ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII SI CERCETĂRI DE DIDLHGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ TO|MUL XIV 1962 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII P O P U L A R E R O M t H E ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE COMITETUL DE REDACȚIE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; GEORGETA FABIAN- GALAN ; ȘT. PETERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Acade- miei R.P.R. ; G. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. Tomul XIV, nr. 2 1962 SUMAR Pag. C. SANDU-VILLE, AL. LAZĂR, M. HATMANU și C. SEREA, Micromycete noi din R.P.R...................................................... 141 N. SĂLĂGEANU și L. ATANASIU, Despre fotosinteza la griul de toamnă iii decursul iernii .................................................... 153 D. A. POPESCU și VIORICA TĂNASE, Despre acțiunea microelementelor cupru, mangan și zinc asupra unor fenomene fiziologice la soiul de cartof Galben timpuriu .................................................... 161 v E. ȘERBĂNESCU, Intensitatea xespirației și coeficientul respirator al semin- țelor și fructelor în timpul formării și coacerii lor .................... 175 * M. PARASCHIV, Valori ale presiunii osmotice și ale forței de sucțiune la f loarea- soarelui și fasole în funcție de diferite grade de umiditate a solului . 169 VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA, Contribuții la studiul făinării mărului produsă de Podosphaeraleucotricha (Eli.etEv.) Salm. . . .. . 197 C. ZAHARIADI, Considerații biologice și sistematice asupra unei buruieni noi în orezăriile din Republica Populară Romînă — Najas graminea . . . . 213 ELENA NEGREANU, OLGA ALEXEI și CAMELIA BOUREANU, Studiul procesului de maturare și al însușirilor tehnologice la 20 de soiuri de struguri pentru masă puțin cunoscute în R.P.R....................... 21J C. D. CHIRIȚĂ, S. BUTUCELEA, V. MEHEDINȚI și ȘT. ORENSCHI, Varia- bilitatea superficială a orizontului cu humus al solului în păduri de quereince și importanța acesteia în procesul de solificare ....... 23» RECENZII.................................................................. 247 STUDII si CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de 4 ori pe an REDACȚIA: BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr. 125 Telefon 14.54.90 editura academiei r e p u b l i c i i p o p u l a re romîne ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMWH PVMblHCKOH HAPOflHOÎÎ PECnyBMKH &TUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VfiGfiTALE Tome XIV, n° 2 1962 TPy^bl H WGCJIE^OBAHMH HO BHOJIOIW CEP H H b h o i o r n a p a c t e h n n Tom XIV, 2 1962 8 O M M A I R E Page C. SANDU-VILLE, AL. LAZĂR, M. HATMANU et C. SEREA, Micromycetes nouveaux pour la R. P. Roumalne.............................................. 141 N. SĂLĂGEANU et L. ATANASIU, Sur la photosynthese du ble d’automne au cours de l’hiver.................................................... 153 D. A. POPESCU et VIORICA TĂNASE, Action des oligo-clements Cu, Mn et Zn sur quelques phenomcnes physiologiqucs des pommes de terre de la variole « Galben timpuriu».................................................. 161 E. ȘERBĂNESCU, Intensit^ de la respiration et quotient respiratoire des semences et des fruits au cours de leur formation et de leur maturation 175 M. PARASCHIV, Valeurs de la pression osmotique et de la force de succioii . chez l’hâlianthe et le haricot, en raison du degre d’humidite du sol . . . 189 VERA BONTEA et MARGARETA GIUREA, Contribution â l’etude du blanc du pommier cause par Podosphaera leucotricha (Eli. et Ev.) Salm. . . 197 C. ZAHARIADI, Considerations biologiques sur une nouvelle mauv; ise herbe des rizeraies de la R. P. Roumaine — Najas graminea............................. 213 ELENA NEGREANU, OLGA ALEXEI et CAMELIA BQUREANU, Etude du processus de maturation et des proprietes technologiques de 20 cepages de table peu connus dans la R. P. Roumaine............................... . 219 C. D. CHIRIȚĂ, S. BUTUCELEA, V. MEHEDINȚI et ȘT. ORENSCHI, Varia- bilite superficielle de l’horizon â humus du sol des forets de quercinees et son importance dans le processus d’evolution du sol ........................ 235 COMP TES RENDUS............................................................ 247 G O 3 E P }K A H II E C'rp. K. CAHfly-BHJIJIE, AJI. JIA39P, M. XATMAHy u K. CEPB, Hobhb MUKpoMnqetbi b PHP ........................................... 141 H. C9JI9fl>KAHy n JI. ATAHACHy, «DoTOCtiHTea y oanMoft niuennițu b TeneHHe BHMHero nepnona......................................... 153 A. nOnECKy m BMOPWKA T8HACE, O bjimhhmm MMKpoaJieMeHTOB — MeflH, Mapranpa k pnHKa—Ha HeKOTopwe $M8nonorMuecKne npoqeccti y copra napTo^enH PaJi6en TUMnypny ................. 161 E. IIIEPB9HECKy, UnTeiicnBnocTb fltixauMH n wMxaTejitHMft Koa$$n- Hmciit ceMHH m njiojțoB b nepnojț mx noHBjienuH n cospesaHUH . , 175 M. IIAPACKHB, BejjHuniia ocMornuecKoro naBnennn n BcacHBaioineii ciijim y nojțcoJiHeuHMKa n $acojin b gamiciiMOCiM ot pasnnnHofi CTeneun BnawHocTH nouBbi...................................... 189 BEPA BOHTfl n MAPPAPETA flHtyPH, K nayueHnio MyuHiiCTOii pocii hOjiohm, BBiaLiBaeMoit rpitOoM Podosphaera leucotricha(Eli. et Ev.) Salm. 197 K. BAXAPHAflH, SaMeTKM no 6nojiorjm Bnjța Najas graminea, noBoro copHnna pncoBBix nojieîi b PyMbiHcKoft HapojțHoii PecnygjiMKe . . 213 BJIEHA HEPPHHy, OJIBPA AJIEKCEÎÎ n KAMEJIMH BOyPflHy, HayuenHe npoițecca cospeBaimn m TexHonorMHecKMx cboȘctb 20 , MajioiiaBecTHLix copTOB cTonoBoro BMHorpajța................... 219 K. fl. KHPBBB, C. ByTyHEJIfl, B. MEXEflHHR h iii. opehckhiî, IIoBepxHocTHaH n3MenuHB0CTi> ryMycnoro ropnaontra hohbh J(y6o- bbix necoB m ee sHauenne Rjin nouBooSpaBOBaiejibHoro npoițecca 235 PElfEHSHM ........................................................ 247 fiDITIONS DE. L’ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE HBflATEJIBGTBO AKAflEMMH pyMBIHCKOH HAPOflHOÎI PECnyBJIHKH MICROMYCETE NOI DIN R.P.R. DE G. SANDU-VILLE MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. AL. LAZĂR, M. HATMANII și C. SEREA Comunicare prezentată in ședința din 14 noiembrie 1961 în prezenta notă se enumera 41 de specii de micromycete ce nu au fost încă menționate în flora micologică din țara noastră. La unele specii au fost separate varietăți noi pentru care am dat în limba latină diagnoza respectivă, dar numai acele caractere ce separă varietatea de specia tipică : am preferat să separăm aceste varietăți bazîndu-ne pe faptul că se cunoaște marea plasticitate a ciupercilor saprofite. Poate uneori ar fi cazul să se creeze specii separate dar aceasta se va putea face numai după .cercetarea mai multor exicate, lucru ce nu ne-a stat la îndemînă. La foarte multe specii din cele citate am făcut observațiile necesare pentru a întregi unele diagnoze ce ni s-au părut incomplete. Acolo unde am crezut util am dat și unele desene executate la camera clară. Pentru a nu extinde prea mult această notă, la fiecare specie am indicat numai literatura unde ciuperca a fost descrisă pentru prima dată ; în fișele noastre însă este dată întreaga bibliografie, ce stă la dispoziția celor ce doresc să consulte aceste fișe. Cu această notă aducem încă o modestă contribuție la cunoașterea florei mi cromy cetelor din țara noastră. 1. Sphaerulina myrtillinum (Sacc. et Fautr.) W. Kirchst. nov. comb. In Kr. FI. Mari; Brandenb., VII, 429 (1938) c. icon. Pe frunze de Vaccinium myrtillus L., la Ceahlău (r. P.-Neamț), 10. IX.1960. Peritecii: 90—110 (x în diametru ; ascele : 70—90 x50—55 jx; sporii: 35—40 X 12—15 (x. 2. Didymosphaeria winteri Niessl In Qesterr. bot. Zeitschr., 165(1875) și in Hedwigia, XIV, 150(1875). 142 C. SANDU-VILLE și COLABORATORI 2 MICROMYCETE NOI DIN R.P.R. 143 Pe tulpini uscate de LysimacMa vulgaris L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 16.VIII.1960. Ascele variază ca dimensiuni între : 60—90 X 9—12 p, iar sporii între: 10 —15 X 4,5 — 6 p. 3. Didymosphaeria brunncola Niessl var. rosae Sandu-Ville, n. var. (Fig- 1) Nene Kernpilze, 201 (1874). Dignoscitur a typo peritheciis pauco clypeatis et sporulis minoribus. Pe lăstari de Roșa canina L. tineri și uscați în timpul iernii, în pădurea Epureni (r. Bîrlad), 29. V. 1960. Periteciile numeroase, dens dispersate, scufundate în scoarța pe care o străpung cu un por întunecat dînd aspectul Fig. 1. — Didymosphaeria brunneola Niessl var. rosae Sandu-Ville, n. var. Peritecie cu asce și ascospori. ca și cînd scoarța este fin punctată cu negru ; variază ca dimensiuni între : 160 și 230 p; ascele sînt cilindric-măciucate, puțin acuminate la vîrf, scurt pedunculate și ajung la : 60 — 70 x 6—8 p; sporii fusiformi așezați la capăt pe două rînduri și numai la bază rareori pe un singur rînd, drepți sau mai rar puțin curbați, cii un perete transversal, de regulă nestrangu- lati în dreptul peretelui, în masă puțin brunii, ajungînd la 13—19 x ' 3—3,5 p. ' . . „ Ciuperca studiată în materialul nostru se deosebește de forma tipică prin faptul că la partea superioară a periteciilor nu prezintă o pată neagră— un fel de clipeus; ascele sînt ceva mai scurte, iar sporii sînt de asemenea puțin mai scurți și mai subțiri (nu 7 —12 x4—6p), așezați pe două rînduri (nu pe unul singur), sînt fusiformi (nu oval-alungiți). Se aseamănă cu D. brunneola f. albescens Niessl descrisă pe Lonicera xylosteum L., dar se deosebește și de aceasta prin sporii mai lungi și mai subțiri. 4. Zignoella ebuli Malb. et Brun. Cliamp. ajout. Saint. in Bull. Soc. Bot. Fr„ XXXIV, 244 (1887). Pe tulpini uscate de Sambucus ebulus L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 13.VIII.1960. Ascele au dimensiuni cuprinse între: 90—110 X9—lip; iar sporii între: 24 — 37 x 6—7p, cu 4—5 pereți transversali, evidenți dar puțin strangulați la mijloc și cu cîte o mare picătură uleioasă în fiecare celulă. 5. Ophiobolus eesatianum (Mont.) Sacc. Syll. Fung., II, 339 (1883). Pe tulpini moarte de Salvia glutinosa L., la Soveja (r. Panciu), 2. VIII. 1959. Ascele, cele mai multe cu cîte 8 ascospori, sînt scurt-peduncu- late și variază ca dimensiuni între : 120—140 x 6—7,5 p, iar sporii fila- mentoși, unicelulari și așezați paralel în ască variază ca dimensiuni între : 90—110 X 2—2,5 p. Plantă-gazdă nouă l / ■ ■■ / ■ . 6. Ophiobolus tenellus (Auersw.) Sacc. Syll. Fung., II, 346(1883). Pe tulpini moarte de Galium mollugo L., în pădurea Epureni (r. Bîr- lad), 29. V. 1960. Ascele foarte lungi, cilindrice, evident pedunculate : 86—130 x 4,5—6 (z. Sporii, aproape tot atît de lungi ca și ascele, fără peduncul, au circa 1 p grosime. 7. Metasphaeria einerea (Fuck.) Sacc. . , Syll. Fung., II, 166(1883). Pe ramuri uscate de Salix capraea L., la Văratec (r. Tg.-Neamț) 9. V.1960. Ascele : 90—100 x 7—10 p; sporii pe un singur rînd, elipsoi- dali, cu trei pereți transversali, măsoară: 12—16 x 6—7,5 p. 8. Metasphaeria lonieerae Fautr. In Rev. myc., XII, 122 (I) și XIV 173 (1). Pe ramuri uscate de Lonicera tatarica L., la Surănești (r. Vaslui)? 23. V. 1960. Ascele cilindrice, scurt-pedunculate, măsoară: 50 —60 x 10—12 p; sporii fusiformi, așezați pe două rînduri, hialini-clorini, cu trei pereți transversali evidenți, măsoară: 15—18 x 4—6 p. ’ Atît ascele, dar mai ales sporii sînt mai mici decît este indicat în diagnoză, care citează ciuperca numai pe Lonicera xylosteum L., așa că L. tatarica L. este plantă-gazdă nouă pentru această specie.' J44 C. SANDU-VILLE și COLABORATORI 4 5 MICROMYCETE NOI DIN R.P.R. 145 9. Leptosphaeria culmicola (Fr.) Karst. Myc. Fenn., II, 108 (1873). Pe tulpinile și tecile frunzelor moarte de Dactylis glomerata L., în pădurea Epureni (r. Bîrlad), 29. V. 1960. Periteciile : 180 — 240 [x în diametru; ascele : 50 — 76 X 6—8 pi; sporii fusiformi, cu 4—5 pereți transversali, cea de-a doua celulă mai mare și mai groasă, puțin curbați și au : 18—22 x 3—4,5 (x. 10. Calospora innesii (Curey) Sacc. Syll. Fung., II, 231 (1883). Pe ramuri uscate de Acer pseudoplatanus L., la Băiceni-Cucuteni (r. Hîrlău), 11.VI.1960. Ascele măciucate-saciforme, mari de: 50—80 X 16—22(1, scurt-pedunculate, aproape sesile. Spoiii sînt cilindrici-fusoidali, mai subțiri către capete, cu 3 pereți transversali, la maturitate strangulați, în dreptul pereților variază ca mărime între: 20—29 x 5—8[x. G-. W i n t e r (11) unește această specie cu G. platanoides Niessl șile trece apoi la genul Pseudovalsa sub numele de Ps. platanoides (P.) Winter. 11. Scirrhia junei (Fr.) Belim Migula, Kr. FI. Deutschl. Pilze, III, 3/2, 694 (1913). Pe tulpini moarte de Juncus e^usus L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 19.VIII.1960. Ascele cilindrice, scurt-pedunculate, măsoară : 60—75 X 6—8 (x; sporii sînt elipsoidali, cu un perete transversal puțin distinct, în dreptul acestuia puțin strangulați, variază ca mărime între : 7,5—9 x 3—4 în amestec cu Stagonospora buffonia Bres. 12. Phyllosticta ambrosioides Thumen In Lusit., no. 592 și V, 26 (1878). var. santonensis P. Brun. In Act. Soc. Linii. Bord., 15 (1888), extr. ' Pe frunze de Ghenopodium ambrosioides L., la București în Grădina botanică. Sporii variază ca dimensiuni între : 4,5—5 x 2,5 p. 13. Phyllosticta cidoniicola Allesch. In Hedwigia, XXXVI, 158 (1897). Pe frunze de Pryobotrya japonica (Thumb.) Lindl., la București (r. 30 Decembrie), 3.X.1960. Picnidiile pe partea superioară a frunzelor, măsoară: 60—75 p. în diametru, iar sporii cilindric-ovoidali : 4,5—6 x 2— 3 (x. ■ 14. Phoma althaeiha P. Brun. Acta Soc. Linn. Bord., 10 (1898), extr. Pe tulpini uscate de Althaea officinalis L., la Berezeni (r. Huși) 22,VI.1961. Picnidii sferice : 120—160 jx; sporii: 2,5—3,5 X 2—2,5 p. cei măi mulți sînt însă sferici. 15. Phoma atropae Boum. Fungi gallici exsicc., no. 4465 (1). Pe tulpini moarte de Atropa belladona L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 20.VIII. 1961. Picnidiile : 85—120 (x; sporii ovoidali, rotunjiți la capete : 4,5—6 X2— 3 (t. 16. Phoma scposita Sacc. Fung. ven., ser. IV, no. 16 și ser. V, ho. 295 și in Syll. Fung., III, 68(1884). Pe ramuri uscate de Wistaria sinensis DC., la București, 24. VL1961. Picnidiile, dispersate, sînt lenticular-turtite cu fundul împins înăuntru, scufundate în scoarța pe care o străpung cu un gît scurt conic ; au dimen- siunile de : 620—800 (x; conidiile au : 6—9 X 3—4 jx; cele mai multe au : 7,5—3 [xcu cîte 1—2 picături de ulei, alungit-fusiforme și mai ascuțite la un capăt; conidioforii : 12—22 x 3 (x. 17. Phoma celtidieola Brun. Suppl. Sphaerops. 1(1). Pe ramuri de Celtis occidentalis L., la Craiova (reg. Oltenia), 9. V. 1961. Picnidiile: 80 —130 jx; sporii sînt cilindrici, dar ascuțiți către capete, devenind astfel uneori fusiformi, cu cîte 2 picături uleioase destul de evi- dente : 6,5—9 X 2,5—3,2 [x. 18. Phomopsis lactueae (Sacc.) Bubâk In Oesterr. bot. Zeitschrift, 76 (1905). Parazită pe tulpini de Lactuca satina L., la Iași, 10. VII. 1961. Picni- diile au : 300—375 [x lărgime și 200—225 (x înălțime ; porul este larg de : 60—75 jx; sporii sînt bigutulați, fusiformi, și au : 9—10,5 X 3 [x; al doilea tip de spori sînt filiformi : 20 — 23 X 1 (x. 19. Cytospora guttiîera (DC.) Fr. In Syst. myc., II, 545(1823). Pe ramuri de Tilia cordata MilL, la Breazu (r. Iași), 28.V.1961 ; conidiile sînt înglobate într-o masă gelatinoasă, puțin distincte, și au : 5-7,5 X 1-1,5 (x. x 20. Cytospora simphoriearpi P. Henn. In sched. Mus. bot. B^erol. sec. Diedickc in Kr. FI. Marii. Brandcnb., IX, 364 (1915) Pe ramuri uscate de Symphoricarpus racemosus Michx., la Voroneț (r. Gura-Humorului), 5.VIII.1960. Picnidiile sînt asociate, dar rareori, compartimentate prin pereți incompleți, și măsoară : 500—700 (x în dia- metru ; sporii sînt cilindrici, rotunjiți la ambele capete, curbați și măsoară : 4,5—7 X 2 (x, iar sporoforii : 15—24 X 1,2—2 [x. MIGROMYCETE NOI DIN R.P.R. 147 146 C. SANDU-VILLE și COLABORATORI ® 21. Septoria chrisanthemella Sacc. Syll. Fung., XI, 542 (1895). Pe frunze de Chrysanthemum indicam L., la București, 20 .XI. 1960. Picnidiile măsoară : 90 —120 p; sporii sînt unicelulari, filiformi, aglutinati, ascuțiți la ambele capete și variază ca dimensiuni între : 40 —55 X 2 —3 p. 22. Rhabdospora belladonae Allesch. In Ber. d. bayer. bot. Gesellsch., IV, 35(1896). Pb tulpini moarte de Atropa belladona L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 20. VIII. 1961. Picnidiile sînt mici, sferice, lenticular-turtite, de : 60—75p; sporii filiformi, continui, ascuțiti la ambele capete și puțin curbați: 36 —60 X 1,5—2 p. 23. Rhabdospora ampelina (Thum.) Sacc. In Syll. Fung., III, 581 (1884). Pe coarde uscate de Vitis vinifera L., la Iași, 14.VI.1961. Picnidiile sînt negre, dispersate, izolate și uneori concrescute, lenticular-turtite și cu gît scurt conic-trunchiat, avînd : 230 —450 p; sporii ies în cordoane gela- tinoase, sînt cilindrici, drepți, trunchiati la capete, cu conținut granular, și măsoară : 12—15 x 2 p. 24. Rhabdospora oudemansii (Sacc.) Allesch. In Rabenh., Kr. FI. Deutschlands, VI, 917(1901). Pe tulpini de Poa nemoralis L., care au iernat, la Breazu, orașul Iași, 28.V.1961. Picnidiile sferice, puțin turtite, cu un perete gros, au : 75—110 p; conidiile : 10 —13 X 1,5—2 p, sînt lanceolate, puțin fusiforme, curbate, hialine, cele mai multe continue, rareori cu cîte uii perete trans- versal. 25. Stagonospora buffonia Bres. In Hedtfigia, XXX, 200 (1896). Pe tulpini de Juncus cffusus L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 19. VIII. 1960. Picnidiile sînt sferice, complet cufundate în substrat, și măsoară : 150—180 p în diametru; sporii sînt drepți, cilindrici, rotunjiți la ambele capete, cu 3—5 pereți transversali, în dreptul peretelui me- dian uneori puțin strangulați, cu cîte o picătură uleioasă mare în fiecare celulă, măsoară 24—27 X 6—7,5 p. Ciuperca este descrisă pe Juncus buffonius L., așa că J. cfjusus L. este plantă-gazdă nouă pentru această specie. 26. Conioțhyrium mixtura Fuck. Symb. myc., 377 (1869). Pe ramuri de Platanus orientalis L., la București, 24. VI. 1961. Picni- diile sînt scufundate în scoarța pe care o crapă și apoi devin evidente; ajung pînă la : 180 p în diametru. Conidiile foarte variate ca formă și dimensiuni, sferice, cilindrice, elipsoidale, au : 4,5—7x 3—4,5 p, cu cîte o picătură uleioasă. 27. Conioțhyrium syncophilum Schultz. et Sacc. Microm. slav., no. 27 (1884). Pe ramuri uscate de Ficus carica L., la Mangalia (reg. Dobrogea), 20.VIII.1959. Picnidiile sînt asociate, prin presiune laterală devin colțu- roase, cu pereții negri destul de groși. Sporii elipsoidali-alungiți, rotun- jiți la extremități, variază ca dimensiuni între : 4,5—6,5 x 3—4,5 p, în masă apar de culoare brună întunecat. Sporoforii, evidenți, măsoară : 10—12 x 3 p. în amestec cu strome de Nectria sp. 28. Conioțhyrium olivaeeura Bon. var. camphorae Sandu-Ville et Serea In Fuch., Symb. myc., 377(1869). Dignoscitur a typo pycnidiis minoribus (70—100 p, non 300—350 p). Pe frunze de Cinnamomum camphora Fr., la București, în Grădina botanică, 20.IX.1960. Picnidiile de : 70—100 p, iar sporii: 6—8 x4,5—6 p. 29. Diplodina viburnicola (Oudem.) Sacc. et Syd, In Syll. Fung., XVI, 938 (1902). Pe ramuri uscate de Viburnum lantana L., în pădurea Dobrina (r. Huși), 7.VÎI.1960. Picnidiile sferice-turtite sînt scufundate în lemn și devin aparente prin decorticarea ramurilor. Sporii cilindrici-fusiformi, rotunjiți la ambele capete, cu un perete transversal, nestrangulați în dreptul peretelui, variază ca dimensiuni între : 9—10 X 3—4p. C. Oudemans (7) și A. A.llescher (1) citează ciuperca numai pe Viburnum oxicoccum Pursh, așa că V, lantana L. este plantă- gazdă nouă pentru această specie. 30. Diplodina corni Cooke In Grevillea, XVI, 8(1). Pe ramuri tinere și uscate de Cornus sanguinea L., în pădurea Epu- reni (r. Bîrlad), 29.V. 1961. Picnidiile sînt sferice, negricioase, cu pereții subțiri și au : 120—170 p, în diametru; sporii sînt elipsoidali, rotunjiți la ambele capete, la început unicelulari^ apoi bicelulari prin apa>rițiă unui perete transversal și variază ca mărime între : 9—12 X 3—4 p. Se pare că ciuperca este destul de rară, întrucît în literatura de specialitate nu este citată decît în Allescher (1) și acesta la rîndul său după Cooke care a descris specia în Anglia. 31. Diplodia tamaricina Sacc. ă (Fig. 2) Syll. Fung., III, 343(1884) Pe ramuri de Tamarix gallica L., la Dumbrăveni (reg. Suceava), 14. VII. 1959. Picnidiile dispersate acoperă mari suprafețe din scoarța ramurilor ; sînt scufundate în substrat, izolate sau chiar cîte două concres- cute, cu pereții scleroțiali, sferice, puțin turtite, ajungînd pînă la 480 p în 148 C. SANDU-VILLE și COLABORATORI 8 9 MICROMYCETE NOI DIN R.P.R. 149 diametru. Sporii oblongi, de cele mai multe ori, drepți, puțin curbați, bice- lulaii și uneori evident strangulați, alteori evident nestrangulați,’ rotun- jiți la ambele capete, dar puțin țiunchiați la locul de fixare pe’ conidio- fori ; variază ca dimensiune între : 18—24 x 8—11 g; sporoforii măsoară : 10-15 X 2-3 g. Pe Tamarix gallica L., în lucrarea lui 0. Oudemans (7) nu este citată nici o specie de Diplodia, însă pe Tamarix sp. sînt citate Fig. 2. — Diplodia tamaricina Sacc. Picnidii și picnospori. D. tamaricina Sacc. și D. tamariscis Eabenh.; la ambele specii în bibliogra- fia de specialitate diagnozele sînt incomplete. H. Diedicke (3) mențio- nează că Ia materialul atacat de D. tamariscis Eabenh. se găsesc și picnidii de tip Phomopsis și unele picnidii cu spori ce ar putea fi raportați la Microdiplodia microsporella Sacc. Al. Negru1) citează specia D. ta- mariscis Eabenh. de la Mangalia și arată că materialul studiat se apropie de diagnoza lui Eabenhorst (incompletă), dar că sporii sînt ceva mai mari (15—18 x 8—9 g). Noi credem că materialul pe care l-am studiat de la Dumbrăveni trebuie raportat la D. tamaricina Sacc., deoarece sporii sînt mai mari (18—24 x 8—10 g) și în majoritate strangulați în dreptul peretelui median. Pe lîngă aceasta sporii sînt pedunculați, fapt ce se menționează în diagnoză, în timp ce pentru D. tamariscis Eabenh. nu se spune acest lucru. :) Al. Negru, Ctteva noiități pentru flora micolotjică din R.P.R., Studia Univ. „Babeș et Bolyai”, Cluj, 1958, voi. III, nr. 7. 32. Hendersonia rubi (West.) Sacc. Michelia, I, 214 (1879) și Syll. Fung., III, 424 (1884). var. rubi-idaei Brun. In Rev. myc., 141 (1886). Pe lăstari uscați de Rubus idaeus L., la Earău (r. Cîmpulung), 7.VIII.1960. Conidiile variază ca dimensiuni între: 18—22 x6 — 7,5 g și au 3 pereți transversali în dreptul cărora sînt strangulați, dar mai evi- dent la mijloc. 33. Hendersonia pulehella Sacc. ' Michelia, I, 112(1879) șl Syll. Fung., III, 430(1884). Pe ramuri încă verzi de Lonicera tatarica L., la Iași, 13.VI.1960. Picnidiile sferice, turtite, cu un por destul de distinct și larg, acoperite de stratul superior al scoarței, măsoară 200—350 g în diametru; sporii sînt rotunjiți la ambele capete, drepți sau puțin încovoiați, la început unicelu- lari, apoi cu 1—2—3 —7 pereți transversali, în dreptul acestora de loc sau puțin strangulați și variază ca dimensiuni între: 18—30 X 4,5—6 g; la început aproape hialini și la maturitate gălbui. în bibliografia de specialitate ciuperca este citată numai pe Lonicera xylosteum L., așa că L. tatarica L. este plantă-gazdă nouă! 34. Hendersonia liliac Lev. In Ann. Sc. Nat., 288 (1846). Pe ramuri uscate de Tilia cordata Mill., la Breazu (r. Iași), 28.V.1960. Picnidii sferice, turtite, negre cărbunoase, de: 180 —300 g; sporii ovoidali, uneori fusiformi, dar rotunjiți la ambele capete, rar cu 1 sau 2 pereți, cei mai mulți cu 3 pereți transversali: 10—13 X 3,5—5 g. 35. Camarosporium xylostei Sacc. \ Syll. Fung., III, 461 (1884). Pe ramuri uscate de Lonicera tatarica L., la Șurănești (r. Vaslui), 23.VI.1960, Conidiile de: 16,5—21 x 6 — 7,5 g, cu 3—5 pereți trans- versali, în dreptul lor evident strangulate și un perete longitudinal incom- plet. Plantă-gazdă nouă ! 36. Coniosporium arundinis (Corda) Sacc. Michelia, II, 124(1882). | Pe tulpinile și tecile frunzelor de Phragmites communis Trin., la Breazu, Iași, 28.V.1961. Conidii: 9-12 x 4,5-7 g. 37. Helminthosporium apieulatum Corda var. macrosporum Sandu- Ville, n. var. Ic. fung., I, 13, fig. 191 (1837). Dignoscitur a typo conidiophoris et conidiis duplo majoribus, et conidiis 6—9 transversae septatiis. C. SANDU-VILLE și COLABORATORI 10 U MICROMYCETE NOI' DIN R.P.R. . 151 Pe ramuri de Fagus silvatica L., la Văratec (r. Tg.-Neamț), 19.VIII.1960. Conidioforii în mănunchiuri, foarte lungi, ajungînd pînă la 900 g lungime, 19 g la bază și 10 g grosime la vîrf; sînt neramificați, puțin noduroși, bruni-întunecat mai ales la bază. Conidiile elipsoidal- fusiforme, uneori chiar măciucate, cu 6 —9 pereți transversali și de : 60—80 X 12—18 g. Uneori se observă cum conidiile ies din capătul^ superior al conidioforului care în acest caz trebuie considerat ca fialidă. 