FLOBA ȘI FAUNA GLOBULUI PĂMÎNTESC DICȚIONAR BOTANICO-ZOOLOGIC în Editura Academiei de științe a U.R.S.S. se pregătește pentru tipar dicționarul botanico-zoologic Flora și fauna globului pămîntesc. Autorii dicționarului sînt: N. F. Pashin, membru al Societății geografice a U.R.S.S. și prof. I. I. Sineaghin, membru corespondent al Academiei Unionale de științe agricole „V. I. Lemn”, doctor în științe agricole. Dicționarul conține denumirile plantelor, animalelor și microorga- nismelor de pe globul pămîntesc, în limbile : latină, rusă, engleză, germană și franceză. Dicționarul, conținând un index al clasificărilor științifice — bota- nice, zoologice și microbiologice — permite determinarea poziției sistematice a oricărei specii, gen și familie de plante, animale și microorganisme. Indexurile alfabetice ale denumirilor plantelor, animalelor și micro- organismelor în limba rusă și în celelalte limbi, dau posibilitatea ca această lucrare să fie folosită ca dicționar rus-latin, englez-rus, german-rus și francez-rus. La baza terminologiei latine stau determinatoarele botanice și zoologice editate de către Academia de științe a U.R.S.S., precum si o .bogată literatură științifică atît în limba rusă, cît și în celelalte limbi, ț \ ; • Indexul denumirilor în limba engleză conține tdSminologiâ folosită în Anglia, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia și Africa. Dicționarul este destinat oamenilor de știință, aspiranților, specialiștilor și practicienilor din domeniul agriculturii și silviculturii, specialiștilor în științe biolbgice, studenților din învățământul superior, elevilor din școlile tehnice, traducătorilor d& literatură științifică și de popularizare. Dicționarul are 120 de coli- de autori i Li Prețul aproximativ — 80 de ruble. Comenzile pentru acest dicționar se pot trimite pe adresa : MOCKBA, IțEHTP. B. nEPKACCKM nEP., 2/10 OT^EJI „KHHrA-llOHTOli» KOHTOPbl „AKAflEMKHBrA" STUDII 51 CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ TOMUL XII 1960 ■ ' ' ■ I ACADEMIA REPUBLIC II POPULARE ROMîNE COMITETUL DE REDACȚIE —___________________ N. SÂLXgEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. - redactor responsabil-, GEORGETA FABIAN- GALAN; ȘT. PETERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Acade- miei R.P.R.; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU - secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALA Tomul XII, nr. 1 1960 SUMAR țîE: EMIL POP și VIOREL SORAN, Observații asupra colorării vitale a celulelor din epiderma superioară a bulbilor dc GalanthUs nivalis ............... 373 ION T. TARNAVSCHI și NATALIA MITROIU, Cercetări asupra morfologiei polenului familiilor Papaveraceae și Resedaceae din ordinul Rhoeadales . 403 H. CHIRILEI, Cercetări privitoare la influența microelementelor mangan și cupru asupra metabolismului griului de toamnă A 26 ............ 425 JOHANN FABIAN, Heteroauxina și creșterea rădăcinilor . . . ................ 433 MIRCEA OLTEAN, Contribuții la cunoașterea diâtomeelor din planctonul Dunării romînești....................................................445 I. POPESCU-ZELETIN, S. PUIU și V. MOCANII, Contribuții la cunoașterea creș- terii în grosime ă arboretelor de sălcîm în perioada de vegetație .... 461 , G.' C. GEORGESCU, GH. NIȚU și V. TUTUNARU, Cercetări asupra circulației apei la stejar (Quercus robur L.) în curs de uscare................ 475 P. GH. PLOAIE, Contribuții la studiul transmiterii virusului stolburului prin in- secta Hyalesthes obsoletus Sign................................... . - 497 RECENZII .............................................................. . 505 . ’. aA. ' Index alfabetic ............................................. • ■ • • ..■ . 511 studii si cercetări de biologie Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de 4 ori pe an REDACȚIA; BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr. 125 Telefon 16.01.70 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE academie de la r^publique populaire roumaine AKA^EMHH PyMbîHCKOlî HAPOJțHOW PEGnyBJIWKH ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE r SERIE BIOLOGIE VEGETALE Tome XII, n» 4 1966 SOMMAIRE Page EMIL POP et VIOREL SORAN, Observations sui- la colorâtion vitale des ccl- i lules dc l’6piderme supârieur des bulbes de Galanthus nivalis. 373 ! ION T. TARNAVSCHI et NATALIA MITROIU, Recherches sur la morphologie du pollen des familles des Papâveracees et Resedacees de l’ordre Rhoeadales 403 H. CHIRILEI, Recherches au sujet del’influence des micfoeldments manganese et cuivre sur le metabolisme du bl 4 d’hiver A 26 ........ 425 JOHANN FABIAN, L’hetdro-auxine et la croissance des racines... 433 MIRGEA OLTEAN, Contribution â la connaissancc des Diatomăes du plancton du Dânube roumăin . . ...................... .......... 445 I. POPESCUrZELETIN, S. PUIU et V. MOCANU, Contribution ă l’etude de l’accroissement radial des peuplements dc robinier pendant la pâriode de vegâtation . .............................................. 461 C. C. GEORGESCU, GH. NIȚU et V. TUTUNARU, Recherches sur la circu- lătion de l’eau dans les exemplaires de chene (Quercus robur L.) en voie dc desstehement..................................................... 475 P. GH. PLOAIE, Contribution â l’etude de la transmișsion du virus du stolbur par l’insectc Hyalesthes obsoletus Sign. . . ......... 497 COMPTES RENDUS ..........................• . . .................. 505 Index alphabitique................................................ 511 Tpy^bi w wccjiEflOBAHnH no BMOJiornn c e p n n B LI O A O T H H P A C T E H LI M Tom XII, Al 4 ' , 1960 . GO^EPJKAHHE CtP- 3MMJIL IlOn h BHOPEJI COPAH, HaOmoneHUH sa npiiJKH3HeHHtiM OKpa- LUMBauneM KjieioqeK Hapy>Knoro gntrHepMMca nyKOBim nojțCHeiK- HHKa (Galanthus nivalis)...........................................'. 373 ■ HOH T. TAPHABGKH1Î h HATAJIHfl MHTPOIO, HccneHOBanhe Mop$ono_- ritM nMJiBlțBi ceMOiic'TBPapaveraceae nResedaceae H3 nopHRKaRhoeadales 403 X. KHPHJIElî, Bjimhhho MMKpoaneMeHTOB —MapraHița m MejțH na MeTaOo- jiiibm OBMMOiî mneHUițBi copTa A 26 .... ...................... 425 HOTAH OABMAH, FeTepayKCHH h pocT nopueii . ........................ . . . : 433 MlîPHA OJITHH, K MByaeHHio Riia'roMOBBix Bo«opocjieft nJiaiiKTOHa pyMMH- ; ' cko® aacTM flyuaH ................................................ . 445 M. nonEGKy-BEJIETMH, G, nyiO M B. MOKAHY, K MayaeHMio pocTa b i’OJimiiHy HpeBocToeB aKaniin b neaeiine BereTauHOHHoro nepnojța • -461. . K. K. .LKOP/J/KEGKy, r. HHIțy h B. TyTyHAPy, HccnejțOBaHHe «bh- rKOHHH Bnarn b BacBixaiomHx aKseMnJiHpax gy6a (Quercus robur L.) 475 II. P. IIJIOE, K MByqeHMio nepegaan Bnpyca c ronSypa miKagKoiî Hyalesthes obsoletus Sign....................................................... 497 ■PEIiEH3MH.................................., 505 Aji^)aeummiu yKaaamejib ..................................... . .’ . 511 EDITIONS DE ^ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE M33ATEJIBCTBO AKAflEMMH pyMBIHCKOlî HAPOflHOlî PECnyBJIUKn OBSERVAȚII ASUPRA COLORĂRII VITALE A CELULELOR DIN EPIDERMA SUPERIOARĂ A BULBILOR DE GALANTHUS NIVALIS , DE ACADEMICIAN EMIL POP și VIOREL SORAN Comunicare prezentată in ședința din 27 aprilie 1960 Acumularea unor colorantă bazici în celulele vegetale vii a fost sem- nalată și interpretată încă în 1866, printr-un studiu aprofundat, de către W. Pfeff er (54). De atunci încoace „colorația vitală” a fost prac- ticată pe o scară foarte întinsă, iar în ultimele decenii ea a devenit o me-, todă curentă de citologie și citofiziologie, iar și mai recent, după ce mecanismul ei fizico-chimic a început a se lămuri, ea promite a fi un mijloc util și în experiențe de citochimie. ' Din punct de vedere teoretic, problema a evoluat prin foarte multe reprezentări și ipoteze, asupra cărora nu este cazul să insistăm aici:; amintim însă lucrările recapitulative ale lui A. W. Beckcr (3), H. Drawert (14), (16), (19) sau H. Kinzel (40), (41), ca să nu vorbim decît de cele mai noi. Limitîndu-ne la procesul de acumulare a coloranților vitali în va- cuola celulelor vegetale, proces care ne interesează în special în comu- nicarea de față, numeroasele experiențe ne arată că el se poate afirma în două tipuri principale : 1) sucul celular se poate colora difuz și relativ uni- form pe tot cuprinsul vacuolei; 2) în sucul celular apar pe fondul difuz corpusculi de diferite forme deosebit de intens colorați și precis conturați. La primul tip — difuz — de colorare, de asemenea se disting două variante posibile. Același colorant, cu aceeași concentrație și același pH poate fi acumulat în două nuanțe de culoare, de către diversele celule vegetale. Roșul neutru, de exemplu, utilizat cu preferință de noi, poate colora unele celule în galben-cărămiziu pînă la roșu ca fraga,. în timp ce pe altele le colorează în roșu-zmeuriu pînă la roșu-violet. 374 • EMIL POP. și VIOREL SORAN 2’. 3 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS ■ ' 375. Acest comportament a fost interpretat în decursul timpului în mod diferit, ne mărginim însă a prezenta aici doar teoria cu cea mai mare circulație în prezent, aceea a lui K. Hof Ier (36), (37), (38), care îl explică în felul următor. a) Sucurile celulare, care nu au substanțe capabile să se combine din punct de vedere chimic cu roșul neutru, se colorează în galben-cără- miziu pînă la roșu ca fraga; ele au fost numite de K. H 6 f 1 e r sucuri celulare (vacuole) „goale”. Mecanismul lor de colorare este explicat de Ho fler în felul următor. Colorantul traversează protoplasma în stare' moleculară, nedisociat, grație liposolubilității sale. Ajungînd în mediul ușor acid al vacuolei, colorantul se disociază. Rezultatul este, că pot intra noi molecule de colorant, iar ionii, care se desprind, ne mai fiind liposolubili, nu mai sînt în stare să facă drumul invers peste citoplasmă, ci rămîn legați de mediul acvatic al sucului celular, acumulîndu-se mereu pînă cînd între moleculele colorantului din afară și dinăuntrul celulei se realizează un echilibru osmotic. b) în cazul cînd sucul celular conține anumite substanțe celulare x) capabile să reacționeze chimic cu colorantul vital atunci apare și o altă nuanță de culoare (roșu-violet-roșu-zmeuriu pentru roșu neutru). Aceste sucuri celulare au fost numite de K. Hofler „pline”. Mecanismul de colorare a vacuolei este deci altul: o combinație chimică moleculară. Natura chimică a substanțelor vacuolare, care se combină cu mole- culele colorantului vital în cazul sucurilor celulare „pline”, a fost defi- nită diferit de autori. W. Pfeffer (54) le consideră taninuri, sau „alte substanțe”, W. W. Lepeschkin (43), (44) și W. R u h- land (60) drept acizi macromoleculari, H. Drawert (18), (19) drept derivați fenolici sau lipide (17), (20), A. Devaux (13) drept compuși macromoleculari. O. Harței le atribuie natură taninică (32) sau acidă (33). I. T h a 1 e r (65) constată că natura plină a sucului celular de la unele celule de Vanilia și Lilium se datorează în primul rînd lipidelor. Este foarte probabil deci că avem de-a face cu substanțe organice diferite. Un al doilea tip de reactivitate îl prezintă celulele, în care, sub acțiunea colorantului vital, se formează pe fondul difuz diferiți corpus- cuii foarte intens colorați: granule, sfere, ciorchine2), iar în anumite cazuri chiar cristale cu muchii și colțuri. în general ei apar sub forma unor gra- nule mărunte tremurătoare, care se pot aglutina în corpusculi mai mari, imobili. Ei reprezintă precipitate rezultate din reacția chimică între colorant și anumite substanțe celulare specifice. Dacă vrem să fim con-, secvenți trebuie să caracterizăm sucurile celulare ale acestui tip de celule tot drept „pline” în sensul lui K , H 6 f 1 er 3). Se cunoaște prea puțin aspectul fizic, chimic, citofiziologic și genetic al apariției acestor interesanți corpusculi. Mai mult s-a discutat chi- P „Zelleigene Stoffe ” după K.j Hofl e r. 2) Numiți „stafiloide” de lî. Pop (56). s) Cf. și E. K ti s t e r (42), p. 507. O mismul lor. Școala citologică franceză (29), (30), (31),. (11), (12) *) invocă. ' în aceste cazuri prezența unei substanțe particulare celulare, a metacro- matinei. W. Pfeffer (54) consideră taninurile, H. Drawer't (16), (19) derivații fenolici, Z. Strugger (64) lipidele din celulă, respectiv din vacuolă, drept substanțe celulare care în combinație cu colorantul vital vor da precipitatele de diferite forme. , în lucrarea sa recentă E. Pop (56), bazîndu-se pe osmofilia cate- gorică și pe reacția pozitivă cu Sudan III a „stafiloidelor” și ă sferelor din celulele potamogetonaceelor. colorate cu roșu neutru, consideră că. ele sînt alcătuite înainte de toate din lipide. Dar unele reacții pozitive cu reactivii derivaților fenolici, ai taninului sau chiar ai acidului chior o- . genic îl fac să presupună și prezența acestor substanțe alățuri de lipide. în privința locului de apariție a corpusculilor, se.indică vacuola. Dar ei au fost surprinși și în plasmă, unde — după F. Web er (68.) — ajung în urma plasmolizei. La potamogetonaceele studiate, E, P o p z constată cazuri diferite. Mișcarea browniană vioaie a corpusculilor inci- pienți indică sucul celular lichid, deci vacuola, drept locul de formate. Dar sferulele formate se găsesc la limita dintre vacuolă. și plasmă, iar în cazul plasmolizei, în mod evident în plasmă. Mai mult, „stafiloidele”' de la Ruppia au fost găsite în celulele foliare neplasmolizate, localizate în citoplasmă și antrenate de dineză (56) 2). . ' în lucrarea de față ne-am propus să lămurim unele din nepreciziile menționate. Am făcut observații continui la celulele colorate de la înce- . putui reacției și pînă la stabilizarea situației corpusculilor, pentru a-i surprinde în toate fazele lor ‘de evoluție morfologică și spațială. Am uti-- lizat același tip celular la diferite vîrste și în diferite stări de nutriție, pentru a ne da seama de biogeneza și de eventualul rol fiziologic al sub- stanțelor reactive. Am încercat să precizăm natura chimică și fizică, a corpusculilor cu anumite reacții microchimice și prin alte observații jnierp- scopice orientate în acest sens. , ’ . ’■ ' . ' i V u . ■ , MATERIALUL ȘI TEHNICA DE LUCRU ' Epiderma superioară a solzilor de la bulbul de ghiocel (Galanthus nivalis) constituie un material foarte potrivit pentru cercetările, pe care ni le-am propus. Ea se detașează de pe solzi ușor și fără traumatisme . tulburătoare. Fiind alcătuită dintr-un singur strat de celule, cercetarea ei la microscop, în special la cel cu contrast de fază, este cît se poate de comodă3). x) Notăm că esența ,,'metacromatinei” este controversată. Chiar A. G u i 11 i e r iii o n d și P. A. D a n g e â r d o definesc diferit. Acesta din urmă o echivalează cu „volutina” descrisă ^ de Grimme în 1902 (Centrbl. f. BălU-> 1903) și de Meyer în 1904 (Bot. Ztg.), care la* rîndu-i a fost analogă cu „corpusculiilui Babeș” (Zeitschr. f. Hygiene, 1889 și 1895). < 2) p. 619, 624, 626, 630. 3) Acest test nu a mai fost utilizat pînă în prezent în colorații vitale. Notăm totuși: cp A. F 1 a s c h (25) ă provocat apariția sferulelor colorate trâtînd cu rodamină B celulele. epideiH. male ale tulpinii de Galanthus nivalis. . J - ’ ’ Avțk 376 EMIL POP și VIOREL SORAN COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 377 Fig. 1. — Morfologia bulbului ele ghiocel (Galanthus mvalis); r., rădăcini; d., disc; s.e., solzi externi (In vîrstă de 2 ani); s.i., solzi interni (din anul trecut); mug., mugu- raș (solzi în curs de formare); L, tulpina. S-a procedat în felul următor. Bulbii au fost recoltați primăvara din pădurile din împrejurimile Clujului, atît în stadiul de înflorire, cît Și în cel de fructificare a ghioceilor. Au fost sădiți apoi în vase cu rumeguș de lemn umezit. Materialul a fost reîmprospătat cu regularitate din două în două săptămîui, avînd astfel în laborator bulbi mereu proaspeți în întreaga perioadă cît au durat expe- riențele. înainte de recoltarea epidermei, bulbii au fost. bine spălați și tăiați apoi în două jumătăți. Solzii odată detașați, au fost crestați sub formă de pătrățele pe fața internă și infil- trați la trompă în apă de robinet, timp de 5—6 minute. Au fost utilizați atît solzii mai bătrîni, de aproximativ 2 ani, care în timpul înfloririi erau , de regulă epuizați și înmuiați, cît și solzii mai tineri, formați în anul pre- cedent, încă plini de amidon și tur- gescenți (fig. 1). Li s-a ridicat apoi epiderma internă (superioară), ținîn- du-se 1—20 de minute în roșu neutru 1:5 000, respectiv în portocaliul de acridină 1:5 000 sau 1 :10 000. Soluțiile de colorant au fost făcute în apă de robinet, sau în cazul porto- caliului de acridină și în soluții tam- pon aduse la un pH neutru. Epidermele colorate cu roșu ne- utru au fost urmărite la microscopul obișnuit și la cel cu contrast de fază ; pentru cele colorate cu portocaliul de acridină s-a mai utilizat un dis- pozitiv microscopic confecționat în laborator. Au fost monțate la mic- roscop diferite filtre, care au lăsat să treacă în preparat numai radia- țiile albastre și violete, iar în ocular s-a așezat un filtru portocaliu care a absorbit radiațiile albastre, lăsînd să ajungă la ochiul cercetătorului numai lumina fluorescentă emisă de colorant. ' Toate observațiile pe materialul viu au fost executate conform recomandărilor făcute de Z. S t r u g g e r în practicum-ul său de fizio- logie celulară și tisulară (64). Reactivii chimici utilizați au fost: alcool etilic 96 % pentru coloizi; Sudan III în soluție alcoolică saturată, pentru lipide în general; digitonina în soluție alcooiică de 1% pentru fitosterine; albastru de me- tilen pentru substanțe taninice. OBSERVAȚII ȘI EXPERIENȚE A. COLORAȚII VITALE CU ROȘU NEUTRU Epiderma superioară a solzilor bătrîni (de aproximativ doi ani) în epiderma solzilor bătrîni ținută în roșu neutru 1:5 000, vacuo- lele se colorează chiar din primele minute în nuanțe palide de roșu-cără- Fig. 2. — Celulă din epiderma superioară a bulbului de ghiocel ' în vîrstă de circa 2 ani, colorată cu roșu neutru (1 : 5 000 In apă de robinet); m., membrana celulară; c., citoplasmă; n., nu- ' . cleu ; ne., nucleol; v., vâcuolă principală ; u”., vacuole secundare ; gr., granulați! de colorant; L, tonoplăst. mizin (fig. 2). După vreo 10 —20 de minute de baie în colorant, culoarea vacuolelor se intensifică devenind în cele din urmă roșie-cărătnizie închis, ori roșie ca fraga. ( Paralel cu acumularea progresivă a roșului neutru în vacuole, acestea se contractă ușor eliminînd o parte din sucul celular în citoplasmă. Feno- menul contracției vacuolare a fost studiat îndeosebi de F. W e b e r (68), (69) și H» Drawert (15). în urma acestui proces, facultatea de imbibiție a citoplasmei poate fi depășită, iar prisosul de soluție din citoplasmă se poate separa sub forma unor vacuole secundare mărunte , și sferice. Aceste vacuole, formate de novo în citoplasmă, pot acumula și ele roșu neutru colorîndu-se în diferite nuanțe, de la portocaliu pînă la roșu-cărămiziu sau roz-violet. Diferențele de culoare dintre vacuolele secundare între ele sau dintre acestea și vacuola, primară se dâtores'c pH-ului diferit pe care îl posedă. F. Weber (69) mai presupune, că vacuolele. secundare conțin alte substanțe sau aceleași substanțe, dăr în alte proporții, decît vacuola primară. Aspectul colorației vitale a celulelor din epiderma superioară a sol-, zilor bătrîni. de la bulbul de ghiocel, ne îndreptățește șă considerăm vacuo? lele acestora ca. aparținînd tipului de vacuole „goale”, în, sensul .lui K, 7 COLORĂRI VITALE I.A GALANTH'tJS NIVĂLIS ' 379 378 EMIL POP și VIOREL SORAN. g; ■ Ho fler (36). Sucul lor celular nu conține deci substanțe particulare care să intre în combinație chimică cu colorantul. Procesul de colorare se petrece în urma disociației colorantului în vacuolă, urmată de noi pătrunderi dc colorant în fază moleculară. Epiderma superioară a solzilor tineri Aspectul colorației vitale a celulelor din epiderma solzilor tineri, turgescenți, este cu totul deosebit de acela constatat la celulele din epi- derma solzilor bătrîni. Fig. 3. — A, Celulă din epiderma superioară a bulbului de ghiocel în vîrslă de circa 1 an, colorată cu roșu neutru (1 : 5 000 în apă de robinet), la înce- putul perioadei de vegetație. B, Celulă din epiderma superioară a bulbului de ghiocel în vîrstă de 1—2 luni, colorată cu. roșu neutru (1 : 5 000 în apă de robinet), la sfîrșitul perioadei de vegetație; m., membrana celulară ; c., cito- plasmă ; n., nucleu; nc., nucleol; u., vacuola ; L, tonoplastul; s., corpusculi sferici (sferule rubinii) de diferite dimensiuni; a., grăunciori de amidon. Vacuolele celulelor epidermice de la solzii tineri se colorează, din primele minute, în nuanțe de roz-zmeuriu palid sau roz-violet, dar în același timp încep să se individualizeze în ele mici corpusculi, de regulă sferici, colorați în nuanțe de roșu-vișiniu pînă la roșu-violetx). După vreo 15—20 de minute de contact cu colorantul, sucul celular trece în nuanțe de roz-zmeuriu închis roz-violet, iar sferulele cresc pînă la dimensiuni, ce pot atinge 3,85—19,25 ți (fig. 3, A). Cele mai mari dintre ele pot atinge sau chiar întrece jumătate din lățimea vacuolei. în această fază sferulele sînt dispuse de regulă la periferia vacuolei și chiar în contact cu tono- plastul. . - în fazele și mai înaintate ale colorării ele pot fi văzute și în cito- plasmă, mai ales cînd vacuola este în parte contractată, iar citoplasmă mai îmbibată din această cauză. în mod cu totul clar poate fi demon- strată localizarea finală a sferulelor în citoplasmă în cazul experimentării cu epiderme luate de pe solzi, către sfîrșitul perioadei de vegetație. în această fază se găsesc în citoplasmă numeroși grăunciori de amidon, care apar și mai evident prin reacția iodului (I în IK). Oînd sferulele ajung în citoplasmă, ele se înconjură adesea cu o cunună de- grăunciori • de amidon. Alteori se pot vedea sferule grupate în jurul nucleului (fig. 3,B). Nuanța de colorare din celulele epidermice ale solzilor tineri, precum și formarea sferulelor intens colorate de precipitat, ne dovedesc că în acest caz avem de-a face cu sucuri celulare „pline” în sensul lui K. H o f 1 e r. în cele ce vor urma vom discuta natura fizico-chimică a substanțelor vacuolare, care se combină cu colorantul. Evoluția procesului de acumulare a roșului neutru în văcuolele „plinp” Observații microscopice continui și atente ne-au dezvăluit urmă- toarea succesiune a fenomenelor (fig. 4). Din momentul pătrunderii colorantului în vacuolă, apar corpusculi punctiformi extrem de mici (sub 0,7 p) în zona de contact dintre vacuolă și citoplasmă (fig. 4, a). Ei sînt prinși într-o mișcare browniană foarte agitată. Observînd la microscopul cu contrast de fază, chiar și pe cei mai mărunți dintre ei, ne fac impresia că forma lor nu este definitivă, ea variind probabil în urma reacțiilor repetate datorită colorantului. După 1—2 minute de colorare, corpusculii cresc, luînd forme sferice, cu diametre variind între 1,92 și 3,85 p. Mișcările lor, mult încetinite, continuă; cei ce se ciocnesc unul de altul în cursul lor, fuzionează )?apid în cîte o sferă mai mare (fig. i,b). După 5—10 minute, continuînd contopirea corpusculilor mai mici sferulele ajung la 11,55 —15,40 p în diametru, iar numărul lor sdade core- lativ (fig. 4, c). După acest răstimp excesul de colorant pătruns în vacuolă nu mai precipită sub forma unor noi corpusculi, dar el poate fi încor- ’porat încă de sferulele existente, care în felul acesta își mai pot mări volumul. în cele din urmă vacuola apare colorată din ce în ce mai carac^ teristic în nuanțe slabe de roșu-cărămiziu, semn că și-a pierdut substan-, *) Numiți „sferule rubinii” dc E. Pop (56). 380 EMIL POP și VIOREL SORAN 8. 9 _ COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 381 țele care să reacționeze cu roșul neutru, devenind „goală” în sensul lui K . H o f 1 e r. După 30—40 de minute numeroși corpusculi sferici ajung în con- tact cu tonoplastul (fig. 4, d). în această poziție, corpusculii mai mici Fig. 4. — Fazele succesive ale acumulării roșului neutru în vacuolele cu suc celular „plin" („volle") clin epiderma superioară a solzilor bulbului de ghiocel; a, în primele secunde pînă la 1 minut; b, clupă 1 — 2 minute; c, după 5 — 15 riiinute; d, după 30—40 de minute; e, după 60 — 70 de minute; /, după un timp mai îndelungat. de 3,85 p în diametru continuă să rămînă sferici, cei mai mari însă se turtesc, avînd o suprafață mai mult plană alipită de tonoplast și alta bombată spre sucul celular. Cam în această fază se observă și fenomenul de contracție a vacuolei și de îmbibare a citoplasmei. Notăm că A. Guilliermond (30), (31), de asemenea, ob- . servă la Saccharomyces ludwigii, atingerea tonoplastului de către cor- pusculii formați prin colorarea cu roșu neutru. v Cea mai interesantă fază, surprinsă de observațiile noastre, este aceea a transferului corpusculilor în citoplasmă prin tonoplast (fig. 5). Aceia dintre ei care s-au alipit de tonoplast și au luat o formă turtită trec peste tonoplast prin toată suprafața de contact fără a-și mai schimba Fig. 5. — Detalii cu privire lâ diferitele faze ale traversării tonoplâstului de către sferule și a localizării lor ulterioare în citoplasmă. forma în momentul traversării. S-au surprins stadii intermediare cînd o parte din corpuscul a trecut în citoplasmă, în timp ce cealaltă parte a rămas în vacuolă (fig. 5, c). Jumătățile par a continua să fie unjîntreg v nedeslipit. Trecînd, corpusculul devine plan spre tonoplast și convex spre citoplasmă. El se poate desprinde de tonoplast și își reia forma sferică mai ales atunci, cînd ajunge în citoplasmă mai masivă și mai îmbibată din colțurile celulei. Corpusculii mai mari, precum și aceia care au pătruns în stratul plasmatic mai subțire, dispus de-a lungul pereților longitu- dinali, rămîn turtiți sau ovali. După 60—120 de minute majoritatea corpusculilor sînt localizați în citoplasmă. Dacă fragmentele de epidermă continuă să rămînă în colorant, atunci acesta se acumulează atît de mult, încît nu mai poate fi reținut de corpusculi și în cele din urmă difuzează în citoplasmă intoxicînd-b și provocîndu-i, treptat, moartea. 382 EMIL POP ȘI VIOREL SORAN 10. 11 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS ' ' 383 Interpretarea genezei și a comportării corpusculilor sferici din punct de vedere fizic Bazați pe observațiile microscopice și pe experiențele microchi- mice efectuate pînă acum, am rămas cu impresia, că sferulele descrise sînt alcătuite din lipide variate sau preponderent'din lipide, care îna- inte de colorare cu roșu neutru — se găsesc, după toată probabilitatea, dispersate într-un complex coloidal în sucul celular. Considerăm drept verosimil faptul că roșul neutru, datorită lipofiliei sale accentuate, zmulge din complexele coloidale grupările lipidice (acizi grași, fosfo- lipide, fitosterine), combinîndu-se cu ele sub forma unor precipitate submicroscopice la început. în cîteva secunde ele cresc, îneît pot să fie văzute la microscop ca niște puncte colorate, supuse unei mișcări foarte agitate., Ele cresc în volum prin adițiune de nou material pre- cipitat, luînd forma tipică de sfere, al căror comportament în sucul vacuolar este analog cu al picăturilor de ulei într-o' emulsie. La început, cînd sferele sînt mărunte, gradul de dispersie și tensiune superficială ■din interiorul emulsiei sînt ridicate. în consecință stabilitatea corpus- culilor, și deci a întregului sistem emulsionat, este redusă^ în această fază sferele mărunte, prinse în mișcare browniană, ajung în contact unele cu altele. Datorită forțelor de tensiune superficială ele se conto- pesc în sfere mai mari, deci în acea formă geometrică, la care pentru un volum dat se realizează suprafața cea mai mică. Pe măsură ce corpusculii confluează, gradul de dispersie și tensiunea superficială a sistemului se micșorează. în consecință probabilitatea de ciocnire a •corpusculilor scade proporțional cu distanța,. iar întreg sistemul devine mai stabil. Această analiză de ordin fizic-molecular, ne asigură că întregul proces de contopire a corpusculilor mai mici în sferule mai mari, se des- fășoară conform legii de autodistrugere a emulsiilor nestabile, care sună în felul următor : sistemul care posedă un grad mai mare de dispersie și o energie, superficială mai mare, tinde să treacă într-un sistem mai puțin dispers, cu energia superficială micșorată. Considerînd sucul celular drept un lichid hidrofil, iar corpusculii sferici drept picături.lipoidice, este de așteptat că aceștia să fie despărțiți de mediul înconjurător prin pelicule mono- sau bimoleculare, analoge într-o măsură oarecare cu ale tonoplastului. în lumina acestor considerații ne putem explica mai ușor traver- sarea tonoplastului de către corpusculii sferici. Pornind de la presupu- nerea că sferulele vacuolare și tonoplastul, înrudite din punct de vedere chimic, au și pelicule analoge din punct de vedere fizic, înțelegem ridi- cata lor facultate reciprocă de adeziune, confirmată prin observația microscopică. Am văzut că în faza contactului cu tonoplastul, sferele rămase mici își schimbă prea puțin forma, deoarece forțele de coeziune ale mole- culelor din interiorul lor sînt în așa fel. repartizate, îneîț ele contraba- lansează forțele de adeziune cu tonoplastul. în cazul sferulelor mai mari forța de coeziune a moleculelor care le compun este depășită de forța > de adeziune a tonoplastului, din care cauză se turtesc imediat ce ajung în contact cu suprafața acestuia. Urmează procesul de traversare a tonoplastului de către sferule și desprinderea de el pentru a se localiza în intimitatea citoplasmei. în cursul acestui proces nici tonoplastul, nici sferulele devenite turtite nu arată nici un semn de destrucție sau vreo altă modificare morfologică. Observația microscopică sugerează deci drept mecanism de traversare o filtrare moleculară a masei sferulelor printre moleculele tonoplastului. Din punct de vedere fizic este ușor de închipuit dislocarea mole- culară a sferulelor de către sistemul molecular al tonoplastului, de îndată ce cele două corpuri sînt alcătuite din substanțe analoge. Dar masa sfe- rulelor nu rămîne încorporată, prin disoluție, în tonoplast,. ci trece în citoplasmă desprinzîndu-se de tonoplast. Procesul este ireversibil și repre^ zintă o mișcare orientată într-un singur sens. Ea nu poate, fi' admisa decît prin intervenția unei sau unor forțe. . în cazul de față pbt fi considerate două forțe active. Știm, că fază traversării tonoplastului de către sferule coincide cu o contracție a vacuolei-, în cursul căreia o parte din sucul celular este injectat în citoplasmă. Forța de împingere exercitată asupra lichidului vacuolar prin contracția vacuolei, este firesc să exercite aceeași presiune și asupra sferulelor,. obligîndu-le 1 să treacă tonoplastul. . ‘ ■ Experiențele executate de B. C h a m b e r s și M. J. K op a c (8)., apoi de M. J. K o p a c singur (citat după (28)) cu. oul de Arbacia ne sugerează însă și colaborarea forțelor de tensiune superficială la travaliul deplasării sferulelor din vacuolă în citoplasmă peste tonoplast. Cer doi autori constată că o picătură de ulei, în contact cu membrana plasmatică a oului de Arbacia își pierde forma ■ sferică, alipindu-i-se sub forma unei calote. După un timp calota se observă de cealaltă, parte a membranei, în interiorul citoplasmei. Autorii explică procesul prin diferența de tensiune, superfi- cială dintre plasmalemă și citoplasmă: picătura de ulei datorită jocului de forțe se deplasează în mediul cu tensiunea superficială, maț mică, adică în citoplasmă. ■ Trecerea sferulelor din tonoplastul cu tensiunea superficială .mare (lipide !) în citoplasmă cu . tensiunea superficială mică, este. întrUtotul ase- mănătoare experienței luiB. Chambers și M. J. K o p a c/ dar invo- carea jocului de forțe superficiale pentru explicarea .ei. este logică.. Este probabil că această forță fizică acționează în colaborare cu'■ forța condițio- nată fiziologic, prin contracția vacuolei. ’ Este relativ ușor de explicat, în sfîrșit, forma ovală (turtită), .nu sferică, a acelor corpusculi, originar sferici, care după traversarea țonO? plastului au ajuns în stratul citoplasmatic dispus de-a lungul celulei (fig. 3, z 4 și 5). Acest strat întins este de regulă mai subțire decît diametrul sferu- lelor traversate. Corpusculii originari, sferici încorsetați între cele două pelicule plasmatice (tonoplast și plasmalemă) iau o formă turtită, forța de adeziune a celor două pelicule, depășește tensiunea superfibiălă și forța internă moleculară, care în alte condiții obligă corpusculii să iă:, forma, a cărei suprafață este minimă pentru volumul lor, adică sfera; ? "v 13 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 385 384 ' EMIL POP Șl VIOREL SORAN , IZ Formarea cristalelor și a corpusculilor cu forme neregulate, în urma colorației vitale cu roșu neutru 3 3 în decursul timpului, o serie de cercetători (27), (45), (46), (55), (57), (58), (59) au observat apariția de cristale de diferite forme în sucul celular în urma colorației vitale. Am acordat o deosebită atenție acestei probleme propunîndu-ne s-o urmărim evolutiv și să-i stabilim, în măsura posibilităților, cauzalitatea ei. fizică și fiziologică. Am observat apariția, prin colorare cu roșu neutru, a corpusculilor nesferici sau cristalini mai ales sau exclusiv la material provenit de la bulbi învechiți care au stat timp mai îndelungat în vasele cu rumeguș de lemn și au avut părțile aeriene îngălbenite sau ofilite. Apariția corpus- culilor discutați este legată deci de o stare fiziologică dezechilibrată, în care procesele catabolice sînt preponderente. Datorită lor anumite substanțe chimice din vacuola epidermelor cercetate, încă prezente la bulbii mai proaspeți, au fost între timp consumate. în figura 6 redăm principalele tipuri de corpusculi observați în această serie de experiențe. Ei pot fi cuprinși în următoarele patru tipuri morfologice fundamentale : a} corpusculi sferici, 5) fusiformi, c) cristale și d) granulații. Din corpusculii sferici derivă cei cu formă sferoidă neregulată (fig. 6, c, parțial d), cei reuniți în șiraguri (fig. 6, b) sau formațiunile neregulate prevăzute cu apendici spiniformi (parțial fig. 6, d). Șiragurile de corpusculi sferoizi, de exemplu, iau naștere în felul următor. După pătrunderea colo- rantului în vacuole, se formează corpusculi mici, ovali, antrenați la început într-o mișcare foarte agitată. Prin adsorbție de colorant volumul lor crește, păstrîndu-și însă forma ovală. Dar la capetele lor, în prelungirea axei lungi, apar apendici spiniformi. în faze mai înaintate doi cîte doi din apendici se unesc cap la cap, formînd astfel șiragurile (fig. 6, b). Este de remarcat ca șiragurile au culoare roșie-vișinie în partea bombată și gal- benă deschis în părțile subțiate provenite din apendicii uniți. în același mod se formează și corpusculii fusiformi (fig. 6, e), care pot da naștere la șiraguri, dacă alipirea lor are loc la capete, sau la forma- țiuni foliacee (fig. 6, g) ori fâlcate (fig. 6, f), cînd ele se alipesc lateral. Cristalele care apar prin colorația vitală în celulele epidermei supe- rioare de la solzii bulbului de ghiocel sînt de două tipuri: aciculare și poligonale. ' . Cristalele aciculare apar în vacuole încă din primele secunde și sînt antrenate într-o mișcare foarte agitată, care nu duce însă la deplasarea lor. Deducem, că mișcarea lor ,,dănțuitoare” se datorește adiționărilor violente pe suprafața lor de noi particule rezultate prin reacția chimică dintre colo- rant și substanțele din vacuolă. Cristalele aciculare au de regulă o culoare gălbuie deschis sau gălbuie- portocălie.' j I ; < Cristalele de tip poligonal sînt constituite din plăci de regulă exago- nale, dar și rombice, dreptunghiulare sau chiar neregulate (fig. 6, li și l)- Ele au dimensiuni, uneori considerabile, care variază între 19,25 și 57 75 p. lungime și 7,70 pînă la 23,10 p. lățime. Spre deosebire de cele aciculare, acestea au o culoare roz deschis sau roz-zmeurie deschis. Ele cresc prin adițiune, ca și cristalele obișnuite dintr-o soluție mamă cristaloidă. Fig. 6. — Aspectul morfologic al diferitelor formațiuni ce pot apărea în vacuolele celu- lelor epidermale de la ghiocel sub acțiunea unei soluții diluate de roșu neutru. (1 : 5 000) ; a, sferule; b, sferule reunite în șiraguri; c, sferule diformate și alte forme neregulate cu apendici spiniformi; e, formațiuni fusiforme simple și reunite în șiraguri; f, formațiuni fusiforme mari și fâlcate; g, formațiuni foliăcee; h, sferule străpunse de cristale aciculare ; i, cristale aciculare ; j, diferite combinații de cristale aciculare; k, cristale rombice, exagonale, dreptunghiulare și poligonale neregulate sub formă de plăci; l, cristal exagonăl cu unul acicular ; m, cristal exăgonal ca apendice ăl unei formațiuni neregulate ; n, cristal exagonâl apendice al unui șirag fusiform ; o, granulații neregulate ;p, formațiuni cu ornamentații ; r, formațiuni âsteriforme. în unele cazuri cristalele poligonale se pot transforma treptat în corpusculi sferici (fig. 7). Procesul se declanșează și evoluează în felul următor. într-o parte oarecare a poligonului apare un mic punct roșu-vișiniu. Punctul crește apoi sub formă de sferulă consumînd mereu din masa cristalului, pînă cînd sfera ocupă în întregime locul acestuia. Conform observațiilor noastre, aproximativ o oră este suficientă pentru ca diferite cristale poligonale să se transforme în corpusculi sferici sau chiar în unii de altă formă. ■ O altă serie de experiențe ne arată că apariția unora sau altora din tipurile morfologice de corpusculi depinde și de concentrația colorantului. 