ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII 51CIREETÂHIOE BIDIDGIE w w SERIA BIOLOGIE VEGETALA 3 TOMUL XII 1960 -EDITURA ACADEMIEI R.ILPAULLI C I I POPULARE XXcADEMZA ROMÎNE -----— COMITETUL DE REDACȚIE N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. - redactor responsabil; GEORGETA FABIAN-GA- LA.ÎÎ; ȘT. PETERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Acade- miei R.P.R.; C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU - secretar tehnic de redacție. STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de 4 ori pe an REDACȚIA; BUCUB EȘTI, CĂLEA VICTORIEI nr.125 Telefon 16.01.70 • 4»$ Pagi 269 317 353 365 331 343 281 299 ACADEMIA BEPUBLICII POPULARE B O M î K'E STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Tomul XII, nr. 3 SERIA S U M A B lOȘ T 1960 EMIL POP, Cercetări experimentale privind raportul dintre dineză și starea de în- tindere a citoplasmei . . . . . . . . . . . . . . . . ; . .... . ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU, Cercetări citologice șl mor- fologice asupra unor plante hibride de Solanum Lycopersicum L. .' . . PETRE RAICU, Cercetări privind hibridarea vegetativă la porumb .... , MARICA RADU, Modificări Creditare la tomate sub influența extractului din frunze (Notă preliminară).......................................... .■ . . ; ALEXANDRA BUNESCU și NICOLAE DONIȚĂ,în colaborare cu SOFIA lANA, Răspîndirea cărpiniței (Carpinus orientalis Mill.) în R.P.R, . . . . . . C. DOBRESCU și AL. BELDIE, Noi stejari din Podișul Central Moldovenesc ALEXANDRU NEGRU, Observații critice asupra unor specii de ciuperci din genurile GIoeosporium, Colletotrichum și Vermicularia. . . .... . . . RECENZII. ........................................... . . ... ... , . EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII P O P U L A R E R O M ÎN E a'r'^ ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMHH PyMblHCKOH HAPO^HOH PECnyBJIMKK ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VfiGfiTALE Tome XII, n° 3 1960 TPy^bi n nccJiE^oBAHWH no BWOJiorun c e p nn BHOIOTM PÂCTEHHM Tom XII, M 3 ' ? . 1960 SOMMAIRE Page ' EMIL POP, Recherches expârimentales sur le rapport entre Ies courants proto- plasmiques et l’dtat de tension du cytoplasme..................... 269 ION T. TARNAVSCHI et DIDONA RĂDULESCU, Recherches cytologiques et morphologiques sur quelques plantes hybrides de Solanum Lycopersicum L. 281 PETRE RAICU, Recherches sur l’hybridation vdgdtative du mals....... 299 MARICA RADU, ChangementS herâditaireS chez Ies tomates sous l’influence de l’extralt de feuilles (Note pr61iminaire) ......................... 317 ALEXANDRA BUNESCU et NICOLAE DONIȚĂ, en collaboration avec SOFIA IANA, Aires de repartition de Carpinus orientalis MilL dans la R.P. Roumaine . ............................................. 331 C. DOBRESCU et AL. BELDIE, Nouveaux chânes du plateau central de la Moldavie....................................................... 343 ALEXANDRU NEGRU, Observations critiques sui' quelques especes de charn- pignons des genres Gloeosporium, Colletotrichum et Vermicularia.... 353 COMPTES RENRUS.................................................. 365 CO^EP/KAHME CTp. 9MKJIB noii, DRcnepHMeHTanbUMe HccnejțOBaniiH cooTitomciutn MejKRy jțBH- weinieM (jptHesoM) n cocTonimeM HaTumeHna ițnTonjiasMBi......... 269 HOH T. TAPHABCKHIÎ n ^MflOHA PBflyjIEGKy, qMTOJiorMuecKoe ir Mop$ojiorHuecKoe nccnejțOBamie neKOToptix rn6pn^HBix pacTenuiî Solanum Lycopersicum L.................................... 281 nETPE PA0Ky, BereraTHBHaH ruSpMHhsaiinH KyKypysBi ........ 299 MAPHKĂ PAfly, HacjiejțcîBeHHBie nBMenemia y tomutob nop; BUMHHiteM bbithikkm: hs micTBes (npenBapMTejiBHoe cooOmeune)......... 317 AJIEKCAHAPA ByHEGKy m HHKOJIAE flOHMUS, b corpy«HH curenților protoplasmatici crește consecvent, pînă la o valoare maximă ' pe măsură ce ele sînt mai îndepărtate de vîrf. îh aceeași ordine de idei, V. Soran (8) dovedește că în zona piliferă de la cereale dineza este relativ înceată la perii mai tineri, mai scurți și deci cu plasma ușor întinsă. Ea se accelerează însă treptat .și ■cu regularitate în perii din ce în ce mai lungi, și deci cu plasma din ce în ce'mai întinsă, ai zonei, pentru ă se încetini din nou cu instalarea decli- nului fiziologic general al perilor „bătrîni”. x) Noțiunea de dineză o considerăm egală cu aceea a „mișcării0 sau a „curenților” proto- j plasmei. 270 EMIL pop 2: 3 RAPORTUL DINTRE DINEZA ȘI STAREA DE ÎNTINDERE A CITOPLASMEI 271 în. toate aceste cazuri celulele urmărite sînt foarte apropiate, iar evoluția paralelă a întinderii plasmei și a vitezei mișcărilor ei este cît se poate de concludentă. Se compară însă între ele totuși celule diferite,. în care pot fi bănuite, în afara modificării evidente în extensiunea plasmei,, și modificări de Chimism celular, care ar putea influența dineza supra- punîndu-se factorului întindere. în special este logic să presupunem că în celulele cu diferite grade de întindere, variază proporția substanțelor de creștere. Or, s-a dovedit în repetate rînduri că auxinele stimulează, în anumite limite de concentrație, curenții plasmatici (7), (10). Dovada! peremptorie a raportului direct dintre gradul de întindere și viteza de mișcare-a plasmei, trebuie găsită deci în aceeași celulă, cu același chimism și în special cu aceeași concentrație de auxine, dar în care coexistă por- țiuni mai întinse, și mai puțin întinse de plasmă. Asemenea stări fizice ambigue pot apărea spontan în celulă, dar- pot să fie provocate și experimental. Atît unele cît și altele sînt, după părerea noastră, potrivite pentru a verifica prin studiul lor concluziile la care s-a ajuns pe urma cercetărilor statistice și comparative menționate. în acest scop am făcut măsurători comparate de viteză la curenții citoplasmelor cu întinderi inegale din aceleași celule vii, alese în urmă- toarele trei stadii morfofiziologice: 1) celule plasmolizate, prezentînd firele lui Hecht; 2) celule normale, lungi, cu plasma diferențiată în tapet parietal și în cordoane intravacuolare; 3) celule surprinse în plasmoliză- concavă. METODA DE LUCRU Măsurătorile de viteză s-au făcut cu ajutorul ocularului-micrometru și al unui ceasornic-cronometru și s-au exprimat în p/sec. Pentru fiecare, caz dat s-au făcut 10—39 de măsurători, în majoritatea cazurilor 20. Valoarea medie a vitezei pentru cîte un caz particular s-a calculat după formula M ='■— unde M este media; a valoarea fiecărei măsurători w în parte; Sa suma valorilor, iar n numărul măsurătorilor. Pentru fiecare valoare s-a calculat abaterea medie după formula , M)2 n A , . . . . _ a = ± I) —5—-—-. Ounoscind valoarea lui Hecht, în timp ce ea a încetat în bolul plasmatic contractat în urma plasmolizei. La celulele lungi din vagina foliară de Ruppia transsilvanica Schur (R. maritima L. var. rostellata Agardh?) microzomii execută o mișcare mai rapidă pe cordoanele intravacuolare, mai întinse, decît pe plasma parietală, ceva mai puțin întinsă. în stadiul de plasmoliză concavă a acelorași celule, atît microzomii cît și cloroplastele se mișcă mult mai repede pe plasma mai întinsă de pe curbura concavității decît pe cea parietală, mult mai puțin întinsă. Rezultatele obținute în toate trei seriile de experiențe confirmă pe plan experimental și în limita aceleiași celule opinia noastră, expri- mată în alte lucrări anterioare, conform căreia dineza apare abia după un anumit grad de întindere a plasmei, ea progresînd în viteză o dată cu accentuarea stării ei de întindere. Laboratorul de fiziologia plantelor, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj 9KCnEPHMEHTAJILHbIE HCCJIE^OBAHUH COOTHOIIIEHHH MEÎK^y flBHÎKEHnEM (flHHE30M) M COCTORHHEM HATHÎKEHUfl IțHTOÎIJIABMBI . PE3IOME H3biCKnBajincb TecTbi jțjiH 9KcnepHMeHȚajibHoîî npoBepKH cootho- inemiH MeiKny coctohhh6m HaTHiKeHHH ițHTonjiasMbi n ee jțBHJKeHneM (nnnesoM) b ohhoh h Toii îne KJieTKe. . B njiasMOJinBOBaHHbix KjieTKax spejioft mhkotii nm/ța cneiKHeH- roHHiîKa BeTBHCToro (Symphoricarpus racemosus) n annp,epMiica jiyKo- bhhhbix vemyft Jiyna jțBHîKeHHe npoflOJiiKaeTCH b ^parMeHTax rpanyjio- njiasMbi, BHTHMyTbix BROJib HHTeft PexTa, Toraa .KaK b KOHTparnpoBaHHdM, BCJiencTBHe njiasMOJinsa, komohko nuasMH ono npeKpamaeTCH. B npoppjiroBaTMx KjieTKax hhctobofo BJiaramima Ruppia transsil- vanica Schur (Ruppia maritima L. var. rostrata Agardhî) mmkpocomm BbinojiHflioT Sojiee GbiCTpoe HBniKeHne na BHyTpHBaKyoiiHpHbix, ciwibiio naTHHyTbix THHtax, hbm na npHCTeHouHoîi, necKOJibKO Menee HaTHriyTon miaiiue. . ' B CTa/țim BorHyToro nnasMOJinsa Tex ine kjibtok, nan mhkpocomh, Tau h xnoponjiacTbi jțBnjKyTcn SHanMTeJibHo SbiCTpee Ha Sonee HaTHHyToiî niiasMe na flyre BorayTOCTH, hem Ha npncTeHoHHoiî, BHauHTejibHo ciiaQee HaTHHyToiî njiasMe. PesyjibTaTbi, nonyneHHbie bo Bcex Tpex cepnnx pnbiTOB, nonTBep- jKjțaioT aKcnepHMeiiTajibHO h b rpaHHpax Tex ate KneTOK, MHeHne aBTopoB BbichaBaHHoe b npeflbijiymHx paSorax, o tom hto REHateHne (gHHes) hohbjih- eTCH jmnib npn nBBecTHOîi CTeneHH HaTaateHHH njiaBMbi, npnueM ero cko- pocTb yBejiHHHBaeTCH no Mepe ycnjienun CTeneHH HaTHîKeHHH nocnenHeii’ 11 RAPORTUL DINTRE DINEZA ȘI STAREA DE ÎNTINDERE A CITOPLASMEI 279 •278 EMIL POP 10 -----------------: : . ; '----——- ■ . —: f OBBflCHEHHE PHCVHKOB Puc. 1.—■ KneTKH mhkoth apenoro nno«a Symph'oricarpus racemosus, nnasMo-, ..Jin3OBaHHoii 1 moh. pacTBopoM caxapoBbi, n.—aupo; nc.—nnpbimKo; v.— BaKyojit; c.— ițHTonJiaaMac. p.—BnyTpHBaKyjiHpHLie thjkh npoTonjiaBMbi; m. c. —• KJieTOHHaa oSonouKa; f.H.— hhtH PexTa; m. m.—noRBHHtHBie mhkpocombi; m. i. ■—HenoABHHtHbie MHKpOCOMBI. VcTaHOBJleHO, HTO BO BpeMH HJiaBMOJlHSa MHKpOCOMBI CHtMMaromeiiCH HH- TonJiaaMBi n BHyîpKBaKyojiHpHBix rumen npoTonnaeMM, BwiencTBKe coKpameHHH npoTo- nnaaMbi, CTanoBHTCH HenonBH>KHBiMH, ror/ța nan mhkpocombi nariinyTMx b«ojil HHTeiî PexTa $parM6HT0B rpaHynonjiaaMbi oSjiajțaioT KoneSaTenbHBiMH HBHmeHHHMH (b Hanpas- jieHim cTpenoK). (PncyHOK cnenan no HaoSpaHtennio b yjibTpa-aHonrajibuoM MHKpocKone). Phc. 2.— KneTKa BnaranHiița Jincra Ruppia transsilvanica bo BpeMH BbirnyToro nnasMOJinga 0,28—0,30 mom. pacTBopoM GINa. n.—Hflpo; nc.—HApwmKo; c.pr.-—npn- ■CTeiiOHHaH miTonjiâBMa; c.p. — BHyTpHBaKyojiHpHbiH nuaaMaȚHHecKuft thjk; cl.— xjio- ponnacTbi; mc.—mhkpocombi; conc. — BBimyTocTB, oOpaaoBaHHaH oTcTapanHeM npoTo- irjiaaMH ot oSonoHKH; m.—KjieroHHaH oOonoHKa. GTpenKH noKasbiBaioT HanpaBjieHire HBHjKeHHH (gHiiesa). (PncynoK cneaian no nsoCpamenHio b yjibTpa-aHonTambHOM MHKpo- ■CKone). Phrom nonyajiițncHC c Oonbinoft ocmo (a) h noJioBUiioii uanoii och (6). IIo aToii MOflenn noHCHHTbiBanacb muma npoTonjiaaMH na BornyTocTHx. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Cellules de la pulpe du fruit milr de Symphoricarpus racemosus plasmolysâes ■â l’aide d’une solution 1 mol. de saccharose. n. = Noyau ; nc. = nucleole ; v. = vacuole; c. = cytoplasme ; c.p. = cordons protoplasmiques intravacuolaires ; m.c. = membrane cellulaire ; f.H. =filaments de Hecht; m.m. = microsomes mobiles ; m.i. = microsomes immobiles. On constate que, pendant la plasmolyse, les microsomes du cytoplasme contracte et des cordons protoplasmiques intravacuolaires deviennent immobiles par suite de la contraction du protoplas- me, tandis que les InicroSomeS des fragments de granuloplasme, tendus le long des filaments de Hecht, presentent un mouvement pendulaire (dans le sens des fleches). (Dessin d’apres l’image Vue au microscope ultra-anoptral.) Fig. 2, — Cellule de la gaine foliaire de Ruppia transsilvanica pendant la plasmolyse con- cave â l’aide d’une solution de CINa 0,28—0,30 mol. n. = Noyau; nc. = nucleole; c.pr. = cytoplasme parietal; c.p. = cordon plasmatique intravacuolaire ; cl. = cliloroplastes; mc. = microsomes ; conc. = concavite formee par suite du detachement du protoplasme de la membra- ne ; m. = membrane cellulaire. Les fleches indiquent le sens des courants protoplasmiques (dessin d’apres l’image au microscope ultra-anoptral). A cote, une hâmi-ellipse, avec le grand axe (q) et la moitiG du petit axe (b). La longueur du protoplasme dans les concaviteS a et6 calculee sui- vant ce modele. RECHERCHES EXPERIMENTALE S SUR LE RAPPORT ENTRE LES COURANTS PROTOPLASMIQUES ET L’ETAT DE TENSION DU CYTOPLASME RfiSUME On a cherche des tests permettant de verifier experimeiitalement, et .â l’interieur de la meme cellule, le rapport entre l’âtat de tension et Ies •courants protoplasmiques dii cytoplasme. Dans Ies cellules plasmolysees de la pulpe mure du fruit de Sym/pho- , ricarpus racemosus et dans celles de l’dpiderme des ecailles du bulbe d’oignon, Ies courants protoplasmiques se poursuivent dans Ies fragments de granuloplasme tendus le long des filaments de Hecht, tandis qu’ils cessent dans le bol plasmatique contractă par suite de la plasmolyse. Dans Ies cellules longues de la gaine foliaire de Ruppia transsilvanica Schur {Ruppia maritima L. var rostrata Agardh?), Ies microsomes exăcu- tent un mouvement plus rapide sur Ies cordons intravacuolaires plus tendus, que sur le plasma pariătal moins tendu. Au stade de plasmolyse concave des memes cellules, Ies microsomes aussi bien que Ies cliloroplastes ont un mouvement beaucoup plus rapide sur le plasma plus tendu de la courbure de la, concavită, que sur le plasjna parietal, beaucoup moins tendu. • Les resultats obtenus au cours de trois săries d’expăriences confir- .ment sur le plan experimental, -et dans la limite d’une meme cellule, l’opinion de l’auteur, dăjă exprimăe dans d’autres travaux, antărieurs, ■que les courants protoplasmiques n’apparaissent qu’ă un certain degră de tension du plasma, l’acceleration de vitesse allant de pair avec l’etat ■de tension du cytoplasme. BIBLIOGRAFIE 1. Pop E., Mișcarea protoplasmei la Ruppia transsilvanica. Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1948, t. XXVIII, nr. 3 — 4, p. 181 — 198. 2. — Les courants protoplasmiques chez les Labiees. Genres LamiUm et Salvia. Bul. Soc. de științe din Cluj, 1948, t. X, p.,52 —66. > 3. — Curenții protoplasmatici la Labiate II. Anaț. Acad. R.P.R., Seria geologie, geografie, biologie, științe tehnice și agricole, t. III, nr. 13, 1950, p. 517—536. 4. — Curenjii protoplasmatici la Labiate III. Bul. științ. Acad. R.P:R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, t. VII, nr. 1,1955, p. 13—28. 5. — Proloplasmastrbmungen bei Labiaten. Acad. R.P.R., Revue de biologie, t. I,nr. 2,1956, p. 53 — 69. ■6. n o n 9., npomonjiacMamwiecKue moKu y sySoifeemHux. BHOJiornuecKHft mypHan, 1956; T. I, M 2, CTp. 49 — 66. '7. Radu A., Efectul heteroauxinei asupra mișcării protoplasmatice la plantatele de graminee. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole,!. VIII, nr. 3,1956, p. 543-565. ■8. S o r a n V., Cercetări asupra curentilor protoplasmatici din perii radicali ai cerealelor. Stud. și cercet. biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, t. VIII, nr. 3 — 4, 1957, p. 295 — 305. .9. S t r u g g e r S., Praklikum der Zeii- und Geivebephysiologie der Pflanze. Berlin-Gbttingen- Heidelberg, ed. a H-a, 1949. 10. S w e e n e y B. M., Conditions affecting the acceleration of protoplasmic streaming by auxin. Amer. Journ. of Bot., 1941, t. XXVHT, p. 700. c. 2601 j CERCETĂRI CITOLOGICE ȘI MORFOLOGICE | ASUPRA UNOR PLANTE HIBRIDE ( DE SOLANUM LYCOPERSICUM L. î DE ( j ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU j Comunicare prezentată de N. sâlăgeanu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 26 ianuarie 1960 Posibilitatea transmiterii pe calea hibridării vegetative a caracterelor ereditare asupra descendenților, a constituit o preocupare a Laborato- rului de morfologia plantelor de la Facultatea de științe naturale din București, începînd de la Sesiunea Academiei agricole „V. I. Lenin” din Moscova, sesiune ținută în august 1948. Ca material pentru experiențele noastre de hibridări vegetative, s-au folosit diferite specii de Solanum (și anume Lycopersicum Bos6 și Albino, Inimă de bou, Beg. Humbert, Portocală, văr. pyriforme; Melon- gena, nigrum (cu ssp. humile și var. miniatum), esculentum var. cerasiforme, esculentum Blondkbpfe, Dulcamara și nodiflorum), executîndu-se 285 de altoiri îh pană. Din semințele fructelor alese de la diferitele combinații de altoire, au fost cultivate în F-, 1 833 de plante. în această generație au fost abandonate unele combinații, continuîndu-se observațiile în F2’și F3, mai cu seamă la combinația Sol. Lycopersicum soiul Bosă, avînd fructe roșii și puternic costate (pl. I, fig. 3)x), cu Sol. Lycopersicum soiul Albino, posedînd fructe galbene și necostate (pl. I, fig. 4), precum și invers (Albino + Bosd); această ultimă combinație constituie obiectul lucrării de față. Bezultatele cercetărilor noastre, care se referă la un bogat material de hibridare vegetativă, sînt redate în cele ce urmează. Cu materialul menționat (Albino și Bos6), s-a procedat la altoire în modul următor : 7, altoiri Bosd + Albino și 9 altoiri Albino + Bose, imediat deasupra cotiledonatelor; 1 altoire Bosd + Albino și 12 altoiri i) Atît figurile cît și planșele au fost executate de autori. 282 283 Numărul Fructelor Fig. 1. — Raportul dintre numărul și culoarea fructelor netede și costate în F, a plantelor hibride obținute din semințele fructului (F„) roșu și puternic costat (pl. I, fig. 8). Numărul fructelor LEGENDA trude netede ■ - - trude costale- o - roșu 0 ’ roșu 'galben c - galben * roșu d • roșu cu pete portocalii e • roșu - portocaliu t e portocaliu g = galben - 106^ 1 TT-Czrzl ~ , 0 / D-"" 406 i • / i / / 1 t / / / ! 1 1 / 7 7 1 i / / in, —1 / / / / / / / / \- i \ \ 42 M 3 ~ T d e . f a Culoarea fructelor Fig. 2. — Raportul dintre numărul și culoarea fructelor netede și costate în F3 a plantelor hibride obținute din semințele fructului (F2) roșu'și neted (pl. I, fig. 7). 7% I k i B |||||^^ 8" ț^V*.......- ..t -e.....-, -i - - j - ’ ' / z' -' îjSiâ^ * ' ‘ ■, ION Ț TARNAVSCHI și ,DIDONA RADULESCU ‘ 5 *\ 1 z ' -?‘* , . / ‘ ■f't'<'l.')'n'\ ■'i n \ , t \ ’ - ' b x , ', ^Ț^Albiho'-HBos6, deasupra; primei- frunze; 15 altoiri Ros6 + Albino și 2 4 /{^ altoiri Alliino + Ros6 deasupra frunzei a 2-a *). > ' Fructul din F0,!a cărui descendență a fost urmărită în F^, F2 și F3, rezultat din'altoirea soiului Albino pe soiul Ros6 ca portalțoi, deasupra ^/«/.frunzei a 2-a. ' • , Hibridarea vegetativă a fost făcută prin altoire în despicătură, (?. t\ ]^u substanțele caracteristice portaltoiului, i’s-au îndepărtat altoiului frun- dezvoltate, în feluliacesta .determinînd altoiul'să utilizeze pentru ®®Hd^Wtăt^săfc®îpțătoăHșiW '->1 , < Sî piiM» ’S , 4;costate și un individ cu fructe' atît netede cît și costate p1 < fcftwwwwiwais®^^ BWgiMftttMte» ...... .. * * • ...i - .t. zu... ,..*,. ,4....1, .^., *,J .s.îA.jjf,.., .A1), Materialul'dtf b'ază,folosit fțiîexpprîerițete 'de.liYbndare;vegotatry;ă', a foȘt;urmărit ’njar și simultan c’u ob^thl'etfin geUkWir^^ a *c ^a i^coiWpHWWsulitilmtlQrîtftpMd^ ^*^Z7^rT7T:T?T'^rîTvȚt^77T^>r7"7?7rTTr7Tr?7T"T"^TrT'T?Ti-T^Tr7TT!nT*r7<'7Tr^TTA'7 PLANȘA ii . ; Fig. 18. — Secțiune prin mezocarpul proaspăt de Solanum Lycopersicum L., soiul Rose (560 X)- ' ' , ' Fig. 19. — Idem, soiul Albino (325 x ).; Fig. 20. — Celulă din mezocarpul proaspăt, șițuat imediat sub ectocarp, al fructului 6. ’ (FJ (260 x). Fig. 21. — Celulă din mezocarpul mal profund al fructului 6 (F,) (260 X). Fig.' 22. — Celulă din inezocarpul fructului 8, roșu și puternic costat (F2) (560 X ). ' Fig. 23. — Celul^ț’.ih mezocarpul fructului 15, portocaliu și puterilic costat (F8) (560 x). ‘ Fig. 24, — Celulăxliri mezocarpul fructului 11, roșu și neted (F;i). (560 x)- i 7 CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 287 cele constatate de I. E. G1 u ș c e n k o (1) în cercetările sale efectuate cu soiuri de Solanum, și anume cu soiurile Ficarazzi, Regina de aur etc. Variațiile ce intervin în colorația fructelor plantelor hibride, obținute pe cale vegetativă între soiurile Rose și Albino de Solanum Lycopersicum, se explică prin modificările intervenite în structura anatomică a celulelor pericarpului și în culoarea pigmenților plastidelor; aceasta reiese din analizele făcute și expuse mai jos. După cum sei știe, culoarea fructelor de pătlăgele roșii este dată de pigmentul caracteristic plastidelor din mezocarp. Analiza microscopică a mezocarpului, făcută pe material proaspăt, arată în cazul lui Rose, că cromoplastele sînt de culoare galbenă și roșie (pl. II, fig. 18), în care i carotina roșie-portocalie se află sub formă de cristale aciculare mici, care i se formează în plastide mici, rotunde, galbene, iar în cazul lui Albino (pl. II, fig. 19), cromoplastele sînt rotunde și galbene deschis, însă mai mari decît cele din mezocarpul soiului Rose. . în F1; în celulele mezocarpului situate imediat sub ectocarp.(pl. II, ț fig. 20), pigmentul este reprezentat aproape exclusiv de cristale aciculare j mai mari, de carotină; pigmentul, galben este aproape inexistent. în celulele mai profunde ale mezocarpului, caroțina se reduce cantitativ (pl. II, fig. 21), iar pigmentul care'este predominant aparține tipului galben. în F2 se observă o dominanță pronunțată, aproape exclusivă, a pigmentului roșu carotinoid, față de celgalben (pl. II, fig. 22). S-a putut constata totodată cum cristalele aciculare ale pigmentului roșu întrec, în ceea ce privește mărimea lor, pe cele similare din Fi. în F3, domină în celulele mezocarpului, cromoplaste de formă și mă- rime Albino, aceastaîn cazul fructelor galbene-portocalii, la care cromoplas- tele sînt rotunde și mici, prezentînd în interior un cromocristal carotinoid acicular, care nu întrece 2/3 din diametrul plastidei (pl. II, fig. 23). în cazul fructelor roșii tip Ros6 din F3, cromoplastele au forma și mărimea celor de tip Rose, cu deosebirea că aici (în F3) cromocristalele roșii (pl. II, fig. 24) sînt mult mai lungi decît la martorul Rose, ele fiind similare cu cele din F2. Privitor la modificarea culorii și morfologiei plastidelor și a compo- nenților lor, relevăm cele arătate de I. E. Glu ș c erik o (1) : ^modifi- carea culorii plastidelor este probabil condiționată de faptul că, sub influența altoiului, substanțele plastice modifică culoarea plastidelor, în cazul nostru în altoi, însușire care s-a păstrat în generațiile următoare” x). Din observațiile noastre rezultă de asemenea că prin hibridarea vegetativă, ca un caracter specific al acesteia este faptul, că în mezocarpul fructelor hibride apar celule cu plastide, fie ale unuia sau ale celuilalt părinte, fie ale ambilor părinți. De remarcat mai este că, în fructele hibride gal- bene-portocalii, domină plastide galbene mari, de tip Albino, iar în fructele hibride roșii cu pete galbene, se observă un amestec de cromoplaste carac- teristice ambilor părinți. în analizarea micromorfologică a mezocarpului fructelor din cele , 3 generații, s-au urmărit și modificările structurale ale ectocarpului, ținînd seamă de caracteristica acestuia la martori. . ‘) P- 161. , W! ION T. TARNAVSCHÎ și DIDONA-RADULESCU 8 ■ f I a? fe îl B ■288' a B Astfel, ectocarpul martorului Albino este■ alcătuit- din celule mai mari,, membrane celulare subțiri, la colțuri ușor îngroșate, cil punctuații < dese și cu o cuticulă cu textură externă formată din linii punctate, undulat i ■ curbate-(pl. III, fig. 26). x în cazul martorului Ros6, ectocarpul este format din celule mai micij cu membrane celulare ceva mai groase, cu punctuații mai puțin numeroase, ■ : -cu colțuri mai puternic îngroșate, iar cuticulă are o textură exterhă formată s •din îngroșări centrifugale, în formă de linii undulat-curbate, mai distanțate ' ș x .și mai puțin distinct punctate (pl. III, fig. 25). 