ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII 51 CEDCETÂDI DE DIDED6IE SERIA DIOEDGIE VEGETALĂ 4 TOMUL XI 1959 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMHH pyMblHCKOH HAPOJțHOM PECnyEJIMKn ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VfiGIiTALE Tome XI, n° 4 1959 TPy^bl M MCGJIE.HOBAHHfl TIO BMOJIOPMW G E P n H BHO.IOFM PACTEHUM Tom XI, Al 4 , ,1959 S O MM AI RE Page V.. NECȘOIU, L’influence de l’humidite du sol sur certains processus pbysiolo- giques de la bețterave & sucre irriguee .......................... 341 IULIU MORARIU, II. Conțribution ă l’etude de. la veg6tation du littoral de la •mer Noire..................................................... 355 AL. NEGRU, Recherclies au sujet des especes de Colletotiichum, parasites des LAgumineuses dans la Republique Populaire Roumaine................ 379 T. BORDEIANU, I. GUPCINENCO et IULIANA PÂNDELE, Etude des va- rietes de cognassiers cultivees dans la Republique Populaire Roumaine . 395 IULIANA PÂNDELE et D. POPA, L'evolution du carotene et des principales substances chiiniques au cours de la croissance des racines de carottes . 417 | lULlU PRODAN | (1875-1959) ...................................... 435 COMPTES RENDUS ......................................................... 439 Index qlphaMtique . .................................................. 445 COflEPÎKAHHE . ' . ■ CtP. B. HEKIIIOIO, Bjihhhh6 BJiajKHociH hohbbi na HeKOTOpi>ie ^MaMoJiorMiec- - KHe npoqeccM y caxapnoii CBeKmi b ycnoBnfix qpomeuMH . . . . . 341 KM1HV MOPAPHV, II. K MByueHmo pacTJnenbHOCTM HepHOMopcKoro no- 6epe?Ki>H....................................................... .' 355 A. HEPPy, Bn«bi Colletotrichum, napaanTMpyronine na RoGobmx b Py- MMHCKHOft HapoftHoft PecnySjiHKe ............................ ■. . . - 379 T. BOPAEBHy, EL KynHHHEHKO h IOJIMAHA HAH^EjlE, Cop'ra aitabi, KynbTMBMpyeMMe b PyMBiHCKoîî Hapo«noii PecnySaiHKe . . • 395 IOJIMAHA IIAHUEJIE n fl. nOIIA, ^nnaMiina napoTnira h Banuieiininx , XMMMuecKMx BonțecTB b Kopnenjioițe mopkobii b nepnon pbcTa . • ■ • 417 IQJIHy nPOflAH | (1875—1959) .....'.......................... i .. 435 PEHEHWU ... . . . ............................... . . , ’ 439 A.n(fiaeunmbiu yKaaameM>........................................... .445 EDITIONS DE ' L’ACADgMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE B3HATEJIBCTBO AKA3EMKH PyMBIHCKOlî HAPOflHOfl PECIiyEJIJIKM INFLUENȚA UMIDITĂȚII SOLULUI ASUPRA UNOR PROCESE FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR IRIGATĂ DE , ' ' V. NECȘOIU Comunicare prezentată de N. SÂLÂBEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 6 iulie 1959 , într-o lucrare anterioară1) am arătat influența îngrășămintelor minerale și a apei asupra mai multor procese fiziologice. în lucrarea de față am urmărit influența, factorului de vegetație umiditate asupra ace- lorași procese fiziologice la sfedla de zahăr. Este știut că apa provenită fie din precipitații atmosferice, fie din irigație este un factor de vegetație cu influență hotărîtoare asupra pro- ducției și calității recoltelor, iar procesele fiziologice depind în mare măsură de aprovizionarea cu apă a plantelor. CONDIȚIILE AGROTEHNICE CREATE ȘI PROCESELE FIZIOLOGICE URMĂRITE Am urmărit influența umidității solului asupra unor procese fizio- logice la sfecla de zahăr soiul Lovrin 532. Determinările s-au efectuat pe plantele din experiența montata pe un sol brun-roșcat de pădure la Sta- țiunea experimentală agricolă Moara Domnească de către Secția irigatii a.I.C.A.R. ’ ; ' x) V. Necșoiu, Cercetări fiziologice la sfecla de zahăr cultivată în condițiidetngi'ă- șăminte minerale și irigații. Studii și cercetări de biologie Vegetală, nr. 2., t.X, 1958. 342 V. NECȘOIU 2 3 FACTORUL UMIDITATE ȘI CULTURA SFECLEI DE ZAHĂR IRIGATĂ , 343 ■ Suprafața destinată experienței a,fost împărțită în parcele dispuse liniar. Au fost semănate 4 variante în 5 repetiții Și anume •: Vo — martor, V; a primit 2 890 m3 apă la ha în 4 udări, V2 — a primit 3 620 m3 apă lavha în 5 udări și V3 — a primit 3 700 m3 apă la ha în 6 udări. Distanța de semănat a fost de 15 cm între plante și 50 cm între rînduri. îngră- șămintele ce s-au administrat au fost: azotatul de amoniu dat în căntitate de 60 kg la ha substanță activă la martor și 90 kg la ha substanță activă la variantele irigate; superfosfat dat în. cantitate de^45 kg la ha sub- stanță activă la martor și 65 kg la ha substanță activă la Variantele iri- gate și sulfațul de potasiu dat în'cantitate de 60 kg la ha substanță activă la martor și 90 kg la ha substanță activă la .variantele irigate. îngrășămintele au fost administrate în două rînduri și anume: ju- mătate din cantitate s-a dat la pregătirea terenului și jumătate la închi- derea rîndurilor. 1 Procesele fiziologice urmărite la sfecla de zahăr cultivată în condi- țiile agrotehnice menționate au fost următoarele: presiuneaosmotică -a- sucului celular, forța de sucțiune, apa liberă din frunze, mărimea celulelor; stomatice, intensitatea fbtosintezei, intensitatea respirației, conținutul în. zaharuri din frunze și rădăcini. Ca date fenologice am urmărit numărul de frunze pe plantă, supra- fața foliară și greutatea limbului; paralel s-a determinat umiditatea solului.. / MERSUL PRESIUNII OSMOTICE : Presiunea osmotică fiind un indicator prețios, al regimului de apă al plaptei și cum în lucrarea de față am urmărit iiifluența umidității asupra- unor procese fiziologice la sfecla de zahăr, am considerat importantă cu- noașterea mersului acestui proces în decursul perioadei de vegetație. în acest scop ne-am servit de metoda crioscopică determinînd temperatura âe înghețare a sucului celular cu ajutorul instalației descrise de N. Ș ă- lăgeaiiu și G. Galan (7). . Rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nf. 1, din care rezultă că valorile osmotice au mers invers proporțional cu gradul de umiditate a solului. . . - , ' • ’ • . Tabloul nr. 1 , ■ \ . ' Presiunea osmotică Ia sfecla do zaliăt (in atmosfere) j- Varianta 1 3.VII.1958 16.VII.1958 29.VII.1958 ’ 12.VIII.1958 27.VIII.1958 presiunea osmotică' -în at umidi- tatea solului % presiufiea osmotică în at umidi- . tatea solului '■ % presiunea osmotică . în af umidi- tatea solului % presiunea osmotică în at umidi- tatea solului % .• presiunea osmotică în at • ' -: umidi- tate.a. soiului. . .% ‘ Vo 15,3871 17,90 19,5168 16,96 23,6716 12,45 . 20,0165 20,01 25,5609 17,52 Vi 14,8453 17,43 . 15,7724 20,15 17,4559 15,66 16,Î095 22,63 18,8426 23,58 ■v2 14,8453' 18,95 14,7997 , 21,15 13,2921 25,00 13,3042 25,93 . 18,6981 22,17 1 *1' V3 14,4239 18,68 14,7490 k 20,91 13,9904 23,20 13,6654 26,61 18,4212 22,49- Astfel, la plantele variantei Vo, crescute pe un sol la care gradul de umiditate a fost scăzut, presiunea osmotică a. avut valorile cele, mai mari, crescînd de la 15,3871 atmosfere, cît au avut la 3.VII.1958, pînă la 25,5609 atmosfere la data de 27.VIII.1958. La plantele variantei Vn crescute pe un sol la care gradul de umiditate a fost ceva mai ridicat, presiunea osmo- tică a avut valori mai mici (între 14,8453 atmosfere Ia data de 3.VII.1958 * și 18,8426 atmosfere la data de 27.VIII.1958), decît în cazul variantei Vo, însă mai mări decît la plantele variantelor V2 și V3, la care valorile . osmotice au fost cuprinse între 13 și 18 atmosfere. La aceste două variante din urmă nu sînt deosebiri evidente nici În ceea ce privește presiunea os- motică,- care a oscilat în tot cursul perioadei de vegetație în jurul a 14 atmosfere, nici în privința gradului,de umiditate a solului. Deci între valorile osmotice la cele patru variante și gradul de urni-: ditate a solului este o relație strînsă: pe măsură ce umiditatea solului scade, valorile osmotice cresc. Totuși, acest lucru nu poate fi atribuit exclusiv pierderii apei de către celule. Este știut că supunerea plantelor la secetă are ca urmare deshidratarea protoplasmei, ceea ce face ca presiunea osmotică ai sucului celular să crească. ; ' O. Stocker (1£) spune că dacă aceastăi creștere a presiunii osmotice ar fi pusă nurfTai pe seama pierderii apei din celule, atunci în determinările presiunii osmotice a plantelor supuse la secetă, efectuate - cu metoda plasnmiitică, ar trebui să nu mai găsim valori mari, deoarece lichidul plasmolitic restabilește pierderea apei. Aceste valori mari se găsesc totuși. în acest caz intervine formarea de substanțe care măresc presiunea osmotică și dintre acestea desigur că rolul principal îl are • zahărul. între valorile osmotice și conținutul de zaharuri din frunze am con- statat o corelație strînsă în cazul variantelor udate, lucru confirmat de datele existente în literatură. - în cazul variantei>V0 însă, această corelație nu se mai confirmă; deși la aceste plante am găsit un conținut mai scăzut de,zaharuri în frunze, totuși valorile osmotice au fost cele mai mari. în acest caz seceta înde- lungată a dus la o puternică deshidratare a protoplasmei, ceea ce a făcut ca presiunea osmotică să crească mult. Acest lucru mai poate fi pus pe seama unei îmbătrîniri mai timpurii a plantelor tocmai din cauza lipsei ' de apă. - MERSUL FORȚEI DE SUCȚIUNE ' Și în’ cazul forței de sucțiune care este un alt indicator important al regimului hidric al plantei, am găsit același tablou pe care l-a prezentat presiunea osmotică în raport cu gradul de umiditate a solului. Determinarea forței de sucțiune s-a efectuat cu ajutorul metodei . lui S.V. Șardakov, iar materialul folosit a fost luat de pe aceleași plante de pe care s-a luat și materialul pentru determinarea presiunii osmotice, dimineața între orele 8—9 cînd valorile oscilează mai puțin. I 344 V. NECȘOIU 4 5 FACTORUL UMIDITATE ȘI CULTURA SFECLEI DE ZAHĂR IRIGATĂ 345. Rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nr. 2, din care se vede că la plantele variantei Vo am găsit cele mai mari valori, apoi în ordine descrescîndă la plantele variantei V1; V2 și V3. La aceste două variante din urmă deosebirile în valoarea forței de sucțiune nu sînt destul de evidente. Tabloul nr. 2 , Forța dc sucțiune Ia sfecla de zahăr (in atmosfere) Varianta 3.VII.1958; 16.VII.1958 29.VII.1958 12.VIII.1958 . 27.VIII.1958 forța de sucțiune în at umidi- tatea solului % forța de sucțiune în at umidi- tatea solului- ■ ■ % . • forță de sucțiune în at umidi- tatea solului . % ■ forța de sucțiune în at umidi- tatea solului. % forța de sucțiune în at umidi- tatea .'solului % Vo 12,00 17,90 • 15,35 16,96 . 20,80 12,45 17,10 20,01 20,80 17,52 V! 11,20 17,43 13,30 20,15 12,80 15,66 14,50 22,63 14,45 23,58 v2 8,95 18,95 . 10,45 21,15 11,20 25,00 12,00 25,93 14,20 22,17 v3 8,95 18,68 11,20 20,91 11,20 23,20 12,80 26,61 13,35 22,49 în general se poate spune că forța-de sucțiune a avut un mers pa- ralel cu presiunea osmotică, însă valorile au fost în toate cazurile mai mici. De asemenea, se mai poate spune că forța de sucțiune crește pe măsură ce frunzele înaintează în vîrstă. CONȚINUTUL ÎN APĂ LIBERĂ A FRUNZELOR Apa liberă este apa din frunze reținută cu forțe mult mai slabe în comparație cu apa legată, care după cum o arată și numele, este legată coloidal și puternic reținută. Apa legată crește sub acțiunea secetei, în timp ce apa liberă scade. La plantele rezistente la secetă, apa legată este în cantitate mai mare decît la cele nerezistente. Apa liberă din frunze am determinat-o prin diferența în greutate dintre materialul proaspăt și uscat la exicator deasupra Cl2Ca anhidră. Rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nr. 3, din care rezultă că gradul de umiditate a solului influențează conținutul în apă liberă din frunze. Tabloul nr. 3 Apn liberii In franzele de sfeclii do zabiir (in %) Varianta 4.VII.1958 17.VII.1958 30.VII.1958 13.VIII.1958 28.VXII.1958 Vo 84,45 82,82 79,08 81,87 79,56 Vx 85,56 86,57 84,61 85,71 81,42 . v2 85,88 — 88,39 87,68 83,37 V3 84,82 87,08 86,95 86,73 ' . 83,05 Astfel, în frunzele plantelor martor am găsit un conținut mai s.căzut în apă liberă decît la plantele celorlalte variante. La martor conținutul în apa liberă a avut un mers descendent,- atingînd cea mai scăzută va- loare 79,08% la 30.VII. 1958, cînd și umiditatea solului a 'fost cea mai scăzută .12,45%, în timp ce la variantele V2 și V3 conținutul în apă liberă a avut un mers relativ constant, valorile oscilînd în jurul lui 87%. Conținutul în apă liberă are în toate cazurile și la toate variantele un mers paralel cu gradul de umiditate a solului. Din cele arătate se poate spune că există o corelație strînsă între conținutul în apă liberă din frunze și mersul celorlalte procese fiziologice urmărite. MĂRIMEA CELULELOR STOMATICE Celulele stomatice au un rol important în viața plantelor : în cazul fotosintezei ele reprezintă calea principală de difuzie, a CO2, • iar în cazul transpirației ele joacă rolul de regulator al pierderii apei, indicînd starea de aprovizionare cu apă a plantelor. Pentru a vedea influența umidității solului asupra celulelor stoma- tice, am colectat material de la cele patru variante pe care le-am fixat și păstrat în alcool de 96°. Am jupuit epiderma, și am desenat la camera clară celulele stomatice, folosindu.-mă la microscop de obiectivul x40 și ocularul x 15. Din desenele efectuate reiese că nu sînt deosebiri evi- dente în privința mărimii deschiderii osteolelor, dar sînt diferențe vizibile în privința mărimii celulelor’ stomatice. Astfel la varianta Vo, am găsit cele măi mici celule stomatice, lungimea lor fiind cuprinsă între 13 și 16 mm, predominînd cele cu 13 mm, iar lățimea fiind cuprinsă între 8 și 11 mm, predominînd cele cu 11 mm (fig. 1). Pe măsură ce umiditatea solului a crescut, am găsit și celule stoma- tice mai mari. Așa, de exemplu, la‘ V1 sînt mai mari decît la Vo', lun- gimea celulelor stomatice fiind cuprinsă între 17 și 19 mm, iar lățimea între .12 și 14 mm (fig. 2), iar la V2 Și V3, la care umiditatea solului a fost ridicată, am găsit cele mai mari celule stomatice, lungimea lor variind între 17 și 22 mm și lățimea între 13 și 15 mm la V2 (fig. 3) iar la V3 lungimea variind între 18 și 22 mm și lățimea între 13 și 15 mm. (fig. 4). Dimensiunile sînt date după desenele obținute la camera clară. Această imagine este confirmată de datele existente în literatură. Hendrikson (^}, relatează că umiditatea solului poate varia în limite largi fără să afecteze mărimea deschiderii stomatelor. .Ani ț i a N. QJ, experimentând cu tutun crescut în vase de vegetație cu diferite gradele umiditate a solului, găsește că plantele crescute, într-un regim de umidi- tate scăzut, au stomate mici. . ( INTENSITATEA FOTOSINTEZEI Potosinteza fiind principalul proces al activității vitale a plantei, în care se reflectă mersul celorlalte procese fiziologice, am considerat im- portant să urmărim cum influențează gradul de umiditate a solului inten- sitatea fotosintezei. . : . 347 346 Fig. 1. — Mărimea osteolelor și celulelor stomatice la plantele variantei Vo, desenate la cameră clară 40 15 cu ob. x ■— șl OC. X — ■ 2 2 Fia. 3. — Mărimea osteolelor și celulelor stomatice la plantele vari- ' 40 . 15 antei V„ desenate la cameră clară cu ob. x — și oc. X •. - 2 2 Fig. 2. — Mărimea osteolelor și celulelor stomatice la plantele Vp desenate la cameră clară cu 40 15 ob. X — și oc. , x-------- 2 2 Fie 4. — Mărimea osteolelor si celulelor stomatice la plantele 40 . 15 variantei V3, desenate la camera clară cu ob. x—și oc. x 348 V. NECȘOIU 8 9 FACTORUL UMIDITATE ȘI CULTURA SFECLEI DE ZAHĂR IRIGATA 349> Metoda folosită în scopul acestei determinări a fost cea a lui I. Sachs, întrebuințîndu-se însă rondele luate dintre nervuri în locul jumătăților de frunză. Tabloul nr. 4 Intensitatea fotosintezei la sfecla do zahăr (in g/m2/oră) Varianta 4.VIL1958 16.VII.1958 30.VII.1958 13.VIII.1958 28.VIII.1958 Vo 0,389 : ‘ 0,410 0,505 0,642 0,202 V, 0,752 . 0,653 0,731 0,862 0,459 v2 0,873 0,713 0,977 1,484 0,621 V3 0,761 0,686 0,863 1,142 0,565 Rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nr. 4, din care rezultă că gradul de umiditate a solului influențează în mare măsură mersul inten- sității fotosintezei. Se vede cum intensitatea fotosintezei la variantele cu care am experimentat scade pe măsură ce se micșorează umiditatea solului. Dacă la varianta V3, valorile fotosintezei în cursul verii anului 1958 au fost cuprinse între 1,142 și 0,565 g/m2 oră, iar la V3 între 1,484—0,621 g/m2 oră, la variantele cu umiditatea solului redusă valorile sînt cuprinse între 0,862—0,459 g/m2 oră pentru Vj, iar la Vo valorile sînt și mai mici și anume între 0,642—0,202 g/m2 ore. Acest lucru este con- firmat de datele din literatură. S a t i 1 o v F. V., S u s N. N. și So- ro k i n a E. M. (8^., cercetînd influența desimii la cuib a plantelor de porumb asupra umplerii boabelor, constată că în condiții de irigare mersul umplerii boabelor este în legătură cu creșterea intensității fotosintezei și acumularea clorofilei. Din contră, reducerea conținutului în apă al so- lului are ca urmare, în general, o micșorare a intensității fotosintezei. S c i u k i n a A. I. (9), cercetînd influența îngrășămintelor, mine- rale și a apei asupra productivității fotosintezei la grîu, constată că insu- ficiența umezelii în perioada burdufului a micșorat productivitatea activi- tății frunzelor. Schneider și Ghilde rs (1W, în 1941, măsurînd fotosinteza merilor crescuți în vase de vegetație în ckmdițiile uscării treptate a solului de la capacitatea de cîmp pînă la coeficientul de vestejire, au găsit o situație asemănătoare celei găsite de noi. Faptul că intensitatea fotosintezei scade pe măsură ce scade umidi- tatea solului se explică prin influența pe care o exercită seceta asupra deshidratării protoplasmei și prin reducerea capacității de difuzie a CO2 prin stomate, care se închid cînd apare un deficit de apă. în cazul unui regim normal de umezeală aceste procese au loc în sens invers. Totuși, unii cercetători, A h r n s W. S p o e h r H. A. și Milner H. W, (11) au relatat continuarea fotosintezei cu intensi- tate relativ mare la plante ale căror stomate sînt închise în mod aparent. Acest lucru care pare anormal, se poate explica fie prin faptul că stoma- tele care la microscop par -închisei nu sînt închise și pentru pătrunderea gazelor, fie prin aceea că CO2 dizolvat în interiorul celulelor frunzelor poate permite menținerea fotosintezei pentru un timp considerabil după ce stomatele s-au închis. INTENSITATEA RESPIRAȚIEI Intensitatea respirației am determinat-o cu ajutorul metodei Boysen-' Jensen, iar valorile obținute au fost exprimate în cm3 CO2 la 10 g substanță proaspătă la oră. . Tabloul nr. 3 Intensitate» respirației Ia sfecla de zabăr (In cm’ €O2/I0 g substanță proaspătă pe oră) Varianta 4.VII.1958 16.VII.1958 30.VH.1958 13.VI1I.1958 28.VIII.1958 Vo 4,2887 3,8272 3,7436 3,4216 3,6890 V, 4,3089 3,7264 3,3239 3.5027 4,0733 v2 4,7335 4,4534 3,6493 4,2409 4,3990 V3 4,1559 ■ 4,0363 3,4764 3,9956 4,3981 Analizînd rezultatele din tabloul nr. 5, constatăm și în acest caz o> dependență a procesului fiziologic de gradul de umiditate a solului, cu toate că deosebirile în ceea ce privește intensitatea respirației între cele' 4 variante nu sînt prea mari. Pornind de la variantele cu un grad de umiditate a solului/mare, spre cele cu o umiditate scăzută și martor, se constată că intensitatea respirației scade. într-un singur caz, și anume la data de 30.VII.1958, intensitatea respirației a fost mai ridicată la martor decît la celelalte va- riante. La această dată și umiditata solului la martor a atins valoarea cea mai scăzută din cursul verii anului 1958, producînd plantelor un șoc, care a avut ca urmare intensificarea respirației față de celelalte variante, însă pentru scurtă durată. în celelalte determinări se observă că intensi- tatea respirației a fost mai mare la variantele V2 și V3, decît la Vi și Vo, între care se constată o oscilație în mersul procesului. Datele obținute de noi sînt în concordanță cu cele existente. în lite- ratură. O. St’ocker (1^, relatează că menținîndu-se o umiditate scăzută a solului mai mult timp, intensitatea respirației scade treptat) ajungînd la un moment dat sub nivelul valorii inițiale. Scăderea intensi- tății respirației este cu atît mai mare cu cît este mai mare uscăciunea solului. Dvorețkaia E. I. și K a z u t o O. N. (Q, cercetînd influența umidității solului asupra acumulării de substanță uscată la ulm și stejar, găsesc că intensitatea respirației se mărește o dată cu creșterea umidi- tății solului. 350 V. . NECȘOIU 10 11 FACTORUL UMIDITATE ȘI CULTURA SFECLEI DE ZAHĂR IRIGATA •' 351 Faptul că lipsa umezelii duce la o micșorare a intensității respirației se poate explica prin aceea că seceta prelungită are ca urmare o frînare a proceselor metabolice, din care cauză plantele nu-și mai pot reface sub- stratul energetic necesar menținerii proceselor fiziologice în limite nor- male. CONȚINUTUL ÎN ZAHARURI Zaharurile conținute în frunzele sfeclei de zahăr au fost determinate la anumite date prin metoda Hagedorn. Valorile obținute sînt trecute în tabloul nr' 6, din care reiese că între acumularea zaharurilor în frunze și gradul de umiditate a solului există o oarecare relație. Astfel, la va- riantele cu umezeală mai multă în sol, am găsit un procent mai scăzut de zaharuri decît în cazul variantei V1# Această situație se poate datora faptului că variantele cu un grad de umiditate a solului mai mare au avut și intensitatea respirației ceva mai mare, ceea ce a dus la un con- sum mai mare de zaharuri. Tabloul nr. 6' Conținutul in zaharuri din frunzele sfeclei de zahăr (in mg/1 g substanță uscată) Varianta 3.VIL1958 16.VII.1958 30.VII.1958 12.VIII.1958 27.VIII.1958 Vo 43,9 59,4 ■ 68,4 60,4 57,2 . Vi 47,0 ■ 50,3 70,2 74,6 64,7 v2 53,2 48,1 ■ 64,7 70,0 55,8 V3 59,1 58,1 65,2 71,6 56,4 în cazul variantei Vo, cu toate că umiditatea solului a fost și mai scăzută decît la V1? cantitatea de zaharuri din frunze este mai mică. înrău- tățirea regimului hidric la aceste plante a dus la inactivarea tuturor proceselor fiziologice și așa cum am văzut și asimilația a fost scăzută. De asemenea se mai poate explica și prin faptul că aceste plante erau îm- bătrînite din cauza lipsei de apă din sol. Sciukina A. I. (9) relatează că în cazul griului Lutescens 62, la care a urmărit productivitatea frunzelor în legătură cu umiditatea solului și nutriția minerală, insuficiența umezelii a dus la scăderea conți- nutului în hidrați de carbon solubili în ‘fazele mai tîrzii ale dezvoltării plantelor. • Tabloul nr. 7 - Dinamica acumulării substanței uscate și creșterea iu greutate a rădăcinii Ia sfecla de zahăr Varianta 23.VII.1958 13.VIII.1958 2.1X4958 10.X.1958 substanță uscată % greutatea rădăcinii kg substanța uscată. % greutatea rădăcinii kg substanța uscata % greutatea rădăcinii kg substanța uscată' % greutatea rădăcinii kg v0 16,9 0,195 21,4 0,259 23,0 0,345 23,3 0,390 V, 15,6 0,205 18,0 0,381 19,6 0,480 21,2 0,506 Vg 16,1 , 0,244 17,2 0,402 18,3' 0,507 20,8 0,611 V, 16,3 0,242 17,4 . 0,479 19,0 0,573 20,6 0,645 în ceea ce privește acumularea zahărului în rădăcini am folosit pentru determinarea lui metoda refractometrică, iar datele sînt trecute în tabloul nr. 7. Din datele acestui tablou reiese că cea mai mare cantitate de zahăr am găsit-o la plantele martor, la care umiditatea solului a fost cea mai scăzută, apoi în ordine descrescîndă la varianta Vj' și la varian- tele V2 și V3 între care nu sînt deosebiri. Cantitatea mai. mare de zaharuri la plantele martor poate fi pusă pe seama sucului celular mai concentrat Ia aceste plante tocmai din cauza lipsei de umezeală din sol, țn schimb râportînd la greutatea rădăcinilor se constată că variantele cu umiditate mare în sol au avut în tot cursul perioadei de vegetație rădăcinile mai grele, deci și cantitatea totală de zahăr mai mare. CREȘTEREA SFECLEI DE ZAHĂR ' Procesul de creștere al plantelor depinde de o serie de factori interni și externi. Dintre aceștia din urmă fără îndoială că factorul de vegetație umiditate are un rol însemnat în creșterea plantelor. - ’ în cercetările noastre s-a efectuat măsurătoarea suprafeței foliare, s-a determinat numărul mediu de frunze pe plantă și s-a aflat’greutatea medie a limbului foliar pe plantă la patru date diferite din acest an. Rezultatele sînt trecute în tabloul nr. 8, din care reiese în mod clar că aceste date fenologice sînt în corelație pozitivă cu gradul de umiditate a solului. ■ ; • • . / Tabloul nr. 8 ‘ . Numărul de frunze, suprafața foliară (in2) și greutatea foliară (media Ia o plantă de sfeclă de zahăr) Varianta 23.VII.1958 13.VHI.1958 nr. de frunze la plante 24X4958 10.X.1958 nr. de frunze la plantă supra- fața foliară 1 plantă greuta- tea frunzelor 1 plantă nr. de frunze la plante supra- fața foliară 1 plantă greuta- tea frunzelor 1 plantă supra- fața foliară 1 plantă greuta- tea . frunzelor 1. plantă nr. de rfrunze la plante /. supra- fața foliară 1 plantă greuta- tea frunzelor 1 plantă Vp 19,6 0,234 0,120 25,2 0,231 0,149 22,2 0,186 0,092 19,9 0,177 0,092 V1 21,6 0,305 0,161 26,2 0,386 0,230 28,4 0,267 0,146 23,8 0,205 0,100 V, 23,2 (5,307 0,167 29,6 0,646 0,305 27,4 0,309 0,172 32,5 : 0,272 0,137 V3 24,5 0,402 ■ 0,206 29,5 0,446 0,226 26,6 0,325 0,185 30,4' 0,259 0,115 în toate cazurile se constată că umiditatea solului măi mare a favo- rizat creșterea atît a numărului de frunze pe plantă cît și a suprafeței și greutății foliare. Diferențele între variantele1 cu umiditate mare, V2 și V3, și’ cele cu umiditatea solului mai scăzută, V, șiVo, sînt evidente; mai mult chiar, între Vr și Vo în cazul măsurătorilor fenologice se observă diferențe mari. Acest lucru este confirmat și de datele din literatură; Dvorețkaiă E. I. și Kazuto O. N. (4) experimentîhd pe ulm și stejar în vase de vegetație, constată că scăderea umidității Solului se răsfrînge într-o mare măsură asupra creșterii .organelor aeriene care rămîn mici. ? ' • ■ / / .2. - c. 8624 ' s 352 > V. NECȘOIU 12. 13 . FACTORUL UMIDITATE ȘI CULTURA 'SFECLEI DE ZAHĂR IRIGATĂ " '353 K r u j i 1 i n A. C. (6). constată la sfecla de zahăr irigată o supra- față foliară mult mai mare (lecît la plantele neirigate. : ’ A n i ț i a N. (1), experimentând pe tutun în vase de vegetație, rela- tează că plantele variantelor cu umiditate optimă ating înălțimi mai mari decît cele crescute într-un regim de secetă. De asemenea frunzele plan- telor din regimul cu umiditate optimă ‘Sînt mai mari. Botzan M. și colab. (3) relatează că înălțimea plantelor dă porumb irigate a fost mai mare decît a plantelor martor. De asemenea vegetația plantelor irigate s-a prelungit față de martor. Din cele arătate reiese clar că apa ește un factor de vegetație sub- stanțial care împreună c,u îngrășămintele minerale creează condiții optime pentru desfășurarea în limite normale a activității metabolice a plantelor. Cînd un factor de vegetație nu se află în optim, buna desfășurare a pro- ceselor fiziologice nu mai are loc, ele fiind mult influențate de lipsa lui. ' CONCLUZII Factorul de vegetație umiditate are o influență hotărîtoare asupra desfășurării proceselor fiziologice în bune condiții. 1. Indicatorii regimului de apă, presiunea osmotică și forța de suc- țiune, au o strînsă legătură cu umiditatea solului. Valorile acestor procese au un mers invers proporțional cu gradul de umiditate a solului. 2. Intensitatea fotosintezei și respirației este de asemenea influen- țată de starea de aprovizionare a plantelor cu apă. O umiditate optimă duce la un mers bun atît al fotosintezei cît și al respirației. 3. Procentul de zahăr din rădăcini este mai mare la plantele martor, însă cantitatea totală de zahăr este mai mare la variantele V3 și V3 dato- rită greutății mai mari a rădăcinilor lor. 4. Creșterea părților vegetative se desfășoară bine în condițiile: unei bune aprovizionări cu apă. în lipsa apei acestea rămîn mici și îmbă- trînirea lor se produce mai devreme. BJIHHHHE BJIAÎKHOCTM nOHBbl HA HEKOTOPblE OH3WOJIOrWHECKWE nPOLțECCBI y CAXAPHOii CBEKJIbl B YCJIOBWHX OPOHIEHHH KPATKOB COflEPJKAHME HaSmoftenun nau BJiiîHHjieM BJiaJKH,ocTW nouBbî na neHoTopue $M3Jîo- JiornuecKue nponeccm y caxapHoft cbcrjim nonasaJin, hțo npn uegocTaTKe BJiarn b pacTemm nponcxoffiUT pnu BnyrpenHMx ngMeneimft. Tau, neuo- CTaroK BJiarn cjwibuo bumuct na paBHosecne hckotopmx SnoxMMBuecKnx npopeccoB. HanpMMep, hto uacaeTcn clinti BcacHBaimn b ocMomuecKoro HaBJiennn, to BcJiejțcTBne aacyxn npowcxoHKT cnuuiian uearMHpaTanHH .w j hohbjihiotch neRoToptie ocMpTjiaecKHe BențecTBa, uan caxap-, noTopun i noBMinaeT KHTencBBnocTB 9T0X nponeccoB. , ; Ilo Mepe yMeHBineHMH BJiaîKHOCTJl noUBM JfHTeHCHBHOCTB $0T0CMnTe3a. ; nocTenenno cHMiKaeTcn. Ilpn npofloJiJKHTeJibuofi sacyxe im.TencHBUocTb UHxaHMH Tanute naflaeT ns-sa aoro, hto pacTenun ne MoryT BoccTanoBHTț ? cboîî auepreTHuecKMn ,cy6cTpaT. HejioCTaTOK noHBennoii BJiarn ci-ijibho BJînneT na BereTaTMBHMit pocT pacTemiu. JIkctbh ocTaioTcn MeJiKnMji n npejKHeBpeMenno cTapnTcn. } TauHM oSpasoM, negocTaTOK BJiarn coKpămaeT npofloJiumTejiMiocTB Bere; ! tăunii, Torga uau b ycJioBuux xoponiero cnabjKeHiiH Buaroh, naGjiioHaeTcn ■ odpaTHoe muieime. î HejțocTaToK oflHoro ms $aKTopoB poCTa' BeueT k uapynieHjîHM b | pabBHTMM pacTenEft. . • ! OBFHCHEHHEPnCVHKOB i Puc. 1. — BejiHHMua ycTbiiiHoiî menii h 3aMi>iKaioinnx kjibtok y pacTemiii b BapnaHTe î 40 15 ț Vo. KaMepa-Kitapa. 