386 EMIL POP și VIOREL SORAN 14 15 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 387 La concentrații mai mari (de exemplu 1:2000) se formează de prefe- rință sferule, la. altele mai mici (1: 20 000 de exemplu) cristale. în sfîrșit în epiderma luată de la bulbii învechiți se mai formează ade- Fig. 7. — Transformarea unui cristal poligonal în sferule ; a, seria succesivă a transformării unui cristal rombic în sferulă.; b, seria succesivă a transformării unui cristal exagonal în sferule. seori și corpusculi neregu- lați sau granulații mărunte (3,85 [i maximum !), ade- sea ornate cu spinișori (fig. 6, o șip). Culoarea lor este de obicei brună sau roșie- cărămizie-brunie. în cazuri foarte rare, utilizînd roșu neutru în so- luții tampon alcaline, se pot forma și corpusculi as- teriformi (fig. 6, r) cu dia- metru cuprins între 11,55 și 19,25 p. Interpretarea fizică a formării corpusculilor nesferici și a cristalelor Corpusculii sferici, apăruți în vacuole prin colorația vitală reprezintă picături lichide, iar forma lor, după cum am văzut, este în concordanță cu legile tensiunii superficiale, caracteristice lichidelor. Pentru ca să ia naștere corpusculi nesferici, trebuie să intre în joc forțe mai mari decît ale tensiunii superficiale, care să împiedice formarea sferei, obligînd preci- pitatul să ia alte forme. Aceste forțe superioare sînt cele generate de atrac- ția moleculară internă orientată. Cînd forțele de interacțiune moleculară activează cu preferință într-o anumită direcție, iau naștere structuri orien- tate, care duc la formarea cristalelor. în cazul corpusculilor nesferici și îndeosebi al cristalelor, care apar în vacuole prin colorarea cu roșu neutru, trebuie să admitem că moleculele sistemului rezultat din combinarea roșului neutru cu anumite substanțe ale sucului celular se dispun într-o ordine spațială definită. Este firesc să presupunem că substanțele vacuolare, care intră în reacție pentru a da corpusculi nesferici sau cristale, nu mai sînt aceleași sau nu sînt numai aceleași care contribuie la formarea corpusculilor sferici d,in epiderma solzilor tineri și proaspeți. Spre deosebire de corpusculii sferici, cei nesferici, dar mai ales cele două tipuri de cristale observate, se comportă într-o măsură oarecare ca niște corpuri solide. Remarcăm, în această ordine de idei, forța lor de coeziune moleculară atît de superioară celei de adeziune a tonoplastului, încît acest tip de corpusculi niciodată nu se alipesc de tonoplast. Spre deosebire de sfere, ei nu dispun de pelicule lipoidice mono- sau bimoleculare, care să le permită măcar un început de comunicare fizică cu tonoplastul. în schimb, constatarea că acești corpusculi se pot alipi unii de alții în formațiuni uneori bizare (fig. 6), precum și facultatea unora dintre ei de a se transforma în corpusculi sferici lichizi (fig. 7), ne îndreptățesc să nu-i considerăm drept corpuri solide propriu-zise, ci „cristale lichide” (26), (51), (67). Acestea reprezintă o fază intermediară între starea lichidă și cea solidă : mezofază. Conform unor cercetări făcute de B e r nai și Cr o wf o o t (1933) (citați după (63)), V o r 1 ă n d e r (1936) (citat după (26)), E.s M. C h a- not și C. W. Manșon (9), F. C. S t e w a r t (63), O. S t e r 1 i n g (62), cristalele lichide iau naștere mai ales din diferiți esteri, săpunuri ori substanțe de natură sterinică. Aceste constatări ne permit să vedem mai clar cauzalitatea formării corpusculilor nesferici și mai ales a' cristalelor observate în experiențele noastre. Prin combinarea roșului neutru cu anumiți compuși lipidici, în special sterinici, se pot forma compuși de felul celor semnalați de autorii citați, capabili să formeze cristale lichide. Formele exagonală și rombică ale unora dintre cristalele observate ne face să credem că lipidele compo- nente sînt fitosterine, care cristalizează în mod obișnuit în aceste forme. Rămîne o problemă de cercetat, cauza metabolică, deci fiziologică, a trans- formărilor care au loc în celulele epidermice ale solzilor tineri dar învechiți, în care substanțele care reacționează cu roșu neutru nu mai sînt aceleași ca în cazul solzilor tineri, proaspeți. B. COLORAȚIA VITALĂ CU PORTOCALIUL DE ACRIDINĂ Am colorat același material-vegetal cu portocaliu de acridină (acri- dine-orange) în soluții 1 : 5 000 și 1 : 10 000 în apă de robinet sau în soluții tampon cu pH = 7,0 —7,1. în figura 8 sînt ilustrate diferite faze succesive ale acumulării acestui colorant în celule. / în cazul celulelor epidermale de la solzii tineri, procesul de acumulare se desfășoară, în Unii generale, la fel ca și în experiențele cu roșu neutru. Cu soluțiile coloranților 1 : 5 000 în apă distilată, menținute cu soluții tampon la pH-ul 7,0 —7,1 acumularea are loc în felul următor : Din primele secunde și pînă la un minut apar în vacuolă o mulțime de corpusculi sferici mărunți.(fig. 8, a), mult mai numeroși, decît în cazul colorării cu roșu neutru. Ei umplu vacuola aproape în întregime și se găsesc în aceeași mișcare foarte agitată. în următoarele 3 — 5 minute foarte numeroșii corpusculi se contopesc în sferule de 1,92—3,85 [Ț diametru, cu mișcări încetinite. Ei au în general o culoare portocalie deschis, în contrast cu a sucului celular care este de nuanță galbenă deschis ori galbenă-verzuie. La unele celule se produce chiar în acest stadiu contracția vacuolei, ceea ce indică o mai mare toxici- tate pentru celulă a portocaliului de acridină, decît a roșului neutru, După aproximativ 20 de minute de la începutul colorării, continuă să se mai formeze noi corpusculi sferici. Cei mai vechi își măresc volumul fie prin confluență cu alții cu care ajung în contact, fie prin adsorbție de 388 EMIL POP și VIOREL SORAN 16 17 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 389 colorant din sucul celular. Numărul lor (fig. 8, b). în această fază ei ating 7—8 Fig. 8. — Fazele succesive ale acumulării porto- caliului de âcridină în vacuolele cu suc celular „plin” („volle”) din epiderma superioară a bul- bului de ghiocel; a, în primele secunde pînă la 3 — 5 minute ; b, după 15 — 20 de minute ; c, după 30 — 40 de minute; d, peste o oră. - continuă totuși să rămînă ridicat jj. în diametru. După 40—50 de minute de la începutul colorării, nu se măi formează noi corpusculi, iar numărul celor existenți scade mereu prin contopirea lor în sferule din ce în ce mai mari, unele atingînd diametre de 15,40 p.. Culoarea lor variază acum de la portocalie închis pînă la galbenă ca lămîia, probabil în dependență de volumul coloran- tului acumulat. în special sfe- rulele mai mari sînt colorate în nuanțe mai deschise. între timp contracția vacuolei progresează, iar o parte din corpusculi aderă de tonoplast sau chiar sînt pe’ cale de a-1 traversa (fig. 8, c). în sfîrșit, după aproxima- tiv o oră de colorare sferele mai continuă să sporească în volum, pînă la 38,50 p și să scadă ca număr. O bună parte din ele au traversat tonoplastul și se? află în citoplasmă, unde adeseori se turtesc (fig. 8, d). Vacuola în- cepe să se coloreze mai intens în nuanțe galbene ca lămîia. Cu ajutorul unui sistem de filtre, aplicate la miscros- copul obișnuit, a fost pusă în evidență fluorescența portoca- liului de âcridină din preparate, în lumina albastră astfel reali- zată colorantul acumulat difuz în vacuolă apare într-o fluores- cență verzuie-gălbuie, destul de greu de sesizat. Sferulele pre- zintă de regulă o fluorescență în roșu-arămiu aprins. După com- parația sugestivă a lui V. I a. Alexandrov (2) ele răsar ca niște cărbuni aprinși în cîmpul întunecat al microscopului. Aspectul colorației vitale cu portocaliul de âcridină, observat de noi în lumina, albastră, concordă cu cel obținut de K[. H 6 f 1 e r (36), (37), (38) la vacuole de tipul „plin”, cu același colorant la microscopul fluores- cent, cu sursă de lumină ultravioletă. Este evident deci, că atît corpusculii formați, cît și fondul de culoare difuză a vacuolelor se datoresc unei combi- nații chimice între colorant și anumite substanțe chimice ale sucului celular. Prin colorarea cu portocaliul de âcridină s-au format în vacuole întotdeauna numai corpusculi sferici, nu și de alte tipuri Ca în cazul roșului neutru. Concludem deci că molecula, particulară a colorantului încă poate decide forma corpusculilor. Se știe în orice caz că, de exemplu, portocaliul de âcridină este mai lipof il decît roșul neutru, prin urmare el ar putea extrage din complexele coloidale mai multe lipide decît roșul neutru. C. REACȚII MICROCHIMICE ȘI INTERPRETAREA LOR Tratînd cu alcool 96° celulele utilizate în experiențele de față, con- statăm că în sucurile lor celulare apare un precipitat sub forma unor granulații mai mici sau mai mari, îngrămădite într-o masă cu aspect solid, de culoare cenușie care ocupă aproape întreg spațiul vacuolar. Reacția este generală pentru soluțiile coloidale, Tratînd celulele cu același reactiv, dar după formarea corpusculilor obținuți prin colorarea cu roșu neutru, obținem aceeași reacție pozitivă pentru’ coloizi, dovadă că aceștia nu au fost în întregime angajați prin colorația vitală și ei nu participă complet la construirea corpusculilor discutați. în același timp corpusculii formați, deci substanțele din care sînt alcătuiți, în primele minute nu sînt afectați de alcool. în schimb tratînd celulele, care constituie testul din experiențele noastre, cu Sudan III, reactivul general al lipoidelor, obținem o reacție categoric pozitivă, sub forma unor corpusculi sferici sau ramificați, roșii sau roșii-brunii în vacuolă și a unor sfere mici roșii-vișinii în citoplasmă. Lipidele sînt deci prezente în vacuolă, dar nu în stare liberă căci înainte de colorare ele nu apar sub forma de picături strălucitoare caracteristice. Deducem că lipidele se găsesc în vacuola celulelor de care ne ocupăm, sub forma unor complexe în stare coloidală. Coloranții vitali utilizați au o lipofilie foarte accentuată și smulg probabil din acest complex coloidal componentul lipidic reacționînd în mod selectiv cu el. în sfîrșit digitonina (soluție 1% în alcool 96°) pune în evidență o categorie specială de lipide din vacuole : sterinele. Lăsînd un fragment de epidermă într-o picătură de reactiv, se formează în jurul lui cristale acicu- lare caracteristice. în interiorul vacuolelor apar precipitate sub formă de granulații grosiere, care pe lîngă prezența sterinelor, indică probabil și pe aceea a fosfolipidelor. Notăm că digitonina provoacă și distrugerea tono- plastului, deoarece reacționează cu fitosterinele și fosfolipidele care participă la compunerea lui1). x) Reacția negativă cu albastru de metilen ne face să bănuim absența substanțelor taninice din sucul celular și deci neparticipareâ lor la formarea corpusculilor. 390 EMIL POP și VIOREL SORAN 18 19 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS N/VALIS 391 . Forma sferică a corpusculilor ce apar după colorare și procesul lor de confluență, de asemenea pledează pentru constituția lor lipidică sau preponderent lipidică. Traversarea tonoplastului de către corpusculii sferici în mod analog trecerii picăturilor de ulei peste membranele plasmatice, pledează de ase- menea pentru natura lipidică a substanțelor din corpusculi. Mai mult, acest proces ne face să presupunem că sferele care trec atît de ușor și pe mari suprafețe peste tonoplast, trebuie să conțină substanțe înrudite cu ale acestuia, deci în primul rînd fosfolipide și fitosterine, așa cum atestă și reacția cu digitonină. Formarea în cazuri date, de cristale lichide, ne indică la fel, prezența ‘ substanțelor lipidice, care pot forma, îndeosebi cu roșu neutru, diferiți esteri. Apariția unor cristale, de forma plăcilor exagonale și rombice, este un indiciu sigur al prezenței fitosterinelor. DISCUȚII ÎN LEGĂTURĂ CU UNELE REZULTATE Precizările de ordin morfologic, chimic și fizic făcute în cursul cerce- tărilor de față privesc stările de fapt, care au loc în celulele epidermei superioare de la solzii bulbului de ghiocel, la diferite vîrste și în diferite stări fiziologice. Ele nu pot fi în nici un caz generalizate. Vom încerca însă să le raportăm la rezultatele altor cercetări de această natură pentru a le controla raza de valabilitate. O ipoteză de lucru care alcătuiește baza unor considerații teoretice din comunicarea de față este preconizarea în vacuolele „pline” cercetate a unor complexe coloidale cu legătură laxă, care se desface imediat la contactul cu colorantul, punînd astfel în libertate componentul lipidic care intră în reacție cu molecula colorantului. . Aceste complexe coloidale după cunoștința noastră ar putea fi și compușii lipoproteici intravacuolari care au fost semnalați pînă acum în regnul vegetal numai în celulele radiculare ale plantiilelor de Pisum, Ricinus etc. de către R. Buvaț (6). Acești compuși au, după Buvat, probabil rolul unor substanțe de rezervă, care pot fi utilizate în metabo- lism. Componentul lor lipidic a fost calificat drept fosfatide. . M. M i r a n d e (47), (48), (49), (50) precipită în vacuolele diverselor specii de Lilium fosfătide și sterine, alături de proteine, fără să se pro- nunțe dacă înainte de reacția de precipitare cele două tipuri de substanțe au fost separate sau combinate. Lipide vacuolare fără menționare simultană de proteine au mai fost citate în numeroase cazuri. Considerăm apoi că lipidele vacuolare semnalate, de diferiți autori, n-ar putea exista în stare liberă în mediul acvatic al sucului celular decît sub formă de picături, aspect neremarcat de autorii care au făcut observațiile. Lipidele citate trebuie să fie deci legate chimic și mascate în vacuolele netratate. Presu- punem, prin urmare, că în cazurile cînd au fost descoperite lipide vacuolare neindividualizate sub formă de picături sau eleoplaste, este verosimilă dispersarea, lor coloidală. Accentuăm totuși cu acest prilej, că tatonările noastre microchimice pentru identificarea substanțelor organice din coloidul vacuolar de la epidermele cu care am lucrat, le considerăm încă insuficiente pentru consi- derații mai amănunțite și mai precise de chimie și fiziologie celulară. Ne propunem lărgirea lor în viitor cel puțin pentru cazul dat. în cercetările noastre, prin care, am urmărit evolutiv întreg procesul de formare, de creștere, de locomoție.etc. a corpusculilor ce apar în celule de pe urma colorației vitale, am izbutit să lămurim problema controversată a locului unde iau naștere și .unde se localizează corpusculii. . S-a stabilit, cu precizie că atît corpusculii sferici, cît și cei nesferici de diferite tipuri se formează numai în vacuole. Se confirmă astfel, între altele, părerea lui V. Ia. A1 e x a n d r o v (2) conform căreia în celulele vegetale, contrar celor animale, coloranții bazici, nu formează niciodată de novo „granule sedimentare” în protoplasma însăși. Observațiile noastre arată însă, în același timp, care este fondul real al afirmațiilor făcute de alți autori, conform cărora corpusculii colorați apar sau sînt localizați în citoplasmă. Am văzut că formarea lor este un fenomen exclusiv vacuolar, dar că cei sferici dintre ei pot trece de la un. timp și în număr relativ mare în cito- plasmă, pentru a se localiza definitiv acolo. Am discutat în același timp mecanismul și forțele probabile ale imigrației corpusculilor sferici, originar vacuolari, în citoplasmă. Am văzut însă că și în cazul colorării vacuolelor goale pot apărea în citoplasmă, în urma imbibiției excesive a acesteia cu suc celular, vacuole mărunte secundare, care acumulează colorantul vital. Cercetările de față pot contribui la discuția privind constituția chimică a tonoplastului. în ceea ce privește însușirile fizico-chimice ale tonoplas- tului nu s-au făcut pînă acum studii comparative, deși chiar după cerce- tările de pînă acum par să existe în această privință deosebiri între gru- pările vegetale mari și poate chiar între unități sistematice mai mici. Caracteristicile observate de la caz la caz au fost de regulă considerate drept proprii tonoplastului în general. Altă dată tonoplăstul și plasmalența sînt privite a priori drept identice sau analoge, iar particularitățile obser- vate la una din ele sînt admise drept atribute ale „membranelor plasma- tice”. Generalizarea este de astădată și mai puțin valabilă, căci se cunosc bine deosebirile de permeabilitate dintre cele două categorii de pelicule, , iar în ultimul timp s-au semnalat și deosebiri chimice. în majoritatea cazurilor, tonoplăstul este considerat conform cerce- tărilor microchirurgicale ale lui H 6 f 1 e r (35), ale lui B.. O ha m- b e r s și K. H o fler (7), sau celor de permeabilitate ale lui B. H u b e i? și K. H 6 f 1 e r (39), apoi ale lui K. H 6 f 1 e r (34) singur, drept pelicule lipoidice lichide, extensibile dar nu elastice, care dispun de o ridicată tensiune superficială.- Sînt miscibile cu picături de ulei, dar nu și cu apă. Cu toate acestea ele sînt categoric permeabile pentru apă și pentru cationii care nu trec prin faza lipoidică, ci prin cea hidrofilă. Numeroși autori, găsesc sau invocă, pe baza* comportamentului.tonoplastului, și un compo-. nent proteic (5), (10), (21), (52). Se remarcă însă că proporția de proteine trebuie să fie mai redusă decît în plasmalemă care dispune și de o structtiră fizică mai complicată, demonstrată și prin microscopul electronic. : .'392 EM.il POP și VIOREL SORAN 20 21 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 393 în cursul cercetărilor de față s-au ivit două argumente cu privire la ■constituția tonoplastului de la celulele care ne-au servit drept teste de experimentare. Procesul rapid și ușor, fără nici o complicație traumatică, a traversării sferulelor din vacuolă în citoplasmă peste tonoplast, deci o categorică dominanță a lipidelor în constituția acestuia. Efectul desțructiv al digitoninei asupra tonoplastului dovedește lă fel natura lipoidică a lui sau preferent lipoidică, indicînd însă în același timp și prezența fitosteri- nelor printre lipidele tonoplastului. Una din problemele încă prea puțin dezbătute în citofiziologie este aceea a eventualului rol fiziologic jucat de către substanțele care- precipită cu coloranții vitali bazici. O serie de cercetători sovietici (1), (4), (22), (23), (24), (53), (66), care ■s-au ocupat în special cu colorația vitală a celulelor animale, consideră că precipitarea coloranților bazici sub formă de granulații constituie o reacție de apărare față de efectul toxic al coloranților. Prin analogie cu celula animală putem admite că, și în cazul celulelor vegetale, substanțele vacuolare, ce reacționează cu coloranții vitali, îndeplinesc.o funcție anti- toxică precipitînd colorantul sub formă de corpusculi, eliminați din meta- bolismul activ al celulei. Cercetările noastre aduc însă dovezi pozitive pentru rolul trofic al substanțelor discutate. Se pare că E. Buvat (6) a susținut pentru prima dată că legarea lipidelor de proteine constituie un mijloc de acumulare în vacuole a unor substanțe de înaltă valoare nutritivă. în cazul substan- țelor care formează corpusculii colorați, după cum știm, E. Pop (56) ă semnalat pentru prima dată rolul lor trofic. Cu ocazia colorațiilor vitale făcute la diferite specii de potamogetonacee, Pop constată că în timpul inaniției experimentale se formează, în urma colorării, corpusculi din ce în ce mai puțini și mai. mărunți, iar cei odată formați se micșorează treptat. Fenomenul se explică prin consumarea între timp a substanțelor ce intră în componența corpusculilor. în căzui epidermei superioare de pe solzii bulbului de ghiocel, rolul trofic al substanțelor acumulate în vacuole ne apare și mai probat. Am văzut că în celulele epidermice ale solzilor tineri, de regulă bogate și în amidon, se formează în urma colorării corpusculi sferici. La solzii mai bătrîni cu un an, care au contribuit deci la nutriția părților aeriene ale ghiocelului, amidonul a dispărut din celulele epidermei supe-, rioare. în aceste celule, tratate cu roșu neutru, nu se mai formează cor- pusculi, dovadă că o dată cu amidonul au fost consumate și lipidele depozitate în vacuole sub forma unor complexe coloidale preconizate de noi. Aceeași concluzie de ordin fiziologic o putem trage din aspectul colorării cu roșu neutru a materialului învechit în care caz, corpusculii care se formează în vacuole sînt de regulă nesferici și cristale. Acești cor- pusculi sînt formați, după cercetările noastre, mai ales din sterine. Pro- cesul ne sugerează ideea că în timpul învechirii materialului, deci într-o fază de catabolism excesiv, o parte din lipide, și anume acizii grași liberi înainte de toate au fost consumați, în timp ce sterinele cu molecula mai greoaie au persistat. Aceste constatări ne dezvăluie un nou aspect al problemei mult dezbătute a sucurilor celulare „pline” și „goale”. Am văzut că celulele epidermice studiate pot da reacții de colorare de categoria sucurilor celu- lare „pline”, dacă ele se găsesc în stare proaspătă, cu vacuola bogată în substanțe organice, în cazul de față în special cu lipide dispersați coloidal. Aceleași celule reacționează însă în sensul vacuolelor „goale”, dacă între timp substanțele menționate au fost consumate prin procese metabolice obișnuite. Deosebirea dintre eele două tipuri de sucuri celulare nu este deci categorică și nicidecum exclusiv specifică, deoarece ea poate fi condi- ționată de starea fiziologică a celulelor, aceeași vacuolă „plină” la început putîndu-se transforma în vacuolă „goală”. concluzii . , 1. Prin colorația vitală a celulelor din epiderma superioară a bulbului de Galanthus nivalis’wa. putut identifica cele două tipuri de sucuri celulare, definite și interpretate de K. H 6 f 1 e r (36), (37), (38). Celulele epidermice de la solzii tineri posedă sucuri celulare (vacuole) „pline”, iar cele de la solzii bătrîni sucuri celulare (vacuole) „goale”. 2. în vacuolele de tip plin se formează corpusculi de formă sferică, atît prin colorarea cu roșu neutru, cît și prin colorarea cu portocaliul de acridină. în anumite condiții (concentrații scăzute de colorant sau înve- chire a solzilor observați) pot să se formeze prin colorația cu roșu neutru cristale colorate sau corpusculi nesferici de diferite tipuri. 3. Corpusculii sferici formați în vacuole nu sînt stabili nici ca poziție nici ca volum. Mărunți la început și prinși într-o mișcare foarte agitată, ei cresc și confluează rapid în sfere mari, din ce în ce mai puțin mobile, iar cînd ajung în contact cu tonoplastul de regulă se turtesc. Fiind de natură chimică înrudită cu tonoplastul, ei îl pot traversa ușor prin meca- nismul liposolubilității, direcția de mișcare dinspre vacuolă în citoplasmă fiind determinată foarte probabil de colaborarea a două forțe: presiunea hidrostatică ivită în urma contracției vacuolei și cea produsă prin diferența de tensiune superficială între vacuolă și citoplasmă. în cele din urmă sferulele ajung să fie localizate în citoplasmă. 4. Cristalele de diferite tipuri nu aderă niciodată de tonoplast și nu ajung niciodată în citoplasmă. Cristalele se pot transforma adesea în corpusculi sferici, fapt ce ple- dează pentru starea lor de agregație mezofazică („cristale lichide”). 5. Proprietățile fizice ale corpusculilor sferici, ca și cristalele sau diverși corpusculi nesferici, precum și reacțiile lor microchimice, duc la concluzia că substanțele vacuolare care intră în reacție cu coloranții vitali sînt lipide sau preponderent lipide. Faptul că înainte de colorația vitală aceste lipide nu apar sub formă de picături în sucul celular, ne face să pre- supunem că în vacuola netratată ei se află dispersați coloidal. 6. Eeacțiile microchimice pledează pentru prezența lipidelor, în vacuolele „pline”. Dispersarea lor coloidală este posibilă numai în cazul 394 EMIL POP și VIOREL SORAN 22 participării unor lipide cu molecula bipolară. Presupunem deci că lipidele din complexele coloidale preconizate de noi sînt de tipul acizilor grași, al fosfolipidelor și al fitpsterinelor. în compoziția corpusculilor colorați, de diferite tipuri, ar intra prin urmare complexe formate din aceste cate- gorii de lipide combinate chimic cu colorantul vital. 7. Cercetările noastre ne-au condus la concluzia că, în afară de rolul de apărare față de coloranții toxici, substanțele vacuolare, care intră în reacție cu coloranții bazici; au în același timp un rol trofic. în perioadele de creștere a părților aeriene ele sînt consumate aproape total. 8. în lumina constatărilor privind rolul trofic al substanțelor orga- nice vacuolare, reactive cu coloranții bazici, putem afirma că distincția dintre sucurile celulare ,,pline” și „goale” nu este de ordin specific, iar limita dintre ele nu este categorică. Prin consumul acestor substanțe, vacuolele de tipul „plin” pot evolua fiziologic în vacuole de tipul „gol”. Laboratorul de fiziologia plantelor al Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj HABJIIOflEHWH 3A HPMÎKWSHEHHblM OKPAHIHBAHHEM KJIE- TOHEK HAPyTKHOrO BHH^EPMKCA JIVKOBHIț HO^CHEÎKHHKA (GALANTHUS NIVALIS)’ - / PE3IOME' IlyTeM npiî/KJi3HeHHoro oKpamnBaunn kjibtok napyuîHoro onngepMnca jiyKOBMițM nogcneîKHnKa (Galanthus nivalis) ygajiocb MgeHTmțmunpo- BaTb flBa rana njieromioro cona, onpejțejienHtie TetjpiepoM (Hbfler) (36), (37), (38). SnngepMajiBHBie KjieTKH mojiohmx uemyil cogepîKaT Kjie- TOUHBie cokh (b BaKyojiax) „noJiHMe”, a KjieTKH CTaptix uemyeK KJieTOMHbie / cokh (b BaKyojmx) „nycTbie”. B BaKyojinx nojinoro Tuna oSpasyioTCH Tejibița ciJiepMHecKoii $opMM KăK npn oKpanmBaHun KpaciibiM neiiTpaJibHHM, TaK u npn opanîKeBOîl oKpacne aKpnflimoM. B Henoropiiix ycjioBnnx (npn nnsKOft KOHițeHTpaunn RpacMTeJin nun npn crapeimn nccjie^yeMbix neinyîî), npn OKpainnBaHMM' ueiiTpajibHMM KpacHMM MoryT oSpasoBaȚbcn nBemtie KpncTajiM mjim ate iiecițepnuecKne Tejibga paâJiMHHbix thhob. Obpaayioiuuecn b BaKyoimx c^epuneonne Teaibîța neycToii'mBM no CBoeMy nojioJKennio n oSbeMy. Bnauajie MenKHe n onent nojțBHîKHbie, onn Gbicrpo yBejnmnBaiOTCH h ciiHBaiOTCM b KpynHHe maptr, B.ce Menee nogBHJKHMe, KOToptie npn npnKocHOBennn c TononnacroM o6mhho cnnio- ipnBaioTCH. Hmbh 6jiH3Kyro c TononjiacTOM xHMnuecKyro npnpofly, ohm jierno npoHHKaroT nepea nero Gnarogapa Mexanimiy pacTBopHMOCTM jkm- poB, npimeM nanpaBJieHMe hx ^BinKenim ot BaKyonn b pnTonjiasMe o6y- 23 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 395 cnoBJiMBaeTcn, no Bceft BepoHTHOCTH, hbvmh cMJiaMn: rngpo'CTa™uecKMM gaBJienHeM, oSpasoBaBinnMCM BCJiegCTBHe coKpaiueHnn BaKyojtH h /gaBJie- HM6M, 06pa30BaBHIHMCM BCJiegCTBMC paSHMUM nOBepXHOCTHOTO HaTMÎKeHMH jneîKHy BaKyojiBK» h puTonjiasMoh. . B KoneuHOM cnere 3tk c^epimecKne Teiia JioKajinayiOTCM b phto- njiasMe. KpncTajiJibi pasnnnnBix tmhob nnKor.ua ne npnjmnaiOT k toho- njiacTy n ne npoHHKaiOT b njiTonuasMy. BanacTyio upucTamibi MoryT npeBpanțaTbcn b c^epnnecKne Tejibpay mto yKasHBaeT na to, hto ohm hhxohhtch b coctohhmm Meso^aanoft arpe- rannn („JKHHKne KpHCTajwibi”). OnBHHecKne CBOiicTBa cițepHnecKMx Teneiț, cyipecTBOBanne KpncTan- ■jiob n pasnimHbix HecițepnnecKnx Teneiț, a Taume mx MHKpoxnMnHecKMe peaKgnn npnBOgHT k BbiBOgy, hto BaKyojiHpnbie BențecTBa, BCTynaionme b peaKpnio c npMîKHsnciniMMM KpacKTejiHMM, hbjihiotch jrnnongaMn mjih SKe npenMynțecTBeHHo JiunongaMn. To oScTOHTemcTBO, hto jțo npnîKHB- nemioro oKpanniBaHHH am JînnongH ne naâjnogaioTCM b KJieiOHHOM. cokc b BMge KaneJib, sacraBnneT nac npep,noJio>KHTb, hto b iieoKpainenndit BaKyOJIM OHM CBHSaHM HeKOTOpHMH KOJIJIOMgajIbHO «ncnepcnpOBaHHMMH BeipecTBaMM. MnKpoxMMH’iecKne peaKgnn cBHjțeTejibCTByioT o HajmnnnB „nojiHHx”- BaKyojinx nnnongoB, KojijțonflajiBHaH gncnepcnH qthx BențecTB BOSMOiKHa jînnib b cjiynae yHacTnn b hhx jînnongOB c SnnojiHpHoft MOJieKyjioit TaKMM o6pa3OM cjiegyeT npegnoJioJKMTb, hto jînnongH, ynacTByionjMe’ b yKasaHHMx aBTopaMn KOJiJiongajibHMx KOMHJieKcax, npmiagJieîKaT k TMny BKnpHHX KMCJIOT, ^OC^OJIMniIflOB M (țl-ITOCTepHHOB. TaKMM 06pa30M B COCȚaB. OKpanieiiHbix Tenerț paajiMHHbix thhob bxohht KOMnneKCH, obpaaoBaHHHe M3 3tmx Kareropnii jînnongOB, HaxosHmnxcn b XMMnnecKOM coepiiHemin c BMTanBHMM KpacHTejieM. Us ycTaHOBJieiiiibix $aKT0B BMTeKaeT, hto ' BaKyonnpHbie BențecTBa, BCTynaiomHe b peaKițmo c ochobhbimm Kpacn- T6JIHMM, H0MMM0 SanțHTBI HpOTMB aettCTBMH HgOBMTBIX KpaCMTeneii, MMeiOT b to Mîe BpeMH n Tpo^nnecKyio pojib. B nepnoxț pocTa HaaeMHbix HacTeft paCTeHMH OHM HOHTM nOJIHOCTbK) MBpaCXOgyiOTCM. 1 ■ Ha ocHOBaHMM jțaHHbix, KacaKHițMxcH rpo^nnecHon ponn BaKyormp- hmx opraHnuecKnx BențecTB, BCTynaiomnx b peaKițnio c ochobhkimm Kpacn- TenHMH, momîho yTBepsKsaTb, hto pasjînnne MeîKgy „nonnuMn” ii „roJibiMn” KJieTOHHBiMM coKaMM ne HBjiHeTCH cneun^nnecKMM m hto pasrpaHMHeHMC mx ne HBJineTcn SesyccJiOBiibiM. BcjrejjcTBne MspacxogOBauna othx BențecTB, BâKyonn „no'jiHoro” rana MoryT ^MBnojiorHnecKM aBOjnonnoHMpoBaTb b BaKyojin „nycToro” rana. 396 EMIL POP și VIOREL SORAN 24 OB^flGHEHHE PHCVHKOB Puc. 1. — Mop^oiiorHNecKoe CTpoemie jiyitonmiM no;nciie?KHHKa (Galanthus niva- lis). r~ «opun; d —hkck; s e — HapyîKHMe HemyflKH (2-x neTHero cospacTa); s i — BHyipeHHHe leinyiiKH (nponuioronune); mug—nowwa (bhobb oSpaayioitptccir ’iemyftKM); t — CTe6eJis. Puc. 2. — RjieToana HapyHtHoro anMjțepMMca 2-JieTneft JiyKOBiniBi noACHeiKHMKa,. oKpanieHHaa aeiîTpanBHBiM itpacntiM (1: 5 000 ■—b BOnonpoBOHHoit Bojțe). m— KaieroHuaH oOoJioHKa; c — iluTonnasMa; n—«Apo; nc—-hhpbhiiko; v — rjiaimaH naKyo«B; u" — BTopocTeneHHbie Baayojin; gr — sepna KpacHTeJieft; t — TononjiacT. Puc. 3. — A — KneTONKa Hapyamoro aiuwpMitca JiyKonmjti no^cneMiiinKa npii- Mepno l-JieTiiero BoapacTa, onparacHtian HeăTpauMBiM KpacHtiM (1 : 5 000 — b bojio- npono^Hoii Bone), b Hasaae BereTaunoHHoro nepno/ța. B— KJieTOHKa HapyiKHoro annjțep- MHca 1-2-MOCîinHoii jiyKOBUițBi nojțCHeHfHnKa, OKpameHHaa HCMTpajibiiwM npacsbiM (1 : 5 000 — b BORonpoBOHiiofi BOjțe), b kohub BereTapnoHHoro nepnosa. m —KJieToHHaa o6ojjo4Ka; c — ițnroiuiasMa; n — nupo; nc—HjțpBmiKo; u — Bai.yoAB; t—- TononJiacT; s — c^epnaecKne Tent.ua (pyOnnoBBie inapMKn) paajiMHHOft BemiamiLi; a — KpaxMant- HM6 sepna. Puc. 4.—-IIocneROBaTejibHbie $a3M HaHomiemiH HeftTpanBHoro "KpacHoro b Banyojinx c„nOJiHBiM” („volle”) KneToaHBiM cokomb napyiKHOManHjțepMHce jiyKOBMpM noncneiKHMKa. a—b nepnMe ceKyHHM jțo 1 MHHyTH; b—nepea 1—2 MHHyTsi; c—qepes 5—15MitHyT;rf—qe- pes 30—40 MHnyT; e — nepea 60—70 MnnyT; f—aepea Soaiee npo/țonHuiTeniBnoe BpeMn. Puc, 5. — fleTa™ paanMHHtix $as npoxowieitHM c^epnaecKMx Teneq aepes toho- nJiacT n ax nocjieițyiomeft jiOKajiMaaunit b ițHTOnnaaMe. Pac. 6. — Mop^ojioraaecKBtt bh/j; paanii'iHMX oSpasoBaimit, noHBJimomaxCH b BaayojjHx kh6tok annuepMHca y noncHemaaKa nou BjiiMHMeM pasBefleHHoro (1 : 5 000). paciBopa HeiiTpantuoro apacaoro. a — c$epaaecKae TeaiBița; b— c^epiiBecane TejiBiia... coejțHHenHbie b ițenonan; c— ne0opMnpoBaHHBie c^spanecaBe Tejitpa a iipyrne oSpaso- Baaaa nenpaBHJii>noii $opMM; d — c$epanecKae Temnița a «pyrne o6pa3OBanaH HenpaBiuib- soft $opMM c jnanooOpasoBaHHbiMH oTpocTKaMa; e— BepeTeaooOpasHLie oOpasosaHna oTjțejlBHBie a coeyMneitHMe b nencam; /— BepeTeaooOpaoHBie oOpasoBanaH Kpynabie a cepnooOpaBHMe; g — JiHCTOBn)țHMe oOpasosaHna; h — c^epanecKae Tejitpa, npoanBaH- HH6 MrjiooOpaaiiMMH apacTannaMa; I—arjiooOpaatiMe apacTanJiM;/—pasjiHBHMe KOMOaaa- Uhh awiooOpasHMX apacTamioB; k — poMSoBnjțHbie, mecTityro.nj.HMe, npHMoyrojiMihie a HenpaBnjiBHMe MnoroyrojibHwe nnacTHHaaTMe npucTannni; l — aoMoimaiiHH1 inecTuyroJib- soro a arJiooOpaaHoro apacTanjiOB; m — niecTayroHbHEtii KpncTamn, HBnnioiițniicji ot- pociKoM oOpasoBanaH aenpaBHJiBHOii $opMM; n — mecTiiyro.nF>HMH apadanji, HiuiHioînniî- ch oTpocTKOM nenoHKit BepeTeao6pa3HMx o6pa3OBaanfi; o — HenpaBHJiBHtie aepaa; p — opHaMeHTanbHBie oSpaBOBaHaa; r — 3Be3jțoo6pa3HBie oOpasoBanaH. Pac. 7. —.npeBpameaae MaoroyroJiBHoro apacTaiuia b c^epaaecKae Tesbița. a —'no- cnejiOBaTejiBHBift pan npoEpameanfi poMSaaecKoro apacTanua b c^epnaecKoe Tenta,e; b—no- cneHOBaTeMBHHîi pa# iipespaineaMii niecTayronBHoro apacTâJiJia b c^epanecane TejiBița. Pac. 8.