1 La fructele hibride din F^ celulele ectocarpului sînt mult mai mici ’ x -decît jale martorului Ros6. Membranele celulare sînt groase, prevăzute cu t X. punctuații dese (pl. III, fig. 27).. Se poate spune că aici domină în oarecare - . j ; măsura caracterele ectocarpului de tip Ros6, iar desimea punctuațiilor ' - x i ,este asemănătoare tipului Albino. Textura- externă a celulelor estemea a 1 : soiului RosA ; în ectocarpul fructelor hibride din Fg predomină caracterele soiului4; x.xx: Bosâ îmbinate cu cele ale ectocarpului din iar textura externă cutM ; /-culară.a peretelui celular,este caracteristica soiului Albino (pl. III, fig. 28).s în structura ectocarpului fructelor hibride din -F^, se observă un: / .amestec al caracterelor celor doi părinți, sau scindarea lor. Fructele cărei' . au culoarea și mezocarpul de tip Rosd au și structura ectocarpului apro-f ' piață de cea a martorului soiului RosA Astfel; fructele portocalii au ecto-x A v > te? ȘiSp-Xj te ;f. ; -carpul cu50%caractere Albino și50% caractere de Bosd (pl. III, fig. 29) iar fructele care prezintă 75% din caracterele soiului Ros6, conțin și-în^i ectocarp același procentaj de caractere ale soiului martor Roșă (pl. III^ș ■fig. 30)i Există însă și forme labile în ceea ce privește prezentarea carac-F x' terelor atît în mezocarp, cît și în structura: ectocarpului; de exemplu în; unele fructe de culoare roșie, deși analiza morfologică a mezocarpului ii arată caracterul soiului Ros6, ectocarpul este al soiului Albino. _ ț Gradul de variabilitate al țesuturilor plantelor hibride, obținute-, ■ în cursul celor 3 generații, a fost urmărit și în structura morfologică internă1,, a frunzelor. ;■ /; S-a analizat epiderma superioară și inferioară, x țesutul palisadic1’ ,și lacunos din mezofilul frunzelor, precum și mărimea și forma stomatelor.j - Pentru a dispune de un material de comparație cît mai omogen^ < s-au analizat în -mod constant atît :1a martori, cît și la plantele hibride,(i ■ ' în stadiu tînăr și-înainte de înflorire, primele frunze complet dezvoltate^ pornind din vîrful tulpinii. ; \ f Analiza • micromorfologieă a frunzelor arată, pentru, soiul Albino,ț o; epidermă superioară constituită din. celule regulate, care sînt în secțiuni Fig. 25. Fig. 26. PLANȘA III ^- Celule ale 'ectocarpului soiului Ros6 (560 X ). — Celule ale ectocarpului soiului Albino (325 x ). Fig. 27, — Celule ale ectocarpului fructului-6 (Fj)-(260 x ). Fig. 28. ^ Celule ale ectocarpului fructului 8, roșu și puternic costat (F4) (560 x ). Fig 29- — Celule ale ectocarpului fructului 15, portocaliu și puternic costat (F3) (560 x )' Fig- 30. — Celule ale ectocarpului-fructului 12 (F3) (560 x); iw ii PLANȘA III 1 i 1 CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 289 transversală de 2—3 ori mai lungi decît celulele epidermei inferioare, țesutul palisadic este alcătuit din celule alungite, cu diametrul de 2/3—1/2 din lungimea lor, ocupînd cam 1/3 din grosimea frunzei. Țesutul lacunar este format din celule ± neregulate, mari și cu spații intercelulare relativ mici (fig. 31, B). La martorul Rose, epiderma superioară a frunzei este formată din ■celule mari, neregulate, iar epiderma inferioară din celule mici, în raport Fig, 31. — A, Secțiunea transversală prin frunza Ce Solanum Lycopersicum L., soiul Rosti (434x); B, secțiune transversală prin frunza ele Solanum Lycopersicum L., soiul Albino (746 x). es, Epiderma superioară ; țp, țesut palisadic ; p, țesut lacunar; ei, epiderma inferioară ; p, păr. cu cele ale epidermei superioare, și mai regulat orînduite. Țesutul pali- sadic este constituit din celule lungi și înguste, al căror diametru nu depă- șește decît rareori 1/6 din lungimea lor,’ ocupînd cam 1/2 din grosimea ; frunzei. Țesutul lacunar este format din celule ± rotunjite, lăsînd între ele spații mari intercelulare (fig. 31, A). Secțiunile transversale în frunzele plantelor hibride din generația a 3-a (F3) arată că epiderma lor superioară prezintă în 3/5 din cazuri caracterele anatomice ale soiului Albino, 1/5 din materialul analizat are caracterele anatomice ale soiului Rose și 1/5 din cazuri, un caracter intermediar. în ceea ce privește epiderma inferioară se manifestă în oare- / Căre măsură aceeași proporție. Țesutul palisadic manifestă în aproximativ 2/5 din cazuri caractere de Albino, în 1/5 din cazuri caractere de Rose și îh alte 2/5 din cazuri un caracter intermediar (fig. 32, A și B); țesutul ; lacunar prezintă în mare măsură aceeași proporție numerică în ceea ce ■ privește caracterele sale. - CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 291 290. ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU• 10 Stomatele la plantele Rose, martor, sînt situate între celule epi- dermale cu pereții radiari mai slab undulați (fig. 33, A) decît la martorul Albino (fig. 33, B). Celulele stomatice ale soiului Roșă întrec ca mărime și volum pe cele de Albino, care sînt mai înguste. în ambele cazuri, pre- zență apendicilor mici de la locul de unire al celulelor stomatice nu este constantă. Se întîlnesc stomate cu 2 apendici, stomatc cu un singur apendice și altele fără aceste anexe (fig. 33, A și B). în cele 3 generații urmărite de noi, descendenții au prezentat modi- ficări și în ceea ce privește numărul lojelor. Menționăm că fructele celor doi parteneri aveau un număr mare de loje (în jurul lui 9 la Roșă și în medie de-8 la Albino). , în generațiile Fj și F2 numărul lojelor scade simțitor, asțfel întîlnim în F1 fructe cu 2—3 ( — 4) loje, iar în F2 fructe cu 3— 4 (—5) loje aceasta în cazul fructelor netede și 7—11 loje, în cazul fructelor puternic costate. A Fig.'32. — A și B, Secțiuni transversale prin frunze de plante hibride obținute în Fs. Sec- țiunile arată o structură intermediară între cea a frunzelor plantelpr martor (746 x). es, Epi- derma superioară ; țp, țesut palisadic ; ll, țesut lacunar.; ei, epiderma inferioară; p, păr. Fig. 33. — A, Stomate și celule epideninalc de la' plantele martor de Solanum Lycopersicum, soiul Rose (434 x); B, stomate și celule epidermale de la plantele martor de Solanum Lycoper- sicum, soiul Albino (434 x j. ce, Celulă epidermală ; sl, celule stomatice ; a, apendice. Plantele hibride din F3 prezintă. în 3/5 din cazuri stomate cu forma celor1 de Albino, dintre care unele sînt ceva mai mici; în 1/5 din cazuri,, stomatele sînt ca la soiul Roșă, cu unele diferențe de mărime; în 1/5 dini cazuri, stomatele au formă și mărime intermediară (fig. 34, B). Cam îhî â „ . . , , . , , .............. aceeași proporție se comportă celulele epidermale în ceea ce privește) ^ la unele plante lubnde obțmute în F, cutarea pereților radiari, precum și mărimea lor. Se relevă doar că mate- rialul analizat prezintă și unele cazuri în care celulele epidermale sînt vădit mai mici și cu pereții cutați, asemănător ca la soiul Albino (fig. 34, A). 3 M(434x); B , stomate și celule epidermale la 1/5 din plantele hibride obținute în F.3 (434 x ). ce, Celulă epidermală ; st, celule stomatice. în F3, fructele prezintă 3—9 loje, la cele netede, și 7—12 loje, la Considerînd și mărimea fructelor hibride, aceasta se păstrează. întrucîtva în limitele observate și de I. E, G 1 u ș c e n k o, cu singjura‘fructele pronunțat costate. deosebire că în Fo, Fx și F2 sînt în general mai mici decît la martori, pentru a reveni în F3 la mărimea fructelor martorilor și chiar depă- șindu-le. Se observa, prin urmare, în cazul nostru, o revenire în generația a 3-a la numărul și chiar o depășire a numărului de loje pe care le pre- zentau formele parentale. 292 ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU 12 13 CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 293- Caracterul citologic al materialului analizat mai sus a fost de ase-j menea o preocupare a noastră, în vederea stabilirii în ce măsură influența tf portaltoiului asupra altoiului se exprimă în citologia descendenților obținuți pe calea hibridării vegetative. ] în Studiul plăcilor cromozomice privind stadiul de diviziune a nucleului metafaza propriu-zisă ne-a permis să facem următoarele constatări t , Am ținut seamă în această privință de faptul că substanța cromatică; a nucleului în cursul diviziunii sale apare sub forma de cromozomi într-oA formă și în număr constant, ca un caracter specific, reprezentând ei înșiși] un caracter ereditar, asemenea tuturor celorlalte caractere morfologice] externe și interne. Am ținut seamă și de faptul că forma și numărul cro- ] mozomilor se păstrează constante, dacă condițiile necesare de dezvoltare] a organismului respectiv rămîn aceleași ca și la formele inițiale și că! schimbîndu-se condițiile de viață, respectiv, ale mediului, apar și modi-j ficări în numărul și morfologia cromozomilor. * Sînt cunoscute cazurile dovedite prin cercetări atente (M e d v e deva, citat după (1)), că „deosebirile în substanțele plastice ale grefei] pot duce la deosebiri calitative ale cromozomilor” și „că modificările] corespunzătoare în complexul de cromozomi reprezintă numai unul din’ indicii morfologici ai modificărilor mai subtile ce au loc în toată structura] celulei”1), obținînd la hibridul vegetativ din combinația Humbert x | Sol. nigrum șialte combinații, cromozomi care se deosebeau de formele] inițiale prin numărul și aspectul lor morfologic. f Numărul și forma cromozomilor pot fi folosite, ca orice alt caracter] morfologic, la caracterizarea diferitelor specii, varietăți, forme și soiuri] de plante, ținîndu-se seamă de condițiile de viață în care se dezvoltă.] Caracterul cariologic al respectivelor unități sistematice în condiții] de mediu asemănătoare și metabolism neschimbat, adică obișnuit, exprimati în constanța numărului și formei cromozomilor, determinată de întreaga] istorie anterioară de dezvoltare a organismului, se păstrează, iar în condi-î ții de viață și metabolism schimbate poate prezenta deosebiri. f Astfel fiind, numărul și forma morfologică a cromozomilor ne facei posibilă folosirea lor drept caracter sistematic, oferindu-ne totodată] indicații că respectivul organism vegetal s-a dezvoltat și se dezvoltă în) anumite condiții de viață. | în cazul ’hibridării vegetative, analizate mai sus, am atribuit o] atenție deosebită și comportării nucleului din punct de vedere morfologic^ în acest scop, am examinat metafazele nucleului somatic în diviziune] și am folosit același fixator și același mijloc de colorare a vîrfurilor de|; creștere ale radicelelor, efectuînd totodată observațiile noastre, pe cîfj ' era posibil, chiar în același țesut meristematic, avînd în vedere cele constatate de P. V. Makarov (5) că „forma cromozomilor se poate) modifica și în diferitele stadii de dezvoltare ale aceleiași celule” 2). Am?' folosit în majoritatea analizelor făcute, celulele dermatogenului și numai) rar celulele din straturile periferiale ale periblemului, apropiat dermato-; genului, pentru a avea un material cariologic comparativ cît mai uniforni) G Fig. 35. — A, Solanum Lycopersicum soiul Rose 2n = 24 de cromozomi; B, idem soiul Albino 2n = 26 de cromozomi; C și D, plăci cromozomice cu 2n = 26 de cromozomi, la plante hibride în F3; C, fruct de culoare Roșă și de formă Albino ; D, fruct de culoare Albino și formă Rosd: E, F, G și H, plăci cromozomice Ia plante hibride în F3 cu 2n = 24 .de cromozomi, în care domină soiul Rose; G și H, garnituri de cromozomi din radicela unei plante în care se observă apa- riția de forme noi de cromozomi (H) (A — H = 2 400x). Martorul Solanum, Lycopersicum, soiul Bose, folosit ca portaltoi^ din acest pnnct de vedere. este i) p. 71. 2) p. 209. caracterizat prin 2n — 24 de cromozomi, în general cefalobrahiali,. mai voluminoși, dintre care o pereche de cromozomi sînt satelitiferi (fig. 35, A), în timp ce martorul folosit ca altoi are o garnitură de oro- '294 ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU 14 15 CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 295 mozomi alcătuită din 26 de elemente (2n = 26), mai puțin voluminoși, relativ mai scurți și aproape exclusiv cefalobrahiali (fig. 35, B). Cromo- j zomii acestor două plante martore se deosebesc, prin urmare, atît prin . numărul cromozomilor, cît și prin caracterul lor morfologic, precum și ț ca masă cromatică. ( Plantele hibride din F3, obținute din semințele fructelor provenite [ din fructe roșii și puternic costate (F2), ne arată în metafazele lor modi- i ficăricromozomice care evidențiază influența rezultată îh urma hibridării . vegetative. Astfel, fructele cu caracter de Albino în forma lor (pl. I, fig. 11) ; sau în culoarea lor (pl. I, fig. 13) au 26 de cromozomi ca și martorul Albino, care în ceea ce privește morfologia lor sînt asemănători celor de Albino, r ei apărînd și în același număr (fig. 35, C și D); în ceea ce privește însă ( fructele netede, roșii, cu pete galbene (pl. I, fig. 10), distingem în meta- ( fazele somatice 24 de cromozomi, care și din punctul de vedere al morfo- ( logiei lor, la majoritatea numărului elementelor din placă, au caracterul | martorului Rosd, iar un număr mai mic de cromozomi (6—8) sînt de tip Albino (fig. 35, E). în ceea ce privește plantele hibride provenite din semințele fructului; roșu, dar neted (F2) (pl. I, fig. 7), care are forma fructelor martorului] Albino, prezintă în F3, în mod general, 24 de cromozomi. Aceștia sînt] însă mai voluminoși decît cei de la martorul Albino și se aseamănă ca ș formă mai mult cu cromozomii martorului Albino (fig. 35, F și G). Re-] marcăm că tot aici, în aceeași radicelă de la plantele obținute din semințele ș fructului portocaliu și costat (pl. I, fig. 15), am întîlnit și plăci meta-j fazice de cromozomi care prezentau cromozomi satelitiferi (fig. 35, H)j ca și la martorul Ros6, însă cu un caracter mai pronunțat. | Luînd.în considerare comportarea fructelor hibride în F3 din punct! de vedere cariologic reiese că, la fel ca și analizele celelalte, menționate mai sus, prevalează caracterul martorului Ros6, atît în ceea ce privește! . . ........ forma, cît și numărul de cromozomi. Influența portaltoiului Rose asupra| ™6piMtiMM nuTUaMM, a b F2 — nnopti Kpacnoro, iKCJiToro, opaHHțeBoro pBGTa h KpacHbie ujiopbi c ?KejiT,biMii nnTnaMH; OTMeneno npeoSjianaHue nnogOB Kpacnoro pneTa Tuna RosA no cpaBnerimo c nnogaMii ațeaiToro ițBGTa Tuna Albino, a Taume n npeoGjiapapne upnanana rjiagKoc™ nap peSpncTOCTbio. B F3 Hadjiiopajiacb noTOMCTBO gByx nnogOB, bbhthx c opnoro n toto ®e KycTa — o^Hhm KpaCHbiM c cnjibHoft peSpncTOCTbio n gpyrHM KpacHHM, rnagKHM. B F3, nan b noTOMCTBe Kpacnoro rjiagKoro nnopa, TaK n noTOMCTBe itpacHoro chjibHo pe6pncToro, mejiTHn pseT Tnna Albino dojibine ne Ha- bniogaeTCH, npnneM npnsnaK rjiapKocTn npeoSnagaeT Hap peSpncTOCTbio. npoMejKyTOHHbitt xapaKTep rnâpnpHbix pacTennii 3-ro noKOJiennn (F3) ■cnepyeT n hs MMKpoMop^oJiorn’iecKoro anajinsa KaK MesoKapna, TaK h ok^o- Kapna rnSpnpnbix njiopoB, a TaKHW n na BHyTperiHero MopițioJiorHHecKoro CTpoeHnn nncTbeB rnSpnpHbix pacTennii (Fg). B pnTOJioriiHecKOM OTiionieHnH kohtpojib Ros6 HMeeT 24 xpoiviocoMM, « KOHTpoHb Albino 26 xpoiuocoM; pacTCHHH, noJiyueHnne ns cgmhh hjio- pOB 3-ro noKOJiennn (F3), c tohkh spennn nnc.ua xpoiuocoM hmciot npo- M65KyTO’tiHHii xapaKTep c npeohjiapaHneM npnBHaKa KoriTponH BosA OBTbHCHEHME PUCVHKOB Puc. 1. —• OTHOineHHe Mewjțy hhchom ii ițBBToM pobhmx h peSpncTMX njiojțoB b F3 rn6pnnHMx pacreHiiM, nojiy'ieHHBix mb cbmhh Kpacaoro n chmlho peGpucToro nno^a "B F2 (Ta6ji. I, pnc. 8). Pițc. 2. — OTHomeHMe Mem/țy hmcjiom H bbbtom pobhbix iț peSpncTMx nno«OB b F3 TABJIURA I Puc. 3 ii 4. — Solanum Lycopersicum L.; 3—copT Rose; 4 — copT Albino ^KOHTpOJIn). Pac. 5.— Hjioh, noHBriBiimiicH na npiiBoe (Albino) b Fo. Pnc. 6. — IIjior ruSpnguoro pacTenim F,, nonyneHHOro ița ceMenn nno^a 5 (pHjțoM JionepenHtift cpea nepea hjioh c 2-mh rneajțaMn). Pnc. 7. —• HepeSpncTBiit nnojț, nojiy'iemibiii b F2 ms ceMenn njiojța 6 (F,). Pnc. 8. — ILuor c khcth pacTenHH, nojiyHennoro ița ceMenrt intona 6 (Fj); y ocno- IlyTeM BereTaTiiBHon rn6pnHH3ainiu Solanum Lycopersicum Ros^ iiy ieivi Buciamonun i ouwauu uyLupvi.MLuui Pnc. 18. — Cpe3 nepea CBemnii MCBOKapn nno«a Solanum Lycopersicum L„ COpTa țuogBoh) c upacHtiMu cmjibho peopncTbiMu ujiogaMu u Solanum Lycoper-â Bost. x 560. iSicum Albino (npiiBoii) c MteJiTUMn ne peSpiicTtiMu nnonaMM na npoTff: TABJIUIfA II Puc. 19. — To we, copT Albino. x 325. 3 ~ c. 2601 / 296 ION T. TARNAVSCHÎ și DIDONA RĂDULESCU CITOMORFOLOGIA UNOR HIBRIZI DE SOL. LYCOPERSICUM 297 Pilc. 20. — KneTKa CBemero Meaonapna, pacHonomcnuoro HenocpencTBeHHO nou i aKTOKapnoM nnona 6 (FJ. x 260. Puc. 21. — KneTKa Oojiee rnySoKHx wioeB Meaonapna njiojța 6(F,). x 260. l Phc. 22. — KneTKa Meaonapna npacnoro h chjibho peOpncToro niiona 8 (Fa). x 560. ' Puc. 23. — KneTKa Meaonapna opaniKeBoro, chjibho pe6pncroro nnonal5 (F3). x 560. î Puc. 24. — KneTKa Meaonapna npacnoro maHKOro njiojța 11 (F3). x 560. i TABJIHRA III i Puc. 25.—■ KjieTKii anTonapna copia Rose. x 560. J Puc. 26.-—KjieiKH anTonapna copia Albino. x 325. Puc. 27. — Kjiemn anionapna njiona 6 (Fx). x260. | Phc. 28. — KneiKM anionapna npacnoro, ciijibho peOpncioro mio^a 8 (F3). x560.it Pire. 29. — KneiKH amonapna oparaKesoro,chjibho peOpncioro njioița 15 (F3). X560.L Phc. 30. — Kji6tkh amonapna njiona 12 (F3). x 560. | Puc. 31. — A.— IIonepeHHBiii cpea nepea jiiict Solanum Lycopersicum L., copie Roșă. x434; B — nonepeuHBiiî cpea nepea jihct Solanum Lycopersicum L., copt Albino.’ x746; es— BepxHHft amiRepMHc; țp— najincaunan mânu; țl ■—ryOuaraH TnaHBjf ei ■—HHHiHHii anHuepMnc; p ■—bojiocok. ' ș Puc. 32.—A h B — IIonepeHHBie cpeaBi uepea jiiictbh rnOpnnHBix pacTeimft b F3A Ha cpeaax bhjiho, hto cipyniypa najineicn npoMemyTOUHOft Memny cTpyKTypaMH,). JIHCTB6B KOHTpoJiBHBix pacTeHHft. x 746; es — BepxHHft ammepMiic; țp—najiHcanHanii inanb; țl — ryOnaiaH tkuhb; ei — hHînmiii anHjțepMHc; p — bojiocok. ? Prtc. 33.'—A ■—VclBHiia h njieinn annjțepMHca y kohtpojibhbix pacientii SolanumL Lycopersicum, copi Roșă. x434; B—ycTBHga n kjictkh aiiHjțepMHca y nOHipoJiBHBix| pacTeHHft Solanum Lycopersicum, copi Albino. x 434; ce — KJieina annnepMHca;| st—ycTBHHHBie KJieTKH; —anneHnnnc. £ Phc. 34. ■—A —ycTBHpa h kjictkh annjțepMHca y HenoiopBix rnOpHHHbix pacieHHftf b F3. x 434; B—ycTBHHa h njieiKH anHjțepMHca y 1/5 rnOpHUHBix pacTe.HHii b F3. x434;^ ce— njieiKa anHjțepMHca; si — ycTBumiBie KJieTKH. ' j'- Phc. 35. — A — Solanum Lycopersicum, copT Rose., 2n = 24 xpoMOCOM; B ■— io JKe,« copT Albino, 2n = 26 xpoMOCOM; C H D — xpoMocoMHbie nnacTHHKH c 2n = 26 .xpo-| mocom y rH6pHHHBix pacieHHft b Fg;. C —raion Tanoro ine RBeia nan Roșă ii Tanoii $opMBi nan Albino; D — raion Tanoro me..HBeia, nan Albino n Tanoii me _$opMM, nani Roșă; E, F, G,H— SKBaiopHajibHLie raiacinHKH y fH6pnnHMX pacreHHiî b F3 c 2n=24| xpoMOCOM, b KOTopBix npeoOjianaeT copT Roșă; G h H — naSopai xpomocom b nopeiuKet pacTenHH, b noTopoM naSjnonaeTCH nonBjienHe hobbix $opM xpomocom (H). (A — H—I x 2 400). | RECHERCHES CYTOLOGIQUES ET MORPHOLOGIQUES SUR Î QUELQUES PLANTES HYBRIDES DE SOLANUM f LYCOPERSICUM L. j ' ■ RfîSUMfi L’hybridation vegetative entre Solanum Lycopersicum Rose âî fruits rouges, fortement coteles (porte-greffe) et Solanum Lycopersicwim' Albino, ă fruits jaunes et lisses (greffon) au cours de 3 generations, al, donn6, en Fo, sur le porte-greffe, des fruits â cotes peu marquees, d’un| rouge ros6, avec des taches orangâes. | En Fx, on a obtenu des fruits lisses, rouges a taches jaune orang© et en F2, des fruits rouges, jaunes, orangâs, ou rouges â taches jaunesi On a observi la prâdominance des fruits de couleur rouge, du type Rostii sur Ies fruits jaunes, du type Albino, ainsi qu’une pr^dominance des fruits/ lisses, par rapport aux fruits coteRs. En F3, l’âtude a porte sur la descendance de deux fruits prdlev^s sur la meme touffe; l’un rouge, aux cotes bien dessin^es, l’autre, rouge et lisse. En F3, il n’y a pas eu de fruits de couleur jaune, du type Albino, ni dans la descendance du fruit rouge lisse, ni dans celle du fruit rouge fortement cotele, et le caractere lisse a dte predominant. Le caractere intermediaire des plantes hybrides de la troisieme gdneration (F3) ressort egalement de l’analyse micromorphologique du m6socarpe et de l’ectocarpe deș fruits hybrides ainsi que de la structure morphologique interne des feuilles des plantes hybrides (F3). Au ppint de vue cytologique, le temoin Rose possede 24 chromo- somes, le tâmoin Albino, 26 chromosomes ; Ies plantes issues des semences des fruits de la g^neration F3 ont un nombre de chromosomes interme- diaiire, avec pr^dominance des caracteres du tdmoin RosA EXPLICATION DES FIGURES Fi?. 1. — Rapport entre le nombre et la couleur des fruits lisses et des fruits coteles de la : gănăration F3 de plantes hybrides issues des Semences du fruit (F2) rouge â câtes bien dessinăes (PL L «g- 8)- ■ Fig. 2. — Rapport entre le nombre et la couleur des fruits liSSes et des fruits câtelăs de la gănăration F3 de plantes hybrides issues des semences du fruit (F2) rouge et'lisse (Pl. I, fig. 7). PLANCHE I Fig.,3 et 4. — Solanum Lycopersicum L.; 3 : variătă Roșă; 4 : variăte Albino (temoins). Fig. 5. — Fruit apparu 9,ur le greffon (Albino) en Fo. Fig. 6. — Fruit d’un individu hybride en FjisSud’une semence du fruit 5 (ă cotă, coupe transversale du fruit, montrant 2 loges). Fig. 7. — Fruit lisSe obtenu en F2 d’une semence du fruit 6 (F,). ' Fig. 8. — Fruit prălevă d’une inflonescence jssue d’une semence du fruit 6 (Fj) ayant, â la basc, des fruits rouges câtelăs, et, vers le Sommet, des fruits rouges lisses. Fig. 9 —13. — Fruits prălevăs des touffes obtenues en F3 des semences du fruit 8, rouge, et fortement cotelă (F2); fig. 9 et 12, fruits de Ia măme touffe ; fig. 10—13, fruits avec Ies coupes transversales respectives, laissant voir le nombre de loges. Fig. 14 — 17. — Fruits obtenus en F3 â partir des Semences du fruit 7, rouge et lisse (F2); fig. 15 et 16, fruit avec la coupe transversale respective (Ies fruits et Ies coupes respectives Sont reproduits â 1 :1). PLANCHE II ' Fig- 18. — Coupe du măSocarpe frais de Solanum Lycopersicum L., variătă Roșă (560 X) Fig- 19. — Idem, variătă Albino (325 X). Fig- 20. — Cellule du măsocarpe frais, situă immădiatement sous l’ectocarpe du fruit 6 (FJ (260 X). Fig. 21. — Cellule du măsocarpe plus profond du fruit 6 (F,) (260 X ). Fig- 22. — Cellule du măsocarpe du fruit 8, rouge et fortement câtelă (Fa) (560 X ). Fig- 23. — Cellule du măsocarpe du fruit 15, orangă’ et fortement câtelă (F3) (560 X). Fig- 24. — Celluledu măsocarpeoufruit 11,rouge etlisse (F3)(560 X ). PLANCHE III Fig- 25. — Cellules de l’ectocarpe de la variătă Roșă (560 X). Fig- 26. — Cellules de l’ectocarpe de la variătă Albino (325 X). Fig- 27. — Cellules de l’ectocarpe du fruit 6 (F,) (260 X). ION T. TA'RNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU 18 f Fig- 28. — Cellules de l’ectocarpe du fruit 8,rouge et fortement c6tel6 (F2) (560 x). J Fig- 29. — CelluleS de 1,’ectocarpe du fruit 15, orange et fortement c6te!6(F3) (560 X). ; Fig. 30. — CelluleS de Vectocarpe du fruit 12 (Fs) (5'60 X1. 