06. x —• Ok. x —• f . 2 2 Puc. 2. — BenHqnua ycTMaHoiî menii n aaMMKaiomnx kjigtok y pacTeHiiîî b Bapnan- 40 15 ...... ■re Vv KaMepa-KJiapa. 06. x — • Ou. x —• . . 1 2 2 ° . Puc. 3. — BenniHnă ycTBM’niott menii h 3aMMKaiomMx nneTOK y p acre unii b Ba-1 40 -15. z pnaiiTe V2. KaMepa-itnapa. Oo. x • Ok. x — • Puc. 4.—^enminna ycTBHHHoir menn h aaMbiKaronmx KneToK y pacTeanii b jia- 40 15 . - 1 piiaure V3. Karnepa-jmapa. 06. x — • Ok. x----- , ~ L’INFLUENCE DE L’HUMIDIT^ DU SOL SUB CEBTAINS PROCESSUS PHYSIOLOGIQUES : ' DE LA BETTERAVE Ă SUCRE IRRIGU^E l RfiSUME II ressort des observations faites au sujet ele l’influence de l’humi- dite du sol sur quelques processus physiologiques de la betterăve ă sucre que, par penurie d’eau, țoute une serie de changements se produisent a. l’intdrieur de la plante et que certains equilibres biochimiques sont forte- ment influencds. En considerant, par exemple, la force de șucciop et la pression osmotique, on observe par suite de la săcheresse une fprte des- hydratation et l’apparition de quelques substances osmotiqueș, țel le sucre, qui augmentent les. valeurs de ces processus. L’intensit6 de la photosynthese diminue graduellement a mesure que l’humiditd du sol d^croît. Lors d’une s^cheresse prolongde, 1’intensi.tA de Ia respiration diminue dgalement, ă cause de l’impossibilitd pour les jdantes de refaire leur substratum ănergdtique. u 354 ? ' . „ *■ NECȘOIU . ,14 Le devehjppeiiKmt .de rappareil vegetatif est fortement inflnence par le mănque d’eau du.sol. Les feuilles restent petites et vieillisșent pr&natur&nent. Par cons4qucnt, la penuried’eaualiregeiadureede vege- tation, tandis que,dans les conditions d’un bon approvisionnement d’eau, l’/jvolution est inverse. , • . ■ L’absence de l’un des facteurs de veg^țationd6ș6quilibre le d£ve- loppement des \ ■ '■ ■ ■ • / / EXPLICATION DES F1GURES t ' . ' ' Fig. 1. — Dimensiohs des .ostăoles et des cellules stomatiques des plântes de lâ variante ' ' 40 15 3 /ă- V ■■ '-t " ; V„. Dessin a la chambre claire, ob;—r >. oc-■ ' 2^ 2V: < "o;. Fig. 2, — Dimensiona des ostâoles et des; cellules stomatiques des'plântes de lâ va- .. ... ” ’ riante V,. Dessin ă la chambre claire ; ob. > ou —;• ■ p : ■■ gJ aJ g;,. r ' ' 2, ■. , 2 Fig. 3. —.Dimensions des ostdoles et des: Cellules stomatiques des plântes de la variante 'V ■ ? v'" 40 , 15 ■ ' ■ V,. Dessin ă la chambre’claire; ob.—■> oc; -— t . : P .. -/V"' - Â ; \;.r2, 2■ ■ ''t.-'' ' / - Fig. 4. 3- Dimerisions des’ostâoles et des cellules stomatiques deis plântes de la variante f..- ' ' - z, •' . < 40 ; 15 t țg ; • Vi. Dessin ă Ia chambre claire ; ob.—■> Pp- —-/• . , . •- ■ ’ „ ■ 1 ' \ .. . ■ ■ ”2 • 2 ■ ; g\ ■' : : ■ BIBLIOGRAFIE ? „d. "'d ><•':> ■ 1. A ni ți a N., Contribuțiunlla studiul influențeifactorului de vegetație umiditate, asupra pro- , dricției și calității tutunului, Bul. tutunului, 1948, nr. 1 — 4. - ’’ 2. Ah r n s W.-, Weițere Untersuchungep iiber dieAbhângigkeit des gegehseițigen Mengemer^ . . • hâltnisses der Kohlenhydrate im Laubblatt vom Wassergehălt. BQt. Archiv, 1924; — • nr. 5, p. 234—259. ■ 3. Botzan veșcestva, soderjanie lilordțilla i- rastvaiimlh uglevbdov v odndlețnih i dvuhlețnih seianțah viaza obîknovennpgp'^ duba cereșciatogo. Vestii. Mosk. uri-ta ser, biol. : < < ' pdcivoved. geol. gebgr. nr.^l95V.p. 105 — 111. biri Referativhîi Jurnal bioîoghia, 1958, nr. 5. ’ . , g . f ,g ; 5. II e n d ri k s o n A- H., Ceriain wateh-relalio^s of the geniis Prunus. Hilgardiq, 1926, ... nr. 1, p. 479—526. ’ ■'v-P J .v 6. Krujilin A. C., Biologhiceskie osobennosti oroșgemth fcuțțur. Selhozghiz, Moscova1, 1954. 7. Sălăgcanu1 N. și Gal an1 G.i Despre determinarea nevoii de apă a plantelor in ve- , lierea: stabțlirii datei udărilor. Bul.. știmț. Acad, R.P.R., Secția de, științe bio- . logice, agronomice, geologice și geografice, 1954, f. VI, nr. 1. , . . 1 < 8. Ș a t i 1 o v F. V. S u ș N/ ;Ng i Sorokina E; M.j Hdd nalivă zerna i nekotorie storont fotosinteza ți kukuruzîuN. ușloviah raziiogo yodosnabjeniă Tr. Saratovsk s-h..in-ta., nr. 10; p. 337—347,195'".Referațituiîi Jurnal bjologhia, 1958, nr. 8. ; 9. Ș ci n k i n a A„ I., P.roduktțvnosti.fotosțnieza listiev'V sviăzi s ’vlăjnpstiupgcivii mirteralntm, - , 1 ' pițaniem. Uci.:zap. Kuibîșevsk. gos. pcd. in.-t., 1956, fasc. 16, p. 31—43. 10. S ch n ei der G. .W. a C hil d c r s N. F., influehce of șoti moisture on photdsynthesis, respiration arid transpiraiion of .apple leave'S. Plant :Physioî.r p. 1941,' nr. 16, p. 565- 583. ' . f' g •' .- ' 11. S p o ch r FI. A. a Mil-n e r Eț. W., Stqrch' dissbluțion and .amglatic activity of leaves. ' Proc. Amer. Phil. Soc. 81, p. 37- 78, 19.39. ■ ■ 12. S t o.c k e r O., ■ DieD'iirreresistenz'Ain Handbuch der Pflarizehphysiologle Berlini, Gottingen- Heidelberg, 1956, voi; III, p. 696-735. ' . . II. CONTRIBUȚII LA STUDIUL VEGETÂȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE *) y i . ■■ ■ x ' . ' . ’ . ; . s . ■ I>E : , . , , 1ULIU MORARW , " Comunicare prezentată de academician NYÂRApY in ședința din 26 martie 1069 . Năvodari la Cetatea Histria/apoi la Eforie^mai mult fragmentară pe lingă lăc și la Agigea în pășune pe lingă lac. Nu am analizat această aso- ciație și nici măcar n- am întocmit o' listă de speciile cohabitante. Asociațiile studiate în lucrarea prezentă sînt următoarele: 1. Asociația Elymetum gigantei Morariu 1957. 2. ,, "de .Alyssum borzeanum și Seeale silvestre (Borza) 1931, Morariu. 3. „ Ephedra distachya și Carex ligeriea (Prodan) 1939 Morariu^ 4. ,, „ Ecballium elaterium nov. as. 5. „ ■ ,, Scolymus hispanicus și Lolium perenne nov. as. 6. ,, „ Adonis flammea și Valerianella eriocarpa nov. as. As. Elymetum gigantei Față de releveurile asociației Elymetum gigantei, prezentate în prima, parte a lucrării (8)1), întîlnim ia Agigea un pîlc ce reprezintă un aspect nou. Pîlcul situat în vecinătatea clădirii administrației Stațiunii zoologice,, pe .duna de la sud de aleea ce duce la mare, în marginea ei dinspre con- tinent cu acoperire de 80%, pe o suprafață de circa 40 m2 a fost anali- zată în întregime (18.VI.1957) și prezintă următoarea compoziție: Elymus giganteus Vahl. 4 5 Anchusa. procera Bess. : + i Melicaciliata L. 1 5 Stachys sideritioides C. Koch + 2 Secate silvestre Host. 1 5 Sideritis montana L. + i Bromus tectorum L. 1 5 Salvia aethiopis L. ' + i Bromu's sterilis L. + 2 Linaria genistifolia (L.) Mill. + i Belphinium consolida L. + 1 Scabiosa ucranica L. > 2 5 Erysimum diffusum Ehrh. + 1 Centaurea arenaria M.B. + 3 Alyssum hirsutum M.B. + 2 • Mulgedium tataricum D.C. + 2 Alyssum borzeanum E. I. Nyâr. + 2 Senecio vernalis Wyet K. + 1 Sisymbrium orientale Torn. + 1 Chondrilla juncea L. + 1 Medicago fălcăta L. 15 Lactuca serriola L. r+ 1 Astragallus virggtus Pali. + 1 Achillea panonica Scheele + 1 Papaver rhoeis L. + 2 Tragopogon dubțus Scop. + 1 Euphorbia Seguieriana Neck. + 3 . Cichorium inthybus L. 1 5 Eryngium campestre E. + 1 Onopordon tauricum Willd. + 1 Seseli tortuosum L. + 1 ' Torilis arvensis (Huds.) Link. + 1 Duna de nisip pe care Se află pîlcul, este apărată de plantația arbo- rescentă. Pe ea se remarcă urmele păscutului de cai și de oi, care prin dejecțiunile lor au contribuit la favorizarea introducerii unui număr mare de specii ruderale și segetale. . Noutatea și caracteristica pîlcului constă în absența unor elemente psamofile marine (Crambe maritima L., Caleile maritima Scop, ș.a.) și totuși un număr mare de specii, provenit din penetrația puternică a ele- mentelor hitrofile, ceea ce denotă gradul de influență exercitată asupra» vegetației de vecinătatea stațiunii, a plantațiilor de salcîm etc. ’) p. 9—12. Pe altă margine, opusă a aceleiași dune, printre buruieni ca Marru- bium peregrinam L. Scabiosa ucranica L., Anchusa procent Bess. ș.a. am . găsit un exemplar de Repeta ucranica E., foarte viguros și abundent ra- mificat, din care am luat cîteva rămurele, cea mai mare parte a rămas pe ' loc, dar în anii următori am găsit mai multe. 1 Din procesul dinamic al vegetației de nisipuri această fază nouă a ' asociației de Elymus giganteus apare ca trecută din zona de colonizare îh zona de infiltrație a elementelor segetale și de stepă, ce apar într-o măsură considerabilă în pîlc, alături de cele psamofile, care totuși nu cedează locul. Elementele psamofile Elymus giganteus, Alyssum borzeanum, As- tragallus virgatus, Centaurea arenaria, Mulgedium tataricum ș.a. dețin încă poziția dominantă prin acoperire și dispersiune în pîlc. Capacitatea' lor cbnsolidatoare pentru asociație a trecut însă de apogeu, fără ă coborî, mult panta declinului, dar acesta se poate. întrezări prin prezența ■ unor ■ elemente xerofile ca: Meliea ciliata, Bromus, Scabiosa ucranica, Ci- chorium intybus ș.a. care încep să se afirme cu destulă tărie și alături de elementele segetale accentuează ameliorarea nisipurilor și avansarea procesului pedogenetic spre înțelenire. Din compoziția floristică a pîlcului analizat se mai vede ușurința eu care poate fi influențată asociația, într-un sens favorabil pătrunderii unui număr mai mare . de elemente ierbacee stabilizatoare de nisipuri, . • putînd duce la înțelenire. Se pare că avem de-aface cu o fază finală a . Elymetum-vîai. De altfel această asociație psămofilă maritimă prezintă aspecte foarte variate în lungul litoralului romînesc al Mării Negre. Cu ocazia . unei practici didactice studențești am întîlnit-o și pe dunele din Delta Dunării, lîngă localitatea C. A.,Rossetti, unde eforturile făcute pentru - fixarea nisipurilor sînt mari, dar fără a se recurge efectiv și sistematic la utilizarea lui Elymus giganteus în scopul acesta. . Pe baza unor studii de autecologie și de biologie a plantei combinate cu cercetări de sinecologie și de dinamica vegetației pe tot cuprinsul deltei și a litoralului maritim s-ar putea ajunge la concluzii valoroase privind posibilitatea folosirii lui Elymus giganteus și a altor specii, nu numai pentru fixarea dunelor, ci și pentru grăbirea procesului de evoluție eda- . fică și de înțelenire sau de creare a unor posibilități de plantare cu specii lemnoase. Posibilitățile folosirii acestor nisipuri, prin acoperire du o vegetație . , utilă și deasă, rentabilitatea productivității, ar recompensa din plin obo- seala unei cercetări științifice a vegetației arenarii sub toate aspectele ei. complexe, pedologie, ecologic, fitocenologic, fitogeografic, agro-pastoral etc. Chiar și numai pentru folosirea nisipurilor ca pășune s-ar rezolva în ; ' parte problema îmbunătățirii lor dacă s-ar ajunge să se stabilească ce plante utile sînt favorizate să se întindă măi mult în diferitele zone ale nisipurilor, în diverse faze ale dinamicii fitocenozelor. Dată fiind diversi- tatea nisipurilor și complexitatea fitocenozelor sau a faciesurilor vegetale rezolvarea problemei nu se poate face numai pe baza unor principii și date teoretice. Ea necesită studii concrete la fața locului. r 360 IULIU MORARIU ___________________6 7 II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE 361 As. de Alyssum borzeanum și Secale silvestre Această asociație de ciucușoară și de secară de nisipuri a fost semna- lată în treacăt și de A 1. Borza (1) pe dunele nisipurilor maritime de pe litorarul Mării Negre, ca fiind formată da Alyssum borzeanum, și Secale silvestre, cu participarea constantă a lui Astragalus virgatus și a altor ele- mente psamofile. Nisipurile pe care se instalează sînt sărace în substanțe nutritive și uscate. De aceea nu este surprinzător că plantele în mare parte suferă de nanism, consecința lipsei de apă, în primul rînd, și apoi a sărurilor minerale trofice și a humusului. Sînt frecvente formele pitice de 1 —2 cm la Alyssum borzeanum, de 20 cm la Secale silvestre, iar Salvia aethicpis adesea apare numai cu o rozetă de cîteva frunze și nu înflorește; Pe plante se află multe gasteropode mici. Asociația are un caracter pionier pe dunele nisipurilor de la Agigea, este neîncheiată cu plantele firave, cel puțin în fazele de la începutul colonizării ei pe nisipurile mai mult șau mai puțin nestabilizate. Cu trecerea timpului, dacă nisipurile n-au fost răscolite de vînt, indivizii componenți se pot îndesi treptat, fără că să ajungă, totuși, să constituie pilcuri încheiate. Pe nisip se văd urme sporadice de cai, care prin adîncirea copitei au provocat modificări în microrelief, dislocînd nisipul și tulburînd insta- larea vegetației. în porțiunile mai liniștite, mai puțin frămîntate, Alys- sum și Nostoc au . crescut mai des. La suprafața nisipului se află resturi organice, provenite mai ales din vegetația înconjurătoare, constînd din tulpini nedescompuse, valve de.păstăi de salcîm, resturi de petale și frunze aduse de vînt ș.a. Dacă duna nu este remaniată de vînt, acest material organic, deși relativ puțin și în parte spulberat de vînturi mai departe, acumulat an de an, ajunge să amelioreze puțin nisipul și permite înde- sirea vegetației, înțelenirea progresivă, dar foarte lentă prin pătrunderea plantelor xerofile din jur. Părțile asociației din vecinătatea pilcurilor de Ephedra distachya sînt invadate ușor de acestea. ■ ■ ' Se pare că pe nisipurile acestea de pe platou (deasupra falezei) este cea dintîi asociație ce se instalează, cel puțin așa apare la Agigea. Adevărat însă că aici pe suprafața plată a dunelor se află și sub adăpostul șirurilor de salcîmi. Nu poate fi urmărită pe toată întinderea nisipurilor, unde probabil prezintă mai multe aspecte, nefiind peste tot accesibilă, dar din cît se poate urmări reiese caracterul ei de pionieră. în luna mai cînd înflorește Alyssum borzeanum pilcurile asociației formează covoare mari, neregulate de un frumos galben intens, deco- rînd fondul cenușiu deschis al nisipurilor nude, presărate peste tot de firele lungi și verzi de Secale silvestre. în ultimul timp se constată o infiltrație de elemente ruderale, care ajung uneori să-și afirme prezența printr-o abundență ridicată, cum se întîmplă mai ales cu Bromus tectorum. Aceasta se atribuie păscutului și. călcatului de animale și mai ales de cai, după cum arată urmele im- primate pe nisip și dejecțiunile. Pe lîngă modificările provocate în micro- relief, prin călcare, animalele mai răspîndesc, prin dejecțiuni, nitrați, favorizînd infiltrarea elementelor ruderale. Cît despre Nostoc foarte probabil că se află și aici în asociația gră- mineelor, cu care trăiește îh simbioză. Gramineele ar utiliza azotul pe, care îl acumulează Nostoc din mediul aerian, după cum a constatat Keller (7) pentru stepele din U.R.S.S. Un factor destul de activ, în mod involuntar și inconștient, în modificarea vegetației și a sen- sului ei de evoluție este omul. Un exemplu cu privire la această aso- ciație de plante este edificator. AL. Borza, în semnalarea ce o face în 1931, despre această asociație scrie atît: ,,în alte locuri domină Alys- sum borzeanum cu Aslragallus varius codominant (5 5) și Medicago jalcata (5 4), la care, se mai adaugă Gentaurea arenaria și Silene pontica (l)1)/ Deși am urmărit dacă se mai află în cuprinsul asociației ultimele două plante, nu le-am găsit, decît doar pe margini, în afara pilcurilor. Totuși această afirmație nu are un caracter categoric, căci s-ar putea să nu fi nimerit peste astfel de porțiuni. Dar deoarece se mai fac la stațiune diferite lucrări de amenajare, pentru a putea găzdui, numărul tot mai mare de cercetători planificați cu teme științifice și de studenți ce vin vara aici la practică, în care doar rezervația de Ephedra distachya este apărată cu strictețe, pe cînd suprafețele dinafara ei cu asociații de nisipuri sînt influențate mult. Ba poate că nici rezervația nu este scutită deplin de influențele antropoice. însăși prezența acestui număr mare de oameni care trec deseori dintr-o asociație într-alta reprezintă un ' factor de transformare, călcînd nisipul și răspîndind semințe ruderalizează aso- ciațiile. ,. ' V Bață de această situație propunem extinderea suprafeței ocrotite de lege în scopuri științifice cît mai mult posibil în condițiile date. în orice caz este necesar să se înglobeze în rezervație și asociația de Alyssum bor- zeanum — Secale silvestre pe o întindere cît mai mare posibilă. Spre a pireveni ruderalizarea trebuie să se oprească trecerea animalelor prin toată suprafața cu cele două asociații. Intrarea oamenilor în rezervații să nu fie admisă decît pentru studiu. în vecinătatea ei'să nu se planteze salcîm, și acesta fiind un factor al ruderalizării. ■ ■ în rezervație este necesar să se cuprindă și Silene pontica Brandza. Pentru caracterele genetice, ecologice și fitoceiiologice ale acestei specii socotim necesar să insistăm puțin asupra ei. . - Din cercetările ce s-ău făcut asupra ei de către botaniștii romîni reies caracterele interesante, privind geneza și independența'sistematică a acestei plante. Din punct de vedere genetic este o specie relativ tînără, fapt demonstrat de tetraploidia șa, stabilită de A. Vlădescu (17). Nu este însă sigură linia de ascendență din care provine : I. Pro dan (12), urmîndu-1 pe Pacioschi și pe Hayek, caută să o alăture de Silene thymifolia Sibth. et Sm., pe cînd P a n ț u (10) o găsește mai apropiată de Silene supina M. B. Oricare ar fi specia din care descinde caracterul tetraploid demonstrează pe lîngă independența ei i) p. 132. 362 IULIU MORARIU specifică, pentru care conclude și M. Gu șuie ac1), și caracterul de tinerețe. Din punct de vedere ecologic, și mai ales fitocenologic evidențiind oarecare nestabilitate de asemenea pledează pentru o geneză mai recentă decît a speciilor vecine și presupuse ascendente. Z. C. Panțu (10) o citează în asociația cu Elymus sabulosus M. B., Medicago marina L., Euphorbia peplis L., Eryngium maritimum L., Eaucus bessarabicus D. O., Gentaurea arenaria M. B., Mulgedium tataricum D. O. etc. Din această semnalare, se pare că Silene pontica nu este legată de o anumită asociație, ci crește acolo unde alte specii de nisipuri sînt rare, slab grupate și prin urmare unde are lumină suficientă. Din cît am putut desprinde din ecologia acestui endemism al țăr- mului maritim romîn și bulgar al Mării Negre (vest pontic) se pare că diferă cu totul de a speciilor congenere din țara noastră. La Agigea unde nu este prea abundentă crește pe nisipurile marine cu un început de continentalizare sau de ruderalizare, este heliofilă și termofilă. Nu este legată de vreuna din asociațiile pe care le-am studiat, ci apare mai mult pe marginea pilcurilor de Alyssum borzeanum și Secale silvestre. As. de Alyssum borzeanum și Secale silvestre Nr. de ordine al releveului 1 2 3 4 5 6 7 '' . 8 9 10 Secale silvestre Host. 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 1 5 + 5 + 5. 1 5 1 5 Bromus tectorum L. 1 5 1 5 15 2 5 1 5 + 5 + 5 1 5 + 4 + 3- Alyssum borzeanum E. I.Nyâr. 25 25 3 5 25 3 5 25 35 25 1 5 35 Alyssum hirsutum M. B. + 3 + 1 +5 + 4 1 5 1 5 Papaver dubium L. +.1 Euphorbia Seguieriana Neck. + 1. Astragalus virgatus L. + 1 4’1 + 1 + 2 + 3 . + 1 + 1 + 1 +1 Medicago falcata L. + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 1 ' Seseli tortuosum L. +2 + 1 Eryngium campestre L. 4-1 Stachys sideritioides C. Koch + 1 Salvia aethiopis L. + 2 + 1 #1 Ephedra distachya L. +1 ^•CSyntrichia ruralis (L.) Brid.2) + 3 +1 + 2 25 Nostoc sp. 1 4 25 1 5 2 5 25 1 5 ■ + 5 1 5 1 5 1 5 Releveurile din tabel au îost luate : Numerele 1 — 5. Pe platoul dunei din dreapta drumului ce duce de la stațiune Ia mare. Fiecare cu suprafața de 16 m2 acoperire 30 — 50% . înălțimea plantelor începe de la 1 —2 cm la Alyssum borzeanum, iar la Secale silvestre de la 20 —30 (50) cm (18. VI. 1957). Suprafața dunei aproape plană numai cu slabe ondulațiuni. Numerele 6 — 10 pe nisipurile din stingă drumului ce duce la mare lingă rezervația de Ephedra distachya, dar în afara ei. Fiecare relcveu cu suprafața de 10 m2. Acoperirea variază între 30% (nr. 9) și 60% (nr. 6 șl 10). Alyssum borzeanum în plină înflorire (23. V. 1958). ') M. G u ș u 1 e a c, Flora R.P.R., 1953, Voi. II, p. 171. 2) Confirmat de Tr. Ștejureac. 9' II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE 363 As. de Ephedra distachya și Carex ligerica Cea dintîi mențiune despre această asociație o găsim la I. P r o dan (Îl)1) de pe nisipurile din Delta Dunării, dar numai cu numele ca făcînd parte ,,dintre asociațiile cele mai bătătoare la ochi amintim Carex ligerica cu Ephedra”. Deoarece în deltă,am întîlnit mai mult tufe izolate, singurul loc unde am făcut observații și am analizat pilcurile este la Agigea. ' Curînd după îngrădirea porțiunii cu rezervația de Ephedra distachya, în însemnările făcute de Al. Borza (1) despre vegetația nisipurilor de la Agigea înregistrează că pe anumite porțiuni, planta cu bacele roșii, a devenit dominantă (29.VII. 1929), în amestec cu cîteva specii, cu care mai crește și acum împreună, cu excepția lui Astragalus varius, ieșit în afară din societatea ei. La Agigea, unde Ephedra distachya a ieșit din suprafața îngrădită și rezervată ei și se întinde cu victorioasă , tenacitate, este evident că pătrunde și se instalează pe suprafețele ocupate inițial de asociația de Alyssum borzeanum și Secale silvestre. .Această asociație este dezagregată complet, cu timpul, încît abia dacă mai persistă exemplare foarte spo- radice din membrii ei în. pilcurile de Ephedra. Substituirea este foarte concludentă și vizibilă în pilcurile situate în afara rezervației, care sînt mai tinere și mai viguroase. în părțile periferice Alyssum borzeanum se mai află dispersat, iar în partea centrală, unde Ephedra are densitatea și prin urmare. desfășoară concurența cea mai intensă, lipsește complet. ) în lupta pentru existență dintre membrii asociației de ciucușoară și secară de nisipuri, care sînt mai ales cu ciclul de dezvoltare, anuală sau bianuală, și cei ai asociației de cîrcel și rogoz de nisipuri, pereni,' este natural ca victoria să fie de partea acestora din urniă. Cîrcelul învinge în spațiul aerian prin desimea lăstarilor, iar în cel subteran prin rizomii lemnoși, repenți, care se îngroașe și ramifică în fiecare; an. Acești rizomi ajung mult mai groși decît părțile aeriene, atingînd grosimea od- goanelor și capabili să întrețină lăstărișul aerian. . Desimea tufișului pe care-1 formează la suprafață ne face să tragem concluzia că în condiții de nisipuri calcaroase ferite de păscut Ephedra are admirabile calități de fixatoare și consolidatoare. ' ? Carex ligerica Gav., deși este specie ierbacee, prin rizomii pereni> lungi și tîrîtori poate la fel de temeinic să se întindă atît în rizoșferă cît și în spațiul supraterestru și să întemeieze colonii statornice. Nu se poate preciza dacă desimea pe care o are în unele locuri a cucerit-o pe seama Ephedrei, așa cum se pare, sau a ocupat spațiul deținut de alte specii. ' ‘ ' Este greu de stabilit întreg procesul dinamic al asociației de Ephedra distachya și Carex ligerica, dintr-un număr mic .de releveuri șidin obser- vații făcute într-un singur loc, o dată sau de două ori într-un an. Linele date trebuie completate sau verificate. Ar fi de dorit să se instaleze aici aparate pentru măsurători ecologice, iar observațiile de dinamica . i) Voi. II, p. 307. / , 364 IULIU MORARIU 10 11 II. STUI7IUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE’ 365- vegetației, înregistrate metodic, să fie paralelizate cu datele ecologice. Concluziile ar duce la posibilitatea extinderii Ephedrei, prin măsuri cul- turale pe nisipurile din Delta Dunării, poate și în vederea producției de ephedrină. ' As. de Ephedra distachya și Carex ligeriea Nr. de ordine al releveului 1 2 3 4 Ephedra distachya L. 5 5 5 5 2 5 1 5 Broinus teclonim L. +2 Pod pratensis L. 1 5 + 1 + 1. Poa bulbosd L. Apera spica-venti (L.) Beauv. + 5 + 1 Elymus giganteus Vahl. Agropyron cristatum (L.) R. et Seh. 4-1 + 1 + 1 Carex ligeriea Gay. + 5 3 5 5 5 Delphinium consolida L. + 1 + 1 Silene otiles (L.) Wib. + 1 Thlaspi perfoliatum L. + 2 + 2 . +5 + 5 Erysimum diffusum Ehrh. + 2 + 2 + 5 + 5 Alyssum borzeanum Nyâr. • +4 + 2 Alyssum hirsutum M. B. + 2 1 3 1 5 4-5 Camelina microcarpa Andrz. + 1 Berteroa incana (L.) DC. + 1 Bapistrum perenne (L.) AII. Papaver dubium L. + 1 + 1 Euphorbia Sequieriana Neck. + 2 Ceranium pusillum L. + 1 Medicago falcata L. Seseli tortuosum L. Anchusa procera Bess. + 1 + 1 4-1 I.amium amplexicaule L. + 1 + 1 Salvia aethiopis L. + 1 St tchys sideritioides C. Koch. + 1 Marrubium vulgare L. + 1 Verbașcum banaticum Schrad. 4-1 + 1 Linaria dalmatica (L.) Mill. + 1 Asperula humifusa Bess. + 1 Scabiosa ucranica L. + 5 1 5 + 5 Xeranthemum annuum L. ■Senecio vernalis W. et K. 4-5 + $ + 2 Centaurea arenaria M. B. . Crepis rhoeadifolia M. B. +1 ■4-1 Cichorium intybus L. +1 Carduus leiophyllus Pctrovici + 1 Artemisia arenaria DC. (la margine) Syntrichia ruralis (L.) Brici. -F 5 4-1 Releveurile din tablou au tost luate la Agigea (21-22. V. 1958, revizuite la 29. IX. 1958), lingă Stațiunea zoologică, fiecare pe 10 m2 și avind acoperirea de 100%. 1. în partea centrală, tipică a pîlcului dominat de Ephedra distachya, în afara rezer- vației îngrădite. ' .2 '. într-o porțiune evoluată a pîlcului îngrădit, cu început de penetrare a lui Carex lige- ri:a. 3. în rezervația de Eohcdra distachya, o porțiune cu avansarea lui Carex ligeriea. 4. în rezervație, o fază cu Ephedra distachya în regres și accentuarea lui Carex ligeriea. Pe nisipuri, după cît se pare, Ephedra distachya din semințe se dez- voltă destul de greu, din această cauză se extinde puțin și lent. Dar unde s-a stabilit o dată, dacă este protejată de păscut și de călcat, cucerește teren prin rizomii lemnoși subterani, ce dau lăstari mulți și deși. Pîlcul se întinde, pare-se destul de încet, dar tufișul format ajunge atît de. des îneît în porțiunile cele mai bine dezvoltate, într-o anumită fază, devine exclusivist, înlăturînd aproape total speciile concurente. Mărturia extinderii pilcurilor de Ephedra pe cale vegetativă sînt vetrele unitare, formate din plante unisexuate, numai femele sau numai mascule, așezate unele lîngă altele, într-un fel de mozaic cu întrepătrun- deri neregulate. în perioada înfloririi este distinctă separația dintre ele, dar mai ales la fructificație bacele (galbulele) mature constituie uri decor roșu intens, atrăgînd atenția prin contrastul puternic cu verdele palid al tul- pinilor. Nu știm cît durează această fază culminantă a cîrcelului, dar după apogeul densității sale maxime începe regresul. Este un semn de întrebare la care n-am putut găsi răspunsul adecvat, cum începe și ce determină declinul tocmai în faza densității maxime și nici dacă speciile care se infiltrează după aceasta o concurează sau nu. Probabil cauza care favori- zează procesul răririi pilcurilor de Ephedra este de natură edafică,, prin humusul ce se adună din resturile vegetale acumulate în cursul anilor.. Observațiile făcute încă nu sînt deplin concludente, dar se pare totuși că un rol important are și Carex ligeriea în stînjenirea și regresul1 Ephe- drei. Oricum certitudinea răririi Ephedrei în porțiunile în care Carex lige- rica ajunge la dominanță, este incontestabilă și aparentă. Aspectul de toamnă ăl asociației de Ephedra distachya și Carex ligeriea este cu notă particularităților specifice, viu și decorativ. Din verdele palid al ramurilor virgate de Ephedra distachya șțrălucesc fructi- ficațiile abundente roșii-coral, determiriînd un peisaj îneîntător, grupate în pilcuri dese de cîte un singur sex,; dovada nașterii pe cale vegetativă.. Carex ligeriea se află mult dar uscat. Prin asociație se mai află în floare încă pe la sfîrșitul lui septem- brie (30. IX. 1958) exemplare sporadice de Delphinium consolida, Seseli tortuosum, Scabiosa ucranica, Anchusa procera, Medicago falcata, Crepis- rhoeadifoliaș.a. Printre cele uscate se mai pot recunoaște : Apera spica-venti, Agro- pyron cristatum, Elymus sabulosus, Alyssum hirsutum, A. borzeanum,. Camelina microcarpa, Rapistrum perenne, Erysimum diffusum, Euphorbia, Eryngium campestre, Marrubium, Salma aethiopis, Linaria dalmatica, Sideritis montana, Cichorium intybus, Centaurea arenaria ș.a. în jur se mai află și alte plante dar aspectul dat de toată gama trecerii de la flori la fructe și la cotoarele uscate arată sfîrșitul perioadei de activitate și pregătirea pentru hibernare. Desișul compact, format de Ephedra distachya la Agigea, constituie un mijloc de protecție eficientă, îri contra spulberării nisipului, prin urinare reprezintă una. din cele mai bune specii consolidatoare de dune. Stabili- zarea nisipului este asigurat^, de îngrămădirea, tulpinilor și a ramurilor 366 / \ . IULIU MORARIU . 