—■ nocjieHOBaTenbHbie $a3M HaKonJieiinH opanateBoro aupanaiia b Batty- ojihx c „nomiMM” („volle”) kjiotohhbim cokom b HapymaoM anajțepMace jiyKOBHițbi nojț- CHeiKHnKa. a-—b nepBBie ceKyaflbi no 3—5 MaayT; b — aepes 15—20 MMHyT; c—nepes 30—40 MunyT; d — aepeș 1 aac, OBSEBVATIONS SUB LA COLORATION VITALE DES CELLULES DE L’EPIDERME SUP^RIEUR DES BULBES DE GALANTHUS NIVALIS rEsumE La eoloration vitale des cellules de 1’epiderme sup^rieur du bulbe de Galanthus nivalis a permis d’ideutifier les deux types de suc cellulaire, ddfinis et interpretds par Hofler (36) (37) (38). Les cellules de l’dpiderme 25 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 397' des jeunes ecailles possedent des sucs cellulaires (vacuoles) «pleins» (volle), et celles des ecailles vieillies, des sucs cellulaires (vacuoles) « vides ». Dans les vacuoles du type «plein », des corpuscules de forme sphe- rique se ferment, tant par la eoloration au rouge neutre, que par eoloration ă l’orangâ d’acridine. Dans certaines conditions (faible concentration du colorant ou vieillissemedt des Ecailles dtudiees), la eoloration au rouge neutre entraîne la formation de cristaux color^s ou de corpuscules sphe- riques, de differents types. Les corpuscules sph^riques form^s dans les vacuoles ne sont stables, ni comme position, ni comme volume. Menus au d^but et engren^s dans un mouvement tres agitd, ils augmentent et confluent rapidement en spheres plus grandes, de moins en moins mobiles, qui s’aplatissent genera-^ lement lorqu’elles se heurtent au tonoplaste. Leur nature chimique âtant apparentâe ă celle du tonoplaste, ils peuvent ais6ment le traverser, par un mecanisme de Liposolubilite, la direction du mouvement de la vacuole vers le cytoplasme dtant tres probablement d^terminee par la collaboration de deux forces : la. pression hydrostatique, par suite d’une contraction vacuolaire, et celle qui est due ă la diff&ence de tension superficielle entre la vacuole et le cytoplasme. Les splierules finissent par se localiser dans le cytoplasme. Les cristaux de differents types n’adherent jamais au tonoplaste et n’arrivent jamais dans le cytoplasme. Les cristaux peuvent souvent se transformer en corpuscules sphe- riques, ce qui plaide pour un etat d’agrâgation mesophasique («cristaux liquides »),. Les proprietds physiques des corpuscules sph.6riqueS, ainsi que les cristaux ou les differents corpuscules non spheriques et leurs reactions microchimiques permettent de conclure que les substances vacuolaires qui reagissent aux colorants vitaux sont des lipides ou lipides avec prepon- derance. Le fait que, avant la eoloration vitale, ces lipides n’apparaissent pas sous forme de gouttes dans le suc cellulaire laisse supposer que, dans la vacuole non traitee, ils se trouvent lies ă certaines substances disper- sees sous une forme colloîdale. Les râactions microchimiques plaident pour la pr^sence des lipides dans les vacuoles «pleines». La dispersion colloîdale de ces substances n’est possible que pour la participation de certains lipides a molecule bipolaire. Les auteurs supposent donc que les lipides des complexes colloîdaux qu’ils soutiennent seraient du țype des acides gras, des phospho-lipides et des phytost^rines. Dans la composition des cor- puscules colores, des diffărents types, il y a probablement des complexes formâs de ces categories de lipides, en combinaison chimique avec le colorant vital. Ces recherches permettent de conclure que, outre leur role de d^fense contre les colorants toxiques, les substances vacuolaires qui reagissent aux colorants basiques ont en meme temps un râie trophique. Au cours de la pâriode de croissance des parties.aâriennes, elles sont consommâes, presque en entier. , . 398 EMIL POP și VIOREL SORAN 26 27 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 399 En raison de leurs constatations sur le role trophique des substances organiques vacuolaires, rcactives aux colorants basiques, les auteurs estiment pouvoir affirmer que la distinction entre les sucs eellulaires «pleins» ou «vides» n’est pas d’ordre sp^cifique et que la limite entre eux n’est pas categorique. Par suite de la consommation de ces substances, les vacuoles du type «plein » peuvent evoluer. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Morphologie du bulbe de perce-neige (Galanthus nivalis); r., răcines; d., dis- que; s.e., ecailles externes (âgees de 2 ans); s.i., ecailles internes (de l’ânnee precedente); mug., bourgeon (ccăille en voie de formation); t., tige. Fig. 2. — Cellule de l'âpiderme superieur du bulbe de perce-neige âge d’cnviron 2 ans, coloree au rouge neutre (1 : 5 000 dans de l’eâu du robinet); m., membrane cellulaire ; c., cyto- plâsme ; n., noyau ; nc., nuclâole ; v, vacuole principale ; v”, vacuoles secondaires ; gr., grănula- tions de colorant; /., tonoplăste. Fig. 3. — A, Cellule de l’epiderme. supârieur du bulbe de perce-neige âge d'environ 1 an, coloree au rouge neutre (1 : 5 000 dans de l’eau du robinet), au dâbut de la periode de vegeta - tion. B, cellule de l’epiderme superieur du bulbe de perce-neige âge de 1 ă 2 mois, coloree au rouge neutre (1 : 5 000 dans de l’eau du robinet), â la fin de la periode de vegdtation ; m., mem- brane cellulaire ; c., cytoplasme ; n., noyau ; nc., nucleele ; v., vacuole ; t., tonoplăste ; s., cor- puscules spheriques (spherules rouge-rubis) dc differentes dimensions ; a., granules d’amidon. Fig. 4. — Phases successives de l’accumulation du rouge neutre dans les vacuoles â suc cellulaire «plein» (voii), de l’epiderme superieur des ecailles du bulbe de perce-neige ; a, âu cours des premiâres secondes, jusqu’â 1 minute;'/), au bout de 1 â 2 minutes; c, au bont de 5 â 15 minutes; d, au bout de 30 ă 40 minutes; e, âu bout de 60 â 70 minutes; f, apres un certain temps, plus prolongd. Fig. 5. — Dctăils des differentes phases de la trâversee du tonoplăste pâr les spherules et de leur localisâtion ultârieure dans Ie cytoplasme. Fig. 6. — Aspect morphologique des differentes formătions qui peuvent appăraître dans les vâcuoles des cellules de l’epiderme du perce-neige, sous l’influence d’une solution diluee dc rouge neutre (1 : 5 000); a, spherules; b, spherules râunies en files; c, spherules deformâes cl autres formes irreguliâres ; d, spherules et autres formes irrâguliâres â appendices spinuliformes ; e, formătions ftisiformes shnples et reunies en files; /, formătions ftisiformes grandes et falci- formes; g, formătions foliacees ; li, spherules trănspercees de cristaux âciculaires ; i, cristaux âciculaires ; j, differentes combinaisons de cristaux âciculaires ; k, cristaux en forme de losange, hexăgone, rcctangle et polygone irrdgulier, disposcs en plaques ; /, cristal hexagonal combine avec uri cristal ăciculaire; m, cristal hexagonal en appendice ă une formation irregulicre ; n, cristal hexagonal, appendice d’une file fusiforme; o, granulations irregulieres ; p, formătions a ornementations ; r, formătions asteriformes. Fig. 7. — Transformations d’un cristal polygonal en spherules; a, serie successive de Ia transformation d’un cristal hexagonal en spherules. Fig. 8. — Phases successives de l’accumulation de l’orangd d’acridine dans les vacuoles â suc cellulaire «plein» (voii) de l’epiderme superficiel du bulbe de perce-neige ; a., au cours des premiferes secondes jusqu’â 3 — 5 minutes ; 6, au bout de 15 ă 20 minutes ; c, au bout de 30 â 40 minutes ; d, apres 1 heure. BIBLIOGRAFIE 1. A ji e ițe a h H p o b B. H., O sauțumnoM ananenuii dna Kciemnu epanyjinpHoeo certau- aamirt enmam>HVix Kpacumeneu. Apx. aHaT. mcToji.n pmSphoji., 1939, T. XXII, A» 1, cTp. 67—74. 2. — ^umo$u3uoM>^wlecKan oyeima pnenuumix Memodoc onpedejiCHun Mcusne- cnocoâHocmu pacmumeMMbtx nnemoK. Tp. Bot. Hhct. AH GGGP Bacnepn- MeHTauMiaH Bot., cep. IV, 1955, t. X, CTp. 309—357. 3. Becker W. A., Vitale Cytoplasma- und Kernfârbungen. Protoplasma, 1936, t. XXVI, p. 439 -487. 4. B p a y h A. 3. h © e ji b h m a h H. JL, ToKcuwocmb Kpacumeneu li ceaeudăHue ux HamueHbtMU dejinaMu. 3okji. Anan. HayK GGCP, 1949, t. LXVIII, A6 4; CTp. 757—760. 5. B o g c n H. J., Untersuchungen zu den „spezifischen Permeabilitătsreihen” Hoflers. II. Harn- stoff und Glycerin. Planta, 1938, t. XXVIII, p. 535 — 581. 6. B u v a t R., Lipides vacuolaires dans les miristimes de certaines racines. Rev. de cytol. et de cytophys. vegetale, 1937, t. II, p. 299 — 336. 7. Chambers R. a. Ho fler K., Micrurgicdl sludies on the tonoplast of Allium cepa; Protoplasma, 1931, t. XII, p. 338 — 355. ’ 8. Chambers R. â. K o p a c M. J., The coalescence of living cells ivith oii drops. I. Arbacia eggs immersșd in sea water. Journ. Cellular and Comp. Physiol., 1937, t. IX, nr; 3, 331-341. 9. Chanot E. M. a. Manșon C. W., Handbook of Chemical Microscopy. New York— Londra, 1958. 10. C h o 1 n o k y B., Ein Beitrag zur ‘Kenntnis des Plasmalemmas. Ber. d. deutsch. bot. Ges., 1952, t. LXV, p. 369-373. 11. D a n g e a r d P. A., La metachromatine chez les Mucorinees. BulI. Soc. Myc. France, 1916, t. XXXII, p. 42-48. - • 12. H a ii ?K a p n., Ifumojiosun pacrnenuii u oâufart tțumonoeun. Cytologie vigitale et cy- tologie generale. Hap;. HnocTp. jiUT. MocKBa, 1950. 13. Devaux A., Les affinitis eellulaires. Bul. Soc. Bot. France, 1930, t. LXXVII, p. 144-159. > 14. Drawcrt H., Bas Verhalten der einzelnen Zellbestandteile fixierter pflanzlicher Gewebe gegen satire und basische Farbstoffe bei verschiedener Wasserstoffionenkonzentratibn. Flora, 1937, t. CXXXI1, p. 91-124. 15. — Beitrăge zur Entstehung der Vakuolenkontraktion nach Virtalfârbung mit Neutrairot. Ber. d. deutsch. bot. Ges., 1938, t. LVI, p. 123 — 131. 16. — Zur Frage der Stoffaufnahme durch die lebende pflanzliche Zelle. I: Versuche mit Bhodaminen. Planta, 1939, t. XXIX, p. 376-391. 17. — Zur Frage der Stoffaufnahme durch die lebende pflanzliche Zelle. II. Die Auf- nahme basischer Farbstoffe und das Permeabilitătsproblem. Flora, 1940, t. CXXXIV, p, 159-214. ■ - 18. — Beitrăge zur Vitalfărbung pflanzlicher Zellen. Protoplasma, 1951, t. XL, p. 85—106. 19. — Die Aufnahme der Farbstoffe. Vitalfărbung, în Ruhlands Haiidbuch der Pflanzen- physiologie. Allgemeine Physiologie der Pflanzenzelle. Berlin — Gbttingen — Hei- delberg, 1956, t. II, p. 252-289i 2O. Drawert H. u. Strugger S., Zur Frage der Methylenblauspeicherung in Pflanzen- zelle. Ber. d. deutsch. bot. Ges., 1938, t. LVI, p. 43 — 54. 21. Eichberger B.., Ober die „Lebensdauer” isolierter Tonoplasten. Protoplasma, 1934, t. XXI, p. 606-632. 22. <£> e ji 1» jț m a h H. JI., Cpacnumejivnan moKcwmocmb dnn KiiemKU du^cfiyaHbix u șpanyjinpHbtx Kpacumeneîl. floKJl. AH CGCP,1948, t.LIX, A» 5, CTp, 961—964. 23. — K conpocy o durfirJryanoM oKpauiucanuu KJtemKu neKomopbtMu ocnosHbiMu ' cumanbHbiMU KpacumejiriMU. floKJi. AH CCCP, 1948, t. LIX, M 6 CTp. 1173-1174. 24. — Portb Koayepcaifuu a omjioowenuu epcmy.ii ocnosubtx BumartbHbtx Kpacumejieii KnemKU. J\okh. AH CCCP, 1948, t. LXII, 6, CTp. 817—820. 25. Flascii A., Die Festigkeit der Bindung einiger basischer Farbstoffe in vitalgefărbten Pflan- zenzelle. Protoplasma, 1956, t. XLV, p. 593—614. 26. F r e y - W y s s 1 i n g A., Submicroscopic morphology of protoplasm. Amsterdam — ■ Houston — Londra — New York, 1953. 27. G i c k 1 h o i- n J.; Kristalline Farbstoffspeicherung Protoplasma und Zellsaft pflanzlicher Zellen nach vitalei- Fărbung. Protoplasma, 1929, t. VII, p. 341 — 352. 28. T h 3 e A. K., 0uauojio3ua KJtemKu. Cell Physiology. 1Î3A. HnocTp. JIut. MocKBa, 1959. 29. Guilliermond A., Recherches sur la structure de quelques Champignons infiriears. C. R. Acad. Sci., 1901, 21 janvier. 30. — Recherches cytologiques sur les levures el quelques moisissures ă formes de levures. Lyon, 1902. 3-0. 3161 1 400 EMIL POP și VIOREL SORAN 28 29 COLORĂRI VITALE LA GALANTHUS NIVALIS 401 31. G u i 11 i e r m o n d A., M a n g e n o t G. et Plin telol L., Trăite de cytologie vegetale Paris, 1933, p. 285-296. 32. Har tel O., Gerbstoffe als Ursache „voller” Zellsăfle. Protoplasma, 1951, t. XL, p. 338—347. 33. ;- — Fluorebzenzmikroskopische und mikrochemische Beobachtungen an Cirsium arveiise. Mikroskopie, 1953, t. VIII, p. 41. 34. Hofler K., Plasmolyseverlauf and WasserpermeabiliW. Protoplasma, 1931. t. XII, p. 564, 579. ■ 35. — Das Permeabilitătsproblem and seine anatoinischen Grundlagen. Ber. cl. deutsch. bot. Ges., 1931, t. XLIX, p. 79-95. 36. — W«s lehrt die Fluoreszenzmikroskopie von der Plasmapermeabilităt und Stoffspeiche- rung. Mikroskopie, 1947, t. II, p. 13 — 29. 37. — Fluoreszenzmikroscopie und Zellphysiologie. Biol. Gen., 1949, t. XIX, p. 90 — 113. 38. — Fluorochromierungsstudien an Pflanzenzellen. Beitrăge zur Flureszenzmikroskopie. Sonderband Mikroskopie, Viena, 1949. 39. Huber B. u. Hbfler Kf, Die Wasserpermeabilităt des Protoplasmas. Jahrb. f. wiss. Bot., 1930, t. LXXII, p. 351-511. 40. K in zel H., Theoretische Betrachlungen zur lonenspeicherung basischer Vitalfarbsloffe in leeren Zellsăften. Protoplasma, 1954, t. XLIV, p. 52 — 72. 41. — Metachromatische Eigenschaften basischer Vitalfarbsloffe (Eine Studie zum cyloche- mischen Aspekl der Vitalfărbung). Protoplasma, 1958, t. L, p. 1. 42. Kiister E., Die Pflanzenzelle. lena, 1956, ed. a IlI-a. 43. L c p e s c h k i n W. W., Zur Kenntnis der chemischen Zusammensetzung der Plasmămem- bran. Ber. d. deutsch. bot. Ges., 1911, t. XXIX, p. 247 — 261. 44. — Vber die Einwirkung anăsthesierender Stoffe auf die osmotischen Eigenschaften der Plasmamembran, Ber. d. deutsch. bot. Ges., 1911, t. XXIX, p. 349 — 355. 45. Loew O., Notiz liber eine uberraschende Kristallbildung in toten Zellen. Flora, 1916 — 1917, t. CIX, p. 67-68. 46. Mangenot G., Sur la signification des cristaux rouges apparaissant sous l’influence du bleu de cresyl, dans Ies cellules de certaines algues. C. R. Acad. Sci., 1928, t. CLXXXVÎI, p. 93-95. 47. M i r a n d e M., Sur la naiure protiolipoîdique des stMnoplastes du Lis blanc. C. R. Acad. Sci., 1923, t. CLXXVI, p. 596-598. 48. — Sur Ies Hals de la liliosterine au cours de la vie des ecailles bulbaires du Lis blanc. C. R. Acad. Sci., 1924, t. CLXXIX, p. 638-641. 49. — Sur Ies propriit^s optiques des sterinoplastes et de la phylosterine des bulbes du Lis blanc. C. R. Acad. Sci., 1924, t. CLXXIX, p. 956-989. . 50. — Sur la phytosterine des ecailles des bulbes dans Ies especes du genre Lilium. C. R. Acad. Sci., 1924, t. CLXXIX, p. 1768-1770. 51. M o ii A 3 e e b c k n ft A. B., MojteKyjinpuaa c/hisuKa. MocKBa— JleHHHrpan, 1941. 52. Mothes K., Der Tonoplast von Sphaeroplea. Planta, 1934, t. XXI, p. 486 — 510. 53. HacoiiOB fl. H, m AaeKcaHRpoB B. H., Peangun oicueoeo eeufecmea Ha eHetuHue eosdeăcmsun. Moc.KBa, 1940. 54. Pf eff er W., Cber Aufnahme von Anilinfarben in lebende Zellen. Untersuch. d. bot. Inst. Tiibingen, 1886, t. II, p. 179-332. 55. Pl a n t e f o 1 L., Sur tine activite physiologique de quelques pollens. Cristaux de rouge neutre et uacugme du grain de pollen. Ann. sci, nat. bot., ser. X, 1933, t. XV, p. 261—301. 56. Pop E., Colorații vitale la Potamogetonacee. Omagiu lui Traian Săvulescu. Ed. Acad. R.P.R., București, 1959, p. 617-631. 57. Prât S., Kristalline Farbstoffspeicherung bei Vitalfărbung. Protoplasma, 1931, t. XII, p. 399-401. 58. Prowăzek S., Zur Regeneration der Algen. Biol. Zbl., 1907, t. XXVII, p. 737 — 747. 59. — Studien zur Biologie der Zellen. II. Zelliod und Struklurspannung. Biol. Zbl., 1909, t. XXIX, p. 291-296. 60. Ruhland W., Sludien liber die Aufnahme von Kolloiden durch die pflanzliche Plasma- haut. Jahrb. f, wiss. Bot., 1912, t. LI, p. 376 — 431. 61. Steffen K,, Einschlusse, în Ruhlands Handbuch der Pflanzenphyșiologie. Berlin — Gottingen —Heidelberg, 1955, t. I, p. 405. 62. Sterii ng C., Lipoidal cryslals in onion. Protoplasma, 1959, t. LI, p. 299 — 306. 63. StewOt_F. C., Liquid crystals of lipid in normal and atheromatous tissue. Nature, 1959, . t. CLXXXIII, nr. 4665, p. 873-875. 64. IIiTpyrrep 9., IIpaKmuKyM. no țfiusuojiosuu pacmumejibimx KziemoK u mnanefi. Hap;. UnocTp. JIht., MocKBa, 1953. 65. Thaler I., Studien an „plastidenăhnlichen Gebilden” (Elaioplasten und Sterinoplasteri). Protoplasma, 1956, t. XLVI, p. 743 — 754. , z 66. T p o m n h A. G., IIpoSneMa KnemouHou npoHunaeMocmu. Ms/V Auaji. HayK. CQCP, MocKBa, 1956, CTp. 167-200. 67. B o u k e h ni t e ii h M. B., MojieKynnpHan onmuna. Akuh. Hayiț CCCP, MocKBa-JIeHiinrpap;, 1951. 68. Weber F., Vakuolen-Kontraklion vital gefărbter Elodea-Zellen. Protoplasma, 1930, t. IX, p. 106-119. 69. — Vakuolenkontraktion und Vitalfărbung in Bliltenzellen. Protoplasma, 1930, t. XI, p. 312-316. - CERCETĂRI ASUPRA MORFOLOGIEI POLENULUI FAMILIILOR PAPAVERACEAE ȘI RESEDACEAE DIN ORDINUL RHOEADALES DE • - ION T. TARNAVSCHI și NATALIA MITROIU Comunicare prezentată de academician EMIL pop în ședința dțn 29 septembrie 1959 ■ ' i Date palinologice mai complete privind reprezentanții familiilor Papaveraceae și Besedaceae se găsesc doar în lucrarea de sinteză a lui G. E r d t m a n (4), în care, însă, nu sînt prelucrate decît 10 forme dintre cele spontane din flora romînă. Analiza morfologică a microsporilor .de la reprezentanții acestor familii, făcută de către G. E r d t m a n, se referă mai mult la plante exotice. Observațiile noastre completează cunoașterea morfologiei polenului privind speciile existente în flora țării noastre, pre- ■ cum și a unora mai frecvent cultivate la noi. Descrierea morfologiei polenului și ilustrarea lui de la aceste plante, cu importanță atît din punct de vedere medicinal cît și apicol, ajută la deosebirea unităților taxonomice între ele și contribuie de asemenea la clarificarea poziției sistematice a unora dintre acestea. în lucrare sînt redate cercetările palinologice privind speciile spon- tane (27 de specii) și cultivate (6 specii), aparținînd celor două familii, men- ționate în Flora B.P.B. (1955) x), la care se mai adaugă un număr de 4 specii mai frecvent cultivate; în total au fost studiate 37 demnități siste- matice.. . 1 în prezentarea de mai jos a materialului examinat, s-a urmat clasi- ficarea redată în. prelucrarea monografică a lui F r. F e d d'e (5) pentru Papaveraceae și Fr. B olle(l) pentru Besedaceae. în ceea ce privește nomenclatura unităților sistematice examinate s-a ținut scamă de cea folosită de I. T. Tarnavschi (11), A l. Borza (2) și de cea din b voi. ni. 404 ION T. TARNAVSCHI și NATALIA M1TROIU 2 3 MORFOLOGIA POLENULUI FAM. PAPA VERACEAE ȘI RESEDACEAE 405 Flora R.P.R.1). Terminologia întrebuințată în descrierea morfologiei externe și structurii interne a sporodermei, este cea dată de G. Erdtman (4). Dăm în continuare descrierea palinologică detaliată însoțită de ilus- trații ale microsporilor speciilor examinate. Fam. PAP AVER A CE AE Subfam. HYPECOIDEAE 1. Hypecoum proeumbens L. (Herb. Inst; agr. „N. Bălcescu”, București, colecția P. Cretzoiuj Polen prolat sferoidal (21,6 —24 x 20,4—21,6 ți), văzut apical 20,8— 24 p în diametru; bicolpat; culoarea în apă galbenă deschis ; sporoderma 1,2—1,6 p. groasă, cu sexina de două ori mai groasă decît nexina ; supra- fața sporodermei cu veruculi scurți și masivi; colpii eliptici îngustați la capete și aproape uniți; suprafața colpilor cu veruculi mai rari (pl. I, fig. 1, a, b, o). Subfam. I’AVAVEBOIDEAE Trib. ESCHSCHOETZIEAE 2. Eschscholtzia californica Cham. (Herb. Grad. bot. București) . Polen suboblat (33,4 — 38,4 x 36 — 48 p), văzut apical 45,6—50, 4p în diametru; 5-colpat; culoarea în apă galbenă-aurie; sporoderma 1,9— —2,4 p groasă, muri-reticulat simplu baculată; colpii larg eliptici, rotunzi la capete, circa 2/3 din rază cu suprafața fin verucoasă (pl. I, fig. 2, a, b). Trib. CHELIDONIEAE 3. Chelidonium majus L. (Plantă spontană din Grăd. bot. București) Polen oblăt sferoidal (și nu prolat sferoidal cala G. Erdtman (4)), în profil 40,8—49,2 (Ciunga, reg. București — leg. I, Șerbănescu) Polen subprolat (28,8—32,8 X‘24—27',6. p), văzut apical 24—28 p în diametru; 3-colpat; culoarea în apă galbenă-brunie; colpii eliptici, uniți la poli; în rest asemănător cu microsporii.de la R. Luteola (pl. III,, fig. 35, a, b, e). . 37. Reseda odorata L. (Herb. Grad. bot. București) , ’ • ■ . • ■ ’■ ...... V Polen subprolat (31,9—38,4 x 24—28,8 p), văzut apical 24—28,8 p în diametru; 3-colpat; culoarea în apă galbenă murdar; sporoderma 0,7 — 1,2 p groasă; sexina cam de aceeași grosime cu nexina, cu un „spațiu” ± continuu între ele; suprafața sporodermei mărunt ± distanțat verucoasă; colpii eliptici, uniți la poli; suprafața colpilor cu granule mări, neregulate ca formă, distanțate (pl, III, fig. 36, a, b, c). ■ : CONCLUZII Analiza palinologică a reprezentanților din familiile Papaveraceae și Resedaceae din țara noastră, confirmă cele arătate de. G. E r d t m a p (4) și anume că papaveraceaele se prezintă din punctul de vedere, al morfo- 420 . ' [0N t. TARNAVSCHI și NATALIA MITROIU 18 f jg MORFOLOGIA POLENULUI FAM. PAPAVERACEAE ȘI RESEDACEAE 421 logiei polenului ca o grupare sistematică eterogenă. Eesedaceaele, în 1 schimb, pe baza materialului nostru se prezintă — în această privință — j ca o grupare unitară și se aseamănă ca morfologie a polenului întrucîtva cu î Hypecoum, Chelidonium și unele specii ale genului Glaucium dintre Papa- । veraceae. Asemănare^. între Glaucium (3-colpat) și Eschscholtzia (5rcolpat) , constă, doar în aspectul general, deosebirea esențială fiind în numărul. : colpilor, Papaver Argemone dintre Papavereae, prin polenul său forat și ? gulerul din jurul porilor (foraminelor) se deosebește fundamental de restul- materialului analizat aparținînd tribului Papavereae și se încadrează > polen-morfologic în tribul Fumarieae din subfamilia Fumarioideae, trib 4 care palinologic se prezintă unitar, bine conturat și cu un polen morfologic deosebit de restul reprezentanților analizați. Acest fapt ar justifica în parte ș părerea lui Hutchinson (citat după (5)) că fumario ideaele ar fi de £ considerat ca o familie de sine stătătoare, care nu se încadrează în familia \ Papaveraceae. Polen forat (porat) întîlnim și la Macleaya cordata dintre ) Chelidonieae, însă fără guler în jurul foraminelor, prin care caracter se deo- sebește net de polenul genului Pumaria și cel de Papaver Argemone. Cory- daleaele se prezintă și ele ca o grupare palinologic neunitară. Menționăm ! aici mai cu seamă deosebirea dintre Corydalis cava și Corydalis cava ssp. * Marschalliana. Aceasta se evidențiază prin prezența la C. cava ssp. Mar- i schalliana a unui număr de 6 colpi care pornesc tetraedral din A centre; ( dintre acești colpi, 3 sînt porăți și 3 neporați, iar polenul speciei C. cava ( are numai 3 colpi simpli. ’ Ținînd seamă de morfologia sporodermei și de structura acesteia, Ș: ■este posibil să se distingă unitățile taxonomice unele de altele, fapt impor- s tant nu numai din punctul de vedere al unei clasificări mai naturale, îndeo- [ sebi a familiei Papaveraceae, dar și din punct de vedere practic, deoarece [ aceste două familii cuprind reprezentanți valoroși ca plante medicinale Ș și de interes apicol. ' * f HCCJIEflOBAHHE MOP; b — b annKanBHOM nono «temui. Pnc. 6. — Glaucium flavum Crantz, b aniutanb- hom nonoiKeHHH. Pnc. 1.-—-Glaucium vltellinum Boiss.et Bushe. a —• b anHKanBHOM nbnoHteHHH, c anncTpyKTypoii cnopogepMBi; b — b anHKanBHOM nonoweHHH, nacTHHHO BH^Ha CTpyKTypa cnopogepMBi b onTHnecKOM ceueHHH. Phc. 8. —■ Argemone mexicana L. var. oehroleuca (Sweet.) Lindl. , a — b anHKanBHOM nonoațeHHH; b—-CTpyKTypa cnopo- gepMH b onTHuecKOM paapeae. Pnc. 9.—Papaver Rhoeas L. a—• b anHKanBHOM nono- HreniiH; &—CTpyKTypa cnopogepMBi b onTHHecKOM paapeae. Phc. 10. —Papaver dubium L., banHKanBHOM nonoHteHHH. Phc. 11. — Papaver Argemone L. a-—-oOmHftBHjț; b—CTpyK- Typa cnopogepMKt b onTHiecKOM paapeae. Phc. 12. —■ Papaver hybridum L. a — b aiiH- KanbHOM noJiOJKeHHH; b—CTpyKTypa cnoponepMBi b oraTHHecKOM paapese. Phc. 13.— Pa- paver somniferum L., b anHKanBHOM rioJiOHceHHH (x745). Opiir. Ta6jiui(a II. Phc. 14—25. — HBiiiBna ripejțCTaBHTeJieft ceMeiîCTBa Papaveraceae (npOHOJUKeHHe). Phc. 14. — Papaver orientale P., a — b anHKanBHOM nonoiKeHHH b bohc; b — b anHKanBHOM nono>K3HHH b xnopan-riiupaTe co cTpyKTypoii cnopoaepMBi b onTHHeckoM paapese. Phc. 15 — Papaver bracteatum Lindl., b anHKanBHOM noJiOHteHHH. Phc. 16. — Papaver pyrenaicum (L.) A. Kerner. a — B anHKanBHOM nonoffieHHH b xnopan-rHjțpaTe; i —b BO/țe. Phc. 17. —Papaver pyrenaicum (L.) A. Kerner ssp. corona Sancti-Stepliani (Zap.) Borza b anHKanBHOM nono»teHHH. Phc. 18. — Dicentra spectabilis (L.) Lem. a —• b npo$Hnb; b —b anHKanBHOM nonoHteHHH; c —CTpyKTypa cnopo/țepMBi b onțTHHecKOM paspeae. Phc. 19. — Corydalis solida (L.) Swartz., b anHKanBHOM nonoHtenHH. Phc. 20.— Corydalis pumila (Host) Rchb., b anHKanBHOM nononțenHn. Phc. 21—Corydalis intermedia (L.) M^rat, b anHKanBHOM nonoîKeHHH. Phc. 22. ■—-Corydalis cava (L.) Schweigg. et Korte. a — nBinbița MepngHOHanBHo — 3 — OoposjțHaH, b anHKanBHOM nonoiKeHMH; b —■ nBinBija MepHHHOHanbHO — 4—Oopoagnan b anHKanBHOM nonomeHUH. Phc. 23. — Corydalis cava (L). Schweigg. et Korte ssp. Marschalliana (Pali.) Hay., a — b anHKanBHOM nonojKCHHH c anHCTpyKTypoti h CTpyKTypoii cnopogepMM ,b onTnuecKOM paapeae; 6 — b anHKanBHOM nonojKenHH, pacnonoateune MepHgHOHanBHbix Ooposg. Phc. 24. — Corydalis capnoides (L.) Pers., b anHKanBHOM nonoHtenHH. Phc. 25. ■— Fumaria rostellata Knaf. a—-oOrnHii BHg; b — CTpyKTypa cnopogepMBi b onTHnecKOM paapeae (x 745), Opnr. Ta6jiuița III. Phc. 26—31 —■ IlBinBița npegCTaBHTeneit ceMeiîCTBa Papaveraceae (npogonateHHe). Phc. 26. — Fumaria officinalis L. a—-o(nunii Biig; b — CTpyKTypa cnopogepMBi b onTHuecKOM paapeae. Phc. 27. — Fumaria Vaillanti Loisel., a—oSnțirii BHg; b—■ CTpyK- Typa cnopogepMBi b onTnnecKOM paapeae. Phc. 28. — Fumaria parviflora Lam. a 4— npo- pocinee HbinBițeBoe aepno, oOnțHii BHg; b—■ CTpyKTypa cnopogepMsi okoho nop, b ohth- uecKOM paapeae. Phc. 29. — Fumaria Schleicheri Soyer-Willemet., a h b—-oGnțnii Bug; -c —CTpyKTypa cnopogepMBi b onTH 17,62 V4(SO4Cu 0,005%) 12,72 15,00 16,12 19,80 22,70 18,22 V6 (SO4Cu 0,010 %) 12,40 14,60- 15,84 19,23 21,90 17,98 V8(SOiCu 0,015%) 12,08 13,40 15,78 18,90 21,70 ■ ' 17,82' constata că tratamentul cu Din datele cuprinse în tablou se poate soluțiile de sulfat de mangan (de 0,015 și 0,025%) și de sulfat de cupru (de 0,005 și 0,010%) a favorizat sinteza și creșterea conținutului total de zahăr într-o măsură apreciabilă. Concentrațiile de 0,050% de sulfat de mangan au avut o influență negativă, iar de’0,015% de sulfat de cupru o influență slabă. Datele obținute de noi confirmă pe acelea ale lui J. M. Shive (11) și ale lui P. A. V1 a s i u k (18). Tratarea boabelor de grîu A 26 a avut o influență favorabilă și asupra respirației. Am determinat intensitatea respirației la frunzele CO2 la 100 g substanță proaspătă Tabloul nr. 5 Infiuenfa ionilor Mn și Cu asupra intensității respirației frunzelor de grîu A 26 Varianta 13.XI1.1958 27.XII.1959 2.1.1959 10 11.1959 10.III.1959 Martor 6,0 9,2 3,6 3,4 8,9 V4 (SO4Mn 0,015%) 7,4 9,8 4,1 4,2 9,7 . V2(SO4Mn 0,025%) 6,8 9,5 4,3 4,1 9,5 V3(SO4Mn 0,050%) 6,0 8,6 2,8 2,5 8,8 V4(SO4Cu 0,005%) 8,8 10,0 , 4,7 5,1 10,3 V5(SO4Cu 0,010%) 8,2 9,8 4,6 4,7 9,6 V0(SO4Cu 0,015%) 6,2 9,6 4,1 4,0 9,3 5 INFLUENȚA IONILOR DE Mn și Cu ASUPRA GRIULUI A 26 ■ 42» mature prin metoda lui B o y s e n-J e n s e n (2). Datele obținute, și care reprezintă intensitatea respirației exprimată în mg CO2 la 100 g sub- stanță proaspătă, sînt trecute în tabloul nr. 5, ( Se constată că Vt și V2 în comparație cu martorul au avut o respi- rație-mai intensă) V3 dimpotrivă a.avut, în raport cu martorul, o respi- rație mai scăzută. Cea mai favorabilă concentrație a soluției sulfatului de Mn asupra respirației a fost de 0,015%. La V4, VB și V6, în comparație cu martorul, V-, și V2, intensitatea res- pirației a fost mai mare. Concentrația cea mai favorabilă în cazul sulfa- tului de cupru a fost de 0,005%. ’ Rezultatele obținute, privitoare la acțiunea microelementelor Mn și Cu asupra respirației, confirmă cercetările lui H. Lundegar dh (7), A. L. S o m m e r (13) și J. M. S h i v e (11). Acțiunea stimulantă asupra respirației a elementului cupru, mai puternică decît a elementului mangan, se explică prin aceea că el intră în compoziția enzimelor respiratorii—polifenoloxidazelor și ascorbinoxidazei— care joacă un rol însemnat în procesele de oxidoreducere, fapt menționat și de către F. K ub o wi t z (5), D. K ei lin și T. Mann (4), P. L'. L o v e 11-J a m i s o n și J. M. N e 1 s o n (6). Acțiunea favorabilă a celor două microelemente asupra hidratării plantelor, acumulării zahărului și asupra intensității respirației s-a reflec- tat favorabil și asupra creșterii plantelor. Măsurînd înălțimea plantelor la data de 5.V.1959 și făcînd media pentru 50 de plante ăm obținut. datele din tabloul nr. 6. Tabloul nr. 6 Influența ionilor de Mn și Cu asupra creșterii in iuăfținie a plantelor Varianta Înălțimea cm Martor 60,6 Vx 62.7 v2 63,6 v3 58,2 V4 64,0 V6 . 64,6 v6 61,2 Ca urmare a acțiunii favorabile a microelementelor mangan și cupru, asupra proceselor amintite, și recolta.plantelor a fost mai mare. Pe baza’ calculelor făcute sporul de recoltă, în raport cu martorul, a fost pentru. Vj de 131 kg/ha, pentru V2 de 129 kg/ha, pentru V4 de 123 kg/ha, iar pentru. V6 de 121 kg/ha. Pentru V3 și V6 sporul față de martor a fost mic : de 68, kg/ha pentru V3 și de 82 kg/ha pentru V6. '^Vn .',v ' ( 430 r< ‘t (V s 0;015% HMe.au cjiaGnift, a b: HeKOTopux 4 ; » ", t' ?■ 7 V F it II, CHIRI LEI : > . CONCI.VZIl în urma studiului influenței micr'oelementelof mangan și cupru sub forma de sulfat de mangan și de cupru asupra metabolismului griului' A 26 > / se desprind următoarele concluzii: z 1. Tratarea boabelor, înainte, de. semănat,' cu soluții de sulfat de mangan,(în concentrații 0,015, 0,025, 0,050.%) și cu soluții de sulfat de > cupru (în concentrații de 0,005, 0,010 și 0,015%) a favorizat creșterea conținutului total îii apă a plantelor (tabloul nr. 1). \ 2. Frunzele plantelor provenite din semințe înmuiate în soluții ; de sulfat de mangan și sulfat de cupru și-au mărit capacitatea de reținere a apei (tabloul nr. 2 și 3). ' , , . 1 ■ 3. Tratarea boabelor cu soluțiile apoase de sulfat de mangan și sulfat ■ de cupru a avut ca urmare o acumulării mai mare, de zahăr total în frun- ■ zele plantelor. O influență puternică au avîlt-6 concentrațiile de 0,015 și i 0,025 % sulfat de mangan și de 0,005 și 0,010% sulfat de cupru (tabloul nr. 1). 4. Plantele de grîu A 26 provenite din boabe tratate cu soluții de sulfat de,mangan (concentrații de 0,015 și 0,025%) și de sulfat de cupru (concentrații de 0,005, 0,010 țși 0,015%) au avut b respirație mai intensă decît plantele martor și plantele provenite din boabe tratate cu soluții de sulfat de mangan în concentrație de 0,050% (tabloul nr. 5). 5. Plantele provenite din boabe înmuiate în soluții de sulfat de mangan (concentrații de 0,015 și 0,025%) și în goluții de sulfat de cupru (concentrații de 0,005, 0,010 și 0,0.15%) au crescut mai înalte decît plan- ( tele martpr și au dat 6 recoltă în boabe apreciabilă, excepțînd plantele provenite din boabe.tratate cu soluții ițe sulfat de mangan 0,050% și sul- l fat de cupru 0,01.5%, la care sporul în recoltă boabe a fost mâi mic (tabloul , nr. 6).' BvIWH H11E MMKPO&JIEMEHTOB — MAPrAHIțA 11 MEflU HA META- ' BOftHBM 03WM0^ COPTA A 26 . r . PE3I0ME % ' y pacTenaft, moriyueHHMX na ceMHH, nogBeprHyTMx ițpegnoceBHoii o6pa6oTKe pacȚBopaMii cepnoKHCJioro Mapranqâ ni Me^Horo Kynopoca ] (BapnâHTM Vx—V6),-HadmbAa.mcb yse.nnq^^ coflepmaHim Bnarn (TaOnnua N» 1), iioBbimemie BOfloaaHep JKnBăiomeiî cnocoSnocTii (TaSnimij iV. 2 m 3), cojmpHțanMH oOmero caxâpa (Ta Silința J\To 4) n MHTeHCHBHOCTM jțbixaiiHH (TaâiiHna iNs 5); ohh MMenn Goiiee MHTeHcnBHMii pocrr n nanii 6oiiee BucoKMâ ypoiKaii ceMHii, neM pacTeiinn, nojiyueHHHe ot ne odpaOoTanHHx 3THMM paCTBOpaMU CeMHH. BiiarOnpHHTHOe BMHHHMe MMCilM paCTBOpH cepuo- KMciioro Mapramța b KoinjțeHTpaițnnx 0,015 m 0,025% n pacTB.opti MejțHoro Kynopoca b KoimeurpaniiHX 0,005 n 0,010%. PacTBopH cepiioimciioro Mapramța B KOHițeiiTpaițMn 0,050% m Meflnoro Kynopoca b KoiirțeHTpaEțiiM । cjiymuix name ii OTpHițaTejibiiHii • \ - 6 431 V \ p t \\ ‘ s INFLUENȚA IONILOR BE Mn.. șl Cu ASUPRA GRIULUI A 26 ‘mIchebches AU SUJET DE L’INFLUENOE des mioeoele- MENTS MANGANESE ET CUIVRE SUR LE M^TABOLISME DU BLF D’HIVER A 26 111 RESUME ^En traitant Ies grains, a vânt d’emblaver, avec des Solutions de sul- ilWe.de manganese et de cuivre (variantes Vi— V6), on a obtenu des plantes ^.6' une teneur totale en eau accrue (tableau 1) de mâine que la capacitâ ^retenir l’eau (tableaux 2 et 3), la teneur en sucre total (tableau 4) et nț’ensitâ de la respiration (tableau, 5); elles ont âgalement accuse une pleure croissance (tableau 6) et ont donnâ un plus riche rendement en ^ins que Ies plantes issues de semences non traitâes. Les Solutions de - ^te de manganâse aux concentration de 0,015% eț 0,025% et celles de Ifăte de cuivre, â des concentrations de 0,005.% et 0,010% ont exercâ une . /luepce favorable. La solution de sulfate de manganese, â la concentra- ^^de 0,050%, et ,de sulfate de cuivre, ă la concentration de 0,015%, ont ^etcâ une influence faible ou mâine dâfavorable, dans certains cas. v BIBLIOGRAFIE l&B a i 1 e y L. F. a. M c Hargue J. Ș., Effect of boron, manganese and zinc on the enzyme aclivity in tomata and alfalfa plants grown inthe greenhouse. Flant Physiol., 1944 Ș' , z ' t. 19, p. 1. 2/' B o y s e n - J c n s e n, Die Elemente der Pflanzenphysiologie. lena, 1939, p. 156. 3XH a g e d o r n - J e n s e n, Die ferrycianidmefhode zur Blutzucker bestimmung. Biochem. Zeitschr., 1923, .t. 37, p. 92-95. ' . eilin D. a. Ma n n T., Polyphenoloxidase: purification, natare and properties. Proc. Roy.. Soc., 1938, t. 125, p. 187. ^R'itbo'witz F., tjber dte chemische Zasammenketzang der Kartoffeloxydase. Biochem. Zeitschr., 1937, t. 292, p. 221. 1% v c 11 - J a m i s o n P. L. a. Nelson J. M., Ascorbic acid oxidase from summer crookneck squash (Cucarbita pepo condensa). Journ. Amer, Chem. Soc., ,1940, t. 62, p. 221. , ' ' . ffwn’d e gard h H., Mangan als Kătalysator der Pflanzenalmung. Planta, 1939, p. 419, 426. V e Hargue J. S., The role of manganese in plants. Journ. Amer. Chem. Soc., 1922, t. 44, 'V p. 1592-1598. . SfBaraiicon H. E., Briusmue HCKomopvix MUKpoajieMeHnioe na ensKoemb njiasMin ......... pacmenuu.. flAH CGGP, 1952, t. LXXXVII, M 6, CTp. 1067—107Î. y H U o b M. M., BăusiHue HeKomopux uohos Medu Hă oâpasoeaHue xriopo^UMi. • flAH GGCP, 1947, t. 57, M 4; CTp. 407. , ' Rslii ve J; M., Significant role of traces elements in the nutrition of plants. Plănt Physiol., V, . '1941, t; 16, nr. 3, p. 435-445. ' . n m o h o b a . E., Basnocina njiasMvi u eodoydepoKtMatoufan cnoco6Hocm,b Jiucmbes ' cejibcKoxoaaucmceHHbix pacmeHuiî. CGGP, 1954, t. XGIV, M 5, CTp. 965. Ș~o m-m e r A. L., Copper as an essential element for planf groivth. Plănt Physiol., 1931, , L. 6, nr. 2, p. 339-345. ' . ' » >■ H. CHIRI LEI 15. HI K o JX b h h k M. H. m H a t a h c o h H. E., Bnanocmo npomonnaaMbi u pasnum ■ ; hux no aacyxoycmoii'tusocmu. copmoe niuenuiț u nuMena u enurmue MUKpoi ojieMeHmoe na nee. flAH CGGP, 1953, t. LXXXVIII, m 6, cTp. 1067<; . 