ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 36^1 STUDII Șl CERCETĂRI DE IIDH SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ 3 TOMUL XIV 1962 EDITOR A. A C A DE M I E I R E P U B L I C II P O P U I, ARE- ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ---------—COMITETUL DE REDACȚIE N. SALĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil-, GEORGETA FABIAN- GALAN ; ȘT. P&TERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Acade- miei R.P.R.; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU - secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ Tomul XIV, nr. 3 1962 SUMAR Pag. C. C. GEORGESCU, V. TUTUNARU și I. CATRINA, Cercetări asupra umi- dității lemnului la molizii defoliați de Lymantria monacha L. 259 H. CHIRILEI, V. ȘTEFAN, N. DOROBANȚU, D. BOȚI, GEORGETA CURTI- CĂPEANU și M. BOȚEA, Influența diferitelor îngrășăminte asupra absorbției fosforului și a proceselor fiziologice în plantele de sfeclă de zahăr studiată cu ajutorul metodei izotopilor radioactivi. 277, GH. BÎLTEANU, I. BRAD și VOICA RADA, Influenta nutriției minerale asu- pra activității catalazei la floarea-soarelui și porumb.. 287 D. GR. CONSTANTINESCU, ELENA TARPO și DINH DUC TIEN, Contri- buții la studiul localizării și dinamicii flavonoidelor din speciile de Ta- getes patulus L. și Tagetes erectus L. .................. 299 Stigonemataeeae (Kirchn.) Geitl. și descrierea~unei noi unități din cadrul variabilității genului Hapalosiphon Năgeli . ......................... 309 LUCIAN GRUIA, Cyanophyceae din ape poluate cu petrol.................. . . 325 I. POP, Striația ruginie a sorgului și mozaicul porumbului în Republica Populară Romînă . . ................................................., 337 ELVIRA GROU, GABRIELA BALIF și CONSTANTIN BERATLIEF, Deter- minarea reziduurilor de dieldrin în tuberculii de cartof................................ 345 C. D. CHIRIȚĂ, Indicii de umiditate ai solului.............. . . 351 RECENZII . . ................................................... 375 studii si cercetări de biologie Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de .4 ori pe an REDACȚIA.: BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr. 1251 Telefon 14.64.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E. ACADEMIE DE LA EEPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAAEMHH PyMLIHCKOÎi HAPOflHOlî PECnYBJIHKH ETUDES ETRECHERCHES DE BIOLOGIE S^RIE BIOLOGIE VEGETALE Tome XIV, n° 3 1962 Tpy^bi h hccjie^obahhh no BnoJiornw C E P H H BHOlOPia PACTEHMi Tom XIV, A» 3 1962 8 O M M AI E B Page C. C. GEORGESCU, V. TUTUNARU et I. GATRINA, Recherches portant sur Thumidit6 du bois des epiceas defeuilles par Lymanlria monacha L. 259 H. CHIRILEI, V. ȘTEFAN, N. DOROBANȚU, D. BOȚI, GEORGETA GURTI- CĂPEANU et M. BOȚEA, L’influence de diffdrents engrais sur l’absorption du phosphore et Ies processus. physiologiques dans Ies plantes de bette- rave sucriere, etudiee â l’aide d’isotopes radioactifs............ . 277 GH. BÎLTEANU, I. BRAD et VOICA RADA, L’influence de la nutrition mi- nerale sur l’activite de la catalase, ehez le tournesol et le maîs . . . . 287 D. GR. CONSTANT1NESCU, ELENA TARPO et DINH DUC TIEN, Gontri- bution â l’etude de la localisation et de la dynamlque des flavonoîdes dans Ies'especes de Tagetes patulus L. et Tagetes erectus L. . . . . . . 299 TRAIAN I. ȘTEFUREAC, Considerations systematiques et phylogeniques sur la familie des Stigonemataceae (Kirchn.) Geitl. et description d’une nouvelle unite au sein de la variabilite du genre Hapalosiphon Năgeli . . . . 309- LUCIAN GRUIA, Cyanpphyceae des eaux polluees par le pdtrole ....... 325 I. POP, La s.triure rouillee du sorgho et la mosalquc du mais, dans la Republique Populaire Roumaine........................................._.... 337 ELVIRA GROU, GABRIELA BALIF et CONSTANTIN BERATLIEF, La determination des reșidus de Dieldrin dans Ies tuberculos des potnmes de terre ............................................................ 345 C. D. CHIBIȚĂ, Les indiccs d’humiditc du sol . '......;........... • 351 COMPTES RENDUS........................................................ 375 COflEPÎKAHHE CTP- K. K. flîKEOPflJKECKy, B. TyTVHAPV h PI. KATPPIHA, HccJiejțoBaHJie BJiaHtHOCTH HpeBeciiHLi eneii, JtetjjojiMpoBanHBix MOHameHKOii (Lyman- tria monacha L.)........................................ 259 X. KHPUJIEM, B. BITE® AH, H. flOPOBAHIjy, fl. BOTM, flWOPflJKE- TA KVPTHKBnHHy n M. BOTH, Bjiiihhiw paBJînmiBix y^oSpenuii na nornomemie $oc$opa n na #M3MOJiorniiecKne npoqeccti b pacTe- hhhx caxapHoii cbokjim, MByaaBmiiecH c noMointio MOTO^a pajțnoaKTnB- hmx nsoTonoB................................................ . 277 r. BBIJITflHy, H. BPAfl n BOHKA PAflA, BjiMHHne MMHepanbHoro numim na aKTUBhocTB KaTaJiaaw y noHconHeHHHKa m KyKypyati . . 287 T. KOHCTAHTHHECKy, EJIEHA TAPIIO n flHHX flVK THEH, K MayMeHHio noKanMBaițHH h HimaMHKH $jiaB0H0HH0B y bhhob Tagetes pa- tulus L. n Tagetes erectus L. . . . . .................. 299 TPAHH H. niTEOyPHK, Coo6patKeHHH no CHCTeMaTiine m ^MJioreneay com. Stigonemataceae (Kirchn.) Geitl. n onncaune hoboH cncTeMaTH- HecKOit ejțHHimBi: b paMKax itBMeHHHBOCTii pofta Hapalosiphon Năgeli 309 JIYHMAH rPI/BH, Ct.% 266 C. C. GEORGESCU și COLABORATORI 8 La vîrful tulpinii arborilor de categoria III s-a constatat cea mai scăzută umiditate (105%). Arborii din categoria III, față de cei din categoria II, prezintă o lățire în sens radial și longitudinal a volumului de lemn cu umiditate sub 40%, precum și îngustarea volumului acestuia cu umiditate mai mare, de peste 60%. Măsurătorile întreprinse ne arată că în această lună se consumă re- zervele de apă dm centrul tulpinii și, în paralel, se reduce suprafața de cir- culație a apei din alburn. într-o lucrare anterioară (2) s-a arătat că la această categorie de arbori scade mult viteza de ascensiune a apei, ceea ce înseamnă o micșorare importantă a fluxului de sevă. Aceasta cauzează continuarea procesului de uscare a arborilor de categoria III în cursul lunii mai, cu toate că față de aprilie s-a înregistrat, cum am arătat, o slabă activare a circulației apei. Luna iunie (Fig. 3) Din analiza modului cum se prezintă umiditatea lemnului la fiecare categorie de arbori în comparație cu aceea măsurată în luna precedentă rezultă următoarele : — La arborii martori conținutul în apă este în ușoară creștere, fapt care se explică prin surplusul de precipitații și vreme răcoroasă din această lună. Creșterea umidității este indicată de valorile medii ale umidității lemnului la nivelele rondelelor. în zona periferică se întrerupe curba de umiditate de peste 150%, care în luna mai era continuă; aceasta arată o micșorare a umidității pe anumite porțiuni ale tulpinii în inelele periferice ale albumului. în paralel totuși, zona periferică conține mai multă apă în iunie decît în luna mai, după cum se vede din lărgirea porțiunii de alburn, cu o umidi- tate de 100—150%. Zona centrală conține, față de luna mai, mai puțină apă în jumătatea inferioară pînă la înălțimea de 12 m și mai multă în jumătatea superioară a trunchiului. Din examinarea arborilor martori se vede că în iunie se acumulează- ceva mai multă apă pe porțiunea de tulpină din cuprinsul coroanei. — La arborii de categoria II neregularitățile în distribuția umidi- tății se accentuează. Din cercetarea valorilor medii ale umidității lemnului, de la nivelul rondelelor rezultă că în trunchi conținutul în apă se menține la aceleași procente ca în luna mai, cu unele oscilații; în ceea ce privește vîrful tulpinii nu s-au obținut date concludente, din cauza unor deficiențe ale măsurătorilor. După conținutul în apă se pot distinge mai multe porțiuni ale tul- pinii, și anume : , a) de la sol pînă la 5 m, cu aproape aceeași umiditate ca în luna mai; b) între 5 și 10 m, în care umiditatea zonei periferice scade simțitor, apropiindu-se de aceea a zonei centrale; în această porțiune se întrerup curbele de umiditate de 40, 60 și 100%; '268 C C. GEORGESCU șl COLABORATORI 10 c) între 10 și 18 m, aproape cn o aceeași umiditate ca în luna mai.; d) între 18 și 24 m, în care se întrerupe parțial curba umidității de 100%; . . e) de la 24 m piuă la vîrf, care.nu s-ă prins prin măsurători. Din aceste date se poate trage concluzia că în luna iunie se produc — în inelele periferice ale alburului pe anumite porțiuni'ale tulpinii — micșorări ale umidității, care indică tulburări ale circulației apei. — La arborii de categoria III se înregistrează o reducere- pronunț țață a conținutului în apă față de luna mai; într-adevăr, valorile medii ale umidității — înscrise la nivelul rondelelor — arată în mod evident aceasta. în această lună, în interiorul tulpinii, se produc neregularități în repartizarea umidității, asemănătoare cu cele arătate la arborii de categoria II; astfel, pe porțiunile de tulpină cuprinse între sol și 4 m, ca și între 13 și 20 m, se întrerup curbele de umiditate de 60 și 100%, ceea ce condiționează o tendință de nivelare între umiditatea albu- rului și a duramenului. Totodată în duramen apar insule cu umiditate sub 30%. în general, la acești arbori abaterile arătate sîht urmarea unor tul- burări ale circulației sevei. Dacă comparăm cele trei categorii de arbori între ele, constatăm că în iunie la arborii defoliați (categoriile II și III) are loc o micșorare progresivă a umidității din lemn față de arborii martori. Scăderea umidității se manifestă în sens longitudinal de la baza către vîrful tulpinii, iar în sens transversal dinspre duramen către alburn. Din figura. 3. rezultă că de la arborii martori către arborii de categoria III are loc o reducere a umidității în zona periferică din ce în ce mai accen- tuată pe porțiunea de tulpină de la sol și pînă la înălțimea de 20—24 m, evidențiată prin întreruperea repetată a curbelor de umiditate de 60 și 100 %; în același timp, aceeași micșorare este arătată prin prelungirea în sus și lățirea porțiunii centrale mai sărace în apă, delimitată de curba de umiditate de 40%. La arborii de categoria III se delimitează două porțiuni ale tulpinii mai uscate de la bază către sol și din treimea infe- rioară a coroanei, care încep a se ivi și la arborii de categoria II. Acestea sînt indicații ale unor tulburări ivite în circulația ascendentă, tulburări care progresează din aprilie pînă în iunie și produc uscarea arborilor de- foliați. Fenomenul de uscare a arborilor atinge maximul în perioadele celui mai mare consum de apă. La acești arbori consumul de apă nu poate fi satisfăcut de absorbția rădăcinilor; într-adevăr, scăderea uinidității pe anumite porțiuni ale tulpinii, evidențiate prin întreruperea curbelor de umiditate de . 60 și 100%, indică o întrerupere a fluxului normal a apei de la rădăcina către coroană. în asemenea condiții se consumă re- zerva de apă din lemn,, fapt ce duce la o micșorare a umidității acestuia, în cazul cînd nici absorbția rădăcinilor și nici rezerva de apă din lemn nu sînt suficiente, arborii se usucă, maximul acestor uscări fiind atins în luna iunie. AugustÂugusr August c. GEORGESCU și COLABORATORI 12 270 Luna august (Fig. 4) Curbele umidității trasate în interiorul tulpinii arborilor de la toate [ categoriile, în această lună, își recapătă dispoziția regulată, asemenea J celor constatate în aprilie și mai.: — Arborii de-categoria .1 prezintă o umiditate mai scăzută decît f în iunie, după cum rezultă din valorile umidității de la diferite nivele ale i tulpinii. Pe zone se observă că dispare aproape complet din alburn curba' umidității de 150%, care în iunie este destul de bine reprezentată. J — Arborii de categoria II prezintă o umiditate ceva mai mare decît în iunie. Inelele periferice ale albumului prezintă în tot cuprinsul arbo- rilor o umiditate de peste 100%, deci un spor ăl umidității. în schimb, duramenul înregistrează o ușoară reducere a umidității fiind delimitat ' pe întreg conturul de curba umidității de 40%, pe cînd în iunie pe anumite porțiuni ale tulpinii se află în duramen o umiditate de peste 40%. — Arborii de categoria III înregistrează un spor al umidității lem- ; nului, iar în rest se prezintă ca și arborii de categoria II. în linii generale, în august umiditatea lemnului la cele trei categorii de arbori are valori foarte apropiate; aceasta rezultă din micșorarea conținutului de apă la martori și creșterea acestuia la arborii de categoriile II și III. . Sporul precipitațiilor din vara anului 1958 a permis refacerea unui procent ridicat de arbori defoliați. Acesta, a influențat și umiditatea lem- nului, care a fost mai ridicată decît în verile cu regim normal de umidi- tate, așa cum rezultă din compararea datelor noastre cu cele din literatură. Luna septembrie (Fig. 5) Curbele de umiditate se mențin în interiorul arborelui ca și în august într-o succesiune regulată. — Arborii de categoria I au un surplus de apă față de luna august, mai evident la baza și în treimea superioară a tulpinii. — Arborii de categoria II prezintă de asemenea un spor al umi- dității lemnului, mai ales la vîrful tulpinii. — Arborii de categoria III sînt în plin proces de uscare. Este inte- resant că albumul pierde cantități însemnate de apă ajungînd la o umi- ditate sub 60% și parțial sub 40%, iar duramenul se îmbogățește în apă avînd un procent de umiditate de 70—87. Cercetările noastre au arătat că arborii de categoria II au reușit în această lună să se refacă definitiv, pe cînd arborii de categoria III s-au uscat în totalitate. CONCLUZII Din cercetările noastre se desprind următoarele concluzii: a. Molizii martori 1. Umiditatea lemnului este mai mare și mai uniform repartizată în partea superioară a tulpinii ce cuprinde coroana decît în partea infe- rioară a acesteia, lipsită de crăci. Valorile minimale care condiționează %ee/ ■-:807c ASUPRA UMIDITĂȚII LEMNULUI MOLIZILOR DEFOLIAȚI DE L. MONACHA . 27.3 oscilații mai mult sau mai puțin, mari se ivesc în partea inferioarăa tul- pinii mai adesea către baza sa (între 3 și 6 m de la sol) și măi rar ula nv veliil de pornire a coroanei (fig; 6, Z). . ■ 2. De regulă umiditatea lemnului din tulpină a crescut de la baza pînă la vîrful acesteia; numai în aprilie umiditatea a înregistrat 0 creș- tere pînă la locul de inserție a coroanei, unde a scăzut,,după care a crescut din nou către vîrful tulpinii. Valorile maximale ale umidității Ieftinului s-au înregistrat la vîrful tulpinii pe toată porțiunea în care nus-a di- ferențiat încă duramenul. > . ; 3. ' Umiditatea lemnului a ctescut din aprilie pînă în iunie^ după, care a scăzut în august, pentru ca în septembrie să crească ușor. . , ■ : Mobzii au p în aprilie o umiditate a lemnului destul de scăzută,. datorită transpirației acelor în zilele însorite din iarnă și primă- vara timpurie. Primăvara anului 1958 fiind ploioasă și rece, cu tot con- sumul mare de apă, în lunile mai și iunie molizii au acumulat apă în tul- pină. în acest mod se explică conținutul mare de apă a tulpinii, măsurat de noi în iunie, spre deosebire de majoritatea autorilor, care au aflat maximul de apă din. lemn în aprilie. , 4. Este cunoscut faptul că în alburn se produc cele mai mari variații ale umidității lemnului. Circulația activă a curentului de apă din luna inai, cînd a avut loc formarea de noi lujeri și ace, a provocat în alburn un surplus de umiditate de peste 150%. în iunie acesta începe să scadă din inelele exterioare ale albumului, după cum se vede din repetatele între- ruperi ale curbei umidității de 150%; în celelalte luni, partea exterioară a albumului conține o umiditate încă foarte mare, variind între 10O și 150%. Se mai observă o scădere treptată a umidității lemnului din treimea superioară a tulpinii, unde acesta are constituția albumului; de asemenea se reduce umiditatea în partea exterioară a albumului începînd de la baza tulpinii (pînă la 3 m înălțime de la sol), din aprilie și pînă în sep- tembrie. Unele variații ale umidității se evidențiază și în duramen. în aprilie duramenul include cîteva insule de lemn cu umiditatea foarte scăzută (sub 30%). Aceste insule dispar în lunile următoare. în mai și iunie se acumulează apă în duramen într-o proporție mare, astfel că un volum apreciabil din acesta conține o umiditate de 40—60%, care se pune în evidență în mai prin întreruperea curbei umidității de 40%, iar în iunie prin coborîrea pronunțată a acestei curbe înspre baza tulpinii (fig. 3). b. Molizii detoliați 5. Cantitatea de apă din interiorul lemnului scade la molizii de- foliați în raport eu intensitatea defolierii. Cele mai mari diferențe între, umiditatea lemnului la molizii defoliați față de. martori s-au. înregistrat în profil longitudinal, între vîrful tulpinii pe porțiunea,. îm care nu, diferențiat duramenul, iar în sens transversal în partea exterioară a ăl- . burnului. , 17 ASUPRA UMIDITĂȚII LEMNULUI MOLIZILOR. DEFOLIAȚI DE L. MONACHA 275 274 . C. C. GF.ORGESCU 5i COLABORATORI 16 6. Lă defolierea pînă la 50% din masa acelor, umiditatea lemnului s-a menținut mai mult sau mai puțin apropiată de aceea a molizilor mar- tori. în același mod crește umiditatea lemnului de la baza pînă la vîrful .tulpinii, cu o întrerupere, pe porțiunea dintre 3—9 (12) m de la sol, unde s-au înregistrat valorile minimale ale umidității, în profil longitudinal (fig. 6, II și III). ,7 :.: La aceiași molizi s-a măsurat o creștere a umidității din aprilie pînă în luna mai, care apoi se menține la aproape aceleași valori în toată perioada de vegetație. Cercetările noastre anterioare au arătat că inten- sitatea de transpirație a acelor la molizii cu o defoliere de 50% este mai mare decît la molizii martori. în condițiile anului 1958, cu un regim convenabil de precipitații, prin mărirea intensității de transpirație a acelor s-a realizat refacerea unui mare procent de arbori din această categorie. Cantitatea de apă acumulată în arbori a depășit nevoile de transpirație, acumulîndu-se un surplus de apă în lemn. 8. Arborii defoliați prezintă în iunie o puternică tulburare a repar- tiției apei în lemnul tulpinii, mai ales în 2/3. din înălțimea de la sol. Această perturbare se datorește micșorării apreciabile a conținutului de apă din alburn și din partea externă a duramenului pe anumite porțiuni ale tul- pinii unde se pune în evidență prin întreruperea curbelor de umiditate de 100 și 60% (fig. 3). Reducerea conținutului în apă din alburn oglindește un moment critic în circulația sevei, care se ivește în perioada de mare consum de apă a molidului. Arborii cu o defoliere intensă.(de peste 50% din masa acelor) se usucă într-un procent ridicat în acest timp, dacă nu pot com- pensa .pierderea de apă într-o absorbție continuă din sol. La asemenea arbori, ca un semn’ premergător uscării, apare în aprilie un început de inimă umedă (Nasskern), fenomen care se pune în evidență și la molid. La molizii cu defoliere intensă care au supraviețuit vara, după o perioadă de uscăciune de la finele lui august și prima jumătate din sep- tembrie, s-a produs ©puternică micșorare a umidității din alburn, în timp ce durarnenul se îmbibă cu apă pînă la 60—80%. în această stare se găseau arborii în. primele zile după uscare. DGCJIEJțOBAHME BJIAJKHOCTH flPEBECHHbl EJIEH, ^EOOJIbHPOBAHHblX MOHAUIEHKOfî (LYMANTRIA MONACHA L.) PE3IOME B paSote ,Piccjie,n,yeTCH cOgepîKaHHe BJiarn b ctbojw ejieft, noflhepr- hihxch fle^oJibHițHM ryceHimeH MonanieHKH (Lymantria monacha L.) b TCacune BereranuoHHoro nepue^a. HainepeHUH nponaBogHJincb Ha cjia6o RecțojmnpoBaHHMx gepeBMx (KareropHH I), Ha gepeBimx c xBoeii, yHHHTOHîeHHOH na 50% (KareropHH II), h na jțepeBBHx, y kotophx yHHHTOHîeHO cBMine 80—85% xboh (KaTe- ropHH III). Bmjih nojiyneHM cnegyronme peayjitTaTM: — CogepîKaHHe BJiarn b gpeBecHHe CHHMtaerCH b saBHCHMOCTH ot hhtchchbhocth fleițojibHpHH gepeBbes. HanGojibuine KOJieGanHH BJiaw- HOCTH npOHCXOgHT B pagHaJIBHOM HaitpaBJieHHH B 3a6oflOHH, a B npogojlb- hom HanpaBjieHHH — b BepxHeft TpeTH CTBOJia. B noTepe BJiarH naOmo- gaeTCH cKauoK, Korga cTeneni. fle^ojibHLțHn gepeBteB npeBHinaeT 50% i Maccti XBOH. J —¥ aacBixaiomHX gepeBteB HaȘjnogaeTCH pesKoe ciiHMțeHHe Bnaiw- s hocth 3a6o.noHHOH gpeBecHHbi Ha H3BecTHBix yaacTKax CTBOJia, rge npoHC- xogHT nepepHB Bocxogumero Tona BJia™; b to ațe BpeMH y ocHonaHHH CTBOJia o0Hapy?KHBaeTCH HBjieHne BJia?KHOH cepjmeBHHM. -—¥ nonpaBjiflionjHxcH flepeBbeB HaSjnpgaeTCH nepeflBmKeune BJiam b pa^naJiaHOM HanpaBJieHHH, Hau ot penTpa CTBOJia k nepH^epHH, Taie h B oSpaTHOM HanpaBJIOHHH flJIH BOSMeipeHHH ge^HUHTa BJiarH B gpeBCCHHe. — y jțeijioJiBHpoBaHHMx flepeeteB saMeuaeTCH HapymeiiHe pacnpe-^ jțejieHHH BJiarH b speBecune b Hione h ceHTuSpe MecHgax, Korga h sacM- xaeT HaHSojiBiiiHft npoițenT gecțoJiBHpoBaHHMx gepeBBeB. OBPHGHEHME PȚICVIIKOB Puc. 1. — PacnpejțejieHMe bjudkhoctm no npojțOMLHOMy cpesy y MepeBbOB I, II h III itaTeropnii b anpejie Mecnițe. Puc. 2. — Pacnpeaejienne BiianinocTii no npojțoJibHOMy cpeay y nepeBbeB I, II n III KaTeropnii b Mae. Pnc. 3. — Pacupenejieane BJiawnoc™ no npoaojibHOMy cpeay y aepeBbeB I, II n III KaTeropMM b itione. ' Pnc. 4. — PacnpejieneHne B.nawHoc™ no npo«ojibHOMy cpesy y nepeBLOB I, II h III KaTeropnii b anrycTe. Pnc. 5. — Pacnpeflejienne B.aaiKHOCTH no npoflOJibuoMy cpeay y «epeBbeB I, II n III KaTeropnii b ceiiTH6pe. Pnc. 6. — Kojie6anne BJiaaiHOCTH na paBJin'nibix ypoBimx CTBOaa y bcox Tpex KaTeropnii gepenbeB. RECHERCHES PORTANT SUR L’HUMIDITE DU BOIS DES EPICfiAS DEFEUILLfiS PAR LYMANTRIA MONACHA L. HESIMP Dans leurs recherches, Ies auteurs ont determine la quantitâ d’eau se tron vânt dans le cylindre ligneux des epiedas ddfeuillds par la chenille du papillon Lymantria monacha L. au cours de la pâriode de v6g£tation. A ces fins, ils ont mesurâ l’humidite chez Ies arbres peu defcuillds (Pre categorie), chez Ies arbres ayant la moiti6 du feuillage consum6e (IP categorie) et chez Ies arbres dont plus de 80—85% du feuillage 0tait consume (IIP categorie). 270 C. C. • GEORGESCU și COLABORATORI 18 Les resultats suivants en ont Ată obtenus : La quantite d’eau du bois baisse en raison de l’intensitd du dăfeuil- lage des âpicdas. Les variations Ies plus importantes de l’humidite ont lieu en sens radial dans Faubier (alburnum) et en sens longitudinal dans le tiers superieur du tronc. La perte d’eau enregistreun saUt lorsque plus de 50% de la masse du feuillage est consumde. Chez les arbres en voie de dessechement se manifeste une brusque baisse de l’humidite du bois, dans l’aubier de certaines portiohs du tronc, ou a lieu une interruption du courant ascendant de l’eau ; en meme temps, a la base du tronc apparaît le phănomene dit «cceur humide». Chez les arbres en train de se rătablir, on constate un deplacement de l’eau dans le sens radial, allant tant du centre vers la periphdrie, qu’en sens inverse, afin de c'ombler Ie deficit d’humidite du bois. Chez les arbres ddfeuilles, des troubles se produisent, au cours des mois de juin et septembre, dans la repartition de l’eau dans le bois; c’est au cours de ces mois que l’on constate le plus grand taux d’arbres qui meurent. EXBL1CATION DES FIGURES Fig. 1. — Repartition de l’humidite sur trois catăgories (I, II, III), au mois d’avril. Fig. 2. — Repartition de l’humidite sur trois categories, au mois de mai. Fig. 3, — Rdpartition de l’humidite sur trois categories, au mois de juin. Fig. 4. — Repartition de l’humidite sur trois categories, au mois d’aodt. Fig. 5, — Repartition de l’humidite sur trois categories, au mois de septembre. , Fig. 6. — Variations de l’humidite, en n trois categories d’arbres. une section longitudinale, chez les arbres des une section longitudinale, chez les arbres des une section longitudinale, chez les arbres des. une section longitudinale, chez les arbres des. une section longitudinale, chez les arbres des uson des differents niveaux du tronc, chez les BIBLIOGRAFIE 1. Geokgescu C. C. și Cațbină I., Cercetări de fiziologie normală și patologică la pinul negru- cil fenomene de uscare. Ii. Dinamica apei din lemn la exemplarele sănătoase sau ' jn eiirs de uscare, Buh știint. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, Seria botanică, 1957, IX, 173-193. 2. GEORGESCU Q. C., N1TU GH. și TUTUNARU V., Cercetări asupra circulației apei la molizii defoliați de Lymantria monacha L., în Probleme actuale de biologie și științe agricole- (Lucrare dedicată acad. prof. Gh. loncscu-Șișești cu ocazia împlinirii a 75 de ani), ' Ed. Acad. R. P. R„ București, 1960, 61-68. 3. Georgescu C. C., Catrina I. și Tutunaru V., Cercetări asupra procesului de refacere a coroanei și intensității de transpirație a molizilor atacați de Lymantria monacha L., Stud. și cercet. biol,, Seria biol, veget., 1961, XIII, 4, 467 — 476. 4. Nylinder Per., Vber die Verteilung von Rohgeunehte uhd Holzfeuchtigheit in Kiefer undi Fichtenstamme. Holz als Itohst. und IV., Viena, 1953, 354. 5. TrendelenbURG R., Das Holz als Rohsto/f, Milnchen, 1955, 249. INFLUENȚA DIFERITELOR ÎNGRĂȘĂMINTE ASUPRA ABSORBȚIEI FOSFORULUI ȘI A PROCESELOR FIZIOLOGICE ÎN PLANTELE DE SFECLĂ DE ZAHĂR STUDIATĂ CU AJUTORUL METODEI IZOTOPILOR RADIOACTIVI y DE H. GHIRILEI, V. ȘTEFAN, N. DOROBANȚII, D. BOȚI, GEORGETA GURTICĂPEANU și M. BOȚEA > . Comunicare prezentată de N. sâlâgbanu, membru, corespondent al Academiei R. P.\R.,. in ședința din 2 martie 1962 Sfecla de zahăr ocupă un loc de frunte printre principalele plante de cultură. Recolta plantelor de sfeclă, ca și calitatea ei, se află în strînsă. legătură cu întregul complex de păsuri agrotehnice (îngrășăminte, pre- lucrarea solului, procedeele de însămînțare, îngrijirea culturilor etc.