38. Macrosporium trichellum Arc. et Sacc. Fungi ital. del. tab. 853 (1881). Michelia, II, 558 (1882) șiSyll. Fung., IV, 525 (1886). Pe ramuri tinere de Lonicera tatarica L., la Iași, 13.VI. 1960. Coni- dioforii apar în tufe punctiforme, sînt septați, noduroși și au : 30—45 X 4,5 g, iar conidiile sînt cu 4—5 pereți transversali și cu un perete longi- tudinal cu poziție neregulată și incomplet; variază ca dimensiuni între : 33 — 40 X 15-18 p. 39. Fusarium tricinetiun (Corda) Sacc. In Syll. Fung., IV, 700 (1886). Pe vîrful tulpinilor de Helianthus annuus L., la Bivol (r. Darabani), 21.VII.1960. Ciuperca produce un putregai al mugurelul terminal și for- mează numeroase microconidii fusiforme, rareori piriforme-alungite de : 9—12 X 4 g; iar macroconidiile sînt continue ori cu 1 — 3 pereți trans- versali și variază ca dimensiuni între : 10—33 x 3,5—4,5 p. 40. Pionotes biasolettiana (Corda) Sacc. In Syll. Fung., IV, 725 (1886). Pe ramuri uscate de Budleia lindleyăna Fort., la Iași, 13.VI.1960. Conidiile de tip Fusarium formează lagăre de culoare galbenă-atirie- portocalie ce sfîșie scoarța, sînt ascuțite la ambele capete, fusiforme, cu 3 — 5 pereți transversali greu vizibili și cu conținut granulai’, iar ca mărime ajung la : 45—56 x 3—4,5 [l. Plantă-gazdă nouă. 41. Epieoeeum purpuraseens Ehrenb. Sylv. myc. Berol., 12 (1818). Pe frunze de Dianthus barbatus L., la Iași, 2.VII.1960. Acervulii variază ca dimensiuni între : 80 și 150 p, iar conidiile între : 10 și 15 p. în amestec cu Heterosporium echinulatum Cooke. V ueKOTopMX BngoB 6lijih BBigejieHbi HOBMe pasHOBHgHOCTn, nap; uanpuMep: Didymosphaeria brunneola Niessl. var. rosae Sandu-Ville, Coniothyrium olivaceum Bon. var. camphorae Sandu-Ville et Serea 11 Helminthosporium apiculatum Corda var. macrosporum Sandu-Ville. jl,jm HOKOTopMX, uenonuo bnucaHHMX BHgoB,’ Ghjim gonojmeHBi gMaruoati, a rjih gpyrnx gaHH pucyuKH, EHnonuenutie c noMoigbio 1 ; - MepH-Knapa. OB^HGHEHME PHCVHKOB Phc. 1. —DidymosphaeriabrunneolaNiessl var. rosae Sandu-Ville, n. var.IIepHTeHHft' c cyMKaMH h acKocnopaMH. Phc. 2. — Diplodia tamaricina Sacc. LIhkhhuhh h nnKHocnopM. micromycete s nouveaux pour la R.P. BOUMAINE rEsumE Dans cette Note, les auteurs prbsentent 41 especes de micromycetes non encore mentionnbs dans la flore mycologique de la R.P. Roumaine. Pour certaines especes, des varibtes nouvelles ont pu etre sbpardes, ă savoir : Didymosphaeria brunneola Niessl var. rosae Sandu-Ville, Conio- thyrium olivaceum Bon., var. camphorae Sandu-Ville et Serea et Helmin- thosporium apiculatum Corda var. macrosporum Sandu-Ville. ' . Les auteurs ont egalcmcnt complete les diagnoses de quelques especes, dont la description etait incomplete et pour d’autres, ils en ont fourni des dessins ă la chambre claire. EXPLICATION DES FIGURES < Fig. 1. — Didymosphaeria brunneola Niessl var. rosae Sandu-Ville, n. var. Peri- theces â asques et ascospores. x Fig. 2. — Diplodia tamaricina Sacc. Pycnidies et pyenospores. HOBBIE MHKPOMHIțETbl B PHP PE3IOME Coo6meHne cogepiKMT 41 sug MnKpoMtnpeTOB, euțe ne OTaîeueHHUx b rpuGnoft $nope PyMMHCKoh HP. . BIBLIOGRAFIE ' 1. Allescher A., in Rabenhorst, Kryplogamen Flora Deulschlands, Leipzig, 1901, VI; 1903, VII. 2. BONTEA V., Ciuperci parazite și saprofile din R.P.R., București, 1953. 3. DIEDICK® H., Kryplogamen Flora Mark Brandenburg, Leipzig, 1915, IX. 4. KIRCHSTEIN, Kryplogamen Flora Mark Brandenburg, Leipzig, 1933, VII. 5. Lindau G., Hyphales, in RabeNhobst, Kryplogamen Flora Deulschlands, Leipzig, 1907, VIII; 1910, IX. 2-0. 1027 52 C. SANDU-VILLE și COLABORATORI 12 6. Migula W., Kryptogamen Flora Deutschlands, Pilze, Berlin, 1910,111, 1; 1913, HI, 2 ; 1921, III, 4,1 ; 1934, III, 4,2. 7. Oudemans C., Enumeraiio sistematica fungorum, Haga, 1919, I; 1920, II; 1921, III; 1923, IV. 8. Rehm, in Rabenhorst, Kryptogamen Flora Deutschlands, Leipzig, 1896, III. 9. Sandu-Ville c, și colab., O nouă contribuție la cunoașterea micromycetelor din Moldova, Stud. și cercet. șt. Iași, 1957, VII, 2. 10. BACHJIEBCKHEl h KapaKVJIUH, Fungi imperfecti parasitici, II Melanconiales, MoCKBa, 1950. 11. Winter G., Ascomycetes, in Rabenhorst, Kryptogamen Flora Deutschlands, Leipzig 1884, II, DESPRE FOTOSINTEZA LA GRIUL DE TOAMNĂ IN DECURSUL IERNII DE N. SĂLĂGEANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. ' ' și L. ATANASIU Comunicare prezentată în ședința din 18 noiembrie 1961 Asupra fotosintezei în decursul iernii, fiind date controversate în literatura științifică, am efectuat în — iarna anului 1960—1961 — unele cercetări experimentale la grîul de toa- mnă. Pentru experiențe am folosit două soiuri de grîu raionate pentru regiunea București — A15 și ICAR-495 B — cultivate în cîmpul de experiență al Facultății de științe naturale. La determinarea intensității fotosintezei^ ne-am folosit de metoda curentului de aer după N. S ă- 1 ă g e a n u (5). Plantele dezgropate dimineața, în ziua efectuării experiențelor, se introduc cu sistemul radical într-un vas Erlenmeyer (A), plin cu apă și cu partea aeriană într-un alt vas (B), care reprezintă camera de asimilație, reunit cu pri- mul prin intermediul aceluiași dop de cauciuc (D). Vasul B este prevăzut cu două tuburi la- terale, Tj prin care pătrunde în vas curentul de aer, venit de la un suflător electric și tubul T% prin care aerul este condus la vasele de absorbție (fig- 1)- Expunerea la lumina zilei și la temperatura aerului de afară a durat în medie 40 —50'. S-a determinat temperatura în camera de asimilație, intensitatea luminii și concentrația COa în aer, înainte și după expunerea frunzelor. Fig. 1. — Dispozitiv folosit la determinarea intensității fotosintezei. A, Vas cu apă ; /L camera de asimilație; D, dop de cauciuc ; și T^, tuburi la- ■ terale pentru atașarea ca- merei de asimilație la curen- tul de aer. N. SĂLAGEANU ,1 L. ATANASIU 3 2 FOTOSINTEZA LA GRlU ÎN DECURSUL IERNII 155 154 , pXneriențelor sînt reprezentate grafic în figurile 2 și 3. Rezultatele f ri s.au luat întire Qrele g și 10 ,f. 2 . . între ftot.de W- r,rele 10,30 și \ o efectuate în a doua jumătate a lunii decembrie o1 dAterminariw _ -----frunzele 4e Alg au 1960. și Prima - 10 - 20000 - 5 - 10000 0 -0 --10 Fotosinteză în decursul iernii 1960—1961 la grîul de toamnă A15, între orele 9 și 10. 1, Fotosinteza; 2, intensitatea luminii; 3, temperatura. Lumină u lux - 15 - 30000 asimilat CO2, cu excepția unei determinări din 28.XII.1960 (fig. 3) la care frunzele s-an găsit la punctul de compensație. în aceste experiențe tempe- ratura aerului a fost cuprinsă între —3 și 10°, iar intensitatea luminii între 2 000 si 35 000 lux, predominînd intensitatea luminii sub 10 000 lux. în această perioadă temperatura medie a zilelor a oscilat în jurul lui 0°. în experiențele efectuate în cea de-a doua jumătate a lunii ianuarie, am obtinut valori’negative pentru fotosinteză (fig. 3). în această perioadă, temperatura la care s-au efectuat determinările a fost permanent nega- tivă, variind între —4 și —10°, iar intensitatea luminii între 5 000 și 20 000 lux. în timpul experiențelor, la aceste temperaturi, plantele erau înghețate. La determinările efectuate în cea de-a doua jumătate a lunii februarie am obținut valori pozitive pentru fotosinteză. Temperaturile pozitive ridi- cate și zilele senine cu soare, care au caracterizat luna februarie în genere, au creat condiții prielnice pentru asimilarea CO2 de către plantele de grîu. „ Lumina "C lux în primele două decade aie lunii martie, valoarea intensității fotosintezei a crescut o dată cu creșterea temperaturii și intensității luminii. La soiul de grîu IGAR-495 B mersul fotosintezei, în decursul iernii, este asemănător cu cel menționat la grîul A15, după cum reiese din; figu- rile 4 și 5. Paralel cu determinarea intensității fotosintezei, la plantele soiului de grîu Al 5 s-a efectuat și determinarea intensității respirației la diferite 156 n- SALĂGEANU și L. ATANASIU 5 FOTOSINTEZA LA GRÎU IN DECURSUL IERNII 157 temperaturi, cu ajutorul metodei Boysen-Jensen. Rezultatele sînt trecute | în figura 6. Respirația scade o dată cu scăderea temperaturii, dar nu este suprimată nici la intervalul de temperatură —10...— 5°. Analizînd lucrările diferiților autori care au determinat fotosinteza culturilor de toamnă și a ierburilor perene la temperaturi scăzute, în Fig. 4. - Fotosinteza în decursul iernii 1960-1961 la grîul de toamnă ICAR-495 B, între orele 9 și 10. 1, Fotosinteza; 2, intensitatea luminii; 3, temperatura. condiții naturale, constatăm că H. L u n d e g â r d li (2) a găsit la frun- zele sfeclei de zahăr o asimilare a CO2 la —4,2°. V. A. B 1 a g o v e ș - c e n s k i (1) a determinat asimilarea CO2, la frunzele de orz, la o tempe- ratură în jurul lui —2°. O. Z e 11 e r (6) a găsit la grîul de toamnă și orzul de toamnă o asi- milație a CO2 pînă la —2.. . —3° și o respirație pînă la —6... —7°, sub aceste temperaturi oprindu-se schimbul de gaze la plante. I. S. Ș a t i 1 o v, V. V. R a c i n s k i și L. T. P o 1 i k a r p o v a (4) au pus în evidență absorbția C14O2 de către frunzele unor ierburi perene la temperaturi de —12 și —14°. Această fixare de C14O2 la temperaturi joase are loc și la întuneric, însă cu intensitate mai slabă. A. Pi s e k și G. Beh ner (3) au determinat asimilarea CO2 la frunzele unor- plante ierbacee din regiunea mediteraneană, la o temperatură de --2... -3C. . , în determinările noastre fotosinteza a mai avut loc pînă la —3... —4° la plantele de grîu A15 și ICAR-495 B. Scăderea temperaturii cu încă un grad a provocat producerea CO2 la lumină. Fig. 5. — Fotosinteza în decursul iernii 1960 — 1961 la grîul de toamnă ICAR-495 B, între orele 10,30 și 12. • 1, Fotosinteza; 2, intensitatea luminii; 3, temperatura. CONCLUZII Din experiențele efectuate asupra mersului fotosintezei în condi- țiile naturale ale iernii, la frunzele plantelor de grîu Al 5 și ICAR-495 B, se constată că : — Fotosinteza a mai avut loc pînă la —3.... —4°. Scăderea tempe- raturii cu încă un grad a provocat producerea CO2 la lumină. 9 158 N. SALAGEANU și L. ATANASIU FOTOSINTEZA LA GRÎU ÎN DECURSUL IERNII 159 - Schimbul de —10°. și la vește gaze nu se oprește complet, respirația fiind prezentă — între cele două soiuri nu există deosebiri esențiale în ceea ce pri- posibilitatea utilizării CO2 în condițiile naturale ale iernii. Fig. 6. — Respirația în decursul iernii la grîul de toamnă A 15. 1, Intensitatea respirației; 2, temperatura la începutul experienței; 2', temperatura la sfîrșitul experienței. 0OTOCMHTE3 ¥ O3MMOH niIIEHHIțbl B TEHEHUE 3WMHEFO HEPUOflA PE3IOME . Abtopm onpegejifljni UHTeiicnBHOCTt $0T0CMHTe3a b jiuctbhx gByx copTOB oariMoiî nmeiJHnM — A 15 m HKAP-495 B ■— b paBnnuHue iun bbmw 1960—1961 roga. . OoTOCiiHTea naSniORaeTCn y»te npn TeNinepaType b •—3—4° G, | Torga nan gMxaHne nponcxogMT npn ențe Soiiee HMBKoii TeMneparype b - 10° C. | Towa apeuMn neKOToptix nccnegoBaTejieii, mto (țfOToenHTes bumoS nponcxogHT npn TeMnepaType go •—20°, ne nogTBepjțHJiact. ] OB’LHCHEHKE PHGYHKOB Puc. 1. — IIpaGop, npuMeiiHBniHîicH gnu onpejțeaieiinH niiTeHcMBHocTn $oto- cnHTesa. A —Cocyjț c B'—accuMujinmionHaH uaMepa; D— peannoBau npoGna; Ti u T» — Ooko. bmo TpyOKu jum npncoeAuueHKH accHMMujiuimonnoii naMepbi b crpye BOBjțyxa, ; Puc. 2. — OoTocnmeB bmmoîî 1960—1961 r. y OBMMoft nnieHMyw copia A15 Memjțy 9 h 10 HacaMii. 1 - «HOTOCMTea; 2 - nureHCiiBHOCTb oCsemeimn; 3 - TCMuepaTypa. Puc. 3.—C>oTocHHTeB BHMoft 1960—1961 r. y obmmoîi nni'eHnițH copia A15 MetK/țy 10 u. 30 mhh n 12 uacaMM. 1 — (poTocnHTes: 2 — iiTeHCHBuocTb ocnemeuim; 3 — jeMnepaTypa. Phc. 4. — ©otocmutob bmmoîî 1960—1961 r. y obiimoH nmeHHnti copia HKAP —495 B MeHtjțy 9 m 10 aacaMn. 1 — (poTOcnuTea; 2 — nuTeHCuBnocTb ocBeiuemtn: 3 — TCMuepaTypa. Puc. 5. — GoTocHHTea bmmoîî 1960—1961 r. y obhmoîî nnicnimM copia HKAP —495 B Meatjiy 10 h. 30 mhh. m 12 nacaMM. 1 — $0T0CnHTe3: 2 — jiHTeHCHBHocTt ocBeuieiiiifi; 3 — TCMiiepaTypa. Phc. 6. — flbixanue bmmoîî y obmmoîî nnieiinițH copia A15. 1— nuTeHCuBnocTb «MXanuri: 2 — TeMneparypa b uanajic onuiTa; 2 — rcMnepaTypa; b KOințe ontua. SUR LA PHOTOS¥KTHÎ1SE DU BLE D’AUTOMNE AU COURS DE L’HIVER RfiSUMfi Au cours de differentes journees de l’hiver 1960—1961, les auteurs ont determine l’intensite de la photosynthese dans les feuilles des vari6t6s de bl^ d’automne A15 et ICAR-495 B. La photosynthese a lieu ă la tempârature de —3° ou de — 4°C, alors que la respiration a lieu meme & une temp^rature de —10°. Les r^sultats de certaines recherches selon lesquelles la photosyn- these aurait lieu en hiver ă des temp&atures allant jusqu’ă —20° ne sont pas confirmi. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Dispositif employe pour determiner Fintensitd de la photosynthese. Recipient contenant de l*eau; la chambre d’assimilation; Z>, bouchon en caoutchouc; et Tz, tubu- •lures latSraleB servant & attacher la chambre d’assnnilation au contant d’air. 1(50 N. SĂLĂGEANU și L. ATANASIU ■ 8| Fig. 2. — La photosynthese du ble d’automne A 15, de 9 ă 10 heures du matin, au cours j de l’hiver 1960—1961, , ) I, Photosynttese: 2, intenslte de la liuniere; 3, temperatura. Fig. 3. — La photosynthese du ble d’automne A15, de 1011 30 â midi, au cours dej l’hiver 1960-1961. > t, Photosynthese; 3, intensitd de' la liuniere; 3, temperatura. - & Fig. 4. — La photosynthese du ble d’automne ICAR-495 B, de 9 â 10 heures du matin,ț au cours de l’hiver 1960 — 1961. 1 1, Photosynthese: 2. intensitd de la lumibre; 3, temperatura. ! Fig. 5. — La photosynthese de ble d’automne ICAR-495 B, de 1011 30 ă midi, au coursi de l’hiver 1960 — 1961. i 1, Photosynthese; 3 intensit^ de la Itimiere; 3, temperatura. ) Fig. 6. — La respiration du ble d’automne A15, au cours de l’hiver. ( 1, IntensiU de la respiration ; 2, la temperatura au debut de l’experience ; 3, la temperatura b la fin de l’experience.' BIBLIOGRAFIE i 1. BLAGOVESCENSKI V. A., Ober den Verlauf der Photosynthese im Hochgebirge des Pamir,1. Planta, 1936, 24, 276. I 2. LUNdegÂrdh H., Die Kohlensăureassimilalion der Zuckerrube, Flora N. F., 1927,1 21, 273. 3. Pisbk A. u. REHNEr G., Temperaturminima der Nettoassimilation von mediterranen und nordischalpinen Immergriinen, Ber. dtsch. bot. Ges., 1958, 71, 4, 188 — 193. 4. HIatmjiob n. C., PAUHHCKH1Î B. B. h nojiUKAPnOBA JI. T., fPomocuHmes MHO- eojiemHux mpae npu ompuițamejibHbix meMnepamypax, floKn. Mock. ceJiBCK.-xos. Anas. hm. K.A. THMnpuseBa, 1956, 22, 104—409. 5. SĂLĂGEANU N., Contribuții la metoda curentului de aer, pentru determinarea fotosintezei și respirației, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1958, X, 2. 6. Zeller O., Ober Assimilation und Atmung der Pflanzen imWinter bei tiefen Temperaluren, Planta, 1951, 39, 500-526. DESPRE ACȚIUNEA MICROELEMENTELOR CUPRU, MANGAN ȘI ZINC ASUPRA UNOR FENOMENE FIZIOLOGICE LA SOIUL DE CARTOF GALBEN TIMPURIU ; DE D. A. POPESCU și VIORICA TĂNAS’E Comunicare prezentată de N. sâlâgeanu , membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 27 decembrie 1961 i în literatura științifică se menționează că microelementele joacă un rol important în nutriția plantelor. Influențînd activitatea unor fer- menți din celule, microelementele participă la diferite procese biochimice și fiziologice din plante și, prin aceasta, asigură mărirea recoltei și îmbu- nătățirea calității ei (21). La cartof acțiunea microelementelor s-a studiat fie prin introducerea lor în sol sub formă de săruri, fie folosind soluții diluate din aceste săruri, cu care se tratează tuberculii înainte de plan- tare, sau se stropesc părțile aeriene în decursul vegetației plantelor, în asemenea condiții experimentale s-a obținut, în raport cu plantele martor, o mai puternică dezvoltare a sistemului radicular și a lăstarilor (10), un procent mai ridicat de clorofilă în frunze, care s-a menținut în plante timp mai îndelungat (7), (25), s-a grăbit formarea noilor tuberculi, de dimensiuni mai mari și cu procent mai ridicat de amidon (10). La plantele tratate cu soluții de microelemente s-a constatat o activitate mai intensă a proteazei, amilazei și lipazei, ceea ce a făcut ca procesul de sintetizare^ a albuminelor, hidrațiîor de carbon și grăsimilor în plante să fie mai intens (19), (24). în sfîrșit, microelementele măresc rezistența plantelor de cartof la secetă (17) și la boli criptogamice (10). La Stațiunea experimentală Pantelimon a Facultății de științe naturale din București am început, în vara anului 1960, studiul acțiunii microelementelor cupru, mangan și zinc asupra soiului de cartof Galben timpuriu. în acest scop, am folosit GuSO4, MnSO^ și ZnSO4, pentnrca în experiențe să se manifeste numai acțiunea cationilor, anionul SO4 fiind 162 D. A. POPESCU și VIORICA TANASE același. în conformitate cu cele mai multe date bibliografice (5), (6), (11), (14), (15), am folosit soluții de microelemente în concentrații de 0,01 și 0,005%. Experiența a constat din 16 variante, randomizate pe teren după schema unui dreptunghi latin, în 4 repetiții, pe 4 blocuri și 4 coloane, în variantele I —VI tuberculii de cartof s-au ținut înainte de’ plantare în soluții de microelemente în concentrație de 0,01 și 0,005%, timp de 10 ore, după care s-au scos din soluție, s-au lăsat la aer să se zvînte și apoi s-au plantat. Tuberculii din varianta a VÎI-a s-au ținut același număr de ore în apă de rîu, servind ca martor nr. 1. La variantele VIII—X, în afară de tratarea tuberculilor cu soluții de microelemente în concentrație de 0,005%, s-au făcut și stropiri extraradiculare în decursul Vegetației plantelor. în varianta a Xl-a tratarea tuberculilor și stropirile extraradi- culare s-au făcut cu apă, servind drept martor nr. 2. în sfîrșit, în varian- tele XII—XIV tuberculii de cartof s-au plantat fără nici un tratament, dar aplicîndu-li-se stropiri e'xtraradiculăre în decursul vegetației plantelor, în varianta a XV-a plantele s-au stropit cu apă (martor nr. 3), iar tuber- culii și plantele din varianta a XVI-a n-au primit nici un tratament, (martor nr. 4). Am aplicat în sol îngrășăminte chimice, dînd la fiecare cuib 3 g azotat de amoniu, 12 g superfosfat și 3 g clorură de potasiu în momentul plantării tuberculilor, și la 10 zile după răsărire, iar în timpul îmbobocirii am dat superfosfat și sare potasică. Plantarea s-ă făcut la 7. IV. 1960 în cuiburi dispuse în pătrat, în fiecare cuib punînd cîte doi tuber- culi de mărime mijlocie. Stropirile extraradiculare s-au efectuat: la 10 zile după răsărire, cu 10 zile înainte de îmbobocire, în timpul îmbobocirii și al înfloririi. Am urmărit : dinamica răsăririi plantelor’ în diferitele variante experimentale, variația intensității respirației frunzelor în decursul peri- oadei de . vegetație a plantelor, precum și mersul zilnic al fotosintezei. Pentru măsurarea intensității respirației am folosit metoda lui P. Boysen-Jensen (2). Mersul fotosintezei s-a determinat după calculul carbonului din frunze, folosind metoda lui T i u r i n, modifi- cată de. F. Z. B o r od u 1 i n a, L. G. Kolobaeva (1). în acest scop, de la 10 plante din fiecare variantă luam, la diferite ore în decursul zilei, 20 de rondele de frunze de suprafață cunoscută și determinam car- bonul în mg/dm2 suprafață foliară. Pentru a evita variațiile individuale, rondelele se luau, în vederea determinărilor din ziua respectivă, de la aceleași frunze. DATELE OBȚINUTE Dinamica răsăririi plantelor din diferitele variante experimentale este reprezentată grafic în figura 1. Se constată că, în raport cu martorul, procesul de răsărire a decurs cu intensitatea cea mai mare în variantele cu tuberculi tratați, înainte de plantare, cu soluții de MnSO4, atît în con- centrație de 0,005%, cît mai ales în concentrație de 0,01%.. Soluțiile de ZnSO4 au stimulat, de asemenea, răsărirea plantelor; în concentrație de 0,01% însă, această soluție a micșorat intensitatea răsăririi plantelor în 164 D. A. POPESCU și VIORICA TANASE 4I ultima parte a experienței. în variantele cu tuberculi tratați cu soluții; de CuSO4 procentul de plante răsărite a fost, în prima parte a experienței, j mai mic decît în varianta martor și s-a menținut apoi pînă la sfîrșit’cu valori apropiate de ale acesteia. , în figura 2 am reprezentat grafic variația intensității respirației frunzelor de cartof. Pe ordonată am înscris intensitatea respirației, expri-' mată în cm3C02/100 g frunze prbaspete/h, iar pe abscisă datele calen- i daristice la care s-au făcut determinările. Măsurarea respirației s-a făcut' de la începutul îmbobocirii și pînă la îngălbenirea și uscarea frunzelor. • Din figura 2, A, în care am reprezentat mersul respirației plantelor, i provenite din tuberculi tratați cu soluții de microelemente înainte de plantare, se constată că aceste soluții în concentrație de 0,005% au pro- vocat, în decursul întregii perioade de vegetație, creșterea intensității respirației frunzelor, față de varianta martor. La începutul experienței se observă o creștere însemnată a intensității respirației, care ajunge la valori mai mari în perioada de maximă înflorire a plantelor. în această perioadă, soluția de MnSO4 a stimulat mai puternic respirația frunzelor, după care urmează, cu o' acțiune de stimulare mai puțin puternică, soluția de ZnSO4 și apoi cea de CuSO4. Spre sfîrșitul înfloririi și în perioada urmă- toare, intensitatea respirației a scăzut treptat la plantele din toate varian- tele. De la data de 29. VI.1960, curbele intensității respirației au din nou un mers ascendent; se situează la un nivel superior curba respirației plantelor din varianta cu soluție de ZnSO4, urmată, la un nivel ceva mai scăzut, de curba variantei cu soluție de MnSO4 și apoi de curba variantei cu soluție de CuSO4. După ce ajunge la valori maxime în perioada de formare a noilor tuberculi, intensitatea respirației scade treptat la plan- tele din toate variantele. Un mers asemănător rezultă și din figură 2, B. în care am repre- zentat respirația plantelor de cartof, provenite din tuberculi tratați cu soluții de microelemente și stropite extraradicular cu asemenea soluții — precum și din figura 2, C, referitoare la plante doar stropite cu soluții de microelemente. Se observă și la aceste plante creșterea intensității - respirației în timpul înfloririi și în perioada de formare a noilor tuberculi, precum și scăderea pronunțată a fenomenului în ultima parte a experienței. în figura 3 am reprezentat mersul fotosintezei în decursul, zilei de 7.VII.1960, și anume : pentru plantele provenite din tuberculi' tratați înainte de plantare cu soluții de microelemente (fig. 3, M); pentru plan- tele provenite din tuberculi tratați cu soluții de microelemente și stropite extraradicular cu asemenea soluții (fig. 3, B) și pentru plantele cărora li s-au aplicat numai stropiri extraradiculare (fig. 3, C). Din figura 3, A se constată că, în general, soluțiile de microelemente, • cu care s-au stropit tuberculii înainte de plantare, au provocat creșterea : intensității fotosintezei plantelor. Procesul de fotosinteză a fost mai puternic stimulat, în primă jumătate a zilei, de soluția de ZnSO4, după care urmează, cu un efect ceva mai slab, soluția de MnSO4. în varianta cu soluție de CuSO4. s-au înregistrat valori apropiate de cele ale variantei martor. între orele 10 și 15 intensitatea fotosintezei a scăzut puternic la., toate variantele tratate cu soluții de microelemente, pentru ca în ultima / tOOg frunze proaspete/h 166 ACȚIUNEA MICROELEMENTELOR ASUPRA FOTOSINTEZEI CARTOFILOR 167 parte a zilei procesul de fotosinteză să se intensifice din nou, mai puternic în varianta cu CuSO4 și ctt valori apropiate în variantele cu MnSO4, ZnSO4 și în varianta martor. In figura 3, B, curbele fotosintezei s-au situat la un nivel mai ridicat în variantele cu soluții de ZnSO4, CuSO4 și în varianta maitor, în timp ce în varianta cu MnSO4. curba fotosintezei s-a menținut la un nivel mult mai scăzut pînă la orele 15, după care intensitatea fotosintezei plantelor din această variantă a crescut brusc și puternic. în figura 3, C, curbele fotosintezei se mențin pînă la orele 1:5 aproape la același nivel; după aceea intensitatea fotosintezei crește în toate varian- tele. în general, procesul a decurs cu intensitate mai mare, .față de martor, ' în variantele stropite extraradicular cu soluții de ZnSO4 și de MnSO4, în timp ce în varianta cu soluție de CuSO4 curba fotosintezei s-a situat la un nivel inferior față de martor. . în figura 4 am reprezentat mersul fotosintezei în decursul zilei de 13.VII.1960 la plantele provenite din tuberculi ținuți înainte de plantare în soluții de microelemente (fig. 4, A) și la plantele la care, în afară de tratarea tuberculilor, li s-au aplicat și stropiri extraradiculare cu soluții de microelemente. (fig. 4, B). 