16. IIIkojibhhk M. H. h A 6 h y p a hi h t o b. A. G., Bjiuanue MUKpdaMMeHmoc Ha cuHmee u nepedeuMcenua yejieeodoe.. 0uauonoeun pacmenuă. AKajț. HayK GGGP, MocKBa, 1958, t. 5, bhh. 5. 1 17. B ji a c k> k II. A., BAiimue MUKpoajieMeHmoe Mapsamța Ha unojiusoeaHue aMuawou u Humpamnou (JiopM aaoma ceeKMewmwMU ebicadnoMu. ifAH GGGP, 1940,' T. 28, A* 2. c'Tp. 181. B ji a c io k II. A., Mapeaiieiț y cucmeMW, oicueneHHan poejiux. Bhh. AH GGGP, Kiev, 1948. BaȘjxyaa T. B., ^uauorioeduecKoe Oeucmeue Medu na pacnieHun. Tp. EyBaincit., c-x Hhct. 1938, t. 1, Bun. 1, CTp; 1—51. £ li HETEROAUXINA ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR DE JOHĂNN FABIAN MATERIALUL BIOLOGIC EXPERIMENTAL ȘI MODUL DE LUCRU. ^.Comunicare prezentată, de N. SălâGBANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.) în ședința din 27 aprilie 1960 Observații directe asupra creșterii rădăcinilor răsadului fiind dificil '^efectuat, am ales drept material de experiență plantule de tomate din ihl Tg. Frumos, L 71, presupunînd — pe baza echivalenței de vîrStă — între niodul de reacție a rădăcinii plantulelor și cel a rădăcinilor tinere ale Udului’ nu pot exista deosebiri esențiale. , , în experiențe anterioare, efectuate de noi în condiții de cîmp, am asit că tratarea rădăcinilor cu heteroăuxine în concentrații de 0,5—15 “g/1 duce la o înrăutățire vremelnică a bilanțului de apă al răsadului și, f onsecutiv, și la o înrăutățire a prinderii. Constatările, acestea ne-au făcut, presupunem că fenomenele menționate se datoresc, probabil, unei erjeșteri vremelnic frînate a rădăcinilor. " ' X Scopul imediat al acestei lucrări a fost verificarea acestei presupuneri, |r scopul mai îndepărtat al ei a fost acela de a vedea dacă în urma confir- mării presupunerii emise nu există eventual și posibilitatea unei stimulări creșterii rădăcinilor în timpul imediat 'următor tratării, folosindu-se piicentrații de heteroăuxine mai iniei decît cele utilizate în experiențele ' foastre în cîmp. în sfîrșiț, ca o sarcină suplimentară a acestei lucrări figurează problema legăturii care există între sistemul radical mai dezvol- | f iț’'găsit de R. H. Tu r e ț k a i a (20), I. A. V o 1 k o v (21) și N. S ă 1 ă- și J. Fabian (13) la plante provenite 'din răsad tratat cu lu țeroauxine, și fenomenul de prindere a răsadului. \ JOHAkN FABIAN 434 experiențe, de cel puțin 15. DATE EXPERIMENTALE 1. Creșterea rădăcinilor în primele 5 zile după tratare mativ egală atît la plantulele de control, cît și la cele. de. experiență. De i aici reiese că perioada de creștere intensificată a1 rădăcinilor de experiență HETEROAUXINA ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR 2 Astfel de plantule, crescute pînă la vîrstă de o zi în cutii Petri, pe hîrtie de filtru îmbibată cu apă de robinet, au fost supuse tratării cu ; soluții apoase de acid p-indohlacetic (IA) în concentrații de 0,0; 0,004; 0,02*; 0,1; 0,5; 3,0; 15,0 mg/1. Tratarea a constat în ținerea rădăcinii plantulelor timp de 4 ore în soluțiile indicate. . .După expirarea timpului de tratare și după clătirea rădăcinilor cu apă de robinet, plantulele au fost trecute, cu rădăcinile lor, în eprubete \ (cu o capacitate de aproximativ ,37 cm3), umplute tot cu apă de robinet, iar în decurs de 5 zile s-a măsurat creșterea rădăcinilor din 24 în 24 de ore. Cele măi multe experiențe au fost întrerupte după o perioadă de 5 zile. Unele ăt^fost continuate însă și dincolo de această limită. în timpul însă care a urmat după această limită, creșterea rădăcinilor nu a mai ; putut fi urmărită îndeaproape datorită complicării rezultată din ramifica- / rea rădăcinilor. De. aceea urmărirea creșterii rădăcinilor a fost înlocuită i printr-o singură determinare a mărimii rădăcinilor la 24, respectiv 19 de ■ zile după momentul tratării. Plantulele din aceste experiențe au fost scoase.în a 3-a zi după tra- tare în aer liber, la lumina soarelui, după ce în prealabil eprubetele au fost prevăzute cu camuflajul necesar. Apa de robinet, ca mediu inițial de cul- tură, în cursul experienței a fost parțial și treptat înlocuită cu soluție ■ Knop, avîndu-se totodată grijă, ca din 4 în 4 zile să se schimbe soluția < nutritivă și să se aerisească zilnic prin trecerea a 0,5 1 aer prin soluția dintr-o eprubetă. A. La sfîrșitul -perioadei de experiență rădăcinile au fost întinse pe o placă de sticlă și copiate prin transparență pe hîrtie. La determinarea numărului și lungimii totale a rădăcinilor aii servit apoi copiile rădăcinilor . pe hîrtie. , > . Numărul plantulelor dihtr-o variantă a fost, In ambele feluri de 435 ^lurează doar atîta timp cît este necesar, pentru ca rădăcinile de experiență . ,’sUatingă lungimea celor'de control. Perioada de creștere intensificată’a rădăcinilor apare astfel, ca o compensare a creșterii frînate din prima zi jtfupă . tratare. . , , Tabloul nr. 1 Creșterea rădăcinilor în intervale do cîte 24 de ore (cifre relative) Varianta r ‘ Creșterea rădăcinilor în ziuă : Lungimea relativă totală după 5 zile l-a a 2-a a 3-a , a 4-a â 5 a 0,0 nig/l 100,0±3,4 100,0±2,6 100,0 ±4,1 100,0 ±3,3 100,0±4,2 100,0 ±3,5 0,51 „ 87,1 ±4,5 - 109,2 ±3,0 119,2±4,2 122,4±3,6 104,2±5,l 108,4±l,l i;oî „ 73,2 ±2,7 97'3 ±2,7 115,2±4,4 122,4±4,2 107,4 ±3,0 101,1 ±3,4 15,0 „ ■ 72,2±3,4 . 98,0±3,4. 118,1 ±3,4 129,2±3,2 110,6±3,0 105,6±3,3 y^, J? Toate cele menționate se evidențiază mai bine prin reprezentarea ^gfăfică a datelor tabloului nr. 1 (fig. 1). trebuie menționat însă că nu în ’ onate experiențele efectuate s-a obținut același mers al curbelor. Acesta h'ște, după cum s-a putut constata, în funcție de mai inulți factori. Dintre ceștia temperătura la care s-a experimentat pare a fi avut cea mai mare îsemnătate. Mersul curbelor din figura 1 a fost caracteristic numai pentru cele experiențe care âu fost efectuate în condițiile temperaturii de apro- îmativ 24—26°. La o temperatură mai mică de 22° curba creșterii rădă- |/cinilor de experiență se menține o vreme mai îndelungată dedesubtul ^pteurbei/de creștere a rădăcinilor de control și de asemenea la un nivel mai ^Scăzut, iar trecerea ei peste nivelul curbei de control a fost de scurtă ^ffiurață, uneori neînsemnată sau chiar absentă. în aceste experiențe, deci, filmarea ■ creșterii rădăcinilor a fost mai puternică, revenirea rădăcinilor la Tabloul nr. l ilustrează creșterea rădăcinilor în primele 5 zil^ după tratare cu concentrații de 0,5—15,0 mg/1. Cifrele din tablou arătă că ] în prima zi după tratare creșterea rădăcinilor este frînată de toate, concen- trațiile alese. în, a 2-a zi urmează o restabilire a intensității de creștere, pentru ca într-o a treia etapă, lungă de aproximativ 2 zile, să intervină o creștere intensificată față de. cea a rădăcinilor de control. în fază urmă- creșterea normală mai îndelungată, iar creșterea stimulată prea mică pentru i Qmpensarea rămînerii în urmă a lungimii rădăcinilor din perioada de 'Oștere frînată. / 1 < x Mai trebuie atrasă atenția asupra amănuntului că, chiar în condițiile ’fcjiiipi temperaturi de aproximativ 24—26°, rezultate de felul celor prezen- î'J^tate în tabloul nr. 1 și figura 1 s-au putut obține doar în cazul cînd în ^.calitate de mediu de cultură a fost folosită apa de robinet. Folosirea sohi- ■IW ii ■ toare, a 5-a zi,' se vede că rădăcina plantulelor de experiență se apropie, în privința creșterii', din nou de intensitatea de creștere, a rădăcinii plan- ™ , tulelor de control. Din ultima coloană a tabloului rezultă că lungimea H totală a rădăcinilor, din cea de-a 5-a zi socotită de la tratare, este aproxi- Tabloul nr. 2 Creșterea rădăcinilor în intervale de cile 24 de oro (cifre relative) Varianta Creșterea rădăcinilor în ziua : l-a .. a 2-â . a 3-a 0,000 mg/1 100,0±l,7 100,0±2,9 100,0±3,3 ■ 0,004 ,, 100,8±l,7 95,0±2,l 96,1 ±2,9 .0,02 „ -■ 96,6±2,6 ‘100,0±3,5 103,2±3,9 0,1 ., • 96,6 ±1,8 102,0 ±2,0 102,6±3,2 1 t 436 JOHANN FABIAN 4 5 HETEROAUXINA ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR 437 ției Knop la orice pH, dar mai ales cu reacție acidă (pH aproximativ 6), a dus la ștergerea deosebirii dintre creșterea rădăcinilor tratate și netra- tate. Aceasta s-a produs nu atît prin înlăturarea efectului heteroauxinei, cît prin frînarea creșterii rădăcinilor netratate. Tabloul nr. 2 cuprinde datele obținute cu privire la creșterea rădăci- nilor tratate cu concentrații de 0,004—0,1 mg/1. Cifrele tabloului arată, Legenda: Fig. 1. — Creșterea rădăcinii embrionare în primele 5 zile după trătăre cu heteroăuxină. fără comentarii suplimentare, că intensitatea de creștere a rădăcinilor nu a fost afectată în nici un fel de concentrațiile menționate. Aceste concentrații nu au avut nici un efect asupra creșterii nu numai în condițiile unor temperaturi de 24—26°, ci și în condițiile unor temperaturi mai scăzute. 2. Intensitatea respirației rădăcinilor în decursul a 20 de ore după tratare cu IA A fost examinată influența a numai două concentrații: 0,1 și 3,0 mg/1. După tratarea în modul descris, respirația rădăcinilor detașate de plantule a fost măsurată la 25°, folosindu-se instalația Warburg, la 2—2,5 ore și la 18—21,5 ore după tratare. Au fost folosite aceleași rădăcini la ambele determinări consecutive. La întocmirea unei probe s-au folosit 45—50 de rădăcini. Rezultatele obținute sînt cuprinse în tabloul nr. 3. Cifrele arată că intensitatea respirației rădăcinilor nu este afectată de 0,1 mg/1, nici la 2 și nici la 18 ore de la tratare; concentrația de 3 mg/1, în schimb, o mjcșo- Tabloul nr, 3 Itespiiațîa rădăcinilor Varianta cm3 O2 % cm3 O2 0/ /o g oră după 2 ore g oră după 18 ore 0,0 mg/1 0,1 „ 3,0 „ 7,46±0,15 7,37±0,17 6,60±0,26 100,0±2,0 98,8±2,3 88,4±3,9 5,06 ±0,15 5,00±0,15 5,01 ±0,16 100,0±2,9 98,8±3,0 99,0±3,l rează la început cu aproximativ 10%, iar după 18 ore intensitatea normală a respirației apare din nou restabilită. 3. Numărul și lungimea totală a rădăcinilor formate în 24, respectiv, 19 zile după tratare cu IA Din motive tehnice efectul concentrațiilor de 0,004—15,0 mg/1 a fost examinat în două experiențe separate. Prima experiență, efectuată între 3 și 22.VII. 1959, a cuprins concentrațiile de 0,5—15,0 mg/1, iar cea de-a doua, efectuată între 17. VIII și 10. IX. 1959, a cuprins concen- trațiile de 0,004—0,1 mg/1. Se înțelege că fiecare experiență a cuprins de asemenea și 6 variantă de control proprie. Variantele au cuprins fiecare eîte 20 de plantule. Tabloul nr. 4 cuprinde numărul rădăcinilor pe care plaritulele le-au format în ambele experiențe menționate pînă la sfîrșitul acestora. Din Tabloul nr. 4 Numărul mediu de rădăcini la o plantulă în vîrstă de ^4, respectiv 19 zile Vîrsta plan- tulelor Varianta Nr. mediu de rădăcini Vîrsta plan- tulelor Varianta Nr. mediu de rădăcini cifre absolute cifre relative cifre absolute cifre relative . 24 de 0,000 mg/1 35,6±1,4 100,0±3,9 19 0,0 mg/1 32,5±0,9 100,0±2,7 zile 0,004 „ 35,2±1,7 98,9±4,8 zile 0,5 „ 39,4±1,6 121,2±4,0 0,02 „ 36,14-2,7 101,4 ±7,4 3,0 „ 40,6±l,4 124,9 ±3,4 0,1 37,4 ±2;0 105,0±5,3 15,0 „ 42,7±l,0 131,4±2,4 cifrele acestui tablou rezultă că heteroăuxină în concentrații de 0,004—0,1 mg/1, nu afectează formarea numărului de rădăcini; în schimb, în concen- tratii de 0,5—15,0 mg/1 ea stimulează formarea numărului de rădăcini cu 21-31%. i' w r 438 JOHANN FABIAN La fel s-a comportat și lungimea totală a rădăcinilor față de concern* trațiile menționate ale heteroauxinei, fapt ce reiese din cifrele tabloului niv5. Concentrațiile de 0,004—0,1 mg/1 nu au afectat lungimea totală a rădăcinilor, iar concentrațiile de 0,5—15,0 mg/1 au mărit-o cu 13 — 22%./ Tabloiil nr. 5 Lungimea tofalu medie a rădăcinilor la o plantulă în vîrsta de 24, respectiv 19 zile Vîrsta plân- tulelor Varianta Lungimea totală medic Vîrsta plan- tulelor Varianta Lungimea totală medic Lungimea medie a unei rădăcini cm cm % cm 0/ /o 24 de 0,000 mg/1 137,0±5,8 100,0±4,2 19 0,0 mg/1 92,0 ±2,2 100,0±2,3 2,83 $ile 0,004 „ 131,2±6,1 95,7±4,6 zile 0,5 112,9±3,0 122,6±2,6 2,98 0,02 126,4±6,1 92,3 ±4,8 3,0 104,6±3,0 113,6±2,8 2,58 0,1 141,1±6,8 103,0±4,8 15,0 109,3±3,0 118,7±2,7 2,56 Din ultima coloană a tabloului nr. 5 se vede că, în linii mari, lungimea / medie a unei rădăcini a rămas, la variantele de experiență, la fel (dacă nu / chiar mai mică) cu cea a unei rădăcini din varianta de control. Bezultă / că mărirea lungimii totale a rădăcinilor, prin acțiunea heteroauxinei, este / o urmare numai a creșterii numărului de rădăcini și nu a creșterii în Iun-1 gime a rădăcinilor. ' fi DISCUȚII Din datele prezentate rezultă că heteroăuxină, în funcție de concen- trație, fie că nu efectează creșterea rădăcinilor plantulelor de tomate |ș (în concentrații de pînă la 0,5 mg/1), fie că o afectează (în concentrații mai t mari), determinînd în cazul din urmă mai întîi o creștere prin alungire | frînată care, în condițiile unei temperaturi optime, se transformă apoi într-o creștere temporar stimulată. Așadar, nu am putut pune în evidență f concentrații capabile să stimuleze imediat după aplicarea lor creșterea | prin alungire. J Observații asupra creșterii rădăcinii plantulelor tratate cu hetero- ț auxină au fost efectuate înaintea noastră de către cercetătorii K. V.j Thimann și Gas,t. Din citatele lui Thimann, privind propriile experiențe și din cele ale autorilor care comentează datele lui Gas t1) nu rezultă că aceștia ar fi găsit concentrații capabile să stimuleze imediat după aplicarea lor, creșterea prin alungire a rădăcinilor tinere. Din ele rezultă doar atît că autorii menționați s-au ocupat numai cu creșterea rădăcinilor tratate cu concentrații care imediat după administrarea lor frînează creșterea prin alungire a rădăcinilor. *) Pentru conformitate punctele (16) și (24) din bibliografie, HETEROĂUXINĂ ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR 439 ‘t T h i m a n n a constatat. că rădăcinile își intensifică (temporar) creș- terea, prin trecerea lor din soluții apoase de heteroăuxină, care, frînează creșterea, în apă, depășind intensitatea de creștere a rădăcinilor netratate cu heteroăuxină. G a s t a constatat și el că în urma scufundării vremelnice a rădăcinii plantulelor de porumb în soluții apoase de heteroăuxină, care frînează creșterea lor, se observă că, adeseori, urmează după faza de creș- tere inhibată o a doua fază în care rădăcina crește cu o intensitate stimu- lată. Avem de-a face deci cu o deplină concordanță a datelor noastre cu . cele ale lui G a s t. Faptul că nici noi nu am constatat întotdeauna, o creș- tere stimulată a rădăcinilor în cea de-a doua fază am explicat-o prin tem- peratura suboptimală. Nu este exclus ca și în experiențele lui G a s 4 temperatura să fi oscilat de la optim la suboptim. Thimann a explicat această creștere stimulată din a doua fază de după tratare cu heteroăuxină ca un rezultat al acțiunii unei con- centrații optime de heteroăuxină, care s-ar realiza în țesuturile radicale în urma dispariției treptate a heteroauxinei pătrunse în rădăcini. Este neîndoielnic faptul că heteroăuxină pătrunsă în rădăcini dispare., fapt relevat și de lucrările lui I u. V. B a k i t i n (12), N. E. G oo.d și cola- boratori (9) și S. O. F a n g și colaboratori (6), în care se arată că țesuturile vegetale tratate cu heteroăuxină marcată la nivelul carbonului pun în libertate COa radioactiv. Metabolizarea heteroauxinei pătrunse în țesutu- rile vegetale este demonstrată și prin lucrările lui W. A. Andreae și M. W. N. V a n Y s,s e 1 s t e i n (3), care au arătat că heteroăuxină pă- trunsă în țesuturile vegetale este transformată în acid 3-indolilacetic. Metabolizarea heteroauxinei, pătrunsă în țesuturile vegetale,, este realizată probabil pe cale enzimatică, pentru că numeroși autori ca Y. W. T a n g și J. B o n n e r (17), O. A. W a g e n k n e c h t și B. H. B u r r i s (22), L. S e q u e i r a și T. A. S t e e v e s (14), E. B. W a y g o o. d și colaboratori (23), J. B. M u d d și colaboratori (10) și alții au subliniat că în țesuturile vegetale există o oxidază specifică a acidului p-indolil- acetic. Cu toate acestea, însă, explicația lui Kr V. Thimann cu privire.la creșterea stimulată a rădăcinilor din cea de-a doua fază de după tratare cu heteroăuxină nu este acceptabilă pe baza datelor obținute în experi- ențele noastre. Admițînd căi această creștere se datorește acțiunii unei concentrații optime a heteroauxinei pătrunse în rădăcini, trebuie să se admită de asemenea și posibilitatea găsirii unor concentrații care, acțio- nînd din afară, sînt capabile să provoace în mod direct, adică imediat după administrarea lor, creșterea stimulată a rădăcinilor. Dar, după cum s-a văzut, astfel de concentrații nu am putut găsi. Probabil că heteroăuxină intervine în creșterea rădăcinilor (și poate în procesele de creștere in general), nu atît de direct cum rezultă din expli- cația lui Thimann. Acționînd, după cum se știe, asupra protoplasinei vii, heteroăuxină intervine în desfășurarea creșterii rădăcinilor numai în măsura în care pregătește structura fizică sau chimică a protoplasinei în vederea realizării unui anumit ritm de creștere. în cursul filogeniei lor plantele s-au adaptat la o anumită concentrație a auxinelpr câre^în condiții normale, poate fi considerată optimă pentru înzestrarea pțotd- ^4 ’/l a ■440 JOHANN FABIAN 8 9 HETEROAUXINA ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR 441 plasmei cu capacități depline în vederea realizării ritmului maxim de " .creștere. Un astfel de punct de vedere este sprijinit nu numai de insuccesul nostru în căutarea unor concentrații capabile să stimuleze imediat după ' administrarea lor creșterea rădăcinilor, ci și de lucrările clasice ale lui H. U. Amlon.g (2), H. Fied Ier (7), ,M. Geiger-Huber și E. ( B urlet (8), K. V. T h i m a unși B. H. L ane (19) și L. D u h a m e t (4). Ocupîndu-se de rolul auxinelor în creșterea rădăcinilor, acești autori au experimentat cu rădăcini al căror conținut în auxine a fost în preala- ; bil micșorat în mod artificial (16). Doar în astfel de condiții autorii men- ) ționați au pus în evidență, pe lîngă concentrații ineficace și inhibitoare, și i concentrații stimulatoare de heteroauxină. Dacă se acceptă valabilitatea celor spuse se înțelege că în cazul unor j concentrații cu acțiune mai puternică decît cea a concentrației auxinelor ■ din rădăcini normale rezultatul este o frînare a creșterii. Inhibarea creșterii ; este, după cum s-a văzut, însoțită totodată și de o inhibare a intensității normale a respirației aerobe. Inhibarea cauzată de acțiunea unor astfel de concentrații este, așadar, multilaterală și profundă. Inhibiția înseamnă, L în anumite împrejurări, o acumulare de energie care acționează apoi, de ( îndată ce dispare cauza inhibiției, în calitatea unui factor stimulator. în r felul acesta înțelegem noi creșterea temporar stimulată a rădăcinilor cons- ( tatată în cea de-a doua fază din timpul următor tratării cu heteroauxină. ? Faptul că tratarea rădăcinilor cu heteroauxină în concentrații care ( frînează creșterea în lungime a rădăcinilor duce la o formare intensificată a rădăcinilor laterale este destul de des relatat în publicații. Printre ăutorii ' acestora cităm pe P. W. Z i m m e r m a n și A. E. H i t c h c o c k (25), ■ E. R. F a b e r (5), K . V. Thim a nn (18), P. E. P i 1 e t și C. P f i s t er i (11), Slankis-Visvaldis (15) și A. Allsopp (1). Datele noastre privind mărirea numărului de rădăcini laterale, provocată de tratarea rădăcinilor cu heteroauxină, sînt o nouă confirmare a faptului '' constatat de autorii citați. Ele mai arată, și aceasta este mai important, ( că apariția unui număr sporit de rădăcini laterale nu are loc imediat după i timpul de tratare cu heteroauxină, ci după cîteva zile. j Prinderea răsadului se reduce în fond la un proces de creștere,, și ( anume la un proces de creștere a rădăcinilor. La realizarea acestuia nu ) iau parte în mod direct toate rădăcinile răsadului, ci numai cele tinere, capabile să crească, asemănătoare deci cu rădăcinile plantulelor folosite ț în experiențele prezentate în lucrarea de față. în funcție de intensitatea j cu care se desfășoară creșterea acestora prinderea răsadului poate fi ; normală, îmbunătățită sau înrăutățită. Din datele prezentate mai sus ( rezultă însă că tratarea rădăcinilor cu heteroauxină nu poate avea ca ur- ) mare o îmbunătățire a prinderii răsadului, pentru că imediat după tratare i rădăcinile cresc fie numai cu o intensitate frînată, fie numai cu o intensi- ( tate normală, nemodificată. O creștere stimulată a rădăcinilor nu poate fi f provocată cu ajutorul heteroauxinelor. Aceasta cel puțin în cazul unor | plante normale. | De aceea în experiențele noastre în cînrp nu s-a putut constata decît P numai o înrăutățire a prinderii răsadului, pentru că în aceste experiențe ț concentrațiile de heteroauxină folosite au fost de mărimea acelora care, după cum s-a văzut, au frînat la început creșterea rădăcinilor. De asemenea și regimul de apă înrăutățit al răsadului pe care l-am constatat în experi- ențele noastre în cîmp, în primele zile după tratare, poate fi explicat ca o consecință a creșterii frînate a rădăcinilor. Dar nici folosirea unor con- centrații mai mici nu ar fi putut îmbunătăți prinderea răsadului, pentru că astfel de concentrații nu au, după cum s-a văzut, nici o influență asupra creșterii rădăcinilor. . în sfîrșit, datele prezentate mai arată că sistemul radical mai dez- voltat, constatat de B. H. Turețkaia (20), I. A. Volkov (21) și U. Sălăgeanu și J. F a b i a n (13) la o dată relativ îndepărtată de momentul tratării, la diferite specii de plante provenite din răsad tratat cu heteroauxine, se formează după perioada de prindere și nu are deci nici o legătură cu prinderea. Rădăcinile acestea sînt în legătură cu alte feno- mene pe care le-au sesizat acești autori la plantele cu care au experimentat, după perioada de prindere. Ele explică de exemplu bine, cum plantele de tomate provenite din răsad tratat cu heteroauxine au realizat sporuri de recoltă la fructe. ' rETEPAVRCUH II POCT KOPHEH PE3IOME Ilpn BHgep JKHBaHiiH KopemKOB npopocTKds TOMara b Tenenue 4-x uacoB b BogHHx pacTBopax reTepayKCnna b KOHițeHTpaițMn ot 0,0 go 15,0 wr/ji, 6uuio ycTaHOBJieno, uto npn KonneHTpamm ho 0,5 mf/ji rerepayKCMH ne BUMueT hm na pocT, hm na grixanue KopHeâ. B KoHițeHTparțMHx ot 0,5 ho 15,0 Mr/ji Ha nepBOM arane oh BEtatiBaeT TopMOJKeHue, Ha btopom — yen- jienue, a na TpeTteM— BoccTanoBJieHMe HopMajn>Hob: MHTeHCMBHOCTn pocra Kopneft. Ilpn onpegejieHMH hhtchcmbhoctm H^xanua «opueil na nepBOM aTane nocne o6pa6oTKn reTepayKcnHOM b stmx KOHueHTparțnHx Tartate 6wio ycTâHOBJieno TopMOSKeHne ntixaHMH. CjiegoBaTenaHo, upuMeneHne reTepayKCMHa c uejibio ycnjienua pocra ne naeT HțejiaeMoro peaynBTaTa y KopHeft, oSnaHaronmx MaKCMMajn>Hofi cHoco6hoctbio pocTa. 3to noKaatiBaeT, mto obpaboTKa KopHeiî paccanH reTepayKCMHOM ne OKaaBiBaeT SnaronpMHTHOro bjimhhmh Ha mx npnmM- BaeMocTi,, hto noKasaniM BnpoueM m npeHMnymne oiimtm aBTopoB c paccagoft. OBT>flGHEHHE PHCVHKOB Phc. 1. — Poct Kopeinița sapoHHtina b nepBtie 5 uncii nociie oSpaSoTKM reTepa- yKCHHOM. ‘ 442 HETEROAUXINA ȘI CREȘTEREA RĂDĂCINILOR - 443 JOHANN fabian 1( L’HfiTfîRO-ĂUXINE ET LA CROISSANCE DES RACINES iG o o d JTW lud d N. E., Andreae W. A. a. Van Ysselstein M. W. N., Studies on 3-indolacetic acid metabolism. II. Some products of the metabolism of exogenous indolacetic acid in plănt tissues. Plant. Physiol., 1956, voi. 31, p. 231—235. RESUMli En immergeant pendant 4 heures les racines de quelques plantules dej tomates dans des Solutions aqueuses' d’hdtdro-auxine, a des concentrations^ variant entre 0,001 et 15,0 mg/1, on a constata que, jusqu’â une 6dncen-| tration de 0,5 mg/1, cette substance n’affecte ni la croissance, ni la respi-i ration des racines. A des concentrations de 0,5 a 15,0 mg/1, l’h,dt6ro-auxinej freine, ă une premiere 6tape, la croissance des racines, l’intensifie, ă unej deuxiâme etape, et, ă une troisieme, ramene l’intensitd de la croissance des? racines aii normal. J/intensite de la respiration des racines a dgalement] bt6 entravee pendant la premiere 6tape, consecutive ă l’application de cesl dernidres concentrations. , 1 II s’ensuit que le traitqment ă l’hetero-auxine en vue. de provoqueri une croissance plus intense des racines ne donne pas les rdsultats escom-1 pt6s,j sur des racines ayant des capacitds maxima de croissance: Le traitej ment â l’hâtero-auxine des racines ne determine păs une meilleure prise Ș du plant, ce qiii a d^ailleurs 6te demontrd par d’autres essais portant suri de jeunes plants, que l’auteur a effectu^s il y a quelque temps. ' W!< J. B., J o li n sonB. G., B u r r i s R. H. a. B u chh o 1 z K. P., Oxida- tion of indolacetic 'acid by Quackgrass rhizomes. Plănt. Physiol., 1959, voi. 34, p.’ 144-148. ; , Jlil et , ] BIBLIOGRAFIE 'l. AIlsopp A., A comparison of the:effect of 3-indblylacetic acid and 3-indolylacetonitryA on the develdpment of sporelings of AIarsileă in-aseptic culturi. J: Exptl. Bot.,1 1954, ,voi. 5, nr. 13, p. 16-23. - . ; Amlong H. U., Zur Frage der Wuchsstoffwirkung auf das ’Wurzelwachstum. Jahrb..4 wiss. Bot., 1936, voi. 83, p. 773 - 780. 1 ,2. 3 4. Andreae W. A. a. V ăn Ys s els tein M. W. N., Studies oh 3-indolacetic acid meta-î ' ■ bolism. III. The uptake of 3-indolacetic acid by pea epicotylsand its conversion'] to 3-indolacețylaspartic acid. Plant Physiol., 1956, voi. 31, p. 235—240. ; D u ha met L., Actioh de l’helirb-auxine sur la croissance des racines isolies de Lupinus^ albuș. G.R., 1939, vdl. 208, p. 1838-1840. ■ ’ . ; 7] 5. F a b e r E. R., Wuchsstoffversuche an Keimivurzeln. Jahrb. wiss? Bot., 1936, voi. 83,' p. 439-469. . ' ... - ., , . ' 1 6. F a n g S. C., Theisen P. a. Butts J. G.,. Metabolic studies of applied fndota-l cetic acid-l-C^ in plant tissues as affected by light and 2,4-D ireatment. Plant. s . Physiol., 1959, voi. 34, p. 26-32. . j 7. Fiedler. H., Entwicklungs-und reizphysiologische Untersuchungen an Kulturen isolierten WUrzelșpitzen. Zeitschr. Boți, 1936, voi. 30, p. 385—436. a 8. , G e i g e r-H u b e r M. u. B urlet E., liber den hormonalen Einfluss der^-indolessig-l săure auf das Wachstum isolierter Wurzeln in ketmfreier Organkullur. Jahrb. wiss.J Bot., 1936, voi.'84; p. 233-4253. . . ..." 1 1 ,k a h y H. n ©afinan n., Onbimbi o6pa6omn,u paccadbi moMamoe wL j. ; Kucjiomod,. Studies in plant physiology, Praga, 1958, Al CTp. 197—205. ^cțieira L. a. ,S teeves T. A., Auxin inactivation and its relation to leaf drop vg h caused by fungus Omphalia flavida. Plant Physiol.,’ 1954, voi. 29, p. 11—16. ’ S1 a n k i s-V i s v a 1 d i s, Uber den Eihfluss von betaindolylessigsăure und anderen Wuschs- rș stoffen auf das Wachstum von Kiefemurzeln. I. Symbolae Bot. Upsalienses, 1951, ' M' j»i> A voi. 11, nr. 3, p. 1 — 63. yG o jțn h r X., Pocmoewe. eeufecmea pacmenuu. MocKBa, 1955, CTp. 56. Y. W. ă. Bonner, J., The enzymațic inactivation of indolacetic acid. I. Some Kb " Avcharacleristics of the enkyme contained in pea seedlings. Arch. Biochem., 1947, ■R ’ voi. 13, p. 11,-25. ' «Mi kdnunn K. V., Auxin and the growth of roots. Am. Journ. Of Bot., 1936, voi. 23, . p. 561-569. : , ^iih'aiin K. -V.‘ ă. La ne R. H., On the notare of inhibition caused by auxin. Am. ; Journ. of Bot., 1937, voi. 24, p. 407—412. Svp 'e q k a h P. X., Baunnue o6pa6omn,u pocmoeuMu eeuțecmsaMu paccadw, oeouțwnx pacrnenuti na usc dajibHeuiuuîi poem u paseumue. floral. Anaq. HayK CGGP, 1948, t. 61, CTp. 1109—1112. kjp&KOB H. A'., Onumu no o6pa6pmKe Kopneu nepeco.oicucaeMbix pacmenuu cunme- , muuecKUMu pocmocbiMu eeufecmeaMU. JțoKn. Anan. Hayn CGGP, 1948, t. 62, CTp. 267—271. ^aigenknecht C. A. a. Burris R. H., Indolacetic acid inactivating eilzymes < from beam roots and pea seedlings. Arch. Biochem., 1950, voi. 25, p. 30—53. Ifeaygood E. R., Oaks Ann a. Maclachlan G. A.J On the mechanism of indolacetic acid oxidation by wheat leaf enzymes. Qan. Journ. Bot., 1956, voi. 34, ■ m: fa! ț । P- 54—59. ț ^K;ent F. W. a. Thimann K. V., Phytohormones. New York, 1948, p. 144. ■ glm m e r m a n P. W. a. Hi t ch c o c k A. E., Response of roots to ”root-forming” \ substances. Gontrib. Boyce Thompson Inst., 1935, voi. 7, p. 439—445. ■ ? ■'■■■■.. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA DIATOMEELOR DIN PLANCTONUL DUNĂRII ROMÎNEȘTI l V DE ■fi ’ MIRCEA-OLTEAN / j( omunicare prezentată de tb. șusnita, membru corespondent al Academiei R.P.R., in t S ședința din 25 aprilie 1960 Biotopul vast și variat pe care îl reprezintă Dunărea a constituit tacă (țin secolul trecut obiectul unor cercetări, în general sporadice, care ^^jpînă;în prezent nu au furnizat suficient materia! pentru o lucrare de ^Meză,asupra Dunării. De aceea,. în cadrul Asociației internaționale de ^^ologie teoretică și aplicată s-a format un cplectiv internațional pentru ^^țărea limnologică . a Dunării, cu participarea țărilor riverane. Kt -în Republica Populară Romîhă (care participă la această acțiune ^®^.cademia R.P.R. -- Secția de hidrobiologie și Institutul de cercetări Srojpîe) cercetările hidrobiologice și hidrochimice asupra Dunării au o ETOroantă' mărită, deoarece pe teritoriul țării noastre Dunărea prezintă Mmm de interes mai ales din punct . de vedere piscicol, atît prin |g|mșăși cît și prin legătura cu bălțile din Iubea inundabilă și deltă, cu ^Ese condiționează' râciproc. Cercetările sistematice și organizate care ^^cpput din anul, 1956 au ca scop să asigure strîngerea de date hidro- Mlbgice si hidrochimice cît mai complete asupra șenalului Dunării infe- ‘MW?? rei? <«511^1 «ti ■ Asupra fitoplanctonului din șenalul Dunării romînești nu se cunoaște ^ucrare care să cuprindă date precise și amănunțite. Pentru prima —^^,.^-au colectat sistematic și periodic probe de plancton, în cadrul biai sus-amintită. împreună cu rezultatele cercetărilor asupra Izotopului și zoobentosului, cercetările asupra fitoplanctonului vor „^-j&piâgine cît mai fidelă a biocenozelor din Dunăre. Dunării inferioare prezintă, în timp, variații canti- calitative remarcabile, determinate de o serie de factori asupra J^jse ya insista în cadrul.unei lucrări mai ample despre întregul plane- 446 MIRCEA OLTEAN 3 DIATOMEE DIN PLANCTONUL DUNĂRII ROMINEȘTI . , 447 ton al Dunării inferioare, lucrare pe care o pregătesc un grup de cercetători de la Academia R.P.R. și Institutul de cercetări piscicole. în lucrarea de față prezentăm numai unele aspecte ale compoziției calitative a fitoplanctonului, și anume rezultatele determinării diatomeelor ce apar în fitoplanctonul dunărean. Materialele care ne-au stat la dispoziție au fost colectate din Du- năre de colectivele de cercetători ale Academiei E.P.R. și I.C.P.1), la da- tele și în punctele următoare : — aprilie 1958 : Orșova km 957 (17) 2); Giurgiu km 488 (17); Sulina mila 2 (17); — mai 1958 : Orșova km 957 (17); Giurgiu km 488 (16); Tulcea mila 37 (17); Sulina mila 2 (17); — iunie 1958 : Orșova km 957 (17); Giurgiu km 488 (17); Tulcea mila 38 (17); Sulina mila 2 (17); : . — iulie 1958: Orșova km 957 (17); Giurgiu km 488 (17); Tulcea mila 38 (17); Sulina mila 2 (17); — august 1958 : Coronini km 1042 (26); Orșova km 957 (26—28); Piua-Pietrii km 215 (15); Tulcea mila 38 (21); Sulina mila 2 (18); — septembrie 1958 : Orșova km 968 (25) și 957 (26); Giurgiu km 488 (17); Oltenița km 433 (18); Sulina mila 2 (19); — octombrie 1958 : Orșova km 957 (21); Călărași—Dervent km 355 (28); Tulcea mila 38 (20); Sulina mila 2 (17); — noiembrie 1958 : Orșova km 957 (21); Tulcea mila 38 (21); Sulina mila 2(18); • ■ - — decembrie 1958: Orșova km 957 (15); Tulcea mila 38 (18); Sulina mila 2(19); — ianuarie 1959 : Tulcea mila 38 (16); Sulina mila 2 (27); — februarie 1959 : Tulcea mila 38 (24); — martie 1959 : Orșova km 957 (10); Tulcea mila 38 (23); Sulina mila 2 (4). Așadar s-au determinat probe de fitoplancton colectate îh decursul unui an întreg (aprilie 1958 — martie 1959), din cîteva puncte, cuprinzînd între ele Dunărea aproape de la intrarea în țară (Coronini km 1042), pînă la vărsarea în Marea Neagră (Sulina mila 2), în unele puncte (Orșova, Giurgiu, Tulcea, Sulina) probele fiind colectate lunar. Probele au fost luate atît cu butelia Ruttner, cît și cu fileul Nansen. Nu ne vom opri asupra condițiilor fizico-chimice din Dunăre în perioada menționată, întrucît datele obținute prin observații de asemenea vor fi publicate de un colectiv de hidrochimiști în cadrul I.C.P. și Acade- miei R.P.R. Menționăm numai că, dintre elementele fizico-chimice cele mai importante, pH-ul este relativ stabil în jurul valorii 7,7 în tot cursul anu- lui, cu mici oscilații, iar conținutul în Oa dizolvat este cuprins între 80 și b Au făcut parte clin aceste colective cercetătorii: E. A r i o n-P runescu, G h. B r e z e a n u, Th. Buș niță, St. Drăgășanu, V. Enăcejnu, M. Oltean, Ec. Popescu, L. P o p e s c u, V. Pope seu. 2) Cifra din paranteză indică ziua colectării probelor. 