BIOL.'-I^v;. ■SI "' ACADEMIA REPUBLICII POPULARE BOMÎNB STUDII Șl CERCETA BIOLOGIE* SERIA „BIOLOGIE VEGETALĂ” TOMUL X 1958 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E ' ^COMITETUL DE REDACȚIE-—------— N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; T. BORDEIANU, membru: corespondent al Academiei R.P.R, ; GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria „BIOLOGIE VEGETALA" Apare de 4 ori pe as REDACȚIA: București, Calea Victoriei nr, 1*25 Telefon 15.41.59 ACADEMIA RE P UB L ICII POP U LA RE; ROM î N E , ' 'in STUDII ȘI CERCETĂRI de: BIOLOGIE > Tomul X, nr. 4 S U M A R SERIA „BIOLOGIE V E GE T AL KSLrOTFVA £ Pag. I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU, Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R. —II (continuare). . . .. . . . .. . . .. . . . . . .. .. , ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU, Contribuții la cunoașterea agentului patogen care produce putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor de bumbac . . . . .................................................... . . ; . A. V, RĂDULESCU, Contribuții la cunoașterea structurii arboretelor de silvo- stepă dintre Olt și Buzău ........................... . M. ȚOADER, O. BELLU, B. BALTAGI, GH. ILIESCU și C, MATRAN, Soiul de viță Dăuășană (Galbenă de Ardeal)................................... .?.... MIRCEA PETRESCU, Contribuții la cunoașterea micromicetelor din culturile forestiere .................................................................. : ALICE SĂVULESCU, VERA BONTEA, L J. FOCȘĂNEANU, VIORICA ȘUTA și MARGARETA GIUREA, Eficacitatea unui produs organo-mercurie. in- digen în combaterea rapănului la măr (Endostigme inaequalis (Cooke) S.yd.) 317 345 3(51 371 381 393 ED TT U R A A G A D E M I E I R E P U B L I C I I P 0 P U L ARE. R O M 1 N E- , ■s Wî Hi • As a i'B? 7/1 ■a n-t 5J ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE Etudes etrecherches DE BIOLOGIE SERIE «biologie vEgEtale» Tome X, n° 4 - 1958 AKAflEMMH PSMHHCKOt HAPOflHOH PECnyEJIUKH TPyflbI 14 MCCJlEflOBAHm no BHOJIOrWH CEPHH «BHOJIOrHH P ACT E H To^ X’ 4 ' . SOMMAIRE Page I. T. TARNAVSCHI et M. OLTEANU, Materiei pour un conspectus des algues de la Republique Populaire Roumaine —II (suite)............ 317 ALICE SĂVULESCU et CRISTINA RAICU, Contribution â l’etude de l’agent pathogene qui provoque la pourriture des semences et le flctrissement des plants de cotonnier . ..................................... 345 A. V. RĂDULESCU, Contribution â la connaissance de la structure des peuple- ments forestiers d’avant-steppe, si lues entre Ies rivieres Olt et Buzău . 361 M. TOADER, O. BELLU, B. BALTAGI, GH. ILIESCU et C. MATRAN, Le cepage Dănășană (Galbenă de Ardeal) , . . .................. 371 MIRGEA PETRESGU, Contribution â l’etude des Micromyeătes des cultures forestiăres . ................................................ 381 ALICE SĂVULESCU, VERA BONTEA, I. J. FOCȘĂNEANU, VIORICA ȘUTA et MARGARETA GIUREA, Efficacită d’un produit organo-mercurique indigene dans la campagne contre la tavelure.du pommier (Endostigme inaegualis (Cooke) Syd.) ........................................ 393 CtP. 14. T. TAPHABCKH h M. OJITflHV, MaTepnajiti rjih KoncneKTa Boflopocneit b PyMBiHCKoii HapoHHOit PecnyfwiHKe —II (npoflonateHne) . ... 317 AJIHG CBByjIECKY n KPHCTMHA PAHKY, Bay^eme BosSyinTeJiH aa- rnuBaHMa ceMan m yBHnaHHH bcxorob xjiomaTHHKa . .. ; . .. . . 345 A. B. PB^yjIEGKy, K MayueHnro CTpyKTypti JiecocTeniitix iiacaîKneHMii Me»»y Ojitom h Bysay . . . ............................. ( . . . ... 361 M. TOAflEP, O. BEJIJiy, B. BAJITA^JKH, r. MJIHECKy n K. MATPAH, ‘ CopT BHHorpajța «flaHauiana» (ran6eHa-«e-Ap«Hji) .................... 371 MHPHA IIETPECKy, K HByueHiiio MMKpoMHneTOB jiochlix nopojț . . . 381 AJIHC CBByJIECRy, BEPA BOHTfl, M. JK. OOKniBHflHy, BHOPHKA IIiyTA k MAPPAPETA JțîKypfl, 9$iJ>eKTnBH0CTB oîțHoro bTeuecT- BeHHoro npenapara npn 6opt6e' c napnioii hSjiohh (Endostigme ■ inaequalis (Cooke) Syd.) . , . . ;...................... 393 fiDITIONS DE ^ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3iUTE^GTB0r AKAUEMHH PyMBIHCKOlî HAPOUHOR PECnyBJIHKH MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — DE ' I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU •Comunicare prezentată de N. SÂLÂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 28 aprilie 1958 ' ■ DIATOMEAE Centrales 1304. — Actinocyclus fulvus (W. Sm.) Ralfs — 65. (sub Auliscus fulvus (W. Sm.) Rabenh. —65) 1305. — Attheya Zachariasi J. Brun. — 117. — Auliscus fulvus (W. Sm.) Rabenh. = Actinocyclus fulvus (W. Sm;) Ralfs 1306. — Cerataulina Bergoni Perag. — 127. 1307. — Chaetoceras affinis Laud. — 163. 1308. — Chaetoceras danicus Cleve — 163. * — Coscinldiscus lacustris Grun. — 117, 125, 161, 162. 1309. — Cyclotella caspia Grun. — 127. 1310. — Cyclotella glomerata Bachmann — 98. * — Cyclotella Kiitzingiana Th'wait. — 35, 100, 125. * — Cyclotella Meneghiniana Kiitz. — 73, 84, 96, 98, 100, 114. 1311. — Cyclotella operculata (Ag) Kiitz. — 96. 1312. — Ditylium Brightwelli (Wast) Grun. — 127. — Gaillonella moniliformis (Miill.) Ag. = Melosira moniliformis (MUU.) Ag. — Gaillonella nummuloides Ehr. = Melosira nummuloides (Dillw.) Ag. 1313. — Melosira ambigua (Grun.) Miill. — 100. * — Melosira arenaria Moore — 98, 116, 117, 125. ■ 1314. — Melosira crenulata (Ehr.) Kiitz. — 144. ~ — Melosira crenulata (Ehr.) Kiitz. var. curvata Pant. — 96. — Melosira crenulata (Ehr.) Kiitz. var. italica' (Ehr.) Grun. — 96. — Melosira crenulata (Ehr.) Kiitz. var. lineolata Grun. — 96. ; — Melosira crenulata (EHr) Kiitz. var, valida Grun. — 96. , * — Melosira distans (Ehr.) Kiitz. — 73, 96, 100, 116, 144. *) Continuare din Studii și cercetări de biologie, Seria „Biologie vegetală”— tomul X, nr. 3, 1958, p. 267. ’ 7 . 318 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU ,3 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL.ALGELOR DIN R.P.R. — II 319' — Melosira distans (Ehr.) Kiitz. f. lacustris (Grun) Bethge. — 100. — Melosira distans (Ehr.) Kiitz. var. alpigena Grun. — 100.' — Melosira distanș (Ehr.) Kiitz. var. lirata (Ehr.) Bethge. — 100. — Melosira distans (Ehr.) Kiitz. var. nivalis J. Brun. — 96. * — Melosira granulata (Ehr.) Ralfs — 96, 117, 125. * — Melosira granulata (Ehr.) Ralfs var. angustissima Miill. — 117. — Melosira islandica O. Miill. ssp. helvetica O. Miill. — 100. * — Melosira italica (Ehr.) Kiitz. f. tenuissima (Grun.) O. Miill. — 116. — Melosira italica (Ehr.) Kiitz. var. valida Grun. — 100. — Melosira italica (Ehr.) Kiitz. ssp. subarctica O. Miill. — 100. 1315. — Melosira moniliformis (Miill.) Ag. — 36, 127 (sub Gaillonella moniliformis (Miill.) Ag. - 36). . ' ' 1316. — Melosiranummuloides (Diltw.) Ag. — 36, 163 (sub Gaillonella nummuloides Ehr. — 36). 1317. — Melosira Roeseana Rabenh. — 96, 124. 1318. — Melosira sulcata (Ehr.) Kiitz. — 127. 1319. — Melosira yangeliana Pant. et Greguss — 96. * j - Mbldsira varians Ag. -75, 85, 96, 98, 114, 116, 117, 122, 123, 125, 144, 161, 162. 1320. — Rhizosolenia Calcar-avis Schultze — 127, .163. 1321. — Rhizosolenia Shrubsolii Cleve — 163. 1322. — Rhizosolenia stagnalis Zach. — 120. 1323. — Sceletonema costatum (Grev.) CI. — 127, 163. 1324. — Thalassiosira parva Pr.-Lavr. — 127. Peniiatales * — Achnanthes Biasolettiana Kiitz. — 96, 157 (sub Microneis Biasolettiana CI. — 96): * — Achnanthes brevipes (Lyngb.) Ag. — 144. 1325. — Achnanthes Cle.vei Grun. — 10. 1326. — Achnanthes coarctata (Br6b.) Grun. — 11, 96 (sub Achnanthidium coarctatum Breb. - 11, 96). * —Achnanthes coarctata (Br<âb.) Grun. var. rhomboidea Tarnavschi et Jitariu — 157, 1327. — Achnanthes conspicua A. Mayer— 100. * — Achnanthes exilis Kiitz. — 75, 96, 114, 115, 117, 124, . 1328. — Achnanthes flexella (Kiitz.) Breb. — 41, 49,. 115 (sub . Achnanthidium flexellum Br6b. — 41, 115 ; sub Cocconeis flexella Kiitz. — 49). * — Achnanthes hungarica Grun. — 75, 98 (sub Microneis hungarica Grun. — 75). 1329. — Achnanthes kryophila Boye Pet; — 157. 1330. — Achnanthes lanceolata (Breb.) Grun. — 10, 36, 39, 41, 50, 75, 96, 98, 124, 145, 157. (sub Achnanthidium lanceolatum Breb. — 75, 96). — Achnanthes lanceolata (Br6b.) Grun. var. elliptica Cleve — 98, 100. — Achnanthes lanceolata (Breb.) Grun. var. rostrata Hust. — 10, 75, 96 (sub A. 1. (Breb.) Grun. var. dubia Grun. — 10; sub Achnanthidium lanceolatum Breb, var. dubia. Grun. — 75, 96).' 1331. — Achnanthes linearis (W. Sm.) Grun. — 124, 157. * — Achnanthes microcephala (Kiitz.) Grun. — 96,98 (sub Microneis microcephala CI. —96). * — Achnanthes minutissima Kiitz. — 38, 73, 75, 96, 114, 123, 124 (sub Achnanthidium minutissimum Kiitz. — 38 ; sub Microneis minutissima (Grun.) CI. — 73, 75, 96). 1332. — Achnanthes saxonica Krasske — 100. 1333. — Achnanthes subsessilis Ktitz. — 36, 40, 64, 75 (sub Achnanthidium subsessilis (Ehr.) Cleve - 75). ' — Achnanthidium coarctatum Brib. — Achnanthes coarctata (Breb.) Grun. — Achnanthidium flexellum Brib. = Achnanthes flexella (Kiitz.) Brib. — Achnanthidium lanceolatum Breb. — Achnanthes lanceolata (Breb.) Grun. — Achnanthidium lanceolatum Breb. var. dubia Grun. = Achnanthes lanceolata (Brib.) , Grun.. var. rostrata-Hustedt — Achnanthidium minutibsimum Kiitz. = Achnanthes-minulissima Kiitz. — Achnanthidium, subsessile (Ehr.) CI..— Achnanthes subsessilis Ktitz. . * — Amphipleura pellucida Ktitz. — 124. 1334.— Amphiprora paludosa W. Sm. :—75. - — Amphora acutiuscula Kiitz. = A- coffeaeformis Ag. var. acutiuscula . (Kiitz.) Hust. 1335. — Amphora Bânyaiana Greguss et Weber — 98.. * — Amphora coffeaeformis (Ag.) Ktitz. — 96., * —Amphora coffeaeformis Ag. var., acutiuscula (Kiitz.) Hust, — 75 (sub. A. acutius.cula Kiitz. - 75). 1336. — Amphora commutata Grun. — 125. ■ — Amphora delicatissima Krasske — 116. 1337. — Amphora globulosa Schum. — 114. — Amphora humicola Grun. = A. Normau — Amphora libyca Ehr. = A. ovalis (Breb.) Kiitz. var. libyca (Ehr.) Cl.'.y 1338. — Amphora macilenta Greg. —115. ’ -- 1339. — Amphora Normanii Rabenh. — 114, 115 (sub A. humicola Grun. '— 114, 115). * — Amphora ovalis (Br6b.) Kiitz. — 96, 99, 114, 116, 117, 125, 133, 145,: 157. ■ * — Amphora ovalis (Breb.) Kiitz. var. gracilis (Ehr.) V. H. — 96, 114. ’ —Amphora ovalis (Breb.) Kiitz. var. libyca (Ehr.) Cleve .— 96, 98, 114, 157 (sub A., libyca Ehr. — 114). * — Amphora ovalis (Breb.) Ktitz. var. pediculus Ktitz. — 75, 96, 98, 11’5, 124 (sub A. pcdiculus (Kiitz.) Grun. — 115, 124). 1340. — Amphora perpusilla Grun. — 10, 41, 73, 75, 96, 116. ' * —Anomoeoneis exilis (Kiitz.) Cleve — 96, 124 (sub Navicula exilis Kiitz. — 124). — Anomoeoneis sculpta (Ehr.) Pfitz. = A. sphaerophora (Kiitz.) Pfitz. var. sculpta (Eh.)' Miill. । * —Anomoeoneis sphaerophora (Kiitz.) Pfitz. — 41, 114, 115 (sub Navicula sphaerophora Kiitz. - 41, 114, 115). f * — Anomoeoneis sphaerophora (Kiitz.) Pfitz. var. sculpta (Ehr.) Miill. — 75 (sub A. sculpta (Kiitz.) Pfitz. — 75). * — Asterionella formosa Hass. — 116, 117, 125. ' \ * — Asterionella gracillima (Hanțzsch) Heib. — 84, 99, 116, 117, 125; 161, 162. * — Bacillaria paradoxa Gmelin — 116, 117, 120, 122, 161. * — Caloneis alpestris (Grun.) Cleve — 114 (sub Navicula alpestris Grun. — 114). 1 — Caloneis alpestris (Grun.) Cleve var. Înfiata Pant. — 100. * — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve — 114,124 (sub Navicula limosa (Kiitz.) Grun. t- 114,124).. — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve var. cuneata Meister — 96. — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve var. genuina Cleve — 96. ; — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve var. înfiata (Grun;) Cleve — 10. — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve var. truncata (Grun.) Meister — 73. , — Caloneis silicula (Ehr.) Cleve. var. truncatula Grun. — 73, 75, 98. — Caloneis silicula (Ehr.)' Cleve var. ventricosa (Ehr.) Cleve — 10. . * — Ceratoneis arcuș (Ehr.) Kiitz. — 100. 1341. — Cocconeis diminuta Pant. — 98. — Cocconeis flexella Ktitz . = Achnanthes flexella (Kiitz.) Breb. 1342. — Cocconeis marginata Kiitz. — 115. * — Cocconeis pediculus Ehr. — 36, 64, 65, 75, 96, 114, 116, 124, 125 (sub C. salina. (Kiitz.) Ehr. - 36, 64, 65). — Cocconeis pediculus Ehr. var. transsilvamcus Greguss et Weber — 98. * — Cocconeis placentula Ehr. — 75, 96, 98, 115, 116, 124, 133, 144. ., — Cocconeis salina (Kiitz.) Rabenh. = C. pediculus Ehr. * — Cocconeis scutellum (Greg.) Ehr. — 127. ' , — Cocconeis scutellum (Greg.) Ehr. var. major Grun. — 36 (sub C.s. Ehr. var. 'mediter- ranea Rabenh. — 36). ■ — Cocconeis scutellum (Greg.) Ehr. var. mediterranea Rabenh. = C.s. (Greg.) Ehr. var. major Grun. — ' Cocconema cymbiformis Ehr. = Cymbella cymbiformis (Ag. ? Ktitz.) V.H.. * ' — Cymatopleura elliptica (Breb.) W. Sm. — 84, 117. 1343. — Cymatopleura pygmaea Pant. — 115. ' — Cymatopleura regula (Ehr.) Ralfs — C. solea (Breb.) W. Sm. var. regula. (Ehr.) Grun.. - - Cymatopleura solea (Br6b.) W. Sm. - 84, 98, 99,114,115, 116, 117, 122,124,125, 144. * — Cymatopleura solea (Brib.) W. Sm. var. apiculata (W. 'Șm.) Ralfs.— 114,115. ; 320 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR PIN R.P.R. — II 321 — Cymatopleura solea (Breb.) W. Sm. var. regula (Ehr.) Grun. — 75, 114 (sub. C. regula (Ehr.) Ralfs - 114). — Cymatopleura solea (Breb.) W. Sm. var. vulgaris Meister — 10. 1344, — Cymbella aequalis W. Sm. — 73, 100. * - Cymbella affinis. (Breb.) Kiitz, - 73, 75, 96, 98, 114, 117, 125, 157, 161, 162. 1345. — Cymbella'alpiria‘Grun. — 124. • — Cymbella amphicephala Naeg. — 75, 96, 114, 124. * — Cymbella aspera (Ehr.) Cleve — 98, 114, 116, 120, 133, 157 (sub C. gastroidcs Kiitz. -114),.; ■ _ 1346. — Cymbella Cesatii (Rabenh.) Griin. — 96. * — Cymbella cistula (Hemprich) Grun. — 98, 114, 116, 117. — Cymbella cistula (Hemprich) Grun. var. inflata Pant. — 96. — Cymbella cistula (Hemprich) Grun. var. maculata (Kiitz.) V.H. — 98, 114. ’ — Cymbella cuspidata Kiitz. — 96. '— Cymbella cuspidata Kiitz. var. naviculaeformis Auersw. = C. naviculaeformis Auersw. 1347. - Cymbella cymbifonnis (Ag. ? Kiitz.) V.H. - 35, 36, 49, 64, 75, 98, 123, 124, 125, 144 (sub. C. c. Ehr. — 144 ; sub Cocconema cymbiformis Ehr. — 123). 1348. — Cymbella delecta A. Sch. — 96. 1349. — Cymbella delicatula Kiitz. — 144. .* — Cymbella Ehrenbergii Kiitz. — 96, 115, 117. * — Cymbella gracilis (Rabenh.) Cleve — 41, 96,100, 116,157 (sub Encyonema gracile (Ehr.) Rabenh. — 41). 1350. — Cymbella helvetica Kiitz. — 114, 125. — Cymbella heteropleura Ehr. var. minor Cleve — 157. 1351. — Cymbella lacustris (Ag.) Cleve — 117, 157. 1352. - Cymbella lanceolata (Ehr.) V.H. - 10, 35, 36, 39, 40, 48, 116, 117, 124, 125, 144 (sub. G.l. Ehr. — 144; sub C. 1. Kiitz. — 48). 1353. — Cymbella leptoceras (Ehr.) Grun. — 10. 1354, — Cymbella microcephala Grun. — 75, 96. * — Cymbella naviculaeformis Auersw. — 41, 75, 96, 157 (sub C. cuspidata Kiitz. var. naviculaeformis Auersw. — 41). — Cymbella naviculaeformis Auersw. var. tumida Pant. et Greguss — 96. * — Cymbella parva (W. Sm.) Cleve — 98. 1355. — Cymbella procera Pant. et Greguss — 96. * — Cymbella prostrata (Berk.) Cleve — 114 (sub Encyonema prostratum (Berk.) Ralfs - 114). ' * — Cymbella pusilla Grun. — 114. 1356. — Cymbella Scherffeliana Pant. et Greguss — 96. — Cymbella Scherffeliana Pant. et Greguss var. acuminata Pant. et Greguss — 96. 1357. — Cymbella sinuata Greg. — 11, 73. * - Cymbella tumida (Breb.) V.H. - 125, 161, 162. 1358. — Cymbella tumidula Grun. — 96, 116, 117. 1359. — Cymbella turgidula Grun. — 10, 98. * — Cymbella ventricosa Kiitz. — 36, 39, 41, 75, 96, 100, 124, 157, 161 (sub Encyonema ventricosum Kiitz. — 36, 39, 41, 124). — Cymbella ventricosa Kiitz. var. Auerswaldii (Rabenh.) Meister — 10. — Cymbella ventricosa Kiitz. var. emorsa Pant. et Greguss — 96. — Cymbella ventricosa Kiitz. var. lunula (A. Sch.) Meister —10. — Cymbella ventricosa Kiitz. var. obtusa Grun. — 96. — Cymbella ventricosa Kiitz. var. vasta Pant. et Greguss — 96. — Cystopleura gibba Kuntze = Rhopalodia gibba (Ehr.) O. Miill. — Cystopleura turgida Kuntze = Epithemia turgida (Ehr.) Kiitz. — Cystopleura zebra Kuntze = Epithemia zebra (Ehr.) Kiiti. — Denticula crassula Naeg. = D. tenuis Kiitz. var. crassula (Naeg.) Hust. * — Denticula elegans Kiitz. — 116, 117. — Denticula frigida Kiitz. = D. tenuis Kiitz. * — Denticula tenuis Kiitz. — 75 (sub D, frigida Kiitz. — 75). ‘ — Denticula tenuis Kiitz. var. crassula (Naeg.) Hustedt — 11, 35, 75 (sub D.crassula Naeg. — 11, 35, 75). * — Denticula thermalis Kiitz. — 114. ' • - Diatoma anceps (Ehr.) Grun. - 93, 96,100,123 (sub Odontidium anomâlupi W. Sm. var. longisslmum Grun. — 93). « - Diatoma elongatum Ag. - 75, 116, 117, 125, 161, 162 (sub D. tenue (Ag.) Kiitz. var. elongatum Ag. — 75). — Diatoma elongatum Ag. var. minor Grun. — 100. * - Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib. - 36, 69, 96, 100, 117, 123, 124, (sub Odontidium hiemale,Kiitz. — 124; sub O. h. Kiitz. vaf. genhinum Grun. — 36). * — Diătonia hiemale (Lyngb.) \Heib. var. mesodon(Ehr.) Grun. — 41, 96, 100, 124, 15*7, 158 (sub Odontidium hiemale Kiitz. var. mesodon Kiitz. — 124). ■ 1 — Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib, var,,turgidulum (Ehr.) Grun. — 96, 123, 124 (silb Odontidium turgidulum Kiitz. — 124). ■ — Diatoma pectinale Kiitz. var. inflatum Pant. et Greguss — 96. - — Diatoma tenue (Ag.) Kiitz. = D. vulgare Bpry var. tenuis (Ag.) Kiitz. — Diatoma tenue (Ag.) Kiitz. var. elongatum Ag. = D. elongatum Ag. * — Diatoma vulgare Bory— 36,84, 96, 99, 115, 116, 117, 122, 123, 161,162 (șub. D.v. Bory var. genuina Grun. — 115; sub Odontidium vulgare (Bory) Pfitz, var. genuinum Grun. — 36). 1 — Diaioma vulgare Bory var. genuina Grun. = D. vulgare Bory. — Diatoma vulgare Bory var. tenuis (Ag.) Kiitz. — 74, 75, 124 (sub D. tenue (Ag.) Kiitz. - 14, 75, 124). * — Diploneis didyma (Ehr.) Cleve — 130 (sub Navicula didyma Ehr. — 130). * ' — Diploneis elliptica (Kiitz.) Cleve — 73, 75, 114 (sub Navicula elliptica Kiitz'. — 114). * . — Diploneis oculata (Breb.) Cleve — 75, 96. * — Diploneis ovalis (Hilse) Cleve — 98. — Diploneis ovalis (Hilse) Cleve var. pumila (Grun.) Cleve — 96. . 1360. — Diploneis puella (Schum.) Cleve — 75, 96. , — Encyonema gracile (Ehr.) Rabenh. = Cymbella gracilis (Rabenh.) CI. — Encyonema ventricosum. 'Kiitz. = Cymbella ventricosa Kiitz. ■ ■ * — Epithemia argus (Ehr.) Kiitz. — 73, 116, 117. — Epithemia argus Kiitz. var. alpenistris Grun. — 98. — Epithemia argus Kiitz. var. capitata Fricke — 98. — Epithemia argus Kiitz. var. longicornis Grun. — 125. 1361. — Epithemia Miilleri Fricke — 98. 1 * — Epithemia ocellata (Ehr.) Kiitz. — 117. * — Epithemia sorex Kiitz. — 114, 116, 117. * - Epithemia turgida (Ehr.) Kiitz. — 73,84, 98,114,123,125,144,145 (sub Cystopleura turgida Kuntze — 123). — Epithemia turgida (Ehr.) Kiitz. var. capitata Fricke — 116. * — Epithemia zebra (Ehr.) Kiitz. — 73, 98, 114, 116, 117, 123, 144 (sub Cystopleura zebra Kuntze — 116). — Epithemia zebra (Ehr.) Kiitz. vai’, genuina Grun. — 96. — Epithemia zebra (Ehr.) Kiitz. var. porcellus (Kiitz.) Grun. — 10, 98. — Epithemia zebra (Ehr.) Kiitz. var. proboscidea Kiitz. — 144. * — Epithemia zebra (Ehr.) Kiitz. var. saxonica (Kiitz.) Grun. — 98. 362. — Eunotia alpina (Naeg.) Hustedt — 96,157 (sub Pseudeunotia alpina (Naeg.) Grun.—96). * — Eunotia arcuș Ehr. — 96, 114, 145, 157. — Eunotia arcuș Ehr. var. bidens. Grun. — 100, 157. — Eunotia arcuș Ehr. var. Kricsfalusiana Pant. et Greguss — 96. —. Eunotia arcuș Ehr. var. minor. V.H. — 96, 114. . — Eunotia arcuș Ehr. var. minuta Grun. — 133. — Eunotia arcuș Ehr. var. plana Pant. et Greguss — 96. 1363. — Eunotia bigibba Kiitz. — 96 (sub E. praerupta Ehr. var. bigibbaGrun. — 96). — Eunotia bilunaris (Ehr.) Schaarschmidt = E. lunaris (Ehr.) Grun. 1364. — Eunotia crassa Pant. et Greguss — 96. 1365. Eunotia diodon Ehr. — 39 (sub E. diodon Ehr. f. minor. V.H. — 39). — Eunotia diodon Ehr. f. minor V.H. = E. diodon Ehr. — Eunotia diodon (Ehr.) var. diminuta Grun. — 96. — Eunotia diodon (Ehr.) var. truncata Pant. et Greguss — 96. 1366. — Eunotia directa Pant. et Greguss — 96. — Eunotia ehrenbergii Ralfs var. quaternaria Grun. — 96. . MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 322 ' ■ I, T, TARNAVSCHI și, M. OLTEANU ;6 1367. Eunotia exigua (Breb.) Grun. — 100, 124., ' r ■ — Eunotia exigua (Breb.) Grun. var. bidens Hustedt — 100. —. Eunotia exigua (Br^b.) Grun. var. reversa Pant. et Greguss—96, ■ 1368. — Eunotia faba (Ehr.) Grun. — 98, 115. ■ ' ■ :> ♦ — Eunotia faba (Ehr.) Grun.. var. minor Tarnavschi et Jitariu>— 157. * . — Eunotia gracilis (Ehr.)Rabenh. —.124, 133, 144, 157. '1369. — Eunofiâ gracilis W. Sm. — 96. 1370, — Eunotia Gr.egussii Szeines — 98. — Eunotia-impressa Ehr. f. viximpressa V.H. — 96. — Eunotia- incisa Greg. = E. veneris Kiitz. 1371. — Eunotia Kocheliensis O. Miill. — 96. — Eunotia Kocheliensis Q. Miill. var. pygmaea Pant. et Greguss — 96. * — Eunotia lunaris (Ehr.) Grun. — 36, 48,. 73, 96, 98, 100, 123, 124, 145, 157 (sub E. 1. (Ehr.) Grun. var.,excisa Grun.— 48, 96, 157; sub E. bilunaris (Ehr.) Schaar- schmidt — 36). — Eunotia lunaris (Ehr.) Grun. var, capitata Grun. — 157, — Eunotia lunaris (Ehr.) Grun. var. excisa Grun. = E. lunaris (Ehr.) Grun, — Eunotia lunaris (Eh}-.) Grun. var. falcata Grun,— 96 (sub Pseudeunotia lunaris (Ehr.) Grun. var. falcata Grun. — 96), — Eunotia lunaris (Ehr.) Grun. var. subarcuata (Naeg.) Grun. — 96, 157. 1372. — Eunotia major (W. Sm.) Rabenh. — 96. 1373. — Eunotia Meisteri Hustedt — 157. ♦ — Eunotia monodon Ehr. — 158. — Eunotia monodon Ehr. var. dilatata Pant. et. Greguss — 96. — Eunotia monodon Ehr. var maior (W. Sm.) Hustedt — 100. — Eunotia monodon Ehr. var. suriana Pant. et Greguss — 96. 1374. — Eunotia notabilis Pant, et Greguss — 96. 1375. — Eunotia Nymaniana Grun. — 96. * — Eunotia paludosa Grun. — 133. 1376. — Eunotia papilio (Grun.) Hustedt — 41 (sub E,robusta Ralfs var. Papilio Grun. — 41). 1377. — Eunotia parallela Ehr. — 41, 96, 157. * — Eunotia pectinalis (Kiitz.) Rabenh. — 35, 96, 114 (sub E.. Soleirolii Kiitz. — 35; sub E. S. Rabenh. — 96). — Eunotia pectinalis (Kiitz.) Rabenh. var. angustata Pant. et Greguss, — 96. » — Eunotia pectinalis (Kiitz.) Rabenh. var. minor (Kiitz.) Rabenh. — 100, 114, 157. — Eunotia pectinalis (Kiitz.) Rabenh. var. minor (Kiitz.) Rabenh. f. impressa (Ehr.) Hustedt — 157. — Eunotia pectinalis (Kiitz.) Rabenh. var. subitoangustata Pant. et Greguss — 96. - * — Eunotia polydentula Brun. var. perpusilla Grun. f. validior Tarnavschi et Jitariu - 157. — Eunotia polyglyphis (Ehr.) var. hexaglyphis (Ehr.) Grun. — 96. 1378. — Eunotia praerupta (Ehr.) — 96, 157, * — Eunotia praerupta (Ehr.) var, bidens Grun. — 96, 157. — Eunotia praerupta (Ehr.) var, bigibba Grun. .= E. bigibba Kiitz. , , — Eunotia praerupta Ehr. var. curta Grun. — 96. ' — Eunotia praerupta Ehr. var. genuina Grun. — 96. — Eunotia praerupta Ehr. var. incisa Pant. et Greguss — 96. — Eunotia praerupta Ehr. var. înfiata Grun. — 96, 100, 133, 157 (sub E. p. Ehr. var. înfiata Grun. f. curta V.H. — 96, 100), — ‘ Eunotia praerupta Ehr. var. inflata Grun. f. curta V.H.= E. p. Ehr. var. inflata Grun. — Eunotia praerupta Ehr. var,truncata Pant. et.Greguss — 96. — Eunotia robusta Ralfs var. Papilio Grun. = E. papilio (Grun.) Hustedt > —Eunotia robusta Ralfs var. tetraodon (Ehr.) Ralfs — 41, 96, 100. 1379 — Eunotia septentrionalis Oestrup — 157. * — Eunotia septentrionalis Oestrup f. crassior Tarnavschi et Jitariu —.157, — Eunotia Soleirolii Rabenh. și E.S. Kiitz. = E. pectinalis (Kiitz.) Rabenh. 1380. — Eunotia submonodon Hustedt — 100. 1381. — Eunotia sudetica (O. Miill.). Hustedt — 157. 1382. — Eunotia.-tenellaXGrup-.jjHustedt — 100, 157, 1383. — Eunotia tridentula Ehr. — 157. . , . — Eunotia tridentula Ehr. var. perminuta Grun.— 157. 1384. — Eunotia trinacria Krasske — 100, 157. 1 > . . 1385. — Eunotia valida Hustedt — 98, 157. , \ , 1386. — Eunotia veneris Kiitz. — 96 (sub E. incisa Greg. — 96). - 1387. — Fragilaria bicapitata A. Mayer — 100, 116. 1388. — Fragilaria bidens Heib. — 124. * — Fragilaria brevistriata Grun. — 96, 157. * — Fragilaria capucina Desmaz. — 96, 114, 123. ’ : — Fragilaria capucina Desmaz. var. lanceolata Grun,— 100. — Fragilaria capucina var. mesolepta (Rabenh.) Grun. —75. 1389. — Fragilaria conștruens (Ehr.) Grun, — 96, 100, 116, 117, 125, * — Fragilaria construens (Ehr.) Gram var. binodis ,(Ehr.) Grun. —96, 114. — Fragilaria construens (Ehr.) Grun. var. subsalina Hustedt — 98. —.Fragilaria construens (Ehr.) Grun. var. triundulata Reichelt — 100. — Fragilaria construens (Ehr.) Grun. var. venter (Ehr.) Grun, — 98, 100. * — Fragilaria crotonensis Kitton — 84, 85, 99, 116, 117, 125. * — Fragilaria crotonensis Kitton var. subprolongata Schroet. et Vogi — 125/ 1390. — Fragilaria elliptica Schum. — 75, 96. — Fragilaria elliptica Schum. f. minor V.H. — 96. 1391. — Fragilaria Harrisonii W. Sm. — 11, 41, * — Fragilaria intermedia Grun. — 125. — Fragilaria islandica Grun. var. angusta Pant. et Greguss — 96. 1392. — Fragilaria Istvanffii Pant. — 96. 1393. — Fragilaria Magocsyi Lacsny —115. — Fragilaria parasitica Grun. — Synedra parasitica (W. Sm.) Hustedt — Fragilaria parasitica. Grun. var. subconstricta Grun. = Sijnedra parasitica (ty. Sm) Hustedt, var. subconstricta Grun,, * — Fragilaria pfnnata Ehr. — 96, 98, 100,-116, 117,. 124 (sub, F. mutabllis (W. Sm ) Grun. - 96, 116,117). ' ' ■ ’ — Fragilaria pinnata Ehr. var. lancettula (Schum.) Hustedt — 98, 1394. — Fragilaria Semseyana Pant. et Greguss — 96. * — Fragilaria vîrescens Ralfs — 96, 100, 116, 117, 124, 125, 157. — Fragilaria vîrescens Ralfs var. capitata Krasske — 133. — Fragilaria vîrescens Ralfs var. diatomacea Grun. — 157. — Fragilaria vîrescens Ralfs var. elliptica Hustedt — 100. — Fragilaria vîrescens Ralfs var. exigua Grun. — 96. . — Fragilaria vîrescens Ralfs var. mesolepta Rabenh. — 100, 157. — Fragilaria vîrescens Ralfs var. oblongella Grun. — 96. - * — Fragilaria virescens Ralfs var. turficola Tarnavschi et Jitariu — 157. * — Frustulia rhomboides (Ehr.) De Toni — 96, 133. — Frustulia rhomboides (Ehr.) De Toni var. angustata Pant. et Greguss — 96. * — Frustulia rhomboides (Ehr.)" De Toni var. saxonica (Rabenh.) De Toni — 96, 100, 157 (sub F. saxonica Rabenh. — 96). — Frustulia rhomboides (Ehr.) De Toni var. saxonica (Rabenh.) De Toni f. capitata A. Mayer - 133, 157. . . / — Frustulia saxonica Rabenh. = F. rhomboides (Ehr.) De Toni. var. saxonica (Rabenh.) De Toni. 1395. — Frustulia viridula (Breb.) De Toni — 96. z . * — Frustulia vulgaris (Thwait.) De Toni — 41, 96, 133, 157 (sub Vanheurckia vulgaris- (Thwait.) V.H. - 41). — Frustulia vulgaris (Thwait.) De Toni var. capitata Krasske — 157. . 1396. — Gbmphocymbella ancyli (Cleve) Hustedt — 157. * — Gomphbnema acumlnatum Ehr. — 73, 75, 114, 116, 117, 123, 125, 145; 157. — Gomphonema acumlnatum Ehr. var. Brăbissonii (Kiitz.) Cleve — 125/ 144 (sub G. Brebissonii Kiitz. — 144). * — Gomphonema angustatum (Kiitz.) Rabenh. — 75, 98. — Gomphonema angustatum (Kiitz,) Rabenh. var. sarcophagus (Greg;) Grun. — 10, 96. * — Gomphonema augur Ehr. — 98, 124. • * — Gomphonema augur Ehr. var. Gautieri V.H. — 158. — Gomphonema Brebissonii Kiitz. = G. acuminatum Ehr. var. Brebissonii (KUfz.) Cleve 324 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU 9 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT: .AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 32.5 * — Gomphonema constrictum Ehr. — 75, 114, 116, 117, 123, 124, 125, 133, — Gomphonema constrictum Ehr. f. parva Grun. — 114, . — Gomphonema constrictum Ehr. var. capitata (Ehr.) Cleve 100, 117, 125.. — Gomphonema elongatum W. Sm. var. minor Pant. — 114. 1397. — Gomphonema exiguum Kiitz. — 115, 124 (sub G. telographicum Kiitz. — 124). — Gomphonema exiguum Kiitz. var. capitatum Lacsny — 115. — Gomphonema exiguum Ktitz. var. elongatum Lacsny — 115. * — Gomphonema gracile Ehr. — 73, 99, 123 (sub G. dichotomum Kiitz. — 123). — Gomphonema gracile Ehr. var. lanceolata (Kiitz.) Cleve — 98. * — Gomphonema intricatum Kiitz. 75, 96. * — Gomphonema intricatum Kiitz, var. pumilum Grun. — 75. — Gomphonema longiceps Ehr. var. subclavata Grun— 73, 75, 98,100 (sub G. sub- clavatum.(Grun.) Cleve — 73, 75). — Gomphonema longiceps Ehr. vâr. subclavata Grun. f. gracilis Hust. — 100. * — Gomphonema olivaccum (Lyngb.) Kiitz. — 75, 98, 99, 124. — Gomphonema olivaccum' (Lyngb.) Kiitz. var. calcarea Cleve — 98, 157. — Gomphonema olivaccum (Lyngb.) Kiitz. var. minutissima Hustedt — 98. * — Gomphonema parvulum (Kiitz.) Grun. — 73, 75, 114, 157. — Gomphonema parvulum (Ktitz.) Grun. var. lagenulla (Kiitz. ? Grun.) Hust. — 98, — Gomphonema parvulum (Kiitz.) Grun. var. micropus (Kiitz.) Cleve — 75, 98, 100, 157.- — Gomphonema parvulum (Kiitz.) Grun. var.- subelliptica Cleve — 75. — Gomphonema subclavatum (Grun.) Cleve = G. longiceps Ehr. var. subclavata Grun. 1398. — Gomphonema subtile Ehr. — 35. — Gomphonema telographicum Kiitz. = G. exiguum Kiitz. * — Gomphonema ventricosum Greg. — 75, 114, 116, 125 (sub G. capitatum Ehr. — 75, 114). . - — Grunowia sinuata (IV. Sm.) Rabenh. = Nilzschia sinuata (IV. Sm.) Grun. * — Gyrosigma acuminatum (Kiitz.) Rabenh. — 75, 114, 116, 117, 124, 133 (sub Pleuro- sigma acuminatum (Kiitz.) Grun. — 114, 124). — Gyrosigma acuminatum (Kiitz.) Rabenh. var. curta Grun. — 10. * — Gyrosigma attenuatum (Kiitz.) Rabenh. — 75, 117, 123, 125, 161 (sub Pleurosigma: attenuatum (Kiitz.) W.Sm. — 75, 123). , ' 1399. — Gyrosigma Kiitzingii (Grun.) Cleve — 115, 117, 125 (sub Pleurosigma Ktitzingii • Grun. - 115). . * — Gyrosigma scalproides (Rabenh.) Cleve — 75, 117, 124 (sub Pleurosigma scalproides Rabenh. - 124). 1400. — Gyrosigma tenuissimum (W. Sm.) Cleve — 116. * — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun, — 75, 96, 114, 115, 124, 145, 157. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. f, capitata O. Miill. — 157. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. camelus Pant. et Greguss — 96. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. capitata Pant. — 114. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. compacta Hustedt — 157. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var, constricta Pant. — 114, 115. * — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. intermedia Grun. — 96. — Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. perminuta Lacsny — 115. .. * — Hantzschia elongata (Hantzsch) Grun, — 96. '. 