3 - c. K27 8 Ș “ 9 168 D. A. POPESCU și VIORICA TĂNASE . ACȚIUNEA MICROELEMENTELOR ASUPRA FOTOSINTEZEI CARTOFILOR 169 Din figura 4, A se constată că, în general, procesul de fotosinteză a r decurs aproape cu aceeași intensitate în tot timpul zilei. O ușoară inten- J faptul că intră în compoziția unor fermenți oxidanți, ca polifenoloxi- sificare a procesului s-a observat între orele 10—12 și 16—18. Din figura; daza, tirozinaza și ascorbinoxidaza. Respirația mai intensă a plantelor 4, B se observă că în primele ore ale zilei intensitatea fotosintezei scade, j sub acțiunea microelementelor este pusă în legătură, de T. A. D a ni- apoi, între orele 10 și 13, procesul se intensifică și, în sfîrșit, între orele Iova și I. A. P o t a t n ev a (4), cu rezervele mai mari de amidon, 13 și 16 înregistrează din nou o ușoară scădere a intensității sale. ? ce se acumulează în frunze în asemenea condiții. Privitor la creșterea Ca aspect general, în decursul zilei de 13. VILI960 curba fotosin- (intensității respirației sub acțiunea microelementelor, care s-a observat tezei plantelor din varianta martor s-a situat la un nivel superior față de 1 în experiențele noastre în perioada de înflorire a plantelor și în timpul curbele variantelor care au primit tratament cu soluții de microelemente. i formării noilor tuberculi, aceasta se poate explica prin modificările îhsu- ’ j șirilor coloidale ale protoplasmei, care au loc în aceste perioade din viața DISCUȚIA REZULTATELOR f plantelor. După cum arată E. M. K o vale vskaia (13), în perioada ș de înflorire a plantelor, protoplasma celulelor vegetale are o viscozitate ț mai mică și este mai permeabilă pentru săruri. în asemenea condiții micro- Ca și în experiențele noastre, numeroși cercetători au obținut stimu-; elementele pătrund mai ușor în celule și stimulează activitatea fermenților larea răsăririi plantelor sub acțiunea microîngrășămintelor cu Cu, Mn și î oxido-reducători, ceea ce duce la creșterea intensității respirației. Spre — ■ - - - - ’ - ■ - — h sfîrșitul perioadei de vegetație plantele produc treptat cantități tot mai Zn. Astfel, N, A. Dorojkin și A. I. Kustova (5), (6), introdu-- ț- --- x----■ u . cînd în sol microîngrășămînt de Mn, constată că răsărirea plantelor de cartof i mici ^2 A aceasta se poate datora, după cum arata H. C h 1 r 11 e 1 și - - • ■ - - :E. Șerbănescu (3), conținutului redus de apa și de substanțe asum- are loc cu 4 zile mai devreme decît în varianta martor. La rezultate ase- mănătoare ajunge F. E. Malenev (14) în privința cationului Zn+ +, sub acțiunea căruia plantele răsar cu 2—3 zile mai devreme față de va- rianta martor, însă părțile aeriene ale plantelor se usucă mai repede. în ceea ce privește microîngrășămintele de cupru, N. A. D o r oj k i n și A. I. Ku st o va (5) constată că acestea grăbesc răsărirea plantelor, pe cînd în experiențele lui F. E. Malenev (14) cuprul provoacă întîr- zierea răsăririi cu 2 —3 zile față de martor, părțile aeriene ale plantelor rămînînd însă mai mult timp verzi. Hate din frunze, ca o consecință a îmbătrînirii lor. Ș Privitor la fotosinteză, Ia. V. Peive (19,) a constatat, ca și în ș experiențele noastre, că Mn și Zn măresc intensitatea acestui proces. în jlegătură cu acțiunea cationului Cu asupra fotosintezei, rezultatele obți- 1 nute de diferiți cercetători sînt neconcludente F. G. K o h 1 (12) constată » că ionul Cu stimulează procesul de fotosinteză ; după S. S. Greenfield ( (8) cuprul inhibă acest proces, iar din lucrările lui M. M. Okunțov ( (15) și M. F. H o f f m a n (9) reiese că ionul Cu nu are nici o influență Cu privire la mersul respirației, și alți cercetători au ajuns la creș- { asupra mersului fotosintezei. Comportarea diferită a plantelor față de terea intensității ei sub acțiunea microelementelor. Astfel, relativ la ; ionul Cu, constatată de autorii citați, este în legătură, probabil, cu marea mangan, M. Ia. Ș k o 1 n i k’ (22) constată că acest microelement con- j sensibilitate a celulelor vegetale față de acest^ microelement. Cuprul^are o tribuie la accelerarea proceselor de oxidare, fiind elementul cel mai impor ' J ~ ~ tant al sistemului respirator al plantelor. După Ia. V. Peive (19), manganul mărește intensitatea respirației plantelor prin faptul că intră în compoziția unor fermenți, ca : arginaza, enolaza, carboxilaza, dehi- draza. M. M. Okunțov (18) arată că manganul reglează raportul § acțiune de stimulare a procesului de fotosinteză numai în soluții foarte ! diluate, în timp ce în concentrații mai mari, în care totuși manganul și Ș zincul măresc intensitatea fotosintezei, cuprul o inhibă. reversibil Fe+ + Fe+++ din soluția nutritivă în care au fost crescute plan- tele. în cercetările sale, P. A. V1 â s i u k (25) ajunge la concluzia că sub influența manganului se intensifică activitatea peroxidazei și activitatea de sintetizare a invertazei, ceea .ce favorizează migrarea zaharurilor din frunze și acumularea lor în organele de rezervă. Relativ la zinc, I a. V. P e i v e (20) consideră că acest microelement este necesar în procesele de respirație, deoarece intră în compoziția carboxilazei și a altor fermenți respiratori. La rezultate însemnate ajunge L. G. Ganiușkina(7), care, prin tratarea tuberculilor de cartof, înainte de plantare, cu o soluție 0,005% ZnSO4, constată activarea respirației plantelor, ceea ce provoacă, față de plantele martor, elaborarea unei cantități mai mari de energie, necesară procesului. de creștere, diferențierii țesuturilor și întregului schimb de substanțe din plantă. în privința cuprului, M. M. O k u n ț o v Acțiunea stimulatoare a microelementelor asupra procesului de asimilare a bioxidului de carbon se explică, după M. I a. Ș k o 1 n i k (23) și L. G. Ganiușkina (7), prin aceea că ele provoacă dezvoltarea : mai puternică a masei vegetative a plantei și sinteza clorofilei, ceea ce determină acumularea mai rapidă a substanțelor organice în plantă. Totodată microelementele favorizează transformarea și transportul hidra- ; ților de carbon și, de asemenea, intervin în realizarea reacțiilor de oxido- reducere ale procesului de fotosinteză. CONCLUZII 1. Soluțiile de microelemente (Cu, Mn și Zn), eu care s-au tratat i tuberculii de’cartof din soiul Galben timpuriu înainte de plantare., ap schimb de substanțe din planta, in privmțacupruiui, m. ivi. vkuhțov Lprovocaț grăbirea răsăririi plantelor. Au avut o acțiune mai puternică (18) constata ca acesta mărește intensitatea respirației plantelor prin stimulare a răsăririi ionii de Mn și apoi cei de Zn, în timp ce în varian- 170 D. A. POPESCU și VIORICA TANASE 10 ACȚIUNEA MICROELEMENTELOR ASUPRA FOTOSINTEZEI CARTOFILOR 171 tele cu ioni de Cu procentul de plante răsărite a fost apropiat de cel al | variantei martor. 2. Ionii de Cu, Mn și Zn au mărit în general intensitatea respirației | frunzelor de cartof în toate variantele experimentale. t 3. Mersul zilnic al fotosintezei frunzelor de cartof a decurs cu inten- î sitate mai mare în variantele tratate cu ioni de microelemente. f Pmc. 3. — Xor $0T0cmiTe3a wiCTteB KapT0$eaa nou BjiHHHMeM MMKpoane- M6HTOB Cu, Mn H Zn b revenite «hh 7 MI.1960. Puc. 4. — Xojț $0T0CMirre3a juicrteB Bapio^enH nojț BnnauneM MMitpoaJie- M6HT0B Cu, Mn h Zn b Te'ieime «hh 13.MI.1960. O BJIHHHIÎH MHKP09JIEMEHT0B—MEflH, MAPBAHIJA H IțHHKA — HA HEKOTOPLIE QKBHOJIOrHHECKHE npoițEccbi y copta kaptooejih pajibeh THMnypwy ACTION DES OLIGO-EL^MENTS Cu, Mn ET Zu SUR QUEL'QUES PH^NOMÎÎNES PHYSIOLOGIQUES DES POMMES DE TEBBE DE LA VARlUT^ « GALBEN TIMPURIU» RESUMIS PE3IOME . Ha OnMTHon CTaHițun HanTenuMon 6uojiorniiecKoro $aKyjibTeTa! ByxapeCTCKoro ymiBepcjiTeTa jigtom 1960 rouă nayuajiocb ejimbuuc > MHKpoajieMeHTOB •—Cu, Mn n Zn ■—• na neKOTopbie ^uanojiornuecKiie? npopeccti y copra KapTOtțeuu TajiGen THMnypuy. HojibaoBajiucb CuSO4, [ MnSO4uZnSO4c tgm, hto6bib ontiTe npouBJiujiocb Bimunne Jiunib KaTuo-i hob, npu tom ine aunone SO4. 3tu cojih pacTBopujincb b borc m npi-iMe-: HHiiMCb b $opMe 0,01% n 0,005% pacTBopoB. Orbit npoBojțnjiCH ua 16: TiejiHHKax, cny^afino pacnojiojKeHHMX b none no cxeMe JiaTnncKoro npu- MoyrojibHiîKa c 4 SnonaMn n 4 CTOJi6ițaMM. B BapnanTax Ia ■— Via KJiy 6hm HapTO^euH BbiflepîKiiBajiMCb b pacTBopax MnupoaneMenTOB b Teneune 10 uacoB, nocne uero ohh BbicasKUBajiMCb b none; b Bapnaurax VIII—Xr upoMe npeflnocaflOHHOH oGpaGoTKn KJiySueii, npnMenujiMCb euțe n Bue- KopneBbie onpticKnBaHMH pacTenuă b Tenenne BereTaițHOHHoro nepuoga ; B BapnariTax XII—XIV paCTenun onpbicKMBajiiicb pacTBopaMn MHiipo- aaieMeHTOB 6ea iipejțBapuTejibHoii o6pa6oTKii nMu Kjiy6neîi. BapnaiiTM VII, XI, XV II XVI HBJIHIOTCH KOHTpOJIbHblMn, B KOTOpblX BMCCTO paCT< BopoB MnKpoajieMeHTOB ripnMennjiacb peunan Bo^a. B Tenenue onbiTa nayuajiHCb HunaMuna rioHBJienmi bcxorob, i;one- Saune nuTeHCMBHOCTH HLixaunu JincTbeB n ^ueBHoiî xo,n, ^oTOCiiHTeaa. , Bhjio • ycTanoBjieHO, uto pacTBopM MimpoajieMenTOB, KOTopMMH : o6pa6aTHBajincb KJiyO'HH HapTO$enn p,o nocagun, BbiabiBajin ycKOpenne HOHBJieHMH BCXOflOB, HO CpaBHeHMK» C 1< OHTpOJIbHHMH BapnaHTaMH, B KOTopbix KnySnn oSpaSaTUBajincb borom. PIohbi Mn, a aaTeM m mohh Zn, : cnjibHee CTMMyjiupoBajiii HOHBJieune bcxoji,ob, Tor.ua uaiî b BapnanTax c o6pa6oTKoiî nouaMn Cu npoqeHT noMBMBmnxcu bcxohob 6mji 6jim3ok k ' TauoBoMy b KOHTpojibnoM BapuaHTe. Hop, BnnunneM MnupoaneMeuTOB b doJibinnHCTBe cjiyuaes BoapacTana nnTencnsnoCTb pbixannH JincTbeB, a TaK ?ko m HHTeHCUBHOCTb RHeBHOrO XO.ua ^OTOCMHTOOa. i Les auteurs ont etudie au cours de l’etc 1960, ă la Station experi- mentale Pantelimon, preș la Faculte des Sciences Naturelles de Bucarest, ‘ l’action des oligo-eldments Cu, Mn et Zn sur certains processus physio- * logiques de la variete de pommes de terre «Galben timpuriu » (Jaune 1 prâcoce). Ils ont employe du CuSO4, du MnSO4 et du ZnSO4, afin que, ! l’anion SO4 demeurant le meme, seule l’action des cations se manifeste pen- Ș dant l’experience. Les sels respectifs, dissous dans de l’eau, furent employ6s ! en Solutions ă 0,01% et ă 0,005%. Cette 6tude a 6tâ effectu^e sur 16 r variantes, placdes au hasard sur le terrain, suivant le schema d’un rectangle ' latin, ă 4 blocs et 4 colonnes. Dans les variantes I— VI, les pommes : de terre ont etă plongees, 10 heures durănt, dans des Solutions d’oligo- i: (Moments, puis plantbes au champ; dans les variantes VIII —X, on a effectue, outre le traitement des tubercules avant la plantatioh, des I- arrosages extraradiculaires au cours de la vegdtation des plantes, alors que les plantes des variantes XII — XIV ont âte uniquement arrosees' 1 avec des Solutions aux oligo-dldments, sans que les tubercules soienț autre- ment traitds. Les variantes VII, XI, XV et XVI ont servi de t6moins, Atant simplement traitees a l’eau de rividre, au lieu de Solutions d’oligo-dld- ments. Au cours de ces expdriences, les auteurs ont observd: la marche de la levde des plantes, les variations de l’intensitd de la respiration des feuilles, ainsi que la marche quotidienne de la photosynthese. ' Ils ont constată que les Solutions d’oligo-ălăments, qui ont servi ă traiter les tubercules avant de les mettre en terre, ont bâtă la levăe des plantes, par rapport aux variantes tămoins, dont les tubercules aVaient ăte tenus dans l’eau. Les ions de Mn et en second lieu les ions de Zn se sont avăres avoir une plus forte action stimulatrice de la levăe, alors que dans les variantes ă ions de Cu, le pourcentage de la levăe a ătă proche d.e - , celui des tămoins. Sons l’action des oligo-ălâments, l’intensită de la respi- ration des feuilles, ainsi que la marche journaliăre de la photosynthăse, i, oht ătă accrues. Puc. QJieMeHTOB OBLHCHEHHE PUCYHKOB 1. —- JfnHaMMK.a noHBneHMH bcxoji,ob Kap'roiIienH nou bhhhiuicm MMKpo- Cu, Mn n Zn. Puc. 2. —- 3e®CTBne MMKposjieMeHTOB Cu, Mn n Zn na iiHTencuBnocTb ALixanun JIMCTteB KapTO#ejin. de EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Action des oligo-M6ments Cu, Mn et Zn sur la levde des plantes de pommes terre. Fig. 2. — Action des oligo-dldments Cu, Mn et Zn sur Fintenșit4 de respiration des feuilles de pommes de terre. 172 D. A. POPESCU fi VIORICA TANASE 12 13 A ACȚIUNEA MICROELEMENTELOR ASUPRA FOTOSINTEZEI CARTOFILOR -173 Fig. 3. — Action des oligo-elements Cu, NÎn et Zn sur Ia marche de la photosynthese des feuilles de pommes de terre au cours de la journâe du 7.VII.1960. Fig. 4. — Action des oligo-âlements Cu, Mn et Zn sur la marche de la photosynthese des feuilles de pommes de terre au cours de la journee du 13.VII.1960. BIBLIOGRAFIE 1. BbponynMHA. O. 3., KOJIOBAEBA JI. P. II 3BEPEBA T. A., R sonpocy 06 onpede- jieuuu ^omocunmeaa e noneshix ycmeunx, Tp. Hii-ia (Jmaiton. pacT. mm. K. A. THMnpnaeBa, 1955, 10. 2. BOYSbn.jensen P., Die Elemente der Pflanzenphysiologie, Jena, 1939. 3. CHIbilei H. și Șerbănescu E., Studiu fiziologic asupra porumbului ICA.R 54 In condiții , agrotehnice diferite, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, Seria botanica, 1957, IX, 1. k. JțAHUJiOBA T. A. ii ZIOTATHEBA H. A., Bjiuwuc B u Mo ua (jiuBUOAoewiecnue npoițecni u Ha ypootcau cbm»h caxapnoil ceenMi, ygo6penne h ypowtaiî, 1957, 2. 5. flOPOJKKBH H. A. H KyCTOBA A. W., Baumue MUKpooneMeumoc npu bubkophbbom u KopHCcoM numamu na noBbiuienue CoMSHeycmomuaocmu u ypooicau. KapmoțfieM, Hau. A«an. HayK CCCP, 1955, 4. 6. — Bauanue MUKpooMMeHmoo na noBUuienue ypooicau Kapmorfiejia u eso yc- moumiBocmb k Oojicbhjim, 3eMne%e;nne, 1955, 6. 7. rAHIOUIKHHA JI. T., Batusmue paaMimibix cnoco6os o6pa6omKU KapmoțjieMi mu- KpoBaeMerimaMu na uauoMCunecKue npoyeccbi u ypooicau eeo b ycjiosunx RapejibcKou ACCP. HpuMenenue MunpoajieMBHmoB e cbmciiom xoanucm.BC u MeduițuHe, Pura, 1959. 8. Gbeenfield s. S., Am. J. Bot., 1942, 29, 2. 9. HOEFMAN M. B., Am. Soc. Hort. Sci. Proc., 1932, 29. 10. KAPrOHOJIOBA H. H., ycnopcHue coapecanua moMamoB u napmo^CM nod BJiun- hucm MUKpoojieMeumoB. MuKpoajieMCHmu b cejibCKOM xoaaucmse u Medu- %uhb, Pura, 1956. 11. KOBO3EB H; H., HEKPACOB JI. H. n HPOKOIIIEBA H. A., Onum npuMBHCHun Maribix dos Medu, ifunna u otcejieaa npu bhbkophcbom numanuu napmo- IIpuMeneHue MUKpoaneMenmoB b ceMCWOM xosmicmse u Medmțmie, Para, 1959. ! 12. KOHL F. G., Berichte d. Dtsch. Bot. Ges., 1906, 24. 13. KObajieBCKAH E. M., Baurmue aaconeHun nowbi Ha UBMeHCHue dbixaHun y pac- meHuii b oHmoeeHeae. (Buauojioeust ycrnounUBoemu pacmeuuii, Hajț. AKajț HayK CCCP, Mocisna, 1960. 14. Majieheb ®. E., Bauanue MUKpoaneMenmoB na ypooicau u ycrnounusocmb vap- rnorjieciri k OpjieanaM, 3eMJiejțejine, 1954, 2. 15. Okuntov m. M., Effect of copper apon photosynthesis and respiralion of plants, C. R. de l’Acad. Sci. de l’U.R.S.S., 1946, 54, 8. 16. OKVHUOB M. M„ Bmuhuc Medu Ha Bodmiu. peoicuM u na aacyxoycmouuuBocmb pacrnenuu, flAH CCCP, 1952, 82, 4. 17. — U3UOjioBUv.ecKoe ananeHue Medu dna pacmeHuu u ajiuaime ee Ha ypooicaii. MuKpooneMBHmbi b oicuauu pacrnenuu u oicuaomnbix (Tpydbi KoHțfiepeHițuu no MUKpoajieMBHmaM, 16—19. 111,1952), Hajț. AKa«. Hayit CCCP, MocKBa, 1952. 18. OKyHROB M. M. h POHHOIHA O. A., Bnuauue Medu Ha cuHmemmecKiie npoițeccu pacrnenuu u HBKomopbie npedcmaBJienun o MexanuaMe țfiepMBHmamitBHoao cuumesa. MuKpoaneMeumbi b ceMCKOM xosnitcmBC u MedutțUHe, Pura, 1956. 19. 1IEHBE fi. B., Pom MUKpoajicMemoB 8 numanuu pacrnenuit u oicueomHux, Bno- xmmmh, 1955, 3. 20. •—• IIpuMeHenue MUKpoaneMBHmoB, Kyitypysa, 1957, 1. 21. — 06 yveme codepotcanua docmynimx pacmeHuaM MUKpoajtcMeHmos 8 nonsax. IIpuMCHeiiue MMKpoo-iieMeHmoB 8 cejibCKOM xosaucinse u Meduițune, Pura, 1959. 22. IIlKOJIbHHK M. H., Snanenue MUKpoaJieMenmoB b oicubhu pacrnenuu u s aeMjtedemm, Hajț. AKap,. HayK CCCP, MocKBa, 1950. 23. IHKOJlbHMK M. H. n PPETHTHEB B. A., Bjiurmue MUKpoaJieMenmoB na ifiomocuH- mea, codepoicanue yaneeodos u nepednaoiceuue accuMUJinmos s pacmeHustx Ha rfioHe HumpamnoBo u aMuanuoso numaHua, Tp. Bot. Hhct. B.JI. KoMa- poBa, AKajț. HayK CCCP, cep. IV, 1958, 12. Zi. HlKOHBHKK M. H., (OuauonoemecKan poM> MUKpoaneMeHmoa y pacrnenuu 6 ceeme uoseăwux daHHbix. IIpuMeneHue MUKpooneMCHmoB b cejibCKOM xoanucmse u Meduițune, Hap,. AKajț. HayK Jlarn. CCP, Pura, 1959. 25. BJIACIOK n. A., IIpuMCHenue MapeaimeBbix ydo6penuu na paanuuHbix noneax djtn noBbiMteHua npodyKmuBHocmu cejibcHoxoaaucmBeHHbix pacrnenuii. Munpo- aaeMenmbi b otcugHu pacrnenuii u oicusomHbix (Tpyjțti Koii^epeHițnn no MHKpoaneMCHtom; 16-—19 III. 1950), Han. Aițajț. HayK CCCP, MocKBa, 1952. I INTENSITATEA RESPIRAȚIEI ȘI COEFICIENTUL ' RESPIRATOR AL SEMINȚELOR ȘI FRUCTELOR IN TIMPUL FORMĂRII ȘI COACERII LOR DE ■ ' ' ■ ,, , . E. ȘERBĂNESCU Comunicare prezentată de N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R. P. R.. tn ședința din 27 decembrie 1961 ' ' , într-o lucrare publicată de noi anterior (9) am prezentat rezulta- tele obțipute la măsurarea intensității respirației-, coeficientului respi- rator, a apei totale, libere și legate la semințele unor plante de cultură; în perioada de la formarea lor și pînă la coacerea completă. Deoarece păstrarea semințelor și fructelor prezintă un interes practic deosebit, acestei probleme i s-au consacrat numeroase cercetări de fizio- logie. Aceste cercetări, în majoritatea lor, se ocupă de manifestările fizio- logice ale semințelor și fructelor în timpul păstrării . Mai puțin s-a studiat fiziologia semințelor și fructelor în timpul formării și coacerii lor, perioadă din viața plantelor care, în funcție de condițiile de dezvoltare, are 6 impor- tanță deosebită pentru calitatea semințelor și fructelor ce urmează să fie depozitate și păstrate. De aceea, în prezenta lucrare, care cuprinde două părți,'vom prezenta cîteva date obținute de noi la măsurarea unor aspecte fiziologice din timpul formării și coacerii semințelor și fructelor la cîteva specii de plante. I. Intensitatea respirației și coeficientul respirator al semințelor în timpul formării și coacerii lor în anul 1961, am continuat experiențele de măsurare a intensității respirației și a coeficientului respirator la semințele de grîu, porumb, mazăre, fasole, soia și floarea-soarelui, pentru a obține o mai deplină confirmare a rezultatelor din anul anterior. în plus, am determinat coefi- cientul de temperatură al respirației semințelor pentru intervalul de tem- peratură 25—35°, acumularea de substanță uscată, precum și activitatea peroxidazică la semințele de porumb și floarea-soarelui. 176 E. ȘERBĂNESCU 2 Pentru măsurarea intensității respirației am folosit aparatul lui Warburg, iar rezultatele măsurătorilor au fost exprimate în microlitri O2 absorbiți raportați la 1 gram substanță uscată la o oră. Activitatea peroxidazică a fost măsurată după micrometoda lui D. M. Mi h lin și Z. S. Bronovițki (7). Rezultatele obținute sînt înscrise în figurile 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Analiza acestora ne arată în mod evident strînsa corelație între intensitatea respi- rației și cantitatea de apă din semințe, în sensul că intensitatea respi- rației scade pe măsură ce scade și cantitatea de apă din semințe. Rezul- tate asemănătoare au obținut G. H. S h i r k (10) la semințe de grîu, V. G. S c e r b a k o v (8) la semințe de floarea-soarelui, V. G. Iu di n (4) la semințe de arțar. De asemenea se poate vedea că intensitatea respi- rației atinge un maxim în faza de formare și creștere a semințelor și scade brusc cînd semințele încep să se coacă. O dată intrate în fazele de coacere, alura curbei respirației semințelor este mai lină. în ceea ce privește coefi- cientul respirator, valorile obținute ne pot da indicații asupra proceselor biochimice care au loc în semințe, ca și a substratului respirator folosit în respirație. Astfel, la semințele de grîu, mazăre și fasole (fig. 1, 3 și 4) valorile coeficientului respirator oscilează în jurul lui 1, ceea ce ne arată că în respirație sînt consumați în special hidrați de carbon. La semințele de porumb (fig. 2) coeficientul respirator atinge un maxim în faza de Coacere în lapte avansată (1,33) și se menține peste unitate pînă în faza de coacere în ceară avansată. Aceste valori ne indică faptul că în semințe a avut loc procesul de reducere a glucidelor în lipide. Rezultate asemănă- toare am obținut și în anul 1960. Coeficientul respirator obținut la semin- țele de soia (fig. 5) atinge un maxim încă în faza de creștere a semințelor, ca pe măsură ce se coc să scadă, deci putem presupune că procesul de formare a uleiului în semințele de soia decurge intens încă din fază de creștere a lor. Date asemănătoare a obținut și R. W. H o w e 11 și cola- boratori (3). La semințele de floarea-soarelui coeficientul respirator maxim l-am găsit nu în fazele de creștere a semințelor, ca la semințele de soia, ci la cele complet formate (fig. 6). Valorile coeficientului respirator la semin- țele de floarea-soarelui variază între 0,95 și 1,75. Dacă comparăm valo- rile maxime ale coeficientului respirator la cele șase specii de semințe analizate, putem stabili următoarea ordine descrescîndă : floarea-soarelui, soia, porumb, mazăre, fasole și grîu. Aceasta ne arată că, în linii generale, valoarea coeficientului respirator corespunde cu valoarea energetică a substanțelor de rezervă sintetizate în semințe în decursul coacerii lor. Rezultatele obținute la măsurarea coeficientului de temperatură al semințelor ne arată că, în general, valoarea acestuia oscilează în jurul lui 1,6 la toate speciile de semințe studiate. în literatură sînt foarte puține date cu privire la coeficientul de temperatură al semințelor în decursul coacerii. W. James (5) arată că valorile coeficientului de temperatură de 1,2 și 1,3 indică difuzia oxigenului în apă și în geluri diluate. Valo- rile în jur de 2 sînt tipice multor reacții enzimatice. Media de 1,6 obținută de noi ne sugerează că avem de-a face cu reacții enzimatice. ' Măsurarea activității paroxidazice la semințele de porumb și floarea- soarelui (fig. 7 și 8), ne arată mai întîi o creștere a activității acestei enzime 180 E. ȘERBANESCU RESPIRAȚIA SEMINȚELOR ȘL FRUCTELOR ÎN TIMPUL COACERII 181 care apoi atinge un maxim, după care urmează scăderea activității pe măsură ce semințele se coc. Putem constata un paralelism între activi- tatea enzîmei și gradul de hidratare a semințelor, începînd cu fazele de coacere a acestora, în sensul că activitatea peroxidazică scade o dată cu Fig. 8. — Activitatea peroxidazică la semin- țele de floarea-soarelui. I — II, Semințele în creștere; III, creșterea semințelor aproape terminată ; IV, semințele bine umplute; V, semințele aproape de coacerea completă. A, Activitatea peroxidazică : 3. apa totala din semințe» Fig. 7. — Activitatea peroxidazică la semin- țele de porumb. I, Semințele în creștere; II, coacerea în lapte la început; III, coacerea în lapte avansată ; IV, coacerea în lapte-ceară : V, coacerea în ceară avansată. A, Activitatea peroxidazicit; B, apa totală din semințe. deshidratarea semințelor, probabil ca urmare a trecerii enzimei în stare zimogenă (1). Acumularea de substanță uscată, calculată în grame la o sută de semințe, ca urmare a formării de substanțe de rezervă, se face continuu pînă la coacerea deplină. în concluzie intensitatea respirației la semințele de grîu, porumb, mazăre, fasole, soia și floarea-soarelui este maximă în faza de formare și creștere a acestora și scade pe măsură ce semințele se maturizează și se coc. Coeficientul respirator oscilează în general în jurul valorii 1 la semin- țele de grîu, mazăre și fasole și depășește unitatea la semințele de porumb soia și floarea-soarelui, în special în fazele de acumulare intensă de sub- stanțe de rezervă sub formă de lipide. Coeficientul de temperatură pentru intervalul de temperatură de 25—35°, are în medie valoarea de 1,6 pentru toate felurile de semințe studiate. Activitatea peroxidazică la semințele de porumb și floarea-soarelui atinge un maxim în momentul cînd semințele intră în prima fază de coa- cere, după care scade o dată cu maturizarea acestora. II. Intensitatea respirației fructelor în timpul coacerii lor Studierea proceselor fiziologice și biochimice care au loc în timpul coacerii fructelor a preocupat pe mulți cercetători, ca urmare a interesului teoretic și practic pe care îl prezintă păstrarea fructelor după recoltare. Majoritatea cercetărilor au fost efectuate în special pe fructe în condiții de păstrare și mai puțin în condițiile formării și coacerii lor pe pomi. în anul 1960—1961 ne-am propus să măsurăm intensitatea respi- rației la cireșe, mere și prune începînd cu faza de creștere și pînă la coacerea completă pe pom a fructelor. Pentru aceasta ne-am folosit de aparatul Maidane. Rezultatele obținute au fost trecute în figurile 9, 10 și 11. Din figura 9, în care sînt înscrise datele obținute în experiențele cu cireșe, se poate vedea că intensitatea respirației scade pe măsură ce fruc- Fig. 9. — Intensitatea respirației la cireșe. I, Culoarea fructelor verde pal; II, culoarea fructelor gălbuie- verde; III, culoarea fructelor gălbuie; IV, culoarea fructelor roz; V, culoarea fructelor roșie deschis; VI, culoarea fructelor roșie închis. A, Intensitatea respirației; S, coeficientul respirator. tele se coc atingînd un minim în faza de coacere completă. Coeficientul respirator se găsește sub unitate. în clasificarea fructelor după tipul de respirație (2), cireșele sînt considerate ca făcînd parte dintre fructele 182 respirația semințelor și fructelor in timpul coacerii 4 83 PRUHE cu tip de respirație neclimacteric, deci rezultatele noastre confirmă, pe cele existente în literatura de specialitate. în figura 10 este prezentată grafic respirația lă mere. LaîncepUt, constatăm o ușoară intensificare a respirației pînă în faza de creștere tetminată a fructelor, după care urmează o scădere a respirației pînă în momentul cînd apar pe fructe dungi roșiatice, deci la începutul coacerii. După această fază urmează o creștere bruscă a respirației pînă la coacerea Completă. Deci avem db-a face cu un caz tipic de salt climacteric,fenomen descris de F. Kidd și C. West (6) la mere. Coeficientul respirator a fost tot timpul sub unitate. Măsurarea intensității respirației la prune (fig. 11) ne-a arătat o scădere continuă a respirației din faza în care fructele își terminaseră creșterea și pînă la coacerea completă. Coeficientul respirator a fost sub unitate. în clasificarea fructelor în climacterice și neclimacterice prunele șînt considerate ca avînd tipul de respirație climacteric^ ceea ce noi nu ' am constatat. După indicațiile din literatură ar fi trebuit să constatăm climactericul la prune din momentul în care s-a făcut trecerea de la culoarea verde spre violacee, or noi am găsit că tocmai în această fază are loc scăderea cea mai accentuată a respirației comparativ cu fazele următoare. în concluzie intensitatea respirației la cireșe a scăzut continuu de la faza cînd fructele aveau culoarea verde-albă pînă la coacerea completă cînd fructele aveau culoarea roșie . închis. ■ La mere s-a pus în evidență saltul climacteric cînd fructele ah trecut de la culoarea verde la verde cu dungi roșiatice. La prune am constatat o continuă descreștere a intensității respi- rației în decursul coacerii. , HHTEHCKBHOCTb flbIXAHHH W ^LIXATEJIbHMH. KOBOOMIȚHEHT GEMMH M MJIOflOB B MEPHO^ MX MOHBJIEHMM 11 GO3PEBAHBH Ț • PE3IOME KsMepeHHe HHTeHCBBHOCTH HMXaHHH CeMHH UUieHHUHI, KyKypySM, ropoxa, lacoma, con n noflcojineuHHHa, HaqnnaH ot bx oSpaaoBăHHH 30 noâiHoiî apejiocTH, nonasajio,' uto ara HHTencnBHOCTB ciinufaeTCH no Mepe* coapeBanun cenmn. flMxaTeJiBHtiii Koaiț^nuneHT KojieSjieTcn okojio 1 y ceMHH nineHMpM, ropoxa n $acojin n npeBocxoflHT egHnnpy y ceMHH KyKypyaM, con n nogconne'iHMKa, b ocoGennocTH B ^aaax nuTenduBnoro oOpaBoBanun jînnngoB. TeMnepaTypnBin Koa$$npnenT flbixannH, fljin i - e. 1027 * 184 E. ȘERBĂNESCU JQ RESPIRAȚIA SEMINȚELOR ȘI FRUCTELOR IN TIMPUL COACERII 1Ș5 iiHTepeajia MeîKgy 25 m 35°C paBnuercn b cpegneM 1,6 gan bcgx Hay^aB- f iimxcH bhrob ceMBii. Aktmbhoctb nepoKcngaBM b ceMenax KyKypyati n I nogcoJiHe’iHMKa cnnjKaeTcn no Mepe npn6inM}KeHMH ceMnn k nojinon | cnejiocTM. f HaMepenHe MHTencnBnocTM gtixannH y mnogoB nepemnn, h6jiohm h ț cmhbbi nonaBano, uto b nepnog coapeBanan nepeineni. n cjiiib na Repese I ne naGjiioHajiocB KjînMakTepnHecKoro MBJiennn, upuneM mhtghcmbhoctb | ^bixaHUH cnnMtajiacB 6’ecnpepi.iBHo, ho nojinoro coapeBannn nnogoB, I Tor^a KaK y hSjiok 9to HBjienne npoHBJiHJioct b i^ase noHBJiennn na aejie- I hmX njionaXirpacHOBaTHX nojiocoK. - | OBTxHGHEHHE PMCVHKOB Puc. 1. — Ilm’eHHița. I — Poct ccmhh hohth saKoimeH; II—iianano mojicui- | noii cnenocTM ; III •—cepejțnHa Mononnoft cnenoCTH; JV •—MonoHHO-BocKOBaH cne- s JIOCTbJ V----BOCKOBaH cneaOCTB. 