4 Fig. 31. — A. Coupe transversale d’une feuille de Solanum Lycopersicum L. variâte ( Rose (434 X); B. coupe transversale d’unefeuille de Solanum Lycopersicum L., variete Albino i (746 X). es = Epiderme superieur; țp = tissu palissadique; țl = tisSu lacunaire ; ei = dpi- f dernie inferieur ; p = poi.l. L Fig. 32. — A et B. Coupes transversalei des feuilles de plantei hybrides obtenues en F3. Ș LeS coupeS laiSsent voir une Structure intermediaire entre celles des feuilles des plantes temoin ; (746 X )• es = Epiderme supârieur ; fp = tissu palissadique ; ți = tissu lacunaire ; ei = Epiderme' / inferieur; p = poil. . ! Fig- 33. — A. StomateS et celluleS de l’6piderme des plantes tâmoin de Solanum Lypo- ( persicum, varietd Ros6 (434 X ). B. Stomates et cellules de l’âpiderme des plantes temoin de Sola- i num Lycopersicum, variată Albino (434 x). ce = Cellule de l’ăpiderme ; s( = cellules stomatiques ; a = appendice. » Fig. 34. — A. Stomates et cellules de l’âpiderme de quelques plantes hybrides obtenues j en F3 (434 x ); B. Stomates et cellules de l’âplderme chez 1/5 des plantes hybrides obtenues en f F3 (434 X )■ ce = Cellule deTepiderme ; st = cellules stomatiques. j Fig. 35. — A. Solanum Lycopersicum, variate Rose, 2n = 24 chromosomes; B. idem, k variâte Albino, 2n = 26 chromosomes; C etD. plaques chromosomiques, â 2n=26 chromosomes chez deS plantes hybrides en F3 ; C. fruit de couleur RoS6 et de forme Albino ; L>. fruit de couleur t Albino et .de forme Rosâ ; E, F, G, H. plaques chromosomiques chez des plantes hybrides j: en F3, â 2n = 24 chromosomes, ou la variete Ros6 est dominante ; G et H. garnitures de chro- j moSomes de la radicelle d’une plante chez laquelle on observe l’apparition de nouvelles for- / mes de chromosomes (H) (A — H: 2 400 X). < CERCETĂRI PRIVIND HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB DE PETRE RAICU Comunicare prezentată de academician em. pop in ședința din 23 februarie 1960 BIBLIOGRAFIE '3 1. Glrișcenko I. E., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. Acad. R.P.R., București, j! 1952. ( 2. — Importanța hibridării vegetative pentru cunoașterea eredității și a variabilității ei. Cartea ( rusă, București, 1951. !; 3. — Hibridarea plantelor pe calea altoirii. Anal. rom.-sov., seria Biologie, 1951, nr. 7, p. 21. I 4. , La silualion dans la Science biologique. Gompte rendu stenograph. de la Sess. de l’Acad. ț Lânine des Sci. agr. de l’U.R.S.S., Moscova, 1949. | 5. M a k a p o b II. B., Epumuna ițumojioewiecKux ochos xpoMocoMHoii meopuu HacMd- ( cmeeHHocmu. C6. „HpoTițB peaKițnoHHOro MeHnejinsMa-MoprauHSMa”. Mau. -I AH CCGP, 1950. I 6. — OcHosbi qumomsuu. CoBeTCKan HayKa, MocKBa, 1953. I 7. Maxim o v N. A., Fiziologia plantelor. Ed. de stat, București, 1951. | 8. Med ine ț V., Fenomenul eredității materne in lumina teoriei hibridării vegetative. Anal, s- rom.-sov.;, seria Biologie, 1953, nr. 1, p. 87, | 9. Pdterfy Șt. și Brugovitzky E., Experiențe de altoire cu unele soiuri de pătlăgele » roșii. Natura, 1953, an.,V, nr. 4, p. 68. | 10. P e t e r f y Șt., Influența reciprocă dintre portaltoiu și altoiu. Natura, 1954, an. VI, nr. 3, i p. 77-90. | 11. P r i a d c e n c u Al e x., însemnătatea teoretică și practică a hibridării vegetative. Natura, | 1953, an. V, nr. 2, p. 5’8. 1! 12. Rjavitin V. N., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. de stat, București, 1951. ’f' 13. T a r n a v s c h i I., ,T., Die Chromosomenzahlen der Anthophyten — Flora Rumăniens mit I einem Ausblick auf das Polyploidie - Problem. Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. S de la Univ. din Cluj, 1947-1948. | 14. T u r b i n N. V., Genetica și bazele ameliorării. Ed. agrosilvică, București, 1953. 15’, Vorobiev A. I., Bazele geneticii miciuriniste. Ed. de stat, București, 1952. 5 A Cercetări privind hibridarea vegetativă la cereale au fost făcute în Uniunea Sovietică de P. F. Șekun (27), A. E. Osipov (23), (24), G. F. N i k i t e n k o (21), (22), V. F. I 11 a ri o n o v. (11),- L. A. G o 1 o v ț o v (6), (7), B. I. H m e 1 e v (8), (9), (10) și alții, iar la n6i în țară de A. P. B u ș i l ă (2), I. Tar j a n (28), A. L a z'a n y, E. J< e s z i etc. în Uniunea Sovietică au fost efectuate cercetări privind hibridarea vegetativă a porumbului de către prof. A. E. K o v a r s k i și colaboratori (12), (13) de la Institutul agronomic „M. V. Frunze” din Chișinău, care a elaborat o metodă de altoire prin transplantarea embrionului pe endo- sperm străin. în experiențele prof. A. E. Kovarski, la 12 combinații hibride prinderea a variat între 5,0 și 57,5%, din 480 de altoiri, obținîndu-se în total 144 de plante, adică în medie 30 %. La hibrizii vegetativi obținuți s-a manifestat puternic fenomenul segregării, în ceea ce privește diferite caractere ca : tipul boabelor, culoarea coceanului știuletelui etc. Unele cercetări privind hibridarea vegetativă a porumbului au mai fost făcute de cercetătorul sovietic L. A. G o 1 o v ț o v (6), (7) care, ă folosit metoda transplantării unei părți de embrion. Prin această trans- plantare de la soiul de porumb Grușevskaia, cu rahisul știuletelui alb, pe embrionul soiului Harkov 23, cu rahisul știuletelui roșu, s-au obținut plante hibride care aveau pete de culoare albă pe rahisul roșu al știuletelui. îh cazul metodei Golovțov, porțiunea de țesut embrionar transplantată pe embrionul unui alt soi, are mai mult rolul de mentor, influențînd metabolismul plantei care se dezvoltă din- acest embrion. 300 PETRE RAICU 2 t 3 — X — HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB 301 MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE LUCRU ? 1 -ii în anul 1956 am început cercetări privind hibridarea vegetativă a porumbului. Ca material pentru acest studiu au servit următoarele soiuri | ICAR-54 (Zea mays L. ssp. intentata Sturt. var.flavorubra Korn.j, Dinte | de cal de Moara Domnească (Zea mays L. ssp. intentata Sturt. var. xan- thodon Al.), Dobrogean (Zea mays L. ssp. indurata Sturt. var. vulgata ț Fig. 1. — Plantule de porumb provenite prin transplantarea embrionului (stingă), din bob normal (centru) și din embrion izolat (dreapta). ■ I Kbrn.), Eomînesc de Studina (Zea mays L. ssp. indurata Sturt. var. vulgata Kbrn.), Bănățean de Calacea (Zea mays L. ssp. indurata Sturt. var. vulgata I Kbrn.) și Portocaliu de Tg. Frumos (Zea mays L. ssp. indurata Sturt. var. i aurantiaca Kulech. et Koshuch). | Toate cele șase soiuri folosite în cercetările noastre au fost obținute t de la stațiunile I.C.A.R.-ului, fiind pure din punct de vedere genetic. |; La nici unul dintre soiuri nu s-a manifestat fenomenul segregării în cei | trei ani de experimentare. I Primele noastre cercetări au fost îndreptate spre elaborarea unei | metode de transplantare a embrionului pe endosperm străin, care să asigure | o influență puternică a endospermului asupra embrionului și, în același j timp, să dea un procent ridicat de prindere (fig. 1). S Metoda noastră de altoire constă în: înmuierea boabelor timp de s 24 de ore în apă la temperatura camerei, separarea embrionilor de endo- I sperm cu ajutorul unui ac spatulat, spălarea embrionilor sub un curent de apă pentru îndepărtarea resturilor de endosperm, transplantarea embrionului pe endospermul. unui alt soi de la care în prealabil a fost îndepărtat embrionul, îmbrăcarea bobului altoit într-o cămașă de tifon /obținută dintr-un pătrat de tifon cu lățimea de aproximativ 4 cm, după care se fac — cu ajutorul unei lame — două tăieturi în tifon în formă de V la vîrful bobului, pentru a face posibilă ieșirea rădăcinilor, și o tăietură la vîrful embrionului, pentru a da posibilitate coleoptilului să iasă afară. Boabele altoite se așază pe hîrtie de filtru pe un germinator, în. care temperatura apei se păstrează constantă la 28°. Plantele altoite se țin în germinator 7—10 zile pentru ca ele să folosească substanțele de rezervă din endosperm, după care se transplantează în cîmp. în laborator prinderea a variat în funcție de combinația respectivă între 46,0 și 92,7%, iar în cîmp între 6,7 și 46,0%. S-au executat în total 1 650 de altoiri în cadrul a nouă combinații între soiul ICAR-54 (cu coceanul roșu) și soiurile Dobrogean, Romînesc de Studina, Bănățean de Calacea, Dinte de cal de Moara Domnească, Portocaliu de Tg. Frumos (cu coceanul alb). Pentru a verifica dacă endospermul străin influențează embrionul, s-a încercat cultivarea separată a embrionilor, izolîndu-se cîte 200 de embrioni din boabele de porumb ale celor 6 soiuri din experiență. în funcție de soiul de la care au fost izolați embrionii, s-au obținut în laborator plante de porumb în proporție de 68,5 — 88,0"% și în cîmp în proporție de 18,0—49,5%. Cercetările privind cultivarea embrionilor de porumb fără endosperm, au arătat că este necesară realizarea unui contact cît mai strîns între embrion și endosperm astfel ca embrionul să folosească substanțele de rezervă din endosperm, în caz contrar embrionul avînd posibilitatea să se dezvolte singur. ' Metoda noastră de altoire a asigurat un procent ridicat de prindere și influențarea embrionului de către endosperm, fapt care a fost pus. în ■evidență încă de la început, plantele provenite din boabele altoite fiind mai viguroase decît cele din embrioni izolați. Plantele obținute prin transplantarea embrionilor pe endosperm 'străin, ca și cele obținute din embrioni izolați au fost cultivate în cîmpul de experiență de la. Băneasa, alături de soiurile folosite ca parteneri în altoire și de hibrizii sexuați dintre ele. Experiențele au fost executate pe un sol brun-roșcat de pădure, în cursul anilor 1956—1958. în timp ce anii 1956 și 1957 au fost relativ normali pentru porumb, în anul 1958 a intervenit la Băneasa o grindină puternică la data de 13 .VI, care a provocat distrugerea unor plante și întârzierea în vegetație a celor rămase. în anii 1957 și 1958 s-au făcut culturi comparative pentru a se studia productivitatea, precum și diferite caractere și însușiri ale plantelor din prima generație (FJ și a doua generație (F2) obținute pe cale sexuată. Pentru producerea semințelor necesare experiențelor s-a utilizat metoda polenizării forțate în cadrul fiecărei variante, folosindu-se în acest scop izolatoare obișnuite de hîrtie cerată. Parcelele în cultura comparativă au fost aranjate după metoda liniară, în 4 repetiții așezate în două blocuri. 302 PETRE RAICU Numărul total de plante pe o parcelă a fost de 60, iar al celor recol- l tabile de 48. J în toți cei trei ani de experimentare s-au făcut măsurători biometrice | la plante în cîmp și apoi la știuleți în laborator. S-a urmărit de asemenea!. fenomenul segregării în fiecare generație, în special după culoarea co-1 ceanului. f La materialul de experiență s-au făcut unele analize biochimice,! determinîndu-se la boabe procentul de substanțe proteice după metoda s Kjeldahl, procentul de amidon după metoda Evers-Grossfeld și procentul f de grăsimi după metoda Soxhlet1). r REZULTATELE OBȚINUTE 4 00 *1 Cp ti o S a s 00 O) 00 în 1956, primul an de experimentare, plantele provenite prin trans-!j plantarea embrionului pe endosperm străin, ca și cele provenite din jȘ embrioni izolați, au avut o creștere și o dezvoltare mai lentă, în speciali în prima parte a vegetației. în mod deosebit au întîrziat în creștere și! dezvoltare plantele din combinațiile Eomînesc de. Studina/IGAR-54 2)J Bănățean de Calacea/ICAR-54, dar mai ales Portocaliu de Tg. Frumos /J ICAR-54. S-au resimțit într-o măsură mult mai mică de pe urma trans-| plantării embrionului, plantele din combinațiile Dinte de cal de Moara! Domnească / ICAR-54 și ICAR-54 / Dobrogean. f -La plantele din embrioni, cel mai mult au suferit cele din soiull Portocaliu de Tg. Frumos, datorită probabil faptului că embrionul estej foarte mic și rezervele sale de substanțe nutritive sînt reduse. O creștere! viguroasă au avut plantele din embrioni de la soiul Dinte de cal de Moarag Domnească, care s-au resimțit foarte puțin de pe urma îndepărtării endo4 spermului. , . T Măsurătorile efectuate la plantele din experiență, la data de! 2.VII.1956, au arătat, foarte evident că plantele provenite din embrionii; au avut o înălțime mult mai mică în comparație cu cele din soiurile res-| pective (martor), în timp ce plantele provenite din transplantarea embri-j onului pe endosperm străin au avut o înălțime intermediară (tabloul nr. l),j Mai tîrziu pe măsura înaintării în vegetație, diferența în creșterea plan- telor s-a atenuat. Măsurătorile efectuate la 16.VIII.1956 au arătat căj în general, plantele provenite prin transplantarea embrionului pe endo-i sperm străin, ca și cele din embrioni izolați, au o înălțime mai mică, un număr de frunze mai redus, mai puțini știuleți pe o plantă, greutatea! ■ știuleților este mai mică, iar numărul de boabe pe un știulete mai reduși față de plantele martor. în ceea ce privește'mărimea frunzelor s-a constatati că’între plantele-martor și cele experimentale nu există diferențe sufi-r ciente pentru a se putea trage concluzii cu caracter mai general. Din tabloul nr. 1, reiese în mod evident că plantele altoite, ca și cele provenite J) în executarea analizelor am primit ajutorul chimiste! Margareta Elias., 2) Solul din stingă liniei oblice este cel de la care s-a luat embrionul,iar cel din dreapta, de la care s-a folosit endospermul. ifl s S K H s-1 T E-r ,« ■'ii § ■ s ti ■xJ ti , CP ti & ti a ^ £ © ti ti L- go 5 • © c Sg § ș S . ti / ti ■ 13 Șt «= : >rt « .8 'o, E oi eo co 00 00 30 3= co CM O CM CM ©1. t> l© 00 & W ©T lO O rf* 00 CO 00 CM CO 1-17,2 1 S'TSI O C^CM^ Q rH CO C© O O CM 1 55,9 12,7 00 io 1© 00 CM CM W CM 1 16,0 1,10 1 . 1,11 to © O 1© © rțț CM O 1 1,30 Cp CM roi 05 M4 00 1© O^Q O O 1 9,6 78,4 i 80,5 l> CM CO CM, co” cm” co CO O O CO °q 00 9,8 1 12,2 io in © Tri tÎ gT ' 1 10,5 00 Ol Ol H Ol CM CM CM CM CM CM 10 00 r- £ co g « CM 1© r-i O r-1 22 CM CM CM CM CM CM lO E E E E • ti c 2 ti ti ti © 1 ti ti 7? ti E E co o 8 ti “ ob 8 o <-4 । c 5? c o < c O »Q ti ti u u -ti o o 0 ’ti © CM 75 S <4^ 0 .8^ ti >« © 0 C 8 ■3 k g O ti © A a ti ți» ■sg Ș „ 0 a) ti 75 ti £ S « v “? S « “? S>“? g g 00 E © ti S .5 'O ti 00 d >ti Ș g & g g g g Sg E st g 74 .5 o ° 0 5 t. 305 304 PETRE RAICU 6 j . < din embrioni izolați, au o productivitate inferioară plantelor-martor, datorită probabil înălțimii lor mai reduse și numărului de frunze mai 1 mic, fapt care a făcut ca suprafața de asimilație să se reducă și, ca urmare, să se formeze pe fiecare plantă un număr mai mic de știuleți cu mai puține » boabe și cu o greutate mai scăzută. Mult interes prezintă analiza comparativă a plantelor provenite din transplantarea embrionului pe endosperm străin, cu cele provenite v din embrioni izolați. Observațiile de vegetație au arătat că, în special în prima parte a perioadei de vegetație, embrionii — folosind substanțele i; de rezervă din endosperm — dau naștere unor plante în mod evident >; mai viguroase decît cele din embrioni izolați. Acest fapt reiese atît din | i analiza măsurătorilor executate la 2.VII și 16.VIII.1956, cît și din modul cum a evoluat apariția paniculelor (tabloul nr. 2). Din datele prezentate i ; în tabloul nr. 2 reiese clar că paniculele au apărut mai întîi la plantele- 1 martor, după aceea la cele provenite din embrioni transplantați și apoi f la cele din embrioni izolați. Aceasta arată că, într-adevăr, a avut loc t o influențare a embrionilor de către endospermul străin. j Tabloul nr. 2 £ Apariția paniculelor Ia porumb in 1956 (%) f * Nr. crt. Varianta 7.VII 9. VII 11.VI1 ir. 3 1 ICAR-54 36 39 58 2 Dinte de cal de Moara Domnească 33 43 86 $ - 3 Dobrogean 68 . 77 87 P • • : 5 •• C 4 Romînesc de Studina 31 56 84 ' 5 Bănățean de Calacea 19 26 74 6 Portocaliu de Tg. Frumos 9 29 100 7 ICAR-54/Dinte de cal de Moara Domnească 12 27 33 8 Dinte de cal de Moara Domnească/ICAR-54 15 47 56 9 ICAR-54/Dobrogean 19 38 56 3.5 07 10 Dobrogean/ICAR-54 10 19 11 ICAR-54/Romînesc de Studina 7 20 12 Romînesc de S.tudina/ICAR-54 0 3 27 13 ICAR-54/Bănățean de Calacea 3 6 25 14 Bănățean de Calacea/ICAR-54 15 38 58 15 Portocaliu de Tg. Frumos/ICAR-54 10 10 31 16 ICAR-54 embrioni 0 3 x 16 17 Dinte de cal de Moara Domnească „ 31 41 64 18 Dobrogean . „ 3 8 21 J 19 Romînesc de Studina „ 0 12. 32 ț 20 Bănățean de Calacea ,, 6 ■ 20 50 M 21 Portocaliu de Tg. Frumos „ 0 11 32 ,! în 1957, al doilea an de experimentare, am făcut culturi compara-' tive în care au intrat soiurile martor, descendenta din semințe a plan- telor provenite din embrioni transplantați, a plantelor provenite dini embrioni izolați și hibrizii sexuați din aceleași combinații ca la hibri-i fată de O 1 'd & * o 1 1 o « O Q ° r-i >—1 1 117,2 103,4 ■ 117,3 92,2 ția relativă 1 Bănățean Calacea 100,0 j ! 137,2 117,3 | 00 TF oo 00 115,7 1 Produc 10 04 04 Pî | O O co < 2 00 y 1 0 O ,00* •©■00 OC3 Ti TI co co in 00 04 O O. O 1 1 .S TJ fit IO O 04 1© 00 LO <© r-T O? O 00 O 04 Q4 00 04 O OO 00 omparativă - Băneasa, 195 Producția abso - 1 00. g 1 to Cî Tf -H | -H-H -H Ș I -r ti< r- 5. 1 CO OO 04 ©fi | CO W io W 1 2 997 ± 47 2 561 ± 95 ' 2 962 ± 57 2 616 ±122 2 966 ± 81 3 024 ± 61 2 935 ±119 2 527 ± 81 2 330 ± 91 . Producția de boabe la porumb in cultura » Varianta ț — / ■ ■ ICAR-54 ' Bănățean de Calacea Dinte de cal de Moara Domnească ICAR-54/Bănățean de Calacea Bănățean de Calacea/ICAR-54 ICAR-54/Dinte de Cal de Moara Domnească Dinte de cal de Moara Domnească/ICAR-54 Dinte de cal de Moara Domnească x ICAR-54 Bănățean de Calacea x ICAR-54 ICAR-54 x Bănățean de Calacea : Bănățean de Calacea ' embrioni Dinte de cal de Moara Domnească ,, • ; 4J oi co ' $ 1 lo co » QO 07 O Y-î Oî ■9 HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB 307 darea vegetativă. Deoarece numărul variantelor a fost foarte mare, s-au făcut în total trei culturi comparative. Rezultatele obținute în aceste •culturi comparative sînt redate în tablourile nr. 3, 4 și 5.’Analiza acestor rezultate arată că la 6 din cele 9 combinații, de la transplantarea embrio- nului pe endosperm străin, producția de boabe a fost intermediară între cei ■doi parteneri, iar la 3 combinații a fost mai mare decît la ambii parteneri. Sporul de producție față de partenerul cel mai puțin productiv a variat între 3,5% (Dinte de cal de Moara Domnească / ICAR-54) și 37,2% (ICAR-54 / Bănățean de Calacea). Tabloul nr. 5 Producția de boabe la porumb în cultura comparativă — Băneasa, 195T Nr. crt. V arianta Producția absolută Producția relativă față de kg/ha ±m m% ICAR-54 Dobro- gean 1 ICAR-54 3 183 ± 44 1,40 100,0 2 ' Dobrogean 1 945 ± 37 1,93 61,1 100,0 3 ICAR-54/Dobrogean 2 619 ± 66 2,53 82,2 134,6 4. Dobrogean/ICAR-54 2 248 ±130 5,81 70,6 115,6 5 ICAR-54 x Dobrogean 2 854 ± 52 1,84 89,7 146,7 6 Dobrogean x- ICAR-54 2 932 ± 34 1,16 92,1 150,7 ■ 7:'' ICAR-54 embrioni 3 163 ± 60 1,93 99,4 8 . Dobrogean ,, 2 051 ±61 2,98 — 105,4 I Este interesant, de comparat producția plantelor provenite din ' embrioni transplantați cu a plantelor martor din soiul respectiv de la care uu fost luați embrionii. Astfel se constată că la 7 din cele 9 combinații hibride, prin transplantarea embrionului s-a obținut un spor de producție ■care' a variat de la 3,4% (ICAR-54 / Dinte de cal de Moara Domnească),' Ia 30,7% (Portocaliu de Tg. Frumos /ICAR-54). Numai la 2 combinații transplantarea embrionului a dus la o scădere a producției (9,7% ia ICAR-54 / Rbmînesc de Studina și 17,8% la ICAR-54 / Dobrogean) în •comparație cu plantele martor din soiul de la care s-au luat embrionii. • . . La hibrizii sexuați producția a fost intermediară între cei doi părinți la 5 combinații hibride și a fost mai mare ca a ambilor părinți la 4 combi- nații hibride. Sporul de producție față de părintele cel mai puțin productiv , a fost cuprins între 11,9% (IOAR-54 x Romînesc de Studina) și 89,6% {Portocaliu de Tg. Frumos x ICAR-54). La toți hibrizii sexuați producția a depășit pe cea a părintelui mai puțin productiv. în sfîrșit, analizînd rezultatele obținute la plante provenite din i embrioni izolați se constată că la 4 soiuri din experiență s-a obținut un 308 PETRE RAICU spor de producție, care a fost de 5,4% la soiul Dobrogean și de 17,8% la, soiul Romînesc de Studina față de plantele-martor din același soi. La; soiul ICAR-54 productivitatea plantelor provenite din embrioni izolați? a fost practic egală cu a plantelor-martor, iar la soiul Dinte de cal .def Moara Domnească s-a remarcat o scădere a producției care a atins 7,8%, față de martor. Trebuie remarcat că nu s-au obținut sporuri de producția la soiurile de porumb aparținînd subspeciei indentata, probabil din cauză că la această subspecie embrionul fiind foarte mare, prin cultivarea embrionilor izolați nu se creează heterogenitatea necesară sporirii vitali: tății plantelor. Rezultate asemănătoare s-au obținut și în anul 1958 la a doua generație obținută din semințe. în cercetările noastre s-a manifestat puternic fenomenul segregării, în special în ceea ce privește culoarea coceanului (fig. 2—6). încă în anul cîrid s-a efectuat transplantarea embrionului pe endosperm străin (Fo’ segregarea s-a manifestat la 4 din cele 9 combinații (tabloul nr. 6). De vegetativi ICAR-54/Dobrogean “ Tabloul nr. 6 Fenomenul segregării la hibridarea vegetativă a porumbului, 1956-1958 *) - . Fo (1956) ^(1957) F3 (1958) . ' Nr, crt. Varianta cocean cocean cocean cocean cocean coceni alb : roșu alb roșu alb roșu^ 1 ICAR-54/Dobrogean 8 21 18 70 47 25 2 Dobrogean/ICAR-54 24 14 51 20 14 87 ; 3 ICAR-54/Romînesc de Studina 4 24 10 .74' — ■— '1 4 Romînesc de Studina/ICAR-54 — — 83 70 62 1,1 : 5 ICAR-54/Bănățean de Calacea ■■ — — — — — ■ . -T- 6 Bănățean de Calacea/ICÂR-54 15 2 — — 74 13 ' 7 ICAR-54/Dinte de cal de Moara Domnească — — • — — • — 8 Dinte de cal de Moara Domnească/ /ICAR-54 — 102 5 93 5' 1 9 Portocaliu de Tg, Frumos/ICAR-54 | — 111 13 55 3 1 ) Datele din anii 1957 și 1958 se referă la materialul care era de tipul plantei altoi în anii anteriori Fig. 2..— Știuleți de porumb de la soiurile martor exemplu prin transplantarea embrionului de la soiul Dobrogean '(ci coceanul alb) pe endospermul soiului ICAR-54 (cu coceanul roșu),''la 11 știuleți dintr-un totalde 38 s-a schimbat culoarea coceanului, ea devenim roșie mai mult său mai puțin intensă. Interesant de remarcat este faptă că știuleții și-au păstrat forma asemănătoare cu a soiului Dobrogeari numai că erau ceva mai mari, iar boabele erau de tip indurata la fel ci la soiul Dobrogean. Un fenomen asemănător s-a constatat și la plantei provenite din embrionul soiului ICAR-54 transplantat pe endospermii soiului Dobrogean. La 8 știuleți din 29 s-a schimbat culoarea coceanuhj în alb, deși s-a păstrat forma știuletelui și tip.ul boabelor de indentat^ în anii următori s-au semănat separat boabele provenite de la știuleți cu coceanul roșu și cu coceanul alb. La materialul care în Fo avea coceani] de culoarea soiului altoi, fenomenul segregării în F2 a apărut la 6 cori ' i ................ ............... • ■li Aporii mlrlA lo -1;.. in t Sus — știuleți Știuletii din stln^T}61® 1? F°’ J°S ~ de porumb de la plantele din Fv coceanul alb Provln de la plante care în Fo au avut știuleți cu > ai știulețn din dreapta (C și D) provin de la plante care in F„ au avut știuleți cu coceanul roșu. «SSUfKr -N Fig. 6. — Segregarea la hibridul vegetativ ICAR-54/Dobrogean. Sus — știuleți de porumb de la plantele din Fo. Jos — ștluleți de porumb de la plantele din Ft. Știuleții din stingă (A șl B) provin de la plante care în Fo au avut știuleți cu coceanul roșu, iar știuleții din dreapta (C și D) provin de la plante care în Fo au avut știuleți cu coceanul alb. 11 HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB . 30S) binații, dintre care la 3 combinații care în Fo nu segregaseră (Romînesc de Studina/ICAR-54, Dinte de cal de Moara Domncaseă/ICAR-54, Porto- caliu de Tg. Frumos/ICAR-54). în sfîrșit fenomenul segregării s-a mani- festat în F2 la 6 combinații (de asemenea la materialul carp în Fo și F1 era de tipul plantei altoi)., în F2 segregarea s-a intensificat la combinațiile ICAR-54/Dobrogean și Dobrogean/ICAR-54, majoritatea știuleților ăvînd coceanul de tipul soiului portaltoi. Acest fapt este demn de reținut cu atît mai mult, cu cît se știe că la hibridarea Asexuată culoarea roșie a coceanului este caracter dominant, iar culoarea albă este caracter recesiv. La plantele provenite prin transplantarea embrionului de la soiul ICAR-54 (cu coceanul roșu) pe. endospermul soiului Dobrogean (cu coceanul alb), în F2, din totalul de 72 știuleți, 47 au avut coceanul alb, dominînd deci caracterul recesiv. . ' Segregarea s-a manifestat de asemenea la materialul care în Fo și-a schimbat culoarea coceanului în spre soiul portaltoi. în timp ce la hibridarea sexuată caracterul recesiv care apare în urma segregării este de obicei constant, în experiența noastră caracterul recesiv „cocean alb” a segregat atît în Fj, cît și în F2. în ceea ce privește proporția în care a segregat caracterul recesiv, aceasta a variat în limite largi în funcție de combinația respectivă. De exemplu la combinația ICAR-54/Dobrogean — segregarea a fost în proporție de 63 știuleți cu caracter recesiv la 67 dominant, la combinația inversă Dobrogean/ICAR-54 a fost de 51 recesiv la 20 domi- nant, iar la combinația ICAR-54/Romînesc de Studina a fost de 3 recesiv arată că între modul, cum are loc 96 dominant (fig. 7 și 8). O= Cocean alb (caracter oecesiv) □ = Cocean roșu (caracter dominant) Fig. 7. — Schema Segregării după culoarea coceanului știuleților la hibridul vegetativ ICAR-54/Dobrogean. segregarea la hibridarea sexuată O= Cocean alb (caracter recesiv) □- Cocean roșu ( caracter dominant) Fig. 8. — Schema Segregării după culoarea coceanului știuleților la hibridul vegetativ Dobrogean/ICAR-54. și cea vegetativă există deosebiri O parte din materialul de experiențe obținut în 1956 și 1957 a fost analizat din punct de vedere biochimic (tabloul nr. 7). Rezultatele obținute arată că în general cantitatea de substanțe proteice a fost intermediară 310 PETRE RAI CU 12 între soiurile care au luat parte la altoire. Acest fapt este foarte evident la combinația Portocaliu de Tg. Frumos/ICAR-54, la care partenerii se deosebesc în mod evident prin conținutul de substanțe proteice în bob. în unele cazuri cantitatea de substanțe proteice a depășit ambii parteneri ai altoirii, așa cum s-a observat la cele trei variante ale combinației ICAR-54/Dobrogean în Fi. Cea mai mare cantitate (17,38%) a fost tocmai la varianta ICAR-54/Dobrogean care în Fo și Fi s-a modificat cel mai puternic sub influența endoșpermului străin, schimbîndu-și culoarea -coceanului în alb. Tabloul nr. 7 Aualiza biochimică a boabelor de porumb - Băneasa (1956- 195Î) Nr. crt. Varianta Anul Culoarea coceanului Sub- stanțe pro- teice 0/ /o Ami- don o/ /o Gră- simi % Fo 1956 Fi 1957 1 ICAR-54 1956 • 13,22 65,23 4,96 2 Dobrogean 1956 — — 14,17 65,41 5,22 3 Romînesc de Studina 1956 — — 13,73 64,75 5,55 4 Portocaliu de Tg. Frumos 1956 ■ —- .— 15,71 61,78 6,29 5 Dobrogean/ICAR-54 1956 alb — 13,75 65,74 5,45 6 ICAR-54/Romînesc de Studina 1956 roșu — 13,29 65,46 5,59 7 Romînesc de Studina/ICAR-54 1956 alb — 13,89 65,26 5,51 8 Portocaliu de Tg. Frumos/ICAR-54 1956 alb — 13,76 59,99 6,82 9 ICAR-54 1957 — —. 14,35 63,57 4,33 10 Dobrogean 1957 — — . 15,61 63,81 4,25 li Romînesc de Studina 1957' — — 13,76 68,08 4,29 12 Portocaliu de Tg. Frumos 1957 — — 17,08 61,52 4,31 13 ICAR-54/Dobrogean 1957 roșir alb 15,92 64,03 4,46 14 . ICAR-54/Dobrogean 1957 alb alb 17,38 62,99 3,86 15 ICAR-54/Dobrogean 1957 alb roșu 16,13 63,84 4,33 16 Dobrogeari/ICAR-54 1957 alb roșu 15,50 63,97 3,84 17 ICAR-54/Romînesc de Studina 1957 roșu roșu 15,98 63,63 4,89 18 ICAR-54/Romînesc de Studina 1957 alb roșu 15,32 63,85 4,04 19 Romînesc de Studina/ICAR-54 1957 alb roșu 13,12 66,40 4,03 20 Portocaliu de Tg. Frumos/ICAR-54 | 1957 | alb roșu | 16,05 61,42 3,59 Conținutul boabelor în amidon la materialul obținut prin transplan- tarea embrionului pe endosperm străin a variat destul de mult în compa- rație eu partenerii altoirii. în Fo la combinațiile Dobrogean/ICAR-54, ICAR-54/Romînesc de Studina și Romînesc de Studina/ICAR-54 canti- tatea de amidon în boabe a depășit ambii parteneri ai altoirii, în timp ce la combinația Portocaliu de Tg. Frumos/ICAR-54 ea a fost mai mică decît la partenerii altoirii. în Fx la majoritatea combinațiilor conținutul în amidon a variat neregulat. Este interesant de remarcat că la soiul de porumb Romînesc de Studina altoit pe ICAR-54 cantitatea de amidon a fost intermediară (66,40%) față.de partenerii altoirii (68,08% și, respectiv, 63,57%). Cantitatea de grăsimi în Fo la materialul obținut prin transplantarea •embrionului a fost în general mai mare sau egală cu cea a partenerilor 13 HIBRIDAREA VEGETATIVĂ LA PORUMB 311 altoirii, în timp ce în Fx ea a variat mai puternic, încît nu se pot trage concluzii mai generale din acest punct de vedere. DISCUȚII Rezultatele obținute de noi la porumb, prin transplantarea embrio- nului pe endosperm străin, sînt în general în concordanță cu datele din literatura de specialitate referitoare la hibridarea vegetativă. Astfel, am constatat că sub influența portaltoiului (endospermul) au loc modificări însemnate în caracterele și însușirile plantei altoi. Aceste modificări au apărut atît în anul altoirii, cît și în generațiile Fx și F2 din semințe. Dacă ne referim de exemplu la modul cum are loc segregarea, se poate observa cu ușurință că ea este asemănătoare cu cea care se Observă la hibrizii vegetativi obținuți prin alte metode de altoire. în experiențele noastre segregarea a început încă din anul altoirii (Fo) și a continuat în Fj și F2, la fel cum s-a observat în experiențele lui I. E. Glușcenko (3), A. A. Avakian și M. G. lastreb (1), I. Tarnavschi și D. Rădulescu (29) etc. la diferite plante din familia Solanaceae, precum și în experiențele de altoire la alte plante. în experiențele efectuate la cereale prin transplantarea embrionului pe endosperm străin, acest fenomen a fost observat în lucrările lui A. E. O s i p o v (23), (24), Ei E. Va tuli a și P. V. K u c i u m o v (30), L. A. G o 1 o v ț O v (6), (7), A. E. Kovarski, D. P. Bruter și T. I. Levin (12) etc. La porumb, prof. A. E. Kovarski și colaboratorii săi au observat schimbarea culorii coceanului sub influența endoșpermului străin, încă din Fo. - . ' Fenomenul segregării în experiențele noastre de hibridare vegetativă la porumb se deosebește de segregarea hibrizilor sexuați, în primul rînd prin aceea că începe încă din Fo și continuă în generațiile obținute pe cale sexuată și, în al doilea rînd, prin aceea că, caracterele recesive segregă în caractere dominante și recesive, fapt care nu se observă decît foarte rar la hibridarea sexuată. La hibrizii vegetativi se observă deseori cazuri de ereditate ameste- cată, pe un același individ apărînd caracterele ambilor parteneri ai altoirii. Astfel de fenomene au fost descrise în literatura de specialitate la cele mai diverse plante. La hibridarea vegetativă a porumbului au fost prezentate cazuri de ereditate amestecată în lucrările lui L. A. G o 1 o .v ț o v (&), (7) și A. E. Kovarski și colaboratori (12). în experiențele noastre ereditatea amestecată s-a manifestat prin aceea că știuleții aveau boabele de tipul unui partener și culoarea coceanului de tipul celuilalt partener al altoirii, în total au apărut cazuri de ereditate amestecată la 6 combinații hibride, din totalul de 9. , Faptul că la unele combinații fenomenul segregării nu se’ manifestă, arată că nu în toate cazurile se obțin hibrizi vegetativi. Aceasta se dato- rește probabil faptului că embrionul transplantat pe endosperm străin 4 — c. 2601 15 HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB 313 312 PETRE RAICU 14' nu asimilează întotdeauna substanțele plastice din endosperm și, ca urmare^ nu se modifică. Un alt fenomen care s-a observat la hibrizii vegetativi de porumb în experiențele noastre a fost heterozisul. în majoritatea cazurilor hibrizii vegetativi în F1 și F2 au fost mai productivi decît partenerul mai puțin: productiv j și în unele cazuri decît ambii parteneri ai altoirii. Aceste rezul- tate sînt în concordanță cu cele obținute de I. E. G 1 u ș c e n k o și A. G. Picikin (4), G. B. Med vede va și V. I. Bazavluk (19), A. E. O șip o v (23), 01. Oh. Mathon (17), 01. Oh. Mathon și M. Stroun (18), B. Glavnici (5), A. E. Kovarski și colaboratori (12) etc. De la plantele obținute din embrioni izolați, descendenții au avut, în majoritatea cazurilor, o vitalitate sporită care a însemnat o productivi- tate mărită. Deoarece în' lucrarea noastră o vitalitate sporită a avut atît descendența plantelor provenite din embrioni transplantați, cît și a celor din embrioni izolați, trebuie să subliniem faptul că din punctul de vedere- al intensității vitalității nu există o deosebire principială între hibrizii vegetativi de porumb și plantele provenite din embrioni izolați. Experiențe asemănătoare, efectuate la alte specii, au arătat că plan- tele provenite din embrioni izolați au o vitalitate sporită. Acest fenomen a fost observat de M. Manoliu și colaboratori (16) la două specii de grîu : Triticum durum Desf. și Tr. turgidum L. Prin transplantarea embrionului unui soi pe endospermul altui soi,, au apărut la hibrizii vegetativi diferite caractere și însușiri ale ambilor parteneri ai altoirii, încît se poate vorbi de o influențare a embrionului altoi de către endospermul portaltoi. în primul rînd această influență s-a manifestat în descendență prin apariția fenomenului segregării. Datele noastre demonstrează că hibrizii vegetativi de porumb se deosebesc atît de hibrizii sexuați, la care segregarea are loc. în alt fel,, cît și de plantele provenite din embrioni izolați, la care fenomenul segre- gării nu se manifestă. CONCLUZII Cercetările noastre efectuate timp de 3 ani (1956—1958) cu 6 soiurii de porumb, aparținînd la 2 subspecii (ssp. indentata Sturt. și ssp. indurata Sturt.) și la 4 varietăți (flavorubra, xanthodon, vulgata și aurantiaca),. au arătat că : 1) Prin transplantarea embrionului pe endosperm străin se obțin hibrizi vegetativi la fel ca prin alte metode de altoire. Metoda noastră, de altoire asigură nu numai un procent ridicat de prindere, dar și o influen- țare puternică a embrionului în creștere de către endospermul străin,, fapt care face posibilă modificarea metabolismului organismului tînăr și obținerea de hibrizi vegetativi. 2) Hibrizii vegetativi de porumb care se obțin prin transplantarea, embrionului pe endosperm străin sînt asemănători ’într-o anumită măsură, cu cei sexuați, de care se deosebesc însă prin aceea că segregarea începe uneori încă din anul altoirii (Fo), iar caracterele recesive apărute în .urma segregării continuă să segrege în caractere dominante și recesive, fenomen care nu se observă de regulă la hibrizii sexuați. v" Materialul obținut prin hibridare vegetativă la porumb manifestă • o mare variabilitate, care se exteriorizează în primul rînd prin intensitatea cu care el segregă. De aceea hibrizii vegetativi de porumb pot fi folosiți ■ ,i cu succes în munca de ameliorare a porumbului ca material inițial de u: selecție, la fel ca hibrizii sexuați. 3) La hibrizii vegetativi obținuți s-a manifestat în Fx și F2 feno- menul heterozis. Datorită unei creșteri mai viguroase a plantelor, ele au, dat o producție mai mare de știuleți și de boabe. în lucrarea noastră la " 6 combinații hibride producția de boabe a fost intermediară între cei doi1' parteneri ai altoirii, iar la 3 combinații a fost mai mare ca a amhiloiA v parteneri. i 4) Din embrioni de porumb izolați se pot obțirie relativ ușor plante| care în primul an au o vigurozitate redusă, însă în anii următori (Fx și F2)' d au o vitalitate sporită și, ca urmare, au o producție de știuleți și boabe- mai mare. Acest fenomen s-a observat la soiurile Dobrogean, Bomînesc ’ de Studina, Bănățean de Calacea, Portocaliu de Tg. Frumos și nu s-aJ manifestat la soiurile ICAR-54 și Dinte de cal de Moara Domnească. Această comportare diferită a ultimelor două soiuri se datorește, probabil, faptului că ele au embrionii mai mari (aceste soiuri aparțin subspeciei ’ , indentata). Metoda cultivării de embrioni izolați poate fi folosită pentru ' 1 sporirea vitalității unor soiuri de porumb. 5) Rezultatele obținute în experiențele noastre la porumb arată că hibridarea vegetativă este o metodă de transformare dirijată a eredității organismelor. Cu ajutorul acestei metode se obțin organisme hibride, 4 asemănătoare dar nu identice cu cele obținute prin hibridare sexuată. BETETATHBHAH rHEPH^USAIinH KYKypySBI PE3IOME B nepuog 1956—-1958 rr. aBTOp nponsBen 1650 npMBMBOK nyreM nepecaiKHBariMH saponHina na vyuiyio angocnepMy b neBUTii komShhr- Unux MejKgy • copTOM KyKypyBH HKAP -54 (c KpacUHM depuineM no- vaTKa) u copraMn floSponuum, Pombihock ne CTynnua, Bbhbuhu ne Ka- Jiava,1 JțmiTe ne «an Moapa 3omhhckb, IIopTOKajiHy ne Tr. «bpyMOc (c SejitiM CTepjKHeM novama). noJiyveHHtiA Marepiiaji 6wi nogBepTHyr u3y- verimo nyreM cpaBneuim c OTnejiBHo BHpamuBaeMHMM BaponnuiaMM, ' c n0.H0BHMH MeJKCOpTOBHMM rllSpHHaMH M C KOHTpOJIbHHMH COpTaMH. IIpoBeneHHi>ie b Teveane stmx Tpex jieT nccnenoBaHMu noKaaanu, uto nyreM nepecanKM Bapojmniia KyKypyBH na uyîKyio BiînocnepMy no- . jiyvaioTCH BereraTUBUHe raSpugbi, Tau ?Ke KaK n npu npyrnx MeTonaxJ^j npnBHBKn. y BereraTUBHHx ruSpugOB, bo Bcex nByvaBmnxcH noKokeHMHx,w| 3X4 PETRE RAICU 16 17 HIBRIDAREA VEGETATIVA LA PORUMB . 315 — Fo, F, n F2— npoHBMJiocb nBAeHue pacmenueHMH npuBHaKOB. B noKOJiexinflx Fx n F2 y BereTaTHBHtix rn6pnflOB npoHBUAOCB HBJieHne reTepoanca. PaSoTa cogepumT mhoto Taâjuin cxeM m $OTorpa$nii. OBtHGHEHHEPHGYHKOB Puc. 1.—■ Poctkm KynypyBbi, nojiyneHraie nprr nepecaune aapOHwma (cnena), ot iiopManbiioro ceMenn (nocepe«MHe) ii na naojiitpoBaHHoro saporanua (cnpaBa). Pnc. 2. ■—.JIoHaTKM KOHTponbMi.ix cppTOB KyKypyaw HKAP-54 (1) ii HoOpohikhh (4) n BereTaTUBHHx .rn6pnp;oB HKAP-54/flo6poA>KHH (2) h flo6poniKHH/WKAP-54 {3). Phc. 3. — IIoaaTKii'KOHTpojibHbix copTOB HKAP-54 (1) n PoMBmecK ne CTyuiiHa (3) n BereTaTUBHoro rn6pn«a HKAP-54/PoMbineCK ne CTynnua (2). • Puc. 4. --noaaTKH KOHTpPai>Hbix copTOB HKAP-54 (1) h BananHH ue Kanana (3) ir BereTaTUBHoro rnSpnua BanapaH «e Koaaua/HKAP-54 (2). Puc. 5. —• Pacmennenne npM3naK0B y BereTaTUBHoro rnOpiiua floSponnniH/ HKAP-54. Bsepxy— noaaTKM ot pacTeHHii b Fo. Bnuay—nouaTKii ot pacTenun b F,: noaaTKM cjiena (A n B) nonyaerai ot pacTeanii, iiMeBniiix b Fo noaaTKM c OeraiM cTep- jkhcm, a noaaTKH cnpaBa fC n D) npoiicxojțiiT ot pacTeniifi, KOTopwe b Fo hm6jih no- hhtkh c KpacraiM cTeparneM. Puc. 6. — PacnțenjienHe npnsHaKOB y BereTaTUBHoro riiOpHua HKAP-54/Jțo- SpoRiKHH. Bsepxy—■ noaaTKn ot pacTeirnii bF0. Briuay— noaaTKii ot pacTeuniî b Ft: nouaTRii cneBa ( A w B) npoHcxoRHT ot pacTeiiHiî, KOTopue b Fo iiMenn noaaTKH c Kpac- hmm cTepiKHeM, a noaaTKii cnpaBa (C ii D) npoiicxonHT ot pacreniih, iiMeBinnx b Fo noaaîKii c 6eraiM cTeparneM. Puc. 7. — GxeMa pacmenjieHHH npiisHaKOB no raeTy cTepatun noaaTKOB y Bere- TaTiiBHoro rnSpima HKAP-54/fțo6ponîKHH. Puc. 8. — To are — y BereTaTHBHoro rnOpiina floSpoHHrun/HKAP — 54. RECHERCHES SUR L’HYBRIDATION VEGETATIVE DU MAÎS RESUMfi Entre 1956 et 1958, l’auteur a effectuă 1 650 greffes par transplan- tation de l’embryon sut endosperme etranger, dans l’ensemble de neuf combinaisons entre la variete ICAR-54 (ă rachis rouge) et Ies variătăs : Dobrogean, Romînesc de Studina, Bănățean de Calacea, Dinte de cal de Moara Domnească, Portocaliu de Tg. Frumos (ă rachis blanc). Le mate- riei obtenu a ătă compară aux embryons cultives isolăment, aux hybrides sexuăs entre variătăs et aux variătăs tămoin. II răsulte des recherches effectuees au cours de trois anndes d’expă- rimentation que la transplantation de l’embryon de maîs sur endosperme ătranger permet d’obtenir des hybrides semblables ă ceux obtenus par d’aiitres măthodes de greffe. Dans le cas des hybrides văgătatifs, lephă- nomene de Ia disjonction s’est manifestă en Fo, F, et F2, c’est-ă-dire pour toutes. Ies gănărations ătudiăes. L’hătărosis a ăgalement ătă constată en F, et F2. Le travail est illustră de nombreux tableaux, schămas et photo- graphies. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Plantules de maîs obtenues par transplantation de l’embryon (ă gauche), â partir d’un grain normal (au centre) et d’un embryon isolâ (â droite). ’ Fig. 2- — Epis de maîs des varietes temoin ICAR-54 (1) et Dobrogean (4) et des hybrides v^gâtatifs ICAR-54/Dobrogean (2) et Dobrogean/ICAR-54 (3). Fig. 3. — Epis de maîs des varietes temoin ICAR-54 (1), Romînesc de Studina (3) et de l’hybride văg^tatif ICAR-54/Romînesc de Studina (2). Fig. 4. — Epis de maîs des varietes temoin-ICAR-54 (1), Bănățean de Calacea (3) et de l’hybride v6g6țatif Bănățean de Calacea/ICAR-54 (2 ). Fig. 5. — Disjonction chez l’hybride v»getatif Dobrogean/ICAR-54. En hăul: 6pis de maîs des plantes en Fo. En bas : epis de ma;s des plantes en Fr Les epis A et B (ă gauche) proviehnent de plantes ă rachis de l’epi blanc en Fo et les epis C et D (ă droite), de plantes ă rachis de l’ăpi rouge en Fo. Fig. 6. — Disjonction chez l’hybride vegetatif ICAR-54/Dobrogean. En hăul: 6pis de maîs des plantes en Fo. En bas : epis de maîs des plantes en Fv Les ăpis A et B (ă gauche) proviennent de plantes â rachis de l’epi rouge en Fo et les epis C et D (ă droite), de plantes ă rachis de l’Api blanc en Fo. Fig. 7. — Schema de la disjonction d’apres la couleur du rachis chez l’hybride vegetatif lCAR-54/Dobrogean. Fig. 8. — Idem, pour l’hybride vegetatif Dobrogean/ICAR-54. BIBLIOGRAFIE 1. Ab anii an A. A. ii HcTpe6 M. T., BuSpudusa^a npueueKou. HpoBnaaniiH, 1941, M 1. 2. B.ușilă A. P., Contribuții la studiul tehnicii altoirii cerealelor prin metodaAransplantării embrionilor pe endosperm străin. Bul. știiriț. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe' agricole, t. VI, nr. 1, 1954. 3, G1 u ș c e n k o T. E., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. Acad. R.P.R., București, 1952. 4. T n y nț e h k o H. E. ii n h h ii k ii h A. T., noMpieHue eesema.muen.ux eu6pudoe y smkobux nymeM nepecadnu aapoduuteu. TpyjțH UHCTHTyTa reneTiiRH AH GCGP; 1950, Al 18. 5. rnaBHnu P., Besetnamuenan su6pudu3aiț.ua pacmeHuil. Benrpap;, 1952. 6. Pojiobiiob JI. A., IIpueueKa saanoeux pacmenuu. Arpo6nojiorna 1952, As 5. 7. — Onumu no Meoiceudoeou eesemamuenou suâpuduaaifuu smkob. ArpoOnono- rnH, 1956, A» 5. 8. X m e ji e b B. H., Bauanue eeammu u Koamecmea sudocnepMoe Ha poem eesemamueHux suâpudos 3mkob. CeneKijiiH ii ceMeHOBOjțcTBO, 1950, Al 3. 9. — O npuBueKe 3MiKoe MemodoM mpaHcnjiaHmaițuu aapoduuteu. ArpoSnonornu, 1950, Al 4. 10. ■— Bauamie nodeoa Ha npueoă npu mpaHcnaaHmaifuu aapodbiuieu smkob. ArpoOiionornH, 1951, Al 5. 11. HjinapnoHOB B. O., BesemamueHaa su6puduaaițua pateu c obumou nuienuițeu. CejieKiiiiH h ceMeHOBojțcTBO, 1948, Al 11. 12. K o b a p c k ii ii A. E., Bpyiep fl. H. U JI e b m h T. H., BesemamuBHaa su6puduaaițua nynypyau. COopHiiK paOoT no nsy'ieHiiio KyKypyBti b Mon- UaBim, 1955.- 13. K o b a p c k ii îi A. E. n B o p o b c k ii ii M. H., I4cnoM>aoeaHue eesemamueHux * suâpudoB Kynypyau dna yeaeu ceaeKițuu u noaoeou su6puduaatfuu. COopniiK paSoT no MByneHiiio nyKypysH b MojiuaBim, 1955. 14. Lîsenko T. D., Agrobiologia.. Ed. de stat, București, 1950. 15. JI h c e n k o T. JE, ffiuaneHHocmb pacmumeawux u oicusomHux opsanuaMoe. Arpo- OnoJiornH, 1952, Al 5. 16. Manoliu M., Cosmin O. și Pirvu T., Contribuții la studiul eredității și al transjoi’ mării ei diri/ate. Probi. Agricole, 1955, nr. 10. ;<î 17. Mathon Ci. C h., Colloque International sur la (Jrefțe. Rennes, 1957. >' 316 PETRE RAICU 18 18. Mathon Cl. C h. et Stroun M., Communtcation au colloque sur l’hybridation vigi- tative organisâ dans le cadre du VIIIe Congrbs International de Botanique. Paris, 1951. , 19. M e g b e ,n e b a r. B. ir BasaBuy.K B. H., Onum HanpasMHHoso bjiimhwi na rfiopMupoomue eu,6pudoe (aepuoeux. Kyjibinyp} nymeM mpaHcnMHtnaițuu aapodbiweu. TpyjțM MHCTHTyTa reHeiiiKH AH CCCP. 1953, M 20. 20. Miciurin I. V., Opere alese. Ed. Acad. R.P.R., București, 1954. 21. H ii k ii t e h k o r. O., Hoeoe o Memodune. eesemamusHoă zu6pudusai^uu aMKoeux CeueKHHH n ceMenoBoacTBO, 1949, j® 1. 22. ~ BHympucopmoBaa u MeMccopmoeart seeemamuBHan euGpuducapuu, nan Memod noMptenun nopodHoyAyuwembix anumnax ceMfiu osca u mMeiin. CeiteKiiHA n eeMeHOBOflCTBO, 1950, As 5. 23. O c u n o b A. E., OnumM no Beeemamwmou euSpudusaipM imkoîm. Arpo6iiOJiorMH, 1949, M. 6. 24. — BeeemamuBHan sufipuduaaipin e cejienițuu sMiKoobix wyAbmyp. Arpo6iro- jiotiih, 1956, J® 3. 25. Ilnnart n. E. ir CTpoyH M., O fiuauojioemecKUx u 6uoxuMunecKux ua^ene- huhx y MMKoii mueHuițbi, ebiavieaeMbix npueuBKoii aapodbnueu. ArpoOnonorMH, . 1958, M 3. 26. Rjavitin V. N., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. de stat, București, 1951. 27- . CeKyn n. ,t maenuyu nymeM BeeemamuBHotî suGpuduaapuu. ArpoSnojiorna, 1954, Ai 3. MODIFICĂRI EREDITARE LA TOMATE SUB INFLUENȚA EXTRACTULUI DIN FRUNZE (NOTĂ PRELIMINARĂ) DE MARICA RADU Comunicare prezentată de T. borpeianu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședinfa din 26 ianuarie 1960 Hibridarea vegetativă este una din căile de modificare dirijată a eredității organismelor. Importanța hibrizilor obținuți prin altoire । a -fost/ semnalată încă de la începutul secolului trecut de către Oh. D a r w i n y care, apreciind în mod deosebit experiențele de hibridare vegetativă pe care le-a cunoscut, a subliniat perspectivele acestei metode în vederea cunoașterii legilor de dezvoltare a organismelor. Fundamentarea științifică . a problemei hibridării vegetative se datorește însă lui I. V. Miciurin ’ care a obținut pe această cale realizări importante. Pe baza lucrărilor lui Miciurin cercetările privind hibridarea . ; vegetativă au luat o mare dezvoltare atît în Uniunea Sovietică, -cît și în alte țări. Numeroase cazuri de hibrizi vegetativi obținuți în ultimii ; ani demonstrează în mod evident netemeinicia afirmațiilor despre existența v; în organismul viu a unei substanțe ereditare speciale. Ereditatea este •o proprietate generală a organismelor vii. ' v Teza elaborată de acad. T. D. L î s e n k o (3) conform căreia orice substanță a corpului viu, inclusiv sucurile vegetale sau substanțele plastice m din care planta își construiește corpul, posedă deopotrivă însușirea ere- m dității, ne-a condus la ideea obținerii hibrizilor vegetativi folosind ca ' metodă nu altoirea părților vegetative, ci germinarea semințelor și creș- terea tinerelor plante pe un extract din frunze. Tinerele plante întîlnind chiar de la începutul dezvoltării lor condiții neobișnuite sînt silite săle.; asimileze, ceea ce determină într-adevăr apariția unor modificări, asemă- nătoare celor ce se obțin la hibridarea vegetativă prin altoire. 3 MODIFICĂRI EREDITARE LA TOMATE SUB INFLUENȚA EXTRACTULUI DE FRUNZE 3I& . 318 MARICA RADU 2' __________________. .___ ■ -____- . - - ■ ț__________________ _ \ Cercetări privind obținerea unor modificări dirijate la plante prin aplicarea unor metode asemănătoare au fost executate concomitent ca cercetările noastre și în Uniunea Sovietică de către V. E. Zemit (10), E. A. Romanovici (8), S. P. Nazarov (6), M. I. Skolnik și N. A. M ak ar o v a (9). De asemenea, V. H. M o 1 o t k o v s k i (5), G. V. P o r u ț k i și A. G. M i h a i 1 o v s k i (7) și alții au urmărit influența acțiunii extractului din organele vegetative prin injectarea acestuia în tulpini și fructe. Prin tratarea semințelor de grîu Diamant milturum cu extract dim frunzele altei forme de grîu, M. I. Skolnik și N. A. Makarova au obținut importante modificări în metabolismul hidraților de carbon la griul Diamant milturum. Prin injectarea extractului din frunzele plan- telor de Lavatera trimestris în tulpini de bumbac, G. V. P o r u ț k i și A. G. M i h a i 1 o v s k i au obținut modificări fiziologice care au deter- minat o creștere apreciabilă a procentului de legare a capsulelor. Modi- ficări interesante în procesele morfogenetice ale plantelor de floarea- soarelui a obținut cercetătorul sovietic V. H. Molotkovski prin injectarea în tulpina acestor plante a extractului obținut din frunzele de topinambur. < în experiențele efectuate de noi la tomate prin germinarea semin- țelor și hrănirea tinerelor plăntuțe cu extract din frunze s-a urmărit în primul rînd obținerea unor hibrizi vegetativi între soiuri. Rezultatele pozitive obținute ( ne-au determinat să trecem la o altă etapă a cercetării, anume la obținerea pe această cale a hibrizilor vegetativi între forme mai îndepărtate sistematic. . MATERIALUL INIȚIAL ȘI METODA DE LUCRU Ca material pentru acest studiu au servit două forme ale speciei Solanum Lycopersicum L. sin. (1), (4), care se deosebesc fundamental după culoarea, forma și dimensiunea fructelor, după tipul și dimensiunea frunzelor, a florilor, după habitusul general al plantelor. Principalele caractere ale acestor forme sînt următoarele : 1. Sp. Sol. Lycopersicum ssp. vulgare, soiul Pritchard plante cu creștere viguroasă, cu tulpina înaltă de 1,40—1,50 m, bogat acoperită cu frunze, de culoarea verde închis, pubescente, lungi de circa 40' cm și- late de circa 30 cm. Foliolele principale mari, cărnoase, de circa 10 cm lungime și 5 cm lățime, sînt adînc crestate; foliolele secundare lanceolate,. cu suprafața netedă, au margini dințate; inflorescența slab ramificată — tipul II — cu flori de tip 6 sau 7, leagă trei pînă la cinci fructe rotunde, uneori ușor asimetrice, de culoare roșie, cu greutatea medie 100 — 130 g. Pe secțiune fructele prezintă 6—10 loje seminale, cu un număr mediu de semințe, între 60 și 80. Pulpa fructului este uniform colorată și are aspect făinos, cu sclipiri de cristale cînd fructul este rupt în două. Gustul plăcut, ușor acidulat. Este un soi apreciat pentru producția sa ridicată și pentru calitatea fructelor sale. • . 