COMITETUL DE REDACȚIE Director; Academician MIHAI BĂCESCU Redactor șef: PETRE-MIHAI BĂNĂRESGU, membru corespondent Redactor șef adjunei : Academician NICOLAE SIMIONESCU Membri: Academician NICOLAE BOTNARIUC; academician OLGA NE- CRASOV; prof. dr. GRIGORE STRUNGARU; dr. IRINA TEODORESCU; dr. NICOLAE TOMESGU; dr. RADU MEȘTER — Secretar de redacție TOMUL 44, NE, 2 SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ iulie — decembrie 1992 Revista apare de 2 ori pe an în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale. Comenzile din străină- tate se primesc la ORION SRL, Splaiul Independenței nr. 202 A, București 6, România, PO Box 74—19 București, Tx 11939 CBTxR, Fax (400) 424169. Manuscrisele se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei, iar cărțile și revistele pentru schimb pe adresa Institutului de biologie, 79651 București, Splaiul Independenței, nr. 296 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea Victoriei 125 R—79717 București 22 telefon 650 76 80 ADRESA REDACȚIEI Calea Victoriei 125 R—79717 București 22 telefon 650 76 80 SUMAR D. RADU, Erori privind răspindirea unor specii de păsări în România (V)............. 83 ALEXANDRINA NEGREA, Repartiția pe verticală a gasteropodelor de pe văile Bistrița și Izvoru Muntelui pină pe culmea centrală a Masivului Ceahlău (Carpații Orien- tali) ........................................................................ 91 M. FALCĂ, LILIANA OROMULU și VIORICA HONCIUC, ParticuIarităU structurale ale faunei edafice în zona înaltă a Munților Bucegi........................ '101 FELICIA BULIMAR, MARINA HUȚU și fMAGDA CĂLUGĂR Caracteristici structu- rale și funcționale ale comunităților de microartropode c dacice in molidișuri de diferite virste din Munții Călimanl.......................................... 111 MARTA GABOS, RODICA GIURGEA și J. DEMETER, Tiroida și metabolismul hepatc- muscular la puiul de găină .................................................. 117 I. MADAR, NINA ȘILDAN și G. FRECUȘ, Acțiunea extractului hipoglicemiant din fructe de Phaseolus și conuri de Lupulus asupra hiperglicemiei, insulinorezistcnțci musculare și timolizei la șobolanii tineri stressați........................ 121 IOANA ROMAN, RODICA GIURGEA și Z. URAY, Dinamica anticorpilor la șobolanul "Wistar în urma administrării de leucotrofină................................ 127 RODICA RÎNEA, T. TRANDABURU și VIRGINIA STĂNESCU, Efectul acidului ascorbic asupra morfofiziologiei glandei tiroide la șobolani în funcție de vîrstă 131 RODICA GIURGEA, D. COPREAN, GEORGETA GUG și IOANA ROMAN, Efectele tratamentului acut cu mangan asupra unor parametri biochimici la puii de găină 135 VlCTOPiIA-DOINA SANDU și A. D. ABRAHAM, Modificări histoenzimatice hepatice - induse de tratamentele cu ciclofosfamidă și ciclofosfamidă asociată cn ghitamo- gluconat de magneziu sau trofopar, la șobolanul alb . ............................. 139 ANA GEORGESCU și T. TRANDABURU, Activitatea fosfatazei alcaline In paacreasu șobolanilor cu hiperglicemie indusă experimental.................................. 143 DORINA NICOLESCU, Rolul ecologic al bacterioplanctonului în funcționarea ecosis- temelor acvatice lacustre ale Deltei Dunării. 1. Intervenția microflorci bacteriene planctonice în realizarea fluxului de energie..................................... 147 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ............................................................ 151 St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 44, nr. 2, p. 81—156, București, 1992 ERORI PRIVIND RĂSPÎNDIREA UNOR SPECII DE PĂSĂRI ÎN ROMÂNIA (V) D. RADU This paper îs the fifth part of a series treatmg the error existing in the foreign ornitholo- gical litcratnre from 1954 up to 1989, dealing with the situation of the geographical spreading areas and the presence period of some bird species in Romania. The present paper analyscs species belonging to the order Passeriformes (Alaudidac, Hinmdinidae, Molacillidae, Laniidae, Bombycillidae, Cinelidae, Troglodgiidae, Priinellîdae). Aprecierile noastre critice privind modul cum sînt figurate, în dife- rite lucrări, răspîndirile pe verticală ale unor specii de păsări în România1 și anume privind lipsa sau prezența lor în Carpați, s-a făcut pe următoa- rele criterii: cînd o specie are în general o răspîndire în ținuturile joase iar altitudinal nu depășește porțiunea medie a văilor rîurilor montane, ceea ce ar corespunde cu zona pădurilor de amestec, figurarea acesteia pentru Carpați, în ansamblu, a fost considerată incorectă; pe de altă parte, cînd o pasăre este caracteristică înălțimilor fiind răspîndită numai în Carpați, începînd din regiunea medie a văilor rîurilor (corespunzătoare pădurilor de amestec) spre înălțimi, figurarea acesteia și pentru regiunile de cîmpie ale României a fost, de asemenea, considerată eronată2. Ord- PASSERIFORMES Fam. ALAUDIDAE Galandrella Ginerea (ciocîrlia cu degetele scurte), specie migratoare 3 aparținînd tipului faunistic mongol (34), este răspîndită îndeosebi în sud- 1 în lucrările ilustrate cu hărți foarte mici, care in figurarea arealelor speciilor nu țineau seama de Carpați adică și de răspîndirea lor altitudinală nu s-au făcut aprecieri privind semna- larea sau neseiimalarea lor aici. Lucrările în care insă Carpații erau luați in considerare în ceea ce privește prezența sau lipsa unor specii de păsări, au fost luate în seamă privind modul cum era figurată prezența sau lipsa lor din -Carpați, iar cazurile necorespunzătbare au fost apreciate critic. a Există cazuri cînd indivizi izolați ai unor specii pot fi găsiți rășpindiți altitudinal peste sau sub limitele menționate de noi, ca de exemplu Phoenicariis phoenicurus, Acanthis eanjiabina, la 1800 m (Virful Vlădeasa) (15), Pica pica Ia 1100 — 1200 m, Sturnus vulgaris la 1100 — 1300 m (4) Clitoris clitoris Ia 1600 in în bazinul montan al Bistriței (19), ca și sub aceste limite, cum sînt Regutus ignicapillus și Cinclus cinclus, Ia 786 ni Ia Răcătău (15) ctc. Cazurile respective pot constitui excepții, accidente, fie constînd din exemplare nereproducătoare, celi- batare; imature ori pot fi datorate modificărilor survenite în ecosistemele respective) in fluctua- ția densităților lor relative, fenomenului pulsațiilor verticale etc. 3 Precizarea origine! geografice s-a făcut numai pentru speciile ce aparțin tipurilor avi- faunistice arctic, siberian,, mediteranean, mongol, tibetan, nu și pentru cele europene și trans- palearctice, ca avînd mai multă importanță în contextul în care au fost comentate. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 44, nr. 2, p. 83 — 90, București, 1992 3 Erori privind răspîndirea unor specii de păsări 8& 84 D. Radu 2 estul României (sud-estul Munteniei, sudul Moldovei și Dobrogea), mai rar în sudul și sud-vestul țării, populînd ținuturile joase, descoperite, adesea cu terenuri înțelenite, nisipoase-pietroase. . Figurează, ca fiind răspîndită și în Carpați, atît ca pasăre clocitoare, cît și ca pasăre de iarnă (5) ori prezentă pe tot cuprinsul României, inclusiv în Carpați (10-12), (18), (28-—32), sau lipsind doar în porțiunea nord- vestică a țării, prezentă însă în Carpații Orientali și Meridionali (16—17). Melanocoryp'ha calandra (ciocnlia de Bărăgan) este o pasăre de vara de origine mediteraneană (34), tipică ținuturilor’ descoperite, înțelenite sau cultivate, răspîndită mai ales în porțiunile sud-estice ale țării, dar cloci- toare și în Moldova ca și în toată Cîmpia Română. A fost găsită cuibărind în regiunea Iași ca și în sudul Olteniei (24),. (26). Toamna apar și exemplare nordice, iar în iernile aspre părăsește teritoriul țării. Apare ca fiind răspîndită în sud-estul României, inclusiv în Cai'pâții de Curbură (5) ori numai în sud-estul României (28—32) sau în extremul sudic al Moldovei, extremul estic ai Munteniei și în Dobrogea (3), (12), (16), (17), în sudul Moldovei, în jumătatea estică a Munteniei și în Dobrogea (56),. (5.7), sau.numai în Dobrogea (11). .. f . M’planocorypha yeltoniensis (ciocîrlia neagră), specie de tip faimistie mongol (34) care apare accidental în România venind din locurile de cuibă- rit, din Asia Centrală, este semnalată în. porțiunea sud-estică. a țării (7). Nu figurează a ajunge pe teritoriul României (3), (5), (12). Melanocoryplui leucpptera (ciocîrlia cu aripile albe) aparține tipului faunistic mongol (34); apare sporadic din Asia Centrală unde cuibărește, fiind observată și colectată de, cîteva ori în.trecut în perioada de iarnă în partea sud-estică a României (7). în iarna anului 1975, la data de 8 februa- rie, a foșt observat un exemplar lîngă podul Pitarului (jud. Ilfov) la margi- nea unui lan de grîu (40). Nu. figurează ca atingînd teritoriul. României în perioda de iarnă (3), (12). EremopMla alpestris balcanica * (ciocîrlia urecheată balcanică), subspecie de tip tibetan (37), (39), a fost descoperită în anul 1963 cuibărind în Carpații Meridionali, fără precizarea subspeciei (14), precizare făcută în 1966 (20), dată ca probabilă în Carpați (37), regăsită ulterior și în Munții Bucegi (27). Este o subspecie de vară pentru România, iarna fiind înlo- cuită de subspecia Eremophila alpestris fiara, de origine arctică (34), clocitoare în tundra eurasiatică. ' , Nu apare ca ajungînd decît pînă la sud de Dunăre în zona Cazanelor (3), (5), (12), (56). - 1 Galerida cristata (ciocîrlanul moțat), specie sedentară . de origine mongolă (34), larg răspîndită în România, îndeosebi în ținuturile descope- rite, joase, mai rar la deal, dar urcînd și pe văile largi ale (rîurilor montane pînă în regiunea lor medie. Apare ca fiind răspîndită în toată România, inclusiv în Carpați (12), (16), (17), (22), (28—32). 4 Spre deosebire de Erenwphila al pietriș flava„ subspecie arctică cu arealul larg Întrerupt, desprinsă din grupul formelor central-asiatice, subspecia „balcanica” este de origine tibe- tană, provenită dintr-uu grup de forme alpine dintre care s-a extins spre vest încă clin terțiar, dînd 1» Balcani forma respectivă. (37). Alauda arvensis (ciocîrlia de cîmp), specie de tip mongol (34), are o largă răspîndire în România, îndeosebi în ținuturile joase, descoperite, dar urcă și pe văile luminoase ale rîurilor montane, ajungînd pînă în ținu- turile descoperite ale pășunilor alpine. în anotimpul rece populațiile din Carpați coboară în regiunile joase părăsind parțial teritoriul țării împreună cu populațiile ce au cuibărit în cîmpie pentru a se retrage în zone mai sudice. Este figurată ca pasăre sedentară pentru întreg teritoriul României, inclusiv pentin Carpați (12), (22). Fam. HIBUNDINIDAE Hirundb rupeslri# (lăstunul de stîncă), specie de origine meditera- neană (50), a fost descoperită în valea Cernei în 1968, cn uri exemplar doveditor din 1970 (21), fiind apoi regăsită în munții Locvei în anul 1975 de unde s-a colectat o pereche doveditoare (41), (45). Ea a fost observată ulterior mai la nord, în Cheile Turzii (13), în Cheile Citețului (1), specia fiind în continuă extindere spre nord și est. Apare figurată numai în ținuturile din sudul Dunării, în zona, Caza- nelor (22), (30 — 32) ori'cu mult mai Ia sud de aceste ținuturi (3), (12), (16), (17)\ . , ’Hirundo dauriea (rîndumca roșcată), specie de origine mediteraneană (44), a fost observată pentru prima dată la noi în regiunea Cazanelor, la 29 mai 1975 (43), (44), iar la 14 iulie 1976 în sudul Dobrogei (43—45) de unde s-a colectat o pereche clocitoare, primele exemplare doveditoare pentru România. Ulterior, specia a mai fost observată și în alte locuri din sudul Dobrogei spre Canar ale, anume la 15 iulie 1988 (49), iar mai recent a fost observată la 23 iunie 1989 din nou în regiunea Cazanelor, în Muliții Almăjului, de unde s-a colectat o pereche ce avea cuib în construc- ție (47). Și mai recent, la 27 iulie 1990, rîridunica roșcată a fost observată din nou în Dobrogea dar mai la nord (Cochirlerii), de unde s-a colectat o femelă adultă (48). Faptele arată că această specie mediteraneană își întinde arealul spre nord, ocupînd noi stațiuni de cuibărit, așa cum s-a petrecut recent și în Iugoslavia, extiuzîndu-se din sud (23), (55). Lucrările mai recente, ulterioare semnalării ei în România în 1976 (43) nu o figurează pentru teritoriul țării noastre, limita ei sudică fiind redata mult mai la sud de Dunăre (1.1), (17), (32). Riparia riparia (lăstunul de mal), specie colonială- de var ă, este larg răspîndită în țară în ținuturile rîpoase cu maluri lutoase, de regulă în veci- nătatea apelor din regiunile de cîmpie, mai rar pe dealuri și pe văile largi ale rîurilor montane pînă în porțiunea lor medie. Este prezentată ca fiind răspîndită și în Carpați (3), (11), (12), (16-18), (22), (28-32), (56)-, (57). Fam. MOTACILLIDAE Moiacilla cinerea (codobatura de munte) cuibărește numai, pe văile apelor repezi de munte corespunzătoare etajului Tetiâonidelor (37) uimind 6 Un areal fantezist al acestei 'specii, 'desigur datorat unei distribuții eronate a culorilor ee indică prezența speciei in spațiu pe anotimpuri, îl găsim într-o lucrar e (2) In care specia apare ea sedentară în arealul său de cuibărit, ca pasăre de vară In locurile ei de iernare ^i ca pasăre de iarnă In ținuturile nordice ale Ewopei, unde specia nu ajunge in realitate niciodată. 