4 4 — MHTeitCHBHOCTb jiMxannH; B — jibixaTejibiibni Koa$#HmieHT; O — Qlo; D — oOmee cojțep- t MKanne aOcontOTHO cyxoro BemecTBa/B rpaMMax/. ; Phc. 4. — «Dacojit. / — PâCTymne ceMena — 6o6 aeneHtiiî; II — pocT ceMHH. : eaKOHHeH ’—• 6o6 eeneiiHit; III—-ceMena genenoBaTO-Sentie, 6o6 .BejienoBaTO-meJi- Toro rțBeîa; IV—-ceMena Oentie ■—-5o6 mejiTRift; V-—-ceMena H-tejiTOBaTO-Sejitie, 6o6 HteJiTMiî, Hpn6nbift. A — HHTeHCnBHOCTb jibixaHim; B — RbixaTenbHbiiiKO3$$nmieHT; O—Qlo; D — oOmee cORepaiaune [ BO^bi b nponeurax b CBemeM Bece ceMHU;B — coj/epaiaune aOcojnoTiid cyxoro BemecTBa/B rpaMMax/. Pnc. 5.— Con. I — PacTymne ceMena — 6o6 aeneiiMft; II—-pocT ceMHH aa- KonneH—■ 6o6 aeneiibiii; III-—-ceMena sejientie — 6o6 ntenTOBaTO—a seneiibift; IV— | ceMena HtenKHe, MnrTMe — 6o6 HteJiTian; v-—-ceMena mejiTMe, iietojibuioro pasMepa ț — 6o6 gypMîi, cyxoft. | A — MHTeHCHBHoCTb nbixaunn; B — ubixaTenbHbni b-oa(J)nnnein'; o ~ Qlo; B — oGipee co,nep-:|'. iKaHHe BOpM b npotieiiTax 11 cnemeM Bece ceMHH; E — cojiepaiaHne aCcomoTiio cyxoro BemecTBa/B rpaMMax/. |; Pnc. 6.—noHCOJmennnK/. I—II—PacTynțne ceMena; III ■—^pocT ceMHH non- tii aaBonnen; IV — ceMena xoponi'o nanonneiiti; V — ceMena 6jim3kh k nonnoii cnenoCTH. A — niiTeHCHBHOCTB RbixaHnH; B — p,bixaiejiBHbnt Koa$$HiweHT; C — Q10; O — oOniee copep- - Hianne boum b npoiienrax b CBeateM Bece C6mhh: E—co/iep;itaHite aCcojiio-nio cyxoro BCmccTa/n rpaMMax/. Pnc. 7. — Aktmbhoctb neponcn/țasM b ceMenax KynypyBti. I-—•PacTymne l: »ceMena; II ■—Banane mojiohhoS cnenocTM; III — ononnaHne Monomioii cnenocrn IV — MoJionno-BocnoBan cnejioCTt; V — ononnaune BocnoBoft cnenocTn., I; .1 — AHTiiBHocTb nep0KCnna8bi; B — oOmee coj(epn;anne uopbi b ceMenax. Phc. 8.^—-Akthbhoctb neponcngasM b ceMenax noHconneHHHna. I—II—Pac- ; Tynțne ceMena; III •—-pocT ceMHH nomn aanonneH; IV ■—-ceMena xopomo nanonnenti; V—-ceMena Ojihbkh k nonnoii cnenocTM. A — Akthbhoctb nepoHCM^aabt; B — oOmee coaepataHne boabi b ceMenax. Phc. 9.—■ HnTencHBnocTi. XHxaHHH y nnop;oB Hepenjnn. 7—IlnojțBi SnenHo- aenenoro puera; II—nno/țw ntenTOBaTO-senentie ; III—nno^ti nienTOBaiorp nnera; IV — nno/țM poaoBoro ițBCTa; V—nno/țM CBeTno-npacnoro ițneTa; V/nnoRH,/ TeMHo-Kpacnoro psera. A — HHTeHCnBHocTb jțbixanini; B — auxaTenbiiLiit KOa00HmieHT. - Phc. 10. — HHTencHBnocTB HLixaiinn y nnoflOB nSnoiiH. I — II — Uno/țN aenentie —-pocT hx aanonnen; Hi —-nnojțbi senentie, c npacnbiMH nonocnaMH; IV— nnoAti CBeTno-KpâcHoro rțBeTa; V-—■ nnonti TeMno-iipacnoro pne-ra—nonnan cnenocTb. A — MHTeHCHBHOCTB RblXaHIIH / B — nbIXaTejIHblH K03$<[)HIțneHT. Phc. 11. — MHTencHBHocTB jpbixanHH y nno/țoB cniiBM. I — MnoRBi . aenenoro HBeTa; II — nnojțBi aenenoro pneTa c nnnoBaTMMH aonaMH ; III •—-nnop,M JînnonaToro HBeia, Biiyc KHcnoBaTtiii; IV—-nnoflEi nnnoBBie, cnafluonaToro BKyca; V—nnop;M nHHOBtie, BKyc cnaflKHii—nonnan cnenocTB. A — MHTeHCHBHOCTB JțblXaHHH : B — /țblXaTejIBHBIH K03$$HHHeHT. INTENSIT^ DE LA RESPIEATION ET QUOTIENT RESPIRATOIEE DES SEMENCES ET DES FRUITS AU COURS DE LEUR FORMATION ET DE LEUR MATURATION rEsumiî La mesure de l’intensite de la respiration, chez les graines de bl6, de maîs, de pois, de haricot, de soya et d’hâlianthe, depuis lenr formation. et jusqu’ă la maturation complete, a montră que l’intensite de .la respi- ration baisse en raison de la maturation des graines. Le quotient respi- ratoire oscille autour de la valeur 1 chez les graines de ble, de poiș et de haricot et depasse l’unite chez les graines de maîs, de soya et d’heiianthe, surtout pendant les phases de formation intense des lipides. Le coeffi- cient de tempdrature de la respiration, pour l’intervalle de tempârature 25° — 35°C, est en moyenne 1,6 pour toutes les graines etudi^es. L’ac- tivită peroxydasique des graines de mais et d’hălianthe baisse â mesure que les semences vont vers la maturation complete. . La mesure de l’intensite de la respiration chez les cerises, les pommes et les prunes a montră que, pendant la maturation sur 1’arbi‘e des cerises et des prunes, le phânomene climactărique ne s’est point produit et l’intensită de la respiration a baissă continuellement, jusqu’â la matura- tion complete des fruits; ce phănomăne s’est manifestă'cependant chez ■ les, pommes au moment oii, sur les fruits verts, des raies rougeâtres ont fait leur apparition. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Ble. I, La croișșance des graines presque achevee ; II, d^but dn stade laiteux; III, stade laiteux plus avance ; IV, stade laiteux-pâteux; V, stade pâteux. A, Intensit6 de la respiration; B, Quotient respiratoire; C, Qio- 71. eau totale en ponrcents du poids frais; substance absolue s6che (g). 185 E. ȘERBANESCU 12 13 RESPIRAȚIA SEMINȚELOR ȘI FRUCTELOR ÎN TIMPUL COACERII 187 Fig. 2. — Maîs. I, Graines en plein developpement; II, debut du stade laiteux; III, stade laiteux avanei ; IV, stade laiteux-pâteux; V, stade pâteux avance. ț, • At Intensitd de la respiration; B, quotient respiratoire; 0, Qioî D, eau totale en pourcents du poids frais; L E, substanco absolue săche (g). 1 Fig. 3. — Pois. I, Graines en plein developpement; II, developpement des graines acheve I — cosse vert foncâ; III, cosse vert clair ; IV, graines molles, volume plus râduit — cosse flasque. g A, Intensite de la respiration; B, quotient respiratoire; C, Qw; D, eau totale en pourcents du poids frais; E,- substanco absolue stehe (g). ' £ f Fig. 4. — Haricots. I, Graines en plein developpement — cosse verte; II, developpe- * meni des graines achev6 — cosse verte; III, graines d’un blanc verdâtre — cosse vert-jaune; £ IV, graines blanches — cosse jaune; V, graines d’un blanc-jaunâtre — cosse .jaune, flasque. 8 ■ A, Iqtensite de la'respiration; B; quotient respiratoire; C, Qlo; D, eau totale en pourcents du poids frais; | B, substanco' absolue sbche'j (g), | Fig. 5. — Soya. I, Graines en plein developpement; II, developpement des graines f achevc — cosse verte ; III, graines vertes — cosse vert-jaunâtre ; IV, graines jauncs, molles — | cosse jaune; V, graines jaunes de volume plus reduit — cosse brune, dessechee. K A, Intensite de la respiratoin; B. quotient respiratoire; <7, Qlo; B, eau totale en pourcents du poids frais; s B, substauce absolue stehe. I Fig; 6. — HMiarithe. I—II, Graines en plein developpement ; III, developpement preș- f que acheve des graines ; IV, graines bien remplies ; V, graines dont la maturation est presquc f complete. I A, Intensite de la respiration;. B. quotient respiratoire; C, Q10; D, cari totale en pourcents du poids frais; t B, substance absolue stehe (g). . T Fig. 7. — Activite peroxydasique des graines de maîs. j I, Graines en plein developpement ;II, debut du stade laiteux ;III, stade laiteux avance ; 8 IV, stade laiteux-pâteux; V, stade pâteux avaned. 5 A. ActiviU peroxydasique; B, eau totale des graines. < v J J Fig. 8. — Activite peroxydasique des graines d’hâlianthe. g I—II, Graines en plein developpement ;III, developpement presque achev<5 des graines ; s IV, graines bien remplies ; V, graines touchant â la maturation complete. v S A, Activite persoxrdasique; B, eau totale des graines. I Fig. 9. — Intensit6 de la respiration chez les cerises. I I, Couleur des fruits vert pâle ; II, fruits verts-jaunâtres;III, fruits jaunâtres; IV, fruits | roscs; V, fruits rouge clair; VI,-fruits rouge foncâ. I A, IntensiU de la respiration ; Bt quotient respiratoire. | Fig. 10. — Intensitc de la respiration chez les pommes. g I— III, Fruits verts — croissance aclievee ; III, fruits verts, stries de raies rouges ; IV, | fruits rouge clair ; V, fruits rouge foncâ — maturation complfete. I A, IntensitS de la respiration; B» quotient respiratoire. Fig. 11. — Intensitd de la respiration chez les prunes. I, Fruits verts ; II, fruits verts, â zones violacdes ; III, fruits violacds, golit aigrelet; ’ tIV, fruits violaces, golit douceâtre; V, fruits violaccs, golit sucrc maturation complete. A» Intensitc de la respiration; B, quotient respiratoire. 6. Kidd F. a. West C., Proc. Roy. Soc. B, 1930 10G, 93. 7. MHXJIHH fl. M. n BpOHOBHHKHII 3. C., Memodw, SuoxuMuuecKoco uccAedoeanua pac- menuu, MocuBa-JIeHiiiirpag, 1952. 8. HțEPBAKOB B. V.,UsMenenue uninencuenocmu dbixaHun u aKmuBHOcmu desudpas ccmiw BbtcoKOMacjiuHUHHoeo nodco.mewuKa npu cospenanuu, Mbb. bmcui. yieGn. aa- BeneHUii. nncu. TexHOJi., 1958. 2. 9. Șerbănescu E., Atmungintensităt und Quotient der Samen loâhrend Ausbildung und Reife Revue de biologie, 1961, VI, 3. ’ 10. SIHRK G. H., Freezable water content and the oxygen respiration in ivheat and rye grain at ' ■ different stages of ripening, Am. J. of Bot., 1942, 29, 2. BIBLIOGRAFIE 1. BAX A., Oiiaphh A. h Behep P„ A. H. Bax. Co6panue mpydos no xumuu u 6uoxUmuu, MocKBa, 1950, 615. 2. riale B. J., Respiration of fruits. Handbuch der Pflanzen physiologie, Berlin-Gottingen- Heidelberg, 1960, XII, partea a 2-a. 3. HOWELL R. W., C°llins F. I. a. SEDGWICK w. E., Respiration of soyabean seeds as related to weathering losses during ripening, Agr. J., 1951, 51, 11. 'i. IOHMH B. r., (PusuoMsmecKue uccMdoeanun cospeBanun npoițeccos ceMim neKomopax Budos nnena, BoTaHriqecKHÎt MiypHan, 1959, 44; 1 5. 35KEMC B., JțuxaHue pacmeHun, Mag. Uhoctp. JIuTep. Mocnii a, 1956. 1. VALORI ALE PRESIUNII OSMOTICE ȘI ALE FORȚEI | DE SUCȚIUNE LA FLOAREA-SOARELUI ȘI FASOLE I TN FUNCȚIE DE DIFERITE GRADE DE UMIDITATE' A SOLULUI DE ■ • M. PARASCHIV I Comunicare prezentată de N. sâlâguanu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 29 noiembrie 1961 Avînd în vedere că presiunea osmotică și forța de sucțiune joacă un rol important în activitatea vitală a plantei, dîndu-ne indicații asupra nevoii de apă a plantelor, ne-am propus să studiem aceste fenomene în funcție de diferite grade de umiditate a solului. ’ Experiența s-a executat în anul 1959 în grădina Facultății de științe naturale din București. S-^au folosit vase de vegetație tip Mitscherlich în care s-a pus' o cantitate de 20 kg sol pentru floarea-soarelui și 10 kg sol pentru fasole. S-au alcătuit 5 variante, și anume cu 80, 60, 40, 30 și 20% apă din capacitatea totală pentru apă a solului. Ca plante de experiență s-au folosit floarea-soarelui soiul Jdanov și fasolea oloagă de Transilvania. C Pe lîngă presiunea osmotică și forța de sucțiune , s-au măsurat volumul rădăcinilor la ambele plante și înălțimea plantelor de floărea- soarelui. ' , Pentru determinarea presiunii osmotice s-au luat frunze complet dezvoltate, de la același etaj avînd toate aceeași expunere ; la lumină. Frunzele au fost recoltate dimineața și apoi introduse' în eprubete bine închise cu dopuri de cauciuc. Eprubetele cu material au fost ținute 15 minute într-o baie de apă clocotită. Sucul a fost stors cu o presă de f mînă iar determinarea presiunii osmotice s-a făcut cu ajutorul metodei crioscopice în adaptarea prof. N. Sălăgeanu. . La floarea-soarelui prima determinare a presiunii osmotice s-a făcut la 13.VI și ultima la 6.VIII (fig. 1). în ziua de 13.VI, cînd plantele ii*,'*,* ;> , 'V “‘ ^'..v " v/'M » ‘ v . , ', ' ' i' , 't ) * ' 1 ”1 " ' \ - ' , 1 v- /v/U/7 • C; -• ? -M? 190 ' v M. PARASCHIV > £ se aflau în fază de formare a capitulului, constatăm că presiunea osmotică 1 F la eele 5 variante a fost cuprinsă între 12,88 atm. la variantă 80% și 16,49 1 atm. la varianta 20% apă. Aceste valori se mențin relativ, constante pînă | $ în faza înfloritului (5.VII) cînd am constatat o scădere a valorii presiunii | osmotice între 11,07 atm. la varianta 80% și 13,60 ațin, la varianta | % 20 % apă.' ' ■ % \ ' '1 Acest fapt se dătorește precipitațiilor atmosferice care au căzut în acest interval, creîndu-se astfel o umiditate .mai ridicată ă atmosferei în j it .. care se dezvoltau plantele. Aceasta rezultă și din faptul că cel mai mult a | p , ’ scăzut presiunea osmotică la variantele cu 20 și 30% apă, însăf datorită I rezervelor mici,de apă din sol s-a menținut totuși cu. 2,53 atm. deasupra 1 valorilor obținute la plante din varianta cu 80% apă. / 1 O astfel de situație a copstătat E.; A; J e m c i u j n i k o v și | I. K. G a 1 c e n k o (citați după (4)) care s-au ocupat cu cercetarea 1 & presiupii osmotice la plantele de grîu stropite și nestropite. , , , I •După dată de 5. VHI presiunea osmotică a crescut treptat aproape 1 la toate variantele pe măsură ce plantele înaintau în faza de vegetație, | 4 atingînd un maximum în ziua de 6.VIII, fază cînd săpiînța era complet | r formată în capitule. ' . 1 : . în tot timpul determinărilor s-a■, constatat că presiunea osmotică^ | < are valori mai mici, la plantele crescute pe un sol cu o umiditate inai ridi- vl cată și valori' mai mari5la plantele crescute pe solul eu o umiditate redusă | (20—40%). Acest fenomen s-a menținut constant în tot timpul experienței. J << - La fasole presiunea osmotică s-a determinat în același mod ca și la | floarea-soarelui (fig; 2) și s-a constatat că valorile au crescut în cursul a " dezvoltării plantelor, însă într-o măsură mai mica în comparație cu floarea- | y soarelui, Ea1 25?VL și 25. VII s-a înregistrat,' la< toate Variantele, b scă- 1 dere neînsemnată a valorilor presiunii osmotice, Care se datorește tot | ' umidității crescute a atmosferei. ' : ' J Și la fasole, valori mai mari ale1 presiunii osmotice au: înregistrat | fci ' ' ■ plantele crescute pe un sol cu o umiditate mai mică (20—40%)’, iar valori ■ 1 i.' mai mici cele de pe un sol cu o umiditate mai.mare (60—80;%). ’ | Forța de sucțiune a frunzelor de floarea-soarelui ,s-a,determinat cu J ss ajutorul metodei curcnților elaborată de S a r d ă k o v folosindu-se | '4 soluții de zaharoză în diferite cpnceptrații., în. general forța de sucțiune a s > mers paralei cu preșiunea osmotică (fig.;3).)j?jbșă, vaiorile. ei țoț timpul au J ' fost mai mici decît ale presiunii osmotice A \\ ' Pe măsură ce-plantele dnaintează^în vegetație,'forța >de r sucțiune ! Bp creșteUDe asemenea se mai contată că exț||ă} p r6^ între inărimea i . forței de sucțiune și, Umidifpe'a. solului,’ Astfel varianta cu 20.% apa a prezentat întotdeauna valoriiăle forței deisucțiune ridicate, fiind cuprinse ( i>- între 4,6 atm. la 9.VI și 16,20 atm. la 6.VIII, pe cînd la varianta cu 80% ț ju. -apă. s-au înregistrat valori cu mult mai;mici, cdprinse între; 0,65 atm, j . (9.VI) și 7,50 atm. (la 6.VII1). ■ ! ► . Forța de sucțiune a frunzelor de fasole (fig. 4) s-a înregistrat xîn ’ 4 1 același mod ca la floareaLșbareipi, constatîndu-se b creștere tbț’timpul la 5 M. PARASGHIV 192 VALORI OSMOTICE LA PLANTE IN FUNCȚIE DE UMIDITATEA SOLULUI 193 Fasol e F/oarea-soare/ui ■ 15 ■o' 10 ii 6.V!h 8V! 6.V/H 5W 12 vn Varianta 60 % [ 40 % | 30 % | . 20 % ; Urmărindu-se dinamica înfloririi s-a-constatat că cele mai înaintate ‘ ău fost plantele din variantele cu 60% apă. ' ; 16 V! 25. VI ~5vii izvn înălțimea (m) | 1,46 [ 1,43 Fig. 4, — Valoarea forței de sucțiune Ia fasolea oloagă de Transilvania. plante și s-a constatat că volumul cel mai mare îl au tot plantele'din Variantele cu 80 și 60 % apă, valorile lor fiind foarte apropiate. , Tabelul nr. 2 / Volumul rădăcinilor plantelor de floarea-soarelui și fasole (ent3) 9 VI 13'F 18 V! . 25 VI 1,19 I 1,14 • o 5 începutul perioadei de vegetație, care s-a menținut aproape constantă spre sfîrșitul acesteia. Ca și la floarea-soarelui valorile forței de sucțiune au fost întotdeauna sub nivelul celor ale presiunii osmotice. Și la fasole s-a menținut în general un paralelism între umiditatea solului și valorile forței de sucțiune, pe de o parte, și ale presiunii osmotice, pe de altă parte. Legenda ----80% apă ----60% apă —— 40% apă 30% apă 20% apă I leM KopHeii n BBicoTa pacTtumiL nposouMBUiMecH onpeflejieHMH noKaaam-i, uto Hau ocMOTimecKoe naBjiemie, TaK h cocynjan cnjia BoapacTaiOT no Mepe npoxoJKflenim pacTe- uneM BereTaijțMOHHoro nepiîofla, npnueM cyiqecTByeT oSpaTnoe cootho- inenne MeiKHy BJiaîKHocTbio nouBbi n BeJinanuoft ocMOTnaeCKoro flaBnenun H CMJIoft. OnTHMajibHoiî BiiautHOCTbio nouBbi hjih pocTa n paaBHTHH paciennft cjiesyeT cunTaTb BJiaiKnocTb b 60 — 80% ot oOmeîî BjiaroeMKOCTM noHBbi. OBtUGIIEHUE PnCVHKOB Phc. 1. — BeniHRiina ocMOTH’ieciwro hrejichuh y nonconneaHUHa copia JK/ța- HOBCKHiî. Phc. 2. — BenMHHHa ocMOTnaecBoro jțaBJieiiHH y ițacomi copTa Ojioara se TpancHJibBaHHH. Phc. 3. —• Benmnina BcacMBaioiițeii chjih y noAcojiHeaHHKa copTa JKsanoBCKuiî. Phc. 4.—■ BenuuHiia BcacRnaiomcH chjim y copTa (țaconn Onoara se Tpan- CHSbBaHHH. VALEURS DE LA PRESSION OSMOTIQUE ET DE LA FORCE DE SUCCION CHEZ L’HjEILIANTHE ET LE HARICOT, EN RAISON DU DEGRH D’HUMIDITE DU SOL resume ■ L’experience a ct4 effectuee en 1959, dans des vases de vdgdtation, les -plantes d’experience dtant la variate Jdanov d’helianthe et le haricot nain de Transylvanie. L’auteur a etabli 5 variantes, ă 80, 60, 40, 30 et- 20% d’eau de la capacit^ totale du sol pour l’eau. En raison de la quantite d’eau du sol, l’auteur a determini, pour chaque variante, la pression osmotique et la force de succion, tant pour l’h&ianthe que pour le haricot, et en a mesure le volume des racihes et la hauteur des plantes. Les determinations effectuees ont permis de constater que la pres- sion osmotique et la force de succion augmentent ă mesure que les plan- tes avancent dans la periode de v^getation, et qu’il y a un rapport inverse 1 ’entre l’humiditd du sol d’une part, et la pression osmotique et la force de succion des plantes, de l’autre., L’humiditd du sol la plus faVorable â la croișșance et au developpement des plantes se place entre 60 et 80% de la capacite totale du sol. i / ’ ■ EXPLICATION DES FIGURES ( Fig. 1. — Valeurs de la pression osmotique de la variete Jdanov d’helianthe. Fig. 2. — Valeurs de la pression osmotique du haricot nain de Transylvanie. Fig. 3. — Valeurs de la force de succion de la variete Jdanov d’helianthe. Fig- 4, — Valeurs de la force de succion du haricot nain de Transylvanie. BIBLIOGRAFIE 1. BERNABD S. Meyeh, The hijdrodynamie system, Handbuch cler Pflanzenphysiologie,~W. Ruh- land, Berlin-Gottingen-Heidelbcrg, 1956, HI. 2. PEHKEJI II. A. h M'PrOUHHA K. II., .Onpedejienue cnoco6nocmu pacrnenuu nepe- Hocumb oGeseoMCueaHue, HAH CCCP, 1952, IXXXVI, 4. 3. JlEBOB M. ÎL, O mpancnupai^uu pacrnenuu npu pasjiuwou cjiaoicHocmu noueu, HAH CCCP, IXXXI, I. ' - 4. - Makchmob H. A., Ha6pauHbie pa6omw, no sacyxoycmomueocmu u suMocmouKocmu pacrnenuu, IUț. Ak. HayK CCCP, MocKBa, 1952, I. o. NRCgoiu v., Influența umidității solului asupra unor procese fiziologice la sfecla de zahăr irigată, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1959, XI, 4. 6. OKyniIOB M. M. îi JlEBROBA O. H., Bjiumue Medu na eodnvtu pecucuM u sa- . cyxoycmomueocmb pacrnenuu, flAH CCCP, 1952, LXXXII, 4. 7. PVBHH B. A., Ilpupoda sacyxoycmounueocmu pacmenun, (Busuojtosun pacrnenuă. ConeTCKan Hayiia, MocKBa, 1’954.' . 8. CABHHIțH H. A., 06mch eodbi e pacmenunx. ePusuojiosunecKue ocnossi numanua pacrnenuu, Han. Ak'. Hayii CCCP, MocKBa, 1955. 9. SAlăgeanu N. și GALAN G., Relația dintre presiunea radicală și valorile osmotice la frunzele de bumbac, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, 1956, vru, 4. 10. SĂLĂGEANU N. și Șerbănescu ALEXANDRA, Despre unele metode indirecte pentru stabilirea rezistenței la secetă a plantelor, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1958, X, 1. I CONTRIBUȚII LA STUDIUL FĂINĂRII MĂRULUI PRODUSA DE PODOSPHAERA LEUCOTRICHA (ELL. et EV.) SALM. ■ ■■ DE < VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA Comunicare prezentată de alice SĂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.,' In ședința din 4 ianuarie 1962 Făinarea mărului produsă de Podosphaera leucolricha (Eli. et Ev.) Salm. este răspîndită în toată țara. Pierderile pe care le produce această boală au o deosebită importanță, prin reducerea recoltei nu numai în anul respectiv, ci și în cel următor, datorită slabei diferențieri a mugurilor de rod; pomii atacați an de an slăbesc și în cele din urmă se usucă. Avînd în vedere marea importanță a făinării la măr, precum și planul de perspectivă în legătură cu extinderea culturii mărului, care va ajunge în principalele regiuni pomicole să reprezinte peste 40% clin totalul pomilor, în cadrul Secției de fitopatologie, s-au întreprins încă din anul 1955 studii privind diferite aspecte ale acestei boli. în lucrarea de față, vom prezenta rezultatele privitoare numai la unele din aceste aspecte’, și anume la gradul de atac și condițiile climatice din perioada 1955—1958, rezistența diferitelor soiuri față de făinare și eficacitatea cîtorva tratamente în combaterea acestei boli. METODA DE LUCRU ' Pentru a stabili sensibilitatea diferitelor soiuri de măr la atacul ciupercii Poddspliaera leucotricha, s-au făcut observații asupra frecvenței și intensității atacului, Ia 37 de soiuri de măr din plantația Stațiunii experimentale Bistrița, în anii 1955 —1958. Din fiecare soi au fost observați cîte 2 pomi nestropiți, iar de la fiecare pom s-au examinat cîte 50 de lăstari și 1 000 de frunze de pe ramuri dispuse în etaje și direcții diferite. Deoarece pierderile sînt cu atît mai mari cu cît sînt atacate mai multe frunze și mai numeroși lăstari, chiar dacă acestea nu prezintă o su- prafață mai mare acoperită de miceliul și fructificațiile ciupercii parazite, la stabilirea clasificăției soiurilor de măr din punctul de vedere al sensibilității lor față de făinare, am luat în considerație 198 VERA BONTEA si MARGARETA GIUREA S 2 numai frecvența frunzelor și mai ales a lăstarilor atacați. Clasificarea s-a stabilit țipîhdu-se seama de valorile maxime ale frecvenței atinse, Ia fiecare sol în parte, în cei 4 ani de observații. Pentru stabilirea eficacității unor tratamente în combaterea făinării, s-au organizat experiențe speciale la aceeași stațiune, pe soiul Jonathan, dovedit ca cel mai puternic atacat de Podosphaera leucotricha. în perioada de repaus, tuturor pomilor din experiență li s-au aplicat un tratament de iarnă, cu produse pe bază de DNOC (Sandolin A, Selinon) sau cu ulei horticol ICAR, precum și măsuri dc igienă culturală, prin îndepărtarea lăstarilor atacați. Toți pomii din experiență au fost tratați în vederea combaterii dăunătorilor ca gărgărița florilor de măr, pădu- chele din San Jose și omizi defoliatoarc. Pentru fiecare variantă din experiența de combatere a făinării, s-au stropit cîte 9 pomi, așezați pe 3 rînduri, din care numai 3, din mijlocul blocului, au servit pentru notări. S-an aplicat 5 — 7 tratamente, în cursul perioadei dc vegetație, ținînd seama de condițiile climatice și de fazele fcnologice ale pomilor. Primul tratament s-a aplicat în momentul apariției celor dinții semne de boală, care a coincis de cele mai multe ori cu crăparea mugurilor. Al 2-lea tratament s-a aplicat pînă la înălțarea inflorescențelor, cu scopul dc a proteja primele frunzulițe, care sînt foarte sensibile la atac. Pentru protejarea florilor, s-a dat o stropire (a 3-a) între fazele de buton roz și înfoicrea corolei; iar pentru, a feri de atac lăstarii în creștere și mugurii ce se diferen- țiază pentru anul, următor, s-au aplicat în general 2 — 4 stropiri, după scuturarea petalelor, la intervale de aproximativ două săptămîni, în raport cu condițiile climatice. în cazul tratamentelor combinate, pentru rapăn și făinare, stropirile s-au aplicat ținînd seama de avertizările făcute pentru combaterea rapănului. S-au experimentat în total 14 variante dintre care zeama sulfocalcică și produse pe bază de sulf muiabil simple și în amestec cu zeama bordeleză, apoi un produs pe bază de TMTD . și o metodă biologică cu must de bălegar. Mustul de bălegar s-a pregătit după metoda preconizată de Cernov și recomandată dc P. N. D a v î d o v (6) pentru combaterea făinării agrișului. Stropirile cu must de bălegar s-au executat dimineața devreme, seara după apusul soarelui sau pe timp noros, pentru a feri bacteriile micolitice dc acțiunea soarelui. Observațiile asupra atacului s-au făcut la 6 —8 zile după fiecare tratament, folosindu-se aceeași metodă ca și în cazul stabilirii rezistenței față de făinare a diferitelor soiuri de măr. REZULTATE 3 . GC a. Intensitatea atacului de făinare și condițiile climatice la Stațiunea experimentală Bistrița, în anii de experimentare (1955 — 1958) Cu ocazia notării atacului de făinare la diferite soiuri de măr, în vederea stabilirii rezistenței acestora, s-a observat că, în anii 1955 și 1957, atacul a fost mai puternic la un număr mai mare de soiuri, față de anii 1956 și 1958 (tabelul nr. 1). Am încercat să stabilim unele legături între acest atac și condițiile climatice din anii respectivi (tabelul nr. 2), con- statînd următoarele : Temperaturile din cursul iernii premergătoare au fost mai mari în cazul unui atac mai puternic; astfel, în marea majoritate a cazurilor, Tabelul nr. 1 Frecvența soiurilor pe categorii OO CC © © Ci io r-î 00 00 Tt? © C? © 00 rH io CO ' xl1 O0 tH OO © 539,8 tempe- ratura medie °C -3,0 2,6 4,0 10,0 9,3 18,9 19,7 19,0 14,6 16,3 ] 1955 umidi- tatea 0/ /o © io © OO .1 | | [ T-4 © r-T © OO 00 OO © 00 OO 82,0 preci- pitații mm 11,8 .1,1 0,8 0,4 39,6 59,5 139,0 56,4 71,0' 365,5 tempe- ratura medie °C 3,5 4,1 5,1 5,3 17,0 17,2 20,2 19,2. 16,2 © Luna Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Media : V-IX Total V-IX 200 VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA FAINAREA MĂRULUI PRODUSĂ DE P. LEUCOTR1CHA 20'1 temperaturile medii lunare, în iernile anilor 1955 și 1957, au fost cuprinsei între 2,6 și 5,1°, iar în anii 1956 și 1958, între 0,9 și 8,0°. Un rol mai marej pare a avea temperatura din luna martie, aceasta fiind de 5,1 și 4,0Q în| anii cu atac mai puternic, și de —0,3 și 0,9° în anii cu atac mai redus, t Această constatare coincide cu afirmațiile cercetătorilor 8. Blumer (4)1 și G. L. Hey (12), care arată că atacul este mai puternic după ierniț călduroase, cînd miceliul ciupercii suferă mai puțin. 