1401. — Hantzschia virgata (Roper) Grun. — 114. — Licmophora argentescens Ag. var. splendida Grev. = L. flabellata (Cârmi) Ag. 1402. — Licmophora flabellata (Carm.) Ag. — 65 (sub L. argentescens Ag. var. splendida Grev. - 65). 1403. — Licmophora gigantea Mercschkowsky — 130. * — Mastogloia Smithii Thwait. — 115. * — Meridion circulare (Grev.) Ag. — 75, 84, 98, 100, 114, 123, 124, 144. — Meridion circulare (Grev.) Ag. f. minor Schaarschmidt — 36. * — Meridion circulare (Grev.) Ag. var. constrictum (Ralfs) V. H. — 96, 100, 114, 123, 124, 157 (sub M. constrictum Ralfs — 96, 114, 123, 124). — Meridion circulare (Grev.) Ag. var. genuinum Kirchn. — 96. — Microneis Biasolettiana Cleve = Achnanthes Biasolettiana Kiilz. — Microneis exilis Cleve — Achnanthes exilis Kiitz. — Microneis hungarica Grun. — Achnanthes hungarica. Grun. — Microneis microcephala Cleve = Achnanthes microcephala Kiitz. — Microneis minutissima (Grun.) Cleve = Achnanthes minutissima Kiitz.. *. — Navicula anglica Ralfs — 98, 157. * — Navicula atomus (Naeg.) Grun. — 124. * — Navicula bacilliformis Grun. — 96, *: -^.Navipțila bacillum Ehr, — 10, 96 (sub N. pseudobacillum Grun. — 10, 96).- — Navicula biceps Ehr. = N. rhynchocephala Kiitz. var. biceps (Ehr.) Grun. — Navicula borealis (Ehr.) Kiitz. var., scalaris Grun. — Pinnularia boreali» Ehr. var. sca- laris Grun. — Navicula Bribissonii Kiitz. — Pinnularia. microstauron (Ehr.), Cleve vgri Bribissonii ■ (Kiitz.) Hustedt. — Navicula Bribissonii Kiitz. var. diminuta Grun. = Pinnularia microstauron (Ehr.). Cleve var. diminuta Grun. — Navicula capitata Ehr. = Pinnularia capitata Rabenh. — Navicula cardinalis Ehr. = Pinnularia cardinalis (Ehr.) IV, Sm. 1404. — Navicula cari Ehr. — 98, 117. ' 1405. — Navicula cephalodes Pant. — 96. 1406. — Navicula Gesatii Rabenh— 41, A - Navicula pincta (Ehr,) Kiitz, - 73, 75, 98, 115, 157, ’* — Navicula cincta (Ehr.) Ktitz. var, Heufleri Grun. — 75. 1407. — Navicula cocconeiformis Greg. — 96. 1408. — Navicula contenta Grun. — 96. 1409. — Navicula crucigera (W. Sm.) Cleve ■—125. * — Navicula cryptocephala Kiitz. —73, 75, 96, 98, 114, 124, 145. — Navicula cryptocephala Kiitz, var. exilis (Ktitz.) Grun. — 75. * — Navicula cuspidata Kiitz. — 75, 96, 98,. 114, Î15, 116, 117, 124, 144, 157. , * — Navicula cuspidata Kiitz. var. ambigua (Ehr.) Cleve — 73, 96, 114, 115, 117 (sub N, ambigua Ehr. — 96, 114, 115). — Navicula cuspidata Kiitz. var. primigena? Dippel — 10. 1410. — Navicula densestriata Hust. — 100. * — Navicula dicephala (Ehr.) .W. Sm. — 75, 96,. 98, 1.24, 157, ‘ — Navicula dicephala (Ehr.) W. Sm. var. elginensis (Greg.) Cleve — 157. — Navicula didyma Ehr. = Diploneis didyma (Ehr.) Cleve 1411. — Navicula exigua (Greg.) O. Miill. — 98. , 1412. — Navicula falaisensis Grun. — 96, 98, 125. - . 1413. — Navicula Filarszkyana Pant. et Greguss — 96. — Navicula globiceps Ralfs —- Pinnularia globiceps Greg. * . — Navicula gracilis Ehr. — 96, 123. — Navicula gracilis Ehr. var. schizonemoides V. H. — 10. 1414. — Navicula halophila (Grun.) Cleve — 98. * — Navicula halophila (Grun.) Cleve f. subcapitata Oestrup — 98. * — Navicula hungarica Grun. — 75, 115. * — Navicula. hungarica Grun. var. humilis (Donk.) Grun. — 75, 96. — Navicula iridis Ehr. = Neidium iridis (Ehr.) Cleve ' . ; — Navicula iridis Ehr. var. dubia V. H. = Neidium dubium (Ehr.) Cleve , 1415. — Navicula laevissima Kiitz. — 144. ■ 1 * — Navicula lanceolata Kiitz. — 75, 114, 116, 117, 123, 124, > — Navicula lanceolata Kiitz. var. tenella Cleve — 10. — Navicula lata Brib. — Pinnularia lata (Breb.) Rabenh. 1416. — Navicula laterostrata Hustedt — 157. . — Navicula liber W. Sm. var. linearis (Grun.) V,H,— 36 (sub Neidium linearis (Grun.) Schaarschmidt — 36). — Navicula major Kiitz. — Pinnularia major Rabenh. * '—Navicula menisculus Schum.—115,124 (sub N. m. Schum. var. upsaliensis Grun. —124), — Navicula menisculus Schum. var. upsaliensis Grun. = N. menisculus Schum. — Navicula mesolepta Ehr. var. nodosa Brun. = Pinnularia gracillima Greg. - ; 1417. — Navicula minima Grun. — 96, 100, 117. — Navicula minima Grun. var. atomoides (Grun.) Cleve — 96. 1418. — Navicula mira Pant. et Greguss — 96. 1419. — Navicula mirabunda Pant, et Greguss — 96.. . , 326 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU 10 11 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 3^7 1420. — Navicula Mbtschii Meister — 96. - » — Navicula mutica Kiitz. — 75. . — Navicula mutica Kiitz. f. si var. Goppertiana (Bleisch) Grun. — N. m. Kiitz. var. nivalis (Ehr.) Hustedt — Navicula mutica Kiitz. var. nivalis (Ehr.) Grun. — 10,11, 36, 73, 75 (sub. N. m. Kiitz. f. Goppertiana (Bleisch) Grun. — 10; sub N. m. Kiitz. var. Goppertiana (Bleisch) Grun. — 36; sub N. nivalis Ehr. — 11, 75). — Navicula mutica Kiitz. var. ventricosa (Kiitz.) Cleve — 75. — Navicula nivalis Ehr. = N. mutica Kiitz. var. nivalis (Ehr.) Hustedt * — Navicula oblonga Kiitz. — 73, 96j 98, 116, 117, 123, 125, 144. — Navicula oblonga Kiitz. var. subcapitata Pant. — 98, 115. 1421. — Navicula palpebralis Breb. — 130. 1422. — Navicula parvula Ehr. — 117. * — Navicula pelliculosa (Brdb.) Hilse — 98. 1423. — Navicula Perrotetti Grun. — 114. 1424. — Navicula placenta Ehr. — 157. 1425. — Navicula placentula (Ehr.) Grun. — 117. — Navicula placentula (Ehr.) Grun. var. grossepunctata Pant. et Greguss — 96. 1426. — Navicula polystoma Ehr.— 114 (sub Stauroneis polystoma (Ehr.) Kiitz. — 114). — Navicula pseudobacillum Grun. = N. bacillum Ehr. 1427. — Navicula pseudoscutiformis Hust. — 100. 1428. — Navicula pupula Kiitz. — 10, 96, 114, 144. — Navicula pupula Kiitz, f. minuta V. H. — 96.. — Navicula pupula Kiitz. var. capitata Hustedt — 98. — Navicula pupula Kiitz. var. rectangularis (Greg.) Grun. — 157. , * — Navicula pusillâ (Greg.) W. Sm. — 114i * — Navictila pygmaea Kiitz. — 75. 1429. — Navicula Quintiana Pant. et Greguss — 96. . •. * - Navicula radiosa Kiitz. - 73, 75,.96, 116, 117, 114, 124, 145, 162. * — Navicula radiosa Kiitz. var. acuta (W. Sm.) Grun. —96. * — Navicula radiosa Kiitz. var. tenella (Brdb.) Grun. — 96, 124 (sub N. tenella Brdb. - 96). * — Navicula. Reinhardtii Grun. — 98. * — Navicula rhynchocephala Kiitz. — 75, 96, 114, 115, 124, 157. — Navicula rhynchocephala Kiitz. var. biceps (Ehr.) Grun.— 26 (sub N. biceps Ehr. - 26). — Navicula rhynchocephala Kiitz. var. rostellata Kiitz. = N. rostellata Kiitz. 1430. — Navicula Rombaueriana Moesz — 124. * — Navicula rostellata Kiitz. — 73, 96, 114, 115, 117 (sub N. rhynchocephala Kiitz. var. rostellata Kiitz. — 114, 115; sub N. viridula Kiitz. var. rostellata (Kiitz.) Cleve - 73, 96). . .. * — Navicula Rotaeana (Rabenh.) Grun. — 96, 158. — Navicula salinarum Grun. var. intermedia (Grun.) Cleve — 10. 1431. — Navicula Schonfeldtii Hustedt — 100. * — Navicula scutelloides W. Sm. — 96. 1432, — Navicula semen Ehr. — 96. . 1433. — Navicula seminulum Grun. — 96. * — Navicula soodensis Krasske — 157. ■ — Navicula sphaerophora Kutz. = Anomoeoneis sphaerophora (Kutz.) Pfitz. 1434. — Navicula subradiosa Pant. — 115. — Navicula subradiosa Pant. var. tumidula Lacsny — 115. 1435. — Navicula suriaria Pant. et Greguss — 96. — Navicula tenella Brib. = N. radiosa Kiitz. var. tenella (Brib.) Grun. 1436. — Navicula topia Pant. — 115, ; 1437. — Navicula trigibba Lacsny — 11'5. 1438. — Navicula Tuszoni Lacsny — 115. — Navicula viridis Kiitz. = Pinnularia viridis (Nilzsch) Ehr. * — Navicula viridula Kiitz. — 75. — Navicula viridula Kiitz. var. avenacea (Br£b.) Grun. — 10. — Navicula viridula Kiitz. var. rostellata (Kiitz.) Cleve = N. rostellata Kiitz. — Navicula viridula Kiitz. var. slesvicensis (Grun.) Cleve — 96. * — Navicula vulpina Kiitz. — 114. * — Neidium affine (Ehr.) Pfitz. — 124 (sub Navicula affinis Ehr. — 124). — Neidium affine (Ehr.) Pfitz. f. hercynica (A. Mayer.) Hustedt — 157. * — Neidium affine (Ehr.) Pfitz. var. amphirrhynchus (Ehr.) Cleve — 75, 158. — Neidium affine (Ehr;) Pfitz; var. amphirrhynchus (Ehr.) Cleve f.obtusata Tarnavschi et Jitariu — 157. — Neidium affine (Ehr.) Pfitz. var. longiceps (Greg.) Cleve — 100, 157. — Neidium affine (Ehr.) Pfitz. var. mediunt Cleve, — 96. , - — Neidium amphigomphus (Ehr.) Pfitz. — N. iridis (Ehr.) Cleve var. amphigorii'phus (Ehr.) V.H. 1439. — Neidium bisulcatum (LagerSt.) Cleve — 100, 157. — Neidium bisulcatum (Lagerst.) Cleve f. undulata O. Miill. — 100, 157. — Neidium bisulcatum (Lagerst.) Cleve var. turgidulum (Lagerst.) Meister — 96. 1440. — Neidium dilatatum (Ehr.) Cleve — 96. * — Neidium dubium (Ehr.) Cleve — 96, 114, 157 (sub Navicula dubia Ehr.' — 114; sub Navicula iridis Ehr. var. dubia V. H. — 114). * — Neidium iridis (Ehr.) Cleve — 96, 114 (sub Navicula iridis Ehr. — 114). — Neidium iridis (Ehr.) Cleve var. amphigomphus (Ehr.) V. H. — 96 (sub N. amphi- gomphus (Ehr.) Pfitz. — 96). — Neidium iridis (Ehr.) Cleve vai-, ampliata (Ehr.) Cleve — 100, 157. * — Neidium Kozlowii Mereschkowsky var. parallela Tarnavschi et Jitariu — 157. — Neidium liniaris (Grun.) Schaarschmidt = Navicula liber VF. Sm. var; linearis (Grun.) V. H. 1441. — Neidium Moeșzianum Pant. et Greguss — 96. — Neidium Moeșzianum Pant. et Greguss var. Kudsiriense Quint et Greguss — 96. — Neidium Moeșzianum Pant. et Greguss var. Kudsiriense Quint et Greguss f. burta Quint et Greguss — 96. 1442. — Neidium Wagnerianum Pant. et Greguss — 96. * - Nitzschia acicularis (Ktttz.) W. Sm. - 96, 117, 161, 162; * — Nitzschia acuta Hantzsch — 116, 117, 125. * — Nitzschia amphibia Grun. — 10, 75, 96, 124. — Nitzschia amphibia Grun. var. acutiuscula Grun. — 96. * — Nitzschia angustata (W. Sm.) Grun. — 10, 96 (sub Tryblionella angustata W. Sm. - 10)- ' — Nitzschia angustata (W. Sm.) Grun. var. curta Grun. — 75, 96 (sub Tryblionella angus- tata W. Sm. var. curta V. H. — 75. * -r Nitzschia apicuiata (Greg.) Grun. — 114. 1443. — Nitzschia calida Grun. — 75 (sub Tryblionella Hantzschiana Grun. var. callda Grun. - 75). ' ■ * —Nitzschia Clausii Hantzsch — 75. * — Nitzschia communis Rabenh. — 96. , s * — Nitzschia dissipata (Kiitz.) Grun. — 41, 75, 96, 98, 117, 145 (sub N. minutissima W. Sm. - 41, 117). — Nitzschia dissipata (Kiitz.) Grun. var. media (Hantzsch). Grun. — 96. — Nitzschia fonticola Grun. = N. palea (Kiitz.) W. Sm. var. fonticola Grun. * — Nitzschia frustulum (Kiitz.) Grun, —। 98. — Nitzschia frustulum (Kutz.) Grum var. capitata Pant. et Greguss — 96. ■ — Nitzschia frustulum (Kutz.) Grun. var. perpusilla (Rabenh.) Grun. — 73, 75, 98 (sub N. perpusilla (Kiitz.) Rabenh, — 73, 75). — Nitzschia frustulum (Kiitz;) Gruri. var. recurvata Pant. et Greguss — 98. 1444. — Nitzschia glacialis Grun. — 98, 1445. — Nitzschia gracilis Hantzsch — 96, 98, 116. ' — Nitzschia gracilis Hantzsch var. capitata Wisl. et Poretzky — 157. * — Nitzschia Hantzschiana Rabenh. — 96) 100, 157; — Nitzschia Heufleriana Grun. var. elongata Pant. — 115. ♦ — Nitzschia holsatica Hustedt — 127. ' ' * — Nitzschia hungarica Grun. — 75, 100, 115’, 145; ' ; ; 1446. — Nitzschia hybrida Grun. — 98. , ' ' ' 2. - c. 2263 328 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU : 12 13 MATERIALE PENTRU UN'CONSPECT AU-ALGELOR DIN R.P.R. — li 329 1447. — Nitzschia ignorata Krasske — 116. 1448. — Nitzschia inconspicua Grun. — 73, 75. • • • 1449. — Nitzschia inciirvâ Grun. ^-96. 1450. — Nitzschia intermedia Hantzsch — 96. 1 1451. — Nitzschia lamprocarpa Hantzsch — 144. — Nitzschia lamprocarpa Hantzsch var. striata Lacsny — 114. * — Nitzschia linearis (Ag.) W. Sm. — 75, 98, 114, 117, 124.: * — Nitzschia linearis (Ag.) W. Sm; var. ^tenuis (W. Sm.) Grun. — 157. 1452.— Nitzschia litoralis Grun.— 130. * ■ — Nitzschia Lorenziana Grun. — 75, 117. * — Nitzschia microcephala Grun. — 96. — Nitzschia minutissima W. Șm. — N. dissipata (Kiitz.) Grun. * — Nitzschia palea (Kiitz.) W. Sm. ~ 75, 96, 98, 114, 115, 124, 157. —. Nitzschia palea (Kiitz.) W. Sm. var. debilis (Kiitz.) Grun. — 96. — Nitzschia palea (Kiitz.) W. Sm. var. fonticola Grun. — 41, 75, 96, 98, 124 (sub N. fonticola Grun. — 96, 98, 124). * — Nitzschia palea (Kiitz.) W. Sm. var. tenuirostris Grun. — 115, 157. 1453. — Nitzschia paleacea Grun. — 96. — Nitzschia perpusilla (Ehr.) Rabenh. = N. frustulum (Kiitz.) Grun. var. perpusilla (Rabenh.) Grun. ‘ 1454. — Nitzschia recta Hantzsch — 75, 117. 1455. — Nitzschia romana Grun. — 96, 98, 157. ■' * — Nitzschia rostrata Grun. — 117 (sub N. reversa W. Sm. — 117), * — Nitzschia sigma (Kiitz.) W. Sm. — 75, 96, 114. — Nitzschia sigma (Kiitz.) W. Sm. var. curvula (Ehr.) Brun. — 75. ■ * '— Nitzschia sigmoidea (Nitzsch.) W. Sm. — 96,114,116,117,122,123,125,144,161,162. — Nitzschia sigmoidea (Nitzsch.) W. Sm. var. armoricana (Kiitz.) Grun. — 114. 1456. — Nitzschia sinuata (W. Sm.) Grun. — 73 (sub Grunowia sinuata (W. Sm.) Rabenh. — 73). * — Nitzschia spectabilis (Ehr.) Ralfs — 75, 96,114,115 (sub N. Brebissonii (Kiitz.) W. Snu - 75, 96, 115). 1457. — Nitzschia stagnorum Rabenh. — 75, 96. * — Nitzschia subtilis (Kiitz.) Grun. — 96. 1458. — Nitzschia thermalis Kiitz. — 133. ■ — Nitzschia thermalis Kiitz. var. intermedia Grun. — 35. — Nitzschia thermalis Kiitz. var. minor Hilse — 100, 114. - * — Nitzschia trybllonella Hantzsch — 75 (sub Tryblionella Hantzschiana Grun. — 75). * — Nitzschia tryblionella Hantzsch var. debilis (Arnott) A. Mayer—114, 117 (sub Tryb- lionella debilis Arnott — 114). — Nitzschia tryblionella Hantzsch var. levidensis (W. Sm.) Grun. — 75, 114 (sub Tryb- lionella Hantzschiana Grun. var. levidensis W. Sm. — 75; sub T. salinarum Pant. - 114). * —Nitzschia vermicularis (Kiitz.) Hantzsch — 41, 75, 84, 98, 99, 114, 116,. 117. — Nitzschia vermicularis (Kiitz.) Hantzsch var. minor Pant. et Greguss — 96. 1459. — Nitzschia vitrea Norman — 75. . 1460, — Nitzschia vivax W. Sm. — 116. , — Odontidium anomalum W. Sm. var. longissimum Grun. = Diatoma anceps (Ehr.) Grun. — Odontidium hiemale Kiitz. — Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib. ' — Odontidium hiemale Kiitz. var. genuinum Grun. = Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib. — Odontidium hiemale Kiitz. var. mesodon Kiitz. — Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib. var. mesodon (Ehr.) Grun. — Odontidium turgidulum Kiitz. = Diatoma hiemale (Lyngb.) Heib. var. turgidulum (Ehr.) Grun. — Odontidium vulgare (Bory) Pfițz. var. genuinum Grun. = Diatoma vulgare Bory. * — Peronia efinacea Br6b. et Arnott — 116, 117, 157. * — Pipniilaria acrosphâ&ia Brib. vgr. minor Țarngyschi et. Jitariu — 157. * — Pinnularia alpina W. Sm.' var.' dornensis Tarnavschi et' Jitariu — 157, * — Pinnularia appendiculata (Ag.) Cleve — 75, 96. 1461. — Pinnularia Balfouriana Grun. — 11. 1462, — Pinnularia bipectinalis Schum. — 96. j, , ; —Pinnularia bipectinalis Schum. var. staurophora. Pant. et .Gregusș — 96. > ur Pinnularia bipectinalis Schum.. var. staurophora Pant. et Greguss f. înfiată Pant. et Greguss — 96. . ■ - ? — Pinnularia borealis Ehr, — 96, 98, 100, 157. — Pinnularia borealis Ehr. var, producta Grun, — 96. * — Pinnularia borealis Ehr. var. scalaris (Ehr.) Grun. — 114 (sub Navicula borealis (Ehr.) Kiitz. var. scalaris Grun. — 114). — Pinnularia borealis Ehr. var. semseyana Pant. et Greguss — 96. — Pinnularia borealis Ehr. var. semseyana Pant. et Greguss f. medioinflata Pant. et Greguss — 96. * — Pinnularia Braunii (Grun.) Cleve — 158. — Pinnularia Braunii (Grun.) Cleve var. amphiCephala (Meyer) Hustedt — 100, 157. — Pinnularia Brebissonii (Kiitz.) Rabenh. = P. microstauron (Ehr.) Cleve var. Bribissonii (Kiitz.) Rabenh. — Pinnularia Brebissonii (Kiitz.) Rabenh. var. diminuta Grun. = P. microstauron (Ehr.) Cleve var. diminuta Grun. 1463. — Pinnularia brevicostata Cleve — 96, 98, 157. 1464. — Pinnularia capitata Rabenh. — 114, 115 (sub Navicula capitata Ehr. — 114, 115). * — Pinnularia cardinalis (Ehr.) W. Sm. — 35 (sub Navicula cardirialis Ehr. — 35). , 1465. — Pinnularia compacta Pant. et Greguss — 96. 1466. — Pinnularia cuneatocapitata Pant. et Greguss — 96. 1467. — Pinnularia dactylus Ehr. — 96, 125, 157. , ' 1468. — Pinnularia Debesii Hustedt — 125. ♦ — Pinnularia divergens W. Sm. — 133, 157. — Pinnularia divergens W. Sm. var. elliptica Grun. — 96, 157. . 1469. — Pinnularia esox Ehr. — 96. 1470. — Pinnularia fasciata (Lagerst.) Hustedt — 157. 1471. — Pinnularia gentilis (Donkin) Cleve — 133, 157. . * — Pinnularia gibba Ehr. — 96, 114, 133, 157 (sub Navicula gibba (Ehr.) Kiitz. — 114). ; — Pinnularia gibba Ehr. f. subundulata Layer — 100, 157. — Pinnularia gibba Ehr. var. parva (Ehr.) Grun. — 96 (sub P, stauroptera (Grun.) ; Cleve var. parva (Ehr.) Grun. — 96). . : 1472. — Pinnularia globiceps Greg. — 124 (sub Navicula globiceps Ralfs — 124). i * — Pinnularia gracillima Greg. — 73, 114 (sub Navicula mesolepta Ehr. var. nodosa - Brun. — 114). ; 1473. — Pinnularia interrupta W. Sm. — 100, 133, 157. — Pinnularia interrupta W. Sin. f. minutissima Hustedt — 157. [ — Pinnularia interrupta W. Sm. var biceps (Greg.) Cleve — 96 (sub Navicula bicapi- tata Lagerst. — 96). ' ( i — Pinnulariă interrupta W. Sm. var. cuneata Pant. et Greguss — 96. i * — Pinnularia lata (Breb.) Rabenh. — 35, 41 (sub Navicula lata Breb. — 35, 41). i — Pinnularia Ludloyiana (A. Sch.) Pant. var. staurophora Pant. et Greguss — 96. î — Pinnularia Ludloviana (A. Sch.) Pant. var. staurophora Pant. et Greguss f. subrostrata ; Pant. et Greguss — 96. , ' i 1474. — Pinnularia Măgocsyana Pant. et Greguss — 96. * — Pinnularia major (Kiitz.) Cleve — 84, 96,114,116, 125,144,157 (sub —P. m. Rabenh.— i 96, 144, 157; sub Navicula major Kiitz. — 114). — Pinnularia major (Kiitz.) Cleve var. convergens Meister — 96 (sub P. m. Rabenh. ' var. c. Meister — 96). • P ' — Pinnularia major (Kiitz.) Cleve var. linearis Cleve— 96 (sub P. in. Rabenh. var. 1. Cleve — 96). • 1 1475. — Pinnularia Meisteriana Pant. et Greguss — 96. ' * — Pinnularia mesolepta (Ehr.) W. Sm. — 123, 144, 157 (sub navicula mesolepta Ehr, - 123,144). ț — Pinnularia mesolepta (Ehr.) W. Sm. f. angusta Cleve — 157. ( ! — Pinnularia mesolepta (Ehr.) W., Sm. var. elongata Pant. et Gregusș — 96. . ’ — fPipnulațiațmesoț^^^ Sm. var. staufoneiforme Grun. — 158. - 1476.— Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve — 96, 100, 117, 157. i — Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve var. ambigua Meister — 98. 330 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU 14 J5 MATERIALE PENTRU UN. CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II. 331 ’ — Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve var. Brebissonii (Kiitz.) Hust. — 36, 39, 40, 96, 98, 114, 115, 144, 167 (sub P. Brebissonii (Kiitz.) Rabenh. -36, 39, 40, 96, ; 144, 167 ; sub Navicula Brebissonii Kiitz. — 114, 115). — Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve var. diminuta Grun. — 75, 96, 124 (sub P. Bre- > bissonii (Breb.) Rabenh. var. diminuta Grun.—75, 96; sub Navicula Brebissonii Kiitz. var. diminuta Grun. — 124). > — Pinnularia microstauron (Ehr.) Cleve var. fiilensis Greguss et Weber — 98. f 1477. — Pinnularia Moesziana Pant. et Greguss — 96. ' * — Pinnularia molaris Grun. — 157. 1478. — Pinnularia Nemenyana Pant. et Greguss — 96. * — Pinnularia nobilis Ehr. — 96. ! — Pinnularia nobilis Ehr. var. mirabilis Pant. et Greguss — 96. f * — Pinnularia nodosa Ehr. — 96. j 1479. — Pinnularia paralella Pant. et Greguss — 96. ‘ 1480. — Pinnularia petsamoensis Molder — 157. — Pinnularia stauroptera (Grun.) Cleve var. parva (Ehr.) Grun. = P. gibba Ehr. var. parva i (Ehr.) Grun. ' ' ■ ,i * — Pinnularia stomatophora Grun. — 96. — Pinnularia stomatophora (Grun.) Tarnavschi et Jitariu — 157. ' 1481. — Pinnularia streptoraphe Cleve — 96, 157. * — Pinnularia subcapitata Greg. — 96, 157. — Pinnularia subcapitata Greg. var. Hilseana (Janisch) O. Miill. — 100, 133, 157. — Pinnularia subcapitata Greg. var. stauroneiformis V. H. — 96. I 1482. — Pinnularia subcuneata Pant. et Greguss — 96. j * — Pinnularia sublinearis Grun. — 96. ■ 1483. — Pinnularia suriana Pant. et Greguss — 96. i * — Pinnularia Tabellaria Ehr. — 96,116,117 (sub Navicula Tabellaria Kiitz. —96,116,117). i — Pinnularia Tabellaria Ehr. var. stauroneiformis Temp. et Perag. — 96. t * — Pinnularia turficola Tarnavschi et Jitariu — 157. t 1484. — Pinnularia undulata Pant. et Greguss — 96. ; 1485. — Pinnularia Vangeliana Pant. et Greguss — 96. ! — Pinnularia Vangeliana Pant. et Greguss var. rostrata Pant. et Greguss — 96.. ț * - Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. - 41, 73, 75, 96, 98, 100, 114, 133, 142, 144, 157 J (sub P, v. (Ehr.) W. Sm. — 144; sub Navicula viridis Kiitz. — 41, 114). j — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. f. abnormis Pant. et Greguss — 96. j — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. f. irregularis Pant. et Greguss — 96. I — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. commutata (Grun.) Cleve — 96, 144. | — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. distinguenda Cleve — 96. ț * — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. fallax Cleve — 96, 157. î — Pinnularia viridis (Nitsch) Ehr. var. intermedia Cleve — 96, 157. — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. leptogongyla (Elir. ? Grun.) Cleve — 157. — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. minor Cleve — 96. — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. pachyptera Pant. — 96. — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. parallelistriata Pant. — 96. — Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. var. sudetlca (Hilse) Hustedt — 100, 133, 157. * - Pleurosigma angulatum (Queck.).W. Sm. — 125. — Pleurosigma Kuizingii Grun. = Gyrosigma Kutzingii (Grun.) Cleve 1486. — Pleurosigma scalprum (Gaillon) Ralfs — 114. 1487. — Pleurosigma spinulosum Pant. et Greguss — 96. — Pseudeunotia alpina (Naeg.) Grun. = Eunotia alpina (Naeg.) Hustedt — Pseudeunotia lunaris (Ehr.) Grun. var. falcata Grun. = Eunotia lunaris (Ehr.) Grun. var. falcata Grun. ■* Rhoicosphenia curvata (Kiitz^) Grun. — 75, 98, 114, 116, 122, 123, 124, 161. — Rhoicosphenia curvata (Kiitz.) Grun. var. marina (W. Sm.) Kiitz. = Rh. marina (W. Sm.) M. Schmidt . • . ■ 1488. - Rhoicosphenia marina (W. Sm.) M. Schmidt - 36, 65 (sub Rh. curvata (Ktitz.) Grun. var. marina (W. Sm.) Ktitz. — 36, 65). . * - Rhopalodia gibba (Ehr.) O. MUU. - 10, 73, 98, 114, 116, 117, 123, 124, 125, 144, 145, (sub Epithemia gibba (Ehr.) Kiitz. — 144, 145; sub Cystopleura gibba Kuntze -123). f — Rhopalodia gibba (Ehr.) O. MUU. var. parallela Grun. — 73. * — Rhopalodia gibba (Ehr.) O. Miill. var. ventricosa (Kutz.) Grun. — 73, 98, 114 (sub R. ventricosa (Grun.) O. Miill. —114). * — Rhopalodia gibberula (Ehr.) O. Miill. — 73, 75, 144 (sub Epithemia gibberula (Ehr.) Ktitz. — 144). ' — Rhopalodia gibberula (Ehr.) O. Miill. var. minuta (Hantzsch) Rabenh. = R. musculus ■ (Kiitz.) O. Mull. ' ' * — Rhopalodia gibberula (Ehr.) O. Mull. var. Van Heurckii O. Mtill. — 98. * — Rhopalodia musculus (Kiitz.) O.. MUU. — 75, 1-14. (sub R. gibberula (Ehr.) O. Mull. . var. minuta (Hantzsch) O. Mull. — 75; sub Epithemia musculus, Kutz. — 114). 1489. — Stauroneis acuta W. Sm. — 96. * — Stauroneis anceps Ehr. — 96, 100, 114, 133, 157. * — Stauroneis anceps Ehr. f. gracilis (Ehr.) Cleve — .144 (sub S. gracilis Ehr. — 144). * — Stauroneis anceps Ehr. f. linearis (Ehr.) Cleve — 96., 157.. — Stauroneis anceps Ehr. f. major Pant, et Greguss — 96. . ’ — Stauroneis anceps Ehr. var. amphicephala (Kutz.) Cleve — 10, 9.6. — Stauroneis anceps Ehr. var. hyalina Brun, et Perag.^— 157. * — Stauroneis legumen Ehr. — 115. * — Stauroneis phoenicentcron (Nitzsch) Ehr.. — 73, 96, 98, 123, 133, 144, 157 (sub. S. p. (Nitzsch) Ehr. var. amphilepta (Ehr.) Cleve — 96; sub S; p. (Nitzsch) Ehr. var. Bayleyi (Ehr.) Cleve — 9,6). ' — Stauroneis phoenicentcron .(Nitzsch) Ehr. f. gracilis (Dippel) Hustedt — 100. — Stauroneis phoenicentcron (Nitzsch) Ehr. var.. Bayleyi (Ehr.) Cleve = S. phoenicentcron (Nitzsch) Ehr. — Stauroneis phoenicenteron (Nitzsch) Ehr. var. genuina Cleve — 96. — Stauroneis polysloma (Ehr.) Kiitz. = Navicula polysloma Ehr. 1490. — Stauroneis producta Grun. — 114. * — Stauroneis Smithii Grun.— 73, 75, 124. * — Stauroneis turfosa Tarnavschi et Jitariu— 157. — Suriraya ovalis Breb. = Surirella ovalis Breb. — Suriraya. ovalis Breb. var. augusta (Kiitz.) V. H. — Surirella augusta Kiitz. — Suriraya ovalis Breb. var. minuta (Breb.) IC H. = Surirella ovala Kiitz. — Suriraya ovalis Brib. var. ovata (Kiitz.) V. H. = Surirella ovala Kiitz. — Suriraya tenera Greg. = Surirella robusta Ehr. var. tenera (Greg.) V. H. * — Surirella angusta Kiitz. — 41, 96, 114, 115, 124, 158 (sub S. apiculata W. Sm. — 124; sub Suriraya ovalis Breb. var. angusta (Kiitz.) V. H. — 114, 115). — Surirella apiculata W. Sm. = S. angusta Kiitz. * — Surirella biseriata (Ehr.) Breb. — 125. — Surirella biseriata (Ehr.) Breb. f. minor Grun. — 96. 1491. — Surirella Capronii Breb. — 125. 1492. — Surirella dclicatissima Lewis — 116. * — Surirella elegans Ehr. — 125, * — Surirella gemma Ehr. — 127. * — Surirella, linearis W. Sm. — 96, 116, 117, 125, 1.57. * — Surirella linearis W. Sm. var. constricta (Ehr.) Grun. — 116, 117. ( — Surirella linearis W. Sm. var. cuneata Pant. et Greguss — 96. — Surirella linearis W. Sm. var. helvetica (Brun.) Meister — 35. * — Surirella ovalis Breb. — 75, 114 (sub Suriraya ovalis Breb. — 114). — Surirella ovalis Breb. var. pinnata (W. Sm.) V. H. — S. ovata Kiitz. var. pinnata (W. Sm.) Hustedt * — Surirella ovata Ktitz. — 10, 41, 75, 96, 114, 115, 124, 161, 162 (sub S. minuta Breb. — » 10, 96; sub S. ovalis Breb. var. ovata (Kiitz.) V, H. — 75, 96 ; sub Suriraya ovalis Breb. var. minuta (Breb.) V. H. — 75, 114, 115 ; sub Suriraya ovalis Breb. var. ovata (Kiitz.) V. H. -41, 114, 115). * — Surirella ovata Kiitz. var. pinnata (W. Sm.) Hustedt — 75 (sub S. ovalis Breb. var. pinnata (W. Sm.) V. H. - 75). * — Surirella robusta Ehr. — 125, 161, 162. * — Surirella robusta Ehr. var. splendida (Ehr.) V. H. — 114, 116, 117, 125, 161, 162 (sub Suriraya splendida (Ehr.) Kiitz. — 114). . * — Surirella spiralis Kiitz. — 99, 123, 124. 332 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU ■ 16 : -----------------m „ ■_____■ - --. -- - : r * — Surirella striatula Turp. — 144, 161, 162 (sub Suriraya striatulâ Turp.— 144). • 1493. — Surirella tenera Greg. — 11, 114, 124 (sub Suriraya tenera Greg. — 114). : * — Synedra actinastroides Lemm; — 35, 99, 117, 157. — . Synedra actinastroides» Lemm. var. opolierisis Lemm. — 117. , * — Synedra acuș Kiitz. — 35, 75, 99, 114,115, 116, 117,123 (sub S. tenuis Kiitz. — 123). - — Synedra acuș Kutz. var. delicatissima (W. Sm.) Grun. = S.a. Kiitz. var. radians (Kiitz.) Hustedt * — Synedra acuș Kiitz. var. radians (Kiitz.) Hustedt — 36, 39, 41, 64, 75, 123, 124, 167. (sub S.a. Kiitz. var. delicatissima (W. Sm.) Grun. — 73; sub S. delicatissima W. Sm. — 124; sub S. radians Kiitz..— 36, 39, 41, 64, 75, 123; sub tenera W. Sm. - 167). — Synedra acuta Kiitz. = S. ulna (Nitzsch) Ehr. i * - Synedra affinis Kiitz. - 75, 116, 117, 125, 157, 161, 162. * — Synedra affinis Kiitz. var. fasciculata (Kiitz.) Grun. — 115. ’ — Synedra affinis Kiitz. var. obtusa Pant. — 18. — Synedra affinis Kiitz. var. parva V.H. — 41, 114. î * — Synedra amphycephala Kiitz. — 98, 117. ; — Synedra amphycephala Kiitz. var. densestriata Fontell — 100. i * — Synedra capitata Ehr. — 85, 99, 117, 125. 1494. — Synedra Caroli principis Schaarschmidt — 36, 67. — Synedra delicatissima W. Sm. = S, abus Kiitz. var. radians (Kiitz.) Hustedt t — Synedra yracilis W.Sm. = S. pulchella (Ralfs) Kiitz: — Synedra longissima W.Sm. var. vulgaris Meister = S. ulna (Nitzsch) Ehr. var. biceps ' Kiitz. i — Synedra minutissima IV. Sm. an Kiitz. == S. pulchella (Ralfs) Kiitz. var. lanceolata l O’Meara. ! 1495. — Synedra parasitica (W.Sm.) Hustedt — 96 (sub Fragilaria parasitica Grun. — 96). ' — Synedra parasitica (W. Sm.) Hustedt var. subconstricta Grun. —10 (sub. Fragilaria ! parasitica Grun. var. subconstricta Grun. — 10). f * - Synedra pulchella (Ralfs) Kutz. - 35, 36, 65, 75, 125 (sub gracilis W.Sm. - 36, 65.) [ — Synedra pulchella (RalfS) Kiitz. var. lanceolata O’Meara — 64 (sub S. minutissima > W. Sm. an Kiitz. — 64). < — Synedra radians Kiitz: = S. acuș (Kiitz. var. radians (Kiitz.) Hustedt ; 1496. — Synedra rostrata Pant. et Greguss — 96. ■ i 1497, — Synedra rumpens Kiitz. — 100. ' i 1498. — Synedra Schaarschmidtii Kanitz — 36, 67. ■ , j — Synedra Schaarschmidtii Kanitz var. Alessiana Schaarschmidt — 36, 67. t 1499. — Synedra suriana Pant. et Greguss — 96. . ' ■ — Synedra tenuis Kutz. = S. acuș Kutz. ( * -Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. - 64, 75, 98, 99, 114, 115, 116, 117, 123, 124, 125, 157, ț > 161, 162 (sub S. u. (Nitzsch) Ehr. var. splendens A. Br. — 75, 123; sub S.u. [ (Nitzsch) Ehr. var. subaequalis (Grun.) V.H. — 75, 115; sub S.u. (Nitzsch) i (Ehr. var. vitrea Kiitz. — 75, 124; sub S. acuta Kiitz. — 64). ! * — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. amphirhynchus (Ehr.) Grun. — 123. j * s — Synedra ulna (Nitzsch), Ehr. var. biceps. Kiitz. — 10, 96,100,117 , (sub S.u. (Nitzsch) [ Ehr. var. longissima (W. Sm.) Brun. — 96; sub S. longissima W. Sm. var. vulgaris Meister — 10), . • t * — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. danica (Kiitz.) Grun. — 75, 114. ! — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. impressa Hustedt— 98. f — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. longissima (W. Sm.) Brun.= S.u. (Nitzsch) Ehr. var. biceps Kutz. ' * — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. oxyrhynchus (Kiitz.) V.H. — 65, 96, 98, 114. (sub'- S. acuta (Nitzsch) Ehr. var. oxyrhynchus Kiitz. — 65). — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. spatulifera Grun. — 98. — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. vâr. splendens A. Br. = 5. ulna (Nitzsch). Ehr. — Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. var. subaequalis (Grun,) V.H. = S. ulna (Nitzsch) Ehr. — Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. var. vitrea Kutz. = S. ulna (Nitzsch) Ehr. * — Synedra Vaucheriae Kiitz. — 64, 75 (sub S.V. Kiitz. var. parvula Rabenh. — 75, 64). — Synedra Vaucheriae Kiitz. var. ■ capitellata Grun. — 100. — Synedra Vaucheriae Kiitz. var. parvula Rabenh. = Ș. Vaucheriae Kiitz. T7 19: MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R, — II 335 i Phalansterium solitarium ? — 9. ? Trachelomonas scabra Playf. var. scabra; Playf. — 132. :■ Trachelomonas varians Defl. f. globosa Defl. — 132. Trachelomonas volvocina Ehr. var. Bernardi (Wol.) f. major Defl. — 132. Ș Tetramitus spiralis ? — 9. i Tetramitus variabilis ? — 9. < Dinoîlagellatae J Ceratium hirundinella (Miill.) Schrank var. furcoides Levander — 20. ; Peridinium divergens Ehr. A 82; ' ' j Conjugatae • Cosmarium crenatum ? — 49. ' Cosmarium margaritiferum Breb. — 123. i Cosmarium quadratum Ralfs f. minor Wille — 41. ! Cosmarium undulatuin Corda var. granulatum (Naeg.) Wittr. — 125.