12 , 13 II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE 367 într-un strat puțin înalt, dar uniform, care scoate suprafețele, ocupate de plantă de sub acțiunea vîhturilor, după cum constată și C. B ur du - j a H)1)- Din aceste date și din cît se'cunoaște din literatura de specialitate se desprinde concluzia că Ephedra distachya este o specie valoroasă pentru fixarea nisipurilor, cu condiția să fie ferite de păscut Și călcat. O singură obiecție i se poate face, că în mod natural se extinde prea încet.' / Ephedra distabhya. Asupra rolului ecologic și fitocenologic al plantei, ca membru component al vegetației din regiunile deluroase, literatura este ceva mai bogată. într-un studiu asupra ecologiei și dispersiUnii pe coastele cu soluri degradate de la Suat, din Transilvania/ acad. Emil P o p (13) constată că exemplărele aici trăiesc mai mult într-o segregare sexuală, cele măscule separate de cele femele și înmulțindu-se aproape exclusiv pe cale vegetativă. La Suat sînt asociate cu o serie de element e xerofile și termofile, caracteristice, coastelor abrupte din Cîmpia Transil- vaniei. Acad E. I; Ny âr âdy (9) indică planta cu același separatism sexual din Cheia Turzii din două locuri, unul la capătul interior al. Cheii, unde se află exclusiv plante femele, ce.se înmulțesc vegetativ, în tovă- rășie cu Allium obliquum, iar al doilea loc la jgheaburile impunătoare de sub „pereții lui Barth” în asociația de „Agropyretum intermediae”. în Ungaria S o 6 - J â v b r k a (14) 2)- o menționează în Festucetum valle- siacae referindu-se la pantele sterile și aride ale dealurilor pe care apare. • Din datele, și: cercetările expuse anteriorreiese că Ephedra pe coas- tele degradate este de o rezistență îndărătnică, aproape reliefară, dar nu știip. îh pe măsură, sub ocrotire, ar fi capabilă de extindere și de fixare a terenului. Ceea ce are comun planta de pe dealuri cu' cea de, pe ■ nisipuri, este numai asocierea cu elemente xerofitice, dar nu cu aceleași în ambele situații. , Sub raport ecologic din toate lucrările floristice nu lipsește men- țiunea că se află pe locuri nisipoase și pe dune maritime, pe; locuri însorite și de preferință cu substrat de calcar. ■ As. Ecballietum elaterii , ' De un interes deosebit, nu numai geobotanic ci și practic, este aso- ciația formată în Dobrogea, pe litoral,- de Ecballium elaterium (L.) A. Bich, numită popular plesnitoare sau castraveciori de gălbenare. Planta se instalează pe pantele abrupte ale țărmului, foarte puțin ospitalier pentru alte Specii, cu substratul format din argilă roșcată sau argile cu nisipuri, uneori cu gips, sau pe loess, dar n-am întîlnit-o nicăieri pe nisipuri marine. Terenurile pe care, le colonizează sînt nude, lipsite de vegetație, provenite din rupturi de pantă , sau alunecări, de regulă, .încli- nate și expuse spre est, sud-est, sau sud, ceea ce le face să fie aride și puternic însorite. Astfel de locuri par sărace în humus și azotați, sînt b p. 19. ’ J ; 2) p. 206. / ' ‘ > ■ mderalizate sau cu ruderalizarea incipientă și cea dintîi . plantă ce se , instalează pe ele, ca o veritabilă specie pionieră, este Ecballium. Acest aspect al ecologiei sale, apare ca nou față de literatura consul; ; țață, în Care este indicată ca plantă de locuri ruderale, sterile și necul- tivate. Numai D. G r e c e s c u (5/) precizează „cîmpuri la locuri aprice” , -ceea ce ar însemna poate și abrupte sau înclinate. D. Brândză o trece între plantele de „locuri ruderale, pietroase și argiloase” (3)2). Ca- racterul de specie pionieră nu este însă menționat. și poate să-l prezinte mei la limita arealului său nordic, determinat de ecologia termofilă a i plantei și de insolația puternică a pantelor înclinate^. . Totuși, pilcurile mai. compacte ale asociației și cu dezvoltarea exu- * berantă. sînt. limitate la porțiuni restrînse, numai pe anumite suprafețe, iar în .restul terenului se află exemplare izolate sau distanțate mult unul de ‘ - altul. Este posibil ca densitatea mică și apariția sporadică să indice faza incipientă a colonizării, de fapt, subliniată uneori de prezența unui mare număr de exemplare tinere în jur. Totuși asociația neîncheiată indică un ș -caracter ecologic specific pionierelor. Analizînd compoziția asociației, șe remarcă o mare simplitate, siri- ! .gprele specii care o însoțesc în mod aproape statornic, cel puțin, la Opn- j stanța, sînt Atriplea; tatarica și Xanthium spinosum. Modul de asociere însă, trădează o infiltrație secundară a acestora, o întovărășire recentă, ■ intensificată paralel cu acumularea nitrațilof în sol. Chiar Cynodondgcty- lon și Scolymus hispanicus își datoresc prezența ceva mai susținută, în asociație, influențelor secundare) Toate Celelalte specii apar numai cu -caracter accidental în asociație, ceea.ce reiese atît din dispersiunea. lor «săracă în sînul pilcurilor cît’ și din dezvoltarea vegetativă anemică. în î ' • majoritatea pilcurilor conșoții^ sînt mai numeroși nu în cele cu grad mic de acoperire, adică acolo unde ar întîlni măi mult spațiu disponibil, ■ci dm contra, tocmai acolo unde acoperirea este mai ridicată și deci con- curența în spațiul aerian și în sol mai acerbă. ■ . Umezeala și azotații sporiți îp sol prin procesele de ruderalizare, ■creează posibilități de vegetație viguroasă și ramificare bogată nu nuinai pentru Ecballium elaterium ci și pentru diferite buruieni accidehtale, care se infiltrează în pilcurile lui. Pe Ungă Ecballium elaterium, care deși pio- î nieră este o geofită viguroasă și statornică consolidatpare a asociației, apar foarte multe terofite, fără importanță fitocenologicăși cîteva hemicrip- tofite lipsite de vreo . semnificație deosebită. Se pare că avem în cazul ■ de față o asociație piomeră unișpecifică, care cu cît cpildițiile de viața vsînt măi puțin modificate secundar, cu atît . are tendința de a-și afirma . caracterul de autonomie mai puternic. ; _ Un caracter a lui Ecballium este înclinarea fructelor la maturitate ■ cu Circa, 45° față de pedunculul vertical, probabil termotrOp sau foto trop, iîn direcția pantei, astfel îneît semințele sînt aruncate, la dechiscența iructelbr, pe pantă în sus) Caracterul este favorabil, local, semințelor în sus pe faleză. - . , b p. 389. 2) p. 430. 3. - c. 3624 368 IULIU M0RARIU 14 As. Ecbdllietam elaterii nov. as. . Nr. de ordine al releveului 1 2 3 4 . 5 6 7 8 9 . 10 11 12 13 Hordeum murinum L. Cyiiodon dactylon (L.) Pers. Lolium perenne L. Polypogon : monspeliense (L.) . Desf. , Atriplex tatarica L. Atriplex hastata L. Atriplex nitens Schk. Chenopodium album L. Chenopodium striatum (Murr) Krașan Amarantus albuș L. Amarantus retroflexus L. Amarantus blitoides Wats. Polygonum aviculare L. Lepidium draba L. Sysymbr'ium orientale Torn. Medicago lupulina L. Conium maculatum L. Marrubium vulgare L, Convolvulus arv'ensis. L. Cuscuta sp. Solanum-nigrum L. Plantago lanceolata L. Ecballium elaterium L. r Xanthium spinosum L. Xanthium strumarium L. Scolymus hispanicus L. Sonchus olerace'us L. Cirsium lanceolgtum (L.) Scop. Cichorium intybus L. Cărduus acanthoides L. ^Cărduus leiophyllus Petrovici + 1 4-1 + 2 + 1 + 1 +1 + î +1 + 1 4-1 2 5 1.5 + 4 1 5. 1 5 1 5 + 2 4-2 1 5 + 1 4-3 4-4- 4-2 1 3 + 1 + 1 + 3 + 2 4-1 4-1. '+2 +1 4-1. El + 1 + 1 4-1 + 1 + 5 + 2 + 1 4-1 + 1 + 1 + 1 + 1 + 3 4-5 + 2 ' +1 4-1 . +1 ■+4 + 3 3 5 35 45 2 5 3 5 4 5 C <) 4 5 4 3 5 3 5 3 5 4 .5 2 5 .2 5 + 1 4-1 1 5 1 5 1 4 2 5 1 5 + ? 1 5 . +£ + 1 + 1 1 5 4-1 ' 44 + 1 +4 • 1 < . 4-1 + 1 4-1 . +: . 4-1 . 4-1 . ' 4- + . } . . Constanța, ele pe litoralul maritim, abrupt și păscut intens Releveurile provin de la , . . ... de* oi. Redăm mai jos, la fiecare din ele, precizarea locului, în măsura în care este posibilă, și date microstaționale diferențiale dintre pilcuri: - L Lîngă plaja „Trei papuci”, la poalele abruptului. Pe substrat argilos în parte umed, cii concrețiuni de calcar și cristale maclate de gips. Fitocenoza neînclieiată, înclinație între 10—306'Suprafața 20 m2. Gradul de acoperire 65%. 2. în același loc cu precedenta, puțin mai ridicat și cu pantă mai înclinată, de 35—40°.- Expoziția estică și sud estică. Suprafața 10 m2. Gradul de acoperire 70%. ■ ■ 3. Puțin mai spre nord, într-o ruptură de pantă relativ recentă. înclinația 45°, expoziția nord-est. Suprafața 20 m2. Gradul de acoperire 60 %. 4. Loc vecin cu precedentul. Aceeași înclinație și expoziție. Suprafața 10 m2. Gradul de 1 acoperire 40% . ■ . ■ : ; 5; JLîngă plaja „Tataia”, la baza rîpei de sus, substrat de loess. Expoziția estică. In- , clinația 40°. Gradul de acoperire 40%. 6. Lînigă plaja „Trei papuci”, la baza pantei. înclinația 20%. Expoziție estică. Supra- fața 20 m2. Gradul de acoperire 80%. 7. La sud de port (de la plaja „Gruberg” spre Agigea). Pilcuri nepăscute mai dese, înclinația 5—20°. Expoziție estică. Suprafața analizată 20 m-. Gradul de. acoperire 95%- II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE 369 8. Sub prima rîpă de sus, deasupra plajei „Trei papuci” într-o mică groapă cu terenul jilav, datorită apei izvorîte din prima pînză de ape freatice și gunoios. Suprafața analizată 15 m2. Acoperire 100%. . 9. Altă groapă mică și jilavă, în centru acoperită complet de verdeață, numai pe mar. ginile mai ridicate există goluri. Suprafața analizată 10 m2. Gradul de acoperire 90%. 10. Pe rîpa a 2-a o ruptură de pantă relativ recentă. Argilă roșcată, cu concrețiuni mici de calcar, concrețiuni. și cristale mari, maclate de gips, uneori blocuri mari, adevărați bolovani de gips apar în ruptură. Expoziția estică. înclinația 45 — 50°. Suprafața 10 m2. Gradul de aco- perire 35%. ■ ■ . 11. Pe rîpa a 3-a, cea mai de jos, deasupra plajei „Trei papuci”, pe pantă înclinată de 40 —45°. Suprafața analizată 15 m2. Gradul de acoperire 35%. 12. Pe rîpa a 2-a, cu crăpături ușoare în soi, provocate de uscăciune și crăpături de alu- necare, conținînd concrețiuni de gips și calcar. Suprafața 20 m2. înclinația 40°. Gradul de acoperire 50%. • ■ 13. Pe aceeași pantă cu precedenta, o fîșie lungă, cu suprafața de 10 m2. Expoziție estică. înclinația 35°. Gradul de acoperire 45%. As. de Seolymus hispanicus și Lolium perenne Pe cîmpurile însorite, uscate și păscute din jurul Constanței, se . întîlnesc adeseori pilcurile asociației de Scolymus hispanicus șiLolium perenne, sau după numele romînesc al plantelor/de anghenare și raigras. Este probabil că la noi, unde specia principală se află la limita nor- dică a arealului său, asociația este reprezentată, printr-o compoziție sără- , cită cu infiltrație de elemente ruderale și pontice și deci mai puțin tipică, dar din literatura cercetată nu cunoaștem alta la care s-ar putea alătura. . Există, totuși, o asociație pionieră de pe prundișurile marine, des- . crisă de B e c k - M a n n a g e 11 a (1901), din insulele Pag și Bab în Iugoslavia. Aceasta a fost numită de Ho r v atic (1934), Euphorbia- Glaucietum și are în compoziția sa fitocenologică pe Scolymus hispanicus ca specie diferențială, după concepția lui T iix e n (16), dar mai cuprinde și o serie de elemente mediteraneene, care o îndepărtează mult. în afară de compoziția fitocenologică, asociația noastră se mai deosebește mult și prin sinecologia sa, riefiind pionieră, ci ruderală, de pășuni însorite și degradate. Colonizează stabil porțiuni din pășunile de terenuri plane sau puțin înclinate, au soluri argiloase, argilo-nisipoase sau chiar cu loess, dar evită nisipurile marine. Terenurile pe care le ocupă, au solul compact, datorită călcatului de vite, adeseori cu crăpaturi în cursul verii și cu slabe acumulări de nitrați. La sporirea nitraților din sol, reacționează printr-o creștere viguroasă și exuberantă, dar este curînd înlocuită de elementele pronunțat nitrofile {Xanthium spinosum, Atriplex tatarica ș.a.). ■ Este constituită mai mult din bioforme hemicriptofite și geofite {Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Lactuca saligna, Cichorium intybiis, • ș.a.). Formele terofite se infiltrează slab, în mod natural și nu o pot înlocui decît doar însoțite de excesul de nitrați, aruncări de gunoaie, desțelinire. etc. prin care se schimbă radical. Pășunatul cu ovine pînă la un anumit grad, o favorizează îri. dezvol- tare, țepii puternici ai frunzelor rigide constituie arme, de apărare efici- entă, oile nu se ating de ea, iar caprele la nevoie rod cîte un capitul înflorit. ,1 r, 370 : IULIU MORARIU 16 17 ' II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MARII NEGRE 371 As. de Scolymus hispanicus și Lolium perenne Nr.de ordine al releveului • 1 1 2 3 4 1 •. 5 ■ . 0 7 8 J Lolium perenne L. 1 4 25 1 5 + 3 25 1 + 4 2 5 25 ; Bromus arvensis L. et var. subsquarosus Borb. 1 5 + 5 + 2 + 4 + 3 Cynodon dactylon (L.) Pers. 15 + 3 ' +3 25 15 2 5 4-3 Poa bulbosa L. Hordeum murinum L. 1 5 12 15 +2 +2 4-1 Bromus tectorum 1,. + 3 + 4 + 1 +2 Tragus racemosus (L.) AU. + 1 1 5 Elymus giganteus Vahl. Airiplex tatarica L. 2 5 .15 ‘ +1 + 4 + 1 + 5 + 4 Atriplex nitens Schk. + 2 1 Amarantus relroflexus L. + 1 + 5 Polygonum aviculare L. - 2 5 2 5 15 + 4 1 5 25 Lepidium draba L. + 2 + 1 + 4 + 2' Alyssum hirsutum M. B. + 1 Salsola rAhenica Iljin. + 1 ■ +1 + 3 Medicago lupulina L. + 1 + 1 + 1 Torilis arvensis (Huds.). Lk. + 1 Marrubium vulgare L. + 1 + 1 + 1 + 1 Convolvulus arvensis L. - +3; + 3 + 1 15 + 1 15 Ecballium elaterium (L.) Rich. + 1 + 2 + 2 + 2 Asperula humifusa Bess. + 1 4" 4 + 1 + 2 1 4 Solanum nigrum L, +1 Scolymus hispanicus L. 35 3 5 3 5 3 5 5 5 45 35 4 5 Lactuca saligna L. + 3 1 5 1 5 + 4 1 5 1 5 + 1 Centaurea diffusa Lam. + 1 + 1 .+1 + 1 + 3 1 5 Chondrilla juncea L. + 4 . Cirsium lanceolatum (L.) Scop. + 2 + 1 !+l + 5 + 1 4-1 Achillea setacea W. et K. + 1 Cichorium intybus L. + 2 : +2 14 + 1 + 3 1 4 +1 . Centaurea arenaria M. B. + 3 +1. ' Xanthium spinosum L. + 3 +.1 + 3 1 4 +2 + 2 Taraxacum serotinum (W. et K.) Poir. 4 +r 14 Carduus acanthoides L. +1 + 1 - Sonchus oleraceus L. +2 + 1 + 1 Sonchus arvensis L. • 4-1 Artemisia austriaca Jacq. 1 1 25 1 . Ridicările provin de la Constanța (19. VIII.—21. VIII. 1957): 1. Spre plaja „Trei papuci” sub rîpă. Asociație relictară favorizată de păscut excesiv de oi. Suprafața 20 m2. Acoperire 80%. înclinație 25°. Expoziție E-f E. 2. Lingă plaja „Trei papuci”, pe o mică colină. Suprafața 20 m2. Acoperire generală circa 75%. Expoziție E-SE. Păscută de oi și capre, vegetația degradată, solul crăpat, pe margini cu pilcuri de Cynodon dactylon. 3. Sub coastă spre „Tataia”, teren slab înclinat pînă la 5°, cp expoziție vestică, de- gradat parțial și din această cauză cu discontinuități în vegetație. Suprafața 10 m2. Acope- rire 70%. 4. Același loc, alt microrelief, cu panta înclinată de 45°, cu expoziție de NE, degradat, solul apare și nud. Suprafața 10 m2, acoperire 70%. 5. Același teren plan la poalele coastei, aluvionat cu argilă adusă de pe coastă și ames- tecat cu nisip. Suprafața 20 m2. Acoperire 90%. Pîlcul des bine dezvoltat, impenetrabil pentru om și oi din cauza țepilor. Se adaugă Chenopodium album. 6. în același loc plan, alt pîlc, tot pe argilă și nisip. Suprafața 10 m2. Acoperire 85% . . în plus Xanthium strumarium și Erigerom canadense. 7. Colina acoperită de pajiști, pîlcul pe pantă înclinată de 25°. Expoziție estică. Acoperire 50%. 8. Alt pîlc pe sol nisipos ; în el se află săpate gropi, în ele și în jurul lor Scolgmus hispa- nicus este mai viguros și mai des crescut. înclinația 20°. Suprafața 10 m2. Expoziție vestică. , Acoperire 70%. ' , Cea mai mare parte a plantelor întovărășite cu Scolymus hispanicus rămîn pipernicite din cauza ciuntirii și călcării din partea animalelor. Acest nanism, provocat de factorii biotici, se observă la un mare ■ număr de plante, dar este mai izbitor la Lolium perenne, Hordeum murinum, Atriplex, Amarantus, Polygonum aviculare, Marrubium, Convolvulus, Ecballium, Centaurea, Cichorium, Sonchus etc., adică la cele mîncate de animale și la cele pentru care microstațiunea nu este favorabilă. Numai : în apropierea nemijlocită a anghenarei și sub protecția ei unele exemplare reușesc să crească mai bine. Scolymus hispanicus deși este specie mediteraneană este însoțită cu oarecare fidelitate numai de puține elemente sudice sau termofile ca: Asperula humifusa, Ecballium elaterium și Centaurea diffusa. în schimb îi sînt tovarășe aproape nedespărțite unele elemente cosmopolite ori eurasiatice, ca : Cynodon dactylon, Polygonum. aviculare, Lactuca saligna, Cichorium intybus., ’ Nu știm dacă Scolymus hispanicus a fost în trecut cultivat și la noi, ca plantă alimentară, pentru rădăcinile aromate, folosite ca legume, sau ca plantă medicinală, așa cum a fost în Europa centrală și ca urmare a acestui fapt să se fi răspîndit pe litoralul Mării Negre dar în prezent nu are aplicații alimentare. Ca relict de cultură s-a menționat prin Europa centrală și poate și în jurul Vienei, dar aici, după cum relatează Hegi (6), a dispărut. Pe litoralul romînesc al Mării Negre, după ecologia și fftocenologia ei se pare că reprezintă o infiltrație naturală, ca și JEcballium elaterium, . fiind beneficiare ale climatului maritim pontic. Continuitatea arealului argumentează de asemenea pentru o colonizare naturală a lor în Dobro- gea. Numai în Crimeea, unde cele două specii apar ca buruieni, se află în puncte excentrice (15), (19). Pășunea în care se întinde Scolymus hispanicus este degradată, animalele evită planta, pentru frunzele rigide și țepii duri. Pe de altă parte, ocupînd locul unor plante valoroase pentru, pășunat, restrînge terenul efectiv utilizabil. Totuși această plantă nu este menționată printre ' buruienile de la noi din pășuni; de altfel, acest fenomen se petrece și cu alte buruieni din sudul Dunării, care chiar dacă trec la nord de fluviu, aici sînt cu apariție sporadică și importanță redusă. As. de Adonis flammea și Valerianella-eriocarpa O asociație condiționată sinantropic,'bogată în elemente termofile, se află pe terenurile de cultură părăsite, pe pîrloagele din primii ani după abandonare și plantații de perdele tinere. Mai slab dezvoltată apare pe unele ogoare și miriști. 372 ■ IULIU M0RAR10 18 II. STUDIUL VEGETAȚIEI. LITORALULUI MARII NEGRE 373 : Deoarece nu avem mai multe ridicări, pentru caracterizarea ei din punct de vedere al compoziției și al speciilor caracteristice, o numim în mod provizoriu as. de Adonis flammea și Valerianella eriocarpa. Nu este exclus ca extinzînd cercetările asupra ei, pe o întindere mai mare, să reiasă necesitatea despărțirii în două asociații, întrucît numărul de specii cuprins în tabloul nostru este destul de mare și mai ales nu se poate susține că ecologia tuturor acestora este convergentă într-un sens unic. Se cunoaște din Europa centrală o asociație de Caucalis latifolia - Adonis flammea (Zeiske 1898) Tiix. 1958 (16) și alta din Cîmpia Tisei, de Consolida orientalis — Vicia striata (Slavnic 1944) Soo 1947 (16) apro- piate de-a noastră. Totuși nu poate fi încadrată în nici una din acestea deoarece amîndouă au caracteristici neîntîlnite în pilcurile noastre, sau dacă unele din acestea apar, joacă un rol neînsemnat. Cea dintîi are un areal central-european și o ecologie influențată de această poziție geo- grafică, iar cea de-a doua este panonică. Asociația noastră, din Dobrogea, este caracterizată prealabil prin mai multe elemente termofile, printre care un rol important dețin: A- donis flammea, Scandix-pecten-veneris, Glaucium corniculatum var. rubra, Valerianella-eriocarpa, Androsace-maxima si Althaea hirsuta. Este greu, însă, de găsit suprafețele pe care să se dezvolte în condiții optime, de desfășurare și de organizare structurală, deoarece pe terenurile lucrate agricol numai întîmplător rămîn porțiuni mici părăginite. Dacă rămîn nelucrate întinderi mai mari de teren și se învecinează cu izlazul, ele sînt păscute, iar asociația se modifică mult, plantele sînt ciuntite și călcate de vite, astfel încît chiar din primul an după abandonare, unele specii dispar. i Din numărul mare, de peste 60 de specii de buruieni, ce apar în această asociație, se desprinde constatarea că în Dobrogea ele întîlnesc condiții extrem de favorabile, atît în terenurile, agricole cît și în cele abandonate, în pîrloage și chiar în pășuni pe suprafețe în repaus etc. Prin diferitele tipuri de culturi, pe lîngă aceste buruieni se mai află și alte specii, cu răspîndire intensă și abundență mare. As. de Moilis flammea și Scandix-pecten-veneris. Nr. de ordine at raleveutui ] - Agropoyron repens (L.) P. Beauv. 1 5 +1 Poa eompressa L. + 1 Digitația sanguinalis (L.) Scop. + 1 . Bromus sterilis L . Bromus tectorum L. 1 5 25 Bromus arvensis L. 1 5 + 1 Avena fatua L. Cerastium brachypetalum Desp. + 2 -4- Arenaria serpyllifolia L. 1 5 Holosteum umbellatum L. 1 5 Adonis flammea Jacq. 25 1 5 Delphinium orientale Gay. Polygonum convolvulus L. 1 4 + 1 ( continuare) Nr. de ordine ai releveului 1 1 2 ■ I , Trigonella besseriana Ser. Trigonella monspeliaca L. + 2 4-3 Medicago minima (LI) Grufb. 4-1 Fumuria officinalis L. . 1 4 '■ 4-1 Fumuria vaillanti Lois. 4-1 Papaver rhoeas L. 4-3 4-1 Papaver hybridum L. + 1 4-3 Papaver dubium L. et f. aibiflorum Boiss. Glaucium corniculatum (L.) Curt. et var. 1 5 ; 1 ■ ■ rubrum (Poir) Boiss. 1 5 15 Sisymbrium sophia L. 1 5 Sisymbrium orientale Torn. + 2 Lepidium perfoliatum L. 1 5 Alyssum desertorum Stapf. 4-2 Sinapis arvensis L. + 1 4-4 Camelina rumelica Vel. Erysimum repandum Hojer. + 1 25 \ Euphorbia agraria M. B. ‘ 4-i 4-5 Euphorbia helioscopia L. 1 Erodium cicutarium (L.) L’Herit. + 1 4-1 Altliea hirsuta L. 4-2' ' 4-1 Reseda Iuțea L. 4-1 4-1 ' ‘ Viola arvensis Murr 4-3 Scandix-pecten-veneris L. 3 5 Caucalis daucoides L. 4-1. Falcaria vulgaris Bernh. Torilis arvensis (Huds.) Lk. 4-1' 4-1 Lilhospermum arvense L. 4-i -1-5 Nonnea atra Gris + 1 ■■ r': / ■/ Lappula echinata Gilib. 1 5 4-2 i'. .<■ . ■ ■ Veronica polița Fr. 4-2 Linaria dalmatica (L.) Mill. Siderilis montana L. +1 4-1 > : 1 Lamium amplexicaule L. • 4-5 u ; z.r Ajuga chamaepytis (L.) Schr. 4-i Convolvulus arvensis L. 1 4 1 5 Androsace maxima L. 2 5 4-1 • Anagallis coerulea Schr. + 4 Plantago lanceolata L. 4-3 Valerianella eriocarpa Desv. 2 5 1 5 Valerianella locusta (L.) Betcke . Filago arvensis L. 4-2' ' +1 Sonchus arvensis L. 4-2 Sonchus oleraceus L. Xeranthemum annuuih L. 14 4-3 Carduus leiophyllus Petrovici 4-1'- 4-i Onopordon tauricum Willd. Centaurea micranthos Gmel. 4-1 4-1 Lactuca serriqla L. + 4-1 ' Pilcurile analizate provin: 1. La Agigea, lîngă încrucișarea șoselei ce merge din sat șpre mare (Sanatoriu și Stațiunea zoologică) cu linia ferată, chiar la marginea perdelei parazăpezi plantată cu specii lemnoase- Suprafața 20 m2 (17.VI. 1957). în apropiere se află izlazul oilor, totuși datorită poziției fostului teren de cultură de cereale cu păioase, lîngă perdea, a fost scutit de pășunat. 2. Eforie, pe lîngă linia ferată spre Techlrghiol, în perdeaua tînără parazăpezi. Suprafața 20 m2 (23. V. 1958). ' ' 374 . IULIU MORARIU' 20’ 21 II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MĂRII NEGRE 375, Unele dintre acestea apar și la nord de Dunăre și chiar în alte regiuni ale țării, fiind cunoscute ca foarte comune. Altele în schimb sînt diferite, specifice culturilor dobrogene, în care apar cu mare frecvență, determi- nînd aspecte de îmburuienare necunoscute în alte părți și nesemnalate în cercetările despre buruienile culturilor noastre. Studiul științific al biologiei, ecologiei și fitocenologiei buruienilor ar putea servi ca bază pentru combaterea lor și ar contribui la sporirea producției vegetale. Cum în climatul uscat dobrogean, factorul de mare importanță în concurența dintre plante este apa, buruienile, care o con- sumă din sol în orice perioadă a anului nu trebuie lăsate să se dezvolte nicidecum, prosperitatea lor constituind totdeauna un factor limitativ al producției. , CONCLUZII 1. S-au studiat, în lucrarea prezentă trei asociații de plante psamo- file: as. Elymetum gigantei, as. de Ephedra distachya și Carex ligeriea- și as. de Alyssum borzeanum și Secole silvestre, și trei asociații de plante nitrofile (sinantrope): as. Ecballietum elaterii, as. de Scolymus hispanicus și Lolium perenne și as. de Adonis flammea și Valerianella eriocarpa, des- criindu-le structura fitocenologică și compoziția floristică, încercînd a desprinde acțiunea factorilor ecologici și biologici ce determină consti- tuirea și dezvoltarea lor pe terenurile din Dobrogea, cercetate. 2. Dintre asociațiile psamofile Elymetum gigantei se află pe dunele maritime de litoral, ca una din cele mai bune fixatoare, la Agigea, pe panta dinspre continent. Ea se prezintă aici într-un facies cu infiltrație puternică de alte specii de plante ruderale și segetale. Faciesul acesta, determinat de influența omului, demonstrează posibilitatea modificării asociației prin intervenții umane, în sensul grăbirii transformării și înțele- nirii cu o vegetație mai densă și mai valoroasă din punct de vedere economic. 3. ' Nisipurile minate de vînturi pe platou, cu oarecare continentali- zare, sărăcite în săruri marine de pe urma remanierilor și a precipitațiilor atmosferice, se pare că la Agigea, sînt colonizate inițial de asociația de Alyssum borzeanum și Secate silvestre cu participarea lui Astragalus vir- gatus, Nostoc și un mic număr de ruderale (mai mult accidentale). Pro- punem luarea sub ocrotire și a suprafețelor colonizate de această asociație neîncheiată și pionieră. , 4. După prima fază de colonizare în sînul asociației precedente pă- trunde asociația de Ephedra distachya și Carex ligeriea mult mai bine încheiată, structurată și mai deasă. După densitatea și persistența acestei asociații pe formațiunile eoliene, menționate, proprietățile ei stabiliza- ' toare de nisipuri sînt neîntrecute. Deoarece în evoluția asociației se mani- festă două faze, una primară, cu predominanța speciei Ephedra distachya și a doua secundară, însoțită de regresul acestei plante și dominanța lui Carex iigerica, puțin lămurite, propunem extinderea zonei ocrotite. Totodată socotim necesară începerea unor cercetări ecologice și dinamice, în con- tinuarea celor fitocenologice efectuate. 5. Cele trei asociații ruderale studiate prezintă caractere diferite.. Ecballietum elaterii este asociație neîncheiată de pante argiloase sau loessoase, abrupte și puternic însorite. Planta principală Ecballium ela- terium joacă un rol de pionieră fixatoare în oarecare măsură, de terenuri abrupte. Convoiul mare de buruieni ce o însoțesc, predominant accidentale (14 specii apar în cîte un singur pîlc), se datorește puternicii ruderalizări din vecinătatea orașului Constanța și păscutului. A doua asociație ruderală de Scolymus hispanicus și Lolium perenne este de terenuri însorite și cu dezvoltarea favorizată de pășunatul excesiv. Urmarea acestor factori este acțiunea de întovărășire cu numeroase buruieni. Mult mai interesantă este asociația de pîrloage și plantații tinere de specii lemnoase, pe care am numit-o asociație de Adonis flammea și Valerianella eriocarpa. Un mare număi’ de specii termofile sudice sau medite- raneene se întîlnesc în sînul ei. Cercetarea acestora duce la studiul buruie- nilor din culturile dobrogene, cu aspecte proprii de îmburuienare. 6. Cele două contribuții la cunoașterea vegetației, vor fi urmate de a treia, o contribuție floristică din Dobrogea, după materialele culese personal cu ocazia cercetărilor. , II. H3yqEHHK) PACTHTEJIbHOCTH UEPHOMOPCKOrO . ' nOBEPEJKbH KPATKOE COflEPîKAHUE Ha pyMMncKoM no6epe>Kbe Hepnoro Mbpn HByueHne ncaMp noh M pynepaJiLHoft pacTUTeJibHocTii ne npouaBouMJiocb. Bmjim ycranoBneuțu a onHcaBH Tpn ncaMo$HJibHbie acconnamm Elymetum gigantei, acco- unamm c Ephedra distachya Carex ligeriea n acconnauna c Allysum borzeanum — Secale silvestre n Tpn accopnannn .