion angustifolium (L.) Scop. Pnc. 4. — Fusicladium betulae Aderhold., KOHMgHeHOcuM h kohhrmh Ha jihctbhx Betula verrucosa Fhrh. Puc. 5. — Puecinia albescens (Grev.) Plowr., ypejțo- n TeneiiTOcnopM Ha jihctbhx m. uepeniKax Adoxa moschatellina L. CONȚRIBUTION Ă L’^TUDE DE LA MYCOFLORE DES MONTS BUZĂU w rEslmE Cette communication pr^sente une pârtie du mat&iel du travail. de dissertation « Contribution ă la connaissance de la mycoflore des monts- Buzău et des environs». Le materiei dtudie a 6te collectâ et determine en 1960 et 1961 dans diff&entes localitds du massif montagneux du Buzău. On cite 191 especes de micromyeetes, appartenant ă differentes- unitâs systâmatiques, parasites sur 150 plantes hdtes. Parmi celles-ci,. 10 especes sont nouvelles pour la mycoflore du pays, ă savoir : Synchy- trium cupulatum Thom., Leptosphaeria cerastii Feltg., Leptosphaeria cy- lindrospora Auersw. et Niessl, Microthyrium cytisi Fuck., Cenangella rho- dodendri (Ces.) Rehm., Phoma neglecta Desm., Septoria inulae Sacc. et Speg., Septoria semilunaris Johans., Fusicladium betulae Aderh., Puecinia^ albescens (Grev.) Plowr. On cite dgalement 12 plantes hâtes nouvelles pour des champignons. ddjă connus dans la mycoflore du pays. explication des figures Fig. 1. — Synchytrium cupulatum Thom., akinetosporange, sur feuilles de Dryas octope- tala L. Fig. 2. — Leptosphaeria cerastii Feltg., asques et ascospores, sur tiges de Cerastium- arvense L. Fig. 3. — Leptosphaeria cylindrospora Auersw. et Niessl, asques et ascospores, sur tiges de Chamaenerion angustitolium (L.) Scop. Fig. 4. — Fusicladium betulae Aderhold., conidiophores etconidies, sur feuilles de Betula verrucosa Ehrh. Fig. 5. — Puecinia albescens (Grev.) Plowr., uiAdospores et Uleutospores, sur feuilles et. petioles de Adoxa moschatellina L. MICROMICETE NOI PENTRU FLORA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE*) DE EUGENIA ELIADE și VERONICA BĂNESCU Comunicare prezentată de academician alice SÂVULESCU In ședința din 11 iulie 1062 în această notă semnalăm 14 specii de micromicete care nu au m ai fost găsite anterior în țara noastră. Majoritatea au fost recoltate de pe plante ornamentale, la care produc pătarea frunzelor, putrezirea florilor sau uscarea ramurilor. Menționăm de asemenea și 20 de plante-gazdă noi pentru specii de micromicete deja cunoscute din țara noastră. Materialul nostru a fost determinat și comparat cu material străin din ierbarul micologic al Institutului de biologie ,,Tr. Săvulescu” din București. Materialul studiat se află în ierbarul micologic al Laboratorului de fitopatologie, Facul- tatea de științe naturale din București. Mycosphaerella bolleana Higg. Viennot-Bourgin, Les champ. paras. d. plant. cultiv., T.L, p. 475 (1949); Pirone, Dodge et alt., Diseases a. Pests of Ornamental Plants, p. 351 (1960). Pe frunze, pete neregulate, necrotice, mai frecvente pe marginea limbului, precis delimitate, în dreptul cărora apar, cînd țesuturile sînt mor- *) Aducem mulțumiri prof. Olga Săvulescu pentru verificarea determinării mate- rialului prezentat în această notă. 204 EUGENIA ELIADE și VERONICA BĂNESCU MICROMICETE NOI PENTRU FLORA R.P.R. 205 tifieate, fructificațiile ciupercii. Peritecii izolate, la început acoperite de epidermă, apoi erumpente, brune-negricioase. Asce alungit-cilindrice, de 60—73x6—8 p. Ascospori ovoid-alungiți, bicelulari, hialini, de 9—11 x 4—5 p. ■ Habitat-, pe frunze de Ficus elastica Roxb., București, 24.V.1961. Mycosphaerella violae A. Potebnia Annal. Mycol., VIII, nr. 1, p. 51 (1910); Kursanov i dr., Opredelit. nizșîh rast., t. III, Gribî, p. 257 (1954). Syn. : Sphaerella violae (A. Poteb.) Sacc. et Trav., Syll., XX, p. 829 ; Sacc., Syll. Fung., XXII, p. 122 (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 84 (1923). Pe frunzele bazale, se observă puncte negre care sînt periteciile ciu- percii, de 100—140 jx diametru, cu perete brun, pseudoparenchimatic și Fig. 1. — Mycosphaerella violae A. Poteb., peritecii cu asce și asco- spori pe frunze de Viola alpina Jacz. cu un ostiol proeminent. Asce alungite, de 60 — 80 X 18 — 20 jx cu cîte 8 ascospori bicelulari, rotunjiți la capete, hialini, dispuși pe două rînduri, de 20-22x4-6 (x (fig. 1). Habitat -, pe frunze uscate de Viola alpina Jacz., Munții Făgărașului între Podragu și Moldoveanu, 20.VI.1960 (leg. Doina E ă d u 1 e s c u- I v a n). Phyllosticta wistariae Sacc. Fungi Gali., ser. VI, nr. 2 258; Sacc., Syll. Fung., III, p. 11 (1884); Died., Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, Pilze, VII, p. 109 (1915); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 936 (1921). Exsicc. : Cavara e Polacci, I Funghi parassiti della piante coltivate od utili, 462, Phyl- losticta wistariae Sacc. sulle foglie di Wistaria chinensis DC., Siena — R. Orto Botanico, agosto, 1925.' Pe frunze, pete amfigene, neregulate, de diferite dimensiuni, ocracee, uscate^ cu puncte negre vizibile. Picnidii lenticulare, de 160—200 x 70 — 100 [x, cu perete pseudoparenchimatic, destul de gros. Picnospori oblongi, hialini, bigutulati, de 6—10 x 2—3 p, dispuși pe suporturi hialine de 15 X 1 p (fig. 2). Habitat: pe frunze de Wistaria sinensis (Sims.) DC., București, Grădina botanică, 5.VIIL1961. Fig. 2. — Phyllosticta wistariae Sacc., picnidie cu picnospori pe frunze de Wistaria sinensis (Sims.) DC. Phoma baecharidis Brun. Champ. Saint., VII, p. 4 ; Sacc., Syll. Fung., X, p. 158 (1892); Allesch., in Rabenh., Krypt. FI., VI, p. 180 (1901); Oudem., Enum, Syst. Fung., IV, p. 933 (1923). Picnidii risipite sau grupate, mici, negre, globuloase, puțin pro- eminente. Picnospori ovoizi, de 4—5 x 2 p, hialini. Habitat - pe ramuri de Bacohariș genistaefolia DC., București,. Gră- dina botanică, 16.IX.1961. 206 EUGENIA ELIADE și VERONICA BĂNESCU 4 MICROMICETE NOI PENTRU FLORA R.P.R. 207 Phoma lirella Sacc. var. sedi Briard et Hariot Suppl., p. 86; Sacc., Syll. Fung., X, p, 172 (1892); Sacc., Syll. Fung., XIII, p. 1 137 (1898); Allesch., in Rabenh., Krypt. FI., VI, p. 321 (1901); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 319 (1921). Picnidii cîte 3—5 în șir, puțin proeminente, globuloase, negre. Picnosporii oblong-cilindrici, obtuzi, hialini, cu două picături de ulei, de 5—6 x 2—3 g. Habitat: pe tulpini de Sedum maximum (L.) Suter, București, 22.XII.1960. în literatura micologică pe Sedum maximum (L.) Suter mai sînt citate: Phoma doliolum Karst. și Ph. herbarum West. Ciuperca găsită de noi se deosebește de aceste două specii prin dispoziția picnidiilor și prin dimensiunile sporilor. Phoma phoenicis (Ces.) Sacc. Fung. Herb. Brux., nr. 27 sub Sphaerella phoenicis Ces. in Rabenh., F.E., nr. 2 531 ; Sacc^, Syll. Fung., X, p. 181 (1895). Exsicc. : Rabenhorst, Fungi Europaei — Phoma phoenicis (Ces.) Sacc. sub 2 531 Sphaerella phoenicis Ces. H. B. Neapol. In Spatha Phoenicis dactilifera hyemls tempore v. de Cesati. Pe frunze, începînd de la vîrful limbului se observă pete mari, cenușii, uscate, cu puncte negre. Pete asemănătoare se observă și pe pețiolul frunzelor. Picnidii lenticulare, subepidermale, cu perete gros, negru. Picnospori elipsoidali, hialini, de 4—6 x 2 g, dispuși pe suporturi hialine, filiforme care căptușesc întreg peretele intern al picnidiei. Habitat: pe frunze și pețioluri de Phoenix canariensis Hort. (curmal). București, Grădina botanică, 5.VIII.1961. . Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc. Michelia, II, p. 105; Sacc., Syll. Fung., III, p. 295 (1884); Cooke, Grevillea, XIV, p. 36; Sacc., Syll. Fung., X, p. 254 (1892); Allesch., in Rabenh., Krypt. FI. v. DeutschI., VII, p. 21 (1903); Magnus, Die Pilze, p. 603 (1905); Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, Pilze, VII, p. 582 (1915); Oudem., Enum. Syst. Fung., II, p. 967 (1920); Migula, Krypt. FI. v. DeutschI., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 249 (1921). Exsicc. : Herb. Mus. Nat. Hung., Budapest, Flora Hungarica, Țatatâvăros, dr. Moesz) 12.VH.1914, pe Viscum album L.; Kryptog. exsicc. a) Austria infer., ad folia Visci albi L., apud Biberbach prope Sonntagberg, leg. P. P. Straper; b) Moravia, ad folia Visci albi L., prope Eis- grub, m. oct., leg. H. Zimmermann, comm. J. A. Baumler. < Picnidii asociate, subcuticulare, puțin proeminente, sferice, negre, cu partea apicală trunchiată. Picnospori obovați sau alungiți, de 36—44 X 16—20 (x, unicelulari, olivaceu-negricioși, cu granulații. Filamentele sporifere sînt scurte, hialine (fig. 3). Habitat: pe frunze de Viscum album L., București, 12.VII.1961. Fig. 3. — Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc., picnidie cu picnospori s pe frunze de Viscum album L. Diplodia opuntiae Sacc. Michelia, II, p. 267; Sacc., Syll. Fung., III, p. 344 (1884); Migula, Krypt. FI. v. DeutschI., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 329 (1921); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p, 104 (1923). , Pe tulpini, în dreptul unor pete mari se observă picnidii risipite, acoperite de epiderma înnegrită și ridicată, erumpente, globuloase, obtuz- papilate. Picnospori oblongi, de 20—24 x 10—12 p., ușor strangulați în dreptul septei, bruni-negricioși, la început hialini, cu picături de ulei. Habitat: pe tulpini de Opuntia vulgaris Mill., București, Grădina botanică, 11.V.1962. . 1 Septoriă cydoniae Fuck. Symb. myc , p. 104 ; Sacc., Syll. Fung., III, p. 487 (1884) et XIII, p. 379 (1898) ;Allesch„ in Rabenh., Krypt. FI. v. DeutschI., VI, p. 768 (1901); Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, Pilze, VII, p. 448 (1915); Migula, Krypt. FI. v. DeutschI., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 208 EUGENIA ELIADE și VERONICA BĂNESCU 6’ 7 MICROMICETE' NOI PENTRU ’ FLORA ‘ R.P.R. 209 1 . Abt., p., 394 (1921); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 427 (1921); Marland, Krit. obzor; roda Septoria... p. 139 (1948). ' Pe fructe, pete numeroase, izolate saii confluente, brune, adîncite, de 5—6 mm diametru, cu numeroase puncte negre. Fructele sînt deformate și crăpate în dreptul petelor (fig. 4). Picnidii numeroase, aglomerate, cu Fig. 4.— Septoria cydoniae Fuck., pe fructe de Chaenomeles Japonica Lindl. peretele brun, cu ostiolul proeminent, de 120—200 p diametru, globuloase. Picnospori hialini, filamentoși, de 18—26 x 1 r, septați prin 3 pereți trans- versali; frecvența spori tineri neseptați. Habitat: pe fructe de Chaenomeles japonica Lindl., București, Gră- dina botanică — sectorul decorativ, septembrie. 1961. Verinicularia telcphii Karst. Symb. myc. Fenn., XXVIII, p. 13 ; Sacc., Syll. Fung., X, p. 224 (1892); Allesch., in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VI, p. 511 (1901); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. ,319 (1921). Pe tulpini, puncte mici, negricioase, risipite neregulat, care reprezintă acervulii ciupercii. Aceștia sînt erupenți, superficiali,-aproape sferici; negri, cp peribruni, divergenți, rigizi, neseptați, mai groși la bază, as.cuțițila vîrf, de 100—150 p lungime. Conidii fusiforme, bacilare, curbate în formă de semilună, ascuțite la ambele capete, hialine, de 28—38 x 4—6 jx, gutulate. ■' Habitat-. pe tulpini de Sedum maximum (L.') Suter, București, 22.XII.1960. A - ' în literatura micologică pe Sedum maximum (L.) Suter mai sînt citate: Vermicularia herbarum West, și V. dematium (P.) Fr. Ciuperca găsită de noi se deosebește de aceste două specii prin' dimensiunile coni- diilor (28—38 x 4—6 p față de 18—22 X 3—4 pi la V. herbarum West., și 20—28 X 3—5 pi la V. dematium (P.) Fr.). - Botrytis galanthina (Berk. et Br.) Sacc. Syll. Fung., IV, p. 136 (1886); Oudem., in Ned., Kr. Arch, 3, ser. I, p. 519.; Lindau, 1 in Rabenh., Krypt. FI. Deutschl., VIU, p. 294 (1907); Oudem., Enum. Syst. Fung., I, p. 1191 (1919); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 2 Abt., p. 99 (1934). Syn. : Polyactis galanthina Berk. et Br. Exsicc. : Sydow, Mycotheca germanica Brandenburg Richter’scher Garten zu Ctistrin. Leg. P. Vogel, 18.1.1916 pe Galanthus nivalis L. Pe frunze se observă un puf brun-cenușiu, abundent. Conidiofori numeroși, bruni la bază și decolorați spre vîrf, ramificați la partea superi- oară, cu ultimele ramificații dila- tate la capăt. Conidii ovoide, de 7—14 x 5 — 7,5 pi, dispuse în cior- chine. ; . Habitat: pe frunze de Gdlan- i thus nivalis L., București, ■ 24.V. 1962. \ Cereospora helianthemi Cav. | InBriosi et Cav., I, Fghi parass., no. | 334 (1904); Lindau, in Rabenh., Krypt- LF1, v. Deutschl., IX, p. 120 (1910); Ferraris, pl. Ital. Crypt., Pars I, Hyphales, p. 432 |'(1910); Sacc., Syll. Fung., XXlf, p. 1414 I (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 78 1.(1923); Fragoso, Hyphales de Ia‘Flora es- | pafiola, p. 246 (1927); Vassil. i Karak., Parazit, nesovers. gribî, Pars I, p. 241 (1937). Pe frunze, pete amfigene, brune-cenușii, mici de 2—4 mm diametru, circulare sau ovale. Coni- pig. 5. — Cereospora helianthemi Cav. conidio- diofori în tufe, brunii, septați, slab fori Și conidii pe frunze de Helianthemum sp. .210 ■ EUGENIA ELIADE ?i VERONICA BĂNESCU MICROMICETE NOI PENTRU FLORA R.P.R. 211 noduroși, de 40—60 x 4 țx. Conidii hialine, alungit-cilindrice, de 50—70 X 2—4 (x, septate prin cîțiva pereți transversali (fig. 5). ' Habitat: pe frunze de Helianthemum sp., București, Grădina bo-1 10 — 12 x 8 [i, ovoizi sau elipsoidali, netezi, cu un vîrf ușor proemi- tanică, 15.VII.1959; 21 și 28.VI.1960. nent (fig. 6). Habitat: pe ramuri de Wistaria sinensis (Sims.) DC., București, Grădina botanică, 5.VIII.1961, pe ramuri de Staphyllea pinnata L., în materialul nostru conidiile sînt ceva mai lungi decît în diagnoză Dealul Stîrmina (r. Turnu-Severin, reg. Oltenia), 19. VII.1961. (25 — 50 p). Macrosporium lagenariae Thiim. Plante-gazdă noi pentru specii de micromieete cunoscute din țara noastră „ f Plasmopara halstedii (Farl.) Beri, et de Toni, Contr. Myc. Lusit., nr. 444 ; Sacc., Syll. Fung., IV, p. 533 (1886); Oudem., Enum. Syst. conidiofori CU conidii (de 18—34x10—22 țx) pe frunze 2. r ■ de Xanthium strumarium L., corn. Bîcu (reg. Bucu- Fung., IV, p. 894 (1923). Pe fructe se observă pete mari de 1—4 cm diametru, circulare,; zonate, de culoare brună închis, catifelate. Conidioforii în tufej scurți, bruni, septați. Conidiide 26—50 xlO—18 țx, piriformi, de culoare brună- ; gălbuie, septate prin pereți transversali și longitudinali, ușor strangulate; în dreptul septelor. Habitat: pe fructe de Lagenaria siceraria (Mol.) Standley var. clavata Ser. și L. siceraria (Mol.) Standley var. depressa Ser., București, Grădina botanică — sectorul sistematic, 25.IX.1961 (leg. I. L u n g e a n u).; Această specie a fost găsită în asociație cu Colletotrichum lagenarium (Passer.) Eli. et Halst. \ rești), 5.VII.1961. Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh., peritecii cu asce și ascospori pe ramuri de Campsis radicans (L.) Seem. (syn. Tecoma radicans Juss.), București, Grădina botanică, 31.V.1962. Clavieeps mierocepliala (Wallr.) Tul., scleroți în spicele de Alopecurus geniculatus L., Miercurea-Ciiic — Odorhei, lunca Oltului în apropiere de podul de peste șosea (r. Ciuc, reg. Mureș-Autonomă Maghiară), , 6.IX.1960 (leg. M. A n d r e i). Claviceps purpurea Tul., scleroți în spicele de Fig. 6. — Cyphella albo-violaseens (Alb. et Schw.) Karst., ba- sidii și basidiospori pe ramuri de Wis- tariasinensis (Sims.) DG. lunca Oltului în Molinia cocrulca Moench., Miercurea-Ciuc — Odorhei, apropiere de podul de peste șosea (r. Ciuc, reg. Mureș-Autonomă Ma- Cyphella albo-violaseens (Alb. et Schw.) Karsten ghiară), 15.IX.1960 (leg. M. Andrei). Epiehloe typhina (Pers.) Tul., strome cu peritecii pe tecile frunzelor de Festuca vallesiaca Schleicht, pădurea Săbăreni, lingă Chitila (reg. Fung. Fenn. exsicc., nr. 715; Sacc., Syll. Fung., VI, p. 669 (1888); Migula, Krypt.| FI. v. Deutschl., Bd. HI, Pilze, 2 Teii, 1 Abt., p. 109 (1912); Oudem., Enum. Syst. Fung.>( III, p. 937 (1921); Kursanov 1 dr., Opredeliti nizșîh rast., t. IV, Gribî, p. 112 (1956),j 1 București), 2.V.1961 (leg. M. A n d r e i). I Cytospora rodophila Sacc., picnidii cu picnospori pe tulpini de Roșa sp. cult, soiul Paul’s Scarlet Climber U., Tătărani (reg. Ploiești), 28.V.1961. „ aik + c t Colletotrichum laqenarium (Passer.) Eli. et Halst. (syn. C. oligo- Sun, : Peziza albo-violaseens Alb. et Schw. I , . v i. n J . TJ k P , tt • j a ih • /AiK ot- l etate Cav.), acervuli, conidiofori și conidii pe fructe de Lagenana swe- Exsicc. : Herb, of Harvard Umversity, 791 — Cyphella albo-violaseens (Alb. et Schw.)| . i \ al jh ’ 7 . a * t * • /n/r^i \ im». , • . , : T T^.t J . T , u k ,4 t u ha I rana (Mol.) Standley var. elavata Ser. și L.. swerana (Mol.) Standley var. Karst dn Surinaa vulgaris L., Kitery Pomt, Mame, July 1921 ; ex. Herb. dr. L. Hollbs —C. albo-f _ ' ~J ~ t r • * j. i • 4- oă tv ivarst.uy , j , , j , l depressa Ser., București, Gradina botanica, sectorul sistematic, 25. IX. violascens (Alb. et Schw.) Karst. in ramuhs emortuis Sarothamnis scopanum (L.)Wimm. propei n T 7 T „ „ \ x r J.VO1 (leg. i. l u n g e a u uj. Hidja (Comit. Toina), ... b Vermicularia capsici Syd., acervuli cu conidii de 16—20 X 3—4 țx . ■ ' n . J pe fructe de Capsicum annuum L. var. grossum (gogoșari), București, Pe ramuri uscate, fructificați! sesile sau ușor pedunculate, mici? 26.X.1961. de 1—3 mm diametru, membranoase, uscate, de culoare cenușie-violacee.! Stratul himenial este dispus la mijlocul fructificației și este format dirf basidii cu basidiospori. Părțile laterale ale fructificației sînt prevăzutei cu numeroase filamente sterile, lungi, flexuoase, hialine. Basidii alungite! de 25—30 x 10 (x, cu cîte 4 sterigme. Basidiosporii sînt hialini, de- Vermicularia dematium (P.) Fr., acervuli cu conidii pe ramuri de Campsis radicans (L.) Seem. (syn. Tecoma radicans Juss.), București, Grădina botanică, 7.VI.1962. Botrytis cinerea Pers., conidiofori cu conidii pe flori de Polyanthes tuberosa L. (chiparoase), București, Grădina botanică, sectorul decorativ, 212 EUGENIA .ELIADE . și VERONICA. BĂNESCU IQ 11 , MICROMICETE NOI PENTRU FLORA R.P.R. . 213 25. XI. 1961. Ciuperca a fost izolată de pe florile de chiparoase și cultivată în laborator pe mediul Czapek. S-a observat formarea de miceliu, coni- diofori cu conidii și numeroși scleroti mici, negricioși; pe frunze și flori de Lobelia erynus L., București, Grădina botanică, sectorul deco- rativ, 5.VHI.1961; pe frunze de Muscari comosum (L.) MilL, București, Grădina botanică, sectorul decorativ, 20.IV.1962. ' Botrytis parasitiea Cav-, conidiofori cu conidii pe flori de Lilium regale Wils., București, Grădina botanică, sectorul decorativ, 15. VI. 1961. Ramularia leonuri Sorok., conidiofori și conidii pe frunze de Leo- nurus quinquelobatus Gilib. {syn. L. villosus Desf.), Craiova, Grădina bo- tanică, 8.VII.1960. - Alternaria sp., conidiofori și conidii pe frunze de Ficus elastica Boxb., București, 10. X. 1961. Cladosporium herbarum (Pers.) Lk., conidiofori cu conidii pe frunze de Narcisus poeticus L., București, Grădina botanică, sectorul decorativ, 20.IV.1962. Stysanus veionicae Pass., coremii și conidii pe frunze de Veronica spuria L., București, Grădina botanică, sectorul sistematic, 5.VIII și 30.IX.1961. Tubercularia vulgaris Tode, sporodochii cu conidii pe ramuri de Baccharis genistaefolia DC., București, Grădina botanică, 4.X.1961. Uromyces striatus Schroeter, uredospori și teleutospori (de 16 —22 x 14—18 g) pe frunze de Medicago glutinosd Bieb., București, Grădina botanică, sectorul sistematic, 26.VII.1961., , Universitatea, din București, , Facultatea de științe naturale, Laboratorul de fitopatologie HOBLIE J1,JIH OJIOPBI PyMLIHCKOlI HAPOflHOÎÎ PECnyBJIHKW BHABI MMKPOMHIțETOB PE3IOME B nacTomueM cooGnreHwn aBropu OTMenaioT cjiegyioKțne hobmc anal rpnSnoii ({ijiopri PyMLiHCKon Hapognoii PecnyOjiHKHBngti: Mycosphaerella bolleana Higg., M. violae A. Poteb., Phyllosticta wistariae Sacc., Phoma baccharidis Brun., Ph. lirella Sacc. var. sedi Br. et Har., Ph. phoenicis (Ces.) Sacc., Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc., Diplodia opuntiae Sacc.,! Septoriă cydoniae Fuck., Vermicularia telephii Karst., Botrytis galan-l thina (Berk. et Br.) Sacc., Cercospora helianthemi Cav,, Macrosporium| lagenariae Thiim. h Cyphella albo-violascens (Alb. et Schw.) Karst. OTMenaratch rauațe 20 hobbix pacTeHnă-xosneB gjiu ynte ynoMnnaB- HIHXCH B PHP BngOB MHKpOMMpeTOB. OB’bflCHEHHE PHCVHKOB ' Puc. 1. — Mycosphaerella violae A. Poteb., nepaTerțaii c cyMKaMM n acnocnopaMn aa jiuctmx Viola alpina Jacz. 6 Puc. 2. — Phyllosticta wistariae Sacc., , nHKHH«ti c niiKHOcnopaMM na jihctlhx ■ Wistaria sinensis (Sims.) DC. Phc. 3. — Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc., nMKHHRH c nnKiiocnopaMH na miCTbnx ■ Viscum album L. Puc. 4. — Septoriă cydoniae Fuck. na nnoflax Chaenomeles japonica Lindl. ■ . Phc. 5.'—Cercospora helianthemi Cav., KoiiHHHeHocpti h kohhhhh na jniCTbnx i Helianthemum sp. ’ Phc. 6. — Cyphella albo-violascens (Alb. et Schw.) Karst. SaaMRHH h 6a3HRMOcnopbi na BeTBHX Wistaria sinensis (Sims.) DC. NOUVEAUX MICROMYCETES POUB LA FLORE DE LA B. P. BOUMAINE rEsumE Les especes nouvelles pour la mycoflore de la Republique Populaire Roumaine, que les auteurs signalent dans cette note, sont au nombre de quatorze, â savoir : Mycospbaerella bolleana Higg., M. violae A. Poteb., 'Phyllosticta wistariae Sacc., Phoma baccharidis Brun., Ph. lirella Sacc. var.’ sedi Br. et Har., Ph. phoenicis (Ces.) Sacc., Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc., Diplodia opuntiae Sacc., Septoriă cydoniae Fuck., Vermicularia țelephii Karst., Botrytis galanthina (Berk. etBr.) Sacc., Cercospora helian- themi Cav., Macrosporium lagenariae Thiim. et Cyphella albo-violascens (Alb. et Schw.) Karsten. On mentionne aussi vingt plantes hotes nouvelles pour des micro- mycetes deja signalds dans la B.P. Boumaine. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Mycosphaerella violae A. Poteb., p6rith6ces avec asques et ascospores sur feuilles de Viola alpina Jacz. Fig. 2. — Phyllosticta wistariae Sacc., pycnide et pycnospores sur feuilles de Wistaria > sinensis (Sims.) DC. Fig. 3. — Sphaeropsis visci (Solim.) Sacc., pycnide et pycnospores sur feuilles de Viscum album L. Fig. 4. — Septoriă cydoniae Fuck. sur fruit de Chaenomeles japonica Lindl. > Fig. 5. — Cercospora helianthemi Cav. conidiophores et conidies sur feuilles de Helianthe- j mum sp. i Fig. 6. — Cyphella albo-violascens (Alb. et Schw.) Karst, basidies et basidiospores sur ! rameaux de Wistaria sinensis (Sims.) DC. CONTRIBUȚIE LA STUDIUL BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE DE M. NĂGLER Comunicare prezentată de academician ALICE Sâvulbscu In ședința din 17 iulie 1962 i Gladiolele cultivate pot suferi de diferite boli cu caracter infecțios : ca: viroze, bacterioze, micoze. Dintre acestea micozele sînt cele mai grave | fapt pentru care se impune studierea lor aprofundată și multilaterală, I în scopul de a găsi metodele cele mai adecvate de prevenire și comba- tere a lor. I' Pagubele produse de aceste boli se ridică în unii ani la un procent | destul de mare. Majoritatea acestor ciuperci sînt foarte periculoase pen- | tru bulbii puși la păstrat pe timpul iernii, deoarece pe bulbii puțin infec- I' tați, la care simptomele sînt încă la început și care pot fi introduși în . depozite împreună cu bulbii sănătoși, boala poate să evolueze ducînd, în multe cazuri, pînă în primăvară la distrugere în întregime a bulbilor respectivi. De la acești bulbi se pot infecta și bulbii sănătoși, în special I aceia care prezintă leziuni la suprafață. I în prezenta lucrare aducem o contribuție la studiul cîtorva ciu- I perei care produc bolile cele mai importante pe gladiole; acestea sînt: I putregaiul bulbilor de gladiole produs de PenicUlium gladioli McCull. | et Thom; fusarioza sau putregaiul uscat al bulbilor de gladiole produs f de Pusarium Oxysporum Schlecht var. gladioli Mass.; septorioza gla- I diolelor sau pătarea frunzelor de gladiole, produsă de Septoria gladioli Pass. f 'Aceasta este o continuare a studiului bolilor gladiolelor, început | cu bacterioza produsă de Pseudomonas marginata (McCull.) Stapp, asu- j pra căreia am publicat un studiu. j De aceste boli, în țara noastră s-au mai ocupat Vera Bon tea ț (2), losif S z 6 k e 1y (8), și alții, dar în general sînt încă insuficient t studiate față de importanța din ce în ce mai mare a culturii de gladiole. 