ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE HIE SERIA BIOLOGIE VEGETAI\ TOMUL XIII 1961 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACAD E MIA B E P U B LIC 11 P O P ULABE B O M î N E N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; GEORGETA FABIAN-GALAN ; ȘT. PfiTERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEI ANE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; C., SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ Tomul XIII, nr. 2 1961 SUMA B * **ag- ALICE SĂVULESCU, EVDOCHIA COICIU, D. BECERESCU, A. ȘTEFĂ- NESCU, A. PUȘCAȘII, RODICA MOGA și O. BOJOR, MARIA DRAGO- MIRESCU-MANUCHIAN, FLORENTINA PLATON, Cercetări asupra producerii cornului secarei în R.P.R. ............................. . 149 TRAIAN I. ȘTEFUREAG și VENERA ȚECULESCU, Contribuții la cunoașterea characeelor din R.P.R. . . ...................................... 175 I. MORARIU și D. PARASCAN, Buruienile perdelelor forestiere de la Jegălia (Bărăgan) ..................................................... 203 ST. CStJROs și I. RESMERIȚĂ, Procesul evolutiv al pajiștilor de Festuca rubra L. din Transilvania .......................................; 223 I. BRAD, IULIA LASZLO, G. VALUȚĂ și V. SOTIRIU, Contribuții la stabilirea unor indici biochimici și fiziologici de rezistență la ger a cerealelor de toamnă 233 P. RAICU și P. EREMIA, Cercetări comparative privind biologia .înfloritului Ia hibridul dublu de porumb Warwick 401, la hibrizii simpli și liniile consangvi- nizatecare îl formează .......................................... 243 R. SĂNDULESCU și I. LANDAUER, Studiul hibrizilor Fj obținuți prin încrucișare sexuată între diferite specii de tutun ............... 261 ALEXANDRU SĂVULESCU, HORAȚIU FURNICĂ și VALERIU ENESCU, Contribuții la cunoașterea stejăretelor din Șesul Bîrsei......... 273 RECENZII ................................................................ 293 STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de 4 ori pe an REDACȚIA: BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr. 125 Telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII P O P U L A Rfi R O M 1 N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA/țEMWH PyMLIHCKOH HAPO^HOH PECnYBJIMKH ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE S fi R 1 E BIOLOGIE VEGETALE Tome XIII, n» 2 1961 TPy^bi w nccjiEflOBAHnH no BMOJiornn cep n n b no 4 or na pactehhh Tom XIII, Al 2 1961 SOMMAIRB Page ALICE SĂVULESCU, EVDOCHIA COIC1U, D. BECERESCU, A. ȘTEFĂ- NESCU, A. PUȘCAȘU, RODICA MOGA et O. EOJOR, MARIA DRAGO- MIRESCU-MANUCHIAN, FLORENTINA PLATON, Recherches sur la production de l’ergot de seigle dans la Rdpublique Populaire Roumaine 149 TRAIAN I. ȘTEFUREAC und VENERA ȚECULESCU, Beitrăge zur Kenntnis . der Characeen aus der Rumânischen Volksrepublik ........... 175 I. MORARIU et D. PARASCAN, Les mauvaises herbes des ecrans forestiers de Jegălia (Bărăgan)................................................ 203 ST. GSOrOs et I. RESMERIȚĂ, Evolution des prairies â Festuca rubra L. de Transylvanie................................................ 223 I. BRAD, 1ULIA LASZLO, G. VALUȚĂ et V. SOT1RIL', Contribution ă la determination de quelques, indices biochimiques et physiologiques de r^sistance aux ge!6es des câreales d’automne . . . ;.............. 233 P. RAICU et P. EREMlA, Recherches comparatives sur la biologie de la floraison chez l’hybride double de maîs "Warwick 401, chez les hybrides simples et chez les lignees consanguines qui le forment...................... 243 R. SĂNDULESCU et I. LANDAUER, Etude des hybrides Fj obtenus par croisement sexue entre differentes especes de tabac . . . ... 261 ALEXANDRU SĂVULESCU, HORAȚIU FURNICĂ et VALER1U ENESCU, Contribution ă la connaissance des peuplements de cMne pddonculd de la plaine de la Bîrsa......................................... 273 COMPTES RENDUS ................................................. 293 COflEPJKAHME Crp. AJIMC CBByJIECK^, EBflOKWH KO0HHV, R. BEHEPECKV, A. IIITEOOHECKy, A. HyiIIKAIIiy, POHHKA MOȚA h' O. BO5KOP, MAPHH flPArOMHPEGKy-MAHyKWAH, M8MOJIOrn>ieCKHX nonasa- Teueit MOpOSOyCTOiî'IMBOCTM OSMMBIX SepHOBMX .............. 233 II. PA0KV m II. EPEMHH, CpaBnnTejiEHoe nccJieHOBanne OiioJiorMn iibg- TeHHH y HBotaoro rHOpnjța KyKypyati BapnnK 401 m yodpaayio- uțjix ero npocTtix riiSpiiHOB m iinițyxTHBix Jimjnii ■ ........ 243 P. C3HJiyjIEGKy m EL JIAHflAVEP, Hay^eHne ruSpiiiiOB Fj, nonyneH- hbix nyreM nojioBoro CKpențMBaHnn Me?Kny paaJiHHiitiMH BnjțaMH TaCaita.................................................. 261 AJIEKCAHHPy COByjIEGKy, XOPAHMY OyPHHKA m BAJIEPHy EHEGKY, K HByueHMio jțyOoBMx mbcob b HUBMeunocTu Bwpcu 273 'PEIIEH8HH ................................................. 293 fiDITIONS DE L’ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3AATEJIBCTBO ÂRAflEMUM PVMHHCKOH HAPOHHO0 PECnyBJIHKW r fi CERCETĂRI ASUPRA PRODUCERII CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. DE ALICE SĂVULESCU O. BOJOR, MARIA DRAGOMIRESCU- MEMBEV COEESPONDENT Aii ACADEMIEI B.P.E. MANUCHIAN, FLORENTINA PLATON EVDOCHIA COICIU, D. BECERESCU, Institutul pentru controlul de stat al medica- A. ȘTEFĂNESCU, A. PUȘCAȘU, meniului și de cercetări farmaceutice RODICA MOGA Institutul de cercetări agronomice Comunicare prezentată în ședința din. 5 ianuarie 1960 Dezvoltarea producției de medicamente din B.P.B., pe baza ma- teriilor prime indigene, precum și cerințele de export, au impus în ultimul timp necesitatea de a se produce în mod dirijat cornul secarei, adică scle- roții ciupercii Claviceps purpurea (Fr.) Tul. cu forma conidiană Spha- cclia segetum L6v. . în trecut, în țara noastră, producerea dirijată a cornului secarei a fost limitată la încercările sporadice ale unor cultivatori de plante medi- cinale, care au folosit în acest scop procedee variate (pulverizări cu sus- pensii de ascospori, cu suspensii de conidii, semănatul scleroților împre- ună cu secara ș.a.). E. B ă du 1 e s c u (23), pornind de la’ culturi de conidii pe medii nutritive, aduce unele precizări la stabilirea elementelor metodei de infecțiune. Toate aceste încercări hu au dus în mod satisfăcător la elaborarea unei metode precise pentru a fi introdusă pe suprafețe mari, în vederea obținerii unei producții de cornul secarei superioară, cantitativ și calitativ, cu mult peste ceea ce se obține în mod obișnuit în cîmpurile de secară prin infecțiune naturală, fără mei o intervenție. Ca urmare, începînd din anul 1950, Institutul de cercetări agronomice și apoi, din anul 1953, ace- lași institut în colaborare cu Centrul științific pentru plante medicinale, devenit ulterior Institutul pentru controlul de stat al medicamentului și 150 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 2 3 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. 151 de cercetări farmaceutice, au organizat o serie de cercetări cu privire la experimentarea metodelor de producere dirijată a cornului secarei, ajun- gînd pînă la introducerea uneia în producție1). în alte țări, elaborarea metodelor de producere dirijată a cornului secarei a format și formează încă și azi preocuparea multor cercetători. Unii dintre aceștia (9), (14), (28) au reușit să obțină o producție ceva mai ridicată de scleroți prin sporirea sursei de inoculum la infecțiunile pe cale naturală la secară. Alții, (2), (4), (12), (29), (30), au reușit să obțină pro- ducții de cornul secarei mari (100—400 kg/ha) și susținute de la an la an, prin infecțiuni artificiale cu suspensii de conidii produse în culturi pe dife- rite medii. în sfîrșit, un număr mai redus de cercetători, (7), (11), (16), (18), au încercat să cultive ciuperca Claviceps purpurea pe medii nutritive pînă la o formă asemănătoare cu sclerotul și în care are loc biosinteza alca- loizilor. în cercetările noastre am folosit două metode de producere dirijată a cornului secarei: a) prin infecțiuni naturale; 6) prin infecțiuni arti- ficiale. Pentru metoda de infecțiuni naturale ne-am folosit de datele nepu- blicate, aduse de la VILAR (U.R.S.S.) cu ocazia unei vizite făcute de prof. T r. Săvulescu, precum și din indicațiile cuprinse într-o lu- crare a lui K. Mothes și A. Silber (20).’Pentru elaborarea me- todei de iiifecțiuni artificiale ne-am folosit în special de lucrările cercetă- torilor (2), (4), (20) din R.S. Cehoslovacă, R.P. Ungară și R.D.Germană, țări în care această metodă a ajuns într-un stadiu înaintat de folosință. Metoda de producere a cornului secarei prin infecțiuni naturale folosește, ca inoculum primar, ascosporii formați pe scleroții secarei, căzuți sau îngropați special în sol. Din infecțiunile cu ascospori pe diferite gra- minee perene, aflate în apropierea culturilor de secară sau plantate special, în acest scop, rezultă o cantitate foarte mare de conidii, care constituie o sursă importantă de inoculum pentru secară. Conidiile produse pe inflo- rescențele gramineelor, fiind scăldate într-un exsudat zaharat, sînt vehicu- late de pe o inflorescență pe alta, de pe o specie pe alta de către insecte care caută acest exsudat zaharat, asigurînd astfel infecțiunea masivă a secarei în timpul scurt cît durează perioada de înflorire a acestei plante. în general, pentru producerea de conidii se folosesc mai multe specii de graminee a căror perioadă de înflorire este mai lungă decît a secarei și are loc cu puțin înainte sau în timpul epocii de înflorire a acesteia. Pentru ca transmiterea infecțiunii de la graminee la secară să se producă mai ușor, între benzile de secară, pe parcele intercalare, se sea- mănă sau se plantează diferite graminee perene, iar pe liniile de separare dintre secară și graminee se plantează scleroții ciupercii Claviceps purpurea. Metoda de producere a cornului secarei prin infecțiuni artificiale se bazează pe inocularea unei suspensii de conidii în cîteva spiculețe de la fiecare spic de secară în parte. Operația de inoculare a suspensiei se poate 9 La întocmirea tematicii de cercetare a mai contribuit prof. A. T e i t e 1, iar la lu- crările dc pe teren și analize M. O 1 a n g i u, R. Manta și 1. M acre a. face cu aparatură de mînă sau mecanizat. Ca material de inoculare se folosește suspensia de conidii obținută prin cultivarea ciupercii pe mediu, pornind de la scleroți. Unele rezultate, provenite din experiențe, folosesc ambelor metode și de aceea vor fi expuse în partea generală. Rezultatele obținute cu fie- care metodă în parte vor fi expuse în partea specială. PARTEA GENERALĂ 1. CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE ȘI MATERIALUL FOLOSIT Se cunoaște că secara se cultivă mai des începînd din regiunea dea- lurilor și ajunge pînă în munți pe mici parcele izolate printre fînețe. în aceste regiuni clima este umedă cu precipitații atmosferice cuprinse între 400 și 800 mm pe an, cu primăveri răcoroase și cu treceri lente spre vară. Solurile sînt cele luto-nisipoase sau nisipo-lutoase și chiar nisipoase. în aceste regiuni, unde secara crește foarte bine, se întîlnesc și con- diții climatice favorabile dezvoltării ciupercii Claviceps purpurea, care atacă în mod natural culturile de secară și gramineele perene. Avînd în vedere condițiile menționate, ca puncte de experimentare pe teren s-au ales stațiunile experimentale ale Institutului de cercetări agronomice de la Măgurele (reg. Brașov) și Suceava (reg. Suceava). La Stațiunea Măgurele clima este cu ierni blînde, iar primăvara este tim- purie, răcoroasă și destul de lungă, temperatura medie lunară trecînd peste 15° numai în luna iunie. Precipitațiile atmosferice sînt numeroase, în medie 600 mm anual, iar umiditatea relativă a aerului scade rar sub 50%, cel mai des este de 70—80%. Solul este brun-roșcat, cu textură luto-nisipoasă și relativ sărac în materii organice. La Stațiunea Suceava, clima este cu ierni aspre, obișnuit bogate în zăpadă, cu vînturi puternice ; primăverile sînt scurte, reci și de cele mai multe ori secetoase și bîntuite ,de vînturi; trecerea spre vară este lentă, temperatura medie lunară de- pășește 10° numai în prima decadă a lunii mai. Precipitațiile atmosferice sînt numeroase, aproximativ 600 mm anual, iar umiditatea relativă a aerului scade rar sub 60%. Solul de la Stațiunea Suceava se încadrează în grupa cernoziomurilor în diferite stadii de degradare și prezintă o tex- tură lutoasă. Speciile de graminee perene s-au ales din flora spontană a regiunii Brașov, după precocitatea înfloritului (foarte timpurii, timpurii și semi- tardive), fiind considerate ca mai potrivite pentru scopul experiențelor noastre. Sortimentul de graminee a cuprins următoarele specii : Alo- pecurus pratensis L., Bromus erectus Huds., Festuca pratensis Huds., Phleum pratense L., Lolium perenne L. și Dactylis glomerata L. Secara cu care s-a experimentat aparține soiului Petkus, cultivat la stațiunile respective, precum și o populație de primăvară provenită din regiunea Brașov. în toate experiențele secara a fost semănată cu mașina, 5 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. 153 152 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 4 în rînduri distanțate la 12,5 cm, folosind cantitățile de 180 kg/ha în cazul secarei de toamnă și de 130 kg/ha pentru secara de primăvară. Epocile de semănat au fost: epoca I, toamna între 2 și 20. X; epoca a Il-a, pri- măvara între 2 și 9. IV și epoca a IlI-a, la 15—20 de zile după epoca a Il-a. La începutul experimentării, scleroții s-au cules din culturile de secară infectate natural din diferite regiuni ale țării, iar în anii următori s-au folosit cei obținuți în experiențe. înainte de experimentare s-a de- terminat, la scleroții care au servit ca inoculum, conținutul în alcaloizi totali. 2. CÎTEVA REZULTATE EXPERIMENTALE ASUPRA BIOLOGIEI CIUPERCII CLAVICEPS PURPURE A a. Rezistența scleroților la temperatură Și umiditate Un sclerot de Claviceps purpurea, care rămîne în pămînt și are con- diții prielnice pentru maturare, în primăvară dezvoltă strome cu peritecii, asce și ascospori. Se știe că, pe mediu nutritiv, din scleroți se poate dez- volta un miceliu cu conidii. Ceea ce este important pentru metoda de infecțiuni naturale este producerea pe scleroți a unui număr cît mai mare de strome cu peritecii, asce și ascospori, pentru infecțiunea primară. în literatura de specialitate (1), (8), pentru fenomenul complex de maturare a scleroților și producere a stromelor cu peritecii pe scleroți, se folosește termenul de „germinație”, deși el nu este cel mai potrivit și nu are nici o legătură cu fenomenul de germinare a semințelor. Acest termen va fi folosit și de noi. Pentru a lămuri ceea ce înțelegem noi prin „germinarea” sclero- ților, trebuie să arătăm etapele pe care le distingem în acest proces. în germinația scleroților de Claviceps purpurea, trebuie distinse mai multe etape, și anume : 1) maturarea scleroților care premerge inițierea formării stromelor; 2) dezvoltarea stromelor cu peritecii, asce și ascospori și 3) punerea în libertate a ascosporilor. încercări asupra păstrării scleroților după recoltare, în vederea germinării lor, precum și în vederea obținerii de conidii pe mediu s-au executat între anii 1953 și 1957, folosind variante de temperaturi cuprinse între —15 și 20°, de umiditate și de însămînțare în diferite substraturi; s-au mai făcut unele încercări de păstrare a scleroților și la —30°. în aceste încercări, după felul variantei, scleroții au fost păstrați, fie. în bor- cane de sticlă, fie în ghivece cu pămînt. Rezultatele experiențelor arată că temperatura de păstrare nu are influență deosebită nici asupra germinării scleroților și nici asupra vita- lității lor pentru a dezvolta pe mediu, miceliu cu conidii. La scleroții pă- strați la temperaturi joase (—30°) s-a observat o ușoară accelerare în formarea miceliului și conidiilor pe medii de cultură, așa cum s-a arătat de către unii dintre noi într-o lucrare publicată anterior (24). Concluziile cercetărilor noastre cu privire la acest aspect concordă cu ale lui J. Krebs (17). în ceea ce privește vechimea scleroților, experiențele executate mai mulți ani consecutiv, în condiții variate de umiditate și temperatură, arată că scleroții mai vechi de un an au o capacitate redusă de germinație. Deci, pentru ca să se poată obține o sursă bogată de ascospori este necesar să se folosească numai scleroți din anul precedent. De asemenea, menționăm că pentru a obține pe mediu un miceliu cu conidii abundente este nevoie să se folosească scleroții păstrați un singur an sau cel mult 2 ani. Scleroții din același an, chiar și imediat după recoltare, formează miceliu și conidii abundente (24). b. Condițiile care favorizează maturarea sclerotului și formarea de peritecii cu asce și ascospori în anii 1953 — 1956 s-au inițiat experiențe paralele cu scleroți în- sămînțați în ghivece, la epoci lunare, și în cîmp, la diferite epoci în toamnă și în primăvară, în condițiile de umiditate și temperatură ale regiunii Brașov. Rezultatele experiențelor arată că numai scleroții semănați toamna, din luna septembrie pînă în noiembrie, și care rămîn în condiții de temperatură scăzută timp îndelungat și la umiditate ridicată, produc peritecii cu ascospori în proporție de 60—80%. Ou cît în timpul păstrării în sol se înregistrează mai multe zile cu temperaturi scăzute sub 0°, cu atît procentul de scleroți germinați este mai ridicat. Aceste rezultate sînt în concordanță cu cele ale altor cercetători ca J. Krebs (17) și S. V. VI a di mir s ki (31) care au arătat că scleroții au nevoie de ’o perioadă de maturâție de 1—8 luni, la tempe- raturi scăzute și umiditate ridicată. L. He n s o n (15) găsește că scle- roții plantați toamna, și care nu au fost supuși la temperaturi sub 3°, formează strome în primăvară, însă nu produc peritecii. Din observațiile făcute în anii 1955 și 1956 , rezultă că dezvoltarea stromelor poate să se inițieze încă din luna aprilie, cînd media tempera- turilor de la începutul lunii a fost de 4° și minime nu mai scăzute de —2°. Dezvoltarea stromelor, formarea ascelor și maturarea ascosporilor se produc mai rapid în cursul lunii mai, începînd de la 11° și devin optime la 18°. în afară de temperatură, și umiditatea are importanță în dezvoltarea stromelor, întrucît lipsa de precipitații prelungită pe un număr mai mare de zile încetinește această dezvoltare. Altă condiție importantă pentru germinarea scleroților este adîn- cimea la care se’seamănă. în anii 1955 și 1956, semănînd în lădițe cu pămînt scleroți, la adîncime de 0—6 cm, a reieșit că cea mai potrivită adîncime de însămînțare a acestora este de 1—2 cm, în care caz s-au obți- nut între 44 și 85 % scleroți germinați, cu strome apărute la suprafața solului. Rezultate asemănătoare, obține în cercetările sale L. H e n s o n (15), care realizează un procent de germinație de 98,5 la scleroții plantați 154 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 6 în toamnă la adîncimea de 1—2 cm. îngropați la adîncimea de 7,5—60 cm, după 2 ani, scleroții s-au descompus. De asemenea A. M. Br o wn (6) constată că, atunci cînd scleroții se seamănă mai adînc, ei germinează, însă stromele nu mai pot străbate la suprafața solului. în germinarea scleroților o importanță deosebită o au și condițiile de aerare a solului. S-a observat că formarea de crustă împiedică atît ger- minarea normală a scleroților, cît și ieșirea cu ușurință a stromelor la su- prafața solului. în terenurile luto-nisipoase, în care se produce crustă, folosirea mraniței pentru acoperirea scleroților a dat rezultate bune. Eliberarea ascosporilor, în condițiile din regiunea Brașov, începe de obicei la sfîrșitul lunii mai și durează aproximativ o lună de zile. Eli- berarea ascosporilor este condiționată de umiditatea relativă a aerului de cel puțin 60 % și de temperaturi cuprinse între 12 și 20°. în aceste condiții durata expulzării ascosporilor de la un sclerot este de 5—7 zile, iar pe o cultură de 13—20 de zile. c. Rezultate privind dezvoltarea ciupercii Claviceps purpurea pe diferite > , medii de cultură Pentru cultivarea-ciupercii Claviceps purpurea pe mediu se pot folosi la inoculare porțiuni de scleroți, formați, pe secară sau alte specii de graminee, din care se dezvoltă un miceliu foarte bogat cu numeroase conidii (fig. 1). Singura dificultate, în Cazul cînd se folosesc scleroți de pe graminee sălbatice, constă în faptul că, aceștia fiind mult mai mici decît cei proveniți de pe secară, operațiile de sterilizare, de extragere a porțiu- nilor de țesut intern dini sclerot și de inoculare a acestora pe mediii sînt mai dificile. Dintre diferitele medii de cultură încercate s-a arătat, de unii dintre noi (24), că cea mai bună formulă de preparare a mediului este următoarea : Fosfat de potasiu monobazic 0,500 g Sulfat de magneziu 0,600 g Nitrit de potasiu 0,625 g Peptonă ' 0,625 g Maltoză . 6,25 g Extract de malț 6,25 g Agar . . . 20 g • Apă, distilată 500 cm3. Dintre componentele mediilor am constatat că hidrații de carbon (maltoza, dextroza, glucoza, manita ș.a.) contribuie la o mai bună dez- voltare a miceliului și la o creștere a numărului de conidii. Cercetările.rioastre în această direcție confirmă observațiile lui K. Jaret zki (16), care arată că o concentrație de 5—10% în hidrați de. carbon asigură dezvoltarea optimă a ciupercii pe medii. De asemenea după J. We s t e r di j k (32) asparagina, ca sursă de azot organic, : adăugată mediilor de cultură — în proporție del—10% — mărește viru- lența ciupercii. Alți cercetători Ca K.S. S i m și I r. W. H. Y o n g k e n Fig. 1. — Culturi de Claviceps purpurea (Fr.) Tul. pe mediu nutritiv obținute din porțiuni de scleroți. Fig. 2. — Culturi de Claviceps purpurea (Fr.) Tul. pe cariopse de secară pentru pre- pararea materialului de inoculare în cantități mari. 7 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. . j55 (27) ajung la concluzia că se realizează o creștere a conținutului în prin- cipii active în miceliu și conidii prin adăugarea substanțelor azotoase mi- nerale sau organice în mediile de cultură. Cercetările noastre în această direcție nu sînt concludente. Pentru producerea conidiilor în cantități mari pe un mediu bazat pe materii prime indigene am adoptat formula dată de A. Goleniași E. P a w e 1 e z y k (10) și de Z. B 1 a z e k și colaboratori (4), folosind ca substrat cariopse de secară (fig. 2). Ciuperca se dezvoltă bine între limitele de temperatură de 16 și 28°, cu optimum între 21 și 24°. Rezultate mai amănunțite cu privire la alte condiții care influențează dezvoltarea pe medii, indicate de unii dintre noi într-o lucrare anterioară (24), sînt similare cu cele obținute de Si m și Yongken (27) ca și de Gole ni a și Pawelezyk (10). în plus am constatat că scăderi trecătoare de temperatură pînă la 10° nu au o influență negativă asupra dezvoltării ciupercii pe mediu. De asemenea am observat că păstrarea culturilor în condiții de lumină difuză nu in- hibă dezvoltarea ciupercii, fapt care este în contradicție cu recomandările făcute de Golenia și Pawelezyk (10), și anume că mediile de cultură inoculate trebuie păstrate la întuneric. în urma inoculării de bucăți de sclerot pe mediu se obține creșterea miceliului într-un interval de timp de 4—10 zile. După 10—14 zile de la inoculare, pe hifele miceliene se formează conidii care se dezvoltă abun- dent la 18—20 de zile de la inoculare. în cazul cînd inocularea mediilor solide sau lichide se face eu porțiuni de miceliu, se obține o creștere evi- dentă a hifelor chiar și după 48 de ore. De regulă, coloniile formate sînt mici, cu dimensiuni de 0,5—1 cm, circulare, albicioase și cu aspect pufos (fig. 1). în unele cazuri se dezvoltă colonii cu aspect pielos, care după E. M uhl e (22) produc de asemenea infecțiuni, dar care au conidii mai puține. Pe mediile lichide formarea conidiilor are loc într-o perioadă de timp mult mai lungă decît pe medii solide, însă producerea de conidii este mai mare. Cercetările noastre au arătat că, în cazul conidiilor provenite din culturi pe medii dar păstrate în soluții zaharate (zaharoză, maltoză, glu- coză), în concentrație de 20%, germinarea acestora are loc după 4— 5 ore. W.R. L e w i s (19) recomandă menținerea conidiilor în soluție zaharată, în concentrație de 34—64%, care păstrează nemodificate conidiile ciu- percii în primele 5 zile. De asemenea se recomandă și temperaturi joase (—18°), pentru păstrarea suspensiei de conidii. încercările noastre au arătat că, pentru scopuri practice, în suspensia de conidii în apă normală de robinet, păstrată la temperatura obișnuită, conidiile nu germinează și își păstrează viabilitatea timp de 3 zile. d. Condițiile pentru infecțiune Dintre condițiile de infecțiune studiate, am acordat o atenție spe- cială celor de temperatură, umiditate și precipitații. Lucrări cu infec- țiuni experimentale în pungi au fost practicate în seră și organizate pe 156 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 8 teren la stațiunile experimentale Suceava (reg. Suceava) și Măgurele (reg. Brașov), între anii 1953 și 1957. Din rezultatele obținute reiese că la Stațiunea Suceava, unde va- riațiile de climă din lunile mai și iunie sînt mai puțin marcante, se întru- nesc și condiții favorabile producerii infecțiunilor cu ciuperca Claviceps purpurea. La Stațiunea Măgurele sînt însă ani cînd producerea infecțiu- nilor este mult stînjenită din cauza, scăderii temperaturii medii maxime sub 15°, a temperaturii minime sub 5° și cantităților mari de precipitații. în general, s-a constatat că cel mai ridicat procent de infecțiuni și, respectiv, producțiile cele mai ridicate de cornul secarei s-au obținut atunci cînd în zilele inoculării și în cele următoare, pînă la apariția exsu- datului zaharat, temperatura medie maximă a fost cuprinsă între 20 și 30°, temperatura minimă între 6 și 12°, iar umiditatea relativă între 50 și 100%. Desigur că acest procent variază și cu virulența provenienței de Claviceps purpurea, fapt care nu a fost însă urmărit îndeaproape. în mod natural infecțiunea are loc după înflorit, însă înaintea fe- cundației. în mod artificial, un foarte buh procent de infecțiune s-a ob- ținut prin inocularea suspensiei de conidii la spicele de secară în faza de burduf. Pentru infecțiunile artificiale acest fapt este deosebit de impor- tant, deoarece se prelungește cu un număr mare de zile perioada de timp cînd infecțiunea se poate produce, față de ceea ce se petrece în mod na- tural. în condiții favorabile, conidiile germinează în interiorul florilor în cîteva ore și miceliul care se formează pătrunde în ovar fie direct prin pereții acestuia, fie străbătînd stilul. încă din primele zile, miceliul se dezvoltă abundent în locul ovarului și primul semn vizibil al acestei dez- voltări este apariția unui exsudat zaharat în florile infectate. Lungimea perioadei de timp cuprinse între momentul infecțiunii și apariția exsu- datului zaharat este de 8—11 zile. S-a constatat că data apariției primelor spice cu exsudat zaharat, considerată de cei mai mulți autori ca primul semn al producerii infecțiunilor, nu este influențată de condițiile clima- tice. După observațiile noastre apariția exsudatului zaharat se produce ori de cîte ori sînt asigurate chiar și condițiile minime pentru infecțiune. Formarea exsudatului zaharat în cantitate mare are loc însă numai în cazul cînd se întrunesc condițiile optime de temperatură și umiditate menționate anterior. ’ în cazul infecțiunilor artificiale s-a constatat că, în condițiile anilor 1953—1956, de la inoculare și pînă la apariția exsudatului zaharat trec 6—12 zile, iar pînă la începutul formării scleroților 10—22 de zile. Pentru exemplificare, prezentăm în graficul din figura 3 observațiile amănunțite cu privire la apariția exsudatului zaharat și formarea scleroților, la Sta- țiunea Măgurele, în anul 1957 , în funcție de precipitații, umiditatea rela- tivă a aerului și temperatură. Din datele prezentate în acest grafic rezultă că în cazul epocii I exsudatul începe să apară în cea de-a 11-a zi de la inoculare, numărul maxim de spice cu exsudat înregistrîndu-se în cea de-a 18-a zi. Datele meteorologice pe această perioadă indică temperaturi maxime, cuprinse între 17 și 24° și umiditate relativă de 80—100%. 157 Fig. 3. — Formarea exsudatului za- harat și a scleroților pe secară la Sta- țiunea experimentală Măgurele (reg. Brașov), în anul 1957. Fig. 4. — Spic de secară cu scleroți de Claviceps purpurea (Fr.) Tul. obținuți prin irifec- țiuni artificiale. mm precipitații 11 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. 159 158 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 10 Urmează o perioadă de descreștere a numărului de spice cu exsudat care durează pînă în cea de-a 32-a zi de la inoculare. La această dată se în- registrează totalitatea spicelor cu exsudat zaharat pentru epoca I. Pentru epocile a Il-a și a IlI-a de secară exsudatul se formează în cea de-a 7-a, respectiv, a 9-a zi de la inoculare, atinge maximum în cea de-a 15-a, res- pectiv, a 16-a zi și scade pînă în cea de-a 23-a zi de la inoculare. De remarcat este faptul că pentru epoca a II-a numărul maxim de spice cu exsudat este mai mic, la fel și numărul de spice cu scleroți îh comparație cu epocile I și a IlI-a, acest fapt datorindu-se, probabil, tem- peraturii și umidității mai scăzute din perioada formării exsudatului za- harat din anul respectiv. în concluzie, formarea exsudatului zaharat și a scleroților în urma inoculărilor artificiale ale secarei sînt condiționate în special de temperatura și umiditatea relativă a aerului din perioada de timp următoare inoculărilor. După apariția exsudatului zaharat, . în care se găsesc numeroase conidii, miceliul ciupercii se dezvoltă, se îndesește și are loc formarea scle- roților (fig. 4). Creșterea scleroților este dependentă de caracteristicile de virulență ale provenienței de Claviceps purpurea, dar mai ales de umidi- tatea din timpul dezvoltării acestora. Astfel, s-a observat că în anii 1953 și 1955, deși s-au produs infecțiuni numeroase, vizibile prin apariția exsudatului zaharat, dată fiind umiditatea scăzută pentru dezvoltarea secarei, mulți scleroți au rămas de dimensiuni mici (6—7 mm). în anii cu umiditate suficientă, în perioada dezvoltării scleroților, dimensiunile acestora au ajuns în majoritate la peste 20 mm. La aproximativ 20 de zile de la producerea infecțiunilor, scleroții ating dimensiunile maxime, își încheie dezvoltarea și devin bruni-violacei. Momentul încheierii dezvoltării sclerotului corespunde cu intrarea în faza de maturitate în ceară a boabelor de secară formate în florile neinfectate. PARTEA SPECIALĂ 1. METODA PRODUCERII CORNULUI SECAREI PRIN INFECȚIUNI NATURALE Din rezultatele obținute în cadrul experiențelor executate cu privire la această metodă între anii 1950 și 1956, la Stațiunea Măgurele (reg. Brașov), reiese că elementele principale care interesează în aplicarea me- todei de producere a cornului secarei prin infecțiuni naturale se referă la scleroți, ca material de producere a sursei de infecțiune, la sortimentul de graminee, precum și la epocile de semănat ale secarei. Aspectele referitoare la biologia scleroților au fost arătate în partea generală. Semănatul scleroților s-a făcut pe parcele late de 4 m, lungi de 20 sau 40 m, intercalate cu benzi de graminee, late și lungi ca cele de secară. Secara a fost semănată în trei epoci. înfloritul secarei din epoca I a avut loc în toți anii de experimentare în decada a Il-a a lunii iunie și a durat 10—15 zile. Secara din epoca a Il-a înflorește în ultima decadă a lunii iunie și începutul lunii iulie, avînd o perioadă de înflorire de 10—16 zile, iar cea din epoca a IlI-a înflorește în a Il-a decadă a lunii iulie, avînd o perioadă de înflorire de 12—15 zile. Sortimentul de graminee folosite a cuprins următoarele specii: Alopecurus pratensis L., Bromus erectus Huds., Festuca pratensis Huds., Phleum pratense L., Lolium perenne L. și Dactylis glomerata L. în cei cinci ani (1952—1956) de experimentare gramineele au fost însămînțate sau plantate fie în amestec, fie cîte o singură specie, în cuiburi la 50/50 cm. Scleroții s-au semănat pe un singur rînd, între fiecare parcelă de secară și banda de graminee, la distanța de 50 cm între ei și la adîncimea de 1—2 cm. Aceștia s-au acoperit cu mraniță. Cîmpul cu secară și gra- minee s-a întreținut curat de buruieni. în acest scop secara s-a cultivat în rotație cu cartoful — un an secară și un an cartof — înaintea căruia s-au aplicat 20 t gunoi. Alte îngrășăminte nu s-au folosit în experiență. a. Gramineele perene ca plante-gazdă pentru infecțiunea primară Se cunoaște că, nu în fiecare an, punerea în libertate a ascosporilor ciupercii Claviceps purpurea coincide în întregime cu timpul de înflorire a secarei. Prin alegerea sortimentului de graminee, care înfloresc în perioade diferite și au în general o durată de înflorire mai lungă, se poate prinde epoca în care să se producă infecțiunea cea mai puternică prin ascospori, a căror punere în libertate variază de la un an la altul, în funcție de condi- țiile climatice. Din datele numeroase obținute asupra momentului și duratei în- floritului gramineelor și data începerii eliberării ascosporilor (tabelul nr.l), se poate trage concluzia că toate speciile de graminee perene folosite în sortiment se infectează cu ascospori de Claviceps purpurea. Prin pe- rioada sa mai timpurie de înflorit și de foarte lungă durată (30—50 de zile), Alopecurus pratensis reușește să prindă infecțiunea cu toate varia- țiile produse de condițiile climatice. în toți anii, perioada de înflorire a acestei graminee a cuprins întregul interval de timp în care s-au eliberat ascosporii ciupercii, prilejuind prin aceasta o infecțiune mai puternică a secarei. Dintre celelalte graminee perene, cele care s-au infectat mai pu- ternic în ordine descrescîndă au fost Bromus erectus, Dactylis glomerata și Festuca pratensis. Acestea au o perioadă mai scurtă de înflorire și în ge- neral încep să înflorească tîrziu, încît în unii ani se pierd pentru infecțiune primii ascospori puși în libertate. b. Transmiterea infecțiunii de la graminee la secară Din rezultatele experiențelor noastre se constată că atunci cînd secara din epoca I ajunge la înflorit, se poate să fie infectată, pe de o parte, de conidiile formate pe Alopecurus pratensis și, pe de altă parte, de ultimii 2]- c. 1773 13 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. 161 ascospori puși în libertate. Cînd secara din epoca a Il-a ajunge la înflorit, poate fi infectată de către conidiile aflate pe Alopecurus pratensis, Bromus erectus și Dactylis glomerata, în timp ce secara din epoca a IlI-a nu poate fi infectată decît de la conidiile de pe Festuca pratensis (tabelul nr. 2). De aici reiese că prin combinarea semănatului secarei din epoca I cu cea din epoca a Il-a, alternînd cu benzi de Alopecurus pratensis, Bro- mus erectus și Dactylis glomerata se poate obține producția cea mai mare de scleroți. La secara semănată în epoca a Il-a infecțiunile sînt ajutate și de conidiile formate pe secara semănată în toamnă (epoca I). La secara semănată în epoca a III-a, deși infecțiunile sînt în număr apropiat de cele de la epocile I și a Il-a, totuși producția de scleroți este scăzută ca urmare a condițiilor mai puțin prielnice pentru dezvoltarea acestora. în general marginile parcelelor de secară, cu excepția celor din di- recția vînturilor dominante, sînt mai puternic infectate, deoarece acestea sînt'mai apropiate de sursa de infecțiune,după cum explică K. M o t b e s 'și A. 8 i 1 b e r (20) și W. He cht (12); de asemenea, datorită vîntului, polenizarea secarei de pe margini este mai redusă, ceea ce ușurează pro- ducerea infecțiunii. în general insectele contribuie în mare măsură la diseminarea ciu- percii, fiind atrase de exsudatul zaharat de pe graminee sau de pe secara infectată înainte. în condițiile în care s-a lucrat, avînd concursul Secției de entomologie din Institutul de cercetări agronomice, s-a reușit să se de- termine ca cele mai frecvente în timpul infecțiunii următoarele specii : Cantharia livida L. (Coleoptera), Cephus pygmaeus L. {Hymenoptera), Lucilia sp. și Calyphora sp. (Diptera). Pentru completarea acestei metode de infecțiuni naturale ar fi fost necesară creșterea dirijată a unora dintre aceste specii și eliberarea lor între parcelele de ierburi și secară, lucru care nu ne-a fost posibil să-l realizăm. Important pentru creșterea procentului de infecțiune este și gradul de sterilitate al soiului de secară folosit. Pe soiurile neameliorate, la care polenizarea este incompletă, sau, de exemplu, pe hibrizi ca Secate montana x S. cereale, cu sterilitate ridicată, se obțin producții mai mari de scleroți. c. Producția și calitatea recoltei Dacă luăm în considerație producția de la cele trei epoci de secară constatăm că aceasta variază între 75 și 327 g la 100 m2, ceea ce înseamnă 7,5—32,7 kg de scleroți la ha. Producțiile de scleroți cele mai mari s-au obținut de la epocile I și a Il-a, atunci cînd secara din ambele epoci a fost semănată pe parcele în alternanță cu benzile de graminee perene. Cultivatorii de plante medicinale, care au, încercat producerea cor- nului secarei la noi în țară încă din 1916—1918, au obținut o producție de 38 kg scleroți la ha, aplicînd o metodă de infecțiune combinată, prin semănarea secarei o dată cu scleroții și stropirea acesteia la înflorire cu o suspensie de ascospori. 162 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 14 15 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. 163 După cum reiese din cercetările noastre, prin metoda infecțiunilor naturale nu se reușește să se asigure producții suficient de ridicate, deoa- rece atît gramineele perene, cît și scleroții au o variație mare de compor- tare de la an la an și este aproapie imposibil să se producă în natură o legă- tură neîntreruptă între germinarea scleroților, înflorirea gramineelor și înflorirea secarei. Scleroții obținuți prin această metodă au și un conținut scăzut în alcaloizi, care a variat între 0,05 și 0,2% alcaloizi totali exprimați în tar- trat de ergotamină. Inconvenientul acestei metode mai rezidă și în faptul că, dacă se intenționează să se pornească de la început cu o proveniență de Claviceps purpurea mai bogată în alcaloizi, se cere neapărat analiza fiecărui sclerot în parte. în concluzie, cu toate că prin aplicarea metodei de' producere a cornului secarei prin infecțiuni naturale, cantitatea de scleroți obținuți la ha este de 3 —5 ori mai mare decît cantitatea obținută din flora spontană, iar cheltuielile sînt reduse, se recomandă aplicarea acestei metode numai în cazuri izolate și numai acolo unde nu există posibilitatea aplicării celei de-a doua metode (metoda de producere a cornului secarei prin infecțiuni artificiale). 2. METODA PRODUCERII CORNULUI SECAREI PRIN INFECȚIUNI ARTIFICIALE a. Materialul de inoculare La partea generală s-a arătat că se pot obține culturi cu conidii pe medii nutritive pornind de la scleroți. în cazurile cînd se cere o cantitate mai mare de inoculum este mult mai recomandabil ca pe teren să se folo- sească un mediu de cultură din cariopse de secară. Metoda de producere a materialului de inoculare a fost indicată de unii dintre noi în lucrări ante- rioare (5). De asemenea, în aceleași lucrări este arătat și modul de pre- parare a suspensiei de inoculare din culturile obținute pe mediu din ca- riopse de secară, menționîndu-se că pentru inocularea plantelor de secară de pe un hectar este necesară o cantitate de aproximativ 1 000 1, cu o con- centrație de 3 000—5 000 conidii la ml. b. Proveniențele de Claviceps purpurea în cercetările noastre am lucrat cu 3 proveniențe de Claviceps purpurea, obținute din scleroți recoltați din regiunile Cluj, Brașov și Oltenia, cu un conținut de alcaloizi de 0,134—0,23%. în lucrările noastre pentru punerea la punct a metodei de producere a cornului secarei prin infecțiuni artificiale, selecția proveniențelor n-a constituit o preocupare- specială a colectivului; totuși rezultatele arată că inocularea secarei cu proveniențe de Claviceps purpurea bogate în alca- loizi permite obținerea unei producții de scleroți cu un conținut mai ri- dicat în principii active decît în cazul cînd se folosesc în acest scop pro- veniențe cu conținut scăzut de alcaloizi. De asemenea n-am ținut seama pînă în prezent nici de diferențele dintre proveniențe, în ceea ce privește conținutul lor în anumite grupe de alcaloizi (21). Folosind proveniențele enumerate mai sus, în inoculările experi- mentale de la stațiunile Măgurele și Suceava, am reușit să obținem în ani diferiți producții de scleroți, al căror conținut în alcaloizi totali a variat între 0,143 și 0,411 %. Cunoscînd faptul că în standard se prevede un con- ținut minim de alcaloizi de 0,05%, reiese în mod evident că valoarea maximă a conținutului de alcaloizi înregistrată de noi pînă acum este de peste 8 ori mai mare. în cercetările viitoare de selecție a proveniențelor de Claviceps purpurea considerăm că sporirea calității și cantității alca- loizilor totali sau pe grupe de alcaloizi (21) ar putea să contribuie la creș- terea valorii economice a producției de cornul secarei. c. Rezultate privind tehnica inoculării secarei în vederea stabilirii celei mai bune epoci de semănat a secarei, a- ceasta a fost însămînțată la cele trei epoci menționate la partea generală. Culturile de secară obținute în cele 3 epoci au fost inoculate, în diferite faze de vegetație, cu suspensie de conidii. Astfel s-au inoculat plantele în „faza burduf”, cînd 60—75% din spicele plantelor erau încă acoperite de frunzele protectoare, în „faza înspicat”, cînd 75% din spicele plantelor erau ieșite din frunzele protectoare, și în faza „înflorit”, cînd 75% din spice erau înflorite. în urma rezultatelor necorespunzătoare obținute în cazul cînd s-au inoculat plante înflorite, începînd din anul 1956, s-a re- nunțat la inocularea secarei în această fază. Producția de scleroți, obținută pe parcele experimentale de 20 —80 m2 în patru repetiții, a fost raportată la g/m2, iar rezultatele sînt cuprinse în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Producția dc cornul secarei obținută prin inocularea culturilor semănate la epoci diferite și In faze diferite de vegetație Epoca Faza Măgurele producția g/m2 Suceava producția g/m2 1956 1957 1956 1957 I burduf înspicat 12,2 7,03 31,56 5,27 37,3 ; 42,8 ; 57,2 18,67 12,7 ' '■ ? 