< Ecbal- lietum elaterii, accoimaițnn c Scolymus hispanicus — Lolium perenne n accoimapuH c Adonis flammea — Valerianella eriocarpe. ' ; Wa ncaMo$Mbni>ix accouiîauuh, accouiiauiiH c Elymhtum gigantei BCTpeuaeTcn na npnSepejKHMx MopcKUX flionax n flBMneTcn ohhh'm na jiyvmnx aaKpennTeJieii neena. Oua uaxottUTCH b $aițim c ciîjibhmm iiponmt- HoBeHweM jțpyrnx pynepajibHHx n nainenuHx pacTeuuft. 9ra $auWH, ofiyc- jiOBJieniiaH geHTejibHocTbio uenoBeHa, nonaaMBaeT BoaMoamocTb iibmc- ueujiH accounaițiiit nyreM ncKyccTBeunoro EMeinaTeJibCTBa b CMHCJie ycicc- peunH MaMeuenjiH n aagepuenun borne njiomoh n 6oJiee ueHHoîî B xobhȘ- . CTBeimoM oTiiomeHnii pacTHTeJibHoCTbio. neenn, nepep,ocnMbie BeTpoM ua nJiaTo y Ahjkeihîkh, sace.’imoTCH cuauajia accouMauneft Alyssum borzeanum — Secale silvestrele yuac- TneM bmhob Astragallus viigatus, Nostoc m HeSontumM hhcjiom CMuaH- TponoB. . . 376 IULIU MORARIU 22 23 II. STUDIUL VEGETAȚIEI LITORALULUI MĂRII NEGRE . 377 B 9Ty accounaunio, HBJTHiomeâcH nepBoft $a3oh KoJionrmauHH pacTW- TeJibuocTK, npoi’KKaeT buh Ephedra distrachya, a 3aTeM n Carex ligerica, obpasyioimîe gpyryro Souee HJioTB,yio n boJiee coMKqyTyio accounaunio, BiETCCHmoinyio nepsyio. B oTUomeman njioTHocTM m ycToivinBocTJi na yna- saunbix Bbiiue BerpoBbix ^opMapuHX, ee KauecTBa KaK saupemiTejm necKOB HBJIHIOTCH EenpeB3OÎÎneH,HHMM. BBUHy Toro, MTO B BBOJIIOIțHH 9TOÎÎ accoplîa- Ub:h HaSmogaioTCH jțBe $a3M—nepBHHHair, c npeo6jiagaH,neM Birga Ephedra distrachya, n BTopnHHan, xapaKTepMayiomaHcn ynagKoM groro pacTenun n npeo6jianauneM BUga Carex ligerica, npeHJiaraeTcH pacniMpemie oxpan,-. H0iî 30HBI. ynoMHH.yTbie parce Tpn accounaumt py^epaiibuhix pacremiii o6na- HaioT paBJiiiHHbîMM cMiieKoJiorwyecKMMM npMBHaKaMH. Ecballietum elaterii HBJiHeTCH ropaago Meiiee coMKHy'roft accopwaipîcir, npowspacTaiomeh ue- boUbiujiMM rpynnaMM H.a KpyTbix rjnîBucTbîx, furicoBLix mjih neccoBbix, cwjibHo ocBeiueiiHbix coimpeM, cKiiouax. JioMminpyioiiiee pacTenne Ecballium elaterium HBJineTcn nuonepoM b sacejiemm u, b HenoTopoii CTenerm, b gaKpenJieuKu oGpbîBUCTbix ckjjouob. EoJibnioe umcjio conpoBoJKHaioiițux ero cophhkob o^bucuHeTCH cHUbUcii sacopeunocTbio empecruocTcii ropoga KoHCTauubi, nepcHBUîKeHiiio Jiioflcîi na nuniue, Bbmacy ii npom Xtpyras pygepanbuaH accounaunn c Scolymus hispanicus — Lolium perenne npMyponena k ocBemeHijbîM couuueM yuacTKaM; ee paBBUTnio cnoco6cTByeT upeaMepuaH iiacThba. CnegcTBMeM 3tbx $aKTopoB hbjihctch yuacTBe b 9tom accounaunn MuovnecTBa cophhkob. 3n.aiiMTeJibuo Soiiee WHTepecuon HBJineTcn accounauim, cBoiicTBcnuan aajieJKUbiM scmjimm ii mojiohfim noca^KaM noJiesaiunTHbix jicchlix nonoc, c Adonis flammea— Valerianella eriocarpa, nccnegoBaHnan b Anmuflute m 9$opnjî. Oița oSbeflriHueT snamiTenbuoe hhcjio ioîKHbix, TenjioJiiobjiBBix cpegJîseMiioMopcKMx BHfloB. Hx uccJienoBanne noMoîKeT nsyueunio cop- hhkob, gacopmoiunx KyjibTypui b ^țo6pyHJKe. II. CONTRIBUTION Â L’ETUDE DE LA VEGETATION DU LITTORAL DE LA MER NOIRE . ■ RESUME La vegetation psammophyte et ruderale du littoral de la mer Noire n’avait pas encore etc etudide. L’auteur etablit, ddlimite et decrit trois associations psammophytes: Elymetum gigantei, l’association Ephedra -distachya—Carex ligerica et l’association Alyssum borzeanum — Secale silvestre ainsi que trois associations nitrophiles : Ecballietum elaterii, l’asso- ciation Scolymus hispanicus—Lolium perenne et l’association Adonis flam- mea —Valerianella eriocarpa. Parmi les associations psammophytes, Elymetum gigantei croit sur les dunes du littoral maritime et en constitue Pune dfes meilleures plantes fixatrices. Elle se presente sous un facies ă fortes infiltrations d’autres plantes ruderalcs et segetales. Ce facies, du a l’intervention de l’homme, demontre la possibilite de hâter l’enherbement et de transformer cette association en une vegetation plus dense et de plus de valeur au pdint de vue dconomique. Les sables portes par le vent sur le plateau d’Agigea sont colonis6s d’abord par l’association Alyssum borzeanum—Secale silvestre, avec la participation (VAstragallus virgatus, Nostoc et de quelques plantes nițro- philes. ■ ' . ■ L’association precedente, qui reprdsente la premiere phase de colo- nisation de la vegetation, s’enrichit ensuite de Ephedra distachya puis, de Carex ligerica, formant une autre association, plus achevee et plus dense, qui remplace la premiere. Etant donne la densite et la persistance de cette association sur les formations eoliennes mcntionnees, ses proprietes fixatrices deș sables sont in6galables. Du fait que deux phases se manifestent dans l’dvolution de cette association, l’une primaire, â predominance de l’espece Ephedra distachya, et l’autre secondaire, s’accompagnant de la rdgreșsion de cette plante et de la predominance de Carex ligerica, l’auteur propose l’exten- sion de la zone protdgde. Ces trois associations ruderales prcscntant des caracteres syndcolo- giques diff6rents : Ecballietum elaterii est une association plutot inachcvee, en petits groupes, sur les pentes a argile et gypse ou loess, abruptes et fort ensoleillees. La plante principale Ecballium elaterium jque le role de pionnier et, en quelque mesure, de fixatrice des pentes abruptes. Le grand convoi de mauvaises herbes qui l’accompagne est du au caractere rudâral marque des alentours de la viile de Constantza, ă la circulation vers la plage, au pâturage, etc. La seconde associationruderale, Scolymus hispanicus —Lolium perenne, est une association propre aux terrains ensolcillcs; son developpement est favorise par le pâturage excessif. La cons^quence de ces facteurs est l’association ă nombre de mauvaises herbes. Beaucoup plus interessante est l’association des jacheres et des jeunes plantations d’essences ligneuses en ecrans forestiers, Adonis flam- mea —Valerianella eriocarpa, 6tudiee â Agigea et Eforia. Un grand nombre d’especes thermophiles, m^ridionales ou mediterraneennes, setrouvent au sein de cette association. L’etude de ces plantes conduit ă celle de la vegetation adventice des cultures de la Dobrogea, dont l’envahissement par les mauvaises herbes revet des aspects particuliers. bibliografii-: 1. Borza Al., Die Exursionrute durch die Dobrogea tirul das Donaudella. Guide VIe IPE Roumanie, Cluj, 1931, p. 130 — 144. .2. Brătcscu C., Granița maritimă a Romtniei. Conv. lit., 1944, nr. 5. 3. Brândză D., Vegetatiunea Dobrogei. Analele Acad. Rom., Seria a H-a, IV, Secția a Il-a, 1884. 4. B u r d u j a C., Note floristice relative la Moldova și Dobrogea. Studii și cercetări ale Acad. R.P.R., Filiala Iași, 1954, t.V, nr. 1-2, p. 337-361. , 378 IULIU M0RAR1U 24 5. Gre cescu D., Conspectul florei Romtniei. București, 1898. 6. Hegi G., III. FI. von Mitteleuropa. Miinchen, t. I—VII. 7. K e 11 e r B. A., Osnovt evoluții rastenii, Moscova, 1948. 8. Mor ari u I., Contribuții la cunoașterea vegetației litoralului Mării Negre. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole (seria botanică), 1957, t. IX, nr. 4, p. 361-390. 9. Nyârădy I. E., Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Târzii. București, 1939. 10. Panțu Z. C„ Sur Silene pontica Brandza. Bull. Sect. Sc. Acad. Roum., ,t. IX, nr. 1 — 2, p. 32—37. 11. Pro dan I., Flora ... Romtniei. Cluj, 1939, voi. I și II. 12. — Conspectul florei Dobrogei. Bul. Acad. Agr., 1934 (partea I), voi. V,rnr. 1 ; 1935 — 1936 (partea a Il-a), voi. VI; 1938 (partea a IlI-a), voi. VII. 13. Pop E., tjber die Ephedra distachya von Turda und Suat. Guide Vie IPE Rouma- nie, 1931; 14. S o d-J â vor ka, Magyar novenyvilăg kezikonyve. Budapesta, 1950. 15. Stankov S. S. i T aii ev V. I., Opredelileli vtsșih rastenii. Evropeiskoi ceasti SSSR, Moscova, 1949. 16. T ii X e n R., Grundriss einer Systematik der nilrophilen Unkrautgesellschaften in der Euro- sibirischen Region Europas. Stolzenau, 1950. 17. Vlădescu A., Sur le nombre chromosomique de Silene pontica Brandza et de quelques especes du mgme genre. Bull. Sect. Sc. Acad. Roum., t. XXIII, nr.5, p. 258—261. 18. , * , Flora R.P.R., voi. I-VI, 19. . * , Flora SSSR, voi. I-XXIV. CERCETĂRI ASUPRA SPECIILOR DE COLLETOTR1CHUM PARAZITE PE LEGUMINOASE ÎN R.P.R. DE ' . . ' ' AL. NEGRU ' Comunicare prezentată de t. busnitâ, membra corespondent, al Academiei R.P.R., in ședința^ din 27 ianuarie 1959 Pînă în prezent, la noi în țară, dintre specule de Colleioifichum parazite pe leguminoase a fost cunoscută și descrisă numai CoUetotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav., care produce antracnoza la fasole și soia. în această comunicare prezentăm patru specii de CoUetotrichum parazite pe leguminoase în R.P.E., dintre care CoUetotrichumvassiljevslcii Negru, este nouă Și a fost denumită în memoria marelui micoiog sovietic . N. I. V a s s i 1 j e v s k y, care a elaborat numeroase lucrări import tante privind ciupercile melanconiale. Cdlletotrichumleguminis (Cooke et Harkn.) Negru, este o nouă com- binație, fiind descrisă în anul 1880 sub denumirea de Gloeosporium le- guminis, de către M. C o o k e și Harkness. ■ /' O altă specie, CoUetotrichum piși Pat. major Jacz. parazită pe La- thyrus niger (L.) Bernh., se prezintă ca specie noua pentru țară. 1. CoUetotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. , în Fungh. Parass. nr. 50 (1889) — Gloeosporium lindemuthianum Sacc. et Magn. in Michelia I, 129 (1879) ; Sacc., Syll. l ung. III, 717 (1884). - ' — CoUetotrichum leguminum (Desm.) Pat., in Bull. Soc. Myc. Fr. VII, 180 (1891). Pete cenușii, brune sau negre, rotunde sau ovale, de obicei scufun- date, cu o bordură mai ridicată'și colorată în brun închis, urmată de o zonă roșiatică, apoi galbenă, la început punctiforme, ulterior de la 5—10mm 380 AL. NEGRU 3 SPECII DE COLLETOTR1CHUM PARAZITE PE LEGUMINOASE 381 în ? diametru, împrăștiate neregulat și mai rar confluente. Acervulele dispuse în 2—3 rînduri concentrice, apar ca niște pustule, neconfluerite, numai sporii cînd se revarsă se pot uni formînd o masă gelatinoasă de culoare roz-trandafirie. Ca formă, acervulele sînt rotunde sau ovale, rar alungite, portocalii sau, brune, de 150—300 jz diam., la periferie cu țepi Fig. 1. — Păstăi , de Phaseolus vulgaris L., atacate de Colletotrichnm linlemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. rigizi sau moi, adesea strîmbi sau noduroși. Țepii sînt uniform colorați sau la vîrf mai luminați, alteori la bază subhialini, cu 1—3 septe trans- versale, uneori mai multe, de 60—100 x 4—5(z. Acervulele sînt lipsite de țepi destul de frecvent, alteori se găsesc cîte 3—5 într-un lagăr, dar pot fi și 20—30, fiind dispuși totdeauna peri- feric. Conidioforii simpli, cilindrici, fără septe transversale, hialini, cei dispuși central sînt mai lungi, de 20—25 x 3,5—4,5;z, cei periferici mai scurți, de 10—20 x 3,5—4jz. Conidiile oval alungite sau aproape cilin- drice, cu capetele rotunjite, mai rar piriforme, uneori drepte, alteori încovoiate, cu conținutul granulat sau adesea cu o picătură mai mare de ulei la mijloc, mai rar cu două picături către capete, hialine, de 12-26 X 3,5 —7p (fig. 1 și .2). . Fig. 2. — Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. a. secțiune printr-o porțiune a lagărului; b. conidii mărite Ia imersie. După Saccardo (25), conidioforii au 45—55g lungime, iar conidiile 15—19 x 3,5—5,5(z; după V a s si 1 j e v s k y și Karaku- lin (29) conidioforii au 20—55 X 3,5—5jz, iar conidiile 10,5—23 X 3,5—6,5țz. ■ , . r 382 AL. NEGRU 4 SPECII DE. COLLETOTHICHUM: PARAZITE PE LEGUMINOASE 383 Dăm mai departe șirul de variație reprezentînd dimensiunile coni- diilor, obținute în urma măsurătorilor noastre, asupra materialului re- coltat din lagăre de diferite vîrste,,cu și fără țepi. Lungimea: 12 13 114 I 15 I 16 117 118 I 19 I 20 121 | 22 I 23 241 251 26 1 4 ' Din aceste date rezultă că între conidiile lagărelor fără țepi și a ■celor cu aceste elemente este o deosebire marcantă, nu numai în lun- gime dar și în grosime. Raportul dintre lungimea și grosimea, conidiilor •este de 3,52 în cazul lagărelor cu.țepi, pe cînd același raport este de 2,40 în cazul lagărelor fără țepi. Deocamdată noi nu am reușit să stabilim dacă Lățimea 3,51 4 14,51 5 5,51 6 16,51 7 I p. 1 | 6 | 27 | 39 511 42 J 28 | 6 |200 M = 17,74(x ± 0,16 M = 5,50[x . ni — ± 0,05 a = ± 2,35 m % = 0,93 a — ± 0,70 m% = 0,35 ț Pe frunze și păstăi de Phaseolus vulgaris L., corn. Geoagiu, reg. Hu- nedoara, 17.VIII, 1943; hotarul Turda, reg. Cluj, 8.VIII, 1947; corn. Luduș, reg. Cluj, 12. IX, 1947 ; Grădina botanică din Cluj, 30.VIII, 1956 ; ] corn. Năsăud, reg. Cluj, 27. VIII, 1958. La noi în țară a fost semnalată de Trai an Săvulescu și 'descrisă în Starea fitpsanitară din Romînia, încă din anul 1928 și ul- terior împreună cu Sandu-Viile în Bull. Soc. Mycol. Fr., tom. XLVI, f. 3—4 (1930), desigur că a existat însă mai demult. De atunci a fost observată în fiecare an, cu frecvență și intensitate variabilă de la « regiune la alta,-după condițiile de climă și sol, Aria de răspîndire: Europa, America de Nord și Sud, Africa de Nord, Australia și Asia. în cercetările noastre asupra acestei ciuperci, noi nu ne-am propus studierea lașelor fiziologice, totuși am observat că există chiar deosebiri anatomo-morfologice pronunțate în interiorul acestei specii. Am observat că în lagărele fără țepi, conidiile sînt mai mici ca lungime,- dar mai groase și cu conținutul puternic granulat, pe cînd în lagărele cu țepi, conidiile sînt mai mari, cilindrice, adesea cu una sau două picături mari de ulei. Pentru a ne da seama de aceste diferențe, am executat măsurători bio- metrice asupra sporilor din lagăre cu țepi și separat din lagăre fără țepi, recoltate de pe păstăi diferite, dar de pe același soi de fasole al căror rezultat îl dăm în continuare : 1. Șirul de variație al lungimii și grosimii conidiilor din lagărele cu țepi ’ ; Fig. 3.— O cultură artificială ăe Qolletotncltumlindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br, et Cav., pe mediu din extras de înalțcu / A agar-agar. a) Lungimea: ,15116117 18 I19 20 I 21 I 22 I 23 124 I 25 I p ' 4 | 6 I 13 14 | 20 15 112 111 I 3 11 | 1 1100 m = ± 0,23 M = 19,27[x b) Grosimea I 4 l4’5! 515,5 A] 5^1 A I 4 112116 112 23 118 110 | 1 [100 M = 5,63[x m == ± 0,09 a = ±2,31 m % =1,18 a = ± 0,93 m% = 1,54 2. Șirul de variație ăl lungimii fără țepi și grosimii conidiilor din lagărele . T • 12 a) Lungimea b) Grosimea: —- A. Iioo A iioo M = 13,98^ a = ± 1,35 M = 5,82(x m = ±0,07 m = ± 0,13 . m% = 0,92 ® = ± 0,76 m% = 1,20 . , .«ceste deosebiri morfologice se datoresc unor forme sau varietăți din cadrul acestei specii, aceasta ne rămîne ca o problemă de rezolvat în viitor. ’ • . o Executînd culturi artificiale pe medii din extras de malț cu agar- agar, se formează o pîslă cenușie care se închide la culoare, pînă la nuanța tuciului și radiar dă naștere la aglomerări stromatice dispuse concentric', de culoare neagră, din care pornesc numeroși țepi bruni, pluriseptați,' de 80—210 x 3—5(x, deci mai mari decît cei formați 'în natură. Coni- ’dioforii sînt cilindrici, simplii, continui sau foarte rar cu o septă trans- versală, ceea ce în natură nu se observă; ca mărime pot avea 15-25 x ' 3—4g. Conidiile sînt oval .alungite, subeilindrice sau mai rar piri- forme, drepte sau încovoiate, frecvent cu o picătură mare de ulei, de ' 14-22' X 4-6,5u (fig. 3). • ' ' ‘ 4. - c. 3624. • . ' SPECII DE COLLETOTRICHUM PARAZITE PE LEGUMINOASE 385 384 AL. NEGRU G P a t o u i 11 a r d și L a g e r h e i m, cercetând exsicatele origi- nale ale lui Desmaziere, au constatat că ciuperca descrisă sub Seporia leguminum Desm. (Exs. edit. I, nr. 1336) este identică cu Col- letotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav., din care motiv îi schimbă denumirea în Colletotrichum leguminum (Desm.) Pat. Vassiljevsky și Karakulin de asemenea cercetează, exsicata lui De s m a z i e r e, T h ii m e n (Myc. Univ. nr. 2096) și a lui Eabenhorst (Fgi europ. nr. 551), ajungînd la aceeași con- cluzie cu autorii de mai sus. Cercetând exsicatele de mai sus, pe care le avem la Institutul bo- tanic din Cluj și executînd măsurători asupra materialului descris sub Septoria leguminum Desm.,. am găsit că mărimea conidiilor este de 14—20 x 4,5—6,5g, de asemenea am găsit și țepi caracteristici acestei ciuperci în lagăre, ne asociem la constatările autorilor de mai sus. Cu toate acestea, găsindu-ne într-un caz de nomen conservandum, ciuperca avînd o largă răspîndire, sîntem nevoiți a păstra denumirea de Colletotrichum lindemuthianum, care s-a încetățenit extrem de mult în numeroasele lucrări apărute în legătură cu această ciupercă, precum și în masa de agronomi de pretutindeni, care de multă vreme întrebuințează această denumire. / Forma» peritecială a ciupercii a fost descrisă sub Glomerella linde- muthiana Shear., care în natură se formează extrem de rar și nu joacă un rol important în ciclul biologic al parazitului. Boala se transmite de la> un an la altul prin semințe, unde ciuperca trăiește sub forma mice- liului de rezistență, precum și prin resturile' de plante care poartă germe- nul în acele regiuni unde iernile sînt mai blînde și pămîntul acoperit cu zăpadă. ; . 2. Collelotriehuin leguminis (Cooke et Harkn.) Negru, nov. comb. Syn. : — Gloeosporium leguminis Cooke et Harkn. in Grevillea, 7 (1880); Sacc., Syll. Fung. III, 717 (1884); Allesch. in Rab., Kr. FI. Deutsch VII, 499 (1903). . — Gloeosporium leguminis Cooke et Harkn. var robiniae Karst. et Hariot.in Journ. Bo., 360 (1891); Sacc., Syll. Fung. X, 451 (1892); Allesch. in Rab., Kr. FI. Deutsch. VII, 499 (1903); Oudem., Enum. Syst. Fung. III, 935 (1921); Vassil.i Karakulin Parazit, nesov. gribî II, 111 (1950). Pete cenușii sau brune-roșcate, de formă neregulată, adesea la ca- pătul păstăilor, lipsite de o bordură întunecată sau roșiatică, difuze și întinse, uneori de 2—3 cm. Acervulele iotu,nde, ovale sau alungite, împrăștiate neregulat pe toată suprafața petelor, dar niciodată cu dis- poziție concentrică, galben-portocalii, devreme erumpente, de 60—90 pi în diametru. Țepii dispuși la periferia hipostromei, putând fi rigizi sau moi, de un brun mat, cu 1—2 septe transversale, în număr mic într-un lagăr și de multe ori lipsesc, de 60—95 X 4—5g. Pe multe păstăi de salcîm, cu deosebire în lagărele mai tinere, țepii nu se formează. Coni- dioforii simpli, cilindrici sau mai umflați la mijloc, fără septe transver- sale și fără ramificații, hialini, de 12—18 X 3,5 — 5g. Conidiile oval alun- gite, elipsoidale sau șubcilindrice, cu capetele ușor rotunjite, frecvent cu două picături de ulei, hialine, în masă de un galben deschis ca paiul de grîu, de 11—22 X 'i,5-7g (fig. 4 și 5). Fig. 4. — Păstăi de Robinia pseudo- ucacia L., atacate de Colletrichum: leguminis (Cooke et Harkn.) Negru. Fig. 5. — Colletotrichum leguminis (Cooke et Harkn.) Negru, a. secțiune printr-o porțiune a lagărului ; b. conidii văzute la imersie. Dăm alăturat șirul de variație privind dimensiunile conidiilor, după măsurătorile biometrice executate de noi. a) Lungimea: b) Grosimea ii 112] 13114115.|16119120|21122 [ A 2 | 18 | 25 I 34 l 41 I 33 I 19 I 15 | 7 | 4 | 1 | 1 |100 M = 15,15(1 a = ±l,97 m=±0,13 m% = 0,91 3,5] 4 IL5I 5 | 5,51 6 | 6,5| 7 [ g M = 5,19g a= ± 0,78 5 | 21 | 37 | 43 I 39 I 35 119 । 1 I200 m= ±0,05 m%=l,06 386 AL. NEGRU • ■ 8 Pe fructe de Robinia pseudo-acacia L., pe hotarul comunei Năsăud, regiunea Cluj, 27.VIII. 1958. Aria de răspîndire: California, Franța și B.P.B. Dimensiunile conidiilor la materialul nostru sînt puțin deoesbite față de cele arătate în diagnoza originală. Astfel, după M. C. C o o k e și Har k n e s s, cohidiile au 12 x 6p.; după K a r s t e n și Hariot, penbm Gloeosporium leguminis var. robiniae, conidiile au 10 —12 x 3—4p.. Diferențele dintre aceste date pot fi datorite erorilor de la măsurat, noi am executat măsurători numai asupra conidiilor ajunse la maturi- tate, care se desprind de pe conidiofori în apă și care totdeauna sînt mai mări decît conidiile în curs de formare și care obișnuit aderă la cdni- diofori mai mult. Dimensiunile conidiilor mai depind într-o măsură oare- care și de vîrsta acervulelor, de planta gazdă și de condițiile de mediu. Noi am observat că pe vreme ploioasă conidiile se formează în cantitate mai mare, sînt ceva mai mari și ies cu ușurință din acervule într-o masă gelatinoasă care se revarsă, iar pe vreme secetoasă conidiile sînt mai puține la număr, mai mici și nu se revarsă din acervulă. La Năsăud, unde am descoperit această ciupercă, umiditatea este destul de ridicată, fiind într-o regiune muntoasă. Numărul țepilor găsiți de noi, pe materialul de la Năsăud, este extrem de mic, de aceea cu multă ușurință această ciupercă a fost înca- drată în anul 1880 la genul Gloeosporium. După observațiile noastre, credem că nu este necesar a considera această ciupercă o varietate aparte a speciei, deosebirile nefiind evidente. Cercetările care eventual se vor putea executa în viitor, pe baza unui ma- terial numeros pe mai multe plante, vor putea clarifica această problemă. 3. CoUetotrichum vassiljcvskii Negru în Novîe vidî gribov v R.N.R., 4 (1958), sub tipar. Pete brune-roșcate șau ruginii, de formă neregulată, fără bordură mai întunecată, de 1—2 cm lungime. Acervulele împrăștiate pe toată suprafața petelor, mai rar îngrămădite^ niciodată dispuse concentric, inițial acoperite de epidermă și tîrziu erumpente, galben-roșcate, lenticu- lare, ovale sau mai rar alungite, de 90 —200(t diametru. Țepii dispuși periferic, erecți sau noduroși, galben-brunii sau de un brun spălăcit, cu 1—3 septe transversale, de 60—80 x 4p. Numărul țepilor este ex- trem de mic: într-un. lagăr, de cele mai multe ori lipsesc. Conidioforii simpli sau puțin ramificați, continui sau cu o septă transversală, cilin- drici, de 18— 30 x 3— 4g. Conidiile elipsoidale, mai rar oval-alungite, totdeauna drepte și nu încovoiate, cu conținutul fin granulat, foarte rar cu 1—2 picături de ulei, Măline, de 12—21 x 4—6[r (fig. 6 și 7). Fig. 6. .Păstăi de Cerciș sifiquasîram.I.., atacate de Colleto- Fia „ „ „■ ■ 388 AL. NEGRU 10 Dăm alăturat șirul de variație pentru dimensiunile conidiilor, după măsurătorile obținute de noi. a) Lungimea 12113114115 li 6 [ 7 [ 22 ( 35 40 17 18 19120 21 33 30 201 5 2 200 M = 16,29p. a = ± 1,94 m — £ 0,13 m% - 0,84 b) Grosimea : 4 4,51 5 15,5 5 30( 71) 53 (A 41 200 6 M = 5,23p, ■ a = ± 0,52 m = ± 0,03 m% = 0,70 Pe fructe de Cercis siliquastrum L., în parcurile din București, 14.VIII, 1958 și insula Ada-Kaleh, 5.X, 1958. între aceste trei specii de Colletotrichum, parazite pe leguminoase mult diferite unele de. altele, există atît asemănări cît și deosebiri mar- cante, pe care le expunem în cele de mai jos, cu scopul de a scoate în evidență caracterele lor specifice și a înlătura confuziile dintre ele, cu toate că trăiesc pe plante diferite. La Colletotrichum lindemuthianum,, petele sînt mici, rotunde sau ovale, mai scufundate în țesutul plantei gazdă, totdeauna bine conturate cu o bordură roșiatică și o aureolă galbenă, ceea ce lipsește la celelalte două specii. Acervulele au totdeauna o dispoziție concentrică, atît în mediu natural, cît și în culturi artificiale, pe cînd la CoUetotrichum leguminis și C- vassiljevskii acervulele sînt împrăștiate neregulat pe toată suprafața petelor care se întind și nu se conturează. Masa de conidii, la completa maturitate se revarsă mai devreme și mai accentuat la CoUetotrichum lin- demuthianum, avînd o culoare roz-trandâfirie, pe cînd la C. leguminis se revarsă mai puțin, nu în șuvițe,' și au o culoare galbenă ca paiul de grîu, iar la C. vassiljevskii acervulele sînt multă vreme acoperite de epidermă, cînd devin erumpente elimină o masă de spori în cantitate redusă și de culoare roz-roșiatică, de culoarea cărnii. Țepii sînt mai mari, mai numeroși, cu mai multe septe trans- t versale la C. lindemuthianum, mai puțini la număr și mai mici la C. leguminis și se întîlnesc foarte rar la C. vassiljevskii. Pe materialul de la Ada-Kaleh, cu multă greutate am găsit țepi, pe o singură păstaie. Este } adevărat că la C. lindemuthianum, încă există cazuri cînd nu găsim deloc țepi în acervule, însă probabil la această specie avem de-a face cu forme Ș sau varietăți, care încă nu sînt studiate. | Conidioforii în general sînt asemănători la O. lindemuthianum și j C. leguminis, pe cînd la C. vassiljevskii întîlnim mai frecvent conidiofori | ramificați și cu septe transversale. | Conidiile sînt asemănătoare la C. lindemuthianum și C. leguminis, i totuși după calculele biometrice executate de. noi mediile ideale se deose- 1 besc. Astfel, la O. lindemuthianum mediile ideale variază între 17,25— j 17,90[x, pe cînd la C. leguminis între 14,76—15,54;i, deci limitele lor nu se întretaie și diferențele dintre ele sînt admisibile, cum se yede în figura nr. 9. La C. vassiljevskii, mediile ideale variază între 15,90—16,68g, și j nu se întretaie cu nici una dintre mediile celorlalte două specii, diferen- Ș țele de asemenea fiind admisibile. Curba de variație a mărimii conidiilor j este reprezentată în figură nr. 8. J Fig. 8. — Curba de variație pentru lungimea sporilor iridium lindemuthidnum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. • /, chum vassiljevskii Negru; c. Colletotrichum legumiși,,' , Harkn.) Negru. . fLooke et Fig. 9. — Curbele reprezentative ale diferențelor mediilor la speciile: a. Colletotrichum leguminis’, (Cooke et Harkn.) Negru ; b. Colletotrichum vassiljevskii Negru ; c. CoUetotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. 13 SPECII DE COLLETOTRICHUM PARAZITE PE LEGUMINOASE 391 390 Al- NEGRU t2 Conidiile se deosebesc însă și ca forma, astfel, Ia C. lindemuthianum J ele sîht oval alungite, șubcilindrice sau piriforme, drepte sau curbate, de cele mai multe ori cu o picătură mare de ulei la mijloc, sau cu două picături la capete, dar pot fi și cu mai multe picături. La C. leguminis conidiile sînt mai mici, mai puțin strîmbe și mai. mult oval alungite, obiș- nuit cu două picături de ulei, sau granulate. La ,C. vassiljevskii, coni- diile sînt eliptice, totdeauna drepte și nu încovoiate, cu conținutul fin granulat, foarte rar se pot observa' și picături de ulei. 4. Colletotrichum piși Pat. f. major Jacz. în Bull. Soc. Mycol. de France, tab. XI, f.4, 180 (1891); Sacc., Syll. Fung. X, 468 g (1892); F. Jones and R. Vaughan, Phytopath. XI, 500 (1921); Oudem. Emim. Syst. Fung.. j III, 974 (1921); Vassil. i Karakulin, Parazit, nesov. gribî II, 262 (1950). Pete cenușii sau brune, de formă neregulată, uneori conturate cu. o J bordură mai închisă la culoare; acervulele rotunde, sau ovale, devreme 4 erumpente; țepii dispuși periferic, rigizi sau. moi, ascuțiți la capăt, de j 40—85 x 4-5[i. Conidioforii simpli, cilindrici, mai subțiați la capăt,, s neramificați și neseptați, hialini, de 10—15 x 2,5 — 3,5p.. Conidiile elip-. I tice sau aproape fuziforme, drepte sau încovoiate, de 12—20 x4 —4,5p... j în diagnoza originală dată pentru Colletotrichum piși Pat., conidiile au I 10— 20x3— 4jx. Pentru conidiile mai mari 18—22,5 x 4p.. Jaczevski 8 a descris o formă, cu conidiile mai mari pe care o denumește forma j major, care corespunde cu măsurătorile făcute de noi. | Pe păstăi de LathyrMs.nigvr (L.) Bernh., Cluj, 20.IX, 1958. j Aria de răspîndire: Franța, Italia, America de Nord, U.R.S.B., ] și R.P.R. ’ ’ ■ ' ’ Această ciupercă a fost descrisă pe Pisum sativum L. în Franța (1891), » semnalată ulterior în America de Nord și Japonia. V as si1j evski j și Karakulin arată că în U.R.S.S. este .cunoscută la^Alma-Ata, | R.S.S. Estonă și vestul Siberiei. ■ 1 Pe frunze și fructe de Lathyrus odoratus a fost semnalată în America I de Nord. 1 BMALI COLLETOTRICHUM, HAPA3HTHPyiomWE HA BOBOBLIX B PyMblHCKOfi HAPOAHOn PECnyBJIHKE KPATKOE COflEPlKAHHE Ha ocnoBannn noneBHX n Jia6oparopm>ix na5jiiogeHHiî; HCKyccTBeH- iw nyjiBTyp n GnoMeTpMqecKMX nsMepeiWiiî, nouasauM cxohctbo n paanK- hma, cynțecTByionțHe MesKHy cJiegyioiHiiMH 4 BMgâMji rpnSa Colletotrichum : Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. napasvmxpy- Kuqutt na ancTbnxn njxonaxPhaseolus vulgarisL.; Colletotrichum leguminis (Cooke et Harkn) Negru, nov. comb., napaaiiTMpyioiuniî na njrogax Robinia pseudoacacia L.; Colletotrichum vassiljevskii Negru, napasniH- py io lunii F,a nnonax Cercis siliquastrum L. Colletotrichum piși Pat. forme major Jacz., napasnfnpyiomniî na ippyKTax Lathyrus niger. (L.) Bernh., 'flencTBMTejiimo napaanTnpjnoium'i na jijîctbhx n mrofiax ropoxa (Pisum sativum L.), no 6biji oTMeueu Taunte n na Lathyrus odoratus b CeBepițoh AMepn.Ke. ■ . HaMenhhboctb koumhhm: nouasara p.a pucyiiKax 8' n 9. OEMCHEUME PHCyHKOB Puc. 1. ■— CTpyuKM Phaseolus vulgaris I.., nopajKeHHLie Colletotrichum lindemuthia- num (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. Pnc. 2. — Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav.: a — cpea uepea Ky'iKii; b — yBeJiHueHHMe kohhhhk. lÎMMepcHH. Puc. 3. —■ McKycCTBeHHaH kyjrtTypa Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav., nonyuenHan na aKCTpama coJto.ua c arap-arapoM. Puc. 4. — CTpyuKH Robinia pseudo-acacia L., nopajKeiiHMe Colletotrichum leguminis (Cooke et Harkn.) Negru. Pnc. 5. Colletotrichum leguminis (Cooke et Ham) Negru: a — cpes uepes Kymtn; b — yBenuHeHHBie kohhhmh. HMMepcnn. . Pnc. 6. — CTpyuKti Cercis siliquastrum L., nopa?KeHH£.ie Colletotrichum vassiljevskii Negru. Puc. 7. — Colletotrichum vassiljevskii Negru : ■ a — cpes uepes KyuKU; b — yuejiH- ueHHMe kohhhhh. Hmmopchh. ' - ; Pnc. 8.