216 M. NĂGLER 2 PUTREGAIUL BULBILOR DE GLADIOLE PRODUS DE PENICILLIUM GLADIOLI MCCULL. et THOM >, Această boală a fost observată în America de Nord și în mai multe țări din Europa. în țara noastră a fost constatată pentru prima dată în anii 1944 și 1945 pe bulbi, într-o seră de lîngă București. Noi am întîlnit-o între anii 1960 și 1962 în localitățile : București, Cluj, Sibiu, cu o frecvență foarte mare pe bulbii din cîmp și din depozite, în special pe varietatea. Picardy. Boala este foarte periculoasă, deoarece bulbii, puțin infectați în cîmp, o dată introduși în depozit continuă să putrezească, astfel încît pînă în primăvară un număr mare dintre aceștia putrezesc, transfor-, formîndu-se într-o masă tare, nemaiîncolțind. Simptomele bolii. Bulbii atacați de ciuperca Penicillium gladioli prezintă simptome variate. . - Unul dintre modurile de manifestare se concretizează prin pete întinse, de culoare brună deschis pînă la brună întunecat, delimitate de o zonă de 1 — 2 mm gălbuie-cenușie sau gălbuie-brunie. în dreptul aces- tor pete, țesuturile sînt puțin adîncite, iar la suprafața lor se observă uneori un puf, format din fascicule destul de rare de conidiofori, de cu- loare albicioasă cu nuanțe albăstrui; alteori puful este compact, de cu- loare albastră-verzuie, la margine albă și acoperă de multe ori numai parțial porțiunile atacate, restul acestora fiind adesea acoperit 4© cruste' tari, gălbui sau albicioase,, constituite din miceliul scleroțial al ciuper- cii (fig. 1). Cîte o dată, în special atunci cînd infecțiunea a avut loc în dreptul, unei leziuni vizibile, se observă chiar cu ochiul liber cum la suprafața, porțiunii infectate, precum și în profunzimea leziunii se găsesc numeroși șcleroți de culoare cenușie, gălbuie sau ușor roz, de 300—600 p, în dia- metru. în condiții favorabile, din acești șcleroți se observă bine formarea- unor fascicule de conidiofori de culoare albicioasă, verzuie către capăt (fig- 2). A : Alt aspect al bolii se caracterizează prin pete mai mici, m majo- ritate de 0,50—1 cm în diametru, neregulate, de culoare brună-roșiatică. și în cele din urmă brună, cu o margine de 1—2 mm, proeminentă și de culoare mai deschisă. în dreptul acestor pete țesuturile sînt adîncite,.; iar la suprafață, în condiții de umiditate abundentă, se observă fasci- cule de conidiofori bine individualizate, de culoare albicioasă, către capăt cu nuanțe albăstrui. Aceste pete de multe ori sînt foarte numeroase și. prin creșterea lor se unesc ocupînd porțiuni mari din suprafața' bulbului,;; în cuprinsul cărora mai rămîn mici insule de/țesut normal (fig. 3). Cu. timpul și țesuturile din dreptul acestor insule devin tari pietroase, dai își păstrează la suprafață culoarea țesutului norma! și nu sînt adîncite. ; în felul acesta întreg bulbul este transformat treptat într-o masă tare,3 diformă, de culoare brună închis. • în interior, țesuturile atacate sînt tari, au o culoare cenușie și unei; Ori prezintă caverne sau crăpături. în aceste țesuturi se formează scle- Fig. 1. — Atac de Penicillium gladioli McCull. et Thom. pe bulb de gladiole. Fig. 2. — Atac de Penicillium gladioli McCull. et Thom. Șcleroți și corenii la suprafața bulbului de gladiole atacat. c. 787 —d. p 216 ASUPRA BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE 217 Fig. 3. - Atac de Penicillium gladioli McCulI. ct Thom pc bulb de gladiole. Aspectul insulelor de țesut normal printre porțiunile atacate. Fig. 5. — Penicillium gladioli McCulI. et Thom. Partea terminală a unul conidiofor. ș Fig. 4. — Atac de Penicillium gladioli McCulI. et Thom pe bulb de gladiole ; scleroți în interiorul țesuturilor. roții ciupercii care în unele locuri sînt așa de numeroși, îneît sub presiunea lor se pro- duc crăpături (fig. 4). Din experiențele noastre reiese că acești scleroți de pe bulbii atacați germinează chiar după 2 ani. Atît din literatura de specialitate, cît și din expe- riențele noastre de pînă acum, rezultă că agentul patogen Penicillium gladioli McCulI., et Thom pătrunde în bulbi numai prin leziuni. Această ciupercă pre- zintă caractere numeroase și variate pe baza cărora poate fi determinată. Filamentele miceliene trăiesc parazite în bulbii bolnavi, producînd putrezirea acestora. La su- prafața bulbilor atacați se ■dezvoltă miceliul și conidioforii cu coni-: ■diile ciupercii. » ' Caracteristic pentru această ciu- percă este faptul că majoritatea coni- ■dioforilor sînt lungiși asociați în coremi, rămînînd libere numai porțiunile termi- nale, ramificațiile și lanțurile de conidii. Conidioforii pînă la 2 mm lungime și 3—4 g grosime sînt constituiți din- tr-un ax principal și 1—3 (mai rar 4) ramuri laterale de 10—46 țx lungime și 2—3 țx grosime. Pe aceste ramuri se for- mează cîte 2—4 metule de 9—11,6 țx lungime și 1,9—2,4 țx grosime, pe care apar verticilii de sterigme de 9—12,7 țx lungime și,l,8—2,3 țx grosime, mai mult sau mai puțin ascuțite la capăt. Pe sterigme : se formează lanțuri de conidii de 300—400 țx lungime. Conidiile sînt ovale, de 3—4 X 2—3,4 ți (fig. 5 și 6). Ca formă de rezistență ciuperca Penicillium gladioli prezintă scleroți sfe- rici sau aproape sferici, bine vizibili cu ochiul liber, care pot ajunge pînă la 600 țx Fig. 6. — Penicillium gladioli McCulI. et Thom. Fascicule de conidiofori '(micror fotografie). 218 M. NĂGLER în diametru, de culoare cenușie saugălbuie-roz. Scleroții se formează îi® număr mare atît. la suprafața bulbilor bolnavi, cît și în i profunzimea! țesuturilor.-; , , ’ > _ I J Caracterele morfologice ale ciupercii izolate și studiate de noi, cof respund cu cele, din diagnozele date în literatura de specialitate. , . 1 CARACTERELE CULTURALE ALE CIUPERCII 1 în lucrarea de față indicăm cîteva dintre cele mai frecvente caS ractere culturale întâlnite în experiențele noastre pe mediul nutritiv Czape® în condiții de laborator. ; > ' ’ , ; Culturile acestei ciuperci prezintă două aspecte bine distincte, șg anume: culturi constituite aproape numai din miceliu cu scleroți și cull turi constituite dintr-o pîșlă deasă de miceliu de pe care se formeaz^ fascicule de copidiofori, dispuse în cercuri concentrice. Unul sau altul! dintre aceste două aspecte poate fi observat îh funcție de temperaturăg Din experiențele noastre rezultă pînă în prezent că nu numai temperai tura influențează caracterul,, culturii, așa cum rezultă din literatura dl specialitate, ci trebuie hiați în considerație și alți factori, cum ar fi stpg diul de dezvoltare în care se găsea' ciuperca în momentul cînd s-ă făclii izolarea^ (scleroți, conidiofori cu conidii). î Culturile obținute1 din scleroți, păstrate la temperatura camer® (18—22°), au’ crescut cu circa 2 mm în diametru pe zi, avînd mai întffl o culoare albicioasă cu centrul gălbui, apoi cenușie-brunie și în cele dim urmă roz-brunie. Ăspeotui lor es întâi b'ombat, apoi plan, cu cerni trul ridicat (3—4 mm). Aceste culturi sînt constituite dintr-o împletițur) foarte deasă a filamentelor miceliene la suprafața mediului de cultură în dare se formează începînd din a 5-a zi de laînsămînțare numeroși sclcroț mici, care cu timpul cresc, așa încît .toată cultura pare a fi constituit] numai din scleroți (fig. 7).Suprafața culturii, plană la început, capăt] un aspect măi mult sau mai puțin ondulat datorită adînciturilor și ridi caturilor formate, care sînt dispuse radiat (fig. 8). La marginea culturi nu se observă .scleroți, ci o pîșlă de miceliu, în care, cu timpul, încep și șe diferențieze scleroții. Trebuie menționat și faptul că aspectul zonal concentric’al acestor culturi nu se manifestă în toate cazurile și nici chiăi de^la început, ci de-abiaxoătre sfîrșitul dezvoltării culturii. O caracteristica întîlnită deștul de des în aceste culturi este formarea de zone marginal] constituite din mănunchiuri de conidiofori cu conidii de culoare albă® truie: la început, apoi verzuie. Conidioforii care apar la început au aproapS 2 ihm lungime» contrastând prin aceasta’ cui restul coloniei. Ei sînt din ca în ce mai mici cu cît sînt situați mai aproape de marginea culturii. De as® menea, am< mai observat că la culturile obținute prihtr-o singură îns^ mînțare în vase Petri, zona de conidiofori de pe marginea culturii este egaj de lată pe toată întinderea ei; în schimb, în vasele Petri în care am făcu] înșămînțări în mai multe puncte,%la culturile formate, această zonă est] ’ mai lată’ către-partea externă^ și mai îngustă sau lipsește în partea intern^, care se învecinează cu o altă cultură (fig. 8). Fig. 7Penicillium gladioli McCull. et Thom. Cultură de scleroți. Fig. 8. — Penicillium gladioli McCull. et Thom. Cultură de scleroți, cu zonă marginală de conidiofori. 0. 787 —d. P. 218 ASUPRA BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE 219 în comparație cu aceste culturi, păstrate la temperatura de 18—22’, culturile provenite de asemenea din șcleroți, dar crescute la temperatura de 27—28°, au un aspect mai bombat. Culoarea cenușie observată la început se păstrează timp îndelungat, scleroții apar tot în a 5-a ii, iar conidioforii se formează mult mai tîrziu, după aproximativ o lună, uni- [form pe toată suprafața culturii, sub formă de puf foarte delicat, de, cu- j loare albăstruie. । Culturile provenite din șcleroți și păstrate la temperatura de 13—14° ise deosebesc de celelalte prin aspectul lor mai. catifelat și culoare găl- buie la început, apoi albastră datorită formării din abundență a coni- dioforilor și conidiilor începînd din a 10-a zi de la însămînțare. Tot atunci se observă și începutul formării scleroților. Culturile făcute pornind de la conidii au aproape aceleași carac- tere la toate cele trei temperaturi la care am experimentat, și anume: cresc aproximativ 1 mm pe zi (cele păstrate la temperatura de 18—22° ceva mai repede), au mai întîi o culoare albicioasă-gălbuie, apoi, după 3—4 ziie, albăstruie și în cele din urmă albastră-verzuie, sînt constituite dintr-o împletire a filamentelor miceliene la suprafața mediului de cul- tură de pe care se formează coremiile de conidiofori caracteristice aces- tei. ciuperci. Suprafața acestor culturi are aspectul pufos, este brăzdată de șanțuri concentrice și are o zonă periferică de culoare albă. Ou scopul de a verifica exactitatea determinării acestei ciuperci, precum ,,și de a determina efectul ei, patogen am făcut infecțiuni expe- rimentale pe bulbi de gladiole. Acestea au reușit și au determinat apa- riția simptomelor caracteristice pentru această boală începînd din a 5-a zi’de la inoculare : brunificarea și putrezirea țesuturilor și adîncirea aces- tora începînd de la punctul de infecțiune și accentuîndu-se progresiv (fig- 9). ; MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A BOLII 1. Dat fiind faptul că agentul patogen al acestei boli pătrunde în bulbi numai prin leziuni, este absolut necesară evitarea rănirii în tim- pul recoltării, introducerii în depozit, plantării și în timpul lucrărilor de întreținere a culturii. 2. Trebuie făcută sortarea bulbilor înainte de a fi întrodiiși în de- pozit și înlăturarea celor bolnavi și răniți. Această operație se va face și înainte de plantat. - , r 3. Depozitarea în locuri uscate și bine aerisite. 4. Se recomandă tratarea bulbilor cu substanțe fungicide, de exem- plu cu ceresan 0,15%, timp de 2 ore, la temperatura de 15°, după cură- țirea lor și înainte de a fi introduși în depozite. c. 5. Se va face repetat controlul bulbilor depozitați, se vor alege și se vor arde bulbii bolnavi și se vor stropi cu zeamă bordelezăl—2% bulbii rămași pe loc. 2^0 M. NĂGLER ,V g — - . - "ț: . .. . :j • FUSARIOZA SAU PUTREGAIUL USCAT AL BULBILOR DE GLADIOLE PRODUS' DE FUSARIUM OXYSPORUM SCHLECHTVAR. GLADIOLI MASS. & : \ ■ ■ ' • . ■ ' . . 'W . .. . _ - • : - • .. . • . Această boală este răspîndită în America de Nord, Europa și Aus-i tralia. , ; . în țara noastră fusarioza gladiolelor a fost semnalată pentru primii dată în anii 1936 și 1937 în fostul județ Ialomița; Ulterior, a mai fo® găsită în anii 1948—1949 și 1957—1958 la Buzău și Tătărani (reg. Pl^ iești). Noi. ăm observat-o în localitățile București și Sibiu, între anii 19ă| și 1962,! cînd intensitatea a fost mare, producînd uneori pagube impoi| tante bulbilor din depozite. j Boala se manifestă sub două aspecte, și anume : sub forma uneij boli a vaselor conducătoare producînd brunificarea acestora, îngălbeț hirea și uscarea frunzelor, și sub formă de putregai extern al bulbilor (5| ; După unii autori cele două forme ar fi provocate de două ciuperl diferite ale genului Fusarium, și anume : de'Fusarium orthoeeras Wb vai*, gladioli McOiill., care pro'duce prima formă și de Fusarium oaA sporum Schlecht var. gladioli Mass. cea de-a doua (5), (6)' x f în cele ce urmează vom descrie acest al doilea aspect, pe care 1-agl constatat și studiat noi. j Simplomele bolii. Bulbii atacați de ciuperca Fusarium oxysporA prezintă pete brune-roșiatice, umede, la baza bulbului sau lateral, ® 1—2,5 cm diametru. Cu timpul țesuturile se adîncesc, se întăre® petele se extind și pot ocupa porțiuni mari din bulb sau chiar bulbul ®■ întregime, căpătînd. totodată și o culoare negricioasă. La suprafața ace| tor țesuturi atacate se pot observa zone concentrice mai mult sau nî| puțin regulate, de culoare mai închisă și mai deschisă, care corespuffl unor adîncituri și ridicături concentrice la suprafața porțiunilor ataca| (fig. 10). în condiții de temperatură și umiditate optime pentru dezvolj tarea ciupercii, la suprafața bulbului atacat, apare un mucegai albicio| constituit din miceliul și conidiile ciupercii. Ou timpul, bulbii puterm infectați se mumifică devenind tari, negricioși, turtiți și nu mai încoj țese. Bulbii parțial atacați germinează greu, nu ajung la înflorire s| înfloresc slab. i. Agentul patogen este ciuperca Fusarium oxysporum Schlecht v| gladioli Masș. care face parte dim grupul Fungi imperfecti, ord. FLypm les, fam. Tuberculariaeeae. Această ciupercă trăiește saprofit în.resti rile de plante rămase în sol, de unde poate infecta bulbii de gladiole,-] special în regiunea băzală sau laterală a acestora. Conidiile se formează! număr mare pe micehul de la suprafața bulbilor atacați. Aceste conidii s| fuziforme, ascuțite către capete, destul de groase, septate prin 1—3 mairl 5 și excepțional 7 pereți'transversali. Conidiile cu un perete transversal nu soară 13 x 3,2 g., cele cu 3 pereți măsoară 33,4 x 4,3 p. (25—41 X 3,51 4,8 p), cele cu 5 pereți 44 x’4,5 u(42 — 46 x "3,4 — 4,6), iar celeT 7 septe 42 x;4,8(40 x 4,8) g.. Se observă de asemenea și numerp| microconidii linicelulare (fig. 11). ■ | c. 787 — (1. p, 220 Fig. 10. — Atac de Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. pe bulb de gladiole. Fig. 11. — Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. Macroconidii. ASUPRA BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE 221 Clamidosporii acestei ciuperci sînt sferici sau aproape sferici, ne- \ tezi situati terminal sau intercalar, de cele mai multe ori unicelulari și măsoară H X 10 (7 — 17 X 7 — 10)(x (fig. 12).: . ’ Miceliul aerian este pufos, de culoare albă și atinge în cultură pînă la 5 mm înălțime (fig. 13). în ceea ce privește rezistența diferitelor soiuri de gladiole față de fusarioză se observă deosebiri, care sînt însă în legătură și cu condițiile geografice și climatice (3). în general se poate spune că nici un soi nu este imun. Soiurile precoce suferă mai puțin, deoarece atacul acestei ciuperci se produce în special către sfîrșitul verii (3). Unii autori consideră ca fiind foarte sensibile varietățile : Picardy, Europa Nouă etc. și puțin . sensibile varietățile: Maid of Orleans, Margaret Fulton, Ehsabeth the Qucen și altele (5). MĂSURI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE 1. Se va face sortarea bulbilor atît la recoltat cît și la plantat, în- lăturarea celor bolnavi și distrugerea lor prin ardere. 2. Plantarea bulbilor în teren neinfectat sau nisipos, puțin irigat, deoarece s-a observat că în terenurile nisipoase boala este limitată, iar în terenurile grele, apătoase, este favorizată asfixierea rădăcinilor, ceea ; ce creează condiții favorabile pentru infecțiune. ' \ . Se poate face și o dezinfecție a solului înainte de plantare, fie cu produse pe bază de metilditiocarbamați 500—800 1/ha, udînd apoi bine terenul cu apă, fie cu produse organo-mercurice tip ceresan 0,15%, fie [prin vapori fierbinți, fie prin furnizare. Substanțele enumerate mai sus ! servesc și pentru combaterea eventualilor nematozi, care sînt buni vec- tori ai bolii. ' [ 3. Cultivarea de soiuri mai rezistente și precoce. [ 4. Tratamente fizice și chimice ale bulbilor. în această privință se recomandă : a) Expunerea bulbilor timp de 7 zile după recoltare la o tempe- peratură de 30°. " b) Expunerea bulbilor înainte de plantat timp de 30 minute la tempe- ratura de 53—55°, după ce au fost udați în prealabil cu apă. Se pare însă că (unele varietăți își pot pierde facultatea germinativă la temperatura de peste 44°. ’ ( V c) Se recomandă uscarea și tratarea bulbilor îninte de depozitare cu clor ură mercurică 0,1% sau cu produse organo-mercurice de țip ce- resan 0, 15% timp de 2 ore la temperatura de 15° și uscarea lor său cu produse pe bază de T.M.T.D. sub formă de pulbere 10g/l 000 g bulbi, i 5. Păstrarea bulbilor se va face în depozite uscate, aerisite și ră- coroase, fără ca temperatura să scadă însă sub 4°. ; SEPTORIOZA GLADIOLELOR SAU PĂTAREA FRUNZELOR DE GLADIOLE PRODUSĂ DE SEPTORIĂ GLADIOLI PASS. : Această boală produce pagube însemnate mai ales în anii cu preci- ipitații abundente sau pe gladiolele cultivate în terenuri apătoase și reci, 5 = c. 787 222 M. NĂGLER ASUPRA BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE 223 precum și în terenurile sărace în substanțe nutritive. Datorită pagubelor destul de ridicate, în unii ani, este necesară studierea ei amănunțită, deoarece cultura de gladiole este preconizată în ultimul timp nu numai pentru flori, dar și pentru frunze care conțin un procent destul de ridicat de vitamina C, Septorioza gladiolelor este raspm dită în Statele Unite ale Americii și în diferite țări din Europa. în țara noas- tră a fost semnalată pentru prima daU în anii 1957 și 1958 în regiunea Cluj, A mai fost observată apoi în localita- tea Bilcești (reg. Argeș). Noi am obser; vat un atac cu intensitate și frecvență mare în vara anului 1961 la București în cultura de gladiole din primul an, îi special din varietatea Picardy, la care a produs uscarea frunzelor și a multor plante în întregime. Simptomele bolii. Boala se mani; festă atît pe frunze cît și pe bulbi. Noi am observat-o exclusiv pe frunze, undi apare sub forma de pete circulare) brune-cenușii, cu o margine purpurii închis. în dreptul acestor pete se fon mează puncte negricioase care repre' zintă picnidiile ciupercii (fig. 14)1 Pi bulbi, sub cămăși, pe porțiunea cărnoasă,' se observă pete de culoare roșie închii sau neagră, în dreptul cărora țesuturile se adîncesc; pe acestea apar de ase- menea fructificațiile ciupercii. Cînd atac cui este puternic, bulbii putrezesc și se mumifiază în întregime. Ciuperca Septoriă gladioliP%ss. trăț iește parazită în țesuturile bolnave, for- mînd picnidiile care apar la suprafață; sub formă de puncte negre. ț Picnidiile au 85—132 p înălțimi; și 108—170 p lățime și sînt prevăzut) cu un por de deschidere la suprafață, Peretele este de culoare brună, format din împletirea deasă a filamentelor mi celiene. în picnidie se formează picno Fig. 14. — Atac de Septoriă gladioli Pass. Spori filamentoși, hialini, de 23,5 — 67 f științific al acestei lucrări, pentru prețioasele indicații pe care ni le-a dat și pentru bunăvoința pe frunze de gladiole. lungime ȘÎ 2—3 [J. grosime, Septați d( de a ne fi verificat materialul prezentat în această lucrare. regulă prin 3 pereți transversali. A Ciuperca ajunge în sol o dată cu bulbii bolnavi, producînd infectare!; Universitatea din București, bulbilor sănătoși. Infecțiunea părților aeriene se produce cu ajutorii Laboratorul de f Hepatologie particulelor de sol, care cuprind părți de miceliu sau spori, și care ajunț pe frunze prin stropii de ploaie, vînt, insecte etc. Propagarea ihfecțiunii de pe o parte din frunze pe restul de frunze rămase sănătoase se poate face prin intermediul sporilor răspîndiți de vînt. Agentul patogen iernează în plantele bolnave, rămase în cîmp, unde poate rezista pînă la 4 ani. în afară de acestea mai poate rezista și pe bulbii bolnavi din depozite. Aici, boala progresează astfel, încît bulbii puțin infectați toamna și puși la păstrat pot fi distruși complet pînă în primă- vară (5). Din bulbii puternic infectați de cele mai multe ori nu se mai formează plante sau, dacă se formează, acestea sînt debilitate. în cazul unui atac slab se formează plante aproape normale. Soiurile de gladiole manifestă sensibilitate diferită față de această boală. Foarte sensibile sînt soiurile : Picardy, Europa Nouă, Atlantic, Blushing Bride, Queen of the Pine și altele. Aproape toate soiurile Primu- linus sînt rezistente. Această ciupercă mai atacă și specii de Freesia și Crocus. METODE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE 1. în perioada vegetației se vor smulge și distruge toate plantele bolnave. 2. Se vor face stropiri preventive, repetate cu zeamă bordeleză 1,5—2% sau cu fungicide organice pe bază de tiocarbamați de Fe și Zn 0,4%. 3. Se recomandă recoltarea la timpul potrivit a bulbilor. 4. Nu se vor lua bulbișori de la plantele bolnave. 5. Trebuie distruse frunzele rămase în cîmp după recoltat. 6. Se va schimba terenul de cultură în cazul că boala s-a manifestat cu intensitate mare. . 