- ' Docidium Ehrenbergii Ralfs — 123. ■ S Euastrum anomalum Gay — 55. , ; Euastrum binale (Turp.) Ralfs var. angustatum Wittr. — 124. ș Euastrum circulare Hass. var. crassa ? — 97. Mesocarpus gracilis Kiitz. — 37, 39, 40. j Mesocarpus genuflexus (C. A. Ag.) Schaarsch. et Tam. — 36, 37, 39, 40. - Mesocarpus subtilissimus (Hilse) Kirchn. — 36, 37. J Mougeotia genuflexa (Dillw.) Ag. var. elongata (Kiitz.) Reinsch — 55. j Mougeotia genuflexa (Dillw.) Ag. var. radicans (Kiitz.) Hansg. — .55. , î Penium semistriolatum Bark. — 123. ! Pleurotaenium Ehrenbergii (Ralfs) Nordst. — 40. Rhynchonema angulare (Hass.) Kiitz. — 37. Spirogyra affinis (Hassal) P. Petit — 39, 55. Spirogyra arcta Kiitz. — 37. Spirogyra catenaeformis (Hass.) Kiitz. — 55. Spirogyra condensata (Vauch.) Kiitz. — 55. Spirogyra condensata Kiitz. var. genuina Kirchn. — 124. Spirogyra decimina (Miill.) Kiitz. var. flavicans Kiitz. — 37. Siprogyra densa Kiitz. — 55. , Spirogyra elongatum ? — 2. Spirogyra gracilis Kiitz. var. parva (Hass.) Ktitz. — 37. Spirogyra Înfiata (Vauch.) Rabenh. — 55. Spirogyra insignis (Hass.) Kiitz. var. Braunii Rabenh. — 37. Spirogyra irregularis Naeg. — 133. ■ Spirogyra longata Kiitz. var. elongata Rabenh. — 124. Spirogyra Lutetiana P. Petit — 39, 55. Spirogyra porticalis (Miiller) Cleve — 36, 55, 123, 133. Spirogyra quinina (Ag.) Kiitz. — 37, 93. : Spirogyra tenuissima (Hass.) Kiitz. — 116. Spirogyra varians ? — 16. Spirogyra varians (Hass.) Ag. f. minor ? — 55. Spirogyra v'elata Nordst. — 55. Spirogyra Weberii Kiitz. var. elongata (Spr.) Rabenh. — 37. Spondilosium bambusinoides (Wittr.) Lund. — 40. Staurastrum furcatum Ehr. var. candidum Delp. — 97. . Staurastrum punctulatum Brib. var. Kjellmanii Wille f. rotundatopentagona ? — 55. : Zygnema cruciatum (Vauch.) Ag. f. irregulare Teodoresco — 55. Zygnema’pectinatum (Vauch.) Ag. var. anomalum (Hass.) Kirchn. — 55. Zygnema pectinatum (Vauch.) Ag. var. genuinum Kirchn. — 55. f Zygnema ruiatum ? — 2. , Zygnema stellinum (Vauch.) Ag. var. genuina Kirchn. — 55. 336 ; I.:T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU . 337 Chlorophyeeae Aphanochaete repens Berth. — 55. Byssus rupestris N. ab E. — 103. ■ Chlamydomonas Dunalii ? — 71. Chlamydomonas halophila France — 90. Chlorogonium stentorium ? — 9. Cladophora declinata Kiitz. var. genuina Kirchn. — 55. Cladophora tracta (Dillw.) Kiitz. var. horrida Kiitz. — 37. Cladophora glomerata (L.) Kiitz. var. stagnalis Brand f. crispata Brand — 55. Conferva capillaris Ag. — 93. Conferva lanuginosa 1 — 93.. Conferva tenerrima Kiitz. — 93. Gloeotila antliaria (Kiitz.) Rabenh. — 93. Gloeotila hyalina. Kiitz. — 36. Hormidium murale (Lyngb.) Kiitz. — 55. Hormidium parietinum (Vauch.) Kiitz. var. delicatulum Hansg. — 55. Hygrogrocys Atramenti Ag. — 93. H grogrocys fenestralis Kiitz. — 93. Hygrogrocys floccosa Rabenh. — 93. Micrococcus prodigiosus Cohn — 88. Microspora tumida Hazen — 102. Oedogonium rivulare Rabenh. — 38. Oedogonium scutatum Kiitz. — 36, 37, 40. Oedogonium vesicatum Kiitz. — 37. Pediastrum duplex Meyen var. typica Meyen — 84. Pediastrum Ehrenbergii A. Br. var. cuspidatum A. Br. — 123. Pediastrum simplex? — 35. Protococcus atrovirens Corda — 93. Protococcus expallens (Lk.) Rabenh. — 93. Protococcus ruber? — 93. Protococcus viridis? — 151. Scenedesmus quadricauda (Turp.) Brdb. f. major ? — 37. Schizogonium murale Kiitz. — 37, 55, 93. Ulothrix subtilis Kiitz. var. albicanș (Kiitz.) Hansg. — 55. Ulothrix subtilis Kiitz. var. typica Kirchn. — 124. Ulothrix radicans Kiitz. — 37. * Vaucheria racemosa Engl. Bot. — 41. f 21 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — *1 r Chara elongata Rabenh. — 92, 93; C. e. Wallr. — 46. Chara foetida A. Br. f. divergens? — 55. Chara foetida A. Br. f. humilior? — 55. Chara foetida A. Br. f. incrustata? — 55. Chara foetida A. Br. var. suninermls A. Br. f. laxior A. Br. — 50, 55. Chara foetida A. Br. f. longifolia? — 55. Chara foetida A. Br. f. nuda A. Br. — 47. Chara foetida A. Br. f. polysperma A. Br. — 46. Chara foetida,A. Br. f. refractă? — 55. Chara foetida A. Br. f. robustior? — 55. Chara foetida A. Br. f. subinermls ? — 70. Chara fragilis Desv. f. microptila Mig. — 55, 63. Chara fragilis Desv. f. microteles Mig. — 55. Chara fragilis Desv. f. subclausa? — 55. Chara gymnophylla A. Br. f. condensata? — 55. Chara gymnophylla A. Br. f. incrustata? — 55. Chara gymnophylla A. Br. f. longifolia? — 55. Chara gymnophylla A. Br. f. major? — 55. Chara gymnophylla A. Br. f. subinermis? — 55. Chara hispida Sm. — 92. Chara intermedia A. Br. ,f. minor? — 55. Chara intermedia A. Br. f. robusta? — 55. Chara intermedia A. Br. f. typica A. Br. — 55. Chara longibracteata' A. Br. — 93. Chara nuda A. Br. — 92, 93. Chara papillata Wallr. — 92, 93, 147. Chara spinosa Amici — 92. Chara vulgaris L. var. montana Schur — 146. ■ Nitella intricata (Roth) A. Br. — 93. ! Nitella tenuissima (Desv.) A. Br. — 92, 93 ; N. t. (Desv.) Rabenh. — 146. i . Rhodophyeeae i " \ ț ■ j: Chantransia chalybea Fr. var. radians Kiitz. — 124. Laurencia obtusa (Huds.) Lainour. var. genuina Kiitz. — 55. Polysiphonia elongata (Huds.)-Harv. f. denudata (Harv.) Ag. — 55. Hetcrocontae Tribonema tenerrima Heering — 19, 109. Charophyceae Chara baltica Brugel — 29. Chara ceratophylla Wallr. f. isoptila Mig. — 55. Chara contraria A. Br. f. biennis? — 55. Chara contraria A. Br. f. macrotes Mig. — 63. Chara contraria A. Br. f. microptila? — 55. Chara contraria A. Br. f. submunda ? — 55. Chara coronata Ziz. f. elongata? — 55. Chara coronata Ziz. f. incrustata? — 55. Chara coronata Ziz. f. subincrustata ? — 55. Chara coronata Ziz. f. typica Mig. — 55. Chara crinita Wallr. f. pachysperma A. Br. — 55 Chara crinita Wallr. f. longispina? — 55. Ș Diatomeae , ț Achnantjies exigua Grun. var. retrovalvata Krasske — 98. | Amphiprora didyma W. Sm. — 36. z ( Amphora lanceolata Ehr. — 130. t Amphora ovalis Kiitz. var. elliptica Rabenh. — 64. ț Amphora Pediculus Kiitz. f. major V. H. — 39. ț Amphora Pediculus (Kiitz.) Grun. var. minor Grun. — 36. f Amphora Senonquei? — 130. i Bacillaria hiemalis (Kiitz.) Tomosvary — 64. t Bacillaria obtusa (Kiitz.) Tomosvary — 64.. j Bacillaria tenuis (C. A. Ag.) Tomosvary — 64. Bacillaria tenuis (C. A. Ag.) Tomosvary vâr. elongata (C. A. Ag.) Grun. — 64. f Bacillaria vulgaris (Bory) Ehr. var. cuneata (Ehr.) Rabenh. — 64. Cocconeis Charcoti Grun. — 130. f Cocconeis Imperatrix A. Sch. — 130. ’ Cocconeis lineata (Ehr.) Grun. — 36. ( Cocconeis punctata Ehr. —,65. t Cocconema australicum A. Sch. — 115. > 338 I. T, TARNAVSCHI și M. OLTEANU 22 23 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 339 Coscinodiscus Găinii? — 130. Cyclotella cornuta Kiitz. — 18. Cyclotella Kiitzingiana ? — 35; C. K. Chauv. — 145. Cymbella cystula Hempr. f. minor Grun. — 40. Cymbella cymbiformis Breb. — 73; C, c. Ehr. — 41, 145. Cymbella cymbiformis (Kiitz.) Brdb. var. parva Breb. — 114 ; C. c. Ehr. var. parva W. Sin. — 44 Cymbella gastroides Kiitz. f. minor V, H. — 39. , Cymbella hungarica Grun. — 124. Cystopleura ventricosa Grun. — 123. Encyonema caespitosum Kiitz. — 124. Encyonema caespitosum Kiitz. var. Auerswaldii Rabenh, — 124. Encyonema Electri Schum. — 36. Encyonema lunatum (W. Sm.) V. H. — 38. Encyonema Ungeri. Grun. — 124. Encyonema ventricosum (Ag.) Grun. — 114. ■ Encyonema ventricosum (Kiitz.) Grun. f. minor? — 38, 40. . Eunotia laticeps Ehr. f. curta Grun. — 124. Eunotia pectînalis Rabenh. var. minor Grun. — 96. Eunotia praerupta-monos A. Berg. — 100. Eunotia praerupta-monos f. cornuta A. Berg. — 100. Fragilaria construens (Ehr.) Grun. f. gracillima Grun. — 64. Fragilaria mutabilis (W. Sm.) Grun. var. intermedia Grun. — 41, Fragilaria undata W. Sm. var. panduraeformis Rabenh. — 64. Frustulia crassinervia (Breb.) Tomosvary — 64. ' Frustulia lacvissima (Kiitz.) Pfitz. — 36. . Frustulia viridula (Kiitz., Rabenh., Breb.) Schaarschmidt — 36. Gomphonema acuminatum Ehr. var. clavus Breb. — 36. Gomphonema acuminatum Ehr. var. laticeps (Ehr.) Grun. — 36, 39. Gomphonema angustatum (Kiitz.) Gom. var. subaequale Grun. — 10. Gonlphonema dichotomum W. Sm. — 41. Gomphonema intricatum Kiitz. var. pumilum V. H. — 36. Gdmphonema longiceps Ehr. f. gracilis Hust. — 98. Gomphonema montanum Schum. var. subclavatum Grun. — 41. Gomphonema parvulum (Kiitz.) V. H. — 36. Gomphonema parvulum (Kiitz.) V. H. var. exilissima. V. H. — 41. Gomphonema parvulum (Kiitz.) V. H. var. lanceolata V. H. — 41. Gomphonema parvulum (Kiitz.) Grun. var. subclavatum Grun. — 115. Grunowia obtusa (Kiitz.) Rabenh. — 73, 75. Grunowia obtusa Kiitz. var. Delognei Grun. — 10. Hyalodiscus pantocseckii Kiitz. ( I) — 130. Mastogloia cuspidata Grun. — 144. ‘ Melosira crenulata Grove — 114. Melosira Godefrayi Ehr. — 130. Melosira varians (Ag.) Schonfeldt — 48; M.'V. Moore — 18. * Melosira varians C. A. Ag.: var, genuina Kirchn. — 38. Meridion constrictum Ralfs var. crenulata Pant. ct Greguss — 96. Navicula amphioxys Ehr. — 64. Navicula aponina Kiitz. — 64, 65. Navicula binodis W. Sm. — 124. Navicula Bongrainii Greg. — 130. ' ■ Navicula Cesatii Rabenh. var. exilis Rabenh. — 38. Navicula cincta Ehr. var. angustata Grun, — 48. Navicula cristata ? — 130. Navicula cuspidata Kiitz. var. fulva (Nitsch) Ehr. — 65. Navicula elliptica Kiitz. f. oblonga ? — 40. Navicula elliptica Kiitz. f. typica ? — 40. Navicula elliptica Kiitz. var. minima V.H. — 124. Navicula .elliptica Kiitz. var. oblongella Naeg. — 115. Navicula firma Kiitz. var. diminuta Pant. — 96. Navicula iridis Ehr. var. affinis V.H. — 114. i Navicula limosa (Kiitz.) Grun. var. directa Pant. et Greguss — 96. . J Navicula mesolepta W. Sm. — 40. ■ Navicula mesolepta Ehr. var. genuina? — 124. j Navicula parva (Ehr.) Grun. — 39. Navicula pumila Grun. — 36. J Navicula radiosa (Kutz) Rabenh. var. avenacea Br4b. — 38. Ș Navicula radiosa Kiitz. var. genuina, Grun. — 10. ! Navicula sciitelloides ,W. Sm. var. minutissima? — 96, i : Navicula stauroptera Grun. — 41. ' ■ Navicula Termes (Ehr.) Grun. — 39. ■ Navicula Velox Kiitz. — 64, 65. , ; Navicula viridis? — 18; N. v. Rabenh. — 123. i Navicula viridis Kiitz. var. commutata Grun. — 114. t Neidium affine (Ehr.) Pfitz. var. minus Cleve — 96, Neidium amphigomphus (Ehr.) Pfitz. — 36. - Nedium amphyrhynchus (Ehr.) Pfitz. var. minus (Cleve) Meister — 96. t ' Nitzschia angustata (W. Sm.) Grun. var. protracta Pant. — 115. ■ Nitzschia armoricana (Kiitz.) Grun. — 39. \ Nitzschia Brebissonii W.Sm. var. minuta Lacsny — 115. Nitzschia minutissima W. Sm. — 36, 38, 65. 'l Nitzschia tenuis Grun. — 124. ț Nitzschia thermalis (Ehr.) Auersw. — 36. ■ ; Nitzschia thermalis? var. intermedia? — 35 ; N.t. (Kiitz.) Grun. var. intermedia Grun. — 39,40. i ' Odontidium tenue (C.A.Ag.) Pfitz. — 38. Ș Odontidium tenue (Kiitz.) Pfitz. var. elongatum (C.A.Ag.) Schaarschmidt — 36. ;! Odontidium tenue (Kiitz.) Pfitz. var. minus (Grun.) Schaarschmidt — 36. i Odontidium tenue (Kiitz.) Pfitz. var. normale (Grun.) Schaarschmidt — 36. j Odontidium vulgare (Bory) Pfitz. var. ventricosum Schaarschmidt — 36. Ș Pinnularia appendiculata (Ag., Kiitz.) Schaarschmidt — 36. { Pinnularia Brdbissonii (Kutz:) Rabenh. var. subproducta Grun. — 36. Pinnularia gracilis Ehr. — 64. Pinnularia oblonga (Kiitz.) W. Sm. — 64. , Pinnularia stauroptera (Ehr.) Rabenh. — 40. , , Pinnularia stauroptera Grun. var. intermedia Cleve — 49. Pinnularia termes Ehr. var. stauroneiformis V.H. — 36. Pinnularia irridis (Ehr.) W.Sm. var, commutata Grun. — 144. Pleurosigma acuminatum (Kiitz.) Grun. var. cuspidatum Rabenh. — 64. Plcurosigma angulatum (Kiitz.) Smith f. major. V.H, — 36. Pleurosigma curvulum Pritch. — 64. Pleurosigma scalpellum Pritch. — 64. Podoșphenia elongata Kiitz. — 65. Rhoicosphenia curvata (Kiitz.) Grun. f. minor? — 39. Semseya hungarica Pant. — 96. Stauroneis anceps Ehr. var. linearis (Kiitz.) Rabenh. — 114. , Stauroneis Charcotl? — 130. Stauroneis Colinii Hilse f. linearis ? — 38, Stauroneis gracilis Ehr. f. typica Rabenh. — 36. Suriraya linearis? — var. elliptica O, Miill. — .114. Suriraya ovalis Breb. var. apiculata W. Șm. — 114, 115. , Suriraya ovata Kiitz. var. aequalis Gruri,^-40. Suriraya saxonica Auerswald var. cristata Pant, — 114. Suriraya tenera Greg. var. splendidula A. Sch. — 114. : Surirella angusta Kiitz. Var. pinnata (W. Sin.) Meister — 10, 96. ‘ Surirella constricta? var. robusta? — 35. ' ' Surirella linearis WISm. var. elliptica (Hantzsch) O. Miill. — 10. , Synedra acuta Ehr,var. amphicephala Grun. — 38. \ Synedra capitellata Grun. — 41. : - Synedra pediculus Ehr. — 125. Synedra subaequalis Grun. --40. ; Synedra ulna (Nitzsch) Ehr. Var. genuina Kirchn. — 36. 34Q ;I.'T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU.:. . 24 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 34t MATEPHAJIbI flJIH KOHCHEKTA BO^OPOCJIEH B PyMbIHCKOn HAPOflHOfî PECnyBJIHKE. - II (HPQ^OJDKEHHEj KPATKOE CO/țEPlKAHHE HacTOHman CTaTbH, hbjihhch npofloJiatemieM n oHonnaHMeM pa6oTEi «MaTepnaoiBi gna KoncncKTa Bonopocjieii b PHP, I» (Analele Universității „O. I. Parhon”, 12, 1956), gononHHeT cnncoK Bonopocaeii, HSBecTimix na TepprtTopHM PHP. TaKHM oSpasoM, oȘnțee vmcjio Bogopocșeft PHP cocTaBjmeT 2 179 cHCTeMaTnaecKBx e/țnnim, na KOTopMx 1 502 BMfla, 535 pa3H0BU,nH0CTeîî n 142 (țop.MM. MATERIEL POUR UN CONSPECTUS DES ALGUES DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE - II rEsumE Ce travail, qui constitue la suite et la fin de l’ouvrage Materiei pour un conspectus d,es algues de la Republique Populaire Roumaine, I («Annales de l’Universitâ «O. I. Parhon»,, n° 12/1956), vient computer la liste des algues connues sur le territoire de la R. P, Roumaine. Le nombre total des algues de’ la R. P. Roumaine s’deve ăinsi ă 2179 unit6s syst&natiques, dont 1 502 especes, 535 variâtăs et 142 formes. BIBLIOGRAFIE Prescurtări: A.B. = Acta Bolyaiana — Cluj. A.I. = Analele Universității din Iași. A.I.P. = Analele Institutului de cercetări piscicole — București. A.R.C. = Comunicările Academiei R.P.R. B.I.P. = Buletinul Intitutului de,cercetări piscicole — București. B.K. = Botanikai Kiizlemenyek — Budapest. - B.S. = Buletinul științific al Academiei R.P.R., seria Științe biologice. F.C. = Folia Cryptogamica — Szeged. ' N.B. = Notationes Biologicae — București. T.F. = Termeszetrajzi Fiizetek — Budapest. ' V.M. = Verhandlungen und Mlttheilungen des siebenburgischen Vereins fiir Naturwissen- schaften in Hermarinstadt'— Hermannstadt (Sibiu). 67. Alexi A.P. — O excursiune botanică in Romtnia șiDpbrogea — Sibiu, 1883. 68. Anțonescu C.S., Popescu-Gorj A., E n ă c 6 a n u V. și D i m i t r i u M,. Rezultate . preliminare asupra cercetărilor hidrobiologico-piscicole’ din complexul de bălfi al insulei Brăila. A.B.G., I. H, nr. 9 10, 1952. 69. Anțonescu . C.S.,1 P o p e s c u-G o r j A., Enăceanu V. și Dimitriu M,. Valorificarea economico-pueicolă a rtuliii Stmbăta (Făgăraș). B?S., t. V, nf. 3; 1953, 70 .Borbăs V„ Symbolae ad Pleridographiam et Characeas Hungariae praecipue Bănatus.. Verhandlungen Zoologisch-Botanische' Gesellschaft in, Wien, t. XXV, 1857. 71 Bujor P., Nouvelle contribution ă l’etude de la faune des lacs sales de Roumanie.A.I., ' ‘ t. 4, 1904. ' ' 72. Bujor P., — Protozoaires et plantes inferieurs non mentiones encore dans le lac sală' de Teckirghiol., A.I.,t. 7, 1913. 73. Cholnoky B., Die Diatomeen eines kleinen verlandeten Hochmoores bei Klausenburg. Botanisches Archiv, nr. 17, 1927. , 74, Cholnoky B., Adatok a Bacillarieâk coloniănak ismeretehez. F. G., nr. 1, voi. 1,1924. 75. Cholnoky B., Vber die Diatomeen-Assoziationen der Umgebung des Dorfes Szamos- falva bei Kolosvăr. Hedwigia, voi, LXVI,1926. 1 76 Cosmovici L. N., Contributio nă l’etude de la faune de Protozoaires de la Roumanie. A. L, nr. 3, t. VII, 1913. 77. D a d a y J., Adatok a Szent-Ana es Mohos to faunăjănak ismeretehez. Orvos-Termeszet- tudomănyi Ertesito ;'Termcszettudomânyi szak, voi. V, 1883. i - 78. Daday J., Adatok a divai vizek faunăjănak ismeretehez. Orvos Termcszettudomânyi Ertesito; Termcszettudomânyi szak, voi. V, 1883. 79. Daday J., Adatok a Retyezat tăvai Crustacea-faunăjănak ismeretehez. T. F.,. voi. VII, 1883. 80. Daday J., Beitrăge zur mikroskopischen SusSwasser-Fauna Ungarns. T. F., voi. XIV, . 1891. 81. Daday J., A mezosăgi tavak mikroskăpos âllatvilâga. T. F., voi. XV, 1892. 82. Daday J., A Magyarorszăgi tavak halainak lermăszetes tăplăleka. Budapest. 1897.. 83. Demeter K., Văreto Maros-Szt. Gydrgyon. Termeszet Tudomâny Kozlony, voi. XIX, 1887. 84. Enăceanu V., Contributions ă la connaissance du plancton des lacs Oltina, Ciamurlia et lortmac (Roumanie). N. B., voi. 5, nr. 1 — 3, 1947. 85. Enăceanu V., Cercetări hidrobiologice și piscicole in iazul Moara Domnească. B.I.P.,. an. IX, nr. 1, 1950. 86. E n ă c e a nu V., Contribufiuni la studiul hidrobiologic-piscicol al regiunii Matița- Merhei (Lopatna) (Delta Dunării). B.I.P., an. XII, nr. 2, 1953. < 87. Enăceanu V., Observațiunt hidrobiologice in meleaua Musura (Gurile Dunării).. B.I.P., an. XIV, nr. 4, 1955. 88. Entz G., Algologiai aprâsăgok I—II. M.N.L., voi. IV, 1880. ■ . , 89. Entz G., A tordai is szamosfalvi săstavak ostorosai (Flagellata). T.F., voi. VII, 1883. 90. Entz G., Die Fauna der kontinentalen Kochsalzwăsser. Math. und Naturwissenschaft- lichen Berichte aus Ungarn, voi. XIX, 1900. 91. Filarszky N., De Characeis Transsilvaniae. F.C., voi. II, nr. 1, 1935. /92. F u s s M., Flora Transsilvaniae excursoria. Sibiu, 1866. .9 3. Fuss M., Systematische Aufzăhlung der in ■ Siebenbiirgen angegeben Krgptogamen.. Archiv des Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde — Neue Folge, voi. XIV,. - 1877. ,. . .9 4. Gebhardt A., Okologiai ăs faunisztikai vizsgâlatok a Zenoga medenceben. Allattani. Kozlemânyek, voi. XXIX, 1932. 95. G el ei J. v., Trochisciain Symbiose mit der Larve von Rana agilis. F.C., voi. I, nr. 2,. 1925. 96. Gr e gu ss P., A suriăni tengerszemek kovamoszatai. B.K., voi. XII, 1913. 97. Gr eguss P., Desmidiaceen aus dem Meerauge von Surianu'. B.K., voi. XXVI, 1929., 98. Greguss P., Weber M., Az erdofulei diatoma fold kovamoszatai. B.K., voi. XXXV, nr. 5-6, 1938. 99. Grimalschi V., Das Plankton der Deltageuiăsser und seine Entivicklung unter den Einfluss der Amelioraiionsarbeiten. Voi. omagial „Gr. Antipa”, București, 1938. . . ■ 100. FI a 1 â s z M., Die moosbeuiohnende Bacillariaceen-Vegetdtion des Zenoga-Sees in Sieben- biirgen. Annales Musei Nationalis Hungarici, p. botanica, voi. 34, 1941. țOl, Halâs'z M., Szăkelyfăldi 'tbzeges lă'pbk -Desmidiaceai. ;Anhales .Musei^^Nationalis; Hungarici, voi. 37, 1944. 102. Halâsz M., Die Vegetation der Kohlensauren Quellen von Borszik in Siebehbiirgen^ Borbâsia, voi. V-VI, nr. 1-10, 1944-1946, 342 I. T. TARNAVSCHI și M. OLTEANU 26 103. H e u f I e r L., Specimen florae cryptogamae vallis Ar pasch Carpatae Transilvani. - Wien, 1853. 104. H o f T. a. Fremy P., On Myxop/tyceae living in strâng brines. Reclieil des travahx botaniques neerlandais, voi. XXX, 1932 —1933. 105. H o r t o b ă g y i T., Moszatok. ă Szt., Anna- tobol. Acta.Boțanlca, voi. I, nr. 1 — 6,:1942. (Szeged). , . ! 106. Hortobâgvi T., Adatok â Szent Anna-to auguszțusi /itoplanktonjăhoz. B. K., voi. XL, nr. 5-6/1943. 107. Knauer B., Die Flora von Suczava and seiner Umgebung.fProgramm des Obergym- nasiums in Suczava, 1863. , 108. Kol E... liber die Kryovegetation des Retyezăt and der umliegenden Gebirge in Trans- ■sylvanien. Verh. der Internat. Vereinig. fur tlieoretische und angewandte Limno- logie, voi. VIII, 1935. 109. K o 1 E., Erdely borvizeinek hidrobiologiaja. L, M. F., voi. I, fasc. 1—2,1944. 110. Kol E., A new cryobiont of the red snou> from Transilvania: Chlamydomonas Bolyaiana nov. sp. A. B., t. II, lase. 2', 1948. 111. Kol E., Vergleich der Kryovegetation der Alpen und der Karpalen. Verh. der Internat. Vereinig. fur tlieoretische und angewandte Limnologie, voi. X, 1949. 112. K o 1 E., Ober den griinen Schnee der Karpaten. Verh. der Internat. Vereinig. fur theore- tische und angewandte Limnologie, voi. X, 1949. 113. Kol E.. Blauer Schnee im Gebiet der Kleinen Kiikulo. Annales Historico-naturales Musei Nationalis Hungarici (ser. nova), t. VI, 1955. 114. Lacsny I. L., Adatok a Nagyvărad melletti meleg vizek alga florăjahoz. B. K.,voi.XI, 1912. 115. Lacsny I. L., A Nagyvăradi patakok kovamoszalai. B. K., voi. XV, 1916. 116. Leonte V., Beitrag zur Kenntniss der hydrobiologischen, hydrochemischen und fi- schereilichen Verhăltnisse der Seen Tătarii, Lungu, Lungiac und Meșter im Donau- delta. A.I.P., voi. I, 1942. 117. Leonte V., Contribuțiuni la studiul hidrobiologic, chimic și piscicol dl grupului de ghioluri Purcelul, Carașeu, Babinefi, Corenți. și Cotețul din regiunea Podul Roșu '{Delta Dunării). A.I.P., voi. III, 1944-1947. 118. Lepși I., Protozoare din Soimoștău. Publicațiile Muzeului județului Hunedoara, . . 1926, Deva. 119. Lepși L, Sur quelques Rhizopodes et Euflagellates de la Mer Noire. Pescăria și pisci- cultura, nr. 4, 1931. 120. Lepși I., Cercetări biologice asupra lacului Tăbăcăriei. Bul. Muz. de istorie naturală din Chișinău, nr. 5, 1933. 121. Lepși I., Protozoen aus Boden und Laubstreu eines Eichentoaldes. N.B., voi. VI, nr. 12, 1948. ' . 122. Măi acea I., Cercetări asupra influenței scurgerilor reziduale de la Fabrica de zahăr Chitila asupra planctonului dinrtul Colentina și lacul Băneasa. Bul. Inst. de cercetări alimentare șl piscicole, an. XI, nr. 2, 1952. 123. Moesz G., Brasso ăllpvizeinek mikroskopikus ndvenyzete. Brasso, 1902 (Brașov). 124. Moesz G., Brasso videkenek levegon es folyăvizben elo moszatjai. Brassoi aii. foreăl- iskola XlX-ik ertesitojcbol, Brasso, 1904 (Brașov). 125. Mor uzi C. și Va sili u G. A., Contribuțiuni la cunoașterea fitoplanctonului din Delta Dunării. A.I.P., voi, I (ser. nouă), 1956. 126. M ii n s t e r S t r 6 m K a ar e, Sulphur Algae from Hungary, F.C., voi. I, nr. 5, 1927. 127. Negrea Șt., Cercetări romînești asupra planctonului Mării Negre. Analele romîno- • sovietice, nr. 4, 1957 (București). ■ 128. Ni col au A., Cercetări asupra variației planctonului tn iazurile Brănești nr. 1 și nr. 3. B.I.P., an. X, nr. 1,1951. 129. Ni col au A., Vegetația aqualică, factor important în determinarea condițiilor hidro- biologice din bălțile regiunii inundabile a Dunării. Bul. Inst.de cercetări alimentare și piscicole; anul XI, nr. 4, 1952, 130. Oancea C., Le țjisement de diatomite de Hațeg-bobroudja-Roumanie. A.R.B.,. t. XX, nr; 8- 10, 1938. ’ / : .. j:’ : 131. Păkh E., Magyarorszăg Vasbacteriumai.-F.C., voi. I, nr; 3, 1926i 27 MATERIALE PENTRU UN CONSPECT AL ALGELOR DIN R.P.R. — II 3^ ’ 132. Păkh E., Adatok Erdily sosvizeinek tFlagellatum vegetatioaja fshleretefteî. F.G;, voi. II, nr. 2, 1936. , v 133, Păterfi I., A Gyalni-havasok nihăny Staurastrumărol. M.F., voi.- I, fasc. 3, 1943. 134, Păterfi I., The Influence of the ^-Indole-acetic Acidpn the Groivth and Multiplicatioh bf the Algae. A.B., voi. I, nr. 1, 1946. 1 , 135. Păterfi I., The influence of sorite iriorganic ions upon the groivth of the filamentous thalli of some UlothricaCeae. A.B., voi. I, fasc. 2, 1946. ■' 136. Păterfi I., Chlorophaeoclonium, a Netv Genus of the Chrgsophyceae. A.B., voi. II, nr. 1, 1948. , ' 137. Păterfi I., The Effect of the Ascorbic Acid upon the Muitiplication of some Green ' Algae. A.B., voi. II, nr. 1, 1948. , 138. Pojoga I. și Costea E., Cercetări privind acțiunea' îngrășămintelor organice asupra producției piscicole la iazurile de la „Ferma Roșie”-Pipera< Bul. Inst. de cercetări alimentare și piscicole, an. XI, nr. 1, 1952. 139. Pojoga I. și Costea E., Observațiuni asupra fenomenului de înflorire a apei în iazuri și eleștee. B.I.P., an. XIII, nr. 1, 1954. 140. Pop I. și Robert A., Separarea pigmenților la algele albastre. Națura, an. VIII, nr. 4, 1956 (București). 141. Pbpescu E., Studiul hidrobiologic și piscicol al bălții Obilești-Ilfov. B.I.P., an. IX, nr. 1, 1950. . ’ 142. Rummel I., Contribuțiuni la studiul alimentației peștilor de apă dulce din Romtniă.1 Teză de doctorat, nr. 270 din 1932, Universitatea din București, Facultatea de medicină veterinară. Î43. S ch a a r s eh m i d t I., A Chlorochytrium Erdblyben. M.N.L., voi. V, 1881. 144. Schaarschmidt I., Fossil Bacillariaceâk hazănkbăl. M.N.L., voi, VI, 1882. 145. Schaarschmidt I., Kitaibel herbariumănak algăi. T.F., voi. XIV, 1891. 146. Schur F., Beitrăge zur Kenntniss der Flora von Siebenbiirgen. V.M., voi. III, nr. 6, 1852. - 147. Schur F,, Serlum Florae Transsilvaniae. V.M., voi. IV, 1853. 148. Schur F., Bericht liber eine botanische Rundreise durch Siebenbiirgen, im Auszuge mitgetheilt von M. Fuss. V.M., voi. X, nr. 9 — 10, 1859. 149. Simonkai L., Aradvârmegye es Arad szăbad kirălyi văros lermeszetrajzi leirâsa. Arad, 1893. ' , , 150. Skolka H., Speciile de Phyllophora din apele romînești ale Mării Negre,, răspthdirea și însemnătatea lor. B.I.P., an. XV, nr. 4, 1956. 151. Ștefureac Tr. I., Cercetări sinecologice și sociologice asupra Bryophytelor din codrul secular Slătioara (Bucovina). (A.R.M., seria III, t. XVI, mem. nr. 27, 1941. 152. Ștefureac Tr. I., Bryophyte noui sau rare tn flora Romîniei, cu cîteva considerațiuni fitogeografice. B.G.B.C., voi. XXV, 1945. '153 . Ștefureac Tr. I., Două elemente boreale în brioflora munților Bucegi, noi pentru Carpații R.P.R. și prezența a două specii din Fam. Splachnaceae noi pentru acest . masip. B.S., t. VII, nr. 3, 1955. ' 154. Ș t e f u r e a c T r., Pop eseu As. și Lungu L., Contribuții la cunoașterea , florei și vegetației Bryophytelor din Valea Lotrului. B.S., t. VII, nr, 3, ,1955. 155. Ș t e f u r e a c Tr., Pop eseu As. și Lungu L., Semnalarea unei noi specii a genului Batrachospermum Rolh în flora algologică a R.P.R. A.R.C., t. VI, nr. 11, : 1956. . ' ; 156. Ștefureac Tr., Popescu As. și Lungu L., Batrachospermum anatinum Sirodot var. polymorphum var. n. în flora algologică din țară. A.R.C., t. VII, ț nr.' 10, 1957. ; 157.. T a r n a v s c h i I. T., Jitariu G., Contribuții la studiul Diatomeelor turbăriilor ; de Sphagnum din nordul Moldovei. B.S., t. VIII, nr. 1, 1956. 158. Tarnavschi L T., Jitariu G., Rădulescu D. și Mitrqiu N,, Con- tribuții la studiul florei și vegetației algologice turficole din bazinul Dornelbr (Reg. Suceava). B.S., t. VIII, nr. 2, 1956. 159. Tarnavschi I. T. și Mi’troi.u N., Cyanophyceae noi descrise din florq algologică turficolă de la Poiana Stampei (Reg. Suceava) — Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, Seria botanică, t. IX, nr. 1, 1957. 3. - c. 2268 344 Ii! T. TARNAVSCHI. și M. OLTEANU 2< 160. T a r na y se Jii.I- Și Olteanu M., Materiale pentru un conspect al algelor din R.P.R^ — I. Analele Universității „C. I. Parhon” — seria Științele naturii, București) ■ ' 1956, nr. 12. ' J 161. T a r n av s c h i I. T. și Rădulescu D., Forme noi de Desmidiaceae turfieole descrise din bazinul Domelor (Reg. Suceava). A.R.C., tom. VI, nr. 3, 1956. 162. Teodorescu R;, Beitrag zur Kenntniss der Entivicklung, Nahrung und Bildunf des Knochensyslems bei der Larve von Alburnus lucidus Haeckel. A.I.P., voi. II, 1943. . ' J 163, 164, 165. 166. 