—• KpHBBie MSMeneHHH hjiuhm cnop: a — Colletotrichum lindemuthianum (Lacc. et Magn.) Br. et Cav.; b — Colletotrichum vassiljevskii Negru; c — Colletotrichum . leguminis (Cooke et Harkn.) Negru. Pnc. 9. — KpnBMe cpefliinx paajiHunn bh^ob: a — Colletotrichum, leguminis ; (Cooke et Harkn.) Negru; b — Colletotrichum vassiljevskii Negru; c—Colletotrichum lindemu- thianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. RECHERCHES AU SUJET DES ESPÎ2CES DE COLLETOTRICHUM, PARASITES DES LEGUMINEUSES DANS LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUME , . En vertu des observations faites en plein champ et au laboratoire, ă l’aide de cultures ai’tificielles et de mesures biomdtriques, l’auteur re- leve les similitudes et les differences de 4 especes de Colletotrichum. La variabilite des conidies est decrite et repr6sent6e sur les figures 8 et 9. Ces especes sont: Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav., părăsite des-feuilles et des fruits de Phaseolus vulgaris L.; Colletotrichum leguminis (Cooke et Harkn.) Negru, nov. comb.,.părăsite des fruits de Robinia pseudoacacia (L.); Colletotrichum vassiljevskii Negru, părăsite des fruits de Cercis siliguastrum L. et Colletotrichum piși Pat. SPECII DE COLLETOTRICHUM PARAZITE PE LEGUMINOASE . 393 1 392 AL. NEGRU d | forma major Jacz., părăsite des fruits de Lathyrus niger (L.) Bernh., es- I pece qui, en fait, est părăsite des feuilles' eț des fruits du petit pois, j Pisum sativum L., mais a aussi ete signalee sur Lathyrus odoratus, en Ame- £ rique du Nord. . f ■ , s: , EXPLICATION DES FIGURES 1 , ți? Fig. 1. — Gousses de Phaseolus vulgaris L. attaquees par Colletotrichum lindemuthianum H (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. ? Fig. 2. — Colletotrichum lindemuthianum (Șacc. et Magn.) Br. et Cav. a) Coupe d’urie s portion de l’appareil conidien ; b) conidies vues ă l’immerșion. | Fig. 3. — Culture artiîicielle de Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. S et Cav. sur un milieu d’eXtrait de înalt ă l’agar-agar. | Fig. 4. — Gousses de Robinia pseudo-acacia L. attaquees par Colletotrichum leguminis | ■ (Cooke et Harkn.) Negru. g Fig. 5. — Colletotrichum leguminis (Cooke et Harkn.) Negru, a) Coupe ă.travers une | portioh de l’appareil conidien ; b) Conidies vues â l’immerșion. I Fig. 6. — Gousses de Cercis siliquastrum L. attaquees par Colletotrichum vassilijevskii | Negru. f Fig. 7. — Colletotrichum vassiljevskii Negru, a) Coupe ă travers une portion de l’appareil conidien; b) conidies vues ă l’immerșion. Fig. 8. — Courbe de variation de la longueur des spores. a) Colletotrichum lindemțithia- num (Sacc. et Magn.) Br. et Cav.; b) Colletotrichum vassiljevskii Negru; c) Colletotrichum ; leguminis (Cooke et Harkn.) Negru. ■ Fig. 9. — Courbes representătives des differences moyennes entre Ies espfeces : a) Colle- f ' lotrichum leguminis (Cooke et Harkn.), b) Colletotrichum vassiljevskii Negru, c) Colletotrichum | lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. et Cav. j BIBLIOGRAFIE 1. AUescher A., Kryptogamen-Flora von Deutschland. VIL Leipzig, 1903. 2. Bonte a V., Ciupercile parazite și saprofite din R.P.R. București, 1953. 3. Butler E. J. a Jones S. C., Plani Pathology. Londra, 1955. I 4. Christoy A;, Spețialna Fitopatologhia. Sofia, 1956. ,| 5. Dobrozrakova, Letov a, Stepau ov i Hohriakov, Opredelitel boleznei | rastenii. Moscova-Leningrad, 1956. | 6. D o c e a E. și Severin V., îndrumător pentru recunoașterea bolilor plantelor cultivate, I' București, 1957. 7. G h e r a si mo v i Osnițkaia, Vrediteli i Bolezni ovoșcinth kultur. Moscova, 1955. 8. Jaczevski A., Opredelitel gribov II. Leningrad, 1917. . . 9. Kursanov L. i sotrudn ki, Opredelitel nizșih rastenii IV. Moscova, 1956. 10. L i n d J. Ros trup, Danish Fungi. Copenhaga, 1913. 11. N au mov N. A., Bolezni selskohoziaistbennlh rastenii. Moscova-Leningrad, 1952. 1 12. Naumov N. A. i Scegoleva V. N., Spravocinik agronoma po zașcite rastenii. Moscova-Leningrad,. 1948. : 13. Negru A., Conlribujiuni la cunoașterea melanconialelor din R.P.R. Inst, Agr. Cluj, ; 12, 1956. . 14. O u d e m a n s C. A., Enumeratio Systemaiica Fungorum III. Haga, 1921. 15. Pași net ti L., Lalattie delle piante. Torino, 1938. 16. Pidoplicika M. M., Viznacintk gribiv-șkidnikiv kulturnih roslin. Kiev, 1938. 17. P i d o p 1 i c i k o N. M., Gribnaia flora grubih hormon. Kiev, 1953. ? 18. Rădulescu Eugen și Bulinaru V., Bolile plantelor industriale. București, 1957. ■ , 19. Săvulescu Tr., Starea jitosanitară din Romînia în anul 1928—1920. I.C.A.R., Bucu- , . rești, 1929. Ș 20. — Starea jitosanitară în Romînia in amil 1930—1931. I. C. A. R., Metode, îndrumări, ; rapoarte, anchete, București, 1932, nr. 8. . :2L S ă v u 1 c s c 11 Tr., Herbarium Mycologicum Romanicum. București, 1951, fasc. I— XXX. •22. S ă v u 1 e s c u Tr. și S a 11 d u - V i 11 e, Contribution ă la connaissance des Microtny- cttes de Roumanie. Bull. Soc.Myc. France, 1930, t. XLVI, fasc. 3—4. ■23. S ă v u 1 e s c u T r. și colab., Starea jitosanitară in Romînia în anul 1932—1933. I. C. A. R., Metode, îndrumări, rapoarte, anchete, București, 1934, nr. 12. 24. — Starea jitosanitară in R.P.R. in anul 19.52 — 1933. Ed. Acad. R.P.R., București, 1953, nr. 18. . , -25. Saccardo P. A., Sylloge Fungorum omnium hucusque cognilorum. voi. III. Patavii, 1884 și voi. X, 1892. 26. Sorauer P., Handbuch der Pflanzenkrankheiten. Berlin, 1932, voi. III. 27. S tevens F. L., The Fungi ivhich Cause Plant Diseases. Nevr York, 1913. 28. Ubrizsy G., NSvenykoiian. Budapesta, 1952. 29. V a s s i 1 j e v s k i N. L i K a r a k u 1 i n B. P., Paraziinte nesoverșennte gribi II. Melah- coniales. Moscova-Leningrad, 1950. < ■ ,30. V i e n not-Borgin, Les Champignons parasites des plantes cultiveeș. Paris, 1949,’ t. II. STUDIUL SOIURILOR DE GUTUI CULTIVATE ÎN R.P.R. DE ' ' . T. BORDEIANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI I. GUPGINENCO și IULIANA PÂNDELE ; Comunicare prezentată in ședința din 18 iunie 1959 Cu toată importanța deosebită a gutuiului, care a fost luat în oul- tură de secole, această specie n-a ajiins să ocupe pînă în prezent locul ce i. se cuvine în livezi, ci se cultivă ca pomi răzleți în grădinile de pe lîngă case, prin vii și în amestec cu alți pomi în plantații. - Pentru țara noastră gutuiul prezintă importanță economică deose-' . bită pentru faptul că intră repede pe rod, după 3—4 ani de la plantare,' dă producții ridicate- și susținute de la un an la altul și constituie un , portaltoi foarte valoros pentru păr și gutui. Fructele gutiuului, au o valoare energetică mare, iar conținutul lor în: acid ascorbic, provitamina A și substanțe minerale, este mai ridicat decît al perelor și merelor. Datorită bogăției în substanțe pectice, gu- . tuile constituie o materie primă foarte prețuită pentru prelucrările teh- nologice. Sînt rezistente la păstrare și pot fi consumate în stare proas- pătă, cu menținerea calităților gustative și a valorii alimentare, pînă în lupa mantie-aprilie. ■ ■ ' Producția gutuilor cultivați răzleți și a celor din grădinile de pe . . lîngă case nu mai poate satisface cerințele actuale ale industriei noastre alimentare, în plină, dezvoltare, precum și cererile de export. Din această 'cauză prin Directivele Congresului al II-lea al P.M.R. Și hotărîrile Consfă- tuirii de la Constanța s-a prevăzut extinderea plantațiilor de gutui în ' toate regiunile țării, dar mai ales în Delta Dunării și pe terasele aluvio- nare ale celorlalte rîuri, ‘ 1 ■ Potrivit planului de dezvoltare în perspectivă a pomiculturii, în ’ nrma acestei acțiuni numărul gutuilor va crește aproximativ de ^5 ori, & 396 BORDEIANU șt COLABORATORI 2 U SOIURILE DE GUTUI CULTIVATE ÎN R.P.R. 397 pentru ca în anul 1965 să ajungă la 2 429 000 pomi față de 688 000 £ gutui cît au existat la sfîrșitul anului 1957. ț în vederea stabilirii juste a sortimentelor pentru plantațiile prevă- F zute, este necesar să se cunoască modul de comportare al gutuiului față de condițiile ,de mediu și zonele cele mai favorabile pentru cui- tură a soiurilor. Pînă în prezent, atît în alte țări, cît și la noi, gutuiul a fost studiat relativ puțin. Descrierea gutuiului, ca specie botanică, a fost făcută de g către P. P a s s y ,(19), C. Datculescu (7), P.M. J ukovskii (13) 4 și G. P. Viktorovskii (23), I. V. M i c i u r i n (15) și L. B u r- bank (3) s-au preocupat cu selecția gutuiului și crearea de soiuri I; uoi. — T.I. Gorin(ll) și B. Kord’on (14) au întocmit studii mono- f grafice mai amănunțite asupra gutuiului pentru condițiile din U.R.S.S., j. iar V.F. Țerevitinov (22) a studiat proprietățile fizico-chimice ale r gutuilor. ( în literatura pomicolă romînească există foarte puține lucrări despre j ' gutui, iar soiurile autohtone n-au fost studiate pînă în prezent. Instruc- > țiuni sau îndrumări asupra folosirii gutuiului ca portaltoi au scris : V. B e r- * ce 8 cu (1), C. D i a c o n e s c u (8) și M. M o m c e v (17). îndrumări ‘ î asupra culturii gutuiului au publicat 0. Datculescu (7), I. H a ș e - ; ganu (12), D. Ștefănescu (21), M. Ghiuță (10) și I. Cup- 1 c i n e n c o (6). Descrieri pomologice ale șoimilor de gutui au făcut A. N e g r i 1 ă și I. Mire ea (18), M. Oostețchi (5), Al. Scări a t1), N. Cons- tant in eseu (4), T. Bordeianu 2) și Gh. Mir o n (16). Des- crierea din punct de vedere sistematic' a gutuiului este făcută de Al. B u i a (2) , iar studii cu privire la proprietățile fizico-chimice și tehnologice J au fost publicate de P. G. D u ț e s c u (9) și I.F. Radu, luliana j Pândele și Georgeta Enăchescu (20). 1 Față de această situație Secția de pomicultură din I.C.A.R., înce- j pînd din anul 1953, a luat’în studiu o parte din soiurile de gutui cui- | tivate în țara noastră (1953—1958). Prin studiile respective ș-a urmărit | identificarea și studiul soiurilor cultivate în R.P.R.; alegerea celor mai . L valoroase soiuri în vederea înmulțirii și răspîndirii în cultură, precum și | precizarea însușirilor agrobiologice ale soiurilor, în vederea raionării. 'j Metoda de lucru și materialul' folosit Soiurile luate în cercetare au fost studiate după metoda biologică | elaborată de P.G. Șitt. în acest scop s-au cercetat datele cu privire I la clima și solul regiunii respective pentru a face aprecieri asupra con- | dițiilor favorabile sau nefavorabile pentru cultura acestei specii, s-a de- . [ PAI. S c a r 1 a t, Curs de Pomicultură și Pomologie (litografiat). București, 1933. 2).T. Bordeianu, Curs de Pomologie. Gutuiul (litografiat la Institutul agronomic „N. Bălcescu”); București, 1957. terminat pentru fiecare pom luat în studiu, vîrsta calendaristică, pe- rioada de vîrstă, diametrul coroanei, înălțimea pomului, rezistența la ger ,și secetă, boli și dăunători, biologia înfloritului și producția. S-au determinat însușirile fizice și chimice ale fructelor și rezis- tența lor la transport și păstrare. Analizele chimice au fost executate după metodele curente pentru produsele vegetale'. S-a determinat conținutul în apă, zahăr, aciditate, tanin, substanțe pectice, substanțe proteice, substanțe minerale, celu- loză și acid ascorbic. Conținutul în caroten (provitamina A) s-a determinat numai la o parte din soiurile studiate. S-a calculat de asemenea raportul zahăr: aciditate și valoarea energetică la toate soiurile. Pentru determinarea rezistenței la păstrare, fructele au fost ți- nute în condiții de laborator la temperatura de 8—12°. Studiul a fost întreprins în cîteva localități din regiunile București, Ploești, Galați, Constanța, Iași și Baia Mare. Dintre acestea, mai renu- mite în cultura gutuiului sînt: Copăceni, Grădinari și Vidra din reg. Bucu- rești; Podeni și'V. Călugărească din reg. Ploești; Huși și Moșna din reg. Iași ; Cetalchioi, Pătlăgeanca, Chilia Veche și Grindurile din Delta Du- nării, reg. Constanța; Jariștea, Odobești și Cotești din reg. Galați; Șom- cuța, Baia Mare și Seini din reg. Baia Mare. în localitățile respective au fost identificate 6 soiuri de proveniență străină și 25 șoimi locale. Din fiecare soi s-au ales cîte 10—15 pomi, care au fost marcați și asupra cărora s-au făcut toate observațiile și determi- nările indicate în metoda de lucru REZULTATELE OBȚINUTE în lucrarea prezentă se face numai descrierea sumară a 12 soiuri locale și o caracterizare generală a tuturor soiurilor Autohtone de gutui studiate pînă azi, în comparație cu cele de origine străină și se scoate în evidență valoarea celor dintîi1). Pentru a sublinia influența factorilor pedo-climatici asupra com- portării gutuiului și a valorii fructelor, cele 12 soiuri a căror descriere urmează, au fost grupate după bazinele pomicole de proveniență, astfel: din Cîmpia Română (Văratice), din podgoria Dealul Mare și Odobești (De- Podeni, De Jariștea, Tomnatice, Tîrzii romînești, Pufoase), din Deltă (Ruginii din .Deltă, Mălăiețe, Tîrzii din Deltă), din podgoria Huși (De Huși, De Moșna) și din podgoriile Baia Mare (Turcești). , ‘ Soiurile străine identificate în bazinele pomicole menționate (Bereczki Campion, De Constantinopol, De Leskowatz și De Portugalia), nu se des- criu în această lucrare, întrucît asemenea descrieri se găsesc în tratatele de pomologie. Pentru comparație, în tabloul nr. 1 se dă compoziția chimică atît a acestor soiuri străine, cît și a celor 12 soiuri autohtone. 9 Descrierea amănunțită a soiurilor identificate și studiate va constitui un capitol special in Pomologia R.P.R. , '398 T- BORDEIANU și COLABORATORI - Tabloul nr. 1 Compoziția chimică a celor mai valoroase soiuri de gutui Identificate și studiate în perioada 1953-195T Soiul Apă g% Zahăr (total) . g% Acidita- te (acid malic) 8% Tanin £% Pectine g% Pro- teine g% Cenușă s% Celu- loză g% . Acid ascor- bic (mg%) Zahăr Valoarea energetică K cal % aciditate Soiuri autohtone 1 Văratice 83,23 8,98 0,87 0,40 0,74 0,31 0,40 1,19 11,20 10,32 . 67,08 De Podeni 85,26 8,21 0,75 0,26 0,76 0,35 0,45 1,17 16,00 11,61 58,96 De Jariștea 84,22 9,61 1,10 0,22 0,71 0,44 0,46 1,02 18,76 9,71 63,09 Tomnatice 82,18 10,07 1,65 0,33 0,82 0,46 0,35 1,16 17,47 6,08 71,28 Tîrziî romînești 86,80 6,01 0,67 0,33 0,70 0,38 0,33 1,27 8,50 8,97 52,80 Pufoase 86,44 6,78 0,48 0,27 0,69 0,38 0,42 1,10 15,30 14,87 54,22 Ruginii din Deltă 82,11 10,80 1,19 0,39 0,64 0,38 0,40 1,05 12,83 9,07 71,56 Mălăietc 85,88 5,69 0,85 0,26 0,55 0,26 0,42 1,16 34,02 6,69 56,48 Tîrzii din Deltă 84,89 8,89 0,87 0,27 0,61 0,45 0,43 1,10 24,70 10,76 60,42 De Huși 81,83 10,55 1,05 0,28 .0,72 0,51 0,40 1,16 12,40 11,75 72,68 De Moșna 81,87 10,59 1,46 0,26 0,99 0,45 0,44 1,37 8,28 7,24 72,49 Turcești 79,14 •13,34 1,75 0,56 0,90 0,43 0,55 1,20 17,80 7,62 83,44 Soiuri străine Bereczki 82,79 10,09 1,03 0,28 0,65 0,36 0,41 1,10 15,65 10,52 68,81 Campion 83,64 10,36 1,20 0,26 0,61 0,35 0,40 0,99 23,25 8,89 65,42 De Constanti- hopol 84,78 9,73 0,83 0,25 0,70 0,43 0,42 1,00 19,89 11,69 60,86 De Leskovatz 84,90 8,53 0,77 0,20 0,68 0,41 0,37 1,06 11,90 11,26 60,38 De Portugalia 83,33 9,65 1,01 0,37 0,71 0,37 0,49 1,15 [12,70 9,59 66.66 Văratice Soi autohton cultivat aproape în toate bazinele pomicole din țară. Pomul crește viguros avînd 7,5 m înălțime și'o coroană de circa 5 m1) în diametru. Soi caracterizat prin producții relativ mici, de 30—50 kg pe pom ; produce însă regulat. Fructul—de dimensiuni mici sau sub mijlocii, meritoriu, cu coaste largi și rotunjite în regiunea cavității pedunculare (fig. 1). Pielița acoperită cu pubescență fină, de culoare galbenă deschis2) la recoltare și galbenă-aurie la maturitate. Pulpa albă-gălbuie, .tare, crocantă, potrivit de suculentă, cu un con- ținut destul de ridicat în zahăr și aciditate, care se află însă într-un raport destul de armonios. Este lipsită de sclereide. Fructele ajung la ma- turitate în luna august sau începutul lui septembrie; rezistă bine la tran- sport și se păstrează pînă. în noiembrie. . Soi recomandat pentru industrializare. ■ • b Toate cifrele reproduse în această lucrare reprezintă valori medii. 2) Culoarea fructului este apreciată după îndepărtarea pubescenței. 4Q0 T. BORDEIANU și COLABORATORI 6 De Poticni............ Soi autohton cultivat în masiv în comunele Podenii Vechi, Gor- netu Cuib, Plopeni și altele din raionul Telcajen. Pomul este viguros, atingînd înălțimea de 5,75 m cu o coroană de 6,5 m în diametru, pro- duce regulat în fiecare an cîte 70—100 kg fructe. Fructele, de dimensiuni mijlocii pînă la mari, de forma sferică- turtită sau ovoidă, în general asimetrică. Pielița, galbenă sau galben-aurie, acoperită dc o pubescență fină. Pulpa albă-gălbuie, tare, crocantă, potrivit de suculentă, cu puține sclereide, relativ înecăcioasă, cu gust acrișor la început și fadă la com- pleta maturitate, cu o aromă slabă. Fructele ajung la maturitate în cursul lunii noiembrie și se păs- trează pînă în decembrie. Se consumă în stare proaspătă și se folosesc ca materie primă pentru prelucrări tehnologicei. , De Jarlștea Soi local răspîndit mult în comunele Jariștea, Odobești și Panciu, precum și în comunele învecinate, din reg. Galați. Pomul este viguros, cu înălțimea de 6,5 m și cu o coroană de 4 m în diametru. Fiind adaptat condițiilor locale, ajunge la vîrsta de 60—70 ani. Rodește abundent, pro- ducînd cîte 70-120 kg fructe în fiecare an. \ - Fructele sînt mari sau foarte mari( piriform-trunchiate sau meri- form-altmgite, uneori aproape cilindrice, cu suprafața relativ netedă sau cu coaste șterse în regiunea cavității caliciale (fig. 2). Pielița, de culoare galbenă-limonie, cu nuanțe verzuij este acoperită de pubescență. Pulpa galbenă pal, cu infiltrații verzui, potrivit de consistentă, aproape ci ocantă, relativ suculentă, cu puține sclereide, cu gust vînuriu acidulat plăcut, cu o aromă fină și cu un conținut ridicat în vitamina C. ; Fructele ajung la maturitate în octombrie și se păstrează pînă la sfîrșitul lui noiembrie. Se pretează atît pentru prelucrarea tehnologică cît și pentru consum în stare proaspătă. Tomnatice Soi autohton cultivat în regiunea Dealul Mare, îndeosebi în corn. Valea Călugărească, Valea Scheii, Călugăreni și altele. Pomul crește viguros, avînd 7,5 m înălțime și o coroană de 5 m în diametru. Se caracterizează prin longevitate, rezistență la ger și dău- nători și prin producții anuale mijlocii, care variază între 40 și 70 kg pe pom. Fructul, de dimensiuni mijlocii, piriform sau conic cu suprafața netedă (fig. 3). Pielița de culoare galbenă-limonie, acoperită cu un puf fin,' gălbui-roșietic. 402 T. BORDEIANU și COLABORATORI 8 Pulpa, albă-gălbuie, de consistență potrivită, uneori spongioasă, potrivit de suculentă, acidulată și lipsită de sclereide. Fructele ajung la maturitate în luna octombrie și se păstrează pînă în noiembrie, sînt folosite pentru consum în stare proaspătă și pentru pre- lucrări tehnologice. Tirzii rominești e . Soi autohton cultivat pe scară largă în jurul capitalei, la Dealul Mare, Valea Teleajenului, Valea Argeșului și alte bazine pomicole. Pomii de vigoare mijlocie, înalți de 4,5 m și cu o coroană de circa 2,5 m în diametru., Produce regulat îh fiecare an, între 40—80 kg de pom. Fructele de dimensiuni submijlocii, sferic turtite, cu coaste abia vizibile (fig. 4). Pielița de culoare galbenă-limonie este acoperită cu pu- bescență fină, care se șterge ușor. Pulpa albă-gălbuie; moale, spongioasă cu puține sclereide, aproape lipsită de suculență, slab acidulată, săracă în zahăr și cu im conținut mic în vitamina O, Fructele ajung la maturitate în luna noiembrie și se păstrează pînă la jumătatea lui decembrie. Se folosesc exclusiv ca materie primă pen- tru industria alimentară. Puloasn Soi local cultivat în corn,, Valea Călugărească și împrejurimi. Pomul de vigoare mijlocie ajunge la 4,5 m înălțime, cu o coroană de 3,5 m în diametru. Produce în fiecare an 40—60 kg pe pom. Fructul, de dimensiuni mici sau mijlocii, sferic-turtit, sau puțin tras spre caliciu, cu coaste rotunjite, slab pronunțate (fig. 5). Pielița, de culoare galbenă-portocalie, acoperită de un strat gros de. puf foarte, ade- rent, de culoare cenușie murdară. Pulpa albă pînă la gălbuie, relativ moale, aproape lipsită de sucu- lență, cu sclereide, săracă-în zahăr, cu gust ierbos, înecăcios, fără, aromă, cu ’ un conținut' mijlociu 4n vitamina C. Fructul .ajunge la maturitate în luna noiembrie și se; păstrează pînă în decembrie. Este folosit numai ca materie primă pentru indus- trializare. > Ruginii diu Deltă Soi local răspîndit în numeroase localități din Delta Dunării ca : Gorgova, Crișap, Cetalchioi, Pardina, Tătanir, Chilia Veche, Carasuhat. Este rezistent la boli criptogamice și dăunători, de vigoare mijlocie ; se cultivă că pom sau arbustoid, atingînd înălțimea de 4,5 m cu o co- roană de 3,5 m în diametru. Produce regulat în fiecare an pînă la 60 —100 kg fructe pe pom. < «13 - Fig. 5. - Gutui Pufoase. Fig. 6. — Gutui Ruginii din Deltă; ,404 T. BORDEIANU și COLABORATORI 10 Fructele sînt de dimensiuni variabile, de la mijlociu pînă la foarte mari, de formă sferică turtită, uneori aproape cilindrice, cu coaste pronun- țate (fig. 6). Pielița; aproape lipsită de pubescență, de culoare galbenă- portocalie, cu nuanțe verzui, peste care se așterne o culoare acoperitoare ruginie. Pulpa albă-gălbuie tare, crocantă, aproape lipsită de suculență, cu sclereide, cu gust vinuriu-dulceag specific, cu un conținut mijlociu în vitamină C și raport armonios între zahăr și aciditate. (Fructele ajung la maturitate la începutul lunii octombrie, rezistă bine lă transport și se păstrează pînă în decembrie, uneori chiar pînă în ianuarie. Du toate că sînt bogate în sclereide, fructele se consumă în stare proaspătă datorită gustului plăcut. Se folosesc însă și ca materie primă pentru industria de conserve alimentare. Mălăiețe Soi autohton cultivat în localitățile Pătlăgeanca, Oetalchioi, Gor- gova și altele din Delta Dunării. Se înmulțește prin drajoni și marcote, este viguros, rezistent la boli și dăunători și se cultivă ca arbustoid, avînd înălțimea de 6,7 m și o coroană de 4,5 m în diametru. Rodește în fiecare an dînd recolte de 70—110 kg. Fructele sînt de dimensiuni mici sau mijlocii, sferice, cu un gît pronunțat - spre calicia, cu suprafața netedă (fig* 7). Pielița acoperită cu pubescență fină, per istentă, este de culoare galbenă-verzuie la recoltare și gălbenă-limonie la maturitate, cu numeroase puncte de culoare brună. Pulpa de cuibare galbehă-alburîe, relativ moale, vătoasă, potrivit de suculentă, aproape lipsită de sclereide, cu gust fad și fără aromă, săracă în zahăr, însă foarte bogată în vitamina O (34,02 mg%). Fructele ajung la maturitate în octombrie și se păstrează pînă la sfîrșitul lui noiembrie, uneori pînă la jumătatea lunii decembrie. Se consumă în stăre proaspătă; din cauză că sînt moi nu rezistă la transport. Urzii din Deltă Soi autohton cultivat pe scară largă în Delta Dunării, în special în localitățile : Pătlăgeanca, Getălchioi, Par dina, Vasile Lascăf, Chilia Veche și altele. Se înmulțește prin marcote și drajoni. Crește potrivit de viguros, atingînd înălțimea :de 5 m, cu o coroană de 3,5 iii în diametru. Se cul- tivă pa pom sau arbustoid. Pomii sînt rezistenți la boli și dăunători și dau în fiecare an o producție de 40—100 kg la pom. ^Fructele sînt de dimensiuni mijlocii, meriforme, trunchiate la am- bele j capete, cu coaste șterse și rotunjite (fig* 8). Pielița de culoare galbenă-verzuie, este acoperită cu pubescență pîsloasă. Pulpa, de; culoare albă-verzuie, moale, aproape spongioasă, cu su- culență slabă, lipsită de sclereide, cu gust ierbos, fad, fără aromă, cu un conținut ridicat în vitamina C. 405 i 20 3 & 10 11 12 13 /4 15 16 17 16 19 20 cm. ■ 7. — Gutui Mălăiețe. Fig. 8. - Gutui Tîrzii din Deltă. B ¥ "a 406 T. BORDEIANU și COLABORATORI 12 ' Fructele ajung la maturitate în noiembrie, și se păstrează pînă în ianuarie sau începutul lui februarie; rezistă bine la transport. Se pretează pentru prelucrări industriale și aproape nu se întrebuințează pentru con- sum „în stare proaspătă. De Huși Soi autohton cultivat pe scară largă în jurul orașului Huși, prin vii și în grădinile de lîngă case. Pomul este viguros, avînd o înălțime de 5,5 m și o coroană cu un diametru de 4 m. Produce regulat cîte 50—100 kg fructe în fiecare an. Fructele sînt de dimensiuni supramijlocii, meriform alungite, cu coaste largi și ro- tunjite (fig. 9). Pielița galbenă-aurie, cu numeroase puncte verzui în regiunea cavității pedunculare, acoperită. cu o pubescență fină. Pulpa galbenă pal, consistentă, potrivit de suculentă, aproape lip- sită de sclereide, cu gust vinuriu acidulat și cu o aromă plăcută. Fructele se pretează pentru conspm în stare proaspătă și transfor- mări industriale. Ajung la maturitate în septembrie-octombrie și se păs- trează pînă în februarie. De Moșna Soi local, cultivat în comunele Moșna, Bohotin, Băducăneni, Bazga, Gorban, Hilița, Podolenii de Sus și altele din raionul Huși. Se cultivă ca pom sau arbusțoid, avîpid o înălțime de 7,5 mși o coroană de 3,75 m în diametru ; crește viguros. în perioada de plin rod, producția unui pom se ridică la 80—100 kg. ; Fructele sînt de dimensiuni mari sau foarte mari, piriforme, trase spre extremități (fig. 10). Pielița, de culoare galbenă-verzuie, aproape lipsită de pubescență. . ; Pulpa de culoare galbenă-alburie, consistentă, potrivit de suculentă, cu numeroase sclereide în jurul inimii, cu gust acidulat, cu o aromă plă- cută; și'cu un conținut ridicat în zahăr și pectine. : Fructele ajung la maturitate în noiembrie-decembrie și se păstrează pînă: în martie-aprilie. Se pretează pentru consum în stare proaspătă, însă 1 sînt foarte apreciate și pentru prelucrări industriale. Se exportă în can- tități mari atît ca fructe proaspete, cît și > Ca semifabricate. ' 'Turcești . Soi autohton, răspîndit în podgoriile din jurul orașului Baia Mare. Pomul este de vigoare mijlocie, cu înălțimea de 4,70 m și Cu o coroană largă de 4,5 m în diametru. Se caracterizează prin rezistența la boli și. dăunători. ' în perioada de plin rod dă recolte de 60—90 kg în fie- care an. 408 T. BORDEIANU și COLABORATORI 14 15 SOIURILE' DE GUTUI CULTIVATE ! IN' R.P.R. . '409 . Fructele de dimensiuni mijlocii, meriforme, cu suprafața neregu- lată, din cauza coastelor proeminente (fig. 11). Polița verde-gălbuie la început și galbenă-limonie la completa maturitate, este acoperită cu o pubescență, fină și deasă; Pulpa galbenă-verzuie, consistentă, destul de suculentă, aproape ■ lipsită de sclereide, cu gust vinuriu dulce acrișor și cu o aromă specifică, pronunțată. Are cel mai mare conținut în zahăr (13,34%). ; Fig. 11. — Gutui Turcești. Fructele se consumă în stare proaspătă și servesc ca materie piimă pentru, industria alimentară. Ajungela maturitate în luna noiembrie, rezistă bine la transport și se păstrează pînă în luna martie. Din studiile întreprinse rezultă că : — Unele soiuri autohtone sînt cantonate numai în anumite bazine sau centre pomicole și au un areal de cultură restrîns, cum e cazul soiu- rilor De Moșna, De Huși, De Podeni, De Jariștea și altele; în același timp alte ‘soiuri ca cele Văratice și Tîrzii romînești au o arie de răspîndire mai mare, întîlnindu-se în mai multe bazine pomicole. — Soiurile autohtone de gutui șe cultivă în general pe rădăcini proprii, pe cînd cele străine, ca pomi altoiți. în consecință^ majoritatea soiurilor autohtone, sînt mai"rezistente la ger, paraziți și dăunători, ca- racterizîndu-se și printr-o longevitate mai mare. Se întîlnesc exemplare din soiurile de Jariștea, De Moșna și De Huși, care au vîrsta de 90 —100 de ani. — Soiurile autohtone se caracterizează în general printr-o vigoare mai mare decît cele străine și au un număr mai mare de'ramuri de schelet în coroană. . v> — Soiurile autohtone au o perioadă de vegetație mai scurtă decît cele străine. Dezmuguritul lor are loc cu 4—7 zile mai tîrziu decît al celor străine, iar căderea frunzelor se produce cel mai tîrziu la sfîrșitul lunii noiembrie. La soiurile străine frunzele se mențin pe pom pînă în luna . decembrie sau chiar pînă în ianuarie. înfloritul mai tardiv al soiurilor au- tohtone le ferește de înghețurile tîrzii de primăvară, iar căderea mai de-/ vreme a frunzelor le asigură „coacerea” din timp, a lemnului, deci și o rezistență mai mare la ger. Acest fapt dovedește că soiurile autohtone sînt mai adaptate la condițiile climatice locale decît cele străine, in- troduse din alte țări. — Productivitatea la majoritatea soiurilor autohtone luate în'studiu este ceva mai. ridicată decît la cele străine. " , — Soiurile autohtone se caracterizează apoi printr-o perioadă mai lungă db păstrare a fructelor față de cele străine. Acest-fapt permite o eșalonare în aprovizionarea consumatorilor și a industriei alimentare cu materie primă. Fructele soiului Turcești se păstrează pînă în luna martie iar ale celui. De Moșna pînă în luna aprilie. Fructele soiurilor străine nu ‘ rezistă nici pînă în luna februarie. . . ^ / // — Soiurile autohtone în general au fructele mai mici decît cele ' străine; numai soiurile De Jariștea, De Moșna și Ruginii din Deltă, au fructele mari și foarte mari. La majoritatea soiurilor străine fuctele sînt. mari și foarte mari. . ■ ■ — Culoarea predominantă a pieliței fructelor ește verzuie sau gal- benă deschis, spre deosebire de soiurile străine care sînt colorate. în galben mai intens. . — Fructele celor mai multe soiuri autohtone, luate în studiu, au mai puține sclereide decît cele străine. Soiurile De Huși, De Jariștea, Mă- lăiețe și Văratice- sînt aproape lipsite de sclereide. — Cu toate că după gustul pulpei fructului, în linii mari, unele din. soiurile autohtone sînt inferioare celor străine, cele De Huși, De Moșna, Turcești, și De Jariștea pot rivaliza din acest punct de vedere cu ori- care din soiurile străine studiate. — La soiurile autohtone conținutul în zahăr prezintă variații mari, oscilînd de la 5,69% la 13,34%, spre deosebire de soiurile străine, la care .limitele de variație (8,53—10,36%) sînt mult.mai restrîrise (tabloul nr. 1) ■ ( Soiul autohton Turcești este cel mai bogat în zahăr (13,34%) dintre toate soiurile din țara noastră, analizate pînă în prezent, iar soiul Mălăiețe . este cel mai sărac (5,69%). Soiurile autohtone : Ruginii din Deltă, De Moșna și De Huși, depășesc conținutul maxim în zahăr al soiurilor străine; nu- ; meroașe soiuri autohtone valoroase sînt totuși inferioare soiurilor străine din punct de vedere al conținutului în zahăr., . : / — Aciditatea soiurilor autohtone variază de asemenea între Urnite; mai largi (0,48—1,75%) decît a soiurilor străine (0,77—1,20%). 