D.EAI1A KEPUBLICII POPULARE ROMÎNE’
togii
STUDII SI CERCETĂRI DE

BIOLOGIE
SERIA „BIOLOGIE VEGETALĂ”
TOMUL X
1 958
AC A D E MI E I RE PVB LI CIT POP UL A RE
ROMlNE
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î N E
STUDII Șl CERCETĂRI
DE
BIOLOGIE
SERIA „BIOLOGIE VEGETALĂ”
-----------COMITETUL DE EEDACȚIE----------------
N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei
R.P.R. — redactor responsabil: TH. BORDEIANU, membru
corespondent al AcademieijR.P.R. ; GR. ELIESCU, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; N. [TEODOREANU,
membru [corespondent [al Academiei R.P.R. ; V. RADU
membru corespondent al Academiei R.P.R.
Tomul X, nr. 2	" "' -1958
SUMAR
Pa?.
N. SĂLĂGEANU, Contribuții la metoda curentului de aer, pentru determinarea
fotosintezei și a respirației.......................................161
V. NECȘOIU, Cercetări fiziologice la sfecla de zahăr cultivată in condiții de
îngrășăminte minerale și irigații.................................  169
C. HOROVITZ, Date despre conținutul în zaharuri și aminoacizi al plantulelor
de orz în perioada germinării K.................................... 187
GEORGETA GALAN, Unele date fiziologice la culturi irigate de bumbac
șl de porumb....................................................... 205
STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE
Seria „BIOLOGIE VEGETALA"
Apare de 4 ori pe an
REDACȚIA;
București. Calea Victoriei nr. 12
Telef. 15.41.59
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E
ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
AKA^EMWfl PVMblHCKOH HAPOflHOH PECriVBJIHKH
Btudes et recherghes
DE
BIOLOGIE
SERIE «BIOLOGIE VEGETALE»
TPy/JBI 14 HCCJIEflOBAHHH
no
BHO/iornw
cepuh „BWOjiornH pactehhk»
Tome X, n<> 2	’	1958
Tom X, N» 2	y, 1958
SOMMAIRE
Page
N. SĂLĂGEANU, Contribution a la methode du courant d’air appliquee ă la de-
termination de l’intensite de la photosynthese et de la respiration.161
V. NECȘOIU, Recherches physiologiques sur la betterave sucriere cultivee dans
des conditions d’engrais mineraux et d’irrigation.................. 169
C. HOROVITZ, Donnees relatives ă la teneur en sucres et amino-acides des plan-
tules d’orge pendant la periode de germination..................... 187
GEORGETA GALAN, Quelques donnees physiologiques, pour des cultures
irriguees de cotonnier et de ir ais...............................  205
co^epjkahue
Crp.
H. C3JI9fl?KAHy, Mgtoa onpeneneHnH iiHTeHCHBHOCTii <I)0T0CMHTe3a n «m-
xaHHH b toko hosjtyxa ................................... 161
B. HEKIIIOIO, CnsnoJiorMHecKoe H3yienne caxapHoii cbokjibi, BtipanțiiBaoMoii
b ycnoBMHX bhocohuh MHHepajiBHbix y^o6peHHi^ h npnMeneHnH opo-
ineimH .................................................  169
K. XOPOBHEț, CoflepwaHHe caxapoB n aMHHOKMcnoT b «Mene b nepnoa
npopacTaHMH . ........................................... 187
flJKOPflîKETA TAJIAH, HenoToptie $n3noMorHuecKne «aiînne oo oponiae-
mbix noceBax xjionnaTHiiKa m KyKypysBi . . . .	......... 205
Editions DE l’academie de la rEpublique populaire roumaine
M3flATEJIBCTBO AKAflEMHH pyMBIHGKOlî HAPO^HOR PECnyBJIMKH
i

CONTRIBUȚII LA METODA CURENTULUI DE AER,
PpNTRU DETERMINAREA FOTOSINTEZEI ȘI A RESPIRAȚIEI
DE
N. SĂLĂGEANU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R.

Comunicare prezentată tn ședința d^n 27 mai 1953
Metoda curentului de aer pentru determinarea intensității fotosin-
tezei, continuă să fie folosită în mod curent și în zilele noastre (4).
în cele ce urmează, descriem un aparat pentru determinarea 00 2
dintr-un curent de aer, care funcționează la o diferență de presiune mică
și permite o absorbție cantitativă a CO2 într-un volum relativ redus de
Ba(OH)2.
Dispozitivul pentru absorbția CO2 din curentul de aer, e alcătuit
din două plăci transparente de sticlă sau de masă plastică organică, cu
lungimea de 1010 mm, și lățimea de 75 mm. Plăcile sînt astfel lipite,
ca să formeze între ele un spațiu de 1,5 mm grosime, cum se vede în
figura nr. 1 și în secțiunea transversală din figura nr. 2.
Pentru realizarea acestei distanțe uniforme, între cele două plăci,
de sticlă, se taie dintr-o foaie de cauciuc cu grosimea de 1,5 mm, un cadru
de 1 000 mm/65 mm, cu o lățime de 2—3 mm, care se lipește cu soluție
de cauciuc pe plăcile transparente, lăsînd la marginea lor un spațiu liber
de 3—î4 mm. în acest spațiu se toarnă masa de lipit a lui Mendeleev,
care realizează o închidere ețanșă (figura 2). în felul acesta realizăm între
cele două geamuri un spațiu cu lungimea de 1 m lățimea de 55 mm, și
grosimea de 1,5 mm, cu volumul de 100 cm 5,5 cm 0,15 cm = 82,500 cms.
în cazul construirii sistemului absorbant din sticlă organică, plăcile
transparente se lipesc cu soluția de lipit respectivă, astfel ca să lase între
ele un spațiu de 1,5 mm grosime. Placa superioară are cîte o perforație cu
diametrul de 6 mm la fiecare extremitate, în care introducem cîte un
tub de cauciuc 1 și 2, pentru intrarea și pentru ieșirea aerului (figura 1).