} și cu faptul că sfecla posedă o specificitate pronunțată a metabolismului (1). ' Asigurarea unei nutriții optime este una dintre condițiile esențiale ale creșterii plantelor. în elucidarea acestei probleme importante, un rol de seamă îi revine metodei atomilor marcați, cu ajutorul căreia se poate stabili mecanismul aprovizionării plantelor de cultură cu principalele elemente de nutriție. V. M. Klecikovski (2), utilizînd izotopul radioactiv al fosforului, a adus contribuții la metodele de fertilizarea, solului, iar Van den H ende și A. C o 11 e n i e (7) au cercetat, cerințele diferitelor specii față de fosfor, precum și variația fosforului asimilat de plante în funcție’ de cantitatea acestuia în sol. Importanța deosebită’ pe care o are fosforul în fenomenele de me- tabolism și în schimbul de energie din organism a determinat aplicațiile multiple ale izotopului său radioactiv P32 în cercetările biologice. Meta- bolismul fosforului1 este un proces biologic pe cît de complicat pe atît de caracteristic din punct de vedere fiziologic pentru cercetările cu atomi, marcați. P32 cu radiația sa 0“ dură (1,7 MeV) și cu timpul său de înjumă- '278 H. CHIRILEI și COLABORATORI 2 3 INFLUENȚA ÎNGRĂȘĂMINTELOR ASUPRA ABSORBȚIEI FOSFORULUI 279 tățire (TI/2 = 14,3 zile) este deosebit de avantajos pentru experiențe fiziologice. P32 se găsește și sub formă de preparat fără însoțitor, cu un conținut de P31 inactiv, mai mic decît 0,3 y P31 la [iC P32. în plus, la greutatea sa atomică, efectul izotopiei este fiziologic încă identificabil, însă în general nu mai manifestă nici o acțiune. în fosfatul marcat puri- tatea este asigurată, fapt ce determină activități dăunătoare provenite de la alte elemente (3). Paralel cu determinările radiometrice, am cercetat influența îngră- șămintelor admnistrate asupra transpirației, folosind metoda cîntăririi, conținutul în clorofilă (metoda Ermakov și Arasimovici), procentul în substanță uscată (uscarea în etuvă), coeficientul hidric celular, numărul, lungimea și gradul de deschidere a os'tiolelor stomatelor (metoda micro- metrică), forța de sucțiune (metoda Șardakov), fotosinteza prin metoda rondelelor și intensitatea respirației prin metoda Boysen—Jensen. Deter- minările s-au făcut periodic, folosind probe de frunze recoltate dimi- neața, în jurul orei 10. METODA DE LUCRU S-au făcut experiențe folosind plante de sfeclă de zahăr Bod 165 cultivate în vase de vegetație de 30 kg, cu un sol brun-roșcat de pădure; vasele au fost ținute în aer liber. Schema experienței a fost următoarea : 1 — martor (fără îngrășăminte); 2 — N60P40K60 ; 3 ~ Ni2oP8oKi2o ‘> 4 — Ni2opsoKi2o + semințele bacterizate, înainte de însămînțare, cu culturi de Azotobacter chroococcum și Bacillus megatherium var. phosphaticus; 5 — gunoi de grajd 20 t/ha N120P80K120. în varianta în care s-a administrat superfosfat marcat, s-a aplicat izotopul radioactiv al fosforului cu o cantitate neînsemnată de însoțitor (31,3 mg P2O6 la vas). S-au luat în consi- derație indicațiile lui A. V. S o k o 1 o v (6), care arată că în felul acesta aplicarea fosfatului mar- cat nu influențează asupra diferitelor forme asimilabile ale fosforului din sol. Semănatul sfeclei s-a făcut la 7.IV.1961. Azotul s-ă aplicat sub formă de azotat de. amoniu, iar potasiul sub formă de sare potasică. Fosforul a fost administrat sub formă de superfosfat marcat cu izotopul radioactiv P32. Ac- tivitatea superfosfatului aplicat în sol a fost de 522,8 p.C la 228 mg P2O6 din superfosfatul marcat (17.111). Determinarea radioactivității plantelor s-a făcut periodic, în diferite faze ale vegetației, recoltîndu-se probe de material vegetal. Analiza radiometrică a materialului vegetal, calcinat în prealabil, s-a făcut cu radiometrul B-2 cu contori MST-17, luîndu-se în calcul toate constan- tele fizice. , REZULTATE OBȚINUTE Șl INTERPRETAREA LOR în timpul vegetației, plantele de sfeclă de zahăr absorb din sol o mare cantitate de substanțe minerale. B. A. Rubin, L. K. Liu- b a r s k a i a și I. V. G u 1 i d o v a (5) arată că sfecla conține în medie de 2—3 ori mai multe săruri minerale decît alte plante. Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale (în diferite doze), precum și a preparatului de bacterii fosforice și fixatpare de azot, au in- fluențat procesul absorbției fosforului de către plantele de sfeclă de zahăr. De exemplu, atît după o lună și jumătate cît și după 4 luni, de vegetație, conținutul de P32, la unitatea de greutate, a crescut simțitor în plantele din toate variantele îngrășate față de varianta martor. După o lună și jumătate de vegetație, plantele din variantele îngrășate au absorbit cu 4,3—80,1% mai mult fosfor decît cele neîngrășate. Același lucru se poate observa și după aproape 4 luni de vegetație, cînd plantele de sfeclă au avut o intensitate de asimilare a fosforului din îngrășăminte cu 50,3 — —119,0% mai mare decît cele din varianta în care n-au fost administrate îngrășăminte. în timpul vegetației, acumularea fosforului variază în diferitele părți ale plantei de sfeclă. O dată cu începerea formării rădăcinii are loc o 'creștere a conținutului de fosfor în organul de acumulare (rădăcină). De-exemplu, în planta din varianta neîngrășată, conținutul de P32 crește în frunze, în timp de două luni și jumătate de vegetație, de 5 ori, după care începe șă scadă. în rădăcini, această creștere este de peste 5 ori mai mare în același interval, adică de 27,8 ori mai mare decît era la începutul formării rădăcinii. Din tabelul nr. 1 și figurile 1 și 2 rezultă că toate Tabelul nr. 1 - . Absorbția fosforului P33 de către frunzele și rădăcinile plantelor de sfeclă de zahăr Bod 105 la diferite etape ale vegetației (in mii. imp./min. la plantă^ în funcție de gradul de aprovizionare cu elemente de nutriție Varianta Organul plantei 10.V 23. V 30.VI 2.VIH 12.VIII 1. Martor (fără îngrășămînt)' frunze 122,8 133,7 541,0 671,9 . 184,1 rădăcini — ■ 24,6 690,8 6 860,9 3 928,1 2. N60P40K60 frunze ; 873,9 1 074,9 964,4 2 658,5 1591,4 rădăcini — 49,1 3 787,5 7 090,7 9 194,2 N12OP8oK12O frunze 96,9 768,6 1 266,5 3 314,3 1 650,2 rădăcini — 116,5 3 932,1 8 788,6 7 529,3 4. N12oP8OK12o b.eterii frunze 146,2 181,4 1 008,5 4 211,2 6 775,8 rădăcini — 18,1 2 074,6 11 386,6 17 596,3 plantele din variantele îngrășate se deosebesc printr-un conținut mult mai mare de P32 atît în frunze cît și în rădăcini.' în plus, în comparație cu varianta martor, în plantele acestor variante, activitatea de absorbție a fosforului, de obicei, crește sau se menține la un nivel ridicat pînă la sfîr- șitul vegetației, lucru care, nu se întîmplă în cazul unei nutriții limitate. Din același tabel se poate observația plantele variantei la care pe lîngă îngrășămîntul mineral complex s-au aplicat culturi de bacterii, o întîr- ziere ă formării rădăcinii. însă, în comparație cu varianta în care s-a aplicat doza dublă de îngrășămînt complet, plantele din varianta bacterizată au suportat mai ușor influența nefavorabilă a azotului (a se vedea absorb- ția în frunze la 10. V, în variantele 3 și 4, tabelul nr. 2). Probabil că bac- ș INFLUENȚA ÎNGRĂȘĂMINTELOR ASUPRA ABSORBȚIEI FOSFORULUI 281 280 teriile, prin dezvoltarea lor, au mobilizat azotul care astfel n-a mai. fost dăunător în prima fază de vegetație, punîndu-1 mai departe la dispoziția plantelor, lucru care' se poate constata cu ușurință dacă urmărim, pe întreaga perioadă de vegetație, absorbția fosforului în plantele din va- rianta 4. D. N. Prianișko v (4) subliniază faptul că, la începutul vegetației, plantele de sfeclă conțin puțini bidrați de carbon și de aceea folosesc insuficient de efectiv azotul, care poate influența nefavorabil, mai ales cînd este aplicat sub forma amoniacală. Aplicarea îngrășămintelor organice minerale și bacteriene în sol a influențat favorabil asupra recoltei de sfeclă de zahăr. Astfel, sporul de recoltă de pe urma aplicării diferi- telor îngrășăminte a fost cuprins între 60 și 78,69% (tabelul nr. 2). Ca și în cazul altor culturi, gunoiul de grajd dă cele mai bune, rezultate. Tabelul nr. 2 . Influența ingrășămi ațelor organice; minerale și bacteriene asupra recoltei plantelor de sfeclă de zahăr Bod 165 Varianta M±m ■ D ± mD S 0/ /o 1. Martor (fără îngrășăminte) 241.OO - 2.30 0,94 — ...... 100,00 2* NgoPio^ao 390,00-2.85 0,74 146,00 ±36,50 4,02 160,00 3* NiîoPfioKiao 408,33±4,40 1,07 164,33±4,98 32,99 167,79 ’ 4. N1MP80K120 + bacterii 418,00±0,79 0,10 174,00±2,24 77,67 171,31 5. Gunoi de grajd ± N120P80Ki20 436,00 ±3,00 0,69 192,00±3,78 ' 50,79 178,69 în ceea ce privește conținutul de clorofilă și intensitatea transpi- rației între variantele luate în studiu, se observă la sfeclă, comparativ cu alte plante de cultură, deosebiri mai mici (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Conținutul In clorofilă șl transpirația frunzelor de sfeclă de zahăr Bod 165 in timpul vegetației Varianta Clorofila (mg la 100 g substanță proaspătă) Transpirația (mg apă la 100 g substanță proaspătă pe oră) 13.VII 28.VII 23.V 28.VII 1. Martor (fără îngrășăminte) 303,6 750,0 18,8 ' 10,0. 2. 283,3 800,0 19,3 10,4 3. ^120^80^120 283,3 700,0 21,2 12,6 4. N120PsoKi2o + bacterii 236,0 700,0 15,1 10,6 5. Gunoi de grajd + N120P80K120 250,0 800,0 14,7 7,8 De asemenea s-au constatat deosebiri mici între variante în ceea ce privește numărul și gradul de deschidere a ostiolelor stomatelor. Deo- 282 ți: CHIRILEI și COLABORATORI * ’ 6 INFLUENȚA ÎNGRĂȘĂMINTELOR ASUPRA ABSORBȚIEI FOSFORULUI 283 sebiri mici, aproape inexistente, mai apar și în privința lungimii stoma- telor (tabelul nr. 4). . Analiza datelor care exprimă valoarea forței de sucțiune (tabelul nr. 5) arată că martorul este depășit de toate celelalte variante.Valoarea forței de sucțiune crește în timpul vegetației la plantele din toate varian- tele, fiind determinată de scăderea procentului de apă totală din celule. Tabelul nr. 4 Variația mimiizulnl stomatelor. gradului de deschidere și a lungimii lor de pe fața superioară a frunzelor de sfeclă de zahăr Bod 165 in funcție de aplicarea îngrășămintelor organice și minerale in sol Varianta Numărul stomatelor ' pe cin2 Gradul de deschidere a ostioleloi- (|i) Lungimea stoma- z telor (p.) 23.V 27.VI 28.VII 23.V 27.VI 28.VII 23. V 27.VI 28.VII 1. Martor (fără îngrășă- minte) 3 000 5 800 5 900 7,5' 8,3 8,30 33,3 29,1 29,1 2. N^P^R^ 2 800 4 500 6400 6 600 8,3 10,4 10,4 33,3 24,9 29,1 3. N120P80K120 5 900 6 100 10,4 9,2 10,4 30,4 29,1 29,1 4. Ni20P80Ki20 + bacterii 2 600 5 900 6 100 11,3 8,3 9,2 33,3 31,2 29,1 5. Gunoi de grajd + NjgoPșoK 120 2 500 5 900 6 100 12,5 8,3 12,5 > 33,3 29,1 29,1 Tabelul nr. 5 Valoarea forței de sucțiune a țesutului foliar al plantelor de sfeclă de zahăr Bod 165 in timpul vegetației Varianta Forța de sucțiune (atm.) 12.VI 13.VII 1. Martor (fără îngrășăminte) 8,40 13,44 2- N^oK^Pen 7,39 11,42 3; NipqPqqKi^o x 10,08 14,45 4. Ni2OPsok12O + bacterii 9,07 14,11 5. Gunoi de grajd + Ni28PmKi20 7,73 11,76 Datele prezentate în tabelele nr. 6 și 7, care se referă la intensitatea fotosintezei și a respirației, arată că plantele din variantele 3 și 4 sînt cele care diferă în cea mai mare măsură de plantele din varianta martor. Cantitatea de substanță organică acumulată în procesul de fotosinteză este mai mare în plantele din variantele 2, 3 și 4 în lunile de vară, deoarece plantele de sfeclă de zahăr în fazele incipiente ale vegetației conțin puțini hidrați de carbon (4), Aplicarea îngrășămintelor minerale determină un procent mai ridicat de substanță uscată la variantele comparate față de martor, mai ales la începutul vegetației. Mai tîrziu, aceste diferențe se micșorează, iar procentul de substanță uscată crește în timpul vegetației la toate variantele (tabelul nr. 8). Tabelul nr. 6 Activitatea fotosintetică a plantelor de sfeclă de zahăr Bod 165 in diferite etape ale vegetației Denumirea variantei Substanța organică în mg/dm2/8 ore 23. V 12.VI 1. Martor (fără îngrășăminte) 13,0 40,4 2. Azotat de amoniu 4- superfosfat-j- sare potasică 15,1 70,7 N120P80Klf0 23,4 80,8 4. Nj20P8()K120 + bacterii 14,3 136,4 5- N120P80IHbix u SaKTepnaabHHx ygoGpemin na norjiomenne (ț>oc$opa, aBTopM ycTanoBnjiu, hto b BapnaHTax c BnecenueM ygoSpennii y pacTennft caxapHott CBCKJibi „Boa 165” norjiomenne $oc$opa cdxpaHneTcn na bhcokom ypoBHe go iconița BereTapuoiiHoro nepnoga. ycTanoBJieHO ranine, uto Bneceiiue ygoSpe- HHii 6jiaronpHHTHO bjimhjio na cocyipyro cnny JincTBCB, na anTUBHOCTb $0T0CHHTe3a n game na nHTencnBHOCTb gbixannn (b naaane BereTapnon- noro nepnoga), hto Bbipaanjiocb b snauMTeabHOM yBejinqennii ypomaH Kopneii, no cpaBiienino c neygo6penHbiMM BapnanTaMn. HpnâaBKa ypoman SbiJia 6oJibine npn Bnecenim gBofinon goâbi MnnepaJibHbix ygoSpennft NPK. OB1>HCHEHHE PHGyHKOB v ' Pnc. 1. — norjiomenne P32 jihctehmh cborjim na paBJînnHbix oranax (b mk. mmu. 8 mmh. na pacT.), B 3aBHCHM0CTH ot creneun CHaSHteHKH nnTaiejibHMMK BeigeoTBaMn. Pnc. 2.—florfiomeHne P3’ kophhmh CBenalH, b oanHCUMOCTHot CTenenn BHa^jKe- iinfl pacTeHniî nnTaTejibHWMn BeiqecTBaMU. L’INFLUENCE DE DIFFERENTS ENGRAIS SUR L’ABSORPTION DU PHOSPHORE ET LES PROCESSUS PHYSIOLOGIQUES DANS LES PLANTES DE BETTERAVE SUCRIÎ1RE, ETUDIEE  L’AIDE D’ISOTOPES RADIOACTIFS RESUME En âtudiant en 1960, ă l’aide de l’isotope radioactif du phosphore (P32), l’influence de diffârentes combinaisons i et doses d’engrais orga- niques, mineraux et bactâriens sur l’absorption du phosphore, Ies auteurs unt etabli que, chez Ies variantes fertilis^es, l’absorption du phosphore par Ies plantes de betterăve sucriere Bod 165 se maintient ă un niveau 41evă jusqu’ă la fin de la veg6tation. On a 4galement etabli que l’appli- cation des engrais exerce une influence favorable sur la force de succion des feuilles, l’activitd photosynthetique et meme l’intensită de la respi- ration (au debut de la vegdtation), ce qui se traduit par l’augmentation Au rendement en racines. L’augmentation de recolte a 6tâ plus grande dans le cas de l’ad- ministrațion de 1’engraiS mineral NPK ă dose double. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Absorption â differentes etapes du P3a par Ies feuilles de betterăve (en ml imp./min./ plante), en fonction du degre d’approvisionnement en 61ements nutritifs. Fig. 2. — Absorption du P32 par ies racines de betterăve, en fonction du degrd d’appro- visionnement des plantes en dlements nutritifs. BIBLIOGRAFIE \ . 1. Davidescu D., Agrochimia (pregătirea și aplicarea îngrășămintelor), Ed. agro-silvică, Bu- curești, 1956, 373-374. 2. Klecikovsky V. M., Les radiations et l’etude des methodes de fertilisation des sols, Actes Cont. Int. energie atomique fins pacifiques, Geneva, 1955, XII, 124. 3. Meissnek J., Metodologia cercetării metabolismului prin experiențe pe animal? folosind fosfat radioactiv. Aplicațiile energiei nucleare în industrie și agricultură, I.D.T., Bucu- rești, 1958, 3. 4. nPHHmnHHKOB fl. H., Aaom e okushu pacrnenuii u e aeMJiedejiuu, Hag. AH CCG?, MocKBa, 1945. H - o. 1994 ....... ' Ml:'" , H. CBlRILEL 5i~ COLABORATORI . 10 5. PyBHH B. A., JIIOSAPCKAH JI. K. H rvnujlOBA H. B., (PusuoAoeo-fiuoxuMimecKuz oco- 6eHHocmu caxapaou ’coeKMi, Mbr. AH GCCP, Mockbs, 1960. 6. COKOJIOB A. B., IIpuMCHenue paduoaKmuenoso cfioc^opa 9m onpedejienun yceoneMMx . u a: , ■ . ■ (jjocțfiamas m; nonee.- Meuewe amomi e uccjiedoeaHunx numanun pacmeauu u ydoâpenuu^ Han. AH GCCP, Mocnea, 1955, 10.. , - 7, ; Van. Den. HEUD.e et .GOTTENie A., Influente de la nature da; vegetal el de la quantite de phosphate appliqui sur le degre d'utilisation de phosphates marques, Ades Cont Int. energie atoijdque tins pacifiques, Geneva, 1955, XII. INFLUENȚA NUTRIȚIEI MINERALE ASUPRA ACTIVITĂȚII CATALAZEI LA FLOAREA-SOARELUI ȘI PORUMB DE ■ ' ' " GH BÎLTEANU, I. BRAD și VOICA RADA Comunicare prezentată de N. SÂLĂGEANV, membra corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 27 februarie 1962 Utilizarea îngrășămintelor minerale ca factor important în dirijarea creșterii și dezvoltării plantelor este o preocupare de seamă a științei agri- cole. Aplicarea judicioasă a îngrășămintelor modifică metabolismul plan- telor în direcția dorită, acțiunea lor concretizîndu-se în final prin sporirea producției. Pentru obținerea celor mai bune rezultate' în dirijarea metabolis- mului plantelor prin aplicarea îngrășămintelor, sînt necesare cercetări, prin care să se stabilească raportul între principalele elemente nutritive, momentul administrării lor, modul de administrare etc., în funcție de spe- cificul fiecărei plante și de condițiile mediului înconjurător. , , ' . în sprijinul cunoașterii acțiunii îngrășămintelor asupra metabolis- mului plantelor, vin analizele de biochimie și fiziologie vegetală.- ' ' < în ultimii ani, mai mulți oameni de știință (1), (2), (3); (4), (5) etc. și-au îndreptat atenția spre cercetarea sistematică ă activității'unor enziihe în plante, sub Influența diferitelor îngrășăminte minerale. Rezultatele obți- nute pîhă în prezent aduc o contribuție din cele mai importante la stabili- rea normelor de îngrășare a plantelor. în comunicarea de față sînt prezentate rezultatele obținute asupra activității catalazei la porumb și floarea-soarelui, determinările fiind făcute pe variante care au dat posibilitatea să se evidențieze cu multă claritate Influența elementelor azot, fosfor și potasiu asupra activității acestei importante enzime. 288 GH. BlLTEANU și COLABORATORI' - 3 După o vegetație de 37 de zile, în care timp plantele din variantele ! 2—8 au fost lipsite de unul sau altul din elementele N,P,K, regimul de nutriție s-a schimbat devenind normal prin adăugarea elementului care ă ■ lipsit pînă la această dată. După 22 de zile de la începutul nutriției normale, adică la data de 22.VI, s-a determinat din nou activitatea catalazei. Din tabelul nr. 1, rezultă un fapt deosebit de important și anume, că activitatea METODA DE LUCRU Plantele din care s-au recoltat probele pentru analiză au fost crescute în vase de ve- : getație cu 8 kg nisip de cuarț spălat, lipsit din elementele azot, fosfor și potasiu. Fiecare vas de' vegetație a primit 0,8 g N sub formă de azotat de amoniu 0,8 g P sub formă de fosfat mono- sodic și 0,8 g K sub formă de sare potasică, plus celelalte elemente necesare unei nutriții normale. în timpul vegetației s-a variat regimul de nutriție a plantelor prin eliminarea unuia sau altuia din elementele nutritive N, P, K, o perioadă a cărei durată era determinată de aspectul foliar al plantelor. Eliminarea s-a făcut prin spălarea nisipului în vas, cu apă de conductă, pînă cînd în apa de spălare nu rămîneau decît cel mult urme din elementul luat în considerare. După spălare s-au administrat soluțiile nutritive conform planului experienței, ; ' . / țri.țdt timpul vegetației umiditatea'nisipului s-a menținut la plafonul de 75% din, ca- pacitatea, totală pentru apă. , S-a experimentat cu soiul de floarea-soarelui VNIMK 8931 și hibridul dublu de porumb Warwick 260. Determinarea catalazei s-a făcut la toate analizele după metoda gazometrică. • VARIANTELE LUATE 1N STUDIU ȘI REZULTATELE OBȚINUTE 1. Floarea-soarelui. Variantele pe care s-au făcut determinările, data determinărilor și rezultatele obținute sînt prezentate în tabelele nr. 1 și 2. După cum rezultă din datele tabelelor, variantele ne-au dat posibili- tatea să apreciem intensitatea activității catalazei în funcție de modificările regimului de nutriție atît în faza creșterii inițiale a. plantelor, cît și în faza creșterii intense. , , Prima analiză (tabelul nr. 1) s-a executat în ziua de l.VI, adică după 37 de zile de la semănat. La această dată în toate variantele, în afară de martor (V,), atît pe frunze, cît și pe tulpini era evidentă carența determinată de lipsă unuia sau altuia,dintre elementele nutritive N,P,K. Rezultă că, față de varianta cu nutriție normală, activitatea catalazei scade simțitor în toate celelalte variante. Lipsa din mediul de nutriție a azotului, fosforului sau potasiului, în faza creșterii inițiale a. plantelor de floarea-soarelui, a deterriiinat scăderea activității catalazei cu 39 — 75% față de martor. Scăderea'activității catalazei este rezultatul nutriției in- complete; a, plantelor. Este demn de remarcat însă faptul că cea mâi pro- nunțată; scădere apare în variantele 2,5,6 și 7, adică în acele variante unde inițial a lipsit din mediul nutritiv azotul, sau azotul împreună cu alt ele- ment.. în variantele 3, 4 și 8, unde inițial plantele au avut în mediul,nutritiv azot, activitatea catalazei reprezintă 51—61% din activitatea la martor, față de numai 25—31% în variantele 2, 5, 6 și 7 la care inițial a lipsit azotiil.' Acest fapt dovedește că lipsa azotului în perioada creșterii inițiale â plantelor de floarea-soarelui afectează mult/mai puternic procesele oxi- dative în care intervine-catalaza decît lipsa/ fosforului sau a potasiului. Activitatea catalazei decurge cu o intensitate mult mai mare, atunci cînd cele trei elemente N,P,K se găsesc într-un raport corespunzător. ACTIVITATEA CATALAZEI LA FLOAREA-SOARELUI ȘI PORUMB 280 Tabelul nr. I Activitatea catalazei Ia floarea-soarelui in diferite variante Nr. vari- antei Varianta LVI, la 37 de zile de la semănat 22.V1, la 57 de zile de la semănat . 22 de zile de la începutul nutriției normale Activitate ip % față de prima analiză ■ ; - r timpu’ min. ml O2 % față de Vi timpu mim ml O2 o/ /o față de V, 1 nutriție normală 2 110 100 1 52 , 100 47 - 2 lipsa totală a elementelor N,P,K, pînă cînd lipsa a- pare evidentă la partea ae- riană 2 34 31 1 105 200 303 3 azot, fosfor, lipsă potasiu pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 2 60 54 1 71 134 118 4 azot, potasiu, lipsă fosfor, pînă ’ cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 2 67 61 1 91 175 136 5 fosfor, potasiu, lipsă azot, pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 2 28 26 1 88 163 314 6 potasiu, lipsă azot, fosfor pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 2 31 28 1 94 180 , 303 7 fosfor, lipsă azot, potasiu pînă cînd lipsa apare evidentă lâ partea aeriană 2 . 27 25 1 91 175 337 8 azot, lipsă fosfor, potasiu pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 2 57 51 1 ' 96 " 183 170 catalazei, după trecerea plantelor la nutriție normală, a crescut foarte mult, depășind martorul cu 34—100 %>• Cel mai mare spor în activitatea catalazei s-a obținut în varianta 2, la care au lipsit inițial toate cele trei elemente cercetate, iar cel mai mic în varianta 3, unde inițial a lipsit potasiu. Din aceste cifre se poate trage concluzia că toate cele trei elemente joacă un rol important în activitatea catalazei. ■ 290 . , ■ . . GH. BlLTEANU și COLABORATORI 5 ACTIVITATEA CATALAZEI LA FLOAREA-SOARELUI ȘI PORUMB 291 Trebuie menționat că după trecerea plantelor la nutriție normală intensitatea creșterii plantelor s-a accentuat mult, depășind în această privință martorul. Creșterea mai intensă a plantelor este însoțită; deci de o intensitate mult mai mare a proceselor oxidative, ■ Față, de primă determinare, activitatea catalazei a crescut în va- rianta S’cu 214%, în varianta 6 cu 203% iar în varianta 7 cu. 237%; de asemenea a crescut în varianta 2 cu 203%. în același timp în variantele 3,4 și 8 activitatea catalazei a crescut cu numai 18 — 70% și a scăzut la 47% în varianta martor. Trebuie reținut de aici că elementul care a inten- sificat activitatea catalazei față de prima determinare cu peste 200% este azotul. Și rezultatele determinărilor biochimice reliefează, ca și rezultatele analizelor fiziologice, rolul deosebit de important — determinant' — al azotului în intensificarea procesului de creștere a plantelor. ! Mersul creșterii activității catalazei de la prima la a doua determi- nare este reprezentat și în graficul din figura 1. Variantele 2-44 cuprinse în tabelul nr. 2 ne-au dat posibilitatea să urmărim activitatea catalazei la floarea-soarelui și în cazul variației nutri- ției într-o fază de vegetație a plantelor mai înaintată, și anume începînd de la 8 frunze. - excluderea. din mediul nutritiv a fosforului sau a potasiului nu a duș- ,1a micșorarea activității catalazei, ci dimpotrivă,, la creșterea: ei cu 15—55%, ; Gea mai mare creștere — 55% s-a înregistrat la varianta 3, unde s-a exclus din mediul nutritiv fosforul. • Tabelul nr. 2 Activitatea catalazei Ia lloarea-soarehu în diferite variante Nr.- vari- antei Varianta 1 nutriție normală 2 lipsa azot de la,; 8 frunze timp de 22 de zile, restul vegetației nutriție normală 1 3 lipsă fosfor de la 8 : frițnze tinip de 22 de zile, restul vegetației nutriție normală - 4 lipsă potasiu de la 8 . frunze, timp de 22 : de zile, restul vege- tației nutriție normală 10.VI, la 10 zile după modifi- carea nutriției 22. VI, la 22 zile de. la modificarea nutriției ---------—-----1---- 12.VII, la 15 zile ele la trecerea la nutriția normală ; 1 82 115 tim- pul min. ml Qz 0/ /O față de prima analiză tim- pul min. 74 1 156 1 116 1 183 1 oz 1% față ml deana- °z de V 1Uadin V1!22,VI 28 100 53 15 54 114 407 140 500 , Așa cum rezultă din tabelul nr, 2, după 10 zile de la excluderea din mediul nutritiv a azotului (V2) activitatea catalazei se reduce pronunțat, și anume la numai 47% din activitatea catalazei la martor. în același timp, ■ ’ - Fig. 1. — Activitatea catalazei Ia floarea-soarelui în diferite, variante. , J Analizele din 1 și 22.VI. . : V9. , , Sînt deosebit de interesante rezultatele analizei următoare, la 22.VI, adică la 22 de zile de la excluderea din mediul nutritiv, a unuia din elepien.' 