ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMî® * W 7^ DIN LUCRĂRILE ORIGINALE (STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE) PUBLICATE ÎN REVISTA „PROBLEME AGRICOLE“ Nr. 1—4/1960 M. BOTZAN, Problemele. do însnlășlinire și săvăturare din Cîmpia Bărăganului în ’lcgă- . tură cți introducerea irigațiilor (nr. 1/1960). I. MARTIN și colab,, Aspecte ale influenței organizării teritoriului asupra economiei gospodăriilor agricole colective (nr; 1/1960). GR. OBREJANU și I. ALBESCU,: Contribuții la valorificarea' priit cultura orezului a solurilor salinizato (nr. 2/1960). D. TORGE și colab., Repartizarea teritorială pentru anul 1960 a soiurilor și • hibrizilor la porumb in R.P.R. (nr.- 3/1960). V. y, POPOVIGI și colab., Eficiența economică a porumbului siloz (nr, 3/1960). N.^GIOSAN, Porumbul pentru siloz, o valoroasă plantă’do nutreț (nr. 4/1960); STUDII SI METÂHI DE BIOLOGIE SERIA DIDLDGIE VEGETALĂ TOMUL XII 1960 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII P O P U L A R E R O M î N E , A C A D E MIA REP UB LIGII P O P U LA RE R O M î® ----------- COMITETUL DE REDACȚIE —-------------- N. SĂLĂGEANU, membru corespondent, al Academiei R.P.R. - redactor responsabil; GEORGETA FABIAN- . GALAN; ȘT. P1STERFI, membru corespondent al Academiei R.P.R.; T. BORDEIANU, membru corespondent al Aca- demiei R.P.R. • C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU - secretar tehnic de redacție. • , STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ Tomul XII, nr. 2 1960 ■ SUMAR Pag. . ' ALICE SĂVULESCU și VIORICA LAZĂR în colaborare cu D. BECERESCU, Influența unor mucegaiuri asupra materialelor plastice . . . . . . . . 155 ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RĂDULESCU, Cercetări asupra morfo- logiei polenului speciilor ordinului Ericales din flora R.P.R.. 165. EMILIA ILIESCU, Unele aspecte fiziologice ale nutriției extraradiculare la soiul de porumb I.C.A.R.-54 . . . . . . ........................ . 177^,-. E. ȘERBĂNESCU, Cercetări asupra metabolismului la soiuri, linii și hibrizi de ' . porumb . . ..................i . . . ........... 183 V. SOTIRIU, Obținerea unui fenomen de „inducție fiziologică” la tomate prin . sporirea concentrației CO4 . . . . ... ■ . . . . . . ■ ■ . . . . . 197 GH. BÎLTEANUșiL, MILIȚESCU, Comportarea plantelor' de ovăz la diferite raporturi între elementele nutritive azot, fosfor, potasiu ... . . ... 217 GEORGETA ENĂCHESCU, Variația conținutului în acid ascorbic și tiamină al cartofilor în timpul păstrării . . . ... . . . . . . . . . . . . .• 239 . RECENZII ..... / . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259 ; STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria BIOLOGIE VEGETALĂ Apare de 4. ori pe an REDACȚIA: BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI nr. 12 j' . Telefon 16;01.70 EDITURA ACADEMIEI REPUBL ICI I . PO PULARE RO M î N E ACADEMIE DE LA E&PUBLIQUE POPVLAIEE ROUMAINE fiTUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE S fi R I E BIOLOGIE v£g6TALE AKAREMUfl pyMLIHCKOH HAPOflHOli PEcnysjinKH Tpy^bl H HCCJIE^OBAHWH HO BHOJIOrWW C E P H H Bnojorna pactehhîi Tome XII, n° 2 1960 Tom XII, N» 2 1960 SOMMAIEE Page ALICE SĂVULESGU et VIORICA LAZĂR, en collaboration avec D. BECE- RESCU, Influence de certaines moisissures sur Ies matdriaux plastiques . 115 ION T. TARNAVSCHI et DIDONA RĂDULESCU, Recherches sur la morphologie du pollen des cspeccs de l’ordre Ericales de la flore roumaine. 165 EMILIA ILIESCU, Quelques aspects physiologiques de l’alimentation par feuilles de la Vari6t6.de maîs LC.A.R.-54 .......... J .. . 177 E. ȘERBĂNESCU, Recherches portant sur l’intensite du m6tabolisme chez quel- ques vari6t6s,lign6es et hybrides de maîs . .................. 183 V. SOTIRIU, Un phenomcne d’«induction phyșiologique» obtenu chez Ies tomates par des concentrations accrues de COa . . . . . '. . . . . . . . . . 197 GH. BÎLTEANU et L. MILIȚESCU, Le comportement des plantes d’avoine pour diff6rents rapports entre Ies elements nutritifs — azote, phosphore, potasse . ... .................. . . . . . . • . . . .. . . . • • • 217 GEORGETA ENĂCHESCU, Variation de la teneur en acide ascorbique et en thiamine des pommes de terre, pendant leur conservation ....... 239 COMPTES RENDUS . ................................................. 259 COflEPÎKAHHE ' CTp. AJIHG CBBVJIECKy n BH0PHKAJIA39P b coTpyflHunecTBe c fl. BE- PIEPEGKy, Buhhhuo HeKOToptix miecHeBLix rpH0oB ha .nJiacTnuecKne / MaTepnanBi .................................................... 155 BOII T. TAPHABGKHH n flMflOHA P9flyjIEGKy, HccnenoBahHe Mop$o- JiorM ntiJiEpti bm«oh nopa^Ka Ericales na $nopti PyMHHcKoii Hapojliiott PecnytanKii ..................................... 165 9MHJIHH HJIHECKy, HenoToptie ^nanoJiornMecKne CTopoHM BrieKopHeBoii ' noUKopMKM KyKypyati copTa MKĂP-54............................... 177 9. III9PB9HEGKy, HcwienoBaHMe niiTeHcnBitocTM o^Mena BeiqecTB y cop- tob, HHHMit n mOpMHOB KyKypyaM ......'............................ 183 B. COTWPHy, IIoJiyucBHe HBJiehMH ,,$naHoJiorM'iecKoiî nw/iyanun” y to- , MaioB nyTeM noBțiinerinH KoHițeHTpaqhH CO2 ...................... 197, T. BBIJITHHy ii JI. MHJIHIJECKy, IIoBeAeHMe pacTehniî osca npn paBJnm- hom cooTrtomeHUH [nnTaieiiBHMx BențecTB — aaoTa, $oc$opa h KannH 217 flTKOPflîKETA EH9KEGKy, KoneSaiîHe cortepatamiH acKopSnHoBoft kmc- jioth h inaMHria b KapTo$ene bo BpeMH xparieHMH .................. 239 PEIțEHRIJII ...................................................... 259 EDITIONS DE L’ACADEMIE DE LA RgPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3ftĂTEJIBCTBO AKAflEMHH PyMBIHCKOÎÎ HAPOflHOH PECnyBJIHKH INFLUENȚA UNOR MUCEGAIURI ASUPRA MATERIALELOR PLASTICE DE . ' ALICE SĂVULESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R, ,;k VIORICA LAZĂR în colaborare cu D. BEGERESCU Comunicare prezentată in ședința din 7 decembrie 1959 : întrebuințarea tot mai largă a materialelor plastice atît în scopuri tehnice, cît și la obținerea obiectelor de larg consum, face necesar ca ele să posede o serie de calități pentru a corespunde obiectivelor propuse. Una din aceste calități este rezistența la acțiunea microorganismelor, deoarece în anumite condiții de umiditate și temperatură s-a constatat că materialele plastice sînt sensibile la atacul unor specii de microorganisme (bacterii și ciuperci) care modifică însușirile lor inițiale. în literatura de specialitate nu se găsesc multe informații asupra acestei probleme. S-a cristalizat însă faptul, că microorganismele pot produce materialelor plastice deteriorări nu numai în regiunile tropicale, dar și în alte regiuni. Desigur că deteriorările depind mult de felul între- buințării materialului plastic. Există pînă în prezent o serie de cercetări care se ocupă în special de izolarea și identificarea microorganismelor găsite pe masele plastice sau pe lacuri (2), (3), (4), (5); s-au stabilit condițiile care favorizează acest atac (1), (2), (3), (4), (5), (6); s-au făcut încercări asupra rezistenței variatelor compoziții de materiale plastice și a compo- nentelor acestora (plastifianți, polimeri, stabilizatori^ materiale de umplu- tură) la diferite specii de mucegaiuri (2), (3), (4); s-a încercat introducerea de substanțe chimice cu efect fungicid sau fungistatic pentru prevenirea acestui atac (1), (2), (3), (4), (5), (7) și s-a ajuns la stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o substanță chimică pentru atingerea scopului propus (1), (2), (3), (4), (5), (7). Cercetările efectuate de noiJ), primele de acest gen în țara.noastră, inițiate la cererea Oficiului de stat pentru standarde, aii căutat să stabi- b La unele lucrări a ajutat și M. 1 a r c a. • 156 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 2 lească comportarea diferitelor compoziții de materiale plastice indigene față de un sortiment de diferite mucegaiuri și să aprecieze unele metode folosite pînă în prezent, lucru necesar la stabilirea’ unei metode sțandard internaționale. ! METODĂ ȘI MATERIAL , Pentru încercări ne-am inspirat de la două proiecte de metodică stan- dard elaborate în Franța și Cehoslovacia1), puse la dispoziția noastră de Oficiul de stat pentru standarde. Metoda încercată de noi ă fost- în generalasemănătoare cu metoda „A” descrisă în proiectul de standard cehoslovac (fig. 1), însă încercările au fost făcute cu 12 specii de ciuperci aparțînînd colecției franceze, folosită în acest scop, obținută de la Laboratorul de cryptogamie al Muzeului național de istorie naturală dinParis. S-au folosit ciupercile : Aspergillus amstelodami (Mangin) Thom and Church; Neurospora sitophila (Mont.) Shear and B.O. D’odgeStachybotrys atra Corda; Chaetomium globosum Kunze ; Memnoniella ecMngtd (Biv.) Gălloway•, Penieillium luteum Zukal; TricJioderma sp.; Sterigmațoeystis nigra Van-Tieghem; Myrotheeium verrucaria Ditmar^ Aspergillus flavus Link; Paecilomyces varioti Bainier , și Acrostalagmus Koningi (Oudcn) Duchb et Heim. Pentru împrospătarea culturilor din colecție acestea au fost trecute întîi pe medii din felii de morcovi, apoi pe diferite medii indicate ca speci- fice. Majoritatea inoculărilor pe materialele plastice s-au făcut însă după cultivarea ciupercilor pe mediu de malț-agar.. . Din fiecare compoziție de material plastic încercat s-au folosit cîte 6 exemplare pentru fiecare specie inoculată și cîte A exemplare servind ca martor neinoculat; în total 76 de exemplare. \ Probele puse la dispoziția noastră .de Centrul de cercetări chimice ’ al Academiei R.P.E., Laboratorul pentru fizico-chimia rășinilor de furfurol și derivați, ți a schimbătorilor de ioni și de Institutul de cercetări chimice ălM.LP.Ch., sectorul pentru prelucrarea și încercarea materialelor plastice, ' au fost sub forma de discuri de 1—4 mm grosiine și 50—60 mm în diametru. Perioada de încercare a fost de 30—35 de zile, la temperatura de 30 ± 1° și umiditate relativă de aproximativ 95Observațiile au fost făcute la’ 2, 4, 6, 15, 21 și 35 de zile de la inoculare, diferiț de metoda din proiectele de standard, la care prima observație este prevăzută la 14—15 zile de la inoculare. După primele 15 zile și la Sfîrșitul observațiilor, probele de ma- —-ă—-————- . . î'- ’ \ ; ’ 1. ■ x) PN X 41-504 Ed. A.F.N.O.R. — Franța. ..Proiect ISO' (First draft proposal) — — Cehoslovacia. PLANȘA I . ■ Ciuperca inoculată — Neuroșpora-sitophila. «, partea inoculată ; b, partea neinoculată, ~ Sus.-T- ,Probă de niateriaLtermoelastic (Variantă 7). A, proba inoculată; B, proba martor. Mijloc. — Probă de PCV plastifială cu DBF. A; proba inoculată; B, proba martor. Jos. — Probă de PCV neplastifiată stabilizată cu stearat de Ca. A, la 15 zile de la ino- culare ; B, la 35 zile de la inoculare. ț 3 INFLUENȚA UNOR MUCEGAIURI ASUPRA MATERIALELOR PLASTICE 157 Fig. 1, — Metodă folosită în. încercarea probelor. teriale termoelastice au fost date pentru analiza unor însușiri fizice la Centrul de cercetări chimice al Academiei R.P.R. S-au mai inoculat și probe sub formă de bare și cilindri din compozițiile care au fost mai atacate de mu- cegaiuri pentru a servi la cercetarea anumitor modificări de rezistență mecanică produse de dezvoltarea microorganismelor pe probele respective. în decursul observațiilor s-au dat note de la 0 la 4 pentru aprecierea gra- dului de dezvoltare a microorganismelor inoculate, conform metodei pre- văzute în proiectul de standard francez, adăugîndu-se nota + (interme- diară între 0 și 1). S-a făcut media notelor de pe 6 repetiții. Deoarece, în unele cazuri, s-a observat de la început dezvoltarea unor mucegaiuri și pe proba martor, toate probele înainte de începerea experiențelor au fost spălate cu sublimat Corosiv l°/00, urmate de 2 — 3 spălări cu apă sterilă. După inoculare, de pe fiecare probă au fost făcute preparate microscopice și izolări pe medii de cultură pentru identificarea fiecărei sușe. După sfîr- șitul perioadei de încercare, materialele plastice au fost examinate la lupa binocular pentru a se observa modificările de structură sau de aspect pro- duse de atacul microorganismelor la suprafața probelor. Au fost încercate probe de materiale plastice pe bază de rășină fur- furol-fenolică, formaldehid-fenolică, policlorură de vinii și polietilenă. La primele grupe variantele au fost făcute pe baza schimbării diferitelor materiale de umplutură sau a pH-ului întregului amestec. La policlorură de vinii (PCV) variantele încercate se bazează pe prezența sau absența plastifiantului, pe compoziția acestuia din urmă, precum și a stabilizato- rului ; la polietilenă probele încercate au variat prin tipul de polimer folosit (de joasă și de înaltă presiune) (pl. I). REZULTATE OBȚINUTE, Din tabloul nr. 1 se constată că dintre cele două grupe de materiale termoelastice, în general, au fost mai atacate materialele pe bază de rășină furfurol-fenolică. Din materialele pe bază de rășină formaldehid-fenolică ceva mai puternic atacate au fost cele cu făină de lemn, drept umplutură (varianta 7). în general, probele din PCV au fost cele mai rezistente la atac. Din tabloul nr. 2 reiese că dintre variantele de PCV plastifiate și neplastifiate, cele mai atacate au fost cele neplastifiate. Valori mari s-au înregistrat în special la ciupercile : Newospora sitop^ila, Penicillium luteum, Myrothe- ciwm verrucaria, Paecilomyces varioti, Acrostalagmus Koningi. Dintre pro- bele de PCV cu plastifianți, cele cu dibutilftalat (Pa) au fost cele mai rezis- tente față de microorganisme. Dintre variantele de PCV neplastifiate s-au arătat mai rezistente la atacul microorganismelor cele la care s-a folosit ca stabilizator stearatul de plumb (S3 și S4). Mai puțin rezistente au fost cele cu stearat de calciu (S4 și S2). în general, probele pe bază de polietilenă sînt mai atacate de mucegaiuri decît cele pe bază de PCV, iar între variantele reprezentînd diferite presiuni (J șil) nu au fost diferențe concludente. Probele încercate sub formă de bare și cilindri nu au arătat deosebiri în caracterul și intensitatea atacului. o- 440 160 ' ALICE SAVULESCU și COLABORATORI & 7 INFLUENȚA UNOR MUCEGAIURI ASUPRA MATERIALELOR PLASTICE 161 Din rezultate se mai constata că ciupercile care s-au dezvoltat pe cele mai multe materiale plastice, în ordinea descrescîndă a frecvenței lor, au fost: Neurospora sitophila, Aspergillus amstelodami, Chaetomium glo- bosum, Penicillium luteum, Sterigmatocystis nigra și Trichoderma sp. Atacurile cele mai puternice le-au produs ciupercile Neurospora, sitophila și Sterigmatocystis nigra. Cele care au atacat mai puțin au fost Stachybotrys atra, Memnoniella echinata și Aspergillus flavus. în ceea ce privește diferența de comportare față de grupele de ma- teriale plastice amintite, menționăm că Stachybotrys atra, Memnoniella echinata și Aspergillus flavus atacă în general mai puțin materialele plastice pe bază de PCV și mai mult pe cele bazate pe rășini; Neurospora sitophila atacă mai puternic materialele plastice pe bază de PCV și polietilenă, iar Sterigmatocystis nigra se dezvoltă mai intens pe cele pe bază de rășini. DISCUȚII Din datele de orientare pe care le prezentăm în această lucrare reiese că rezultatele obținute de noi se aseamănă, în general, cu cele obținute de B. D o 1 e z e 1 (3) și de N. B o m ar (2). Primul găsește că rășinile formo- fenolice sînt mijlociu atacate și PCV poate fi atacată cînd este în amestec cu o substanță care constituie o sursă de carbon pentru ciuperci; cel de-al doilea autor găsește la temperatura de 23—38° și la umiditate ridicată o rezistență diferită a probelor din PCV. De asemenea autorul arată că plas- tifianții’pe bază de ftalați au acțiune microbiostatică și că stearatul de calciu folosit în PCV ca stabilizator scade rezistența față de microorganisme. în. afară de rolul pe care îl are plastifiantul și stabilizatorul, fapt demonstrat de diferiți autori (1), (2), (3), (5) și de noi, cercetările noastre au mai arătat că influența pH-ului întregului amestec are de asemenea influență în dezvoltarea mucegaiurilor. Astfel, materialele pe bază de rășini din varianta 4 (neutră) și varianta 7 (acidă) au fost cel mai mult atacate. Acest fapt este ușor de explicat, deoarece se cunoaște preferința mucega- iurilor în general de a se dezvolta pe medii acide. Materialul de umplutură are de asemenea importanță. Din materialele pe bază de rășini, variantele 3, 4 și 7, cu făină de lemn au fost mai atacate decît variantele 6 și 8, cu deșeuri textile. Observațiile efectuate de noi la microscop arată pentru grupa cea mai atacată o pierdere a luciului, o corodare a marginilor și evidențierea mai pronunțată a fracțiunilor de lemn față de martor. Pentru probele de materiale termoelastice s-au mai efectuat la Cen- trul de cercetări chimice al Academiei R.P.R., Laboratorul pentru fizico- chimia rășinilor de furfurol și derivați și a schimbătorilor de ioni, o serie de determinări fizice, și anume : rezistența la străpungere electrică, rezis- tența la compresiune, la șoc și la încovoiere statică, duritatea Brinell și absorbția de apă în 24 de ore -1). Aprecierea cantitativă a schimbărilor inter- b Date nepublicate încă, puse la dispoziția noastră de proî. D. I s ă c e s c U, membru corespondent al Academiei R.P.R., și ing. I, I o n e s c u, venite în proprietățile materialelor plastice expuse acțiunii microorganis- melor, a fost făcută atît în raport cu probele martor, cît și în raport cu va- lorile de rezistență ale materialelor așa cum rezultă din fabricație. S-a stabilit că rezistența la străpungere electrică și absorbția de apă sînt proprietăți afectate de acțiunea diferitelor microorganisme. Schimbările care au loc în comportarea materialelor sînt produse, însă, nu atît de acțiu- nea propriu-zisă a microorganismelor, cît mai ales de condițiile necesare dezvoltării optime a acestora, și anume umiditatea ridicată a aerului, de aproximativ 95%, și temperatura de 30 ± 1°. Duritatea Brinell este de asemenea puternic influențată de acțiunea distructivă a umidității relative a aerului. în schimb, efectul mediu al acțiunii microorganismelor în valoare absolută este de numai 1,77%, o 1 valoare mică ce intră în limitele de 1 — 2 % ale precizie i măsurătorilor. Rezistența la compresiune este mai puțin sensibilă la acțiunea micro- ' organismelor și, în acest caz, umiditatea influențează valoarea finală a rezistenței, în special la materialele plastice pe bază de rășini, variantele 6 și 8, care utilizează textilele ca material de umplutură. Spre deosebire de celelalte proprietăți studiate, rezistența lâ încovo- iere este sensibil afectată de acțiunea microorganismelor. Efectul acestora s-a dovedit a fi mai mare decît efectul produs de acțiunea umidității, în special la variantele 3 și 6. Dacă în cazul proprietăților enumerate mai înainte, umiditatea a dovedit o influență puternic negativă, în cazul rezistenței la șoc, se constată, dimpotrivă, o influență favorabilă relativ puternică, ceea ce are ca urmare o cre ștere a rezistenței la șoc la materialele plastice expuse acțiunii micro- organismelor. Explicația acestei comportări neașteptate constă în aceea că acțiunea distructivă a microorganismelor este mai slabă decît acțiunea pozitivă a umidității. Din cele arătate mai sus, rezultă totuși că asupra materialelor termo- elastice încercate, microorganismele au numai o acțiune mecanică de creș- tere la suprafață sau eventual pînă în straturile superficiale ale materialului, neafectînd decît în mică măsură proprietățile fizico-mecanice. în acest fel afirmația lui B. Bieri (1), după care materialele plastice trebuie con- siderate nerezistente dacă sînt acoperite de mucegaiuri, își pierde parțial valabilitatea, deoarece un material poate fi atacat la suprafață, fără însă ca proprietățile lui esențiale să fie afectate, ceea ce face ca el să poată fi totuși folosit în anumite scopuri. Pînă la efectuarea unor analize chimice și fizice mai amănunțite ale însușirilor materialelor plastice încercate, nu putem conclude dacă micro- organismele au avut numai o acțiune mecanică de creștere la suprafață, dacă au produs o descompunere a substanței sau dacă au pus în libertate substanțe care pot modifica caracteristicile dielectrice ale materialelor plastice. O întrebare rămasă încă fără răspuns în toate lucrările de acest gen este d< osebirea de rezistență pe care o arată materialele plastice ce prezintă fencm ne de îmbătrînire. De aceea este necesar, în special pentru mate- riali le supuse anumitor condiții climaterice și pentru cele de export în regiuni tropicale, să se facă și cercetări de acest gen. Îmbătrînirea s-ar putea 162 - ■ ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI . . ( S obține la unele materiale plastice în mod experimental sau natural urmata de încercări mai îndelungate decît 35 de zile și în condiții mai favorabile pentru dezvoltarea mucegaiurilor. Din cercetările efectuate pînă acum asupra rezistenței materialelor plastice, reiese că în multe cazuri este nevoie de înglobarea unui fungicid sau a unei substanțe fungistatice în compoziția materialului pentru a mări rezistența față de mucegaiuri (1), (2), (3), (4), (5); (7). Problema nu este ușor de rezolvat, deoarece este necesar să se găsească substanțe care, pe de o parte, să se înglobeze bine fără a schimba proprietățile polimerului și ale plastifiantului și, pe de altă parte, să-și păstreze vreme îndelungată^ însușirea de a opri dezvoltarea mucegaiurilor. în unele cazuri, după modul ’ de folosire a.materialului plastic, se cere ca acesta să nu fie nici toxic pentru, om. Cercetările noastre se vor îndrepta în viitor în,această direcție. Ar fi; interesant să se încerce și unele antibiotice cunoscute cu efect asupra muce- gaiurilor. Pentru prima dată se încearcă în lucrarea noastră Să' se aprecieze o- oarecare specializare a speciilor de mucegaiuri încercate față de diferite, grupe de materiale plastice. Primele cercetări prezentate aici vor fi adîncite prin studiul activității enzimatice a ciupercilor din colecția folosită. în același sens este interesant să se izoleze și ciupercile de pe materialele plas- tice folosite la noi în țară, pentru a vedea în ce măsură se deosebesc acestea, față de cele cuprinse în proiectele de standard sau în diferite alte lucrări. Pe lingă un interes teoretic, aceste cercetări vor contribui la îmbunătățirea, metodei de cercetare. . CONCLUZII 1. Din grupele de materiale plastice încercate la noi în țară cele mai rezistente față de atacul microorganismelor s-au dovedit a fi cele din grupa PCV din care varianta P2 (plastifiată cu dibutilftalat) nu a fost ata- cată de nici una din speciile inoculate. Grupa materialelor termoelastice a dovedit în general o rezistență scăzută, iar grupa polietilenă o rezistență, mijlocie. 2. Caracteristica de rezistență este dată nu numai de polimerul de bază al materialului plastic, ci și de plastifiant, stabilizator, diferite materii de umplutură și pH-ul amestecului.. 3. Jiu toate speciile de mucegaiuri încercate au atacat în aceeași măsură probele din aceeași grupă și din grupe diferite. r 4. Cercetările privind modificările proprietăților fizice ale materia- lelor plastice ca urmare a acțiunii microorganismelor au arătat că aceste modificări se datoresc, pe de o parte, acțiunii mucegaiurilor, iar pe de altă. ‘ parte, acțiunii umidității aerului. Proporția cu care participă una sau cea- laltă din .aceste acțiuni depinde de compoziția materialului și de natura încercării. 5. Cercetările privind modificările însușirilor fizice, chimice, eficiența adaosului de substanțe fungicide, precum.și biologia sușelor de microorga- nisme din sortimentul folosit, vor continua. 9 . INFLUENȚA UNOR MUCEGAIURI ASUPRA MATERIALELOR PLASTICE 163 BjIHflHHE HEKOTOPMX nJIECHEBblX rPMBOB HA njIACTHHECKHE MATEPHAJIBl ’ PE3IOME B paGore npriBenOHM p.eByjitTaTBi nepBBix HccaeROBamiii ycTon'm- bocth njiacTMacc pagnnuHoro cocraBa OTeuecTBeHHoro nponsBoncTBa ua neftcTBue HeKOTopux bh^ob njiecneBBix. rpuGos. Hb HcntiTBiBaBinHxcn rpynn nnacTMacc nanfîojiee ycToftunBBiMn oKasajiHCB npHHaHJie?KaiițHe k rpynne PCV, hb kotopbix papnaHT, njiacT'n^HrțnpoBaHHBiiî unSyTHJi- țțraJiaTOM (P2), ue nogBeprcn noEpe/K^emiio mi orhhm hb MHOKyjmpoBaHiiBix bhrob. Fpynna TepMOBJiacTumiBix MaTepnanoB nouasana, b obnjeM, hohh- weHHyio ycToîiUHBocTB, a nojiHBTHjieHOBan —-cpegHioio ycToftunBocTB. Cboîî- CTBO yCTOMVMBOCTH npHHaeTCH HO TOJIBKO 0CH0BHMM nOJIHMepOM ijjiaCT'H- vecKoro MaTepnaJia, ho h njiacTH$HKaTOpOM, craSHiniBaTopoM, pasjiHHHHMH HanoiiHHTejJHMH, a'TaKJKe h pH CMecu. He Bce McriBiTMBăBniiiecH bh^bi mie- cneBBix rpn6oB b oflHHaKOBOiî CTenemi rioBpeiKnâJlH oSpaspBi ognofi hjih pasiiux rpynn njiacTMacc.^ Hcc-JienoBamiH n0Ka3a.nn, tito nsMeHemtn $n- 3HHecKHx cbohctb njiacTMacc nou BeMCTBHeM nnecHeBBix TpubOB nponc- xohht, c OflHOft CTopoHH, BCJiejicTBiie geiîcTBHH njiecneii, a c HpyroH, nou BJIHHHH6M BJiaiKHOCTH BOSflyxa. HcCJieHOBaHHH, RacaiOmneCH H3MeHeHHÎÎ $H3HH6CKHX H XHMHHeCKI-IX CBOÎICTB, B$$eKTHBHOCTH HO0aBJieHHH ^yHFHHHflOB, a TaKJKB hHOJiormi HITaMMOB HCnBITBIBaBHIHXCH nJieCIieBBIX rpH0OB, npOHOJIÎKaiOTCH. OBi>HGHEHHE PHGyHKOB Pmc. , 1. — MstoU, npHMeHHBinitftcH npn ncntiTaHHH oSpasiioB. Ta6jmtța, I HnoKyjinpoBaHHBift rpn6 — Neuroșpora sitophila. a —■ HHoKyjmpoBaHHaH qacTB; b — HeMHOKJiMpoBaHHaH qacTB. ■ Csepxy — Otpaseiț TepM.oaJiacTiuiHoro Marepnana (BapnaHT 7). A— MHoKyjiH- poBaHHtift oSpaBen; B— kohtpojib. ■ nocepejțHHe — OOpaseu PCV, nJiacTH^unHpoBaHHHft DBF. A-—MHoKyjiMpoBaH- HLiiî oSpaaen; B — kohtpojib. . BiiBray —OSpaaeu HeiwiacTH$iniHpoBaHHoro PCV, c'raSmiHaupoBaHHoro cTeâ- puHoBo-KncJiBiM KaJiBRHeM. A—qepes 15 nițeii nocne . HHOKyiiHiiMn; B—aepes 35 jțHeiî nocue înroKy.THunn. , INFLUEXCE DE CERTAINES MOISISSUBES SUR LES MATEBÎAUX PLASTIQUES HfiSUME, L’4tude prdsente Ies rcsultats des premieres recherches sur la resis- tance ă l’action de certaines especes de moisissures, des materiaux plasti- ques de diff^rentes compositions, fabriques dans la Republique Populaire ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RADULESCU 2 /! 166 I i ( ■ Culoarea polenului reprezentanților celor două familii prezintă, în ' apă, nuanțe, diferite și în bună parte distinctive, fiind de un galben-auriu, galben-brun, galben-cenușiu, galben pal și chiar olivaceu; în chloralhidrat culoarea microspo'rilor este-mai :deschisă. decît în^ apă, prezentând nuanțele galben pal, galben-cenușiu, galbcn-auriu pal, galben-roz pal. . Numărul de trei colpi este' caracteristic pentru microsporii tuturor» speciilor din flora țării.noastre, cu cîte un-singur por germinativ, situat ± central în fiecare colpus ecvatorial. . - . ; ' > ' . Mierpsporii speciilor menționate în tablou, la completa lor. maturitate stau constant în tetradey cu excepția-celor de la Ramischia secunda (L.) ■ - Garcke, Monolropa Rypopitys L.. și iBruclcenthaliaspiculifolia (Salisb.) <: Bchb. Microsporii solitari ai acestor specii din urmă se. aseamănă în general ca fprmă/ care este subsferoidalăy și anum,e suboblată. f . în ceeâ' ce privește sporoderma, această este fin ornamentată cu veru- ( culi'± distincți sau ,-lipsită de ornamentație ^onotropa' Hypopitys L., j Vaccinium uliginbsum L. și Arelostaphylos Uva-ursi. (L.) Spr.). Structura sporodermei este mai greu vizibilă la specule de Pirolaceae, cu excepția ; aceleia de Ramischia secunda (L,); Garcke. - La -reprezentanții familiei ■ JEncaceae, se distinge în schimb în secțiuni optice, în mod evident, deose- birea-între cele două straturi ale exinei, precum și structurile lor caracte- ristice, îndeosebi alesexihei. Dăm- în cele ce urmează pe specii, unele caracteristici cu. privire la structura și ornamentația sporodermei, precum; și la raportul dintre lun- gimea colpilor și raza microsporilor văzuți .apicalși nemenționate în cele arătate mai sus.' . , / y ' CHimapMla umbellata (L.) Nutt. : suprafața sporodermei uniform și fin verucoasă,' sexina mai compactă decît nexina,: .