8,1; 11 II burduf înspicat 12,98 10,74 14,90 36,9 23,5 23,7 III burduf înspicat 3,60 2,82 18,05 8,7 4,8 18,1 Analizînd datele din tabelul nr. 3, constatăm că producții mari de scleroți s-au obținut de cele mai multe ori în epoca I, ca urmare a faptului 164 ALICE SĂVULESCU' și COLABORATORI ‘ 16 17 că în această epocă se întrunesc condițiile cele mai favorabile pentru dez- voltarea cornului secarei. în puține cazuri, la epocile a Il-a și a III-a s-au1 obținut producții mai mari sau aproape egale cu cele de la epoca I, și aceasta datorită faptului asemănării condițiilor climatice din cele trei epoci. în general însă, din cauza temperaturilor mai ridicate și a umidi- tății mai reduse din perioada infecțiunii secarei și dezvoltării scleroților în cadrul epocilor a Il-a și a III-a nu se realizează condiții favorabile pentru obținerea unor producții mari de scleroți. Tot din tabelul nr. 3 rezultă că un factor important, care influen- țează asupra producției, este și faza de vegetație a secarei în momentul inoculării. în această direcție Z. B1 a z e k și colaboratori (4), M. B e- k 6 s y (2) și în general toți autorii arată că inocularea trebuie făcută în- cepînd din momentul cînd spicele au început să iasă dintre frunzele pro- * tectoare și pînă în momentul înfloririi. : în cercetările noastre ne-am propus să începem inoculările într-o fază de vegetație a secarei mai puțin înaintată. Plecînd de la această idee am efectuat experiențe comparative, inoculînd secara din fiecare epocă în fazele de burduf și înspicat. Datele de producție ne-au arătat clar că prin inoculările făcute în faza de burduf se obține o sporire considerabilă a cantității de scleroți pe aceeași Suprafață semănată cu secară, față de inoculările efectuate în faza înspicat. Sporul de producție fiind mare, ideea inoculării secarei în faza de burduf constituie o reala contribuție adusă metodei de obținere' a' cornului secarei prin infecțiuni artificiale. ‘ ‘ 1 Avantajele inoculării secarei în faza de burduf sînt următoarele:' Conidiile din suspensia inoculată sînt apărate de influența usca-' ciunii în zilele cu insolăție puternică sân de spălare în zilele cu ploi abun- dente. : ■ . : - Printr-o singură inoculare se asigură cantitatea suficientă de conidii pentru a contamina întreg spicul. Organele florale inoculate în faza de burduf se infectează ușor; pe spic apare exsudatul zaharat înainte de înflorire, iar conidiile rezultate constituie o sursă bogată de cotnaminare pentru frații rămași în urmă în vegetație în momentul inoculării sau pentru spicele rămase neinfectate în urma inoculării. în vederea stabilirii celor mai potrivite ore din zi pentru inoculare la Stațiunea Măgurele (reg. Brașov) au fost executate, în anii 1956 și 1957, o serie de experiențe. Din rezultatele obținute reiese că cea mai po- trivită perioadă din zi pentru inoculări la această stațiune este între orele 10 și 12, spre deosebire de indicațiile altor autori (4),’ care arată că rezul- tatele cele mai bune se obțin în cazul în care inocularea se face în orele de dim neață sau seara. Această deosebire între rezultate se explică prin faptul că la Sta- țiunea Măgurele, în timpul inoculării între orele 10 și 12,-insolația n-a fost prea puternică, iar temperaturile au fost favorabile pentru menținerea umidității și germinarea conidiilor ciupercii. în general inocularea se poate executa la orice oră din zi, cu con- diția că insolația să nu fie prea puternică, iar temperatura sa nu fie prea 165 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. ridicată sau mult scăzută față de intervalul optim pentru germinația conidiilor ciupercii. Pentru a stabili dacă este suficient ca inocularea să se facă numai la o parte din plante, pe benzi de o anumită mărime alternînd cu benzi neinoculate, s-au făcut o serie de experiențe în această direcție. Re- ■ . zultatele acestor experiențe arată că, în toate cazurile producția cea mai mare de scleroți se obține prin inocularea tuturor plantelor de pe suprafața respectivă. De asemenea, faptul că faza de vegetație cea mai bună pentru inocularea secarei, a fost „faza burduf”, în care inoculum-ul ră- mîne acoperit, arată de la sine că trebuie să fie inoculate toate spi- cele de secară, pentru obținerea unei producții ridicate de scleroți. Prin acest mod de inoculare nu există o posibilitate imediată de transmitere ă infecțiunii de la o plantă la alta. d. Aparatura de inoculare După ce s-a ajuns la concluzia că simpla pulverizare cu suspensii de conidii a plantelor de secară nu este suficientă pentru producerea unei recolte ridicate de cornul seca- rei, W. Hecht (13), A. Stoll(30), M. Bdkdsy (2), (3) și alți cerce- tători (4) au imaginat și construit o serie de aparate manuale sau mo- tomecanizate de inoculare a secarei. Toate aceste aparate se bazează pe principiul introducerii pe cale me- Fig. 5. — Prototipul unui aparat manual de inoculare a secarei. canică, cu ajutorul acelor, a suspensiei de conidii în spiculețele secarei, în cercetările noastre am folosit trei prototipuri de aparate de ino- ' culare a secarei, acționate manual, cu ace tabulare sau ace pline. Rezultate satisfăcătoare au fost obținute cu ultimul prototip de aparat construit după indicațiile unora dintre noi. Acest aparat a rezultat tot din mo- dificările aduse primelor prototipuri. Aparatul este format dintr-un vermorel sau o pompă de stropit asemănătoare, care la capătul furtunului are adaptat un clește de inocu- culare (fig. 5). Cleștele de inoculare este alcătuit din două pîrghii, care la 19 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. 167 166 capete au două mici rezervoare prevăzute pe partea lor internă cu ace de seringă de 1 cm. Acele sînt apărate de blindaje perforate, confecționate din tablă de oțel subțire. Pe unul din brațele cleștelui este montat un dis- pozitiv care permite trimiterea unui jet de suspensie în rezervoarele prevă- zute cu ace, în momentul cînd între blindaje este prins spicul de secară. Prin apăsare pe brațul cleștelui are loc simultan înțeparea spicului și ino- cularea unei cantități de suspensie în spic. Cu acest aparat un om poate inocula aproximativ 10 m2 secară pe oră, folosind 11 suspensie de conidii; la hectar este nevoie de 1 0001 sus- pensie și 100 z.o. Inocularea manuală a secarei se poate face și cu un dispozitiv mai simplu (4), (5), (25), (26) format din două plăci de scîndură cu minere : una cu ace de mașină de cusut fixate cu vîrful în afară, la o densitate de 4 ace/cm2, iar cealaltă căptușită cu o bucată de pîslă (fig. 6). Pentru ino- cularea secarei, utilizînd acest dispozitiv (fig. 7), în timpul experimentă- rilor s-au folosit 70 z.o. la ha. Verificarea posibilităților de folosire a acestui dispozitiv în condiții de producție s-a făcut în anii 1958, 1959 și 1960, obținîndu-se rezultate satisfăcătoare (5), (25), (26) atît în ceea ce privește recolta de cornul secarei, cît mai ales cu privire la norma de timp necesară pentru inocularea unui ha de secară, care a scăzut la 35 z.o. Dacă pentru faza experimentală sau pentru micii producători proto- tipul descris sau plăcile de inoculare dau rezultate mulțumitoare, pentru marea producție este absolut necesară motomecanizarea pro- cedeului. e. Aplicarea în producție în anii 1958,1959 și 1960 s-a trecut la aplicarea în producție a metodei de producere a cornului secarei prin infecțiuni artificiale la diferite uhi- tăți GOSTAT sau la stațiuni experimentale ale Institutului de cercetări agronomice. Din datele tabelului nr. 4 reiese că metoda menționată a fost 'apli- cată cu succes pe suprafețe mari (peste 55 ha), obținîndu-se producții, în majoritatea cazurilor, de peste 150 kg scleroți la ha. Prin faptul că s-a inoculat secara cu aceeași proveniență de Claviceps purpurea, nu s-au înregistrat decît variații minime în conținutul de alcaloizi. Datele anilor de experimentare în producție, pe suprafețe mari, arată că cheltuielile necesare pentru prepararea mediilor, inocularea și recoltarea cornului secarei, amortizarea costului aparaturii și utilajului folosit sînt de 4 000—8 000 lei/ha. 168 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 20 21 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI ÎN R.P.R. 169 Tabelul nr. 4 : , Rezultatele aplicării pe supraiețo mari a metodei do producere a cornului secarei prin infecțiuni artificiale Gospodăria Anul Suprafața ha Producția kg/ha Conținut alcaloizi totali 0/ /o G.A.S. Mînăstirea (reg. București) 1958 5 ' 150 0,27-0,36 G.A.S. Hălchiu (reg. Brașov) 1958 5 90 *) 0,27-0,36 G.A.S.Rîșnov (reg. Brașov) 1958 2 41 *) 0,27-0,36 I.C.A.R. Măgurele (reg. Brașov) întovărășirea agricolă Brădiceni (reg. 1958 0,2 : 200 0,27-0,36 Oltenia) ' 1959 2,5 150 0,40-0,59 G.A.S. Zvoriștea (reg. Suceava) 1959 12,5 152 0,32-0,35 G.A.S. Zvoriștea (reg. Suceava) 1960 12,5. . 200 0,38 G.A.C. Dichiseni (reg. București) întovărășirea agricolă Brădiceni 1960 10 60 *) 0,26-0,32 (reg. Oltenia) 1960 7 120 0,26-0,32 *) în aceste cazuri producția de scleroți a fost scăzută datorită fie secetei din perioada formării scleroților, fie distrugerii culturii de secară de către grindină. CONCLUZII între anii 1950 și 1960 Institutul de cercetări agronomice în colabo- rare cu Institutul pentru controlul de stat al medicamentului și de cerce- tări farmaceutice au experimentat două metode de producere a cornului secarei, dintre care una a fost introdusă în producție. Pentru elaborarea metodelor de producere a cornului secarei s-au studiat aspectele biologice ale ciupercii Claviceps purpurea, găsindu-se următoarele : Scleroții ciupercii Claviceps purpurea se dezvoltă bine în regiunile cu climă umedă, cu precipitații atmosferice cuprinse între 400 și 800 mm pe an, cu primăveri răcoroase și cu treceri lente spre vară. Temperatura de păstrare a scleroților nu exercită o influență deo- sebită asupra germinației scleroților și nici asupra vitalității lor pentru a dezvolta pe mediu miceliu cu conidii. Scleroții mai yechi de 1 an au o capacitate redusă de formare a peri- teciilor cu asce și ascospori și, de asemenea, formează pe'mediu miceliu cu conidii mai puțin abundente. Numai scleroții semănați toamna, în in- tervalul septembrie-noiembrie și care rămîn în condiții’de temperatură scăzută timp îndelungat și la umiditate ridicată, produc peritecii cu as- cospori în proporție de 60—80%. Cu cît, în timpul păstrării, în sol se în- registrează mai multe zile cu temperaturi scăzute sub 0°, cu atît procentul de scleroți germinați este mai mare. Dezvoltarea stromelor poate începe cînd media temperaturilor din luna aprilie a fost de 4° și minimele nu mai scăzute de —2°. Normarea as- celor și maturarea ascosporilor se produc mai activ în cursul lunii măi, începînd de la 11° și devin optime la 18°. Lipsa prelungită de precipitații în- încetinește dezvoltarea stromelor. Scleroții germinează cel mai bine dacă sînt îngropați în sol la o adîncime de 1 —2 cm. Germinația scleroților poate avea loc și la o adîn- cime mai mare, dar în procent mai redus. O importanță deosebită pentru germinarea scleroților o au și condi- țiile de aerare a solului. Eliberarea ascosporilor se produce începînd de la o umiditate relativă a aerului de cel puțin160% și la temperaturi cuprinse' între 12 și 20°. în aceste condiții durata expulzării ascosporilor de la un sclerot este de 5—7 zile, iar de la o cultură de scleroți de 13—20 de zile. Mediile de cultură cele mai prielnice pentru dezvoltarea ciupercii Claviceps purpurea sînt cele care conțin hidrați de carbon în proporție de 5—10%. în cazul folosirii unei cantități mari de inoculum, ciuperca se cultivă pe mediu din cariopse de secară. . Temperatura optimă pentru dezvoltarea ciupercii pe mediu este de 21—24°. Scăderi trecătoare de temperatură pînă la 10° și lumina difuză nu inhibă dezvoltarea ciupercii. După 10—14 zile de la inoculare, pe hifele miceliene se formează conidii în număr mare. Cel mai ridicat procent de infecțiune și producțiile cele mai mari de cornul secarei s-au obținut atunci cînd în zilele inoculării și în cele urmă- toare, temperatura medie maximă a fost cuprinsă între 20 și 30° , tempe- ratura minimă între 6 și 12°, iar umiditatea relativă între 50 și 1'00%. în mod natural infecțiunea are loc după înflorit, însă înaintea fecun- dației. în mod artificial un procent mare de infecțiuni se poate obține prin inocularea secarei încă din momentul cînd se află în faza de burduf. Perioada de incubație care se încheie cu apariția exsudatului zaharat este de 8—11 zile. Scleroții își termină dezvoltarea la aproximativ 20 de zile de la producerea infecțiunii. în anii cu umiditate scăzută pentru dez- voltarea secarei, dimensiunile scleroților rămîn reduse. Metoda de producere a cornului secarei prin infecțiuni naturale se folosește de principiul sporirii materialului de inoculai’e și producerii infecțiunii cu ascospori pe 4 specii de graminee perene. S-a constatat că ceh mai puternic și mai constant se infectează Alopecurus pratensis L., Bromus erectus Huds., Dactylis glomerata L. și Festuca pratensis L. Cantitatea cea mai mare de scleroți se obține de pe parcelele de secară semănată în epocile I și a Il-a, intercalate cu benzi de graminee perene. Producția a variat, în anii de experimentare, între 7,5 și 32,7 kg scleroți la ha. Conținutul scleroților în alcaloizi totali, exprimați în tartrat de ergotamină, a fost de 0,05— 0,2%. Deși cheltuielile necesare pentru aplicarea metodei de producere a cornului secarei prin infecțiuni naturale sînt minime, nu se recomandă folosirea ei decît în cazuri izolate. Pentru producerea cornului secarei prin infecțiuni artificiale se poate folosi suspensia de conidii obținute din culturi ,pe medii nutritive pornind de la scleroți sau pe cariopse’ de secară pornind de la conidii. Se indică în lucrare cantitatea de suspensie necesară pentru inocularea unui hectar de secară. , Folosindu-se la inoculare trei proveniențe de scleroți cu un conținut inițial de alcaloizi totali de 0,134—0,23%, s-au obținut producții de cornul 170 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 22 23 PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. 171 secarei al căror conținut de alcaloizi totali a variat între 0,143 și 0,411%, ceea ce reprezintă de peste 8 ori conținutul în alcaloizi prevăzut de standard. La inoculările experimentale s-a folosit un aparat de mînă alcătuit dintr-un clește de inoculare și un corp de pompă. Mai comod pentru inocularea secarei pe suprafețe mari s-a dovedit un dispozitv mai simplu, format din două plăci de inoculare. Secara semănată în epoca I (toamna) se pretează cel mai bine pentru producerea cornului secarei, întrucît condițiile climatice din timpul inocu- lării și zilele următoare sînt optime pentru infecțiune și pentru dezvoltarea scleroților. Ca o contribuție originală adusă acestei metode este faptul dovedit că faza de burduf a secarei este cea mai prielnică pentru infec- țiune ; deci infecțiunea poate avea loc din faza de burduf pînă la fecun- dație. Pe parcele experimentale s-au putut obține pînă la 570 kg scleroți la ha. Prin aplicarea în producție a acestei metode între anii 1958 și 1960 pe o suprafață de peste 55 ha, s-au obținut în medie 150 kg scleroți la ha. Ținînd seama atît de producția ridicată de scleroți obținută la ha, cît și de conținutul mare de alcaloizi, producerea cornului secarei prin infec- țiuni artificiale apare deosebit de rentabilă. MGCJIE^OBAHHH HO BblPAIIțHBAHHK) GHOPblHbH B PHP PE3IOME PaSoTa coRepîKiiT htoto ncojiegoBaHim no HanpaBJiennoMy BBipa- muBaHino CnopBIHBH, npoBORHBmnxcH c 1950 r. no 1960 r. HayuHO-HCcneRo- BaTemscKMM arponoMunecRUM MHCTHTyTOM b coTpyRHHuecTBe c Tocygap- CTBGHHBIM UHCTKTyTOM HO KOHTpOJIIO MCRHKaMeHTOB M $apMaițeBTH’ieCKIIX HcojiegoBamiii. WcntiTbJBaJiHCB RBa mstorb nanpaBJienHoro nonyuenuH cnopMHtn: a) nyTCM ecTecTBennoro sapanțennn n 6) nyTGM MCKyccTBenHoro 3apa- sKeHHH. B paSoTe rjih KantRoro na 9thx mgtorob yKaaMBaioTCH rnaBHBie ajieMenTBi, na kotophx ocnoBBiBaeTCH TexHinta ux npHMeneHHH, a Tanate n McnojiBaoBaHHoe c aToft qejihio oGopyROBanne. Hphborhtch TaKnte pe- ayjiBTaTBi, Racaiomnecn nx a$$eKTHBHOCTH, c yKaaanneM KonnuecTBa n KanecTBa CRjieponnă, nojiyueHHBix KaK b ohbithbix paOoTax, TaK ii B npOHSBORCTBCHHBIX yCJIOBUHX. Jțnn paspaSoTKH 3thx mgtorob HanpaBjiennoro nojiynenMH cno- pBiHBM, nsyqajiiicb b JiaOopaTopnBix ycjioBnnx u b none pasjinHHBie cto- Pohbi Ononorun KaK rpuSa Claviceps purpurea (Fr.) Tul., TaK n paga MHorojieTHnx snaKOBBix TpaB. H3 U3JIO 5K6HHBIX B paSoTB RaHHBIX CJiegyeT, RTO MOTOR HCKyCCTBeH- Horo sapajKennn HBjmeTCH naiiSonee noRxoRHmnM b TexHHuecKOM n 3K0H0MMHeCK0M 0TH0HIGHMH RJIH HanpaBJieHHOrO nOJiyneHUH CnopBIHBH, Rasan BBicoKyio npoRyKijmo (150—570 Kr/ra) CKjiepopMiî, c Gojibiumm coRepiKaHMeM ajiivanoHROB (0,2—0,5% oSirmx ajiKajiouROB, BBipaîKeH- hbix b TapTpaTe sproTaMiina). OEtACHERME PHCyHKOB Puc. 1.— KyjiBTypM rpn6a Claviceps purpurea (Fr.) Tul. na nnTaTeitBHoii cpeRe, noJiyaeHHoft na nacTeîi cKjiepoițnft. Puc. 2. — KyjibTypM rpnOa Claviceps purpurea (Fr.)Tul. na ’sepHOBKax pnoi rjih nojiyHennH sapagnoro MaTepnajia b fîonbînnx KOJinuecTBax. Pnc. 3. — OSpaaoBanne caxapncȚoro SKcynaTa n cKJiepoițnH na pani na ontiT- iioii CTaminn Marypene (SpainoBCKoîi o6ji.) b 1957 roRy. Pnc. 4.—Kojioc prun c CKjiepoițMHMii rpnfîa Claviceps purpurea (Fr.) Tul., nonyaeH- hlix nyTeM ncKyccTBenuoro aapaHîennH. Pnc. 5.—IIpoTOTMii pynnoro annapaTa rjih aapaMtenaH pasn. Pnc. 6. —- npncnocoGjienne, cocTOHnțee na RByx nnacTnnoK rjih npnBnBKH rpnSa, npnontsyeMoe rjih pafioT no nonyHeiinio cnopuiiMi na KpynnHx nnomaRHx. Pnc. 7. — PaannnHBie <țaati TexHnitn aapaațenuH patn. RECHERCHES SUR LA PRODUCTION DE L’ERGOT DE SEIGLE DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE I bEslimE Get article expose les rEsultats obtenus. au cours des recherches ef- fectudes entre 1950 et 1960, par l’Institut de Recherches Agronomiques, en collaboration avec l’Institut pour le Controle de l’Etat sur les Mddicaments et de Recherches Pharmaceutiques, et entreprises en vue de la production dirigee de l’ergot de seigle. Les auteurs ont essayâ deux mdthodes de production dirigde de l’ergot de seigle : a) par infection naturelle; b) par infection artificielle. Ils indiquent, pour chacpne deces mdthodes, les principaux elements sur lesquels leur technique d’application est fondee, ainsi que l’outillage employd ă ces fins. Ils exposent bgalement les resultats, qui temoignent de l’efficacitd de chacune de ces mdthodes, mention dtant faite de la quan- tite et de la qualitc des scldrotes obtenus, tant au cours des travaux expdrimentaux que dans les conditions de la production. । Pour l’dlaboration de ces methodes de production dirigee de l’ergot de seigle, les auteurs ont egalement etudid de nombreux aspects biologi- ques du champignon Claviceps purpurea (Fr.) Tul. — dans les conditions du laboratoire et en plein champ — ainsi que de quelques graminâes pdrennes. \ II ressort des donnees present^es dans cet article que la m^thodO des infectionș artificielles est celle qui se prete le mieux ă la production dirigee de l’ergot de seigle, tant au point de vue technique qu’au point de PRODUCEREA CORNULUI SECAREI IN R.P.R. 173 172 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 24 vue economique, etant donne que son application a permis d’obtenir d’im- portantes productions de scldrotes (150 â 570 kg ă l’hectare) riches en alcaloîdes (0,2—0,5% alcaloides totaux, exprim^s en tartrate d’ergota- mine). EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — Cultures de Claviceps purpurea (Fr.) Tul. sur milieu nutritif, obtenues ă partir de portions de sclerotes. Fig. 2. — Cultures de Claviceps purpurea (Fr.) Tul. sui- caryopses de selgle, en vue de la prdparation du materiei d’inoculation en quantite. Fig. 3. — Formation de 1’exsudat sucre et des sclerotes, sur le seigle, ă la Station expe- rimentale de Măgurele (reg. de Brașov), en 1957. Fig. 4.— Epi de seigle ă sclerotes de Claviceps purpurea (Fr.) Tul., obtenus par infection artificielle. Fig. 5. —■ Prototype d’un appareil manuel d’inoculation du seigle. Fig. 6. — Dispositif forme de deux plaques d’inoculation, utilisc dans les travaux necessaires ă la production de l’ergot de seigle sur des superficies etendues. Fig. 7. — Differentes phases de la technique d’inoculation dii seigle. BIBLIOGRAFIE 1. ATANASOEE D., Ergot of grairis and grasses, Stenciled and distributed by the Office of Cereai Ivestigations, Bureau of Plant Industry, United States Department of Agri- culture, 1920, 126. 2. BEkEsyM., Ober praklische Multerkornkulturversuche, Zentralbl. f. Bakt.,' 1938,99,321. 3. — Ober die technischen und agrotechnischen Fragen der Mutterkornkultur, Die Phar- mazie, 1956, 11, 339—350. 4. Elazek Z., BREJCHA V., KYBAL T., Nejdl V. a. PULCHART M., Pestovâni nâmele (Claviceps purpurea Tul.), Stătni Zemedelskd nakladatelstvi, Praga, 1953. 5. BOJOR O., DRAGOMIRESCU - MANUCHIAN MARIA, PESTRITU ILEANA, GEORGESCU elena, BECERESCU D„ PUSCASU A. și Dimitrov Gh., Noi considerații asupra problemei cornului de secară obținut în R.P.R. (Date asupra producției experimentale: de corii de secară obținută la G.A.S. „Alexandru Sahia”, din corn. Mănăstirea, r. Oltenița în anul 1958), Farmacia, 1959, VII, <3, 217 —225 ; 1960, VIII, 1, 90. 6. BROWN A. M., Ergot of cereals and grasses, Abs. in Proc. Ganad. Phytopath. Soc., 1947, 15, 15 (Ref. RAM, 1948, XXVII, 7, 314). 7. DE Tempe J., Alkaloidvorming door Claviceps purpurea (Fr.) Tul. in saprophytische cultuur, Thesis, Univ. Amsterdam, 1945, 84 (Ref. RAM, 1946, XXV, 5, 210—211), 8. ENGELKE G., Neue Reobachtungen iiber die Vegetationsformen des Mutterkornpilzes (CI. purpurea Tul.), Jahresb. Naturhist. Ges. Hannover., 1902, 50—54, 70 — 72. 9. FALCK K., Ober die Luftinfektion des Mutterkorns (Claviceps purpurea Tul.) und die Ver- breitung pflanzlicher Infektionskrankheiien durch Temperaturstromungen, Zeitsclir. Forst-und Jagdw., 1910, 43, 202. 10. Golenia A. i PAWELBZYkE., Hodowla sporyszu (Claviceps purpurea Tul.), Farm. Polska, 1954, 5, 122. 11. Ghoger D., Zur Zuchtung des Mutterkorns, Die Pharmazie, 1957, 2, 176. 12. Hecht W., Zur Frage des feldmăssigen Anbaues von Mutterkorn, Pharm. Act. Helvet., 1944, 19, 112. 13. — Ertrăge und Gehaltschivankungen bei Claviceps purpurea, Die Pharmazie, 1951, 6. 14. Hecke L., Die Kultur des Mutterkorns, Schweiz. Apoth. Ztg., 1921, 50,277 ; 1922, 60,43. 15. Henson L., The production of apothecia of Sclerotinia sclerotiorum und S. trifoliorum in culture, Phytopath., 1940, XXX, 10, 869-873 (Ref. RAM, 1941, XX, 2, 76). 16. Jaretzki K., Alkaloidgehall und Wirksamkeit saprophytischer Mutterkornkulturen, Die ■ ( Pharmazie, 1935, 273, 348 (Arch. Pharm., Beri., 1935, CCLXXIIT, 6, 348-357). 17. KREBS J., Untersuchungen liber den Pilz des Mutterkorns (Claviceps purpurea Tul.), Ber. \ schweiz. bot. Ges., 1936, XIV, 71 — 165. 18. Kreitmair H. u. KUSSNEr W., Ober den Alkaloidgehall von Claviceps purpurea bei Kultivierung auf kiinstlichem Năhrboden, Biochem. Zeitschr., 1931, CCXXXIX, 1 — 3, 189-192 (Ref. RAM, 1932, XL, 1, 38-39). 19. Lewis W. R., The field inoculation of rye ivith Claviceps purpurea, Phytopath., 1945, 35, 5, 353. 20. MOTHES K. u. SILBER A., Ober den naturlichen Befall der Roggenfelder durch Mut- terkorn, Die Pharmazie, 1952, 7, 310—313. , 21. MOTHES K., WEYGAND F., GbOger D. u. GRISEBACHH., Ontersuchungen zur Biosynthese der Mutlerkorn-alkaloide, Zeitschrift Naturforschung, 1958, 13 B, 1, 41—44. 22. MOHLE E., Vom Mutterkorn, Akad. Verlagsgesellschaft Geest und Portig, Leipzig, 1953. ,23. RĂDULESCU E., Producerea cornului secarei pentru comerțul de droguri, Agricultura nouă, 1939, 10—12. 24. Săvulescu Alice și BOJOR o., Contribuțiuni la biologia ciupercii Claviceps purpurea Tul., Anal. I.C.A.R., Seria nouă, 1952-1953, XXII, 3, 597-604. 25. SĂVULESCU ALICE, BOJOR O., BECERESCU D., ȘTEFĂNESCU A., COICIU EVDOOHIA, PUSCASU A. șl VASILIU RODICA, Producerea cornului de secară prin infecțiuni artificiale, Știința în sprijinul producției. Recomandări pentru producție în cultura plan- telor de cîmp, Ed. agro-silvică, București, 1960, 19 — 23. 26. — Metoda producerii cornului secarei prin infecțiuni artificiale, Metode agroteh- nice pentru sporirea ^producției agricole în sud-estul Transilvaniei, Ed. Acad. R.P.R., București, 1960, 191 — 193. 27. SUH K. S. a. YONGKEN IR. W. H., The effects of cerlain organic and inorganic nitrogen feedings on groivth and alcaloid biosynlhesis in Claviceps (ergot) mycelium, J, of the American Pharmaceutical Association, 1951, XL, 9, 434. 28. STĂGER R., Vorlăufige Mitleilung iiber Impfversuche mit Gramineen beivohnenden, Cla- viceps-Arten, Botan. Centralbl., 1900, 83, 145. 29. — Infektionsversuche mit uberwinterten Claviceps-Conidien, Mycol. Centralbl., 1912, 1, 198-201. 30. STOLL A. u. Brack A., Zu feldmăssigen Arten von Mutterkorn, Pharmaceutica Acta Helvetiae, 1944, 19, 118. 31. BJIAHHMHPCKMR G. B., PeozpacfiwiecKoe pacnpocmpaHeHue u a ohm epedoHomoeo sHaneHun cnopw.Hbu na poice e CCCP, ConeTOK. Bot., 1939, 5, 77-87— 32. Westerdijk J., On the cultivation of fungi in pure culture, Antonie van Leeuwenhoek J. Microbiol. Serol., (Jubilee Volume Albert J. Kluyver), 1947, XII, 223 — 231 (Ref. RAM, 1947, XXVI, 11, 498-499). CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. DE . TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU Comunicare prezentată de ST. pEterfi, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședinfa din 17 februarie 1961 I. INTRODUCERE Cercetările algologice din țara noastră, asupra algelor de apă dulce și marină, au cunoscut în ultima vreme o dezvoltare tot mai intensă, cuprinzînd variatele încrîngături ale acestui mare grup natural de plante. Majoritatea acestor cercetări se referă îndeosebi la formele microfite dulcicole. în cadrul Laboratorului de sistematica plantelor de la Universi- tatea ,,C. I. Parhon” din București, ne-am propus studiul monografic al > characeelor din R.P.R., în general puțin cercetate la noi. Aceste alge macrofite, cu organizare superioară, prezintă nu numai o importanță teoretică, sistematică și filogenetică, dar și o importanță practică prin influența pe care pot s-o aibă în dinamica bazinelor hidrografice în care ■ se dezvoltă. Lucrarea de față reprezintă o primă contribuție din tema propusă, în care sînt prezentate date floristice însoțite de unele considerații geo- grafice, ecologice și fitocenologice. Lucrări speciale asupra characeelor din țara noastră sînt relativ puține. Astfel P. Schur (40) și N. Pilarszky (8), (9), (10) aduc contribuții pentru Transilvania, Șt. P 61 e r f i (28) pentru Dobrogea și Transilvania. Din Muntenia și Moldova aflăm în lucrările publicate de E m. Teo- dore seu (48), (49) un număr destul de mare de specii și forme. Date floristice asupra characeelor de la noi se află și în lucrările publicate de: P. Schur (38), (39), (41), (42), V. Borbâs (3), M. Puss 3 — c. 1773 176 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 177 (12), (13), J. Schaarschmidt (37), C. F. Nyman (25), L. Si-? montai (43), G. Moesz (24), M. Pallis (27), I. T. Tarnav-' schi (35), (36), A. Bor os (4), Șt. Pdterfi (29), V. Enă-; ce a nu (7) și nu lipsesc nici din unele lucrări de geobotanică: E.t Țopa (52) și I. Todor (50), (51). i în Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R. de l. T. Tar-f navschi și M. Olt ea nu (47) sînt adunate în cea mai mare parte f din bibliografie și datele referitoare la characeele din țară pînă la aparițiai II. Reg. București, r. 23 August, Cernica; r. Răcari, Snagov; r. Cîmpina, Voila; Grădina botanică București (5 unități sistematice). III. Reg. Argeș, r. Rm.-Vîlcea, Olănești; r. Curtea-de-Argeș, Corbi (2 unități sistematice). IV. Reg. Brașov, r. Sf. Gheorghe, Hărman (1 unitate siste- matică). . , - . „ . Toate aceste stațiuni, pentru speciile respective, sînt noi pentru acestei lucrări (1956, 1958). _ tara noastră. ’ z Dintre characee au fost editate în Flora Romaniae Exsiccata nu-; * jucrarea Matâriaux pour la flore algologique de la Roumanie (49), mai 4 specii (la două dintre acestea determinarea s-a făcut pina la forme) Teodorescu dă Chara connivens Salzmann din comuna Ciu- Chara ceratophylla Wallroth (Centuriae XV - XVI — nr. 1401) recol-| perceT1j (r. Calafat, reg. Oltenia), localitate apropiată de cea de unde a • fost recoltat materialul nostru. tată de A1. Borza și determinată de Șt. P d t e r f i (35). Chara fragilis Desvaux (Centuriae XV-XVI—nr. 1402) recoltată de Șt. P6terfi și E. Pop, determinată de Ș/t. Pdterfi (35). Chara crinita Wallrothf. longispina Migula (Centuriae XVII-XVIII — nr. 1602) recoltată de I. T.Tarnavschi și E. Țopa, determi- nată de I. T. Tarnavschi (36). Chara hispida L. f. macrantha A. Braun (Centuriae XVII-XVIII — nr. 1603) recoltată de I. T. Tarnavschi și E. Țopa, determinată de I. T. Tarnavschi (36). METODA DE LUCRU Materialul recoltat de noi este păstrat atît fixat în formol, cît și ca material de ierbar. La determinarea materialului au fost analizate totalitatea caracterelor organelor vegetative și reproducătoare ale talului, ceea ce ne-a permis încadrarea acestuia la unitățile sistematice respective. Numai la două de- terminări s-au folosit doar caracterele aparatului vegetativ, concludente, și anume la Nitellopsis stelligera Hy (bulbilii caracteristici) și Chara fra- gilis Desvaux (corticarea, triplostihă a tulpiniței, corticarea ramurilor, vîrful ramurilor, frunzișoare). Ca material de comparare s-au folosit următoarele colecții exsiccate din Ierbarul Institutului botanic din București: C. Baenitz, Her- barium europaeum; R a b e n h o r s t, s t e d t, L. I. F. S c h u 11 z, Herbarium normale; Braun. Stitzenb., Characeae exsiccatae-, O. Nord- Wahlstedt, Characeae Suecicae ș.a STAȚIUNILE CERCETATE Materialul prezentat în contribuția de față, a fost colectat din ur- mătoarele regiuni, care în ordinea numerică a unităților sistematice sînt: I. Reg. Oltenia, r. Calafat, corn. Desa : bălți din lunca Du- nării (7 unități sistematice). PARTEA SISTEMATICĂ Lista speciilor de Characeae cu subunitățile lor, dih contribuția de față, după W. Migula (1897) și H. Prin t’z (1927), este următoarea: ;Fam. Characeae L. CI. Richard , Subfam. Nitelleae A. Braun 1. Nitella Agardh Sect. Anarthrodaciylae Groves et Bullock-Welster Homoeophyllae Mucronatae Nitella gracilis (Smith) Agardh Formae genuinae : f. brevifolia A. Braun 2. Tolypella (A. Br.) v. Leonhardi Tolypella intricata (Trentep.) v. Leonhardi , Subfam. Chareae A. Braun 3. Nitellopsis Hy ( = Tolypellopsis Migula.) Nitellopsis stelligera Hy (Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula)1) 4. Chara Vaillant Setâ.Haplostephanae A. Braun Chara coronata Ziz Sect. Diplostephanae A. Braun Perfectae A. Braun Diplostichae A. Braun Aulacanthae A. Braun Chara gymnophylla A. Braun Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula Chara foetida A. Braun 11 r) în characeele prelucrate de H. B e g e r în Syllabus (2) specia Nitellopsis stelligera este trecută ca Nitellopsis obtusa. 178 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 4, 179 Chara foetida A. Braun Subinermis : f. macroptila Migula Chara foetida A. Braun Subhispida : f. longispina Migula ; Triplostichae A. Braun Chara fragifera Durieu : Chara connivens Salzmann Chara tenuispina A. Braun ! Chara fragilis Desvaux Chara fragilis Desvaux Formae mikroptilae Migula : f. normalis Migula în lucrarea de față sînt date din subfamilia Nitelleae două unități; sistematice aparținînd genurilor Aitella Agardh și Tolypella (A. Br.) v. Leonf hardi cu cîte o specie, iar din subfamilia Chareae 13 unități sistematice,? dintre care una aparținînd genului Aitellopsis Hy și 12 genului ChaM Vaillant. 1 Reprezentanții genului Chara Vaillant se încadrează după cum ur| mează : o unitate sistematică dintre Haplostephanae A. Braun și 11 dintre JDiplostephanae A. Braun. Materialul din ultima grupă aparține în întrej gime categoriei Perfectaseși anume 6 unități sistematice (din 4 specii); fac parte dintre Diplostichae, iar 5 unități sistematice (din 4 specii) dintr^ Triplostichae. | în general materialul de Characsae prezentat în această contribuție se încadrează în 10 specii și 5 forme (sistematice) ale unora dintre speciil Unitățile sistematice noi pentru flora algologică a țării sînt: । Chara fragifera Durieu Chara tenuispina A. Braun ) Nitslla gracilis (Smith) Agardh f. brevifolia A. Brâu® Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula | Chara foetida A. Braun f. longispina Migula | Dintre speciile rare, descrise în lucrare, se pot cita : Chara tsnuii spina A. Braun, Ch. fragifera Durieu, Ch. connivens Salzmann și lopsis stelligera Hy ( — Tolypsllopsis stelligera (Bauer) Migula). | Specii frecvent întîlnite sînt: Chara coronata Ziz, Ch. gymnophylb " A. Braun, Ch. foetida A. Braun, Ch. fragilis Desvaux. , Identificarea materialului pînă la subunitățile diferitelor speci mari, după bibliografia consultată (6), (8), (10), (15), (22), (33), nu mai co respunde principiilor actuale. Unele varietăți și mulțimea formelor consi derate de W. Migula (22) ca subunități sistematice, aflate numai ( singură dată, nu reprezintă decît ecctipuri, hidromorfoze. Dificultatea încadrării materialului analizat la diferitele varietăți forme se datorește totodată lipsei bibliografiei recente de specialitate a iconografiei etc. Considerăm de asemenea că analizarea atentă a mate rialului, în raport cu datele ecologice ale biotopurilor în care se dezvoltă duc la stabilirea valorii caracterelor sistematice pentru definirea sul' unităților speciilor. Fig. 1. — Nitellopsis stelligera Hy (Tolypellopsis stelligera Fig. 2. - Chara gymnophylla A. Braun f. sufimunda Migula, (Bauer) Migula), Snagov, 2.X.1959 (fotoTr. I. Ștefur ea c). Corbi, 5.VIII.1959 (foto I. T u r c u). 180 TRAIAN I. ȘTEFUREAC șl VENERA ȚECULESCU DESCRIEREA MATERIALULUI Nitella gracilis (Smith) Agardh f. brevifolia A. Braun (Pi- i) ■ 7 6 Tulpinița înaltă de 8—9 cm, diametrul 0,4 mm, cu 6—7 ramuri în/ verticil, de 2 ori (mai rar de 3 ori) divizate (pl. I, fig. 3). Segmentul ter-[ minai bicelular (foarte rar tricelular), ultima celulă caracteristică speciei[ (pl. I, fig. 4). , [ Anteridii în medie 235 p diametru. Oogon 348/265 p, 8 spire (pl. IA fig. 6). Zigot în medie 250/220 p, 6 spire. Membrana zigotului cu papile.? Marginea spiralelor slab exprimată (pl. I, fig. 7). Fig. 5 PLANȘA I: Nitella gracilis (Smith) Agardh f. brevifolia A. Braun. Fig. 3. — Ram 2 — 3 divizat, cu anteridii și oogoane(18 x). Fig. 4. — Partea terminală a unui ram (50 X). - Coroniila (300 x). Fig. 6. — Oogon (50 X). Fig. 7. — Fragment din marginea unei spire (300 X). CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 181 Stațiunea : șanț mlăștinos în marginea Bălții Mari, comuna Desa (r. Calafat, reg. Oltenia). Leg. 28.VII.1957, V. Țeculescu. Tolypella intricata (Trentep.) v. Leonhardi Material tipic, concordă întrutotul cu diagnoza (41). Stațiunea : lacul secat din, Grădina botanică, București. Leg. 28.III, 5.IV. 1960, Tr. I. Ștefureac et V. Țeculescu (44). Nitellopsis stelligera Hy (Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula) (pi. n) L Exemplare mari circa 1 m înălțime (fig. 1), grosimea tulpiniței circa | 0,75 mm, cu 6 ramuri în verticil (pl. II, fig- 8), 2 - 3 - articulate, la noduri, E cu 1, 2 frunzișoare (pl. II, fig. 111—13), sterile. Prezența bulbililor caracte- ristici frecvent cu 6 \ raze, dimen- siunea : 4—4,75 mm (pl. II, fig. 9 și 10). Stațiunea : în largul lacului Snagov (r. Răcari, reg. București), j Leg. 1-2.X.1959, Tr. I. ; Ștefureac et V. Țeculescu. L Chara coronata Ziz (Pl. HI și IV) încadrarea la forma brewfolia s-a făcut atît după dimensiunile ra- murilor, segmentul terminal frecvent bicelular, cît și după considerații ecologice. a) înălțimea tulpiniței 15 cm, grosimea 0,5 mm, cu 8 ramuri în ! verticil (pl. III, fig. 16), de obicei 4 - articulate, cu 2 — 3 celule ter- minale (pl. III, fig. 17—20).Frun- i zișoarele 1 /2 din lungimea oogonu- lui sau depășindu-1 foarte puțin (pl. IV, fig. 22). Anteridii și oogoane cîte unul z sau două la noduri (pl. IV, fig. 21 Iși 22), în general de dimensiuni mai mici ca la specia tipică : oogo- nul în medie 737/390 p, 10 spire. PLANȘA II: Nitellopsis stelligera Hy (Toly- pellopsis stelligera (Bauer) Migula). / Fig, 8. — Fragment de tulpinița cu verticil de ramuri (redus la jumătate). Fig. 9- — Bulbili (redus la jumătate). Fig. 10. — Bulbili (4 x) după W. Migula. Fig 11. — Ram cu frunzișoară (redus la ju- mătate)' Fig. 12 — 13. — Ramuri cu frunzișoare (1 x). Fig. 14; — Partea terminală a unei frunzișoare (10. X). Fig- 15- — Partea terminală a unui ram (10 X’). Coronula —înălțimea în medie 147 p, lățimea la bază în medie 187 p, lățimea în vîrf în medie 147 p - nu este evident mai lata m partea su- perioară cala specia tipică. Zigot în medie 414/270 p, 8 spire. 182 9 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 183 PLANȘA III: Chara coronata Ziz. Fig. 16. — Regiune nodală cu verticil de ramuri — Partea terminală a ramurilor (50 X). și celule stipulare (22 X). Fig. 17-20. PLANȘA IV: Chara coronata Ziz. Fig- 21. — Regiune nodală a unui ram cu frunzișoare și oogon (50 X). Fig. 22. — Idem cu două oogoane (50 X). Fig. 23—24. — Coronule (material de la Cernica) (50 x). Materialul are în general caracterele speciei, cu unele particularități ale f. tenuior A. Braun, și anume dimensiunile în general mai mici, gro- simea tulpiniței etc. ' Această specie nu poate fi încadrată cu exclusivitate la f. tenuior, deoarece tulpinița este numai puțin ramificată, iar ramurile sînt mai scurte ; decît la forma tipică. i Stațiunea : Balta Topile, comuna Desa (r. Calafat, reg. Oltenia). ! Leg. 27.VII.1957, V. Ț e c u 1 e s c u. i b) Material cu 3 oogoane, coronula caracteristică, mai lată în partea i superioară : înălțimea 167 p, lățimea bazei 194 p, lățimea spre vîrf 248 p ‘ (pl. IV, fig. 23 și 24). Stațiunea : lacul Cernica (pădurea de frasin), marginea lacului spre i cimitir (r. 23 August, reg. București). Leg. 20. IX. 1946, Tr. I. Ștefureac; 12.X.1953, Tr. I. Ște- ~ — ' ------- Ureche1). fureac et V. Țeculescu, 25.X.1955, c) Internodiile caracteristic umflate. Stațiunea : Balta Mare, comuna Desa Leg. 28.VII.1957, V. Țeculescu. (r. Calafat, reg. Oltenia). Chara gymnophylla A. (Pl. V, fig. 25-29) Braun Tufe de 10—15 cm înălțime, ramificate de la bază. Corticarea tulpi- ■ niței regulată (pl. V, fig. 25), seriile mediane și intercalare la fel de dezvol- : tate (pl. V, fig. 29). Ramuri complet necorticate. Stațiunea : mlaștina turboasă Hărman (r. Sf. Gheorghe, reg. Brașov). Leg. 20.VII.1958, Tr. I. Ștefureac. Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula (Pl. V, fig. 30-35) înălțimea pînă la 10 cm, verticilele de ramuri la partea terminală sînt foarte’ dese, dînd aspectul unor gheme. Ramuri cu un singur segment, corticat, 1 (rar 2) articole fertile. Frunzișoarele puternic dezvoltate, de- pășind în lungime cu mult oogoanele (pl. V, fig. 30 și 31). Anteridii în medie 340 p diametru. . \ Stațiunea : mlaștina cu Typha latifolia L. (fig. 2) comuna Corbi (r. Curteâ-de-Argeș, reg. Argeș). Leg. 5.VIII.1959, I. Tur cu. 1) Această specie este menționată de la Cernica și în lucrarea cercului științific studen- țesc de Sistematica plantelor, 1955. 181 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 185 Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula (Pl. VI) înălțimea 15 cm, ramuri cu 2, mai rar 3 segmente corticate, fertile ; primul segment necorticat de asemenea fertil (pl. VI, fig. 40 a și &). Seg- PLANȘA V; Chara gymnophylla A. Braun (fig. 25 — 29). Fig. 25. — Fragment de tulpinița cu celule corticale și celule stipulare (50 X). Fig. 26. — Ram cu frunzișoare și oogon (50 X). Fig. 27 — 28. — Celule terminale ale ramurilor (50 X). Fig. 29. — Secțiune transversală parțială prin tulpinița (50 X). Chara gymnophylla A: Braun f. submunda Migula (fig. 30 — 35). Fig- 30. — Ram cu frunzișoare și oogon (10 X). Fig. 31. — Ram cu frunzișoare, anteridie și oogon (18 x). Fig. 32. — Celule stipulare (50 X); Fig. 33. — Partea terminală a unui ram (10 X). Fig. 34. — Celulă terminală a unui ram (28 x). Fig- 35- — Coronula (50 X). PLANȘA VI: Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula, Fig. 36. — Regiune nodală cu ramuri și celule stipulare (50X). Fig- 37. — Fragment de tulpiniță cu celule corticale și celule aciculare (50 X). Fig. 38. — Secțiune transversală parțială prin tulpiniță (50 X). Fig- 39. - Ram cu frunzișoare anteridie și oogon (50 x). Fig- 40 a și b. — Ram cu primul segment necorticat fertil (10 X). Fig. 41. — Coronula (50 X). mentul terminal 3 - celular (pl. VI, fig. 40 b). Frunzișoarele ventrale puțin mai lungi decît oogoanele (pl. VI, fig- 39).- _ . ’ Stațiunea: Balta Uturin, comuna Desa (r. Calafat, reg. Oltenia). Leg. 28.VII.1957, V. Țeculescu. 186 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 187 PLANȘA VII: Chara foetida A. Braun f. longispina Migula (fig. 42—46). Fig. 42. — Fragment de tulpiniță cu celule corticale și celule aciculare (14 X). Fig. 43. — Secțiune transversală prin tulpiniță (25 X). ' Fig. 44. — Ram cu frunzișpare și oogon (25 x). Fig- 45. — Ram cu frunzișoare, anteridie, oogon tînăr și matur (25 X). Fig. 46. — Coronula (25 X). \ , Chara foetida A. Braun f. macroptila Migula (fig. 47 — 51). Fig. 47. — Fragment de tulpiniță cu celule corticale și celule nodale (14 x). Fig. 48. — Regiune nodală cu ramuri și celule stipulare (25 X). Fig. 49. — Secțiune transversală parțială prin tulpiniță (25 X). Fig. 50 a și b. — Ram cu segmentele necorticate sterile (50 X). pig. 51. — Oogon (25 X). Chara foetida A. Braun Material tipic. Stațiunea: Balta Mare, comuna Deșa (r. Calafat, reg. Oltenia). Leg. 28.VII.1957, V. Ț e c u 1 e s c u. Chara foetida A. Braun (Subhispida) f. longispina Migula (Pl. VII, fig. 42-46) înălțimea talului pînă la 25—30 cm. Celulele aci- culare foarte dezvoltate, de aceeași lungime cu diame- trul tulpinii sau chiar mai lungi (pl. VII, fig. 42),. Co- roana de stipulare bine dez- , voltată, cu celule mai mici decît jumătate din lungimea celulelor aciculare. Frunzi- șoarele de pe partea dor- sală foarte mici, cele ven- trale depășesc oogonul (pl. VII, fig. 44). Oogonul în medie 563/410 [x (pl. VII, fig. 44 și 45). Stațiunea : malul rîu- lui Doftaha, Voila (r. Cîm- pina, reg. Ploiești). Leg. 15.VII.1958, L. Lung u. Chara foetida A. Braun (Subinermis) f. macroptila Migula (Pl. VII, fig. 47—51) Stațiunea : malul rî- ,ului Olănești (r. Rm.-Vîl- cea, reg. Argeș). Leg. 25.VIII.1957, V. Țe cule seu. Chara fragifera Durieu (Pl. VIII) înălțimea circa 15 — 20 cm. Corticarea triplo- stihă (pl. VIII, fig- 53 și 54). PLANȘA VIII: Chara fragifera Durieu. pjg, 52. — Regiune nodală cu ramuri și celule stipulare (50 x). pig, 53 — 54. — Secțiune transversală prin tulpiniță (50 X). pig. 55.