ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE DIDEDGIE SERIA DIDEDGIE VEGETAI A 1 TOMUL XIV 1962 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICI L POPULARE R O Mî NE COMITETUL DE REDACȚIE N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; GEORGETA FABIAN- GALAN ; ST. PIiTERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Acade- miei R.P.R.; G. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. STVMI Si cercetări de biologie REDACȚIA Seria BIOLOGIE VEGETALĂ BUCUREȘTI. CALEA VICTORIEI nr. 125 Apare de 4 ori pe an Telefon 14.54.90 ACADEMIA REPUBLICII POPULASE ROMÎNE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE - SERIA BIOLOGIE VEGETALA Tomul XIV, nr. 1 1962 SUMAR Pag. OLGA SĂVULESCU și EUGENIA ELIADE, Contribuție la cunoașterea micro- micetelor din Republica Populară Romînă (Nota IV) ............................... 9 ȘTEFAN PALL, Contribuții la cunoașterea brioflorei de pe Muntele Pietrele Albe (Masivul Vlădeasa) .....................................'...................... 29 N. ROMAN șl ST. ROMAN, Fagus orientalis Lipsky și Faqus (aurica Popi. Contribuții la cunoașterea răspîndirii lor în R.P.R.......................... 33 ELENA BUCUR, O metodă de marcare a bacteriilor fitopatogene cu izotopi radioactivi..................................................................... 43 CH. BALÎC, NONA BRATU și CORlNA TUȘA, Rezistența unor soiuri și hibrizi de porumb la acțiunea ierbicidelor aplicate în timpul vegetației 47 STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU, Cercetări privind acțiunea gibberellinei —■ asupra coleoptilului de porumb.............................................. / 53 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU, Contribuții la clasificarea arbo- retelor pluriene ............................................................... 67 V. TUTUNARU și C. BÎNDIU, Cercetări privind influența detalierilor asupra proceselor de creștere și transpirație la stejarul pedunculat (Quereus robur L.) 79 V) £SE. VALERIU ENESCU și MARIUS INAȘCU, Contribuții la studiul regenerării molidului prin semănături directe . ......................... 107 I. 1. LUPE și C. LĂZĂRESCU, Cercetări biometrice asupra semințelor de Fraxinus excelsior L................................................ 125 RECENZII ......................................................'. . . 131 AKAJțEMHH PYMblHCKOH HAPO^HOH PEGnYBJIHKH TPYflbl W HCCJIE^OBAHBH HO EBOJIOrHW CEPHR BHOJOrMHPACTEHlliî Țom XIV, 1 1962 COflEPJKAHHE Ctp. OJIBPA CBByjIECKy h EyflJKEHHR EJIHAflE, K nsyueHHio mmkPo'- MMițeTOB PyMtiHCKoii HapojțHoii PecnyOnHKn (CooOmeHne IV) ... 9 IIITEOAH IIAJIJI, K nsyueHHio 6pno$nopi.i rop IIiieTpejie An6e (ropti Maccuna BnajțHca) ...................................... 29 H. POMAH h IIIT. POMAH, BocTOuntift Fagus orientalis Lipsky n KptiM- ckmK Fagus taurica Popi. OyKM. K HsyueHnio n pacnpocTpaiieHMH b PHP ................................... 33 EJIEHA ByKyP, MeTOjț mbtkh $HTonaToreHHi>ix OaKTepnft paflnoaK- MBHHMH MBOTOIiaMU ........................................... 43 P. BAJIBIR, HOHA BPATy h KOPHHA TyiIIA, ycTOftHUBocTt neKOTO- pwx coPtob h riiSpMKOB KyKypysM k jțeiiCTBMio repOrmn^OB, npn- MeiiHBiunxcH b Teueniie BereraițnoHHoro nepnofla,...... 47 GTEJIHAH CTAH n HEJIJIH CTBHECRy, Bjihhhh6 rn66epeJuinHa na KOJieonTMi, KyKypyati................................ 53 H. nonECKy-3EJIETHH h P. flHGGECKy, K KnacQM^MKamiH paaso- BOBpaCTHBIX flpeBOCTOeB................................. 67 B. TyTyHAPy m K. BBIHJțWy, BiiMHHMe p,e$onnaițnM na nporțeccM poc- Ta h TpaHcnnparțun y uepemuaToro Jțy6a (Quercus robur L1.) 79 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE C'rp, BAJIEPny EHECKy n MAPHyC HHAlilKy, K MByueHHio bosoShob- JieHM eJiM nyieM HenocpeRCTBemioro noceBa................... . 107 ML 3. JiyiIE h K. JI933PEGKy, BHOMeipHHecHue nccjienoBanMH comeh eBponeiiCKoro Hceun (Fraxinus excelsior L.)................... 125 PEU,EH3UM .................................................... 131 ACADEMIE DE LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VEGETALE Tome Xiy, n° 1 1962 SOMMAIEE Page OLGA SĂVULESCU et EUGENIA ELIADE, Contribution ă la connaissance des micromycetes de la Republique Populaire Roumaine (Note IV) . . 9 ■ ȘTEFAN PALL, Gontribution â la connaissance de la bryoflore des monts Pietrele Albe (messif Vlădeasa).............................. 29 N. ROMAN et ST. ROMAN, Fagus orientalis Lipsky et Fagus taurica Popi. Contribution ă la connaissance de leur distribution dans la Republique Populaire Roumaine ................................................. 33 ELENA BUCUR, Methode de marquage des bactâries phytopathogines aux isotopes radioactifs............................................... 43 CH. BALÎC, NONA BRATU et CORINA TUȘA, Resistance de quelques va- rietes et hybrides de maîs â l’action des herbicides appliquds au cours de la păriode de v6gâtation................................... 47 STELIAN STAN et NELLY STĂNESCU, Recherches sur l’action de la gibbe- relline sur la coleoptlle du maîs ........................... 53 I. POPESCU-ZELETIN et R. DISSESCU, Contribution ă la classification des peuplements pluriennes ...................................... 67 V. TUTUNARU et C. BÎNDIU, Recherches touchant l’influence de la dăfoliation sur Ies processus de croissance et de-transpiration du chene pddoncuie (Quercus robur L.) ..................................... 79 M3AATEJIBCTBO AKAflEMHH PyMblHGKOtî HAPOflHOÎÎ PECnyBJIHKH 1 VALERIU ENESCU et MARIUS INAȘCU, Contribution â l’6tude de la regd- năration de l’^picea par semls directs .. 107 I. Z. LUPE et C. L^ZĂRESCU, Recherches biometriques sur Ies graines de Fraxinus excelsior L. . 125 COMPTES RENDVS.......................... 131 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN REPUBLICA’ POPULARĂ ROMÎNĂ (NOTA IV) DE OLGA SĂVULESGU și EUGENIA ELIADE Comunicare prezentată de EUG. RĂDULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședinfa din 14 octombrie 1961 EDITIONS DE L’ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE în continuarea cercetărilor asupra florei micologice din țara noastră,, prezentăm această notă care cuprinde descrierea a 18 specii de micromicete, necitate încă în R.P.R., și anume : Synchytrium niesslii Bubâk, Peronospora parvula Schneider, Leptosphaeria caespitosa Niessl., Phoma spiraeae Cooke, Macrophoma draconis Allescher, Phyllosticta argyrea Speg., Ph. ealyeanthi Sacc. et Speg., Ph. coecolobae Eli. et Ev., Ph. junkiae Ferraris, Ph. maho- niana (Sacc.) Allescher, Ph. ulmaria Passer., Ph. verbenae Sacc., Bphaerop- sis liehenoides Sacc., Aseochyta aguilegiae (Roum. et Pat.) Sacc., A. gar- retiana Sydow, Diplodia spiraeae Sacc., Gloeosporiuwt, stanhopeae Allescher și Puccinia dictyoderma Lindroth. La acestea se adaugă 59 de plante-gazdă noi pentru 40 de specii de ciuperci descrise anterior la noi în țară. Menționăm că dintre acestea, 36 de specii sînt parazite pe plante ornamentale, la care produc pătarea și uscarea frunzelor sau a ramurilor. Synchytrium niesslii Bubâk Oesterr. Bot. Zeitschr., XLVII, p. 242 (1898); Journ. Micr. Soc., p. 64 (1899); Sacc.,. Syll. Eung., XIV, p. 442 (1899); Oudem., Enum. Syst. Fung., I,p. 1155 (1919); Lindau, Krypt. FI. f. Anîănger, Zvelt. Bd., 1 Abt., p. 32 (1922); Jacz., Opred; grib., I, p. 23 (1931); Kursanov idr., Opredelit. nizșih rast., T. 3, p. 33 (1954). Pe frunze, gale mici, punctiforme, de culoare brună, izolate sau agregate dispuse în șiruri, dînd frunzelor un aspect rugos. Sporangii dura- 10 OLGA SĂVULESCU și EUGENIA ELIADE CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV)11 bili (akinetosporangii) se formează cîte unul sau 2—10 într-o celulă hiper- trofiată; sînt sferici, de 50—90 jz diametru, galbeni-bruni, cu episporul prevăzut cu verucozități dese și pronunțate (fig. 1). Fig. 1. — Syncliytrium niesslii Bubăk—akinetosporangi pe frunze de Orni- Ihoyălum tenuifolium Guss. ; Habitat. Pe frunze de Ornithogalum tenuifolium Guss. Mătăsaru <(r. Găești, reg. Argeș), 21.IV.1959 (leg. St. și N. Roman). în literatura micologică Syncliytrium niesslii Bubăk este citat pe •Ornithogalum umbellatum L. Caracterele ciupercii găsită pe Ornithogalum tenuifolium Guss. corespund cu diagnoza dată pentru Synehytrium niesslii Bubăk. Peronospora parvula Schneider In Sched. Herb, de Tliumen ohne Diagnose in Sacc., Syll. Fung., VII, p. 264 (1888); Fischer In Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., IV Abt., p. 431 (1892); Jacz., Mikologhiceskaia II. evropeiskoi i asiatskoi roșii, T. I, Peronosporaceae, p. 109 (1901); Jacz., Opred. grib., T. I, Phycomycetes, p. 158 (1931). Pete gălbui pe fața superioară a limbului frunzelor; pe fața inferioară se observă un puf fin albicios, format din conidiofori eu conidii; cîteodată. puful de, conidiofori ocupă întreaga suprafață foliară sau numai jumătate din ea. Conidioforii ies prin sțomate, sînt hialini, de 200—240 x 6—6,5 jx, la bază foarte ușor dilatați; trunchiul neramificat al conidioforului este jumătate din lungimea lui, la vîrf de 4 — 5 ori dicotomie ramificat, cu ramuri scurte, flexuoase, cele terminale (sterigmele) arcuite, inegale, ușor ascuțite la vîrf, divergente. Conidiile sînt ovoide sau larg-elipsoidale, de 12—20 X 11 — 16 jz, hialine sau palid gălbui, cu membrana dublă; frecvent se observă conidii mai mici, sferice, de 14—16 g. (fig. 2). Fig. 2. — Peronospora parvula Schnei- der — conidiofori cu conidii pe frunze de Isopyrum thalictroides L. Fig. 3. — Peronospora parvula Schnei- der-oospori pe frunze de Isopyrum thaliclroid.es L, Oosporii, numeroși, se formează în țesuturile frunzei; sînt sferici sau aproape sferici, de 40—48 x 30—44 [z, de culoare galbenă-brunie, cu episporul gros, uneori neregulat-colțuros; la periferia dosporului se observă membrana dublă a oogonului (fig. 3). 5 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 13 I Dăm mai jos șirurile de variație ale dimensiunilor conidiilor și mediile lor : Lungime : Lățime : 12131415161820 [A 16 4 40 22 59 4118 fr. M=15,88 (A 1112 13 14 16 jx 17 55 42 61 25 fr. M=13,24 [x Habitat. Pe frunze de Isopyrum thalictroides L., pădurea Cernica (reg. București), 7.V.1959. Pe Isopyrum thalictroides L. se întîlnește frecvent Plasmopara isopyri-thalictroidis Tr. et O. Săvul. (syn. Plasmopara pygmea (Ung). Schroeter). După cît se pare, Peronospora par vuia Scîmeider este o specie rară, citată pînă în prezent în literatura micologică [numai pe Isopyrum fumarioides L. din U.R.S.S. Fig. 5. Leptosphaeria caespi- tosa NiessI. — asce cu ascospori și parafize pe tulpini de Arte- misia maritima L. Leptosphaeria caespitosa Niessl. In Kunze, Fungi Sel., nr. 77; Sacc., Syll. Fung., II, p. 35 (1883); Winter in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., II Abt., p. 475 (1887); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 3 Teii, 1 Abt., p. 372 (1913); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 972 (1923); Kursanov i dr., Opred. nizșih rast., T. 3, ■Gribî, p. 242 (1954). Pe tulpini, peritecii numeroase, erumpente, dispuse unele lîngă altele, formînd șiruri de-ă lungul tulpinii, de 2—5 cm lungime, uneori confluente, de culoare brună-negricioasă, cu aspect rugos. Periteciile agregate, de 200 —300 x 160 — 280 [x, aproape sferice, prelungite spre partea superioară în formă de con, cu ostiolul proe- minent ; peretele periteciei este gros, pseudo- parenchimatic, de culoare brună-negricioasă (fig. 4).. Asce cilindrice, ușor îngustate la partea inferioară, de 80 —100 țx lungime, 14 —16 [x grosime, cu cîte 8 ascospori dispuși pe unul sau două rînduri îm ască. Printre asce se observă numeroase pseudoparafize filiforme, mai lungi decît ascele (fig. 5). , Ascosporii sînt galbeni-bruni, drepți sau curbați, de 24 — 30 x 5 — 6 jx, septați prin 3 — 5 pereți transversali, cei mai mulți tetracelulari, ușor strangulați în dreptul septei mijlocii. Habitat. Pe tulpini de Artemisia maritima L., Islaz la sud de gara Ialomița (r. Urziceni, reg. București), 22.IX.1959 (leg. Șt. și N. Roman). în literatura micologică, pe diferite specii de Artemisia sînt citate numeroase ciuperci din genul Leptosphaeria. 14 OLGA SAVULESCU si EUGENIA ELIADE 6- CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 15- în țara noastră pînă în prezent a fost descrisă Leptosphaeria artemisiae- (Fuck.) Auersw. pe tulpini de Artemisia vulgaris L. Leptosphaeria caespitosa Niessl., descrisă de noi pe tulpini de Artemisia maritima L., se deosebește de L. artemisiae (Fuck.) Auersw. prin forma, și dispoziția periteciilor care sînt erumpente și agregate, precum și prin dimensiunile mai mici ale ascelor și ascosporilor. Phoma spiraeae Cooke In Herb.; Grove, British stern and leaf Fungi, voi. I, Sphaerospidales, p. 107 (1935).. Pe ramuri, se observă porțiuni uscate cu puncte negre. Picnidii glo- buloase sau ușor turtite, superficiale, de 120—160 X 80—100 (z, cu perete, gros, brun, pseudoparenchimatic și cu un ostiol apical. Picnospori hialini,. unicelulari, de 4—6 X2 g, alungit-cilindrici, ușor îngustați la ambele capete. Habitat. Pe ramuri de Spiraea vanhouttei Zabel, Snagov — parc (reg. București), 12.III.1961 (în asociație cu Diplodia spiraeae Saccț). Macrophoma draconis Allescher In Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VII Abt., p. 836 (1903); Grove, Brit. stern a. leaf Fungi, I, Sphaeropsidales, p. 126 (1935). Syn. : Phyllosticta draconis Karsten, in Hedwigia, p. 47 (1896); Sacc., Syll. Fung., XIV, p. 864 (1899). ■Pe frunze, pete alungite, uscate, palide, delimitate de o margine proeminentă, de culoare brună deschis. în dreptul petelor se observă, numeroase puncte negre. Picnidii globuloase, de 100—140 X 80—120 (z cu perete brun,, pseudoparenchimatic și cu un ostiol. Picnospori hialini, unicelulari, cilindrici, drepți sau puțin îndoiți la. ambele capete, de 8—16 x 3—4 jz, bigutulați. Habitat. Pe frunze de Dracaena hooheriana 0. Koch, Cluj, serele. Grădinii botanice, 17.X.1959. Phyllosticta argyrea Speg. Fungi Arg. Pug., II, p. 121 ; Sacc., Syll. Fung., II, p. 29 (1884); Allescher in Rabenh.,. Krypt. FI. v. Deutschl., VI Abt., p. 39 (1901); Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX,. p. 47 (1915); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt), p. 229- (1921); Lindau, Krypt. FI. f. Anfănger, Bd. 1,2 Abt., p. 60 (1922) ; Grove, Brit. stern a. leaf Fungi, I, p. 15 (1935). Pete albicioase, neregulate ca formă, epifile, mici de 2—4 mm. în diametru, cu o margine îngustă mai închisă la culoare. Picnidiiglobuloase, epifile, mici de 40—120 g diametru, cu perete, brun, pseudoparenchimatic și cu un por apical. Picnospori hialini, unicelulari, de 3 — 5 x 1,5—2 jz, elipsoidal-alungiți,. îngustați la capete. Habitat. Pe frunze de Elaeagnus multiflora Thumb., București, Gră- dina botanică, 7.IX.1959 și 27.IX.1960. Phyllosticta calycanthi Sacc. et Speg. Michelia, I, p. 130; Sacc., Syll. Fung., III, p. 9 (1884); Allescher in Rabenh.,. Krypt. FI. v. Deutschl., VI Abt., p. 26(1901);LindinRostrup, Danish Fungi, p. 408 (1913);. Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 206 (1921). Pe frunze pete mari, pînă la 1 cm diametru, rotunde, brune-cenușii,, necrotice, uscate. Picnidii amfigene, globulos-turtite sau lenticulare, de 100—120 X 60—200 [z, cu perete brun pseudoparenchimatic, mai închis- la culoare în dreptul porului de deschidere. Picnospori hialini, unicelulari, elipsoidali, rotunjiți la capete de 6—10 x 2—3 (z, bigutulați. Habitat. Pe frunze de' Calycanthus occidentalis Hook. et Arn.,, București, Grădina botanică, 20.IX și 9.X.1957. Phyllosticta coccolohae Eli. et Ev. The North American Phyllostictas, nr. 10 (1900); Anderson, Index to American species- of Phyllosticta, in Mycologia, XI, nr. 2, p. 73 (1919). Pe frunze pete neregulate, mari, mai frecvente la vîrful limbului,, brune-cenușii, delimitate de o margine de culoare brună, uscate, cu nume- roase puncte negre bine vizibile. Picnidii epifile, globuloase-turtite, aproape lenticulare, de 160—240 x 100—140 fz, eu un perete pseudoparenchimatic, brun, mai îngroșat în. dreptul porului apical. Picnospori elipsoidali sau ușor îngustați la ambele capete, hialini, unicelulari, de 5-7 X 2 |z. Habitat. Pe frunze de Coecoloba lawrvfolia Jacq., București, serele Grădinii botanice, 28.VI.1960. Phyllosticta funkiae Ferraris In Malpighia, XX, p. 146 (1906); Sacc., Syll. Fung., XXII, p. 861 (1913); Oudem.,. Enum. Syst. Fung., I, p. 1110 (1919); Flachs, Krankh. u. Paras. d. Zierpfl., p. 15 (1931),-. Grove, Brit. stern a. leaf Fungi, I, p. 55 (1935). Pete mici, mărginite de o zonă de culoare brună, neregulat dispuse pe petalele florilor. Picnidii numeroase, sferice, mici, de 80—120 [z, cu peretele subțire^ brun, pseudoparenchimatic și cu un por larg de deschidere. Picnospori ovoizi sau cilindrici, rotunjiți la ambele capete, de 6—12 x. 2-3 [z. 16 OLGA SĂVULESCU și EUGENIA ELIADE 8 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 17 Habitat. Pe petalele florilor uscate A^Hosta coerulea Tratt. (syn. Hunkia ovata Spreng.), București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 28.IX.1960. în literatură, ciuperca este descrisă de pe frunzele de Hunkia ovata Spreng., dar noi am găsit această ciupercă pe florile veștede ale plantei. Se află în asociație cu Botrytis cinerea Pers, și Alternaria sp. Phyllosticta mahoniana (Sacc.) Allescher In Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VI Abt., p. 57 (1901); Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, p. 67 (1915); Migala, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 230 (1921); Grove, Brit. stern a. leaf Fungi, I, p. 27 (1935); Pirone, Dodge et alt., Diseases a. Pests of Ornamental Plants, p. 483 (1960). Syn. : Phoma mahoniana Sacc., Mich. II, p. 90; Syll. Fung., III, p. 117 (1884). , Phyllosticta mahoniaecola Pass. in Litt. Brun, in Rev. Myc., p. 140 (1886); Sacc., Syll. Fung., X, p. 100 (1892). Exsicc. : Ex Museo botanico Berolinensis, Deutschland : Park hinter dem Schloss Gross- behnitz, 3. IV. 1914, W. Kirschstein. Pe frunze, pete uscate, de forme variate, cenușii-brune, cu puncte negricioase în interior, care reprezintă picnidiile ciupercii. Picnidii epifile sau turtite, de 180 x 130 p cu perete brun, pseudoparenchimatic gros și cu un por la partea superioară. Picnospori alungiți sau elipsoidali, de 6 —8 x 2 jt, unicelulari hialini, bi- sau trigutulați, dispuși pe mici suporturi hialine, filamentoase, bine vizibile. Habitat. Pe frunze de Maronia aquifolium (Pursh.) Nutt., Craiova, Parcul poporului, 18.VIII.1960. în țara noastră pînă în prezent pe specii de Ulmus au fost descrise : Phyllosticta ulmicold Sacc. și Ph. lacerans Passer. Ciuperca găsită de noi pe frunze de Ulmus campestris L., în Grădina botanică din București, se deosebește de aceste două specii, atît prin forma și culoarea petelor, cît și prin dimensiunile picnosporilor. în literatura micologică, pe specii de Ulmus mai sînt citate și alte specii de Phyllosticta. Caracterele ciupercii descrisă de noi pe Ulmus campestris L. corespund întru totul cu diagnoza dată pentru Phyllosticta ulmaria Passer. Phyllosticta verbenae Sacc. ț Michelia I, p. 530; Sacc., Syll. Fung., III, p. 47 (1884); Allescher in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VI Abt., p. 154 (1901); Lindin Rostrup, Danish Fungi, p. 410 (1913); Diedicke, Krypt. Fi. d. Mark Brandenb., Bd. IX, Pilze, VII, p. 106 (1915); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 57 (1921); Lindau, Krypt. FI. f. Anfănger, Bd. I, 2 Abt., ( p. 65 (1922); Oudem., Enum. Syst. Fung;, IV, p. 555 (1923); Unamuno, Enum. y distrib. ! geogr. de los Esphaerops., p. 50(1933). Pete, pe fața superioară a limbului frunzelor, variate ca formă și dimensiuni, izolate sau confluente, cenușii-albicioase în centru, delimitate mai ales la început de o margine brună-violacee. Țesuturile necrozate din dreptul petelor se rup. Picnidii amfigene, globuloase, de 100—140 jx, cu peretele brun, । pseudoparenchimatic și cu un por apical. Picnospori hialini, unicelulari, de 4—8 x 1,5—2 jx, elipsoidal-alungiți, aproape cilindrici, rotunjiți la ambele capete, drepți sau ușor curbați. Habitat. Pe frunze de Verbena hybrida Hort., București, Grădina j botanică, 14:.X.1957 și 22.IX.1958. Phyllosticta ulmaria) Passer. Diagn. F.N.V., nr. 25 ; Sacc., Syll. Fung., X, p. 117 (1892); Allescher in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VI Abt., p. 93 (1901); Flachs, Krankh. u. Paras. d. Zierpfl., p. 450 (1931). Pete rotunde sau colțuroase, mici, pînă la 0,5 cm diametru, albicioase- cenușii, delimitate de o margine brună, uscate, risipite pe/limbul frunzei, mai numeroase în vecinătatea nervurilor. în dreptul petelor țesuturile se necrozează și se rup. Picnidii mici, globuloase sau ușor turtite, de 40—60 ij. diametru, cu un perete pseudoparenchimatic, subțire, brun. Picnospori elipsoidali, hialini, unicelulari, de 4 X1—2 [x. Habitat. Pe frunze de Ulmus campestris L., București, Grădina botanică, 28.VI.1960. Sphaeropsîs lichenoides Sacc. Rev. Myc., p. 222 (1885); Sacc., Syll. Fung., X, p. 254 (1892); Allescher in Rabenh., Krypt. Fl.v. Deutschl., VII Abt., p. 16 (1903); Oudem., Enum. Syst. Fung., III, p. 428(1921). Pe ramuri de gutui japonez se observă în scoarță puncte negre, numeroase, aglomerate, proeminente, ceea, ce dă ramurilor un aspect rugos. Picnidii subepidermale, mari de 200 — 260 x 150—200 [x, globuloase sau ușor turtite, izolate sau, mai rar, asociate cu un perete gros, pseudo- parenchimatic, de culoare brună închis și cu un por prin care se deschid la suprafață. Picnospori elipsoidal-alungiți, rotunjiți la ambele capete, de 18—24 X 8 |x, de culoare brună. Sporii sînt unicelulari și hialini, cînd sînt tineri. La maturitate sînt unicelulari, bruni, dar se observă și spori septați prin- 2 — c. 5750 18 OLGA SAVULESCU și EUGENIA ELIADE 10 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) ] 9 tr-un perete transversal. Picnosporii se prind, pe mici suporturi hiahne, dispuse pe tot peretele intern al picnidiei (fig. 6). Habitat. Pe ramuri de Chaenomeles japonica Lindl., Tătărani (rcS- Ploiești), 10.X.1960. Fig. 6. — Sphaeropsis lichenoides Sacc. — picnidii cu picnospori pe ramuri de Chaenomeles japonica Lindl. Aseochyta’aquilegiae (Roum. et Pat.) Sacc. Fung. Gali., 2489; Sacc., Syll. Fung., III, p. 396 (1884); Allescher in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VI Aht., p. 630 (1901); Stevens, T. Fgi. which cause pl. disease, p. 507 (1913) ; Oudem.,Enum. Syst. Fung., III, p. 98 (1921); Flachs, Krankh. u.Paras. d. Zierpfl., p. 44(1931); Ubrizsy, N6v6nyk6rtan, p. 841 (1952); Pape, Krankh. u. Schadl. d. Zierpfl. u. i. Bekampf., p.172 (1955); Shaw, Host Fung. f. t. Pacific North-west, II, Fungi, p. 7 (1958); Pirone, Dodge et alt., Diseases a. Pests of Ornamental pl. p. 186 (1960). Syn. ‘.Ascochyta aquilegiae (Rabenh.) v. Hohn., Ann. Myc., III, p. 406; Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, Pilze VII, p. 376 (1915), Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. VII, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 265 (1921); Lindau, Krypt. FI. f. Anfanger, Bd. II, 2 Abt., p. 91 (1922). Phyllosticta aquilegiae Roum. et Pat., Rev. Myc., V, p. 28. Marssonina aquilegiae Rbh., Lind in Rostrup, Danish Fungi, p. 485 (1913). Exsicc. : Herb. K. Starcs, Riga-Latvia, pe Aquilegia vulgaris L., Lettland, Prov. Viazeme, Riga, 23.VIII.1933, nr. 576, leg. K. Starcs. Pe frunze, pete epifile, mari pînă la 1 cm diametru, rotunde, ovale sau neregulate, brune-cenușii, mai deschise la culoare în mijloc, cu o margine brună. Petele sînt mai frecvente pe marginea lobilor frunzei; în dreptul lor țesuturile se necrozează și se rup. Picnidii numeroase, dispuse în centrul petelor, globuloase sau ușor turtite, de 70—160 li diametru, cu un perete brun, pseudoparenchimatic și cu un ostiol apical. Picnospori bicelulari, cu celulele inegale, hialini. de 8—15 x 2—3 p., drepți sau ușor curbați, alungiți, rotunjiți la capete, Frecvenți spori tineri, neseptați. Habitat. Pe frunzele de Aquilegia vulgaris L. și Aquilegia diferite specii, București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 20.V și 1.VI.1960. Pătarea frunzelor de căldărușă, produsă de Ascochyta aquilegiae (Roum. et Pat.) Sacc., s-a manifestat sub forma unui atac frecvent și destul de intens, producînd îngălbenirea, ruperea și uscarea frunzelor. Ascochyta garretiana Sydow Ann. Mycol., voi. III, nr. 2, p. 185 (1905); Shaw, Host Fungus Index for the Pacific North-west, Fungi, p. 8 (1958). Pe frunze pete, circulare sau neregulate, pînă la 1 cm în diametru, de culoare brună deschis, bine delimitate de o margine mai închisă. Picnidii epifile, globuloase, de 100—120 x 80—100 (i. diametru, cu un perete brun, pseudoparenchimatic și prevăzute cu un por. Picnospori alungiți, rotunjiți la ambele capete, bicelulari, hialini, bigutulați,' de 7—9 x 2 [x; frecvenți spori tineri, unicelulari. Habitat. Pe frunze de Pentstemon sp., București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 8.IX.1960. Această specie este puțin citată în literatură, iar diagnozele date sînt cu totul sumare. Diplodia spiraeae Sacc. Thiim., Contr. F. Litor., nr. 1.43, tab. I, fig. 9; Sacc., Syll. Fung., HI, p. 342 (1884); Allescher in Rabenh., Krypt. FI. v. Deutschl., VII Abt., p. 163 (1903); Diedicke, Krypt. FI. d. Mark Brandenb., Bd. IX, p. 632 (1915); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 336 (1921). Pe ramuri de Spiraea, pe porțiuni uscate, se observă puncte negre proeminente. Picnidii adîncite în scoarță, apoi erumpente, globulos-turtite, aproape lenticulare, de 80—100 x 60 ;x, cu perete brun pseudoparenchi- matic. Picnospori bicelulari, bruni, de 12—18 x 6 —7 (i, nestrangulați în 20 OLGA SAVULESCU și EUGENIA ELIADE 12 13 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 21 dreptul septei transversale, cu celulele inegale, rotunjiți sau ușor îngustați la unul din capete (fig. 7). Habitat. Pe ramuri de Spiraea vanhouttei Zabel, Snagov — parc (reg. ( București), 12. III.1961 (în asociație cu Phoma spiraeae Cooke). Fig. 7. — Diplodia spiraeae Sacc. —] picnidie cu picnospori pe ramuri de Șpiraea vanhouttei Zabel. Gloeosporium stanhopeâe Allescher In Hedwigia, p. 219 (1895); Sacc., Syll. Fung., XIV, p. 1011 (1899); Allescher in Rabenh., Krypt. Fi. v. Deutschl., VII Abt., p. 502 (1903); Oudem., Enum. Syst. Fung., I, p. 1228 (1919); Migula, Krypt. FI. v. Deutschl., Bd. III, Pilze, 4 Teii, 1 Abt., p. 540 (1921); Sorauer, Handb. Fig. 8. — Gloeosporium stanhopeae Allescher — acervul pe frunze de Slanhopea oculata Lindl. d. Pflanzenkrankh., Bd. III, 2 Teii, p. 500 (1932); Vassilievski i Karakulin, Parazit, nesoverș. gribî, Melanconiales, p. 131 (1950). Pe frunze pete, variate ca formă și dimensiuni, uscate, palide, cu o margine de culoare mai închisă. în dreptul petelor se observă puncte negricioase. Acervuli epifili, de 100—280 ji, la început acoperiți de cuticulă, apoi erumpenți. Conidii alungite sau cilindrice, uneori ovoide, rotunjite la ambele capete, de 8—12 x4 — 5 jl, bigutulate, hialine unicelulare. Conidiile în acervul sînt dispuse pe conidiofori foarte scurți, hialini, filamentoși (fig. 8). Habitat. Pe frunze de Stanhopea oculata Lindl., București, serele Grădinii botanice, 28.IX.1960. Puceinia dietyoderma Lindroth Meddel. fr. Stockh. Hogsk. bot. Inst., Bd. IV (1901); Lindroth, Acta Soc. pro Fauna et Flora fenicca, XXII, p. 11 (1902); Sacc., Syll. Fung., XVI, p. 285 (1902); Sydow, Monogr. Ured., I, p. 417 (1904); Oudem., Enum. Syst. Fung., IV, p. 221 (1923); Fragoso, FI. Ib. Ured., T. I, p. 204 (1924); Găumann, Die Rostpilze Mitteleuropas, p. 990 (1959); Ulianiscev, Mikofl. Azerbaidj., T. II, p. 40 (1959). Pe frunze și pețioluri se observă picnidii și ecidii izolate sau asociate, galbene la început, apoi brune, care produc deformări puternice ale orga- nelor atacate. Picnidiile amfigene, globuloase sau lat-sferice, de 90—160 x 80 — 140 (i, cu perifize evidente, lungi. Ecidii hipofile, cupuliforme, mari; celulele peridiei cu peretele extern c.u coaste transversale, iar peretele intern, echinulat-verucos. Ecidiosporii sferici sau elipsoidali, de 18 — 26 x 16 — 20 ja, cu mem- brana subțire, aproape hialină, cu verucozități dese, bine vizibile. Conți- nutul ecidiosporilor este de culoare galbenă (fig. 9). Habitat. Pe frunze și pețioluri de Smyrnium perfoliatum Mill. Pădurea Furcituri, NE de Oravița (r. Vînju-Mare, reg. Oltenia), 29.IV.1960 (leg. St. și N. Roman). Puceinia dietyoderma Lindroth este o opsisformă, adică prezintă picnospori, ecidibspori și teleutospori; lipsesc ure- dosporii. în materialul analizat' am găsit numai faza ecidiahă. Fig. 9. —Puceinia dietyoderma Lindroth — ecidiospori pe frunze de Smyrnium. perfoliatum L. Pe diferite specii de Smyrnium mai este citată Puecinia smyrnii Biv. Bernh. (syn. P. smyrnii-olusatri (DC.) 22 OLGA SĂVULESCU și EUGENIA ELIADE 14 -15 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 23 Lindr.) care se deosebește de P. dictyoderma Lindroth prin caractere mor- fologice de minimă importanță. Datorită acestui fapt atît Sy do w (l.c.) cît și Găumann (l.c.) pun problema dacă este justificat ca aceste două specii să fie menținute separate, sau să fie considerate ca sinonime. PLANTE-GAZDĂ NOI PENTRU SPECII DE MICROMICETE CUNOSCUTE DIN ȚARA NOASTRĂ Syncliytrium aureum Schroeter (syn. 8. plantagineum Sacc. et Speg.) pe frunze de Plantago media L., akinetosporangi de 100—150 p; pădurea Furcituri (r. Vînju-Mare, reg. Oltenia), 29. IV.1960 (leg. St. și N. E oman). Syncliytrium aureum Schroeter este citat pe numeroase plante din familii și genuri diferite. La noi în țară pînă în prezent nu a fost găsit decît pe Euphrasia stricta Host. Sorosphaera veronicae Schroeter, pe tulpini, pețioluri și pedunculi florali de Veronica hederaefolia L., spori de 20—36 x 20—32 p. La sud de Fîntîna-Mare (r. Vînju-Mare, reg. Oltenia), 2.V.1960 (leg. St. șiN. Eo man). Peronospora verbasci Găumann, pe frunze de Verbascum thapsiforme Schrad., conidiofori cu conidii (12—20 x 12—18 p); București, Grădina botanică, Sectorul plante medicinale, 28.VI.1960. Sphaerotheea euphorbiae (Cast.) Salmon, forma conidiană Oidium euphorbiae Thuem., pe frunze și inflorescențe de Euphorbia myrsinites L., conidii de 18—26 x 8—10 p; București, Grădina botanică, 20. V. 1960. Sphaerotheea fug ax Penz. et Sacc., pe frunze de Geranium pratense L., peritecii de 80—90 p cu asce și ascospori; pădurea Tulgheș (r. Șomcuta- Mare, reg. Maramureș), 2.VII.1959 (leg. St. și K. Eoman). Podosphaera leucotrieha (Eli. et Ev., ) Salmon, forma conidiană Oidium farinosum Cooke, pe frunze de Malus prunifolia (Willd.) Borkh., conidii de 18 — 26 x 8—16 p; București, parcul Institutului agronomic „N. Bălcescu“, 16.VI.1960. Erysiphe eichoracearum DC., pe frunze de Acanthus longifolius Host., miceliu și conidii de 24—30 x 10—14 p; Valea-Brabovei (r. Craiova, reg. Oltenia), 9.VI.1958 (leg. I..