1 Temperaturile maxime, minime și medii, din cursul perioadei des vegetație, au fost aproximativ aceleași, în toți cei 4 ani de observații,| fiind mult apropiate de temperaturile indicate de M. G a u d i n e a % (10) și alți cercetători (26), ca optime pentru apariția și dezvoltarea făinăriil mărului. | între precipitațiile lunare și totale în perioada de vegetație și intensi-| tatea atacului, nu am observat o legătură directă; atacul nu a fost Întot-T deauna mai puternic cînd precipitațiile au fost mai scăzute sau' invers.| Umiditatea atmosferică relativă, atît media lunară, cît și cea din| perioada mai — septembrie, a fost mai mare în anii cu atac mai puternicii Astfel, în anii 1955 și 1957, mediile lunare (cu excepția zilelor cu umiditatea! peste 70%), în diferite luni, au fost de 50—100%. în anii 1956 și 1958,| umiditatea atmosferică relativă lunară a variat între 56 și 64%, ajungîndi într-o singură lună (septembrie 1956) la 66,3%, iar frecvența zilelor cui umiditatea peste 70% a fost de numai 27-30%. . atac de făinare mai redus. ’ Constatările noastre în ceea ce privește precipitațiile și umiditatea! a „„ A , ... ,_____™ j • • - — .... .¥ ... „i S. Blumer (2), facmd observații la un număr mai mare de soiuri (183), la Stațiunea experimentală Wadenswill din Elveția, a găsit și unele . soiuri neatacate, printre care citează soiurile R-tte de Canada, R-tte, ' ar coincide cu cele observate de M. Gaudineau (10) și alți cercetă-l tori (26), care arată că germinația conidiilor de Podosphaera leucotricha și| infecțiile au loc independent de precipitații, dar în prezența unei umidității: atmosferice mai ridicate, după Gaudineau, chiar de 90—100%.|: Aceste constatări sînt însă în contradicție cu ceea ce se admite de mulțij cercetători, în general, pentru bolile din categoria ,,făinărilor”, care ari apare și s-ar dezvolta mai intens în anii cu precipitații puține. Stabilirea condițiilor în care apare și se dezvoltă făinarea mărului este destul de dificilă, după cum, între alții, arată și G. L ii s t n e r (18) care citează 2 ani cu totul opuși în ceea ce privește temperatura și precipi- tațiile (1921 — călduros și secetos și 1923 —- rece și foarte ploios) identici totuși din puiictul de vedere al atacului de făinare, manifestat în anii l respectivi. Urmează deci ca, pe baza unor cercetări amănunțite efectuate în cadrul unei teme de aspirantură, cu privire la biologia parazitului,! ’ător și de raportul parazit —1 legată de toți factorii mediului înconjurător și de raportul parazit planta-gazdă, să se stabilească dacă făinarea mărului se poate dezvol- ta atît în anii secetoși, cît și în cei ploioși, fiind mai intensă cînd se reali- zează un număr mai mare de zile cu umiditate atmosferică ridicată sau dacă atacul mai puternic este determinat de o secetă mai pronunțată. b. Rezistenta solurilor de măr față de atacul ciupercii Podcsphaera leiicotricha (Eli. et Ev.) Salni. Din analiza rezultatelor cu privire la atacul de făinare, obținute în anii 1955—1958, reiese că în anii 1955 și 1957 a fost în general un atac mai puternic la toate soiurile și că nici unul din soiurile cercetate nu s-a dovedit rezistent; între diferite soiuri există însă deosebiri în ceea ce pri- vește gradul de atac. Pe baza frecvenței lăstarilor atacați, ținîndu-se seama și de atacul de pe frunze, toate soiurile cercetate pot fi grupate, în ordinea atacului crescînd, pe categorii, precum urmează: . ; Slab atacate ( -)--------10% lăstari atacați) : R-tte de Canada, Grand Alexander, Frumos de Boskoop și Gustav. Primele 2 soiuri au prezentat atacul cel mai redus atît pe lăstari, cît și pe frunze. Mijlociu atacate (11—40 % lăstari atacați) : R-tte Baumann, R-tte Champagne, Roz de Berna, Signe Tillisch, Pătul, Roz de Virginia, R-tte Oberdick, Calvil de Zăpadă, London pepping, Kalterer de Boemia, Wagner premiat, Curpan du Plat, Măr de Danzig, Moți, Charlamovsky. Puternic atacate (41—60% lăstari atacați) : Roșu Stettin, Banana de iarnă, Poinic, R-tte OrRans, Van Mons, Albastru țigănesc, Parmain auriu, Kronprinz Rudolph, Bismarck. Foarte puternic atacate (61—100% lăstari atacați) : Calvil italian, Transparent de Croncel (ambele .cu atac mai slab pe frunze), Sdvâri roșu, Tirolca, Crețesc, Strudel, Tare de Ghindă, Boiken și Jonathan. Ultimele 3 soiuri au fost cele mai puternic atacate, avînd un procent mare de lăstari și frunze bolnave, chiar și în anii cînd celelalte soiuri au prezentat un Champagne și R-tte Baumann. Dintre acestea, primul a fost clasat, în condițiile noastre de observație, în grupa soiurilor slab atacate și a prezen- tat atacul cel mai redus atît pe lăstari, cît și pe frunze; celelalte două soiuri au prezentat, însă, un atac destul de intens, făcînd parte din grupa soiurilor cu atac mijlociu. Dintre soiurile caracterizate de S. B l u m e r ca puțin sensibile, Frumos de Boskoop se încadrează și în clasificarea noastră în grupa soiurilor slab atacate, iar Mărul de Danzig trece în grupa soiurilor mijlociu atacate. O concordanță mai mare între clasificarea lui S. Blumer și a noastră se constată însă în cazul grupelor cu atac mai puternic.. Astfel, soiurile Calvil de Zăpadă, Roz de Berna și Bismarck caracterizate 'de Blumer ca sensibile, se încadrează la noi în grupele celor, mijlociu (primele 2 soiuri) și puternic atacate, iar soiurile Jonathan, Boiken și Transparent de Croncel, caracterizate ca foarte sensibile, fac parte din grupa soiurilor foarte puternic atacate. Marea sensibilitate a soiului Jonathan față de făinare este semnalată de numeroși cercetători din diferite țări, dintre care G. L. Hey (11), G. H. 0 u n n i n g ham (5), S. Blumer (1), G. V i e n n o t - Bp u r- gin (25), R. Sprague (24) ș.a. ' > v între soiurile puternic atacate sînt citate în literatură, de asemenea Boiken (1), Bismarck (25), London pepping (5), Signe Tillisch (16), Cox Orange (5), (11), (20), (25) și Gravenstein (5), (16). Ultimele doua soiuri «au-lipsit din sortimentul de la Stațiunea experimentală Bistrița,>ashpra' 202 VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA 6 203 căruia s-a făcut cercetări amănunțite. Sensibilitatea lor la atacul ciupercii Podosphaera leucotricha a fost constatată însă, și în țara noastră, pe baza observațiilor generale executate în alte localități. Soiurile Parmain auriu și Charlamovsky, clasate de noi în grupa soiurilor mijlociu și puternic atacate, au fost caracterizate de E. I s s a (15) și N o r d m a n n (20), ca mai rezistente față de făinare, fiind reco- mandate chiar ca material de înlocuire a soiurilor cu sensibilitate foarte mare cax Jonathan și Cox Orange. Cunoașterea sensibilității față de făinare a diferitelor soiuri are o deosebită importanță practică, servind atît amelioratorilor, cît și pomicul- torilor. Aceasta trebuie determinată însă, pentru fiecare fel de condiții în parte, ținînd seama și de faptul că diferitele proveniențe ale unuia și aceluiași soi se comportă deosebit față de atacul ciupercii Podosphaera : leucotricha. 1 c I s utod/8>[ Bițanpojd ci j lăstari b;ou Batuțisuațui % BțuaÂoajj | frunze i EjOU % B|U9A09.IJ O TH 1 Ol 1 O) TH i± । । + + 1 1 + ■+ 1 1 1 + + + + + 4(+) [1001 co c. Eficacitatea unor tratamente în eombatereți făinării la măr .1 a I uiod/Si[ Bițanpojd + co Din analiza rezultatelor obținute, prezentate în tabelul nr. 3, reiese că, în anul 1956, cînd atacul de făinare a fost destul de puternic, deși s-au aplicat 7 tratamente, nu s-a redus mult frecvența frunzelor și mai ales a lăstarilor atacați. Eficiența tratamentelor în acest an a fost foarte scăzută mai cu seamă în ceea ce privește lăstarii, al căror atac a fost redus față de martorul netratat, în majoritatea cazurilor, cu 4—11%. Eficacitate mai mare a prezentat produsul Netzschwefel A, singurul care a redus atacul ' pe lăstari cu 36% (tabelul nr. 4). Această situație se datorește faptului ; că pomii respectivi nu au fost tratați de multă vreme în vederea combaterii; făinării, prezentînd un focar important de infecție, care în anul .1955 s-a j manifestat puternic. j Aceleași tratamente, aplicate în anul următor, au avut eficacitate < mai mare, reducînd frecvența frunzelor atacate cu 65—79% și a lăstarilor cu 50—86% (tabelul nr. 4). La această reducere a atacului au contribuit ( mai mulți factori, printre care : faptul că pomii respectivi se găseau în al ? doilea an de tratament împotriva făinării, deci sursa de infecție directă , a fost mai redusă ; condițiile climatice mai puțin favorabile pentru atac și dezvoltarea bolii; numărul mai mare de tratamente aplicate etc. In anul 1957, deși atacul a fost mai puternic decît în 1956 și cu toate că s-au aplicat mai puține stropiri față de anul 1956, eficacitatea tratamentelor a fost mai mare. Astfel, frecvența frunzelor atacate a fost ș redusă cu 42—87 %, iar a lăstarilor cu 63 —96 %. Dacă facem însă abstracție ) de varianta cu must de bălegar, care s-a dovedit în general puțin eficace, ș rentabilitatea tratamentelor devine și mai mare, fiind de 52—87% în cazul 1 frunzelor și de 86—96% în cazul lăstarilor (tabelul nr. 4). Eficacitatea atît Ș de ridicată a stropirilor în acest caz se datorește faptului că, pomii respec- tivi se aflau în al 3-lea an de tratament, cînd sursa de infecție directă a fost - și mai redusă. < Analizînd eficacitatea fiecărui tratament în parte (tabelul nr. 3)< constatăm că toate produsele pe bază de sulf muiabil, experimentate, au ț 0 f '3 i a g îg 8 g h i ; S o § § a 8 s 5 3 lO IO 3 w ti w >0 3 c/> N 3 3 BOțElțSUOțUț % BiuaAoajj B04Ețisu0:j.ur % BpI9A38.IJ u;ou eațEțrsuațui % rinaAoajj BțOU E9țEțTSU9ÎUl % ejuaAoa.ij %Bțțso[oj te •S + + + + c? + + 4 4 11 11 1 1 1 1111 4- + 4- 4- 4- 4- QJ H CD W | I oo cq + 5'5’5’ । s i s 4 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 + + + + + 4- + CO | <3 ! 1 o o o <© 1 00 o 05 oo IO co SE 6T 1 5? !' 38 79 OJ CO - CO Ol ' IO 4 Tf Ol 1O o 00 d d d d oi OM | d d co w an .8 >3 «V £ te fa .fl W .§ io s I g E-h o w N O 3 a o & c/1 K w te 3 g zsclwefel A Sch< :zsch.Wefel Top Sc fadin ICECHIM imă sulfocalcică 5 “ £ î s a) £ o , N 3 - .. o oO S a ’a < ' g >d â w 1 c; t» «j §£ . E s te fe Q M 2 P 3 3 od cd I—< w 3 i \ ' WMNARBA - mărului produsă de p. leucotricha ÎL 207 i jainlMi®' (0) m&ă4lăstarilor atacați. în legătură cu aceasta, N o r d m a n n tt^K^ză’că'tăierile raționale în general și îndepărtarea lăstarilor ’^^iaî (în vară) constituie măsuri tot atît de importante la j^^făinării'mărului, ca și stropirile. La aceeași concluzie ajunge ^^treagă de alti cercetători (3), (6), (1.1), (12), (14), (21). ; ^^^îtarea lăstarilor atacați se poate face în perioade de repaus a ^fe^'alta cu tăierile de întreținere, așa cum s-a procedat în cazul f &< । oiiok&î]piFÎit^gț i <•« W-wMți hiiiiiuram î ISH'tjS' lȘXțj|l 1il201<î^0>3ț ( f); ■•rtoX^’’ iilfe : i WS’lfei imtiliw&i jiii .(Wltojți iibM u.mt; aa4MW ibîutefe IpurtoioO.iJ.Wk^ ®18f/npastre. Unii cercetători (3), (12), (21). recomandă, însă, ^,’lor în cursul perioadei de vegetație prin tăieri în verde, în feîntre. crăparea mugurelul și faza, de buton roz său la faza de giK orice caz, înainte ca prima infecție secundară șă se fi produs. produsele fungicide experimentate în diferite țări, rezultate ’ibiîrncombaterea făinării mărului, au dat cele pe bază de sulf ®}l(2), (3), (9), (11), (14), (16), (19), (20). După W. R. Poster jȘipaceste produse sînt insuficiente pentru obținerea combaterii MW^feinării de pe frunze, cum de altfel este insuficientă și zeama După S. Blumier (1), (2), (3), sulful 'ihuiabil (Thiovit) "““2^jnult atacul de făinare decît zeama, sulfocalcică- sulfocalcică a dat ’ rezultate bune în combaterea făinării ^^experiențele diferiților cercetători (1), (3), (5), (9), (10), (14), (21). Șnp r (1) arată, însă, că zeama; șulfOcalcică în afară de faptul că k Kațe-ceva mai slabă decît sulful muiabil, produce arsuri la unele ®șensibile la acțiunea ei, ca Roz de Berna, Măr de Danzig șla. eri'ențele noastre, rezultă o asemănare mare în ceea ce privește zenhii sulfocalcice și a produselor pe bază de sulf muiabil. m^urmă sînt însă preferate pentru faptul că sînt gata preparate ®lași timp; eficacitate mai1 bună în'combaterea răpăitului merilor. ’Wuîide bălegar a fost folosit în U.R.S.S. în combaterea . făinării v&jj'țS) și la vița de vie (23) cu rezultate bune. V. A. K u 1 i k o v fiffd must de bălegar n-a constatat nici un fel de eficacitate în ^făinării agrișilor. Aceste rezultate negative, lă feb ca și rezul- peypbținute de noi în combaterea făinării mărului),se datoresc, fA^ptului: că în aceste cazuri nu s- au, realizat toate condițiile' nece- ^piine' dezvoltări a bacteriilor micOlitice' și activității lor' asupra (îl iW 086 >a«Wdtoi 4? „A $ ■ Al , V, 1 >JS' r,^ț bÎENȚA ECONOMICĂ A TRATAMENTELOR PENTRU COMBATEREA WM ' FĂINĂRII MERILOR *) 1 WU M;/< '.V A, y ; V’IM I». «ro'^i^ ^culele eficienței economice; s.-au făcut numai pentru stropiri sulfocalcică7 și produse pe bază de sulf ț muiabil,simple și în ;cu zeamă bordeleză, pe care le recomandăm șa fie aplicate în considerat că'sînt necesare, în medie, 5 tratamente în cursul ^S^ade, de vegetație și 10 1 zeamă pentru 1 pom. • ) ,3 Bîjfeitnța economică a fost stabilită de bătre Secția de economie agrară șr organizare. l«v» 208 VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA FĂINAREA MĂRULUI PRODUSĂ DE P. LEUCOTRICHA 209 Pentru stabilirea eficienței economice, s-a ținut seama de rezultatele obținute în ultimul an de experimentare. în vederea simplificării calculelor, s-a folosit producția medie pentru toate variantele cu produse pe bază de sulf muiabil simplu, pe de o parte, și în amestec cu zeamă bordeleză, pe de altă parte. Din analiza datelor cuprinse în tabelul nr. 6, reiese că, prin aplicarea tratamentelor simple cu sulf muiabil și zeamă sulfocalcică s-au obținut Tabelul nr. 6 Eficiența economică a tratamentelor cu produse pe bază de sulf muiabil și zeama sulfocalcică, simple și in amestec cu zeama bordeleză, la Stațiunea experimentală Bistrița, in anul 1957 Varianta Producția kg/pom Spor de pro- ducție kg/pom Spor de venit la pom lei Spor de venit la ha lei Sulf muiabil 51 50 83,63 13 046 Zeamă sulfocalcică 34 33 53,30 8 315 Martor 1 — — — Sulf muiabil + zeamă bordeleză 137 125 118,63 , 18 506 Zeamă sulfocalcică -|- zeamă bordeleză 97 85 79,80 12 370 Martor 12 — — — sporuri de producție, respectiv de 50 și 53 kg la pom, în comparație cu martorul, la care producția medie a fost de 1 kg/pom. Acest spor de producție a adus un spor de venit de 13 046 lei la ha, în cazul folosirii produselor pe bază de sulf muiabil, care prezintă în același timp o eficacitate mai mare și în combaterea rapănului, și de 8 315 lei la ha, în cazul zemii sulfocalcice. Aceste sporuri pot fi și mai mari în cazul cînd tratamentele se aplică an de an și dacă se respectă și celelalte condiții agrotehnice, care asigură dezvoltarea normală a pomilor. Astfel, într-o altă experiență amplasată într-o parcelă cu pomi mai viguroși și care a mai fost tratată înainte de începerea experiențelor, sporurile de venit au fost mai mari (tabelul nr. 6). în acest din urmă caz, prin folosirea și a zemii borde- leze, s-a obținut în același timp o combatere și mai bună a rapănului merilor. 3. Nici unul din soiurile de măr cercetate nu a prezentat rezistență absolută la atacul ciupercii Podosphaera leucotricha. 4. Soiurile cu atacul cel mai slab în cei 4 ani de observații, au fost R-tte de Canada și Grand Alexander, iar cele mai atacate, Jonathan, Boiken și Tare de Ghindă. 5. Produsele pe bază de sulf muiabil (Thiovit, Kumulus, Netzschwe- fel A, Netzschwefel Top), în concentrație de 0,22—0,5% și zeama sulfocal- cică 2%, folosite simple și în amestec cu zeama bordeleză 0,5 %, ap dat rezultatele cele mai bune în combaterea făinării, reducînd atacul în diferite variante și în diferiți ani, cu 52—90% la frunze și cu 44—96% la lăstari. 6. Atacul de rapăn, în cazul folosirii produselor pe bază de sulf muiabil și a zemii sulfocalcice în amestec cu zeamă bordeleză, a fost redus în diferite variante, în cei 3 ani de experimentare, cu 17—91%' la frunze și cu 58—96% la fructe. A 7. Produsul romînesc TMTD ICECHIM, pe bază de disulfură de tetrametiltiuram, s-a dovedit eficace în comabaterea făinării, reducînd \ atacul cu 52 % la frunze și cu 88 % la lăstari. 8. Mustul de bălegar a prezentat eficacitate mai slabă, reducînd atacul numai cu 42—65% la frunze și cu 52—63% la lăstari. Avînd în vedere eficacitatea slabă și faptul că se aplică mai greu în practică, nu poate fi recomandat pentru producție. 9. Pentru o protecție bună a pomilor față de făinare, este necesar ca tratamentele să se aplice an de an. 10. îndepărtarea lăstarilor atacați este o operație indispensabilă, care întregește eficacitatea stropirilor. 11. Producția medie de fructe la pom a fost de 51 kg în. variantele cu sulf muiabil, 34 kg în varianta cu zeamă sulfocalcică, 5 kg în varianta cu must de bălegar și de 1 kg la martorul netratat. în cazul folosirii amestecurilor pe bază de sulf muiabil și zeamă sulfocalcică cu zeama bordeleză, producțiile au fost respectiv de 137 și 97 kg la pom. Această producție mare se datorește în bună parte vigurozității mai mari a pomilor. 12. Cheltuielile ocazionate de aplicarea tratamentelor sînt foarte reduse în comparație cu calitatea și cantitatea producției obținute. Sporul de venit la hectar, în diferite variante, a fost de 8 315—13 046 lei. CONCLUZII 1. Din cei 4 ani de experimentare (1955—1958), doi ani (1955 și 1957) au prezentat atac mai puternic de făinare la majoritatea soiurilor. Soiul Jonathan, pe care s-a încercat eficacitatea tratamentelor, a fost foarte puternic atacat în toți anii. 2. în anii cu atac mai puternic, s-a constatat o umiditate atmosferică relativă mai ridicată, în cursul perioadei de vegetație (70^90% față de 56 —64%) și o temperatură mai mare în lunile din iarnă premergătoare (2,6—5,1° față de 0,9— 8,0°), dar mai ales din luna martie (5,1 și 4,0°față de —0,3 și 0,9°). Nu s-a constatat o legătură directă între gradul de atac și cantitatea de precipitații. K HSyHEHHK) MyHHHCTOH POCbl HBJIOHM, BbI3bIBAEM0lî rPHBOM PODOSPHAERA LEUCOTRICHA (ELL. et EV.) SALM. . PE3IOME B paSoTe aBTopaM yganocb nouaaaTB, aro nu ognn ns ncni>iTi>iBaB- iiimxch copTOB jîSjiohh ne odJianaeT aScojuoTHoft ycToîbmBocTbio k uopa- îkchmio rpnOoM Podosphaeră leucotricha; nandojiee ycTofiaiiBbiMtH ouaaa- 210 VERA BONTEA și MARGARETA GIUREA 14 15 FĂINAREA MĂRULUI PRODUSĂ DE P. LEUCOTRICHA 211 jihcb copTa KauagcKuft peuer n Tpan^ Ajieucai-iflep, a nanbonee boc- npnnMqnBBiMn flsKouaTaH, BoHKen h Tape ne Timfla. .Zțjm SoptSti c nopasuenueM 9$$eKTMBHi>iMn onaganHct npenapaTti cMaHMBaeMoii cepw (Tmobht, KyMyjiyc, HeT3niBe$enb A, HeTaniBe^eJib Ton) n nsBecTKOBo-cepHBin OTBap, npnMemieMMM dea npiiMeceti irjn-i ine b CMecn c dopgoccKoft jkhjikoctbio. OTenecTBennaiî npenapaT c TMTfl, TaKSKe noKaaan BBicouyio a$- CpCKTMEHOCTB, TOPga K8K HaBO3Hafl JHMîKa OHaaâJiaCt MajIO 0$$eKTHBHOÎi. Hmch b Bu^y, hto npnMeneHMe ee BtiatiBaeT onpejțeJieHHMe aaTpyRHeHHH,' ee neJibSH peKOMenflOBaTB hjih nponsBORCTBa. fljin BanțMTM flepeBBeB npoTHB My^nncToii pocni neodxonnMo npoua- bohhtb ejKerofliio nx odpadoTKy, uto flaeT dontuioft aKQHoMnqecKMft 9$$eKT. CONTBIBUTION  L’UTUDE DU BLANC DU POMMIER CAUS$ PAR PODOSPHAERA LEUCOTRICHA (ELL. et EV.) SALM. RiSSUMIÎ II a cte possible aux auteurs de prouver qu’aucune des varietes de pommier etudides ne prdsentait une resistance absolue ă l’attaque du chanipignon Podosphaera leucotricha. Les varictds les plus resistantes ont ctd Reinette du Canada et Grand Alexander, et les plus sensibles Jonathan, Boiken et Tare de Ghindă. Les produits â base de soufre mouillable (Tliiovit, Kumulus, Netz- schwefel A, Netzschwefel Top) et la bouillie sulfocalcique, simples ou en melange avec la bouillie bordelaise, se sont averes les plus efficaces danș la lutte contre ce champignon. Le produit indigene ă base de TMTD a egalement ctd efficace, tandis que le mont de fumier a eu une efficacitd reduite. Son application est en outre assez malaisee, de sorte qu’il ne peut etre recommandd pour la pratique. Pour bien proteger les pommiers contre l’attaque de ce champignon, il est ndcessaire que les traitements soient appliques chaque annee. Leur efficience cconomique est grande, grâce ă l’augmentation de rendement ă l’hectare qu’ils ddterminent. BIBLIOGRAFIE 1. Blumer S. u. Zach C., Die Venvendung von Netzscluvefelprâparaten im Obstbau, Schwciz, Z. Obst- 11. Weinb., 1948, seria VII, 6, 91-94 și 7, 111-114. 2. BLUMER S. u. LCTHI. E., Dei- Apfelmehltau tind seine Bektimpfung, Schweîz. Z. Obst- u., Weinb., 1949 58, 7, 23-25, 1 fig. 3. BLUMER S., Das Auftreten des Apfelmehltaus und seine Bekâmpfung im.Jahre. 1951, Schweiz,- Z. Obst- u. Weinb., 1951 60, 26, 501-505, 1 fig. 4. Blumer S., W interktilte und Apfelmehltau, SchWeiz. Z. Obst.- u. Weinb., 1956, 65, 14, 308 - 309 (RÂM, 1956. 35, 10). . 5. CUNNINGHAM G. H., Powdery mildeiv, Podosphaera leucotricha (E. and E.) Salm., Nevi Zealand J. of Agric., 1923, XXVI, 6, 344-351, 7 fig. (RAM, 1924, 3, 139). 6. flABtlHOB II. H., UpuMenenue MUKojiumwiecKtix 6aKmepuu e 6opo6e c aMepuKaHcKou Mywucmou pocou KpbioicomuKa u HeKomopbiMu dpyeuMu 6ojiemnMu pac- meHuu, floKJi. AKa«. CentcK.-xoa. nayK ,,B. H. JleiiMii”, 1951, 9, 35—38. 7. JțEMEHTHEBA M. JL, O epynnoeou ycmouuucocmu xpbioicoBiiuka K saGojiesoMUsiM, , . ; Hokji. Aiiap. Cen'bCK-xos. HayK ,,B. H. Jleumi”, 1953, 6, 32—34. 8. hkUKOHOBA E., Bopo6a c Mywucmoii pocou Ha npbmieoeHUKe, Cap, m Oropofl, 1953, 8, 71—72. 9. FOSTEn W. R. a. MACSWAN I. C., Report of the Plani Pathology Branch, Rep. B. C. Dep. Agric., 1948 (RAM, 1949, 26, 443). 10. Gaudineau M., L‘oldiurn du Pommier. Persistance el essais de lutte, Comptes Rendus du 1 Congres Pomologique de Metz, 1951, 69 — 73 (Rec. in Ann. des Epiphyties, S.C., , 1952, 3, 410). 11. HEY G. L., Apple mildeiv. 1. Is au infection greater afler a uiild winter? 2. Mid-May to mid- July is the vital Urne?, Grovier, 1957, 47, 13, 800 — 802, 5 fig. ; 48, 14, 865, 867, 869, 1 fig. 12. —' Bitter pil causes losses on the tree, Grower, 1957, 48, 14, 677 — 678, 3 fig. 13. HOS’rEHMANN, Zur Frage der Ueberwinterung des Apfelmehltaues (Podosphaera leucotricha), Ber. hoh. Gârtnerlehranst,, Berlin-Dahlem, 1922 (1920 — 1921) 97 —98(RAM, . 1923, II 5, 223). 14. — - Versuche tiber die Eignung neuer Pflanzenschutzmittel zur Bekâmpfnng des Apfel- mehltaues (Podosphaera leucotricha), Ber. hoh. Gărtnerlehranst., Berlin-Dahlem,' 1922 (1920-1921), 96 — 97 (RAM, 1923, II, V, 220). 15. ISSA E., O’oidio’ da Macieira, Biologice, 1952, 18, 5, 83 — 84, 1 fig. (RAM, 1953, / XXXII, 133). 16. JoRSTAD I., Beretning om planlesykdommer i land og havebrukel 1920—1921. II. Fruktlraer , og baervekster, Christiania, Grtndahl & Sons BoktrykLeri, 1923, 73, 22 fig. (RAM, 1924, III, 225). 17. KVJIHHOB B. A., TepMmecKuu Memod 6opb6u c Mywucmoii pocou, KpuoicosHUKa, Gap, H Oropop, 1953, 8, 72—74. 18. LUSTNEB G-, Ueber das Auftreten des Apfelmehltaues (Podosphaera leucotricha (Eli. etEoerh.) Salm.) auf Apfelfruchten, Nachrichtenbl. deutsch. Pflanzenschutzdicnst, 1923, III, 10, 74-76, 1 fig. 19. MOllerR., Untersuchungen iiber die Biologie und Bekâmpfung des Apfelmehltaues Podo- sphaera leucotricha (Eli. et Ev.) Salm., Hainburg, 1957, 80. 20; NORDMANN, Der Apfelmehltau und seine Bekămpfung, Deutsche Obstbauzeit., 1922, LXVIII, 21-22, 202-203 (RAM, 1923, II, 120). 21. OLGYAY m. es Lenoczky L, Almafalisztharmat elleni vedekeztsi kiserletek, Agrărtud. egy Evkon., 1957, 3, 115—129 (RAM, 36, 1957, 251). 22; SĂVULESCU TK. și colab., Starea fitosanilară tn Rominia 1928—194S și Starea fitosanitară tn R.P.R. 1948 — 1959, I.C.A.R., Metode, Rapoarte, Memorii, București, 1929-1959. ' 23. IU,EBJIBIKMHa B. M., BaKmepuaMHbiii Memod 6opo6bi c usiomom, BuHopejine n / : BnHorpap;apcTBO, 1953, 4, 54. 24. SPBAgue R., Apple poiudery mildeiv spray trials, Plant Dis. Reptr., 1953, 37, 12, 601-603 (RAM, 1954, XXXIII, 5). 25. VIENNOT-BOUBGIN G., Les champignons parasites des plantes cultivees. Podosphaera leuco- tricha (EU. et Ev.) Salm., Masson & Cie, Paris, 1949, 297—301. 26. . * , Stations federales d‘essais viticoles, arboricoles et de chimie agricole, ă Lausanne et â A Pully, Rapport d’activite 1949, Ann. agric. Suisse, 1950, 51, 8, 729-861, 13 fig. (RAM, 1951, XXX, 599). CONSIDERAȚII BIOLOGICE ȘI SISTEMATICE ASUPRA UNEI BURUIENI NOI IN OREZĂRIILE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ — NAJAS GRAMINEA PE _ C. ZAHARIADI Comunicare prezentată de alice sAvulescu, membru corespondent al Academiei R. P. R., tn ședința din 27 decembrie 1961 Cercetările pentru combaterea buruienilor din orezarii prin mijloace chimice efectuate de Secția de fitopatologie și microbiologic a Institutului de biologie „Tr. Săvulescu” în colaborare cu Institutul de cercetări agricole (F. Tuhar) comportă, alături de aspectul propriu-zis de combatere, și un studiu al fitocenozelor, caracteristice pentru acest biotop cu totul deosebit. Cu acest prilej am găsit în orezăriile de la Chirnogi (r. Oltenița, reg. București), adesea în abundență, o fanerogamă submersă, Najas graminea Del., care nu a fost încă semnalată în flora R.P.R. și a cărei descriere o prezentăm în cele ce urmează. Najas graminea Del. PI. d’Egypte (1812), 282, 1. 50, fig. 3 ; Rendle, Najadaceae, in Engl., d. Pflanzeni'. IV(1901), 12; N. alagnensis Poli., FI. Veron., III (1824), 49 (1), (2), (6). Plantă submersă, abundent ramificată, cu tulpina netedă, 1 mm diametru. Frunze grupate la nodurile tulpinii, îngustdiniare, lungi de 10—20 (40) mm și late de 0,5—1,0 (1,5) mm, acute, fin denticulate pe margini, cu nervura mediană translucidă, la bază cu două urechiușe acute (fig. 1, a), de asemenea fin denticulate (fig. 2, a), lungi de 2—2,5 mm, cu partea inferioară concrescută cu frunza, cea superioară liberă, lungă de circa l,0‘—1,5 mm. Dințișorii frunzei, în număr de 30—50 pe fiecare latură, invizibili cu ochiul liber, lungi de 0,03—0,04 mm, formați din 1—2 celule bazale și una apicală, adesea brunie (fig. 3, a). 