întina i de ăceeăși grosime cu nexina; colpii fără ornamentație, rt înguști, circa 1/2 din lun- gimea razei microsporilor (pl. fig. 1). Moneses unijlora (L.) Gray: sporoderma- prevăzută cu veruculi relativ .mari, uniform distribuiți, intina subțirecolpii largi și verucoși^. . rotunjiți la capete, circa 1/4: dmlungimea,razei micrbsporilor (^ ] R^ Garcke : sporoderma cu veruculi fini, uniform : . distribuiți, -sexina mai densă- ca nexina, grosimea, intinei circa 1/4—‘1/5 din grosimea exinei colpii' fin (imperceptibil) verucoși, > sțrîmți. și. ascuțiți' Ia capete circa 1/2 din lungimea razei microsporilor (pl. I, fig. 3). - Pirola minor L. : sporoderma cu veruculi fini, uniform1, dar mai i distanțat distribuiți, intina aproape de aceeași grosime cu exinacolpii ș înguști nesculpturați, ascuțiți la capete, circa 1/2 din lungimea razei mi- crosporilor (pl. I, fig. 4). ' . ■ Pirola media Sw., Pirola rotundifolia L.,' Pirola chior antha Sw. : . sporoderma cu veruculi foarte fini, denși și uniform distribuiți,, intina -subțire; colpii . nesculpturați, înguști și; ascuțiți la capete; circa 1/2 din ■ lungimea razei microsporilor (pl. I, fig. 5). ' Monotrapa Hypo L.: suprafața sporodermei netedă,: sexina -subțirepmai îngustă decît nexina, intina fină; colpii înguști, fără ornamen- tație, ascuțiți'la ..capete, circa 2/5 din lungimea razei microsporilor (pl. I, fig. 6); ,. . , , ■ , . ' , ’ ■ ț. 3 ' MORFOLOGIA POLENULUI ORDINULUI ERICALES .167' . ' .. ---------------■ ———----------■--------■—-—: ----------—, — . . ' ' • . Ledum palustre L.: suprafață sporodermei Cu veruculi fini, uniform distribuiți, sexina scurt baculată se angrenează cu îngroșările vprucoase ale nexinei, intina subțire; colpii mai fin verucoși, ascuțiți- la capete,, circa 3/5 din lungimea razei microsporilor (pl. I, fig. 7).' . < Ehododendron Kotschyi Simk.; suprafața sporodermei Andromeda polifolia L., tetradă de polen; aspect exterior și sporoderma în secțiune optică; a, structura mărită a sporodermei. Original (840 X). ■ ’ Fig. 12. — Andromeda Mariana L., tetradă cu aspectul exterior al unui microspor și sec- țiuni optice prin ceilalți microspori; a, structura mărită a sporodermei. Original (840 X), , Fig. 13. — Arclastaphylos Uva-ursi (L.) Spr., tetradă de polen. Original (840 X). Fig. 14. Vaccinium Oxycoccos L., tetradă, un microspor parțial cu ăspect exterior, parțial în secțiune optică; a, structura mărită a sporodermei. Original (840 X). Fig.. 15. — Vaccinium Myrtillus L., tetradă cu aspect exterior și secțiuni optice ; a,'struc- tura mărită a sporodermei. Origina! (840 X). , Fig. 16. — Vaccinium. uliginosum L., idem ; a, structura sporodermei. Original (840 X). Fig. 17. — Vaccinium Vitis-idaea L., idem; a, structura mărită a sporodermei. Original (840 X). Fig. 18.' — Cailana vulgaris.(L.) Huli., idem ; a, structura sporodermei. Original (840 X ). Fig. 19. — Erica ciliaris L.-, idem; a, structura sporodermei. Original (840 x). Fig. 20. — .Bruckenthalia spiculifolia (Salisb.) Rchb., polen, solitar, în parte cu aspect exterior și parțial cu structura sporodermei. Original (840 X). ' - 172 ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RADULESCU 8 i 9 MORFOLOGIA POLENULUI ORDINULUI ERICALES 173 HCGJIEflOBAHME MOPOOJIOrHM nblJIblțbl BWflOB UOPHJțKA ‘ ERICALES E3 «DJIOPbl PyMLIHGKOlî HAPOAHOH PEGUVEHURM 5 / ■ . ) PE3IOME ; Way’ianacb bhcuihhh Mop$onorHH h CTpyKTypa cnopogepMM y 14 ) pojioB (Chimaphila, Moneses, Ramischia, Pirola, Monotropa, Ledum, i Rhododendron, Loiseleuria, Andromeda, Arctostaphylos, Vaccinium, Cal- i luna, Erica n Bruckenthalia), Bcero y 22 burob, npuHagneîKaiițux k RByM ; ceMeăcTBaM (Pirolaceae, Ericaceae), na nopugna Ericales, nponapacTaioiunx ) b PHP. : CymecTByef oGuțee Mop$ojiormiecKoe cxorctbo naramM, aamnouaio- ; nțeecu Kan b coegnHeHim sepen b TerpaRbi, Tau n bo BHeniHeM burg. MnKpo- ; cnopu MepnanoHajibHo - 3 - SopoBHHO-iwiaHaneptfypHMe c orhoî! nopofi, ( SojiBineii uacTBio opuaMeHtfHpoBaHHHe, sa ncRjironeuHeM nMJibRH y burob ' Monotropa Hypopitys, Arctostaphylos Uva-ursi h Vaccinium. uliginosum. f y GoJibiuHHCTBaBUHOB nMjțbua cpenueii BejmunuM. Y burei Rhododen- i dron Kotschyi nbînmeBHe sepna mcjibug; stum oh orjinvaeTcu ot Rpyrnx < burob. | npaRCT’aBH'TejiH ceMeftcTBa Pirolaceae OTJiHaaio'rcH Mop^ojiorHuecKuMn | npHBHaKaMH nbuibuu, uto, no-BWRUMOMy, onpaBRHBaeT paBReJiemie Hx na ) Tpn TaxoHOMHuecKHe rpynnH: Moneses cbh rom, uniflora, Ramischia c bh rom- secunda n Pirola c BHpaMM minor, media, rotundifolia h chlorantha. ) oblhchehhe phcvhkob ț TaGjtuya / . ? Puc. 1. — Chimaphila umbellata (L.) Nutt., TCTpaRa; BHeinHHii bhr h CTpyKTypa 1 cnoponepMM. Opnr, (x 840). ) Phc. 2.— Moneses uniflora (L.) Gray, TeTpaRa; BHeinHHii bhr, cnopoRepMa nona- ? sada b onTHHecKOM paapeae. Opnr. (x840j. Phc. 3.-—Ramischia secunda (L.) Garcke, MHKpocnopa; a — cnopoRepMa b ohtii- > necKOM paapeae. Opnr. (x 840). , i Phc. 4.— Pirola minor L., TeTpaRa; ORHa na MHKpocnop TCTpaRM, nacTbio nona- | saii ee BHeinHHii bhr, nacTBio cnopoRepMa noKaaaHa b onTHHecKoM paapeae. Opnr. 1 (X 840 ). ) Phc. 5. ■—Pirola media Sw., TeTpaRa; y oRHoft MHKpocnopw nonasaH BHeniHHft i bhr, Tpn ocTaiibHMe noKaBaHH b onTHnecKOM paapeae. Opnr. ( x 840). Ș Phc. 6. — Monotropa Hypopitys L., BHeinHHii bhr MHKpocnopM; a—cnopoRepMa ’ b oHTHHechoM paapeae. Opnr. (X 840). iș Phc. 7, — Ledum palustre L., TeTpaRa; BHeinHHii bhr, nacTB noKaaaHa b onTnnecKOM 1 paapeae; a —CTpyKTypti cnopoRepMH. Opnr. (x 840). ; Phc. 8. -— Rhododendron Kotschyi Simk., TeTpaRa, BHemHHii bhr, uacTt nona- i șaua b onTHUecKOM paapeae; a — CTpyKTypa cnopoRepMM. Opnr. (x 840). ' | Phc. 9. — Rhododendron flavum Dop., nuntită, coeRHHeHHaa b' TeTpaRM, BHeinHHii ) bhr, pacTb noKaaaHa b onTHHecKoM paapeae. Opnr. (x 840). Phc. 10, — Loiseleuria procumbens L., to we, Hto Ha pnc. 9. Opnr. ( x 840). ș Taâviuifa II Phc. 11.—Andromeda poliîolia L., TeTpaRa nbDibpeBtix aepen, BHeinHHii bhr, cnopoRepMa noKaaaHa b onTHHecKoM paapeae; a — yBeJiHneHHan CTpyKTypa cnopoRepMM. Opnr. (x 840). Phc. 12. — Andromeda Mariana L., TeTpaRa, BHeinHHii bhr oRHoir MHKpocnopw, ocTaitbHBie noKaaaHM b oHthh6Ckom paapeae; a— yBeuHneHHaH CTpyKTypa cnopoRepMM. Opnr. (x 840). < Phc. 13. — Arctostaphylos Uva-ursi (L.) Spr., TeTpaRa nMJibițeBBix aepeH. OpHr. (X 840). Phc. 14. — Vaccinium Oxycoccos Li, TeTpaRa, ORHa hb MHKpocnop noKaaHa iac- tbio cnapy/KH, ocTaiiBHaH ee hHctb b onTHuecKOM paapeae; a — yBemuieHHaH CTpyK- Typa cnopoRepMbi. Opnr. (x 840). Phc. 15. — Vaccinium Myrtillus L., TeTpaRa, BrieniHnii bhr h b onȚHuecKOM paa- peae; a — yBeJinneHHaH CTpyKTypa cnopoRepMbi. Opnr.(x 840). Phc. 16.—■ Vaccinium uliginosum L., to Hte, hto Ha pnc. 15. a-—CTpyKTypa cno- poRepMBi. Opnr. ( x 840).. ’ Phc. 17. — Vaccinium Vitis-idaea L., to >Ke, hto Ha puc. 16. a—yBeRHMennaH CTpyKTypa cnopoRepMBi. Opnr. (x 840). Phc. 18. .— Calluna vulgaris (L.) Huli., to Hte, hto Ha pnc. 17. a — CTpyKTypa cno- poRepMBi. OpHr. (x 840). Phc. 19.— Erica ciliaris L., to Hte, hto na pnc. 18. n — CTpyKTypa cnopoRepMBi. Opnr. (X 840). Phc. 20. — Bruckenthalia spiculifolia (Salisb.) Rchb., oRHHoMHoe naftiBReBoe aepHo, BHeinHHii bhr, hucthuho noKaaaHa CTpyKTypa cnopoRepMBi. Opnr. (x 840). RECHERCHES SUR LA MORPHOLOGIE DU POLLEN DES ESPECES DE L’ORDRE ERICALES DE LA ELORE |ROUMAINE RESUMfi Les auteurs ont analysâ la morphologie externe et la structure du sporoderme de 14 genres (ChimapMla, Moneses, Ramischia, Pirola, Mono- tropa, Ledum, Rhododendron, Loiseleuria, Andromeda, Arctostaphylos, Vaccinium, Calluna, Erica et Bruckenthalia) totalisant22 espeees, appar- tenant ă deux familles (Pirolac4es, Ericac^es) de l’ordre des Ericales, qui croissent dans la R4publique Populaire Roumaine. On constate que les grains du pollen de ces differents gemeș accusent, en general, certaines sinulitudes morphologiques dues â la râunion en t6- trades et ăl’aspect ext^rieur. Les microspores sont tricolpds (planaperturds) et unipor^s, g^neralement ornementds, A l’exception du pollen de Mono- tropa Hypopitys, Arctostaphylos Uva-ursi et Vaccinium uliginosum. Chez la plupărt des espâces, les grains de pollen sont de taille moyenne. Le pollen de Rhododendron Kotschyi est petit et diffdre de celui des autres esplc.es, Les reprdsentants de la familie des Pirolacdes se distinguent par les caractdres morphologiques du pollen, ce qui paraît justifier l’emploi des trois taxa : Moneses, avec l’espece uniflora, Ramischia, m-oc l’espâce secunda, et Pirola, avec les espâces minor, media, rotundifolia et chlorantha. 174 ION T. TARNAVSCHI și DIDONA RADULESCU 10 EXPLICATION DES FIGURES ' Planche I Fig. 1, — Chimaphila unibellata (L.) Nutt., tAtrade; aspect extArieur et structure du spo- roderme. Original (840 X). Fig. 2. — Moneses uniflora (L.) Gray, tAtrade ; aspect extArieur et coupe optique du spo- roderme. Original (840 X). Fig. 3. — Ramischia secunda (L.) Garcke, microspore; a, coupe optique du sporoderme. Original (840 X). ' ’ Fig. 4. — Pirola minor L;, tAtrade; un mlcrospore de la tAtrade; en pârtie, aspect extA- rieur, en pârtie, coupe optique du sporoderme. Original (840 X). Fig. 5. — Pirola.media Sw., tetrade; aspect extArieur d’un mlcrospore et coupe optique des trois autres. Original (840 x). Fig. 6, — Monotropa Hypopitys L., aspect d’un microspore'; a, coupe optique du sporo- derme. Original (840 x). Fig. 7. — Ledum palustre L., tetrade; aspect extArieur eț, en pârtie, coupe optique; a, structure du sporoderme. Original (840 x). Fig. 8. — Rhododendron Kotschyi Simk., tAtrade; aspect extArieur et, en pârtie, coupe optique; a, structure du sporoderme. Original (840 x). Fig. 9. — Rhododendron flavum Don., pollen en tAtrade; en pârtie, aspect extArieur, en pârtie, coupe optique. Original (840 X). Fig. 10. — Loiseleuria procumbens L., idem. Original (840 x). (’ H MORFOLOGIA POLENULUI ORDINULUI ERICALES 175 ■ ———-— -------------r”---------'—'--------~~ ~- ~ F- ' " ( 7. ■' ■ ' 6. Ion eseu M., Notă asupra montării Artropodelor mici și pieselor lor in preparate fixe. Bul. Soc. nat. Rom., 1937, nr. 10, p. 12—15. ' 7. K o u p r i a n o v a L. A., Sur la phylogdnie des Monocotylddones fd’aprbs Ies donnies paly- nologiques). Essais de Botanique, I. AcadAmie Sci. del’U.R.S.S., Soc. de Botanique de l’U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1954. 8. K u p r i a n o v a L. A., K voprosu o stroenil obolociki ptlițeovth zeren. Botaniceskii jurnal, 1956, t. XLI, nr. 8, p. 1212-1216. 9. T a r n a v s c h i I. T., Die Chromosomenzahlen der Arithophyten - Flora von Rumănien, mit einem Ausblickauf das Polyploidie-Problem, Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Univ. Cluj, 1947-1948, voi. XXVIII. 10. T a rnavschi I. T. și Mjtroiu N., Cercetări asupra morfologiei polenului Compositelor din flora R.P.R. Studii și cercetări de biologie, Seria biologie vegetală, t. XI, nr. 3, 1959. . . Planche II Fig. 11. — Andromeda polifoliâ L., tAtrade de pollen; aspect extArieur et coupe optique du sporoderme; a, structure grossie du sporoderme. Original (840 x). Fig- 12. — Andromeda Mariana L., tAtrade; aspect extArieur d’un mlcrospore et coupe optique des trois autres ; a, structure grossie du sporoderme. Original (840 x). Fig. 13. — Arctostaphylos Uua-ursi (L.) Spr., tAtrade de pollen. Original (840 x). Fig. 14. — Vaccinium Oxycoccos L., tAtrade; mlcrospore.: en pârtie, aspect extArieur, en pârtie, coupe optique ; a, structure grossie du sporoderme. Original (840 x). Fig. 15. — Vaccinium Myrtillus L., tAtrade ; aspect extArieur et coupes optiques ; a,struc- ture grossie du sporoderme. Original (840 x)- Fig. 16. — V accinium uligihosum L., idem ; a, structure du sporoderme. Original (840 X). Fig. li. — Vaccinium Vitis-idaea L. idem ; a, structure grossie du sporoderme. Original (840 X)- , ' Fig. 18. — Calluna vulgaris (L.) Huli., idem; a, structure du sporoderme. Original (840 X). Fig. 19. — Erica ciliaris L., idem; a, structure du sporoderme. Original (840 x). Fig. 20. — Bruckenthalia spiculifolia (Salisb.). Rchb., pollen. solitaire ; en pârtie, aspect. extArieur, en pârtie structure du sporoderme. Original (840 X).: BIBLIOGRAFIE 1 Borza Al., Conspectus Florde Romaniae regionumque affinum. Cluj, 1947—1949. 2 .' Da 11 a R. M., Pollen grain morphology in the genus Corchbrus (Tiliaceae). Phyton, Domus Plantarum, V. Lopez, Argentina, 1956, 6 (2), p. 79—86. 3 . D rude O.J Ericaceae, in E n gl er - P r an 11, Die Nattirlichen. Pflanzenfamilien. Leipzig, 1891, partea a IV-a, cap. 1. — Pirolaceae, in E n g 1 er - P r a n tl, Die Natărlichen Pfldnzenf’amilient Leipzig. 1891, partea a IV-a/cap. 1. 5. E r d t m a n G., Pollen morphology and plani laxonqmy — Angiosperms. Waltham, Mass, ' Sto'ckholm și Mass, 1952. UNELE ASPECTE FIZIOLOGICE ALE NUTRIȚIEI EXTRARADICULARE LA SOIUL DE PORUMB I.C.A.R.-54 DE EMILIA ILIESCU Comunicare prezentată de N. SÂLÂOEANu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 20 octombrie 1959 în vara anului 1958 am urmărit eficacitatea a două forme de îngră- șăminte de azot, și anume a NH4NO3 și a soluției apoase de amoniac (!),■ (2), (3), (4) asupra soiului de porumb LC.A.R.-54 (date în amestec cu macro- elementele PK și cu microelementele B, Mn, Cu, deoarece literatura de specialitate precum și experiențele noastre anterioare, indică eficacitatea acestor amestecuri asupra recoltei). - Macroelementele PK s-au administrat în concentrație de 1 %, iar microelementele, după cum urmează : borul în concentrație de 0,05%, manganul și cuprul în concentrație de 0,005 %. Experiența a fost amplasată la Stațiunea experimentală Pantelimon, r a Universității „C. I. Par hon”, pe o suprafață de 1050 m2, pe sol brun- i roșcat -- neîngrășat, cu un pH = 7,10. Semănatul s-a efectuat la 27.IV.1958, în cuiburi, distanțate 70/70 cm, i cu un fir la cuib, în patru repetiții, fiecare variantă avînd 100 de ..plante. ; Ca plantă premergătoare a fost fasolea. i . Variantele» experienței au fost următoarele : r Vj Martor stropit cu apă j . Va plante stropite o dată cu soluție apoasă de amoniac 0,1% + PK +B-f- ' — ’ + Mn +Cu V3 „ „ de două ori „ „ „ „ „ 0,l%4-PK + i 1 + B + Mn + Cu । ^4 ,, d o data ,, ,, ,, ,, ,, ,, 0,5% + PK-f- i ' ' + B + Mn-j- Cu' 178 EMILIA ILIESCU 2 VB plante stropite de două ori cu soluție apoasă de amoniac 0,5 %-pPK -p -B -p Mn - Cu 6 ?? „ o dată J? v7 * 8 V9 de două ori ?? ?? ?? o dată de două ori î? , „ 1,0% +PK ± +B Mn Ou , „ 1,0% + PK ±B -p Mn -p Cu NPK 1,0 % +B + Mp -p Cu NPK 1,0% ±B + Mn + Cu. Plantele au fost stropite extraradicular de două ori, la interval de cîte două săptămîni. Prima stropire s-a efectuat la 7.VII, iar a doua la. 21.VII, dată la care inflorescențele mascule erau ieșite pe jumătate, iar știuleții mici în curs de dezvoltare. . Ăm folosit următoarele săruri: NH4îsO3 pentru azot; KOI pentru potasiu și superfosfâtul pentrii fosfor. Pentru bor, acidul boric; pentru, mangan MnSO4 și CuSO4 pentru cupru. S-au adunat date privind unele procese fiziologice ca : intensitatea respirației, asimilația clorofiliană, apoi s-a determinat presiunea osmotică,, greutatea uscată a frunzelor și recolta. Datele s-au cules la 2—3 zile de la stropire, deoarece s-a constatat, intensificarea proceselor fiziologice în primele’ zile, după, tratament. Intensitatea respirației a fost determinată după metoda Boysen- jensen (la a 2-a frunză de la vîrf și exprimată în cm3CO2 pe gram de sub- 3-) ASPECTE FIZIOLOGICE ALE NUTRIȚIEI EXTRARADICULARE LA PORUMB 17» ' Tabloul nr. 1 Intensitatea respirației exprimată in cm’ CO2/g substanță proaspătă/oră Concen- . tratia ' % ' Nr. stropiri Variante ’ ll.VII 24.VII 26.VII respirația ± abateri respirația ± abateri respirația ± abateri Mt f,39 ± 0,04851 1,53 ± 0,01834 1,58 ± 0,03668 0,1 1 , 2 , 1,53 ± 0,07336 1,47 ±0,04454 1,58 ± 0,02358 • 2 3 — A 1,82 ± 0,06550 1,61 ± 0,00786 0,5 1 4 1,38 ± 0,06550 1,69 ± 0,05502 1,50 ± 0,03930 2 5 — 1,79 ± 0,08908 1,59 ± 0,20436 1 1 6 1,43 ± 0,03930 1,71 ± 0,03730 1,79 ± 0,07908 2 7 —■ 1,81 ± 0,06026 1,81 ± 0,06026 , . Macro- microele- mente 8 1,47 ± 0,08646 1,82 ± 0,02358 1,84 ± 0,01572 9 —' : 1,75 ± 0,01372 1,81 ± 0,06026 r, și-au format știuleții, toate variantele au valorile presiunii osmotice ț superioare martorului (cu diferențe în plus cuprinse între 0,1204-^-5,6588, stanță proaspătă și pe oră, la datele de 11.VII, 24.VII și 26.VII, la tempe- ratura de 24°). Din tabloul nr. 1.reiese că la datele menționate, cînd plan- ! 0,1204—3,2040 și de 2,5284 —4,6966 pentru diferitele variante), ceea ce denotă o bună aprovizionare a celulelor cu substanțe osmotic active, ț care nemaifiind utilizate de către inflorescențele deja formate, se acumu- * v via w . s 7 J- tele erau în plină floare, intensitatea respirației avea, în general, valori mai mari, față de martor — la toate variantele tratate, cu diferențe în plus cu- prinse între 0,01 și 0,14 pentru diferitele variante ale experienței. Respirația intensă denotă eliberarea unei cantități mai mari de energie față de martor. lează în celule, mărindu-le. presiunea osmotică. La 29. VII la toate variantele, inclusiv martorul, valorile privind /presiunea osmotică au fost mai mici, ca urmare a diluării sucurilor celu- lare, pricinuită de ploaia din ajun. La data de 13.VIII plantele încep să-și răsucească frpnzele din cauza secetei. Găsim în acest interval de timp valori și mai mici ale presiunii energie folosită în diferite procese din organism, între care și formarea flo- rilor și a fructelor. Cea mai mare valoare a intensității respirației o prezintă varianta tratată cu soluția de amoniac 0,1% (în perioada, în care inflo- rescențele mascule sînt în plină floare), precum și varianta stropită cu macro-microelemente, la care este, respectiv, de 1,53 și 1,47 față de 1,39' , . . , „ . - (martor). La 24.VII valoarea cea mai mare a respirației o prezintă va- | din substanțele osmotic active, și anume sărurile minerale, acizi organici, rianta macro-microelemente, unde este de 1,82 față de i,53 (martor)., ■ '„««u ' osmotice, la majoritatea variantelor față de martor. S-ar putea ca o parte - .La 26. VII se constată că intensitatea respirației are valori mai ridi- eate la toate variantele, inclusiv varianta martor,'datorită ploii căzute să fi migrat'spre părțile ceva mai tinere, în care mai pot avea loc unele sinteze, iar glucidele să se fi consumat în procesul respirației intensificat, din cauza temperaturii ridicate, deoarece se știe că respirația continuă, spre deosebire, de fotosinteză, chiar în condiții de secetă, pînă aproape de moartea celulei. în ceea ce pirvește asimilația clorofiliană determinată după metoda noaptea și care, asigurînd un bilanț normal apă, a intensificat toate procesele fiziologice, inclusiv respirația. Constatăm diferențe în plus față de martor cuprinse între 0,01 și 0,26 pentru diferitele variante ale expe- rienței (tabloul nr. 1).' / i v . - . . „ . -- ’ Presiunea osmotică:^ determinat prin metoda crioscopică (la frunza p observă că toate variantele tratate asimilează mai intens decît martorul, a 2-a de la vîrf). Din tabloul nr. 2 reiese că valoarea presiunii osmotice la | S-a constatat că varianta, macro-microelemente asimilează cel mai bine, majoritatea variantelor este.inferioară martorului, în perioada de înflorire, !, avînd valori de 0,0096 față de 0,0058 cît are martorul la 16.VII, de 0,0088 ceea ce denotă o fluiditate mai mare a sucurilor celulare (care ușurează I. față de 0,0046 cît are martorul la 30.VII. aprovizionarea plantelor cu diferite substanțe nutritive minerale și organice, ) • ■ ■ După cea de-a doua stropire s-a măsurat și greutatea uscată a frun- ' necesare dezvoltării florilor). La 24.VII, 29.’ VII și 4.VIII, după ce plantele zelor (a 3-a de la vîrf), exprimată în procente. Frunzele tratate sînt mai i jumătăților de frunză a lui Sachs; modificată (metoda rondelelor), se 180 EMILIA ILIESCU <4 Tabloul nr. 2 Presiunea osmotici exprimată in atmosfere E I A N T E Data Mt. • 2 ‘ 8 4 1 5 6 1 : 7 J 8 9 14. VII 16,1336 14,0868 18,3008 16,6152 14,6888 13,9664 14,8092 14,0868 16,1336 24 .VII 18,0600 23,7188 22,0322 19,3844 20,5884 18,1804 20,8293 ' 20,3476 20,4680 29.VII 15,8928 17,6988 16,9764 16,6152 17,3376 16,0132 16,6152 19,0968 16,6152 4.VIII 17,9396 22,0332 21,3108 21,0700 22,6352 20,4680 20,8292 22,2740 21,4312 13.VIII 21,6720 20,5'884 20,2272 20,4688 21,5516 | 21,7924 18,0232 19,9028 20,2272 grele decît ale martorului, cu diferențe în plus cuprinse între 41 și 55 % pentru diferitele variante ale experienței. Aceasta denotă eficacitatea tra- ( tamentului, care favorizează acumularea substanțelor organice și minerale, j precum și a celor organo-minerale. | La sfîrșitul experienței măsurîndu-se și recolta de știuleți (în kg) 1 s-a constatat că ea este superioară martorului la toate variantele experien- [ ței (tabloul nr. 3). I . ' Tabloul nr. 3 Recolta de știulcțî. exprimatii iu kg Data Variante M±m Procente 19.IX Mt. 4,69 ± 0,22 100 ±4,6- 2 4,74 ± 0,08 101,0 ± 1,7 3 4,69 ± 0,22 100,0 ± 4,6 4 4,75 ± 0,38 102,3 ±8 5 4,91 ± 0,38 104,7 ± 7,7 6 4,85 ± 0,32 103,4 ± 6,6 7 — 8 6,14 ±0,31 130,0 ± 5 . 9 6,21 ± 0,24 132,6 ± 3,8 I în cazul variantelor tratate cu soluție, de amoniac, în concentrațiile , amintite, recolta nu este asigurată, spre deosebire de cele stropite cu corn- | plexul NPK + microelemente, care au dat recoltă asigurată. _ | 5 ASPECTE FIZIOLOGICE ALE NUTRIȚIEI EXTRARADICULARE LA PORUMB . 181 CONCLUZII Din cele expuse rezultă următoarele concluzii: 1. în condițiile de temperatură și umiditate ale anului secetos 1958, ambele forme de azot, atît NH4NO3, cît și soluția apoasă de amoniac date în amestec cu PK și microelementele bor, mangan și cupru, au dat rezultate superioare martorului, în ceea ce privește respirația, asimilația clorofiliană, presiunea osmotică, greutatea uscată a frunzelor, precum și recolta. 2. Datele înregistrate denotă eficacitatea acestor îngrășăminte supli- mentare extraradiculare, în perioada de formare a .inflorescențelor. Ele ajută nutriția radiculară și duc la ridicarea productivității — problemă de mare actualitate. HEKOTOPblE QWSMOJIOrnqECKME CTOPOHLI BHEKOPHEBOÎÎ nOflKOPMKH KyKypySbl COPTA HKAP-54. PE3IOME ’ ■' ■ BneKopHeBaH nojțKopMKa nBnuercM ohhhm hb mhofmx mctohob no- BHiiieHBU ypouțaiÎHOCTM pacTeunâ. B ontiTe M3yuajiacB a^^eKȚMBHOCTB RByx $opM aaoTnoro y^ofipenuu — N O3 n BORHoro pacTBopa aMMHana na Kyuypyay copTa WKAP-54; ' o6e $cpMH npwenHJiiicB b CMecn c MHKpoajieMeHTaMM —B,Mn h Cu, npnueM ManpoajieMeuTH naBaJincB b 1% KOHueHTpaxiiin, a MnupoajieMen™ b 0,05 — 0,005%. O6e $opMia agoTHOftnoflKopMKn (uan NH4NO3, Tak n bohhmm pac- TBop aMMnana) BH3BaJin ycHjiemie HMxanHH pacTeHMft, npoqecca accn- mhjihiimh n HaKonjieHMH cyxoro BențecTBa n oGycnoBHJiH BMecre c TeM . noBHnieHHe ypoațaH. QUELQUES ASPECTS PHYSIOLOGIQUES DE L’ALIMENTATION PAR FEUILLES DE LA VARIE TE DE MAÎS I.C.A.R.-54 rPsume L’alimentation suppldmentaire, par feuilles, constitue l’une des nombreuses mdthodes qui permettent d’accroître la productivii des plantes. Les expdriences ont portd sur l’efficacii de deux form^s d’engrais nitrique — NH4NO3 et solution aqueuse d’ammoniaque — sur la varidi de mais I.C.A.R.-54, toutes deux appliqudes en mdlange avec des micro- dldments B, Mn, Cu. Les macrodldments ont di administis ă la dese de f - o. 44? ■ ' - t 182 ■ . - EMILIA ILIESCU ■ ■ ■ 6 f 1% et Ies microelbments aux doses de 0,05 ă 0,005%. Les deux formes * d’azote (NH4NO3 aussi bien que solution aqueuse d’ammoniaque) ont j dbtermind l’intensification de la respiration des plantes, du processus ; d’assimilation, de l’accumulation de matiere seche et, en meme temps, i des augmentations de rendement. r f BIBLIOGRAFIE 1 1. Aldrich A. G., Aplicarea amoniacului anhidru cu apa de irigare. Rev. referate agric., ș 1957, nr. 11. ; 2. Baranov P.'A. idrughie, Deistvie ammtacinoi vodt na urojai i kacestvo selskohoziaistuen- ; nth kultur. Udrobenie i urojal, 1957, nr. 4, p. 10. t 3. K u 1 i k o v V. i drughie, Podkormka hlopciatnika jidkimi azotnîmi udobreniami. Hlopko- jj vodstvo, 1957, ni-, 5, p. 19. ? 4. Mălin K., Kohțentrirovannîe mineralnie udobrenia. Kolhoznoe proizvodstvo, 1957, nr. 3, l p. 43. ■ ț CERCETĂRI ASUPRA METABOLISMULUI LA SOIURI, LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB DE E. ȘERBĂNESCU J Comunicare prezentată de N. sâlâGeanu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 7 iulie 1959 . Cultura porumbului în țara noastră are o veche tradiție și ocupă în prezent o suprafață destul de mare. Interesul manifestat în ultimii ani față de această cultură și orientarea înspre cultivarea unor suprafețe întinse cu porumb hibrid care se caracterizează prin productivitate mărită față de soiurile de porumb cultivate obișnuit în B.P.E., a stimulat cercetările ame-, lioratorilor în direcția obținerii de hibrizi simpli și dubli foarte productivi și adaptați condițiilor pedoclimatice din țara noastră. » Productivitatea mărită a hibrizilor de porumb față de soiurile de I porumb se (datorește, în parte, după părerea lui F. A. K i e s s e 1 b a c h f și B. M. W e i h i n g (13), formării unui sistem radicular mai viguros'. J Desigur, această caracteristică a hibrizilor de porumb de a forma un sistem | radicular mai dezvoltat se datorește fenomenului heterozis, care, după | cum Se știe, se manifestă cu maximum de intensitate în Fn însă produbtivi- tatea mărită a hibrizilor de porumb nu se datorește numai unui sistem j radicular mai dezvoltat, ci și faptului că fenomenul heterozis afecțează, îii | afară de caracterele morfologice, și o serie de însușiri fiziologice care concură. | la pbținerea unei recolte mai mari de la plantele hibride. Astfel, fenomenul ț heterozis se manifestă la hibrizi printr-un nivel mai ridicat, al metabolis- | mului, al proceselor oxido-reducătoare ș.a., deci există o bază fiziologică ■| pentru a explica creșterea viguroasă, productivitatea mărită, precocitatea', | vitalitatea sporită, condiționate la rîndul lor de diferențierea fiziologică a I gârneților care iau parte la formarea hibrizilor. । ; Ținînd'seama, pe de o parte, de extinderea culturilor de porumb, \ | în general, și de porumb hibrid, în special, iar pe de altă parte, de necesitatea ’ 1 de a folosi cît mai curînd sămînță de porumb hibrid dublu autohtonă 184 E. ȘERBANESCU 2 3 METABOLISMUL LA SOIURI, LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 185 pentru cultura mare, am efectuat în vara anului 1958, la Baza experimen- tală Moara Domnească, pe terenul Laboratorului de ameliorare a porum- , bului din I.C.A.R., o experiență cu scopul de a urmări: a) cum se mani- festă din punct de vedere fiziologic fenomenul heterozis la un hibrid simplu \ între linii, romînesc, și cum se manifestă același fenomen la un hibrid dublu importat din S.U.A.; 6) cum se răsfrînge asupra unor aspecte morfologice același fenomen; c) legătura dintre aspectul fiziologic și cel morfologic al fenomenului heterozis. în acest scop, am folosit ca material de experiență următoarele soiuri, linii și hibrizi de porumb : 1) soiul Lester Phister, ■ importat din Statele Unite și aclimatizat în cîmpia de vest a țării; 2) soiul I.O.A.R. - 54 obținut de V. Mo șne agă (16) în sudul țării; ? 3) linia A 24/56 provenită din L. Phister prin autofecundare forțată timp de 5 ani; 4) linia B 1—48/56 provenită din I.O.A.R.-54 prin autofecundare forțată timp de 7 ani; 5) hibridul simplu între liniile A și B, în și 6) hibridul dublu american Pioneer 300, în Fj, originar din statul lowa (S.U.A.). Alegerea în experiență a acestor șase „variante” a fost dictată de ‘ interesul de a studia manifestarea heterozisului la hibrizi. De asemenea i am folosit soiurile inițiale și liniile parentale ca parteneri în experiență ? pentru a avea termeni de comparație pentru hibrizi. Experiența a fost efectuată în 3 repetiții, iar fiecare variantă a / cuprins 5 rînduri cu cîte 20 de plante pe rînd. Semințele au fost semănate la 7.V, la adîncimea de 10 cm și distanța de 70/60 cm. în decursul perioadei de vegetație am executat determinări fizio- • logice și am făcut observații și măsurători fenologice, la date care au co- : respuns cu principalele faze de vegetație ale porumbului. Procesele fizio- logice pe care le-am urmărit au fost următoarele : presiunea osmotică a ■ sucului celular, apa liberă și apa legată, fotosinteza și respirația. Pentru. determinări ne-am servit de frunze mature care și-au terminat creșterea,; cu excepția determinărilor executate în fazele timpurii de dezvoltare ale; porumbului, cînd am folosit frunzele cele mai bine crescute. Materialul / pentru măsurarea presiunii osmotice, a respirației și a apei libere și legate :i l-am cules în orele amiezii. f Paralel cu experiențele din cîmp, am cultivat în vase de vegetație, plante din cele șase variante la care am determinat volumul rădăcinilor.; în cîmp am măsurat înălțimea plantelor, suprafața foliară și recolta de știuleți. s Din punct de vedere climatic, vara anului 1958 a avut un caracter/ secetos, care reiese din următoarele date climatice : temperatura aerului,; maxima + minima (media lunară) a fost în luna mai 19,8°; în luna iunie 19,1° ; în luna iulie 24,3°; în luna august 22,5°. Umiditatea relativă a aeru- lui (media lunară) a fost în luna mai 49%; în luna iunie 63 %; în luna ulie 55 % ; în luna august 51 %. Precipitațiile atmosferice (total lunar) au fost: în luna mai 15,4 mm; în luna iunie 138,1 mm; în luna iulie' 21,3 mm; în luna august 8,9 mm. / VOLUMUL RĂDĂCINILOR, SUPRAFAȚA FOLIARĂ ȘI ÎNĂLȚIMEA PLANTELOR Cu scopul de a vedea cum se manifestă fenomenul heterozis în raport cu creșterea rădăcinilor, am cultivat în vase de vegetație de 20 kg plantele din cele șase variante. în tot timpul cît a durat experiența, am menținut în vase un regim de umiditate între 60 și 70% din capacitatea maximă. După 45 de zile de la răsărire, cînd plantele erau încă în faza de creștere vegetativă avînd 10—11 frunze,- am măsurat volumul rădăci- nilor prin scufundarea lor în apă într-un cilindru gradat, după care am no- tat volumul de apă dislocuit. Rezultatele sînt trecute în tabloul nr. 1, din care se poate vedea că cel mai mare volum radicular l-a avut hibridul simplu A x B depășind pe cel al liniilor, al soiurilor, precum și pe cel ăl hibridului dublu american. Volumul radicular redus la hibridul dublu se explică prin faptul că acesta a fost varianta cea mai tardivă. în con- cluzie, putem spune că fenomenul heterozis s-a manifestat evident la hi- bridul simplu între linii, în legătură cu volumul sistemului radicular. Tabloul nr. 1 Volumul râdAcInilor, Înălțimea tulpinii, suprafața foliară Varianta. Volumul rădăcinii» media a cîte 10 plante în cm3 apă dislocuită înălțimea tulpinii în cm, media a cîte 100 plante din 2 repetiții Suprafața foliară în dm2, media a cîte 10 plante din 2 repetiții L. Phister 148,7 196,0±l,0 62,9±0,08 Linia A ' 86,2 166,8±1,9 39,0±0,10 ' Hibrid simplu A x B 179,0 200,1 ±1,7 51,3±0,24 Linia B 80,0 140,7±0,7 32,2±0,09 I.C.A.R.