292 GH. BÎLTEANU și COLABORATORI 6 activitatea catalazei' la floarea-soarelui și porumb 29R tele N,P,K. Activitatea catalazei, se menține scăzută numai la 53% din activitatea martorului în varianta 2, unde a continuat sa lipsească azotul. Activitatea catalazei a crescut însă față de martor cu 141 și 183% în va- riantele 3 și 4 unde au lipsit fosforul și potasiul. Observațiile suplimentare au scos în evidență că, la eliminarea azotului din mediul nutritiv, creșterea plantelor, s-a redus simțitor. Creșterea s-a redus mai puțin la eliminarea fosforului și nu s-a redus de loc față de martor în varianta la care s-a elimi- nat potasiul. La sfârșitul perioadei de lipsă a azotului din mediul nutritiv, plantele din această variantă aveau înălțimea de 82 cm, în timp ce înălțimea plantelor martor era de 139 cm. La 12 .VII — după 16 zile de nutriție normală — s-a determinat din nou activitatea catalazei. Din determinări rezultă că, față de martor, în varianta 2 activitatea catalazei se menține redusă, ea reprezentînd doar 54% din activitatea catalazei la martor. în variantele 3 și 4, la care o perioadă de timp a lipsit fosforul sau potasiul, activitatea catalazei a continuat să crească și în regimul de nutriție normală, ajungînd la 407%, respectiv 500 %, din activitatea martorului. Trebuie făcută mențiunea că la determinarea din 12.VII,' plantele erau în faza de înflorire, cînd creșterea florii-soarelui încetează, iar în plante are loc un proces intens de migrare a substanțelor din frunze spre inflores- cență. Bezultă că lipsa azotului o perioadă de timp din mediul de nutriție al florii-soarelui, și anume în perioada de creștere intensă (V2), se răsfrînge negativ asupra activității catalazei nu numai în perioada de lipsă, dar și în continuare chiar după ce se corectează.soluția nutritivă. Bolul activității catalazei în metabolismul plantei nu se reduce totuși în perioada de înflorire, fapt pus în evidență de variantele 3 și 4. în aceste variante eliminarea fos- forului și a potasiului nu numai că nu a determinat diminuarea activității catalazei, dar a intensificat-o, depășindu-se activitatea catalazei față de martor cu 300—400%. Baportul N: P: K = 1:0:1 sau 1:1: 0, în perioada 8 frunze — des- chiderea inflorescenței, a creat condiții favorabile activității catalazei, în timp ce raportul 0:1:1 a inhibat puternic activitatea acestei enzime. Activitatea catalazei din cele 4 variante se poate urmări și în graficul din figura 2. Față de analiza din 22.VI, activitatea catalazei s-a redus simțitor la martor și la V2 și are tendință de reducere și în V3 și V4, ceea ce arată că, în perioada de înflorire a plantelor de floarea-soarelui, procesele oxidative determinate de catalază se încetinesc. . . 2. Porumb. Variantele pe care s-au făcut determinările activității catalazei la porumb au fost pe același schelet cu variantele cercetate la floarea-soârelui. Din tabelul nr. 3, se desprinde, ca și lă floarea-soarelui, că lipsa din mediul nutritiv a unuia din cele trei elemente N,P,K în perioada creșterii inițiale, determină o reducere simțitoare a activității catalazei. Cea mai puternică reducere a activității catalazei se constată la varianta 3, unde a lipsit inițial azotul (la numai 17% din activitatea martorului). Prin lipsa inițială a fosforului activitatea catalazei s-a redus la 41 %, pe cînd prin lipsa potasiului activitatea s-a redus cu numai 4%. Lipsa inițială a tuturor ele- mentelor nutritive (V2) a determinat o micșorare a activității catalazei față de martor cu 69%. ». Fig. 2. — Activitatea catalazei la floarea-soarelui în diferite variante. Analizele din 10, 22.VI și 12.VH. Și la porumb apare evident rolul pe care-1 joacă azotul în activitatea catalazei în prima perioadă a creșterii plantelor. Bolul potasiului în activi- tatea catalazei la porumb este mai mic decît al fosforului și mult mai mic decît al azotului. 291 GH; BlLTEANU ți; COLABORATORI 8 9 ACTIVITATEA CATALAZEI ■ LA FLOAREA-SOARELUI ȘI PORUMB 295 După 17 zile de la trecerea plantelor la regim de. nutriție nor nia^ — scăderea activității cațalazei în absența azotului și (27.VI) se constată o creștere foarte; accentuată a activității catalazei îwcreșterea activității în absența fosforului sau potasiului. Și la .porumb ra- variantele la care inițial a lipsit azotul. înV2 activitatea ^catalazei ș-a inteM portul N: P: K = 0:1:1 este nefavorabil activității catalazei în timp ce sificat față de martor cu 480 %, iar în V3 cu 520 %. Față de prima analiză,! raportul 1:0:1 sau 1:1:0 determină o intensificare a activității catalazei. Tabelul nr. 3 Activitatea catalazei- la porumb in diferite variante Nr. vari- antei Varianta 10.VI, la 47 de zile de la Semănat 27.VI, la 17 zile de la trecerea; la nutriție normală r timpul min. • ml O2 % fată de Vi timpul min. mlO2 % față de V, % față d« prima i analiză ; 1 nutriție normală 3 26 100 3 11 _ 100 42 2 lipsă totală a elementelor N,P,K, pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 3 8,2 31 3 64 580 780 3 fosfor, potasiu, lipsă azot pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 3 4,4 j 17 3 68 620 1 550 4 azot, potasiu, lipsă fosfor pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 3 15,2 59 3 13 118 85 5 azot, fosfor, lipsă potasiu pînă cînd lipsa apare evidentă la partea aeriană 3 25,0 96 3 18 164 l 72 Din materialul prezentat se desprind următoarele concluzii mai v importante: . . 1. Dintre elementele azot, fosfor, potasiu, primul prezintă cea mai mate importanță în activitatea catalazei atît la floareă-sdârelui, cîț și la pdrumb. 2, în perioada creșterii inițiale a plantelor de floarea-soarelui și porumb, lipsa din mediu! de nutriție a oricărui element determină scăderea, activității catalazei.; Cea mai mare depresiune în activitatea, catalazei este determinată însă de lipsa azotului. . ’ i , / 3. Activitatea catalazei la porumb și floarea-soarelui în perioada creș- ■ terii inițiale a plantelor se mărește substanțial prin corectarea soluției nu- tritive. Cea mai mare creștere (de peste două ori) se înregistrează în prezența azotului. 4. Lipsa azotului din perioada 8 frunze — apariția inflorescenței la floarea-soarelui, sau 8 frunze — înspicarea la porumb determină redu- cerea activității catalazei la jumătate față de regimul normal de nutriție, în timp ce lipsa fosforului sau a potasiului în aceeași perioadă determină o creștere substanțială a activității; catalazei. ; ' ; 5. între ritmul de creștere a plantelor de floarea-soarelui și porumb și intensitatea activității catalazei este o strînsă legătură. Activitatea cata- lazei este mai mare în perioada cînd curba, de creștere înregistrează ritmul cel mai accentuat și mai mică.în perioada cînd în plantă are loc procesul db' depunere în semințe a substanțelor asimilate de frunze. Tabelul nr. 4 Activitatea catalazei ia porumb in diferite variante Nr. vari- antei Varianta 27. VI, Ia 17 zile de la eliminarea unu element din mediul nutritiv timpul min. ml O2 % fată de Vi 1 nutriție normală 3 11,0 100 2 lipsă azot în perioada 8 frunze-înspicare, restul vegetației nutriție normală 3 7,8 71 3 lipsă fosfor în perioada 8 frunze-înspicare, restul vegetației nutriție normală 3 27,8 ' 253 4 lipsă potasiu în perioada 8 frunze-înspicare restul vegetației nutriție normală 3 39,6 ■ 360 , < activitatea catalazei a crescut în V2 cu 680 %, iar în V3 cu 1 450 %. îi același timp, față de prima analiza activitatea catalazei a scăzut atît B martor cît și la V4 și V5. . ’ ■ Analiza activității, catalazei la 17 zile după eliminarea din mediul d< nutriție a azotului, fosforului sau potasiului (tabelul nr.' 4) arată — ,c.a și.18 BJIHHHHE MUHEPAJIBHOrO HHTAHHH HA AKTHBHOCTb KATAJIA3LI y HOflGOJIHEDHHKA 14 KYKypySbl PE3I0ME Abtopm oiipeueJiHjiw aKTUBHOCTt naTajiaeti y nogcojiHeHHHKa n KyKypyBM b BapnanTax c paajinHHMM penîHMOM nHiaHHH h b paajiHHHMX $aeax BereTaumi pacTemiii. , Hb pesyjibTaTOB, gaHHbix b TaSnnuax JN» 1—4, moîkho c^ejiaTt cjie- gytomne nanGojiee Bazantie buborbi: 1. Hs ajieMCHTOB—asoTa, $oc$opa h najina — asoT mmcct Han- ădiitmee BuaneHiie una ueaTenanoeTH KaTajiaBH nan y nogcojine«mnita,: tuk m y KyKypyabi. < , 2. B riepno/i; HaHanbnoro pocra pacTemiH nogcojiHCHHHKa m KyKypyabi HenocTaTOK b nHTaTeJibHoft cpeue moQoro na sthx aneMCHTOB BbiabiBaeT cînnh’eime uenTenanocTn KaTanaabi. OunaKO, HanGojitmee CHMJKeHne uen- Teji.iiocTH KaTajiaabi BMawBaeTCH HeHocraTKOM. aaoȚa. " . . ' • ■ GH. BILTEAN.U și COLABORATORI 296 OB^flCHEHKE PHCVHKOB 10 ACTIVITATEA CATALAZEI LA FLOAREA-SOARELUI ȘI PORUMB 3. Akthbhoctb KaTanaabi y KyKypysbi n noHCOJiHeuHHKa b nepuow HanaJiBHoro pocra pacTennii BHaHMTeatHo noBuniaeTCH nyTeM KoppeKRHM nHTaTejiBHoro pacTBopa. Hanâoabinee ee noEMiuenne (Gojiee ueM b jțBa pasa) HaGanonaoTCH b npncyTCTBnn asoTa. - 4. HejțocTaTOK aaoTa b nepnog ot ^aau 8 mhctbcb go noHBJieHna coițBeTMH y noACOJiHe»iHHKa, nnn ate ot $a3M 8 JincTteB go BBifipacMBaHM cyjiTaHOB y KyKypyati, BH3biBaeT cnnîKeHHe genTejibHocTn KaTaâaăH Ha- nojxoBHHy, no cpasneHnio c HopMantHMM peiKHMOM nHTamiH, Torga nan He^ocTaTOK $oc$dpa hjih Kanna b TeneHne toto nepnoga BMBMBaeT cy- nțecTBeHHoe ycnaonne genTejibHOCTH naTa-nasa. 5. MeiKgy phtmom pocTa pacTennft nogcoJiHe'iHHKa m KyKypysti h nHTCHCnBHOCTBio HeHTeJibHocTH KaTaJiaBM cymecTByeT Tecnan cbhbb. Akthbhoctb EUTajiasu BHiue b HepHOg, «orga KpnBan pocTa oTMeUaeT HâMSojibiiiyio HHTencMBHocTb ero pnTMa, h miJKe b nepnog, Korga b pacTpHnn nponcxoguT npoițecc HaKOnaeniiH b ceMenax acciiMnnHpoBaHHMX BențecTB. Puc. 1.— Aktmbhoctb KaTanaBM y noRcojineaHnita b AnanMBLi ot 1 h 22 miohh. . Puc. 2. — Aktmbhoctb KaTaaasM y nojicomieBHHKa b AnajiMBM ot 10, 22 miohh m 12 miohh. L’INELUENCE DE LA NUTRITION MINERALE paBRHHHMX paBJIHHHMX 297 îl tation la plus importante (plus du double) est enregistree en pr^sence de > l’azote. 4. L’absence de l’azote dans la periode 8 feuilles—apparition de 1’iU' florescence chez le tournesol, ou 8 feuilles — epiage chez le maîs, entraîne la diminution ă 50 % de l’activitd de la catalase, par rapport au rdgime nutritif normal, alors que l’absence, pendant la meme periode, du phos- i phore ou du potassium provoque une augmentation substantielle de l’acti- i vitd de la catalase. 5. Uhe âtroite correlation existe entre le rythme de eroissance des r plantes de tournesol et de maîs et l’intensite de l’activite de la catalase. r Cette activite est plus grande lorsque la courbe de eroissance prâsente le rythme le plus accentul et plus reduite au cours de la pâriode de deposi- f iion dans les semences des substances assimildes par les feuilles. JIMCTbHMH. BapiiaHTax, Bapiiairrax. SUR L’ACTIVITE DE LA CATALASE, CHEZ LE TOURNESOL ET LE MAÎS RBSUMfi EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — L’activite de la catalase chez le tournesol, dans differentes variantes. Analyses du ler et 20 juin. Fig. 2. — L’activite de la catalase chez le tournesol, dans differentes variantes. Analyses ■du 10, 22 juin et 12 juillet. \ BIBLIOGRAFIE 1. FujiWaba Okio a. JllM SHUJI, Hiochemical and nutrițional studies potassium. I. Effecls of potassium on the respiration of higher plants. II. Potassium in relation to the carbo- hydrate metabolism of higher plants, Tohoku J. Agric. Res., 1955, 6, 1. 2. Tombesi L., Nutrizione minerale e attivita enzimatiche delte piante, Annali della Sperimenta- la Les auteurs ont determini l’activite de la catalase chez le tournesol et le maîs, en 4tudiant des variantes aux rdgimes nutritifs diffdrents durant plusieurs phases de v4g4tation des plantes, Leș resultats fournis par les tableaux 1—4 font ressortir les conclu- sions suivantes : 1. Parmi les dldments Atudi4s — azote, phosphore, potassium — , le premier est le plus important dans l’activite de la catalase, tant chez le tournesol que chez le maîs. 2. Durant la pâriode de eroissance inițiale des plantes de tournesol et de maîs, l’absence dans le milieu nutritif de n’importe quel element, entraîne une diminution de l’activite de la catalase. La plus forte depression dans l’activite de la catalase est toutefois d6terminee par l’absence de l’azote. 3. L’activite de la catalase peut etre sensiblement accrue chez le tournesol et le maîs, par la correction de la solution nutritive. L’augmen- l 5. 6. zione Agraria, 1958, XII, 5. — Moderne vedute sul problema della ferlilizzazione, Annali della Sperimentazione Agra- ria, 1954, VI, VIII. TOMBBSi L. e Cale Teresam, Contribuia allo studio di alcune attivita enzimatiche dei tessuti foqliari in elementi assimilabili del suolo, Annali dela Sperimentazione Agraria, 1958, XII, 2. Tombesi L., Antoni A., Rugieri G. e F'ortini s., Influenza della cererza di azoto, fosforo ț potassio su alcune attivita enzimatiche e sul contenuto in glucossio, amido ed acido citrico dei tessuti fogliari di zea mays, Annali Sperimentazione Agraria, 1955, IX, i. IIlECTAKOB A. T. h I1JIECKOB B. II., Asbm, efioerpop u Ka.zuu—peeyMmopbi c/îepMeHma- musubix npoyeccoe e pacmeHunx, Plan. TnMnpHaeBCKOii cejibCKOxoa. Anax., 1955, 3. (7. BAffîEHHH W. r. m Kapaceba T., O cfiopMax K0.MM o nouee u KajiuunoM numanuu ; pacmeHuu, IIOHBOBeneHne, 1959, 3. .■'8. BJIACIOK II. A. M JIUCOBaji ii. 3., yjiyvuteHue ycjioeuii numanun pacmen,uu npuMe- HeuueM pasHbix cfiopM KajiuuHbix ydoSpeuMil, ArpoOnonornH, 1959,1. "9. SEMJIHHVXnH A. A., Bjnumue MunepaJibHbix ydo6peHuu Ha rfiuauoMeo-xu.MmecKue i npoyeccbi y KyKypysu, OnanoHorHH pacTennii, 1960, 7, 1. a <1 1 41 ) CONTRIBUȚII LA STUDIUL LOCALIZĂRII ȘI DINAMICII ; FLĂVONOIDELOR DIN SPECIILE DE TAGETES PATULUS L. ȘI TAGETES ERECTUS L. ' ț; - ■ ' DE ■ " , ' . D. GR. CONSTANTINESCU, ELENA TARPO și DINH DUC TIEN t 'Ț '■ ' '" " r Comunicare prezentată de N. SălAgbanu, membra corespondent al Academiei R.P.R., t . in ședința din 27 februarie 1962 Se știe eă flavonele sau antoxăntinele formează o clasă de pigmenți ■galbeni foarte răspîndiți în regnul vegetal, avînd eu toții ca structură de | bază nucleul 2-fenil-benzo y pironic sau flavonic. Deoarece flavonele, în I funcție de poziția și natura grupărilor atomice grefate pe nucleul de bază, î prezintă proprietăți fizico-chimice și fiziologice diferite, s-a propus să se înlocuiască termenul general de flăvone prin acela de flavonoide (1), fla- | yonele constituind b grupă a flăvonoidelor. ’ Din 1936, de cînd A. S z eh t - G y 6 r g y (10) a pus îh evidență ' y pentru prima dată proprietățile de vitamină P (vitamina permeabilității) | ale hesperidozidului și eriodictiozidului — flavonoide extrase din sucul de | lămîie — această clasă de pigmenți vegetali a prezentat și prezintă o im- । portanță deosebită pentru biochimie, fiziologie și farmacologie. | într-adevăr în cei 26 de ani care au. trecut, cercetătorii din lumea r; întreagă au adus noi date în legătură cu răspîndirea, structura chimică și | rolul flăvonoidelor în celula animală și vegetală. J Importanța crescîndă pe care o prezintă unele flavonoide cu pro I prietăți de vitamină P, în maladiile care afectează permeabilitatea capilară, | și mecanismul de acțiune ce li se atribuie ne-au determinat să studiem acești iș pigmenți din cele două specii de Tagetes : T. patulus L. și T. erectus L.—spe- | cii originare din Mexic (2), ce se cultivă ca plante de ornament aproape în i toate parcurile și grădinile caselor din R. P. Romînă. L :;f 'Deși studiul flăvonoidelor din Tagetes erectus și în speciab din T. [ patulus a fost abordat încă de acum 90 de ani (5), totuși la date precise . în i legătură cu structura lor chimică nu se ajunge decît în ultimile două decade, în urma studiilor făcute de cercetătorii indieni (6), (9). Aceste cercetări 300 D. GR. CONSTANTINESCU ți COLABORATORI 2? 3 FLAVONELE DIN TAGETES PATULUS ȘI TAGETES ERECTUS. 301 'Sj. au dus la concluzia, că florile de Tagetes patulus conțin cvercetagetină șil patuletină, iar cele de T. erectus, cvercetagetină și 7-glucozidul ei sau cver-f cetagetrină, flavonoide din grupa oxiflavonolelor, ale căror formule struc^ turale sînt redate în cele ce urmează. ■ § R.o. o. OH R =H. ^cvercetagetină Ri=H/ R =CH3. 2P«tuletină Reacția, elaborată de noi (3) poate servi, atît pentru identificarea, cît și pentru dozarea flavonolilor din.plante. ' \ Din examinarea formulelor atribuite de cercetătorii indieni flavono- lidelor din cele două specii de Tagetes rezultă că toate au —OH din poziția 3 liber, ceea ce înseamnă că ele se pot identifica și doza cu ionul Sb+?. , A. Identificarea flavonelor din cele două specii de Tagetes, ț Tehnica de lucru-, circa 0,10$ flori uscate au fost extrase cu aicobi !; metilic la Soxhlet, pînă ce lichidul extractiv trece incolor. Soluția metanoli- K că este transvazată cantitativ într-un balon cotat de 100 ml cu metanol și Ș completat la semn cU acest lichid. / Din această soluție 0,05 ml se pipetează pe fîșii de hîrtie Whatman |mr. 1, lungi de 46 cm și late de 9 cm. Din cunoștințele ce le avem toate cercetările făcute s-au limitat numai^ „ Pe altă fîșie de hîrtie Whatman se pipetează 0,05 ml dintr-o^soluție la flori fără a se preciza dacă acești pigmenți galbeni există sau nu și îrf metanolică de patuletină 0,01% — aceasta servind ca substanță de referință. ROZ y OH \)H II o R; = H R = H b cvercetagetrina Rl = glucoză< A.AW4-* A-WX w W W V V y V X O J-l. y * V4XJ.UVVV yX. J.I4-, celelalte organe ale plantei. De asemenea în literatura consultată nu am găsit? Am folosit tehnica ascendentă, nici o referință în legătură atît cu variația lor cantitativă în funcție d<|' sistemul de irigare-alcool izoamilic- stadiul de dezvoltare a capitalelor florale, cît și de variația lor cantitativă! acid acetic și apă (40 :10 :10: v/v/v), în timpul unei zile. | timpul de irigare 22—24 de ore, iar Acest fapt ne-a determinat să luăm în studiu aceste aspecte ale prol «a reactiv de developare soluția me- blemei oxiflavonolelor din Tagetes patulus și T. erectus, iar în lucrarea d® tanol acetică de SbCl3, și am con- - ■ “ - - - • Lstatat că: față prezentăm datele la care am ajuns. MATERIALUL DE CERCETAT ! a) florile de Tagetes patulus • conțin 2 flavonoli — unul cu Rf. 0,63 t Corespunzător patuletinei, iar altul • | cu!Rf. 0,10 — cvercetagetină; Materialul cercetat de noi a fost constituit din diverse organe recoltatei W florile de Tagetes erectus con- de la cele două specii de Tagetes cultivate la Stațiunea experimentală de? t™ un flavonol cu Rf. 0,10 plante medicinale — Domnești — a Institutului pentru controlul de stat al “ .cX,e^. agetma și nu conțin patu- 'medicamentului și cercetări farmaceutice. , petma (ng. 1). . a ,. Plantele au fost semănate și an crescut atît la lumina cit și la mtuLetătorii indieni (6) (9), care au stu. nene, iar recoltarea lor s-a făcut in diverse stadii de dezvoltare. ,ldiat acești pignienți, susțin că în Imediat după recoltare, plantele au fost uscate fie la temperatura^ florile de Tagetes^rectus există 2 fla- laboratorului, fie la 40—42°, într-o etuvă aerisită. | vone-cvercetagetina și 7-glucozidul t ei -cvercetagetrina. ! Acest fapt ne-ă determinat să admitem că cvercetagetrina nu ar fi 7-glucozidul evreetagetinei, ci 3-glu- P.RfO,63 H.RfW Fig. 1. — Cromatograma. a, Soluție meta- nolică de patuletină 0,01 %; b, soluție metanolică de Tagetes patulus; c, soluție metanolică de Tagetes erectus ; P, patuletină ; Q, cvercetagetină. ' ? A Al vwl ,4^ REZULTATELE OBȚINUTE I- cozidul ei, glucozid care în condițiile noastre de lucru nu se poate identi- fica cu ajutorul SbCl3, fiind blocat : de glucoză. într-o lucrare anterioară (3), studiind comportarea flăvonoidelor Pentru a clarifica acest aspect ain luat 50 ml din soluția extractivă față de ionii Sb+ 3 am precizat că flavonolii — adică flavonele care au —OH metanolică obținută din flori de Tagetes erectus și am evaporat-o pe baie din poziția 3 liber — dau în mediu de metanol acetic complecși colorați îi de apă treptat, treptăt, pînă la sec, într-un balon cu fund rotund de 50 cm3 galben cu acest ion. . (capacitate. IDENTIFICAREA ȘI DOZAREA FLĂVONOIDELOR DIN TAGETES PATULUS ȘI T. ERECTUS 4 — c. 1194 fi? I MBS 302 D. GR. CONSTANTINESCU și COLABORATORI' FLA VON ELE DIN TAGETES RATULUS ȘI: TAGEȚEȘERECTUS 303; Peste reziduu se adaugă 5 ml acid clorhidric 2%. Se adaptează balo- nului un refrigerent de aer și apoi se introduce balonul pînă la jumătate într-o baie de apă în fierbere, unde se menține o oră, agitînd din cînd în cînd, . Cromatografiind această soluție după tehnica folosită mai sus anț obținut și de data aceasta un singur spot cu Bf. 0,10, fapt care confirmă că florile de Tagetes erectus cultivate la noi nu conțin 2 flavonoli, ci unul singur — cvercetagetina. Absența cvercetagetrinei din florie recoltate în țara noastră se dato- rește probabil condițiilor climaterice care sînt diferite de cele din India, deoarece luminozitatea și intensitatea radiațiilor solare, pe lîngă alți fac- tori, favorizează geneza flavonelor (7), (Thimann citat, după (1)). d. Procedînd după tehnica de maisus am obținut datele care’ne-an ser- vit la construirea curbei etalon de extincție a patuletinei din figura1 2, din care se constată că ea satisface ;■ legea Lambert-Beer 0,50 B. Dozarea flavonelor din cele două specii de Tagetes J Dozarea flavonelor s-a făcut pe cale fotometrică prin procedeul ; 3. Determinarea oxiîlavonolilor Tehnica de lucru,: circa 0,5— —2,g din proba de analizat se menține la etuvă la ÎOO0 pînă la greutate constantă ; apoi se cîntă- resc cu exactitate circa 0,10 g(p) în cazul florilor și circa 1 g(p) 0,00 0^0 0,2? elaborat de noi (3) și care se bazează pe proprietatea flavonolelor de a da soluții colorate în galben cu ionii Sb43, soluții care satisfac legea în cazul celorlalte organe și se introduc cantitativ într-un cartuș Soxhlet, apoi se epuizează cu clo- 0,10 - Lambert-Beer. soluții care satisfac legea roform pînă ce solventul trece Rezultatele determinărilor au fost exprimate în. patuletină. '. incolor. Prin această operație se j urmărește îndepărtarea pigmenți- i lor clorofilieni și a carotinoizilor 0 25 50 75 100 125 pg/Wml 1. Reactivii a) Soluție metanol acetică de SbCl3: sbci3 . :.................... CH3COOH.................. . . . CH3OH ............ b) Soluție acetică de metanol: CH3COOH ..................... CH3OH.................... . . 0,4 g 2 98 2 98 ml ml ml ml c) Soluție metanolică de patuletină 0,01 %1) d) Metanol pur sau p.a. e) Cloroform pur sau p.a. 2, Stabilirea curbei etalon de extincție a patulctinei ' din proba de analizat. După ce epuizarea clorofor- mică este terminată, se. scoate cartușul și fără ad desface se usucă lâ aer ' pînă nu se mai percepe mirosul de cloroform. Se introduce din nou cartușul ; în Soxhlet și se epuizează cu metanol pînă ce acest solvent1 trece, incolor ■ (circa 6—8 ore de extracție). Extrasul metânolic care conține oxiflavonoîii i se trece cantitativ într-un balon cotat de 100 ml și se completează la semn Fig. 2. — Curba etalon de extincție a patuletiner. 1 (tot cu metanol (soluția' A). într-un balon cotat de 10 ml se pipetează mai întîi un volum deter- ■ minat (n) (circa 1—3 ml) din soluția A, apoi 5 ml metanol, se agită și se mai pipetează picătură cu picătură 1 ml din soluția metanolică de SbCl3, agitînd continuu, în sfîrșit se completează cu metanol pînă la semn, se agită și se citește extincția soluției la fotometrul Pulfrich său I.O.R. în ; cuva de 1 cm grosime, la filtrul S47. Proba martor este formată din'Volu- mul respectiv (n) din soluția A, 1 ml din soluția acetică de metanol și ■ metanol pînă la 10 ml. A 4 I Se iau 5 baloane cotate de 10 ml; în primul se pipetează exact mă surat 0,25 ml, în al doilea 0,50 ml, în al treilea 1 ml, în al patrulea 1,5 ml iar în al cincelea 2 ml din soluția de patuletină; se mai pipetează în fiecare tatea de oxiflavonoli totali, exprimați în patuletină din 100 g de produs balon cîte 5 ml metanol și 1 ml din soluția de SbGl3, agitîndu-se de fiecan analizat, prin formula dată cînd se adaugă reactivii, apoi se completează cu metanol pînă la semn ; Cu ajutorul curbei etalon de extincție se determină cantitatea de patuletină corespunzătoare extincției citite (C) și apoi se11calculează canti- J Se citește extincția soluțiilor în cuva de 10 cm și la filtrul S47 al fQtometrulu , Pulfrich sau I.O.R; probele martor sînt constituite din volumul respecți^ . de/soluție de patuletină, 1 ml. soluție acetică de metanol și metanol pîm . la 10 ml. ’ ’ ' . , .; 1) Pătuletiiia â fost preparată de noi, iar puritatea a fost verificată atît prin determi - ■ narea constantelor fizico-chimice, cît și cromatografic pe hîrtie Whatman nr. 1. 10 000-c p-n care F.t. = oxiflavonoli totali; p = cantitatea în g din proba luată în lucru n- = ml din soluția A luati în lucru. 4 vi L 304 D. GR. CONSTANTINESGU și COLABORATORI 6 Pe zi ce trece cercetările dovedesc că flavonoidele sînt răspîndite în toate organele plantelor, iar cantitativ ele variază foarte mult în funcție de perioada de vegetație (1). x De asemenea s-a mai emis ipoteza că geneza flavonoidelor este în’ strînsă legătură cu fotosinteza, ele participînd la reacțiile fotochimice ale unor procese biologice din plantă. ' ' Pentru a stabili în ce măsură aceste date se pot verifica în cazul celor doiuă specii de Tagetes am cercetat calitativ, cu ajutorul cromâtografiei pe hîrtie, și cantitativ, facînd dozare fotometrică, flavonoidele la diverse organe și părți de organe de Tagetes patulus și T. erectus dezvoltate atît la lumină cît și la întuneric. - . - . Tabelul nr. 1 Repartiția cantitativă a oxltlavonoiilor in diversele organe ale speciilor de Tagetes valulus și T. erectus 1.$/ ' , FLAVONELE DIN TAGETES PATULUS ȘI TAGETES ERECTUS 3Qo p v^( De asemenea se poate observa că florile conțin cantitatea cea mai mare de flavonoli. . 1 .. . j ? Părțile aeriene ale exemplarelor de Tagetes patulus și T. erectus dezr ■ voltate la întuneric nu conțin flavonoide. Aceste date confirmă rezultatele 1 altor cercetători care admit că biogeneza acestor principii activi este strîns legată de lumină. Tabelul nr. 2 t Variația cantitativă a oxlflavonolilor In funcție de stadiul de dezvoltare a capitolelor florale । i i ■ ■ ; Organul Stadiul în care s-a analizat g% oxi exprimați î Tagetes . patulus flavonoli n patujetină , Tagetes . erectus Gapitulul floral foarte tînăr (circa 0,5 cm lungime) 11,09-11,55 12,10-12,65 Organul sau partea de organ Stadiul la care s-a analizat g% oxiflavonoli exprimați în patuletină Observații :| Idem tînăr pe punctul de a plesni (1 cin lungime) 10,24-10,82 10,45-11,00 Tagetes patulus Tagetes erectus »5 plesnit 9,19 — 9,85 9,74—ib/34' • 1 .99 incomplet deschis 8,28— 8,53 8,47— 9,35 Rădăcina (întregul sis- tem radicular) înainte de înflorire 0,00—0,13. 