120% față de limita de saturație, ceea ce reprezintă o oxigenare a apei, suficientă pentru dezvoltarea în condiții optime a vieții în Dunăre. Tempe- ratura apei a oscilat între minima de 1,4° (februarie 1959, la Tulcea) și maxima de 26,1° (august 1958, la Tulcea)x). Transparența apei, măsu- rată cu discul Secchi, a fost destul de mică (transparența maximă fiind de 80 cm la Orșova, în luna septembrie 1958, iar media fiind 30—40 cm), datorită unei cantități mari de suspensii care dau Dunării, în cea mai mare parte a timpului și în toate punctele, o culoare galbenă mîlită. ’ . în mod cu totul informativ vrem să arătăm că. din punct dc vedere cantitativ fitoplanctonul Dunării este, în general, dominat de diatomee (această dominanță este și mai evidentă în cazul analizei calitative a fito- planctonului, numărul unităților sistematice de diatomee prezente în fito- planctonul Dunării fiind cu mult mai mare decît numărul unităților siste- matice aparținînd tuturor celorlalte grupe de alge luate la un loc). Momentele de mare dezvoltare a diatomeelor în Dunăre nu coincid în timp pentru diferite puncte observate și de asemenea, nici momentele de minimă dezvoltare. Astfel, maxima cantitativă în perioada observațiilor a fost înregis- trată 2) la Orșova în luna iunie 1958 (28 800 000 ex./m3 apă), la Țulpea în luna septembrie 1958 (43 840 000 ex./m3), iar la Sulina în luna octom- brie 1958 (132 545 000 ex./m3). Minimele cantitative .sînt situate în-țimp astfel: la Orșova în luna septembrie 1958 (408 715 ex./m3), la Tiilcea în luna aprilie 1958 (50 000 ex./m3), iar la Sulina tot în luna aprilie 1958 . (300 000 ex./m3). Variația cantitativă pe un an este deci Cuprinsă între minima de 50 000 ex./m3 și maxima de 132 545 000 ex./m3'. . în ceea ce privește compoziția floristică am constatat prezența unui număr de 185 de unități sistematice de diatomee în planctonul Dunării romînești. în tabloul nr. 1 speciile, varietățile și formele determinate sînt înscrise în ordine sistematică, arătîndu-se prezența pe luni și pe puncte. Pe grupe mari, cel mai bine sînt reprezentate centricele dulcicole și fragilariaceele. Centricele, abundente ca număr de specii și măi ales ca număr de indivizi, sînt frecvente tot timpul anului mai ales prin speciile de Melosira, Cyclotella și Steplianodiscus. Nu am regăsit Attheya Zachariasi J. Brun., cunoscută pentru Dunăre (J. Brunnthaler, 1903). . Fragilariaceele sînt de asemenea familia a cărei specii dau cel mai mare număi’ de indivizi dintre toate diatomeele pennate. Asterionella for- mosa și Fragilaria erotonensis nu lipsesc în tot cursul anului din aproape nici un punct. Foarte frecvente sînt speciile de Diatoma și Synedra. Celelalte familii de pennate sînt reprezentate fiecare prim relativ multe specii care — însă — în afara unor excepții {Gyrosigma attewatum, Navicula radiosa, Amphora ovalis, Nitzschia actinastroides, N: tryblionella var, vietoriae, Cymatopleura solea), sînt sporadice. Din determinările noastre asupra diatomeelor din plancton se con- stată clar că Dunărea (la fel ca și alte mari fluvii) adăpostește un plănc- *) Ne referim la momentele cînd au fost colectate probele noastre. 2) După datele cercetătorilor Ec. Popescu (Orșova), L,. Popescu (Tulcea) • și V. Popescu (Sulina). .O-C,3J61 ■■ 449 448 9 Nr. crt. Anul, luna și stațiunea Denumirea speciei " —-— 1958 IV V VI VII o.|g| s 0 g|t s O | G T S 0 Gl Tl s Tabloul g . . nr. 1 ■ ■ Dlatomeelo determinate | Dlluăti| 1 2 3 4 5 6 7 8 9 io 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 Melosira varians C. A. Agardh „ granulata (Ehr.) Ralfs ..... „ . var. angustissima MUU. ,, „ „ f. spiralis Hustedt . . „ italica (Ehr.) KUtz.................. ■ • ,, disians (Ehr.) KUtz...................... ,, arenaria Moore . . . . ■ ■ ■ • Cyclotella Kiilzingiana Thwăites ...... ,, stelligera Cleve et Grun. .... ,, Meneghiniana KUtz. ...................... „ comta (Ehr.) KUtz. ;...................... Stephanodiscus astraea (Ehr.) Grun. . . . ,, Hantzschii Grun......................... Coscinodiscus lacustris Grun............... 1 Tabellaria fenestrata (Lyngb.) KUtz. . • . „ „ văr. asterionelloides Grun. . . . Meridion^circulare (Grev.) Agardh.......... ,, ,, var. constricta (Ralfs) Van Heurck ................................ . . Diatoma vulgare Bory....................... „ „ ' var. producta Grun. . . . ,, ,< vâr. linearis Grun............. „ „ văr. Ehrenbergii (Kiitz.)Grun. ,, elongatum (Lyngb.) Agardh . . . „ „ var. tenuis (Ag.) Van Heurck. ‘ „ ,, var. actinastroides Krieger . . „ hiemale (Lyngb.) Heiberg. . . ,, „ var. mesodon (Ehr.) Grun. . . Fragilaria crotonensis Kitton ............. „ capucina Desmaz. . . . ■ . . ,, ,, vâr. mesolepta Rabcnh. . . ,, conștruens (Ehr.) Grun................... „ „ var. venter (Ehr.) Grun. . . Ceratoneis arcuș (Ehr.) KUtz. ............. „ ,, var. amphioxys (Rabenh.) Brun. .... . :. . : . • „ „ var. linearis Holmboe. . • • Synedra Vaucheriae KUtz,' . . . . . . ■. „ ulna (Nitzsch) Ehr......................... ,, ,, var. biceps (Kutz.) Schonfeldt . „ „ var. amphyrhynchus (Ehr.)Grun. „ capitala Ehr. ............. . . „ acuș KUtz. ................................ „ ,, var. angustissima Grun. . . . Asterionella formosa Hâssal . . ... . . Eunotia exigua (Breb.) Rabenh. . . . . „ pectinalis (Dillw. ? KUtz.) Rabenh. „ lunaris (Ehr.) Grun. ...... + 4 + - 4 4 4 4 4 ■4 4 F 4 4 4 4 .4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 + 4 4 4 4 4 4 4 + 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 + Notă. C = Coronini km 1042; O, Orșova km 008;0 = 0rșova km 957 ; Giurgiu km 488; OI. = Oltenii 4 4 •+ 4 4 1958 1959 . - Nr. crt ' VIII IX X XI XII I II HI G 1'0 p |T Is 0! 1° G |OL s 0 ID |T Is 0 1 T ls 0 T ls T Is T 0 Iz s -I- 4- 4- 4- — 4- 4- — + 4- 4- 4- 4- — 4- 4- — 4- 4- 4- 4- 4- 1 4 + + 4- + + 4- 4- + 4- 4- + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- — + 4- 4- .4- + 4 2 + + + 4- — — + 4- 4- 4- — + ■■4- 4- 4- — — + — + 4- — + — — 3 + 4- 4- — . — — — 4- — 4- 4- — — 4- — — — — .— — — — ■— 4 4 — — — — __ — — — — — —— — —— —- — — — — — . — — — 5 + + 4- 4- r— •— — 4- 4- 4- — 4- — + — 4- + — — 4- 4-' + — — 4 6 ; — — — — — — 4- — — — — — — — .— — — — — — — ;— — ; 7 4 4 8 - — — : — — — — — — — —— — — 4- — — ■ — — — — -7- — — — 9 .+ ' + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- + 4- 4- 4- — 4- 4- 4- 4- — 4- + — — 4 10 + 4- 4 11 —• —■ 4- 4- — 4- — 4- — — — 4- 4- — + 12 ■— ■ 4- — 4- — — 4- 4- 4- 4- ’+ 4- — 4- 4- 4- — 4- 4- + 4- 4- + — 4 13 4 + 4- . — 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- — 4- — ■ — — — — — — 4- — — 4 14 . — ——- — 1 — — — —• — — — 4- — — — — 4- — 4- — — 4- — —' 4- i— 15 — — — — — — + 4- 4- — 4- 4- — 4- 4- — 4-. — — — 4- — — .— 16 — — — — — — — — “T — — — 4- — — + — ■ — — 4- — 4- • — ■ — 17 ■_ — — — — — — — — — — — 4- ■ 18 + — ■4" — — + 4- 4- — 4- 4- — 4- 4- — 4- 4- 4- + 4- 4- 4- + 4" ■4 19 — 20 4- 21 + — + — — — — + — — + — — — '4- — 4- 4- 4- —: 4- -F — 4- 4- 4 22 — .+ .4- 4- 4- — — + + — — 4- — 4- — — — — — — — 4- —: 4 23* 4- 4 24 •— — — — — — — — — 4- — — — — — — — — — — — — . — — — 25 — — —• — — — — — — -— — — — — ' — — — — — — — — 26 — — — — — — — — — — — — — — + — 4- — — — 4- — — 27 4 + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- — — 4- 4 28 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — —- — — — — — 29 —• — — — — — — — — — — — — — — — ■ — ■ — — _u_ — ■ — — 30 — + 4 31 — 32 4 + — — — — — 4- 4- 4- + — — 4- 4- 4- 4- — — — 4- 4- 4- 4 33 — — — — — 4- 34 — 35 — •— — — — •— — — — — ■— — — — ■ • — — — — 4- — —. .— 36 + + 4- 4- 4- 4- 4- — + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- + 4- 4- +. 4- 4- 4- 4- 4- 4 37 4- 4- 38 T- — — — — — —- — — — — — — — ■ — —• — —. —. — — — 39 .T — — 4- — — — — — — — — 4- — — 4- ■ — 4- + — — — .— 40 —r —. .— — — — — — — 4- — — — __ 41 + -F + 4- + + — 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- — + 4- + — 4- 4- + 4- 4- — 42 4- 4- 4- — 4- 4- 4- 4- 4- + 4- 4- + 4- + — 4- 4- 4- + 4- 4- — 4 43 — — — — — — — — — •— .— — — — — — — — — 4- — — —■ .44 • —■ 4- — — 45 — — — — — — — — — — — — — •— — -r- — — — — __ — 46 . v km 433 D - Călărași-Dervent km 355; P = Piua-Pietrii km 215; T = Tulcea mila 37—38 ; 8 = Salina mila 2 450 451 Nr. cri. Anul, luna și stațiunea Denumirea speciei — 1958 | IV V VI VII | 0 Gl s o |g t| s °l Gl T s °l Gl T| s 47 Cocconeis diminuta Pantocsek 48 „ placentula Ehr + — — — — — 4 + — — — — — — —• ' '49 ,, ,, vâr. lineata (Ehr.) Cleve . . — — — — — — — — — — — — 4- — ' 1 50 ,, „ var. euglypta (Ehr.) Cleve . .. + — — — 4- — 51 „ pediculus Ehr. — — — — + — — — + 4- + — 4- — - 52 Achnanthes lanceolata (Breb.) Grun. . . . — — — — — — —. — — — :— 4- — — — .1 53 Rhoicosphenia curvalg (Kiltz.) Grun. . . . + — — + + — + — 4- T + .— — 4-' — V 54 Diploneis Smithii (Br6b.) Cleve var. pumi- la (Grun.) Hust — 4 55 Diploneis ovalis (Hilse) Cleve + 56 ,, ,, vâr. oblongella (Naeg.) Clev 57 „ oculata (Breb.) Cleve .... — — — — 58 ,, didyma Ehr. 59 Amphipleura pellucida Kiltz. — — — — — — — — — — — — — — — ■ 60 Frustulia vulgaris (Thwâit.) De Toni . . — — — — — — — — 4- — — — — — — x 61- Anomoeoneis sphaerophora (Kiltz.) Pfitzer — — — — — — — — — — — — — 4- — 1 62 Stauroneis phoenicenteron Ehr — ~ ț 63 „ Smithii Grun — — — —- — — — — — — — —. — 64 Navicula cuspidata Kiltz. . '4 65 „ vâr. ambigua (Ehr.) Cleve . . — — — — — — — — — — — — — — i 66 ,, minima Grun — — 4- — — — — — — — — — — — — : 67 „ mutica Kiltz • . . 68 ,, „ văr. nivalis (Ehr.) Hust. — — — — — — — — + — — — — — e 69 ,, bacillum Ehr 4 4- — — — — i 70 • „ pupula Kiltz — — — —1 — — — — — — — — ■? 71 „ „ var. capitala Hust. . . 72 „ „ var. rostrata Hust. . . . — — — — — — — — — — —. — — — - 73 „ „ var. elliptica Hust.. . . 74 ,, cryptocephala Kiltz. ..... — — — — — ;— — — — — 4- — 4- — — 75 „ „ var. intermedia Grun. — + — — — — — — — — ,— — — — . 76 „ rhynchocephăla Kiltz + 77 ,, vulpina Kiltz — — — — — — — — — — — — — — — •; 78 „ costulata Grun 79 x „ hungarica Grun. var. capital (Ehr.) Cleve ........ — — — — — — — — — — — — — — — 80 „ cari Ehr 4- — — 4 81 radiosa Kiltz. ....... + •— + — + + + + + — — — — — 4 ‘ 82 „ gracilis Ehr. ........ — + — 83 ,, ’ laterostrata Hust + 84 „ dicephala (Ehr.) W. Smith . . — — — — — — — — — — — — — — — 85 „ anglica Ralfs 86 „ gaslrum Ehr. 87 „ exigua (Greg.) 0. Milller . . . 88 „ tuscula (Ehr.) Grun 89 „ pygmaea Kiltz — — + + — — — — 4 — — — — — 4 90 Pinnularia subcapilata Greg; 91 ,, interrupta'^. Smith .... 92 „ . microstauron (Ehr.) Cleve . . — — •— — — — — 1— — — — — — — —• 1 93 „ „ ■ yar. Bribissonii (Kiltz. Hust. ... . . . . ... . — — — + — — + 4 1 94 ,, borealis Ehr. . .. . — — — — — — — 4- .— — — — — — . 95 ,, viridis (Nitzsch) Ehr. . . . 1 4- — — 96 ,, nobilis Ehr . . — — — — — — — — — — — ■ — Tabloul nr. 1 (continuare) 1958 1959 \ c I, VIII IX X XI XII I II III Nr. crt: 0 P |T Is Ol 1° G OL ls 0 ID T S 0 T s 0 T s T Is T 0 T s 4 47 . — 4 — —‘ — — — — — — — — —: — 4 — 4 4 — — — — 4 — — — 48 —• ;— — — — — — — — 4 — — — — — — — — — — — — 49 4 — 4 4 4 4 — 4 4 — — 4 4 — — — — — — — 4 4 — — 4 50 — ' — — ■— — — 4 — 4 4 — — — 4 4 — — — 4 4 4 4 — 4" 51 . — — — — — — — — 4 — — — — — — ■ — — — — —. — 52 — — — — — — 4 4 — — 4 — 4 4 — 4 — — — — 4 — 4 4 4 53 — 54 — — — — —: — — — — — — 4 *.— — — — — — — — — — — — 55 — 4 56 —. — — — — — — — 4 — 57 58 -r- — — — — — — — 4 — • — — — — — — — — — — — — . — 59 —• — — — — — — — — 4 4 — • — — 4 — — — — •— 4 — — — — — 60 — — — — — — — — — — — • — .— — — — — — 4 — — 4 61 — 4 — 4 62 N— 4 — — — — — — — — — — — — — — — — — — —. — — 63 — - 4 — — — .— — 4 — 4 — — 4 4 4 — 4 64 — . — — — — — — 4 — — — — — — — — — — — — — — 4 — — — 65 T- ' — *— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 66 ; 4 — — 67 — . — ■ — — — — — — — — — — —. — — —: — — — — 4 — — — — 68 — .1 — — — — — — — — 4 — — — 4 4 — — — 4 4 — — — 69 4 — — — — — 4 4 — — — — 4 — — — — — — — — 4 — 4 70 71 ( ■ — — — — — — 4 — T- — —1 : — — — — — — — — — — — — — 72 4 — — 73 — — — 74 —■ : — — . — — — — — — — — — ■— — — — — — — — — ■ — 4 — — 75 — — — — — — — 4 — — — — 4 76 -T*. — — — — — — — — 4 — — —' — — — — — — — — — — — 77 4 — 78 — — — — — — — — 4 4 4 — 4 4- 4 — 4 — — — 4 — 79 4 4 — — 4 — — — — 4 4 4 4 80 81 — 4 — — — 4 — 4 — — 82 V — — — — — — — — — — — 4 — — — ■— — — — — 4 — 4 1 83 84 — — — 85 .1 — 4 86' > -r 4 — — — — — — — — — — — — — — — — 4 87 4 88 N . — — 4 — — 4 4 — 4 — 4 — 4 4 4 — — — — — 4 — 4 89 ’ - 1 . — — — 90 — ‘ "F ■ T7. T- 4 — — — — — — — — — — 4 — — — — — 4 — 4 91 92 “17 —ii 4 — — — — — — — — 4 — — — — ■ -1- 4 — — — 93 94 — — — — — — — — — — — — — -r- — — — — — 4 95 > ¥ * — — — — — — 4 — — — — — — — — — — 96 Hi : 1 4 •X'TV’j; ■>< crv£ • ; f MS 1 ■153 ■ - 1 I H T1 I 452 ' \ OlIIlIM 4 ■ Tabloul nr. 1 (continuare) 1 .. Anul, luna și stațiunea 1958 1958 1959 Nr. crt. a y 1 Nr. IV V VI VII • 5 HI IX _ _ X XI XII I II III 11 j crt. Denumirea speciei . °l G s 21 2 T| S °l Gl t| s 0 Gl t) s c 0 P T s 01 0 G OL S 0 D T s 0 T s 0 T S T s T 0 Ț: s. 97 Neidium affine (Ehr.) Clcvc — — + — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 97 - / M 98 99 ,, var. amphyrhynchus (Ehr.) Cleve „ ' productum (W. Smith) Cleve .. . — — — — — — — — — — — — — — țr 4 + 1 ■ — — — — — — — — + + — — + — — 1 + 1. — — — — -ț- 98. 99. 100 w 100 ,, dublam (Ehr.) Cleve — — — •— — — — — — 4- — 101 101 102 „ f. conslricia Hust. . . . . Galoneis amphisbaena (Bory) Cleve .... + — — + — — — — — — + — — î — — + — — — + + — — + — — + + + + — 4- 4- + .4 4 L + 102 ' 103 103 „ permagna (Bailey) Cleve .... — — — — — — — — — — f __ . . 104 ; li 1 , 104 Schroederi Hust • — — — — — — — — — - . 105 > 1 /gl 105 ,, bacillum (Grun.) Mercschkowsky — — — — — — — — — — — _1_ • _ . 106 107 106 „ silicula (Ehr.) Cleve — — — — — — 4- — — — 4 107 Gyrosigma acuminatum (Kiitz.) Rabenh. — — — — — — — — — — + + + 4- 108 108 ,, atlenuatum (Kiitz.) Rabenh. — + + 4- — —' + — — 4- 4 4 4 4 4 + + — — + + — + + — —. 109 109 Kuizingii (Grun.) Cleve .... — — — — — . — 4 110 110 .,, Spencei-ii (W. Smith) Cleve . • — — — — — — — — — — 4 ■) - 4- 111 kSI 111 „ var. nodifera Grun. . . — —. — — — —■ — — — — — î ‘ 112 112 „ scalproides (Rabenh.) Cleve . . — — — — — — — — — — : 113 113 ,, peisonis (Grun.) Hust — — — — —• — — — + .... . 1 114 114 Pleurosigma angulatum (Queketț) W. Smith — — — •— — — — — — — — ■ + 115 115 116 Amphiprora alata Kiitz ■ • Amphora ovalis Kiitz + — + 4 + — — 4 + — + 4- + — — .+ — + — + — — — + + + + — + + + + — — + 4 4 — — 4; 116 k 117 $1 117 „ ,, văr. libyca (Ehr.) Cleve . . — — — — 4- —. — .— — — — r 118 II ' ■ 118 , ,, var. pediculus Kiitz. . . . — — — 4 — — — — + — — — ' . 119 119 ,, venela Kiitz • • — — — — — — + — — — + + — — — — —, 4- 120 1 ■ 120 Cymbella Ehrenbergii Kiitz. — —- — —■ — — — — + + 4 ■ + • + 4- 4 4 121 121 ,, naviculiformis Auerswald • ■ • — — — — — — + — — T r ; . ■ + + 4 122 122 ,, prostrata (Berk.) Cleve — — — + + — — — — — • ■ + - — 4- . .. 123 '*41 123 „ targida (Greg.) Cleve + + + + — — 4- — — — “T + — + — — . — 4- 4- 124 - i 124 ,, ventricosa Kiitz — — — 4 — — — — -r ~r -1- — + — — — — — + — — + — — — + — — — — 4 4- 125 125 126 ,, sinuata Greg affinis Kiitz — — — — — + 4 4- + + + — — + — — — — — + — — — — + + — ■ — — — 4- — 126 1^1 127 128 cymbiformis (Ag. ? Kiitz.) Van Heurck cistula (Hemprich) Grun. . . . — — — + + — — — — — — + + — — k — + — '— . — + — — + 1 1 — + 1 -+ 1 — — — — — 4- — -HI 1 — 1 4- 1 — 4 4 — 127 128 129 129 ,, lanceolata (Ehr.) Vân Heurck , . — — — 4- — 4- — — — — î — — — — — + + + __ 4 4 130 130 ., helvetica Kiitz + — — — + 4 — 7— l — ■— — — —' + + ■ — + + + 4 ' 4- 4- 131 1 /’wBM 131 132 ,, tumida (Breb.) Van Heurck . . Gomphonema augur Ehr. + — — — — — — — — — — - L — — — — — — — — — — — — — — — 132 ' 1 133 „ ,, vâr. Gautieri Van „ Heurck , • ■ — — — — — — — — — — — — — — - 1 — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 4- — — 133 t 134 ■ wl 134 „ parviilum (Kiitz.) Grun. . . — — + — — — — — — — — — — ; — . - ___ 135 135 136 „ angustatum (Kiitz.) Rabenh. ,, „ văr. producea Grun. . . — — + — — — — + — 4 + — — - 1 — — — — — — —■ — — + — — — — — — — — — — — — — — 136 f ' 137 „ „ var. sarcophagus (Greg.) Grun. ........ — — — ■— + — — — — — — — — - i — — — — — — — — — — — — — — — . — — — — — 137 ' 1 il 1 w 1 1 ' 138 longiceps Ehr. var. subclavata Grun — — — — — — + — — — — + - 1 r t — — — — — + — — — — — — — — — — — — — — — 138 139 1 1 i ' '!■ - ■■ 139 140 141 „ f. gracilis Hust. . . ,, ‘ lanceolatum Ehr. . . . . . ,, constrictum Ehr — + —- — — — — + \ — — — — - J 1 1 — — + — — — — — + — — — — — — — 4- 4 — ”, 140 141 . 142 ; ."îl II 142 .143 „ ,, vâr. capitata (Ehr.) Cleve olivaceum (Lyngb.) Kiitz. 4- — — + — 4- + — — — — + — - b — '+ — + — + + + + + — + — — — 4- 4- — 4 143 144 1 144 Epithemia argus Kiitz. . . . . — — — - — i r ■ f ' !‘;k i . 1 . 42kk •> l'l H1 411 Ib»- 1 lj -4-4 • 1 . ■ 4 <■ Li ". . \ ' 'i • , 454 Nr. crt. ~~— Anul, luna și stațiunea Denumirea speciei 1958 IV V VI yn g| s 0 G T S 0 G | T S 0 G Tl s 145 Epithemia zebra (Ehr.) Ktitz. — — — — — — 4- — — 4- — — — 4- — 146 „ lurgida (Ehr.) Ktitz + 4- — 147 „ sorex Ktitz . • • ■ • — 148 lihopalodia gibba (Ehr.) 0. Mtiller .... — — — — — — 4- — — — 4- — — — — 149 „ „ vâr. ventricosa (Ehr.) Grun. 150 „ gibberula (Ehr.) 0. Mtiller . . — — — — — — — — — — — — — — 151 Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. . . . 4- — — 4- — — + — — 4- 4- 4- 4- — — 152 Nitzschia tryblionella Hantzsch ..... — — 4- — — — — — — — — 4~ — — 153 „ „ var. victoriae Grun. . . „ apiculata (Greg.) Grun. .... —- — 4- — ■— — — — — — — — 4- 4“ 154 — — — — — — — —. — — — — — — 155 hungarica Grun —. — — 4- ■— — 4- — — — •— — — — 4“ 156 „ dubia W. Smith 4- — — — — — — — — — — — — — 157 „ sinuata (W. Smith) Grun. vâr. tabellaria Grun 4- — 158 „ reda Hantzsch — 4- — 159 „ dissipata (Ktitz.) Grun 4- — — 4- — 4- — — — — — 4- — 160 „ . acuta Hantzsch ....... 4- 4- 161 „ adinastroides (Lemm.) Van Goor 4- 4- 4- 4- — — + 162 „ frustulum (Ktitz.) Grun — — — —- — — — — — — 4- — 163 palea (Ktitz.) W. Smith .... 164 „ sigmoidea (Ehr.) W. Smith . — 4- — 4- 4- 4- 4- 4- + 4- — + 4- 4- — 165 „ vermicularis (Ktitz.) Grun. . . 4- — — — — — — — — — 4- —■ — — 166 Clausii Hantzsch ...... — — — — — — 4- — — — — — — — — 167 „ acîcularis W. Smith — — — 4- — — 4- — — — — — — 168 „ closterium (Ehr.) W. Smith . 169 Cymatopleura solea (Br^b.) W. Smith + 4- — 4- 4- — 4- 4- + 4- — 4- 4- 4* 4“ 170 „ „ var. regula (Ehr.) Grun. — — 4- — — — 4- — — — — — — — — 171 „ „ vâr. apiculata(W. Smith) 172 „ elliptica (Br6b.) W. Smith 4- 173 Surirella biseriata Breb. — — — — — — — — — — — — — — —■ 174 „ linearis W. Smith . . . . . — — — — — — — — ■— — — — — 4- — 175 ,, angustata Ktitz 4- — — — — — — — 4- — — — 4~ — — 176 „ robusta Ehr — — — — — — — — -u. — — — — 4- — 177 ,, ,, var. splendida (Ehr.) Van Heurck • • 4- — — — — — — — — — — — — — — 178 „ tenera Greg — — — — 4~ — 179 „ ,, vâr. nervosa A. Schmidt 180 „ Capronii Brdb, ....... 4- — 181 „ elegans Ehr. — — — — — — — — —* — — — — 182 ,, ovalis Br6b. . — — — — — — — — .— — — — — — — 183 ,, ovata Ktitz. . . . . . • . • . — — — — — 4- 4- — — — 4- — 4- — — 184 „ „ vâr; pinnata (W. Smith) Hust. ...... . . . . . — — — — — — — — — — — — — — 185 Campylodiscus echeneis Ehr — — — — — — — — — — — — — 455 Tabloul nr. 1 (continuare). 1958 1959 •Nr.,; crt. vin IX X XI XII I II in ■clo p T ls ojo g|ol| s 0 D |T Is 0 T s 0 T s T s T 0 |t s + — — .— — — — — + — — + — — — — — + — — ; 145 — . + + + — 146 — • — — 4" — — •— + — + — — — — — — — — — — — — — — —- 147. • — — — — — — — — — — + + — — — — — 4- — — 4- — ■ — + 4- 148 —' — — — — — — — ■— — + .— — — — — — — — — — u .— — —- 149 ' ■■ + -+ — 150 + 151 ■ _ 4- — — — — —• — — — — — — — — — — — -— + — — — — — 152 + ‘+ 4* + 4- 4- + + + + 4- + + + — + — 4- — + + + — — — 153 —— — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 154 + + + + 155 + 156 — . — — — — — — — — — — — — — — —- __ — — — — — — 157 — i — — — — — — —r — .— — — — — — — — — — — — — —; —- — — 158 + —■ + — — — — — — + — — — + + — + + — — — 4- + 4- — + 159 4- __ 4- 160 + 4- — — + + + + + — + + + 4- — 161 — -r- — — — — . — — — — — — — .— — — — — —' — — — — — — r- 162 — — 4- — — — — — — — — — — —■ -r- 163 + + — + — -1- — + — + + + + 4- — 4- — + + — 4- 4- 4- 4- ■ 4- X- 164 — — + — + — — — — + + 4“ — + 4- + + — — — 4- + + — — 165 4- — 166 T-‘ — — — — — — — — 4~ — — + — — — — — — — —■ — — ■ — — 167 — + — — — — + — 168 4- + + 4- 4- + + + + + + + + + + + — 4- + — + + 4- +' + 4- 16Q — — — — — — — — — — — — — — — — —. — — + — — — ■-— 170 i • — — — — — ■— — — — — — — — — — — — — .—; — 171 — — + — — — — — — — + — — — + — — — — — — 4- — — — 172 — — — + — — — — — 173 < + — + 174 — — — — — — — ■— — — — — — — — — — + — — — • — 175 *7 — ■ + + — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 176 — / — — — — — + + — 4- + + — — 4- — 4- — — — — — 4- — 177 ■ — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — — 178 + — 4- 179 ■ — — — — — — — — — — — — — — — — — — 4- — + — — — 180 — — ■ —: — — — — — — — — — — — — — — — + — — — — — — — 181 — — ■— — — — — — — — — — — — — .— — — + — — — —' 182 + — — — — — — + — — + + — — — — — — + — +: — 4- 183 —■) X + — — — — — 4- — — — — — , — — — — — 4- — — — 4- 184 - — — —■ — — — — — — — — — — — — — — + — — — 185 456 MIRCEA OLTEAN 12 13 DIATOMEE DIN PLANCTONUL DUNĂRII ROMÎNEȘTI 457 ton care — în ceea ce privește diatomeele — este reprezentat printr-un amestec de specii caracteristice planctonice cn specii pseudoplanctonice și cn specii pur accidentale în plancton. în acest amestec de categorii biologice de specii, deosebim : a) Specii euplanctonice, caracteristice fluviilor. Sînt specii care în mod normal își duc viața în planctonul fluviilor, unele dintre ele și în planctonul lacurilor, și sînt cele care dau caracterul fizionomie al planc- tonului. Pentru Dunăre, din această categorie fac parte : Melosira granu- lata, M. granulata var. angustissima, M. granulata var. angustissima f. spiralis, M. ăistans, Gyclotella Meneghiniana, C. Kutzingiana, G. stelli- gera, Stephanodiscus astraea, Sț. Hantzschii, Fragilaria crotonensis, Asterio- nella formosa, Nitzschia actinastriodes ș.a. Deși această categorie a speciilor euplanctonice fluviatile este cea mai importantă pentru fitoplanctonul fluviului, deoarece cuprinde speciile care dau cel mai mare număr de indivizi, ea este reprezentată printr-un număr relativ mic de specii în comparație cu numărul total de specii de diatomee din plancton. Dintre speciile enumerate mai sus cele mai abundente cantitativ sînt: Melosira granulata, M. granulata var. angustissima, Cycfotella Mene- fhiniana, Stephanodiscus Hantzschii, Fragilaria crotonensis, Asterionella gormosa, Nitzschia actinastroides. Ceea ce ni se pare curios este faptul că în toate probele analizate am observat Asterionella formosa fără însă a întîlni de loc Asterionella gracillima — specie la fel de comună în plancton ca și A. formosa, și care este mențio- nată în lucrările mai vechi ca specie planctonică comună pentru Dunăre sau pentru unele ape avînd legătură cu Dunărea (2), (17). b) Specii euplanctonice caracteristice pentru lacuri sau bălți. Aceste specii apar frecvent și în, Dunăre ca urmare a scurgerii apelor din bălți în Dunăre, și o dată cu apele și a planctonului. Din această categorie fac parte speciile : Tabellariafenestrata, T.fenes- trata var. asterionelloides, Synedra acuș var. angustissima, Diatoma elon- gatum, D. elongatumyw. actinastroides, Gymatopleura solea, Surirella robusta var. splendida ș.a. Toate apar destul de frecvent în Dunăre fără însă a ajunge la numărul mare de indivizi la care ajung speciile din categoria precedentă. în sectorul romînesc al Dunării speciile planctonice lacustre sînt probabil mai comune decît în cursul superior, datorită scurgerilor din apele stagnante din lungul Dunării, de pe teritoriul B.P. Ungare și R.P.F. Iugoslave, dar mai ales datorită scurgerilor din bălțile aflate de-a lungul Dunării în cîmpia inundabilă, precum și influenței ghiolurilor din deltă. c) Specii pseudoplanctonice (tychoplanctonice). Din această cate- gorie fac parte majoritatea speciilor care alcătuiesc flora de diatomee din planctonul Dunării. Se întîlnesc în general sporadic, numai cîteva dintre ele fiind mai frecvente. Notăm dintre acestea din urmă : Diatoma vulgare, Synedra ulna, S. acuș, Nitzschia vermicularis, N. sigmoidea. Dintre speciile litorale care pot deveni tychoplanctonice cităm : Melosira italica, Fragilaria capucina, Navicula cuspidata, Gymbella pros- trata, G. helvetica, Rhopalodia sorex, Surirella robusta. Am mai constatat că și unele specii componente ale perifitonului pot deveni tychoplanctonice, ca de exemplu : Cocconeis placentula, C. placentula euglypta, Rh6ico- sphenia curvata ș.a. în legătură cu aceste specii din urmă, tipice epibionte, cunoscute ca fiind strîns legate de un suport, credem că — dată fiind frecvența lor mare în plancton — trebuie considerat că în anumite y con- diții pot deveni tychoplanctonice. Este greu de presupus că desprindere^ lor de pe suport în cantitățile și cu frecvența observată, să fie numai acci- dentală. d) Specii pur accidentale. Se includ în această categorie speciile care, datorită alcătuirii lor morfologice, nu sînt adaptate nicidecum vieții planc- tonice. Este cazul speciilor Gymbella lanceolata, Gomphonema constricfum var. capitala ș.a., conformate pentru viața fixată (depășind însă stratul foarte subțire al peliculei biodermice). Total accidentală este și prezența unor forme neplanctonice cum ar fi Pleurosigma angulatum, datorită numai scurgerilor din unele ape sărate continentale, Dunărea, din cauza chimismului ei, neputînd constitui un biotop normal pentru astfel de specii. Sau, apariția surprinzătoare a speciei Galoneis Schroederi, raritate caracteristică pentru bioderma de pe pietre sau în. perinițele de mușchi din zona muntoasă de altitudine, apariție care pune într-o perspectivă nouă unele date mai vechi cu privire la prezența unor specii cu aceeași caracteristică ecologică (Peronia erinacea Breb, et Arn.), în apele deltei Dunării (13), (14). în sfîrșit, pur accidentală este prezența speciei marine Actinoptychus undulatus (Bail. ?) Ealfs (omisă din tabloul nr. 1) pentru care foarte greii se poate găsi o explicație satisfăcătoare. Printre alte presupuneri mai vero- simile, se poate considera că și această formă să fie deversată în Dunăre din vreo apă stagnantă — rămășiță din vechile mări ce se întindeau cîndva peste Ii.P. Ungară și parte din R.P.F. Iugoslavia. Astfel de ape' conținînd relicte marine sînt semnalate în literatură (18). CONCLUZII 1) Diatomeele constituie pentru fitoplanctonul Dunării inferioare grupul de alge cel mai bine reprezentat ca număr de specii și cel mai abundent ca număr de indivizi — în perioada observațiilor noastre. 2) Compoziția florei de diatomee din planctonul apelor Dunării infe- rioare este puternic influențată de scurgerile din bălțile din cîmpia.inun- dabilă (precum și din amonte) și de apele deltei. 3) Flora de diatomee din fitoplanctonul Dunării inferioare repre- zintă un amestec neomogen din punct de vedere ecologic, de forme planc- tonice, bentonice și epibionte, de apă dulce, salmastră și sărată. 4) Prin analiza calitativă a diatomeelor din fitoplancton am cons- tatat prezența în planctonul șenalului Dunării romînești a unui număr de 185 de unități sistematice de diatomee. Institutul de cercetări piscicole, Laboratorul de limnoloțfie 458- / ; \ MIRCEA OLTEAN , ; 14 ■' - * ■ .<• -'7 \ ’ : • . it M3VMEHHIO ^MATOMOBLIX BO^OPOCJIEH IIJIAIIRTOHA x 7 ' P ■1 \ . '' ' ’• . ■ ' ' . ;7 - f ■ I 7.'/ 7 ; PE3I0ME 7 7/ ; v \ ' -.A' 77 B paSoTe gaioTCH peBynbTaTti onpegejienHH giiaTOMOBwx BogopPcneft ■ b njiaHKTOHB, 6paBinnecH hb pyMMHCKoiî aacTM^^HaH ejKeMecHVHOj Haw- nan c aripenn 1958 roga go MapTa |959 roga, mb paainngHțix nyiiKTOB MGzKgy 10.42 KMăoMeTpoM go BnageiniH jHynan b’lepuoe Mope. 7 Abtqp nepeHiicjiiieT 185 BMgoB, paBHOBdgHocTeiî n $opM, naiigenHbix. B UaaHKTOHC. Mg HHX SogbmMHCTBO HBgflKITCH AO.HSHpnnaHKTOHHblMH^ me cjiy’taâpHMM. Tannnup njiaiiK tohhlix BHgpB Menține, no ohm gaiOT Han6ojitinee bmcjio ocoȘeft. Abtop npnxdgMT k BțiBogy, hto b (JiiiTOiiJiaiiK- Tone muRiiero TegennH Jțynan BOTpenaeTcn i neognopognaH b aKOJiorn- gecKOM OTHQniennn CMect linanKTOHHMX n HenganKTOHHHX upecnoBogHbix h coaeHOBpgHMx $opM, BcjiegcTBHe CTOKa mb ouep, pacnojiOîKeHHbix Bgbaib t . flynan. ; ' 7 - / J.A ' ■: CONTB1BUT1ON A LA CONNAISSANCE DES DIATOMEES DU 7 PLANCTONDU DANUBE ROUMAIN ' \ ' ■ 7Z ? ' a / ■ • , < ■' '7 . BESU.ME • L’auteiir expuse dans ce travail les resultats de la ddtermination des • Diatom6es contenu.es dans les dclxantillons.de plancton collpct6s entre le km 1042 etle point ou le Danube roumainse jetțe dans la mer Noi re, dans . l’intervalle avril 1958 — marș 1959. / II mentionne185 especes, yaridtds et formes planctpmques. La plu- part șont pseudp-planctoniques ou accidehtelles pour le plancton. Les especes typiquempnț jdanctoiiiques sont moins nombreuses, mais compțent le plus grand nombre d’individus. On peut cpnclure que le phytoplancton du Danube infdrieur est fprm d’unmdlange, inhomogene au point de vue dcologique, de fprmes^planctoniques ou non planctoniques d’eau douce, saumâtre ou salee, mdlange du.aux dcoulements venant des marais qui longent le Danube. - 777'^ . '' \ BIBLIOGRAFIE ' \ J. An t i p a ,G r., Dunăreaproblemețe ei științifice, economice și politice. Acad. Rom., Stud. și cercel.,7nr. VI, 1921, .. ' . 2. B rup n t ha l e r PlâiMonstudirn. I, bas Phytoplankton des Donaustromes bei Wien. Verh. d. zodi.-bot.s Ges/in AVien,'1900. ' . ■ ' 3. — .Das Vorkommen .von Ațtheya Zachariâsi in der Alieri Donau bei Wțen. Verh. d. zool.-bot. Ges. in Wien, 1903. ' . . / 15 DIATOMEE BIX PLANCTONUL DUNĂRII ROMTNEȘTI "459 4. Bușni'ță T.h. și Enăceann V., Studiul limnologic al Dunării in cadrul colaborării internaționale. Bul. I.G.P., 1958, an. XVI!,'nr. 4, . 5. Enă ce.ana V-, Contribuțiuni la studiul hidrobiologic-piscic'Ol al regiunii Matița-Merhei (Lbpatna) (Delta Dunării). -Bul. I.C.P,,J1953, an. XII, nr. 2. 6. — Observațiuni hidrobiologice in meleaua Musura (Gurile Dunării ). Bul. I.C.P., 1955, . an. XIV, nr. 4. , ! . ' ' ■ . 7. G r i m a 1 s c h i V., Influența apelor de. revărsare asupra stării biologice a bălților din delta Dunării. Rev. șt. „V. Adamachi”, 1933, t. XIX, nr. 2—3.z ■8.: — Die Myridphyllumbiocbnâse der Donaudeltagewăsser. Acad. Roum., Bull. de la Sect, Sci., 1938-1939, t. XXÎ^nr. 9-10. 1 < 9. —, Das. Planktop der Deltageivăsser und: seine Enttvicklung. unter den Einfluss der ! Ameliorationsarbeiten. Volum omagial „Gr. Antipa”. București, 1938? 10. G r o h s H.; Limnologische Untersuchung ziveier Donauâltivăsser bei Wien. Ărțh. f. Hydrobiol., 1942, voi. XXXIX. . ' 11. H u b e r-P e s t a 1 o z z i G., Dăs Phytoplanklon des Săsswassers,. in Die Binnengetoăsser. Ștuttgart, 1942, voi. XVI, partea a 2-a. 12. H u s t e d t F r.j Bacillariophyla, hi Pas c h e r A., Die Susswasser-Flora MitteleUropas. lena, 1930, caiet 10. ' . ’ ■ . ’ 13. L e dn t e V., Beitrag zur Kenntnis der hydrobiologischen, hydrochemischen und fischefeili- chen .Verhăltnisse der Seen Tătara, Lunga, Lungiac und ^Meșter im Donaudelta. Anal. I.C.P.R., 1942, voi. I. . . / 14. — Contribuțiuni la studiul hidrobiologic, chimic și piscicol al grupului de ghioluri 1 Purcelul, Carașeu, Babineți, Corenți și Coțețul. din regiunea Podul Roșu (fieltă Dunării). Anal. I.C.i’.R,, 1944 — 1947, yol. III. ' - ț 15. M o r'u z i C. și Vasiliu G. A., Contribuțiuni la cunoașterea țitgplanctonului din ' Delta Dunării. Anal. I.Q.P.R., serie nouă, 1956, voi. I. , 16. Moruzi G., Va s i 1 i u ' G. A. și I a h cu -S t r oe M., Contribuțiuni la\ cunoaș- terea sistematică a fitoplanctonului din Delta Dunării. I.C.P., Studii și cercetări, serie nouă, 1960, voi. II. 17. Oberzill W., Biotogisch-chemische Untersuchung des Tritonwașseșs im Gebiet der Alten Donau bei Wien. Arch. f. Hydrobiol. f 1941,-voi. XXXVll. 18. Pr o ti 6 G., Hydrobiologische Studien an alkalischen Gewâssem der Donaubanschaft ■Jugoslauiiens. Arch. f. Hydrobiol., 1935, voi. XXIX. 19. Rodewald L., Beitrag zur 1 Kenntnis des Einflusses der Kqnăle auf den Mechanismus der Fischproductign der Doiiaudeltaseen. Anal. I.C.P.R., 1942, yol, I. . 20. Ta in a s G., Contribution to the knowledge of Algae found in the River Danube at Budapesta Hidrologia! Kozlony, 1949, voi. XXIX. . ' ; ,21 . 3 a 6 e ann a M. M., K ir c n n e b H. A., II p o iii k n,n a - JI a b p e h k o A. M., G e c y k o?b a B. C.if fluamoMoașie eodopocjiu. OnpeȘeMmeM npecHoegduMX eodopocneii CCCP. MocKBa, .1951, bbhi. 4. ' . CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CREȘTERII ÎN GROSIME A ĂRBORETELOR DE SALCÎM ÎN PERIOADA , DE VEGETAȚIE DE . ' I. POPESGU^ZELETIN ' MEMBBU COBESPONEENT AL apariția cu aproximativ două decenii în urmă a „răriturilor selective”, care șe bazează pe identificarea arborilor cu cea mai mare energie, d,e creș- tere - „arbori de Viitor” — șiz cunoașterea condițiilor de dezvoltare a „arborilor ajutători” »și a celor „indiferenți”- ■ , b ; Comunicarea noastră 1) prezintă rezultatele cercetărilor asupra rit- mului și energiei de creștere în grosime ale diferitelor categorii biologice de arbori dintr-unarboret de salcîm. , , Arboretul de salcîm luat în sțudiu face parte dm pădurea Stațiunii experimentale Miciurin (reg. București) a Institutului.-de cercetări fores- tiere, provenind dintr-p plantație făcută în 1942 Și are o întindere de 2,37 ha. Tipul, genetic de sol: brun-roșcat de pădure slab, podzoliț, avînd : -- orizontul de 50 cm cu : textură lutoasă, structură glomerulară. pH — 6,6 și conținut în humus ' 3—4% ; b 1 ■ ■ / \ ■ -Vi b <' ■ m x) La instalarea suprafeței de-cercetare a participat și V. E n e ș c u. \ 462 . - I. . POPESCU-ZELETIN și COLABORATORI 2 3 ' CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CREȘTERII ĂRBORETELOR DE SALCÎM ,463 a — orizontul B de 62' cm, cu : textură luto-argiloasă, structură priz- mațică,' pil — 7,1, conținut îns humus 0,8--l,2%. Precipitații medii anuale 550 mm,, din cape 378 mm, în perioada^ de vegetație. Temperatura' medie anuală 10,5°, iar îh perioada de vegetație 18,3°. Vînturi dominante din sectorul NE. ; \ { Caracteristici dendrometrice : vîrstă 16 ani; număr mediu de arbori la ha 780; diametrul de b,ază mediu 11,1 cm; suprafața de bază medie 9,67 ma; indicele de densitate 0,7 :; înălțimea medie 12,8 m ; clasa de pro- ducție Illj, volum mediu la ha 63,185 m3. " ■ ' în acest arboret s-a delimitat-o suprafață de cercetare de circa 2 000 ma cupriifzînd 200 de arbori i).- Arborii au fost numerotați și inventariat!, stabțlindu-Se la fi^căre poziție în plan vertical, forma coroanei în proiecție orizontală, înălțimea totală și înălțimea elagată. < ■ ■ Diațnetrele de bază ale arborilor inventariați variază între 6 și 15 cm (fig. 1), înălțimile totale compensate, între 9,5 și 14,4' m, iar cele' elăgate între 4,7 și 7,2 m (fig. 2). Frecvențele pe categorii dediametre ale numă- rului total de arbori în raport cu poziția coroanei, sînt prezentate îh figura 1. ■ ir/r-'7 :/Vă ■■■'d' în suprafața .de cercetare instalată s-a delimitat în porțiunea, cea mai reprezentativă, o bandă de 10 m lățime și 50 m lungifhe,' orientată pe direcția VE, în care arborii au fost ridicați îh plan,' deterihinîhdu-li-se în același timp dimensiunile coroanei în proiecție orizontală. Cu datele astfel obținute (inclusiv înălțimile totale și elagâte rpăsurate) s-a întocmit " V ' *- ' n ■' ț' ■ -p., A . .a; ... -aȚ A A-''.'' ă A t) Din coi 200 de arbori inițiali luăți în studiu, patrii au trebuit să iie eliminați, deoarece " reperele pentru determinarea creșterilor nu au mai putut fi folosite. . . ' - graficul din figura 3, care prezintă structura orizontală și cea verticală a arboretului cercetat. - ' Determinările de creștere s-au făcut după metoda elaborată de autori1), la datele : 7.V, 7 și 20,VI, 8 și 22.VII, 5 și 22.VIII, 7 și21.IX și ultima la 6.X. La prima măsurătoare (7.V), mugurii erau în cea mai mare parte deschiși. ' , Din datele obținute prin cele 10 determinări s-au calculat creșterile medii din 9 intervale de timp (primul de o lună, celelalte de circa 15 Fig. 3. — Structură orizontală și verticală. zile), pe clase de grosimi (I = 15,5—12,6 cm; II = 12,5—9,6 cm; III = = 9,5 —6,6 cm), în raport cu poziția arborilor în arboret (A = coroană, liberă; B = coroană parțial liberă; C = coroană înghesuită) și forma coroanei lor în proiecție orizontală (a = circulară ; b = ovală ; c = excen- trică). Valorile medii obținute sînt redate în tabloul nr. 1. în graficele din figurile 4-^9 sînt reprezentate, pe clase de grosimi și în funcție de poziția și forma coroanelor, mersul creșterilor (cumulate) în peripada de vegetație 1958 și' variația în valori absolute'» creșterilor'înregistrate; îh intervalele de timp dintre două - înregistrări succesive. .. Din analiza cifrelor medii din tabloul rir. 1 și a graficelor din figu- rile 1—9, șe constată : Ă. Particularități ăe structură. Arboretul echien cercetat are o consiș- \tentă subnorînală (0,7),' menținutăv pe cît se "{pâre, prin' aplicarea unor x) P o p e s c u - Ze 1 e 11 n I., Mo ca nu V. G., Puiu S. și Enescu V., Contri- ' buții la stabilirea unei metode pentr^ determinarea creșterii In grosime la. arbori în, perioada de vegetație (sub tipar), ' • . / ■ z7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CREȘTERII ARBQRETELOR DE SALCÎM ' 467' 466 - Tabloul m- 1 Creșterile radiate medii, îft valori absolute, pe clase de grosimi, șl intervalele de timp dintre creșterile ițm m , en poziția și îorma .coroanei arborilor determinări, in raport Clasa de grosime ■ Nr. arbo- rilor Valorile creșterilor medii, în sutimi de'milimetru, pe intervalele dintre determinări: fâza l-a: .9/5 7/5- - .7/6 20/6 faza a 2-a faza a 3-a 20/6 — 8/7 8/7- 22/7 . 