86 D. Radu , 4 a migra toamna spre ținuturi sudice; puține"exemplare mai rămîn în iernile bl in de în cîmpiile umede din sudul țării și chiar în vecinătatea lacu- rilor înghețate din preajma orașelor. Este redată ca pasăre clocitoare îri ținuturile de cîmpie din Banat, Oltenia și Muntenia (5) sau ca fiind clocitoare în toata țara inclusiv în zonele de cîmpie (11), (16—18), (28—32), ca specie sedentară în toată țara, precum și în ținuturile de cîmpie (12), ca sedentară în România, incluzînd și cîmpia, cu excepția Dobrogei (2), (3), (56), (57), ca pasăre «edentară în sudul și vestul țării și ca specie de vară în jumătatea nordică a României (22). Motacilla fiara 6 (codobatura galbenă), specie politipică, larg răs- pîndită în țară în ținuturile joase umede, intens înierbate, în semănături, urcînd și pe văile joase ale rîurilor montane; multe din subspeciile sale sînt doar forme de tranzit prin țara noastră. Este figurată ca fiind răspîndită în. toată țara, inclusiv în Carpați (3), (11), (12), (16-18), (22), (28-32). Motadlla alba (codobatura albă) are o largă răspîndire în România, mai frecventă în Delta Dunării și în ținuturile joase cu bălți și rîuri, dar și în lungul văilor rîurilor de la deal și de munte unde ajunge pînă în zona lacurilor glaciale alpine din etajul Brumăriței (37). Toamna migrează, spre cartierele de iernare din regiunilesu dice, puține exemplare maiputîn- du-se întîlni în ținuturile joase ale țării, iar iarna pe lingă ape neînghețate. Apare figurată ca pasăre sedentară în majoritatea porțiunii sud- vestice a țării și ca pasăre de vară numai în Carpații Orientali și în Moldova în ținuturile joase (3). Anthus campeslris (fîsa de cîmp), specie aparținînd tipului faunistic mongol (34), se întîlnește ca pasăre clocitoare în deosebi în ținuturile joase, aride, adesea nisipoase, mai ales în porțiunea sud-estică a României, toamna părăsindu-ne țara. Apare figurată ca fiind răspîndită în toată țara, inclusiv în Carpați (18), (28), (29) 7 sau în țară exceptînd Carpații Orientali și cei de Curbură (12), (16), (17), (22). Anihus pratensis (fîsa de luncă), mai mult ca pasăre de pasaj pentru România, se întîlnește și ca pasăre clocitoare mai ales în jumătatea nordică a țării, îndeosebi în cîmpii umede, dar urcînd și pe văile largi ale rîurilor montane pînă în porțiunea lor medie (37), mai recent găsită în Obcinele Bucovinei și în Munții Bucegi (27). Nu figurează a cuibări în România (2), (3), (11), (16), (17), (22), (52), (56), (57), ori fiind prezentă doar în nord-vestul extrem al țării (12). Anthus spinoleita (fîsa de munte), pasăre de tip tibet an (34), cuibă- rește în ținuturile înalte, descoperite, ale Carpaților, în zonele pietroase și 8 în România există două subspecii clocitoare, Motacilla f. [lava și Motacilla flava feldegg, în general fiind izolate reproducția (nu și genetic). în urma pătrunderii prin expansiune natu- rală a ssp. sudice „feldegg” în Delta Dunării unde ssp. „paua" exista, pe Ungă coexistența lor in stare pură In biotopii subspecifici diferiti, caracteristici pentru fiecare subspecie, s-a consta- tat și existența a numeroși hibrizi rezultați din încrucișările și relroîncrucișărilc Intre aceste subspecii diferite, unii avînd caractere intermediare, asemănători cu alte subspecii ale lui Mota- cilla flaua din alte ținuturi geografice, dar și existența a 13 tipuri de hibrizi cu caractere noi, asemănătoare probabil unor tipuri ancestrale dispărute în cursul procesului de speciație'(33), (35), (36), <38>; (42), (46). 7 Eroarea este rectificată in edițiile următoare prin hefigurareă ei In Carpați (30— 32) 5 Erori privind răspândirea unor specii de păsări. 87 de inepenișuri în etajul Brumuriței, toamna retregîndu-se spre văi Ban pără- sind total munții (37). Specia apare figurată numai în Carpații nordici (51) ori în Carpați, dar și în Transilvania și ținuturile joase ale Olteniei și ale vestului Munte- niei, în jumătatea nordică a Moldovei (28), (30—32), ca fiind prezentă în tot sudul țării, în ținuturile de cîmpie, inclusiv în Moldova și Dobrogea (29), în ținuturile de cîmpie din Oltenia și Muntenia (3), (12) sau și în ținu- turile de cîmpie din Oltenia (16), (17). Ram. LANIIDAE Linius minor (sfrinciocul cu fruntea neagră) este o specie de vară cu largă răspîndire în țară, mai ales în ținuturile joase, descoperite, presă- rate cu liziere de salcîmi și plopi, urcînd și pe văile largi ale rîurilor pînă în porțiunea lor medie. Figurează ea fiind răspîndită în toată țara, inclusiv în Carpați (3), (12), (16-18), (22), (28-32), (56), (57). Lanius excubitor (sfrinciocul mare), specie prezentă tot timpul anu- lui în țară, reprezentată la noi prin forma nominată (Lanius e. excubitor) îndeosebi iarna și subspecia (Lanius excubitor liomeyeri)^ mai frecvent clocitoare, răspîndită în toată țara, cu preponderență însă în jumătatea ei nordică, în ținuturile de cîmpie și dealuri cu pilcuri de arbori izolați, per- dele de păduri bogate în subarboret, în parcuri luminoase și grădini. Specia apare ca prezentă numai în nord-estul României, lipsind în vest, sud-vest și sud-est, adică în Cîmpia de Vest, în Banat, sudul Olteniei și al Munteniei și în Dobrogea (28—32) sau ca fiind răspîndită în România, dar fără vestul Transilvaniei, Banat și Oltenia (56), (57), ori prezentă in Transilvania, Carpați; Moldova, Muntenia și Dobrogea, dar lipsind în vestul și în sud-vestul României (2), (3), sau ca răspîndită numai în Tran- silvania, Carpați, Moldova și nordul Dobrogei, dai' lipsind în restul țării (12), este figurată în Carpații Orientali, nordul Transilvaniei și în Moldova, nu și în sudul ei (16), (17), ori apare ca fiind răspîndită numai în nordul Transilvaniei (22). Lanius senator (sfrinciocul cu capul roșu) este o apariție de origine mediteraneană (50) rar semnalată pentru România (7); mai recent, sfrin- ciocul cu cap roșu a fost observat în sudul Dobrogei (25), (53), în defileul Dunării (54) și în vestul Transilvaniei de unde a fost colectat primul exemplar doveditor (8), menționat ca posibil clocitor în Delta Dunării în viitor (46). Apare figurat ca atingînd România doar în extremul ei sud-vestic din Banat (6), ca prezent numai în sudul Dobrogei (28), sau ca lipsind total din România (2), (3), (12), (16-18), (22), (29-32), (52), (56), (57). Fam. BOMBA CILLIDAE Bombycilla garrulus (mătăsarul). Aparținînd avifaunei de tip sibe- rian (34), această specie apare numai iarna sub formă de invazii neregulate sosite din taigaua eurasiatică unde cuibărește și frecventează mai ales ținuturile joase ale întregei țări, în special parcurile și grădinile orașelor cu arbori și arbuști bogați în fructe care le asigură hrana. 88 D. Radii . 6 Este redată că atinge iarna doar extremul nordic al României (2) sau numai ținuturile nord-vestice ale țării (28), (29), că este prezentă în majoritatea teritoriului românesc cu excepția sudului țării (30—32), că apare iarna în țară, exceptînd partea sudică și Dobrogea (3), sau că nu este prezentă în ținuturile sud-vestice ale: României (12), (22). Fam. CINOLIDAE Cinclus cinclus (mierla de apă) este o pasăre sedentară răspîndită în tot lanțul carpatic, din zona pîrâielor montane și pînă în zona superioară și medie a rîurilor carpatine corespunzătoare etajului Tetraonidelor (37), care coboară iarna și la altitudini mai joase. Nu este figurată în Carpații Orientali și în jumătatea estică a Câr- paților Meridionali (2) sau figurează ca fiind răspîndită în toată țara, inclusiv în ținuturile de cîmpie (22), (28—32), în Carpați și în întreaga Transilvanie (56), (57), în toată țara inclusiv în cîmpie, cu excepția nordului Moldovei, estul Munteniei și nordul Dobrogei (3), ori în toată țara, inclu- siv în cîmpie, cu excepția porțiunii sudvestice (Banatul) (16), (17)8. Ram. TEOGLODYTIDAE Troglodytes troglodytes (pănțămșul) este o specie sedentară cu o largă răspîndire în țară, mai rar în pădurile din ținuturile joase dar cu maluri rîpoase, bogate în subarborete, mai frecvent in cele montane cu pante și grohotișuri, unde urcă pînă în zona jneapănului. Nu figurează ca existînd în jumătatea sudică a Moldovei, jumătatea estică a Munteniei și în Dobrogea (6). Fam. PRUNELLIDAE Prunella coZZans (brumărița de stîncă) este o specie sedentară de tip tibetan (34) care cuibărește insular numai în arcul carpatic pe vîrfu- rile dezgolite ale înălțimilor, caracterizând etajul ornitologic ce-i poartă numele — al Briimăriței (37). Iarna coboară în văile joase, adăpostite, părăsind uneori țara în număr mic. Specia figurează numai în Carpații nordici (51), ori în Carpații Orientali și cele două treimi estice ale Carpaților Meridionali (6) sau apare figurată și în ținuturile joase ale Olteniei și ale vestului Munteniei (28), orî și în ținuturile de cîmpie ale Olteniei (29 -32) sau, în fine, ca fiind pre- zentă numai în Carpații Orientali și. jumătatea estică a Carpaților Meri- dionali (16), (17). Prunella modularis (brumărița de pădure) este o specie răspîndită numai în Carpați, îndeosebi în pădurile de conifere și de amestec, mai frec- vent în subetajul Gotcanului din etajul Tetraonidelor (37), dar este pre- * Este de neînțeles cum de au fost posibile inexactități atît de flagrante privind redarea răspindjrii unei specii atît de caracteristice, ușor .de recunoscut, cu o ecologie bine cunoscută, In cuprinsul unor lucrări de stțictă specialitate, ai căror, autori au preluat datele unul de la altul, fără nici un discernămint critic. 1 : ; : 7 Erori privind răspîndirea unor specii de păsări 89' zentă și în zona jneapănului precum și a pădurilor de fag de munte, fiind o pasăre de vară. Nu apare ca fiind răspîndită în Carpații Orientali și jumătatea estică a Carpaților Meridionali (6), ori apare prezentă în toată țara, inclusiv regiunile de cîmpie (28) (29), în toată țara, inclusiv în cîmpie, cu excepția porțiunii ei sud-estice (30—32), în toată țara, cu excepția jumătății estice a Dobrogei (56), (57), ca pasăre clocitoare în România, inclusiv în ținutu- rile de cîmpie, însă ca sedentară în jumătatea sudică și sud-vestică și ca pasăre de vară în jumătatea nordică și nord-estică (3), ca fiind răspîndită în toată țara, inclusiv ținuturile joase, fără partea estica a sudului Moldovei și Dobrogea (12); apare, de asemenea, prezentă în toată țara, inclusiv în zona de cîmpie, cu excepția estului Munteniei și Dobrogea (16), (17), sau ca sedentară în toată țara, cu excepția sudului Moldovei și Dobrogea (22). BIBLIOGRAFIE 1. CĂTUNEANU I-, Stud. Comunic. Șl. Nat. Muz. BmkenLhal, (23) : 323 — 326, 1980. 2. BRUUN B., Birds of Europe, Golden Press, New-York, 19673 3. BRUUN B., SIN GER A., KONIG G., Der Kosnios-Vogelfiihrer, Franckli’sche Veriags- liandlung, Stuttgart, 1971. 4. BBRES I., Aspecte noi in avifauna Mureșului, Marmația II, Muz. jud. Maramureș: 340—350, Baia Mare, 1971. 5. DEMENTIEV G. P.. GLADKOV N. A., SUDILOVSKAIA A. M., SPANGENBERG E. P.„ BĂME L. B„ VOLC1ANEȚKII I. B., YOINSTRĂNISKII M. A., GORClA- KOVSKAIA N. N., KORELOV M. N., RUSTAMOV A. K., Ptițî Sovietskogo Soiuza, voi. V, Sovietskaia Nauka, Moskva, 1954. 6. DEMENTIEV G. P., GLADKOV N. A., BLAGOSKLONOV K. N., VOLCIANEȚKII- ; L B., MAKLENBURȚEV P. H„ PTUȘENKO E. S., RUSTAMOV A. K., SPÂN GENBERG E. P., SUDILOVSKAIA A. M., STEGMAN B. K., PI iți Sovietskogo Soiuza, voi. VI, Sovietskaia Nauka, Moskva, 1954. 7. DOMBROWSKI R., LINȚIA D., Păsările României (Omis Romaniae), Prelucrare și completare, voi. I, Fundația Regală pentru literatură și artă, București, 1946. 8. FILIPAȘCU AL., Vinătorul și pescarul sportiv, 18, (9) : 26, 1966. 9. FILIPAȘCU AL., Stud. și Comunic, de Ocrot. NaL, Suceava, 1973. 10. GROSELJ P., Rare Species, Acrocephalus, voi. I, nr, 2, Ljubljana, 1980. 11; GRZIMEK B., Grzimsk’s Tierleben, Deutsclier Tascheiibuch-Verlag, Berlin, 1980. 12. HEINZEL H., FITTER R., PARSLOW J., Pareys Vligelbuch. Alle Vbgel Europas, Nord- Afrikas und des Millleren Ostens, Paul Parey, Flamburg—Berlin, 1972. 13. KALABER L., Ocrot. Naturii, 22, (2): 143-144, 1978. 14. KLEMM., W-, Natura (Ser, Biol.), 15, (5): 91, 1963. 15. KORODI L, Observații asupra păsărilor din Munții Apuseni, Nymphaea, II, Oradea: 11-108, 1974. 16. MAKATSCH W., Die Eier der Vbgel Europas, voi. II, Neumann-Verlag, Berlin, 1976. 17. MAKATSCH "W., IVir bestimmen die Viigel Europas, Neumanii Veriag, Radebeul, 1989. 18. MOREAU R. E., The Palaearctic-African Birds Migration Systems, Part. I, Academic Press, London, New York, 1972. 19. MUNTEANU D., An. Șt. Univ. Iași, Biol., (2): 257-272, 1963. 20. NADRA E., Rev- Muzeelor, III, (3), 1966. 21. NADRA E„ Rev. Muzeelor, 7, (2): 140—142, 1970. 22. - NICOLAI J., SINGER D., WOTHE K., Grosser Naturfăhrer. Vogel, Griife und Unzer, Mttnchen, 1984. 23. OBRATIL S., Glasnik Zemaljskog muzeja, N.S., 15 prir. nauke: 215 — 219, 1976. 24. PAPADOPOL A., Comunic, de zoolog, voi. IV, Soc. Șt. Nat. și Geograf, din R.S.R. : 89-126, 1967. 25. PAPADOPOL A., Ocrot. Nat., 14, (1)': 49—60, 1970. 26. PAPADOPOL A., Trav. Mus. Hist. NaL ,,Gr. Antipa”, XXVIII: 177—197. 1986. Oft D. Radu Ș 27. PASPALEVA M., TĂLPEANU M., Trav. Mus. Hiat. Nat. ,,Gr. An tipa”, XIX : 33o-341,. 1978. 28. PETERSON R., MOUNTFORT G., HOLLOM P. A. D., Guide des oiseax d> Europe, Dela- cliaux et Niestle S.A., Ncuchâtel, 1957. 29. PETERSON-R., MOUNTFORT G-, HOLLOM P. A. D., Die Vbgel Europas, Paul Parey, Hamburgi—Berlin, 1961. 30. PETERSON R., MOUNTFORT G., HOLLOM P. A. D., A Field Guide to the Birds of Bri- tain. and Europe, Collins, London, 1972. 31. PETERSON R., MOUNTFORT G., HOLLOM P. A. D., A Field Guide to the Birds of Bri- tain and Europe, Collins, London, 1974. 32. PETERSON R., MOUNTFORT G., HOLLOM P. A. D., A Field Guide to the Birds of Britain and Europe, Collins, London, 1979. 33. RADU DIMITRIE, Vînătorul și pescarul sportiv, (2) : 14, 1962. 34. RADU DIMITRIE, Originea geografica și dinamică fcnologică a păsărilor in R.P.R., în Probleme de. biologie, Edit. Academiei, București, 1962. 35. RADU DIMITRIE, Rcv. Muzeelor, (2): 111—116, 1967. 36. RADU DIMITRIE, Vînătorul și pescarul sportiv, (10): 19, 1967. 37. RADU DIMITRIE, Păsările din Carpați, Edit. Academiei, București, 1967. 38. RADU DIMITRIE, Păsările din Delta Dunării, Teză de doctorat, Centrul de multiplicare al Univ. București, 1971. ; 39. RADU DIMITRIE, Stud. și Comunic., Muz. de Șt. Naturii Bacău, 6 : 287 — 324, 1973. 40. RADU DIMITRIE, Vînătorul și pescarul sportiv, (5) : 16, 1975. 41. RADU DIMITRIE, Vînătorul și pescarul sportiv, (8) : 13, 1975. 42. RADU DIMITRIE, Stud. și Comunic., Muzeul de Științe ale Naturii, Bacău; 259 — 268, 1975. 43. RADU DIMITRIE, Vînătorul și pescarul sportiv, (9) : 16, 1976. 44. RADU DIMITRIE, Stud. cerc, biol., Seria biol, anim., 29: 11-14, 1977. 45. RADU DIMITRIE, Păsările au inteligență?, Magazin, (1033 — 23101), 1977. 46. RADU DIMITRIE, Păsările din Delta Dunării, Edit. Academiei, București, 1979. 47. RADU DIMITRIE, Rcv. vînătorilor si pescarilor din România, (9—10) : 25, 1990. 48. RADU DIMITRIE, Stud. cercet. biol., Seria biol, anim., 43 : 3-5, 1991. 49. RADU DIMITRIE, THEODORESCU R., Vînătorul și pescarul sportiv, (12): 16, 1988 50. RUCNER R., Larus, 1962-1964, voi. XVI-XVIU; 79-103, Zagreb, 1965. 51. STEGMANN B., Fauna SSSR, Ptift, Izd. Akad. Nauk SSSR, voi. I, nr. 2, Moskva, 1938. 52. SȚRESEMANN E., PORTENKO L. A., Atlas der Verbreitung Palaearktischer Văgel, Akade- mie-Veflag, Berlin, 1960. 53. TĂLPEANU M., Rev. Muzeelor, 2, (4) : 362, 1965. 54. TĂLPEANU M., Beitr. Vogelkd., 12, (5) : 345-353, 1967. 55. VASlC V., MATVEJEN S., HAM I., Presant Range of Red~Rumped Swalloui, Hirundo dauriea rufala Temminck, in Serbia and Adjacent Gountries, Fauna of Serbia, voi. I, p. 85—100, Belgrade, 1980. 56. VOOUS K. H„ Atlas of European Birds, Nelson, 1960. 