-56. — Porțiuni terminale ale ramurilor (50 X). pig. 57. — Fragment de ram din regiunea nodului cu frunzișoară și anteridie (50 X). pig. 58. — Fragment de ram din regiunea nodului cu frunzișoare și oogon (50 X ). pig; 59. - Bulbii (50 X). ' TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 14 Celulele stipulare slab dezvoltate (pl. VIII, fig. 52). Ramurile cîte 7 în verticil cu 8—9 segmente corticate. Segmentul terminal 1 - celular (pl. VIII, fig. 55 și 56), 3— 4 noduri fertile. Frunzișoarele de pe ramurile plantei foarte slab dezvoltate (pl. VIII, fig. 57). Cele de pe ramurile plantei $ mai scurte decît lungimea oogonului (pl. VIII, fig- 58). , Anteridii în medie 500 jx diametru. Oogonul are în medie 900/400 jx. Zigot medie 520/275 jx. Prezența bulbililor caracteristici (pl. VIII, fig. 59). Stațiunea : Balta Purcelul, comuna Desa (r. Calafat, reg. Oltenia). Leg. 27.VII.1957, V. Țeculescu. Chara connivcns Salzmann (Pl. IX) înălțimea circa 15 cm. Coroana stipulară slab dezvoltată, celulele inferioare ascunse de cele superioare (pl. VIII, fig. 60). Planta Ramuri cîte 7 în verticil, puternic arcuite. Internodiile corticate de obicei 6, mai rar 4. Segmentele necorticate două, mai rar unu (pl. IX, fig. 63—65). Dezvoltarea frunzișoarelor foarte redusă (pl. IX, fig. 68). Anteridii la 3—4 articole ale ramului, 550 jx dia- metru. Planta Ș. Ramuri cîte 7 în verticil, mai depărtate de tulpină, cu 5 —6 internodii corticate; necorticate două (rar una). Lungimea pri- mului articol poate fi egală cu 1/2 din articolul imediat următor, aproximativ de aceeași lungime sau chiar puțin mai lung. Noduri fer- tile 3—4. Frunzișoare 3 sau 5 (pl. IX, fig. 66 și 67). Cele mediane mai scurte decît cele laterale (pl. IX, fig- 66) sau cele laterale mai scurte decît cele 3 mediane (pl. IX, fig. 67). Oogonul medie 780/388 jx (planșa IX, fig. 70). Zigotul medie 530/242 jx, 12 coaste (planșa IX, fig- 72). Caracterele care nu corespund speciei tipice sînt : dimensiunile anțe- ridiilor și oogoanelor (mai mici la materialul analizat). Dimensiunile acestora sînt corespunzătoare var. pygmea A. Braun, însă încadrarea sigură la această varietate nu este posibilă din lipsa descrierii complete, a celorlalte caractere din diagnoză (22), (23). De asemenea, în ceea ce privește mărimea, materialul corespunde cu f. minor Migula, la care însă., nu sînt date caractere precise ale organelor de reproducere. Stațiunea : Balta Gheșii, comuna Desa, (r. Calafat, reg. Oltenia). Leg. 28.VII.1957, V. Țeculescu. PLANȘA IX: Chara connivens Salzmann. fjg. 60. — Regiune nodală cu verticil de ramuri și celule stipulare (25 x). fig. 61. — Fragment de tulpinița cu celule croticale (25 x). Fig. 62. — Secțiune transversală prin tulpiniță (25 X). Fig. 63. — Ram cu partea sa terminală (14 x). Fig- 64—65. — Porțiuni terminale ale ramurilor (25x). Fig. 66-67. - Frag- mente de ramuri cu frunzișoare (25 X). Fig. 68. — Fragment de ram cu regiunea nodală și anteridie (25 x). Fig. 69. - Fragment de ram cu frunzișoare și oogon Hnăr (25 X). Fig. 70. - Fragment de ram cu frunzișoare și oogon matur (25 X). Fig 71 -Coronula (25 x). Fig. 72. - Zigot (12 x) după W. Migula (16). 190 ȚRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 17 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 191 Chara tenuispina A. Braun (Pl. X) înălțimea circa 50 cm. Corticarea triplostihă (pl. X, fig-_76 Celulele stipulare superioare și inferioare ± egale, nu ating lungimea celu- lelor aciculare (pl. X, fig. 73) sau a frunzișoarelor. Ramurile de circa PLANȘA X: Chara tenuispina A. Braun. Fig. 73. — Fragmente de tulpiniță cu celule corticale și celule aciculare (18 X). Fig. 74. — Ram cu verticile de frunzișoare (8x). Fig. 75. — Partea terminală a unui ram cu verticil de frunzișoare (18 X). Fig. 76. — 78. — Secțiuni transversale prin tulpiniță (43 X). ■pig 79. _ Fragment’de ram cu verticil și frunzișoare, oogon și anteridie (18 X). Fig. 80. — Coronula (50 X). 2 cm cîte 8—9 în verticil, 5 - 7 - articulate: Ultimul și penultimul articol necorticate. Prunzișoarele bine dezvoltate, cele ventrale de două ori mai lungi decît oogonul și chiar mai lungi (pl. X, fig. 79). Cele dorsale bine dezvoltate, cam 1/2 din lungimea celor ventrale. Ba articolele necorticate mai puțin dezvoltate (pl. X, fig. 74 și 75). Anteridii în medie 415—469 p diametru. Oogonul 884—1082 p/ 536—603 p, cu 12 coaste (pl. X, fig- 79). Zigotul 670—696 p/ medie — .402 p, cu 11. coaste. Se deosebește de specia tipică prin dimensiunile în general mai mari. Stațiunea : lacul Snagov (r. Răcari, reg. București). Leg’. 1—2. X.1959, Tr. I. Ștefureac et. V. Țeculescu. Chara fragilis Desvaux Materialul prezintă caracterele speciei tipice. Stațiunea : loc mlăștinos, marginea lacului Snagov. Leg. 1—2.X.1959, Tr. I. Ștefureac et V. Țeculescu. Chara fragilis Desvaux f. normalis Migula Materialul analizat se încadrează întru totul caracterelor speciei și acestei forme. ! Stațiunea: Balta Grindul Oprii, comuna Desa (r. Calafat, reg. Ol- tenia). ■ Leg. 28.VII.1957, V. Țeculescu. CONSIDERAȚII ECOLOGICE ȘI GEOGRAFICE Materialul analizat a fost recoltat din variate categorii de bazine, situate la altitudini de 50 — 600 m s.m. , 1. Bălți din lunca Dunării: a) din largul bălților : Chara connivens Salzmann; b) din marginile mlăștinoase ale acestora : Nitella gracilis (Smith) ; Ăgardh f. brevifolia A. Braun. Ambele comuna Desa (r. Calafat, reg. Oltenia). 2. Lacuri din Cîmpia Romînă : a) din mijlocul lacurilor : Nitellopsis stelligera Hy, Chara tenuispina A. Braun — lacul Snagov (r. Răcari, reg. București); b) din marginea lacurilor : Chara coronata Ziz — lacul Cernica (r. Brănești, reg. București), Chara fragilis Desvaux — lacul Snagov (r. Răcari, reg. București). 3. Mlaștini din regiunea de deal: Chara gymnophylla A. Braun f. ; submunda Migula — Corbi (r. Curtea-de-Argeș, reg. Argeș). 4. Bălți pe malul rîurilor din regiunea de deal: Chara foetida A. ; Braun (Subinermis) f. macroptila Migula — Olănești (r. Rm.-Vîlcea, reg. ; Argeș), Chara foetida N. Braun (Subhispida) f. longispina Migula — Voila (r. Cîmpina, reg. Ploiești). 5. Mlaștini turboase : Chara gymnophylla A. Braun — Hărman, / (r. Sf. Gheorghe, reg. Brașov). ' . Din observațiile făcute în aceste bazine se constată că în stațiunile : în care speciile de Chara se află în cantități mici (ca număr de indivizi) 4 — c. 1773 192 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 193 18'. — / 19 plantele acvatice superioare sînt abundent reprezentate, caracteristice^^ connivens Salzmann (Grindul acestor biotopuri. i în stațiunea cu Chara coronata Ziz, comuna Desa (r. Calafat, reg,: Oltenia), abundența plantelor superioare natante și submerse, ca : Sal-, vinia natans (A). AII., Ceratophyllum submersum L., Myriophyllum spica- tum L., Sparganium erectum L., Alisma Plantago-aquatica L., Butomus- unele microfite libere și epifite _ umbellatus L., Sagittariasagittifolia L., Stratiotes aloides B., Phragmites * Astfel cercetar^a materialului provenit din probele recoltate Oprii — Desa). în majoritatea stațiunilor cercetate, a fost aflată numai cîte o sin- gură specie, fie cu dezvoltare în masă, fie în cantitate mică. în unele stațiuni cu Characeae, din probele recoltate s-au analizat communis Trin., Typha latifolia L., Nymphaea alba L. (date în ordinea; frecvenței), nu a permis — datorită ocupării locului cu vegetație de cor-; mofite — dezvoltarea acestei specii de Chara decît numai în mică măsură. £ Un raport asemănător am putut constata în stațiunea cu Chara, fragilis Desvaux de la Grindul Oprii, comuna Desa (r. Calafat), în care o mare dezvoltare o are Ceratophyllum submersum L. ' în biotppurile din care s-a recoltat material din lacul Snagov, an fost notate mai frecvent în marginea pajiștilor cu Nitellopsis stelligera Hy, următoarele cormofite : Ceratophyllum demersum L., Hippuris vul- garis L., Potamogeton natans L., P. lucens L., Myriophyllum spicatum L.J Utricularia sp., Lemna trisulca L., L. minor L., Nymphaea alba L., Wolf\ din lacul Snagov, în octombrie 1959, se constată o predominare a diato- meelor cu următoarele genuri, frecvent întîlnite : Bpithemia, Navicula Achnantes, Cymbella, Gomphonema, Synedra, Fragilaria, Bunotia. Destul de rare sînt unele Chlorophyceae și Conjugatae, ca : Scenedesmus, Coe- lastrum, Pediastrum, Cosmarium, Pleurotaenium și mai rare cîteva Cyano- phyceae: Merismopedia, Oscillatoria. Din probele recoltate în iulie (23—27) 1957, din Bălțile Dunării de lingă comuna Desa (r. Calafat), rezultă dimpotrivă o predominare ă chlo- rophyceelor și cyanophyceelor, fiind identificate genuri ca : Pediastrum, Scenedesnus, Ulotria), Cladophora, Oscillatoria, Spirulina ș.a. Prezența în bazinele hidrografice a anumitor specii de Characeae este determinată în afară de factorii geografici și geologici și de cei fizici și chimici ai apei, ca de exemplu : temperatura apei, conținutul în carbo- fia arrhiza (L.) Wimmer. J în unele bazine cu ape întinse ± adînci, ca de exemplu în lacul j Âați de calciu, NaCl, de pH, ca și de amplitudinea acestora pentru varia- Snagov, unele Characeae, ca Nitellopsis stelligera Hy, au o dezvoltare în: țeȚe specii de Characeae. masă, formînd la adîncimi de 2—3 m pajiști întinse, alcătuite exclusiv dini; Astfel s-a notat, în unele bazine din care s-a recoltat materialul această specie. Astfel, Nitellopsis stelligera Hy, ca specie tipică regiunilor' anaiizat de noi, următoarele valori ale pH-ului : de cîmpie îndeosebi, și în alte locuri asemănătoare Chara tenuispina A.b în mlaștina de la Hărman pH =5,5 — 6,0 pentru Chara gymnophyl- Braun acoperă, în creștere compactă, fundul mîlos al lacului pe suprafețe^' ta a. Braun. de zeci de m2. r în lacul Snagov pH =5,0—5,5 pentru Nitellopsis stelligera Hy, O dezvoltare oarecum abundentă s-a mai observat la specia Toly-^ 5,5—6,0 pentru Chara tenuispina A. Braun. pella intricata (Trentep.) v. Leonhardi, din Grădina botanică București,। Lacul secat din Grădina botanică, București pH =5,5 — 6,0 pentru și Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula, de la Corbi — Curtea-^ Tolypella intricata (Trentep.) v. Leonhardi. de-Argeș. s în cercetările viitoare se va acorda o mai mare importanță analizei în general, în locul și condițiile în care se dezvoltă masiv unele Cha-ț acestor factori. raceae, plantele superioare sînt slab reprezentate în asociații sau lipsesc^ Din datele publicate de V. N. Abraș o v (1), reiese că acest grup cu totul. ; de alge macrofite prezintă importanță mare pentru bazinele piscicole în în analizele făcute asupra speciei Chara coronata Ziz s-a observat călcare se dezvoltă. aceasta crește în ape mici, suportă uscăciune mai mare fără a dispărea dini Prin faptul că characeele perene fotosintetizează și sub gheață, îm- locul de dezvoltare (Cernica). I bunătățesc și în decursul iernii regimul de oxigen al lacului. în cercetările de teren au fost întîlnite anumite Characeae asociatei Un exemplu îl constituie la noi Nitellopsis stelligera Hy de pe o bună cu unele briofite, ca de exemplu : j parte a fundului lacului Snagov, ca și din Delta Dunării. Această algă ă Chara fragilis Desvaux cu Fontinalis antipyretica Hedwig — la| și intrat în atenția hidrobiologilor noștri. în apele curgătoare și lacurile cu scurgere se preconizează, în unele SnagOV. P JJUl imvuju.v OU pXCWUU-ZiUtliZJUly iix u jucau Chara gymnophylla A. Braun cu Gratoneuron commulatum (Hedwig^țări (1), chiar plantarea rațională a unor Characeae pentru crearea de Both — la Hărman. «4—4„+..i„4 „——4x------------------------ în unele stațiuni, mai ales din bălțile nu prea adînci, se întîlnesc? _, _____ ______________________ asociate mai multe specii de Characeae, ca de exemplu : Nitella gracilisț pentru dezvoltarea embrionilor de pești este azi infirmată (1). (Smith) Agardh f. brevifolia A. Braun, specie exclusiv de cîmpie împreunai Țara noastră, caracterizată geografic la sud prin depresiunea largă a cu Chara foetida A. Braun și Ch. coronata Ziz (Balta Mare — Desa); Charaț cursului inferior al Dunării cu numeroase bălți și întinsa deltă, ca și în connivens Salzmann cu Ch. coronata Ziz (Balta Gheșii — Desa); Chardl general printr-un întreg sistem hidrografic bogat în rîuri, variate categorii locuri de adăpostire, hrănire și dezvoltare a puietului anumitor specii de pești. Părerea că substanțele secretate de unele Characeae ar fi otrăvitoare 194 TRAIAN I.' ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 20 21 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 195 de lacuri și litoral, adăpostește desigur în aceste condiții de viață și nume| roase Characeae puțin cercetate la noi, date însă ca posibile pentru terii toriul nostru și de către unii specialiști monografi străini ca W. Migula? (16) ș.a., în capitolele privind probleme de ecologie și răspîndire geograf fică a acestora. J Studiul characeelor, ca și al vegetației acvatice, în general interj sează nu numai din punct de vedere teoretic botanic, dar rezultatele cei| cotărilor asupra florei și vegetației algelor micro- și macrofite se încadrează tot mai mult și la noi în problemele mari de hidrobiologie și economi^ piscicolă. y K H3yHEHHK) XAPOBblX boaopocjieh (CHARALES) B PHP Ta6Aui^a I: Nitella gracilis (Smith) Agardh f. brevifolia A. Braun. 'Pnc. 3. — 2—3 t pasjțejibHBifi jihct c aHTepnRMHMii m ooronnnMH (18x). Pnc. 4.— Konen uncia (50 x). Pnc. 5. — KopoHna (ooronnn) (300 x), Pnc. 6. — Ooronniî (50 x ). ' Pnc. 7. — HacTb Kpan BHTita (300 x). TaâMtța II: Nitellopsis stelligera Hy [Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula], Pnc. 8. — HacTb ctcCnih c jincTOBoii MyroBKoii (yMeubiueHO nanoJioBMHy). Pmc. 9.—• KnySenbKM (yMeHbineuo nanoJioBMHy). Pnc. 10.—■ KjiyOentKn (4x) no Mnryjia. Pnc. 11. — JIhct c jimctohkom (yMeHbmeHo HariOJiOBHiiy). Pnc. 12—13.—■ JlncTbH c jincTOHKaMH (b HaTypanbHyio Bennuniiy). Puc. 14.— KcneunaH uacTb Pmc. 15. —■ KoHeunaH nacTb JIHCTOMKa (10 X ). nncTa (lOx). PE3IOME Ta6jiuya III: Chara coronata Ziz. PaSoTa nBJineTcn nepstiM niaroM aBTOpoB no cocTaBaiennio Monoj rpațmu XapoBHX PHP. | Bcero onncaHM 15 CHCTeMaTnuecKMX egHnnii;, mb KOTopmx 2 npii|. naHJieîKaT nogceMeîîcTBy Nitelleae : Nitella gracilis (Smith) Agardh. i! brevifolia A. Braun, Tolypella intricata (Trentep.) v. Leonhardi, a 1| noHceMencTBy Chareae : Nitellopsis stelligera Hy, Chara coronata Ziz, Ch| gymnophylla A. Braun c țopMaMii submunda Migula n pulchella Migula! Ch. foetida A. Braun c $opMaMM macroptila Migula n longispina Migula! Ch. fragifera Durieu, Ch. connivens Salzmann, Ch. tenuispina A. Braun! Ch. fragilis Desvaux M ie cooâpaîKeHMH reorpaț»HaecKoro|A. aKOJiorn'iecKoro n țmTOuenoJiorH'iecKoro nopHgKa OTHOCMTejitHO mm CTOoSHTaHHH, T^e 6mji coSpan h HCCJiegbBan yKaaaHHHtt Bbirne MaTepHaJiI Bmgcto c tom jțaeTCH Taunte n bobmoîkho noJiHuft SnSjinorpaM. hockhm ynaBaTejib no XapoBtiM PHP. I Pnc. 16.—IIpnyaJioBaH uacTb c. jihctoboK MyTOBKoft n npmincTMKaMn (22 x). Pnc. 17 —20.—■ KcneunaH nacTb jiHCTbeB (50x). TaGautța IV: Chara coronata Ziz. Pnc. 21. — TIpnyajioBaH uacTB jincia c jiHCTOHKaMM m ooronneM (50x). Pnc. 22. —■ To Hte, c 2 ooronnHMM (50x). Pnc. 23 —24.—KopoHKH (MaTepnan, coOpaHHbiii b HepHMKe) (50x). JlnCT C JIHCTOHKaMH m ooroHHeM (50 x). Pmc. 27 —-28. — BepxymeqHBie kjictkm jimctbcb (50x). Pnc. 29. — HacTM’îHBift nonepenHbiiî cpes nepea cTeOejib (50 X ). Chara gymnophylla Braun f. submunda Migula (pnc. 30—35). Pnc. 30.—• JIhct c nncTOHKaMH m ooroHHeM (10x). -JIhct c nncTonnaMM, aHTepnjțneM n ooronnem (18 x). -IIpMJincTHnKH (50X). -KoHeHHaH nacTb jincTa (10x). Phc. 31. Phc. 32, Phc. 33. Pnc. 34. — BepxymeHHaH KJieTKa jmcTa (lOx). Pnc. 35.— KopoHna (50x). OBTflCHEHHE PMCVHKOB Ta6jiui{a VI: Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula. Puc. i. .—. Nittellopsis stelligera Hy [Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula], Cuaroi 2.X.1959 r. ($oto Tp. W. IIlTețypHK). Phc. 2.—Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula, Kop6b, 5.VIII. 1959 I ((poTO H, Typny). Phc. 36.—Vaeii c jihctbhmh n npnnncTHnKaMH (50x). Pnc. 37.—■ HacTb ctcOjih c nopoii h înnnaMH (50x). Pnc. 38. — HacTniHbift nonepeHHbiii cpes nepes cTeOejib (50x). Pnc. 39.-—JIhct c jiHOTOHKaMH, aHTepHflueM n ooroHHeM (50x). TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 196 Phc. 40 a h b\ KopoHKa (50x). (40 x). PhC. 41.- JIhct .c nepBHN $epTnnbHMM ne noKpuȚUM itopoii cerMeHTOii li ■ I Taâjiutța VII: Chara fOetida A. Braun f. longișpina Migula (pnc. 42—46), e Phc. 42. —.Hâ^Tb ctcOjih c Kopoă h nntnaMH (14x). , 1 ; Phc. 43. — nonepeTOkiit cpea nepea CTeOejib (25x). I Phc. 44. — JIhct c iiHCTQHKaMH h ooroHHCM (25x). a Phc. 45.— JIhct c jiHCTOHKaMH, aHTepHjțHCM h apejiHM h mojioumm ooroHHn» (25x>: . . ; . | ' Phc. 46. — KopoHKa (25x) Chara foetida A. Braun f. maeroptila Migula(pH« 47—51)^ ' ' . . U / . j ... . ; ' j . Phc. 47. — BacTb CTe6nH c Kopofi h. yanpBbiMH KneTKăMH (14x). J Phc/48.—IIpHyaJioBaH nacTb c jiHCTbHMH h npnjiHCTHKaMH (25 x). | r Pnc. 49. — BâcTHMHbiiî nonepc’nn.ift cpca nepea CTcSeab (25x). j Phc. 50 a h b. — JIhct co CTepHnbHMMH hc nokpHTMMH Kopoii cerMeHTawl (5x), \ '1 . Phc. 51, — OoroHHft (25x). A ] ^TaGm^a IX: Chara connivens Salzmann. / Ța6jiuya X: Chara tenuispina A. Braun. & Phc. 63. Puc. 64 / Ta6jiuya VIII: Chara fragiferg Durieu. j Phc. 52.—Vacii c jihctbhmh Bt npHJiHCTHHKaMH (50x). ; 1 Puc. 53—54. —nonepcuiMli cpea ncpeis cToOejib (50x). . : 1 Phc. 55—56.— OKOHAaHHH hhctbcb (50.x). 1 Puc. 57.—IIpHya.’ionan uacTi, ancra c JiHCTOHKaMH h aiiTepirnHCM (50 x: Phc. 58.—IIpMyanoBaH HacTB mcia c MHCTOHKaMH h ooroHHeM(50x). I Phc. 59. — KjiyOciieK (50x). * . . ■ j Phc. 60. — Vacii c MyTOBkoii jincTbeB h lipHUHCTHHKaMH (25x) Phc. 61. — xIacTb c.TeSiiH c Kopoft'(25x). • Ph&. 62.nonepeHHMă cpea nepea CTeOejib (25x). ~ — JIhct c ero KoncuHoîi nacibio (14x). —65.—OKOHHâHHH JIHCTbCB (25x). —67. — xIaCTH JIH.CTbCB C JIHCTOHKai^H (25 x).. Phc. 66. — „ .— Phc. 68, .—PlacTb jincTa C npnyajțbBoft Ha’cTbKj h aHTepunneM (25x). Phc. 69. — Hacu, jihctu c jiHCTO'iKaMH h mohoRwm ooronneM (25 x ). Phc. 70. — Bacii, nncia c .'incio'ii:aMM H'apejibiM ooroniiCM (?5x). , Puc. 71. —r KopQHka (25x). \ . M î r Phc. 72. — Shfot (12x) ho Muryna (22). 7 ' Phc. Pnc. Phc. Phc. Phc. (18x). Phc. 73. —HacȚț cțcOjih c Kopoii h miinaMH (18x). .a 74. — JhlCT C MyTOBKOil jihctohkob (8x). | 75. — OKOHuaHHe jiHCTa c MyTOBKofl^JiHCTbeB (18x). | 76.—78.—IIonepe»iHMe cpeaH uepea'6Te6ejib J43x). , | 79. — HacTi. nncTa c MyTOBKoit, jiHCTOHKaMH, oorOHneM h aHTepHRițî 80,— Koponna (50x). , ’f ' ' j ' CONTRIBUȚH LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. , ZUSAMMENFASSUNG d «fel II: Nitellopsis stelligera Hy (Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula). , ild 1® (dhifș ©fi zViWSTX 8 । îi \afel I: Nitella gracilis (Smith) Așardh i. brevifolia A. Braun. - ld 3. — Blatt zu 2—3 geteilt, mit Antheridien und Sporenknâspchen (18 x) (ld' 4. — Blattspitze (50 X); ' (0b, fi., niiUw w ERKLĂRUNG DER BILDER ild'fl. — Nitellopsis stelligera Hy (Tolypellopsis stelligera (Bauer) Migula) Snagov, 2. Foto Tr. I, Ștefureac ild 2. — Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula Corbi, 5.VIII.1959. Foto I. Turcii 8. — Teii des Stengels1 mit Blătțerquirl (1/2) ild ,9. — Sternchen (1/2);. Sterrichen (X 4) nach W. Migula; 2: ■197; î-.BEITRĂGE ZUR KENNTNIS DER CHARAOEEN AUS DER RUMĂNISOHEN VOLKSREPDBLIK ^ie Abhandlung bildet einen ersten Beitrag im Rahmen einer mo- "ischen Bearbeitung der Characeen aus' der Rumânischen Volks- ik. - v ' u' / ' - ‘‘ 3^ werden im ganzen 15 systematische Einheiten aufgezâhlt und B;aus der Unterfam, Nițelleae: Nitella gracilis (Smith) Agardh yblia A. Braun, Tolypella intricata (Trentep.) v. Leonhardi und 13 . J|Unterfam. Chareae: Nitellopsis stelligera Hy, Chara coronata Ziz, wMphylla A. Braun und «Re Form submunda Migula, ^}la Migula, Ch. foetida A, Braun und die Formen maeroptila ,Mir vngispina Migula, Ch. fragifera Durieu, Oh. connivens Salzmann, vuispina A. Braun, Ch. fragilis Desvaux und die Form normț&lis fur die algologische Flora Rumănienș sind zu verinerken: ^^^ffggifera Durieu, Ch. tenuispina N Braun, Nitella gracilis (Smith) h? f. .brevifolia. f A. Braun, Ch. gymnophylla A. Braun f. pulchella Vf),Ch. foetida A. Braun t. Ipngispina Migula. 3s werden gleichfalls auch einige geographische, okologische und ^hnologische Betrachtungen hinsichtlich der Standorte aus welchen ^araceen-Material gesammelt und analyșiert wurde gebracht. pigleich wurde ein, soweit moglich vollstândiges Literaturver- Tis^.betreffend , die ACWaceen.. . der ^Rumânischen Volkșrepublik zu- gestellt. . //. // a/x . ■' 5. — Kronchcn (300 X ); - 6.— Sporenknâspchen (50 X); ild 7. — Lameile der Kerhstreifen (300 x) 198 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și VENERA ȚECULESCU 24 25 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. Bild 11. — Blatt mit Blâttchen (1/2); Bild 12 — 13. — Blătter mit Blâttchen (1 x ); Bild 14. — Blăttchenende (10 x ); Bild 15. — Blattende (10 X ). Tafel III: Chara coronata Ziz. Bild 16, — Stengelknoten mit Blătterquirl und Stipularzellen (22 X ); Bild 17 — 20. — Blattspitzen (50 X ); Chara foetida A. Braun f. macroptila Migula (Bild 47 — 51). Bild 47. - Stengelberindung und Knotenzellen (14 x ); Bild 48. - Stengelknoten mit Blăttern und Stipularzellen (25 x ) Bild 49. - Teii des Stengelquerschnitts (25 x ); Bild 50 a, b. — Unberindete, sterile Blattglieder (5 x ); Bild 51. - Sporenknospchen (25 x ). Tafel VIII: Chara fragifera Durieu. Tafel IV : Chara coronata Ziz. Bild 21. — Blattknoten mit Blâttchen und Sporenknospchen (50 X ); Bild 22. — Idem mit zwei Sporenknospchen (50 X ); Bild 23—24. — Kronchen (Material aus Cernica) (50 X ). Bild 52. — Stengelknoten mit Blattern und Stipularzellen (50 x ); Bild 53 — 54. — Stengelquerschnitt (50 X ); Bild 55 — 56. — Blattendglieder (50 x ); Bild 57. — Blattknoten mit Blâttchen und Antheridie (50 X ); Bild 58. — Blattknoten mit Blâttchen und Sporenknospchen (50 x ); Bild 59. — Bulbillen (50 x ). Tafel V : Chara gymnophylla A. Braun (Bild 23—29). Tafel IX: Chara connioens Salzmann. Bild 25. — Stengelberindung mit Stipularzellen (50 X ); Bild 26. — Blatt mit Blâttchen und Sporenknospchen (50 X ); Bild 27—28. — Zellen der Blattspitzen (50 X ); Bild 29. — Teii des Stengelquerschnitts (50 X ). Chara gymnophylla A. Braun f. submunda Migula (Bild 30 — 35). Bild 30. — Blatt mit Blâttchen und Sporenknospchen (10 X ); Bild 31. — Blatt mit Blâttchen, Antheridie und Sporenknospchen (18 x ); Bild 32. — Stipularzellen (50 x ); Bild 33. - Blattende (10 X ); Bild 34. — Blattendzelle (28 X ); Bild 35. — Kronchen (50 X ). Tafel VI: Chara gymnophylla A. Braun f. pulchella Migula. Bild 36. — Stengelknoten mit Blattern und Stipularzellen (50 X ); Bild 37. — Stengelberindung und Stacheln (50 X ); Bild 38. — Teii des Stengelquerschnitts (50 X ); Bild 39. — Blatt mit Blâttchen, Antheridie und Sporenknospchen (50 X ); Bild 40 a, b. — Unberindetes, fertiles Blattglied (10 X ); Bild 41. — Kronchen (50 x ). Tafel VII: Chara foetida A. Braun f. longispina Migula (Bild 42—46). Bild 42. — Stengelberindung und Stacheln (14 x ); Bild 43. — Stengelquerschnitt (25 X ); Bild 44. — Blatt mit Blâttchen und Sporenknospchen (25 X ); Bild 45. — Blatt mit Blâttchen, Antheridie, jungem und reifem Sporenknospchen (25 X Bild 46. — Kronchen (25 x ). Bild 60. — Stengelknoten mit Blătterquirl und Stipularzellen (25 x ); Bild 61. — Stengelberindung (25 x ); Bild 62. — Stengelquerschnitt (25 X ); Bild 63. — Blattende (14 x ); Bild 64—65. — Blattendglieder (25 x ); Bild 66—67. — Blattknoten mit Blâttchen (25 x ); Bild 68. — Blattknoten mit Antheridie (25 x ) ; Bild 69. — Blattfragment mit Blâttchen und jungem Sporenknospchen (25 x ); Bild 70. — Blattfragment mit Blâttchen und reifem Sporenknospchen (25 x ) • Bild 71. - Kronchen (25 x ); ; ' ’ ’ Bild 72. — Kern (12 x ) nach W. Migula [16], Tafel X : Chara tenuispina A. Braun. Bild 73. — Stengelberindung und Stacheln (18 x ); Bild 74. — Blatt mit Blăttchenquirl (8 x ); Bild 75. — Blattendglied mit Blăttchenquirl (18 x ); Bild 76 — 78. — Stengelquerschnitte (43 x ); Bild 79. — Blattknoten mit Blăttchenquirl, Sporenknospchen und Antheridie (18 x ); Bild 80. — Kronchen (50 X ). BIBLIOGRAFIE 1. ABP030B B. H., O SHanenuu sapocjieu xapoeux eodopoejieu(Charales) b okushu bsep, BoTaHMnecKHii jKypnaji, 1959, XLIV, 5. 2. BEGER H., Charophyta, in ENGLER A., Syllabus der Pflanzenfamilien, Berlin, 1954, ed. a 12-a, 1. 3. BORBĂS V., Symbolae ad Pteridographiam et Characeas Hungariae praecipue Banatus, Ver- handlungen Zoologisch-Botanische Gesellschaft in Wien, 1857, XXV. 4. BOROS A., Magyarorszăgi hboizek felsdbrendu nbvinyzete, Budapesta, 1937. 5. BBUNNTHALer Jos., Protococcales, in Pascher A., Siisswasser-Flora, Jena, 1915, 5. 6. Clavaud A., Note sur les organes hypogees des Characbes, Bull. de la Soc. Botanique de France, 1863, X. 200 TRAIAN I. ȘTEFUREAC șl VENERA ȚECULESCU CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CHARACEELOR DIN R.P.R. 201 7. Enâceanu V., Contribuțiuni la studiai hidrobiologic-piscicol al regiunii Malifa — Merhe$ (Lopatna) (Delta Dunării), B.I.P., 1953, XII, 2. fi 8. FilarszkyN., ACharafdUk (Characeae L. CI. Richard) kulănos tekintettel a Magyarorszăg^ fajokra, Budapesta, 1893. f 9. — De Characeis Transsilvaniae, Folia Cryptog., 1935, II, 1. | 10. — A Charafilik Monogrăfiăjanak Kiserlete, Budapesta, 1941. ) 11. , * . Flora R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., București, 1952-1960, I-VII. 12. FUSS M.> Flora Transsilvaniae excursoria, Sibiu, 1866. | 13. — Systematische Aufzăhlung der in Siebenbiirgen angegebenen Kryptogamen, Archio des Vereins îiir siebenbiirgische Landeskunde — Neue Folge, 1877, XIV. B 14. Geitler L., Cyanophyceae, in PASCHER A., Siissivasser-Flora, Jena, 1925, 12. K 15. roniiEPBAX M. M., CucmeMamwiecKuă cnucoK xapoebix eodopocjieă, o6HapyMceâh him e npedejiax CCCP no 1935 e. enjuanumejibuo, b Cnopoeue pacrnenusS MocKBa-JIeHHHrpajț, 1950, 5. g 16. ronJlEPBAX M.M., KOCHHCKAH E.K. h IIOJIHHCKHM B.H., CunesejieHbie eodopoj cjiu, b Onpedejiumejiu npecHoeodmix eodopocjieă CCCP, MockBa, 1953, 17. GROVES H.a. GROVES J., On Chara obtusa Desv., a species new to Britain, J. of Botanyl January, 1881. S 18. HEEringW., VlotRICHALES, in PASCHER A., Susswasser-Flora, Jena, 1914, 6. | 19. HUSTEDT FR., Bacillariophyta (Diatomeae), in PASCHER A., Siissivasser-Flora, Jena, 1930,® ed. a 2-a, 10. 'i 20. KriegerW., Die Desmidiaceen,in'BABESROiRe,'S, Kryptogamen-Flora,Leipzig, 1937, partea I,| 21. Lindau-MELCHIOR, Die Algen, in Kryptogamen-Flora, Berlin, 1930, 4, partea a 2-a. | 22. MIGULA W., Die Characeen Deatschlands, Oesterreichs und der Schweiz, in RabenhoBst, Kryp& togamen-Flora, Leipzig, 1897, V, ed. a Il-a. | 23. — Charophyta, in PASCHER A., Siissivasser-Flora, jena, 1925, 11. |> 24. MOESZ G., Brassă âllovizeinek mikroskopikus niivenizete, Brașov, 1902. ,| 25. NYMAN C.F., Conspectus florae europaeae, Suppl. I, Orebro — Sueciae, 1883 — 1884. I 26. OltmannS FR., Morphologie und Biologie der Algen, Jena, 1922, I. I 27. Pallis M., The structure and history of Plav, The J. ofthe Linnean Society Botany, 1916,| XLIII. 28. PATEREI Șt., Characeae din flora Romtniei, Bul. Grăd. bot, și al Muz. bot. Cluj, 1936, XV,| 29. — A Gyalni-havasok nihăny Staurastrumărol, M.F., 1943, I, 3. g 30. PETKOFF St., Contribution suppUmentaire aux Charac^es de Bulgarie, CnHcaHHe sa AKajțeMnH Ha HayKHT, Co$hh, 1934, LI. | 31. — Ripartition topographique des Characies en Bulgarie, Comptes rendus du IV«| Congrăs des găographes et des ethnographes slaves, Sofia, 1936. 32. POBK M., Eesti NCV măndvetiklaimed (Charophyta), Tartu, 1954. 33. PRINTZ H., Charophyta, in ENGLER A., Die naturlichen Pflanzenfamilien, Leipzig, 1927, ed > a 2-a, 3. 34. PRODAN L, Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc tn Romtnia, Cluj, 1939 ' ed. a 2-a. 35. , * , Sohedae ad „Floram Romaniae Exsiceatam”, Centuriae XV—XVI, Bul. Grăd, bot. și al Muz. bot. Cluj, 1937, XVI. 36 , * , Schedae aâ „Floram Romaniae Exsiceatam”, Centuriae XVII-XVIII, Bul, Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1938, XVIII. ' 37. SCHAARSCHMIDT J., Algae, in Kanitz, Plantas Romaniae hucusque cognitas, Claudiopolis, > 1879-1881. 38. SCHUR F., Beitrăge zur Kenntnis der Flora von Siebenbiirgen, V. M., 1852, III, 6. 39. — Sertum Florae Transsilvaniae, V.M., 1853, IV. 40. — Die Siebenbiirgischen Characeen, Osterreichische Botanische Zeitschrift, 1857, VII, 45—46. 41. — Bericht Uber cine botanische Rundreise durch Siebenbiirgen, im Auszuge mitge- theilt von M. Fuss, V.M., 1859, X, 9—10. 42. — Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1866. 43. Simonkai L., Aradvărmegye 4s Arad szabad kirâlyi văros termiszetrajzi leirăsa, Arad, 1893. 44. Ștefureac TR. și ȚECULESCU V., Considerațiuni asupra speciei și a stațiunii cu Tolypella irv tricata (Trentep.) v. Leonhardi din Grădina Botanică București, Acta Botanica Horti Bucurestiensis, 1961. 45. TarnAvschi T. I., Beitrag zum Studiam der Algenvegetation Rumănischer Salzboden, Anal. Acad. Rom., Mem. secț. științ., 1940, Seria a III-a, XVI, Mem. 2. 46. Tarnavschi T. I. și OLTEAnu M., Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R., Anal. Univ. „C.I. Parhon”, Seria șt. nat., 1956, 12 (partea I). 47. — Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R., Stud. și cercet. biol., Seria bio- logie vegetală, 1958, X, 3 (partea a 2-a); X, 4 (partea a 3-a). 48. TEODORESCU EM., Alge, Publ. Soc. Nat. din Romînia, 1901, 1. 49. — Matiriaux pour la flore algologique de la Roumanie, Ann. Sci. Nat., 1907, V. 50. TODOR I., Invadarea cu vegetație submersă a lacului din parcul orașului Cluj, Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1945, XXV. 51. — Flora și vegetația de la Băile Sărate Turda, Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj., 1947, XXVII; 1948, XXVIII. 52. ȚOPA E., Flora halofitelor din nordul Romtniei (numiri populare, distribuție, origine și vechime), Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot., Cluj, 1939, XIX. 53. WlLLE N., Characeae, inEnguer A., Die nalurlichenPflanzenfamilien, Leipzig, 1897,2, partea 1. 54. 3ABEJIHHA M.M., KHCEJIEB H.A., nPOIHRilHA-JlABPEHKO A. H. H CEBiyKOBA B.C., jfuamoMoebie eodopocjiu, b Onpedejiumejiu npecHoeodiibix eodopo- cjieă, MocKBa, 1951, 4. BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGĂLIA (BĂRĂGAN) DE I. M0RAR1U și D. PARASCAN Comunicare prezentată de academician bj, byâbAPY in ședința din 31 noiembrie 1960 Studiul buruienilor în țara noastră are un trecut de peste un secol; ca atare există o literatură bogată în acest sens. Totuși chiar lucrările relativ recente (16), (7) cu caracter de sinteză, nu îmbrățișează toate aspectele problemei buruienilor. Cît despre buruie- nile culturilor de plante lemnoase de orice natură se cunosc foarte puține date./ îndeosebi buruienile din perdelele forestiere n-au fost de loc cerce- tate, ceea ce nu este surprinzător, deoarece perdelele sînt creații recente ale omului, nedepășind un sfert de veac (9). în cuprinsul lor ’nu pot fi urmărite decît cel mult' specificitatea și succesiunea buruienilor în raport cil creșterea plantațiilor, sau probleme privind combaterea lor, mai ales în primii ani după instalare. Deși posedăm pepiniere silvice și plantații forestiere, buruienile acestora n-au fost cercetate floristic și sistematic cu atît mai. puțin din punct de vedere biologic și ecologic, deși anual se cheltuiește un volum considerabil de muncă cu întreținerea și prășitul dor. în pepiniere s-au făcut încercări de combatere pe cale chimică, dar aceasta mai mult empiric și nu totdeauna cu identificarea prealabilă pre- cisă a speciilor (19). Studii asupra buruienilor din perdelele forestiere s-au făcut în U.B.S.S- pentru cunoașterea ecologiei microstaționale, a frecvenței și a gradului de îmburuienire. Astfel, R.E. Le vi na (8), studiind buruienile unei porțiuni din perdeaua forestieră Penza-Kamensk, o regiune de stepă su- dică pe cernoziom, remarcă faptul că studiul îmburuienirii acestora se deosebește, prin sarcinile sale, de cercetările vegetației ruderale obișnuite. In regiunea cercetată de autor, unde — pe o întindere de 20 km — a găsit 204 I. MORARI U și D. PARASCAN 2 3 BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGALIA 205 72 de specii de buruieni, consideră că sînt importante nu numai buruienilel . cu mare abundență în perdele, ci și cele întîmplătoare dar cu largă răs-L 1 DATE STAȚIONALE pîndire în pîrloagele din raion. OBIECTIVELE CERCETĂRILOR NOASTRE I Cercetările s-au efectuat în perdelele și plantațiile de la Stațiunea I.C.F.-Jegălia, situată în centrul stepei Bărăganului. Caracterizarea ei sumară poate fi concretizată astfel1) (9): substratul petrografic este reprezentat prin formațiuni de loess galben, din cuaternar, cu textură . . . , | luto-nisipoasă pe care s-a dezvoltat un sol cernoziom-castaniu uniform Ceea ce ne-am propus inițial să studiem a fost flora ierbacee ce se|pe mare întindere. instalează cu timpul în perdelele forestiere. Dat fiind faptul că în regiunile! Precipitațiile anuale sînt de circa 400-500 mm, dar în anii secetoși de dealuri, la Sabed în Transilvania (15) și în regiunile de munte, la Polpot coborî mult sub această medie. Temperatura medie a verii este de jorîta în nordul Moldovei (14), în pădurile create artificial, s-au introdus? 22°, iar a iernii — 1°. în anotimpul călduros, temperatura maximă urcă — în decurs de mai multe decenii — specii spontane, nu numai ierbaceejla 37° sau chiar la 42°, iar iarna coboară pînă la — 35°. Perioada de ve- ci și lemnoase, caracteristice pădurilor, doream să cunoaștem dacă în Bă| getație este de circa 180 de zile. Transpirația plantelor este activă din răgan, unde pădurile naturale sînt situate la mari distanțe de perdele, s® cauza 'vînturilor. produce același proces. Aspectele ce am urmărit să stabilim în acest studiu* au fost : | 1. Speciile de plante ierbacee instalate în mod natural în perdelele] forestiere de la Jegălia. | 1. Perdelele de salcîm {Robinia pseudacacia L.) plantate de circa 2. Originea geografică, caracterele biologice și ecologice ale lor. 120 de ani. Dintre speciile introduse la plantarea lor a rămas doar salcîmul. 3. Proveniența lor, factorii dispersiunii semințelor și factorii de| 2. Pădurea plantată în anul 1946 prin împăduriri cu ulm de Tur- terminanți ai instalării lor în perdele. Ichestan {Ulmus pumila L.) și salcîm (Robinia pseudacacia L.). între anii 4. Speciile caracteristice pădurilor sau altor tipuri naturale de ve|i946 și 1949, s-a prășit cu sapa pe toată suprafața. getație instalate în perioada de țimp de la plantarea perdelelor. | 3. Parcelele experimentale înființate în 1951 prin plantare cu dife- rite specii de arbori și arbuști. între anii 1951 și 1958 parcelele s-au prășit pe toată suprafața cu sapa și prășitoarea trasă de cai. Parcul stațiunii a luat ființă în anul 1952 și a fost bine întreținut METODA DE CERCETARE ȘI PREZENTAREA DATELOR SITUAȚIA PERDELELOR CERCETAȚE tot timpul. 4. Păduricea de plop din parc, plantată în anul 1952 primăvara. Am adunat, în perioadele de vegetație ale anilor 1956 și 1958, de mai multe ori îi cursul fiecărui an, plantele întîlnite pentru a le putea identifica precis din punct de vederi • raMuntca, uv prup vun jmiv, jjiaixvama ill auui pnmavaia. sistematic și îndeosebi cele mai greu de recunoscut pe teren. Materialul determinat este depui Dintre plopii existenți amintim : Populus regenerată Henry, P. marilan- în ierbarul Facultății de silvicultură din Brașov. ..... . . ; dica Bosc.. P. aenerosa Henrv. P. harcovensis si P. simonii Carr. între Paralel s-a făcut și un număr de releveuri fitocenologice, notînd dominanța și frecvenți locală. Pe baza acestui material s-a alcătuit lista plantelor ierbacee din perdele, pe care an completat-o cu forma biologică, durata vieții sau longevitatea, numită de unii autori (2) „trăi nicia”, originea geografică și tipul ecologic. într-o rubrică (tabelul nr. 1) aparte s-a notat tipii de perdea în care apare specia. J—JJULi VX v jțzxLz £zJLl. UdA UA CUAAAAAAUAAAA • JL WVWO t tyyijl v\Jt Wvw 1 1 VT I I L J •*- * Ui/Vj! vhtMtv ^«da Bosc., P. generosa Henry, P. harcovensis și P. simonii Carr. între anii 1952 și 1956 s-a prășit cu sapa. Am socotit necesar să dăm, într-o rubrică aparte (tabelul nr. 1), și împărțirea dup) tipul ecologic: arheofite, apofite, epecofite și ergasiofite, fiind un caracter de care se leag direct adaptarea și adaptabilitatea buruienilor la un anumit tip de cultură. împărțirfea după proveniența ecologică arată măsura adaptărilor evolutive și vechime specializării plantei ca buruiană, capacitatea de a pune stăpînire pe terenurile cu solul pre Analiza rezultatelor Repartiția buruienilor în perdele. în sectoarele de perdele cercetate denoi la Jegălia s-a găsit un număr de 115 specii de buruieni reparti- lucrat de om și de a face concurență speciilor cultivate. Prescurtări. în afara numelor de autori, de specii prescurtate după modelul obișnuit ii zate inegal și divers, în funcție de condițiile ecologice și microclimatice din cuprinsul lor (tabelul nr.l). lucrările (2), (4), floristice, s-au mai adoptat următoarele prescurtări: 1. Forme biologice : H — hemicriptofite; G — geofite; T — terofite Cele mai multe buruieni se află în perdelele de salcîm, în care apar Ch — chamefiț (11). 2. Durata vieții: P — perene; A — anuale; B — bianuale. > 3. Originea geografică: Eua — eurasiatice; Ce — central-europene; Pt —pontice; lî. 66 de specii, reprezentînd aproape jumătate din numărul lor total. Din întregul grup de buruieni aici se află cele cu ecologia nitrofilă mai pre- — mediteraneene; Cp — cosmopolite și Ad — adventive (5), (10), (11). 4. Tipul ecologic : Ah — arheofite; Ap — apofite (transfuge); Ep — uunțată, de unde rezultă că salcîmul, prin părțile moarte căzute pe sol, vreascuri, frunze etc., sporește conținutul de nitrați și nitriți. De altfel epecofite- Eg fehomenulîmburuienirii cu specii nîtrofile este bine cunoscut și mai mult eco ’ (iau mai puțin general în pădurile în care se introduce salcîmul. 6rgasiofite (li) ț "«u- uldi _pu.ylJJ. gcU-VACtil lix m CwLv ©O Hlui Contribuțil ivind cmoa?lerea regimului de umiditate a solului tn experimentale și parcul stațiunii; 4 - pădurice de plop, 5 - perdele dm jurul paicului și dc stejar brumăria de la stațiunea ICES-Jegălia (manuscris). pinierei. 207 206 ' ■ ) Lista buruienilor din perdelele I.C.F. * Jegâlia | Denumirea buruienii Forma biolo- _gtcă Tipul ecolo- gic Originea geografică Du- rata vieții Tipul de perdea în care apare Denumirea buruienii Forma biolo- gică Tipul eco- logic Originea geografică Du- rata vieții Tipul dc perdea în care apart 1 _ '. ! Chondrilla Juneea L. H Ap Eua P 1, 2, 3 Adonis flammea Jacq. T Ah Pt A I ■ 3’ 4 I Cirsium arvense (L.) Scop. H Ap Eiia P 1,2,4 Adonis flammea f. pallida Koch. T Ah Pt A 3’ 4 | Convolvulus arvensis L. H-G Ah Cp A 3,5 Achillea millefolium L. “ H Ap Cp P 1 I Crepis rhocadifolia M.B. T Ap Pt A 1,2,5 Achillea setacea Wi et K. H Ap Eu a P £ 1 1 Coronllla varia L. H Ap Pt P ’ 1,2 Agropyrum repens (L.) Beauv. G Ap Eua P 4’ 4 9 Cynanchum acutum L. — Ap Pt P 5 Agrostemma ghitago L. f. nicaeensis (Link.) Prud. T Ah Eua A 2 t Cynodon dactylon L. H-G Ap Cp P 1,2,3,4 Ajuga chamaepytis (L.) Schreb. T Ap Md A B 3 ; 'Cynoglossum officinale L. var. glochidiatum Domin. H Ap Eua B 1 Ajuga genevensis L. H Ap . Eua P 1,3 Cynoglossum officinale L. H Ap Eua B 1 Anagallis arvensis L. var. coerulea Led. T Ah Cp "A 3,5 Delphinium consolida L. ssp. panniculatuni i (Host>) N. Busch T Ah Ce A 3, 5 Anchusa italica Retz. H Ap Md B 2 Digitaria sanguinalis (L.) Scop. T Ah Cp A 1, 4 Anchusa ochroleuca DC. G Ah Pt P 2, 2 iErigeron canadensis L. T Ep Ad A B 1,2,3 Anthemis tinctoria L. T Ap Eua A 1 Arabidopsis thaliana (L.) Heynh. T Ap Cp B 3 Eruca stiva Lam. T— H Ep Md A B 2,3 Arenaria serpyllifolia L. f. scabra (Fenzl.) H Ap Cp A B 4, 5 Euclidium syriacum (L.) R. Br. T Ap Eua A 1, 5 Artemisia austriaca Jacq. H Ap Eua P 1 •Euphorbia agraria M.B. H Ap Pt P 2 Asperugo procumbens L. T Ah Eua A 1 Euphorbia virgata W. et K. H Ap Eua P 1, 2, 3 Bromus sterilis L. H Ap Eua . A 1, 4 Erysimum repandum Hojer. T Ah Eua A 1,2,3,4,5 3 Bromus tectorum L. H Ap Eua A 1,2 Erysimum repandum Hojer. f. miniatum (Grec.) ț ■ Nyâr. T Ah Eua A Camelina microcarpa Andrz. H Ap Eua . A 2 ■Filago arvensis L. T Ap Md A 5 Cannabis saliva L. T / Ap Eua A 1,3, 4 Filago germanica L. ' T Ap Md A 3 Capsella bursa pastoris (L.) Medik H Ah ' Cp A B 1,2,3 ' Fumaria schleicheri Soyer — Willm. T Ah Eua A 3,4 Carduus acanthoides L. H Ah Ce B 1 > fumaria vaillanti Loisel. T Ah Eua A 2,5 Caucalis daucoides L. T Ah- Md A 1 Gagea arvensis (Pers.) Dum. G Ap Ce P 1 Centaurea cyanus L. H Ah Cp A 1 Galium anarinp T T Ap Eua A 1,2,3,4,5 Chenopodium >album L. T Ah' Cp A 1,2 Geranium pusi^ um l. T Ap Eua ■ B A 1 Chorispora tenella (Pali.) DC. T Ap Eua A 1,2,3 ; - o . 177 208 | 209 j. ■ ——, Tabelul nr. 1 (continuare) Denumirea buruienii rorma biolo- gică lipul ecolo- gic Originea geografică uu- rata vieții iipui ae । perdea în care apare i Denumirea buruienii Forma biolo- gică Tipul ecolo- gic Originea geografică Du- rata vieții Tipul de perdea în care apare Glaucium corniculatum (L.) Curt. T AP Md A B 3,5 | Papaver dubium L. f. albiflorum Boiss. T Ap Md A 5 Glaucium corniculatum L. var. phoeniceum (Cr.) DC. T Ap Md A B 1 5 1 Papaver dubium L. f. subbipinatifidum (0. Ktze.) Fedde T Ah Md A 1, 2 Heliotropium europaeum L. T Ap Md A 3 $ Ipiiacelia tanacetifolia Benth. T . Eg Pt A 3 Holosteum umbellatum L. T Ah Eua A 3 I Plantago lanceolata L. H Ap Eua P 1 Holosteum umbellatum L. f. glutinosum M.B. T Ah Eua A . 3 i Poa pratensis L. G Ap Eua P 1,4 Hypericum perforatum L. H Ap Eua P 1,2,3 | Polygonum maculare L. _ T Ah Cp A 1,2 Hgpericum perforatum L. var. vulgare Neilr. H Ap Eua P 3 1 1 ■ i Polygonum convolvulus L. T Ah Eua A 1,4 Lamium amplexicaule L. T Ah Eua A 1,2,3,4,5] Portulaca oleracea L. T Ah Cp A 3,5 Lamium amplexicaule L. f. nanum Gams. T Ah. Eua A 3 Potentilla argeritea L. x H Ap Eua P 5 Lagoseris orientalis Boiss. H Ep Pt B 2, 3, 4 iRapistrum perene (L.) AII. H Ap Ce B 1,2 Lappula myosotis Moench T Ah Eua A 1,2, ,3 \ > Reseda Iuțea L. H Ah Ce B 1 Lathyrus tuberosus L. G Ap Eua P 2 Rubus caesius L. . Ch Ap Eua P 5 Lepidium draba L. H Ap Eua P 1 •Salvia nemorosa L. H Ap Eua P 2 Lepidium perfoliatum L. H Ap Eua A B Senecio vernalis W. et K. T Ap Eua A B 2,3,4,5 Linaria genistifolia (L.) Mill. H Ap Eua P 2 Setaria viridis L. T Ah Eua . A 1,2,4,5 Lythospermum arvense L. T Ah Pt A B 1 ; .Sinapis arvensis L. H Ah Eua A 2,4 Șisymbrium orientale Torner H Ah Pt A 1,2 Lythospermum officinale L. T Ah Eua P 1 ; Șisymbrium sophia (L.) Webb. T Ah Eua A 1, 2,3 Marrubium praecox: Jka. G Ah Pt P 1 - Sorghum halepense (L.) Pers. G Ap Ad P 2 Matricaria chamonilla L. T \Ap Eua A 4 Stellaria media (L.) Cyr. H Ah Cp A B 1, 2, 3 Medicago lupulina L. T Ap Eua A 4 ; Medicago minima (L.) Bart. T Ap Eua A 4 . Taraxacum lacvigatum (Willd. ) DC. H Ap Eua P 1, 2 Melandrium nemorale (Heuff.) A. Br. T Ap Md B 1 ; Taraxacum serotinum (W. et K.) Poir. H , Ap Pt P 1, 3, 5 • Melilotus officinalis (L.) Lam. H Ap Eua B 2 < Torilis arvensis (Huds.) Lk. T Ah Ce A 1,2,3,5 Muscari botryoides (L.) Mill. G Ap Md P 1 . Tragopogon dubius Scop. H Ap Pt B 1,2 Ornithogalum refractam Willd. G Ap Pt P 3,4 ' Tribulus tcrreștrîs L, T Ap Md A . 