7. înainte de plantare se vor curăța bulbii de cămăși, cei pătați se vor înlătura sau se vor tăia porțiunile atacate și după cîteva zile se vor trata cu o soluție de formol 0,4% timp de 1/2—1 oră. Se mai recomandă cultivarea de soiuri rezistente, evitarea terenurilor apătoase și reci, îngrășarea terenului de cultură. Experiențele noastre referitoare la studiul bolilor de pe gladiole și găsirii metodelor celor mai eficace și economice de prevenire și combatere a lor continuă. Exprimăm pe această cale mulțumirile noastre prof. O 1 g a S ă v u 1 e s c u, conducătorul 224’ M. NĂGLER 10 11 ASUPRA BOLILOR CRIPTOGAMICE DE PE GLADIOLE 225 K H3YHEHHI0 rPHBHEIX B0JIE3HEH ninĂJKHMKA > PE3I0ME B paSoTe neyuaiOTCH Tpn na uanSonee onacubix SoaesHeâ nmaMvHHKa:: BarniîBaHne jiyKOBnu mnajKHHKa, BtiBBiBaeMoe rpnSoM Penicillium gla- dioli McCull. et Thom, $y3apno3 nnu cyxau runuu uyKOBun,, BMaMBaeMajp rpnooM Eusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. u cenropns; mjiii nuTHHCTocTb jmcTbeB, BHSMBaeMtie rpadoM Septoria gladioli Pass.' flaeTCH nogpoduoe Mop^oJioranecMoe, SiioJioriuiccKoe n $nTonaTOJio4 ruHecKoe MccnenoBaune, b ocoSchhoctm rpuda Penicillum gladioli McCull. et Thom, npuueM upi-iBoguTCH opurnuajibUHe uaduiogeunu OTHOcuTejibHo; ripuBuanoB KyjibTyp aToro rpnSa. > B KOHije onucanuu ua?Kgott ua amx donesiieft na ocnoBauiiM co6ct- Beuubix Hadmogeunii m ohmtob m jmTepaTypHbix gauHbix gaioTCH peKOMeu- ^ayuM OTHocuTeubHo ochobhbix mctorob npegynpeuîaeHHH stmx Somesne^ M dopbdH C HHJWH. OBhflCHEHHE PMCYHKOB t. Puc. 1. — nopaa<6HHe rpuSoM Penicillium gladioli McCull. et Thom Ha jyi;c- nane uinaWHMKa. I Phc. 2. — nopaateinie rpH0OM Penicillium gladioli McCull. et Thom. CiwiepopHH ii ' itopesiHH na noBepxiiocTH nopaHteunoii jiyKOBupLi înnaiKiiHKa. S Phc. 3. — nopamenne rpH^OM Penicillium gladioli McCull. et Thom na JiyKOBime^ țiinatKHHKa. Buh ynacTKOB itopMaabiioft TKam-i cpejțH nHTeii, BEiasaHmix nopameHneM.; Phc. 4. — riopanteuHe rpnSoM Penicillium gladioli McCull. na JiyKOBHiie înnajKHHKa.!: CKnepoqHH BnyTpn TKaneit jț Phc. 5. — Penicillium gladioli McCull. et Thom. BepxymKa KOHH«neHOCița. ; Phc. 6. — Penicillium gladioli McCull. et Thom. IlyqKH KOHHjțHeHOoaeB (MHKpo-1 chhmok). £ Puc. 7.—Penicillium gladioli McCull. et Thom. KyubTypa CKJiepoijHeB. f Phc. 8.—Penicillium gladioli McCull. et Thom. KynbTypa CKnepopueB; c npaic 301ta KOHHRHeHOCIteB. s Puc. 9. — PIcKycCTBeHHOe BapameHHe rpn6oM Penicillium gladioli McCull. et Thom' na nyKOBHițe mnaiKHiiKa. Phc. 10. — IIdpa>KeHHe rpnâoM Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass na nyKOBHițe ninaîKHHKa. > Phc. 11. — Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. MaKpoKOHHHHH. t Phc. 12. — Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. XjiaMH/țocnopLi. fj Phc. 13. — KyntTypa rpn6a Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. î; Phc. 14. — nopanteHne rpn6oM Septoria gladioli Pass. na jihctbhx mna»tHHKa. f CONTRIBUTION ĂL’^TUDE DES MALADIES CRYPTOGAMIQUE^ DU GLAIEUL ’ du glaieul produite par Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. et la septoriose des feuilles du glaieul produite par Septoria gladioli Pass. On fait une minutieuse etude morphologique, biologique et.phyto- pathologique, specialement du champignon Penicillium gladioli McCull. et Thom, en apportant en meme temps des observations originales rela- tives aux caracteres culturaux de ce champignon. Pour chaque maladie, on donne des indications concernant les plus importantes methodes pour les prdvenir et combattre. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Attaque de Penicillium gladioli McCull. et Thom sur bulbe de glaieul. Fig. 2. — Attaque de Penicillium gladioli McCull. et Thom. Sclârotes et coremies sur la surface d’un bulbe de glaieul attaque. Fig. 3. — Attaque de Penicillium gladioli McCull. etThom sur bulbe de glaieul; aspect des l’îlots de tissu normal entre les parties attaquees. Fig. 4. — Attaque de Penicillium gladioli McCull. etThom sur bulbe de glaieul; scldro- tes â l’interieur des tissus. Fig. 5. — Penicillium gladioli McCull. et Thom ; tenninaison d’un conidiophore. Fig. 6. — Penicillium gladioli McCull. et Thom; faisceaux de conidiophorcs (micropho- tographie). Fig. 7. — Penicillium gladioli McCull. et Thom; culture avec scldrotes. Fig. 8. — Penicillium gladioli McCull. et Thom ; culture â sclerotes avec une zone margi- nale de conidiophores. Fig. 9. — Infection artificielle avec Penicillium gladioli McCull. et Thom sur bulbe de glaieul. Fig. 10. — Attaque de Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. sur bulbe de glaieul. Fig. 11. — Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. ; macroconidies. Fig. 12. — Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. ; chlamidospores. Fig. 13. — Culture de Fusarium oxysporum Schlecht var. gladioli Mass. Fig. 14. — Attaque de Septoria gladioli Pass. sur feuilles de glaieul. BIBLIOGRAFIE 1. BONTEA Vera, Putrezirea uscată a cepelor de gladiole, Bul. Fac. agr., 1947. 2. BROOKS P. T., Plant diseases, Londra, 1928. 3. Ceruti Scurti J., Le fusariosi dei gladioli, Informatore fitopatologico, 1961, 17. 4. FLANCHS KABL, Krankheiten und Parasiten der Zierpflanzen, Stuttgart, 1931. 5. Pape HeiNrich, Krankheiten und Schădlinge der Zierpflanzen und ihre Bekampfung, Berlin, 1955. 6. IlPOTCEHKO, E. n., IIpeMcdeepeMeHHoe omeJimenue gAaduoMjcos, Bioji. PjiaBH. Bot. Cana, MocKBa, in Review of applied mycology, 1958, 37, 11. 7. Săvulescu Tkaian și colab., Starea fitosanitară din Rominia, 1929— 1958, București. 8. SzBkely I., O boală păgubitoare a gladiolelor , Grădina, via și livada, 1961, 2. 9. Thom Charles, The Penicillia, Londra, 1930. 10. Wollenweber H. W. u. Reinking O. P., Die Fusarien, Berlin, 1935. RESFMft f i Dans cet ouvrage on etudie trois des plus importantes maladies duj glaieul: la pdurriture des bulbes du glaieul produite par Penicillia gladioli McCull. et Thom, la fusariose ou la pourriture seche des bulbey SPECII TURFICOLE ALE GENULUI CAREX L. RARE ÎN FLORA ȚĂRII de TR. I. ȘTEFUREAG și I. CRISTUREAN . • Comunicare prezentată de academician e. i. nyâRâdy in ședința din 2 octombrie 1962' Speciile turficole ale genului Carex reprezintă unele dintre elementele cele mai caracteristice ale asociațiilor și formațiunilor din mlaștinile turboase cu Spbagnum. Unele dintre acestea formează asociații întinse,' altele însă cresc sporadic, în cantitate mică și constituie elemente relicte de mare importanță geografică. Pînă nu de mult o bună parte dintre speciile turficole ale genului Oare® erau considerate, pe baza datelor răzlețe din bibliografie, unele chiar neverificate sau de valoare istorică problematică, drept rarități floristice, în urma explorării și a cercetărilor metodice întreprinse în ultimele de- cenii, îndeosebi de către E. Pop în mlaștinile noastre turboase (23), numărul stațiunilor cu astfel de specii a devenit tot mai mare. Dintre aces- tea menționăm : Carex dioica L., O. diandra Schrank (30), C. lasiocarpa Ehrh., C. Umosa L., C. dacica Heuff. ș.a., precum și unele facultativ turfi- cole, ca de exemplu : O. appropinguata Schum., C. gracilis Curt. ș.a. Printre speciile turficole ale genului Carex, considerate și azi adevă- rate rarități în vegetația mlaștinilor turboase, aparțin : Carete chordorrhiza Ehrh., C. loliacea L., C, magellanica Lam., C. hudsonii Bennett, C. heleo- nastes Ehrh., iar facultativ turficole Carex buxbaumii Wahlenb. ș.a. De asemenea, sînt cunoscuți în flora tinoavelor din țară și unii hi- brizi rar identificați, ca de exemplu: Carex bibarica (C. canescens X C. stellulata) Simk., C. germanica (C. diandra x C. paniculata) Richt., C. solstitialis Fig. f. subpaniculata A. & G. (O. appropinguata x C. pani- culala), C. Umosa x C. magellanica ș.a. în cercetările noastre întreprinse între anii 1959 și 1961 în mlaștina eutrofă de la Drăgoiasa, comuna Păltiniș (r. Vatra-Dornei, reg. Suceava), 229 ■ Fig. 1. — Carex chordorrhiza Ehrh. din mlaș- tina eutrofă de la Drăgoiasa (r. Vațra-Dornei, reg. Suceava). 228 TR. I. ȘTEFUREAC și I. CRISTUREAN SPECII TURFICOLE ALE GEN. CAREX L. RARE ÎN FLORA TĂRII au fost aflate două dintre speciile turficole relicte foarte rare, și anume; ,. . , , .. , „ „ „ „i, r ■ Carex chordorrhiza Ehrh. și 0. loliacea L. Ambele specii aparțin subgenu- ,, doua stațiune din țara cu. Care o mrvbza hrh. o afla - - — - ---- ----- 7 - ■ -- J ’ — — B. Zolyomi în Munții Căhmam, și anume sub muntele Rachitiș (Rețitiș), la 17.VII. 1941 (in Herb. R. Soo, Cluj) și sfagnetul de pe mun- tele Cică (Csika), la altitudinea de 1700 ms.m. din același masiv, la lui Vignea (P.B.) Kiik., și anume prima secției Olotrema (Rafin.) V. Krecz., cea de-a doua secției Leptovignea (Boern.) V. Krecz. Materialul reprezentând aceste două specii ale genului Carex, identi- ficate de către noi, a fost verificat ca atare de către E. I. N y â r â d y,' pentru care li exprimăm și cu acest prilej mulțumirile noastre. i Pentru unele date bibliografice primite prin corespondență de la botaniști din țară : A lj Borza, E. P o p, A. C o m a n, E m. Ț o p a, Șt. C s ii r o s sau din străinătate : A. B o r o jț (R. P. Ungară) b Și S t. P et r o v (R. P. Bulgaria)2) ținem să le exprimăm tuturor acestora;, gratitudinea noastră. .25. VII. 1942 (Herb. Cluj, nr. 272, 312) i). B. Zolyomi scrie despre această specie ân anul 1941 (33)2). Carex chordorrhiza Ehrh. din Mun- ții Călimani a fost găsită Împreună cu C. heleonastes Ehrh. (sect. Ca- nescentesPri^)3), element nordic și central-european de mlaștini și tur- bării, precum și cu PaTludela sguar- rosa (L.) Ehrh. și Meesia triguetra ân Europa Centrală. ( (L. ap. Hook. et Tayl.) Aongstr., Carex chordorrhiza Ehrh. este un rogoz peren, la înflorire de culoare? relicte boreale dintre Bryophyta. verde-cenușie, lung, tîrîtor cu stoloni caracteristici; înălțimea plantei) A1 T> » 1. Carex chordorrhiza Ehrh. Element nordic cu răspândire în regiunile subarctice sporadic și rar, Al. Borza citează în con- este de 2—3 dm, cu spiculețe brune. Spre sfîrșitul perioadei de vegetație,, după înspicare și scuturarea nucușoarelor, planta are culoarea verde-brunie. Se dezvoltă din luna mai pînă în iulie (august), fiind în general un rogoz de primăvară și început de vară (fig. 1). spectul său, sub nr. 431, stațiunea cu această specie din Munții Că- limării (Trans. Carp. or. Mt. Căli- mani (4)). Lipsind însă indicații mai precise asupra stațiunii, care con- siderăm că ar reprezenta în acest a) Prima sta.țiune în care a fost găsită această specie la noi în țară este dată de către F. S c h u r (25)3), și anume la Bodoc (Biidbs) îip Transilvania. Această stațiune este însă contestată atât de către L. Si- ni o n k a i (26 )4), cît și de către P. A s c h e r s o n și P. Gr a cbne: masiv un sfagnet subalpin, specia (1)5), iar G. Kiikenthal nici nu o citează (17) ’6). )Care® chordorrhiza Ehrh. nu a mai E. Pop, în lucrarea asupra mlaștinilor de turbă din țară, mențiov fost regăsită de atunci. nează cu privire la flora tinoavelor din ramura estică a Harghitei — refe-j . Stațiunea cu Carex chordor- rindu-se la tinovul „Mohoș” (Lacul cu mușchi), comuna Tușnad (r. Giuc,ț fhiza Ehrh^cea mai apropiata de reg. Mureș-Autonomă Maghiară) — că unele specii de plante semnalatei; țara noastră, care explică legătura de către botaniștii din veacul trecut n-au mai putut fi confirmate. între? arealografică înspre nord este acestea se află și Carex chordorrhiza Ehrh. (23)7). țaceea găsită în 1911 de către R. S 6 o în lucrarea sa, (27) trece sub numărul 211 pe Carex chordor-l^ \ a * am J regiunea rhiza Ehrh. : „H. Biidos : Kukojszâs (Schur, V.S.V., X, 193, 200, cfWsmârk lingă Tatra înalta, na A. S. Madalski, B. Polon, VI, 214)8), recentius non inventa (Nyârâdy 51)”.^ma .sta;^4e. c jn ji]UI.Opa Centrală, unde apare foarte rar, este considerat ca pădurii de molid și izvorul cu borviz, la altitudine de circa 1020 m S-Weiement baltic (17) 2). în partea dreaptă a podețului, în teren cu apă la .suprafață și în perina Carex loliacea L. este un rogoz peren, de culoare verde deschis, cu nență, această specie crește în două pilcuri bine individualizate, fertilSg^o]onj subțiri, tulpina subțire, tare, aspră, de 20—40 cm înălțime. Frunzele în exemplare rare, sporadice, se află și în partea stingă a podețului în pțane i —1,5 mm lățime, aspre, lungi de 10 —20 cm. Spiculețe 3—7 croreliefurile negative dintre mușuroaie, rareori ± steril și pe acestea. 5 pauciflore, distanțate. Se dezvoltă în lunile de primăvară (IV—VI) (fig. 2). Dăm în cele ce urmează date privind cele două pilcuri în care creșt | Ou privire la această rară și valoroasă specie, din punct de vedere area- Carex chordorrhiza Ehrh. în aspect de vegetație ±oligotrofă cu acoperiitografic, în bibliografia romînească sînt menționate’de asemenea două generală de 90-95 %, din care Anthophyta 65-70% și Bryophyta circa 25%Uatiuni . înălțimea vegetației 25—30 cm, solul acid, apa neagră cu impurităr ' pauciflore, distanțate. Se dezvoltă în lunile de primăvară (IV—VI) (fig. 2). î - Cu privire la această rară și valoroasă specie, din punct de vedere area- a) Stațiunea de pe muntele Pietrosul din Maramureș, amintită în 916 de A." H a y e k (în legătură probabil cu stațiunea de la Poiana pH = 5,5 - 6,0 : Anthopyta Carex chordorrhiza Ehrh. Oxycoccus quadripetalus Gilib. Eriophorum vaginatum L. Bl 8 m2 3-4.4 1-2.2 1.2 ©tâmpei, menționînd „angeblich auch auf der Pietrosa vorkommende RHÎCare® loliacea L.’’ (12))3) este trecută de A 1. Borza ((4), sub nr. 443, — 4 m2|parP-' sept- or. (Borșa in Mar.)). .---1 Asupra prezenței speciei Carex loliacea L. pe Pietrosul a publicat 2.3M. K a n i t z, pe baza datelor lui R. K i t a i b e 1, sub titlul.Reliquiae + XmtaibelianaeA). Această stațiune a fost citată de către toți cercetătorii în x) Trecută în literatură de la poalele Munților Tatra — Kisszalok (19); ((7), nr. 6« <(14), p. 130). j 2) p. 319. 3) in Uit., 25.IV.1962. x) în afară de releveu au mai fost notate exemplare răzlețe de Carex dioica L. (jJ și $) ii C; Umosa L. 2) p. 17. 3) p. 415. 4) p. 24. *ț ’7 232 TR. I. ȘTEFUREAC și I. CRISTUREAN SPECII TURFICOEE ALE GEN. CAREX L. RARE ÎN FLORA TĂRII mod îndoielnic. Astfel o aflăm contestată de către P.Ascherson șj P. Graebner (l)1), G K iik e n t h a 1 (17)2), A. N e i 1 r e i c h (18);' nu este menționată de E. Pop (23)s și lipsește din ierbarul A. Coma 11. alcătuit din specii care cresc în această parte a țării3). ? S. J â v o r k a, prelucrînd ier- î barul lui Kitaibel consideră specia; / Carex „loliaceav‘ găsită de Kitai? bel drept C. canescens L. (15). b) Tinovul de la Poiana Stampei i din bazinul Bornelor, între podul C.F.R. și Gura-Coșnei (,,hotel”), con; stituie a doua stațiune. A. H a y e h, : în lucrarea sa din 1916, menționează, că în această turbărie cu Pinus sil vestris L. și Betula pendula Roth., îj asociație cu Eriophorum vaginatuu L., Oxycoccus quadripetalus Gilib. ș Andromeda polifolia L., crește specia., nordică C. loliaeea L. (12)4). V în acest tinov, în care cu toatf probabilitatea A. H a y e k a fost primul care a descoperit C. loliaceahi M. Gușuleac o regăsește îi Această stațiune este menționată apoi de către E. Pop (23)x). Ambele stațiuni cu Carex loliaeea L. de la noi nu sînt însă menționate de către F. P a x (20), iar cea de la Poiana Stampei lipsește din conspectul ■dat de Al. Borza (4). Carex loliaeea L. n-a lipsit între altele și din unele considerații asu- pra explicării genezei florei stepice a Europei Centrale și, de nord, derivînd •din sud-estul U.R.S.S. (6), (31). Această specie nu o aflăm nici în flora R. S. Cehoslovacă (8) și nici în aceea a R. P. Bulgaria (2); în general este foarte rar indicată în Europa Centrală (17). în împrejurimile Leningradu- lui crește însă frecvent în mlaștinile de turbă și în pădurile înmlăștinite(lO). Răspîndirea generală, după Flora U.E.S.S. 2), P. A s c h e r s o n — P. Graebner și G. K ii k e n t h a 1, pentru această specie este următoarea : Europa de nord mai ales în Finlanda, partea de nord a R. P. Polonă, U.R.S.S. — Siberia pînă la Sahalin și Kamciatka, apoi Manciuria, Coreea, America de Nord. în mlaștina eutrofă de la Drăgoiasa această specie a fost găsită la 19.VIII.1959 în partea sa superioară din marginea pădurii vechi de molid, la altitudine de circa 1030 m s.m. (fig. 2). Carex loliaeea L. se află în această stațiune în cantitate mică în • asociație cu Scirpus silvaticus L. și Juncus effusus L., pe sol slab turbos cu . microrelief neregulat, cu ochiuri de apă, indicînd prin structura floristică în vegetația actuală un amestec cu elemente de zăvoi montan. Pe suprafața acoperită de această’ asociație, cuprinsă între margi- nea pădurii de molid și valea rîului Neagra, în loc deschis cu aspect în parte T -mnn f a • - i eutrof, lipsit azi de vegetație lemnoasă, au fost notate într-un releveu vara anului 1927 notmd și un releva de pe 50 m2, înclinare de circa 5° (spre Neagra) și acoperire generală din structura fitocenozei cu element $qo/ (Anthophyta 55—57% și Bryophyta 10—15%), următoarele specii : arborescente, lerbacee și muscmale ik /o v y care se află în cantitate mică aceasta . Cyperaceae ( + .1). Pe baza inventa 4utKnnhvta rului speciilor de Cormophyta (ci ' Pinus silvestris L., Vaccinium oxycoi cos V.,Drosera rotundifolia L., Scheit chzeria palustris L., Nephrodium sp nulosum (Mull.) Strempel ș.a.) ( Fig. 2. - Carex loliaeea L. din mlaștina Bryophyta (Sphagnum magellanicuii' eutrofă de la Drăgoiasa (r. Vatra-Dornei, Brid., Polytrwhum Stridum Bani* rog. Suceava). ap. gra. ș.a.) se confirmă păstrai^ speciei Carex loliaeea L., în condițiiff unui sfagnet oligotrof. Se menționează totodată că în locurile cu 11/ multă umiditate se dezvoltă asociația Juncetum effusae (11)5). y i) p. 63. . 2) p. 225. 3) Care® loliaeea L. a fost mult căutată în Maramureș de către A. succes (in Uit-, 21.IV.1962). 4) p. 415. 5) p. 320. C o m a n, dar îîW. i Carex loliaeea L. Scirpus silvaticus L. Agrostis tenuis Sibth. Juncus effusus L. Comarum palustre L. Juncus conglomeratus L. Epilobium palustre L. Carex stellulata Good. Carex rostrata Stokes Galium uliginosum L. Caltha laeta S., Ny. et Ky. Banunculus acer L. Myosotis palustris (L.) Noth. Briophcrum latifolium Hoppe b p. 128, 129, 130 ș.a. 2) voi. III, p. 173. +A SA 1—2.2 1.2 1.2 + .1 ■ +.1 +.1 233 Si." 9 SPECII TURFICOLE ALE GEN. CAREX L. RARE IN FLORA ȚĂRII 235' 234 TR. I. ȘTEFUREAC și I. CRISTUREAN Deschampsia caespitosa (L.) Pal. Beauv. Filipendula ulmaria (L.) Maxim, (folia) Geum rivale L. Cirsium palustre (L). Scop. Succisa pratensis Moench. (folia) Equisetum maximum Lam. Lyehnis flos-cuculi L. Potentilla erecta (L.) Hampe Carex leporina L. Betula pubescens Ehrh. - Considerăm că aceste însemnări vor permite aflarea în viitor și a altor stațiuni similare cu aceste două relicte turficole ale genului Carex de deosebită importanță floristică și istorică care pînă în prezent ating în Carpații noștri limita sud-estică a arealului lor general de răspîndire. Laboratorul de botanică sistematică, Universitatea din București PE^KHE BO OJIOPE PHP TOPOHHHKOBblE BWflbI POflA CAEEX L. Bryophyta Sphagnum girgensohnii Euss. Sphagnum recwvum. P. Beauv. Mnium affine Blând. ■ Aulacomnium palustre (L. ap. Hedw.) Schwaegr. Campylium stellatum (Schreb. ap. Hedw.) Bryhn Calliergon cuspidatum (L.) Kindb. 1.2 1.2 + .2 + .2 în general remarcăm faptul că în mlaștina eutrofă de la Drăgoiasa Carex loliacea L. se află într-un biotop slab turficol în comparație ci indicațiile date de A. Hayek (12), M. Gușuleac (23) de la Poiana Stampei. i comparație ch (11) și E. P o| Carex loliacea L. reprezintă o specie relictă subarctică ce crește 1 noi în limita sudică a arealului ei, deci în extremul sud-european. Ea consti tuie un component al florei arctice (23) ca și alte specii de Sper mati phyta și Bryophyta din flora țării (cum sînt Betula nana L. și Calami grostis neglecta (Ehrh.) Gaertn. de la Lucina (11) -1) ca și Sphagnum fianum Girgens., Helodium lanatum (Strom.) Broth., Meesia triqueti (L. ap. Hook. et Tayl.) Aongstr. ș.a.) cu care se află ± în apropiere Cari loliacea L. în mlaștina de la Drăgoiasa2). . ( Din cercetările noastre asupra acestor două specii rare ale genul; Carex, care de mult n-au mai fost găsite în țara noastră, nu rezultă nun) prezența lor într-o nouă și certă stațiune, dar se aduc totodată și preciza critice cu privire la datele bibliografice anterioare. în ceea ce priveș Carex loliacea L. se dă primul material de ierbar pentru flora țării. De aș menea, stațiunile nou găsite cu aceste specii sînt însoțite de unele date, considerații ecologice, fitocenologice și arealografice privind aspecte de vegetație turficolă de la Drăgoiasa, ca și în general din .țară. ; PE3IOME ’ Paâo'ra HBjmeTCH BKJiaaoM b nByuenne top$hhhkobbix bm^ob Caiexr MMeiouiMXCH bo $Jiope m pacTUTejiBHOCTH PHP. HenoTopaie hb bhuob, cun- TaBumecn y nac panee (JjjiopMCTiiuecKoii pegnocTBio, nan nanpnMOp, Carex dioica L., O. diandra Schrank, C. lasiocarpa Ehrh., C. limosa L., C. dacica- Heuff. n np., b TCuenHC noejieHHHx gecHTUJieTHM Gbijih oSHapyjKCHbi ir pejioM page MecTOoSnTannn (23). K BngaM, KOTopBie eiue n TenepB HBJimoTcn HacTomueh pegnocTbio B’ , pacTMTCJiBHocTH ToptjmnnKOB, othochtch Carex chordorrhiza Ehrh., C. lo- liacea L., C. magellanica Lam., C. hudsonii Bennett, C. heleonastes Ehrh.,, a ȚaniHC m HOKOTopBie rnSpMgBi (crp. 227). ' B nacToameft pa6ore onncBiBaioTcn cjiegyionine ^Ba Bn^a: Carex chordorrhiza Ehrh. m Carex loliacea L., oGnapyîneHHBie b 1959—1961 rr. ,na-Top^HHMKC ^parohaca (c. HajiTiiHiim, palton BaTpa-^opneii, CynaB- citau 06.1.) b Boctouhbix Kapnarax PHP. 1 ” 9th jțBa cy6apKTMnecKne BM^a, BecbMa pe^no Bcrpenaioiunccn bo (țuiopo PHP, MMeiOT SojiBUiyio uchhoctb b nanecTBC $jiopncTMHeci^^e ^^onauf^den Budoshegy im osthchen Siebenburgen, Oster. Bot. Zeitschr., Les station's oii se trouvent ces deux especes de la flore du pays sorii 26. SIMONKAI L., Enumeratio Florae Transsilvantae vascularae critica, Budapesta, 1886, 545. prdcisees sur la base de donn^es bibliographiques; en ce qui concern^ ^7. soo r., Prodnmus Florae Terrae Sicuiorum, cluj 1940, 18. E 7 7. t „ 7 ' Ci , i ~ £28. Ștefureac Tr., CRISTUREAN I. și GruiaL., Contribuții la cunoașterea florei dm mlaștina C. loliacea L., on fourmt le premier materiei pour les herbiers du paysg eutro^} de la Drăgoiasa\ Acta Bot. Horti. Buc. (Voi. festiv.), 1963. Toutes ces donn^es precisent et COinpRtent avec de nouvelles Stas 29. Ștefureac TR., Reliquats subarctiques dans la bryoflore du marais eutrophe de Drăgoiasa — tions certaines la r^partition tont a.fait sporadique de ces deux reliqueiU T orientalei, Revue Bryoiogique et Lichenoiogique, xxxi, i962 i-2. - _ ,. .... .1 i t i -1 i • 30. Todor î.» Răsntndirea specei Carex diandra Schrank în Rominia, BuL Grad. bot. și al Muz. subarctiques qui atteignent chez nous la limite sud-est de leur aire geo^ bot. de ia Univ. din ciuj, 1942, xxii, 201-203. graphique, n’etant pas encore signaldes dans les formations similaires d^ '31.’Tuzson L, Grundzuge der entivicklungsgeschichtlichen Pflanzengeographie Ungarns, Math. vegdtation de la R. P. de Bulgarie. g . Term., 1911, xxx, 4, 558—589. ' . 8 32. Wâgneb L., A megye novenyzetenek ismertelese, in SzilăGyi I., Maramaros vârmegye egye- I temes țeirăsa, Budapesta, 1876, 153 — 210. • EXPLICAT ION DES FI GUREȘ g 33. ZOLYOMI B., Bot. K6zl„ XXXVIII, 385. 