0,10-0,38 dezvoltate . la lumină | >> complet deschis 6,24— 7,41 6,10— 7,70 >> la începutul fructificării 5,50- 6,91 ' 5,72-6,60 \ ' Idem în timpul înfloririi ' 0,00 — 0,13 0.11-0,44 idem - Cercetările noastre, consemnate în tabelul nr. 2, în legătură cu varia- ția conținutului în flavănoide al capitolelor florale în funcție ,,de stadiul de dezvoltare a lor, confirmă atît datele noastre anterioare (4), cîț și pe ale (altor cercetă,tori (8) că în florile tinere se găsește cantitatea cea măi mare de. flavonoide și scade pe măsură ce florile se apropie de fructificare. Este unanim știut că principii active elaborate de celula vegetală . indiferent de structura lor suferă variații cantitative în cursul aceleiași zile, profilul curbei variațiilor fiind în funcție de natura chimică ă fiecărei grupe de principii , active. Tabelul nr. 3 Variația cantitativă a oxltlavonoiilor din capitalele de Tagetes nalulus in cursul aceleiași zile Rădăcina principală idem 0,06-0,24 0,28 — 0,44 » ' ’,!l Rădăcinile laterale idem 0,00 0,00 Regiunea coletului ■ — 0,13 — 0^27 0,33-0,44 ” . t ■ Frunzele înainte de înflorire 0,45-0,99 0,22-0,88 ! ! Idem în timpul înfloririi 0,44-1,04 0,33-0,99 Gapitulul floral ■ înainte de a se deschide 9,11-10,59 9,74-10,34 Idem complet deschis 6,24-7,24 6,55-7,7 Flori ligulate — 8,09-8,91 8,55-8,80 Flori tubuloase — 5,13-5,50 5,32-5,61 Organul - Stadiul în care s-a analizat Ora la care ' s-a recoltat " " ,g% oxiflavonoli exprimați în patuletină , Involucrul — 0,11-0,61 0,17-0,80 Tulpini și ramuri — 0,08 — 0,22 0,11 — 0,22. ;Peduncul floral . — 0,33 — 0,44 0,33 — 0,44 » ■ : Gapitulul floral < complet deschis 7 6,49 • Ovar / — 0,00 0,00 7 Frunzele etiolate înainte de înflorire 0,00 0,00 dezvoltate la întuneric ' Idem Idem 10 .6,27 /'V 13 5,72 Cotiledoane etiolate . — 0,00 0,00 idem 16 ' 5,50 : ’ . ’ Hipocotile etiolate Rezultatele adevăr flavonoidel dezvoltate la lumi - | 0,00 ibținute, consemnate în tabelul n e sînt răspîndite în toate organe nă atît la Tagetes patulus cît și ] 0,00 i r. 1, ne an le aeriene a T. erectu >> ită că într- ale plantei s. . Acest fapt, după cazul oxiflavonelor din 99 3um reiese din t capitulele florali - 19 abelul nr. 3, 1 de Tagetes 5,28' / ' . l-am constatat și în patulus. - . ; 306 >’n Or. consTantinescu ^colaboratori FLAVQNELE DIN TAGETES PATULUS. ȘI TAGETES ERECTUS 307 9 Capitulele florale de Tagetes patulus în același stadiu de dezvoltare^ conțin cantitatea cea mai mare de flavonoide totale dimineața, iar cea( mai Scăzută seara, diferențele dintre ele fiind de 10—15%. CONCLUZII Cercetările noastre în legătură cu flavonoidele din Tagetes patuluâ și T. erectus ne-au permis să tragem următoarele concluzii generale : | 1. Florile de Tagetes erectus, provenite de la plante cultivate la Sta^ IlyȚeM npnMeHeHMH paspaSoTamioro mmm cțioTOMeTpM’iecKoro Me/roga onpegejieHMH $jiaBOHoixoB anTopia nByuajin noacOamie HoiimiecTBa otmx njirMeuTOB b pasjiMHHMX uacTux pacrcHUH w. b paajinTHMX CTagMHX ero paaBHTMH, 3tM HCCJiegOBaHMH nOBBOJIHJIM MM yCTaHOBMTB, HTO: — coiiBeTHH (ro.jio.BKn) HaKamiMBaiOT HanSojimnee ko.jiu'ioctbo okcii- , ij '^aBOHO,™ IipMTeM HBHTKOBbie UBeTKM Ooiiee Sora™ 9TMMH aKTHBHMMM | BențecTBaMM, neu TpyO’iaTMe: — OKcntțjiaBOHOJiM b HanSojibmeM ROJinHecTBe cogepHîaTCH.p mojio- ~ *giik coqBeTMHX (ronoBKax), npnaeM mx cogepataHne CHnmaeTCH no niepe XV,.,,™ x« npnSjiMîKeHnH ițBeTKOB k njiogonomeHnio; b nanajie njiogoHomeHMH KOJin- țiunea Domnești, conțin un singur fiavonoid și nu doi cum au găsit cercetă'^ 5.e9™° OKcn^jiaBononoB na 35—37% Mem>me, qem b Mpgpgijx torii indieni la aceeași specie cultivată în India. L cogBeTMux; 2. Oxiflavonolii se găsesc repartizati în toate organele aeriene ale - . — B cogBeTMHx (roaoBKax), naxogHnmxcH b ognon H tom «e.CTagHH celor două specii de Tagetes studiate, iar’în rădăcină numai în regiunea P^țbh, HanSojmmee KOJmMecTBO o6nmx oKcn^aBonojioB nagjnogae^ coletului I yrpOM, a nanMeHBnree — BeaepoM; . y 3. 'Capitulele florale acumulează cea mai mare cantitate de oxifla- - OKcn^JiaBonoiiM oSpaByroTcn bo bPcmh npogecca accuMMmmun vonoîi, iar florile ligulate sînt mult mai bogate în aceste principii actM xnoppo^MJiaoM m naHanuMBaiOTCH b iiBeamax, npimeM mx gnorenea tbcho decît florile tubuloase. ’ CBH3aH co cmnoM. 4. Oxiflavonolii se găsesc în cantitatea cea mai mare în capitulele) • florale tinere și scad pe măsură ce florile se apropie de fructificare; la în| ceputul fructificării cantitatea de oxiflavonoli totali este cu 35—37%. / OBLHCHEHKE PHGyHKOB mai mică decît m capitulele florale tinere. , j Puc. 1.— XpoMaTorpaMMa. a—■ MeraHomabiit pacTBop naTy'neTMHa 0,01%; - 5. în capitulele florale aflate în același stadiu de dezvoltare, cantitateșs z> — MeTanonoBMfi pacTBop, nojiyqeHHMft na Tagetes patulus; c—■ MeiaHonoBMiî pacTBop, cea mai mare de oxiflavonoli totali se găsește dimineața, iar cea mai scăzuta! nojiyneHHHfî na t erectus; p — naTyjieTiiH; q — KBepueTareTKH. * îK Pmc. 2.— KpnBan — BTaJion saTyxaHHH naTyjieTmia. । seaia. - . ।■, 6. Oxiflavonolii se formează în timpul asimilației clorofiliene .și s| acumulează în flori; biogeneza lor fiind strîns legată de. lumină. . | / , OONTRIBUTION  L’ETUDE DE LA LOCALISATION ET DE LA InStliU™ : DYNAMIQUE DES FLAVONOÎDES DANS LES ESPECES ‘ ' > DE TAGETES PATULUS L. ET TAGETES ERECTUS L. K H3YBEHHIO JIOKAJIH3AHWW W AMHAMMKM OJIABOHOMAO ¥ BHftOB TAGETES PATULUS L. PI TAGETES ERECTUS L. RESUME PE3IOME Les autours prâsentent ici les resultats obtenus dans leurs recherches sur la răpartition des flavonols dans les differents organes des espOces de MMM B paSoTe aBTopbi gaioT peayjibTa™ MccnegOBaHnii, npoBOgMBinnxc c noMommo xpoMaTorpa$MM na SyMare b cbhbm c pacnpegejieHMe: (JmaBOHonoB b paaJnuiHMx opranax . . ' _ . , , • v ,.■ • i uon Fagopyrum escuientum (L.) Mbnch und Fagopyrum tataricum (L.) Gărtn^. . ■ Ramificațiile sînt în general adevarate; uneori se observa totodată Șl, Pharmazie, 1955, țo, 607r620. , ramificații false, ca de exemplu la unele dintre speciile genvlmHapalosi- Paris R., Le rutoside, sa preparatibn ă partir de diverses espices et varUtis de Sarrasin culI^Jig^ UȘgeli.' । ' 19 j9, 7’, J ’ |Aceste alge se înmulțesc numai pe cale asexuată, prin formarea de of. quercetagetin, proe. indian Acad. Sci., 1941,74, 289-296. ' fhormogoane ; heterochiștn smt terminali jauUterah. ^ ; Szent-GYOrgy A., Chemical nature pf citrin, Nature, 1936, 138, 1057. 8. 9. a . 7 I 1 f Delimitarea fam. Stigonemataceae (Kirchn.) Geitl., stabilită în 1925 Ide către L. G e i ț 1 e r, a variat cu puțin la diferiți autori. G ei 11 e r «enumeră în 1925, 8 genuri (4), iar în 1932 — 10 genuri (5). De asemepea, iA. A. E 1 e n k i n consideră în 1938 (1), ca și M. M. H o 11 e r b a c h , |K. K. K o s i n s k a i a și V. I. Pplianski în 1953 (6) 8 genuri. } A. A. E 1 e n k i n admite în lucrarea sa (1) volumul familiei sta- ibilit de L. G e i 11 e r. Mai înainte însă (1916)x) considera numai această ( x) „Izvestia Bot. Sada”, voi. XVI, nr. 2, p. 272 — 280. 310 TRA1AN I. ȘTEFUREAC St — . .... familie ca provizorie, în baza cercetărilor făcute asupra modului de râmi-’ ficație (adevărată și falsă), încadrînd separat la fam. Stigonemataceae și i familia mai mică Hapalosiphonaceae, cu genurile: Hapalosiphon, Fische-* rella, Mastigocoleus, care — spre deosebire de celelalte — se caracterizează, prin prezența simultană a ambelor tipuri de ramificație. Mai tîrziu (1938), < A. A. E 1 e’n k i n încadrează genul Hapalosiphon la fam. Stigonemataceae (Kirchn.) Geitl. în 1916—1917, Borzi introduce în această familie o serie de genuri noi, insuficient studiate, ca: WestieUa, Sommierella, Leptopogon ș.a.; dai cu toate acestea ele apar oarecum mai bine delimitate decît genurile mari și polimorfe ale familiei. ? A. A. E 1 e n k i n adoptă sistemul lui L. Geitler (1925), care; — subordonînd fam. Stigonemataceae la ord. Stigonemales- — acordă o importanță primordială celor două moduri de ramificație (dicotomică șij neregulată) pe lîngă alte cîteva caractere principale. î Cele mai mari genuri din fam. Stigonemataceae sînt •. Hapalosiphon,l Fischerella și Stigonema. Delimitarea acestora,, la care se mai adaugă și? genul WestieUa, este anevoioasă, datorită polimorfismului talului, ecologiei? și biologiei lor. A. A. Elenkin consideră, din punct de vedere evolutiv și filo-? genetic, că tipul primitiv inițial dintre genurile principale pare a fi genul|o Hapalosiphon din care au derivat tipurile Fischerella și Stigonema. | Remarcăm că toate aceste 3 genuri cil reprezentanți numai în ape! terestre dulcicole (și ± acide), niciodată marine^ prezintă cîte o specie?? centrală, astfel: | 1. HapaZosipfeon Năgeli, ctiHi fontinalis (Ag.)Born. gen cu numeroasei specii după L. G e i 11 e r, sau monotipic după A. A. Elenkin, răspîn-r dite în majoritatea lor în ape stătătoare și frecvent în turbăriile înalte/ uneori și în izvoare termale. ! 2. Fischerella Gomont, cu F. muscicola (Thuret) Gomont ș.a. aero-j fite, de ape stătătoare și izvoare termale. >. 3. Stigonema Agardh, cu S. mamillosum (Lyngb.) Ag. ș.a., în majori-; tatea lor aerofite (stînci). 1 Evoluția tipurilor centrale, explicată de A. A. Elenkin, considerăm justificată nu numai pe baza caracterelor morfologice ale talu< lui, dar și pe baza criteriilor ecologice, ca forme obligator acvatice (dulci-i cole și ± acide), facultative și obligator-aeriene, precum și pe baza cri|. teriilor biologice ca. forme acvatice libere sau dependente, epifite obligator? sau facultative (puțin cunoscute), Toate aceste considerații permit explic carea evoluției tipurilor principale ’ — caracterizate cu un .înalt grad dd polimorfism — în modul următor: ; i Hapalosiphon —> Fischerella —> Stigonema 1 ; ■ » Multe dintre speciile acestor genuri sînt extracontinentale, cu o eco;J logie adeseori foarte curioasă, ca forme termale, endofite, epifite etc. Multe? au fost găsite'numai o singură dătă, altele sînt critice și insuficient studiate,* în Europa, fam/ Stigonemataceae este în general bine reprezentată, dâii încă foarte puțin cunoscută și foarte inegal cercetată. 1 k * CONSIDERAȚII FILOGENETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE . . 311 • Dificultățile de delimitare a speciilor și chiar a genurilor i-a obligat pe mulți dintre cercetători, ca și pe noi în lucrarea de față, do a aduce, pe baza observațiilor morfologice comparative asupra talului și a considera- țiilor asupra ecologiei și biologiei lor, contribuții și date noi la precizarea delimitării sistematice a materialului cunoscut pînă acum, caracterizat printr-un înalt grad de variabilitate. Prin descoperirea și descrierea de forme •noi, cu caractere încă necunoscute, cercul de variabilitate crește și desigur sistematica lor pentru un timp se complică. \ , . Variabilitatea în cadrul genului Hapalosiphon, presupus — cu oare- care documentare — de către A. A. Elenkin, drept cel mai vechi, este prezentată în mod cu totul diferit de către o serie de autori, astfel: L. G e i t- 1 er, atît în 1925,,(4), cît și în 1932 (5), enumeră 13 specii. A. A. E l e- k in în 1938 (1) .consideră genul Hapalosiphon monotipic, iar unele dintre speciile din lucrările lui L. Geitler, ca de exemplu Hapalosiphon in- tricatus W. et G. S. West, și H. hibernicus W. et G. 8. West.,‘le consideră numai ca forme ale tipului central H. fontinalis (Ag.) Born., deci în sensul • .speciilor colective introduse de către A. A. Elen k i n la Cyanophyceae, ' stabilind totodată alte forme noi, ca f, baculiferus Elehk., f. țypicus Elenk,, țpe lîngă alte 3 forme cunoscute anterior și menționate de L. Geitler. - M. M. H o 11 e r b a c h în colaborare cu K. K. K o s i n s k a i a ' și ~V. I. P o l i a n s k i, . admit în 1953 (6) apartenența la genul Hapalo- numai a 5 specii, reabilitînd unele dintre speciile date de L. G-e i.t - 1 e r, ca de exemplu, Hapalosiphon luteolus W. et G. S. West., H. aureus W. et G. S. West.,.!?. flexuosus Borzi, iar H. intricatus W. et G. 8, West, și H. hibernicus W. et G. S. West., le consideră ca și A. A. E 1 e n k i n numai ca forme pe lîngă alte 4, considerate atît de către A. A. E l e n k i n, cît și în^parte de L. Geitler. II. MATERIALE ASUPRA FAM." STIGONEMATACEAE (KIRCHN.) GEITL. DIN FLORA ALGOLOGICA A ȚĂRII - în flora algologică a țării noastre cele 3 genuri principale ale fam. Stigonemataceae, greu de identificat, sînt relativ foarte puțin cunoscute, datorită tocmai dificultăților de determinare și de precizare a valorii caracterelor și a variabilității speciilor, prezentînd adeseori particularități intermediare progresive și reversibile între genuri, datorită modificărilor factorilor ecologici. Astfel, pînă în prezent, genul Fischerella Gomont- este reprezentat în flora țării numai printr-o singură specie, Fischerella thermalis (Schwabe) Gomont, aflată numai o singură dată și într-o singură stațiune crescînd pe. stînci în apropierea localității Schitul-Sîhlea (Neamț), recoltată și .determinată de către E m. O. T e o d o r e s c u (18)/ A 'Genul Hapalosiphon Nageli este, de asemenea, cunoscut la noi cu o singură specie1), și anume — Hapalosiphon intricatus W. et *) în ultimul timp a lost identificată de către Șt. Peterfi și , F r. N a g y T h o t djn Munții Retezatului specia Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. sp. tipică. ' 3Î2 TRAÎAN î. ȘTEFUREÂC G. S. West., recoltat și determinat de către Ș t. Pdterfi din urmă- toarele stațiuni: ' 1. Tinovulde la Mocirlă, de tip eutrof, din Munții Gilăului, Transil- vania, împreună cu Staurastrum protractum Racib. var. subtile Șt. Pbterfi, în asociație cu alte numeroase alge ale aceluiași biotop (9). - 2. Cîteva stațiuni în sfagnetele din Munții Oașului și ai Maramureșu- lui, aflate în 1943 (9), și anume1: a) Tăul lui Dumitru în plancton; b) Iezerul Mare din Poiana lui Ștefan, între tulpinițe de Sphagnum din marginea lacului; c) Iezerul sau Ierul din Poiana sub Strunga Țiganului atît în planc- tonul lacului, cît și între tulpinițele de Sphagnum de pe marginea lacului (9). 313 i losiphon fontinalis (Âg.) Born. PLANȘA oelule. ! • . \ . Fig. 1 și 2.— Taluri de Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. var. Drepdnocladii Ștofa, n. var. epifitînd pe frunzișoare de Drepanocladus exannulatus (Giimb.) Warnst. var. brachydictyus (Ren.) Moenkem. (original). 4 CONSIDERAȚII FILOGBNETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE Pe baza caracterelor principale, această algă se încadrează la genul Hapalosiphon Nâgeli, și anume în cercul de variabilitate al speciei Hapa- Pentru biotopurile oligotrofe ale sfagnefelor bombate, Șt. P A t e r f i dă drept caracteristice unele alge (Diatomeae și Desmidiaceae), între care g . și Hapalosiphon intrieatus W. et G. S. West, dintre Cyanophyeeae. J în ceea ce privește pe Hapalosiph'on laminosus (Cohn) Hansg., dat j de către M ii n s t e r S t r b m K a a r e (7) din izvoarele sulfuroase de la 1 Herculane, identificat în materialul recoltat de către W i 11 e (22.VI.1905), | aparține genului Mastigocladus : M. laminosus, din fam. Mastigo-ț cladaeeae Geitl. . Genul Stigonema Agardh, față de celelalte două genuri anterioare,, este mai binecunoscut în flora algologică a țării, fiind repezentat prin următoarele 5 specii : 1. Stigonema mamillosum (Lyngb.) Ag. dată în 1882 de către J. S c h a a r s c h m i d t (11). 2. Stigonema minutum (Ag.) Aass., găsită de către Tr. I. Ș te- f u r e a c în 1955 din Munții Bucegi (13) și de către T r. I. Ș t e f u r e a c, A s p. P o p e s c u și L. L u n g u în 1959 din valea Lotrului (15). 3. Stigonema panniforme (G.A.Ag.) Born. et Flagh. var. alpinum, menționată în 1893 de J. S c h a a r s c h m i d t (12). . ’ 4. Stigonema tomentosum (Kiitz.) Hieroh., dată în 1955 de către1 Tr. I. Ștefurea.c din Munții Bucegi (13). 5. Stigonema oceelatum Thuret, identificată în 1955 și 1958 de către T r. I. Ș t e f u r pa c în sfagnetul din marginea lacului Cîlcescu — Munții Parîngului *). III. DESCRIEREA NOII UNITĂȚII SISTEMATICE : HAPALOSIPHON FONTINALIS (AG.) BORN. VAR. DREPANOCLADII ȘTEFU. N. VAR. | în cercetările întreprinse în luna august 1955 și luna iunie 1958 în) sfagnetul din margiea lacului Cîlcescu — Munții Parîngului, am recoltat mușchi din diferitele biotopuri ale acestei formațiuni vegetale de altitudimd Analizând materialul, am găsit o algă albastră fin filamentoasă, epifita muscicolă (pl. I, fig. 1 și 2). ' ~ i) Aflată recent în condiții similare și în Munții Retezatului de către Șt. Pete r fi ș: F r. N a g y T h o t. Materialul abundent, complet și analizat de noi în diferite stadii de dezvoltare, prezintă următoarele particularități;: ‘ [ . Filamentele principale sînt lungi.de circa 250—280 p și lațe de 8 —10p, jform,ate de obicei numai dintr-un singur rînd de celule (pl. II, fig. 3—6), pe alocuri rareori și numai pe foarte mici distanțe cîte două rînduri de ■ J) In litt. 2.11.1959. 2) Traduxit C. Vâczy, 31.IX.1961. TRAIAN Ii ȘTEFUREAC ' CONSIDERAȚII FILOGENETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE 15 Celulele sînt pătratic-rotunde, iar teaca este hialină și numai fozarte l rar, în parte, la filamentele bătrîne ușor gălbuie, în general clar evidentă. I PLANȘA II ( i capete se alipesc strîns unele de'altele, cu pereții fă început încă evidenți 'și apoi treptat spre vîrf nedistincți (pl. Ii, fig. 3—5). î Celulele au un bogat conținut fin granular, formînd Ia capătul'fila* meritelor unilaterale hormogoane relativ mici față de specia tipică și cele țbțudite, măsurînd circa 30—35 ^ lungime și 5—6 (x grosiine. , Filamentele secundare (laterale), se dezvoltă de obicei numai pe o ’ singură parte a filamentului principal (unilateral). Se poate adeseori f observa că deși unele ramificații laterale se formează și pe partea opusă, - cd timpul ele se îndoaie luînd aceeași direcție ca celelalte (pl. I, fig.1 și 2 ; ' pl. II, fig. 3). ’ ; ' r Filamentele secundare (laterale) nu sînt niciodată ramificate, ele se f subțiază ușor spre vîrf, iar teaca hialină devine din ce în ce mai fină spre | capetele lor. La yîrf unele dintre filamentele laterale se gelifică și se 'deschid, intercalări, pătratici (în general■ asemănători e genului Fisc/iereZZa), măsurînd 6—7 jz, pe unele dintre filamente mai rnari | și rari, pe altele mai numeroși, dar întotdeauna numai pe filamentele prin - cipale (pl. II, fig. 3 și 4). ' , ; . încadrarea materialului nostru, pe baza caracterelor principale, la genul Hapalosiphon Nageli ca o varietate nouă ă speciei Hapaldsiphon fontinalis (Ag.) Born; este justificată. Materialul a fost văzut și de către ''a a >1 . Diagnoza2): .. . ■ ., ’ Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born, var. Drepanocladii Ștefu. var. nova. , , <■ ' : . ■ Filamenta principalia thalli circiter.250—280 p longa et 8 —10 p lata, plerumque cellu- lis: uniseriatis formantia raro et solum ad parum distantiam biseriatis. Cellulis quadrațo-rotun- dațiș, theca vulgo corispicus, hyalina et solum raro, ad filamenta vetusta parum flavida.,. ; , Filamenta secundariă (lateralia) 130 —150 p longa et 5 — 7 p lata, eramosa, basin versuș et cellulis ± elongato-cylindrâceis formf ntia, maxime bis longiora ut lata, hic inde remota, apn cem. versus attenuata, cum cellulis inter se arcte congestis, parietibus cellularum gradatim apr i ceni versus indistinctiș, tljeca sensim tenuiqre praedita. Cellulae apicem versus filamentormp lateralium hormogonia ± pauciora ut in specie typica et in speciebus affinibus fornlantes, circiter30 —35 p/5 —6 p. Filamenta lateralia (secundaria) solum uno parte filament! principalis formantia. Heterocystis intercalaribus, quadratis (6 — 7 p), rarioribus vel pluribus, solum in filamen- . tis priiicipalibus formantibus. Habitat ad littoras lacul Cîlcescu montium Parîng et Carpatis meridionalibus, alt. 1950 m s.ni'. ut epiphylla epiphyticaxin foliolis Drepanocladi exannulati (legit 2d.Vn:Î955). • ' . /■ A specie typica H. fontinale morphologice et oecologice vero differt. A genere Fischerella V, . . H n . Gomont per absentiam domorphismo conspicuo inter filamenta principalia et secundaria eviden- flg. 3.— Aspect generai ai une» porHUiuiiujwcuueuaiuiavur cu maureuvui pxw«pa>.mv«<.uiv ui»'!-- / . „ ' . , . , , , f I ,. . . . 1 . tr-un singur rînd de celule, cu heterochiști intercalări și numeroase filamente secundare neran»:tfr.«hscrepat, saepe generi Hapalosiphom ambos modos characteristicos ramificatioms' habens. ficate, formate mai ales pe o singură parte. Fig. 4. - Capătul unui filament principal tînă| ' , cu cîteva filamente secundare scurte. Fig. 5. - Filament secundar matur (mult mărit|| Iv CONSIDERAȚII ECOLOGICE, BIOLOGICE SI FÎTOCENOLOGICE ' . Fig. 6; — Fragment de tal matur cu forma celulelor filamentului principal și partea bazala • ’ ■ . 4 filamente secundare; teaca bine evidentă (mult mărit) (original). Filamentele principale ale talului se dezvoltă de obicei oblic pe lamina, Filamentele laterale sînt lungi de circa 130-150 g, în grosime j^BS^o^elor de Drepandcladns, mai rar paralel;cu nervura sau perpendi variază între 5 și 7p, formate la bază din celule±alungit-cilindrice, â T maximum 2 ori mai lungi decît late, pe alocuri ± îndepărtate, înspi 4 >5 316 TRAIAN I. ȘTEFUREAC 317 9 cular pe aceasta. Filamentele laterale cresc și ele în general lipite de lamina frunzișoarei. La exemplarele ce se dezvoltă pe nervură, acestea stau uneori,;, erecte. Interesant este faptul că la exemplarele din marginea laminei râmi- ! ficațiile laterale ale talului nu depășesc marginea acesteia și dacă totuși o | depășesc se observă că ele se:îndoaie spre lamină, fie pe aceeași parte, fie ' mai rar pe partea lor opusă. Toate aceste observații denotă că avem de-a face cu o formă obligator epifit muscicolă în condițiile mediului acvatic > submers (pl. I, fig. 1 și 2). j Această nouă varietate crește în bio topuri turficole de altitudine t (1950 m s.m.) pe frunzișoarele de Drepanocladus exannulatus (Giimb.) z Warnst. var. brachydictyus (Ren.) Moenkem. ț Este important să subliniem faptul că alga trăiește epifit — epifil numai pe partea ventrală (adaxială) a frunzișoarelor, mai ales spre bază șiț, pînă la mijlocul acestora (pl. I, fig. 1 și 2), ajungînd în unele cazuri foarte | rare pînă sub vîrful frunzișoarelor. Remarcăm totodată că exemplarele de I mușchi epifitate au o nuanță mai diferită, mai deschisă, cu celulele laminei j CONSIDERAȚII FILOGENETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE Bryophyta I II Sphagnum recurvum P. Beauv. Drepanocladus exannulatus (Giimb.) Warnst. 1.2 2.3 var. brachydictyus (Ren.) Moenkem. 2.3 1.2 Sphagnum compactam DC. 1.3 1.2 Gymnocolea inflata (Huds.) Dum. 1.1 1.2 Sphagnum magellanicum Brid. 2.2 Polytrichum strictum Banks. — 2.2 Âulacomnium palustre (L.) Schwaegr. — 1.2 Sphagnum cuspidatum Ehrh. ex Hoffm. Atipic — + Chroococcus turgidus (Kiitz.) Nag. Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. var. Dre- . + + + + panocladii Ștefu.n.var. ~l~ + ~H H-—H Penium polymorphum Perty +++ - H—F Stigonema ocellatum Thuret ++ + Microspora tumidula Hazen + — . Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. var. Drepanodadii Ștefu. n decolorate, slab clorofiliene și uneori aparent mortificate. ;j Deși s-a analizat, din ambele, stațiuni, atît material viu cît și conser-j vat aparținînd plantelor superioare acvatice și amfibice, precum și ăltor k specii de Bryophyta, de asemenea submerse, aparținînd altor genuri șij * . , specii, nu am aflat această'algă albastră; de asemenea nu am găsit-o nici! Varu împreună cu speciile mai sus notate, a fost încadrată de către noi în în mediul liber acvatic. | asociația Eriophoreto vaginati — Sphagnetum compacti parvocaricetosum, Culoarea filamentului este de un albastru deschis, eu nuanțe mail ca element caracteristic alături de Drepanocladus exannulatus (Gumb.) închise la filamentele principale, mai deschise la cele lateralex). ■ Warnst. var. brachydictyus (Ren.) Moenkem., și anume în șubasociația Cele două stațiuni (I, II) din partea sud-estică a sfagnetului din marii rostratae drepanocladosum (cu Sphagnum cuspidatum) și ■ ginea lacului Cîlcescu, cu biotopuri acvatice turficole, în care a fost găsită? Sphagnetum pauciflorae polytrichosum (cu Sphagnum reaurvum), la care această nouă Cyanophyceae, se' caracterizează ecologic prin următorii faci hiai adăugăm: Sphagnum centrale Jensen, Polytrichum grâcile Dicks., , tori: temperatura apei (21.VI.1958) 5—6° și pH-ul 5,0—5,5 adîncimeâf Cephalozia elachista (Jack.) Schiffn. și Tabellaria flocculosa fBoth) Kiitz. apei 5—15 cm,2). ■ si- De pe cîte o suprafață de 0,25 m2, au fost notate elementele de aso-| ’ v. wuvnm cnrncA toate trecute în ordinea abundenței lor3): ciație dintre Spermatophyta, Bryophyta, ca și acelea ale fitocehozei algalejl * - Particularitățile morfologice ale talului analizate în diferitele stadii "A si de dezvoltare, ca și datele ecologice și biologice, ne permit să încadrăm s Spermatophyta Carex rostrata Sțokes Juncus filiformisli. ssp. transșilvanicus (Schur) Jâv. Eriophorum latifolium/ Hoppe Eriophorum vaginatum L. Carex paucif lor a Lightf. > Nardus stricta L. Carex dacica Heuff. II I 2.3 2.2 2.2 + .1 + •1 ' +.1 + + •1 — 1.2 — 1.2 — + această nouă Cyanophyceae la genul Hapalosiphon Năgeli, deosebind-o de Eischerella Gomont, pe baza următoarelor considerații : | 1. Morfologic : 1 ■ a) lipsa unui dimorfism pronunțat între filamentele principale și | secundare; , b) la Hapalosiphon s-au constatat frecvent cele două moduri de I ramificație, spre deosebire de Eischerella la care acestea se observă numai |rareori, iar la Stigonema lipsesc; I A c) forma heterochiștilor în general asemănătoare acelora de la ^Eischerella, ca și ai’altor Cyanophyceae. •. ,. / . . , . . . ' .rx • . • , . .! ■ ' 2. Ecologic -. ' x) S-a analizat material conservat prin uscare (presare, ierbar) ca și material fixat M u , . „ ■ , . , .. A , . , formol și alcool. 1 • Majoritatea speciilor genului Hapalosiphon Nageh cresc m biotopuri 2) Tr. i. ștefureac, Cercetări geobotanice in sfagnetui 'din marginea lacului czzees®tuȚficoie ±'acide și mai ales în turbării, ape stătătoare, submers în șfag- dtn Munții Partng - Carpațu Meridionali, 1961 (manuscris). inetej pe eînd genul Eischerella Gomont are — pe lingă forme de apă stă- , v D te spermatophyta șt notate cu coeficienții fitocenoiogici^^ _ «j forme aerofite. Genul Hapalosiphon reprezintă și din acest (abumiența + dominanța și sociabilitatea), iar specule de AZ^ae după gradul lor de frecvent! . , - ț, ,. ..... 1 , cu semnqle convenționale din literatura de specialitate : +, +-Ț, + + +. 