3 Ornithogalum umbellatum L. G Ap Md P 3, 4, 5 ; Trifolium arvense L. / H: Ap i Eua A 1,5 i 210 9 { BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGALIA 211 Tabelul nr. 1 (continua^ 1 Denumirea buruienii Forma biolo- gică Tipul ecolo- gic Originea geografică Du- rata vieții Tipul de^8 perdea în | care apare | Vaccaria pyramidata Medik. 1 T Ah Eua A 3 1 Veronica arvensis L. T Ah Eua A i 1,3,4 £ Veronica hederaefolia L. T Ah Eua A 1,3 i Veronica opaca Fries. T Ah Ce A 1,3 | Veronica polița Fries. T Ah Eua A 1,2,3,4,| Veronica praecox Aii. T Ap Md A 2,3 f Veronica triphyllos L. T Ap Eua A 2,3,4, 5/1 Vicia villosa Roth var. godronii (Rouy) H Ap Md B A 2 Viola arvensis Murr. T Ah Eua A P îi 1, 2,3,4 J Viola kitaibeliana R. et Sch. T Ah Md A 4 | Xanthium strumarium L. T Ah Ad A 1 ] Xeranthemum annuum L. T Ap Pt A 1 Al doilea tip dez perdele, în care apar multe specii de buruieni, esn tot cel cu salcîm în amestec cu ulm. Aici apar 47 de specii care exprim elocvent calitățile salcîmului de a crea condiții favorabile îmburuieniri Buruieni ca Bromus tectorum L., B. sterilis L., Chenopodium album B.tGannabis sativa h., Galium aparine Torilis arvensis (Huds.) Lk, Sisymbrium sophia (L.) Webb., 8. orientale Torn., Marrubium praecox Jka., Asperugo procumbens L., Lappula myosotis Moench și alte cîteva, care ap^r în perdelele de salcîm, fac parte din categoria nitrofilelor larg răspîndite în regiunea de cîmpie. lEste probabil ca și alți factori să favorizeze instalarea mai abundentă a buruienilor alături de salcîm. Prin pilcurile de salcîm străbate întot- deauna mai multă lumină pînă la sol, iar primăvara înfrunzirea are loc mai tîrziu decît la foioasele autohtone. Rezervele nitrice ar putea înclina . ' și ele sensibil balanța ecologică în favoarea îmburuienirii. Nu ne îndoim însă că și procesele biologice de humificare au un mers propriu sub salcîm, v dar ele trebuie cercetate. / Cele mai puține buruieni, numai 31 de specii, se află în plantațiile de plopi. Acest fapt se datorește prelucrării solului pînă în ultimul timp, dar mai este în legătură și cu sărăcirea solului produsă de către plopi, precum și cu umbra deasă ce o creează aceștia încă din tinerețe. De alt- : fel, și speciile ce cresc printre plopi sînt slab reprezentate cantitativ (prin exemplare sporadice), cu excepția speciei Viola arvensis Murr. care este ceva mai bine reprezentată. Altele se mențin numai cu frunze și chiar dacă ajung la înflorire sau fructificare, aceasta este foarte redusă (Fumariavail- lanti Loisel.). . Diversitatea compoziției perdelelor și inegalitatea vîrstei lor creează condiții microclimatice diverse, ceea ce determină variabilitatea sinuziilor de buruieni, amestecul de specii, abundența — dominanța și frecvența locală în fiecare pîlc. Deși nu avem date ecologice privind aceste perdele și nici altele in- stalate în stepa Bărăganului, totuși putem afirma neîndoielnic că în cursul lai nr. 2 rata vieții șl originea geografică pe grupe de perdele forestiere TaU Repartiția după forma biologică, forma ecologică, i Grupele de perdele Nr. de specii Forme biologice Forme ec logice Durata vieții Originea geografică Ch H G T Ar Ap Ep Eg _ A B P Eua Pt Ce , Md Cp Ad nr.| % nr. | 0/ /o nr.j % nr.| % nr. 0/ /o nr. | 0/ /o nr.]. , nr. % nr. % nr. O/ /o nr.| % nr. o/ /o nr. 0/ /V nr. % nr. % nr. % nr. % Perdele de salcîm ' 66 — — 26 39,4 7 10,6 33 50 32 48,5 33 50 1 1 — 38 57,5 6 9,1 22 33,4 36 54,5 9 13,7 6 9,1 4 6,1 9 13,7 2 3,00 Pădurea de ulm șl salcîm 47 — 1 1 1 1 1 20 42,5 4 8,5 23 49 21 44,7 23 49 3. __ — 27 57,4 6 12,7 14 29,9 25 52,9 7 15,0 2 4,7- 7 15,0 4 ' 7,7 2 4,70 Păduricea de plop 31 — 6 19,3 3 9,6 22 71,1 18 58,1 11 35,4 2 25 80,2 1 3,3 5 16,5 21 67,7 4 13,0 — — 2 6,4 3 9,6 1 3,30 Parcele experimentale și parc 43 — 10 23,3 2 4,8 31 71,9 22 51,1 17 39,5 3 ;._1_ 2,5 31 71,1 2 4,8 10 23,3 19 44,1 6 14,0 3 7 8 18,6 6 14,0 1 2,30 Perdelele din jurul sta- țiunii și pepinierei 32 1 3,1 8 24,7 2 6,2 20 62,5 15 46,8 17 53,2 — — 24 75,0 1 3,1 7 21,9 15 46,9 4 12,5 4 12,5 4 12,5 5 15,6 — — ; 212 I. MORARIU și D. PARASCAN io I 11 BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGALIA 213 dezvoltării lor se modifică microclimatul interior și este influențat cel diu^ vecinătate. Prin dezvoltarea plantelor lemnoase, care prin umbrire modU fică insolația inițială și deci încălzirea solului, acesta primește din ce în; ce mai puțină căldură din iradiația solară directă, încălzindu-se mai mulb din temperatura aerului. Paraleli se modifică și compacitatea sob spațiile libere, luminate mai in-| 1, Perdele de salcîm; 2, pădure de ulm și salcîm; 3t pădure de plop; 4,parcele experimentale; 5,perdelele noi. Fig. 1. — Variația spectrelor fitogeografice pe grupe geobotanice. unele cu origine mediteraneană sau cel puțin mai sudică. Este cunoscut faptul că elementele central-europene evită stepele ca și regiunile cu climat continental accentuat. Comparînd între ele diferite tipuri de perdele se constată O variabi- litate a elementelor floristice după areal, legată probabil de uscăciunea microstațiunii și de intensitatea luminii. în perdelele de plopi, elementele lului, în măsura în care este? . A ,■ , . 0 , lăsat liniștit și se întelenește-l eurasiatice sînt cele mai numeroase (67,7%), pe cînd cele central-europene .........T . . ’S hnsAKA nnnrn At. Sa bato a.a. «meat rm aa nnniA a sta miArnnhTnutnl p.ai mai tens, se acoperă cu graminee^ Cu cît se dezvoltă mai mult spe-l lipsesc complet. Se pare că acest tip de perdele are microclimatul cel mai uscat. De altfel se cunoaște însușirea plopului de a usca și secătui solul. Treptat, proporția elementelor eurasiatice scade, în perdelele cu salcîm (54,5%), ulm cu salcîm (52,9%), în perdelele din jurul stațiunii (46,5%) ciile lemnoase, scade cantitatea^ . A 7, î j <0> de ană din sol Evident căi parc 111 Parcelele experimentale (44,10%). în aceeași proporție ele- nentou dinamica vegetației â . rentele central-europene cresc progresiv în perdelele de ulm cu salcîm Pen . .. .m ca a* .’ (4,7%), în parcelele experimentale și parc (7%), în parcelele cu succesmimsinuzn ordeburui^ Ucîm(9,l%)și perdelele din jurul stațiunii (12,1 %)1 Aceasta ar dembn- era impo tant sa se a e g^ra c- jn ultimele tipuri de perdele se creează un microclimat mai favo- în decursul anilor, toate sta) și ergasi- raneene trecerea nu este de loc netă. |ofitele sînt reprezentate extrem de slab dm cauza microclimatului, a Elementele central-europene sînt reprezentate foarte slab, 6,9°J sub coronamentul plantelor lemnoase și a evoluției solului nelu- chiar acest procent fiind format din plante de stațiuni secundare, probați cra^, spre 2 și 3). Fig. 2. — Spectrul geobotanic al perdelelor. •. Spectrul biofonnelor: Ch. chamefite; B. hemicriptofite; G. geofite; T. terofite. II. Spectral formelor ecologice: ^ arheoflte; Ap. apofite Ep, epecofite; Ea. ergașiofite. III. Spectrul trăinicie! speciilor: A, anuale, B, bianuale. P, perene (trainicei 14? 216 I. MORARIU și D. PARASCAN Apofitele fiind, transfuge din vegetația naturală se mențin în Bă-- răgan pe suprafețele nelucrate, pîrloage, pășuni, margini de drumuri^ margini de tufișuri etc., deoarece zone cu vegetație naturală de cîmp uscat aproape riu mai există. Acestea trăiesc în ultimele refugii și este probabil că se mențin prin rezistența semințelor, timp de mai mulți ani, dar apăr și datorită diseminărilor actuale anțropozoohore și anemohore. Ele se mențin totuși mai mult ca vestigii din vegetația naturală, dato- rită unei amplitudini ecologice mari și probabil că unele se {diferențiază chiar în forme cu ndi adaptări ecplogice. Uneori acestea nu sînt socotite ca buruieni propriu-zise (8). ' Arheofitele, deși ceva mai puține ca număr , decît apofitele, șînț strîns legate de culturi și de așezări omenești. Ele erau așezate altădată între cele două categorii: segctale și ruderale (11). ■ în prezent Bărăganul este cultivat intens, iar suprafețe necultivate, rămase pentru pășuni aproape că nu mai sînt. Izlazurile au extensiuni mici și sînt degradate (6). Deși nu a avut o densitate mare a populației) totuși Bărăganul nu erav pustiu nici în timpurile străvechi. Existau sate vechi, situate la distanțe mări între ele,, ai căr or locuitori cultivau unele șuprâfețe, altele folosindu-le pentru pășune. Această situație â determinat răspîndirea largă a arheofitelor, iaț cînd s âu extins culturile agricole o dată cu ele buruienile au cucerit no: suprafețe. Frecvență mare, abundența și densitatea arheofitelor în general în împrejurimile Jegăliei și în culturi, nu numai în perdele, denotă inva darea puternică a Solului de germenii buruienilor. Repartizarea formelor biologice în perdele. Bioformele dominante în toate perdelele sînt terofitele, adică plantele care hiberriează sub formi de seinirițe (fig. 2 și 3). în perdelele de salcîm, ele sînt în proporție de 50% apoi scad la 49% în cele de ulm și salcîm, creseînd vertiginos piuă la 71% în parcelele experimentale și în plantațiile de plop, unde solul s-a prăși pînă în ultimul timp. Hemicriptofitcle sînt mai numeroase în perdelele de ulm și salcîm unde se ridică la 42,5%. în perdelele de salcîm ele scad la 39%, di treapta cea mai joasă o ating îri plantațiile de plop, în care coboară sul 20 %, pentru ca' să crească puțin în celelalte, A treia categorie, geofitele se ridică la peste 10% numai în perdelele de salcîm, care sînt și cele mă vechi; în toate celelalte se mențin sub această limită. în parcelele! expe rimentale sînt slab 'reprezentate, sub 5%. Formele fanerofite, apărut în mod. natural, lipsesc din perdele. Deoarece perdelei^ nu sînt de aceeași vîrstă nu se pot trage cop ciulii sigure și importante din repartiția formelor biologice în cuprinsul lo După durata vieții speciilor din perdele (fig. 2 și 3) predomină am alele, care ajung pîriă la 80 % în perdeaua de plop. Ele coboară însă 1 57 —58 % în perdelele de salcîm și de ulm cu salcîm. Bianualele sînt sla reprezentate, între 3 și 12%, prin urmare ele au o importanță redus Speciile perene cele mai numeroase) se află în perdelele de salcîm, în caț ajung pînă la 33,5%. De la acest nivel coboară la 30% în perdelele c ulm și salcîiri. Cel mai scăzut procent îl ating în perdeaua4® plop (16% BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGALIA Poate că procentul cel mai ridicat al speciilor perene în pădurea esalcîm se atribuie și vîrstei sale, ceea ce înseamnă că buruienile au avut' , perioadă mâi lungă de liniște, de cînd solul n-a mai fost răscolit și mo- ifîzat. '■ . r . . " . " $ Proveniența buruienilor din perdele. Analizînd proveniența semin- țelor buruienilor din perdele, în raport cu factorii diseminării lor, con- statăm că în cea mai mard parte au existat pe loc ca buruieni în culturile ^mergătoare, în cele din jur, pe lîrigă linia1 ferată, pe lîngă drumuri, J$eci, pe marginea semănăturilor, în terenurile libere, pășuni etc. în geheral, sînt specii larg răspîndite în Bărăgan, ale căror semințe inva- eâză solul. Ele pot fi răspîndite prin intermediul omului, prin al unel- elor, mașinilor, animalelor etc. Este cunoscută rezistența îndelungată a nor semințe de buruieni și capacitatea de a-și menține puterea de ger- ' nație mai ales cînd se află în sol. Specii din unele tipuri de vegetație naturală. Dintre păsările migra-’ oare, speciile frugivore care se opresc prin tufișuri, în căutarea de hrană poposesc apoi în perdele, aduc și semințele unor specii de pădure ier- acee sau chiar lemnoâse arbusțive. Alte specii ierboase de pădure pot junge în perdele o dată cu materialele de plantat (puieți, semințe, fructe) ău cu ambalajul acestora. Cu toate, acestea,' n-am întîlriit pînă acum fici o specie i&rbacee sau arbustiyă tipic forestieră, caracteristică locu- " br umbroase sau cu humus bogat din păduri, introdusă în mod natural- 5 perdele. Lipsa acestora poate proveni din mai multe cauze : a) n-au juns încă semințele acestor specii în perdele; b) n-a -ajuns arboretul la ’ stadiu de evoluție favorabil pătrunderii și dezvoltării acestora ; !c) sta unea în care se află (microstațiunea), perdelele și combinația de specii care sînt constituite rin’ sînt favorabile fitocenozelor pădurii âturale. Dacă primele două presupuneri sînt valabile, specii de pădure în ițor ar putea să apară, avînd în vedere că sînt încă multe porțiuni lu âbase și masivul nu s-â încheiat. Dacă, dimpotrivă, este valabilă ultima poziție, cum este în cazul perdelelor de salcîm, atunci speciile fitoce- izelor de pădure nu vor apărea nici în viitor. Întîlnim cîteva specii; de buruieni care, cu oarecare toleranță, le tem considera de pădure și mai ales de iriargini de păduri și tufișuri) 16 sînt următoarele : Melandrium nemorale (Heuff.) A. Br., Rubus cae- îs L., Hypericum perforatum, L., Lithospermum officinale L., Vcronica fee- ^rifolia L., Anthemistinctoria L; ‘ Plante de'pajiști ierboase stepice. S-au extins, o dată cu culturile, Sțe tot buruienile segetale și «ruderale. îndeosebi speciile /cu caracter politic au cucerit terenuri întinse din suprafețele nelucrate. Printre antele din perdele ele sînt reprezentate în număr destul de mare. Cum vegetația plantelor de pajiști ierboase este foarte restrînsă și ^te alterată, chiar în locurile scoase din cultură, cu greu măi pot re- ^Stitui pîlcuri naturale și niciodată nu ajung la compoziția Originară țîNici în perdele nu întîlnim pîlcuri de vegetație stepică de pajiști ier- ^șe, ci numai pla>nte dispersate sporadic sau care numai pe întinderi di formează pîlcuri mâi bine încheiate. Printre speciile cu rol mai im- ii 218 I- MORARI U și D. PARASCAN 16 17 ' BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGĂLIA 219 portant din categoria apofitelor din perdele se întîlnesc : Poa pratensis L., Agropyrum repens (L). Beanv., Muscari botryoides (L.) Mill., Lcpidium perfoliatwm L., L. drabah., Glaucium corniculatwm (L.) Gurt., Potentilla argentea L., Trifolium arvense L., Coronilla varia L., Vicia villosa Roth., Gynanchum acutum L., Achusa ochroleuca DC., Salvia nemorosa L., Ajuga gencvensis L., Plantago lanceolata L., Tragopogon dubius Scop;, Tara- xacum serotinum (W. et K.) Poir., T. laevigatum (Willd.), Crepis rhoea- difolia M.B., Artemisia austriaca Jacq., Xeranlhemum annuum L., Chondrilla juncea L. CONCLUZII 1. în perdelele forestiere de protecție de la Jegălia, s-ăn găsit, în decurs de 2 ani, 115 specii de buruieni, care reflectă în general trăsăturile caracteristice florei sinantrope a regiunii cercetate. Din punct de vedere arealistic, ele se repartizează astfel: eurasiatice 50,4%; mediteraneene și sudice 15,5%; pontice 14,7%; cosmopolite 10,4%; central-europene 6,5% și adventive 2,5%. Ele aparțin la diferite tipuri de bioforme. Ma- joritatea sînt terofite, 55,5% și hemicriptofite 33,9%, după care urmează geofitele 9,9%, iar chamefitele sînt aproape neînsemnate 0,7% (exclu- zînd speciile plantate). 2. Proporția ridicată a elementelor geografice eurasiatice, la care se asociază cele mediteraneene și pontice, caracterizează stepa joasă, legată genetic de stepele răsăritene, dar de o nuanță aparte, ameliorată sensibil de influența climatului danubian și pontic. Predominanța tero- fițelor între bioforme confirmă, din punct de vedere fitocenologic, exis- tența stepei relativ uscate și calde vara. Totuși hemicriptofitele, repre- zentând o treime din specii, indică ponderea climatului temperat cu ierni reci. 3. Se constată că în perioada de timp scursă de la instalarea per- delelor n-a izbutit să se introducă pe cale naturală nici o specie tipică de pădure, prin urmare nu există nici un indiciu că ele evoluează spre fito- cenozele naturale. Prin porțiunile măi luminate din perdelele mai vechi există pilcuri mai mici cu înțelenire slabă, cu vegetație naturală alterată de influențe sinantrope, reprezentată mai mult prin elemente transfuge (apofite). 4. Majoritatea buruienilor provin din culturile ce au precedat per- delele pe același loc, sau din terenurile cultivate din jur (segetale), precum și din spațiile libere, pîrloage sau din jurul așezărilor omenești (ruderale); 5. în perdelele în care solul este încă mobilizat prin lucrări teh-. nice (arat, săpat etc.) predomină speciile anuale, care — avînd ciclu) scurt de dezvoltare -- pot rezista în aceste condiții. în perdelele mai vechi, în care au încetat astfel de lucrări, se remarcă creșterea procen- tului de specii perene, ca o consecință a înțelenirii. 6. Deoarece buruienile cresc și în perdele forestiere mai vechi, cu deosebire în cele de salcîm, chiar cu abundență și dominanță mare, fac- torul limitativ în stepă fiind apa, pe care o consumă intens, credem că pentru a asigura o bună dezvoltare plantelor lemnoase, este - necesară combaterea lor în continuare. Această concluzie concordă cu cele consta- tate de cercetările pedologice, după care buruienile consumă o mare cantitate de apă din straturile superioare ale solului. 7. Pentru a cunoaște mai departe dinamica vegetației din perdele, a sinuziilor formate de plantele ierbacee și a asociațiilor complexe ce se constituie împreună cu speciile lemnoase, credem necesară continuarea cercetărilor. COPHHKM JIECO3AHțHTHBlX IIOJIOC B JKEP3JIHH (B9P3PAH) PE3IOME Jțjiu nByaeHUH bujiob copnHKOB b jiecosamuTHMX nonocax Ouht- hoîî CTaHpMM îKerajiMH HâynHO-ncciiieHOBaTejibCKoro jiecuoro mhcm- Tyra, upoBOflMUMCb nccjienoBaHUH b TCHenue BereTaunoHHMX nepno^OB 1956 n 1958 rojțoB. . Lțejibio 9tmx nccjienoBaHMii 6mjio jțaTb Haynuoe oGocnoBanue 6opb6e C COpHHKaMH M CHOCOGcTBOBRTb, TRKMM oGpaSOM, paSBMTHK) JICCHHX Ha- -caMCfleniifi:, pacnojio jkghhmx na paBHMue. B Teneune 2-jieTnnx MCCJienoBanuft Gmjio oGiiapyîKeHO 116 bm^ob copHHKOB, OTpauîaromnx b oGipeM xapaKTepnbie nepru (țjjopu oGcjie- HOBaunoro paftoua. B OTnomenHn apeajia pacupocrpaneunu copuuKn pacupencJimoTCH cjieayromnM oOpasom: eBpaBuaTCKux Bn^oB 50,4%, CpeaUBeMHOMOpCKMX M I0ÎKHHX 15,5%, nOHTMMCKHX 14,7%, KOCMOnOJIU- tob 10,4%, cpeaueeBponeiîcKnx 6,5% n: aauocHHX 2,5%. Hb Gno^opM CojibmuHCTBO Teppo^MTM — 55,5% u reMMKpMnTOc[)iiTM ■—-33,9%, 3a no- TopbiMH cjieayiOT reo^nTH •—-9,9%; XaMe$MTH HCMHoroHHCJieHHH (0,7%). 3a KopoTKnft nepnoa BpeMeHM nocjxe noca^KH BanmTHbix nojioc b hhx ecTecTBeHHBiM nyTCM ne nocejiujiocb jiecHbix BuaoB TpaBHHHCTbix paCTCHHÎÎ. BoJibinnHCTBO burob cophhkob’ nponcxoauT ns paenojiojkchhmx BOKpyr KyjibTyp nam me H3 Tex, KOTopHte pocjm pauee na MecTe noca^Kn jiecuHX nonoc. OB'LHCHEHHE PWCVHKOB Phc. 1.— KoneSaHMe $MToreorpa$naecKMx cneKTpoB no reoCoTanMHecKMM rpynnaM. 1—aamnuiMe noJiocM na aKaițnn; 2—njibMOEtiii n aKarțneBHft nec; ■3—TononeBbiii jiec; 4 — onMTHBie homhkii; 5 — noBbie aamniHtie nojioctr. ■' Pnc. 2. — reoGoTairuHecKnii cneKip samMTBWx nonoc. I. Cnemp 6no$opM: Ch— xaMețnm; H — reMnupiin tocmim; G —reo$n7bi; T — Teppo^inbr. II. CneKip 3KOJioriiHecKMx $opM: Ah — apxeo$mH; Ap — ano^mw; Ep—aneKc^niti; Ep— apraanoițM’iH. III. Cnenip nponoJijKnTejibHocm jkhshm bhhob: A— oAnoxeiBnBn; 6‘—flByjieTHUKH; P-—MnoroneTHMKM. 220 I- MORARIU și D. PARASCAN 18 19 BURUIENILE PERDELELOR FORESTIERE DE LA JEGĂLIA 221 Pnc. 3. — KoneSaHMe cneKTpoB 6no$opM, aKOJiornnecKnx $opM n npoRoniKH- TenBHocTM jkmbhm no reoOoTaHMHecKMM rpynnaM. I. KoJieOamie cneKTpoB 6uo$opM. II. KoJieOaHne cneKTpoB aKOjiorimecKUx $opM no reoGoTauMuecKMM rpynnaM. III. KojieȘaniie cneKTpoB nponoiuKnTejibHOCTM ikhbhm no reoSoTaHMuecKMM rpynnaM. 1—gamnTHMe nonocH ns anaițun; 2—unbMOBHft n aKaițneBMft jicc; 3 — Tononenuft nec; 4—onHTHHe jțeJiHHKM; 5—HOBbie saiqitTHBie nonocti. LES MAUVAISES HERBES DES ECRANS FORESTIERS DE JEGĂLIA (BĂRĂGAN) RESUMfi Les auteurs ont entrepris des recherches au cours des p6riod.es de vdgdtation de 1956 et de 1958, aux fins de connaître les espbces de mau- vaises herbes qui poussent dans les dcrans forestiers de la Station de Jegălia de l’LN.0.E.F. (Institut de Recherches Forestieres). Le but a 6t6 d’apporter une contribution scientifique ă l’action en- treprise contre les mauvaises herbes et d’aider ainsi ă la prosp6rit6 des plantations forestieres de la plaine. Au cours des deux anndes, on a dâpistd 116 especes de mauvaises herbes refl6tant, en g6n6ral, les traits caract&istiques de la flore de la r^gion 6tudi6e. Sons l’angle de leur aire geographique, les mauvaises her- bes se rdpartissent comme suit: eurasiatiques —50,4%; mediterranâen- nes et mâridionales —15,5% ; ponti ques — 14,7%; cosmopolites — 10,4%; centre-europeennes — 6,5%; adventives —2,5%. Au point de vue des formes biologiques, la plupart sont des thdrophytes (55,5%) et des h6micryptophytes (33,9%); suivent les gâophytes (9,9%) et les chamA phytes, qui sont en proportion insignifiante (0,7%). Ău cours de la pâriode 6coulee depuis la plantation des 6crans fores- tiers, aucune espece de plantes herbacdes propres aux forets ne s’y est introduite par voie naturelle. La plupart des mauvaises herbes proviennent des cultures des en- ' virons ou de celles qui ont pr6c6d6 la plantation des dcrans. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variation des spectres phyto-geographiques par groupes geobotaniques. 1, ecrans forestiers de robinier; 2, forât d’ormes et de robiniers; 3, foret de peupliers; 4, parcelles expărimentales; 5, Ecrans forestiers nouveaux. , Fig. 2. — Spectres geobotanique des ecrans forestiers. ’ I. Spectre des formes biologiques: Ch, chamephytes; II, hâmicryptophytes; G, gâo- phytes ; T, therophytes. II. Spectre des formes Acolbgiques : Ah, archeophytes ; Ap, apophytes; Ep, epoccophytes; Eg, ergasiophytes. III. Spectre de la persistance des espâccs : A, annuelles; B, bisannuelles; P, persistantes (vivaces). Fig. 3. — Variation des spectres des formes biologiques, des formes ecologiques et de la duree de la vie, par groupes geobotaniques. I. Variation des spectres des formes biologiques. II. Variation des spectres des formes Ecologiques, par groupes geobotaniques. III. Variation des spectres de la durde de la vie, par groupes geobotaniques. 1 1, ecrans forestiers de robiniers; 2, forât d’ormes et de robiniers; 3, foretvde peu- pliers ; 4, parcelles experimentales; 5, ecrans forestiers nouveaux. BIBLIOGRAFIE 1. BORZA Al., Conspectus florae Romaniae, Cluj, 1947. 2. Bujoreanu G., Popescul șl POPESCU P. C., Contribuțiuni la studiul geobotanic al buruienilor de pe cernoziomurile din vestul R.P.R., Stud. și cercet. șt., Acad. R.P.R., Timișoara, 1956, III, 3—4. 3. KOTT A.K., CopHvie pacmenun u Mepu 6opb6u c Hium, MocKBa, 1955. 4. FbleOldy L., Szociologiai vizsgălatok a pannoniai flora terulet gyomvegâtăciojăn, Ex. Acta Geobot. Hung., Debrecz., 1942, V. 5. HEGI G., Illustrierte Flora von Mitteleuropa, Mtinchen, 1908 — 1931, I—VII. 6. ILCHIEVICI C., Puscariu E. și Zahariabe C., Pajiștile naturale din Bărăgan, în Omagiu lui Tr. Săvulescu, Ed. Acad. R.P.R., București, 1959. 7. IONESCU-Șișesti G. și Staicu TR., Agrotehnica, București, 1958, partea a VIII-a. 8. JIEBHHA P.E., O copnbix pacmeHunx HCKomopbix yiacmKoe rocydapcmecHHOu jiecnou nojiocbi, Beuaa—KaMencK,BoTauMuecKMiî VKypuaji, 1952,37,1,19. 9. LUPE L, Perdelele forestiere de protecție și cultura lor tn R.P.R.,București, 1952. 10. Măth£ l„ Magyarorszâg niiv^nyzetenek flora elemei, Tisia, Debrecz., 1940, partea I; Acta Geobot., 1941, partea a Il-a. ‘ -11. MORARIU L, Asociații de plante antropofile din jurul Bucureștilor cu observații asupra răsplndirii lor tn țară și mai ales tn Transilvania, BGB, 1943, XIII, 131-212. 12. — Asupra unor buruieni din Țara Birsei, Lucrări științifice, Insț. Politeh. Brașov, seria silvicultură, 1960, IV, 223 — 237. 13. — Bipolaritatea floristică, Rev. șt. ,,V. Adamachi” Iași, 1946, 2.-3, 118—122. 14. — Asociații mixte de plante la Pojorîta, Rev. Păd., 1956, 71, 7. î 15. PASCOVSCHI S., Un exemplu de constituire a biocenozei de pădure, Rev. Păd., 1956, 71, 1 și 2. <16. PRODAN L, Buruienile vătămătoare semănăturilor, finețelor și pășunilor, Cluj, 1946.- ' 17. — Flora Romtniei, Cluj, 1939, ed. a Il-a. <18. CTAHKOB C.C. ii TAJIUEB B.H., Onpedejiumejiu evicwux pacrnenuă Eeponeuc- kou wemu CCCP, MocKBa, 1949. 19. STĂNESCU C., Experimentarea ierbicidului 2,4—D tn lucrările silvice, Rev. Păd., 1955, 70, 2. • ' . 20. Timăr I., Zonologische Untersuchungen in den Ackern Ungarns, Acta Bot. Acad. Sc. Hung., III, 3—4, 79-109. 21. , * , Flora R.P.R., București, 1952 —1960, I-VI1. ,22. , * ¥ (pjiopa CCCP, MocKBa, 1949-1952, 14-13. .. x MW PROCESUL EVOLUTIV AL PAJIȘTILOR DE FESTUCA RUBRA L. DIN TRANSILVANIA DE ST. CSUr6s și I. RESMERIȚĂ Comunicare prezentată de academician EMIL POP în ședinfa din 1 noiembrie 1960 în zona montană, și mai ales în cea montană superioară, pajiștile de Festuca rubra se dezvoltă pe locul pădurilor defrișate, în luminișurile pădurilor îmbătrînite și pe ogoarele lăsate spre înțelenire, iar în zona subalpină ele se dezvoltă pe locurile curățate de tufișurile de Juniperus sibirica, J. intermedia și Pinus montana. Pajiștile de Festuca rubra domină suprafețe întinse, dar din cauza proceselor care determină succesiunea asociațiilor, ele pot trece în pajiști de Nardus stricta, uneori în acelea de Agrosiis tenuis și chiar de Festuca supina. Prin instalarea în pajiște a speciilor de arbori, componenți ai pădurilor de altădată, se poate observa chiar și procesul de reîmpădurire spontană. în Munții Maramureșului, Bodnei, Călimanilor, Ciucului, Cibinului, Retezatului și în tot cuprinsul Munților Apuseni asociațiile de Festuca rubra ocupă 'suprafețe considerabile. în funcție de acțiunea complexă a factorilor locali aceste pajiști sînt într-o continuă evoluție progresivă sau regresivă. Cunoașterea proceselor biologice, care determină succe- siunea asociațiilor, prezintă interes pentru biologi, botaniști, silvicultori, agronomi și pentru toți care se ocupă cu economia pajiștilor, deoarece, în diferitele stadii de evoluție, pentru ridicarea productivității trebuie să se aplice metode agrotehnice diferite. Factorii care hotărăsc cu prioritate sensul evoluției pajiștilor de Festuca rubra sînt: regimul trofic și cel hidric al stațiunii și conținutul în humus, respectiv în resturi vegetale moarte din sol. EVOLUȚIA PAJIȘTILOR DE FESTUCA RUBRA PE LOCUL PĂDURILOR DEFRIȘATE în condițiile ecologice ale terenurilor defrișate de molid și de fag, după ce s-au perindat diferite asociații, cum sînt cele de Chamaenerion dngustifolium, Rubus idaeus, Calamagrostis arundinacea, Deschampsia jlexuosa etc., pune stăpînire pe teren asociația de Festuca rubra. 6. - o. 1773 O Kg 224 ■ A $ ST. CSOROS și I. RESMERIȚĂ '-i ' - ■ ■ : i ■ ■ ? ‘ PROCESUL EVOLUTIV AL PAJIȘTILOR iDE F. RUBRA IN TRANSILVANIA 225 M || ti LV' LV? Ai te I' ’i i ste 1. în regiunile deluroasă și montană inferioară, în general la altii tudini de 500—800 m, după faza de buruieni se instalează asociațiile de]l Festuca rubra, de Festuca rubra — Agrostis tenuis, de Festuca rubra J Cynosurus crisiatus, de Trisetum flavescens. Pe pantele cu înclinație mica și moderată, expuse spre nord, nord-est și nord-vest, aceste asociații se pot menține un timp îndelungat. în condiții de insolație puternică p^ pantele repezi (cu înclinația de 20—30°) expuse spre sud'și sud-vest, unde solul se usucă pe an ce trece și devine mai sărac în substanțe nutritivei se instalează cu timpul în locul vegetației, la început mezofilă, una mani xerofilă. Astfel puțem cita pășunea din hotărul comunei Apa-Ierii (Munții Apuseni), la circa 700 m altitudine, Borsec (la 800 m), Casin (la 850 m)l Cluj Dealul Lomb (la 600 m), unde, în locul asociațiilor mezofile, cu timpul aii apărut asociații dominate de Festuca sulcata, Care® montana, AgrosM tenuis, Bromus erectus, însoțite de sp,ecii mezo-xerofile și xerofile ca -Rol rippa stylosa, Alyssum alyssoides, Sedum.acre, Potentiltaârenaria,P. argen^ tea, Cer^taurea micranthos, Șenecio jacobea etc. 1 2. j(n zona montană la altitudini mai mari, în general între 800 șl 1400 m, procesele de evoluție se desfășoară într-un mod foarte variat) După stadiul buruienos său djrect după dispariția pădurii (cum a foș^ cazul în Valea Seacă, în Poiana Frînturii din Munții Apuseni, Poienile d^ ; sub Munte și Izvoarele din Munții Maramureșului, Lopadea Munții Bodnei) se instalează asociația denumită „Festucetum rubrae wiontanuni"™ în unele locuri plane de pe cumpăna apelor, la circa 1200 m, sau pe pantei expuse spre nord, cu înclinația de 10—30°, în condiții de umiditate proll nunțată, unde procesul de acidificare a solului și de acumulare a subștanl țelor organice în f ol se desfășoară mai rapid, pajiștile asociației de Fesțuca rubrd trec treptat în asociația de „Festuca rubra — Nardus stricta". Aceast| asociație la rîndul ei, mai ales sub influența pășunatului, trece în nardete tipice; Nardetele, în condiții climatice umede, trec în cele din urmă îd higronardete. în acest stadiu în pajiște se instalează masiv diferite specii de mușchi, între care și diferite specii de Sphagnum. în urma dezvoltării unui strat bogat de mușchi, higrohardetele trec într-un, stadiu de turbif ficare, ajungînd uneori pînă la formarea sfagnetelor. Din cauza schimbării jrnicrbclimatului umed, prin tăierea pădurilor din jur, prin drenarea apeffl în exces, stațiunile devin mai aride și sfagnetele cu turba subțire po,® evolua spre nardete sau chiar calunete. Așa de exemplu turbăria de paj Muntele Micău (Munții Apuseni) este astăzi ocupată în bună'parte d(| Nardus stricta. ,La fel pe Muntele Cîrligați,..sfagnetele cu turba subțire sînț| -invadate, de Nardus stricta. Din cauza unor perioade secetoase mai îndell Iungate, chiar în unele locuri ale turbăriilor înalte se pot dezvolta masi^ speciile micotrofe. Calluna vulgaris și Empetrum nigrum de exemplu pal turbăria de pe Muntele Mluha (Munții Apuseni). a / Nardetele, fiind tratate cu îngrășăminte azotate, combinate ma» ales cu fosfor și potasiu, pot progresa în pajiști de Festuca rubra. Aces^ proces a fost observat și urmărit pe Muntele Micău (Munții Apuseni) șl i pe Muntele Izydăre din Maramureș. în continuare, prin repetarea- I șămintelor minerale, asociațiile de Festuca rubra trec în pajiști dominat^ de Agrostis tgnuiSj așa cum s-ă petrecut pe Muntele Micău, ;unde nardetiil îftatat a devenit o pajiște dominată 5 —6 ani de Festuca rubra, iar în urmă- ^rii 3—4 ani de. Agrostis tenuis. în consecință, procesele evolutive spon- aahe se pot dirija prin aplicarea diferitelor metode agrotehnice, care asigură schimbarea în sens pozitiv a regimului trofic din sol. f MLAȘTINI | *—T 1 IU- ' n ii- S A fr* ii \ & 11 *_ Nardetum strictăe montanum —int ♦ & 'S Vaccinietum myrtilli 4W 5;^' fev Asfestucarubra-Nardus-----—Tp stricta montanum Buruienișun + Rurnicețum * dlpini ,. r . i * r—1--------L_ ■ As. Festuca rubra-AlchemilIa «+ vulgaris TT i-uL— 1 As Festuceto- H Nardeto- , j'\Ca//unețum_ ! I . Callunetum + X—, Agrost/detum vulgaris ȚT Festucetum ' As Festuca ■i rubrae —> rubra-Gemstella montanum 1 * + șagitialis X [ ! Agrostidetum ii' tenuis Buruieni, Rubus, Chamaenerion etc. ‘ PĂDURE , ' A, L EGENDA + + Sporirea substardelor riutntiveprin acțiuni antrnpoioogene ' » A 00009000Acumularea de humus brut acid g1* ' . ■ Acumularea de apă in stratul superior al solului .. ; Scăderea substanțelor nutritive țC Fig. 1. — Succesiunea asociațiilor în zona montană, după defri- șarea pădurii. ■ Schema evoluției pajiștilor, de Festuca rubra este dată în figura 1. 1 reprezintă succesiunea asociațiilor îh zona montană pe lochrile defri- |ț'e. în această zonă cercetările noastre au fost mai insistente și în unele gpuri (Poiana Frînturii — Apuseni și Poienile de sub Munte, Izvoarele In- Munții Maramureșului) au ăviit caracter de continuitate, B'' Pe locurile plane sau cu înclinație mică, sub,influența depunerii de |jecții în timpul-pășunatului (mai ales în locurile de odihnă a vitelor) *• 1 a 226 ST- CSOROS și. I. REȘMERIȚA 4 5 PROCESUL EVOLUTIV AL PAJIȘTILOR DE F. RUBRA IN TRANSILVANIA 227 are loc un proces de acumulare a substanțelor nutritive din sol. în astfel de locuri se dezvoltă fitocenozele asociației Festuca rubra — Alchemilla vulgaris. Acest proces a fost urmărit pe Muntele Ijar și Poiana Frînturii (Apuseni), pe Țibleș, Puzdrele (Rodnei) și observat în Munții Ciucului, Bodocului și Retezatului. Prin creșterea continuă a substanțelor nutritive azotoase din sol, în pajiște se dezvoltă masiv speciile nitrofile și asociația de Festuca rubra — Alchemilla vulgaris trece în buruienișuri înalte, alcătuite din Rumex alpinus, Urtica dioica, Garduus nutans, Cirsium sp. etc. Reducerea substanțelor nutritive din solul asociației Festuca rubra — Alchemilla vulgaris favorizează instalarea tufelor de Nardus stricta în pajiște, și procesul evolutiv decurge spre asociația de Festuca rubra — Nardus stricta. în numeroase cazuri, la altitudini de circa 1000 — 1400 m, în con- diții xerofitice (pante înclinate puternic, peste 20°, expuse spre sud și sud-vest), descompunerea substanțelor organice se desfășoară rapid și levigarea substanțelor nutritive din sol este foarte intensă. Solul, care devine din ce în ce mai uscat și mai acid, favorizează instalarea în pajiște a speciilor micotrofe și acidofile, cum sînt: Calluna vulgaris, Bruckenthalia spiculifolia, Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea, Nardus stricta, Antennaria dioica, Vcronica officinalis și Genistella sagittalis. în astfel de locuri pajiștile asociației Festucetum rubrae montanum trec în asociația de Festuca rubra — Genistella sagittalis. Această asociație ocupă suprafețe întinse pe Muntele Băișorii, în hotarul comunei Sălciua (Munții Apuseni) și în Munții Meta- liferi. Pe pante puternic înclinate și pe locuri cu solul schelet, din cau^a accentuării procesului de acidificare, pajiștile de Festuca rubra— Genistella, sagittalis trec în Callunete, care ocupă terenuri mari pe Muntele Corabia, Negrileasa, Muntele Ijar și pe pantele însorite din valea Someșului Cald între comunele Jurcuța-de-Jos și Beliș. 3. în zona subalpină, la înălțimile de 1600—1900 m, pe roci sili' cioase, pajiștile de Festuca rubra, din cauza acumulării substanțelor orga- nice din sol și acidificării lui, trec în alte asociații. în condiții umede și în cazul unui sol mai adînc ele trec spre nardetele corespunzătoare altitu- dinii (Nardetum strictae subalpinum) (fig.2). Acest proces a fost observat în Munții Apuseni (Vîrfuraș, Briția, Cîrligați, Muntele Mare, Balomireasa etc.), în Munții Făgărașului și ai Retezatului. în condiții măi aride, în locurile expuse vînturilor reci, pajiștile de Festuca rubra trec în pajiști dominate de F. supina. Acest proces a fost observat în Munții Rodnei, Călimanilor, Cibinului și Retezatului. Unde solul este mai bogat în apă, dar scurgerea ei este asigurată prin înclinația pantei, se dezvoltă masiv asociația de Deschampsia caespitosa, cum este Cazul pe sute de hectare în Munții Rodnei, Călimanilor și Retezatului. Pe calcare, din cauza acidificării treptate a stratului superior al solului și izolării lui complete de roca mamă, fitocenozele asociației Festu- cetum rubrae subalpinum calcicolum trec în fitocenozele dominate de Festuca supina (de exemplu în zona de calcar din vecinătatea sudică a Munților Retezatului). La altitudinile specifice grupei de asociații Festucion rubrae subal- pinum, atît pe nardete, cît și pe pajiști de Festuca supina se pot instala masiv Juniperus sibirica și Pinus montana. Astfel de aspecte întîlnim Ia LEGENDA + +++■ ► Sporirea substanțelor nutritive prin acțiuni antropozoogene' »««»««»► Acumularea de humus brut acid ------► Acumularea de apă în stratul superior al solului ------Scăderea substanțelor nutritive Fig. 2. — Succesiunea asociațiilor în zona subalpină pe suprafețele curățate de Juniperus; : , Prislop în Munții Maramureșului, Țibleș, Munții Rodnei, Călimanilor^ /Cibinului și Retezatului. EVOLUȚIA PAJIȘTILOR DE FESTUCA RUBRA PE LOCUL PĂDURILOR ÎMBĂTRÎNITE Condițiile ecologice din pădurile îmbătrînite se deosebesc, la început, de cele din tăieturile rase. Resturile lemnoase ce rămîn după exploatarea pădurii aici lipsesc și însăși litiera este mai subțire. Din această cauză 228 ST. CSOROS și I. RESMERITA 6 7 PROCESUL EVOLUTIV AL PAJIȘTILOR DE F. RUBRA IN TRANSILVANIA 229 stadiul de buruieni lipsește adeseori și înierbarea poate începe direct cu pajiști de Festuca rubra sau de Agrostis tenuis. Mai departe procesul evo- lutiv urmează același drum ca și acelea de pe locurile tăieturilor de păduri, corespunzător factorilor geomorfologici și pedoclimatici ai stațiunilor res- pective. Durata Ținui stadiu evolutiv este determinata de factorii staționali locali și de acțiunea factorilor antropozoogeni. EVOLUȚIA PAJIȘTILOR DE FESTUCA RUBRA PE LOCURILE CE AU FOST OCUPATE DE JUNIPERUS SIBIRICA ȘI PINVS MONTANA Prin îndepărtarea tufelor de Juniperus și Pinuș se pot crea condiții ecologice favorabile instalării și dezvoltării asociațiilor de Festuca rubra. în primii ani după înlăturarea tufelor, în locurile eliberate se cantonează diferite specii, ca : Rumene acetosella, Viola declinata, Campanula abietina, Senecio silvaticus, Polytrichum commune, unele exemplare de Anthoxan- thum odoratum, Festuca rubra și Agrostis tenuis etc. După această fază ocupă teren asociațiile de Festuca rubra—Agrostis tenuis și Festuca rubra— Nardus stricta. Mai departe evoluția asociațiilor de Festuca rubra se des- fășoară puțin deosebit de cea din tăieturile de pădure și care decurge corespunzător factorilor edaficirespectivi (fig. 2). Precipitațiile abundente și temperatura scăzută din perioada activă a vegetației grăbesc procesul de turbificare și de reinstalare a juniperetelui. Procesul evolutiv, mai de vreme sau mai tîrziu, duce deci la reinstalarea tufelor de Juniperus sau la înmlăștinire. Aceste procese au fost studiat^ pe Muntele Mare, Munții Micău și Vîrfuraș (Munții Apuseni), pe Prislop, Poiana Cerbului, Banița din Munții Maramureșului, pe Muntele Țibleș, Galați, Puzdrele, Beneș din Munții Rodnei. EVOLUȚIA PAJIȘTILOR DE FESTUCA RVBRA PE LOCURILE DE CULTURĂ LĂSATE SPRE ÎNȚELENIRE Instalarea și evoluția asociațiilor de Festuca rubra de pe locurile de cultură transformate în pajiști naturale au fost cercetate în Bazinul. Beiușului (reg. Crișana), Muntele Băișoara, Bedeleu și Rogojel (reg. Cluj, Munții Apuseni), Sighet și Lăpuș (reg. Maramureș) și Rcdna. Din cercetă- rile și observațiile de pe teren am putut stabili mersul evoluției vege- tației ierboase de la primele faze ale înțelenirii pînă la stadiul de tur- bificare. Cultivîndu-se ani de-a rîndul cu plante anuale, solul sărăcește în elemente minerale și fertilitatea lui scade ; atunci, de obicei, se lasă pentru a se înțeleni. Perioada înierbării începe cu stadiul de buruieni, în cele mai multe cazuri, reprezentat prin speciile : Anthemis arvensis, A. tinctoria, Chrysanthemum leucanthemum, Rumcx acetosella, Carduus acanthoides,. Stachys germanica etc. Acest stadiu se poate observa bine în tot cuprinsul regiunii muntoase din Transilvania. Unde apa freatică este aproape de suprafața solului și acolo unde solul conține încă elemente minerale accesibile gramineelor, se instalează masiv Rolcus lanatus, cum a fost cazul, de exemplu, la Vîlcele, satul Mun- tele Băișorii (reg. Cluj) și Sighet. Pe terenurile cu apa freatică mai adîncă se poate cantona, încă din primul an, Festuca rubra cu sau fără Agrostis tenuis, ceea ce duce în cele din urmă la formarea, pajiștilor de Festuca LEGENDA +-+++-♦- Sporirea substanțelor nutritivepnn acțiuni ăntropozoogene V ooooooooo^ Acumularea de humus brut acid ll ■ ' ■ -------*► Acumularea de apă în stratul superior a! solului --------^Scăderea substanțelor nutritive Fig. 3. — Succesiunea asociațiilor pe locurile de cultură lăsate spre ■ . înțelenire. . .■ , , . , ,. rubra—Agrostis tenuis. Acest proces a fost observat în jurul comunei Rogojel și pe platformele înalte din jurul comunelor Mărișel și Părcașa. în anii.ee urmează, procesul evolutiv decurge oarecum asemănător cu al pajiștilor de. Festuca rubra ce se dezvoltă după tăierea pădurii, desigur cu unele aspecte noi, reprezentate în figura 3. După cum arată schema evolutivă, pe terenurile de înțelenire, care se folosesc ca pășuni și fînațuri, se perindă numeroase asociații (de obicei fiecare cu mai multe faciesuri), pînă ce se ajunge în stadiul de turbificare. 230 ST. CSOROS șl I. REȘMERIȚA 8 9 PROCESUL EVOLUTIV AL PAJIȘTILOR .DE F. RUBRA ÎN TRANSILVANIA 231 CONCLUZII în zonele montană și subalpină pajiștile de Festuca rubra se can- tonează în tăieturile de pădure, în pădurile îmbătrînite, pe locurile cură- țate de Juniperus și Pinus montana și pe suprafețele lăsate ca ogor. Sensul procesului evolutiv este determinat de factorii ecologici ai stațiunilor respective și de intensitatea factorului antropozoogen. în des- fășurarea procesului evolutiv un rol preponderent îl are regimul trofic din sol. în general aceste pajiști parcurg diferite stadii pînă ce ajung'în stadiul de turbificare sau se acoperă cu Juniperus și Pinus montana în zona subalpină. Factorii principali care determină sensul regresiv al acestor pajiști sînt: scăderea conținutului în elemente minerale nutritive accesibile plantelor de Festuca rubra, acumularea de humus brut acid și de materii organice (resturi vegetale în diferite stadii de descompunere) în sol și la suprafața lui și, în consecință, creșterea continuă a conținutului dc apă din sol. Prin schimbarea condițiilor ecologice pe calea aplicării diferitelor măsuri agrotehnice, prin asigurarea unui regim trofic corespunzător (ame- liorarea umidității din sol, asigurarea desfășurării proceselor de descom- punere a substanțelor organice din sol) Festuca rubra își reocupă locul în compoziția pajiștii. Pe terenurile invadate de Juniperus sibirica, J. inter- media și Pinus montana aceste specii lemnoase se mențin sute și mii de ani dacă nu intervine omul ca să îndepărteze tufele.^ Catedra de botanică a Universității „Babeș-Bolyai” și Secția de pășuni și finețe a Sfatului Begional Cluj nPOIțECG BBOJUOIțWH JiyrOB OBCHHnUBI KPACHOÎÎ (FESTUCA RUBRA L.) B TPAHGWJIbBAHMn PE3IOME] Abtoph nsyuajiH npopecc oGpasoBannn n aBOjnoqnn jiyroB obch- hmb,h KpacHon (Festuca rubra) b TpancnjibEanun n npnmjin k BHBOflaM, nosBOJiHBniMM mm ycTaHOBHTB aBpjnoiinoHHbie npoqeccM (pnc. 1, 2, 3), npoTeKaioniMe b BaBncnMocm ot aKOJiornnecKoro KOMnjienca coot- BeTCTByiomnx MecTOo6nTannâ. Jlyra c OBCHnnqeîi Kpacnoft oSocnoBHBaiOTCH na JiecnbiX BbipyS- nax, b nepecTohHux jiecax, b Mecrax, onnmcHHHX ot Juniperus siberica n Pinus montana, a TanMce na ocTaBJieHHbix rjih sajiynceHHH ynacTnax. SBOJironnonnun npoqecc o6ycjioBJiKBaeTCH aKOJiornnecKnM KOMnjieKcoM cooTBeTCTByioiqnx MecTOoGHTannn n HHTencHBHOCTbio bjihhhhh ach- TejibnocTH nejioBena h jkhbothnx. Ochobhmmh $aKTopaMH, neficTBy- joniHMn penmTeJibHMM oSpasoM na perpecc nyroB obchhmiili Kpacnon, hbjihiotch: yMeHbmenne coflepacanun floCTynnbiX pacTennnM nnTaTejib- HBIX MHHepajIbHEIX BeHțCCTB, CHMrKOHIîe SHaneHUH pH, HâKOnjieHIie KHC- aoro ryMyca n pacTHTejibHMX oct8tkob b nonse n na ee noBepxnocTH n noBHinenne BJiancnocTn bombei. 