2. Sp. Sol. Lycopersicum ssp. subspontaneum Brezh. var. pruni- forme (1) — plante spontane, cu portul înalt 1,50—1,60 m, cu frunze de dimensiuni reduse — lungimea circa 15 cm, lățimea circa 10 cm, de culoare verde deschis; foliolele principale ale frunzelor mici, cu margini crestate, foliolele secundare cordiforme, netede. Inflorescența simplă, cu flori de tipul 5, leagă 10—12 fructe mici, pruniforme, de culoare gal- benă-portocalie, cu greutatea medie de 3,5 g; pe secțiune, fructul pre- zintă două loje cu circa 20 de semințe mici, cu pubescență foarte redusă. Gustul dulceag reflectă un conținut bogat în zaharuri, fapt confirmat și de analizele biochimice efectuate de noi. Lucrarea a început în anul 1955, cu un număr de 450 de plante, din care 150 de plante-martori și 300 de plante în 6 variante experimentale. în anul următor, numărul plantelor a fost de 400, din care 150 de plante-martori și 250 de plante în 5 variante experimentale, varianta cu concentrația de extract 15% fiind eliminată. Numărul redus de plante experimentale din primii doi ani se explică prin faptul că lucrarea a fost începută pe o suprafață de numai 200 m2 pe terenul experimental din incinta Facultății de științe naturale. în apii următori, lucrarea s-a desfășurat în Stațiunea experimentală a Universității „O. I. Parhon” din comuna Pantelimon, pe o suprafață de circa 550 m2, ceea ce a permis mărirea corespunzătoare a numărului de plante. ■ Concomitent cu desfășurarea lucrării s-a făcut studiul materialului inițial pentru a se verifica dacă este homozigot. Prin tratarea semințelor var. pruniforme cu extract din frunzele soiului Pritchard am urmărit să asigurăm influența soiului cultivat asupra caracterelor și însușirilor formei subspontane. După numeroase încercări, am ajuns la următoarea tehnică de preparare a unui extract asimilabil de către plante. Frunzele proaspete, recoltate de la plante mature, se zdrobesc pînă la obținerea unui triturat. Trituratul este centrifugat timp de 20—30 minute. Partea superioară a extractului, care se separă prin decantare, este amestecată cu apă distilată în anumite proporții, deoarece s-a constatat că extractul pur inhibă germinarea semințelor. Este foarte importantă stabilirea concentrației extractului care să permită o bună germinarea semințelor. Noi am folosit în cercetare extract de frunze în concentrație de 0,50,1, 2, 5,10 și 15% și am constatat diferențe mari în privința vitezei de germinare a semințelor în diferitele concentrații. (tabloul hr. 1). Din datele tabloului nr. 1 rezultă că semințele germinează foarte bine în soluții cu extract din frunze în concentrație mică și foarte greu sau de loc în soluții concentrate. Drept martor au servit semințele ger- minate în apă distilată, apă de robinet și în soluție nutritivă (Knopp). Pentru a împiedica alterarea extractului, soluțiile se schimbau la 24 de ore. Plăntuțele rezultate din semințele care au germinat pe extract din frunze au continuat să primească aceeași hrană pînă la apariția pri- melor frunze adevărate. în acest moment plăntuțele au fost repicate în ghivece iar ulterior, transplantate în cîmp, unde au primit îngrijiri agrotehnice Obișnuite, aceleași pentru toate variantele. :320 MARI CA RADU 4 Timp de trei ani consecutiv materialul inițial a fost constant in privința principalelor caractere și însușiri care au stat la baza alegerii sale. REZULTATE OBȚINUTE în primul an al experienței nu s-au observat modificări vizibile la plantele tratate cu extract din frunte în comparație cu martorul. Pentru a mări influența extractului din frunzele soiului Pritchard asupra carac-' terelor și însușirilor var. pruniforme, s-a continuat în anul următor — 1956 — tratarea semințelor și plăntuțelor rezultate din ele în aceleași condiții ca mai sus. în comparație cu anul precedent s-a constatat o -creștere a vitezei de germinare a semințelor (tabloul nr. J). Tabloul nr. 1 .■ ... ' Influenta concentrației extractului din frunzele soiului Pritcliard asupra vitezei do germinare a semințelor var. vrumforme ■ Concentrația extractului 0/ 1 • /o Numărul,Semințelor germinate Observații Fo Fi după 4 zile după 5 zile după 6 zile după 4 zile după 5 zile după 6 zile 0,50 54 100 100 60 100 100 1,00 50 80 100 58 100 100 • • 2,00 ' . 40 , 70 94 52 92 100 5,00 22 38 60 28 46 66 . ■ 10,00 —. 4 16 — :. 4 12 15,00 _• . — -v? . — . . —/ ■ in Fj nu s-a mai folosit Matror : apă distilată. 26 60 72 32 62 80 . Martor : apă robinet 36 68 90 42 76 . 100 Martor : soluție nutritivă (Knopp) ? ■ 40 76 100 50 82 100 '■ Însămînțate la 9.III semințele din soluțiile cu extract din frunze în concentrație de 0,50, 1 și_2,00% au germinat în proporție de 50—60%, la 12.111 și 100 % la 13.111. în soluțiile 5 % și mai ales 10% pînă la aceste date germinaseră un număr redus de semințe. Aceste diferențe însă nu ,s-au păstrat ulterior pe măsura creșterii și dezvoltării plantelor. Cele mai multe dintre plantele tratate cu extract din frunze au avut aspectul tipic al plantelor de control. De asemenea plantele rezultate din semințele ■care au germinat în soluția nutritivă nu s-au distins prin caracterele lor de plantele var. pruniforme. Un număr relativ mic —12 % din plantele tratate cu extract din frunze în concentrație, de 0,50 și 1% — au prezentat unele modificări evidente față de martor, manifestate în special prin sporirea dimensiunilor frunzelor; a fructelor, a semințelor. Astfel frunzele acestor plante au. avut dimensiuni mijlocii între soiul Pritchard și var. pruniforme și culoarea verde închis, asemănătoare soiului Pritchard. -O imagine asupra acestor modificări ne dă figura 2. , 322 • MARICA RADU 6 ! Un interes deosebit au prezentat fructele acestor plante, la care s-au Înregistrat modificări în privința formei, dimensiunii, numărului lojelor. I. E. G1 u ș c e n k o arată că dimensiunea fructelor este un caracter constant la formele spontane și variabil într-un anumit grad la formele cultivate (2). Observațiile efectuate de noi, prin urmărirea timp de mai multe generații a soiului Pritchard și a var. pruniforme,. confirmă întrutotul acest fapt. Sub influența extractului din frunze dimensiunea fructelor, în prima descendență, a crescut simțitor. Astfel, față de 3 g — greutatea?, medie a unui fruct martor — greutatea medie a unui fruct la plantele tratate cu extract din frunze a înregistrat o creștere de circa 17 g. Forma sferică a fructelor acestor plante a fost de asemenea deosebită de forma fructelor plantelor martor (fig. 1). Pe secțiune aceste fructe au avut’3 pînă la 5 loje seminale, fapt cu totul necaracterisțic pentru martor îa care în cursul mai multor generații analizate de noi fructele au avut 2 loje. Influența extractului din frunze s-a manifestat și asupra aspectului și numărului semințelor. în medie dintr-un fruct, modificat s-au extras circa 60 de semințe, care se deosebeau de semințele plantelor martor ale var. pruniforme prin dimensiuni mai mari și perozitate mai pronunțată. Aceste modificări apărute în prima generație s-au transmis și s-au accentuat la următoarele două generații studiate pînă în prezent. Descendența plantelor modificate în Fx a dat forme la care dimen- siunile și forma frunzelor în F2 și F3 au fost evident apropiate de ale soiului Pritchard, depășindu-le chiar în privința unuia dintre indicii măsurătorilor efectuate (tabloul nr. 2). Pentru măsurători s-au luat, atît la martor cît și la variantele experimentale, frunzele de deasupra celei de-a treia inflorescențe. Din datele tabloului nr. 2 rezultă că în timp ce lungimea și lățimea frunzei la plantele tratate sînt foarte apropiate de indicii respectivFai soiului Pritchard, în privința lățimii foliolei principale, frunzele plantelor tratate depășesc pe cele ale soiului Pritclîard. Prezența foliolelor secundare lanceolate alături de foliole cordiforme în limitele aceleiași frunze repre- zintă apariția unui caz de creditate amestecată, caracteristc hibrizilor vegetativi obținuți prin diferite metode de altoire (fig. 1). O. foarte mare variabilitate s-a observat în privința formei fructelor, a dimensiunilor și numărului lojelor seminale, precum și a culorii fructelor. Pe lingă plante cu fructe asemănătoare celor din Fx, în ceea ce privește forma, în F2 și F3 au apărut plante cu fructe turtite, și costate, piriforme, ovoide și rotunde, cu coaste mai puțin pronunțate. Acest fapt nu poate fi explicat decît । prin marea plasticitate a materialului provocată de acțiunea extractului de frunze. Dimensiunea; fructelor a sporit în. mod remarcabil în F2 și F3. ‘ • , Datele privitoare la modificarea greutății fructelor în direcția sporirii dimensiunilor sînt redate în tabloul nr. 3. Din acest tablou rezultă că 7 MODIFICĂRI EREDITARE LA TOMATE SUB INFLUENȚA EXTRACTULUI DE FRUNZE 323 greutatea medie a fructului a fost de 31,5 g în F2 și 36 g în F3. în pri- vința greutății totale a fructelor de pe o plantă s-au înregistrat valori medii de 820—854 g în F2 și 932—975 g în F3. Greutatea medie a fructelor pe o plantă martor var. pruniforme a fost de 124,5 g în F2 și 129,7 g îmF3, iar la soiul Pritchard 1 231 g în F2 și 1 015 g în F3. , Fig. 2. — Stînga — frunza var. pruniforme. Dreapta — frunza soiului Pritchard. Mijloc — frunza unei plante modificate sub influența extractului de frunze țr2. în același sens subliniem și făptui că în timp ce greutatea celui mrai mare fruct s-a menținut relativ constantă la var. pruniforme, la plantele tratate a crescut de la 50 la 60 g. Este posibil deci ca în- generațiile următoare caracterul nou obținut — tendința spre creșterea greutății fructelor — să se transforme din tendință în regulă. Modificările dimensiunii și formei fruCtelor .au determinat și modi- ficări în privința numărului lojelor seminale. După cum s-a mai arătat, fructele var. pruniforme, analizate în decursul mai multor generații, au prezentat pe secțiune 2 loje seminale. La soiul Pritchard, numărul lojelor a variat între 6 și 10. La plantele tratate cu extract din frunze, numărul lojelor a variat în limite mult mai largi (tabloul nr. 4). După cum reiese din tabloul nr. 4, media numărului lojelor seminale la fructele plantelor modificate sub influența extractului din frunze este de aproximativ 6, amplitudinea de variație avînd limitele cuprinse între 2 și 12. Această modificare, cu totul necaracteristică la forma spontană la care, așa cum am văzut, acest caracter s-a transmis constant, este rezultatul influenței puternice, exercitate de extractul din frunze asupra ■caracterelor variantelor experimentale. 9 MODIFICĂRI EREDITARE LA TOMATE SUB INFLUENȚA EXTRACTULUI DE FRUNZE 325 Foarte concludente în această privință sînt și rezultatele analizelor- biochimice efectuate la fructele celor trei generații studiate1). Aceste rezultate sînt redate în tabloul nr. 5. Tabloul nr. 4 Influenta extractului din frunze asupra variației numărului Jojelor seminale Varianta Clasificarea fructelor după nr. lojelor Nr. mediu al lojelor 23456 789 10 11 12 M ±m f2 Fi fructe cu 6 loje fructe cu 2 loje fructe cu 3 loje martor soiul Prichard martor var. pruniforme linia 1 linia 2 linia 3 - - 12 32 - - 38 14 4 — — 100 - 3 15 16 14 14 8 17 7 - 4 2 - 19 12 15 19 7 13 95 1 - 2 14 10 22 16 - - 15 3 10. 8 F„ 7,22 .2,0 5,92 5,89 6,63 0,14 0,0 ‘ 0,24 0,22 0,30 ha fructe cu 6 loje fructe cu 2 loje fructe cu 3 loje martor soiul Prichard martor var. pruniforme linia 1 linia 2 linia 3 3 - 3 4 — 23 18 22 - 14 10 6 100 - - - - - 5 11 17 16 17 13 18 2 — . 1 - 2 13 13 16 12 21 14 7 1 — 1 2 10 18 12 24 16 6 — 4 4 4 7,87 2,0 5,57 5,91 6,02 0,22 .0,0 ■ 0,19 0,20 .0,24 Din datele acestui tablou se vede că fructele var. pruniforme au. un conținut de substanță uscată și zahăr mai mare decît fructele soiului. Pritchard. Conținutul în acid ascorbic depășește de asemenea cu' mult- indicii corespunzători ai soiului Pritchard. Variantele experimentale ocupă, în generai, o poziție intermediară între soiul Pritchard și var. pruniforme în privința principalelor însușiri biochimice analizate, deși după cantitatea zahărului invertit și al acidului ascorbic ele sînt mai. apropiate de var. pruniforme. Din acest punct de vedere, aceste modificări prezintă un interes deosebit; deoarece obținerea unor forme de tomate cu un conținut ridicat de zahăr și acid ascorbic reprezintă unul din obiec- tivele procesului de ameliorare al acestor plante. I. E. Glușcenko arată că unul dintre cele mai stabile carac- tere genetice este culoarea fructelor (2). Și în experiența noastră culoarea» galbenă a fructelor, deși recesivă față de culoarea roșie, s-a păstrat timp de trei generații, variind în F2 numai în ceea ce privește nuanța în limitele culorii galbene. în F3 însă culoarea galbenă a segregat în caracter dominant (culoarea roșie), recesiv (galbenă) și intermediar (galben-roșiatic) (fig. 3). în tabloul nr. 6 este redată, în procente, segregarea culorii fruc- telor în F3. în acest tablou se vede că, deși majoritatea plantelor ana- lizate au avut fructe de culoare galbenă, un procent destul de ridicat de 1 j La efectuarea analizelor biochimice am primit un ajutor prețios din partea cercetă- toarei G. Enăchescu de La I.C.H.V. Fig. 3 — Stingă — fructe ale var. pruniforme. Dreapta — fructe ale soiului Pritchard. Jos — F3 — fructe ale plantelor modificate sub influența extractului din frunze. MODIFICĂRI EREDITARE LA TOMATE SUB INFLUENȚA EXTRACTULUI DE FRUNZE ;327 plante (21%) au avut fructe de culoare galbenă-roșiatică și unul mai scăzut (8%) fructe de culoare roșie uniformă. Aceste date pun în evidență o segregare pronunțată, dar întîrziată. Caracterul segregării în experiența noastră este asemănător cu ceea ce se observă la hibrizii vegetativi obținuți prin diferite metode de altoire, la care caracterele recesive segregă în caractere dominante, fapt care nu se observă de obicei la hibrizii sexuați. Menționăm că în cursul celor patru ani de experiență nu s-au ob- servat nici un fel de modificări în privința culorii fructelor la plantele- martor, cultivate în număr mare alături de variantele experimentale. în prezent, experiența continuă cu studiul descendențelor în culturi comparative de orientare în care, alături de variantele modificate sub; influența extractului din frunze, au fost introduși hibrizi vegetativi și sexuați între var. pruniforme și soiul Pritchard, precum și o variantă obținută prin germinarea semințelor var. pruniforme pe extract din frunzele propriilor plante, urmînd a fi terminată în cursul anului 1960. Rezultatele obținute pînă în prezent ne îndreptățesc să tragem urmă- toarele concluzii parțiale : 1. Tratarea semințelor și plăntuțelor rezultate din ele cu extract din frunzele altei forme produce o puternică zdruncinare a eredității plane- telor supuse acestui tratament, care se manifestă în primul rînd în inten- sitatea cu care ele segregă. 2. Caracterul segregării în experiența noastră se deosebește de cel al hibrizilor sexuați, întrucît formele cu caracter recesiv dau în descen- dență și forme cu caracter dominant; 3. Influența extractului din frunze se constată și în sporirea vita- lității plantelor care se manifestă în creșterea dimensiunii frunzelor și fructelor, atît în prima cît și în următoarele generații studiate pînă în prezent. Din acest punct de vedere rezultatele noastre sînt apaloge cu cele ce se obțin în hibridarea vegetativă prin altoire, în care fenomenul de heterozis nu dispare după prima generație, ci se manifestă puternic și în generațiile următoare. 1 4. O dată cu modificarea caracterelor morfologice și structurale ale plantelor supuse acțiunii extractului din frunze au loc și importante transformări ale principalelor însușiri biochimice ale fructelor. 5. Metoda noastră poate fi folosită în scopul obținerii unui material inițial valoros în procesul de ameliorare a diferitelor forme de tomate. HACJIEflGTBEHHBIE H3MEHEHHH ¥ TOMATOB BJIMRHWEKÎ BblTfDKKH H3 JIBGTbEB (nPEUBAPHTEJII>HOE COOEIUEHHE) PE3IOME B paSoTe onucMBaioTCH nsMenenuu, nojiyHeiirtHe y opnoii na flUKO- pacTymux $opM TOMara, nyreM npnMeneiînH hobofo MGTO,na BereTaTHBHoft tu6pususapun. , . ■ 13 modificări ereditare la tomate sub influența EXTRACTULUI DE FRUNZE 329 328 MARICA RADU 12 IIpM o6pa6oTKe ceMHHt n mojiohmx pacTetiMn sugă Solanum Lyco- persicum ssp. spontaneum (c MejiniiMU nJiojțaMH juejiToro ițBeTa, co epeSHMM B6C0M 3 rpaMMa) BHTIIîKKOft H3 JIHCTB6B COpTa TOMHTa npMTqapR (c KpyrnîMMM njiogaMM KpacHoro u,BeTa îi cpegHHM bccom 150 rpaMM) b paajiMBUoiî KOHiieiiTpaițHii, b Fx 6bmm nonyueifM pacTenuu, chjibho otjim- naioniMecfl no Becy, $opMe n pasMepaM hjiohob, a Tanute ițBeTy jiuctbcb ot ssp. spontaneum. IToHBiiBmMecH b Fx M3MerieHnn nepenamicb n yciwînnncb nnyM nocjie- ayiomHM noKonennnM u cqnpoBOiKnajiMCb rieKOȚopbiMM Uobmmh MSMeiieHM- smh, uto noHTBepîKflaeT MuuypuEtcuoe nonontenne o HacneneTBenuocTU. OBToHCHEHHE PHCVHKOB Puc. 1. — Cnesa — nojjBMR spontaneum var. pruniforme. Cnpaea —: copT HpiiTHapn, Ilocepedune — Fx — nnoxw, HBMeHiiBmiiecH no# BjiHHHneM wthuaKH na jmcrteB. Puc. 2. — Cjieea — jiuct, var. pruniforme. Cnpaea — jiiict copia Rpnnapn, IIo- cepedune-—jimct pacientul, HBMCHUBUierocH b Fa nog BJiHHHneM bmthîkkiI na micTbeB. Plic. 3. — Cjieea — iuioam var. pruniforme. Cnpaea — nnoRti copia IIpiimapR. Bwusy — F3 — nnojțM paciemiii, HSMeHMBmiixcH no a neîicTBneM bbithwkk iib nncibeB. it CHANGEMENTS HEEEDITAIRES CHEZ LES TOMATES SOUS L’INFLUENCE DE L’EXTRAIT DE FEUILLES (Note pbeliminaibe) • RfiSUMâ Cette dtude est consacr^e aux changements obtenus, chez une forme; spontanee de tomates, par une nouvelle m^thode d’hybridation vegetative. Le traitement des semences et des jeunes plantes de Solanum Lyco- persieum ssp. spontaneum (aux fruits petits, d’un, poids moyen de 3 g, de coulepr jaune) avec un extrait de feuilles de la vari^td de tomates Pri- tchard (grands fruits, d’un poids moyen de 150 g, de couleur rouge), ă diffd- rentes concentrations, a permis d’obtenir en Fx des plantes dont Ies fruits et Ies feuilles prâsentaient, par rapport ă ssp. spontaneum, des modifi- cations importantes en ce qui concerne le poids, la forme et la couleur des fruits et des feuilles. Les changements apparus en Fx se sont transmis et se sont accentuds chez les deux gdnerations suivantes, chez lesquelles on a dgalement constată l’apparition de nouvelles modifications qui confirment la these mitchourinienne de rhdredită . EPLIGATION DES FIG.URES Fig. 1. — A gauche : ssp. spontaneum var. pruniforme; ii droite ! variile Pritchard ; au centre : Fx — fruits modifUs sous l’influence de l’extrait de feuilles. Fig. 2. — A gauche : feuille de Ia varictc pruniforme ; â droite : feuille de la variiti Pri- tchard ; au centre : feuille d’une plante modifiee sous l’influence de l’extrait de feuilles F2. Fig. 3. — A gauche : fruits de la variete pruniforme-, â droite : fruits de la variele Pri- . tchard; en bas : F3 — fruits des plantes modifiies sous l’influence de l’extrait de feuilles. BIBLIOGRAFIE 1. B p e âk h e n fl. fl., Touamu. CejitxosrHB, Mocraa, 1955. 2. Glușcenko I. E., Hibridarea vegetativă a plantelor. Ed. Acad. R.P.R., București, 1952. 3. Lîsenko T. D., Voprosî filozofii, 1959, nr. 2. 4. M a y e r I., D u m i t r e s, c u M. și Dulboacă M., Legumicultura. Ed. agro-silvică, București, 1958, voi. II. 5. M o n o t k o b c k k ii B. X. n II o p y iț k îi iî T. B., Btumue n^Kaneebix okp- mpaKmoe na cpacmaiiue npueueowbix KOMnoHenmoe u OKopeneHue uepeHKoe. flOKJiajțM Auan. HayK CCCP, 1951, t. LXXX, JVs 6. 6. HaaapoB G. II., Us onuma eeaernamuenou eu6pudu3aițuu moMamoe. CeneBițiiH ii ceMeHOBOjțcTBO, 1957, Al 3. 7. nopyUKHft T. B., n MnxaitJiOBCKnîî A. T., HaMenenue oeodueHHocniu mnaneu XMmwmHUKa nod ejMtmueM aKcmpaKmoe ua jiucmbee om Lavatera trimestris L. floKJiaHti AnaH. HayK GCCP, 1951, t. LXVIII, Al 4. 8. P o m a h o b M H 8. A., Hoebiu Memod eezemamuenou euitpudusanuu pacrnenuii. Hpii- pojța, 1953, Al 12. 9. GkohbhHk M. H. m M an ap ob a H. A., IIojiyueHue usMeHenuii e xumu- uecKux npotțeccax MemodoM nepepadomuu ceMm aKcmpaKmoM, nojvyneHHblM om dpyeux pacrnenuii. A,OKiia»i>i AKajț. HayK CCCP., 1953, t. XGIII, Al 1. 10. S eMHH B. E., npopaupjMHue ceMUH. e conax, euoicambix ua dpysux pacrnenuii. Arpo6nojroriiH, 1954, Al 5. RĂSPÎNDIREA CĂRP1NIȚEI (CARPINUS ORIENTALIS MILE.) ÎN R.P.R. DE ' /i; . ■';/ ALEXANDRA BUNESCU și NICOLAE DONIȚĂ :? în colaborare cu SOFIA IANA , Comunicare prezentată de N. SÂLÂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 7 decembrie 1959 Lucrările vaste de repunere în producție a suprafețelor degradate, din multe regiuni ale țării, ridică numeroase probleme care se cer să fie fundamentate științific, pentru obținerea unui randament maxim. O parte ? din aceste suprafețe pot fi ameliorate și puse în valoare numai prin împă- durire. Condițiile de mediu sînt aici deosebit de grele și pentru buna reușită a lucrărilor este necesar ca tehnica de lucru să fie bine pusă la punct și să se folosească speciile lemnoase cele mai potrivite. Alegerea judicioasă a acestora depinde însă de cunoașterea aprofundată a răspîn- dirii, ecologiei și însușirilor lor biologice. în cele ce urmează se aduc contribuții la cunoașterea unei asemenea specii, și anume cărpinița1). Cărpinița, sfineacul sau grăbarul (Oarpinus orientalis Mill. syn. Carpinus duinensis Scop., Carpinus nigra Moench., Carpinus edentula W. et K.), este una din speciile lemnoase care-și ating în țara poastră limita nordică de răspîndire. Semnalată la noi pentru prima dată de D. Brandza (6), cea dintîi prezentare mai completă a răspîndirii ei o face P. En. culescu Care subliniază și poziția fitogeografică a speciei , (13), (14). Ceva mai tîrziu se dă descrierea amănunțită a întregului areal din țară, cunoscut pînă atunci, și se schițează în linii mari formațiunile vegetale în care poate să apară specia 2). Contribuțiile la cunoașterea S. Ian a a contribuit la lucrarea de față cu o listă de 16 stațiuni noi pentru Dobrogca. 