162
N. SĂLĂGEANU
2
CURENTUL DE AER ÎN DETERMINAREA INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI	163
Aparatul de absorbție se menține în timpul funcționării în poziție
înclinată (figura 1), unghiul de înclinație fiind cu atît mai mare cu cît
debitul curentului de aer e mai mare. La un debit de 0,35 1 pe minut,
extremitatea superioară e cu 10 cm mai ridicată decît extremitatea infe-
rioară. Prin tubul de cauciuc 1 (figura 1), introducem cîțiva mm3 dintr-o
soluție alcoolică de fenolftaleină și apoi 25 cm3 dintr-o soluție de Ba(OH)2
n/33 care conține și BaCl2 — n/100.
Introducînd un curent de aer prin tubul de cauciuc 1 (figura 1),
acesta circulă sub formă de bule turtite spre extremitatea superioară 2
Fig. 1. — Dispozitivul pentru absorbția CO2 dintr-un curent de aer :
2 — tub pentru intrarea aerului; 2 — tub pentru ieșirea aerului; <3 —placa inferioară; 4 — placa superioară;
5—bulă de aer; 6 — soluție de BaCOHla/; ? și 3 vergele transversale pentru susținerea plăcilor 9 — suport pentru
menținerea în poziție înclinată a dispozitivului absorbant (scara 1/8).
a aparatului absorbant. La extremitatea inferioară a sistemului absorbant,
bulele de aer sînt izolate între ele de soluția de Ba(OH)2. în lungul siste-
mului absorbant, bulele de aer confluează în parte formînd bule mai mari.
Bulele de aer deplasează soluția de Ba(OH)2 spre extremitatea superioară
a sistemului absorbant, de unde se prelinge în jos, umectînd în permanență
pereții aparatului absorbant.
’ Sistemul absorbant funcționează pe principiul contracurentului,
ceea ce permite o reînnoire continuă a suprafețelor de aer și a soluției de
Ba(OH)2 în contact.
Aparatul trebuie înclinat de așa natură, ca soluția de Ba(0H)2
să ajungă pînă la aproximativ 5 cm distanță de extremitatea superioară,
Fig. 2. — Secțiune transversală
prin dispozitivul pentru absor-
bția CQ2 :
/— placă transparentă superioară; 2— placă
transparentă inferioară; 3 — cadru de cau-
ciuc ; 4 — masa lui Mendeleev; 5 și
o — vergele de lemn longitudinale; 7 și
8 — vergele de lemn transversale, (scara 1/1)
pentru a nu avea pierderi de soluție de Ba(OH)2. La mărirea debitului,
dăm o înclinare mai mare sistemului absorbant, iar la o micșorare a debi-
tului de aer, îi dăm o înclinare mai mică.
Sistemul absorbant descris mai sus, funcționează cu o diferență
mică de presiune a aerului. La un debit de 0,4 1 pe minut, diferența de
presiune a curentului de aer e de 30 mm apă. Dintre diferitele. sisteme
absorbante pentru CO3 acel al lui Bazîrina e apreciat de N. N. Ivanov
ca funcționînd cu o diferență mică de presiune, de 28 —30 mm Hg.
în comparație cu diferența de presiune de 52 —54 mm Hg, a altor aparate
pentru absorbția CO2 din -aer sistemul nostru absorbant funcționează
la o diferență de presiune cu mult mai mică, de 36 mm apă, sau de 3 mm
H,,. Față de aparatul lui Bazîrina, al nostru funcționează la o dife-
rență de presiune de 10 ori mai mică.
Variațiile presiunii atmosferice, în regiunea europeană, a U.B.S.S.
sînt în jurul a 5—7 milibari, după cum arată P. N. Tveskii, coreș-
punzînd în medie la 4,5 mm H9. în cazul determinăriloi’ intensității
fotosintezei și ale respirației după metoda prezentă, în cazul suflării unui
curent de aer, organele plantelor nu sînt supuse unei variații atmosferice
mai mari decît acelea din natură.
în vederea verificării aparatului descris mai sus, pentru absorbția CO2
din aer, am trecut timp de 15 minute un curent de aer cu debitul de 0,34 1
pe minut, succesiv prin două sisteme absorbante, conținînd fiecare cîte
25 cm3 Ba(OH)2 n/33.
Pentru titrarea a 25 cm3 Ba(OH)2 am folosit 22,090 cm3 HC1. n/33.1,096.
în urma trecerii curentului de aer, am folosit la titrarea excesului
de Ba (OH)2, 16,810 cm3 HC1 n/33.1,096, iar la a doua determinare
16,830 cm3 HC1 n/33. 1,096. La aparatul de control, am folosit la prima
determinare 22,09 cm3 și la a doua determinare 22,080 cm3 H01 n/33.
, 1,096, deci tot atît de mult cît și la proba oarbă. Mărind debitul curentului
de aer la 0,5 1 pe minut, am obținut următoarele date :
Pentru titrarea a 25 cm3 Ba(OH)2 am folosit 22,090 cm3 HC1 n/33.
1,096. în urma trecerii curentului de aer timp de 15 minute, am folosit
la titrarea excesului de Ba(OH)2 din aparatul de control — 22,090 cm3
HC1 n/33.1,096. Eepetînd experiența, am folosit la titrarea excesului de
Ba(OH)2 din primul aparat, 16,82o’ cm3 HC1 n/33.1,096, iar la titrarea
excesului de Ba(OH)2 din aparatul de control, 22,070 cm3 HC1 n/33.1,096.
Precum se vede, în ambele experiențe efectuate, una cu debitul de
aer de 0,34 1 aer pe minut și a doua cu debitul de 0,5 1 aer pe minut,
s-a absorbit întreaga cantitate de CO2 din aer.
Beducînd lungimea aparatului pentru absorbția CO2 la 40 cm,
și trecînd prin el timp de 20 de minute un curent de aer cu debitul de
0,34 1 pe minut, cantitatea de Ba(OH)2 fiind de 5 cm3, am constatat cu
al doilea aparat de control, că CO2 din curentul de aer nu e absorbit decît
în proporție de 2/3.
Titrarea excesului de Ba(OH)2 din sistemul absorbant pentru CO2
ș din aer, se poate face în lipsa contactului cu aerul înconjurător, folosind
ș dispozitivul din figura nr. 3, în care cu ajutorul perelor de cauciuc 1
: și 2 prevăzute fiecare cu cîte un rezervor de cauciuc 3 și 4, se suflă un
i curent de aer într-un sens, sau în sens opus, după cum apăsăm pe
para de cauciuc 1 sau 2. Pentru trecerea soluției de Ba (OH)2 din sis-
temul absorbant pentru CO2, în vasul de titrare 9, apăsăm pe para 1 și
i introducem aer din vasul de titrare 9 la extremitatea superioară a siste-
' mului absorbant prin tubul bifurcat 6, tubul de legătură 8 și prin tubul 11.
i Soluția de Ba(OH)2 trece prin tubul de legătură 10 în vasul de titrare.
\ Titrarea o efectuăm trecînd soluția de H01 n/33, dintr-o microbiuretă
164
N. SĂLĂGEANU
4
CURENTUL DE AER ÎN DETERMINAREA INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI	165
(16), de 6 cm3, prevăzută cu un rezervor de 12 cm3, prin tubul de cauciuc
de legătură 12, care are diametrul interior de 1 mm, pe fundul vasului
de titrare 9. Soluția de titrat, o agităm cu ajutorul curentului de aer
produs prin apăsarea perei 1. Acest curent de aer circulă în circuit închis, ,
de la vasul de titrare 9 prin tubul de legătură 7, para de cauciuc 1,
rezervorul de cauciuc 3, tubul 6, tubul de cauciuc 8, tubul 11, la sistemul
absorbant și de aici prin tubul 10, la vasul de titrare. Cînd am obținut o
nuanță deschisă a soluției de titrat, spălăm cu soluția de titrat sistemul (
Fig. 3. —Dispozitiv pentru titrarea Ba(OH)2 în lipsa contactului cu aerul înconjurător :
1 și 2 - pere de cauciuc; 3 și 4 — rezervoarele de cauciuc ale perelor; și 6 — tuburi în Y; 7, 8t io șl ii
— tuburi de cauciuc de legătura; 13 și 15 ~ tuburi de sticlă de legătură; 12 — tub de cauciuc pentru
legătura cu microbiureta; 14 — tub de sticlă pentru conducerea HC1 în fundul vasului de titrare (9);
16 — placa transparentă superioară și 17 — placa transparentă inferioară (scara (1/10).
absorbant, de restul de Ba(OH)2. în vederea acestui scop, apăsăm pe para
de cauciuc 2, și aerul trece prin rezervorul 4 și prin tubul de legătură 7,
la vasul de titrare 9, împingînd soluția prin tubul 10, pînă lîngă extre-
mitatea superioară a sistemului absorbant pentru CO2. După aceea trecem
din nou soluția din tubul absorbant în vasul de titrare apăsînd pe para 1, i
și continuăm titrarea. Repetăm spălarea sistemului absorbant de 3—4 ori [
pînă cînd soluția de Ba(OH)2 nu-și mai schimbă culoarea. Punctul final al J
tîtrării îl prindem servindu-ne de o soluție tampon de borax comparativă, ț
tratată cu cîteva picături dintr-o soluție de fenolftaleină și la care prin
adăogare de HC1 îi stabilim nuanța roz dorită. După efectuarea titrării
soluției de Ba(OH)2 dintr-un sistem absorbant pentru CO2 golim soluția ■
din vasul de titrare 9 prin tubul 15, după ce i-am desfăcut tuburile de
legătură 7 și 10. Apoi restabilim legăturile cu tubul 7 și facem legătura
cu tuburile 10 și 11, ale altui sistem absorbant pentru CO2, trecînd la
titrarea soluției de Ba(OH)2, a acestuia.	‘	•
Titrarea inițială a Ba(OH)2 în proba oarbă, o facem la o cantitate ;
de 25 cm3 Ba(OH)2 n/33, introdusă cu b pipetă prin 10, într-un sistem
absorbant pentru CO2, serv'ndu-ne de dispozitivul de titrare, din care s-a (
absorbit în prealabil întreaga cantitate de CO2.
Cu dispozitivul de titrare descris, se pot efectua titrări cu o eroare i
de ±0,01 cm3 HC1 n/33, deci la mai puțin de o picătură de HC1 n/33, prin ‘
prelungirea tubului 14, cu un capilar pînă pe fundul vasului de titrare. i
în acest caz, cantitățile mici succesive de HC1 adăugate, se urmăresc la \
diviziunile microbiuretei.	•
Realizarea curentului de aer și măsurarea debitului său, se poate
face prin mai multe procedee, după situația respectivă.
La cercetări de laborator se poate folosi sistemul absorbant reco-
mandat de P. Boysen-Jensen (2), care constă în scurgerea apei
cu viteză constantă, dintr-un vas în alt vas, între care se menține o dife-
rență constantă de nivel. Curentul de aer, se poate produce cu ajutorul
trompei de apă, sau al unei pompe, al cărui debit se măsoară cu ajutorul
unui gazometru. Ne putem servi de rezervoare de cauciuc, care în stare
golită se cutează în mod regulat, iar în decursul umflării lor, presiunea
se păstrează timp îndelungat constantă sub 10 mm apă. Calibrarea acestor
rezervoare de cauciuc, se face prin umplerea lor cu aer, pînă la o anumită
presiune pozitivă, de exemplu de 40 mm apă, și apoi prin aspirarea aerului
într-un vas umplut cu apă. Aspirarea o facem pînă la o presiune nega-
tivă de 40 mm apă. După aceea întrerupem legătura între vasul de sticlă
și rezervorul de cauciuc, aducem presiunea aerului din vasul de sticlă la
presiunea atmosferică, și determinăm prin cîntărire greutatea volumului
de apă dislocuit de aerul din rezervor. Folosind acest procedeu, volumul
rezervoarelor de cauciuc marca „Optimit” confecționate în R. Cehoslo-
vacă, a putut fi stabilită cu o eroare de ± 0,5 °/00.
Rezervoarele de cauciuc pot fi folosite în moduri diferite : la captarea
aerului trecut cu diferență de presiune pozitivă prin sistemul absorbant,
de la o pompă, un suflător sau, de la un alt rezervor mai mare de cauciuc,
umflat puternic cu aer. De asemenea aerul din rezervorul calibrat poate
fi absorbit cu ajutorul trompei cu apă, între presiunile de ± 40 mm și
— 40 mm apă, la care s-a efectuat calibrarea sa.
în cazul cercetărilor pe teren, este adecvată trecerea curentului de
aer dintr-un rezervor mai mare de cauciuc, care în stare umflată are 301,
care prin redarea a 20 1 mai rămîne încărcat cu .10 1 aer și cu o presiune
pozitivă suficientă trecerii curentului de aer prin reometru, camera de
asimilare, prin sistemul absorbant și apoi în rezervorul de cauciuc calibrat.
Cu un astfel de dispozitiv se pot efectua concomitent 2 determinări
de fotosinteză și una de analiză a CO2 din aer, folosind rezervoare de cau-
ciuc de 6 1.
Mirosul de cauciuc al aerului din rezervoarele de cauciuc, nu are după
P. Boysen-Jensen, nici o acțiune asupra intensității fotosintezei.
Comparînd aparatul absorbant din prezenta lucrare cu acela al lui
P. Boysen-Jensen, cu care se aseamănă mai mult, și aplicînd
formula difuziunii a lui F i c k, ajungem la următorul rezultat:
Aparatul absorbant pentru CO2 din aer are lungimea de 100 cm,
lățimea de 55 mm, suprafața de secțiune 82,50 mm2, suprafața de absorbție
în’contact cu aerul e de 766,70 cm2, obținută prin scăderea din suprafața
totală de 1100 cm2 a suprafeței ocupată de 25 cm3 hidrat de bariu, care
e de 333,30 cm2. Distanța maximă de difuziune a CO2 din aer la suprafața
1 5	*
Ba(OH)2 e de — mm = 0,75 mm. Cantitatea CO2 absorbită e de
2
dîK----=--------6,75---= £((7-^) 11022.
^66	।	N. SĂLĂGEANU	(>
7	CURENTUL DE AER ÎN DETERMINAREA INTENSITĂȚII FOTOSINTEZEI	167
în această formulă K reprezintă coeficientul de difuziune al CO2;
S — suprafața absorbantă; O — concentrația CO2 din curentul de aer
O — concentrația CO2 la nivelul suprafeței absorbante; t = durata con-
tactului dintre bula de aer și soluția de Ba(OH)2; dist. — distanța maximă
a difuziunii CO2.
Aparatul absorbant al lui P. B o y s e n - J e n s e n are lungimea
de 150 cm, diametrul interior de 9,2— 9,4 mm, suprafața de secțiune de
66,47 mm2. Suprafața de absorbție în contact cu aerul e de 378,30 cm2
obținută prin scăderea din suprafața totală de 433,5 cm2 a tubului absor-
bant, a suprafeței ocupate de 30 cm3 de Ba(OH)2 care e de 130,30 cm2
și adăugind de 75 de ori suprafața de secțiune, reprezentând suprafața
dintre bulele de aer= 75 cm2. Prin urmare suprafața absorbantă e de 433,5 --
130,2 + 75 = 378,3 cm2.
Distanța maximă a difuziunii e de 4,6 mm.
Cantitatea CO2 absorbită e de :
K-S^C-C,)	K-(C-O1)-378,3
.	■ a.st---------------j-g------= K (C -<M t-82,2.
Ținînd seama de faptul că în ambele cazuri avem factorul K(C—Cx) t,
rezultă că la sistemul propriu absorbant, absorbția CO2 din curentul de
1 022
aer, e avantajată cu de ~------= 12 ori față de absorbția CO2 în tubul
82,2
absorbant al lui P. B o y s e n - J e n s e n.
în tabloul nr. 1 sînt date rezultatele celor 6 analize ale CO2 din aerul
de afară, efectuate cu trei aparate. Precum se vede, erorile la determinări
concomitente sînt relativ mici, nedepășind ± 0,0015 cm3CO2la litru de aer.
în cele ce urmează dăm determinarea intensității fotosintezei și
a respirației frunzelor de Fragaria sp. crescută în grădină.
Tabloul nr. 1
Analiza CO2 dintr-un curent de aer cu debitul de 0,31 pe minut
o	Nr. aparatului	Volumul de aer analizat cm3	cm3 CO2 la 1000 cm3 aer	Diferența fața de valoarea medie
1	6 203	0,3392	-0,0000
2	5 985	0,3399	+ 0,0007
3	6 197	0,3395	+ 0,0003
1	6 203	0,3399	+ 0,0007
2	5 985	0,3377	-0,0015
3	6 197	0,3388	-0,0004
în vederea determinării intensității fotosintezei, am ținut o foliolă
de frunză de fragă cu greutatea proaspătă de 380 mg și suprafața de 14,80 cm2
cu pețiolul într-un vas mic cu apă, în camera de asimilație, formată
dintr-un tub de sticlă turtit, prin care am trecut un curent de aer, cu debitul
de 0,249 1 pe minut. Curentul de aer, produs de un suflător electric,
a trecut prin reometru, apoi în camera de asimilație, iar de aci în dispo-
zitivul pentru absorbția CO2. Paralel am analizat CO2 din aerul netrecut
peste frunză. Experiența a durat 20 de minute, frunza fiind iluminată
cu un bec electric cu incandescență, de 500 W, la distanța de 15 cm,
cu 18 000 lux. Lumina a fost răcită, prin trecerea ei printr-un cristali-
zator cu apă.
Concentrația CO2 de 0,3050 °/00, a scăzut în curentul de aer trecut
peste frunză, la 0,2735°/09- Frunza a asimilat 3,260 cm3 CO2 (dm2) oră.
De asemenea dăm în continuare și determinarea intensității respi-
rației frunzelor de Fragaria sp. crescută în grădina Facultății de științe
naturale.
16 frunze cu greutatea proaspătă de 13,1 g au fost ținute la întu-
neric, la o temperatură de 20° într-un tub de sticlă cu volumul de 75 cm3
prin care s-a trecut un curent continuu de aer cu debitul de 0,169 1 pe
minut, purificat de CO2 într-un aparat de absorbție pentru CO2. După
trecerea sa prin tubul cu frunzele, se absoarbe în al doilea sistem absorbant
CO2 produs de frunze.
în sistemul absorbant am introdus 25 cm3 Ba(OH)2, care se. neutra-
lizează cu 10,770 cm3 HC1 n/33.1,356. .
CO2 produs de frunzele din experiență în decurs de cîte 20 de minute,
au scăzut concentrația Ba(OH)2 astfel încît la titrare s-au folosit la prima
determinare 5,280 cm3, iar la a doua 5,300 cm3 și la a treia 5,010 cm3
HC1 n/33.1,356. Rezultă că frunzele au produs în respirația lor în prima
determinare 0,554 cm3, în a doua 0,556 cm3 și în a treia 0,526 cm3 CO2
la 1 g substanță proaspătă/oră.
; METOA OnPEAE.JIEHMH HHTEHGMBHOGTH' 0OTOGHHTE3A
H ^LIXAHHH B TOKE BOSflYXA
'	kpatkoe cohePjkahhe
î	PaâoTa coRepjKiiT onncaune npncnocoSjieHMfl norjiomenun CO2
i fi8 Tona Bosayxa, a Taunte n onncanne npndopa TnTpoBan.nn nsiraniHa
; Ba (OH)2 6e3 conpHKocnoBemiH c onpyjKaiom™ BosjțyxoM.
f	OB1>HCHEHHE PHCVHKOB
।	Phc. 1.—IIpHcnocoSneHne rjih nowiomeiiHH CO2 iis CTpyn BOSRyxa. 1 — Tpy6Ka
*	rjih BXORa BosRyxa; 2—Tpy6Ka rhh Btixona Bosjțyxa; 3 — hhîkhhh njiacTHHKa; 4—
BepxHHH naiacTHHKa; 5 — BosRyniHBift nysBipeK; 6— pacTBop Ba (OH)2 ; 7 h 8 —
nonepeaHBie nnaHKH rjih noflflepiKKH luiacTHHOK; 9— cynopT rjih ynepiKaHHH b naiîJion-
hom noJiOJKenHH npncnoco6neHHH hm norjiomenHH.
i	Phc. 2.-—IIonepeHHBift paspes aepea npucnocoOjienue rmh nornonțeHHH CO2. 1—
; BepxHHH njiacTHHKa hb npospaHHoro MaTepna.na; 2—■ hhhîhhh npospanuaH njiacTHHKa;
i 3—• peBHHOBan pawa; 4-—• saMasna MenneneeBCKaH ; 5 h 6— npoflonBHBie aepeBHHHBie
; nnaHKH 7 h 8 — nonepeHHBie RepeBHHHBie nnaiiKH.
■	Phc. 3. —IIpHSop rjih THTpoBaiiHH Ba(OH)2 Cea conpHKocnoBei-iHH c OKpywaiomHM
; BosnyxoM. 1 ii 2 ■— peaHHOBBie rpyiun; 3 h 4 — pesnHOBBie pesepsyapBi rpyni; 5 h 6 —
i y-o6pa3HBie TpySitH; 7,8,10 h 11—pesHHOBBie coeRHHHTenBHBie TpyCKH; 13 h 15—ctckjihh-
; HBie coeRHHHTenBHBie TpyOmt; 12 — pesmioBan Tpy6Ka am coeRHHeHHH c MHKpo6iopeTKoii
i 14 — CTeKjiHHnan TpySna rjih npoxoaa HCI b THTpnpoBaHHBiH cocya (9); 16 — BepxHHH
i npospainan njiacTHHKa; 17 — hhîkhhh npospaRnan nnacTHHKa.
168	N. SĂLĂGEANU	8
CONTRIBUTION Ă LA M^THODE DU COURANT D’AIR
APPLIQUUE Â LA D^TERMINATION DE LTNTENSITU
DE LA PHOTOSYNTHÎ1SE ET DE LA RESPIRATION
RESUME
Le present travail comprend la description d’un dispositif destine
â absorber le CO2 d’un courant d’air, de meme que la description d’un r
dispositif qui sert ă titrer l’exces de Ba(OH)2, sans entrer en rapport avec
Pair environnant.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. — Dispositif pour l’absorption du CO2 d’un courant d’air. 1. Tube d’arrivde de
l’air; 2. tube de sortie de l’air; 3. plaque inferieurc; 4. plaque supdrieure; 5. bulle d’air; 6.
solution de Ba(OH)2; 1 et 8. barres transversales de maintien des plaques; 9. support servant
ă maintenir le dispositif absorbant en position mclinde.
Fig. 2. — Section transversale du dispositif d’absorption du CO2. 1. Plaque transparente !
sup^rieure; 2. plaque transparente inferieure; 3. cadre de caoutchouc; 4. masse plastique de
MendtUev; 5 et 6. barres longitudinales en bois; 7 et 8. barres transversales en bois.
Fig. 3. — Dispositif permettant de titrer le Ba(OH)2 â l’abri du contact avec l’air envi-
ronnant. 1 et 2. Poires en caoutchouc; 3 et 4. reservoirs en caoutchouc des mâmes; 5 et 6. tubes •
en Y; 7, 8, 10 et 11. tubes de liaison en caoutchouc; 13 et 15. tubes de liaison en verre; 12.
tube en caoutchouc faisant la liaison avec la microburette; 14. tube en verre destine â conduire
le HG1 au fond du vase detitrage (9); 16. plaque transparente superieure; 2 7. plaque transpa-