167. Teodorescu R., Die Entivicklung der Larven des Flussbarșches (Ferea fluviatilis Lj; im Vergleiche mit derjenigen des Zanders (Lucioperca sandra Cuv. Und Val.) A.I.P.) voi. II, 1943. . j V a s i 1 e s c u - M a r i n e s c u E., Unele date asupra Diatomeelor din prizele planei tonice colectate pe linia Est-Constanța. B.I.P., an. XV, nr. 1, 1956. Vasiliu D. G. et Ni col au A., Coniribiitions â la connaissance de la variatioir qualitative et quantitative du plancton des bassins-de Nucet au cours de l’annee 1914. A.I.P., voi. III, 1944 —1947. ; ’ < Voronihin N. N., Algologhiceskie rezultati ekskursii prof. S. A. Zernov v Cernom- ' More na parahodah „Meotida” v. 1900—10 gg. i „Gaidamak” v 1911 g. Jurnal Ruskie Botaniceskie Obscestva, nr. 10, 1925. • r Woloszynska J., Algologische Notizen. F.C., yol. I, nr. 2, 1925. j CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA AGENTULUI PATOGEN CARE PRODUCE PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC DE ALICE SĂVULESGU C MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. și CRISTINA RAICU Comunicare prezentată In ședința din 30 iunie 19~>8 ■ . Putrezirea semințelor de bumbac în sol, înainte sau îh timpul germinației și vestejirea plăntuțelor după răsărire sînt fenomene de boală ce se întîlnesc în, toate țările cultivatoare de bumbac, în special în culturile însămînțate la epoci timpurii. Studiul acestor fenomene s-a lovit de două necunoscute și anume': a) dacă ele constituie aceeași boală cu manifestări diferite pe semințe și plăntuțe; b) cunoașterea agentului patogen care provoacă simptome atît de diferite. în literatura de specialitate, numai în ultimul timp se-consideră că succesiunea fenomenelor patologice ce au loc la sămînță și apoi la ! planta'tînără constituie una și aceeași boală denumită „putrezirea, semin-' : țelor și veștejirea plăntuțelor” (4), (5), (15), (26), (36). i ’ , în ceea ce privește agentul patogen există material bogat, dar foarte ; divers care atribuie boala la diferite microorganisme. Astfel, T e w f i k Pahmy (34), Lin.degg (19), Tharp (35), Eaillo (27) etc. ;. pe baza unor numeroase cercetări consideră ciuperca Fusarium vasinjectufn i Atk. ca agent principal. Numeroși cercetători ca : B r i țo n-J o n e s (8), Da s I n r (12), Vasudeva (37), Nakayama (21),. N ea 1 (23), Za p r o m e t o v (44), dovedesc experimental că agenții patogen care provoacă putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor de bumbac sînt diferite specii de Tihizoclonia. Shearer (30), (31), Rosen (28), iWalker (38), Winters (41), Arndt (4), Hansford (14), 346 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 1 j-3' PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC 347 P r a s a d (25) ș.a. atribuie importanță egală atît unei ciuperci cît și l celeilalte. După E a y șiMcLaughlin (26) ș.a. se pare că un corn- ? plex de organisme acționează asupra semințelor și plăntuțelor de ț bumbac dintre care prevalează una sau alta în funcție de condițiile^ de mediu. L în afară de Fusarium vasinfectum Atk. și Rhizodonia solani Kiihn, î care sînt admiși, în general, ca agenți patogeni principali, ciuperci ca‘ Pythium ăe baryanum Hesse citată de M a h m u d (20), Phymatotriclium ii omnivorum (Shear) Duggar citată de Watkins (39) și Tauben-I. haus și Ezekiel (33), TMelaviopsis basicola Zoph. citată del Blank, Leyendecker și Nakayama (7), de King și; Barker (17), King și Presley (18) și de Hitrova (16); i Glomerella gossypii (South) “Edg. citată de Brown (9), de Weindling (40) • și de Ar,ndt (6), sînt capabile să provoace o îmbolnăvire a plăn-i tuțelor de bumbac în special în regiunile unde acestea se găsesc din abun- j dență în sol. ; în țara noastră, în trecut cultura bumbacului se practica pe supra- i fețe foarte reduse, fără importanță economică. în publicația Starea fito- j sanitară (29) se menționează adesea prezența la bumbac a două boli: ț bacterioza produsă de Xanthomonas malvacearum Dows. și veștejirea! plăntuțelor atribuită ciupercii Fusarium vasinfedum Atk. fără ca pentru această din urmă boală să se fi făcut cercetări speciale. ( O dată cu creșterea suprafețelor cultivate cu bumbac, în special în ? anii 1949—1950, s-au luat în cercetare în țara noastră la I O.A.R. diferite ș aspecte ale bolilor mai importante ale acestei plante. Deoarece din lipsa ________________T---------------- unor soiuri cu perioade mai scurte de vegetație se recomandă însămînțarea L cînd am avut prima epocă de însămînțare, temperaturile medii zilnice timpurie a bumbacului, „putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor” > au fost foarte scăzute (5,7—14,5°). Precipitațiile au fost de asemenea a devenit o boală cu mare importanță economică. » Comunicarea de față prezintă rezultatele studiului acestei boli, simptomele caracteristice, și agentul patogen care o produce. MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE LUCRU Lucrările experimentale în legătură cu problema „putrezirea semin- țelor și veștejirea plăntuțelor” au fost efectuate în anii 1955—1957. Cercetările s-au executat în sera de fitopatologie de la LO.A.B.j iar cele din cîmp la Stațiunea experimentală agricolă pentru cultura bumbacului Brînceni, la Baza experimentală Moara Domnească (reg. București) și în cîmpul experimental al serei de fitopatologie din București. S-au făcut observații în cîmp asupra apariției bolii, modului de manifestare și a condițiilor de mediu care au favorizat infecția și dezvol- tarea acesteia. . De asemenea s-au făcut izolări de la un număr de aproximativ 2—3 000 semințe putrezite și plante bolnave, prin sterilizarea în prealabil cu sublimat l°/oo sau prin spălarea materialului cu apă de robinet și apoi, cu apă sterilă. S-a folosit mediul de cartof-agar-glucoză 2'% și măi rar mediul Czapek. Pentru efectuarea infecțiilor experimentale în condiții de seră ă fost necesară găsirea unei metode care să asigure un procent ridicat de infecție. în general, metodele încercate se pot separa în trei grupe distincte , după modul de aplicare al materialului de inoculare și anume : a) inocularea directă a solului, b) inocularea indirectă a solului și c) inocularea directă a semințelor sau plăntuțelor. în infecțiile experimentale cu Fusarium sp. am folosit una din metodele bazate pe principiul inoculării directe a solului, infectîndu-se solul de trei ori (la intervale de cîte o săptămînă începînd de la data semănatului) cu ciuperca crescută pe mediul lichid Richard. în cazul ciupercii Rhizodonia sp. inocularea indirectă a solului prin adăugarea unui mediu nutritiv în sol, pe care s-a inoculat ciuperca, a dat cele mai bune rezultate. în experiențele noastre am lucrat cu această metodă folosind mediul de orz. Am lucrat cu soiul de bumbac Odessa 1, în sol sterilizat. în toate cazurile de infecții experimentale s-au făcut reizolări de la plantele bolnave pentru identificarea agentului patogen cu care am inoculat. REZULTATE OBȚINUTE Însămînțînd bumbacul la diferite epoci, am reușit să urmărim în condiții de cîmp tabloul complet al apariției și dezvoltării bolii, atît la semințe cît și la plăntuțe. Astfel, în anul 1955 am însămînțat bumbacul la trei epoci diferite : 27 aprilie, 4 mai și 15 mai. în acest interval de timp condițiile climatice au fost următoarele : în ultima decadă a lunii aprilie dll L IU dl Lc oUdZiULuc I f» a. x x: vi yjx va «im. xmwu extrem de reduse. în prima și a doua decadă a lunii mai temperaturile cuprinse între 15 și 22° au favorizat o germinație normală a semințelor. Umiditatea a fost de asemenea destul de redusă, dar suficientă pentru । germinarea semințelor. în aceste condiții procentul de semințe putrezite i a fost redus. Plantele au răsărit și s-au dezvoltat normal. în ultima decadă ‘ ă lunii mai însă, temperaturile medii au scăzut mult, oscilînd între 10,2 ‘ și 20,3°, iar precipitațiile au fost foarte abundente. în aceste condiții : ; boala a apărut la 27 mâi atît la București cît și la Brînceni, manifestîndu-se în special pe plăntuțele culturilor din epoca a doua și a treia de însă? ; inînțare. Plăntuțele semănate la prima epocă nu au suferit de pe urma , acestui atac — ele se aflau în faza de 3—4 frunze adevărate. începînd de la 7 iunie temperatura solului a urcat ajungînd pînă la o medie zilnică de 26° pentru ca apoi între 12 și 16 iunie să scadă din nou pînă la 10,9°. ( Această perioadă a corespuns și cu precipitații abundente. în astfel de . condiții boala s-a manifestat cu intensitate pentru, a doua oară în acest an și au suferit numai unele semănături foarte tîrzii care erau în faza de vegetație pînă la două frunze. : în 1956, epocile de însămînțare au fost: 18, 24, 29 aprilie și 9mai. ■ în special în cazul primelor trei epoci semințele au întîlnit condiții vitrege ; de germinație, favorabile putrezirii și anume : temperaturi medii zilnice i ale solului foarte scăzute care au oscilat de la 10,2° și cel mult pînă lă 16°. 348 : ■ ' :ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU ' Condițiile de umiditate au-fost de asemenea favorabile. Boala s-a manifestat, și la plăntuțe dar în procent foarte redus. în condițiile de la Brîncenji boala s-a manifestat cu intensitate la plăntuțe în ultima decadă a lunii; iunie cînd s-au înregistrat temperaturi cu 3—-4 grade mai scăzute decît în decada a doua a lunii și umidități foarte abundente. Au suferit plăn- tuțele provenite din semănăturile de la începutul lunii iunie. în cîmp, boala apare în focare, plantuțele bolnave se îndoaie imediat _ de la suprafața solului și cad. Dnpă 2— 3 zile se usucă dacă urmează timp uscat, sau putrezesc imediat în condiții de umiditate ridicată a solului și umiditate atmosferică. Boala se manifestă prin putrezirea semin- țelor sau a plăntuțelor cel mult pînă la. apariția a 3—4 frunze adevărate. SIMPTOMELE. BOLII Semințele pot fi atacate în toate fazele de germinație. Este infectat colțul abia germinat care se îngălbenește și putrezește și odată cu el, întregul conținut al seminței (pl. I, 1b și 2). ș Deși tabloul general al bolii plăntuțelor în cîmp este unitar, la o analiză atentă din primele faze de atac, se pot deosebi simptome diferite, . Majoritatea plantelor examinate au prezentat următoarele simptome: Pe tulpină în regiunea coletului, apar pete alungite sub formă de striațiunț de culoare brună-roșiatică, Aceste pete se transformă cu timpul în adevărate leziuni care încing sub forma unui brîu tulpina în regiunea coletului; (pl. I, 3). Frunzele se închid la culoare, se veștejesc și planta se culcă la pămînt. Datorită diferitelor organisme saprofite existente în sol cărei intervin și accelerează procesul de putrezire al rădăcinii, prin s mul ger cai plăntuței scoarța rădăcinii se desface și rămîne în sol. Din rădăcină m| măi apare decît cilindrul central cu fascicolele lemnoase' care îi dau uni aspect fibrOs (pl, I, 5). ■ , - - ' / \ Puține plante au prezentat simptome întrucîtvă diferite. Deosebirea* constă în faptul că rădăcinile au o culoare’ brună murdară pe toată Iun-: gimea lor și sînt moi. în cele din urmă procesul'de putrezire cuprinde în; întregime rădăcina, coletul și tulpina, \ ' 3 Confruntând observațiile noastre cu, datele1 din literatură am ajunși Ja concluzia că primele simptome',.descrise sînt identice cu cele produse d| ciuperca Rhizoctonia sp. la plăntuțele de bumbac, iar celelalte sînt asemăS , nătoare cu cele produse de Fusarium sp. ■ . ' ■ . Prin examinarea la microscop a secțiunilor - transversale. făcut! .prin regiunea coletului se observă că miceliul parazitului pătfunde’iprim’ epidermă în țesutul cortical (pl. II, Zj. Aici el traversează celulele pareib chimului cortical (pL II, 2 și 3) iar l^ai târziii pereții celulelor șe rup; 1 lasă loc miceliului care devine foarte Uneori, paraiZitw o dată pătruns în interiorul plantei gazdă, se instalează imediat sub epid^rmi . unde se dezvoltă formînd aglomerări de miceliu sau chiar scleroți (pl. II, . în nici un caz nu am găsit miceliul în interiorul vaselor lemnoase'. ! Rezultatele cercetărilor noastre completate cu observațiile alt'Oij .autori, permit să dăm;pentru!prima nară, siiAptomele .diferite ăpărut|; Planșa I. — 1 a: semințe de bumbac sănătoase; 1 b și 2 : semințe de bumbac atacate de ciu- perca Rhizoctonia sp.; 3: atac produs de Rhizoctonia sp. la coletul plăntuțelor de bumbac; 4: plăntuțe de bumbac infectate la rădăcină cu ciuperca Fusarium moniliforme Sheld. (după W o o d r o of); 5 : plăntuțe de bumbac cu diferite grade de atac produse de Rhizoctonia sp. Ș Planșa II. — Z : miceliul ciupercii Rhizoctonia sp. străbătând epiderma în regiunea coletului; ; 2 și 3 : miceliul instalat în parenchimul cortical; 4 : aglomerări de miceliu în scoarță; > 4: sclerot de Rhizoctonia sp. îormat imediat sub epidermă. PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC 349 la plăntuțele de bumbac,; atribuite respectiv ciupercilor Fusarium sp. și Rhizoctonia sp. ' ' Simptome produse la plăntuțe de bumbac de ciupercile.: Rhizoctonia Fusarium 1. Sînt atacate numai plăntuțele pînă la faza de 3—4 frunze adevărate. 2 infecția are loc în regiunea coletului ' (pl. I, 3). 3. porțiunile infectate sînt brunc-roșietice la culoare. 4. Veștejirea are loc repede după ce s-a pro- dus infecția și plantele nu au de loc șanse dc a supraviețui. 5. Brunificarea vaselor precum și miceliul în interiorul acestora nu se întîlnește nicio- dată ; distrugerea țesutului cortical este tipică. 1. Pot fi atacate și plantele mature. 2. Infecția începe de la vîrful rădăcinii (pl. 1, A ' 3. Porțiunile infectate sînt de culoare , brună-negricioasă. • 4. Veștejirea are loc treptat — plantele pot să mai supraviețuiască după ce au fost infectate dar rămîn în urmă cu creșterea. 5. Vasele lemnoase ale rădăcinii prezintă o colorare brună și sînt ocupate de hife miceliene. . ' INFECȚII EXPERIMENTALE Izolarea agentului patogen s-a făcut prin metodele arătate anterior. Ciupercile cel mai des izolate din semințele și plăntuțele de bumbac aii .fost Rhizoctonia sp și Fusarium sp. în infecțiile experimentale nu ne-am , ocupat decît de acești doi agenți patogeni. Am studiat în condiții de seră, în sol steril, patogenitatea unui număr de 4 tulpini de Fusarium sp. izolate de pe bumbac. Deși într-o serie de experiențe nu am obținut infecții cu nici una din aceste tulpini, am lucrat mai departe cu tulpina F3 care avea caractere mai apropiate de cele descrise în literatură pentru Fusarium vasinfectum Atk. Am, studiat patogenitatea acesteia la diferite temperaturi cuprinse între 18 și 32°, / cunoscînd că optimum de dezvoltare este de 28—30° (3), (35), (42). Am L’î efectuat infecții la diferite umidități ale solului cuprinse între 40 și 90%. Rezultatele ultimelor experiențe sînt ilustrate în tablourile nr. 1 și 2. Tabloul nr. 1 Rezultatele infecțiilor experimentale la bumbac cu ciuperca Fusarium sp. în condiții variabile de temperatură *> Tempe- ratura solului k . Infectat la semănat nr. de semințe Infectat după răsărire nr. de plante semănate putrezite răsărite atacate ,mt, infect., . mt. infect. :. mt. infect. mt. infect. 18 — 20 80 '. 80. . • . .0 . 0 . 72 ' 72 0' ■ • '- O j ■■ i; 24 — 26 80 80 0 .. 0 73 75 ‘ 0. , s o 28-30 80 80 0 ■ 0 78 78 " 0 0 30-32 . ; 80 . 80 . 0 0 80 ■ • ■ 78 ‘ 0 ■ TȚ-Vl • . *) Umiditatea solului a fost' de 65-75%. AiȚApUM a 350 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 6 351 ' . Tabloul nr. 2 - Rezultatele infecțiilor experimentale la bumbac cu ciuperca rusarhm sp. in condiții variabile'dc umiditate *). Umidi- tatea • Infectat Ia semănat nr. de semințe Infectat după răsărit [Xnr. de plante solului semănate putrezite răsărite atacate % mt. infect. mt. infect. mt. infect. mt. infect. 40 80 80 0 0 70 73 0 0 60 80 80 0 0 72 73 0 0 70 80 80 0 0 78 75 0 0 80 80 80 0 0 78 ■> 74 0 0 90 80 80 0 0' 70 69 0 0 *) Temperatura solului a fost de 28—80' experimentale cu Fusarium sp au dat] Se observă că infecțiile — _______________ — _ —- __ —e. rezultate negative. La nici una din temperaturile și umiditățile. solului; încercate nu am obținut infecție cu. Fusarium sp. la bumbac. Plantele] au răsărit și s-au dezvoltat normal la variantele inoculate ca și la martorul; Tabloul nr. 4 IfeidltiEiteie infecțiilor experimentalela plăntuțele de bumbac cu ciuperca In condiții variabile de temperatură. . Tempe- :ratura solului . «C Nr. plante răsărite ' Plante atacate mt. infect. nr. 0/ /o mt. infect. mt. ] infect. 10 ' 67 < 67 . 0 21 0 31 14 67 69 - 0 51 0 73 18 70 71 0 68 0 95 22 72 67 0 60 0 89 26 72 63 0 54 0 85 30 73 68 0 35 0 51 34 69 68 0 0 , Q .0 neinoculat. t Am studiat de asemenea în condiții de seră, în sol steril, patogeni-| tatea a 4 tulpini de Shizocțonia, 3 tulpini izolate de pe bumbac, dintre] . care, una de origine chineză, iar a 4-a izolată de pe corcoduș. Toate tulpinile s-au dovedit a fi patogene față de bumbac. Am, studiat influența? temperaturilor cuprinse între 10 și 34° la o umiditate a solului de 65—75 %[ Tabloul nr. £ 'Tabloul nr. 3 Rezultateleintațillor experimentale la semințele de bumbac en ciuperca Jîhițoctonio sp' in condiții variabile de temperatură*). Tempe- ratura Semințe putrezite solului nr. 0/ /o °c mt. infect. mt. infect. 14 18 22 26 30 34 . 0 0 0 0 6 0 75 75 74 71 50 24 ' 0 ' 0 0 0 0 0 100 100 98 94 65 30 *) Numărul de semințe semănate pentru fiecare variantă a fost 75. •5 Rezultatele infecțiilor experimentale la semințele de bumbac cu ciuperca B/moctonia sp. in condiții variabile de umiditate *)• Umidi- tatea solului % Semințe putrezite f nr. 0/ /o ' mt. . infect. mt. infect. 45 0 42 0 52 55 0 60 0 75 65 0 78 0 97 75 0 80 0 100 85 . 0 80 0 100 95 0 80 0 100 *) Numărul de semințe semănate a fost 80. i / Tabloul nr. 6 | Reraltaleleinfeețlilorexperimenlalelaplăniuțclcdcbuinbaecuciuperca RMeoctonia sp. in condiții variabile și a umidității solului de 45^-95% la temperatura solului de 18—20’1 asupra patogenității culturii de Rhizoctonia notată cu R2. Rezultatele] acestor experiențe sînt redate în tablourile nr. 3, 4, 5 și 6. f Din datele expuse în tablourile nr 3 și 4 rezultă că ciuperca RhizocA tonia sp., poate să infecteze semințele și plăntuțele de. bumbac la diferite] temperaturi cuprinde între 10 și 34°. Semințele putrezesc în procent dej aproape 100% pînă la temperatura de 26° inclusiv. Infecția semințelor! de umiditate.. Umidi- tatea solului Nr. plante răsărite Plante atacate nr. % mt. infect. mt. infect. mt. | infect. ■ 45 70 71 0 6 0 0 55 75 73 0 57 0 78 65 75 76 0 69 0 90 75 76 78 0 78 0 100 85 74 74 0 74 0 100 . 95 48 40 6 36 0 90 352 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 8 PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC "■KW* 353 se produce și la 30°/în procent destul de ridicat, iar la 34° au fost 30% • se prouuce și ia ou /in -procent uestui ut? nuiuuit, iai iu au w&l ov/o semințe putrezite^/In ceea,ce privește plăntuțele, procentul maxim de infecție s-a obținut la 18—22° cînd 95% și respectiv 89% din plante au pierit. Un procent de infecție tot așa de ridicat s-a obținut și la 26°. La 30° însă procentul de plante bolnave a scăzut brusc la 51%, iar la 34° nu s-a îmbolnăvit nici o plantă. Totuși un număr, destul de mare din plantele de . la 34° au prezentat ușoare brunificări în regiunea coletului, fără ca să prezinte semne evidente de boală. Din tablourile nr. 5 și 6, observăm că la temperatura optimă pentru infecție, semințele și plăntuțele sînt infectate la diferite procente ale umidității solului cuprinse între 45 și 95%. Procentul de semințe putrezite și plante bolnave este mai redus la umiditatea solului de 45% și crește brusc la umidități peste 55%, avînd un maxim cuprins între 75 și 95% umiditatea solului. în concluzie, numai infecțiile experimentale cu Rhizoctonia sp. efectuate în condiții de seră ne-au dat în toate cazurile rezultate pozitive. Prin urmărirea evoluției procesului de îmbolnăvire al semințelor și plăntuțelor de bumbac în condiții de cîmp, am observat că aceasta se manifestă la semințele și plăntuțele de bumbac numai pînă la apariția frunzelor adevărate a 3-a și a 4-a. Pentru verificarea acestor observații am făcut infecții experimentale în seră la diferite faze de vegetație a bum- bacului, în condiții optime pentru infecție (temperatura 18—20° și urni- s-a făcut la apariția celei de-a treia frunză adevărată, și numai în cazuri foarte rare s-au observat plante bolnave cînd infecția s-a făcut la apariția frunzei a patra. De la această fază, înainte, bumbacul a manifestat b rezistență totală la infecția cu Rhizoctonia sp. Din analiza secțiunilor făcute prin regiunea coletului plantelor de bumbac, s-a constatat o corelație strînsă între rezistența crescîndă a plăntuțelor de bumbac începînd de la apariția frunzei a treia și formarea suberului. La apariția frunzei a cincea formarea unui strat gros desuber în regiunea coletului este evidentă iar infecția cu Rhizoctonia sp. este absentă. DISCUȚII Rezultatele obținute de noi în experiențele efectuate în seră timp 'de doi ani de zile se aseamănă cu cele bazate pe observațiile din cîmp. Se confirmă că putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor sînt feno- . mene complexe ce pot avea loc în timpul germinației sau în primele faze de vegetație ale bumbacului în culturile de la epoci timpurii și că ele sînt produse de același agent patogen. , în prima fază a bolii, manifestată la semințe, este imposibil să se deosebească prin simptome macroscopice putrezirea produsă de Fusarium sp. de cea produsă de Rhizoctonia sp. Singurul mijloc de separare este Tabloul nr. 7 Rezultatele lutecțUlor exiieriuieutalc de tumtac, la diferite faze de vegetație cu ciuperca Blmedonia sp. B’aza de vegetație la care s-a făcut infecția Nr. plante răsărite Semințe putrezite 0/ /o Plante atacate . nr. % Semănat 7*) 93 — — Apariția germenilor la suprafața pămîntului 92 . — 68 73 Desfacerea frunzelor cotiledonare 96 — 72 75 Apariția primei frunze adevărate 91 — 72 79 A 2-a frunză adevărată ' 95 —' 77 81 A 3-a frunză adevărată : ; .92 . . —i • . 40. ■ ■ 43 A 4-a frunză adevărată 97 .—. 5 5 A 5-a frunză adevărată 95 — . 0 0 ditate 65 —75%). Pentru fiecare variantă s-au semănat cîte 100 semințe, j izolarea agentului patogen. Chiar și în acest caz este greu însă să se dife- Rezultatele acestor experiențe sînt redate în tabloul nr. 7. ( rențieze microorganismele care se izolează din țesutul propriu-zis al se- f minței atacate, de cele care au venit ulterior să completeze tabloul putrezirii. ( în cazul plăntuțelor bolnave, dacă observațiile se fac amănunțit și începînd ( de la primele manifestări de boală, se pot observa unele diferențieri în caracterele macroscopice, care trebuie însă completate pentru mai multă t siguranță și cu secțiuni anatomice. în acest fel am reușit să dăm simptomele I- diferite prezentate de plantele de bumbac atacate de Fusarium sp. și Rhizoctonia sp. Analizînd datele din Starea fitosanitară pe mai mulți ani (29) în care se descriu unele simptome ale bolii, se constată că.în majoritatea cazurilor ele corespund mai mult cu cele produse de Rhizoctonia sp. decît ț cu cele produse ,de Fusarium sp. De altfel, frecvența mai mare ă simpto- L melor produse de Rhizoctonia sp. în QÎmpurile de cultură a bumbacului l de la noi, și deci răspîndirea mai mare ă acestei ciuperci ca agent patogen t .ah putrezirii semințelor și veștejirii plăntuțelor de bumbac este întărită > și de faptul că în-toate datele din Starea fitosanitară veștejirea plăntuțelor ; este descrisă numai, pînă la 3—4 frunze adevărate și niciodată la vîrsta mai înaintată a plantelor. Inoculările noastre din seră făcute la diferite i .faze de vegetație ale bu'mbacului nu au dat infecție decît pînă la apariția > celei de-a 4-a frunză adevărată. i Zaprometov (44), (45), V a t o lk i n a Estifeeva, (36), N a u m o v (22), N e a 1 (23), (24) ș.a. citează de asemenea că veștejirea '! plăntuțelor de bumbac datorită ciupercii Rhizoctonia sp. se întîlnește i numai, în semănăturile de bumbac timpurii, de la semănat și pînă la apariția î frunzelor adevărate a 3-a sau a 4-a. într-un singur caz 8 he a r e r (30) *) Reprezintă numărul de plante care au mai răsărit în cazul cînd infecția s-a făcut la semințe. ' ' în condiții optime de temperatură (18—20°) și umiditate relativ ridicată procentul cel mai mare de infecție s-a.; înregistrat la semințe. Astfel 93% din semințele semănate au putrezit înainte de răsărire datorită ciupercii Rhizoctonia, sp. cu care am infectat solul. în cazul infecției la următoarele faze : la apariția germenilor la suprafața solului; la desfacerea frunzelor cotiledonare ; la apariția primei frunze și a celei de-a doua frunza adevărată, procentul de infecție a fost cuprins. între. 73--81. O scădere bruscă a procentului de plante veștejite s-a ! observat în cazul cînd infecția 354 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 10- 11 PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC 355 raturii de dezvoltare a ciupercii pe medii artificiale/Am văzut că boala în cîmp se dezvoltă bine aproape de 20° pe cînd în cultură ciuperca crește pînă la aproximativ 34°. B u 11 e r și Jones (10) au arătat în Anglia că unii autori consideră că parazitul și planta gazdă au curbe accelerate de.creștere cu ridicarea temperaturii pînă la aproximativ 37°, cînd creșterea celor două organisme încetează. în planta gazdă ciuperca pare că este oprită în creștere prin autointoxicarea provocată de propriul ei metabolism. La temperaturi joase produsele de autointoxicare sînt formate în cantitate mică și ciuperca reușește să se dezvolte mai departe în plantele de bumbac. La temperaturi măi ridicate, aproape de 30° bumbacul se dezvoltă rapid și reușește să producă în calea ciupercii formațiuni de suber care împiedică pătrunderea acestuia. în același timp peste 33° ciuperca crește, formează produse puternice de autointoxicație care creează condiții neprielnice de dezvoltare. Așa se explică de ce în Egipt în culturile timpurii, semănate la sfîrșitul lunii februarie sau începutul lunii martie la temperaturi apropiate de 20° agentul patogen pătrunde în țesut fără să fie împiedicat, și-l distruge, în culturile efectuate la epoci mai târzii, în lunile aprilie și mai, cînd tem- peraturile ating valori apropiate de 30° parazitul este oprit în creștere prin formarea suberului de către planta gazdă și prin propriile sale produse de metabolism. El reușește astfel să pătrundă numai-în plantă ; fără a produce leziunile caracteristice. La 37° nu se inai formează nici : rănile incipiente. Ipoteza ni se pare verosimilă bazîndu-ne în special pe rezultatele analizei infecțiilor obținute la plantele de bumbac la tempera- i tura, de 34° (tabloul nr. 7). Deși nu se poate considera că au existat plante t distruse de boală (de aceea apare valoarea 0) totuși, așa cum am arătat anterior, un număr destul de mare de plante au prezentat ușoare bruni- ficări în regiunea coletului. , > în cercetările sporadice executate în trecut în țara noastră în legătură ; cu veștejirea plăntuțelor de bumbac nu s-au izolat, niciodată tulpini de Rhizoctonia datorită probabil metodei de lucru folosite. în primele izolări făcute de noi, prin faptul că dezinfectam mult la suprafață țesuturile atacate sau îndepărtam chiar un prim strat pentru a ne feri de eventuale; contaminări, hu am reușit să izolăm tulpini de Rhizoctonia sp. Aceasta datorită faptului că excludeam posibilitatea izolării cmperciiRhizoctonia sp. de pe bumbac fie prin dezinfecție, fie prin faptul că îndepărtam înseși ' țesuturile atacate de această ciupercă. Din țesuturile interioare se izolau i numeroase tulpini de Fusarium sp. i Din cele expuse pînă aici și bazați pe rezultatele cercetărilor noastre efectuate în cîteva localități cultivatoare de bumbac din țara noastră, , ajungem la concluzia că în condițiile cercetării noastre „putrezirea semin- ; țelor și veștejirea plăntuțelor” de bumbac este datorită, în cea mai mare \ parte ciupercii Rhizoctonia sp. în cercetările noastre nu am putut să definim, ; pînă în prezent, specia de Rhizoctonia care atacă bumbacul la noi. Sușele ; izolate, deși se deosebesc prin unele caractere culturale de sușa de Rhizoc- i tonia adusă în mod special din China și care a fost, izolată de pe plante de bumbac bolnave, au dat infecții asemănătoare. Contribuția ciupercii Fusarium sp. la îmbolnăvirea semințelor și plăntuțelor de-bumbac în cazurile cercetate de noi este în general foarte redusă și nu am putut să citează că vestejirea plăntuțelor datorită ciupercii Rhizoctonia sp. este î; prezentă într-o fază avansată de creștere a plantelor de bumbac (S1/^ luni). Afirmația este însă neîntemeiată deoarece infecțiile experimentale i-au dat rezultate negative. . ( Izolările numeroase făcute de pe cîteva mii de semințe și plăntuțe | în doi ani diferiți, au dat la o analiză a culturilor mult mai multe tulpini de Rhizoctonia sp. decît de Fusarium sp. j ’ Datele obținute din numeroase experiențe executate în seră, din • care redăm numai o parte în această lucrare, arata în mod evident că . tulpinile de Fusarium sp. izolate de pe bumbac nu au manifestat patogeni- j tate față de această plantă, chiar dacă în condiții controlate de seră s-au ; asigurat condiții optime de infecție cu care alți autori au avut rezultate f pozitive (1), (2), (15), (28), (30), (42). S-ar putea aduce aici argumentarea că tulpinile izolate de noi nu fac parte din specia Fusarium vasinfectum J Atk. Este însă greii ca în culturi de laborator să se deosebească Fusarium | otvysporum f. vasinfectum de speciile obișnuite de Fusarium oxysporum | care trăiesc și ele saprofite în sol. Șingura deosebire nu este decît reușita 6 ^infecțiilor. Tulpinile diferite de Fusarium cu care ălți autori'au-reușit | " să obțină infecții experimentale pe culturile tinere de bumbac au fost izo- ? late prin aceleași metode prin care am izolat și noi tulpinile de Fusarium sp.. ( Reușita infecțiilor din cele ce se constată din literatură, se datorește J după părerea noastră faptului,că autorii ceilalți au lucrat cu soiuri de bumbac „egiptean” care fac parte din specia Gossypium barbadense L. și care după părerea lui Te wf ik Fâhmy (34), Oiu va hin (11), G o 1 o v i n (13), Zapromet o v (44), Naumo v (22), sînt mult mai susceptibile la atacul ciupercii Fusarium sp. Cercetările noastre au fost efectuate pe soiuri de bumbac „american” care fac parte din specia Gos- sypium hirsutum L. și care în general sînt citate de autorii menționați mai sus ca imune la atacul produs de Fusarium vasinfectum Atk. De altfel, toate soiurile și proveniențele locale cultivate la noi în țară fac parte din această specie. O singură excepție la această comportare a soiurilor este menționată de T h a r p (35) care citează procente mari de infecție cu Fusarium sp. pe cinci soiuri din specia Gossypium hirsutum L. și nu obține infecție cu același agent patogen pe un soi din specia Gossypium barbadense L. Cercetările noastre au arătat că s-au obținut infecții în procent foarte ridicat cu ciuperca Rhizoctonia sp. Cele mai puternice atacuri s-au obținut la temperatura de 18—22° și la umiditatea solului de 75—95%. Rezultatele obținute de noi în seră, în legătură cu temperatura și umiditatea favorabile pentru dezvoltarea bolii se aseamănă cu cele ale observațiilor noastre din cîmp unde s-a constatat că atacul cel mai puternic se petrece atunci cînd există temperaturi sub 20° și precipitații abundente. Pentru infecția cu Fusarium vasinfectum Atk., literatura (3), (35% (42), arată temperaturi optime între 28—30°, condiție care nn se întâlnește în primăverile reci și ploioase cînd se îmbolnăvesc la noi semănăturile de bumbac de la epocile timpurii. Este interesant de cunoscut însă că temperatura optimă de dezvoltare a bolii produsă este cu mult inferioară tempe- 357 356 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 12 .13 PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC o dovedim experimental. S-ar putea lua în considerare și faptul că la fenomenele de boală produsă de Rhizoctonia sp„ prin creșterea temperaturii în cursul perioadei de vegetație, s-ar mai putea adăuga și un atac secundar al ciupercii Fusarium sp. Bămîne ca aceste două aspecte ale problemei să fie lămurite numai prin infecții în seră cu culturi aduse din alte țări, izolate de pe bumbac și care au fost dovedite patogene în condiții expe- rimentale. / în legătură cu contribuția altor ciuperci la desfășurarea fenome- nelor complexe de boală ale „putrezirii semințelor și veștejirii plăntuțelor” este greu să ne pronunțăm în faza actuală a cercetărilor de la noi. în lite- ratura de specialitate (32) se arată din ce în ce mai insistent' că în afară de soiurile de bumbac cultivate care determină atacul unui anumit agent patogen, condițiile climatice care Variază în diferitele regiuni cultiva- toare de bumbac, de pe glob, și de la an la an, pot influența și ele că la desfășurarea bolii să ia parte succesiv diferite alte ciuperci. Se consideră astfel că întîi ar putea să ia parte ciuperci din genul Pythium care se dezvoltă la temperaturi mai scăzute, apoi cele din genul Rhizoctonia și în cele din urmă din genul Fusarium. Asupra altor agenți patogeni care pot provoca “putrezirea semin- țelor și veștejirea plăntuțelor de bumbac, condițiile climatic^ în care aceștia se dezvoltă, sînt mai puțin precizate. . , , CONCLUZII Putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor de bumbac a. fost studiată în anii 1955—1957 în culturi experimentale în seră, și în cîmpurile. de cultură de la Stațiunea experimentală pentru cultura bumbacului de la Brînceni, Baza experimentală agricolă Moara Domnească și câmpul experimental din jurul serei de fitopatologie de la București. în urma experiențelor efectuate am ajuns la următoarele concluzii generale: , , . 