2) C. C. G e o r g e s c u, Curs de botanică specială (litografiat). București, 1934, partea I. ( 332 * ALEXANDRA BUNESCU și NIC0LAE DONIȚA , 2 răspîndirii cărpiniței la noi, atît înainte cît și după aceste două lucrări, au fost multiple; ele au stat la baza listei celor .78 ele stațiuni de cărpiniță dată in Flora S.P.R. (51). . . > Semnalările apărute după publicarea Fiorei R.P.R.,alături de unele materiale inedite și de verificarea întregii literaturi referitoare la cărpiniță, permit schițarea mai completă a arealului speciei în R.P.R. și punerea în ? evidență a caracterelor ei ecologice și fitocenOlogiee. Sistematica. Din punct de vedere sistematic cărpiniță se încadrează în genul" Carpinus, secția a Il-a- Eucarpinus Sargent■; alături de carpen (Carpinus betulusL.) ea reprezintă acest gen în Europa (49), (40). în R.P.R., in cadrul speciei este semnalată o singură formă — f. ba,națica Karpati (51). . Cărpiniță.eSțe„6 rămășiță a florei terțiare (41); în timpul glaciațiilor prezența ei este dată ca sigură în Bulgaria (44). în atlantic și în parte în subboreal, specia s-a întins mult spre nord; arealul ei s-a restrîns din nou în subatlantic \ ■ ■ . ' • ' Biologie. Specie cu frunze căzătoare, cărpiniță are 6 longevitate redusă (maximum 100 de ani) și creștere înecată; rareori ajunge la 17—18 m (47), (45), de obicei nu trece de 5—8 m (52). Se poate regenera din sămînță chiar în locuri complet deschise și însorite (52). Lăstărește puternic (52), (24). în Dobrogea ca și în Banat, ajunge în mod curent la (5—8 m. Fructifică destul de abundent și aproape anual. Se regenerează ușor în arborete nu prea închise, neînierbate. > . . Areal general (fig. 1). Arealul general al speciei cuprinde' Sicilia, centrul și sudul Italiei, o bună parte din R.P.F, iugoslavia, o fîșie din sudul R.P. llpinîne, R.P. Bulgaria, Grecia inclusiv insula Creta, Turcia, o fîșie Fig. 1.— RăSpîndirea 'cărpiniței (Car- pinus orientali? MilL) pe glob. din nordul regiunii siriene a Republicii Arabe Unite, nordul Irakului, nord-vestul ■ Iranului, oprindu-se la țărmul; Mării Căspice (49), (40). In. U.R.SiS. este frecventă în Transcaucazia, Caucaz și Urimeea (45)$ (52); recent a fost semnalată și din R.S.S. Moldovenească (3); . ■ Areal în B.P.B. (fig. 2). Arealul din R.P.R. al cărpiniței se întinde peste partea de sud a țării, limita sa nordică suprapunîndu-se cu limita 4) :S. - P a ș c o-v Schi și Ni Doniță, Materiale pentru studiul silvostepei din R.P.R. (manuscris),-1959; . . : ; ' 1 -. 4 3 RĂSPÎNDIREA CARPINIȚEI IN R.P.R: 333 arealului general. Ea trece aproximativ prin: Dognecea, Ocna-de-Fier, Borlovenii-Noi, Culmea Desiminului (Munții Cernei), Tismana, Bra-’ loștița, Roșiorii-de-Vede, Bivolița, Ciornuleasa, Berea, Jideni, Roșeam, ZNiculițel, Beștepe. - , Banat. Cărpinița este frecventă pe coastele din lungul defileului Dunării, apare destul de des pe Dealurile Oraviței și de-a lungul Nerei; pătrunde și în Depresiunea Bozovici. Mai spre nord devine rară, întîlnindu-se numai pe Dealurile Doclinului. Pe Cerna stațiunile cu căr- piniță sînt numeroase în regiunea Băilor-Herculane. Stațiunile din Banat sînt următoarele: valea Bistrei (?) (h. l) (15) — raion Caransebeș -, la poalele Masivului Poiana Ruscăi(?) (h. 2), valea StreiUlui(?) (h. 3) (15) — raion Hațeg-, Dognecea (h. 4), Ocna-de- Fier (h. 5) (15) — raion Reșița-, Agadici (h. 6), Maidan (h. 7) (15); Steier- dorf-Anina (h. 8) (51); Oravița (h. 9), Ciclova-Montană (h. 10), Ilidia (h. 11), Socolari (h. 12), Potoc (h. 13), Petrilova (h. 14), Bogodinți (h. 15) (15); Sasca-Romînă (pe valea Beiului) (h. 16) (51) — raion Oravița; Șopo- tul-Nou (h. 17), Moceriș (h. 18), Bozovici (h. 19), Borlovenii-Noi (h. 20) (15) — raion Bozovici; Cărbunari (h. 21), Radimna (h. 22) (15); Moldova- Nouă (li. 23) (49); Liubcova (pîrîul Sișcovului) (h. 24), Valea Siriniei (h. 25) (15); Berzasca (pîrîul Cozla) (h. 26), Bigăr (h. 27) (49); între portul Drencova și Cozla (h. 28) (34) —• raion Moldova-Nouă -, Svinița (Piatra- Trescovățului) (b. 29) (15), (30); Tisovița (h. 30) (51); în defileul Dunării, la Cazane (h. 31) (15); Plavișevița (h. 32) (51); Dubova (valea Mraconiei) (h. 33); Ogradena-Veche (h. 34), Ogradena-Nouă (valea Sohodolului) (h. 35), leșelnița (h. 36) (15); Orșova (valea Grațcă) (h. 37) (51), (39)i; marginea estică a Munților Almăjului de la Dunăre pînă către Teregova (h. 38) (32); Băile-Herculane (h.39) (17); Munții Cernei (Culmea Desimi- nului în pădurea Capul Dealului și la Vîrful Perilor) (h. 40); Munții Mehe- dinților (Domogled, Padeșul-Sușcu, la Crucea-G-hizelei, Suha-Padina, Hurcu, Coșiu, Cracul-Gaurei (h. 41) (15), (27), (17) — raion Orșova. Oltenia. Teritoriul unde specia este frecventă — dealurile din lungul Dunării, între Cerna și Turnu-Severin, cele din bazinele Bahnei și Topol- niței — este legat de fapt de teritoriul cu multă cărpiniță din sudul Bana- tului, alcătuind împreună o regiune întinsă de răspîndire a speciei. Spre sud mai apare pînă la Hinova, apoi în stațiuni izolate pe Jiu. 'Specia a fost citată și din Depresiunea Baia-de-Aramă — Tismana. îh Oltenia, ca și în Banat, cărpinița apare numai în zona forestieră. Stațiunile din Oltenia sînt următoarele: Vîrciorova (la gura rîului Bahna) (h. 42) (6); împrejurimile Vîrciorovei (versanții pîrîului Vodița; ai Drumului Hoțesc și Goinovățului (h. 43), Gura-Văii (ogașul Slătinicul- Mare, pădurea Oglănic) (h. 44) (48); Porțile-de-Fier (pe versantul Dunării) (h. 45) (51); Jidoștița (pe pîrîul Jidoștița și pe afluenții săi, la Dosul- Curăturii — Frăceni, Luchița-Mare, Cărbunării, Poiana-Ogbrului, Poiana- Praisului, Ogașul-lulia, Rîpa-Roșie) (h. 46) (48); Dudașul-Schelei (Cracul- Lung) (h. 47) (8); Breșnița (h. 48) (48); Cerneți (h. 49) (51); Hinova (pe Dealul Stîrmina) (h. 50) (21); Izvorul-Bîrzii (pădurea dinspre Bîrda) >(h. 51) (8); Balotești (Culmea Clainic, Culmea Bremăna, versanții pîrîului Stilbița) (h. 52) (48), (8); Schitu Topolniței (Cracul-Ilovăț, Dîlma, Cracul- 334 ALEXANDRA BUNESCU și NICOLAE DONIȚĂ 4 5 cu-Drum, Dealul Budinei, Culmea Grădețului, Clecevăț) (h. 53) (48), (8) — raion Turnu-Severin; Nadanova (Corn et ele-Gor no viței și Sușiței) (h. 54), Bușești (pe vîrful Cerboanei de pe Cornetul Mare) (h. 55), Tismana (plaiul Basarabilor) (h. 56) (8) — raion Baia-de-Aramă; Bucovăț (malul Jiului) (h. 57), Leamna (h; 58), Palilula (h. 59) (14), (51) — raion Craiova-, Bra- loștița (h. 60) (14) — raion Filiași. Muntenia. Trecînd peste cîteva stațiuni insulare pe Vedea și Tele- orman, apoi tocmai la Ciornuleasa (în cîmpia Mpstiștei), se ajunge, după o întrerupere apreciabilă, la o altă regiune mai importantă de răspîndire a- speciei: Dealurile Buzăului. în Muntenia cărpinița se găsește atît în zona, forestieră cît și în silvostepă. Stațiunile sînt următoarele : Boșiorii-de-Vede (pe malul drept al rîului Vedea) (h. 61) (13) — raion Roșiorii-de-VedeȚigănești (pădurea Țigănești) (h. 62) (14); Pielea (h. 63)’ (49); Storobăneasa (pădurea cu același nume) (h. 64) (s. n.)x) — raion Alexandria; Putinei (pădurea. Putinei) (h. 65) (31) — raion Turnu-Măgurele ; Bivolița (pădurea Bivolița) (h. 66) (13) — raion Olteni-, Valea-Roșie (pădurea Ciornuleasa) (h. 67) (33) — raion Oltenița ; între Jelbești și Fundul-Sărății (pe valea Păcura. Mare) (h. 68), între Fundul-Sărății și Merei (h. 69) (15); Gura-Nișcovului (pădurea Mierea Adîncata, ,,La Leurda”, pădurea Produleasa, pădurea Țîrcoveni) (h, 70) (28); Cernătești (pe dreapta văii Slănicului, pe Dealul ,,La Lilieci”, pe Muchea Mare, Piscul Paiului, în pădurea Bălana^ valea- Pluteșului) (h. 71) (46); Berea (pe valea Murătoarea—Pîclele) (h. 72)> (49) — raion Buzău ; Pîrscov (pădurea Urlătoarea, Dealul Boțanuj (h. 73) (51) — raion Cislău-, Jideni (h. 74) (29), (51) — raion Rîmnicu-Sărat. Moldova. O singură stațiune a fost semnalată de curînd în silvostepă lașului. Aici se află punctul cel mai nordic atît pentru arealul din țară, cît și pentru întregul areal al speciei. Stațiunea se află la Boșcani (pădurea cu același nume) (h. 75) (11) — raion Iași. Dobrogea. Specia este larg răspîndită în silvostepă din nordul și sudul-vestul Dobrogei, pătrunzînd destul de des în zona forestieră înve- cinată. în stepa centrală se găsește frecvent în pădurile insulare sau tufă- rișurile de pe malurile umbrite ale văilor. Stațiunile sînt următoarele : Măcin (valea Sulucului) (h. 76) (12),, (16); Luncavița (valea Fagilor) (h. 77) (5); Greci (văile Bahova, Dîlcov, Bașiț, Baba Bada, Dealurile Cojlug, Carada, Piatra-Mariei, Corasan, Moș: Stamate, Căpșuna, Muntele Ieșit Sufletul, văile Soci, Morsu, Valea Viilor) (h. 78) (s.n.); Cerna (Dealurile Talchi Bair) (5), Aghezel, Orta Dere^Cara- coșca, Valea Vinului, Poiana Stîna Oancii) (h. 79) (s.n.); Nifon (pădurea- Țiganca) (h. 80) (37); Geaferca-Busă (Dealurile Lisa Hara, Golișca, Hri- binet) (h. 81) (s.n.); Islam-Geaferca (versanții văilor Bordei și Coslogea) (h. 82) (s.n.); Balabancea (h. 83) (37) (dealul Caopcea !); Horia (h. 84) (51)' (valea Soldatului!) Cîrjelari (Micul și Marele-Caratepe) (h. 86) (13) — raion Măcin; Mănăstirea Cocoș (h. 86) (37); Niculițel (h. 87) (13) (Valea Ciric (5) Dealul Cerbului!, Piscul Oacheșu !); șoseaua Isaccea — Tulcea (Podul- Ghencii) (h. 88), Somova (Dealul Vărăriei) (h. 89) (13); Sarica-Niculițeană, x) S.n. = stațiune nouă. RASPINDIREA CARPINIȚEI IN R.P.R. s % g i Ai 335/ '«1 i 0 (Piscul-Saricei, Izvoru-Oîrmîzu, Piatra-Bdșie) (h. 90) (s.n.); Telița (h. 9iy (s.n.); Ada Marinescu (valea Ctlrcuz) (h. 92) (14); Beștepe (h. 93) (38) J) Agighiol (pădurea Agighiol) (h. 95) (12); Hagilar (Denist6pe) (h. 96) *)T1 Trestenic (h. 97) *), Nalbant (h. 98) *); Dealul Consul (h. 99) (37); luliaL (dealul Ghibelche, valea Soldatului) (h. 1Q0) (s.n.) — raion Tulceay>:> Atmagea (h. 101) (49); Slava-Cercheză (Valea-lui-Vclicu, la Cariere) (h. 102) (s.n.); Babadag (h. 103) (38) ( !); Enisala (h. 140), *), Vistcrna (Dealul, Morfa, Dealurile Pîrlita și Moș Andrei) (s.n.); Bașpunar (Dealurile Seca- rului, Derișova Balcă, Alișova Bălca) (h. 105) (s.n.); Slava-Busă (h. 106) 1 (14) (Dealurile Dulgheru (7), Leurda !, Arleanca !, Bibisoc !, Carada!); Oaugagia (Dealul Bal Bair) (7) ( !); Ceamurlia-de-Sus — Camena (h. 108) (13); Neatîr narea (h. 109) *) — raion Istria țHîrșova (h. 110) (13) — raion Hîrșova-, Cernavoda (h. 111) (14); Mircea-Vodă (h. 112) (12); Satu-No’u' (versantul sudic al văii Carasu) (h. 113) (s.n.); Basarabi (pădurea Mur- • fatlar) (h. 114) (26), (12); Isvoru-Mare (dumbrava Chituclia) (h. 115) (23),; Mihail Kogălniceanu (pădurea Seid Orman); (h. 141) *) — raion Med- gidia ; Hagieni (pădurea Hagilar) (h. 117) (10); Căciulați (malul drept al văii Docuzaci) (h. 118) (13); Olteni (h. 119) *); Dumbrăveni (h. 120) *) — raion Negru-Vodă; Valea-Bea (h. 121) (s.n.); Nastradin (pădurea Nas1 tradin) (h. 122) (s.n.); Șipote (pădurea Șipote) (h. 123) (s.n.); Abrud, (h. 124) (14); Aliman (pădurea Vlahii) (h. 125) *); Beilic (h. 126) (51) ț . Oltina (pădurile Bratca și Islaz) (h. 127) (s.n.); Strunga (pădurea Strunga) (h. 128) (s.n.); Negureni (pădurea Negureni) (h. 129) (s.n.); loan Corvim (pădurile Corîia și Eminescu) (h. 130) (s.n.); Bariștea (pădurea Tailia)’A (h. 131) (s.n.); Brebeni (pădurea Brebeni) (h. 132) (s.n.); Dobromiru-din1’ Vale (h. 133) *); Băneasa (pădurile Bandiți, Duanderesc, Meșelic, Cărpiniș) (h. 134) (s.n.); Lipnița (pădurea Canaraua-Fetii (h. 135) (s.n.); Ooslugea", (pădurea Vîlceaua) (h. 136) *); Velichioi (pădurea Velichioi) (h. 137)’*);^ Cuiungiuc (pădurea Cuiungiuc) (h. 138) (s.n.); Esechioi (pădurea CsicăȚ' '^6 (h. 139) (13) — raion Adamclisi. î După cum reiese din prezentarea arealului din B.P.B., . sînt trem regiuni de răspîndire mai abundentă a speciei: regiunea banato-olteană, regiunea dobrogeană (cea mai bogată în cărpiniță) și regiunea Dealurilor Buzăului. Dintre acestea numai primele două sînt în legătură nemijlocită cu arealul general. De asemenea și stațiunile din Cîmpia Bomînă pot fi considerate legate de arealul general. Begiunea de cărpiniță din Dealurile, Buzăului alături de stațiunea din nordul Moldovei, ca și cea din B.S.S. Mol- dovenească, sînt rupte de areal și reprezintă fragmente rclictice’ ale area,- lului mai vechi al cărpiniței, restrîns probabil în subatlantic 2). Păstrarea.' lor se datorește unor condiții locale de relief, rocă și climă. Față de arealul altor specii termofile cu care cărpinița se asociază de obicei — stejarul pufos țQuercus pubeseens Willd.), scumpia (Cotinus > T) Cărpinița a fost semnalată și în Deltă la Caraorman (14). Cercetările recente nu confirmă1 această stațiune (S. P a ș c o v s c h i). Notă. Stațiunile însemnate cu asterisc ne-au fost comunicate de personalul silvic, S. P,a ș- c o v s c h i ne-a comunicat stațiunile Enisala și M. Kogălniceanu. 2) S. Pașcovschi și N. Doniță, Op. cit. — 'JO % 4 336 ALEXANDRĂ BUNEȘCU șl NICOLAE DONIȚĂ 6 coggygria Scop.) (19), (51), mojdreanul (Fraxinus ornus L.) (25) — arealul ei din R.P.R. este cel mai restrîns și mai retras către sud. Fitocenologie. în cuprinsul arealului ei cărpinița este un element legat în .special de etajul stejeretelor xerotermofile (Xerothermophiliumaesti- quercetosum) Se găsește mai rar în etajul stejeretelor și pădurilor mixte mezotermofije (Mesothermophilium quercetosum et mixtum) ?), iar uneori poate pătrunde și în etajul cu. grupări de specii sempervirescente (Xero- thermophilium sempervțreolignosum subtropw^ X. s. aestiquercetosum)2); în cadrul acestor unități mari cărpinița este un component al for- mațiunilor.stejeretelor mixte (șleaurilor) sau al stejeretelor formate din stejari xerotermofili (Quercus pubeseens > WilhLyQ. cerris L., Q. frainetto Ten., în Iran și Transeaucazia — Q. iberica, Q. macranthera W. et K.j(l), (2), (9), (22), (44), (45), (47), (50). Se găsește însă și în unele grupări cp stejari mezofili sau chiar fag (34) și în grupări xerofile cu pin (Pinus nigra Arn. în Balcani și în'. R.P.R.P. silvestris Luîn Balcani ; P. pithyusa în Caucaz) (9), (22), (17). << Alături de mojdrean, cărpinița este un element,de seamă al grupă- rilor descrise sub numele de „pădure mixtă cu mojdrean” (Ornus-Misch- wald) (1). Acestea sînt de fapt grupări derivate din șleaurile cu stejari xerotermofili și în parte din stejeretele alcătuite din acești stejari, și. s-au format sub influența omului,- prin extragerea. sistematică a stejarului, ceea ce' a, favorizat extinderea speciilor de amestec și' a arbuștilor (1). .Asemenea păduri scunde, adesea cu aspect de tufărișuri, în care cărpinița este/frecvent specie dominată, sînt răspîndite în AsiaMică (47), în toate •/țările Peninsulei Balcanice (47), (9), (44), inclusiv în țara noastră, și sînt semnălate și din U.R.Ș.S. (45),' (52), (22)'. / Oărpinița poațe participa și la constituirea grupărilor de tufărișuri propriu-zise, cunoscute sub numele de „șibliac” (1).- în aceste grupări specia are însă un rol secundar („Nebenbestandteil einzjelnauftretend” după expresia lui L. A d a m o v i c). ■ - < Grupările vegetale în care apare cărpinița, dar mai.ales cele în care ea poate fi considerată ca element caracteristic, .au o răspîndire zonală,- într-o serie de provincii floristice din subregiunea euro-siberiană care se găsesc toate îh preajma subregiunii- mediteraneene și- au un climat cu influente mediteraneene (submediteranean). în R.P.R... cărpinița,se găsește într-un număr destul।de mare de aso- ciații forestiere. în tabloul nr. 1 se/indică aceste asociații grupate pe regiuni și se dauHi>ix Jiecăx' h pont KOgOMMHariTHoro mjih HOMHiiaHTHoro ajțH^MKaTopa b npoasBOflHtix h BTopHyitHX rpynnupoBKax. 9tot bur HMeeT 3RaveHne rnaBHbiM oâpasoM hjih MeuMopaRMn ger- pagnpoBaHribix njionțagefi. • OB'BflCHEHHE PKCVHKOB Puc. 1. — PacnpocTpaneHne' rpa6a boctohhoi?o (Carpinus orientalis Mill.) Ha 36MH0M mape. Puc. 2. — PacnpocTpaneHHe rpa6a BOCToanoro (Carpinus orientalis Mill.) b PHP. AIRES DE R^PARTITION DE CARPINUS ORIENTALIS MILL. s DANS LA R.P. ROUMAINE RlSSUMfi • Ou presente les aires de repartition de Carpinus orientalis Mill. dans la R.P. Roumanie et quelques donndes sur la biologie, lAcologie et la position phytocânologique de l’espece. Les aires de repartition embrassent une pârtie du sud du pays, l’espece etant surtout repandue dans les r^gions suivantes : Dobrogea, sud du Banat, onest de l’Oltdnie et collines de Buzău. Carpinus orientalis est dafini comme une espece subm6diterra- n6enne, ayant un role de sous-edificateur, dans nombre de chenaies et forets mixtes xdrothermophiles, et. un role dAdificateur co-dominant ou dominant, dans quelques groupements dâriv^s et secondaires. L’espece prâsente de l’importance, surtout pour l’amâlioration des terrains dăgradâs. • EXPLICATION DES F1GURES Fig. 1. — Răpartition de Carpinus orientalis Mill. sur le globe. Fig. 2. — Răpartltion de Carpinus orientalis Mill. dans la R.P. Roumaine. BIBLIOGRAFIE 1. A d a m o v i c L., Die Vegetationverhăltnisse der Balkanlănder. Leipzig, 1904. 2. ,Amdjiari H., Climat general et lypes de forUts d’Iran. BulI. Soc. Roy. de Belgique, 1958, nr. 2. 11 RĂSPÎNDIREA CARPINIȚEI IN R.P.R. , ' ' . -341 3. AHjipeeB B. X., Hepeebn u KycmapnuKU Mojidaeuu. MocKBa, 1957, t. 1. . 4. B h K o b B., reoSomaHuna. AnMa-ATa, 1957. 5. B o r z a AL, Contribufii la flora și vegetația din răsăritul Romtniei. Contribuții botanice, Univ. ,,V. Babeș” Cluj, Fac. de Șt. naturale-geografie, Grădina botanică, 1958. 6. Brandză D., Prodromul florei Române. București, 1879 —1883. 7 7. C ă 11 n e s c u R., Contribuțiuni la studiul șibliaeului in R.P.R. Rev. Pădurilor, 1957, nr. 2,' 8. C ă 1 i n e s c u R. și B u n e s c u A., Cercetări biogeografice in Mehedinți. Din lucrările I.C.G. al R.P.R. 1947-1950, București, 1950. 9. C e r n i a v s k i P. i I o v a n o v i c B., Sumska stahișta i odgovăring j ytkg dendroflora y Srbiji. Institut za ekologhiu i biogheografiu, SAN Belgrad, 1950, voi; CLIXA 10. C h ir i ț e s c u A., Problema silvică a litoralului M. Negre. Rev. pădurilor, 1955, nr. 11. 11. Doniță N., Carpinus orientalis Mill. la nord de Iași. Contribuții; botanice, Univ. „V. Babeș” Cluj, Fac. de Șt. naturale-geografice, Grădina botanică, 1958. 12. E n c u 1 e s c u P., A doua contribuțiune la flora Dobrogei. Bul. Soc. rom. șț., 1913, ăn XII, nr. 1. , » 13. — Zonele de vegetație lemnoasă din Romtnia. București, 1924. 14. — Harta zonelor de vegetație a Romtniei. Seria Atlasul lizic, 1938, foaia nr. 3. 15. Fekete L. u. Blattny T., Die Verbreitung der forstlich. ivichtigen Băume und Sirâu- cher im ungarischen Slaate. Selmecbănya, 1914, voi. I. 16. G e o r g e s c u C. C., O adopțiune a speciilor lemnoase marginale stepei pentru a rezista la secete îndelungate. Rev. Pădurilor, 1938, an XV, nr. 2. 17. . — Studii phyto-geografice îh bazinul inferior al văii Cernei. Anal. ICEF, 1934, voi. I, nr. 1. 18. —O Studiu asupra efectelor secetei in păduri. ICEF, Studii și cercetări, 1951> voi. XII. 19. Geo rgescu C. C. și Ciucă M., Contribuții la studiul răsptndirii scumpiei țCbtinus coggygria Scop.) in R.P.R. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea.de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, t. IV, nr. 2, 1952. 20. r p e 6 e h uț ii k o b O., BepmUKa.nbHa.il noncHocmb pacmumenbHOcmu e eopax ooc~ ,< mo^Hoii vacmu sanadnou Eeponv,. Bot. JKypnaJi, 1957, M 6. 21. Grecescu D., Conspectul florei Romtniei. București, 1898. ! 22. JI ab p e h k o E. M. h ConaBa B. B., PacmumeMiHbiu noxpoe CCCP. Mpcima- JleHHHrpan, 1956, t.I.' 23. Lupe L, Studiul condițiilor de instalare a culturilor forestiere de protecție tn Dobrogea. Studii și cercetări ICES, 1954, seria I, voi. XV. A 24. Mitrushi I., Truret dhe skrurret e Shqiperise. Tirana, 1955. 25. Mor ari u I. și Ciucă M., Fraxinus ornus L. Bul. științ. Acad. R,PiR., Secția de bio- logie și științe agricole, t. VIII, nr. 1, 1956. 26. Panțu Z., Plante vasculare din Dobrogea. Pybl. Soc. nat. Rom., 1902, nr. 3. . 27. Pax F., Pflanzengeographie von Rumănien. Halle, 1919. ' ' ' 28. Pașcovschi S., Beițrăge zur Kenntnis der dehdrologischen flora Rumăniens,! : Nischkoui- " tal (Distrikt Buzău). Acta pro fauna et flora universali, 1935, seria a Il-a, voi. I, nr. 18-19. . ' ' ! 29. — Vegetația lemnoasă in reg.'de dealuri și ctmpiâ jud. R. Sărat, reg. Ploești. Rev. Pădurilor, 1935, nr. 9 — 10. I 30. — însemnări dendrologice și floristice. Studii și cercetări ICES, 1951, voi. XII. 31. — , Stațiuni noi de plante lemnoase. Rev. Pădurilor, 1954, nr. 5. . 32. — Considerații biogeografice astipra munților Banatului. Ocrotirea Naturii, nr. 2,1956. 33. P.așcovschi S., Leandru V. și R ă d u 1 e s c u A., Tipuri de pădure dintre lalo- mița si Dunăre. Bul. știint. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, t. VIII, nr. 1, 1956. ' z . . 34. P a ș c o v s c li i ' S. și Leandru V., Tipuri de pădure din R.P.R, București, 1958, 35. P e t o L, Un nou arbore subspontan tn flora noastră. Rev. Pădurilor, 1934, nr. 10. 36. Pop E., Cercetări privitoare la pădurile diluviale din Transilvania. Bul. Giăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1945, voi. XXV. '• \ I 37. Pro d a n L, Contribuțiuni la flora Romtniei, Anal. Acad. Rom., Mem,, secț. șt., t. XVI, seria a 2-a, 1913 — 1914. ' 38. — Conspectul florei Dobrogei. Bul. Academiei de înalte studii agronomice, 1934, voi. V, nr. 1. . ' ........ ' ' 39. Purcelean St., însemnări dendrologice și floristice. Rev. Pădurilor, 1954, nr. 12. 40. Radde-Fomina O. C., Beitrag zur Systematik der Gattung Carpinus in derU.S.S.R. I$iev, 1929. . •342 ALEXANDRA BUNESCU și NICOLAE DONIȚA 12 41. Săvulescu T., Der biogeographische Raum Rumăniens. Ann. de la Fac. d’Agr. de Bucâ" rest, 1940, voi. I. ■42. C o h a b a B.B., Hosasi eeoăomaHmeeKanKapma PyMmuu. Bot. ffîypsian, 1958, M 5. 43. Stoenescu Șt. M., Date noi referitoare la clima din R.P.R. Probi, de geogr., voi. VI, 1959. 44. Ctohhob H. A., BomaHUKO-eeozpacfimecKuu onepn Bojieapuu. Bot. JKypHan, : 1956, M 8. 45. G y k a li e b B. H., JJțeHdpojioeua c. ocnoeaMu jiecnou seo6omaHunu. Jleanarpaiț, 1938. 46. Șerbănescu 1., Noi localități pentrii Syringa vulgaris L. (liliacul) in jiul. Bazau. Bul. Soc. nat., Rom., 1934, nr. 5. 47, T s c h e r m a k L., Waldbau. Viena, 1950. 48. Țopa E., Sur la presence de Laburnum anaijijroides Medicus en Roumanie. Bul. Politehnicii „Gh. Asachi”, Iași, 1946, voi. I. ■ ' 49. Winkler H., Betulaceae. Lelpzig, 1904.' 50. Yovitch R., Yukov S., Survitch S. et P r ok o p 1 i e v i t c h N., Les forets et 1’economie de la ’Yougoslavie. Bull. de la Soc. Roy. For. de Belgique, 1958, nr. 11. 51. » * , Flora Republicii Populare Romlne. București, 1952, voi. I. .52. , * , ffepeeon u KycmapHUKu CCCP. MOGKBa, 1952, t. II. NOI STEJARI DIN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC DE C. DOBRESCU și AL. BELDIE Comunicare prezentată de academician E. I. NYÂnÂDY în ședința din 28 'martie 1960 Cercetările floristice și geobotanice întreprinse în ultimul decenii! în Moldova au dat la iveală numeroase noi date asupra vegetației acestui teritoriu relativ puțin studiat de către botaniștii înaintași și care dove- •dește, , pe zi ce trece, că merită strădania unor studii mai aprofundate. Astfel, lucrările recente ale lui C. Burduja (3), (4), E. G o s t i n •(6), O. Dobrescu (9), I. D u m i t r i u - T ă t ă r a n u (10), P. B a c 1 a r u și C. B î r c ă (15), semnalează — în special din cuprinsul Podișului Central Moldovenesc — prezențe floristice și aspecte fito-geo- ;grafice nebănuite, care vin să întregească cunoștințele noastre asupra acestui ținut de o mare diversitate în vegetație, dînd imbold pentru noi ■cercetări. ' Cu deosebire studiul unităților din genul Quercus a prilejuit nume- - roase surprize în ceea ce privește răspîndirea naturală a speciilor cunos- cute, variabilitatea lor, și mai ales aflarea de noi unități hibride. într-adevăr, majoritatea hibrizilor de stejari de la noi sînt cunoscuți 'încă de multă vreme, inițial din Podișul Transilvaniei, unde s-au găsit aproape toate combinațiile hibride posibile între. speciile, autohtone, cu •excepția acelora în care intră stejarul brumăriu (Quereus pedunculiflora), a cărui arie de vegetație, cu caracter sud-est european și vest asiatic, nu a depășit lanțul Carpaților. Mare parte din aceste combinații, precum și primii hibrizi cu Q. pedunculiflora s-au mai aflat ulterior în restul țării, în Podișul Moldovei, însă, lipsa cerului și gîrniței și — în schimb —’pre- jzențâ stejarului brumăriu au determinat alte posibilități de hibridare. Pe de altă parte, condițiile staționale specifice, deosebite de eele din Muntenia și Oltenia, în parte caracterizate prin pătrunderea intrazonală ,a silvostepei în regiunea de dealuri, au mai prilejuit contiguitatea și /încălecarea, frecventă pe alocuri, între aria locală de vegetație a steja- rului brumăriu și aria speciilor din seria Sessiliflorae (gorunii) și — ca .