rente inferieure.
BIBLIOGRAFIE
r
1.	P. Boysen-Jensen, Die Stoffproduktion der Pflanzen. Gustav Fischer, lena, 1932.
2.	— Ober die Bestimmung der Assimilations-intensiiăt. Planta, 1933, voi. 21, p. 360.
3.	A.	A.	Niciporovici, O metodah uceta i izucenia fotosinteza kak țakiora	urojainosti.
Tr. Inst.	fiz. rast. i. K. A. Timiriazeva, 1955, t. X, p. 210.	f
4.	N.	N.	I v a n o v,	Metodt fiziologhii i biohimii rastenii. Selhozghiz, Moscova-Leningrad,	■
1946.	’
5.	P.	N,	T v e s k i i,	Kurs meteorologii. Gidromet, izd. Leningrad, 1951.	;
i
. !
!
I
i
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
CULTIVATĂ ÎN CONDIȚII DE ÎNGRĂȘĂMINTE MINERALE
ȘI IRIGAȚII
DE
V. NECȘOIU
Comunicare prezentată de n. sălăGBANv, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
in ședința din 15 aprilie 1958
Cultura sfeclei de zahăr ocupă un loc însemnat în agricultura noastră,
datorită multiplelor foloase pe care această plantă le aduce economiei
țării. Sfecla de zahăr are mare importanță atît în industria zahărului cît
și în industria alimentară.
Privitor la cultura sfeclei de zahăr atît la noi cît și în alte țări s-au
făcut numeroase cercetări și s-au publicat lucrări care se referă la crearea
de soiuri noi și la cantitatea și calitatea producției sub influența îngrășă-
mintelor și a condițiilor agrotehnice create. Cercetări asupra proceselor
fiziologice de care depind, în mare măsură, aceste obiective s-au făcut
prea puține și în mod unilateral. De exemplu A. E. M a xi m o vi c i,
A. S. O k-o n e n k o, A. T. B a h i r (8) au cercetat într-o lucrare reci-
procitatea existentă între formarea rădăcinii și acumularea zahărului pe
de o parte și gradul de dezvoltare a aparatului foliar pe de altă parte;
în altă lucrare acești autori au studiat legătura dintre cantitatea de zahăr
acumulat în sfeclă în funcție de cantitatea de apă din țesuturile rădăcinii
P. A. V1 a s i u c și P. Z. L i s o v a 1 au cercetat influența pe care o
au sărurile concentrate de potasiu asupra aparatului foliar și fotosintezei,
V. E. Sokolova (19) arată că intensitatea sintezei zaharozei în
frunze diferă în funcție de vîrstă frunzei și schimbările de temperatură.
S. 8. Serbin (16) a cercetat influența hrănirii extraradiculare asupra
fotosintezei și respirației, Al. Kur s a n o v (3) a cercetat pe larg procesul
de sinteză a zaharozei în frunzele sfeclei de zahăr. O lucrare în care sînt
studiate mai multe procese fiziologice este a lui A. O. K r u j i 1 i n (7) in-
titulată : „Particularitățile biologice ale culturilor irigate”.
170	V. NECȘOIU	2
Ș	CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR	171
Din această cauză a fost considerat necesară cunoașterea a mai multor /
procese fiziologice la sfecla de zahăr în condiții de îngrășăminte minerale
și irigare. Cercetările au fost efectuate la soiui „Lovrin 532” creat la Sta-
țiunea experimentală agricolă Lovrin care dă producție mare și de bună
calitate.
Condițiile agrotehnice create și procesele fiziologice cercetate. Sfecla
de zahăr din soiul „Lovrin 532” s-a cultivat pe un sol brun-roșcat de pădure
la Stațiunea experimentală Pantelimon a Universității „O. I. Parhon” ;
în anul 1956 și la Stațiunea experimentală agricolă Moara Domnească
(secția Irigații) în anul’1957. Plantele premergătoare au fost tomatele în ■
anul 1956 iar în anul 1957 cartoful.
Terenul a fost arat adînc toamna iar în primăvară a fost grăpat înainte
de însămînțare și i s-a dat o udare de aprovizionare.
Suprafața destinată experienței a fost împărțită îh parcele cu urmă- ;
toarele dimensiuni : 2,5 m lățime și 10 m lungime, în anul 1956 și 2,5 m
lățime, 20 m lungime în 1957.
Au fost semănate 8 variante și anume Mt, N, P, K, NP, NK, PK,
NPK, în trei repetiții irigate și corespunzătoarele lor neirigate. Distanța
la care a fost semănată sfecla de zahăr a fost de 20 cm între plante și ;
50 cm între rînduri în anul 1956 și 15 cm între plante și 50 cm între rînduri
în anul 1957.
La variantele irigate am căutat să se mențină în tot cursul perioadei
de vegetație o umiditate între 60—70% din capacitatea totală a solului,
pentru apă.
îngrășămintele folosite au fost azotatul de amoniu dat în cantitate
de 80 kg/ha substanță activă la parcelele irigate și 60 kg/ha la parcelele
neirigate, superfosfatul dat în cantitate de 70 kg/ha substanță activă la
parcelele irigate și 50 kg/ha la parcelele neirigate și sulfatul de potasiu
dat în cantitate de 80 kg/ha substanță activă la parcelele irigate și
60 kg/ha la parcelele neirigate. Am ales acest raport între elementele mine-
rale date ca îngrășămînt, deoarece în urma cercetărilor efectuate s-a !
constatat că azotul și potașiul se găsesc în cantitate mai mare decît fosforul ;
atît în frunze cît și în rădăcini.	!
îngrășămintele au fost administrate la două date diferite astfel s-au
dat 50% înainte de însămînțări și 50% la închiderea rîndurilor.
Procesele fiziologice urmărite asupra sfeclei de zahăr cultivate în
condițiile agrotehnice menționate au fost următoarele : mersul transpi-
rației, gradul de deschidere al stomatelor, presiunea osmotică, forța de
sucțiune, fotosinteza, respirația, dinamica zaharurilor și creșterea plan-
telor, paralel s-a urmărit și umiditatea solului.
Mersul transpirației în cursul zilei și în decursul perioadei de vege-
tație. Intensitatea transpirației s-a determinat la trei ore diferite din
zi’și anume la orele 8—9, 12—13 și 17—18 folosindu-se metoda colori-
metrică a hîrtiei de cobalt.
Din determinările efectuate atît în vara anului 1956 cît și în vara
anului 1957 s-a constatat că plantele variantelor îngrășate au transpirația
ceva mai intensă decît plantele martori. Diferențele dintre plantele varian-
telor îngrășate de pe parcelele irigate nu sînt prea mari dar la toate s-a
constatat că maximum intensității transpirației a avut loc între orele 12 —13.
De asemenea nici diferențele dintre plantele variantelor neirigate nu sînt
prea mari, însă la acestea transpirația este mai intensă între orele 8—9, iar
între orele 12—13 în general s-a constatat o transpirație foarte redusă,
frunzele fiind ofilite și aplecate la pămînt.
Comparînd valorile obținute la variantele irigate cu valorile obținute
ia corespunzătoarele lor neirigate, se constată că diferențele sînt ceva
mai mari. Maximul intensității transpirației în cursul zilei se deplasează
de la orele 12—13 cum este la variantele irigate spre orele dimineții 8—9
la cele neirigate. Acest lucru se datorează diferenței de umiditate existentă
în sol, menționînd că frunzele sfeclei de zahăr pierd foarte repede apa din
țesuturi ofilindu-se temporar în orele cînd temperatura este ridicată.
Astfel, în timp ce frunzele plantelor irigate se mențineau turgescente în
tot timpul zilei, cele ale plantelor neirigate în timpul prînzului se ofileau.
Datele obținute sînt în concordanță cu cele existente în literatură,
astfel E. A. Jemciujnikov (6), ’în cazul unei aprovizionări cu
apă a plantelor, a constatat o intensitate a transpirației cu maximul îh
timpul prînzului; în cazul unei rele aprovizionări cu apă maximum se
deplasează spre dimineață. Un mers regulat al transpirației cu maximul
la mijlocul zilei, în cazul plantelor bine aprovizionate cu apă a obținut
și N. A. M a x i m o v (10). De asemenea cercetînd mersul transpirației
la unele plante de cultură irigate și neirigate N. S ă 1 ă g e a n u și
Georgeta Galan (14) au obținut la lucerna udată de două ori maximul
intensității transpirației la mijlocul zilei. H. O h i r i 1 e i și E. Ș e r-
bănes cu (2) cercetînd mersul transpirației la porumbul „ICAR 54”
cultivat în condiții agrotehnice diferite, au constatat că plantele cultivate
pe parcelele îngrășate au avut o transpirație ceva mai intensă decît a
plantelor martor.
Gradul de deschidere al stomatelor. în vara anului 1956 am urmărit
și gradul de deschidere al stomatelor care are legătură cu mersul transpi-
rației și deci cu aprovizionarea cu apă a plantelor.
în acest scop am folosit metoda infiltrației, a lui M o 1 i s c h, care
este o metodă expeditivă, fără să necesite aparatură și care permite să
se aprecieze destul de bine gradul de deschidere al stomatelor. Ne-am
servit de benzol din care am pus cîte o picătură pe fața inferioară a frunzelor,
după viteza cu care benzolul pătrunde în frunză, am apreciat gradul de
deschidere al stomatelor. Am indicat deschiderea stomatelor cu. semnul + ;
cu cît sînt mai multe semne + cu atît stomatele sînt mai larg deschise.
Prin semnul — am indicat stomatele închise (+ + + + = stomate larg
deschise, + + + = stomate mai puțin deschise, + + stomate slab des-
chise, + = stomate foarte slab deschise și — = stomate închise).
Din datele obținute se constată că plantele variantelor îngrășate și
bine aprovizionate cu apă au stomatele larg deschise în prima jumătate
a zilei iar spre seară ele sînt mai puțin deschise. Totuși diferențele între
aceste variante irigate sînt mici, însă ceva mai mari la plantele îngrășate
decît la cele martor. De asemenea și între variantele neirigate deosebirile
nu sînt mari dar între acestea și variantele irigate, deosebirile sînt mai
mari. La plantele neirigate deschiderea stomatelor ește mai slabă iar în
2 - o. 1576
172	V. NECȘOIU	4
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
173
timpul prânzului, cînd frunzele sînt ofilite, și stomatele sînt închise. Din
determinările făcute cu privire la gradul de deschidere a stomatelor se
constată că elementele minerale date ca îngrășămînt au avut o influență
mai mică. Ceea ce a influențat mult procesul a fost umiditatea.
în condițiile unei bune aprovizionări cu apă N. A. M a x i m o v
a constatat, la floarea-soarelui, stomate larg deschise în tot cursul zilei.
Jemciujnikov E. A. (6) și S k a z k i n D. F. (18), în cercetările
făcute la cereale, au constatat că plantele aprovizionate bine cu apă au
stomatele bine deschise și în legătură cu aceasta au și intensitatea foto-
sintezei mărită.
Dacă comparăm datele cu privire la intensitatea transpirației, cu
cele obținute la deschiderea stomatelor constatăm că aceste procese fizio-
logice au mers paralel.
Presiunea osmotică a sucului celular. Presiunea osmotică a sucului
celular este unul din procesele cu mare însemnătate în activitatea vitală
a plantelor. Determinările efectuate, la sfecla de zahăr cultivată în condi-
țiile arătate, au dus la constatarea că, presiunea osmotică a sucului celular,
se modifică, atît în funcție de îngrășămîntul administrat plantei, cît mai
ales în funcție de umiditatea solului.
Pentru stabilirea presiunii osmotice ne-am servit de metoda criosco-
pică determinînd temperatura de înghețare a sucului celular cu ajutorul
instalației descrisă de N. Sălăgeanu și Georgeta Galan (14).
Frunzele cărora li s-a determinat presiunea osmotică au fost culese
dimineața cînd valorile osmotice oscilează mai puțin. Am ales frunze de
vîrstă medie și bine expuse la lumină, acestea au- fost introduse, în epru-
bete bine închise cu dop de cauciuc și apoi ținute timp de 20—30 minute
în baie clocotindă după care sucul a fost stors cu presa de mînă.
Din rezultatele obținute în cei doi ani de experiență reiese că pre-
siunea osmotică este mai mare la variantele irigate decît la plantele martor.
Ou toate că deosebirile între variante nu sînt prea mari se poate observa
totuși că unele elemente influențează mai mult acest proces fiziologic.
Așa de exemplu plantele cultivate pe parcele pe care s-a administrat
numai fosforul sau numai potasiul, au avut o presiune osmotică mai mare
decît plantele cultivate pe parcelele cărora li s-a administrat numai azotul.
Acest lucru se poate explica prin aceea că fosforul și în special potasiul,
au o influență pozitivă asupra fotosintezei (lucru constatat și la determi-
nările efectuate cu privire la intensitatea fotosintezei), favorizînd astfel
acumularea mai intensă a substanțelor organice în frunze și în special a
zaharurilor care măresc concentrația sucului celular, mărindu-i astfel și
presiunea osmotică.
Plantele cultivate pe parcele îngrășate numai cu azot au avut
presiunea osmotică mai mică pentru că avînd respirația mai intensă,
au avut și un consum mai mare de zaharuri și deci sucul celular al acestor
plante a fost mai puțin concentrat.
S y r e 11 P. J. (15) cercetînd influența unei nutriții abundente
cu azot la Ohlorella vulgaris a constatat o respirație mărită și o micșorare
a conținutului de zaharuri.
Valori ceva mai mari am găsit la plantele cultivate pe parcelele
- cărora li s-au administrat separat amestecul de azot și fosfor, azot și pota-
siu, fosfor și potasiu, și îngrășămîntul complet azot, fosfor și potasiu.
Dintre acestea, plantele de pe parcelele cu fosfor și potasiu și apoi cele de
pe parcelele cu îngrășămîntul complet au avut presiunea osmotică mai mare.
Comparând valorile obținute la variantele irigate cu valorile obți-
nute la variantele neirigate, se constată că procesul merge asemănător, însă
datorită diferenței de umiditate a solului, valorile obținute la plantele
neirigate sînt mult mai mari, în special în anul 1957.
Acest lucru se explică prin aceea că, plantele crescute în condițiile
unei rele aprovizionări cu apă, au o intensă deshidratare a celulelor care
favorizează hidroliza dizaharidelor în monozaharide, iar aceasta duce la
i o mărire considerabilă a presiunii osmotice a sucului vacuolar. în tabloul
nr. 1 sînt trecute datele obținute în anul 1957.
I	*
Tabloul nr, 1
Mersul presiunii osmotice la sfecla de zaliftr în cursul perioadei de vegetație din anul 1957 în atmosfere
Varianta	1 9			5 7		
	16 VI	1 vn	15 VII	30 VII	14 VIII	5 IX
IRIGAT Mt	10,7878	12,5224	16,6513	18,3240	19,1676	18,6201
N	10,5952	12,3713	16,4346	17,0975	18,3851	18,3482
P	10,6554	12,9862	16,8198	17,0005	18,5657	17;8973
K	11,9196	12,7851	17,5062	17,8800	19,1195	18,5432
NP	12,0761	13,4642	17,0245	17,7100	17,8914	17,1620
NK	13,4246	14,2606	16,9764	18,8206	18,8025	17,7752
PK	11,5343	14,0041	17,5423	18,2647	18,9637	17,2764
NPK	12,4975	14,9472	18,2406	18,6500	18,8065	17,8795
Umiditatea solului (%)	20,57	23,26	19,28	19,35	20,56	21,81
NEIRIGAT Mt	11,5222	15,3552	20,7931	23,3335	23,9475	23,6300
N	13,1476	15,6074	20,6606	22,2740	23,3817	22,8004
P	13,2199	16,0352	21,9369	23,1636	24,6579	22,6781
K	13,0905	16,9431	22,4666	22,8519	25,1034	24,6572
NP	13,7617	16,8520	22,6595	23,2372	26,7960	25,8748
NK	13,3764	16,9431	21,6118	23,1168	26,4519	26,2310
PK	13,8821	17,1005	22,1777	26,7288	26,9733	25,8734
NPK	14,2794	17,7103	22,9001	25,2960	27,3669	26,1242
umiditatea solului (%)	20,17	18,99	16,62	15,46	14,66	16,91
Date asemănătoare au obținut N. Sălăgeanu și Georgeta
Galan (14), în cercetările efectuate la unele plante de cultură, irigate și
neirigate. De asemenea H. Chirilei și E. Șerbănescu (2) au
obținut la porumbul crescut pe parcele îngrășate o presiune osmotică
ceva mai mare decît la plantele martor.
Porta de sucțiune a frunzelor sfeclei de zahăr. Deoarece forța de sucțiune
servește ca indicator al regimului hidric al frunzei am considerat impor-
tantă cunoașterea mărimii acestui proces în decursul perioadei de vegetație.
174
V. NECȘOIU
7
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
175
Determinările s-au făcut la aceleași date cînd s-a determinat și '
presiunea osmotică folosindu-se metoda lui S. V. Ș a r d a k o v. ;
. Materialul folosit a fost luat din aceleași frunze care au servit și ,
la determinările presiunii osmotice. Din frunzele alese pentru presiunea
osmotică s-au tăiat fîșii care au servit la determinarea forței de sucțiune.
Din tabloul nr. 2 se constată că forța de sucțiune merge paralel cu ;
presiunea osmotică, însă valorile sînt mai mici. Deosebiri mari nu sînt
între variantele irigate după cum nu sînt nici între variantele neirigate,
totuși se constată, ca și în cazul presiunii osmotice, că unele elemente sau
amestecurile dintre ele au influențat în mod deosebit acest proces fiziologic.
Astfel, de exemplu, toate variantele îngrășate au forța de sucțiune mai
mare decît plantele martori; de asemenea plantele crescute pe parcelele
cărora li s-au administrat numai fosfor sau numai potasiu au forța de
sucțiune mai mare decît a plantelor de pe parcelele care au primit numai
azot.
Tabloul nr, 2
Mersul forței de sucțiune la sfecla de zahăr iu cursul perioadei de vegetație îu anul 1957 (iu atmosfere)
Varianta	19 5 7					
	15 VI	IVII	15 VII	30 VII	14 VIII	5 IX
IRIGAT Mt	7,45	8,95	13,65	15,35	17,10	16,20
N	7,45	8,20	13,65	15,35	16,20	15,35
P	8,20	9,70	14,50	16,20	17,10	16,20
K	8,95 8,95	9,70	15,35	16,20 17,10	18,00 .	17,10
NP		10,45	-	16,20		17,10 -	16,20
NK	8,95	11,20	15,35	17,10	18,00	16,20
pk	8,20	14,45	16,20	18,00	18,00	17,10
NPK	8,45	12,00	17,10	18,90	18,00	17,10
Umiditatea solului (°/0)	20,57	23,26	19,28	19,35	20,56	21,81
NEIRIGAT						
Mt	8,95	11,20	18,00	20,20	21,20	20,20
N	8,20	12,00 ■	18,00	20,60	21,20	20,60
P	8,95	12,80	18,90	21,20	22,35	21,20
K	8,20	12,80	19,80	20,60	22,90	21,20
NP	9,70	13,65	19,80	21,20	22,90	21,80
NK	8,95	13,65	18,90	21,80	22,35	22,35
PK	9,70	14,50	19,80	23,35	23,80	22,90
NPK	10,45	14,50	19,80	22,90	23,80	23,35
Umiditatea						
solului (°/0)	20,17	18,99	16,62	15,46	14,66	16,91
Plantele crescute pe parcelele care au primit amestec de azot și fosfor,
azot și potasiu, fosfor și potasiu, precum și îngrășămîntul complet (NPK)
au forța de sucțiune mai mare decît Cea a plantelor cultivate pe celelalte
parcele; iar dintre acestea plantele cultivate pe parcelele cu fosfor și potasiu
și apoi cele de pe parcelele cu îngrășămîntul complet au forța de sucțiune
cea mai mare.
Comparînd, între ele, valorile obținute la plantele variantelor iri-
gate cu valorile obținute la corespunzătoarele lor neirigate, se constată
deosebiri mai mari. Plantele neirigate au valori mai mari decît cele irigate
și în cazul forței de sucțiune se vede că factorul care a influențat în mai
mare măsură procesul, este umiditatea.
Intensitatea fotosintezei. Fotosinteza fiind procesul principal care
indică activitatea vitală a plantei pe de o parte și starea celorlalte procese
fiziologice, pe de altă parte, am considerat ca foarte importantă cunoașterea
mersului intensității acestui proces.
Metoda folosită în determinarea acestui proces, a fost cea a jumătă-
ților de frunză (I. Sachs) modificată pentru rondele care indică inten-
sitatea procesiilui după cantitatea de substanță organică acumulată în
decursul zilei.
Intensitatea fotosintezei a fost urmărită numai în decursul anului
1957, iar rezultatele obținute sînt trecute în tabloul nr. 3.
Tabloul nr. 3
Fotosinteza la sfeclii <le zahăr în cursul perioadei de vegetație din vara anului 1957 în g/m2 pe oră				
Varianta		1	9 5 7	
	5 VII	1 VIII	|	16 VIII	5 IX
				