410 T. BORDEIANU și COLABORATORI 16 17 SOIURILE DE GUTUI CULTIVATE IN R.P.R. 411 Ca urmare a variațiunilbr mai mari ale acestor două componente hotărîtoare pentru gust (zahăr și aciditate), soiurile autohtone sînt atît de diferite din punct de vedere al calităților gustative. La aceasta contribuie de asemenea și conținutul mai variat în tanin al soiurilor autohtone. — Conținutul în substanțe pectice al soiurilor autohtone este în general mai, ridicat și mult mai variat decît al celor străine, care se carac- terizează printr-o variabilitate foarte mică a acestui component atît de important în prelucrările tehnologice. Datorită bogăției lor în substanțe pectice, soiurile autohtone De Moșna, Turcești, Tomnatice, De Podeni, Văratice și De Huși, constituie o materie primă valoroasă pentru pre- pararea jeleurilor, gemurilor, marmeladelor etc. La aceasta contribuie, de asemenea și conținutul foarte mare în zahăr și aciditatea ridicată a acestor soiuri. Soiurile din Deltă (Mălăiețe, Tîrzii din Deltă, Ruginii din Deltă) sînt cele mai sărace în pectine, avînd un conținut puțin inferior soiurilor străine. — Conținutul în substanțe proteice al soiurilor autohtone prezintă o variabilitate foarte mare, oscilînd între 0,26% (Mălăiețe) ți 0,51% (De Huși), în timp ce la soiurile străine această variabilitate este foarte redusă (0,35-0,43%). — Variabilitatea conținutului în substanțe minerale este mai mare la soiurile autohtone decît la cele străine, limitele de variație fiind de 0,33 și 0,55%, respectiv de 0,37 și 0,49%. — Conținutul în celuloză variază între limite mult mai largi la soiurile autohtone (1,02—1,37%) decît la cele străine (0,99—1,15%). Din acest punct de vedere soiurile autohtone, depășesc pe cele străine, iar soiul cel mai bogat, De Moșna, conține 1,37% celuloză. Conținutul ridicat în celuloză contribuie la asigurarea linei rezistențe mai mări la transport și păstrare a unui mare număr de soiuri autohtone, valoroase. Limitele de variație pentru conținutul în acid ascorbic sînt de 8,28% .(De Moșna) și 34,02% (Mălăiețe) pentru soiurile autohtone și de 11,90 și 23, 25% pentru cele străine. Se constată deci că și acest component are o variabilitate mai mare la soiurile autohtone. — Conținutul în provitamina A al soiurilor analizate variază de la 0,25 la 0,44% mg P caroten. Nu se observă diferențe nete între soiu- rile autohtone și cele străine. Cel mai bogat este soiul Văratice (0,44%). — Ca urmare a variabilității mari a componentelor chimice, valoarea energetică prezintă de asemenea variații mai mari la soiurile autohtone, dintre care se remarcă în mod deosebit soiul Turcești cu 83,44 K cal%. Pe baza datelor de mai sus, pe bazine pomicole, soiurile descrise mai sus, se caracterizează astfel: Gutuile din Cîmpia Romînă și podgorii an în general un conținut în 'zahăr mijlociu, cu excepția soiului de Jariștea și Tomnatice al căror con- ținut ajunge pînă la circa 10% și care depășesc celelalte soiuri și prin, aciditatea lor. : Conținutul în substanțe pectice este ceva mai scăzut decît al gutu- ilor din raionul Huși, însă mai ridicat decît al celor din Deltă. Raportul favorabil al componentelor zahăr, aciditate și pectine, al acestor soiuri determină aprecierea lor că materie primă foarte indicată pentru prelucrarea tehnologică. Soiul Pufoase, de calitate inferioară, nu corespunde însă din acest punct de vedere fiind foarte sărac în zahăr și aciditate. Sub raportul conținutului în acid ascorbic ele sînt inferioare soiurilor din Deltă, însă pot fi considerate totuși ca bogate, în special soiul Tomnatice și De Jariștea. Gutuile din Deltă, sînt mai sărace în zahăr, aciditate și substanțe pectice decît cele din regiunea Baia Mare și din raionul Huși. Din această cauză ele sînt mai puțin indicate pentru prelucrări tehnologice. . Un caracter comun, deosebit de important, al soiurilor de gutui din Deltă este bogăția lor. în acid ascorbic. - Soiul Mălăiețe are cel mai ridicat conținut în acid ascorbic găsit pînă în prezent la soiurile analizate. în literatura de specialitate nu este menționat nici un soi cu un procent atît de ridicat în acid ascorbic. R. K or don (14) indică pentru soiurile cultivate în U.R.S.S. ,un con- ținut în acid ascorbic de circa 13,0%, iar pentru cele sălbatice, consi- derate cele măi bogate, un conținut de, circa 27%., Gutuile Tîrzii din Deltă sînt de asemenea foarte bogate în acid ascorbic (24,7 mg%). ( Un alt caracter comun al soiurilor cultivate în Deltă este slaba lor rezistență la transport și păstrare. Gutuile din raionul Huși sînt foarte bogate în zahăr, aciditate și substanțe pectice. Ele constituie o materie primă de calitate superioară pentru prelucrările tehnologice. Gustul lor de asemenea este plăcut, din care cauza pot fi consumate în stare proaspătă pînă în luna aprilie, de- oarece își mențin calitățile gustative. ; Conținutul în acid’ascorbic al soiurilor din raionul Huși este însă ceva mai scăzut , decît al soiurilor, din celelalte regiuni. . \ Gutuile din regiunea Baia Mare. Mai reprezentativ este soiul Tur- cești, cel mai bogat în zahăr dintre toate soiurile analizate pînă în prezent. Un conținut în zahăr tot atît de ridicat este menționat în literatură pen- tru gutuile din Tadjikistan, ceea ce de altfel este ..explicabil pentru acea regiune în care temperatura este foarte ridicată. Aciditatea soiului Turcești este foarte ridicată. Raportul dintre zahăr și aciditate se încadrează însă în limitele favorabile'gustului și" într-adevăr acest soi are un gust foarte plăcut, dulce-acrișor și o aromă foarte pronunțată. Conținutul lui îd apă nu este prea mare, totuși fruc- tele sînt suficient de suculente. Conținutul destul de ridicat în celuloză contribuie la asigurarea unei rezistențe suficiente la transport și păstrare. Acest soi poate fi . con- siderat și printre soiurile bogate în acid ascorbic. ; CONCLUZII Cercetările întreprinse timp de 5 ani (1953—1957 )au scos în evidență ' următoarele :■ • • -- în țara noastră predomină în cultură soiurile autohtone de gutui față de cele străine.: 412 T. BORDEIANU și.COLABORATORI 18 19 SOIURILE DE GUTUI CULTIVATE IN R.P.R. ' 413, — Soiurile autohtone, fiind mai adaptate la condițiile pedoclima- tice ale țării noastre, se caracterizează printr-o perioadă de vegetație mai. scurtă, prin creșteri mai viguroase, rezistență la ger, paraziți și. dăunători; ca urmare, au longevitate mai mare decît soiurile străine. Productivitatea soiurilor autohtone este de asemenea mai mare. — Fructele celor mai multe soiuri autohtone au în pulpa lor mai puține sclereide; sînt însă mai mici și inferioare soiurilor străine din punct de vedere al calităților gustative. ; — Fructele soiurilor autohtone se caracterizează însă printr-o re- zistență mai mare la transport și păstrare. — Din soiurile autohtone studiate s-au evidențiat cîteva foarte valoroase care pot rivaliza cu cele străine chiar și din punct de vedere al calităților gustative. — Fructele soiurilor De Moșna, Turcești, Tomnatice, De Podeni, Văratice, De Huși și de Jariștea, prin conținutul lor ridicat în substanțe pectice, zahăr și aciditate, constituie o materie primă foarte valoroasă pentru prelucrări tehnologice. ; . , — Fructele soiurilor din Deltă sînt cele mai bogate în acid ascorbic; conținutul lor în zahăr, aciditate și substanțe pectice este însă mai scăzut decît al celor străine; din această cauză sînt mai puțin indicate pentru prelucrarea tehnologică; acestea pot fi consumate însă în stare proaspătă. — Soiurile autohtone se caracterizează în general printr-o varia- bilitate mare a componentelor chimice ale fructelor, spre deosebire de cele străine a căror. variabilitate este foarte redusă. Variabilitatea mare și bogăția în componentele chimice importante ale unor soiuri autohtone creează posibilități largi pentru obținerea de șoimi noi, superioare, prin alegerea justă a genitorilor. COPTA AHBBI, KYJibTMBWPyEMblE B pyMLIHCKOH HAPOftHOH PEcnyBJiwkE KPATKOE COȘEP1KAHKE B 1953—1957 rr. Stuin MfleHTH$npHpoBaHH h nay’ieHM 25 oTeuecTBeu- hkixm 6 sapybeîKHBix coptob aiiBH, KyjibTMBnpyeMHx b ocuoBHtixnJiofloBoH- uecKiix Oacceiinax PHP. npoBeneHHHe MccnegoBauMM noRasajm cJienyiomee: — B PHP oTenecTBenuMe copra npeBbiinaioT b uncjieuHOM oTnomeumi aapybeîKiiBie. — OrenecTBenuBie copra jiyuuie npMcnocoSneHbi k nouBeHno-KmiMa- TM'ieCKMM ycnoBBHM CTpaHLl, OTJIMHaiOTCil 6oJiee KOPOTKBM BereTaUHOHHHM nepnogoM, Sonee MonțuuM poctom, MopoaoycToîiqMBocTBio n ycToiiHHBocTBio k SoJieBHHMM BpejțHTeJiHM; BCJiegcTBiie aroro ohm goJiroJieniee aapySe.iKHHx. ypoJKaftuocTb oTenecTBenHMx coproB TaKiKe Btiine. . — y SoJiBinnHCTBa oteuecTBeHHMX coproB nnoAM cogepîKaT MeHbme KaMCUHCThJX KJțeTOK, HO OHM MeJlb’ie 11 B BKyCOBOM OTHOineHMM XyîKC, HCM nnogRi aapyGeiKHMx coptob. ’ . ’ — njiogM oTeuecTBeHHhix coptob oTJiM’iaiOTCH, oguaKo, jryumeiî TpaHC- nopTa6eJii>HocTbK) m coxpanHocTbio. : — Cpegn MaynaBUijixcH oTeuecTBeHHHix copros Șhjio Bage-neim HecKonbKo ouenb ueHHbix, Morymiix conepHnuaTb c aapyfieîKHHiMn game c toukh apemtH BKycoBBix KauecTB. ' \ .—HjioHbt copToB „fle Momna”, ^TypuemTM”, „ToMnaTMue”, „^țe: noșenu”, „BapaTKue”, „Jjje Xynm” n .,,^e JKapmuTe” no BweoKoMy cojtepîKanJiio neKTiuioBbix BemecrB, caxapa n kmcjiothocth, hbhhiot.ch ouenb ueHHHM cwpBeM gjiH TexHoJioriiqecKoft nepepaboTKM. — Hjioum coptob na ^yHaîicKoii fleJibTH hmciot HanSo-nce bmcohoc cogepîKaHMe acKopbnHOBoă: kmcjtotbi; onuaKo coHep/Kamte B nux caxapa kmcjiothoctmm neKTMuoBbixBențecTB nnuce, hcm y aapySevKHbix, BCiieflCTBMe Hero ohm Menee npMrognni gnu TexHOJiornHecKoîî nepepaSorim, no aaTo mx mojkho noTpeunHTb b cBeaceM BMge. —- OreuecTBeHHKte copra xapaKTepnayioTCfl, BooSiue, BHamiTeJibHoiî MBMeHHIlBOCTbK) XMMHueCKMX K0Mn0H6HT0B HHOgOB,, B OTUMUMe OT 3apy- 6e?KHHx, y KoTopwx ara MBMeHHMBocTb ouenb neBeitMKa. BoJiblnoe paaHoobpaaMe M ofoinie BaiKHMX XHMnuecKMX BoMnoneuTOB b HeKOTopHX.OTeuecTBeHHHX copiax coagaiOT niMpoRșe bobmoîkhocth rjih BBiBegenMH hobhix, Goiiee BMcoKoKanecTBeHHHrx coptob nyreM iipaBniibiioro orâopa pogMTejibCKMx nap. - OBTbflCHEHME PMCyHKOR • ; PliC. 1. ------AitBa JieTHHH. Phc. 2. — AftBa na JKapHuiTs. . ; Pjic, 2. -AHna oceHHHH. Pnc. 4. — Aftea pyMbiHCKaa nosAHHH. Pnc. 5. — Aftsa MoxnaTâH. ' Pnc. 6.—Afișa KpacnoBaTan na neatTU. > Puc. 7. — Alina pwx.iaa. - : Pnc. 8. — Afina noaumm na .«eai>fM. Pnc. 9.—AftBa na Xyma. Pnc. 10. — Aftsa na Moiima. Pnc. 11.—AftBa TypeRKan. ' HTUDE DES VARIHtES DE. COGNASSIEES CULTIVkES DANS LA RFjPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE Entre 1953 et 1957, on a identific et etudie, dans les principaux bassins fruitiers de la Edpublique Populaire Boumaine, 25 vari^t^s au- tochtones et 6 varietes âtrangeres de cognassier. Les etudes entreprises ont abouti ăux rdsultats suivants: ' • . — Dans la R.P. Roumaine, les vari6t6s autochtones l’emportentt en nombre, sur les varietiîs (Hrangeres. -114 T. BORDEIANU și COLABORATORI 20 21 SOIURILE DE GUTUI CULTIVATE IN R.P.R. - 415 — Les varietes autochtones, mieux ădaptâes aux conditions p6do-, climatiques du pays, se distinguenț par une periode de • vegetation plus courte, une croissance plus vigoureuse, la resistance au gel, aux parasites et aux agents nocifs; en cons6quence, ces varidtes ont une plus grande longdvite que les especes etrangeres. Leur productivite est egalernent su- perieure a celle de ces dernieres. s Les fruits de. la plupart des varietes autochtones contiennent moins de scl6r6ides dans leur pulpe; ils sont toutefois plus petits et inf6rieurs aux varietes âtrangeres, aii point de vue qualitds gustatives. ■ — Les fruits des variâtes autochtones se caracterisept cependant par une plus grande resistance au transport et ă la conservation. — Parmi Ies varietes autochtones etudiees, plusieurs se font remar- quer pour leurs qualites, qui peuvent rivahser avec les varietes etrangeres, meme en ce qui concerne le gout; ■ ’ — Les fruits des varietes -« De Moșna », « Turcești », << Tomnatice », « De Podeni», « Văratice », « De Huși » et «De Jariștea » constituent^ par leur teneur eievee en substances p.ectiques, sucre et acidite, une ma- tiere premiere precieuse pour la fabrication des conserves. < — Les fruits des varietes du delta du Danube sont les plus riches en acide ascorbique; leur teneur en sucre, acidite et-substances pectiques est cependant inferieure ă celle des varietes etrangeres; c’est pourquoi ils sont moins indiques pour la fabrications des conserves. Ils peuvent neahmoins etre consommes ă l’etat frais. - . — Les varietes autochtones se caracterisent par une grande varia- bilite des composants chimiques des fruits, tandis que, pour les varietes etrangeres, cette variabilite est tres reduite. • ■_ — La grande variabilite et la richesse en composants chimiques des plus importants, de certaines varietes autochtones, creent de vastes possi- bilitcs d’obtention de varietes nouvelles, superieures, par un choix ju- dicieux des geniteurs. EXPLICATION DES FIGURES ,- 4. C o n s t a n t i n e s c u N., Pomicultura. Ed. agro-silvică de stat, București, 1957. 5. Costețc.hi M., Marea enciclopedie agricolă. București, 1938, voi. II, p. 803-805.'- 6. C u p ci n e n co L, Să extindem cil mai mult cultura gutuiului in R.P.R.. Grădina, via și livada, 1954, nr. 12. 7. Datculescu C., Gutuiul. Gazeta săteanului, București, 1889, p. 31—32. 8. Di aconescu C., Gutuiul. Progresul horticol, 1936, București, nr. 2. 9. D u ț c s c u P. G., Contribuții la cunoașterea compoziției chimice a cîtorva specii de fructe din țara noastră. București, 1934. 10. . Ghiuță Mi, Gutuiul. Rev. horticolă, București, 1927, nr. 54. 11. G o r 1 n T. L, Aiva. Selhozghiz, Moscova, 1953. 12. Hașeganu I., Gutuiul. Jurnalul Soc. Centr. agricole din România, 1899, ' nr. 1. 13. .1 ukovskii P. M., Kultumte rasteniia i ih sorodici. Gosizdat,, Moscova, 1950, Aiva, p. 307 - 308. ' . , 14. Kordon R., Aiva v S.S.S.R. Trudi po prikladnoi botanike^ghenetike i selekții, Lenin- grad, 1953, t. XXX. ' ! 15. Mi ci u rin I. V., Socinenia, Prințtpl i melodl rabott. Oghiz Selhozghiz, Moscova- Leningrad, 1939, t. I. 16. Miron Gh., Pomicultura. București, 1943. 17. M o m c e v M., Portaltoii arborilor roditori. 1934. 18. Ne grilă A. și Mir ce a L, Manual de Pomologie. Ed. de stat, București, 1952. 19. Passy P. , L’arboriculture fruitiire. Paris, 1897. . 20. Radu F. L, Pândele Iulian a și Enăchescu G e o r g e t a, Proprietățile fizi~e, chimice și tehnologice ale fructelor principalelor specii pomicole cultivate tn R.P.R., București, 1957. . . 21. Ștefan eseu D., Să cultivăm gutuiul. Rev. Viticolă, horticolă și agricolă, București, 1911, nr. 3. 22. Ț e r e V i t i n o v V. F., Himiia svejih plodov i ovoșcei. Selhozghiz, Moscova, 1938. 23. V iktorovskii G. P., Aiva srednego Tadjikistana în „Plodovle Srednego Tadjikis- tana”. Onti-himteoret, Leningrad, 1935, p. 300 — 306. Fig. 1. — Coings de la variete «Văratice ». Fig. 2. — Coings de la variete «de Jariștea ». Fig. 3. — Coings de la variete «tomnatice ». Fig. 4. — Coings de la variâte «roumains tardifs ». Fig. 5. — Coings de la variete «duveteuk ». Fig. 6. — Coings de la vârietâ «rouille » du delta Fig-, 7. — Coings de. la variete «farineu'x». Fig. 8.'— Coings «tardifs » du delta. Fig. 9. — Coings de la varietâ «de Huși». Fig- 10. — Coings de la variete «de Moșna ». Fig- 11- — Coings de la variet6 «Turcești ». BIBLIOGRAFIE 1. B e r c e s c u V., întinerirea pomilor, cu un port-altoi de gutui prin trecerea sevei de la un port-altoi de păr prin altoire. Foaia plugarului, Constanța, 1939, nr. 34. 2. Buia ĂL, Flora R.P.R. Gutuiul. București, 1956, voi. IV. 3. B urban k L., Izbrannîe socineniia, Peredelka aivî. Moscova, 1955. «. - e. 8624. DINAMICA CAROTENULUI ȘI A PRINCIPALELOR COMPONENTE CHIMICE ÎN CURSUL PERIOADEI DE CREȘTERE A RĂDĂCINII DE MORCOV DE IULIANA PÂNDELE și D. POPA Comunicare prezentată de T. boiidbianu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 28 februarie 1959 ' • Morcovul prezintă o deosebită importanță pentru alimentație, fiind foarte bogat în hidrați de carbon și constituind o sursă principală’de vita- mină A. Conținutul în vitamina B și C variază de la mijlociu la. mare, în funcție de soi și "condiții^culturale (3), (12). Importanța morcovului în alimentație se accentuează și prin aceea că poate fi consumat șiîh perioadele anului lipsite de produse vegetale proaspete. . Conținutul mediu în caroten (provitamina A) al morcovilor este de 10 mg%, alcătuit din 85% Ș caroten, 15%a caroten și 0,1% y caroten. Cercetătorii K v a s nik o v (6) și L eb e d i a n ț e v ă au propus un procedeu de evaluare a conținutului în caroten al morcovului cuaju- torul unei tabele speciale, în funcție de intensitatea colorației. Folosirea acestei tabele este practică și permite selecția materialului în condiții de producție. Marea răspîndire a carotinoidelor în plante dovedește că ele au un rol fiziologic important în regnul vegetal, însă pînă în prezent acest rol nu este încă clarificat. Din faptul că în cloroplaste carotina și xantofila însoțesc întotdeauna clorofila, se presupune că cele două carotinoide participă la procesul de asimilație clorofiliană. S-a dovedit că ele exer- cită o acțiune protectoare asupra clorofilei. De altă parte s-a încercat să se explice acțiunea biochimică a carotinoidelor prin posibilitatea lor de a 418 IULIANA PÂNDELE și D. POPA 2 3 CAROTENUL ȘI PRINCIPALELE COMPONENTE CHIMICE LA MORCOV 419 influența potențialul de oxido-reducere al celulei și Ji se atribuie de asemenea rolul unui reglementator al concentrației în oxigen peroxidic. în general, s-a precizat că toate condițiile «favorabile unei bune dezvoltări a plantelor sînt favorabile și acumulării carotinei. Datele experimentale în legătură cu participarea carotinoidelor la procesele de fotosinteză, respirație și creștere a plantelor sînt însă insuficiente și uneori, contradictorii. Ținînd seamă de puternica acțiune specifică a vitaminei A asupra creșterii și a întregului metabolism animal, prin analogie am urmărit să stabilim eventuala corelație dintre conținutul în caroten și procesul creșterii și dezvoltării plantelor. Prin rezolvarea acestei probleme, pe lîngă aspectul pur științific, ani urmărit să obținem o serie de indicații neapărat necesare practicei. Astfel, pentru cunoașterea cît mai completă a soiurilor de morcov și alegerea celor mai valoroase sub raportul conți- nutului în caroten, este necesar să se cunoască dinamica acumulării caro- tenului în rădăcinile soiurilor respective. Este de asemenea necesar să se stabilească momentul optim de recoltare, în funcție de acumularea, maximă a componentelor chimice principale, și să se precizeze dacă această dată corespunde și cu acumularea maximă a carotenului. Aceasta ar conduce la momente diferite de recoltare în funcțiede obiectivul urmărit. Materialul folosit S-au luat în cercetare 3 dintre cele mai importante soiuri de mor- cov : Cartel (Chantenay), de Nantes (Nantaise) și Guerande (Carotte rouge de Gudrande), care au fost urmărite timp de 3 ani (1951 — 1953), în culturi comparative, la Stațiunea experimentală legumicolă Țigănești (reg. București). .Alegerea acestor soiuri s-a făcut pentru calitățile lor speciale1). Astfel, Cartel (1,2,3) este, un soi semitardiv, de mare producție și cel mai răspîndit în cultura mare a țării noastre. Este foarte rezistent la secetă și se păstrează bine peste iarnă. De Nantes (1,2,3), soi semi-tiinpuriu de calitate superioară este foarte indicat pentru industrializare, deoarece își menține culoarea la uscare. Este foarte răspîndit în cultură, mai ales în Transilvania. G^erande (1,2,3) este un soi de perspectivă datorită calităților de producție și dimensiunilor sale reduse care permit recoltarea ușoară. ■ . Metoda de lucru S-au determinat Cantitativ după metodele curente de laborator principalele componente chimice ale morcovului: substanța uscată, za- hărul, aciditatea, substanțele proteice, substanțele minerale și alcalinitatea cenușii. *) D. A n d r o n i c e ș c ut' și colab., Di scrierea soiurilor de legume și cunoașterea culturilor de sămință. Ed. agro-silvică de stat, București, 1957. Pentru dozarea carotenului, a fost necesară punerea la punct a metodei de lucru și adaptarea ei la condițiile de lucru ale laboratorului (5), (7), (8), (10), (11), (16), (17), (18). Tehnica dozării carotenului s-a precizat după cum urmează: ' , Se mojarează cu nisip de cuarț și sulfat de sodiu 2—5 g din proba - medie a materialului de analizat. Se extrage repetat, majorîndu-se con- tinuu, cu alcool etilic apoi cu eter de petrol. Extracția se repetă pînă la obținerea de extras incolor; Extrasele obținute se decantează într-o pîlnie de separare, adăugîndu-se cîțiva cm3 de apă, picături cu picătură, pînă la separarea completă a celor două straturi, de eter de petrol și de alcool. Stratul de alcool se trece în altă pîlnie de separare , și se spală repetat cu eter de petrol, adăugîndu-se extrasele de eter, la extrasul , inițial de eter de petrol. Cînd volumul este prea mare, se concentrează pînă . la 20—30 cm3, se adaugă un volum egal de soluție alcoolică de hidroxid de potasiu 5 % și se saponifică pe baia de apă cu refrigerent ascendent,,. la temperatura de 40° C, timp de 3 ore. Soluția saponificată se trece din nou în pîlnia de separare și i se adaugă cîțiva cm3 de apă . pentru separarea straturilor. După agitare, se îndepărtează stratul alcoolic. Extrasul de eter de petrol se spală repetat cu apă distilată pentru înde- părtarea completă a alcoolului și se usucă, prin agitare cu sulfat de, sodiu anhidru, pînă la dispariția opalescenței, apoi se separă de sulfatul de * sodiu prin filtrare. Extrasul este trecut apoi prin coloana de adsorbție umplută cu absorbant. Capacitatea de adsorbție a adsorbantului a fost astfel modificată : încît în filtrat trece carotenul, iar în coloana de adsorbție sînt reținuți toți ceilalți pigmenți. După trecerea prin coloană a extrasului, adsorbantul se . spală cu eter de petrol, pînă cînd lichidul care iese din coloană devine incolor. . , După cromatografiere, filtratul obținut se aduce cu eter de petrol la un volum determinat și apoi se colorimetrează față de soluția standard ; ; de azobenzen. ■ După stabilirea tehnicii de dozare s-a urmărit prin analize succesive, dinamica carotenului și a principalelor componente chimice din morcov de la începutul. formării rădăcinilor, cînd diametrul lor , atingea abia 2—3 mm, pînă la data recoltării. Eezultatele obținute s-au raportat la 100 g substanță uscată și sînt exprimate în g pentru toate componentele, cu excepția carotenului. Acesta este exprimat în mg p caroten. Concomitent cu dinamica, componentelor chimice, s-a urmărit și, creșterea în volum a rădăcinilor. , Pentru interpretarea rezultatelor, în funcție de factorii cliniătiCiț s-au folosit înregistrările meteorologice ale Stațiunii meterologice Snagov, situată în imediata vecinătate a Stațiunii Țigănești. în tabloul nr, 1 , sînt date temperaturile medii lunare și precipitațiile din anii 1951 — .1953. 