214 C. ZAHARIADI Inflorescența sesilă la subțioara frunzelor, formată din 2—3 (6) flori cu bractee alungite, foliacee. Flori monoice, lipsite de spată, cele bărbătești cu o singură stamină cu 4 loji, cele femele formate dintr-un ovar, lung de 0,9—1,0 mm și lat de 0,4—0,45 mm în timpul înfloririi; stilul cu 2 stigmate. Sămînță matură lungă de 1,5—2,2 mm și lată de 0,6—0,7 mm, oblong-elipsoidală, îngust-oblongă sau lanceolată, în secțiune transversală rotundă cu rafe proeminentă, cu suprafață adînc alveolată ; alveole net delimitate, cu pereți albicioși (în stare uscată), așezate în 25—50 de șiruri longitudinale, de formă ± izodiametrală, subpătrată sau poligonală, 0,05—0,08 mm, cele de pe rafe înguste. După îndepărtarea epidermei, sămînța este de culoare brună-măslinie, lungă de 1,4—1,9 mm și lată de 0,5—0,6 mm, cu alveole mai puțin net delimitate și mai puțin adinei. Structura anatomică a seminței. învelișul, format din integumentul extern al ovarului (10), (11), cuprinde 3 straturi: 1. Extern (epiderma) (fig. 5, e), uneori parțial dispărut la maturitate, format din celule ± cubice, cu pereți subțiri, nesclerificați, ± spiralat-îngr o - șați (sp.). 2. Median (fig. 5, m), format din celule alungite în sens longitudinal, 15—25 p în partea mijlocie și 4—8 p la extremitatea seminței, în sens transversal ± izodiametrale 3,0—4,0 p. Pereții îngroșați, sclerificați, brunii, fin și des punctați, perforați, cel extern ondulat în sens longitudinal (fig. 5, &), ± proeminent angular în sens transversal (fig. 5, a), proeminențele corespunzînd cu pereții celulelor stratului extern. 3. Intern (fig. 5, i), format din celule turtite, înalte de numai 1,5 p. Considerații sistematice. Plantele de la Chirnogi sînt identice cu cele din Italia (Verona), văzute în ierbarul de la Cluj; nu s-au găsit însă pentru comparație exemplare din Egipt (loc. class.). Este posibil că plantele noastre aparțin varietății Delilei, găsite și descrise de P. M a g n u s. (9) în Anglia, cu toate că ulterior, A. B. Bendle (12), al doilea monograf al genului, trece această varietate în sinonimie. , Prin dimensiunile lor, plantele din R.P.R. ocupă un loc intermediar între varietatea tipică și var. a. minor Rendle, indicată în Bengal și Birma- nia. în ierbarele din R.P.R. nu se găsesc exemplare din aceste două localități, cum de altfel nu s-a găsit nici specia N. serristipula Maxim. (Bull. Acad. St. Petersb., XII (1868)72) descrisă din Japonia, care după A. B. R e n d 1 e (13) și S. V. luzepciuk (8) aparține aceluiași ciclu. Fig. 1. — Urecliiușele de la baza frunzei : a, Najas graminea; b, N. minor (15 x). Fig. 2. — Partea mijlocie a frunzei: a, Naias graminea; b, N. minor (15 x). > Fig. 3. — Dinții frunzelor : at Najas graminea', b, N. minor (110 x). Fig. 4. — Sămînță de Najas graminea (40 x). Fig. 5. — Structura anatomică a seminței de Naja,s graminea : a, secțiune transversală; 6. secțiune longitudinală (110 x). Toate figurile sînt desenate la camera clară de C. Constantinescu 216 C. ZAHARIADI 4 BIOLOGIA ȘI SISTEMATICA SPECIEI NAJAS GRAMINEA Najas graminea poate fi lesne deosebită de N. minor, cu care este adesea confundată, prin dinții marginali ai frunzei care sînt foarte mărunți, aproape invizibili cu ochiul liber (fig. 2, a și 3, a) (nu mari și evidenți ca ia N. minor (fig. 2, b și 3, b) și cum sînt eronat desenați de 8. V. luzepciuk (8)), prin urechiușele de la baza frunzei de formă ascuțită (fig. 1, a) și nu rotunjiți-obtuji (fig. 1, b), precum și prin alveolele suprafeței ±izodiame- trale. Specia noastră este numai în aparență asemănătoare cu N. minor; în realitate ea face parte din secția Nudae Rendle (subgen. Pscudonajas Rouy (14)), caracterizată prin lipsa spatei la florile de ambele sexe, pe cînd N. minor are floarea masculă învelită de o spată și aparține secției Euvaginatae Magnus. Caracterele specifice diferențiale arătate mai sus nu pot fi deosebite decît la un măritor destul de mare, așa cum de altfel, a procedat A. B. Rendle în monografia sa. Părerea lui V. P. B o c e a n ț e v și S. Iu. L i p ș i ț (5) după care speciile „bune” (lineoni) trebuie să se deosebească la prima vedere, fără ajutorul instrumentelor optice, ne pare deci cu totul ne justificată. Răspîndirea geografică. Specia N. graminea este larg răspîndită în regiunile calde : Africa de nord, Abisinia, Africa de est, Siria, Iran, India, Indonezia, Japonia, Australia, Filipine, Noua Caledonie; ea este cunoscută în unele regiuni temperate din sudul Europei și chiar în Anglia unde, după părerea lui A. B. Rendle, este cu siguranță introdusă (3), (4), (9). în Italia și R. P. Bulgaria (7), (15), precum și în R. P. Romî- nă pare a fi introdusă o dată cu extinderea culturii orezului și este deocam- dată localizată în acest biotop. UNELE CARACTERE BIOLOGICE în orezăria de la Chirnogi, unde s-a găsit pentru prima dată N. grami- nea, în afară de tratamente pentru combaterea buruienilor se mai fac, începînd cu anul 1961, și unele tratamente de orientare pentru combaterea algelor. în parcelele unde algele au fost combătute aproape total prin anumite substanțe ca pentaclorofenolat de sodiu și sulfat de cupru, a apărut din abundență N. graminea, pe cînd în parcelele netratate, această specie a fost stînjenită și chiar înăbușită de alge. Tratamentele contra algelor au provocat deci fenomenul de compen- sație cunoscut sub această denumire din practica folosirii ierbicidelor în terenurile agricole. în cazul concret de la Chirnogi, compensația a' fost accentuată datorită unei pliviri îngrijite a buruienilor emerse, îndeosebi a speciilor Echinoehloa coaretata și E. phyllopogon. Prin urmare, pentru a evita fenomenul de compensație arătat mai sus, problema combaterii algelor și characeelor nu poate fi separată de aceea a fanerogamelor emerse și submerse. în acest scop este bine să se prevadă în tematica cercetărilor și tratamente mixte cu ierbicide și algicide, precum și experimentarea substanțelor care prezintă ambele proprietăți, ca de exemplu : 1:1' etilen- 2 :2' dipiridium dibromid, 2,6-diclorobenzonitril și altele. 3AMETKH HO BHOHOPHM BhflA NAJAS GRAMINEA, HOBOrO COPHHKA PMCOBblX IIOJIElî B pyMblHCKO.R HAPOflHOÎÎ PECnyBJIUKE - ' PE3IOME ' ■ ", ' Bug Najas graminea ne Gbiit eme oTatenen na pmcobhx hojihx PyMMHCKoft Hapognoii PecnyGnMKu. B Tenore n na pncyuKax ynaaaHti OTJiMHHTeJiBHBie upusuanu 9Toro copunua, no cpaBHenmo c BiigoM N. mi- nor. Najas graminea pacupcoTpauneTcn nnorgac HeoumgaHHOM 6mctpoto:h na ynacTKax, oGpaGoTaHHtix MegnbiM KynopocoM Mim neHTaxnopo^eHOJm- ctbim Harpneivt c pejitro yHHuto»ceHMH Bogopocjieft. Ha1 Taftpi ynacTKax Bogopocjm geiiCTBiiTeJibHo i-icneaaipT, no nx mccto oannUacT N. graminea, KOTOpHft ne CTpagaeT ot stiix npenapaToB. Abtop aagaeTcu peiibiO;naftTM TaKiie npenapaTM, Gjiarogapn kotopmm Moîkho 6mjio 6m MâSeîKaTb HBJieHne noMnencaunii. , ■ /. ■ ■ ■, . OB'bflCHEHHE PMCVHKOB A , ; Phc. 1. — Vhikh y ociiOBainiH nncTa : a — Najas graminea ; b — N. minor (15 x). Phc. 2. — CpegHHH uacTB nucia: a — Najas graminea ; b — N. minor (15 x).. Phc. 3. —• 3y6uH jiHCTteB : a — Najas graminea; b — N. minor (110 x). , Puc. 4. — Ccmh Najas graminea (40x). ' ■ ■ • A.* Phc. 5.—AnaTOMHHecKoe crpoenne ceMesn Najas graminea; a — nonepeHHbift cpea; b—• npogojiBHtiiî epos (110 x). A CON8IDERATIONS BIOLOGIQUES SUR UNE NOUVELLE MAUVAISE HERBB DES RIZERAIES DE LA R.P. ROUMAINE -NAJAS GRAMINEA y RESUME L’cspece Najas graminea Del. est une mauvaise herbe qui n’a pas encore dtc rencontrâe dans les rizeraies de la R. P. Roumaine. Les carac- teres qui permettent de la distinguer des especes voisines, en patticulier de N. minor, sont indiques dans le texte. C’est une plante submergee, qui devient parfois tres abondante ă la suite de traitements contre les algues au sulphate de cuivre et au pentachloro- phânolate de sodium. Le N. graminea rasiste ă l’action de ces 2 substances et tend ă remplacer les algues ă la suite du ph^nomenedit de «compen- satioh». L’auteur se propose de chercher une substance ou un melange qui permettrait d’eviter la multiplication exag&Ae des plantes suhmergâes, en combattant en meme temps les algues. 218 C. . ZAHARIADI EXPLICATlpN DES l/IGURES Fig. 1. — Oreillettes A in basc de la feuille a, Najas graminea ; b, N. minor (15' x). Fig. 2. — Pârtie moyenne de la feuille a, Najas'grqmineax; b, N. minor (15 x). . Fig. 3. — Les dents des feuillcs a, Najas graminea; b, N. minor (110 x). Fig. 4. — Graine de Najas graminea (40x). \ - Fig. 5. — Structure anatomique de la .graine de Najas graminea. a, coupe transversale: b, coupe longitudinale (110 x). , ■' BIBLIOGRAFIE :>. ■ 1. ASCHERSON P., Flora Prov. Brandenbuig, 1864, I, 669. 2. ASCHERSON P, U..GRAEBNER p... Stjnopsis, 1913, I, 562. 3. BA3LEY, Cu., On tlfe ștructure, the occuirence in Lancashue, and the source of ortqin of Na- ' ]as graminea Del., var. Delhlei Maqnus, J. of Bot., 1884, XXII, 262 — 263.' 1 4. BAUMANN E„ V^gdation des Untersees, 1911. 5. BOUAHUEB B. II. li JlRniUMII > C. Kh, If eonpocy 06 oiteMe suda y bucwux pacr menuă, Bot. IKypn., 1955, 4. 6. GRAEBNER P., Najadaceae, in KIROHNER, LOEW u. SCHROETER, Lebensgeschichte der Bldlen- .. ■ ■’pfianzen .Mitteleuropas, 1908, 1, 1, 543. ‘ 7. Hayek-Makkgraf, Prodromus Florae Peninsular Balcanicae, 1932 — 1933, III, 18. 8. lOBEnUVK C. B., Najadaceae, e făcut comparativ, pe vițe altoite și nealtoite (6). \ ELENA NEGREANU și ' COLABORATORI 220 te /■ J -' ' / METODA DE LUCRU V te- < \ ' z ■ Pentru cunoașterea evoluției procesului de maturare a strugurilor s-a folosit metoda : stabilită în lucrările anterioare ale Secției de viticultură (2), (4), (27). îp acest scop s-au notat , fazele feiiologice ca :'dezmugurit, înflorit, pîrgă; de la pîrgă și pînă la cules s-a urmărit coa- cerea strugurilor prin dozarea din 5 în 5 zile a zaharurilor, acidității totale și cîntărirea a 100 : de boabe, probă medie.. - . f , ; Pe baza acestor determinări s-a stabilit data maturității depline a strugurilor, urmă- ' rihdu-se apoi procesul de supramaturare pînă la cules. ; ■ ' , Pentru stabilirea însușirilor tehnologice s-au executat analize fizico-chimice la data < maturității depline a strâguț’ilpr-, conStînd din determinarea următbarelor elemente: greutatea strugurilor ; greutatea ciorchinilor ; greutatea și numărul boabelor; cantitatea de must expri-, , ' mată în greutate și volum ; greutatea-tescovinei; greutatea și numărul semințelor ;■ greutatea pieliței; greutatea miezului; concentrația în zaharufi și aciditatea în must. f: 2 în lucrarea de față prezentăm, rezultatele studiului asupra evoluției ' procesului de maturare a strugurilor și asupra însușirilor lor tehnologice, la 20 de soiuri de struguri pentru masă care s-au dovedit mai valoroase și pot fi înmulțite, pentru a fi urmărite în condiții de producție, cu. scopul' de a fi introduse ulterior'în sortimentul soiurilor de struguri pentru masă, - • • / ■ • ■ < • .'V •' ■•■■■■; CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE - : te' • ■ , ■ • '.te' ‘ , .■ . • ■ ; Colecția ampelografidă de la București, este plantată pe un sol brun-rdșcăț de pădure, luto-argilos, format pe loess, cu conținut în argilă mâi mic la suprafață, dar crescînd treptat în adîncime, din care cauză este puțin permeabil, compact și rece. , • 7 Solul este de fertilitate submijlocie, conținînd’ 0,7—1,9% humus’; 0,07—0,14% azot total ; 30—‘50% fosfor solubil ; 2%' potasiu și 30—55% calciu solubil, pe adîncimea de: la 120 cm pînă la suprafață, < Clima este continentală,, anii 1952—1960 fiind destul de diferiți, cu' i oscilații d.e la an foarte calcbploios (1952) pînă la'răcoros și excesiv de - ploios (1954) sau cald-secetos (1959) (tabelul nr. 1). . ' ’ Temperatura eficace: însumată pe perioada de vegetație activă (aprilie—septembrie) a variat între 1278° în anul 1955 șil 573° în anul 1953. . Anii cu cele’ mai mari ternperațuri în perioada aprilie — septembrie au fost 1953,1954,1957. și lOS&^W^mîhd cel mai rece an a foșt 1955,.apoi'1952 șfel960^^ maipuțin de 1 400°. Precipitațiile îi^JaAi; 19w^^55, aw;dst. excesiv de abundente,' înregistrînd pește 770./mm anual, pp^peșt^bOO mm' în . cursul lunilor aprilie — septembrie;.Anul 1952 a fo^ ploios|£h general,< dar cu precipitații ^puține în cursul perioadei aprilie (^septembrie; anii 1956, 1957 și 1958 ațpfost normali în he*ea ce .priveșteprecipitațiile, iar anii 1953, 1959 și %196O au.fost deficitari atît (îg^perioada de vegetație, cît'și pc tot anul., .• ''Anul 1960 deși pare s^’.fițfa^t, precipitații normale în cursul perioadei// * : de vegetație, acestea ^iî^fost repartizate doar în lunile mai, iunie și îhceputul ' “ lui- iulie; lunile august și septembrie au fost foarte secetoase, din care cauză maturarea strugurilor s-a desfășurat defectuos. 3 ' ÎNSUȘIRILE: TEHNOLOGICE LA. 20 SOIURI DE STRUGURI ■tea __j % - , tabelul nr. 1 . ? . Principalele clemente climatico din anii 1952—• 1960, București Anii' Si0'- . eficace aprilie — septem- ' brie ’1 Nr. bre insolație efectivă S precipitații mm anual pe lunile ' aprilie—- .. sept eih- briez anual pe lunile aprilie — ' septem1 brie anual pe lunile aprilie — , septem- , brie - 1952 5148,9 ' v ■ 3142,5 1312,5 2129,3 1580,3 672 237,9 -1953 3811,2 3403,1 1573,1 : 2186,2 1572,4 455,9 ■■ \ 289,3 1954 3478,4 3381,6 1551,6 1982,4 ' 1577,2 780,7 509,3 1955 3808,5 3108,3 . 1278,3 . 1916,1 1445,1 ■775,6 .520,3 . 1956 3509,0 ' 3324,4 1494,4 2148,2 1597,4 578,9 325,8 1957 ' 3965,4 3366,0 1536,0 1962,2 1436,3 575,7 -.141)3. 1958 4163,0 . 3398,8 1568,8 2263,1 1563,3 548,0 340,2 1959 3988,0 3245,1 1415,1 > , 2086,5 1423,7• .' 48.3,4 272,3 1960 3798,9 3198,6 1368,6 2104,8 1391,9 423,1 350,7 (,‘■3 MM * Numărul orelor de insolație efectivă anuală în anii 1952 —1960 a variat între 1 916 în anul 1955 și 2 263,1 în anull958 ; iar în cursul perioaclei ’ de vegetație pînă la coacerea strugurilor a Variat între 1 391,9 în anul 1960 și 1 597,4 în anul 1956. . / \ - . i / / Condițiile pedoclimatice determină o Creștere viguroasă7 a; viței de vie, o. producție ridicată și susținută, asigurînd coacerea deplină a strugurilor numai la soiurile timpurii, mijlocii și sernitardive. Soiurile cu coacere tardivă și foarte tardivă nu ajung la maturitatea deplină decît în anii normali și călduroși, de-exemplu 1953,1954,195 7 și 1958; aceasta / nu atît din cauza insuficienței resurselor termice, cît mai ales din cauza atacului de putregaț cenușiu, care nupermite îhtîrzierea culesului pînă spre' sfîrșitul lunii octombrie decît în. anii cu toamne dungi și uscate. ' Pentru condițiile de sol și climă arătate, dăm, rezultatele obținute ' la următoarele 20 de soiuri de struguri pentru masă care prezintă impor- tanță pentru producție: , . . . < . — Muscat Saint Laurent, Raisin du Saint Pere, Muscat du Jura, Milton, Oiiveite rose, : Raisin de Noel —soiuri create în Franța'; / < ; — Hoclî Jânos, Szent Istvân, Muscat Mathias Jânos diadala, Generai ' Bem, Muscat Thâlldczy Lajos -s- soiuri, create în R. P*, Ungară;., ......... — Duke of -Buccleuch, Muscat dr. Robert Hogg, Muscat Ingranis — soiuri create în .Anglia; - ți '222 ELENA NEGREANU și COLABORATORI 5 ÎNSUȘIRILE TEHNOLOGICE la 20 soiuri,de struguri 4 — Italia, Santa Paula, Roșa menna di vacca — soiuri create în Italia; — Gros Ribier și Perlă mare roșie -r- soiuri cu origine necunoscută; ~ Frumoasă de Ghioroc — soi romînesc din colecția Kauffmann de la Ghioroc (reg. Banat). EVOLUȚIA PROCESULUI DE MATURARE dunoașterea evoluției procesului de maturare a strugurilor este necesară pentru a asigura asocierea justă a soiurilor în sortimente, de producție, mai ales a acelora de struguri de masă, garantînd o maturitate eșalonată ,și acoperind necesitățile consumului intern pe o perioadă cît mai îndelungata. ■ ' . 4© masă prezentate au coacerea strugurilor, diferită. în ngura l esțc redată evoluția greutății boabelor și a concentrației zaharurilor în cursul procesului de maturare .a strugurilor, în anul 1956, la soiurile : Raisin du Saint Ppre, ’căre are coacere timpurie, Muscat du Jura cu coace- rea strugurilor mijlocie și Olivette rose cu coacere foarte tîrzie; '• ' . Pin; figura 1. se vede că maturitatea deplină a strugurilor, marcată prin maximum atins de curba greutății boabelor, a avut loc la' 27.VIII (epoca a IlI-a) la soiulRaisin du Saint Pere j la II .IX (bpoca â* pentru soiul Muscat du Jura ș| abia la 6.X (epoca, a Vl-a) la soiul Olivețțb ' rose.' ■ ■ . v ' ■■ ț ; -• ' ’ Datele privind pîrgă și maturitatea deplină a Strugurilor în anii 1953 —1960 sînt redate în tabelul nr; 2, din care se constată că soiul Muscat Saint Laureht intră cel mai devreme în pîrgă, începînd din luna iulie, și ajunge la maturitatea deplină de cele mai multe ori în a doua jumătate a lunii septembrie. ' Soiurile Raisin du Saint Pere și H'ock Jânos necesită cel mai mic număr de zile de la pîrgă pînă la ■ coacerea deplină. . Soiurile Raisin de Noel și Muscat Ingranis jsînt cele mai tardive; acestea intră în pîrgă abia în a doua jumătate a lunii august, sau în primele zile din septembrie și ajung la maturitatea deplină în ultimele zile din luna septembrie sau în prima jumătate a lunii octombrie (epocile a V-a și a Vl-a). . Tabelul nr. 2 Frecvența Intrării în pîrgă și a maturității depline a strugurilor în anii 1953—1960, București . Nr. . crt. 'Denumirea, soiu'ui * • ‘•'■ ■' l ' '■ .. Pîrgă Maturitatea deplină 16-31 VII 1-15 VILI 16-31 ivni 1-15 ' IX 16-31 VIU 1—15 IX 16-30 IX 1-15 X ' . 1 Muscat St. Laurent ' ■ 7- ' ; 2 <2 Raisin du St. P6rc ■ 4 , 2 - i 1 4 ) . 3 Hock Janos 4 2 5 : 4 Frumoasă de Ghioroc 2 ■,4”'< <.■1; 7 5 5 Muscat du Jura 2 5 f). • 1 . 6 Miiton - > . 2 5 . 2 4 . V ' Szcnt Istvân 1 ' 4 1. ’4 1 V 8 Mathias Jânos diadala < 1 -. 6 3 2 '. 9 . Duke of Bucclcuch: 1 6 , 1 3 10 General. Bem 3 3 11 Muscat dr. Robert Hogg • l‘ 3.‘ 2 12 , Muscat Thalloczy Lajos 6 ' :6 13; Perla marc roșie ■ 8 1 .3' . 14 Italia 2 :. 1 , . ' 3 ' 15 Gros Ribier O 2 4 16 • Olivette rose - 2 6 2 2 17 Santa Paula 3 2 1 2 18 ' Roșa menna di vadea 2 2 . 1 2 19 Muscat Ingranis ' 1 5 A 6 20 Raisin de Noel $ 1 3 Soiurile Olivette rose, Santa Paula și Roșa menna di vacca,. originare din Italia și sudul Franței, cu aspect deosebit de atrăgător, au coacere tardivă-; la. noi în țară aceste soiuri trebuie cultivate pe dealurile însorite din sudul Carpaților sau în Dobrogea — la Ostrov. în condiții de silvostepă nu pot ajunge întotdeauna la maturitatea deplină.' < ■ ■ Soiurile Szent .Istvân și Muscat Mathias Jânos diadala, create în R.P. Ungară, au de asemenea1 în unii ani coacerea mult întîrziată. Toate.’aceste soiuri de masă întrunesc în general, la data maturității depline a strugurilor, optimum de calități ca aspect și valoare gustativă, is 224 ELENA NEGREANU și COLABORATORI 6 225. ; '7 A astfel incit la data maturității depline se poate executa culesul cu cel mai mare randament. 0 ușoară supramaturare îmbunătățește calitatea strugu- rilor prin concentrarea zaharurilor și uneori prin intensificarea culorii aurii-bronzate a strugurilor albi. O supramaturare mai avansată, în schimb, dăunează îndeosebi aspectului, care constituie una din însușirile cele mai de preț în aprecierea strugurilor de masă. în condițiile de la București, culesul s-a executat între 20.IX și 10.X. % Tabelul nr. 3 însușiri tehnologice Ia maturitatea strugurilor In anii 1954—1960, București Denumirea soiului Pro- ducția medie/ butuc kg Greutatea unui strugure media extreme Greutatea unui bob media extreme COMPOZIȚIA MECANICĂ A STRUGURLOR Studiul compoziției strugurilor este necesar pentru cunoașterea valorii economice a soiurilor de viță și direcția în care ele pot fi va- lorificate cu cel mai mare randament (tabelul nr. 3). Din datele cuprinse în tabelul nr. 3 rezultă că producția de struguri la butuc a acestor soiuri variază în medie între 1,3 kg la soiul Raisin du St. Pere și 3,6 kg la soiul Muscat Mathias Jânos diadala, la hectar revenind 5 900—16 398 kg struguri. Soiurile prezentate au struguri în general mari. La maturitatea deplină, greutatea lor medie variază între 173 și 514 g; cei mai mari struguri se întîlnesc la soiurile Santa Paula (961 g greutate maxiihă), Italia (807 g), Roșa menna di vacca (803 g), Raisin de Noel (700 g), Szent Istvân (636 g) etc. Greutatea medie cea mai potrivită a unui strugure la soiurile de masă, este de 250—300 g; acesteia îi corespund soiurile Gros Ribier, Muscat dr. Robert Hogg, Frumoasă de Ghioroc, Roșa menna di vacca, Muscat Ingranis,. Muscat Thalloczy Lajos etc. Strugurii sînt în general lacși, cu boabe rare sau de desime mijlocie. Procentul de ciorchini este mic, variind în medie între 1,73 la soiul Gros Ribier și 3,86 la soiul Muscat du Jura, care are ciorchinele mai viguros. Procentul de. boabe variază între 96,14 și 98,27. Boabele acestor soiuri sînt mari, crocante, cărnoase, caracteristice soiurilor de masă ; greutatea medie a unui bob la data maturității depline este cuprinsă între 3,46 g la soiul Muscat du Jura și 6,30 g la soiul Italia. Soiurile Santa Paula, Frumoasă de Ghioroc, Gros Ribier și Hock Jânos au greutatea medie a boabelor de peste 5 g. în anii cu condiții favorabile creșterii boabelor, constînd din precipi- tații și căldură suficientă în timpul verii, s-au obținut greutăți maxime de’peste 6 g la soiul Italia (6,5 g) și puțin sub 6 g la soiurile Gros Ribier (5,79 g), Frumoasă de Ghioroc (5,77 g), Muscat Mathias Jânos diadala (5,60 g), Hock Jânos (5,60 g), Muscat Thalloczy Lajos (5,56 g) și Santa Paula (5,20 g). Grosimea pieliței este o însușire importantă pentru soiurile de masă. Cu cît pielița este mai subțire și mai aderentă de miez, cu atît soiurile sînt mai apreciate de consumatori. în această privință, dintre soiurile studiate Gros Ribier, Muscat Thallâczy Lajos, Italia, Duke of Buccleuch, Milton, Muscat Ingranis, Sant^ Paula și Olivette rose au cel mai mic procent de pieliță, aceasta 1 Muscat St.Lau- rent 1,7 2 Raisin du St. Pere 1,3 3 Hock Jânos 1,8 4 Frumoasă de Ghioroc 1,4 5 Muscat du Jura 2,5 6 Milton 2,6 7 Szent Istvân 1,5 8 Muscat Mathias Jânos diadala 3,6 9 Dulce of Buc- cleuch 3,1 10 General Bem 2,5 11 Muscat dr. Ro- ; bert Hogg 2,0 12. Muscat Thalloczy Lajos 1,5 13 Perlă mare roșie 1,5 14 Italia 2,7 15 Gros Ribier 2,5 16 Olivette rose 1,8 17 Sânta Paula 1,6 176,2 3,78 227-74 4,16-3,62. 200,2 3,58 513-147 3,80-3,32 207,4 5,04 . 522,5-100 5,60-4,57 232 5,66 ■ 488-160 5,77-5,57 209 3,46 368-102 3,79-2,88 238 3,60 383-160 3,96 — 2,50 302 4,18 636,5-96 4,88-3,82 244 4,19 390-81 5,60-3,40 173 4,29 377-115 5,13-3,17 319,2 4,98 516,5-250, 5,38-4,57 280 3,59 496-132 4,66-2,93 . 284 4,27 465-128 5,56-3,82 356 4,93 530-208 5,41—4,46 379 6,30 807-180 6,50-6,10 260 5,09 510-160 5,79-4,23 305 3,47 450-180 3,75—3,07- 514,2 5,14 1 961-100 5,20 — 5,04 Pielițe media Miez media Cior- chini media Boabe media Se- mințe media 2,90 3,35 2,77 97,10 96,65 97,23 8,80' 8,41 8,14 2,22 2,45. 1,28 88,98 ' 89,14 90,58 «MM i'Mssh x O 2,58 97,42 7,73 2,31 89,96 '‘1 3,86 96,14 6,38 2,80 90,82 2,62 97,38 '5,67 3,56 90,77 ■ V- ' 7 ‘11 3,07 96,93 6,75 1,70 91,55 13 2,95 97,05 . 7,65 2,36 89,99 , f bl /i 3,36 96,64 5,60 2,65 91,75 2,10 97,90 6,50 1,68 91,82 • - 2,70 97,30 6,06 2,13' 91,81 * r \ ® 2,70 97,30 5,35 2,76 91,89 ■ â 2,63 97,37 6,20 1,^5 92,45 1,75 98,25 5,58 1,25 93,07 M 1,73 98,27 4,93 1,21 93,86: 2,33 97,67 5,35 1,87. 92,78- 2,10 97,90 4,95 1,74 93,31 226 ' ELENA NEGREANU și COLABORATORI Tabelul nr. 3 (continuare) 227 Tabelul nr. 4 1 ’JN 1 Denumirea soiului Pro- ducția medie/ butuc kg Greutatea unui strugure media Greutat ea unui bob media Cior- ch ni medic o/ /o Boabe media % Pielițe jmedia % Se- mințe media % Miez media O/ /o extreme extreme 18 Roșa menna di 1,5 287,9 4,23 3,22 96,78 7,91 2,41 89,68 vacca 803-146 4,57-3,86 19 Muscat Ingranis 2,3 266 4,22 3,30 96,70 5,92 2,63 91,41 391,5-111 300,2 5,20-3,73 4,55 Raisin de Noel 1,4 2,74 97,26 6,74 2,45 90,81 20 700-150 4,86 — 4,26 MARTORI 1 Chasselas dore 3,6 210 1,93 3,6 96,4 10,0 2,7 87,3 2 Muscat de Ham- burg 3,4 325 3,37 2,1 97,9 6,8 7,2 . 2,0 91,2 3 Afuz-Ali 4,9 350 5,23 1,8 98,2 1,4 91,4 constituind în medie mai puțin de 6% din greutatea boabelor. Soiurile Muscat Saint Laurent, Roșa menna di vacca, Raisin du Saint Pere și Hock Jânos au cel mai mare procent de pieliță. Numărul de semințe în bob, la soiurile studiate, corespunde de asemenea cerințelor celor mai exigente impuse soiurilor de masă, avînd în general 1 —2 semințe în bob. Numai soiurile Frumoasă de Ghioroc, Milton și Muscat Thalldczy Lajos au cîte 2—3 semințe în bob. Față de celelalte elemente componente, semințele reprezintă 1,21% la soiurile Gros Ribier și 3,56% la soiul Milton. Compoziția mecanică cea mai avantajoasă, cu cel mai ridicat procent de miez, o are soiul Gros Ribier, la care acesta constituie 93,86% din greutatea bobului și Santa Paula cu 93,31%. Urmează apoi soiul Italia cu 93,07%, Olivette rose cu 92,78%. Perlă mare roșie cu 92,45%și altele. Cel mai mic procent de miez 88,98 îl are soiul Muscat Saint Laurent. Față de soiurile Chasselas dore, Muscat de Hamburg și Afuz-Ali, cele mai răspîndite soiuri de masă în țara noastră, cele 20 de soiuri prezentate arată însușiri alese, depășindu-le ca mărime a bobului, procent de miez ete. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A STRUGURILOR Pe lîngă compoziția fizico-mecanică a strugurilor, cunoașterea compoziției chimice — în cazul nostru, dozarea zaharurilor și a acidității totale în must — este de primă importanță în aprecierea soiurilor de viță roditoare. Zaharurile imprimă strugurilor dulceață, dînd gust plăcut acestora, iar prin acțiunea lor energetică determină valoarea alimentară a lor. Din analiza datelor cuprinse în tabelul nr. 4 rezultă că conținutul mediu în zaharuri, la maturitatea deplină a strugurilor, variază între Greutatea a 100 de boabe, conținutul strugurilor în zaharuri și aciditate totală Ia maturitatea deplină Ia cules La maturitatea deplină La cules Diferen- ța de Nr. crt. Denumirea soiului zaharuri g/1 ■ aciditate totală g/1 greutatea 100 de boabe g zaharuri g/1 aciditatea totală g/1 greutatea a 100 . de boabe g ’ greutate de la ' . maturi- Lalea deplină pînă la cules ' %- ’ 1 Muscat St. Lau- 165 3,3 378,6 170 3,1 352 ■ 7,0 8,9 20,6 1 !