-54 163,7 198,9±1,2 59,8± 0,09 • Hibrid dublu Pioneer 300 158,7 199,2±1,8 81,l±0,49 în cîmp s-a măsurat înălțimea plantelor în momentul cînd creșterea în înălțime era terminată, iar suprafața foliară în momentul cînd plantele , - aveau formată principala masă foliară, adică aproximativ în timpul în- floritului. Suprafața superioară a limbului a fost calculată după formula lui Montgomery, unde S = 3 x lungimea x lățimea tabloul nr. 1 4 sînt trecute rezultatele acestor măsurători, de unde rezultă că hi- bridul simplu, hibridul dublu, I.C.A.R.-54 și L. Phister au avut aproxi- mativ aceeași înălțime. Plantele din linia A au crescut mai mult în înălțime decît plantele din’ linia B. In ceea ce privește suprafața foliară, aceasta a fost mai mică la hibridul simplu decît la soiurile inițiale (L. Phister și I.O.A.R.-54), depă- șind în schimb liniile parentale. Hibridul dublu american impresionează prin suprafața sa foliară mare (81,1 dm2), care depășește net pe cea a celor- lalte variante, distingîndu-se mai ales prin lățimea frunzelor. Acest fapt are însemnătate pentru explicarea unor fenomene fiziologice, care vor fi prezentate în cele ceurmează. 186 ■ ' E. ȘERB'ANESCU ■ ' 4 5 METABOLISMUL LA SOIURI,: LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 1’87 PRESIUNEA OSMOTICĂ . ș Presiunea osmotică a sucului celular poate constitui un indiciu al L stării de aprovizionare eu apă a plantei, deoarece ea crește atunci cînd f planta este în deficit de apă. Presiunea osmotică a fost determinată J crioscopic, folosindu-ne de instalația descrisă de N. Sălăgeanu și ? G. Gal an (19). Rezultatele determinării sînt trecute în figura 1, din | care se vede că presiunea osmotică a avut un mers invers, față de cel al Fig. T. — Mersul presiunii osmotice în decursul perioadei de vegetație. 1, Lester Phister; ) 8, linia A ; 3, hibrid simplu ; 4, linia B ; 5,I.C.A.R.-54 ; 6, hibrid dublu Pioneer 300 ; 7, umidita- ) tea solului. > . i umidității solului. Determinările au fost făcute la șapte date calehdaris-F tice, corespunzînd principalelor faze de vegetație ale porumbului. Valorile) presiunii osmotice au variat puțin în prima parte a perioadei de vegetație, ! pînă la înflorit, însă în faza înfloritului am găsit o creștere mai importantă [ a acesteia ca urmare a accentuării secetei solului. 1 Din grafic rezultă că la data de 23.VII ambii hibrizi, dar mai cu seamă ? hibridul simplu, au. avut valori mai scăzute ale presiunii osmotice, față de restul variantelor (respectiv: hibridul simplu 16 atm., iar hibridulț dublu american 17 atm., față de restul variantelor care aveau peste 18 atm). i Aceasta se explică prin existența unui sistem radicular mai dezvoltat înjț stare să exploreze o cantitate mai mare de sol în căutarea rezervelor de j umezeală. Aceasta este confirmată și de rezultatele obținute la următoarea ! determinare din ziua de 6.VIII, dată la care plantele erau în faza coaceriij în lapte, cînd presiunea osmotică a continuat să crească, ca urmare a scă-r derii umidității solului, și cînd am găsit valoarea cea mai mică tot la- hH bridul simplu (17 atm., iar la celelalte variante peste 18 atm.). Este inte- resant de constatat că, de data aceasta, la hibridul dublu presiunea osmo- tică a crescut destul de mult (19 atm.) față de determinarea precedentă. Aceasta s-ar putea explica prin faptul că deși a avut un-sistem radicular dezvoltat, ceea ce este o caracteristică a hibrizilor dubli, planta nu a putut face față consumului mare de apă prin transpirație în sensul micșorării acestui consum, ducînd la epuizarea în mare măsură a rezervelor de urne- zeală accesibile din sol. Trebuie menționat faptul că hibridul dublu ame- rican Pioneer 300 este indicat pentru a fi cultivat în regiuni cu precipitații destul de abundente, căci avînd o suprafață mare de transpirație nu poate rezista ușor în regiuni cu climat în general secetos, cum este de pildă Bără- ganul, deoarece consumă apa în mod neproductiv, fapt verificat și în experiența noastră, așa după cum vom vedea mai departe. De asemenea, trebuie subliniat faptul că în condițiile verii secetoase a anului 1958, hibri- dul simplu autohton a dovedit că posedă, ca efect al heterozisului, însușiri valoroase în raport cu rezistența la secetă, însușiri care se manifestă în posibilitatea unei mai bune aprovizionări cu apă a organelor sale prin for- marea unui sistem radicular dezvoltat, precum Și prin posibilitatea de a menține în frunze un bilanț al apei mai favorabil desfășurării normale a proceselor fiziologice. Ultima determinare s-a executat în faza de coacere în galben, la 20.VIII, cînd am obținut valori foarte ridicate ale presiunii osmotice, variind între 24 atm. la soiul I.C.A.R.-54 și 30 atm. la linia B. Creșterea presiunii osmotice este de asemenea în strînsă legătură cu umiditatea solului care a continuat să scadă. De asemenea, la creșterea presiunii osmotice a con- tribuit și faptul că frunzele au început să îmbătrînească (6). Din rezultatele obținute cu privire la valorile presiunii osmotice a sucului celular putem trage concluzia că aceasta a avut un mers invers fată de cel al umidității solului, fapt confirmat și de alti cercetători (15), (19), (14), (9), (18). ' ■ APA LIBERĂ ȘI APA LEGATĂ ....... Raportul în care se găsesc aceste două forme ale apei în plantă poate caracteriza la un moment dat activitatea fiziologică a acesteia, mai ales în condiții care provoacă un deficit de apă în plantă. în general, cantitatea de apă legată crește o dată cu creșterea deficitului de apă și deci ne indică nevoia de apă a. plantei. în experiența noastră ne-am‘ servit de metoda uscării materialului vegetal peste acid sulfuric pînă la greutatea constantă* pentru a afla cantitatea de apă liberă, apoi uscarea aceluiași material la 105°, pentru a afla cantitatea de apă legată. Din tabloul nr. 2 se poate vedea că, în general, atît cantitatea de apă totală cît Și cantitatea de apă liberă scade pe măsură ce plantele înain- tează în vîrstă și că sub influența secetei, care se manifestă evident în a doua parte a perioadei de vegetație,’ cantitatea de apă legată crește atin- gînd un maximum1 la data de 23.VII. Ceea ce trebuie sublimatîeste faptul că la această dată hibridul simplu, hibridul dublu și soiul I.C.A.R.-54, au 188 E. ȘERBANESCU 6 o cantitate mai mare de apă liberă și mai mică de apă legată față de restul | variantelor din experiență. Acest lucru ne îndreptățește să considerăm că j plantele din variantele menționate au avut o rezistență sporită față de J secetă în comparație cu celelalte variante și, deci, așa cum constată N. G. ț Vasiliev (22) menținerea unui raport favorabil între cantitatea de ( apă liberă și cantitatea de apă legată timp cît mai îndelungat, caracteri- f zează plantele mai rezistente la secetă. Putem considera că hibrizii de \ porumb au suportat mai bine acțiunea secetei datorită sistemului radicular mai puternic dezvoltat; în ceea ce privește soiul I.C.A.R.-54, acesta fiind j obținut în regiuni cu climat mai secetos a manifestat o rezistență la secetă ț Tabloul nr. 2 Apa totală, apa liberă și apalegată % din greutatea proaspătă Data Varianta Faza de dezvoltare Apa totală Apa liberă Apa legată Umiditatea golului % din greutatea -ș uscata u 30.V.1958 L. Phister linia A hibrid simplu A x B linia B I.C.A.R.-54 hibrid dublu Pioneer 300 8 — 9 frunze ,, 5? 5-6’ ., 7—8 „ 6—7 „ 79,97 84,43 83,73 82,75 84,39 82,99 79,71 84,24 83,40 82,53 84,19 82,79 0,26 0,19 0,33 0,22. 0,20 0,20 i: ț 13,96 12.VI.1958 L. Phister linia A hibrid simplu A X B linia B I.C.A.R.-54 hibrid dublu Pioneer 300 14-15 „ o 10-11 „ ,, 81,29 81,53 83,03 82,29 84,65 81,55 80,92 81,13 82,46 81,86 84,40 81,16 0,37 0,40 0,57 0,43 0,25 0,39 13,08 £ 1.VII.1958 * L. Phister linia A hibrid simplu A x B linia B I.C.A.R.-54 hibrid dublu Pioneer 300 în preajma înș- picării idem idem idem idem idem 81,03 81,03 83,24 82,98 83,92 82,31 80,75 80,68 82,99 81,58 83,73 82,02 0,28 0,35 0,25 0,40 0,19 0,29 E £ 14,90 | Jf 23.VII.1958 L. Phister linia A hibrid simplu A x B linia B I.C.A.R.-54 hibrid dublu Pioneer 30( înflorit idem idem idem idem idem 70,08 69,93 74,87 68,31 74,98 74,04 68,98 68,80 73,79 67,15 73,92 73,09 1,10 1,13 1,08 1,16 1,06 0,95 11,45 j .Șt’ 6.VIII.1958 L. Phister linia A hibrid simplu A X B linia B I.C.A.R.-54 hibrid dublu Pioneer 300 coacere în lapte idem idem idem idem coacere în lapte inițială 68,01 68,26 69,97 66,69 69,90 69,46 67,33 67,51 69,24 66,00 69,12 68,98 0,68 0,75 0,73 0,69 0,78 1 0,48 & 1 10,08 l 1 1 7 METABOLISMUL LA SOIURI, LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 189 sporită în comparație cu soiul L. Phister care se cultivă obișnuit în regiunea de vest a țării, mai bogată în precipitații. Analizînd figura 1 și datele ta- bloului nr. 2 constatăm o legătură între presiunea osmotică și cantitatea de apă liberă și apă legată, în sensul că sub influența secetei crește canti- tatea de apă legată din țesuturi și o dată cu aceasta crește și presiunea osmotică. Scăderea conținutului de apă liberă și creșterea cantității de apă legată sînt cauze care duc la tulburarea desfășurării normale a procese- lor fiziologice, fapt pe care îl vom exemplifica atunci cînd vom analiza fenomenul fotosintezei și cel al respirației. foto sinteza Pentru determinarea intensității fotosintezei am folosit „metoda mixtă” preconizată deE. D ur an d - Mi ch el (6), metodă bazată pe procedeele lui S a c h s și 8 t a h 1. Rezultatele determinărilor sînt trecute în figura 2, din care vedem că la data de 30.V, cînd plantele aveau între 5 și 9 frunze, intensitatea fotosintezei a fost destul de ridicată și apropiată ca valoare între variante, cu excepția plantelor din linia B care se deo- sebeau de plantele din celelalte variante prin talie mai mică și prin culoa- rea verde deschis a frunzelor, semn al unui început de deficiență clorofi- liană. De altfel, deficiența clorofiliană se va accentua în decursul perioadei de vegetație, fapt care s-a răsfrînt în mod negativ asupra asimilației. O creștere mai importantă a intensității fotosintezei s-a înregistrat la data de 11 .VII, cînd plantele erau în preajma înspicării. Cel mai bine a asimilat hibridul simplu, urmat de linia A, hibridul dublu, I.O.A.B.-54, L. Phister, linia B. Cînd plantele se aflau în faza de înflorit (23.VII), am constatat din noii efectul pozitiv al heterozisului la hibrizi, la care intensitatea asimi- lăției a depășit destul de evident pe cea a celorlalte variante, și — ceea ce este mai important — într-o fază de dezvoltare a porumbului în care sen- sibilitatea la secetă este pronunțată (10). O mai bună desfășurare a acti- vității asimilatoare se datorește și conținutului mai ridicat de apă liberă și mai scăzut de apă legată la hibrizi în această fază, fapt relevat și de A. M. A1 e x e e v (2). Noi am constatat că la instalarea secetei, are loc o dată cu scăderea conținutului în apă și scăderea intensității fotosintezei, fapt relevat atît de O. Stocker (21), cît și de către Â. M. Alexeev(l). în ceea ce privește soiurile, acestea au asimilat aproximativ la fel în decursul perioadei de vegetație. Din compararea valorilor intensității fotosintezei la plantele din liniile A și B, constatăm că plantele din linia A au asimilat mai intens decît cele din linia B, care manifestau deficiență clorofiliană. Privind tabloul nr. 2, vedem că, în general, umiditatea solului a scăzut treptat în decursul perioadei de vegetație și că un mers asemănător a avut și intensitatea fotosintezei. Aceasta nu este esențial influențată de modificările neînsemnate ale umidității solului decît atunci cînd aceasta, continuînd să scadă, intensitatea fotosintezei scade brusc (11 —23.VII) (fig. 2). în cazul nostru, scăderea intensității fotosintezei la următoarea determinare (6.VIII), cînd plantele se aflau în faza de coacere în lapte, ș-ar putea datora și transportului asimilatelor spre boabe. în ceea ce pri- vește presiunea osmotică (fig. 1) mai ridicată la plantele variantelor 8 9 .METABOLISMUL LA SOIURI,' LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 191 190 E/ ȘERBANESCU- L.Phister, linia A, linia B și I.C.A.R.-54 (la 23.VII) aceasta se răsfrînge și asupra asimilației CO2 care înregistrează o scădere (fig. 2), fapt consemnat ; și de F. E c k a r d t (8). Influența negativă a deshidratării asupra asimi- lației CO2 a fost descrisă de II. W. Chapman (4), care a constatat că frunzele ofilite de cartof absorb CO2 foarte slab și capacitatea lor de asi- milație se restabilește încet. Considerăm că și aceasta ar putea fi l A ' ' • așa cum afirmă O. B t o c ker (21), că plantele sensibile asimilează mai ( z ,slab.decît cele mai rezistente, fapt explicabil în cazul nostru, dacă ținem 1 ' seama că hibridul dublu american se cultivă în regiuni mai umede. n/m^oră o- ' 0.2- o cauza u>- 1.2- 1.0- 0.8- 0.6- 0/r . 0,2- \ \ ■ 15 -M -13 ■!2 -9 2 -7 -6 -5 30.V I3.VI, //./// 23.W 6W Fig. 2. — Mersul intensității fotosintezei îh decursul perioadei de Vegetație. 1, Lester Phlster; 2, linia A; 3, hibrid simplu;, 4, linia B; 5, I.C.A.R.-S4; 6, hibrid dublu Pioneer 300 ; 7, umiditatea solului. a scăderii intensității fotosintezei la plantele de porumb din experiența | noastră care, într-adevăr, o dată cu instalarea secetei manifestau, începînd j ' RESPIRAȚIA Pentru determinarea intensității respirației ne-am folosit de metoda lui P. B oy s en - Jens en (3). Rezultatele măsurătorilor efectuate la cmiCOl/IOgs.pJoră io .9 e s fi.', !S ' ■\n io 7 8 7 a Ai § ■ o ■5 cu orele dinainte de amiază și pînă spre seară, un deficit de apă exprimat ! prin răsucirea frunzelor. Este interesant să comparăm comportarea hibri- î .dului simplu și a hibridului dublu în raport cu intensitatea fotosintezei; 1 datele din figura 2 și din tabloul nr. 2 ne arată că în ziua de 23.VII ambii | hibrizi au asimilat aproximativ la fel, spre deosebire de ziua de 6.VIII, în I. care hibridul simplu a asimilat mai intens fată de hibridul dublu, deși I Fig. 3. — Mersul intensității respirației în decursul perioadei de vegetație. 1, Lestei- au avut aproximativ aceeași cantitate de apă ta frunze.. Aceasta ne arată, l3> hib"d : A hjbrid dublu ?i°"eer ■ 3O.V . 12-VI I.W I0MI : MV/! 6 om 192 E. ȘERBANESCU 1» 11 METABOLISMUL LA SOIURI, LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 193 plantele cultivate în cîmp sînt trecute în figura 3, din care se vede că ț intensitatea respirației a depins, în general, de umiditatea solului. Valorile cele mai mari ale respirației au fost găsite la data de 30 .V, cînd plantele | erau foarte tinere. Respirația mai intensă a plantelor din variantele linia ) B și Pioneer 300 este legată de vîrsta mai tînără a acestor plante față de j restul variantelor. Din rezultatele obținute la următoarele determinări se constată că valorile intensității respirației sînt apropiate pentru toate variantele, cu excepția variantei linia B la care intensitatea respirației ș depășește în toate cazurile pe aceea a celorlalte variante. Explicația acestui r fapt constă, credem, în deficiența clorofiliană de care sufereau plantele: f din această variantă. La 23.VII, cînd plantele erau în faza înfloritului, intensitatea res- j pirației a atins valorile cele mai scăzute din toată perioada de vegetație, ț situație pe care am întîlnit-o și la determinarea intensității fotosintezei, deci ? aceste procese au, în cazul nostru, un mers paralel, fiind legate de dinamica J umidității din sol, Scăderea umidității solului provoacă și scăderea inten- 1 sității respirației (7), (21), (11), (17). Din rezultatele obținute la determi- | narea cantității de apă din frunze, am constatat o corelație pozitivă între cantitatea totală de apă din frunze și intensitatea respirației, în sensul că j scăderea respirației este și ea, ca și fotosinteza, legată de micșorarea conți- I mitului de apă din frunze (1) (J 6 n s s o n — citat după (22)). Tot din figura 3, rezultă că la ultima determinare din ziua de 6.VIII, cînd plantele erau în faza coacerii în lapte, intensitatea respirației crește ușor, deși în mod normal, datorită acțiunii negative a secetei, precum și datorită vîrstei plantelor, respirația ar trebui să scadă mai departe. Această i ■ creștere a respirației se datorește instalării saprofițelor pe frunzele îmbă- | trînite și slăbite mai de timpuriu din cauza secetei, fapt constatat și de | V. James (12) la frunzele detașate de plantă și supuse ofilirii timp de 1’ . x ă x- , . • x-x x -i x- mai multe zile I SO1U^ LC.A.R.-54 au avut m timpul secetei o cantitate de apa legata mai I mică decît celelalte variante. recolta de știuleți i 3. Fotosinteza a avut în general un mers paralel cu al umidității | solului. Diminuarea cantității de apă accesibilă din sol, a influențat în mod Datele privind recolta de.știuleți sînt trecute în tabloul nr. 3, de unde | negativ fotosinteza care a scăzut pe măsură ce scădea și apa din sol. Hibri- rezultă că valorile cele mai mari s-au obținut la hibridul simplu între linii, | simplu și hibridul dublu, plante care au avut un sistem radicular mai Tabloul nr. 3 Recolta de știuleți Varianta Recolta de știuleți kg/ha media a 3 repetiții Recolta de știuleți % fațA de I.C.A.B.-54 considerat 100% L. Phister 3207±141 97,71 Linia A 2744±130 83,60 Hibrid simplu A x B 3694^118 112,55 56,67 Linia B 1860±44 LC.A.R.-54 3282±337 100,00 Hibrid dublu Pioneer 300 3549±99 108,13 ! puternic dezvoltat, au asimilat mai intens și în timpul secetei, dar mai 1 ales hibridul simplu. 4. Mersul intensității respirației a fost paralel cu cel al umidității | solului. Deosebirile între variante, în ceea < e privește respirația, nu au fost I prea evidente, cu excepția plantelor din linia B, care au avut tot timpul I o respirație mai intensă decît a celorlalte variante. Influența secetei asupra respirației s-a manifestat prin scăderea acesteia pe măsură ce seceta solu- j lui s-ă accentuat. , 5. Efectul fenomenului heterozis s-a manifestat la hibridul simplu > între linii prin formarea unui sistem radicular mai viguros decît la celelalte % variante, precum și prin recolta de știuleți care a fost superioară tuturor * variantelor. urmat de Pioneer 300,I.C.Ă.B.-54, L. Phister, linia A și linia B. Sporul de recoltă dat de hibridul simplu în raport cu soiurile inițială este de 15,1% față de L. Phister și de 12,5 față de soiul I.C.A.R.-54, ceea ce ne arată încă o dată efectul pozitiv al heterozisului. Comparat cu hibridul dublu Pioneer 300, recolta de știuleți dată de hibridul simplu o depășește cu foarte puțin. Explicația care se poate da cu privire la recolta de știuleți mai mică . obținută la hibridul dublu este seceta din vara anului 1958. Avînd o supra- față foliară foarte dezvoltată, aceasta a determinat evaporarea apei prin transpirație în cantitate mare și deci a dus în cele din urmă la sărăcirea rapidă a solului în umezeală. Linia A a dat o recoltă mai mare decît linia B, datorită faptului că plantele acestei variante din urmă au fost clorotice. CONCLUZII 1. Presiunea osmotica a sucului celular a avut, în general, un mers invers față de cel al umidității solului. Hibridul sim- plu între linii a avut în timpul secetei presiunea osmotică cea mai mică. 2. Conținutul în apă totală, liberă și legată a variat puțin atît timp cît în sol a existat umiditate suficientă, dar o dată cu scăderea mai accen- tuată a apei din sol, cantitatea de apă totală și de apă liberă s-a redus sim- țitor, iar cantitatea de apă legată a crescut. Hibridul simplu, hibridul dublu 12'. ; : 13 METABOLISMUL LA SOIURI, LINII ȘI HIBRIZI DE PORUMB 194 E. ȘERBANESCU WCCJIEflOBAHME HHTEHCWBHOGTW OBMEHA BEU^ECTB Y GOIHDB, .TIHlIll'! W IT41.W PE3IOME PaâoTa coflepjKHT gamibie, KacaromnecH neKOTopbix CTopon $m3ho- jionui HBJieHHH reTeposnca y rn6pnjțoB KyKypysbi. PesyjibTaTti $M3nojiOTnuecKHx onpegejieHHH nonasanH, hto b ycno- bhhx sacyniJiMBoro jicth 1958 rouă npocToft MejKHHHeHbift m6png pyMMii- cKoro nponcxoiKgeHHH nyunie BbigepiKaJi KaK nouBeHHyio, TaK h aTMoc- $epHyio sacyxy, hcm ocTaJibiibie BapnauTH onbiTa (gBa copTa KyKypygtr,. gBe caMoontiJieHHHx juxhhh h rboiihoh aMepnKaHCKHft rnSpHg IIpoHep 300).. TaK,'y npocToro rnSpuga ocMOTHuecKoe^HaBJieHHe6mho HHHîe, a hht6h- chbhootb ^oTocnHTega BHine, wm b flpyrnx BapnanTax. B TeueHHe sacyxii coflepiKaHne cboSoahoîî bo^bi y aToro niSpHga 6biJio Bbime, a conepinaHiie CBHBaHHoit Bogbi MeHbine, aeM cooTBeTCTByiomHe nOKasaTejm y ocTaJibHbix BapnaHTOB. 9™ pesyjibTarH $M3HOMornaecKnx onpefleJieHHtt MoryT Glitl 06'bncHeHM KoppeJiH’tnBHO b cbhsh c Goiiee MonjHbiM pasBHT^neM KopneBoft cucTeMM, KaK 3<|)$eKTa tetfeposHca, hto hosborhjio jiyamee cna6iKeHHe pacTeimiî Bnaroft. Hbomhom aMepMKaHCKniî rnOpug, hmch Gonee snaHHTenbHyio nnonțanb, jiMCTbeB, HenponyKTHBHo pacxogoBan nouBeHHyio Bnary, hto otpmj,aTenbHo noBJiMHiio na ero sacyxoycTOHHHBOCTb h OTpasnnocb na ypoiKae nouaTKOB, OKasaBineMCH nume, hgm b nopMajibHae rogbi. OBbflCHEHUE PHCyHKOB Puc. 1.—■ Xon ocMoTiiuecKoro nanJieHnH b Tenemie BereTaițiioHiioro nepMojța: 1—copT JleCTep CncTep; 2— jihhhh A; 3— npocToft rnSpnp;; 4 — jihhhh B; 5 —copT HKAP-54; 6 — HBoiiiioii rntpHH nnoHep 300; 7 —-BJiaiKHocTb nouBbi. Puc. 2. —Xoh MHTeHCMBnocTH ^oTociiHTesa b TeueHHe BereTapnoHHoro nepnojța: 1 — copT JlecTep HCTep; 2 — jihhhh A; 3 — npocToft rnOpHiț; 4 — hhhhh B; 5 — copT HKAP-54; 6 — gEoituoir rJiOpnX IInoHep 300; 7—.B.Ta>KHocTb ho^bm. Phc. 3. —Xoit jțtixaHHHB Teneune nercTauHonnoro nepHojia:! — copiJIecTepOncTep; 2—;jihiihh A; 3 —npocToft rnOpHH; 4-—jihhhh B; 5 — coprr HKAP-54; 6 — RBoftHoir rnOpHn Ilnonep 300; 7—BJiaiKHocTB hoheli. RECHERCHES PORTANT SUR L’INTENSITE DU MET ABOLI SME CHEZ QUELQUES VARI^TEIS, LIGNEES ET HYBRIDES DE MAÎS RfiSUMIÎ ' Ce travail apporte des donnees sur certains aspects physiologiques du phGnomene d’hGtdrosis chez les hybrides de maîs. Les rdsultats des determinations physiologiques ont etabli que, dans les conditions de sâcheresse de l’Gte 1958, l’hybride simple roumain, issu 195 du croisement entre lignees, a mieux supporte la secheresse du sol et. atmos- phGrique que les autres variantes d’expGrience (deux varidtds de maîs, deux lignGes consanguines et un hybride double amGricain Pioneer 300). La pressioh osmotique a ete plus faible et la photosynthese plus intense que pour les autres variantes; Au cours de la pGriode de secheresse, l’hy- bride simple a egalement accușe une plus grande quantitd d’eau libre et une quantitd plus reduite d’eau fixee que les autres variantes. Ces faits s’expli- quent par le systeme radiculaire,, bien plus developpe — consGquence de PhdtGrosis — ,.qui a permis un meilleur approvisionnement de la plante en eau. L’hybride double americain, qui avait une plus grande surface foliaire; a consomme l’eau du sol d’une maniere improductive, ce qui a eu un effet nâgatif sur sa resistance â la secheresse et s’est traduit, en dernier lieu,. par une recolte d’epis inferieurc â celle des annees normales. ’ EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Marche de la pression osmotique au cours de la periode de vegetation. 1, Lester Phister ; 2, lignăe A ; 3, hybride simple ; d, lign6e B I 3, I.C.A.R.-54 ; 6, hybride double Pioneer 300; 7, rhumidită du sol. Fig. 2. — Marche de l’intensită de la photosynthese au cours de la periode de Vâge- tation. 1, Lester Phister; 2, lignăe A; 3, hybride simple; 4, lignee B; 5, I.C.A.R.-54; 6, hybride double Pioneer 300 ; 7, l’humidite du sol. Fig. 3. — Marche de l’intensit6 de la respiration au cours de la periode de vegetation. 1, Lester Phister; 2, lignee A ; 3, hybride simple ; 4, lignee B ; 5, I.C.A.R.-54 ; 6, hybride double Pioneer 300 ; 7, l’humiditâ du sol. J ,. BILIOGRAFIE 1. A 1 e x e e v A. M., Zavisimosti fotosintezei ot sostoianiia vodi v listeah. Uci. zap. Kazansk. un-ta, 1954, voi. 114, cartea 8. 2. — Zavisimosti fotosinteza ot vodnogo regima lista. Izv. AN SSSR, ser. biol. 1952 nr. 3. j 3. B o y s e n - J e n s e n P., Die Elemente der Pțlanzenphysiologie. Verlag Von Gustav r Fischer, Jena, 1939. . 4. Chapman H. W., Photosynthesis in the potato Solanum tuberosum L. lowa State Coli. 4 J. Sci., 1954, t. 28, nr. 3. 1 5. C r a f t s S. A., C u r r i e r B. H. i S t o c k i n g R. C., Vodă i ee znacenie V fizni ras- < , tenii. Izd. Inostr. liter., Moscova, 1951. 4 6. D u r a n d - M i c h e 1 E., Sur les constantes de comparaison utilisies dans les recherches Ț aux variations des substances dans leș feuilles. Rev. G6n. Bot., 1934, t. 46. ; 7. D v o r e ț k a i a E. I. i K a z u t o b. N., Vliianie vlajnosti pocivt na nakoplenie suhogo , i- . veșcestva, soderjanie hlorofila i rastvorimlh uglevodov v odnoletnth i dvuhletnth seianțah viaza obtknovennogo i duba cereșceatogo. Vestii. Moșk. un-ta, ser. biol. fi pocivoved., geol., geogr., 1957, nr. 1. fi 8. E c k a r d t F r o d e , Remarques sur le comportement physiologique des xerophytes pendant la piriode de dessbehement du sol. Rapp. et cbmm. VHI-eme Congr. internat.' fi bot., Paris, 1954, Sec. 11 —12. r 9. G a 1 a n G., Unele date fiziologice la culturi irigate de bumbac și de porumb. Studii și cer- < cetări de biologie, Seria biologie vegetală, t.X, nr. 2, 1958. ^.10. I o n e s c u - Ș i ș e ș t i G h., Cultura porumbului. Ed. Agro-silvicâ, București, 1955. fi 11. I u r i n a E. V., Fotosintez drevesnih porod v usloviiah' dostatocinogo i nedostatocinogo uvlaj- fi nenila. Fiziol. râst., 1958., Voi. 4, fasc. 1. 196 E. ȘERBANESCU 14 ț 12. James V., Dihanie rastenii. Izd. Inostr. liter., Moscova, 1956. ț 13. K i e s s e 1 b a c h F. A. a. W e 1 h i n g R. M., The comparative root development of selected ț lines of corn and their Ft arid Fz hybrids. J. Am. Soc. Agr,, 1930, nr. 27. 14. KrujilinA. K., Biologhiceskie osobennosti oroșaemth kultur. Selhozghiz. Moscova, 1954. Lobov M. F., K voprosu o sposobah opredeleniia potrebnosti rastenii v vode pri polivah. 15. 16. 17. Dokladî Akad. Nauk SSSR, 1949, voi. 66, nr. 2. Moșneag ă V., Soiurile, populațiile și hibrizii de porumb raionați In R.P.R., în Porumbul Studiu monografic. Ed. Acad. R.P.R., București, 1957. Musaeva L. D., viiianie nedostatka vodl v razlicinte periodt razvitiid na proțess dlhăniia, Fiziol. rast., 1957, nr. 3. J 18. Necșoiu V., Cercetări fiziologice la sfecla de zahăr cultivată tn condiții de îngrășăminte minerale si irigatii. Studii și cercetări de biologie, Seria biologie Vegetală, t. X, [ nr. 2, 1958. ’ ș 19. Sălăgeanu N. și Gal an G.. Despre determinarea nevoii de apă a plantelor ini vederea stabilirii datei udărilor. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, t. VI, nr. 1, 1954. P 20. Stiles W., Water content and respiration. Handbuch der Pflanzenphysiologie. Springer- Verlag, Berlin, Gottingen-Heidelberg, 1956, Voi. III. 21. Stocker O., Die Durreresistenz. Handbuch der Pflanzenphysiologie. Springer-Verlag," Berlin, Gottingen-Heidelberg, 1956, voi. III. ' 1, 22. Vasiliev N.G., O sootnoșenii svobodnoi i sviazannoi vodl v listiah rastenii v sveazi sț ih zasuhoustoicivostiu. Fiziol. rast., 1955, Voi. 2, fasc. 3. 4 OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA LA TOMATE PRIN SPORIREA CONCENTRAȚIEI CO2‘) DE V. SOTIRIU Comunicare prezentată de ALICE SĂVULESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 20 octombrie 1959 | Față de valoarea medie de 0,03% a concentrației CO2 din atmosferă, vegetația este supusă în natură și influenței unor concentrații mai mari, ori mal mici ale acestui gaz. Proporția variabilă a bioxidului de carbon în straturile inferioare ale atmosferei se. datorește în special activității | vitale a florei și microflorei. Cunoscînd aceste variații, precum și faptul că | în primele perioade geologice concentrația de CO2 a fost mai ridicată, dife- 1 riti cercetători au studiat experimental reacția plantelor, în condițiile unui % mediu îmbogățit în CO2: (1), (2), (4), (5), (6), (7), (10), (11), (12). | P. L u n d e g a r d h (9), N. P. K r a s i n s k i (8) și alții, au constatat b astfel că, pînă la o anumită limită, creșterea concentrației GO2 este însoțită | de o importantă intensificare a fotosintezei. j - Pe lîngă acest efect, mărirea moderată a concentrației acestui gaz | provoacă și alte modificări fiziologice, pozitive pentru activitatea vitală L a plantei. Astfel, se produce o stimulare a creșterii, o oarecare creștere । ă permeabilității protoplasmei și acidității sucului celular, o îmbogățire t a conținutului în vitamina O, o intensificare a activității catalazei etc. | Toate’ aceste efecte au ca urmare îmbunătățirea vegetației plantei. Peste | o anumită limită, datorită blocării suprafeței active a enzimelor cataliza- ! toare și a acceptorilor primari, surplusul de CO2 nu mai este canalizat către fotosinteză și continuă să crească numai intensitatea anumitor pro- I cese, cum este acidifierea, fapt care duce la un dezechilibru metabolic, I dăunător plantei. 