Șerbănescu); pe frunze și tulpini de Cam- panula aliariaefolia Willd., miceliu și conidii de 20—28 x 10—14 p Bucu- rești, Grădina botanică, 6.X.1960. Erysiphe eommunis (Wallr.) Lk., pe frunze de Oenothera roșea Kit., micelin și conidii de 22—28 x 12—16 p; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 8.IX.1960 ; pe frunze de Antirrhinum majus L., miceliu și conidii de 20 — 26 x 10 — 16 p; București, parcul Casei universitarilor, 6.XI.1960. Erysiphe nitida (Wallr.) Eabh., pe frunze de Paeonia peregrina Mill., miceliu și conidii; pădurea Cornetu, la sud de Cămineasca (r. Vlașca, reg. București), 18.VI.1957 (leg. I. Șerbănescu). Erysiphe verbasci (Jacz.) Blumer, pe frunze de Verbascum thapsi- forme Schrad., miceliu și conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante medicinale, 28.VI.1960 (în asociație cu Peronospora verbasci Găum.). Uncinula tulasnei. Euckel, pe frunze de Acer platanoides L., miceliu, peritecii de 140—220 p cu asce și ascospori; Cîmpina (reg. Ploiești), 4.X. 1959; Cluj, 18.X.1959. Cieinobolus cesatii de Bary, pe miceliu și conidii de Erysiphe eicho- racearum DC., de pe frunzele și tulpinile de Campanula aliariaefolia Willd,, picnidii cu picnospori; București, Grădina botanică, 6.X.1960 ; pe miceliu și conidii de Erysiphe nitida (Wallr.) Eabh., de pe Paeonia peregrina Mill., picnidii cu picnospori; pădurea Cornetu, la sud de Cămineasca (r. Vlașca, reg. București), 18.VI.1957. Phyllosticta cotoneastri Allescher, pe frunze de Coțoneaster integerri- ma Medik. (syn. O. vulgaris Lind.), picnidii cu picnospori de 4—6 X 2 — 3 p; București, Grădina botanică —alpinet— 19.VI.1957 ; 28.VI.1958 ; 7.VII.1958 ; 30.VI.1960. Sphaeropsis demersa (Bonord.) Sacc. var. foliieola Beri, et Eoum., pe frunze de Sorbus suecica (L.) Kroch. et Almgr., picnidii cu picnospori (20—25 x 8—10 p) ;București, Grădina botanică, 20.IX.1957 ; 12.X.1957 ; 9.IX.1958 ;1O.IX.196O. în anul 1960 O. Sandu-V iile și colaboratori, citea- ză pe Sphaeropsis demersa (Bonord.) Sacc. pe ramuri de Sorbus aucuparia L. în materialul bogat de Sorbus suecica, recoltat de noi din Grădina bota- nică din București în anii 1957—1960, se observă picnidii cu picnospori caracteristici pentru varietatea descrisă pe frunze. Diplodia sorbi Sacc., pe frunze de Sorbus aucuparia L., picnidii cu picnospori de 16—20 x 6—8 p; Tușnad (reg. Mureș-Autonomă Maghiară), 9.VI.1958. Septoria chrysanthemella Sacc., pe frunze de Chrysanthemum maxi- mum Eamond., picnidii de 100 —160 p cu picnospori de 40 — 70 x 1,5 —2 p; București, Grădina botanică, 20.V.1960. Septoria oenotherae West., pe frunze de Godetia grandiflora Lindl. (syn. Oenothera whitneyi A.' Gray.), picnidii cu picnospori de 20—34 x 1 — 1,5 p; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, x6.X. 1960; 22.X.1960; 11.XI.1960. Atacul a fost foarte intens producînd pătarea, uscarea și căderea frunzelor. Septoria orchidearum West., pe frunze de Platanthera bifolia Echb., picnidii cu picnospori de 18—22 xl p; Eădești (reg. Argeș), 26.V.1959 (leg. I. Șerbănescu). Vermicularia cireinans Berk., pe tulpini florifere uscate de Allium giganteum Egl., acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 11.XI.1960. Vermicularia herbarum West., pe tulpini de Pianthus caryophyilus L. X Grenadin, acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 27.IX.1960 ; pe tulpini de Pianthus pyrenaicus Bernh., acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, 28.VI.1960 ; pe tulpinile și frunzele bazale de Dianthus barbatus L., acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 21.VI.1960 ; pe frunze de Vucca filamentosa L., acervuli cu conidii; București, parcul Facultății de științe juridice, 15.V.1960. 24 OLGA SAVULESCU și EUGENIA ELIADE 16 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 25 Vermieularia lilipcearum West., pe tulpini florifere, uscate de Hemero- callis flava L., acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 22.X.1960. Vermieularia omnivora (Halst.) Vassil., pe tulpini florifere de Tulipa hybrida Hort., acervuli cu conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 30.VI.1960. Botrytis einerea Pers., pe flori de Chaenomeles japonica Lindl., Tătărani (reg. Ploiești), 14.V.1961; pe flori de Syringa vulgaris L., Isvoarele (reg. Ploiești), 31.V.1961, Tătărani (reg. Ploiești), 2.VI.1961; pe flori de Iris germanica L., I. pseudachorus h., I. versicolor L., București, Grădina botanică, 15.VI.1961; pe flori de Peutstemon sp., București, Grădina botanică, 15.VI.1961; pe flori de Papaver somniferum L., București, Grădina botanică, 15.VI.1961 — conidiofori cu conidii. Ramularia heraclei (Oudem.) Sacc., pe frunze de Heracleum mante- gazzidnum Som. et L6v., conidiofori cu conidii; București, Grădina botanică Sectorul plante ornamentale, 12.VII.1960. Ramularia variabili» Fuck., pe frunze de Digitalis purpurea L., conidiofori cu conidii de 10—22 x 2—4 p; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 1959 și 1960. Atac frecvent și de intensitate mare, începînd cu frunzele bazale. Epicoceum purpurascens Ehrh., pe frunze de Calyeanthus occiden- talis Hook. et Arn., conidii de 16—22 p; București, Grădina botanică, 20.IX.1957 ; 9.X.1957; pe frunze de Chenopodium album L., conidii; Aiud, 18.X.1959; pe flori de Hosta coerulea Tratt., conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 22.IX.1960 ; pe flori de Asphodeline Iuțea (L.) Rchb., conidii; București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 1.VI.1960. Cladosporium maeroearpum Preuss., pe frunze de Pucca filamentosa L., conidiofori cu conidii; București, Grădina botanică, iunie, 1960; pe frunze de Cheiranthus eheiri L., conidiofori cu conidii, București, serele Grădinii botanice, 10.XI.1958. Fusicladium fraxini Aderh., pe frunze de Praxinus excelsior L. conidiofori cu conidii de 12—16 x 4 p; Delta Dunării, pădurea Letea (r, Tulcea, reg. Dobrogea), 18.VI. 1956 (în asociație cu Phyllosticta fraxini- cola Curr.). Alternaria sp.,pe frunze de Hosta eoerulea Tratt., H. japonica Aschers., H. sieboldiana Engl., conidiofori cu conidii; București, Grădina botanică, iulie și august 1957; 22.IX.1960. Alternaria tenuis Nees., pe frunze de Gomphraena globosa L., coni- diofori cu conidii de 30—50 x 12—15 p; București, Grădina botanică Sectorul plante ornamentale, 22.IX.1960 ; pe fructe de Solanum capsica- strum Lk., conidiofori cu conidii de 30—50 X 8—20 p; București, serele Grădinii botanice, 15.XII.1958. Maerosporium eheiranthi Fr., pe silicule de Cheiranthus eheiri L., conidiofori cu conidii; București, parcul Casei universitarilor, 20.X.1959. Fusarium roseum Link, pe frunze de Amaranthus retroflexus L., conidiofori cu conidii de 28—32x4p; Tătărani (reg. Ploiești) 5.VII.1959. Fusarium ustilaginis Kell. et Sw., în sori de Ustilago cynodontis (Pass.) Curzi, în inflorescențele de Cynodon dactylon (L.) Pers., conidii tinere, Craiova, 15.VIII.1960. Sehroeteria delastrina (Tul.) Winter, în semințele de Veronica ■ arven- sis L,, clamidospori de 14—20 x 8—12 p; Copăcioasa — Zegujani (r. Baia- de-Aramă, reg. Oltenia), 10.VI.1960 (leg. St. și N. Roman). Melampsora euphorbiae (Schub.) Cast., pe frunze și tulpini de Huphor- bia ehamaesyce L., uredospori de 12—18 p; nord de gara Armășești (r. Urzi- ceni, reg. București), 21.IX.1959 (leg. St. și N. Roman). Uromyees caryophyllinus (Schrank) Winter, pe frunze de Gypsophila scorzonerifolia Ser., uredospori (20—26 x 20—24 p) și teleutospori; Delta Dunării, Rosetti — Cordon (r. Tulcea, reg. Dobrogea), 19.VI.1956. Uromyees scillarum (Grev.) Winter, pe frunze de Scilla bi folia L., uredospori (18—26 X 16—20 p) și teleutospori (20—26 x 14—18 p); pădurea Mogoșoaia (reg. București), 5.V.1960. Această specie a fost considerată la noi în țară, ca și în alte țări, ca o microformă (prezentînd numai teleutospori). Recent E. Găumann (1959) descrie pe Uromyees scillarum (Grev.) Winter ca o hemiformă (cu uredospori și teleutospori). într-adevăr această ciupercă este o uredinee hemiformă, deoarece și în materialul bogat recoltat de noi din pădurea Mogoșoaia am observat uredospori. Puecinia cyani (Schleich.) Pass., pe frunze și tulpini de Centaurea eyanus L. var. floriplena Hort., uredospori (20—30 x 18—25 p) și teleu- tospori ' (30—40 x 24—26 p); București, Grădina botanică, Sectorul plante ornamentale, 30.VI și 12.VII.1960. Această ciupercă nu a fost semnalată pînă în prezent pe varietăți horticole. De asemenea prof. T r. Săvulcscu, în Monografia Ureaina- lelor din R.P.R., face observația că : deși planta-gazdă este răspîndită în flora țării noastre, parazitul ei este destul de rar 1). De remarcat că în vara anului 1960, Centaurea eyanus L. var. floriplena Hort. a fost frecvent și intens atacată de această rugină. Puecinia phragmitis (Schum.) Kornicke, pe frunze de Rumex hydro- .lapathum Huds., ecidii cu ecidiospori; nord-vest de Colțirea (r. Șomcuta- Mare, reg. Maramureș), 14.VI.1959 (leg. St. și X. Roman). Puecinia rugulosa Tranzschel, pe frunze de Peucedanum austriacum Koch, teleutospori (32 — 40 x 22 — 26p); Cheile-Turzii (reg. Cluj), 30.VIII.1957. Materialul prezentat în această notă se află în Ierbarul micologic al Laboratorului de fitopatologie de la Institutul botanic din București, Laboratorul de fitopatologie, Institutul botanic, București !) p. 1038. 26 OLGA SAVULESCU și EUGENIA ELIADE 18 19 CONTRIBUȚIE LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN R.P.R. (NOTA IV) 27 K H3yqEHWK) MMKPOMHIJETOB PyMblHCKOtî HAPO^HOÎÎ PECnyBJIUKH (COOBmEHHE IV) PE3IOME B 3tom qeTBepTOM cooSmeHnn aBTopH yKaBHBaibT na npncyTCTBne b PHP cne,nyiomHx 18 hobmx gjiH MuKpo^Jiopti OTpanti burob: Syn- chytrium niesslii Bubâk, Peronospora parvula Schneider, Leptosphaeria caespiosa Niessl., Phoma spiraeae Cooke, Macrophoma draconis Alle- scher, Phyllosticta argyrea Speg., Ph. calycanthi Sacc. et Speg., Ph. coccolobae Eli. et Ev., Ph. funkiae Ferraris, Ph. mahoniana (Sacc.) Allescher, Ph. ulmaria Passer., Ph. verbenae Sacc., Sphaeropsis lichenoides Sacc., Ascochyta aquilegiae (Boum. et Pat.) Sacc., A. garretiana Sydow, Diplodia spiraeae Sacc., Gloeosporium stanhopeae Allescher h Puceinia dietyoderma Lindroth. Ciofla cuehyeT eme noSaBMTb 59 hobhx pacTenmi-xoBHeB rjih 40 bhrob rpnSos, onncaHHtix panee b CTpane. ob'bhchehue phcvhkob Puc. 1.—■ Synchytrium niesslii Bubâk — aKMHeMocnapanriiM na jihctbhx Orni- thogalum tenuifolium Guss. Puc. 2. ■—• Peronospora parvula Schneider — KOHnqneHOClțH c kohhhmhmh na jiii- CTtHX Isopyrum thalictroides L. Puc. 3. — Peronospora parvula Schneider — oocnopti Ha jihctbhx Isopyrum thalic- troides L. Puc. 4.—Leptosphaeria caespitosa Niessl. — nepuTeițHH na ctoBjihx Artemisia maritima L. Puc. 5. —Leptosphaeria caespitosa Niessl. — cyMKH c acKocnopaMH h napa^nsaMH Ha ctoBjihx Artemisia maritima-L. Plic. 6.— Sphaeropsis lichenoides Sacc. — hhkhh^bi na BCTKax Chaenomeles japo- nica Lindl. Phc. 7.—Diploâia spiraeae Sacc. — miKHHflMH c niiKHOcnopaMU na BCTKax Spiraea vanhouttei Zabel. Phc. 8. —■ Gloeosporium stanhopeae Allescher — KyHKa Ha jihcthhx Stanhopea oculata Lindl. Phc. 9.—-Puceinia dietyoderma Lindroth — aițHUMOcnopti na jihctbhx Smyrnium perfoliatum L. i CONTBIBUTION Ă LA CONNAISSANCE DES MICBOMYCÎÎTES DE LA BEPUBLIQUE POPULAIRE BOUMAINE (NOTE IV) RfiSUMfi . Les especes nouvelles pour la mycoflore de la Republique Populaire Boumaine, que les auteurs signalent dans cette quatrieme Note, soht au nombre de dix-huit, a savoir : Synchytrium niesslii Bubâk, Peronospora parvula Schneider, Leptosphaeria caespitosa Niessl., Phoma spiraeae Cooke, Macrophoma draconis Allescher, Phyllosticta argyrea Speg., Ph, ■calycanthi Sacc. et Speg., Ph. coccolobae Eli. et Ev., Ph. funlciae Ferraris, Ph. mahoniana (Sacc.) Allescher, Ph. ulmaria Passer., Ph. verbenae Sacc., Sphaeropsis lichenoides Sacc., Ascochyta aguilegiae (Boum. et Pat.) Sacc., A. garretiana Sydow, Diplodia spiraeae Sacc., Gloeosporium stanhopeae Allescher et Puceinia dietyoderma Lindroth. On mentionne aussi 59 plantes hotes nouvelles pour 40 espfeces de micromycetes deja signalcs dans la B. P. Boumaine. EXPLICATION DES FIGURES ' Fig. 1. — Synchytrium niesslii Bubâk — sporanges durables sur les feuilles de Ornitho- galum tenuifolium Guss. Fig. 2. — Peronospora parvula Schneider — conidiophores et conidies sur les feuilles ■de Isopyrum thalictroides L. Fig. 3. — Peronospora parvula Schneider — oospores sur les feuilles de Isopyrum thalic- Iroides L. Fig. 4. — Leptosphaeria caespitosa Niessl. — peritheces sur les tiges de Artemisia maritima L. Fig. 5. — Leptosphaeria caespitosa Niessl. — asques et ascospores sur les tiges de Artemisia maritima L. Fig. 6. — Sphaeropsis lichenoides Sacc. — pyenide ct pyenospores sur les rameaux de Chaenomeles japonica Lindl. Fig. 7. — Diplodia spiraeae Sacc. — pyenide et pyenospores sur les rameaux de Spiraea vanhouttei Zabel. Fig. 8. — Gloeosporium stanhopeae Allescher—acervule sur les feuilles de Stanhopea oculata Lindl. Fig. 9. — Puceinia dietyoderma Lindroth — ecidiospores sur les feuilles de Smyrnium perfoliatum L. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA BRIOFLOREI DE PE MUNTELE PIETRELE ALBE (MASIVUL VLĂDEASA) DE ȘTEFAN PÂLL Comunicare prezentată de a. a. georgescu. membru corespondent al Academiei R.P.R., , în ședința din 14 octombrie 1961 Această notă, privind brioflora munților calcaroși Pietrele Albe, a fost elaborată pe baza materialului recoltat de către Șt. 0 s u r o s între 1 și 3.VIII.1960. în urma determinării celor 83 de probe am constatat că în materialul colectat există un număr de 33 de specii de mușchi, aparținînd la 17 familii. Întrucît în literatura de specialitate nu sînt publicate date asupra brioflorei acestui masiv, enumerăm în ordinea sistematică toate speciile identificate de noi. Totodată menționăm formațiunile sau asociațiile vegetale în care ele au fost găsite (constatate pe teren de Șt. Csuros). O parte din materialul briologic a fost verificat de Tr. I. Ștefureac. Fam. PLAGIOCHILACEAE Plagiochila asplenioides (L.) Dum., în molidiș (Piceetum) și pajiști de coada iepurelui (Seslerietum)x), care este o variantă geografică a asociației Seslerietum rigidae prebiharicum Zdlyomi, 1938, altitudine 1450 —1500 m, •expoziție E, SV. Fam. POLYTRICHACE AE Polgirichum juniperinum Hedw., în molidiș (Piceetum), altitudine 1300—1520 m, expoziție E. Fam. DICRANACEAE Dicranella heteromaUa (Hedw.) Schimp., în molidiș (Piceetum), și pajiști de coada iepurelui (Seslerietum), altitudine 1450 —1500 m, expo- ziție SV, E, V. *) Seslerietum rigidae bihariecum Cstiros ined. 30 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA BRIOFLO.REI DE PE PIETRELE ALBE £ Dicranum scoparium Hedw., în molidiș {Piceetum), altitudine-! 1350—1500 m, expoziție E, V. î Fam. POTTIACEAE • Hymenostomun tortile (Schwaegr.) Br. eur. în pajiștile de coada, iepurelui {Seslerietum), altitudine 1480 m, expoziție SV. > Trichostomum crispulum Bruch., în molidiș {Piceetum) și pajiști Ș de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1450 m, expoziție SV. | T. mutabile Bruch., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expo-; ziție E. j Tortella tortuosa (Tourn.) Limpr., în molidiș {Piceetum), pajiști dej coada iepurelui {Seslerietum) și pajiști de păiuș {Festucetum), altitudine. 1470 m, expoziție SV, S, V, E. Barbuta rigidula (Hedw.) Mitten, în pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1470 m, expoziție SV, S. j Syntrichia subulata (L.) W. et M., în pajiști de coada iepurelui! {Seslerietum), altitudine 1470 m, expoziție V. i Fam. ENCALYPTACEAE ! Encalypta vulgaris Hedw., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 mz expoziție E. Fam. GRIMMIACEAE - Grimmia plagiopodia Hedw., în pajiști de păiuș roșu {Festucetum rubrae), pe pietre, altitudine 1400—1520 m, expoziție S, SV, E. G. elatior Bruch., pe stîncării, altitudine 1530 m, expoziție ÎL Rhacomitrium lanuginosum (Ehrh. ap. Hedw.) Brid., pe stîncării^ altitudine 1530 m, expoziție N. Fam. FUNARIACEAE Funaria hygrometrica (L.) Hedw., în molidiș {Piceetum), pajiști de; coada iepurelui {Seslerietum) și pajiști de păiuș roșu {Festucetum rubrae), altitudine 1500—1520 m, expoziție SV, E. Fam. MNlACEAE Mnium orthorhynchum Br. eur., în molidiș {Piceetum), altitudine' 1500 m, expoziție E. Mnium cuspidatum Hedw., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expoziție E.j Fam. NECKERACEAE Neckera complanata (Hedw.) Hiiben., în molidiș {Piceetum), altitu- dine 1500 m, expoziție E. N. pennata Hedw., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expo- ziție E. 3 ȘTEFAN PALL 31 Fam. THVIDIACEAE Abietinella abietina (Brid.) C. Miill., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expoziție E. Fam. H(ED WI GI ACE AE Hedwigia ciliata (Ehrh.) Hedw., în pajiști de coada iepurelui {Sesle- rietum), altitudine 1470 m, expoziție V. Fam. A M BL Y STE GI A CE AE Campylium sommerfeltii (Myr.) Bryhn., în molidiș {Piceetum), alti- tudine 1500 m, expoziție E. Fam. B R A C H YTH E CIA CE AE Gamptothecium lutescens (Hedw.) Br. eur., în molidiș {Piceetum) și pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1470 —1500 m, expoziție E, V, SV. Brachythecium populeum (Hedw.) Br. eur., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expoziție E. Eurhynchium pulcbellum (Hedw.) Dixon., în molidiș {Piceetum), altitudine 1360 m, expoziție E. Fam. E N T O D O N T A CE A E Pleurosium schreberi (Willd.) Mitt., în molidiș {Piceetum), altitudine 1360 m, expoziție E. Fam. HYPNACEAE Homomallium incurvatum (Schrad.) Loeske, în pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1480 m, expoziție SV. Hypnum cupressi^orme Hedw., în molidiș {Piceetum) și pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1450—1500 m, expoziție SV, E. Ptilium crista^castrensis (Hedw.) De Vot., în molidiș {Piceetum), altitudine 1360 m, expoziție E. Gtenidium molluscum (Hedw.) Mitt., înmolidiș (Piceetum) și pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1450—1500 m, expoziție SV, E.. Fam. RH YTIDIACEAE Rhytidiadelpbus triguetrus (Hedw.) Warnst., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500—1520 m, expoziție E. . R. sguarrosus (Hedw.) Warnst., în molidiș {Piceetum), altitudine 1500 m, expoziție E. Rhytidium rugosum (Hedw.) Kindb., în molidiș {Piceetum) și pajiști de coada iepurelui {Seslerietum), altitudine 1450—1500 m, expoziție SV,E. 32 . CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA BRIOFLOREI DE PE PIETRELE ALBE 4 Fam. HYLOCOMIACEAE Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur., în molidiș (Piceeturn), altitudine 1500 m, expoziție E. Catedra de botanică a Universității ,,Babeș-Bolyai”, Cluj K HByUEHHK) AJIBE BPHOGJIOPBI TOP nHETPEJIE (MACCMBA BJIBflHCA) B cooGipeHHH gaeTCu PE3IOME nepenem. 33 MOxocGpaBHHX bm^ob (Brycop hyta), I Biiga na KJiacca Hepadicae n 32 buhob jib unacca Musci, o6na- pyjKeHHBix na ropnoM MaccuBe Iluerpene AjiGe (Bji3nuca-Bnxop) ropu Anycejm. jUjim SojiBimiHCTBa bh^ob oSoBHanaiOTCH pacTUTeahnau acconnarțnn n ^opMannn, k KOTopbiM ohh npnHafljie?KaT. HenoToptie i-ib hhx, nau naupuMsp Phacomitriumlanuginosum, Eur- hynchium pulchellum n Homomallium incurvatum, npeflCTaBJimoT nure- pec c Spnoreorpa^HnecKOM: tohkh gpenna. Marepuaji, npeflCTaBJieHpMft aBTOpoM. 6mji coBpan III. KciopocoM IIpoBepeH T.M. IIlTe$ypHKOM. M FAGUS ORIENTALIS LIPSKY ȘI FAGUS TAURICA POPL. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPINDIRII LOR TN R.P.R. DE N. ROMAN și ST. ROMAN Comunicare prezentată de c. c. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 30 iunie 1961 CONTBIBUTION Â LA CONNAISSANCE DE LA BBYOFLORE DES MONTS PIETRELE ALBE (MASSIF VLĂDEASA) ' RfiSUMfi Dans la note prdsente on enumere 33 especes deBryophyta, notam- j (forma și numărul nervurilor), care necesită un bogat material de prelucrat ment 1 espece de la classe Hepaticae et 32 de la classe Musci, trou- l după metoda statistică, destul de anevoioasă, conturîndu-se mai precis vdes dans le massif calcaire „Pietrele AIbe“ (Vlădeasa-Bihor) des Monts Apuseni. On indique pour la majorite des especes l’association ou la forma- tion de vdg^tation ă laquelle elles appartiennent. Quelques-unes des especes, comme par exemple Rhaconitrium lanuginosum, Enrhynchium pulchellum et Homomallium incurvatum, pre- sentent de l’interet au point de vue bryo-gdographique. Le matdriel determine par l’auteur a dte recolta par Șt. Csurbs et verific par Tr. I. Ștefureac. BIBLIOGRAFIE 1. BAUMGARTEN I.G.G., Enumeratio stirpium Magno Transilvaniae Principatul ... Clbinii, 1846, IV. 2. Bobza Al.,Flora Romaniae exsiccata. Schaedae ad Floram Rom. exs. a Museo Bot. Univ. Clusensis editam 1921 — 1946, Bul. Grăd. got. și Muz. got. Univ. Cluj. 3. JlABAPEHKO A. C., Onpedeaumejiu aucmeeHHbix mxob ynpauHbi, Kmob, 1955. 4. Van den bebghen C., Bryophytes. Flore Generale de Belgique, Bruxelles, 1955 — 1957, I, I-III. Studiul sistematic al fagului, în general, a adus, în ultima vreme, date importante mai ales asupra variabilității lui la limita de contact a ariei celor două specii: Fagus silvatica L. șiF. orientali» Lipsky. Cu această ocazie, s-au eliminat treptat criteriile bazate pe variabilitatea frunzelor ‘după metoda statistică, destul de anevoioasă, conturîndu-se mai precis L valabilitatea organelor de reproducere, floarea masculă și în special cupa, j Dar și aceste criterii, pentru moment, par a fi aprofundate insuficient, L ducînd astfel la crearea inutilă a unui număr mare de varietăți și forme. Întrucît pentru multe localități avem material de cupe, flori mascule și frunze din 2 ani consecutivi, care ne-a pus multe probleme, ne-am propus să urmărim în continuare variabilitatea caracterelor amintite ia Fagus orientalis și F. taurica. Deocamdată ne rezumăm la considerarea acestora după criteriile stabilite în Flora R.P.B. și de către I. D urnit r i u- Tătăranu și S u z a n a O c s k a y (3). Pentru aceasta precizăm că în ceea ce privește Fagus orientalis Lipsky au fost considerate numai acele exemplare, la care florile mascule au perigonul divizat cel mult pînă la 1/3, iar cupele prezintă apendiculi foliacei, rar fidați, pețiolați, verzi său bruni, în t o t deaunanervați, indiferent de numărul lor, iar Fagus taurica Popi, emend. Tătăranu et Ocskay a fost considerat în limitele caracterelor stabilite de autori (apendiculi bruni ± liniari, nepețiolați), fără a se merge pînă la varietăți și forme. — c. 5750 34 RASPINDIREA LUI F. OR1ENTAL1S ȘI F. TAURICA ÎN R.P.R. 2 'I N. ROMAN și ST. ROMAN 35 Pentru a completa răspîndirea celor două esențe la noi în țară și pentru a lămuri mai bine ecologia lor, dăm mai jos, pe regiuni și raioane administrative, localitățile cu stațiunile respective de unde au fost colec- tate, atît de noi cît și de alți colegi1). Fagus orientalis Lipsky I. REGIUNEA OLTENIA A. Raionul Vînju-Mare 1. în pădurea Stîrmina, pe malul Dunării, într-o vîlcea, la circa 1 km, nord de „Fîntîna lui Vîrvoreanu”, altitudine circa 140 m, se află un exemplar crescînd într-un grup de Fagus silvatica. Acesta are circa 15 m înălțime și circa 50 cm diametru, crescut chiar pe talveg, iar pîrîul se scurge printre rădăcinile dezgolite. Cercetând pîlcul de fagi de la sud-vest de șosea, nu am mai găsit această specie, deși bănuim că se află și acolo. B. Raionul Turnu-Severin 2. Pe versantul cu expoziție nordică al văii Mijarca, la circa 1 km vest de satul cu același nume (corn. Fîntîna-Domnească), Fagus orientalis crește pe pantă înclinată (circa 40°), cu sol nisipos, puternic erodat ce alunecă pe porțiuni mari datorită marnelor de la bază. Aici se află 3 exem- plare bătrîne, de sub rădăcinile cărora se scurg multe șuvițe de apă pe marna, dezgolită pe alocuri, în urma alunecărilor mai mari. Altitudine circa 280 m. 3. în pădurea Cacoți, la circa 2 km vest de Izvorălu, se află numai un exemplar pe o vîlcea cu fundament marnos, pe care se scurge un pîrîiaș. temporar. Altitudine circa 250 m. 4. Pe una dirfvăile afluente văii Gîrdoaia de la vest de Oiovîrnășani pe versant cu expoziție nordică, deasupra unei fîntîni de sub o ruptură de pantă, există două exemplare bătrîne, cu diametrul pînă la 60 cm, crescînd în condiții de umezeală suficientă, deoarece rădăcinile pătrund pînă în apa fîntînii. în jur, datorită fundamentului marnos, se observă alunecări puternice de teren, unele dintre ele stabilizate temporar. Altitudine circa 280 m. 5. într-un petic de pădure situat pe valea de la nord de Băsești — Budănești, petCoșuștea Mică, există două exemplare ce nu depășesc 30 cm în diametru; ele cresc aici pe talvegul văii, cu fundamentul marnos, pe care se scurge un pîrîiaș. Altitudine circa 370 m. b Mulțumim colegilor ele la Comitetul geologic, I. Șerbănescu, I. D r a g u„ G h. B a b a c a, G. T u r c u și M. S p i r e s c u, care ne-au transmis un bogat și interesant material, contribuind astfel la lămurirea problemei legate de aceste două specii. C. Raionul Baia-de-Aramă ( 6: Pe valea Radina, la 2,5 km est de Runcșor (Podișul Mehedinților), > în pădure de fag bine încheiată, instalată pe micașisturi, există un exemplar L bătrîn situat pe talvegul vîlcelii cu multă umezeală. Altitudine circa 450 m. ; 7. Pe versantul cu expoziție nord-estică al văii Pestrița, la circa 4 km i nord de Brativoești, tot pe talvegul vîlcelii, pe fundament micașistic și ■ multă umezeală. Altitudine circa 280 m. i 8. într-un petic de pădure de pe Dealul Tăbîrții, de la nord de Copă- cioasa-de-Zegujani, pe versantul nordic al văii, 4 exemplare bătrîne ce - depășesc diametrul de 70 cm, instalate pe o ruptură de pantă înmlăștinită î de izvoare venite mai din sus. Altitudine circa 300 m. i 9. Pe valea Bisericii de la vest de Moșneni — Florești, într-o pădurice ) degradată puternic, cu mult Acer campestre, un exemplar instalat pe sol ; nisipos, reavăn, pe o ruptură de pantă deasupra unui izvor. Altitudine î circa 250 m. D. Raionul Strehaia 10. în pădurea Bîltanele, de la sud-vest de Strehaia, pe un versant 1 cu expoziție nordică, în făget încheiat, se află două exemplare situate pe r buza unei vechi rupturi de pantă cu sol brun de pădure, podzolit, cu litieră < și frunzar abundent. Altitudine circa 230 m. 11. în pădurea de la sud de Slătinicul-Mic—Bîltanele, există patru ; exemplare bătrîne, două dintre ele parțial uscate, situate pe marginea unei rupturi, cu mult pietriș la bază, din care se scurg cîteva izvoare puternice. Altitudine circa 200 m. II. REGIUNEA ARGEȘ A. Raionul Horezu 12. Pe o vale laterală, afluență rîului Cerna, la vest de satul Cireșu (corn. Stroești), la marginea pădurii există un exemplar în diametru de circa 80 cm și înălțimea de circa 35 m, situat la baza pantei, pe sol prolu- vial, slab drenat. Altitudine circa 580 m. 13. în pădurea de fag de pe Valea Seacă, de la nord-vest de Berbești, există un exemplar situat pe panta unei mici vîlcele cu expoziție sud-estică, cu solul puternic erodat. Altitudine circa 520 m. 14. La originea văii Trestia, 500 m sud de Dealul lui Bucur de la vest de satul 23 August (corn Copăceni), se află,4 exemplare situate pe talvegul văii, cu fundamentul marnos și cu multă umezeală în sol și atmosferă. Altitudine circa 500 m. 15. Pe Dealul Ulmetului, de la est de comuna Copăceni, sub creastă, pe marginea unei rupturi de pantă cu expoziție vestică, am identificat două exemplare instalate pe sol brun, slab înmlăștinit. Altitudine circa 550 m. N. ROMAN și ST. ROMAN 4 5 ' RASPIND1REA LUI F. ORIENTALIS ȘI F. TAUR1CĂ IN R.P.R. 37 16. Pe malul sudic al „Lacului fără fund” (lac de glimeie) de la vest de Mijați (com. Lăpușata), există un exemplar tînăr (circa 30 de ani). Altitudine circa 430 m. 17. Pe Dealul Sgîndei, de la vest de Copăceni, un pilc aproape pur, j pe talvegul unei vîlcele, cu solul slab înmlăștinit. Altitudine circa 400 m. 18. La nord de Zărnești (com. Lăpușata) pe un versant cu expoziție nordică, există două exemplare într-un grup răzleț de fagi rămași după defrișare. Panta este puternic erodată din cauza substratului pietros de la baza căruia se scurg mici pîrîiașe. Altitudine circa 350 m. 19. La vest de satul Valea-Orlii (com. Mădulari — Cernișoara) la baza versantului estic al unei văi există 5 exemplare, în diametru de ! circa 40 cm, în condiții de umiditate suficiență. Altitudine circa 370 m. La nord-est de valea Orlii, pe un versant cu expoziție nordică, deasupra unei alunecări masive, aproape de creastă, se află un exemplar bătrîn. Stațiunea aceasta diferă de aceea de la vest de sat, prin faptul că este insta- lată pe sol nisipos, bine drenat, departe de condiții vizibile de umiditate. Altitudine circa 400 m. B. Raionul Rm.