9th Jiyra npoxogHT oGeihho pan pasjin’iHHX $as nona, Bcnefl- CTBne MaccoBoro nocejiennn Gejioyca (Nardus stricta), ne nepeftgyT b KaTeropmo SejioycnnKOB. 9tm nocjiejțHne MoryT nogBeprnyTbcn HHBaann mxob, mto BegeT k Top^ooCpasoBannio, a b cySajibnniîcKoiî aone MoryT nogBeprnyTbcn HHBasnn bhaob Juniperus sibirica n Pinus montana. îlpn HSMenennn pencnMa nonBennoro nnTannH nyTeM npnMeHenHH pasjiHBHHX arpoTeXHH'iecKMX mgtoaob, flame ecjin jiyra n flomjin ysce go $a3M SejioycnnKOB, Festuca rubra bhobb sannMaeT TeppnTopmo, a npn flajibneânieM yjiynnieHnn nnTaTejibHoro pencnMa na6jiioflaeTCH Mac- CMBHoe sacejienne n nojieBnițeii tohkojimcthoîî (Agrostis tenuis). Bojiora c tohkmm chocm Top$a BCjieflCTBne BMCHxaHMH MoryT npe- BpaTHTbcn b SejioycHMKM, KOTOpHe nyreM yjiymnennH pe senina nuTanun mosîho npeBpaTBTB b Jiyra c OBonnupefi; Kpacnoft. OB'LflCHEHHE PHCYHKOB Pnc. 1. —CMeHa acconnaunft b ropHoft aone nocjie KopneBKn jieca. Pnc. 2. — CMeHa accoițnaițnft b cy6anbnniîcKoft aone Ha oqnmeHBKx ot mohc- »KeBeni>HHKa yqaciKax. Pnc. 3. — CMeHa accounanHiî na' KyjibTypHMx yaacTKax, ocTașjieHHMx bjih sanyjKeHMH. EVOLUTION DES PRAIRIES Ă FESTUCA RUBRA L. DE TRANSILVANIE rEsUME - Les auteurs ont Studie le processus de l’installation et de PSvolu- tîon des prairies ă Festuca rubra de Transylvanie et aboutissent ă des con- clusions leur permettant d’6tablir les processus 6volutifs (fig. 1, 2, 3,), qui se deroulent en fonction du complexe 6Cologique des stations. Les prairies ă Festuca rubra s’installent sur les terrains des forets sou- mises ă la coupe blanche, dans les bois vieillissants, sur les terrains d6- barrasses de Juniperus sibirica et Pinus montana et sur les superficies laissâes en jachâre. Le processus âvolutif est determini par le complexe Ecologique des stations respectives ainsi que par l’intensite de l’action ’ des facteurs anthropo- et zoogenes. Les principaux facteurs, determi- nant la r6gression des prairies ă Festuca rubra, sont: la baisse de la teneur en substances minerales nutritives, accessibles aux plantes, la baisse du pH, l’accumulation d’humus brut acide et de mati eres v6g6tales dans le sol et ă la surface et l’augmentation de la teneur en eau du sol. 232 ' \\ . ■ ■ . / 10 En' g6n6raV cos prairies traversent diffbrentes phases jusqu’ă'ce que Ihustallatibn'enmassedel’eșpOce Nardus strictă les transforme en prau ries de nard (Aardetow); Ces dcrhieres peuvent , ă leur tour,etre envahies par les mousses, de qui conduităla formation de tourbicrcs ; dans' la zone subalpine, ces prairies peuvent etre envahies par Juniperus sibirica et Pinus montana. \ ? Le rdgime ta modifiO par l’application de dif- fOrehțesFestuca rubra arrive ă rbOccuper Ie terrain, mâine si les’ prairies eh sont arriveesă la phase de Nardelum', l’amblioratibn du rbgime nutritif dtant menOe encore plus loin, l’instab lation en masse de Agrostis tenuis suivra. , * , i . Les mincc, & cause du dessbchement, peuvent au ssi se transformer enNardelum qui peut â son tour, par amdlio- ration du rbgime trophique, etre' transforme en prairie de Festuca rubra. "■ ' ' m '• ' • n/ '■ ’\ ' \ 'T ' EXPLIGATION DES Fi GUREȘ ' ' ' * ■■ m < . Fig. 1. — Succession des asspciatioris, dans Barone du hâtre, aprfes dâfrichage de Ia forât. Fig. 2. j-,Succession des associations dans la zone subalpine, sur les superficies d^bar? rașsâes de Juniperus. v ; > v • . Fig. 3. — Succession des associations sur les terrains de culture'laissâs en jachăre. i ' . . BIBLIOGRAFIE ; . T p. ; . a ma ■ .'a ■ .'Z-, < V"'-' - ./ 1. BOBZ Al>., Studii de vegatațietn'Munții Retezat, Bpl.:Grăd. bot. Uniy. Cluj, 1934, XIX,1 — H. 2,, — ' Flora și,.vegetația văii Sebeșului, Ed. Acad, R.P.R., București, 1959. ■' 3. BRAUN tIANQUE J., Pflanzenșoziologie, Berlin, 1928. / ( 4. BUIA AX»., Contribuții la studiul fitocenologic al pășunilor din Munții Carpați, Bul.- Fac agr. Cluj, 1943, 10. . . x 5. ETJOREANU GH.; Contribuții ta cunoașterea succesiunii și. întovărășirii plantelor, Bul. Grăd. bol. Uniy. Cluj, 1930; X; 7-3. ; ' .. 6. F.VRDUJA C., și colab., Contribuții la cunoaștere^ pajiștilor din Moldovă, sub raport geobo-' lan ic și agroproductiv, Stud. și Ce^cetj șt. biol, și șt, agr., 1950, VII. 7. Csbnds ST., Cercetări floristice Și de vegetație tn Munții Căliman, Stud. și cercet. șt., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1951, 1-2, - .8. — Contribuții ta. studiul vegetației alpine din Munții Făgăraș, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, 1953, V,2. 9. Ghisa E., 'Contribuții la studiul filo-cenologic al Munților Făgăraș,,llv\. Grăd. bot. Univ. 'Cluj, 1942, XXII. ‘ s 10. KLaPP E-, Die Wiesen und Weiden, Berlin, 1956. 11. NYĂlțĂDY E. I., Flora xși vegetația Munților^ Retezat''Ed-. Acad. R.P.R., București, 1958, 12. Paucă A. N., Studii fito-sociologice tn. MunțifyMuma .și Codru, Acad. Rom., Stud. și cercet., 1941, LI. , -1 13. POP E., Mlaștinile de turbă din R.PtRlfiF‘d. Acad.(R.P.R., București, 1960. ■ 14. PUSCABIU D. și colab/, Pajiștile alpine din Maliții Rucegi, Ed; Acad. R.P.R., Bucu- rești, 1956. 15. ResmbritA• L, Instalarea și succesiunea vegetației .-pe masivul Vlădeasa, Natura, 1958,; 3i 16. — Contribuții la studiul și punerea tn valoare a pajiștilor acoperite de Juniperus sp., Stud. și cercet. șt-., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1953, 1 — 2. 17; RESMEBITĂ.: R și colabAgrotehnica pajiștilor degradate, Ed. Acad, R.P.R., București, 1956.’ 18. PAMEHCRM0 JI. h cOTpygnMKH, dKOMZWiecKasi, oișema KopMoemx mod no■ pacmwtieM^ HOMy nonposy, MocKBa, 1956. i 19. SAVTA I.; Cercetări zoo-botanice asupra pășunilor din Transilvania, Bul. Fac. agr. Cluj, 4943, X. 1 ' 20. ȚOPA E., Vegetația terenurilor 'sărate'din R.P.R., Natura, 1954, 3. CONTRIBUȚII LA STABILIREA UNOR INDICI BIOCHIMICI ȘI FIZIOLOGICI DE REZISTENȚĂ LA GER • ' A CEREALELOR DE TOAMNĂ /' ’ A J DE ' . . ''' ’ I. BRAD, IULIA LAȘZLO, G. VALUȚĂ și V. SOTIRIU Comunicare prezentată de N. SÂLÂOEANU^ membru corespondent al Academiei R.P:R., r tn ședința din 28 iunie 1960 - Temperatura scăzută este nna dintre condițiile climatice care pro- voacă multe pagube semănăturilor de toamnă, pomilor fructiferi, și viței de vie în timpul iernii și chiar și primăvara datorită gerurilor tîrzii. ' Această probemă interesînd din punct de vedeîre practic au fost întreprins^ cercetări pentru ă se remedia efectele dăunătoare ale frigului. S-a mers pe linia aclimatizării și ameliorării soiurilor și în același timp și pe linia măririi rezistenței la ger a unor soiuri mai productive, prin apli- carea unor măsuri agrofitotehnice ca : epoca Optimă de semănat, adînci- mea, densitatea la hectar, tratarea semințelor, aplicarea îngrășămintelor minerale etc. ț ■■ ■ ;■ ::-:- s' Toate aceste măsuri nu au dat însă cele măi bune rezultate; și do iceea s-au început de mult timp cercetări de fiziologie și ( biochimie prim Sare s-a căutat să se descopere procesele intime vitale, mecanismele de răspuns la condițiile nefavorabile, pentru ca pe baza acestor cunoștințe să ie dirijeze metabolismul astfel încît să fie favorizate acele procese care (lucia mărirea ‘rezistenței, plantelor la temperaturi scăzute. în raport cu rezistența; la ger, s-au determinat activitatea uncr en- ?ime, consumul de oxigen, bioxidul de carbon eliminat, conținutul de zahărdirect re ducător și total, conținutul în amidon și substanțe tânice, azot proteic și neproteic, aciditatea totală, pHrul sucului celular sau al extractului apos, conținutul muco-proteinic, fluiditatea; protoplasmei, punctele izoelectaice ale coloizilor, presiunea osmotică, concentrația su- cului celular, conductibilitatea electrică a țesutului foliar și altele (î), (2), 3), (4), (5); (6), .(7), (8), (9), (10). . ■ îi1' 1 -y 234 I. BRAD și COLABORATORI 2 । Această problemă a fost abordată și, la noi de un număr apreciabil de cercetători. \ în cadrul Laboratorului de fiziologie al I.C.A.B.-ului s-a abordat de asemenea problema rezistenței la ger a cerealelor de toamnă, începînd din anul 1955. S-a cercetat rezistența cîtorva soiuri de orz de toamnă și de grîu de toamnă. S-au făcut de asemenea comparativ, cercetări asupra , rezistenței la ger între specii de cereale de toamnă, precum și între cîteva variante, urmărindu-se influența îngrășămintelor cu azot, fosfor și po- tasiu asupra rezistenței orzului de toamnă. în aceste experiențe s-au urmărit procese fiziologice și biochimice ca: respirația (consumul de oxigen sau eliminarea de bioxid de carbon), transpirația, capacitatea de reținere a apei, dinamica substanței uscate (conținutul în substanță uscată și acumularea ei). De asemenea s-a ana- lizat conținutul total în zaharuri și cohținutul de zahăr direct reducător, - conținutul în vitamină C, aciditatea totală, pH-ul extractului apos, acti- vitatea catalazei și a peroxidazei, procentul de apă liberă și legată, con- ținutul în proteină brută. S-au mai făcut și determinări directe cu ajutorul frigiderului și în casa de vegetație, unde vasele s-au menținut în condițiile naturale de peste iarnă. ' în privința alegerii analizelor biochimice s-a avut în vedere posibili- tatea corelării rezultatelor care să ne permită un minimum de interpre- tare. Astfel activitatea catalazei și peroxidazei corelate cu respirația ne puteau da indicii convergente asupra proceselor oxibiotice și, ca atare, asupra stării de repaus a plantei. Acestea puteau fi legate de un conținut mai mare Sau mai inie de substanțe de rezervă, energetice, îh special zaharuri. Transpirația și capacitatea de reținere a apei puteau fi puse în legătură cu starea coloizilor, concentrația sucului celular, conținutul în zaharuri și substanțe înrudite cu acestea etc. REZULTATELE OBȚINUTE în experiența cu soiuri de orz, executată timp de 2 ani, s-ău cercetat în paralei 4 soiuri: Odessa Solovei, Mahndorfer, Cenad 345, Cenad 396. Urmărind paralel variațiile de temperatură și rezultatele analizelor, observăm o strînsă corelație între variația temperaturii și cea a metabolis mului plantei. în iarna ’ 1956 —1957 temperatura a oscilat între —15 și 15°. In iarna 1956—1958z a oscilat între 17 și 20°. Trecerile de la o temperatură la alta în acest ultim an au fost mai mult bruște și mai frec vente. Ca urmare am Observat diferențe fiziologice și bic chimice mai pro nunțațe decît în anul 1957. Din cauza intemperiilor s-a produs și vătă marea într-o proporție mai mare a frunzelor. în ceea ce privește variația conținutului în substanță uscată, în ambii ani de cercetare s-a constatat că nu există un paralelism deplin între ' creșterea procentului în substanță 'uscată și scăderea temperaturii. Creș- terea sau scăderea conținutului în substanță uscată se observă după un 1 timp îndelungat de la data la care temperatura a scăzut sau a crescut, i mentinîndu-se la un plafon anumit o perioadă îndelungată ' 3 BIOCHIMIA ȘI FIZIOLOGIA REZISTENȚEI LA GER A PLANTELOR 235 k Semnificativă este perioada 5.XI. 1957—10. II.1958, cînd conți- nutul de substanță uscată la orzul de toamnă crește o dată cu scăderea • temperaturii medii sub 0°. în această perioadă conținutul de substanță us- cată a crescut de lal2,10 la 23,35 %, valoare atinsă la 16.XII. La acest plafon, > cu mici variații, se menține pînă în februarie, deși în acest răstimp tem- peratura a oscilat mult peste 0°. ■ Conținutul cel mai mare'în substanță uscată l-a avut soiul Odessa 1 Solovei (23,35%, la 16.XÎI), iar conținutul cel mai mic soiul Cenad 345 (20,62%, la 13.XII). Celelalte două soiuri, Cenad 396 și Mahndorfer, l ocupă un loc intermediar. îh perioada de temperaturi scăzute, creșterea procentuală â conținutului în substanță uscată rezultă din pierderea de A apă de către plantă și nu din procesele de acumulare activă. ; Conținutul in substanțe reducătoare a fost mai puternic influențat ? de variațiile de temperatură. S-a stabilit la toate soiurile cercetate că în - * timpul iernii scăderea temperaturii duce la creșterea conținutului în sub- stanțe reducătoare, iar creșterea temperaturii duce la scăderea conținu- • tului în substanțe reducătoare. Variațiile conținutului în aceste substanțe sînt foarte mari, și anume de la 6,5 la 28% în 1957 și de la 71a34% în ? 1958. Conținutul maxim’ de substanțe reducătoare îl are soiul Odessa .Solovei, urmat de Mahndorfer, Cenad 396 și Cenad 345. Astfel la 2.II.1958 soiul Odessa are 34,05 %, Mahndorfer 29,90%, Cenad 396 26j35%, Cenad r 345 26,20% substanță reducătoare. Âctivitateă catalazei evoluează după o curbă care prezintă maxime și minime inverse față de curba substanțelor reducătoare. Activitatea ca- talazei în timpul iernii a fost mai mică în perioadele de scădere ă tem- peraturii și mai' mare în perioadele de creștere a temperaturii. La soiul Odessa Solovei activitatea catalazei este măi mică în timpul iernii decît la celelalte soiuri, activitatea cea mai mare observîndu-se la soiul Cenad 396, în amîndoi anii de experimentare. Activitatea peroxidazei s-a caracterizat prin variații mari în timpul iernii, valorile cele mai mici înregistrîndu-se tot la soiul Odessa Solovei, iar cele mai mari la Cenad 396. Soiurile Cenad 345 și Mahndorfer au avut valori intermediare. Se observă că în 1958 soiurile sînt mult mai diferențiate ; între ele, datorită variațiilor mari de temperatură. O dată cu creșterea conti- nuă a temperaturii, la sfîrșitul lunii martie, se observă o scădere puternică și , continuă a peroxidazei paralel cu creșterea mare a activității catalazei. în ceea ce privește consumul de 0^ rezultatele arată că creșterea sau scăderea consumului de O2 este legată de creșterea sau scăderea tempe- raturii. Cel mai mic consum de O2 l-a avut soiul Odessa Solovei. în anul 1958 analizele au fost completate cu determinarea acidității totale și pH-ul extractului.. Din rezultatele obținute reiese că aciditatea crește la toate soiurile o dată Cu scăderea temperaturii și scade o dată cu creșterea acesteia în timpul iernii. Cele mai mari valori ale acidității ra- portate la substanța uscată s-au constatat la soiul Odessa Solovei, urmat de Cenad 396, Mahndorfer și Cenad 345. Astfel la 31.111.1958 soiul Odessa Solovei a avut aciditatea de 254,5 mlKOH 0,1 N/100 g substanță uscată . Soiul Cenad 396 a avut 213,3 ml KOH 0,1 N/l00 g substanță uscată, soiul Mahndorfer 185,6 ml KOH 0,1 N /100 g ș.a.m.d. 236 I. BRAD și COLABORATORI 4 Cînd acțiunea temperaturii scăzute se prelungește, o dată cu creș- terea acidității scade pH-ul. Aceasta corespunde scăderii activității en- zimelor cu un pH optim mai alcalin (catalaza, dehidraza), ceea ce poate duce la un consum mai redus de O2. Capacitatea de reținere a apei în perioada de iarnă are o deosebită importanță pentru rezistența la ger. în amîndoi anii de cercetare s-a ob- servat că, în perioada cu scăderi mari de temperatură, apa este cedată mai ușor. O dată cu creșterea temperaturii apa este cedată mai greu și oarecum proporțional cu timpul de exicare. în experiența cu soiuri de grîu s-au cercetat în paralel 9 soiuri și linii de grîu : Pownee, Nr. 301, A 15, 642 B, 215 C, Harach, 578 B, Fortu- nato, Abondanza. Analizele executate pentru urmărirea acestei experiențe sînt în gene- ral asemănătoare cu cele folosite în experiența cu soiuri de orz ; în cazul soiurilor de grîu, însă, determinările nu s-au executat decît în anul 1959. Ca determinări directe s-au folosit: semănatul în vase de vegetație, care s-au lăsat în condițiile de temperatură scăzută de afară, și încercarea la frigider. Determinările directe au dat următoarele rezultate : la numă- rarea plantelor din vasele de vegetație în primăvară, a reieșit că cele mai mici pierderi le-au avut linia 578 B, creată de Secția de ameliorare I.C.A.R., și soiul american Pownee. Procentul de plante pierite a fost sub 10. Un număr mic de plante pierite, 10, respectiv 12%, au avut și soiurile Nr. 301 și A 15. Cel mai mare număr de plante pierite-s-a înregistrat la soiurile de proveniență sudică Abondanza și Fortunato, 95—96%. Expunînd plantele în frigider la temperaturi succesiv scăzute, am constatat o deosebită rezistență la soiul Pownee, la âxtrema cealaltă situîndu-se soiurile italiene, care prezintă pieire de peste 50% chiar de la temperatura de —9°. La —16°, după 4 zile de temperatură scăzută, au prezentat vătămări parțiale ale frunzelor și soiuri destul de rezistente ca Nr. 301 și A 15. în ceea ce privește variația conținutului în substanță uscată și a con- ținutului în zaharuri, o dată cu coborîrea temperaturii se observă un mers asemănător al acestor doi indici. Urmărind comparativ între soiuri această variație, s-a constatat, ca și în cazul soiurilor de orz, că în general, de-a lungul întregii perioade de iarnă, conținutul cel mai ridicat în substanță uscată și zaharuri îl au soiu- rile mai bine adaptate la frig. Astfel, conținutul maxim în zahăr total și reducător atins în timpul iernii de Abondanza și Fortunato a fost de 20,3 pînă la 20% (la substanța uscată). în aceeași perioadă la soiul Pownee am găsit pînă la 34,5% zahăr total. Aproape de acest nivel s-au situat și soiu- rile Harach, 578 B și A 15. După cum am menționat, situația este asemănătoare în cazul sub- stanței uscate. Soiul cu cel mai ridicat conținut de substanță uscată a fost Pownee, urmat de Harach, 578 B ; soiurile A15 și Nr. 301 au prezentat valori mai puțin constante. Cel mai scăzut conținut în substanță uscată l-au avut soiurile Fortunato și Abondanza. Determinările prin metoda Boysen-Jensen, privind eliminarea de CO2 în procesul respirației, au arătat că, în condițiile de temperatură scă- 5 BIOCHIMIA Șl FIZIOLOGIA REZISTENȚEI LA GER A PLANTELOR 237 . zută apropiată de 0°, soiurile Pownee și Nr. 301 au avut o intensitate scă- zută a respirației (0,990 mg CO2/g ș.u./h). Soiurile italiene sudice au res- pirat mult mai intens (1,595 mg CO2/g s.u/h). ' Analizînd transpirația plantelor în condiții de temperatură scăzută, s-a constatat în general o transpirație mai puțin intensă la soiurile Pownee, A15, 578Bși relativ mai ridicată la soiurile sudice Abondanza și Fortunato. Astfel, la 7.1,1959, la 5° soiul 578 B a eliminat doar 216 mg apă/g s.u./h, pe cînd soiurile italiene au pierdut 557—540 mg apă/g s.u./h. în experiența privind studiul comparativ al rezistenței la ger a unor specii de cereale de toamnă, s-a considerat necesar a se urmări în ce măsură indicii fiziologici și biochimici evidenți la soiurile de grîu cu rezis- tență diferită se vor deosebi și la specii mult mai diferite între ele din punctul de vedere al rezistenței la ger. Era interesant de aflat ce anume este general în rezistența la ger și ce este specific în metabolismul diferitelor specii. S-au luat în studiu două soiuri de orz, Cenad 396 și Odessa Solovei, grîul de toamnă A15 și soiul de secară Moara Domneascăj. Determinările s-au făcut mai întîi pe plante întregi, iar după împăiere numai pe frunze. .S-au urmărit aceiași indici ca și în cazul experiențelor cu soiuri de orz. S-au constatat variații importante în funcție de temperatură, care a oscilat între —17 și 20°, cu variații bruște destul de frecvente. Experiența a fost executată în iarna anului 1957—1958. . . , Conținutul în substanță uscată a crescut la toate speciile cercetate. Secara, care este cea mai rezistentă la ger, nu a avut totuși procentul cel mai mare de substanță uscată. Astfel la 16.XII, substanța uscată repre- zintă la secară maximum 21,56%, la grîu 26,30%, la orz 23,25%.' Conținutul procentual de substanță reducătoare este mult mai pu- ternic influențat de variații de temperatură. Se observă și în acest caz un conținut maxim de substanțe reducătoare la grîu și nu la secară. Consi- derăm că aceasta se datorește diferențelor calitative dintre substanțele reducătoare care prin metoda noastră au fost determinate global. în ceea ce privește aciditatea totală s-a constatat o creștere o dată cu scăderea temperaturii. Aciditatea cea mai mare, raportată la sub- stanța uscată, s-a înregistrat la grîu, iar cea mai mică la orz. La 1,11 soiul de grîu A 15 are o aciditate de 240,7 ml KOH 0,1 N/100 g s.u., secara 183 ml KOH 0,1 N/100 g s.u., orzul 161,8 ml KOH 0,1 N/100 g s.ti. Așadar, variația, de la o specie la alta a unui singur indice luat separat nu corespunde ordinii rezistenței la ger. Atunci cînd s-a studiat pH-ul ex- tractului apos, căruia i s-a determinat aciditatea, s-a constatat însă o altă ordine. La aceeași dată pH-ul extractului apos la orz și grîu ă fost 6,23, iar la secară 6,34. S-a tras concluzia că există diferențe în ceea ce privește constanta de disociere a acizilor, predominînd acizi cu o constantă de diso- ciere mai mică la speciile mai rezistente. Activitatea catalazei este cea mai mare la specia cea mai puțin rezis- tentă și scade cel mai mult la secară, specie cu rezistența cea mai ridicată. La 4.II activitatea catalazei, determinată la temperatura de 20°, a fost de 85,5 ml O2 degajați în 3', iar la secară numai de 54 ml pentru același timp. La grîu valoarea a fost intermediară. Activitatea peroxidazei va- riază tot în același sens, adică scade de la specia cea mai puțin rezistentă 238 I. BRAD și COLABORATORI 6 — orzul — către specia cea mai rezistentă — secara. Ca o particularitate se observă că activitatea peroxidazei este mai mare în perioadele cu tempe- raturi scăzute. Consumul de oxigen, determinat pe planta întreagă, a confirmat rezultatele obținute la determinarea activității celor două en- zime amintite. Plantele consumă mai puțin O2, o dată cu scăderea tempe- raturii, cel mai mic consum fiind la specia cea mai rezistentă. Astfel, la 16.11 orzul a consumat 44,53 pl/g/h O2, iar secara 34,96 [xl/g/h la 20°. în ceea ce privește capacitatea de reținere a apei nu s-au constatat deosebiri evidente între speciile studiate. S-a observat numai o cedare rapidă a apei libere în perioadele de ger și o reținere puternică a apei le- gate în aceeași perioadă. în timpul verii s-a constatat o reținere puternică a apei, care este cedată treptat și proporțional cu timpul de exicare. într-o experiență ulterioară, s-a analizat comparativ și conținutul de vitamină C, constatîndu-se un conținut mai mare de vitamina C la grîu. La 10.XII conținutul în vitamina C la secară este de 111,52 mg, la grîu 120,22 mg și la orz 82,15 mg pentru 100 g substanță verde. Determinarea s-a făcut iodometric. Aceste diferențe între specii se mențin și în timpul verii, ceea ce arată că variațiile în conținutul de vitamină O depind și de alte caracteristici ale metabolismului speciilor respective decît cele care determină rezistența la ger. Pentru o mai exactă urmărire a mecanismului rezistenței la ger s-au făcut determinări pe nodul de înfrățire al plantelor și pe frunze. Se con- stată că procesele se petrec cu o altă intensitate în nod decît în frunze la toate speciile, observîndu-se unele inversiuni interesante. La secară, de ekemplu, activitatea catalazei în frunze a fost, la l.XII, de 57 ml O2, la 15.XII de 52 ml O2 și la 8.1 de 59 ml O2. La aceleași date, valorile acti- vității catalazei din nod au fost reduse la 50%. La l.XII activitatea cata- lazei a fost de 31,3 ml, la 15.XII de 24 ml, la 8.1 de 26 ml. Ordinea între specii se păstrează în general aceeași cînd determinăm intensitatea cata- lazei pe nod sau pe frunze. Urmărind activitatea peroxidazei s-a constatat că, în timpul iernii, aceasta a fost mai mare în nod decît în frunze. Astfel, activitatea peroxi- dazei (exprimată în ml I2 0,01 X) pentru condițiile experimentale a atins, la data de l.XII, la orz valoarea de 3,20 ml I2 0,01 X în nod și 1,01 ml Ia 0,01 X. în frunze. La 15.XII valoarea peroxidazei a fost de 4,75 ml I2 0,01 X în nod, iar în frunze de numai 1,62 ml I2 0,01 X. La secară și la grîu constatăm o situație asemănătoare. Demn de remarcat este faptul că, în timp ce în frunze activitatea peroxidazei este cea mai mare la orz și cea mai mică la secară, în nod activitatea cea mai mare este tot la orz, iar cea mai mică la grîu. S-a urmărit paralel și efectul îngrășămintelor asupra rezistenței la ger a orzului de toamnă, determinîndu-se totodată conținutul de azot total, fosfor total și potasiu. Amintim numai vreo cîteva rezultate obți- nute, experiența fiind în curs de executare. La plantele care au primit cantități mai mari de azot aciditatea este mai scăzută, atît în nod cît și în frunze, față de martor și față de variantele îngrășate cu fosfor, dife- rențele mergînd în unele cazuri pînă la 15—20%. Micșorarea acidității poate servi ca un indice al reducerii rezistenței la ger, produsă de abun- 7 BIOCHIMIA ȘI FIZIOLOGIA REZISTENȚEI LA GER A PLANTELOR 239 dența de azot. La speciile mai rezistente și la variantele cu fosfor și po- tasiu s-a constatat un conținut mai mic de proteină brută aproape în întreaga perioadă de vegetație, diferențele mergînd pînă la 15—20%. S-a înregistrat de asemenea un conținut mai mic de vitamină C. în ceea ce privește rezistența la cădere și producția, rezultatele au fost mai bune la variantele cu doze mai mari de fosfor și potasiu. CONCLUZII Rezultatele obținute din aceste experiențe permit formularea ur- mătoarelor concluzii: 1. Xu s-a constatat întotdeauna că valoarea mai mare sau mai mică a conținutului într-o anumită substanță sau activitatea unor enzime luate în mod izolat ar indica rezistența cea mai mare la ger. Este necesar deci luarea în considerare a întregului ansamblu de analize pentru deter- minarea particularităților procesului de supraviețuire și adaptare. în majo- ritatea cazurilor însă, studiul indicilor urmăriți ne oferă date prețioase pentru interpretarea mecanismului. 2. Rezistența la ger se caracterizează prin activitatea mai mică a ca- talazei și peroxidazei, un conținut mai mic de proteină brută, un consum de O2 și o eliminare de CO2 mai mici, ca și o transpirație mai scăzută. De asemenea, la plantele mai rezistente la ger conținutul în substanță uscată, substanțe reducătoare direct și reducătoare total, vitamină O, ca și suma glucide -(-lipide sînt mai mari. în timpul iernii, apa legată este mai puternic reținută în plante. 3, Constatările enumerate mai sus duc la concluzia cămetabolismul - total este mai scăzut la plantele mai rezistente la ger, ceea ce corespunde unei stări de hibernare mai profunde. Fosforul și potasiul determină o acu- mulare mai mare a unor substanțe de rezervă și o scădere a intensității metabolismului oxibiotic, care duc la epuizarea plantelor. 4. Pentru lămurirea particularităților și înlăturarea unor contradicții aparente se impune cercetarea problemei prin metode noi ca : cromato- grafia, polarografia, electroforeza etc., care permit analiza selectivă a tutu- ror substanțelor. De asemenea este necesară folosirea metodelor histo- și citobiochimice și biofizice. K yCTAHOBJIEHMK) HEKOTOPMX BMOXHMMUECKUX W GMBMOJIOrMUECKMX nOKA3ATEJIElî MOPOBOyCTOHUHBOCTM O3HMBIX 3EPHOBbIX PE3IOME PesyjibTaTM, nojiyneHHMe b Tenenue neTHpexjieTHnx HCCJieROBaHMfi, nonasajin, uto MopoBoycToiumBocTb xapaKTepHsyeTcn nomiîKeHHoii jțeH- TeabHOCTBio KaTanasu, nepoKCHgaBH, Gojiee hmbkmm conepatanHeia cuporo 1. - c. 1773 240. ' I. ‘BRAD șl COLABORATORI • g 9 BIOCHIMIA ȘI FIZIOLOGIA REZISTENȚEI LA GER A PLANTELOR 241 SeuKa, MeabinnM noTpeâjieHBeM' O2, BMnejieuMeM Menținere KOJiMnecTBa COa h 6onee cnaSoft Tpancnupanueii. y Gojiee MopoeoycToftuMBMX pac- TeHnft coHepsKaHHe HenocpeșcTBeHHO peftyiuipyiomMX n oâmnx penypM- pyiomiix BențecTB, BirraMinia C u cyMMM caxapa + jînnoB^H Soaitine. SnMoft cBHsaHHaH' Bnara yjțiepîKBBaeTCH cnntHee. > yKaaaHHBie Btinie HBneunH npnBOHBT k BtiBo^y, hto y 6djiee MopoBoycT,oiPiMBHx pacTenuft oSnțHiî o0Meu noHmKeH m cooTBercTByeT' GoJiee rnydoKOMy coctohhhio BHMHero noKOH. OKCHdMOTBHecKHe npoițeccH Menea miTeHCBBHM, hto npeaynpeiK- HaeT pacxoH 3an.acm,ix pemecTB H,ncToipeHne pacTennn. . . Ooc$opm>ie m KaJiMiîHMe yflodpeHMH cnocoâcTByiOT naKonjieHHio aanacHMX BeuțecTB, hmcioipiix aamMTHyio pont m cHHîHaioipMX wHTeHcnB- HOCTb npOHeCCOB flBIXaHHH. CONTRIBUTION Ă LA DETERMINĂTION DE QUELQUES INDICES BIOCHIMIQUES ET PHYSIOLOGIQUES DE RBSISTANCIÎ AUX GELBES DES CfiRfiALES D’AUTOMNE 3. Chirilei H, și Mavromati E., Contribuții la studiul rezistenței la ger a cerealelor de toamnă, Lucrările sesiunii științifice din 1 — 6 februarie, Ed. agro-silvică, Bucu- rești, 1955, I. 4. Gbeenham C. G. a. DADAY H., Electrical.determination of cold hardiness in „Trifolium repens L.” and „Medicago Sativa L.”, Nature, 1957, 180, 541. 5. Gustaeson T. ’ G., Influence of temperatura on the oitamin content of green plants, Chemical Abstracts, 1952, 44, 358. 6. KOSTIUK I. E., Rolul unor factori biochimici la sporirea rezistenței la ger a viței de vie, Anal, rom.-sov., seria Agricultură, 1956, 6. 7. LEWITT J,, The role of cell sap concentration in frost hardiness, Plant physiol., 1957, 32, 3. 8. JlBBOB Jl.fl. h AJlTyxOBA JI. A., BumaMuu C u ezo sjiunHue,Ha Moposocmoă- Kocmh osuMbix copmos nuieHuițu, flonnaHM Ana^eMim HayK CCCP, 1951, LXXX, 1. 9. 'Puia l., BARBAT T. și SANTĂU o., Contribuții la studiul rezistenței la ger a orzului de toamnă, Probi, agr.,, 1957, 8. 10. BACHJIBEB H., MopoaocmouKocmb pacmeHuii, Han. AKajțeMMM HayK CCCP, MocKBa, 1956. . 11. VALUțA h., BRAD I. și LASZLO Iulia, Schimbări fiziologice și biochimice la orzul de toamnă In condițiile de iernare ale anului 1956 — 1958, Stud. și cerc, de bio- chimie, 1959, II, 2. ■ ■ RfiSUMfi Les r^sultats obtenus, en quatre anndes de recherches, ont montrd que la râsistance aux gelâes se caractârise par une faible activitâ de lâ cata- lase et de la perbxydase, une teneur râduite en prot&nes brutes, conșom- mation de O2et elimination de CO2 plus râduites, transpiration diminuâe. On a âgalement constat A que, chez les plantes râsistantes aux gelâes, la. teneur en substances râduâtrices directes et râductrices totales, le taux de vitamine C, la somme glucides + lipides sont plus elevâs. En hiver, l’eau liâe est plus fortement retenue. ; Les constatations ânumârâes permeftent de conclure que le mâta- bolisme total eșt plusdiminud chez les plantes plus resistantes aux geldes et correspond â un 6tat d’hibernation plus prdfond. Les processus oxybiotiques sont âgalement ăffaibhs, ce qui âvițe la consommation des substances de râserve et l’dpuisemenf de la plante.' Les engrais phosphords et potassiques favorisent Vaccumulation de ces substances .de râserve, qui ont âgalement un râie protecteur et r6- duisent l’intensitâ des processus respiratoires. . ’ BIBLIOGRAFIE 1. SJIArOBEHlEHCKnn A. B. n KhphjiOB T.A., BjiunHue epeMeHHoeo oxmmc- • denun Ha aaomocodepoieanue eeufecmea aapodwua e andocnepMe oauMoit- '. nweHui^u, floKnaRN AKaneMnn HayK CCCP, 1955, 100, 1. ; 2. BLAGOVESCENSKI A. V. și KlRILOV T. X., Bazele biochimice ale procesului de evo-> li/fie la plante, Ed. agro-silvică, București, 1953. ' ? CERCETĂRI COMPARATIVE PRIVIND BIOLOGIA ÎNFLORITULUI LA HIBRIDUL DUBLU DE PORUMB WARWICK 401, LA HIBRIZII SIMPLI ȘI LINIILE CONSANGVINIZATE CARE ÎL FORMEAZĂ DE " P. RAICU și P. EREMIA Comunicare prezentată de AL. PRIalcencu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 17 noiembrie 1960 INTRODUCERE Pentru sporirea producției de porumb, una din cele mai importante plante de cultură din R.P.R, o însemnătate deosebită o are extinderea hibrizilor dubli între linii consangvinizate. în acest scop în ultimii ani au fost importați din U.R.S.S., 8.U.A. și alte țări, mai mulți hibrizi dubli care se experimentează în condițiile de climă și sol ale țării noastre. Totodată au fost începute, la diferite institute de cercetare din R.P.R., lucrări vaste de creare a unor hibrizi dubli de porumb adaptați la condițiile de mediu de la noi. în procesul de creare a unor hibrizi dubli de porumb o mare impor- tanță o are cunoașterea temeinică a biologiei plantelor și în special a biologiei înfloritului. Lucrări privind biologia, dar mai ales dinamica înfloritului la porumb nu sînt decît puține în literatura de specialitate, în anul 1939 B. P. Sokolov (13) a studiat dinamica înfloritului inflorescențelor mascule și femele la soiul de porumb Sterling, iar în anul 1946 a continuat studiul, urmărind mai ales durata diferitelor faze ale înfloritului. în Uniunea Sovietică cercetări privind în special organo- geneza paniculului și a știuletelui au mai fost efectuate de F. M. K u p e r- man (3), (4), E. D. M o r o z o v a (5) și alții. La noi în țară P. Raicu și P. Eremia (8) au studiat, în cpndițiile anului 1957, biologia înfloritului la soiurile Dobrogean, ICAR-54, 244 ' x P- RAICU și P. EREMIA ' . 2 " — ' : ; \ — " ■. ■ - la hibridul dintre soiuri Dobrogean x IOAR-54 (FJ și\la hibridul dublu Pioneer 345 (FJ. Aceste cercetări au arătat că înfloritul este puternic influențat de condițiile de mediu și de ereditatea organismelor respective, Hibrizii, avînd ereditatea zdruncinată, au fost influențați — într-o măsură mâi mare decît soiurile — de variația condițiilor de mediu. De asemenea la materialul din experiență s-a observat fenomenul protandriei, fenomen care a fost mai accentuat la soiuri și mai redus la hibrizi. 1 Acest fenomen, la majoritatea plantelor de porumb, se datorește selecției naturale care a acționat în sensul păstrării plantelor la. care esțe evitată, posibilitatea autopolenizării. '' ( MATERIAL ȘI METODĂ 3 cercetări, comparative Privind biologia porumbului \ \ 24^M S-a determinat de asemenea vitalitatea polenului după viteza de creștere a tuburilor , polinice și pătrundere prin stigmate în vederea fecundării'. Pentru aceasta s-au izolat cu pungi •de hîrtie pergamențată inflorescențe femele de la plante de porumb din soiul JCAR-54. Cînd mătasea avea o lungime de circa 4 cm s-au poîenizat cîte 5 plante cu polen de la liniile consag- winizate A, B; C, D, de la hibrizii simpli AxB șiGxD Și de la hibridul dublu Warwick 401. După aceea s-a procedat la tăierea mătăsii pînă la vîrful pănușilor, după 3, 6, 10, 14 și 18 ore. Dacă în acest interval de timp, grăunciorii de polen au germinat, iar tuburile polinice au trecut de zona în care stigmatele au fost tăiate, fecundarea este asigurată. în caz contrar, o dată cu Îndepărtarea mătăsii se îndepărtează grăunciorii de polen și tuburile polinice , care n-au trecut de zona de tăiere. Vitalitatea polenului s-a determinat după procentul de, acoperire a știuleților ■cu boabe. , ; , ■ în sfîrșit, s-a urmărit concomitent modul cum este influențată fecundarea de către ve- chimea stigmatelor și a polenului. Pentru aceasta s-au efectuat polenizări cu polen păstrat ■cîteva ore și 2 —3 zile, pe stigmate vechi de o zi, 2 —3 și 4 —5 zile. Polenizările s-au făcut de ase- menea sub pungi izolatoare, iar rezultatele au fost apreciate după procentul de acoperire a știu- lețiloi’ cu, boabe. , , în anul 1959 am studiat comparativ unele aspecte ale biologiei înfloritului Ia hibridul dublu Warwick 401, la cei doi hibrizi simpli și la cele 4 linii consangvinizate care iau parte la formarea acestui hibrid dublu x). Pentru a simplifica modul de expunere, cele 4 linii consang- vinizate au fost notate cu primele litere ale alfabetului, după modul cum iau parte la formarea hibrizilor simpli și a hibridului dublu, în felul următor : linia consangvinizată M 14 s-a notat cu ; A, linia consangvinizată 64 A s-a notat cu B, linia consangvinizată 182 B s-a notat cu C și liiiia (consangvinizată 182 D s-a notat cu D. Hibridul, dublu Warwick 401 esțe faionat în sudul Mol- dovei și în raioanele mai nordice din vestul țării, fiind un hibrid cu o capacitate mare de producție, dar insuficient de rezistent la secetă. Cercetările au fost efectuate la G.A.S. Buzău, pe un cerno- ziom argilo-nisipos. S-a urmărit dinamica înfloritului la cîte 200 de plante din fiecare variantă. ' îh acest scop fiecare plantă a fost etichetată primind un număr de la 1 la 200. în total au fost făcute Observații asupra a 1 400 de plante. S-au notat zilnic în perioadă l.VII —20.VIH următoarele faze la inflorescențele mascule și femele : i ; a) începutul apariției paniculului. , . 1 ■ ’ b) începutul înfloritului pe panicul. ' / c) înfloritul deplin pe panicul. , d) Terminarea înfloritului pe panicul. . ' e) începutul apariției stigmatelor. f) Apariția deplină a stigmatelor. ' , g) Uscarea stigmatelor. . ; . > ! ' Pentru studiul biologiei înfloritului o mare importanță o prezintă condițiile de mediu în care plantele cresc și se dezvoltă. în tabelul nr. 1 sînt prezentate1 datele meteorologice zilnice’ din perioada înfloritului porumbului (după Stațiunea meteorologică Buzău). Pe baza, observațiilor luate zilnic Ș-au alcătuit grafice privind fiecare fază a înfloritului, s-a determinat durata medie în zile a fiecărei faze, s-a urmărit modul cUm se realizează sin- cronizarea înfloritului la liniile consangvinizate și hibrizii simpli care iau pâțte ca forme materne sau paterne la alcătuirea hibridului dubhi Warwick 401. \ Pentru cuiioașterea biologiei înfloritului are importanță timpul > în căre polenul este capabil să-și păstreze capacitatea de a emițe^țuburi polinice și de a lua parte la pro-: cesul fecundării. în acest scop s-au izolat) %u ajutorul unor puhgi de hîrtie perga- mentată, cîte 15 — 20 de plante din liniile consangvinizate A și C, de la hibridul simplu AxB și de la hibridul dublu. Concomitent s-au luat măsuri pentru recoltarea polenului de la liniile consangvinizate B și D, de la hibridul simplu C xD și de la hibridul dublu. Polenul s-a recoltat în pungi de hîrtie pergamentatăj care s-au păstrat în lanul de porumb legate de paniculul unei plante. Polenizările s-au făcut sub izolator^ în momentul cînd mătasea plantelor mamă avea circa 4 cm lungime, cil polen păstrat: 2,5, 8, 12, 24, 48^72 și 96 de ore, timp în care polenul și-a păstrat în mod diferit viabilitatea. Capacitatea polenului.de a-și păstră viabilitatea s-a deter- minat după gradul de acoperire cu boabe a știuleților. ■ ,■ ... . / , t) Mulțumim pe această cale institutului de cercetări pentru cultură porumbului, care ne-a pus la dispoziție materialul necesar acestui studiu. REZULTATELE OBȚINUTE Cecetările noastre privind dinamica înfloritului în cadrul inflores- icențelor mascule și femele de porumb au confirmat rezultatele obținute -de noi anterior (8), în sensul că înfloritul este, puternic influențat de con- dițiile de mediu din perioada respectivă (tabelul nr. 1). De pildă am constatat ■că’, din cauza temperaturii scăzute a aerului (minimum 17,2^ ), din cauza precipitațiilor abundente (54,6 mm în 24 de ore) și a nebulozității ridicate, în ziua de 21 .VII înfloritul a stagnat aproape complet, pentru 9a după vevenirea timpului frumos el să continue cu intensitate sporită. Același fenomen a fost constatat la 1 și mai ales la 2.VIII, cînd în 24 de ore au căzut 27,4 mm precipitații, iar temperatura a scăzut simțitor. \ Dinamica înfloritului este influențată de ademenea de ereditatea .organismelor respective. Datele din tabelul nr. 2 prezintă, comparativ , cu hibridul dublu, decalajul mediu în zile al diferitelor faze ale înfloritului la liniile consangvinizate și la hibrizii simpli. Se poate -astfel constata că, în general, hibridul simplu AxB are o precocitate mijlocie în comparație cu liniile consangvinizate A și B, în timp ce la hibridul simplu 0 X D toate fazele înfloritului au loc mult mai înainte decît la liniile consang- vinizate O și D. , Comparînd liniile consangvinizate și hibrizii - simpli cu hibridul dublu Warwick 401 se constată că la toate liniile consangvinizate înfloritul ;âre loc. cu' înțîrziere. Același fenomen se constată și la hibridul simplu A x B. Numai hibridul simplu O x D face excepție,/în senșul că toate fazele înfloritului aii loc mai devreme decît la hibridul dublu. în tabelul nr. 3 este prezentată dinamica apariției mătăsii la formele materne și a înfloritului pe panicul la formele paterne, după modifl cum । liniile consangvinizate sau hibrizii simpli sînt folosiți în «procesul de creare ;a hibridului dublu Warwick 401. Ace șt studiu comparativ dă indicații concludente asupra gradului în Care este asigurată polenizarea și, respectiv, fecundarea formelor materne. ,. ' • ■ .’■ '■■.•'■. ! ■ 246 ' '■ > ' Tabelul nr. 1 Cltera date meteorologice din perioade Înfloritului ponnutalut . Data Tempera- tura medie °c Preci- pitații nim Umidi- tatea relativă a aerului % Nebulo- zitatea la ora: Dată Tempera- tura medie °G Preci- pitații mm Umidi- ' tatea relativă a aerului % Nebulo- ' zitatea la ora : 8 14 24 8 114 24 1LVII 29,4 —— , 38 1 4 1 29.VII '25,1 59 0 2 0' 12 ” 28,9 — ' . 47 1 0 5 0 30 ” 26,4 — 58 • 0 1 0 13 ” 27,8 3,5 52 6 8 6 31 ” 24,4 • 61 2 1 1 14 " 23,7 25,9 r 77 10 8 4 l.vm , 25,3 8,8 69 2 3 10 15 ” 25,5 — 59 0 4 '2 2” 19,5 27,4 73 9 9 10 16 ” 27,8 —‘ 54 0 2 3 3 ” . 21,8 — 61 9 6 9 17 ” 26,9 0,4 57 1 4 3 •) - 4 ” 20,7 — ■ 65 7' 8 4 18 ” 26,0 8,0 60 1 9 5 ” 20,7 + — 59 9 . 7 8 19 ” 26,6 — 57 0 4 1 6 ” 16,4 4,1 72 7 10. 9 . 20 ” 27,7 — ■ . , 55 6 6 10 7 ”, 21,6 — 58" 1 4 8 . 21 ” 19,5 ' 54,6 84 io 10 10 8 ” 23,2 61 9 9 1 22 ” 25,5 ‘ 56/ 1 /6 4 9 ” 24,3 58 0 1 0 - ■ 23 ” 26,3 ' — 54 6 3 0 10 25,4 — ■. ■ 59 3 6 24 ”, 25,9 — ■ -54"- 4 2 0 11 ” ' 25,3 • '/—- 1 ■ 59 , 6 4 6 25 ” 26,1 ■1 (60 0 0 .8 12 ” 25,7 ’ 51 6 1 '1/ ' 26 ” 26,6 < 57 ' 0 ,7 . 8 13 ” 24,9 55 3 6 9 ; 27 22,7 0,4 73 8 7 9 14" 22;3 ■. — 66 10 «5 io 28 ” 23,7 Decalajul n zile al 64 ' diferitelor ta 9 i ze al rdivlt 6 Tc lut ate ( 7 ibelu oriiti +>.«’ 15 ” l.nr. 2 uE compa pirecbcita ' 22,6 * rativ cu hlbrl e (-) )"' -.3 ■ •e' . 47 Warwlck 40 9 1 1 10 Faza ’ . Hibrizii simp ’ Warwick 401 A G- D AxB C.xD începutul apariției panicatului începutul înfloritului pe panicul + înfloritul deplin pe panicul Terminarea înfloritului pe panicul ■ începutul apariției stigmatelor , Apariția deplină a stigmatelor Uscarea stigmatelor ; ? +4,5 + 7/ +%3 +5,8 + 6,6 + 8,9 + 8,7 /+2,9 +3,8 +1,0 + 3,4 + 1,8 + 4,8 -{-2,3 ' 4^4,4 +5,7 +4,7 1 1,6 +6,1 +7,3 +4,4. +3,9 +4,1 +1,4 +3,5 +3,4 + 7,5 +6,3 +3,8 +4,2 +2^7 +3,2 +2,1; +6,8 +2,8 -2,c • +9 ,i •• -1,4 -1,5 -o,e -0,4 -i,£ ,o : 0 + 0 X." ' 0 0 . 