1 |PUnct ae veueie. un bip mai pilimtiv. CONSIDERAȚII FILOGBNETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE 318 TRAI AN I. ȘTEFUREAC 10 I.t 11 Ca tip de ramificație unilaterală, cu filamentele secundare nerami- j ficate, Cyanophyceaea noastră corespunde în general cu forma tipică a j ' genului Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born., dar se deosebește net prin J dimensiunea mult mai mică, filamente mai subțiri, teaca ± subțire șihialină, | filamentele secundare ușor și treptat îngustate spre capete și heterochiștii | numai la filamentele principale (1), (4), (5), (6). x Materialul cercetat de noi mai prezintă unele asemănări și cu alte I specii ale genului Hapalosiphon Năgeli, și anume cu H. Welwitschii W. et I G. S. West, și cu H. hibernicus W. et G. S. West. Ambele specii sînt însă'? considerate de către A. A. Elenkin numai ca forme ale speciei Hapa- ; losiphon fontinalis (Ag.) Born. (1). - j Deosebirile morfologice privind talul sînt evidente la varietatea! noastră față de Hapalosiphon intrieatus W. et G. S. West. De asemenea, menționăm unele asemănări între specia Hapalosiphon fontinalis (Ag.); Born. și varietatea acesteia tenuissimus (Grun.) Goli, et Setchell. Cu speciile genului Fischerella Gomont, varietatea noastră se asea- mănă + prin unele caractere secundare și intermediare ; astfel cu F. mus^ cicola (Thuret) Gomont var. minor Boye-Pet se aseamănă în ceea ce pri- 319 tăți ale genului Hapalosiphon Năgeli, precum și de unele specii ale genurilor ' înrudite. i Dată fiind, chiar în urma cercetărilor recente, dificultatea delimitării ' limtăților sistematice în general din cadrul fam. Stigonemataceae și mai ăles a speciilor din genurile Hapalosiphon Năgeli și Fischerella Gomont, conside- răm că unele taxoane (microspecii, varietăți, forme) au încă o poziție taxo- nomică provizorie. Prin aflarea și analizarea în viitor a unui material mai variat și din mai multe stațiuni se va putea aprecia în asemenea cazuri valoarea caracterelor și, pe baza acestora, definirea categoriilor și încadra- rea lor sistematică filogenetică. ( Prin sublinierea îndeosebi a două dintre caracterele importante pe care le prezintă noua varietate, și anume : filamentele secundare nera- mificate și heterochiștii formați numai la filamentele principale, pe lingă.' altele, aducem și prin aceasta o contribuție la cunoașterea variabilității talului la acest grup de alge albastre filamentoase. ’ A. A. Elenkin, bazat pe variabilitatea și polimorfismul talului la aceste, alge, credea că genul Hapalosiphon Năgeli poate fi considerai? mo*- notipic (1), deoarece specia ■ centrală Hapalosiphon fontinalis (Ag.)Borii. vește -£ dimensiunile talului, teaca, forma celulelor filamentelor principale ^' după cercetările sale (1916), este atît de polimorfă încît în realitate nici tina. X-v >3 r. X 41^1 ZX w-i rw\F j-» 1 zx 1 zx T“rxnrx 1 zx Arxxm Cil vxr VICX vnlfl /IOTA , S /•1 -d Zx . • ♦ . • 1 ■ -1 U i • > V 1 > 1 • și heterochiștii, diferă însă prin filamentele laterale care sînt ramificate( îngustate foarte mult spre vîrf, iar heterochiștii se află adeseori și la fila- din cele 13 specii considerate de către L, G e i 11 e r nu poate fi distinct deli- ! mitată de variațiile sale individuale. Unele dintre varietățile considerate de către L. Geitler sau for- r r, mele descrise de A. A. Elenkin ale speciei Hapalosiphon fontinalis mentele secundare. Ca mod de ramificație se aseamănă și cu Fischerella Letestui Fremy, avînd heterochiștii numai intercalări pe filamentul principal, filamentele Ml 'M $ secundare neramificate, iar hormogoanele relativ scurte ; este însă o forma tericolă (Africa). Din comparația și cu unele dintre speciile genului Știgomena Agardh; și anume cu 8. dendroideum Fremy, au rezultat unele asemănări în pri- vința talului în stadiile tinere. ( (Ag.) Born. sau chiar și ale altor forme ale speciei colective în sensul lui E 1 e n k i n (H. fontinalis (Ag.) Born. emend. Elenkin) trecute și în H ol- le.rbach și colaboratori (8), ca de exemplu var. fischeroides Hansg. (care se aseamănă atît de mult cu unele forme ale speciei Fischerella ano- malii(Thuret) Gomont var. minor Boye-Pet (f. minor (Elenk.) Boye-Pet y .—y„ ------- —---------- ----J- și f.parva Kosinsk.) pot fi ușor confundați?. Din toate, acestea rezultă extrema variabilitate morfologică în cadrul! ' ' Pe cît se pare avem în aceste cazuri forme'intermediare și modificări speciilor, și al genurilor din-fam. Stigonemataceae. (Kirchn.) Geitl., adeseor® individuale determinate ecologic și biologic între variațiile tipului central avînd de-a face cu materiale foarte critice. I Fischerella muscicola (Thuret) Gomont, cu unele caractere fixate ereditar, Dată fiind dificultatea delimitării dintre genurile Hapalosiphon Nai și- seria polimorfă din cadrul speciei Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. geli și Fischerella Gomont îndeosebi, a fost necesar ca materialul recoltat! L.. Geitler este de părere că separarea genului Hapalosiphon de către noi să fie mult timp analizat comparativ și critic, atît în stadiul! Năgeli de genul Fischerella Gomont este artificială x). A. A. Ele n k i n bl .«a tînăr cît și în cel matur, folosind pe lîngă bibliografia de specialitate © consideră că speciile ambelor genuri formează două grupe naturale, care se părerile unor specialiști străinix). încadrarea unor specii în această famili| deosebesc bine una de alta prin tranziții false în ceea ce privește unele este uneori numai convențională, nenaturală. ^caractere. Unitatea noastră aparține cercului de variabilitate al speciei Hapai Cu privire la delimitarea speciei Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. losiphon fontinalis (Ag.) Born. în sensul lui E 1 e n k i n și G e i 11 e a unităților sistematice subordonate, L. G e i 11 e r menționează că luînd în considerare valoarea următoarelor caractere generale : di|aedăStă specie este foarte polimorfă și că nii există o justificare de a include morfism puțin accentuat între filamentele principale și cele secundare!^ cadrul oi și alte specii prin care s-ar mări prea mult volumul unei unități care sînt neramificate și mai scurte, de obicei uniseriate și cu teaca relati|B-1stematiee, deși considerată ca d specie colectivă'propnu-zisă (5). îngustă, ca și lipsa hormochiștilor iar heterochiștii formați, numai pe filăl mentul principal. Pe baza ansamblului de caractere, materialul de Hap$ losiphon din sfagnetul de la Cîlcescu, se deosebește de toate, celelalte variei- / " -y Laboratorul de botanică sistematică al Universității din București -1) A se vedea nota 1 de la p. 315. h „Die Abgrenzung gegen Fischerella - Arten, die wie Fischerella major, fast durchwegd iinreiliige Făden besitzen, ist ktinstlich” ((5), p. 195). ~ 0$ 13 CONSIDERAȚII FILOGENETICE ASUPRA FAM. STIGONEMATACEAE. 321 320 ......... .- iraiAN I. ȘTEFUREAC - 12 COOBPAJKEHHH 110 GMCTEMATHKE M OMJIOrEHESY GEM. STIGONEMATACEAE (KIRCHN.) GEITL. H OHHGAHHE IIOBOl'I CHGTEMATHHECKOn E/țHHHUBl B PAMKAX H3MEHHHB0GTH POM HAPALOSIPHON NÂGELI PE3IOME B nepBOM pa3gene pafioTH paaSnpaeTCH BHaaeHne tskmx upnsHakOB, BHTeKaiOmHX M3 OpraHMBaițHH H MBMeHHHBOCTH TaJIJIOMa, KaK HHMOp^MBM HiiTeii, thh botejichuh, reTepaqncTM, ropMoroHHH n npou. OcoGoe BHMMaHne oS.paiițaeTCH na gnMop$H3M TajiaoMa, oupegejmeMbifl aKOJiorMHecKiiMn upiț- ; HMHa.Mii, u npoBogHTda HenoToptie (ÎHOJiorMHecKHe (3tm$mi(H3m) u $mjio- reHeȚMiecKMe coo6pa?KeHnH. Ha ocnoBaHun stofo aBTopti nsjiaraioi Hostie gaumie paarpaHnneHMM n y.TOHHeHMH CMCTeMaw'iecKoro noJioîKeHHH ceMeiîCTBa Stigonemataceae (Kirchn.) Geitl. n poga Hapalosiphon Nageli. Bo BTopoM paageae nepeniicjiHioTCH garante, nacaromnecH nayHeHMH m pacnpocTpaHeHMH b PHP npegCTaBMTejieft otobo, b ochobhom Mano na- BecTHoro, ceMeftcTBa. B TpeTteM pasgeJie onHCHBaeTCH HOBan paaHOBHgHObTb Hapalosiphon • fontinalis (Ăg.) Born. var. Drepanocladii Ștefu. n. var. c HauGoJibimiM TaiiJioMOM, b 6ojibnniHCTBe cjiynaeB c ogHopHgHtiMn hhthmm, ogHocTopoHHe pacnoJiOMîeHHMMM m itepaBBeTBJieHHHMM 60K0BHMH hmthmh c reTeponnc- raMM, ofrpaByeMHMM jmnib Ha rnaBHHX hbthx h npou. (bkji. I, II, gnaraoa CTp. SIS). ■ - ■ . B neTBepTOM pasgejie nhixaraiOTCH neKOTopbie coo6pa?KeHMH, «aca- idigHecM. 3K0Ji0rMH, SnonoruH n (JmToneHOJiornM hobom pa3H0BHgH0CTM, oGnapymemroii (b 1958 r.) b c^arnoșoM OojiOTe na Kpaio oaepa KbuiHecKy (ropHMM MaccHB IlapHHr, b IOjkhmx Kapnarax, PHP). 9'ra pasHOBHguocTb ( HBJIHeTQH OOmuaTlIhlM anH^HTOM MXOB, paCT6T HOg BOgOtt B yCJIOBHHX ’ Bognoro SnoTona- top^hhhkob, na BbicoTe 1950 m nan ypoBneM Mopn, na , .MncTO.HKax Drepanocladus exannulatus (Giimb.) Warnst. var. brachy- dictyus (Ren.) Moenkcm. OKonornHecKHe ycJioBMH— TeMueparypa BOgbi 5—6°C (21.VI.1958) npn pH = 5,0—5,5. H<> ysejiH Oseillatoria limosa Ag. ■ \ Citată din ape stătătoare sau slab curgătoare, de asemenea din ape impure sau salmastre, deseori din nămolurile lacurilor, dîteodată.de pe gbivecele florilor din sere. VIII, rară. • l, . CYANOPHYCEAE DIN APE POLUATE CU PETROL 331 330 , LUCIAN GRUIA 6 * Oscillatoria Willci Gardn. (Fig. 7) Trichomi de culoare albastră-v'erde palid, de 2,7 u. lățime,, re- gulat îndoiți într-o spirală laxă pe toată lungimea lor, nestrangulați în dreptul pereților transversali ai celulelor, cu capetele nesubțiate și rareori slab îndoite. Celule de obicei pătrate, de 1,4—3,6 g lungime. Celula terminală este rotunjită, fără caliptră și cu membrana neîngroșată. Citată din ape stătătoare și curgătoare. IX, rară. Eăspîndită în Asia centrală (Samarkand). 0 & Fig. 3 a și b. — Microcystis parietina (Năg.) Elenk. a, Porțiune dintr-d colonie; b, celule, puternic mărite (original). Fig. 4. — Oscillatoria subcapiiata Ponomar. (original). Fig. 5. — Spirulina albida Kolkw. (original). Fig. 6. — Phormidium dimorphum Lemm. (original). Oscillatoria chlorina (Kiitz.) Gom. Citată din nămolurile de putrefacție, din solurile mlăștinoase și din ape sărate. III,, foarte rară. ’ . Oscillatoria tenuis Ag. (—Oscillatoria tenuis f, natans (Kiitz.) Elenk.) (Fig. 9) Specie citată din bazinele cu apă stătătoare, curată sau poluată, trăind liberă sau fixată. V, IX, des întîlnită. Oscillatoria tenuis Ag. f. symplociformis (Hansg.) Elenk. (Fig. 10) . • , Citată din aceleași biotopuri ca și O. tenuis Ag. III, relativ abundentă. r Fig. 7. — Oscillatoria Willei Gardn. (original). ' Fig. 8. — Glpeocapsa minata (Kttțz.) Hollerb. ampl. (original).. C Fig. 9. — Oscillatoria tenuis Ag. (original).' ! . Fig. 10. — Oscillatoria tenuis Ag. f. symplociformis (Hansg.) Elenk. (original). ' : Fig. 11. — Oscillatoria tenuis Ag, f. tergestina (Kiitz.) Elenk. (original).' ' Fig. 12. — Oscillatoria chalybea (Mert.) Gom. (original). : , Fig. 13. — Oscillatoria granulata Gardner (original). Oscillatoria tenuis Ag. f. tergestina (Kiitz.) Elenk. r (Fig. ii) Citată din aceleași biotopuri ca și O. tenuis Ag. IX, relativ rară. Oscillatoria chalybea (Mert.) Gom. j. (Fig. 12) J Citată din ape stătătoare, nămoluri, de pe pietre și grinzi,.din soluri j mlăștinoase și, de asemenea, din ape impure și sărate, mai rar din izvoare i , fierbinți. X, rară. * Oscillatoria granulata Gardner ( X (Fig. 13) ! Trichomii sînt de culoare verde-albastră, de 3,8 jx lățime, foarte f ușor strangulați în dreptul pereților transversali ai celulelor. Celulele 332 ' LUCIAN GRUIA............................... 8 9 CYANOPHYCEAE DIN APE POLUATE CU PETROL 333 sînt de 2,5 — 4,1 p lungime, cu cîteva granule mari în fiecare celulă dispuse paralel, lîngă pereții transversali, Celula terminală este rotunjită. Citată din ape stătătoare și curgătoare. IX, foarte rară. Specie rară și puțin răspîndită. ’ Oscillatoria terebriformis (Ag.) Elenk. emend. (Fig. 14, a și b) Citată din ape fierbinți și reci, cu precădere din ape minerale. VI, relativ rară. , . *Spirulina albida Kolkw. (Fig. .5) Trichomi de 0,7 — 0,9 țx lățime, colorați foarte slab în albăstrui palid (examen microscopic cu filtru albastru), răsuciți în 3—5 spirale regulate de 2 jx în diametru și cu pasul (înălțimea) de 5 — 7,2 p.. Exemplarele întîlnite se apropie de Sp. caldaria Tild. prin lățimea i trichomului, aspectul răsucirii lui și lungimea lor, deosebindu-se prin restul caracterelor. De Sp. subtilissima Kiitz. se apropie prin lățimea tricho- mului și diametrul spiralei, deosebindu-se prin celelalte caractere. Deși diagnoza speciei Sp. albida Kolkw. nu corespunde perfect caracterelor trichomilor examinați, le-am încadrat la specia Sp. albida Kolkw., ma- joritatea caracterelor fiind în concordanță. Specie citată din apele mezosaprobe, din bentosuri eutrofe și de asemenea dintre filamentele ciupercii Saprolegnia. III, rară. Răspîndită în D.R.S.S. (R. S. S, Estonă), Germania, Austria. Spirulina major Kiitz. Citată din ape dulci și sărate, de asemenea din ape termale. I, relativ rară. /Phormidium diinorphum Lemm. (Fig. 6) Filamente de culoare verde murdar, late de 6,8 — 7,1 jx, care cu- prind cîte un trichom lat de 4,3 — 4,7 jx, de culoare albastră-verde. Tri- chomii sînt formați din celule lungi de 3 — 4 [x, cu conținut granular și cu cîte o vacuolă de gaz, mare, dispusă central. Citată din ape salmastre și de pe sol. VII, rară. Specie puțin răspîndită (Siberia de vest; Germania). Phormidium ambiguum Gom. Citată din ape stătătoare dulci și salmastre, din ape curgătoare, din soluri mlăștinoase și din izvoare fierbinți. VI, abundentă. Lyngbya Hierouymusii Lemm. Citată din plancton. I, rară. Menționăm că pentru studierea algelor din apele poluate cu petrol, au fost făcute culturi, provenind dintr-o probă de alge colectată la 5.VI.1960 Fig. 14 a și b. — Oscillatoria terebriformis (Ag.) Elenk. emend. a, Aspectul general al unui trichom, puțin mărit; b, capătul unui trichom, mult mărit (original). Fig. 15. — Phormidium Komarooii Anissim. (original). Fig. 16 a și b. — Lyngbya amplivaginata van Goor, a, Filamente puțin mărite; b, porțiune dintr-un filament, mult mărită (original). din lacul Gării. Pînă acum, în aceste culturi, au fost identificate următoarele Cyanophyceae : Gloeocapsa minuta (Kiitz). Hollerb. ampl. * Phormidium Komarovii Anissim. (Fig. 15) ; Trichomi de culoare verde-albăstruie, palid, nestrangulați în dreptul pereților transversali ai celulelor, de (1,3) — 1,4 — (1,6) jx lățime, for- mați’din celule lungi de 2,4 — 3,1 cu pereții despărțitori puțin conturați s 6 — c. 1994 334 LUCIAN GRUIA 10' CYANOPHYCEAE DIN APE POLUATE CU PETROL 335 și conținutul omogen. Celula terminală este rotunjită sau larg rotunjită. Trichbmii, neregulat îndoiți, împletiți între ei, formează o peliculă fină. Teaca trichomilor este subțire, incoloră dar bine vizibilă. . Citată din izvoare minerale de pe filamente de Ulotrias. Specie puțin cunoscută, relativ recent descrisă (1949), răspîndită în U.R-.Ș.S. (R. S. S. Ucraineană). . , ‘Lyngbya amplivaginata van Goor (Fig. 16, a și b) Filamente îndoite, divers încolăcite între ele, de.2,6—2,7 p lățime. - Trichoirii de culoare verde-albastră palid, de 1,1 — 1,5 g lățime, nestran- gulați în dreptul pereților transversali ai celulelor. Celule aproape pătrate, lungi de 1,2—2,0 g. Alga privită cu ochiul liber are o culoare galbenă pînă la galbenă murdar. Citată ■ din nămolurile de pe fundul rîurilor și de pe suprafața solurilor. Specie rară și puțin răspîndită (U.R.S.S., Olanda). \ CONCLUZII Lucrarea de față este numai o contribuție .sistematică la studiul complex al algelor din apele poluate. J Nu se cunoaște încă, caracterul ecologic al apelor poluate cu petrol și nici influența acestui caracter asupra algelor, acest lucru necesitând studii complexe, sistematice, de fiziologie și ecologie. ' i Din cele 22 de unități sistematice de Oyanophyceae determinate pînă acum în cîteva ape poluate cu petrol, 2 au fost citate din izvoare sulfuroase, 4 din mlaștini și soluri mlăștinoase, 4 din nămoluri, 5 de pe soluri și stînci umede, 5 din ape impure și 10 din ape salmastre sau sărate. ’ Stațiunea zoologică — Sinaia, Laboratorul de algologie CMHE-3EJIEHLIE BOflOPOGJIM (CYANOPHYCEAE) 3APPH3HEHHLIX HEOTMO BO# PE3IOME Abtop npMBOguT ueROTopue cooSpaJKenim TedpeTnuecKoro nopngKa, KacaioninecH nBneunu sarpusneuMU u Baumoc™. nay^eunu sogopocjieii BarpnBHeHHBix Bog. 3aTGM onuctiBaiOTCH 22 CMCTeMa™necKnx egUHMUH CMHe-BeJieuBix Bogopocueft (Cyanophyceae), co6paHHBix b 1959—196.1 rr. b Tpex 3arpa3HeHHMx ne$Tbio BogoeMax, a' iaRwn 3 CMCTeMaTHgecKiix egMHmiM BOgopocJieft, BbipameHHbix b KyjibTypax. 14 3 onucamiMX $opM, CJiegyroiuMe 8 BMgOB hbjihiotch hobhmh gM ajibroJiormiecKOM (juiopu PHP: Microcystis parietina (Năg.) Elenk.; Oscillatoria subcapitata Pono- mar.; Oscillatoria Willei Gardn.; Oscillatoria granulata Gardn.; Spiru- lina albida Kolkw.; Phormidium dimorphum Lemm.; Phormidium Ko- marovii Anissim.; Lyngbya amplivaginata van Goor. j - PaSoTa cogepvKWT 16 opnrMHajibHbix pncyHKOB. . ■, fi OBLAGMEHnE PHCYHKOB » y Pnc.' 1. — Oaepo RypnaKyji (opnr.). • • - ■ Pac. 2. — Oaepo Tapnii (opHT.). ■ ■ Pnc. 3 a, b. — Microcystis parietina (Nag.) Elenk.; a — nacTb kqjiohhh; b — k.ieTKH, ciuiEHO yBenMnciio (opnr.), ' Pac. 4. — Oscillatoria subcapitata P.onomar. (opnr). . . Phc. 5. — Spirulina albida Kolkw. (opnr.). Pac. 6.—Phormidium dimorphum, Lemm. (opnr.). Pnc. 7. — Oscillatoria Willei Gardn. (opnr.). Pnc. 8. — Gloeocapsa minuta (Kiitz). Hollerb. ampl. (opnr.). Plic. 9. — Oscillatoria tenuis Ag. (opnr.). Pnc. 10. — Oscillatoria tenuis Ag. f. symplociformis (Hansg.) Elenk. (opnr.). Pac. 11. — Oscillatoria tenuis Ag. f, tergestina (Kutz.) Elenk. (opnr.). , Pnc. 12. — Oscillatoria chalybea (Mert.) Gom. (opnr.). Pnc. 13. — Oscillatoria granulata Gardner (opiir.). Pnc. 14 a, b.— Oscillatoria terebrlform’s (Ag.) Elenk.' cmend.,; a — o6mnii BHg nonocna, neMHoro yijejinneu; b — Koiieii Bonocua, cmjibho yBeJinueri (opiir:). Phc. 15.—Phormidium Komarovii Anissim. (opări). Phc. 16 a, b — Lyngbya amplivaginata van Goor; a — hiitm, HeMHOro yBeJinuenM; b — uacTb butii, ciwibHO yBejmuena. . .. . ... CYANOPHyCEAL DES EAUX POLLUEES PAR LE PAROLE resume L’auteur âmet quelques considdrations thdoriques touchant -le phd- nomene de pollution des eaux et l’importance de l’dtude des algues des eaux polluăes. II dâcrit brievement 22 unitâs systematiques de Cyano- phyceae, re,cueillies entre 1959—1961 dans trois unitds hydrologiqiîes, polludes par le pctrole, et trois unitds systâmatiques d’algues de culture. Parmi ces algues, 8 sont nouvelles pour la flore algologique de la R. P. Roumaine : Microcystis parietina (Năg.) Elenk.; Oscillatoria subcapitata Ponomar.; Oscillatoria Willei Gardn.; Oscillatoria granulata Gardn.; Spirulina albia Kolkw., Phormidium dimorphum Lemn.; Phormidium Komarovii Anissim.; Lyngbya amplivaginata van Goor. L’article est illustre de 16 figures originales. LUCIAN GRUIA 12 336 EXPLICATION DES FIGURES pjg. 1, — Le lac dit «Lacul Curiacul» (original). Fig. 2. — Le lac dit « Lacul Gării» (original). Fig. 3 a — b. — Microcystis parietina (Năg.) Elenk. a Portion d’une colonie ; b, cellules, tres grossies (original). ’ Fig- 4. — Oseillatoria subcapitata Ponomar. (original). Fig- 5. — Spirulina albida Kolkw. (original). Fig- 6- — Phormidium dimorphum Letnm. (original). Fig. 7. — Oseillatoria Willei Gardn. (original). Fig- 8- — Gloeocapsa minuta (Kiitz.) Hollerb. ampl. (original). Fig- 9- — Oseillatoria tenuis Ag. (original). Fig- 10- — Oseillatoria tenuis Ag. f. symplociformis' (Hansg.) Elenk. (original). Fig. 11- — Oseillatoria tenuis Ag. f. tergestina (Kiitz.) Elenk. (original). Fig. 12. — Oseillatoria chalybea (Mert.) Gom. (original). Fig. 13. — Oseillatoria. granulata Gardner (original). Fig. 14 a — b. — Oseillatoria terebriformis (Ag.) Elenk. emend. a, Aspect general d’un trichome, faiblement grossi; b, extrdmite d’un trichome, tres grossie (original). Fig- 15. — Phormidium Komarovii Anissim (original). Fig- 16 a — b. — Lyngbya amplivaginata van Goor. a, Filaments faiblement grossis ; l>, portion d’un filament trfes grossie (original). BIBLIOGRAFIE 1. ELENKIN A.A., Monographia algarum Cyanophycearum aquidulcium et lerreslrium in finibus U.R.S.S. inventarăm, Pars specialis, Sumptibus Academie. Scientiarum U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1949, II. 2. Geitler L., Cyanophyceae, in Pa8CHER A., Die Susswasser-Flora Deutschlands, Osterreichs u. der Scluveiz, Jena, 1925. 3. ronJiEPBAX M. M., KochhcKahE. K. h IIOJIHHCKHIÎ B. W., CuHe-aejieHbie aodopocjiu. OnpedeMimejtb npecHoeodHMx eodopocjieu CCCP, ConeTCKan nayKa, MocKBa, 1953, 2. 4. Hollerbach M. M., Fam. Gloeocapsaceae, in Elenkin A. A., Monographia algarum Cyano- phycearum aquidulcium et lerreslrium in finibus U.R.S.S. inventarăm, Pars specialis, Sumptibus Acadeiniae Scientiarum U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1938, I, 165-261. 5. Tarnavschi I. T. și Oltean M., Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R. I, Anal. Univ. Buc. Seria șt. nat., 1956, 12. : 6. — Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R. II și II (continuare), Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1958, X, 3 și 4. STRIAȚIA RUGINIE A SORGULUI ȘI MOZAICUL PORUMBULUI ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE I. POP . Comunicare prezentată de ALICE SÂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 2 februarie 1962 Dată fiind importanța porumbului pentru agricultura țării noastre și perspectiva introducerii pe scară tot mai largă a culturilor de sorg în asolamentul agricol, cunoașterea bolilor și dăunătorilor acestor plante prezintă un interes deosebit. Pînă acum au fost studiate ciupercile și bacteriile care atacă aceste plante în condițiile țării noastre și s-au indicat măsurile de combatere corespunzătoare (14). Virozele acestor specii au fost studiate pînă în prezent mai puțin în țara noastră. în cadrul acestei lucrări se descrie o viroză care a. fost observată în culturile de sorg, iarbă de Sudan, porumb, precum și pe sorgul spontan (Sorgum halepense (L.) Pers.) în mai multe localități din partea de sud a țării. în culturile de sorg și iarbă de Sudan frecvența atacului este adesea de 100%. Proporția plantelor de porumb infectate variază în general între 10 și 35%. Mai puternic atacate sînt lanurile de porumb situate în vecinătatea culturilor de sorg sau iarbă de Sudan, precum și porumbul pentru furaj semănat în cultură dublă. Un atac mai puternic s-a înregistrat în vara anului 1961 în culturile de porumb de la G.A.S. Bărăganu (reg. București) și mai multe gospodării colective din raionul Băilești (reg. Oltenia). Pentru prima dată viroza a fost observată în primăvara anului 1959 pe plante de Sorgum halepense (L.) Pers, de pe terenul Stațiunii Măr- culești. Eizomii plantelor infectate transplantați în seră au dat naștere la plante bolnave, ceea ce dovedește faptul că virusul rezistă în organele de înmulțire vegetativă ale acestei specii. 338 1- POP.2 Simptome. Pe plantele de Sorgum halepense infectate în anul pre- cedent simptomele se observă la scurt timp după pornirea acestora în vegetație. Pe frunzele tinere boala se manifestă prin striuri de culoare verde deschis, late de 1—2 mm și de lungime variabilă situate în lungul nervurilor frunzelor. Striurile de culoare verde deschis alternînd cu por- țiuni de culoare normală dau frunzelor un aspect mozaicat. Prin unirea acestor striuri întrerupte iau naștere pe frunzele mai bătrîne benzi de culoare verde deschis, late de 3—4 mm, care de regulă se extind pe în- treaga lugime a limbului, alternînd cu benzi mai înguste de culoare nor- mală. La această specie de obicei simptomele se mențin sub această formă în tot cursul perioadei de vegetație. Unele specii de sorg cultivate la noi în țară manifestă, ca și Sorgum halepense, în tot timpul perioadei de vege- tație numai simptome de mozaic (pl. I, a). La alte specii, spre sfârșitul verii striurile de culoare verde deschis se necrozează treptat, formîndu-se în locul’ lor striuri sau dungi de Culoare roșiatică-ruginie (pl. I, b). Pe baza simptomelor descrise propunem ca la sorg boala să se numească striația ruginie a sorgului. Simptomele virozei descrise mai sus se deosebesc net de acelea pro- duse la această specie de ^acterium holci Kendrick (1). Prin prezență simptomelor de mozaic pe frunzele tinere, viroza se deosebește de ase- menea și de alte înroșiri care apar adesea la această specie și care, așa cum a arătat A. Aronescu-Săvulescu (1), pot fi produse în con- dițiile țării noastre de mai .mulți factori, dintre care atacul afidelor joacă rolul cel mai important. La plantele de porumb boala apare cînd acestea ari o înălțime de apro- ximativ 50—80 cm. Primele simptome apar sub formă de pete mici (punc- tiforme), de culoare verde deschis, si'tuate în diferite regiuni de pe suprafața limbului. Mai tîrziu, aceste pete se măresc iar prin unirea lor iau naștere pete de formă alungită sau striuri de culoare verde deschis situate paralel cu nervurile. Țesuturile de culoare verde deschis, în alternanță cu regi- unile de culoare normală, dau frunzelor un aspect mozaicat foarte evident (pl. II, a). Prin unirea între ele a mai multor benzi se formează fâșii late, de culoare verde deschis, care cuprind adesea regiuni întinse de pe su- prafața limbului (pl. Ii, b). într-im stadiu și mai avansat, toată suprafața frunzelor capătă o culoare verde deschis, gălbuie, cu excepția unor por- țiuni foarte- mici de tesut, la care se mai păstrează culoarea normală (pi. n, c). ’ . In cazul unor soiuri de porumb pe suprafața frunzelor apar dungi de culoare roșiatică, care într-un stadiu mai înaintat se transformă în regiuni necrotice (pl. II, d). , Plantele infectate în stadiu tînăr rămîn sterile sau formează știu- leți unici și cu un număr redus de boabe. Avînd în vedere simptomele care apar pe plantele de porumb infec- tate propunem ca la această plantă boala să se numească mozaicul porum- bublL - - -Determinarea agentului patogen. Din consultarea literaturii rezultă •că simptomele observate la sorg corespund în mare măsură cu acelea ale virozei cunoscută în Italia sub numele de arrossamento striato del sorgo ■ 3 STRIAȚIA RUGINIE A SORGULUI ȘI MOZAICUL PORUMBULUI ÎN R P R, -3Ș9 (1), (3), (4)., (5), (6), (8), (9), (11), (12). De asemenea, viroza descrisă la porumb seamănă cu boala descrisă în aceeași țară sub numele de, mozaicul porumbului (8), (9), (12). Este bine să menționăm faptul că din cercetările mai vechi efectuate asupra bolilor la sorg nu reiese destul .de evident natura virotică a bolii cunoscută sub numele de ,,arrossamento Striato del sorgo”. Astfel, în Italia'A. G. Goidanich (citat după (1)) nu reușește — decît în foarte mică măsură — să transmită boala prin ino- culare de suc. A. A r o n e S c u-S ă v u1 e s c u (1), în cadrul unui studiu asupra bolilor sorgului în Bomînia, ajunge la concluzia că, „arrossamento striato del sorgo” s-ar putea datora mai multor cauze, dintre care insec- tele ar juca un rol important. Cercetările mai recente, întreprinse de P. .Grancini (9) și O. Lovi solo (12), arată că în Italia boala „arrossamento striato del sorgo” este produsă de un virus care provoacă și mozaicul porumbului și care din punct de vedere sistematic apariține virusului mozaicului trestiei de zahăr (15). Această concluzie a fost con- firmată recent de J. Dijkstra și P. Grancini (2) pe baza stu- diilor făcute cu ajutorul microscopului electronic. . La determinarea agentului patogen care produce aceste boli în condițiile țării noastre trebuia avut în vedere — pe lîngă virusul descris .