-Vîlcea 20. La est de Scînteia — Boești, în condiții asemănătoare cu cele de la nord-est de Valea-Orlii, există un exemplar cu diametrul de circa 20 cm, crescînd deasupra unei vechi alunecări de teren, pe sol brun podzolit, tot' pe versant nordic. Aici nu am constatat condiții de înmlăștinire sau apariții de izvoare. Altitudine circa 400 m. 21; Pe versant nordic sub „Rîpa Cărămizii”, de la sud-est de Oiocîltei — Boești, se află două exemplare tinere (15—20 cm diametru), într-un i pîlc rărit de fagi, pe sol brun, puternic podzolit, format pe rocă nisipoasă. Altitudine circa 490 m. 22. Pe Valea împăratului, la nord-est de Ciorăști—Șirineasa, am identificat un exemplar la originea văii, pe versantul nord-vestic, deasupra unei alunecări recente. Altitudine circa 350 m. 23. La nord de Brătia-din-Deal, pe o vale afluență a Oltului, există un exemplar bătrîn, cu diametru de aproximativ 60 cm, situat pe un relief de vechi alunecări. Altitudine circa 200 m (leg. I. D r a g u). C. Raionul Druyășani 24. Pe valea Olteanca, la nord de Olteanca-de-Sus, există cîteva exemplare pe versantul estic al văii, pe marginea unui pîrîu cu fundamentul’ marnos, iar mai la nord, pe același versant, încă două exemplare pe un relief de vechi alunecări. Altitudine circa 320 m. ’ D. Raionul Mușeel 25. La aproximativ 2,5 km est de Aninoasa, pe un versant cu expoziție nordică, sub creastă de deal. Altitudine circa 660 m (leg. I. Drăguț 26. Pe culmea împădurită de la vest de Bălilești există cîteva exem- plare tinere, cu diametru de circa 20 cm, bine dezvoltate și instalate pe ( creastă. Sol puternic erodat pînă la orizontul cu pietriș și bine drenat, f’ Altitudine circa 530 m (leg. I. Ș e r b ă n e s c u și I. D r a g u). E. Raionul Pitești 27. Pe versantul estic al văii Cireșului, la aproximativ 1 km nord de comuna Valea-Mănăstirii, s-a identificat un pîlc mic cu Fagus orientalis pe sol brun erodat, în apropierea unei mlaștini. Exemplarele sînt bine dezvoltate (circa 50 cm diametru). Altitudine circa 350 m (leg. I. Ș e r b ă- n e s c u și I. D r a g u). F. Raionul Găești 28. Pe valea de la vest de Stratonești (com. Valea-Mare) s-a identi- ficat un pîlc de aproximativ 25 de exemplare, pe o pantă cu expoziție estică. Altitudine circa 300 m (leg. G. B a b a c a). III. REGIUNEA PLOIEȘTI A. Raionul Mizil 29. La sud de satul Mireș (nord-vest de com. Călugăreni), pe versant nordic, cu substrat calcaros pe care s-a format o rendzină degradată, s-au identificat cîteva exemplare bătrîne dar rare. Altitudine circa 460 m (leg. M. S p i r e s c u). 30. Pe Dealul Istrița, versantul nordic, pe o ruptură de pantă, s-a identificat un exemplar bătrîn. Altitudine circa 750 m (leg. I. Ș e r bă- nesc u). Fagus tauriea Popi. x I. REGIUNEA OLTENIA A, Raionul Streliaia 31. într-un pîlc de fagi, izolat, de la sud de Sălătruc — Greci, versant cu expoziție nordică, pe sol brun, slab gleizat, format pe un relief de vechi alunecări. Altitudine circa 280 ,m. 32. în pădurea Bîltanele, de la sud-vest de Strehaia, pe versant nordic, aproape de creastă. Altitudine circa 300 m. B. Raionul Turnu-Severin 33. Pe Dealul Golașa, de la nord-est de Căzănești, pe versant nordic, către Valea Scroafa, se află cîteva exemplare bătrîne situate deasupra, unei alunecări de teren sub care s-a format o mică mlaștină. Altitudine circa 260 m. 38 RASPINDIREA LUI F. ORIENTALIS ȘI F. TAURICA ÎN R.P.R. 6 II. REGIUNEA ARGEȘ | A. Raionul Horezu | ” I 34. Sub Dealul lui Bucur (alt. circa 500 m) la vest de satul 23 August? (com. Copăceni), se află două exemplare pe un. relief de alunecări recente,; puternic învălurite. 35. La 2 km sud-est de Groși — Armășești, în pădurea situată pe un versant cu expoziție nordică, există un exemplar bătrîn, bine dezvoltat, instalat pe sol brun podzolit, cu mult frunzar și litieră groasă. Altitudine circa 380 m. |B. Raionul Rm.-Vilcoa 36. La nord-vest de comună Roești, într-un făget încheiat, instalat! la baza versantului nordic, aproape de firul văii, cu sol proluvial și multă! umezeală. Altitudine circa 380 m. C. Raionul Pitești • 1 ' ' 37. La circa 3 km nord de comuna Micești, au fost identificate cîteva exemplare într-o pădure de fag instalată pe un versant cu expoziție nordică. Altitudine circa 600 m (leg. I. Șerbănescu și G. Turc u). D. Raionul Curtea-de-Argeș 38. Pe o coastă cu expoziție sudică, la vest de Stroești, au fost identificate două exemplare. Altitudine circa 560 m (leg. I. Ș e r bă- nesc u și G. T u r c u). E. Raionul Topoloyeni 39. La nord-est de Glîmbocata, pe valea Sarului, pe o pantă cu expo- ziție nord-estică, s-a identificat un exemplar. Altitudine circa 250 m(leg. G. B a b a c a). F. Raionul Găești 40. Pe o vîlcea afluență văii Gemănari, la vest de Stratonești, pe o pantă cu expoziție nordică, au fost identificate cîteva exemplare. Altitu- dine circa 300 m (leg. G. B a b a c a). 41. în pădurea Vlădiceasca, de la nord de satul Sara (com. Valea; Mare), pe o vale aproape de Piscul lui Poale. Altitudine circa 230 m (leg. G. B a b a c a). Schița răspîndirii celor două esențe recoltate și prelucrate. 9 RASPINDIREA LUI F. ORIENTALIS ȘI F. TAURICA ÎN R.P.R. 41 40 N. ROMAN și ST. ROMAN 8 » . . — 42. Pe versantul cu expoziție estică al văii Ostrii, 1 km est de Scheiul- > de-Jos, au fost identificate cîteva exemplare. Altitudine circa 350 m ( (leg. G. Ba ba c a). 43. Pe valea Strîmbului, la originea ei, nord-vest de Scheiul-de-Jos, t către Dealul Păunului. Altitudine circa 440 m (leg. G. B a b a c a), ț III. REGIUNEA PLOIEȘTI [ A. Raionul Tirgoviște 44. într-un făget frumos de pe valea Vîlceiului, de la vest de Drăgoești | a fost identificat un mic pilc cu Fagus taurica. Altitudine circa 340 m ( (leg. G. B a b a c a). . : După cum se poate vedea din figura 1 Fagus orientalis și F. taurica ( sînt destul de răspîndiți în regiunea subcarpatică și cea colinară, confir- i mîndu-se astfel presupunerile făcute de St. P u r c e 1 e a n (10) și ( I. Du mi t r i u-T ă t ă r a n u și Suzana Ocskay (7). , j Faptul că Fagus orientalis este cunoscut atît din locuri adăpostite i și umede (8), (10), cît și din locuri stîncoase, termofile (6), (11), presupune existența unor ecotipuri ca și la Pinus silvestris de la care se cunoaște ■ unul de stîncării și altul de tinoave. Pentru moment, neputînd aprofunda . un material bogat și variat, ne-am propus să urmărim, un anumit interval : de timp, problema răspîndirii și mai ales a variabilității acestora în raport cu condițiile ecologice. BOCTOHHbin FAGUS ORIENTALIS LIPSKY H KPLIMCKHH J FAGUS TAURICA POPL. BYKH. K H3YMEHHK) Ș HX PACHPOCTPAHEHHH B PHP j PE3IOME B paSoTe nepeuHCnueTCH pun hobbix ecTecTBeHHBix MecTOo6nTaHnft BOCTOunoro (Fagus orientalis) m KptiMCKoro (Fagus taurica) SynoB, HaxoHHnțuxcn b xojimhctom: h npuKapnaTCKOM pafionax, HauMuau c SanaRHoii O-arenim pțo penii Byaay. 3th CBejțeHHH houojihhiot RaHHHe, nacaiomnecH pacnpocTpaneHMH stmx RByx bhrob, ho cmx nop cuHTaBinnx- cn oveHb pennnMtH b $jiope PHP, h pacumpaioT BuaKOMCTBO c mx anono- rauecKHMii TpeSoBamiHMM, uto SyjțeT cnocoScTBOBaTb b ențe Gojibuieii CTenenH oSnucuenMio nx pacupocrpaneniiH. OBtUCHEBUE PHCVHKOB Phc. 1. — CxeMa pacnpocTpaHeHHH oGohx BHjțoB, cotpaHHLix h o6pa6oTaHHtix. FAGUS ORIENTALIS LIPSKY ET FAGUS TAURICA POPL. CONTRIBUTION Ă LA CONNAISSANCE DE LEUR DISTRIBUTION DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE BOUMAINE rEsumE . Dans cette Note, les auteurs presentent plusieurs stations nouvelles ă Fagus orientalis et F. tauriea, de la rdgion des collines et de la râgion subcarpatique, ă partir de 1’Oltenie occidentale et jusqu’ă la riviere Buzău. De cette fagon, les donn^es sur la distribution de ces deux essences — con- sidâr^es jusqu’ici tres rares dans la flore du pays — se multiplient. En mâme temps, la connaissance plus approfondie de leurs exigences. dcologiques contribuera a en expliquer la distribution. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Esquisse de la distribution des deux essences, rdcoltdes et fațonn^es. BIBLIOGRAFIE 1, BORZA AL, Uber Fagus orientalis and Fagus taurica in Rumănien so wie uber die Verbreituny zweier Varietăten von F. silvatica, Sonderdruck aus Feddes Repertorium, 1956,. 59, L 2. Czeczott H., Distribution of Fagus orientalis Lipsky, Die Buchenwăîder Europas, Zurich, 1932. 3. Dumitriu-Tătăranu I. și Ocskay S., Schița monografică a fagilor din R.P.R., Rev. pădurilor, 1953, 5. 4. . * , Flora R.P.R., București, 1952, I. 5. * * , (Pjiopa CCCP, MocKBa, 1936, V. 6. FLORESCU I. și Dumitriu-Tătăranu L, Contribuții la cunoașterea Florei Munților Cerna: și Mehedinți, Comunicările Acad. R.P.R., 1960, X, 1. 7. Ocskay S. și Dumitriu-Tătăranu I., Contribuțiuni la studiul fagului din R.P.R., AnaL Acad. R.P.R., 1950, III, Mem. 4. 8. PASCovschi S., Noutăți dendrologice din Banat și Crișana, An. I. C. E. F., 1943, IX. 9. — Rolul hibridizărilor naturale in fenomenul succesiunilor vegetale. Lucr. Ses. Gen. St. din 2—12 iunie 1950 ale Acad. R.P.R., București, 1950. 10. Purcelean St., Stațiune nouă de Fagus orientalis Lipsky și F. taurica Popi. în R.P.R. (pădurea Snagov), Comunicările Acad. R.P.R., 1955, V, 1. 11. Stojanoff N., The Beech woods of the Balkan Peninsula, Die Buchenwăîder Europas,. Zurich, 1932. . 12. WULFF E., The Beech in the Crimea its systematic position and origin,Die Buchenwăîder Europas, Zurich, 1932. j O METODĂ DE MARCARE A BACTERIILOR FITOPATOGENE CU IZOTOPI RADIOACTIVI ■ DE . ) i ELENA BUCUR r . ' ■ i I Comunicare prezentată de alice SĂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 14 octombrie 1961 ■■ | Numeroasele lucrări de aplicare a izotopilor radioactivi în domeniul i biologiei, prin care s-a reușit să se dezvăluie o serie de aspecte nerezolvate [ încă prin metodele obișnuite în cercetare, ne-au determinat să extindem [ această metodă și în lucrările de fitobacteriologie de la noi din țară. j Perspectivele ce se deschid pentru aplicarea metodei radioizotopilor [ în această ramură a fitopatologiei sînt numeroase. Astfel, cu ajutorul & bacteriilor marcate s-ar putea studia cu ușurință răspîndirea acestor f agenți patogeni în organismul plantelor, rezolvîndu-se astfel probleme ? importante de epidemiologie și de stabilirea patogenezei unui număr mare | de boli la plante.- De asemenea s-ar putea stabili rolul diferitelor specii de bacterii saprofite din sol în rizosfera plantelor de cultură, ca și raporturile j care există între unele bacterii din sol și nutriția plantelor superioare prin : sintetizarea de către primele a unor compuși organici necesari celorlalte. - Dacă substanțele radioactive folosite la marcarea bacteriilor ar fi asimilate ; de către acestea, atunci bacteriile marcate ar mai putea fi folosite și în explicarea unor fenomene de veștejire, care apar în cazul unor boli, destul de departe de locul unde s-a produs infecția propriu-zisă. Pentru a se putea porni la rezolvarea unora din aceste probleme, ca și a multor altora care nu au fost menționate aici, este necesar să se perfecționeze o metodă de marcare pentru bacteriile fitopatogene. în cele ce urmează vom descrie una din aceste metode încercată de noi, cu rezultate mulțumitoare. MATERIALE ȘI METODĂ DE LUCRU Radio elementul folosit pentru marcare a fost P32t ca fosfor anorganic în compusul NaaHP32O4; bacteria cu care s-a experimentat a fost Xanthomonas malvacearum (E. F. Smith) Dows., iar mediul de cultură — bulionul peptonat 1 %., 44 ELENA BUCUR 2 MARCAREA BACTERIILOR FITOPATOGENE CU IZOTOPI RADIOACTIVI 45 Elementul radioactiv a fost introdus în mediul de cultură repartizat în vase Erlenmayer de 100 cm3, socotindu-se cîte 50 [i Cu pentru fiecare ml de mediu, după care s-a sterilizat în autoclav, la presiune de 1,2 atm., timp de 30 min. Mediul steril a fost însămînțat cu cultură de bacterie de 24 de ore, dezvoltată pe geloză. în acest mediu radioactiv bacteria a fost lăsată să se : dezvolte timp de 42 de ore. După ce lichidul de cultură s-a filtrat, obținîndu-se astfel sedimentul ; bacterian, acesta a fost supus unui număr de spălări cu soluție de fosfați tampon, cu scopul de a i îndepărta soluția radioactivă de la suprafața celulelor bacteriene. După fiecare spălare s-a centrifugat suspensia bacteriană în soluție tampon la 5 000 ture pe minut timp de 30 min., oprindu-se sedimentul și îndepărtînd supernatantul. Spălarea s-a continuat pînă ce supernatantul Ș nu a mai prezentat nici o radioactivitate. în acest moment sedimentul a avut o radioactivitate ( egală cu 3 750 impulsuri pe minut. Sedimentul s-a suspendat în apă distilată sterilă și s-a folosit f la infectarea unor plăntuțe tinere de bumbac. i Pentru infecție s-a folosit metoda aplicării de picături pe fața inferioară a frunzelor de bumbac. Plantele infectate cu bacteria marcată s-au introdus în seră într-o boxă cu temperatura reglată la 26° și umiditatea de 95 %. Paralel s-au făcut infecții și cu bacteria nemarcată. Primele simptome ale bolii, atît într-un caz cît și în celălalt, au apărut după 7 zile de la infecție. în. acest moment s-au luat frunzele de bumbac infectate atît cu bacteria marcată, cît și nemarcată și după ce s-a scos apa prin presare în hîrtie sugativă, la termostat la temperatura de 160°, timp de 120 min., s-au pus în contact cu pelicula fotografică în casete la întuneric și s-au lăsat astfel 7 zile. După trecerea acestui interval de timp, s-a făcut developarea filmului pentru obți- nerea negativului. REZULTATE OBȚINUTE în cazul bacteriei marcate, pelicula fotografică a fost impresionată, apărînd o pată neagră exact pe locul unde s-a aplicat picătura de suspensie bacteriană și s-au manifestat primele simptome de boală, în timp' ce în cazul bacteriei nemarcate placa nu a fost impresionată, deși boala era vizibil apărută. Acest fapt dovedește că prin metoda folosită de noi bacteria Xanthomonas malvacearum a fost marcată și a putut fi pusă în evidență în țesut prin autoradiografiere. Aceeași metodă de marcare a mai fost folosită, cu rezultate la fel de bune, și îh cazul altor bacterii ca : Xanthomonas campestris (Pammel) Dows., care produce putregaiul bacterian al verzei, și Corynebacterium michiganense (E. F. Smitb) Jensen, care produce cancerul bacterian al tomatelor, deși iiifecția a fost produsă pe căi diferite. în primul caz infecția plăntuțelor de varză s-a făcut prin rănirea nervurilor frunzelor și aplicarea de tampoane de vată îmbibate cu suspensia bacteriană marcată cu radio- fosfor, iar în cel de-al doilea, prin introducerea plăntuțelor de tomate cu rădăcinile în suspensia de bacterie marcată cil același element radioactiv. De aici putem trage concluzia că metoda de marcare descrisă de noi se poate folosi în cazul oricărei bacterii fitopatogene, care odată marcată poate fi folosită apoi în mod obișnuit în lucrările curente de laborator, fără să-și piardă această însușire căpătată decît numai în cazul pierderii activității radioactive a izotopului respectiv. Este cazul să menționăm că fosforul’este unul din elementele care își pierd această activitate foarte repede. în cazul experiențelor noastre, radioactivitatea bacteriilor marcate cu radiofosfor a putut fi pusă în evidență, timp de 25 de zile prin au- toradiografie. DISCUȚII Lucrările noastre au dovedit că o bacterie fitopatogenă dezvoltată pe un mediu de cultură în care s-a încorporat un element radioactiv devine radioactivă, fapt ce se poate pune în evidență prin metoda autoradiografiei. Fu se poate preciza însă dacă radioactivitatea dobîndită de bacteriile cu care s-a lucrat este atribuită asimilației elementului radioactiv folosit sau numai adsorbției acestui element la suprafața celulei bacteriene, caz în care nu ia parte activă în procesele metabolice ale celulei respective, dar este totuși fixat ireversibil. în această privință lucrările lui P. B o n e t- M a u r y și ’ A. D e y s i n e (1) arată că radioactivitatea bacteriei Esche- richia coli marcată cu fosfor radioactiv pare să fie datorită unei fixări a acestui element la suprafața ei. M. D. F i t z g e r a 1 d, lucrînd cu un alt microorganism, și anume cu Torula utilis, marcat cu Tritium (H3) de- monstrează, prin metoda microautoradiografiei, că izotopul a fost încor- porat în citoplasmă, deci a luat parte activă în procesul de metabolism (2). Oricare ar fi însă mecanismul de fixare a elementului radioactiv în celula bacteriană, bacteriile marcate cu radioizotopi, devin excelenți trasori, așa după cum a rezultat și din lucrările noastre. Cantitatea de fosfor radioactiv folosit pentru marcare a fost în cazul experimentărilor noastre 50 p Cu P32 pe ml mediu de cultură. Alți autori, întrebuințînd același radioizotop, folosesc pentru marcarea bacte- riilor umane (Escherichia coli și bacilul tuberculozei) 10 —15 —20 a Cu pe ml mediu de cultură (3), (4). Nu considerăm prea mare cantitatea (de 2,5 — 5 ori mai ridicată) utilizată de noi față de alți autori, deoarece, după cum am văzut, bacteriile fitopatogene absorb sau asimilează o cantitate foarte mică de izotop, și, avînd în vedere că bacteriile se divid extraordinar de rapid și cantitatea inițială de izotop se înjumătățește mereu prin diviziune, riscăm să nu mai putem pune în evidență aceste cantități mici de izotop ce ar mai rămîne fixat. Referitor la fixarea fosforului în celula bacteriană A. G u e 1 i n și P. Lep ine arată în lucrările lor că absorbția izoto- pului P32 de către bacterii depinde de bogăția mediului de cultură în substanțe hrănitoare. Experiențele lor au demonstrat că o bacterie crescută pe bulion peptonat 1% reține mai puțin P32 decît aceeași bacterie dezvol- tată pe apă peptonată 1 %. Deci în lucrările noastre viitoare trebuie să ținem seama cu strictețe.de acest fapt. CONCLUZII 1. Bacteriile fitopatogene pot fi marcate cu fosfor radioactiv prin încorporarea acestuia în medii de cultură pe care se dezvoltă bacteria, timp de 12 de ore. ®7- 46 ELENA BUCUR 4 2. Cantitatea de fosfor radioactiv folosită pentru marcare a fost de 50 p Cu P32 pe ml mediu de cultură. j 3. Bacteria marcată poate fi folosită în lucrările curente de laboratorul fără să-și piardă această însușire, afară de cazul pierderii activității radio- j active a izotopului. 4. Urmărirea bacteriei marcate în țesuturile plantei s-a făcut prinj metoda autoradiografierii. t METOfl METRU GMTOnATOPEHHblX BAKTEPHÎÎ PAflKOAKTMBHbIMM BSOTOUAMH PE3IOME 1 ■ 1 Jț QuTonaroreHHMe Sau repun moîkho Memn» pagMoaKTMBHBiM $oc-ț $opoM nyreM BHecennn na 42 naca b Kyjn>rypHi>ie cpe^ti, na kotopmx > BMpanțnBaiOTCH âaKTepnn. ; KojinaecTBo pagnoaKTMBHoro (Jiocițiopa, npnMeHHBinerocn gan afer-[ kh, paBHUJioct 50 p CuP32 na Mn KyjibTypHoiî cpegH. Meaenyio Oaurepuio moîkho ncnonLBOBan. npn odblnHtix jiaSopa- TopHux paSorax, Ges yrparti eio aroro CBoiîCTBa aa ncnjironeHneM cjiyaaH norepn aKTHBHOCTM pagnoaKTHBHbiM mbotohom. WayueHne Menenoii 6'aKrepnn b TKannx pacrenun nponBBognjiocb. MCTOgOM aBTopagnorpa^nn. METHODE DE MARQUAGE DES BACT^RIES PHYTOPATHOGÎ1NES AUX ISOTOPES RADIOACTIFS rEsumE Les bacteries phytopathogenes peuvent etre marqu^es au phosphore-. radioactif par incorporation de ce dernier aux milieux de culture ou la. bacterie se d^veloppe pendant 42 heures. | tratate prin mijloace chimice prezintă avantajul că, în anumite condiții,. La quantitâ de phosphore radioactif utilisee. au marquage a etâ deȚrămîn curate vara și în cursul toamnei, cînd nu se mai pot efectua- 50 p CuP32 par mlde milieu de culture. fprașile mecanice. în sfîrșit, numărul prașilelor poate fi redus la minimum,. La bacterie marquee peut servir aux travaux courants delaboratoire,. * -------“ —--------------" /o' sans perdre cette qualit6, tant que la radioactivite de l’isotope persiste.. La bacterie marqude est poursuivie dans les tissus de la plante ă. l’aide de la methode d’autoradiographie. BIBLIOGRAFIE 1. BONET -Maury P. et Deysine A., La priparation des bacteries «marquies » avec le radiophos- phore, Ann. Inst. Pasteur, 1953, 84, 1053. 2. Fitzgbrald M. D., Autoradiography in biology and medicine, A. Conf. 15 (P.), 1958, 406. 3. Guelin A. et LEPINE P., Sur la fixation du radiophosphore mineral P32 par des cellules: bacteriennes en croissance, A. Conf. 15 (P.), 1958, 332. 4. Yuichi Yamamura, Studies on the virulence of the taberele bacilli by using 32 P-labelled‘. bacilli, A. Conf. 15 (P.), 1958, 1345. REZISTENȚA UNOR SOIURI ȘI HIBRIZI DE PORUMB» LA ACȚIUNEA IERBICIDELOR APLICATE IN TIMPUL. VEGETAȚIEI*) DE CH. BALÎC, NONA BRATU și CORINA TUȘA Comunicare prezentată de ALICE sâvulescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședin/a din 14 octombrie 1961 Buruienile din culturile de porumb se combat de obicei prin lucră- rile raționale ale solului înainte de însămînțare și mai ales prin prașilele efectuate în timpul vegetației. Tratamentele chimice sînt deocamdată- mai puțin folosite, deoarece șe pot obține rezultate bune și prin mijloa- cele agrotehnice menționate, mai ales dacă ele sînt efectuate cu ajutorul unui utilaj mecanizat modern. Cu toate acestea, există o tendință pro- A nunțată de a completa lucrările agrotehnice de combatere a buruienilor prin tratamente chimice, deoarece acestea permit să se reducă munca, țmanuală necesară pentru prășitul pe rînd. în afară de aceasta, lanurile 5 4-ta. 4-z-, 4- A. tu w» ni z\n da zi V» i tv"\ i n a taiia m t» 4-ri «-» tta tj 4-<-» nil aa îtS /-» ti ti w» i4a zi aia /lirii ceea ce micșorează pericolul eroziunii (2). După unii autori (3), trata- mentele chimice vor putea înlocui complet prașilele, și cultura porum- bului va deveni astfel o adevărată cultură industrială, în sensul unei reduceri totale a muncii manuale. în lucrarea de față, se prezintă unul din aspectele problemei com- baterii chimice a buruienilor în culturile de porumb, și anume sensibi- litatea unor soiuri și hibrizi față de acțiunea diferitelor ierbicide. După, cum se știe, în această privință porumbul este considerat ca o plantă. *) Lucrarea a fost executată sub îndrumarea lui C. Z a h a r i a d e. La efectuarea experiențelor au contribuit C. C o n s t a n t i n e s c u, D. C u ș m i r și. I. D a n d u. •48 CH. BALIC și COLABORATORI 2| 3 REZISTENȚA PORUMBULUI LA ACȚIUNEA IERBICIDELOR 49 mai puțin rezistentă decît cerealele păioase, cel puțin în ceea ce privește/ acțiunea ierbicidelor din grupul clorofenoxiacetaților. r într-o primă serie de experiențe efectuate la București (6) și laț Stațiunea experimentală Studina, s-a căutat să se precizeze acțiunea j ierbicidelor de compoziție diferită asupra buruienilor celor mai dăuna? toare din cîmpia dunăreană și să se stabilească efectul lor asupra porum-ț bului. Tratamentele au fost aplicate folosindu-se diferite formule dej ierbicide, pe suprafețe de 5—100 m2, la soiul Romînesc de Studina.[ Porumbul a fost tratat în faza de 2—3 frunze; cele mai răspîndite buru? ieni au fost: Convolvulus arvensis L. (94%) Lepidium draba L. (90,9 %),L Setaria glauca (L.) P. B. (86 %), Chondrilla juncea L. (86,0%), Poly^: gonum convolvulus L. (78,2 %). ? Experiențele au fost executate în 17 variante folosindu-se diferite) doze de 2,4-D; preparatul întrebuințat în aceste experiențe conținea) pînă la 50— 60% echivalent acid și a fost sintetizat la Institutul de cerce-/ țări chimice (ICTAN). în primul grup de variante, cantitatea de pre-ș parat a fost de 0,5 kg/ha, în al doilea grup 1,5 kg/ha, iar în al treilea) 2 kg/ha. Fiecare grup a fost compus din mai multe variante în funcție) de felul muiantului sau adjuvantului care s-a adăugat la soluție, și anume penetrol 2,5 kg/ha, azotat de amoniu 10 kg/ha și clorură de sodiu 10 kg/ha. ( în a doua serie de experiențe, pentru a pune în evidență deosebirile) între soiurile și hibrizii cultivați mai frecvent în R.P.B., s-au inițiat) culturi comparative, în cîmp cu durata de 3 ani la Stațiunea experi-( mentală Lovrin și cu cîte 2 ani la Stațiunile experimentale Studina șij Mărculești. Din anii de experimentare nu au fost luați în considerare anul 1956 la Lovrin (neuniformitatea terenului), anul 1957 la Mărculești/ (influența perdelelor de protecție) și anul 1958 la Studina (compromiterea) totală a’ hibrizilor dubli din cauza secetei). în toate aceste stațiuni s-ă experimentat un sortiment de bază compus din 13 soiuri și hibrizi, maij frecvent cultivate în R.P.R., și 10 hibrizi dubli Pioneer, și anume : ț Zea mays var. indurata (Sturt.) Bailey soiurile : Dobrogean, Romî-j nesc de Studina, Bănățean de Calacea, Arieșan, Portocaliu. | Zea mays var. dentiformis (Koern.) Bailey subvar. flavorubra (KoJ ern.) : ÎCAR—54, Lester Phister, Minesotâ 13 cxtra, Dnepropetrovskaia. > Hibrizi simpli: Romînesc de Studina x Lester Phister, ÎCAR— 54 XJ Romînesc de Studina, Romînesc de Studina x ICAR—54, Portocaliu x 1 Minesotâ 13 extra. • Hibrizi dubli între linii consangvinizate aparținînd var. dentiformis :< Pioneer 300, 301, 302, 312, 329, 332, 333, 339, 345, 352. în afară de acest sortiment de bază, s-au mai experimentat: La Lovrin: Lester Pfister x Dobrogean. La Mărculești: lowa 4417, Warwick 444, U—24, KC—6, KS—5.- La Studina : Dobrogean x Romînesc de Studina, WW—30, Fodeiv mac'her, V—201, Wisconsin, V—55.- Experiențele au fost așezate liniar, în două compartimente, unul, tratat și celălalt netratat; lungimea parcelei 18 m, lățimea în raport, cu distanța între rînduri de 0,60 ; 0,70 ; 0,80 m. Tratamentele s-au aplicat de cîte două ori în cursul unei perioade de vegetație : prima dată cînd porumbul avea o înălțime de 20—35 cm și 4—6 frunze, iar a doua oară după circa 3 săptămîni. în anii 1956 și 1957, tratamentele au fost efectuate la aceeași dată, pentru toate soiurile; în anul 1958, acestea au fost clasate după timpul de înflorire în trei grupe ; al doilea tratament a fost aplicat cînd porumbul din cele trei grupe a ajuns în faza a IV-a după Kuperman (4). Tratamentele cu ierbicide au fost aplicate mecanizat utilizînd moto- stropitoarele pneumatice PSN—6, cu pulverizare fină (50—150 [x), cu debit de 230—400 1/ha. Ierbicidul a fost 2,4-D, în cantitate de 1,4 kg/ha (în echivalent acid) plus activant azotat de amoniu 3 kg/ha. După tratament s-au făcut observații asupra modificărilor morfo- logice și anatomice suferite de plante și, ulterior, asupra modificărilor fiziologice de transpirație, după metoda lui A. Arland (1). Drept criteriu principal pentru clasificarea soiurilor după sensibilitatea lor s-a / luat elementul de producție. fi? Totodată s-au făcut observații și asupra buruienilor din parcelele/?) respective, apreciindu-se vizual gradul de combatere. /A - Sensibilitatea porumbului la acțiunea ierbicidului 2,4-D se mani-.), festă prin răsucirea frunzelor, similară cu răsucirea ce se observă pe timp v,’/ de secetă, concreșterea marginilor la frunze, formînd un tub alungit, - cunoscut sub denumirea de „frunză de ceapă”, creșterea și îngroșarea exagerată a rădăcinilor adventive, care prin fasciație dau naștere la forma- țiuni late care înconjură ca un guler baza tulpinii. Totodată gebtro- pismul devine nul și chiar negativ, așa că rădăcinile se îndreaptă în sus. Rădăcinile subterane se modifică și ele, se ramifică abundent fără însă a se îngroșa așa de puternic ca cele aeriene. Tulpinile se îndoaie și plantele au tendința de a se culca la pămînt; ele devin fragile, ceea ce provoacă ruperea lor, mai ales în condiții meteorologice neprielnice sau după prașilele mecanice aplicate fără o atenție cuvenită. Influența dăunătoare a ierbicidului asupra porumbului a fost mai accentuată în cazurile cînd împreună cu acesta s-au mai folosit și acti- vanți din grupul sărurilor minerale, și anume : azotat de amoniu și clorură de sodiu (variantele cu azotat de amoniu au suferit chiar mai mult decît cele cu clorură de sodiu). . în ceea ce privește numărul de plante deformate sau îndoite de pe urma tratamentelor s-a constatat că în toți anii soiurile și hibrizii între soiuri au prezentat în primele zile dupătratament un număr de plante de- formate (între 9,8 și 50%). Procentul cel mai mic s-a înregistrat la hibrizii dubli din linii consangvinizate, cu variații cuprinse între 3,5 și 7,2. Din comparația datelor de producție obținute la soiurile tratate față de cele netratate (tabelul nr. 1) reies următoarele : 1. în urma aplicării celor două tratamente în timpul vegetației, folosind ierbicidul 2,4-D în doze ridicate, necesare pentru combaterea unor buruieni rezistente, se constată la unele soiuri sporuri de producție cuprinse în medie între + 0,1 și +1,1%, iar la altele scăderi de pro- ducție cuprinse între —1,0 și —13,0%. Sporuri de producție au fost 4 — c. 6750 50 CH. BALIC, și COLABORATORI REZISTENȚA PORUMBULUI LA ACȚIUNEA IERBICIDELOR 51 înregistrate la hibrizii Pioneer 312 și 332 ; ele sînt mici și în general sub t limita erorilor experimentale. La restul soiurilor și hibrizilor scăderile producție sînt destul de pronunțate. de f Tabelul nr. 1 Evperleuțe pentru stabilirea rezistenței soiurilor și hibrizilor de porumb la acțiunea lorblcidulu* 2,4-0. Sporuri și scăderi de producție (în procente) față de martorul netratat Denumirea soiului sau hibridului Media Lovrin Studina Mărculești 1958 1957-1958 1957 Pioneer 312 + 1,1 - 2,6 - 2,7 + 8,6 „ 339 - 1,0 - 1,4 - 2,1 + 0,5 „ 332 ' + o,l - 0,5 - 5,8 + 6,5 „ 300 - 1,4 - 3,2 0 - 1,1 ,, 301 - 1,7 - 4,6 - 5,8 + 5,2 „ 302 - 2,1 - 7,0 + 3,3 - 2,6 „ 329 - 2,4 - 1,7 + 0,2 - 5,7 „ 352 - 2,6 - 4,9 - 0,3 — „ 345 - 3,6 - 4,5 - 7,0 + 0,8 „ 335 - 6,1 - -5,7 - 5,2 - 7,3 Dobrogean - 5,0 - 14,0 + 2,1 - 3,2 Minesota 13 extra - 6,7 - 13,0 - 3,7 - 3,4 ICAR-54 - 7,0 - 14,9 - 1,1 - 5,0 Portocaliu - 7,5 - 22,0 + 8,0 - 8,5 Romînesc de Studina x Lester Plister - 7,5 - 10,0 — - 5,0 Romînesc de Studina - 13,0 - 22,2 - 7,9 - 9,0 Bănățean de Calacea - 10,6 - 15,1 - 6,1 - 10,5 Arieșan - 11,8 - 23,2 - 1,3 - 10,8 Lester Pîister - 11,2 -21,3 - 8,0 - 4,5 Dnepropetrovskaia - 1,0 l - + 1,4 - 3,4 2. Unele soiuri sau hibrizi prezintă mari diferențe i MHOrOJieTHUX COpHHKOB, KBK BBIOHOK, 0C0T pOBOBBlh H gp., HBJIHIOipnfiCH lycroftanBUM k repSupHHaM rnna ciiMasMUa. de sensibilitate,! UyBCTBUTe.nBHOCTB KyKypyBM k peiîCTBiiio rep6npupa npouBjiu- în funcție de condițiile locului de experimentare. Astfel hibridul Pioneer^ qTch b $opwe Mop^ojiornaecKnx, auaTOMHaecKMX u ^imio.norH'iecRHX 312 a dat un minus de producție de 2,6 % la Lovrin, de 2,7% la Studina? HBMeueHHii, KOJieSjnoipMxcH b BasncuMocrn ot copia, nepuopa pocra pac- și un plus de 8,6% la Mărculești. Rezultate apropiate s-au mai obținut? TeHHH) noHBeHHO-KJînMaTHaecKHX ycjioBnfi, KOjmaecTBa repSupupahnpu- la hibridul Pioneer 300 și anume 3,2; 0 ; 1,1%. Aceasta arată că sensi4MeHHBmerocH auTUBaropa. bilitatea nu este numai un caracter de soi, ci este influențată și de alți! Xoth oSpaSoTKu repSupupoM 2,4-D ii ne paioT npnfiaBOK ypomau, factori (5). Reducerile de producție sînt mai mari la Stațiunea Lovrinlsce ute ora mmciot npaKTimecKoe auaveHue 6jiaropapu cunuteHiiio CTenenu ~ 1 T\/TX ^lAnl nni--! SÎ4-n /-I -î vi/-» 1 i nn+in /-»v» n 4- r» n rx 1 Ti V» TV» v\n ■*■»+■ r» lYl __ _ _ _ z-» _______• _ decît la Mărculești și Studina. Explicația constă, cel puțin în parte în faptul că la Lovrin creșterea porumbului este mai energică decît în condi- țiile cîmpiei dunărene, ceea ce contribuie la o acțiune negativă mai pro- nunțată a ierbicidului (7). 