-a - c. 2ooi 344 C. DOBRESCU și AL. BELDIE 2 3 urmare — formule de hibridare între aceste specii, necunoscute din alte regiuni ale țării. în prezenta comunicare, rod al cercetărilor întreprinse în special în bazinul superior al Bîrladului, între anii 1955—1958, prezentăm o serie de unități din genul Quercus, fie noi pentru știință sau pentru țara, noastră, fie cunoscute pînă în prezent numai din alte părți ale țării. Materialul a fost recoltat din regiunea Iași, din pădurile : Hir- boanca (la V de satul Brăhășoaia, corn. Ștefan cel Mare, r. Vaslui); Dum- brava (Academiei) și Pândele (la E de satul Mărășeni, corn. Zăpodeni,. r. Vaslui); Pașcani (la ȘE de satul Rășcani, com. Dănești, r. Vaslui); Giritei (la V de com. Codăești, r. Vaslui); Mărășeni (la E de satul Mără- șeni, r. Vaslui); Lunca Bălteni (la S de gara Bălteni, r. Vaslui); Uricani- (lîngă. comuna cu același nume, r. Iași); Grajduri (la E de comuna cu același nume, r. Iași). Cu excepția pădurilor Grajduri și Uricani, compuse din amestecuri de Q. petraea, Q. pedunculiflora și Q. robur și a pădurii Lunca Bălteni care este de luncă, celelalte păduri sînt alcătuite din amestecuri com- plexe, formate din Q. petraea, Q. pubescens, Q. virgiliana și Q. pedun- culiflora, la care, în pădurile Dumbrava și Hîrboanca se mai adaugă. Q. polycarpa și Q. dalechampii. Dintre aceste păduri, un interes deosebit îl prezintă pădurea Hîr- boanca, în care — pe o suprafăță relativ mică — se află 7 specii de Quercus (din totalul de 9 specii spontane la noi în țară) și 9 unități hibride. Ea poate fi așadar comparată din acest punct de vedere cu Celebra pădure Bejan din Transilvania, de lîngă Deva. Pădurile cercetate sînt situate pe colinele cu altitudini cuprinse' între 100 și 400 m, orientate în sensul scurgerii afluenților Bîrladului,. respectiv NV—SE și NE —SV, în condiții staționale caracterizate prin influența pregnantă a climatului stepic care pătrunde în lungul Bîrla- dului dinspre Cîmpia Romînă. Solurile sînt de obicei cernoziomuri în diferite stadii de degradare. O răspîndire destul de mare o au și solurile- brune de pădure și brune podzolite, mai ales în părțile de nord și de vest ale podișului. Tot în regiunile vestice, mai ridicate, se întîlnesc și soluri cenușii de pădure, în diferite stadii de podzolire, specifice pentru acest ținut, ca expresie a interferenței climatului submontan cu cel stepic. Substratele sînt formate din complexe de marne și marne nisipoase sau nisipuri cu intercalații de marne. în cele ce urmează prezentăm noile unități deosebite pe baza cer- cetării materialului din pădurile menționate. * Quercus xspeeiosa n. sp. hybr. ( = pedunculiflora x polycarpa) (fig. 1). Prezintă caractere intermediare între speciile parentale. Se asea- mănă cu Q. pedunculiflora prin forma unora din frunze, la bază cu ten- dință de auriculare și pe dos cu părozitate caracteristică de tip stelat; de asemenea prin ghindele (cîte 1—2), cu cupele în majoritate prevăzute.- â45-c NOI STEJARI DIN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC sub cu solzi foarte lăți, cu marginile concrescute și vîrful scurt triunghiular); liber. Influența speciei Q. polycarpa se manifestă prin forma și dimen^ siunile mugurilor, prin conturul și modul de lobare al majorității frunzelor evident pețiolate, apoi prin ghindele cu pedunculi scurți (pînă la 2 cm)'A- și cu unii solzi bazali ai cupei ± liberi. Fig. 1. — Quercus Xspeeiosa (= pedunculiflora X polycarpa) (1/2); cupa izolată (1/1). Pădurea Hîrboanca, între părinți (24.IX.1957 ; 29.1X.1958). Media inter parentes. Ad Q. pedunculifloram forma et basi auriculata nonnulorum foliorum accedit et una cum dorso foliorum indu-, mento stellațo. Glandibus (1—2) et cupulis cum squamis in majore parte- latissimis, marginibus connatis et apice breviter țriangulari liberis prae- ditis. Ad. Q. polycarpam per formam et dimensionem gemmarum similis,; praeterea etiam per ambitum plurimum foliorum et per petiolum, evi- 346 C. DOBRESCU și AL. BELDIE 5 NOI STEJARI DIN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC 347 dentem, per formam loborum, per glandes solum 1—2 cm longo pedun- culatas, sicut per squamas inferiores nonnulas ± liberas. Habitat Reg. Iași, raion Vaslui, in silva Hîrboanca, prope vicum Brăbășoaia, inter parentes. var. brachylepis n. var. Se apropie mai mult de Q. polycarpa prin mărimea mugurilor, forma frunzelor și prin caracterul părozității de pe dosul acestora (peri ± ruginii în axilele nervurilor). Ghindele sesile; cupele cu pereți foarte subțiri însă cu solzii asemănători cu cei de la Q. pedunculiflora. în aceeași stațiune (25.IX.1956). Propinquus ad Q. polycarpam per gemmas magnas, formam foliorum et indumentum subtus pub'escentes (pili ± rufescenti). Glan- dibus sessilibus, cupulis tenuissimis, sed cupularum squamae ad Q. pedunculifloram similes. Eodem loco. Quercus xpseudopubescens n. sp. hybr. (= dalechampii x pubes- cens) (fig. 2). Fig. 2, — Quercus xpseudopubescens (= dalechampii x pubescens) (1/2). Se aseamănă cu Q. dalechampii f. pinnatifida prin forma și modul de lobare al majorității frunzelor (ovat lanceolate, cu lobii orizontal patenți, adesea lobulați). De la Q. pubescens a luat părozitatea lujerilor (stelat pubescenți pînă la glabrescenți), mugurii mici, forma unora dintre frunze, ghindele’ și caracterul solzilor cupei. Frunzele pe dos în lungul nervurilor cu peri mari, fasciculați, în rest stelat pubeșcente. Pădurea Hîrboanca (1.X.1957). Ad Q. dalechampii f. pinnatifidam per formam foliorum et loborum similis (folia ovato lanceolata, lobis horizontaliter patentibus, saepe lobU- latis). Ad Q. pubescentem adhuc per turionem pubescentes, usque gla- brescentes, per gemmas parvas, per formam foliorum honnulorum, per naturam squamarum cupulae et per glandes acced,it. Habitat in silva Hîrboanca. Quercus x diversifrons Borb. (= petraea X virgiliana) var. homophylla n. var. (fig. 3). Fig. 3. — Quercus x diversifrons Borb. f. homophylla (1/2). Se deosebește de hibridul tipic prin forma tuturor frunzelor care sînt asemănătoare cu cele de la Q. petraea și prin cupele cu solzii scurți. Pădurea Hîrboanca (25.IX.1957). 348 C. DOBRESCU și AL. BELDIE 6 A hybrida typica per formam foliorum — quae ad folia Q. petraeae accedunt — et per squamas breves praeditis differt. . , Habitat in silva Hîrboahca. Quercus virgiliana Ten. f. cuneata n.f. Frunze cu baza cuneată. , Pădurea Rășcani (24.TX.1957). Foliis basi cuneatis. In silva Rășcani, pagum Dănești (Reg. Iași, r. Vaslui). f. pungens (Freyn) Beldie în pădurile Hîrboanca (7.X.1956), Mărășeni și Pândele (15.X.1955). Forma era cunoscută din Moldova numai de pe valea Chinejii (5). Q. pedunculiflora O. Koch var. virescens O. Koch f. stenobalana n.f. Ghinde lunguiețe și înguste (22—24 mm lungime și 6—8 mm dia- metru). Pădurea Hîrboanca (1.XI.1955 ; 25.IX.1956). Glandibus oblongis et angustis (22—24mm longis, 6— 8mm diam.). Habitat în silva Hîrboanca. Q. pedunculiflora 0. Koch var. atriclioelados (Borb. et Bornm.) Schwz. f. microbalana n.f. Ghinde mici, de 18-20 mm lungime. Pădurea Hîrboanca (20.X.1957). Glandibus parvis (18—20 mm longis). Habitat in silva Hîrboanca. f. brevipes Burduja. Pădurile: Uricani (pe Valea Carului), Grajduri, Ciritei, Pândele, Mărășeni, Hîrboanca. Această formă era cunoscută numai din regiunea Bacău de la Bo- dești—Precista (4). , Quercus x dacica Borb. ( = polycarpa x pubescens) var. pubescentiformis n. var. (fig. 4). Se deosebește de Q. X dacica var. tiszae (Simk. et Fekete) Beldie, prin frunzele mici, asemănătoare cu cele de la Q. pubescens ca formă și mod de lobare. Astfel, varietatea este mai apropiată de această din urmă specie. Pădurea Dumbrava (17,X.1955). A Q. x dacica Var. tiszae (Simk. et Fekete) Beldie foliis parvis, ambitu et forma loborum. differt. Ad Q. pubescentem valde accedit. Habitat in silva Dumbrava prope vicum Mărășeni (Reg. Iași, r. Vaslui). 7 NOI STEJARI DIN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC. 349 var. tiszae (Simk. §t Fekete) Beldie Pădurea Rășcani (23.X.1957). Această unitate a fost menționată cu titlu provizoriu de C. B u r- duja (3) din bazinul Crasnei. Fig. 4. — Quercus x dacica Borb. var. pubes- Fig. 5. — Q. pubescens Willd. centiformis (1/2). f. macrocarpa Todaro (1/1). Quercus xcazanensis Pașcovschi (= dalechampii x virgiliana) Pădurea Dumbrava (17.X.1956). Acest hibrid este nou pentru flora Moldovei. \ Quercus xbudensis Borb. (== pubescens x virgiliana) , Pădurile Mărășeni și Dumbrava (17;X.1956). Hibridul a mai fost menționat cu titlu provizoriu din Podișul Central Moldovenesc de I. Dumitri u-Tătăranu (10) și C. B u r d u j a (3). Se confirmă așadar prezența lui în această regiune. var. vasluiensis Dobrescu în afară de stațiunile cunoscute (9) s-a mai găsit în pădurile Ciritei ; și Hîrboanca (20.IX.1957). Quercus pubescens Willd. var. macrocarpa Todaro (fig. 5). Pădurile Hîrboanca, Pândele, Mărășeni și Dumbrava. Această uriitate cu ghinde mari este nouă pentru flora noastră. 350 c. DOBRESCU și AL. BELDIE 8 9 NOI STEJARI DIN PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC 35Î Quercus Xvalachica Beldie ( — robur x pedunculiflora) Pădurile Hîrboanca (18.X.1956) și Mărășeni (12.X.1957). Această specie hibridă era cunoscută pînă în prezent din Moldova, numai de la Tomești (r. Iași) și Focșani (1). Quercus robur L. f, microbalanos Giirke Pădurea Lunca Bălteni (31.VIII.1955). Formă cu ghinde mici, necitată încă de la noi. HOBBIE BH^BL^VEA HA IJEHTPAJIbHOM MOJI#ABCKOM HJIATO- PE3IOME B pesyjibTaTe McojieaoBaHtnn po^a Quercus, npenpnunTMx b jiecax perirpaJibiioro MoJiRascRoro nnaTO, aBTopbi omicHBaiOT cjie^yioipnit pn^ itOBMx cttcTeMaTnuecKMx egnmnp npnnaaJieîKanmx aTOMy po/țy: Q. xspe- ciosa sp. n. hybr.. ( —pedunculiflora x polycarpa), Q. x pseudopubescens sp.n. hybr. (= dalechampii x pubescens), Q. x diversifrons Borb. var. homophyllavar. n., Q. virgiliana Ten. f. cuneata f.n., Q. peduneuliîlora O. Kochvar. atrichoclados (Borb. et Bornm.) Schwz. f. microbalana f.n. H Q. x dacica Borb. var. pubescentiformis var. n. EpoMuatoro, b paSore onnctiBaioTCH lioBtie CTaițim b Mojisobc rjih uejioro pana $dpM pojța Quercus, naBCCTHHx no cmx nop jiumt b npyriix paiioilax crpanti. OBTfIGHEHnE PMGVHKOB Pilc. 1.— Quercus x speciosa (= pedunculiflora x polycarpa) b 1/2 HaTyp. BeniiH.; oTnem.Haa nniocKa b naTyp. Benan. Plic. 2. — Quercus x pseudopubescens (= dalechampii X pubescens) B 1/2 HaTyp. Benuu. Plic. 3. — Quercus x diversifrons Borb. f. homophylla, b 1/2 HaTyp. BejiHH.. Plic. 4. — Quercus x dacica Borb. var. pubescentiformis, b 1/2 HaTyp. bcjihh. Puc. 5.— Quercus pubescens Willd. f. macrocarpa Tbdarb, b HaTyp. Bennu. NOUVEAUX OEC&NES DU PLATEAU CENTRAL DE LA MOLDAVIE 1 RESUME Les auteurs ypr^șentent quelques nouvelles unites systdmatiques diî genre Quercus, observ^es dans nombre de forets du plateau central de la Moldavie par suite des recherches effectuees ă ce sujet. II s’agit de Q. x spe^ ciosa n. sp. hybr. (= pedunculiflora x polycarpa), Q. x pseudopubescens n. sp. hybr. (= daleehampii x pubescens), Q. x diversifrons Borb. var. homophylla n. var., Q. virgiliana Ten. f. cuneata f.n., Q. pedunculiflora C. Koch var. atrichoclados (Borb. et Bornm.) Schwz. f. microbalana f.n. et Q. X dacica Borb. var. pubescentiformis n. var. En outre, quelques nouvelles stations sont indiquăes, en Moldavie,, pour une scrie d’unites du genre Quercus, signaldes jusqu’ă pr6sent seule- ment dans d’autres regions du pays. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Quercus x speciosa (= pedunculiflora x polycarpa) (1/2); cupule isolăe (1/1); Fig. 2. — Quercus x pseudopubescens (= dalechampii x pubescens) (1/2). •• : Fig. 3. — Quercus X diversifrons Borb. f. homophylla (1/2). Fig. 4. — Quercus X dacica Borb, var. pubescentiformis (1/2). . Fig. 5. — Q. pubescens Willd. f. macrocarpa Todaro (1/1). , . BIBLIOGRAFIE / 1. Beldie AL, Genul Quercus, în Flora R.P.R. Ed. Acad. R.P.R., București, 1952,voi. 1, p. 224-260 ; 1956, voi. IV, p. 956-958. 2. — ■ Răsptndired naturală a speciilor forestiere în R.P.R. Stud. si cercet. ICES, 1953, voi. XIV. 3. Burdu ja C. și Butnaru V., Date floristice și observațiuni asupra relațiilor dintre grupări vegetale și sol în bazinul Crasna. Anal. șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, secția a fia, 1956, f. II. ■ 4. B u r d u j a C., Materiale dendrologice și observații geobotanice referitoare la pădurile din Moldova. Stud. și-cercet. șt. biol, și șt. agr., Acad. R.P.R., Filiala Iași, an? VIII;- fasc. 1, 1957. 5. Ca mus A., Les cMnes. Atlas. Paris, 1935 — 1936, t. II. 6. Costin E., Contribuții la cunoașterea și răspindirea unor specii șt varietăți de. Quercus in pădurile din Sudul. Moldovei. Rev. Pădurilor, 1955, nr. 12, p. 576 — 579. 7. Dămăce an u C., Substituirea pădurilor de tip provizoriu din podișul central al Moldovei. Rev. Pădurilor, 1954, nr. 2, p. 19 — 21. 8. Da vid M., Cercetări geologice tn Podișul Moldovenesc. București, 1945. ' ■■ 9. Do b r eseu C., Contribuții la studiul florei R.P.R. Anal. șt. Univ. ,,A1. I. Cuza” Iași, secția a Il-a, 1957, t. III, fasc. 1 — 2. ■ . . 10. D u m i t r i u - T ă t ă r a n u I., Asupra prezenței și răsptndirii-stejarului pufos și a celui brumăriu și a dtorva specii lemnoase rare în pădurile ocolului silvic Huși. Rev. Pădurilor, 1954, nr. 12, p. 524. 11. — Materiale pentru studiul geobotanic al insulei de silvostepă de la conți. Tazlăului cu Trotușul. Rev. Pădurilor, 1955, nr. 6. . '• 12. — Un nou hibrid tn genul-Quercus. Comunicările Acad. R.P.R., t. Vi, nr. 3, 1956. 13. . G e o r g e s c u C. C. și M o r a r i u I.,. Monografia stejarilor din Romtnia. Rev. Studii, 1948, nr. 2. - 14. L e f t e r R., De la sesiunea științifică a Univ. „41.1. Cuza” Iași (22—24 mai). RcV. Pădu“ rilor, 1955, nr. 8, p. 254. i 15. R a c 1 a r u P. și B î r c ă C., Contribuții la cunoașterea genului Quercus din Moldova. Anal, șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, secția a II-a, 1956, t. II, fasc. 2. 16. S e n c h e a N., Cercetări geografice in bazinul superior al Btrladului. Lucr. geogr. „D. Can- temir”, 1943, Voi. IV. . 17. S c h W a r t z O., Monographie der Eichen Europas und des Mitlelm,eeresgebietes.Her'lm,1943, OBSERVAȚII CRITICE ASUPRA UNOR SPECII DE CIUPERCI DIN GENURILE GLOEOSPORIUM, COLLETOTR1CHUM ȘI VERM1CULARIA DE ...va ALEXANDRU NEGRU Comunicare prezentată de âlice sâvvlescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 1 iulie 1959 în cercetările de sistematică ale ciupercilor melanconiale, cu deose- bire la genurile Gloeosporium, CoUetotrichum și V ermicularia, au existat și există încă numeroase divergențe între diferiți autori, încadrînd una și aceeași specie cînd la un gen, cînd la altul. Lipsa unității de vedere între cercetători se datorește în mare parte lipsurilor și confuziilor în descrețea/ sau diagnosticarea acestor ciuperci. Numărul mare al sinonimiilor pe care le întîlnim la mai multe specii aparținînd acestor genuri, este o mărturie a lacunelor care au caracterizat studiul sistematic al melanconialelor. în lucrările de specialitate, întîlnim și în prezent cazuri cînd aceeași ciupercă este descrisă sub denumiri diferite. Astfel, ciuperca V ermicularia atramen- taria B. et Br. este descrisă frecvent, mai ales în literatura occidentală^ sub numele de CoUetotrichum atramentarium (B. et Br.) Taub., prezentată/ astfel și la Congresul de fitopatologie de la Hamburg, care a avut loc în anul 1957. De asemenea, ciuperca Vermiculdria graminicola (Ces.) West., este descrisă frecvent sub CoUetotrichum graminicolum (Ces.) Wils. etc. $ Mai multe ciuperci descrise inițial la genul Gloeosporium, pe măsură ce au fost studiate mai îndeaproape și observîndu-se prezența țepilor,în lagărele lor de fructificație, au fost raportate treptat la genul Colletotri-' chum. Astfel, menționăm cîteva dintre speciile cunoscute și la noi în țară : CoUetotrichum agaves Caw., C. anthurii Delacr., C. carpogenum (Co'oke) Negru, C., corni (Woron.) Vassil., C. dracenae fragrantis (Mori) Petr. ct Syd., C. fructigenum (Berk.) Vassil., C. lagenarium (Pass.) Died., G. legu-, minis (C. et H.) Negru, C. phomoides (Sacc.) Chester, C. rhodocyclum (Mont.) Petr., C. samararum (Allesch.) Petr. etc. 354 ALEXANDRU NEGRU 2 .3 . OBSERVAȚII CRITICE ASUPRA UNOR SPECII DE CIUPERCI '355 Pe de altă parte, dintre speciile tipice de Vermicularia, unele au fost descrise la genul Golletotrichum, de exemplu: Vermicularia circinans- Berk., V. capsici Syd., V. dematium (Pers.) Pries, V. graminieola (Ces.) West., V. omnivora (Halst.) Vassil., V. spinaciae (EU. et H.) Vassil.,, V. trichella Fries, V. truncata Schw. etc. în această, comunicare, pe baza observațiilor pe'care le-am executat asupra unui material numeros, prezentăm o analiză critică privind carac- terele acestor genuri, cu scopul de a scoate în evidență asemănările și deosebirile dintre ele și a evita încadrările necorespunzătoare. Socotim că este necesar să redăm în mod cuprinzător diagnozele acestor genuri, arătînd cu acest prilej injustețea încercărilor de pulverizare a genului Gloeosporium în măi multe genuri mărunte, ale căror caractere puțin deosebite au creat confuzii și erori în descrierea și determinarea acestor ciuperci. Genul GLOEOSPORIUM Desm. et Mont. In Ann. Sc. Nat. Botan. ser. 3, tom. XII, 295 (1849) emend. Sacc. in Michelia II, 10 (1882). Cuprinde ciuperci parazite pe frunze și fructe, al căror corp de fructificație este o acervulă formată sub cuticulă sau epiderma plantei- gazdă, uneori în celulele epidermice sau scufundate în mezofil. Prezintă o stromă bazală, numită hipostromă, de obicei subțire, alcătuită din fila- mente. miceliene mai mult sau mai puțin împletite, de obicei netedă sau puțin concavă ori convexă, de culoare albă-gălbuie, portocalie sau brună. La’ suprafața ei, hipostromă generează nn strat fertil de conidii și conidio- fori,a căror mărime și formă variază de la o specie la alta. Conidioforii sînt simpli sau puțin ramificați, continui sau septați, filamentoși, cilindrici, buteliformi sau conici, hialini sau slab colorați. Conidiile sînt solitare și acrogene,. unicelulare, oval-alungite, eliptice, piriforme, reniforme sau subcilindrice, drepte saii încovoiate, hialine sau slab colorate, la maturitate adesea erupînd la suprafață într-o masă vîscoasă (fig. 1, a). Cu toate că P. S a c c a r d o (13) a îmbunătățit diagnoza originală dată de către Desmaziăres și Monta g n e (1849), totuși nu a reușit să redea toate caracterele structurii lagărelor de fructificație, care prezintă o variabilitate pronunțată, ceea ce a dat posibilitatea micologilor. să treacă la desfacerea acestui gen în mai multe genuri mărunte. Astfel, F r. H 6 h n e 1, în lucrarea sa : Fragmente zur Myhologie (Sitzb. Akad. Wissensch. Wien., abt. I, voi. CXXV, p. 94—1916) a descris cinci genuri desprinse din Gloeosporium, luînd ca bază locul de formare al hipostromei, precum și mărimea conidioforilor și a conidiilor. Acestea sînt: Gloeosporina, Cylindrosporella, Monostichella, Myxosporina și Gloeosporidium. F r. P e t r â k (11), conducîndu-se aproape după aceleași criterii, a desprins din acest gen alte șapte genuri: Gloeosporidina, Gloesporidiella, Mierogloeum, Discosporiella, Discogloeum, Gryptocline și Gloeotrochila. Micologul H. S y do w (18), a descris un singur gen, Calogloeum; iar Van L u y k, genul Titaeosporina. Toate aceste genuri, desprinse din Gloeosporium, se deosebesc între ■ele prin caractere mici, care nu pot fi luate în considerare pentru a forma .genuri separate. încercările micologilor de a încadra diferitele specii ale genului Gloeosporium în aceste genuri noi au dat naștere numai la confuzii și erori, din care motiv ele au trebuit abandonate. Ca exemplu menționăm critica făcută de către J. A. K a nnf e 1 d t, care a arătat că între Gloeospo- ■ridina Petr. și Gloeosporina Hohnel, hu se poate face nici o deosebire,' în ambele cazuri conidioforii sînt filamentoși și mai lungi decît conidiile. în lucrările de sistematică care au apărut ulterior, toate aceste genuri mărunte au fost pe drept trecute ca sinonimii ale genului Gloeospo- rium. Astfel menționăm : W. G r o v e, British Stem-and leaf-Fungi, voi. II (1937); G. Ainswortha. B i s b y, A dictionary of the fungi (1954); Fr. Clements a. C. Shear, The Genera of Fungi (1954); Vassil ievskii Kar akulin, Parazitnîe nesoverșenîe gribî, voi. îl (1950); L. Kursanov, N. A. N au mov, H o h ri a k o v și cola- boratori, Opredelitel nizșih rastenii, t. IV (1956) etc. în urma observațiilor executate de noi asupra unui material destul de numeros, cuprins în cele 65 de specii de Gloeosporium, cîte am colectat pînă în prezent de pe tot cuprinsul țării noastre, precum și în urma veri- ficării materialului de ierbar aflat la noi din străinătate, ne asociem la părerile cercetătorilor de mai sus și considerăm că pulverizarea acestui gen după caracterele indicate de către F r. H 6 h n e 1, F r . Pe t r â k (11), H. Șydow și Van Luyk, nu este justificată. Toate caracterele menționate pentru aceste genuri desprinse din Gloeosporium sînt cuprinse în întregime în cadrul diagnozei pe care am redat-o mai sus. împărțirea genului Gloeosporium în secții care să cuprindă formele de conidii.mai deosebite între ele, ar putea să fie folositoare în procesul de determinare. Genul C O L L E T O T R I C H U M Corda In Sturm. Deutschl. Krypt. Fior. III, 41 (1837), emend. Briosi et Cavara in F'gi părăsit, nr. 50 (1889). Cuprinde ciuperci parazite pe frunze și fructe, mai rar pe ramuri sau tulpini, producînd boli numite antracnoze. La nivelul locului de atac șe formează acervule, lagăre de fructificație dispuse sub cuticulă frunzei, sub epidermă sau periderm, la început acoperite și la maturitate erumpente. Hipostromă alcătuită din filamente mai mult sau mai puțin- împletite, de •culoare albă-gălbuie, portocalie sau brună, generează la suprafață un strat fertil de conidiofori simpli sau puțin ramificați, continui sau septați, hialini ,sau slab colorați, cu conidii oval-alungite, fuzoidale, subcilindrice, drepte .sau curbate, hialine sau colorate deschis. Din hipostromă se formează 356 ALEXANDRU NEGRU 5 OBSERVAȚII CRITICE ASUPRA UNOR SPECII DE CIUPERCI 357 periferic niște peri sau țepi, la început cu capetele spre centru, care la; maturitate se ridică. Țepii se formează după apariția conidioforilor și a conidiilor, adesea cu multă întîrziere, sau pot să lipsească, în care caz acervula este asemănătoare cu aceea a genului Gloeosporium. Diagnoza dată de C o r d a și îmbunătățită de către B r i o s i și O a vara, descrisă apoi de P, S a c c a r d o în Sylloge Fungorum III,. 