22/7 — .5/8 5/8— 22/8 22/8— 7/9 fazâ a 4-a 7/9— 21/,9 — dc 21/9 ' 6/W vegetație, .Creșterea totală în perioada I II III I , II III I II iii 1 . 2 . I II III -7' 1 I II III 5 30 8 I II III 6 3 ' II III I ' ■ II III . Ț . .. II in 9. 28 : 2 17. , 31 6 232 84 144 207 ' 74 . 123 144 . 51. 52 249 61 161 211 69 119 145 ■. 56. 105 91 222 39 48, 30 123' 190 214 240 214 ; 128 6 7 ' ' 8: 14 223 198 153 225 1,44 3 197 5 205 S. A, COROANA LIBERĂ a. c. Gh’culară .22 43 12 — 13 1 14 26 37 17 - 4 11 9 18 13 - 3 | 10 ). Ovală ’ 58 ■ 61 31 ■- 2 7 ,25 43 13 - 3 14 17 39 44 — 22 13 Excentrică : —. .— . — 5 37 -!2 - 1 16 37 42- ,| . 15 -10 5 -3 2 5 .-4 2 5 ' 2 -4 74 80' 76 52 ■ 74 50 0. COROANA PARȚIAL LIBERĂ a. Circulară 128 26. 44 19 82 .1 .44 •. 32 . ( 1 b. Ovală 141. 24 ■ 45 ' ' ■ 8 103 39 . 38 11 67. 10 32 12 : , C Excentrică — - • -— — 116 28\ 36 ?• 16 —. — X -5 -1 2 — 11 — 4. - 2 COROANA ÎNGHESUITĂ, a. Circulară 1;, 1 i 54 ■ ' 30 ■ 70 .54 1 ■85 53 92 ■85 c. 46 93 82 91 26 35 16 j ,26 b. Qvală 33 18 34 26, Excentrica 11 20 ■10 13 14 10 -1 -5 -7 -3 -4 •19 ■'9 -1 -2 19 — 5 . 4 | — 6 • 13 30 20 23 31 10 -12 - 3. ■ '2,j 14 14 ,14 . 17 ' 9 — 2 -5. — 3 -3 543 493 290 623 493 402 ' 201 484 4901 440 530 487 309 496 416 294 479 336 5 y ■ 1 -10 - 5 394 453 rărituri forte.. Din această cauză plafonul coronamentelor este în parte întrerupt și arborii în stadii și situații de dezvoltare diferite. în timp ce diametrele de bază au o amplitudine mai mică (0,6 dm—l,4dm) decît. cea teoretic normală, înălțimile totale medii variază de asemenea în limite mai restrînse (0,75 hm și 1,13 hm), ambele situații indicînd o bună omoge- nitate a arboretului. Faptul eă consistența a fost și este'sub normală a înce- tinit procesul de elagare naturală, «astfel că înălțimile elagate reprezintă, lâ toate categoriile de/diametre, numai 50% din .înălțimile totale. Ace-, leiași cauze (consistenței reduse/, și mai-ales modului neuniform de aplicare a operațiilor culturale, se datorește inexistența unei strînse corelații între dezvoltarea în grosime, pe de o pâfte, și poziția și forma coroanei, pe de altă parte. Această situație, rezultă pregnant din tabloul nr. 2, în care este dată procentual participarea în arboret a diferitelor categorii biologice de arbori (27 de categorii). ' . . 1 ' Tabloul nr. 2 - ' Repartiția in procente a arborilor după poziția,șl forma coroanelor pe clase de grosimi . Clasa' . ' de . grosime ' Proporția numărului de arbori (%) în raport cu poziția .... și formă coroanei A" ■ B ' \ ; . a.,. '. . ■ \' total a b . C a b c â b c I II ni ; 9 ' 16 3 5 14 / 1 1 ■' 4 2 16 . 4 3 3 4 A. 7 ■ 1 3 16 61, 23 în total 28 20 "as ' .4 22 29 3 7 11 22* A ' . '100 Din acest tablou rezultă mai întîi că în cele trei clase de grosimi, doțate fiecare cu același număr de categorii de diametre, arborii subțiri participă într-o proporție mai mare decît arborii groși, contrar situației obișnuite din arboretele echiene normale. Pe de altă parte, faptul că apar arbori subțiri cu coroană liberă și parțial liberă în proporții sensibil egale, înseamnă că plafonul superior al arboretului a fost întrerupt prin extra- gerea nejustificată a unor arbori groși și mijlocii și prin aceasta s-au pus în lumină exemplare ajunse în penultimul șțadiual procesului db eliminare naturală. în sfîrșit, în ceea ce privește, forma coroanei în proiecție7 orizon- tală,, se constată că predomină cea ovală la arborii cu coroane parțial libere, și înghesuite, mijlocii și subțiri; la cei cu coroane libere și la toate cate- goriile de grosimi, predomină coroanele de formă circulară. B; Perioadele de creștere. în decursul perioadei de vegetație, din 1958,, arboretul cercetat a înregistrat o mare perioadă de creștere între 7.V și 8.IX și o niică, perioadă între 8.IX și 6.X. în decursul perioadei mari, creș- terea a variat, făcînd să apară trei faze distincte, durata fiecăreia fiind mai mare decît cea a perioadei a doua, care din acest punct de vedere se poate asimila cu o fază. v t ^ 4 — Baza ultimă, cea mai scurtă (29 de zile) și care corespunde perioa- dei a doua'de creștere, apare ca o slabă reluare â procesului de creștere în grosime (precipitații 49,6 mm; temperaturi medii 14—17°; durata de stră- lucire a soarelui 5—8 ore). Ea încetează în jurul datei de 6.X, după care temperaturile medii zilnice, scad sub 15°, iar durata medie de strălucire a soarelui se reduce la mai puțin de 5 ore zilnic. (înregistrări la intervale de timp mai scurte (5—10 zile) ar fi putut pune — desigur — mai bine în evidență ritmul creșterilor și influența con- dițiilor climatice asupra perioadelor de creștere. C. Ritmul creșterilor. în timp ce perioadele, respectiv fazele de creș- tere, au avut la toate categoriile de arbori aceleași durate, ritmul creșterii ■ s-a diferențiat1), după cum rezultă din tabolul nr. 3. Tabloul nr. 3 Variația creșterilor medii totale ale categoriilor de arbori (%) în raport ca categoria lAa Forma coroanei Valorile procentuale ale creșterilor în raport cu clasa de grosimi (I. . .III) și poziția arborilor în arboret (A, B, G) I II . 111 A B c . A B G A ' B C a 100 91 90 77 53 — 54 b 115 98 -7- 91 . 90 88 — 57 '62 • . c — — — 91 73 — . - 84 . Notă. Numărul de. arbori relativ mic luat în cercetare nu a reușit să acopere cu cel puțin 3 arbori toate situațiile posibile din tabloul nr. 2. ■' ; ■ 1 •• Din tabloul nr. 3 se constată că în raport cu creșterea totală a arbo- rilor groși (I), cu coroana liberă (A) și de formă circulară (a), luată ca bază de referință (100 %), creșterea arborilor din aceeași clasă de grosime (I) și cu aceeași poziție în arboret (A), dar cu coroana ovală (b.) este mai mare (115%). Eaptul pare a fi explicabil prin aceea că măsurătorile de creștere s-au făcut pe sectorul vestic al tulpinilor spre care și coroanele acestor arbori sînt mai bine dezvoltate, La arborii groși, cu'coroană liberă și ovală (B I b), creșterea este ceva, mai mică (98%). Arborii de grosime mijlocie (II), cu coroana libera (A) și parțial liberă (B) au realizat practic aceeași creștere medie în grosime (90—91%), indiferent de forma coroanei. Bată de categoria de referință (I A a), creșterea lor *esteîn medie cu 9—10% mai mică. în schimb, cei cu coroana înghesuită au creșteri cu 12—27% mai mici, diferențiate în raport cu formă coroanei (a == 77%; b == 88%; c — 73%). îh sfîrșit, la cei subțiri (III), creșterea în grosime reprezintă abia 53—54% la cei cu coroană circulară, 57—62% la cei cu coroane ovale și anormal 84% la cei cu coroane excentrice. Cifrele din tabloul nr. 3 arată în mod neîndoielnic că arborii groși și mijlocii cu coroane libere și parțial libere, de formă circulară și ovală formează categoriile biologice cu creșterile-cele mai mari. în același timp valorile procentuale medii din același tablou lasă să se întrevadă tendința unei creșteri mai pronunțate la arborii cu coroane ovale. > ; x) Pentru a se avea o mai măre siguranță a datelor s-au calculat creșterile medii în procente numai la categoriile cu cel puțin trei arbori. / ■ U CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CREȘTERII ĂRBORETELOR DE . SALCÎM 471 470 I. POPESCU-ZELETIN și COLABORATORI . 10' în ceea ce privește ritmul creșterii în perioada de vegetație, tabloul nr. 4 prezintă cifre concludente. / ■ Tabloid nr. 1 Variația creșterilor medii In grosime’.(% tați de creșterea totală) pe faze la categoriile de ariiori stabilite ■ Forma coroanei :j , . Faze de creșteri Valorile procentuale ale creșterilor în grosime în raport cu grosimile (I, II, III) și poziția coroanelor (A,B,C) I ■ ‘ / II ■ ' III Â B A ■ B G > A v ' B G 1 58 ■ 57 . 54 61 • 67 62 ’ a 2 . 31 — 30 31 26 21 ■ — 24 3 8 — 10 13 13 . 10 — ’ 12 4 3 — 3 : 2 . 0 2 . — •2 1 \ - • 1. .50 60 ' 57 60 i 62 __ 58 59 b , 2 35 , 31 29 29 26 — 25 31 3 . 14 10 11 9 11 1 — ' 14 9 4 1 -1 3 2 1 — 3 1 1 •— . — ' — 60 62 ■ . 64 ■ \c 2 1— — — 29 27 — ■' — ' 25 3 —- , — ■— 9. 12 — ■ — . 9. 4 — t— " — '2 -1 — • — . 2 Notă. în coloanele libere, numărul de arbori de la flecare categorie a fost mai mic .decît 3. în faza l-a, creșterile diferă relativ puțin (50—67%), manifestând tendința de a avea valori mai mari la arborii subțiri (58—67%) și la cei mijlocii cu coroană excentrică (62%). - - în faza a 2-a, creșterile variază aproximativ cu această amplitudine (24—35%) cu tendința de a avea valorile cele mai mici la arborii subțiri și mijlocii cu coroana excentrică (21 —31%). în faza a 3-a, valorile procentuale ale creșterilor sînt mult mai mici; (8—14%) și nu lasă să se întrevadă diferențe sensibile în raport cu grosi- mea arborilor sau cu poziția și forma coroanelor. Creșterile din faza a 4-a sînt foarte .mici (între 0 %, într-un singur caz, și 3%), înregistrîndu'-se în două cazuri — 1 %. Valorile negative indică mi numai absența creșterii, ci și existența, la unele exemplare, a unui proces de contragere radială ca efect al secetei, în măsura în care valorile înregistrate sînt mai mari decît eroarea medie a auxometrului comparator. ' . CONCLUZII ; i Din constatările prezentate rezultă ■ următoarele concluzii:. .' li în condițiile climatice ale perioadei de vegetație, din anul 1958, arboretul de salcîm cercetat a înregistrat o perioadă lungă de creștere cu trei faze ,și o, perioadă scurtă spre, sfârșitul sezonului de vegetație, de intensitatea și durata unei faze. Perioadele, și fazele ap .început și s-au sfârșit în același timp la toți arborii, indiferent de categoria biologică căreia aparțin. Prin faptul că primele măsurători s-au făcuț la 7.V, cînd mugurii ' erau în cea mai mare parte deschiși, este posibil ca acestea să nu fi prins procesul do creștere de la început. 2. în condițiile climatice din anul 1958, ■ durata perioadei mari de creștere pare a fi influențată de regimul pluviometric și termic, în sensul că seceta din luna august a lungit această, perioadă pînă în septembrie, faza â 3-a fiind cu mult mâi mare decît cea anterioară și decît perioadă scurtă de creștere de la sfârșitul sezonului de vegetație. 3. . Energia de creștere este în raport direct cu grosimea și poziția arborilor în arboret, fapt explicabil prin corelația strînsă ce există între dezvoltarea în grosime și în înălțime. Arborii de grosime mijlocie (9,6 — 12,5 cm) au înregistrat creșteri cu 9—10% mai mici decît cei groși, iar cei subțiri (6,6—9,5 cm) cu 16% (într-un singur caz) pînă la 38—47% mai puțin. în ceea ce privește forma coroanei se remarcă o sensibilă diferență în plus numai la arborii cu coroană ovală, groși (4-15%) și mijlocii (4-15% față de media categoriilor a și b). 4. Ritmul creșterilor în grosime a variat mult de la o fază lă alta; înregistrînd, în valori relative medii pe faze, următoarea regresie : 59, 2'8, 10, 3%. Amplitudinile de variație ale ritmului, în procente, par a fi influențate de forma coroanei, în sensul că apar mai mari la arborii cu coroane circulare (13, 10, 5, 3) și mai mici la cei cu coroane înghesuite (4,4, 3, 3). în plus, Ritmul creșterilor manifestă tendința de a fi mai puter- nic în faza l-a și mai slab.în faza a 2-a la arborii subțiri cu coroane circu- lare și la cei subțiri și mijlocii cu coroane înghesuite. 5. în condițiile arboretului cercetat se pot considera „arbori de viitor” în concepția „răriturilor selective” numai arborii cu tulpini drepte și fără defecte din categoria arborilor groși cu coroane circulare și ovale al căror număr reprezintă circa 13% din numărul total de arbori. Dintre aceștia trebuie să fie aleși „arborii plus”; în cadrul lucrărilor de selecție și arborii destinați producerii de semințe selecționate, în cazul rezervațiilor c de semințe. Arborii groși cu coroane parțial libere și ovale, precum și arborii mijlocii cu coroane libere și parțial libere de formă circulară și ovală, pin faptul că au creșteri Cu puțin mai mici decît ,,arborii de viitor” și împreună reprezintă circa 65% din numărul total de arbori, constituie fondul vegetal de' mare productivitate, care, printr-o cultură adecvata poate să asigure realizarea productivității potențiale a arboretului.. Celelalte categorii de arbori din arboret, intrate în procesul de eli- minare naturală, formează treptele succesive ale acestui proces. Menți- nerea lor în arboret este justificată numai în măsura în care prezența lor contribuie la păstrarea și îmbunătățirea condițiilor staționate și la dezvol- tarea calitativă a arborilor de viitor. r 6. . Metoda de cercetare folosită, prezentată într-o comunicare ante- . rioară, permițînd determinarea creșterilor în decursul perioadei de vege- tație, cu o precizie medie de ± 0,03 mm, a dat posibilitatea identificării . perioadelor și fazelor de creștere și stabilirii ritmului creșterilor pe cate- gorii biologice de arbori. Ea răspunde integral cerințelor în ceea ce privește •î ......... ■ 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CREȘTERII ÂRBORETELOR DE SALCÎM 473 472 I. POPESCU-ZELETIN și COLABORATORI .12 studiu? creșterilor în grosime la arbori și arborete. în cazul cercetărilor la arborete-se recomandă ca mărimea suprafețelor de cercetare să fie astfel aleasă, încît să cuprindă în categoriile extreme de clasificare a arborilor, cel puțin 3—5 exemplare, pentru a se avea valori medii cît mai sigure. 7. Întrucît cercetările întreprinse se referă numai la o singură peri- oadă de vegetație, nu se pot trage concluzii definitive. Se impune ca aceste cercetări să fie continuate pentru a se cunoaște măsura în care condiții climatice diferite, influențează energia și ritmul de creștere ale arboretului studiat. ■ - K H3yUEHHI0 POGTA B TOJințHHY ^PEBOGTOEB AKAIțWM B TEHEHEE BEPETAIțHOHHOrO nEPHOM ' PE3IOME B 1958 rony npoBonnjiHCb nccnenoBannn b npeBocroe ananun 16- nemero BoapacTa, co cpefluuM nnaMeTpoM CTBOJia b 11, 1 cm, njioipaRBio oc- noBanun 9,67 m2, njiornocTbio npeBocTon 0,7, cpenneft bhcotom 12,8 m, c III3 KJiaccoM TOBapnocTM m aanacoM npeBecnHH b 63,185 M3/ra. IIouBa — KpacHOBaTO-Sypan Jiecnan, caiaSo ononsonemiaH, cpenneronoBoe kohm- uecTBO aTMOC(|epHMx oca^noB 550 mm, cpeanan ronosan reMneparypa 10,5°, c npeofmanaHMeM ceBepo-aanaHHtix BerpoB. Bbijio obMepeno 200 nepeBbeB, c KJiaccn$nKanneft nx no Tomnune (I — 15,5—12,6 cm; II — 12,5—9,6 cm; III—-9,5—6,6 cm.), no nx pac- nojioîKeHmo b npeBOCToe (A — CBobonnan npona, B—npona țacirao CBoSoHnan n C -—crecnenHan ) n no $opMe ropnaoHTaJibnoft npoenniiM Kponti (a—Kpyrjian, b —- OBajitnan, c — aKcneHTpnHecKan). IIpupocT onpeHejipeTcn aBTopaMn coScTBenHbiM MeronoM (4) 7 Man 7 n 20 monn, 8 n 22 niojin, 5 n 22 aBrycra, 7 n 21 ceHTnSpn n 6 OKmGpn; noJiyneHHbie namibie npnBeneHM b TaSnupe 1 n rpa^nnecnn naoSpamenH na pncynKax 4—9. Ha pnc. 3 nsoSpamena ropnaoHTajibnaH n BepTMKajibHaHcrpyKTypa hojioch b 50 x10 m, a na pnc. 10 noneSanne KnMMaTnnecKnx ycjioBnft b 1958 rony. HccneflOBanun nonaBajin, hto MayHaBmnncH npeBOcroii MMen npo- noJinmTejiBHMii nepnoji; pocra c 3-mh $aaaMM, n neSoJitmoft nepnon c onnoii (țtaBoiî. 9neprna pocTa nepeBbeB naxoniircn b npnMO® BâBHCMMOCTH ot hx tojiiumhh n noanDțnn. OTMeuaercH BHaumreJibHan pasmuța b mnoc y toji- ctlix n cpennett ToniminM nepeBbeB, c OBajibnoii nponoft. Ha aMnjinTyny Bapnannn pnTMa pocra, no-BnnnMOMy, BnnneT $opMa npon, npnneM b l-oii ițaae ona Sojiee cnHbnan ii bo 2-oii SoJiee cjiaâam MeTpn, npnMeHHBnniftcH hjih onpeneJiemiH pocra b BererannoHHHM nepnon odecnennBaeT cpenmoio tohhoctb ro 0,03 mm, Bnojine ynoBneT- BopnTeJibnyio nnn ranoro pona nccjienoBannii. OB'LHGHEHME PIÎGyHKOB Puc. 1.—CoCTaB HpeBOCTOH, . . - Puc. 2. —■ KoMnencHpoBaHHBie KpnBBie bbicot. • Puc. 3. — ropn3onTanbHaH h BepTMKanBHaH crpyKTypa. Puc. 4. — KoneSaHne KyMyjiHTHBHoro pocra nepeBBOB co cboSohhoK Kponoii (toji- ctbix — cnnomnaH jihhhh; cpeniinx — npepbiBMCTâH amim c nByMH tohkhmh; tohkhx — npepBiBMCiaH jihhhh). ; . Puc. 5. — KoJieSauMe KyMyjiHTHBHoro pocra nepeBLCB c nacTHHHo cboSohhoîî KpoHoit (tojictbix —cnnoniHaH jihhhh; cpohhhx — npepbiBMCTâH jihhhh c AByMH ȚoaKaMn; TOHKHX — npepBIBMCTaH jihhhh). Puc. 6. •—KoJieSaHHe KyMyjiHTHBHoro pocTa nepeBbeB co CTecneHHOfi' «poHoii (TOJICTBIX-—CIUIOHIHaH JIHHHH; epejȚHHX ■—npepBIBHCTaH. JIHHHH C «ByMH TOHKaMH; TOH- KHX— npepBiBHCTan jihhhh). Phc. 7. — KojieSaHHe pocra b ToJințHHy nepenbeB co cboCouhoS Kponoft (iojictbio — cnJioninaH jihhhh; cpenneii TOJimniiBi—npepBiBHCTan jihhhh c HByMH TOHKaMH; Tbiînne — npepBiBHcraH jihhhh). Phc. 8.—-KoJiebaHne pocra b TOJiipHHy HepeBBOB c HacTnano cbo6oj(hhmh KponaMn (tojictbix—cnjioniHan jihhhh; cpejțHHxnpepBiBHcraH jihhhh c jțByMH TOHKaMH; tohkhx — npepBiBHCTan jihhhh). Phc. 9. — RojieSanue pocra b TOJiuțHHy nepeBbeB co cTecneHHbiMH KponaMH (toji- cTMx—cnJioniHaH jihhhh; cpcnnux — npepBiBHcraH jihhhh c HByMH roHKaMH; tohkhx-— npepbiBHcTaH jihhhh). Phc. 10. — KoJieOaHne KJiHMaTHnecKHx ycjiOBHiî b TeneHne BereTaițHOHHoro nepno- na 1958 rona. . CONTRIBUTION Ă L’ETUDE DE L’ACCROISSEMENT RADIAL DES PEUPLEMENTS DE ROBINIER PENDANT LA PERIQDE DE V^GETATION rEsume Les recherches ont 4te effectudes en 1958 dans un peuplement de robiniers de 16 ans, diametrc moyen—11,1 cm, surface terriere—9,67ni2, densite —0,7, hauteur moyenne — 12,8 m, classe de production — III3, volume ă l’hectare —63,185 m3. Sol du type brun-roux de foret, faiblement podzolisâ, precipitations moyennes annuelles 550 mm, tempdrature moyen- ne annuelle, 10°,5, vents dominants de la direction NE. Les determinations ont port6 sur 200 arbres class4s selon leur epais- seur (I = 15,5—12,6 ; II — 12,5 — 9,6 ; III = 9,5 — 6,6 cm), suivănt leur position dans le peuplement (A = couronne libre; B = couronne partiellement libre et O = couronne tassee) et selon la forme de la couronne en projection horizontale (a = circulaire, b = ovale, c = excentrique). L’accroissement a dte determine d’apres une methode originale . le 7 mai, les 7 et 20 juin, les 8 et 22 juillet, les 5 et 22 aout, les 7 et 21 septembre et le 6 octobre, avec les resultats du tableau, 1, representes sous une forme graphique sur les figures 4 ă 9. - La figure 3 reprdsente la structure horizontale, et verticale (bande de 50 x 10 m) et la figure 10, les variations des conditions climatiques en 1958. ’ 474 ' . ' I.' POPESCU-ZELETIN și COLABORATORI . ' 14 . < Les recherches ont permis de constater que le peuplement studie a eu u n e periode longue d’accrQissement accusant 3 phases, et une periode breve, de la duree d’une phase. L’ânergie d’accroissement des arbres est en raison directe de leur ^paisseur et de leur position. Bile est senșible- mept plqs intenșe pqiir les. arbres 6pâîs et moyens, ă la couronne ovale. L’amplitude $eș variations du rythme de l’accroissement sembleinfluencbe / par la forme de la couronne; elle manifeste une tendance ă etre plus intense ă la premiere phase eț plus faible ă la; secoh.de. A; La m6thode appHqu6e pour determiner l’accroissement au cours de la v^g6tation, assure une prâcision moyenne de ± Q,03 mm, ce qui est satisfaisant pour les recherches de ce genre. ; - ; EXPLIGATION DES FIGURES ' > ■ Fig.' 1. — Structure du peuplement. ‘ Fig. 2. -Courbe des hâuteurs compensecs. . ’’ Fig; 3. — Structures horizontăle et verticale;, Fig. 4. Variation des accrqissementșyumuWș des arbres Aid couronnelibre (epăis :tră<î4j conținu ; moyens; tirets interrompus păr deux points; minces: tirets). Fig. 5. — Vafiătion des ăcCroissements cumulâs des arbres ă Ia couronne părtifellement libre (dpais : tracii conținu; moyens : tirets interrompus par deux points; minces : tirets). Fig. 6. — Văriation des accroissements cumul6s des ărbres ă lâ couronne tassee (6păis : tracd conținu; moyens : tirets interrompus par deux points ; minces : tirets). . Fig. 7. — Văriation de l’accroissement radial des arbres, ă la couronne libre (6păis trăc^ conținu ; moyens : tirets interrompus par deux pdints t mihces : tirets). . Fig; 8. —Variation. de l’accroisseinent radial, des arbres â lâ couronne părtiellement libre (dpă'is : trace conținu; moyens : tirets interrompus par deux points ; minces : tirets). Fig. 9. — Variation de l’accroisșemeht radial des arbres ă la,couronne tassâ (Ipais t' trăc6 conținu; moyens : tirets interrompus par deux points; minces : tirets)./ ' Fig. 10. — Variation des' conditions climatiques pendant la pâriode de vegâtătion de- l’anmie 1958. ' BIBLIOGRAFIE 1. H u b e r' B., Pflanzenphysiologie. Leipzig, 1941. 2. M"a c D o u ga 1 Ț. D.,Țree groibih./Weiden Holand, 1938. 3. P o p E. și S ă 1 ă g e a n u N.; Fiziologia plantelor. București, 1957, voi. I. 4. P r o d ă n M:, Messung der Waldbeștănde. Frankfurt a. yț,, 1953. CERCETĂRI ASUPRA CIRCULAȚIEI APEI LA STEJAR (QUERCUS ROBUR L.) ÎN CURS DE USCARE . . C. C. GEORGESGl,- - ‘ MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.l’.R, ’ ' ■ ■ . GH. NIȚU și V. TUTUNARU , ■ . Comunicare prezentată in ședința din 9 decembrie 1958 ' în cîmpia de vest a țării, în regiunile Baia-Mare, Oradea și Timi- șoara s-a semnalat în anii 1955—1957 o uscare intensă a stejarului (3), (4), (7). Acest fempuen. a fost cauzat, în primul rînd, de-defolierilc pro- duse de oinizile stejarului, care s-au înmulțit progresiv după perioada de secetă din anii. 1945—1949. înmulțirea în. masă a acestoj omizi a fost maximă în anul 1955, după care numărul lor s-a redus la proporția popu- lațiilor normale atît pe cale naturală, cît și. ca efect al combaterilor a vio - chimice întreprinse. ' , ' , în fiecare din anii 1954 și 1955 s-au înregistrat cîte două defolieri succesiye, prima produsă asupra frunzulițelor abia pornite din muguri, de către omida Tortrix viridanah., iar următoarea asupra frunzelor dezvol- tate după prima defoliere — de către omizile de Porthetria dispar L., Mâlacosorpa neustria h. și de Piiproctis chrysorrea L. în pădurile bîntuite de omizi procentul de uscare a fost dq 5—.30 după, cum s-au manifestat mai mult sau mai puțin favorabil condițiile de vegetație din solul diferi- telor arborete vătămate. Uscarea a luat, cele mai .mari proporții în arbo- retele de pe solurile îhmlăștinate, unde a coincis perioada de refacere a arborilor defoliați cu stagnarea îndelungată a apei. în asemenea condiții rădăcinile arborilor s-au asfixiat și nu au mai putut furniza apa - necesară producerii lujerilor de refacere. La această uscare nu s-a constatat parti- ciparea speciilor de Ophiostoma și Erwinia, nici a insectelor de scoarță, care în anu 1932—1942 au provocat pe aceleași teritorii uscări intensd ale stejarului. ' ' . Fenomenul de uscare în pădurea Livada (NE de Satu-Mare) s-a ivit în proporție de 70%, pe o. suprafață de circa 1,600 ha, unde înnilăști- R- . ,' \ ' x X v ' V ' . * < ' ' ® X .' > — Galium schultesii Vest,. Galium cruciata (L.) ' Scop., Lamium gdleobdolon (L.) Nath., Glechoma Hederacea L., Gampdnula persicifolid L., Gampanula rapunculus L., Vero- nica chamaedrys Ti., Melampyrum nemorosum L., Cynanchum vincetoxicum (L.) PerS., Pulmonaria officinalis L.,Mgitalis ambigua Murr. etc. 5. Stejeret cu Deschampsia caespitosa (L.) Beauv. Această asociație se află în stejeretele rărite unde începe procesul de înțelenire a solului, Experiențele noastre au fost întreprinse în asociațiile de stejerete cu 'Juncus effusus L., Garex brizoides'Tii și parțial cu L., a vitezei de ridicare a sevei la stejari sănătoși și în diferite grade de îmbol- năvire, în raport cu gradul de înmlăștinare a solului. z' Metoda de cercetare/ ,. . Pentru măsurarea vitezei de ridicare a sevei s-a utilizat metod,a injectării cu soluții colorate. . înjectoarele s-aii construit după modelul Sevircef-Mblirzeki, Cu unele adaptări impuse de natura Cercetărilor. Măsu- rătorile, s-au efectuat în trei intervale, și anume : 8 —14.IV, 16—26,VI și 14—21.IX.1957 spre a se prinde trei etape ale perioadei de vegetație. ) S-a utilizat colorantul eozină în concentrație de 0,1%, care s-a •dovedit cel mai propice pentru experiențele propuse. Arborii experimentați aveau vîrsta' între1 40 și 70. ani. în luna aprilie s^au făcut injectări la arborii cu frunze tinere de 1/3 față de cele mature și la arborii cu mugurii abia porniți. în acest timp nu s-a putut aprecia gradul de uscare a coroanei și din această cauză s-au făcut măsurători numai la arborii Sănătoși. , în lunile iunie și septembrie s-a măsurat viteză de circulație a apei la arbori sănătoși și la arbori cu. coroana 1/4, 2/4, 3/4 și total uscată, dar cu tulpina în viață; s-au ales arbori din aceștia cu tulpina complet elagată, precum și cu tulpina acoperită de lujeri lacomi. Măsurătorile s-ău făcut, . pe cît a fost posibil, simultan în stejerete cu Juneus de pe soluri mai umede și în stejerete cu Garex brizoides L. și Festuca rubra L. de pe soluri mai drenate spre a se avea condiții de umiditatea solului mai diferențiate. înjectoarele s-au aplicat la 1 m de la nivelul solului. Întrucît s-a constatat că prin durâmen nu circulă seva, injectările s-au făcut pe o profunzime de 3—7 cm în raport cu lățimea albumului. Rezervorul cli colorant al aparatului a fost fixat la nivelul Ipcului de injectare spre a nu se crea o presiune a colorantului, De regulă, la fiecare arbore s-au aplicat în același timp cîte două injectoare, La unii din acești arbori injec- . toarele s-au introdus Cît mai apropiate spre a se urmări diferența de circu- lație între fasciculele de vase alăturate. La alți arbori înjectoarele au fost instalate pe cele două părți ale tulpinii, spre a se vedea (diferențele de viteză în raport cu orientarea față de punctele cardinale. Măsurătorile s-au. efectuat între orele 8 și 18. Aparatele de injectare s-au instalat simultan la cîte 2 exemplare din fiecare categorie de arbori (sănătoși și în diferite grade de uscare) din stejerețele cu Juncus și din stejerețele cu Garex brizoides L. -? L în cursul lunii aprilie, măsurătorile au arătat că se obțin date con- cludente prin injectări cu durata de o oră. în cursul lunilor iunie și sep- tembrie viteza de circulație'a sevei fiind foarte mare, durată de injectare a trebuit să fie micșorată la 15 minute. ■ • ; . , S-a constatat că de la locul de injectare colorantul circulă prin, vasele lemnoase ătît' în sus spre coroană cît și în jos spre, rădăcină, fapt cunoscut în literatură. Deoarece pentru durata de injectare stabilită^ colorantul pătrundea și în rădăcină și nu s-a putut măsura distanța pînă la care poate ajunge, s-a» măsurat numai viteza de ridicare a acestuia. l ? ' Observațiile au arătat că după tăierea arborilor, injectați/ .colorantul continuă să circule în tulpină. Aceasta poate cauza erori, întrucît de la doborîrea arborelui și pînă la măsurarea distantei la care s-a urcat colo- 8 - c. 3161 -iV i “ r , i .S , j f 480 / C. C. GEORGESCU și COLABORATORI ,. 6 Ji*.'-- ■ . ■ ■■ — ■ , ■ , 1 - J' ' rantul trece un timp oarecare. Pentru a evita această eroare s-au făcut '' măsurătorile în circa, 10 minute'de la scoaterea din funcțiune a injectoa- ' relor. în acest mod eroarea de măsurare a ascensiunii colorantului este $$5 constantă pentru toți arborii experimentați. « . OBSERVAȚII ASUPRA MODULUI DE CIRCULAȚIE A COLORANTULUI A'\ ■ ■ , ' a . a ., ; ' / ' " i / , r • La stejarii experimentați ascensiunea colorantului are loc, de regulă, » / prin 4—5 și rar pînă la 10—11 inele lemnoase de la periferia albumului pînă la un nivel de 0,5—1,5 (2,5) m de la locul, injectării; mai în sus 7 CIRCULAȚIA APEI LA : STEJAR IN CURS DE USCARE La locul de inserție a unei ramuri piȚ traiectul, colorantului, acesta pătrunde în parte în ramură, și în parte continuă ascensiunea ÎR; tulpină. m 6.5 6 5.5 Colorantul ridica! în sens vertical și ori2on fa! 45 4 55 25 2 15 4 / 6.5 , .Fig. 1. — NlvehiRm ridicare ă colorantului prin inelele albumului la ' ’ durate diferite de injectare (pe 'abscisă numprotărea inelelor sf-ă făcut dc la exterior spre interior); colorantul se ridică prin ultimul inel și mai rar prin ultimele 2—3 inele ale albumului (fig. 1). Paralel cu îngustarea zonei de circulație a colorantului în "profunzimea -albumului, are loc și o.îngustare în sens tangențial. Dacă se urmărește banda.colorată a lemnului pe suprafața tulpinii dezvelite de coajă se observă că ea se îngustează treptat (fig. 2,«.) sau se îngustează brusc continuîndu-se ca o șuviță' (fig. 2, &) sau mai multe șuvițe .colorate ' (fig. 2, c). < , . -' . " ; / ■ în dreptul nodurilor uscate colorantul deviază în două șuvițe încon- sjurătoăreȚdupă care apoi ele pot rămîne izolate sau se reunesc într-o,singură șuviță deasupra nodurilor (fig. 2, d). < - , Q> a b 11 Nivelul de injectare \ d ■ r:- ■ Fig. 2. — Moduri de ridicare a.colorantului în sens Vertical și orizontal , ț«, &, c și d) la diferite nivele de la locul injectării. Circulația colorantului are loc, în principal, prin vasele de lemn timpuriu, . Ascensiunea colorantului se face după o spirală neregulată, urmînd sensul de torsiune a fibrelor (fig. 3). La arborii cu aceleași elemente dendro- !*, 1X1 5 ^5 482 C. C. GEORGESCU și COLABORATORI 8 9 CIRCULAȚIA APEI LA STEJAR IN CURS DE USCARE 483 A metrice (vîrstă, diametru etc.) și situați în aceleașicondiții staționate, viteza colorantului poate avea valori destul de variate. Pentru a înlătura varia- țiile individuale s-a măsurat un număr mare de arbori în mai multe zile - consecutive, iaj? din fiecare categorie de arbori studiați s-au făcut măsură- tori la cîte două exemplare în același timp. Fig. 3. — Ascensiunea' colorantului după sensul de torsiune a fibrelor (« , &, c și d) văzută pe suprafața cilindrului lemnos, ' desfășurată în plan vertical. B. H u b e r a constatat că viteza d^circulație variază -la diferitele nivele ale aceleiași tulpini (6). Pentru' a avea un criteriuunic de comparație, injectările s-au făcut la toți arborii experimentați la 1 m de la nivelul ■solului. / .Chiar în cuprinsul aceluiași arbore viteza de Ascensiune a colorantului are valori deosebite.. Astfel aplicîndu-se două mjectoare la același nivel, în punctele situate la o distanță de 5 cm între ele, s-a observat uneori o ridicare neegală a colorantului, de lă locurile, de injectare. Aceasta șe explicăprin faptul că fasciculele de:vase din cuprinsul aceluiași inel lemnos nuse comportă ca vase perfect comunicante, ci ele funcționează relativ independent unele față de altele. Pentru a se evita eroarea produsă de acesțe variații interne, la fiecare arbore sjau instalat cîte 3 injectoare, la același nivel în puncte diametral opuse. , ' ■ ■■'.■ ' îh paralel, s-a măsurat și variația umidității relative a aerului și a temperaturii. Din figura 4 se vede dependența vitezei de acești factori; m/or5 75 ,5 60-70 ■5 9b- 60— -30 ■45 40^^ ■35 \ u% wo ■70 ■65 60 ■55 ■50 ■ ■25 . ; 70- -20 / / 30- 25 20. \ J5' to 5 7 6 9 /O H 72/3 74 75 76 77 78 /9 20. ’ । 79iunie 7957 , ' Fig. 4. Văriațiă zilnică â vitezei de circulație ă apei la aibori sănătoși în funcție de umiditatea relativă a aerului și tempera- tură (19. VI). ■W , ' Experiențele din perioada 8—14.EV . ,^ejarii .erau intrăți în Vegetație' cii toate că perioada anterioară a primăvern a fost foarte rece. Unii dintre ei aveau muguri abia porniti, iar alții prezentau^frunzele noi în mărime de 1/3 față de cele normale. /Măsu- rătorile s-ău făcut numai lă arborii sănătoși; în tot decursul primăverii anului respectiv, condițiile atmosferice-au fost nefavorabile cercetărilor. La aceiași arbori s-au.făcut injectări cu timp de injectare de o oră, două ore și trei ore. Valorile.obținute în injectările de o bră arată o va- riație regulată, pe cînd la cele de două și trei ore variația este;foarte. nere- 3 a ' A 484 C. C. GEORGESCU Și' COLABORATORI 1(1 11 ■ CIRCULAȚIA APE! LA STEJAR tN cuRs pE uscArr gulătă, probabil datorit^ faptului că după prima oră se produci perturbării în interiorul vaselor prin penetrația ulterioara a aerului. Așa se explică faptul că după două și trei ore nu se obțin valori duble sau triple ale vitezei față de cea obținută într-o oră. r i S-a constatat că, în același timp, viteza de circulație este mai mică decît cel către vest. Viteza spre pe sectorul tulpinii orientat, către est m/h ' 5 i 3 2 • A mugure porni! mărimea normală' a frunzei. Fig. 5. — Vâriâțiâ diurnă ă vitezei medii de cir- . culație a apei Ia. arbori sănătoși cu mugurele pornit și cu frunza 1/3 dini mărimea normală . (aprilie 1957). 