3. în condițiile pedoclimatice din cîmpia dunăreană și din Banat scăderile sînt mai mici la unii hibrizi dubli din linii consagvinizate decît la hibrizii simpli și decît la unele soiuri cultivate în R.P.R. Diferența de rezistență se explică și prin faptul că, cel puțin prima stropire, are loc într-o perioadă de creștere înceată pentru hibrizi și mai rapidă pentru restul soiurilor, mai ales pentru cele timpurii. 4. Soiurile care fac parte din varietatea dentiformis sînt în general mal rezistente decît cele din varietatea indurata. Totuși aceste diferențe sînt mici și nu permit deocamdată să se stabilească unele reguli constatate de unii autori la Zeu mays var. everta și Z. maysv&r. amylacea (2). 5. Cu toate că tratamentele cu ierbicidul 2,4-D nu au dat sporuri de producție, în condițiile unei bune întrețineri prin prașile, aceste trata- mente au totuși utilitatea lor practică și economică. în primul rînd trata- mentele cu 2,4-D și cu substanțe înrudite aplicate în timpul vegetației, permit combaterea unor buruieni perene foarte dăunătoare ca : pălămida, volbura și altele care rezistă la mijloacele agrotehnice, precum și la ierbi- cidele de tipul simazinei încorporate în sol. Se poate de asemenea micșora numărul de prașile pe rînd, ceea ce reduce simțitor prețul de cost. Pe de altă parte, în regiunile de deal, aceasta micșorează efectul eroziunii. în sfîrșit, în urma tratamentului cu ierbicide se reduce mult îmburu- ienirea de vară și de toamnă și deci se reduce rezerva de semințe din sol. E yCTOnUUBOCTb HEKOTOPBIX COPTOB H rKBPMflOB K KYKyPySBI K flEHCTBMIO rEPBMITOOB, HPHMEHHBIMXCH j B TEHEHME BEPETAIțHOHHOrO BEPMO^A I • PE3IOME B paGore paccMaTpuBaeTcu Bonpoc xMMiiaecitoM 6opt6H o copim- I KaMH b noceBax KyKypysti n ayBCTBMTejibHocTK pa3JiMuui>ix copTOB ii E rnSpnpoB KyKypyBti k peiiCTBHio repSnpngoB. I TaK, uanpuMep, Gmjio ycTaHOBjieuo, hto nyreM upaMeneunu rep- | Suițuga 2,4-D bo BpeMu Bererapuii mojkho yumiTOîRHTB pup raitiix sacopeuHOCTH, oSuerneHnio padoT no yxopy m npoanx arpoTexHmrecitMX MeponpHHTMM. RESISTANCE DE QUELQUESVARIETESETHYBRIDESDEMAÎS Ă'L’ACTION DES HERBICIDES APPLIQUES AU COURS DE LA PERIOD E DE VEGETATION rEsumE L’auteur trăite le probleme de la lutte chimique contre Ies mauvaises herbes des cultures de maîs et de la sensibilite des differentes varietes et . hybridcs de maîs ă l’action des divers herbicides. 52 CH. BALIC și COLABORATORI 6L On a constat6 que l’herbicide 2,4-D, appliqu6 au cours de laperiode' de v6g6tation, permet de combattre nombre de mauvaises herbes vivaces,, telles que : Convolvulus arvensis, Cirsiwn arvense, etc., r^sistantes aux * herbicides du type simazine. J La scnsibilite du maîs ă l’action de l’herbicide se traduit par des’ modifications morphologiques, anatomiques et physiologiques, qui varientî en raison de la varidtd, de la phase de croissance de la plante, des condi-L tions p6do-climatiques, de la quantite d’herbicide et de la substance) stimulante employee. ■ î Bien que les traitements ă l’herbicide 2,4-D ne d^terminent pas| d’augmentation, de la recolte, ils ont neanmoins une utilit6 pratique, diiș fait qu’ils freinent l’envahissement des cultures par les mauvaises herbes,- qu’ils facilitent les travaux d’entretien du mais et les fagons culturalesf en general. | BIBLIOGRAFIE CERCETĂRI PRIVIND ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB DE STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU 1. Abland A., Saat und Pflanzgutbeurteilung im Blickfelde der Amvelmethode, Die Deutsche' Landwirtschaft, 1950, 1, 66 — 69. Comunicare prezentată de academician hm. pop in ședința din 14 octombrie 1961 2. Dearboln et al., Weeding siveet corn with 2,4-D, Proc. Am. Soc. Hort. Sci., 1948, 51j 3. GRANCINI p., II diserbo chimico de mais, Maydica, 1959, IV. 4. KvnEPMAH n jțpyrne, Opeaneenea coițeemuu Kynypyau, e cenau c j/cmsuxmu pas- . . , ....... „ - E Gibberellina, substanță obținută din cultura ciupercii Gibberella s MAvntr eumun, pacmenuw, BecTH. Mock. Vumb.,. 1956, 9. .țfujilmroi (Saw.) Wr., a fost mult studiată în ultimii ani. Din numeroasele Agr., 1955, 41. (lucrări aparute reiese ca acțiunea ei asupra plantelor se manifesta foarte 6. Zahariadi C.,’Cercetări asupra combaterii buruienilor prin ierbicide,-Anal. I.G.A.R., 1955:,diferit, și ahume prin alungirea tulpinilor (2), (3), (4), (5j, (6), (7), (8), xxn. hg), (12), creșterea intensă a plantelor pitice (1), (4), creșterea suprafeței 7. 3AXAPHAUM K M Bpaty H., yyecmeuwMHocmo KyKypy3bl K deucmewo eepâ^udoe^ (12) dezvoltarea generativă a unor plante bienale în primul AH cccp, BcecoiosHoe Bot. O6m„ Jienuurpag, 1958. (an ia^ vizarea (3)> stimuiarea germinației semințelor (10), . ■ H13) etc- . ________ j în țara noastră, studiile asupra acestor substanțe sînt abia la început. | Cercetările întreprinse de noi în cursul anului 1960 au urmărit stabi- •pirea unei metode de verificare a activității substanței pure și a eficacității (filtratelor obținute din cultura ciupercii Gibberella fujikuroi pe diferite |medii nutritive, folosind în acest scop acțiunea acestor substanțe asupra țplăntuțelor de porumb. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU S-a lucrat cu 5 soiuri de porumb simplu și hibrid : ICAR - 54, Romînesc de Studina, ICAR-54 x Romînesc de Studina, Warwik 600 și Warwik 260, procurate de la Laboratorul de Ameliorarea porumbului din I.C.A.R. ! Substanța folosită a fost gibberellina A sau acidul gibberellinic sub formă pură, produs al (firmei engleze „Imperial Chemical Industries”, obținută de la Institutul de fiziologia plantelor al ^Academiei de Științe a U.R.S.S. S-au folosit 3 concentrații: 1, 10 și 100 mg/1. . în experiențele cu filtrate active s-a folosit o sușă de Gibberella fujikuroi provenită din Olanda, care a fost păstrată pe mediu de ovăz. înainte de experimentare, ciuperca a fost repicată 54 STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB 55 de 2 ori pe mediu de orez. Pentru obținerea filtratelor active ciuperca a fost cultivată pe diferit^ medii lichide, timp de 10 zile, în termostat la temperatura de 30°. Inițial s-au folosit 3 medii dek cultură, și anume : mediul 1 (Raulin-Thom), mediul 2 (Knopp) și mediul 3 (Stodola). ( Mediul 3 are următoarea compoziție : NH^Cl 3,0g, KH2PO4 3,0 g, MgSO4 3,0 g, zaharoz^ 30,0 g la 1 litru apă. S-au folosit 2 martori: unul fiind mediul de cultură pe care nu s-a cultivat ciuperca iar cel de-al doilea apa de robinet. | Pentru determinarea acțiunii atît a substanței pure cît și a filtratelor obținute din cultura/ ciupercii Gibberella fujikuroi s-a folosit testul biologic elaborat de A. N. Boiațkin și' M. I, Dmitrie va (2) căruia i s-a adus următoarea modificare : în locul germinatoarelot prevăzute cu grătare din baghete de sticlă s-au folosit vase germinatoare de tip Lindhardt, prevăzute cu cartoane parafinate, perforate și acoperite cu hîrtie de filtru (fig. 1). Pe aceste car- toane s-au pus boabele germinate, cu radicula de 0,5—1 cm lungime șl totul a fost introdus intr-a' caiheră obscură la temperatura de 24—26° sub clopot de sticlă. ! Cînd coleoptilul și-a terminat creșterea și prima frunză a ajuns la 1—5 cm, s-au luat fragmente din aceste plăntuțe pentru experimentare. Fragmentele pregătite după testul Iul CU Măsurătorile s-au făcut cu precizie pînă la 1 mm. Semnificația statistică a diferenței între creșterea plantelor martor șl cele din variantele soluții active s-a calculat după formulele statistice obișnuite, propuse de autorii testului (2). REZULTATE OBȚINUTE Reacția unor soiuri de porumb tratate cu gibberellină După cum se vede în graficele din figura 2 la toate soiurile de porumb experimentate există o diferență netă de creștere între plăntuțele martor și cele tratate cu gibberellină în concentrație de : 1,10 și 100 mg/1. Aceste diferențe s-au manifestat chiar după primele 24 de ore, fiind la început mai mici și atingînd valori maxime între a 4-a și a 7-a zi. Plăntuțele au reacționat diferit față de cele 3 concentrații de gibbere- llină, stimularea maximă a creșterii fiind înregistrată în variantele cu 10 mg/1. Acțiunea stimulatoare a variat de asemenea și cu soiul. Astfel, cînd soiurile au fost experimentate la concentrația de 10 mg/1 cea mai .Boiarkin șl Dmitrieva s-au introdus în păhărele de sticlă în care în prealabil s-au pus 2—3 cmț din soluția experimentată. Păhărelele conținînd aceste fragmente au fost apoi așezate într-uiț mare diferență față de martor, m valoare de 27 mm, a prezentat hibridul vas cu apă acoperit cu un clopot de sticlă și introduse în camera obscură. Fig. 1. ■- Așezarea germenilor de porumb în vasele Lindțiardt. ICAR-54 x Romînesc de Studina, în ziua a 4-a. în ordine descrescîndă urmează soiurile : Romînesc de Studina cu 20 mm, ICAR-54 cu 14 mm, Warwik 260 cu 13 mm și Warwik 600 cu 10 mm. Siguranța statistică a acestor variații de creștere a fost cuprinsă între 7,8 și 18,3 ceea ce arată că diferența absolută de creștere între variante este semnificativă (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Creșterea coleoptllelor de porumb in timp de 4 zile (mm) Soiul Varianta Media M Diferența Eroarea m Siguranța ICAR-54 martor 68 14 0,97 7,88 tratat 82 1,54 Romînesc de Studina martor 52 20 0,91 15,62 tratat 72 0,78 ICAR-54 x Romînesc de martor 51 27 0,81 18,36 Studina tratat 78 1,24 Warwik 600 martor 60 10 0,80 8,22 tratat 70 0,88 Warwik 260 martor 61 13 1,06 8,40 tratat 74 1,17 Influența filtratelor active din culturile de Gibberella fujikuroi asupra creșterii coleopti- ielor de porumb La verificarea eficacității filtratelor obținute din cultura ciupercii s Gibberella jujikuroi pe diferite medii nutritive am folosit 3 din soiurile După 24 de ore s-a început măsurarea lungimii fragmentelor, care s-a continuat ziinij rpminești care au reacționat mai puternic la tratamentul cu gibberellină : timp de 4 — 5 zile. S-au luat în considerație valorile care au arătat diferențe maxime între crește ICAR-54, rea fragmentelor martor și a celor tratate. de Studina. Romînesc de Studina și hibridul ICAR-54 x Romînesc 56 STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU 4 ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB Din măsurătorile efectuate asupra coleoptilelor s-a constatat că acestea au fost influențate diferit în funcție de mediul de cultură al ciupercii Gi&berella jujilwiroi, din care s-au obținut filtratele. Astfel filtratul 60 70- 6^ mm SO t CAP-54 Romînesc de Studina îCAR-54x Romînesc de Studina mm Legenda Mari or ...... Țrgfaf -----jrgfgj -----Tratat '// Ti zy Werwick 260 10 100 mg/l ^9/1 57 Analizînd componența mediilor de cultură am presupus că în mediul 3 se formează un inhibitor de creștere datorită prezenței ionului NHj sub formă de NH4C1. în mediul 2 acest ion este absent iar în mediul 1 se găsește sub altă combinație și în cantitate foarte mică. Tabelul nr. 2 Creșterea coleoptilelor de porumb în timp de 4 zile (mm) Mediul ICAR-54 Romînesc de Studina ICAR-54 x Romînesc do Studina ziua ziua ziua I II III IV 1 II III IV 1 11 ni IV 1 49,7 61,2 64,9 66,8 48,9 66,5 70,9 72,3 49,3 66,2 75,6 78,3 2 50,3 61,6 65,6 69,1 47,2 60,2 68,4 79,9 47;5 62,4 73,7 92,3 3 49,6 61,5 65,4 66,6 48,6 61,4 65,4 67,8 48,7 61,3 66,4 67,2 Mt. apă 48,4 58,8 65,0 70,2 45,6 54,7 58,1 61,0 46,9 57,9 62,4 65,3 . 1 + G 53,3 64,7 70,9 74,7 50,4 69,3 82,3 88,1 49,0 67,1 77,7 81,8 , 2 + G 50,1 61,5 68,1 82,2 47,6 59,3 65,9 74,1 47,5 59,9 69,2 82,2 ' 3 + G 38,5 39,0 39,7 39,9 39,2 40,4 40,9 41,3 38,2 39,1 40,1 40,4 Pentru verificarea acestei ipoteze am experimentat încă două medii care reprezintă două variante ale mediului 3, și anume : mediul 4 cu com- ponența mediului 3, în care s-a înlocuit NH4C1 cu (NH4)2SO4 pentru a L vedea influența posibilă a CI și mediul 5 cu aceeași componență, însă, lipsit U total de sărurile de amoniu. | Rezultatele acestor experiențe au confirmat ipoteza noastră asupra 1 rolului ionului NH4+ în formarea factorului inhibitor în mediul pe care | a crescut ciuperca GibbereUa fujilcuroi. într-adevăr, după cum se vede din | graficele figurilor 3, 4 și 5, precum și din figurile 6 —10 creșterea coleopti- ilelor a fost puternic inhibată de filtratele de cultură din mediile 1, 3, 4 . I care conțin ionul și a fost vădit stimulată îh cazul filtratelor din mediul • ■ 1 | de cultură 5 în care a lipsit ionul NH(. I . Pentru a elucida problema interacțiunii dintre ionul Nil,1' și acidul | gibberellinic s-au efectuat o serie de experiențe cu aceleași medii în care 1 în loc de cultura ciupercii s-a introdus gibberellină sub formă de substanță șpură cristalizată, în concentrație de 10 mg/1. Fig. 2. — Influența diferitelor concentrații de gibberellină asupra creșterii coleoptilelor la cinci soiuri și hibrizi de porumb. Valorile creșterii coleoptilelor pe aceste medii sînt reprezentate grafic în figurile 11,12 și 13. Din aceste grafice se constată că în cazul introdu- i cerii gibberellinei pure, toate mediile au produs stimularea creșterii coleop- tilelor. în cazul. mediilor 3 și 4, care conțin ionul NHj, coleoptilele au crescut mult mai puțin decît în celelalte medii, de unde rezultă că se din mediul 2 a produs o ușoară stimulare a creșterii coleoptilelor, iar cel crescu" muu mai puțin decit^ in celelalte medii, de unde rezulta ca se din mediu 3 o inhibare puternică a acesteia, după cum se vede din datele j Pro^uce totuși o inhibare, însă mult mai redusă decît în cazul filtratelor tabelului nr. 2. | din cultură ciupercii. 58 STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU 59 DISCUȚII Cercetările efectuate cu ajutorul testului biologic elaborat deî A. N. Boiarkin și M. I. Dmitrieva ne-au dat posibilitatea s să verificăm, cu un mare grad de exactitate, activitatea gibberellinei pure f și a filtratelor active rezultate din cultura ciupercii pe diferite mediii Fig. 3. — Influența filtratelor ciupercii Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr., eres- 8 cută pe diferite medii de cultură, asupra creșterii coleoptilului la soiurile: 6 ICAR-54, Romînesc de Studina și ICAR-54 X Romînesc de Studina. J Rezultatele obținute în experiențele noastre confirmă faptul că acești test are o mare sensibilitate și specificitate pentru gibberellină și oferă; largi posibilități de cercetare în direcția descoperirii de noi substanțe asemăn nătoare gibberellinei, care nu au fost identificate pînă în prezent. î Din experiențele efectuate rezultă 'că variația biologică a materia-; lului folosit ca test joacă un rol important. Valorile obținute privind^ creșterea la cele 5 soiuri de porumb au demonstrat că acestea au reacționat; în mod diferit la acțiunea gibberellinei, la unele soiuri înregistrindu-sd; diferențe de creștere față de martor de 2 ori mai mari decît la altele.! în cazul nostru, hibridul ICAR-54 x Romînesc de Studina s-a dovedit! cel mai sensibil la acțiunea gibberellinei. I Din experiențele efectuate cu filtrate active reiese pă mediul de cultură! are o influență deosebită asupra produselor metabolice ale ciupercii.l Faptul că filtratele mediilor care conțin ionul NHl au provocat? inhibarea creșterii coleoptilelor, ne-a dus la presupunerea că în aceste, medii se formează, pe lîngă acidul gibberellinic, și o substanță inhibitoare? de creștere. Observațiile noastre sînt în concordanță cu cercetările efec| tuate de un grup de cercetători japonezi (12), care au izolat o substanță! IFig. 4—5. — Influența filtratelor ciupercii Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr., ■crescută pe diferite medii de cultură, asupra creșterii coleoptilului la soiurile : ICAR-54, Romînesc de Studina și ICAR-54 x Romînesc de Studina. ■ * 60 ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB Fig. 6' ; inhibitoare din extractele ciupercii, demonstrînd prezența simultană în i mediul de cultură a unui stimulator și a unui inhibitor de’ creștere. Acest t inhibitor a fost numit acid fuzaric și s-a dovedit a fi acidul 5-n-picolinic. i Fig. 7 Fig. 9 Fig. 8 Fig. 6 — 8. — Influența filtratelor ciupercii Gibberella fujiku- roi (Saw.) "Wr., crescută pe diferite medii de cultură, asupra creșterii coleoptilului la soiul ICAR-54. Fig. 9—10. — Influența filtratelor ciupercii Gibberella fujiku- roi (Saw.) Wr., crescută pe diferite medii de cultură, asu- pra creșterii coleoptilului la soiul IQAR-54. i Prin înlocuirea NH4 OP cu (NH4)2 SO4 în mediile de cultură, s-a | dovedit că ionul CI- nu are nici un rol în producerea factorului inhibitor ■ de creștere, deoarece în ambele cazuri are loc o inhibare tot atît de puternică. Prezența ionului în cazul mediilor cu gibberellină pură a * determinat o inhibare, care se datorește fie acțiunii directe a ionului > asupra gibberellinei, redueîndu-i efectul stimulator, fie deplasării proce- j selor metabolice din plantă într-un sens care anihilează efectul stimulator । al acesteia. - ; cazul prezenței ionului în mediul cu ciupercă există posibi- i ntatea ca acesta să acționeze, pe de o parte, în modul arătat mai sus mm 60 y Fig.. 11—12. — Influența compoziției mediului de cultură asupra proprietății acidului gibberellic de a stimula'creșterea soiurilor: ICAR-54, Romînesc de Studina. JglggA ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB 6S ‘ iar-, pe de altă parte, prin favorizarea sintezei inhibitorului și mărirea. 5 ''activității acestuia. 1 y f Se’ pare că are o anumită importanță cantitatea în care se află, ionul NH/' în mediul de cultură. Din cercetările întreprinse nu putem 1 * Fig. 13. — Influența compoziției mediului de cultură asupra proprietății aci- dului gibberellic de a stimula creșterea hibridului IQAR-54 x Romînesc de . - Studina. CONCLUZII Rezultatele experiențelor noastre au dus la următoarele concluzii r 1. Testul biologic elaborat de A. N. B o i a r k i n și M. I. D m i- Ui. ’ [tr'ieva este foarte sensibil și poate fi folosit pentru descoperirea unor ? poi substanțe stimulatoare sau inhibitoare de creștere. ' 2. Toate soiurile de porumb experimentate au reacționat la acțiunea | |de stimulare a substanței. Dintre acestea, hibridul ICAR-54 x Romînesc : Ide Studina s-a dovedit cel mai sensibil dînd cele mai mari diferente de < ^creștere. ! | ' 3. Filtratele active, obținute din mediile de cultură ale ciupercii Wbberella fujiltwoi, influențează în mod diferit creșterea coleoptilelor de • porumb în funcție de compoziția mediului. p ; 4. Prezența ionului X1U în mediul de cultură al ciupercii favorizează ,i formarea unui factor inhibitor al creșterii coleoptilelor de porumb. |3 ACȚIUNEA GIBBERELLINEI ASUPRA COLEOPTILULUI DE PORUMB 65 ■64 - STELIAN STAN și NELLY STĂNESCU 12 Ș " ' ' ' ' ------------------------------------------------------------- 5. Prezența ionului în mediile cu gibberellină pură determină o,^ inhibare mai mică a creșterii coleoptilelor decît în cazul prezenței sale în j filtratele din mediile cu ciupercă. ’ | ' * i BJIHHHHE rHBBEPEJIJIHHA HA KOJIEOHTHJIb RyKypyBH ■ $ l PE3IOME * PeayjibTaTN upobouhbiumxch aBTopaMu oumtob nouaBann, hto 6no-s jiorHuecKan npo6a, paBpaSoTaHHan BohpkhhbiM m flwtUTpneBon, BecbMa? HyBCTBnTejibHa n mojkbt npHMeHHTbcn rjih o6napy®eHHH HeKOTOpMXJ ■CTnMyjmpyiomiix nan noflaBJiHiomHX pocT BeuțecTB. J Bce noHonuTHHe copra KyKypysH peaKițnoHMpoBajiM na CTHMynn-5 pyroiijee jțencTBHe ruSSepeJumna. Ha hmx ruSpun HKAP-54 X PoMbinecid p;e CTyHnna OKaaancn nanSonee ayBCTBMTejiBHtiM h nan nandojibinnet npnpoCTti. I AKTHBHtie $njn>TpaTBi, nojiyueHHtie na KyjitTypHux cpeji rpn6a| Gibberela fujikuroi no paanoMy bjimhiot na pocT KOiieonTHJieft KyKypyaHjj b aaBMCUMOCTii ot cocrasa cpe^ti. ?I HpMcyTCTBne nona NH+ b KyMBTypHOft cpejțe rpnba 6naronpHHT-| ■CTByeT oSpaBOBaunio $aKTopa, HHrnGupyiomero pocT KoneonTiwieft Ky-.| ivypyaLi. i HpiicyTCTBMe nona NH+ b cpejțax, conepjKamux umctbim: rn66epen^ jimh, oSycjioBjinBaeT Goiiee cjiadoe nonaBjieHne pocra KOJieonTHjiefi, ueM| Korp;a naxoflHTCn b $MJiBTpaTax Kyjn>TypHi>ix cpejț rpnba. 1 OBbHCHEHHE PHCyHKOB î Pnc. 1.-—■ PaaMemenne npopocTKOB nyKypyBBi b cocyjțax JlHHflrapjțTa. | Phc. 2. ■—- BJiMHHHe paBunHHBix KoHițeHTpapMft rn66epejuiMHa Ha pocT Honeonț TMjieft y hhth coptob h rHâpHjțoB KyKypyaM., ’ Phc. 3—5. — Bjihhhho $HJiBTpaiOB rpnSa Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr.,| BBipanțeHHoro Ha paBnuuHLix nyjibTypHBix cpep,ax, Ha pocT KOJieonTiMH y copios! HKAP—54, PoMBiHecK Re CiyRHHa h HKAP—54 x Pombihock Re CiyRHHa. I Phc. 6—10. — Bjihhhho $Hjii>ipaioB rpnOa Gibberella fujikuroi (Saw.) Wț^ BBipameHHoro na pasnnHHBix KyjiBiypHBixcpeRax, Ha poci kojioohihjih y copia HKAP-5fe Phc. 11—13. — Bjihhhho cociasa Kyju>iypHoft cpeRBi na cBOiîMBo rH66epenjio| Boii khcjiotbi cTHMyjiHpOBait poci y copios HKAP—54, PoMBiHecK Re CiyRHHa Js HKAP—54 x PoMBiHecK Re CiyRHHa. | RECHERCHES SUR L’ACTION DE LA GIBBERELLINE SUR lJ COLEOPTILE DU MAIS RfiSUMfi ;l Les rdsultats des exp^riences des auteurs ont dâmontre que le tes| biologique mis au point par Boîarkine et Dmitri4va est tres sensible ey peut etre appliqud en vue de d^couvrir de nouvelles substances stimulantei •ou inhibitrices de la croissance. ' Toutes les varictes de maîs, sur lesquelles les exp^riences ont port6, ont r^agi ă l’action stimulante de la substance. Parmi ces variât^s, l’hy- bride ICAR-54 x Romînesc de Studina s’est avârâ le plus sensible et a accusd les diffdrences de croissance les plus marquees. Les filtrats actifs, obtenus des milieux de culture du champignon Gibberella fujikuroi, influencent diffdremment la croissance des coldop- tiles du maîs, eh raison de la composition du milieu. Le presence de l’ion NH^ dans le milieu de culture du cham- pignon favorise la formation d’un facteur inhibiteur de la croissance des coldoptiles du maîs. La presence de l’ion NHZ dans les milieux ă gibberelline pure deter- mine une plus faible inhibition de la croissance des coldoptiles, que lors de sa presence dans les filtrats des milieux ă champignon. EXPLICA TION DES FI GUREȘ Fig. 1. — Mise en place des germes de mais dans les vases de Lindhart. Fig. 2. — Influence des differentes concentrations de gibberelline sur la croissance des coldoptiles, chez cinq varictes et hybrides de mais. Fig. 3 â 5. — Influence des filtrats du champignon Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr., ddveloppe en differents milieux de culture, sur la croissance des coWoptiles chez les varictes ICAR-54, Romînesc de Studina et ICAR-54 x Romînesc de Studina. Fig. 6 4 10. — Influence des filtrats du champignon Gibberella fujikuroi (Saw.) Wr., dbveioppe en differents milieux de culture, sui- la croissance de la colioptile chez la varidte ICAR-54. Fig. 11 ă 13. — Influence de la composition du milieu de culture sur la propriet5 de Tacide gibberellique de stiinuler la croissance des varictes ICAR-54, Romînesc de Studina et ICAR-54 x Romînesc de Studina. BIBLIOGRAFIE '1 . Bartop I. V., Grotvlh response of physiologic dtvarfs of Malus Arnoldiana Sârg. Io gibberellic ■ acid, Contr. Boyce Thompson Inst., 1956, 18, S, 311—319. 2. Bohpkhh A. H. h flMHTPUEBA M. H., SuojioeuuecKafi npo6a Ha gu66epejuiuHbi, Ohbhoji. Păci., 1959, 6, 6. 3. BRIAN P. W., Effects of Gibberelllns on plant grorolh and development, Biol. Rev., 1959, 34, 1, 37-85. 4. BRIAN P. W., HEMMING H. G. a. LOWR D., The effect of Gibberellic acid on shoot growth of Cupid sweet Pea, Physiol. Plantarum, 1959, 12, 15. 5. HaHjiaxuah M., Bmhhuc .zuC^epe.n./iuHOB na poem u paaeumue pacrnenuu, Bot. JKypHan, 1958, 43, 7, 927 — 952. 6. COULOMBE L. J. et PAQUIN R., Effets de l’acide gibberellique sur le mităbolisme des plantes, s Canadian Jour. Bot., 1959, 37, 5, 897 — 901. 7. ‘FEVCHT J. R. a. WATSON D. P., The effect of Gibberellins on internodal tissues of Phaseolus Vulgaris L., Amer. Jour. Bot., 1958, 45, 7, 520 — 523. 8. GREVLACH V. A. a. Haesloop J. G., The influence of Gibberellic acid on cell division and cell alongalion in Phaseolus Vulgaris, Amer. Jour. Bot., 1958,45, 7, 566 — 571. 9. Marth P. C., Audia W. V. a. Mitchell J. W., Effects of Gibberellic acid on growth and development ofplants of various genera and species, Bot. Gaz., 1956,118, 2,106 —111. 10. Nakamura S., WATANABE S. a. ICHIHARA J., Effect of Gibberellin of the germination of agricultural seeds, XII International seed Testing Convention, Oslo, 1959. 11. PILET P. E., Â la decouverte des Gibberellines, Revue Hort. Suisse, 1958, 4, 116 — 122. 12. STOWE B. B. a. Yamaki T., The history and physiological action of the Gibberellins, Ann. Rev. Plant. Physiol., 1957, 8, 181-216. .13. ycOBCKUR B. H., ru66epeji.nuH e oeoujeeodcmee, Can h oropop;, 1958, 11, 6 — O. 6750 CONTRIBUȚII LA CLASIFICAREA ARBORETELOR | PLURIENE j DE t I. POPESCU-ZELETIN • x — - j membru corespondent al Academiei R.P.R. . 1 / . și R. DISSESCU . J Comunicare prezentată In ședința din 27 septembrie 1960. ■T • ' t 3 Considerăm pluriene arboretele în care vîrstele arborilor diferă cu I mai mult de 30 de ani. Aceste arborete pot fi „pluriene naturale” (virgine I sau.cvasivirgine) sau „pluriene cultivate” (tratate în codru grădinărit). â Arboretele pluriene naturale sau cultivate se caracterizează în general Ț prin prezență arborilor de toate vîrstele, respectiv din toate categoriile < i de grosimi, de la puieții de cîțiva ani și pînă la arborii seculari. •Arboretele pluriene naturale sînt rezultatul unui îndelungat proces M de evoluție a vegetației spontane. Cele pluriene cultivate au rezultat prin Ș aplicarea sistematică a grădinăritului cultural. Și la unele și la altele j structura și dezvoltarea — respectiv productivitatea — variază în raport i cu condițiile de mediu . Din literatură se cunosc cîteva sisteme de clasificare pentru arbo- 5 rețele pluriene cultivate. Nu se cunosc însă încercări pentru clasificarea ! celor pluriene naturale. în cele ce urmează prezentăm un sistem provizoriu de clasificare pentru arboretele virgine și cvasivirgine din E.P.E. ★ Primele încercări de clasificare a arboreteldr pluriene cultivate au apărut în țările în care s-a experimentat și s-a aplicat timp îndelungat \ 1 grădinăritul cultural. F. De Lallement de Li o c o u r t a observat |în 1889 că în aceste arborete numărul de arbori, pe categorii de diametre, 4 variază după o progresie geometrică descrescătoare, a cărei rație poate fi |un indicator al bonității arboretelor (11), (26). )' Ulterior — în Franța — pe baza acestei observații s-a elaborat un sistem de clasificare cu patru tipuri de structură (26). Cercetările de mai , tîrziu au confirmat așa-numita „lege Liocourt” și au stabilit ecuația 68 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 2 3 CLASIFICAREA ARBORETELOR PLURIENE 69 curbei de variație a numărului de arbori pe categorii de diametre (y = ke~az), j pentru arboretele grădinărite cu structură echilibrată (10). Cu această ! ocazie, s-au propus — pentru Elveția — cinci tipuri de structură, diferen- | țiate prin valorile deosebite ale coeficienților k și a. Mai apoi același | autor a preconizat opt tipuri de structură pentru clasificarea arboretelor | pluriene din Pensilvania (11). Legea lui Liocourt a fost studiată și de noi J (17). în Norvegia s-a propus o clasificare bazată pe constatarea că „supra- ș fața neredusă a coroanelor” este aceeași la orice categorie de diametre și J egală cu raportul dintre „suprafața neredusă la hectar și numărul cate- ( goriilor de diametre” (3)1). Acest raport variază cu productivitatea arbo-ț retelor. Autorul a propus patru tipuri de structură. J Paralel cu încercările de clasificare după „structură” s-au făcuti cercetări avînd la bază criteriul „înălțimilor medii”. Primele au dus lai constatarea că „numai înălțimile celor mai mari categorii de diametre;! (38 — 70 cm ) pot fi folosite ca indicatori de bonitate, în timp ce înălțimile^ medii ale categoriilor mai mici (pînă la 38 cm) pot fi puternic influențate f de situațiile întîmplătoare ale arboretelor” (5)2), (22). Pe baza acestei constatări s-au propus cinci clase de bonitate, dife-| rențiate în raport cu variația înălțimilor medii ale claselor de grosimi 38—50 și 52—70 cm (5). Mai tîrziu, pe baza aceluiași criteriu, s-au| elaborat două sisteme de clasificare pentru arboretele pluriene din suduit Bi. F. Germane, tot cu cinci clase de bonitate (22), (30). Recent, s-a pre-; conizat clasificarea acelorași arborete după criteriul „creșterii curente în| diametru” în cinci clase de bonitate (13). | B.