57. VOOUS K. H-, Die Vogelwelt Europas und ihre Verbreitung, Paul Parey, Hambnrg— Berlin, 1962. Primit în redacție Ia 9 aprilie 1992 REPARTIȚIA PE VERTICALĂ A GASTEROPODELOR DE PE VĂILE BISTRIȚA ȘI IZVORU MUNTELUI PÎNĂ PE CULMEA CENTRALĂ A MASIVULUI CEAHLĂU (CARPAȚII ORIENTALI) ALEXANDRINA NEGREA The author prescnts the rcsults concerning the vertical distribution ol 31 specios of gas- tropods collected from 11 sites localized in the valleys of the Bistrița and Izvoru Muntelui and on the eastcrn flank of the Ceahlău Massif (Eastern Carpathians) at an elevati on from 415 to 1750 m. Repartiția pe verticală a gasteropodelor din zonele montane în func- ție de biotop nu a fost studiată suficient în țara noastră. Remarcabila în această privință rămîne contribuția adusă de Al. V. Grossu (1) la cunoaș- terea taxonilor din masivele Buc egi și Gîrbova. Puținele date existente în literatură despre fauna de gasteropode a Masivului Ceahlău sînt cuprinse în seria de volume Gastropoda Romaniae publicată de Al. V. Grossu (2), (3), (4). Este vorba despre speciile : Chondrina clienta, Pyramidula rupes- tris, Columella columella, Ena montana, Arion subfuscus, Semilimax semi- Umax cf. corintbiâcus, Semilimax cf. carniolicus, Alopia glauca, Alopia glauca glauca, Ruthenica filograna, Clausilia cruciata, Macrogastra tumida, Bolea stabilis, Vestia gulo, Vestia elata. De la Tarcău — deci din imediata apropiere a Masivului Ceahlău — sînt menționați următorii taxoni; Argna bielei, Argna parreysi moldamca, Pyramidula rupestris, Ena mon- tana, Aegopinella pura, Aegopinella epipedostoma, Aegopinella minor, Zonitoides nitidus, Vitrea transsylvanica, Nesovitrea hammonis, Bulgarica vetusta, Bulgarica cana. în volumele citate sînt trecute, de asemenea, câteva specii provenite din săpăturile arheologice făcute la Ceahlău-Neamț: Pupilla alpicola, Pupilla bigranata, Pupilla loessica, Columella edentula, Merdigera obscura, Chondrula tridens. Dintre toate aceste specii, pe profi- lul ecologic efectuat de noi am regăsit numai șapte : Ena montana, Merdi- gera obscura, Vitrea transsylwnica, Aegopinella pura, Ruthenica filograna, Vestia elata și Balea stabilis. Masivul Ceahlău face paite din lanțul Carpați,lor Orientali și se înve- cinează la sud cu Munții Tareăului (fig. 1). Profilul ales de noi începe la Tarcău (415 m altitudine), continuă pe Valea Bistriței pînă la confluența eu pîrhil Izvoru Muntelui, apoi pe acest pîrîu pînă la cabana cu același nume, iar de acolo pe versantul estic, abrupt, al Ceahlăului pînă pe culmea centrală, în apropierea cabanei Dochia (1750 na altitudine). Din punct de vedere geologic, pe văile Bistrița și Izvoru Muntelui, între Tarcău și St. cere, biol., Scrii» biol, anim., L 44, nr. 2, p. 91 — 100, Bwurești, 1992 92 Alexandrina Negrea 2 3 Repartiția gasteropodelor în Masivul Ceahlău 93 muntele Sima, substratul e format din gresii de Tarcău. De la Sima pînă la cabana Izvoru Muntelui, rocile care alcătuesc masivul sînt marnele și gresiile, iar de la cabană în sus, numai conglomeratele din mijlocul cărora se ivesc o serie de „clipe calcare”. Din punct de vedere al vegetației, Ceahlăul este acoperit, în cea mai mare parte, de pădure. Zona fagului (Fagus silvatica) variază între 330 și 650 m altitudine fiind totuși prezent, în amestec ou coniferele, pînă la 1120 m altitudine. Zona coniferelor, a bradului (Abies alba), molidului (Picea excelsa) și crinului (Larioc deci- dua) urcă de la 650 m pînă în jur de 1700 m. Dincolo de această limită se întinde golul montan al culmii principale acoperit de asociații ierboase cu Dryas octopetala, Festuca supina, Festuca glacialis, Care® curvula, Juncus trifidus, Dianthus gelidus etc., care îmbracă suprafețe solificate și cu umiditate mai redusă în sol, expuse acțiunii violente a viaturilor razante cu platourile. Pretutindeni pe aceste pajiști există pietre înfundate în substratul alcătuit din podzoluri humico-feriiluviale cu intercalații de soluri scheletice, precum și insule formate din tufărișuri de ienupăr (Juni- perus sibirica) și jneapăn (Pinus mugo) (5). Pădurile de foioase și ruși- noase se întrepătrund formînd păduri de amestec. Pe verticală, fiecare esență lemnoasă urcă diferit de la un versant la altul, pe porțiunile abrupte și pe văi, în funcție de expoziție, de vînturile dominante etc. Astfel am putut observa pe profilul nostru chiar inversiuni: începînd de la 860 m altitudine cresc întîi păduri de brad în amestec cu fag, apoi păduri de fag cu brad și chiar insule de fag pure, apoi molid cu crin și insule de crin pur (protejate în rezervația Polița cu Crini dintre Răchitișu și Detunata), apoi molid pur pînă la baza stîncariei Detunata, apoi molid cu ienupăr și jneapăn, apoi iar molid curat care se termină brusc la pajiștea golului montan, la 1700 m, sub cabana Dochia. LISTA SPECIILOR DETERMINATE Specie : H=helarctieă; P=palearetieă; EU=europeană; e— endemică; p.p — pro parte Fam. ELLQBIIDAE 1. Carychium minimum O.F.M., P (p.p.) Fam. COCHLICOPIDAE 2. , Cochlicopa lubrica- (O.F.M.), H JFam., ORCULIDAE. . ................... 3. . ^pbyradium Aoliolum. (Brug.), EU Fam. VÂLLONIDAE ■ ■ ■.— 4. Vallonia costala (O.F-M-), H . • 5. AcantMnula aculeata (O.F.M.), P (p*p«) ' Fam. SPELAEODISOIDAE ' 1 ' ' 6. Bpelaeodiscus triaria triaria Bdssm., e (Carpații Meridionali și Ori- . entali) ’’ Fam. VERTIG.INIDAE 7. Truncatellina cylindrica (Făr.),. EU ■ ... ■ : Fam. ENIDAE’ 8. Fna- montana- (Drap.),- EU ■’ ’ ’’ 9. Mcrdigera obscura (O.F.M.), EU(p.p.) și NU Africa Fam. CLAUSI£.nDAE' ’ ‘ J. 10. Cochlodina laminata (Montagu), EU 11. Cochlodina orthostoma (Menke), EU (p.p.) 12. Ruthenica filograna f. transylvanica Rossm., e (Carpații Apuseni și Orientali) 13. Macrogastra latestriata (A. Schmidt), EU (p.p.) 14. Laciniaria plicata (Drap.), EU (p.p.) 15. Balea stabilis (L. Pf.), e (Carpați) 16. VesUa elata (Bossm.), e (Carpații românești) Fam. ENDODONTIDAE 17. Discus perspectivus (Miihlfeld), EU (p.p.) Fam. ZONITIDAE 18. Vitrea transsylvanica (Clessin),- e (Carpați) 19. Vitrea diapb>ana (Studer), EU (p.p.) 20. Vitrea subcarinata (Clessin), e (Carpații românești) 21. Vitrea crystallina (O.F.M.), EU și NV Africii 22. Vitrea subrimata (Reinh.), EU (p.p.) și KT Africii 23. Aegopinella pura (Alder), EU Fam. EUCONULIDAE 24. Fuconulus fulvus (O.F.M.), H Fam. BRADYBAENIDAE (p.p.) P 25. Bradybaena fruticum (O.F.M.), Fam. HELICIDAE 26. Perforalella bidentata (Gmelin), EU (p.p.) 27. Monachoides incarnata (O.F.M.), EU (p.p.) 28. Fuomphalia strig ella (Drap.), EU (p.p.) 29. Isognomosioma isognomostoma (Gmelin), EU (p.p.) 30. Campylaea faustina (Rossm.), e (Carpați) Fam. POMATIASIDAE 31. Acicula similis (Reinh.), e (Carpații Meridionali și Orientali) STAȚIILE DE COLECTARE Profilul ecologic ales de noi are 11 stații de colectare, stabilite în func- ție de altitudine și biotop (fig. 1). St. 1. Valea Potoci în amonte de Tarcău (415 m altitudine). Circa 50 m în amonte de confluența pîrîului cu Bistrița, versantul drept, expo- ziție NV, pantă 60—70°, pădure deasă de fag bătrîn (+-ț—j—h), brad tînăr și tei (+), litieră din strat gros de frunzar (maximum 20 cm), șol humifer străbătut de multe rădăcini, lemne putrede, pietre. ; St. 2. Valea Bistriței în amonte de Tarcău (420 m altitudine^ La 1 km de centrul localității Tarcău, versantul' stîng, expoziție V, panta. 30—35°, pădure relativ deasă de pin bătrîn ( + H~H“ + )j brad tînăr și arțar .(-£), litieră de 5—8 cm .grosime din ace de pin, sol humifer cil rădăcini-‘fine întrețăsute, bețe putrede, pietre. ■ St. 3. Valea Picajului la confluența cu Bistrița (430 m altitudine). Circa 7O. m în amonte de confluență, versantul drept,, expoziție N, pantă 30—40°, pădure de brad (+ + ), fag ( ++) Și puțin frasin, parter în parte înlerbat, litieră groasă pe alocuri, soP humifer relativ gros, afînat și cu ■ rădăcini, crengi. Piciorul Crasnei 5 Repartiția gasteropodelor în Masivul Ceahlău-95 St. 4. Valea Bicazului în amonte de confluența cu Bistrița (435 m altitudine). Circa 500 m în amonte de confluență, versantul drept, expo- ziție NV, pantă 25—30°, pădure de brad ( + + ++)? molid, fag, frasin și corn (+), parter în parte înierbat, litieră de 2—5 cm grosime dominînd acele de conifere, sol humifer relativ gros cu rădăcini fine, crengi, lemn putred, pernițe de mușchi, pietre. St. 5. Valea Bistriței la Portul vechi Bicaz (542 m altitudine). La 200 m în amonte de barajul lacului Izvoru Muntelui, versantul drept, expoziție NE., pantă 60—65°, pădure de fag bătrîn și tînăr ( + + H—h) brad (-(-), litieră pînă la 10 cm grosime, sol humifer, bețe putrede, bolovăniș. St. 6. Valea Izvoru Muntelui, în amonte de cabana cu același nume (860—880 m altitudine). între 50 și 1700 m în amonte de cabană, versantul stîng, expoziție SE—E—NE, pantă 10—55°, pădure bătrînă și deasă de brad (+ ++), fag (++) și puțin carpen (deci asociația Abieto-Fagetum caracteristică pentru 700—1000 m altitudine), litieră de 5—15 cm gro- sime, sol humifer pătruns de o rețea de rădăcini fine, bușteni și cioate putrede, stive de lemne semiputrede, pernițe de mușchi, pietre. St. 7. Curmătura Lutu Roșu (1020 m altitudine). Pe marcajul „punct albastru”, în amonte de intersecția acestuia cu șoseaua IzVoru Muntelui — Durau, expoziție NE; pantă 25—30°, pădure deasă și bătrînă de brad (4- + ++) și fag (+)> litieră de grosime variabilă (2—15 cm), sol humifer ăfînat și cu rădăcini, bușteni și cioate putrede, pietre. St. 8. Masivul Ceahlău, versantul estic '(1120 m altitudine). De la Lutu Roșu (St. 7) pe marcajul bandă albastră, spre Dochia pînă la altitu- dinea respectivă, pantă 30—40°, pădure deasă de fag bătrîn și tînăr (+ + ++) Și brad (+), litieră groasă (3—15 cm), sol humifer relativ gros cu rețea de rădăcini fine, bușteni și cioate putrede, pietre înfundate în sol. St. 9. Priporul Răchitișu (1380 m altitudine). De la stația prece- dentă, pe același marcaj, pînă la indicatorul „Băehitișu”, expoziție N, pantă 25—30°, pădure relativ deasă de molid (4-4—F4-) și crin (4-), parter în parte înierbat (30%), litieră groasă pînă la 10 cm, sol humifer de grosime variabilă, lemn putred, pernițe de mușchi, pietre. St. 10. Stâncile conglomeratâce Detunata (1600 m altitudine). De la stația precedentă, pe același marcaj, străbătînd rezervația botanică cu Lari® decidua (1430 m altitudine), pînă la pintenii Detunatei,, expoziție NE, pantă 25—30°, pădure deasă de molid (+++), ienupăr (4-), jneapăn (4-) și ici colo cîte un crin, litieră afinată, sol humifer străbătut de rădăcini fine, crengi, pietre. , St. 11. Cabana Dochia (1750 m altitudine). Pe golul de munte, la sud de cabană, expoziție E, pantă 5—10°, pajiște de ierburi mărunte (_|—P4-4-) cu tufărișuri insulare de jneapăn și ienupăr (-J-), pietre ± înfun- date în sol. Asociația lapidicolă e alcătuită din numeroase oligochete și puține araneide, coleoptere și diptere; în cele șapte deplasări n-am găsit nici un ga steropod (motivele sînt menționate în ultima parte a lucrării). 96 Alexandrina Negrea 6 7 Repartiția gasteropodelor în Masivul Ceahlău 97 METODA DE COLECTASE Materialul de gasteropode din cele 11 stații prezentate mai înainte a fost colectat înce- ^Ind din aprilie (cînd zăpada mai era prezentă în petice) si pînă în septembrie, pe' parcursei a șapte deplasări: 10-13.Vin 1974; 22-29.V.1976 ; 4-9. V.1976; 16-19.IX.1976; 7-10.IV. 1978; 7—9.IX.1978; 24—28.V.1991. Aceste animale, avînd talia relativ mare și număr mic de exemplare pe unitatea de suprafață în comparație cu celelalte nevertebrate din litieră, nu pot fi studiate prin metoda cantitativă a prelevării probelor sub formă de pătrate cu latura de ordi- nul centimetrilor, ca în cazul artrOp odelor. De aceea colectarea s-a făcut cu fileul Winkler prin care s-a cernut substratul din diferite puncte ale fiecărei stații pe o rază de 5 metri, pînă punga fileului de umplea cu 870 cm3 de material. Totdeauna aveam grijă ca semnul care indica acest volum să nu fie depășit pentru ca numărul de exemplare din probele prelevate astfel să fie comparabile. REZULTATE Din cele 11 stații ale profilului ecologic s-au colectat și determinat 31 de specii (tabelul nr. 1). • • Numărul de specii variază evident în funcție de altitudine (fig. 2). Dacă la altitudinea cea mai mică (415 m) asociația de gasteropode poate avea pînă la 16 specii, la înălțimea cea mai mare (1750 m), pe golul de munte, aceasta dispare. Dispariția poate fi pusă nu atît pe seama altitu- dinii mari, cît pe absența pădurilor care le conferă adăpost în litieră, res- pectiv variații mici de temperatură, umiditate crescută, abundență de hrană și protecție împotriva vînturilor permanente (70%) care usucă solul. Climatul relativ aspru, cu sezonul rece de circa șapte luni pe an și cu posi- bilitatea de îngheț îh toate lunile anului, este încă o cauză a lipsei gastero- podelor pe pajiștea golului montan. Frecvența și densitatea celor 31 de specii cunosc variații în funcție de altitudine. Pentru a scoate în evidență fluctuația numărului de indivizi din fiecare specie în cele 11 stații, ani întocmit tabelul nr. 1. Atît din acest tabel cît și din transpunerea datelor într-o histogramă (fig. 3) rezultă că . speciile mai frecvente și cu densitatea cea mai mare, prezente de la 415 m . pînă la 1380 m altitudine,, sînt Aegopinella pura și Vitrea transsylvanica, Fig. 3. — Variația numărului total tic exemplare în funcție de altitudine la următoarele specii : 1. Carychium minimum, 2. Cochlicopa lubrica, 3, Coch- lodina laminata, 4. Laciniaria plică!a, 5. Discus perspectiims, S. Vitrea transsylDaniea, 7, Vitrea diapharia, 8.- Vitrea crystallina, 9. Aegopinella pura. urmate de Vitrea diaphana și Carychium minimum care se opresc la 1120 m altitudine și de Laciniaria plicata și Cmcklicopa lubrica care nu depășesc 860 m. Unele specii, cu o frecvență și densitate mai mică, au apărut în probele noastre numai de la 860 m pînă la 1120 m (Lna montana, Cochlo- dina orthostoma, Vitrea suprimata). în aceeași categorie intră Vestia elata, întîlnită între 860 și 1600 m, și Vitrea crystallina, între 1380 și 1600 m. Dacă luăm în considerație variația numărului de indivizi nu numai în spațiu (St. 1—11) ci și în timp (aprilie—septembrie), constatăm mari diferențe de la o lună la alta, de la un an la altul. Aceste diferențe relevă dependența gasteropodelor de gradul de umiditate, de fluctuația acestui factor abiotic. Așa se poate explica de ce în perioadele umede ele sînt răspîndite pe suprafețe mai mari, iar în cele secetoase se concentrează în zonele cu umiditate mai mare sau se refugiază, pe verticală în stratele superficiale ale solului. Histogramele celor mai reprezentative specii, Vitrea transsylranica (fig. 4) și Aegopinella pura (fig. 5) scot în evidență, pe de o parte, această fluctuație, iar pe de alta, descreșterea numărului de indivizi pe măsura creșterii altitudinii. Frecvența și densitatea populațiilor cunosc variații nu numai în 'funcție de altitudine și sezon, ci, și de biotop. Astfel, în pădurile în care fagul este dominant (St. 1, 5 și 8) asociațiile de gasteropode au drept specie conducătoare pe Aegopinella pura și Vitrea diaphana, urmate, ca domi- nante și constante, de Vitrea transsylvanica, Garychium minimum și Laci- niaria plicata. în pădurile de brad în amestec cu alte esențe (St. 3, 6 și 7) conducătoare este specia Aegopinella pura (care realizează în acest biotop numărul maxim de indivizi), urmată de Vitrea transsylvanica și Carychium minimum. în pădurea de pin de la joasa altitudine (St. 2) dominantă și 2, —3SSB 98 Alexandrina Negrea 8 Repartiția gasteropodelor în Masivul Ceahlău 99 Tabelul nr. 1 Repartiția gasteropodelor pe profilul Tarcău-Doehia în funcție de altitudine. Cifrele reprezintă numărul total de exemplare colectate In cele 7 deplasări (1974-1991) Specia Stația (nr.) 1 2 20 4 3 30 4 4 35 5 5 42 8 6 7 8 1 9 10 11 Alt. (m) |4 15 t 60 1020 1120 1 1380 1600 1750' Carychium minimum 17 4 13 1 8 4 14 — ■— Cochlicopa lubrica 1 25 2 3 8 1 — — — • — Sphyradium doliolum 1 “* — —— ’—1 — — — Vallonia costata —. 