IRIGAT				
Mt	0,544	0,660	0,866	0,688
N	0,750	0,822	0,958	0,526
P	0,792	0,882	0,988	0,800
K	0,878	0,992	1,038	0,832
NP	0,886	1,076	1,252	0,916
NK	0,912	1,156	1,346 *	0,964
PK	0,700	0,862	0,976	0,534
NPK	0,984	1,266	1,484	0,858
NEIRIGAT				
Mt	0,456	0,566	0,544	0,442
N	0,436	0,586	0,590	0,568
P	0,562	0,724	0,622	0,602
K	0,594	0,7c2	0,612	0,632
NP	0,656	•0,756	0,606	0,550
NK	0,602	0,800	0,628	0,619
FK	0,464	0,694	0,614	0,622
NPK	0,786	0,878	0,752	0,712
Din datele cuprinse în acest tablou se vede că variantele îngrășate
acumulează o cantitate mai mare de substanțe organice, decît plantele
martor. Și în mersul acestui proces diferențele între variantele irigate sînt
mici; de asemenea diferențele între variantele neirigate sînt mici. Totuși
se constată că fosforul, dar mai ales potașiul favorizează acest proces.
G o 1 o v k o D. M. (5) constată că potașiul introdus în sol înainte
de însămînțare sau în perioada formării mugurilor florali la floarea-soa-
relui, duce la o mărire apreciabilă a intensității fotosintezei. P e t e r -
burgski A. V. (13) constată că asigurarea plantelor de sfeclă de zahăr cu
176
V. NECȘOIU
8 !	9
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
177
fosfor are însemnătate pentru f otosinteză. Amestecurile substanțelor nutri-
tive în special amestecul complet NPK duc la o intensificare a acestui j
proces.	:
Diferențe mai mari se constată între variantele irigate și cele neiri- ;
gate. Spre deosebire de procesele cercetate pînă acum intensitatea foto- ;
sintezei este mai scăzută la variantele neirigate, deoarece aceste plante t
fiind rău aprovizionate cu apă au stomatele puțin deschise și deci pătrun- j
derea CO2 este mult îngreunată.	;
Dacă comparăm datele obținute la presiunea osmotică, forța de suc- i
țiune și intensitatea fotosintezei, vedem că, între ele, există o strînsă ■
corelație. Acest lucru a fost remarcat și de A1 e x e e v A. M. (1) care ;
arată că, în condițiile unei mărimi constante a forței de 'sucțiune, corn- r .
pararea intensității fotosintezei cu mărimea presiunii osmotice a sucului j
celular, devine pozitivă; o dată cu mărimea presiunii osmotice se mărește ■
și intensitatea fotosintezei.	'
Intensitatea respirației la sfecla de zahăr. Intensitatea respirației, a ■
fost determinată după metoda Boysen-Jensen, iar rezultatele obținute ;
au fost raportate la 10 g substanță proaspătă pe oră și sînt trecute în i
tabloul nr. 4.
Tabloul nr. 4	i
Intensitatea respirației la sfecla de zahăr la diferite date din vara anului 1957 iu cin3 CO2/10 g	|
substanță proaspătă pe oră	'
în rezultatele obținute cu privire la dinamica acumulării zaharurilor, căci
la plantele hrănite numai cu azot am constatat un procent mai scăzut în
zaharuri decît la celelalte variante.
O intensitate mai mare a respirației și un proces scăzut în zaharuri
în condiția unei nutriții abundente cu azot a găsit S y r e 11 P. J. (15)
în cercetările efectuate la Chlorella vulgaris.
De asemenea se mai constată că diferențe mai mari sînt între
variantele irigate și cele neirigate, primele avînd o respirație mai intensă.
La plantele irigate respirația crește în intensitate atingînd maximum la
data de 16 VIII 1957 în timp ce la plantele neirigate acest maxim are loc
mai devreme și anume la 1 VIII 1957 și este cu puțin mai mare decît
valorile obținute anterior.
Acest lucru poate fi pus pe seama lipsei de apă care duce la o frînare
a proceselor fiziologice și cum după data de 1 VIII 1957 carența în apă
s-a accentuat, sigur că și unele procese fiziologice au scăzut în intensitate.
Conținutul în zaharuri la sfecla de zahăr. Cantitatea de zaharuri
din rădăcinile sfeclei de zahăr s-a determinat, în anul 1956, prin metoda
izometrică a lui Issekut, iar în anul 1957, am determinat zaharurile refrac-
tometrice. Datele obținute în anul 1957 sînt trecute în tabloul nr. 5.
Tabloul nr. 5
Conținutul iu zaharuri la rădăcinile sfeclei de zahăr în decursul perioadei de vegetație în anul 195Î lu%
Varianta	1		9 5 7	
	6 VII	1 vin	16 VIII	5 IX	1
IRIGAT				
Mt	3,3866	4,9109	5,3415	3,6238
N	4,3817	5,1534	6,1902	4,8869
P	3,1676	4,1739	5,7598	3,6593
K	3,0899	3,9858	4,9454	4,1216
NP	4,0557	4,6694	5,3946	3,0285
NK	3,5398	4,2400	5,8025	3,4739
PK	4,0035	4,2220	5,3639	3,5952
NKP	3,2296	4,8387	5,2450	3,6791
NEIRIGAT				
Mt	3,3566	3,9320	3,2988	2,8088
N	3,9604	4,9773	4,6295	3,2351
P	3,3905	3,4561	3,7962	3,3714
K	3,8115	4,0966	3,4925	3,1942	;
NP	3,9630	4,8726	3,4045	2,8337	i
NK	4,1594	3,9817	3,8250	2,9818
PK	4,0604	4,1819	3,6950	3,3768
NKP	3,1526	4,1919	3,5113	3,1065
Varianta	19 5 7			
	16 VII	7 VIII	29 VIII	8 IX
IRIGAT				
Mt	14,44	16,5	19	21,30
N	14,96	17,3	19,5	21,80
P	14,02	17,8	20	22,25
K	13,26	17,2	19,8	22,02
NP	14,12	17,1	20,2	22,62
NK	14,36	17	19,7	22
PK	14,54	17,5	20,5	22,14
NPK	15,58	17,9	20,8	22,77
NEIRIGAT				
Mt	16,64	21	21,88	23,50
N	15,98	20,3	21,80	23
P	16,70	22,5	23,04	24,50
K	17,05	22	22,60	24,30
NP	16,84	22,3	22,96	24,50
NK	16,62	21,6	23,14	24,75
PK	16,66	22,5	22,38	24,90
NPK	16,70	22,5	23,24	24,95
Analizînd datele cuprinse în tabloul nr. 4, constatăm că diferențele
dintre variantele irigate sînt foarte mici; de asemenea și între variantele
neirigate diferențele nu sînt mari, totuși se constată atît la unele cît și la
celelalte că azotul favorizează acest proces. Acest lucru se reflectă și
Din determinările făcute, s-a constatat un conținut mai ridicat în
zaharuri la variantele îngrășate de cît la cele neîngrășate. Se constată că
valorile obținute sînt în concordanță cu datele existente în literatură.
Astfel, de exemplu, am obținut un procent mai ridicat în zaharuri la plan-
178	V. NECȘOIU	10
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
179
tele cultivate pe parcelele care au primit ca îngrășămînt fosfor și mai
ales potasiu, decît pe parcelele care au primit numai azot.
Kursanov A. L., Pavlinova O. A. (3) consideră că sînt
necesare îngrășămintele fosfatice pentru a se obține o bună acumulare
de zaharoză în plante. Sestakov A. G. șiPleșkov B. P. (17)
urmărind influența îngrășămîntului complet NPK asupra metabolismului
glucidic la cartof, ajung la concluzia că în condiția unei lipse de azot
predomină sinteza zaharozei față de consumarea ei; G o 1 o y k o D. M. (5)
spune că mărirea relativă a dozei de potasiu în perioada de acumulare a
zaharozei a mărit recolta sfeclei de zahăr și a îmbunătățit-o calitativ.
Analizînd datele trecute în aceste tablouri, constatăm- că plantele
cultivate pe parcelele care au primit îngrășăminte în amestec de cîte două
(NP, NK, PK), cît mai ales cele cultivate pe parcelele care au primit
îngrășămîntul complet (NPK) au avut un procent mai ridicat în zaharuri
decît plantele cultivate pe parcelele cărora li s-a administrat un singur
îngrășămînt.
Comparînd, între ele, datele obținute la plantele irigate, cu cele
obținute la plantele neiiigate, se constată că, la acestea din urmă, pro-
centul în zaharuri este mai ridicat chiar dacă au avut intensitatea foto-
sintezei mai scăzută însă au avut și respirația scăzută și deci consumul
în zaharuri mai mic.
Acest lucru nu trebuie să ne facă să credem că ar fi mai bine ca sfecla
de zahăr să nu se irige, căci dacă luăm în considerație greutatea mate-
rialului analizat, vedem că cel de la plantele irigate este mai greu și deci
și cantitatea totală de zahăr este mai mare. La sfîrșitul perioadei de
vegetație deosebirile în ceea ce privește procentul de zahăr sînt mai mici,
însă recolta de pe variantele irigate este mai mare.
De menționat că determinările făcute cu refractometrul în anul
1957, ne-au arătat că, acumularea zaharurilor merge asemănător ca în
anul 1956; am obținut însă valori mai mari datorită atît metodei cît și
condițiilor agrotehnice superioare create sfeclei de zahăr în anul 1957.
Suprafața foliară și greutatea rădăcinilor. în vara anului 1956 am
efectuat, cu ajutorul riglei gradate, măsurători cu privire la lungimea
și lățimea limbului precum și la lungimea pețiolului. în anul 1957, s-a
determinat suprafața foliară folosindu-se un șablon dreptunghiular cu
suprafața determinată după care se tăiau fîșii din frunzele de toate vîrstele.
Aceste fîșii dreptunghiulare se cîntăreau; separat s-au cîntărit și frunzele
fără pețiol a 10 plante, s-a aflat apoi prin regula de trei simplă supra-
fața foliară.
Valorile obținute, în anul 1957, sînt trecute în tabloul nr. 6.
Din acest tablou reiese că, creșterea suprafeței foliare a fost influen-
țată atît de îngrășăminte cît mai ales de umiditatea solului.
Se constată că, în cazul parcelelor care au primit ca îngrășămînt
numai fosfor, plantele au avut suprafața foliară chiar mai mică decît a
plantelor martor în prima parte a perioadei de vegetație, apoi suprafața
foliară a acestor plante a crescut. Plantele îngrășate cu potasiu au avut
suprafața foliară mai mare decît a plantelor martor și a plantelor care au
Tabloul nr. 6
Suprafața foliară fa sfecla de zahăr fa diferite date în anul 1957 in m2 (media a 10 plante)
Varianta	1		9 5 7	
	5 VII	19 VII	7 VIII	2 IX
IRIGAT				
Mt	5,3822	6,1972	4,2017	3,2409
N	6,5542	8,7728	4,6104	3,2850
P	5,0918	5,4942	4,5810	2,1778
K	5,5235	6,9523	5,0358	3,5351
NP	6,1722	6,9023	4,7872	2,8198
NK	6,9931	7,0392	5,6414	3,1234
PK	5,6146	6,7416	4,1839	2,6945
NPK	6,9950	9,0325	6,0361	3,5510
NEI1UGAT				
Mt	3,5606	4,3206	1,6991	1,0310
N	3,1215	4,3600	1,5277	0,8213
P	2,9855	3,2309	1,2354	0,6013
K	3,3659	3,9569	1,5340	0,7731
NP	3,4375	4,0793	1,3731	0,9378
NK	3,4147	3,9648	1,5387	1,0887
PK	3,2515	3,7159	1,2811	0,9550
NPK	3,9026	4,7434	1,8958	1,2827
j primit numai fosfor. La variantele care au primit ca îngrășămînt numai
i azot s-a observat o creștere accentuată a părților aeriene.
j Golovko D. M. (5) a constatat același lucru atît la floarea-
; soarelui cît și la sfecla de zahăr. Dintre plantele cultivate pe parcelele cu
( amestec de două îngrășăminte, cele care au fost crescute pe parcelele cu
i fosfor și potasiu, au avut suprafața foliară mai mică; ceva mai mare au
rj avut-o plantele de pe parcelele cărora li s-a administrat amestecul fosfor
( și azot și mai mare au cele care au crescut pe parcelele cu azot și potasiu.
Ș Plantele crescute pe parcelele care au primit îngrășămîntul complet
f au avut cea mai mare suprafață foliară.
în ceea ce privește pețiolul se constată că azotul favorizează creș-
terea lui în lungime mai mult decît fosforul și potasiul; totuși și în acest
caz plantele care au primit ca îngrășămînt azot și fosfor, azot și potasiu
ț sau îngrășămînt complet au avut pețiolul ceva mai lung.
j Comparînd datele obținute între plantele irigate și cele neirigate, în
î anul 1957, se constată că diferențele sînt foarte mari. Ca și din datele
; existente în literatură reiese că în prima parte a perioadei de vegetație
j are loc o creștere intensă a aparatului foliar la toate variantele în timp
f ce în partea a doua predomină sinteza și acumularea zaharozei. A. C. K r u-
ț jilin (7) a obținut rezultate asemănătoare la sfecla de zahăr irigată,
j unde a constatat o suprafață foliară mare, în comparație cu cea a plantelor
Ș neirigate. Acest fapt este dovedit în experiențele noastre și de dinamica
t acumulării zahărului ca și de creșterea, în greutate, a rădăcinilor care este
comparată cu creșterea în greutate a frunzelor (tabl. nr. 7).
380	V. NECȘOIU	12 Ș
■----------------------------------------------------------:----------------■ f
Producția obținută. Influența îngrășămintelor minerale și a apei |
arătată cu ocazia analizării diferitelor procese fiziologice se reflectă și în [
producția sfeclei de zahăr obținută pe parcelele care au primit ca îngră- f
șămînt, fie un singur element N, P, sau K, fie amestecul de două îngră- j
șăminte, NP, NK, sau PK și îngrășămîntul complet NPK, irigate sau :
neirigate.	'
în tabloul nr. 8 sînt trecute cantitățile obținute în cei doi ani de i
experiență menționînd că în anul 1956 diferențierea umidității s-a făcut!
după 14 VII, iar suprafața destinată experienței a fost mai mică.
Din datele cuprinse în tabloul nr. 8 se constată că valorile obținute
la recoltă concordă cu valorile obținute la determinările fiziologice. Și aici!
se vede că recolta de pe parcelele îngrășate este mai mare de cît cea de pe
Tabloul nr. 7
Greutatea limbului și rădăciuii sfeclei de zahăr (media a 10 plante) la diferite date în auul 195T
Varianta	Greutatea limbului în kg.				Greutatea rădăcinii în kg.				
	5 VII	19 VII	7 VIII	2 IX	5 VII	19 VII	7 VIII '	2 IX	3 XI
IRIGAT Mt	1,920	2,460	1,740	1,320	2,785	3,240	4,265	5,190	5,530
N	2,250	2,800	2,160	1,225	2,340	2,860	4,385	5,035	6,000
P	1,125	1,840	2,010	0,800	1,970	2,180	4,220	4,680	5,740
K	1,480	1,760	2,000	0,950	2,000	2,500	5,565	5,795	6,600
NP	2,000	2,160	2,550	1,225	2,085	2,575	6,210	6,560	7,110
NK	2,070	2,500 2,080	2,150	1,000	2,485	3,410	5,300	5,730	6,870
PK	1,735		2,085	1,575	1,990	2,800	4,910	5,235	5,970
NPK	2,235	2,730	2,520	1,230	2,875	3,730	6,250	6,670	8,230
NEIRIGAT Mt	1,345	1,550	0,655	0,400	2,325	2,575	2,750	3,070	4,500
N	1,025	1,180	0,465	0,330	2,090	2,305	2,530	2,970	4,820
P	0,835	1,000	0,595	0,225	1,775	1,960	2,490	2,890	4,125
K	1,000	1,110	0,425	0,325	2,100	2,575	2,830	3,295	5,010
NP	0,910	1,200	0,625	0,405	1,975	2,500	3,260	3,425	4,300
NK	1,070	1,170	0,715	0,630	2,135	2,475	3,100	3,860	4,800
PK	1,015	1,110	0,480	0,430	1,855	2,150	2,985	2,390	3,300
NPK	1,170	1,376	0,570	0,560	2,210	2,400	3,515	4,020	5,400
parcelele de control, apoi constatăm că de pe parcelele îngrășate cu fosfor!
și potasiu s-au obținut valori ceva mai mari decît la parcelele îngrășate
numai cu azot. De’asemenea pe parcelele îngrășate cu amestecuri de două
elemente s-au obținut valori mai mari decît la cele îngrășate cu un singur
element, iar dintre acestea cele care au dat un spor mai mare de producție
au fost cele care au primit amestecul NP și NK. Parcelele care au primit
însă îngrășămîntul complet NPK au dat recolta cea mai mare.
Referitor la umiditate se constată că în cazul recoltei aceasta a avut
o mare influență deoarece diferențele dintre parcelele irigate și corespun-
zătoarele lor ne’irigate sînt foarte mari, iar în privința conținutului în zahăr
13
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR 181
Tabloul nr. 8
Recolta In kg/ha la sfecla de zahăr în cei doi ani de experimentare 1956—195T
Varianta	Anul		Varianta	Anul	
	1956	1957		1956	1957
IRIGAT			neirigat		
Mt	48 280	49 890	Mt	31 773	33 860
N	50 200	50 640	N	32 746	3> 970
P	50 240	51 930	P	32 640	36 544
K	50 946	52 390	K	33 320	37 000
NP	51 621	52 760	NP	34 173	37 187
NK	53 026	54 000	NK	35 544	37 308
PK	48 613	51 680	PK	31 426	33 202
NPK	53 920	54 800	NPK	36 010	38 000
am arătat că la data recoltării acesta nu diferă prea mult între plantele
irigate și «ele neirigate.
Diferențele dintre recolta obținută în anul 1956 și cea obținută în
anul l957 se datorează condițiilor agrotehnice optime create în anul 1957
la Baza experimentală agricolă Moara Domnească. Dacă producția și
în acest an a fost mică față de condițiile create acestei culturi, aceasta
se datorează în primul rînd distanței prea mici la care au fost cultivate
plantele pe rînd și apoi atacului masiv de Cercospora beticola care a avut
loc în cursul lunii august.
CONCLUZII
Din expunerea datelor privitoare la diferitele procese fiziologice,
urmărite la sfecla de zahăr cultivată pe un sol brun-roșcat de pădure,
în condiții de îngrășăminte minerale și irigare, se desprind următoarele
concluzii:
1.	Transpirația, în toate cazurile, a fost mai intensă la variantele
îngrășate decît la’ plantele martor, însă diferențele nu sînt prea evidente.
.Acest lucru se constată atît la variantele irigate, cît și la cele neirigate.
Diferențe ceva mai mari se constată între variantele irigate și corespunză-
toarele lor neirigate. De asemenea maximul intensității transpirației se
deplasează de la prînz, cum este la variantele irigate, către orele dimineții
la cele neirigate.
2.	în ceea ce privește deschiderea stomatelor, determinată numai
în anul 1956, se constată același lucru, adică ea este ceva mai intensă la
plantele îngrășate decît la cele martor. De asemenea diferențe mai mari se
constată între parcelele irigate și neirigate. între intensitatea transpi-
rației și gradul de deschidere a stomatelor se constată o oarecare relație.
182	V. NECȘOIU .14
' 15	CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR	183
3.	Valorile obținute la presiunea osmotică și forța de sucțiune, au
fost mai mari la variantele îngrășate decît la plantele martor. Se con-
stată că, fosforul și potasiul au mărit presiunea osmotică și forța de sucțiune
în comparație cu azotul. Plantele crescute pe parcelele cărora li s-a admi-
nistrat amestecul de două elemente au avut aceste valori mai mari la
plantele crescute pe parcelele cărora li s-a administrat numai un singur
element și mai mici decît la plantele crescute pe parcelele cu îngrășămînt
complet.
Deosebiri mari se constată între variantele irigate și cele neirigate,
însă în toate cazurile forța de sucțiune a-fost mai mică decît presiunea
osmotică.
4.	Intensitatea fotosintezei se constată mai ridicată la variantele
îngrășate decît la plantele martor.
Fosforul și potasiul au o influență mai mare asupra intensității
fotosintezei decît azotul. în acest caz diferențe mai mari se constată între
plantele irigate și cele neirigate, primele fiind bine aprovizionate cu apă
au și stomatele mai deschise și deci pătrunderea CO2 în frunze este mai
ușurată.
5.	Bespirația este de asemenea mărită la plantele crescute pe parce-
lele îngrășate față de plantele martor. Dintre acestea, cele crescute pe par-
celele îngrășate numai cu azot au intensitatea respirației relativ mărită
față de celelalte variante. între plantele irigate și cele neirigate sînt deose-
biri mai mari în. ceea ce privește respirația. în decursul perioadei de vege-
tație, respirația la plantele neirigate atinge maximum la o dată mai devreme
decît plantele irigate din cauza umidității scăzute, care duce la frînarea
unor procese fiziologice.
6.	Deferitor la acumularea zaharurilor se constată de asemenea că
fosforul și potasiul favorizează acest proces, în timp ce la plantele îngră-
șate numai cu azot, avînd o respirație mai intensă, hidrații de carbon sînt
consumați în acest proces în cantitate mai mare. Amestecurile de două
îngrășăminte sau îngrășămîntul complet NPK au dus la creșterea procen-
tului de zaharuri în sfecla de zahăr. între plantele irigate și cele neirigate
se constată și în acest caz diferențe ceva mai mari, însă de data aceasta
plantele neirigate au un procent mai ridicat în zaharuri, decît cele irigate,
acest lucru este însă contrabalansat, și întrecut chiar, de producția obți-
nută la plantele irigate.
7.	La variantele îngrășate se constată o creștere mai bună atît a
părților aeriene, cît și a rădăcinilor. Dintre acestea azotul favorizează'
creșterea frunzelor mai mult decît potasiul iar acesta mai mult decît fosforul.
Amestecurile de două îngrășăminte și în special îngrășămîntul complet
NPK au influențat creșterea suprafeții foliare, mai mult decît îngrășă-
mintele date separat. De aici se constată că aprovizionarea bună cu fosfor
și potasiu contrabalansează excesul de azot. Fosforul influențează favorabil
depunerea glucidelor în rădăcini și creșterea în greutate a acestora. Pota-
siul are mare influență în sinteza și transportul hidraților de carbon,
favorizîhd asimilarea de către plante a azotului și sinteza substanțelor
azotate.
OHSHOJIOrWHECKOE H3VHEHnE CAXAPHOn CBBKjlbl,
BLIPAlIțHBAEMOn B YCJIOBHHX BHECEHHR MHH’EPA'JIbHblX
Y^OBPEHMK H nPMMEHEHMH OPOHIIEHUH
KPATKOE COHEPXAHHE
MccJienoBannn, nposofliiBumecn b 195'6 n 1957 ro^ax nan caxapnoii
CBeKJioii, BLipaiHHBacMoii na npacnoBaTo-6ypoft Jiecnoiî nonBe, na opomaeMMx
ii neoponiaeMMx flennunax, ynodpeHHNx N, P, K, NP, NK, PK n NPK
nonasajin, uto na ^naHOJiornnecKne nponeccw bjimhiot nan ynoSpennn,
Tan, b oco5ennocTH, n BJiara.
Tan, nanpiiMep, y yno6penm>ix pacTennft Tpancnnpannn cnnbnee, hom
? y kohtpojibhmx, xoth paannnbi n neBejinnu. PaannnM b Tpancnnpannn opo-
inaeMMx n neoponiaeMMx pacTennft necncJînno SoJibiue, npnneM MancnMyM
Tpancnnpannn y opdmaeMBix pacTennft npnxonnTcn Meinny 12 n 13 nacaMH,
a y neoponiaeMMx— MeHtny 8 n 9 uacamn. CTenenu pacKpNTnn ycTbnn
Ko-neSneTCH napan.JieJii.no c unTencnsnocTbio TpancnnpannH: ojțnaKo n b
ș 8T0M cJiynae paBnnnH Mențny BapnanTaMn neBeJinnu. 9th paanftnH BHpa-
■ nteiiM HecnoJiBKo peane y pacTennft, BbipainnBaeMMx na opomaeMMx n neopo-
J inaeMtix nejinnnax.
Hto nacaeTcn ocMomnecnoro naBJiennn n cocyniett chjtm pacTennft, to
: naSJitonaeTcn 6oJiee cnjinnoe BJînnnne paajmnnMx ajieMenTOB, bhochmhx b
' nanecTBe ynoSpennn. Tan, $oc$op n najinfi oKaauBâioT na o tu BeJinnnHM
; 6oji.ee cnjimoe BJînnnne, neM aaoT, npnneM cMecn gsyx aJieMenTOB, a ramne
: n nojinan cmbcb, bjihhiot elpe cnjinnee nan na ocMoTunecnoe naBJienne, Tan
; n na cocyinyio cnjiy. y neoponiaeMMx pacTennft sth nBJiennn npoTena'ioT'TaK
r Mie nan n y opomaeMMx, no noJiynennNe BejiHnMHN 6oJinme.
[ y y,no6peHHi.ix pacTennft țțoTocnnTea unTencnsnee, neM y kohtpojib-
!• hmx, npnueM $oc$op n aaoT noJionînTeJibno BJinftioTHannTeHcnBHOCTb^oTO-
1 cnnTeBa. y opo’maeMHx pacTennft 9tot npo'necc nponcxonnT nnTencuBnee,
f neM y neoponiaeMMx Gjiaronapn TOMy, hto b ycJioBnnx onTHMajibnoii BJiam-
j nocTMHeKOTopMe^nBMOJiornnecKnenponeccMnpoTeKaiOT dojiee nuTencnsno ;
J Tan, y opomaeMM'x pacTennft, BCJiencTBne toto hto ycTbnna niupono pacnpM-
: th, npoHMKnoBenne CO2 b pacTennn oSjiernaeTcn. ynoGpennn n BJiamnocTb
f bjwiiot Tanine n na nMxanne.'TaK, nanpnMep, asoT noBMinaeT unTencnsnocTb
î flMxannn. V neoponiaeMMx pacTennft n 9tot nponecc nponcxonnT cJia6ee,
i npnneM ManoMMaJibnan ero HHTencHBHOCTb b Tenenne BereTahnonnoro ne-
j pnofla nacTynaeT y nnx panBme, neM y opotaaeMMx pacTennii.
Bmjio ycTanoBJieno, uto na nnnaMHKy naKonJiennn caxapoB 6naro-
npnnTHoe BJînnnne onasMBaioT $oc$op n najinft, ypaBnoBemMBan hb6m-
tok asoTHoro miTanum y pacTennft, BHpainennMx na nejinnnax, b KOTopMe
BnocHJicn tojibko asoT, nMxanne nuTencuBnee, a cjienoBaTejinno, n pacxon
j yrjieB.onoB BMine.
!	. y neoponiaeMMx pacTennii conepjnanne caxapoB onasaJiocb BMine, neM
iy opomaeMMx, ounanp oto KOMnencnpyeTCTH snaMneJinno SoJibinnM kojw-
necTBOM nopneft, noJiynaeMMx na opomaeMMx neJinnnax.
184
V. NECȘOIU
16
17
CERCETĂRI FIZIOLOGICE LA SFECLA DE ZAHĂR
185
Ha pocT pacTenjiii bjihhiot nau yno6peHnn, TaK n BJțaîKHOcTB. Asot ;
chjibho djiaronpiiHTCTBye'T pocTy jihctbgb b nauaJie BereTapnonnoro nepuo- i
pa, Torpa Hau 4>oo<|>op h KaJiHft bjihhiot nopo?KHTeJiBHo na cnuTea caxapoB ;
h pa HaKOHJienne hx b kophhx.	■
Hto KacaeTCH npopyKpHH, to na ypodpeHHHx pennHKax ypoHtatt ;
KopneH 6mh BHanHTeMBHo BHiue, neM pa kohtpojibhmx. Qoc$op h Kanufi i
bjihhiot na noBHniepne ypoîKaH b GoJinineii cTenepH, hgm aaor. ypoJKan, i
nonyneHHBie ot opomaeMMx pacTemiii, Smjih paMporo Btime, hgm ot peopo- j
inaeMMX.	|
RECHERCHES PHYSIOLOGIQUES SUR LA BETTERAVE
SUCRIÎÎRE cultivee DANS DES OONDITIONS D’ENGRAIS
MINERAUX ET D’IRRIGATION
RlSSUMlî
Les recherehes effectuăes en 1956 et 1957 sur la betterave sucriere,
cultivăe en sol brun-rougeâtre de forât, dans des parcelles irriguăes et
traităes aux engrais de N, P, K, NP, NK, PK, NPK, et dans leur corres-
pondants non irriguăes, ont prouvă que les engrais et notaipment l’eau
influent sur les processus physiologiques.
O’est ainsi que les plantes des sols traităs aux engrais ont une trans-
piration plus intense que les plantes de eontrâle, les diffărences ătant i
cependant tres petites. Entre les plantes irriguăes et les plantes non irri-1
guăes les diff ărences sont un peu plus mar quăes : pour ce qui est du maximum
d’intensite de la transpiration, il est atteint ă des heures diffărentes : entre
12 et 13 h, pour les plantes irriguăes, et entre 8 et 9 h, pour les plantes
non irriguăes. Le degră d’ouverture des stomates ăvolue parallelement avec
l’intensită de la transpiration, mais dans ce cas-ci non plus il n’y a pas de
grandes differences entre les variantes. Ces diffărences sont plus ăvidentes
entre les plantes des parcelles irriguăes que chez celles des parcelles noni
irriguăes.
Lorsqu’il s’agit de pression osmotique et de force de succion, on
constate une influence plus prononcăe des diffărents elăments ayant servi
d’engrais. Ainsi, le phosphore et le potassium augmentent ces valeurs par
rapport a l’azote, et les mălanges de deux ălăments tont comme le mălangel
complet ont exerce une influence accrue sur la pression osmotique et surj
la force de succion. Pour ce qui est des plantes non irriguâes, les phănomenes j
ont une marche similaire ă celle des plantes irriguâes, mais les valeurs obte-
nues sont plus importantes.
La photosynthese des plantes nourries aux engrais est plus intense
que la photosynthese des plantes de controle, le phosphore et l’azote exer-
§ant une influence positive sur l’intensitâ de la photosynthese. Chez les
plantes irriguăes, ce processus est plus intense que .chez leș plantes non
irriguăes, vu que certains processus physiologiques sont plus intenses dans
des conditions d’humidită optimum; les stomates de ces plantes etant
largement ouvertes, la pănătration du CO2 est facilitee. La respiration est
Egalement influencăe par les engrais et l’humiditd. En ce cas, l’azote
influe sur l’intensită de la respiration qu’il augmente. En ce qui concerne
les plantes non irriguăes, ce processus est, lui aussi, moins intense, le maximum
d’intensite au cours de la periode de văgătation ătant atteint plus tât que
chez les plantes irriguăes.
Pour ce qui est de la marche de l’accumulation des sucres, on a con-
stată que le phosphore et le potassium favorisent ce processus, compensant
ainsi l’exces de nutrition par azote. Les plantes cultivăes sur des parcelles
ayant regn seulement de l’azote ont une respiration plus intense, leur con-
sommation d’hydrates de carbone ătant, par consâquent, elle aussi, plus
âlevăe.
Chez les plantes non irriguăes, l’auteur a obtenu un taux plus ălevă
en sucres, par rapport aux plantes irriguăes, mais ce fait est compensă
par la production beaucoup plus riche de racines, sur les parcelles irriguăes.
La croissance des plantes est ăgalement influencăe par les engrais et
l’humidite. Pendant la premiere păriode de văgetation, l’azote est trăs
favorable au dăveloppement des feuilles; le phosphore et le potassium
exercent une action positive sur la synthese des sucres et sur leur dăpât
dans les racines.
En ce qui concerne la production, on a răcoltă— sur les parcelles trai-
tăes aux engrais — une plus grande quantită de racines que sur les parcelles
de controle. Le phosphore et le potassium favorisent davantage le dăve-
loppement de la răcolte que l’azote. Les plantes irriguăes ont donnă des
răcoltes plus abondantes que les plantes non irrigudes.
BIBLIOGRAFIE
1.	Alexeev A. M., Zamisimosti foto sinteza ot vodnogo rejimalista. Izvestia Akad. Nauk,
1952, nr. 3, p. 105-113.
2.	Chirii ei și Șerbănescu E., Studiul fiziologic asupra porumbului „ICAR 54"
3.
4.
5.
7.
cultivat in condiții agrotehnice diferite. Bul. științ. al Acad. R.P.R., Seria botanică,
1957, t. I, nr. 2.
Kursanov A. L. și Pavlinova O. A., Biochimia. 1950, voi. 15, nr. 1, p. 52 — 57.
Davidescu D., Agrochimia. Ed. agro-silvică de stat, București, 1957.
G o 1 o v k o D. M., Mineralnoe pitanie kak falelor vozdeistvia na fotosintez, rost, formoobrazo-
vanie i urojai saharnoi svekli. Uci. zap. Moscova, 1957, nr. 37, p. 157—240.
Jțm cin jniko v A. E., K voprosu ob usticinom regulirovanii isparenia u rastenii
Soobsci. Rostov, Nahiei nissled, opît stanții, 1923, nr. 148.
Krujilin A. C., Biologhiceskie osobenosti orosaemih kultur. Selhozghiz, Moscova, 1954.
8.	M axim 6 vi ci A. E., O k o n e n k o A. S. i B a h i r A. T., Osobenosti biohimiceskih
9.
10.
11.
12.
13.
protesov v listiah raznth iarusov v sviazt s formirovaniem kornia saharnoi svekli.
D.A.N., 1952, t. LXXXVII, nr. 2, p. 313.
— O saharistosti saharnoi svekli v sviazi s ovodneniem tkanei kornia. Fiziologhia rastenia,
1957, fasc. 2, t. 4, p. 192.
M a x i m o v A. N., Fiziologhiceskie osnovl zasuhoustoicivosti rastenii. Leningrad, 1926.
— Docladi Akad. Nauk SSSR, 1948, vd 62, nr. 4, p. 537.
Olteanu Gh., Sfecla de zahăr. Ed. agro-silvică de stat, București, 1954.
Pe t er bur gski A. V., Novoe pitanii saharnoi svekli. Saharnaia svekla, 1956, nr. 3,
p. 37-41.
186	V. NECȘOIU	^8
14.	Sălăgeanu N. și Georgeta Gal an, Despre determinarea nevoii de apă a plan- ,
lelor în vederea stabilirii datei udărilor. Bul. științ. al Acad. R.P.R., Secția științe
biologice, agronomice, geologice și geografice, 1954, t. VI, nr. 1.
15.	Syrett P. J., The a'ssimilation of ammonia and nitrate by nitrogen starved eells on Chlorella
vulgaris. Physiol. plantarum, 1956, t. 9, nr. 1, p. 19 — 27.	,
16.	Șerb in S. S., Vlianie vnekornevogo pitania i podkormok na fiziologhiceskie profesl u
saharnoi sveklt. Vestnik Akad. Nauk. SSSR, 1954, nr. 2, p. 29 — 37.
17.	Sestokov A. G., iPleskov B. P., Azot, fosfor i kalii kak reguliatorl fermenta-
tivnîh proțesov v rasteniah. Isv. Thniriazevskoi s-h Akad., 1955, rr. 3, p. 139 — 154.
18.	Skazchin D. F. i Upenscaia M. V., Fiziologhiceskaia oțenka vliania oroșenia
po razlicinte sorta arahisa. Trudi po pricii, bot. gen. i. sel., 1953, nr. 1,seria a lila.
19.	Sokolova V. E., Osobenosti uglevodnogo obmena listev kartofelia saharnoi sveklt i ih
rol v koordinatii deiatelnosti listovogo aparata. Izvestia. Akad. Nauk SSSR,
1952, nr. 1, p. 63.
20.	Vlasiuk P. A. i L i s o v a 1 P. Z., Vlianie raznth form kaliinîh i drughih vidov udo-
Sovetskaia agronomia, 1952, nr. hlopeiatnika v usloviah oroșenia na iughe. SSSR pAȚ£ DESPRE CONȚINUTUL ÎN ZAHARURI ȘI AMINOACIZI
AL PLANTULELOR DE ORZ ÎN PERIOADA GERMINĂRII
______________ DE
C. HOROVITZ
Comunicare prezentată de n. sălăgeanu, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
tn ședința din 1 decembrie 1957
1 Urmărind particularitățile unor procese fiziologice la plantele pro-
venite din semințe tratate înainte de semănat, în comparație cu cele netra-
tate, ne-am oprit și asupra analizei metabolismului zaharurilor și a prote-
inelor în timpul primelor zile ale germinării *).
;	Metoda de lucru
i S-au 1 nat trei variante cu semințe de orz de primăvară — soiul
finer : o variantă martor cu semințe netratate; a doua variantă a constat
lin tratarea semințelor de orz cu o soluție de acid boric 0,01% (proporția
Vminței-soluție fiind 100:36) timp de 6 ore, la temperatura labora-
torului ; iar a treia variantă din umectarea semințelor cu apă distilată
tot 36 % dar dată în 3 porții) la temperatura laboratorului, timp de 8 ore
pr apoi (după umectarea cu a treia porție) ținută la temperatura 27—28°
imp de 16 ore. Varianta a doua este numită „acid boric”, iar cea de a
beia „încălzire umedă”.
I După tratare, semințele variantelor a doua și a treia s-au uscat
i zile la temperatura laboratorului.
i Semințele celor 3 variante s-au pus la germinat în seră la tempera-
Țra constantă de 20° în chiuvete de faianță cu apă distilată. Probele
î--—-------------
I .	■	•
i *) Prezenta comunicare, reprezentînd o parte din lucrarea de disertație a autorului, a
St executată în Laboratorul de climat artificial al Academiei agricole „K. A. Timireazev”
n Moscova, sub conducerea șefului catedrei de fiziologia plantelor prof. I. I. G u n a r și
b îndrumarea Lidiei Mo j a e va și Ludmilei Siniuhin a. Tuturor acestor
Varăși autorul exprimă sincere mulțumiri.
■ 0. 1575
189
Cetozele din endosperm, respectiv în a 2-a, a 4-a, a 6-a și a 8-a zi a germinării.
191
Fig. 19,'21, 23 5i 25. - CM* M —MM» * •>* •	‘	‘
193
■■
iii