în.Italia pe aceste Specii — și virusul mozaicului castraveților।care poate de asemenea să infecteze plantele de porumb (14). Pentru determinarea virusului izolat de noi s-au făcut infecții arti- ficiale atît cu tulpina izolată de la sorg, cît și cu cea izolată de la porumb pe diferite plante-test crescute în seră. Dintre acestea unele sînt sensibile față de virusul mozaicului castraveților (7), iar altele plante-gazdă ale virusului ce atacă sorgul și porumbul în Italia (11), (12). ;• Ca inocul s-a folosit suc extras de la plante bolnave, diluat cu apă, în proporție de 1 :4, la care s-a adăugat praf de carborundum. Infecția s-a. executat prin frecarea ambelor suprafețe ale limbului cu degetele, .introduse în prealabil în suc infecțios. Rezultatele obținute sînt redate în tabelul nr. 1. ’ 4- , Tabelul nr. 1 ■ , : Infecții artificiale cu virusul izolat de la porumb pe diferite plaute-tcst crescute In setă ♦) Plante-test Data Nr. de plante infecției notării infectate bolnave Sorgum halepense (L.) Pers. 8. VI 28.VI ' 17 17 Sorgum bicolor (L.) Moench. .. 7 <7 Sorgum saccharatum (L.) Pers. 17 17 Sorgum sudanense (Piper) Start. • • • . 10 10 . s Sorgum vulgare Pers. «0 . .. 13 13 Zea'mays L. a. * a 10 10 Amarantus caudatus L. 5.VIII 25.VHI 12 0 Beta, vulgaris L. .» .. 5 0 ' Gucumis sativus L. .. : 15 0 . Nicotiana glutinosa L. • • 5 0 Șicotiana tabacum L. si ■ 5 ■ 0 *) Rezultate asemănătoare s-au obținut și cu virusul izolat de la’sorg. 340’ I w > J 5? / & (V 1/ 4U v> fej 4' I. POP ' 4. W' & După cum reiese din datele prezentate în tabelul nr. 1 nici una din speciile, sensibile față de virusul mozaicului castraveților, nu a putut ' fi infectată cu virusul izolat de la plante de porumb, în timp ce toate plan- - tele-gazd^ ale virusului ce atacă porumbul și sorgul în Italia s-au infec- ? tat în proporție de 100%. încercările multiple de a transmite acest virus la grîu au dat de asemenea rezultatei negative. Datele obținute arată că atît viroza descrisă la sorg, cît și cea de la porumb sînt produse de virusul ce provoacă în Italia boala ,,arrossamento striato doi sorgo”. ' La speciile de sorg infectate artificial în seră, boala apare la 8—10 zile de la inoculare. Simptomel^ sînt asemănătoare cu acelea observate la plantele infectate natural (pl. I, c). \ v La; plantele de porumb infectate artificial apar pe frunzele infectate, la aproximativ 8 zile de la inoculare, pete ovale, mari de aproximativ 1 cm, de culoare verde deschis, prevăzute cu o pată centrală de culoare normală (pl. I, d,—stînga). Simptomele devin sistemice la aproximativ z. două, să^tămîni de la inoculare cînd, pe frunzele tinere (nefrecate), se , formează pete alungițe, de culoare verde, deschis, ce alternează cu porțiuni. de culoare normală, dînd frunzelorun aspect mozaicat (pl. I, d — dreapta). ' i Transmiterea virusului.;Din literatura citată se cunoaște că virusul ce produce boala „arrossamento striato. del sorgo” în Italia se transmite experimental prin inoculare de suc, iar în natură prin afide. Virusul izolat . de noi, atît de la sorg cît și de la porumb, se «transmite de asemenea cu ; mare ușurință prin inoculare de suc. Virusul izolat în țara noastră afost transmis experimental și prin insecta. Mysodes persicae Sulz. De la un an, la altul virusul rezistă în rizomii plantelor de Sorgum halepense, infec- < tate. în regiunile București și Oltenia, procentul plantelor de Sorgum halepense infectate cu acest virus este adesea de 50. - ? Combaterea. Din observațiile executate timp de mai mulți ani în diferite regiuni din țara reiese că boala se găsește în regiunile, respectiv , în culturile de:porumb, puternic infestate cu..Sorgum-halepense ’ Această buruiană este foarte răspîndită mai ales în partea de sud a țării. Măi frecventă este pe terenurile cultivate cu iarbă de Sudan, sorg și porumb ț (10). în rizomii acestei specii virusul rezistă do la un an la altul constituind sursa primară de jnfecție de. la, care virusul este transmis de către afide . la culturile de porumb și sorg. . ' Pentru a prevpni-^apariția virozei îm culturile de porumb și sorg, . se recomandă în primul rînd distrugerea plantelor de: Sorgum halepense. Eiind o plantă cu rizomDpnțernici, combaterea acesteia se face ca și în cazul pirului,: prin ipetode agrotehnice de epuizare a acestora (13). Efica- ) ce sînt mai ales arăturile de vară executate la adîncimea de dezvoltare ( a rizomilor. Se cunoaște că, după recoltatul cerealelor, costreiul se dezvoltă ' foarte abundent în culturile de porumb și pe miriște. Prin arăturile :: adînci de vară, executate după recoltatul cerealelor, cînd costreiul » este în fază tînără, se scoate la suprafața solului toată masa de rizomi £ care în condiții de secetă se usucă, iar în timpul iernii degeră. După ară- J tură se recomandă grăparea terenului pentru stingerea rizomilor âcoși ț la suprafăița solului. în culturile de prășitoare această buruiană se va 4 distruge prin prașile repetate. S-a încercat și combaterea acestei bu- 4 PLANȘA. I. — Simptomele virusului striațici ruginii a sorgului pe frunze de porumb și sorg. . a-, Frunza, de sorg infectată natural; b. Plantă de sorg infectată natural, c. Frunză de sorg infectată artificial, d, Frunză de porumb infectată artificial cu virusul striației ruginii a sorgului. Simptome -locale pe -frunza inoculată (stinsa) slmptome sistemice pe frunzele crescute după inoculare (dreapta). ’ Wi 5 STRIAT IA RUGINIE A SORGULUI ȘI MOZAICUL PORUMBULUI ÎN RPR. PLANȘA II. — Simptomele mozaicului porumbului. a, Simptomele primare ale bolii pe frunză de porumb infectată natural (soiul ICAR-64). & și c, Simptomele mai avan- sate ale bolii pe frunze de porumb infectate natural (soiul ICAR«54). Simptomele avansate ale bolii pe frunză.de porumb dublu hibrid (HD-405) infectată natural. rueni prin ierbicide, însă acelea care distrug costreiul (Tricloracetatul de sodiu, Dalaponul ș.a.) sînt dăunătoare de asemenea grîului și porumbului1). Deoarece curățarea completă a terenurilor de costrei nu este posibilă decît prin aplicarea acestor măsuri timp de mai mulți ani se recomandă ca solele de porumb să fie amplasate pe parcelele mai puțin infestate cu această buruiană. De asemenea se recomandă amplasarea culturilor de porumb la o distanță cît mai mare de culturile de sorg și iarbă de Sudan care, fiind mai frecventate de afide, sînt puternic infectate cil acest virus. O mare atenție se va da în aplicarea acestor măsuri la culturile de hibrizi dubli. PÎKABAH IIITPHXOBATOCTb COPPO W M03AHKA KyKypySbl B pyMBIHCKOH HAPOAHOÎi PECnyBJIWKE PE3IOME B paCoTe onncMBaeTcn Bnpycnoe saSoneBaHne copro, HâBBaimoe aBTOpOM „PHîaBOft HITpMXOBaTOCTBIO COpro”, BBIBMBaeMOe H3BCCTHMM go cnx nop JiHiui. b WraJiHH BHpycoM. 9tot jkc Bnpyc, sapajuan Kyuypyay, \ BHâMBaeT MOBanuy KyKypyabi. OnpegcJieHne BMpyca cgeaiano na ocnoBanim ncKyccTBenHtix aapa- SKeHMii paajnmHKX recT-pacTennfi, a Taunte na ocHOBaHMH wsyneHnii ne- KOTOpHX erO CBOftCTB. ' yTOTBiBan KpyrooSopoT Bnpyca b npnpoge, b paâore gaiOTCH nenor Toptie yKaBannn no 6opb6e c 9tmm saSoiieBauneM. OBTbHCHEHHE phgvhkob BKjiadKa I— CnMHTOMti sapaațeHUH BHpycoM, „pataBOii mTpnxoBaTOCTM copro” aa micTtnx KyKypyati n copro; a — jimct copro, sapajKennBifi cctcctbchhhm nyTGM; b ■— pacTeHne copro, aapameunoe cctcctbchhbim nyTCM; c — jimctbh copro, sapaTKeHHtie HCKyccTBeHHo; d— hmctbii KyKypysbi, aapaHîCHHBie ncKycCTBCHHO BHpycoM „pîitaBoit IHTpHXOBaTOCTH COprO”: MCCTHBIC CHMHTOMBI Ha HHOKyJIHpOBaHHOM nHCTC (CJICBa), CHCTCM- hmc chmhtomm na hhcto, BBipocmeM nocjie MHOKynHițnH (cnpaBa). BKjiadKa II — Cmmhtombi MoâanKH KyKypysBi; a — nepBHHHBie chmhtombi aado.ne- BaHHH na jihcto KyKypysM, sapaJKeHHOM eciecTBeHHtiM nyTCM (copT ELKAP-54); b n ,c—= oojiee BMpaJKCHHbie chmhtomjm 6one3HH na jihctbhx KyKypyaM, aapaJKOHHHX ecTCCTBCH- hhm nyTCM (copT HKAP-54); d-—npKO fltipaweHHiae CMMnTOMti SojieaHH na jimctc gBOftHoro mSpuga KyKypysti (HD-405), aapaHteniioro ecTecTBCHHtiM nyTCM. , 1 Pentru indicațiile prețioase date de C. Z ah ar ia di privind conibatearea acestei buruieni, îi mulțumim și pe această cale. 342 I- PQp 6 LA STRIURE ROUILLEE DU SORGHO ET LA MOSAÎQUE DU MAÎS, DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUMfî ' . Oct ouvrage contient la description d’une maladie ă virus du sorgho, appelee parj’auteur «Striure rouille du sorgho», provo qude par un virus connu jusqu’â prâsent exclusivement en Italie. . ■ Le mânie virus attaque le mais, produisant la mosaîque du maîs. L Identification du virus s’est effectuâe au moyen d’infections artificielles sur diffârentes plantes-tests et de l’dtude de certaines pro- priâtâs du virus. Quelques moyens de lutte contre ce virus sont indiques par l’auteur, en Ionel ion du circuit du virus dans la nature. 7 STRIAȚIA RUGINIE A SORGULUI ȘI MOZAICUL PORUMBULUI ÎN R.P.R. 343 8. G1UNCINI P., Un mosaico del mais e del sorgo, Informatore Agrario, 1955, 11, 718. 9. — Un mosaico del mais e del sorgo in Italia, Maidica, 1957, 2, 83 — 104. 10. Ionescu-ȘiSESTI G. și Staicu Ir., Agrotehnica, Ed. agro-silvică, București, 1958. 11. Klinkowski M. u. Rreutzbebg G., Vorkommen und Verbreitung von Gramineenvirosen in Europa, Phytopath. Z., 1958, 32, 1, I ii. 12. LOVfSOLO O., Contribuia sperimentale alta conoscenza ed alia determinazione del virus agente dell’arrossamento striato del sorgo e di un mosaico del mais, Boli. Staz. Patol. Veg. Roma, 1956, 14, 261-321. 13. LUNGO I. si POPOVici I., Citeva rezultate experimentale și recomandări pentru combaterea pirului, Comunicările Acad. R. P, R., 1956, VÎ, 10, 1223-1227. 14. SĂVULESCU A., Ilolile porumbului, în Porumbul (Studiu monografic), Ed. Acad. R. P. R., București, 1958. 15. SMITH K. M., A textbook of plani virus disease, Londra, 1957. EXPLICAT1ON DES FIGURES Planche 1. — Symptomes de la striurc rouillee du sorgho, sur feuilles de maîs et de sorgho. a, Feuille de. sorgho, infecție pâr voie naturelle. b, Plante de sorgho, infectee par voie naturelle. • • c, Feuille de sorgho, infectee artificiellement. d, Feuille de mais, infectee artificiellement pai' le virus de la striure rouillee du sorgho. Symptomes locaux sur la feuille inoculee (gauche); symptomes systemiques sur les feuilles pa- rues apres l’inoculation (droite). Planche II. ~ SymptSmes de la mosaîque du maîs. a, Symptâmes primaires de la maladie, sur une feuille de maîs infectee par voie naturelle (variete IGAR 54). b et c, Symptomes plus avances de la maladie, sur des feuilles de maîs infectees par voie naturelle (variete IGAR 54). d, Symptomes avances de lâ maladie sur une feuille de maîs double hybride (HD 405) infectee par voie naturelle. BIBLIOGRAFIE 1. Aronuscu-SăvulusC'u a., Contribution ă l'elude comparative des maladies du sorghum1 Arch. Roum, de Path. Exp. et Microb., 1938, 11, 4, 483 — 504. 2. DlJKSTllA J. a. GRANCINI p,, Serological and electron microscopicul investigations of the re- lationship behveen sorghum rid stripe virus and sugar cane mosaic virus, T. PL ziekten, 1960, «6, 295 — 300. 3. Goidanich A. G., II deperimento primaverile del sorgo zuccherino in Piemont nei suoi rdporti con gli insetti e in particolare con gli afidi, Boli. inst. Bologna, 1938, 10, 281-347. 4- — La malattie del sorgo zuccherino in Italia nelle ultime ahtiate agraric, Cellulosa, 1938, 2, ,245-250. ~ Ricerche șui deperimento del sorgo zuccherino verif icătiosi in Italia nella prima- vera del Î038, Boli. Staz. Patol. Veg. Roma, 1939, 19, 1-74. . ■ 6- ~ Le pili importanti malattie del sorgo, con speciale riferimento a quelle del sorgo zuccherino, Indust. Saccar. Ital., 1939, 32, 77-101. 7. Gorgan R. G., HAll H. H. a. Rimele K. a., Cucarbit mosaic viruses in California, Phy- topath., 1959, 49, 6, 366 — 375. DETERMINAREA REZIDUURILOR DE DIELDRIN ÎN TUBERCULII DE CARTOF DE ELVIRA GROU, GABRIELA BALIF și CONSTANTIN BERATLIEF Comunicare prezentată (le. ALICE SÂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 27 februarie 1962 Insecticidele dienice, în special aldrinul și dieldrinul, își găsesc o utilizare din ce în ce mai largă în protecția plantelor. în literatură se găsesc date asupra reziduurilor de dieldrin rămase în urma tratamentelor la culturile pentru furaje, precum și asupra diel- drinului excretat în laptele de vacă sau acumulat în țesuturile adipoase. B. A. Ap p și colaboratori (1) constată, după o zi de la tratament prezența în sol a dieldrinului în proporție de peste 60 % din cantitatea de insecticid aplicată sub formă granulată. Prezența reziduului în laptele de vacă s-a menținut pe o perioadă de 15—22 de zile de la tratament. W. G. E van s’ și colaboratori (4) au aplicat dieldrin în doze de 1135 g și 217 g la ha la pășuni, găsind după 9 zile de la tratament un reziduu înfuraj cuprins între 0,17 și 0,90 mg/kg. N. Ganno n și G. C. D e c- /ker (5) aplicînd dieldrin în doză de 568 g/ha la pășuni, după care plan- tele au fost date imediat în hrana animalelor, constată apariția reziduului în lapte după 12 ore, valorile maxime fiind, atinse în a doua și a treia zi, cifrîndu-se la 3,5—4 mg/kg. G. O. Gyrisco și E. W. Huddle- s t o n (7), tratînd cu dieldrin, în doze de 140 și 280 g/ha, o cultură de lucernă, analizează reziduurile de dieldrin la diferite intervale de la tra- tament pînă la 28 de zile, în diferite condiții de uscare a furajului, găsind reziduuri cuprinse între 0,23 și 1,08 mg/kg. în rezoluția Consfătuirii țărilor socialiste din 19601) se propune ca toleranță pentru aldrin și dieldrin 0,1 mg/kg. p Beschluss der î. Internaționalei! Arbeitstagung der Arbeitgemeinschaft „Toxikologie von Pțlanzenschutzmitteln” der DAL zu Berlin, 1960. A 3, DETERMINAREA REZIDUURILOR DE DIELDRIN- ÎN TUBERCULII DE. CARTOF 347 346 elvira grou ți colaboratori g- Deoarece insecticidele dienice sînt foarte toxice pentru om și ani- male homeoterme, este foarte importantă studierea metodelor aplicabile la urmărirea remanentei lor pe plantele tratate și la controlul prezenței în alimente. D. E. O’Donnell și colaboratori (10), E. Baker și co- laboratori (2), 0. Cueto (3), E. P. TewșiJ.M. Sillibourne (11), propun diferite procedee colorimetrice, iar în lucrările lui O’Donnell și colaboratori (10), E. P. Tew și J. M. Sillibourne (11),: M. O. I v e y și colaboratori (8) sînt recomandate metode chimice ba- zate pe determinarea clorului total. Acestea din urmă se bazează pe re- ducerea compușilor clorurați după metoda Stepanov, cu diferite modi- ficări, urmată de titrarea argentometrică a ionului clor. într-o lucrare anterioară referitoare la determinarea reziduurilor de HCH și DDT pe diferite materiale vegetale, E, Grou și G. B a 1 i f (6) au stabilit un procedeu de analiză a acestor combinații bazat pe re- ducerea cu amidură de sodiu în ulei de parafină și titrarea mercurimetrică a ionului clor în prezența nitroprusiatului de sodiu ca indicator. în lucrarea de față am urmărit să verificăm aplicarea acestui procedeu la analiza reziduurilor de aldrin și dieldrin și totodată să obținem date orientative asupra remanenței dieldrinului în tuberculii de cartof proveniți dintr-o cultură tratată pentru combaterea gîndacului din Co- lorado {Leptinotarsa decemUneata Say). PARTEA EXPERIMENTALĂ La o cultură de cartof — soiul Săpunari — s-au aplicat variante de 1—4 tratamente cu suspensie de'dieldrin 50% (Merck) în diluție de 0,1 % pe parcele de 15 m2, cuprinzînd cîte 34 de tufe de cartof. La fiecare tratament s-a aplicat cîte 1,5 1 suspensie, conținînd 0,75 g dieldrin, co- respunzător la 500 g dieldrin la hectar, Tratamentele au fost eșalonate : Primul tratament 4.VII. 1961 Al doilea tratament 20.VII.1961 Al treilea tratament 28.VII.1961 Al patrulea tratament 4.VIII.1961 înainte și după fiecare tratament s-a identificat prezența insec- ticidului pe frunze prin metoda Johnson (9), a cărei limită de sensibilitate este 50 p,g. Pentru aceasta s-a luat o suprafață de 2 000 cm2 frunză, măsurată prin decuparea de rondele de suprafață cunoscută. Extracția s-a făcut prin spălare cu eter etilic. Soluția eterică s-a trecut prin decantare pe sulfat de sodiu anhidru, apoi s-a distilat solventul pe baie de apă. Peste reziduul obținut s-au adăugat 20 ml hexan normal și soluția rezultată s-a trecut printr-o coloană de silicagel de 10 cm lungime și 1,5 cm dia- metru (pentru purificare de pigmenți). Din soluția de hexan astfel pu- rificat s-a îndepărtat solventul și reziduul s-a dezvolat în xilen (0,l ml). Soluția de dieldrin în xilen dă o colorație roz caracteristică, la adăugarea de acid ‘sulfuric fumans. Pentru toate probele luate la cîteva ore după efectuarea tratamen- tului reacția a fost pozitivă, indicînd astfel prezența dieldrinului. La toate probele recoltate înainte de aplicarea fiecărui tratament reacția a fost negativă, rezultînd că de la un tratament la altul nu a mai rămas pe frunze o cantitate de dieldrin apreciabilă prin metoda Johnson. La începutul lunii octombrie au fost recoltați tuberculi de cartof din toate variantele. Pentru punerea în evidență a reziduurilor de dieldrin în tuberculi identificarea s-a făcut atît prin metoda Johnson (9), cît și prin metoda recomandată de C. Cueto (3), pe probe de cîte 500 g cartofi mărunțiți. S-a adăugat eter etilic, în cantitate suficientă ca să aco- pere proba, și după 2 ore soluția eterică s-a decantat și s-a trecut pe sulfat de sodiu anhidru. După distilarea solventului, reziduul s-a reluat cu hexan normal și s-a purificat pe o coloană de oxid de aluminiu, iar în. reziduul obținut după îndepărtarea hexanului s-a identificat dieldrinul prin reacția cu’difenilamină și clorură de zinc. . în prezența dieldrinului se obține o colorație purpurie. Limita de sensibilitate a acestui procedeu este de 10 [xg dieldrin. La probele cali- tative efectuate la varianta cu un tratament, din 5 probe, într-un singur caz s-a putut pune în evidență prezența unor urme de insecticid. La pro- bele din variantele cu 2, 3 și 4 tratamente, ambele reacții calitative au fost concludente, indicînd prezența unor cantități dozabile de dieldrin. Pentru determinările cantitative, s-a verificat procedeul de reducere cu amidură de sodiu în ulei de parafină și tratare mercurimetrică în prezență de nitroprusiat de sodiu, pe substanțe pure, aldrin și dieldrin. în cantități de ordinul zecimilor de miligram. Datele obținute sînt trecute în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Verificarea pe subsfanfo pure a procedeului de dehalogcnare cu amidură de sodiu in ulei de parafină, urmată de titrarea mercurimetrică In prezența nitroprusiatului de sodiu Substanța Substanța găsită luată îți lucru ' Hg Hg Deviația standard relativă - s% Aldrin 350 . 321 350 282 350 337 350 ' 334 350 354 . 11 Dieldrin 350 318 350 ' 341 350 393 | 350 289 , 350 323 12 f Eroarea relativă medie : 11,5 - După aceea s-a efectuat o serie. de determinări cu cantități de 200 gg dieldrin adăugat la 1 kg cartofi mărunțiți, proveniți din varianta ne- trațata. Extracția s-â făcut în modul descris la efectuarea probelor caii-. 348 ELVIRA GROU și COLABORATORI DETERMINAREA REZIDUURILOR, DE DIELDRIN IN TUBERCULII DE CARTOF 3(19 tative din tuberculi. în acest caz însă purificarea pe coloana de oxid de aluminiu nu mai este necesară, soluția în hexan trecîndu-se direct în ba- lonul de reducere, din care se evaporă solventul și se face reducerea cu amidură în ulei de parafină după procedeul descris la reziduurile de HCH și DDT. Datele obținute sînt trecute în tabelul nr. 2. în același mod s-au Tabelul nr. 2 Verificarea procedeului de debalogenare cu amidură de sodiu in ulei de parafină urmată de titrarea mcrcurimetrlcă în prezența nitroprusiatului de sodiu pe tuberculi de cartof cu dieldrin adăugat Dieldrin (mg/kg) Deviația standard adăugat găsit 0,20 0,15 0,033 0,20 0,18 respectiv 17 % 0,20 0,23 0,20 0,19 0,20 0,20 0,20 0,22 0,20 0,17 0,20 0,14 0,20 0,18 analizat cîte 3 probe de cîte 1 kg fiecare, provenite din variantele cu 2, 3 și 4 tratamente, iar rezultatele sînt trecute în tabelul nr. 3. în toate cazurile determinările s-au făcut în paralel cu probe martor recoltate Tabelul nr. 3 Determinări de dieldrin In tuberculi de cartof proveniți din variantele tratate Cantitatea Dieldrin găsit de tuberculi Varianta luată în lucru mg/kg > kg 2 tratamente 1 29 0,03 1 81 0,08 1 34 0,03 m = 48 0,05 3 tratamente 1 121 0,12 1 106 0,11 1 17 0,02 m = 81 0,08 4 tratamente 1 146 0,15 1 65 0,07 1 94 0.09 m = 101 0.10 din varianta netratată. Rezultatele sînt exprimate în mg/kg corespunzător cu p.p.m. După cum rezultă din datele cuprinse în tabelul nr. 2, în toate cazurile s-a regăsit substanța adăugată cu o deviație standard relativă de 17%. Din tabelul nr. 3 se vede că reziduurile de dieldrin variază mult de la o probă la alta chiar în cadrul aceleiași variante. Valorile medii nu depășești în nici un caz 0,1 mg/kg. CONCLUZII Procedeul de reducere cu amidură de sodiu în ulei de pairafină, urmată de titrarea mercurimetrică a ionului clor în prezența nitropru- siatului de sodiu ca indicator este aplicabil și la determinarea reziduurilor v de insecticide dienice. , Toleranța admisă pentru insecticidele dienice fiind foarte mică, pentru a ne încadra în limita de sensibilitate a metodei este, necesar să se ia în lucru cel puțin 1 kg din materialul de analizat. La tuberculii de cartof proveniți din variantele cu 2, 3 și 4 tra- tamente efectuate cu două luni înainte de recoltare s-au găsit cantități de dieldrin care în medie nu depășesc toleranța admisă. Aprecierea făcută prin cele două reacții de culqare (Johnson și Cueto) asupra prezenței dieldrinului în tuberculi este confirmată de deter- minările cantitative. OBPE^EJIEHME OCTATKOB ^MBJIflPHHA B KJIYBHHX KAPTOOEJIH PE3IOME . Cnocod BoccTaHOBJiennH aMngoM narpiiH b îKngKOM napâ^iine, c nocjiegyiomnM TnTpoBanneM asoTHOKHcnoft pTyTBio, nona xiiopa b npn- cyTCTBHH HHTponpyccnga naipnii b naneciBe ungnnaTopa, Montei npn- MeHHTbcn n gjin onpegejieHnn ocraiKOB /monoBMX nHceKTmțnflOB. Bsnay Toro, tto gna gnanoBLix HHceKTnnHgOB gonycKH seci>Ma Mânu, to, «na Toro utoSbi ne BMnin sa npe,n;ejiBi tohhocth Meioga, neodxognM no kpaâHeft Mepe 1 nr ncciiegyeMoro Marepnana. B KJiyOnnx napio^ejm, nojiyuenHMX ot BapnanTOBj kdTOpBie nog- Beprajincb gsyM, TpeM n ueTKtpeM odpadoTKaM aa gBa Mecmța go ydopnn, HaftfleHHBje KOJiMuecTBa gnajigpHHa ne npeBBimajm b cpegneM gorrycînMMe gonycKii. OrțenKa HajimmH b KJiyOnnx unajigpnna, nponaBegenHan nyteM flByx HBeiHMX peamțnii (flatoncona n Kyeio), dania nogTBepjRgena KOjmuecT- BeHHbiMM onpegeJienHHMM. 7 - c. 1994 350 . ELVIRA GROU și COLABORATORI 6 MMM LA D^TEBMINATION DES RESIDUS DE DIELDBIN DANS LES TUBEBCULES DES POMMES DE TEBBE RESUME ' Le procede de reduction a l’amidure de sodium en huile de paraffine, suivie du titrage mercurim^trique de l’ion chlore, en prdsence du nitro- prussiate de sodium comme indicateur, est applicable ă la ddtermination des residus d’insecticides didniques. La toldrance admise pour les insecticides didniques dtant tres rd- duite, il est nccessaire de travailler sur au moins 1 kg du materiei â ana- lyser, afin de respecter la limite de sensibilitâ de la mdthode. Dans les tuberculos de pommes de terre, obtenus des variantes ayant subi deux, trois et quatre traitements effectu^s deux mois avant la recolte, on a trouvd des quantites de Dieldrin ne dâpassaht pas, en mo- yehne, la toldrance admise. La prdsence du Dieldrin dans les tuberculos, ddcelde par les deux r^actions de couleur (Johnson et Cueto) est confirmde par les d^termi- nations quantitatives. BIBLIOGRAFIE 1. APP B. A., Carter R. H. a. Ely R. E., Residue on forage, in the soil, and in milk folloming- pasture treatment ivith granulaied dieldrin, J. econ. Ent., 1956, 49, 1,136 — 137. 2. Baker E. a. Skerrett E. J., The determinalion of dieldrin, The Analyst, 1960,85,184. 3. CUETO C., Colorimetric determinalion of dieldrin and its application io animal fat, J. Agric. and Food Chem., 1960, 8, 4, 273. 4. Evans W. G., Neunzig H. H., Gyrisco G. C.a. Richmond R. G., Aerial applications of granulaied dieldrin for control of larvae of the European Chafer on hilly meadoivs and pastures, J. econ. Ent., 1957, 50, 3, 273. 5. Gannon N. a. Decker G. C., The excretion of dieldrin, DDT, and heptachlor epoxide in milk of dairy coivs fed on pastures treated ivith dieldrin, DDT and heptachlor, J. econ. Ent., 1960, 53, 3, 411. 6. GROU E. și Balif G., Determinarea rezidiilor de HCH și DDT prin microdozarea clorului, Rev. de chimie ASIT, 1962, XII, 6. "■ Gyrisco G. C. a. Huddleston E.W., The persistence of aldrin, dieldrin and endrin residues on fresh forage and hay'under various conditions of ciiring, J. econ. Ent., 1961, 54, 4, 718. . . 8. IVEY M. C., CLABORN H. V., MAIN H. D., RADELEEF R. D. a. Woodard G. T., Aldrin and; dieldrin of body tfssues of livestock receiuing aldrin in their diet, J. Agric. and Food Chem., 1961, 8, 374. 9. JOHNSON D. P., Qualitative tests for rapid identification of chlorinated hydrocarbons in insec- ticide formulations, J. Ass. Off. Agric. Chem., 1956, 39, 490. 10. O’Donnell D. E., Johnson H. W. a. Weiss F. T., Chemical determinalion of dieldrin in . crop materials, J. Agric. and Food Chem., 1955, 3, 9, 757. 