2 — — — — —• — — Acauihinula aculeata 1 — 1 — — — — 1 .— — Spelaeodiscns triaria • — 1 — — — — — — — — — Truncaiellina cylindrica — 1 —. — — — — — Ena montana —« — — —— 1 2 — —• Merdigera obscura 2 5 — — 2 — — — Cochiodina laminata 2 1 — 1 — 3 3 1 — — — Cochiodina orthosioma ■ —- <■ . — — 2 1 — — — Ruthenica filograna f. transsylva- nica 14 • — ■ •— —■ 14 — — — —— — — Macrogastra latestriata — — 1 1 — 1 — — —’ — Laciniaria plicata 12 6 3 2 5 4 • — — — — Batea stabilis 3 — — — 5 6 6 — — —* Vestia elata - —. — — 1 —► —. 5 Discus perspectinus 3 6 4 3 — 1 -— -T- ■ — • — Vitrea tran.ssyluan.ica 13 11 26 24 20 16 8 13 1 V ■ . — Vitrea diaphana 14 7 1 6 29 9 5 3 — — Vitrea subcarinaia 1 2 — — •— — 1 3 — Vitrea crystallina * — — — — —► — 3 10 — .Vitrea sub rimata — ' — — ■'5 4 — — Aegopinella pura 41 30 85 21 24 35 14 22 6 — • Eucoiiulus fulous 11 ' 5 1 1 1 — Bradybaena fruticum — — 1 —» • — —’ Perforatella bidentata 1 17 1 1 1 — — ‘— — ' —“ Monachoides incarnata 2 1 4 • — — 1—. Euomphalia strigella - — — Isognomostoma isognomostoma - — Campylaea faustina z - ■—* 1 — —. Acicula similis - î - — — . — N-rest Nr ea Fig. 5. — Variația numărului de exemplare la specia Aego- pinella pura în spațiu (St, 1 — 11) și în timp (1 : 10—13. VIII.74 ; 2 : 22—29.V.75 ; 3: 4 —9.V.76 ; 4: 16-18.IX. 76; 5: 7-10.IV.78; 6: 7-9.IX.78; 7 : 24-28.V.91). Ii Stata 415 420 430 435 542 660 1020 1120 1380 1600 1750 constantă este specia Aegopinella pura, urmată, în ordine numerica, de Cochlicopa lubrica, Perforatella bidentata, Vitrea transsylvanica, Laciniaria plicata, Merdigera obscura și Luconulus fulrus. Asociația de gasteropode din pădurile de molid (St. 9 și 10), situate la altitudine mare (1380—1600 m) sînt cu mult mai sărace în specii și număr de indivizi. Caracteristice sînt speciile Vitrea crystallina și Vestia elata care n-au fost găsite sub 860 m altitudine, iar preferante sînt speciile Aegopinella pura, Vitrea subcarinata și Vitrea transsylvanica care, fiind euriece, ajung de la 415 m pînă aici. Cît despre ultimul biotop cercetat, cel lapidicol de pe golul alpin, acesta este nul pentru gasteropode din motivele deja menționate. în concluzie se poate afirma că litiera, inclusiv solul humifer de sub ea, prezintă condiții optime numai pentru o parte din cele 31 de specii identificate pe profilul ecologic studiat de noi. Speciile dominante, care sînt și constante în același timp, caracterizează asociațiile cu gasteropode din pădurile de fag, brad, pin și molid care se succed de la 415 la 1600 m alti- tudine. 11 estul speciilor sînt preferante sau accidentale pentru biocenozele respective, putînd însă fi caracteristice pentru alte asociații care nu au fost intersectate de profilul realizat de noi. 420 430 435 642 860 ' ^020 1120 mfl Fig. 4- — Variația numărului de exemplare la specia Vitrea transsytvanica în spațiu (St. 1—11) și în timp (1:10-.13. VIII 74; 3 : 22— 29.V.75 ; 3 : 4—9.V.76 ; 4: 16-19.IX.76 ; 5 • 7—10.IV.78 ; 6 : 7—9. IX. 78 ; 7 : 24-28.V.91). BIBLIOGRAFIE ’’1. GROSSU AL. V., Contribujiuni sistematice, ^ecologice și biologice asupra gasteropodelor din regiunea Sinaia (Masioele Bttccgi și Glrboua), Tipogr. N. Stoica și comp.. Timi- șoara, 1932. 2. GROSSU AL. V., Gastropoda Rmnaniae, voi. 2, Edit. Litera, Rucurcști, 1987. 3. GROSSU AL. V., Gastropoda Romaniae, voi. 3, Tipogr. Univ. Bucureșli, 1981, 269 p. 4. GROSSU AL. V., Gastropoda Homgniae, voi. 4, Edil. Litera, București, 1983, 564 p. 5? STĂNESCU I., Lucrările Stațiunii „Stejarul” Pingărați, seria Geologie-Geografie, 1975, p. 395 - 406. țț StOți® 1750 fBOd Primit la redacție la 5 msd 19(12 hitfiiidul de Speologie ,.Emil Racovt!A,, Bucurai, «tr, Fruuwas*, nr. 11 CARACTERISTICI STRUCTURALE ȘI FUNCȚIONALE ALE COMUNITĂȚILOR DE MICROARTROPODE EDAFICE ÎN MOLIDIȘURI DE DIFERITE VÎRSTE DIN MUNȚII CĂLIMANI FELICIA BULIMAR, MARINA HUȚU și ] MAGDA CĂLUGĂR [ The authors analyse, lor the first time in Romania, the infltience exertcd by the age of spin ce fir 101X815 on the structural anei funcțional fcatures of the soil microarlhropod conuminities. The obtained regults show that the gradual transformați oub of the habitat oceurring at the time of the forest maturation are determinative for both the specific composition and the numeri cal deveJopment of soil microarthropods. în literatura de specialitate există numeroase informații despre eco- logia tsdafonului din mediul forestier (1), (2), (3), (4), (5), (7), (8), (11), (12), (13), (15), (16), însă puține sînt cele care se referă la influența exerci- tată de vîrsta arborețplor asupra caracteristicilor structurale și funcțio- nale ale mezofaunei edafice (9), (10). Cercetările noastre în molidișuri de diferite vîrste din munții Călimani, întreprinse pentru prima dată în Româ- nia, au vizat mai multe aspecte, urmărind variația densității medii glo- bale a microartropodelor, distribuția lor pe suborizonturi, precum și raportul dintre principalele grupe trofice, în funcție de vîrsta arboretelor. MATERIAL ȘI METODE în intervalul iunie—septembrie 1988 și 1989 s-au prelevat lunar seturi egale de cîte 7 probe de sol, cu suprafața de 100 cm2, din orizontul organic al fiecărei păduri cercetate. în plantațiile de molid de 15 și 20 de ani, probele s-au recoltat din orizontul holorganie nediferențiat pe subori- zonturi și din orizontul hemiorganic. Din celelalte păduri, în vîrstă de 25, 30, 50, 100, 125 și 140 de ani, probele au fost separate pe suborizon- turile Ol, Of și Oh. Mezofauna, extrasă prin metoda Berlese-Tullgren, a fost determinată, pentru majoritatea grupelor, pînă la nivel de familie sau ordin, iar pentru Vropodina și Collembola, pînă la specie (14), (17). S-a calculat densitatea medie a indivizilor pe staționare, suborizon- turi și grupe taxonomice, pentru aprecierea semnificației diferențelor dintre densități utilizîndu-se analiza varianței; reprezentanța procentuală pe staționare a grupelor taxonomice față de totalul microartropodelor identificate; densitatea relativă a principalelor grupe de microartropode; raportul numeric dintre principalele grupe trofice (6). St. cere, bio]., Seria biol, anim,, t. 44. nr. 2, 116, București; 1992 U 112 Felicia Bulimar și colab. 2 3 ~ Comunități, de microartropode din Munții Călimani REZULTATE ȘI DISCUȚII Determinante pentru componența specifică și dezvoltarea numerică a microartropodelor legate trofic de necromasă sînt atît modificările com- poziției litierei, cît și schimbările microstaționale induse prin înaintarea în, vîrstă a arboretelor. Intervențiile silviculturale, în special în plantațiile tinere, aduc cu sine modificarea gradului de acoperire, cu implicații asupra cantității și calității necromasei, precum și a regimului hidric al solului. Transformarea treptată a habitatului, plecînd de la plantațiile tinere, treeînd prin faza instalării vegetației tipice molidișurilor și ajungînd la păduri în deplină maturitate, se reflectă și la nivelul comunităților de organisme edafice, prin fenomene de succesiune, care decurg în trei etape. Ecosisteme de tranziție, plantațiile tinere pînă la 25 de ani, în care se îmbină elementele floristice din ecosistemul preexistent (ierburi și tufă- rișuri) cu cel în curs de formare (pădure), produc, o necromasă net deose- bită calitativ de cea din pădurile mature. Ouprinzînd o multitudine de componente, multe ușor degTadabile, ea favorizează dezvoltarea unei microflore și microfaune bogate, care constituie surse variate de hrană pentru microartropodele detritomicrofitofage. Acest fapt explică diversi- tatea taxonomică și trofică crescută din acest stadiu. Analiza, indicelui de reprezentanță evidențiază atît prezența actihedidelor zodfăge, care preferă de obicei habitate deschise (eupodide, stigmeide?, feunăxide, trom- bidîide), cît și a grupelor caracteristice șoimilor forestiere. Raportul dintre oribatide și colembole, principalele grupe detritomicrofitofage,' fiind în favoarea primelor, indică o descompunem mai rapidă a resturilor vegetale (Fig. 1, 2,: 3). - ațe O* ■ Fig. 2. Densitatea medic globală și a principalelor grupe ■de microartropode edafice, în funcție de vîrsta arboretelor. Principalelor grupe de microartro- pcde edafice pe staționare, ta funcție de vîrsta arboretelor. iTig. 3. — Raportul numeric dintre principalele grupe de micro- artropode edafice din molidișuri de vîrste diferite. 3— c. 36S8 5 Comunități de microartropode din Munții Căiimani 115 114 F&iiclâ Btilimar și colab, 4 în arboretele de 30 50 de ani are loc o stabilizare a mediului edafic propriu molidișului. în acest stadiu, creșterea cantității de litieră produsă de stratul arborescent, concomitent cu reducerea celei provenite din stra- tul de ierburi și arbuști, duce la o cratere a densității medii globale, pe baza creșterii valorii acestui parametru în special la gr upele detritomicro- fitofage, dar și la o scădere numerică sau chiar la dispariția unor grupe de microartropode legate direct sau indirect de neCromasa mai ușor degrada- bilă. Raportul O/C se menține in favoarea oribatidelor. în arboretele mature de 100—140 de ani, litiera cvasimonospecifică de molid, cu un conținut ridicat de substanțe greu biodegradabile, nece- sită obligatoriu o prelucrare enzimatică prealabilă, (efectuată de microorga- nisme) pentru a deveni sursă de hrană utilizabilă pentru mezofaună. Acest fapt determină, pe lîngă diminuarea densității medii globale, o modificare a structurii comunității de microartropode, în sensul schim- bării raportului de forțe dintre grupele detritomicrofitofage majore — ori- batide și coleffibole, în favoarea ultimelor; acestea sînt mai puțin specia- lizat trofic și foarte prolific comparativ cu oribatidele, ceeă ce, coroborat și cu dominanța crescută a acarididelor, relevă mersul lent al descompunerii, preponderent anaerobe, nefavorabilă humificării resturilor organice. Se reduce simțitor și densitatea altor grupe detritomicrofitofage (tarsone- mide, uropodine, zerconine), crescînd în schimb efectivele populaționale ale unor grupe zbofage (eritreide, bdelide) și a macrofitofagilor (Fig. 1). în ansamblu, densitatea medie a micro artropodelor crește odată cu vîrsta ar beretelor, dar- se diminuează ușor în arboretele mature. Raportul numeric dintre principalele grupe trofice ce alcătuiesc subsistemul descompunătorilor de necromasă (Fig. 3) relevă dominanța netă a detritomicrofitof agilor cu 85—96%, îndeosebi a oribatidelor și colembolelor, în molidetele de toate vîrstele. Zoofagh, cu dominanță redusă (3,5—12%), reptezentați prin actinedide și gamaside (Fig. 2), nu pot ține sub control dezvoltarea popolațională a detritomicrofitofa- gilor, îneît aceștia sînt supuși mai ales presiunii factorilor abiotici și a con- curenței pentru hrană. La arboretele de vîrsta apropiată, dezvoltarea mezofaunei edafice este influențată hotărîtor de condițiile microstaționale. Astfel, se observă că în arboretele de 15 și 30 de ani (situate pe sol brun-podzolic andic, cu expoziție NV și grad ridicat de acoperire a solului cu vegetație) mezo- fauna este cu aproape 30% mai abundentă decît în arboretele de 20 și 25 de ani (situate pe sol acid andic criptopodzolic, cu expoziție SE Și grad de acoperire cu vegetație mai redus, datorita tăierilor de rărire) factorul determinant al acestor diferențe fiind umiditatea solului (Fig. 2)’ De asemenea, distribuția pe sub orizonturi a indivizilor1 de microartro- pode este tributară condițiilor microstaționale concrete, gradul lor de populare gcăzîhd cit adîncimea. Din rezultatele obținute de noi reiese că diferența cea mai mică în gradul de populare al straturilor Ol și Of s-a observat în orizontul organic al plantațiilor tinere și de vîrstă medie, indi- cînd un strat litiericol afinat, cu un intens schimb de materie și energie pe verticală (Fig. 1). Diferențele mai mari, constatate în pădurile’ mature, mai ales în cea de 140 de ani, sînt legate mai mult de înclinarea mare a versantului (40*% care Condiționează acumularea redusă a litierei. CONCLUZII Modificările compoziției litierei (de care depinde calitatea necro- masei) și ale condițiilor microstaționale induse prin înaintarea în vîrstă a arboret el or de molid se reflectă în structura și funcționalitatea comuni- tăților de microartropode edafice prin fenomene de succesiune. în plantațiile tinere pînă la 25 de ani (în care, pe lîngă principalele grupe detritomicrofitofage — oribatide și colembole, domină grupele ce preferă habitate deschise) cît și în cele de vîrstă medie, de 30—50 de ani (unde are loc o stabilizare a mediului edafic propriu molidișului), raportul supraunitar O/C indică o descompunere rapidă a resturilor vegetale; litiera cvasimonospecifică greu biodegradabilă din arboretele mature (100—140 ani) determină atît scăderea densității globale cît și modificarea raportului de forțe dintre principalii detritomicrofitofagi — O/C subunitar și dominanța crescută a acarididelor, reflectând o descompunere lenta, preponderent anaerobă, nefavorabilă humificării resturilor vegetale. La arboretele de vîrstă apropiata, un rol hotărîtor în dezvoltarea cenozelor edafice îl au condițiile microstaționale, îndeosebi umiditatea solului — dependentă de expoziția versantului și gradul de acoperire cu vegetație. BIBLIOGRAFIE 1. BRAUNS A., Praktische Bodenbiologie, Gnstav Fischer Verlag, Stuttgart, 1568. 2. BULIMAR FELICIA, Lucr. Cont Ecol. Constănța (26-29 mai 1981), 1982, p. 32-34. 3. BULIMAR FELICIA, Anuarul Muz. Jud. Suceava, IX: 115—128, 1987, 4. CHIFU T. și coiab,, Ann. șt. Univ. „AL I. Caza” Iași, 35(2), Biol. (Supl.) : 65 — 11^, 1989. 5. CROSSLEY D, A., The role of arthropods in foresis ecosijstems, Mattson, Springer țcriag, 1977, p. 49-55. 6. DAGET J., Les modides malhcmatiques en ecologie, Masson, Paris, 1976, p. 172. 7. GHILIAROV M. S„ Pedobiol., 18: 300-309, 1978. 8. HÂGVAR S„ KJ0NDAL B. R„ Pedobiol., 22 : 385-408, 1981. 9. HUHTA V. și colab., Ann. Zool. Feu., 4: 87-143, 1967. 10. HUHTA V. și colab., Ann. Zool. Fen., G: 327-334, 1969. 11. HUȚU MARINA, Pedobiol., 23: 68-89, 1982. 12. HUȚU MARINA, Lusr. Cont. Ecol. Constanța (26-29 mai 1981), 1982, p. 41-43. 13. KARG W., Arch. Pflanzenschutz., 5(5) : 347-371, 1969. 