CONȚINUTUL IN ZAHARURI ȘI AMINOACIZI AL PLANTULELOR DE ORZ
195
5 de endosperm, rădăcini și frunze, luate în a 2-a, a 4-a, a 6-a și a 8-a zi
a germinării (pentru frunze s-au luat suplimentar și în a 3-a zi) s-au fixat
^imediat în alcool etilic de 96°, clocotind.
..,( S-a folosit metoda cromatografiei pe hîrtie. Separarea s-a făcut cu
||țajutorul dizolvantului, constînd din alcool butilic, acid acetic glacial și
I
câ >
i
« c
1 if
3 ..
o!
■ s
PLANȘA V
3
■
Hiil

■

■iii®
f'
în a 2-a.
4-a, a 6-a
a
M
■■II®
iSBoailsa®
Fig. 32, 33, 34 și 35. — Aminoacizii din endosperm, respectiv
și a 8-a zi a germinării.
Numerotarea aminoaMJor: 2 - cistină; 8 — asparaeină; o — arginină; 10 — glutamină; 11 - acid asparagic ;
12 — glicină; 13 — acid glutamic: li — treonină; 16 — alanină; ir — prolină; 18 — tirosină;
20 — valină; 1, 3, îs și 19 — aminoacizi neidentificați.

■■
si
.7
w
s*
M’8
Ș ’gj
Ci $
mii
00
CO o



■
E

i
■ii
M
■

* Ș 2'
00 ’gl
Ol
tC gj)ă (4 :1:1) la care s-a adăugat 8-oxichinoleină și kupferon în concen-
Ifății de respectiv 0,01%. Soluția s-a trecut în curent descendent de 4 ori.
g 11; Developarea zaharurilor s-a făcut după metoda descrisă de A. N. B o-
fe^rkin (3) cu ajutorul a 2 soluții. Pentrualdoze s-a folosit o soluție în
roporție de 10 ml alcool etilic, 0,4 g acid salicilic și 0,5 ml ortotoluidină
prescurtat soluție OTS). Pentru cetoze s-a folosit o soluție de alcool etilic,
£!i 1 N și uree, în proporție 9:1: 0,1 (prescurtat, soluție OU).
196
C. HOROVITZ
10
Developarea aminoacizilor s-a făcut cu soluție de 0,4% ninhidrină
în acetonă. în afară de aceasta pentru identificarea exactă suplimentarii
a aminoacizilor s-a folosit developarea lor multicoloră cu soluție de izatină,
după metoda descrisă de A. N. B o i a r k i n (4).	,
PLANȘA VI
.' Fig. 36, 37, 38 și 39. — Aminoacizii din rădăcini, respectiv în a 2-a, a 4-a, a 6-a
și a 8-a zi a germinării.
Numerotarea aminoacizilor: 2 — cistină; 6 — lisină; 7 — histidină; 8 — asparagină; 9 — arginină; io — glutamină
11 — acid asparagic; 12 —glicină; 13 — acid glutamic; 14—treonină; 16 — alanină; 17 — prolină;
is—tirosină; 20—valină; 1, 3, 4, 15, 19 și 21 — aminoacizi neidentificați.
Rezultate obținute
Oromatogramele reprezentate în planșele I, II și III, arată conț
nutul în zaharuri în timpul germinării semințelor de orz tratate sau netri
tate. Pentru o mai bună comparație a datelor obținute, ele sînt reprezei
tate și în tabloul nr. 1.
Atrage atenția faptul că, între cele 3 variante analizate, nu sînt deos
biri în ceea ce privește compoziția calitativă a zaharurilor atît în end
sperm cît și în organele nou formate (frunze și rădăcini).
tabloul nr. i
1
Conținutul <lc zaharuri în organele plautulelor de orz	i
Ziua germinării	Maltoză	Zaharoză	Pafinoză	Fructoză	Glucoză	î: Fructozane neidenlificate j	Zaharuri neidentificate (nr. 9—10)	Zaharuri neidentificate (nr. 11—12)
	I 1 II ] III	I 1 II	III	I 1 II 1 III	I ] II 1 III	I	II 1 III	I 1 II K III	I	II	III	I 1 II 1 III
					F r u n z									e					
a	2-a				4- 4-			+			+ 4-			++		++	+ + +		
a	3-a	+	+	4-	+ 4-	+ +	+ 4-	4-	+	-F	+ +	4- +	H—F	+ + 4-	++	+ + 4-	+ + +	+ + +	+ 4- +
a	4-a	+	+	+	+	4-	+	+	+	+	+ 4-	+ 4-	+ +	4- + 4-	+++	+ + +	+	+	+
a	6-a	+	+	+	4~		+	+	+	4-	+	+	+	+ + +	++ +	++ +	+	+	+
a	8-a	+	+	+	+	-i-	+	—	—	—	+	_1_	+	+ + +	+ + +	+ + +	+	+	+
E n d o s p e r m
a
a
' a
a
a
a
2-a	+ +	+ +	+ +	4-	4-4-	+ 4-	+	+	-1-	4-	+	4-	+ -|-	+ +	++	+ +	+ +	! + +	—		—	—	—	—
4-a	4“ 4-	+ +	+ +	+	+ +	4- +	+ +	+ +	+'+	-F	+	+	+ 4-	+ +	+ +	+ +	+ 4-	4- 4-	—	—.	—	—	—	—
6-a	++	+ +	+ 4-	+ + +	+ + +	+ + 4-	_[—J_	4—F	+ 4-	4—F	+ +.	4- +	+ + +	+ + +	4- -F 4-	++	+ +	i + +	++	++	4-	—	—	—
8-a	+ +	+ 4-	+	+4-	+ +	+ +	+ +	+ +	+ 4-	4- _L	4- +	+	+ + +	+ + +	+ + -F	+	+	' +	++	4" -F	-F	—	—	—
											R	ă d ă c	i n i											
2-a	+	+	-J-	+ ■	4-	■ +	+	+	+	4- 4-	+ +	+ 4-	+ +	4—F	-F +	4-	+	ii +	-		—	4-	+	+
4-a	+	+	+	4-	4-	4-	+	+	+	-F +	4—F	+ +	+ +	4—F	4—F	+	+	+	—	—	—	-F	+	+
6-a	4-	+	+	4-	+	+	+	+	4-	4—F	+ +	+ +	+ +	4—F	+ 4-	4—F	+ +	i 4—F	—	—	—			
8-a	+	+	+	+ +	-1-	+ +	+	+	+	+ +	+ +	+ +	+ +	++	4-4-	4" 4~	+ +	H +	—	—	—	-F	+	-1-
cantitatea mică
observă zaharuri
nu se
*) Notă: I Varianta „încălzire umedă*
II
ITT
,martoi“
.acid boric’
mare
foarte mare
Lipsa semnului — din cauze tehnice nu
s-a analizat
Tabloul nr. 2
Conținutul de aminoacizi în organele plantatelor de orz *)
Ziua germinării		Acid glutamic ’			Glutamină			Acid asparagic			Asparagină			Alanină			Aminoacld neidentificat (nr. 4)		
		I	II	III	I	II	III	I	II	III	I	11	III	I	II	III	I	II	III
a	2-a	+ + 4-		+ + +	+ +		+ 4-	4- 4"	F r	u n z e 4- 4.	-F		+	+ +		++	+		
a	3-a	+ + 4-	+ + +	+ +	+	+	4-	4-	4-	4-	4- +	4- +	+ +	4- +	+ +	++	+ +	++	+ +
a	4-a	+	+	+	+	4”	4-	+	4-		4-	4-	+	+ +	++	++	++	4- 4-	++
a	6-a	+	+	+	+	+	4-	4-	A-«		4- 4-	4- +	+ +	+ +	+ +	++	4-4-	+ +	+ 4'
a	8-a	+	+	+	+ +	+ -1-	+ 4-	4-	+ E n d	4- o s p e	+ 4-4- ■ in	+ 4-4-	+ + +	+ + +	+ + +	+ + +	+ +	+ +	+ 4"
a	2-a	+ +	+ +		+ +	+ +	+		4”	+	4-	4-	+	+ +’	++:	++			
a	4-a	+	+'	+	+ +		4-4-	4-	'F	4-	+	+	+	+ +	++	4~	—i	—	—I
a	6-a	+	+	+	+ +	++	4-4-	4-	+	4-	4-	+	+	+ +	++	+ +	+	4-	4.--
a	8-a	" +		+	+ +	4- +	4- +	-1-	4- 14 fi	+ l ă c i n	+ + i	+ +	++	+ + +	+ + 4i	4- 4- +			
a	2-a	+	+ +	+	+ + +	4- -1- +	-F 4- 4~	4-	+	4-	-1-	+	+	+ + +	4“ 4- 4^	+ + +	.+	+	-i-
a	4-a	+	+	+	+ + +	4" 4" -F	4- 4~ 4-	4-	4-	4-	4-	+	+ +	4” 4-	+ +	4—F	4-	+	+
a	6-a	+	+	. +	+ +	4—F	4-4-	4-	4-	—	4-	+	+	4—F	+ +	4—F	4-	+	-p
a 8-a *) Notă: 1		I Variant 11 11	"F a „încălzi ,, marto , acid b(	4- re umedă” )iic	+ +		-F canti -F	4- tate mici , mar for	4- ute mare	4-	4- lipsa se	+ nu se obs mnului —	+ ervă amin din cauze	oacizi tehnice m	4- + s-a anrti	4-4- izat	+	+	+
CONȚINUTUL IN ZAHARURI ȘI AMINOACIZI AL PLANTULELOR DE ORZ	197
Se observă unele deosebiri semicantitative, apreciate cu ochiul liber,
; privind anumite zaharuri: pete mai puțin intensive de zaharoză în endo-
i sperm în a 2-a și a 4-a zi a germinării semințelor variantei „încălzire
umedă” sau pete mai slabe ale zaharurilor neidentificate, de asemenea în
endosperm în a 6-a și a 8-a zi a germinării semințelor variantei „acid boric”
; precum și încă cîteva deosebiri cantitative privind glucoza, fructoza și
; maltoza. Dar și aceste deosebiri observate sînt relativ mici.
: ' Datele obținute prezintă interes — după părerea noastră — inde-
î pendent de variantele analizate. Semințele de orz, ca materie primă impor-
i tantă pentru industrie, au fost amănunțit studiate în ceea ce privește zaha-
j ' rurile. Expuneri ale acestor lucrări sînt date în monografiile lui E. L e h-
m a n n și E. A i c h e 1 e (9) și W. 0 r o c k e r și L. V. B a r t o n (5).
, în majoritatea lor, îndeosebi în lucrările mai vechi, se indică de obicei
conținutul sumar al zaharurilor reducătoăre, polizaharidelor și zaharozei.
A. L. James (8) care a cercetat zaharurile în timpul germinării semin-
țelor de orz, a găsit în endosperm urme de rafinoză, care dispărea ca și
zaharoza îndată la începutul germinării, dar spre deosebire de zaharoză,
reapariția rafinozei în zilele următoare germinării n-a fost observată.
; Din datele noastre atrage atenția conținutul relativ ridicat de rafi-
noză în endosperm, îndeosebi în a 4-a, a 6-a și a 8-a zi a germinării
în timp ce cantitatea mai mică observată în rădăcini este relativ con-
sl antă iar în frunze rafinoza tinde spre dispariție în a 8-a zi a germinării.
Ș în cantitate mare se găsește în endosperm atît maltoza cît și zaha-
roza, în timp ce în rădăcini și frunze cantitatea acestor dizaharide este
comparativ mai mică.
; Dintre monozaharide, în cantitate foarte mare, este glucoza atît
în frunze cît și în endosperm. în primele zile ale germinării găsim puțină
■fructoză în endosperm, dar cantitatea ei se mărește în a 6-a și a 8-a zi.
în frunze, dimpotrivă cantitatea de fructoză scade după a 4-a zi a germi-
nării, iar în rădăcini conținutul ei relativ mare este constant.
| Se remarcă conținutul foarte ridicat de fructozane neidentificate, în
frunze, în primele 3 zile ale germinării, care însă scade mult în zilele urmă-
toare. în rădăcini, dimpotrivă, aceste fructozane se găsesc în cantitate mică
în primele 4 zile, dar pe măsura creșterii rădăcinilor, cantitatea lor se
;mărește. în endosperm aceste fructozane sînt în cantitate mare în primele
6 zile ale germinării* conținutul lor scăzînd numai spre ziua a 8-a.
i	Mai atrag atenția prezența unor zaharuri neidentificate (ce primesc cu-
loare violetă la developarea cromatogramelor cu soluția OU) care apar în endo-
șperm, începînd din ziua a 6-a a germinării și prezența unor zaharuri neiden-
tificate (ce primesc culoare cenușie la developarea cu soluția CU) în rădăcini.
Unele laturi ale metabolismului proteic al orzului (conținutul dife-
ritelor fracții de azot în timpul maturării semințelor, compoziția în amino-
acizi a hordeinei etc.) au fost studiate amănunțit. N. N. Ivanov și
V. A. Kirsanova (7), B. J. B 1 o c k și D. Bolling (1) dau
lațele vechi ale lui T. B. O s b o r n e (1908—1909), A. Kleinsch-
m i ț t (1907—1908) și alții, care au studiat cantitativ conținutul în amino-
icizi liberi al hordeinei semințelor de orz. Aceste date, ca și lucrările noi ale
uiA. P. Gorbaciova (6), N. P. Kozmina șiV. L. Kretovici
198
C. HOROVITZ
12' ț3	CONȚINUTUL ÎN ZAHARURI ȘI AMINOĂCIZI AL PLANTULELOR DE ORZ	199
CONCLUZII
(11), V. M. K o 1 e s o v și M. Ș. Reznicenco (10), arată
conținutul ridicat al aminoacizilor dicarbonici, îndeosebi al acidului gluta-
mic’în proteinele gramineelor. Hordeina orzului conține, după unii autori (6j
și (11), 36,3—49,4% acid glutamic. Date despre transformările aminoaci.'
zilor dicarbonici în timpul maturării și germinării semințelor de grîuț
găsim în lucrarea lui V. L. Kretovici și colaboratori (12). Totuși
probleme importante ale biochimismului germinării semințelor sînt insu- ,	,	.	.	.	..
ficient studiate (V. D. Kretovici (13); C. B o dea (2)). i umedă”) nu sînt deosebiri vizibile în ceea ce privește compoziția calitativă
în experiențele noastre au fost de asemenea, separați cromatografiț a zaharurilor și a aminoacizilor.
aminoacizii liberi din frunze, endosperm și rădăcini în timpul primelor Se observă unele deosebiri semicantitative (apreciate cu ochiul lib.er),
8 zile ale germinării semințelor de orz, Comparînd mărimea și intensitatea dar relativ mici, între variante, privind de exemplu zaharoza sau acidul
fîșiilor de aminoacizi la cele 3 variante studiate, se observă compara tiy glutaminic și acidul asparagic.	.
mai puțin acid glutamic și glutamină la varianta „acid boric” în primele . $• Prezintă interes, independent de variantele studiate conținutul
2—3 zile ale germinării. Unele deosebiri între variante se observă și la relativ ridicat de rafinoză în endosperm în a 4-a și a 8-a zi a germinării,
acidul asparagic și asparagina în frunze și rădăcini, și tirosină în endo- îp endosperm ca și în frunzele observă o cantitate mare de glucoza, în
sperm. Ceilalți aminoacizi identificati sau neidentificati nu prezintă timp ce la rădăcini se remarcă conținutul comparativ ridicat de fructoza.
deosebiri vizibile cantitative între cele 3 variante.	? ^ra^e atenția, prezența în cantitate foarte mare. în frunze a unor fructo-
Ca și în cazul zaharurilor, nu se observă deosebiri calitative întitzane neidentificate,în a 2-a și a 3-a zi^a germinării.
aminoacizi la cele 3 variante studiate. Deosebirile cantitative remarcate- . 3. Se confirma datele dm literatura despre rolul important al aci-
în cazul unor aminoacizi, ca și cele privind zaharurile trebuie verificat^ dulm glutaminic și al glutammei în metabolismul plantei în timpul
prin analize cantitative ulterioare (cu ajutorul metodei elutiei, radiocro^^SermlYa™•,	.	.	...	..
fiQn cita	1	4- Determinarea cantitativa a zaharurilor și a aminoacizilor anali-
în planșele IV, V și VI, sînt reprezentate cromatogramele amino țeasta lucrare ca și studiul substanțelor neidentificate vor constitui
acizilor, independent de cele 3 variante studiate, Mai pe larg ne oprimi obiectul unor lucrări ulterioare. Indicațiile unor cercetători despre core-
la analiza aminoacizilor dicarbonici, a amidelor lor și a alaninei, aceștM'^ția pozitiva între conținutul unor substanțe (zaharoza, de exemplu)
reprezentînd o verigă importantă de legătură între metabolismul prote^J însușirile agricole ale orzului, dau acestei probleme o importanța prac-
inelor, zaharurilor și lipidelor la plante.	fica sP°rita-
Cromatogramele prezentate ca și datele cuprinse în tabloul nr. 2 aratț
că acidul glutamic se găsește în cantitate mare la începutul germinării îiț
endosperm și îndeosebi în frunze. în zilele mmătoare germinării,	COflEP&KAHUE CAXAPOB H AMJJjHOKMCJIOT B HUMEHE
acidului glutamic este redus în toate organele plantulei (tabloul nr. 2ț	nrownir nDOPACTAn™
în schimb găsim cantități mari de glutamină atît în endosperm, cîUiț	B	nrurAUAi-inn
îndeosebi în rădăcini. Dar în timp ce în endosperm conținutul de glutamini
1. Analiza cromatografică a zaharurilor și aminoacizilor liberi în
embrion, rădăcini și frunze în cursul celei de a 2-a, a 4-a, a 6-a și a 8-a
zi a germinării semințelor de orz, arată că între cele 3 variante studiate
(semințe netratate, semințe tratate cu acid boric sau tratate prin „încălzire
-I V \   . A... i _T _ . 1_ • • - • _.’T_ •! _ A . _ _ _ • _ _  * — J  _’X*   1« X — J • S?
KPATKOE COHEPXAHHE
este relativ constant, în rădăcini cantitatea ei scade după ziua a 4-a a gerrui
nării. în frunze se observă mai putină glutamină decît în rădăcini și endo'
sperm dar cu tendința de mărire a cantității ei în ziua a 8-a a	t XpoMarorpa^ecKuiî auaims caxapoB u cBodogHHx amow,
Acidul asparagic se afla m cantități mici m toate organele P^^ojțepmmnxcH B ^^cnepMe, Kopimx n hhctbhx ua 2,4, 6 n 8-0 gem, npo-
Amida^ acestui acid asparagina se găsește îndeosebi î r	e, XacTaBMH comhh nuMena, nonasau, uto Meațgy 3 nsyuaBmHMMCH BapnauTaMii
observa creșterea ei treptata cantitativa, pma in a 8-a. zi	ge mi a(yeo6pa6orăsurie ceMena, ceMena, obpaSoraHHHe Sopsoâ kiicjiotom m o6pa-
în endosperm și rădăcini, se găsește puțina asparagina.	. . feoraHHMe „BnaiKHHM oSorpeBOM”) ne cymecTByer saMermax pasmuinH b
Cantitatea de al^nnia este mare in toate organele p anțu ei. n e	KanecTBenuoro cocrasa caxapoB n aMimoitucjioT.
sperm și frunze cantitatea ei puțin variabila m primele 6 zile, se mareștj HabmogaeTCH neHOTopue, cpaBHnreJiBHo neGoJiBinue, BOJinsecTBeHUHe
spre ziua a 8-a a germinam.	.	. .pasjinuHH (onpeneJiemiMe na ratași MesKgy BapnauraMii BorHoiuennn, uanpn-
Se mai observa de asemenea un ammoacid neidentificat (care PrjMep, caxaposn, ranoraMimoBoft n acnaparnuoBoii khcjiot.
mește o culoare violeta-cenușie la developarea cu ninhidnna, aym f .	2. HesaBMcnMo ot nsy’iaBiiiiixcH BapnaHTOB, npegcTaBJiueT mtTcpcc
între cistma și Iismă) care se găsește în cantitatea relativ mare m frunzeBpaB1I1ITeaBH0 BEtcOKoe cogepinaiiHe patțnnosia b BHgocnepMe na 4—8-ft
Rf = raportul dintre viteza de mișcare a zonei și viteza de mișcare a frontului solvei^OHl» npopd.CTaHMH. KaK B SH/țOCncpMe, TUK M B JIHCTBHX HăSjIIOJțaeTCH
tului.	!
200
C. HOROVITZ
^15
CONȚINUTUL IN ZAHARURI ȘI AMINOACIZI AL PLANTULELOR DE ORZ
201
BMcoKoe coaepjKanMe rnioKosBi, Torga nan b kophhx oTMenaeTCH cpasniL
TentHo BHcoKoe cogepjKanne $pyKTO3ti. ObpanțaeT na ce6n BHHMaHH(js
TABJIMRA VI
Phc. 36, 37, 38 h 39. — CojțepHtanHe rmhhokhcjiot b nopiinx cooTBcTCTBenno na
Hannnne b jjimctbhx onem. 6oJii>inoro RonunecTBa HeiigeuTH^HRMpoBaimM^
$pyKTO3auoB na 2 n 3-ft geui> npopacTaHHH.	~	6O(SiS™PXi=ot: 2-^^^
3.	nogTBepJKgaiOTCH JlMTepaTypnMe nannBieoBaJKnoMponiirJliOTaMB.jp — aprnniiH; 10 — rmoTaMHn; 11 — acnaparHHOBaH khcjiotr; 12—rjiHițnn; 13 — raio-
HOBofiKMCJlOTH M rJliOTaMnnaBMeTa6oJin3MepacTeHnMBOBpeMHnpopaCTannfl,!ȚaniHHOBaH KHCnoTa; 14 — Tpeonnn; 16—anaHHH; 17 — npoiinn; 18 — THpoaHn; 20 —
4.	KoJiHuecTBenHoe onpegejienMe caxapoB n aMMnoKHCJioT, nccJie,no-fPa;in,H; 19 n 21 — HeHjțeHTH$HnHpoBannBie aMunonncnoTM.
BaHRHx b 9Toiî pabore, KaK n Hsyuenne neMHenTM^nnHpoBanHBix eiqe BențecT®
nocnyntMT npegMeroM nocjiegytoinnx nccjiegoBaHHîi. YKasaHMM neKOTopni^
aBTopoB Ra cbhbi. MeJKgy cogepjKanneM neKOTopsix BemecTB (nan nanpit
Mep, caxaposu) c noaresnuMii KanecTBaMii nvMenn npn^aioT aTOMy Boripocy.
npaKTHnecKoe snaneuMe.	-	■
. DONN^ES RELATIVES Â LA TENEUR EN SUCRES
ET AMINO-ACIDES DES PLANTULES D’ORGE PENDANT
LA P^RIODE DE GERMINATION
tabuura i
OB'bHCHEHHE PHCYHKOB
RESUME
1. L’analțyse chromatographique des sucres et des amino-acides
Phc. 1, 3, 5, 7 h 9. ConepjKaHHe KCToa b jihctbhx, cooTBeTCTBeHHo na 2, 3, i. L’analțyse chromatographique des sucres et des amino-acides
Phc.2, 4,P6,P8 n 10. — Conepataune ajib^os b jihctbhx, cootbctctbohho na 2, siî^res4 1 elido sperme, des racines et des feuilles, au cours des 2 ,4® , 6®
4, 6 h 8-a neHB npopacTanHH.	et 8®’ jours de germination des semences d’orge, montre qu’entre Ies trois
OOoBHaneHHe caxapoB: I, 2, 3 n 3a — HCHReHTHijiHUHpoBaHHBie ^pyKToaaHM; 4 —^ariantes dtudiâes (semences non traitâes, semences traitâes ă l’acide
pa$HHoaa; s— ManBToaa; 6 — caxapoaa; 7 — raioKoaa; 8 — ^pyKToaa h 6a — HeHReiiTH.korjque Ou par « chauffage humide ») il n’y a pas de diffdrences visibles
(jiHaHpoBaHHBie caxapa.	en ce qui concerne la composition qualitative des sucres et des amino-
tabumua n	fcides.
Phc. 11, 13, 15 h 17. — ConepiKaHHe kctos b aiiRocnepMe, cootbctctbchho na 2,4| On observe certaines diffârences semi-quantitatives (appr6ciables
6 h 8-ft «chb npopacTaHHH.	ii p^n nu), mais relativement faibles, entre Ies variantes, pour ce qui est
oPT 12’ 14,16 " 18‘ “	anb«08 B aHRocnepMe, cooTBeTCTBeHHo nqu gaccharose, des acides glutamique et asparagique, par exemple.
’ ’ (kfnSXxTp”	Particulierement int&essante, ind^pendamment des variantes
iioBa; 5— ManuTosa; 6 — caxapoaa; 7— raioKoaa; 8 — (JtpyKTosa; 9 h 10— neimeiiTii^tudides, est la teneur, relativement elevee, en raffmose dans 1 endosperme,
$HHHpoBaHiiBie caxapa.	lux 4® — 8® jours de germination. Dans l’endosperme, tout comme dans Ies
tabjihua ni	[euilles, on note une grande quantitd de glucose, tandis que Ies racines se
Phc. 19, 21, 23 n 25. — CoRepataHne kcto3 b kophhx, cooTBeTCTBeHHo na 2, Jont remarquer par une teneur relativement ^lev^e en fructose. Ce^qui
6 h 8-ft rchb npopacTaHHH.	Ittire l’attention, c’est la presence, en tres grande quantite, dans Ies feuilles,
Phc. 20, 22, 24 h 26. — ConepatanHe anBjioa b nopnnx, cootbotctbchho na 2, 4ju cours des 2® — 3® jours de germination, de certains fructosanes non
6 h 8-ft hohb npopacTaHHH.	hentifiâs eneore
d 3- I« 1»™^ «« •» grăita, «•	wr ViaMWrtMlOe du
$HnHpoBaHHBie caxapa.	fole de l’acide glutamique et de la glutamme dans le metabolisme de la
tabjimha iv	Hantule au cours de la germination sont confirm^es.
Phc. 27, 28, 29, 30 n 31. - Conepmaune aMiinonncnoT b hhctbhx cootbotcbchhI ,, d^termination quantitative des sucres et des amino-acides
na 2, 4, 6 h 8-îî HeHb npopacTaHHH.	maîysâs dans cctto ctnd© do meni© quc 1 otud© des substances non identi*
OSoananenHe aMHnoKHcnoT: 2—bhcthh; 6—jihbhh; 7—rHCTRHH; 8—acnaparrames feront l’objet de travaux â venir. La corrdlation positive mentionnde
9 — apranHii; 10 — rnroTaMHH-, 11 — acnaparnnoBaH KHcnoTa; 12 — rjiHnnn; 13 — rnn|ar certains chercheurs, entre la teneur en certaines substances (tel le
TaMHHOBaH KHcnoTa; ^ —TpeoHHH; Id—ananHH; 17 — nporan; 18 — Tnpoann; 204ceharoge) et Ies propri&As agricoles de l’orge, confere une importance
BanHH; 1, la, 3, 4, 15 ti 19 — HeHReHTinbHnHpoBaHHBie aMHiioKHCJioTBi.	avwuuwo;	1	&	’
x	ratiquei a ce57 probleme.
TABirauA v	,	;
'.Phc. 32, 33, 34 h 35. — CojțepiKaHHe aMHHOKHcnoT b BHnocnepMe, cootbctctbbhikt
na 2, 4, 6 h 8-ft «ohb npopacTaHHH.	»
EXPLICATION DES FIGURES
O6o3HaaenMe aMHHOKHcnoT: 2—hhcthh; 8—acnaparnn; 9—apranHii; 10—ruioraj
mhh; 11 — acnaparHHOBaH KncJioTa; 12— rjiniinn; 13 — rnroTaMHnoBan KncnoTa; 14
TpeoHHH; 16— anaHHti; 17— npoiinn; 18—thposhh; 20 —Baran; 1, 3, 15 n 19— ne*.
HHCHTH({>HIțHpOBaHHHe aMHHOKHCJIOTBI.	;
PLANCHE I
Fig. 1, 3, 5, 7 et£9. — rC&osesdes feuilles, aux 2® et, respectivement, 3e, 4°, 6®et 8
de la germination.
urs
202	 C~ HOROVITZ.A	CONȚINUTUL ÎN ZAHARURI ȘI AMINOACIZI AL PLANTULELOR DE ORZ
Fig- 2, 4, 6, 8 et 10. — Aldoses des feuilles, aux 2 et, respectivement, 3e, 4e, 6eet^ g. Qorbaciova A. P., Sovetskaia zootehniia. Moscova, 1950, nr. 8, p. 87—91.
jours de la germiantion.	| Țyanov N. N. i Kirsanova V. A.,Biohimiia kulturnih rastenii. Moscova, 1936,
Legende: 1, 2, 3 et 3 a = fructosanes non identifids ; 4 = raffinose; 5 = maltosr	t. I, p. 129—191.
6 = saccharose; 7 = glucose; 8 = fructose; 6 a = sucres non identifUs.	1 8^ J a m e s A. L., The new phytologist. Londra, 1940, vel. 39, p. 133-144.
| 9 L e h m a n n E. u. Ai eh ele F., Keimungsphysiologie der Grăser. Stuttgart, 1931,
PLANCHE ii	Ș	678 pag.
Fig. 11, 13, 15 et 17. - Citoses de l’endosperme, aux 2e et, respectivement, 4e, 6e 110. K o I e s o v V. M. i. Re zni cenco M. S„ Biohimiia. Moscova, 1956, t. 21, nr. 6,
8 jours de la geimmation.	Ko/mina N. P. i. K r e t o y i c i V. L., Biohimiia zerna i produktou evo pererabotki.
Fig. 12, 14, 16 et 18 — Aldoses de l’endosperme, aux 2e et, respectivement, 4e, 6eet(j '	Moscova, 1951, 359 pag.
jours de la germination.	.	Kreto viei V. L., Bundei A. A. i Uspenskaia I. W., Biohimiia zerna.
Ldgende: 1, 2 et 3 = fructo'anes non identifids; 4 = raffinose; 5 = maltosji '	Moscova, 1953, vd. I, p. 43—64.
6 = saccharose; 7 = glucose; 3 = fructose; 9 et 10 = sucres non identifids.	Kreto vi ci V. L., Osnovt biohimii rastenii, ed. a 2-a, Moscova, 1956, 498 pag.
planche III	' ■	l
Fig. 19, 21, 23 et 25. — Citoses des racines, aux 2eet, respectivement, 4e, 6eetf;
jours de la germination,	î
Fig. 20, 22, 24 et 26. — Aldoses des racines, aux 2e et, respectivement, 4e, 6eetl
jours de la germination.	[
Legende: 1, 2 et 3 = fructosanes non identifids; 4 = raffinose; 5 = maltos^
6 = saccharose; 7 = glucose; 8 = fructose; 11 et 12 = sucres non identifids.
PLANCHE IV
Fig. 27, 28, 29, 30 et 31. — Amino-acides des feuilles, aux 2e et, respectivement, fi
6e et 8e jours de la germination.	I
L d gen de : 2 = cystine; 6 = lysine; 7 = histidine; 8 = asparagine; 9 — argininfi
10 = glutamine; 11 = acide asparagique; 12 = glycine; 13 = acide glutamique; 14 = ting
nine; 16 = alanine; 17 = proline; 18 = tyrosine; 20 = valine; 1, 1 a, 3, 4, 15 et 19 = amin!
acides non identifids.	|
PLANCHE V	I	.
Fig. 32, 33, 34 et 35. — Amino-acides de l’endosperme, aux 2e et, respectivement, «
6e et 8e jours de la germination.	!
Legende: 2 = cystine; 8 = asparagine; 9 = arginine; 10 = glutamine; 11 = acil
asparagique; 12 = glycine; 13 = acide glutamique; 14 = thrdonine; 16 = alanine; 17 = pi
line; 13 = tyrosine; 20 = valine; 1, 3, 15 et 19 = amino-acides non identifids.
PLANCHE VI
Fig. 36, 37, 38 et 39. — Amino-acides des racines, aux 2e et, respectivement, |
6e et 8e jours de la germination.	I
L d g e n d e : 2 = cystine; 6 = lysine; 7 = histidine; 8 = asparagine; 9 = arginini
10 = glutamine; 11 = acide asparagique; 12 = glycine; 13 = acide glutamique; 14 = thr|
onîne; 16 = alanine; 17 = proline; 18 = tyrosine; 20 = valine; 1, 3, 4, 15, 19 et 21 = amin!
acides non identifids.
BIBLIOGRAFIE
1.	B 1 o c k R. J. a. B o 11 i n g D., The amino-acid-composition of proteins and foods. a 2
ed. Springfield, 1951, p. 576
2.	B o d e a G., Curs de biochimie vegetală. București, 1956, 302 pag.
3.	Boiarkin A. N., Fiziologhiia rastenii. Moscova, 1955, t. 2, nr. 3, p. 298—302.
4,	— Fiziologhiia rastenii. Moscova, 1956, t. 3,nr. 4, p. 381—386.
5.	Crocker W. a. B a r t o n L. V., Physiology of seeds. a 2-a imprim., WalthamMas
1957, 267 pag.
«• 1575
UNELE DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE
DE BUMBAC ȘI DE PORUMB
DE
GEORGETA GALAN
[ Comunicare prezentată de n. sălăgeanu, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
;	in Sesiunea științifică din 18 ianuarie 1958
După cum au arătat cercetările moderne, irigările raționale sînt
(posibile, dacă se ține seamă nu numai de umiditatea solului, dar și de
(particularitățile fiziologice ale plantei. Respectarea particularităților
fiziologice ale plantei este recomandată, mai ales, pentru faptul că înlătură
inconvenientele care se ivesc în urma administrării unor șarje prea mari de
ăpă, sau în urma administrării acestora, la date necorespunzătoare nevoilor
<ie apă ale plantei. în privința particularităților fiziologice ale plantei,
•fenomenele, fiziologice care prezintă în primul rînd un mare interes pentru
irigările raționale, sînt cele legate de regimul de apă al plantei, ca : presiu-
pea osmotică, forța de sucțiune și presiunea radicală.
I Determinările pe care le-am făcut în verile anilor 1956 și' 1957,
au avut în vedere tocmai aceste fenomene, legate de regimul de apă al
plantelor de bumbac și porumb, irigate și neirigate, și au avut drept scop
completarea cunoștințelor existente despre aceste fenomene.
I Experiențele au fost executate la Baza experimentală agricolă
Moara Domnească la bumbac cu soiul Odessa 1 și la porumb cu hibridul
pobrogean xICAR 54, cultivate în condiții agrotehnice obișnuite. Pre-
siunea radicală s-a determinat prin metoda lui V. S. Ș a r d a k o v și
r. A. E r m o ș e n k o (12). Presiunea osmotică s-a determinat prin
aetoda crioscopică, iar forța de sucțiune a fost determinată după metoda
ai V. S. Ș a r d a k o v.
: Eigura nr. 1 cuprinde reprezentările grafice ale valorilor umidității
olului în % (1— 1'), respectiv pentru bumbacul irigat și cel neirigat,
i decursul perioadei de vegetație, începînd de la data de 26 VII pînă la
ata de 18 IX 1956, valorile medii ale presiunii radicale (2 — 2'), respectiv

DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
207
206
o
i, -
6 •
8 -
!O ■
Data 26.U 3W
26-
■
22 ■
20-
18 ■
15-
1!t ■
12 -
10 ■
8 -
6 ‘
4 •
3
GEORGETA GALAN
3
.^3
—o*
Ha
m iova
Fig. 2. — Bumbac 1956.
Umiditatea solului în % (1-1'1 presiunea radicală (2-2'1 între orele 12 și 16, forja de sucțiune în at.
(4 —4'1 la ora 13 respectiv pentru lotul irigat și neirigat.
Fig. L - Bumbac 1956.
Umiditatea solului în % presiunea radicală (2-2'1 intre orele 8 și 12. presiunea osmotică în at (3-3'1
, la orele 8, forța de sucțiune în at (4-4'1 la ora 8 respectiv Pentru lotul irigat și neirigat.
voim 22.W 27.w sova	o. a
iova 27W so.w sa
8
n 1—,---------,-------------,-----r—
Dala 26.1®	31.1® n® WX
între 10 VIII și 20 VIII 1956 ; după irigare, presiunea radicală ia din n
valori pozitive pentru cîtva timp, după care, o dată cu scăderea umidită
solului, trece iarăși la valori negative.	_	,
Presiunea osmotică are valori mari la o umiditate scăzută a solul toWnurile nr 1’2 3 si 4
și valori mici cînd umiditatea solului crește. La lotul neirigat umiditar^ m tablomiie nr. x, z, o și u.
pentru loturile irigat și neirigat între orele 8 și 12, valorile presiunii osmo. solului este scăzută tot timpul, cu mici variații. Oea mai mică valoare a urni -
tice în at {3 — 3'), respectiv pentru irigat și neirigat la orele 8 și valorii^ dității solului s-a înregistrat la data de 18 IX 1956. Presiunea radicală este
forței de sucțiune în at la ora 8 {4 — 4') respectiv pentru irigat și neirigat| tot timpul negativă, presiunea osmotică și forța de sucțiune au valori ridicate.
Urmărind desfășurarea fenomenelor, se observă un mers în genei® în figura nr. 2 sînt reprezentate graficele cu umiditatea solului
paralel al umidității solului cu cel al presiunii radicale, atît pentru loM U-Z-'), respectiv pentru irigat și neirigat, valorile medii între orele 12-15
irigat, cît și pentru lotul neirigat, un mers paralel între presiunea osm0. ale presiunii radicale (2-2'), respectiv pentru irigat și neirigat, și valorile
tică și forța de sucțiune, atît la irigat cît și la neirigat, și un mers inver|
es-
«•
22-
20-
18-
16-
74-
12'
10-
' 8 ■
6 ■
i •
2 -

tortei de sucțiune luate la ora 13 (4—4'), respectiv pentru plantele din
între valorile forței de sucțiune și ale presiunii osmotice pe de o partal Mgat și’ neirigat Mersul fenomenelor este în genere același ca în
și ale umidității solului și ale presiunii radicale pe de altă parte, atît pentf^a cu deosebirea ca valorile forței de sucțiune sînt mai ridicate
lotul irigat, cît și pentru cel neirigat. Urmărind mersul umidității solufe^ f1.gura m>- 1, iar presiunea radicala la lotul neirigat este m i mica.
1OGU1 mg un și imiiLiti	w111S «o •	în figura nr. 3 sînt trecute valorile umidității solului {1—1), respectiv
la lotul irigat se constata ca valoarea umidității solului scade	j at și neirigat valorile medii ale presiunii radicale între orele
la data de 20 VIII 1956, cînd are loc o ridicare brusca a sa, urmata	espectiv pentru irigat și neirigat, și valoarea forței de
nou de o scădere la început rapida, apoi mai înceată.	. . mofinnA luată la, orele 17 (4-__4'1 resnectiv nentru iriuat si neiriuat. în
în funcție de aceasta, presiunea radicală are un mers pozitiv fignră ge obgervâ oă valorile forței de sucțiune la ora 17 sînt mai
descrește începînd cu data de 26 VII 956 pentr t	(îforfiari fată de orele 8 și 13. Presiunea radicală la lotul neirigat are un mers
*	“ 10 VTTT si 20 VTTT 1956 . duna ineraie. uresiunea rădică a ia dm D^verg comparație cu umiditatea solului, ceea ce denotă că presiunea
adicală mai este influențată și de alți factori în afară de umiditatea solului.
< Datele reprezentate grafic în figurile 1, 2 și 3 sînt trecute de ase-
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
209
208
GEORGETA GALAN
5
Urmărind mersul fenomenelor la plante irigate și neirigate, ai®
observat că presiunea radicală și forța de sucțiune variază în raport cu!
umiditatea solului, precum și în decursul zilei.	f
jw 7# im
2S'
li -
22-
20-
18 ■
16'
H, -
12-
10 ■
8 ■
K ■
i ■
2 ■
0 •
2 ■
4 •
6 ■
■8
W •
12 ■ .
Tu!s + K7