3 10 // 12 13 li li n Iii ( partea de est este de 0,50—1,15 m/oră și pe cea de vest de 0,90 — 7,80 m/oră. în' partea de est co- roana fiind mai puțin încălzită de soare și amplitudinea varia- ției diurne a temperaturii, deci . și a circulației apei, este mai mică. ' , La arborii aflați în prima fază de vegetație cu mugurii abia porniți s-a calculat în steje- retele cu Carex brizoides L. o vi- Experiențele din perioada 16____26.VI următoarele, categorii — stejari sănătoși; . < stejari cu coroana 2/4 Uscată; — stejari cu coroana 3/4 uscată; - - stejari cu coroana complet uscată, dar cu trunchiul verdp Măsurătorile la fiecare categorie de arbori în curs do ,-ue’ făcut în paralel cu acelea de la arborii sănătoși, care au servit dre&aSr Cercetările s-au mtre- martor. prins în stejerete cu Juneus teză medie de 0,47 m/oră,iar în stejeretele cu Juncus effusus L. o viteză medie de 0,95 m/oră. în aceastăperioadaamplitudinea variației vitezei apei este redusă. La arborii înfrunziți cu frunzele 1/3 față de cele mature (fig. 5) viteza medie de circulație a apei a fost calculată în stejeretele cu Carex brizoides L. de 1,14 m/bră și în stejeretele cu Juncus effusus L. de, 2,58 m/oră. Ampli- tudinea variației vitezei apei este în acest timp mult sporită, astfel în stejeretele cu Carex brizoides L. viteza la diferite exemplare măsurate, de la 0,32 m/oră—6,80 m/oră iar în stejeretele cu Juneus effusus L. de la 0,50—7,90 m/oră. ț Noaptea circulația sevei deși este redusă, lasă totuși să se recunoască diferența în funcție de gradul de înfrunzire a arborelui. La arborii cu mugurii porniți din stejeretele cu Carex brizoides L. viteza este de 0,11 m/oră, iar la arborii înfrunziți din aceleași stejerete de 0,21 m/oră. Din datele rezultate se vede că în stejeretele cu Juncus effususlj., care au solul jilav pînă la umed, viteza sevei este mai mare decît în steje- retele cn Carex brizoides L., cu solul reavăn pînă la jilav. Aceasta ne arată că în primele faze de vegetație 6 umiditate mai ridicată a solului, pînă la o anumită valoare, mărește viteza de ascensiune a colorantului. în general, experiențele făcute în perioada de înfrunzire a arborilor dau valori ale vitezei neomogene, care corespund cu neomogenitatea înfjunzirii arborilor. Măsurătorilor de viteză a apei coroborate cu obser-, variile de fonologie ne pot folosi la depistarea de'ecotipuri, după modul de intrare în vegetație a lor. în pădurea Livada, pe această cale, s-a con- statat că avem im amestec foarte variat de populații de stejar în ceea ce privește precocitatea, respectiv tardivitatea lor. • effusus L. și în stejerete, mai • uscate cu Festuca rubra L. (S-a ales ultima asociație pen- tru că stejeretele cu Carex brizoides L. îh> aceaștă peri- oadă se diferențiază prea pu- țin față de cele cu Juncus effusus L., în ceea ce privește . umiditatea solului.' La stejarii sănătoși vari- ația vitezei apei din’ timpul zilei are un. mers mai regulat decît- în aprilie, și- anume : circulația apei- devine: activă în orele de dimineață crescînd de la răsăritul soarelui pînă către orele 9—10, se micșo- rează între orele 10 și 12, crește între orele 12- Și 14, scade între orele 14 și 16, crește din nou între orele 16 ' și 17 (18), după care în sfîrșit m/oră' BO ~ 75 - 70 - 65- 60- 55 ■ 50- 45 - 40- 35 - 30- 25 - 20- 15 - 70 - 5 ’ •Valori medii ' Valori maxime 'Valori mirime ........... ~ . scade către apusul soarelui. Fie 6 - -A . ' în graficul din figura nr. 6 ’ ’ ia arbori săUt^ acest mers este reprezentat - ' . P^baza măsurătorilor făcute Ja un număr de 22 de arbori și’ la fiecare arbore cite 2 injectări opuse pe direcția nord-sud — Variația diurnă a vitezei are aceeași alură pentru stejarii sănătoși din cele doua asociații de stejerete menționate. în arboretele încheiate sf'S' rărite injectările in tulpini au dat uneori viteze mâi mari pe sectoarele orientate către sud și alteori pe cele orientate către' nord Totuși hrAn număr mai marc de arbori viteza de circulație a apei are valori ihai ris- cate pe sectorul tulpmn orientat către nord. La exemplarele sănătoase cu tulpinile elagațe și labele avmd țulpmile acoperite de crăci lacome', viteza apm are valon deosebite. Astfel, la, un număr de 12 injectări s-a Calculat viteza medie între orele 7 și 11 de 44 m/oră la exemplarele cu tulpina 486 , G/ C; J3E0R0EȘGU ?* COLABORATORI 12 13 CIRCULAȚIA APEI LA STEJAR IN CURS DE USCARE 487 elagată și de 36 m/oră la cele cu, tulpina acoperită cu lujeri lacomi. Aceste rezultate confirmă experimental o veche observație, că la. arborii cu tulpina acoperită de lujeri lacomi, aceștia concurînd coroana în alimentarea cu apă predispune arborii la ușcarea vîrfului coroanei (coronare). ■ Viteză de urcare a sevei la arborii sănătoși variază în limite foarte largi. în stejeretele cu Juncus s-au aflat între orele 8 și 11 viteza de la 1 J , 20 la 72 m/oră, iar în stejere- , tele cu Festuca, de la 16 la 60 . ■ m/A 65 ■, .. 60 , 55 ' 50 • SS ■ SO os ■ 30 ■ OS ■ 00 * !5 ■ !0 ■ S • m/oră. ■ . , S-a calculat viteza me- / I \ I \ / \ ~8 . 3 io iț i? io /4. is îs io io is h die din cîte 16 injectări între 1 orele 8 și 17 în cele cu Juncus \de 46,4 m/oră iar în cele cuFes- tuca^e 38,4 m/oră. Deci și în ... această perioadă se constată că în solurile cu o umiditate mai ridicată (reavănă pînă la slab jilavă) circulația .sevei este mai activă. - La stejarii cu 2/4 din cb- ' roană uscată față de cei .sănă- toși, amplitudinea de variație a vitezei în decursul zilei se . , micșorează, dar șe menține totuși '•destul : de ridicată, fiind cuprinsă în stejeretele cu Juncus între 1,20' și 68 m/oră. și în stejeretele cu . Fig. 7. — Variația diurnă a vitezei medii de circulație ă apei lă; arborii sănătoși și în diferite (grade de uscare ... (iiniie 1957). _ Festuca de la 0,20 la 52 m/oră (fig- ')• , Paralel cu uscarea progresivă a coroanei se constată,la unii arbori și o, sțînjenire a circulației apei pe anumite'.sectoare longitudinale ale tulpinii. De pildă la un arbore de acest fel pe sectorul tulpinii orientat către, nord s-a . ■ măsurat o viteză de 68,4 m/oră, iar pe sectorul sudic al aceleiâși tulpini, care a fost vătămat de insolație, viteza s-a redus la 2,80 m/oră. în unele cazuri, micșorarea vitezei are loc de-a huigul sectorului din tulpină, care corespunde cu sectorul din. coroana uscată. Alteori, însă, nu există o corelație între Uscarea unui sector din coroană și viteza de ridicare a sevei, din'sectorul corespunzător al tulpinii. Aceasta se explică prin faptul că în asemenea cazuri alimentarea coroanei se face prin circulația apei în tulpină după o spirală, așa că apa din aceasta se poate repartiza într-un timp ipai îndelungat în tot cuprinsul coroanei, chiar dacă un sector de? tulpină este în curs de uscare sau uscat. ; ă ' ’ ă' Prin măsurători efectuate în același timp s-a stabilit că viteza, medie pe timpul zilei a circulației apei se micșorează simțitor la stejarii cu 1/2 din , coroană uscatăi S-a calculat această viteză în .stejeretele cu. Juncus la stejarii .sănătoși — de 47,30 m/oră, iar la cei cu.coroana 1/2 uscată — de 6,55 m/oră ; în stejeretele cu Festuca la stejarii sănătoși s-a aflat viteza de 40,56 m/oră . și la cei cu coroana uscată de 20,88 m/oră. . Se vede că și în luna iunie viteza medie de circulație se menține la valori mai mari în stejeretele de tip Juncus cu solul mai umed, atît la arborii' sănătoși cît și la cei cu coroana în parte uscată. La stejarii cu. 3/4 din coroană uscată față, de cei sănătoși, amplitu- dinea'de variație a vitezei din timpul zilei se restrînge foarte mult, fiind cuprinsă între 2—12 m/oră, în stejeretele cu Juncus, și 0,6—9,6 m/oră în celei cu Festuca. Și în acest caz se remarcă mari diferențe ale vitezei pe diferite sec- toare ale tulpinii. ' • Vileza medie la această categorie de arbori are valori mici. S-a calculat această viteză în stejeretele cu Juncus la arborii martor de 40,5 m/oră, iar la stejarii cu 3/4 din coroană uscată de 5,^ m/oră; în stejeretele cu Festuca s-a aflat, excluzînd unele valori aberante, la arborii martor viteza de 30,7 m/oră, iar la cei bolnavi 5,1 m/oră. în acest caz viteza medie de circulație aproape se nivelează la arborii bolnavi din asociațiile de stejerete studiate. Măsurătorile indică evident starea lîncedă de vegetație a arborilor din . această categorie, la care procesul de uscare progresează din cauza aprovizionării'reduse cu apă a coroanei. De asemenea se mai observă că în asemenea condiții Umiditatea mai pronunțată a'solului nu mai stimu- lează afluxul de apă în arbori, așa cum se petrece la arborii sănătoși. La stejarii cu coroana, complet uscată,, dar cu trunchiul verde și aco- perit de lujeri, lacomi, circulația apei este destul de-activă în trunchi. Măsurătorile s-au făcut numai în stejeretele pu Juncus. S-a. calculat la ; arborii martori o viteză medie de 49,4 m/oră, cu p amplitudine de variație, cuprinsă între 20 și 72 m/oră, iar la cei bolnavi din această categorie de. 26,3 m/oră cu o amplitudine între 0,8 și-46 m/oră. Se vede ca la această categorie de arbori se înregistrează o viteză mult mai mare decît la arborii cu 2/4 din coroană uscată. Aceasta se explică prin faptul că la stejarii cu coroana total uscată și trunchiul în viață, lujerii.lacomi întrețin o circulație a apei destul de,activă și că acești lujeri suplipese într-o mare măsură lipsa coroanei. Prin urmare, formarea de lujeri lacomi, pe tulpină la arborii sănătoși, sau cu coroana în faza incipientă de uscare, este un fenomen vătămător, deoarece micșorează viteza de circulație a apei și, prin aceasta, predispun arbprii la o uscare progresivă a,coroanei. Dimpotrivă, lă arborii eu 6 coroană în cea mai mare parte, sau total uscată, lujerii" lacomi de pe trUnchi mențin arborii în viață și, în condiții favorabile de vegetație, îi ajută, să-și reconstituiascăo nouă coroană sub nivelul celei uscate. S-au făcuț injectări și la aibori uscați de curînd și. care mai păstrează frunzelp de primăvară uscate’pe ramuri. La aceștia, colorantul s-a ridicat în mod uniformi pe o înălțime de 0,2 m. Asemenea valori s-aii obținuițiȘi la arborii sănătoși cînd injectarea s-a făcut în dreptul unui sector longitudinal al tulpinii uscat datorită insolației. Această valoare corespunde deci cu viteza; de difuziune a colorantului în lemnul us'cat și constituie un test' pentru depistarea porțiunilor uscate de album. ' ' A8?......; .... , ' C. C. GEORGESCU și COLABORATORI 14 Experiențele din perioada 14—21.IX , Experiențele din această perioadă' s-ău făcut pe aceleași categorii mi arbori ca și în luna iunie. ' , ; ' Vafiația diurnă a Vitezei curentului de sevă are același mers ca și ui perioada anterioară, după cum s-a arătat mai înainte (fig, 8). La stejarii sănătoși, pe n/oră 7ar <®- ■ 55' ' -50- , 45 - 40- ; 55- 30- 05 - .. . .00- 15 - . 10- 5 - valori maxime valori medii valori minime întreaga perioadă, s-a calcu- lat — pe: baza a 36 de injec- tări în stejeretele ou. Juncus— o valoare medie de 33,36m/oră, cu amplitudinea cuprinsă între 6,4 și 64 m/oră,iar în stejere- tele cu Carex — pe baza a9 injectări — o viteză medie de 31,46 m/oră, cu o ampli- tudine cuprinsă, între 2,8 și 68 m/oră. în această .perioadă se .constată aproape o nivelare a vitezei de circulație a sevei în cele două asociații de ste- jerete, dar cu valori ceva mai ridicate în stejeretele cu Jun- cus. Totdeodată se accentu- 10 11 io 13 io ’ îs 16 io. io 19. oooro ează diferențele între, arborii Variația vitezei de circulație â apei la martor și cei bolnavi. în COU- Fig. 8. • arbori sănătoși (14-21.ix.1957). tinuare, la aceștia din urmă, se produce o. evidentă micșo- rare a. vitezei față de luna iunie. Astfel la arborii martor, experimentați în aceleași zile cu cei de diferite categorii de uscare a'coroanei, s-a aflat viteza medie de 35,8 m/oră,; în stejeretele cu Juncus, și. 31,44 m/oră, îh stejeretele cu Carex. . / în comparație cu aceștia s-a aflat: La stejarii cu. 1/4 din coroană useată din stejeretele cu Juncus ojviteză medie de 14,9 m/oră, cu o amplitudine cuprinsă între 15,60 și . 28,8 m/oră. La stejarii cu 2/4 duh coroană uscată din stejeretele cu Juncus — o viteză medie de 11,71 m/oră, cu o amplitudine cuprinsă între 1,2 Și 32 m/oră, .iar în cele cu Care® de 10 m/oră și cu o amplitudine de 3,2-32 m/oră. -în figura 9 .este reprezentată variația vitezei de circulație, a apei în decursul Unei zile l^rborii'martor și la arborii cu 1/4 și 2/4 din coroană Uscată, de• unde reiese că își păstrează aceeași alură, dar vitezele sînt mult mai reduse. > La stejarii Cu 3/4. din coroană uscată în stejeretele cu Juncus — o viteză medie după un număr de 14 injectări de 2,58 m/ora^ cu o amplitu- dine cuprinsă între 0,2 și 5,6 m/oră. ■ 17 CIRCULAȚIA APEI LA STEJAR ÎN CURS DE USCARE 491 490 ' C. C. GEORGESCU și COLABORATORI ’ , 16 în figură hr. 9 se reprezintă raporturile ele viteză ale circulației apei la arborii sănătoși Și cei bolnavi din această categorie de arbori; Se vede că, cu toată mișcarea pronunțată a vitezei, se mai păstrează sub o formă atenuată periodicitatea sa zilnică. ' / . ’ . x ' CONCLUZII ' - > . %. • Măsurătorile efectuate în pădurea Livada, în lunile aprilie, iunie și septembrie 1957 au condus, în ceea ce privește circulația apei, la urmă- toarele concluzii: t 1. Circulația apei are loc, în principal, prin ultimele 1—2 (3—5) inele ale albumului, după o spirală neregulată, urmîhd direcția de torsiune a fibrelor. Uneori se observă la arborii-în viață, ce au fost descojiți spre a se urmări curentul de colorant, o oprire bruscă a ascensiunii acestuia cauzată de; pătrunderea bulelor de aer în vasele din inelele periferice; după înlă- turarea spontană a acestora își reia mersul normal. în dreptul nodurilor, colorantul este deviat în grupele de vase alătu- rate, după care revine pe aceeași 'linie longitudinală (fig. 2, d). 2. Viteza de urcare a colorantului nu crește proporțional cu durata injectării, din cauză că la durate mai mari se deranjează mersul normal al curentului de apă (fig. 1). în faza de înfrunzire, cînd viteza este redusă, durata de injectare cea mai potrivită s-ă dovedit a fi de o oră, iar în restul perioadei de vegetație, cînd viteza atinge valori mari durata de injectare trebuie redusă la 15 minute. 3. . Mersul, curbei. Care ne indică variația vitezei de circulație a apei în decursul zilei se aseamănă cu cel al curbelor ce indică variația diurnă . - a intensității asimilației și respirației plantelor. în general se remarcă dimi- neața o accentuare a vitezei după ce are loc maximul de asimilație și respi- rație și în orele de după amiază o accentuare a vitezei imediat după cel , de-al doilea maxim al proceselor amintite. • 4. Ascensiunea colorantului în cuprinsul aceluiași arbore nu are loc în-mod egal, după un front unic. Viteza de ascensiune ă colorantului are valori deosebite pe sectoare ale tulpinii cu orientare diferită, datorită modului de luminare a coroanei. Astfel s-a constatat că primăvara, pe timp răcoros, cele mai mari viteze se înregistrează pe -sectorul tulpinii orientate spre vest, îh care direcție coroana este mai puternic încălzită; Vara în zilele foarte calde, la cei mai mulți arbori, viteza este mai mare pe sectorul, tulpinii umbrit, corespunzător porțiunii de coroană mai puțin însorită. Viteza de ascensiune a colorantului variază chiar la grupe de vase alăturate, rezultînd astfelcă între aceste vase nu are loc o nivelare imediată a colorantului și că deci ele nu se comportă ca niște tuburi comunicante perfecte. 7 *7^ 7 7 " ' 7 - ' < Acest fenomen se constată atît în cuprinsul aceluiași inel anual, cît și în profunzime în inelele vecine. Pentru a se înlătura pe' cît posibil erorile provocate de variațiile vitezei pe diferite sectoare ale tulpinii și pe diferite grupe de vase alăturate, la fiecare arbore măsurătorile s-ău făcut, în același timp cu două sau chiar patru injectoare instalate la- extremitatea 1 diametrului orientat nord-sud, care ne dă de regulă cea mai mare ampli- tudine a vitezei. ; / ' ... ' 5. Variația vitezei de circulație a colorantului are mare amplitudine de la un arbore la altul de aceleași caracteristice dendrologice și situat în aceleași condiții de vegetație. De aceea în toate cazurile se are în Vedere și amplitudinea acestei variații dîndu-se pe lîngă valorile medii și cele maxime și minirrie. Spre a înlătura erorile provocate’de variațiile individuale s-au făcut, în același timp, măsprători la mai mulți arbori din categoriile stabilite și s-au calculat valori diurne medii ale vitezei. 67 Viteza de ascensiune a Colorantului s-a dovedit a fi în funcție de starea de umiditate a solului în tot cuprinsul perioadei de vegetație atît la stejarii sănătoși cît și la cei'în diferite faze de uscare. La stejarii sănă- toși avem următoarele date u în luna aprilie măsurătorile: făcute în faza de înfrunzire arată deose- biri desturde mari în eeea ce privește viteza de circulație a colorantului , la arborii din asociațiile cu grad diferit de umiditate ă solului. Astfel la arborii cu mugurii abia'porniți din stejeretele cu Juncus viteza diurnă medie este de 0,95 m/oră și din stejeretele cu Carex de 0,47 m/oră; la arborii cu frunzele de mărime de 1/3 față de celp normale aceeași viteză în stejere- tele cu Juncus este de 2,58 m/oră, iar la cele cu Carex de 1,14 m/6ră. în luna'iunie umiditatea solului se nivelează între asociațiile de steje- rete cu Juhcus și cele cu Carex și Se menține diferit de acestea în stejeretele cu Festuca. în acest timp s-au calculat viteze diurnO medii în stejeretele cu Juncus de 46,4 m/oră și în cele cu Festuca de 38,4 m/pră. ' în sfîrșit, în luna septembrie solul în asociațiile de stejerete indicate atinge valori, apropiate ale umidității și, de aceea, viteza diurnă medie are în toate aceste asociatii valori apropiate, cuprinse între 30 și 35 m/oră (fig. 10). - - ' ■ ■ 17. La stejarii în diferite faze de uscare viteza scade nu numai-în func- ție de micșorarea umidității din sol, dar și în raport cu gradul de uscare' al coroanei, după cum rezultă din datele tabloului nr. 1. ■ Tabloul nr. 1 Viteza medie diurnă de ascensiune a colorantului iu stejar (m/oră) măsnrată in diferite perioade ale analul । Câțegorii ■ ' ■ de ;■ arbori Stejerete cu Juncus Stejerete cu Carex , Stejerete cu Festuca' iunie septembr. septembrie / , iunie Martori 1/4 coroana uscată , > > 46,4 35,8 • 14,90 ' 31,44 . i 38,4 1/2 coroană uscată 3/4 coroană uscată -26,5 5,2 ; 11,71 _ 2,58 10,84 . ț 20,88 . - - 5,1 . ;8. Viteza medie diurnă poate' fi folosită ca un test pentru a măsura vitalitatea unui arboret de stejar. 1 -Pentru aceasta este necesar să se facă simultan măsurători ale vitezei medii diurne la arbori martori și bolnavi. La valori ale acestei viteze .492 c. C. GEORGESCU șl COLABORATORI 18 sub % față de cea normală procesul de uscare este foarte înaintat, iar la valori de 10 ori mai mici în raport cu cea normală arborele este în curs de uscare totală. Umiditatea mai sporită a solului pînă la o anumită Emită determină un mers lent al procesului de uscare, care ajută la însănătoșirea stejarului, în asemenea condiții, arborii defoliați de insecte, dacă nu intervine o stîn- jenire îndelungată de apă în timpul înfrunzirii, aceștia se refac mai ușor pe soluri cu umiditate convenabilă decît pe soluri uscate. 9. La arborii sănătoși formarea de lujeri lacomi în lungul tulpinii provoacă o micșorare a vitezei de ascensiune a sevei, ceea ce explică feno- menul de uscare a vîrfului, care apare la aceștia. La arborii aflați în faza de uscare înaintată formarea de lujeri lacomi întreține o circulație destul de activă a sevei prin tulpina vie și ajută la refacerea lor. 10. La uscarea progresivă a coroanei începînd de la vîrf către bază seva circulă pe toată circumferința tulpinii. La uscările laterale ale coroanei se constată de obicei o scoatere din funcțiune a unui sector de tulpină, ca urmare a unei insolații laterale a unei răniri etc. și în acest caz seva circulă pe un sector al tulpinii mai mult sau mai puțin restrînș. > HGGJIEflOBAHHE JțBHJKEHHH BJIArW B 3ACbIXAK)IIțHX 3K3EMHJIHPAX ^VBA (QUERCUS ROBUR L.) KPATKOE COflEPîKAHHE Ha canagnoii paBHnne CTpaHM, b 1954—1957 .ronax HaOmoganoci. MaccoBoe aacbixanne jiemero gy6a (Quercus robur L.), pcnegcTBne sob- peJKgeupH ero rycennuaMn nenpaBHoro inejiKonpnga (Portheria dis- par L.), nyȘoBoii jincroBepTKn (Tortrix viridana L.) n ap. B paâoTe nanaraiOTCH peayjibTaTM nsMepeHMiî cnopocTH nogheMa BJiarn nan b agoposbix gyOoBHX gepeBbnx, Tan n b gy6ax, HaxogHiimxcH na pasjmnHMX aranax sacnixanun. Ohbith noKaaajm cnejțyiomee: —■ KpacuTeJib noRHMMaeTCH brojib CTBOJia gy6a, rjiaBHHM. pSpaaoM, no nocjiegHmvi 1—2 (3) KOJibgaM aaGoJionn, cjiegyH nanpaBJiennio narnSa BOJIOKOH. — CnopocTb xiogșeMa KpacnTejin Monver KOJiedaTBcn game b cocen- nnx rpynnax cocygoB. — HaGJiiogaeTcn ananHTejibHMe MHHHBMgyaJibHBie KOJieSannn cko- pocTM b paannnHHx gepeBbnx. — - Ha CKopocTb nofli>eMa upacnTeim BJiHHeT Taione n BJiantnocTb ItOHBH. — B anpejie CKopocTb noRbeMa BJiarn aaBncnr ot CTerrenn paaBHTnn JIMCTbCB. — B mone n cenTn6pe cnopocTb no^beMa cnnjKaeTcn, cooSpasHo co cTenenbK) aacbixannn uponbi: Tan, go aacMxannn nojiOBHHH nponai 19 CIRCULAȚIA APEI LA STEJAR IN CURS DE USCARE 498 cnopocTb nogheaia CHHMtaeTcn MegJieHHO, Torga nan npn doJiee cmibHoii CTenenn ee aacMxannn cnnîKaeTCH 6mc.Tpo. , —• OOpaaoBanne BOgmiLix noOeroB na ctbojig BbiBWBaeT y .agopoBbix aepeBbeB ananuTejibiioe cnunteHne cnopocm conogBnîKeHHH n, uaoSopoT, na flepeBbnx c nojinocTbio aacoxmeiîKpoHon a™ noSern CTUMyjnipyiOT noRb- e.M BJiarn na ocTaBineftcn hihbopi CTopone CTBOJia. —■ JțneBHbie KOJieSannn cpegneâ cnopocTH HogbeMa BJiarn cxo^hh c gneBHbiMM KOMeSannnMH accHMnjinițnn n gMxannn.. MaKcnMajibHOiî cko- pocTM noRBeMa BJiarn cooTBeTCTByioT MaKcnMajibnbie KOJieGannn accnMm Jinpim n Rhixannn. . . . , —ycTanoBJieno, hto nepeBbn, pacTynme na nonBax c 6ojiee 6jiaro- npHHTHbiM peîKUMOM BJiarn, y KOTopbix cnopocTb gBHîKeHMH BJiarn GoJibme, ugm y pppeBbeB, pacTynmx na 6ojiee aacyniJinBbix nousax, nanpaBjimoTcn ObiCTpee nocjie nananeHna rycennu.B Tex cjiyuanx, norga ne npbncxogHT aacTon borbi. , . , OBtflGHEHHE PHGVHKOB . ■ ' - Puc. 1. — eponimii ypoBenb nojțteMa BpacnTena no KOJiLpaM BaSononn npn paa- Jinanoft npoflonatnTenbHocTM MH’beKițHH (no aScpncce otchct noneiț nponsBesen ot pnem- HHX K BHyTpeHHMM). Phc. 2.—Hoh-lcm KpacnTenn b BepTHKanbnoM n rop’HBOHTajiBHOM nanpaBJieHHiix, na paBJinHHoiî BMcoTe ot MecTa HHieKiiHn. , • Phc. 3.—Ho/jbeM KpacHTejin no nanpaBjienmo narii6a bouokoh, BnjțHMbift na no- BepXHOGTH CTBOJia, npn pa.3B0pa’IHBaHHH B BepTHKaJIl>HOii njIOCKOCTJJ. Phc. 4.—■ flneBHoe Kone6aHHe cnopocTH hbhjkchhh BJiarn b s«opOBMX jțepoBbnx B SaBHCHMOCTH OT OTHOCHTejIbHOlî BJiatttHOCTH JI TeMUepaTypM BOBUyXa C 19 IIIOJIH 1958 r. Phc. 5. — JțneBHoe noneOanue cpeaneii cnopocTH HBHHieHHH nnarii y aHopontix HepeBbeB c paaBHBaKHIIHMHCH nOHKaMH H C JIHCTBHMH, HOCTHi'inHMH 1/3. HOpMaJIbHOft B6JIH- hhhi.i b anpejie 1957 r. Phc. 6. — Uhcbhoo «ojieSaune cpc^iieii cnopocTH /țBHJKennn Bnarn y, BjțopOBwx HepeBben (16—26 hiohh 1957 r.). Phc. 7. •—• flueBiioe noneSatine cpeuneft cnopocTH UBmKenHH BJiarn y BffopoBbix flepeBben h y aepeBbeB, HaxoHHinitxcH b pasnnanoii CTenenn sacbixaHHH, b mone 1957 r. Phc. 8.—■ KoneCaHHe cKopocTeîî jțBHîneHHH BJiarn y aHoppBMx j\epeBbeB '(14—21 cenTnSpn 1957 r). Phc.' 9. — KtreBiioe KOJieSanne cpezțneii enopoern hbhîkchiih snarn y BjțopoBbix HepeBbeB h y HepeBbCB, itaxogHinH-xcn b paajiHHnoîî CTenenn aaci.ixanHn b ceHTnSpe 1957 r. . • . Phc. 10. —■ flHeBHoe RoneOaiine cpefliieft CKoppcTii jțBnateHHH BJiarH y BjțopoBbix HepeBbCB b anpene, mone h cenTnSpe 1957 r. . ( RECHERCHES SUR LA CIRCULAȚION UE L’EAU DANS LES EXEMPLAIRES DE CHfîNE (QUERCUS ROBUR L.) EN VOIE DE DESSECHEMENT RfiSUMlS . ' Un dess^chement massif du chene (Quercus robur L.), du aux chenilles de Porthetria dispar L., Tortrix viridana L., etc., a ete signale entre. 1954 et 1957, dans la plaine occidentale roumaine. 1 494 ' ; C. C. GEORGESCU și COLABORATORI . 20 Dans ce travail, les auteurs exposent les rAultats des mesures faites șur la vitesse'd’ascension de l’eau dans les ch.en.es sains et dans les chânes ă divers degres de dessechement. . ' ' ■ Ces r^sultats peuvent etre resumes conține suit: . — Le colorant s’dleve, dans le tronc du ehene, ,surtout ă travers les 1 ou 2 (3) derniers anneaux ligneux de l’aubier, en suivant la direction de torsion des fibres. ■ \ — La vitesse d’ascension du colorant peut varier meme dans des groiipes de vaisseaux rapproch6s. ; - — On constate de grandes.variâtions individuelles de vitesse, d’un arbre â l’autre. . ’ — La vitesse d’ascension du colorant est ^galement influencâe par l’humiditb du sol. , — Au mois d’avril, la vitesse d’ascension de l’eau eșt fonction du degrâ de developpement des feuilles. — Au cours des mois de juin et de septembre, la vitesse d’ascension' d^croît en raison du degrAde dessechement de la couronne : pour un degre modere de dessechement (jusqu’â % de la couronne), la vitesse decroît lentement, lors d’un degre de dessechement plus avanei, cette decroissance est rapide. — ■ •' . — La formation de pousses le long du tronc provoque, chez les exemplaires sains, une diminutioh rapide de lA vitesse .de circulation de , la seve ; par contre, chez les ,ex:emplaires ă la. couronne entierement des- ’ sech.ee, ces pousses stimulent î l’ascension de l’eau dans la pârtie vivante du tronc. J — La marche diurne de la viteșse moyenhe dj’ascension suit les varia- - tidns diurnes de .l’assimilation et. de la; respiration. Les maximums de vitesse d’ascension suivent les maximiims diurnes de l’assimilation et de la respiration. ' — II a ete prouve que les arbres qui vdgetent dans un sol ă r6gimc . d’humidite favorable, chez lesquels la seve circule plus rapidement que chez ceux se trouvant dans des sols secs, se dessechent en une proportion moindre et peuvent se regenerer plus aisement, apres l’attaque des clienil- les, a condition qu’il n’y ait pas stagnation d’eau. . EXPLICATION DES FIGURES ' Fig. 1.— Niveau moyen de la mont4e ducolorantpărlesanneauxdel’âubier/pourdif- fdrentes durâes d’injection (â I’abscisse, le numdrotage des anneaux, qui ă 4U fait de: l’ex- tdricur vers I’interieur), Fig. 2.— biffercntes mâriieres de monter, du colorant, verticaleirient et horizontâlement) . ă diîf&ents niveaux du point de l’injection, ; Fig, 3. — Ascension du colorant selon le sens de torsion des fibres'; vue sur la surface du cylindre ligneux , deroule siir le plan vertical. > . ■ Fig. 4. — Variation quotidienne de la vitesse de la circulation de l’eau dans les vaisseaux des arbres sains, en răison de l’humidite relative de l’air et de la tcmpdrature (19 juin 1957). Fig, 5. — Variation diurne de lă vitesse moyenne de la circulation de l’eau dans les vaisseaux des arbres sâins aux bourgeons en voie de vegățation et dont les feuilles ont atteint le tierș de lă tâille normale (avril 1957). / > Fig. 6.— Variation diurne de la vitesse de la circulation de l’eau chez les arbres sains <16 — 26 juin 195.7). ' ' \ , .......... ' - ■ : ■ ' • ' • ' I . ; .21 , CIRCULAȚIA APEI LA STEJAR. IN CURS DE USCARE , 495 ■ ‘ / Fig. 7.— Variation diurne de lâ vitesse moyenne de la circulation de l’eau dans les vais- seăux des ărbres sâins et dans ceux des exemplaires atteints de dessechement ă diffdrents degr6s .(juin 1957). ' Fig. 8. — Variation de la vitesse deda circulation de l’eau chez les arbres sains (14—21 septembre 1957). ? ■ * ' ‘ Fig. 9. — Variation diurne de la vitesse moyenne de la circulation de l’eau dans les vaisseaux des arbres sains et dans ceux des exemplaires atteints de dessechement, â differents degrăs (septembre' 1957). ; Fig. 10.— Variation diurne de lă vitesse moyenne de la circulation dc l’eau dans 'les văis- șegux des arbres sains, en avril, juin et septembre 1957.. 1 BIBLIOGRAFIE 1. A $ e it jț h K o b T. M., O npwamax yCbixaHua dydoa'bix dpewcmoee e 3aHapnam.be. JlecHoe XosniicTBo, 1954, M 6, CTp. 44—47. 2. B o g d a n Andrei, Cîteva considerafii fîzico-geografice și economico-geografice asupra ctmpiei Ecedea. Probi; geogr., voi. V, 1957, p. 101—124. 3. Chir iță C., Stejărete de protecție a solului contra inmlăștinării. -Rev. pădurilor, 1955, ' nr. II, p. 128. / . 4. C p n s t a n t i n e s c u N., Contribuții la stadiul regenerării ștejăretelor de pe solurile cu fenomene de înmlăștinare din clmpiile din vestul și nord-vestul țării. Rev. pădurilor,. 1956, nr. 3, p. 131-136. ,5 , Gvorge sc'ti C. C. și Ni ț u Gh., Contribuții la studiul circulației sevei la pinuț negru sănătos și îți curs cte uscare. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe J ăgricole (seria ..botanică), t. IX, nr. 1, 1957,'p. 87—103. ' 6. Huber, B., Pflanzenphysiologie. Lțeipzig,. 1941, p. 48. 7. Nicolescu C., Problema regenerării ștejăretelor în știința și. practica silvică. Anal, ronu- sov., seria silvicultură, 1956, nr. 1. 8. Nițu Gh., Aspecte ale circulației curentului ascendent de sevă la. plopul tremurător. Rev. pădurilor, 1957, nr, 1, p, 13 —18. 9, K o muc cb . A. TpaHcnupayuoHiian benmejibHocmb dpeeocmoee nan ochoshoU ^an- mop pasGo.wiueanun sbipy6oK, Tpy«M IlHCTMTyTa Jleca AH CCCP, 1955, t. XXVI. CTp. 62-96. CONTRIBUȚII LA STUDIUL TRANSMITERII VIRUSULUI STOLBURULUI PRIN INSECTA ■ . HYALESTHES OBSOLETUS SIGN. pe .... ' . ■ - < L' ■. P. GH. PLOAIE / . ' / Comunicare prezentată de ALICE SÂVULUSCU, membru corespondent al Academiei R.P.R,, tn ședința din 28 martie 1960 Prin cercetările întreprinse în ânul 1946 și apoi în anul 1949 ale lui K.S. Suhov și A. M. Vovk (6), (7), precum și prin lucrările Ulterioare ale lui M. G. Razviaskina (8), V. Valența (9), C. Bl at tn y și colaboratori (1) și V. Bojnansky și colaboratori (2) s-^a stabilit că principalul rezervor natural pentru virusul stolburului este ConvoUulus ' arvensis L., iar transmiterea virusului de la plantele bolnave la cele sănă- toase se face prin intermediul insectei Hyalesthes. obsoletus Sign. Pentru a studia mai în amănunt rolul acestei insecte în diferitele sale faze de dezvoltare, ca vector al virusului stolburului, este necesară găsirea unei metode de creștere a insectei în condiții experimentale. Prin stabilire^ unei astfel de metode se pot face apoi o serie de experiențe, în legătură cu transmiterea virusului. ’ . . Cu privire la creșterea experimentală a lui Hyalesthes obsoletus Sign., există în literatură o singură mențiune, cu totul sumară, făcută, de J. B r c â k (3) cu privire la lucrările cercetătorului A r a b a d j i e v în R.P. Bulgaria. In experiențele noastre am încercat creșterea insectei pînă la adult, pornind de la larve aflate în stadiul V de dezvoltare și transmiterea viru- sului prin intermediul larvelor aflate în această fază de dezvoltare, problemă care în literatura de specialitate nu a fost încă rezolvată. Căutarea larvelor de Hyalesthes obsoletus Sign. în sol, identificarea, și \ menținerea lor în viață în condiții de laborator, este o operație extrem de dificilă, deoarece larvele, și chiar insecta adultă, sînt foarte sensibile la variațiile de temperatură, umiditate, lumină etc. - . j 498 P. OH. PLOAIE 2 3 TRANSMITEREA VIRUSULUI STOLBURULUI PRIN HYALESTHES OBSOLETUS' 499 în afară de aceasta dispersarea pontelor și modul de viață subteran al Jarvelor, precum și dimensiunile lor mici, îngreunează foarte mult strîn- gerea lor. O greutate mai, constă în faptul că larvele de Hyalesthes obsoletus Sign., în faza în care se găsesc în sol, în primăvară, sînt foarte asemănătoare cu larvele insectei Oliarus leporinus L., care n-a fost găsită ca vector pentru nici un virus. OÎTEVA DATE CU PRIVIRE LA ECOLOGIA LARVELOR DE HYALESTHES OBSOLETUS SIGN. , în luna mai a anului 1959 s-au făcut peste 2 000 de sondaje la rădă- cinile plantelor sălbatice și cultivatei Sondajele au fost efectuate în sectorul legumicol al Stațiunii experimentale Mărculești, situată în Bărăgan, și în, cîmpul experimental al Institutului de cercetări agronomice din Bucu- rești. La Mărculești un număr mare de larve a fost găsit într-o porțiune de tereb invadată puternic de Convolvulus arvensis L. în unele cazuri, au fost găsite larve și pe rădăcinile plantelor de Convolvulus ■ arvensis L. cu aspect sănătos, precum și pe rădăcinile de Erigeron canadensis L. Alături de Convolvulus arvensis L. se aflau și plante de Medicago sativa L., Capsella bursa pdstoris (L.) Medic, și altele, pe rădăcinile cărora nu au fost gă- site. larve. ■ ; Din sondajele efectuate reiese că Hyalesthes obsoletus Sign. preferă locuri cu vegetație bogată și sol cu structură granulară, care permite atît adulților să se coboare la diferite adîncimi pentru a depune ponta, cît și circulației larvelor, gruparea lor în cuiburi pe rădăcinile plantelor, în spa- țiile dintre particulele de sol. ; . Observațiile făcute cu ocazia sondajelor după ploi, arată că larvele de Hyalesthes obsoletus Sign. sînt deosebit de sensibile la umiditate crescută în. șol. în' aceste condiții ele pier în număr foarte măre. Prin încercări orientative de laborator s-^a putut constata că larvele ținute în vase de sticlă, pe fragmente de Convolvulus arvensis L., continuă să trăiască fără hrană în medie 10—12 zile, după uscarea plantelor. Aceasta dovedește o rezistență crescută a larvelor în comparație cu sensibilitatea deosebită a adulților, care pier cu multă ușurință în timpul celor mai simple manopere de laborator. ÎNCERCĂRI DE CREȘTERE A INSECTEI ȘI DE TRANSMITERE A INFECȚIEI PRIN LARVE Au fost adunate peste 133 de larve, în zilele de 14—15.V.1959, de pe rădăcinile de Convolvulus arvensis L., atacată de stolbur. în grupe, care au variat de la 10 la 25 de indivizi, larvele au fost trecute imediat în solul unor ghivece cu plante de Convolvulus arvensis E.r Solanum tuberosum L., So- lanum Eycopersicum L., Capsicum anuum L., Hyoscyamus niger L., Lyeo- persicum Humboldti Willd. în fiecare ghiveci se găseau 2—8 plante. S-a avut grijă să se asigure în ghivece un sol cu structură granulară. Ghivecele au fost ținute în seră la temperatura de 23—24°, șub izolatoare mari de silon, asigurîndu-li-se plantelor o umiditate potrivită printr-o stropire atentă și numai la marginea ghivecelor sau printr-o altă metodă care să asigure o. umectare înceată. . A în aceste condiții, larvele se puteau mișca liber în sus și în jos pe coletul plantelor, se coborau între particulele de sol și se adăposteau în cuiburile făcute din prelungirile lor codale (fig. 1). ț, Fig. 1. — Hyalesthes obsoletus Sign. Larve crescute iii ghivece pe Jplante de cartof: a, ăi 9 (foto H e r v e r t). \ în condiții de seră, cel mai bine s-au dezvoltat larvele pe rădăcinile de.Solanum tuberosum L., pe care au ajuns în faza de adult 7 indivizi. ? ' Dintre aceștia, 2 aparțineau însă speciei Oliarus leporinus L. Pe Hyoscyamus niger L. au apărut 3 indivizi adulți de Hyalesthes obsoletus Sign., iar jpe Convolvulus arvensis L. și Lycopersicum Humboldti Willd. cîte un singur individ. Astfel, din 133 de larve, s-au metamorfozat la adult numai 14 larve. Dintre acestea 10 reprezentau indivizi de Hyalesthes obsoletus iar 4 aparțineau speciei Oliarus leporinus L. Apariția adulților. a avut loc între 12 și 15.VI, adică la aproximativ o lună, de la începutul experienței. La început au apărut adulții de Oliarus și după cîteva zile și cei de Hy.a- lesthes. , • '. -u Larvele care nu au atins faza de adult au murit treptat, începînd din a 3-a și a 4-a zi de experiență. După observațiile noastre factorul principal 500 P. GH. 