14, KRANTZ G. W., A Manual of Acarologij, Orcgon State Univ. Book Stores, Inc.. Cor- vallis, 1978. 15. LEBRUN PH., Ecologie ei bioccnotique de quelques peuplements d’Aithropodes edapflqu.es, Inst. Rov. Sc. Nat. de Belgiqnc, (165) : 203, 1971. 16. LEBRUN PH., Rev. Lcol. Biol. Sol., 24(4): 495-502, 1987. 17. PALISSA A,, dnsekien, 1. Teii, Aptcrygota, in: Die Tierwelt Mitfeleuropas, Von QmJk- Meyer, Leipzig, 4(1) : 300, 1964. Primit in redacție la 9 martie 1992 Institutul de cercetări biologice Iași, Bd. Copoii nr. 20 A TIROIDA ȘI METABOLISMUL HEPATO-MUSCULAR LA PUIUL DE GĂINĂ MARTA GABOSj RODICA GIURGEA și J. DEMETER Cornish-Rock chickens werc treated witli thiourea (10 mg/kg b.w./day) at the age of 4 and 5 days.. Modifica ti ons wcre fallowed up in the blood (gluc'ose), li vei/ red: and , white muscle (glycogcn and total protein), at 6, 13, 27 and 62 days. The modifications reflected a. slight hypofunction of the thyroid gland. Tiroida, prin hormonii ce-i secretă, influențează metabolismul hepa- tic și muscular (7). Pe de altă parte, există o relație strînsă între ficat și mușchi, fiind evidențiat rolul metabolic asemănător dintre mușchiul roșu și ficat (11). Cercetările noastre anterioare au evidențiat influența hormo- nilor tiroidieni și a unor substanțe anti-tiroidiene asupra proceselor meta- bolice hepatice și musculare, efectele fiind dependente de vîrsta animalelor, de doza administrată și’de durata administrării (3), (4). Continuînd cercetările pe această direcție, în lucrarea de față am urmărit efectele unui anti-tiroidian asupra mușchiului roșu, alb și asupra ficatului, la puii de găină neonatali. MATERIALE ȘI METODE S-a lucrat pe pui de găina Cornish-Bock, aduși în laborator la vîrsta de o zi post-ecloziune. Puii au fost crescuți în condiții zooigieniee cores- punzătoare (lumină, temperatură, umiditate etc.) și au fost hrăniți cu furaj concentrat adecvat vîrstei. Apa și hrana s-au administrat ad libîtum. Puii au fost grupați în doua loturi *. lot martor, care a primit furajul normal și-Zoi tratat, care a primit în- hrană, în zilele 4 și 5 de viață, tiouree (Thio- carbamid puruin Austrana), în doză zilnică de 10 mg/kg corp. Efectele produse de inhibitorul tiroidian au fost urmărite la diferite intervale de la ultima administrare, astfel : în ziua a 6-a (I), în ziua a 13-a (II), în ziua a 27-a (III) și în ziua a 62-a (IV) de viață a puiului de găină. j Sacrificarea s-a făcut prin decapitare, după o inaniție prealabilă de 16 ore. Imediat s-a recoltat sîngele din care s-a dozat glucoza (8), ficatul, mușchiul alb (mușchiul pectoral) și mușchiul roșu (mușchiul coapsei). Din aceste țesuturi s-a.dozat glicogenul (6) și proteinele, totale (5). * Beziiltatele au fost prelucrate statistic, prin testul ,,t” al lui Student- Valorile aberante au fost eliminate după criteriul Chauvenet. S-a calculat și diferența procentuala față de martor (D%). Semnificația statistică s-a considerat de la p — 0,05. . St. cerc. biol,, Seria hi oh anim., t. 44, nr. 2, p. 117-120.- București, 1992 118 Marta Gabos și colab. REZULTATE ȘI DISCUȚII Efectele administrării tioureei asupra parametrilor biochimici cer- cetăți evidențiază modificări dependente de intervalele urmărite de la administrarea anti-tiroidianului (tabelul'nr. 1). Hiperglicemia pe care noi o înregistrăm la sacrificarea II poate să se datoreze afectării pancreasului endocrin. Este cunoscut că un tratament de lungă durată cu tiouree, pe lingă modificări hepatice (2), determină, alterări structurale la nivelul insulelor Langerhans, alterări care exprimă o secreție insuficientă de insu- lină (10). Hiperglicemia, în cazul celei de a Il-a sacrificări, este paralelă cu creșterea depozitului de glicogen hepatic, depozit ce se menține și la sacrificarea III, cînd însă glicemia nu se mai modifică. Bolul metabolic asemănător dintre mușchiul roșu și ficat apare evident pe tot parcursul experienței, nivelul glicogenului din aceste două țesuturi fiind crescut în Tabelul nr, 1 Efectele administrării1 de tiouree asupra glicemiei (Gl.)? gîicogenujui di ii ficat (GF), mușchiul alb (GA), mușchiul roșu (GR) și asupra proteinelor totale din ficat (PTF), mușchiul alb (PTA) și mușchiul roșu (PTR) la puii de găină ■ Sacrificări (zile) 6(1) 13(11) 27(111) G2(H) Lot : M T M p T M ' ‘ T M T Gk(mg%) 73,4O± 6,7 + 18,7 81,0± 4,5 +39,6* 119,8± 6.2 -5,5 94,0 + 4,1 1,5 + 0,4 +7,1 GF (mg/g) 1 > 90 i 0,4 + 34,3 1,6± 0,1 + 91,2* 0,8± 0,05 + 139,7* + 30 GA (mg/g) 2,8± 0,6 + 8,9 1,7±, 0,2 + 7,4 3,1± 0,8 -2,9 i,6 + 0,2 -34* GR (mg/g) 2,3± 0,3 4-104* 1,3± 0,3 + 12,6 1,4± 0,1 4'12,5 0,7 ± ' 0,1 + 30,8 PTF (mg%) 419,8± 68,8 . — 39* 354', 3 ± 46,2 .-22 294,7± 13„6 -6,4 . 249,1+ 1 -.12,4 '■ . + 16,7 PTA(mg%) 278,7i 12,2 + 4,3 255,9± 7,4 + 23,9* 259,9± 5,9 + 14* 253,3+ 4,5 . + 19* PTR (mg%) 339,2± 12,2 -9,3 222,6 + 33,8 + 15,3 351,9± 63,3 ■ +16,2 287,0± 6,2 +0,9. Lotul martor aie trecut valoarea medie ± eroarea standard ; loturile tratate au trecute diferențele procentuale față de martor (D %), iar valorile semnificative statistic sint notate cu *. Alte explicații în text. ’ ' ■ ambele țesuturi. Faptul că în mușchiul roșu conținutul crescut de glicogen apare deja la sacrificarea I se poate datora intenselor procese metabolice ce au loc aici la această vîrstă a puiului de găină. Administrarea de tiouree afectează conținutul de proteine, în special la nivelul mușchiului alb, în care acest parametru este crescut,, dar . muși la nivelul mușchiului roșu și al ficatului. Aceste modificări reflectă o stare, de inhibare a funcției tipoi- diene în urma administrării tiouieei. în interpretarea rezultatelor de ansam- blu trebuie avut în vedere rolul major al dezvoltării ontogenetice. Este cunoscut că despre o maturitate neuro-endocrină, la puiul de găină, se poate vorbi abia din a 3-a săptamînă de viață (9), deci sacrificările I și II, 3 Tiroida și metabolismul hepato-muscular 119 în cazul experienței noastre, au cuprins pui care nu erau maturi neuro- endocrin. Pe de altă parte, este cunoscut că metabolismul oxidativ al mușchiului este influențat de activitatea hepatică și de țesutul adipos (7), iar raportul dintre ficat și mușchi variază în funcție de dezvoltarea onto- genetică (1). Modelul nostru experimental evidențiază o ușoară deprimare a funcției tiroidei care se instalează la o perioadă mai mare de timp de la administrarea antitiroidianului. De asemenea se constată că aceste modificări, care sînt maxime la sacrificarea II, prezintă o reversibilitate (singura excepție fiind nivelul proteinelor din mușchiul alb, care se mențin crescute). ' + în concluzie, administrarea de tiouree determină modificări ce reflectă o ușoară inhibare a funcției tiroidei, care sînt însă reversibile. ■ ’ • BIBLIOGRAFIE 1. BURINI R.. SANTIDR1AN S., MOREYRA M„ SHOW P., MUNRO H. N„ YOUNG V. R., Metabolism, 30: 679-687, 1981. 2. CHAMBERS H. A., Bnlh Bingham. Oceanogr. Coli., M: 69, 1953. 3. GABOS M„ GIURGEA R., SZENTGYORGYI E., Simpozionul „Contribuția științelor fundamentale lq dezvoltarea producției animale”, Timișoara, p, 210—214, 1984. 4. GABOS M„ GIURGEA R., SZENTGYOrGYI E., Stud. cerc. biol. Seria biol, anim., 37: 39-42. 1985. 5. GORNALL A. G., BARDAWILL G, J., DAVID M. M., J. Biol. Chem., 78 : 751-766, 1949. 6. MONTGOMERY R„ . Arch. Biochem. Biophys., G7 ; 378-386, 1957. 7. MUNRO FI. N,, In : The liver : Biologg and Pathobiology. (Eds. Arias I., Popper H., Schach- ter D., Shafrjtz D. A.), Raven Press New York, cap. 4, pag. 677 — 691, 1982. 8. NELSON N., J. Biol; Chem., (153): 375-380, 1944. 9. NVOTA A, LAMOȘOVA D„ FABEROVA A., Physiol. Bohemoslov., 22: 337-343, 1973. 10. SÂNT IN I J., Sperimentale, (108): 472-488, 1958. 11. WITTENBERGER C., Stud. cerc, biol., S. zoo]., 24: 60-67, 1972. Primit in redacție la 24 martie 1992 Facultatea de geografie, geologie și biologie Cluj-Napoca, slr. Clinicilor 5—7 Și Institutul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 ACȚIUNEA' EXTRACTULUI1 HIPO GLICEMIANT . ■ ' ; • DIN FRUCTE DE PUASEOLUS VȘJ CONURI DE LUPULUS ASUPRA HIPERGL1CEMIEL : MUSCULARE ȘI TJMQITZEI , LA ȘOBOLANII TINERI STRESSAȚL ■ ■ ,( i ' I. MADAR, NINA ȘILDAN și G. FRECUȘ •" ’ ; In-male young Wistar >raf.s ©Dvarious'-ageS (30—, 45 — and 60 day-old dhes)the eîfect ■ ; .of trcatmentAvith alomi^ed .hypogJyGenîicextracts of Phaseoîiis and -LtipuLuș upon the 1 ; stress-induccd hyperglyceniia,, .mpsc^ inșplînresiștance and tț^B^oIyșis 5vas ipv.es- tigatpd. It wa^ cst,ablished-that țhe- asșociation of acute f.ornialin stress-sțjmulus wițh ■ ( iptraga'stric arinii histrrt ti on‘of the'h.b6v.e plânt extracts (.in daily dosOs of 2.5 + 25:ing/100 g ’ k b.wjfor 5 days), depending on the age of anima! s significahtly reduceți ihe liyper^lyee- mic, muscular.antiinsiiMnic aitd th'yfnolytic effectș of .acute stress stinudMsj Jt is; concluded that in theșe .actions, of the, above plant e&tțacțs, the reductiop. oft stress-elieited ,gluco- corticoid excess is ’maml'y jnvblved.' - ■ . ?■■■■!: •, . ; :; . ■ ■" j-n;" :■■ ■ i, ., . i; <, । s i ■ ■: ■ ; ; ■ ;. ;; ? '■ ■ / ■ ' ■ i. 7 7 ■ i . t ]. , Am semnalat anterior că la șpbpiapii tineri .Wistar tUferite stressul acut formaldehidic induce hiperglicemie, așopiată cu insulino- , rezistență musculară și cu limoliză. în funcție de vîrsta indivizilor (6), (7), (11), (12), (13), (15). Pe de altă .parte, din observațiile noastre recente rezulta că la șobolanii normali adiilți tratamentul acut cu extract a- tomizat din fructe de Phaseolus și conuri de Lupului are acțiune hipogli- cemianță evaluabilă (8 '(10)1 Pornind de lă aceste1 considerente, în studiul prezent ne-am propus să; urmărim: interferență acțiunii1 trata : cii extract hipoglicemiant din fructe de.Ffeaseoto'^ără semințe5) și din conuri de JÂtpulus, cu hipergiicenda, Tnsulinbr^ ;și : timoliăă, iiidtise de stressul acut formaldehidic lă’ șdbolâhil țihferL ^ferfe. ‘ :; r i.. ; : \ s' -. : ■ : ■ 7 ■■ ; 7\ ; 7 . :.. 7 7 :- 7 ■ ; ; ' i . ■ . . ,..!■ U 5 ■ ■■ ■ . ■ fii 1 ■ Pentru'experiențe am folosit șobolani albi Wistar masculi,' țințțți ‘în- condiții bioelîmatiee și dietetice standardizate, vîrsta;indivizilorTim^ de 30, 45, respectiv de bO de* zile în ziua sacrificării. ■ 5 ‘ ;; . hi‘ 3 - ' ■ Cele trei serii de vîrste au fost Țepărtizațe iii cîte țfei‘loturi^ dtfpă cum urmează : loturi normale de 30, 45 ■ și *60 de zile ploturi de 30, '45uși 60 de zile, strCasate zilnic odată cu formaldehidă, timp de 5 zile; loturi de 30, 45 și 60 de zile, stressate zilnic timp de 5 zile‘cd-formhldehîdă^șr tra- tate zilnic concomitent timp des5 zile! cu extract de Ptiafyo]^s și de Lupul^s. Stressul acut formaldehidic a fost indus prin injectarea subcutăn'ă, în regiunea interseapularăp a unei doze zilnici» de 0\25 anll dehîdă (phemapol 2%’) pe' 100 g. greutate corporală, iar 'extractul din 'St?cerc. bîol.f Seria ^iol. aiihn./t, '44, nk 2, p.l21—126, 'Băcurbști?T992' :* ■ 7 ;' 1 '■7 122 I. Madar și colab. 2 3 ,Acțiunea, unor extract V^gCțâla hipogHeemianțe în stress.,.......... Phaseolus și Lupulus (preparat și furnizat de către Sintofărm, bucurești) a fost administrat prin gavaj gastric, în doze zilnice de 25 + 25 mg/100 g greutate corporală, înainte de hrănirea animalelor, respectiv după indu- cerea stressplui, apa ,de jbăgt. fiind gsigmată ad li bitum. ■ La 24 de ore după sistarea tratamentelor și în urma unei inaniții de 16—18 ore, animalele au-fost sacrificate prin dislocare Cervicală și secționarea carotidelor. ; ± ± < ■ < o i 1 Nivelul glicemiei a fost detei'ininat enzimatic qu metoda GOD-Perid (23% utilizînd cîte 100 ihicrolitri eșantioane de sînge. Valorile glicemiei sînt exprimate în mg %. /; : % H : . ', . H - Sensibilitatea la insulină a mușchiului striat {utilizînd hemidiafragme izolat e) a fost determinată conform, procedeului nostru (6), (7), (13), (14). pe baza stimulării consumului net de glucoză de către insulină recristali- zată (Calbiochem, 10"? UJ./ml mediu.de, incubare) .din soluția Krebs- Henseleit glucozată {300 mg% glucoză±.a. Merck ; faza gazoasă 95% O2 ;+ '5% CO2; temperatura de 37,6%% Consumul net de glucoză (sensi- bilitatea'mușchiului diafib^matic lă insulina) a1 fo^ du Test- Combinațion Glucose Kit {Boehringer,..GmbH, Mannheim) după. (2,3) și exprimat în micrograme glucoză per 100 mg țesut proaspat/2 ore. Gradul timolizei-a fost calculat pe bază comparării greutății rela- tive a glandei (mg timus per 100 g greutate cbrpdrală) cu cea înregistrată la loturile de referință. Valorile parametrilor studiați au foșt prelucrate statistic și compa- rate prin țestul ,,tal lui; Student, limita' seihriificației statistice a modifi- cărilor fiind'admisă la P = 0,05: ; 1 ’ - v ' ; ! ■ V I ':,'■■■/ - U ■ . ■ ■ Hi . . ' H ■ - ' > i / ' ■. i ■ ' i ’ " ' ‘ ; V- ' " 'im/tETATE ; V ? ’ ' ' ’ / :! - V ; h ' / H H. . <'± c WH-il //..i m ■ ■■ Hi : 1 ț ; ■ । ± ț - • ' ;. ; > i ± , ■ ?’ : ' . '; ■ '■ J /;, ; ’: ' I f L - *: L” i' • 1 i " ■ \ : ' * :■ > j -J ■ ■' ■ ■ ■ . ■ ■ 1'; , ’,a), Dinamica glicemiei. Din nr.; 1 (rezulță că. sțressul .acut for- maldphidic la,loturile ,de 30, 45. și 6Q de;zile induce o. hiperglicemie apre- ciabilă,- f ridicind nivelul glucozei circulantei - cu., 51 %, i 73 % j respectiv cu 61% față de valorile .înregistrate ța, loturile normale cprpșpunz^țoare. în schimib, asocierea; șț^eșsului foimțddehidic cu administrarea extractelor hipoglieemiante vegetale, contracarează efectul hiperglicemiant al stării de stress, reducînd cu 18%, 32%, și cu 21% nivelul glicemiei în comparație cu hiperglicemia loturilor stiessațe. v b) Dinamica sensibilității „in vitra” la insulină a hemidiafragmei izolate. Datele, dip.tabelul nr. 2,‘arață că, față de valorile normale, la lotu- rile sțrpssațpare loc o reducere, de, vîrstă, a acțiunii stimulatoare a insulinei psupra consumului diafragmatic aj, glucozei, yiteza penetrării glucpzei (țip mediul de incubarg în mpșchi fiind redusă cu 68%, cu 73%’ șț cm 37%. față d,e ;rpai’torii poreșpupzătpri. La cele trei loturi de vîrste ștresșațe, . extractele vegetale'; hipoglieemiante. reduc; semnificativ ..inșulinorezișțența musculară indusă, dej.șțreșș, acest fenomen fiind ate- nuaț cu 74% în.cazul lotului de 30 de zile, cu. 170% la;cel de 4;5 de zile și cu 36% la lotul de 60 de zile. , ,, : n ••., ir P n; . m . ; - j . •, c) Dvnaonicaogreutății relalice u tâmtyștylui. La toate cele trei loturi de vîrstă; sțressul acuț( formaljdehidțc, induce o.