« SArvas (25) pentru cele din Finlanda. Toate aceste studii au un caracter monografic. Ele nu abordează problema clasificării. Arboretele virgine și cvasivirgine din R.P.R., compuse din brad, molid și fag, pure sau în amestec, au structuri apropiate de cele ale arboretelor pluriene cultivate (9), (19), (20), (21). Deosebirea constă numai în unele neregularități în descreșterea numărului de arbori pe categorii de diametre (mai ales la cele cvasivirgine) și în numărul mai mare al acestor categorii la arboretele pluriene naturale. Datorită acestor particularități arboretele pluriene naturale nu se pot clasifica după criteriul „structură”. Criteriul „creșterea curentă în diametru de bază” nu se poate de asemenea folosi, pentru că intervin variații de structură la categoriile de diametre mai mari de 40 cm, care au ca’ efect activări sau încetiniri ale acestei creșteri, după cum numărul de arbori crește sau scade (21). Singur criteriul înălțimilor medii poate fi luat deocamdată în considerație. Unele discuții în legătură cu acest criteriu (13) impun o precizare de ordin teoretic. Variația înălțimilor medii pe categorii de diametre este un indicator al productivității arboretelor pluriene. Raportul H/D nu exprimă însă atît „gradul de zveltețe” al arborilor, cît mai curînd o creștere medie în înălțime, corespunzătoare unei creșteri medii de 1 cm în diametru. Gradul de zveltețe ar rezulta poate mai bine din raportul invers D/H, .care reprezintă descreșterea medie a grosimii fusului pe metrul liniar de lungime. O altă chestiune ce se cere precizată este dacă înălțimea medie, de Problema clasificării arboretelor pluriene a preocupat anterior șik price categorie de diametru, poate fi un indicator al bonității stațio- pe unu cercetători romîm. Astfel, * N. R u c a r e a n u conchide ca la nal respectiv al-productivității arboretelor pluriene în general, arboretele virgine clasa de producție se poate aprecia mai bine dupaf ’ * r înălțimea arborilor mai mari și propune cinci clase de producție (24), Cercetări anterioare în arborete pluriene cultivate (5) au dovedit că XX1.CV1.U1AX1.OCU CU1VV111UL HACUL A11CUJ.A Ol J-J1VJJU.1AO \JUIWV Ul/WJU W'V JSI VWWVVW # vii» -r 1«» 1 1 »1 . I. P o pese u-Z ejetin și C. Amzărescu indică cinci tipuri di,, ^hțnai înălțimile medii ale arborilor groși (db 38 cm) sînt reprezenta- structură la arboretele grădinărite de molid (18). Ulterior, C. C o s t e a) jave.pentru bonitarea arboretului. în arboretele pluriene naturale situația pe baza unor cercetări locale, stabilește cinci clase de producție, pentrii eșțhșimilară (20). Ea reiese și din figurile 1, 2 și 3. Și aceasta se explică prin faptul că acești arbori reprezintă cel mult 25% din numărul total arboretele grădinărite de brad și fag (4). | 1 * , w . . Din această succintă prezentare rezultă că pentru clasificarea arbof (°n &b > 14 cm), iar înălțimile lor încep aproximativ de la 70 % din retelor pluriene cultivate s-au propus următoarele criterii: structural înălțimile celor mai înalți arbori din arboret. Prin urmare, arborii groși înălțimea medie și creșterea curentă în diametru. |;au marea lor majoritate coroane libere și, ca atare, „creșteri normale” | în diametru și în înălțime, corespunzătoare potențialului staționai. între ♦ aceste creșteri există o corelăție liniară, independentă de dimensiunile și Arboretele pluriene naturale au fost relativ puțin studiate. însemnatei vastele arborilor (21). contribuții la cunoașterea lor au adus cercetările întreprinse de M. T k 4 Dar, pentru ca înălțimile medii să fie reprezentative pentru boni- cenko’ (28), B. A. Ivașkevici (8) pentru pădurile din Taigitatea arboretului, este necesar ca — la aceleași categorii de diametre — K. Miiller (14) pentru cele din Balcani , K. Mauve (9) pentr|să rămînă „constante” (13), sau să varieze în limite relativ mici. Cerce- cele din Carpații Nordici și J. Frbhlich (7) pentru arboretele virgin? din Europa de sud-est. Dintre contribuțiile recente menționăm ale lț țările noastre în două arborete cvasivirgine (21) arată că aceste înălțimi K. Pintaric x) p. 170. 2) P. 4. uu-vm. i/mwo x^ sînt jpuțin sensibile la variațiile de structură, în sensul că se măresc (16) pentru pădurile virgine din R.P.F. Iugoslavia ș dacă numărul arborilor groși crește și scad dacă acesta se reduce, în ( Cadrul unei amplitudini de cel mult 4 m la arbori cu db = 70—80 cm. Amplitudini de același ordin s-au constatat și la înălțimile medii ale 70 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 41 arborilor din arboretele pluriene cultivate (5)', (13). Se pare deci că feno- menul este specific arboretelor pluriene, indiferent dacă sînt naturale? sau cultivate. Pentru elaborarea unui sistem de clasificare a arboretelor pluriene naturale după criteriul înălțimilor medii am efectuat cercetări privind Structura și variația înălțimilor în 13 arborete virgine și 15 cvasivirgine, situate în condiții stațibnale diferite, din Carpații Orientali și Meridionali, în figurile 1, 2 ’și 3 stat reprezentate pe specii înălțimile compensate ale. celor 28 de arborate studiate. . Curbele acestor înălțimi ău în general aceeași alură. Ele formează — la fiecare specie — fascicule7progresiv divergente, cuprinzînd aniplitudinile. de variație ale bonității arboretelor cercetate. Remarcăm că la brad fascia cuiul a cuprins numai arborete situate în condiții staționale foarte bune și bune, iar la molid și fag pe Itagă acestea și situații cu condiții mediocre) Pe baza acestor date și ținînd seama și de rezultatele cercetărilor noastre anterioare (19), (20), (21) s-au delimitat cîmpurile de variație a înălțimiloi compensate. Mărimea acestor cîmpuri, pe de o parte, și necesitatea de a se avea clasificări comparabile, pe de altă parte, ne-au determinat să adoptăm împărțirea pe cinci clase de bonitate, cu intervale egale. Delimitarea aceștoi clase, la cele trei specii a rezultat după cum urmează : ( La brad. Curba arboretului 11 are înălțimile cele măi mari (fig. 1) Este fără îndoială un arboret dintre cele mai productive ce se pot întîln în R.P.R., Acest fapt ne-a determinat să-l plasăm la limita superioară i clasei celei mai bune. Arboretele 1, 2,17, 23, 24 și 21 formeaza un subfas - cicul strîns, corespunzător condițiilor ștaționale bune. Pe baza .acestu material de cercetare și ținînd seama de mersul general al curbelor înăl , țimilor compensate s-au delimitat cîmpurile de variație ale claselor I, I și III și prin extrapolare cele pentru clasele IV. și V. Curbele celor cine clase (I ... V) s-au trasat în raport cu înălțimile medii calculate dup; ■ formula (22) : aH-bd-)• cd2 ; z ' (hm = înălțimea medie și d — diametrul de bază). Curbele claselor de bonitate urmăresc — după cum se vede în figura — alura generală a curbelor înălțimilor compensate și se succed la interval ‘ egale. . ' / ■ Tot din figura 1 se observă că o diferențiere accentuată (sigură) bonității arboretelor apare la categoriile de diametre mai mări de 40 ci» după care fasciculul se lărgește suficient pentru a pune mai pregnant evidență diferențele de productivitate. La molid. Curbele înălțimilor compensate formează un fasciei) mult mai lat decît la brad (fig. 2). Curba arboretului 6 are înălțimi ăti de mari, încît.se poate plasa chiar peste limita superioară a celei mai bun / ' s) 3 L M 5 \ t > ( Curbele înălțimilor compensate pentru molid la arboretele cercetate și cele ale claselor de bonitate (I ... V). 5 CLASIFICAREA ARBORETELOR PLURIENE ' 71 «lase de bonitate. Arboretele 10 și 15 au înălțimi medii ce se pot considera reprezentative pentru clasa I de bonitate. în opoziție cu acestea, arboretele 14 și 27 indică condiții mediocre, fără a fi cele mai slabe în pădurile noastre. Pe baza acestor indicații și luînd în considerare mersul general al curbelor din arboretele cercetate s-au calculat înălțimile medii ale clase- lor de bonitate, după formula amintită, și s-au trasat tot la intervale egale curbele respective din figura 2. Curba clasei a V-a s-a determinat prin extrapolare. ' — La fag. Curbele înălțimilor compensate (fig. 3) păstrează în general o alură specifică speciei. Totuși în unele cazuri (curbele arboretelor 11, 12, 13 și 23) se abat intersectînd, pe celelalte. Este vorba de înălțimile medii din patru suprafețe experimentale (din Penteleu), în care fagul apare în / proporție < 0,1 și este în general dominat de brad și molid. ' Fasciculul este mai larg la diametrele mici (16 —30 cm) și se deschide mai puțin la cele mari în comparație cu Situațiile de la brad și molid. Curba arboretului 28 corespunde celor mai bune condiții de vegetație, ceea ce ne-a determinat să o considerăm reprezentativă ’ pentru clasa I de bonitate. Curbele arboretelor 1 și 2 reprezintă condiții mediocre de vegeta- ție, fără a fi dintre cele mai slabe. Pe baza acestor repere și ținînd seama de mersul general al curbelor înălțimilor compensate s-au stabilit grafic clasele de bonitate, tot la intervale egale (fig. 3). Clasa a V-a s-a determinat prin extrapolare. în tabelul nr. 1 sînt date pe clase de bonitate înălțimile medii ale celor trei specii pe categorii de diametre. Este de remarcat faptul că, la ■db = 50 cm, intervalele dintre clasele de bonitate sînt de 4 m la brad și fag și 4,5 m la molid. Din figura 4 ies în evidență înălțimile mai mari ale fagului în raport cu bradul la categoriile de diametre mici și clasele de . producție mai bune, situație semnalată de altfel și în unele studii anterioare (5), (13), (4). înălțimile medii ale molidului sînt sistematic mai mari decît ale celor de brad la toate categoriile de diametre și clasele de . bonitate (fig. 4). S-a amintit anterior că pentru clasificarea arboretelor pluriene cultivate în alte țări s-au propus sisteme bazate pe criteriul înălțimilor medii. în figurile 5 (pentru brad) și 6 (pentru molid) se prezintă curbele claselor I... V din clasificarea noastră și clasele I, III și V din clasificarea pentru sudul B. F. Germane (22) (cu intervale între clase inegale dar în raport direct cu bonitatea), precum și înălțimile medii reper propuse în 1 Elveția (5) și cele limite găsite la noi cu ocazia întocmirii tabelelor ge- ■ ■ nerale de cubaj (material provenit din arborete virgine și cvasivirgine mai ales la diametrele mari). ' Din analiza acestor figuri se observă că amplitudinea de variație / a înălțimilor medii din B.P.E. este sensibil apropiată de aceea a arbore- ' telor cultivate grădinărit în Elveția. Ea este cu mult mai mică în clasi- f ficarea din sudul E. F. Germane, ceea ce denotă o mai redusă varietate a condițiilor ștaționale în acest spațiu geografic. Curbele clasei mijlocii K >(III) din E.P.E., Elveția și sudul E. F. Germane au practic aceeași alură la ambele specii; cele extreme (clasele I și V) din sudul E. F. Germane —- la categoriile de diametre mari — se deschid relativ mai puțin la CLASIFICAREA ARBORETELOR PLURIENE Ti 6 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 72 molid brad și mai mult la stabilirea clasei de bonitate la un arboret este suficient să se determine) respective s-au trasat prin extrapolare, din cauza insuficienței sau lipsei materialului de cercetare. Cu toațe acestea, din analiza figurilor 5 și 6 se poate conchide, că înălțimile medii ale arborilor din arboretele pluriene din Carpați și din Alpi variază la fel la clasa de bonitate mijlocie și puțin diferit la cele extreme. înălțimea medie a arborilor dintr-o categorie de diametre mari și apoi să se compare cu înălțimile medii din tabelul nr. 1 sau din figurile 1, 2 sau 3. Dintre categoriile de diametre mari cea mai convenabilă ni se pare cate- decît cele de la noi. înălțimile reper de la clasa I din Elveția se confundă cu cele ale noastre la molid și diferă puțin la brad. La clasa a V-a cele.'din Elveția și R. F. Germană sînt mai apropiate. Diferențele relativ mai mari de la clasa a V-a se datoresc — fără îndoială faptului că, atît la noi cît și în țările amintite, curbele cultivate, în care arborii cei mai groși au diametre mai mici decît 50 cm, se poate lua ca înălțime indicatoare înălțimea medie a cel pu^in 10—15 & .arbori din ultimele două .categorii de diametre, deoarece aceștia sînt pre- ^dominanți și, ca atare, reprezentativi din punctul de vedere al bqnității Sistemul nostru provizoriu de clasificare prezentat este aplicabil ; [S,, . . . atît la arboretele pluriene naturale cît și la cele cultivate din R.P.R. Pentru arboretelor. f ’ K Tabelul nr. 1 medii pe clase de bonitate și categorii de diametre D cm Brad Molid Fag I II III | IV 1 V I II III IV V I II III IV V 16 13,5 12,4 11,3 10,3 9,2 17,6 16,4 14,3 12,5 10,6 18,0 15,3 13,4 11,2 8,9 20 17,0 15,7 14,5 13,0 11,5 22,2 20,0 17,8 15,6 13,5 22,0 19,1 16,3 13,5 10,7 24 20,6 19,0 17,3 15,3 13,5 25,5 23,1 20,6 18,0 15,7 24,9 22,0 18,5 15,6 12,6 28 24,0 21,8 19,9 17,4 15,3 29,0- 26,3 23,4 20,0 17,4 27,2 24,0 20,3 17,1 14,0 30 25,5 23,2 20,9 18,6 16,2 30,5 27,4 24,3 21,2 18,2 28,3 25,0 21,2 18,0 14,7 32 27,0 24,3 22,0 19,3 16,7 31,8 28,7 25,4 21,8 18,7 29,4 26,0 22,0 18,5- 15,3 36 29,5 26,5 23,9 20,8 17,8 34,4 30,8 27,2 23,3 19,7 31,0 27,2 23,5 19,8 l(j,4 40 31,7 28,5 25,3 22,0 18,7 36,5 32,5 28,5 24,5 20,5 32,3 28,7 24,7 21,0 17,2 44 33,7 30,2 26,7 23,1 19,4 38,0 34,0 29,7 25,5 21,2 33,7, 29,7 23,8 22,0 18,0 48 35,4 31,3 27,5 23,7 19,7 39,4 35,2 30,6 26,2 21,7 34,5 30,7 26,0 22,7 18,7 li 36,0 32,0 28,0 24,0 20,0 40,0 35,5 31,0 26,5 22,0 35,0_ 31,0 27,0 23,0 19,0 52 36,8 32,6 28,4 24,3 20,2 40,5 36,2 31,4 26,8 22,2 35,6 31,7 27,4 23,3 19,2 56 38,0 33,6 29,2 24,8 20,5 41,5 36,9 32,0 27,2 22,5 36,5 32,2 28,0 24,0 19,6 60 39,2 34,5 29,9 25,3 20,7 42,3 37,4 32,5 27,6 22,7 37,2 32,9 28,6 24,3 20,0 64 40,2 35,3 30,4 25,7 20,8 43,0 38,1 33,0 27,9 — 38,0 33,3 29,0 24,8 20,4 68 41,1 36,0 30,9 25,9 20,9 43,6 38,5 33,3 28,1 — 38,6 33,8 29,4 25,1 20,7 70 41,4 36,3 31,2 26,1 21,0 44,0 38,7 33,5 28,2 23,0 39,0 34,1 29,7 25,3 20,9 72 41,8 36,6 31,5 26,2 44,2 38,9 33,6 28,3 39,2 34,4 30,0 25,6 — 76 42,6 37,2 31,8 26,4 — 44,7 39,3 33,9 —; — 39,6 34,8 30,3 25,8 — 80 43,1 37,6 32,1 — — 45,0 39,6 34,2 — — 39,8 35,2 30,6 26,0 — 84 43,6 38,0 32,3 — — 45,4 39,8 34,3 — — 40,2 35,4 30,8 — — 88 44,1 38,4 32,6 — — 45,7 40,0 34,4 — — 40,4 35,6 31,0 — — 92 44,5 38,8 32,9 — — - 46,0 40,2 — — —. 40,7 35,8 31,2 - — i 96 45,0 39,2 — — — 46,4 40,4 — —• — .40,9 36,0 — — : 100. 45,4 39,5 — — — 46,8 40,7 — — — 41,0 36,3 — — — Fig, 4. — Curbele claselor I, III și V de bonitate pentru brad, molid și fag. goria 50 cm. Arbori din această categorie se găsesc în arboretele din toate clasele de bonitate, iar creșterea lor în înălțime este „stabilizată” în sensul că variază mai puțin decît la categoriile mai mici de 40 cm. Această situa- ție ne-a determinat să numim înălțimea medie a categoriei de 50 cm „înăl- țime indicatoare”. Ea se determină făcînd media a ce!puțin 10—15 înăl- țimi măsurate la arbori cu diametre de bază cuprinse între 46,1 și 54,0 cm (categoriile 48 și 52 cm). Dacă se întîlnesc arborete pluriene naturale sau ăl i । Mi \ '74 H 48 44 40 32 28 24 .20 J6 12 8 4 .0 10 20 H 48 V 3L Fig. 5. — Curbele claselor de bonitate pentru brad prezen- tate în comparație cu cele sta- bilite pentru sudul R. F. Ger- mane, pentru Elveția, pro- punerile din R.P.R. și limi- tele tabelelor generale de cubaj din țara noastră. Clase de bonitate R.P.R. .. - Prodan - .. » Flury - •• Zimmerle Limite după tabele generale cubaj R.PR. -H—----1----1--—|------------ 60 70 80 90 100 O BRAD K? /fig. 6. - Curbele claselor ------ de bonitate pentru molid prezen- tate in comparație cu cele sta- bilite pentru sudul R. F. Ger- mane, pentru Elveția, propu- nerile din R.P.R. și limitele ■tabelelor generale'dc cubaj din țara noastră. 9 CLASIFICAREA ARBORETELOR PLURIENE 75 Curbele claselor de bonitate prezentate au rezultat din materialul de cercetare relativ redus avut la dispoziție. De aceea, considerăm clasi- ficarea dată provizorie, pînă cînd date suplimentare din cercetări și din lucrări de amenajarea pădurilor vor permite revizuirea ei. 44 40 36 32 28 24 20 16 12 8 4 50 60 70 00 90 100 D 0 10 20 30 40 K KJIACCnOHKALțHH PA3HOBO3PACTHEIX flPEBOCTOEB PE310ME . . ' lipii anajmae h3B6cthmx y»e cbctbm «jiaccB$BKannB no boHBTCTy KyjibTypHbix (r^e npoBSBOjțHTCH Bsibopountie py6Kn) paBHOBOBpacTHMX JțpeBOCTOeB BBRBO, HTO TOJIbKO KJiaCCB^BKanBH HO CpejțHBM BSIC0T3M ToncTBix nepeBteB HBJineTcn rojțHoft hjih ecTecTBenHMX (HeBCTBeHHMX bjib noJiyneBCTBeHHHX) paBHOBOBpacTHtix ubctsix bjib CMemannHX npeBOCToeB niiXTM, enn bjib 6yna. lipencTaBomeMan cucreMa Knaccm^MKanMM — c nnTbio «aiaccaMB doHMTera — ocnoBbiBaeTcn na KOJiebanBHX KOMnencMpoBannHX bhcot B 28 MCCHejțOBâHHMX npeBOCTOOB (H3 KOTOpMX 13 JțeBCTBeHHMX b 15 nojiy- jțeBCTBeHHtix), noKa3anuMX na pac. 1, 2 b 3. B Tabamne 1 jțaioTCH — no KaTeropmiM HBaMCTpoB—cpennne bsicotbi KJiaccoB boHBTCTa. HapncynKe 4 nonasaHM hjih cpaBnenun «pustie KJiaccoB SonBTCTa ynoMnnyTHX BHine Tpex flpesecHHX nopojț. Ha pncynKax 5 b 6 jțaiOTCH «pnBMe cpejțnnx bhcot ' y hhxth n ena rjih I, III b V KJiaccoB boHBTCTa no npeRjiaraeMoiî aBTO- paMB CBCTCM6, HO CpaBHeHBIOjC CBCTCM3MB, HpeRJIO 5K6HHHMB RJIH K>r0- sana.ua repMannn (Hpojțan), c ochobhhmb cpejțHBMB BHcoTaMB b IUseii- napnn (<]>jiiopn) m BHcoTaMB, naiifleHHHMM y nac npn cocTaBJiennn obnțnx Ta6aiBiț obteMoB. OTMeuaeTCH cxojțCTBo npeHJioMteHnoîî aBTopaMn «jiaccB(|»BKanBB co niBefinapcKoii KJiaccn$BKan;uefi, a TaKTKenTO, stob cpeRHeM Kjiacce boHBTera KpMBBie cpeflnnx bhcot bo Bcex caiyuanx bmciot paBHaKOBHtt obnțBii bhr. TCih ycTaBOBJienBH Kjiacca boniiTeTa jiioboro pasnoBoapacTnoro : jțpeBocTon — ecTecTBeBHoro bjib KyjiBTypHoro —aBTopH npenaiaraiOT cpaBHeHBe cpeflueii bhcoth KâTeropBB flepeBteB b 50 cm. ToaimmiH (nasHBaeMoii BHHBKaTopnofi bhcotoîî), nojiynennoft «an cpeHHnn no Kpa0- neft Mepe 10 B3MepennHX bhcot nepeBteB ToaimBHoii MeJKjțy 46,1 b 54,0 cm C BHCOTaMB, n.0Ka3aHHHMB B TabjIBIțe I. OBT>HCHE1IHE PHCyHKOB Phc. 1.—iKpHBbie KOMneHCHpoBaHHBix bhcot rjih hhxth b HayHaBinHxcH UpeBOCTOHX H KpHBtie KJiaccoB BoHHTCTa (I . . .V). Phc. 2. — KpHBtie KOMnencHpoBaHHMx bhcot hjih cm b HBynaBinHxcH jțpeBO- ' CTOHX H KpHBHe KJiacCOB SoHHTCTa (I . . A). \ Phc. 3. — KpHBHe KOMnencnpoBaHHHX bhcot flna Syiia b HBynaBHiHxcH ;țpe- GboCTOHX H KpHBtie KJiaccoB SoHHTCTa (I...V). ' 1, ' Phc. 4. — KpHBtie I, III h V KJiaccoB SonnTeTa jțnn hhxth, enn h 6yKa. - Phc. .5. — KpHBtie KJiaccoB GoHnteTa hjih hhxth, noKaBaHHHe cpaBHHTentHo (^C TaKOBHMH, yCTaHOBJieHHLțMH flJIH K>rO-3anafla PepMaHHH H IIlBeiilțapHH. i 1 ' 1 Phc. 6. — KpHBtie KJiaccoB BoHHTCTa hjih eain, noKaBaHHHe cpaBHHientHo c ,TaKOBHMH, ycTaHOBJieHHHMH unu toro-Banafla PepMaHHH h UlBeiiitapHH. 76 I. POPESCU-ZELETIN și R. DISSESCU 10 X 11 CLASIFICAREA ARBORETELOR PLURIENE 77 CONTRIBUTION Â LA CLASSIFICATION DES PEUPLEMENTS PLURIENNES fe rEsumE M L’analyse des systemes connus de classification des peuplements pluriennes cultivâs (jardinâs), en raison de la bonit6, permet de constater que seule la classification des gros arbres suivant les. hauteurs moyennes est addquate pour Ies peuplements pluriennes naturels (vierges ou quasi vierges), compos6s de sapin, d’dpicda et de hetre, purs ou mhlang^s. Le systeme de classification pr^sentâ — comprenant 5 classes de bonitd—est fondd sur Ies variations des hauteurs compensees de 28 peuple- ments dtudids (13 peuplements vierges et 15 quasi vierges) reprâsent^s sur Ies figures 1, 2 et 3. Le tableau 1 prâsente Ies hauteurs moyennes des diffe* rentes classesde bonite par cat6gories de diametres. La figure 4 donne Ies courbes comparatives des classes de bonite, des trois especes. Les figures 5 et 6 rendent les courbes des hauteurs moyennes du sapin et de l’6pic6ar pour les classes de bonite, I, III, V du systeme presente par les auteurs, en comparaison avec celles proposees pour l’Allemagne du Sud-Ouest (Prodan), avec les hauteurs moyennes reperes indiqudes enSuisse (Flury) et avec celles (maxima et minima) 6tablies dans la Republique Populaire Roumaine a l’occasion de l’elaboration des tableaux gâneraux de cubage (1949—1951). Un fait remarquable est celui que la classification proposee par les auteurs se rapproche de la classification suisse, ainsi que celui que, pour la classe de bonite moyenne, les courbes des hauteurs moyennes ont la meme albire generale, dans tous les cas. Pour etablir la classe de bonite de tont peuplement plurienne — na- turel ou cultive — les auteurs proposent la comparaison de la hauteur moyenne de la categorie de 50 cm (dite hauteur indicatrice), r&sultant de la moyenne d’au moins 10—15 hauteurs, mesurdes sur des arbres dont le diametre varie entre 46,1 et 54,0 cm, avec les hauteurs consignees sur le tableau 1. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Courbes des hauteurs compensees, pour le sapin des peuplements etudies, et courbes des classes de bonit6 (I ă V). Fig. 2. — Courbes des hauteurs compensees, pour I’dpicea des peuplements etudies, ct courbes des classes de bonite (I â V). Fig. 3. — Courbes des hauteurs compensees, pour le hetre des peuplements dtudUs, el courbes des classes de bonite (I â V). Fig. 4. — Courbes-des classes de bonitâ I, III, V, pour le sapin, l’âpicâa et le hâtre. Fig. 5. — Courbes des classes de bonite pour le sapin, prâsentâes comparativement avec celles âtablies pour l’Allemagne du S—O et pour la Suisse. Fig. 6. — Courbes des classes de bonite pour Tâpicea, prdsenWes comparativement avec celles âtablies pour l’Allemagne du S —O et pour la Suisse. BIBLIOGRAFIE 1. BADOUX H., Un exemple du dbveloppement progressif d'une foret jardinte de sapin et d’ipicba et de la marche de son accroissement, Mitteilungen der Schweizerischen Central- anstalt fur das Forstliche Versuchswcsen, 1930. 2. BIOLLEY H., L’amenagement des forets par la mtthode expirimentale et spâcialement paria mbthode du contrele, Neuchâtel, 1920. 3. BOhmer J., Untersuchungen im Plenterwalde, Actes du Congres International des stations de recherches forestiâres, Stockholm, 1929. 4. COSTEA G., Cercetări tn legătură cu aplicarea codrului grădinărit in pădurile de brad și fag din ocolul silvic Sinaia, Autoreferat de disertație, Brașov, 1957. 5. Flury ph., Uber den Aufbau des Plenterwaldes, Mitteilungen der Schweizerischen Central- anstalt fur das Forstliche Versuchswesen, 1929. 6. Feancois T„ La composition theorique normale des futaie jardinies de Savoie, Revue des eaux et forets, 1938. 7. FbOhlich J., Urwaldpraxis, Berlin, 1952. 8. IWASCHevioi B. A., Die wichtigslen Eigenarten der Struktur und der Entwicklung der Urwald- bestănde, Actes du Congrăs International des stations de recherches forestiâres, Stockholm, 1929. 9. MAUVE K., tîber Bestandes-Aufbau, Zuwachsverhăltnisse und Verj ung ung im Galizischen Karpathen-Urwalde, Hannover, 1931. 10. Meyer A. H., Eine mathematisch statistische Studie uber den Aufbau des Plenterivaldes, ‘ Schweizerische Zeitschrift fhr Forstwesen, 1933. 11. Meyer A. H., RECKNAGEL A. a. STEVENSOND., Forest management, New York, 1952. 12. MiletiO Z., Structure et rendement de la forlt jardin/e. Zagreb, 1952. 13. MITSCHERLICh'G., Der Tannen-Fichten-(Buchen)-Plenterwald, Schriftenreihe der Badi- schen Forstlichen Versuchsanstalt, 1952. 14. MOller K., Aufbau, Wuchs und Verjiingung der Sudosteuropăischen Urwălder, Hannover, 1929. 15. PARdE J., Production et sylviculture, Revue Forestiere franțaise, 1958, 10. 16. PintariC K., Urwald in yugoslavien, Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen, 1959. 17. POPESCU-Zeletin I., Die Kontrollmethode. Beitrăge zur Auffassung ihrer rechnerischen Grundlagen, Frankfurt a. M., 1936. 18. Popescu-Zeletin I. și AMZĂRESCU C., Schița unei metode pentru amenajarea tn codru grădinărit, Rev. pădurilor, 1953, 12. 19. POPESCU-Zeletin I. u. PETRESCU L., Beitrăge zur Kenntnis der Urwaldstruktur, Union inter- '' naționale des Institiits de recherches forestiâres, Rapport, Londra, 1958. 20. POPESCU-ZELETIN I. și Petrescu L., Contribuții la cunoașterea creșterii arboretelor virgine, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, 1956, VIII, 4. 21. POPESCU-Zeletin L, Dissescu R. și puiu S., Contribuții la cunoașterea variației înăl- țimilor (tn timp) și a vtrstelor la arborii groși din arboretele pluriene naturale, ' Comunicările Acad. R.P.R., 1961, XI, 4. 22. PRODAN M., Normalisierung des Plenterivaldes? Schriftenreihe der Badischen Forstlichen Versuchsanstalt, 1949, 23. — Messung der Waldbestănde, Frankfurt a. M., 1951. , 24. Rucăreanu N., Amenajarea codrului grădinărit, Rev. pădurilor, 1953, 12. 25. Sarvas R., Der nordische Urwald, Schweizerische Zeitschrift filr Forstwesen, 1959, 3. 26. SCHĂFPER A., Gazin A. et D’Alverny A., Les sapinibres. Le jardinage par contenance, Paris, 1930. ;ț 27. Tkacenko M., Silvicultura generală, București, 1956. - 28. — Urwald und Plenterwald in Nord-Russland, Actes du Congres International des stations de recherches forrestiâres, Stockholm, 1929. 29. Tregubov V,, Futaies jardinees de Sneznik,Lubliana, 1957. I 30. ZIMMERLE H., Die Plenter-Versuchsflăchen in Wurttemberg, Mitteilungen der Wiirttembergi- schen Forstlichen Versuchsanstalt, Stuttgart, 1937. a • iei ' * ț> V CERCETĂRI PLIVIND INFLUENȚA DEFOLIERILOR < ASUPRA PROCESELOR DE CREȘTERE ȘI TRANSPIRAȚIE LA STEJARUL PEDUNCULAT (QUERCUS ROBUR L.) DE V. TUTUNARU și C. BÎNDIU Comunicare prezentată de C.c. GEORGESCU. membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 25 aprilie 1961 în pădurile din țara noastră an apărut, în ultimele decenii, uscări ale stejarului aflat în cele mai variate condiții staționale. Cauzele care provoacă aceste uscări sînt complexe și greu de depistat. Printre acestea amintim : perioada de secetă din 1946 —1949, înmlăș- tinarea progresivă a solului, defolierile repetate provocate de insecte, atacul ciupercilor și bacteriilor de alterare cromatică etc. în cercetările noastre ne ocupăm de unul dintre factorii menționați, și anume efectul defoberilor asupra proceselor de creștere și transpirație la stejarul pedunculat, (Quercus robur L.). ' Pentru a pune mai bine în evidență efectul defolierii asupra proce- selor amintite, experimentele noastre s-au efectuat la arborii sănătoși și în condiții bune de vegetație. Ideea experimentării a fost dată de prof. C. O. Georgescu, < care s-a ocupat de această latură a problemei timp îndelungat (4). Paralel cu experimentările efectuate la Quercus robur L. s-au făcut defolieri la cîteva exemplare de Q.[ peduncuHflora 0/Koch. „ Cercetările s-au întreprins îh pădurile Cernica, din Ocolul silvic \ Brănești (reg. București), în cursul anului' 1959. Pentru studierea proceselor amintite în raport cu intensitatea defo- ' berilor, s-au efectuat pe cale experimentală mai multe grade de defobere 80 V. TUTUNARU 51 C. BINDIU i 2 3 CREȘTEREA ȘI TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 81 a arborilor luați în studiu. La exemplarele defoliate și nedefoliate s-au făcut o serie de măsurători și observații, după cum urmează : , — Depistarea principalelor faze fenologice (apariția frunzelor și lujerilor, perioada de refacere a frunzelor, ritmul de creștere și căderea acestora, fructificația etc.). — Determinarea intensității transpirației diurne și pe tot sezonul de vegetație. ' — Mersul creșterii în grosime. Stațiunea unde s-a lucrat reprezintă un avanpost al zonei stejarului (zona pădurilor cuaternare de stejar, după P. E n c u 1 e s c u), în sil- vostepa Munteniei, și face parte din provincia climatică Kbppen CFax. După datele climatice înregistrate la Stațiunile meteorologice Afumați și Băneasa, care se află la 10—15 km distanță față de suprafețele experi- mentale, rezultă c'ă media precipitațiilor anuale'variază între 509,9 (peri- oada 1896—1910) și 585 mm (perioada 1920—1944), majoritatea aces- tora căzînd în lunile de vară (178 mm). Indicele de ariditate De Martbnne este 24,7, ceea ce confirmă că ne aflăm aproape de limita silvostepei. în anul 1959, în care au avut loc experimentările, s-au manifestat două perioade de minimă de precipitații (fig. 1): — una moderată (52 mm în 40 de zile) în iunie-iulie, asociată cu o \ creștere simțitoare a temperaturii; — alta excesivă, prelungită, începînd ,cu a doua decadă a lunii, august și pînă toamna tîrziu. Climograma anului 1959 (fig. 2) mai pune în evidență două perioade de maximă de precipitații: în martie și în iulie. Această distribuție inegală a precipitațiilor a avut, după cum vom vedea, influență asupra mersului creșterilor la arborii cercetați, ca și asupra valorii transpirației lor. Cercetările s-au efectuat în două suprafețe experimentale. Prima suprafață, de 275 m2, cu un sol fertil; brun-roșcat de pădure, tînăr de luncă, luto-nisipos, reavăn, era ocupată de un stejăret cu evoluție către șleau, în vîrstă de 65 de ani, compus din stejar pedunculat 48%, stejar brumăriu 28 % și în rest alte specii, cu o densitate de 433 arbori la ha. Arborii aveau o stare de vegetație activă, cu diametru mediu 24 cm și înălțimea medie 17 m (fig. 3). A doua suprafață, de circa 90 m2, era ocupată de un stejăret pur (stejar pedunculat), provenit din plantație, în vîrstă de 25 de ani. Solul de același tip cu început de gleizare pe întreg profilul, luto-mîlos', reavăn, pînă la jilav, cu stagnări temporare de apă pînă la o înălțime deasupra solului de 60 cm. Ărborii aveau o stare de. vegetație moderat activă, cu diametrul mediu 0,10 m, înălțimea medie de 7 m și o densitate la hectar de 2 125 arbori. , Defolierile s-au efectuat manual, prin îndepărtarea parțială sau totală a frunzelor de pe lujeri, în mai multe variante, luîndu-se 10 arbori de 65 de ani (fig. 4), . respectiv, 15 arbori de 25 de ani pentru fiecare variantă de experimentare. Variantele au fost: 1 — arbori martori, nedefoliați; ' . 2 — arbori defoliați o singură dată la 18.V; 50 3 — arbori defoliați de două ori la 18.V și 11 .VI; 4 — arbori defoliați o singură dată, la 11.VII. La defolierea din luna mai s-au separat subvariahtele aG - 25 % ■ 70 15 30 to 40 aug. sept. oct. Legenda ■ temperatura medie , • Umiditatea atmosferică lunile apr. , mai iun. iul. Umiditatea ore mm r 10 80 \Precipitații \ Nebulozitate Fig. 1. —Date climatice pe anul 1959, înregistrate la Stațiunea meteorologică Afumați, pe pentade. a —defolierea pe jumătate, prin îndepărtarea parțială și uniformă | a frunzelor de i>e toți lujerii; ‘ ) | b — defolierea totală a întregii coroane;- •: l I c — defolierea pe un sfert sau o treime din totalul de lujeri ca în | cazul precedent. 3 - 82 5. CREȘTEREA ȘI TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI <■ 83 Fig. 2. —Climograma anului 1959. 20 5 ‘C 25 s&'/ Fig. 3. — Arboretul de stejar,“în vîrsta de .65 de. ani în■ care s^att efectuat experimentările.' ISO 80 100 tgo tiomm Precipitații ^>5 2D . șt. brumă / _ nu II M ■ - 2 IO ■L mTidir nrnnnrr 2D Legenda M = martori fnedefoliați) YzD = defoliați pe jumătate fO = defoliați o singură dată comp/et 2D =defolia'țide două ori fi Perioada de creștere a frunzelor V/r/Â Perioada de cădere a frunze/or L—3 Perioada cu frunzele complet dezvo/tate Fig. 5. — Creșterea și gradul de dezvoltare â'coroanei în x decursul sezonului de vegetație la stejarul pedunculat și ste- jarul brumăriu, la arbori în vîrstă. a. Arbori defoliați pe jumătate. După defoliere, aceștia au rămas într-o stare aparentă de repaus un timp de 18—20 de zile, după căre au apărut lujeri de refacere, ale căror frunze au atins mărimea definitivă în decurs de 12—15 zile. ■ Refacerea coroanei a fost aproape deplină, așa încît după un scurt timp a atins desimea normală. La sfîrșitul sezonului de vegetație, frpnzele acestor arbori au căzut în aceeași perioadă cu frunzele arborilor martori. ‘ b. Arbori defoliați complet. La acești arbori, lujerii de refacere ău apărut la circa 20 de zile după desfrunzire, la jumătatea lunii iunie. Aceștia s-au format de regulă din mugurii laterali de la baza vechilor lujeri defo- liați sau de pe lujerii mai bătrîni și, mai rar, din mugurele terminal în con- tinuarea lujerilor defoliați, deoarece în urma defolierii, majoritatea luje- rilor anuali s-au uscat. Frunzele de pe lujerii de refacere ating mărimea definitivă după 12—15 zile, rămînînd subțiri și fragile o perioadă mai îndelungată de timp (pînă la jumătatea lunii iulie). Coroana arborilor, după defoliere, a. rămas mai rară, mai ales în primele două luni, neatingînd desimea celei normale, chiar pînă la sfîr- șitul sezonului de vegetație. Toamna, frunzele s-au îngălbenit cu 6—7 zile mai devreme și au căzut .cu 3—4 zile înaintea celor ale arborilor nede- foliați. Aceasta arată o scădere a vitalității acestor arbori, fapt ce va fi mai bine pus în evidență la studiul creșterilor. • La toate exemplarele s-au observat uscări neregulat distribuite ale lujerilor defoliați din tot cuprinsul coroanei arborilor. Uscarea acestora are loc dinspre vîrf pînă aproape de bază, unde se mai păstrează uneori cîteva frunze verzi. 