1. Apariția și dezvoltarea bolii este favorizată de umiditate ridicată și temperatură scăzută, fapt care face ca boala să fie întîlnită în special în culturile timpurii sau în epoci de scăderi bruște de tempera- i tură și umiditate ridicată survenite pînă cînd planta atinge 3- 1 frunze* adevărate. - ' i . 2. Prin cercetările noastre se precizează că simptomele produse la; plăntuțele de bumbac de Rhizoctonia sp. și de Fusarium sp. sînt diferite., j 3. Inoculările experimentale executate în seră au dovedit patogeni- | tatea tulpinilor de Rhizoctonia sp.,izolate din culturile bolnave din cîmp și lipsa de patogenitate a celor de Fusarium șp. « 4. Toate tUlpmele de Rhizoctonia șp. au dat infecție în proceitte, ridicate începînd de la 14° și umiditate 65%, cu maximum la 18— 22° și Umiditate 75—95 %. ! 5. Condițiile climatice în care boala a fdst observată în plină dezvol-j tare în-cîmp sînt asemănătoare cu cele realizate îh seră și dovedite favora-. bile pentru infecție. / . . ' ' ■ 6.. în cea mai mare parte „putrezirea semințelor și veștejirea' plăm țațelor de bumbac” sînt produse în condițiile cercetate de noi și pe soiurile de bumbac „american” de ciuperca Rhizoctonia, sp. și nu de Fusarium sp. , 7. Nu s-a putut dovedi în mod clar în ce măsură ciuperca Fusarium sp. contribuie în țara noastră la boala „putrezirea semințelor și veștejirea plăntuțelor de bumbac” sau dacă este numai un agent secundar al ei. Pentru lămurirea acestei probleme sînt necesare experiențe în seră și cîmp cu culturi de Fusarium sp. dovedite experimental ca patogene. ^MSyMEHWE B03ByflWTEJIH 3ArHHBAHHR CEMHH H yBflflAHWH ; , BCXOflOB XUIOnMATHBKA KPATKOE COflEPJKAHWE | OnbiTBi npoBoaJMMCb b 1955—1957 rr. b TepCnnus $UTonaTOJiorHIiecȚ } Koro oTgeJia Hayuuo-nccjieaoBareJibcKorQ arponoMiureeKoro HHCTiiTyȚa, , J a noneBbie — na onHȚHoU c. xo3. 'XnonKOBOHneșKoA CTanumi BpbiimeHM, ' na oiiMTHoft 6aae Moapa- /(omhhcku ii na oulitiiom noae yKaaaimoiî Bbiine | TemiHUbi (b ByxapecTCKoft oGh.). B iio.io . nao^iioaaBjicb noHBJienne șaSo- ’ aîeBauHH, ero npoHBJieHUH n ycJioBMHîcpean, (ÎJiaroiipHHTCTByioiuiie aapa- 1 jKeuMio ii ero paaBMTMio. Bunii BbiaeJieuti Bb3 6y(nHTejm SpJieBHn na 2—3 009 î,cgmhh ii na 6oJibUbix pacTemUi, m npose^eHn pnbiTH.bie Bapameunu b ycjio- j bmkx TenJinubi. . y ; , î , /țauuHe onbiȚOB nouasajiu, uto șaruMBauue cewm n yunaamie I țexoflou xjionuaTHHKa BCTpeuaeTCH npejiMymecTBeHHO na panHiix noceBax ii po,6ycjioBJiMBaeTCH npBbiiuenHoii BJiaîKHocTbid ji nouMjKeHHoit TCMnepaTypoii. I WccJiegOBauHH ycTauoBHJiM,, hto CHMni’OMM, BhiBbiBâeMbie na Bcxojțax J 3apa®emicM rpnSaMii Rhizoctonia sp. M Ftisarium sp., pasummM, | OnbiTHbie MHOKyJiHUMȚi, npoBo;iMBiimecrt. b ycjioBnnx TenanniJ, no- ptasaJiH naTorennocTb niTaMinoB Bhizoctopia sp. m oTcyTCTBne TanoBoii ^y UiTaMMoB Fusarium sp. inTaMMbi Rhizoctonia șp. sânii BbicoKiiii npopenȚ Bapamemui npn TeMneparype nauMnan ot14° 18—22° n npn BJiaHtnocȚji ot 65 30,75—95% ; 8th aauntie cootb&tc^ jmnnHM naSnio- fleunft nag RjiMMaTMyecKMMii ycJioBMHMp, npn npTopbix hOJieâHb chjibho paaBMBajiacb b noae. v t B ycjioBHux CTpauBi m ua KyjiL,ȚMBMpyeMMx isaecb coprax sarim- Banue ceMjm n yBHflaune bcxoaob : xaonuaTHMKa Bi>i3BiBauTcn rpnGoiyi Bhizoctonia sp., a ne rpjiSoM Fusarium sp., npnueM yUacTHp nocjieanero b 3.T0M BâSoJieBamiM MMeeT, no-BMflHMoMy, jihuib BȚopociieneiiHoe Biuuieiuie. OB'BHGHEHWE PHCyHKOB % j Ta&umiâ I. la — BRopBbie ceiiena xjiormaTHHKa; 16 n 2— ceMena xjiona'aTHMKa, { nopaateiiHHe rpnSoM Rhizoctonia sp. ; 3 — nopaateHMH, BMSBaHHHe rpnCoM Rhizoctonia sp. ț /ia KopHeBOii ineiiKe bcxorob xjion'iarrHMKa; 4 ■— nopaweniin, BHsî^HHHe rpn6oM | Fusarium moniliforme Sheld. na KOpHHX • bcxorob xiionuaTHUBa (rio Woodroof)’; ( 5 — Bcxo/țM xJionqaTHHKa c pamioii CTeneHbio nopantenriH rpaâoM Rhizoctonia sp, PUTREZIREA SEMINȚELOR ȘI VEȘTEJIREA PLĂNTUȚELOR DE BUMBAC 358 ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 14 î 15 359 TaCnnița II. 1—anMRepMHC KopHeBoiî niehun, npoHHaaHHMft MMițenHOM. rpaGa < Rhizoctonia sp.; 2 h 3 — Miinejiuit, nocejiMBniniicH Ha KopKOBOii napenxuMe; 4 — CKon-' jienne muugjihh b Kope; 5— CKJiepoan0 rpn6a Rhizoctonia sp., o6pa3onamuuiicu HenocpejțCTBeHHo nou anuHepMMCoM. . ; rium moniliforme Sheid. (d’aprfcs Woodioof); 5 = differents degr5s d’attaque de Rhizoctonia. sp. sur des plants de cotonnier. ’* . Planche II. — 1 = Mycâium du champignon ■ Rhizoctonia sp. perțaht I’epiderme dans la region du collet; 2 et 3 = mycelium ihstalie dans le parenchyme cortical; 4 = agglomdfation de mycGium dans l’dcdrce; 5 = sclerote de Rhizoctonia sp. forme imm5diatement eri dessdus de l’dpiderme. CONTRIBUTION Ă L’ETUDE DE L’AGENT PATHOGÎ1NE QUI PROVOQUE LA POURRITURE DES SEMENGES ET LE FLETRISSEMENT DES PLANTS DE COTONNIER BIBLIOGRAFIE RJiSUME Les essais ea serre ont et6 effectu^s entre 1955 et 1957 dans Ies serres j de Phytopathologie de l’I.O.A.R. et ceux en plein champ, au cours des • 1. A r m s tr o n g W e i n d 1 i n g, A wcder-culțgj.e infection method iised in the study pf Fusarium ’wilt of cotton. PhytopaUu/^9, 1^1939,^ 2, A r m s t r o n g, Mac L a c h 1 a n a. We i n d 1 i n g, Variation in pathogenicity and cultural characteristic of the cotton-ivilt organism, Fusarium vasinfectum. Phytopath., 30, 6, 1940. 3. A r m s t r o n g M. G., A spluțion culture infection method used in the study of Fusarium wilts. Phytopath./a9767)1941. 4. 5, 6. A r n d t C. H., The etidlogy of dhmpmg-off of cotlon seedlings. Phytopath/ 25710,] 1935^ — Pythium ultlmum and the damping-off of cotlon seedlings. Phytopath.733/7 —■ Infection of cotton seedlings by Colletotrichum gossypii as affecled by‘temper % 3 3 i memes annâes, ă la Station experimentale agricole de culture du cotonnier î; de Brînceni, ăla Base experimentale de Moară Domnească et dans le champ ] experimental de la serre (region de Bucarest). Les observations en plein champ ont porte sur l’apparition de la maladie, la maniere dont elle^se- manifeste et les conditions du, milieu qui ont favorise l’infection et le developpement de la maladie. L’agent pathogâne a ete isoie sur un > nombre de 2 OOO .ă 3 000 semences et plantes malades et des infections" experimentales, en serre, ont ete prațiquees. f La pourriture des semences et le fl^trissement des plants de cotonnier • ont ete signaies surtout dans les cultures hâtives oii leur apparitiom est| conditionnee par l’humidite abondante .et la temperature basse. I Les recherches effectuees ont permis de preciser que les symptomes 713. provoques aux plants de cotonnier par le champignon RMsoctonia spil differentide ceux dus ă Fusarium sp. 414. Hansford C. H., Cotlon diseases in Vganda 1926-1928. 9X1929. Les inoculations experimentales effectuees en serre ont prouvell?'H~ Work on cotton diseases in Uganda in 19as, , , .... , < j „ 4. „ Lixx j Hitrova A-, Ciornaia kornevaia gntl, uviadante hlopciatnika 1 meri borbî svozbudifelem.i la pathog6n6ite des souches de Unizocloma sp. et l’mnocuite de ceUes| Hiopcovodstvo, 7, 1953. ' ' de Fusarium sp. Les souches de RJiizoctonia sp. determinent des infec-| 17. king c. J.b arker H. d„ An internaicoiiarrotoncotton. Phytopath.,(i9?8^1939. 7 tions en proportion eievee ă partir. de 14°C et d’une humidite de 65%,7Î8- K i n g C. J//««Presley J. T., a root-rot of cotton caused by Thielaviopsis basicolă-." avecun maximum ă 18— 22°O et ăBhumidite de 75—95%, ce qui concorde^ T . 32, î942’, ... ă,- avec les observations au . sujet deș conditions chmatiques dans lesquelle8|20,,Mahmud K. A., Damping-off of cotton seedlings caused by Pythium de Baryanuiii Lfesse. la maladie a 6te constatee en plein air. 5 I r.a.m.,^T, “io, 1952.. Dans les conditions de la B6publique Populaire Roumaine et sur XT“’ ' ' ’ .............. - les vari6t6s qui y sont cultiv&js, la «pourriture des semences » et le «flA trissement des plants de cotonnier » sont provoquds par le champignon Rhizoctonia sp. et non pas par Fusarium sp. La contribution de ce dernier semble etre secondaire. EXPLICATION DES FIGURES Planche I. — la = Semences saines de cotonnier; 1 b et 2 = semences de cotonnier attaquees par le champignon Rhizoctonia sp,; 3 = attaque de Rhizoctonia sp. sur le collet des plants de cotonnier; 4 = plants de cotonnier aux racines infectees par le champignon Pusa- 7. Phytopath., 34, 10, 1944. ■ ' . B1 a n k L. M., Leyendecker P. J. a. Nakayama R. M., Observations oii blatik root-rot si/mptorns on cotton seedlings at different soit temperatures. R.A.M., 33, 3, 1954. ' . ' 8. B r i t o n - j oh e s H. R. Two speeies of Rhizoctonia attacking cotton in. Trinidad. 10 R.A.M./O, 11, 1927. Brown B. H., ColtonJbdc Graw-Hill Book Gompany New York and London, 1938. B u tl er~J. E.-a—J o n e s G. S., Plani pat/iotogțL Mac Millan Co. Ltd.,Londra,1949. Cijivahin V. S., Borba s orediteliami i bolesneami hlopcidtnikd. "Selhozghiz, Moscovă.-' ■ 1948. _________ D astur J. F., A short note on the diseases of cotton seedlings in the Central Provinces. R.A.M.,ț!071O; 1931. , ---------- G o l ovin N. P., Bolezni hlopciatnika. Akad. Nauk Uzbeskoi SSR, Institut. Botaniki,. Tașkent, 1953. >21. N a k a y a m a T., A study'on the infection of cotton seedlings by Rhizoctonia solani. R.A.M., < U ,7^ <20, 10,1941. ............................................. / ;---'■—; :22. N a u m o v A. N3 Bolezni selscohoziaistventh rastenii. Selhozghiz, Moscova-Leningrad,~> 1952................ ...... ’ 23. Ne al. D. C., Rhizoctonia infection of cotton and symptoms accompanying the disease in 24. plant beyond theseedling stage. Phytopath., 32, 7, 1942. Bacteria and fungi on seedlings. Plant diseases — the yearbook of agriculture. Washington D. C., 1953. 25. Prasad N., Studies on the root-rot of cotton in Sind. R,A;M., 24, 6, 1945. ;26. Ray W. W. a. McLaughlin M. H., Isolation and infection tests with seed and soil borne cotton pawgens. Phytopath., 32, 3, 1942. x >27. R â i 11 o A. I., Gribt roda Fusarium. Selhozghiz, Moscova, 1950, ' 28. R o s e n H. R., Fusarium vasinfectum and the damping-off of cotton seedlings. Phytopath., 15, 8, 1925. ' ' 4-o. 8268 360 ' ALICE SĂVULESCU și CRISTINA RAICU 29. Săvulescu Tr, și colab., Starea Fitosanitară, 1948^4,955. 30. S h e a r e r E., Cotton ivilts in Egipt* R. A.M.,\3,..11,41924. 31*»^^.^ Soreshin of cotton in Egipt, R.A.M., T'arațunin.-a C., Korneoaia gnil hlopciatnika v svete poslednih isledooanii. Hlbpco ' —..—yodștyo, 1, 1953. , 33. T a u b enh au s ' J7 J. a. Ezekiel W. N., Cotlon root-rot and its control. Texas Agric. Exp. Stat. Coli. Stat. Beazos Country, Texas. Bul. 423, 1931. 34. T e W f i k F a h m y, The Fusariunv disease (tvilt) of cotton and its control. Phytopath., 17, 11, 1927. ' 35. T h a r p W. H., A sand-nutrient infection techiiique for the study of Fusarium wilț of cotton . Phytopath., 28, 3, 1938. 36. Vat o 1 k i n a - E ș tif eeva, Borba s bolezniami hlopciatnika o nepolivnth raionali ____ hlopkoseiamia. Moscova, 1951. 37. V a s u d e v-a R. S., Studies on the root-rot disease of cotton in the Piinfab. R.A.M.,' 15, 3, 1936. ' ’ 38. W,al k e r. M. N., Cotton diseases in Florida. R.A.M., 10, 4, 1931. . . Watki’ns G.’ M, a. Watkins M. O., The pathogenic action of Phymatotrichun^ ‘ ; CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA STRUCTURII omniyorum. R.A.M., 19,. 3, 1940. » > • • ■ . V* ' V v 40. W e 1 n dl i n g R., M111 e r P. R. a. UUs țr u p A. 1J., Fungi asșociated iDithdisdaseaWboretelor de silvostepă dintre olt si buzău of cotton seedlings and bolls, with special consideration Of Glomerella gossypii. Phy® 'k (1 . topath., 31,i 2, 1941. de 41. Winters N. E., Manual for cotton cultioation in the Argentine Republic, R.A.M., 5, 3 " । . 1926. ’ . ’ . . ’ A. V. RADULESCU 39. 42. W o o d r o o f C. N., A disease of cotton roots produced by Fusarium monilifoijae Sheld Phytopath., 17, 4, 1927. ' . 43. Yo u u g, ; Cotlon wiltstudies. Phytopatli., 16,1, 1926.' - 44. Z apr ometov, Bolezni hlopciatnika. Inst, Cerc. pt. bumbac Stat., pt. studiul dăunăj lorilor și bolilor bumbacului, Tașkent, nr. 4. 1929, • * 45. — > ‘Sprăvocihik po hlopkovodslvu. G. I. Uzbekskoi SSR, Tașkent, 1949, ■ Comunicare prezentată de c. a, geosgescu, membru corespondent al Academiei R.P.R tn ședința din 15 noiembrie 1957 Considerată intr-un sens larg, structura arboretului ne apare ca rezultat al'combinării următoarelor, elemente caracteristice : consistența, densitatea, gradul de populare și gruparea în centre de lăstărire. O notă deosebită dă structurii arboretelor de silvostepă, gruparea arborilor în ® centre de lăstărire,^au vetre în jurul vechilor cioate. ® * Din elementele enumerate au caracter obiectiv densitatea, gradul ’de populare și gruparea în centre. Consistența este o noțiune subiectivă și | ea' nu face obiectul cercetărilor noastre. în comunicarea de față, prezentăm rezultatul cercetării elementelor structurii la cîteva păduri de silvostepă situate între Olt și Buzău. ' Pentru a se evita unele confuzii, precizăm înțelesul celor trei elemente caracteristice ale structurii. , , Densitatea arboretului, reprezintă suma suprafețelor cercurilor de bază ale arborilor de pe un hectar de pădure, raportată la suma ^cercurilor arborilor, pe care o dau tablele de producție pentru ! aceeași •vîrstă. • • . , Gradul de populare exprimă numărul de arbori aflați pe suprafața de up hectar pădure. , x Gruparea arborilor în centre este reunirea a mai mulți arbori la un loc datorită lăstăririi. • ‘ Densitatea. Pentru stabilirea densității arboretelor s-au făcut măsură- t,oriîn mai multe păduri, folosind locuri de probă în suprafață de 2 000 in2; rezultatele sînt date în tabloul nr. 3. Ca să putem în adevăr, cunoaște care este densitatea conform definiției, avem nevoie de o tablă de producție; totru păduri de tipul celor din Silvostepă se găsesc puține, atît la noi, 362 Cu ajutorul A. V. RĂDULESCU 2 cit și în străinătate. Tabla de producție a lui Schindler1) pentru șleau dă numai volumul la hectar și creșterea curentă la diferite vîrste. în literatura sovietică de specialitate se găsește o tablă de producție pentru crîng de stejar, a lui Sușatov, care cuprinde date amănunțite? asupra arboretului. ș Tabla lui Sușatov se referă la un crîng de stejar în condiții de vegetație, ? care s-ar apropia foarte mult de acelea ale crîngurilor de la limita externă?; a silvostepei, de tipul stejarului brumăriu. Cît privește pădurile de silvostepă de tipul stejarului pufos pur,; tabla lui Sușatov nu mai poate fi folosită, deoarece diferențele sînt prea? mari, atît în privința volumului cît și a înălțimii și diametrului arborelui mediu etc. ’ i Tabloul nr. 1 Tabla de producție pentru stejar provenit din lăstari după Ș u Ș a t o v *) Arboret principal Arboret secundar 5 ■8’' '2 0) 'S O Volumul laba Greșt. anuală în voi. • L ■ 8 _ diam. me< cm X os o T5 E ’c? curentă r-* o .8 5. 1 Virstî înalț, n s supr. bază i coef. < formă cu cos m3 procei coajă O Q M fî â media m3^ >m3 % nr. ar ha voi. cu ni Produ în m r 20 9,7 8,9 2987 18,5 0,528 94,7 19,5 76 3,8 4,1 7,1 1 954 19,3 115 ț ■ '■« 25 11,7 11,1 2 041 19,8 0,517 120,2 19,3 97 3,9 4,1 4,7 945 14,9 154 ■ 30 13,8 13,3 1 507 21,0 0,507 147,0 19,0 119 4,0 4,4 4,2 534 12,5 200 35 15,6 15,6 1 171 22,0 0,497 173,8 18,8 141 4,0 4,4 3,4 336 11,2 232 40 17,5 17,3 997 . 23,5 0,484 201,2 18,5 164 4,1 4,6 3,0 174 8,7 268. *) apărută în: Ăesnnia Vspomwatelnaia Knîga, 1945. 9 / ■. ț ’ O tablă de producție pentru crîng de stejar, mai puțin completă' ca a lui Sușatov, se găsește în literatura silvică italiană, aceasta prezintă? condiții foarte asemănătoare sub raportul vegetației (tabloul nr. 2). ? Tabloul nr. 2 Tabla de producție pentru cring de stejar după Ottorino F o g I i (1) Vîrstă (ani) Nr. arborilor la ha Diametrul cm Volumul total m3 Creșterea medie m3 20 5 900 5,6 76 3 800 25 4 030 7,6 103 4 100 30 2 930 9,1 130 4 330 35 2 450 10,6 155 4 440 ______ ____ _____ _____ ___ lui Sușatov putem să stabilim locul pe care-1 ocupă pădurile de celor două table ale sub raportul, densității (tabloul nr. 3). și Ottorino FogB silvostepă studiat® ’) V. N. Ș t i n; g h e și D. S buri a n, Agenda forestieră, ediția a Hl-a, 1941, p. 22« Structura și producția tipurilor principale de arborete din silvostepă etu uijou hjuoi -sțsuoo mi nț jniun[OA © '■ 2 & • © ® s © © © , 03 CO © LO I w , YH r-4 t-i • o. © . r 8ui uq «i imunjOA . . — LQ ’• 1O © S 1 io ■ io © © Y-t © co £* oi 2 * » " X- " 5 g’ io w r- $2 oo © © >o © 1O CO x - y-< . W , jiu uzeq op Y^itO© Y-4 ■ 00 0? ». *• r~> © r- ■ © oo •© v—< yh r* - ^4 T-1. 2! gui uqoid op nvp.ioqju inumpA. 0,0254 0,0616 0,0964 0,0537 0,0278 0,0316 0,0353 0,0409 0,0731 0,0298 0,0980 0,015C j 0,0171 UI , BOUnllBUJ 5,50 10,60 12,47 9,50 7,30 7,00 8,20 9,50' 9,90 7,50 12,50 18,30 8,15 uio nțpoui injțouimci 10 13 15 12 8. . 9,7 11,2 ' 11 13,7 10,4 14,8. 15,8 . 8 r OjțUOO 9(1 *IO[ -uoqju ,’JM 2,67 1,89 1,60 2,43 2,68 2,06 1,94 1,43 1,28 uq B( -ajțuao 675 785 1 015 760 515 1 030 1 . - • i 755 731 795 pq JonaoqjB io © © £ © © *> 2 2 0 OO CQ 1 00 22 CO T? 00 TH © 1 © M t-h , O IO y-* ™ 'Oi >t-* ■ rț 00_ ejuaisțsuo3 •io 00 © r- i> 00 r- » ^7 0 o” 0 ©" ©^ . 0 ©' <0 e?' -o" G tun bisjja l~ l-l 00 W to 00 00 « 2 ^. CO CM « M Oî Compoziția arboretului 1 0 5 S □ >cc -* g 2 S . S ■â g g s a t ' ■ >™. ' g / « ® .£ s ’h ’S "5 . ■'S7 57 și Și — g u. șț 73 S; 3 55 0 : - <3 3 5 0 u Pădurea • f < ~ g- | 2 ît -fi 0 - E U Q .3 ‘ C ' Cd e îs a «o s, ” m ~ ' a ■■ £ H O O p, r* ./ F 5 i 364 A. V. RĂDULESCU 4 între arboretele cercetate, în totalitătea lor, arborete de crîng, cea mai mare densitate s-a găsit la un arboret de stejar brumăriu din pădurea Tămădău (ocolul silvic Brănești). Suprafața de. bâză (suprafața cercului la înălțimea de 1,30 m) era 28,39 m2 (tabloul nr. 3), consistența arboretului 0,9 și vîrsta de 31 ani.1 După volumul la hectar și înălțimea arboretului, sta- țiunea de la Tămădău poate să fie considerată în clasa I de producție. Suprafața de bază normală este în acest caz între 28 și 30 m2. Un alt arboret cercetat de stejar brumăriu pur este la Vadul Anii (Zoicaru). Acesta se găsește într-o stațiune mai puțin bună și pentru aceasta atît densitatea cît și celelalte elemente sînt inferioare celor de la Tămădău. Suprafața de bază la Vadul Anii este de 20,05 m2. Comparat cu datele din tabla Sușatov, vedem că arboretul studiat se apropie de această tabelă. Arboretul de la Tămădău are suprafața de bază mai mare cu 25% decît' cel din tabla lui Sușatov. . Unele din pădurile cercetate au consistența de 0,5 și altele mai bune de 0,8; suprafața de bază a acestora este sub 20 m2 la hectar. Cea mai mică suprafață de bază s-a găsit la pădurea Ogarca II (ocolul silvic l Ghimpați), care însumează 11,14 m2. v j Analizînd datele privitoare la tipul cel mai xerofit al pădurilor de - silvostepă, reprezentat prin pădurea Frumoasa (aproape de Alexandria) compusă numai din stejar pufos, am găsit căla consistența de 0,5 suprafața ? de bază este .de 14,14 m2, corespunzînd unei vîrste de 33 ani. ț Se pune întrebarea cît va trebui să fie suprafața de bază la acest | tip de pădure pentru co'nsistența plină. Prin interpolare la consistența plină ț ar trebui să fie 22,4 m2. Această, cifră depășește suprafața de bază pe | care o dă Sușatov. „ . A Gradul de populare. Datele privitoare la această noțiune sînt cuprinse | în tabloul nr. 3. ... . * 1 între pădurile cercetate s-a găsit că pădurea de stejar pufos are cel j mai mare număr de arbori la hectar. Astfel, pădurea Frumoasa, în vîrsta | de 33 ani, cu consistența slabă de 0,5—0,6, are la ha 1 805 arbori. De ase- menea pădurea Ogarca .1 în arboiet de stejar pufos (54%) și cer, la consistența 0,7 are 2 080 arbori la ha. a Comparat cu arboretul de cer din Pustnicu, se vede că cerul se află într-un număr pe jumătate-decît stejarul pufos. Față de datele din tablele de producție amintite, se vede că datele noastre se apropie de cele din tabla italiană carte dă la un crîng de stejar de 30 ani, 2 930 arbori la hectar-; tabla sovietică dă numai 1 507- arbori. Bezultă că gradul de populare la consistența plină ar fi la un arboret de stejar pufos de 30 ani cu 2 500 arbori la hectar. . , Pădurile de stejar brumăriu cercetat ne dau date mai reale în pri- vința gradului de populare, datorită consistenței mai bune a; acestor păduri. Pădurea de la Vadul Anii la consistența de 0,8 a avut 1 485 arbori la hectar și cea de la Tămădău la consistența .0,9, număra 1 63Q arbori la hectar. Sprijiniți pe aceste date se poate admite pentru clasa I de pro-J ducție la stejarul brumăriu, la vîrsta de 30 ani, gradul de populare ar fi 1 600 — 1 700 arbori la hectar. STRUCTURA ARBORETELOR DE SILVOSTEPĂ DINTRE OLT ȘI BUZĂU 365 i Pădurea de la Vadul Anii, aflată într-o stațiune de fertilitate infe- rioară acelei de la Tămădău, o vom considera în clasa a II-a de produc- ție cu 1 485 arbori la ha. Un loc intermediar între gradul de populare a stejarului brumăriu și cel al stejarului pufos, ocupă arboretele de.cer cu gîrniță sau numai de der sau gîrniță. Astfel, în pădurea Ogarca II, într-o porțiune în care arbo- retul era compus din cer 43%, gîrniță 33%, stejar pufos 11% și stejar bru- măriu 13 %; la vîrsta de 26 ani, la consistența 0,6 s-a găsit în total 1 385 arbori la ha; la consistența plină ar urma să fie circa 1 600 exemplare la ha. în aceeași pădure, într-un arboret de 26 ani, compus din 95% cer •și restul gîrniță, la consistența 0,7 s-a găsit 2 130 arbori la ha. Numărul mare de exemplare se datorește condițiilor nefavorabile de creștere pentru cer. Se poate deduce că, pădurile de tipul celor de la Ogarca pot ajunge la vîrsta de 30 ani, la 2 100—2 200 arbori la ha. ‘ V Centrele de lăstărire. Un alt element caracteristic pentru structura- pădurilor de silvostepă îl constituie gruparea arborilor în mici buchetd datorită lăstăririi. Cu cît pădurea este mai tipică de silvostepă; gruparea arborilor este mai accentuată. Pe măsură ce pădurea se găsește în stațiuni- mâi bune, numărul centrelor se mărește. în tabloul nr. 4 este dată situația ■de la pădurile Tămădău, Ogarca și Frumoasa. ;. Tabloul nr. 4 : y -. Numărul ccutrclor de lăstărire, pe categorii, după numărul de arbori Pădurea, Compoziția arboretului Categoria de centre cu arbori Total 1 2 3 4 5 6. 7 .8 9 11 | 18 Frumoasa Stejar pufos 33 48 27 14 7 3 2 1 135 Tămădău Stejar brumăriu 126 45 20 7 5 ' 203 Vadul Anii Stejar brumăriu 74 44 23 14 2 157 Ogarca I Cer . . 19 24 17 - 9 3 1 1 ••• „ I Stejar pufos 14 22 11 8 7 2 2 1 1 1 69 „ I Stejar brumăriu 2 1 1 4 I Gîrniță 1 1 1 ■Ogarca TI Cer 20 10 10 8 2 1 1 52 II Gîrniță 7 6 8 4 2 1 2 30 II Stejar pufos 1 1 1 2 5- „ II Stejar brumăriu 3 6 4 1 1 15 Ogarca III Cer 85' 60 39 18 3 1| 206 III Gîrniță 1 '4 1 6 Dacă se face legătura între populare gradul de al arboretului și; numărul centrelor de lăstărire, împărțind numărul arborilor la jrumărul centrelor se obține o. imagine a structurii arboretului. Acest raport îl vom numi factorul de grupare al arboretului; «1 ne ajută la caracterizarea;^ arboret de crîng. . Cel mai mare număr de arbori la un centru, s-a găsit la pădurea de «tejar pufos, astfel la pădurea Frumoasa a revenit la fiecare centru 2,54 367 366 ' ' A. V. KĂDULESCU - & | ■ I arbori. în tablppl nr. 5 este dată repartizarea arborilor pe centre de lăstărire [ de pe un loc de probă de 2 000 m2 din pădurea Frumoăsa. ' Tabloul pr. â Repartizarea arborilor pe centre de lăstărire - pădurea Frumoasa Nr.. de arbori pc centru .1 2 3 4 5 6 7 8 ' 9 I Nr. centrelor 33 48 27 11 7 3 2 — ' ■ 1 % ' 24,2 35,5 20 10,3 5,1 2,2 1,5 — 0,7 '■ ■ 1 în celelalte păduri, cu excepția locului de probă de la Ogarca I, cel mai mare număr de centre este din categoria celor cu un arbore. La pădu- ? rea Ogarca I, compusă din cer și stejar pufos, numărul cel mai mare de. ■ centre este din categoria centrelor cu doi arbori, atît la cer cit și la stejarul i pufos. , 4 La pădurile din stațiuni mai bune, cel mai mare număr de exemplare aflate la un centru se ridică la 5; în timp ce la pădurea Frumoasa s-au găsit ? centțe cu 6,7 și 9 exemplare, iar la pădurea Ogarca II s-a găsit la stejarul pufoș un centru cu 18 exemplare: De asemenea gîrnița are centre cu 5,6 și 7 exemplare la un centru. Menținerea unui număr mare de arbori la un centru, pînă la exploa- ‘ tabilitate, constituie un dezavantaj în privința creșterii în grosime, ar- ■ horii fiind prea înghesuiți. Acest lucru se poate vedea în tabloul nr. 6,care : arată cum se repartizează arborii pe centre de lăstărire la pădurea Frumoasa, i Cu cît sînt mai mulți arbori la, un centru, diametrul arborelui mediu se : micșorează. Pentru practica culturii pădurilor, factorul de grupare al arboretului, ne dă indicații prețioase privitoare la modul de conducere al arboretelor. L Trebuie să se ajungă ca acest factor să fie cît mai aproape de unitate. CONCLUZII . Structura arboretelor de silvostepă provenite în totalitate din lăstari este determinată de trei elemente : densitatea arboretului, gradul de popu-, lare și gruparea arborilor în centre de lăstărire. Din cercetarea pădurilor de silvostepă dintre Olt și Buzău am ajuns la următoarele concluzii : 1. Densitatea arboretelor, la vîrsta de 30 de ani, în stațiuni bune,, cu stejar brumăriu, corespunde la o suprafață de bază de 28—30 m2, pe cînd în stațiunile cele mai uscate, cu stejar pufos pur, densitateâ scade la i o sdprafață de bază de 20 m2. 2. Gradul de populare a arboretelor crește pe măsură ce 'stațiunea este mai uscată, de la 1 600—1 700 arbori la ha în stațiuni bune și ajunge la 2 500 arbori la ha în stațiuni uscate, la vîrsta de 30 ani. g STRUCTURA ARBORETELOR DE SILVOSTEPĂ DINTRE OLT ȘI BUZĂU 369 '368 A. V. RADULEȘCU 8 3. Gruparea arborilor în centre.de lăstărire este cu atît mai ăcpen- : tuată cu cît stațiunea este mai xerofită, numărul de arbori la un cientru este *, proporțional cu gradul de uscăciune al stațiunii. : K M3yqEHHI0 GTPyKTyPbl .TIEGOCTEIIHblX HACAJK^EHWfi '< MEJKfly OJITOM II By39y KPATKOE C0AEP5KAHHE j Jțjia Hsy'ieHHH cTpyKiypM nacasKReHMft necocTenii Memay. Ojitom 1 m Byaay aBTop npoHBBen nepennct gepesteB na onHTntXx ynacTKax nno- j m&RBio b 2 000 m2 b pasjiMBHHx necax, HaxoRHnțnxcH b xapaKTepHHx ț RJIH HMX CTaițMHX. ! ' ! Hb noJiyBenHHx aaHHHx cneayeT, hto CTpynrypa necocTennbix na- j cajKfleHnft, nponcxoRHmnx ot otborkob, oOycjioBJiena TpeMH aneMenTaMn: rycroToft nocaRKii, CTenentio nacasKHeunn n rpynnnpoBaHMeM no pacea- i rouhbim nenrpaM. Ha ocnoBaumi BKțmeyKaBaHHHX aneMenTOB CRerfanti r CJie^yiomiie bhborui. \ j 1. PycTora uacaiK Reunii 30-Jiernero Boapacra na nopMa-iMihrx era- ■ nnnx jțyGa oSuiKHOBeHHoro cooTBeTCTByer ocnoBiioir iLionțaRji 28—30m% [: b to BpeMH nan b nanSonee BacynuniBHx cranMux ny6a nynincroro rycTOȚa | na ocnoBH.oiî imoma^n cnMjRaeTCH ro 20 m2. ; ! 2. PyeroTa HacasuRennft pacrer eboTBercTBenno erenonn săcyînnn- J bocth CTaimn — ci 600 RepeBbCB na ra b nopMajiMibix .cTannnx,, roctm- b ran 2 500 gepesteB na ra b aacyimiHBLix craunax. . < “ !’ 3. PpynnnpoBKa HepeBbeBBpaccaRonnMxneHTpaxBaBMciîTOT cTenenn j sacymniiBocTM cTapnn: hmcjio nepesbeB orhopo nenrpa nponopnnbnajibno i ■CTenenn aacyinJiiiBocTn cTannn. ■ ; CONTRIBUTION Ă LA GONNAISSANCe î DE LA STRUCTURE DES PEUPLEMENTS FORESTIERS D’AVANT-STJEPPE, situeș entre les riviEres J OLT ET BUZĂU J T RESUME I En vue d’^tudier la structure des peuplements forestiers ;d’avant- ; steppe, situ6s entre les rivieres Olt et Buzău, Pauteur a procddd ă l’inven- taire des arbres compris sur des surfaces de 2 000 m2, choisies- dans ce but dans diverses forâts situ^es dans des stations caracUristiques. ■ II ressort des donn^es recueillies que la structure des peuplement s forestiers d’avant-steppe, tous provenant de rejets de souche, est d6ter- minde par trois eltoents : densitd du peuplement, degrd de populațipn et groupement en des centres de rejets. En raison de ees dldments, les concliisions de l’etude sont les suivantes : ' . 1. La densitd des peuplements âgds de 30 ans ebrrespond, ăans les bonnes stations, ă chene brumeux, â une surface terriere de 28 ă 30 m2; dans les stations sâches, ă chene pubescent, la densit6 descend ă une sur- face terriere de 20 m2. 2. Le degrd de population des peuplements forestiers augmente en raison du degrd de s^cheresse de la station : de 1 600-—1 700 arbres ă l’hectare, dans les bonnes stations, il s’elăve jusqu’ă 2 500 arbres/ha, dans les stations seches. 3. Le groupement des arbreș en des centres de rejets est d’autant plus marqud que la station est xdrophyte ; le nombre d’arbres d’un centre •est proportionnel au degrd de sdcheresse de la station. BIBLIOGRAFIE 1. O 11 o r i n o F o g 1 i, Stime agricoli forestali, 1950, p. 248. 2. Stinghe AL și S b uri an D., Agenda forestieră, Ed. Cartea rominească, ediția a IlI-a, București, 1941. 3. Tkacenko M. E„ Silvocultura generală. Traducere. Ed. agrosilvică de stat, București, 1955. . ■4. T r e t i a k o v E. M. u. drughie, Spravocinie taxatora, Moscova, 1952.’ SOIUL DE VIȚĂ DÂNĂȘANĂ (GALBENĂ DE ARDEAL) UE M. TOADER, O. BELLU, B. BALTA GI,GH. ILlEsdU și C. iVIATRAN Comunicare prezentată de GH. CONSTANTINEsCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.,‘ tn ședința din 27 mai 1958 SINONIMELE \ J . - / Fetească regală (romînii din Ardeal); Kirălyleănyka (populație maghiară din Ardeal); Konigsast (populație gerinahă din Ardeal); DiinneS’ dorfer Konigsast (1); Fetească Korolevskaia; Fetească muskatnaia (4); Fetească de Daneș (3), (4); Galbenă de Ardeal (10). ORIGINEA , \ ■ Soiul Dănășană (Galbenă de Ardeal) își are originea în comuna Daneș, r. Sighișoara, reg. Stalin. < a ? Din cercetările făcute rezultă că acest soi a apărut după dezastrul produs de filoxeră, fiind fixat în cultură de A. Lingner predicator la^biserica luterană din comuna Daneș și A. Krafft din comună Mălincrav. Viticultorul Hening din comuna Jidvei crede că este un hibrid între Fetească albă și Dunneschălige (Frîncușă albă) îhtîlnită în viile vechi /ardelenești. Fr. M ii 11 e r din Aiud susține că Dănășana este un hibfid între Fetească albă și Honigler. Gh. G o n st an t in e s c u (3) consideră ' acest soi ca hibrid natural între Fetească albă și Grasă de Cotnari. Părerea eWișă de Gh. C o n s t a n t i n e s c u este susținută și de I. Hdfner din comuna Joița, r. Băcari, reg. București, s’uqcesorul pepinieristulni Fr. Gașpari. Caracterele botanice, ca forma, frunzelor și colorația în brun a frun- zulițelor a 4-a și a 5-a de la vîrf arată în mod cert că unul din părinți a 372 M- TOADER și COLABORATORI 2 3 SOIUL DE VIȚA DĂNĂȘANĂ 373: fost soiul Fetească albă. Apropierea de soiul Grasă de Cotnari o dovedesc urmele de deget (pouce de doigt) de pe suprafața frunzelor, aliura lor și prezența perișorilor pe nervurile inferioare. ISTORICUL ȘI ARIA DE RĂSP1NDIRE După ce A. Lingner a fixat soiul Dănășană (Galbenă de Ardeal), a lucrat cu pepinieristul amator A. Krafft din comuna Mălincrav, care avea pepinieră de pomi și viță în comuna Daneș. Krafft a înmulțit soiul Dănășană, înființînd în anul 1903, pe colina situată la sud de comuna Daneș, pe rîul Boartăș, prima vie cu circa .1 000 butuci, care există și astăzi. De atunci, soiul s-a răspîndit tot mai mult, începînd să predomine în viile care s-au înființat la Daneș. La o expo- ziție organizată la Mediaș, au fost prezentați struguri din soiul Dănășană și'astfel ș-a făcut cunoscut pepinieriștilor de aci. Pepinieristul Fr. Gașpari, din Mediaș, a preluat după aceasta soiul Dănășană și l-a înmulțit mai departe, răspîndindu-1 în regiune, mai întîi sub numele, de. Diinnesdorfer Konigsast, apoi sub cel de Konigsast weiss (Fetească regală) așa cum figurează în. catalogul din 1917. în aceeași perioadă, romînii din Ardeal au cunoscut și înmulțit acest soi, sub numele de Galbenă de Ardeal. I. O. Teodore seu (10),. înființînd în anul 1925 prima colecție ampelografică din țară și grupînd soiurile pe^regiuni viticole, a adus din Aiud soiurile răspîndite în Transilvania, printre care și Galbenă-de Ardeal. Sub acest, nume soiul figurează și astăzi în colecția ampelografică de da Institutul agronomic „N. Bălcescu” din București. Sub numele de Galbenă de Ardeal, Dănășana apare prima dată în literatura viticolă științifică din Romînia în anul 1912 (5); Se fac apoi studii asupra florilor în anii 1941— 1948 (2), asupra însușirilor tehnologice în anii 1938—1954 (4). în cursul de ampelografie (3) Gh. O o n s t a n t i n e s c u descrie acest soi sub numele de Fetească regală - Galbenă de Ardeal. în anul 1951, cu material provenit din colecția ampelografică a Institutului agronomic „N. Bălcescu” din București, Stațiunea experi- mentală viticolă Crăciunel a înființat și ea o colecție. Studiind soiurile și confruntîndu-le caracterele botanice, se constată că soiul Galbenă de Ardeal din colecție este Unul și același cu Fetească regală din plantația de producție și unul și același cu Dănășana. Numele de Fetească regală a fost dat acestui soi de către pepinieristul Fr. Gașpari. din Mediaș, care a prezentat pentru reclamă la expoziția din București din anul 1925 vin din soiul Diinnesdorfer Konigsast, sttb numele de Fetească regală, la sticle. De atunci soiul este cerut tot mai mult de podgoreni, și-l găsim răspîndit sub numele de Fetească regală în Transilvania, Dealul Mare, Odobești și Drăgășani, ocupînd suprafețe de circa 400 ha. în R.S.S. Moldovenească și ■ Ucraineană este răspîndit pentru vinuri de. șampanie (6). în prezent, viticultorii din. Daneș TiU- cea B., casa nr. 141 și Bayer A., casa nr. 171 și alții din împrejurimi îi spun soiul Galbenă de Ardeal (Dănășană). Facem remarca că soiurile Konigsast, Lampăr și Strugurii OrăieȘti nu sînt unul și același soi cu Dănășana (Galbenă de Ardeal). CARACTERE BOTANICE Studiul soiului Dănășană (Galbenă de Ardeal) s-a făcut la Stațiunea experimentală viticolă Crăciunel, într-o parcelă înființată în anul’1927, în suprafață de 0,50 ha, cu vită altoită pe Berlandieri x Biparia Kober 5 BB. La pornirea în vegetație, mugurii sînt colorați în cafeniu deschis și acoperiți cu scame albe, iar conturul rozetei este roz liliachiu. Vîrful lăstarului este colorat în verde albicios și acoperit cu scame- ' albe sub formă de pîslă. Primele 3 frunzulițe de la vîrful lăstarului sînt albicioase, scămoase pe ambele fețe, mai intens pe partea dorsală. Frunzulițele a 4-a și a 5-a sînt colorate în brun și scămbase pe ambele fețe. Restul frunzulițelor sînt colorate în verde gălbui, de regula trilobate,, mâi rar pentalobate, cu limbul scămos pe fața superioară și intens scămos între nervuri, pe cea inferioară, cu dinți proeminenți pe margini. Lăstarul are vigoare mijlocie și creștere erectă ; este colorat în brun- ' vinețiu pe partea însorită și presărat cu scame mai ales către vîrf, prezen- tînd cîrcei cu 2—3 ramificații. Frunza este de mărime mijlocie (14—15 cm) cordiforină, cu marginea adusă în sus, sub formă de jghiab, formînd cu pețiolul un unghi ide 120 - —130°. Conturul frunzei este tri- sau pentalobat, ral întreg, cu i sinusul, pețiolar în formă de U sau de U cu fundul ascuțit. Sinusurile laterale șînt puțin adînci sau chiar lipsesc. Dinții din vîrful lobilor principali au formă triunghiulară, sînt mari și rotunjiți la vîrf; cei din vîrful lobilor secundari au formă de cupolă, sînt așezați neregulat și ascuțiți la vîrf. Dintele din vîrful lobului principal este de formă triunghiulară, . scurt și ascuțit. Limbul este glabru, colorat în verde, cu luciu pe fața superioară și. verde deschis, acoperit cu scame între nervuri, pe cea inferioară. Suprafața limbului este netedă, cu lovituri de ciocan, ca la soiul Grasă, avînd con- sistența pieloasă. Nervurile sînt puțin proeminente și acoperite cu peri albi numai cele de pe fața inferioară a frunzei. ' , . ' Pețiolul este de culoare verde-brună, acoperit cu peri rari, presărat cu scame, avînd formă rotundă, cu diametrul de 2—3 mm și 10 cm lungimea Raportul dintre lungimea pețiolului și cea a nervurii principale este- egal cu 1. ) Floarea este hermafrodită de tipul 5, rar 6. Staminele au lungimea \de 4 mm, sînt așezate în unghi de 45° și au polen abundent și fertil. Pistilul are lungimea de 2 mm, iar ovarul e de formă cilindrică, cu lungimea de 1,6 ;mm și grosimea de 1,2 mm. ■ " Strugurele cilindrică, .e uniaripat și cu boabele normal îndesate. Inserția se face pe nodurile 4—5 și 4—5—7. Strugttrele aregreUr tatea medie de 105 g și volumul 99 cm3. Pedunculul are culoarea verde 374 Mi TOADER'și COLABORATORI , 4 5 SOIUL DE VIȚA DĂNĂȘANĂ ,375 deschis și este ierbos, fragil, de3— 5 cm lungime.AxuL principal al cior- chinelui este colorat în verde deschis; în secțiune este turtit. Pedicelul are culoare verde deschis și mărime mijlocie (4—6 mm lun- gime) iar bureletul, în formă de cupă, e de aceeași culoare. Bobul are formă ușor ovală (1,5 cm Q în lungime și 1,2 cm Q îh lățime) de mărime mijlocie, cu punctul pistilar persistent, ca la Fetească albă. Pielița bobului este elastică și de culoare galben-verzuie acoperită cu pruină, prezentînd puncte brune pe suprafață. După ștergerea pruinei, pielița este colorată în galben sticlos. Consistența bobului este zemoasă, cu pulpa neaderentă de pieliță și sămînță. Gustul bobului este ușor aromat, iar mustul incolor. Boabele se coc uniform. ■ Sămânța este mică, avînd în medie 5 mm lungime și 3 mm lățime, brună, în formă alungită; se termină cu un cioc pronunțat de culoare mai deschisă, forma șalazei este, rotundă. Coarda este glabră, de culoare brun deschis, cu striuri colorate în brun închis, prezintă internoduri scurte, noduri pronunțate și ochi evidenți. Scoarța se exfoliază în fîșii late. CARACTERIZARE AGROBIOLOGICĂ Fazele de vegetație : în perioada de vegetație activă a anului 1955, care a durat 182 de zile, s-au acumulat 2 923° temperatură, 1 141 ore insolație și 345,6 mm precipitații. Desfășurarea fenofazelor și acumulările sînt date în tabloul nr. 1, s Tabloul nr. 1 fazele de vegetație ale soiului Dănășană (Galbenă de Ardeal), in anul 1955 Perioada de vegetație activă înfrunzit Creșt. lăst. înflorit Pîrgă I Coacerea deplină Căderea frunzei 2 mai 9 mâi 20 — 28 iunie 25 august 1 octom- brie 1 noiem- brie Zile pe fenofaze (total 182) 7 43 8 58 ' 36 30 Temperatură °C (total 2 923) 128,0 658,7 .154,7 1 136,1 519,9 325,6 Insolație (h) (total 1 141,41) 70,08 435,22 63,05 520,1 258,26 194,25 Precipitații (mm) (total 345,6) 5,1 80,5 14,5 158,4 73,3 13,8 Cea mai mare viteză de creștere a lăstarului s-a realizat înaintea înfloritului. Creșterile lăstarului în cursul vegetației sînt date în tabloul nr.2. Productivitatea.. Soiul Dănășană (Galbenă de Ardeal) produce mult și constant, media pe 8 ani (1949—1956) fiind de 6 326 kg struguri la ha, ceea ce, pentru condițiile din podgoria Tîrnave, constituie o revelație. Producție record de 11’155 kg struguri la ha a fost obținută în anul 1955. Coeficientul de fertilitate absolut este de 1,5, iar cel relativ, de 1,1. Pro- ducțiile medii obținute la ha sînt date în fig. 1. Tabloul nr. 2 Creșterea lăstarului la solul Dănășană (Galbenă de Ardeal), in anul 1955 Lungimea lăstarilor, în cm’ m a i iunie iulie august 5 11 16 21 26 1 ' 5 10 15 20 6 11 17 23 28 9 14 19 25 31 Elementele cetcetate Fig-1- — Graficul producției soiului de viță Dănășană (Galbenă de Ardeal) în anii 1949—19561a Stațiunea experimentală viticolă Crăciunel, în anii favorabili, conținutul de zahăr în must ajunge lă 239 —269 g/I de exemplu în anii 1949 și’ 1951. Rezistența la boli, dăunători și intemperii. în anii 1955 și 1956,'favo- rabili dezvoltării bolilor și- dăunătorilor, soiul Dănășană ș-a arătat, în comparație cu celelalte soiuri raionate, rezistent lă atacul produs de JBriopliies vitis și moliile strugurilor. Este mijlociu de rezistent la atacul £ - C. 2263. 376 M< TOADER și COLABORATORI 6 de mană și sensibil la atacul de Botrytis,cinerea. în annl 1950, an de secetă pronunțată, acest soi altoit pe Riparia x Bupestris 3 309 a suferit intens, pe cînd pe Berlandieri X Biparia Kober 5 BB a rezistat bine. în general, soiul nu este rezistent la Secetă. Soiuri de portaitoaie recomandate. Cele mai bune' rezultate la altoirea în pepinieră au fost obținute pe portaltoiul Berlandieri x Biparia, Selecția Crăciunel 2, obținîndu-se 34,5% vițe calitatea I (stas 222/1955); pe Berlandieri x Biparia 125 A s-au obținut 34,0 %, iar pe Biparia Gloire numai 32,0%. Pe solurile ușoare, scurse’și cu calcar, se dezvoltă bine cînd este altoit pe portaltoiul Chasselas X Berlandieri 418, iar pe cele mai bogate, fără calcar și mai umede, reușește bine pe portaltoiul Biparia Gloire. Bezultatele obținute la altoire, în pepinieră, sînt date în tabloul nr.3. Tabloul nr. 3 Rezultatele obfinute la altoirea solului Dăuășană (Galbenă de Ardeal), pe diferite soiuri de portaltoaie Anul Procentul de prindere pe portaltoi Kober 5 BB Crăciunel 2 125 A . Biparia Glbire ' S 0 4 3309 Sel. Teleki Buftea 1616 E Gh. x Beri. 41 B 1951 i 41,44 45,88 32,22 38,11 26,22 25,00 38,63 ' 27,00 1952 24,33 32,50 ’ 31,75 28,67 29,91 30,25 21,50 24,08 9,40 1953 34,33 43,33 44,00 40,41 43,16 34,91 29,00 28,41 27,33 1954 18,33 22,33 14,00 19,50 7,16 22,66 18,00 6,66 6,00 1955 35,83 36,00 49,66 37,33 29,50 18,50 22,50 9,33 7,66 1956 49,00 27,25 32,66 29,60 24,80 26,40 19,16 6,75 13,75 Media 33,87 34,54 34,01 32,27 26,79 26,28 24,79 17,03 12,82 . ■ ■ CARACTERIZARE TEHNOLOGICĂ Coacerea strugurilor. Concentrația în zaharuri la cules a variat în anii 1949—1956 de la 152 la 260 g/1 zahăr iar aciditatea, exprimată în SO4H2, de la 3,4 la 8,9 g/1. Evoluția procesului de maturare a strugurilor este redată în tabloul nr. 4. > Analiza mecanică a strugurilor în momentul coacerii depline este dată în tabloul nr. 5. ■ : Randamentul în must este destul de ridicat, media pe 7 ani (1950—1956) fiind de 83,7. ' T t - greut. boabelor . Indicele de structura = 5—---------------------are valoarea medie de 32 greut. ciorchine variind între 28 și 48, Indicele bobului — nr. de boabe în 100 g struguri este în medie de .60, variind între 50 și 67. ' n. , , ... greut. pulpei , ,. , „ o Indicele de compoziție =----------------1—-— este în medie de 9$ 6 . greut. pieliței variind între 7,7 și 11,8. Tabloul nr; 4 378 M. TOADER și COLABORATORI Tabloul nr. 5 Analiza mecanicii a situgatlior Ia coacerea deplină a solului Dănășană (Galbena din Ardeal), in anii. 1950-1956 Anul 1 kg struguri dă: Data ana- lizei Cior- chini g boabe must tesco- vină brută g pieliță g semințe g nr. real cm3 cal- culat cm3 real g cal- culat g g nr. 1950 26,95 973,05 677 778,4 791,75 852,31 863,88 109,17 76,80 32,37 972 21.IX 1951 20,67 979,33 586 748,22 766,40 823,80 843,85 138,48 111,48 23,66 797 1952 29,86 970,14 645 776,23 783,94 838,88 847,21 122,93 102,45 20,48 642 25. IX 1953 33,61 966,38 574 721,00 776,00 785,20 845,59 120,80 101,35 19,45 640 1954 33,60 966,40 588 788,30 790,40 861,80 864,20 102,20 77,10 25,10 788 6.X 1955 41,80 958,20 576 784,00 799,10 838,30 854,50 103,70 80,00 23,70 760 l.X 1956 29,30 970,70 509 797,70 804,90 862,30 870,10 100,60 73,40 27,20 780 6.X Indicele de randament = este în medie de 6,9 greut. tescovină variind între 6,4 și 7,6. Utilizarea soiului și caracterizarea producției. în condiții favorabile de cultură, soiul Dănășană (Galbenă de Ardeal) se pretează pentru pro- ducerea vinurilor superioare de masă, iar în cele mai puțin favorabile, pen- tru vinuri spumoase. La degustările de vinuri organizate la Stațiunea experimentală viticolă Crăciunel, în anii 1949—1956, ,a primit note care au variat între 7,60 și 8,80. ■ , La concursul internațional de vinuri de la Liubliana din anul 1957, vinul soiului Dănășană (Galbenă de Ardeal) a ocupat locul al doilea după vinul de Muscat Ottonel, care a ocupat locul întîi între 600 de probe concurente din 28 de țări participante, fiind distins cu Medalia de aur. VARIAȚII și CLONI Se. întîlnesc două biotipuri în sînul soiului. Există un biotip cu Strugurii mai lungi, boabe mai rare și pielița de culoare galbenă, iar celălalt cu strugurii aripați, boabele îndesate pe ciorchine și colorate în galben- verzui. CARACTERIZAREA GENERALĂ Soiul Dănășană (Galbenă de Ardeal) este un soi de mare producție, putînd fi folosit pentru vinuri albe de masă de larg consum și pentru vinuri superioare de masă. Vinul poate fi întrebuințat ca material de foarte bună calitate pentru producerea de șampanie și pentru, distilate. Strugurii ajung la maturitate tehnologică în epoca a IV-a și a V-a. Vinul se caracterizează printr-o armonie perfectă, finețe distinsă și aromă excepțional de plăcută. în anii cu toamne călduroase, se pot obține vinuri dulci naturale, de înaltă calitate. Butucii sînt viguroși și productivi; rezistența la boli, în special la mucegaiul cenușiu este slabă. 9 SOIUL DE VIȚA DĂNĂȘANĂ < 379 Portaltoii preferați sînt Berlandieri xBiparia Kober 5 BB și selecția acestuia, Crăciunel 2. • ' Soiul este raionat în regiunile: Stalin, Cluj, Autonomă Maghiară și Ploești, Dănășană (Galbenă de Ardeal) este un soi de perspectivă, putînd înlocui cu succes unele soiuri din podgoriile situate în regiunile subcarpatice de est și sud, plasîndu-se înaintea soiului Fetească albă și chiar înaintea soiului Biesling italian. COPT BMHOrPA/țA «fl3H3IIIAH3» (rAJIBEHB ^E-APflHJI) KPATKOE COflEPÎKAHME CopT «^Hemana» (raJi6eHo-ge-Apguji) HBnaeTCH OTevecTBeuHUM cop> tom, chhohmmom c copTOM «OeTHCKe-Perano» h noHBMJiCH b ceue /țaUein paftoua Curumoapa nocne onycToineHMH, npHHHHeHHoro (Judi ok cep oft, r. KoiicTaHTiîHecKy ii U. Teițiiep chihuiot, uto copT «^auamana» hhmctch ecTecTBermtiM rnSpMgoM cop Ta «OeTHCKa-AjiGo» c copTOM «Tpaca- jțe-KoTnapn». . ; CopT «/țeuauiana» (raJideH-ge-ApgHJi) npncnocoGjieu k nouBeHHo? KJiMMaTmecKMM ycjioBMHM Apgnna, ho pacnpocTpaHHncH TaKîKe h ua Hpyrne BMHorpagapcKHe paftoHHt CTpaHtt, .’ ' 9tOT copT BMCOKOypOJKaiÎHBliî, rOgHBlit JțJIH HBrOTOBneUHH BMC0K0- KaueCTBeUHMX SeJIUX CTOJIOBBIX H oălJKHOBeHHHX CTOJIOBMX BHH H, B ocodeuHocTH, maMnaHCKoro. Bhho OTJiHHaeTCH rapMOHnuHOCTbio M tohkoctbio .BKyca, h upea- BtmaâHO npHHTHUM apoMaTOM. CopT «flaHemana» paftoHHpoBaH b oSjiacTHx CTajiHHCKoii, KiiyîKCKoft, Abtohomhoîî MaghHpcKoft m IIJioeniTCKOft. Oh cMoateT BaMeuHTi, Mnorne copTa, KyJiBTHBHpyeMbie b BHHorpagHHKax boctohhhx h ioîkhhx npHKap- uaTCKHx ohnacTeft, b ocodeHHocTH, npn npHBHBKe ero na TaKHe ho^bom «au «BepjiHHgHepH x Punapna-KoSep 5 BB» h «CeJieHHHH-KpauyHejij 2». OB'BRCHEHHE PHCYHKOB Puc. 1, ■—Ppa^HK npo/iyKTHBHocTn BHHorpajțHoft rJio3Bi copTa «flaHainana» («Tan- CeHa-Re-Apună») aa 1949—1956 ro/iw na BnHOReaBiecKoiî onMTHofi CTaHițHn KpaayHen. le cEpage dănășană (galbenă de ardeal) RfîSUMfi , Le c^page Dănășană (Galbenă de Ardeal) est un căpage autochtone synonyme de Fetească regală. II est originaire de la commune de Dancș (district de Sighișoara) oh il a fait son apparition apres les dăsasțres causds par le pliylloxdră. 3'80' ; M. TOADER' și COLABORATORI ; 10 : r Gh. Cohstantincscu et L Hoffner soutiennent que le c^page Dănă- șană est un hybride naturel entre Fetească regală et Grasă de Cotnari. de Ardeal) est adapta aux conditions < p4do-climatiques de la- Transylvanie, mais il est âgalement rdpandu dans Ies autres yignobles du pays. ' ■ - Dănășana est un c^page d’un rendement dlev^, propre â la production des vins blâncs șup^rieurs de table, des vins de consommation courante et’ surtout des vins du genre champagne. . , \ . ' ' : ' Les'traits distinctifs d vip sontl’harmonie parfaite, une finesse exquise.eț un bouquet exceptionnel. ... . : . ' officiellement recommandd pour la culture q dans leș rdgions Staline, Cluj, Autonome Hongroise et Ploești, et a de , fortes chances de remplacer — surtout: greffd sur Beri xRip. lLober 5 BB et Selecția Crăciunel 2 — bien des cepages cultivds dans Ies vignobles des'rdgions subcarpatiques'de l’Est et du, Sud. ' EXPLICATION DES FIGURES z < .''SV - '.-i' 7’ • : Fig.'1. — ■ ReprăSentation graphique dc la production du cepage Dănășană (Galbenă, de Ardeal),de 1949 ă>1956, â la Station experimentale, viticole de Crăciunel. : BIBLIOGRAFIE ; ’ / . l.'Ambrosi M. jr., Der praktische Weinbauer, Hermannstadt,,'1925. • 2. C o n s .t a n t i nes c u: Gh., N e gr e-a n u E., D o u\c.e t V., T o a der M., și D, o b res- -< ’ > . ■ ,c u 1.', Studiul comparativ al florilor și al înfloritului la soiurile de. viță roditoare : cultivate in 7Î.P.A. Analele l.C.A.R. seria nouă, nr. l, voi. XX, 1948^-1949. , ; ; 3. C o ne tanti ne s cu ;Gh., ^Ampelo^rafie; Ed..,agrosilvică Ade stat, București; 1958. i 4: C o n s t a n 11 n e s cu ; Gh er a s i m- șuN e'gr e a nu. Elena, studiul însușirilor teh-, . ■ nplogice la soiurile de viță roditoare (Vitis vinifera sativa), Ed. Acad. R.P.R., București, 1957. ' ‘ ' ,:5j Gt a u r D.; Cultura viei, Șimleul Silvanici, 1912. ■ : a . ■ ■ 6. Negrul M., Vmogradarstpo. Selhozghiz,Moscova, 1|56.' . A ■ • / • ; - ; - 7. T e o d o r e s c ti1 C.I., Producția și importul'vițelor in Romlnia tn anul 1928. Buletinul r ' Agriculturii,;-București,' 1929, voi. VI, nr. 11 —12. | , • > ' 8: ’ -4 Cele mai recomandabile specii .și varietăți Șe vițe pentru Rpmtnia. Cunoștințe^ , : ? , practice pentru agricultori, nr. 5 (Viticultura). Cartea'romin^^^ț București, 1930: ’ 9. < —(>: Inventarul - centrelor viticole gele mai importante din: Romînia/Viticolă, i București,- 1942, nr. 3 — 6. ' 10. T u o d o r e s c u. C.I., ,C o n s t a n t i n e s c u Gh., N e g r e a iț^E. și D o u c e t V., - / - , Studiul analitic al strugurilor din colecția Facultății de agronomie, București. Analele Facultății de agronomic, 1941 —1942, voi. 2. , CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR , DIN CULTURILE FbRESTIERE MIRCEA PETRESCU - . ‘ ■ Comunicare prezentată de 0,' C; GBOliaESaV, membru corespondent al Academiei R.P.R., . ' . ■ : tn ședința din 14' octombrie 19S8- Prezenta comunicare cuprinde descrierea unui număr de 17 micro ■< micete, dintre , care 14 sînt semnalate pentrii prima dată în mycoflora Re- publicii Populare Române, iar restul de 3, deși indicate în literatura noastră, au fost aflate pe noi plante gazdă. , Plantele; gazdă, pe care s-au găsit micrpmicetele menționate în lucrarea de față, sînt aranjate în ordine sistematică. Pe Larix deeidua Mill. Iz Tryhliăiopsis pinastri (Pers.^ Karst. Ciuperca a fost aflată în pri- măvara anului 1955, în parcul. den- drologic de la Mihăești (r. Muscel)., Uscarea raidurilor de' larice, în cazul de față, este o consecință a Șlabei luminări a'coronamentelor; ca și umi- dității''atmosferice stagnante (exem- plarele sînt situate în mijlocul unor t _ Tr is . } pîlcun de arbori). Apotecnle negre se b Kâl.st„ pc Lanx deeidua Mill. •deschid prin mai multe clape; forma ;\ 'a)asce' cu-parafa ascosporL ; ~ lor este lenticulară/'de 1-—2 mm lă- - țime. Ascele sînt pedicelate de .100—130 (150) X 15—20 q (fig. 1 a). Asco- sporii dispuși pe două rîndutiy la: început unicelulari, > apoi bicelulari, de ; 30—40- X 10—12 p,/ sînt acoperiți cu un strat gros de mucus (capsulă)? Parafise filiforme,' septate, de 1 q lățime. > f $ l > Z 41 • 3^'2 ' 1 ' ’^WRUKÂ'TETRESCU , 2 ' 3 ' ' CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETEtOR DIN'CULTURILE Fot^ȘTIEREk ' '383 Ml gâO» Oi Pe Junipctus communis L. 2—3. Valsa cenisia de Not. cu- stădiul imperfect Cytospora cenisia Sacc, Ciuperca a fost aflată în vara anului 1955pe exemplare de ienupăr, uscate sau în , curs de uscare, pe Muntele Gliilcoș, în apropiere de Lacu Roșu (Regiunea Autonomă Maghiară). Stromele valsoide au 1—2 mm lățime. Periteciile sînt cu pereții brun-negricioși. Ascele măsoară 30—38(44) x 5—6 p, iar ascosporii 7t-10x1)5 pi. Pe aceleași ramuri de ienupăr a fost aflat și stadiul imperfect al ciupercii. Stromele .co- nice sau ovoidal-turtite, proemină la suprafață printr-un disc negricios prevăzut cu un por. Conidioforii au 15—20 ți lungime, iar sporii 5—7 x 1,5 p. , . A Fig. 2;A Valsaria insitiva Ces.ret de Not., pe Carpinus betulus’L. Ască cu ascospori (920 x) . Pe Carpinus betulus L. 4. Valsaria insitiva Oes. et de Not. Ciu- perca a fost semnalată în țara noastră pe specii de Quereus și Amorpjia fruticosa L. (1) ; noi am aflat-o în iunie 1956, în parcul dendrologic Mihăești (r. Muscel), pe tulpini uscate de car- pen. Stromele valsoide de 1—3 mm lățime, conțin numeroase peritecii în formă de butelie sau ««feric-turtite, de 200—250 p diametru. Ascele sînt scurt pedicelate de (100).120 — 135'x 10—12 p, (fig. 2). 'Ascospori .bicelulari la maturitate brun închis^ uneori cu două picături de ulei, măsoară ’ 35 — 18 x 8—9 p. prezente* filiforme, de 1 p grosime. Pe Quereus borealis Michaux. 5. ' Phyllaetinia suffulta ' (Rebent.) Sacc. (fig. 3). în toamna anului 1956, la Sta- țiunea I.C.F. Mihăești (r. Mus- cel) s-a constatat o fainare intensă a puiețildr de ^. borealis', produsă de această - ciupercă, care în mod' obiș- nuit este un ectoparazit-co- mun ;pe Oorylus, Fraxinus, ' Pletdla> și Alnus. Cîțiva au- tori străini ca : L 6 v e i 11 6, Pârafise m / >> Figz 3/ ^Frunze tinere de Quereus boredlis MiCliaux;, .cu atac de Phyllabhnia suffulta (Rfebent.) Sacd. (>i i/â). M6rat, Salmon, K o bre do ș.a? semnalează această'ciupercă pe < diferite specii de Quereus cultivate în Franța și Spania. Unii din el consi- deră forma de pe frunzele de Quereus, ca fiind o specie diferențiată, pe care o denumesc Ph. roboris (Gachet) Blumer' (11). La noi în țară ciu- perca a fost'aflată în 1928 de T r. Să vu- 1 e s c u pe Q. sessiliflora Salisb. (9). Atacul acestei ciuperci pe stejarul roșu american a fost destul de intens. Caracterele macrosco- pice ale acestei făinări sînt foarte asemănă- toare cu.cele produse de Microsphaera ab- breviata Peek. Oleistoteciile apar toamna; forma lor este sferică cu diametru de (180) 250—300 p;ele sînt prevăzute cu 6—12 fulcre. Ascele de 8—12 p măsoară 60—80 x 30 — 35 p; în interiorul lor se găsesc 2—3 ascospori de 30—85 x 20 p. / J V < Pe Quereus peduneuliflora K. Koch. 6. Caudospora taleola (Fr.) Starb.; Sin. : Diaporthe taleola (Fr.\) Winter, Aglaospora taleola Tul. Această ciupercă' este agentul ; bolii „gîhna cu'coarne a stejarului” (3). Ea a fost identificată în vara anului 1952 în Fig. 4.—- Caudospora taleola (Fr.) Starb., pe Quereus peduneuliflora K. Koch. arboretele mature de stejar brumăriu, situate a) ^asca cu parafise; 6) ascospori. în apropierea taberei Mihai Bravu (r. Vidra). Stromele izolate sau confluente de 1 —3 mm diametru, conținperitecii puțin numeroase. Aăcele sesile, cu 8 spori așezați într-un singur rînd, măsoară (105)120—155 X41—13 p (fig.4). Ascosporii 20 —26 x 8—10 p cu apen- dici de 7—12 p lungime. Parăfise prezente, simple, de 2—3 p lățime. 7. Fusicoccum testudo v. Hbhnel. A.fost.aflat în arboretele din raza ,Ocolului silvic Hanu Conatshe (reg. Galați), ca și în plantațiile de la Lacul Sărat (Ocolul silvic Brăila) pe exemplare de stejar brumăriu, uscate sau în curs de uscare, în 1955 și .1957. Această ciupercă trebuie considerată ca un .agent secundar al uscării stejarului ; în schimb ea participă activ la uscarea ramurilor situate în partfea inferioară a coronamentelor, pe care se găsește ' frecvent. După v. Ho^hnel, ciuperca F. testudo, este'stadiul picnidial al ascomicetei Botryosphaeria melanops (Tul.)'Winter (5), care a fost sem- nalată și-la noi în 1950 la Bîrnova (reg. Iași), pe ramuri uscate de Quereus ț sp. (8). Stromele de 1—2 (3) mm lățime se găsesc numai pe porțiunile, de ramuri sau axe cu scoarța netedă; ele conțin 12—70 camere situate într-un singur rînd, de 120—250 'p lățime și 250—300 p înălțime (fig. 5' a). Conidio- forii sînt scurți, de 2—5 p lungime, intercalați cu parafise filiforme de 50—70 x 1—2 p lungime. Sporii măsoară 41—57 x 8—10 p (fig. ^5;&)j la maturitate sînt expulzați prin ostiolă în mici picături ceroase, yiceastă ciupercă se aseamănă după forma și măriînea sporilor, .cu F. adyenum - (Sacc.) Died. care formează de obicei strome ceva mai mici, îhgroșateklă bază, cu un număr mai redus de camere în interiorul lor și nu'are parăfi^. 38-1 MIRCEA1 PETRBSCU' ’4 wwwwț CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN CULTURILE FQRESȚIgRE ' 385 Pe Ulmus pumila L. , ' . 1 * 8. 'Cryptosporella hypodermia (Fr.) Sacc. Ciuperca' a fost găsită pe ramuri14e ulm, de Turkestan în culturile forestiere protecție de lă ,, , Pe Cerasus avium (L.) Moench. . 10. Coccomyces hiemalis Higg. cu forma conidială Cylindrosporiym hie“ mole Higg. în vara anului 1955, puieții de cireș sălbatec cultivați în pepiniera Ocolului silvic Beiuș (regi Ora- Fig. 5. — piHiMccum testudo v. Holinel, pe Quercus ■■peduneuh flora K.iKoch, >.... i Stațiunea I.C.F. Bărăgan, (r. Fetești), la 15 iulie, 1957, ca și în plantațiile' 1 de la Lacu Sărat (Ocolul silvic Brăila). Streinele sînt valsoide, întinse, o a Fig. a 0 6. , , cu ^un ^disc negru a cărui lățime’ ■ , ■ poate ajunge la 0,5 mm diametru. în , । interiorul lor se găsesc 3—7 peritecii. f S; __ Ascele (90) 110-125 (150) X15-20 p. ’ 1 (fig- 6 «)- Ascosporii .în două rînduri /VJ («g- 6 3>-45 (6°) X 7-9 Fr ( Abl // 0 /v conțin ms^multe picături de ulei' |ol\J/7 v ' 9. qgnangwm^ Tul. Găsită- / \ \ ca și specia ^precedență la . Stațiunea 17 V I.C.F. Bărăganul pe ramuri uscate' ' . ’ v ^de U. pumila în luna aprilie 1954. ‘ \ < ^ffliscul qe consistență ceroasa sau pie-1 ' | ’ ^‘^^^^loasă,1 ruginiu, poate'ajunge pînă-la ' f t . 3 mm în diametru. Ascele (fig. 7 b) a ’’ scurtpedicelate, de 100—120 x7—8 p sfe^ pa Ulmus pSai.^ (:V conțin 8 spori dispuși pe două rîm ■ ' a) aM&, m asdospon. ' duri. Ascosporii 12 —18 X 2,5 —3 (4) p dea), au prezentat o uscare și cădere prematură a frunzelor. Pe frunzele în curs de uscare a fost identificată ciuperca Cylindro- .sporiwhi hiemale Higg. înaintea-’ ceastă ciupercă putea fi rapor- tată la Cylindrosporium padi Karst. (10). Cercetările. între- prinse de B. B. II i g g ins în A- merica de Nord (4) au dovedit că speciile da Cylindrosporium de pe frpnzele speciilor de Prunus, deși foarte1 asemănătoare între ele dinpunct de vedere morfologic, aparțin la 3 specii independente. Deosebirea între ele se face cu certitudine după formele per- ' fecte, ca și după plantele gazdă pe care se găsesc. Astfel, pe frun- zele de Prunus aviupn, P. perasus P. pennsylvaniea parazitează ■: Cylindrosporium hiemale Higg. cu forma sa perfectă Coccomyces hiemalis Higg. Această ciupercă este larg răspîndităs în America de Nord, ca și în vestul: Eu-, 1 ropei, unde produce pagube destul de importante în popi- < niere și plantații (11). Frunzele' atacate prezintă pe limbul foliar pete caracteristice brun-roșcate, : colțurate) de 1—2 mm lățime, li4 mitate âdesea de nervurile secun- dare. în cuprinsul acestor pete, sub epidermă, se dezvoltă hipofil acervulele ciupercii, al căror dia- metru variază între 150—200 [i. V C Fig. 7. -- Cenangium ulmi TuL/pe Uhnus pumila L. a) grupe de upotecii la suprafața scoarței (x 5); b) ască ou parafise; ;■ ! c) ascospori.'.' ’ . ■ y. Conidiile de (35) 40—60 (70) x (2) 2,5—4p sînt inserate la eoni- diofori scurți* cilindrici (fig. 8) v ' .:7'?' '. '• pig; 8. >- Spori de Cylindrosporium hi,emale Hțgg; • pe frunze de Ce^asus avitim (L.) Moench. ' . 386 MIRCEA PETRESCU 6 ' Wu Pe aceiași puieți s-a identificat și ciuperca Cercospora cerasella Sacc. care este un parazit comun pe frunzele speciilor de Prunus. 11. Pyr^nochaeta rosella Mc. Alp. Culturile de cireș sălbatec din. pepiniera obolului silvic Botoșani, au fost compromise în vara anului 1957 Fig. 9. — Pyrenochaeta rosellaMc: Alp. pc puieți de Cerasus avium'(Li) Moench., ■ " ' ;< * a) secțiune prlntr-o picnidle; -b epori; ; \ ‘ - de atacul unei ciuperci din Qrd.Sphaeropsidales.Ca simptom principal , al bolii se remarcă brunificarea țesuturilor în zona coletului, urmată de ( veștejirea și uscarea frunzelor. în condiții favorabile de umiditate, în dreptul petelor amintite, se dezvoltă picnidiile ciupercii (fig. 9 #)• Ele sînt super- ficiale, (le 100—150 (200) g diametru, acoperite numai către vîrf de pferi rigizi cu lungimea de 170^250 (3Q0) 6—$ 'k Diametrul porului,este de 15—20 p.. SporitTâ’^ÎS g.Odhidib: forii simpli, scurți, filiformi (fig. 9 ftj/S-a încaar^^ge^ la, genul Pyrenochaeta^ care prezintă aparate fructifere sUperf{6iale7ne^’e, sferiCe, cu peri bruni rigizi numai'la yîrful picnidiei, spori' ciHA’i^Lfii^lp^ cbni-' dioforii în formă de baștonaș (7). în alte lucrări cotudioforii aliat dați da tipic ramificați (2); ?Ca specie cea.mai apropiată db,ciuperca noastră, am considerat pe P. rosella Mc. Alp, care este citata pe ffunzd și fructe de Prunus armeniacaȚ^.-, (6). Specia tipică prezintă picnidiile pedicelate', sporii ascuțiți la, unul din capete și ceva mai groși (3,5—4 g)-caractere care nu le-am întîlnit la specia noastră. Ciuperca aflata de noi, ș-ar ,mai putea încadra după determinatoarele mai vechi în genul V^^tictllaria (P. cârpo- D: Sacc;), gen care prin caracterele șale este tibcUt aȘtâzi de la drd. ^phueropsidales din fungiile imperfecte lă ord. tyelahconiales. De ase- menea caracterele acestei ciuperci amintesc pe cele ale ăHor specii de Sclero- mxxXJUU vcj opuiiil' 4 g)-caractere care nu phoineae (Chaetopyreana, Sclerochaeta). ■ i.