134. — Kukoyszas vegetacio terkepe, Bot. Kozl., 1943, XL, 130—131. Fig. 1. — Carex chordorrhiza Vatra-Dornei, region de Suceava). Fig. 2. — Carex loliacea L., Dornei, region de Suceava). Ehrh., du marecagc eutrophe de Drăgoiasa (district du marecagc eutrophe de Drăgoiasa (district de Vatil K : ~ 1. Ascherson P. u. Gbaebner BIBLIOGRAFIE P., Synopsis der Mitteleuropăischen Flora, Lcipzij 1902-1904, II. £ 2. AXTAPOB B., Podum Carex L. (Ocmpuif,a) e pMsapun (Die Gattung Carex L. (SeM in Bulfjarien), Coț()HH, 1957. | «—o. 787 CONTRIBUȚII LA STUDIUL PALINOLOGIC ' AL UNOR FAMILII DINTRE POLYCARPICAE (RANALES) DE NATALIA MITROIU Comunicare prezentată de academician BM. POP in ședința din 2 octombrie 1962 Ținînd seamă, de importanța filogenetică pe care o prezintă plantele cuprinse în grupul Polyearpicae, am considerat necesar și studiul palinologie al acestora, studiu ce ar putea eventual completa și lămuri, împreună cu celelalte caractere morfologice, poziția sistematică și înrudirea lor cu cele- lalte,plante superioare. în lucrarea de sinteză a, lui G. E r d t m a n (3), găsim date și cu privire la morfologia microsporilor de la plantele cuprinse în acest grup, dar ..care sînt mai generale și nu includ toate speciile existente în flora s Țării noastre. Acest fapt ne-a determinat să efectuăm o analiză morfologică /amănunțită a microsporilor de la unele Polycarpicae: Continuînd studiul palinologie al acestui grup început cu familia Ranunculaceae, am analizat în lucrarea de față microsporii plantelor cuprinse în următoarele trei fa- milii : Ceralophyllaceae, Trochodendraceae și Berberidaceae, în total 15 specii, spontane în flora romînească, precum și exotice. 'Expunerea sistematică a speciilor analizate s-a făcut aVînd la bază . prelucrarea monografică a acestor familii dată de către A. E n g 1 e r pentru fam. Ceratophyllaceae și K. P r a n 11 pentru fam. Trochodendraceae și ' Berberidaceae (7), (8). . Ca și în lucrările anterioare, s-a analizat material proaspăt și de ier- .bar, atît în apă cît și în cloralhidrat, urmărind morfologia externă a micro- sporilor, culoarea, [mărimea și forma aceastora, precum și structura șpo- rodermei în secțiune optică. Rezultatele observațiilor noastre sînt redate ■ -Țen^u fiecare unitate taxonomică examinată în parte, indieîndu-se tot- odată și proveniența materialului analizat. 240 NATALIA MITROIU 2 Fam. CERATOPHYLLACEAE 1. Ceratophyllum plathyaeanthum Cham. (pl. spont., Ghiolul Pațiu, reg. Galați). Polen (prolat sferoidal-) subprolat (-prolat), în general reniform, nonaperturat; văzut apical 32,4—42p în diametru ; în profil 43,2 —49,2 x 32,4—38,4jx; în apă ca și în cloralhidrat, polenul este ± cenușiu; spo- roderma foarte subțire, cu structura nedistinctă; suprafața sporodermci cu asperități foarte fine și neuniform distribuite; grosimea sporodermei 0,72 p (pl. I, fig. 1, a, b și c). 2. Ceratophyllum demersum L. (pl. spont., Ghiolul Pațiu, reg. Galați). Polen subprolat-prolat; nonaperturat; în profil 45,6—55,2 X33,6 — 37,2p.; grosimea, sporodermei 0,72 [x; în rest la fel cu cel de la C. plathy- acanthum (cf. pl. I, fig. 1). Fam. TROCHODENDRACEAE 3. Cercidiphyllum japonicum Sieb. et Zucc. (Herb. Univ. Cluj, nr. 215 184). Polen prolat sferoidal (-subprolat); 3-colp-(oid)at, secundar col- porat; văzut apical 27,6—36;x în diametru; în profil 25,2—27,6 x 28,8 — 31,2;x; culoarea în apă galbenă-violacee, iar în cloralhidrat, violetă în- chis ; colpii 1/3 din raza microsporului, largi, obtuzi la capete, cu fine asperități; sporoderma crasimurată și cu suprafața scrobiculată; grosimea sporodermei 0,72 p.(pl. I, fig. 2, a, b și o). 4. Troehodendron aralioides Sieb. et Zucc. (ex Herb. Lugd. Batav., in Herb. Univ, Cluj, nr. 91 251). Polen oblat sferoidal; 3-colpat; văzut apical 21,6 —24 p. în diametru ; în profil 20,4—22,8 x 21,6—25,2 p; culoarea în apă galbenă-citrinie, în cloralhidrat, galbenă pal; colpii 3/4 din raza microsporului, cu veruculi variați ca mărime și dispuși central; sporoderma crasisexinată, sexina reticulată, muri-pilată; grosimea sporodermei 1,2—1,92 p. (pl. I, fig. 3, «, b și c). Planșa 1 Fig. 1. -r Ceratophyllum plathyaeanthum Cham.; a, forma microsporului văzut în profil; b, microspor cu aspect exterior și sporoderma în secțiune optică; c, sporoderma mărită (secțiune optică). Fig. 2. — Cercidiphyllum japonicum Sieb. et Zucc.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, microspor văzut ± lateral; c, microspor germinat. Fig. 3. — Troehodendron aralioides Sieb. et Zucc.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, sporoderma mărită (secțiune optică); c, microspor văzut lateral. Fig. 4. — Podophyllum peltatum L.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, suprafața sporodermei unui sector din microspor. Fig. 5. — Jeffersonia diphylla (L.) Pers.; microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică. Fig. 6. — Diphyllela cymosa Michx.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, sporoderma și un spin mărit (secțiune optică) (1120 x) (original). 4 243 PLANȘA II 10a 242 NATALIA MITROIU Fam. BEBBEHIDACEAE 5. Podophyllum peltatum L. (ex Herb. J. F. James, in Herb. Univ. Cluj, nr. 73 062). Polenprolaț sferoidal (-sferoidal); 3-colporat; văzut apical 28,8—37,2p în diametru; în profil 36—38,4 x 31,2—36 p; culoarea în apă galbenă- aurie, în cloralhidrat galbenă pal; colpii 4/5 din raza microsporului, înguști la capete și verucoși; sporoderma crasisexinată ; sexina pilată cu suprafața verucos-reticulată; grosimea sporodermei 1,2—1,48 p (pl. I, fig. 4, a și b). 6. Jefîersonia diphylla (L.) Pers. (Herb. Univ. Cluj, nr. 73 072). Polen prolat sferoidal; 3-colporat; văzut apical 31,2—34,8 p în diametru; în profil 33,6 x 31,2 u.; culoarea în apă galbenă-brună, în cloralhidrat galbenă-aurie ; colpii 2/3 din raza microsporului, brusc îngus- tați la capete și verucoși; sporoderma crasisexinată ; sexina pilată ; su- prafața sporodermei ornat-reticulată; grosimea sporodermei 1,2 —1,92 p (pl, I, fig. 5). 7. Diphylleia eymosa Michx. (Biltmore Herb. nr. 1213, in Herb. Univ. Cluj, nr. 2 560). ' Polen prolat sferoidal; acolpat și aporat; văzut apical 40,8—44,4 p îri diametru ; în profil 44,4—45,6 X 38 — 43,2 p; culoarea în apă galbenă- aurie, în cloralhidrat galbenă pal; sporoderma crasisexinată, prevăzută cu spini; între sexina și nexină un „spațiu” întrerupt cu prelungiri conice în spini; grosimea sporodermei 4,08 — 4,8 p (pl. I, fig. 6). 8. jăpohica Maxim. ( Coli. IL Takeda Pl. Ye'zoenses, in Herb. Univ. Cluj, nr. 1 587). Polen oblat sferoidal (-prolatsferoidal); 3-colpat; văzut apical 22,8 — 30 p în diametru ; în profil 24—28,8 X 25,2—27,6 p; culoarea în apă galbenă murdar, în cloralhidrat galbenă-cenușie ; colpii 4/5 din raza micro- sporului, înguști și atenuat ascuțiți la capete, cu fine și neregulate aspe- rități ; sporoderma crasisexinată, scurt pilată; suprafața sporodermei fih reticulată ; grosimea sporodermei 1,2—1,48 p (pl. II, fig. 7, a și b). 9. Nandina domestica Thunbg. (ex Herb. Lugd. Batav., in Herb. Univ. Cluj, nr. 89 667). ' • Polen subprolat-prolat; 3-colpat; văzut apical 31,2—33,6 p în dia- metru ; în profil 39,6—44,4 x 30—34,8 p; culoarea în apă galbenă-aurie, în cloralhidrat galbenă pal; colpii 3/4 din raza microsporului, ± ro- tunjiți la capete și verucoși; sporoderma crasisexinată, pilată cu Planșa II Fig. 7. — Achlys japonica Maxim.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, sporoderma mărită (Secțiune optică). Fig. 8. — Nandinadomestica Thunbg. ; a, microspor văzut apical, în parte cu aspect exterior și sporoderma în secțiune optică; b, microspor văzut lateral. Fig. 9. — Epimedium alpinum L, ; a, microspor văzut apical, sporoderma în parte cu aspect exterior și în secțiune optică; b, sporoderma mărită (secțiune optică); c, microspor văzut lateral. Fig. 10. — Leontice altaica Pali.; a, jnicrospor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică; b, microspor văzut lateral (1120 x) .(original). IQb NATALIA MITROIU PLANȘA III 12 b colum foarte scurt; suprafața sporodermei fin reticulată; grosimea sporodermei .1,2—2,4 p (pL II, ,fig. 8, a și b). 10. Epimedium alpinum.L.(Herb. Univ. Cluj, nr. 157 194). Polen prolat sferoidal (-subprolat); 3-colpat; văzut apical 30—33,6 p în diametru ; în profil 33,6f—36 x 28,8 —32, 4 pculoarea în apă galbenă- aurie, în cloralhidrat galbenă pal ;'colpii 2/3 din raza microsporului/ brusc îngustați, și ășcuțiți la capete, cu veruculi neuniform distribuiți; sporo- derma crasisexinată și pliată; suprafața sexihei fin reticulată; grosimea sporodermei 1,2 p (pl. II, fig. 9, a, b și c). ■ 11; Epimedium colchicum H. Belg. (Herb. Univ. Cluj, nr. 5 987). - , Polen prolat sferoidal (-prolat); 3-colpat; văzut apical 31,2 —34,8 p. în diametru; în profil 34,8—39^6x28,8—36 p; grosimea sporodermei 0,72—1,2 p;înresț la fel cu cel de la Epimedium alpinum (cf. pl. II, fig. 9). 12. Leontice altaica Ball. (ex Herb. Hormale, in Herb. Univ. Cluj, nr. 98 383). - Polen prolat (-subprolat); 3-colpat; văzut apical 39,6—45,6 p. în diametru; în profil 52,8—60 X 38,4—42 p; culoarea în apă galbenă- aurie, în cloralhidrat galbenă pal; colpii4/5 din raza microsporuhii, ate- nuat ascuțiți la capete și verucoși; sporoderma crasisexinată ; între sexină și nexină un „spațiu” j- continuu; cu proeminențe corespunzătoare cape-, telor pililor cu colum foarte scurt; suprafață sexihei fin reticulată ; gro- simea, sporodermei 1,9—2,4 p (pl. II, fig. 10, a și b). ' 13. Leontice Leohtopetalum L. (Herb. Univ. Cluj, nr. 72 898). 1 Polen subprolat (-prolat sferoidal); 3-colpat; văzut apical 45,6 —48 p în diametru; în profil 48--58,8 x 43,2 — 48 p; culoarea în apă galbenă murdar, galbenă-brună, în ■ cloralhidrat galbenă-cenușie; colpii aproape cît raza microsporului, treptat îngustați la capete și verucoși; sporoderma/ crasisexinată cu sexina simpilată ; suprafață sporodermei reticulată, ochiu- rile, rețelei nedefinit conturate și mai mari.; grosimea sporodermei 1,92 — 2,4 p (pl. III, fig. 11,a, b și c). . < . 14. Berberis vulgaris L. (cult. Grăd. bot. Buc.). . Polen sferoidal (-prolat sferoidal); spiraperturat; 48-60p în diametru; în profil 51,6—57,6 x 50,4—57,6 p; culoarea în apă galbenă-cenușie, în; cloralhidrat galbenă pal; sporoderma crasisexinată ; sexina tegilată *deli^ mitată de nexină printrmh „spațiu” aproape continuu cu aspect granular , suprafața sporodermei fin reticulată ; grosimea sporodermei 3,2 p (pl. HI, fig. 12,' a și &). ' ' . ' . , < . , 15. Mahonia aquifdliiim (Pursh) Nutt. (cult. Grăd. bot. Buc.). Polen; sferoidal (-prolat sferoidal); parasincolpat formînd cîmpuri ± poligonale ; văzut apical,50,4 —54 p îh diametru; în profil 49,2 —51,6 x; ' Planșa m . . Fig. 11. — Leontice Leontopetaliun L.; a, microspor văzut apical, aspect exterior și parțial sporoderma în'sfecțiune optică; b, sporoderma mărită (secțiune optică); c, microspor văzut lateral. , Fig. 12. — Berberis vulgaris L.; a, prezentarea schematică a unui micro- spor; b, microspor cil aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică^ Fig. 13. — Mahonia aquifolium (Pursh) Nutt.; â, prezentarea schematică a unui microsporb, microspor cu aspect exterior și parțial sporoderma în secțiune optică (1120 X ) (original). f36 ' 13a 246 NATALIA MITROIU 8 g STUDIUL PALINOLOGIC AL UNOR FAM. DE POLYCARPICAE 247? 48 p; culoarea în apă galbenă - cenușie, în cloralhidrat galbenă pal; sporoderma crasisexinată; sexina tegilată ca la Berberis vulgaris ; suprafața sporodermei verucos-reticulată; grosimea sporodermei 0,72—1,2 p (pl. III, fig. 13, a și b). K nAJIMOJIOrnUECKOMy WByHEHJIIO HEKOTOPblX CEMEHCTB MHOronJIO/țHWKOBblX (POLYCARPICAE-RANALES) CONCLUZII' Din observațiile noastre asupra microsporilor de la speciile anali- zate, care aparțin la trei familii ale ord. Polycarpicae (Ranales), reiese o oarecare apropiere din punct de vedere palinologic între aceste familii, precum și deosebirea netă a polenului de la Ceratophyllum, singurul repre- zentant al fam. Ceratophyllaceae, față de polenul celorlalte specii studiate. Polenul de la Ceratophyllum plathyaeanthum și C. demersum ca mări- me aparține categoriei medii; ca formă se apropie de limitele între care variază polenul celorlalte două familii, fiind subprolat-prolat; acesta nu reprezintă însă forma tipică de subprolat și prolat, întrucît văzut lateral prezintă și un aspect reniform. Un alt caracter prin care se deosebește de asemenea net de polenul celorlalți reprezentanți analizați este sporoderma, care la genul Ceratophyllum este foarte subțire și aproape nestructurată. Aceste trăsături morfologice, precum și abundența de substanțe de rezervă (mai ales ulei) întîlnite numai la polenul de la Ceratophyllum, credem că sînt determinate de mediul acvatic în care trăiește, are loc polenizarea și fructifică planta respectivă. Fam. Trochodendraceae prezintă atît polen de talie mică oblat sfe- ro.idal (Troehodendron), cît și de talie medie, prolat sferoidal-subprolat (Cercidiphyllum). Deși variați ca formă, microsporii acestor genuri se asea- mănă prin sporoderma reticulată sau scrobiculată. Din punct de vedere palinologic, fam. Berberidaceae este ± unitară, mai ales în ceea ce privește forma microsporilor 3-colpați, care variază de la prolat la sferoidal-prolat, precum și ca mărime, majoritatea fiind de talie medie. Excepție face în această privință polenul de la Berberis și Mahonia, care pe lîngă faptul că este sferoidal, aparține categoriei de polen mare (magnae) și este spiraperturat (Berberis) și parasincolpat (Mahonia). Un alt caracter de asemenea frecvent la microsporii acestei familii este re- ticulul sporodermei — simplu sau verucos. Dar și în această direcție sînt excepții în cadrul aceleiași familii (Berberidaceae), de exemplu polenul de la Diphylleia cymosa, acolpat și cu sporoderma prevăzută cu spini. Luînd în considerație toate caracterele morfologice analizate, ob- servăm că microsporii acestor familii, exceptînd fam. Ceratophyllaceae, prezintă multe asemănări cu cei de la reprezentanții fam. Ranunculaceae, ceea ce considerăm că constituie încă o dovadă a înrudirii filogenetice dintre plantele cuprinse în grupul policarpicelor. Laboratorul de morfologia plantelor, Facultatea de științe naturale, București PE3IOME . . Rbuhucl npogoJuneHneM najiHHOJiorMuecKoro nccJiegoBanMH Mnoro- njiogHHKOBMX (Polycarpicae), nacToranau paSora cogepatm anajina mm- npocnop pacTennii, npnuagjieîKamux k cjiepyioinwd TpeM ceMeftcTBaM: Ceratophyllaceae, Trochodendraceae m Berberidaceae m cbcTOHmax . na 15 BM30B nan pyMMHCKott, ran m aKaoTuaecKoii 0JiopH. npoiiBBegeHHMe na6jiiogeuuH nonasajni, wo y npegCTapHTejieiî bthx ^aMMJinft naSmogaioTCH nenoToptie pogcTBeHmie Mehtgy hmmh npuBHaKii h b najiMHOJiornHecKOM OTnoiuenun. UcKJiKmeHneM HBJineTcn ntiJibițapoga Ceratophyllum, peano OTjnmaiomaHCH no cboum Mop^ojiornnecniiM npn- SHanaM, oSycjioBjiMBaeMMM BogHoh cpegoft. y ceMehcTBa Berberidaceae MHKpocnopti b dojibinmicTBe cjiyhaeB 3-6opoagni>ie, aa ncnjiiouenneM MMKpocnop y pogon Berberis (cmtpajii.no- aiiepTypnbie), Mahonia (MepngMOHajn.HO-gBycjiiiTHo6opo3gHi>ie), Diphylleia (SeadopoagHbie); y Diphylleia ntuibița OTJiii'iaeTcn Tanute n TencTypoii cnopogepMH, MMeromoft nînnnKM. OBT.HCHEHME PMCyHKOB TaS^uy-a I - ' - Phc. 1.—' Ceratophyllum plathyaeanthum Cham.; a—$opMa MHKpocnopți b npo- b— Biienninii bh« MHKpocnopH h cnopogepMbi b onTHnecKOM ceaenHH; c — cnopogepMa b yBejinaeHHOM Bune (onTuaecKMH paapea). • Phc. 2.—'Cercidiphyllum japonicum Sieb. et Zucc.; a—MHKpocnopa b anH- KaiibiioM noJioiKeHHH, BHemimiî bh#, cnopojțepMa nacTHano b on™UNQR ț'FAM, DE \POLYCARPICAE 249 ta z / Pnc. 8. — Nandina doniesticaThunbg. ;a—Mmtpocnopa b ainiuajibiiOM noJiowcHMn,, BHemHHif'BMji, cuopo^epSia aâcTii'aHO b ohthhcckom paâpeae; b — MiiKpocnbpa, bmr c6o«y. Pnc, 9.—^Epimedium,. alpinum L.; ~d— Mnapocnopă' b aniiKanbHoM nouiOHieHnir cnopojțepMa cnapyiKii n HacTU'iiio b onTuaecKOM paspeae; b — cnopojțepMa b yBennveH-, ho'm Bane (onTHaecKHft pâBpes) ; c-^- MHKp'ocnopa, bmr cȘoKy. ■ ' Puc. 10.;—Leontice altaica Pali.; «—MHKpocnopa B' annKanBH'OM nonoatenHH,; BHeuiHHft bmh, cnoponepMa aacTHHHO.B onTnnecKOM paspeae; b — MMKpocnopa, BnjpcOoKy,. 1120 x. Opnr.). ' ' ■ [ , Ta6Mișa III / . 1 Phc/ ll._— Leontice Leontopetalum L.; a — MMKpocnopa b aniniaJibHOM nojio- JKOMMn, BHominiii bmw; ciropo;iepMa 'lacTM'iHO b onTMaecKOM paapeae; b—- ciiopoaepMa b yBejiH'ieuHOM linge . (onTnaecKHft ' paapea); o —m^ . f <1 |J ' Puc. 12.---Berberls vulgaris L.; a — cxeMaTMaecKoș B3o6paiKenne.MMKpocnopbi; b — BHeniHMft bur MHKpocnopi>i, cnopogepMa .naCTMHHO b onTnnecKOM paapese. Pnc. la.— Mahonia aquifolium (Pursli) Nutt.; «— CxeMaTuvecnoe nsoSpaMteHne MMKpocnopM; fr —;bm bma MMKpocnopa; cnopogepMa nactnnuo b om'nuecKOM paspeae (1120 x. Opnr.). • . .. " • . " ■' ; V Fig. 3;' — Trochodendron .aralioides Sieb. et Zucc.microspore, vue apicale, aspect •exterieur et, partiellement, sporoderme en coupe optique; 5, sporoderme grossi (coupe optique); c, microspore, vue latbrale. \ Fig. 4. — Podophyllum peltatum L:> < a,‘ microspore, -Vue apicale, aspect exterieur et, ' partiellement, sporoderjne en Coupe/ optique; />, surfacc du sporoderme d’un: secteur de la /microspore.. "S / N: ț Fig. 5. — Jeffersonia diphylla (L.) Pers, j anicrospore, vue apicale, aspect, exterieur et, (partiellement, sporoderme en coupe optique. : . ' d . m Fig. 6. — Diphylleia eymosa .Michx; : a, microspore, vue; apicale; aspect exterieur et, partiellement; sporoderme en coupe optique; fr,»sporoderme et epine grossle (coupe. optique) (t 120 x. Original). •, d. o Planche II ' Fig. 7. Achlys japonica Maxim.’: a,- microspore, vue apicale, aspect exterieur et, • partiellement, sporoderme en coupe optique; ^ sporoderme grossi (coupe optique).. Fig. 8. — Nandina domestica Thunbg. : a, microspore, vue apicale, partiellement ă aspect (extdrieur et sporoderme en coupe optique; b, microspore, vue laterale. . ‘ Fig. 9. — Epimedium alpinum L. : a, microspore, vue apicale, le sporoderme partiel- lement fu aspect extărieur et en coupe optiqueb, sporoderme grossi (coupe optique); c, micro- spore, vue laterale. Fig) 10. — Leontice altaica Pali. : a, microspore, vue apicale, aspect extbrieur et, partiel- Jement, sporoderme en coupe optique; b, microspore; vue laterale (1 120 X. Original). CONTRIBUTTON Ă .L’]*}TDDE PALYNOLOGIQLE DE CERTAINES ■EAMILLES DE POLYCABPICAE (RANALBS) ■ ' RESUMfi ' o .- . . : '■ '■, A-' - /■' ' : ? En continuaht l’Atude palynologiquA^^ on analyse dans le prAsent fravail les microspores des plantes appartenant aux trois fa- milleș suivantes : CeratophyUfțceae, Trqchodendraceae et Berberidaceae, au total 15 especes de la flore rouniaine et exotique. . L’auteur a constată entre les reprâsehtants de ces familles une certaine părentA palynologique ; seul y faît exception le pollsn de Cerato- phyUum,-dont les' caracteres morphologiques, dAterminAs par le milieu aquatique, sont nettement diffArents. ' , Les microspores de la . familie des . Berberidaceae sont, dans Icur majoritA, tricolpAs/ ă l’exception des microspores de Berberis' (spir- aperturAs); de Mahonia (parasyncolpAs) et de, Diphylleia (acolpAs).; le pollen de' Diphylleia diffAre Agalement par la texture du sporoderme pourvu d’Apines. . EXPLICATION DES FIGURES Planche I c': - ;s -. r Fig. 1. — CeralophyUum plathyacanthum Cham? : a, forme de Ia microspore, vue de profil; b, microspore ă aspect' extCrieur et sporoderme en coupe optique; c, sporoderme grossi (coupe optique). .' Fig. 2. — Cercidiphyllumjaponicum Sieb. et Zucc. : g; microspore, vue apicale,. aspect extdrieur et, partiellement, sporoderme en coupe optique; b, microspore vue ± lațdrale; c, mi? crospore germbe. \ ; 1 ' Planche III :Fig. 11. — Leontice Leontopetalum L. : a, microspore, vue apicale, aspect extârieur etj ■partiellement, sporoderme en coupe optique ; b, sporoderme grossi (coupe optique); c, micro- spoie, vue latdrale. . ' . . Fig. 12. — Berberis vulgaris L.; a, prdsentation schâmatique d’une microspore; b, micro- tepore â aspedt extărieur et, partiellement, sporoderme en coupe optique. 1 Fig. 13. — Mahonia ayuifolium (Pursh) Nutt. : a, prăsentation schămatique d’une micro- spore ; b, microspore ă aspect exterieur et, partiellement, sporoderme en coupe optique (1120 X. Original). - BIBLIOGRAFIE '1. •‘2. ■'3 '4. 5. ENGLEE A., Ceratophyllaceae, in ENGLEE-Prantl, Natiirliche Pflanzenfamilien, W.Engel- mann, Leipzig, 1891, partea a IlI-ă, secția a 2-a. - Englee A. u. Diels L., Syllabus der Pflănzenfamilien, Geb;. Borntraeger, Berlin, 1936, ed. a 11-a. • ■ - , ' EedTMAN G., Pollen morphology and plani taxonomy. Angioșperms, Stockholm and Mass., Waltham, Mass., 1952.: - Kuglee H., Einfuhrung in die Blutenbkologie, G. Fischer, Jenă, 1955. LOEW E„ Bluțenbiologische Florisiik des mittleren und nbrdlichen Europds șouiie Grbnlahds, Ferd. Enke, Stuttgart, 1894. ; • ■6. Negee W. Fe„ Biologie der Pflanzen auf experimenteller Grundlage, Ferd. Enke, Stuttgart, 1913. ' ■> • ■ '. "' . ; - <7. Peantl K., 'Trochodeiidraceae, in Englee-PeantL;^Natiirliche Pflanzenfamilien, W. Engel- V mann, Leipzig, 1891, partea a IlI-a, secția a 2-a. ’8. — Berberidaceae,... in Englee-Peantl, Natiirliche Pflanzenfamilien; W. Engel- , mânn, Leipzig, 1891, partea, a,IlI-a, secția a 2-a. ■9. Taenavschi I. T, și Miteoiu N., Cercetări asupra morfologiei polenului Compozitelor din 0. 1. ; . flora R.P.E., Stud. și cercet. biol. Seria biol., veget., 1959, XI, 3. — Considerații palinologice asupra reprezentanților familiei Primulaceae din flora ro- ■ mină., Comunicările Acad. R.P.R;, 1960, X, 2. - — Cercetări asupra morfologiei polenului familiilor Papaveraceae și Resedaceae din ordinul Rhoeariales,. Stud. și cercet. biol.,' Seria biol, veget., 1960, XII, 4. 250 NATALIA MITROIU 12 12. TARNAVSCHI I. T. u. RAdulescu D., Untersuchungen liber die Morphologie des Pollens der Campanulaceen aus Flora der Rumănischen Volksrepublik, Revue de biologie, 1959, IV, L 13. TARNAVSCHI I. T. și Râdulescu D., Cercetări morfologice asupra microsporilor de Boragi- naceaedin flora R. P. Romine, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1960, XII, 1. 14 —, Cercetări asupra morfologiei polenului speciilor ordinului Ericales din flora R.P.R.,. Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1961, XIII, 1. 15. — Contribuții la cunoașterea morfologiei microsporilor de Cucurbitaceae, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1961, XIII, 1. 