0 . > 0 2 2 4; T Linia D 96 97- 98 i 98 -98 98 ■ 99 99 100 1248 P. RAICU și P. EREMIA 6 7 CERCETĂRI COMPARATIVE PRIVIND . BIOLOGIA PORUMBULUI 249' Astfel, la linia consangvinizată B începerea înfloritului florilor mascule este notată la li. VII și terminarea acestei faze este la 30.VII, în timp ce la linia consangvinizată A apariția mătăsii este notată la primele plante de-abia la 19. VII, iar la ultimele plante la 9.VIII. Același fenomen este constatat și la celelalte forme materne și paterne care iau parte la -crearea hibridului dublu Warwick 401. Dacă se ia în considerare însă, momentul cînd este notată terminarea 'înfloritului pe panicul la formele paterne, comparativ cu momentul cînd •este notată apariția mătăsii la formele materne, se poate constata cu ușurință că decalajul între epoca înfloritului florilor mascule și al celor femele este mult mai mic, astfel că polenizarea și, respectiv, fecundarea sînt asigurate. Concluzia generală este că, în condițiile anului 1959, deși s-a remarcat că la formele paterne înfloritul pe panicul are loc ceva mai repede decît apariția mătăsii la formele materne, totuși nu a existat un decalaj nefavorabil între aceste faze, astfel încît polenizarea a avut loc în condiții bune. Aceasta arată că în procesul de creare a hibridului dublu Warwick 401 s-a ținut seama de epoca de înflorire a liniilor consangvinizate și a hibrizilor simpli care iau parte la formarea sa,,fapt care are o mare importanță pentru producerea de semințe. O altă problemă care s-a urmărit în cadrul acestui studiu a fost • durata medie a diferitelor faze ale înfloritului. Pentru aceasta s-a notat durata în zile a fazelor înfloritului la fiecare plantă pentru toate cele. 1 400 de, plante , și apoi s-a determinat media la cîte 200 de plante ce ; alcătuiau o variantă. Rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 4. Dacă se compară durata medie a diferitelor faze ale înfloritului la liniile consangvinizate A și B și la hibridul simplu AxB se poate ușor con- stata că la hibridul simplu toate fazele înfloritului au avut o durată mai scurtă decît la liniile consangvinizate. Nu s-a observat același fe- nomen, la celălalt hibrid simplu CxD, la care durata medie a unor faze ■ are valori intermediare între cele două linii consangvinizate care iau parte la formarea lui. Tabelul nr. i Durata medie in zile a diferitelor faze ale inflorituiiii Faza Liniile consangvinizate Hibrizii simpli War- wick 401 A B c 1 D AXB ( CxD De la începutul apariției paniculului, la începutul înfloritului pe panicul De la începutul înfloritului pe pa- 5,1 2,8 3,8 1,5 2,3 4,5 3,1 nicul, la înfloritul deplin pe panicul De la începutul înfloritului pe. 1,6 1,7 2,4 1,9 1,5 2,0 1,6 panicul, la terminarea înfloritului pe panicul 6,7 6,9 3,8 7,5 6,5 6,2 6,8 De la începutul apariției mătăsii, la apariția deplină a ei De la începutul apariției mătăsii, 4,6 5,7 2,5 4,5 4,4 3,2 3,9 la uscarea ei 'De la începutul înfloritului pe .14,4 14,5 9,3 14,0 13,2 11,0 10,7 panicul, la începutul apariției mătăsii 0,8 1,0 2,2 2,2 0,9 1,2 1,1 Pentru procesul polenizării și apoi al fecundării are importanță durata perioadei de timp .de la începutul și pînă la terminarea înfloritului pe panicul, perioadă care arată cît timp un panicul poate răspîndi polen. Se observă că la liniile consangvinizate, care iau parte ca forme materne (A și O), această perioadă este ceva mai scurtă decît la cele care iau parte ca forme paterne (B și D). Acesta este un fenomen pozitiv, deoarece se urmărește ca la formele paterne perioada de răspîndire a polenului să fie mai lungă pentru a se asigura în condiții bune polenizarea. ’ Dacă se compară perioada de timp în care un panicul poate răspîndi polen cu perioada în care stigmatele sînt capabile să-l primească pentru a avea loc fecundarea (de la începutul apariției mătăsii la uscarea ei), se ■constată la toate cele 7 variante că înfloritul florilor femele durează mai mult ca al celor mascule. Fenomenul acesta, prin care stigmatele își păs- trează receptivitatea pentru polen o perioadă lungă de timp, are o impor- tanță biologică deosebită, deoarece asigură procesul fecundării. Ultima rubrică a tabelului nr. 4 cuprinde durata medie a timpului •de la începutul înfloritului pe panicul, la începutul apariției mătăsii. Această perioadă care variază între 0,8 zile la linia consangvinizată A și 2,2 zile la liniile consangvinizate CșiD, arată concludent existența feno- menului protandriei la porumb la toate variantele studiate. Cu ajutorul protandriei la porumb este evitat, într-o anumită măsură, fenomenul negativ al autopolenizării. Deși la porumb fenomenul protandriei este predominant, se constata totuși, la un procent relativ redus de plante, fenomenul invers al proto- giniei, iar la un procent ceva mai mare o înflorire simultană (tabelul nr. 5). Din datele obținute de noi reiese că fenomenul protandriei a variat între 56% (la hibridul simplu A x B) și 89% (la linia consangvinizată C), în timp ce protoginia a variat între 5 și 10 %, fiind deci mult mai redusa. Tabelul nr. 5 Modul de Înflorire a formelor co iau parte la formarea hibridului dublu Warwick 401(°/0) Modul de înflorire Liniile consangvinizate Hibrizii simpli War- wick 401 A B C D AXB CxD Protandrie 74 60 89 81 56 68 72 Protoginie 9 8 5 5 10 5 6 înflorire simultană 17 32 6 14 34 27 22 După F. M. K u p e r m a n (3) fenomenul protandriei la porumb s-ar datora faptului că inflorescența femelă este mai sensibilă la lungimea zilei decît cea masculă, astfel că din cauza zilelor lungi inflorescențele femele își întîrzie dezvoltarea. Imediat însă ce zilele încep să se scurteze după solstițiul de vară (21. VI) inflorescențele femele își grăbesc dezvol- tarea, astfel că ele ajung, într-o proporție redusă, să înflorească' chiar înaintea inflorescențelor mascule. în sfîrșit, am studiat viabilitatea și vitalitatea polenului și stigma- teloi' la liniile consangvinizate, hibrizii simpli și hibridul dublu Warwick 401. Prin viabilitatea polenului se înțelege capacitatea de a germina a grăunciorilor de polen căzuți pe stigmate sau pe un mediu artificial special, 250 z P. RAICU și P, EREMIA .8 adică capacitatea de a emite tuburi polinice de trei ori mai mari decît diametrul lor. în experiența noastră am determinat viabilitatea grăun- cioriloT de polen păstrați un timp diferit (2, 5, 8,12, 24, 36, 48, 72, 96 de ore) prin procentul mediu de acoperire a știuleților cu boabe. Rezultatele obținute, prezentate în tabelul nr. 6, arată în primul rînd ca polenul păstrat numai 2 ore nu este capabil să asigure decît într-o proporție relativ redusă fecundarea florilor femele (30—75%). Tabelul nr. 6 Gradul de acoperire a știuleților cu boabe în funcție de timpul de păstrare a polonului Timpul de păstrare a polenului ore Procentul mediu de acoperire a știuleților cu boabe AȘXB, CXD.. . 58 100 ]0° 100 100 Warwick 401 : ' 90 100 100 100 ' 100 - Prin tăierea mătăsii la 6 ore de la polenizare, polenul de la toți hibrizii, a asigurat fecundarea 100 %, iar la liniile consangvinizate numai la una. singură<(B) polenul a asigurat fecundarea complet. în general trebuie remarcat că viteza db emitere a tuburilor polinice și ptocesul fecundării au lo'c mult mai repede la hibrizi îh comparație cu liniile consangvinizate.. între liniile cbnsapgvinizate există deosebiri destul de mari în ceea ce privește vitalitatea polenului. Trebuie remarcat că liniile consangvinizate B și D, care sînt folosite ca forme paterne, au polen cu vitalitate , mai. mare în comparație cu liniile A și O, care sînt folosite ca forme materne.. Aceasta este o dovadă că liniile consangvinizate, care iau parte la formarea hibridului dublu Warwick 401, au fost alese în mod judicios și în ceea ce privește vitalitatea polenului. , ' în sfîrșit, am urmărit influența concomitentă a vechimii stigmatelor și a polenului în legătură cu procesul fecundației. S-a constatat că în. căzui folosirii unui polen vechi de cîteva ore, pentru a asigura o fecundare cît mai completă a florilor femele de pe știulete e,ste necesar ca polenizarea. 254 P. RAICU și P. EREMIA 12 13 CERCETĂRI COMPARATIVE PRIVIND BIOLOGIA PORUMBULUI 255 să se facă la 4—5 zile de la apariția mătăsii. Aceasta deoarece mătasea știuletelui de porumb apare treptat: mai întîi mătasea florilor din partea inferioară și cea mijlocie ale știuletelui । și apoi cea a florilor de la vîrf. Polenul vechi de 2—3 zile își pierde, într-o anumită măsură, viabilitatea, astfel că fecundarea este asigurată într-o proporție mai redusă. Comparînd rezultatele obținute la liniile consangvinizate și la hibrizi se constată că în general, polenul hibrizilor are o viabilitate mai jnare, iar stigmatele au o receptivitate mai bună pentru polen, fenomen deosebit de evident în cazul primei variante (polen vechi de cîteva ore și stigmate vechi de o zi). Tabelul nr. 8 Influența vechimii stigmatelor șl a polenului asupra fecundării Vechimea stigmatelor / Vechimea polenului Procentul mediu de acoperire a știuleților cu boabe AȘXBJ C?XD^ (AxB)Șx (CXD)na BoapacTOM b HecKOJii>KO aacoB ; 2—2—3-RHeBHwe pwjn.ua— nwjibna BoapacTOM b iiecKOJibKO nacos; 3—4—5- HHeBHtie pHuibua •— muitRa BoapacTOM b h6ckojibko nacoB; 4 — opfio'Rtiemue pwjn>Ha — 2 — 3-RneBnan nMjn>na; 5—2—3-jțHeBHwe puntița — 2—3-RneBnaH nwju>Ha; 6 — —4—5-RBeBHMe ptijitița — 2—3-RHeBHan nwjn>Ha. Pnc. 6. — To mc, y BOMCnuaHun caMOonMnennaH ahhhh C (MaTepnHCKaH) X caMoonnjieHHafl abhhh D (oTHOBCKaH). Pnc. 7.— To ace, y noMOnHaițan npocToft rnOpnR AxB (MaTepnncKnîi) x npocToft ra6pnn C x D (othobckhîI). rEsumE Les recherches portant sur la biologie et la dynamique de la floraison, chez les hybrides doubles de maîs Warwick 401, chez les hybrides simples et chez les ligndcs consanguines composantes, ont prouvd que la floraison est fortement influencâe par les conditions du milieu. Une temp^rature modârde, une humidit4 suffisante et des journâes ensoleilldes hâtent la floraison et favorisent la pollinisation et la fdcondation. Cette floraison est dgalement influencde par l’h&^ditâ des organismes respectifs. Ainsi, chez l’hybride double Warwick 401, la floraison a lieu en un laps de temps plus court que chez les lignâes consanguines. En ce qui concerne la viabilii et la vitalitd du pollen, elles sont ^galement plus grandes chez l’hybride double Warwick 401 et chez les hybrides simples composants que chez les lign4es consanguines. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Proportion de grains sur les opis de maîs, lorsque le pollen a 6t6 garde plus ou moins longtemps (de gauche â droite : 2, 5, 8, 12, 24, 48, 72, 96 heures), pour l’hybride ob- tenu par croisenient de la lignăe consanguine A (maternelle) x lignâe consanguine B (pater- nelle). Fig. 2. — Idem, pour le prodult lignfie consanguine C (maternelle) X lignee consanguine D (paternelle). Fig. 3. — Idem, pour le produit de l’hybride simple A X B (geniteur maternei) X hybride simple C X D (geniteur paternei). Fig. 4. — Idem, pour l’hybride double Warwick401, pollinise ă 1’aide de sonproprepollen. Fig. 5. — Proportion de grains sur les 5pis de maîs, pour les produits du croisement lignee consanguine  (maternelle) X lignee consanguine B (paternelle), suivant les variantes expărimentales suivantes : 1, stigmates vieux de 1 jour — pollen vieux de quelques heures; . 2, stigmates vieux de 2-3 jours — pollen vieux de quelques heures; 3, stigmates vieux de 4-5 jours — pollen vieux de quelques heures; 4, stigmates vieux de 1 jour — pollen vieux de 2-3 jours; 5, stigmates vieux de 2-3 jours — pollen vieux de 2-3 jours; ; 6, stigmates vieux de 4-5 jours — pollen vieux de 2-3 jours. Fig. 6. — Idem, pour le produit iignâe consanguine C (maternelle) x lignCc consanguine D (paternelle). Fig. 7. — Idem, pour le produit de l’hybride simple AxB (gâniteur maternei) x hybride simple C X D (geniteur paternei). 260 P. RAICU și P. EREMIA 18 BIBLIOGRAFIE 1. BARBat I., GIOSAN N. și PUIA I., Contribuții la studiul influenței luminii asupra dezvoltării panicatului, Probi, agr:, 1956, 4. 2. HAYES H., Development of the heterosis concept. Helerosis, J. Gowen, 1952. 3. KvnEPMAH $.M, n npyrne, OpeaHosenes cotțeemuă y nyKypyau s censu c ycno- ewtMU paaeumun pacrnenuu, Bocthmk mockobckofo yHHBepcMTeia, 1953, 9. li. KyHEPMAH .M., Ocnoemte aaKOHOMepnocmu omnoeeHeaa pacmenuu e ceeme meopuu cmaduituoeo paaeumun, Biou. Aitan. HayK CCCP, MocKBa, 1959. 5. MOPO3OBA E-fl., Mopr^osenes Kynypyabt u enuriHue na neeo neKomopux ycjiocuii cpedbi, CCopHMK paCoT no MByneunio KyKypyaM b MonnaBuii, MocKBa, 1955. 6. RAICU P. _și CRĂCIUN T., Observații privind modificarea inflorescenței la porumb, Na- tura, 1956, 3. ’ 7. RAICU P., Lucrări practice de genetică, București, 1957. 8. RAICU P. și EREMIA P., Cercetări privind biologia înfloritului la porumb, Comunicări de botanică (1957-1959), 1960, 243-253. 9. RICHEY F., Corn breeding advances, Genetics, 1950, 3. , 10. RUMDFeldt H., Die Ausnutzung des Heterosis-Effektes in der Maiszuchtung, Zeit- schrift fiir Ptlanzenzilchtung, 1952, 31, 2. 11. SALAMOV A. B., Ameliorarea și producerea de sămînță la porumb, Ed. agro-silvică, Bu- curești, 1956. 12. SHULL D., Beginnings of the heterosis concept. Heterosis, J. Gowen, 1952. 13. COKOJIOB B. H., ruâpudbt Kynypyabt, Cenbxosrna, MocKBa,1955. 14. SPBAGUE S. F., Corn and corn improvement, Academic Press Inc., New York, 1955. 15. Zamfirescu N., VELICAN V. șiVALUTĂ Gh., Fitotehnica, Ed. agro-silvică, București, 1956, I. 16. WALLACE H. A. a. Bressman E. N., Corn and corn growing, New York, 1949. STUDIUL HIBRIZILOR Fx OBȚINUȚI PRIN ÎNCRUCIȘARE SEXUATĂ ÎNTRE DIFERITE SPECII DE TUTUN i DE R. SĂNDULESCU și I. LANDAUER •Comunicare prezentată de al. priadcencu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 28 iunie 1960 Hibridările îndepărtate între diferite specii și genuri de plante for- mează o problemă fundamentală a biologiei de astăzi. Prin aceasta se urmărește obținerea de noi forme de plante cu unele însușiri și caractere valoroase pentru producție. I. V. Mi ciur in (6), N. V. Ți țin (11) și alții au creat, prin’ hibridările îndepărtate, soiuri de pomi fructiferi și arbuști rezistenți la temperaturi scăzute, dînd posibilitate creșterii lor în nordul Uniunii Sovie- tice, sau grîne perene cultivate mai mulți ani pe același loc. După I. B o 1 s u n o v (2) speciile sălbatice sînt mai rezistente la boli, formînd, din acest punct de vedere, genitori de o valoare excepțio- nală pentru hibridările îndepărtate. De asemenea Kostoff a obținut cîțiva hibrizi interspecifici rezistenți la mozaic. T. J. Mann și J. A. Weybrew (5) menționează că hibrizii Fi la tutun sînt mai precoci, au un număr mai mic de foi și un număr mai mare de copiii. Din punct de vedere chimic conținutul în nornicotină este mai mare, în nicotină este mai mic, iar conținutul de hidrati de carbon solubili scăzut. Aceleași păreri sînt emise și de N. V. T u r b i n (10), M. F. Ter- novskij (9), D. V. Goriunov (3) ș.a. * Hibridările îndepărtate între diferite specii de tutun au fost începute în anul 1957, la Institutul de cercetări alimentare, iar ca genitori s-au fo- losit : ,, ~ tabacum — soiul Sătmărean și forma hibridă (Maryland Mam- moth x Molovata) x Ghimpați Fx. ■W. rustica — soiul Tombac. ~ Ai glutinosa, N. silvestris și A. sanguinea. 262 R. SĂNDULESCU și I. LANDAUER 2 LUCRĂRI EXPERIMENTALE 3 HIBRIZI F| OBȚINUȚI PRIN ÎNCRUCIȘARE ÎNTRE SPECII DE TUTUN 263 DESCRIEREA BOTANICĂ A GENITORILOR Nicotiana tabacum — soiul Sătmărean. Plantele au înălțimea de 1,20—1,50 m, cu 18—20 de foi sesile, de formă ovală, cu fața încrețită, marginile ondulate, lungi de 35—45 cm și late de 20—22 cm, cu o inflo- rescență mijlocie ramificată, flori de culoare roz pal. Nicotiana rustica — soiul Tombac. înălțimea plantelor de 0,7 —0,8 m, cu 12 — 14 foi pețiolate, de formă aproape cordiformă, cu marginile și fața foilor slab încrețite, lungi de 15—20 cm și late de 10—12 cm, iar in- florescența, strînsă, cu flori mici (1,5 cm lungime), de culoare galbenă. Nicotiana glutinosa, înălțimea 0,5 —0,6 m, cu frunze de formă cor- diformă, pețiolate, mici de 7,5 cm lungime, de 5 cm lățime, cu fața și marginile fără crețuri, inflorescența mult ramificată, cu flori mici, de culoare galtenă-roz. Nicotiana silvestris. Plantele au înălțimea de 0,6—0,7 m, cu 17 foi de formă eliptică, sesile, fața foilor lisă, iar marginile slab ondulate, lungi de 35 cm și late de 22 cm, cu o inflorescență strînsă cu flori albe, tubul eorolin lung de 9 cm și port curbat caracteristic. Nicotiana sanguinea. Plantele au înălțimea de 0,8—0,9 m, cu 14—15 foi cordiforme, pețiolate, lungi de 24—26 cm și late de 14—16 cm, iar fața slab ondulată. Inflorescența mult ramificată, cu florile de culoare roșie intens. ‘ între aceste specii s-au format și urmărit în tiippul vegetației hibrizii : — N. rustica x N. tabacum. ' — N. sanguinea x N. silvestris., — N. silvestris x N. tabacum (soiul Sătmărean). — N. tabacum (Maryland Mammoth. X Molovata) x (Ghimpati) x (N. silvestris). — N. silvestris x N. tabacum (Maryland Mammoth x Molovata) X (Ghimpați). — N. silvestris x N. glutinosa. Tot materialul hibrid împreună cu genitorii au fost plantați în cîmp, la distanța de 60 cm între rînduri și 40 cm între plante. REZULTATELE OBȚINUTE Pentru obținerea hibrizilor de primă generație între speciile arătate mai sus s-a folosit hibridarea sexuată forțată, precum și hibridarea vege- tativă combinată cu cea sexuată — între N. rustica și N. tabacum. La fiecare plantă mamă s-au castrat 15 —20 de flori, iar polenizarea s-a repetat de 2 —3 ori. Ou toate că operația polenizării a fost repetată, procentul de fecundare a fost slab. Astfel, la combinația N. rustica X N. tabacum din totalul de 15 flori polenizate s-au obținut 3 capsule nedezvol- tăte normal, cu un număr redus de semințe, din care unele fără putere germinativă, deci din cele 3 capsule cu sămînță nu s-au putut obține decît 11 plante. , La hibridul N. silvestris X N. glutinosa s-a observat un procent și mai mic de prindere, putîndu-se planta în cîmp numai două plante. în cazul hibridului N. sanguinea x N. silvestris procentul de prin- dere a fost aproape normal, putîndu-se planta în cîmp un număr mai mare de plante. în cazul plantelor mamă de natură hibridă (Maryland Mammoth x Molovata) x (Ghimpați) x (N. silvestris) procentul de prindere este mai mare decît în caz invers, fapt care ne indică apropierea biologică între diferitele specii. DESCRIEREA BOTANICĂ A HIBRIZILOR (N. rustica/N. tabacum) x N. tabacum. Plantele obținute au un număr de 24 de foi, de formă ovală, cu vîrful mijlociu ascuțit, cu fața În- crețită, iar baza mult strînsă, formînd un pețiol de 4 cm’ lungime’ de-a lungul căruia se prezintă o bractee lată de 1 cm (însușire nouă) (fig. 2). Inflorescența este mult ramificată, asemănătoare cu N. tabacum (soiul Sătmărean) (fig. 1). Florile, de culoare roz deschis, tind spre N. taba- cum. Tubul eorolin este lung de 3,5 cm, lat de 0,6 cm față de genitorii N. rustica cu 1,5 cm lungime și 0,4 cm lățime și N. tabacum cu 5,5 cm lungime și 0,4 cm lățime (fig. 3). Față de genitori inflorescența este mult ramificată, iar tubul eorolin intermediar. Tulpina este groasă, mai viguroasă decît a genitorilor, atingînd înălțimea de 1,5 m, față de N. rustica cu 0,60 m și N. tabacum cu 1,20 m. Foile sînt mai mari, lungi de 45 cm și late de 28 cm. A. sanguinea X N. silvestris. Plantele prezintă 20—22 de foi, lungi de 35 cm și late de 20 cm, de formă ovală, cu vîrful mult mai ascuțit față de genitori (fig. 5). Fața foilor prezintă încrețituri accentuate, iar baza lor, strînsă, formează un scurt pețiol. La punctul de inserție pe tulpină prezintă o auriculă de forma unei rozete (o însușire noua). ’ Inflorescența este mult mai ramificată (fig. 4) decît la N. sanguinea. Florile sînt de culoare roz deschis, tubul eorolin este lung de 6,5—7 cm, lat de 3 mm și puțin curbat, asemănător cu cel de la N. silvestris (fig. 6). • f țulpina este înaltă de 1,15 —1,25 m, față de N. sanguinea cu 0,8 —0,9 m Și față de N. silvestris cu 0,6 — 0,7 m, demonstrînd fenomenul de hecterozis. N. silvestris x N. tabacum (soiul Sătmărean). Plantele au un număr de 20 de foi, de formă ovală, fața foilor prezintă încrețituri asemănătoare cu cele ale soiului Sătmărean, iar la bază au o auriculă dezvoltată, ceea ce face să se deosebească mult de N. silvestris, tinzînd spre N. tabacum. Inflorescența este ramificată, cu florile de culoare roz, specifică lui ' N. tabacum, iar tubul eorolin este lung de 7 cm, față de N. tabacum cu 5,5 cm și N. silvestris cu 8,5 cm. l‘>g. 4. — N. sanguinari x N,:;silveâtrisr rig. 2. ~N.rustica xN.taba- cum, de la stingă la dreapta: a, frunză de N. rustica; b, , frunza hibridului (N. rustica x N. tabacum); c, frunză de :N. tabacum. •Fig. 3. — N. rustica X N. ta- sbacum, dela stingă la dreapta : a, inflorescență de -N. rustica ; b, inflorescența hibridului; c, .Inflorescență de N. tabacum. Fig. 1. — N. rustica x N. tabacum (planta hibridului) 40 20 ■10 10 HO 40 50 20 10 Fig. 5. — N' sanguinea x N. silvestris, dela stîngala dreapta: a, frunză de N. sanguinea; b, frunza hibridului; c, frunză de N. silvestris. Fig., 6. — N. sanguinea x N. Silvestris, de la stingă la dreap- ta : a, inflorescență de N. I sanguinea; b, inflorescența hi- I bridului. 266 ' ' ' R. SANDULESCU șl I. LANDAUER 6 Tulpina este înaltă de 1,20—1,30 m, cu foi mari, lungi de 32 cm și late de 20 cm. N. tabacum {Maryland Mammoth x Molovata ) x {Ghimpați) X {N. silvestris). Foile hibridului sînt de formă ovală/eliptică, cu vîrful as- cuțit, cu baza puțin strînsă, iar auricula mai dezvoltată față de genitori. Fața prezintă încrețituri în procent mai mate' față de 'N. silvestris; și este; mai puțin ramificată, cu flori de culoare roz, iar tubul corolin este lung de 6,5-7 cm, față de X tabacum cu 5,5 cm și față de N. silvestris cu 8,5 cm. Poziția tubului curbată ca la N. silvestris. Staminole sînt mai lungi, cu 3—4 mm, decît stigmatul. Plantele au tulpina înaltă de 1,65 m, față de N. silvestris cu 0,6—0,7 m, și prezintă un număr'de 22—24 de foi, lungi de 46—48 cm și late de 23 —25 cm, față de genitori cu 35—37 cm. . N:silvestris XN. tabacum (Maryland Mammoth X Molovata) x ■ {Ghimpați)'. Plantele prezintă un număr de 32 de foi, față de silvestris cu 17 foi, de formă eliptică, cu fața netedă, iar marginile, ondulate.. Inflorescența este, puțin ramificată în raport cu hibrizii prece^enți. Tubul cbrolin este de culoare roz, de mărime intermediară (7,5 cm) față de genitori, cu portul puțin arcat, asemănător cu -N. silvestris. Tulpina are înălțimea de 1,40—1,70 m, cu foile lungi de 35 cm și late de 20 cm.' ■ ■ ’ c ; ' ' .. ■ ,N. silvestris x N. glutinosa. Din. această hibridare s-au obținut două plante, cu o vegetație slabă, avînd înălțimea de 37 cm. La una dintre aceste plante foile sînt sesile, do formă eliptică,.lungi de 23 cm și late dc 12 cm, iar la a doua plantă foile sînt de formă cordiformă, cu baza mult strînsă, fiind aproape pețiolată ca la N. glutinosa.: Lungimea este de 17 cm, iar lățimea/ de 13 cm. Se constată din prima generație o segre- gare accentuată. Din punct de vedere fiziologic, pe baza observațiilor făcute do noi în timpul vegetației în cîmpr se poate menționa că hibrizii, față do genitori, au avut o prindere mai bună, după, transplantare, sînt mai rezistenți lâ temperaturile scăzute, aii o energie de creștere mai rapidă, sînt mai rezis- tenți la seceta și mai precoci. > Din tabelul nr. 1 se constată că hibrizii se deosebesc, de genitori, manifestînd însușirea dc heterozis, prin aspectul general al plantei, lun- gimeatulpinii, lungimea și lățimea frunzei, precum și numărul de foi. De asemenea; forma bazei foilor poate fi asemănătoare cu a genito- rilor, intermediară șau nouă. , , > La caracteristicile tubului corolin se observă hibrizi cu lungimea și lățime^, tubului de dimensiuni intermediare. în ceea ce prive'ște precocitatea, hibrizii sînt în general mai precoci' față de genitori cu 3 pînă la 11 zile. Compoziția' chimică: Pentru a se cunoaște transmiterea însușirilor genitorilor la hibrizii din prima generație și sub aspectul compoziției chi- mice s-a analizat materialul determinîndu-se caracteristicile chimice cele 9 HIBRIZI Fj OBȚINUȚI PRIN ÎNCRUCIȘARE INTRE SPECII DE TUTUN 269“ 268 . R. SĂNDULESCU și I. LANDAUER 8 mai importante pentru tutun (nicotină, hidrații de carbon solubili, sub- stanțele albuminoase). . Pentru determinarea nicotinei s-a folosit metoda de precipitare cu acid silico-wolframic; pentru hidrații de carbon solubili — metoda Ber- thrand, iar pentru substanțele albuminoide metoda Mohr. Rezultatele sînt indicate în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Rezultatele chimice obținute la substanța uscată (%) Denumirea genitorilor și a hibrizilor Nicotină Hidrați de carbon solubili Substanțe albuminoide jV. rustica 1,41 4,03 6,82 N. tabacum x N. rustica 1,85 2,67 5,74 N. sanguinea 1,46 4,15 6,04 N. sanguinea X N. silvestris 0,41 3,44 5,16 N. silvestris 0,27 2,88 5,32 N. silvestris X N. tabacum (soiul Săt- mărean) 0,65 4,09 - 4,55 N. tabacum (soiul Sătmărean) 1,78 3,13 5,64 Ar. tabacum (M.M. x Mol.) x (Gh,) X (N. silvestris) 0,20 4,59 4,41 AT. tabacum .(M.M. X Mol. F5) x N. tabacum (soiul Ghimpați) 1,11 1,77 5,30 Din tabelul nr. 2 se constată : '' Conținutul în nicotină al hibrizilor este intermediar față de genitori 7 și anume mai apropiat față de genitorul sărac în nicotină (N. silvestris} CP deosebirea hibridului N. tabacum x N. rustica, unde procentul de nico- tină depășește cu puțin genitorii, probabil datorită hibridării vegetative și sexuate. Conținutul de hidrați de carbon solubili ai hibrizilor este interme- diar față de cel al genitorilor, cu excepția hibridului N. tabacum (Maryland Mammoth x Molovata) (x Ghimpați ) ( x N. silvestris) care depășește pe al genitorilor. Conținutul substanțelor albuminoide la hibrizi este intermediar față de genitori. . - CONCLUZII Prin hibridările interspecifice la tutun s-au obținut hibrizi la care se manifestă fenomenul de heterozis prin înălțimea plantei, lungimea, și lățimea frunzei și ritmul de creștere. Fertilitatea în timpul polenizării a fost foarte redusă, iar hibrizii obținuți sînt sterili. Prin hibridări interspecifice se pot obține hibrizi asemănători cu părinții, precum și hibrizi cu însușiri noi. Din punctul de vedere al însușirilor chimice, formele hibride prezintă în ansamblu o compoziție chimică (nicotină, hidrați de carbon solubili și substanțe albuminoide) intermediară genitorilor. Hibrizii rezultați pot oferi un punct de plecare în vederea obți- nerii de tutunuri mai sărace în nicotină. Institutul de cercetări alimentare, Secția culturii tutunului, București-Băneasa H3YHEHWE THEPU^OB Fn BOJIYHEHHblX BYTEM IIOJIOBOrO CKPEnțHBAHBH MEJKflY PA3JIHHHBIMW BHflAMH ȚABAKA PE3IOME noJiyaeHue MeiKBngoBHX, Gojiee panHecnejiBix h 6onee ycToiî’inBMX. K paSJIMUHMM 6oJIC3HHM FMăpMgOB HBJIH6TCH OgHOÎt MB aKTyaJIBHBIX M BaJKHtix npoSjieM, MayaaiomMXCH b HacTOHipee BpeMn c 6ojibhimm mhtg- pecoM b HayMHO-HcccjiegoBaTejiBCKnx MncraTyTax. C OTofi uejitK) ncnbiTHBajiHCb cnegyioiuMe bm^m TaSaua: 1. Nicotiana tabacum.— copT «Cbtmbphh» n rufipugnaH $opMa (Ma- pnjieng MaMMyT X MonoBaTa) x PiiMnau Fx; 2. Nicotiana rustica — copT «Tom6an»; ( 3. Nicotiana glutinosa, N. silvestris n N. sanguinea. Ot 3tmx BMgoB, nyTCM hojioboîî rnfipngMBaunn (MeiKgy N. rustica- u N. tabacum nponsBOgnuaoB TaKJKe m BereTaraBHaH rMăpngMBaițHH).- 6bijim nojiyieHbi ciiegyiomMe ruhpnuti: (N. rustica/N. tabacum) x N. taba- cum, N. sanguinea x N. silvestris, N. silvestris x N. tabacum, N. taba- cum (Mapunang MaMMyT X MonoBara) X (PnMnau) X (N. silvestris),,. N. silvestris x N. tabacum (Mapnnang MaMMyT x Mojiosara) x (Pmm- naiț), N. silvestris x N. glutinosa. Bo BpeMn paâoTM Glijio BaMcaeno, hto npopenT onjiogOTBopeHMH npn ontiJieHMM y neKOTopBix HOMbimauMM nounîKeHHMft, y gpyrnx on OUCHb HW3KMÎÎ, M, HaKOHCU, y TpeTBMX npOpeHT OHJIOgOTBOpeHMH HOHTM HopMajibHMH (N. sanguinea x N. silvestris). Bbijio ycTaHOBJieHO TaKîKe, hto rnhpMgH hbjihiotch 6ojiee panne- cnejiMMH, y hiix naăjiiogaeTCH nBneime reTeposnca, Tpyăna BenanKa y hmx npoMevKyTOaHoro rana, xnMnnecKnii hx coctbe Tanuie npoMejKyTon- HBlft, HO OHM CTepnjIBHM. OB'BflCHEHWE PWCyHKOB Puc. 1.—N. rustica x N. tabacum (riiSpimnoe pacTeune). Phc. 2. — N. rustica x N. tabacum, cjiesa — Hanpaso: a —- jimct N. rustica; b — JiKCTruQpHga (N. rustica x N. tabacum); c — hhct. N. tabacum. Phc. 3.-—-N. rustica X N. tabacum, cneBa ■—iianpaBO : a-—cogBeTHe N. rustica ; b — cogseTHe rnOpugajc— coițBeTMe N. tabacum. 270 R. SANDULESCU și I. LANDAUER 10 Puc. 4. — N. sanguinea X N. silvestris. Pnc. 5. — N. sanguinea x N. silvestris, cneea — nanpaBO'. a — jihct N. sanguinea; b — jincr rn6pHga: e — mct N. silvestris. ■ [ Phc. 6.—N. sanguinea X N. silvestris, cnesa — HanpaBO: a — coițBeTne N. sangui- nea; i — conneTHe rnOpHAa. ■ 11 HIBRIZI F, OBȚINUȚI PRIN ÎNCRUCIȘARE INTRE SPECII DE TUTUN 271 Fig. 5. — N. sanguinea x A. silvestris. De gauche â droite: a, feuille de N. sanguinea; A, feuille de l’hybride; c, feuille de N. silvestris. Fig. 6. — N. sanguinea x Ar. silvestris. De gauche ă droite : a, inflorescence de N. san- iguinea; b, inflorescence de l’hybride. fiTUDE DES HYBRIDES Fi OBTENUS PAR CROISEMBNT sexuE entre diffErentes especes de tabac RESUME Les moyens d’obtenir des hybrides intersp^cifiques, plus prdcoces, plus râsistants aux maladies, etc., constituent un probleme d’actuâlitâ des plus importants, 6tudi6 avec beaucoup d’int6ret dans les instituts de recherches. Dans ce sens, des 6tudes ont 6t6 entreprises sur les especes de tabac ci-apres: - 1. Nicotiana tabacum — vari6t6 Sătmărean et forme hybride — (Maryland Mammoth x Molovata) x Ghimpați Fr 2. Nicotiana rustica — variâtd Tombac. 3. Nicotiana glutinosa, N. silvestris et N. sanguinea. Des hybrida- tions sexu6es entre ces especes (entre N. rustica et N. tabacum, des hybridations v^tatives aussi), ont permis d’obtenir les hybridessu- vants : (N. rustica/N. tabacum) X N. tabacum, N. sanguinea x N. sil- vestris, N. silvestris x N. tabacum, N. tabacum (Maryland Mammoth x Molovata) x (Ghimpați) x (N. silvestris), N. silvestris xN. tabacum (Maryland Mammoth x Molovata) x (Ghimpați), N. silvestris x N. glutinosa. ' Au cours des travaux, on a remarqu^ que la rdussite de la pollinisa- tion n’atteignait qu’un pourcentage assez rdduit, dans quelques combi- naișons, et trâș r^duit, dans certaines autres; dans une troisidme cate- gorie (N. sanguinea xN- silvestris), le taux de r6ussites est presque normal. On a remarqu6, en outre, que les hybrides sont plus pr4coces, mani- festent le ph6nom$ne d’h6t6rosis, ont une corolle d’une forme intermA diaire, une composition chimique dgalement interm^diaire, mais sont st6riles. BIBLIOGRAFIE 1. BATÎGHINA T. B., Hibrizi Intre specii de tomate, Rev. de ref., seria Agricultură, 1959,3, 120. 2. Bolsunov IGor, La seleclion des tabacs dans les pays de l’Europe, Premier congres scientifique internațional du tabac, 1955, I, 248. 3. Goriunov D. V., Consfătuirea privind hibridarea interspecifică și intergenerică la plante și animale, Rev. de ref., seria Biologie, 1959, 2, 11. 4. Gutenmacher I., Studiul hibrizilor F1 obținuți prin încrucișarea speciilor de grîu te- traploide, Comunicările Acad. R.P.R., 1959, IX 2, 157. •5. MAMN T. J. a. Weybrew ,1. A., Manifestations of hybrid vigor in crasses behveen flue- cured varieties of N. tabacum and N. silvestris, Coresta, 1958, 4, 57. 6. MICIURIN I. V., Opere alese, Ed. agro-silvică, București, 1954, 127. 7. PIESCU A. și NEAGU N,, Hibrizii de N. tabacum x N. silvestris, Bul. tutun, 1940,- 4, 208. 8. Takenaka Y., Etude cytogenetique des espbces du genre Nicotiana. VII. Sur trois hy- brides entre N. tabacum et d’autres espbces, Coresta, 1957, 2, 45. 9. Ternovskij M. F., Resultats d’experiences relalives ă l’hybridation interspecifigue des Nicotiana, Coresta, 1959, 2, 54. 10. TURBIN N. V., Genetica și bazele ameliorării, Ed. agro-silvică, București, 1953, 214 —232. 11. ȚITIN N. V., Unele probleme ale teoriei și practicei hibridării îndepărtate a plantelor, Anal, rom.-sov., seria Agronomie și Zootehnie, 1958, 6, 41. 12. Voskresbnskaia G.S. și Șpota V. I., Tumorile genetice la hibrizii vegetali îndepărtați și utilizarea lor în selecție, Rev. ref., seria Biologie, 1959, 5. EXPLICATION DES F1GURES Fig. 1. — N. rustica x N. tabacum (aspect de la plante hybride). Fig. 2. — N. rustica x N. tabacum. De gauche ă droite : a, feuille de N. rustica; b, feuille de l’hybride (N. rustica X N. tabacum); c, feuille de N. tabacum. Fig. 3. — N. rustica x N. tabacum. De gauche ă droite; a, inflorescence de N. rustica; b, inflorescence de l’hybride; c, inflorescence de N. tabacum. Fig. 4. — N. sanguinea X N. silvestris. 9. - c. 1773 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJĂRETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI DE ALEXANDRU SĂVULESCU, HORAȚIU FURNICĂ și VALERlU ENESCU Comunicare prezentată de O. a. GEOUGliscu. membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 22 decembrie 1960. Prezenta lucrare cuprinde rezultatele cercetărilor și concluziile ce s-au desprins din studiul tipurilor de stejărete ce alcătuiesc pădurile Prej- mer, Hărman, Podul Olt și Ciolpani din Șesul Bîrsei (Ocolulzsilvic(Brașov). Studiile tipologice, cu caracter de recunoaștere, întreprinse în păr durile acestui ocol, în trecutul apropiat (1952), n-au cuprins arboretele de stejar din Șesul Bîrsei (2). Acest fapt, ca și necesitatea actuală de a se organiza cultura forestieră pe tipuri de păduri, au ridicat problema determinării tipurilor pădurii de stejar din această unitate. metoda de lucru Cercetările s-au axat pe linia concluziillor Conferinței de tipologie din U.R.S.S., din anul 1950, și au urmărit în amănunt concluziile metodice ale Conferinței de tipologie din țara noastră, ținută în anul 1955 (5). , Determinarea și descrierea tipurilor de pădure s-a sprijinit pe un studiu complex ce a . constat din : — Studiul factorilor fizico-geografici și ai solului. — Studiul înrădăcinării principalelor specii arborescente și arbustive. — Studiul taxatoric. — Studiul Vegetației. Lucrările s-au executat în anii 1954 și 1955,.pe 13 suprafețe de probă permanente. Pe baza întregului complex de lucrări s-au stabilit caracteristicile pădurii și apoi s-au determinat și descris tipurile de pădure. CONSIDERAȚII GENERALE Pădurea Prejmer (U.P. IX7a Oc. silvic Brașov) se găsește în partea de nord a Șesului Bîrsei, în apropierea albiei Oltului, la o altitudine de 510 —520 m, în terenuri cu exces de umezeală. 274 ALEXANDRU SĂVULESCU, ' și COLABORATORI' 2 3 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI . 275 Din cercetarea documentelor silvice se poate deduce că pădurile comunelor Prejmei, și Hărman sînt în parte artificiale, iar în parte naturale. Astfel amenajamentul pădurii din anul 1882 arată prezența unor arbori de 150—200 de ani. Amenajamentul întocmit în anul 1897 în pădurea Prejmer prevede efectuarea de plantații cu stejar și frasin, care s-au executat în deceniul următor. Geomorfologie. Șesul Bîrsei, format în urma colmatării lacului intra- carpatic, este cuprins între Masivele Piatra Craiului, Perșani, Ciucaș, Piatra Mare și Postăvaru. Subsolul acestei suprafețe este alcătuit din aluviuni de vîrstă plio- cenă, precum și din materiale depuse de apele actualei rețele hidrografice. Rocile care compun substratul sînt : pietrișuri — provenite din fliș, din calcar sau din conglomerate — gresii, nisipuri și mîluri bogate în car- bonat de calciu. Din punct de vedere geomorfologic se disting două aspecte : unul reprezentat de suprafețele din apropierea albiei Oltului, ce sînt legate genetic de acțiunea de eroziune și transport a acestui rîu, iar al doilea reprezentat de suprafețele ce ies de sub această influență. Prima suprafață este neregulată, deoarece substratul este format din interpătrunderi ale formațiunilor vechi, material de colmatare cu formațiuni noi de nisipuri fine, depuse de Olt în perioade de inundații. Neomogenitatea petrografică se transmite printr-un profil neregulat, al- cătuit din fîșii plane și grinduri. A doua suprafață este un șes, cu o înclinare spre Olt abia percepti- bila. Substratul variază de la pietrișuri grosiere pînă la nisipuri și mîluri de colmatare, care determină .diferențe mici de nivel. Porțiunile de teren mai ridicate se găsesc pe un substrat alcătuit din pietrișuri grosiere și nisipuri cu mîluri, iar terenurile mai joase — pe mîluri. ’ Rețeaua hidrografică este alcătuită din pîraiele Valea Mare, Valea Hotarului, Valea Rujii și Valea Neagră, afluenți de stînga ai Oltului ce au izvoarele în partea sudică a Șesului Bîrsei. Pîraiele ce izvorăsc din Șesul Bîrsei au o temperatură constan- tă de 9°. Pînza de apă freatică are un nivel hidrostatic ridicat și condiționează formarea solului și dezvoltarea pădurii. Clima. Analizîndu-se valorile medii normale ale elementelor clima- tice, stabilite pe o perioadă de 35 de ani, rezultă că, în regiunea cercetată, climatul se caracterizează prin temperaturi medii ale lunii celei mai reci sub — 3°, iar ale celei mai calde peste 10°. Temperatura medie lunară a lunii celei mai calde nu depășește însă 22°. Maximum de precipitații cade la începutul verii. Astfel, climatul stațiunii cercetate este rece, cu ierni aspre, veri răcoroase și umede, de tip Dfbx. Teritoriul ocupat de păduri este caracterizat prin temperaturi mai joase decît cele ale versanților vecini și are toate proprietățile unei găuri de ger. Stejarul găsește în Depresiunea Oltului un climat rece, umed și o perioadă de vegetație scurtă, care influențează nefavorabil dezvoltarea sa. Din analiza comparativă a variației mediilor lunare de temperatură și a minimelor absolute, caracteristice stațiunilor meteorologice Bod (530 m) și Brașov (610 m), rezultă că, în timpul iernii, la Bod, se înregis- trează temperaturi mai scăzute decît la Brașov și deci se creează -un centru de maximă presiune, ceea ce face ca stejarul să sufere din cauza gerurilor mari în timpul iernii, care îi provoacă gelivuri. Solul. Condițiile climatice locale orientează geneza solurilor spre tipul de sol brun de pădure. Ceilalți factori de solificare, și anume sub- stratul și mai ales rețeaua hidrografică și nivelul apei freatice, frînează procesul de dezvoltare, imprimîndu-i anumite particularități. Astfel, în condițiile cîmpiei înalte cu substrat de colmatare, unde nivelul apei freatice este ridicat și variabil în timp, au luat naștere soluri de lăcoviște, care evoluează spre solurile brune, iar în lunca Oltului, unde solul s-a dezvoltat pe aluviuni mai recente și în condițiile unui nivel' al apei freatice în general mult mai scăzut, au luat naștere tipuri de soluri brune tinere aluvionare. Profunzimea fiziologică a solului variază între 30 și 110 cm. Solurile acestea sînt destul de bogate în materii nutritive. Vegetația. în condițiile variate ale Șesului Bîrsei vegetația spontană este bogată în asociații; prezența pădurii însă îi imprimă un specific, ce se caracterizează prin omogenitate floristică pe suprafețe mai mari. Bo- găția de specii ierbacee care alcătuiesc pajiștile se oprește la marginea pădurii. Vegetația lemnoasă este dominată de stejarul pedunculat, care se află, aici, înspre limita altitudinală superioară a ariei sale. . Prezența în compoziția păturii vii a unor specii caracteristice făge- telor ca : Actaea spicata L., Majanthemum bijolium Schm., Neottia nidus- avis Rich., Athyrium filix femina Roth. etc. marchează apropierea alti- tudinală de subzona fagului. Alte specii ierbacee indică un exces de umezeală în sol, din care cităm: Ranunculus repens L., Geranium palustre L., Lysimachia num- mularia L.,. L. vulgaris, Myosotis palustris Lam.,' Symphytum offici- ' nale L., Geumrivale L., Lycopus europaeus L., Filipendula ulmaria Maxim., Cirsium oleraceum Scop., Eupatorium cannabinum L., Deschampsia caes- pitosa Beauv. etc. DESCRIEREA TIPURILOR DE PĂDURE , Studierea diversității aspectelor și a legăturilor caracteristice aces- tora a condus la cunoașterea și descrierea următoarelor tipuri principale de pădure din unitatea Prejmer. Tipuri naturale : 1. Stejăret din regiunea de deal pe luncă. 2. Stejăret din regiunea de deal, pe lăcoviște de productivitate in- ferioară. 3. Stejăret din regiunea de deal pe lăcoviște de productivitate mijlocie. Tipuri artificiale : 4. Stejăreto-șleau din regiunea de deal pe lăcoviște. 