'PLOAIE ■■■ ( c^re a contribuit la moartea larvelor a fost umiditatea, în sensul că parti- culele de sol îmbibate cu apă se lipeau de corpul larvelor, care deveneau imobile și apoi mureau. în timpul perioadei larvare, pînă la transformarea lor în adulți, s-au putut face concomitent observații asupra capacității larvelor de a transmite virusul. Din totalul de 30 de plante, pe care au fost crescute larvele, numai 4 plante au prezentat simptome de îmbolnăvire : o plantă de ConvolvulUs arvensis L., după un interval de 40 zile, și trei plante de Lycopersicum, Humboldti'WiUd., după un interval de 60 de zile de la montarea experienței. Pentru o verificare a transmiterii virusului prin intermediul larvelor, plantele bolnave au.'fost altoite în 3.IX.1959 pe plante sănătoase de ardei (Capsicum anuum), la care după un interval de 2 luni (4.XI) au apărut ■ simptome de stolbur, caracterizate prin frunze în formă de linguriță,cloro- zarea frunzelor tinere și avortarea flbrilor (fig. 2). DISCUȚII Pornind de la o serie de observații cu privire la ecologia insectei Hyalesthes obsoletus Sign., principalul vector al virusului stolburului, am încercat creșterea în laborator a acestei cicade. în urma celor peste 2 000 de sondaje efectuate la rădăcinile plantelor bolnave de stolbur, în scopul captării larvelor, s-a constatat că nu există întotdeauna o legătură între prezența larvelor pe rădăcinile de ConvOlvulusarvensis L. și frecvența cazurilor de îmbolnăvire a acestei plante. Noi am găsit larve atît pe rădă- cinile plantelor de Coiivolvulus arvensis cu simptome tipice de stolbur, cît și pe rădăcinile plantelor sănătoase. - 1 O corelație între prezența plantelor bolnave și a vectorului este vala- bilă numai în cazul solurilor structurate. în solurile în care predomină fracțiunile nisipoase, deși în anul 1959 existau foarte multe plante de Con- vblvulus arvensis L., nu am găsit larve de Hyalesthes obsoletus Sign. , Noi am încercat să creștem larvele în astfel de condiții, în ghivece . cu sol nisipos, însă acestea au murit după aproximativ 4—8 zile. Solurile nisipoase și în general solurile nestructurate împiedică circulația insectei a cărei ecologie e strîns legată de sol. . Menționăm că, în afară de plantele indicate îu literatură noi am găsit . larve și pe rădăcinile de Hrigeron canadensis L., plantă bolnavă frecvent de o deformare a frunzelor și cloroză foarte asemănătoare după simptome, cu viroza descrisă de J. Kvi cala și L N o v â k o v â - P f e i f e- r o vă (4), pe care nu am identificat-o încă. în timpul perioadei de creștere a insectei s-a constatat că larvele se dezvoltă cel mai bine pe rădăcinile de Solanum tuberosum L., fapt obser- vat și de A r a b a d j i e v, în B.P. Bulgaria. însUmînd observațiile de laborator cu cele efectuate în cîmp, cu privire la influența umidității asupra dezvoltării larvelor în sol, am avea motive să presupunem că infecția slabă cu stolbur, în anii cu primăveri ploioase, se datbrește distrugerii vectorului în sol. soi Fig. 2. - Plante de ardei infectate cu stolbur prin altoire cu altoi pro- vemți de Ia Lycopersicum Humboldti Willd. infectat prin larve. iz, Fază incipientă de boală; b, fază avansată. 1 . / - 502 p- GH. PLOAIE 6'. 7 TRANSMITEREA VIRUSULUI STOLBURULUI PRIN HYALESTHES OBSOLETUS 50$ Alături de adulții de Hyalesthes obsoletus Sign., care au apărut din larvele crescute de noi în laborator, au apărut și indivizi adulți de Oliarus leporinus. Acest fapt merită deosebită importanță, în acele cazuri, cînd se încearcă transmiterea virusului stolburului prin intermediul larvelor. K. S. S u h o v și A. M. V o v k (7) arată că culegerea larvelor de pe rădăcinile de volbură dă „aproape exclusiv Hyalesthes”, întrucît Oliarus nu vizitează această plantă. în experiențele noastre, așa cum am arătat,, am lucrat cu larve adupate de pe rădăcinile de volbură bolnavă și ca atare pe această plantă erau și larve de Oliarus. în literatură sînt publicate unele date (8), în care se arată că transmi- terea virusului stolburului prin intermediul larvelor are loc în procentaj foarte mic, datorită unor particularități legate de stadiul de larvă. După părerea noastră, acest lucru s-ar explica mai ușor prin prezența larvelor de Oliarus în locul celor de Hyalesthes și mai puțin prin particularități, de ordin larvar. । Separarea larvelor de Hyalesthes obsoletus Sign. de cele de Oliarus și încercarea infecției numai cu larvele primei insecte, va putea clarifica mai bine posibilitatea transmiterii virusului stolburului prin intermediul larvelor.. Cu un număr relativ mic de larve, noi am transmis virusul pe Con- volvulus arvensis L.. și pe Lycopersicum Humboldti Willd., iar de la aceasta din urmă, prin altoire, pe Capsicum anuum L. Plantele de Lycopersicum Humboldti Willd. s-au dovedit mai receptive la infecția cu stolbur transmis prin intermediul larvelor, ceea ce confirmă datele lui G. I. Kova- c e v s k i (5), cu privire lă receptivitatea față de stolbur a acestei plante.. K WSyMEHHIO HEPE^AHM BHPYCA CTOJIBVPA IțMKAHKOM. HYALESTHES OBSOLETUS SIGN. PE3IOME Ha ocHOBaHMM pnga HaOinogemih nan anonorneH nunagnn Hyalesthes' obsoletus Sign., nEJimoipeiiCH rjiasuMM nepegaTgunOM Bupyca CToaSypa, aBTop rtoiiMTaJicn BupacTMTB 9to nacenoMoe b JiaGopaTopubix ycnoBnax, HannnaH c JIUUHHOHHOM CTagMM, C peJIBIO BMHCHeHMH HeKOTOpMX bMOJIOrn- bcckmx BBaMMooTHomeHnft Memgy BnpycoM h nepegaTuuKoM : Sonesim. Hapngy c BMpamMBaHMeM nacenoMoro, nponaBogmmcB nomiTKn nepegaun Bnpyca npn noMonm mm'imhok. Hannune umhuhok sugă Oliarus coBMecmo c jimiMHKaMM Bnga Hyălesthes iiGoamiioe cxogcTBo MeiKgy hbmh sacnyjKMBaeT ocoSoro BhHMaHnH Torga,Korga McnMTHBaeTCH nepega- ua snpyca c noMoiimio jmuMHOK. Hubkhm nporțenT nepegaun Bupyca c no- Monțbio jmunHdK oSincHnercn Sojibine npncyTCTBneM jihumhok Oliarus BMecro jimmHOK Hyalesthes, n b Mcubineft creneun ocobeuHocTUMu caMnx JiMunHOK. Ilpn noMoiqn neOojibinoro u)ncjia jinuMnon yganocb nepegaTb BMpyc CTOJibypa BbionKy nojieBOMy (Convolvulus arvensis) n BMgy Lyco- persicum Humdoldti, a ot nocneguero, nyreM npnBUBKH — CTpyuKOBOMy neppy (Capsicum anuum).. OBTHCHEHHE PHGVHKOB Pac. 1. — Hyalesthes obsoletus Sign. JIhhhhkm, BLipauțeaHMe na pacTCminx KapTo$eJia, KyjiBTHBnpyeMMX b ropinKax. a— b—'Ș. ' Puc. 2. — PacTeHHH nepga, 3apaJKemiMe cToji6ypoM nyieM npMBMBKJi npHBOH, BSHToro ot BapaaceHHoro nMHHHKaMM pacTeHMH Lycopersicum Humboldti'WiJld, a — Ha- HajiBHaH $asa aaGoJioBaiiMa; b—pa3BHTaa $asa. ' CONTRIBUTION Â L’ETUDE DE LA TRANSMISSION DU VIRUS DU STOLBUR PAR L’INSECTE HYALESȚHHS OBSOLETUS SIGN.‘ resume En raison d’une s6rie d’observations sur Ideologie de l’insecte Hyalesthes obsoletus Sign-, principal vecteur du virus du stolbur, l’auteur a tentd lYlevage de l’insecte au laboratoire, ă partir des larves, en vue dYlucider certaines relations biologiques ■ entre le virus et le vecteur. Sur les 133 larves dlevăes, 14 se sont mbtamorphosbes en adultOs, dont 10 appartenaient ă l’espăce Hyalesthes obsoletus Sign., et 4, ă l’esphce Oliarus leporinus L. Parallelement ă lYlevage, on a effectud des essais de transmission du virus par l’intermbdiaire des larves. La prbsence des larves ăfOliarus ă câtă des larves de Hyalesthes et leur grande ressemblance mbritebt une attention particulibre lors des essais de transmission du virus paf les larves. La transmission du virus par l’intermhdiaire des larves en une faible proportion s’explique plus aisement par la prbsence des larves ^Oliarus que par celles de Hyalesthes, et moins par des particularitbs d’ordre larvaire. A l’aide d’un petit nombre de larves, le virus a 6tb transmis sur Convolvulus arvensis et Lycopersicum Humboldti, et, ă partir de ce dernier, par greffe, sur Capsicum annuum. EXPLICATION DES FIGURES ' Fig. 1. — Hyalesthes obsoletus Sign. Larves ^levees en pots sur plantes de pomme de terre .- a, $ ; b, $. ( . Fig. 2. — Plantes de piment infectdes par le stolbur, par greffe avec des greffons pr61ev6s sur Lycopersicum Humboldti Willd. infectii par les larves : a, phase de dCbut de la maladie ; b. phâse avanele. BIBLIOGRAFIE 1. B J a 11 n y G., Brcâk J., P o z d 6 n a J., D 1 a b o 1 a J., L i m b e r k J. u, B o j fi a n- s k y V., Die Vbertragung des Stolburvirus bei Tabak und Tomatcn und seine viro- geographischen Seziehungen. Phytopath. Z., 1954, nr. 22, p. 381—416. 2. Bojnansky V. a B 1 a 11 n y C., Stolbur na zemiakoch a jeho v^znam pre prax. Za vyso- kou tirodu, 1955, nr. 3, p. 63—64. 504 ' ' P- <>H. PLOAIE ' ' 8 : I 3 . Brcâk J.,K problematice prenaseeă stolburu. Sbornik z vedeckej konferencie o stolbure a pribuzn^chbezsemennostiach,konanejlî—18;IX, 1956, v Smolenciach. Vydăvatel- stvo Slovenskej Academie„Vied Bratislava, 1958. ; 4 . K v 1 că 1 a J. a N o v ă k o v â - P f e i f e r o v â I., Stolbur a Zloutenky. Sbornik z vedec- kej konferencie o stolbure a pribuzn^ch bezsemennostiach,konanej 17—18. IX. 1956, v Smolenciach. Vydavatelstvo Slovenskej Academie Vied Bratislava, 1958. 5 Ko văcevski G.I., Die Stolburkranktieit der solanaceen in Bulgarien. Sbornik zbedeckej konferencie o stolbure a pribuzn^ch bezsemennostiach, konanej 17—18. IX. 1956, o Smolenciach. Vydavatelstvo Slovenskej Acad6mie Vied Bratislava, 1958. 6 G y x o b K. G. ii B o b k A. M., Cikada Hyalesthes obsoletus Sign-, nepeHoc M / k?/ Părțile de jpetpdică (II, III, IV și V) cuprind comparativ volumul cel mai mare de pagini. Elaborate de un larg colectiy de specialiști, aceste părți prezintă cele mai însemnate realizări în domeniul respectiv, analiza’critică a metodelor de lucru și expunerea pe larg a celor mai însemnate metode. Se pupe astfel la îndemîna cercetătorului, sintetizat și critic,, tot ce îi este necesar pentru studjerea în natură a elementelor și proceselor amintite. Din acest punct de.vedere» valoarea și utilitatea primului volum din Geobotanica de teren este deosebită. Se poate afirma cu certitudine că pînă în prezen^ literatura geoi^otanică nu a cunoscut un îndrumar mai complet și mâi unitar în asemenea, probleme. ' în recenzia de față vom prezenta, însă, ceva mai pe larg numai prima parte a volumu- . iui I,.redactată de E. M. L a v r e n k o, pentru că ea cuprinde expunerea principalelor noțiuni de geobotanica în accepția geobotaniștilor sovietici și ne lămurește, deci, asupra pozițiilor de la care pornește studiul vegetației în U;R.S.S. Trebuie relevat, în primul rînd, că vegetația este, concepută și încadrată pornind de la ideile generale ale lui V.T. V e r n a d s ki i asupra biosferei și.de, lâ principiile bipgeocenologice ale acad. V. N.‘ S u ka ce v. Această accepție pune în evidență rolul deosebit al vegetației ca înveliș al pămîntului (fitogeosferă),' ca acumulator al energiei solare și subliniază caracterul ei complex, multiplele legături de interdependență cu o serie de factori ai naturii. 1 Fitpc.enoza—unitatea concretă de vegetație — este definită după V. N. Sukacev; i pe primul plan în analiza fitocehozelor se așază însă studiul interrelațiilor dintre plante și dintre . '' acestea,și mediu. în acest fel problemă centrală a geobotănicii nu este studiul morfologic al grupărilor vegetale, ci studiul proceselor ce se produc în ele. De aici reiese și necesitatea,cercetării dd lungă durată și staționare asupra vegetației. ' , : 'p atenție deosebită se acordă discutării părților structurale ale fito'cenozelor (populația, sinuzia etc.) întrucît în clasficârea acestora se pornește de la criteriul Structurii sinuziăle, ținînd scama în priShulrind de sinuzia edificatoare și de compoziția edificatorilor și dominantelor din celelalte sinuzii. Unitățile principale de clasificare sînt asociația, formația și tipul d’e vegetație; Acest sistem de clasificare; dețî complex și bazat pe criterii multiple, morfologic — ecologic — genetice, este însă ușgr de mînuit, iar unitățile sale se recunosc fără greutate pe teren. Este evident însă că'în multe cazuri’vor fi necesare și unități de clasificare intermediare (grupe de’ , asociații, grupe.și clase de formații etc.). 1 . •fii ceea că privește ecoîbgia grupărilor eSte importantă Separarea condițiilor) de mediu în -lactori entopici, cu acțiune indirectă (relief, rocă, sol, ape).și în regimuri cu acțiune fiiiologicA । a mediului (regimul de lun^ină, de căldură, de apă, de nutriție etc.). De aici rezultă încă o dată necesitatea de ă avea în centrul preocupărilor studiul proceSelot din grupările vegetale. ' .. ' în’problemele de dinamică a învelișului vegetal se ,fâce: o.clasificare amănunțită a succe- siunilor și o analiză a mecanismului producerii lor. ■ ; < Reținem că ănalizîndmse „climaxul” se 'consideră utilă această nbțjune", trebuie înlă- turatăînsă concepția greșită privind sensu) absolut și static ăl climaxului, precum și asemănarea sa cu un organism. i x • Printre problemele centrale ale geografiei vegetației, pe lîngă cartarea grupărilor vege- . tale și raionârea geoboțanică, se acordă atenție analizei relațiilor învelișului vegetal cu diverșii, factori ăi mediului geografic? . . , ' , : , . Parteă prezentată a volumului I se încheie cu o. ânaliză a legăturilor geobotănicii cu practica agricolă, silvică, pratplogică, pedologică, geologică .Dezvoltarea geobotănicii este văzută ' în strînsă legătură cu problemele cfe se pun în aceste domenii. / . i ■ , , , i . Apariția volumului I al lucrării Geobotanica de teren constituie, o .realizare însemnată a școlii, geobqtanice sovietice, .o contribuție la transformarea geobotănicii dlntrm.știință'descrip- livă într-o știință a proceselor. /. . ? ! . , . . . ^ .. 7 Pentru cercetătorii și practicienii din țara' noastră preocupați de problemele vegetației, Geobotanica ăe teren va constitui un prețios îndrumar carș va contribui Ia adoptarea unor metode i unitare în cercețareă vegetației din țară noastră, va asigura o solidă bază teoretică și metodo- logică pentru cercetările Staționare care au început sa se dezvolte și Ia noi. , . /. . , , ■ , • A. Doniță . • ..... O. BERBEGEL, GH. VALUȚĂ și COLAB.,' ZONAREA ECOLOGICA A PLANTELOR AGRICOLE ÎN R.P.R. Ed. Acad. R.P.R.,, București, 1960, 286 pag., ' ■ ■ , , i Sarcinile trasate de Congresul al III-lea al P.M.R. prevăd mărirea producției agricole Ia principalele plante de cultură. Pentru îndeplinirea acestei sarcini îhtr-un termen cît mai scurt se cere să cunoaștem cerințele plantelor cultivate față de climă și sbl și câdrubhatural sau zona în care aceste condiții se realizează.în perioada de vegetație. Măsurile agrotehnice, ca: îngrășămintele, lucrările și semințele folosite pînă acum în mod general, duc la sporirea producției, însă eficiența lor este cu mult mai mare cînd aceste •măsuri sefolosesc în mod diferențiat după zona de cultură. ' , De aceea,,în ultimul timp sm pus un accent deosebit pe' lucrări care studiază factorii naturali.și repartiția acestora pe zone omogene în care toate condițiile climatice să fie stabilite precis, iar plantele să fie culț; va te în zonele care corespund cel mai bine* cu cerințele Iqr. O contribuție însemnată în această direcție aduce lucrarea apărută recent în Editura ( Academiei R.P.R. — Zonarea ecologică a plantelor agricole ,țn R.R.R. Această lucrare este importantă nu numai fiindcă răspunde la mai multe probleme ce se pun astăzi în agricultură, dar mai ales prin faptul că pune o serie, de probleme care vor trebui studiate ,Și rezolvate în vederea organizării agriculturii socialiste. Astfel, lucrarea ajută la stabilirea de așolamente, repartiția rațională șț judicioasă a culturilor pb teritoriul țării, aplicarea agrotehnicii diferehțiate,.ințroducerea de plante noi și aprecierea comparativă a poten- țialului de producție. Pe lîngă aceasta, lucrarea atrage atenția-asupra problemelor'.încă puțin studiate șl care vor treb'ui luate în cercetare : — ecologia principalelor plante de cultură; * — Studiul amănunțit al factorilor de creștere a plantelor în condițiile concrete'ale țării noastre; ' . — organizarea unei rețele agrometeorblogice care să Studieze factorii de legătură cu planta; ' .' , ' , . ' A- stabilirea fcondițiilor în vederea obținerii de producții mărite pentru fiecare regiune. ' ' ' Lucrarea are ^286 de pagini, un scurt rezumat in limba rusă Și franceză, trei hărți clima.- licc, 20 de cărți ecologice și se împarte în două’: ........... Partea I — zonarea ecologică a plantelor agricole, cuprinde două capitole : unul referitor la principiile\și metodele de lucru și al doilea privind zonele ecologice ale principalelor culturi agricole (porumbul, grîul de toamnă, orzul de primăvară, ovăzul, mazărea, fasoleâ, Soia, floarea- :soareltii, cînepa, inul de fuior, sfecla de zahăr, cartoful și tutunul). ' Autorii au desfășurat o muncă intensă adunînd un material bogat de date atît îh ceea te privește cerințele plantelor față de climă și sol, cît mai ales pentru stabilirea condițiilor .naturale. ' _ ■ ... ’■ S-a ținut seamă că în natură nu sînt prezente-toate condițiile cerute de plante, între limitele optime, pentru a obține o producție ridicată, ■ ; A ; ft ' * sk 508 RECENZII 4 RECENZII 509 în timpul perioadei de vegetație există și factori defavorabili care pot aduce pagube sau crea un mediu mai puțin prielnic care stînjenește creșterea plantei și diminuează producția, 1 în lucrare șe insistă asupra distincției clare care trebuie făcută între condițiile de mediu, condițiile de existență și factorii.ce acționează, arătîndu-se ce se înțelege prin fiecare în parte șl importanța lor în agricultură. Ca să se pbată face zonarea fitoclimatică și să se ușureze procesul de delimitare a zonelor de producție agricolă și a structurii lor, s-a interpretat în parte fiecare factor meteorologic în funcție de condițiile specifice de existență ă fiecărei culturi. în ceea ce privește temperatura a fost necesară cunoașterea amănunțită a cerințelor plantelor față de acest factor pentru fiecare fază de vegetație separat. . După ce au fost adunate și sintetizate datele referitoare la cerințele plantelor față de climă și sol, factori climatici, factori edafici, regimul termic, pluviometric și eolian s-au stabilit următoarele grade de favorabilitate : — foarte favorabil; . — favorabil; — puțin favorabil; — foarte puțin favorabil ; — impropriu, Avîndu-se în vedere gradul de favorabilitate s-au putut delimita anumite zone în inter- valul cărora s-au format cîte 2 sau 3 diviziuni, pentru o apreciere calitativă mai exactă. Anâlizînd și sintetizînd rezultatele din fișele întocmite pentru fiecare plantă, autorii aii făcut prezentarea culturilor în felul următor: — cerințele și comportarea față de climă și sol; — perioadele de vegetație ; — particularitățile de. nutriție ; , — zonele ecologice pentru planta respectivă. Această schemă de prezentare este în generai respectată, cu linele excepții cum ar fi aria de răspîndire pe glob, unde la unele plante datele referitoare la areal sînt generale și chiar vagi; vorbindu-se despre orz, se arată că limita lui sudică de răspîndire depășește granița ovăzului, fără nici o indicație în grade sau limite naturale. La alte culturi referirea la areal este omisă treptat. O deosebită importanță prezintă hărțile zonelor climatice și ecologice pentru fiecare cultură în parte. întocmirea hărților de sinteză ecologică a fost obținută de autori prin suprapunerea hărților fitoclimatice cu cele pedologice. Hărțile pedologice fiind prea complexe a fost necesară o grupare a lor în zone agropedologice. In partea a ll7a a lucrării este tratată zonarea ecologică a plantelor de nutreț (iarba de Sudan, măzărichea, sfecla de nutreț, lucerna albastră, trifoiul roșu, sparceta și a gramineelor perene timoftica, păiușul de livezi; zizania, raigrasul aristat, golomățul, ovăzciorul, obsiga și pirul cristat). Ca și în prima parte autorii prezintă'un material bogat, cu toate că în literatura de spe- cialitate lipsesc date referitoare la cerințele pedoclimatice ale plantelor furajere, iar datele statistice existente au fost insuficiente. Cu toate acestea autorii au putut preciza limita zonei favorabile în afară de datele climatice și harta solurilor. Zonele ecologice pentru fiecare cultură sînt prezentate pe hartă cu descrierea condițiilor specifice pentru fiecare zonă. Pentru plantele principale, porumb și grîu, ale căror cerințe sînt mai bine studiate, pe lîngă hărțile ecologice se prezintă și hărți climatice în care se dau regimul termic și umiditatea. Observațiile obținute în urma experiențelor făcute de către autori și colaboratori timp îndelungat, au contribuit la tratarea omogenă a materialului cuprins în lucrare. întocmirea hărților pentru fiecare cultură în parte a cerut o muncă deosebit de anevo- ioasă care a fost dusă la bun sfîrșit, autorii reușind să prezinte o lucare bine coordonată, de o sinteză clară și la un nivel corespunzător. Prin conținutul bogat, completat cu hărțile respective, ca și prin forma de prezentare, cititorul își poate forma o imagine clară asupra posibilităților naturale ale producției vegetale în țara noastră. Această lucrare reprezintă o contribuție importantă la îmbogățirea literaturii de specia- litate, fiind utilă agronomilor, biologilor și economiștilor. Georgeta Ciobotaru ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALA Tomul XII 1960 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. BÎLTEANU GH. și MILIȚESCU L., Comportarea plantelor de ovăz la diferite raporturi între elementele nutritive azot, fosfor, potasiu ................ . 2 217 BLATTNY C., Contribuții la cunoașterea circuitului unor virusuri în natură . 17 BUNESCU ALEXANDRA și DONIȚĂ NICOLAE în colaborare cu IANA SOFIA, Răspîndirea cărpiniței (Carpinus orientalis Mill.) în R.P.R. . . 3 331 CHIRILEI H., DOROBANȚU N. și SILE ELENA, Stabilirea gradului dc rezis- tență la ger la cîteva linii noi de grîu de toamnă prin metode citofiziologice 1 99 CHIRILEI H., Cercetări privitoare la influența microelementelor mangan și cupru asupra metabolismului griului de toamnă A 26 ................ 4 425 DOBRESCU C. și BELDIE AL., Noi stejari din Podișul Central Moldovenesc 3 343 ENĂCHESCU GEORGETA, Variația conținutului în acid ascorbic și tiainină al cartofilor în timpul păstrării................................................ 2 239 FABIAN JOHANN, Heteroauxina și creșterea rădăcinilor .............................. 4 433 GEORGESCU C. C., NIȚU GH. și TUTUNARU V., Cercetări asupra circulației apei la stejar (Quercus robur L.) în curs de uscare . . . .................... 4 475 ILIESCU EMILIA, Unele aspecte fiziologice ale nutriției extraradiculare la soiul de porumb I.C.A.R.-54. .................................................... 2 177 NEGRU ALEXANDRU, Observații critice asupra unor specii de ciuperci din genurile Gloeosporium, Colletotrichum și Vermicularia......................... 3 353 OLTEAN MIRCEA, Contribuții la cunoașterea diatomeelor din planctonul Dună- rii romînești ................................................................... 4 445 PALIK P., Contribuții la flora algelor din turbăria Mohoș (Tușnad)............ 1 35 PLOAIE GH. P., Contribuții la studiul transmiterii virusului stolburului prin insecta Hyalesthes obsoletus Sign................................................. 4 497 POP EMIL, Cercetări experimentale privind raportul dintre dineză și starea de întindere a citoplasmei .......................................................... 3 269 POP EMIL și SORAN VIOREL, Observații asupra colorării vitale a celulelor din epiderma superioară a bulbilor de Galanthus nivalis ........................... 4 373 POPESCU-ZELETIN L, PUIU S. și MOCANU V., Contribuții la cunoașterea creșterii în grosime a arboretelor de salcîm în perioadă de vegetație . 4 461 io - c.3101 512 INDEX ALFABETIC 2 AKAJțEMWH PyMBIHCKOfî HAPO^HOH PECnyBJIWKM Ni-. Pa». RADU MARIGA, Modificări ereditare la tomate sub influența extractului din frunze (Notă preliminară)...................................... . ................... 3 317 RAIGU PETRE, Cercetări, privind hibridarea vegetativă la porumb ..... 3 299 RUBȚOV ȘT. și MOGANU G. V., Contribuții la cunoașterea ecologiei laricelui în R.P.R. ....................................................................... 1 121 SĂVULESGU ALICE și LAZĂR VIORICA în colaborare cu BECERESCU D., Influența unor mucegaiuri asupra materialelor plastice, . . ... • . . 2 155 SOTIRIU V., Obținerea unui fenomen de „inducție fiziologică” la tomate prin sporirea concentrației CO2 .......................................................... 2 197 ȘERBĂNESCU E;> Cercetări asupra metabolismului la soiuri, linii și hibrizi de porumb ............................................................................ 2 183 ȘERBĂNESCU MARIA, Contribuții la floră algelor din R.P.R. (III). Chloro- phyceae și Desmidiaceae din complexul lacustru Snagov ............................... 1 53 TARNAVSCHI T. ION și RĂDULESCU DIDONA, Cercetări morfologice asupra microsporilor de Boraginaceae din flora R. P. Romîne................................. 1 73 TARNAVSCHI T. ION și RĂDULESCU DIDONA, Cercetări asupra morfologiei polenului speciilor ordinului Ericales din flora R.P.R. ............................ 2 . 165 TARNAVSCHI T. ION și RĂDULESCU DIDONA, Cercetări citologice și morfo- logice asupra unor plante hibride de Solanum Lycopersicum L.......................... 3 281 TARNAVSCHI T. ION șl MITROIU NATALIA, Cercetări asupra morfologiei polenului familiilor Papaveraceae și Resedaceae din ordinul Rhoeadales . 4 403 ZAMFIRESCU N., BÎLTEANU GH. și URTILĂ ST., Influența temperaturii asupra absorbției fosforului la porumb, fasole, mazăre, determinată cu ajutorul fosforului radioactiv P32 ............................................. 1 107 TPy^bl H nCCJTE^OBAHHH HO BMOJIOrWW CEPWfl B II O J O r II S P A C T E H II 0 Tom XII . 1960 AJKDABUTHblîî VEABATEJIb M Crp. BJIATTHH K., K MsyueHHio npyroBopoia neKOToptix BMpycoB b npnpoge 1 7 BYHECKy AJIEKCAH^PA h flOHHPO HHKOJIAE, b cOTpyajfnnecTBe c CO®HH HHA, PacnpocTpaHeHne rpaGaBOCTomioro (Cărpinus orientalis Mill.) b PyMMHCKoii Haponnoîi PecnyCjniKe...................... 3 331 BblJITHHV T. n.MHJIHIțEGKy JI., noBeneime pacienuii osca npn pasjinu- hom cooTHomeHnn nnTaTejiBiiBix BențecTB — asoTa, $oc$opa h Ka- JIMH ........................................................; , 2 217 flJKOPflHIECKy K. K., HUIțV r. n TVTyHAPy B., HccjienoBaune HBume- hmh BJiarn b sacMxaiomnx aKBeMnJiapax ,ny6a (Quercus robur L.) . . 4 475 ^OBPEGKV K. n BEJI^HE A., Hostie BMjțM ny6a na nenipantuoM MojijțaBCKOM nnaTo..................................................... 3 343 EHBKECKy flîKOPflîKETA, RoneSanne conepstaHMa aciiopOmioBon kmc- jioth ii TuaMMiia b KapTo^ene bo speMa xpaneuna ........ 2 239 SAMOHPEGKy H., BbIJITHHy r. h VPTHJI3 Bl., BuMHHne TeMnepaiypM na nornonțeiiMC $oc$opa nyKypyaoft, (pacontro n ropoxoM, onpeneneHiioe c noMonțtio panaoaKinBHoro ACADEMIE DE LA RRPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE M CTp. non 9MHJIB, 9KcnepMMeHTa.ni.HLie HccneAOBainiH cooraomeHHH MeHt^y «bh- HtenneM (HHH63OM) H C0CT0HHH6M HaTHHteHHH HHTOnJiaSMM .... 3 269 TIO!! 9MHJIB h COPAH BHOPEJI, Ha6niojțeiiHH sa npHîKMsnenHMM oKpa- WHBaHHeM KneToneK napywHoro anHflepMuca jiyKOBnn noAcnewHHKa (Galanthus nivalis)........................................... 4 373 nonEGKy-3EJIETKH H., nyio C. h MOKAHy B., K HByueHHio pocTaB . TonnțHiiy jțpeBocToeB aKanmi b Teneane BereȚaițHOHHoro nepnoHa . . 4 461 ' PAJțy MAPMKA, HacMejțcTBeHiiBie HBMeneHHH y ToMaTOB nojț bjihhhh6M bli- thhikh Ha jincT£>eB (IIpeHBapHTeJibHoe COO0IH,eHMe).................. 3 ,317 PAffKynETPE, BereTaTHBHan rH6pnnM3adHH nyKypyaH .................... 3 299 pyBIJOB III. h MOKAHy B. T., KuayHenino SKOJioruH .TincTBennMqM b PyMLin- CKoft Hapomioii Pecny Graure....................... 1 121 GOTHPHy B., noJiy'ieuHe HBnenHH „(JmnoMorHHecKoii MHgyKițHH” y TOMaTon nyTeM noBLimeHMH KonqeHTpanHH CO2.................................. 2 197 CBByJIECKy AJIHG h JIA39P BHOPHKA b coTpy«HH>iecTBe c BEHEPEG- Ky fl., Bjninmie iieKOTopBix nnecueBLix rpnCoB na nnacTiiuecKHe MaTepuanti . . . . ............................................... 2 155 TAPHABCKHlî T. HOH h P9,qyJIECKy flHflOHA, Mop^oaorHuecKoe nc- cjieflOBanHe MHKpocnop ceMeîicTBa GypaHHHKOBNX (Boraginaceae) $jiopat PyMLiHCKoii Hapojțnoti PecnySjiHKH................................. 1. 73 TAPHABGKHH T. HOH h PSflyJIECKy flHflOHA, HccJiejțoBaHire Mop$o- Jiormr miJii.pM bh^ob nopapita Ericales na ({wiopnr PyMMHCKOft Hapognoft PccnyGnitKit . ............................ 2, 165 TAPHABCKHH T. HOH h P9flyJIEGKy AHflOHA, IJnTOJiormecKoe m Mop$oJiorHHecKoe MccnepoBaHHe HenoTopiix mfîpH^HMx pacTeunit Solanum Lycopersicum L............................................. 3 281 TAPHABCKHH T. HOH h MHTPOIO HATAJIHH, HccnejțOBaHHe Mop^o- iiorHM nHnmM ceMeficTB Papaveraceae h Resedaceae hb nopHflKa . Rhoeadales...................................................... 4 403 (bABHAH HOPAH, PeTepayKCHH ir poci Kopueii .............. 4 433 IHEPBDHEGKy MAPHH, K (jwiope Bonopocaieft PyMbiHCKoii Hapopuoii Pec- nyOjiMKH. III. Chlorophyceae n Desmidiaceae hb KOMnjieKca oaep CnaroB . . ................................ . . . . . . . . .... 1 53 III9PB9HEGKy 9., HccnefloBaune HHTeucHBHOcTH o6Mena BențecTB y copTon, jiHHHft m ruSpnjțOB KyKypygBi ....................; ; . . ......... 2. 183 £TUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VfiGfiTALE Tome XH ■ 1960 INDEX ALPHABETIQUE ■N* Page BÎLTEANU GH. et MIL1ȚESCU L., Le comportement des plantes d’avoine pour diff&ents rapports entre les 616ments nutritifs — azote, phosphorc, potasse. 2 217 BLATTNY C., Beitrăge zum Studiam des Umlăufes einiger Viren in der Natur 1 7 BUNESCUALEXANDRA et DONIȚĂNICOLAE, en collaboration avec IANA SOFIA, Aire de repartition de Carpinus orientalis Mill. dans la R.P. Rou- maine......................................................... . '3 331 CHIRILEI H., DOROBANȚU N.et SILE ELENA, Determinâtion, par des metho- des cytophysiologiques, du degr6 de resistance au gel de quelques lignees nouvelles de ble d’automne ................................................. 1 99 CHIRILEI H., Recherches au sujet de l’influence des microelemenls manganese et cuivre sur le mâtabolisme du ble d’hiver A 26 .............................. 4 425-. DOBRESCU G. et BELDIE AL., Nouveaux ch6nes du plateau central de Ia Mol da vie................................................................. 3 343 ENĂCHESCU GEORGETA, Variation de la teneur en acide ascorbique et en thiamine des pommes de terre, pendant leur conservation .................... 2 239 FABIAN JOHANN, L’hâtero-auxine et la croissance des racines................ 4 433 GEORGESCU C. C., NIȚU ,GH. et TUTUNARU V., Recherches sur la circula- tion de l’eau dans les exemplaires de chfîne (Quercus robur L.) en voie de des- sâchement................................................................. 4 475 ILIESCU EMILIA, Quelques aspects physiologiques de l’alimentation par feuilles de la variet^ de maîs I.C.A.R.-54 2 177 NEGRU ALEXANDRU, Observations critiques sur quelques espâces de châmpi- gnons des genres Gloeosporium, Colletotrichum et Vermicularia................ 3 353 OLTEAN MIRCEA, Contrîbution âla connaissance des Diatomdes du plancton du Danube roumain............................................................... 4 445 PALIK P., Contrîbution AI’Mude de Ia flore algologique de la tourbidre de Mohoș (Tușnad) .................................................................. 1 35 PL OAIE P. GH., Contrîbution â l’etude de lâ transmission du virus du stolbur par l’insecte Hyalesthes obsoletus Sign. . . ............................... 4 497 POP EMIL, Recherches expârimentales sur le rapport entre les courants proto- plăsmiques et l’£tat de tension du cytoplăsme................................ 3 269 516 INDEX ALFABETIC N® Page POP EMIL et SORAN VIOREL, Observations sur la colorătion vitale des cellules de l’epiderme superieur des bulbes de Galanthus nivalis .................. 4 373 POPESCU-ZELETIN I., PUIU S. et MOCANUV., Contribution ă l’ftude del’ac- croissement radial des peuplements de robinier pendant la periode de vd- gdtation ...........................; , ... ............................ 4 461 RADU MARIGA, Changements hdrdditaircs chez ies tomates sous Pinfluence de l’extrait dc feuilles (Note prcliminaire)................................ 3 317 RAIGU PETRE, Recherches sur l’hybridatioh vegetative du maîs ....... 3 299 RUBȚOV ȘT. et MOCANU V. G., Contribution ă la connaissance de l’dcologic du mdleze de la Republique Populaire Roumaine . . ....................... 1 121 SĂVULESGU ALICE et LAZĂR VIORICA, en collaboration avec BECERESCU D., Influence de certaines moisissures sur les mâteriaux plastiques........... 2 115 SOTIRIU V., Un phenomene d’ «induction physiologique» obtenu chez les tomates par des concentrations dccriies de CO2.................................... 2 197 ȘERBĂNESCU E., Recherches portant sur l’intensitc du metabolismc chez quel- ques varietes, ligndes et hybrides de maîs ............... 2 183 ȘERBĂNESCU MARIA, Contribution â la flore algologiquc de la Republique Populaire Roumaine. III. Chlorophycdes et Desmidiees provenant du com- plexe de lacs de Snagov . .......................................... 1 53 TARNAVSCHI ION T. et RĂDULESCU DIDONA, Recherches sur la morpholo- gie des microspores des Boraginâcees de la flore de la Republique Popu- laire Roumaine.......................................................... 1 73 TARNAVSCHI ION T. et RĂDULESCU DIDONA, Recherches surla morpholo- gie du pollen des espdces de l’ordre Ericales de la flore roumaine........ 2 165 TARNAVSCHI ION T. et RĂDULESCU DIDONA, Recherches cytologiques et morphologiques sur quelques plantes hybrides de Solanum Lycopersicum L. 3 281 TARNAVSCHI ION T. et MITROIU NATALIA, Recherches sur la morphologie du pollen des familles des Păpaveracees et Rdsddacees de l’ordre Rhoeadales 4 403 ZAMFIRESCU N,, BÎLTEANU GH. et URTILĂ ST., Influence de la tempdrature surl’âbsorption du phosphore, determinee, chezle maîs,le haricot et le pois, au moyen du phosphore radio-actif P32 .................................... 1 107 Pentru a vă asigura o eolecție completă si primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul Dvs. pentru 1961. ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POȘTALE, AGENȚIILE POȘTALE, FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. C. BĂLAN și colab., Mctodemgrotchniec pentru sporirea producției agricole în Oltenia. „Metode rapoarte, memorii”, 1960 (25 X 17,50), 271 p., 10,10 lei. I. BRETAN și colab'., Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în sud-estul Transilvaniei. „Metode,rapoarte,memorii”, 1960(25 X 17,50), 245 p.+ 2pl., lOIei, I. GOLOGAN și colab., Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Moldova. „Metode, rapoarte, memorii”, 1960«(25 X 17,50), 561 p., 24,90 lei. Zonarea ecologică a plantelor agricole în R.P.R. 1960 (25 X 17,50), 286 p. + 10 pl., 18,50 ici. Cuprinsul Zone ecologice Partea I Cereale, leguminoase și plante tehnice Porumbul. Grîul de toamnă; Orzul de primăvară. Ovăzul. Mazărea. Fasolea. Soia. Floarea- soarelui. Cînepa. Inul de fibre. Sfecla de zahăr. Cartoful. Tutunul. Observații generale. Bibliografie. . Partea a Il-a Plante de nutreț Iarba de sudan. Măzărichea. Sfecla de nutreț. Lucerna albastră. Trifoiul roșu. Sparccta. Gramineele perene : Timoftica. Păiușul de livezi. Zizania. Raigrâsul aristat. Golomățul. Ovăsciorul. Obsiga. Pirul crestat. Observații generale. Bibliografie.