1. - ■ . \ ' ■ *) Lucrarea face parte din teza de dizertație a autorului pentru titlul de candidat în ’ științe, îndrumător-'al lucrării fiind tov. Alice S ăvulescu, membru corespondent ăl Academiei R.P.R. 198 . v. SOTIRIU 2 3 OBȚINEREA : UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA. TOMATE 19S> Optimul concentrației de CO2 variază în raport cu planta studiată și se găsește pentru majoritatea plantelor între 0,3 și 0,6%, adică între î de 10 și 20 de ori concentrația normală din atmosferă. t Bineînțeles, efectul creșterii concentrației CO2 depinde și de acțiunea j celorlalți factori, de care este legat metabolismul. ' j Ca premise ale experienței noastre, ne-au servit experiențele cunoscute, ? de obținere a unor efecte inductive în biologia plantei cu ajutorul luminii f sau temperaturii, precum și unele. încercări privind acțiunea prelungită ' a concentrațiilor sporite de CO2. De aceea am socotit că și tratarea tem- porară, numai în perioada de răsad, a unor plante, ar putea produce mo- , dificări care să se prelungească sau să apară mai tîrziu, abia după încetarea r tratamentului. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU ? Experiența s-a executat în sera și cîmpul experimental ale insti-• tutului de cercetări agronomice din București. în anul I, pentru orientare, | am lucrat cu soiurile de roșii Pritchard și Aurora I.C.A.E. și cu pătlăgelele! vinete din soiul Buciireștene. ' J în anii II și III de experimentare, am păstrat numai roșiile din! soiul Aurora I.O.A.R., ele corespunzînd mai bine laturii economice ai lucrării. I Mărirea concentrației de.CO2 în mediul de cultură s-a realizat prinj gazare din butelii cu CO2 lichefiat. S-a aplicat sistemul de gazare inter-! mitentă, introducînd-se de 3 ori gaz în decurs de 5—6 ore. Boxele dej gazare au avut dimensiunea de 1,8 m3. Variantele de concentrație au fost:! Ți — martor, în atmosfera normală a serei; V2 — ridicarea concentrațieiî inițiale de CO2 pînă la 0,25%; V3 — ridicarea concentrației inițiale des CO2 pînă la 0,30-0,35%. ’ ’ P Regimul de gazare s-a stabilit prin calcul și s-a verificat prin dozareal de CO2 din probe de aer care se extrăgeau la diferite intervale de timp 8 de la introducerea gazului în boxe. Pentru atingerea concentrației dorite, se ținea seama că 1 m3 de CO2| cîntărește circa 2 kg. Prin dozările făcute am constatat o concentrație! mai ridicată de gaz în prima jumătate de oră de la introducerea lui; dupăȘ. două ore, concentrația în cele trei boxe devenea practic egală, astfelcăf am stabilit frecvența gazărilor diurne la acest interval. Durata totală aF tratamentului de la apariția primei frunze adevărate, pînă cînd răsaduri! erau bune de plantat în cîmp, a fost de 30 de zile. Plantarea în cîmp s-a| făcut în trei repetiții, cu așezarea liniară. j Pentru urmărirea efectelor care s-ar produce în plantă în urmaș ridicării temporare a concentrației de CO2 din mediu, am executat o seriei de măsurători și de determinări, eșalonate de-a lungul întregii perioad® de vegetație a plantei. Ț Astfel, atît în. perioada de seră (perioada de tratare), cît și dupăj! scoaterea în cîmp, s-a urmărit prin măsurători și numărători biometrice creșterea în înălțime și în grosime a tulpinii principale, numărul de frunze,! suprafața foliară totală a plantei, comparativ la martor și variantele tratate. Determinarea suprafeței foliare totale s-a făcut cu ajutorul ron- delelor. De asemenea, s-a determinat conținutul de substanță uscată și zahăr . din frunză, valori care puteau da indicii asupra acumulării sau migrării asimilatelor din frunze în diferitele faze de vegetație, la'plantele tratate și la martor. Determinarea substanței uscate s-a făcut gravimetric, iar determinarea zahărului prin metoda Ilagedorn-Jensen. S-au executat de asemenea determinări privind intensitatea foto- sintezei, prin metoda rondelelor. în perioada înfloritului: s-a urmărit dinamica acestui proces prin notarea repetată a numărului de flori deschise și a procentului de plante înflorite în prima perioadă a înfloritului. ■ în continuare, s-a urmărit mersul fructificării și caracteristicile acestui proces în diferitele variante. Pentru aceasta s-a notat numărul de fructe la plantă și parcelă, greutatea medie a fructului în diferite perioade de rodire (recolte), procentul de plante cu fructe coapte în prima perioadă a recoltării ș.a. ' ’ , De asemenea s-a urmărit producția totală a plantei. Tot pentru a găsi indici (indirecți) ai unei eventuale modificări , a activității biologice a plantelor tratate, s-a analizat compoziția chimică a fructelor: substanța uscată,"zahărul, aciditatea, conținutul în vitamina O. Zahărul din fructe s-a determinat prin metoda Bertrand, aciditatea prin dozarea eu KOH, iar vitamina O prin metoda iodometrică. în sfîrșit, s-a urmărit greutatea absolută și cea relativă (față de fruct) a semințelor provenite din fructele plantelor tratate și ale plantelor martor. \ ' REZULTATELE OBȚINUTE Observațiile, măsurătorile și determinările făcute ne-aii arătat că influența tratamentului asupra plantei s-a manifestat atît prin efecte care se puteau observa încă din perioada de gazare, cît și prin efecte ulterioare acesteia. Pentru a ușura urmărirea expunerii, vom prezenta comparativ mimai rezultatele obținute la martor și la varianta cu Concentrația Cea mat ridicată' de CO2, variantă care în experiența noastră a diferit cei mai mult față de martor. Asupra creșterii plantei, surplusul de CO2 a exercitat o acțiune pozi- tivă. Plantele tratate au crescut mai intens decît cele din varianta martor încă din perioada de tratare. Ele și-au menținut un ritm mai intens de ' creștere, astfel încît după, încetarea tratamentului, diferențele de înălțime atingeau 4—6 cm la 100 de zile după răsărire (fig. 1). Asupra suprafeței foliare, tratarea temporară cu surplus de CO2 a influențat de asemenea în mod pozitiv. Suprafața foliară totală a plantelor . supuse influenței concentrației sporite de CO2, a întrecut pe cea a plantelor cultivate tot timpul în atmosferă cu conținut normal de CO2. 5 OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 201 200 Sub acțiunea surplusului de CO2 a crescut și cantitatea de substanțe asimilabile în plantă. Aceste efecte s-au putut observa încă din perioada de tratare, dar s-au menținut și ea efect inductiv, după încetarea trata- mentului și scoaterea plantelor în cîmp (tablourile nr. 1 și 2). Pe baza Tabloul nr. 1 Creșterea suprafeței foliare totale a unei plante în nrma tratării cu surplus de COa in anii I—III Faza fenologică ■ Varianta Suprafața probei cm2 ■ Greutatea uscată a probei mg Substanța uscată a frunzelor g Suprafața foliară totală cm2 Procente din martor Răsad 2—3 .netratat (Mt.) 11 20 0,1490 82 100 frunze tratat 0,30 % CO2 11 22 0,2900 145 177 începutul înflo- netratat (Mt.) 4,91 11,5 1,500 640 100 ririi tratat 0,30% CO2 4,91 14 2,000 701 110 Fructificare' netratat (Mt.) 11 23,69 5,580 2 599 100 tratat 0,30 % CO2 11 22,86 6,600 3 172 122 Tabloul nr. 2 Influența surplusului de CO2 din perioada de răsad asupra cantității totale de substanță uscată din frunzele unei plante, in diferite faze de vegetație Faza fenologlcă Martor g sub- stanță uscată Tratat 0,30% CO2g substanță uscată Procente din martor Răsad cu 4—5 frunze 0,6786 0,7908 ♦ 116 începutul înfloririi 1500 2,0000 133 înflorire-fructificare 5,5500 6,6000 118 datelor din literatură și a unor încercări de orientare executate și în expe- riența noastră, putem socoti că efectele de mai sus se datoresc, în primul rînd, acțiunii pozitive a surplusului de CO2 asupra intensității fotosintezei. £>m tabloul m. 3 reiese că plantele tratate au avut o activitate fotosintetică sporită comparativ cu plantele martor. Ca urmare a cultivării temporare într-o atmosferă îmbogățită în CO2, s-a observat la plantele tratate un avans la înflorire, concretizat prin numărul mai mare de flori deschise și printr-un procent mai mare de plante înflorite în prima perioadă a înfloritului. Acest efect inductiv s-a manifestat deosebit de clar atît la roșii, cît și la pătlăgelele vinete. - Astfel, după cum se vede și în graficul din figura 2, numărul de plante înflorite în variantele tratate a fost permanent superior variantei martor. Diferența a scăzut spre sfîrșitul înfloritului, fiind mai pronunțată la varianta 202 V. SOTIRIU 6 ,7 ' OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 203 în anul III de cercetare, în primele zile ale înfloririi, varianta tratată a totalizat 39 de flori la parcelă, iar martorul una. în a doua săptămînă de înflorire, la martor, s-au înregistrat 142 de flori, iar la varianta tratată 296 Tabloul nr. 3 Influenta surplusului de C02 asupra intensității totoslntezel Ia soiul de tomate Aurora I.C.A.R. și soiul de < pătlăgele vinete Bucureștene Faza fenologică Varianta, < • ' Asimilația aparentă mg/cma/h Trans- port și respira* tia mg/ cma/h Asimilația reală mg/cm2/h Condițiile în care 8-a efec. | . tuat determinarea । Răsad în perioada de tratare netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 1,46 5,55 1,67 2,06 3,13 7,61 lumina 8 — 10 000 luxi;‘ t. 24—26°; umidita-j tea 65—75 %; durata ; 5 ore , l Răsad în perioada de tratare netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 0,40 3,30 — 1 lumina 10 000 luxi; S t; 24—31°; umidi- tatea 90 % ; frunza a' 4-a ; durata 5 ore Răsad în perioada de tratare netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 7,10 11,00 2,96 2,50 10,06 13,50 lumina 8 — 10 000 luxi; J t. 24-25°; în sol 21°;, umiditatea 60 % ) frunza 3—4; durata 4 ore Răsad în perioada de tratare netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 5,80 9,40 — idem Plante la începutul înfloritului netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 4,47 4,30 — — lumina 10 000 luxi; t. 22—24°; în sol 18—20° ; .umidita-' tea 50 % ; frunza 8—10 ; durata 4 ore Răsad dejpătlăgele vinete în perioada de tratare netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 3,00 6,20 — ■ — lumina 10 000 luxi; t. 24—31°; umiditatea 90 % ; frunza a _4-a; durata 5 ore' ' an an 7/7 .. : W sn- ao 30 20- VW în care plantele au primit mai mult CO2. în a 3-a zi a înfloririi, la varianta martor s-au înregistrat 4 plante înflorite, la varianta cu concentrația medie de CO2 — 11 plante, iar la varianta cu 0,30% CO2 numai 8 plante, în a 8-ă zi, la martor s-au notat 7 % plante înflorite, lă varianta cu 0,25% CO2 10%, iar la varianta cu 0,30% CO2 14%. itre plantele! ■. a în-flnrirni în altă serie de experiențe (fig. 3) diferențele la înflorire între tratate și cele martor, au fost și mai clare. Astfel, în prima zi a înfloririi, varianta care a primit cel mai mult CO2 a avut 13 % din plante înflorite, iar martorul nici una; în a 4-a zi a înfloririi, la martor ad fost 3%, iar la varianta cu concentrație maximă — 30%> din plante înflorite. în ceea ce privește numărul total de flori,' mersul diferențierii se asea; XII CCtidi vv JJL1 Vcțlc lJLlJ.IIlcW. U.1 bOvcul (XC XlUXly'IaxCXkJvH VllXCXCXljiiv'AAX ©v diovtUț mană, ca alură, cu cele privind procentul de plante înflorite. De exemplu / /// l . Legenda ----Martor ----Varianta 0,25 - - ■ ■ Varianta 0,30 7» COg ;'îăta W ' 22 23 Zi 25 26 27 26 23 30.V1.VIZ 3 i 5 6 7 8 3 tO.Vl Fig. 2. — Influența tratării răsadului cu CO2 în concentrații sporite, asupra dinamicii înfloririi (% plante înflorite) în anul II de cercetare. Graficul' din figura 4 arată că și la tratarea pătlăgelelor vinete cu surplus de CO2 s-a obținut o diferențiere clară în mersul înfloritului plante- ■ lor tratate, față de plantele martor. ■ Din examinarea tabloului nr. 4, privitor la procentul de zahăr din frunze, ne putem da seama, în primul rînd, că atît plantele martor, cît și cele tratate ^conțin în frunze mai mult zahăr în perioada de tinerețe. Pe . . cită vreme, însă, în această perioadă frunzele plantelor martorului au mai 204 V. SOTIRIU 8 9 OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE .205 ■ puțin zahăr; decît cele ale plantelor tratate, în perioada premergătoare îmbobocim, raportul'se inversează. Așadar, se pare că în frunzele plante- lor tratate s-a produs, către maturitate, o scădere mai accelerată a pro- centului de zahăr. , rurile cele mai mari s-au înregistrat în prima perioadă a recoltării. De exem- plu, în anul I de cercetare, sporurile din prima lună au variat în general între 17 și 25% față de martor, iar îh luna următoare între 7 și 9% (fig. 5). so- 10- 60- 50- 80- 30- 20- /o- / ,----J----r—---1----।----1---p- Data // 12 13 18 15 16 17 i8.V! 280- Legenda — Martor • — Varianta 0.30 % 00. 200- 160- 120 - 80- 80- 0- Data 41 12 13 18 15 16 17 I3.VI 180' Anul m Fig. 3. — Procentul de plante Înflorite și numărul de flori la parcelă, la tomate tratate cu surplus de COa, în faza de răsad, în anul III de cercetare. 51 88- 39- §30 2! , ' !2 Data 8,m 8.0111 3!.VU 27 VII Legenda —— Martor -----Varianta 0,25 °/° 00; •----Varianta 0,30/(ty Fig. 4. — Influența tratamentului cu surplus de CO2 în perioada de răsad, asupra dina- micii înfloritului, la pătlăgelele vinete. ■ ' Tabloul nr. 4 Efectul tratării răsadului de tomate cu surplus de CO2. asupra procentului de zahăr din frunze, in anul I ■ Faza fenologică Varianta Zahăr reducător Pizaharide Zahăr total % din substanța verde % din sub- stanța ’ uscată % din sub- stanța verde . % din sub- stanța uscată % din sub- stanța . verde % din sub- s.tanta uscată Răsad cu 2 frunze, 18 zile de la răsărire netratat (Mt.) tratat 0,30% COa 0,61 1,30 4,92 10,15 0,27 0,25 2,18 2,03 0,88 1,56 7,10 12,18 Răsad cu 4 —5 frunze, ‘ 3—4 zile înaintea îm- bobocirii . netratat (Mt.) tratat 0,30% CO2 0,18 0,16 2,72 1,72 0,07 0,07 1,1 1,21 0,23 0,17 3,91 2,93 Din rezultatele obținute reiese că surplusul de 002 din perioada de 4 Avansul față de martor se mai poate aprecia dacă se urmărește răsad a influențat și indicii de calitate și cantitate ai recoltei. 4 comparativ procentul reprezentat de recoltele parțiale însumate, față de Plantele provenite din răsadurile supuse acțiunii CO2 au dat în cei 1 recolta totală a variantei respective. De exemplu, în anul III de cercetare, ; trei ani de experimentare (fig. 5, 6 și 7) sporuri de producție. Astfel, spo- ,f după primele 5 recolte, la martor s-a însumat 31 %, iar la varianta tratată , 206 207 260- 230- 220- .s 210 - 200 - 190 - 180 ■ 170 - 160 ■ 150- no- 130 - 120 - ■HO - 300- 90- 80- 70' 60' 50 \ V ■ \ \ Legenda \ ----------Producția însumată a Mt egalată cu 100 J. \--------Producția însumată a variantei 0,307* C0t exprimată f. din Mt. / 280-y 260- 260- 220- 200- 180 160 160 !20 100 80 60 60 20- 0. 200 180 \ - 160- M- mo <00 80 ~ 60 "i—i—।—i—r—i—T~*i—i—i—r—i—i—i—i—r~n—i—i—i—i—i—n—i 1 i । i ’ * £ 3 5 7 9 H 13 15 !7 !9 2! a 25 27 29 ! 3 5 7 9 U 13 15 17 39 23 23 25 27 29 > 4 August . Anul III Septembrie. 60' 20; \ \ \ \ Legenda — Producția însumată a Mt egalată cu 1007. - * Producția însumată a variantei 0.30 7,C0t exprimată. 7 din Mt. ; l \ \ \ \ \ \ \ \ Fig. 5. — Efectul produs de tratamentul cu CO2 în perioada de răsad, asupra fructificării și maturizării fructelor de tomate (% față de martor), în anul III de cercetare. Legenda — Producția însumată aMt. egalată culOO'A - - Producția însumată a variantei 0,30 7.00, npnmată % din Mt f n—i—i—i—rn—i—i' i ' i—r 'i i i • r t~~i—i—i i i "r i r"i" i i i i । j i. । r ’i' i—r~r 16 16 18 20 22 26 26 28 30 2 6 6 8 10 !2 16 16 18 20 22 26 26 28 30 2 6 6 8 IO 12 16 16 18 20 22 26 26 8 Septembrie Iulie August Anul II " " î Fig. 6. — Efectul produs de tratamentul cu C02 în perioada de răsad, asupra fruct! ficării și maturizării fructelor de tomate (% față de martor), în anul fi de cercetare. 0 —1—।—।—।—।—i—।—।—i—।—i—i—r—<—(—r—ț—(—|—r—1—r-H—I—i—I—I—I—I—I—i—I—r. 2830 2 6 6 8 IO 12 !6 !6 18,20 22 26 26 28 30 2 6 6 8. f0 12 « 16 !8 20 22 26 26 28 30 3 Iulie August 4 no! / Septembrie Fig. 7. — Efectul produs de tratamentul cu CO2 în perioada de răsad, asupra fructi- ficării și maturizării fructelor de tomate (% față de martor), în anul I de cercetare. ‘ • Tabloul nr.S Greutatea recoltelor Ia solul de tomate Aurora I.C.A.R. tratate eu surplus de CO2 in perioada de răsad in annl III Decada Interval Martor Tratat 0.30% Cp2 Nr. de recolte Recolta la m3 - g Recolta însuma- tă la m2 g Recolta însuma- t& % din recolta finală Recolta însuma- tă% fată de martor Nr. de recolte Recolta da m2 g Recolta însuma* tă la m2 g Recolta însuma- tă % din recolta finală Recolta însuma» tă%fată de martor 1-7.VHI 3 328 328 6,8 100 3 493 493 9,9 150 'II; 7.VIH . 16, VIII . 2 1 183 1 511 31 100 2 1 217 1 710 34 113 vW . 16.VIII 27.VHI 2 766 2 277 47 100 2 696 V 2 406 48 106 27.VIII 11. IX 2 1 480 3 757 75 100 2 1 347 3 753 75 100 n.rx 24. IX 2 626 4 384 91,2 100 2 • 762 4 511 90,5. 103 Fructe verzi ’ \ ■ • ' 24.IX 1 427 427 8,8 100 1 ' 475 475 9,5 108 gQ8 V. SOTIRIU]2 cu C0a—34% din recolta totală a variantelor respective (tabloul nr. 5). în cei 3 ani de experimentare, producția globală a. plantelor tratate a depășit în medie cu 7% producția plantelor martor. Analiza chimică a fructelor arată că atît calitățile nutritive cît și cele gustative au fost îmbunătățite în urma tratamentului. Astfel, se constată în fructele plantelor tratate un conținut mai mare de substanță uscată (tabloul nr. 6), de zahăr (tabloul nr. 7), de vitamina C (tabloul nr. 8) și o ușoară creștere a acidității (tabloul nr. 9). Tabloul nr. 6 Influenta tratării răsadului do tomate din soiul Aurora I.C.A.R. cu CO2 in concentrație sporită, asupra procentului do substanță uscată din fructe Data Netratat (M) Tratat 0.30% CO2 substanță, uscată mg procente din martor substanță uscată mg procente din martor 2.VIII 5,20 100 5,80 111 15.VIII 4,75 100 5,25 110 17.VIII 5,00 100 6,00 120 Media 4,98 iod 5,70 115 Tabloul nr. 7 Influenta tratării răsadului de tomate din soiul Aurora I.C.A.R. caC’O2 in .concentrație sporită, asupra procentului do zahăr total*) și reducător din fructe Data Felul probei Netratat (Mt.) Tratat 0,30 % CO2 % zahăr (valori absolute) % din Mt. % zahăr (valori absolute) % din Mt. zahăr reducător — August dizahăride — — — ■— zahăr total 2,36 100 2,51 106 zahăr reducător 2,17 100 3,07 141 August dizaharide 0,58 100 0,86 150 zahăr total ■ 2,75 100 3,93 143 zahăr reducător 2,92 100 3,35 128 August dizaharide 0,11 100 0,39 355 zahăr total 3,05 100 3,74 110 zahăr reducător 2,48 100 3,11 125 Media dizaharide 0,41 100 0,55 130 zahăr total 2,89 100 3,64 126 *) Procentul de zahăr s-a calculat fată de substanța proaspătă, । OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 209 f' i în sfîrșit, din cercetările noastre reiese că semințele plantelor tratate au greutatea absolută mai mare, sînt deci calitativ superioare, fără ca greu- | tatea lor totală Ia fruct să depășească pe cea a fructelor martorului (tablou- ! rile nr. 10 și 11). Tabloul nr. 8 Influența tratării răsadului de tomate din soiul Aurora I.C.A.R. cu CO2 în concentrație sporită, asupra conținutului do acid ascorblc din'fructe Varianta Procente idln substanța proaspătă mg% Procente din a martor Netratat (Mt.) Tratat 0,30% CO2 18,6 21,4 100 115 Tabloul nr. 9 Influența tratării răsadului do tomate, din soiul Aurora I.C.A.R., cu CO2 in concentrații sporite, asupra acidității sucului celular din fructe Date Netratat (Mt.) Tratat 0,30% CO2 procente din extract procente din martor procente din extract Procente din martor August 0,61 100 0,50 82 August 0,56 100 0,66 113 August 0,66 100 0,72 114 Media 0,61 100 0,63 103 Tabloul nr. 10 Influența tratamentului cu CO2 asupra greutății absolute a semințelor 1 a soiul de tomate Aurora I.C.A.R. Kepetitia Anul I Anul II netratat (Mt.] g tratat 0.30% C02 g netratat (Mt.) g tratat 0.30% CO2 g 1 600 II semințe 1,540 1,770 1,374 2,130 600 III semințe 1,620 1,910 2,088 1,446 600 semințe | 1,990 2,030 1,782 1,794 Media la 1000 semințe: martor = 3.00 tratat 0,30 COa = 3,200 g. 210 14. .15,. OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 211 V. SOTIRIU Tabloul nr. 11 Intluenfa tratării răsadului do tomate din soiul Aurora I.C.A.R. cu surplus de C02, asupra raportului Iruet/semințe in anii II șl III Repetiția Martor Tratat 0,30% CO2 greutatea se- mințelor fata de greutatea fructelor % nr. semințe la 100 g fructe greutatea se- mințelor fată de greutatea fructelor % nr. semințe 100 g fructe I 0,67 246 0,68 231 II 0,72 265 0,42 132 III 0,88 268 0,60 172 Media 0,76 269 ' 0,57 178 DISCUȚII Din prezentarea rezultatelor de mai sus reiese că surplusul de CO 2 din mediul de cultură a răsadurilor a influențat biologia plantelor tratate, atît în timpul perioadei de tratare, cît și după scoaterea îh cîmp. Deoarece pentru stabilirea metodicii am fost nevoită să executăm un volum mare de lucrări, nu am putut face destule determinări biochimice, privitoare la efectul intern al tratamentului în plante. Determinarea activității enzimelor respiratorii, urmărirea procese- lor care duc la coacerea fructului ș.a. ne-ar fi permis o apreciere mai ana- litică a diferitelor efecte ale tratamentului. Am fi putut astfel cunoaște cauzale unor fenomene cărora noi le-am sezisat numai efectele ca,, de exemplu, variația și uneori inversarea raportului dintre greutatea medie a j a?°? modificarea compoziției chimice a fructelor și a calităților fizice fructelor martorului și a variantelor tratate (din diferiți ani și recolte), ;! J Ale seminței. sau treptele intermediare prin care modificările produse de tratament au dus i ' ■ D* toți trei anii, varianta tratată cu CO2—0,30% a dat un spor de la mărirea greutății semințelor ș.a. I recoltă mai pronunțat în primele săptămîni de recoltare; deci și aici se Totuși, legînd între ele diferitele efecte constatate de noi și diferitele | date din literatură, referitoare la unul sau altul dintre indicii studiați, | putem ajunge la anumite explicații asupra felului în care ș-a exercitat | influența surplusului de CO2 asupra plantei. Astfel, efectul de intensi- J ficare a creșterii se poate explica prin faptul că CO2 în surplus devine un | iritant pentru protoplasma, deci un stimulent al creșterii. Socotim că in- j fluența asupra procesului de creștere' ar fi fost mai evidentă dacă am | fi reușit să menținem în boxe o concentrație mai ridicată de CO2, în tot | timpul orelor de tratare. f Intensificarea acumulării de masă sintetizată (uscată) și creșterea ! suprafeței foliare totale a plantei se datoresc, în primul rînd, acțiunii pozi- | tive a surplusului de CO2 asupra intensității fotosintezei. | După cum am văzut, în experiența noastră intensitatea acestui proces I a crescut pînă la de 3 ori față de plantele martor. Cercetările lui W i -1 thingham și Katunski (citați după (3)) arată că stimularea foto- | sintezei de către surplusul de CO2 se’ menține și după trecerea plantelor I în atmosferă normală. Explicația ar consta în aceea că plantele tratate își | mențin un ritm mai intens de creștere, astfel încît și celulele asimilatoare ■ sînt mai repede golite de excesul de substanță asimilată. Fotosinteza se menține deci cu o intensitate ridicată, un număr mai mare de ore po zi. ■ în vreme ce efectele enumerate pînă aici s-au manifestat încă din > perioada de tratare, influența asupra înfloririi reprezintă un aspect clar al acțiunii inductive a concentrației sporite de CO2 asupra dezvoltării plan- telor. Pînă la apariția bobocilor, din lipsă de indici, este greu să sezisăm influența tratamentului asupra dezvoltării; o dată cu înflorirea însă, acest efect se poate urmări ușor. ' ' ■ Rezultatele privind dinamica înfloritului arată că, în urma trata- mentului, la plantele respective s-a observat, în prima perioadă a înfloririi, un număr mai mare de flori și un procent mai mare de plante înflorite decît lă martor, atît la tomate cît și la pătlăgele vinete. ' •s ’V Avansul la înflorire trebuie pus în legătură cu cele constatate de noi ? "în privința conținutului în zahăr al frunzelor. înainte de îmbobocire, în i - frunzele plantelor care au fost supuse influenței concentrației sporite de ) CO2, copstatăm o micșorare a procentului de zahăr (față de ștadiul I inai țînăr), mai accentuată decît la plantele martor, fapt care ne permite, șa presupunem o migrare a zahărului, mai intensă la plantele tratate. , Or, este știut că pentru înflorire planta are nevoie de energie, iar zahărul ' reprezintă un material energetic de prim ordin. Așadar, socotim că una din | căile prin care s-a exercitat influența ulterioară a tratamentului cu CO2 l asupra înfloririi a fost accelerarea migrării zahărului din frunze către orga- | neie reproducătoare. | în sfîrșit, am văzut că un alt aspect al acțiunii ulterioare a surplu- | sului de CO2 s-a evidențiat în dinamica fructificării și a maturizării fructe- • evidențiază caracterul de timpurietate, ca urmare a sporirii concentrației OO2 în perioada de răsad a plantelor respective. Mersul recoltelor însumate s'-a situat ca o rezultantă a celor trei elemente determinante (fig. 8). Astfel, 'în timp ce în anii I și II de cercetare sporurile de recoltă ale variantei ■tratate au avut la bază greutatea medie a fructului, mai mare în această variantă, în anul III ele se datoresc, în special, numărului mare de fructe recoltate. . 1 La sporul din primele recolte a mai contribuit'și numărul mare de plante care au dat fructe coapte în această perioadă, în varianta tratată. Astfel, în anul 1956, la varianta tratată, primele recolte s-au luat de la un număr de plante cu 18% mai mare decît la varianta martor. Datorită modificărilor pozitive provocate în constituția și funcțiunile aparatului foliar și reproducător (suprafață foliară, asimilație, acumularea substanței > uscate, număr de flori etc.) producția totală obținută la plantele tratate a ' depășit pe cea a plantelor martor. Faptul ca diferențele de recoltă nu se datoresc în toți ,anii aceluiași element, denotă că sporul total obținut este de fapt o rezultantă între 212 V. SOTIRIU 16 17 OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 213 influența inductivă a tratamentului din perioada de răsad și influența fac- torilor de mediu, care acționează asupra plantei în cîmp. Desigur că aceste din urmă aspecte ale influenței tratamentului cu CO2 (influență asupra productivității și compoziției chimice a fructelor) trebuie socotite indici indirecți, între acțiunea directă a surplusului de CO2 și aceste ultime efecte existînd numeroase trepte intermediare. Legenda ------- Producția și elementele ei egalate cu <007° Mârtor _______Producția variantei tratate însumată pe decade -exprimată 7. dinMt _ — -Numărul de fructe recoltate-exprimat % din Mt , -------Greutatea medie a fructului -exprimată % din Mt. ' ” ’ __*___x Numărul de plante de ta care s-a recoltat-exprimat 7. din Mi 30 60 90 20 0 -1------1—t—i—i—i—-i—i—i—i—i—i—i—i—i—|—r—i—i—i i i ț > । i 1 1—1 / 3 5 1 S II 13 15 17 !9 21 23 25 27 29 1 3 5 7 9 O 13 15 17 19 2! 23 25 August Septembrie Anul III Fig. 8. —. Mersul rodirii și maturizării (recoltării) și elementele lui, la plantele tratate cu surplus de CO3 in faza de răsad. Deoarece plantele tratate au fost influențate favorabil, iar modifi- cările n-au fost totuși prea mari, rezultă, așa cum arată și experiențele altor cercetători (4), (5), că deși plantele din epoca noastră sînt adaptate la condițiile lor de mediu, deci și la concentrația actuală de CO2, totuși ele au capacitatea potențială de a asimila și cantități mai mari din acest gaz. CONCLUZII 1. Ridicarea concentrației CO2 din mediul de cultură, fie pe o pe- rioadă mai lungă, fie numai în perioada de răsad, provoacă modificări în mersul proceselor fiziologice din plantă. 2. Ridicarea concentrației CO2, influențînd favorabil procesele meta- bolice, duce la apariția unor caractere pozitive în ceea ce privește creșterea și productivitatea plantelor respective. 3. Prin tratarea cu CO2 numai în perioada de răsad, am obținut efecte asemănătoare ca sens, însă mai reduse ca intensitate, cu cele obținute la tratarea cu surplus de. CO2 în decursul întregii perioade de vegetație, în experiențele altor cercetători (1), (2), (8), (9), (10), (11), (12). 4. Diferențierile apărute în timpul tratamentului, se pdț menține ca atare și după scoaterea răsadurilor în cîmp, dar pot da naștere sau pot fi însoțite și de alte modificări care apar în desfășurarea unor procese din ' faze mâi tîrzii de vegetație, dovedind o influență inductivă a tratamentului. ’ ’ . 