16. TARNAVSCHI I.T. și ȘERBĂNESCU-Jitariu G., Cercetări asupra morfologiei polenului Oleaceelor din R.P.R., Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1960—1961. INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI BUTIRICE J ȘI A BACTERIILOR RESPECTIVE IN MEDIU SINTETIC DE J. VOICU Comunicare prezentată de academician n.Sălăoeanu tn ședința din 28 august 1962 ; MATERIALUL CU CARE S-A ÎNSĂMÎNȚAT ȘI CONDIȚIILE DE EXPERIENȚĂ Am constatat anterior unele influențe interesante ale acidului boric asupra mersului fermentației butirice, precum și asupra microorganismului respectiv. Se putea ridica însă obiecția — cel puțin în parte — că cele constatate s-ar datora și unei influențe pe care acidul boric ar exercița-o direct, prin combinarea lui cu unii din factorii de creștere pe care-j adău- gasem în mediu. De aceea, trebuia să încercăm influența acidului boric în lipsa totală a acelor factori, suplinindu-i cu „factorii” produși de unele microorganisme asociate în cultură mixtă, cu predominanță de Azotobacter și Clostridium pastorianum, de la care porneam (după un procedeu personal expus anterior) și care se obține infectînd mediul sintetic al lui Beijerinck cu o cantitate de pămînt de grădină. Ținînd seama de legătura dintre organism-și mediu, în ceea ce pri- vește starea fiziologică a organismului în primul rînd, am căutat să ne ăsi- gurăm o sămînță de bacterie butirică, în speță Clostridium pastorianum,. care se dezvoltă’împreună cu Azotobacter chroococcum în același mediu Bei- jerinck. Spre a obține asociați cît mai diverși, producători de factori d.e creștere, am folosit ca material energetic nu numai manita — cum re- comandă Beijerinck (pentru selectivitate) — ci și glucoza, dex- trina și amidonul glicerinat (amidon fiert cu glicerina). ■ Astfel am obținut—infectînd cu pămînt mediul Beijerinck care con- ținea diferitele materiale energetice — culturi mult deosebite judecind ■252 I- VOICU 2 3 INFLUENTA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI Șl BACT. BUTIRICE 253 după aspectul, și în primul rînd, după pigmentarea membranei de Azoto- bacter, precum și după gradul de dezvoltare a clostridiumului indicat de numărul și mărimea bulelor de gaze care umflau membrana de Azotobacter formată. Din fiecare dintre aceste culturi am însămînțat abundent pe medii la fel, pentru ca apoi să însămînțăm, de asemenea abundent (luînd din fiecare cultură) un mediu Beijerinck mixt (în ceea ce privește ,,alimentul energetic”) obținut prin amestecarea a cîte 100 ml din mediile ce conți- neau : manită, glucoza, dextrină, amidon glicerinat. Spre deosebire de culturile precedente — care au fost lăsate la 28° pentru a avea o dezvoltare cît mai abundentă de Azotobacter — aceasta (pe mediu mixt) a fost ținută la o temperatură mai ridicată (37—38°), cu scopul de a o slăbi și a determina chiar o autoliză a celulei de Azotobacter în vederea eliberării factorilor de creștere și a pune totodată bacteria buti- rică (Clostridium pastorianum) în condiții favorabile de temperatură. Materialul l-am considerat bun de folosit ca sămînță, atunci cînd exa- menul microscopic ne-a arătat forme vegetative de bacterii butirice, forme sporulate și spori ai acestora, iar celula de Azotobacter dezagregată în cea mai mare parte. Cultura astfel obținută (240 ml) era apoi pasteurizată, menținînd-o în acest scop într-o baie cu apă la 100°, timp de 2 minute de la atingerea temperaturii, ceea ce pentru cantitatea de mediu și balonul cu care am lucrat, 7 —8 minute erau suficiente. Am constatat viabilitatea sporilor, după pasteurizare, prin însămînțare în mediu nutritiv. Mediul de cultură a fost obținut dizolvînd în 1000 ml apă de conductă : glucoza (30 g); SO4(NH4)a (1 g); PO4K2H (0,5 g); SO4Mg cristalizat (0,5 g); NaCl (0,5 g). Culturile în acest mediu — lipsit de acid boric — au fost termenii martori. Termenul extrem în șirul experienței a fost mediul cu acid boric în cantitatea maximă, care se obține dizolvînd aceleași săruri și glucoza într-un tampon de borat (amestec de borat de sodiu și acid clorhidric, în proporțiile date în tabelele speciale) cu un pH = 7,6. Soluția tampon rezultă amestecînd 582 ml dintr-o soluție de borat (12,404 g acid boric plus 100 ml soluție n/1 NaOH aduse la 1 000 ml) cu 478 ml HC1 n/1. în cazul nostru, prin dizolvarea glucozei în amestecul tampon se formează compusul gluco-boric mai acid, care determină o virare a pH-ului către 6,6—6,8, grad ce convine bacteriilor butirice. între termenii extremi (mediul de cultură normal și mediul de cultură cu tampon de borat) se găsea un termen mijlociu, format prin amestecarea în părți egale a celor două medii. Conținutul în acid boric era în mediul cu tampon ca atare de 6,80 g la litru, adică 0,680 g% și, prin urmare, în mediul cu 1/2 tampon borat de 0,340 g la 100 ml. Mediul a fost distribuit, cîte 150 ml în fiole înalte (sticle de biberon) ' de 250 ml capacitate, cilindrice, cu gîtul scurt și îngust (circa. 15 mm), astfel ca înălțimea stratului de lichid să fie de aproape 10 cm, iar supra- fața de contact cu aerul să fie mică. După repartizare, mediul normal a fost pasteurizat prin încălzire la 100° timp de 5 minute ; mediile cu tampon de borat nu au fost pasteurizate. Termenii experienței au fost în cuadruplu; totuși, au fost două mo- dalități în formarea acelora cu 1/2 și 1/1 tampon (mijlociul și extremul), și anume : 2 termeni, atît cu 1/2 tampon, cît și cu 1/1 tampon, conțineau mediul constituit de la început ca atare, pe cînd ceilalți 2 conțineau inițial numai 75 ml mediu normal. Acestora — însămînțați la început cu aceeași cantitate de sămînță ca toți termenii — de-abia după începerea fermenta- ției, li s-a adăugat 75 ml mediu cu tampon borat (1 :1) pentru a realiza amestecul cu 1/2 tampon și 75 ml mediu făcut în tampon de borat dublu concentrat pentru a realiza amestecul cu 1/1 tampon. Mediilor nu li s-a adăugat nici un factor de creștere, spre deosebire de lucrarea efectuată anterior. S-a însămînțat cu 11 ml cultură pasteurizată, pregătită așa cum s-a arătat. Aproximativ la o oră după însămînțare, s-a introdus puțin car- bonat de calciu (0,3 g) fin pulverizat, și s-a lăsat în termostat la 35°, adăugîndu-se încă 1,25 g a doua zi dimineața, în mediile care fermentau, în total 1,55 g carbonat de calciu, ceea ce este suficient chiar în cazul cînd toată glucoza din mediu (4,119 g)1) s-ar transforma în acid butiric și acid acetic. PUNEREA ÎN MERS A EXPERIENȚEI Însămînțarea s-a făcut în ziua de 9.II.1961 ora 21. A doua zi dimineața, toate probele fără acid boric fermentau și de aceea li s-a adăugat CO8Ca (1,25 g); de asemenea, s-au completat la 150 ml mediile cu tampon borat 1/2 și 1/1. în seara aceleiași zile (ora 22), dintre cele 4 probe martor, fermentau foarte bine probele 1 și 2, suprafața mediului fiind acoperită cu un strat de spumă gros de aproximativ 7 — 8 mm; destul de bine fermentau și celelalte două probe (numerotate 3 și 4) avînd șl acestea toată suprafața acoperită de spumă, care prin agitare, se mai îngroșa încă. Probele cu 1/1 tampon (5 și 6), format ulterior, fermentau foarte bine ; proba 5 tot așa de bine ca probele 1 și 2; proba 6 mai slab (la fel cu proba martor 3). Probele cu 1/2 tampon, format inițial (numerotate 7 și 8), încep să fermenteze avînd pe margine o coroană continuă de bule mici (sub 1 mm), ca și în mijloc, pe suprafață. Probele cu 1/2 tampon, format prin adaos ulterior (numerotate 9 șl 10) fermentează bine (proba 10 mai bine decît proba 9). Probele cu 1/1 tampon, format inițial (probele numerotate cu 13 și 14), nu fermentează. O degajare de bule nu se observă nici prin agitare. A treia zi, ora 14 (după 43 de ore). Proba 1 fermentează foarte bine ; stratul de spumă aproximativ de 1 cm, miros de acid butiric. Proba 2 fermentează foarte bine; grosimea stratului, aproximativ 2 cm, se îngroașe prin agitare și se simte bine miros de acid butiric. Proba 3 fermentează bine (strat gros de circa 1 cm), miroase bine a acid butiric. Proba 4 fermentează foarte bine (grosimea stratului de aproximativ 1,50 cm), miros net de acid butiric. 1) Glucoza folosită conținea 8,41 % apă, așa că la 4,5 g glucoză corespunde 4,119 g glucoză uscată. 254 j. VOICU 5 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI ȘI BACT. BUTIRICE. 255 Proba 5 (tampon 1/1, ulterior) fermentează foarte bine ; spumă deasă (din bule mici} continuă, grosime aproximativ 2 cm; prin agitare se îngroașe la circa 2,50 cm; miros, pronunțat de acid butiric cu o nuanță de H2S. Proba 6 (tampon 1/1, ulterior) fermentează bine; spumă deasă de grosime circa 0,50 cm, care după agitare se subțiază însă (circa 3 mm), miros de acid butiric. Proba 7 (tampon 1/2, inițial) fermentează foarte bine ; spuma groasă de circa 1 cm, mi- roase bine a acid butiric. Proba 8 (tampon 1 /2, inițial) fermentează binișor; spuma de circa 3 mm, prin agitare crește puțin. Nu miroase a acid, butiric. Proba .9 (tampon 1/2, ulterior) fermentează foarte bine, spumă deasă, groasă de 2 — 2,50 cm; miros de acid butiric. Proba 10 (1/2 tampon, ulterior) fermentează bine, spumă continuă de circa 0,50 cm; miros net de acid butiric. Probele 13 și 14 (cu tampon 1/1, format inițial) nu fermentează. Observație. După 43 de ore. de la însămînțare, probele (7,8, 9 și 10) cu tampon 1 /2 (0,340 g acid boric la 100 ml) fermentează, indiferent dacă tamponul a existat dintr-un început sau a fost format ulterior. Cu alte cuvinte, acidul boric „adăugat ulterior” nu oprește fermentația începută in mediul lipsit de acid boric și nici nu o împiedică de a porni într-un mediu în care a existat dintr-un început la concentrația de 340 mg la 100 ml. Dai’ dacă se găsește în concentrație dublă (680 mg la 100 ml) dintr-un inceput, oprește fermentația și rămîne fără efect dacă fermentația începuse. Examenul microscopic făcut în aceeași zi (11.II) cu observațiile relative la mersul fermen- tației. A) Probele martore (fără acid boric) 1. Cultură omogenă; multe forme vegetative; rare forme sporulate. 2. Cultură mai puțin omogenă decît precedenta ; forme vegetative mici. Forme sporu- late ceva mai multe decît în precedenta probă. Multe forme vegetative pe cale de sporulare. 3. Multe forme vegetative, dintre care unele arată un început de dezagregare. Foarte rare forme sporulate. 4. Forme vegetative normale, relativ puțin viguroase. Bacteriile, unele sînt subțiri, altele mai groase. Sînt prezente forme cu conținutul diferențial în porțiuni ce nu se colorează și de. asemenea forme cu conținutul dezagregat. B) Probele cu tampon Iți format prin adaos ulterior (680 mg% acid boric) 5. Cultură frumoasă, viguroasă, forme vegetative multe. Frecvente forme în curs de sporulare (forme clostridiale). Unele celule cu interiorul neco- lorat în afară de un capăt. 6. Cultură frumoasă, viguroasă, omogenă, cu multe forme vegetative, destul de frecvente forme în curs de sporulare. C) Probele cu tampon 1/2 format inițial (340 mg% acid boric) 7. Cultură cu forme vegetative subțiri : unele mici, altele alungite și chiar foarte alungite. Frecvente forme de grosime mijlocie. 8. Cultură omogenă (asemănătoare cu 5 și 6); majoritatea sînt forme vegetative vigu- roase. Destul de frecvente forme clostridiale. D) Probele cu tampon 1/2 format ulterior (340 mg% acid boric) 9. Forme vegetative viguroase; multe clostridii; celule de Azotobacter rămase nedezagre- gate în jurul cărora sînt forme clostridiale (în curs de sporulare). 10. Multe forme vegetative; celule cu conținut diferențiat, altele dezagregate. Clostridii rare. E) Probele cu tampon 1/1 (680 mg% acid boric) format inițial care nu începuseră încă să fermenteze 13 și\14. Foarte rare forme vegetative : unele mici, altele foarte subțiri. Examenul microscopic al culturii pregătite special pentru a fi folosită ca sămtnță. Forme bacilare subțiri și unele groase, intens colorate, putînd fi printre acestea din urmă și forme adaptate ale azotobacterului. Bacterii sporulate (clostridii) și chiar mulți spori liberi care pe alocuri sînt în grămezi. DESFĂȘURAREA EXPERIENȚEI Probele 5 și 6 cu tampon de borat 1/1 (680 mg% acid boric), format prin adăugare ulterioară, reprezintă culturile cele mai frumoase, cu foarte multe forme vegetative, viguroase. Probele 7, 8, 9 și 10 cu 1/2 tampon (340 mg% acid boric), format fie ulterior, f? j inițial, sînt culturi bogate în forme vegetative viguroase, printre ca ce sînt însă și forme în stare de dezagregare sau de diferențiere în conținut. Există frecvente forme în stare de sporulare (clostridiale), Probele 1, 2, 3 și 4 martore, fără acid boric, reprezintă culturi la care celule în stare de dezagregare, de, diferențiere sau de sporulare sînt în mai mare proporție decît precedentele cu 1/2 tampon. Excepție la cele spuse face proba 1, care, după cum se va vedea mai departe, a avut o comportare cu totul particulară. Probele 13 și 14 cu 1/1 tampon format inițial și care w începușeră.să' fermenteze nici în a patra zi (12.11) de la însămînțare, puneau>problema dacă nu a avut de suferit viabilitatea sporilor de pe urma unei acțiuni toxice a acidului boric sau dacă sporii, rămași totuși viabili, nu au putut germina din altă cauză, cum ar fi blocarea în prea mare măsură a glucozei de către acidul boric (680 mg%) nemairămînînd astfel decît prea puțină glucoză liberă. x ' Pentru a lămuri această problemă, am făcut următoarea „operație de înjumătățire”. Din proba 14 am scos 80,5 ml (adică jumătate din conținut : mediu plus sămînță) xlncîndu-i într-o fiolă de felul menționat, unde se gă- sea o cantitate egală de mediu fără acid boric, proaspăt preparat și pasteu- rizat la 100° timp de 5 minute; termenul astfel'format a primit numărul 20. Peste 80,5 ml, mediu rămas în fiola 14, am adăugat o cantitate egală dintr-un mediu cu bază de melasă (diluată la 7,5° Balling), limpezită (prin acidificare) și neutralizată apoi, avînd și sărurile nutritive necesare. S-a procedat astfel deoarece mediul cu melasă priește foarte bine bacte- riilor butirice. Acestor doi termeni formați prin înjumătățire, ca și termenului 13 cu 1/1 tampon inițial, li s-au adăugat pe lîngă 0,3 g CO3Ca introdus la 7 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI $1 BACT. BUTIRICE 257 256 _________________________________________________________________________2 început, încă 1,25 g CO3Ca sterilizat, după care s-a agitat și s-a introdus în termostat la 36°. A doua zi (13.11) la ora 12, după circa 24 de ore, ambele probe înju- mătățite fermentau; cea mai bine fermenta proba înjumătățită cu mediu sintetic, avînd pe toată suprafața un strat de spumă de aproximativ 3 mm grosime. r în această a patra zi de la însămînțare începe să fermenteze și proba 13 cu Iți tampon, care fusese lăsată intactă. în aceeași zi la ora 21, fermentează foarte bine proba înjumătățită cu mediu sintetic (nr. 20) avînd la suprafață o spumă de 5—6 mm grosime, care prin agitare se îngroașă la aproximativ 10 mm persistînd un timp. Din carbonatul de calciu nu mai rămăsese decît prea puțin. Proba înjumătățită cu melasă (nr. 14) fermentează de asemenea foarte bine, cu spumă subțire (2—3 mm) și care prin agitare se mai în- groașă. Miroase pronunțat a hidrogen sulfurat. • Proba 13, cu 1/1 tampon inițial, are doar prea puține bule pe margini și încă mult carbonat de calciu. Nici prin agitare nu se formează spumă continuă. Se simte totuși un slab miros de acid butiric. 15.11, ora 21 (a 5-a zi) A) Probele martore (fără acid boric) 1. Fermentează bine; spumă subțire pe toată suprafața ; prin agitare spuma nu se mai Îngroașă. Există încă CO3Ca. 2. Fermentează foarte bine. Bucățele de butirat de calciu plutesc la suprafață. Există încă CO3Ca; spuma persistă prin agitare. 3. Fermentează bine. Spumă mai mult pe margini; în mijloc, pe suprafață aproape de Ioc. 1 rin agitare nu se mai formează spumă. Miros de acid butiric. 4. Fermentează mai bine decît probele precedente, totuși pe suprafață, în mijloc, spuma Începe, să se subțieze. Spuma nu crește prin agitare. Mai are CO3Ca. B) Probele cu 1/1 tampon format ulterior 5. Nu mai are spumă, nici nu se mai formează prin agitare. Prin slabă agitare, se ridică ușor depozitul de la fund. 6. Fermentează cu un strat de spumă mal subțire ; se răscolește ușor depozitul. Are încă CO3Ca. C) Probele cu 1/2 tampon format inițial 7. Fermentează toarte bine; mai bine decît precedentele. Prin agitare spuma nu crește. CO3Ca mai există. 8. Fermentează slab. Prin agitare spuma nu se mai îngroașe. Mai are CO3Ca. D) Probele cu 1(2 tampon format ulterior 9. Nu mai are spumă; depozit aglomerat. Nu mai are CO3Ca. 10. Nu mai există nici o bulă și nici prin agitare nu mai apare. Depozit compact aderent, care se răscolește mai greu. E) Probele cu iniumătățiri 20. (înjumătățit cu mediu normal). Fermentează foarte bine ; 6 —7 mm strat de spumă continuă. Prin agitare spuma se îngroașă. Există încă CO3Ca. 14. (înjumătățit cu melasă). Nu mai are bule și nici nu se formează prin agitare. Depozitul se detașează foarte greu prin agitare. F) Proba cu tampon Iți format inițial 13. Fermentează foarte bine ; mai bine decît 20, înjumătățit cu mediu normal (ceea ce pare ciudat). Spuma se îngroașă prin agitare. Are încă CO3Ca. 16.11, ora 21 (a 6-a zi) A) Probele fără acid boric (martore) 1. Spumă destul de rară. Prin agitare spuma nu crește. 2. Spumă rară. Lichidul se limpezește. Depozit ușor deplasabil. 3. La fel ca precedenta. Depozitul ușor deplasabil. l‘ 4. Are încă bule pe toată suprafața, dar nu crește prin agitare. Depozitul se desface mai greu. B) Probele cu Iți tampon format ulterior 5. Nici o bulă de gaz, lichidul aproape s-a limpezit. Sediment gros afinat. Fermentația a încetat, după toate aparențele. 6. La fel ca precedenta. C) Probele cu lj2 tampon format inițial 7. Fermentează încă bine, cu spumă pe toată suprafața. 8. Fermentează binișor, avînd spumă numai pe margini, care prin agitare nu crește. Depozit ușor deplasabil. D) Probele cu 1/2 tampon format ulterior 9. Nu mai fermentează ; prin agitare nu se mai formează nici o bulă de gaz. Depozit afînat, ușor .deplasabil. 10. Identică cu proba precedentă. . E) Probele formate prin tnjumălățire ■ 20. (înjumătățit cu mediu normal). Fermentează foarte bine, excepțional (spuma de aproximativ 2 cm); mai are încă CO3Ca. 14. (înjumătățit cu melasă) fermentează slab; strat de bule continuu. Prin agitare nu se mai formează spumă. Lichidul este încă tulbure. F) Proba 13, cu Iți tampon format inițial Fermentează foarte bine, cu spumă continuă de aproximativ 1 cm și care prin agitare devine mai deasă. Depozit relativ ușor deplasabil. Mai are încă CO3Ca. 17. II, ora 15 (a 7-a zi) A) Probele cu 1/1 tampon format ulterior 5. Fermentează extrem de slab. Depozit deplasabil. G. La fel cu precedenta. B) Proba 13 cu 1/1 tampon format inițial Fermentează foarte bine. Mai are CO3Ca. C) Probele cu 1/2 tampon format inițial 7. Fermentează bine. Are încă CO3Ca. ' - 8. Fermentează mai bine decît precedenta ; spumă bogată, sediment deplasabil. D) Probele cu 1/2 tampon format ulterior 9. Fără nici o bulă. Depozit deplasabil ușor. 10. Fără nici o bulă. Depozit antrenabil. Mai are prea puțin CO3Ca. E) Probele formate prin îhjumătățire 20. (înjumătățit cu mediu normal). Fermentează cu spumă multă (circă 1 cm). Nu măi are CO3Ca. 14. (înjumătățit cu melasă). Fermentează mai slab, cu un strat subțire de spumă Ia suprafață. Sediment aderent (greu deplasabil). ' 9 influența acidului boric asupra fermentației și bact. BUTIRICE 259 258 J- VO1CU 8 19.11, ora 11 (a 10-a zi) A) Probele martore (fără acid boric) 1, Fermentează bine, cu spumă deasă pe toată suprafața. în lichid plutesc bucăți mici de butirat de calciu. Spuma nu crește prin agitare. Pare să mai aibă CO3Ca. Depozitul puțin cam aderent. 2. Fermentează bine ca Și precedenta ; mai are CO3Ca pe marginea fundului, 3. Spumă puțină care nu crește prin agitare. Sediment ușor dislocabil. Fermentația pare să fie pe sfîrșite. 4. Spumă puțină (ca la 3) și celelalte la fel. B) Probele cu Iți tampon format ulterior . 5 și 6. Nu mai au spumă de ioc și nici nu se mai formează prin agitare. Nu mai au CO3Ca. Depozit ușor dislocabil. Fermentația pare să fie pe sfîrșite. C) Probele cu 1/2 tampon format inițial 7. Fermentează încă; spumă puțină și discontinuă. Mai are CO3Ca puțin pe marginea fundului. Depozitul fin se dislocă cu oarecare dificultate. 8. Fără spumă; nici o bulă de gaz. Depozit afînat, mărunt, se dislocă ușor. Fermentația s-a terminat. D) Probele cu 1/2 tampon format ulterior 9. Nu mai are spumă la suprafață. Sedimentul se dislocă foarte ușor. Nu mai are CO3Ca. Fermentația este pe sfîrșite. 10. Fermentează cu spumă multă și groasă (de 6 — 7 mm), care crește prin agitare. Sedi- ment afînat, dar mărunt. Mai are puțin CO3Ca pe marginea fundului. E) Probele formate prin înjumătățire 14. (înjumătățit cu melasă). Are foarte puțină spumă la suprafață ; un șir de bule pe mar- gine. Depozitul se dislocă total și ușor. Fermentația este pe sfîrșite. 20. (înjumătățit cu mediu normal). Are ceva mai multă spumă decît precedenta. Depozitul fin ; se dislocă ușor. Nu mai are CO3Ca. Fermentația este terminată. F) Proba cu Iți tampon format inițial 13. Fermentează slab, cu puține bule fine la suprafață. Depozitul afînat se dislocă ușor. 21.11, ora 20 (a 11-a zi) A) Probele martore 1 și 3. Fermentația a încetat după toate aparențele 2 și 4. Un șir de bule continuie pe marginea suprafeței. Agitarea mărește spuma la ambele. Fermentează încă slab. ' B) Proba cu lț2 tampon format inițial 7. Fermentează încă slab, cu un șir de bule pe margine. Prin agitare spuma nu crește. Depozit dislocabil ușor. < 23 .11, ora 20, se scoate termostatul din priză, întțerupînd astfel experiența după 14 zile. ★ O problemă foarte interesantă a apărut în momentul reînceperii fermentației în mediile probelor 5 și 6 cu tampon de borat întreg (1/1) format ulterior, precum și în proba martor (l)fară acid boric. Aceste „cazuri anor- . inale” s-au ivit astfel: după circa 3 zile, cercetînd probele rămase la 23 —25° în termostatul scos din priză am constatat cu surprindere că probele 5 și 6 (cu 1/1 tampon format ulterior), care încă de la 19.11 nu mai aveau de loc spumă la suprafață și nici nu se mai forma prin agitare, se acoperiseră acum cu un strat de spumă, care la 7.III ajunsese la o grosime de apro- ximativ 2 mm, ce se menținea prin agitare. Carbonatul de calciu se ter- minase totuși. La ll.III probele fermentau încă bine, pentru ca la 13.111 să fi încetat. La proba 1, fără acid boric, am constatat de asemenea o revenire a fermentației, în aceleași condiții (la rece), care la 7.III se manifestă printr-o ușoară coroană de bule pe marginea mediului. La ll.III proba fermenta intens, cu un strat de spumă la suprafață, gros de circa 7— 8 mm. La 13.III probele 5 și 6 nu mai fermentau, iar proba 1 mai avea încă o coroană de bule pe marginea mediului. Revenirea fermentației la probele 5 și 6 — cu mediul cel mai bogat în acid boric (680 mg la 100 ml) — ca și la proba 1, martor, fără acid boric, pu a putut avea loc decît pe seama unor metaboliți neutri (cu multă proba- bilitate alcooli), întrucît nu mai exista zahăr în mediu la sfîrșitul fermen- tației. Pentru a ne explica refermentarea, trebuie să admitem forma- rea Unor „enzime adaptive” sau „activarea” unor sisteme oxido-reduc- toare existente, sau chiar formarea din nou a unui astfel de sistem. Dat fiind că ambele probe cu acid boric în cantitate maximă au refermehtat, iar dintre cele 4 probe martor numai una singură, ne face să presupunem că acidul boric exercită o influență favorabilă în acest proces de refermentare, posibil a se produce, de altfel, și în lipsa lui. Acest caz excepțional pune o problemă foarte interesantă, care merită să fie cercetată atît pentru cunoașterea mai îndeaproape a mecanismului chimic al fermentației butirice, cît, mai ales, pentru precizarea condițiilor optime desfășurării ei. ★ ,vV Examenele microscopice făcute din timp în timp au arătat modificări apreciabile în aspectul microflorei. Astfel, microflora termenului 5, care la 11.11 (la două zile după însămînțare) era frumoasă, viguroasă, bogată în forme vegetative de aspect uniform, se prezintă la 25. II (după două săptămîni) — cînd primul stadiu al fermentației se sfîrșea — neuniformă, cu bacili- subțiri. și unii chiar foarte alungiți, formele groase inițiale lipsind cu totul. Apăreau acum particule informe, colorate intens, provenind, foarte probabil, din dezagregarea celulelor bacteriene. în schimb, microflora termenului 7 (1/2 tampon, format inițial) care la 13.11 consta din forme vegetative subțiri — unele mici, altele alungite — și printre ele unele de grosime mijlocie, apar la 25.11 cu un aspect mai uniform, cu