țimoliză apreciabilă, (redu- cînd greutatea relativă a glandei cu 28%, 50%/ respectiv cu 45% față de martorii corespunzători. în cazul lotului de Ș0 de zile extractele vegetale i’abdlill tir. 1 ' Valtrlle hiedii și erbarea S'lahduei ale țifGii&ifiei la ȘdBbUrtii de 30j d 66 citirile, îrl Coiîdiții noimalci (N), după Ștfessul formaMehidic (S) și după asocierea tratamentului cu extract de Phas^blus și Lupuliis pU inducerea stressuluî (S + PL) ________________________ Vîrsta mg glucoză per 100 ml sînge animalelor N | S | S ± PL 30 zile 85 ±1,68 128±1,79 (H). ±50,59 %M F < 0,0001 M 105 ±2,84 (10) ±23,53 %M P < 0,001 — 17,97% » P < 0,001 M 45 zile 68 ±2,00 _(342^ 121 ±1,91 (14) ±77,94%^ P < 0,001 82±1,73 (13) . , ±20,58 P < 0,001 a) — 32,23% b) P < 0,001 b) 60 zile 88±1,87 (13) 142 ±2; 99 (13) . ±61,36%a) P < 0,00’1 ») 112 ±2,50 (12) ±27,25 %*) P < 0,001 *> -21,13 %b) P <0,005 b) .Notă: a) Modificări procentuale și P față de loturile normale corespunzătoare; b) Modificări procentuale și P îăță de loturile slressate (S) corespunzătoare. îti paranteze este indicat numărul experienței oi-. Tabelul nr. 2 Goifsumtil net de glucoză (stimulat de insulina) de către hemidiafragmelc izolate la șobolanii de 30, 45 și 00 de ziîfe, îh condiții normale (N), după sțressulformaldehidic (S) și după asocierea tratamentului cu extract de Phaseolus și Lupulus eu inducerea stressului (S + PL) Vîrsta animalelor micrograme glucoză consumată per 100 mg țesut pe 2 ore N ■ S±PL 30 zile 39,68±4,01 J8) 12,56± ,64 (8) -68,34 %M P < 0,001 a> 21,82±1,82 (3) -45^ l% a'J P <0,01 a> ±73,72%W “ P < 0,001 bl 45 zile 37,74±1,94 (8) io,oi ±0,57 (8) -73,47% *) P < 0,001 a> 27,01 ±1,42 (8) -±8,43%84a) P < 0,001 a) ±109,83% M. P < 0,001 b) 60 zile 31,49±2,83 J8) 19,844-1 ,55 (8) — 36;99%M P < 0,001 26,0i±i,18 (8) —14,54 %a) P < 0,05 a> ±35,64 %b) P < 0,01 t0 ■Notă: Valorile reprezintă media ± VS. (eroare standard); a) Modificări procentuale și P față de loturile normale; fi Modificări.procentuale și P față de ioturile slressate (S) cbrdsptifizătoar'e. în paranteză este reda! numărul experiențelor. 124 I. Madar și colab. hipoglicemiante contracarează cu .28% efectul timolitic al stării de stress, readucînd la normal greutatea relativă a glandei, la lotul de 45 de zile reduc efectul timolitic al stării de stress cu 44%, iar la cel de 60 debile au un efect antitimolitic de 66% (tabelul nr. 3). ' ' Tabelul nr. 3 . Greutatea relativă a timusului șobolanilor jde 30, 45 și 60 de zile, în Condiții normale (N), după stressțil i'ormaldeIndic (S) și după stressul foriualdehidic asociat cu tratament cu extract de Phaseolus și Lupulus (S +' PL) • - . Virșla animalelor i mg timus per 100 g greutate cprporală ' N 1 S H S + BL 30 ; 398+15,6 . 286±19,7 j 367+10,8 , zile (8) , ; (9) ‘ (io) ! -28,14% -7,79 %a) ; P < 0.001 a) j P > 0,05 a) : . i +28,32%») — — _____ [ P < 0,01 ») , 45 307 ±15,7 152 + 6,0 ! 219±11,4 zile (19) (14) î (13) 1 .— , -50,48% M -28,66% a) ; . P < 0,001 a) I P< 0,001 a) ~ . + 44,07%») . . .. — , P „< 0,001 »)■ 60 317+14,3 173±24,6 ») 287+17,5 zile (13) (13) (9) : —45,43% — 9,46%a). —.— P< 0,001 a) P> 0,10 M ' — ,— :— + 65,90% b) 1 — P<0,01») Notă : Valorile sînt redate în medii ± E.S. : Cifrele în paranteze arată numărul experiențelor ; n) Modificări procentuale și P calculate față de normali corespunzători ; ») Modificări; procentuale și P calculate față de loturile (S) corespunzătoare, i DISCUȚII în privința ilnperglieemiei induse de stressul acut formaldehidic, rezultatele noastre sînt în deplină concordanță cu observațiile conform cărora; stressul formaldehidic la șobolanul alb duce la un exces catecola- minic și glucocorticoidie relativ persistent (6), (7), (9), (11). în acest con- text s-a demonstrat că excesul glucocorticoidie și catecolaminic la șobolanii albi are acțiuni antiinsulinice, care se manifestă prin stimularea glicoge- nolizei și gluconeogenezei hepatocitare (16), (22) și prin creșterea debitului hepatic al glucozei. Pe de altă parte, a fost demonstrat convingător că excesul catecolaminic și glucocorticoidie, ca și stressul acut formaldehi- dic, la șobolanii tineri Wistar, paralel cu apariția hiperglicemiei, reduc capacitatea insulinosecretoare a sistemului beta-insular la stimul hipergli- cemic (1), .(2), (3), (5), (6), (19), (20), (21), (24). în condițiile noastre experimentale existența paralelismului între hiperglicemia și insulinorezistența musculară, induse de stressul acut formaldehidic, pledează pentru existența unui exces glucocorticoidie, căre la șobolanii tineri atenuează sensibilitatea lâ insulină a mușchiului dia- 5 Acțiunea unor extracte vegetale hipoglicemiante în stress 125- fragmatic, micșorînd transportul transmembranal insulino-dependent al glucozei circulante în musculatura striată, consumator major al glucozei sanguine la această specie (4), (5), (6). în ceea ce privește acțiunea proinsulinică a tratamentului cu extract de Phaseolus și Lupulus asupra hiperglicemiei și insulinorezistentei mus- culare, apărute pe fondul stressului acut formaldehidic, pare verosimil că principiile bioactiye din aceste extracte interferează direct sau indirect cu acțiunile stressului lă.nivel hepatic, insular și muscular. întrucît la șobolanii tineri, gradul timolizei este o expresie a exce- sului glucocorticoidie circulant (17), (18), considerăm verosimil că acțiunea antihiperglicemiantă, proinsulinică musculară și antitimolitică a extracte- . lor vegetale investigate se realizează în mod esențial prin reducerea depen- dentă de vîrsta indivizilor a excesului corticosteronic, în răspuns la stressul formaldehidic. în concluzie, la șobolanii masculi Wistar de 30, 45 și 60 de zile, extractul atomizat hipoglicemiant din fructe de Phaseolus și conuri de Lupulus, în condițiile stressului acut formaldehidic, reduce hiperglicemia, insulinorezistența musculară și gradul timolizei, în funcție de vîrsta indi- vizilor, probabil prin atenuarea excesului corticosteronic. bibliografie 1. BILLAUDEL B„ SUTTER B. C. J. Physiol., 78 : 2 A, 1982. 2. FRAYN K. N., Eur. J. Clin. Invest., 5 : 331-357, 1975. 3. LECLERQ-MEYER V., MALAISSE W. J., Dfabete et Metabolism, 1 : 119, 1975. 4, MADAR J., Contribiițiuni la studiul rolului corticosuprarenaldor în metabolismul glucidic al șobolanilor albi, Teză de doctorat. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj, 1966. 5. MADAR J., Rev. roum. biol., Ser. zool., 11 : 395 — 398, 1966. 6. MADAR J., GOZĂRIU L„ ȘILDAN N., BARABAȘ E., ILONGA A„ in : Pathological Models in Toxicologicul Studies, Industrial Mead-Officc for Medicinal Drugs and Cosmetics, București, 1985, pp. 26 — 34. 7. MADAR J., GROSU M.» ȘILDAN N., ILONGA A., Rev. roum. biol., Ser. biol, anim., 33; 107-111, 1988.' 8. MADAR J., ILONCA A., ȘILDAN N., FRECUȘ G., in : Xenobiotic Metabolism and Toxi- city Workshop of Balkan Countries, Marcb 18—2Ist, 1991, Novi Sad, Yugoslavia (volume of extracts), 9. MADAR J., RUSU V. M., ILONCA A., Rev. roum. bioî^ Ser. biol, anim., 34: 15 — 19, 1989. 10. MADAR J., ȘILDAN N., FRECUȘ G., ILONCA A., St. cerc, biol., Scria biol. anim. 44, 1, 1992. 11. MADAR J., ȘILDAN N., ILONCA A., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 39; 56—63, 1987. 12. MADAR J., ȘILDAN N.. ILONCA A.. St. cerc, biol., Seria biol, anim., 40: 29-32, 1988. 13. MADAR J., ȘILDAN N., ILONCA A., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 40: 121 — 126, 1988. 14. .MADAR J., ȘILDAN N., ILONCA A., BORA E. A., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 34: 115-119, 1982. 15. MADAR J., ȘILDAN N., RUSU V. M., ILONCA A., Rev. roum. biol., Ser. Biol, anim., 34; 15-19, 1989. *26 I. Madar și colab. 16. MADAR J., ȘILDAN N., RUSU V. M„ ILONCA A., Bul. Soc. Naț. Biol. Ce]., nr. 15, p. 82, 1988. 17. BORA E. A., TOMA V., Ann. Endocrinei., 30 : 519—531, 1969. 18. ȘILDAN N., Cercetări comparative asupra fiziologiei timusului, Teză de doctorat, Univers!-• tatea ,,Babeș-Boîyai”, Cluj-Napoca, 1983. . 19. SUTTER B. C. J., Diabetologia, 4: 295 — 304, 1968. 20. SUTTER B. C. J., J. Physiol., 78: 119-130, 1982. 21. VIG AS M., NEMETH S., JURKOVIKOVA J., in : Hormone, Metabolism and Strcss. ed. S. Nămeth, PubL Honse of Slovak Acad. Sci., Bratislava, pp. 142 — 150, 1973 22. WEBER G., SRIVASTA S. K., SINGHAL R. J., J. biol, chem., 240 : 750, 1965. 23. WERNER W., REY H. G., WIELINGER H., Z. analyt Chem., 252 : 224, 1970. 24. WRIGHT P., MALA IS SE W. J., Amer. J. Physiol., 214: 1031, 1968. DINAMICA ANTICORPILOR LA ȘOBOLANUL WISTAR ÎN URMA ADMINISTRĂRII DE LEUCOTROFINĂ IOANA ROMAN, RODICA GIURGEA și Z. URAY Primit în redacție Ia 4 martie 1992 Institutul de cercetări biologice Cluj-Napoca, slr. Clinicilor nr. 5—7 The administration of Leucotrofina before the contact with antigen (T2) stimnlatcd the anticorpogenesis to Wistar rats aged 30tlx days. The effect was more diininished in Tx group, when the antigen was administered concomitantiy with extract of thymus. The biochemical în edificațions in the blood serum reflect on same situations the anticorpoge- nesis process. Timusul, prin hormonii ce-i secretă, intervine în funcțiile imunolo- gice ale organismului animal (11), (13). Leucotrofina, un extract de timus de vițel care are efecte rădioprotectoare, determinînd creșterea conținu- tului de ADN din timus (12), stimulează fagocitoza și crește titrul de anti- corpi la iepurii iradiați și imunizați (1). Bolul stimulator al leucotrofinei asupra organelor limfatice centrale, la mamifere și la păsări, a fost pus în evidentă în numeroase experiențe efectuate în laboratorul nostru (2), (3), (9), (10). Continuînd în această direcție cercetările, în această lucrare am urmărit efectele leucotrofinei asupra capacității de formare a anticorpilor, la șobolanul Wistar. MATERIALE Șl METODE S-a lucrat pe șobolani Wistar, în vîrstă de 30 de zile în momentul intrării în experiență. Șobolanii au fost crescuți în condiții zooigienice corespunzătoare, apa și hrana fiind administrate ad libitum. Animalele au fost grupate în următoarele loturi: lotul martor (M) care a fost injectat cu antigen, într-o singură administrare ; lotul tratat (Ti) care a primit timp de 3 zile consecutiv leucotrofina, prima administrare de leucotrofina fiind asociată cu injectarea antigenului și lotul tratat (Ta) care a primit leueotro- fina la fel ca și lotul Tn dar antigenul s-a injectat în ultima zi de adminis- trare a extractului de timus. Fiecare lot a fost alcătuit din 8 animale. Leucotrofina (Ellem Milano, Italia) s-a administrat i.m. .în doză zilnică de 0,5 mg/100 g greutate corporală. Fiolele cu leucotrofină conțin extractul de timus dizolvat în apă bidistilată glicerinată. Antigenul utilizat a fost albumina serică bovină (Pentex, Kankakee, Illinois), soluție de l°/00 în apă distilată, din care s-a injectat 0,5 ml/100 g greutate corp. Atît extrac- tul de timus, cît și antigenul au fost injectate i.m. Dinamica anticorpilor și modificările parametrilor biochimici san- guini au fost urmărite la 7, 14, 21 și 28 de zile de la ultima administrare. Smgele s-a recoltat intraocular (unghiul intern al globului ocular), șobo- lanii fiind anesteziați cu eter. Din serul sanguin obținut după coagularea St. cerc, biol., Seria bioli anini., t, 44, nr. 2, p. 127—130 București, 1992 128 Ioana Roman și colab. Dinamica anticorpilor după administrarea leucotrofinej 128 și centrifugarea sîngelui s-au dozat: nivelurile de anticorpi, prin reacția de aglutinare lentă, în tuburi, proteinele totale (5), gamaglobulina (5); (14) și azotul aminoacizilor liberi (8). Rezultatele obținute au fost prelucrate statistic, prin testul „t” al lui Student. Valorile aberante au fost eliminate după criteriul Chau- venet. S-a calculat diferența procentuală față de martor (D%). Semnifi- cația statistică a fost considerată de la p = 0,05. REZULTATE ȘI DISCUȚII Dinamica formării anticorpilor, așa după cum reiese din fig. 1, la cele trei loturi (M, Tx, T2) este asemănătoare, titrul maxim de anticorp fiind atins în ziua a 14-a de la administraea antigenului. Diferențele dintre loturile tratate cu leucotrofină și injectate cu antigen, față de lotul martor, sînt legate de momentul administrării antigenului. Astfel, dacă antigenul s-a injectat odată cu prima administrare de leucotrofină (lotul Țx) nivelul anticorpilor depășește martorul în ziua a 7-a, dar și valoarea lot u- Fig. 1. — Dinamica litrului de anticorpi la șobolanii1 marlpr (linia continuă') și la cei tratați cu leucotrofină (Iotul L Jinja Întreruptă; lotul Ța linia puncta tă). lui Ț2. La a 14-a zi titrul de anticorpi se situează mult sub valorile marto- rului. în schimb, la lotul care a primit antigenul în ziua a 3-a de adminis- trare a extractului de timus, nivelurile anticorpilor depășesc martorul și lotul Ti la 14 zile. Aceste date confirmă încă odată efectul stimulator al extractului de timus asupra proceselor imunologice din organismul mami- ferelor (3), (7), (9), dar și faptul că nu este indiferent momentul în care are loc administrarea extractului de timus și a antigenului. Este semnalat faptul că leucotrofină stimulează- și ariile timic independente din ganglioni și splină și că la nivelul timusului nu determină modificări morfologice semnificative (7). Parametrii biochimici sanguini (tabelul nr. 1) înregistrează modifi- cări care pot fi corelate cu nivelurile anticorpilor. Astfel, la ambele loturi experimentale în ziua a 7-a este crescut nivelul gamaglobulinelor, fracțiune implicată în sinteza de anticorpi. Este interesant că lotul Tx înregistrează Tabelul nr. 1 Nivelul proteinelor totale (FI), ganiagJobulhiclor (Gg.) și a azotului aminoacizilor liberi (Aa.) din serul sanguin la șobolanii martor (M) și la cei tratați cu leucotrofină (Tj și Tg) LOT : M L t2 • PT 97,38±1,82 7 zile — 0,51 NS ±2,53 NS Gg 22,30±l ,42 ±39,77 p< 0,001 ±38,16 p<0,01 A a. 2,14 ±0,04 ±30,37 p< 0,02 0 NS PT 84,86±2,38 l P P/B: D Rin ax H R/B A A/B' Roșu 6,80 0,86 17,51 . 