Fig. 3. — Bumbac 1956.
Umiditatea solului în % (1—1'1 presiunea radicali (2 — 2'1 între orele 15 și 18. forța de sucțiune
în at. (4 - 4'1 la ora 17 respectiv pentru lotul irigat și neirigat.
în figura nr. 4 este arătat că la data de 26 VII 1956 umiditatea
solului la lotul irigat era de 25,49%, iar presiunea radicală era pozitivă,
cu un maxim la prînz (ora 13). La lotul neirigat umiditatea solului era
de 13,17 %, iar presiunea radicală era negativă cu un maxim la prînz.
In ceea ce privește forța de sucțiune tot la data de 26 VII 1956,
valoarea ei, la lotul neirigat, era de 15,5—17,2 și 20,8 at, respectiv la
orele 8—13 și 17, în comparație cu valorile forței de sucțiune la lotul irigat
unde am obținut valori mici ca : 8,9—9,7 și 11,2 at, respectiv la orele
8—13 și 17 (tablourile nr. 3 și 4).
Tabloul nr. 2
Bumbac neirigat
. Presiunea radicală ,(în cm3) 1956
Ora	26 VII	31 VII	7 VIII	10 VIII	20 VIII	22 VIII	27 VIII
8	-0,23					—	—	—	—
9	-0,12	-0,50	-0,13	-0,15	— 1,20	-0,23	-0,10
10	-0,10	-0,90	-0,12	-0,26	-0,32	-0,32	-0,19
11	-0,07	-0,61	-0,07	-0,37	-0,23	— 0,30	-0,15
12	-0,60	-0,73	-0,05	-0,43	-0,22	-0,29	-0,14
13	-0,08	-0,95	-0,61	-1,13	-0,30	-0,21	-0,65
14	-0,09	-0,85	-0,31	-0,72	-0,30	-0,17	-0,52
15	-0,40	-0,45	-0,12	-0,27	-0,32	-0,17	-0,30
16	-0,14	-1,65	-0,74	-0,29	-0,72	-0,52	-0,66
17	-0,22	-1,05	-0,59	-0,36	-0,59	-0,28	-0,54
18	—	-0,76	-0,46	-0,35	-0,50	-0,30	-0,32
miditatea
U
30 VIII | 5 IX | 18 IX
-0,22
-0,22
-0,22
-0,19
-0,63
-0,42
-0,19
-0,45
-0,38
-0,21
-0,04
-0,11
-0,11
-0,11
-0,43
-0,14
-0,09
-0,33
-0,27
-0,17
-0,17
-0,17
-0,12
-0,09
-0,28
-0,16
-0,16
-0,13
-0,10
-0,90
1 13,17)
15,00] 14,19) 13,011
solului în %
13,41) 12,21] 13,381
| 13,67 ]
8,93
Tabloul nr. 1
Bumbac irigat
Ora	Presiunea				radicală (în cm3) 1956	|					
	26 VII	81 VII ț	7 VIII ț	10 VIII	20 VIII |	22 viii]	27 VIII |	30 VIII ]	5 IX	18 t
8																	—
9	+ 0,53	+ 0,42	+ 0,10	—	-1,40	+ 0,14	+ 0,04	—	-0,54	—0,
10	+ 0,60	+ 0,95	+ 0,34	+ 0,30	-2,30	+ 0,42	+ 0,15	+ 0,04	-0,58	-0.
11	+ 0,46	+ 0,42	+ 0,17	+ 0,31	-1,15	+ 0,28	+ 0,17	+ 0,02	-0,38	—oj
12	+ 0,32	+ 0,44	+ 0,14	+ 0,19	-0,13	+ 0,20	+ 0,17	+ 0,01	-0,37	-0
13	+ 0,87	+ 0,75	+ 0,04	+ 0,47	-0,70	+ 0,42	-0,45	-0,20	-0,55	-0,
14	+ 0,33	+ 0,65	+ 0,28	+ 0,44	-0,17	+ 0,32	+ 0,14	-0,03	-0,20	-o
15	+ 0,25	+ 0,23	+ 0,40	+ 0,20	-0,14	+ 0,21	+ 0,11	-0,03	-0,18	-0
16	+ 0,45	+ 0,72	+ 0,05	+ 0,85	-0,22	+ 0,25	-0,61	-0,51	-1,47	-0
17	+ 0,17	+ 0,46	+ 0,16	+ 0,23	-0,55	+ 0,27	+ 0,20	-0,12	-0,89	-0
18	+ 0,15	1+0,29	+ 0,07	+ 0,80	-0,32	+ 0,15	+ 0,14	-0,10	1 -0,57	-8
Umiditatea
| 25,49 ] 21,73 ] 20,04 | 19,23 | 15,05 | 26,36) 20,52 | 16,24 ] 14,27 |
14
solului în
Tabloul nr. 3
Bumbac irigat - 1956
Tabloul nr. 4
Bumbac neirigat — 1956
Data	Presiunea osmotica	Forța de sucțiune — ora :			Data	presiunea osmotica	Forța de sucțiune — ora:		
		8	13	17			8	13	17
26 VII	16,07	8,9	9,7	11,2	26 VII	18,33	15,5	17,2	20,8
31 VII	11,41	9,7	12,8	12,8	31 VII	17,79	17,1	18,9	20,8
7 VIII	12,94	10,4	13,6	14,5	7 VIII	17,13	17,1	18,9	20,8
10 VIII	10,08	12,0	13,6	17,1	10 VIII	14,60	17,1	17,1	22,8
20 VIII	14,71	10,4	13,6	18,0	20 VIII	22,99	15,3	18,9	22,8
22 VIII	13,60	10,4	10,5	12,0	22 VIII	21,76	17,1	19,9	20,8
27 VIII	13,64	10,4	14,5	15,5	27 VIII	22,45	15,3	20,8	24,9
30 VIII	15,11	15,3	17,2	17,1	30 VIII	24,07	19,8	20,8	24,9
5 IX	16,59	12,0	14,5	15,3	5 IX	25,52	17,1	24,9	25,9
18 IX	20,92	15,5	17,1	18,9	18 IX	25,34	17,1	24,9	25,9
o
umiditate
a
solului de
( în figura nr. 5, la data de 31 VII 1956, la
21,73% la lotul irigat, presiunea radicală era pozitivă, forța de sucțiune
de 9,7—12,8 și 12,8 at, respectiv la orele 8—13 și 17, iar la lotul neirigat
forța de sucțiune era de 17 —18,9 —20,8 at, respectiv pentru orele 8 —13—17.
'210
GEORGETA CALAN
7
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
211
Presiunea radicală wa negații^, cu un maxim către seară, umiditatea. soluln| în figura nr. 7, la data de 10 VIIH956, umiditatea solului la lotul
era de 15,00 /0 (tablou nr. )•	inmiauato9 (irigat era de 19,23%, presiunea radicală pozitivă cu un maxim la ora
în figura nr. 6, la data de 7 VIII 1956, la lotul irigat umiditatea soluli)|16. f ta de guctiUne de 12,0—13,6 și 17,1 at, respectiv la orele 8—13
a fost de 20,04%, presiunea radicala pozitiva cu un maxim la ora jo- ’n La	’a fo’gt de 13j01o/o> presiunea
și altul la ora 15, iar valorile forței de sucțiune de 10,4 13,6 și 4,5 atir^ga,^ negativă cu un maxim la prînz (13* ), forța de sucțiune de
|1%1—17,1 și 22,8 at, respectiv la orele 8—13—17 (tablourile nr. 1, 3 și 4).
20-
- 21 •
23-
22-
21
20
■ 18 ■
18 ■
17-
IS-
IS ■
; /4 ■
73-
: V'
' // ■
10 ■
9
8
7
6.
S
4
3
■a;
8-
■^2''
11/%)
22 i
2! ■
20-
13 ■
!8 ■
n ■
. !S ■
!S
/4
13 ■
:
io
s
8 '
1
o
5

|
20
13
O-
3
1 11
. -,s'
44 ■
!3-
12 •
H 1! ■
10-
S ■
i 8-
1 ■
i 7 ■
i
' j 3 ■
> 3 •
j 4 ■
3 ■
2 •
B-
0
0
.454'
/'
23-
22'
21 ■
20-
13 ■
18 ■
1? ■
IS-
IS-
IS-
IS-
12 •
n
to-
9
8
7 ■
S ■
S •
4 ■
3 L
2 •
4"
0
7-'
8* ' 10* ' /? '	'
2
2'

0
7^

gh igh	Kh ISI>
Fig. 4. — Mersul fenomenelor la data de
26 VII 1956, la bumbac irigat și neirigat în
decursul zilei.
Fig. 5. Mersul fenomenelor Ia data d( Fig. .6. — Mersul fenomenelor Ia data de
31 VII 1956 la bumbac irigat și neirigat în 7 VIII 1956 la bumbac irigat și neirigat în
decursul zilei.
decursul zilei.
gk /Bb Kh 1 jsh ' jsh
Fig. 7. — Mersul fenomenelor Ia data de
10 VIII 1956 Ia bumbac irigat și neirigat în
decursul zilei.
în figura nr. 9, la data de 22 VIII 1956, umiditatea solului era de
>,36% la lotul irigat, presiunea radicală pozitivă, forța de sucțiune de
J ^77 "V°L'1"7.1 ion Do r 9,t* rpwpptiv' la ord?^-10^	12,0 at, respectiv la orele 8—13 și 17. La lotul neirigat umidi-
seara, (16*) forța de sucțiune de 17,1-18,9-20,8 at, respectiv 1* orefc	» p	presiunea radicală negativă cu un maxim
8—13 și 17 (tablourile 1, 2 și 4).	I	’ /0’
respectiv la orele 8—13 și 17. La lotul neirigat umiditatea solului era (
14,19%, presiunea radicală negativă cu un maxim la prînz (13^ ) și um
212
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB	213
GEORGETA GALAN
spre seară (16h), forța de sucțiune de 17,1-18,9 și 20,8 at, respectivi	.
orele 8-13 și 17 (tablourile nr. 1, 2, 3 și 4).	|de,apă. Forța de sucțiune era de 10,4-14,5 și 15,3 at, respectiv la orele
te în figura nr. 10, la data de 27 VIII 1956, umiditatea solului era «8-13 și 17. La lotul neirigat umiditatea solului era de 13,38 /o,presiunea
20 52% la lotul irigat, presiunea radicală pozitivă și negativă în mod altegradicală negativă tot timpul zilei, cu un maxim la prînz (13 ) și unul
’	/0	s ’	(seara (16h ), forța de sucțiune de 15,3-20,8-24,9 at, respectiv pentru
Atfl)
23-
22-
21 ■
20-
!S •
ÎS ■


IS-
IS
H •
!3'
12-
11 ■
!0 .
8
8'
7 ■
6
5
4
3
2
G-
3“
o
■3/
-a/'
0
' 12h Â?	/#
Fig. 8. — Mersul fenomenelor la data de
20 VIII 1956 la bumbac irigat șl neirigat în
decursul zilei.
M(l)
ZN*
Zjl
^1
Z? j
?/1
zq
zq
n i
w 1
/J1
/4 J
13 1
Z? ]
// J
W ■!
3 ■
8-
1
S
5
S
3
2
o
ferele 8—13 și 17 (tablourile 1, 2, 3
m ..
» ■
js4‘ 1
O
B-
4

Și 4).
w
25 ■
2S ■
23 ■
22 ■
21 ■
20-
13 ■
18 ■
17 ■
IS-
IS ■
/4 ■
13-
12 ■
n •
n
3 ■
8 ■
7 ■
S ■
4'
gS !gh	Kh g
gh !0h I2h Hh !6b	18b
— Mersul fenomenelor la dataîg. 10. — Mersul fenomenelor la data de
1956 la bumbac irigat și neirigS VIII 1956 la bumbac irigat și neirigat în
Fig- 9- '	. . .
22 VIII 1956 la bumbac irigat și neingi
decursul zilei.
nativ. Deși umiditatea pare a fi destul de mare, valorile negative ale
siunii radicale constituie un indiciu că plantele se aflau în acel mot
la „umiditatea prag” sub care plantele încep să sufere din cauza h
decursul zilei.
4
3
2
O
o"
Fig. 11.
Wb 12b	1^' 1Sb 18f'
— Mersul fenomenelor la data de
30 VIII 1956 la bumbac irigat și neirigat în
decursul zilei.
în figura nr. 11, la 30 VIII 1956, la lotul irigat umiditatea solului
a de 16,24%, presiunea radicală negativă prima oră după secționare,
joi pozitivă pînă la ora 12 si din nou negativă cu un maxim spre seară
GEORGETA GALAN
20 A
#d
I
17 1
10
15
15
>3
12
11
10
0-1
a O
;; 5
!3
12
11
10
> *
i 22
214
3 1
^2
W11
2!.in[
2â.su
uz
ti
Data
Fig. 14. — Bumbac 1957.
Umiditatea solului în % (1—1') presiunea radicala (2—2') între orele 8 și 12, presiunea osmotica
;; at s (3 — 3Z) la ora 8, forța de sucțiune în at (4 — 4') la ora -8. respectiv pentru, lotul
irigat și neirigat.
ouai Urlau
ish îsh T ‘
1 gh ' ish nh ' «4 ' ish W
215
(16h), iar forța de sucțiune crescută, de 15,3—17,2 și 17,1 at, respecți!
la orele 8—13 și 17. La lotul neirigat, umiditatea solului nu s-a luat. Prl'
siunea radicală era negativă tot timpul zilei, cu două maxime la priM
(13h ) și seara (16h ). Valoarea forței de sucțiune era foarte mare, și anui® 1


W
26-
23 ■
23 ■
23 ■
22-
21 ■
20-
ÎS
IS-
n ■
IS-
IS-
H-
13-
!2
11
/o.



2 1

Fig. 12. — Mersul fenomenelor la data
de 5 IX 1956 la bumbac irigat și ne-
irigat în decursul zilei.
mK)
IS-
IS ■
■
23 ■
22 ■
21 •
20-
1$ ■
18 ■
n ■ 1
18 ■
« I
K ■
Fig. 13. — Mersul fenomenelor la data i
18 IX 1956 la bumbac irigat și neirig
în decursul zilei.
de 19,8—20,8 și 24,9 at, respectiv la orele 8—13 și 17 (tablourile nr.i
2, 3 și 4).
în figura nr. 8, la 20 VIII 1956, umiditatea solului era de 15,05
presiunea radicală negativă, cu valori mai mici ca la lotul neirigat,
217
GEORGETA GALAN
216
Experiențe efectuate în anul 1957
două maxime la prînz (13h ) și seara (16h ), iar forța de sucțiune de 10 —1
și 18,0 at, respectiv la orele 8—13 și 17. La lotul neirigat umiditatea solii
era de 13,41%, presiunea radicală negativă, cu valori mai mari ca la lo
irigat și cu un maxim spre seară (17h ) (tablourile 1, 2, 3 și 4).
în figura nr. 12, la 5 IX 1956, umiditatea solului la lotul irigat ।
de 14,27%, presiunea radicală negativă tot timpul zilei, cu un maxim g]
seară (16h ). Valoarea presiunii radicale este mai mare ca a plantelor ne
gate. Forța de sucțiune dimineața era de 12,0 at, la prînz 14,5, iar ses
de 5,3 at. La lotul neirigat umiditatea solului era de 13,67%,presiui
radicală negativă cu două maxime. Valorile ei sînt mai mici decît valoa.
presiunii radicale a plantelor irigate. Forța de sucțiune era de 17,1—2
și 25,9 at, respectiv la orele 8—13 și 17 (tablourile 1, 2, 3 și 4).
în figura nr. 13, la data de 18 IX1956, umiditatea solului la lo
irigat era de 14,89%, presiunea radicală negativă cu un maxim la pr:
(1311), forța de sucțiune de 15,5 at dimineața, 17,1 at la prînz și 18,9 at sea
La lotul neirigat umiditatea solului a fost de 8,93%, presiunea rădici
negativă cu un maxim la prînz, forța de sucțiune dimineața de 17,1
la prînz de 24,9 și seara de' 25,9 at (tablourile nr. 1, 2, 3 și 4).

în vara anului 1957, începînd cu data de 2 august, am reluat ex
riențele cu bumbac irigat și neirigat. Cum bumbacului i se dă ultima
gare’ la începutul lunii august, am început experiența imediat după ulti
udare. Datele obținute sînt expuse în figura nr. 14. Aici sînt trecute valo;
medii ale presiunii radicale între orele 8 și 12 (2—2'), respectiv pentru iri|
și neirigat, umiditatea solului în % (1—1'), respectiv pentru irigat și ne
gat, valoarea forței de sucțiune în at (4—4'), respectiv pentru irigat
neirigat și valoarea presiunii osmotice în at (3—3'), respectiv pen
irigat și neirigat. Din grafic se observă mersul în genere paralel al urni
tății solului cu cel al presiunii radicale atît la lotul irigat, cît și la lo
neirigat, un paralelism în mersul presiunii osmotice cu cel al forței
sucțiune și un mers în genere invers între forța de sucțiune și presiui
osmotică pe de o parte, și presiunea radicală și umiditatea solului pe
altă parte.
Valorile presiunii radicale, la lotul irigat, dimineața, sînt mai m
decît la plantele neirigate.
Presiunea osmotică și forța de sucțiune prezintă valori mai m
■ la lotul neirigat, în comparație cu valorile presiunii osmotice și ale for
de sucțiune la lotul irigat.
Urmărind însă curba forței de sucțiune la lotul irigat, constatăm
ea înregistrează o coborîre prea accentuată față de așteptările noasi
la data de 28 VIII 1957. Acest fenomen s-ar putea explica prin fap
că în ziua precedentă lotul irigat fusese cîrnit, operație ce a dus la îndep
tarea frunzei a doua de la vîrf utilizată de obicei în experiențele noast
de aceea pentru această determinare .am folosit frunze de la etajele ii
Data
_	Hg- 15. — Bumbac 1957.
VWitateasoWHn %	12 9i 16, folta de sucțiUM in at ]a
ora 13 (4 4 ) respectiv pentru lotul irigat și neirigat.
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
219:
218
irigat
GEORGETA GALAN
rioare, care, după cum se știe, au valori osmotice mai mici decît frunze]!
etajelor superioare (tablourile nr. 5, 6, 7 și 8).	|
Mersul fenomenelor este în genere la fel cu cel din figura nr. 14,
cu deosebirea că valorile forței de sucțiune sînt mai mari, ceea ce explică
mersul ritmic al forței de sucțiune (tablourile nr. 5, 6, 7 și 8).
Tabloul nr. 5
Bumbac irigai
Ora	Presiunea radicală (in cm3)— 1957					
	2 VIII	9 VIII |	14 VIII |	21 VIII |	28 VIII	4 IX
8							—
9	+ 0,65	+ 0,30	-1,00	-1,30	-2,60	-0,90
10	+ 0,64	+ 0,28	-3,30	-2,08	-1,20	-1,65
11	+ 0,50	+ 0,36	-1,50	-2,02	-1,40	—
12	+ 0,56	+ 0,31	-1,42	-2,28	-1,60	—
13	+ 0,35	+ 0,71	-1,64	-2,08	-3,12	-0,70
14	+ 0,60	+ 0,84	-1,62	-0,72	-1,11	-0,55
15	+ 0,40	+ 0,80	-2,50	-0,56	-0,94	-0,32
16	+ 0,31	+ 0,48	-2,00	-0,84	-0,79	-0,60
17	+ 0,30	+ 0,46	-2,40	-1,00	-0,28	-0,64
18	+ 0,24	+ 0,40	-2,50	-0,72	-0,20	-0,56
14,20
14,06
18,92
Umiditatea solului %
15,16 1	14,17 |	12,1 |
Tabloul nr. 7
Bumbac irigat - 1957
।	Data	Presiunea osmotică	Forța de sucțiune — ora:		
		8	13	.17
t £	2 VIII	12,74	11,2	13,6	11,2
1 9 VIII	12,54	12	15	8,9
f 14 VIII	13,56	12	13,6	13,6
| 21 VIII	17,25	17,1	15,5	19
l 28 VIII	18,42	8,2	15,5	13,8
4 IX	17,42	15,5	19	20,8
Tabloul nr. 8
Bumbac ucirigat— 1957
Data	Presiunea osmotică	Foița de sucțiune — ora:		
		8	13	17
2 VIII	14,92	14,5	17,1	14,5
9 VIII	15,65	17,1	19	8,9
14 VIII	15,89	17,1	22,8	20,8
21 VIII	22,03	17,1	19	19
28 VIII	17,91	15,5	17	18
4 IX	19,80	18	20,8	20,8
I în figura nr. 16 sînt reprezentate valorile umidității solului (1—1'),
|valorile medii ale presiunii radicale între orele 15 și 18 (2—2'), și valorile
în figura nr. 15 sînt reprezentate valorile umidității solului în'
valorile medii ale presiunii radicale între orele 12 și 15 (2—\
și valorile forței de sucțiune la orele 13 în at (4—4'), respectiv pentru lo|
■ și neirigat.
Tabloul nr. 6
Bumbac ucirigat
Ora	Presiunea radicală (în cm3) — 1957					
	2 VIII [	9 VIII |	14 VIII	21 VIII |	28 VIII |	4 IX
■ 8	-0,64											—
9	-0,08	-1,06	-1,40	-2,40	-0,22	-0,42
10	0	-0,66	-1,60	-2,60	-0,23	— 0,32
11	0	-0,46-	-1,20	-2,38	-0,34	-0,23
12	-0,94	-0,20	-0,90	-2,60	-0,28	-0,20
13	-0,30	-0,31	-1,20	-2,50	-1,48	-2,90
14	-0,20	-0,32	-1,18	-0,38	-0,90	-2,10
15	-0,30	4 0,02	-0,90	-0,30	-0,86	-0,80
16	-0,20	-2,60	-1,00	-0,20	-0,56	-0,80
17	-0,22	-1,40	-0,80	-0,64	-0,31	-0,64
18	—	| -0,52	-0,76	— 0,46	-1,50	-0,42
13,53
13,77
13,89
Umiditatea solului %
13,66 1 .13,13 |	11,5 l
iorței de sucțiune la orele 17 (4—4'), respectiv pentru lotul irigat și neirigat
tablourile nr. 5, 6, 7 și 8).
' Tot în vara anului 1957, în afară de bumbac, am mai cules date
i la porumb în decursul perioadei de vegetație, adică de la data de
0 VI 1957 pînă la data de 28 VIII 1957.
i în figura nr. 17 sînt trecute rezultatele experiențelor efectuate de
tla 31 VII 1957 pînă la 28 VIII 1957: umiditatea solului în % (1—1'),
palorile medii ale presiunii radicale între orele 8—12 (2—2'), presiunea
bsinotică în at (3—3') și forța de sucțiune în at (4—4'), respectiv pentru
Totul irigat și neirigat. Începînd cu data de 31 VII, valoarea umidității
'lolului la lotul irigat este cu mult mai ridicată față de lotul neirigat, pînă
la data de 14 VIII, cînd valorile încep să meargă aproape paralel, cu dife-
Wte foarte mici între ele. Presiunea radicală merge în modul următor :
lă lotul irigat este pozitivă la început și trece la valori negative între datele
ae 14 și 21 VIII. La lotul neirigat presiunea radicală este pozitivă la început
fi trece la valori negative între datele 31 VII și 7 VIII 1957. între valorile
presiunii radicale și între cele ale umidității solului se observă în genere
uh paralelism. Valorile presiunii osmotice merg paralel între ele tot timpul
experienței, cele de la lotul neirigat fiind mai mari decît cele de la lotul
ffigat; ele au un mers invers față de valorile presiunii radicale și cele ale
rdidității solului. Valorile forței de sucțiune la porumbul irigat și neirigat
u un mers ascendent pe măsura scăderii umidității solului, cu excepția
alorilor obținute în ziua de 21 VIII.
în figura nr. 18, sînt reprezentate grafic valorile umidității solului
1 % (1—1'), respectiv la lotul irigat și neirigat, valorile medii ale presiunii
idicale între orele 13 și 15 (2—2'), respectiv la lotul irigat și neirigat
î valorile forței de sucțiune în at (4—4’), respectiv pentru lotul irigat
i neirigat. Presiunea radicală are de asemenea un mers în genere paralel
ii cel al umidității solului, pînă la 21 VIII cînd mersul devine invers. Forța
c sucțiune are un mers invers cu mersul umidității solului și al presiunii
adicale, tot cu excepția datei de 21 VIII 1957.
- o. 1576
220
221
Data
Fig. 16. — Bumbac 1957.
Umiditatea solului în % (1-1') presiunea radicală (2-2z) între orele 15 și 18, forța de sucțiune
în at la ora 17 (4-4') respectiv pentru lotul irigat și neirigat.
Fig. 17. — Porumb 1957.
Umiditatea sohilui în °/0 {1 — 1') presiune radicală (2 —20 între orele 8 și 12, presiunea
osmotică în at (3 — 3') la ora 8, forța de sucțiune în at) (4 — 4') la ora 8, respectiv
pentru lotul irigat și neirigat.
222
date fiziologice la culturi irigate de bumbac ȘI PORUMB	223
Af.^)
21
20
13
18
10.
15
15
17
28M
21M
im
HM
Data
Fig 18.’— Porumb 1957.
6
în figura nr. 19 sînt reprezentate grafic valorile umidității solului
în % respectiv pentru irigat și neirigat, valorile medii ale presiunii
radicale între orele 15 și 18 (2—2'), respectiv la lotul irigat și neirigat, și
valorile forței de sucțiune în at (f—4'), respectiv pentru irigat și neirigat,
la orele 17. Și aici mersul presiunii radicale este în genere paralel cu cel al
umidității solului și invers cu cel al forței de sucțiune.
Forța de sucțiune prezintă valori mai mici decît acelea luate Ia orele
13. La lotul irigat forța de sucțiune își continuă mersul ascendent și în
ziuă de 21 VIII, spre deosebire de forța de sucțiune de la lotul neirigat.
La data de 28 VIII, forța de sucțiune la lotul neirigat rămîne scăzută și
cu aceeași valoare ca cea a datei anterioare, pe cînd cea din lotul irigat
continuă să scadă. Datele reprezentate grafic în figurile nr 17 18 și 19
sînt trecute în tablourile nr. 9, 10, 11 și 12.	’
i	Tabloul nr. 9
Porumb irigat
Ora	Presiunea radicală (în cm3) — 1957				
	81 VII	7 VIII	14 VIII	21 VIII	28 VIII
8						
9	+ 5,50	—	-0,50	-1,95	-1,75
10	+ 3,40	+ 4,20	+ 1,00	■-0,14	-1,30
11	+ 5,20	+ 6,50	+ 1,70	-0,54	-1,15
12	+ 7,00	+ 5,20	+ 1,80	-0,14	-0,79
13	+ 7,40	+ 5,50	+ 2,20	-0,20	-1,07
14	+ 6,60	+ 4,70	+ 2,40	-0,22	-0,81
15	+ 6,70	+4,00	+ 2,70	-0,04	-0,64
16	+ 7,20	+ 4,70	+ 3,20	—0,20	-0,53
17	+ 7,20	+ 5,20	+ 3,00	-0,20	-0,28
18	+ 5,00	+ 5,00	+4,10	-0,20	-0,28
19	+ 5,00	—	—	—	—
12,1
14,29
18,64
solului
13,65
Umiditatea
|	16,20 i
în figurile
nr.
20—24 sînt reprezentate grafic umiditatea solului,
aim
presiunea radicală și forța de sucțiune în decursul zilei. Astfel, în figura
:20, la data de 31 VII, la lotul irigat umiditatea solului era de 18,64%
(după irigare), presiunea radicală puternic pozitivă, și forța de sucțiune
dimineața de 6 at, la prînz (13h ) de 12 at, iar seara (17h ) de 10,4 at. La
lotul neirigat umiditatea solului era de 14,19%, presiunea radicală slab
pozitivă, forța de sucțiune mai mare decît la lotul irigat, și anume de 9,7 at
dimineața, 15,3 at la prînz (13h ) și 10,4 at seara (tablourile 9, 10, 11 și 12).
■ _ în figura nr. 21, la data de 7 VIII 1957, umiditatea solului la lotul
irigat era de 16,20%, presiunea radicală pozitivă, mai mică decît la data
anterioară, forța de sucțiune mai ridicată, dimineața de 8,95 ăt, la prînz
de 15,3 at, iar seara de 12 at. La lotul neirigat umiditatea solului era de
13,00%, presiunea radicală negativă, iar forța de sucțiune destul de mare
Iși anume de 12 at dimineața, 15,3 at la prînz (13h ) și 12 at seara (17h )
(tablourile 9, 10, 11 și 12).’
225
224
date fiziologice la culturi irigate de bumbac și porumb
Fig. 19. — Porumb 1957.
Umiditatea solului ta % (1 — 1'). presiunea radicală (2 — 2') între orele 15 și 18. forța de
sucțiune în at la ora 17 (4 — 4') respectiv pentru lotul irigat șl neirigat.
Ora
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
Presiunea radicală (în cm3) — 1957
Tabloul nr. 10
-Porumb ueirigat
31 VII	7 VIII	14 VIII	21 VIII	28 VIII
								-2,00
+1		-2,80	-2,45	-0,53
+1	-1	-0,50	-1,66	-0,57
+ 1,50	-1,70	-2,00	-1,42	-0,54
+ 1,70	-1,30	-0,50	-1,16	-0,68
+ 1,40	-1,50	-0,30	-1,25	-0,52
+ 1,40	-1,70	-0,10	-1,00	-0,67
+ 1,80	-1,70	0	-0,60	-0,62
+ 1,40	-2,30	0	-0,48	-0,36
+ 1,50	-2,60	+ 0,20	-0,33	-0,42
+ 1,70	-2,70	+ 0,27	-0,23	—
+ 1,70	— .	—	—	—
11,5
14,08
14,14
Umiditatea
13,00 |
solului
12,52
tn figura nr. 22, la data de 14 VIII 1957, la lotul irigat umiditatea
olului era de 13,65 %, presiunea radicală la început negativă apoi pozitivă,
:orta de sucțiune mare, de 17,10 at dimineața, 20,8 at, la prînz (13h ) și
L0,4 at seara (17h ). La lotul neirigat umiditatea solului era de 12,52 %,
presiunea radicală negativă și foarte slab pozitivă către seară, forța de suc-
;iune dimineața de 17,1 at, la prînz 20,8 at, iar seara 17,1 at (tablourile
r. 9, 10, 11 și 12).
în figura nr. 23, la data de 21 VIII 1957, umiditatea solului la lotul
irigat era de 12,1%, presiunea radicală negativă și foarte slab pozitivă
spre seară, forța de sucțiune de 10,45 at dimineața, 17,1 at la prînz și 13,6 at
seara. La lotul neirigat umiditatea golului era de 11,5 %, presiunea radicală
iegativă cu valori mai mari dimineața, forța de sucțiune de 12 at dimi-
leața, 17,1 at la prînz și 15,3 at seara (tablourile nr. 9, 10, 11 și 12).
Tabloul nr. 11 Porumb irigat - 1957					Tabloul nr. 12 Porumb neirigat- 1957					
Data	Presiunea osmotică	Forța de sucțiune — ora :			Data		Presiunea osmotică	Forța de sucțiune — ora :		
		8	13	17				8	13	17
31 VII	11,93	6	12	10,4	31	VII	12,64	9,7	15,3	10,4
7 VIII	11,28	"8,95	15,3	12	7	VIII	12,52	12	15,3	12
14 VIII	13,34	17,10	20,8	10,4	14	VIII	15,05	17,1	20,8	17,1
21 VIII	15,29	10,45	17,1	13,6	21	VIII	16,69	12	17,1	15,3
28'VIII	12,34	8,95	10,4	10,4	• 28	VIII	13,12	7,45	12	15,3
în figura nr. 24, la data de 28 VIII, umiditatea solului la lotul irigat
"ra de 14,29%, presiunea radicală negativă, forța de sucțiune scăzută,
Je 8,95 at dimineața, 10,4 at la prînz) 10,4 at seara. La lotul neirigat
Umiditatea solului era de 14,08 %, presiunea radicală negativă, forța de
GEORGETA GALAN
226
B-
6
0
3
2
Fig. 20. — Mersul fenomenelor la data de
31 VII 1957 la porumb irigat și neirigat
în decursul zilei.
<3 ■
17 ■
’S ■
ti •
'4 ■
’3 •
<2 ■
D •
’0-
9 ’ ,
3 ■
23
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
227
sucțiune de 7,45 at dimineața, 12 at la prînz și de 15,3 at seara (tablouri
crește, iar presiunea osmotică se ridică. Acest lucru este confirmat de
M. E. Lob o v [citat după (11)], Ma y er Helga (8), N. S ă.1 ă -
geanu și Georgeta Galan (11), A. S. Krujilin (3).
în ceea ce privește forța de sucțiune a frunzelor, valoarea cea mai
nr. 9, 10, 11 și 12).
Din graficele și tablourile prezentate în această lucrare, reiese (
valorile presiunii osmotice atît la bumbacul irigat și neirigat, cît și ........... F11Vețvc iwu» ««
porumbul irigat și neirigat, sînt în strînsă legătură cu gradul de umidita am opțnmt-o la bumbacul irigat, de 8, 9 at, la o umiditate a solului