5. în biologia și caracterele plantelor tratate temporar cu CO2, s-au produs următoarele diferențieri față de plantele cultivate tot timpul în atmosferă cu conținut normal de CO2 : . ; / , " ad Plantele tratate au avut în tot cursul vegetației un ritm maț intens de creștere a tulpinii. Ca urmare ele au putut depăși martoruLcu pînă la 4 - 6 cm înălțime. ■ ; \- b, La plantele tratate s-a dezvoltat o suprafață foliară totală'iha 1 mare decît la martor. r- c. -Frunzișul plantelor tratate a acumulat în stadiul tînăr o captitate totală de substanță uscată, mâi mare decît la plantele martor. d. Migrarea zahărului din frunze în perioadele care preced înfloritul, s7a produs măi de timpuriu și mai intens la plantele care provin din atmo- , sfera îmbogățită în CO2. > e. Sporirea temporară a concentrației CO2 a avut ca .urmare un avânș lp înflorire, care s-a concretizat prin numărul mai; mare de flori și prin prpcepțhl mai mare de plante înflorite din prima perioadă de înflorire. > i ' f: Ca urmare a avansului menționat mai sus ? de la plantele dip ■variantele tratate s-a obținut, în primele perioade ale' coacerii;. o cantitate’ mai mare de fructe cu 17—50% față de martor. . ■ g. Deși mai mic decît sporul din primele recolte, sporul de circa 7% ; obțmut la producția totală de fructe dovedește că, în condiții bune de ve- ■ ' getație, influența’tratamentului din perioada de răsâd șe răsfrînga , și asupra productivității plantelor respective. ! , h. Sporul de producție dat de plantele tratate are la bază unul sau mai multe; din . celp trei elemente deteripinante ale repoltei : greutatea -medie a fructului, numărul de fructe recoltate, procentul, de plante cu' rod copt. : i. în compoziția chimică a fructelor de la plantele tratate substanța uscată, zahărul și-vitamina C au constituit un procent mai mare decît îh • 'fructele martor. în plus, s-a constatat o mică sporire a acidității. j. Greutatea absolută a semințelor a fost mai mare la variantele tratate. Totuși, greutatea lor la fruct nu a depășit pe aceea a semințelor din . fructele martor. ’ . , > " , Pe lingă latura teofetică, studiul de față are și o latură practică,; fiind vorba de o metodă economicăde mărire a recoltelor timpurii de to- mate, aplicabilă mai ales în gospodăriile care folosesc pentru producerea răsadurilor timpurii sere, răsadnițe și încăperi cu încălzire tphnică. 6. O. 44» 18 19 OBȚINEREA UNUI FENOMEN DE „INDUCȚIE FIZIOLOGICA" LA TOMATE 215 214 V. SOTIRIU nOJiyHEHHE HBJIEHHfl „OHSMOJIOrHHEGKOli MHflyKIțWM” V TOMATOB nyTEM nOBblUIEHMH KOHUEHTPAUțin CO2 PE3IOME WcxogH M3 npeanocBiJiKH , Tto 3$$eKTM MHHyKițiiH b $M3MOJiornM pacTeHMîi moîkho nojiyuarij c homoiiibio tbkmx $aKTopoB, kbk ocBememie «nu TeMnepaTypa, Gwio jțonymeHO, hTO m BpeMeHHaH oGpaGoTKa (tojibko b $ase pacca^ti) noBLinieiiHtiMH KOHueHTpaiiHHMH CO2, moîkct beisbelti» M3MeHeHMH, Ko-ropue 6m Bjmsuin b TeneHHe Bcero BereTan,noHHoro ițHKJia. Oiihth npoBorujimcb nan copTOM TOMaTa Aypopa MKAP. OGpaGoTKa CO2 genaJiact 113 rasofiaMona, npnneM npHMeHHiiacb cncTCMa npepMBM- cToft ra3H$MKau,Mn. nocne 30-HHeBHoii oGpaGoTKH pacTemiH Gbinn bh- caiKeHH b none. PesyjibTaTM obmtob npnBenn k cJiegyromnM BHBogaM: 1. IIoBMnieHiie KOHueHȚpaiiHB CO2 ho 0,30*—0,35% supele, b KOTopoft Bupam.HBaio'fCH TOMa™, oKaBtiBaeT OnaronpHHTHoe BjiHHHHe Ha pejitift pnn npopeccoB, o6ycnoBnMBaiom,nx nonosKMTenBHtie csoftcTBa pacTenuft. 2. Bhhhhmș raBn$MKan,BUi Gmjio ycranosneno kbk b TeneHne nepnoga oGpaGoTKH, /raK h nocne ee OKOHuaHHH, b KauecTBe nn^yiinpoBaHHoro a$$eKTa, y pacientii, BHcajKeHHBix b noae. 3. PeByntTaTW oGpaGoTKH tojibko b Temenite nepnoga paceaua cxoRHU c pe3yaibTaTaMn, nonyuaeMHMH npn o6pa6oTKe CO2 b TeieHne Bcero BereTaițBOHHOro nepHoga, ho hhtchchbhoctb hx Menține. y oOpaSoTaHHHx pacrenufi $0T0cnHTe3 n pocr Gmjiu HHTBHCHBHee. OSman nnoniajib nx JincTbeB Gana Gojibihc, a cogepiKaHHe b hhx cyxoro BemecTBa Gmjio Bănie, nea y KonTpojitnax pacTennit IțBeTenne oGpaGoTannax pacTennft Hananocb pautnie, paHHMfi ypowtafi Bame, a nanecTBO rniogOB n ceMnn Jiy’iine, neM b noHTpOJie. OBT>flGHEHHE PKGVHKOB Puc. 1. — BniiHHHe o6pa6oTKn paceaua noBHmeHHtiMH KoHiienTpaiinHMH CO2 Ha POCT paCTeHMft B BMHIHHy. j. Pire. 2. — Bjihhhhb o6pa6oTKH paceaua noBanieHHMMH KoHițeHTpaiiHHMH CO2 ' Ha RHHaMHKy nBCTeHHH paCTCHMii (b % K KOHTpOHIo) BO 2-M rogy HCCJleHOBaHH». * Phc. 3.-— npoițeHT HBeTymiix pacTeHHtt h KonHnecTBO hbctkob Ha genHHKe y TOMațoB, pGpaOoTanHMx noBanteHiiHMit KoHHeHTpaiiHHMH CO2 b $aae paceaua, b 3-m rojiy t HCCJIBAOBaHHft. Phc. 4. — Bjihhhhc o6pa6oTKW noBHiiieHHtiMH KOHHeHTpaijnHMn CO2 b $aae paceaua Ha gHHaMHKy hbctchhh y SaKJiawaHOB. . Phc. 5_. — Buhhhhc o6pa6oTKH CO2 b $aae paceaua Ha nnogoHoiueHHe TOMaTa; h na coapeBaHHe ero nnogOB (b % k kohtpojiio), b 3-m rogy HccnefloBaHniL Phc. 6, — BjtHHHHe oSpadoTKH CO2 b $aae paceaua na nnoHOHonieHHe TOMaTa h Ha coapcBaHne ero nnofloB (b % k KoHTponio), bo 2-m rofly HccneaoBaHMit. Phc. 7.— BnHHHnie o6pa6oTKH CO2 b $aae paceaua na nnogoHonieHHe TOMaTa n na . coapeBaHHe natoșoB.( b % k kohtpojiio), b 1-m ro^y HccnenoBanHii. Phc. 8. -- Xoh nnogoHomeHHH h coapeBaHHH' (c6opa) h eroaneMCHTM y pacTeHHtt,. oBpaBoTaHiHJX noBMHieHHoiî KoHițeHTpanHeîl CO2 B $aae paceaua. . ! UN PHENOMENE D’«INDUCTION physiologique» obtenu CHEZ LES TOMATES PAR DES CONCENTRATIONS ACCRUES DE CO2 RESUMfi ‘ En raison du principe qu’il est possible d’obtenir des effets d’in- duction dans la physiologie des plantes ă l’aide de certains facteurs, telles la lumiGre ou la tempGrature, l’auteur estime^ qu’un traitement tempo- raire avec des concentrations accrues de CO2 (appliquG uniquement ă la phase de jeune plant) pourrait provo quer des modifications qui se râpercuteraient sur toute la durde du cycle vâgGtatif. Les expGriences ont portG sur Ies tomates Aurora I.O.A.R. Le traitement a GtG fait avec du CO2 en tubes, suivant le systGme de gazGifi- cation intermittente. Au bout de trente jours de traitement, les plantes ont GtG repiquees â demeure. De l’analyse des rGsultats obtenus, les conclusions suivantes se dG- •gagent: , 1. Des hausses de la concentration de CO2 dans le milieu de culture des tomates, allant jusqu’ă 0,30 -0,35 %, exercent une influence favo- < rable sur toute une sGrie de processus qui dGterminent les propriGtGs posi- tives de la plante. 2. La gaz&fication a agi pendant toute la pGriode de traitement auissi bien, qu’apres, en tant qu’effet induit, chez les plantes repiquGes - en plein champ. 3. Les effets du traitement appliqud seulement ă la phase de jeune plant sont de mâme sens, mais moins intenses, que ceux obtenus par un traitement au CO2 appliquG pendant toute la durGe de la pGriode de vGgGtatioh. Pour les plantes soumises au traitement, la photosynthGse et la croissance sont plus intenses. Leur feuillage accuse une plus grande surface totale et une plus forte teneur en matibre sdche que celui des plantes tGmoin. Les plantes traitGes ont fleuri plus tât et ont donnG des rGcoltes hâtives et plus riches que les tGmoins. La qualitd des fruits et des semences a Ggalement Gt6 supGrieure chez les premieres. . \ / EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Effet, sur la croissance en hauteur des plantes, du traitement du jeune plant . au CO2 â des concentrations accrues. Fig. 2. — Influence, sur la mărcile de la floraison, du traitement du jeune plant; au CO2 â des concentrations accrues (taux de plantes fleuries); au cours de la seconde annte d’6tude. ' Fig. 3. — Taux de'plantes fleuries et nombre de fleurs par parcelle, chez leș. tomates• trăitfies avec un surplus de CO2, â la phase de jeune plant; au cours de la troisidme arm Ce d’dtude. ' ' 20 216 V. SOTIRIU Fig. 4. - Influence du traitement avec un surplus de COa, applique â la phase de jeune plant, sur la marche de la floraison chez Ies ^aubergmes. _ _ . „ a- jeune nlant Fig. 5. — .Effet produit par le traitement au CO2, appliqufi â la de jeunftplant, sur la formation et la maturation des fruits de tomates (taux procentuel par rappolt au Umoin), au cours de la troisieme annâe d'âtude. . . Fig. 6. — Effet produit par le traitement au CQ2, applique â la phase de jeune plant, sur la formation et la maturation des fruits de tomates (taux procentuel par rapport au temom); au cours de lâ seconde anmâe d’etude. a. u™. »1,»| Fig. 7. — Effet produit par le traitement au CO2, appliquG a la phase de jeune plani, sur la formation et la maturation des fruits de tomates (taux procentuel par rapport au te- moin); au cours de la premiere annfee d’etude. \ , Pig. 8, _ Marche de la fructification et de la maturation des fruits (de la recolte), cnez les plantes traitees avec un surplus de CO2 ă la phase de jeune plant. BIBLIOGRAFIE ' l. Bolas B. D. a, Melville R., The effect on the tomata plant of carbon dioxide produced by combustion. Alin. Appl. Biol., 1935, t. 22, nr. 19, p. 1—15 (din Biological Abstr. 1956, nr. 15460, Voi. X). z 2. B o 1 a s B. D. a. H e n d e r s o n I., The effect of increased atmospheric carbon dioxfde on the_ growth of plants, Ann. Bod., 1928, t. I, p. 421. - 3. Brilliant V. A., Fotosintez kak proțess jiznedeiatelinosti rastenii. Izd. Akad. Nauk ' SSSR, Moscova, 1949. , 4. CesnokoV V. A., O vliianii konțentrațiv COV na fotosintez i urojai. Trud. Inst. Fiz. Rast. Timiriazev, 1955, t. 10. 5. C e s n o k o V V. A. i S t e p a n o v a A. M., Vdobrenie rastenii uglekisltm gazom. Selhoz- ghiz, Leningrad, 1955. 6. Deneke H., Uber den EinfluP bemegter Luft auf die , Kohlensăurenassimilation. Jahr. ■wiss. Bot., 1935, t. 74, p. 1. 7. K. o n s t a h t i h o v N.. Mm. Vliianie uglekislott na rost i razuitie rastenii. Selhozghiz, Moscova, 1950. 8. Krasinski N. P., Svetokultura rastenii zașcișcennogo grunta i povtșenie ee effektivnosti putem primeneniia uglekislott. Trud. Inst. Fiz. Rast. Timiriazev, 1955, t. 10. 9. Lundegardh P., Der KreiSlaUf der Kohlensăure in der Nalur. Jena, 1924. 10. Națentov E., Vrojai ogurfav v teplifah. Sad i ogorod, 1952, nr. 3. 11. Re in au E., Praktische Kohlensăuredungung in Gărtnerei und Landwirtschaft. Springcr,, Berlin, 1927. • 12. RogaleV LE., Vdobrenie uglekisltm gazom v teplifah. Sad i ogorod, 1954, nr. 10. COMPORTAREA PLANTELOR DE OVĂZ LA DIFERITE RAPORTURI [ÎNTRE ELEMENTELE NUTRITIVE AZOT, FOSFOR, POTASIU DE ; . . ■ GH. BÎLTEANU și L. MILIȚESCU : Comunicare prezentată de N. SÂLÂGEANV, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 27 aprilie 1959 , O problemă care prezintă mare importanță în nutriția plantelor este aceea a raportului în care trebuie să se găsească azotul, fosforul și potasiul, raport care să creeze cele mai bune condiții de hrănire a plantelor încă de la încolțirea lor. Raportul între elementele nutritive influențează foarte mult mersul creșterii, perioada de vegetație, cantitatea și calitatea , recoltei. De asemenea, el schimbă structura recoltei, producția de semințe : și paie. ■ . , ■ Acest, fapt este deosebit de important, deoarece așa cum regimul de .irigație este cu totul schimbat în cazul producerii de masă verde, tot astfel și raportul între elemente trebuie schimbat în funcție de. scopul îh care se face cultura. ’ Raportul între elementele nutritive, precum și concentrația lor își găsesc aplicații practice deosebite pentru sporirea producției agricole, motiv pentru care se cere să fie cît mai profund studiate din toate punctele de vedere. în acest sens prezentăm rezultatele întreprinse de noi cu ovăzul. METODA DE CERCETARE în cercetările noastre am folosit metoda culturilor pe nisip în care s-au administrat azotul, fosforul și potasiul în raporturile stabilite, plus 'celelalte elemente necesare unei bune creșteri a plantelor. I RAPORTUL INTRE AZOT, FOSFOR Șl POTASIU LA OVĂZ !219 218 GH. BILTEANU și L. MILIȚESCU Nisipul a fost de cuarț, complet lipsit de azot, fosfor și a conținut urme de potasiu. O doză de azot, fosfor și potasiu a fost egală cu 0,5 g la 6 kg nisip, în anul 1957 și 1 g la 8 kg nisip în anul 1958. Elementele nutritive s-au dat în soluție, astfel: azotul în azotat de amoniu, fosforul în fosfat monosodic, iar potasiul în sare potasică. S-a experimentat cu soiul de ovăz Tîrgul Frumos 9. Plantele au crescut la 70 % apă din capacitatea totală a nisipului pentru apă. S-au făcut observații în ceea ce privește vegetația, ritmul de acumu- lare a substanței uscate,’analiza chimică a plantelor, creșterea liniară etc. Metoda culturilor îh nisip permite un studiu de profunzime și de interpretare corectă, deoarece în nisip raportul între elemente nu poate fi influențat de nici un alt factor decît de plantă, prin acțiunea ei de schimb cu mediul nutritiv. REZULTATELE OBȚINUTE 1. Răsăritul plantelor. Tabloul nr. 1 cuprinde observațiile de vege- tație asupra răsăritului plantelor de ovăz în diferite variante. Din primele 4 variante se desprinde că pe măsură ce crește canti- tatea de azot, fosfor și potasiu, raportul între ele păstrîndu-se același, 1:1:1, ritmul de răsărire și procentul de plante răsărite scad pronunțat. La o cantitate de 0,125 g azotx) și aceeași cantitate de fosfor și potasiu, la 1 kg nisip (Vj) plantele nu au fost stânjenite și au răsărit normal, 98 % în 6 zile. La restul variantelor, scăderea ritmului și a procentului de plante răsărite este cu atît mai mare, cu cît crește doza de azot, fosfor și potasiu. Rezultatele cele mai slabe s-au obținut la varianta 4, cu 0,5 g azot și aceeași cantitate de fosfor și potasiu la 1 kg nisip. O cantitate de 1,125 g sau 1,5 g de azot, fosfor.și potasiu cu raportul de 1:1:11a 1 kg nisip, are influență negativă pronunțată asupra răsăritului plantelor de ovăz (V3 și V4). Tabloul nr. 1 Influenta raportului și dozelor de azot, fosfor și potasiu asupra răsăritului Ia ovăz Nr. variantei Variantele Plante răsărite (%) 23.IV | 24.IV | 25.IV ( 26.IV- | 28.IV 1, 54 61 88 93 98 2 n2 p2 k2 10 17 23 41 68 3 Ns P3 K3 0 2 4 16 43 4 n4p4k4 0 2 4 14 38 5 13 20 30 41 70 6 NiP2Kx 54 70 83 93 94 7 NxPxK2 33 54 71 96 100 8 NaPiK, 13 • 16 27 38 68 9 30 44 65 83 91 10 NxP1Kg 36 53 63 83 100 11 n4pxk4 5 12 18 35 46 12 38 63 76 92 98 13 1 20 | 36 56 72 | 94 p Datele sînt din experiența la care s-a folosit,'pentru o doză, cîte 1 g din fiecare element, la 8 kg nisip. , : Din primele 4 variante nu rezultă însă care dintre elementele azot, fosfor și potasiu au o acțiune nocivă mai accentuată asupra germinării semințelor de ovăz. Aceasta reiese din variantele 5—13. Astfel, din variantele 5—7, unde doza unui element se dublează, reiese clar că două doze de azot (raportul 2 :1:1) exercită de la început o acțiune negativă evidență asupra răsăritului plantelor de ovăz. Raportul de 1 : 2 :1 sau 1:1:2 (V6 și V7) este practic tot atît de bun pentru răsăritul plantelor de ovăz, ca și raportul de 1:1 :1, cu ,0,125 g substanță activă din fiecare element la 1 kg nisip. Același lucru îl desprindem din variantele 8—13. Raportul de 3:1:1 sau 4:1:1 este foarte nefavorabil pentru răsăritul plantelor de ovăz. Raportul de 1: 3:1 sau 1:4:1 față de raportul 1:1:1 se comportă practic la fel... Se observă doar o ușoară’scădere a procentului de plante răsărite în primele zile, scădere care dispare după a 4-a, a 5-a zi de la începerea observațiilor. Tot așa de bine răsar plantele de ovăz și la raportul de 1:1: 3 sau chiar 1:1: 4. La 4 doze de potasiu observăm o ușoară scădere a ritmului de răsărire. Din cele prezentate pînă aici putem afirma că azotul începe să devină nociv răsăritului de la o cantitate mai mică de 0,25 g la 1 kg nisip((V6). Efectul dăunător se accentuează, fiind foarte pronunțat la 0,5 g pentru 1 kg nisip (46% plante răsărite). Fosforul însă la 0,25 g pentru 1 kg nisip sau chiar 0,5 g nu împiedică răsăritul normal al plantelor de ovăz. Același lucru se poate spune despre potasiu, cu deosebirea că 0,5 g potasiu la 1 kg nisip, micșorează la început ritmul curbei de răsărire. ' , J Aceste date care se diferențiază atît de mult, ne-au determinat să montăm o experiență în care să urmărim efectul azotului, fosforului și potasiului asupra răsăritului la ovăz, plecînd de la concentrații mult mai mici și pe o scară mult mai mare. O doză de azot, fosfor și potasiu a fost egală cu 0,025 g la 1 kg nisip. Rezultatele obținute confirmă întru totul cele prezentate mai sus, și anume că toate cele trei elemente în cantitate mare sînt mult mai dăunătoare răsăritului decît fiecare element separat în cantitate mare. Efectul negativ începe chiar de la 0,075 g, din fiecare element la 1 kg.: nisip. Efectul dăunător al azotului începe de asemenea de la 0,075 g la 1 kg nisip. , / , La doze ridicate de fosfor am obținut rezultate foarte diferite. Astfel la doza de 0,5 g fosfor pentru 1 kg nisip, plantele au răsărit 100%. Raportul N:P:K a fost în această variantă 1:20:1, Cu 0,625 g fosfor.la 1 kg nisip, raportul 1:25:1, au răsărit 80% din plante, iar cu 0,75 g la 1 kg nisip, raportul 1: 30:1, au răsărit 66 % din plante. Rezultate asemă- nătoare s-au obținut și cu potasiu. Cu 0,75 g potasiu la 1 kg nisip, raportul 1:3 :30, s-a obținut o răsărire de 72%. Datele prezentate pînă aici arată că numai toate trei elementele în cantitate mare, șau azotul singur în cantitate mare, sînt dăunătoare răsăritului semințelor de ovăz. Fosforul și potasiu, singure, în concentrații destul de ridicate’, nu dăunează germinării ovăzului. . . 1 ' 5 RAPORTUL INTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ 221 220 >GH BILTEANU și L. MILIȚESCU 4 2. Creșterea plantelor *). Tabloul nr. 2 cuprinde observațiile asupra creșterii plantelor de ovăz. Urmărind creșterea plantelor pe variante, desprindem, că o canti- tate mare a,.celor trei elemente date împreună, în raportul 1:1:1, influen- țează negativ creșterea ovăzului tot timpul vegetației. Creșterea se reduce cu atît mai mult,' cu cît se concentrează mediul nutritiv. în varianta 4, unde fiecare element s-a dat în cantitate de 0,33 g la 1 kg nisip, plantele au atins numai 77,1 cm înălțime. Variantele 5, 6, 7 evidențiază efectul pozitiv al creșterii plantelor de ovăz la raporturile 1 :2 :1 și 1:1:2, față de raportul 2:1:1 (1 = 0,083 g la 1 kg nisip). O creștere mai viguroasă au avut-o plantele de ovăz și la raporturile de 1 :3 :1 și 1 :4 :1, precum și la raporturile de 1 :1 :3 și 1 :1:4, față de raportul 3:1:1 și 4:1:1. Totuși cea mai bună creștere liniară au avut-o plantele tot la raportul de 1:1:1 cu 0,083 g la lkg nisip din fiecare element. . Tabloul nr. .2 , Creșterea plantelor do ovăz în diferite variante Nr. variantei Variantele înălțimea plantelor (cm) \ ' • 6.V 18.V ■ | 7.VI | 20. VI 1 NtPJv, 28,8 46,6 83,1 115,5 2 - N2P2K2 20,3 41,0 84,0 ' 103,4 3 n3 p3 k3 . \ 18,2 36,4 74,5 . 92,7 .4 ■ 12,0 21,5 55,7 77,1 5 N.PiK! 24,0 37,4 73,2 103,7 6 23,7 41,0 80,9 109,2 7 24,8 43,0 91,2 109,7 8 NaP,!^ 18,2 37,7 74,6 ' 99,5 ■. 9 n1p3k1 23,6 40,2 82,1 103,9 10 25,9 41,8 82,2 110,0 11 15,1 33,3 63,4 94,2 12 22,7 37,2 73,6 • 107,1 13 20,8 36,8 82,1 104,2 Din alte observații notate în timpul vegetației plantelor s-a desprins că la o concentrație mare a celor trei elemente, vîrful frunzelor de ovăz se plrlește, se necrozează pe o porțiune uneori de 6—8 cm. Tulpina plantelor la bază este mai subțire, iar înfrățirea se reduce, mult. La doze și mai mari de azot, fosfor și potasiu (V4) plantele capătă o culoare deschisă care printre nervuri și marginea limbului are nuanță albă-gălbuie. Dozele imari de azot, fosfor și potasiu inhibează puternic înfrățitul. . Capacitatea de înfrățire a plantelor de ovăz scade și în variantele 5, 8 și 11, pe măsură ce crește cantitatea de azot. Totuși, culoarea galbenă a frunzelor și reducerea numărului de frați nu este atît de accentuată ca în varianta 4, unde toate elementele s-au dat în cantitate mare. b Datele pe care le prezentăm stnt din experiența la care s-a folosit pentru o doză 0,5 g din fiecare element la 6 kg nisip. Raportat-la 960 cm3 de apă cît a absorbit nisipul (70%) revine o concentrație a soluției de 0,051% din fiecare element. în variantele 6, 9, 12, adică acolo unde a crescut doza de fosfor, plantele s-au prezentat cu. totul altfel: înfrățirea puternică cu frați vigiir roși, nodul de înfrățire dezvoltat, culoarea frunzelor verde. Și variantele cu potasiu mult s-au prezentat bine, cu deosebirea că aici frații, deși în număr mare, erau mult mai puțin crescuți decît în variantele cu mult fosfor. 3. J&ata înspicatului. Raportul între azot, fosfor și potasiu a influențat și data înspicatului, așa cum rezultă din tabloul nr. 3. . . Plantele aii înspicat mai devreme, la raportul 1 :1 :1, cu doze mai mici de îngrășăminte (V, șiV2),și în variantele cu raportul de 1:2 :1, 1:3:1 sau 1:1:2, 1:1:3 și 1:1:4 (V6, V9, V7, V10 și V13), \ O întîrziere a înspicatului s-a produs la raporturile 3 :3': 3 cu 4 zile și 4:4:4, respectiv, cu 6 zile, cu doze mari de îngrășăminte, 0,25 și 0,33 g din fiecare element la 1 kg nisip (V3 și V4). înspicatul a întîrziat de asemenea la raportul de 2 :1 :1 cu 3 zile, Ia 3 :1 :1 tot cu 3 zile, iar la raportul 4 :1 :1 cu 5 zile. Tabloul nr. 3 Oaia înspicatului la ovăzJin diferite variante Nr. variantei Variantele Bata ț înspicatului 1 N^tki 14. VI ■' 2 n2p2k2 14.VI 3 n3p3k3 ■ ' 18,VI 4 n4p4k4 20 VI ■ 5 ■ 17. VI . . 6 n1p2k] '■ 14.VI ... "7 N^iK, 14.VI 8 ^Pjq ■ ’ 17,VI ' . ' .7 . 7 / 9 ’ . 14.VI - V7 .7.77. 10 NjPjlt, ' 14.VI . • 11 N.PjKj . 19.VI ' ) - ; \ 12 . 15.VI . . 7 ■ .13' 7 NrP.K, 14.VI ■ 7 ■ v- .. Aici este locul să menționăm că la excesul de azot nu s-a ^constatat o creștere abundentă a plantei, ci dimpotrivă, o intensitate mică a creșterii, un ritm de creștere mult încetinit față de excesul de fosfor său potasiu. 6 7 RAPORTUL ÎNTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ 223 222 GH. BILTEANU și U MILIȚESCU întârzierea înspicatului în varianta 11 este datorită încetinirii și nu intensi- ficării creșterii. 4. Ritmul de acumulare a substanței uscate. Acesta s-a studiat separat pentru partea aeriană și rădăcini. Din tabloul nr. 4 se desprinde că în faza tânără, plantele de Ovăz sînt cu atît mai mult stînjenite în acumularea substanței uscate, cu cît crește cantitatea de azot, fosfor și potasiu. Astfel la data de 7.V, la 28 de zile după semănat, cea mai mare cantitate de substanță uscată a produs varianta 1. De aici, spre varianta 4, substanța uscată scade, ajungînd la varianta 4 sub 50 %, față de varianta 1. Trebuie să evidențiem faptul că efectul dăunător al concentrației elementelor nutritive se resimte, în faza tînără a dezvoltării plantelor, mai mult asupra părții aeriene, decît asupra rădăcinii. După 58 de zile de la semănat (7.VI) situația rămîne aceeași. Scade producția de substanță uscată pe măsură ce crește cantitatea de azot, fosfor și potasiu. Cea mai mică producție de substanță uscată s-a obținut în varianta 4. La 76 de zile de la semănat (25 .VI), varianta 2 are o producție mai mare decît varianta 1, de unde se deduce că mai tîrziu, două doze de azot, fosfor și potasiu s-au răsfrînt pozitiv în special asupra siste- mului radicular al plantelor. Trebuie să remarcăm.că, o concentrație ridicată de azot, fosfor și potasiu, 0,33 g la 1 kg nisip din fiecare element (V4) este dăunătoare plan- telor de ovăz tot timpul vegetației. La 76 de zile de la semănat, în V4 s-au obținut numai 33,0 g substanță uscată, adică numai 40% față de varianta 1, cu 0,083 g din fiecare element la 1 kg nisip. Foarte puțin dezvoltat este lă această dată sistemul radicular al plantelor crescute lă doze mari de substanțe nutritive. Aspectul plantelor, de ovăz la datele de 7.V și 7.VI, adică la 28 de zile și 58 de zile de la semănat, este redat în figurile 1 și 2. Urmărind variantele 5, 6 și 7, constatăm că în prima fază de vege- tație, cel mai bun raport pentru plante este de 1:2:1. în varianta 6, cantitatea totală de substanță uscată este mai mare chiar decît în varianta 1. Deosebit de important este faptul că la raportul de 1 : 2 : 1, s-a obținut cea mai mare cantitate de rădăcini. în privința dezvoltării sistemului radicular, raportul 1:1:2 (V7) este mai bun decît raportul 1:1:1 sau 2:1:1, însă inferior raportului 1:2:1. Mai tîrziu, la 58 de zile de la semănat, cu raportul 2:1:1 s-a obținut cea mai mare cantitate de substanță uscată. în schimb, cu raportul 1: 2:1, s-a obținut cea mai mare cantitate de rădăcini. La raportul 1:1: 2, se remarcă o scădere a producției de substanță uscată față de variantele 2:1:1 sau 1:2:1- Totuși, mai tîrziu, în cazul nostru la 58 de zile de la semănat, raportul de 2:1:1,1:2:1 sau 1:1:2, este mai favorabil plantelor de ovăz, decît raportul de 1 :1 :1. Schimbînd raportul între elementele nutritive la 3 :1:1 (V8), con- statăm la data de 7.V o producție totală de substanță uscată mai mică decît la raportul 2 :1:1 (V5) și simțitor mai mică față de raportul 1:1:1 2'abloul nr. t Dinamica acumulării substan(ei uscate Ia diferite raporturi intre N.P.K ■ Nr. vari< antei Variantele Substanță uscată acumulată (g) 7.V 7. VI 26.VI total din partea aeriană care rădă- cină total din partea aeriană 'care rădă- cină total din partea aeriană care rădă- cină 1 NipiKi • 4,7 3,1 1,6 45,0 34,5 10,5 81,5 74,6 7,5 2 n2p2k2 3,4 2,0 1,4 38,0 31,5 6,5 82,0 ■72,0 10,0 . _ 3 n3p3k3 2,9 1,7 1,2 36,5 30,0 6,5 79,0 70,0 9,0 . 4 N4P4K4 2,0 0,9 1,1 16,5 11,5 5,0 33,0 30,5' 2,5 5 NcPrlL 4,5 2,7 1,8 70,5 57,5 13,0 83,5 73,0 ,10,5 6 NtPaKj 5,1 2,8 2,3 67,5 53,0 14,5 84,5 72,5 12.0 s 7 NjPxK, 4,6 2,6 2,0 53,0 41,0 12,0 82,5 75,5 7,0 8 NaPilL 3,4 2,0 1,4 61,0 50,0 11,0 75,5 68,0 7,5 ? _ 9 n1p3k1 4,3 2,6 1,7 61,0 44,0 17,0 72,7' 64,0 8,7 __10 NrPrK, . 5,2 2,5 2,7 48,0 34,0 14,0 75,5 68,5 7,0 _U ^PjK, ■ 2,6 1,5 1,1 32,0 27,0 5,0 62,0 56,0 6,0 _ 12 w, 3,8 2,4 . 1,4 60,0 43,5 16,5 77,5' 67,5 10,0 13 4,6 2,7 1,9 43,5 33,5 10,0 I 79,5 73,0 6,5 . (Vj. Producția de substanță uscată este asemănătoare cu varianta 2, unde s-au dat 0,166 g din fiecare element la î kg nisip. La 7. VI, după 58 de zile de la semănat, varianta 8 este superioară variantei 1, dar inferioară variantei 5, cu raportul 2:1:1. în schimb, la 76 de zile de la semănat, varianta 8 se prezintă mai slab decît variantele 1, 2, 3 și decît varianta 5. Se înțelege de aici că raportul de 3 :1 :1 (1=0,083 g) este mai puțin potrivit pentru plantele de ovăz, de la care începe să se resimtă . acțiunea negativă a excesului de azot, acțiune care se manifestă pfintrm acumulare mai redusă de substanță uscată. : Tot mai puțin potrivit pentru’ovăz se dovedește raportul del: 3 :1 (V9). Și în acest caz se observă o scădere a producției de substanță uscată, față de raportul 1 :2 ;1. Totuși, raportul 1 : 3 :1 este mai bun pentru Ovăz decît raportul 3 :1:1. în tot timpul vegetației, la acest raport sistemul radicular al plantelor este mai bine dezvoltat. în prima 'fază de vegetație, plantele de ovăz produc o cantitate mare de substanță uscată la raportul 1:1:3. în special la acest raport se dezvoltă puternic rădăcinile (V10). în perioada de formare a paiului 228 OH. BILTEANU și L. MILIȚESCU 12 13 RAPORTUL INTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ 229 (7.V —7. VI) însă, potasiul în cantitate mare frînează acumularea de substanță uscată. Sistemul radicular este totuși mai dezvoltat decît la raportul 3 :1 :1 și mai puțin dezvoltat decît la raportul 1 : 3 :1. Din variantele 11—13 se constată că raportul 4:1:1 sau 1:4:1, precum șiraportul 1 :1 : 4, creează condiții mai puțin , favorabile pentru acumularea substanței uscate. Trebuie să evidențiem raportul 1:4:1, în care plantele au produs totuși o cantitate mare de substanță uscată, în perioada 7.V 7VI. Trebuie reținut faptul că și la raportul 1 : 1: 4, deci unde predo- mină potasiul, în aceeași perioadă (7.V— 7.VI), plantele .au fost tbt atît de stînjenite' în acumularea substanței uscate, ca și în variantele 7 și 10, cu raportul 1:1 :2șll :1 :3. Se ridică deci problema cantității de potasiu care trebuie s-o. găsească plantele în mediul.nutritiv, în special în perioada formării paiului. Privind, în general, rezultatele, se poate desprinde concluzia că la un raport de 1:1:1 cu cantități potrivite de azot, fosfor și potasiu plantele de ovăz dau. o cantitate mare de substanță, uscată. Foarte favo- rabile acumulării de substanță uscată se dovedesc și raporturile 2 :1:1 și 1 :2 :1. Important este să predomine fosforul. Acesta, în cantitate mare, este mai puțin dăunător ovăzului și favorizează pronunțat dezvoltarea sistemului radicular. în figura 3, sînt înfățișate plantele de ovăz crescute la cantități ' diferite de azot după 28 de.zile de la semănat, iar în figura 4 după 58 de zile de la semănat. z. Figurile 5 și 6 reprezintă plantele de ovăz crescute la cantități mări de fosfor, după 28 și 58 de zile de lă semănat, iar figurile 7,și 8, plantele de ovăz la aceleași date, crescute însă la cantități mari de potasiu? 