186 27 216 11 769 113 955 140 Isac(ova) 7,94- 0,94 21,62 292 .37 311 1’4 1246 157 1538 194 Matița £,52; O-,55 25,51 413 48- 751 16 1744 205 2157 253 Bogdaproste 4,06 0,75 1.0,72 .330 81. : 440 31 - 1332 328 1662 409 2,75 0,54 6,48 131 48 243 20 ■ 587 213 718 261 B=biomasa medie P = energie acumulată R=energie consmată pentru menținere A = energie asimilată — producția bacteriană a planctonului, în perioada de vegetație (270 de zile), oferă, un potențial .energetic de transfer în toate ecosistemele, eu preponderența lacurilor Matița, Bogdaproste, Isac(ova), potențial ce ar putea satisface, în cea mai mare parte, nevoile energetice ale verigii trofice superioare — zooplanctonul; — biomasa bacteriană medie/an prezintă cele mai ridicate valori în lacurile Matița, Isac(ova),. Roșu în care posibilitățile de hrănite sînt mai ușoare datorită substanțelor organice ușor degradabile provenite în timpul. dezvoltării exponențiale a populațiilor* algale și senescenței lor, față de lacurile Bogdaproste și Băclănești unde substanțele organice com- plexe, mai greu degradabile, provenite din moartea vegetației submerse, se sedimentează în majoriate (fapt reflectat și de Bmax ; pentru biomasele mari din lacul Matița și Isac(ova), costul energetic al menținerii ei este ridicat (R) ■ — biomasa bacteriană minimă înregistrată în special în lacul Matița, apare din consumarea ei de către zooplanctonul filtrator în momentele de „criză” (înfloriri cu cianoficee, alge de talie mare, etc.); — raportul P/B, cu valori mici în lacurile Roșu și Isac(ova), denotă o capacitate mai modestă de înlocuire a întregei biomase bacteriene, o utilizare mai scăzută a acesteia de către zooplanctonul filtrator; valorile ridicate ale raportului (în special în lacul Bogdaproste) denotă intense procese metabolice, antrenarea unei cantități mai mari de energie în lacu- rile Matița și Bogdaproste și o microfloră bacteriană puțin activă în lacul Băclănești; — cheltuielile energetice ale bacterioplanctonului, cuprinse în res- pirație (R) sînt foarte mari. Procesele bacteriene sînt complexe și foarte diversificate, în funcție de condițiile de mediu, de calitatea materiei organice și anorganice ce intră în circuit, efortul metabolic (prin căile metabolice urmate) fiind dife- rit. Preponderența unora sau altora din căile metabolice în funcție de eco- sistem, de momentul în care se fac determinările și în special de conținutul caloric al materiei degradate, definesc valorile asimilației energiei la nivelul întregului compartiment al bacterioplanctonului și valoarea pierderilor energetice în efortul metabolic. în orice caz, evaluarea bugetului energetic la nivelul planctonului bacterian reprezintă, în cercetările integrate, alături de evaluarea buge- tului energetic al fitoplanctonului, o posibilitate de evaluare a eficienței utilizării hranei de către zooplancton. Calculul acestui buget, pornind de la ideea că, C — A, nu reflectă realitatea în mod veridic, fapt admis de însuși Gak, 197o ; cercetările expe- rimentale, de laborator și în condiții naturale, vor putea aduce elemente în plus pentru a determina, de fapt, consumul real energetic al asociațiilor naturale de bacterii în activitatea lor metabolică. Complexitatea, plastici- tatea metabolică a asociațiilor bacteriene din mediile naturale, ne îndreptă- țește să susținem că postulatul de la care am pornit (C = A) ar trebui, înlocuit, deoarece : — în mediile naturale, digestia bacteriană nu este numai externă; — bacteriile degradează materia organică în vederea procurării pentru sintezele celulare numai a compușilm* pe care nu îi găsesc ca atare în mediu; din degradare rezultă și alți compuși ce nu sînt utilizați, rămî- nînd în complexul detritial (cu un buget energetic); 150 Dorina NicoJescu 4 VIA ȚA Ș TIINT1FIC Ă - ■ exoenzimele celulare bacteriene ce acționează asupra substra- tului conțin o cantitate de energie ; — se pune întrebarea dacă produși! rezultați din metabolismul bacte- rian al unor grupuri fiziologice — ea : NH3J N2f nu reprezintă produși similari, cu o energie similară celei pierdute prin egestie la celelalte verigi, ale lanțului trofic. NATUBALIȘTI ROMÂNI ÎN INDONEZIA bibliografie 1. BOTNARIUC N., VĂDINEANU K., Ecologie, Edit. didactică și pedagogică, București, 1982. 2. GAK D. Z., Baklerioplankion i eva roii o biologhieescoi produci ivnosti. Izdatelstvo Naukar Moscova, 1975. 3. GRODZINSKI W. et al., IBP Handbook, 24, 1975. 4. NICOLESCU DORINA, Rev. Roum. Biol., Biol. Anim., 35, 1: 83-87, 1990. 5. NICOLESCU DORINA, Hidrobiologia, 1990, sub țipai’. 6. NICOLESCU DORINA, Rev., Roum. Biol., Biol. Anim., 37, 2, 1992. 7. NICOLESCU DORINA, VĂDINEANU A., CRISTOFOR S., Rev. Roum. de Biol., Biol, anim., 32, 2, 93—99. 8. ODUM E. P., Basic ecology, Saundef’s College Publ., 1983. 9. SOROKIN, Y. KADOTA, IBP Handbook, 23, 1972. 10. ZAHNEA G,, Tratai de microbiologic generală, voi. II, Edit. Academiei, București, 1984. Primit în redacție Institutul de Biologie la 27 aprilie 1992 București, Splaiul Independenței nr. 296 Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București esle bine cunoscut, în țară și in lume, drept o instituție cu un important roi educativ in rindul populației și mai ales al tineretului școlar și universitar. Că este promotorul unor noi domenii de cercetări biologice în România o atestă lucrările de hidrobiologie ale lui Grigore Antipa despre Marea Neagră, lunca și Delta Dunării sau școala de oceanografie, cu atîția cercetători români în biologia marină, for- mați sub îndrumarea academicianului Mihai Băcescu. Ambele roluri sînt concretizate și . prin importantele colecții publice și științifice pe care această venerabilă instituție le deține. Spori- rea acestor colecții este, de fapt, condiția asigurării calității activităților educative și de cer- cetare științifică. - Dacă acest patrimoniu muzeal sporește continuu, aceasta este urinarea deplasărilor pe teren In țară, pentru temele din planul de cercetare științifică, la materialele colectate adău- gin du-se o serie de donații și achiziții, în lume, astfel de instituții organizează și expediții mai îndepărtate; Participări Ia astfel de expediții internaționale'.au fost și din muzeul bucureștean. Este suficient să notăm invitarea academicianului Mihai Băcescu pentru a lucra pe nava ameri- cană „Anton Bruun”, în anul 1965, în apele Oceanului Pacific — in jgheabul Peru—Chile, apoi pe nava franceză „Thalassa” în apele Mauritaniei (1970) și ale Golfului Persic (1977) sau pentru conducerea unei echipe de cercetători români pe coasta răsăriteană a Africii (1973 — 1974). A rămas însă o idee neconcretizată, aceea de organizare a unei expediții numai cu cerce- tători din Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Aceasta, pînă în anul 1991, cînd domnii Modest Guțu — carcinolog, Alexandru Marinescu — hidrobiolog, Corneliu Pârvu — entomolog și semnatarul acestor rinduri — pentru vertebratele terestre au avut șansa de a fi membrii unei echipe care s-a deplasat în Indonezia (16 februarie — 21 iunie 1991). Scopul expediției, pe-lîngă acela de sporire a colecțiilor în sprijinul activităților educative și de cercetare, a fost și de a efectua observații ecologice și zoogeografice. De ce Indonezia? în afară de cunoscuta bogăție a bi o diverși lății, caracteristică generală a zonelor tropi- cale, Arhipelagul Indonezian este locul de întîlnire al apelor Oceanelor Indian și Pacific, pe de o. parte, și al faunelor continental-asiaticce cu cele australiene, pe de altă parte. Importanța zoogeografică a zonei s-a suprapus unui considerent de ordin patriotic și sentimental, în Indo- nezia petrecbuM-și 25 de ani de viață medicul român Hilarie Mitrea. înrolat în armata olandeză, el â lucrat in anii 1869 — 1894 in insulele : Java, Sumatra, actualul Kalilanintan (2/3 din vechea 'Insulă Borneo), Sulawesi (fostă Celebes) și partea vestică a marii insule Noua Guinee (actualul Irian Jaya șau Irianul de Vest). De acolo, în anii 1882 și 1895 (după determinarea materialelor la muzeul din Viena), Hilarie Mitrea a crimis pe adresă muzeului bucureștean clteva crustacee stomatopode și decapode, și mai multe vertebrate : bufonide, dintre amfibieni, numeroase reptile (predominant șerpi), reprezentanți din 7 ordine de păsări — o valoroasă colecție fiind alcătuită din specii de Paradisseidae din ordinul Passeriformes —, cîteva mamifere insectivore, rozătoare și primate. Paradiseidelc și primatele sînt și astăzi Ia loc de cinste in sălile publice ale Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. , De altfel, interesul publicului vizitator pentru fauna indoneziana a fost și el un criteriu, care s-a adăugat la celelalte, pentru alegerea zonei. Suportul financiar al expediției Avînd In vedere demersurile începute din anii precedenți pentru realizarea unei expediții a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” in afara țării, necesitatea ei apreciindu-se ca reală, în anul 1990, Departamentul Științei din Ministerul învățămlntutui și Științei a aprobat finanțarea acestei activități. Pentru echipamente de lucru și îmbrăcăminte am apelat la diferite fabrici (Confecții, încălțăminte) și la Ministerul Apărării Naționale. Ambasada Indoneziei la București ne-a fost alături In toate etapele de pregătire și ne-a facilitat corespondența cu ministe iSt. cerc, biol., Scria biol, anim., t. 44, nr. 2, p. 151—156, București, 1992 7--------------------------------------r ii 152 Viața științifică 2 rele și institutele indoneziene, autorizate să ne aprobe programul propus de echipa română. Receptivitatea Ministerului Afacerilor Externe al României, prin Direcția Asia și Orientul înde- părtat, ne-a servit în operativitatea corespondenței cu Institutul de Științe al Indoneziei și cu Ambasada României la Jakarta. Aceasta din urmă ne-a facilitat transportul echipei române și al însoțitorilor indonezieni (domnii Koestoto Soebiekti și Toba Mohamad) sponsorizarea acestei acțiuni fiind asigurată de către domnul N. Hishvara — om de, afaceri indonezian. Sponsorizarea științifică a expediției a fost acceptată de Institutul pentru Cercetare și Dezvoltare in Biologie din Bogor. Directorul acestui institut (dr. Soetikno Wirjoatmodjo) ne-a prezentat pe colaboratorii săi (dr. Mohamad Amir — șeful Departamentului de zoologie, dr. Ari Budiinen — melacolog), care, împreună cu însoțitorii notați mai sus, nc-au ajutat la definiti- varea itinerariului, mult prea încărcat în propunerile noastre din țară. । ■ Membrii echipei de cercetători din Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îșifac o datorie de onoare, folosind și această ocazie, pentru a adresa alese mulțumiri tuturor celor care au aprobat și susținut organizarea expediției din iunie 1990 — februarie 1991 și pe durata des- fășurării ei (16 februarie — 21 iunie 1991). Itinerariul expediției După obținerea aprobărilor de la Institutul Național ne Științe (LIPI) și de la diferi- tele ministere din Jakarta, echipa română s-a instalat, pentru cîteva zile. Ia casa de oaspeți a renumitei Grădini botanice din Bogor. Acest oraș este situat la numai 250 m altitudine față de nivelul mării și, împreună cu cele 87 ha ale Grădinii botanice, este un adevărat paradis în privința climatului, comparat cu iadul de căldură din Jakarta, în zona de cîmpie. Din Bogor ne-am pregătit prima ieșire în teren, pe Insula Pari, din Marca Javei, la aproximativ 35 km N—V de Jakarta. Acolo am luat cu noi numai 3. din cele 9 lăzi cu mate- riale aduse din țară. Timpul de numai o săptămînă (9 — 15 martie 1991) a fost destinat colec- tărilor de spopgieri, corali, stele de mare, holoturii, moluște marine, insecte, lilieci și cîteva specii de rozătoare. Revenită la Bogor, echipa și-a pregătit bagajele pentru restul traseului, trimițând cîte 2 — 3 lăzi în principalele orașe de destinație ; Manado — capitala provinciei din nordul Insulei Sulawesi, pentru cercetări și colectări în incinta Parcului Național Dumoga-Bone (25. III.— 8.IV.1991) și în Insula Bunaken (10—23.IV.1991); Ujung Pandang — capitala provinciei din sudul. Insulei Sulawesi, pentru cercetări în Parcul Național Bantimurung și în zona muntoasă Tana Toraja (26.IV,—6.V.1991), Samariuda — capitala provinciei răsăritene a Insulei Kali- mantan, pentru cercetări în Parcul Național Kutai și în zonele litorale dintre localitățile Bontang și Loch Tuan (11—24. V. 1991). Din. Balikpapan — un foarte important centru petrolier situat în răsăritul Kalimanta- nului — a urmat drumul cu avionul pînă la Surabaya (din estul Javei) și de acolo, cu trenul, pînă la Jakarta. Revenirea la Bogor (27.V. —6.VI.1991) a fost necesară pentru împărțirea materialelor colec tate cu Muzeul de Zoologie indonezian și pentru expedierea restului de materiale în România. Partea finală a itinerariului a inclus Yogyakarta din centrul Insulei Java și Insula Bali (7—14.VI.1991). Materialele colectate în această ultimă perioadă au fost, în principal, probe de fund marin și ele au fost transportate cu noi, în avion. Ce reprezintă Indonezia? Cel mai mare arhipeleag din lume, cu 17 508 de insule, care se întind intre 94D45' și 141°05. longitudine estică și de la paralela de 6°08' latitudine nordică pînă la 11M5' latitudine sudică în kilometri, această poziție geografică înseamnă 5 150 km de la vest la est și 2 100 km de la nord la sud. întinderile marine sînt de patru ori mai mari decît. cele de uscat, respectiv 7,9 milioane km2 față de numai 1,9 milioane km2. Legile indoneziene asigură integrarea tuturor insulelor, indiferent de mărime, și a mărilor cuprinse între ele. Aceste legi sînt impuse de struc- tură geografică a arhipelagului și nu interzic trecerile internaționale. Insulele mai mari sînt 5 : Sumatra = 473 606 km2; Java + Madura = 132 107 kma ; Kalimantan (2/3 din Borneo) = 539 460 km2; Sulawesi = 189 216 km2 ; Irian Jaya cu 421 981 km3 = o parte din Noua Guinee, cea mai mare insulă din lume. Arhipelagul Indonezian se află la întîlnirea apelor Oceanelor Indian și Pacific, reprezen- tînd și o punte de trecere dintre două continente : Asia și Australia. Această poziție geografică ne-a determinat să alegem Indonezia ca Ioc de lucru pentru expediția românească' de natura- liști, iar acolo aveam să constatăm că, în afara interesului biogeograîic, Indonezia are și o pozi- ție.de răscruce oglindită în toată viața culturală, socială, politică și economică a țării. 