■ 6 A . 21,1 ț 7,6 ja i; 3,9 8,2 -. . 0;25 i . . . 7 '-ă 2 2 rent Raisin du St. 166-164 178 4,2—3,0 4,1 416-362 358 208-155 179 3,6—3,0 3,9 3 78 -298 326 3 4 Pere Hock Jânos Frumoasă de 196-170 170,8 4,2-4,0 4,4 380-332 504 194-160 180,2 4,0—3,8 3,9 368-292,3 400 177-164 174 7,0-2,6 5,3 560-457 566,6 194-158 180,5 4,6-2,7 5,1 495-330 530,8 Ghioroc Muscat du Jura Milton 188-158 203 7,0-4,1 6,3 577-557 346 • 198-158 227 . 6,5 —4,Q .6,0 ; 577-472' 273 5 6 230-183 166 6,6-6,0 3,6 379-288 360,3 272-187 180,3 9,2 - 3,6 3,4 320 ; 214 333 175-159 175,6 5,3-Ș,0 3,7 . 396-250 418 185,2-165 189 4,6-2,5 3,4 303-250 ' 401,5 7 8 Szent Istvân Muscat Mathias 196-164 163,4 6,0—2,7 4,1 488-382 419,5 213-172 182,3 3,3-2,7 4,0 410—347 385 9 Jânos diadala Duke of Buc- 179-155 148 5,5—3,4 4,5 560-340 429 228-155 166. 5,0 - 3,2 4,0 495-237 428 cleuch 150-134 148 6,1 -3,8 4,0 513-317 498 183-150 148 6,4 -3,2 4,0 480-310 : ' ■ 498 .. 10 11 General Bem Muscat dr. Robert Hogg Muscat Thallo- czy Lajos Perlă mare roșie Italia Gros Ribier 156-143 173 4,1-3,8 4,1 538-457 359,7 156-143 196,7 4,1 -3,8 3,7 358-457 322 711,7 i < ai-i>:' ■ r 6,5 y 4 ' A-O/; : 15,1 13 13 179-164 157 5,6-3,4 3,7 466-293 427 230-164 177,1 5,1 —2,7 ' 3,4 363-293 '.'.377/ ; 177-134 171 4,8-2,2 4,6 556-382 493 225,6—155 193 4,0—2,0 3,8 417^-354 461 i 14 177-166 178 152,5 9,4—3,8 4,4 4,8 541-446 630 213-170 ■ 179 171 4,5-3,2 4,2 ■ 4,6 . 541-385 , 630 15 650-610 .509 650 — 610 432 156-146 5,3-4,3 579-423 187-154 4,9-4,1 483%382 11 ÎNSUȘIRILE TEHNOLOGICE LA 20 SOIURI DE STRUGURI 229 228 ELENA NEGREANU ?i COLABORATORI 10 Tabelul nr. 4 (continuare) La maturitatea deplină La cules Diferen- ța de Nr. crt. Denumirea soiului zaharuri g/1 aciditate totală g/1 greutatea a 100 de boabe g zaharuri g/1 aciditatea totală g/1 greutatea a 100 de boabe g greutate de la maturi- tatea deplină pînă la cules 0/ /o 16 17 18 Olivette rose Santa Paula Roșa menna di 147 4,8 347 153,9 4,6 347 0 0,77 0,82 1,4 0 2,1 22,8 4,7 177-106 147 6,2-4,0 6,0 375-307 514 177-106 156,3 6,2-4,0 6,0 373-307 510 170-124 169,3 6,9-504 4,4 520 - 504 423 177-124 169 6,9 — 5,1 3,7 520-500 419,5 19 20 1 2 3 vacca Muscat Ingranis Raisin de Noel Ghassclas dore Muscat de Hamburg Afuz-Ali 177-161 181,4 6,1-3,1 5,1 457-386 422,8 182-153 199 4,5—3,1 4,7 453-386 ,417 194-175 156,3 6,3-4,2 5,7 520-373 455,3 234-175 159,2 6,9-3,0 5,3 520-360 455,3 166-148 177 181 163 7,2-3,0 3,9 4,5 3,8 486-426 Martori 193 337 523 181-121 193 185 171 7,1 -3,0 3,1 3,7 3,7 486-426 189 360 498 147 g/1 la soiurile Olivette rose și Santa Paula și 203 g/1 la soiul Muscat du Jura, majoritatea celorlalte soiuri avînd un conținut în zaharuri apropiat de 170 g/1, conținut suficient pentru strugurii de masă. Aciditatea totală variază în medie la maturitatea deplină între 3,3 g/1 la Muscat Saint Laurent și 6,3 g/1 la soiul Muscat du Jura. Raportul între conținutul în zaharuri și aciditate este în general bine echilibrat, asigurînd gustul plăcut al strugurilor. La cules, care în condițiile pedoclimatice de la București se execută la 5—15 zile după maturitatea deplină, concentrația în zaharuri este mai mare eu cîteva grame la litru, aproape la toate soiurile. Această diferență variază'de la 0 g/1 la soiurile care se culeg la data maturității depline, ca General Bem și Roșa menna di vacca, pînă la 24 g/1 la Muscat du Jura. Aciditatea totală medie variază la cules între 3,1 g/1 la soiul Muscat Saint Laurent și 6,0 g/1 la Santa Paula și Muscat du Jura, fiind mai mică decît la maturitatea deplină cu 0 g/1 la General Bem și Santa Paula și 0,8 g/1 la soiul Perlă mare roșie. Greutatea a 100 de boabe variază la cules între 273 g la Muscat du Jura și 630 g la soiul Italia ; diferența de greutate a boabelor între maturi- tatea deplină și cules variază între 0 și 104 g, în procente revenind la 0 g la soiurile tardive ca Olivette rose, Italia, Raisin de Noel, General Bem și Santa Paula și 21,1 la Muscat du Jura, soi care se coace mai devreme și care are boabele mai mici, astfel că evaporarea prin supramatărafe și deci scăderea greutății boabelor este mai mare. Considerînd în ansamblu datele expuse, rezultă că soiprile studiate prezintă suficiente calități de gust și aspect, avînd și producție în general bună, pentru a fi considerate ca soiuri valoroase de struguri de masă și introduse în cultură pentru încercare în podgoriile din țara noastră, unde cu siguranță vor da rezultate și mai bune decît în regiunea de șilyostepă în care au fost studiate. Se menționează în special soiul Italia, creat de A. Pi r o v a n o în Italia, care întrunește aproape la maximum calitățile strugurilor de masă, cu aspect și gust deosebit de plăcute, depășind soiul Afuz-Ali. De asemenea se remarcă soiurile Gros Ribier, Hock JânoS, Perlă mare roșie, Muscat Ingranis, Roșa menna di vacca, Raisin du St. Pere. concluzii . Soiurile de masă studiate în anii 1952—1960, prezentate în această lucrare, sînt puțin cunoscute în țara noastră. Ele posedă calități deosebite pentru a putea fi recomandate în vederea înmulțirii și răspîndirii, pentru încercare și în alte podgorii ale țării. ; / 1. Dintre soiurile prezentate, Raisin du St. Pere, Muscat Saint Laurent și Hock Jânos au coacerea strugurilor mai timpurie, în cursul lunii august sau începutul lunii septembrie ; cele mai tardive soiuri sînt Raisin de Koel și Muscat Ingranis, urmînd apoi Olivette rose, Santa I*aula și Roșa menna di vacca. ■ 2. Greutatea strugurilor variază între 173 și 514 g, cei mai mări stru- guri fiind întîlniți la soiurile Santa Paula, Italia și Roșa menna di Vacca. 3. Ciorchinii reprezintă în medie 1,73—3,86% din greutatea strugu- rilor, iar boabele 96,14—98,27%; cel mai mic procent de ciorchini fiind înregistrat la soiul Gros Ribier. 4. Boabele sînt mari, greutatea medie a 100 de boabe variind între 346 g la soiul Muscat du Jura și 597 g la soiul Santa'Paula, toate înca- drîndu-se în grupa soiurilor de masă. / 5. Pielița boabelor este subțire sau de grosime mijlocie, reprezehtînd în medie 4,95% la soiul Santa Paula și 8,80% la soiul Muscat Saint Laurent. 6. Boabele sînt cărnoase și crocante, miezul reprezentând 87,56 — 93,86% din greutatea lor totală, cel mai bine constituite fiind soiurile Gros Ribier, Italia și Olivette rose. 7. Semințele, în general 1 sau 2 într-un bob, reprezintă în medie 1,21—3,56% din greutatea baobelor. 8. Conținutul mediu în zaharuri, la maturitatea deplină a strugurilor, variază între 147 g/1 la soiurile Olivette rose și Santa Paula și 203 g/1 la soiul Muscat du Jura. 230 ELENA NEGREANU ți COLABORATORI 13 ÎNSUȘIRILE TEHNOLOGICE LA 20 SOIURI DE STRUGURI 231 La cules, conținutul în zaharuri este cuprins între 148 g/1 la soiul General Bem și 227 g/1 la Muscat du Jura. 9. Aciditatea totală variază, la maturitatea deplină, între 3,3 g/1 la Muscat Saint Laurent și 6,3 g/1 la soiul Muscat du Jura, iar la cules între 3,1 și 6,0 g/1 la aceleași soiuri, în plus Santa Paula. RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCȚIE în urma studiului însușirilor tehnologice a 327 de soiuri din colecția ampelografică a Secției de viticultură de la București, executat în, anii 1952—1960, s-au evidențiat 20 de soiuri de struguri pentru masă, încă necunoscute în țara noastră, care au arătat însușiri valoroase în ceea ce privește producția, gustul și aspectul lor. Pe baza observațiilor asupra comportării acestora în cultură și a analizelor efectuate, se recomandă înmulțirea lor în plantații comparative pe țară, în scopul introducerii lor ulterioare în sortimentul soiurilor de struguri de masă, după cum urmează : — Soiurile care ajung la maturitatea deplină începînd din prima jumă- tate a lunii septembrie, ca : Muscat Saint Laurent, Raisih du Saint Pere, Hock Jânos, Muscat du Jura, Muscat dr. Robert Hogg, Milton, Frumoasă de Ghioroc, Duke of Buccleuch și Perlă mare roșie, pot fi răspîndite în toate podgoriile producătoare de struguri de masă, ca și în regiunile de silvostepă, în jurul marilor centre de desfacere. — Soiurile Italia, General Bem, Muscat Thalloczy Lajos, Gross Ribier și Muscat Ingranis, deși în anii normali ajung la maturitate și în regiunile de silvostepă, se recomandă a fi extinse mai ales în podgoriile din sudul Carpaților. — Soiurile cu coacere mai tardivă, ca Olivette rose, Raisin de Noel, Sanța Paula, Roșa menna di vacca și uneori Szent Isțvân și Muscat Mathias Jânos diadala, se recomandă a fi încercate numai în podgoriile din sudul țării în Dobrogea, la Ostrov și Greaca — Oltenița. Introducerea acestor soiuri în cultură va putea îmbogăți sortimentul strugurilor de masă, sarcină trasată de Documentele de Partid. ■ H3yMEHHE nPOLțECClA CO3PEBAHHH H TEXHQJIOrHHECKHX GBOÎÎCTB 20 MAJIOH3BECTHBIX COPTOB CTOJIOBOTO BHHOTPAftA PE3IOME B paOore gaiorcn peaynbrarbi uay^ennn npogecca coapeBannn n TexnonornuecKnx CBoficrB 20 ManopacnpocTpanennbix b crpane coptob cto- noBoro Bunorpaga na aMnenorpa^nuecKofi KonneKgHM ByxapecrcKoro OTgena BMHorpagapcTBa, nponaBogHBiuerocn c 1952 go 1960 roga. 9to nayuenne nonasano Rennbie KauecTBa arnx coptob b OTHonieHHn mx ypo- mafinocrn ii nanecTBa noJiyuaeMoro BMHorpaga. Ha o6mero paccMOTpeniiH nanoJKenHMX gannbix cncgyer, ’ito utii copra hmciot yCTouHUByio ypoJKafinocrb, mogi>r y hiix i>pymn>te, mmchc- TLie, npMHTnoro BKyca, c HeâonbînnM KonmecTBOM ceMHH, Homnița b SonainuncTBe cnyuaeB Tonnan, no npounan, nenoToprie me oSnagaiQT npnHTHBlM MyCHaTHBIM apOMUTOM. B OCoCeHHOCTK BblgCnneTCH COpT Hrănim, oânagaioiimfi EbigaiomiiMncn KanecrBaMn cronoBoro Bunorpaga n SHa’inTeJibHO npeBocxognmnfi copr A$y3-Anii. CnegyeT raKSKe otmc- thtb copra Tpoc Pn6be, Xok Hnoni, Hepna Gonaman npacnan, MycKaT 9nrpanMC, Poca Menna gn Bauna, Peaen gio Ct. Ilep, obgăgaiomMe BeCbMa HeHHBIMH CBOftCTBaMlI. . : ' Ha ocnoBaimn naSmogeimn aa nx Kynbrypoft n b p.eaynarare npose- gennMX anannBOB, peKOMengyercn nx pauMnomenue B. epaBHnrenbHbix- nocagnax, c penaio nx nocnegyiomero BHegpennn b coprfiMeHT ctojiobmx coproB cnegyiomnMo&paaoM: . ' 1. Copra, nonnocTbio BMapesaiomne, HauHHaH c nepBok nonpBHHjși cenTHSpn, KaK MycKar Cen Jlopen, Peaen gio Ct. Ilep, Xok Hnoin, MycKar gio K)pa, MycKar —p PoSepr Xorr, Mnnaron, QpyMoaca ge rnopoK, JțioK 0$ BiOKKnefini n Hepna Gonbinan upacnau, MoryT Gbim pacnpocTpaHeHbi bo Bcex BHnorpagnnKax, Baipamnnaioiniix cronoBbiîi BMHorpag, a Taume n b necocrenHbix pafionax, b oKpecrnocTHXnpymibjx neiirpoB norpeGnennn. / 2. Copra Hranun, Tenepan BaM, MycKar Tagnonn Jlanoni, Tpoc Pn6be n MycKar 9nrpanHC, xoth b nopManbHHe rogbi BuapeBaior T,aK me n b necocrenHbix pafionax, peKOMengyiOTCH npeiiMymecTBenHQ ggn ioîkhmx npMKapnarCKnX BnnorpagapcKBX pafionoBi. . . G ; 3. Copra c 6onee rioagnnM coapeBanneM, KaK OnnBeTT poa, Peaen ge Moaena, Canra Hayna, Poca Menna gn BaKKai. n game 3enr Hc.TBan n MycKar Marnac Hnom gnagana peKOMengyiOTCH nnnib gn.n tomnbix BHHorpagapcKnX pafionoB unu gnn îfoGpygmn, b OcrpoB. OBLflCHEHHE PHCyHKOB Phc. 1.—■ OBoniogMH npogecca cospeBaiiim Bnnorpaga coptob Pesen gn Ct* Ilep, MycKaT gio lOpa n OnnBeTT poa. Fitiîde du processus de maturation et des propriRtes TECHNOLOGIQUES DE 20 CRPAGES DE TABLE PEU CONNUS DANS LA R. P. ROUMAINE RfiSUME Par suite des recherches entreprises entre 1952 et 1960, sur J’evolu- tion du processus de maturation et sur les propridtds technologiques de differents cdpages de la collection ampâlographique de la Șection de 7 — c. 1027 232 ELENA NEGREANU și COLABORATORI 14 15 ÎNSUȘIRILE TEHNOLOGICE LA 20 SOIURI DE STRUGURI 233 Viticulture de Bucarest, les auteurs presentent les resultats touchant 20 cepages de table, noii repandus dans la R. P. Roumaine. Ces cepages se sont averes de grande valeur en ce qui concerne la production et la qualite des raisins. Considerant les donnâes exposees dans leur ensemble, il en rdsulte que les cepages presentes fournissent des recoltes abondantes; les grains en sont gros, charnus, savoureux, ayant peu de pepins, la peau generale- ment fine, mais resistante; quelques-uns ont un agreable arome musque. Les auteurs mentionnent notamment le cdpage Italia, dont les qualitâs en tant que raisins de table sont exceptionnelles, d^passant celles du câpage Afuz-Ali. Tout aussi dignes d’etre remarquds sont les cepages Gros Ribier, Hock Jânos, Perla mare roșie, Muscat d’Ingranis, Roșa menna di vacca, Raisin du St. Pere, qui tous font preuve de qualites de grande valeur. En raison des observations recueillies sur leur comportement dans la culture et des analyses effectuees, les auteurs recommandent de les multiplier, par des plantations comparative», dans tout le pays, afin de les introduire ensuite dans l’assortiment des câpages de raisins de table, comme suit : 1° Les cepages atteignant la maturation complete â partir de la premiere moitie du mois de septembre, tels que : Muscat Saint Laurent, Raisin du Saint Pere, Hock Jânos, Muscat du Jura, Muscat dr. Robert Hogg, Milton, Frumoasă de Ghioroc, Duke of Buccleuch et Perla mare roșie peuvent etre cultivâs dans tous les vignobles produisant des raisins de table, ainsi que dans les râgions d’avant-steppe, autour des grands centres de vente. 2° Les câpages Italia, General Bem, Muscat Thalloczy Lajos, Gros Ribier et Muscat d’Ingranis, bien qu’atteignant la maturation dans les regions d’avant-steppe ■ au cours des annees normales, sont nâanmoins recommandes ă etre cultives dans les vignobles du sud des Carpates. 3° Les cepages dont la maturation est la plus tardive, tels que : Olivette rose, Raisin de Koel, Santa Paula, Roșa menna di vacca, et meme Szent Istvân et Muscat Mathias Jânos diadala ne sont recomman- dables que pour les vignobles meridionali x ou en Dobrogea, â Ostrov. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. —Rvolution du processus de maturation des raisins des cepages, Raisin du St. Pere, Muscat du Jura et Olivette rose. BIBLIOGRAFIE 1. Blaha I., Ceskoslovenskă Ampelografia, ORÂC, Bratislava, 1952. 2. Constantinescu GH., Criterii noi In stabilirea epocilor de coacere la struguri, București, 1945. 3. — Ampelografia, Ed. agro-silvică de stat, București, 1958. 4. CONSTANTINESCU'GH. și NEGREANU EL., Studiul însușirilor tehnologice ale soiurilor de viță roditoare,\Vitis vinifera sativa), Ed. Acad. R.P.R., București, 1957. 5. CONSTANTINESCU GH., NEGREANU EL., LĂZĂRESCU ’ V., POENABU L, ALEXEI O. ȘÎ Boureanu C.i Ampelografia R.P.R.,Ed. Acad. R.P.R., București, 1959-1960 6. CONSTANTINESCU GH., NEGREANU EL., ALEXEI O., BOUREANU C. și BARI T., Studiul comparativ al soiurilor de vițe roditoare altoite și pe rădăcini proprii. Lucrări știin- țifice I.C.H.V., 1958—1959, Ed. agro-silvică de stat, București, 1960, 7. Csepregi-ZILAI, Szolbfajtăink, Ampelografia, Mezogazdasăgi Kjiado, Budapesta, 1955'. 8. Dalmasso g., Rapport general sur les raisins de table au IlI-'eme Congris internațional du raisin et du vin, B.O.I.V., 1947, 201. 9. Douarche L., Les raisins de table daris le monde, Gambert, Paris, 1936. 10. GOETHE H„ Ampelographie (Rebenkunde), Berlin, 1887. 11. Hochberg M., Les raisins de table en Palestine, B.O.I.V., 1947, 201. 12. Hogg r., The fruit manual, Londra, 1884. 13. KhpIijiOBA . ., Hpamnan aMnenoepa^un cceepnux paitonoe cunoepâdapemeâ, CenbxoBrMB, Mocnita, 1952. 14. KOHJIAPEB M., KypnEB n., TAHKOB B. n PAnyJIOB JL, AMnejtoepa^ua u 06- Hoeu na nosapemeomo, SeMiiaițaT, Co$nn, 1954. 15. Kopjkhhckuh C., AMnenoepa^ua IfpsiMa, Mocuna, 1910. 16. K'ozma p., Szolomuvelestan, Budapesta, 1953. 17. MAS et PULLIAT, Ampelographie, Paris, 1874-1878, I-III. 18. MATTHIEUX G., Rapport sur le controle de la maturite des raisins de table, Avignou, 1936- 19. Molon g., Ampelografia, Milano, 1906, I—II. ' 20. Heheuheb H., AMneaoepa^ua, Co$hh, 1942. 21. HEPPyn M. A., AMnejioepa^ua CCCP, MocKBa, 1946. 22. Odart c., Ampelographie universelle, Paris, 1879. 23. Oraman N., Les varietes des raisins de table de la Turquie, B.O.I.V., 1947, 201, 24. IlEHEB IțB, AMnenoepa/fiua, Bpaița, 1930. 25. PIROVANO A., Les raisins de table en Italie, B.O.I.V., 1947, 201. 26. Tamatro D„ Vve da tavola, Milano, 1915, ed. a 2-a. 27. Teodorescu Șt. și Negreanu el., îmbunătățirea metodei pentru urmărirea procesului de maturare la struguri, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, 1956, III, 1. 28. Viala P. et VBRMOREL V., Ampelographie, Paris, 1902—1910, I-VII. 29. » * , Vinohradnicka prirucka, ORÂC, Bratislava, 1952- 30. , • , Raisin de table. B.O.I.V., 1946, 119-, 180. 31- , * , AMnenoepa^usi CCCP, MocKBa, 1946, 1955. VARIABILITATEA SUPERFICIALĂ A ORIZONTULUI CU HUMUS AL SOLULUI IN PĂDURI DE QUERCINEE ȘI IMPORTANȚA ACESTEIA IN PROCESUL DE SOLIFICARE : DE .. ■ C. D. CHIBIȚĂ : / MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R; , . S. BUTUCELEA, V. MEHEDINȚI și ȘT. ORENSCHI Comunicare prezentată in ședința din 14 noiembrie 1961 Procesul ;de splificare sub pădure se caracterizează în mod deosebit prin localizarea puternică a bioacumulărilor (humps, elemente nutritive, structură, porozitate largă ș.a.) în partea superioara a profilului de sol, în special în primii 5 —15 cm ai acestuia (2). în această parte a profilului de sol se exercită mai puternic influența litierei, a rădăcinilor arborilor și a plantelor ierbacee, a organismelor animale și a microorganismelor din sol, precum și aceea a factorilor atmosferici; tot aici se resimt mai puternic procesele de degradare a solului de pădure prin îndepărtarea litierei, îndesare, eroziune, incendii etc. Cercetările noastre detaliate în soluri brun-roșcate și cernoziomuri puternic levigate din păduri de quercinee (șleauri în diferite faciesuri și cerete, gîrnițete, cereto-gîrnițete cu subarboret întrerupt) au constatat o mare variabilitate a caracterelor solului în această parte de importanță excepțională a profilului. Această variabilitate se constată în: grosimea suborizontului superficial Am, cu acumulări de humus de tipul mull, structura, așezarea și culoarea primilor 10^15 cm- ai orizontului A. Uneori Am are o. grosime de 10 —15 cm, alteori numai de 5 cm sau chiar mai mică, cu un conținut ridicat sau moderat de humus. Ca urmare, partea superioară a orizontului cu humus se poate prezenta foarte închisă la culoare (brună-negricioasă, neagră-cenușie) sau brnnă-gălbuie, brună- cenușie, bine structurată glomerular sau mai grosier structurată, foarte 236 C. D. CHIRIȚĂ și COLABORATORI 2 VARIABILITATEA SUPERFICIALA A ORIZONTULUI CU HUMUS AL SOLULUI, , afînat așezată și bogată în pori largi sau mai îndesat așezată, îndeosebi sub nivelul de 5 cm. Trecerea sub orizontului Am spre următorul este treptată, cînd grosimea acestuia este însemnată și conținutul de humus ridicat, structura bună și așezarea afînată; această trecere este mai repede, bruscă deseori, îndeosebi atunci cînd grosimea lui Am este relativ mică și urmează un suborizont îndesat, sărac în humus, de culoare deschisă. Aceste diferențieri în partea superioară a orizontului cu humus sînt uneori mai slabe, alteori mai puternice, uneori mai frecvente — de la un pas la altul sau chiar de la un dm la altul — alteori mai puțin frecvente, apărînd la depărtare de 1 —2 m, cînd sînt în general și mai slabe. In general, în pădurile de șleau îndelung pășunate și cu circulație activă a omului,, variabilitatea este mai mare. De asemenea, în aiborete de cer și gîrniță, suprafețele cu sol înierbat și bătătorit se deosebesc net de acelea de sub tufele de păducel și corn, cu bioacumulări mult mai puternice. Cercetările executate de noi asupra solurilor brun-roșcate de pădure din Cîmpia Romînă au constatat că această variabilitate superficială a solului este însoțită de diferențieri însemnate în întregul profil al solului, constînd în lipsa sau în manifestarea variat de intensă a proceselor de podzolire secundară (argilo-iluvială). Această constatare deosebit de importantă este de natură să indice că diferențierile din partea superioară a orizontului cu humus nu sînt numai de natură fizică și morfologică, ci pot fi mult mai complexe, cu modificări în însușirile fizico-chimice și biologice, care la rîndul lor cau- zează schimbări morfogenetice în restul orizontului cu humus al solului. Cauzale acestei variabilități a solului în pădurile de quercinee men- ționate sînt multiple. Cea mai importantă este influența bioacumulatoare diferită a diverselor specii lemnoase asupra solului, care cauzează o dife- rențiere cantitativă și calitativă a litierei pe spații mici. Astfel, influența speciilor de quercinee este mai slabă decît aceea a teiului, a carpinului, a frasinului, a păducelului, a cornului și a altor arbuști. La fel, influența bioacumulatoare a diverselor plante din pătura ierbacee este sensibil diferită. Așadar, compoziția, structura și consistența arboretelor sînt un prim factor al acestei variabilități pe spații mici a solului de pădure. Condi- țiile locale de acumulare sau îndepărtare, de afînare sau îndesare a litierei, abundența faunei ce devorează resturile vegetale și afinează partea superi- oară a orizontului cu humus, expunerea solului la vînt, soare și la loviturile ploii, dar mai presus de toate îndesarea superficială neuniformă a solului prin staționarea și circulația prelungită în pădure a animalelor (pășunat) și a oamenilor, depozitarea șl — uneori — scoaterea materialelor lemnoase și alte acțiuni mecanice. Pentru cercetarea acestei particularități importante a solurilor din pădurile de quercinee amintite, în păduri de șleau din Cîmpia Romînă s-au săpat în numeroase locuri șanțuri de lățimea și adîncimea unei casmale și pe pereții acestora s-au urmărit variațiile de culoare, structură, așezare etc., pe adîncimea 10—15 cm. în arborete de cer și gîrniță cu subarboret de păducel și corn, locurile de cercetare s-au ales sub tufele de arbuști; în solul înierbat din apropierea lor și, excepțional, în locuri deosebit de bătătorite prin circulația în pădure. Probele de sol s-au ridicat în strucimă' și așezare naturală, cu ajutorul unor cilindri de 100 cm3. Primele cercetări, cu caracter orientativ, s-au executat în primăvara anului 1958, în patru puncte din pădurea de șleau Snagov, situate pe sol brun-roșcat tipic și incipient pînă la mediu podzolit. Rezultatele acestor cercetări, trecute în tabelul nr. 1, arată pentru nivelul de 5—15 cm al Tabelul nr. 1 Datele cercetărilor din pădurea Snagov (primăvara 1958) ■ . ’ Puncte de cercetare Nivele cm pH Humus % S me/100 g sol T-S me/100 g sol T me/100 g sol ■ V % în apă în K Pentru fiecare categorie de porozitate s-au stabilit date medii corespun- ^ătoare în conținutul de humus, bazele de schimb S, gradul de saturații • în baze V; iar pentru fiecare categorie de S și V s-a stabilițj^onținutul mediu de humus La calculul datelor medii s-am exclus valorile^excepțio- ; nale, prea depărtate de/;cple frecvente ^4% ' . în graf'cele din îfijgiM se. prezintă relațiile astfel obținute ' între caracteristicile ftieriționațe. Relațir â'Se'niahătoare există întfe aceste* ș caracteristici și greutatea ^olumetricap dată; fiind relația practic liniară stabilită.între variația acesteia și aceea a porozității totale /fig. 9). Rezultatele expuse în tabelele și graficele prezentate exprimă în mod evident'^paralelismul Existent: între bioacuipulările- fundamentale din partea superioară a orizontului cu humus : conținutul .de humus, porozitatea (măiprecis porozitatea necapilară, biogenă) și bazele' de schimb 1 — precum și paralelismul dintre acestea și 'caracteristicile fizico-chimice care Exprimă în mare parte stadiul de evoluție morfogcnetică a splului: , aciditatea actuală și cea potențială și gradul de saturație în baze a com- plexului adsorptiv. . Creșterea bipacumulării de humus .de tippl mull,/dej structură glo- merular-ă Și porozitate .necapilară, idatorite influenței-sporite; a formațiunii vegetale în evoluția solului, înseamnă nu numai îmbogățirea solului în humus bun, azotj■ bazo de schimb și alte elemente nutritive, intensifi- carea activității biologice, ameliorarea regimului de. aer, apă și coeziune tocmai în partea superioară, cea mai intensiv folosită de rădăcinile absor- bante ale arborilor, ci și ameliorarea însușirilor - 1 ;,l solubili după decalcificare 2 total . agresivi 1 a - direct solubili 1 solubili după ; decalcificare 2 total 'piunnmf'bv: । Ac. fulvici 1 <0-5 : afînat . 6,16 3)57i 11-, 79 4,06; .15,85 .6,41 ■5,40 .7,14 18,95' 0,83 8«, •5-10 ii .4,03 2,04, 11,02 £0^5. 21,27 7,14, 6,79, s9,61 23,5.4; ,10,90, 3 ( ! 1 0—5 ■îndesat 5,46 3,15' 10,82 ' 6,53' 8,02 17'35 6,85 6,31 ’ '7,65 20,81' 0,83 4* 5-~10‘ ii • 2,71 1,57 8,21' 16,23 9,43 3,31: 12,16 24,90 0,65 5 0—5 afînAt 5,54 3,21 7,ST 6,69 14,26 6,16' ■ 7,13 ; 4,51 5,63 16,30 0,88 6 5v-10 •4,16 2,41 6,26 9,75 16,01 3,19 15,31 : 25,63 ■0,62 7 0-5 îndesat 5,54 3,21 8,13 5,95 14;08 20,66 6,88.' 8,33 3,36 11,58 21,82 .0,64 8 ,5-10 3,11 1,30 9,05 D-61. . 5,00 11,94' 25,27 „0,81. 9 0-5 afînat 6,17 3,58 9,44 ' 4,46 13,90 6,17 7i06 5',97 19,20 0,72 10 5-10 '4,'12 2,39 12,84 ! 6,31 19,15 8,33 11,38' 9,38 : 29,04' 0,65 11 6-5 îndesat 4,43. 2,49 6,41 : 4,45 6>9 10,86 5,50 46,82 1,80 24,12 0,46 12 ,5-10 2,68 1,51 6,88 13,47 6,68 12,05 4,63 23,36 0,57 13J 0—5 ' afînat ' 7,10 ; 3,95 5,82 • 5,76 11,58 5,03 ; 6,27; 6,98 1,20- 43,21. 16,89 0,87 14 5-10 4>95 2,87 6,30 . 6,44 12,74 .4,63 . 5,99 0,75 15 0—5 îndesat' 5,08 2,94 7,21 4,18 6,45 11,69 4,72 ; 7,58 ' U" • 6,42 18,72 0,62 16 5-10 a 2,87 1,61; 8,38 14,83 6,77 8,69 8,32 23,78 0,63 17 0 — 5. afînat. 7,50 4,17 6,28 5,53 11,81 4,74 7,86 3,90 .16,50 0,71 18 5-10 -ii ,4,35 2,44 9,87 6,10 15,97 5,16 13,15 5,60 23,91 0,73 19 0 — 5 îndesat 6,97 3,88 9,17 . 4,45 13,62. 