bacterii mai groase și cu prea puține formațiuni dezagregate (fragmente neregulate), dar cu frecvente forme avînd interiorul necolorat, iar la capete 1 sau 2 sfere de mărime egală, intens colorate. în preparat nu se văd forme pe cale de a sporula. ★ 260 J. VOICU - , 10 Fotografierea preparatelor nu a fost dihtr-un început posibilă din cauze obiective, așa că multe documente interesante lipsesc. Fotografiile pe care le prezentăm sînt — în afară de cîteva — ale frotiurilor făcute atunci cînd mediile încetaseră cu totul de a mai fermenta. Frotiul din mediul termenului 8 (fig. 1). Mediul acestei probe conținea 340 mg% acid boric corespunzător la tamponul de borăt pe jumătate, constituit inițial prin amestecarea, în părți egale, a unui mediu normal (obținut prin dizolvarea glucozei și a sărurilor nutritive în apă) și a unui mediu obținut prin dizolvarea acelorași substanțe în tamponul de borat descris la început. Fermentația a decurs foarte liniștit în acest mediu, în primele 8 zile de la însămînțare, intensificîndu-se întrucîtva în a 8-a^zi, și a încetat în a 10-a zi (19.11 j de la însămînțare. Sedimentul era fin și se disloca ușor prin agitare; carbonat de calciu nu mai rămăsese decît foarțe puțin. pH-ul mediului era aproximativ egal cu 7. în toate cele 10 zile de fermentație nu s-a simțit miros de acid butiric (ca la alte probe). în legătură cu rezerva alcalină a mediului este de observat că, pe lîngă 1,55 g CO3Ca adăugat, se mai găsea alcalinitațea celor 75 ml tampon (0,16 g NaOH), care s-a pus în libertate pe măsuță ce glucoza a fost fermentată. în mediul fermentat, nu se mai găsea glucoză. ' . Observații. în figura 1 se constată puritatea microflorei și mai ales existența exclusivă a formelor bacilare avînd toate una sau două formațiuni sferice în interior, la Unul sau la ambele capete. în preparat con- trastul între aceste două formațiuni; care sînt perfect sferice și intens colorate față de interiorul celulei, este cu mult mai puternic. Cine a avut prilejul să observe „formele cocoide” menționate de unii autori la bacteria butirică Clo- stridium pastorianum, își poate da seama că s-a surprins procesul deformarea acestora în prima lui etapă, apărînd clar că „formele cocoide” — considerate ca forme de degenereScență — iau naștere în interiorul^ celulei (în anu- mite condiții)/de unde sînt eliberate apoi în mediu. Despre aceste „forme cocoide” ne-am ocupat, într-o cercetare din 1958, cînd, fără a le căuta, le-am obținut într-d mare proporție în mediu de cultură sintetic sau în mediu cu bază de melasă. ’ 1 Existența acestor „forme cocoide” ă fost afirmată pentru prima oară de B r e d e m a n n în studiul său asupra bacteriilor butirice și pe care A. E. M a n t e u f e 1 îl analizează amănunțit în lucrarea sa (2). Apariția cocilor în culturile de bacterii butirice a fost confirmată de Vi no gr a dski, de llaselhoff , de Schwarțz și alții, darnici unul dintre aceștia nu s-a ocupat cu studierea lor. Transformarea bacteriilor în coci, a fost studiată în 1930 de O u n n i ng H a m dar numai sub aspectul morfologic și al condițiilor de cultură. B r e d e m a n n nu consideră „formele cocoide” ale bacteriilor buti- rice ca forme degenerate, ci că forme deviate, nesporogene, facultativ anae- robeț care pot fi obținute adeseori prin reînsămînțare pe mediu agar.: Totodată B r e d e-m a n n constată că „forma cocoidă” nu mai produce o fermentare cu degajare de gaze și nici nu mai revine la forma de bacii. Nu am putut cunoaște lucrarea lui C u n n i n g h a m unde sînt reperate-desigur, o dată cu starea microorganismului, și condițiile chi- Fig. 1. — Frotiu din cultura 8, pe mediu cu tampon dc borat.1/2 (0,340 g% acid boric) format inițial. Se observă formațiuni sferice intens colorate, care reprezintă foarte probabil, o etapă în generarea „formelor cocoide” libere în mediu. Prezența acidului boric Ia concentrația indicată, în mediul folosit,.ar putea fi considerată ca o condiție determinantă. Fig. 2. — Frotiu din cultura 5, pe mediu cu tampon de borat 1/1 (0,680 g% . acid boric) format ulterior, făcut Ia încetarea fermentației după 10 zile (la 19. II). o. 787 —d. p. 260 Fig. 3. — Frotiu din aceeași cultură 5, la sfîrșitul celei de-a II-a etape a fermentației, întrucît cultura lăsată la 23 —25°, după ce încetase, a început să fermenteze din nou, timp de încă 15 zile. Fig. 4. — Frotiu din cultura 6 (perechea probei 5) care a refermentat de asemenea, însă mai puțin viguros. Fig. 5. — Frotiu din cultura 13 , cu tampon 1/1 (0,680 g%- acid boric) format inițial. Fermentația anevoioasă cu foarte puțini acizi volatili. Fig, 6. — Frotiu din cultura 14, cu tampon de borat 1/2 (0,340 g% acid boric) obți- nut prin înjumătățirea cu mediu de melasă a mediului inițial cu tampon de borat 1 /I, în care nu pornea fermentația. A fermentat intens, cu foarte mtilți acizi volatili (de 3,7 ori mai mult acid butiric decît acid acetic). 11 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI ȘI BACT. BUTIRICE: 261 Fig, 7; — Froiiu din cultura 1 — proba martor — fără acid boric care — singura din cele 4 probe martor — a refermen- tat în aceleași condiții ca probele 5 și 6. Microflora după ■ refermentăre. . < Fig. 8. — Frotiu din cultura 4, martor (fâKî'acid boric), cu cea mai slabă producere de acizi volatili, pe seama zahărului integral consumat. De remarcat masa informă colorabilă ca și citoplasmă eliberată foarte probabil, prin dezagregarea '. celulelor.' mice și fizice din mediul de dezvoltare și de activitate a bacteriei butirice, pentru ca aceasta să dea naștere, sau să treacă în „forma cocoidă”. Deși în cercetarea pe care am făcut-o, nu s-a lucrat cu cultură pură de bacterie butirică (Clostridium pastorianum), totuși, condițiile de mediu, bine definite dintru început, asigură cu mult mai bine o anumită stare fiziologică bacteriei (prin speciile asociate o dată cu care s-a dezvoltat), decît se poate realiza în cazul repicării unei specii în cultură pură pe un mediu care nu este același decît numai prin rețeta după care a fost preparat. Și dacă mai considerăm în cazul mediului nostru „biologic” (bogat în factori de creștere aduși în primul rînd de azotobacteri) și condiția do- minantă care este aceea a unui mediu cu 1/2 tampon de borat (format inițial), se poate spune că și prin condițiile de mediu se merge cu cea mai mare pro- babilitate la apariția formelor cocoide în cultură, pentru ca pe parcurs să se poată prinde și etapele procesului de producere a acestor forme. ' După cum am mai spus, forme bacteriene cu formațiuni sferice în interior s-au observat și la proba 7, care este dubla probei 8. „Forme cocoide” par să fie și a în mediul termenului 10, pe bază de 1/2. tampon borat format ulterior. । Observații privind celelalte frotiuri. Microflora mediului 5 (cu 1/1 tampon, format ulterior) care a refermentat la fel ca și perechea lui 6, în stadiul de sfîrșit al primei etape (19.11; fig. 2) și la sfîrșitul celei de-a doua etape (ll.III; fig. 3). — Microflora mediului martor (fără acid boric) 1, care a refer- mentat. Fotografie luată la sfîrșitul celei de-a doua etape (fig. 7). — Microflora mediului 13 (cu tampon 1/1, format inițial) care a fermentat cu mare greutate,și a format foarte puțin acid butiric și acetic (în raport 1,4), deși din zahăr nu mai rămăseseră decît. slabe urme (fig. 5). — Microflora probei 14 (tampon 1/2, format prin înjumătățirea probei 1/1 tampon borat, cu mediu, de melasă), care a fermentat destul de intens cu bună formare de acizi (în raport 3,7) (fig. 6). Se vede aici — pn lîngă bacterii viguroase, bine formate— și o masă de bacterii dezagregate. . — Microflora probei 4, fără acid boric --cu o slabă producere de acizi volatili (120 mg) și cu un raport mic (1,73) —unde, pe lîngă bac- terii bine formate, se vede și masă informă colorabilă (ca și citoplasmă) provenind, fără îndoială, din celulele de bacterii dezagregate (fig. 8). . ANALIZA CHIMICĂ A MEDIILOR FERMENTATE S-a determinat.zahărul rămas nefermentat. S-au dozat acizii butiric și acetic,'calculîndu-se raportul acid butiric/acid acetic. S-a determinat pH-ul (cu hîrtie indicator universal). Rezultatele sînt înscrise în tabelul nr. 1. '262 J. VOICU 12 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA. • FERMENTAȚIEI Șl BACT. BUTIRICE 263 Tabelul nr. 1 Rezultatele determinărilor analitice, efectuate asupra mediilor fermentate*) Termenii experienței B acid butiric mg **) A acid acetic mg“) Total B + A Raport B/A pH Zahăr rămas nefermentat mg**) Fărl acid boric 1 128,50 34,80 163,30 3,70 5,8 0 2 56,14 58,74 114,88 0,95 5,9 0 . 3 67,00 45,30 112,00 7,45 5,6 0 4. 75,77 44,34 120,11 1,73 6,0 0 1 /I T. ulterior ( 5 158,12 24,96 188,08 6,14 6,0 0 ' l 6 162,45 14,64 177,09 11,09 5,7 161 1 /2 T. inițial ( 7 67,60 45,84 113,44 1,26 5,9 83,7 1 8 140,80 27,80 168,60 5,07 . 7,0 0 1/2 T. ulterior ( 9 132,44 19,10 151,54 6,93 7,5 . 95 l io 135,61 28,80 164,41 4,70 7,0 0 1/1 T. inițial 13 58,10 42,24 100,34 1,40 5,5 26 1/2 T. înjumătățit ■cu mediu normal [ 14 182,20 49,80 232,00 3,70 5,0 1 20 58,10 41,40 99,50 1,40 5,5 135,2 •*) Fracțiunile de mg au rezultat prin calcul din formulele în care intră numărul de ml de •soluție NaOH n/10 folosiți la titrări ((1), p. 156). **) în tot volumul de lichid fermentat. CONSTATĂRI ȘI OBSERVAȚII ASUPRA REZULTATELOR ANALITICE Din examinarea datelor înscrise în tabelul nr. 1 se constată : a) Valori practic egale în ceea ce privește suma acizilor volatili (bu- tiric și acetic) s-au găsit la probele 2, 3 și 4 (114,88, 112,00, 120,11 mg) fără acid boric. Excepție face proba 1 (care a refermentat) unde s-au pro- dus 163 mg. O valoare de același ordin de mărime (168,6 mg) s-a înregistrat la proba 8 (cu 1/2 tampon de borat format inițial) conținînd 0,340 g acid boric la 100 ml. Cantități mai mari s-au format la probele 5 și 6 (cu 1/1 tampon borat format ulterior) conținînd respectiv 188,08 și 177,09 mg. 'Valorile cele mai mici (100,34 și 99,60 mg) s-au găsit la probele’13 ■(1/2 tampon inițial) și 20, proba care avusese inițial 1/1 tampon și nefer- mentînd a fost înjumătățită prin adăugare de mediu normal în cantitate egală. b) Cantitatea de acid butiric variază între 182,2 mg (la proba 14 înjumătățită cu plămadă de melasă) și 56,14 mg la proba 2 (fără acid l>oric). în afară de proba 14 înjumătățită cu plămadă de melasă (cu 182,20 mg acid butiric) la celelalte probe cantitatea maximă de acid butiric 152,12 și 162,45 mg) se constată la probele 5 și 6 (cu 1/1 tampon inițial) aceasta din urmă avînd și raportul maxim : 11,09 ; perechea ei (nr. 5) avînd : 6,14. - c) Cantitatea de acid acetic variază între 58,74 mg la aceeași probă 2 (unde depășește puțin numai cantitatea de acid butiric format) și 14,64 mg la proba 6 (cu 1/2 tampon format ulterior), unde este de 11 ori mai mică decît cantitatea de acid butiric format. d) Valoarea raportului acid butiric/acid acetic variază între 0,95' la aceeași probă 2 și 11,09 la proba 6 menționată. e) La proba 6 s-au găsit rămase nefermentate 161 mg zahăr, în timp ce la perechea ei (nr. 5) fermentase tot zahărul din mediu. Zahăr nefermentat a rămas la proba 20 (1/2 tampon borat) 135,2 mg,, precum și la probele 7 (83,7 mg); 9 (95. mg), ambele cu medii cu 1/2 tampon,, și proba 13 cu 1/1 tampon inițial (26 mg). La nici una din celelalte probe nu a rămas zahăr nefermentat. De remarcat că probele la care au rămas cantități de zahăr nefer- mentat sînt dintre acele care conțin acid boric. f) pH-ul este cuprins între 7,5 și 5, fiind egal cu 7 la probele 8 și 10 și egal cu 7,5 la proba 9, toate acestea cu mediul tampon 1/2. în concluzie, adăugarea în mediul sintetic — cu care s-a lucrat — a acidului boric, ca tampon de borat, ameliorează mersul fermentației, butirice producînd o creștere a cantității de acizi volatili formați în care cantitatea de acid butiric este mai mare decît la mediile fără acid boric. Cel mai avantajos este mediul cu tampon de borat întreg (1/1), format ulterior, la care cantitatea de acid boric este de 0,680 g%. Aproape tot așa de bun este și mediul cu tamponul 1/2 (0,340 g% acid boric). Comentarii. De observat că atunci cînd cantitățile de acid acetic formate sînt mai mari, cele de acid butiric sînt mai mici și, relativ într-o măsura mai mare, pentru ca să atragă după sine scăderea raportului acid' butiric/acid acetic. Admițînd (pentru a socoti larg utilizarea carbonatului de calciu) că- s-ar fi format numai acid acetic, 645 mg CO3Ca ar fi fost suficient pentru neutralizarea celei mai mari cantități de acizi volatili produși (care este de 232 mg). Ar rămîne dar, din 1 550 mg CO3Ca adăugat, 905 mg. De fapt, se constată că tot carbonatul de calciu adăugat dispare, iar lă pro- bele cu tampon, care au și o cantitate de NaOH (0,160—0,320 g), dispare și acesta. Proba evidentă este reacția acidă a mediului, constatată la cele mai multe probe (pH între 5 și 7) în afară de proba 3 care conține acid boric, cu pH între 7 și 7,5. Din acestea trebuie să deducem că iau naștere și acizi ficși și încă- într-o cantitate mai mare decît aceea a acizilor volatili (butiric și acetic), în această ordine de idei se admite formarea acidului lactic. Produselor acide (printre care este desigur și acidul piruvic, precursor al acidului lactic) le revine — judecind numai după rezerva alcalină con- sumată — cel puțin jumătate din glucoza dispărută, la care trebuie să se mai adauge (apreciem la 1/4) și glucoza pe seama căreia — în ultimă ana- 3 r i A ' \ f " ** Ț5 ' INFLUENȚA ACIDULUI BOR1C ASUPRA y FERMENTAȚIEI Șl BACT. BUTIRICE ■ 265 liză — au luat naștere produse neutre ca : butanol, etanol, alcool propilic, acetonă, metilacetilcarbinol etc. în legătură cu utilizarea zahărului și pentru formarea altor produși (pe lingă acizii volatili), am făcut observația că la probele unde degajarea de gaze a fost dintr-un început mai abundentă, cantitatea de acizi volatili for- mată — și în special cantitatea de acid butiric — este mai mică (cel puțin în cazul mediului sintetic cu care am lucrat). După cum se admite, gazele (CO2 și H2) iau naștere din acidul formic (H.CO.OH -> CO2 + H2) care la rîndul lui iă naștere din metilglioxal (C3H6O3), acesta desfăcîndu-se' (după ce a adiționat elementele unei molecule de H2O) în acetaldehidă și acid formic. Deci o mare cantitate de gaze degajate dintr-un început înseamnă acumularea în mediu ă unei mari cantități de acetaldehidă. Pentru formarea acidului butiric, se admite condensarea acesteia la aldehida crotonică, sau aldolizareă la aldehida acidului 3-oxibutiric; iar pentru formarea acidului acetic dismutareaa două molecule de acet- aldehidă la acid acetic și alcool etilic. Este de presupus că molecula de acetaldehidă rămasă la desfacerea acidului formic din molecula hidratului de metilglioxal să fie mai aptă pentru dismutare (la acid acetic) decît pentru condeiisare în lanț de 4 atomi de O care duce la acid butiric.- Găsim necesar că în cele ce urmează să dăm explicația în legătură cu modalitățile formării mediilor nutritive cu 1/1 și 1/2 tampon borat. Din motivele expuse la început s-a avut în vedere, în primul rînd, acțiunea acidului boric asupra ecMpamențului enzimatic care intră în joc în procesul fermentativ. Nu am pierdut din vedere, însă, nici o eventuală acțiune toxică asupra microorganismului, ca și o influență posibilă pe care ar avea-o acidul boric în formarea spontană, a unor „sisteme oxidO-reducă- toare” necesare la începutul; fermentației. De aceea am găsit ■ necesar, din aceste ultime considerații, să formăm tamponul și după începerea fermentației, nu numai la început. ■ ... CONSIDERAȚII TEORETICE ÎN LEGĂTURĂ CU PROBLEMĂ STUDIATĂ ȘI REZULTATELE OBȚINUTE b/ Ă 1 Acețaldehida care este metabolitul cel mai principalei fermentația butirică, poate lua naștere și prin dOcarboxilarea acidului piruvic (CH3—CO —COOH), care la rîndul lui se formează printr-un proces de oxido- reducție, pe seama aldchidei piruvice (0H3—CQ—CH.O), admisă a fi — în procesul de fermehtație-butirică și acctono-butilică — primul termen al scindării hexozei fermentescibile. (gliicoza). în ceea ce privește acidul acetic^e știe că Clostridium acetobuty- licum și speciile înrudite produc acid acetic pe seamă acidului piruvic, în timp ce pfbpprțiăi de alcool1 butilic și de acid butiric, formați condomi- r tent, se micșorează pe măsură ce se împuținează acețaldehida,prin a cărei aldolizare ia naștere lanțul de 4 atomi de carbon. în schimb, s-a constatat că din acid lactic (OH3—CH.OH—CO.OH) poate lua naștere acid butiric, însă numai >în prezența acidului acetic. Pe de altă parte, se știe mai de mult că acidul lactic poate rezulta din alde- hida piruvică (metilglioxal) printr-un proces do oxido-reducție internă,' sub acțiunea unei enzime, 'numită „glioxalază”, după cum, printr-un „proces de dismutare” rezultă ca terjnen oxidat, din aldehida piruvică, acidul piruvic. în ceea ce privește aidehidavP-oxi-butirică, produsă prin condensarea a două molecule de acetaldehidă, ea poate trece atît direct în acid butiric, cit și prin intermediul acidului ^-oxi-butiric, cînd se formează și acid acetic, după ecuația globală: - 2 OH3 -CH.OH - CH2 - 00. OH -> CH3 - 0Ha OH2CO. OH + + 2CH3-COOH . Dar în acest caz, pentru o moleculă de acid butiric se formează și două molecule de acid acetic. în ceea ce privește metăbolizarea acidului acetic, se știe că în fermen- tația „acetonO-butilică”, probabil și îh fermentația butirică, poate avea loc condensarea a două molecule de acid acetic: ; 0113. COOH+ CII3-COOH->CH3--C(OH)2-OH2-COOH rezultînd acid dioxibuțiric, pentru ca apoi acesta.— prin eliminarea unei molecule de apă — să treacă în acid ăcetilacetic-fâ 00 — CH2—COOH), din care să rezulte : acetonă (0H3—CO — CH3) și bioxid de carbon. Originea celor mai mulți produși neutri (în afară de acetonă) care iau naștere în fermentația butirică, trebuie căutată în procesele de oxido- reducere, unde, ca termen redus apare un alcool (etilic, butilic sau izopro- pilic). Astfel se explică faptul constatat că numai o parte din zahărul ■ fermentescibile generează acizii volatili ^butiric și acetic. Raportul can- titativ al acestor doi acizi este determinat nu numai de cantitatea și felul produșilor intermediari, dar -după cum s-a arătat mai sus — încă și prin producerea unuia dintre ei, într-o măsură mai mare, pe, seama unui metabolit generator comun (acidul p-oxi-buțiric). La. baza întregului proces fermentativ stau procese enzimatice al căror curs este determinat de diferiți factori fizici și chimici, precum și de reagibilitatea termenilor formatori ai sistemelor oxido-reductoare. Printre aceștia pot fi chiar molecule de glucide (ghtcoză, levuloză) „evoluate” in lipsa aerului, sistem asupra căruia au atras atenția W u r m s e r și Gelo s o, (1929) și care a fost amănunțit studiat apoi de Nelicia Mayer-lieich (4). ‘ ? Foarte probabil; că acest sistem are un rol inițial și, fără .îndoială, că mersul fermentației este determinat de momentul, cînd se formează și de măsura în care poate lucra acest sistem. Mecanismul chimic al fermentațiilor butirice și acetono-butilice este încă departe de a fi cunoscut. Pentru clarificare trebuie verificate ipoteze, probate teorii și deseoperiți chiar unii factori necunoscuți, în afară de condițiile care determină starea fiziologică optimă a microorganismelor care intervin. De aceea, pentru a aduce p contribuție în această ordine de idei, am studiat mersul fermentației butirice în prezența acidului boric. ; Acidul boric se combină cu numeroase substanțe organice, îhcepînd chiar cu multe glucide fermentescibile și, în primul rînd, cu glucoza. , Prin această ■ combinare nu numai că este blocată din punct de vedere fermentativ o parte din glucoză, dar se schimbă si reacția mediului produ- I 17 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI Șl BACT. BUTIRICE 267' cîhdu-se o acidificare, pentru a oarei corectare trebuie adăugat un ălcali. Acesta, pe parcursul fermentației, este pus îh libertate și influențedzăr astfel concentrația în hidrogen-ioni de care depinde activitatea enzimelor. ’ Acidul boric >e combină A© asemenea cu acidul piruvic (adevărată ■ „substanță-cheie”), cu acidul lactic și, desigur, cu unele aldehide sub forma lor activă, de hi drat, precum și cu unele: enzime după cum a constatat autorul acestei lucrări, un motiv în plus ca să fie studiat mersul fermen- “ , tației butirice în medii sintetice cărora .li s-a adăugat , acid boric. " / . . REZULTATE GENERALE ; ; ■ Pentru a aduce o contribuție la lămurirea mecanismului chimic al fermentației butirice, autorul a considerat interesant să studieze mersul acestei fermentații în mediu sintetic, cu adaos de acid boric. , a ' Concentrațiile do acid boric folosite ău fost de : 0,680 g%pentru mediile cu tampon de borat întreg (1/1) și de 0,340 g% pentru mediile- ' cu tampon 1/2. . .V? ’ ’ V/ ; La uliii termeni, tamponul de borat (1/2 sau 1/1) a fost format ihițial, la alții la cîțeva ore -după însămînțare, cînd începuse fermentația. Le mediile cu 1 /2 tampon nu s:a constatat vreo deosebire între „termenii formați inițial” și aceia „formați ulterior” în ceea ce privește mersul fer- / mențației și mei în ceea ce privește cantitatea și-proporția acizilor volatili. / . formați. Pentru tamponul întreg (1/1) s-a constatat ca, în cel „format ; ulterior”, fermentația a mers foarte bine, cantitatea acizilor volatili produși fiind mai mare decît la martor; iar raportul acid butiric/acid acetic de asemenea mai. măre. . - ' Obiectivul lucrării a fost și „microflora”. , S-a lucrat cu p cultură „mixtă” naturală, unde bacteria butirică Clostridium pastorianum se găsea cu unii din asociații săi naturali din sol ’ și, în primul rînd, de la început cu aerobul fixator de azot Azotobacter" A chroococcum. Acesta aduce în mediu „factorii de creștere” sintetizați în celulă, de unde sînt puși în libertate prin „auțoliză”, împreună cu .unii produși azotați solubili, bune “alimente pentru bacteria butirică. ; - - ’ Cultură mixtă, cu predominanța în cele din urmă, a bacteriei buti- } rice, se folosește ca sămînță numai o singură dată. Se pleacă, pentru obți- - ■ nerea seminței, de la p cantitate mică de sol fertil cu care se infectează mediul sintetic. . / S-a constatat- pentru mediile cu 1/2 tampon, dar. mai ales pentru / cele cu 1/1 tampon de borat format ulterior, o uniformitate, în aspectul ; ^formelor vegetative, aproape în totalitate -viguroase, formele îh stare i de „dezagregare” neapărînd decît la sfîrșitul fermentației. Prezența acidului boric frînează totodată și sporogeneza, mărind astfel intensitatea -j procesului f ermentativ,. întrucît formele sporulate nu ‘ sînt active. J BJIHHHHE BOPHOM KHCJIOTM HA MAGJIHHOKHCJIOE BPO1KE- HHE M HA BL13L1BAIO1H14E EPO BAKTEPHH B CHHTETHHECKOII CPE/IE • ' ’■ ■ PE3IOMB ' , ' ? ;' - ■■■ A • G ițejiblo BHHCHeHHH XMMH’iecKoro MexaunsMa MăcjiHuoKiiciiorO 6po- JKCHHH, aBTOp CHHTajI nOJieSHMM HSyHHTb XOg OTOFO OpOHteHHHB CHHT6TM- qecKoft cpege, c gobaimeHiiOM bopnoii niicm^ Hra KHCjiora KOMSnHnpy- eȚca co MHOîăecTBOM opranHiecKnx . BemecTB, b uncjie KpTOpHx MHorne c6paîKMBabMHe rjiHUhgH, n b nepByro ouepegb rmoKOBa. HyreM obpaao- BăHHH ,,ȚUiOKb3O-6opHMx” COPHHHeHnft, UaCTB raiOKOBI.1 SjIOBiiPyeTCH (B: OȚHomeHMH (țepMeHTaunn), peaismiH cpe;ți>i Gjiarojțapu KHChbTHOCTM oȘpasyiomhrocH coegimeHHH oȚKJioHHeTCH K Kncnofi, BCJiejțcTBHe. uero juih Koppen'UMM neoCxo^mio /țoSamiemie mejiomi. B Teneune (țepMCH-raniiii nocăbgHHH ocBoboîKgaeȚCH (ny-roM HapyiueHHH paBHohecim), yro oGycjio- BJiHBae-r ’reiiepi» oTraioHeiine peauiuiM k meaoMiibiL ’ BopHan RHcnoTa KOMGinnipyeTcn -rauiue c nnpoBuHbrpajțHoft hmojiom- noit KpcuoTaMH n, HeKOȚbpMMH ajn>HerngaMn b hx aHTiiBiioii rnăpaTHon $opMb; kbk ycTaHOBmi euțe pauee aBTopj pHâ coegnHHeTCH jțaiKe H C HeiiOTOpiUlII aH3MMaMH. npjiMeHHJiMCb cjiegyioiune KOHueHTpaunn bepHoii khcjiotbî: 0,680 r %. — jțjiH cpeg c HopaiajiBUMM GopaTHLiM 6y$epoM (1/1) m 0,340 r %—- gjin epog c nogoBHHHMM 6y$epoM (1/2). ? B HeKOȚopHX oiiHTax SopăTHEift 6y$ep (1/2 h 1/1)’oSpasoBau c caMoro nauăjia, b gpyrhx jko- nepes HecKpjmKo uacpB nocae aaceBa, Korga Hauajiach «țepMCHTauMM. y cpeg c nojioBpșHMM 6y$epoM ne (5i>lto ycra- HOBJieno naKHx-JinCo panjui’inii MCjKgy epoua»! „nauaaLHoro” m „nosg- nero” oSpanoiiamm nu b othoijiciiiiii xoga (țepMCirrauiin, im păsjiHunft b OTHOinenMH KOJiMaecTBa h nponopuMh oGpasbBaBinnxcH .aCTy’nix kîicjiot. y cpeg c HppMa:n>HM>î OyițepoM (1/1) npn no3guoM ero oSpașoBăHHH ycra- tioBJieii xpp.omrfxog,$epMeHTauHM n Goâbiuee KCUHnec-cBO, no cpaBiieiinio • c KoiiTpo.acM, oSpaBOBaBBiHxcn jic-ry-mx KncgoȚ; 66jii>niMM PTHonienHe MacjiHHan KHCJioȚâ/yKcycHaH KHcăOTa. ;7 > HpegMeTOM nccjiegoBanuu Gwaa TaKiKe h „MHupoiJuiopa”. Pa6ora Bcjiaci. co „CMemaiinoii” ecTecTBOHUoii KyaBTypoîT, rge Mac- jiHHo-KMcjiaH GauTopun Clostridium pastorianum naxogmiacu cobmcctho c HeKpTopHMH ee ecTecTBeHHMMB nouBeHHM^ nepByio ouepegb, c caMoro Hauaga c aapotaoii, a3OTb$hKCHpyioiueâ SaKTepneiî Azotobacter chroococcum. Hociiegium BugeuHeT. b cpegy cnHteTnsnpoBaHHHe. eio „pocTOBHe 4>aKTopH”, ocBo6oH- opun pas. JțgH nojiy'icnim. Ma- 268 J. VOICU 18 19 INFLUENȚA ACIDULUI BORIC ASUPRA FERMENTAȚIEI Șl BACT. BUTIRICE 269 Tepnajia ^jih sacesa Gepercn neSojibnioe KOjmuecTBo njiogopognon 36mjih, KOTopoii n BapamaoTCH cnnTeTimecKaH cpega. ycTaHOBJieno gM cpeg c nojioBnHHMM m, b ocoSohhoctm, o nopMajit- HHM SopaTHHM Gy^epOM, oSpaBOBaHHBIM nOBMțe, BbipOBHOHHOCTb BOreTaTHB- hmx (J>opM, noaTH nojiHocTbio cnjibHbix; $opMbi b cocTonnnn fleaarperannn naSmogaiOTcn jimltil k KOiipy $epMeHTapHH. IIpMcyTCTBiie Gopnon kmcjiotbi sagepiKnBaeT Taione h cnoporenes, ycMJiHBaa, TaKMM oSpasoM, HHTOHCMBHocTb npoițecca $epMeHTapHH, TaK Kax cnopoBBie $opMbi ne ubjihiotch aKTHBHMMn. OB'MGHEHHE PWCyHKOB Phc. 1. — Mason KyjibTypti M 8 na cpe«e c hojiobhhhbim (1/2) 6opaTHBiM 6y$epOM (0,340 r% OopHoii khcjiotbi), oOpacoBaHHMM c caMoro Banana. flcno 33M6thbi hhtohchbho OKparueHHHe c$epHnecKHe oSpasoBanHH, npencTaBnHionțHe co6oft, no Bceii BepoHTiioc™, Ofilii H3 9TanOB o6pa3OBaHHH KOKKOBBIX $OpM. IIpUCyTCTBHe 6opHOiî KHCJIOTBI B yKaSaHHOli KOimeHTpapHH b npiîMeHHBmeHCH cpejțe mo;kct paccMaTpnnaTbCH b KanecTBe onpejțenHio- mero ycnoBHH. Pmc. 2. — Mason KyjibTypbi a» 5 na cpejțe c HopMaJiBin>iM (1/1) 6opaTHBiM 6y$epoM (0,680 r % OopHoiî khcjiotbi), oOpaaoBaHHbiM noșiKe, cnejianiibiii npn npeKpanțeHHH $ep- MeiiTaiiHH, nepea 10 «hoii (19.11). Phc. 3.