ĂĂ ■ X Ă .■ i ' . .7 .V _ ' Pe Cercis siliquastrum L. e ăltor specii de Sclero- 12; Septoria cercidăs Ifr. Ciuperca a fost,aflată în.yaya anului 1957 pe arborele -iudei la Stațiune^ I.C.F. Bărăganul (r. Fetești). Ea fbrinează pe frunze pete izolate, -brun-roșcate, rotunde sau colțurate, de 1—2 mm lățime, care' cu timpul se reunesc, ocupînd porțiuni măi micLsau mai mari din suprafața lor. Picnidiile hipofile, 110—150 g diametru, conțin spori cu 2—3 sep’te transversale și picături mici de ulei de (25)36—46 (55) x 1,5 — 2,5 g. Atacul. s-a manifestat îndeosebi pe frunzele de umbră, care după îngălbenite au *căzut prematur. Septoria percidis Fr., este asemănă- toare cu S: siliquastn ultima ^specie avînd‘sporii unicelulari și pic- nidiile. amfigene. ' ' Te Cotynus cojjgygria Scop, cultivat în perdelele forestiere de pro- tecție de la Stațiunea'I.C.F. Bărăganul'(r. Fetești) s-au,aflat în anul 1957 următoarele ciuperci: . ’ 13. '(Jytospora marchîca Sydow. Stromele Cu un mic disc negru ajung pînă la 700 g diametru. Sporii 6—7,5 x 1,5 g iau naștere pe conidiofori filiformi- de 10y-15 x*li-7 1,5 g. C. marchica'^jAo^ se aseamănă' cu <7. rhoina'Pr. ’, ultima specie are ștrome mai, mici (pînă la 500 g diametru), iar lungimea sporilor nu depășește 5 g. ' ' ■ 14: Piplodia rhois Sacc. Picnidiile izolate sau alăturate, sferice, de 250—300 g diametru. Sporii ies la maturitate în mici picături negre. Ei rpăsoară 20—25 x 8—10z g. , , ' ' ș - : 15. Uendersonia glabrae Cooke. Ficnidiile lenticulare sau : conifer turtite, de 250—350 (40Cț) g diametru, conțin spori prCvă^uți cu 3 septe transversale, de 13—15 (18) x 5—6,5 g. , ' , , Pe Fraxinus excelsior L. ' 1 16. Cercospora fraxini (DC) Sacc. în vara anului 1957, în .perdelele forestiere dp- la Stațiunea f.O.F. Bărăganul, (1. Fetești), a fost semnalat un atac deosebit de intens al acestei ciuperci, care 388 MIRCEA TETRESCU 8 9 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MltROMICETELOk DIN CULTURILE FORESTIERE' . 389 ■--■■■ ■ ... 1... . ....... . k. r ■ Z ...... . .v y_1 > ■ - » . > . >_LUA <>,._. Fig. 10. — Cercospora fraxini (DC) Sacc., pe frunze dc Fraxinus excelsior L. . i x a){ secțiune prm stronja Cu conidiofoii ► &) comdii. v Uda fraxinicola. Curr/sînt, considerate ca stadiul imperfect al ascomicetei MycosphaereUa frasini (Niessl.) Mig. Primul simptom aljbolii sej manifestă la finele lunii iunie și începutul lunii iulie, cînd pe foliolele frunzelor apar pete izo- late, mici pînă la 1 mrh, diametru, de cu- loare gabene-ocraceu său verde palid, fază în care atacul trece aproape neobservat; ■ Ou .timpul petfele^se măresc (2—4 mm), conf luează,»țeșutul.. infectat se ; brunifică, “ iat conturul lor devine, neregulat colțurat; uneori petele apar pe fața superioară a v frunzelor ^limitate de o dungă brun-roșcată pînă la brună. în dreptul petelor amintite,’ ■ în camerble substomătice te dezvoltă stranie brune, din care pornesc mase de coilidio- fori si’tnpli de 40—70 x 4—5 g (fig^TO a). Oonidiile cu 1, far 2—3 sepie,*, măsoară (25) 34—50 (60) X4—6 p. (fig. ,10 b). Frun- zele infectate puternic te usucă și,cad pre- matur, putînd 9ompromite astfel producția de masă lemnoasă a exemplarelor atacate. ” Observații făcute în- culturile fores- tiCle de protecție de la Stațiunea I.O.F. Bărăganul au arătat că frasinul' de Pen- silvaniă (F. pennsyhanicâMarsh.) culti- vat în apropierea exemplarelor de frasin co- mun infectate nu eră atacat de Cercospora. Fig. 11. — Hysterpgraphluml fraxini (Pers.) de Not. pe ramuri de Catalpa bignonioides Walt. Pe Catalpa bignonioides * Walt, și FraxinUs p&msylvanica Marsh. 17. Hysterographium fraw (Pers.) de Not. Pe "tainurile și axele uscate de Catalpa, copleșite de speciile învecinate, s-a^aîlat în vara,anului 1957 la Stațiunea LO.F. bărăganul, ciuperca H. fraxini (fig. 11), care după cum se știe este un Șaproparazit comun al speciilor,de, frasin și a altor Oleaceae. în același an‘ ciuperca a mai fost observată și pe frasinul de Pen- silvania în plantațiile de la Valea Roșie, ocolul silvic ‘ Mitreni. Lujerii prezintă decolorări ale,, scoarței în zonele invadate de ,'miceliul ciupercii. Apoteciile sînt dispuse de-'obicei în cercuri în jurul punctelor de infecție (fig. 11). Ascele au l50—200 x 35—45 p, și conțin 8, mai rar 4—6 spori. Ascosporii 35—45 x 15— Î8 p. / ' ■ ' K HSyMEHMlO MHK^OMHlîETOB JIECHBIX nOPOfl * 1 " , ■ \ , 1 KPATKOE COflEPMAHHE HacTOHigee cooOmenwe cojțepjKMT onHcanne 17 bm^ob MHKpoMmțe- tob, KBUHioiaMxcH napa3HTaMjt hjim. canpo$MTaMH . apeBeciitix pacTemtii; na HHx 14 BMgo i oTMenaioTCH BnepBHe b MMKpoiJuiope PHP, a ocTajițiiute 3, xoth n ynoMnnajinct b ^oTenecTBeunoii jiMTepaTypej burjui o6napy5Kema ,na hobbix xosneBax. > ' ' Hobbimm rjih rpnGuoft $Jiopu PHP hbjuhotch GJiegyionțMe Bngbi: Tryblidiopsis pinastri (Pers.) Karst. na Larix deeidua Mill.; Valsa cenîsia de Not. c necoBepmeHH.oii (țopMOM Oytoșpora ccnisia Sacc. ua 1 Juniperus commuhis L.; CaudospQra taleola (Fr.)‘Stârb. m Fusicbccum testudo, v. Hphnel na- Quercus pedunculi flora K. Koch.; Oryptosporellă hypodermia (^r,) Sacc. n Cenangium ulmi Tul. na Ulmus pumila L.; Cylindrosporium hiemale Higg. m Pyrenbchaeta rosQlla na Oerasus -avium (L.) Moench,; Septoria cercidis Fr. na Cercis siliquastrum L.; Cytosporamarchica Sydow, Biplodia rhois Sacc. iî Hendersonia glabrae Cooke na -Cotinus cdggygria Scop.; Cercospora fraxini (DO) .Săcc., na Fraxinus excelsior L. Ha rpn6oB, ynqMnnăBiinixch: yiKC : 4 39Q - ’ MIRCEA i BgTftESCQ . ' 10 11 I CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN CULTURILE FORESTIERE 391 , Phc. 5. — Fusicoccum testudo v. ț-Idhnel; na Quercus peduucuiiflora K. Koch. a — paspea Hepjea CTpoMy rpnOa; b — cijopw. x 50. • < Phc. 6.?—Gtyptosporella hypodermia - (Fr.) Sacc. na BeTKaxUlmus pumilaL. h—:acua; b — acKocnopw.' 1S : ; Phc, 7. Genangium ulmi Tul. Ha Ulmus .pumila• a — rpyiinw anoTCHHit na noBepxHocTH Kopi>i; .Zo-^acKa-c napa$H3aMH; c — acRocnopti.x5. \ . . : : Phc; 8.-r- Cylindrosporium hiemale Higg, Ha jihctbhx; Cerasus avium (L.). Moench. țțHC.. 9, — Pyrenochaeta rosella Mc; Âlp. na cameHuax Gerasus avium (L.) Moench, > a—- paapeaM nepea miKiiHUHii; 7> —ciiopM. \ \ ■ ;■ iPfco.' 10. —-GercOspora fraxini- (DC) SaCc. Ha jihctbhx ■ Fraxinus .'excelsior. L. a — paapeatț uepea cT^oMy c KOHitp,Ho$opaMH; 6^—itoâKgHH. • Phc. 11. — Hysterographium ■ fraxini ,(Pers.) de Not. na BeTKax Gatalpa .bignonioides Walt.' ’■ -■ A - A ■ r---'--', ■ ■ ; -'A CONTEIBUȚION, A L’fiTUDE DES MICEOMYC^TES DES CULTURES FOEESTIÎ3EES -• A ' z' 'Z ;■ z ■ /- • ■- -.••• "'Z:.''- ■ a RfiSUME Cețte note donne la description d’un nombre de 17 micromyctZes parasites et saprophytes des plaptes hgneuses. Fainii eqx, 14 sont ’ signalds pour la premiere fois dans la mycof lore de la E6ppblique-Bppulairo>Eou- maine, les 3 autres, bien qne mentionnds dans -la îittdrature roumaine de sp<5cialitd, ont 4țd țrouv^s sur des hdtes nouveaux. r < Les psp^ces nouvelles pour la flore cryptogamique du pays sont: Tryblidiopsis pinastri (Pers.) Karst., sur- Larix decidua Mill.; Valsa cenisia de Not., avec le stade, imparfait,Cytospora cenisia Succesul Huni- perus communis L.;Caudospora taleola' (Fr.) Starb. et Fusicoccumtestudo ; v; Hbhnel, sur Quercus pedunculiflora K. Koch; Cryptosporella Fypodermia (Fr.) Sacc. et Cenangium uîm.Tul., sur Ulmus pumila L.; Cylindrosporium hiemale: lîigg.. eb Pyrenochaeta 'rosella,:sur .Cerasus avium (L.) Moench; ■ Septoria'cercidis Fr;, sur Cerciș siUquastrumh: ^Cytospora marchica Sydbw.,1 Diplodia rhois. Sacc. et Hendersonia glqbrae Cooke, sur Gotinus coggygria ,■ Scop..; Gercospora fraxini (DC) Sacc., sur 'Fraxinus excelsior: L. ? i A Parmi les champignons ddjâ cit^s dans la littdrature, une attention .speciale' doit etre’ accord<5e â l’attaque de IFyUac,linia suff^lta- ^ >Sacc;, sur les plants de Quercus borealisFlxc^^ espece qui pasSait- jusqu’ibL pour r<5sistante aux agents du blanc. Fig. 4. — Caudospora taleola (Fr.) Staib , sur Queicus pedunculiflora K. Koch. a = Asque avec paraphyses ; b = ascospores., > i \ Fig.‘5, — Fusicoccum testudo v./Hohnel, sur Quercus pedunculiflora K. Koch. a = toupe â travers le stroma du- champignon (x 50); b = spores. <•< Fig. 6. —'Cryptosporella': hypodermia (Fr.) Sacc., sur Ulmus puihila L.' a. = Asque; b ?= ascosporcs. : Fig. 7. Cenangium ulmi Tul., sui Ulmus pumila L., a = Groupes d’apotheceS a la surface de l’dcorce ( x 5)<; b = asque avec paraphyses; ,c = ascospores. । Fig. 8. — Spores. de .Cylindrosporium hiemale Higg. sur feuilles de Cerasus avium (L.) Moench. , • ) .. , 1 ■■ \ , Fig. 9. — Pyrenochaeta rosella' Mc. Alp sur plants de Cerasus avium (L.)> Moench. « = Coupe ă travers une pyenidie ; b = spores. . Fig. 10. — Cerscospara fraxini (D.C.) Sacc., sui feuilles de Fraxinus excelsior L. a = Coupe du stroma-, ă conidiophores; b = conidicș . . t Fig. 11. Hysterographium fraxini (Pcis) de Not., sur branches de. Catalpa bignoni- oides Walt. ■ . . . ; BIBLIOGRAFIE l.B ont ea V., Ciuperci parazite și saprofite' dm R.P.H., București, Ed. Acad. R.P.R;, 1953. 2. C1 e m e n t s Fr. E., The genera of Pungi, New York, 1931. ' ; ' 3. Georgesciî C. G., Bolile criptogamice din pepiniere și plantații, Publicații I.C.E.S., - ■ Seria II; nr. 6, 1955. • ... / - . , . 4. H i g g i n s B. B., Contribution to ihe hfe hislorg and physiology of Cylindrosporium on stone fruits. Amor. Journ. Bol. 1914, voi. I, p. 145 — 173. 5. Migula W., Krypiogamenflora von Deutschland, Deutschosterreich und der Schtveiz. G6ra, 1910— 34, voi. III, t. 4-2. • 6. O u d e m a n s. G.A.J.A., Enumeratio systeinaiica fungorum. Haga; 1921. ■ 7. R a b e n h o r s t’s : L., Kryptogamenfloi a von Deutschland, Deutschosterreich und der ' Schiveiz, Leipzig, 1901, voi 6 ,■ 8. S a n d u Viile G. și Rădulescu I., Contribuție la cunoașterea micromicetelor din Moldova, Ed. Acad.. R.P.R , Filiala Iași, Studii și cercetări științifice, anul V, C :•< ■ nr, 1,-2, 1954/ ■ 1 - .. • . ' , 9. S ă v u 1 e s c u Tr. și 1S a n d u Viile C., Die Erysiphaceen Rumăniens, București, 1929.. 10. V a s s i 1 j c v s k y N. I. et Karakulin B. P.; Fungi unperfecți parasitici, Pars II, - . . Melanconialcs; Moscoya; 1950. ' ; ■ ll. | V i e n n o t - Bour g i n G., Les champignons parasites des plantes cultivees. Paris, 1949. , , EXPLICATION DES FIGURES . :'; Fig.. l. ;-r -Tryblidiopsis pinastri, (Pers.) vKarst., : sur, Larix. decidua. 'Mill.'; ; Pig; 2.insitiva Ges. et de Noii.sur Carpinus betulus.L. Asque avec asco-< (sporcs (920 x). • ' : ,ț;ig.,3. — Feuilles jeunes de Quercus borealis Michaux.j attaqudes:par.Phyllactinia.suffuita <(Reberit.) Sacc. (1/2). ' - ' „ ’ ’ I »1' f " '' 1 ' ■' i * - < t' ■ , - - . > ' ' , \ /'y n i : EFICACITATEA UNUI PRODUS ORGANO-MERCURIC INDIGEN ÎN COMBATEREA RAPĂNULUI LA MĂR (ENDOSTIGME INAEQUALIS (COOKE) SYD.) . ■ ■ ■ ■/<:■'■.■ /■ ■ " .■■: ■ DE ■ .■ . - ■ .■ / ■ ALICE SĂVULESCU . ' 'MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI H.P.R. t. ; ■ " :S •' . ■' ■ ' - ' . -■ \ ■ ‘ ' ' < ■ ' V- ’ ' VERA BONTEA; I. J. FOCȘĂNEANU, VIORICAxȘUTA și MARGARETA, GIUREA *) Comunicare prezentată în ședinfa din 20'iunie 1958 ■ Cercetările în legătură, cu combaterea chimică a rapănului la măr constituie o preocupare intensă a oamenilor de știință din țara noastră. ■ Pînă în prezent s-a reușit să se elaboreze o metodă de avertizare (16) - prin care, ținînd seama de condițiile climatice ale fiecărei regiuni ' pomicole, de biplogia parazitului, și de vegetația soiurilor, se obține o com- batere bună cu un număr nu prea mare de stropiri. într-o altă serie de cercetări (17) s-a încercat^ în comparație, efica- citatea zemii bordeleze în diferite1concentrații, față de zeanaa sulfocab cică și față de preparatele pe bază de sulf muiabil. Concluzia la care s-a ajuns este că cea mai eficace în combaterea rapănului rămîne tot zeama' bordeleză. Se cunoaște însă și acesta a fost confirmat și de noi, faptul că zeama bordeleză folosită chiar la o con- centrație de 0,5% produce unele, arsuri pe frunze și suberificări pe fructe, în special la soiul lonathan.. S-â constatat de asemenea (18), (19), că zeama bordeleză are și o acțiune tpxică mai îndepărtată, manifestată prin redu- cerea trțeptată a recoltei. ' ■ . Din aceste motive și din necesitatea reducerii folosirii sulfatului de cupru în general/în protecția plantelor au mai fost încercate recent o serie de produse indigene și străine pe bază de dimetilditiocarbamat de fier, dimetilditio.carbamat de zinc, etilenbisditiocarbamat de zinc, tetrametib ■ ; v . *) Au mai colaborat :■ I u l i a n a1 Pan d e l e, E I vi na Gt o u, r i e 1 ji B a- . 1 i f f, Lilica Apăvțtlo.aie și Gh. ILiescu. 3 COMBATEREA CHIMICA' A RAPĂNULUI LA' MAR 3D5 , ■ 331 ' ALICE SĂVULESCU și ‘COLABORATORI . . ; .2 tiuramdisulfură, tiocianodinitrobenzen, produse pe bază de sulf .muiabil, produse organo-mercurice ete. < 1 în comunicarea de față sînt prezentate rezultatele obțimîte prin folosirea produselor organo-mercurice. Dintre acestea a fost experimentat produsul indigen Meriazin pe bază de clorură fehil-mercurică cu 20% substanță activa (12,7% Hg preparat de Institutul de cercetări chimice ■ (IGEOHIM), în comparație cu produsul Verdasan. pe bază de acetat fenil-mercuric cu 4,2% substanță .activă-(2,5 % Hg) fabricat de Plant Protection Ltd., cu zeamă bordeleză și cu martorul nestropit. Experiențele s-au executat timp de 3 ani (1955 —1957) la Stațiunea experimentală pomicolă Voinești (regi Ploești), timp de 2 ani (1956—1957 ) la Stațiunea1 experimentală pomicolă Bistrița (reg. Cluj) și numai într-un singur ? an; la Stațipnea experimentală viticolă Crăeiunelul de Jos (reg. Stalin). i 1 ' ' METODA DE LUCRU • încercările de orientare, în primul an, s-au făcut pe cîte 3 pomi de variantă; numărul pomilor a fost: sporit apoi, ajungîndmse în ultimul an la suprafețe mari de 1/2 — 1 ha. Soiurile folosite au fost :■ lonathan, Orețesc, Renet de Champagne, Penet Baumann, Penet de Orleans, Parmain auriu, Boiken, Șovaritoșu, London Pepping și Red Delicious. Tratamentul de iarnă s-a aplicat cu ulei horticol 5% (la Voinești) și Sandolin A 0,5% (la Bistrița și.Crăeiunelul de Jos). în tratamentele de'primăvară și vara s-a folosit Merîazin'în con-, centrație: de 0,2% înainte de înflorit și 0,1 % după'înflorit, Verdasan în concentrație de 0,15%înainte și 0,1%.după.înflorit și zeama bordelezăcu 0,5 % sulfat de cupru la toate .stropirile.» Stropirile s-au aplicat la: averti- . zare, după metoda de avertizare stabilită de noi, pe baza biologiei ciu- percii parazite, fazelor de vegetație ale pomilor și condițiilor climatice, ele- mente descrise pe larg într-o lucrare anterioară1 (16). în majoritatea?căzu- ailor s-au. aplicat 5 tratamente pe an,, dintre care 4 în,lunile aprilie-iunie și' unul în august pentru protejarea fructelor pînă, la recoltare. în anul 1957, la Stațiunea experimentală pomicolă Voinești, datorită ploilor - abundente (76 de zile cu > 718 mm .precipitații în perioada aprilie-august), s-au dat 6 stropiri. ' \ , Observațiile asupra atacului s-au făcut la două săptămîni după fiecare stropire, folosindu-se metoda de notare stabilita de,nou De fideare dată, observațiile s^au făcut: pe aceleași ramuri marcat^! de la început,, la diferite expoziții șiîpălțimi; S-a notat frecvența frunzelor și fructelor, atacate, cercetîndu-se în acest scop cel.puțin 900 de frunze, și 150 de fructe, în 3 repetiții, de fiecare variantă. Frecvența s,-a exprimat' în procente de organe atacate față de totalul cercetat. Intensitatea atacului s-a nptat țiiiîndu-se seama de suprafața acoperită de, pete în raport cu întreaga suprafață a frunzelor și . fructelor cercetate. Astfel, se- notează cu + atunci cînd pe organele atacate sînt cîteva pete mici, iar cu 1, 2, 3 și 4, cînd petele cuprind respectiv, -1/4, 1/2, 3/4 și 4/4 din suprafața cercetată. - ' ••i d .Ultima observație»s-a făcutila.recoltare, cînd pentru stabilirea frec- venței și intensității atacului s-au luat în considerație toate fructele de pe cîte 3 pomi din variantă. La această notare, în raport cu penultima, s-a constatat o slabă sporire a frecvenței fructelor atacate ; nu s-a putut stabiliz însă atacul real pe frunze, majoritatea celor bolnave fiind căzute. De aceea, pentru- a avea o situație completă a atacului pe variante, prezentăm în . comunicarea de față rezultatele penultimei observații. - 1 ? Calitatea fructelor s-a apreciat, prin .degustare d^ către specialiști; .Pentru fiecare element al calității s-au dat note, de la11—4, nota 4 cores- punpînd calității superioare. S-a calculat nota medie pentru fiecare element al calității, apoi nota medie generală, pentru calitate. ■ ' ■ : Pentru, stabilirea toxicității fructelor ,trătâte s-a.,căutat să se deter- mine eventualele resturi, de ’ •> , . REZULTATELEOBȚINUTE JSficacitatea produsului M&rfazint Apâlizînd datele.: din tabloul nr . 1 se poate constata că atît îa Stațiunea experimentală pomicolă Voi- nești, cît și la Stațiunea experimentală; poipicolăBistrița, în toți anii de, Experimentare, pe soiul lonathan, produsul Merîazin a avut eficaci- tatea cea mai jbună, reducînd, aproape' total - frecvența și intensitatea atacului, în comparație cu martorul netratatv Eficacitatea lui a. întrecut. cu puțip^pe aceea a zemei bordeleze, mai ales în privința .frecvenței' bolii. Produsul. Verdasan; a ' prezentat . eficacitate ceva mai slabă dn comparație:-cuScania bordeleză și, cu .produsul Merîazin. Aceasta se poate explica atît prin acțiunea fungicidă diferită a celor două substanțe active (acetatul fenil-mercuric și clorură fenil-mercurică), cît și .prin .con- ținutul mai redus,în Hg în comparație cu1 produsul indigen. , > 396 ALICE SĂVULESCU- și GOLABQJRATOIII 4 Tabloul nr: 2 ■.. Tabloul nr,. ■ 1 Eficacitatea produsului Merfazin In combaterea rapănului la- măr din soiul lonatban. la Stațiunile. experimentale r pomicole Voiucștl șl Bistrița''in anii 1955-195T Anul Varianta .r Voinești 1 ’ bistrița ■ ’ ■ , Atacul pe : , ■ frunze fructe frunze. fructe frecv. intens, nota frecv. % intens, nota frecv. - % intens, nota frecv. . % ' intens, nota Merfazin :;y'- ■ .y. yyy ry%-, .> Verdasan s • % ■■ 35 . < '.X— ' . • ’t loOO . Zeamă bordeleză :• 3 A (> /' +'V .'—, • - ■ • • ,—/ 1 •—• — Martor nelratat - 80 ... 2 100 h-K": . — .. Merfazin 7 % ■■ ''.A- ;+y + ■■ . -'+ - ' 1956 Zeamă bordeleză ■ 5 '. -F ■ ' ' 6. 5 : rF ‘ .- 1 /. '■ " Martor netratat 76... 'i 100 v 2 50- 7'> < 2 < Merfazin. 25 0 '. 0 ■ - +y . -F ' • ••< GK'7 - Verdasan ' 6 18 '■ 4- •• ■ —' - • Zeamă bordeleză ■ M-' 12 2: y ■. 6 -I- ■' 1' - Martor netratat 86 . z r 3.y 1,00 : ; 1 09 ' : 4 ■> 100 3 Aceeași eficacitate bună a produsului Merfazin a fost constatată și în cazul aplicării lui la alte soiuri (tabloul nr. .2). Astfel, în anul 1957,: favorabil dezvoltării rapănului- merilor, la Stațiunea experimentală pomi- colă Bistrița, cînd majoritatea soiurilor netratate au prezentat; atacul maxim, în parcelele tratate cu Merfazin, soiurile . Benet de Champagne, Benet Baumann, Parmen auriu, Boiken și London Peppfng au fost lip- site complet de atac, iar celelalte'soiuri au .prezentat atac foarte slab și numai pe fructe. Eficacitate asemănătoare a produsului Merfazin sra înregistrat și. în experiențele din anul 1957, de la Stațiunea experimentală viticolă Crăciun'elul de Jos. : Influența1 produsului Merfairin asupra vegetației pomilor: în chea . ce privește începutul’și sfîrșitul diferitelor faze fenologice, nu s-a con- statat nici o deosebire între pomii netratați și cei tratați cu Merfazin și zeamă bordeleză. Lăstarii pomilor stropiți 1 cu Merfazin au avut o creștere । mai mare în comparație cu cei de pe pomii:netratăți și cu cei stropiți cu.zeamă bordeleză. De asemenea, procentul mugurilorfde rod: și greutatea lor medie a fost/mai maro la pomii, tratați cu Merfazin. Varianta cu zeamă bor-. deleză.a confirmat acțiunea inhibitoare a acestei soluții asupra 'formării și creșterii mugurilor de rod avînd numai 62%fnuguri de rod, cu greutatea medie a 50 muguri de 2,5 g, în timp ce la pomii ma^țp^ la cei tratați cu Merfazin, procentul mugurilor, de rod a fost de' 75ț iar greutatea, medie a 50 de muguri peste ,4 g (tabloul nr. 3).' Frunzele pomilor tratați cu Merfazin au avut’ un colorit verde mai închis, au fost lipsite de arsuri/și s-au păstrat pe pomi pînă la primă brumă, spre deosebire de frunzele pb'milor netratați și de a celor tratați cu zeamă bordeleză, care s-au scuturat mult mai devreme. 'Elicacitatea produsului Merfazin in combaterea rapănului ladiferite soluri do măr, la Stațiunile experimentale pomicole Bistrița și Crăciunelul do Jos In anii 1956 și 1951 Merfazin Martor netratat Atacul pe : ■ Soiul- frunze i fructe . frunzp ' fructe frecv.- intens. frecv. intens. frecv. intens. frecv. intens. % nota1 %' nota % nota % ’ nota 1956 lonatban ' \ 1 4- + 1 + 50 + . ' 74 2 Renet de Champagne • 0 0 2 + 63 + 70' + Renet Baumann 0 0 2 + 53 + 67 + - Crețcsc 0 0 + 33 + 49 + Parmen auriu 0 0 1 •+ . 38 + 21 + a - V- • \ 1951 lonatban 0 0 + ' + 99 4 100 < 3 Renet de Champagne 0 0 ' 0 0 100 4 100 4 Renet Baumann 0 . 0 0 0 19 + ■ — ■ f— . • Renet de Orleans 0 0. 11 + .100 4 100 . '4..,, Parmen auriu 0 0 0 0 95 z 4 100 3 ■Boiken - 0 - 0. 0 1 0 '■55 ' + 100 4 •Șovari-roșu .0 0 . + 100 ■■ .4 ' 100 4 London Pepping, . 0 0 0 ■ 0 90 4’ 97 4 Crețcsc . 0 0 76 : + 90 3 1957 '' a *3 xd Sh ; Renet de Champagne i .. ■ 1 . ' >+:.v ;:o;: ■ 0 : 56 . + . V ’ 25 + , Red Delicious %5v- 0 . 58 . + 70 + Tabloul nr. 3 : •* ■■■■< A • .‘.i Creșterea lăstarilor și formarea mugurilor de rod la merli din solul lonatban, tratați en - produse- organo-meteurico șl zeamă bordeleză, la Stațiunea experimentală pomicolă Voinești, In I95T Varianta ' Creșterea medie ' a lăstarior Procentul mugurilor de rod, față de cei vegetativi Greutatea medie ■ a 50 muguri de rod Merfazin ■ . , y h : 30 y% 4%,.%'V5.'y'. 'O'' '4,2 Verdasan . - y:f-;32<:'.\ 66 ' 3,0' - Zeamă bordeleză , -Z 27'/ ' 2,5 Martor netratat 4,4 398. ALICE'SĂVULESCU și. COLABORATORI i tqMBATEREA CHIMICA A RAPĂNULUI LA MĂR . . 399' ( Datorită sistemului foliar sănătos și bine' dezvoltat, fructele pomilor tratați on Merfazin ap. fost ceva, mai mari și mai frumos, colorare decît pe reștal pomilor. Astfel, în anul 1957, la 12 iulie, la Stațiunea expe- rimentală, pomicolă' Voinești, diametrul mediu al fructelor din soiul lona- than a fost de 4,02/4,56 cm la varianta cu Merfazin de 3,84/4,38 cm la varianta cu zeamă bordeleză și de 3,40/3,88 cm la martorul netratat. , în general producția de fructe la pomii tratați cu Merfazin a f£țst rpai mare decît, la pomii de aceeași vîrstă și dezvoltați în aceleași con- diții^ dar tratați cu zeamă bordeleză. ’ , . 1 ■ Spre deosebire de zeama bordeleză, produsul Merfazin n-a pro- vocat suberificări pe fructele din soiul lonathan. Vătămări pe fructe, nu au, fost constatate ,nici la celelalte soiuri pe care s-a experimentat (tabloul nr. 2) cu excepția, soiului Benet de Ohampagne, care a prezentat, suberi- ficări foarte slabe în cei 2 ani de, experimentare, numai la, Stațiunea experi- ' mentală pomicolă Bistrița; Același soi la Stațiunea experimentală viticolă * Orăciunelul de Jos a avut fructele, foarte frumoase fără nici o vătămare. 1 Calitatea fructelor provenite de pe pomii tratați cu Merfazin nu a fost modificată în sens negativ,, atît,cît aceasta s-a putut stabili orga- nolepțic pentru soiurile lonathan, Benet de Ohampagne, Benet de Orleans, Beneț Baumann, London Pepping, Boiken,- Parmen auriu și Orețesc. Pentru'soiul lonathan si-au făcht aprecieri mai amănunțite, constatîndu-se o ușoară îmbunătățire a calității fructelor de pe pomii tratați cu Merfazin, care a fost notatăj cu 3,60 în ।comparație cu aceea a: fructelor de pe pomii tratați cu zeamă bordeleză, notată cii 3,00 (tabloul nr. 4). i. Tabloul nr.. 4 r . , Notarea elementelor calității fructelor do miîr din soiul lonatban ea. efect .al tratamentelor cu .Merfazin și zeamă bordeleză1 , ' (Stațiunea experimentală pomicolă Voinești 1957) Elementele calității ' 1 Nota medic Merfazin^ .Zeamă bordeleză - : .• '■ .. / ' •> . .■' r N Aspect ;; 3,85 2,73' Colorit 3,75 2,61 Finețea cojii - ' ' 3,40 2,65 Densitatea’ pulpii . / 3,31 2,90 Crocanța .' 3,56. , 2,89 . ■ । ■■■ 1 ; ( acru , / • ■ • • : 3,00 3,42 _ , . I dulce '. • * ’' 3,84 ' ' 3,00 aroma 3,84 3,40' ■' buchet ■ •: 3,95 ' 3,15 Suculența .pulpii, ' - ,3,58 3;0p Nota medic generală 3,60 3,00 Pentru o caracterizare Obiectivă a calității fructelor tratate cu Mcjrfazin și zeamă bordeleză în comparație cu martorul netratat, s-a făcut analiza lor chimică. ,Din' rezultatele prezentate în tabloul nr. 5 se poate veder ea diferențe mai mari există între cele 2 variante tratate pe de o parte și martorul netratat pe de altă parte, datorită faptului că acesta diri urmă, din cauza atacului, a pierdut o cantitate mai mare de apă. ’ Pierderea de' apă a fost mai mare la Stațiunea Bistrița, unde atacul pe fructele variantei martor a fost mai puternic, fiind notat, cu 3 și mai'mică la Stațiunea Voinești, unde intensitatea atacului a fost notată cu 1. . > < \ , Datorită pierderii mari de apă de către fructele variantelor martor, pentru a .se putea interpretamai; just valorile obținute la analiza chimică a acestora, conținutul diferitelor: elemente a fost raportat la substanța uscată. . .. ■ ’ - Tabloul nr. 5 Beaultatul analizelor chimice la fructele de măr din solii. lonathan. în< experiențele cu Mertazin Soiul oo Apăla subst. proaspătă. . Lxp- Zanar . - - . ■ ■ 5- Aciditate S Tanin Pectine ■ S> Proteine • - ■ Subst. min. S Celuloză s '• era -Vitamina C xP • O> ' ■ " v: A., Martor netratat ; \ ' 'A '■ 1 ■ 80,76 Re 68,24 ^Olta 1 3,27 956 0,610 2,75 3,17 1,87 6,13 22,86 Zeamă bordeleză . 85',98 71,61 3,06 0,520 ,2,71 2,56 1,92 5,42 . 31,38. Merfazin 85,19 ;77$5: 2,63. 0,600 2,43 1,21 5,60. 40,51 . Martor nctralal 82,60 ' R 60,30 ecolta 3,39 1957 s 0,45 2,87 2,01 . 1,78 5,22 20,11 Zeamă bordeleză . > 87,11 78,35 .2,87 0,49 3,41 3;ld 1,93 5,66 31,03. ’ Merfazin 85,60' 77,98 i 2,77 0,58. 3,26 . L8? L59< 6,11 ' 35,41 f Martor netratat < ■ VW); I 5,4,20 67,57 eeolta 3,46 1957 ■ 0,92 2,58 2,28 1,84 '. 6,14 14,47 y Zeamă, bordeleză ■ n 83,81 2,28 0,54 2,65 1,85 •1,54 4,69 .31,50 (Merfazin ; . ... , v 85,38 72’,09 2,94 ■;0,54 3,28 2,18 1,37 5,81 32,83 Din analiza datelor respective se poate constata influența favorabilă a. produsului Merfazin: asupra, 'calității fructelor, datorită în parte și faptului că pomii, tratați cuacest .produs șLau păstrat mai mult timp frun- zele verzi, așa îneît, activitatea; fotosintetică și acumularea substanțelor în fructe' s-au 'prelungit pe o perioadă, mar mare de timp. Pomii netratați,, precum și cei tratați cu zeamă bordeleză s-au desfrunzit mult- mai devreme,, ceea ce a dus la o coacere forțată a fructelor și ca urmare la scădeiea cali- tății lor pozitive. z / La fructele tratate cu Merfazin, la ambele stațiuni experimentale,, în cei 2 ani, s-a constatat un conținut mai mare' în vitamina 0,' și anume 32,83—4Q,51 mg % față de 31,03—31,38 mg % cît. s-a înregistrat la varianta,'cu zeamă bordeleză și 14,47 —22,86 mg % cît a avut martorul netrâtat. Conținutul în zahăr de asemenea a fost mai mare la variantele tratate cu. Merfazin, și anume 72,09—77,98 g %, fără însă ca acesta. 4t)0 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI" , ' - 8 9. ; COMBÂTEREA- CHISIICĂ A RAPĂNULUI- LA > MA \ , 3 V 401 să difere prea mult de varianta cwzeamă bordeleză la'care .s^ înregistrat' un conținut de 67^57—78,35 g %. în fructele netratate, conținutul în'zahăr a fostz evidbnt inferior, și'anume 54,20—68,24 g %. Aciditatea a fost mai scăzută la variantele tratate, și anume 2,28 — 2,94 g % respectiv la tratamentul cu Merîazin, și la trata- mentul cu zeamă bordeleză, fată de variantele netratatei care au avut 3,27—3,46,g %. - ’ ' Raportul dintre diferite componente și mai cu seamă dintre acidi- tate și zahăr a fost mai armonic la fructele tratate, ceea ce a dus la obți- nerea fructelor de calitate superioară. ’ > x : S-a iirinărit de asemenea eventuala acțiune cumulativă a produsului Merîazin, asupra vegetației pomilor. în acest scop. un grup de pomi tinbri din soiul lonathan aufost tratați 3 ani consecutivi cu Merîazin, aplicîndu-so în această perioadă în total 16 stropiri. Nu s-a con'statat ^ici o scădere a producției, înregistrîndu-se în acești ani respectiv 27 kg, 28 kg . ■ și 34 kg fructe în medie de un pom tînăr'. Procentul mugurilor de rod și greutatea lor medie au, fost superioare celor de la pomii tratați numai 1 sau 2 ani cu Merîazin, înregistrîndu-se 82% muguri de rod, cu greu- tatea medie, a 50 de muguri de 5,4 g. Toxicitatea pentru om. Prin conținutul lui ridicat în mercur (12,7%) < produsul Merîazin este toxic pentru om. Totuși, respectîndu-se toate ' măsurile de precauție în timpulmanipulării, lui, se pot evita orice^ccide Important este să 'se stabilească în de măsură sînt toxice ptentru oip ^ stropite cu Merîazin. Această problemă este în curs de studiu în cola- ' borare cu Institutul de igienă al Ministerului Sănătății. La. analizele • ■preliminare executate pe merdle depozitate din soiurile lonathan, Parmeh> auriu, Renet de Orleans și Boiken, în vederea stabilirii prezenței eventuale a mercurului, s-a constatat lipsa acestuia, atît la suprafața; fructelor,, cît ;Și în coaja și pulpa lor, cu excepția soiului Boiken, care a prezentat urme nedozabile. în probele la care s-a adăugat mercur de noi, s-au putut decela pînă la 2 y Hg. , Compatibilitate. în vederea combaterii concomitente a rapănului merilor, a făinării și a diferiților dăunători, s-a încercat în laborator com- patibilitatea produsului Merîazin cu produse pe bază de' sulf muiabil, și' cu insecticide. S-au, obținut suspensii omogene și stabile a produsului Merîazin cm DDT pulbere de stropit, DDT -b HCH pulbere de stropit, și: sulf muiabil. De asemenea, stabilitatea emulsiilor, de DDT și HOH nu a fost influențată de părticelele produsului Merîazin. Prin, ames- < tecul preparatului’ Merîazin cu produsele. menționate, pH-ul lui crește deda 4,5 la 4,6—5,7 după caz și rămîne apoi neschimbat după 24 de ore. Aceste constatări ne duc la concluzia că produsul Merîazin- este com- patibil, cu produsele menționate. ' Produsul - Merîazin atît în suspensie simplă, cît ■ și în amestec cu insecticidele menționate, reacționează cu ditizona și difemlcarbazona, ceea ce indică' labilitatea compusului organo-mercuric din produs atunci cînd acesta este pus în contact cu apa; De aceea; se recomandă ca soluțiile de stropit atît pentru produsul ; Merîazin simplu; cît și în amesteq. să ' .se prepare în momentul aplicării tratamentului. . 