276 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 1. Stejăreț din regiunea de deal pe luncă Arboretele cercetate se găsesc în lunca Oltului, lă altitudini de 500—510 m. Terenul este orizontal sau în pantă ușoară; datorită acestei variații morfologice a terenului, în. urma inundațiilor, se produce o ume- zire diferită a solului, ceea ce provoacă schimbări esențiale în dezvoltarea vegetației, pe suprafețe mici, dînd unității un aspect de mozaic. ■ Substratul este alcătuit din material aluvionar, nisip fin și mîl, cu un bogat conținut de carbonat de calciu. Solul este de tipul brun tînăr aluvioiiar și are o textură luto-nisi- poasă pînă ța nisipo-lutoasă: Profunzimea fizică este de 100—120 cm. Humîficarea este activă. Are nn orizont A bogat în humus și glo- meiular structurat. Solul este afinat în orizdntul A și moderat compact în orizonturile inferioare, permeabil. Umezeala pe profil variază de la reavăn în partea superioară pînă la jilav în partea inferioară. Solul este însă excesiv de umed în timpul inundațiilor. Din punct de vedere chimic, acest sol se caracterizează printr-un SB ce variază pe profil. între 31,50 și 46,50 me%, printr-un V cuprins între 76,08 și 97,68% și un pH = 6,8 în orizontul A. Sub acțiunea .inundațiilor, orizonturile superioare se îm- bogățesc cu material aluvionar. Arboretele ce cresc în aceste condiții sînt alcătuite din stejar pur în care, sporadic, apar exemplare de ulm de. cîmp și măr pădureț. Din măsurătorile taxatorice, rezultă că arboretele sînt de clasa a Il-a de producție, avînd o creștere activă. La vîrsta de 100 de ani arborii ating înălțimea medie de 30 m și diametrul mediu, de 49 cm. Volumul real, fără crăci, este de 537 m3/ha. Indicele de producție este de 0,89, la uri indice de bază subunitar de?0,83 și un indice de desime de 0,58. Arborii sînt sănătoși și au uh trunchi drept, cu un indice de formă de 0,70. Rădăcina este pivotantă profundă, cu principalele ramificații late- rale întinse în orizonturile Ă și B. Din partea inferioară a pivotului pornesc însă și cîteva rădăcini ce se adîncesc în orizontul D și care ajung pînă la nivelul apei freatice (1). Arboretele au o consistență plină și o structură unietajată d.an- telată. . ■ . ' ■ < , în aceste arborete este caracteristică prezența unui subarboret in- stalat în mbd natural, în general bine, dezvoltat (fig. 1), cu un indice de acoperire cuprins între 0,4 și 0,8 ; p^lbcuri ușor înclinate subarboretul . este mai. viguros. ' ■ , ‘'■Sribârboretul este alcătuit din specii ca : Cornus sanguinea L.; Li- gustrum vulgare L., Crataegus monbgyna Jacq., Euonymus europaea L., E. verrucosa Scop., Corylus avbllana L., Rhamnus frangulă L., R. cathar- tica L., Sambucus nigra L.,, Viburnurn opulus L., V. lantana L., Roșa ca- nina L., R. tomentosa Sm., Daphne mezereum L. Sîngerul este specia care abundă. Unde gradul de umbrire al subarboretului este mai redus, apar speciile ierbacee iubitoare de lumină. Indicele de acoperire a păturii vii ■'5 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETEIIor'wd’IN^'ȘESUL^BÎRSI'I '' Î277 • ' -H, ’’ variază între 0;5 și 0,8. Speciile care alcătuiesc pătura vie sînt: Aegopo- dium podagraria L., Rubus caesius L., Galium cruciata (L.) Scop., •G. schultesii Vest., G. aparine E., G. vernum Scop., Urtica dioica L., Gle- ■ohoma hederacea E1., Pulmonaria officinalis E., Fragaria vesca L., Alliaria Fig. i. _ ștejăret din regiunea de deal pe luncă pe terenuri în pantă ușoară unde apare un subarboret bine dezvoltat. •officinalis Andrz., Ajuga reptans L., Euphorbia amygddloides L., Brachy- podium silvaticum R.et Sch., Dactylis glomerata E., Care® silvatica Huds., Poa nemoralis L., Cerastium silvaticum W. et K., Lamium macu- datum L., Geranium phaeum L., Polygonatum latifolium Desf., Paris gua- ‘drifolius E., Astragalus sp., Trifolium arvense L., Veronica prostrata L., Taraxacum officinale'WdE., Hypericumperforatum L., H. hirsutum L., ILumulus lupulus L. etc. Speciile frecvente, a căror abundență este va- 1 viabilă, dar care imprimă specificul păturii vii, sînt : Aegopodium poda- grăria E., Rubus caesius E,, Galium schulteșii Vest., Pulihonaria officina- disE., Urtica dioica E.,GlechomghederaceaE., Lysimachia nummularia L., Brachypodium silvaticum R. et Sch. și Dactylis glomerata L. Poate pre- domina de asemenea Rubus caesius L. sau, mai rar, poate exista un raport de codominare a speciilor: Aegopodium podagraria L., cu Brachypodium ■silvaticum R. et Sch., Dactylis glomerata L. și mai rar Poa nemoralis L. (fig- 2). Predominațiă luiv Aegopodium podagraria L. indică în cazul studiat suficientă umezeală în orizonturile superioare, cel puțin primăvara, și un 278 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI CONTRIBUȚII la cunoașterea stejaretelor din șesul BfRSEI 279 sol cu o descompunere activă a litierei. Specii ca : Pulmonaria officina- lis L., Glechoma hederacea L., Polygonatum latifolium Desf., Aegopodium podagraria L., Paris quadrifolws L. indică un conținut ridicat în humus în orizontul A. Prezența speciilor Brachypodium silvaticum E. et Sch. și. Rubus caesius L. are o răspîndire uniformă, pe cîtă vreme speciile de Galeopsis împreună cu Impațiens alcătuiesc grupe dese, neregulat răs- pîndite, din masa cărora apar plante mai înalte, ca : Aegopodium poda- graria L., Glechoma hederacea L., Ghrysosplenium alternifolium L., Ra- nunculus repens L., Lysimachia nummularia L. Fig. 2. — Stejăret clin regiunea de deal pe luncă. Aspect dc pe locuri orizontale fără subarboret și cu vegetație ierboasă luxuriantă. Fig. 3. — Stejăret clin regiunea de deal pe luncă. Se poate observa dezvoltarea luxuriantă a păturii vii. Care® silvatica Huds. este legată de condițiile de lumină suficientă șii de variația umidității în orizonturile superioare. în locuri cu exces de umiditate primăvara, pătura vie este alcătuită, din specii iubitoare de umiditate în sol sau care suportă excesul temporar de umiditate, ca : Phragmites communis Trin., Typhoides arundinacea^U.) Mnch., Fupatorium cannabinum L., Lysimachia vulgaris L., L. nummu- laria L., Impațiens nolitangera L., Ranunculus repens L., Anthriscus sp., Festuca pumila Will., Rubus caesius L., Galeopsis tetrahit U., G. speciosa Mill., Urtica dioica L., Symphytum officinale L., Galium aparine L., Geum urbanum L., Geranium phaeum L., Aegopodium podagraria L., Gle- choma hederacea L., Dactylis glomerata L., Poa nemoralis L. etc. Dintre aceste specii, cele care predomină, dînd nota caracteristică, sînt : Rubus- caesius L. și speciile de Galeopsis formînd un etaj des, cu o acoperire mare și o înălțime medie de 0,5 m. într-un al doilea etaj predomină Typho- ides arundinacea (L.) Mnch., Urtica dioica L. și Dactylis glomerata L., rar dispuse, cu acoperire redusă și înălțime mult mai mare. Stratul superior al solului, moderat bogat în humus, cu suficientă., umezeală și o textură luto-nisipoasă, întreține o vitalitate ridicată spe- ciilor predominante ca : Rubus caesius L. și Galeopsis sp. Specia Thy- phoides arundinacea (L.) Mnch. găsește, în excesul temporar de umezeală în sol, condiții prielnice de dezvoltare și de răspîndire. Apariția speciilor ierbacee, cu pretenții deosebite de umezeală în sol, indică tocmai variabi- litatea în timp a umidității din aceste soluri, care este determinată de inundațiile periodice de scurtă durată. în ochiuri naturale, unde excesul de umiditate este de mai lungă durată, pătura vie își schimbă esențial aspectul, apărînd dominante specii ca : Phragmites communis Trin., Fu- patorium cannabinum L., Care® acutiformis Ehrh. înaintea înfrunzirii stejarului, în pătura vie se dezvoltă specii ca : Galanthus nivalis L., Corydalis cava Schutz, G. solida (L.) Schwartz, Gagea Iuțea (L.) Ker., Helleborus purpurescens W. et K., Anemone nemo- rosa L., A. ranunculoides L., Isopyrum thalictroides L., Ranunculus sp.,. Ficaria verna Huds. (fig.3). Începînd cu luna mai se instalează principa- lele specii ce dau păturii vii aspectul caracteristic. 280 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 8 0 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI 281 Sub: influența vegetației ierbacee de pajiște, cu care se limitează acest tip de pădure, se resimte la lizieră modificarea compoziției păturii vii, cu atît mai puternic cu cît subarboretul este mai slab dezvoltat și pă- durea mai rară. Pe fîșia de teren, de la liziera pădurii, apar specii ce tind să înțelenească solul. în ochiuri, iau o dezvoltare excepțională Aegopo- dium podagraria L., Rubus caesius L., Urtica dioica L., G-alium schultesii Vest, și apar ici-colo Dactylis glomerata L. șl Brachypodium silvaticum E. et Sch. în ochiurile pădurii tinere, unde în mod obișnuit nu este bine dezvoltat subarboretul, apar gramineele într-un număr mai mare; schim- bîndu-se raportul specific, plantele de mult care predomină sînt înăbușite de Brachypodium silvaticum E. et Sch., Dactylis glomerata L., Boa nemo- rosa L. etc. în acest fel, întreruperea continuității pădurii poate determina sau o bună regenerare sau poate duce la instalarea unei vegetații de pajiște. Eegenerarea naturală este posibilă; într-adevăr, în 1949, cu o fruc- tificație abundentă, pe suprafețele cu panta ușoară s-a instalat un bogat semințiș de stejar, care apoi a dispărut din lipsă de lumină. Pe suprafețele orizontale, cu exces de umiditate, primăvara rege- nerarea este periclitată de dezvoltarea luxuriantă a păturii vii. în acest stejăret, este posibilă mărirea producției lemnoase prin in- troducerea de noi specii ca ulmul de cîmp și vînjul, determinînd evoluția arboretelor spre un stejăreto-șleau de luncă. 2. Stejăret din regiunea de deal pe - . lăcoviște de productivitate inferioară Arboretele cercetate care fac parte din acest tip de pădure sînt in- stalate pe suprafețe plane sau cu o ușoară înclinare spre nord —nord-est (fig. 4). Substratul este format din pietrișuri cu nisipuri și mîluri sau ni- sipuri grosiere și mîluri, cu un bogat conținut de calcar. Nivelul apei frea- tice este variabil, ajungînd primăvara pînă la 30 —40 cm de la supra- fața solului. Solul, care a luat naștere sub acțiunea vegetației lemnoase, este de tipul lăcoviște evoluată sub pădure, cu o textură lutoasă, structurat în orizontul Ao cu glomerule colțurate. Grosimea solului, în care planta își trimite principalele rădăcini, este de 40—60 cm. Chimic, solul acesta se caracterizează printr-un SB ce variază pe ' profil între 42,70 și 49,40 me%, printr-un V cuprins între 87,41 și 98,89% și un pH ==6,8 în orizontul A. Specia predominantă este stejarul, alături de care apar sporadic specii ca : jugastru, mălin și păr pădureț. Arboretele sînt unietajate, cu un profil dantelat. Consistența arbo- retelor este plină, pe alocuri întreruptă. Din valoarea dimensiunilor medii» rezultă că arboretele se încadrează în [clasa a IV-a de productivitate. Corespunzător condițiilor’ edafice, clasa de producție variază cu vîrsta, atingînd maximum de IV,6 la 50 de ani. Arborii realizează înălțimea medie de 26 m și diametrul mediu de 60 cm la vîrsta de 110 ani. Volumul lemnului, fără crăci, este de 347 m3/ha. Indicele de producție, în cazul structurii actuale, este de 0,85 pentru un indice de desime de 0,29 și un indice de bază de 0,89. Fig. 4. — Stejăret din regiunea de deal pe lăcoviște de productivitate inferioară. Arborii au un indice de formă de 0,62. Coronamentul se întinde în medie pe 0,5 din înălțimea trunchiului, este larg și rar, cu ramuri groase, în general, arborii sînt sănătoși, cu excepția unor exemplare de dimen- siuni mari care pot prezenta gelivuri. Elagajul natural este slab. Sistemul radicelar, în mod obișnuit, este trasant radiar (fig. 5). Structura orizontală a rădăcinii se caracterizează printr-o rețea deasă de rădăcini laterale de diferite grosimi, la bază avînd forma unor contra- forți. Structura verticală, însă, se caracterizează prin lipsa pivotului și prin gruparea majorității rădăcinilor în orizontul A/G, unde dispun de o umiditate mai constantă. Dezvoltarea în adîncime a rădăcinilor este limi- tată de condițiile de anaerobioză din orizontul gleizat (1). Speciile lemnoase arbustive ce alcătuiesc subarboretul sînt : alunul, sîngerul, gherghinarul, lemnul cîinesc, salba moale, salba rîioasă, pața- china, călinul, socul negru, dîrmoxul, spinul cerbului, măceșul, draciîa. Specia care predomină este alunul; pe alocuri, însă, mai ales înspre lizieră, abundă sîngerul. în cazul obișnuit, deci cînd predomină alunul, se realizează un subarboret mai rar, mai bogat în specii și mai înalt, iar 282 ALEXANDRU SĂVULESCU și. COLABORATORI JQ 11 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BIRSEI 283 cînd abundă sîngerul, un subarboret mai des, cu mai puține specii și 'mai scund. Subarboretul aproape continuu realizează o acoperire cuprinsă între 0,7 și 1,0. în condițiile de lumină de' sub etajul arbuștilor nu pot crește specii ierbacee ce înțelenesc solul, ci numai specii rezistente la umbrire, care îm- bogățesc solul în humus dc tip mull. Pătura vie în pădure este alcătuită din specii ca : Aegopodium poda- graria L., Polygonatum latifolium Desf., P. multiflorum (L.) AII., Brachy- podium silvaticum R. et Sch., Paris quadrifolius L., Viola mirabilis L., Anim maculatum L., Majanthemum bifolium (L.) Schm., Geum rivale L., Glechoma hederacea L., G. hirsuta W. et K., Adoxa maschatellina L., Ranunculus auricomus L. etc. Gradul de acoperire a păturii vii variază între 0,6 și 1,0. Aegopo- dium podagraria L., specie care predomină, este răspîndită în grupe mari sau formează un covor continuu, cu aspect monoton. Pe măsură ce gradul de acoperire a solului se reduce, pătura vie se îmbogățește în specii de lumină, cu o talie mai mare, care copleșesc astfel speciile de mull. Astfel, pot să. apară specii ca: Heracleum sphondylium L., Sanguisorba minor Scop., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., Pulmonaria mollissima Kern., Symphytum officinale L., Eupatorium cannabinum L., Pulmonaria offi- cinalis L., Thalictrum aqiiilegiifolium L., Serratula tinctoria L., Rumex arifolius AII., Polygonum mite Schrk., Lysimachia vulgaris L., Euphorbia salicifolia Host., E. cyparissias L., Aconitum gracile B>chL., Urtica dioica L., Brachypodium silvaticum R. et Sch., Dactylis glomerata L., Deschampsia caespitosa (L.) Beauv., Calamagrostis epigeios Roth., Garex acutiformis- Bhrh., O. rostrata Stockes, C. silvatica Huds., O. davalliana Sm., Poa ne- moralis L., Hypericum maculatumOr.,H.hirsutumL.,H.perforatumti.etc. Apariția din abundență a speciilor Aegopodium podagraria L. și Paris quadrifolius L. se poate atribui umidității permanente din sol și atmosferă. Brachypodium silvaticum R. et Sch. indică proprietatea aces- tor soluri de a fi mai bogate în CO3Ca ; apare mai ales acolo unde gradul de umbrire a solului este mai redus. Frecvența mare a speciilor Viola mirabilis L., Galium schultesii Vest., Polygonatum latifolium Desf., Glechoma hirsuta W. et K. indică un pH de 6,5—6,8. Primăvara, înainte de înfrunzirea stejarului, apar Gorydalis mar- schalliana Pers., G. solida Schwz., Isopyrum thalictroides L., Anemone nemorosa L., A. ranunculoides L., mai rar Galanthus nivalis L. și Leu- cojum vernum L. Dispariția pădurii de pe această suprafață favorizează instalarea unei variate vegetații ierbacee și ridicarea nivelului apei freatice. Astfel, se poate instala un buruieniș ce în lipsa pădurii, pe o durată mai lungă, este înlocuit treptat cu o vegetație /de pajiște umedă, care înțelenește solul și provoacă o acumulare a humusului incomplet descompus. în aceste condiții plantele lemnoase care pot apărea sînt : Salix tinerea L., & purpures L., Populus tremula L., iar ca plante ierbacee mai frecvente : Molinia coerulea Moench., Deschampsia caespitosa (L.) Beauv., Sesleria rigida Heuff. etc. în arboretele artificiale de stejar, care cresc în condiții proprii stejăretelor de lăcovișțe cu un subarboret sărac, scund și rar, al- cătuit din specii ca : Ligustrum vulgare L., Rhamnus tinctoria W. et K., R. cathartica L., Grataegus monogyna Jacq., Euonymus europaea L., E.verrucosa Scop., Roșa canina L., R. tomentosa Sm., Viburnum lantana L., V. opulus L., Sambucus nigra L., Berberis vulga- ris L., Corylus avellana L., solul este insuficient protejat, iar pătura vie ce se dezvoltă este alcă- tuită din specii ce înțe- lenesc solul. Dintre aces- tea menționăm : Des- champsia caespitosa (L.) B eauv., Brachyp odium silvaticum R. et Sch., Geum urbanum L., Fes- tuca gigantea (L.) Will., F. tomentosa, Dactylis glomerata L., Poa nemo- ralis L., AgrOStis alba L. Fig. 5. _ înrădăcinarea superficială a exemplarelor de stejar Dintre Speciile iubitoare ! din tipul stejăret de deal pe lăcovișțe cu productivitate În- de lumină menționăm : ferioară. Dypericum hirsutum L., H. maculatum Gr., H. perforatum L., Gampanula glomerata L., Vacia sepium L.jSatureya communis, Agrymonia eupatoria L.,Vincetoxicum officinalis L.etc. în subarboret, ca și în pătura vie, se întîlnesc elemente caracteris- tice tipului de lăcovișțe, care abundă în locuri umbrite. în acest caz extrem, vegetația ierbacee îngreuiază refacerea pădurii pe cale naturală. Arborii ajunși la maturitate fructifică abundent. Din observațiile întreprinse în anul 1949 rezultă că un număr mare de ghinde sînt atacate de larva insectei Balaninus glandium L.; în asemenea ani, totuși se insta- lează uh semințiș des, care poate dispărea dacă nu i se dă lumina la timp. Instalarea semințișului natural este ușoară datorită afînării orizon- tului A, bogăției în substanțe nutritive, cantității suficiente de ume- zeală în sol. Puieții de stejar umbriți sînt strîmbi și cu creșteri foarte reduse., Se mai regenerează natural ulmul și frasinul. în pădurea cercetată stejarul se află în condiții subnormale de dez- voltare din cauza temperaturii scăzute din timpul iernii, ca și nivelului ridicat al apei freatice în perioadele bogate în precipitații sau primăvara după topirea zăpezilor. Profunzimea fiziologică a solului este cuprinsă între 40 și 60 cm, fiind limitată de orizontul gleizat. Din datele taxatorice rezultă că superficialitatea solului condițio- nează o scădere a productivității o dată cu vîrsta. în tinerețe stejarul 284 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 12 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI 285- crește încet (clasa a V-a pentru cazul analizat), care se mărește apoi cu vîrsta, astfel că la 50 de ani, o dată cu utilizarea optimă a spațiului din sol, atinge maximum de productivitate (IV,6), iar de la această vîrstă scade pe măsură ce acest spațiu din sol devine din ce în ce mai insuficient. Ca urmare a superficialității orizontului fiziologic al solului, sistemul radicelar se întinde lateral, ceea ce provoacă o rărire a masivului și o scădere a producției sub valorile indicate în tabelele de producție. Rezultă că, dacă rărirea arboretului a dus la o sporire a creșterii în diametru, aceasta n-a compensat însă deficitul numărului redus de exemplare la hectar. în vederea realizării unei producții lemnoase maxime, este necesar să se stabilească un ciclu de producție mai redus. în aceste condiții se recomandă a se introduce specii de amestec și a crea un subarboret des, pentru ca să se păstreze fertilitatea solului. 3. Stejăret din regiunea de deal pe lăcoviște de productivitate mijlocie Stejăretele acestea se întîlnesc pe soluri unde apele freatice se găsesc la o profunzime de 60—90 cm. Solul este o lăcoviște evoluată spre unul de tip brun tînăr cu o pro- funzime fizică de pînă la 1,10 m și cu orizontul A pînă la 60 cm. Din punct de vedere chimic, se caracterizează printr-un SB cuprins între 35,5 și 40,70 me%, printr-un V cuprins între 86,29 și 95,20% și un pH în orizontul A de 6,8. în aceste condiții edafice arborete’e de stejar pur cu consistența 0,8- au o structură verticală, unietajată, dantelată, cuprinzînd arborete de clasa a III-a de producție. La vîrsta de 75 de ani arborii ating înălțimea medie de 23' m și dia- metrul mediu de 38 cm. Volumul lemnului, fără crăci, este de 210 m3/ha. Indicele de producție este de 0,72 în cazul structurii actuale, puternic in- fluențată de om, caracterizată printr-un indice de desime de 0,47 și un indice de bază de 0,73. Arborii au trunchiuri cu un coeficient de formă de 0,6. înălțimea elagată este de 0,5 din H, elagajul fiind destul de activ. Sistemul radicelar al arborilor este intermediar față de sistemul trasant radiar și cel pivotant profund. Privit de’sus, sistemul de înrădăcinare are o formă aproape circu- lară ; este format din rădăcini laterale care pătrund oblic în sol pînă la 50—90 cm. Sub nivelul rădăcinilor laterale principale se află alte rădăcini mai subțiri care păstrează aceeași orientare. Pivotul lipsește, în locul acestuia s-au dezvoltat rădăcini verticale, de diferite grosimi, care ajung pînă la nivelul orizontului gleizat. Subarboretul este alcătuit din puține specii, și anume : alun, sînger și soc negru, dintre care, alupul predomină avînd o dezvoltare viguroasă. Umbrirea solului de către speciile lemnoase, precum și orizontul superficial al solului, bogat în substanțe organice normal descompuse, întrețin o viguroasă floră de mull — ce nu diferă prea mult de aceea a- stejăretului de pe lăcoviște, cu productivitate inferioară. Datorită solului profund, regenerarea pe cale naturală poate fi mult- mai sigură. Creșterea arboretelor ce constituie acest tip de pădure, spre deose- bire de cele de lăcoviște. superficială, este evident mult mai bună. , Masa lemnoasă poate fi mult sporită atît cantitativ, cît și amelio- rată calitativ. Prin întreținerea unei desimi normale se poate ridica sub- stanțial volumul de material produs. Condițiile staționâle susțin o desime mai mare a arboretului. Producția de masă lemnoasă poate fi ridicată și. prin stabilirea unui ciclu de producție mai mare, ca la stejăretele crescute pe lăcoviște superficială, deoarece așa cum rezultă din datele taxatorice creșterea în înălțime este încă activă la 80—90 de ani, iar clasa de pro- ducție nu scade cu vîrsta, ci crește pînă la 50 de ani, după care rămîne relativ constantă. 4. Stejăreto-șleau din regiunea de deal pe lăcoviște în acest tip (fig. 6), alături de stejar, participă într-o proporție mai mare de 20% ulmul și frasinul. în stadiul actual, raporturile interspecifice nu sînt bine conturate, fiind un tip născut sub influența omului. Stejarul împreună cu ulmul sau frasinul formează pîlcuri de 50—60 de ani; mai rar se întîlnesc și arbori a căror vîrstă depășește 100 de ani, relicte ale vechiului tip. Stejarul împreună cu ulmul sau frasinul cresc în amestec intim, alcătuind pîlcuri dispuse neregulat în masa unei păduri pure de stejar. Dispoziția neregulată a acestor pîlcuri, apariția ca exem- plare rare a arborilor bătrîni sînt particularități temporare ce dau struc- turii orizontale o eterogenitate, care constituie o notă comună a întregii păduri. Alături de speciile amintite, mai apare sporadic : vînjul, teiul pu- cios, jugastrul, plopul tremurător, mărul sălbatic, părul și mălinul. Stejarul, ulmul și frasinul formează un singur etaj, deoarece cele- lalte specii, vînjul, teiul, jugastrul etc., ce ar putea constitui un ăl doilea- etaj, apar mult prea rar. Profilul vertical al etajului arborescent este neregulat, iar consis- tența plină. Din valoarea dimensiunilor medii, rezultă că productivitatea- arboretelor, luată în raport cu elementele taxatorice ale stejarului, este de clasa a IV-a. Stejarul crescut alături de frasin atinge înălțimea medie de 20 m la 75 de ani, cu diametrul mediu de 40 cm; alături de ulm, stejarul atinge la 65 de ani 22 m înălțime și 31 cm grosime. Frasinul atinge înălțimea medie de 24 m și diametrul de 37 cm la- 58 de ani, iar ulmul la 65 de ani realizează 23 m înălțime și 45 cm în grosime. Volumul mediu la hectar în cazul unui pîlc de 96 de exemplare de stejar cu frasin, la vîrsta de 58 de ani, este de 200 m3, iar în cazul unui pîlc de stejar cu ulm de 332 de exemplare, la vîrsta de 65 de ani, același volum este de 185 m3/ha. Pînă la 20—25 de ani stejarul și ulmul au aceeașn :286 .ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 14 .15 'CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI 28.7 înălțime, apoi ulmul depășește stejarul. Frasinul, însă, pînă la această vîrstă are o înălțime mai mică decît stejarul. Atît frasinul, cît și ulmul în amestec cu stejarul ating, la vîrsta de 70 de ani, înălțimi mai mari decît stejarul. Fig. 6. — Stcjărelo-șleau din regiunea de deal pe lăcoviștc . Aspect general. Stejarul are un trunchi drept elagat pe 0,5—0,6 H și o coroană largă, alături de frasin, sau mai îngustă, alături de ulm. Pe trunchiurile de stejar nu se observă decît rareori gelivuri, arborii fiind sănătoși și viguroși. Ulmul însă prezintă trunchiuri mult mai drepte decît stejarul, cu ramuri mai subțiri și cu o coroană mai îngustă. Riti- domul exemplarelor de ulm este gros, suberos, și pe tulpini se constată mai frecvent gelivuri decît la stejar. Frasinul are o tulpină dreaptă, care de la 0,5 H se ramifică puternic. La frasin se întîlnesc mai frecvent ge- livuri. Sistemul radicelar la stejar este trasant-radiar, iar la ulm trasant cu o structură orizontală ce se caracterizează prin rădăcini laterale, dez- voltate neuniform atît în lungime cît și în grosime. Rădăcinile laterale au forma unor contraforți, cu o puternică excentricitate a inelelor anuale datorită activității cambiale mai reduse în partea inferioară, unde umi- ditatea din sol este mai mare. Ramificațiile laterale se grupează la capătul rădăcinilor și se adîncesc pînă la orizontul G. în plan vertical mai apar ramificațiile din dreptul cioatei, care sînt mai mult sau mai puțin încli- nate, și care pătrund pînă la nivelul apei freatice. La frasin sistemul radicelar prezintă în plan orizontal rădăcini la- tterale trasante, puternic dezvoltate în lungime și cu bogate ramificații subțiri. în plan vertical se remarcă gruparea rădăcinilor în orizonturile A și A/G, precum și faptul că din rădăcinile laterale principale se dezvoltă ramificații subțiri care se afundă vertical în sol pînă la apa freatică (1). Alături de speciile lemnoase arborescente o mare parte din pădure •ocupă speciile arbustive, care alcătuiesc un subarboret aproape continuu, •compus din : alun, sînger, salbă moale, salbă rîioasă, soc negru, gher- ^hinar, lemn cîinesc, pațachină și călin. Dintre aceste specii, alunul apare .mai abundent dînd nota caracteristică. De obicei, este dispus în tufe rare de pînă la 4 m înălțime, largi, ceea ce face ca celelalte specii să apară .sporadic. Pe suprafețe restrînse apare predominant sîngerul, în care caz subarboretul; este des. Se întîlnesc de asemenea suprafețe de pădure în -care domină socul negru dispus rar, alcătuind tufe mari. Gradul de aco- perire a acestui subarboret variază între 0,4 și 1,0. Variabilitafea subarboretului este un fapt ce contribuie la sporirea •eterogenității pădurii. Acolo unde apar pîlcuri de stejar cu frasin, în sub- arboret predomină sîngerul. Dezvoltarea viguroasă a acestui subarboret .în arboretele tinere (65 de ani) este o mărturie că s-a format în decursul mai multor generații și, deci, regenerarea pe cale artificială a pădurii n-a dus la dispariția lui. Dimensiunile pe care le prezintă alunul astăzi, în con- ■dițiile unei consistențe pline, sînt un indiciu că îh trecut pe aceste supra- fețe au existat arborete cu o umbrire redusă, condiție care a fost necesară pentru o bună dezvoltare a subarboretului de alun. Pătura vie este alcătuită în majoritate din specii ierbacee, rezistente 'la umbră, ca : Aegopodium podagraria L., Paris guadrifolius L., Viola ■mirabilis L., Galium schultesii Vest., Arum maculatum L., Adbxa moscha- dillina L., Polygonatum latifolium Desf., P. multiflonim (L.) AII., Pulmo- naria officinalis L., Geum rivale L., Alliaria officinalis Andrz., Gleclwma tederacea L., Circaea lutetiana L., Asarum europaeum L., Majanthemum ■bifolium (L.) Schm., Actaea spicata L., Neottia nidus avis (L.) Rich.etc. ■ în locuri cu un grad de acoperire mai redus pot apărea și specii ca : Hrachypodium silvaticum R. et Sch., Melica nutans L., Fragaria vesca L., Ajuga reptans L., Pulmonaria mollissima Kern., Hypericum sp. etc. în «ochiuri mici, în condiții de suficientă umezeală, se întîlnesc specii cau Pmpatiens nolitangere L., Grtica dioica L., Circaea lutetiana L., Galium ■aparine L.,. Campanula acutiformis, Carex silvatica Huds., Molinia coeru- •fea Moench., Attvyrium filix femina Roth., Heracleum sphondylium ti. Se mai întîlnesc ici și colo specii ca : Aconitum vulparia Rchb., A. gracile Rchb., Convallaria majalis L. Nota dominantă o dă însă Aegopodium podagraria L. Compoziția păturii vii în esență este asemănătoare cu cea din stejărișul ■din regiunea de deal pe lăcoviște cu productivitate inferioară, însă pre- zintă o mai mare diversitate, care exprimă eterogenitatea condițiilor de •arboret. Variația sezonieră a păturii vii diferă numai prin gradul de par- ticipare a diferitelor specii. Pătura vie, alcătuită din plante specifice pădurii, relevă o înlocuire a vegetației naturale fără interpunerea asociațiilor de pajiște. Din asemă- narea ce există între pătura vie și subarboretul acestui tip și cele din 10 - c. 1773 1: 288 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 16 17 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BÎRSEI 28 9 stejăretul din regiunea de deal pe lăcoviște cu productivitatea inferioară,, rezultă și marea apropiere dintre aceste tipuri; se mai desprinde de ase- menea că noile arborete se dezvoltă în condiții edafice ce au evoluat în decursul timpurilor sub acțiunea vegetației caracteristice stejăretului din regiunea de deal pe lăcoviște cu productivitate inferioară. Fig. 7. — Stejăreto-șleau din regiunea de deal pe lăcoviște. Ochiuri cu regenerare^în frasin, ulm și stejar. Stejarul, ulmul și frasinul au ajuns la maturitate și fructifică abun- dent, iar dintre ei frasinul și ulmul fructifică frecvent (2—3 ani), ceea ce favorizează extinderea lor. Astfel, pilcurile de amestec constituie centre de extindere a ulmului și a frasinului în întreaga pădure. Condițiile eda- fice, favorabile regenerării naturale, susțin instalarea cu ușurință a semin- țișului (fig. 7). Stejarul, specie de bază, ca și ulmul și frasinul, găsește în condițiile edafice suficiente posibilități de a se regenera cu ușurință. Spre deosebire de acestea, stejarul este, însă, dezavantajat de o perioadă mai lungă de timp ce se scurge de la un an de fructificație la altul. Frecvența puieților de ulm și frasin la data cercetării susține același lucru. în locurile unde pădurea își reduce consistența sau în ochiurile mici,, mai ales în apropierea pilcurilor de frasin și ulm, se întîlnește un semințiș. des de frasin, ulm și stejar dintre care cel de frasin predomină. Semințișul de ulm și stejar vegetează sub umbra frasinului. în ochiuri s-a întîlnit un semințiș de frasin cu o creștere viguroasă, care în primii ani atinge o înălțime de 50 cm anual (fig. 8). Intervenția omului în viața pădurii, prin schimbarea compoziției acesteia, a grăbit procesul lent de dezvoltare a stejăretului din regiunea de deal pe lăcoviște cu productivitate inferioară și a determinat formarea unui tip de pădure mai complex decît cel natural. Prin regenerarea naturală viguroasă a ulmului și frasinului se con- stată capacitatea acestui tip de a-și păstra locul cîștigat și de a se ex- tinde. Eterogenitatea pădurii se va reduce treptat în urma acestui proces.. Regenerarea naturală și posibilitățile de regenerare existente, pentru spe- ciile principale, stejar, ulm și frasin, întregesc unitatea acestor arborete și o vor mări în viitor. Prin întreruperea bruscă a continuității pădurii în aceste, condiții pot lua naștere arborete provizorii din plop, salcie, specii arbuștive și bu- ruienișuri din care nu vor lipsi nici exemplare sporadice de stejar, dar mai ales de frasin și ulm. în condițiile unei durate lungi de întrerupere a vegetației lemnoase vor domina speciile caracteris- tice unei pajiști cu exces de umiditate. Apreciind condițiile edafice în ra- port cu fiecare specie în parte, rezultă că, dacă în tinerețe toate trei speciile se bucură de condițiile bune de dezvoltare datorită fertilității orizontului A, la vîrste mai mari exemplarele acestor specii sînt satisfăcute diferit datorită exigențelor pe care le au față de profunzimea so- lului. Astfel, stejarul și frasinul își reduc în mod simțitor creșterea din cauză su- perficialității solului. Majoritatea rădă- ciniloi’ lor, în aceste condiții, se găsesc la același nivel, și anume în orizonturile . superioare A și A/G, unde se petrece și cea mai activă concurență; în ori- zontul G aceste specii își trimit foarte puține rădăcini, ceea ce indică posibili- tatea unei active concurențe. Sistemul de înrădăcinare a ulmu- Fig. 8. — Stejăreto-șleau din regiunea de deal pe o lăcoviște. Se observă un se- mințiș de frasin provenit din regenera- rea naturală. lui fiind mai superficial și sărac în ră- dăcini, mult întins lateral, folosește ex- tensiv solul, ceea ce nu dăunează steja- rului. Rădăcinile stejarului și ale frasi- nului găsindu-se la același nivel, rezultă posibilitatea unei influențe reci- proce nefavorabile. CONCLUZII 1. în stejăretele din Șesul Bîrsei s-au identificat și descris urmă- toarele tipuri de pădure : — Stejăret din regiunea de deal pe luncă. — Stejăret din regiunea de deal pe lăcoviște de productivitate infe- rioară. — Stejăret din regiunea de deal pe lăcoviște de productivitate mijlocie. 290 ALEXANDRU SĂVULESCU și COLABORATORI 18 19 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STEJARETELOR DIN ȘESUL BIRSEI 291 — Stejăreto-șleau din regiunea de deal pe lăcovișțe, care este cel mai răspîndit. 2. Aceste tipuri de pădure fiind situate înspre limita superioară a subzonei stejarului au o capacitate productivă mai redusă decît cele din regiunea de cîmpie, putînd fi cuprinse astfel într-o grupă aparte, grupa stejăretelor din regiunea de deal. Ele se încadrează în clasele a Il-a pînă la a IV-a de producție. 3. Stejarul reușind să folosească relativ bine condițiile edafice își va păstra predominanța în compoziția unor noi generații de pădure. 4. Sporirea cantității și calității lemnului este posibilă prin trans- formarea stejăretelor în stejăreto-șleauri. k nayuEHMio ^neoblix jiecob b hwbmehhocth bbipcbi CONTRIBUTION  LA CONNAISSANCE DES PEUPLEMENTS DE chUne pUdonculS de la plaine de la bîbsa RESUMlS Cette Note expose les resultats des recherches et les conclusions qui se sont degagecs de 1 Atu de des types de chenaies constituant une pârtie des forets de la plaine de la Bîrsa. Les auteurs ont identific plusieurs types de forets: peuplements de chene pedoncule sur la premiere terrasse des rivieres; peuplements de chene pedoncule dans des depressions temporairement marecageuses, d’une productivite inferieure; peuplements de chene pedoncuĂ dans des depressions temporairement marecageuses, d’une productivite.moyen- ne et peuplements de chene pedoncule melange a d’autres especes de feuillus, ce dernier type etant le plus repandu. PE3IOME PaSoTa cogepiKHT peoyjmTaTM nccnegoBaunii n bliborm, BLiTena- loipne na nsypeHim TiinoB ny^HHKOB, na KOToptix coctoht uacTB jiecoB B HHBMeHHOCTH BtipCbl. Bbijio ycTaHOBJieno naunane ojienyioiqiîx TiinoB jiccob: noiiMeiiHMe flydoBbie npeBocTon xorancToro paftona, MajionpojfyKTHBHBie gyd- hhkh na nyroBO-rjieeBBix noasax xojiMHCToro paftona, cpenHenponyK- ȚnBHbie HySnnKn na jiyroBO-rjieeBbix nouBax xoumuctofo paftona n CMe- niaHHBie gy(5oBi>ie npeBOCTon na Jiy'roBo-rjieeBBix nouBax xohmuctoto paâona, KOToptie hbjihiotch nanSonee pacnpocTpaneHHBiM TiinoM. OB'bflCHEHHE PHCVHKOB Pac. 1.—■ noitMeiiHtiii HyQoBbift apeBocToft xojiMHCToro' paftona na cJiafîoM ■CKjione, c xopomo pasBHBaiomHMCH iiohpoctom. Pnc. 2.—IIoftMeHHLift HyOoBMft npeBocToft xoummctoto paftona. Buh na ropit- BoHTanBHBix yaacTKax dea nonpocTa c oGiijiMioft TpaBiiiiiicToft pacTMTejibHocTbio. Puc. 3.'—IIoftMeHHBift nyâoBBift upeBocToft xojiMUCToro paftona. Ha6nioHaeTcH oSnjibHoe pasBMTne pacTMTenbHoro noKpoBa. Pnc. 4. —r Mano nponyKTHBHHft HyOoBtiii npeBocToft na jiyroBo-rneeBofi no’iBe xoummctopo paftona. Puc. 5.-—IIoBepxHocTiioe yKopenenne ny6oB b Mano nponyKTHBHbix HyOuHnax na jiyroBo-wieeBoft noane xoummctofo paftona. Pnc. 6.'—CMenianHHft Hy60BMft npeBocToft na nyroBO-rjieeBOft nonne xojimhc- Toro paftona. OGninii buh. Pmc. 7. — CMeiuanutnl HySoBBift HpenocToîi na jiyroBO-rneeBoft no’iBe xojimmc- Toro paftona. Ppynnti BpaoCnoBJieiniH ncenn, naparana n ny6a, Puc. 8. — CMeinaHHBiii HyOoBBift npeBocToft na nyroBO-rjieeBoft noliBe xojimm- CToro paftona. I-IaCnionaeTCH caMOceB nceun, nonBMBmnftcn nyîeM ecTecTBennoro îBoaoSnoBJieHHH. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Pcuplement de chene pedoncule sur la premiere terrasse țl’une riviere — sur des terrains legerement en pente — ă sous-etage bien d6veloppc. Fig. 2. — Peuplement de chene pedoncule sur la premiere terrasse d’une riviere. Aspect en terrain plan, sans sous-etage, ă vegetation luxuriante de plantes hcrbacees. Fig. 3. — Peuplement de chene pedoncule sur la premiere terrasse d’une riviere. On remarque la luxuriance de la couche v6gâtale. Fig. 4. — Pcuplement de chene pedoncule en depression temporairement marecageuse, d’une productivite inferieure. Fig. 5. — Enracineinent superficicl des exemplaires de chene-pedoncule d’un peuple- ment en depression temporairement marecageuse, de productivite inferieure. . Fig. 6. — Peuplement dc châne pedoncule melange â d’autres especes feuillues, en de- pression temporairement marecageuse. Vue generale. Fig. 7.— Peuplement de chene pedoncule melange â d’autres especes feuillues, en depres- sion temporairement marecageuse. Ilots de regeneration par des frânes, aunes et chenes. Fig. 8. — Peuplement de chene pedoncule melange â d’autres especes feuillues, dans une ddpression temporairement marecageuse. Sous-etage de frene, produit par r6gen6ra- tion naturelle. BIBLIOGRAFIE 1. Enescu VAL. și colab., Contribuțiuni la studiul sistemului de înrădăcinare a cîtorva specii de arbori și arbuști de pe lăcovișțe, Bul. Acad.R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, 1953, V, 947 — 960. 2 LEANDRU VĂDIM și MEHEDINȚI VASILE, Studii tipologice in ocoalele silvice experimentale Brașov, Cimpulung-Moldovenesc, Sinaia, Coșula și Belești, Stud. și cercet. ICES# 1953, seria I, XIV, 177. 3. PURCELEANU S., CHIBIȚĂ C., PASCOVSCHI S. și BELDIE AL., Studiul tipurilor de pădure din ocolul silvic experimental Țigănești, Stud. și cercet. IGES, 1953, seria I, XIV, 137-147. ' , 4. STINGHE V. N. și SBURLAN D. A., Agenda Forestieră, București, 1941, ed. a III-a,210. 5. Lucrările Conferinței de tipologie forestieră din 1 — 3 martie 1955, Bucuuești, 1957. •6. Amenajamentul ocolului silvic Brașov din 1950. RECENZII / ' ' <■ . ' ' ! PROBLEME ACTUALE DE BIOLOGIE ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE Lucrare dedicată acad. prof. G. lonescu-Șișești cu prilejul împliniri ia 15 de ani, Ed. Acad. R.P.R., București, 1960, 780 p. ' La 16 octombrie 1960 academicianul Gheorghe lonescu-Șișești a împlinit vîrsta de 75 de ani și 50 de ani de activitate științifică neîntreruptă. Cu acest prilej conducerea Academiei Republicii Populare Romîne, Ministerul Agriculturii, Ministerul Învățămîntului și Culturii, numeroși oameni de știință de vază din străinătate și din țară, unii din foștii studenți și cola- boratori, în semn de deosebită prețuire, admirație și devotament, i-au închinat un volum omagial. Acesta cuprinde în primul rînd date biografice și informații asupra activității didactice, de cercetător, de organizator, de conducător, de activist pe tărîm social-economic a academi- cianului G. lonescu-Șișești. Se dă apoi bibliografia lucrărilor academicianului G. lonescu-Șișești, care cuprinde 242 de titluri, expuse pe categorii: publicații științifice, de orientare, de îndrumare și popularizare, bibliografii și biografii. ' Urmează lucrările oamenilor de știință de peste hotare și din R.P.R., trimise în semn de aleasă prețuire a activității academicianului G. lonescu-Șișești. Printre acestea, 31 aparțin autorilor din alte țări și 70 colaboratorilor din R.P.R. Lucrările respective sînt publicate în limbile naționale ale autorilor și sînt însoțite de rezumate în limbile rusă, franceză, germană, engleză sau romînă. O parte din lucrările publi- cate cuprind tabele sau grafice și sînt ilustrate cu fotografii și desene. Volumul omagial cuprinde două părți: o parte de biologie — cu 35 de lucrări și o alta parte de științe agricole — cu 66 de lucrări. ' ' Lucrările din prima categorie aduc contribuții valoroase la lămurirea unui mare număr de. probleme din diferite ramuri ale științelor biologice. . I Unele lucrări semnate de autori din R.P.R. fac parte din domeniul geobotanicii. Astfel: E. Nyărădy, studiind genul Rubus din R.P.R., determină 33 de specii, 8 subspecii,136'de' varietăți,'32 de forme și 33 de specii hibride noi pentru știință. Indicînd localitatea unde aceste specii ău fost identificate, autorul precizează răspîndirea ecologică a speciilor de Rubus din sub- genul Eubatus Focke, precum și a unităților endemice. " Gh. Angliei, enumerînd buruienile întîlnite mai des în culturile de grîu de toamnă și alte cereale de primăvară în sudul Bărăganului, subliniază că, din punct de vedere floristic, acestea aparțin în majoritate speciilor euroasiatice, numai un număr mic de specii fiind de origine mediteraneană și balcanică. 294 RECENZII 2 3 RECENZII 295- AL Buia și M. Păun descriu o plantă nouă pentru știință, „Rindera”, descoperită în» regiunea Oltenia, pe care au denumit-o, în onoarea academicianului G. lonescu-Șișești, Rindera? Sisestii Buia et Păun. Domeniul geneticii și selecției în general cuprinde lucrări de metodică și de analiză biolo- gică. în această privință : N. V. Turbin (U.R.S.S.) propune o metodă nouă de apreciere a valorii de combinare ta plantelor în vederea creării de hibrizi dubli și sintetici. Arată că metoda respectivă (polycrossp servește de asemenea și ca punct de plecare în alegerea periodică a materialului supus, selecției.