5 CAROTENUL Șt PRINCIPALELE COMPONENȚE CHIMICE LA MORCOV 421 REZULTATELE OBȚINUTE Dinamica carotenului. Datele obținute în cursul celor trei ani de experimentare sînt asemănătoare în ceea ce privește mersul general al curbelor corespunzătoare evoluției specifice a conținutului în caroten al fiecărui soi și prezintă numai deosebiri cantitative, de la un an la altul, în funcție de condițiile climatice ale anilor respectivi. CARTUL 1951 Fig. 1. —Dinamica acumulării caro- Fig. 2. — Dinamica acumulării caro- tenului și creșterea în volum a rădă- ' tenului și creșterea în volum a rădă- cinii la soiul Cartel în anul 1952. cinii la soiul Cartel în anul 1951. în lucrarea de față sînt interpretate în special rezultatele obținute în anul 1952, an în care temperaturile și regimul precipitațiilor au fost cele mai apropiate de normala regiunii (tabloul nr. 1). J. în graficul din figura 1 este reprezentată evoluția carotenului. . la soiul Cartel în anul 1952 și creșterea în volum a rădăcinii. în acest an, semănatul s-a făcut Ia 10.IV, iar la 6.VI, procentul de răsărire a foșt de circa 70% pentru toate cele trei soiuri. Primele determinări au fost făcute la sfîrșitul lunii iunie cînd dia- metrul morcovilor atingea abia 2 mm, iar conținutul procentual^1 caroten, raportat la substanța uscată a fost de 5,8 mg%. în cursul lunii iulie acumularea carotenului a prezentat o creștere continuă și rapidă, asemănătoare ca sens și ritm creșterii în volum a rădăcinii în această perioadă. în primele două decade ale lunii august, creșterea conținutului procentual în caroten continuă, însă într-un ritm mai puțin intens, ca și creșterea în volum a morcovilor. După această dată, creșterea este din nou mai rapidă pînă la începutul lunii octombrie, cînd acumularea caro- tenului este maximă, pentru ca apoi să scadă. în ultimele zile care preced acumularea maximă de caroten, precum și în faza de scădere a conținutului, în caroten, diametrul morcovilor crește lent însă continuu pînă la 24. X, dată de la care rămîne staționar. în decurs de 105 zile, pînă la atinger^ap valorii maxime, conținutul în caroten a crescut de la 5,8 mg% la 86,0 mg%, F adică de circa .14 ori. 5 422 1ULIANA PÂNDELE și D. POPA (5 7 CAROTENUL ȘI PRINCIPALELE COMPONENTE CHIMICE LA MORCOV 423 în anul 1953, dinamica carotenului a fost asemănătoare cu cea din 1952 atît ca ritm cît și ca nivel. Conținutul maxim procentual s-a realizat aproximativ la aceeași dată. . Condițiile meteorologice asemănătoare din acești 2 ani explică con- cordanța dinamicii carotenului la acest soi. Astfel, temperaturile medii lunare înregistrate în cursul anilor 1952 și 1953 au prezentat diferențe mici în lunile iunie-septembrie. Regimul precipitațiilor a fost de asemenea destul de asemănător în acești doi ani de experimentare. într-adevăr, diferențele nu au fost prea mari în lunile iunie și iulie, iar însumarea tota- lului precipitațiilor căzute în august și septembrie, practic egală. în luna octombrie, cînd acumularea maximă a carotenului a fost deja atinsă în prima decadă, totalul precipitațiilor căzute în anul 1953 a fost mai redus decît; în 1952. în anul 1951 (fig. 2), rădăcinile de morcov din soiul Cartel au acu- mulat cantitatea maximă de caroten la mijlocul lunii septembrie, iar la începutul lui octombrie s-a înregistrat o scădere simțitoare. Această acu- mulare mai rapidă și la un nivel mai ridicat în acest an față de 1952 și 1953 se poate explica prin cantitatea și distribuția diferită a precipitațiilor, cunoscînd că regimul temperaturilor a fost destul de asemănător în lunile cînd s-au produs acumulările mai importante de caroten. într-adevăr, în luna august 1951 s-au înregistrat 124, 6 mm precipitații, în timp ce în anii 1952 și 1953 numai 23,3 mm, respectiv 32,8 mm. în luna septembrie 1951, regimul precipitațiilor a fost de asemenea mai corespunzător cerin- țelor biologice ale speciei, ceea ce a favorizat acumularea carotenului și ■ procesul de creștere, conținutul maxim atingînd 96,0 mg%, în timp ce în anii 1952 și 1953 a fost de 86,0 mg%, respectiv 86,8 mg%. Din compararea rezultatelor obținute prin analizarea celor trei soiuri cercetate, rezultă că evoluția carotenului, în aceleași condiții climatice deși asemănătoare în linii generale, a prezentat variații în funcție de speci- ficul soiului analizat. Soiul de Nantes (fig. 3) a urmat aceeași linie generală de acumulare a carotenului ca și soiul Cartel. Acumularea a avut loc însă într-un ritm mult mai rapid în primele 15 zile, după care curba acumulării și-a con- tinuat mersul mai moderat pînă la începutul lunii octombrie, iar apoi ritmul creșterii a devenit din nou rapid, conținutul maxim în caroten înregistrîndu-se la sfîrșitul perioadei, adică la 24.X.. Scăderea conținu- tiilui în caroten, care se produce după această dată, este mult mai rapidă și mai intensă decît la soiul Cartel. । Conținutul în caroten a crescut în cursul perioadei de vegetație (112 zile),’de la 5,2 mg% la 100,6 mg%, deci de 19 ori. Curba de variație a volumului rădăcinilor a prezentat o evoluție similară celei a carotenului pînă la începutul lunii octombrie cînd a atins volumul maxim. De la această dată, volumul s-a menținut constant, în timp,ce conținutul în caroten a prezentat variații mari în ambele sensuri. La soiul’Guârande (fig. 4), acumularea carotenului în primele două decade ale lunii iulie se produce într-un ritm și mai rapid. într-adevăr, în curs de 15 zile, conținutul a crescut de la 11 mg% la 45,3 mg%, în timp ce rădăcinile de aceeași vîrstă ale soiurilor Cartel și de Nantes la aceeași dată, conțin 25 mg%, respectiv 28 mg%. în continuate, curba acumulării ’de caroten în rădăcinile de morcovi din soiul Gudrande indică o creștere mai lentă și continuă pînă la sfîrșitul lunii octombrie, cînd atinge punctul maxim (77,5 mg%), apoi conținutul în caroten începe să se micșoreze. Acest conținut mai redus în caroten Fig. 4. — Dinamica acumulării caro- tenului și creșterea în volum a rădă- cinii la soiuL Guerande în anul 1952. • Fig. 3. — Dinamica acumulării caro- tenului și creșterea în volum a ră- dăcinii la soiul de Nantes în anul 1952. se datorește dezvoltării mai mari la acest soi a cilindrului central, mai sărac în caroten decît restul rădăcinii. La soiurile de Nantes și Guârande, evoluția carotenului a fost / asemănătoare în anul 1953 cu cea din 1952. Curbele corespunzătoare evoluției specifice celor două soiuri arată o creștere intensă a conținutului procentual în primele două decade ale lunii iulie, urmată de o creștere mult mai lentă, însă continuă, în cursul < lunilor august, septembrie și octombrie. Conținutul maxim este atins de ambele soiuri aproximativ la aceeași dată, după care urmează scă- derea, diferențiată ca ritm și anume mult mai rapidă la soiul de Nantes decît la Guerande, ca și în 1952, Deci și la aceste două soiuri, ea și la Cartel, dinamica carotenului - este asemănătoare în condiții climatice puțin diferențiate. Acumularea maximă ’de caroten se realizează deci la epoci diferite ~ pentru Cele trei soiuri studiate. în anii eu condiții climatice apropiate de normala regiunii, această acumulare se produce la soiul Cartel la începutul lunii octombrie, în timp ce la soiurile de Nantes și Guerande abia spre sfîrșitul lunii. Variații în jurul acestor date aii loc în funcție . de condițiile climatice specifice anuale. Nivelul maxim al conținutului în caroten este atins de soiul de Nantes, care depășește net pe celelalte două soiuri. 1 Pentru verificarea corelației dintre evoluția carotenului și creșterea în volum a rădăcinilor de morcov, în cursul anului 1953 s-a introdus o nouă variantă în studiul acumulării carotenului, determinîndu-se conți- 424 IULIANA PÂNDELE și D. POPA, 8 I.„. 4, , ' l1 ț »«>11 LARO1TNUL ȘI । PRINCIPALELE iCOMt'qNENf^A CHIMICE LA MORCOV 425 nutul respectiv în probe recoltate în aceeași zi, însă corespnnzînd la faze diferite de creștere. S-au analizat 7 probe de morcov din soiul Cartel semănat între 29.III și 20 .IV și răsărit între 10.IV și 15,VII. Analizele s-au repetat de mai multe orisîn cursul lunilor august și septembrie. în figura 5 este reprezentată' evoluția conținutului; în caroten și a volu- mului rădăcinilor, în funcție de numărul de zile de la răsărire. Raportîndvariația conținutului în caroten la numărul de zile dintre epocile succesive, se constată că aceste variațiuni sînt sub 1%. Această raportare la-unitate, respectiv la zi, se face pentru ușurința comparării ritmului de acumulare și nu corespunde desigur evoluției reale a procesului de acumulare. O,excepție o constituie variația bruscă a carotenului înre- gistrată între e 2-a și a 3-a, cînd la o 'diferență de 5 zile între datele răsăririi îi corespunde o variație de 37,9, ceea ce raportat la b zi repre- zintă 7,6 mg caroten/ Această creșterp bruscă a .conținutului în caroten cores- punde unei creșteri foarte marLa diametrului'rădăcinii, de la 32 mm Ia ■ 47 mm, creștere care depășește cu mult diferențeleînregistrate între celelalte opocir Este, interesant de.^enționăt acumularea m mare a carote.-- nuhri la morcovii diniepocăl ș a 2-a față de cei din epocile următoare. ' S-ar'păreacă anumiți factori externi, specifici lunii aprilie și începutul :. lunii . mai;, au contribuit da această acumulare deosebit de intensă. Tem- peraturile medii corespunzătoare celei de^a doua și a treia decade a lunii / aprilie au fost 9,6 :șill,80G, iar în prima decadă alunii mai 12°C. în decada a treia a lunii mai, temperatura . medie a ajuns la 18°C pentru ca apoi ime- diat să depășească 20°C. Ar rezulta că terripertț.țuril^scăzute din primele . faze de creștere sînt favorabile acumulării bpatptbnului fși în genpral creș- terii și maturării ulterioare a rădăcinilor.’ Această presupunere urmează a fi verificată în viitor. > ■ ■ ,■' Stabilirea dinamicei principalelor Comppnerite ' chimice ,1a cele trej soiuri permite precizarea momentului optim de recoltare, în funcție de -acumularea maximă a acestor componente. în figura 6 A și B este reprezentată dinamica carotenului și a principalelor componente chimice ale soiului Cartel în 1952, iar în figu- rile 7—8 A și B sînt reprezentate- evoluțiile specifice soiurilor Nantes ■ și Gudrânde. ... ’Binamica zaharurilor. Acumularea rhaximăazahăruluiînrădăci-' nile de morcov 'a avut loc la soiurile Cartel și de Nantes în jurul datei de 24.IX, iar la soiul Gu6raude abia spre sfîrșitul primei decade a lunii octombrie.. Valorile corespunzătoare conținutului maxim procentual au fost de 58,8 pentru soiul Cartel, 64,0 pentru de Nantes și 64,5 pentru Gu6rande. ■ Este de remarcat că la soiul; Cartel, la care acumularea maximă a zahărului a avut loc la 24.IX, conținutul maxim în caroten, a .fost atins abia la 8.X, deci după 15 zile. Lă soiul de Nantes, acumularea maxima a zahărului a avut loc la 24. IX, iar a carotenului la 24.X, deci cuun decalaj , de 30 de zile. - j Soiul.de Nantes este superior soiului Cariei din punct de vedere al - conținutului maxim în zahăr raportat la substanța uscată, însă este < depășit atunci cînd acest conținut se raportează ța substanța proaspătă. Acest soi conține 9,09 g%, iar soiul Cartel 9,59 g%. La soiul Guerande, acumularea maximă de zahăr a avut loc la 8.X, iar conținutul maxim în caroten a fost atins la 24.X-, deci după 16' zile. Valoarea corespunzătoare acestui conținut maxim a fost de 64,5 g% pentru zahăr și 77,5 mg% pentru ■ caroten. . ' . . ■ ' " , Rezultă deci că la soiurile Cartel și Guerande, acumularea maximă a carotenului are loc’ la circa 2 săptămîni după atingerea conținutului . procentual maxim în zahăr. z ■ . - Soiul de Nantes se comportă diferit, decalajul între datele cores- punzătoare, realizării conținutului maxim de zahăr și caroten fiind de 30 zile. La 14 zile după data acumulării ihaxime de zahăr, curba evoluției > carotenului, care prezenta un mers destul de lent și asemănător cu ah celor , corespunzătoare soiurilor Cartel și Guerande, prezintă un salt de la vâ- ' loareă de 61,1 mg% 'laA00,6'mg%, în timp ce voluniul rădăcinilor atinge valoarea măximă în recolta respectivă, spre deosebire de celelalte două soiuri la care este încă în creștere. . - Urmărind comparativ curbele corespunzătoare evoluției specifice a zahărului și volumului rădăcinii, se constată că.în general' la toate cele . trei soiuri studiate, conținutul în zahăr crește continuu, ; iar cuantumul acestei creșteri depinde de măsura în care a sporit, în același timp, volumul morcovului. într-adevăr,; în perioadele în care sporirea volumului este ■ mai nîare, la conținutul în zahăr se constată creșteri mai mici, deoarece, cu to'ate că acumularea este destul de apreciabilă, totuși repartizarea fă- 427. 426 Fig. 6 A, B. — Dinamica carotenului și a principalelor componente chimice la soiul Cartel în anul 1952. . .<..........' .. . ..............X.......1 . I. >______,>.. 13 CAROTENUL Șl. PRINCIPALELE COMPONENTE CHIMICE LA MORCOV . 429 cîndu-se la o masă mai mare rezultă acele creșteri relativ mici și invers pentru perioadele în care creșterea în volum a fructului: este mai mică. Excepție de la ăceastă regulă o constituie perioada •12.IX> pînă da 8.X în care se constată la soiul Gu^rande un paralelism între mersul celor , două curbe. Rezultă că ritmul de creștere al conținutului în zahăr este foarte . rapid, ■ deoarece cu toată creșterea .simțitoare a volumuluhrădăcinii, conținutul în zahăr crește de la 54,2 g% la 64,5 g%. La soiurile Cartel șide Xantes, lă care acumularea maximă a zahă- rului se realizează la o dată anterioară încetării creșterii în volum, ctirba zahărului are un sens descendent. > . Creștereaînvolum lasoiul de Nahtes se continuă pe o perioadă scurtă ' după ațingerea nivelului maxim de zahăr, apoi volumul morcovului ră- mînînd constant și conținutul în zahăr își menține nivelul, cele două curbe evoluînd paralel. ? Scăderea conținutului în zahăr spre, sfîrșitul perioadei de vegetație la toate cele trei soiuri se. explică prin trecerea lui parțială îp hidrați de carbon cu greutatea moleculară mai mare, în special celuloza. Aceasta , determină o depreciere calitativă a morcovilor, care își pierd frăgezimea devenind ațoși. , ' Dinamica acidității. Toate cele trei soiuri ating aciditatea maximă în limitele aceleiași perioade și anume între 24.IX și 8.X. Valorile cores- punzătoare celor trei, soiuri sînt apropiate, soiul Cartel caracterizîndu-se printr-o aciditate ceva mai redusă. Conținutul în zahăr și aciditate tind spre valorile caracteristice soiurilor la maturare, aproximativ în .. jurul aceleiași date — 1.X. , - Dinamica substanțelor proteice. în perioada 20.VII 30.V1I, în : care s-a înregistrat o creștere mai' intensă a volumului, conținutul în proteine a scăzut spye deosebire de perioada 30.VII — 21 .VIII, încarc creșterea în volum a. fost mai lentă, iar conținutul în proteine a crescut . puțin la soiurile Cartel și. Gu6rande și ceva mai mult la soiul de; Nantes. în perioada 21 .VIII.—12.IX s-a înregistrat,o creștere rapidă a conținu- tului în proteine la toate cele trei;, soiuri, care ating nivelul maxim de i 6,3. g% pentru soiul de Nantes, 13,2 g% pentru Guărande și 10,0 g% . pentru Cartel. în primele faze\de creștere, rădăcinile sîntMecj marb^ decît în zaharuri, ' deoarece acumularea, intensă .a zaharurilor continuă după ce conținutul ihaiim în proteine a fost atins (14). / în linii generale) îil perioadele de creștere intensă 'în volum, substan- țele prbteice sînt necesare formării de noi celule și’ca atare conținutul lor .procentual scade; de. aileea se recomandă în această perioadă să se administreze îngrășăminte azotate care favorizează și cinteza clorofilei , și intensificarea.procesului de fotosinteză (9). ; Dinamica substanțelor minerale.. Dinamica substanțelor' minerale este asemănătoare în linii mari cu aceea â proteinelor. La toate cele- trei soiuri, conținutul minim. ă ;fost atins la aceeași dată la care și conținutul în substanțe proteice a fost minim și corespunde unei creșteri mai in- tense a .volumului. Acumularea'maximă! în substanțe minerale s-a realizat în cea de-a doua decadă a lunii septembrie, valorile corespunzătoare’ fiind ,430 IULIANA PÂNDELE și D. POPA . 14 Ț15.g CAROTENI*!. ȘI PRINCIPALELE COMPONENȚE CHIMICE LA MORCOV Ț .431 ; de 4,80 g.% pentru soiul Cartel și de 5,43 și 4,82 g% pentru soiurile de .Nantes și Guerande. Soiul de Nantes depășește deci soiurile Cartel și GuSrandc, care au un conținut practic egal. ' , . . _ ' Conform rezultatelor Cuprinse în tabloul nr. 2 se observă că acumu- larea maximă a principalelor componente, chimice are loc la date foarte diferite, în funcție de natura componentului respectiv; Cele trei soiuri ' luate în cercetare nu .se deosebesc.prea mult din.punht de vedere al peri- < oadei'de'vegetație; astfel îneît.specificul.de sdi influențează mai mult nivelul atins de componentele respective decît momentul realizării lui. într- - adevăr, substanțele minerale, Și cele proteice ating acumularea maximă la aceeași .dată pentru toate cele trei, soiuri. Data atingerii acidității ma- xime este diferită de a substanțelor minerale și proteice, însă , comună celor trei soiuri. ; ' ■ ) - ' ; ■' \ - . Acumularea zaharurilor și a carotenului .are loc de asemenea la date diferite de ale celorlalte componente, însă specificul de soi este mult mai evident. . .■ •- s ' -■ : ’ CONCLUZII . 1. Conținutul în caroten precum , și evoluția acumulării lui constituie o însușire specifică de soi. . . ’ > . ■ 2. Acumularea maximă a substanțelor minerale și proteice are loc la aceeași dată la țoate cele trei soiuri și precede pe. cea a zaharurilor și a carotenului. ' . . 3. Acumularea nlaximă a carotenului se realizează la soiurile Cartel : și Guerande la circa două săptămîni după atingerea conținutului maxim în zahăr, în timp ce la soiul de Nantes, decalajul este de 30' zile. y ■ 4. Pentru obținerea unor rădăcini de calitate superioară, este necesar . ca la fixarea datei recoltării să se țină seama de perioadele de acumulare maximă a principalelor componente care determină, calitatea lor supe- ; rioară și anume zahărul și carotenul. / . . 5r La Stațiunea Țigănești-și îm regiunile cu condiții pedoclimatice - asemăhătpare, culturile neirigate de morcov trebuie recoltate în general în f pprioadele : 25.IX—10.X.; pentru soiul, Cartel; 10.X—24.X. pentru de Nantes; 10.X—24.X' pentru ' Guerande. ; - : în cazul culturilor a căror recoltă este, destinată industriei de vita- - mine^ recoltarea trebuie făcută ,1a soiul Cartel în jurul datei ,de 8; X; la de Nantes în jurul datei de 24.X, iar la Guerande în juruhdatei de 24.X. 6. Precizarea corelației dintre acumularea carotenului și- desfă- șurarea în bune condiții a procesului de creștere'permite în mod ipotetic atribuirea unui rol specific carotenului, rol similar,celui din organismul animal. ' ‘ ( 7. Conținutul în caroten al morcovilor trebuie să constituie unul dintre criteriile de bază în raionarea- soiurilor și un obiectiv în selecție. ftMIIAMMKA KAPOTMHA 14 BAJKHEÎ41UHX XHMMHEGKMX BEIlțECTB B KOPHEriJIO^E MOPKOBH B HEPEOfl POCTA< ' ' KPATKOE CO/țEPJKAIIHE B 1951—1953 rr. na onHTi-ioii CTaHunn HnroueinTii (EyxapecTCKoii •o6m.) naynajmcb b cpaBHnTeJimMx copTouciiMTaniinx Tpn copi’a mopkobh, .uanpojiee. pacnpocipaiwm b nponsBogCTBemiMX KyjiMypax PHP. HsyuamacB gnnaMHKa BamHeitnmx xnMHnecKiix BențecTB b leneiine nepdofla pocTa Kopnenjiofla; MopiWB npmaeM 6lijio yCTanoBMeno, uto MaimnMayrBHoe Hanonneime MMHepamMiMx BemecTB n Semita HaSairoRaeicH panBnie HaKonJieHJîH caxapa, a MaKcnManBhoe iiaKonmeiiMc KapoTMHa -na- djiionaeTCH noBLKe riaKonneiiiin ocTaJXLHBix xuMMHecKiix BemecTB. V cop'foB Kapren mrepaHg nan6omi>niee iiaKonJienne napormia naSnioflacTCH nepea jțBe Henemji nocJie1 nocTMîKeunH MaiwnMaJibHoro haRonJieimncaxapa, Tprga nan y HauTcnoii mopkoku aTOTpaapbiB paBiineTCH 30 hhhm. ycTaiioBJienwe flMHaMHKJI BemecTB , noaBOJIMJIO yCTaHOBBTB CpOK ' y OopKM B 3aBWCMMOCTM -or; MoMeHȚâyMaiwBMăMBH^ HaKonmeijnH xMMnnecKMX BențecTB, oSycmor BJinBaroinnx .BticoKoe KawcTBo . KopiienmonoB, a- UMeimo — caxapa i-r napoTima. Ha onaTHoiicranumi IțuraHeniTii m b .pailonax co- cxoJUibimh noaBen-r ■HorKmHMaTnvocKMMM ycMoBMHMn ySopKy copTa KapTem cmeg/eT npoBojiMTb MeîKfly 25.IX ii 10. X, a; coptob Hai-iTCKan n ■ Pepann 10.X n .- ’ nomyueBHHe nainiMe HCHonoKaBajmj hto cyinecTByeT KoppeJinTBBKaM cbh3i> MesKny iiaKonmenjieM napoTi-ma n xoponmMH ycmoBi-imui npopecca pocTa; alo uoBBomrteT1 npegnonoîKMTL, hto'KapoTjni MMecT- cneimițn’iecr noe 3iiaiieime,.exognoe :cfero 3Ha.uemieM' b'opranusMe jkmbothoith : c> '■■xi-cx'V-'ț, 'OBIflCIIEHnE PIICyiJKOB ‘ .r • - • / . • ? r'- •' * i; . < . ’ • ‘ • C. ' - - Pac. .1. — nmiaMHKa naKouaoHim KapoTiina n ynfi.ni'ioiiMe ofaeMa itopiienaoga y copTa KapTen B 1952 roay.L - • । Phc. 2.-^ ițMnaMiiKa naKonaeHHH KapoTHaa pSieMa Kopnonjioga > ,y copia KapTo.'i h 19Ș1 roay. • - Phc. 3. — flMHaMHna naKOnneiiHH napoinHa H ^BenHaonne’o6ieMa itopHonaoaa y-copia TlanicKaH- b 4-952 rogye ■■ ■ x .. Phc. 4. — HnHaMHKa iiaHonjiennn BapoiHiia-H- yB&nmteniie oSiesta Kopnenaoga. y copia l’opann a 1952 rog,y. ■ - - Puc. 5.—- CogepiitaiiHe KapoiHiia n oGigm KopiienJiogOB b saBHciiMocTH ot icpoita UOCOBa H HOilBîlOHHH BCXOgOlL - ' . . ,s . . 1 . Phc. 6 A, B. — HHnaMHKa aapoTHHa h BamneiiinHX xHMH'iecKHx/ BemeciB y copia AKapieJi B 1952 rogy., . Puc. 7 Ai B. --- IțHiraMHKa Kaponuiab BamiieiiinHx xhmh'iockmx .BeinecTB y coptfa' “HailTCKan b 1952 rqny. ' ' ' . ' " ' 1 - \ ‘ ‘ > ’Pmc.- 8 A, B. -^dlȘn^niKa KapoTHua H BaiKiienuinx. xhmh'iockhx BonțeciB: yyeopia • ;.PepaHg b 1952 rogy. , z' ” ' 7.0,3624. Ifr 1 17 , L • CAROTENUL .ȘI PRINCIPALELE .COMPONENTE - CHIMICE LA MORCOV. ,433 432 IULIANA PÂNDELE și D. POPA . L’EVOLUTION DU. CAB0TÎ8NE / ET DES PRINCIPALES SUBSTANCES CHIMIQUES AU COURS DE* LA CROISSANCE DES RĂCIM ES DE OAROTTES RESIJMIÎ , Entre 195.1. et 1953, les auteurs ont effectuâ, a la Ștation de Țigă- riești, des essais comparatifs .portant sur trois des plus importantes” varietes de carotteâ de la R^piiblique Populaire Roumaine; Us ont etudiAl’dvolution des principales substances chimiqueș au cours de la pdriode de. croissance des racines, et ont âtabli que l’accu- mulatipnAnaximum de substances minârales et' protâiques precede celle du sucre, tandis que l’accumulation maximum du carotene a lieu beau- coup plus tard que cplle des autres substances chimiques. Pour les vari6t6si «Cartel»\ et; «Guârande», l’accumulation maximum de carotene a lieu deux semaines apres celle du sucre, taridis que'pour la variâtâ «de Nan- tes », le dâealage est de 30' jours. La date de da recolte peut ainsi-etre' fixâe en raison du moment de: Vaccumulation 'maximum des-'substances • ; qui- dâterjnirient. 'la qualitâ des1 carottes,. notamment-, le sucre et le carotene. ' , < A la StHtion de Țigănești, et dans les râgionS aux condiționa p6do- /climatiques. similaires/des. carottcs . «Cartel». devront etre r6colt6es> entre le 25 tseptembre et1 le 10 octobre et Ies cardttes «de, Nantes » et «GuA, rande», entre le 10 et le 24 oCtobre. ■ ■ x - > Les donnâes obtenues prouvent l’existence d’une corrâlation Evi- dente entre l’accumulation du carotEne et la marche du processus de croissance, ’cev qui. permet d’attribuer,/hypothâtiquement, au carotene > un râie spEcifique, similaire ă celui qu’il joup dans l’organisme animal., ;■ AA' ' .'^A-; A' AAA-A./. ' . . - -Fig. 5. — La tcneur en carotfene et le volume des racines, en raison di la date de Tensemcncețnent et du moment ,de la levie; . / < ■ ’ , ,i r <■■■;■ ; -Fig. ,6 A, *B: — L’ivolution du carotene et - des principales substances chimiques — variiti «Cartel A- 1952. . ■ .■ ■ ■ ■ .• A|',..‘iF 4, B. — L’ivolution- du carotene et des principales'- substances chimiques.— variitiM'de Nantes»—.1952. ■ .. . , - Țig; 8 A, B.' — L’ivolution .du ' caro tine ,et.des principales substances chimiques' — . ; vâri 616« Guirânde o -n 1952. ' , , ■ ' ; ■ । 1 v BIBLIOGRAFIE ' ''.A- A. ‘L 5 \ A■■■>, ''-A ?'■' ; 1. A n d r o n i.c e s c u DA'Bium e s c u D. și A v r a m e s c u AL, ■Studiul ctlorva soiurr . \ , devarză,salată,vinetgișimorcovi. Analele LC.A-.R., 1948 — 1949,nr. 1, voi. XX. 2. B e c k c rrDill i n g e n J., HdnChromalograpltisclie Adsorbtîonsverfahren und seine-Anivendung in dei.. orqanischen Chemje, .in: „Plujsikalische Methoden der analijkschen Chemie”. W. ■. ' • - Botlger, Leipzig, 1939. . ' • 16. W'i 11 s't a ed t H., . L’analyse chromatographique'. .et -ses-.'applieations. Paris,1^38.;' 17;>Z 6 e h m e' i s t e r t L., Carotuioide, J. Springerj Șerlin,' 1934. , ' > : < . 18. Z e c h m e i S t er L; u., Cholnokyi L., Die cromafographisclie Adsorbtionsmethode,' • v / . ■ ( /J. Springer, Vicna, 1938. , V , ' . ■ v , . li IULIU PRODAN , (1875-1959) 1 î 1 > La 27 februarie 1959 a încetat din viață academicianul I u l i u ' Prodan.- - ’' . > ' Născut în 1875; în comuna Chiochiș^ în regiunea, Oluj^ a urmat liceul , dinNăsăud și apoi Facultatea de științe naturale la Universitatea din Gluj, unde , și-a luat licența în 1899. ' I u l i u Pro d a n a desfășurat o activitate rodnică în învățăr mînt. A funcționat ca profesor de științe naturale la liceele din: Gherla, Nășăud, Eger și Zombor. între anii l9i8—1940 a fost profesor de bota- nică’la Facultatea de agronomie din Cluj. Aici a contribuit la pregătirea • a numeroase serii de studenți. și a format elevi care ocupă în prezent funcții înalte în învățămîntul 'Superior. I u Pi u P r o d a n a îndrăgit plantele din copilărie, pe cînd învăța - să le cunoască sub îndrumarea profesorului său de liceu A r t e m i u P u b 1 i u A l e x i u, și apoi sub a,ceea a marelui botanist ardelean F l o- r ia 'n, P orc iu s.. Ga student, la îndemnul prof. A u g u s tv K â n i t ■a depus 6 acțivitate științifică intensă la/întocmirea ierbarului Universi- tății din Cluj, la care; a fost ajutat de profesorii I s v a n f y și B i c h- t e r. Ca profesor în învățămîntul mediu și în învățămîntul superior și' apoi în cadrul Academiei R.P. R;, I u l i u P r o d a n a-continuat cercei ' țările în domeniul botanicei. El a publicat peste. 100 lucrări științifice, în parte în limba romînă, în parte în alte limbi. . ' . 437 436 : I uîrufF r ad a n "a publicatmai multe,monografii ale unor genuri de plante din ițara (noastră.; As-tfel, a descris Centaureele Romîniei, Achikele Bomîniei,>genurile Roșa și Iris din țara noastră. în Flora R.P.R. a descris ,; 'familiile Cariophyllacee,Euphorbiacee', Cucurbitaeee și mai multe, genuri. , I. ii lift Prodan a publicat valoroase lucrări de geobotanică, ' printre care ainintim r Flora cîmpiei ardelene^ Conspectul florei Dobrogei, Flora critică ă D.obrogei; Ecologia plantelor halofile' din Romînia, Flora nisipurilor , Romîniei și altele., \ ’ Deosebit xde. valoroase sînt lucrările lui I u 1 i u P r o d a n refe- ritoare la, agricultură, cum, sînt: Buruienile vătămătoare culturilor și \ pășunilor,^ Pășuni șifinețe. din nordul Ardealului, cele mai rentabile plante medicinale ș.a. " ' ’ - Iul iu P r o d a h a dat un sprijin prețios tuturor acelora care se , ~ ocubă de studiul botanicii, mai cu seamă, studenților, prin publicarea de- terminatoarelor .plantelor din. Romînia. în această, direcție,, el as scris: Flora mică ilustrată -a "Romîniei ■ și lucrareavîn două volume Flora peptru < descrierea și. determinarea plantelor din Romînia. Aceste , lucrări sînt pe masa de lucru a tuturor botaniștilor noștri și,sînt mereu răsfoite de nu- ' meroși agronomi, silvicultori și în genere de toți acei care se ocupă de plantele din țara noastră. , " 1 . ■ Pentru meritple sale excepționale în domeniul științei, Academia R.P.R. l-a. ales printre membrii titulari, iar prezidiul Marii Adunări Na- ționale i-â acprdat decorația Ordinul Muncii- clasa; I. ; . - - ■ ■ : ■ . . - . , Pro/. X'. Sălăgeanu , 10) Flora nisipurilor din Romînia sub raportul fixării și ameliorării. ConSpectul.șistematic aL speciilor. Buletinul Agriculturii, 1925, voi. III, supliment. 1 . . 11) Flora cîmpiei ardelene. Studiu lloristic ecologic și. agricol. Flora der - siebenburger Cîinpia. Einc oekologische und landwirtschaftlichc Studie, Ed. Cartea Romînească; ' • Cluj, 1931. . 12) Floră pentru determinarea și descrierea plantelor ce crcscîn Romînia. Ed. Caftea Romînească; . i Cluj, 1923, voi. I, voi. IL ediția a Il-a, Cluj, 1939. . . 13) Fibra mică ilustrată a Romînien Ed. Minerva, Gluj, 1928; Ed. a Il-a, Ed. Cartea Romi- ., ■ ncască, Cluj, 1939. Ed. a IlI-a, în colaborare cu A 1. B u im, Ed. agro-silvică ' de stat, București, 1958. . , . ‘ 1 f LUCRĂRI MAI ÎNSEMNATE PUBLICATE DE IULIU P'R O D A N 1) Centaureele Romîniei (Gentqureae Romantae). lid. Ardealul, Cluj, 1930. ■ . ' < 2) Achileelc Romîniei; Achileae Rornaniae et descriplio âliquotispecierumepeninsulalialca- > nica nostris speciebus. propinquarum facta. Buletinul Academiei de înalte studii . .. , agronomice din Cluj,-. 193.1, memorii,. 2, (’)8, p. 3. ' '' h ' 1 s 1 3) Trandafirii spontani, și cultivați cunoscut! pînă în prezent în Romînia. Die bisher bekanntcn ; ■ wildwachscnden und : angebautcn\ Rosen Rumaniens. Buletinul Academiei ' de ; înalte studii agronomice din Cluj, 1932, t. III, nr. 1/146 p. , 4) Die' Iris-Artem Rum'aniens. Buletinul Grădinii botanice și al MUzcului. bdtanic dc la Uni- ' versitatea din Cluj, 1954, t. XIV, nr. 3-4, ,p. 105-198, 1935, t XV, nr. 1-4, > p. 65 — 130, ' ' , ’ ' ' 5) în Flora R.P.R., t.I: 1952, t. II: 1953 și t. IV: 19Ș6 a prelucrat următoarele geiitifi și lâmilii: ■ . , ’ Faim Polygonaceae, genul Rumex ; Fam. Chenopodiaceae : genul Ghen^podium; Fam. . - Cariiophyllaeeae, genurile r Stellana,- Girastium, Hplos^ Sagina, . < . t ;' \Buffonia, Minuartia, Arenaria^. Moehringiaf Sp Spergularia} Paronycliia, Hemiariă, Scleranthus; /Agrostemma, Viscariai .Lljchnis,. Melandiyum, /Gucubatus, ; ‘ < v Gypsophila, Tunica, Vaccaria, Dianihus, Saponaria ; Fam. Euphorbiaceae; Fam, < ■ ’ ' Rosaceae, ■ gentil Hosu .(sjieciile .cultivate). . : - r i'. . 1 : 6) Contribuțiunc da Flora Romîniei. Analele -Academici RomînO, 1914,. seria, a '2-a, t. XXXVI, 41 p. 7)-A: Dobrogea ndvGnyfoldrajza, Pflanzcngeographie der, Dobrogea. Magyar Botanikai: Lapok, 1917, t. XVI, p. 77. * , ' , 8) Flora critică a Do'brpgei, Analele Dobrogei, 1923, t. IV, nr.'2,sp.> 219, nr. 3, p. 345.: 9) Oecologia -plantelor halofile din Romînia,'comparate cu cele din Ungaria șl șesul Tisei din ' . f , ^ regatul S;H,S. Buletinul de informații; al Grădinii boțanice și al .Muzeului botanic \ v • de la Universitate!! din.Cluj, 1922; t., LI,, nr. .1, p. 1, nr. 3; p. 38, nr. 4, p. 101. I ■ - ' ■ ■■ ■■' • . J ' ■ : . ■ ■ RECtiNZIP • Z,7- -■ "7: '7 ■ /- !'7 ' 77-: 7 7 7777- : / ' : -^7 7777. 7 ''^'777 ■ - + ?•''" '777 "7\,7'7:',;7 77'7 ■:7:7-, :7.„. ' ■<.