3. Arbori defoliați de două ori. După cum s-a arătat mai înainte, defolierile s-au efectuat la 18. V și 11. VII. în timpul procesului de reînfrunzire, după cea de-a doua defoliere, s-a observat că: — pornirea mugurilor are loc după 22 de zile, deci mai tîrziu față de refacerea lujerilor defoliați o singură dată; — lujerii de refacere sînt în număr redus, scurți,. cu-internoduri scurte și apar din mugurii situați la baza lujerilor din anul precedent; cei mai mulți lujeri anuali defoliați se usucă; — frunzele sînt mai mici, mai subțiri, piai înghesuite datorită inter- nodurilor scurte, în comparație cu cele de pe lujerii normali. Creșterea lujerilor ,și a frunzelor se prelungește pînă la 25 de zile, în timp ce după prima defoliere, aceasta se termină după 12—15 zile. Fenomenul de îngăl- benire și de cădere a frunzelor la arborii din această categorie a durat foarte mult, circa 24 de zile, datorită faptului că a început cu 5 —7 zile mai devreme decît la arborii martori. în tot decursul sezonului de vegetație, arborii experimentați au rămas fără frunze timp de 40 de zile, și anume : 18 zile după prima defoliere și 22 de zile după a doua. La aceasta mai trebuie adăugat încă un interval de circa 40 de zile, în care perioadă frunzele s-au aflat în creștere și deci nu au putut funcționa decît cu suprafață mai redusă. Datorită acestei perioade îndelungite de stagnare a proceselor de asimilație a arbo- rilor defoliați de două ori, se produce o uscare în masă a lujerilor de la vîrf către bază. Pentru orientare, la unii arbori s-a practicat și o singură defoliere, - la 11. VII. în ceea ce privește procesul de refacere, acești arbori au o com- portare intermediară între arborii defoliați la 18. V și cei defoliați de două ori. în concluzie, cercetările au arătat că la arborii defoliați artificial în primul an au loc uscări de lujeri anuali și ramuri distribuite neregulat r! 86 , V. TUTUNARU și C. .BINDIU .8 9 CREȘTEREA ȘL TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI ' 87 < r. în cuprinsul coroanei; axele acestea se usucă de la vîrf către bază. Procentul de uscare este mai mate la arborii defoliați de două ori decît la cei, defoliați o singură dată, precum și lavarborii defoliați total decît la cei defoliați parțial. în cazul cînd s-au practicat defplieri parțiale, procesul de uscare se constată la numai-lujerii defoliați.. *4 l ț La arborii experimentați s-a produs, în anul respectiv, un atac" intens al ciupercii Microsphaera aibreviata Peck., care produce- făinar^a stejarului. Se cunoaște că atacul acestei ciuperci este foarte intens la lujerii de refacere (4); Cercetările noastre au arătat că intensitatea atacului este mai mare la, lujerii defoliați de două ori decît la aceiași lujeri ai arborilor defoliați o singură dată. Defolieriie practicate la stejarul brumăriu (arbori în vîrstăj au avut aproape aceleași efecte ca cele practicate la stejarul pedunculat, dar de o intensitate mai scăzută. în anul experimentării, stejarul brumăriu a înfrunzit cu o lună mai tîrziu decît stejarul pedunculat. Defolierea efec- tuată de noi a avut loc, după cum am mai spus,'la data de 18.V, cînd > lujerii anuali erau încă în plină creștere. Deci, în comparație cu stejarul pedunculat,la care frunzele au apărut mai de timpuriu și au avut q peri- oadă mai lungă de asimilație pînă la defoliere, stejarul brumăriu a fost' înțr-o situație mai nefavorabilă în ceea ce privește asimilațiă; cu toate acestea, procentul de uscare a fost mai redus. în schimb, toamna, procesul de cădere a frunzelor s-a petrecut cu o lună mai tîrziu și deci frunzele de pe lujerii de refacere au avut mâi mult timp de asimilație decît la ștejarul pedunculat. Astfel, stejarul brumăriu și-a recuperat pierderile ile substanțe produse de defoliere, refăcîndu-se mai ușor decît stejarul pedunculat. în sfîrșiț, nu s-a constatat vreo deosebire în ceea ce privește refacerea, după. defoliere între artiorii tineri și în vîrstă, cu toate, că intensitatea atacului de Oiditpm la arborii tineri a fost mai mare. , . în anul următor s-au cercetat, la data de 9. VII, efectele defolierilor . atarborii experimentați și s-a constatat la :' , ‘ ; _ & A : A. Arbori în vîrstă ’ V ... v — Arborii defoliați parțial sau tptal o singură dată, aveau coroana, refăcută, însă^cu multe ramuri complet uscate sau cu vîrful,uscat. Frunzele . erau mai mici. Un semn al slăbirii vitalității lor îl constituie formarea: abundentă de lujeri lacomi pe trunchiul arborilor experimentați. A j - Arborii defoliați total de două ori prezentau o coroană rărită, frunze mai mici, mai subțiri-și de" culoare mai deschisă decît cele normale. Procentul de uscare, a ramurilor este, mai ridicat, iar fenomenul de uscare a vîrfului coroanei într-o faza mai 'înaintată decît laq arborii defoliați o singură dată. Datorită rarefierii coroanei și uscării de ramuri, trpnchiul acestor arbori prezenta, sub nivelul coroanei, numeroși lujeri lâ,comi. ; Arborii ,atacățn,de ciuperci xilofage nu s-au mai refăcut și s-au uscat complet după defoliere. < > A ’ JA Arbori tineri — Arborii defoliați parțial s-au refăcut destul de bine și prezentau numai un număr redus de ramuri uscate, parțial sau completași anume acelea care au fost anterior defoliate de noi. . - Arborii defoliați total o singură dată au rămas , debilitați, -ceea ce rezultă și din faptul că prezentau un procent ridicat de ramuri complet uscate, precum Și frunze subțiri,,mâi mici și gălbui. i, — Arborii defoliați total de două, ori s-au uscat în întregime. \ II. TRANSPIRAȚIA ARBORILOR DEFOLIAȚI ȘI NEDEFOLIAȚl ' , z S-ă arătat mâi înainte metoda utilizată pentru măsurarea intensi- tății detranspirație, în experimentările efectuate. Lujerii folosiți pentru aceste măsurători au fost recoltați din treimea superioară luminată a coroa- nei. Pentru a se obține date comparative s-au făcut măsurători în /tot decursul sezonului de vegetație din două în două săptămîni simultan la arborii martori și defoliați artificial. ; L , Măsurătorile întreprinse ne-au condus la următoarele rezultate : , A. Arbori în vîrstă (fig. 7, A) ,1. Arbori martori (lujeri de primăvară). Curba transpirației diurne înregistrează un maxim în orele imediat după amiază, cu puțin mai înainte de maximul de temperatură din ziua respectivă. Maximul de transpirație în decursul sezonului de vegetație se deplasează la începutul verii dinspre ora 12 spre ora 14, revenind toamna către ora 11 (fig. 6,). Astfel, la 22. V s-a produș la ora 12, la 3. VI către ora 12,30, la 16. VII la ora 13,30, la 31. VII lă ora 13, la 17..IX. V ' " ' la ora 12,30 și la 8. X la ora ' 11,30. Această oscilație este , ; > ' , . în legătură cu variația lungi- mii zilei în decursul perioadei / X, ■de vegetație. în tot decursul / X. < sezonului de vegetație, inten- ' / , \ sitatea de transpirație are f valori diferite, cuprinse între . vX 180 mg/g/hîn luna mai și z/. / 1 380 mg/g/h în septembrie, _ ' ■cînd atinge maximul, scăzîpd , în octombrie la 580 mg/g/h. \ ; ■ Intensitatea de transpirație la g L. ■. ,-■,— , , , - ; ; , acești arbori se menține, în !5.v tvr t5.w f.vii rwiiim /sy/itu t&aix întreg sezonuj de vegetație^ Fig. 6. — Deplasarea maximului intensității de transpi- inferioai'ă față de cea înregis- rație lă arborii martori în yîrstă în perioada 16. IV—8.x. trată la arborii defoliați o ■ ' - : singură dată sau de două ori, această diferență fiind mai evidentă lă mijlocul verii, așa cum a dovedit C. O. G e o r g e s c u și colaboratori în .cazuri similare (5). ' • ' , m / l »» i 11 CREȘTEREA ȘI TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 89> 88 V. TUTUNARU și C. BINDIU 10’ 2. Arbori defoliați o singură dată. Aceștia au avut o intensitate de transpirație mai mare decît martorii, în medie cu 56—200 mg/g/h1).. în orele de dimineață, această diferență este foarte mică, spre deosebire de orele- de prînz cînd, ea atinge maximul, diferența fiind de 400 mg/g/h. în decursul sezonului de vegetație se înregistrează aceeași evoluție a maximului după defoliere pînă toamna, căpătînd valori maxime către sfîrșitul verii, după dezvoltarea definitivă a frunzelor. 3. Arbori defoliați de două ori. Intensitatea de transpirație la acești arbori este mai mare- decît la cei nedefoliați în tot decursul sezo- nului de vegetație, cu 110—320 mg/g/h, ca valoare medie diurnă, și cu 500—620 mg/g/h, ca valoare maximă în orele de amiază (la sfîrșitul verii).. De asemenea, în majoritatea cazurilor, aceasta este mai mare la arborii defoliați de două ori decît la arborii defoliați o singură dată. în tot decursul sezonului de vegetație, curba intensității de transpirație la arborii defo- liați o dată sau de două ori se menține deasupra curbei privind arborii nedefoliați. în timp ce la începutul verii și toamna valorile acestor curbe diferă puțin între ele, la mijlocul verii, ele se distanțează mult, fapt care rezultă și din tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 PUetența de intensitate de transpirație Ia arborii defoliați o singurii dată și de două ori In decursul sezonului de vegetație comparativ^ cu arborii nedefoliați Data Categoria de arbori Intensitatea de transpi- rație în orele de maxim mg/g/h Diferența de intensitate în raport cu martorul (nedefoliați) mg/g/h | % 17. VI nedefoliați o singură dată defoliați 865 905 40 100 105 16. VII nedefoliați o singură dată defoliați 595 728 133 100 122 31. VII nedefoliați o singură dată defoliați de două ori defoliați 822 1 500 1 300 678 478 100 183 158 4. IX nedefoliați o singură dată defoliați de două ori defoliați 1 000 1 558 1 801 558 801 100 ‘ 156 180 17. IX nedefoliați o singură dată defoliați de două ori defoliați 1 361 1 460 1 739 99 279 100 108 128 8. X nedefoliați o singură dată defoliați de două ori defoliați 364 812 808 48 44 100 145 143 *) Miligrame apă evaporată la gramul de frunză verde în timp de o oră. Aceste variații se datoresc diferitelor vîrste ale frunzelor apărute după defoliere, cele tinere transpirînd mai intens 'decît cele mature. în timp ce arborii martori au avut în tot decursul experiențelor frunzele complet dezvoltate, arborii defoliați, exceptînd perioada dinspre toamnă, au avut frunzele tinere. B. Arbori tineri (fig. 7, B) în general, intensitatea de transpirație în decursul sezonului de vegetație prezintă mari variații chiar la arborii martori. Aceste variații concordă aproximativ cu perioadele de creștere a lujerilor de refacere. Intensitatea de transpirație în prima parte a sezonului de vegetație este mai mare la arborii nedefoliați decît la cei defoliați o singură dată, atingînd. maximul la 13. VII (1 800 mg/g/h). în a doua parte a sezonului de vegetație însă, intensitatea de transpirație la arborii defoliați o dată este foarte neregulată, avînd. valori uneori mai mari, alteori mai mici, față de intensi- tatea de transpirație a arborilor nedefoliați. Aceleași variații se constată, și la arborii defoliați de două ori. Aceste diferențe se nivelează însă către sfîrșitul sezonului de vegetație, cînd frunzele crescute după defoliere au atins mărimea definitivă, intensitatea de transpirație a arborilor nedefo- liați rămînînd totuși superioară. între arborii tineri și cei în vîrstă există mari diferențe în ceea ce privește mersul procesului de transpirație. Astfel, în timp ce arborii în vîrstă au acumulat apă și substanțe de rezervă în cantitațe mare, ceea ce a făcut posibilă menținerea unui echilibru al pierderilor de apă prin tran- spirație, la toate cele trei categorii de arbori, cei tineri — avînd mai puține rezerve — s-au comportat în mod deosebit, prezentînd mari oscilații în. mersul procesului de transpirație. în ceea ce privește cantitatea de apă eliminată de arbori prin tran- spirație, se constată că arborii defoliați au pierdut—comparativ cu cei nedefoliați — o cantitate de apă mai mare (tabelul nr. 2). Maximul acestor pierderi fa arborii defoliați a avut loc spre toamnă, cu o lună mai tîrziu decît la arborii nedefoliați, la care maximul de pierderi de apă a coincis cu maximul intensității de transpirație. Intensitatea de transpirație în timpul sezonului de vegetație, atît. la stejarii în vîrstă cît și la cei tineri, prezintă două maxime, dintre care unul mai mic în iunie și altul mult mai pronunțat în iulie, și un minim la. începutul lunii iulie (fig. 8). Din compararea curbei sezonale a transpirației cu aceea a temperaturilor medii diurne întregistrate la umbră în momentul măsurătorilor rezultă un paralelism evident, însă cu un decalaj de 8—15 zile între ele. Creșterea și scăderea intensității medii diurne de transpirație este un efect întîrziat de acomodare a arborilor la variațiile de temperatură. Curbele prezentate scot în evidență dependența foarte strînsă dintre tran- spirație și temperatură și nu ne arată corelația cu creșterea în grosime a arborilor. Cercetările noastre nu au reușit să pună în evidență legătura dintre asimilație și transpirație, procese a căror interdependență nu este încă suficient lămurită în lucrările de specialităte (10). i , mg/g/h MO 1000 A • 20./ 600 200 22 V 18 MO 1000 12 14 16 18 600 17. V! 200 600 200 16 18 200 -200 -200 .600 200 16, VII ora 10 : : mg/g/ă tOOO r mg/g/n 4OO< 0\----------——t------- ora 10 12 14 16 mg/glh 400, ora 10 12 14 16 18 mg/g/h 1 Z egenda Martori fnedefohați) Oefoliați o singură dată Oetobați de două gri ora 10 12 14 mg/glh 600 3 V! ,600 .200 ora 10 12 14 16 18 31.VU ora 10 12 14 16 18 mg/g16 1800, / f/ZM) . ora 10 12 14 16 mg/g/h 800 Fig. 7. — Mersul diurn al transpirației la stejarul pedunculat. ' A, Arbori în vîrsta; ' Bl arbori tineri. ora 10 12 14 16 18' 18 f 1/ ț t 92 15 CREȘTEREA ȘL TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 93 ' Tabelul nr. 2 Transpirația sezonală la arborii defoliați și nedefoliați in parcela cu stejar pedunculat și stejar bnnnărlu in virstiâ ' de 65 de ani Data Intensi- tatea de •transpi- rație mg/g/h Greuta- , tea medie a unei frunze verzi mg Gantita- teâ . transpi- rată de o frunză timp de o oră (coef. tr.) mg Canti- tatea transpir rată de o frunză timp de o zi (orele , ' 9-18) mg Mărimea coroanei arborilor în raport cu martorul (coef. 1) Cantitatea totală de apă transpirată pe zi de un arbore în raport cu volu- mul aproxima- tiv al coroanei kg Observați? 1. Martor (nedefoliat) • • y • 19. V 295 911 269 ; 2 690 1 88,5 înfrunzit 17. VI 685 919 626 6 260 1 205,5 Ia 16.IV 8. VII 511 931 476 4 760' 1 153,4 31. VII 805 931 749 7 490 1 241,5 4. IX 756 931 704 7 040 1 226,8 17. IX 705 931 656 6 560 1 211,5 8. X 375 930 349 3 490 1 112,5 Media 5 470 / . 177,1 2. O dată defoliat Ia începutul sezonului (18.IV) 19. V 295 911 269 2 690 1 88,5 17. VI 711 262 186 1 860 1/3 71,1 . 8. VII 565 262 148 1 480 1/2 84,8 31. VII 542 542 544 5 440 2/3 200,8 • 1 4. . IX 903 542 489 4 890 3/4 203,2 17. IX 865 670 580 5 800 4/5' 207,6 8. X 486 670 326 3 260 4/5 116,6 Media 3 632 138,9 3. Defoliat de două ori la început de sezon (18.V și ll.VII) 19. V 295 911 269 2 690 1 88,5 17. VI 711 262 186 1 860 1/3 ■ 71,1- . 8. VII . 565 262 148 1 480 1/2 84,8 31. VII 1 004 225 226, 2 260 1/5 .. 60,2 4. IX 1 107 225 249 2 490 2/5 132,8 ' 17. IX 1 082 352 371 3 710 3/5 194,8 .8. X ' 598 350 209 2 090 2/5 71,8 Media 2 369 100,6 De remarcat faptul că cercetările noastre au avut loc în condiții de -umiditate normală atît în sol cît și în atmosferă. în anii mai secetoși sau mai bogați în precipitații este de așteptat ca rezultatele să fie altele, fapt Legenda - M = inartori (nedefoliați) 1D - defo/iați o singură dată 2D - defoliați de două ori Fig. 8. — A, Mersul sezonal al transpirației la stejarul ’pe- dunculat. B, Variația sezpnală a temperaturilor medii zilnice . în Stațiunea Brănești. care se întrevede de altfel din amplasarea maximului principal de tran- spirație, care a apărut mai înspre toamnă, cînd s-a înregistrat o uscăciune mai accentuată atît în sol cît și în atmosferă. III. CREȘTEREA ÎN GROSIME. A ARBORILOR ÎN TIMPUL SEZONULUI DE VEGETAȚIE Prin măsurarea creșterii în grosime a arborilor, în intervalul 16.IV—8. X, operație efectuată din 15 în 15 zile, am constatat următoarele : 1. Arborii martori. Au înregistrat o creștere în grosime, în decursul unei singure perioade (mare) cu mai multe faze, în funcție de specie și de vîrstă. Astfel stejarul pedunculat în vîrstă a avut trei faze de creștere : 16.IV — 16.VI; 16. VI — 15. VII; 15. VII — 3. IX și apoi începutul perioadei de latență, și contragere; stejarul pedunculat tînăr o singură fază de creștere: 16. IV — 15. VII, iar stejarul brumăriu două faze de ■94 \ ■ iVl TUTUNARU și C. BINDIU ' . - 16 creștere : 16.IV 16. VI; 16. VI - 3. IX. în general, în prima fază, lâ tpate speciile, creșterea, a fost mai intensă decît în următoarele, fapt care se. observă mai evident la stejarul pedunculat în vîrstă, respectiv; 0,39, 0,28 și 0,20 mm, la arborii cu diametrul mediu 24 cm (fig. 9, A; 10, A ; 11, A). Curba variației creșterilor cumulate (fig. 9, B ;10, B; 11, B). arată la toți arborii luați în studiu o perioadă inițială de ascensiune pronunțată, după care urmează'o perioadă de atenuare a acesteia (pe la mijlocul verii),- tinzînd apoi lent către orizontală (spre toamnă). Ultima, valoare înscrisă pe curbă ne arată cu ,cît a crescut arborele pe direcția» măsurată, în perioada de vegetație. Se constată că această a diferit cu specia, vîrsta - și diametrul arborilor. Din figurile prezentate rezultă că stejarul brumăriu,» în comparație cu stejarul pedunculat la aceeași vîrstă, a avut o energie de creștere mai mare la diametrul mediu de 24 mm (332 mm, față de 174 mm). In ceea ce privește categoria de diametre, se con- stată că arborii mai groși, indiferent de specie, au - crescut mai mult decît , cei subțiri. ‘ -'/ 2. Arborii defoliați o singură dată (fig. 12, A și B; 13, A Și B; 14, A și B). Atît în cazul stejarului, brumăriu cît și în căzui stejarului pedun- ■ eulat(în vîrstă), aceștia au înregistrat un reflux puternic în privința ereș-. terii în grosime. După defoliere, a urmat un interval de latență (stagnare) de 14 zile. Pe la începutul lunii iulie se remarcă o slabă reluare a creșterii, care însă nu atinge valorile realizate de martor în același interval. Refluxul ’ creșterii arborilor defoliați nu s-a produs imediat după defoliere, ci cu o? întîrziere de două săptămîni, reluarea din ultimul interval de flux fiind ceva mai mică-decît la niartori. Curba creșterii cumulate la arborii defoliați rămîne mult sub aceea a arborilor martori, față de arborii martori, defi- citul de creștere a arborilor defoliați o singură dată fiind de 50—60%. Aceste diferențe se mențin și în cazul arborilor tineri. . 3. Arborii defoliați’ de două ori (în vîrstă și tineri). Aceștia au urmat ' în general aceeași dinamică a creșterii pînă în .momentul celei de-a doua defolieri, după care s-a înregistrat o coritragere radială a tulpinilor în intervalul 16. VI — 15, VII. Această contragere a coincis cu faza-a doua de creștere la'arborii nedefoliați. în următoarele două intervale s-a înre- gistrat o slabă revenire a creșterii de circa 0,06 mm-, pentru ca apoi, o dată cu celelalte categorii de arbori (defoliați și nedefoliați), să intre în perioada de latență și. contragere de la începutul toamnei. ,în ceea ce privește pier- derile d,e creșteri suferite de arborii defoliațUde două ori se constată că, ' în comparație cu cei defoliați o singură dată, aceștia, reprezintă: 15—30 %, iar în comparație cu arborii martori diferența reprezintă 60—70 %. 4. Arborii defoliați pe jumătate, o treime și o pătrime. Au avut o. comportare foarte apropiată de a celor martori. Pierderile de creșteri înregistrate de aceștia sînt aproape neînsemnate, iar fazele de, creștere s-au realizat integral, fiind însă ceva , mai atenuate." . - < •< - • ' - % . ................................................ .. '' •' % •’ Din datele prezentate rezultă că efectul chiar ăl unei singure defo- , lieri este deosebit de puternic, avînd consecințe importante și 'de lungă durată. Acești arbori înregistrează o accentuată reducere în creștere dator •AX’'- ‘96 97 Fig. 10. — A, Variația creșterilor radiale la stejarul brumăriu în vîrstă de 65 de ani (arbori nedefoliați). B, Creșterile ra- diale cumulate. 1, Diametrul = 32 om; 3, diametrul = 24 omi 3, diametrul = 16 cm. Fig. 11. — A, Variația creșterilor radiale la stejarul pedunculat în vîrstă de 25 de ani (arbori nedefoliați). B, Creșterile radiale cumulate. lt Diametrul=8 cm; 2, diametrul = 13 cm. 7 - 0. 5750 98. 99 mm Fig. 12. — A, Variația creșterilor radiale la stejarul pedunculat cu diametrul de- 24 cm, în perioada 16.VI —8.X. B, Creșterile radiale cumulate. 1, Martori (nedefoliați): 2, defoliați ’/2; 3, defoliați total o datai 4, defoliați total de două oii- Fig. 13. — A, Variația creșterilor radiale la stejarul brumăriu, cu diametrul de 16 cm, în perioada 16.IV—8.X. B, Creșterile radiale cumulate, î» Martori (nedefoliat’); 2, defoliați */2; 3, defoliați total o dată; 4, defoliați de doua orL ‘$ 23 . CREȘTEREA'ȘI TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 101 Fig- 14. — A, Variația creșterilor radiate la stejarul pedunculat în vîrstă de 25 de ani, în perioada 16.IV^-8'V. B, Creșterile radiale cumulate. 1, Martori (nedefoliați); 2, defoliați i/2; 3,defoliațio dată; 4, defoliați total de două ori. rită faptului că defolierea a avut loc la începutul sezonului de vegetație, cînd procesele de acumulare a substanței organice erau foarte pronunțate, în cazul cînd defolierea a avut loc mai tîrziu, efectul ei a fost aproape neînsemnat, fapt constatat la arborii defoliați o singură dată, la începutul lunii iulie. ' A doua defoliere produsă mai tîrziu, într-o perioadă în care procesele de creștere au fost mai puțin intense, a avut uri efect mai redus, accentu- îndu-se doar înrăutățirea stării fiziologice a acestor arbori. De remarcat faptul că arborii respectivi nu arată o tendință evidentă de reluare a creș- terii la sfîrșitul perioadei de vegetație, stagnarea în creștere menținim du-se pînă în toamnă și în anul următor defolierii, după cum s-a arătat mai înainte. \ Rezultă pă defolierea totală din luna mâi (timpurie) este hotărîtoare pentru creșterea arborilor, defolierea parțială neavînd o influență prea mare. . între fazele de creștere (la arborii martori și defoliați) și intensi- tatea sezonală de transpirație riu se constată o legătură directă. Procesul de creștere a decurs în mod independent de transpirație, și invers (10). Există însă o corelație strînsă între fazele de creștere și cele fenologice rezultate îri urina defolierilor. în vreme ce la arborii martori, cu coroana completă, creșterea a decurs normal, la cei defoliați s-au produs stagnări mai mult sau mai puțin prelungite. Perioada de stagnare a avut loc însă cu două săptămîni mai tîrziu față de data defolierii. Această decalare este o Consecință a întîrzierii în adaptarea arborilor la schinibările fiziologice survenite prin defoliere. Nu-s-au constatat din acest punct de vedere diferențieri între speciile de stejar studiate. • CONCLUZII Din cercetările efectuate rezultă următoarele : \ 1. Defolierea parțială are efecte reduse asupra stării de vegetație a arborilor, aceștia refăcîndu-se chiar în sezonul de vegetație în curs. 2. Defolierea totală nerepetată are urmări importante asupra vita- lității arborilor, mai ales dacă aceasta a fost timpurie. Totuși această defoliere nu provoacă uscarea completă a arborilor, dar produce întîr- ! zierea refacerii acestora (în sezonul următor de vegetație). 3. Defolierea totală repetată provoacă uscarea parțială ori totală a arborilor spre sfîrșitul sezonului de vegetație al anului sau la începutul sezonului următor defolierii. 4. Slăbirea stării de vegetație a arborilor defoliați este pusă în evi- dență de următoarele procese : — uscări de lujeri și de ramuri în sezonul defolierii; — apariția a una sau două generații de lujeri de refacere de la bază lujerilor defoliați sau a celor în vîrstă; — dezvoltarea anormală a frunzelor în urma defolierii (mai mici, fragile, subțiri și mai deschise la culoare); • . grăbirea căderii frunzelor la arborii defoliați; 5 102 V V. TUTUNĂRU și' C. BINDIU z . . ’ .: 24- ' O '? — ?--■?? ' ? :• ■ ’ ■ ‘A/ ’O■ . -1/ -.A,,'.'- '■ ' ; V • '''v a'J %lll^ : " ; . < • . a ■ . ■■■ .. . ' - ' ■ ■ 25 CREȘTEREA Șl TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 103 — transpirația mai intensă a frunzelor apărute după defoliere; — pierderea în creștere a masei vegetale în proporție deoO- 70% datorită nereălizării integrale a tuturor fazelor -de creștere (stagnarea creșterii); ''' , ■ ■ . a. — îmbolnăvirea frunzelor de pe lujerii de refacere în urma atacului ■ puternic de Oidium. v ' ■ / < . 5. Efectul defolierilor s-a manifestat diferit, în funcție de vîrstă arborilor: .'■■■■ 1 ■ ■■ ■■.■ . — la arborii tineri, acesta a fost foarte puternic, provOcînd — în cazul defolierilor repetate — ușcareă totală a arborilor chiar în decursul aceluiași sezon de vegetație; % ' • 1 . la arborii în vîrstă efectul defolierilor a fost mai redus, ducînd la uscarea lujerilor în primul sezon de vegetație și uscarea parțială a coroa- nei în sezonul următor; vitalitatea acestor arbori fiind scăzută, procesul : de uscare continuă și în anul viitor. t . % ■ 6. Întrucît arborii defoliați au transpirat mai intens decît cei nede- foliați, iar starea lor de vegetație s-a înrăutățit, rezultă că în condiții grele de vegetație (soluri grele compacte, ani secetoși, regim climatic deficitar în precipitații sau exces de umiditate în sol), procesul de uscare lâ arborii defoliați este mai intens și de,proporții mai mari decît în condiții normale de vegetație. • / - . 7. în condițiile de mediu în care s-a experimentat, stejarul pedun- s culat a suferit, în urma defolierilor, mai ,mult decîț stejarul brumăriu, înregistrîndu-se pierderi de creștere mai mari, o transpirație mai intensă și lujeri uScați în proporție mai mare. Aceasta arată că stejarul pedunculat în stațiuni de silvostepă este mai expus fenomenului de uscare decît ste- ~ jarul brumăriu. BJÎHHHHE JțEQOaMAIțMH HA nPOHEGCLI POCTA H TPAHCnnPAIțMH y HEPEinHATOrO flyBA (QUERCUS ROBUR L.) ■V'.U'.V / ■ ■ ■■ - PE3IOME ■ ... %• Abtopbi nay’iauH BUMuiiue JicKyccTBemioii gețțojinapMM na npoițeccu poCTa m TpaHcnnpanHM y HepemuaToro«y6a (Quercus robur L.) ii y noîKKOițBeTHoro Hybâ (Q. pedunculiflora C. Koch) na 65-jicthcm h 25- jieTHeM HpeBocToax. Re^bJiHaRHH npoHSBOflHJiacn Bpyunyio, b păBUHHHtix Bapnaniax ii b paajni’nioii CTeneHH. ? HapHgy c H3MepeHHHMH TpancniipanHH h npHpocTa y utiix gepeBteB npQHBBORHJiHCB Tâii ațe ii ^eHOJiorHnecKHe naOmojjeHHH h Gwjia ycranoB- jicua BșaHMoaaBHCHMocTB MeiKfly ^ehojiorHuecKHMiî $asaMH h MsyuaB- mMMjicu npopeccaMii. ' ycTanoBjieHo, hto BJiHHHHe fle^ojiHapHH npoHBuiieTCH paBJuiuno, b paBiiciiMocTM ot ee CTeiienji, cpoua npoBegeHHH h «oapacra uepeuneB. Re^ojiHagHH chjibho iiBMenneT npoițeccM pocTa ii TpancnHpaițHH. MeiRjțy io TpaHcnHpapHn ne iiaSjiiojjaeTCH npHMoiî 3aBBCHM0CTH, ho $asH pocTa Koppejnipyiot c ițerioJWiuiuecKiiMM ^asaMM. OB'bflCHEHnE PKCyiIKOB Pnc. 4. —. KjiMMăTH’iecKHe RanHHe aa 1959 fq/j, BaperHCTpHpoBâHHbie nâ mc* TeopojiorMqecKoit CTamțuM A$yMau, no nHTHjțneBKăM. . Phc. 2. — KșnMorpaMMa 1959 ro^a., '■ . ’ Pnc. 3. —/țySoBtift jțpeBOCTOft 65-neTHero Boapaciâ, rjțe npoBOjjminci. oheitM. Phc. 4.—■ fly6 b BoapacTe 65 ner, noHBeprHyTWft KCKyccTBeHHoîi ne$!OJinannH. Phc. 5. — Poct ii CTcneni. paaBHTHH kpohh b TeneHne BereTannoHnoro nepnona y HepeinaaToro H y HojKKoiiBCTHoro ny6a, y CTapBix nepeșteB. Phc.; 6.—nepe-MemeHne MaițcHMyMa HHTeHCHBHocTH TpancnHpaijHH y CTapwx KOHTpontHiax gepenteB b TeneHne nepnojja c 16 anpejiH Jțo 8 okthCph. Phc. 7.—)țHeBHoii xoa TpaHcnHpaițHH y qepemaaToro flyOa. A<—ciaptie jțepeBbH; B — MOJiofltie nepcBtH. i . Phc.' 8,.—.4 —CeaoHHMît xojț TpaHcnHpaijHH y ȚepenraaToro p,y6a; B — Ce- soHHHe uojieCaHHH cpeȘțHHx jțHCBHBix TeMnepăTyp Ha onMTHoft cTaniiHH BpaHeniTB. Phc. 9. — A — KoneSâHne npHpocTa b TOJințHHy y Hepenmaioro jțy6a 65- jicthoto Boapacia (jțcpcBi.H, He nojțBeprinHCCH jje$0JiHaHHH). B — O6mne npnpocTH b TO.’imniiy. I — fluaMOTp 40 cm; 2 — JiitaMCTp 32 cm; 3 — unaMCTp 24 cm;4 — jțna- mctp 16 cm. , . . . . : . / Phc. 10. — A —- Ito.TeOaHite npnpocTa b ToniUHHy y HOJKKouBeȚHoro ny6a 65-neTHero Boapac.Ta (nepeBBH, ne nonBeprnrnecH jțe$OJiHauHH).'5—OOnțHe npnpocTH b ToninHHy; 1 — ^HaMeTp 32 cm; 2 — unaMeTp 24 cm; 3 —^flHaMCȚp 16-Cm. Phc. 11. — A —- KojieOaHHe npnpocTa b TOjnițHHy y- aepeniaaToro ny6a 25- ueTHero BoapacTa (jțepeBtH/ He nojțBeprinHecH He$onHăuHH), B — O6mne npHpocTii b TOJințHHy y Tex ațe KaTeropnii jțnaMeTpos. 1 — /țnaMeTp 8 cm; 2 —ȚțHaMCTp 13 cm, Phc. 12. — A — Kojie6aHne npnpocTa B TOJiUjHHy y HepeinuaToro jțyOa flHa- weipoM b 24 cm, aa nepnoa c 16 anpenH — 8 oKTHOpn. B'—OOmne . npHpocTM' b toh- iițHHy. 7 — KoH'rpoMbHwe jțepeBtH (He nonBeprniHecH jje#onHanHn); 2— nojjBepr- JUHecft ne$0JiHaiiHH HanonoBHHy; 3^—noABeprniHecH nojiHoft fle^onHaiiHH: oflHH paa; 4 — noRBepruiHecH nojiHoft jțe$o,jinâiiHH jțBa paaa. ,; ; . x .. Phc. 13. —- A — KojieOaHHe flpnpocTa b ■ TonnțHHy. y HoiKKOițBeTHoro ay6a HHaMeTpoM b 16. cm Ba nepHofl c 16 anpenH — 8 OKTHSpn. U — OOnțHe npnpocTBi b TOJiiHHHy. 