11. TEW R. P. a. Silliboorne J. M., Pesticides residues on fruit. II. Determinalion of aldrin, <• dieldrin, endrin residues by the organic chlorine and phenylazide methods and bij r microbioassay, J. Sci. Food Agric./1961, 12, .9, 623. INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI DE ; : \ C. D. CHIBIȚĂ MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. . " Comunicare prezentată in ședința din 2 februarie 1962 > ; Clasificarea corectă a regimurilor de umiditate din soluri (2) și folosirea judicioasă a indicațiilor acestor regimuri în pedologia genetică și ameliorativă, în ecologia plantelor și a asociațiilor vegetale, în agricul- tură și silvicultură, reclamă definirea și diferențierea prin elemente canti- tative a acestor regimuri. Importanța cunoașterii și a diferențierii precise a Regimurilor de umiditate din diferite tipuri, subtipuri,, genuri și specii de soluri explică preocuparea intensă și de actualitate a pedologiei în această problemă, Pentru a se realiza materialul de date necesar caracterizării și dife- rențierii cantitative a regimurilor de umiditate în vederea clasificării lor, se impune mai întîi ca mulțimea de date obținute prin determinările de conținut de apă din sol să fie grupate pe „zone de umiditate” caracte- ristice ale profilului de sol și astfel exprimate, încît să indice atît rezervele de apă din sol, cît și gradul de accesibilitate al apei pentru plante. Apoi, pentru a caracteriza regimul de umiditate, datele astfel grupate și expri- mate trebuie să constituie elementele de calcul pentru obținerea unor valori medii lunare, sezoniere, anuale etc., în mod analog valorilor medii ale temperaturii și precipitațiilor, folosite în caracterizarea climatelor. Trebuie menționat că în lucrarea , sa asupra regimurilor de apă din sol, A. A. B o d e (6) prezintă caracterizări fundamentale din acest punct de vedere, la fiecare subtip de regim de apă, indicînd pentru „jumătatea superioară” și „jumătatea inferioară” a profilului de sol limitele (con- stantele hidrofizice) între care variază umiditatea solului în timpul anului. Este de la sine înțeles că aceste caracterizări sînt indispensabile pentru orientarea noastră asupra regimurilor de apă din soluri; ele răihîn, totuși, numai orientative — așa cum le-a conceput autorul — pentru exi-. 352 c, D. CHIMTA 2 I 3 ( Indicii de umiditate ai solului ■ ' 353 gențele clasificației, ale ecologiei și ale culturii plantelor, ca și ale pedolo- giei ameliorative, fiind necesare atît precizări mai detaliate, cît și»gene- ralizări mai adecvate acestor exigențe. în legătură cu metodele de cercetare a regimului de umiditate al solului, cu gradul de detaliere a acestei cercetări și cu elementele cantita- tive de caracterizare a acestui regim sînt necesare următoarele precizări prealabile: a) Cercetarea regimului de umiditate face și — mai ales — trebuie să facă obiectul de preocupare al unor unități de cercetare cu posibilități foarte diferite de a executa această cercetare și cu extindere în spațiu a cercetărilor, de asemenea, foarte diferite. Unele unități dispun de labora- toare și de aparatura necesară, altele nu; unele execută cercetări într-un număr restrîns de puncte, altele într-un număr mult mai mare. b) Unele unități, cu caracter științific și posibilități suficiente de cercetare, își pot propune, față de nivelul la care trebuie să rezolve problema, o cercetare detaliată și minuțioasă; altele, cu caracter tehnico-științific sau cu necesități de orientare mai generală asupra regimului de umiditate, își propun o cercetare mai sumară a acestui regim. c) Trebuie în deosebi reținut că unitățile cu posibilități de cercetare exactă nu pot acoperi în timp util cu cercetările toate situațiile care inte- . resează știința, proiectarea și producția. De asemenea, nu trebuie scăpat din vedere faptul că în scop final cercetările se execută pentru a fi folosite în procesul de producție și că, cu cele mai bune intenții, chiar unitățile de producție — nedișpunînd în general de mijloace de cercetare exactă — nu pot folosi cu convingere luminată și nu pot contribui în mod creator la folosirea judicioasă a cunoștințelor asupra regimurilor de apă din soluri, 'dacă nu pot recunoaște pe teren, cu mijloace proprii, indicațiile datelor cercetărilor exacte și, mai ales, nu pot urmări singure regimul'de umiditate în situații locale particulare. De altfel, înseși cercetările geobotanice și ecologice, ca și studiile tehnico-științifice și proiectările, mai ales cînd acoperă suprafețe însemnate sau depărtate, sînt nevoite să aplice în teren indicațiile cercetărilor exacte folosind mijloace simple de recunoaștere a umidității și chiar să execute singure cercetări sumare, prin aceleași mij- loace simple. d) Pentru a obține într-un timp cît mai scurt orientări bune asupra regimurilor de umiditate din solurile țării noastre, contribuțiile unităților lipsite de laboratoare, nu trebuie neglijate, ci, dimpotrivă, promovate și organizate astfel, încît datele ce se obțin să fie comparabile, da ordin de . mărime și caracter indicator, cu cele ale cercetărilor exacte. în acest mod, întregul material de care se dispune poate fi folosit cu rezultate bune. Constatările de mai sus duc la concluzia că pentru . promovarea cunoștințelor asupra regimurilor de umiditate din solurile țării noastre este necesar ca elementele cantitative de caracterizare să fie. astfel alese . și coordonate, încît, prin orice mijloace de cercetare și la orice nivel de intensitate al cercetării să se obțină date suficient de apropiate spre a fi comparabile între, limitele de aproximație admise și a da indicații de același •ordin de mărime asupra regimului de umiditate din sol. PREOCUPĂRI ACTUALE ÎN STUDIUL REGIMULUI DE APĂ DIN SOL Pentru a da cercetărilor noastre asupra regimului de umiditate din sol orientarea cea mai bună, este util să cunoaștem punctul de-vedere actual și unele preocupări prezente și de viitor apropiat ale pedologiei sovietice în acest domeniu. Aceste preocupări urmăresc caracterizarea regimului de umiditate din sol după variația conținutului relativ de apă din sol. Astfel, B. N. Miciurin (3), pentru a stabili corelațiile între evaporare-transpirație și umiditatea din sol, consideră ca zero (0) al umidității solului, umidi- tatea corespunzătoare coeficientului de ofilire (Wc0 = 0), iar conținutul de apă fiziologic accesibilă (W — Wcoj îl exprimă în fracțiuni din capa- citatea de apă accesibilă plantelor (Wcc— Wco); X = (W—WCO)/(WCC— —Wco). în anumite limite ale intervalului de apă fiziologic accesibilă (W — Wco) afluxul de apă spre rădăcini satisface nevoile de transpirație ale plantei și el nu depinde de conținutul de apă din sol, ci numai de planta și de condițiile fizice externe (în afară de sol). Pe cale experimentală s-a putut deduce că aceste condiții optime de umiditate în solul cercetat se realizează atunci cînd conținutul de apă accesibilă este mai mare de jumă- tate din capacitatea de apă accesibilă a solului: (W—WCO)/(WCC — Wco) > 0,5. Cînd conținutul de apă din șol scade pînă la această limită, solul respectiv a ajuns la umiditatea critică pentru transpi- rație. Cînd apa din sol coboară sub umiditatea critică, afluxul de apă din sol spre zonele de înrădăcinare activă devine insuficient în raport cu nevoile de transpirație normală ,și planta nu mai are condiții optime de vegetație. Umidității critice îi corespunde potențialul de umiditate egal cu 1 atm. și după cum se vede ea are o valoare cu mult mai mare decît coeficientul de ofilire, căruia îi corespunde un potențial de umiditate de 15 atm. în prezent, eforturile principale ale cercetătorilor sovietici sînt orientate tocmai în această direcție (urmărirea variației umidității relative, fiziologic accesibile și determinarea umidității critice pentru transpira- ție) (5). • . Este foarte important de reținut că umiditatea critică pentru trans- pirație se află la jumătatea intervalului de umiditate fiziologic accesibilă numai cînd solul înrădăcinat este bine structurat și are o compacitate între 1,1 și 1,2 g/cm3. a . • \ Dacă compacitatea solului crește peste 1,4—1,5 g/cm3, solul res- pectiv nu poate asigura transpirația normală și optimă a plantei, nici chiar atunci cînd el este umezit pînă la capacitatea de cîmp. în astfel de soluri numai la un nivel de umiditate mai mare decît capacitatea de cîmp, afluxul de apă spre rădăcini ar. avea o viteză suficient de mare pentru ca să asigure transpirația optimă a plantei (dar atunci aerul din sol începe- să devină insuficient).. Pentru problemele de ecologie apare deci aproape ineficace a urmări variația umidității solului, dată în g apă/100 g sol uscat; Ar fi mult mai concludent pentru ecologie, agricultură și silvicultură, în general, ‘dacă s-ăr urmări variația umidității solului în raport cu umiditatea_ critică 5 , INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI / -355 354 C. D. CHIRIȚA 4 pentru transpirație. Cum însă în prezent există foarte puține date asupra umidității critice a solului pentru transpirație, trebuie să ne mulțumim .deocamdată cu caracterizarea regimului de umiditate din sol pe baza altor elemente cantitative, care exprimă cu aproximație variată, în funcție de mijloacele de cercetare folosite, umiditatea absolută și umiditatea relativă a solului în- raport cu anumite constante hidrofizice, așadar și orientări asupra gradului de accesibilitate al apei din sol. Elemente cantitative de caracterizare a regimului de umiditate din. sol. Pentru a ne orienta asupra alegerii și determinării acestor elemente, este necesar să definim o serie de caracteristici ale regimurilor de umiditate din soluri, care exprimă ceea ce este specific, tipic pentru acest regim, în fiecare caz dat. Situațiile excepționale, din anii excesiv ploioși sau excesiv secetoȘi în întregime sau în anumite perioade ale anului, nu pot face imposibilă recunoașterea și caracterizarea corectă a diverselor regimuri de umiditate din soluri. Începînd de la sfîrșitul perioadei de vegetație activă — în țara noastră considerăm acest moment la începutul lunii octombrie pentru cele mai multe situații naturale și culturi din regiunile de cîmpie și deal — solul acumulează apă din ploi și zăpezi, pînă la începutul următoarei perioade 4© vegetație. Consumul de apă prin vegetație este nul sau foarte mic — cazul pădurii de rășinoase —f iar pierderile prin evapoare foarte reduse. Mărimea umidității în acest moment este deosebit de importantă ' pentru regimul de umiditate din toate solurile și în special pentru acela din solurile de pădure, a căror umiditate după înfruiizirea arborilor este puternic influențată de reținerea parțială pînă la aproape totală a ploilor în coronament și prin consum. Urmează apoi o perioadă (aprilie-mai) obișnuit, secetoasă și vîn- toasă în numeroase regiuni ale țării, în care prin consum, evaporare și infiltrare a apei de desgheț, umiditatea solului — cel puțin în partea superioară a profilului — scade sensibil. în luna iunie, în climatele noastre caracterizate prin maximul de precipitații în această lună, solul — chiar în pădure — primește cantități însemnate de apă, umiditatea — în partea superioară a profilului în de- osebi — înregistrînd o creștere apreciabilă pînă la foarte mare. ■ După ploile de iunie, în majoritatea climatelor noastre intervine o perioadă caldă, mai puțin ploioasă sau chiar secetoasă, cu un minim de umiditate în august sau septembrie. în sol, ca urmare a consumului prin vegetație și a pierderilor prin evaporare^ umiditatea scade, atingînd chiar un minim spre sfîrșitul perioadei de vegetației. în octombrie-noiembrie, perioada ploilor de toamnă, solul primește noi cantități importante de apă, umiditatea crește, în deosebi în partea superioară a profilului — mai ales că consumul prin vegetație lipsește sau este foarte mic,, iar pierderile prin evaporare sînt mult mai reduse decît în timpul verii. Este evident că perioadele menționate mai sus sînt cele mai carac- teristice din punctul de vedere al regimului de umiditate din'sol. Regi- murile de umiditate din Solurile diferitelor subzone fito-climatice, de pe diferite roci, reliefuri, acoperite de diferite asociații vegetale natu- rale sau cu diferite culturi, se diferențiează evident pînă la foarte puternic în ceea ce privește mărimea rezervelor de apă conținute și accesibilitatea acestora pentru plantă. în afară de influența sezonieră a precipitațiilor, temperaturii, vîn- ■ turilor și vegetației asupra umidității din soluri, această umiditate [înre- gistrează în fiecare perioadă diferențieri de mărime variată în repartiția ei pe profil, în funcție de caracterul drenajului intern și — în regimurile de apă freatice și periodic freatice — prin jocul plusului de apă datorit ridicării și coborîrii franjului capilar și a pînzei de apă freatică. Din acest punct de vedere, este necesar să precizăm aici că pentru cele mai multe soluri este important să se urmărească repartiția umidității pe următoarele ,,zone” sau părți ale profilului de sol: partea superioară — orizontul cu humus, care cuprinde în general marea majoritate a rădăcinilor absorbante, sau totalitatea suborizon- turilorde deasupra orizontului B sau Bg; ' partea mijlocie + inferioară — orizonturile A/C 4- 0', A/G + G, B sau Bg: _ ' partea inferioară profundă — în cazul cînd umiditatea de origine freatică se manifestă numai în această parte a profilului de sol. După orientările generale de mai sus asupra mersului anual al regi- mului de umiditate din soluri, elementele cantitative de caracterizare a acestui regim se definesc aproape de la sine. Interesează, așadar, să cu- noaștem : ; — conținutul de apă accesibilă și umiditatea solului (conținutul re- lativ de apă exprimat în funcție de una din constantele hidrofizipe care arată în mare măsură și gradul de accesibilitate al apei pentru plante) în fiecare lună a perioadei fără ger; — • umiditatea medie de-a lungul acestei perioade sau numai a peri- oadei'de vegetație; .. — umiditatea medie de primăvară (în care includem, convențioiial ' umiditatea imediat după topirea zăpezii — în regiunile de cîmpie și dea- luri, obișnuit în cursul lunii martie — precum și pe aceea a lunii iunie — a perioadei cu maximum de precipitații —), de sfîrșit de vară și început de toamnă (lunile august și septembrie), de toamnă (lunile octombrie și noiembrie); ■ • . . — umiditatea maximă de primăvară (în general aceea de imediat după topirea zăpezii); — umiditatea minimă de sfîrșit de vară — început de toamnă (obișnuit a lunii septembrie); . ■ , , — raportul dintre umiditatea de primăvară și cea a lunilor ' august și septembrie, obișnuit cu umiditatea cea mai scăzută din sol;.. — repartiția pe profil a umidității, primăvara și în lunile de vară august-septemb’rie. Indicii de umiditate ai solului. Exprimarea conținutului de apă din sol în funcție de o anumită constantă hidrofizică, stabilirea de medii sezoniere și pe întreaga perioadă fără îngheț sau numai pe perioada de, vegetație, de rapoarte între umiditatea de primăvară și .cea de vară, 356 ' C. D. CHIRIȚA fi INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI precum și între umiditatea părții superioare și a celei mijlocii-inferioare a profilului de sol, ne conduc la obținerea și folosirea unor valori relative, pe care le vom numi indici de umiditate ai solului. Cînd sînt exprimați în funcție de capacitatea de apă accesibilă, aceștia pot fi considerați și ca indici de accesibilitate a apei solului. Pentru caracterizarea regimului de umiditate al solului în mod cores- punzător nevoilor pedologiei genetice și ameliorative, ecologiei plantelor și asociațiilor vegetale, agriculturii și silviculturii, apare ca necesară folo- sirea următoarei serii de indici: 1 — Ii — indici de umiditate lunari, în perioada fără îngheț a anului; între aceștia se subliniază I1M și IIm, indicii lunii cu umiditate maximă și minimă în sol; — If — indicele de umiditate mediu al perioadei fără îngheț; — Ipv — indicele de umiditate mediu al perioadei de vegetație; — Ip — indicele de umiditate mediu al anotimpului de primăvară; — Iv — indicele de umiditate mediu al celor două luni mai uscate de vară și sfîrșit al perioadei de vegetație (obișnuit august și septembrie); — It — indicele de umiditate mediu al anotimpului de toamnă (de importanță deosebită în agricultură și pentru lucrările de refacere din silvicultură). Indicii de mai sus sex prezintă separat, pentru partea superioară și pentru cea mijlocie + inferioară ale profilului de sol; ultimii se no- tează cu i;, li. etc. în afară de acești indici de caracterizare a umidității anumitor intervale de timp, pentru precizarea mai expresivă a raporturilor lor relative este indicată folosirea următorilor indici de relație: — Ivs = IpV/Iv — indicele de variație sezonieră a umidității; — Ia = IiM—Ilm — indicele de amplitudine a umidității solului; Irp = Ip/Ip și Irv = Iv/Iy indicii de repartiție a umidității solului pe profil, primăvara (Irp) și vara (Irv). Indicii lunari de umiditate — rezultați pe baza mediilor datelor bilunare sau decadale de conținut absolut de apă din sol — constituie materialul de date concrete, pe baza căruia se calculează seria de indici arătată. De aceea, acești indici trebuie considerați ca indici de bază ai regimului de umiditate din sol. Obiecția ce s-ar ridica în privința numărului relativ mare al acestor indici nu ar fi fundată, deoarece ei sintetizează în mod generalizat o mare mulțime de date obținute prin determinările curente, iar trăsăturile re- regimului de umiditate, pe care ei îl exprimă, sînt fundamentale. a. Indicii de umiditate ai solului in cazul determinărilor curente exacte a conținutului de apă din sol și al determinării constantelor hidrofi- zice CO1), CC2), CA^). Rezultatul determinărilor bilunare sau decadale de conținut de apă (A%) pe strate succesive de 10 cm grosime în partea 1) GO = coeficient de ofilire. 2) CG = capacitatea de cîmp. 3) GAâ= capacitatea’de apă accesibilă. superioară și cea mijlocie + inferioară ale profilului de sol, împreună cu datele asupra capacității de apă accesibilă (CAa) și coeficientului de ofi- lire (CO), permit stabilirea mai întîi a conținutului mediu lunar (Aj) de apă accesibilă în fiecare strat și apoi a conținutului mediu al fiecăreia din cele două (uneori trei) zone sau părți caracteristice ale profilului' de sol. Apoi, pentru fiecare din aceste zone de umiditate se stabilește indicele de umiditate relativă sub forma de procente de apă accesibilă din capaci- tatea de apă accesibilă (deci gradul de saturare în apă accesibilă (5)), conform relației: ( în care CAa -CC — CO. ’ Indicele de umiditate lunar astfel stabilit exprimă poziția umidi- .tății lunare din cele două (trei) părți ale profilului de sol față de ceea ce în literatura sovietică actuală se numește umiditatea critică pentru trans- pirație, a cărei valoare, pentru solurile bine structurate, cu Gvol=l,l—1,2, corespunde la 50% din CAa, adică la C =50. Cînd conținutul de apă, AH este cel corespunzător la CO, procentul de apă accesibilă este zero (I) =0). Cînd, în mod excepțional, conținutul de apă scade sub cel corespun- zător la CO, se obțin valori negative, ce se exprimă sub formă de procente negative din capacitatea de apă accesibilă (CAa). Cu ajutorul indicilor I, se calculează apoi seria de indici enumerați mai sus. în tabelul nr. 1 și în graficul din figura 1 se prezintă acești indici pentru un cernoziom castaniu tratat în ogor negru. Se constată că indicele mediu al perioadei fără îngheț se situează cu puțin sub 50 — indicele corespunzător umidității critice pentru transpirație — indicele de primăvară se află situat mult deasupra acestui prag, în timp ce indicele de vară coboară, în special în orizontul cu humus, foarte mult sub 50 ; indicele de variație sezonieră este, deci, foarte ridicat. b. Indicii de umiditate ai solului, în cazul cînd nu se determină ca- pacitatea de cîmp. în acest caz, destulde frecvent, mai ales pentru solurile de pantă și din stațiuni greu accesibile, indicii de umiditate se stabilesc exprimînd umiditatea relativă a solului în funcție de coeficientul de higro- scopicitate. Determinarea acestei constante se face astăzi exact ’și foarte comod, după metoda A. Nikolaev (4). Cunoscînd pe CH, pentru cele mai multe soluri CO se poate obține, după datele cele mai noi ale pedologiei sovietice (5), cu ajutorul relației (CO — 1,34 CH (1). Astfel se poate obține conținutul de apă accesibilă. Pentru a exprima umiditatea relativă a solului sub forma de indici de umiditate legați cantitativ de CH, acceptăm pentru umiditatea Ia CH indicele 15 — în care caz, pentru cel corespunzător la CO, indicele este 20 (OH x 1,34 = CO sau 15 x 1,34 = 20). Indicele lunar de umiditate se obține așadar prin relația: IK — = (Ai X 15)/CH (cînd A! = CH, Ij = 15, fiindcă în procedeul adoptat la umiditatea CH corespunde indicele de umiditate 15). z Notă. Indicele corespunzător umidității critice pentru transpirație = 50. La numărător indicii de umiditate în % din CAa ; Ia numitor % de apă accesibilă. 9 ' INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI '359 —" — : 7 -T——-J- Pentru solurile stepice și alte soluri structurate, fără orizont B sensibil mai bogat în argilă decît A, este valabilă cu aproximație relația 3,7 OH = CC, sau 3,7 x 15 = 55, adică pentru umiditatea U 00 cores- punde indicele 55. Rezultă astfel — pentru asemenea soluri — această serie de corespondență destul de mulțumitoare ': ' Indici de umiditate : 15 20 55; Constante hidrofizice: OH CO CC. Deoarece însă raportul CC/CH nu se menține constant — acesta scăzînd în orizontul B pînă la 2,2 — vom considera relația I2 la CC egal cu 55, ca orientativă, spre a ne da seama cum se situează umiditatea mo- mentană a solului față de cea la CC și vom exprima umiditațea relativă a solului în funcție de OH=15. Astfel, umiditatea solului ne va apare în multipli de OH. i 360 C. D. GURIȚA 10 Exprimarea în acest mod a umidității este totuși mulțumitor indi- catoare în privință accesibilității apei din sol, căci ceea ce interesează în mod deosebit în aprecierea gradului de umiditate este măsura în care acesta s-a depărtat de cel corespunzător la CH și CO — domeniul neac- cesibilității sau al accesibilității extrem de grele — spre cel al accesibili- tății ușoare și foarte ușoare, corespunzător pentru solurile structurate, cu Gv nedepășind cu mult 1,2, intervalului 0,7 CC pînă la CC. Pentru aceste soluri, umiditatea critică pentru transpirație fiind de circa 2,5 CH ( A x 15 V exprimarea umidității în funcție de CH 11 = ———I dă, cel puțin pentru aceste soluri sau orizonturi, indicații foarte clare asupra situării umidității din sol față de umiditatea critică pentru transpirație. în tabelul nr. 2 se prezintă conținutul de apă accesibilă și indicii de umiditate calculați în funcție de CH, pentru două soluri din tipul brun- roșcat de pădure, sensibil deosebite sub raportul regimului de umiditate. Corespondența dintre datele obținute în funcție de capacitatea de apă accesibilă (cazul „a” de mai sus) și cele obținute în funcție de coefi- cientul de higroscopicitate (cazul „b”), deci între indicii Ia șî indicii Ib, se poate realiza ținînd seama că în cazul „a”, la CO indicele de umiditate este I = 0, iar la CC, I = 100, iar în cazul ,,b”, la CO indicele de urni- Ț ______________________________________________________________________ QA ditate I = 20, iar la CC, I = 55, deci Ib = 20 + 0,35 I.; Ia = -A_______ z z z U 17 a 7 d VjOD sau Ia == 2,86 (Ib— 20). Exemple : la indicele din scara „a”, Ia = 40 cores- punde în scara „b” Ib = 20 + 0,35 x 40 = 34, iar la indicele Ia = 100 corespunde Ib = 20 -ț- 0,35 x 100 = 55, adică umiditatea la CC. La indicele din scara ,,b”, Ib—25, corespunde în scafa „a” Ia = (25—20) x 2,86=14,3, iar la Ib = 55, corespunde în scara „a” Ia = (55 — 20)x2,86 = 100, 1 adică tot umiditatea la CC. Asemenea treceri se pot face și în cazul orizonturilor B, mai bogate în argilă decît orizonturile corespunzătoare A, numai după ce pentru alte soluri textura] asemănătoare de tipul respectiv s-a stabilit raportul CC/CH, astfel fiind posibil a se reduce în mod corespunzător I la CC de la 55 la 15 CC/CH. c. Indicii de umiditate ai solului obținuți prin determinări periodice. Urmărirea umidității solului prin determinări bilunare sau pe decade reclamă un cuantum de lucrări care nu se poate realiza în toate împre- jurările. Apare astfel necesară determinarea umidității solului numai în cîteva momente importante ale' anului, astfel alese, încît să caracterizeze anumite perioade principale ale anului și ale regimului de umiditate. Pentru cpndițiile țării noastre, aceste momente sînt — în cele mai multe situații — următoarele : 1) imediat după topirea zăpezii ; 2) sfîrșitul lunii aprilie-începutul lunii mai, după minimul de. umi-. ditate de primăvară a climatului; 3) sfîrșitul perioadei ploioase din luna iunie; - 4) mijlocul lunii august, adică mijlocul verii; Tabelul 'nr. . 