—-Mason Toft me KyjibTypbi 5 b KOHtțe 2-ro aTana $epMeHTaițHH, Bcnen- ctbho Toro hto KyjjbTypa, ocTaBJieHHaa npn TBMnepaType b 23 — 25°C nocjie ee OKOHHanHH Banana bhobb $epMeiiTaiiHK> ențe b Tenennn 15 jțneiî,. Puc. 4. — MaaoK KyjibTypw .Na 6 (jțBoiiHHK npoObi .v 5), KOTopan Taiinte nojțBep- rajiacb BTopnnHoii, xoth h ne TaKoii chuehoH $epMeHTaițHH. Phc. 5. — MaaoK KyjibTypbi j® 13 na cpe/țc c HopMajibiibiM (1/1) 6y$epoM (0,680 r % OopHoii khcjiotbi), oOpasoBaHHbiM c caMoro nanana. OepMenTaiiHH npoTenaoT c TpysoM, c BM/țeneHneM ohohb Heo6binHoro KojinnecTBa jieTynHx khcjiot. Pnc. 6. — MaaoK KyjibTypbi M14 na cpe^e c nonoBHiinuM (1/2) CopaTHMM 6y$epoM (0,340 r % 6opHOîi khcjiotbi), nonynenHbitt nyTeM nojioBHiinoro paaBejțeHHH MeMccoBoti cpe/țoft nCxoRHoii cpenM c HopManbHBiM (1/1) 6opaTin>iM 6y$epoM, b KOTopoii $epMOHTaiiHH He npoHcxoHHJio. epM6HTaHHH npoTenana hht6hchbho, c ohohb Oojibiiihm kojihhoctbom jiOTynHx khcjiot (b 3,7 pas 6oJibme MacJiHHOîî khcjiotbi, hom yKcycHoft). Phc. 7.—-Mason KyjibTypBi J® 1 — KOHTpoJibHaa npo6a, 6es 6opnoii khcjiotbi, KOTOpaH---eUHHCTBOHHaH H3 HSTBlpBX KOHTpOJIbHMX npo6 -- BTOpHHHO $epM6HTHpOBaJia b Tex ate ycjioBHHx, KaK h npoOBi j® 5 h m 6. MHKpocnopa nocne noBTopnoii CepMeHTaijHH. Phc. 8. —■ Mason KyjibTypw M 4 — kohtpojib (6es Sopugii khcjiotbi). Ohbhb cnaGbie dbinenenHH jieTynnx khcjiot sa chbt hohhoctbio nspacxoHOBaniioro caxapa. 3aM6Tna 6ec- $opMeHHaH Macca, OKpaineHHaH KaK h rțHTonjiaBMa, ocBoSoiKneiiHaH BecbMa bosmoikho b , aesyjibTaTe nesarperapHH rjistok. INFLUENCE DE L’ACIDE BOBI QUE SUR LA FERMENTATION BUTYRIQUE ET LES BAOTERIES RESPECTIVES EN MILIEU synthetique rEsumE Pour contribuer ă l’ălucidation du mecanisme chimique de la fer- mentation butyrique, l’auteur a consideră intdressant d’^tudier la marche de cette fermentation en milieu synthdtique, contenant de l’acide borique. Cet acide se combine avec de nombreuses substances organiques, dont plusieurs glucides fermentescibles , et, en. premier lieu, avec le glucose, Par la formation du compost «gluco-borique », une pârtie du glucose est temporairement bloqu^q (au point de vue de la. fermenteșcibilitd), alors qiie la r^action du milieu — en raison de l’aciditd du composâ forme — vire vers l’acide, de sbrte qu’il faut ajouter un alcali afin de corriger la reaction. Au cours de la fermentation, l’alcali est libbre (par la destruction de 1’bquB libre), ce qui determine le virage vers l’alcalin. . L’acide borique se combine bgalement avec les acides pyruvique et lactique, et sans doute, avec certaines aldehydes, sousleur forme hydratee active, tout cbmme avec certains enzymes, ainsi qu’il a 6t6 antdrieure- ment etabli par l’auteur. > ; ' . Les concentrations d’acide borique utilisdes ont dtd : 0,680 g% pour les milieux â tampon de borate 1/1 et 0,310 g % pour les milieux ă tampon 1/2. Obez certains termes de l’expdrience, le tampon de borate (1/1 ou 1/2) a 6t6 formd initialement, chez Ies autres, au boiit de quelques heures apres l’ensemencement, lorsque la fermentation avait ddja com- mencd. Obez les milieux ă tampon 1/2 on n’a pas constată de diffdrence entre les termes formds initialement et ceux formds ulterieurement, ni en ce qui concerne la marcbe de, la fermentation, ni en ce qui concerne la quantitd et la proportion des acides volatiles formds. Pour le tampon 1/1, on a constate que la fermentation s’est ddroulde trâs bien pour celui formd ultdrieurement, la quantitd des acides volatiles dtant plus grande que cbez le tdmoin, de meme que le rapport acide butyrique/acide acetique. La microflore a constitui un autre objectif de la recbercbe. On a travailld avec une culture mixte naturelle, oh la bacterie butyrique (Hostridium pastorianum se trouvait avec quelques-uns de ses associds naturels du sol et, en premier lieu, dbs le ddbut, avec la bacterie adrobie fixatrice d’azote Azotobacter chroococcwm. Celle-ci fournit au milieu les facteurs de croissance syntbdtisds dans la cellule, d’ou ils sont libdrds par «autolyse », en meme temps que certains produits azotds solubles, excellentes substances nutritives pour la bactdrie butyrique. La culture mixte ou la bactdrie butyrique finit par prddominer, est utilishe ă l’ensemencement une seule fois. La semence est obtenue ă partir d’une petite quantitd de sol fertile au moyen duquel on infecte le mibeu syntbdtique. On a constatd cbez les milieux ă tampon 1/2, mais surtout chez les milieux ă tampon 1/1 de borate formă ulterieurement, une uniformită en ce qui concerne l’aspect des formes văgătatives, presque toutes vigou- reuses, les formes eb âtat de «dâsagrăgation » n’apparaissant que vers la fin de la fermentation. La prăsence de l’acide borique entrave en meme temps la sporogenăse, augmentant ainsi l’intensită du processus fermen- tatif, du fait que les formes sporulăes ne sont pas actives. « —c. 787 % 270 I VOICU 20 EXPLICATION DES FIGURES Fig, 1. — Frottis de la culture n° 8 sur un milieu avec tampon de borate 1/2 (0,340 g% d’acide borique) formâ initialement, On observe des formations sph&iques intensement colories, qui repr^sentent trfes probablement une etape dans la g^nâration des «formes coccoldes »; la prâsence de l’acide borique ă la concentration indiqude dans le milieu utilis^, pourrait etre consi- d6r6 comme une condition determinante. Fig. 2. — Frottis de la culture n° 5 sur un milieu avec tampon de borate 1/1 (0,680 g% d’acide borique) forme ulWrieurement, effectue â la cessation de la fermentation, apres 10 jours (le 19. II). Fig. 3. — Frottis de la m6me culture (n° 5), ă la fin de la 2e 6tape de la fermentation, car la culture maintenue ă 23—25°, apres avoir cess6 de fermenter, avait recommencă ă fermenter 15 jours de plus. Fig. 4. — Frottis de la culture n° 6 (double de l'epreuve n° 5), qui a fermente aussi, mais moins vigoureusement. Fig 5. — Frottis de la culture n° 13, avec tampon 1/1 (0,680 g% d’acide borique) forme initialement. Fermentation laborieuse avec tres peu d’acides volatiles. Fig. 6. — Frottis de la culture n° 14 avec tampon de borate 1/2 (0,340 g% d’acide borique) obtenu en râduisant ă moitie par du milieu de mălasse le milieu inițial au tampon de borate 1/1, oii la fermentation ne se ddclenchait pas. II a fermenta intensement avec beaucoup d’acides volatiles (3,7 fois plus d’acide butyrique que d’acide acetique). Fig. 7. — Frottis de Ia culture n° 1 — epreuve tdmom — sans acide borique, la seule parmi les 4 t6moins â refermenter dans les memes conditions que les ăpreuves 5 et 6. La micro- flore apr£s fermentation. Fig. 8. — Frottis de la culture n° 4, temoin (sans acide borique). La plus faible produc tion d’acides volatiles, aux dâpens du sucre int^gralement consommd. A remarquer la masse informe colorable ainsi que le cytoplasme liberi tr£s probablement par la d^sagrăgation des cellules. - BIBLIOGRAFIE 1, BebnhauerK., Gărungschemisches Praktikum, Berlin, 1936. 2. KREBS H. A. a. Kornberg H. L., Energy transformations in livingmatter, Berlin-G6t- tingen-Heidelberg, 1957. 3. MAhTOHcPEJI A. E., Odaop jiumepamypw.no MUKpoSuojioeuuMacjumoKucjioeo Spoaicenun, MnKpoSHOJiornH, 1939, VIII, 6. 4. Mayer-Reich Nelicia, PropriWs oxydoriductrices des glucides ^volu^s â l’abri de l’oxygine, Jour. de Chimie physique, 1934, 31, 9. 5. Papacostas Georges et Gate Jban, Les associations microbiennes, Paris, 1928. 6. Voicu J. et DUMItrescu Virginia, L'influence exercie par l’acide borique sur l’oxydabilite des substances organiques auxquelles il se combine. Note. Recherchers d’ordre giniral mises en relation avecquelques methodes analytiques employees audosage des sucres, Bull. Soc. Chim. Roum., 1929, XI, 1—2. 7. Voicu J, et Axente Eugenia, Sur la combinaison du saccharose avec l’acide borique. Considi- rations basies sur la variation d’acidite de l’acide borique en presence de ce sucre, Bull. Soc. Chim. Roum., 1930, XII, 1—2. 8. Voicu J. et Niculescu Matei, Contribution ă l’âtude de l’action biochimique du bore en tenant compfe de l’exislence des composis sucro- et organo-boriques, Bull. Soc. de Chimie biologique, 1931, XIII; 1932, XIV. 9. Voicu J., Metodă pentru dozarea titrimetrică a micilor cantități de zahăr, proprie pentru lichidele fermentate, Anal. Univ. din Buc., seria biologie, 1962, 33. 10. — Un procedeu pentru a obține din sol un material șporulat de bacterii butirice, Comu- nicările Acad. R.P.R., 1962, XII, 12. CONTRIBUȚII LA STUDIUL REZISTENȚEI PORUMBULUI LA SECETA. NOTA II. TRANSMITEREA GENETICĂ A ÎNSUȘIRII DE REZISTENȚĂ LA SECETĂ DE LA CUPLURILE PARENTALE LA UNII HIBRIZI DUBLI DE ' D. BUICAN, R. RACOTĂ și AL. IONESCU Comunicare prezentată de academician N. sâlâguanu tn ședința din 14 octombrie 1961 Crearea și darea în producție de hibrizi dubli de porumb îmbinînd însușirea de înaltă productivitate cu cele de rezistență la factorii nefavo- rabili de mediu, caracteristici diferitelor regiuni pedoclimatice ale țării noastre, stă în fața cercetării agricole ca o sarcină de bază, dată fiind însemnătatea economică pe care o prezintă porumbul. Marea capacitate de producție a hibrizilor dubli este explicată prin efectul fenomenului de „heterozis” termen introdus de G. H. Sch u 11 (5). în concepția miciurinistă heterozisul este o consecință a fecundării unor gârneți parentali puternic diferențiați, realizîndu-se — după cum arată acad. T. D. L î s e n k o — contradicția biologică dintre celulele germina- tive (2). , . Hibridarea dublă, realizată prin încrucișarea a doi hibrizi simpli, are mai ales un scop economic, deoarece numai prin, crearea a două gene- rații consecutive șe poate asigura o cantitate suficientă de sămînță hi-' bridă provenită dintr-un număr relativ mic de plante consangvinizate. în majoritatea cazurilor, totuși, hibridul dublu este și mai productiv decît hibrizii simpli din care a provenit, datorită faptului că el însuși este un rezultat al unei hibridări dintre două forme parentale cu ereditate diferită. Că hibridarea are un efect intens favorabil asupra creșterii și dez- voltării porumbului, acest fapt nu poate fi tăgăduit. Nu este însă tot atît de clar dacă însușirile de rezistență la diferiții factori nefavorabili ai. REZISTENȚA' pokUMBULUÎ LA. SBCETA (NOTA II) 273 ^Ti . D. BUICAN fi COLABORATORI . ' 2 mediului și măsura în caro hibrizii dubli o posedă se datoresc heterozi- sului sau se transmit după legile eredității de la cuplurile parentale. Se pune deci problema dacă heterozisul produce, o dată cu puternica creștere a vigorii hibridului în comparație eu cea a părinților, și o sporire de același sens a rezistenței acestuia la factorii nefavorabili. ' > । în lucrarea Ameliorarea plantelor agricole do K. 0 e a p o i u și A. S. Pot l o g (2) se spune, printre altele, referitor la procesul de hibrida- re, că heterozisul se manifestă deștul de pregnant și prin intensificarea unor însușiri fiziologice ca : rezistența la ger, la secetă, la boli, precocitatea,, tardivitatea și altele. Evident că această intensificare este relativă la nivelul în care liniile parentale posedă însușirile respective și de aceea se concep și constatările lui E. H. Bine ke (4) făcute,asupra rezistenței porumbului la frig, după care rezistența la cold-test a unui hibrid simplu sau dublu este cu atît inai măre, cu cît în ascendența sa sînt mai multe linii rezistente. • ' < " • - ■ ■ Pentrwa aduce o contribuție la lămurirea acestei probleme, am luat în studiu rezistența comparativă la secetă a doi hibrizi .dubli . față, de ascendența lor compusă din cîte doi hibrizi simpli și patru linii consangvi- nizate. Cei doi hibrizi dubli aleși — lowa 4316 și Warwick 303 —posedă o rezistență medie la secetă, după cum s-a stabilit în cercetările prezentate în nota I a acestei lucrări (1). Metodica utilizată pentru determinarea rezistenței celor trei generații a fost aceeași cu „cea prezentată în această primă parte a studiului nostru și de altfel, 'experiențele desfășurîhdii-se în paralel,1 nu vom reveni asupra, tuturor'detaliilor de .experimentare deja descrise. ' . Reamintim că am îmbinat metodele directe — do casă de vegetație — în care s-'att determinat producțiile de boabe și de strujeni — cu meto- dele indirecte, prin care — folosind %metoda ofilirii” a lui Tumanov — s-ă determinat acumularea de substanță uscată, coeficientul de transpi- rație, transpirația în primele 10 zile de revenire din secetă, concentrația sucului celular, apa liberă și apa1 legată din frunze. S-a folosit, în cazul fiecărui experiment, compararea plantelor aflate în sau după o perioadă de secetă, cu plantele martore, irigate în condiții egale pentru toate va- riantele din sortiment. Această metodică ne-a permis, prin rezultatele concordante obținute, să stabilim o scară, a rezistenței în cazul hibrizilor dubli și a soiurilor romînești, și a1 condus de asemenea la obținerea unor rezultate satisfăcătoare și în lucrarea de față. Pentru a înlesni compararea rezultatelor expuse în nota anterioară cu cele prezentate acum, vom urmări punct cu punct ordinea descrierii determinărilor folosită în această primă notă.', ' , 1. DETERMINAREA REZISTENȚEI (LA SECETĂ 1 PE BAZA PRODUCȚIEI DE BOABE ȘI STRUJENI OBȚINUTĂ ÎN VASE MARI DE VEGETAȚIE ; ■ k!- i'-.: b- '■■ ■ ■ ■ p ■ p - 'm ■■ . • , _ • ; ., ■ ; 1 Experiența s-a efectuat în 1959 în vase mari de vegetație conținînd 40 kg amestec de pămînt și nisip'. S-a lucrat cu 6 repetiții, din care 3 au fost meuținpțe constant la o umiditate de 60^-80% din capacitatea:capi- Iară pentru apă a solului, iar 3 au suferit o perioadă de secetă de 10 zile, între 3 și 13 .VII. în tabelul nr. 1 este dată producția de boabe și de strujeni a varian- telor astfel tratate și raportul procentual dintre producția în secetă și cea a martorilor. . Dacă între producțiile Hd și Hs corespunzători,' diferențele nu sînt prea mari, în schimb, în general Hd par a fi ceva mai rezistenți la secetă. Excepție face Hsc? al lui lowa 4316 care își reduce mai puțin producția de boabe și de strujeni după secetă decît Hd. Liniile consangvinizate dau producție net inferioară și apar în ge- neral (cu excepția Lc Ș Hs 81 în ambele cazuri) și mai puțin rezistente. . ■. ■ Tabelul nr. 1 Producția de boabe.șl do strujeni Materialul studiat Producție de boabe Producție de strujeni martor a secetă b % b față de a martor a . secetă b % b față dea lowa 4316 . ' Hd 366 258 ■ 70,6 718 500 69,7 Hs 9 312 215 68,8 650 431 ' 66,3 . Tis 233 137 58,6 505 285 56,4 Lc 3 Hs 9 ,289 144 49,7 617 297 48,1 Lc 9 Us 3 238 172 69,5 562 .364 64,6 Lc 3 Hs 3 262, 124 47,3 '531 251 47,2 2. DETERMINAREA REZISTENȚEI LA SECETĂ PE BAZA PRODUCȚIEI DE SUBSTANȚĂ USCATĂ ȘI A UNOR INDICI FIZIOLOGICI OBȚINUȚI • PRIN CULTIVAREA PORUMBULUI ÎN-VASE DE VEGETAȚIE . Metodica aplicată este descrisă-pe larg în nota I. Amintim doar că pentru experiențele efectuate în 1959 și 1960 în casa de vegetație s-au folosit Vase cuprinzînd 7,5 kg amestec de pămînt cu nisip,' că 3 repetiții au fost menținute, prin udări zilnice sau de două ori în aceeași, zi, la 60% umiditate în sol, în timp ce alte 3 repetiții au suferit două perioade de secetă de, cîte 15 zile. ' , Experiențele s-au desfășurat pe plante, neajunse la maturitate, (prima secetă -la faza de 6—8 frunze, iar a doua a urmat 25 zile după prima). S-av determinat: acumularea de substanță uscată a plantelor care au su- 5 REZISTENȚA PORUMBULUI .LA SECETĂ (NOTA II) 275 274 D. BUICAN și COLABORATORI 4 ferit seceta, în comparație cu martorul, coeficientul de transpirație, trans- pirația în perioada de revenire după prima secetă, concentrația sucului celular, umiditatea totală, apa liberă și legată. a. Acumularea de substanță uscată în tabelul nr. 2 sînt înscrise datele privind greutatea uscată a 5 plante din fiecare variantă (media a 3 repetiții). Tabelul nr. 2 Acumularea de substanță uscată Materialul studiat 1959 1960 martor a secetă b % b față de a martor a secetă b % b față de a lowa 4316 Hd 58,08 20,44 35,2 60,01 19,92 33,1 Hs $ 58,28 20,19 34,6 58,38 19,44 33,3 Hs 3 57,57 21,24 36,9 49,60 17,99 36,3 Lc Ș Hs $ 54,09 17,15 31,7 53,78 16,82 31,3 Lc • BUICAN ți COLABORATORI' ' 11 REZISTENȚA PORUMBULUI LA SECETA (NOTA II) 281 pajiJiejitHa c yBeaHneHneM ypoH , INTRODUCERE , Primele cercetări sistematice privind heterozisul la Zea mays L. au fost executate de G. H. 8 hui 1 (9), E . M. E a s t și H. K. Ilayes (2), D. F. Jones (5) etc., care au arătat posibilitatea folosirii practice a acestui fenomen descoperit încă în secolul al XVlII-lea de către I. K o e Ir e u t e r (6). Mai recente, pot fi citate cercetările lui I. Grebensci ko v(3), A. Cauderon (1), M. S. K a 1 i n i n (7),. P. M a n g e 1 s d o r f (8),, G. H a y e s (4) ș. a., precum și numeroasele studii efectuate în ultimii ani în țara noastră. ■ în lucrarea de față se prezintă manifestarea fenomenului heterozis la hibrizii reciproci între soiuri din varietăți și proveniențe diferite, precum, și capacitatea combinativă generală a acestor soiuri. în acest scop am efec- tuat încrucișări dialele, directe și reciproce între toate soiurile experi- mentate, împărțite în mai multe grupe. ' MATERIAL ȘI METODĂ Pentru acest studiu s-au folosit 17 soiuri de Zea mays L. provenite de Ia diferite institute de cercetare științifică1) din 5 țări. Acest material, aparținînd la 4 subspecii și 12 varietăți, a fost. t) Mulțumim pe această cale tuturor institutelor' citate mai jos care cu bunăvoință ne-au. pus la dispoziție materialul pentru acest studiu. Institutul central de cercetări agricole-- 4 soiuri. Vsesoiuznîi Institut Rastenievodstvo (U.R.S.S.)—8 soiuri. Orszâgos Nbvănyfăj- takiserleti Intezet (R. P. Ungară) — 3 soiuri. Institut fur Kulturpflanzenforschung (R. D. Ger- mană) — 1 soi. Institut po. rastenievodstvo (R. P. Bulgaria) — 1 soi, : 9® 285 284 P- RAICU și CONSTANTA CRITINIU 2 notat convențional cu Z.m.l, Z.m.2, Z.m.3 etc. (denumirea soiurilor, varietăților și subspeciilor este prezentată în tabelul nr. 5). Cu acest material s-au alcătuit un număr de 7 grupe de cîte 3—4 soiuri, ținîndu-se seama de varietatea căreia îi aparțin și de proveniența lor. S-a urmărit ca din fiecare grupă să facă parte soiuri aparținînd la varietăți diferite și, pe cît posibil, de proveniențe diferite. Cele 17 soiuri au fost repartizate în diferitele grupe, așa cum rezultă din tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Grupele de hibridare între soiuri Grupele Soiurile care fac parte din fiecare grupă Nr. de varietăți la care aparțin '' Nr. de țări din . care provin I Z.m.l, Z.m.4, Z.m.ll, Z.m.14 4 3 II Z.m.l, Z.m.8, Z.m.15 3 3 III Z.m.2, Z.m.7, Z.m.9, Z.m;13 .4 ' 3 IV Z.m.2, Z.m.5, Z.m.6, 3 3 V Z.m.3, Z.m.8, Z.m.12, Z.m.16 4 . 3 VI Z.m.3, Z.in.10, Z.m.14 3 2 VII Z.m.ll, Z.m.12, Z.m.17 3 3 Intre soiurile din fiecare grupă, cultivate la Stațiunea experimentală Pantelimon, s-au efectuat — în anul 1960 — încrucișări forțate dialele directe și reciproce, obținîndu-se în total 54 de hibrizi. Pentru hibridare s-a folosit metoda izolării inflorescențelor mascule și femele înainte de înflorire în pungi de hîrtie cerată și apoi în momentul înfloririi s-au efectuat polenizările încrucișate. în anul următor (1961) hibrizii au fost cultivați alături de genitori, pe rînduri de 21 m lungime fiecare, la distanța de 1 m între rînduri. Pe rînd, distanța între plante a fost de 35 cm, astfel că fiecare rînd a avut 60 de plante. La toate aceste plante s-au făcut observații de vege- tație și măsurători biometrice, datele obținute fiind apoi interpretate statistic. Condițiile meteorologice în anul 1961 din cursul perioadei de vegetație a porumbului-, au prezentat unele abateri de la normal. Temperaturile scăzute și precipitațiile abundente de la sfîrșitul lunii aprilie, din cursul lunii mai și începutul lui iunie au determinat prelungirea perioadei de la semănat la răsărit și o întîrziere în creșterea plantelor. Mai tîrziu, în perioada de formare și umplere a bobului, timpul a fost relativ secetos, mai ales în cursul lunii septembrie, fapt care a determinat o șiștăvire parțială a știuleților și a diminuat într-o oarecare măsură recolta. REZULTATE în tabelul nr. 2 sînt prezentate rezultatele privind studiul feno- menului heterozis la cei 54 de hibrizi, notați convențional cu litera H urmată de numărul hibridului. în determinările efectuate s-a ținut seama de greutatea medie a unui știulete și de producția de știuleți la o plantă, de înălțimea medie a plantelor și de gradul de precocitate. Pentru Tabelul nr. 2 în Fi heterozlsul la hltrieli de Rezultatele Hibri- dul Mama Hibridul: prod. și înălț. Tata Greutatea medie a știu- letului g Producția de știuleți la o plantă g Precocitatea note de la 1-8 I înălțimea totală a dantelor cm H1 Z.m.l — 2% +4% Z.m.ll 160 165 95 178 175 82 l 7 4 7 176 183 177 . Hs Z.m.l -44% -1% Z.m.4 160 109 103 178 99 101 7 7 8 177 175 171 HB Z.m.l -30% . -1% Z.m.14 160 112 84 178 123 134 7 5 4 176 174 146 h8 Z.m.l -23% +5% Z.m.15 160 128 69 178 . 