^ K. Motlies (R. D. Germană) arată că procesul cunoscut pînă în prezent sub denumirea de- „îmbătrînirea frunzelor” este în mare măsură reversibil. Țesuturile tinere se deosebesc de cele- bătrîne prin puterea de atracție a substanțelor necesare vieții, în special aminoacizi. Sînt însă sub- stanțe ca kinetina și auxinele care au efectul de a mări puterea de atracție, deci de întinerire.. V. Ciupereescu (R.P.R.) studiază biologia Înstăritului la porumb și stabilește că această», însușire, cu toate că este ereditară, poate fi influențată în mare măsură d'e condițiile dfe mediu.. Un număr mare de lucrări aparțin domeniului biochimici și fiziologiei vegetate : N. A. Maisurian (U.R.S.S.), bazat pe o serie de cercetări, dovedește că alcaloizii dini plante nu trebuie priviți ca produse ale descompunerii care nu ar participa la funcțiunile prin- cipale ; ei au un efect stimulator asupra germinației șemințelor și asupra puterii de străbatere- a plantelor. Extrăgînd alcaloizi din anumite plante, autorul a constatat că aceștia ău un caracter- universal și manifestă efectul lor nu numai asupra plantelor înrudite, ci și asupra acelora care- aparțin la alte genuri și alte familii botanice. V.A. Kolesnikov (U.R.S.S.) analizează principalii factori care condiționează obținerea»! în fiecare an a unor recolte mari de fructe la măr. în acest scop, bazîndu-se pe teoriile emise de- oamenii de știință în ultimul secol, scoate în evidență condițiile biochimice de formare și dez- voltare a mugurilor florali, precizează particularitățile biologice ale mărului, precum și influențai condițiilor naturale și agrotehnicii asupra rodirii în fiecare an a mărului. C. C. Georgescu, Gh. Nițu și V. Tutunaru (R.P.R.) determină la molizii defoliați de omida, fluturelui Lymantria monâcha L. viteza de circulație a sevei brute și stabilesc că aceasta este- mai constantă în partea umbrită a arborilor. N. Sălăgeanu (R.P.R.), în urma cercetărilor întreprinse asupra rolului respirației îni conducerea substanțelor în organismele vegetale, constată că intensitatea respirației scade cu» 25% în porțiunile de tulpină cuprinse între două decorticări inelare, scădere ce se datorește- încetării funcției de conducere a substanțelor organice la care participă protoplasma prin me- tabolismul său. Experiențele întăresc părerea autorului că protoplasma vaselor liberiene are- un rol activ în transportul substanțelor organice în corpul plantelor. St. Păterfi, Edita Brugovitzky, T. Osvăth și A. Kiss (R.P.R.) prezintă variația unor- însușiri biochimice la cîteva soiuri de viță de vie în cursul perioadei de vegetație. Pe baza de- terminărilor făcute, autorii arată că zaharurile, substanța uscată și cenușa înregistrează o scădere în organele vegetative aeriene ale viței în timpul formării organelor de reproducere, a florilor și fructelor și are valori maxime în faza de fructificare. Mircea lonescu (R.P.R.) prezintă însușirile biochimice (proteină, amidon și grăsime) ale- principalelor soiuri romînești de porumb și de hibrizi dubli, cultivați azi în R.P.R. Pe baza, datelor analitice, arată că soiurile prezintă o variabilitate chimică pronunțată, specifică soiului,, dar influențată atît de condițiile de mediu cît și de durata perioadei de vegetație. M. Pușcaș, V. Baia și T. Stoieiu (R.P.R.) comunică rezultatele cercetărilor întreprinse- asupra vitezei de îmbibiție a cariopselor de porumb hibrid, în condiții diferite de mediu. La\ temperatura de 10—12°, ca și la 20°, hibrizii Warwick 311 și hibridul Romînesc de Studina x. ICAR-54 au prezentat un ‘consum mic de apă și viteză mare de îmbibiție. La temperatura de- 26°, durata îmbibiției se reduce prin mărirea vitezei de îmbibiție. Lucrarea are o însemnătate practică deosebită pentru cultura porumbului, prin preci- zările pe care le face că în solurile slab aprovizionate cu apă și în anii cînd temperatura din sol este scăzută în momentul însămlnțării, se pot prefera dintre hibrizi de porumb aceia care- au însușirile favorabile de a răsări cu un consum mic de apă. AI. loniță și V. Crișan (R.P.R.) aduc o contribuție însemnată privitoare la influența pe» care o au ierbicidele asupra plantelor- de porumb. S-a constatat că Raphon și 2,4 D determină, apariția de forme teratologice, dintre care se citează : multiplicarea de rădăcini coronare, apa- riția mai multor etaje de rădăcini aeriene la nodurile inferioare ale tulpinii, schimbarea geo- tropismului pozitiv în geotropism negativ, apariția clorofilei în rădăcinile coronare și a tăciu- nelui porumbului. în domeniul imunității și rezistenței plantelor, lucrări de valoare semnează o serie de» oameni de știință din R.P.R. Astfel: Tr. Săvulescu și Alice Săvulescu abordează o problemă de mare importanță, sinteti- zînd rezultatul cercetărilor și observațiilor făcute în decurs de mai mulți ani asupra rezistenței. , și imunității plantelor atacate de paraziți. Autorii arată că, în cazul unui parazit cu infecție locală, ca și în cazul unui endoparazit, se poate constata o acțiune la distanță prin intcrmediuL toxinelor parazitului. Autorii subliniază de asemenea că schimbarea condițiilor de mediu poate să aducă, între oarecare limite, modificări în raporturile dintre parazit și planta-gazdă, subliniind că există deosebiri importante între felul în care planta-gazdă reacționează la atacul unui endoparazit Și modul său de comportare față de un parazit cu infecție locală. Scot, de asemenea, în evi- dență că însușirile de rezistență sau de sensibilitate ale unui soi în contact cu parazitul nu se» pot considera identice în ceea ce privește indicii biochimici și fiziologici studiați în starea de „sănătos” și, respectiv, în starea de „infectat”. Emil Pop și I. Puia stabilesc relații între permeabilitatea protoplasmei pentru apă și re- zistența plantelor la ger. în această privință» arată că la soiurile de grîu și orz, care prin călire- au devenit rezistente la ger, la temperaturi scăzute pozitive are loc o creștere a permeabilității, pentru apă, la temperaturi negative soiurile rezistente la ger își mențin permeabilitatea pro- toplasmei pentru apă la valori apropiate de cele realizate prin călire. Creșterea permeabilității protoplasmei la temperaturi scăzute este un indiciu de slabă rezistență la ger. N. Giosan, I. Puia și D. Buican stabilesc relații între rezistența plantelor la ger și nu- triția minerală. Aplicînd metoda de cercetare elaborată de V.I. Razumov și N.D. Feofanova, autorii determină cantitatea de elemente minerale absorbite (fosfor și potasiu) într-un anumit interval de timp și la temperaturi' diferite cu ajutorul izotopilor radioactivi P32 și K42. Dove- desc, de asemenea, că soiurile de cereale rezistente la ger își reduc, într-o măsură mai mică, capacitatea de absorbție a fosforului și potasiului la temperaturi scăzute decît soiurile» nerezistente. Pe baza rezultatelor obținute, autorii susțin că interdependența stabilită între rezistența. ' la ger și ritmul de absorbție al. elementelor minerale poate servi ca bază de determinare rapidă a rezistenței la ger a cerealelor de toamnă. In domeniul patologiei vegetale aduc contribuții următorii oameni de știință: Th. Rayss (Israel) care descrie 5 specii noi de Peronospora parazite pe trifoi ; P. tri - folii purpurei Rayss, P. trifolii clypeati Rayss, P. trifolii formosi Rayss. P. trifolii pilularis- Rayss și P. trifolii cherleri Rayss; o dată cu prezentarea noilor specii, autoarea face și revizia, sistematicii tuturor speciilor de Peronospora ce atacă trifoiul. 296 RECENZII 4 5 RECENZII 297, Basll G. Christîdes (Grecia) prezintă rezultatele obținute prin experimentarea diferitelor fungicide și insecticide în combaterea putregaiului semințelor de bumbac și a unor dăunători ai culturilor irigate. Preparatele fitofarmaceutice noi, fungicide Phygon XL, Granosan și Gra- nosan M s-au dovedit cele mai bune ; cu ajutorul lor s-a obținut o răsărire de 100% și a fost influențată favorabil producția. Sămînța tratată își păstrează toate însușirile timp de 3 ani de' ■depozitare. C. Sandu-Ville (R.P.R.) arată că în vederea determinării gradului de virulență a ciu- perciloi’ și a precizării poziției lor sistematice sînt necesare culturi pe diferite medii, inclusiv acelea ce conțin substanțe stimulatoare de creștere. în domeniul ecologiei animale, oamenii de știință din R.P.R. semnează lucrări prețioase. Astfel: W. Kneehtel prezintă 67 de specii de thysanoptere identificate în condițiile xeroterme •din Dobrogea; aceste specii aparțin subordinului Terebranlia, familia Aelothripidae și familia Thripidae, și subordinului Tubulifera, familia Phloeothripidae; arată de asemenea răspîndirea geografică a speciilor semnalate și plantele pe care colonizează. C. Manolache și Ecaterina Dobreanu aduc contribuții însemnate la cunoașterea, răs- pîndirea și combaterea puricelui inului Aphtona euphorbiae Schrank care parazitează inul de fuior și de sămînță în R.P.R. Pe baza cunoașterii biologiei acestei insecte, autorii au obținut în acțiunea de combatere rezultate foarte bune cu preparate pe bază de HCH cu 1,5 și 3% izomer gama, 30 și 25 kg/ha, dat după răsărirea plantelor de in. Rezultate biine au dat și pre- paratele Aldrin, Lindan 1,5, 20 — 30 kg/ha, precum și un amestec de DDT și HCH. Mihai lonescu studiază cynipidele galicole în perdelele forestiere de protecție din regiunea ■de stepă din R.P.R. Pe baza observațiilor făcute pe o perioadă lungă de timp (1953 — 1960) asupra pătrunderii acestor insecte, specifice biotipului forestier, în mijlocul biotipului de stepă, se con- .stată că răspîndirea acestora este strîns legată de modul lor de reproducere și de locomoție. V. Radu arată răspîndirea genului Ligidium în fauna R.P.R., dînd și criterii de determi- nare a speciilor citate : L. hypnorum, L. germanicum, specii cu arie geografică vastă, și L. inter- medium, endemică pentru R.P.R. Relevă de asemenea criterii noi și precise de determinare, bazate pe conformarea morfologică a stomacului. Gr. Eliescu și N. Hondru, studiind perioada de dezvoltare embrionară a moliei verzi a stejarului (Tortix viridana L.) în funcție de temperatură, stabilesc posibilitatea progno- zei momentului de ieșire a larvelor fapt foarte important în combaterea acestui dăunător. Cornelia Hrisaîi și Maria loneseu descriu morfologia, biologia și măsurile de combatere ale unui dăunător nou pentru R.P.R.,'musca timofticei, Trichopalpus punctipes Meig., care a fost semnalată în culturile de timoftică din regiunea Brașov. A. Săvescu stabilește elemente noi cu privire la optimul ecologic al dezvoltării cî- torva specii de insecte și ajunge la concluzia că limitele termice ale optimului ecologic pot fi calculate în funcție de valoarea pragului biologic și al constantei termice ale fiecărei specii ■de insecte. Ceilalți factori, umiditate, hrană etc., nu pot fi calculați, daf pot fi stabiliți pe cale ex- perimentală. Autorul preconizează că diagnoza speciilor și a formelor intraspecifice se poate face pe baza optimului ecologic de dezvoltare alături de cunoașterea caracterelor morfologice și biologice ale insectelor. Volumul conține lucrări valoroase din domeniul biologiei animale : K. Bratanov și V. Dikov (R.P. Bulgaria) tratează o problemă de imunobiologie în fe- ■eundație, arătînd rolul pe care îl joacă spermoizoaglutininele în reproducție. în legătură cu .aceasta, autorii stabilesc o spermoizoaglutinare specifică la fecundarea acelorași vaci cu rc- producători diferiți și arată că vîrsta și numărul fătărilor au o anumită influență asupra li- trului aglutinării. N. Teodoreanu, L. Popa, S. Duică și S. Micle (R.P.R.) aduc contribuții la studiul tipurilor de hemoglobină la rasele de oi Merinos de Palas și Țigae. Semnalează “prezența a 3 tipuri de hemoglobină, 2 omogene notate cu A și B și una eterogenă AB. Stabilesc de ase- menea corelația între producția de lînă și tipurile de hemoglobină; oile cu tipul eterogen AB dau o producție mai mare decît cp tipul B și cu tipul A de hemoglobină. V. Gheție (R.P.R.), făcînd un s tudiu sindesmologic al membrului toracic Ia rața domestică, arată că așezarea ligamentelor funiculare pe suprafețele laterale ale articulațiilor constituie p dovadă că aceste articulații au rolul de a limita mișcările laterale ale aripii în timpul zborului. în domeniul fiziologiei nutriției semnează lucrări valoroase următorii oameni de știință din R.P.R. : E. Pora și Delia Rușdea expun rezultatele cercetărilor întreprinse asupra influenței unui regim bogat în metionină asupra proteinelor serice. Studiind, cu ajutorul sulfului radioactiv, repartizarea metioninei în diferite organe la șobolan, autorii ajung la concluzia că, în compa- rație cu animalele care nu au primit un regim bogat în metionină, animalele metioninizate nu fixează în organele lor decît aproximativ jumătate din acest aminoacid, deoarece necesitățile organismului în metionină au fost satisfăcute în timpul tratamentului. Em. Negruțiu pune în evidență importanța mare pe care o are folosirea rezervelor de- proteină în hrana porcilor și purceilor. în acest scop propune, pentru condițiile din Transil- vania, lărgirea suprafețelor cultivate cu bob (Vicia faba var. eguma), folosirea rațională a restu- rilor de trifoi, a hidrolizatului proteic, deșeu provenit de la fabricarea acidului glutamic, precum și a drojdiei de bere, uscată și iradiată. M. Dinu și I. Pădurarii stabilesc necesitatea introducerii în rația alimentară a porcilor din rasa Mangalița a proteinelor, precizînd că în perioada creșterii active a organismului acestea trebuie să fie de origine animală sau microorganică (drojdie furajeră). Th. Bușniță, Virginia Enăceanu și Gr. Roșea arată că îngrășămintele azotoase, folosite izolat sau în amestec cu cele fosfatice, stimulează dezvoltarea fitoplanctonului și azooplanc- tonului, ceea ce contribuie la mărirea producției piscicole. Volumul aduce o contribuție originală, valoroasă în domeniul medicinii veterinare: Ilie Popovici și L. Stamatin (R.P.R.) au elaborat o nouă metodă de vaccinare antirabică prin care se poate combate mai rapid și tot așa de eficace turbarea Ia animale. Aplicarea noii metode a redus considerabil numărul animalelor bolnave de turbare. Vaccinul antirabic, a cărui formulă se dă în lucrare, oferă o imunitate de cel puțin 2 ani și are un preț de cost foarte redus. Lucrările din a doua categorie se reteră la cele mai variate ramuri ale științelor agricole, în domeniul organizării cercetărilor și dezvoltării științelor agricole: R. Braeonnier (Franța) expune cîteva principii generale de organizare a cercetărilor agronomice. Cercetările fundamentale urmăresc îmbogățirea cunoștințelor științifice și desco- perirea de noi metode de lucru, iar cercetările experimentale folosesc mijloace noi pentru creș- terea producției, în funcție de factorii naturali și economici. Autorul subliniază că pentru ca rezultatele obținute să poată fi folosite imediat în practică, cercetările experimentale trebuie să păstreze un contact strîns cu realitățile din sectorul de producție. Sir E. John Russell (Anglia) prezintă dezvoltarea științelor agricole moderne în Anglia și modul în care sînt organizate actualmente cercetările în agricultură. în Anglia sînt astăzi 20 de stațiuni experimentale, iar pe lingă universități există de asemenea laboratoare de cer- cetare în domeniul științelor agricole. 298 RECENZII 6 RECENZII 299 La cea mai veche stațiune, de la Rothamsted, unele experiențe se urmăresc de la înfiin- țarea acesteia, adică de 117 ani. Pentru studiul solului, al mașinilor agricole, crearea de noi soiuri, înmulțirea soiurilor valoroase există institute speciale ca : Institutul de cercetare a solului de la Aberdeen, Institutul de cercetări și inginerie agricolă de la Silsoe, Institutul de ameliorare a plantelor de la Cambridge (cereale), de la Aberystwyth — Wales pentru plante fu- rajere perene și de la Pentland — Scoția pentru cartofi. Cercetările pomicole, de legumicultură, de combatere a buruienilor prin ierbicide, de studiul componenței plantelor prin electroforeză. și cromatografie, de fiziologie vegetală se efectuează în stațiuni și laboratoare specializate.. Pe lîngă universități, se fac cercetări fundamentale de citologie, citogenetică și genetică. Autorul prezintă și organizarea cercetărilor în domeniul creșterii animalelor, care are un rol important în agricultura Angliei. M. Staucu (R.P.R.), pe baza legilor obiective de dezvoltare a societății, demonstrează necesitatea și rolul alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare' în vederea construirii orinduirii socialiste. în continuare, subliniază lupta dusă de Partidul Comunist Romîn în prima etapă a revoluției populare din 1944 — 1947 și scoate în evidență progresele realizate în întărirea acestei alianțe în etapa de trecere de la desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice la etapa socialistă a revoluției. Arată cum s-a făurit baza economică a orinduirii socialiste, care a dus la transformări profunde în viața economică și politică a țării, în felul de trai al oamenilor muncii, în cultura și ideologia lor. Expune măsurile luate de Partid și Guvern pentru transfor- marea socialistă a agriculturii, îndeosebi înzestrarea gospodăriilor agricole colective.' B. V. Glușko (R.S.S. Moldovenească) expune progresele realizate în colhozul „Viața Nouă”, din raionul Telenești, în cei 12 ani de existență și arată cum, concomitent cu organi- zarea mai bună a gospodăriei, a sporit mult și plata muncii colhoznicilor. De asemenea pune în evidență faptul că în momentul de față, cînd colhozurile s-au transformat în adevărate în- treprinderi, în gospodării organizate foarte bine, cînd acșslca au izvoare permanente de veni- turi mari bănești, care garantează plata integrală a muncii prestate, dispare necesitatea folo- sirii zilei-muncă ca unică măsură de plată a muncii. Pentru mărirea cointeresării materiale a colhoznicilor în sporirea producției vegetale și animale s-au stabilit norme de plată pentru producția obținută peste plan. Acest nou sistem de plată a dat rezultate pozitive. Problemele de pedologie, agrochimie și agrotehnică ocupă un loc larg în volum și sînt tratate de specialiști de seamă din R.P.R. și din țări străine : Gr. Obrcjeanu, pe baza numeroaselor date analitice, arată care sînt proprietățile fizice și hidrofizice ale cernoziomurilor levigate din estul Olteniei cu o fertilitate naturală ridicată. Precizează că această fertilitate poate fi mărită încă, prin încorporarea de îngrășăminte și prin arătura adîncă. . ' N. Cernescu, Margareta Nieolau, Elena Stoica, Elena Gîță și A. l’etreseu, studiind so- lurile zonale din R.P.R., stabilesc regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condițiile bioclimatice. Autorii ajung la concluzia că în stepă distribuția Khci este influen- țată numai de procesul bioacumulativ, care determină o concentrație mai ridicată în orizontul superior. în antestepă, stepa de pădure și zonele forestiere umede, distribuția Khci este de- terminată, în primul rînd, de migrarea argilei în profunzime. Ca o consecință de ordin practic rezultă că lipsa potasiului este foarte mare în zona podzolică și minimă pentru solurile altor zone bioclimatice. C. Chiriță indică soluții pentru ameliorarea condițiilor de sol în subzona quercineelor din R.P.R., în cazul în care solurile se degradează prin înmlăștinare. Autorul preconizează amelio- rarea solului prin biodrenaj, eliminarea florei de mlaștină, îmbogățirea solului în humus și substanțe nutritive accesibile. De asemenea, citează speciile forestiere care sînt Indicate a fi folosite în scopul ameliorării solurilor degradate prin înmlăștinare. N. Bucur, Gh. Lixandru, G. Teșu și Er. Merlescu, studiind solurile salinizate din De- presiunea Jijia — Bahlui, le apreciază în raport cu producțiile de lucernă (masă verde) obți- nute. Autorii consideră că valoarea agricolă a solurilor salinizate se poate aprecia după flora halofită. I. Maxim a determinat valoarea principalelor constante hidrofizice ale nisipurilor din sudul Olteniei. Pe baza acestor valori se poate face caracterizarea din punct de vedere agro- productiv a acestor soluri și mai cu seamă se pot stabili măsurile practice care trebuie luate pentru îmbunătățirea relațiilor solului cu apa. C, Oprea arată succint condițiile de pedogeneză și însușirile morfologice, fizice și chimice nle lăcoviștilor din cîmpia de vest a țării, pe care le clasează în : lăcoviști asfaltoide, brune și plumburii. în afară de conținutul chimic al acestor soluri, autorul face aprecieri asupra însuși- rilor agroproductive. A. Kullmann (R.D. Germană) discută patru metode directe pentru determinarea stabi- lității hidrice a agregatelor de sol și face precizări asupra stării structurale a solului ce poate fi considerată drept optimă în anumite stadii de dezvoltare a plantei. I. Lungu, pe baza cercetărilor făcute asupra stabilității hidrice a structurii solului, ajunge la concluzia că ierburile perene măresc în primii 2 ani de cultură procentul de agre- gate stabile cu 22 — 113%. Oxidul de calciu și gunoiul de grajd, date singure sau împreună pe un sol bine podzblit, pseudogleic, determină mărirea numărului de agregate stabile cu 16—17%. în experiențele făcute cu crilium, 87,49% din particulele elementare din sol au fost .agregate. L. Pop, I. Matei și Al. Toma expun rezultatele cercetărilor privind regimul apei din sol, toamna, în funcție de adîncimea de lucru. Lucrarea adîncă a solului, la 40—50 cm, face să se înmagazineze o cantitate de apă mai mare în sol, cantitate însă care se pierde în mare jparte în timpul perioadei de secetă, ajungînd la conținutul de apă din solul lucrat mai puțin adînc. , în vederea conservării apei în sol în cazul lucrării adînci, este necesar să se folosească ■rațional tăvălugul, care, prin îndesarea solului, micșorează schimbul dintre aerul din sol încăr- cat cu vapori de apă și aerul atmosferic uscat. P. A. Vlasiuk (U.R.S.S.), studiind conținutul din sol al formelor mobile de cupru, mangan, zinc, molibden, cobalt și bor în zonele climatice naturale ale R.S.S. Ucrainene, ajunge la concluzia că cele mai fertile soluri au și nivelul cel mai ridicat de radioactivitate natu- rală. Autorul pune, de asemenea, în evidență faptul că în acumularea radioactivității un rol foarte important îl au resturile vegetale, plantele avînd în general un conținut mai ridicat ■de substanțe radioactive decît solul. A. Musierowîcz (R.P. Polonă) prezintă rezultatele cercetărilor sale asupra dinamicii borului în sol în legătură cu factorii care condiționează echilibrul labil dintre borul solubil în apă și borul din fazele solide ale solului. Conținutul în boi' al solurilor din R.P. Polonă va- riază întfe 0,1 și 73 mg la kg de sol uscat. Valorile cele mai mici au fost obținute pe solu- rile podzolice, în special pe cele formate pe nisip. Aceste soluri, sărace în bor, reacționează la adaosul de bor. F. Seheîfer și B. Ulrieh (R.F, Germană) tratează problema dinamicii substanțelor nu- tritive din sol, sub două aspecte : dinamica echilibrului și dinamica transformării, și descriu principiile determinării pe cale experimentală a potențialului substanțelor nutritive din sol. T. Saidel și G. Pavlovschi aduc contribuții însemnate la stabilirea corelațiilor între legea creșterii plantelor și legile solubilizării substanțelor din sol. Autorii indică domeniile în care este necesar să se facă cercetări noi asupra sistemului plantă-sol și în special solubilizarea în apă a substanțelor nutritive din sol. 300 RECENZII 8 9 RECENZII 301 N. Băjescu și Iriug Băjescu aduc contribuții la cunoașterea conținutului în microele- mente Cu, Zn, Ni, Co, al solurilor din sudul Olteniei. Determinarea acestor microelemente s-a făcut polarografic în extras de acid perdoric 60%. Din datele obținute autorii constată că, în general, conținutul în Cu, Ni și Co este mai ridicat în cernoziomurile levigate, foarte scăzut în solurile podzolice și ocupă o poziție intermediară în solurile brun-roșcate și brune de pădure. ' în domeniul fertilității solurilor, al folosirii îngrășămintelor și in general al nutriției plan- telor aduc de asemenea contribuții prețioase oameni de știință atît de peste hotare, cît și; din R.P.R. Astfel: Alfred Âslander (Suedia) prezintă rezultatele cercetărilor științifice pe baza cărora în Suedia nu se mai folosesc amendamentele cu calciu pe solurile acide. Autorul precizează că pe podzoluri nu reacția acidă, ci fertilitatea scăzută este factorul determinant în producția agri- colă. Experiențele au fost făcute cu soluții nutritive; la o concentrație normală de elemente nutritive din soluție, orzul, planta cu care s-a experimentat, a crescut normal atît la un pH de 3,75 cît și la pH-ul de 6,75. în experiențele din cîmp, solurile de diferite tipuri au fost aduse la același nivel de fertilitate; aprovizionarea cu calciu s-a făcut în doze progresive de 1/1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16, 1/32. Raportul 1/1 a fost astfel calculat, încît cantitatea de calciu ce se dă să aducă solul la un pH = 7. S-a ajuns la concluzia că, în cazul cînd solurile sînt bine aprovizionate cu elemente nutritive, administrarea dozelor normale de calciu nu are influență, asupra cantității și calității recoltelor. Dozele mari de calciu au o influență favorabilă, dar aplicarea lor nu este economică. Kiril Enikov (R.P. Bulgaria), dînd o descriere comparativă a însușirilor fizice, chimice, biologice și agrochimice ale principalelor tipuri de soluri din R.P. Bulgaria, consideră că ferti- litatea acestora trebuie studiată șl apreciată, în mod concret, după exigențele acelor plante care găsesc, în ambianța de factori climatici și de sol, condițiile ecologice cele mai favorabile- de dezvoltare în regiunea respectivă. E. Ehwald (R.D. Germană) analizează rezultatele cercetărilor privitoare la nutriția plantelor, publicate în 1740 de Z.A. Kiilbel, unul din precursorii concepției despre nutriția plan- telor cu humus. Di Gleria lânos (R.P. Ungară) arată importanța cunoașterii capacității de cedare și fixare a protonilor pentru caracterizarea mai exactă a solurilor acide. Stevan Nicolic (R.P.F. Iugoslavia) arată că granularea superfosfatului cu îngrășăminte organice contribuie în general la sporirea producției de grîu și porumb pe cernoziom. Autorul demonstrează că superfosfatul astfel granulat are și un rol biologic important pe acest tip de sol. D. Davideseu, sintetizînd experiențele întreprinse în I.C.A.R. privitoare la aplicarea, îngrășămintelor azotoase la grîu, ovăz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr și cartof, scoate în evidență eficiența economică ridicată a acestei măsuri agrotehnice. Sporul de recoltă obținut în urma îngrășării este calculat în kg/ha pentru 1 kg azot încorporat în sol. Gr. Coculeseu, ocupîndu-se de sistemele de îngrășare pe cernoziomuri, demonstrează că folosirea îngrășămintelor este absolut necesară pentru sporirea producției nu nu mai pe solurile sărace din regiunile mai umede ale țării, ci și pe solurile negre de stepă. N. Ilulpoi, expunînd rezultatele experiențelor cu porumb, întreprinse în anii 1955 — 1959- pe lăcoviștea aluvială din incinta îndiguită Brăila — Dunăre — Șiret, scoate în evidență hi- brizii dubli care au dat cele mai mari producții (între 9 706 și 10 214 kg/ha), precizînd că solul respectiv este foarte bine aprovizionat cu substanțe nutritive. I. Staicu, pe baza experiențelor întreprinse în partea de sud-vest a țării, arată că pro- ductivitatea celor mai importante culturi agricole se poate mări substanțial prin adminis- trarea îngrășămînt elor și aplicarea amendamentelor. Z. A. Samoilă stabilește că, pe pajiștile montane de Agrostis tenuis Sibith, ca și pe cele de Festuca rubra L. din Banat, îngrășămintele azotate, asociate cu cele fosfatice, precum și numai îngrășămintele azotate dau foarte bune rezultate în ridicarea productivității fînețelor. M. G. Cijevski (U.R.S.S.), ocupîndu-se de lucrările raționale ale solului în cadrul aso- lamentelor din principalele zone pedoclimatice din U.R.S.S., scoate în evidență rolul acestora, în modificarea fertilității solului, subliniază necesitatea aplicării diferențiate a lucrărilor solu- lui în funcție de zonele pedoclimatice, de proprietățile solului și de gradul de îmburuienire. Dă de asemenea date prețioase în legătură cu adîncimea stratului arabil și lucrarea solului,, cu și fără întoarcerea brazdei. I .V. Tiurin și V.K. Mihnovski (U.R.S.S.), ocupîndu-se de problema îmbunătățirii pro- prietăților și condițiilor de fertilitate ale solurilor podzolice înțelenite și lutoase din apropierea, orașului Moscova prin arătura ameliorativă, demonstrează că prin adîncirea la 25 — 30 cm nu se obțin rezultate mai bune decît cu arătura la 20 cm. Arătura adîncă de 40—50 cm a dat. cele mai bune rezultate și a produs, față de martor (20 cm), un spor de recoltă de 18%. Aratul la 60 cm nu este indicat. Autorii scot de asemenea în evidență că prin adîncirea stra- tului arabil sporește rezerva de apă din sol, se îmbunătățesc condițiile de acumulare a hu- musului și a azotului și sporește frecvența microorganismelor. I. Nikolov (R.P. Bulgaria) analizează rezultatele obținute în cercetările privind adîn- cirea arăturii de toamnă. Pe baza experiențelor efectuate cu plugul normal și cu plugul cu antetrupiță, ajunge la concluzia că adîncimea arăturii de toamnă trebuie să se stabilească în raport cu condițiile meteorologice ale anului, nivelul pînzei de apă freatică și planta ce ur- mează să fie cultivată. A. Vasiliu, I. Lungii, I. Damian, I. Popovici, Gh. Vineș, Al. Popovici, EL Scurtu șh V. Bîrneanu (R.P.R.) arată influența adîncimii de lucrare a solului cu și fără subsolaj și a folosirii îngrășămintelor asupra producției la porumb, pe solurile : brun-roșcat de pădure, cer- noziom lăcoviștit, cernoziom slab levigat, levigat puternic și cernoziom castaniu. Experiențele au dovedit că pe solurile grele o arătură suplimentară, de 12 cm adîn- cime, efectuată după dezmiriștire și urmată de arătura de toamnă la 20 cm, a dat— față, de dezmiriștire și arătura de toamnă la 20 cm — un spor de 173 — 774 kg porumb la hectar. Adîncirea solului prin subsolaj nu a dat sporuri mari decît dacă a fost însoțită de în- corporarea a 20 t/ha gunoi de grajd. V. Stratula tratează influența arăturilor adinei asupra producției de secară pe terenu- rile nisipoase din sudul Olteniei. Autorul a obținut cele mai bune rezultate în cazul în care s-au făcut două lucrări: arătura vara la 15 cm și toamna, în ziua însămînțatului, la 40 cm. adîncime. S. Henin (Franța) aduce contribuții valoroase în problema asolamentelor. Deși folo- sirea îngrășămintelor diminuează însemnătatea asolamentului, autorul trage concluzia că păs- trarea unei anumite succesiuni în cultura plantelor este indicată, arătînd cauzele pentru care această măsură agrotehnică este necesară. Autorul apreciază că în. solurile. în care conținutul, de argilă este mai mare de 10—15%, fertilitatea nu este legată de rezerva de humus din sol, ci de materia organică ce se adaugă solului în fiecare an. Sînt arătate mijloacele prin care se poate da solului materia organică de care are nevoie. Problema irigației este abordată în două lucrări: I .N. Antipov-Karataev și G.M. Kader (U.R.S.S.), ocupîndu-se de aprecierea din punct, de vedere ameliorativ a apei de irigație cu reacție alcalină, arată cum capacitatea de ad- sorbție a solului crește liniar în funcție de creșterea valorilor pH-ului mediului. Cantitatea de sodiu adsorbit din diferite soluții tampon ale amestecurilor de săruri ale elementelor al- '302 RECENZII 10 •calino-teroase și alcaline crește. Din această cauză soluțiile alcaline devin similare soluțiilor neutre, în ceea ce privește influența lor aSupra solurilor. De asemenea, autorii scot în evi- ■dență că bicarbonatul și carbonatul de sodiu din apa de irigație pot precipita ionii schim- babili de calciu și magneziu din sol și, ca urmare, se produce o solonețizare rapidă a so- țului irigat. AL Arauy (R.P. Ungară), analizînd cîteva probleme ale irigării și amenajării terenurilor pentru orezarii, culturi de legume și pajiști, scoate în evidență necesitatea cercetării perma- nente a interacțiunii dintre apa de irigație, apa subterană și sol și recomandă ca, la amena- jarea terenului, stratul biologic matur al solului să fie menținut în cea mai mare parte. Volumul cuprinde lucrări importante ale autorilor romîni și străini în domeniul ecolo- gici, adaptării la mediu și ameliorării plantelor : . G. Azzi (Italia) arată raporturile dintre temperatură și umiditate, pe baza cărora se realizează climatele de pe suprafața globului terestru, și formulează 3 legi biogeografice care ■constituie bazele biologice ale geografici agrare. D. Brejncv (U.R.S.S.), studiind variabilitatea și rolul mediului asupra plantelor, arată că sub influența condițiilor de cultură la tomate se modifică nu numai caracterele morfologice, ci și însușirile biologice și biochimice. Pe baza datelor experimentale obținute, în decurs de mai mulți ani, în 6 stațiuni experimentale situate de la cercul polar pînă la Tașkent, autorul ■dovedește că, sub influența condițiilor diferite de mediu, tomatele își pot forma caracterele și însușirile dorite, care se mențin prin cultură adecvată și în alte condiții de mediu. Al. Priadconcu, P. Avrămoaie, Elena Boldea și Lucia Moiseseu arată că iradierea boabelor de grîu, cu neutroni termici și raze X, provoacă o zdruncinare puternică a echili- brului fiziologic normal la urmași, mai ales în prima generație. Prin selecție individuală, autorii au extras din generația a doua unele linii mai precoce, mai productive și cu însușiri ■ de calitate superioară. N. Săulcscu, pe baza studierii timp de 2 ani a unui număr de 21 de soiuri de grîu italiene, cultivate în diferite zone din R.P.R., scoate în evidență superioritatea acestora față de soiurile autohtone în ceea ce privește precocitatea, rezistența la cădere și productivitatea. Prin faptul că grînele italiene au o calitate slabă de panificație și sînt insuficient de rezis- tente la ger, autorul recomandă crearea de noi soluri autohtone prin metoda încrucișărilor ■complexe, folosind ca genitori soiurile italiene de la care viitoarele soiuri romînești urmează ■să ia precocitatea, rezistența la cădere și productivitatea. C. Cîlniccauu, Clemența Miclea și Veronica Mihalca, expunind condițiile în care acad. G. lonescu-Șișești a creat soiul de grîu A15, care se cultivă de peste 30 de ani în Cîmpia Romînă, Dobrogea și în stepa Moldovei, arată aportul adus de acest soi economiei naționale, în ultimii ani au fost extrase o serie de linii mai adaptate la diferite condiții pedoclimatice rși de mecanizare din gospodăriile agricole socialiste. ' , I. Gologan și Natalia Scumpii, pe baza cercetării în cîmp, propun o clasificare a unor soiuri'și linii noi de orz de toamnă sub raportul rezistenței la iernare. F.G. Kiricenko (U.R.S.S.) arată că prin metoda retroîncrucișării directe și reciproce a' formelor de grîu tare de toamnă cu grînele obișnuite de toamnă mai rezistente la ger și prin .selecție continuă s-au creat linii noi de grîu tare de toamnă, rezistente la ger, mult mai pro- «ductive decît grînele de primăvară. Dintre liniile respective se evidențiază Miciurinka, foarte rezistent la ger, de 2 — 3 ori mai productivă decît grînele de primăvară și cu o producție apro- piată grînelor obișnuite de toamnă. , A.S. Musiiko (U.R.S.S.), apllcînd în mod creator principiile învățăturii lui Darwin ■despre selectivitatea plantelor în procesul de fecundare și utilitatea biologică a polenizării 11 RECENZII 303 \\ încrucișate între plantele dintr-un soi crescut în condiții deosebite de existență, a creat șl introdus în cultura mare mai multe soiuri și hibrizi de porumb care se remarcă prin pro-, ductivitate mare de boabe și de porumb pentru siloz, prin precocitate, rezistență la secetă și prin conținut ridicat de proteină brută. E. Rădulescu expune succint cîteva rezultate care demonstrează importanța pe care o aie alegerea soiurilor parentale rezistente în vederea încrucișării pentru obținerea unor soiuri' noi de grîu, rezistente la rugina brună (Puccinia triticina Erics) și la mălură (Tilletia foe- tida (Bauer) Liro). V. Veiican, C. Pop și A. Roman prezintă rezultatele studiului a 3 linii noi de orzoaică (Hordeum dislichum L.), create la Stațiunea de cercetări agronomice din Cluj; acestea se re- marcă prin sporuri de producție, conținut ridicat de amidon, rezistența la cădere și un con- ținut scăzut de proteine. N. Ceapoiu și E. Itoaîă expun rezultatul unor culturi comparative între 4 soiuri de cînepă și arată că, în ultimii 4 ani, la Institutul de cercetări agronomice s-au obținut nu- meroase linii de cînepă monoică la care conținutul de fibre este cu 23 — 28% mai mare decît la soiul de cînepă dioică ICAR 42/118 raionat. St. Popescti semnalează descoperirea în lanurile de grîu din nordul Moldovei a două forme noi de grîu moale fără ariste, care aparțin următoarelor varietăți botanice din grupa ligidatum Vav., Ti< vulgare Vil. var. picturatum și Tr. vulgare Vil. var. rubropiețuratum, Franco Angelini (Italia) prezintă rezultatele cercetărilor făcute asupra culturilor de sfeclă de zahăr însămînțată toamna, în regiunile calde-secetoase din sudul Italiei. Experien- țele efectuate au avut drept scop obținerea de recolte rentabile în zone în care nu se pot ' face irigații. Din cele 5 tipuri de sămînță folosite, tipurile Klein AA și Cesena NSA s-au dovedit cele mai potrivite pentru a fi semănate toamna, deoarece dau ramuri florifere puține și pro- ducții mari de rădăcini. Cea mai bună epocă de semănat s-a dovedit a fi începutul lunii noiembrie pentru zonele nordice și sfîrșitul lunii noiembrie pentru zonele sudice. Epoca cea mai favorabilă de recol-' tare este sfîrșitul lunii iunie — începutul lunii iulie. I. Saîta, C. Pavcl și A. Pavel prezintă rezultatele cercetărilor făcute în pajiștile din Masivul Parîngului pentru eliminarea speciei Nardus stricta din flora de pajiște. Aplicarea a 600—900 kg azotat de amoniu și 200 — 400 kg superfosfat la hectar a sporit de la 3 000 pînă la 10 000 kg producția de masă verde la hectar. Speciile valoroase au fost în primul an de aplicare a tratamentului în proporție de 70%, iar în al doilea an, de 90%. în problema selecției plantelor horți-viticole aduc contribuții următorii oameni de știință : G. Constantinescu și Elena Negrcanu descriu trei soiuri noi de Coarnă neagră create de autori. Acestea au flori morfologic și funcțional hermafrodite, cu strugurii și boabele mai mari și cu o producție superioară soiului inițial (mamă). :, M. Ncagu și M. Gcdrgcseu descriu 5 hibrizi de cireș obținuți prin fecundarea liberă și scot în evidență că soiurile Boambe de Cotnari și Germersdorf sînt buni genitori pentru lu- crările de selecția cireșului în R.P.R. D. Andronicescu, Georgeta Enăehcseu și E. Tălpălaru arată că lă combinațiile hibride de tomate dintre soiurile bulgărești Nr. 10 x Bizon și Zarea X Cornet efectul heterozisului în Fj se manifestă prin precocitate în coacerea fructelor, prin producții sporite și prin stimu- larea acumulării în fructe a acidului ascorbic. ‘Mai multe lucrări sînt consacrate de autori romîni și străini problemelor de pornicultură și viticultură . ■ 11-c. 1773 304 RECENZII 12 13 RECENZII 305 T. Bordeianu și 1. Bodi, pe baza cercetărilor întreprinse, demonstrează necesitatea fo- losirii îngrășămintelor organo-minerale și a amendamentelor calcaroase în pepinierele situate pe soluri podzolice. Autorii arată că în cazul aplicării cantității de 30 t gunoi de grajd și 2 t var la hectar producția de pomi altoiți de calitatea I din pepiniere s-a ridicat la 20 475 de pomi, față de 17 350 de pomi la martor, iar prețul de cost a scăzut cu 9 %. N. Ștefan, D. Cvasnîi și C. Pîslaru, experimentînd diferite sisteme de formare a coroa- nelor la prun, demonstrează că forma Leader și piramida ramificată asigură o dezvoltare mai bună a pomului, o rezistență mai mare a ramurilor de schelet la dezbinare și o producție mai mare cu 27—44% față de piramida clasică. V. Sonea, studiind cauzele pieirii caisului, ajunge la concluzia că aceasta se datorește nu numai efectului gerului, bolilor, dăunătorilor și lipsei de afinitate între cais și mirobolan, ci și unor virusuri. Ca urmare recomandă extinderea cercetărilor în această direcție. E. Grințescu dă indicații asupra orientării ochilor la altoirea în oculație a pomilor, ex- pune unele procedee pentru forțarea pornirii în vegetație primăvara a ochilor altoiți în vara precedentă și arată tehnica scoaterii cepului. Ivo Juras (R. P. F. Iugoslavia) prezintă caracteristicile producției viticole din Dalmația, indică soiurile de viță de vie și portaltoii, precum și distanțele la care se cultivă. Precizează ti- purile de sol pe care se cultivă vița de vie și scoate în evidență productivitatea viilor și calitatea vinurilor ce se obțin pe aceste soluri. Accentuează că viticultura din Dalmația este influențată mult de natura solului și de gradul de eroziune în care se află acesta. I. C. Teodorescu, ocupîndu-se de problema introducerii culturii viței de vie în Dacia preromană, pe baza elementelor genetice, arheologice și lingvistice, ajunge la concluzia că viti- cultura de pe teritoriul de astăzi al R.P.R. reprezintă o îndeletnicire foarte veche a tracilor, cunoscută în Dacia cu mult înainte de dominația romană. Volumul aduce prin lucrările autorilor romîni prețioase contribuții la lămurirea unor procese biochimice ce se petrec în plante : I. F. Radu demonstrează că, pe baza cunoașterii conținutului în azot total și a variației anuale a acestuia în lemnulși frunzele pomilor fructiferi, se pot stabili metode de aplicare a în- grășămintelor în .livezi și se pot preciza epocile pentru efectuarea tăierilor de iarnă a pomilor. D. Săndoiu, Gh. Valuță, Ioana Valuță, Virginia Stcroiu, H. Slușansehi, Ileana Baiu și Maria Ion,eseu arată că seceta stînjenește acumularea cantitativă a azotului, fosforului, pota- siului și calciului, precum și a hidraților de carbon în tulpinile de grîu și provoacă unele modifi- cări anatomice și biochimice în țesuturi. Gh. Valuț ă și I. Brad demonstrează că pe baza cunoașterii variației activității catalazei, dehidrazei și a altor enzime din bobul de grîu în timpul iarovizării se poate aprecia durata acestui proces. ■ H. Slușanșchî și P. Ulmămei stabilesc că scăderea procentuală a volumului aparent al porumbului boabe supus uscării poate fi apreciată cu ajutorul unei relații, pe baza cunoașterii umidității lui inițiale și finâle. N. Zamîiroscu sintetizează rezultatele obținute în hrana animalelor cu nutrețuri iodate. Aceste nutrețuri, ca porumb, ovăz, orz, lucernă, varză etc., obținute prin îngrășarea solului cu iodură de potasiu sau iodură de sodiu, stimulează ouatul la găini, măresc vitalitatea la oi, stimulează secreția laptelui la oi, favorizează creșterea rapidă a purceilor etc. Arătînd că iodul vegetal are un efect biologic mai bun decît iodul din compușii proteici sintetici, scoate în evidență că acesta nu epuizează organismul animal, din care cauză poate fi administrat timp îndelungat la orice vîrstă și chiar în perioada de gestație. Volumul conține și o contribuție din domeniul silviculturii: I. Popeseu-Zelotin (R.P.R.) elaborează principiile metodei de. amenajare a pădurilor pluriene de protecție și de producție. Metoda preconizează formarea de unități dc producție de 250— 1 000 ha alcătuite din populații de același tip și structură; elementele cheie ale organi- zării procesului de producție sînt diametrul țel și compoziția țel ale tipurilor de păduri, Car- tarea pedofitoclimatică este necesară în stabilirea tipurilor. Volumul cuprinde și o lucrare din domeniul mecanicii agricole : G. Bungescu și D. Sașin (R.P.R.) aduc contribuții la studiul analitic al mecanismului bielă-manivelă și al cuțitului de tăiere de la mașinile de recoltat cereale în scopul determinării consumului de energie investit la tăiere în funcție de variația unghiului de tăiere. Autorii stabilesc condițiile în care consumul de energie este minim, fapt care duce la eco- nomie de material de fabricație și Ia evitarea ruperii bielelor de lemn în timpul lucrului. * Prin lucrările publicate în acest volum omagial, oamenii de știință de peste hotare și din R.P.R. cinstesc munca îndelungată, valoroasă și rodnică a academicianului G. loncscu-Șișeșți și aduc o contribuție deosebit de însemnată la cunoașterea celoi mai importante și mal actuale probleme din domeniul științelor biologice și agricole. Prof. T. Bordeianu, membru corespon- dent al Academiei R.P.R., si Veronica Mihalca LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. în anul 1960 BIOLOGIE VEGETALĂ Flora Republicii Populare Romtne, voi. VII, 663 p., 37,50 lei ĂL. BORZĂ, Flora și vegetația Văii Sebeșului, „Biblioteca de biologie vegetală", 328 p. 4- 2 pl., 25,50 lei EMIL POP, Mlaștinile de turbă din Republica Populară Romtnă, „Biblioteca de biologie vege- tală”, 515 p., 28,60 lei Larvinismul și problema evoluției tn biologie, 231 p., 9,60 lei' Starea fitosanitară tn Republica Populară Romtnă în anul 1957 — 1958, „Metode, rapoarte, memorii”, 107 p. + 1 pl., 5 lei - /». Ocrotirea naturii, Buletinul Comisiei pentru ocrotirea monumentelor naturii, 5, 206 p. + 4 pl., 13,60 lei Probleme actuale de biologie și științe agricole. Lucrare dedicată acad. prof. G. IONESCU- ȘIȘEȘTI cu prilejul împlinirii a 75 de ani, 782 p. + 9 pl., 53 lei ȘTIINȚE AGRICOLE ** „ Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole tn Moldova, „Metode, rapoarte, me- morii”, 561 p., 24,90 lei Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Oltenia, „Metode, rapoarte, me- morii”, 271 p., 10,10 lei ,*, Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în sud-estul Transilvaniei, „Metode, rapoarte, memorii”, 245 p., 10 lei Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Bărăgan, „Metode, rapoarte, me- morii”, 305 p., 13,60 lei ¥ Zonarea ecologică a plantelor agricole tn R.P.R., 286 p. + 10 pl., 18,50 lei Ampelografia Republicii Populare Romtne, voi. II, 748 p., + 41 pl., 93 lei, voi. III, 692 p,-|- 42 pl., 49,50 lei Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVII, seria A, Agroclimatologie, Pedo- logie, Agrochimie și Ameliorații, 191 p. 8 pl., 8,40 lei Analele Institutului de cercetări agronomice, voi. XXVII, seria B, Agrotehnică, Pășuni și Finețe, Economie și Organizarea agriculturii socialiste, 311 p. +; 5 pl., 11,40 lei Proiecția plantelor în sprijinul zonării producției agricole în R.P.R., 417 p., 18,50 lei