2 Conținutul de apă și indicii de umiditate ai unor soluri brun-roșcate de pădure (determinări A. Popa) 362 C. D. CHIRIȚA 12 ' 13 INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI 363 5) sfîrșitul perioadei de vegetație (finele lunii septembrie — înce- putul lunii Octombrie); 6) sfîrșitul lunii noiembrie, după ploile de toamnă. Cu ajutorul datelor obținute în momentele menționate mai sus se pot obține toți indicii de umiditate ai solului. Astfel,’ pentru,orizontul A al cernoziomului castaniu care face obiectul tabelului nr. 1, s-au obținut pe această cale indici apropiați de cei din acest tabel. Minimul de determinări periodice, suficient pentru caracterizarea perioadelor principale ale regimului de umiditate din sol, a fost redus de unii cercetători (7) lă următoarele momente: ' —imediat după topirea zăpezii; — începutul perioadei de vegetație; — sfîrșitul perioadei de vegetație. Cu acest minim se obțin orientări prețioase asupra regimului de umiditate din sol; dar, pentru a prinde momentele principale ale acestui regim, în perioada fără îngheț, minimul de determinări nu poate fi redus sub cele șase citate mai sus. d. Stabilirea indicilor de umiditate prin determinarea expeditivă a gradului de umiditate a solului. Obținerea elementelor cantitative de caracterizare și diferențiere a regimurilor de umiditate din soluri pe baza determinărilor exacte de umiditate și de constante hidrofizice este — in- discutabil — calea cea mai bună pentru rezolvarea problemei de cunoaș- tere a acestor regimuri; de aceea, această cale de lucru trebuie extinsă cît mai larg, deși este legată de greutăți ce întîrzie obținerea materialului . documentar necesar. Pentru aceste motive, precum și’ pentru a promova extinderea largă în lucrările de producție' și de proiectare a folosirii indi- cațiilor regimurilor de umiditate din soluri, în special pentru lucrările de tipologie, cartare stațională și de ecologie, este necesar și apelul la deter- minările expeditive, bazate pe determinări aproximative ale umidității solului, pe cale organoleptică și cu ajutorul hîrtiei de filtru, singurele deter- minări pe care le pot folosi deocamdată cei mai mulți dintre cei chemați să folosească în procesul de producție cunoștințele în legătură cu regi- murile de umiditate din soluri. Este posibil ca’în curînd determinările expeditive în solurile practic lipsite de săruri solubile să fie executate și în țara noastră pe cale electrometrică. Cu puțin exercițiu, treapta sau gradul de umiditate a solului se ■ poate determina cu destulă siguranță pe această cale între limitele de aproximație permise în. lucrările cu indici, iar indicațiile obținute astfel pot fi foarte prețioase pentru caracterizarea și diferențierea ’subtipurilor și varietăților regimurilor de umiditate din soluri. Dînd celor 10 „trepte de umiditate” din sol anumite valori numerice, se obțin 10 indici de bază cu ajutorul cărora se poate calcula seria de indici IH Ipv, Ip , Iv, Ivs, Irp, Irv, IM , Im, Ia precizată mai sus. Scara treptelor de umiditate și a indicilor corespunzători este aceea din tabelul nr. 3. Se observă că indicii au fost astfel fixați, încît să corespundă rapor- turilor cantitative ale apei în sol la pragurile arătate, precum și seriei de indici stabiliți anterior pentru CH, CO, CC. Astfel, comparabilitatea indicilor obținuți pe această cale cu cei obținuți prin determinări exacte, este, între limite de aproximație acceptabile, asigurată. Tabelul nr. 3 Treptele de umiditate a solului și indicii de umiditate corespunzători Treapta de umiditate Indicii de umiditate Relații cu constantele hidrofizice Ux — uscat 15 apropiat de CH Uj_a — uscat-reavăn 20 apropiat de CO U2 — reavăn 25 corespunzător intervalului CO-umidi- z tatea critică de transpirație U3 — reavăn-jilav 35 apropiat de umiditatea critică de trans- pirație*) U4 — jilav 45 corespunzător intervalului umiditatea cri- tică de transpirație — CC U6 — jilav-umed 55 apropiat de CC U6 — umed 70 apropiat de CCp“) U, — umed-ud . 85 corespunzător intervalului CCp — CM l)8 — ud (saturat) 100 corespunzător CM***) , U2 — băltire parțială a apei (parțial submers) 110 Ulo — oglindă liberă continuă a apei (complet submers, lacustru, mlăș- tinos) 120 *) Valabilîn condițiile arătate la p., 353 referitor la relația dintre umiditatea critică și capacitate? de apă accesibilă. **) CCp = capacitatea capilară. ***) CM = capacitatea maximă (totală). * • Aceste trepte de umiditate și indicii ce le exprimă se stabilesc separat, pentru cele două sau trei părți ale profilului de spl caracteristice sub raportul repartiției umidității în sol. Pentru fiecare lună a anului se determină treapta de umiditate medie, care se exprimă prin indicele de umiditate corespunzător. Pentru exigențele pedologiei genetice, ale ecologiei plantelor și ale. tipologiei forestiere staționale, cu ajutorul acestor indici și al celor cal- culați pe baza lor, s-au putut defini și diferenția mulțumitor subtipurile și varietățile regimurilor de umiditate din solurile stațiunilor cercetate. Este interesant să1 se arate aici cîteva din1 orientările caracteristice date de acești indici asupra regimului de umiditate a solului: Valorile folo- site mai jos sînt acelea din scările b și d (p. 357 și 362). . Indicele Im, caracteristic pentru perioada de vegetație, cu valori cuprinse mai frecvent între 20 și 25 în solurile de stepă cu consum de apă prin vegetație și 120 în depresiunile mlăștinoase cu oglindă continuă de apă permanentă, indică valorile medii ale umidității în această perioadă, atingînd maximum 55 în soluri cu drenaj intern âșigurat. în soluri cu drenaj foarte greu sau excesiv de greu, cu înmlăștinare periodică prin apa de suprafață, valoarea acestui indice variază — în partea superioară 364 C D. CHIRIU , 14 _ , _ _ - = - — a profilului — între ,65 și 94—120,în funcție de umiditatea, climatului și de condițiile de drenaj și',de vegetațip. , . Indicele I^, variabil între 25 și 30 în solurile de stepă ;c(u consum de, apă" prin vegetație și 100—120 în solurile, cu înmlăștinaîe periodică prin apă de suprafață, diferențiază foarte pine regimurile de umiditate din soluri în funcție de climat și de condițiile de drenaj. Indicele diferențiază bine regimurile de umiditate tocmai în funcție de umiditatea perioadei critice, cu cele mai mici rezerve de apă în soi. Solurile care după indicii lpy ș,i ȚB, apar'bine umezite se diferențiază , în mod., caracteristic după valorile indicelui Iv • Astfel, sbluri cu indicii Jpv și lp mari și foarte mari pot avea indici Tv foarte mici (pînă la 20—25 în partea superioară' a 'profilului 'de sol, deseori și în orizontul Bg), în. timp ce,multe soțuri, cu md‘ici,lpv, și Ip de valori mijlocii (40—48, respectiv 50—52), dar mai umede în cursul verii, au indici Iv mai ridicați, mai apro- piați de lp (30‘—40). y , ' Indicii ,de variație șp^ieră. Ies =*= I&l I v și 1',^= Ipll[ diferențiază foarte bine solurile sub raportul gradului de uniformitate de-a lungul perioadei de'' vegetație. Astfel,' solurile cu variație sezonieră foarte mică au acest indice îh partea superioară'a profilului 6,9—1 sau 1—1,2, solurile , cu diferențe rpici pînă' la modelateaptre, umiditatea de primăvară, și' cea de vară uscată-început de toamnă au adest indice de 1,2—1,8 în partea superioară a profilului, în timp ce solurile cu contrastă mari și foarțe mari ide umiditate prezintă pentru acest indice valori de 1,8—3 și 3-^-6 (soluri ‘ de pădure cu exces mare de umiditațe primăvara și uscăciune excesivă îd perioada de vară uscată-început de toamnă). în solurile de stepă, cu foarte mare deficit de umiditate în lunile august-septembrie, acest indice _ poate atinge valori apropiate de 10., \ 1 Indipii lunari extremi IM și 1^, variabili obișnuit între 40 și 120, respectiv 20 și 60, diferențiază de, asemenea regimurile de pmiditațe după perioadele critice ; deosebit de indicator este indicele Im, care separă foarte sensibil stațiunile forestiere, tipprile/de păduri și de floră, în funcție .de , mmiditatea minimă a solului și de durata perioadei cu această umiditate. , ' Indicii de amplitudine a pariați&i umidității Solului Ia și I'a sînt deosebit db indicatori pentru caracterul regimului de umiditate din solurile, cu condiții climatice și de drenaj diferite. Solurile ferite de contraste în ; i regimul de umiditate au indicele Ia de 10—40,în timp ce'solurile cu mari contraste de umiditate au acefet indicb de 70^90. 4 ' z ' Indicii' de repartiție a umidității' Irp — IJK și I„ = IJT,, eviden- " țiază specificul îfoarte.'important al regimurilor,'de umiditate din soluri . , sub/ raportul uniformității umezțrii profilului'5 de sol în cel^ două zone ' caracteristice. Valori apropiate de 1 ale' acestor indici, arata o repartiție uniformă sau aproape unif pripă a umidității pe profil. Valori de , 1,5—2 , > ale indicelui Irp' arată un pluș mare de umezire în partea superioară a pro- filuluipprinîăvara,, care, cînd Ip este > 100,, indică înmlăștinarea pqrip- , | dică prelungită.de, suprafață., Valori, ,< 1 >aîe acestui, indice arată un-plus de umezire primăvara în partea mijlocie șiz cea inferioară ale profilului; ț cjnd aceste valori scad sub- 0,5 indicele arată umezire freatică în această,' ? parte â profilului, indicele (IIV poate ayoa valori > 1. în șoluri /ume^itg , ' / ț * , Z ' « # sol brun de pi 866 , C- d- chirițA _ 16 . de ploile devoră sau superficial înmlăștinate în acest anotimp și valori <1, în cazul uscării mai înaintate a solului prin evapotranspirație în partea superioară a profilului sau prezenței uhei umeziri freatice. în partea inferioară + mijlocie a profilului. Compararea valorilor acestor indici evidențiază evoluția repartiției pe'profil a umidității solului în cursul perioadei de vegetație — mai precis, , deosebirile ivite între anotimpul de primăvară și de sfîrșit de vară — în- ceput de toamnă. - ‘ în tabelul nr. 4 și în graficul din figura 2 se prezintă indicii de umi- ditate pentru cțteva soluri caracteristice sub acest raport. Examinarea datelor prezentate cu titlu de exemplificare conduce la concluzia că indicii de umiditate ai solului stabiliți în modul arătat mai sus asigură o bună caracterizare; și diferențiere a regimurilor de umiditate din solurile țării noastre și au în plus avantajul demn de luat în seamă, că pot fi stabiliți în mod mulțumitor și fără de determinări exacte de umiditate, astfel înles- , nindu-se folosirea largă a indicațiilor regimurilor de umiditate din soluri în pedologia genetică, în Jueările de producție, de proiectare, în cercetări geobotanice etc.' Clasificarea regimurilor de umiditate din soluri eu ajutorul indicilor. Tabelele ca și graficele demonstrează în mod obiectiv că indicii de umi- ditate ai solului definiți în această lucrare constituie un material de. ele- mente -cantitative suficient de cuprinzătoare și de precise pentru caracteri- - zar,ea, diferențierea și clasificarea regimurilor de umiditate din soluri pînă la nivelul varietății (2). Trebuie precizat că ajutorul principal pe care-1 . 'așteptăm de la acești indici'este diferențierea pe ba/ă de elemente can- titative a subtipurilor și varietăților regimurilor de umiditate, pentru clase - și tipuri de regimuri (2), apelul’;la asemenea elemente cantitative nefiind necesar. , Materialul de care dispunem în prezent este prea restrîns pentru a se trece la o clasificare a regimurilor de umiditate cu ajutorul indicilor. Se poate preciza însă de pe acum că în această clasificație indicii de umiditate ai solului se folosesc într-o anumită ordine, definind în-acest mod, cu ajutorul fiecărui indice, categorii sau nivele de umiditate, care ' caracterizează în diferite perioade regimurile de umidit^tev din soluri. Mai întîi trebuie să se stabilească clasa și tipul*-- cțnd este -posibil chiar subtipul —- de regim hidrologic și de umiditate', în, funcție de sursa sau sursele de aprovizionare cu apă a solului, de sensul predominant al’ mișcării- apei pe verticală în profilul solului, de adîncimea/pătrunderii apei (în solz sau în sol și în substrat), de frecvența (anuală, bianuală sau mai des repetată) a, acestei pătrunderi și — -în legătură cu aceasta — de caracterele generale ale repartiției umidității în profilul solului și în substrat (2), Pentru caracterizarea și clasificarea regimurilor de umiditate din soluri pe paza elementelor cantitative exprimate sub forma indicilor de z umiditate, acești indici se grupează în intervale de umiditate, care se carac- terizează prin termenii'obișnuiți dați' diverselor grade'de umiditate ale goluților (tabelul nr."5). Limitele unora dintre'aceste intervale corespund Tabelul iu. a Caracterizarea și clasificarea rcgliiiurllor dc umiditate din soluri cu ajutorul indicilor ■»i j '-i 11 !g !! Indicii • de umiditate ' Caracterizări Inter- valul Ipv Ip Iv rM Im 15 20 uscat pînă la uscat-rea-. văn ' ', 1 . - X 20—25 uscat-reavan pînă la rea- văn z II SiS4 . S1S4 25 — 35 reavăn pînă la reavăn-ji- lav - ' III Si S2 S'a Si' 35-45 rea-Văn-jilav pînă la jilav IV Si S2. S3 s3s8 - 45 55 jilav pînă la jilav-umed . V. $3 S2 | Sg — • ■ S3 55-70 jilav-umed pînă la umed VI ; s2 - . Sg ■ Sg S3 ■ S4 70 — 85 umed pînă la umed-ud VII S8 85-100 umed-ud pînă la ud (sa- turat) . VIU.' ■ > s6 r - 100-110 eu băltiri parțiale IX S4 110-120 predominant sub mers ■-X; s8 ; •. S4S5 - 120 complet submers - " XI . Ss Sg Complexele de caracterizare canti- tativă pentru solurile 1 — 6 rM m M «J iO to .{/> !/) !/> W TÎ OQ ; III IV - V VI VII VIII III - v ■ -.v IX X XI II III IV II V VII ' IV \ ĂI VI X X, XI II IU IV 11 . IV VI soluri S3 Sr ; s2 ’i Sg s6 s4 6—7' '< 7Ă •6 . 11 9 ■8 Ivs . IrP Irv caracterizări variație sezonieră mică variație sezonieră mică . variație sezonieră mdderată variație sezonieră mare variație sezonieră ■ foarte măre soluri caracterizări cu exces de umiditate freatică în.B, cu mod + în B S- s3 $2 S8 Sg Si soluri SĂ caracterizări u-r în A uniform umezit cu ușor : în A cu înseninat + în A cu înmlăștinare periodică ■Sg Sa Sg Sg Inter- viul Indicii de relație 1 0,25 t- 0,3 O B cs r-j în A 2 0,3— 0,6 j-u în A cu ușor . — în A uniform umezit cu ușor -) • în A cu însemnat .+ în A 3 4 5 6 7 8 9 10 11 0,6 -0,9 ‘ 0,9-1,1 1,1-^1,2 1,2-1,5 1,5—1,8 1,8-2,2 2,2 — 3 . 3-4 4-10 4 '6 5 ' 7 — 8 7 . 7 3 < 5 6 . 3 4 , 5 7 * - '' ~TT * 7 " Z /, / , 17 INDICII DE UMIDITATE AI SOLULUI ' anumitor constante hidrofizice ale solului, așa cum s-a arătat mai înainte (tabelul mA 3). Intervalele de umiditate se notează cu cifre romane, I, II .... XI. Pentru diferențierea mai detaliată — care s-a dovedit nece.- sară — intervalele 1^ IX se împart în eîte trei subinter^ale (indicate în tabelul nr. 5). Fiecare din indicii' de umiditate (lf sau Ipv, Ip, Iv, IM, lm) , redînd cantitativ un anumit grad de umiditate, se va putea exprima, în vederea clasificării, mai generalizat, prin numărul de interval.I, TI, III etc. Pentru „indicii de relație” Tvs, Irp și Irv, necesari pentru definirea cantitativă mai expresivă a variației sezoniere a umidității în partea superioară, a .profilului și pentru exprimarea repartiției relative a umidi- tății în cele două' părți' principate ale profilului de ’ sol, primăvara și în ultimele două luni ale perioadei de vegetație, se folosește o scară de in- tervale între 0,25 și 10, desemnate prin mimere arabe (1—11).-în tabelul 'nr. 5 se arată, pentru fiecare indice de relație intervalele ce acesta poate ocupa din întreagă scară, precuni și denumirile corespunzătoare; Diferitele, subtipuri și varietăți aW regimurilor de umiditate se caracterizează printr-un anumit interval pentru fiecare indice, precum și printr-o anumită însoțire, .într-un complex caracteristic, a diverselor intervale. în tabelul nr. 5 se arată intervalele de caracterizare și diferențiere prin indici, ancelor 6 soluri (Sj, S2.. ,S6) din tabelul nr. 4.’ în partea inferioară a tabelului se prezintă complexele de caracterizare cantitativă (prin intervale de indici) pentru cete 6 stiluri. - ' Pentru caracterizarea expresivă — prin calificative — a regimului de umiditate cu ajutorul indicilor propuși, se poate folosi tabelul nr. 6, care cuprinde datele pentru cete 6 soluri considerate. ;AAA'A;;țA;/A < A'c ■ AAA/A A; dv I ÎM, Ipi ,1 Irp-Șl-Irv - J- x Datele ce posedăm arată că, dacă momentele celor 5 său. 6 deter- minări'periodice de conținut .de apa în sol arătate în lucrare sînt bine alese, prin asemenea determinări se obțin indici foarte .apropjați sau chiar iden- 19 INDICII DE UMIDITATE' AI. SOLULUI | , 369 ; ‘—‘t y 1 .... . . .. J > _ X ...,---A. .• V- . 3 ^7- k.. :x- tici cu cei stabiliți pe baza determinărilor bi- sau trilunaje. în, acest mod" rezolvarea problemei se simplifică mult și fiecare (unitate de cercetare poate cuprinde un număr mai mare de cazuri. - ' . Folosirea indicilor de umiditate pentru clasificarea ^egimuriloivde umiditate din soluri aduce un progres însemnat în special în . stabilirea sub- tipurildr și. a varietăților acestor regimuri, cu ajutorul abestor indici fiind posibilă mai întîi diferepțierea regimurilor de umiditate, 'apoi gruparea acestora în categorii cu anumite" complexe caracteristice de țndici. , ', ■ • , /. - , • ■ . I ' X . 5 ‘ nOKABATEJIM BJIAffîH^ . i PE3IOME • ' JIpp xapaKȚepMCTmm, gn(J)$epeH^ m KJiacciKpmîaniiM no oSte- KTHBHiiM' konnueCTBenHH aneMeniaM peHțHMOP" BoiaikirocTn nouB cuh- TaeTcn noăiesHKiM BMpajKaTb cocTOHHne.HaQfciineHnEț BJiaroiî noTBH b xapan- Tepiibie nepMOgH H Mecnpbi roga onpexc.iienin>iMii „nojta&a^ejiHÎMH Bjiaaț- - hoCth noTBEi”, 9™ noKaBaTejiii Bbipă.^aiOT-B.ffaHqm^ hjiîi b 3aBn- ■ chmocth ot kaKpij-Hndyab onpeHejieHHoft rngpo^iiBH'iecKbft, noCTQHHHoii (gnanaBona aKTMBHoâ BnaîKHQCTMinan K03$$PpMeHTa rînpociwiiMMHOCTn), nan ?kc b aaBMCnMOCTM ot CTeneHM BJiaîKHOCTn nonBHj OpgâHBaeMoft npn- 6.nH3HTenbHHMnPenâcpegCTBeHHp na MeCȚe. C ițenaio o'SaerueHUH bo3momKHOCTn np npo$MJiio bccho^ = , r^e Ip BepenHnn i^OKaBaȚenb b ropnșpHTe A, ''If, — TaKoii 5ko noRasaTejib, xn'o jțjih cpe^nefi 4- ânîKHefi; uacTn noHBeiiHoro npoi^njia/ ’ T1V — HOKaaaTOJib pacnpejțejieiiHH BJiasKiiocTn no npo$njiio b" itonițe jierra — iiayiajie ocenn (aBrycT—ceHTaSpb) = Iv/jv. - - î H3 yKasannbix cepnn noKasaTenett cosepineiino iteoSxojțnMM rjih MMHHMajibHoii xapaKTepncTHKH pemnMa EJianuioCTn cjienyiomne-: _ - J-p ? *^-v I ^M ? I 1-rp > I, v * _ KjiaccM^iMKapMH pemnMOB BjiaMțnocTn c nOMonțbio 3thx nonasaTejieft ocymccTBJiHeTCH' npeiKne Bcero nyTeM nn())<|)epeHnnaițnn nx no Ka'ațpoMy na nânaBaTejieft b yKaoanHOM Bbiine nopnnKe c npnMeHenneM niKaJi miTep- BaaiOB, noKaBaHHMx b TaGjimțe 6, a BaTCM nyTeM rpynnnpoBKn nx b rpynnu c anaJiornauMMM KOMnjieKcaMn noRasaTeneii, OB^HCHEHUE PMGVHKOB Puc. 1. — UnarpaMMa noKâaaTejieîî BJiaiKHOCTM KaiiiTanoBoro napnoseMa (aepHMtt nap, 1954/55 rr.). z Pnc' 2. — HiiarpaMMa noKaaaTeneiî '’naîitnocTH neKOTopMx noan c HerpyiiTOBOft BnaiKnocTbio, jiecHoii boiiet. LES INDIOBS D’HUMIDITB DU SOL RfiSUME x En vue de caraetdriser, diff6rencier et classifier les r^gimes d-hu-- midit6 des sols selon des 616ments objectifs, on a consid6rd utile d’exprimer l’4tat de sdturation du sol par l’eati durant les p6riodes et mois carac- t^ristiques de Fannie, â l’aide de certains «indices d’humiditâ du sqI». Qes indices expriment l’humiditâ du sol soit en fonction d’une certaine constante hydrophysique (la capacitd d’eau accessible ou le coefficient d’hygroscopicit6), soit en fonction du degrâ d’humidit6 du sol, apprâci^ par des d^terminations approximatiyes directes. ' ''L’utilisation aussi complete que possible des donndes concernant les lAgimes d’humidit£ des sols, en pedologie, Ecologie, agriculture et syl-1 viculture, exige l’&aboration d’indices exprimant cette humidit^ en fonc- tion de l’616ment hydrophysique dont la ,d6termination est a la porție du chercheur respectif. . • ■ Les indices 6tablis par des moyens diff^rents doivent cepgndânt etre du meme ordre dp grandeur ou susceptibles de, le dev^nir par l^applicatjop d’une relation simple et il faut, en outre, qjie les indjcationș r^îUțjves C. 0. GHlRtȚ 23 INDICII DE UMIDITATE Al SOLULUI' I 7 . 373, ă l’dtat d’humidite du sol soient analogues. On propose, en ce sens, que les indices d’humidite du sol soient dtablis en fonctjon des 616ments hydrophysiques suivants: a) Un fonction de la capacite d’eâu accessible CA,,, exprimant l’humidite du sol sous forme depourcentage d’eau accessible rapportb ă cette capacite. Cet indice .mensuel (IJ d’humidite relative accessible s’^tablit. par la relation Î! =/^ ou Â! = la teneur moyenne mensuelle en eau du sol, et 'CAa = CC — CO. Au CO correspond l’indice 0, alors que/i pour la capacite au champ CC, l’indice est 100. - 1 Les'/indices ainsi btablis possedent la supbrioritd — apprdciable surtout en ecologie — d’exprimer la position de1 l’humidite du sol par rapport a Vhumiditâ critique pour la transpiration, â laquelle correspond l’indice 50, dans les sols a bonne structure. < b) En fonction du coefficient d’hygroscopicite CH dans les situa- tions oh l’on ne peut pas determiner la capacite au champ. \ Pour l’humidite au CH, on accepte l’indice 15 et pour cehe au CO, l’indice 20 (en g6n6ralisant la relation CO = 1.34 CH). Pour les sols A structure grumeleuse, l’indice d’humidite est d’en- viron 55 ă la -CC. v . , L’indice mensuel d’humidite s’etablit dans cette acception par la _. , x 15 , „ relation L = ----- • . • v . . CH La correspondance eptre les indices etablis en fonction du CAa (serie «a») et ceuxetablis enfonctionduCH (serie «b»), ainsi que lepassage. des indices de la serie «a» vers les indices de la s6rie «b ».et inverse- i.■ ■ . ■ • j __ 20 ■ ' ment est obtenue au moyen des relations Ia = ------ ou Ia — 2,86 . । . 0>35 (Ib —'20) et Ib = 20 + 0,35 Ia. ! Les indices d’humidite des series susmentionnees s’etablissent sur la base.de determinations b'imensuelles ou trimensuelles de la teneur. cn eau du sol. . . • : c. En f onction du CAa: ou du CH, mais par des determination. perio- diques; de' la teneur en eau duvsol. Les determinations, suivantes sont. considerees comme un minimum' indispensable :j r - " —. im^ apres la fonte de la neige, vers la fin de la pe- riode de sdcheresse du pj’intemps, — apres • les pluies de, juin, z ? — yers la mi-aout, A • vers la fin de la periode de vegetation, — vers la fin -de novembre. - , y 1 d. En fonction du « degrA fîhumiditfor ^ saturation du sol par l’eau)i 6tabli par voie"organoleptique, selon une echelle indiquee dans le texies Les indices^ ainsi obtenus ont des val^eurs comprises entre 15 — ,—120, leur correspqndance avec les constantes hydrophysiques du so^ 6tant donnde dans le tableau 3. - > x. - . L’on considere n^cessaire l’utilisation des indices sfuvants obtenus par calcul, au moyen d’indices mensuels, consid6rds comme indices de base : ’ If — indice' moyen de la periode sans geldes; ? ' Ipv — indice moyen de la periode de vâg6talion;r Ip — indice de printemps; , . . Iv — indice de fin d’dtd et dbbut d’automme; It —indice d’automne; : .0 IM •— indice menadei maximum; ■ ' > u Im — indice mensuel minimum. . ' Ces indices sont ddtermin6s sbparement pour l’horizon A (avec tous Ies sous-horizons) et'pour la pârtie moyenne + infdrieure du, profil du sol. / Indices de relation' entre les indices d’humidite : , Ia — indice d’amplitude, ■ Ivs — indice de variation saisonniere = Ip/Iv. Irp'— indice de râpartition de l’humidite au printemps, sur profil = Ij;/Ip ou Ip est l’indice de printemps de l’horifcon A et Ip le meme in- dice de la pârtie moyenne -p inferieure dm profil 'du sol; , ( Irv —indice de rdpartition de l’humidite, par profil, au cours des mois de fin d’ete-debut d’automne (aout-septembre) = Iv/Iv • ' De'tous les indices mentionnes, sont consideres indispensables pour la caracterisation minimum du regime d’humidite: Ip I Iv } I,\I , Im ) Irp Irv • La classification des regimes d’humidite au moyen de ces indices peut etre realiste d’abord en les diffeienciant d’apres chaque indice, dans l’ord're susmentionne, 1’a.ide des echblles d’ihteryalles fournies par le tableau 6, et en les groupant ensuite par unites presentapt des complexes analogues d’indices. : " ' ' ! , EXPLICATION DES FIGURES v ' . .'.b?'' C \ ■ >• 7. v . 7„ • Fig. 1. — Diagrammc des indices d’humidite d’un chernozem châtain (sol ouvert, 1954/55). ' Fig. 2. — Diagrammc deș indices 4’humidițâ de certain sols non phrdatiques humides de la zone forestiere; i ' ' - V BIBLIOGRAFIE . •' - 1. ACTaHOB G. B, m JlOJirOB C. li., Memodbi usyHenuii eooHo-ipuauHeeKux esoueme none u epyumoe, no’iBeiinan CtOMna AH CCCP, MocKiia, 1959. 2. C-limiîĂ C., Contribuții la sistemaliea .regimuriloi-.de apă din solurile R.P.R., Stud. și cercet. 1 biol?, Seria biol, veget.,. 1961, XIII, 3. r ...... 3. MnnypHH B. II.,, Ițoda B nmee b 'Ocnoobi ,aepo(J)U3unu, Hojț pejțaKUHeii H. —MJL, MocKBa, 1959. . ' \ 4. HHKOJIAEB .A. H., R MemoduKe onpedejieHust MakcuMajibiioU' euipocKonwuiocmu e , nowax, noiiBOBeneiiHO, 1936, 1. ' 5. IIOJIBCKHH M. H., Cnoeo6bi o6pa6omKu uaoCpaMceHusi u anajiusă, daHHbix no dunaMune ejiaoKHocmu nouopi, HoaBOBenonMe, 1958/77. 6. Rodb A. A., Les divers types: du regime 'hydrologique des sols, ;VI« Congres International de Ia Science'du ;sol, Rapports' B, Paris, 1956. ' 7. POHE A. A., Mernpdbi usyueHWi eodHoso peoicuMa.now, Hag. AH CGGP, Mocima, 1960. 376 ! ' RECENZII 2 < După ce analizează problemele legate de cultivarea plantelor în condiții de iluminare urti- iicială, autorul prezintă în încheiere.prdblema legăturii dintre fotosinteză și recoltă, 'arătînd că fotosinteză,. fiind sursa de formare și de acumulare a substanțelor organice de către plante, determină recolta lor și prin aceasta este sursa de existență a omului și animalelor pe pămînt. Lucrarea este un îndrumător util,'care se adresează studenților, aspiranților și cercetă- torilor științifici. , , / ' • . ' 7 . . . .' , li. A. Popescu LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. BIOLOGIE VEGETALĂ , ‘ , Flora Republicii Populare Romîne, voi. VIII, 708 p., 39,60 lei. ȘTIINȚE AGRICOLE , * , Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Bărăgan (Cercetări, rezultate, recomandări), 305 p., 13,60 lei. , * , Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate în anii 1957 —1958 și 1958 —1959, 95 p., 4,25 lei. , * , Probleme actuale ale culturii sfeclei de zahăr. Materialele consfătuirii din 17—21 octom- brie 1960, privind cercetarea științifică a culturii sfeclei de zahăr în R.P.R., 216 p. + 1 pl., 8,40 lei. , * , Probleme actuale do biologie și științe agricole. Lucrare dedicată acad. proL G. îoncscu- Șișcști cu prilejul împlinirii a 75 de ani, 783 p. + 9 pl., 53 lei. , * , Cercetări do pedologie. Lucrările Conferinței de pedologie, București-septembrie 1958, 379 p. + 20 pl., 34,20 lei. , * , Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria A — 1960 (agroelima- tologie, pedologie, agrochimie și îmbunătățiri funciare), 278 p. + 2 pl., 11,50 lei. , * , Analele Institutului de cercetări agronomice voi. XXVIII, seria B — 1960 (agrotehnică, pășuni și finețe, economie și organizarea agriculturii socialiste), 282 p. + 5 pl., 11,70 lei. , * , Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria C — 1960 (fiziologie, genetică, ameliorare, protecția plantelor și tehnologie agricolă), 452 p. + 3 pl., 17,40 lei. , * » Ampelograîia Republicii Populare Romîne, voi. IV, 670 p. + 52 pl., 72,50 lei. t * f Starea fitosanitară în Republica Populară Romînă în anul 1958 — 1959, 116 p. + 1 pl., 5,80 lei.