136 59 7. 7 5 176 185 89 h7 Z.m.l . -37% < -4% Z.m.8 160 127 136 178 112 141 7 ■ 6 8 176 189 197 h8 Z.m.2 + 83% -11% Z.m.13 63 92 34 53 97 33 7 3 2 180 160 131 H, Z.m.2 + 101% +1% Z.m.6 63 103 48 - 53 107 49 7 4 2 180 182 125 H10 Z.m.2 +26% . -8% Z.m.9 63 97 ' 96 53 95 75 _ 7 5 2 1 180 165 148 Hu Z.m.2 -1% -10°/ Z.m.5 63 90 78 53 85 86 7 ' 2 2 180 162 134 / Hi» Z.m.2 + 48% +3% Z.m.7 63 107 91 53 119 80 7 5 8 180 185 95 ' Hu Z.m.3 + 54% . + 6% Z.m.16 101 156 59 101 156 59 7 6 2 167 177 110 -U j . ■ intj 7 It / 7 •■'ii 8 ‘ His Z.m.3 -20% -9% Z.m.8 101 112 141 .iese d 167 179 1'. 197 ® — c. 787 4 Tabelul nr. 2 (continuare/ Hibri- ■ dul Mama Hibridul : Tata prod. și înalț. ■■ Greutatea medie a ștlu- letelui g Producția de știuleți la o plantă g Precocitatea note de la 1-8 înălțimea totală a plantelor: cm:' , . X Z.m.3 1 X l 101 101 7 167 Hie -J0% + 7% 149 149 6 184 Z.m.12 167 167 8 171 ț Z.m.3 101 101 7 167 Hu -7% >+6% 124 124 |5 178 Z.m.14 134 13+ , 4 . , 146 -ț Z.m.3 101 -101 ? 1 167 H20 +19% ' ■ +6% i 161 161 4 191 z.m.l o 135 135 8 . 480 • Z.m.5 ' 86 86 2 > 134 ' Hfț . +31% -10% . 113 113 1 160 'Z.m.2 53 53 7 j 180 } Z.m.5 86 86 , 2 134 hm + 14% + 3% 98 98 1. 138 Z.m.6 49 49 - 2 «125 Z.m.4 103 1 101 8’ 171 Hî4 , +20% + 5’% 120 121 4 185 Z.m.ll 95 • 82 7 ■178 Z.m.4 103 101 8 171 . -30% + 2% 106 93 7 174 Z.m.14 1 ■ / . ' V 84 '134 4 , 146 l Z.m.4 103 101 8 171 h47 -41 % + 5% 109 ' 105 8 184 < Z.m.l 160 178 . 8 , 176 Z.m.7 91 80 8 ' 95 1 ' H|8 +63% < ;-4% , 114 130 3 ' 173 । Z.m.2 ■ 63 53 7 180 MW \ Z.m.7 , 91 80 8 95 H„ + 38% 101 110 2 180 . ' 7 Z.m.13 34 ' 33 . 2> 131 j ' Z.m.7 91 ■ '80 8 / 95 H30 , +55% ®?'+6% 139 , 124 ' 2 i 156 Z.m.9, $ 96 ' 75 2 148 ' ' i Z.m.6 l . 48 ■ 49 ' 1 2 125 +122% \ \ ( " *-12% 74 ' 118. ■ . \ 2 159 Z.m.2 a, >. 63 ' 53' 7 180 Z.m.6 irul Inoi. ' 48 49 2 '125 . Hsl. 1 +1 % medio a, v. xx. 127 , 95' 1 144 Z.ta.5 tned’o r ~ 78 ' 86 ( 2 134 i Tabelul nr'. 2 (continuare) Hibri- : dul ■ Mama ■ < Hibridul : , prod.' și înălț. s Tata Greutatea : medie a știu- leteluig ; Producția de știuleți la 0 plantă g Precocitatea note de ' la 1 — 8 : ■înălțimea totală a plantelor cm ■ Z.m.l 2 174 167 ,8 171 h36 -j4% +2% 154 ' 143 3 174 ' Z.m,17\ . 66 ; 95 .5 137 \ + . Z.m.12 ■ ' 174 167 * 8 171 H37 -20% +8% 142 132 ■ 5 185 Z.m.3 \ 112 ' 101 7 .167 Z.pi;12 174 167 8 M'. 171 h38 ‘ -30% 0% 112 116 7 171 Z.m.16 ' 39 59 , ; > 7 ' (110 • Z.m.12 > 174 167 .8: ■ 171 H39 .. — 12% +5% 154 146 5 185 Z.m.ll 95 82 - \ 7 477 Z.m.12 174 , 167 ’ 8 1 171 h40 , -20% -10% 132 ' 133 ' • 8 177 Z.m.8 ■■ z . 136 141 8 197 Z.m.8 z , < 136 141 8 197 H« -25% । -9% 132 133 5 ■ 178 Z.pi.l ' ' ' 160 178 ,7 176 / Z.m.8 ' 136 . 141 ; 8 , ' 8 ' 197 H4l + 16% -10% •. 131 164 ■ 177 Z.pi.16 39 59 7 110 ■ • 1' ■ i . ■ z 'Z.m.8 ■ 136 141 8 197 h44 +4% • -11% 161 174 7 ' ‘ 175 Z.m.12 , ) 174 167 8 Z.pi.8 136 ' 141 8 '■ 197 H46 -38% -9% 119 87 8 178 z.m.15 69 ‘ 59 5 89 , Z.m.9 96 X 75 - 2 148 HM - + 78% +19% ’ ,133' .< 134 2 183 Z.m.2 • 63 53 7 180 Z.m.9 ■ ' 96 75 2 148 H^ + 44% 4-7% 121 115 2 159 Z.m.7 / 91 80 '.8 95 H» ' , Z.m.9 96 75 2 ' 1 148 +44% +5% , 110 10Ș . '. .155: ■ v Z.m.13 34 . lire’ aui ' 2 131 h60 Z.m.10 -1% -10% 134 137 ,x?.iese din 101 8 6 180 161 Z.m.3 . . 112 7 167 ' ffili lin । 288 Tabelul nr. 2 (continuare) HI Hibri- m dul Mama Hibridul : prod. și înalț. Tata Greutatea medie a știu- letelui g Producția de știuleți Ia o plantă g Precocitatea note de la 1-8 înălțimea totală a plantelor cm H Z.m.ll + 49% 0% Z.m.17 95 145 66 82 142 95 7 5 5 177 177 137 H iH^ Z.m.ll -17% -5% Z.m.14 95 130 84, 82 110 134 7 5 4 177 166 146 II h53 Z.m.ll -30% -3% Z.m.l 95 123 160 82 124 178 7 5 7 177 17,1 176 li '^51 Z.m.ll -16% +6% Z.m.12 95 151 174 82 140 167 7 5 8 , 177 189 171 1 Hes Z.m.ll + 42% +8% Z.m.4 95 136 103 82 144 101 7 8 8 176 192 171 * HI ^67 Z.m.14 , -30% ' 0% Z.m.4 84 : 103 103 134 / 93 101 4 5 8 146 171 171 h68 : Z.m.14 -27% 0% Z.m.l 84 130 160 134 130 178 4 5 7 146 176 176 । H ^8i Z.m.14 -12% -6% Z.m.3 ; 84 110 112 134 117 101 4 5 7 146 156 167 m ^2 Z.m.14 -19% -4% Z.m.ll 84 105 95 134 108 82 4 4 7 146 169 176 ■ h63 Z.m.14 -4% -1% Z.m.10 . 84 . 126 134 134 130 135 4 5 8 146 178 180 |H ^64 Z.m.15 —19% +6% Z.m.l 69 132 160 , 59 144 178 5 6 7 89 187 176 1 ■ h66 Z.m.16 + 14% / . 4-1% Z.m.3 , 39 109 112 59 115 101 7 5 7 110 170 167 Ml -^66 1 r-,. ■B F z.m.m Turmon 16% ;medi^.j Z.m.8 | cs V | 39 104 136 59 118 141 7 5 ' 8 1 l 110 178 ! 197 7 HETEROZISUL LA HIBRIZII RECIPROCI DE ZEA MAYS L. ' 289 Tabelul nr. 2 (continuare) Hibri- dul Mama Hibridul Tata prod. și înălț. Greutatea medie a știu- letelui g Producția de știuleți la o plantăg Precocitatea note de de la 1 — 8 înălțimea totală a plantelor cm Z.m.16 39 59 7 110 h87 — 19% + 3% 123 133 5 ' 176 Z.m.12 174 167 8 171 Z.m.17 66 95 5 ' 137 h88 -22% -5% 83 74 5 167 Z.m.ll 95 82 7 177 Z.m.17 66 95 5 , 137 h89 -3% + 13% 143 161 7 194 Z.m.12 174 167 8 171. aprecierea precocității s-a folosit un sistem de notare de la 1 la 8, plan- tele cele mai precoce fiind notate cu 1 și cele mai tardive cu 8. Rezultatele obținute la hibrizi (rîndul din mijloc) sînt însoțite de cele obținute în același an la genitorul mamă (rîndul de sus) și la genitorul tată (rîndul de jos). Producția de știuleți și înălțimea hibrizilor au fost comparate cu acelea ale genitorului cel mai productiv sau cel mai înalt,, iar rezultatele exprimate în procente sînt prezentate pe rîndul din mijloc. Depășirea genitorului mai productiv s-a notat cu semnul ( + ), iar în cazul nedepășirii ș-a folosit semnul(—). ; Analizînd aceste rezultate se pot constata următoarele : a) Numărul hibrizilor care au dat o producție mai mare decît a geni- torului cel mai productiv a fost de 22, adică 40,7% din totalul hibrizilor, iar al hibrizilor cu producție intermediară între genitori a fost tot de 22. b) Numai un număr de 10 hibrizi, adică 18,6%, au dat o producție mai mică decît a ambilor genitori. c) Sporul de producție la cei 22 de hibrizi care au depășit genitorul cel mai productiv a fost cuprins între 1 și 122 %, hibrizii putînd fi clasifi- cați astfel: — 15 hibrizi au dat un spor cuprins între 1 și 50% $ » ,, ,, » „ $0 și 100% v d ii » >; peste 100%. / Cei 7 hibrizi care au depășit cu peste 50% producția genitorului cel măi productiv sînt prezentați în tabelul nr. 3. Analizînd aceste date se poate constata că la acești 7 hibrizi nu există o corelație strînsă între productivitate și înălțimea plantelor. în ceea ce privește precocitatea toți acești 7 hibrizi au fost intermediari între genitori, egali sau mai precoci decît cel mai precoce genitor. în general, țrebuie relevat că hibrizii cu o producție mare au avut și o precocitate bună comparativ cu genitorii, după bumjh?.iese din datele tabelului nr) 4. Trebuie subliniat faptul că nici un hibrid, nu a fost mai tardiv decît ambii genitori. 299 ' P, RAICU și CONSTANTA CRITINIU 8 Tabelul nr. 3 Hibrizii do porumb din F, cei mai productivi Hibridul Depășirea geni- torului cel mai productiv o/ /o Depășirea geni- torului cel mai înalt . • % Precocitatea «u + 54 . + 6 inai precoce decît ambii genitori «30 + 55 + 6 egală cu cel mai precoce «28 + 63 - 4 mai precoce decît ambii genitori «48 + 78 + 19 egală cu cel mai precoce + 83 -11 intermediară între genitori h9 4-101 4- 1 intermediară între genitori H3î i 4-122 -12 egală cu cel mai precoce Tabelul nr. 4 Precocitatea hibrizilor do porumb din F, comparativ cu genitorii Precocitatea hibrizilor / La toți hibrizii La cei mai productivi decît ambii genitori La cei cu producția intermediară între genitori La cei cu pro- ducția mai mică decît a genitorilor abso- lut 0/ /o abso- lut % abso- lut 0/ , - /o abso- lut % Mai precoce decît ambii genitori 23 43 11 51 10 47 2 20 Egală cu cel mai precoce 13 24 6 27 5 22 2 20. Intermediară între genitori 13 24 3 13 5 22 5 50 Egală cu cel mai tardiv 5 9 2 9 2 9 1 10 Total: 54 100 22 100 22 100 10 100 Calculul coeficientului de corelație între producția și înălțimea plan- telor la toți cei 54 de hibrizi a arătat că între cele două caractere există o slabă corelație pozitivă (r= +0,36), în timp ce între producția și preco- citatea lor există o slabă corelație negativă (r = — 0,27). La cei 22 de hibrizi care au manifestat heterozis depășind ambii genitori, corelația între producție și înălțimea plantelor, precum și între producție și precocitatea plantelor, este mult mai strînsă fiind r = + 0,45 în primul caz și r = —0,64 în al doilea. ■ Pentru determinarea capacității combinative generale a soiurilor studiate s-au efectuat încrucișăm i. lialele, rezultatele obținute fiind prezen- tate în tabelul nr. 5. Tabelul nr. 5 Rezultatele încrucișărilor diatele intre soiuri de porumb Genitorii Subspecia, varietatea și soiul Hibrizii obținuți Producția Precoci- tatea înălțimea Z.m.l Ș ssp. indurata var. vulgata — Romînesc de Stu- dina (R. P. Romînă) Hp H„ H6, H„ H, + 25% - 9% +16% Z.m.l ă ssp. indurata var. vulgata — Romînesc de Stu- dina (R. P. Romînă) Hjj, h41, H63, H6s, Hm + 37% - 9% + 14% Z.m.2 $ ssp. indurata var. aurantiaca — Portocaliu de Tg.-Frumos (R.P. Romînă) «»> «10. «11» «18 + 40% + 14% + 38% Z.m.2 ssp. indurata var. aurantiaca — Romînesc de Studina (R.P. Romînă) «22’ h28, h32, H46 + 70% — 42% + 34% Z.m.3Ș ssp. indurata var. alba — Sedefena (R. P. Bul- garia) «14» «16» «18» «20 + 15% — 22% + 20% Z.m.3 <3 ssp. indurata var. alba — Sedefena (R.P. Bul- garia) «37» h60, h61, h66 + 1% -22% + 10% Z.m.4$ ssp. indurata var. alba (U.R.S.S.) ^24» ^26’ ^27 - 19% + 5,5% + 9% Z.m. 4ă ssp. indurata var. alba (U.R.S.S.) h3, h65, h67 - 14% ■ + 11% .+ 8% Z.m.5 $ ssp. indurata var. alba — Iregi 12 hetes (R.P. Ungară) h22, h23 + 106 % - 77% - 2% Z.m.5 Hgg - 3% - 24% 0% Z.m.15? ssp. saccharata var. dulcis—Country Gentleman (R.D. Germană) - 19% - 14% + 6% Tabelul nr. 5 (continuare) Genitorii Subspecia, varietatea și soiul Hibrizii obținuți Producția Precoci- tatea înălțimea Z.m.15 $ ssp. saccharata var. dulcis-Country Gentleman (R.D. Germană) h6 - 23% 0% + 5o/o Z.m.16 ? ssp. saccharata var. coeruleodulcis-Black Mexi- can (U.R.S.S.) Hos» A67 - 10% - 34o/o - 2% Z.m.l6iMM, nan h HanSojiee paunecnejiBiii na pofliiTejieii. V pepnnpoKHHtx raSpugOB hhtbhchbhoctb rerepoanca chjibho Kone- âajiacB; y nac™ mSpu^oB reTeposnc uaSinogajicH jihiub npn npHMBix CKpeniHBaHMHx (H„n, Haa, H42, H44, H«, HB7) h hc npoHBnHjicn npn o6paT- HHX CKpemHBaHMHX (Hn, H26, H40, H50, H66 H68). HsyHeHne oSnțeiî KOMSuHaqnoHHoft cnocoâuocTn mctohom HnajijiejiB- hbix CKpeipHBaHHH nouasajio, hto BHaHHTejiBHan uacTB 17 nsyuaBniMXCH COpTOB HBJIHeTCH IjeHHOii B KaueCTBe poHMTejIBCKHX $OpM. ruSpiIHBI, no- jiyneHHbie ot 8 coptob (Z.m.2, Z.m.5, Z.m.6, Z.m.7, Z.m.9, Z.m.10, Z.m.12, Z.m.13), nanii npnfiaBKii ypoîKan ot 45,5 no 110,5%, no cpaBneumo c ponHTejiBCKUMH napaMM. BIBLIOGRAFIE 1. Cauderon A., Les mats-hgbrides en France, 6tu.de de la precocite, Ann. de l’Amâlioration des plantes , 1958, 3. , 2. East E.M.a. HAYES H. K„ Heterozygosis in Evolution and in Plani Breeding, Plant Industry Bull., 1912, 243. 3. Grebenscikov I,, Uber den Heterbsiseffekt bei F1 - Bastarden verschiedener Maisherkunfte in einem ftir Mais besonders ungiinstigen Jahre, Zeitschrift filr Pflanzenzuclitung, 1957, 37, 4. 4. Hayes G., Deuelopment of the heierosis concept, in Heterosis, ed. J. Gowen, 1952. 5. Jones D. F., Dominance of linked factors as a means of accounting for heterosis, Genetics, 1917, 2. 6. Koelreuter I., Vorlăufige Nachricht von einigen das Gesc'hlecht der Pflanzen betreffenden Versuchen und Beobachtungen, Leipzig, 1766. 7. Kajihhhh M. G., Fu6pudmie ceMcna KyKypyaw, CenbXosrnB, MocKBa, 1956. 8. Mangelsdoiw P„ Hybrid corn, Sci. Amer., 1951, 185, 2. 9. Shull G. H., Hibridization methods in corn breeding, Amer. Breeders, 1910, 1. 10. , * , Experiențe cu porumbul dublu hibrid, I.C.C.P.T., București, 1961. CONTRIBUTION Ă L’BTUDE DE L’HETfiROSIS CHEZ LES HYBRIDES RECIPROQUES DE ZEA MAY 8 L. DE DIFFERENTES PROVENANCES RfiSUMfi En vue d’dtudier le ph^nomene d’hdtdrosis chez le maîs, les auteurs ont effectu6, en 1960 et 1961, des croisements dialleles, directs et reci- proques, știr un lot de 17 varietds appartenant ă quatre sous-especes et 12 varidtds, provenant de diffârents instituts de recherches de cinq pays. On a obtenu au total 54 hybrides, dont 40,7% ont donnd une production supârieure au gâniteur le plus productif; chez sept hybrides l’augrhenta- tion du rendement allait de 54 â 122%. Seulement 18,6% des hybrides ont donnâ un rendement infcrieur aux deux gdniteurs. En gâneral, les hybrides ont montrâ une bonne prdcocitd, 67 % du total 4tant plus hâtifs que leurs deux g^niteurs ou âgaux avec le gâniteur le plus precoce. L’intensit4 de l’het^rosis s’est av4r4e tres variable chez les hy- brides r^ciproques, ne se manifestant chez une pârtie des hybri- des que lors des croisements directs (Hî0, H22, H42, H44, H51, H57) et n’apparaissant pas lors des croisements inverses (Hin H26, H40, H5OJ H66, H68). . L’etude de l’aptitude g6n6rale ă la combinaison par la m^thode des croisements dialleles, a montrd qu’une bonne pârtie des 17 vari^tds etudiees sont m^ritantes en tant que g^niteurs. Les hybrides â la formation desquels ont participi huit varictds (Z.m. 2, Z.m. 5, Z.m. 6, Z.m. 7, Z.m. 9, Z.m. 10, Z.m. 12, Z.m. 13) ont donnd des augmentations de rendement allant de 45,5 â 110,5% par rapport aux geniteurs. RECENZII B. A. BBIKOB, ffoMWiambi păemutnenwoeo nonpoea CoeemcKoeo Cowaa (.Dominantele învelișului vegetal al Uniunii Sovietice), Alma-Ata, 1960, voi. I> 316 pagi, 41 tabl.; 1962, voi. II, 436 pag., 4 tabl. Din cele peste 500 000 de specii de plante ce au fost descrise pînă în prezent, numai un nuniăr foarte redus are rol hotărîtor în formarea vegetației și în acumularea de energie solară. Aceste plante sînt speciile care domină în învelișul vegetal—dominantele. Importanța lorperitru viața de pe planeta noastră, în general, și pentru societatea omenească, în special, este deosebit de mare. Dominantele produc cea mai mare parte a substanței organice din biosferă, furnizează produse alimentare, furaje, material de construcție, combustibil, diverse alte produse. Ele .ser- vesc ca indicatoare ale solului și microclimei. e ■ Pornind de la rolul deosebit al dominantelor, în alcătuirea vegetației, școala geobotanică rusă și apoi sovietică.le-a pus la baza clasificării și sistematizării vegetației. O vastă lițergttiră. este consacrată acestei probleme. , Pînă în prezent nu a .existat însă un conspect al dominantelor și al unităților de vege- tație constituite de ele, deși necesitatea unei asemenea lucrări era evidență și a fost șubliniață în literatură,, de mulți autori. , . . 1 Sarcina deosebit de dificilă a întocmirii unei asemenea lucrări șl-a luat-o cunoscutul.geo- botanist sovietic prof. B. A. Bîkov. într-o monografie, din care au apărut primele două volume (urmează să mai apară încă două), autorul și-a propus să dea pe scurt descrierea tuturor domi- nantelor din U.R.S.S., să enumere și să sistematizeze asociațiile lor descrise pînă acum. ( , Volumul I cuprinde descrierea a 240 de specii de dominante făcînd parte din grupblâ : alge, licheni, mușchi, ferigi, gimnosperme. Din acest volum deosebit de important pentru practica sînt gimnospermele care alcătuiesc pădurile cele mai valoroase din punct de vedere economici în volumul II sînt caracterizate în continuare 453 de specii de monocoliledonale. Pe primul loc ca importanță se situează aici gramineele și ciperaceele care formează în cea mai mare parte vegetația stepelor, a prafurilor și locurilor mlăștinoase. Pentru fiecare specie se arată felul dominanței, apartenența la o anumită'biomorfă și ecp- morfă, se descrie arealul, condițiile ecologice caracteristice. Se face o scurtă prezentare a carac- terelor morfologice și a biologiei, apoi se analizează rolul fitocenologic al speciei. Se descrie for-, mația alcătuită de specia respectivă și se enumără asociațiile indieîndu-se autorul loi>,Acolo unde este cazul se dau date privind productivitatea (lemn, furaje, alte produse). Se indică tot- odată lucrările în care se pot găsi fotografii reprezentînd specia spu unitățile el de vegetație. Se obține astfel un tablou sintetic și foarte complet al principalelor’ caractere bioecogeo-. grafice ale fiecărei dominante, al locului ce-i revine în covorul vegetal, al importanței sale eco- nomice. - 1 300 RECENZII 2 3 RECENZII 301 Speciile sînt prezentate în ordinea sistematică. După fiecare grupă mai mare se face o scurtă sinteză asupra dominantelor din grupa respectivă și sistematizarea formațiunilor în unități geobotanice superioare. Cîteva cuvinte despre sistematica unităților de vegetație folosită de B. A. Bîkov. Sistemul de clasificare adoptat nu este unitar. Pe de o parte el se bazează pe o clasificare morfologică a asociațiilor, pe de altă parte pe o clasificare geobotanică. Autorul își bazează clasificarea morfologică pe teoria sa formulată mai demult (1953, 1957) a suprastraturilor de legătură. Suprastratul (rus. sloi; lat. strues) este partea structurală fundamentală a fitocenozei. El este format dintr-o dominantă sau cîteva codominante împreună cu speciile lor însoțitoare. O fitocenoză poate fi formată din cîteva suprastraturi, dintre care unul exterior și celelalte inte- rioare, cuprinse în primul. Suprastratul se poate diviza în cîteva straturi aeriene sau subterane. Suprastraturile de legătură sînt comune mai multor tipuri de fitocenoze. Ele pot fi vica- riante cînd sînt alcătuite din aceeași dominanță (de exemplu suprastratul cu afin din molidișuri, făgete, gorunete) sau corespondente cînd dominantele sînt specii diferite dar apropiate prin mor- fologie și ecologie. Prima unitate din sistemul morfologic al autorului este seria de asociații sau ingregația — o grupă de asociații fiecare făcînd parte din altă formație dar care sînt vicariante sau corespon- dente, avînd un același suprastrat de legătură. Ingregațiile care au suprastraturi de legătură formate din specii apropiate morfologic- ecologic se reunesc în ordine de asociații. De pildă toate pădurile de rășinoase cu ferigi alcătuiesc un ordin de asociații. Ordinele cu suprastraturile de legătură dominate de o anumită grupă morfologică mai-mare de plante intră într-un subtip de vegetație (de pildă pădurile de rășinoase cu ierburi). Unitatea cea mai mare este tipul de vegetație , care după Bîkov are un volum mai mic decît accepțiunea mai veche a acestei noțiuni. Acesta reunește subtipurile alcătuite dintr-o anumită grupă morfologică de dominante ce participă numai în suprastratul principal. Clasificarea geobotanică cuprinde unitățile obișnuite asociația formația. Treapta următoare este denumită de Bîkov congregație. Congregațiile se reunesc în pangregații care, judecind după lucrările mai vechi ale autorului, se pare că sînt identice cu tipul de vegetație. în fond aceste clasificații nu sînt mult deosebite una de alta. Criteriul principal de con- stituire a unităților sistematice este același: dominantele și suprastraturile formate de acestea. Prima clasificare — morfologică — pornește însă obișnuit de la dominantele ce alcătuiesc supra- straturi interioare (mușchi, licheni, ierburi, arbuști etc.). Cea de-a doua geobotanică se bazează pe dominantele suprastraturilor exterioare, principale (al arborilor de exemplu, în cazul pădurilor). în această ordine de idei este necesar să precizăm sensul pe care-1 dă B.A. Bîkov noțiu- nilor de edificatoare și dominantă. Din clasificarea sa rezultă că orice dominantă (sau respectiv subdominanta) este o edificatoare. Fiecare suprastrat își are dominanta sa ceea ce înseamnă că nu mai avem o singură edificatoare a asociației, ci mai multe edificatoare ale părților componente ale asociației. B.A. Bîkov înțelege deci specia edificatoare altfel decît G. I., Poplavșkaia și V. N. Sukacev. Utilitatea acestei schimbări de sens rămîne o problemă deschisă; admiterea ei poate conduce la tendința de a clasifica părți structurate și nu fitocenoze, așa cum face de exemplu Lipmaa. Asociațiile pe care autorul le enumera sînt încadrate în ambele sisteme. Sistemul morfologic de clasificare, după cum recunoaște însuși autorul, nu constituie decît un mijloc comod de ordonare a unui material. Este adevărat că pornind de la dominante și de la ideea suprastraturilor de legătură sistemul capătă în bună măsură și trăsături ecologice și chiar anumite trăsături genetice. Aceste trăsături pot fi fără îndoială dezvoltate astfel, îneît în final sistemul să capete un caracter genetic mai pronunțat. în cadrul școlii geobotanice sovietice încercările de clasificare a vegetației au fost și sînt numeroase. Ele au avut însă fie un caracter parțial, fie foarte general. Meritul deosebit al prof. B. A. Bîkov este că încearcă în monografia sa să realizeze pentru prima dată o clasificare com- pletă a întregei vegetații din U.R.S.S., pornind de la unitatea de bază — asociația — și mer- gînd pînă la unitățile de clasificare cele mai înalte — tipul de vegetație, pe baza unui criteriu unitar. în același timp autorul realizează o operă de mare importanță — un prim conspect al asociațiilor descrise pînă acum în U.R.S.S. Rolul unei asemenea lucrări pentru asigurarea uni- tății mai mari a cercetărilor ce se execută de către diverși cercetători este covîrșitor. Monografia Dominantele învelișului vegetal al Uniunii Sovietice a prof. B. A. Bîkov trebuie, de aceea, salutată ca o lucrare ce deschide un nou capitol în clasificarea vegetației. N. Doniță 10 —o. 787 LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gîndirii și caracterului meu. Autobiografia (1809-1882), 252 p. + 1 pl., 14,50 lei. Ampelografia Republicii Populare Romîne, voi. IV, Soiurile neraionate + 52 pl., 72,50 lei. Ampelografia Republicii Populare Romîne, voi. V, Soiurile neraionate 144 pl., 75 lei. Analele Institututlul de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria B, 11,70 lei. A—K. K-Z, 282, p. ¥ * ¥. Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria C, 452 p. + pl., 17,40 lei. ¥ * ¥ Starea fitosanitară în Republica Populară Romînă în anul 1958—1959,_ 116 p. + l pl., 5,80 lei. ' ¥ * ¥ Ocrotirea naturii 6, Buletinul Comisiei pentru oerotirea monumentelor naturii, 212 p. + 1 pl., 15,50 lei. ¥ * ¥ Prima Consfătuire de fiziologie vegetală din R.P.R. 156 p., 7,10 lei. EVDOCHIA COICIU și GABRIEL RÂCZ, Plante medicinale și aromatice din R.P.R., 683 p. 38,50 lei. SEVER PETRAȘCU șl colab., Analiza preparatelor fitofarmaceutice, 239 p. + 10 pl., 14,70 lei C. MOTAȘ, I. BOTOȘĂNEANU și ȘT. NEGREA, Cercetări asupra biokgiei izvearete^și apelor freatice din partea centrală a (în piei llimîne, 367 p. + 5pl., 19,5( lei. 670 p 704 p.+ + 5 pl.,