4,35 14,56 0,57 19,48 0j69 20 5 —io ■ ii 3,59 2,02 11,18 4,85 16,03 6,63 ‘12,97 4,25 23,85 0,67 244 > C. D' CHIRIȚĂ și COLABORATORI - j : - < 10 . 11 VARIABILITATEA SUPERFICIALA A ORIZONTULUI CU HUMUS AL' SOLULUI ■ i —_— l^riiq^de tipul menționat mai sus înseamnă în esență garanția păstrării sănătoase a solului de pădure și a creșterii nivelului de fertilitate a acestuia. ■ 7 Efecte inverse, cu prelungiri adînci în profilul de sol, se produc prin îndesarea' superficială a solului (scăderea porozității largi, necapilare) ■Și âcad^ea conținutului de humus: . sărăcirea solului în elemente nutritive accesibile; ■ înrăutățirea regimului de aer, apă și coeziune; > ■ creșterea acidității; > , scăderea gradului de saturație. în baze; , , v .. începerea și înaintarea proceselor de pseudogleizarc și podzolire. ; î ■ ^epsțe, procese sînt datorite în primul rînd agravării regimului de a^ăsșiâ aer în partea superioară a profilului de sol, îndeosebi îmbibării periodic^ exagerate a acesteia cu apă, insuficienței aerației și — ca urmare— predominării prelungite a proceselor anaerobe în biologia solului. în ase- menca cQndiții au loc nu numai procesele alternative de reducere — oxi- date,și levigare a fierului și manganului în stare redusă (1), (3), ci ș' înră- utățițea naturii calitative a humusului (2), (3); v - Datele djn tabelul nr. 3 exprimă sistematic creșterea procentuală a acizilor fuțvici față dd acizii huminici în compoziția humusului, o dată cui șcăderea conținutului de humus — deci și a porozității. Creșterea frac- țiunii 1 a de acizi'fulvici — agentul principal al podzolirii — nu apare în mod sistematic, din cauza mobilității mari și — astfel — a ușurinței cu care aceasta este 'expusă'levigării. ! Rezultatele de mai sus conduc în concluzie la constatarea că stratul de litieră împreună cu partea superioară cea mai superficială a orizontului cu humus a solurilor de pădure condiționează, prin jocul bioacumulărilof, însușirile fizico-chimiee și biologice, nivelul fertilității și evoluția morfo- genetică a acestor soluri. . - Reiese clar din această constatare concluzia că acțiunea de înde- sate superficială a solului de pădure prin staționarea și circulația excesivă . a oamenilor și animalelor, împuținarea și îndepărtarea litierei, extragerea speciilor amelioratoare de sol din arboret, îndepărtarea subarboretului etc. trebuie considerată nu numai ca o degradare strict fizică, de coeziune, a solului, ci ca o sursă fundamentală a degradării complexe a solului sub raport productiv și morfogenetic. De aici reiese pentru silvicultura rațională obligar tivitatea evitării acestor cauze de degradare a solului de pădure, precum- și k aceea a intensificării măsurilor de sporire a bioacumulărilor menționate; nOBEPXHOCTHAH M3MEHHHBOGTE ryMYCHOrO P0PM30HTA nOHBBI flYBOBBIX JIECOB M EE 3HAHEHWE nODBOOBPAȘOBATEJlbHOrO HPOIțECCA ' ' - ' • - • ' ■- . \ ... . -.1 "■ 1 - PE3IOME ; IIogpo0HMe nccjiegOBaHHH MopipoJiornn n iJ)H3nbo-xnMMHecKiix‘ n 6iioJiorMnecKnx cboîîctb hohbm gytioBbix jiecoB paBiinimoh bohm c tuiim’i- hhmh npacHOBaTO^ypHMn, 'b pasnuunofi CTeneun BMmejioneHnBiMM, nog- saMM h cujibho -BLnueJiOMeHHMMii HepHOseMaMii noKasajni cymecTBoBaHne 3HauMTeJiBHoh n3MeHHHB0CTM na HedojibniHX yHacTi.ax 3tmx cboîîctb b Bepxneft nacȚH ryMycoBoro ropUBouTa, npegcTaBjieHHbie aHaaHTM’iecKMe aamiue, 1 rpa^nKii ii nadaio- gCHHH 3a IIOHBeiIHblMn npO^MJIHMH nOKaBbÎBălOT, HTO B 0CH0BI10M HOBCpX- iiocTHoe ynjioTHCHne BToro ropnaoiiTa na npoTHîKeiiMHnepBLix 10——15 CM n ana^MTejibuoe cHnsnenHc cogepinamin ryiuyca conpoBoiKgaiOTcn yxyguieHMCM Bognoro m BO3gyninoro pe?KHMa romb, noBMineiineM mx KMCJIOTHOCTH, yMeHbHICHMCM COgCpîKaHMH oGMeiIHMX OCHOBaHMft, CHMîKe- hhcm MMKpoSMOJiorMHecKciî geflTeJibiiocTM-, yMeHbinenneM cooTiioineiinn ryMMHOBbie KMCJIOTbl/^yJIbBHHOBMe KMCJIOTM M nOHBJICHMeM H paaBMTMeM npoițecca rjiHHMCTO-MJijnoBnajibHoro onogoojinBaHMH. VnasuBaTcn npnHMHM 3Toft Mop^oreneTM'iecKoii gerpagaițnn Jiec- uofi nouBH (b nepByio onepega, MexaHMuecKne BoageitCTBim, BaiaMBaiomiie ynJiOTHeHne, saTCM yMenbuienHe KOJiuqeCTBa BMgoB aKKyMyjiMpyTonțnx Smoc b no’iBe), m peKOMengyeTcn ycrpaiieHne 3tmx npnu»H gjiu coXpa- neniiH na HagJieîKaigeM ypoBiie naogopogna Jiecnoft nonBbi u npegOT- BpamemiH npoițecca onogsonnBaunH. OKTbflCHEHME PHCyHKOB Phc. 1. — JțnHaMHKa aMMOHM$nnagHH (aMMoimii, nupaHieiiiiMii b cm3 h/50). Phc. 2. —7 Akthbhoctb genjironosM. Phc. Jk —• SnaHMaTH'iecKaH geHTejibiioCTț. Phc. 4. -^-CooTHomenne Me)Kgy.o(>meii nopoanocTLio ij cogepmaiiHeM tyMyca. Phc. 5.-r- GooTHomeHHe Me)Kgy ..o,(5igeit iioposnocTbio h cogepiRaimeM .oOmgh- HLIX OCHOBaiIHÎi. * Phc. 6. — CooTiiouieiiMe MeiKgy o6meii iiopo3iiocTi>io h CTeiieiitio iiacunțeiiHocTii OCHOBaHHHMM. . Phc. 7.—.CooTiioiiieiiHe MeiKgy cogep5KanneM ryMMyca h cogepîKaHHeM 06- MCHHI.IX OCHOBaHJlii. * .... Phc. .8.-—CooTiiomeHHe MeiKgy cogepaiauncM ryMyca h CTcnentio Hacunțen- . HOCTH OCIIOBaHHHMH. Piiq. 9. — CooTiiouieiiMe MeiKgy offigeii nopoSîiocTbiQH o6î>cmiimm bccom. VARIABIIjITE SVPERFICIELLE DE L’HORIZON A humus . > DU SOL DES FORfîTS DE QUERCTNEES ET SOK IMPORTANCE DANS LE PROCESSUS D’EVOLUTION DU SOL , RESUME Des recherches d6taill6es sur la morphologie et les propridt^s phy- sico-chimiques et biologiques du sol des forets de quercin^es, de la r6gion de plaine,-aux sols brun-rougeâtres typiques et diversement podzolis6s et'chernozems fortement lessivds, ont mis en Avidence, dans la pârtie 246 C D. CHIRIȚĂ ji COLABORATORI 12, --------------------------------------------------------------------------------f supbrieure de l’horizon â humus, l’existepee d’une importante varia- bilitd de ces propridtbs, sur . de tres petits espaces, Les donndes analytiques et les graphiques prbsentâs, ainsi que leș pbservations iaites sur les profils de sol .onLprquv^ qu’en g^ndral Iq tasse- ment superficieL de cet horizon — dans les 10 ă 15 premiers centime- tres et la baisse sensible de lâ teneur eh humus sont aecompagnds d’un ddreglqniept du regime de l’eau et de l’air, d,e l’augmentation de l’aci- . djt6, de la diminution des bases d’dchange et ele l’activitâ microbiologique, de la, baisse du rapport acides humiques-acides fulviques et de Pappa- ritipn: d’un .prpciessus âvolutif de podzolisation argilo-illuviale. ’ < . ; Les auteurs appoTtent des prdeisions touchant les'causes de cette ' ddgradation morphogândțique du sol de forât. (en premier lieu, les actions m6cpiiques de tasseinept, puis la diminution du nombre des especes fqrtement bioaccumulatrices dans le sol); ils recommandent d’âliminer . ces causes, afin de conservei le sol des forets en de bonhes conditibns de fertilitb et d’entraver le processus de podzolisation. EXPLICATION DES FIGURES - Fig. 1.-- Marche de l'âttimdhisatibn; en cm3 SO4H2 n/50); Fig. 2; — Activită des micro-organismes cellulolitiques. Fig. 3. — Activite ,enzymatique. .-z' Ffgl 4. — Relations hâtre Tăporositâ totaleCt/fa teneur en-humus. - - Fig. 5. Relations ențre la porosite totale'ht lă țerieur -eh bases d'hchange. Fig- 6,Relations entre la. poro&tb totale etle ddgfâ de saturation en -bases; Fig. 7. —' Relations eritle lâ teneur en humus et la teneur en bases d’hchange. ’ Fig.’ 8- — Relations elitre la teneuh en liumus et ic degrh de sathration en bases. :Fig. 9. — Relations ențre la porosith totale et le poids volumhtrique. BIBLIOGRAFIE 1. ■ cbbnbșov N., ,Qgntribu(iun,i la cunoașterea chimismului genetic al solurilor cu orizont de ' acumulare d argilei.1 Podzolul de depresiuni, Bul. Fac. de agron. București,' 1954, 3^ ~ 2. chibiță C., Influența 'generală și diferențiată a pădurii asupra formării și evoluției solului, j ' Anal, rom.-sov., seria silvicultură, 1958. - - 3, yĂBKOV S. P.,^Dynamique săisonniire de certains processus dans le sol, Rapports du VLăme . , Congres de la Science du sol; Paris,'1956. I RECENZII ' MILOSLAV VAYRA și colaboratori,' Kniha o ovocnem stromu . (Cartea despre ’ poniii fructiferi), Statnizem'edelske nakladatelstvi, Pragâ, 1961, 454 p., 141 fig. în a doua jumătate a anului 1961 a apărut la Pragâ, în Editura agricolă de stat, un \ * tfata't de pomicultură, redactat de ing. Mdoslav Vavra, conferențiar la Facultatea de horticultură - din Brno-Lednice, în colaborare cu mai mulți specialiști, i ' în lucrare se analizează cele mai importante probleme teoretice și practice ale pomicul- turii contemporane. în afară de introducere, materia este împărțită în 11 capitole. — în capitolul I se tratează importanța culturii pomilor din punct de vedere economic și decorativ. Un spațiu1 foarte larg se acordă compoziției' chimice a fructelor, scoțîndu-se în evidență deosebirile ce există între acestea după conținutul în zahăr, acizi, substanțe minerale, pecține, proteine etc. Un loc deosebit este rezervat rolului pe carc-1 au 'fructele în alimentația oamenilor, ca sursă de vitamine. în această privință se reproduc numeroase date privind conți- nutul fructelor în vitaminele A, B1; Ba și G. ' în acest capitol se face și o caracterizare sumară a celor mai importante spepii pomicole, > care1 cresc spontan în R. S. Cehoslovacă. > : ' — în capitolul al II-lea se arată situația de astăzi a culturii pomilor în R. S. Cehoslovacă-, precum și dinamica dezvoltării acestei ramuri de producție, începînd din anul 1934; datele respective se reproduc pe specii și regiuni administrative. îh cadrul acestui capitol se arată producția de fructe pe specii, ani și pe cap de locuitor în R. S. Cehoslovacă și alte țări produ- ; cătoare de fructe. în continuare se arată situația pomiculturii în Uniunea-Sovietică, țările de owdemocrație populară, precum șt în celelalte țări de pe glob cu sector pomicol dezvoltat* într-unul \din paragrafele respective se face, caracterizarea corespunzătoare a sectorului pomicol și din țara noastră. — în capitolul al IlI-lea se descrie sistemul radicular și - partea aeriană a pomului din țjpaw punct de vedere morfologic și fiziologic.* După ce se dau noțiuni sumare de citologie și histologie, ^/' hlucrarea se ocupă de cunoașterea principalelor organe ale pomilor și arbuștilor fructiferi. în 'acest scop se analizează și se caracterizează rădăcina, tulpina, ramurile, mugurii, frunza, floarea -’v- , și fructul. tiss Capitolului se ocupă de problema creșterii și rodirii speciilor fructifere în "lumina biologiei miciuriniste. , ' La caracterizarea sistemului radicular și a părții aeriene se acordă o importanță deosebită f .cunoașterii funcțiunilor fiziologice pe care le îndeplinesc diferitele organe, în scopul stabilirii ‘ - celor mai raționale măsuri agrotehnice. sj-wj în capitolul al IV-lea seTratbază pe larg problema producerii materialului sădjtor în , pepinieră. Aici se caracterizează principalele specii pomicole folosite* ca portaltoi în pepiniere 248 RECENZII 2 3 RECENZII 249 și se dau noțiuni asupra înmulțirii pomilor prin semințe șl pe cale vegetativă. După ce se spe- cifică toate amănuntele tehnice legate de obținerea puieților și marcotelor portaltol șl de pro- ducerea pomilor altoiți în școala de formare, se arată pe scurt lucrările legate de scosul, sortatul, stratificatul, ambalatul și transportul acestora la locul de plantare. Tot aici se dau noțiuni foarte sumare șl asupra înmulțirii vițel de vie. — în capitolul al V-lea se analizează modul cum reacționează speciile pomicole la factorii externi: lumină, căldură, aer, apă și elementele nutritive din sol. Pentru fiecare din acești factori se arată cerințele speciilor pomicole și se precizează influența căldurii șl frigului asupra rădăcinilor, ramurilor, mugurilor, florilor și fructelor. Concomitent, se arată influența pe care microorganismele din sol o exercită asupra repartizării sistemului radicular și în general asupra creșterii și dezvoltării speciilor pomicole. Pe baza cunoașterii cerințelor ecologice ale pomilor, la sfîrșitul capitolului se tratează sumar și problema raionării acestora în condițiile din R. S. Cehoslovacă. — îri capitolul al Vl-lea se tratează problema înființării .livezilor. în acest scop se caracte- rizează speciile pomicole după gradul de fertilitate și sterilitate, se arată polenlzatorii pentru diferitele specii și se reproduc liste de soiuri recomandate pentru condițiile din R. S. Ceho- slovacă. Noțiunile respective se dau și pentru vița de vie. în continuare, se acordă o atenție mare problemei privind alegerea locului și organizarea terenului și se descriu din punct de vedere tehnic lucrările premergătoare și de plantare a pomilor. — în capitolul al VII-lea se tratează în general despre măsurile agrotehnice aplicate în livezile de pomi. în primul rînd se analizează problema tăierii de formare, de rodire, de corecție și de reîntinerire a pomilor. Pentru toate cazurile se arată influența aplicării lor asupra creșterii și rodirii. Paralel cu descrierea tăierilor clasice, lucrarea cuprinde și diferite sisteme noi de tăiere, aplicate în plantațiile de. pomi pitici, altoiți pe portaltol vegetativi. în continuare se tratează despre întreținerea și lucrarea solului în livezi, se scot în evidență avantajele șl dezavantajele pe care le prezintă ogorul negru, mulcirea solului, culturile de acoperire și înțelenirea. Se arată de asemenea influența pe care o au asupra creșterii și productivității pomilor sistemele de între- ținere și lucrare a solului, epoca și adîncimea la care se execută lucrările, aplicarea îngrășă- mintelor de bază și suplimentare, precum și a irigațiilor. — în capitolul al'VIH-lea se tratează problema înființării plantațiilor de coacăz, agriș, zmeur, mur, căpșun și de viță de vie și se arată agrotehnica ce se aplică în culturile respective. — în capitolul al IX-Iea se caracterizează principalele boli criptogamice și cei mai pericu- loși dăunători ai pomilor și arbuștilor fructiferi șl se arată cele mai eficace metode și mijloace de combatere a lor. Tot aici se indică măsurile ce trebuie luate în timpul aplicării tratamentelor pentru apărarea albinelor de acțiunea toxică a insecto-fungicidelor. — în capitolul al X-lea se tratează despre recoltarea, sortarea, ambalarea, transportul și depozitarea fructelor, în vederea păstrării peste iarnă. — în capitolul al XT-lea se expun probleme de ordin economic privind organizarea, normarea și retribuirea muncii în sectorul pomicol și se dau amănunte tehnice asupra întocmirii planului anual de muncă și de producție. La sfîrșitul lucrării se reproduce o listă bibliografică cuprinzînd 125 de titluri ale unor lucrări valoroase de specialitate. Lucrarea se încheie cu un index al autorilor și un index al speciilor și soiurilor de plante pomicole. . în ansamblul ei lucrarea tratează cu competență numeroase probleme care se ridică în fața pomiculturii, avînd la bază cele mai recente rezultate obținute în institutele de cercetări cehoslovace, din U.R.S.S. și din alte țări, precum și multiplele rezultate din sectorul de producție din R. S. Cehoslovacă. Cu toate eă tratează și cîteva probleme teoretice ale pomiculturii, lucrarea acordă cel mai mare Spațiu problemelor practice și expune pe larg măsurile agrotehnice din livezi care favorizează obținerea de producții mari de Ia un an la altul. Lucrarea este scrisă la un nivel științific ridicat, într-un stil sobru și curgător, în fraze concise și clare. Prin materialul bogat și foarte variat pe care-1 conține, prin îndrumările pe care Ie cuprinde, lucrarea reprezintă un tratat prețios care va contribui substanțial la ridicarea nive- lului profesional al specialiștilor și tehnicienilor din sectorul de producție. Numeroasele fotografii și desene, bine executate, întregesc textul și contribuie la lămurirea problemelor tratate. • Prin faptul că conține un material experimental bogat, lucrarea constituie un tratat valoros pentru cercetătorii din sectorul pomicol, pentru cadrele didactice și studenții din învă- țămîntul agricol și horticol. O recomandăm călduros cititorilor din țara noastră. Prof. Teodor Bordeianu Membru corespondent al Academiei R.P.R. Și Conf. N. Ștefan Candidat tn științe agricole 3OOEKTMBHOCTB y/țOBPEHHH B yC.HOBHRX MOJIflABHH {Eficacitatea îngrășămintelor tn condițiile R. S. S. Moldovenești), MaX- AKajț. , Mo.nnaBCKOft CGP, KwînniîeB, 1961, 124 p. Volumul recenzat in cele de mai jos cuprinde 12 lucrări științifice. — în prima dintre acestea, care poartă același titlu cu volumul, prof. I. G. Dikusar analizlnd problema folosirii raționale a îngrășămintelor minerale, pe baza rezultatelor unui număr mare de experiențe, întreprinse în anii 1958, 1959 și 1960, în diferite colhozuri, ajunge la concluzia că, în urma folosirii îngrășămintelor, se obțin sporuri de 3 740 — 7 440 kg sfeclă de zahăr la ha. îngrășămintele minerale folosite în complex (N,P,K) dau sporurile cele mai sigure, de 5 140 — 6 500 kg/ha, favorizînd obținerea unor recolte totale pînă la 3 vagoane sfeclă de zahăr la ha. De asemenea, pe bază de date experimentale, scoate în evidență rolul deosebit de important al superfosfatului în sporirea producției de porumb. în concluzie, autorul arată că eficacitatea îngrășămintelor depinde în mare măsură de condițiile de sol și de particularitățile plantei cultivate. — în cea de-a doua lucrare cu privire la Stabilirea nevoii mărului tn îngrășăminte după compoziția chimică a plantei și solului, I. I. Kaniveț și V. I. Semina expun rezultatele unei experiențe organizate în 1957 în sovhozul „Frunze” din Tiraspol pe două tipuri de sol ș* trei soiuri de măr : Calvil de zăpadă, Parmen auriu și Renet de Champagne. S-a determinat conținutul în azot, fosfor și potasiu în principalele organe ale mărului și al nitraților, al azotului amoniacal și al formelor schimbabile de fosfor și potasiu în sol. Analiza organelor mărului s-a mai executat și la alte 12 soiuri, în afara celor cuprinse în experiență. Pe baza unui număr mare de analize, autorii au stabilit că starea livezilor de măr diferă foarte mult în funcție de condițiile în căre cresc pomii, de natura și fertilitatea solului,precum ș1 de soiurile cultivate. Autorii scot în evidență faptul că despre starea și productivitatea diferitelor 250 RECENZII 4 . .5 RECENZII 251 soiuri de măr, cultivate pe diferite tipuri de sol se poate judeca după compoziția chimică a mu- gurilor de i od. într-adevăr, cu cît un sol este mai fertil și cu cît elementele nutritive se află într-un raport mai armonic, cu atît mugurii de rod conțin cantități mai mari de azot, fosfor și potasiu, în comparație cu mugurii de rod ai merilor cultivați pe soluri în care elementele nutri- tive se află într-un raport nearmonios. Cunoașterea regimului de apă și de nutriție din sol dintr-o livadă de măr, precum și a compoziției chimice a organelor mărului, constituie cea mai importantă premisă pentru stabilirea sistemelor raționale de folosire a îngrășămintelor în livezile de măr. — în cea de-a treia lucrare referitoare la Conținutul in azot, fosfor și potasiu total tn organele merilor tineri cultivați pe soluri îngrășate și neîngrășate, 1.1. Kaniveț și A. B. Pomeranțeva, pe baza rezultatelor obținute într-o experiență organizată în anul 1958 privind cultura merilor Calvil de zăpadă și Parmen auriu în vase de vegetație, arată că cunoașterea compoziției chimice a țesuturilor și a organelor, mai ales a merilor tineri, ajută la rezolvarea justă a problemei privind nutriția pomilor în general. — în lucrarea referitoare la Rezultatele aplicării în producție la vița de vie a îngrășămintelor extraradiculare azotoase, fosfatice și potasice, O. M. Mihailova, pe baza experiențelor întreprinse în anii 1958 și 1959, arată că în urma folosirii acestui procedeu agrotehnic, se mărește simțitor numărul inflorescențelor, butucul devine în general mai viguros, pe fiecare coardă se formează un număr mai mare de ciorchini, de dimensiuni și cu greutate mai mare și sporește conținutul tn zahăr al boabelor. Sporul de recoltă în experiențele întreprinse de autoare a fost de 2—3 tone struguri la ha, de calitate superioară și cu un conținut în zahăr cu 1,5—3% mai ridicat. — în lucrarea) Influența aplicării îngrășămintelor extraradiculare asupra producției și calității strugurilor, A. L. Eronova, în urma unor experiențe organizate în anii 1957 și 1958 cu aplicarea extraradiculară a îngrășămintelor la soiul Chasselas doră, subliniază că acest mod de folosire a îngrășămintelor permite dirijarea creșterii și dezvoltării, precum și asigurarea nutri- ției plantelor în condiții nefavorabile de sol etc. în condițiile în care a lucrat autoarea, stropirea cu sulfat de amoniu și clorură de potasiu la începutul legării fructelor a sporit conținutul în zahăr al boabelor cu 2,7%, iar stropirea cu sulfat de magneziu și uree înainte de înflorire și la începutul legării fructelor a provocat o sporire a conținutului în zahăr cu 2,3% și o scădere a acidității cu 1%. — în lucrarea Regimul de nutriție al solurilor erodate cultivate cu soiul de viță de vie Portugiser și conținutul unor elemente nutritive tn organele lui, N. A. Turtureanu, scoate în evidență rezultatele studiului întreprins cu privire la reacția biologică a acestui soi, a diferențelor de producție și a conținutului de elemente fertilizante în organele lui, în funcție de condițiile de sol. — în lucrarea Formele tn care se află potasiul și fosforul tn solul cultivat cu viță de vie, N. A. Turtureanu și V. P. Grati comunică rezultatele obținute în urma studierii diferitelor forme sub care se află în sol potasiul și fosforul și a potasiului și fosforului total din organele butucului viței de vie. — în lucrarea Folosirea fosforitelor locale tn cultura de porumb, pe baza rezultatelor obți- nute în experiențele întreprinse în vase de vegetație, N, I. Belkin menționează că folosirea fosforitelor locale sub forma de făină de fosforite pe cernoziom slab degradat a dat aceleași rezultate, uneori chiar ceva mai bune în ceea ce privește producția de știuleți de porumb, ca și în cazul îngrășării cu superfosfat. — în lucrarea Melodica extragerii din sol a fosforului asimilabil de către plante, B, I. Tuli cinskaia arată că datele referitoare la acumularea fosforului în plantele cultivate pe solul luat în studiu pot caracteriza gradul în care planta este asigurată cu fosfor, întrucît acestea reflectă fosforul utilizat de fapt în anumite condiții concrete pe sol. Pentru aprecierea valabilității uneia sau alteia din metodele de determinare a fosforului accesibil este mai bine să se compare indicii conținutului fosforului în sol cu cantitatea de fosfor utilizat de plantă într-o anumită fază de dezvoltare. — în lucrarea privitoare la Umiditatea solului după ogor negru și alte premergătoare, I. E. Buhar arată că procedeul de bază care în condițiile din R. S. S. Moldovenească contribuie la o folosire mai rațională ă apei, mai ales din precipitațiile de vară, constă în alegerea pentru cultură a acelor plante care cresc intens în prima jumătate a verii, mai răcoroasă,cu cel mai mic coeficient de transpirație și cu un sistem radicular care nu pătrunde la adîncimi mari. — în lucrarea Modificarea conținutului tn substanță uscată și elemente nutritive la butucii de viță de vie tn raport cu particularitățile soiului, colectivul format din L. I. Biblina, A. L.Popov și N. I. Șcerbakova scot în evidență faptul că după conținutul în substanță uscată și elemente de nutriție minerală șl mai ales după felul repartizării acestora în organele plantei se poate aprecia asupra stării și productivității ei. Cel mai mare conținut în substanță uscată și elemente nutritive se acumulează în limbul frunzei; acest conținut variază însă de la un soi la altul. Butucii din soiul Aligote, de producti- vitate mare, se caracterizează printr-un conținut ridicat în substanță uscată și elemente de nutriție minerală. Soiul Pinot gris, cultivat în aceleași condiții de sol, ca și soiul Aligote se caracterizează prin productivitate scăzută și raport mic între conținutul în substanță uscată din frunze și acela din coarde. — în lucrarea privitoare la Influența îngrășămintelor azotoase și potasice asupra vițelor altoite din pepinieră, V. M. Roganov, arată că îngrășămintele azotoase și clorura de potasiu administrate la plantarea în biloane a Vițelor Chasselas doră altoite pe Berlandieri Riparia Kober 5 B B povoacă micșorarea numărului de vițe altoite bune de plantat și o scădere a calității lor. Influența nefavorabilă a clorurii de potasiu se explică prin conținutul ridicat în clor; acesta contribuie la pătrunderea calciului în plantă. La rîndul său, calciul neutralizează sucul celular și prin aceasta înrăutățește regimul de nutriție al vițelor altoite. Avînd în vedere importanța pentru sectorul pomicol și viticol a problemelor prezentate, nivelul științific înalt la care sînt tratate, precum și interesul pe care Ie prezintă și pentru condițiile de la noi, recomandăm cu toată căldura cercetătorilor și cadrelor didactice, precum și inginerilor din sectorul de producție din țara noastră consultarea lucrărilor din acest volum. Prof. Teodor Bordeianu Membru corespondent al Academiei R.P.R. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. BIOLOGIE VEGETALA Flora Republicii Populare Romîne, voi. VIII, 708 p., 39,60 lei. ȘTIINȚE AGRICOLE Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Bărăgan (Cercetări, rezultate, recomandări), 305 p., 13,60 lei. Situația dăunătorilor animali al plantelor cultivate In anii 1057 1951! și 195,8 — 1959, 95 p., 4,25 lei. Probleme actuale ale culturii sfeclei de zahăr. Materialele consfătuirii din 17—21 octombrie 1960, privind cercetarea științifică a culturii sfeclei de zahăr in R.P.R., 216 p. + 1 pl., 8,40 lei. Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria A (agroelimatologle, pedologie, agrochimie șl îmbunătățiri funciare), 278 p. + 2 pl., 11,50 lei. ■ Probleme actuale de biologie și științe agricole. Lucrare dedicată acad. prof. G. lonescu- Șișești eu prilejul Împlinirii a 75 de ani, 783 p. 4- 9 pl., 53 lei. Cercetări de pedologie. Lucrările Conferinței de pedologie, București septembrie 1958, 379 p. + 20 f>l., 34,20 lei.