5. Producția de boabe și paie. Prezentăm în' continuare producția de boabe și paie care s-a obținut, creșcînd plantele de ovăz la diferite raporturi între azot, fosfor și potasiu. Din tabloul nr. 5, rezultă că cea mai mare producție s-a obținut la variantă 6, cu raportul 1: 2.: 1. Sporul față de martor este de 12 %. Producție mai mare față de martor însă cu 6% a dat și varianta 9, cu raportul 1 : 3 :1 și variantă 7, cu raportul 1 : 1: 2. Un spor mai mic de boabe s-a obținut și la raportul !: 1;: 4< Trebuie sa scoatem în evidență făptui că la raportul 2 :2 : 2,3 : 3 :3 sau'4 :4 :4, nu am obținut sporuri de recoltă. Dimpotrivă, producția scade simțitor pe măsură ce crește cantitatea de azot, fosfor și potasiu, cu toate că se păstrează raportul de 1 :1 :1. Astfel, la varianta 4, cu 0,33 g azot și tot atît fosfor și potasiu la 1 kg nisip, s-a obținut numai 63% față de varianta 1, cu 0,083 g azot >și tot atît fosfor și potasiu la 1 kg nisip. Analizînd raportul între boabe și paie constatăm că acesta prezintă valori foarte diferite. în grupul de variante 1-^-4, procentul cel mai mare de boabe s-a obținut în variantă 4, cu cele mai mari cantități de azot, fosfor și potasiu, iar cel mai mic în varianta 3. Procent ridicat de boabe s-a obținut și la raporturile 1:2:1 și 1:1: 4. La raporturile 2:1 :1, 3 : î : 1 și 4 :1 :1, .procentul de boabe față de paie este mai mic decît la raporturile 1:2:1, 1:3:1, 1:4:1, sau raporturile U:1 : 2, 1 :1 :3 și 1 :1 : 4. Tabloul nr. 5 Producția de boabe și paie Nr. vari- antei Variantele Boabe M ± m g la vas % Mt Paie M g la vas 1 % Boabe 1 NjPxK, 37,0 ± 0,86 100 53,0 ' 41,0 2 n2p2k2 35,5 ± 1,32. 95 56,3 38,6 3 n3p3k3 33,3 ± 1,09 90 61,0 35,3 4 N4P4K4 23,3 ±1,89 63 28,2 45,2 5 N2 Pi K, 36,2 ± 1,25 98 . 57,5 38,6 6 NxP,^ 41,5 ±0,50 112 54,8 43,0 7 NxPxK, 39,1 ± 0,88 106 53,0 42,4 8 N3PJL 37,2 ± 0,74 100 53,5 41,0 9 NiPaK, , 39,3 ± 0,92 106 53,7 42,2 10 N.PJ^ 37,3 ± 1,92 101 50,5 42,4 11 N.PiKj 33,8 ± 0,60 91 49,3 40,6 12 ^P.K, 37,6 ± 1,16 102 52,9 41,5 13 NxPxK4 38,8 ± 0,72 105 50,7 43,3 Raportul între elementele nutritive poate ridica simțitor producția de boabe față de producția de paie. Cu toate acestea, producția totală de boabe poate fi foarte scăzută din cauză că și producția de paie este, scăzută (V4). în alte cazuri, producția de paie poate fi ridicată, iar pro- ducția de boabe scăzută (V2 și V3). în sfîrșit, producția de boabe și producția . de paie sînt strîns legate între ele, fapt ce dovedește un raport între elementele nutritive potrivit pentru creșterea și dezvoltarea plantelor (V6, V7, V9, V10, V12 și V13). Raportul între boabe și paie este cu atît mai diferit cu cît mai diferite sînt condițiile de nutriție a plantelor. 6. Compoziția chimică a plantelor. Aceasta s-a determinat cu scopul de a găsi corelația între compoziția mediului nutritiv și aceea a plantelor. Este interesant de știut în ce măsură variază cantitatea de elemente ! nutritive din plantă, precum și raportul între ele, în funcție de cantitatea de elemente din mediul de nutriție radicular. Din tabloul nr. 6 se poate desprinde că, la începutul vegetației (7.V), partea aeriană a plantei acumulează cea mai mare cantitate de azot la 6 — c. 449 J5 RAPORTUL INTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ 231’ 230 . GH. BILTEANU și L. MILIȚESCU 14 raportul de 4 :1:1 și cea mai mică la raporturile 1:1:1 și 1:1: 4. O cantitate ridicată de fosfor sau de potasiu nu stînjenește absorbția azotului, judecind aceasta în comparație cu varianta 1. Creșterea cantității de azot în mediul nutritiv duce și la creșterea cantității de azot în plantă, fapt care are influență negativă asupra ei. Cantitatea cea mai mare de fosfor au absorbit-o plantele de ovăz la raportul 1:4:1. Creșterea cantității de fosfor din mediul nutritiv duce și la creșterea cantității de fosfor în plante, fără însă ca plantele să fie stîhjenite în creșterea’lor. Acumularea fosforului în plantele de ovăz în primele faze de vegetație este inhibată de prezența în mediul nutritiv a unei cantităti mari de azot. O cantitate mare de potasiu absorb plantele de ovăz la raporturile 1:1:3 și 1:1:4. Absorbția unei cantități mari de potasiu nu influențează negativ creșterea, așa cum se întîmplă în cazul azotului. Ca și la fosfor, absorbția potasiului în primele faze de vegetație este inhibată de pre- zenta în mediul nutritiv a unei cantități mari de azot. într-o fază de vegetație mai avansată, cînd se formează paiul (7.VI), procentul din substanța uscată pe care îl reprezintă azotul, fosforul și potasiul este mult mai mic decît în faza înfrățirii. Trebuie remarcat că cea mai mare cantitate de azot se absoarbe de plante la raporturile 2 :1:1, 3 :1:1 și 4:1:1. O cantitate mare de azot se absoarbe și la raporturile de 2 : 2 :2, 3 : 3 : 3 și 4 : 4 : 4. Comparînd cu varianta 1, nici în această fază de vegetație, absorbția azotului nu este stînjenită de prezența unei cantități mari de fosfor sau de potasiu. Dimpo- trivă, o cantitate mare de fosfor stimulează absorbția azotului. De la raportul de 1:1:1 spre raportul 4 : 4 : 4 crește și cantitatea de fosfor absorbită. în faza împăierii, absorbția fosforului nu este stînjenită de cantitățile ridicate de azot sau de potasiu. în toate variantele, cantitatea de potasiu absorbit crește pe măsură ce crește în raport.cantitatea de azot sau de fosfor. Cea mai mare canti-, tate de potasiu se absoarbe însă în variantele 3, 4, 11, 12 și 13.^ în faza împăierii (25.VI) absorbția azotului în plantă, fără a lua în considerare inflorescența, crește de la varianta 1 spre varianta 4. Se observă că raporturile de 2 :2 :2, 3 :3 :3 și 4:4:4 sînt mai favorabile absorbției azotului decît raporturile 2:1:1, 3 :1:1 și chiar 4 :1:1. Comparînd cu varianta 1, constatăm că absorbția azotului practic nu se modifică pe măsura creșterii în raport a dozei de fosfor, O situație puțin deosebită se constată la dozele'ridicate de potasiu, care stimulează într-o oarecare măsură absorbția azotului. în perioada înspicatului, în planta de ovăz (fără panicul) se află cea mai mică cantitate de fosfor din tot timpul vegetației. în raport cu fosforul, potasiul se află însă în cantitate mult mai mare. Absorbția potasiului este stînjenită cînd în raport predomină azotul său fosforul și stimulată de o cantitate mare de azot și fosfor, cînd se găsesc amîndouă în raport în aceeași cantitate. • La 25.VI, în panicul găsim o cantitate redusă de azoț, începînd de ța' varianta 1 pînă la varianta 4, o creștere de la varianta 5f spre varianta • 7 și o situație aproximativ constantă în variantele 8—13. Ses deduce că pe măsură' ce cresc toate elementele, scade absorbția azotului; creseînd . numai azotul în mediu nutritiv, fosforul și potasiui rămînînd constante, crește și cantitatea de azot acumulată. în panicul se acumulează însă o cantitate mult mai mare de fosfor decît în restul plantei. Demn de remarcat este faptul că absorbția' > fosforului de către panicul este stimulată atît de azot, cît și de potasiu. Acest lucru se constată urmărind de sus în jos penultima coloană a tablou- lui nr.6. Tabloul nr. 6 ConțInului plantelor de ovăz In azot, fosfor și potasiu la diferite date . Nr. vâri' antei Procente din substanța uscată Varianta 7.V 7.VI 25.VI în. plantă 25.VI în panicul t J N p K ,N 1 P 1 K •N 1 P 1 i ,N 1. P 1 K 1 Nj PUL 5,43 2,60 5,19 1,46 0,22 1,89 1,43 0,17 1,57 2,96 0,20 0,90. 2 N2P2K2 . 5,96 3,25 4,77 2,51 0,50 3,09 2,31 0,08 0,77 2,82 0,45 1,20. 3 ^3 ^3 ^3 5,96 2,17 4,64 2,96 1,12 4,12 2,85 0,25 1,75 2,71 0,50 1,28 4 n4p4k4 6,28 2,25 4,38 3,94 1,50 4,91 3,46 0,75 3,00 1,78 0,72 1,57 5 TLPjKt 6,11 2,40 4,77 3,12 0,24 1,73 1;75 0,08 0,84 2,62 0,27 1,08 . 6 NsPJL 6,60 2,12 3,85 3,22 0,23 1,56 1,94 0,07 0,77 2,73 0,35 1,15 7 N^IL 6,91 1,72 3,30 3,23 0,75 2,60 2,66 0,10 / 1,09 3,14 0,60 1,28 8 NjP.Kx 5,62 3,00 4,91 1,37 0,30. 1,80 1,47 0,12 0,96 2,28 0,35 1,02 9 NjPoKx 5,60 3,25 4,25 1,65 0,60 1,89 1,50 0,22 0,90 2,65 0,57 1,35 10 Ni PUL 5,54 3,45 4,25 1,80 0,82 2,15 1,51 0,37 0,90 2,46 0,37 1,15 11 ’NtPiîL 5,65 3,25 3,27 1,54 0,30 3,51 1,67 0,05 1,98 2,53 0,27 1,08 12 NxPUL 5,57 2,62 6,50 1,42 0,27 3,74 1,42 0,06 2,51 2,45 0,31 1,08 13 ILPUL 1 5,40 3,00 6,50 | 1,51 0,37 4,64 | 1,80 0,07 2,40 2,41 0,30 1,20 Pentru potasiu, situația este întru totul asemănătoare cu.a fosforului* în general, din tabloul nr. 6, trebuie să desprindem că în primele faze de vegetație plantele de ovăz conțin, în toate condițiile de mediu nutritiv cu care s-a experimentat, cea mai mare cantitate de azot, fosfor și potasiu. Spre faza de împăiere se observă o scădere și apoi.o creștere evidentă în perioada înspicatului. Cantitățile de azot, fosfor și potasiu în perioada înspicatului sînt mult mai mari îh panicul decît în restul plantei. . ■ , ; '. ., Urmărind tabloul nr. 7, constatăm că rădăcinile analizate la aceleași date cu partea aeriană conțin, în raport cu aceasta, în prima fază de vegetație (7«V) cantități mult mai mici de azot. De asernenea, rădăcinile 232 GH BILTEANU șl L MILIȚESCU 16 17 RAPORTUL ÎNTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ . 233 conțin mai puțin fosfor și mai puțin potasiu decît partea aeriană. Și în rădăcină cantitatea de elemente acumulate crește atunci cînd elementul se găsește în nisip în cantitate mai mare. Azotul în proporție mare duce Ia micșorarea cantității de fosfor și potasiu din rădăcină. Trebuie să remarcăm că dozele ridicate de fosfor stimulează' nu numai absorbția acestuia, dar și absorbția azotului și potasiului. Aceasta ar explica de ce rădăcinile plantelor cresc mult măi bine la o cantitate mai mare de fosfor. în rădăcină se află cantități sporite de potasiu, în special la varian- tele 11 și 12. în general, rădăcinile rețin o mai mare cantitate de potasiu în primele faze de vegetație. La 7.VI, în faza de împăiere, rădăcinile au un conținut ridicat în azot și fosfor, apropiat de cel din partea aeriană. în schimb, rădăcinile conțin mult mai puțin potasiu decît partea aeriană. Acest fapt se explică prin necesitatea prezenței potasiului în cantitate mare în părțile aeriene ale plantei, care participă la procesul de fotosinteză. De asemenea, în faza împăierii, rădăcinile ovăzului conțin mai puțin azot, fosfor și potasiu decît partea aeriană. în general, se constată că acumularea azotului, fosforului și pota- siului în rădăcini este influențată de raportul între ele, ca și în partea aeriană. ' Tabloul nr. 1 Dinamica acumulării azotului, fosforului și potasiului in rădăcină Nr. vari- antei Varianta Procente din substanța uscată 7.V 7. VI 25.VI N | p 1 K N p ] K N | p l K 1 2,59 1,60 4,38 1,31 0,20 0,61 0,97 0,15 0,37 2 NaPsKa 2,09 2,27 3,85 2,25 0,75 0,96 1,14 0,42 0,72 3 NsP3K3 3,10 2,40 3,62 2,43 1,00 1,53 1,31 0,80 1,02 4 N4P.K, 3,08 2,20 3,00 2,40 1,12 3,00 2,38 0,80 1,65 5 2,23 1,57 3,74 1,75 0,17 0,66 1,34 0,12 0,32 6 3,90 1,50 2,80 1,85 0,22 0,54 1,31 0,15 0,37 7 4,23 1,30 2,23 2,45 0,67 1,02 1,80 0,16 0,43 8 N^K! 2,34 1,90 3,09 1,21 0,37 0,66 0,82 0,15 0,26 9 NjPsK! 2,51 2,10 3,78 1,23 0,52 0,54 0,90 0,32 0,32 10 NiPqK, 2,64 2,60 4,77 1,85 0,57 0,57 0,97 0,42 0,26 11 2,65 1,30 5,19 . 1,27 0,18 1,09 0,91 0,13 0,48 12 W 2,21 1,20 6,52 1,20 0,17 1,25 0,91 0,12 0,72 13 2,34 — — 1,34 1 0,20 0,73 1,00 0,15 1,02 în tabloul nr. 8 prezentăm cantitatea totală de azot, fosfor și potasiu găsită în plante și raportul procentual dintre aceste elemente. Modul acesta de a interpreta ne dă o idee mai clară asupra variației raportului dintre elemente în plante, în funcție de raportul între aceleași elemente în mediul nutritiv. Pentru comparație, am luat în considerare varianta martor, .cu raportul 1:1:1 elementele în cantitatea socotită optimă, varianta cu raportul 4:1:1 în care s-a manifestat influența negativă a azotului și varianta cu raportul 1 : 2 :1 care a dat cea mai mare producție. Tabloul nr. 8 Cantitatea do azot, fosfor și potasiu în plante și raportul procentual dintre ele 7.V 7.VI - .. 25.VI . ' :■ în panicul antele total N.P.K N % p % K % total N.P.K ' N % . p % K % total N.P.K ' N % ■ p % K ' N.PA 13,22 41,08 19,66 39,25 3,57 40,90 6,16 52,94 4,06 72,91 4,92 22,17 11,93 57,92 14,42 27,66 6,58 49,09 11,40 39,01 5,03 62,74 11,95 25,30 13,53 41,54 22,17 36,29 3,47 39,48 8,64 51,88 3,65 62,48 9,56 27,96 Din tablou rezultă că în primele faze de vegetație, la înfrățire, la raporturile 1 :1 :1 și 1: 2 :1, proporția între elemente în plantă este foarte mult apropiată. Numai cantitatea de fosfor este mai mare procentual la raportul 1:2:1, fapt care explică o bună dezvoltare a sistemului radicular la acest raport. . ' La raportul 4:1:1 se constată acumularea în plantă, față de cele- lalte elemente, a unei cantități mult mai mari de azot, 57,92%. Aceasta are loc atît în detrimentul fosforului, cît și în acela al potasiului. Din cantitatea totală de elemente absorbite, fosforul reprezintă 14,42%, iar potasiul numai 27,66%. Efectul dăunător al azotului la raportul de 4:1:1, la începutul vegetației, se explică deci prin acumularea lui în plantă, procentual într-o cantitate mult mai mare față de fosfor și de potasiu. în timp ce raportului 1:1:1, din mediul nutritiv, îi corespunde în plantă raportul 1: 0,5 :1, raportului 1: 2 :1 îi corespunde în plantă raportul de 1,05 : 0,55 : 0,9 ; la raportul de 4 :1:1, în mediul nutritiv, corespunde în plantă raportul 1,42 : 0,35 : 0,67. Rezultă deci, că o cantitate mare de azot în plantă este dăunătoare și ea se acumulează atunci cînd mediul nutritiv conține mult azot. ' . La 7.VI, cînd plantele sînt în plină împăiere, rezultă în varianta cu raportul 4:1:1 o cantitate totală de N, P, K mult mai mare, din care conținutul procentual de azot față de fosfor și potasiu este de ase- menea mai mare. Potasiul față de azot reprezintă un procent foarte .mic. Raportul în plantă este 1,05 i 0,27 :0,97, în timp ce în variantele martor este 1,02 :0,15 :1,32, iar în varianta cu raportul în mediul nutritiv 1:2 :1, .234' GH. BILTEANU șl L. MILIȚESCU 18. 19 RAPORTUL ÎNTRE ĂZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ : 235 în plantă se află raportul 0,97 : 0,20 :1,27. în panicul, proporția între elemen- tele nutritive este foarte apropiată în variantele cu raportul 4 :1:1 și.l : 2 : 1. Din datele prezentate se observă că modificarea raportului în mediul nutritiv duce și la modificarea raportului între elemente în plantă. Modi- ficarea raportului în plantă în favoarea azotului are efect nociv asupra creșterii plantelor de ovăz. discuții Diferențele pronunțate, obținute între variante la toate analizele prezentate mai sus, scot în evidență importanța raportului între elementele de nutriție, azot, fosfor, potasiu, pentru o bună creștere și fructificare a plantelor de ovăz. De asemenea, scot în evidență că raportul între ele- mente în mediul nutritiv, trebuie să asigure un raport armonios al acestora în plantă. I. K o 1 a r j i k (7) menționează că : „raportul armonios al substan- țelor nutritive în plante este în toate cazurile cea mai sigură garanție a recoltelor sporite și a producției de calitate superioară” !). Raportul armonios al substanțelor nutritive în plante este deosebit de important pentru buna desfășurare a proceselor de metabolism și el este strîns legat de raportul corect din punct de vedere fiziologic al substan- țelor nutritive care stau la dispoziția plantelor (7). Conținutul de substanțe nutritive din plante se găsește în corelație directă cu conținutul de substanțe nutritive din sol. După I. K o 1 a r j i k (7) conținutul și corelația substan- țelor nutritive în plante au caracter de lege, pentru recoltă, iar conți- nutul de substanțe nutritive din plante în diferite faze de vegetație se modifică în raporturi strict matematice. Față de afirmațiile) lui K o l ar- j i k, bazate pe o serie de experiențe la cereale, rezultă că .este necesar să se cunoască raportul dintre, elementele mediului nutritiv, pe de o parte, iar pe de altă parte, raportul elementelor în plantă. Producția cea mai mare va evidenția cel mai potrivit raport în mediul nutritiv și plantă. Această cunoaștere duce, fără îndoială, la aplicații practice de foarte mare importanță, deoarece, așa cum arată A. V. S o k o 1 o v (10) „deter- minarea necesarului plantelor în substanțe nutritive,, ce trebuie date sub formă de îngrășăminte suplimentare, se poate face pe baza analizei bine ■organizate a plantelor în timpul dezvoltării lor” 2). Diagnosticarea regi- mului nutritiv al plantelor după analiza chimică a lor este de mare perspec- tivă (10). . ’ . . ' Studierea raportului între cele trei elemente de nutriție, precum și concentrația lor în raport, nu este ușor* de realizat, din cauză că solul cu însușirile lui (umiditate, conținutul în humus, pH, intensitatea proce- selor biologice etc.) modifică de la început raportul preconizat ca cel mai bun. De aceea, autorii sovietici (4), (6) menționează că raportul între azot, fosfor și potasiu variază foarte mult pentru aceeași plantă cu tipul de sol. b p. 59. - 2) p. 34. ' ■ • • ; Dacă se cunoaște cel mai bun raport între elementele nutritive, pe baza experiențelor fiziologice, se poate trece la aplicarea lui în culturile de cîmp, ținînd seama de rezervele naturale ale substanțelor nutritive accesibile din sol și de coeficientul de utilizare a îngrășămintelor minerale care se aplică. Trebuie să se determine, de asemenea, cantitatea substan- țelor nutritive care urmează, să se formeze în sol în cursul perioadei de vegetație, adică să se aprecieze rezervele solului care pot trece din stare neasimilabilă în stare asimilabilă (7), (10). Se poate aprecia că raportul între elementele nutritive este mai puțin studiat, atît sub aspect fiziologic, cît și practic, în condiții de cîmp. Din acest motiv, rezultatele noastre dau indicații prețioase în această problemă. O altă latură care rezultă din cercetările întreprinse și care necesită o studiere profundă, este comportarea plantelor față. de o concentrație mare a elementelor nutritive, sau față de concentrația unuia singur. Trebuie să relevăm faptul că de această problemă s-au ocupat mai puțini cercetători. în numeroase lucrări de sinteză (3), (12), (5), se scot în evidență numai simptomele insuficienței unui element din mediul nutritiv și nici- decum excesul sau limita superioară de la care acest element începe să devină nociv pentru plante. Eezolvînd și această latură privind nutriția minerală, putem să urmărim folosirea deplină a productivității plantelor,' aplicînd în unele cazuri cantități foarte mari de îngrășăminte, încă înainte de semănat. N. S. Avdonin (1) scoate însă în evidență că o cantitate mare de îngrășăminte este dăunătoare atît încolțirii semințelor, cît și creșterii plantelor, mâi ales în primele faze de vegetație. Dozele mari de‘ îngrășă- minte micșorează energia de germinație și schimbă raportul între producția de boabe și restul plantei. , Beacția plantelor față de dozele mari de îngrășăminte se schimbă o dată cu vîrsta. N. S. Avdonin a observat la ovăz că trei doze de îngrășăminte au avut la începutul vegetației o acțiune pronunțat nega- tivă. Aplicarea însă a trei doze de îngrășăminte la 35 de zile după răsărire, a dus la un efect invers, adică pronunțat pozitiv. Ceea ce socotim însă foarte important, este cunoașterea reacției plantelor de la încolțire și în tot timpul vegetației, nu numai față de con- centrația celor trei elemente date împreună, dar și față de concentrația unuia singur. Acest obiectiv a fost urmărit și în cercetările noastre. Se poate întîmpla ca un element în concentrație mare în fazele tinere ale plantelor să fie nociv, în timp cie altul să fie cu efect pozitiv. în afară de această, trebuie să se cunoască bine asupra cărei părți din plantă se mani- festă mai pronunțat acțiunea negativă sau pozitivă a unui element dat în cantitate mare. ■ în această privință, rezultatele noastre au arătat , că nu se poate vorbi de acțiunea dăunătoare a excesului de îngrășăminte, fără să ne referim și la fiecare element luat în parte. Din acest punct de vedere 1 există mari diferențe între azot, fosfor și potasiu. ' ■ Stabilirea raportului între azot, fosfor și potasiu, constituie astăzi una din cele mai importante probleme din nutriția plantelor. Studiul 236 GH. BILTEANU și L. M1LIȚESCU 20 problemei trebuie să scoată în evidență producția ce se obține la un anumit raport, precum și schimbările morfofiziologice care au loc sub influența acestui raport. CONCLUZII Din cele prezentate mai sus rezultă următoarele concluzii : 1. Azotul, fosforul și potasiul date înipreună în cantitate rhare, împiedică încolțitul și răsăritul semințelor de ovăz. Acțiune dăunătoare asupra răsăritului are în primul rînd azotul. O cantitate de fosfor sau de potasiu mult mai mare decît de azot nu este dăunătoare răsăritului semin- țelor de ovăz. 2. în timpul vegetației, creșterea plantelor de ovăz este stînjenită de o concentrație mare a celor trei elemente nutritive. Acțiune dăunătoare asupra creșterii are azotul în cantitate mare. O creștere viguroasă o au plantele de ovăz la raportul 1 : 1 :1,1 : 2 :1 sau alt raport, în care azotul intră în cantitate mai mică. . 3. Azotul, fosforul și potasiul, date împreună în cantitate mare, dăunează înfrățitului și întîrzie înspicatul. Capacitatea de înfrățire a plan- telor scade pe măsură ce crește cantitate de azot. 4. Cantitatea de substanță uscată pe care o acumulează plantele de ovăz este mai mică la cantități mari de azot, fosfor și potasiu. O cantitate mică de substanță uscată se obține și atunci cînd în raport crește numai can - titatea de azot. Influență pozitivă asupra acumulării de substanță uscată are în primul rînd fosforul, dat în cantitate destul de ridicată încă de la început. Fosforul și potasiul influențează pozitiv dezvoltarea sistemului radicular, în timp ce azotul în cantitate mare influențează negativ. 5. Cea maî mare producție de boabe se obține la ovăz la raportul între azot, fosfor și potasiu de 1 ■: 2 &1, în care azotul este în cantitate corespunzătoare. în general, raportul de 1:2 :1 s-a dovedit mai bun pentru plantele de ovăz tot timpul vegetației. 6. Conținutul plantelor în azot, fosfor și potasiu este strîns legat de conținutul soluției în aceste elemente. 7. Raportul între elementele nutritive în plantele care dau cele mai mari producții se apropie de 1: 0,5 :1. Cînd raportul se modifică în favoa- rea azotului, producția scade. Raportul elementelor în plantă este strîns legat de raportul elementelor în soluție. nOBE^EHWE PACTE HM OBCA HPW PA3JIWHH0M COOTHO- UIEHHH nWTATEJIBHMX BEIIțECTB—A30TA, GOCOOPA M KAJIMH PE3I0ME . IIoKasaHbi pesyjmrăTBi KyjtbTHBHpoBaHHH osca npn paannuHOM coornouieHim MeuiHy sbotom, $oc$opoM n KanneM. VcTaHonjieHO, uto noBHineHHMe hobbi agora, $oc$opa u najinu b cooTHoinemau 1:1: 1 orpu- nareJiBUG bjihhiot na nonBJieune bcxohob, poet u ypoiKaiî osca. Ha 9tmx rpex 21 RAPORTUL INTRE AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU LA OVĂZ 237 aJieMeiiTOB hbho o.TpnuaTejibHMiî a$$eKT na oBec OKaBMBanM b nepByio ouepegb noBBiuieHHue sobei asora. Bojitmne hosm (țocițopa h Kamume HMeior BpeHHoro xeâcTBHH na noHBJieune bcxorob hjih na pocT pacreHHh osca. , HaHSojibinHH ypoîKaft sepna (12%) Slut nojiyuen npi-i cnegyiomeM cooTHonieHHH MeîKfly asoTOM, ^oc^opoM h KajiHeM: 1:2:1. Hpn otom cooTHomeHMH floBa aaoTa paBHHJiach 0,083 r na 1 Kr neena. UpnSasKn ypoJKau Sbijim nojiyneHii ramne m npn coOTiioiueiiHHX 1:3:1 n 1: 1: 2. B ontiTe b KauecTBe KOHTpoM CJiyiKMJio cooTHomeHne 1: 1; 1, rfle 1 pas- HHJiacb 0,083 r Kantgoro aJieMenra na 1 kt neena. XnM.H’iecKMft anajins pacTeHHft nonasaji, mto cooTnoinenue MesRny ajieMeHTaMH b nHTaTentiioM pacTBope bjihh6t na cooTiioinenHe MeîKny 3THMM ajieMeiiTawn n b pacTemin. HaKonjieHMe b pacTGHHH noBbiineHHoro KOJiHUecTBa asoTa no cpaBneunio c (țocițopoM h KanneM CTanoBUTCH Bpeă- hbim, Torfla khk iioBtmieHHoe HoamnecTno $oc$opa m najnin nojioumTejibno BanHeT na paaBHme KopHeBoii cncTeMbi m na pocT caMoro pacreHHH. Go- oTHonieHne 1:0,5 :1 MeîKny aaoroM, $oc(țopoM n KajmeM b pacTenun uBaiieTCH nanayaniFiM. Oho moikot dsiTb .nocTnrnyTO ror/ța, norga cootiio- menne mx b miTaTeabHon cpe/țe pasnueTCH 1 : 1:1 iwin 1: 2: 1. OB1>HCHEHHE PHCVHKOB Pac. 1.—PacTeHMH osca Ha 28-ii /leHn noene nocena. 1 — NjPjK,; 2 —N2P3K,; 3 — N3P3K3; 4 — N4P4K4. Phc. 2. — PacTeHHH oBca Ha 58-B rohe nociie nocena. 1 — N^jKjj 2 — N2P2K2; .3- NsP3K3; 4-N4P4K4. Phc. 3. — PacTeHHH OBca na 28-iî nem> nocne noceBa. 5 — NjPjKj ; 6 — NjPjK, ; 7 - N^Kp Puc. 4. — PacTeHHH osca na 58-iî Rent nocne noceBa. 5 — N^Kj; 6 — NgPjK,; 7-N^Kp Phc. 5.-—PacTeHun oBca na 28-iî Reirn nocne noceBa. 8 — N^Kj; 9 — NjPgK, ; TO-N^Kp Phc. 6.—PacTeHHH oBca Ha 58-iî «chi. Hocne Mecena. 8 — N1P2K1; 9 — NjPgKj 10 - N^K,. Phc. 7.—PacTeHHH oBca na 28-ii hchb nocne noceBa. 11 — NjPjK2 ; 12 — NjPjK,; 13 — NjPjI^; li — NjPjKo.os, to ecTB b 10 pas Menține, neM N n P. Pnc. 8. —PacTeHHH oBca na 58-iî nent nocne noceBa. 11 — N^Kj; 42 — N1P1K3; 13 — NjPjI^ ; 14 — NjPjKo.oj, to ecTB b 10 pas Menbine, wm N h P. LE COMPORTEMENT DES PLANTES D’AVOINE POUR DT.FFERENTS rapports entre LES ELEMENȚS NUTRITIFS - AZOTE, PHOSPHORE, POTASSE resume Les auteurs exposent les r^sultats obtenus dans la cui ture de l’avoine par l’application de l’azote, du phosphore et de la potasse en des rapports diffdrents. On a constată que les fortes doses d’azote, de phosphore et de potasse, appliqu^es ă raison de 1 :1, ont exered une influence negative sur Ia lev^e, la croissance et le rendement de l’avoine. Parmi les trois dld- 238 GH. BÎLTEANU și L. MILIȚESCU 22 ments 4tudtes, c’est l’azote qui — applique en grande quantit6 — a l’effet ndgatif le plus prononcd sur la plante d’ăvoine. Le phosphore ou la potasse en grande quantitâ ne nuisent ni ă la levde ni ă la croissance de la plante. Le rapport de 1 :2 :1, entre l’azote, le phosphore et la potasse, a determine le rendement en grains le plus riche (augmentation de 12%); La quantitd d’azote a et^ de 0,083 g pour 1 kg de sabie. Des augmen- tations de rendement ont dgalement &A obtenues pour les rapports 1: 3 :1 et 1 :1 : 2. Au cours des essais, le tdmoin a regu les âldments nutritifs dans le rapport 1:1:1, ou 1 est £gal ă 0,083 g de chaque dâment pour 1 kg de sabie. Les analyses chimiques effectuees sur les plantes ont rdvâlâ que le rapport des ^ments de la solution influence le rapport des memes 61A ments dans la plante. L’accumulation dans la plante d’une quantitd accrue d’azote, par rapport au phosphore et â la potasse, devient nocive, tandis que l’augmentation de la quantit6 de phosphore ou de potasse exerce une influence positive sur le ddveloppement du systeme radiculaire et la crois- sance des plantes. Le rapport le plus favorable, entre l’azote, le phosphore et la potasse dans la plante, est de 1: 0,5 :1. Pour le r6aliser, il est n6ces- saire que, dans le milieu nutritif, ce rapport soit de 1:1:1 ou 1:2 : 1. EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — Plantes d’ăvoine, 28 jours aprăs le semis. 1, NjPjKjJ 2, N2P2K2; 3,N3PSK3; 4, NâP4K4. Fig. 2. — Plantes d’aVoine, 58 jours apris le semis. 1, N^Ki,- 2, N2P2K2; 3, N3P3K3; 4, N4P4K4. Fig. 3. — Plantes d’ăvoine, 28 jours apr^s le semis. 5, N2P1K1; 6, N3P1K1 ; 7, N4P1K1. Fig. 4. — Plantes d’ăvoine, 58 jours aprâs le semis. 5, NjPjKj; 5, NgPjK,; 7, N^I^. Fig. 5. — Plantes d’ăvoine, 28 jours apres le semis. 8, NjPgK,; 9, NjPgKjj 10', NjP4Kv Fig. 6. — Plantes d’aVoine, 58 jours aprfes le semis. 8, N^Kj; 9, NjPgK,; 10, Fig. 7. — Plantes d’aVoine, 28 jours aprfes le semis. 11, NjPjK2; 12, N^Kg '^13, NjPjK^ ; 14 N,PiKo>os> c’est-ă-dire 10 fois moins que N et P. ’ Fig. 8. — Plantes d’aVoine, 58 jours apriisle semis. 11, N1P1K2; 12, NjPjK-j ; 13, NjPjKj ; 14, NjPiKoxis» c’est-â-dire 10 fois moins que N et P. BIBLIOGRAFIE 1 Avdonin S. N., Podkormka seliskohoziaistvennihrastenii. Gos. Izd. Seihoz.lit. Moscova, 1954. 2. —' Al treilea congres internațional cu privire la aplicarea îngrășămintelor. Revista internațională pentru agricultură, 1957, nr. 4. 3. DaVidescu D., Agrochimia. Ed. agro-șilvică, București, 1956. 4. lakușkin V. I., Rastenievodstvo. Gos. Izd. Selhoz. lit., Moscova, 1953. 5) I o n e s c u-Ș i ș e ș t i G. și Staicu I r i m i e, Agrotehnica. Substanțele minerale ca factori de vegetație. Ed. agro-silvică, București, 1958, voi. I. 6. Kondrașev I., Oroșaemoe zemledelie. Moscova, 1948. 7. Kolar jik I., Controlul eficienței îngrășămintelor minerale. Revista internațională pentru agricultură, 1958, nr. 2. 8. Maxim o V A. N., Fiziologia plantelor. Ed. de stat, București, 1951. 9^ p e t e r b u r g s ki V., A. Unele probleme de nutriție tadiculară la plante. Anal, rom.- sov., seria agricultură, 1955, nr. 2. 10. Sokolov V. A., Problemele teoriei nutriției plantelor șiaplicării îngrășămintelor. Anal, rom.-sov., seria agricultură, 1957, nr. 5. ,, 11 Sănd°iu D., Influența secetei tn diferite faze de vegetație asupra producției ovăzului. Analele I.C.A.R., voi. XXVI, Seria C, 1960. 