2
0
14
13
gt ' lO^	14^ 'tS^ 'îs11
1
•Alfa)
21
io
19
J3-
11 ■
IS-
IS-
14
13-
12-
// ■
10-
3
,s ■
V’
s ■
ș-
4
3
2

n
K
ts
!4
13
!2
II
>0
9
3
4'
■al
1
r


0
d
Fig. 21. — Mersul fenomenelor la data di
7 VIII 1957 la porumb irigat și neirigat ii ?f
decursul zilei, ip |	| |J f
s
3
Fig. 23. — Mersul fenomenelor la data de
21 VIII 1957 la porumb irigat și neirigat
în decursul zilei.
^0
z^	181’
I^I 10^	t/J iph m11
Jg) '22. — Mersul fenomenelor la data (de
FVIÎI 1957 la porumb irigat și neirigat
'jl, în decursul zilei..
8,93%, la data de 181X1956.
■ De aici reiese că umiditatea solului este factorul de bază care deter-
al solului. Astfel, o valoare mare a presiunii osmotice, de 25,34 at, am o,
ținut-o la bumbacul neirigat la data de 18 IX 1956 (tablourile nr. 2 și.
cînd umiditatea solului era de 8,93 %, iar la lotul irigat valoarea cea ni f ș;
mare a fost de 20,92 at, la o umiditate a solului de 14,89%, la aceea r-.	.
dată. La porumbul neirigat valoarea cea mai mare a presiunii osmotic 25,48%, iar valoarea cea mai mare, de 25,9 at la o umiditate a solului
a fost de 16,69 at, la o umiditate a solului de 11,5%, la data de 21 VIII 195n ° nQn/ 1-	" /I-' lervimui
iar la porumbul irigat valoarea cea mai mare a presiunii osmotice a fost ft. ------------------------------ — - -
15,29 at, la o valoare a umidității solului de 12,1 %, la data de 21 VIII 195uiiă mărirea forței de sucțiune a frunzelor și ca valorile ei cresc pe măsură
La o umiditate a solului suficientă, presiunea osmotică oscilează în juruljf""i;	* .c::4’~	t. , m -n nv
8 at, iar pe măsura uscării solului, apa în plantă scade, deficitul de a] ), ;i(6), X. 8 ălăg e a nu și Georgeta Galan (11).
icării solului și invers. Acest lucru e confirmat și de L. A. F i 1ip p o v
* s
DATE FIZIOLOGICE LA CULTURI IRIGATE DE BUMBAC ȘI PORUMB
231
230
GEORGETA GALAN
«HH

Phc. 7. — Xojț HBneiîHîi 10.VIII.1956 r.
xnonHaTHHKe.
Phc. 8. — Xojț HBxenniî 20.VIII.1956 r.
xnonHaTHHKe.
Phc. 9. — Xon HBjieHHft 22.VIII.1956 r.
Ha oponiaeMOM h HeopomaeMOM b Teuei
3. La force de succion des plantes du lot irrigud a plus râduite
na opomaeMOM h HeopomaeMOM b ren Aue celle des plantes du lot non irrigud.
f 4. La pression osmotique ainsi que la force de succion des deux

na opomaeMOM n HeopomaeMOM b
Tenej
ots — irrigud et non irrigue — ont varid en raison inverse de l’humiditd
xnonqaTHHKe.	US,	~ .	-
Phc. 10. — Xojț HBJieHHii 27.VIII.1956 r. na opomaeMOM h HeopomaeMOM b TeHe©i?*sol, ce qm prouve que 1 humidite du sol est le facteur determinant de
HHH xjionnaTHHKe.
eg plidnomenes osmotiques.
«hh
HHH
Phc. 11. — Xon HBJieiiHii 30.VIII.1956 r. Ha opomaeMOM h HeopomaeMOM b Tete . ■ 5. La pression radiculaire des plantes est en bonne mesure influenc^e
xmmHaTHHKe	jar ]e degre d’humiditâ du sol. Elle subit cgalcmcnt l’influence de certains
xJionuaTHHKe	iutres facteurs, tels la temperature du sol et l’age des plantes.
RHH
Phc. 13. — Xop; HBJieHHii 18.IX.1956 r. na opomaeMOM n HeopomaeMOM b torc tr
xnonHaTHHKe.	1
Phc. 14. — XnonHaTHHK noceBa 1957 r. BnamnocTb hombm b % (1—1'); Kopw >
gaBJieHHe (2—2') MejKjțy 8 ii 12 uacaMH; ocMOTHHecKoe jțaBJienHe b aTMOC^epax (3—3 l
8 nacoB; BcacHBaiomaH cnna b aTMOc$epax (4—4') b 8 uacoB, cooTBeTCTBeHHo na opomae }
EXPLIGATION DES FIGURES
h HeopomaeMOM yuacTKax.
Fig. 1. — Cotonnier 1056. Humiditd du sol exprimde en % ; pression radiculaire (2—2')
-	„	.... ten t re 8 h et midi; pression osmotique, exprimde en atmosphdres (3—3') â 8 h ; force de succion,
Phc. 15. XJionqaTHHK noceBa 1957 r. BjiaiKHOCTb noHBH b% (1 1'); K0PHxn atmosphdres (4—4') ă 8h — pour Ies deux lots, irrigud et non irrigue.
HaBnenne (2—2') Memny 12 h 15 uacaMn; BcactiBaioman cnjia B aTMoc$epax (4—4') ț. Fig, 2. - Cotonnier 1956. Humiditd du sol exprimde en % (1-1'); pression radiculaire
uacax, cooTBeTCTBeHHo na opomaeMOM h HeopomaeMOM yuacTKax.	J2—2') entre midi et 15 h; force de succion, exprimde en atmosphdres (4—4') ă 13 h—pour Ies deux
Phc. 16. — XnonHaTHUK noceBa 1957 r. BjiaHtHOCTb hohbbi b % (1—1'); «opufr^ 'irrigud et non irrigue.
HaBjieHHe (2—2') MeîKyy 15 h 18 nacaMH; BcacHBaromaH ciuta b aTMOc$epax (4—4') £ Fig. 3. _ Cotonnier 1956. Humiditd du sol en % (1-1'); pression radiculaire (2-2')
nacoB, cooTBeTCTBeHHo na opomaeMOM h HeopomaeMOM yaaCTuax.	lîitre 15 h et 18 h; force de succion exprimde en atmospheres (4—4') â 17 h — pour Ies deux lots,
Phc. 17. — KyKypyaa nocesa 1957 r. BnaiKHocTb hohbm b% (1—1'); Kopn*trjgu^ et nOn irriguă.
HaBneune (2—2') Meawy 8 h 12 nacaMn; oCMOTHMecKoe yanjieHue b aTMoc$epax (3«~. pig. 4. - Marche des phenomenes au 26.7.1956; cotonnier irrigud et non irrigue au
b 8 nacoB; BcacwBaioinaH cmna b aTMOC$epax (4—4') b 8 uacoB, cootbctctbchuo na opowQUrs de la journde.
mom h HeopomaeMOM yuacTKax.	I- Fig. 5- — Marche des phdnomdnes au 31.7.1956, cotonnier irrigud et non
Phc. 18. — KyKypysa noceBa 1957 r. BnaiKHOCTb hohbm b% (1—•!'); Kopnfc-ja journde.
jțaBneHHe (2—2') MeîKjțy 12 h 15 uacaMH; BcactiBaioman cHJia b aTM0C$epax (4—4') p ........................ '	................
irrigud au cours
nacoB, cooTBeTCTBeHHo na opomaeMOM H HOOpOUiaeMOM ynaCTKaX.	Bours,
Phc. 19. — Kyuypyaa nocesa 1957 r. BjiamuoCTL hohbm b % (1—1'); Hop®’’”'
naBnenHe (2—2') MeîKjiy 15 h 18 uacaMn; Bcacbmaioman cnjia b aTMOC$epax (4—4'|fours
Fig. 6. — Marches des phdnonfenes au 7.8.1956; cotonnier irrigud et
de la journee.
Fig. 7. — Marches des phdnomdnes au 10.8.1956,
non
rrigud au
de Ia journee.
Fig. 8. — Marche des phenomenes
uacoB, cooTBeTCTBeHHo na opomaeMOM h HeopomaeMOM yuaCTKax.
Phc. 20. — Xon HBJieHHii 31.VII.1957 r. na opomaeMoii h HeopomaeMoii b Teifours de Ia journee.
jțHH KyKypyse.	i Fig. 9. — Marche des phdnomdnes
Phc. 21. — Xojț HBJieHHii 7.VIII.1957 r. na opomaeMoii h HeopomaeMoii b TCTours de la journde.
KyKypyae.	-	| Fig. 10. — Marche
Phc. 22. — Xor HBJieHHii 14.VIII.1957 r. na opomaeMOft h HeopomaeMoii b Texoursde la journde.
KyKypyse.	| Fig. 11. — Marche
Phc. 23. — Xon HBJieHHii 21.VIII.1957 r. na opomaeMoii h HeopomaeMoii b tg1
«HH
«hh
»hh
burs de la journee.
Fig. 12. — Marche
KyKypyse.	«■	- •
Phc. 24.— Xop; HBJieHHii 28.VIII.1957 r. na opomaeMoii h HeopomaeMoii b tghcb i.urs de la journee.
au
au
des
des
des
RHH
KyKypyae.
. Fig. 13. — Marche des
phdnomdnes
phdnomdnes
au
au
20.8.1956;
22.8.1956;
27.8.1956;
cotonnier	irrigud	et
cotonnier	irrigud	et
cotonnier	irrigud	et
cotonnier	irrigud	et
non
non
non
non
rrigud ■ au
rrigud
irrigud
rrigud
au
au
au
30.8.1956 ; cotonnier irrigud et
non
irrigud
au
phdnomdnes au 5.9.1956; cotonnier irrigud et non irrigud
au
phenomenes au 18.9.1956; cotonnier irrigud et non irrigue au
urs de la journee.
Fig. 14. — Cotonnier 1957. Humidite du sol en % (1 — 1'); pression radiculaire (2—2')
tre 8 h et midi; pression osmotique exprimie en atmospheres (3 — 3') â 8 h; force de succion,
' 1 atmospheres (4—4') 5 8h — pour Ies deux lots, irrigud et non irrigud.
QUELQUES DONN^ES PHYSIOLOGIQUES, PODB DES CULTU1	succion ™XVUen	h
ts, irrigud et non irrigud.
Fig. 16. — Cotonnier 1957, Humiditd du sol en % (1 — 1'); pression radiculaire (2—2')
tre 15 et 18 h; force de succion exprimde en atmospheres (4 — 4') â 17 h — pour Ies deux lots,
igtid et non irrigud.
Fig- 17. — Mals 1957 . Humiditd du sol en % (1 — 1'); pression radiculaire (2—2') entre
1. Pour Ies lots irriguds, l’humidite du sol a et6 constamment i et midi; pression osmotique , .exprimde en atmospheres (3-3') ă 8 h; force de succion, en
-	»	7 .	nosphires (4 — 4') â 8 h — pour Ies deux lots, irrigud et non irrigud.
' Fig- 18. — Mais 1957. Humidite du sol en % (1 — 1'); pression radiculaire (2—2') entre
ăi et 15 h; force de succion, exprimde en atmospheres (4—4') â 13 h — pour Ies deux lots,
IRRIGUEES DE COTONNIER ET DE MAÎS
RESUMfî
dlevde que pour Ies lots non irrigu6s.
2. La pression osmotique des feuilles des plantes irriguees a
plus faible que pour Ies plantes non irrigudes.
igu6 et non irrigue.
232
GEORGETA GALAN
Fig. 19, — Mais 1957. Humiditd du sol en % (1 — 1'); pression radiculaire (2 —2') enj
15 h et 18 h; force de succion exprimde en atmospheres (4—4') â 17 h — pour les deux loj
irrigue et non irrigue.
Fig. 20. — Marche des phenomânes au 31.7.1957; mais irrigu5 et non irrigue, au coj
de Ia journee.	.	’
Fig. 21. — Marche des phânomănes au 7.8.1957; mais irrigue et non irriguâ au coț
de’ la journee.
Fig. 22. — Marche des phenomenes au 14.8.1957; mais irriguâ et non irrigue au coț
de la journee.
Fig. 23. — Marche des phenomenes au 21.8.1957; mais irrigu6 et non irrigue
cours de la journee.	‘
Fig. 24. — Marche des phenomfenes au 28.8.1957; maîs irrigud et non irrigue au con
de la journee.
BIBLIOGRAFIE
1.	K r a f t s A., K a r r i e r H. i S t o k i n g C., Vada i ce znacenie v jizni rastenii. h
Inns. Lit. Moscova, 1951, p. 330.
2.	K r a s o v s k a i a I. V., DAN SSSR, 1947, t. 55, nr. 5.
3.	K	r u j	i 1 i n A. S., Biologhiceschie oșobennosti	oroșaemih Kulturt, Moscova, 1954 p.39.	A -
4.	F	i 1 i p	p o v L. A., DAN SSSR, 1945, t.	106, nr. 1, p; 145.	;
5.	—	Izvestia Tim. SHA, 1954, nr.	2, p.	129.	;	,
6.	—	Izvestia Tim. SHA, 1954, nr.	3, p.	99.	1
7.	Lit vino v L. L., O pocivenii zasuhei ustoicivosticnei rastenii. Moscova 1951.	i -
8.	M a y er H., Verhandel — Zoi. Bot. Ges — Wien, 1953, nr. 93, p. 120.
9.	M o n t e m a r t i n i L., 11 bilancio idrico delte plante — Genova — Roma — Napoli — Cil i.
di Castello, 1943, nr. 18.
10.	Rubin, B. A., Fiziologhia rastenii. Moscova, 1954, voi. I.
11.	Sălăgeanu N. și Galan Georgeta, Bul. științ. Acad. R.P.R., t. VI, nr. 1. 191 '
12.	S a r d a k o v V. S. i, E r m o ș e n k o V. A., Izv. Akad. nauk. Uz. SSR. 1952, nr. 6.
13.	Scerbakov B. I., DAN SSSR, 1953, t. XCIII, nr. 1. p. 197-201.