1 — KoHTpojibHMe jțepeBBH; 2 — nojțBeprniHecH jțe$onHaițHH HanoitoBMHy; 3 — nojjBepruiHecH nonnoft fle$ojinaiiHH ojjhh paafA-—noflBeprniHecH nojiHoft jțe- $o.inai(itH jțBa paaa. . ' ■ . . I(hc. 14. — A — Kojie6aHHH npnpocTa b TOjtnțHHy y HeperanaToro fly5a 25- jieTHero BoapacTa aa nepuojț c 16 anpenn — 8 okthOph; 5-—G5nțHe npHpocTM B TonmHHy. 1 — KoHTpoJibHMe jțepeBtH; 2 —nojjBeprntHecH fle$0JiHaițHH HanonoBHiiy» 3 —noREeprinnecH nojiHoft jțe$OJiHaițHH pgHH' paa; —nojțBepfmHecH lionnoft jțe$o- jiHaițHH mia paaa. RECHERCHES TOUCHANT MNFLUENCE DE LA DEFOLIATION SUR LES PROCESSUS DE CROISSANCE ET DE TRANSPIRATION DU CHEnE PEDONCULE (QUERCUS ROBUR L.) rEsumE Les auțeurs dtudient l’effet de la d6foliation artificielle sur les pro- ■cessus de croissanee et de transpiration du Quercus robur L. et Quercus -pedunculiflora K. Koch dans les peuplements âg6s de 65 ans eț de 25 ans. ț04 V. TUTUNARU și C. .BINDIU ■ < ,26 . - : “ . . — • - , : ~ - La d^foliation a dtâ pratiquâe ă la main, en plusieurs variante» et ă divers degr^s. ■■■■■:' . . Parall^lement aux ddterminations portant sur la transpiration et la croissance de ces arbresț on a fait des obserVations pMnologiqu.es, ^tablissant la corr61ation ențre ces dernieres et les processus 6tudi6s. On a constata que l’effet des Mfoliations se manifeste diffâremment, en raison -de leur intensit6, de Pdpoque oh elles se sont produites ainsi que de l’âge des arbres. Les processus de croissance et de transpiration sont fortement , modifi^s par la Mfoliation. 1 \ , On n’a pas constat^ de rapport direct entre les phașes de croissance et l’intensit6xde la transpiration; les phases de croissance sont en corrâla- tion avec les phases pMnologiques. EXPLICATION DES FI GUREȘ - • - ' . - ’ ; . \ • . Fig. 1. Donn^es climatiques de Fannie 1959, enregistrăes â la station mătăorologique ' d’Afumați, par păriodes de 5 jours. Fig. 2. — Glimogramme de l’annăe 1959, par mois. Fig. 3. — La chânaie de 65 ans oii les experiences ont ătă effectuăes. Fig., 4. — Ghăne âgă de- 65 ans, dăfeuillă artificiellement. - Fig. 5- — Croissance et degră de dăveloppement de la coutonne, au cours de la saison de V4g4tation, chez les- vieux Quercus robur L. ,et Q. pedunculiflora K. Koch. Fig.: 6. -r- Ddplacement du maximum d’intensită de la transpiration chez leș arbres âgăs tămpinș, durarit la păriode 16 avril — 8 octobre. Fig. 7. t- Le processus diurne de la transpiration chez le châne pădonculă. A, Arbres âg^s; B, jeunes arbres. ; Fig. 8. — A, Processus saișonnier de la transpiration du chene pMonculiS. B, Variations saisonnieres des moyennes qudtidiennes de la tempârature ă la station de Hrănești. Fig. 9. — A, Variations de Faccroissement radial chez le chene pădonculă âgă de 65 ans (arbres non ddfeuillăs). B, Accroissement radial cumul A 1, Diamfetre = 40 cm; 2, diamătre ' = 32 cm; 3, diametre = 24 cm; 4, diamătre = 16 cm.- Fig. 10. — A, Variations de Faccroissement radial chez le Quercus pedunculiflora K. Koch âgă de 65 ans (arbres non dăfeuillăs). B, Accroissement radial cumul6. 1, Diamctre=32 cm; : 2, diametre = 24 cm; 3, diametre = 16 cm. . ' Fig. 11. — A, Variations de Faccroissement radial chez le chene pedoncule âgă de 25 ans (arbres hori dăfeuillăs), B, Accroissement radial cumulă, 1, Diametre = 8 cm; 2, diamătre = 13 cm. i « Fig. 12. A; Variations de Faccroissement radial chez le chfine pădonculă de 24 cm de idiamătre, dui-ant la păriode 16 avril — 8 octobre. B, Accroissement radial cumulA 1, Tămoins (non dăfeuillăs); 2, ă moitiă dăfeuillăs; 2, totalement dăfeuillăs une seule fois; 4, dăfeuillăs totalement deux fois. Fig. 13.—A, Variations de Faccrpissement-radial. chez le Qăereus pedunculiflora K. Koch . âgă, de 16 cm de diamătre, entre le 16 avril et-leiA; octobre, B, Accroissement radial cumulă. 1, Tămoins (non dăfeuillăs) ; 2, ă moitiă dăferiilliis, 3, dăfeuillăs totalement une seule fois; 4, defcuilles totalement deux fois, Fig. 14; — A, Variations de Faccroissement radial chez le chene pădonculă âgă de 25 ans, durant la păriode 16 avril ^ 8 octobre. R, -Aț’cj0?ifâement radial cumulA 1, Tămoins (non dă- feuillds) ; 2, ă moitiă dăfeuillăs f 3, totalem’efrt^âfeuillăs une seule fois; 4; totalement dăfeuillăs 7 deux fois.' T5- , \, BIBLIOGRAFIE . ' ' ; 1. CHIMLEI H., pușcaș M. și BĂRBĂi1 L, Manual de fiziologia plantelor, București, 1957. 2. Geobgescu G. G. și-Catrimă Lj Cercetări de fiziologie normală și patologică la ' / \, pinul negru ca fenomene de uscare. II. Dinamica apei din lemn la exemplare șăjiăr .27 CREȘTEREA ȘI TRANSPIRAȚIA LA STEJARII DEFOLIAȚI 105 toase sau tn curs de uscare, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole (Seria botanică), 1957, X, 2. - 3. Georgescu C. C., Nitu GH. și TUTUNARU V., Cercetări asupra circulației apei la stejar (Quercus robur L.) in curs de uscare, Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget.,. 1960, XII, 4. 4. Georgescu G. G., Petrescu M.,Ene M., ȘtefAnescu M, și Miron V\, Bolile și dăună- torii pădurilor, Ed. agro-silvică, București, 1957. 5. Georgescu G. C., Gatrina I. și TUTUNARU V., Cercetări asupra cunoașterii procesului de refacere a coroanei și a intensității de transpirație a molizilor atacați de Lymantria monacha L.,'Stud. și cercet. biol., Seria biol, veget., 1961, XIII, 4. 6. HUBER B., Pflanzenphysiologie, Leipzig, 1941. 7. 'MAG Dougal D.T.,Treegrowth, Londra, 1938. 8. MARCU GH,, Cercetări comparative asupra transpirației la ctteva specii de Quercus, Rev, pădurilor, 1959, 12 ; 1960, 1. 9. Maximov N. A., Fiziologia plantelor, București, 1951. 10. MiLLER E. G., 'Plani Physiology, New York — Londra, 1938. 11. POPESCU-ZELETIN I., MoCANU V. și PUTU S., Contribuții la stabilirea unei metode pentru determinarea creșterii tn grosime la arbori în perioada de vegetație, Comunicările Acad. R.P.R., 1960, X, 12. , 12. POPESCU-ZELETIN I., MOCANU V. și PUiU S., Evoluția arborilor defoliați de Lymantria monacha L., Stud. și cercet; biol.. Seria biol, veget., 1961, XII, 3. 13; noiIJlABCKAH H. T., &KOjioeun pacrnenuă, MocKBa, 1948. 14. CEțmKOB A. II., dnoMeun pacrnenuă, MocKBa, 1950. 15. Steward F. C., Plant physigțogy, New York — Londra, 1959, II. 16. WHAVBR JOHN a. CLEMENTS E. FREDERic, Plant ecology, New York — Londra, 1938. 17. » * , The Physiology of forest trees, New York, 1958. - CONTRIBUȚII LA STUDIUL REGENERĂRII MOLIDULUI ’ PRIN SEMĂNĂTURI DIRECTE DE VALERIU ENESCU și MARIUS INAȘCU Comunicare prezentată de c.c. GEORGESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 25 aprilie 1961 INTRODUCERE Regenerarea molidului prin semănături directe, datorită interesului ■economic deosebit pe care îl are, a constituit în ultimul timp obiectul a ■o serie de lucrări elaborate ca rezultat al unor cercetări speciale (3), (4), (5) sau pe baza observațiilor făcute asupra semănăturilor directe execu- tate pe scară de producție (1), (2), (6), (7). Din acestea rezultă că pentru condițiile din țara noastră, problema este departe de a fi rezolvată, găsin- du-se abia în faza de abordare. Dintre aspectele principale ale studiului regenerării molidului prin semănături directe, în lucrarea de față se prezintă rezultatele cercetărilor referitoare la variația procentului de răsărire, a procentului de plantule ce se pierd în diferite perioade ale anului și dinamica creșterii plantulelor, toate în raport cu expoziția, poziția pe versant și configurația terenului. Procentul de plantule ce se pierd în diferite perioade ale anului s-a studiat în intervalul de timp de la semănare și pînă la intrarea în vege- tație în al doilea an de viață, deoarece acesta este timpul în care puieții, fiind foarte sensibili, sînt cel mai mult vătămați de factorii abiotici ajunși la valori extreme. Începînd cu al doilea an de vegetație creșterea lor se activează mult și devin mai rezistenți. LOCUL CERCETĂRILOR ȘI METODA DE LUCRU Cercetările s-au întreprins în Ocolul silvic Brașov. Terenurile alese pentru experimentări se situează la 750 — 800 m altitudine, la limita inferioară a răspîndlrii altitudinale a molidului, în subetajul pădurilor de amestec de fag cu brad și molid. 108 VALERIU ENESCU și MARIUS INAȘCU 2 S-au amplasat experiențe pe trei expoziții: două însorite sud-sud-vest și est-est-sud (suprafața 1, respectiv suprafața 3 de experiență) și una umbrită nord-nord-vest (suprafața 2} situate in bazinul văii Lămbița. Cele trei suprafețe au fost alese pe versanți cu aceeași înclinare, întinzîndu-se din treimea de sus pînă în treimea de jos a versantului. Solul'din aceste suprafețe este superficial pînă la mijlociu profund, luto-nisipos, mijlociu afinat, bogat în schelet. Caracteristicile analitice ale stratului de 0—12 cm adîncime în care îșt dezvoltă rădăcinile plantulele de molid sînt redate în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Caracteristicile analitice a!e soiului Suprafața expe- rimentală Adîncimea cm Sh me - Sb mc T mc V % Humus 0/ /o pH (colori- metric) 1 0 — 12 5,68 18,25 - 23,93 76,26 4,07 5,9 ■ 2 0—12 7,43 12,00 19,43 61,76 4,96 5,7 3 0-12 1,75 . 11,75 16,75 70,14 5,25 5,8 Vegetația ierbacee care s-a instalat după tăierea arboretului diferă de la o suprafață la alta, în suprafața 1, în treimea de sus predomină Calamagrostis arundinacea (L.) Roth., iar în rest Luzula silvalica (Huds.) Gaud. în suprafața 2 predomină Rubus sp. Frecvent se mai găsește Salvia glulinosa L., Drgopteris filix-mas (L.) .Scott, Geranium robertianum L., Pulmonaria offici- nalișL.,Galeobdolon luteum Huds.,Hieraciumsp.înal doilea an pe tăblii s-a instalat o populație deasă de-Qhamepereon angusti/olium Scop. în suprafața 3, pe lîngă speciile menționate mai sus, apare frecvent' Rubus idaeus L., iar pe tăblii în1 al doilea an s-a instalat abundent Geranium robertianum L. Din punct de vedere climatic, valea Lămbiței se află în provincia climatică Cfk' (după Koppen). . . Pentru caracterizarea condițiilor climatice generale și din perioada în care s-au făcut cercetările, se folosesc datele meteorologice de Ia Stațiunea Predeal (tabelul nr. 2). în regiunea ce interesează, temperatura medie a'nuală este de 5,0°, iulie fiind luna cea mai caldă (14,9°) și februarie cea mai rece (— 5,1°). Minima absolută â fost de —25,0° și maxima absolută 30,5°. Anual cad 939,3 mm precipitații, din care mai mult de 60% vara (363,7 mm) și primăvara (24'0,7 mm). , ' Pentru a caracteriza condițiile climatice ale anului 1956 și începutul lui 1957, acestea se compară cu valorile normale calculațe ca medie a 24 de ani (tabelul nr. 2). Rezultă că tempera- turile medii lunare din anul .1956)41111 diferă prea mult de cele normale. Se remarcă luna august ca mai călduroasă decît normal\șidu,n%<4idiembrie ca mai friguroasă. în ceea ce privește precipi- tațiile, șe observă o perioadă în care timpul a fost foarte secetos (iulie) sau chiar excesiv de rsepetos (august, septembrie). în acest ințerv'al 'au căzut numai 45 % din cantitatea normală a precipitațiilor, iar numărul zilelor senine a fosttcel mai mare din tot anul. în iarna și primăvara anului 1957 temperaturile medii lunare au fost mai mari decît cele normale. Rezultă că, pentru vegetație, în anul 1956 factor climatic limitativ a fost cantitatea mică de precipitații căzute vara. Pe flecare suprafață de experimentare s-au făcut cel puțin 60 de tăblii, lungi de 100 cm și late de 50 cm, așezate cu latura mare pe curba do nivel. Solul în tăblii a fost mobilizat la 10—15 cm adîncime și bine mărunțit cu grebla. Pentru a putea prinde mai bine influența facto- 110 VALERIU ENESCU și MARIUS INAȘCU 4 rilor staționali modificați de expoziție s-au scos resturile de exploatare, ca și preexistenții care- ar fi putut exercita o oarecare protecție plantulelor. Pe fiecare tăblie, la 15.V.1956, s-au semănat prin împrăștiere cîte 500 de semințe, recolta. 1955, provenite din arboretele din valea Timișului. Indicii calitativi ai semințelor semănate erau, următorii :germinația tehnică 70 %, germinația absolută 89 %, energia germinativă după 7 zile 46 %. în timpul verii semănăturile s-au întreținut prin tăierea cu foarfecă a tulpinilor de buruieni, de la suprafața solului, ori de cîte ori a fost nevoie. Datele obținute s-au prelucrat statistic, determinî'ndu-se pentru fiecare element media, și eroarea mediei. Pentru folosirea datelor obținute prin analiza statistică s-a stabilit siguranța, valorilor statistice și siguranța diferențelor dintre medii. S-a socotit diferența dintre două medii, ca esențială (neîntîmplătoare), sigură, la o probabilitate de 0,997, adică cu riscul de a trago- o concluzie greșită în trei cazuri din o mie. . REZULTATELE CERCETĂRILOR 1. Procentul de răsărire La 15—19 zile dppă semănare au început să răsară plantulele. Răsă- ’rirea a continuat pînă la 26.VI cînd s-a făcut o inventariere totală pe= fiecare tăblie. O nouă inventariere totală s-a făcut la 11 .VII, cu care ocazie s-a constatat că, în intervalul de timp de la prima inventariere pînă la a doua, a mai apărut un număr neînsemnat de plantule. S-a mai constatat că în acest interval pierderile de plantule au fost practic nule. în general, procentul de răsărire (numărul de plantule obținute- raportat la numărul de semințe semănate) este scăzut, avînd valoarea minimă (tabelul nr. 3) 4,40 %, maxima de 40,80% și medie de 19,52%.. Se constată o variație a procentului de răsărire în raport cu expoziția.. Cel mai mare procent de răsărire s-a obținut pe expoziția umbrită nord- nord-vest (21,72%), urmează expoziția sud-sud-vest (19,72%) și apoi expoziția est-est-sud (17,16%). între aceste valori există deosebiri esențiale autentice. Deosebirile sînt de același ordin de mărime între suprafețele 1 și 2,1 și 3 și duble între, suprafețele 2 și 3. ■ Procentul de răsărire se diferențiază pe aceeași expoziție în treimea- de sus, de mijloc și de.josp versantului. El este mai mare în treimea .de sus, urmează treimea de mijloc și apoi cea de jos a versantului. Această- situație se constată pe expozițiile sud-sud-vest (suprafața 1) și nord-nord- vest (suprafața‘2). Nu apare pe expoziția est-est-sud (suprafața 3), pentru, că diferența de nivel dintre culme și baza versantului este prea mică.. Dacă se raportează riumărul-'-de plantule obținute la numărul de semințe germinabile (350 din 500 de semințe — restul erau seci sau stricate) semăiiate, valoarea procentului de răsărire este mai mare, în m‘edie 28,01 %. Desigur că păstrează aepeași variație în raport cu expoziția» și poziția pe versant (tabelul nr. 4). 112 VALERIU ENESCU și MARIUS INAȘCU ' . 6 2. Procentul de pierderi, respectiv rămînere Pentru determinarea procentului de pierdere, respectiv rămînere, s-au făcut inventarieri totale periodice. Prima inventariere a avut loc la 26.VI.1956, a doua la 26.X.1956, a treia la 19.III.1957 și a parta la 10.VI.1957. Intervalul de timp dintre prima și a doua inventariere cores- punde perioadei de vară, dintre a doua și a treia perioadei de iarnă și dintre ă treia și a patra inventariere, perioadei de primăvară din al doilea ân de vegetație al puieților. Datele inventarierilor ș-au stabilit în raport cu mersul vremii din perioadele amintite. La primele trei inventarieri s-au numărat pe fiecare tăblie plantulele vii, iar la ultima inventariere s-au luat în considerare numai plantulele care au prezentat creșterea din al doilea an de vegetație. Datele rezultate au fost prelucrate determinîndu-se numărul mediu de plantule pe o tăblie (tabelul nr. 3). Variația numărului mediu de plantule pe o tăblie cu expoziția și pozi- ția pe versant este aceeași ca în cazul procentului de răsărire (tabelul nr. 5). Procentul de pierderi din perioada de vară este cel mai mare pe expoziția est-est-sud (55,98%), urmează expoziția sud-sud-vest (43,30%) și cel mai mic pe versantul nord-nord-vest (16,66%). în perioada de iarnă, cele mai multe pierderi s-au înregistrat pe versantul cu'expoziție sud-sud-vest (17,78%), apoi pe cel est-est-sud (12,70 %) și cele mai puține pe expoziția nord-nord-vest (0,46 %). în sfîrșit, în perioada d,e primăvară pierderile au fost mai mari pe versantele cu expoziție sud-sud-vest (47,27%) și est-est-sud (36,37%) și mai mici pe cel cu expoziție nord-nord-vest (17,59%) (fig. 1). Situația procentului de rămînere este inversă (fig. 1). < în perioada de vară procentul de pierderi în raport cu poziția pe versant este astfel: pe expozițiile însorite (sud-sud-vest, și est-est-sud) crește de la culme către baza versantului, iar pe expoziția umbrită (nord- nord-vest) scade de sus în jos. Diferențele dintre pierderile din treimile de sus, mijloc și jos ale versantului au fost mai mari pe expoziția est-est-sud, apoi pe cea sud-sud- vest și mai mici la nord-nord-vest. Procentul de rămînere cel mai mare s-a înregistrat în treimea de sus a versanților sud-sud-vest și est-est-sud și în treimea de jos a versantului nord-nord-vest (fig. 2). Iarna pierderile cele mai mari s-au înregistrat în treimea de jos a versantului sud-sud-vest. De altfel diferențele dintre pierderile din trei- mile de sus, de mijloc și de jos ale versantului sînt destul de mici pentru a comporta discuții mai ample (fig. 3). Diferențe însemnate între pierderile din treimile de sus, de mijloc și de jos ale versantului s-au realizat în perioada de primăvară, mai ales pe versanții însoriți. Pe versantul dinspre sud-sud-vest pierderile cele mai mici au fost în treimea de sus, iar pe versantul dinspre est-est-sud în treimea de jos. Cel mai mic procent de rămînere s-a înregistrat în partea de jos a versan- tului cu expoziție sud-sud-vest și în treimea de sus a celui dinspre est- est-sud (fig. 4). Tabelul nr. 5 Numărul mediu de plantule pe o tăblie Nr. supra- feței și expoziția Numărul mediu de plantule pe o tăblie pe întreaga suprafață experimentală la diferite date Numărul mediu de plantule pe o tăblie la diferite date pe versant în treimea de: SUS mijloc jos. 26.VI.1956 M ± m 26.X.1956 M ± m 19.III.1957 M ± m 10.VI.1957 M ± m 26.VI.1956 M ± m 26.X.1956 M ± m 19.III.1957 M ± m 10.VI.1957 M ± m 26.VI.1956 M ± m 26.X.1956 M ± m 19.111.1957 M ± m 10.VI.1957 M ± m 26.VI.1956 M ± m 26.X.1956 M ± m 19.III.1957 M ± m 10. VI.1957 M ± m 1 SSV 99,20±0,31 56,25 ±0,28 46,65±0,38 24,6±0,26 114,2 ±0,57 67,5±0,59 57,20±0,78 38,55±0,63 99,45 ±0,44 57,15±0,34 47,60±0,51 20,60±0,30 83,20±0,60 43,35±0,41 33,75±0,66 16,5 ±0,37 2 NNV 110,03 ±0,24 98,55±0,31 98,1 ±0,48 80,85±0,28 126,8±0,68 112,5±1,16 112,5 ±1,10 92,8o iOs61 112,85±0,45 107,5 ±0,48 107,5 ±0,40 75,6 ±0,38 95,90±0,41 89,05±0,42 86,27±0,51 72,25±0,41 3 EES 85,85±0,27 37,80±0,22 33,0 ±0,29 21,0±0,20 84,80±0,46 52,50±0,47 48,0 ±0,46 24,30±0,88 84,80±0>25 38,25±0,32 34,50±0,58 22,50 ±0,3° 85,10±0,72 16,35±0,89 15,7 ±0,79 14,0 ±0,31 Notă. M = media aritmetică. m = eroarea mediei aritmetice, c. — 5750 regenerarea molidului prin semănaturi directe 9 115 îh tabelul nr. 6 se dă procentul mediu de rămînere și pierdere în . intervalul de timp de la răsărirea pînă la intrarea în vegetație din cel. de-al doilea ah de viață. Se constată că pierderile din acest interval de timp sînt aproximativ egale pe verșanții însoriți sud-sud-vest și est-est-sud. Pierderile cele mai mici s-au înregistrat pe verșanții cu expoziție nord-nord-vest. Diferența dintre procentul de pierdere de pe verșanții însoriți și cei umbriți este aproximativ 50. < Tabelul nr. 6 Procentul mediu de rămînere șl pierdere In intervalul de timp de la răsărire pînă la Începutul celei de-a doua | . perioade de creștere Nr. suprafeței și expo- ziția Procentul mediu de rămînere Procentul mediu de rămînere procentul mediu . de pierdere pe toată suprafața experimen- tală procentul z mediii de pierderi pe versant în treimea de: sus ; mijloc jos^ , 1 ssv . 24,79 ■ ; ’ : 75,21 33,75 66,25 ; 20,70 79,29 19,95 80,05 2 NNV. 73,47^ 26,53 73,14 26,86 69,90 30,10 75,57 24,43 • .EES 24,46 75,54 . 29,83 70,17 26,53 73,47 16,4'5 83,55 Pe verșanții însoriți sud-sud-vest și est-est-sud procentul de pier- dere crește de la culme către baza versantului. Pe versantul nord-nord- vest, pentru intervalul de timp amintit, nu se poate desprinde nici o regulă în această privință. A / P-'. '' < . ; ,/ P :Y/; 'U // 'V- . / , ' 3. Dinamica creșterii piantulelor ' 'Pentru stabilirea ritmului de creștere a piantulelor, s-a studiat variația lungimii, greutății uscate și verzi ale rădăcinilor și tulpinilor în raport cu vîrstă calendaristică. . Măsurătorile s-au făcut la intervale de .15 zile, la cel puțin 100 de plantule recoltate dih mai .multe tăblii-situhțe în aceea și poziție pe versant. Lungimile au fost măsurate cu o precizie de 0,5 mm, iar greutățile cu o zecime de miligram. Rezultatele au fost, prelucrate statistic. ,■ Tn tot intervalul de tiipp de la răsărire (3. VI.1950) și pînă la 26. X. 1956, rădăcinile au avut o lungime mai mare decît tulpinile. Diferen- țele dintre ele sînt mai mici pînă lă 11.VII.1956, după care dată acestea se măresc treptat pînă 1 _ ' _: 4 ____________________ .■ ■••"v ’v L»'J - / _• •f al pierderilor ,de plantule decît între sud-spd-vest și nord-nord-vest? Explicația o dă configurația terenului. Versantul sud-sud-vest (suprafața 1) \ este însorit în orele dinainte și de după prînz, fiind umbrit dimineața mai 10 80 70 40 30 20 60 Rj . £ 50 . mult decît după amiaza. Versantul dinspre est-est-sud (suprafața 3) pri- mește dimineața razele soarelui aproape perpendicular pentru că în acest timp nu îl umbrește versantul din față- mai scund și depărtât de el, conți- - nuînd să fie . însdr^. Suprafața 2 cu ex^oziție'^umbrită pînă după masă, cînd primeștet’puținuX^ directă din vest ; aici pierderile au fost celn mai.mici.' ) ' - ., z-'\/X ' X < . V d ; ' în perioada de iarnă factorul climatic dăunător eiște gerul. în raport cu pierderile'de vară și de primăyară, cele de iarnă au fost mici pentru că iarna 19.56—1957 ,â fost blîndă (tabelul nr. 2). Aceasta însă a favorizat fenomenul deșosării, care în perioada .de primăvară a provocat pierderi însemnate (mai mari pe versanții însoriți și mai mici pe versanții umbriți). Pierderi mai, mări s-au înregistrat în' suprafața 1 cu expoziție sud-sud-vest. Situația este normală, deoarece în această perioadă factorii limitativi nu mâi sînt arșița și uscăciunea solului. în schimb, pentru deșosare condi- țiile au fost foarte prielnice. Pentru demonstrare se dau două exemple, fn ziua de 29.III.1957 temperatura minimă a fost —7,6° și cea maximă de 13,6°; diferența dintre ele de 21,2°. în ziua de 22.IV.1957 temperatura minimă a fost de’ --2,5° și maxima de 12,3°; diferența dintre ele de 14,8°. । Desigur că un rol important au jucat și înghețurile tîrzîi. x în perioada de vară, pierderile cele mai mari au fost în treimea de jos a versanților, însoriți, deoarece aici circulația aerului a fost mica iar radiația terestră mare., ' ' ■ , în perioada de iarnă pe versantul est-est-sud, pierderile cele mai mari s-au înregistrat în treimea de sus, iar pe versantul sud-sud-vest în partea de jos. Observațiile noastre asupra deșosării scot în evidență paralelismul dintre numărul de piiieți deșosați Și procentul de pierdere. Aceasta face să se presupună că amplitudinile diurne de temperatură au fost mai mari în locurile cu pierderile cele mai mari (deșosarea cea mai intensă) decît în restul suprafețelor. Pe baza rezultatelor obținute se pot trage următoarele concluzii: 1. Procentul de răsărire a semințelor , de molid în semănături directe reprezintă 1/3,5 din valoarea germinației tehnice de 70% și 1/3 din valoarea germinației absolute. Este mai mare pe expoziții umbrite, mai mică pe cele însorite și scade de la culmo către baza versantului. . 2. Pierderile de plantule în intervalul de timp de la răsărire și pînă la intrarea în vegetație în al doilea an de viață'sînt mai mari pe versanții ^însoriți (75%) și mai mici pe cei umbriți (26%). Pe expozițiile însorite procentul de pierderi crește pe "versant de sus în jos. 3. Mărimea pierderilor de vară este influențată în primul rînd de expoziție. Pe expozițiile însorite sînt cele mai mari pierderi. în al doilea rînd influențează configurația terenului care poate crea astfel de condiții, încît pe un versant cu caracter estic să se înregistreze pierderile cele mai mari (fig. 2). . / în iarna și primăvara anului al doilea de vegetație pierderile cele mai mari sînt tot pe,versanții însoriți (fig. 3 și 4). \ 4. Pierderile cele mai mari s-âu produs în perioada de vară și în primăvara anului al doilea de vegetație, iar cele mai mici în perioada , de iarnă (fig. 1). , . 5. în primul an de vegetație, tulpinile puieților de molid au avut o lungime mai mică și o greutate uscată mai mare decît rădăcinile (fig. 5 și 7). Creșterea în lungime și în substanță uscată a plantulelor de molid este periodică. Tulpina are două perioade de creștere în lungime : una primăvara (scurtă, cu creșteri active) și alta de' vară (lungă cu creșteri mici). Rădăcina pe lîngă acestea mai are o perioadă scurtă de creștere activă, toamna (fig. 6). Creșterea în greutate uscată a tulpinilor se realizează în două etape : primăvara și vara, iar a rădăcinilor tot în două etape, dar deosebite ca timp calendaristic de realizare; prima este lungă de primăvară tîrzie și vară cu creșteri mici și a doua de toamnă, scurtă cu creșteri mari (fig. 8). i l 1 > 7 122 VALERIU HNliSCU și MARIUS 1NAȘCU * v a ’ > ( 11 l! A. । , < < ,’ i . j - / " <’ \’A / ' i > , A ' a - A 'A 77jV7”^ . ;'77aA ■ ! - - ■ ' 7 ' A? A7 V7.7''^^ 17 • ’ REGENERAREA MOLIDULUI. PRIN SEMĂNĂTORI DIRECTE . ‘123 ' : / K M3ynEHHI0 BO3QBHOBJIEIII4H EJIM riYTEM HEnOCPE^CTBEHHOrO HOGEBA AA '/ // ' A ' 7 / . PE31OME .' ' j.' < .. 7A. ", 7 • B paGoTC flâioTCH peayjiLTaTM oiimthbix iic<:.ne;;oBaHiiij, ihmxch b 1056 ii 1957 rr. n Hacaioimixcn nponeuTa bcxoîkcctii, nponeuTa noTepb h npopeH,Ta coxpaneHHH, a Taurne n RHHaMHKH pocTa ceaunoR ejiH npn HenocpepCTBeHHOM noceBe. - : 7 s YcTaHOBjieHO, htq Ha npoițeHT hcxoshccth, noTept, coxpaHȘHHH u, na flMHaMMKy pocTa cchhhcb e;in b ochobhom bjihhiot aKcndani^HH h pente^» mcctho.cth, a TaK ?Ke h MecTopacno.no 5kchmc na ckjiohC. k OB'BHCHEHHE PHCyHKOB ' 7 ' Phc. 1. — CpejțHHft nponeHT coxpaseHHH h noTept nocne neraero, BHMnero h BeceHHerb nepHbflOB na yuacTKax 1, % h 3. ' \ ' Phc. 2.s—CpeflHHil. npofleHT coxpâHeHHH h noTept b BepxHeîi (s), cpejțHeii (m) h HHHtHeii (/) tPcthx cKnoița, nbcne neTHero nepHbfla. 1 Phc. 3. — CpejțHHiî npoaeHT coxpâHeHHH H npTepi>: B BepxHeii (s), cpenițeii (m) h HHHtneft (/) ȚpeTHX CKJioHa, nocjie BHMfiero nepnbna. Phc. 4j —CpenHHîî npoaeti r coxpapeHHH ii noTepi. b Bcpxneii (s), cpenHeft (m) h HHtKHeft (/) TpeTHX cKJioHa nocne BeceHHerb nepHona. , Phc. 5. — KpșebaHHH șniiitM KopiiH (â) h CTBona (bj b BaBțtcHMbcTH ot bob-, pacia, na yiacTKax 1, 2 m 3. ■ , > ‘ - Phc. 6.—nepMonn'ieciîHii pocT’B fljiMHy CTBona h kophh. ' ■ Phc. 7. — KoneOaHne conepataniiH cyxoro BențecTBa y 100 ceHHițeB, b 3aBH- chmocth ot BoapacTa, na yaacTtcax 1,2 h 3. a —KopHH; b;— ctbojiei . ' Phc. 8. —llepHonn'iecKoe yne.Tii'teHne cyxoro acea Kopiur h cTBO.Ta. / Plic. 9. — KoneOaHHe conepjKaHHH cyxoro BeiițecTBa b BaBHcuMoc'TH ot bob- pacTa (y 100 ițeJiBHbix ceHHneB). . s ' > Phc. ,10. — KoneOaHHe conepjKaHHH Bjiarn b KopHe (a) h cTBoae (b) BaaBHCH- mocth ot BoapacTa, Hâ', yiacTKax 1, 2 ți 3. , . ' < . ' - . A < 'A^A'. ■ ; A ' 7 - /A'. ■ CONTRIBUTIQN Ă L’ETITDETIE LA RECKENEIMTI^ ; DE L’EPICBA PAR SEMIS DIREOTS . A ■ , • ■ ’ ' , — . .■ ,. ' ' 7? ■ ■ ; ■ ' ; ' ’■ < ‘ ' I - F ' ■ - ■' < < z .i1 ' , ' •: i - 7 7 7 7 \ v 7 rEsemE - 7 ■ ; :-i - ' ■' \ V'. A V ,■ ■ ■ r>, . L-■, ' . i - ■ 1 Les ânteurs exposent \les resultats, des recherches experimentales ■ entreprises en 1956 et 1957, spr le pourcentage de la germinâtion, sur celui de perie et, respectivement, de persistance et sur lă marclie de la croișșance des plantules d’âpicâa obtenues par semis directs. , ' Les au'teurs ont constată que,1 en găneral, l’exposition et la confi- gurătion dă l^rrain et la, positidn du lieu sur le versant influericent le pourcentage de gerinination et la dynamique de la'croișșance des plantules d’ăpicăa. ,';a < ■, 7 Z-' EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1.'—Taux moyen de persistance ct de pertc, âprfcs la pdriode dtc, hiver et prinlemps, pour les superficies 1, 2 et 3. , > Fig. 2. — Taux moyen de persistance et de perle dans le tiers sup6rieur (s), moyen (m) et infdrieur (j) du versant, aprfes la periode d’<$t<$. Fig. 3. — ’Taux moyen de persistance et de porte dans le tiers supdrieur (s), moyen (rn) et inferieur (j) du versant, aprbs la pSriode d’hiver. , , - . z / Fig. 4. — Taux moyen de. persistance et de perte dans le tiers supârieur (s), moyen (m) et inferieur (j) du versant, apres la pbrlode de printemps. . Fig. 5. — Variations des longueurs de la racine (a) et de la tige (b) en raison de l’âge, pour les superficies, 1, 2 et 3. \ Fig. 6. .—'Croișșance p6riodique en longueur de la racine et de la tige. Fig. 7. — Varibtions avec l’âg^ de la substance sbche de 100 plantules des superficies 1,2, 3. a, Racines ; b, tiges. / Fig. 8. — Augmentation periodique du poids sec de la racine et de la tige. Fig. 9. — Variations du poids de la substance sechc, en raison de l’ăge (pour 100 plantules prises integralement). 1 v 1 Fig. 10. — Variations avec l’âge, de la teneur en eau de la racine (a) et de la tige (b) dans les superficies 1, 2 et 3. ’ ' . ' l : . ‘ ' 7 z BIBLIOGRAFIE ‘ . 7 I ■ 1. Adam G., iConsiderafiuni generale asupra semănăturilor directe de molid din bazinul^ hidro- ~ centralei V. I. Lenin, Rev. pădqrilor, 1954, 6, 277 — 280. 1 . 1 2. CONSTANTINESOU N., Mai multă atenție, la executarea semănăturilor directe de molid, Rev. pădu-, ( rilor, 1950, 1, 55-56. ' . ' ' 3. Irakian A., Cercetări asupra semănăturilor directe de molid în bazinul de interes hidroenergetic Valea Bistriței, Rev. pădurilor, 1955, 8, 320—324. . •4 ;.marian A. și ILIEscu Șt., Bezullale privind semănăturile directe de molid în ocolul silvic ' Ctmpulung-Moldovenesc, Rev. pădurilor,, 1956, 4, 211—214. 5. Rădulescu M. și Marian A., Cercetări asupra metodelor de împădurire tn bazinul Bistriței, Rev, pădurilor, 1956, 1, 273 — 276. ■6. Teodobescu D., Plantațiile și semănăturile directe de molid, Rev. pădurilor, !950, 1, 56 — 60. 