'DISCUȚII , / . ; Problema înlocuirii zemii bordeleze. în combaterea rapănului merilor s-a ridicat și în alte țări unde au fost observate vătămările produse de săru^ rile cuprice. Astfel^ - La n s a c । (10) arată că uneori arsurile datorite zemii bordeleze sînt mai puternice decît. cele produse de un atac mijlociu de rapăn, fapt care-i determină pe mulțâpomicultori să renunțe la aplicarea tratamentelor.. Arsurile sînt mai puternice; pe unele, soiuri mai sensibile (Reine des Reinettes) și atunci cînd temperatura aerului este sub 18°, iar umiditatea atmosferică peste 70 80.%. Vătămările produse Me zeama bordeleză pot avea loc foarte devreme, chiar din floare, atunci cînd se aplică tratamentul în faza de buton roz. înacest caz, pe rcceptacolul flo- rilor, se observă lipsa perișorilor, în locul unde au căzut stropi de zeamă bordeleză. Aceste vătămări sînt evidente apoi și pe fructele respective; Se indică de asemenea acțiunea negativă îndepărtată a sărurilor;cuprice, manifestată prin căderea prematură (în iulie) a frunzelor de la baza ramu- rilor, ceea ce duce la întîrzierea sau chiar la împiedicarea dezvoltării mugu- rilor de rod și ca urmare la reducerea producției în anul următor. ... în vederea înlocuirii sărurilor cuprice, s-au. experimentat printre al- tele > și o serie de produse organo-mercurice, din care, cele mai frecvente pe bază de. clorură fenil-mercurică (2% (11), acetat fenil-mercuric (4), (6), mpoi lactat fenil-mercuric (6), lactat de fșnil-mercurimonoetanolamoniu(14), dibroipmercurifluorosceină (13), metoxietilsilicat de„Hg (l)' etc. Aproape în > toate cazurile de folosire' a produselor. organo-mercurice s-au obținut . rezultate 'bune în combaterea rapănului la meri (1), (2), (3), (4), (6), (8), (9), (10), (11), (12), (13), (14), (15),' (22), (23), (24), (25), (26,)'. f W e n zi (24) a. obținut rezultate bune experimentînd pe soiurile : Renet Ananas, Cox orange, Renet de Berlepsch și Parmen auriu, folosind suspensii de <60-^-120 g;Hg la 100 litri apă. Aceste cantități mari de Hg au produs însă în unele regiuni și la unele soiuri arsuri puternice,'fapt care a determinat pe cercetător să experimenteze și concentrații mai reduse. Folosind numai 2,5 g Hg la 100 litri apă,nu s-au mai. produs arsuri,> dar ' eficacitatea a fost mai slabă, deși nu inferioară zemii. sulfocalcice de 1,5 %.. în experiențele întreprinse de noi,, suspensiile de Merîazin conțineau 12 — 24 g Ia .100 litri apă și au dat'în condițiile țării noastre, rezultate foarte bune în ceea ce privește eficacitatea, fără, să se producă vătămări pomilor. întemeiați pe. aceste rezultate vom încerca să reducem conținutul în Hg în suspensiile de stropit pînăla o limita inferioară, care să nu: influențeze negativ asupra eficacității, 'folosind. în viitor și alte preparate. . ..' ! Datele^ din ■ literatură și indicațiile firmelor producătoare arată că pentru a obține rezultate bune în combaterea .rapănului, produsele organo- mercurice trebuie' folosite. în stropiri curative, aplicate cel mult la 3—4 zile după, ce s-a produs infecțiunea, deci înainte ca miceliul Ciupercii-parazite să pătrundă .prea adînc în țesuturile plantei gazdă. Se .recomandă ca stro- pirile să se- repete după moi infccțiuni, însă la intervale reduse (1—2 .săptă- mîni), avînd în .vedere: durata de -eficacitate redusă: a produselor organo- mercurice. Pentru produsul Verdasan, folosit în concentrație de 0,15 — 9,12%, se recomandă repetarea stropirilor cel mai rar la 2 săptămîni, apli- 402 - ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI • 10 11 , COMBATEREA CHIMICA A RAPĂNULUI LA MĂR 403 cîndu-se 3 stropiri înainte de înflorit și 2 după .aceasta. Unii cercetători admit totuși și intervale mai mari între tratamente. Astfel, Hock ey _(6) recomandă să--se facă primele 2 stropiri la 7 zile, următoarele la 10 zile și în sfîrșit chiar la 26 de zile dacă nu există condiții favorabile de infecție. în experiențele noastre, tratamentele s-au aplicat la avertizare, preventiv, atît cu zeamă bordeleză cît și cu produsele orgaho-mercurice. Intervalele cele mai mici între stropiri au fost de 12 zile; cînd n-au existat condiții favorabile de infecție, ele au ajuns însă la 25 și chiar 30 de zile. Deși s-au aplicat ca stropiri preventive, majoritatea acestor tratamente s-au aplicat în realitate imediat sau la cel mult-2 zile după infecție, așa îricît au fost în același timp ,și curative. Astfel, spre exemplu, la. Stația unea experimentală pomicolă Bistrița, în anul 1956, din 5 stropiri, 4 au fost aplicate imediat după o ploaie sau cel mult la 2 zile după ce a plouat, iar în anul 1957, din. 5 stropiri 3 au fost aplicate în aceleași condiții;. Prin stropirea cu produse organo-mercurice nulnai diipă ce s-au petrecut* infecțjunile respective*-se pot. obține rezultate foarte bune în combaterea rapănului la meri, cu un număr mai redus de tratamente decît în cazul aplicării lor numai preventiv, la avertizare. După cum arată E o o s j e (15) tratamentele' curative, nu , se pot aplica cu succes în . orice regiune și în orice timp. în cazurile cînd ploile-sînt. abundente și de durată mai mare și. în regiunile cu sol argilos; care nu .permite intrarea în livadă imediat după ploaie, este necesar să se. stropească preventiv la avertizare pentru a avea rezultate bune în combaterea rapănului la meri. . în New South, WaleS (25), clorura fenil-mercurică se folosește în , tratamentele de toamnă înaintea căderii frunzelor cu scopul de i a reduce sursa de infecție din anul următor. Astfel de tratamente, nu pot avea însă efect bun decît dacă sînt generalizate1 și dacă se aplică cel puțin 2 ani la rînd. , ' , . Produsele organo-mercurice în general mi vatămă plantele, totuși, în anumite condiții climatice și în concentrații mai mari produc slabe arsuri (24), care sînt mult mai reduse decît cele provocate de zeama bor- deleză sau de un atac mijlociu de rapăn (9). în special, sînt sensibile la produsele organo-mercurice' perii și unele soiuri de măr (Cox orange, * Transparent de Croncels ș.a.) pentru care în Anglia și Olanda (16) nu se recomandă folosirea; acestor produse. Soiul Cox orange s-a dovedit sensibil'la acțiunea produsului Merfazin în condițiile; anului 1957. de la * Stațiunea 'Voinești, cînd a prezentat slabe arsuri. pe : frunze. Datorită faptului că nu toate soiurile de măr sînt la fel de sensibile la acțiunea mercurului,* este neapăra/tă nevoie ca înainte de >a fi introduse în practic produsele organo-mercurice să fie experimentate în, regiunile și pe soiurile respective. Prin' experimentare trebuie . să se stabilească de asemenea și * concentrația minimă de folosire,' prin care să se asigure efi- cacitatea produsului și să se evite vătămarea pomilor. Considerăm ,că produsele organo-mercurice vor înlocui zeama bordeleză în combaterea, rapănului la măr, ele fiind., după cum arată și Smith (22); mai.'toxice pentru parazit și mai puțin toxice pentru plantă decît produsele cuprice. l Important este să se stabilească în ce măsiiră pot fi toxice pentru- om fructele stropite cu produse organo-mefcurice și cum trebuie dirijate aceste stropiri pentru a se evita orice neplăcere. Majoritatea firmelor căre pun în vînzare produsele organo-mercurice, în vederea combaterii rapănului, recomandă să se f^că tratamentele respective numai pînă la înflorire ’sau cel mult la scuturarea petalelor. Eoosje (15), în Olanda, admite stropirea cu produse organo-mercurice pînă la jumătatea lunii iunie și arată că asupra posibilității folosirii acestor produse și în stropirile* mai tîrzii urmează să-și dea avizul Institutul medical, care are această pro- blemă în studiu. După K o 11 e (9), fructele nu trebuie stropite cu produse organo-mercurice la coacere,; deoarece, conform cu indicațiile serviciului de igienă, nu se admite nici o urmă de Hg pe fructele ce merg în consum. B o h u s și >8 z a b o (2), care au experimentat în Ungaria cu un produs pe bază de clorură fenibmercurică în concentrații foarte reduse (0,005— 0,01 %) ajung la concluzia că la asemenea concentrații produsul este inofensiv, deoarece cantitatea de Hg ce ar putea rămîne, pe fructe este extrem de redusă. - 6 în - experiențele noastre, concentrații mai mari de Merfazin (0,2%) s-au folosit înainte de înfloriredupă aceasta, 'concentrația a fost redusă lă 0,D%. C,ele mai multe stropiri s-au aplicat în mai,și iunie; cînd fructele aveau diametrul de, 2—4 cm, deci în intervalul admis și de alți cercetători (T5)./în' luna iulie, în mod obișnuit nu se aplică nici o stropire, iar?în; luna august se tratează pentru protejarea fructelor pînă la recoltare. .Singur acest tratament ar fi mai periculos, dacă după aplicarea lui nu ăr cădea ploi suficiențe și resturile de Hg de pe fructe nu s-ar putea spăla. Deocamdată, la majoritatea. probelor recoltate din regiuni în care după ultimul stropit au căzut ploi abundente, nu; s-a constatat prezența mercu- rului; la, d singură probă ș-au găsit urme de mercur nedozabile: Sînt necesare însă analize și asupra prpbelor din regiuni mai. secetoase, pentru care s-ar putea preconiza, aplicarea ultimului tratament (din august) cu .un produs netoxic; pentru plantă și om, chiar dacă eficacitatea lui în combaterea rapănului -este mai mică (s. ,ex; produse pe bază de dimetilditiocarbamat de zinc; sulf muiabil etc.), . sau, în lipsa1 acestora, cu zeamăbordeleză cu .0,5 % splfat de cupru. Această problemă a toxicității fructelor tratate. cu Merfazin este încă în studiu în colaborare cu Insti- tutul de igienă' al Ministerului Sănătății. Produsele organo-mercurice au avantajul că sînt compatibile cu cele mai multe dintre .insecticida în tratarea pomilor fructiferi (2), (26). După puii cercetători (26), aceste; produse în amestec cu para- thion sau1 cu tiocianodinitrobenzen ar avea o eficacitate chiar mai bună decît în cazul folosirii lor simple. -Totuși, pentru că amestecările cu diferite insecticide p'ot avea' uneori și acțiuni hedorite * asupra unor soiuri de măr mai sensibile; este bine ca înainte 4e ă trece la aplicarea lor pe scară marc să se. facă și| verificarea lor. în condiții de teren. în multe cazuri se pot evita rezultate negative, dacă amestecurile și în special cele cu produsele emulsionabile, se prepară' în momentul folosirii lor. Unii autori (9)xeco- măndă chiar (evitarea* folosirii produselor organo-mercurice cu insecticidele * emulsionabile, arătînd că acestea pot' produce arsuri. Uneori se produc arsuri chiaf dacă se folosește* separat emulsie de insecticid, iar după aceea 13 COMBATEREA CHIMICĂ A RAPĂNULUI LA MĂR ' ' 405, ■ 404 ' ALICE .'SĂVUI,ESCU și,' COLABORATORI , , 12 B se stropește la .un interval prea scurt cu produsul organoîmercuric. De S acpea astăzi se Tolosese produse orgario.-mercurice în amestec cu suspensiile X sau soluțiile de insecticide; v ' 'H ' ' 1 ' MB?: concluzii ' ■' / ; .1. Prod^ la T0E0HIM, preparat pe bază de; w clorură fenil-mercurică, folosit în concentrație de 0,2 % înainte de înflorit S și 0,1 %; după înflorit, are eficacitate mai bună în . combaterea rapănului - , la măr decît zeama bordeleză cu 0,5 % sulfat de cupru. Această activitate || mai bună se datoreșțe faptului că produsul Merfazin >are și acțiune Ir curativă cu condiția să nu fie aplicat mai tîrziu-decît la 2 -s-3 zile după O ce s-a produs infecțiunșa. , , - H 2. Față de zeama bordeleză, produsul Merfazin are avantajul că nu produce arsuri pe-.frunze nici suberificări pe fructe. Frunzele de un verde închis se ;păstrează în pom pînă la căderea primelor brume; Dato- 1'; rită 'faptului căaâimilația clo^ofiliană se produceun timp mai îndelungat, | r creșterea lăstarilor, procentul mugurilor de rod ' față de cei vegetativi, ■ j f precum și greutatea Tor medie. sînt mai mari în îazin pentru combaterea rapănului la meri, folosindu-se concentrația de | - 0,2,% înainte de‘înflorire, și 0,1% după înflorire, aplicîndu-se tratamentele j la avertizare numai pînă în luna august, urmînd stropirea cu produse । organice netoxice pentru om. Recomandarea produsului Merfazin se face / 1 în?special’ pentru regiunile umede în care spălarea urmelor de mercur de U- pe1 fructe ,este mai asigurată și unde pericolul arsurilor produse de zeama |' bordeleză este mai mare. \ ' d .8. Cercetările'prezentate* în comunicarea de față constituie o contri- j , buție lâ rezolvarea sistematică a problemei -combaterii rapănului în țâra '' noastră. în condițiile noastre climatice, și ținînd seamă de larga răspîndire j | a, rapănului, considerăm căr pentru moment, folosirea produsului organo- mercuric Merfazin poate reprezenta soluția practică a problemei com- baterii rapănului la măr. BOGEKTHBHOCTb ORHOPO OTEHEGTBEHIIOrO 1IPEI1APATA npn BOPbBE c nAPinon dejiohm\endostigme inaeqvams (COOKB) 8YD.) KPATKOE COaEPJKAIIBE .. ■ A.. ■ " i-- -U:,/ ; < C 7 \ .■ ■' ■ ... i t.t ' '' G peabio coKpamcHMH paexoga Megnoro Kynopoca n uaGeutauMn noBpeîKgeiiHii, . BM3UBaeMi.ix npMMenenHeM SopgoccKoft iKngKOCTH gJiix 6opt6i>i c napnieii n6gonM, McmiTUBajicji png opraHiinecKUx npenaparoB nan OTC’iecTBeHHoro, Tait n BapySeMuipro nponcxoJKgeHnu. . Hs.Bcex HQnHTaHHMX npenaparoB HaM5oJiee:a#$eKTMBiiMM onasaJicir OTeuecTBeiiHHiî; xnop^enn^ np.enapaT Merfazin, HaroTOBJieniibiii HayTOo-MccnegoBaTejrbCKBM: .xMMMuecKMM nncTMTyTOM. lipii McnUTaiinn na oitbiTHLix cTaimmix BdmieinTM (b reucune 3. aer), BucTpMne' (2 roga) n Kpauyneae (1 rog) b 0,2% Koiineu'rpamm go ub^toiimh ii b 0,1% koh- qenrpâmiM nocne, gBeTeHBHrOH ^e;oKa3HBan iir[KaKoro Bpegnoro : geftcTBMn ua poci, gșpeBteB. .y hto:■ y gepeBbeB, oSpaGoTauniax upenaparoM Merfazin,: . jimctbh 6o.nee TeMHo-3en^ y gepeBteB, oSpaGoTampix SopgoccKoîr.JKMgKocTbio c 0,05% cogepmaHKeM Meguoro Kynopoca, npn- , ueM; ohm cpxpaim.niiCL na gepcBtHX go. nepBoro aaMoposKa, Torga uan y gepeBbeB, onpHCKaiiHHX. SopgoccKoii HOTgKocrbio, jimctbh onagaM pano. . Poct noSeroB, npogenT inogoBHX now n nx cpegnniî Bec Slujim bmbic npxi .oSpaSoTKe . npenapaTOM Merfazin. < . - KauecTBO naiogoB b oTiiomeHMM mx BHeuiHerO 'BMga, BKyca, tohkoctm. .'Koîkmhei, iijiothoctM-M : cohrootm MHKOTM. 6mjio BEiiue y gepeBbeB, o6pa6o- TmiHBix .arini iipenapaTOM, ueM y- gepeBbeB, onpLicKanHbix SopgoccKoâ ; HtMgKocTbio. Cogep5Kanne caxapa m BMTaMnua G Sîjjio Tanaie bliuic, a kmc- ao'niocTb HMHțe; - , . ' ■ v; - . ■ . Cpegunii: ypoîKaii luiogoB c gepeha Sbih Soneo BnauMTenbHMM npn o6paOoTKe iipenapaTOM Merfazin. ’ - . . .onpe^eneHMH. ’TOKcnmmcTh ^Toro upenapara gjin: ueJioBeKa ;iipoM3Bogn;ttCH .pn^ ânajiMaoB oSpaSoTanHLix nJiogOB,. npuneM TOJibito b ognoM caygae Gmjim oSuapyîKeuM cjiaSwe cnegH pTy™. ; Ha ocHOB,aHMM, , n peeynbTaTOB, npenapaT' Merfazin -MOîKiio pcKOMOngoBarb g.nH 6opb6H c napnioii mSjiohm b 0,2 % KOnueHTpa- unnsgo HBCTeHMjj mb 0,1% KOHHeHTpaHMM nocjie HBeTeuMH c npMMeHeiiMeM .oSpa Sotok no ciiriia.niigauiiiL MsSeîKanMH bobmojkrmx cnyuaeB OTpaB- , geHMH npn iiocjiegiieâ oSpaSoTKe miogoB cgegyeT iroab3OBaTbcir oprann- >ieCKMMM-. npenaparaMMj ScsBpegubiMii gjin senoBeKa, mmm, b cnyuae mx OTQyTCTBMH, 0,5% JîopijbcCKOiî HCMgKOCTblO. Upepapar Merfazin mqjkhp npMMeHHTb b cmocm cT npenaparaMM, COgepWamMMM RiHla M EXIțr, C KOTOpblMM OH COBMCCTMM. ' ? ' 1 ' î' ' 15 COMBATEREA CHIMICA A RAPĂNULUI LA MAR 407 406 . ALICI. SĂVULESCU și.COLABORATORt i 14 ~ \ 1 ‘ ' r''- ' ■' k' ' ' ; ■ • . ■■ ■ -■ - • • • • ' I ■' V ' .'.i . . I ' ’ EFFICACITE D’UN produit organo-mercurique INDIGENE DANS LA CAMPAGNE CONTRE LA' TAVELURE . DU POMMIER (ENDOSTIGME INAEQUALIS (COOKE) SYD.) ■' '■■■/• • j . - • RRSUME ' ■' En vue de tealiser une Economie de sulfate de cuivre et pour 6viter les dâgâts caus& par la bouilliebordelaise, tonte une s^rie de produits - ă base de chlorure pWnyl-mercurique, ptepard â l’Institut de Recherches Ghimiques. Essay<5 dans les cultures des stations; experimentales de Voi- nești- (3 amtees: durant),? Bistrița (2 anndes) et. Orăciunelul (l ann6e)yce produit n’apas exerce d’action . nocive sur la v6getation des arbres. Les conceritrations utilisâes ont Ate de 0,2% a vânt la floraison et 0,1% aprbs betee phase de vegetate ■: „ . . ■ • , r On a constate que les arbres traites au Merîazin portaient des feuilles d’iin vert plus foncd que ceux traites ă la bouillie bprdelaise contenant - 0,-5% sulfate de cuivre. Dans le prem cas, les arbres ont gardd leurs feuilles jusqn’ă- la prem blanche, tandis que les arbres traites ă la bouillie-bordelaise ont perdu les leurs bien plus tot. La croissance des powsses, la proportion de boutons floriteres, ainsi que leur poids moyen •ont ete plus eieves lors du traitement. au Merîazin. > / La qualite des fruits des arbres traites au Merîazin a dte sup&ieure - ă celle des arbres traites ă la bouillie.bordelaise ă bien des points de vue : । aspect, gout, finesse de la peau, densite et succulence de la pulpe. Les . teneprs en sucre et. en vitamine O ontAgalement Ate plus eievees et l’acidite des fruits, moindre; L'es fruits traites au’ Merîazin n’ont pas presente .de suberifications. ’ ' , ■ \ Le rendement moyen par pommier a ete plusAlevd lors du traitement au Merîazin. ’ , En vue dAtablir la toxicite du prpduit Merîazin pou^l’homme, des ■ analyses preiiminaires des fruits traites, ont Ate faites. Lă<- presence du .. 'mercure n’a Ate deceiee que dans un. seul- căs, sous forme de traces non 'dosâbles. . , ' Les rAsultats obtenus permettent de recommander le Merîazin ■pour'combatere la tavelure du pommierj en employant des. concentrations de 0,2% avant la floraison et de 0,1% apres et: en appliquant les traitp; mente dăs PavertiSsement; Pour AviterdAventuels accidente d’intoxication, il est recommăndable, d’effectuer le dernier traitement avec un produit qui ne soit pas toxique pour l’homme, ou, ă'dSfaut d’un tel produit$Jă’la bouillie bordelaise ă 0,5%. ;• Le Merîazin peut etre utilisd en mAlange avec ies produiteiră base 1 -de DDT et de HOH, avec lesquels il est compatible. 1 BIBLIOGRAFIE 1. Andreii P., Besprutningsjorsok mot Appleskoiv 19S4 (Spraying expetiments against Apple Scab, . 19,54). Votskyddsnotiscr, Stockholm, 1955, R.A.M., XXXV, 3, 1956., -2 . ți o,h u s- G. a.. S z a b o Permetezesi kiserletek lenilmerkurikloriddal az Almat/arasodas lekiisadtsire. (Experimente on Spraying ivitii phenylmercurichlorid against Apple . , . Scab). Agrartud. egy Evkon., 2/Agrarlud. egy 15/1, 1951. R.A.M., XJțXVI, 4, < ’ 1957.: : - 3. F o u 1 d si R.M., H e y H.L. a. H u n n a m D., Low volume for. pests and^disease control. Grower, 43,16,941; 1943,945,1955, R.A.M., XXXV, 10, 776,1-956. ' ; ■ 4. G o 1 d s w o r t h y M.G., D nnn egan J.C. a. W i 1 s o n R.A., Control of Apple Scab by ground and' tree' application of eradicant fungicides. Plant Dis. Rcptr. 33, 8, 312, R.A.M., XXIX 102, 1950. ■ 5. Gr ou E 1 v i r a și Bont ea V e r a, Compatibilitatea chimică și eficacitatea biologică z a unor produse noi folosite in protecția plantelor. Analele LG.A.R., seria nouă, nr. 6, 1958, voi. XXV, p. 575. - 6. II o c k e y J.F., Timing of organic mercurt/ fungicide applications. Commonv. phytopatli. . ' ■ New, 2, 1, 4-5, 1956, R.A.M., XXXV, 6, 462, 1956. Ref. Journ. 23, 141, 1957. 7. - I o n e s c u Al., Brici L și Fediuc A., Contribuțiuni la cunoașterea răspîndirii sporilor de Vcnturia inaequalis primăvara, cu privire specială la combatere. Agri- cultura, 1, 13-18, 1946. 8. Kever E. J. a. D i j k s t e r h u 1 s H.P., Enkde aspecten von de scurfthestlrijding bij < > appel em peer. Fruittedt, 1954,44,6,23 — 25. Ref. Journ., 1, 233,1957. 9. K o 11 e M.fKrankheiienundSchadUnge imObstbau und ihre Eekămpfung, Berlin, 1958. 10: L a n ș a c P.R., Cinq ans d’essais de lutte contre la tavelure du pommier en Limousin,i 'i Phyloma, 67.N.S., 1954. 11, M a r s h R.W., New fungicidul sprays for Appels. Rev. Agric. hort. Rcs. Stat. Bristol, . 1953, 1948, R.A.M., 31, 1950. ' 12. M c ,K a y R., Expiriences comptementaires du pulvirisation pour la Iulie țontre la tavelure ■ ■ - j ‘ du pommier en 1937 et 1938, avec quelques observations sur la maladie. J. Dept. ‘ Agric. EirQ, XXXVI, ‘I, 42-72, II, R.A.M., 531, 1939. . 1 - , : 13. Pas.ty (M-me), Action antifongique de Iq dibrommercurifluoresceine sur Venturia inaequalis - > (Cooke) Aderh. el sur Phylophlhoraintostans (Mont.) De Bary, Bull. Soc. mycol. . i.Fr., 70, 1954, R.A.M., XXXV, 3, 1956. 14. R a u c o u r t M. et S ay egh D., Les fongicideshrganiques de synthlse. Phytoma, 39, 1952. .,15. R.oo's j e Ir. G.S;, 2'realmeni of'apple and peer scab Holland. Plant Protection Obersens . Rcview, 4, 4, 128-1235, 1955. 16. S ă v u 1 o s c u A., B o n t c a V., H u 1 e a A., B c c c r e s c u D., M a r i n A., Șut a V.1 u. Piersică E., Einfluss der klimatisclien Bedingungen auf die Bildung dus Auftreien und 'die Reifung der Perithecien von Endostigme inaequalis (Cooke) Ă - . Syd. undsauf.das Ausschleudern der Ascosporen. Phytopathologische Zeitschrii’t, .26, 4, 333-370,1950. ' 17. S ă vu 1 e seu A., B o n t c a V., Hulea A/, B e c e r e s c u D., Marin A., Suta V. și Pier sică E., Contribuții'la stabilirea eficacității-diferitelor substanțe șipre-, parate in combaterea bolii „Pătarea cafenie și rapănul la meri (Endostigme inaequalis . . (Cooke) Syd.)’(. Comunicările Acad. R.P.R., t.V., nr. 6, 1955. 18. S ă v u l c s c u A;,' V. B o n t e a și I. Focșăneanu, Eficacitatea unor' preparate organice in combaterea manei la vița de vie; (Plasmopara viticola (Bcrk. -et Curt.) . Beri, et De Toni) și a rapănului la meri (Endostigme inaequalis (Gool^e) Syd.). Comunicările Acad. R.P.R., t, I, nr. 3, 1958. 19. S ă v 11 l e s c u A,1, V. B o n t e a, I. F o c ș ă h e a n u, V, Ș u t a și M. G i u r e a, , L’ifficaciti de certains produits organiques dans la lutte contre la tavelure du pommier (Endostigme inaequalis (Cooke) Syd.). Travaux du XV-cme Congrăs International ■/ ■ d’Horticulture. Nice, 1958. - ' 20. SăvulesC'U Tr.și colaboratorii, Starea fitosanitară tn Romînia in'anii 1928 —1947. . < 21. - — Starea fitosanitară tn R.P.R., in anii 1948—1956. ’-r 22. S m i t h ' I.C.-; Better use of ' fungicides to control apple scab. J. Dept. Agric. S. Australia, < ' 1955; 59, 2, 56-58, 66, Ref. Journ. 8, 226- 1957. 1 4- c. 2263 408 ÂLICE SĂVULESCU și COLABORATORI 16 23. S t o r e y 1. F., A big swiich^over lo mercury. Grower, 1956, 45, 9, 521, 523, Bel. Journ. 8, 226, 1957. 24. W e n z 1 H., Die Therapeutische Bekămpfung des Apfelschorfes (Vcnturia’inaequalis) Pflsch. ! Ber., 8, 5-6, 75, 1952, R.A.M., XXXII, 4, 1953. ; ' : 25. » * : tâlack spot of apple and pear. Afric; gaz. NiS.W., 67, 8, 425 — 427, 1956. R.A.M., , XXXVI, 3, 1957. 26, j * » : Hei Schrpftonder zoek in 1953; en .1954 (l) (II), Scab research in 1953 and 1954 (I), (II) Jlleded. Bit. Ruinb., 18, 1955, R.A.M., XXXV, 4, 1956. ACADEMIA REPUBLICII POPULARE BOMÎUE X. , :' > . , '.•'■■■■ ' V ...V • ' . /.:• I ? - ' !• t . ... . STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SEB1A „BIOLOGIE VEGETALĂ1' ■ Tomul X ‘ - - 1958 ' INDEX ALFABETIC ' 6' : < I ' - A'j,. . , 7 . ’ Nr. fag . - A.- DONIȚĂ N., LEANDRU V. și PUȘCARU SOROCEANU E., Harta gcobo tanică - < - ă. R.P.R. 1^57, scara 1: 600 000 . ... . . . . . ... . . ... 1 145. ; EȘANU'^ FLORICA, Influenta atacului ciupercii Ustilăgo zeâc (Beckm.) Unger asupra unor procese fiziologice și biochimice din planta ■ . " gâlfdă,,'. . .,...................................................’ 3 303 GALAN ’ GEORGETA, Unele date fiziologice la culturi irigate de bumbac și de porumb ....... . . .i . . . .-. . . . . . . . . . . ... 2 205 GEORGESCU C.G., PETRESCU M. și Vi TUTUNARU, Vătămările produse de înghețurile tîrzii la speciile de Thuya și Chamaecyparis și ciupercile care le însoțesc:... .................................... .... ..... . . 3 29 GEORGESCU G.G. și V.TUTUNARU, Micromicete noi pentru flora R.P.R. pe . rășinoasc ...... . ; ........ . . . . . .... ,1 7 . HULEA ANA, BOLTAȘU GABRIELA și GRUMBERG ESTERA, Sensibilitatea , , ./ unor bacterii fitopalogcne față de antibiotice . . . . . . ... . . . • 1 127 HOROVITZ-C., Date despre conținutul în zaharuri și aminoacizi al plantulelor de orz în perioada germinării . . ........................ . . . ... • 2 187 - NEGȘOIU V„ Cercetări fiziologice la sfecla de zahăr cultivată în condiții de în- / ■ - . grășăminte minerale și irigații . . . . ... ... ... . . . . . . . 2 169 PETRESCU MIRGEA, Contribuții Ia cunoașterea micromicetelor din culturile • forestiere; . , . ... . . : . . . . . . . . ... . . . . .t \ 4 381 . RĂDULESCU V. A.,- Contribuții la cunoașterea structurii arboretelor de silvo- stepădintre Olt și Buzău . . . . ................... . . . . . .. . 4 361 RUBȚOV ȘTEFAN și MOtANU’VASILE, Răspîndirea laricclui, spontan și . ’ . cultivaț în'R.P.R: > ......... . . . ....... 1 . 35 , SĂLĂGEANU iN,,.Contribuții la metoda curentului de aer, pentru determinarea , ■ fotosintezei și a respirației . . >. .... .... . . . . . . .. . . . 2 161.. SĂLĂGEANU N. și ȘERBĂNESCU ALEXANDRA, Despre unele metode indi- < recte pentru stabilirea rezistenței la secetă a plantelor ... 1 ... . . T 1.09 SĂVULESCU ALICE, BONTEA VERA, FOGȘĂNEANU J.I., ȘUTA VIORICA ■' și GIUREA MARGARETA, Eficacitatea unui produs indigen în combate- ( rea rapănului la. măr (Endosligme inaequalts (Cooke) Syd.). . . ..... 4 39.3 SĂVULESCU ALICE, RAFAILĂ C., MARIN ANA, ILIESCU GH., EȘANU V. ... \ și NEGULESGU FLORICA, Cercetări asupra necrozei la vița de vie în R.P.R. . , . / . .................... / 3 239 412 INDEX ALFABETIC TAPHABCKH H. T. m PBHyjIECKy JIHflOHA, K Bonpocy o pasBHTHH h Mop$onorHH ycTMiț y HeKOToptix pacTeunii.......................... I 67 TAPHABCKH H. T. n OJITHHy M., MaTepnaJiti hjih KOHcneKTa Boflopoc- neft b PyMMHCKoft Haponnoft PecnyCjiHKe.I....................... 3 269 TAPHABCKH H. T. n OJITHHy M., MaTepnajiH hjih KoncneKTa Boftopoc- Jieiî b PyMMHCKoft Hapo^nofi Pecny6jiHKe.II (nponoJiJKeHne) ... 4 317 TOA^EP M., BEJIHy O., BAJITAH7KH B,, HJIHECKY T. h MATPAH K, CopTBHiiorpafla „HansuiaHa” — „raJi6eH3-He-ApnHJi”................. 4 371 XOPOBHLț K., Cop;ep>Kanne caxapoB h aMHHOKHCJioT b «uMene b nepnon npopacTaiiiiH.................................................... 2 187 Xyjlfl AHA, BOJITAIIiy TABPHEJIA h rPIOHBEPr 9CTEPA, HyBCTBH- TeJitHoCTb neKOToptix $HTonaToreHHMx 6aKTepHft k auTHânoTHKaM 1 127 IHEPBBHECKy MAPHH h inBPBBHECKy HOH, K Bonpocy o Bonopoc- JIHX B PHP..................................................... I 55 ACADEMIE DE LA BEPUBLIQUE POPULAIBE ROUMAINE ! . • ' • ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SEPIE «biologie VEGETALE» Tome X 1958 INDEX ALPHABETIQUE DONIȚĂ N., LEANDRU V. et PUȘGARU-SOROGEANU E., La carte geo- botanique de la Republique Populaire Roumaine ; 1957, echelle 1 : 600 000 EȘANU V. et NEGULESGU FLORICA, Influence de l’attaque du champignon Ustilăgo zeae (Beckm.) Unger sur quelques processus physiologiques et biochimiques de l’hflte............................................’ . . . GALAN GEORGETA, Quelques donnees physiologiques, pour des cultures ir- riguiesde cotonnier et de mals ........................... . ■........... GEORGESCU C. C., PETRESCU M; et TUTUNARU V„ Les lesions provoquees par Ies gelees tardives chez les espfeces de Thuja et de Chamaecyparis et les champjgnons qui les accpmpagnent . ...................................... GEORGESCU G. G. et TUTUNARU V., Micromyces nouveaux pour la flore de la R. P. Roumaine, sur des essences resineuses .......................... HULEA ANA, BOLTAȘU GABRIELA et GRUNBERG ESTERA, Sensibilii aux antibiotiques de certaines bactcries phyto-pathogines................ HOROVITZ C., Donnees relatives a la teneur en sucres et amino-acides des plan- tules d’orge pendant la periode de germination........................... NECȘOIU V., Recherches physiologiques sur la bettrave sucriere cultivee dans des conditions d’engrais minăraux et d’irrigation ............... PETRESCU M1RCEA, Gontribution â l’dtude des Micromycetes des cultures forestiires ............................................................. RĂDULESCU V. A., Contribution ă la connaissance de la structure des peu- plements forestiers d’avant-steppe situes entre les rivieres Olt et Buzău RUBȚOV ȘTEFAN et MOCANU VASILE, L’ăire de repartition du meleze spon- tani et cultive, dans la Ripublique Populaire Roumaine................... SALAGEANU N., Contribution â la methode du courant d’air appliquee â la determination de l’intenșite de la photosynthese et de la respiration . . SALAGEANU N. et ȘERBĂNESCU ALEXANDRA, Sur quelques mithodesindi- rectes permettant d’itablir la resistance â Ia sicheresse des plantes . . . SĂVULESCU ALICE, BONTEA VERA, FOCȘĂNEANU J.I., ȘUTA VIORICA et GIUREA MARGARETA, Efficacite d’un produit organo-mercurique indigene dans la campagne contre la tavelure du pommier (Endostigme inaequalis (Cooke) Syd.)................................................. SĂVULESCU ALICE, RAFAILĂ C., MARIN ANA, ILIESCU GH., EȘANU V. et NEGULESGU FLORICA, Recherches concernant la necrose de la vigne dans la Ripublique Populaire Roumaine.................................... Page 1 145 3 301 2 205 3 289 1 7 1 127 2 187 2 169 4 381 4 361 ' 4 35 2 161 1 109 4 393 3 239 414 ' £ p ■: ! 4 345 1 55 3 267 4 317. 87 1 ' 4 - 371 INDEX; ALFABETIC SĂVULESGUALIGEetRAICUCRISTINA, Gontribution â l’dtude de l’agcnt pathogfene qui provoquc la pouniture des semcnces el le fletrissement des plants de cotonnier. . . . . . . ; . . ., .......,. . . .... ȘERBĂNESCU MARIA et ȘERBĂNESCU ION, Gontribution ă l’dtude des algues de la'R. P. Roumaine . ' '• • • • • •• • • • • • TARNAVSCHI T, I. et; OLTEANU M., Matăriel pour un consțcctus des algues ‘ de la Răpublique Populaire Roumaine. I . . . •■ . . 7 . . ... . < . TARNAVSCHI T. I. et OLTEANU AL, Materiei potir un conspectus des algues de' la Răpublique Populaiie Roumaine.TI ... . . . . . . . ........ TARNAVSCHI T.' I. et RĂDULESCU DIDONAj Gontribution A. l’Mude du dâveloppcmcnt el de la morphologie des slomates chez quelques plantes . camivores . 1. ............ . .. , ... . ... ... ' ■, ■ 1 ' ' . • , ;■ ' ■ . .' ■ ■ - .. ! - ; '•?. TOADER M., BELLU O., BALTAGI B., ILIESCU GH. et MATRAN Ci, Le' cdpage Dănășană (Galbenă de Ardeal) . . . . .... . . . . * •■ . ... ❖