12. » * » Priznaki golodania rastenii. Moscova, 1957. H VARIAȚIA CONȚINUTULUI ÎN ACID ASCORBIC ȘI TIAMINĂ AL CARTOFILOR ÎN TIMPUL PĂSTRĂRII DE GEORGETA ENĂCHESCU ‘ Comunicare prezentată de T. bordeianu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 19 ianuarie 1959 Primele studii asupra conținutului în vitamina C al produselor vege- tale au arătat importanța cartofilor în alimentația din timpul iernii, pentru prevenirea scorbutului (17), (20), (23). Din datele existente în literatură, în cartofi se găsesc 10—40 mg acid ascorbic %g în funcție de soi, regiune sau condiții de cultură (4), (11), (17), (23), (27). în timpul formării tuberculelor, are loc o acumulare de acid ascorbic al cărui maxim este situat cu 6—8 săptămîni înaintea atin- gerii maturității depline (1), (22). între conținutul în acid ascorbic și caracterul morfologic al tuberculelor nu pare a exista o corelație (6), (22)., Prezența acidului dehidroascorbic în cartofi este negată de unii autori (6), (22) și confirmată de alții (2), care arată că spre deosebire de acidul ascor- bic, prima formă oxidată a acestuia se găsește concentrată mai mult la exteriorul tuberculelor, în proporție de 50—80% din conținutul în acid ascorbic al întregului tubercul (23), (28). Studiindii-se variabilitatea conținutului în acid ascorbic al carto- filor, s-a constatat că între soiurile cultivate în aceleași condiții sînt diferențe de 60%, iar în interiorul unui soi, de 40% (23). De asemenea, distribuirea acidului ascorbic este uniformă în tubercul. Astfel, diferența dintre con- ținutul părții interioare și al celei exterioare a tuberculului poate varia între 10 și 15 % (26). Prin păstrare în condiții obișnuite, după 6 luni, conținutul în acid ascorbic al cartofilor se reduce cu 10—80% (7), (25). Pierderile sînt mai mari la începutul acestei perioade (în 3 luni se pierde 30—60%),' apoi se reduc pentru a crește din nou la sfîrșitul păstrării (2), (8), (20). Dife- rențele mari dintre procentele de pierderi citate în literatură sînt dato- rate atît naturii materialului, cît și condițiilor de păstrare. în general, s-a 240 GEORGETA ENACHESCU 2 constatat la cartofi că păstrarea la temperaturi mai scăzute este favorabilă, menținerii conținutului în acid ascorbic (5). în unele cazuri însă păstrarea la temperatura camerei și la 0° a dat aceleași rezultate (23), alteori la 10—15° s-au înregistrat pierderi mai mici decît la 4° (12), (22). Unele date din literatură semnalează și cazuri de creștere a conți- nutului în acid ascorbic al cartofilor la păstrare. Astfel, s-a observat că prin trecerea cartofilor la temperatura camerei, după o păstrare prealabilă, la temperatură scăzută, sau ca urmare a creșterii temperaturii în lunile mai și iunie, după scăderile obișnuite, conținutul în acid ascorbic al tuber- culelor a început să crească (15), (23). încolțirea cartofilor a provocat de asemenea o creștere a conținutului în acid ascorbic, urmată de o descreș- tere (19), în tuberculele încolțite, ochii sînt mai bogați în acid ascorbic decît celelalte părți (13). După alte date, prin încolțire are loc o pierdere și nu o sinteză a acidului ascorbic (25). - Dinamica acidului ascorbic în timpul păstrării cartofilor mai depinde și de nivelul inițial al conținutului în această vitamină precum și de starea de dezvoltare a tuberculelor. Astfel, soiurile mai bogate sau tuberculele nemature, care au de asemenea un conținut ridicat în acid.ascorbic, suferă la începutul păstrării pierderi 'mari, ajungînd la sfîrșit să fie egalate de soiurile mai sărace sau de tuberculele mature (3), (24). în ceea ce privește conținutul în acid dehidroascorbic, proporția acestuia crește în timpul păstrării cartofilor pînă la 1/3 din cantitatea totală de acid ascorbic din tubercule (14). Asupra conținutului în tiamină al cartofilor, literatura prezintă mai puține informații. După unii autori, acesta variază la diferitele soiuri între 44 și 100 y%g, din care numai 20—25% s-ar găsi sub formă de cocar- boxilază (20), (29). Ca și acidul ascorbic, tiamina se găsește concentrată în partea centrală a tuberculeloi’ și se acumulează paralel cu dezvoltarea, acestora, de la 60 y%g în luna iulie, la 140 y%g în septembrie (18). în timpul păstrării, conținutul în tiamină crește ușor (15), mai ales în primele 50 de zile (21), pentru ca primăvara să scadă, o dată cu încolțirea tuber- culelor. Ținîndu-se seama de importanța cartofilor ca sursă de vitamină C și de alte vitamine în perioadele lipsite de alimente vegetale proaspete, scopul acestei lucrări a fost acela de a determina conținutul în acid, ascorbic și tiamină al principalelor soiuri de cartof raionate și experimen- tate în regiunea București, atît la scurtă vreme de la recoltare, cît și în timpul păstrării peste iarnă, în condițiile obișnuite din gospodăriile mici. S-au studiat tubercule din aceleași soiuri, provenite în unii ani din plan- tări de vară, iar în alții din plantări de primăvară. Condițiile de lucru n-au permis să se urmărească în același an și localitate, atît cartofii pro- veniți din plantări de vară, cît și de primăvară. în mod orientativ, s-a cercetat de asemenea conținutul în acid, dehidroascorbic al cartofilor în timpul păstrării, diferența dintre tuberculele noi și cele ajunse la maturitate cu privire la conținutul în acid ascorbic și tiamină, precum și variația conținutului în acid ascorbic al tubercu- lelor din același soi. 3 VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI TIAMINE1 LA PASTRAREA CARTOFILOR 241 ■______,___________________________________________________'________ Z ' ' MATERIALUL STUDIAT ȘI METODA DE LUCRU S-au studiat soiurile Druhbote, Viola, Galben timpuriu, Merkur,' Mittelfriihe, Săpunar, Ostbote, Priska și Voran din plantarea de vară a anilor 1952 și 1954 și din plantarea de primăvară a anului 1953 de la Baza experimentală Moara Domnească (reg. București). S-au studiat de asemenea soiurile Eruhbote, Viola, Galben timpuriu, Săpunar și Saskia din plantarea de vară a anului 1955 și din plantarea de primăvară a anu- lui 1956, provenind de la Stațiunea experimentală Țigănești (reg. Bucm rești). Recoltările la plantarea de vară s-au făcut, în general, între 20 și 30.X, iar la plantarea de primăvară între l.VIII și 18.IX. Cartofii au fost păstrați în condiții obișnuite, într-o pivniță, în care cele mai scăzute temperaturi din timpul iernii au variat între 1 și 3°. Analizele au început în general la cîteva zile de la recoltare și au fost repe- . tate la interval de 30—60 de zile pe o perioadă de 5^—8 luni. Determi- nările s-au executat pe o probă medie luată din 6—10 tubercule cu coajă. S-a determinat conținutul în substanță uscată totală prin uscare la 100—105°, conținutul în acid ascorbic prin metoda lui Tillmans (citat după (9)), conținutul în acid dehidroascorbic prin metoda lui Emmerie și Eekelen (citați după (9)), iar cel în tiamină prin metoda lui J e n s e n (citat după (9)). REZULTATELE OBȚINUTE 1. Conținutul in acid ascorbic al diferitelor soiuri de cartot în tabloul nr. 1 se dă conținutul în substanță uscată și acid ascorbic, al soiurilor de cartof studiate, înainte de a fi puși la păstrare. Tabloul nr. 1 Conținutul in acid ascorbic al diferitelor soiuri de cartof la recoltare *> Solul Moara Domnească, Țigănești 1952 1953 1954 1955 1956 plantare de vară plantare de primăvară plantare de vară plantare de vară Plantare de primăvară subst. usc. acid ase. subst. usc. acid ase. subs. usc. acid ase. subst. usc. acid. ase. subst. usc. acid, ase. Viola 21,80 32,7 24,57 26,4 22,56 29,6 17,04 18,7 19,44 15,2 FrUhbote 22;50 14,0 22,99 24,3 21,02 23,4 17,78 17,8 21,85 14,4 Galben timpuriu 23,00 17,0 26,7 22,85 26,8 23,04 ' 30,9 16,96 19,1 20,54 20,8 Mittelfriihe 21,50 28,41 16,1 21,90 32,4 — —'. — — • Săpunar 22,40 18,2 24,46 33,9 21,60 24,9 16,51 16,6 21,40 16,8 Merkur 20,50 19,5 — 14,6 25,76 39,6 — — — • —' Ostbote 23,70 30,2 29,10 16,8 22,56 22,5 —. — —. — Priska 19,00 15,3 20,23 15,4 25,14 22,9 — —■ — —. Ackersegen 18,90 13,5 25,38 17,7 19,50 21,1 — — — .—: *) Conținutul în substanță uscată este dat. fa g%, iar acela in acid ascorbic în uig%g substanța proaspătă. 242 GEO^GETA ENĂCHESCU 4 243 Din datele de mai. sus rezultă că în anii 1952—1954 soiurile de cartof de la Baza experimentală Moara Domnească au avut un conținut de . 19,00—29,10 g% substanță uscată și 14,0—39,6 mg acid ascorbic %g iar în anii 1955 și 1956 soiurile cultivate la Stațiunea Țigănești au prezentat un conținut de 16,51—21,40 g% substanță uscată și 14,4— 20,8 mg acid ascorbic % g. Valorile mai mici înregistrate la Stațiunea- Țigănești pot fi datorite fie condițiilor climatice din anii respectivi, fie tipului de sol, sau faptului că la această stațiune culturile au fost irigate.. Din același tablou se mai poate observa că în toți anii, indiferent de localitate, soiurile Galben timpuriu, și Viola au depășit în general, prin conținutul în acid ascorbic, restul soiurilor analizate în cadrul aceleiași recolte. Primul soi menționat a prezentat un conținut mediu pe 5 ani de 22,9 mg acid ascorbic % g, iar al doilea de 24,5 mg acid ascorbic la % g, comparativ cu soirile Friihbote și Săpunar cu conținutul mediu în acid ascorbic de numai 18,7, respectiv, 22 mg % g. Valori mici față de celelalte soiuri s-au înregistrat și la soiurile Acker- segen și Priska. între precocitatea soiurilor și conținutul în acid ascorbic nu a existat întotdeauna o corelație, deși soiurile Viola și Galben timpuriu cu conținut mai ridicat în acid ascorbic sînt timpurii. între conținuturile în substanță uscată și acid ascorbic a existat în linii mari o corelație pozitivă, evidențiată prin valorile ridicate ale acestor două componente la recoltele anilor 1952—1954 și prin' valorile mici la recoltele din anii 1955 și 1956. Au făcut excepție soiurile Ostbote și Mittelfruhe, recolta 1953, care au avut un conținut ridicat în substanță, uscată și scăzut în acid ascorbic, iar soiul Galben timpuriu, recoltele 1956 și 1955, un conținut mic în substanță uscată și mare în acid ascorbic.. 2. Variația conținutului în acid ascorbic și tiamină în timpul păstrării cartofilor în cele ce urmează,' rezultatele vor fi grupate după felul plantării. Se vor prezenta mai întîi recoltele din anii 1952, 1954 și 1955 provenite din plantarea de vară și apoi recolta 1953 din plantarea de primăvară,, deoarece materialul din plantarea de vară se deosebește de cel din planta- rea de primăvară, atît prin condițiile de creștere și formare a'tuberculelor,. cît și prin temperaturile la care se face păstrarea acestora. în tabloul nr. 2 se daii temperaturile exterioare în anii și pe perioa- da analizelor. Din examinarea variației acestor temperaturi care pot da oarecare indicații și asupra celor din spațiul de păstrare, rezultă, așa cum se știe, diferențe mari între condițiile termice de păstrare ale cartofilor din plantarea de vară față de acelea din plantarea de primăvară. în ceea ce privește anii corespunzători analizelor, la cartofii din plantarea de vară, se constată că în anul 1955, în perioada de iarnă, cu excepția lunii decem- brie, temperaturile au fost măi scăzute, iar în 1954 mai ridicate. Recolte provenite din plantarea de'vară (recolta 1952 și 1954 de lâ Moara Domnească și 1955 de la Țigănești). Pentru recolta 1952, rezultatele obți- nute sînt înscrise în tabloul nr. 3 și figura 1, pentru recolta 1954 în tabloul nr. 4, iar pentru recolta 1955 în tabloul nr. 5. Tabloul nr. 2 Variația temperaturilor medii lunare exterioare In timpul păstrării cartofilor (”C) Plantarea de vară Plantarea de primăvară luna anii luna anul 1953 1952 | 1954 1955 Octombrie 12,7 11,6 13,2 iulie 23,7 Noiembrie 5,1 5,0 4,5 august 22,0 Decembrie 0,8 1,9 2,1 septembrie 18,0 Ianuarie -1,4 -0,7 -4,0 octombrie 11,1 Februarie -1,3 0,7 -7,6 noiembrie 1,9 Martie 4,2 3,0 -0,7 decembrie — 1,9 Aprilie 10,7 7,4 — ianuarie -0,7 Mai 15,1 16,2 — februarie -0,7 Tabloul nr. 3 Conținutul in acid ascorbic și dcliidroascorWc al cartoiilor in timpul păstrării (recolta 1952, Sfoara Domnească, plantare de vară) Soiul Pata analizei Zile' de la re coltare Substanț uscată g% Acid ascorbic mg%gîn . Pierderi acid ascorbic Acid ascorbi total mg%g Acid de- hidroas- . corbic*> ■ subst. proasp. subst. uscată fată de inițial pe zi 28.X 0 22,50 14,0 62,1 •— — 14,8 5,4 Friihbote 18.11 111 — 11,9 -— 15 0,13 — ' — . 16.IV 169 19,56 10,8 55,2 22 0,15 — — 25.V 208 20,37 6,7 32,9 52 0,7.0 8,6 22,0 1 28.X 0 21,80 29,7 150,0 — — . 31,2 4,8 Viola 18.II 111. 20,86 19,3 91,6 35 0,31 — — 16.IV 169 20,31 17,3 85,2 47 0,17 19,4 10,8 25.V 208 21,75 7,4 34,0 77 1,40 9,5 22,1 28.X 0 23,00 17,0 72,2 — . — 18,1 6,0 Galben 18.11 11.1 19,60 11,2 57,1 34 0,30 — — timpuriu 16. IV 169 19,12 8,1 43,4 52 0,46 8,7 6,8 25.V 208 22,71 6,3 27,4 63 0,55 9,3 32,0 10.XI 12 21,50 26,7 124,2 — .— —■.. Mittelfriihe 19.11 112 26,28 17,8 67,7 33 0,33 21,7 17,0 26.V 209 25,65 8,1 31,5 69 0,55 10,3 21,0 3.XI 5 22,40 18,2 81,3 — .— — .— 18.11 111 21,00 9,7 46,2 46 0,43 12,5 22,0 Săpunar 16.IV 169 20,40 8,6 42,0 52 0,19 10,7 19,0 25.V 208 22,40 7,6 33,9 58 0,29 9,5 20,0 ll.XÎ 13 23,70 30,2 125,3 — — —— — Ostbote 18.11 111 21,70 14,1 .65,0 53 0,53 14,4 2,1 26. IV 179 — .. 11,3 — 62 0,28 — . .— 25.V 208 24,22 9,0 37,1 70 0,66 9,2 2,1 12.XI 14 20,50 19,5 95,1 — — 23,9 25,0 Merkur 19.11 112 18,40 8,9 48,4 54 0,55 11,5 22,0 23.V 208 23,04 8,6 42,5 55 ", 11,9, 21,0 Ackersegen 10.XI 12. 18,90 10,4 55,0 —• — 13,4 22,0 . 19.11 112 24,58 6,7 24,7 50 0,50 8,5 21,0 Priska 3.XI 5 19,00 11,9 62,6 — 15,5 22,0 18.IF 411 | 20,50 8,2 39,9 46 0,43 | 10,5 21,0 *) Mn acidul ascorbic total. 244 GEORGETA ENACHESCU 6 7 VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI TIAMINEI LA PASTRAREA CARTOFILOR 245 Din datele obținute se constată următoarele : Privitor la conținutul în substanță uscată, singur soiul Ostbote s-a prezentat mai constant, fiind superior atît în recolta din anul 1952 cît și în cea din 1954, față de celelalte soiuri. în timpul păstrării, conținutul în substanță uscată a înregistrat în general o scădere (în special la recoltele 1952 și 1954) și apoi o creștere, Fig. 1. — Conținutul în acid ascorbic al cartofilor în timpul păstrârii (recolta 1952). spre sfîrșitul păstrării, datorită probabil intensificării pierderii de apă, ca urmare a creșterii temperaturii în spațiul de păstrare. Soiurile de cartof cu conținut inițial ridicat în acid ascorbic au fost în toate recoltele Viola și Galben timpuriu (exceptînd recolta 1952), iar Mittelfruhe numai în recoltele 1952 și 1954. S-au remarcat numai la cîte o recoltă soiurile Ostbote (1952) și Merkur (1954). ; Prin păstrare, conținutul în acid ascorbic al soiurilor de cartof stu- diate a scăzut în primele 80—100 de zile în ritm mai rapid, reducîndu-se în medie cu 30—50%. La analiza făcută după 40 de zile de păstrare, la soiurile din recolta 1955, s-au înregistrat pierderi mult mai mici (6—22%). După pierderile intense arătate mai sus, a urmat o perioadă de scă- deri mai reduse ale conținutului în acid ascorbic, apoi la recoltele cu păs- trare prelungită pînă în mai (1952 și 1954) viteza pierderilor a crescut din nou. Tabloul nr. 4 Conținutul Iu acid ascorbic și tlamină al curtoîilor In (Impui păstrării (recolta 1954. Moara Domnească, plantare de vară) Soiul Data analizei Zile păs- trare Substanță uscată g% Acid ascorbic mg% g în tubercule Acid ascorbic mg% g medie Pierderi acid ascorbic % . Tiamină Y% 8 în mici mijlocii mari subst., proasp. subst. uscată fată de inițial Pe zi subst. proas- pătă subst. uscată 28.X 8 22,56 29,9 29,9 29,9 ' 29,6 131,2 74 327,9 Viola 11.1 81 20,20 17,1 17,1 20,7 18,3 90,6 38 0,52 102 504,9 9.rn 139 22,75 19,1 15,5 16,4 17,0 74,7 42 0,12 88 386,8 10.V 199 22,23 13,1 13,9 15,6 14,2 63,9 52 0,26 96 431,8 28.X 8 23,04 35,2 29,6 28,2 30,9 134,2 ■ \ 100 434,1 Galben 11.1 81 23,24 11,7 18,9 18,0 16,2 69,7 47 0,61 98 421,7 timpuriu 9.III 139 22,44 13,6 13,6 14,6 14,1 62,8 54 0,22 96 427,9 10.V 199 24,01 9,0 9,8 11,5 10,1 42,1 67 0,46 88 366,5 l.XI 11 21,93 38,7 • 31,5 27,0 32,4 147,8 ■ ■ 92 419,6 Mittelfrii- 11.1 81 20,35 19,8 18,9 — 19,3 94,8 40 0,57 92 452,1 he 9.III 139 22,09 19,1 13,6 18.2 16,9 76,5 47 0,21 88 398,5 10.V 199 — .. 12,3 11,5 12,3 11,9 — . 63 0,50 96 — Săpunar 28. X 0 21,60 25,5 25,5' 23,8 24,9 115,3 ■ 130 601,7 11.1 73 20,78 12,6 13,5 12,6 12,9 62,1 48 0,65 142 681,7 9. III 131 23,09 11,8 10,0 8,2 10,0 43,3 59 0,37 135 584,6 10.V 191 23,54 9,0 9,0 8,2 8,6 36,5 ■65 .0,23 120 509,8 l.XI 0 22,56 21,6 24,3 21,6 22,5 99,7 86 381,2 Ostbote 11.1 71 23,84 20,7 24,3 17,1 20,7 86,8 8 0,11 100 419,1 9.III 129 24,44 13,6 17,3 15,5 15,5 63,4 31 0,43 96 . 392,8 10.V 189 26,32 9,8 10,7 11,5 10,7 40,6 52 0,50 96 364,8 l.XI 0 25,76 47,7 49,5 21,6 39,6 153,8 86 333,9 Merkur 11.1 71 25,85 15,3 23,4 ' 19,8 19,5 75,4 50 0,70 96 371,4 9.III 129 23,15 16,4 17,3 16,4 16,8 72,2 57 0,22 ' 88 380,2 10.V 189 28,50 11,5 12,3 9,8 11,2 39,3 72 0,55 92 322,8 l.XI 0 25,14 25,2 20,7 20,7 22,9 91,1 121 480,6 Priska 11.1 71 19,71 11,7 15,3 13,5 13,5 68,5 41 0,57 96 .487,1 9.III 129 20,88 10,9 14,6 10,9 12,7 48,3 44 0,10 90 430,9 10.V 189 22,64 9,8 9,8 9,8 9,8 43,3 57 0,36 92 322,3 28.X 0 21,37 19,4 24,6 19,4 21,1 98,7 . 96 449,2 Voran 11,1 73 19,97 13,5 12,6 12;6 13,0 65,1 38 0,52 92 460,7 9.III 131 20,54 13,6 13,6 10,9 12,2 59,4 42 0,10 88 411,1 10.V 191 22,92 10,7 10,7 9,8 10,2 44,5 51 0,27 96 418,9 7-0. 449 246; GEORGETA ENACHESCU La sfîrșițul păstrării, pierderile cele mai mari (60 — 70%) s-au înre- gistrat la soiurile bogate inițial în acid ascorbic, ca Galben timpuriu și Mittelfriihe la toate. recoltele’, la soiul Ostbote din recolta anului 1952 și lă Merkur din recolta 1954. Soiul Săpunar din recolta 1954, deși cu un conținut inițial mai redus, ă jprezentat pierderi totale mari. Soiul Viola s-a remarcat prin aceea că la recoltele din anii 1954 și 1955 și-a redus într-o măsură mai mică conținutul în acid ascorbic, comparativ cu soiurile menționate mai sus, ca și Viola, pentru valorile mari inițiale. Tabloul nr. 5 Conținutul în acid ascorbic și tiamină în timpul păstrării cartofilor'(recolta 1955, Țigănești, plantare de vară) Soiul Data analizei Zile păstrare Sub- stanța uscată g % Acid ascorbic mg%g în Pierderi acid ascorbic % Tiamină Y % g în subst. proasp. subst. uscată fata de inițial pe zi subst. proasp. pierderi % subst. uscată Friihbote 25. X 0 17,78 17,8 100,1 — 36,0 26 202,4 3. XII 38 17,75 15,5 87,3 12 0,31 48,0 170,6 18. I 83 19,47 12,5 64,1 29 ' 0,42 33,0 169,4 16. II 111 18,76 10,7 . 57,0 40 0,50 — • — 22. III 147 18,34 10,7 58,3 40 — 26,6 145,1 Viola 25. X 0 17,04 18,7 109,7 ’ . 46,0 42 270,1 3. XII 38 17,66 14,6 82,6 22 0,57 40,0 226,6 18. I 83 17,54 — — — — 33,0 183,1 16. II 111 17,27 12,3 71,2 34 0,21 26,6 172,7 22. III 147 17,49 12,0 68,6 35 0,06 26,6 152,2 Galben 25. X 0 16,26 19,1 102,6 — 32,0 48 188,7 timpuriu 3. XII 38 17,23 17,9 99,4 6,2 0,16 24,0 133,0 19. I 83 16,86 10,2 60,4 46 1,00 33,0 195,7 16. II 111 17,95 9,5 52,9 50 0,24 26,6 148,2 . 22. III 147 16,66 7,1 42,6 62 0,69 16,6 99,6 Săpunar 25. X 0 16,51 16,6 100,6 — 48,0 37 290,7 3. XII 38 17,29 17,7 102,4 — — 52,0 300,8 18. I 83 17,18 9,6 55,8 42 1,00 53,0 308,5, 16. II 111 17,65 9,2 53,9 44 0,48 36,6 214,7 22. III 147 18,15 7,1 39,1 57 0,60 30,0 165,3 Saskia .25. X 0 17,92 17,5 97,6 - — 36,0 55 200,8 . 3. XII 38 19,32 15,0 77,6 14 0,36 24,0 124,3 18. 1 83 19,08 9,6 50,3 45 0,85 20,0 104,8 16. II 111 17,79 9,2 51,7 47 0,14 16,6 93,3 22. III 147 18,41 9,1 49,4 48 0,02 16,0 86,8 Corelația dintre nivelul ridicat al conținutului în acid ascorbic al cartofilor și ritmul răpid de descreștere al acestuia în timpul păstrării pare a exista și în cazul cînd se compară nu numai soiurile, de cartof între ele-, dar și recoltei^. Astfel, la soiurile din recolta anului 1954, viteza scă- derii conținutului în acid ascorbic în primele 109 de zile de păstrare a 9 VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI Ț1AMINEI LA PASTRAREA CARTOFILOR 247 fost mai mare decît la recolta din 1952, ultima prezentînd un conținut mediu mai mic decît în 1954. Pierderi mai mici s-ău înregistrat și la recolta anului 1955 de la Stațiunea Țigănești, ale cărei soiuri au prezentat, după cum s-a văzut, un conținut în acid ascorbic mult mai scăzut decît soiurile din celelalte recolte. Pierderile reduse la, această recoltă s-au datorit probabil și temperaturilor mai scăzute din timpul iernii', așa cum se vede din tabloul nr. 2. îh! cazul recoltelor din anii 1952 și 1954, la sfîrșițul păstrării, care a durat pînă în luna mai, soiurile de cartof cu conținut inițial în acid ascorbic destul de diferit au prezentat valori mult mai apropiate, așa cum mențio- nează și literatura (3), (23). Prin urmare, ca aport în vitamina C la sfîrșițul păstrării, soiurile de cartof prezintă practic aceeași valoare, iar din punct de vedere biochimic ele par a necesita, în general, rezerve destul de asemănătoare de acid ascorbic pentru procesele de oxidoreducție proprii începerii unui nou ciclu de vegetație. Prin raportarea la substanța uscată, ordinea de mărime sau evoluția conținutului în acid ascorbic al soiurilor de cartof a fost în general, ase- mănătoare cu aceea rezultată din calcularea la substanța proaspătă. Trebuie menționat totuși că soiul Viola din recolta 1952 a prezen- tat cea mai mare proporție de acid ascorbic față de substanța uscată, spre deosebite de soiul Ostbote din recolta 1954 și Saskia recolta 1955, la care această proporție a fost mult mai mică în comparație cu soiurile cu con- ținut în acid ascorbic asemănător prin raportarea'la substanța proaspătă.. Evoluția conținutului în acid dehidroascorbic în timpul păstrării carto- filor. Din datele tabloului nr. 3 se constată că scurt timp de la recoltare în soiurile timpurii (Fruhbote/ Viola, Galben timpuriu) o proporție de 5—6%, iar la soiurile mai tîrzii (Merkur, Ackersegen și Priska) 22—25%. din acidul ascorbic total s-a găsit sub formă de acid dehidroascorbic. în timpul păstrării, la soiurile timpurii conținutul în acid dehidro- ascorbic a crescut, iar la celelalte soiuri s-a menținut practic constant, astfel încît la sfîrșițul păstrării majoritatea soiurilor au avut cantități asemănătoare de acid dehidroascorbic (20 — 22%) față de conținutul în acid ascorbic total. Atît nivelul inițial cît și evoluția atît de diferită a acidului dehi- droascorbic în timpul păstrării la soiurile de cartof ■ studiate, trebuie puse în legătură cu particularitățile sistemului de oxidoreducție al fiecărui soi. Evoluția conținutului în tiamină în timpul păstrării cartofilor. Din datele tablourilor nr. 4 și'5 privitoare la recoltele din anii 1954 și 1955 se constată următoarele : Soiurile de cartof din recolta anului 1955 de la Stațiunea Țigănești au prezentat un conținut în tiamină de două ori mai mic decît soiurile din recolta anului 1954 de la Baza experimentală Moara Domnească, fapt care poate fi pus în legătură și cu conținutul în substanță uscată mai redus la cea' dintîi recoltă. O. corelație asemănătoare a fost constatată, de altfel^ și în cazul acidului ascorbic. - . în timpul păstrării, conținutul în tiamină al șoimilor de cartof ana- lizate a prezentat în general o scădere. La recoltă anului 1954, este probabil 248 GEORGETA ENACHESCU 10 249' ca variabilitatea materialului, cuantumul mic al scăderilor, precum și imperfecția metodei de dozare, să fie cauza variațiilor în ambele, sensuri ale conținutului în tiamină, în timpul păstrării, ca la soiul Mittelfriihe sau Voran. La soiurile Săpunar, Merkur, Viola și Ostbote, creșterile obser- vate prin raportarea conținutului în tiamină atît la substanța proaspătă cît și la cea uscată după 80 de zile de păstrare; față de conținutul inițial, s-ar putea dătora continuării sintezei tiaminei după recoltare sau eliberării /a ■fS ✓4 0 SO 40 60 66 (00 ' ISO (40 (60 (30„ 200 22Q zi/n păstrare Fig. 2,—Conținutul în acidascorbic al car- tofilor în timpul păstrării (recolta 1953). ei din forma fosforică (cocarboxi- lază). în ceea ce privește recolta anu- lui 1955, scăderea conținutului în tia- mină în timpul păstrării a fost mai netă și în același timp mai mare decît cea observată în 1954. Pierderile cele mai mari s-au înregistrat la soiul Saskia și au fost mai mici la Fruh- bote și Săpunar. Prin raportarea conținutului de tiamină la substanța uscată s-a constat că valorile mai mici obținute la recolta din anul 1955 față de aceea din anul 1954 nu sînt datorite acumu- lării mai reduse de substanță uscată, ci probabil sintetizării mai reduse a acestei vitamine. Soiul Săpunar a prezentat la ambele recolte cel mai ridicat conținut în tiamină și pierderi reduse în timpul păstrării, comparativ cu restul soiurilor studiate. Nu s-a putut găsi nici o corelație , între nivelul conținutului în tiamină și variația lui în timpul păstrării și acela în acid ascorbic. Recolte din plantarea de primă- vară (recolta din anul 1953 la Moara Domnească). Evoluția- conținutului în acid ascorbic la soiurile de cartof din această recoltă s-a urmărit pe o perioadă de păstrare de 5 --6’ luni, adică pînă la sfîrșițul lunii februarie. Din rezultatele înscrise în tabloul nr. 6 și figura 2 se constată ur- mătoarele : / Ca și la recolta din anul 1952, procentul cel mai ridicat de substanță uscată l-au prezentat, atît inițial cît și în timpul păstrării, soiurile Mittel- friihe și Ostbote, iar cel mai scăzut, soiurile Priska, Merkur și Friihbote. De asemenea, soiurile plantate primăvara, din recolta 1953, au avut mai multă substanță uscată decît soiurile similare provenite din plantarea de vară a recoltelor expuse anterior. Tabloul nr: 6 Conținutul in acid ascorbic al cartofilor in timpul păstrării (recolta 1953. Moara Domnească, plantare de primăvară) Soiul Pata analizei Zile păstran Substanță uscată g% Acid ascorbic mg % g ' în tubercule Acid ascorbic mg % g medie în mici mijloci mari subst. proasp subst. uscată Friihbote 12. VIII 21 22,99 20,5 26,4 27,3 24,3 105,7 27. XI 126 23,58 29,1 24,7 29,0 27,6 117,0 * 21. XII 151 23,21 12,2 13,0 13,0 12,8 55,1 18. I 178 24,08 12,6 11,5 — 12,0 49,8 23. II 213 21,57 11,2 10,1 10,8 10,7 49,6 Viola 12. VII 12 24,57 24,6 24,6 29,9 26,4 107,4 27. XI 117 27,72 15,6 15,6 15,3 15,5 ■ 55,9 21, XII 141 27,30 15,6 14,5 14,1 14,7 53,8 18. I - 169 , 25,98 15,8 15,8 14,8 15,5 59,6 23. II 204 24,26 18,7 16,3 13,3 16,3 67,2 Galben timpuriu 12. vin 2 22,85 30,8 25,0 24,6 26,8 116,2 27. XI 105 26,51 14,9 15,3 12,2 14,8 55,8 21. XII 130 25,13 12,3 12,3 11,5 12,0 47,7 18. I 157 24,59 9,7 13,3 13,3 12,1 49,2 ■ ! , 23. II 192 23,82 13,7 14,8 15,9 14,7 61,7 Mittelfriihe 12. X 54 28,41 17,3 16,6 14,4 16,1 56,6 21. XII 123 31,57 13,8 13,4 14,3 13,8 43,7 18. I 150 29,28 14,8 15,8 — 15,3 52,2 23. II 185 30,61 15,6 16,2 14,4 15,4 '50,3 Sâppnar 12. VII 0 24,46 30,0 31,7 40,2 33,9 138,6 27. XI 105 26,87 23,3 40,8 34,9 29,1 108,3 21. XII 130 23,28 16,0 16,4 18,6 17,0 73,0 18. I 157 26,08 16,5 16,9 14,7 16,1 61,7 23. II 192 26,47 11,5 12,6 14,4 12,8 48,4 Ostbote 12. X 26 29,10 17,3 15,8 17,3 16,8 57,7 21. XII 93 28,92 16,0 17,1 16,5 57,1 18. I 120 27,08 14,4 12,9 — 13,6 51,1 23. II 155 32,35 '17,3 19,5 18,0 18,3 56,6 Merkur 12. X 38 12,9 15,1 15,8 14,6 — . 27. XI 83 20,59 13,5 14,6 14,9 14,3 69,4 21. XII 107 25,88 16,7 11,5 13,0 13,8 53,3 18. I 134 24,05. — 10,8 10,4 10,6 44,1 23. II 169 24,98 15,7 14,4 13,2 14,4 57,6 Ackersegen 12. X 24 25,38 16,6 18,0 18,7 17,7 69,7 21. XII 93 25,59 11,9 11,9 13,4 12,4 48,5 18, I ’ 120 27,80 11,5 10,8 •—- 11,4 39,9 23. II , 155 26,85 7,6 9,7 — , 8,6 32,0 Priska 12. X 24 20,29 14,4 18,0 13,7 15,4 75,9 21. XII 93 24,50 11,5 11,9 11,5 11,6 47,3 18. I 120 24,79 17,6 15,0 16,2 16,3 65,7 23. II 155 25,22 18,3 14,4 13,3 15,3 60,7 13 VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI TIAMINEI LA PĂSTRAREA CARTOFILOR 250 GEORGETA ENĂCHESCU 12 în timpul păstrării, conținutul în substanță uscată a avut o evoluție -deosebită față de aceea întîlnită la recoltele anterioare, prezentînd în gene- ral întîi o creștere, care trebuie pusă în legătură cu temperaturile mari de la începutul păstrării și apoi o scădere ușoară sau o staționare a valorilor. Privitor la conținutul în acid ascorbic, soiurile mai bogate inițial au fost Viola și Galben timpuriu și prin excepție față de cele constatate la plantările de vară, soiurile. Săpunar și Fruhbote. Soiurile Ostbote, Priska și Ackersegen au avut un conținut mai redus de acid ascorbic. Variația conținutului în acid ascorbic în timpul păstrării, așa cum rezultă din figura 2 a depins, spre deosebire de cele constatate la recoltele anterioare, în mai mare măsură de nivelul inițial al acestui conținut. Astfel, soiurile Săpunar, Eruhbote, Viola și Galben timpuriu, mai bogate inițial în acid ascorbic și prin excepție soiul Ackersegen cu un conținut redus,- ap prezentat pierderi de 37—54% după 130—150 de zile de păs- trare. Din acest moment și pînă lă sfîrșitul lunii februarie, viteza pierde- rilor s-a redus, iar la soiurile Viola și Galben timpuriu s-au înregistrat creșteri ușoare. Soiurile Ostbote, Mittelfruhe, Priska și Merkur, cu un conținut inițial în acid ascorbic mai redus, au suferit pierderi mai mici timp de 100 — —130 de zile și apoi au înregistrat creșteri pînă la sfîrșitul păstrării. Prin raportarea conținutului în acid ascorbic la substanța uscată, a rezultat că aceste sporiri ale conținutului în acid ascorbic au fost urma- rea nu numai a creșterii proporției.de substanță uscată, ci’ și a îmbogățirii reale a acesteia în acid ascorbic. Spre deosebire de constatările similare din literatură (14), (22), mărirea conținutului în acid ascorbic observată la soiurile din recolta 1953 nu poate fi pusă în legătură cu creșterea tem- peraturii spațiului de păstrare, deoarece în luna februarie temperatura exterioară medie a fost de —0,7°. Aceste creșteri de acid ascorbic pot fi datorite schimbării tipului de metabolism în preajma încolțirii sau consu- mului sporit de glucide de rezervă, față de ritmul încetinit de oxidare al acidului ascorbic, constat în ultima perioadă de păstrare. La soiurile de cartof din recolta anului 1955, s-a urmărit cu titlu informativ și efectul încolțirii asupra conținutului în acid ascorbic. Tuber- culele încolțite au fost analizate în momentul cînd colții aveau o lungime de 2—4 cm. Datele obținute sînt trecute în tabloul nr. 7, din care se constată descreșterea conținutului în acid ascorbic al tuberculelor încolțite. Tabloul nr. 1 Efectul încolțirii asupra conținutului in acid ascorbic al cartofilor Soiul Acid ascorbic în mg% g în tubercule . Scăderi încolțite. | neîncoitlte O/ , ' /o Friihbote 6,3 10,0 37,0 Viola 9,3 12,3 24,3 Priska 9,3 10,4 10,5 1 ' ' Din compararea dinamicii conținutului în acid ascorbic în timpul păstrării pentru același soi—Viola — din recoltele a diferiți ani (fig. 3) și pentru soiuri diferite din aceeași recoltă (fig. 1 și 2) rezultă că diferi- tele soiuri din aceeași recoltă se comportă mai asemănător decît același soi din recolte diferite. Acest fapt arată că pentru evoluția conținutului în acid ascorbic în timpul păstrării, condițiile de creștere și' dezvoltare ale tuberculelor și acelea în care s-a făcut păstrarea au exercitat o mai mare influență decît caracterul de soi. 3. Corelația dintre conținutul în acid ascorbic și mărimea tuberculelor Din datele tablourilor nr. 4 și 6 se constată că pentru soiurile din recolta 1954 (tabloul nr. 4), în majori- tatea cazurilor, pe toată durata de păstrare, tuberculele mici au prezen- tat un conținut mai ridicat în acid ascorbic, exceptînd soiul Viola. La tuberculele mijlocii, valorile obținute au fost mai redusei decît la tuberculele mici, exceptînd soiurile Ostbote și Merkur, dar au depășit pe acelea co- respunzătoare tuberculelor mari. în ceea ce privește recolta din anul 1953 (tabloul nr. 6), la unele soiuri, tuberculele mici au avut un conținut mai ridicat în acid ascorbic la Fig. 3. — Variația conținutului în acid as- corbic în timpul păstrării soiului Viola din diferite recolte. sfîrșitul perioadei de păstrare, iar tuberculele mari la început, la alte soiuri, invers. La soiul Săpunar tuberculele mari au prezentat valori mari în toată perioada de păstrare, iar la soiurile Priska și Mittelfruhe, dimpotrivă tuberculele mici. Este de remarcat faptul că tuberculele mijlocii au avut un conținut în acid ascorbic apropiat de valorile mai mari, indiferent dacă acestea au corespuns tuberculelor mari sau mici. Rezultatele obținute la soiuri, din recolta 1952 — neexpuse în această . lucrare — au arătat de asemenea că tuberculele mici au tendința spre un conținut mai ridicat în acid ascorbic. 