734 (1884), nu ă reușit să scoată în suficientă măsură toate particularitățile acestui gen, din care motiv s-au făcut adesea confuzii cu genul Gloeosporium sau cu Vermicularia (fig. 1,. b, c și d). Fig. 1. — a, Acervula de la Gloeosporium theae Zimm.; b, acervulă de la CoUetotrichum lagenarium (Passer.) Eli. et Halst.; c, hipostroma trunchi-conică în momentul formării stratului fertil de la CoUetotrichum phomoides (Sacc.) Chester; d, acervula de la CoUetotrichum phomoides (Sacc.) Chester, la maturitate, după eliberarea conidiilor. W. Gr ove, în British Stem-Fungi, voi. II, p. 230 (1937), lămurește caracterele prin care se deosebește CoUetotrichum de Vermicularia, arătând că ambele genuri aparțin la ciupercile melanconiale, avînd corpul de fructi- ficație o acervulă. De asemenea raportează, pe bună dreptate, cîteva specii ale acestui gen la Vermicularia, de exemplu : CoUetotrichum circinans Vogi.,. C. Lineola Corda, C. Graminicolum Wilson, C. trichellum Duke, C. atramen- t'arium (B. et Br.) Țaub. etc. F r. B u b â k, în lucrarea sa : Dritter Beitrag zur Pilzflora von Tirol (Oesterr. Bot. Zeitschr., p. 183—1904), a raportat ciuperca CoUetotrichum pyri Noack la genul Colletotrichopsis Bub., pentru motivul că prezintă țepi așezați unul lîngă altul la periferia lagărului de fructificație, la început, aplecați cu vîrful către centru și mult mai târziu ridicați. Vassiliev- s k i și K a r. a k u 1 i n (20), au studiat această ciupercă și nu au fost de acord cu Bubă k, de a crea un gen aparte, pentru\simplul motiv că țepii, sînt așezați la periferia lagărului într-un fel strîns unul lîngă altul. ’ , F r. Clements șiC. S he a r (4) în The Genera of Fungi, p. 381 (1954), de asemenea consideră genul Colletotrichopsis Bub. ca sinonim al genului CoUetotrichum. - Această ciupercă a fost găsită și de noi, în Grădina botanică din Cluj, \ pe frunze de Malus pumila Mill. și pe Malus prunifolia (Willd.) Borkh., avînd elementele de fructificație corespunzătoare diagnozei originale, cu țepii așezați des la periferia lagărului, care la maturitate se individualizează., și se ridică. în legătură cu această ciupercă, noi sîntem de aceeași părere cu micologii sovietici Vassilievski și K arakulin (20), care susțin că numai pentru aceste criterii nu este cazul de a se crea un gen nou și că denumirea justă este CoUetotrichum pyri Noack. Mai multe specii de CoUetotrichum au fost descrise'inițial în cadrul genului Gloeosporium, datorită faptului că atunci cînd ele au fost desco- ; perite, nu s-au observat și țepii în lagărele de fructificație ; autorii ne- urmărind ciuperca în dezvoltare s-au grăbit să pună diagnosticul pe baza caracterelor morfologice în momentul descoperirii acestor ciuperci. Astfel,.' menționăm următoarele specii cunoscute și la noi în țară : CoUetotrichum samararum (Allesch.) Pețrâk, parazită pe fructe de Fraxinus excelsior L., la care într-adevăr am observat și noi că țepii se formează în număr extrem de mic, numai în cîteva, lagăre și foarte târziu. Tot această ciupercă, pe fructe de Fraxinus oxycarpus Willd. formează' țepi mai numeroși, mai mari și mai devreme decît pe cealaltă plantă-gazdă, de aceea în acest al doilea caz diagnosticarea se poate face mai repede și mai just. CoUetotrichum leguminis (Cooke et Harkn.) Negru, care atacă fructele de Bobinia pseudo-acacia L, a fost descrisă inițial de către Cooke și , H a r k n e s s la genul Gloeosporium, pentru motivul că nu au observat prezența țepilor în lagărele de fructificație. Noi am reușit să observăm această ciupercă în mai multe faze de dezvoltare, pe materialul recoltat în hotarul comunei Năsăud, constatând că, într-adevăr, țepii s-au format în număr foarte mic, în lagăre puține și foarte târziu (27.VIII.1958) și au devenit mai evidenți la 30.IX. ' CoUetotrichum carpogenum (Cooke) Negru, de asemenea a fost recti- ficată de noi după ce am reușit să observăm formarea țepilor în lagărele de fructificație de pe pedunculele florale și anume abia toamna foarte târziu, sau chiar în timpul iernii. Această ciupercă a fost descrisă de către mico- logul englez Cooke, sub numele de Gloeosporium carpogenum Cooke, pe fructe de castan. Noi am observat că de fapt ciuperca de pe fructe nu prea formează țepi decît foarte rar și târziu și dacă nu am fi urmărit-o. în dezvoltare mai multă vreme, ne-am fi mulțumit cu diagnoza originală și încadrarea la genul Gloeosporium. în ceea ce privește condițiile care determină formarea țepilor în acer- vule, noi am observat inițial la CoUetotrichum lindemuthianum (Sacc. et 358 ALEXANDRU NEGRU ' 6 Magn.) Br. et Cav., ulterior și la alte specii, că umiditatea mare și tempe- ratura potrivită, între 16 și 20°, favorizează dezvoltarea conidioforilor și a conidiilor,pe cînd țepii se formează "mult mai încet sau deîoc. Pe vreme secetoasă și temperatură măi ridicată, peste 20°, dimpotrivă, masa de conidiofori și conidii este mai mică, pe cînd țepii se formează în număr mare în detrimentul conidioforilor și a conidiilor. în primul caz ciuperca pre- zintă Caracterele specifice genului Gloeosporium, iar în al doilea caz pe .acelea ale genului CoUetotrichum'' și deosebirea dintre ele b vom putea observa urmărind ciuperca în dezvoltare, pentru motivul că la completa maturitate țepii apar în mai toate lagărele de fructificație. Genul VERMICULARIA Fries In Summa Vcget. Scand., p. 419(1849), emcnd. Grovc, in British Stern- and Lcaf-fungi II, 237 (1937). 1 Cuprinde ciuperci saprofite sau parazite facultativ, de obicei pe organele plantelor'slăbite, mai frecvent pe tulpini și ramuri, cîteva specii pe fructe, frunze, bulbi, stoloni, tuberculi, sau rădăcini. Prezintă acervule oompacte, plan-convexe sau trunchi-conice, cu stroma bazală compactă, de culoare negricioasă, care de la început generează un mare număr de țepi ■rigizi, dispuși central, erecți și lungi, ale căror capete diverg spre periferie, .'deci invers decît la CoUetotrichum, la .care țepii sînt periferici și conver- genți. Conidioforii sînt simpli, continui sau septați, hialini sau olivacei, .poartă conidii umcelulare, fuziforme, îngustate la ambele capete și înco- voiate în formă de viermișori, de unde și denumirea genului; numai la > ■cîteva specii conidiile sînt .mai mult drepte decît curbate, hialine sau sub- hialine (fig'. 2, a și b}. Prima descriere a genului Vermicularia a fost făcută de către mico- logul H. J. T o d e (1790) arătînd că prezintă un corp. de fructificație în formă de capsulă de culoare neagră, acoperit Cu mimerși țepi rigizi. Diăg^ noza lui T o d e' a fostmodificată de E. F r i e s, apoi de P. S a c car d o •care consideră aceste ciuperci între Sphaeropsidalae: Ulterior/ H. D i e- ; d î C‘k e (5) și F r. H b h n/e 1 au considerat că genul Vermicularia trebuie . încadrat între Tuberculariaceae. Micologii ruși, A. P o t e b n i s și A. J a c- z e v s k i (7),' au fost primii care au observat că fructificațiile genului Vermicularia nu sînt picnidii, ci acervule. De aceeași părere a fost și •micologul englez Wi G r o v e (1937), care a și rectificat'diagnozagenului, . încadrîndu-1 între ciupercile melanconiale. Micologii sovietici V a s S i- 1 i e v s ki și Kar akulin (20), după studii minuțioase, de asemenea încadrează genul Vermicularia între ciupercile melanconiale. Fr. Cle- me n t s și C. Shear în The Genera of Fungi (1954), spre deosebire de ediția din 1909, au trecut acest gen tot la melanconiale. Cu toate aceste rectificări, mai există cîteva Jucrări în care genul este considerat. între ciupercile .picnidiale, de exemplu în M| ■‘Fii ■-"■ ... ‘, ’ OBSERVAȚII CRITICE- ASUPRA' UNOR SPECII DE CIUPERCI 'J - *r> * ? - - - --.v* ațatul lui V i e n n o t - B o u.r g i n, Les champignons parasites^s^plafbf cultivees, i. II, p.' 1287 QL949). - , * ’ ' înainte de îmbunătățirea adusă acestui gen de către W. .G'r p"^ A .^„teologii care au studiat, ciupercile descrise pînă atunci în cadrul ’aceșț sub numele de Vermicularia și au observat că'ele au corpul de^fnî^ ^ficație o acCrvula le-au raportat la Colletotrrchum, fără să studieze!^ St a i I Acervula de la circmans Beik. în cuis de foimare; b, o porțiune.'>> ^jmagărurdc fructificație de la Veimiculaua cucinans Beik., cu țepi, conidiofori și conidii;1 < i'z'r *r /'K f zangămblu caracterele celorlalte specii asemănătoare și care de asemenea^' ^aums't încadrate inițial la Vermicularia. Ulterior, s-a întîmplat ca ăceeășij; ^upercă, întîlmtă de alți micologi pe alte plante-gazdă să fie descrise fic'lă A &MVetpțrichum, fie Vermicularia. în acest fel sezexplică existența unui.s, |mai*e numar de sinpmmii la cîteva specii de Vermicularia, mai ales’lă spe^| |cu®j^r(^ Astfel-/ la ciuperca'Vermicularia graminicolaf(Qes')^ ,Wn^^ cute IE sinonimii, dintre-care patru aparțin genului® • 360 ALEXANDRU NEGRU 8 / Vermicularia, cinci denumiri la Colletotrichum, iar celelalte două la alte genuri, după cum urmează : 1. Dicladium graminieola Ces., in Flora, 398 (1852); 2. Vermicularia culmigena Cke. in Rav. Fgi Amer. Exs., 531 (1881); 3. Steirochaete graminieola (Ces.) Sacc., in Syll., IV, 316 (1886); 4. Vermieularia sanguineaW. et Hals., Journ. Myc., 8 (1888); 5. Colletotrichum lineola pachyspora Eli. et Kell. (1889); 6. Colletotrichum bromi Jenn., in Texas Agr., Exp. St., IX, 25 (1890); ■ 7. Vermicularia lolii Fautr., in Rev. Myc., 131 (1891); 8. Colletotrichum sanguineum EH. et Hals., in North. Amer. Fgi, nr. 3466 (1896); 9. Vermicularia holci Syd., in Hedwigia, 137 (1899); 10. Colletotriehum cereale Manns., Agr. Esp. Ohio Bull., 187 (1909); 11. Colletotrichum graminicolum (Ces.) Wils., in Pliytopatology, tom. IV, 110 (1914). Un alt caz tot atît de concludent este la Vermicularia atramentaria B. et Br., la care se cunosc nouă sinonimii, dintre care cinci la genul Colleto- triehum și numai două la Vermieularia, cu toate că la V. atramentaria corpul de fructificație este tipic pentru genul Vermicularia, care prezintă de la început țepi mari, rigizi, negri, dispuși central; faptul însă că mai frecvent se observă eruperea la suprafață de sub epidermă, i-a determinat pe micologi să considere că au de-a face cu o acervulă și nu cu o picnidie. Tocmai faptul, că majoritatea micologilor au considerat această ciupercă ca aparținînd genului Colletotricum, este o dovadă că și-au dat seama că fructificația ei este o acervulă și nu o picnidie. Urmărind sinonimiile acestei specii, ne putem da seama de părerea micologilor și de încadrările făcute în trecut după cum urmează : 1. JRhizoctonia tabifica Hali., in Zeit. Paras., IV, 97 (1875); 2. Vermieularia orthospora Sacc. et Roum.,in Rev. Myc., 53 (1881); 3. Sclerotium solani Br., in Rev. Myc., 206 (1886); 4. Vermicularia varians Duc., in Ann. Agr. Renn., II, 47 (1908); 5. Colletotrichum solanicola O’Gara, in Myc., VII, 39 (1915); 6. Colletotrichum atramentarium (B. et Br.) Taub., in New York Bot. Gard., VI, 549 (1916); 7. Colletotrichum tabificum (Hali.) Peth., in Tr. Br. Myc., 107 (1918); 8. Colletotrichum biologicum.Chaudr., in Ann. Bot., 735 (1924); 9. Colletotrichum orthosporum (Sacc. et Roum.) Dick., in Myc., 216 (1925) In afară de aceste două cazuri se cunosc și alte specii: de Vermieularia, la care au fost descrise mai multe sinonimii aparținînd genului Colleto- trichum, de exemplu : Vermicularia dematium (Pers.) Fries, Vermicularia lineola (Halst.) Vassil., Vermicularia spinaciae (Eli. et Halst.) Vassil., Vermicularia trichella Fries, Vermicularia truncata Schw., Vermicularia, violae-rotundifoliae (Sacc.) House etc. Din cele de mai sus rezultă că între diferiți autori au existat și mai există divergențe în ceea ce privește încadrarea unor specii de ciuperci la genul Colletotrichum sau Vermicularia. Cauza principală pentru care s-au făcut greșeli de încadrare a acestor ciuperci, se datorește faptului că în 9 OBSERVAȚII CRITICE ASUPRA UNOR SPECII DE CIUPERCI ,361 cercetările sistematice s-a ținut seamă de caracterele anatomo-morfologice, iar cele fiziologice și biologice au fost neglijate. O a doua cauză a greșehlor7 ■ se explică prin aceea că ciupercile nu au fost urmărite în dezvoltare, mico- v logii mulțumindu-se cu aspectul morfologic în momentul descoperirii, pe , care îl considerau ca invariabil. Gr, am văzut că fructificațiile ciupercilor ' > sînt modificate, în timpul dezvoltării lor, pînă la completa maturitate, în funcție de factorii de mediu, de umiditate și temperatură, de planta- gazdă etc. de care cercetătorul trebuie să țină seamă, altfel cu ușurință poate să greșească la determinare sau diagnosticare. , ' în cercetările noastre, am observat că apariția și dezvoltarea țepilor7 poate fi modificată în anumite condiții de laborator. Astfel, păsțrînd și cultivînd părți de plante atacate în camere umede, unde asigurăm o umi- , ditate de 90% și o temperatură de 18—20°, observăm că, de exemplu la ciuperca Vermicularia atramentaria, raportul dintre masa de spori și de țepi este în favoarea sporilor. Se poate observa la binocular cum în toate aceste lagăre de fructificație, conidiile se formează în număr foarte mare și chiar se revarsă la exterior într-o masă vîscoasă, așa cum se întîmplă ' la multe specii de Gloeosporium și Colletotrichum, iar țepii rămîn mai mici _ și chiar mai puțini la număr. în natură, pe vreme ploioasă, de mai lungă v durată, de asemenea putem observa același fenomen. în schimb; șupunînd părți de cartofi atacați în camere uscate, cH umiditatea sub 40%' și 'tem-' peratura de 22— 26°, observăm că raportul dintre masa de spori și cea de țepi, este în favoarea țepilor care sînt mai mari, apar mai repede, sporii \ formîndu-se în cantitate mult mai mică. în cîmp, toamna, dacă vremea este secetoasă mai mult timp, la baza tulpinii și pe tuberculii'de cartof se formează lagăre complet lipsite de spori, adesea se formează; numai scleroți. La ciuperca Vermicularia circinans, lagărele de fructificație formate S pe bulbii tineri de ceapă și în soluri mai umede dau naștere la o masă , mai mare de spori în detrimentul țepilor, ceea ce dă ciupercii aspectul lagărelor de Colletotriehum. Aceeași ciupercă, pe bulbii recoltați și pe vreme secetoasă, prezintă acervule cu numeroși țepi, adesea cu spori foarte puțini sau de loc, adică acervule transformate de la început în scleroți. / V In culturi artificiale, executate în, vase Petri, pe medii cu extract de malț și agar-agar, atît Vermicularia atramentaria, cît' și V. circinans prezintă lagăre de fructificație tipice genului Vermicularia, adică cu o- । hipostromă abundentă, compactă, neagră, de la începpt cu numeroșii țepi rigizi, lungi, dispuși central și divergenți, cu masa de conidii în general foarte mică sau numai cu scleroți. CONCLUZII - 1. în studiul ciupercilor melanconiale, cu deosebire la speciile genu- rilor Gloeosporium, Colletotrichum și Vermieularia, cercetările anatomo- morfologice trebuie însoțite de observații asupra fiziologiei și biologiei ciupercilor, cu care formează în: mod dialectic un tot unitar si nu rupte- vă 362 ALEXANDRU NEGRU 10 111 OBSERVAȚII CRITICE ASUPRA UNOR SPECII DE CIUPERCI 363' unele de altele. Diagnosticarea unilaterală, bazată numai pe observații morfologice, poate să ducă cu ușurință la erori. 2. Cercetările trebuie repetate în tot timpul dezvoltării ciupercilor, de la apariția lor și pînă la completa maturitate, adică în mișcare, evolutiv, atît in vivo, cît și in vitro. 3. Observațiile să fie executate pe un număr suficient de indivizi, pentru a putea cunoaște îndeajuns gradul de variabilitate a speciei res- pective, în funcție de factorii climatici, precum și de plantele-gazdă, în cazul cînd ciuperca este polifagă. 4. Considerăm că îmbunătățirea adusă de către W. Gr ove în ceea ce privește genul Vermicularia și încadrarea la melanconiale este justă, ceea ce rezultă și din cercetările marilor micologi sovietici, V ă 8 8 i- 1 i e v s k i și K ar akulin, ulterior și din ale altor micologi ; ne asociem la părerea că denumirile de Vermicularia atramentaria, V. circi- nans, V. dematium etc. sînt cele corespunzătoare, iar încadrările făcute la genul CoUetotrichum trebuie trecute în categoria sinonimiilor. ■ KPHTM^ECKWE 3AMEHAHHH OTHOCUTEJILHO HEKOTOPLIX BHflOB rPHBOB, nPWHAJțJIEÎKAIUHX K POflAM GLOEOSPORIUM, COLLETOTRICHUM M VERMICULARIA ' PE3IO*ME yKaBBiBaeȚcu, uto b cncTeMaTHKe MejiailKoriueBbix, npiinagJieiKamiix k pogaM Gloeosporium, CoUetotrichum n Vermicularia, cyipecTByeT . u noHMue MHO?KecTBO omnSoK. C pejibio nx ycrpauennu, a Tauiue u gjm bh- HBJieiiMH cxogCTBa n pasJiHHHft, cyinecTByroinux wenKgy btmmh TpeMH po- gaMii, gaeTcu nogpo6m>ift giiarilos n yKasbiBaeTcn HeoSociioBaimocTb pas- geneniiH poga Gloeosporium da pun Menuiix pogoB. 0iiiu6kh b KJiaccn$MKanMH HeKOTopbix rpuâoB, uau naupuMep Ver- micularia atramentaria, V. graminicola u gp., o6hcUhiotch tgm, uto Ete yuHTHBajiocb giiaJieKTnnecKM BJiHHilne KOMnneKca (țaKTopoB cpegH, o6ycjioBJiiiBaioiii;nx nBMeneHim b auaTOMiiuecKOM n MoptțojiornuecKOM CTpoenHH nnogOBoro rejia, uto mojkgt BBec™ b saSjiyiKgeune nccuegoBa- Teneft. IIoaTOMy, gjm npaBunbHoro onpegejienuH BngoB, HeoSxogiwo uay- uaTb nx b gmiaMHKe nx pagBnriiH, b pasimunoM nospacre, na iiecKonbKnx pacTeimHX-xo3HeBax, nan b paBJiMHHHX ycrtOBiinx cpegbi, Tau n b huctmx nyjibTypax. 9tii Tpn poga, npii bcgm cymecTByronjeM MeiKgy hmmh cxogcTBe b neKOTopbie mombUth pasBUTHH pasjînmîHX BugoB, oTgeTuiiBo OTJiimaioTCH gpyr ot gpyra. B Bamirouenne yKaBbiBaeTcn, bto Taune HassauuH nan Vermicularia atramentaria, V. circinans, V. dematium n gp. hbjihiotch npaBMjiMiMMii, Torga nau npriuncgeune arnx rpndoB k pogy CoUetotrichum — ouiiidomto. OBRHCHEHHE PKGyHKOB Pkc. 1. — a-— KoHHgitajiBHoe nome y rpnăa Gloeosporium theae Zimm..; b— KOHif- gnantuoe nome y Colletotrichuni lagenarium (Passer.) Eli. et Halst.; c — yceqeHHO-KO- HHuecKaH rnnocTpoMa b mom6ht oCpaaoBaima iMogonocnoro cnoa y CoUetotrichum pho- moides (Sacc.) Chester; d — spenoe KOHMJțWlbHOe nome y CoUetotrichum pliomoidcs ■(Sacc.) Chester nocjie BBigpacbiBaHHh KOHHgniî. - z - Pire. 2.—,porlion •de fructification de Vermicularia circinans Berk., avec soies raides, conidiophores et conidies. •364 ALEXANDRU NEGRU 12 BIBLIOGRAFIE 1. Allescher A., Rabenhorst, Kryptogamen Flora. Leipzig, 1903, voi. VII. 2. Bon tea V., Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R. București, 1953. 3. Bubăk Fr. u. Kabatj, Driiter Beitrag zur Pilzflora von Tirol. Osterr. Botan. Zeit-. schrift, Viena, 1904. 4,C 1 c m c nt s Fr. a. Shear C., The Genera of Fungi. New York, 1954. 5. Diedicke H., Kryptogamen Flora Mark Brandenburg. Leipzig, 1915, voi. IX. 6. JțodposaKOBa w . coTpynHiiKn, Onpcdejiu.me.zb SoManeu pacmeHuu. Mocusa,. 1956. 7. JKaKBeBCKitit A., Onpedejiumejib epudoe. JleHHHrpajl, 1917, II. 8. K y p c a h o b JI. W. n CQTpyRHMKir, Onpede.zume.zb huswmx pacmeHuii. MocKBa, 1956, T. IV. . 9. Negru A., Noi contribuții la cunoașterea melanconialelor din R.P.R. Stud. și cercet. biol,,. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, t. IX, nr. 1, 1958. . 10. O 1 g y a y M., Fertozesi vizsgălalok Colletotrichum atramentarium-mal burgonyen. Budapesta, 1950. 11. Petrâk Fr., Beitrag zur Pilzflora von Sternberg in Măhren. Annales Mycologici, 1923, voi. XXI. 12. Radul eseu E. și B u 1 i n a r u V., Bolile plantelor industriale. București, 1937.' 13. S a c c a r d o P., Sylloge Fungorum. Padua, 1884, voi. III. 14. Săv u lese u1 Alice și Radul eseu E., Cu privire la apariția vestejirii cartofului' ■ In R.P.R. Bul. prot. pl., 1954. 15. Săvulescu Tr., Herbarium Mycologicum Romanicum. București, 1951. 16. S ă v u 1 e.s c u T r. u. S a n d u - V i 11 e C., Beitrage zur Kenntnis der Mycromyceten- Rumaniens. Hedwigia, Dresda, 1933, voi. LXXIII.’ 17. S c h m i e d e k n e c li t . M., Untersuchung des Parasitismus von Colletotrichum atramen- tarium (B. et Br.) Tauban Kartoffelstauden. Berlin, 1956. 18. Sydow H. u. Petrâk Fr., Ein Beitrag zur Kenntnis der Pilzflora Nordamerikas.. Annales Mycologici, Berlin, 1922, voi. XX. ( 19. Ubrizsi G., Novenijkorlan. Budapesta, 1952. 20. B a c ii n e b c k m ii m K a p a k y ji h h, IlapasumHbie Hecoeepuiembie epudu. MocKBa,.. 1950, t. 11. 21. V i e n n o t - B o u r g i n, Les champignons parasites des plantes cultivees. Paris, 1949... voi. II. RECENZII .ANA PAUCĂ și ȘTEFANA ROMAN, FLORA ALPINĂ ȘI MONTANĂ. Ed. științifică. București, 1960. . ... Lucrarea Flora alpină și montană este binevenită în literatura noastră de specialitate, mmplînd un gol resimțit de cei doritori să cunoască plantele de munte. Cartea începe cu o scurtă prezentare a vegetației noastre și a condițiilor de mediu respective, după care urinează explicarea unor termeni tehnici, conținînd și cîteva noțiuni privind cercetările floristice la noi. Prima parte a lucrării este rezervată'determinatorului de familii și genuri care se pot întîlni în regiunea munților : în munții împăduriți și în regiunea alpină pînă în vîrfurile cele mai înalte. Autorii au reușit să prezinte plantele, folosind sistemul cheilor dicotbmice; adică pre- zentînd caracterele cele mai vizibile sub forma de antiteze, în așa fel îneît fiecare plantă să fie încadrată într-una din cele două variante contrarii, permițînd astfel o determinare ușoară. Genurile sînt reprezentate prin specii deosebite în regiunile diferite ale țării, astfel îneît această parte poate fi folosită pentru recunoașterea plantelor din oricare regiune ; cîteva excepții reprezintă genurile cantonate numai în regiunea alpină, fapt relevat la locul cuvenit. < în continuare sînt prezentate, sub formă de liste, speciile de plante cele mai răsplndite, precum și cele mai caracteristice regiunilor de munte și celor alpine. ■ în această parte sînt înscrise, pe familii, speciile cu denumirea latină, științifică, cu durata de vegetație a plantei, numirea populară și cîteva caractere prin care o putem mai ușor recunoaște. .Se mai menționează, la fiecare, stațiunea unde crește. Din cele 800 de specii prezentate sînt figurate corect peste 360; pentru genurile cu specii numeroase în regiunile cercetate s-a dat, cu caractere mal mici, și cheia dicotomică a lor, pentru a cuprinde un material floristic cît mai bogat, fapt care ajută mult determinarea. Este regretabil că n-a existat posibilitatea redării în culori a unora dintre plante. Lucrarea a cunoscut o bună primire din partea cititorilor doritori să cunoască plantele : profesori de științe naturale, elevi, studenți, ca și de marele public. Pentru calitățile arătate, lucrarea a fost premiată în 1960 de Ministerul Învățămîntului și Culturii cu premiul II. într-o formă de prezentare accesibilă nu numai specialiștilor, lucrarea are drept scop să facă cunoscută flora țării și să deprindă astfel pe doritorii de a o cunoaște c,u mijloacele de iden- stificare a plantelor. Dr. C. Moruzi LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. ACAD. EMIL POP MLAȘTINILE DE TURBĂ B1N REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Pentru a vă 'asigura o colecție completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul dvs. pentru anul 1961. abonamentele se fac la oficiile poștale, agențiile POȘTALE, FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII., / Din sumar Partea tntîi NOȚIUNI GENERALE DESPRE TURBĂ ȘI MLAȘTINILE DE TURBĂ. RĂSPÎNDIREA LOR PE GLOB. IMPORTANȚA LOR ȘTIINȚIFICĂ ȘI PRACTICĂ Turba I. Procesul de turbificare II. Proprietățile fizico-chimicc generale ale turbei III. Principalele varietăți de turbă Mlaștinile de turbă I. Mlaștina eutrofă (comună) II. Mlaștina oligotrofă (tinoyul) Mlaștinile de turbă ale globului Importanța științifică și practică a mlaștinilor de turbă. Partea tj doua MLAȘTINILE ȘI ZĂCĂMINTELE NOAȘTRE DE TURBĂ Istoricul cercetărilor I. Cercetări botanice 11. Cercetări zoologice III. Cercetări geologice și paleontologice Evoluția pădurilor și a climei carpatice tn cuaternar Evoluția zăcămintelor noastre de turbă \ Tipurile și regiunile de mlaștini din Republica Populară Romjnă. Partea a treia DESCRIEREA MLAȘTINILOR ȘI A ZĂCĂMINTELOR DE TURBĂ DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Regiunile de mlaștini eutrote Regiuni de tinoave. Partea a patra ASPECTUL PRACTIC ȘI PROBLEMA OCROTIRII MLAȘTINILOR NOASTRE Aspectul practic al turbei și al mlaștinilor de turbă de la noi L Istoricul exploatărilor de turbă de la noi II. Perspectivele exploatării turbei la noi III. Concluzii principale Problema ocrotirii mlaștinilor noastre de turbă reprezentative.