7. Tudosesou M., Semănături directe sau plantații, Rev, pădurilor, 1953, 9, 38 — 40. 8. Vanselow K., Natiirliche Verjiingung ini Wirlschaftsivald, Berlin, 1949. , 9. Wilhelmi Th., Rhythmus und Potenz deș Hi)hepwachstums junger Nadel-iind Lâubholzer, Allgemeine Forstzeitschrift, 1957( 4. •/ ■ :■ r CERCETĂRI BIOMETRICE ASUPRA SEMINȚELOR DE FRAXINUS EXCELSIOR L. , ' DE I. Z. LUPE și C. LĂZĂRESCU Comunicare prezentată de C. o. georgiiscu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 14 octombrie 1961 La speciile forestiere, studiul biometric al fructelor are importanță prin faptul că ele constituie organele plantelor cu caracterele cele mai constante. Cercetările biometrice asupra variabilității conurilor, fructelor și semințelor sînt de aceea frecvent folosite și în selecția forestieră, în deosebi la genurile Pinus, Picea, Larix, Pseudotsuga, Quercus, Betula, Praxinus etc. (1). în comunicarea de față sînt prezentate rezultatele măsurătorilor efectuate asupra fructelor de Praxinus excelsior L. recoltate din arbori individuali de diferite proveniențe din țară. ’ \ ' MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE - 1 '' ■ ' ' ■ "' ,/ ! r . ■ ■ ■ ■ ' r Srău ales arbori din aceeașl stațiune, care prezentau diferențe vizibile ale formei și mărimii fructelor (nr. 1—3, 4—5, 6—7, 10—11), iar in stațiunile in care nu s-au remarcat asemenea diferențe s-au luat fructe numai de la un singur arbore (nr. 8, 9,12,13,14).Materialul cercetat reprezintă ecotipuri caracteristfce speciei (2). Asupra proveniențelor se menționează urriiătoarele ■date: - F ■ ■ 1; Greaca (r. Sibiu), altitudine = 600 m, expoziție V, clima Cfbx, sol podzol pe platou, făget de deal cu floră, de mull, t = 30 de ani, h = 10 m, d = 12 cm. 2. Greaca, altitudine = 550 m, expoziție V, șleau de deal cu gorun și fag, t 70 de ani,' h — 22 m, d = 28 cm. 3. Greca, altitudine = 600 m, expoziție V, podzol pe platou, făget de deal cu floră de mull, = 70 de ani, h = 14-m, d = 28 cm. 4. Poiana. Greaca (r., Sibiu), altitudine = 550 m, expoziție V, Cfbx, podzol pe coastă; făget de deal cu floră de mull, t'= 55 de ani, h = 18-m, d = 28 cm; - ■ l 3 CERCETĂRI BIOMETRICE ASUPRA SEMINȚELOR DE FR. EXCELSIOR L. 127, 5. Poiana Greaca, șleau de deal cu gorun și fag, t = 60.de ani, h = 18 m, d = 32 cm.. 6. Valea Ivăiuș (r. Sibiu), altitudiție .= 450 m, Cfbx, sol brun podzolit, făget de deal cu floră de mull, t = 80 do ani. 1 7. Valea Ivăiuș, altitudine =='480 m, t = 80 de ani. ’ 8. Gura-Riului (valea Ursului), r. Sibiu, altitudine = 700 m, expoziție V, sol brun de pădure pe șist cristalin, făget de dcpl cu floră de mul], h = 17 m, d == 28 cm. ' x 9. Cheia (sub Claia Strîmbă, r. Rm.-Vîlcca), altitudine = 750 m, expoziție ENE, Dfbk, sol brun de pădure pe calcar, făget de deal cu floră de mull, t. = lOOdeani, h = 20 m, d = 30 cm. 10. Pănălău (valea Croitorului, r. Buzău), altitudine = 500 in, Dfbx, expoziție V, sol brun de coluviu pe marne calcăroase, finețe, h = 18 m, d = 25 cm. - 11. Pănătău (versantul sting al izvorului Pănătău), expoziție N, sol brun pe coastă, erodat, făget, h = 16 m, d = 25 cm. ; 112. Băneașa, Riicurești, altitudine = 80 m, orizontal, Dfax, sol brun-roșcat de pădure,, șleau de cîmpiș, h = 17 m, d--30 cn\. ' 13. București, t == 90 de ani, h = 20, m, d = 60 cm. 14. Epureșli, Ocolul silvic Ghimpați, altitudine — 60'm, orizontal, BSaxsilvostepă, cerno- ziom degradat în luncă, t = 30 de ani, li = 18 m, d = 25 cm. Fructele au fost recoltate, după coacerea lor deplină, la sfîrșitul perioadei de vegetație.: în toate cazurile fructele și semințele au fost măsurate la temperatura camerii și în condițiile- umidității obișnuite a fructelor în stare uscată. Embrionii au fost măsprați imediat după extra- gerea lor din semințe, acestea fiind ținute in.prealabil 2—3 zile în apă. întregul material â fost măsurat și prelucrat statistic, pe clase de 1 mm. • ' .. . . • . . . . ț - < • ■ • , ‘' 1 : REZULTATELE MĂSURĂTORILOR ' . a. Dimensiunile fruetuliii sînt exprimate ptin valorile medii ale* șirurilor de variație respective (tabelul nr. 1). ' ; = z ' •••'■/• ' ' , .. ' ' .' ■ \ , . ' ■ ' ■ Tabelul nr.l ■ ■ ■ : , - Variația dimensiunilor fructului Ia Frwlnus exfeWtr L. i , Nr. ai'bdrelui Numărul de măsurători Lungimea frhctului mm (x ± m) \ . Coeficientul de variație Lățimea fructului mm ( x ± m) . ■ v ” ' ' Coeficientul de variație :. % f , Lungime Lățime ' „1 .. 300 • 1 45,3±d,21 8,1 7,2 ±0,05 . .13,8 ■ ±, ' ' 6,2 i 2 ' 3Q0 . ' 37,7±0,17 7,9 . , 7,2±O,03 8,1 . v 5,2 < 3 ■ \ 300' ■. 31,6±0,19 10,6 5,l±0,03 ■ < 13,1 6,1 '■’4 - ■ ■ ■ 300 35,3 ±0,14 6,8 7,9-0,03 • V’7,2 4,4 5 ; - 300 34,0 ±0,12 . 6,4 ’7,8±0,05 11,9 . 4,3 '6 300 ' 33,2 ±0,15 . 7,7 6,9±0j03 ' , 8,4 ' " 4,8 , 7 300 28,0 ±0,22 - 13,6/ . . 5,9 ±0', 04 11,1 . 4,7 ' 8' •( 10 : •- 38;5±0,65\ ' 5,2 '6,7 ±0,08 3,7 ' 5,7 1 ■9 V: 10 40,8±0,81 / 5,9 7,8'±0,22 ' - 8,5 x 5,2 10. : =.• 200 •: 42,2 ±0,11 4yl 8;9±0,03 5,0 . ' 4,7 11 300 , 29,3 ±0,15 8,7 7,1 ±0,03 . 8,4 / • 4,1 12 10 41,3±0,56 4,0 1 7,2±0,33 13,8, 5,7 ' ■ ./13 20 35,7±0,57 . 7,0 8,5 ±0,14 7,4 4,2 1 14 50 30^6±6,09 6,6 '■ 7,8±0,02 ' ■ 7,8 , ■ > 3,9 1 Media < A’ ' 34,3 ±0,10 17,0 ■/ \ ■ - 7,2±0,02. 16,5 - 4,7 Legătura dintre mărimea fructelor și condițiile climatice este destul de puțin evidentă; totuși, în linii generale s-au constatat dimensiuni mai mari la frasinii din făgete, unde climatul le este mai favorabil, și mai mici la cei din silvostepă. Rezultă o anumită dependență și între mărimea fructelor și condi- țiile edafice, în sensul că pe soluri mai fertile arborii au creșteri mai active și fructe mai mari, și invers. Astfel, în stațiunea Greaca arborele nr. 2 din șleau de deal are o creștere mai activă în înălțime și prezintă fructe mai mari decît arborele nr. 3 din făget. Fructele au fost mai mari și la arborele nr. 9 crescut pe substratul de calcar de la Cheia, pe versantul sudic al Carpaților Meridionali, în comparație cu arborele nr. 8 de pe versantul nordic al Munților Cibinului, pe substrat de șisturi cristaline. Tot astfel la Pănătău arborele nr. 10 crescut în vale pe fîneăță cu substrat de marnă calcaroasă a realizat fructe mai mari decît arborele nr. 11 crescut în masiv, pe coastă erodată, cu expoziție nordică. l Coeficienții de variație ai lungimii și lățimii fructului au valori foarte miei, ceea ce denotă o maro omogenitate a caracterelor respective. Frasinul, fiind o specie mohoică-poligamă și de diseminație, este avizat la autofe- cundare sau la încrucișări în cadrul unor populații restrînse teritorial. în consecință, variabilitătea redusa a mărimii, fructelor poate fi atribuită particularităților fe^uhdației și, în parte, eredității matrodine (2). ( . în ceea ce' privește raportul dintre lungimea și lățimea fructului, este de remarcat faptul că mi s-au evidențiat fructe lungi’ și înguste, nici dEructe mici și late. Diferențele constatate pot fi atribuite valabili- tății individuale. ; b. 'Mărimea semințelor depinde de mărimea, fructului; arborii cu semințele, cele mai mari ap avut și fructe, mari, și invers (tabelul nr. 2)., Raportul dintre lungimile medii ale fructului și seminței păstrează valori foarte apropiate de la un arbore la altul. ’ Coeficienții de variație ai lungimii semințelor sînt, ca și la dimensiunile fructelor,-foarte mici. , Se mai observă că la arborii crescuți în condiții staționale asemănă- toare (nr. 1 și 2, 4 și 5, 6 și 7, 12 și 13) lungimea semințelor este foarte apropiată; poate fi deci considerată ca un caracter diferențial al popula- țiilor avizate la: fecpM ' ■ , Față'de lungime, lățimea semințelor prezintă o variabilitate măi pronunțată. în aceeași stațiune, raportul dintre lungimea ^i lățimea seminței are valori apropiate de la un arbore la altul. Șe remarcă diferențieri de la o stațiune'..la alta,. Astfel în‘ stațiunea' Greaca, arborii au semințe relativ lungi și înguste; la valea Ivăiuș semințele sînt mai scurte, dar de lățime asemănătoare; la Pănătău, deși arborii au condiții de vegetație diferite, semințele sînt late ; în felul acesta pare să existe o compensație a lungimii mai mici a semințelor, avînd ca efect mărifea volumului în care se înmaga- zinează substanțele nutritive necesare dezvoltării embrionului. Lungimea’ embrionului la frasinul din făgete se menține la valori; apropiate ; ea este mai mică la arborii care au fructele și semințele mai mici , (nr. 7). La frasinii din ecotipurile de cîmpie și silVbstepă (nr.12 —14) embrio- nii au'fost mai mari (tabelul nr. 3). ' / ■ -£28 L Z- LUpE 5‘ C. LĂZĂRESCU 4 Tabelul nr. 2 Variația dimensiunilor seminței Ia Fraxinus excelsior I,. Nr. arborelui Lungimea seminței mm , (x ± m). Coeficien- tul de variație % WS®.-W Lățimea seminței mm (x ± m) Coeficien- tul de variație 0/ /o Lungime Lățirtie Lungimea fructului Lungimea seminței 1 16,2±0,08 8,9 3,4±0,04 20,2 4,7 2,7 2 16,1 ±0,04 4,9 3,5±0,04 20,2 4,6 2,3 3 14,2±0,08 10,0 3,0±0,01 8,3 4,7 2,2 4 14,5±0,07 8,8 3,8 ±0,02 11,5 3,8 2,4 5 14,2±0,09 11,2 3,9±0,02 11,0 3,6 2,3 6 13,0±0,06 8,1 3,4±0,05 25,0 3,8 2,5 7 12,8±0,08 11,5 3,6±0,03 16,3 3,5 2,1 8 16,5±0,34 6,3 2,3 9 19,0±0,33 5,2 2,2 10 15,6±0,17 12,5 4,1 ±0,05 13,9 3,8 2,6 11 ll,2±0,06 9,3 3,7 ±0,03 12,9 3,0 2,6 12 18,7±0,24 3,9 2,2 13 17,4±0,39 9,9 2,0 14 15,7±0,05 . 7,9 4,2±0,02 14,2 3,7 1,9 . Media 14,4±0,03 14,3 4,1 ±0,01 15,3 3,4 2,3 Tabelul nr. 3 Variafia mărimii embrionului Ia Fraxinus excelsior 1. Nr. arborilor ( Lungimea embri- onului mm (x ± m) Coeficientul de variație % Lungimea radiculei Lungimea embrionului Lungimea seminței Lungimea cotiledonului 1 8,4 ±0,06 12,5 1,15 0,51 ' 2 7,5±0,05 ' 12,8 1,27 0,46 3 8,2 ±0,05 11,0 1,27 0,57 4 7,2 ±0,05 13,3 1,05 0,49 5 8,7±0,05 10,3 1,07 0,61 ‘ ' 6 8,4±0,05 ! 10,5 , . 1,10 0,64 7 6,9±0,04 10,2 ’ 1,15 0,53 . 8 7,3 ±0,33 13,6 0,95 0,44 9 ' 7,6±0,20 8,0 0,89 . 0,40 10 8,2±0,14 11,9 1,15 0,52 11 8,0 ±0.07 ' ' 12,2 1,00 ț 0,71 12 9,4 ±0,43 13,7 1,06 0,50 13 10,7 ±0,28 11,6 0,86 0,61 14 . 12,6 ±0,05 / ( ; ' 9,8 0,74 0,80 Media 8,7 ±0,03 24,4 1,06 0,59 Raportul dintre lungimea embrionului și lungimea seminței concordă, «ca medie generală, cu cercetările anterioare (3). La arborii care au acest raport mai mic, este probabil ca embrionul să fie incomplet dezvoltat înainte 5 CERCETĂRI BIOMETRICE ASUPRA SEMINȚELOR DE FR. EXCELSIOR L; 129 de intrarea Semințelor în perioada de repaus (nr. 2 în comparație cu nr. 1 și 3; nr. 4 în comparația cu nr. 5; nr. 7 față de nr. 6). La arborele m. 14 din silvostepă s-a îmi gistrat col mai marc raport .dintre lungimea embrionu- lui și a seminței, fapt care se datorește acțiunii combinate a următoarelor cauze : 1) fertilității mai ridicate a solului și lungimii mai mari a perioadei de vegetație ; 2) eventualei creșteri a embrionilor în perioada de postma- turație; 3) selecției naturale, pe linia adaptării la condițiile naturale de germinație. Coeficienții de variație ai lungimii embrionului sînt destul de miei, dar superiori celor referitori la lungimea fructului și seminței. Se poate deduce că variabilitatea mărimii embrionului este mai pronunțată, ca efect al poziției semințelor în inflorescență și inflorescenței pe lujer, precum și datorită fecundației încrucișate. Variabilitatea individuală la embrioni este și mai mult evidențiată prin raportul dintre radiculă și cotiledon, care variază de la un arbore la altul cu 15-—30% față de media generală. Acest raport nu depinde de mări- mea embrionului, nici de raportul dintre lungimea embrionului și a seminței. CONCLUZII 1. Cercetările biometrice efectuate pe material provenit de la arbori de Fraxinus excelsior L. luați individual evidențiază o mare omogenitate a caracterelor fructelor, semințelor și embrionilor în cadrul aceleiași plante, marcată prin coeficienți de variație foarte mici. 2. Mărimea fructelor este cea mai puternic influențată de condițiile ștaționale generale și locale, observîndu-se în linii generale că arborii care au condiții mai favorabile de vegetație prezintă și fructe mai mari. 3. Mărimea semințelor, deși în directă și parțială corelație la lungime cu aceea a fructelor, prezintă unele compensări în lățime, de natură să asigure un volum corespunzător înmagazinării substanțelor nutritive necesare dezvoltării embrionului. Ea este, ca atare, într-o mai mare măsură determinată de ereditate, motiv pentru care poate fi considerată la frasin ca un caracter diferențial al populațiilor. 4. Mărimea embrionului nu depinde de mărimea semințelor și a fructului. S-a evidențiat dezvoltarea incompletă a embrionilor în unele cazuri, sau o creștere mai activă a acestora în altele. în consecință, se poate considera că la frasin mărimea embrionului reflectă mai bine procesul de adaptare a speciei la condițiile mediului și deci este de luat în considerare la identificarea ecotipurilor. BWOMETPMMECKME WGGJIE^OBAHHH GEMHH EBPOnEMCKOrO HCEHH (FRAXINUS EXCELSIOR L.) PE3IOME Abtopm npoMSBejin SuoMeTpmiecKoe HCcnenoBaHne njioflOB espo- neftcKoro hcohh (Fraxinus excelsior L.), nojiyneHHBix ot 14 n^pesbeB, nponapacTaromiix b mecrax c paBaMnubiMii KjînMaTimeCKnMM h ana^imec- 9 - 0. 5750 130 I. Z. LUPE fi C. LAZĂRESCU 6 mmm ycjioBVfHMM. Bcero 6mjio M3Mepeno 3150 njionoB, npnveM Chjim ycTa- iioBjieiiM cjrenyiomne cpeniine bcjiuhhubi: njinua luiona —34,3 mm; sauna ceMenn — 14,3 MM j saHHa aaposMiua—8,7 mm. V PSHoro m toto ace sepeBa HaOaiosaeTCH BHaanTeaBHan osnopos- hoctb HByqaBinnxcfl npnanai ob; osnaBo, ohm pasan^HW y paBEMx sepeBb- es. Ha BeaMaMHy naosoB cnatHee Bcero BannioT roaeOaHMș o.CmMx n MecT- hhx ycaoBHii cpestr, Tor^a naK BeannMHa ccmhh m, b ocoCchhoctm, sa- posMineft b BHânMTeatHoîi Mepe onpeseaHGTCM HacaeflCTBeHHOciBio. RECENZII RECHERCHES BIOMETRTQUES SUR LES GRAINES DE FRAXINUS EXCELSIOR L. ; , RfiSUMfi Les auteurs ont effectud des recherches biomdtriques sur desfruits dp Fraxinus excelsior L., fruits provenant de 14 sujcts, vcnus dans dos lieux aux conditions climatiques et ddaphiques diff&entes. Ils ont mesurd 3 150 fruits en tont et ont dtabli les valeurs moyennes suivantes : longueur du fruit = 34,3 mm; longueur de la graine —14,3 mm; longueur de l’embryon = 8,7 mm. On a constata une grande homogânâitd des caractdres dtudids sur le / meme arbre, caracteres qui diferent toutefois d’un arbre â l’autre. La taille des fruits est puissamment influcncdc par les variations des conditions g4n£rales et locales du milieu ambiant, alors que les dimerisions dos gr ai nes, et des embryons en particulier, sont surtout ddtermindes par l’hdr^ditA. BIBLIOGRAFIE 1. BlNGHAM R. T., An annotated directori) to Canadian and foreign ivorkers in forest genetica and relaled fields, J. of Forestry, 1960, 58, 8, 602 — 6'8, . ..... 2. LĂzĂRESCtr C., Contribuții la metodica obținerii și educării hibrizilor de frasin, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice 1953, V, 3, 641 651. ' 3. OCSKAY s., Gheorghe V., IORDaChb C. și M-HALAChe A., Cercetări: fiziologice asupra germinației semințelor de frasin (Fraxinus excelsior L.), Anal. I.C.F., 1958, XIX, 31-66. - ' ■' Bălgarska pomologhia (Pomologia bulgară), Zemizdat, Sofia, 1960, t. II. . ' Un colectiv numeros format din cadre didactice de Ia institututele agronomice de învă- țămînt superior, din colaboratori de la institutele de cercetări și de la stațiunile experimentale pomicole din Republica Populară Bulgaria a publicat o lucrare clasică de pomologie, intitulată, Pomologia bulgară. s 7 . ' Primul volum din această lucrare, privind mărul, părul și gutuiul, a apărutîn anul 1958. Volumul alll-lea, care face obiectul acestei recenzii, a fost publicat în anul 1960 șl cuprinde descrierea unor specii de sîmburoase, a unei părți dintre nucifere, dintre arbuștii fructiferi și a căpșunului. . , în total sînt descrise 171 de soiuri, și anume : 37 soiuri de prun, 21 soiuri și 3 tipuri de cireș, 17 soiuri de vișin, 8 — de cais, 12 ■— de zmeur și mur, 4 — de coacăz negru, 8 soiuri și 37 tipuri de nuc, precum și 4 soiuri de alun. înainte de descrierea soiurilor, pentru fiecare din speciile amintite mai sus se arată impor- tanța culturii lor, se precizează speciile din care au provenit soiurile din cultură și se face o privire istorică succintă asupra răspîndirii speciei pe glob. în continuare se arată pe raioane situația culturii speciei respective în R. P. Bulgaria șl se stabilește proporția pe care 6 ocupă' în diferitele raioane ale țării. în capitolul privind proprietățile biologice și economice ale soiurilor, se arată dinamica parcurgerii fazelor fenologice, cu privire specială la înflorit, apoi comportarea soiurilor în procesul polenizării, subliniindu-se felul cum se comportă față de ger și secetă, precum și față de atacul bolilor și dăunătorilor. La sfîrșitul capitolului se precizează calitatea fructelor și se stabilesc cate- goriile în care intră soiurile după mărime și greutate, după gust, după perioada de consum, după perioada de păstrare și după întrebuințările tehnologice Ia care Se pretează. \ în capitolul privind caracterizarea morfologică a soiurilor se arată care sînt aceste caractere pre'cizîndu-se înălțimea' și dimensiunile coroanei pomilor și carăcterizîndu-se ramurile de rod și ■cele vegetative. La sfîrșit .se arată caracterele morfologice ale fructului.de care se servește pomo- logla la determinarea soiurilor, Aici se analizează mărimea și forma fructului, lungimea și grosimea pedunculului, culoarea pieliței, culoarea și gustul pulpei, și se caracterizează sîmburele sau semin- 4ple. ■ — ■ ,■■■■.'.■ ■■■ Pențru fiecare specie se indică de asemenea care au fost în timp sistemele de clasificare a soiurilor. Descrierea; soriurilor este făcută după un plan unic, folosit în cadrul întregii lucrări. în afară de denumirea soiului, cunoscută și folosită de pomicultori, se dau și cele mai răspîndite •sinonime. Pentrii soiurile străine se reproduc și denumirile în alte limbi. Urmează apoi o expunere 132 RECENZII « 2 asupra originii soiului și asupra epocii cînd a fost introdus în R. P. Bulgaria. în continuare, se menționează răspîndirea soiului respectiv în țările cu caracter pomicol și se precizează arealul pe care îl ocupă în R. P. Bulgaria. în cadrul descrierii fructului se ia în considerație mărimea și greutatea, forma, cavitatea pedunculară și pedunculul, culoarea pieliței, pulpa și sîinburele (eventual semințele). De asemenea se indică epoca maturității de recoltare și de consum, rezistența la transport și păstrare, precum și întrebuințările la care se pretează fructele soiului respectiv : consum în stare proaspătă sau conservată, pentru uscare sau transformare în rachiu. La descrierea pomului se arată vigoarea, forma și dimensiunile coroanei, caracterul ramu- , rilor de schelet, de rod și a lăstarilor, precum și forma, dimensiunile și culoarea frunzelor. Pentru flecare caz în parte se arată apoi principalele proprietăți biologice și cerințele soiu- lui față de mediul înconjurător. în acest scop se precizează epoca înfloritului, gradai de fertilitate sau de sterilitate șl polenizatorii ce se recomandă. în continuare se dau vîrsta intrării pe rod, ritmul creșterii recoltelor și producția anuală pe pom. > Se precizează de asemenea comportarea soiului față de condițiile pedoclimatice, rezistența la boli și dăunători, precum și alte caracteristici ce au importanță pentru sectorul de producție. Se indică apoi calitățile soiului privind precocitatea și productivitatea, adaptarea la con- dițiile locale din diferite raioane, vigoarea pomului, precum și calitatea fructului. în același timp se scot în evidență și defectele solului. , Pe baza descrierii morfologice, dar mai ales a caracterizării agrobiologice, se fac recomandă- ri pentru raionarea soiurilor, precizîndu-se bazinele pomicole în care poate fi raionat soiul respectiv. Pomotogia bulgară este o lucrare foarte valoroasă în care se descriu cele mai importante soiuri, cultivate pe scafă mai largă în această țară. Caracterizarea agrobiologică ce se face în partea introductivă a fiecărei specii, precum și la descrierea fiecărui soi prezintă mare importanță pentru producție și constituie baza științifică pentru raionarea soiurilor pe teritoriul țării. Recunoașterea soiurilor este mult ușurată de numeroasele fotografii și mai ales de planșele colorate care completează descrierile. Lucrarea este bogat documentată și se bazează atît pe date din literatură, cît mai ales pe' numeroasele cercetări originale ale autorilor. _ ' Stilul clar și concis folosit de^autori, precum și schema unică după care au fost descrise soiurile fac posibilă consultarea cu ușurință a lucrării atît de oamenii de știință, studeriți, șix tehnicienii din producție, cît și de către colectiviști. Prin materialul științific vast pe care-1 conține și prin recomandările pe care le face, lă fiecare soi, Pomologia bulaară reprezintă o lucrare de mare importanță științifică și de valpârp, pentru sectorul de producție. în anii ce urmează ea va sta la baza raionării, pomieulturii și va constitui un îndreptar prețios pentru 'gospodăriile agricole socialiste în alegerea justă a soiurilor / de pbmi și arbuști fructiferi. , . < ~ , Prin faptul că lă sfîrșitul1 volumului II al lucrării se prezintă, în limba germartă, des- crierea rezumativă a tuturor soiurilor cuprinse în cele două volume, lucrarea capătă și un caracter ■ universal, putînd fi* consultată și în alte țări. s. Lucrarea, cuprinzînd descrierea unui număr mare de soiurțcultivate și la noi, se recomandă . cercetătorilor,-cadrelor didactice, studenților, precum și inginerilor și tehnicienilor din sectorul de producție, 1 ' Prof. Teodor^ Rordeianu * Membru corespondent alAcademiei R.P.R. Ș < . . - . RECENZII __________________________________________ 133 • .— .......... ........ ...... ....... - , • - ■ - • 1 • \ 1 / ■ Cercetări depedologie (Lucrările. Conferinței de Pedologie, București, septembrie 1958), Ed. Acad. R.P.R., București, 1961, 677 pag. Conferința de Pedologie de la. București din septembrie 1958,. la care au participat și delegații oficiale din țările socialiste, a fost organizată în legătură cu întocmirea hărții de soluri a Europei, acțiune inițiată de copiișia de resort.a Asociației Internaționale pentru Știința Solului. Conferința a urmărit în principal realizarea unul schimb de păreri între pedologii diferitelor țări cu privire la unele probleme de geneză și cartare a solului, legate de elaborarea hărții. Volumul care face obiectul prezentei recenzii cuprinde lucrările conferinței. Volumul,„ publicat sub îngrijirea unui comitet de redacție alcățuit din N. Cernescu (președinte), C. Chiriță, Gr. Obrejanu, M, Ppppvăț,N. Florea și O. Teodora (secretar), este alcătuit din trei părți. . în prima parte șe publică lucrările ședinței de deschidere a conferinței, la care au luat cuvîntul acad. G. lonescu-Șișești din partea Academiei R.P.R,, ing. Marin Stancu din partea Ministerului Agriculturii și prof ,N. Cernescu din partea Comitetului geologic, precum și șefii delegațiilor străine, care au adus conferinței salutul lor. Se mai publică aici raportul cu privire, la problemele actuale,ale pedologiei în R.P.R. (Gr. Obrejanu), în care se trec în revistă sarcinile pedologilor romîni: inventarierea solurilor țării, problema fertilității solurilor R.P.R. și a ridicării ei, conservarea solului, dezvoltarea cercetărilor teoretico-știlnțifice. Raportul tratează de asemenea unele probleme de: ordin, organizatoric. - Partea a doua a volumului este consacrată publicării comunicărilor prezentate în Ședințele de lucru ale conferinței, Se publică 22: de,comunicări: (cîteva; dintre comunicările prezentate la conferință au apărut anterior în diverse publicații de specialitate), dintre care 11 ale parllcL panților străini. Dintre Comunicările referitoare la problemele întocmirii hărților, de soluri lese în evidență cea prezentată de acad. I. V. Tiurin, redactată, de un colectiv de specialiști soviețici, în care se propune legenda hărții internaționale de soluri a Europei. în proiectul de legendă prezentat se reflectă concepțiile actuale ale pedologilor sovietici cu privire la clasificarea șolurilor, acordîndu-se un loc important caracteristicilor provinciale (de facies) ale solurilor considerate. Este important de semnalat că acad. I. V. Tiurin a îmbogățit textul inițial alcomunicăriipe baza- observațiilor făcute asupra sdurilor R.P.R. chiar îh cursul conferinței. O serie de comunicări se referă la solurile Unor țări sau regiuni și la hărțile corespunză- toare : comunicarea lui A. Musierowicz și B. Dobrzanski, ca șl cea a lui H. Ugglă, pentru R. P. Polonă, comunicarea lui V. Koinov pentru R. P; Bulgaria, cea a lui F. Bajraktari pentru R. P. Albania, comunicarea lui C. V. Oprea și colaboratori pentru Cîmpia de vest a R.P.R. și comunicarea lui D. Teacl și colaboratori, aceasta din urmă însoțită de o hartă pedologică la scara 1 : 500 Q00, pentru Dobrogea. , Altă serie de comunicări se referă la probleme speciale ale clasificării și genezei unor tipuri de sol. Astfel, în problema solurilor zonei forestiere prezintă, comunicări P. Slcfanovils (R. P. Ungară) și C. Chiriță și C. Păunescu (R.P.R.). Asupra solurilor sărăturoase publică comu- ■ nicări A. Arany (R. P. Ungară) și N. Florea, care prezintă un bogat material asupra caracterizării chimice, clasificării și geografiei săraturilor din R.P.R. în aceeași serie de comunicări se remarcă cea a. prof. N, Cernescu asupra clasificării solu- rilor cu exces de umiditate. Lulnd în considerare lipul de regim hidric (după Rode) și clasele de drenaj natural ,(după sistemul adoptat de pedologii din Ș.U.A.), autorul a realizat o schemă de clasificare a acestor soluri, adaptată condițiilor din R.P.R. O atenție specială se acordă în această comunicare solurilor influențate de apa freatică, descriindu-șe solurile de flncață, solurile glcice și lăcoviștile; - ; i’34; ■J. juOI$HL.ui—.......’.4 - ■ Legată de problemele de geneză â stilurilor este comunicarea acad; E.-Ehwăld (R. D. Ger7 mană), care Încearcă o comparare a sistematicii vegetației și a celei a solurilor, și cea a lui M. Po- poyăț. Acesta din urmă .propune un sistem original de indici .climatici, corespunzători pențru des- crierea relațiilor dintre climă și procesele pedogenetice, și prezintă harta distribuției in R.P.R. ă acestor indici. ... ’ Asupra metodicii de cartografiere â solurilor și asupra folosirii hărților de sol prezintă comunicări W. Kash (despre bqnitarea solurilor în R. D. Germană), D. Teaci și colaboratori (despre cartografierea solurilor la scară mare și mijlocie) și V. Ștănescu (despre folosirea hărților pedologice' in cartarea stațiunilor forestiere). . . ' O ultimă grupă de comunicări se referă la indicii analitici folosiți pentru caracterizarea solurilor. C. Chiriță și colaboratori comunică despre indicii folosiți la caracterizarea solurilor do pădure, iar N. Florea. despre indicii de clasificare a cernoziomurilor. Gr. Obrejanu și colaboratori , prezintă o comunicare asupra datelor fizice, chimice și biologice pentru, caracterizarea agronomică a solurilor din R.P.R. Partea a treia a volumului este consacrată excursiei de studii pe care au executat-o parti- cipanții ia conferință, timp de 12 zile, pe un traseu cUprinzînd principalele zone pedologice ale țării. Ea este deosebit de valoroasă, deoarece cuprinde numeroase hărți, texte explicative, de- scrieri de profite și buletine analitice, care constituie un important material pentru cunoașterea Solurilor și regiunilor respective. ' > ■ - Această pațte a volumului începe cu 6 prezentare generală ă solurilor R.P.R., scrisă de N?'Cemfescu ;și colaboratori, și însoțită de o hartă de soluri (în culori) la scăra 1 : 2 500 000; Urmează rriateriăle referitoare la diferitele porțiuni ale traseului excursiei. Dintre textele explica- tive, în care se tratează condițiile naturale și solurile diferitelor porțiuni ale traseului, se disting cele referitoare lă Depresiunea Baia-Mare (N. Cernescu și 'colaboratori), Depresiunea Făgărașului (N. Cernescu și colaboratori), Masivul Bucegi (G. Chiriță și colaboratori), Cîmpia Romînă de est (N. Cernescu- și colaboratori) '; aceste texte sînt însoțite de hărți pedologice și de unele hărți corelative. Din diferitele porțiuni ale traseului se publică aproape 80 de prpfile, cu descrieri - morfologice detaliate și buletine, de analiză corespunzătoare. . Materialele excursiei de studii se încheie cu o expunere a principalelor probleme care s-au discutat de către participanți pe teren, cu ocazia prezentării, proîjlelor. Opiniile participanților, mai ales ale celor, străini, asupra acestor probleme șînt deosebit de valoroase. In ansamblu, volumul recenzat aduce un bogat material documentar original și va con- stitui fără îndoială o lucrare de bază în literatura noastră pedologică. . A. Canarache. Pentru a vă asigura o: colecție completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul ăvs. pentru anul 1962.' ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POȘTALE, AGENȚIILE POȘTALE, PRIN FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI' DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII ■ ' * LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. in anul 1961 BIOLOGIE VEGETALĂ Flora Republicii Populare Romîno, voi. VIII. 708 p., 39,60 lei. ȘTIINȚE AGRICOLE Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole Ih Bărăgan (Cercetări, rezultate recomandări), 305 p., 13,60 lei. Situația dăunătorilor animali al plantelor cultivate în anii 1957—1953 și 1958—1959, 95 p., 4,25 lei. Probleme actuale ale culturii sfeclei de zahăr. Materialele consfătuirii din 17—21 octombrie, 1969, privind cercetarea științifică a culturii sfeclei de zahăr în R.P.R., 216 p. 4- 1 pl.» 8,40 lei. Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVIII, seria A (agrocllmatologle pedologie, agrochimie și îmbunătățiri funciare), 278 p. +2 pl., 11,50 lei. Probleme actuale de biologie șl științe agricole. Lucrare dedicată acad. prof. GAonesou* Șișești cu prilejul Împlinirii a 75 de ani, 783 p. + 9 pl., 53 lei. Cercetări de pedologie. Lucrările Conferinței de pedologie, București — septembrie 1958, 379 p. + 20 pl., 34,20 lei.