■ - 7‘'- 7:7:77'7 ~-:,7 : 7■ . ‘ , Porumbul -- Studiu monografic. Ed. Acad. R.P.R., 1957, 962 p. + 28 plante, în culorr. i + 481 figuri + 312 tablouri. * - : . Porumbul, deși comparativ cu griul este o plantă mai nouă în agricultura țării noastră (introdus în Țările Romîncști în secolul al XVIl-lea), datorită multiplelor întrebuințări îit * hrgna omului, în hrana animalelor și iii industrie, ocupă cea mai mare suprafață din totalul! culturilor agricole. v । ’ i în directivele și hptărîrile partidului și1 guvernului privitoare la. agricultură, se acordă, o. importantă deosebită culturii, porumbului. Astfel, în Directivele Congresului al II-Iea ah P.M'.R. se prevede extinderea suprafeței' cultivată cu porumb pînă la 4 000 000 ha, cu o pro- ducție anuală ele cel puțin 8*000 000 — 9 000.000 de tone,urmîndca treptat să se ajungă la 2.500; kg/ha'și chiar.mai mult. Aceste obiective.pot fi atinse-și depășite prin sprijinul pe care statul, îl acordă în fiecare ian agriculturii,-prin folosirea unei tehnici înaintate, prin, dezvoltarea cerce- tărilor științifice și legarea lor de realitățile de pe teren; prin strînsa colaborară intre oa- menii de știință și țărănimea muncitoare. Cunoașterea realizărilor științei' și introducerea lor în producție constituie o'cale sigură pentru .obținerea unor recolte mari Ia hectar. • în complexul de măsuri pentru sprijinirea dezvoltării culturii porumbului, ,studiul monografic Porumbul, publicat de Ed. Academiei, prezintă o importanță deosebită. .-; . - Lucrarea; aL cărei redactor principal este academician Tr. S ă v u 1 e s c u, este scrisă de un colectiv de 31 de oameni de știință cu activitate cunoscută în țar^i și străinătate. Ea cu- prinde 22 capitole în care sînt tratate complet și.documentat, cele mai variate aspecte le- gate do istoricul; cultura și' întrebuințarea porumbului. . , ' Cap, I, Porumbul tn economia R.P.R., de V. P a ș c o v s c h i (20 pag.) conține is-. toricul introducerii porumbului în Țările Romînești, evoluția suprafețelor cultivate cu porumb din anul 1862 pînă în anul 1956, eficiența, economică, a acestei culCufi și sprijinul acordat, de stat gospodăriilor agricole socialiste prin stațiufailc de mașini și tractoare, prin acordarea., de îngrășăminte și sămînță de soi, prin valorificarea avantajoasă a producției în creșterea-, și ingrășarea animalelor. - . . - Cap. II. Porumbul in economia mondial'ă, de academician. G h. T o nes c u-Ș i ș c ș t L ■ (35 pag.) reprezintă-im. studiu documentat al r^spîndirii-porumbului pe ,glob. Autorul pre- zintă datele privitoare la suprafețele cultivate,..producțiile obținute și comerțul mondial de - -poțumb. într-o formă concisă și atrăgătoare sînt expuse condițiile naturale și măsurile agro- tehnice specifice fiecărei țări cultivatoare de porumb,, subliniindu-se factorii care influențează. , sporirea recoltelor de porumb. .. ■. j . .... Cap. HI. Morfologia, anatomia și' sistematica porumbului^ de academician 'Tr. S ă v m les cu și' C. Za-ha riad i, (64 pag.), cuprinde desprierea genului și .speciei, morfologia șb l'IWWO' 440 ' ■ ' RECENZII . ' . 2 3 ■ RECENZII 441 anatomia porumbului, formarea elementelor sexuale și fecundați», variabilitatea speciei, tera-, tologia, taxonomia și originea .porumbului. Tratat la un înalț nivel științific, acest capitol prezintă interes egal atît pentru agronomi cît și pentru biologii care studiază sistematica, mor- fologia, anatomia și biologia porumbului. în cadrul variabilității speciei, după studiul privitor la microsporogerieză, macrosporogcneză, embriogenie și Xenii, autorii prezintă cheia pentru determinarea diferitelor unități taxonomice și apoi descrie varietățile, pentru cele mai impor- tante prezentînd planșe în culori. Poziția sistematică a porumbului și ipotezele privitoare la originea porumbului sînt larg discutate în subcapitolul Taxonomia și originea porumbului. Cap. I V. Compoziția chimică și întrebuințarea, porumbului, de H. Slușanschi (43 pag.). Pe baza unei ample documentări,’ autorul tratează despre compoziția chimică a bobului și plantei și variabilitatea compoziției chimice în funcție de condițiile pedoclimatice. Pentru cei care se ocupă cu păstrarea porumbului prezintă interespeosebit datele privitoare la variația componentelor porumbului în timpul păstrării, variație determinată de condițiile de păstrare. Este arătată valoarea biologică a porumbului în hrana oamenilor și utilizarea lui în industrie. O concluzie importantă în acest capitol este aceea că pentru înlăturarea, deficien- țelor unei alimentații’predominant maidicc, țrebuip extinsă cultura- poi-umbuhn pentru a sc asigura dezvoltarea creșterii animalelor; Cap. V, Cerințele față de climă și sol. Zonele de cultură, de Gr. Ob r e j an u, Gh. Văluț ă și. Gh. Ne cui a (35 pag.). Din analiza factorilor de vegetație și cerințele plantei în diferite faze de creștere și stadii de dezvoltare, se arătă că porumbul găsește în țara noastră condiții favorabile și foarte favorabile pentru cultură.- Interes deosebit prezintă zonarea ecolo- gică- a culturii porumbului, publicată în această lucrare. Cap. VI. Ameliorarea porumbului, de V. M o ș n e a g ă, V. V e 1 i c a n și A 1. Pri a ri- ne ri cu (100 pag.); eap. VII. Soiurile, populațiile și hibrizii de porumb raionați in R.P.R;, de V. M o ș n e a g ă (20 pag.) și cap. VIII, Producerea de sămință, de A 1. Prîadcencu (34 păg.) cUprindrealizările Institutului de cercetări agronomice (I.C.A.R.), ale stațiunilor ex- perimentale și ale tuturor acelora care s-au ocupat cu ameliorarea porumbului pînă în anul 1957, cînd s-a redactat această lucrate și a început să activeze Institutul de cercetări pentru cultura porumbului. • ; Ținînd seama de atenția acordată în prezent introducerii în cultură a porumbului hi- brid, era necesar ca autorii să dezvolte mai mult partea privitoare la hibrizi, parte în care rea- lizările I.’C.A.R. sînt prezentate succint. . ’ Capitolele privitoare la ameliorarea porumbului scot în evidență marea importanță pe care o are sămînța ameliorată în ridicarea producției. Aceste capitole prezintă interes deo- sebit atît pentru cercetătorii care se ocupă cu ameliorarea porumbului în R.P.R., cît și pentru cercetătorii străini care se ocupă de istoricul ameliorării porumbului și de realizările obținute pînă la data publicării acestei lucrări. Cap. IX. Asolamentul, de ,A. V a s i 1 i u (18 pag.); cap. X. Lucrările solului,, de A. Vas iii u și I. L u n g u (41; pag.) și eap. XI, Jngrășămintele, de D. P a v i d e s c u, scot în evidență documentat pe baza rezultatelor obținute în experiențele efectuate timp de 3 pînă la 15 ani și chiar inai mult la stațiuni situate în diferite1 condiții pedoclimatice, principiile de care trebuie sa se țină seama la întocmirea asolamentelor cu porumb, pe regiuni și gospo- dării mari, la aplicarea diferențiată a lucrărilor de-bază și a sistemului de îngrășare a plantei. Prin îmbinarea judicioasă a factorilor naturali, a măsurilor agrotehnice ca, și a celor organiza- torice și economice, care derivă din planul de stat, ș-au întocmit scheme și tipuri de asolame'nte pentru diferite zone din R.P.R. Se arată-influență plantei premergătoare asupra producției po- rumbului și se rrienționează măsurile care trebuie aplicate Ia cultura porumbului pentru a se putea cultiva grîu după porumb, problemă de mare importanță pentru țara noastră. - Cap. XII. Sămînța și semănatul, de G li. V a 1 u ț ă, Gh Angliei, Alice Săvu- 1 e s c u, V. M o ș n e a g C. C t 1 n i c e a n u și G e o r g e t a M i h ă i 1 e s c u (61 pag;); - cap. XIII. îngrijirea și metodele de cultură, de Gh. Valută și V. Vel ic an-(38 pag.) șj eap. XIV. Combaterea buruienilor, de A. Vasiliu și C. Zahariadi (38 pag.) cuprind sinteza rezultatelor obținute în studiile-privitoare la calitatea seminței, epoca și metodele de semănat, metodele de întreținere a culturii și combaterea buruienilor prin măsuri agrotehnice și mijloace chimice. Se precizează epocile corespunzătoare de semănat pentru diferite regiuni ale țării, adîncimea și cantitatea de sămînța la hectar. Pe baza rezultatelor 'obținute în diferite condiții de climă și sol din țara noastră, se indică lucrările de întreținere după semănat: prășitul, copilitul etc. Se arată influența ierbicidclor asupra diferitelor specii de buruieni, dozele, meto- dele și perioada de aplicare a ierbicidclor. ' ' < ' Cap, XV. Cultura irigată, de ÎVI. B o t z a n (27 pag.). în condițiile din țara noastră, cultura porumbului este uneori-periclitată în unele regiuni din cauza secetelor survenite în pe- rioade cînd porumbul are cele mai mari cerințe pentru umiditate. în prezent se acordă o atenție deosebită extinderii culturii irigate de porumb în aceste regiuni. Capitolul privitor la cultui-a irigată aduce o prețioasă contribuție la rezolvarea acestei probleme prin precizarea re- giunilor în care se recomandă irigarea porumbului, arătarea posibilităților de irigare, a regimu- lui de irigație și a rezultatelor obținute de stațiunile care au introdus cultura irigată. ; Cap. XVI. Recoltarea porumbului, de L. Drăghici și E. Mi ele a (19 pag.) cuprinde descrierea fazelor de coacere Ia diferite soiuri, evaluarea producției de porumb înainte de re- coltare, metodele de recoltare, înmagazinarea porumbului, producțiile medii și producțiile re- cord obținute de diferite gospodării agricole. Cap. XVII. Bolile porumbului, de Alice Săvulcscu (69 pag.). Pe baza rezulta- telor cercetărilor, făcute în țară și pe baza unei bogate bibliografii, se descriu bolile porumbului, se arată frecvența și intensitatea lor, rezistența soiurilor și tratamentele cele mai eficace. Acest capitol prezintă un interes general deoarece descrie unele boli ca de exemplu boală.produsă, de Sorosporium hplci-sorghi, mai puțin studiată de cercetătorii din alte țări. ' ‘ ; : Cap. XVIII. Dăunătorii porumbului, de C. M an o l a c'h e (48 pag.). Sînt descriși dău- nătorii din cîmp și din depozite care produc pagube mari culturii sau depreciază recoltele în timpul păstrării, arătîndu-se metode eficiente pentru combaterea lor. . , Alte capitole ale lucrării sînt: * . 1 Cap. XIX. Păstrarea, depozitarea, uscarea și bătutul porumbului, de N. Șerbănes cu, N. T ă n ă s d s c u și P. U 1 m a m e i (45 pag.); cap. XX. Porumbul pentru nutreț, de G.. 11- chievici (23 pag.); cap. XXI. Porumbul in alimentația animalelor, de E. Păi ăm a r u (36 pag.) și cap. XXII. Mecanizarea culturii porumbului, de N. U 1 c e n c o, I. G o^p g a n și I. Costache (44 pag.). ' - ' Studiul monografic Porumbul, prin conținutul, nivelul științific și tratarea completă, este una dintre cele mai valoroase lucrări din literatura de specialitate agricolă, cea mai valor roasă lucrare despre porumb, tipărită la noi. . . ' Acest studiu monografic a fost scris folosindu-se în primul rînd rezultatele expefimeh- tale obținute de Institutul de cercetări agronomice într-o perioadă de aproape 30 de: arii de ac- tivitate, completate cu datele obținute în experiențele executate de alte institute de cerce- tări și învățămînt din țara noastră ca ; Institutul de cercetări zootehnice, Institutul agronomic- „N. Bălcescu”, Institutul dc cercetări pentru mecanizarea și electrificarea agriculturii etc. La rezultatele experimentale s-au adăugat și unele date obținute'în producție de către gospodăriile socialiste și de fruntașii recoltelor bogate din țara noastră. ’ , ,f.f2 ■ ' RECENZII ' 4 5 ' -Ț."'' ' RECENZII ‘ ; - y ' -, -443 . - I /. ■ ■ t . ■ ' . I ' •. 1 -. 1 S-au folosit de asemenea, numeroase lucrări publicate în alte țări și îndeosebi cele publi- cate în U.R.SiS. și S.U;A. în legătură cu porumb ul, fiind consultate peste 1100 lucrări. ■ Prin felul cum este redactată și complexitatea problemelor pe care le tratează, lucrarea prezintă interes atît pentru cercetătorii, cadrele din institutele de învățămînt agricol, pentru institutele de biologie cît și pentru inginerii agronomi din toate, specialitățile care activează ne- mijlocit În producție. ■ ... ' . . Recomandările pfentru producție dc la sfîrșitul capitolelor care au legătură directă' cu producția, fac ca această lucrare să fie consultată cu folos nu numai de inginerii agronomi, dar chiar și de brigadierii și agricultorii fruntași din gospodăriile agricole de stat și gospodăriile agricole colective.. - : - ... . > De o deosebită apreciere s-a bucurat Porumbul și în străinătate. Astfel, prof. A. 'M u- șii ko de la .Institutul de cercetări, agricole „Ti D. Lîsenko” de la Odesa scrie: „... lucrarea prezintă mare valoare din punct de vedere teoretic și practic nu numai pentru R.P.R;, ci și pentru noi, specialiștii . sovietici”. ■ ? ,■ . v Gh.. Neeula. ' . ■ .ț ’aa a?;. -a >a.,-a‘• A? .■ ;?/."/", ■ ■' . i a.a a .. . . - / '?■■ .. ‘ '.' A ' ^'Z A 'A ' A . A I." ' ' ! \ A>.'A. A . ’ ’V- .■ A/ A /A. ; A'.'A t ' ' ‘ - ’’ . - A. ' ' ' .. A’- Academician- E. I.. :NYÂRÂDY, Flora și vegetația munților Retezat, Ed. Acad. R.P.R., București, 1958.. ............ " - ■ c La sfîrșitul anului trecut a apărut în scria „Biblioteca de biologie vegetală”, volumul Flora și . vegetația Munților Retezat semnat de academician E. I. Nyârădy; Volumul prezintă, i cele mai interesante aspecte ale'florei Retezatului — parc, național. ,al R.P.R. —, grupate pe, mai multe aspecte mari. - A După o’scurtă caracterizare: geografică, peisagistică și climatică a masivului (cap, I); se arată zonalitatea.vegetației’și,se discută compoziția pădurilor mixte în general (cap; H). Găsim aici un tablou cu răspîndirea esențelor de foioase în funcției, de altitudine. ' începînd cu capitolul IR se trece propriu-ziă la prezentarea florfel Retezatului. , A Metoda de/prezentare a materialului este floristică. Autorul conduce pe cititor prin pune- ■ tele cele mai:caracteristice și interesante din punct de vedere botănic, și dă pentru,-aceste puncte liste floristice complete, alături dc mențiuni asupra formațiilor vegetale;- Imaginea, este completată cu elementele geografice ale drumului parcurs care dau volumului o interesantă ' notă peisagistică. ■ i-; Capitolul III este consacrat descrierii unei regiuni din: cuprinsul zonei, pădurilor -și' a pinului de munte.; Începînd cu Cîmpiă lîațegului și ureînd :1a limita, pădurii se'parcurg; .din. ppnet de vedere botanic, pădurile mixte, apoi făgetele și molidișurile. Autorul se oprește, mai ales asupra pajiștilor din preajma a'cestor păduri sau.din terenurile înconjurătoare. Dc Semnalat aici interesantele liste cu speciile genului Hieracium atît dc variat reprezentat îmBctezatc în același mod se .prezintă apoi.și zona pinului de munte. Capitolul se încheie cu un tablou privind, frecvența speciilor fanerogame în zona, pinului de. munte. r . ; . / / , : • ' Jn capitolul IV se prezintă flora de pe malurile lacurilor din munții Retezat. După cum subliniază și autorul,.pînă acum au existat numai date sporadice asupra florei-acestui landșaft. atît de* deosebit și caracteristic pentru Retezai. Acest gol este: acum umplut de autor prin des- crierea: floristică .a împrejurimilor a-28 derlacuri. ' 1 :- .< .: ■ Capitolul V cuprinde flora pajiștilor subalpine-alpine? Aici sînt caracterizate din punct, de vedere floristic numeroase regiuni ale părților celor mai înalte din Retezat; v,- . ' Capitolul VI încheie prezentarea floristic-peisagistică cu .cîteva liste floristice de pe sțînci - și: pietrișuri; Este -de menționat1 interesanta clasificație ecologică : â vegetației din asemenea , locuri pe care o prezintă autorul. Ga și în capitolul III avem la sfîrșit-o listă de,prezența speciilor de fanerogame din zona pășunilor alpine și a stîncăriilor.; : . ■ / în eapitolnl VII sînt discutate relațiile floristice ale munților Retezat cu.munții vecini. Se subliniază poziția fitogeografică aparte a masivului, măreață prin lipșa^unei serji întregi ide clemente balcanice și submediteranccne, datorită condițiilor geografice specifice. Acest lucru se evidențiază printr-uri tablou, în'care se studiază comparativ prezența-acestor elemente în' Retezat și unele lanțuri-de munți învecinate. ' , 1 Partea de expunere* se încheie cu un scurt capitol (cap, VIII) tratînd deSpre influența omului asupra munțildr Retezat. . , - O parte deosebit de valoroasă a lucrării este capitolul IX „Enumerarea-plantelor vascu-- 1 are. și a stațiunilor lor din Munții Retezat’’. Se prezintă aici 920 specii cu unitățile lor sub- specifice. în comparație.cu alți munți, flora Retezatului apare mai.săracă- Aceasta, rezultă în parte din condițiile specifice ale acestui masiv, în parte din-faptul că lipsesc date asupra; florei vernale. Individualitatea Retezatului este-dată de flora variată de Hieracium, aici țiind un centru genetic al genului respectiv-. De asemenea flora deosebită de Poa împrumută o notă .aparte, masivului. ■■ ; , ■ Cartea este frumos ilustrată prin fotografii din diversele regiuni ale Retezatului și arc a sfîrșit 4 (planșe prezcntînd "specii mai interesante de Hieracium. . . ' , Bibliografia cuprinde 43 titluri. 1 ' . ; AȚ. D. .. '■ . • ': ’ \ ■ : • -■ ' ' i- i. ' Academician I. PRODAN ( și AL. BUIA, Flora mică ilustrată a R;.P.R. Ed. agro-silvică 1 dc stat, 1958. . ■ , 1 ... , 1 . Această lucrare, ajunsă la cea de-a treia ediție, continuă să fie un adevărat abecedat* al tineretului și un îndrumător al botaniștilor dc tot felul, el folosind în egală măsură pe crestele ■ Carpaților și în nesfîrșitul Bărăgan, în săraturi și păduri, pe nisipuri și lacuri, în pajiști și siag- ncte, pe ogoare și în parcuri. ,. . . ■ ■ ■ ! . > . . \>- 1 . . Prin numărul mare de iconografii, prin simplitatea și prcciziunca descrierilor-, prin îndru- ■ .mările date la început și prin explicarea termenilor, tehnici, satisface excelent :nevoile profeso- rului și studentului, ale elevului și,ale botanistului amator) alersilvicultorului și. grădinarului; îi face pe aceștia să învețe ușor secretul identificării plantelor, superioare.' și să cunoască frumu- sețile naturii patriei noastre. A#-i -; ■ în noua ediție, , sînt date diagnozele celor mai însemnate familii cu care cititorul șe întîl- ’ nește mai des. ■ vAt-t-A'V': A AA ’-AVA. \ 'A A '.. . Chcilt de'-ideiițificarA a. diferitelorAuni'țățir'.șișțemățicA^ întregit . cu 'noi plante’ . (îndeosebi cultivate) și As(au. simpîifichț- pe ..cît, ’.p^ ; putea fi’ mînuite. cu -multă, ușurință. ■ 7 A/ r- e"' : -- ' E A A Nomenclatura unităților sistematice corespunde concepțiilor actuale. Pentru -Speciile cuprinse în cheile dc determinare's-a’trecut și fitocenoza la care aparțin. Indicele denumirilor populare s-a separat de a celor latinești. . .. . - : ? ■ , ,, \.... ' ( Această ediție a „Elorei -mici ilustrate a R.PR,” este ultima lucrare publicată ă autorului iei pțincipal-'țaqademician' jv P'lf p <ța h).. Ea,.reprezintă ‘rezulțâtuțmultor observații pe tțren . ■făcute de marele. Înaintaș,1 pentru care îi purtăm o ‘vie recunoștință, , \ , ’ "A A. AA A;î ii-' A." A A A '. AA: ■ AA< ■ L1 A Gh. Dihoru , r ' ' i ACADEMIA REPUBLICBI POPULARE ROMÎNE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE VEGETALĂ \ ‘l .. TOMUL XI ' ' . • J954>-' . INDEX ALFABETIC , \ ■Nr. Pag. , BORDEIANU T.» CUPCțNENCO I. și PÂNDELE IULLANA, Studiul soiur , rilor de gutui cultivate în R.P.R. ....... i . ........................................ 4 <395 BUCUR ELENA, Contribuții privind fenomenul călirii la lumină a tuberculelor ! ■ de cartof ................................... 1 63 GUȘULEAC M., Contribuții la studiul morfoecologic al florii de Borago officinalis- L. și considerațiifilogenetice .............. . ., . . 3 273 HOROVITZ C., Date despre răspîndirca în plantule a zincului - absorbit Ia tra- tarea semințelor ............. . ' \2 . 107 MIHĂLCA GH., Contribuții la cunoașterea hibridului Aestivalis,x Riparia, 19916 1 75 ■ MIHALCA GH., Studiul florilor și al procesului de înflorire la portaltoaiele folosite în viticultura din R.P.R. . . .......... .. . . 2 143 MORARIU IULIU, II. Contribuții Ia studiul vegetației litoralului Mării Negre 4 355 . NECȘOIU V., Influența umidității solului asupra, unor procese fiziologice la sfecla de zahăr irigată . . . . . . . ,................... . . . ..... . . 4 - 341 . NEGRU AL., Cercetări asupra speciilor de Colletotrichum parăzitp pe leguminoa- ■ \ se în R.P.R. . . . : ................................................ L .... . 4 , 379 PÂNDELE IULIANA, Corelația între conținutul în clorofilă al frunzelor și inten- ■ sitatea activității biochimice în cursul perioadei de vegetație activă la pomii fructiferi . ............................................................................. 2 165 PÂNDELE IULIANA, Contribuții la studiul influenței hibridării și a educării , hibrizilor de pomi și arbuștii fructiferi asupra compoziției chimice a fructelor 3 303 PÂNDELE IULIANA și POPA D., Dinamica carotenului și a principalelor com- , ponente chimice în cursul perioadei de creștere a rădăcinii.de morcov . ;. . \ 4 417 PQENARUI., CORBEANU STELA și LĂZĂRESCU V., Variația compoziției . chimice a frunzelor de viță de vie în timpul înfloritului 1 83 POENARU I. și LĂZĂRESCU V., Condițiile termice necesare pentru pornirea vege- tațieila vița de vie . . . . . ■ . ■ . . ... • • • • • • • ■ • 2 181 POENARU I. și LĂZĂRESCU V., Contribuție la cunoașterea florilor dp Vitis sil- ' vestris Gmel. ............................... . . . ................................... 3 317 POPESCU S., Ameliorarea valorii nutritive a plinii cu vitamine, calciu, alte .săruri ' , - minerale și proteine digestibile . . . . . . .... 2 155 PRIADCENCU AL., TARNAVSCHI I., MELACRINOS A.,' MELBER D. și . .. BOLDEA ELENA, Forme'noi de plante obținute din încrucișări îndepărtate. . la cereale păioase.............................. ■ ■ . . • ... . 2 115 . RADU F. I., Studiul comportării la deshidratare a diferitelor'sbiuri de cartof . . -2 129 > 448 INDEX ALFABETIC ' 2 y? CTp. PAJțy H. O., IIoBeweHMe paannHHbix bh«ob KapTO#ejiH npn cyniKe ... 2 129 PAflY H. O. m rEPrn A., KaTanuaa b pacTeHHHx. III. ^HHaMiiKa aKTMB- HocTii KaTanaau y hjio«obi>ix nepeBbeB no 4>enoJiorn'iecKHM $asaM . 3 281 TAPHABGKHH H. h MHTPOIO HATAJIHH, WccnejțoBanne Mop$onornn ntiJi&ițM ceMeîtcTBa cnowiioițBeTHbix țjiopbi PMBincKoit Hapojțnoft PecnyfiwKH ■■•••••........................................... 3 213 XOPOBHIJ K., ^(aHHBie o pacnpejțeneHHir b npopocTKax nornouțeaHoro npn dOpaOoTKe C6MHH pMHKa .................... 2 107 IIIEBHEHKO BHKTOPUH, IlapaBMTHBift bur Leptosphaeria na Bojțopocnn Lemanea fluviatilis (Dillw.) Ag. b PyMbiHCKoii HapoHHoft PecnyOnnKe 2 103 niTEG>yPHK T. H., HOnECKy ACnABEH M JiyHry JiyHHfl, HoBbie p;aHHBie rjih naynenMH $nopbi MoxooQpaaHbix b BanH-JIoTpynyit • 1 7 | IQjnty IIpoHaii (1875—1959)....................' .................' • 4 ^^5 '----'--- ACADEMIE DE LA E^PUBLIQUE POPULAIEE ROUMAINE . 6TUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE VEGETALE Z : .... Tonic XI 1959 INDEX ALPHABETIQUE Np Page BORDEIANU T., CUPCINENCO I. et PÂNDELE IULIANA, Etude des varidt^s de cognassiers cultivdes dans la Republique Populaire Roumaine ..... 4 395 BUCUR ELENA, Contribution â l’6tude de l’accroissement de la resistance des tubercules de pommes de terre par exposition ă la lumifere............... . 1 63 GrUȘULEAGM., Contribution ă l’6tude morpho-ecologique de la fleur de Borago officinalis L., avecquelques considO-ations phylogenetiques .................... 3 273 HOROVITZC., Donn^essur la rdpartition dans les plantules, du zinc absorbi- . lors du traitement des semences ............................... ............... 2 107 MIHALGA GH.,Contribution ălaconnaissance de l’hybride Aestivalis x Biparia 19916................................................. ........................ 1 75 MIHALCA GH., Etude des fleurs et de la floraison des porte-greffes en usage dans la viticulture roumaine . .....................’ ................................ 2 143 MORARIU IULIU, II. Contribution â l’etudede la viigdtation du littoral de la mer Noire. . ....................................................... . 4 355 NfECȘOIUV., L’influence de l’humiditd du sol sur certains processrțs physiolo- giques de la betterave ă sucre irrigu^e, ........................... . . ; . 4 341 NEGRU AL., Recherches au sujet des espăces de Colletotrichum, parasites des Legtunineuses dans la Republique Populaire Roumaine ........ 4 379 PÂNDELE IULIANA, Les corrălatioiis entrela teneur en chlorophylle des feuilles et l’intensite de l’activite biochimique, au cours de la periode de v6getation active des arbres fruitiers............................................... . 2 165 PÂNDELE. IULIANA, Influencede l’hybridation et de l’education des hybrides d’arbres et arbustes fruitiers sur la composition clumique des fruits .... 3 303 PÂNDELE IULIANA et POPA D., L’evolution du carotene et des principales sub- ■ . stances chimiques au cours de la croissance des racines de carottes .... 4 417 POENARU I., CORBEANU STELA et LĂZĂRESCU V., La variation de la compo- sition chimique des feuilles de vigne pendant la floraison................. 1 83 POENARU LotLĂZĂRESCU V., Les conditions thermiques necessairespour le departcn v^gdtation de la vigne. . . f................................... • 2 181 ' POENARU I. et LĂZĂRESCU V., Contribution ă la connaissance des fleurs de Vitis silvestris Gmel. . ............................................... ■ 3 317; POPESCU S., Anuilioration de la valeur nutritive du pain, par yitamines, calcium, autres sels mineraux et proteines digesțibles .................................. 2 155 450 INDEX ALFABETIC N° Page PRIADCENCU AL., TARNAVSCHIL, MELACRINOS A., MELBER D. et BOL- DEA ELENA, Nouvelles formes de plantes, obtenues par croisements eloignds chez des cdreales. . . ..................................... . 2 115 RADU F. L, Etude du comportement ăla deshydratalion des differentcs varietes de pommes de terre .................................................... 2 129 RADUF. I. et GHERGHI A., La catalase chezles plantes. IÎL Dynamique de l’activitd catalasique des arbres, par phases phenologiques ................. 3 281 SEVCENCO VICTORIA, Une esptee de Leptosphaeria, părăsite de l’algue Lemanea fluviatilis (Dillw.)Ag., dans la Republique Populaire Roumaine........................ 2 103 ȘTEFUREAC I. TR., POPESCU ASPASIAet LUNGU LUCIA, Nouvelle contri- bution â 1'etude de la flore et de la vegetation des Bryophytes de la valide du Lotru............................................................................... 1 7 TARNAVSCHI T. ION et MITROIU NATALIA, Recherches sur la morphologie du pollen des Composees de la flore roumaine .................................. 3 213 | IULIU PRODAN | (1875-1959) ............................................... 4 435 Pentru a vă asigura o colecție completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentul Dvs. pentru 1960. ABONAMENTELE SE FAC LA OFICIILE POȘTALE, AGENȚIILE POȘTALE, PRIN FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII. DIN PUBLICAȚIILE DE BOTANICĂ ȘI ȘTIINȚE AGROSILVICE apărute în EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE , * , Analele Institutului de cercetări agronomice, seria nouă, nr. 6 — voi. . XXV, 760 p. V. BAGHINSGHI și N. SÎRBU, Contribuții la metodica întocmirii proiectelor de organizare a teritoriului și a producției tn gospodăriile agricole de stat, 135 p. N. GEAPOIU, Ctnepa, Studiu monografic, 653 p. E. I. NYÂRÂDY, Flora și vegetația munților Retezat, 196 p. GR. OBREJANU și colab., Studiu agropedologic al stațiunilor experimentale ale Institutului de cercetări agronomice, 267 p. GR. OBREJANU și colab., Probleme de pedologie, 566 p. TRAIAN SĂVULESCU (redactor principal), Flora Republicii Populare Romtne : voi. I, E. NYÂRĂDY (responsabil) și colab., 660 p.; voi. II, ST. GSUROS, E. GHIȘA, GH. GRINȚESGU, M. GUȘULEAC, A. NYÂRĂDY, I. PRODAN și EM. ȚOPA, 704 p.; voi. III, AL. BELDIE, AL. BUIA, GH. GRINȚESGU, I. GRINȚESGU, M. GUȘULEAG, A. NYÂRĂDY, E. I. NYÂRÂDY, M. RĂVĂRUȚ, I. ȘERBĂNESCU, EM. ȚOPA și G. ZAHARIADI, 664 p.; voi. IV, AL. BELDIE, ĂL. BUIA, M. GUȘULEAG, E. I. NYÂRÂDY, î. PRODAN și M. RĂVĂRUȚ, 960 p.; voi. V, I. GRINȚESGU, M. GUȘULEAG, I. MORARIU, A. NYÂRÂDY, E. I. NYÂRÂDY, I. TODOR și EM. ȚOPA, 588 p.; voi. VI, AL. BELDIE, I. GRIN- ȚESGU, M. GUȘULEAC, I. MORARIU, A. NYÂRÂDY, A. PAUCĂ, M. RĂVĂRUȚ, I. ȘERBĂNESGU, I. TODOR și EM. ȚOPA, 678 p. , * , Porumbul, Studiu monografic, 928 p. TR. SĂVULESGU și OLGA SĂVULESCU, Tratat de patologie vegetală, voi. I, 725 p. GH. ANGHEL, MARIA RAIANU, C. MATEI, N. BUGURESGU, I. RĂDU- LESGU, I. ANGANU și C. VELEA, Determinarea calității semin- țelor, 382 p. IULIU BĂRBAT și FRANGISG PÂLFY, Stadiul de iarovizare și stadiul de lumină la plante, 127 p. AMILQAR VASILIU, Asolamentele raționale, 192 p. I. P. 2, c. 3624