4. Variabilitatea conținutului în acid ascorbic al tuberculelor în interiorul unui soi Variabilitatea a fost urmărită prin determinarea conținutului în acid ascorbic individual lă cîte 6 tubercule din fiecare soi și ă fost expri- mată prin diferența între valorile extreme obținute în interiorul uni soi (D) și prin calcularea acestei diferențe la 100 mg acid ascorbic luînd ca b'ăză 252 GEORGETA ENACHESCU 14 25S valoarea medie / P x —°- = D%) . Rezultatele obținute sînt redate în I medie } tabloul nr. 8, din care se constată că cea mai mare variabibtate expri- mată prin valorile D'% s-a întîlnit la soiurile Mittelfruhe) Săpunar recolta 1953, Ackersegen și Merkur, iar cea mai mică la soiurile Fruhbote și Galben timpuriu la ambele recolte studiate și'Voran. Tabloul nr. 8 Varla(la conținutului in acid ascorbic a tuberculelor de cartof, in interiorul soiului Soiul Acid ascorbic în mg% g în tubercul nr. Media D% 1 1 2 ' 8 ? ! ' 6 6 Galben timpuriu (rec. 1952) 17,3 17,6 16,9 16,9 13,3 17,3 16,5 4,3 26,0 Galben timpuriu (rec. 1953) 24,6 24,6 24,6 26,4 28,1 33,4 26,9 8,8 32,1 Săpunar (rec. 1952) 17,8 17,8 13,4 17,1 21,6 21,6 18,2 8,2 45,0 Săpunar (rec. 1953) 42,2 40,5 38,7 31,7 21,1 29,9 34,0 21,1 62,0 Friihbote (rec. 1952) 15,8 13,7 12,9 12,2 12,9 15,8 13,9 3,6 25,9 Viola (rec. 1952) 33,3 29,7 39,6 34,2 25,9 33,3 32,7 13,7 41,9 Priska (rec. 1952) 12,6 11,9 12,6 17,1 18,9 18,6 15,3 7,0 45,7 Ackersegen (rec. 1952) 11,2 14,1 14,1 10,4 12,6 18,6 13,5 8,2 60,7 Mittelfriihe (rec. 1952) 17,1 19,3 40,9 23,1 36,4 23,8 26,8 23,8 88,8 Ostbote (rec. 1952) 35,3 23,7 29,5 30,9 36,7 25,2 30,2 13,0 40,6 Voran (rec. 1952) ' 16,5 15,8 13,7 17,3 16,5 18,7 16,6 5,0 30,1 Merkur (rec. 1954) 17,3 14,4 25,9 18,0 18,0 23,7 19,5 11,5 59,0 Trebuie remarcată var labilitatea mare a soiului Săpunar atît la re- colta din anul 1952, cît și la aceea din 1953. între nivelul conținutului în acid ascorbic și mărimea variabilității nu s-a găsit nici o corelație. Din tabloul nr. 8 se mai poate observa că ia soiurile care au prezentat diferențe mari între limitele maxime și minime, conținutul fiecărui tubercul în parte variază între aceste limite fără să tindă să se grupeze în jurul unei valori comune. ’ ! • \ 5. Conținutul In aeid ascorbic și tiamină al tuberculelor noi nemature și mature în tabloul nr. 9 sînt trecute rezultatele obținute la 7 soiuri de cartof din plantarea de primăvară, recolta anului 1956, la Stațiunea Țigănești. Din datele obținute se constată că față de tuberculele noi, conținutul în Tabloul nr. 9 Conținutul In acid ascorbic și tiamină al cartofilor noi și Ia maturitate (recolta 1956, țigănești, plantare de primăvară) * ___ _ _ Tiamină Y % S în substanță, uscată. creștere % vi O O O VM 1 t£> CQ O Ol 1 O0 :■ 3. X 1 ' ! t© ■ ’ k© k© oo o c© vh oo k© t—t cm oo CM CM vi 00 r-l. vi oo 4.VII r- vi o oo vi o t£> t© *^ cm cm C5 t© vi • Vi v-i. CM VI 1-1 CM 1 în substanță, proaspătă, j creștere % i • OO O O CM LO | vi «o © o w ir- 3.X cm o i© i© o k© cm Tf c© oo tj* cm r- 4.VII 'J k© i© k© O CM O CM CM CM CM co O0 . . Acid, ascorbic mg % g 1 ) în substanță uscată' 1 1 creștere % 05 00 O> k© t© t© t© cm" CM k© vi" o vi 00 i-< 3.X rM 00^ CQ O t© k© OcT k© . o' CQ V? 1© 00 b- c© t© r- o t© t" 4. VII W C© 1© 00 00 <© 00 t© 00 i-î O O k© i> i© i© r- t© to în substanță proaspătă creștere % O l> O k© rH v? w oo o o OO CM l-l t"* k© i© M co cq to cm oo t© oo k© Tf CQ k© O CQ t© v-t i—1 Vi r-l CM TH 1-1 11.6 10,0 11,2 12,8 ' 11,6 8,8 11,2 Substanță, uscată, g % . k© k© 00 CM O ‘rf 00 \k© k© r- T-î cm o © o W yh cm cm cm cq cq cm 4. VII to oo o • CM t© to k© I> CM O Ir to O k© cT t© r> i> Soiul .2 3 Pi 3 S = . . ° rt W A 45 S _ 45 .2 5 « sa o SÎ0 w £ Pi J-I © o 5 5? KC > fc w Q' O O w '25:4 7 7 GEORGETA ENĂCHESCU ■; ’ . ■ 7 . 16 17.7 . (VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI TIAMINEI LA PĂSTRAREA CARTOFILOR 255 ■ substanță uscată la maturitate a crescut de-la 15—19% la 19—22%. Spo- rirea conținutului în substanță uscată a fost însoțită de creșterea conținu- tului în acid ascorbic și a aceluia în'tiamină. Prin raportarea componentelor de mai sus la substanța uscată, s-a constatat totodată că aceste creșteri . nu au fost numai aparente și datorite sporirii procentului de substanță uscată, ci au rezultat' din intensificarea sintezei, atît' a acidului ascorbic, v cît și a tiaminei. Trebuie remarcat în sfîrșit că, între cele două faze de creștere ale tuberculelor, sinteza tiaminei ă fost mai intensă decît aceea a acidului ascorbic. . x 1 . 7 ’ ■ ■ \ - ■ r ' ■ ti- ' ’ > .7 '■ CONCLUZII 7 7 ' 1. Conținutul în substanță uscată și acid ascorbic al soiurilor de cartof studiate a variat între 19,00 și 29,10%, respectiv, 14,0—39,6 mg% la recoltele din aniil952—1954 de la Baza experimentală Moara Domnească- și între 16,51 și 21,40 %, respectiv 14,4—20,8 mg % g, la recoltele din anii 1955 și 1956 dela Stațiunea Țigănești. 7 7 2. Soiurile Viola și Galben timpuriu s-au clasat, îh general la toate recoltele, printre soiurile mai bogate în acid ascorbic.. 7 3. între precocitatea soiurilor și conținutul ridicat în acid ascorbic 7 nu pare a exista o corelație. / ' ■ > ' 4. între conținutul în acid ascorbic și acela în substanță uscată s-a. găsit în general p corelație pozitivă.. ' ; 5. Atît la recoltele provenite din plantarea de vară cît și de primă- ' vară, pierderile cele mai mari de acid ascorbic s-au produc 100 de zile de la păstrare. ' 6. La, soiurile provenite din plantarea de primăvară s-a remarcat după 130—150 de zile de păstrare o slabă tendință de creștere a conținu- tului în acid ascorbic. . ' ' 7. Conținutul în acid ascorbic ăl soiurilor de cartof după circa 200 , de zile de păstrare ă fost,,,în urma unor pierderi de 50—70%, foarte asemă- nător. ■ " ;7' 7.' 77'7 77 7"- '77,77- ,v%'7777 8. Condițiile comune agroclimătice din timpul vegetației și cele hidrotermice din timpul păstrării unei recolte au avut ca efect o compor- tare în timpul păstrării măi asemănătoare a soiurilor din aceeași recoltă din punctul de vedere al variației conținutului în acid ascorbic decît a 1 , aceluiași soi provenit din recolte diferite. 9, Variind în raport cu condițiile agropedoclimatice ale recoltei respective, conținutul în tiamină al șoimilor de cartof studiate a fost cu- prins între 74 și 130 y % g la soiurile din recolta anului 1954 de la Baza z 1 experimentală Moara Domnească și între 30 și .48 y % gla soiurile din recolta 1955 de la Stațiunea Țigănești. , 7 , 10. Soiul Săpunar a fost superior prin conținutul în tiamină. , < \ . 11. Pierderile de tiamină în timpul păstrării au fost de 12—24% la recolta din anul 1954 și de 26—55% la recolta din 1955. 12. Tuberculele de cartof nrtai mici din interiorul unui soi par a con- ține mai mult acid ascorbic. j77, 7 13. Variabilitatea conținutului, în acid ascorbic a tuberculelor din același sbi a fost ihai măre la soiurile Mittelfruhe, Șăpunar, Ackersegen și Merkur și mai mică la soiurile Eriihbote, Galben timpuriu și Voran. , ■ 14. La maturitate, tuberculele de cartof din diferite soiuri au eon- timit cu 20—50% mai mult acid ascorbic și cu 29—70% mai multă tiamină, față de tuberculele ?noi, datorită intensificării sintezei' celor două vitamine. , KOJIEBAHME COAEP®AHWM AGKO KK.CJIOTLI' 14 THAMIIIIA B KAPTOibEJlE BO BPEM1I XPAHE1I14H PE3IOME ' 7 o B paOoTe uayyacTcn conepjKaHHe acKopOimoBoii uncaoTLi u Tua-, tinda b k.tvShhx pană copTOB KapT0$enn, nan b cBemecoOpaimoM bm^c, ( iah m bo BpeMn .xpaiiennn. KjiySnn nponcxonmni ot jicthmx nocagoK . 1952 ii 1954 rr. na : ontiTHoft.c.-xos. 6a.3e Moapă 1955 r. na pntiTHoii CTaHumi HnrDiieniTii, ByxapecTCKoii o6a., a TaksKe h ot Beceminx .nocahoK 1953 r. na onBiȚnoii 5aâe Moapa floM n 1956 r. na oiimthoh > cTanmm tiwraHeiuTii. • . ' x . . 7 7 VcTanoBUCHO, uto na om.iTiioft c.-xou. Sase Moapa JțoMimcKa KJiyGnn paBJinuHHx qopTOB KapTOițemi itMemi bonee BiJcoKoe coHepiKaHue cyxoro BeniecTBh n acKopGpHOBort tik^ KJiyGiiM, nponcxonnB- - ■mue ot nocahoK ;ipyrnx jigt na pniiTHoiî CTânutoȚ^r^ pcJieRCȚBHe ‘paajmnHțix MeTepepjiorn’iecK'iix ycjioBpii n Toro, tiro b Mura- HeinTh ckyri^ > '7 ' . Bo Bcex cnynaHx luiyGim copTOB .Bnoua n iM-aȘeu.™ 'Gojiee. BticoKpe coițepîKaHii.e acKopSHHOBoii KHcjiOTM, neh tipyriie cop-ra. s . Dpn xpaneHim .KnyGneft b norpeGe b oSbmHtix ycnpBHHx, npn mmhh- Maăi>iiOM TCMnepaType b 1° b Teuenne 6<—8 MecirncB-, cpnepmânue acuop- oiinoiioii kmcjiotbi cHHpțajipcB c naMSoJiLineii CKopocTBiO B TeseHne nepsttx ■80’—100 jțHeâ, HanSon^mne nOTepn b Tenenite yKaaaHnoro nepnona Bpe- . mciim Stiun .ofaapyîk^ cqptob, ' nMeinmix HanScjiBinee hexonnoe co- HepjKaHMe btoi’O BiiTaMiura. ,K KOimy xpaneirmi,■ b tcx enyuanx,utorița ■ 'Oiio npo;io.!iîKajiocb cBhniie 6—7 MecimcB, co;țep®anne acRopânuoBoir KH.chOTH |B nnyCuux BLipaBimnajiocT. ii uojieOajiocB or 6 ho 14. Mr %r. <)6iuhc noTcpi-i aTOii: khcjiotm b KonuecxpaHeHHU ^ .CdHepskăime TiiaMima b Kriy6Hnx KapTO$ejm paajiHHHBix . coptob Ko.ne6aaoci> b ypowae 1954 r. ot 74-jio130 raMMa% r, a b ypomae 1955 r. 7 ot 30 70 41 tătiMa.% r. B oGoiix enyâanx coiiepușainie TiiaMima b KjiyOuHX copTa Canynap Gllto bmhic; ucm b KayOiiHx npyntx coptob. Bo BpeMH . xpâHeHMH co gepjKaHHe THamna b kjiyȘHHx ypoiKan 1954 r. cnHaHnocn .. ua 12— 24%', a b toiyOnHx ypoiKan 1955 r. — ha 26—55%. > no cpâBHeHhio co 3pem>iMit KJiyOHHMii, heapejiEie KJiySnH coaep®aT na 20—50 % 6oai>me acKopCmiiOBoii hmciiiotbi m na 20—70 %f Sojibuic ; o THatiBHa.777 \ 7%7%-7777 7c,.... 7 7",'7..7 "--77: 7'.-7 256 GEORGETA ENACHESCU 19 . VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC ȘI TIAMINEI LA PĂSTRAREA CARTOFILOR 257 OB'bflCHEHHE PHCVHKOB Phc. 1. — CortepiKaHHe acKopOnHoBoft khcjioth b «nygHHx KapTo$enH (ypoman 1952 r.) bo BpeMH xpaHeHHH. ’ Phc. 2. — GoRepataHHe acKopSHHoBoiî khcjioth b KJiySHHx KapTo^eJin (ypoHtair 1953 r.) bo BpeMH xpaHeHHH. Phc. 3. — KoJieSaiiHH coAepikaHHH acKopSHHoBoft khcjioth b iwiyOHnx copia Bnona, b ypomaHx paannHHHX JieT, bo BpeMH xpaHeHHH. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La teneui- des pommes de terre en acide ascorbique, pendant la conservation (recolte 1952). . Fig. 2. — La teneur des pommes de terre en acide ascorbique, pendant la conseiVation (recolte 1953). Fig. 3. — Variation de la teneur en acide ascorbique pendant la conservation des pommes de terre de la variate Viola, provenant de differentes râcoltes. VARIATION DE LA TENEUR EN ACIDE ASCORBIQUE ET EN THIAMINE DES POMMES DE TERRE, PENDANT LEUR CONSERVATION rEsumE La teneur en acide ascorbique et en thiamine des pommes de terre a 6t6 âtudiee tant ă l’dtat frais que pendant leur conservation. Les variiMAs de pommes de terre ^tudiâes provenaient soit des plantations d’âtâ de la Base experimentale agricole de Moara Domnească (rdgion de Bucarest), rdcolte 1952 et 1954, et de la Station de Țigănești (râgion de Bucarest), rdcolte 1953, soit des plantations de printemps'de Moara Domnească (rdcolte 1953) et de Țigănești (recolte 1956). Les variat As provenant de la Base experimentale de Moara Domnească ont fait preuve d’une teneur en matiere s6che et en acide ascorbique plus eievee que celle des yarietes cultivees ă Țigănești; les causes en sont, pro- bablement, les conditions meteorologiques differentes et le fait que, ă Țigănești, leș cultures ont ete irriguees. Les varietes Viola et Galben timpuriu ont, en general, une teneur en acide ascorbique plus eievee que celle des autres varietes.' Pedant la conservation — qui a eu lieu dans une cave, dans les con- ditions habituelles, ă une temperature minimum de 1°C pendant 6 ă 8 mois — , la teneur en acide ascorbique a baisse avec un maximum de viteșse pendant les 80 ă 100 premiers jours. Les pertes les plus impqrtantes ont ete enregistrees pour les varietes de pommes de terre ihitialement riches ’en vitamine. Lorsque la duree de la conservation a ete de plus de 6 ă 7 mois, la teneur en acide ascorbique a atteint un niveau rapproche chez toutes les variete, en oscillant entre 6 et 14 mg d’acide ascorbique p. 100 g. A la fin de la periode de conservation, les pertes totaleș ont atteint 50 ă 70%. La teneur en thiamine des pommes de terre de la recolte 1954 a oscilie entre 74 et 130 y p. 100 g et celle des pommes de terre de la recolte 1955, entre 30 et 41 y p. 100 g. La variete Săpunar a surpasse de beaucoup les autres varietes, en ce qui concerne la teneur en thiamine. Cette deraiere a enregistrd, pendant la conservation, des baisses de 12 ă 24%, pour la recolte 1954, et de 26 ă 55%, pour la recolte 1955. Les tubercules murs contiennent de 20 ă 50% plus d’qcide ascorbi- que et de 29 ă 70% plus de thiamine que les tubercules non murs. BIBLIOGRAFIE 1. Ă s 1 a n i a n S., V a rt a n i a n T., Izmenenie soderjaniia askorbinovoi kislott b klubneah i nadzemnlh ceasteah eartofelea pri razlicinth uslobiiah ego vtrașcivaniia. Biohimia, 1952, voi. 17, nr. 2, p. 179. 2. Baker L., Teneur en vitamine C des pommes de terre sur des terres remises en culture. Ann. Agron., 1949, nr. 3, p. 486. 3 B a r k e r I., The ascorbic acid content of potato tubers. Chem. Abstr., 1950, voi. 44, nr. 14, p. 6487. 4. B e r g n e r K, u. Borkholder G., Beobachtungen iiber die Sortenabhăngigkeit des Ascorbinsăuregehaltes bei Kartoffeln. Zeitschr. f. Lebensmitteluntersuch. u. Forsch., 1945, voi. 89, nr. 7, p. 629. 5 Berezovskaia N., The effect of temperature on the vitamin content of potato. Chem. Abstr., 1949, voi. 43, p. 5129. 6. Dove W., Diffirences variitales et herlditi de la teneur en vitamine C etA'chez la pomme de terre. Ann. Agron., 1948, nr. 3, p. 3'92.' 7. E s s e 1 e n W., Composition and nutritive value of potatoes with special emphasis on vita- min C. Chem. Abstr., 1942, p. 5911. 8. Fellemberg Th., Wuhrmann H., The decrease of vitamin C in potatoes during storage. Chem. Abstr., 1944, p. 4042. / . 9. Gstirner Fr., Chemische Vitamin Bestimmungsmethoden fiir das chemische, physiolo- gische u. klinische Laboratorium. F. Enke, Stuttgart, 1951. 10. Jan sen P., The, nutritive value of potato. Chem. Abstr., 1950, voi. 44, nr< 17, p. 8015. 11. Julien G-, Mitabolisme de la vitamine, C dans les pommes de terre. Ann. Agron., 1946, p. >194. 12. K a r i k k a K. a. Dudgeon L., Influence of variety, location fertilizer and storage on the ascorbic acid content of patotoes grpum in New York State. J. of. Agric. Res., 1944, voi. 68, nr. 2, p. 49. 13. Lampitt L., Vitamin C content of potatoes. Biolog. Abstr,, 1946, voi. 20, nr.7, p. 1509. 14. Lauersen F. u. Orth W., Die Verteilung der Ascorbinsăure in der Kartoffelknolle. Biolog. Abstr., 1943, voi. 17, nr. 7, p. 1658. 15. L e i c h s e r i n g J., Factors influencing the nutritive value of potatoes. Chem. Abstr., 1952, p. 11495. 16. Lyons M., Potatoes as carriers of vitamin C. Biolog. Abstr., 1940, voi. 14, hr. 1, p. 47. 17. L U n d e G., Vitamine in frischen und konservierlen Nahrungsmitteln. Julius Springer, Ber- lin, 1940. • 18. Meiklejohn J., The vitamin Bi content of potatoes. Bioch. J„ 1943, voi. 37, p. 349. 19. P e 11 L., Chgnges in the ascorbic acid and glutathion contents of stored and sprouting potatoes. Biolog. Abstr., 1937, voi. 11, nr. 6, p. 1408. 20. P r o k o ș e v S., Ascorbic acid and the energy of oxidizing process in potatoes. Chem. Abstr., 1944, p. 1577. 21. Reestman A., Detemination of aneurine content in Dutch potato varieties. Chem. Abstr., 1949, voi. 43, p. 1500. 22. R o 1 f L., The effect of cooking and storage on the ascorbic acid content of potatoes. Jurn. Agr. Research, 1940, voi. 61, nr. 5, p. 381. 258 GEORGETA ENACHESCU . , 20’ 23. Rudolph W., Vitamin Cund Ernăhrung. Fr. Enke, Stuttgart, 1939. 24. S a p i r o D., Vitamin G in white Russian potato. Chem. Abstr., 1950, voi 45, nr. 5, p. 2115. 25. S m. 11 h A. a. G i 11 i e s J., The distribution and concentration of ascorbic acid in the potato. Bioch. J., 1940, voi. 34, p. 1312. ■ 26. Spiridonova N., Variability of biochemical indexes in potato tubers. Chem. Abstr., 1949, Voi. 43, p 7092. 27. Zotova O., Vlianie nekotorth uslovii vtrascivania kartofelea na soderjanie vitamina C. Biohimia, 1953, Voi.' 18, nr. 2, p. 205. 28. W o 1 f J., Orientation experimente on the distribution of vitamin C in the potato tuber. Chem. Abstr., 1941, voi. 34, p. 493. 29. »*» Cartofeli. Selhozghiz, Moscova, 1953. RECENZII EMIL POPOV, IORDAN STOICIKOV, VELKO VELKOV, DIMITĂR BOIKOV, IVAN ILIEV și colaboratori, Bălgarska pomologhia. t. I. labălka, Krușa, Diulia (Pomologia bulgară, t. I. Mărul, Părul, Gutuiul). Zemisdat, Solia, 1958, 424 pag. în ultimii 15 ani în toate țările din lume s-a acordat o atenție din ce în ce mai mare studiului soiurilor de pomi și arbuști fructiferi. Ca rezultat al acestor studii au apărut numeroase lucrări de pomologie, din care unele cu caracter regional, altele cu caracter național și unele cu caracter universal. Lucrările respective erau consultate și folosite atît în țările de origine, cît și în alte țări de pe glob. Pe baza unor asemenea lucrări de pomologie se introduceau în cultură numeroase soiuri din alte țări, fără a fi studiate în prealabil. Unele dintre acestea, găsind condiții favorabile de creștere și dezvoltare, au dat rezultate foarte bune. O mare parte din soiurile introduse, neputîndu-se. adapta însă la condițiile noi de climă și sol, au degenerat încetul cu încetul, au dat producții din ce îii ce mai mici și în cele din urmă au dispărut din cauza sensibilității lor față de temperaturile scăzute din timpul iernii și , față de atacul paraziților. ' Rezultatele nefavorabile obținute în urma introducerii în cultură a unor soiuri străine au scos în evidență necesitatea studierii în fiecare țară a soiurilor de pomi în condițiile locale de climă și sol. în această privință I. V. M i c i u r i n a demonstrat că fiecare regiune, trebuie să aibă sortimentul ei propriu, format din soiurile cele mai adaptate la condițiile locale. într-adevăr, de alegerea justă a soiurilor, considerate ca mijloc de producție, depinde în foarte mare măsură comportarea lor bună în condițiile locale de climă și sol, longevitatea plantațiilor, rezistența pomilor la atacul bolilor și insectelor, precum și producția mare de fructe. Necesitatea aprofundării studiilor asupra soiurilor de pomi din cultură, care s-a simțit de mult, s-a accentuat mai ales în ultimii 15 ani. La fel, în multe țări s-a simțit și lipsa unor lucrări de pomologie care să cuprindă majoritatea soiurilor cultivate în țările respective. Pe această linie se situează și pomologia bulgară, din care a apărut primul volum, ce cuprinde speciile sămînțdase : mărul, părui și gutuiul. Lucrarea cuprinde o introducere în care se face o descriere sumară asupra dezvoltării pomologiei, caracterizarea generală a soiurilor de pomi cultivate în R. P. Bulgaria. în capitolul următor se arată principalele caractere morfologice ale speciilor de sămînțoase, după care se recunosc soiurile de pomi. Aici se acordă atenția cuvenită tipului de ramificare și formei coroanelor, caracterelor morfologice ale lăstarilor, frunzelor și florilor, precum și tuturor 260 ' . RECENZII 2 elementelor care caracterizează fructul. La sfîrșitul capitolului se arată sistemele de clasificare a soiurilor de sămînțoase — după fruct, care șe folosesc astăzi în pomologie. După această parte introductivă, cu caracter general, urmează partea specială, în care se dă descrierea principalelor soiuri de măr, păr și gutui cultivate în R. P. Bulgaria. La fiecare specie, înainte de începerea descrierii soiurilor, se fac considerații generale asupra importanței economice a speciilor respective, asupra originii soiurilor și se arată arealul ocupat de speciile corespunzătoare, în trecut și în ultimii 10 ani. Se acordă de asemenea o importanță deosebită particularităților biologice și de producție ale soiurilor ; pe această linie se arată ritmul parcurgerii fazelor fenologice, fenomenul de ste- rilitate și de fertilitate, comportarea față de ger, secetă, boli și insecte a soiurilor de pomi din fiecare specie. La sfîrșitul capitolului se indică pe soiuri, maturitatea de consum a fructelor, durata de păstrare și însușirile tehnologice ale acestora. Lucrarea cuprinde descrierea unui număr de 120 de soiuri, din care 83 de măr, 30 de păr și 7 de gutui. Dintre acestea, 30 de soiuri de măr (38,5 %), 11 soiuri de păr (36,6%) și 5 soiuri de gutui (71%) sînt autohtone. Atenția pe care autorii au acordat-o soiurilor autohtone de pomi este justificată, întrucît acestea s-au format în decurs de secole pe teritoriul Bulgariei și au o seamă de însușiri care de- termină superioritatea lor față de multe soiuri străine. Pomii soiurilor autohtone cresc mai vi- guros, au o viață mai îndelungată, dau producții mai mari și sînt mai rezistenți la condițiile lo- cale de climă și sol. Soiurile autohtone de pomi constituie un material bogat și de importanță deosebită pentru pomicultura Bulgariei, întrucît sînt foarte numeroase și au o greutate specifică mare în plantațiile actuale. Ele reprezintă rodul muncii de selecție depusă timp foarte îndelungat de .numeroase generații de pomicultori anonimi care și-au dat contribuția la crearea, înmulțirea și răspîndirea lor în cultură. • - La fiecare specie soiurile sînt aranjate după epoca de coacere a fructelor. Pentru fiecare soi, pe lîngă denumirea bulgară, sînt date sinonimiile în principalele limbi cu circulație internațională, se arată originea și se precizează aria de răspîndire. La descrierea fructului și a pomului, potrivit unei scheme comune sînt luate în conside- rație toate caracterele morfologice care pot ajuta la identificarea și recunoașterea soiurilor. în cadrul descrierii soiurilor se acordă atenția cuvenită proprietăților biologice și compor- tării acestora în condiții pedoclimatice diferite. în acest scop se arată timpul și caracterul înflo- ritului și se precizează cum se comportă soiurile respective în procesul polenizării. în al doilea rînd se arată precocitatea, adică vîrsta intrării pe rod a pomilor și producti- vitatea soiurilor. Mai departe, se scoate în evidență sensibilitatea la ger, secetă și atacul para- ziților Vegetali și a dăunătorilor animali care limitează în mare măsură arealul de cultură al fiecărui soi. Pentru fructe se indică maturitatea de recoltare, durata de păstrare, maturitatea de consum, precum și rezistența la transport. Pentru fiecare soi se subliniază apoi calitățile și defectele și se fac recomandări pentru sectorul de producție. . Textele sînt ilustrate aproape pentru toate soiurile cu fotografia pomului, luată în perioada de repaos. Pentru soiurile principale fructele sînt prezentate în planșe colorate, iar pentru cele mai puțin importante —în desene. Pomologia bulgară, prin materialul important pe care-1 conține, constituie o lucrare clasică, valoroasă pentru literatura pomicolă atît din Bulgaria cit și din alte țări. Prin apariția într-o epocă istorică atît de importantă, a socializării agriculturii, cînd se acordă o atenție mare dezvoltării sectorului pomicol, Pomologia bulgară va constitui un în- 3 RECENZII 261 dreptar prețios la alegerea și asocierea soiurilor în sortimente și va ușura stabilirea legăturii necesare între știința și practica pomicolă. Scrisă de cei mai autorizați specialiști ai țării, într-un stil concis și expunere ușoară, Pomologia bulgară Va fi de un real folos pentru pomicultorii colectiviști, tehnicieni, studenți, ingineri, cadre didactice și oameni de știință. Teodor Bordeianu, membru corespondent al Academiei R.P.R. AMILCAR VASILIU, Asolamentele raționale. Ed. Acad. R.P.R., București, 1959, 201 pag. Lucrarea prof. Amilcar Vasiliu, membru corespondent al Academiei R.P.R. despre Asolamentele raționale reprezintă o sinteză la un înalt nivel științific a tot ce s-a făcut pînă în prezent în această direcție. Asolamentul, sau împărțirea terenului în sole și modul cum se orînduiesc plantele în cadrul unui ciclu de cultură pe aceste sole', este unul dintre cele' mai importante mijloace agro- tehnice pentru sporirea producției agricole. Această lucrare este prima de acest fel la noi în țară și cuprinde 7 capitole în care se tratează importanța și principiile de bază — orînduirea plantelor, asolamentele agricole cu și fără ierburi perene, asolamentele furajere, asolamentele de protecție a solului și asolamentele speciale (legumicole, de pepinieră, de livadă etc.). Se arată în cifre contribuția asolamentului la sporirea producției agricole, dinamica substanțelor nutritive sub diferite plante, rezultatele obținute în țara noastră și în alte țări, atît în cîmpurlle de experiență, cit și în producție. în lucrare se trec în revistă ultimele noutăți din acest domeniu, cum ar fi influența pe care o are planta permergătoare asupra plantei succesoare prin secreții, secătuirea în apă și substanțe fertilizante, suc celular etc.; împărțirea asolamentului pe verigi de cîte 2—4 plante, dintre care cel puțin una amelioratoare de sol; rotația pe cupluri de cîte două plante bune premergătoare, problema nematozilor în succesiunea plantelor etc. Pentru orientarea producției se prezintă și se interpretează numeroase exemple de asola- mente : lungi, mijlocii și scurte. Prin conținut și formă, lucrarea prezintă importanță deosebită, atît din punct de vedere științific cit și din punct de vedere practic, fiind utilă agronomilor, economiștilor și biologilor, A. L. 8.-C. 449 LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. Biologie vegetală U. I. NYÂRÂDY, Flora și vegetația Munților Retezat, 196 p. + 4 pL, 18,30 leis TRAIAN SĂVULESCU și OLGA SĂVULESCU, Tratat de patologie vegetală, 725 p. + 124 fig., 43,30 lei. I. BĂRBAT și FR. PÂLFI, Stadiul de iarovizare și stadiul de lumină la plante, 128 p., 5,50 lei. i ' AL. BORZA, Flora și vegetația văii Sebeșului, 328 p; + 2 pL, 25,50 Iei. Științe agricole Porumbul (Studiu monografic), 928 p. + 28 pl., 114 iși. N. CEAPO1U, Cinepa (Studiu monografic), 652 p., 50,50 lei. ,*, Probleme de pedologie, 565 p., 50 lei. GHERASIM CONSTANTINESCU, Raionarea viticulturii, 154 p. + 19 pl., Ulei; GH, ANGHEL și colab., Determinarea calității semințelor, 415 p., 25,80 lei. AMILCAR VASILIU, Asolamentele raționale, 194 p., 8,10 lei. Sub. red. GHERASIM CONSTANTINESCU, Ampelograîia R.P.R., voi. II, 748 p. + 41pL, 93 lei. I. BRETAN și colab., Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole In sud-estul Transilvaniei, 245 p., 10 lei. C. BĂLAN și colab., Metode agrotehnice pentru sporirea producției agricole în Oltenia, 271 p„ 10,10 lei. .