3 Viața științifică 153 i. Cele 17 508 insule indoneziene pot îi împărțite în 3 mari grupe : . a) Tușul ele Sondele Mari, care, la rîndul lor, se grupează în jurul a 3 din cele 5 mari ■ insule: Java, Sumatra și Kalimantan, cu o arie din sud-vestul Peninsulei Indochina și in sudul Malayeziei (Marea Chinei de Sud, Strîmtoarea Malacca și mai ales Marea Javei nu au adin- cimca mai mare de 300—400 m). b) Partea vestică a Insulei Noua Guinee, numită Jaya, și Insulele Aru situate în nordul Mării Arătură, dintre Australia și Irian Jaya (adîncimile marine sînt și aici superficiale, nede- pășindu-le pe cele din Marea Javei). c) Grupul de insule Nusatengara sau Sondele Mici (Bali, Lombok, Sumbawa, Sumb:> Komodo, Elores și Timor, cu o puzderie de insule mici, învecinate) împreună cu InsuleleMaluku ; și Stijawesi. Ele închid mările Flores, Bandă și. Maluku și Strîmtoarea Makassar, cu adîncimi de 5.000—9 000 m. De aceea, platforma continentală mai întinsă se află în jurul insulelor Sumatra, Java/ Kalimantan și Irian Jaya și nu în jurul Sondelor Mici, de exemplu, unde adîncimile cresc, brusc. i Toate insulele sînt acoperite, cu păduri tropicale, iar solul lor este permanent refăcut i cu .cenușa rezultată din erupțiile vulcanice, cum este cazul în Insula Java. j Climatul Arhipelagului Indonezian este caracterizat de două anotimpuri (uscat și ploios) ; variabile ca durată, după intensitatea circulației aerului ecuatorial (circulația Walker) și a celui meridian (circulația Hardley). Deplasarea aerului meridian1 urmează mișcările în planul nord- sud ale Pămîntului față de soare și poziția acestuia față de Pămint, privindu-1 de pe continen- tele asiatic și australian. Acești factori contribuie la mișcarea, cu anumite intensități, a aerului din Zona de convergență intertropicală, care la presiune scăzută produc ploaie. în acest fel, climatul tropical este caracterizat de influența masonilor vestici (în sekomd ploios) și a celor estici (în anotimpul secetos). Climatul se schimbă la fiecare 6 luni. Anotimpul uscat (din lunile iunie — septeipbrie) ' este influențat de masele de aer ale continentului australian. Anotimul ploios (decembrie—mai’" । tie) este rezultatul influenței maselor de aer de pe continentul asiatic și de pe Oceanul Pacific- ; Intensitatea ploilor produse prin precipitarea vaporilor din respectivele mase de aer depinde O de cantitatea de vapori ce o conțin. Zonele tropicale au ploi practic tot timpul anului, O excep- ție o reprezintă zona centrală din Insulele Maluku, unde anotimpul umed ține din iunie pînă in septembrie, iar cel uscat, din decembrie pînă în martie. Tranzițiile dintre anotimpuri sînt ș în lupile aprilie—mai și respectiv octombrie—noiembrie. ! Temperatura este variabilă, tocmai datorită marii întinderi a arhipelagului Indonezian și altitudinilor diferițe (ex., munți înalți de peste 5 000 ni în Irian Jaya). Totuși, putem deosebi valori gle temperaturii : în zonele de coastă (27eC), în mijlocul insulelor cu zone deluroase și muptoase de mică altitudine (25°C) si la peste 3 000 m altitudine, cu temperaturi variabile (20’--22°C). Umiditatea este și ea determinată de condițiile zonelor tropicale, în medie fiind de 75 — 85%, dar cu limite între minimum 50% și maximum 100%. Activitatea vulcanică este obișnuită într-o țară cu mult relief muntos. în Indonezia se văd craterele stinse sau încă in erupție a peste 400 de vulcani. Cei 100 de vulcani activi se găsesc în insulele : Sumatra, Java, Sulawesi, Halmaherâ etc. Munți cu înălțimi mici se găsesc în mai toate insulele, dar cei cu peste 3 000 m altitudine sînt în Sumatra (munții Leuser și Kerinci), în Java (munții Gede, Tangkubanperahu, Ciremai, Kawi, Kelud, Semeni și Raung), în Sulawesi (munții Lompobatang și Rantekombala), în Bali (munții Batur și Agung), în Lombok (munții Rinjani), în Sumbawa (munții Tambora). Lanțul muntos Jaya Mhjaya, din i. Irian Jaya, are vîrful Mandala cu o altitudine de 5 100 m și cu zăpezi veșnice. Din erupțiile vulcanice înregistrate ca recorduri în ultimii 20 de ani notăm : Sumatra — vulcanii Merapi (1978) și Dempo (1973 și 1974); Strîmtoarea Sondelor — vulcanul Anak Kra- t katau (1978 și 1979); Java — vulcanii Butak Petarangan sau Sinila și Sigludar (1979), Semeru ' (1978 și 1979), Raung (1978), Merapi (1972 și 1976), Bromo (1972), Galunggung (1982); Palu- ] weh — vulcanul Rokatenda (1978); Sulawesi — vulcanii Lokon (1978 și 1979) și Colo (1983); Siau — vulcanul Karangetan (1978 și 1979); Halmahera — vulcanul Dukono (1978); Ter- mate — vulcanii Gamalama și Kiebese (1987). 0 Numeroasele dealuri și munții au o bogata rețea hidrografică. j[ Unele rîuri sînt mari și oferă singurele căi de acces In interiorul insulelor. Astfel, în î Sumatra sînt rîurile ; Muși, Batanghari, Indragiri și Kampar; in Kalimantan — rfurile Kapuas, Barito, Mahakam și Rejang; în Irian Jaya — rîurile Memberamo și Digul. în alte insule, apa rîurilor este deosebit de importantă pentru irigații. Așa sînt în Java rîurile: Bengawan, Solo, i Citarum și Brantas. , 5 / Viața științifică 155 154 Viața științifică 4 O serie de lacuri împlinesc peisajul natural eu petele- albastre ale întinderilor de apă. în Sumatra există lacurile ; Tempe, Towuti, Sidenreng, Poso, Limboto, Tondano și Matana; în Irian Jaya sînt lacurile Paniai și Sentani. Diversitatea biologică a Arhipeleagnlui Indonezian v Flora șl vegetația, Condițiile climatice amintite, varietatea formelor de relief, bogata rețea hidrografică, lacurile și intensa activitate vulcanică — aici cu cenușă alcalină, fcrtilizantă — 'permit dezvoltarea unei vegetații luxuriante, cu întinse suprafețe împădurite. Junglele indone- ziene slut pe locul al doilea în lume, după cele braziliene, ca suprafață. ■ Acestea și pădurile secundare, umede, sempervirescente sînt dominate de dipterocarpa- cee.' Un exemplu se referă ia uriașul „arbore rege” (Woompasia excelsa ), reprezentant al familiei leguminoaselor. La baza tulpinii sale cresc radiar un fel de parapete înalte de 2 — 3 m, confe- rind stabilitate masivului trunchi și impresionantei coroane de ramuri. Tot din dipterocarpacee sînt arborii. Balanocarpus heimii și Dryobalanops aromatica din tare se extrag uleiuri vegetale, rășini, nucile tengkawang, iar lemnul meranti este larg utilizat în fabricile de cherestea. Pentru mobilă se folosește lemnul de ramin (Gonystylus ), iar pentru sculpturi sînt deosebit'de valoroși arborii de abanos, santal, ulin, pelembang; arborii de tek au fost plantați de om în Insula Java. Tot în pădurile naturale, dar și în cele plantate de om se găsesc arborii de cauciuc ■ (Ficus elastica). în estul Insulei Kalimantan am văzut mii de hectare reîmpădurite cu arbori de cauciuc, după dezastrul lăsat de un incendiu natural din anul 1983. Faimoșii eucalipți (Ețtcalypius amygdalina), înalți de 60—120 m, sînt. mîndria; pădu- rilor secundare, alături de care cresc mai multe specii de ficuși arboricoli (Ficus religiosa, F. benja- inina), bambuși (g. Bendrocalamiis, g. Melocana), palmieri (Livistona jenkinsiana sau L. rotun- difolia) pe care se cațără întortocheatele liane, unele producătoare de piper (Piper nigrum) și de betel (P. bctel). Betelul în amestec cu miezul de nucă al palmierului Arecca și cu var dau cunoscuta substanță de mestecat, utilizată de localnici,.. Alți palmieri (Calamus lalifo- lins) sînt ei înșiși cățărători. între arborii cultivați, in afară de rambutani, ratani și bananieri, arborii de cacao, vani- lie, scorțișoară, cuișoare, cafea etc. au trezit, cu multe secole în. urmă, interesul altor popoare dornice să aibă sau să comercializeze renumitele mirodenii indoneziene. Dacă lă acestea mai adăugăm interesantele plante-parazit (Rafflesia arnoldi, Amorpho- phallus tatinum), cu inflorescențe mari, sau numeroasele specii de orhidee — cele mai mari numite „orhidee-tigru”, iar cele mai mici fiind lipsite de frunze—, mimozele și speciile de plante carnivore (ex., Nepenthes) sau ferigile arborescente (ex,, Cyathea), înțelegem- mai bine mîndria poporului indonezian de bogăția florei și a vegetației țării, și grija ce o manifestă de a o ocroti. Din cele 120 milioane hectare de pădure, peste 43% sînt păstrate in stare; natu- rală, fără influența omului, iar zonele exploatate pentru interese comerciale sînt permanent reîmpădurite (aproximativ 300 000 ha/an), O serie de stațiuni, pe lingă cercetările științifice, au și rolul de a furniza puieții necesari reîmpăduririlor. ■' Fauna. Din punct de vedere faunistic se verifică actualitatea observațiilor lui Wallace (1857), a liniei lui Weber (1904), situată între Insulele Maluku și Sulawesi, și a zonei de tran- ziție, numită de Lydekker (1939)—Waliacea. Dacă speciile de pești dulcicoli din Kalimantan nu se regăsesc în Sulawesi și deci linia lui Wallace la nivelul Strîmtorii Makassar este, în acest caz, deplin valabilă, în cazul reptilelor asiatice și al lepidopterelor este valabilă linia lui Weber, aceste grupe de animale extinzîndu-se mult mai spre răsărit decît păsările sau moluștele gasteropode. De fapt, linia despărțitoare Intre faunele continentelor asiatic și australian diferă de la un. grup de viețuitoare Ia altul, încit in cazul faunei terestre este mai corectă considerarea zonei de tranziție, numită de Lydekker, Importanța zoogeografică a acestei zone este atît de mare incit în luna august 1991, o echipă de peste 100 de cercetători din toată lumea au participat la o expediție numită „Walia- cea”, tocmai pentru a veni cu precizări privind granițele faunelor celor două continente. Dintre mamiferele marsupiale, de origine australiană, numai cuseușii (Phalanger ) ajung pînă in Insula Sulawesi, un exemplar avîndu-1 colectat pentru Muzeul de Istorie Naturală „Gri- gore Antipa”. Flacentarele asiatice (cu excepția chiropterelor sau a celor introduse de om) nu depășesc linia lui Wallace. Este cazul cîrtițelor, unii chițcani arboricoli (pe alții văzîndu-i în Insula Sulawesi), pangolinii, porcii spinoși, lupii, nevăstuicile, pisicile sălbatice, tigrii, elefanții, tapirii, rinocerii, cerbii pitici, urangutanii, maimuțele năsoase. Pe de altă parte, asemenea chiț- canilor arboricoli (Tupaia), am văzut în Sulawesi maimuțe tarsiide (Tarsitis spectrum) sau eercopitecide din genul Macaca, pentru care primatologii au semnalat în aceasta insulă 7 specii: hecki, ionlceana, maura, nigra, nigrescens, ochreata și brunescens, în incinta Parcului Național Dumoga-Bone din nordul Insulei Sulawesi am găsit amenajările făcute pentru posturi de obser- țiiale mamalogilor primat ologi,, unde echipa română chiar a filmat, indivizii unei familii de .iacetea adunați pentru Înnoptare în coroana unui falnic arbore. în sudul aceleiași insule, la intrarea în Parcul Național Bantimurung se află un uriaș model de Macaca, pe sub care este un drinn de acces cu mașina, ,.: , Dar, Insula Sulawesi nu este numai locul de întîlnire al unor specii australiene și asiatice. Acolo este chiar locul de origine ai mai multor specii de animale. Dintre păsări, 2/3 s-au răspîn- diț la vest de linia lui Wallace, iar cîteva specii, chiar depășesc continentul asiatic și ajung în cel african și în cel european. Dintre reptile, șopîrlele sînt reprezentate in Sulawesi prin 23 de specii, care s-au răspindit și la. vestul liniei lui Wallace. Din 63 de specii dc șerpi, 38 de specii se află dc ambele părți ale acestei linii, dar, mai departe, spre răsărit, numai două specii ajung pînă în Irian Jaya. Numai în .Insula Komodo și în micile insule învecinate, Padar și Hinka din Marea Fioros, se găsesc dragonii (varanii) de Komodo (Varanus comedoensis) — urmașii străvechilor reptile cretacice, care erau atunci perfect adaptate la viața marină (ex., Tylosaurus ). Țestoasa terestră Indotestudo foi steni este răspîndită numai la est de linia lui Wallace, în vest fiind introdusă de om, pentru carnea ci comestibilă. Trei specii de anure din răsăritul Insulei Sulawesi sînt complet diferite de cele din Kali- mantan, doua dintre ele avind centrul de origine chiar în Sulawesi. Dinmeeeași insulă sînt originare, și au rămas endemice, două specii de mamifere artio- dactylc: poreul-cerb (babirusaj dintre suide și bivolii-pitici (Auoa depressicornis — în cîmpie și A.. anca — în pădurile de munte) dintre bovide, Carnivorul Macrugalidia miissdtenbroecki sau ci vela palmierilor a rămas astăzi numai în partea nordică a Insulei Sulawesi, Rezultatele expediției Din primele demersuri făcute pentru organizarea expediției Muzeului de Istoric Naturală „Grigore Antipa” în Indonezia a figurat interesul acestei instituții pentru îmbogățirea expoziției publice cu materiale noi aduse din Indonezia. Echipa mixtă, cu specialiști tereștri și acvatici, a trebuit să facă o serioasă selecție în colectarea materialului, ținlnd permanent seama de costul ridicat al expedierilor. , între grupele mai importante reprezentate în materialele aduse în țară se înscriu ; spon- gierii (Porifera), cu mai multe specii, și coralii (Cnidaria), eu specii de alcionari (Cavites fie-.' xuosa, Acropora millepora, Goniaster peefinata, PociUopara damiecornis, Galaxea faseieulartâ),)' gorgonii (Aglaopenia cupressina), corali fungifcrini (Sandolitha robusta, Herpolilha Umax, Ctenactis echinata) din ordinul Scleradinia (clasa Zoanlharia ) și primii reprezentanți în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” ai coralilor negri (Antipathes sp.) din clasa Ceriantipatharia. Polichetele, -dintre anelide, urmează să fie triate din probele marine peiitru cerce-' țări științifice. O altă încrengătură foarte bine reprezentată în materialele colectate din Indonezia este Molhisea. Din clasa Gastropoda sînt cîteva zeci de specii din genurile : Trochus, Livonia, Hexaplex, Turbo, Rhihodavis, Terebra,: Plcuroploca, .Te^^ Lumbis, Comis, Ferita, Cassidula, Strombus, Murex, Eudieus, Cerithidea, Casis, Cypraea și melcii Syriux aiuanus și Alela amphora, lungi de peste 30 cm. Din clasa Bipalvia sînt specii ale genurilor: Tridacna, Spondilus, Pecten, Atrina, Tucelona, Asaphis, [Gafrarium, Malleus, Fimbria, Arca, Fragum, Codakia, Pitar, Chama, Modiolus. Și clasele Ptdyplacophora și Cephalopoda sînt reprezentate prin specii ale genurilor Chilim și Acanthopleura și respectiv Nautilus, Octopus și Sepia. Mai puține exemplare sînt din încrengătura Briozoa. în schimb, încrengătura Ar thropoda are reprezentanți din mai toate clasele: Xiphosnra — cu Carcinoscorpius roiundicauda— inexistent în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală „Gri- gore Antipa”. Arahnida, Dipiopoda și Chilopoda au mai puțini reprezentanți. Din Crusiacea sînt specii de stomatopode (ex., Lysiosguilla sp.), decapode (Birgus lalro, Scylla serrata, Etisus utilus, Portunus sp. ș.a.), amfipode, ostracode, copepode, izopode, misi- dacee, eumacce și tanaidacee — din ultimele patru ordine fiind deja descrise cîte o specie nouă. Este vorba de tanăidaceul Pagurapseudes pangliruthuli msp. descrisă de Modest Guțu, din Oceanul Indian, în vecinătatea Insulei Băii. Specia a fost dedicată Excelenței Sale, Doamna Lamtiur Andaliah Panggabean, Ambassador al Republicii Indonezia la București, și celor doi copii ăi săi — Ruth I-Iadassah și Irianto Rouli Sukaton. Dintre izopodele anthuridee, Ileana Ronai a descris specia nouă Leplanlhura batiensis, din aceeași zonă cu specia nouă de tanaidacee. 156 Viața științifică \ 6 \ Academicianul Mihai Băcescu a descris un gen nou de misidacee (Javanomysis ), cu siîa nouă J. gutzui, dedicată domnului Modest Guțu, care a colectat materialul din vecinâta^ Insulei Pari, in Marea Javei. - ■ . - în sfirșit, lorgu Petrescu a descris pentru cumacee o specie nouă (Iphinoe insolita) pe baza materialului colectai din vecinătatea Insulei Bunaken, in Marea Sulawesi. ' ’ De clasa Insecta s-a ocupat cu precădere entomologul Cornelia PărVu, colectlnd reprezen- tanți din ordinele : Phasmida, Detonata, Ortlioptera, Blattddea, Mantodea, Homoptera, Heterbpt&ra, Hymenoptera, Lepidoptera (micro- și macrolepidoptere) și Diptera. în mod nefiresc am lăsat menționarea ordinului Coleoptera la urmă, pentru a cita familiile reprezentate tn materialele aduse din Indonezia In anul 1991: Scarabeidae, Lucanidae, Thyreopteridae, Clcindelidae, Bupres- tidac, Cerambicidae, Passalidae, Elateridae, Chrysomelidae, Brentidae,- Curculibnidae. în afăra valorii lor expoziționale, sînt de așteptat și identificări de noutăți pentru știință, raritatea unor specii fiind știuta de pe acuma, încrengătura Eckinodermata este reprezentată prin asteroidee (Pentaster obtusahis, Protorcasler nodosus,' Acaulhaster planei, Linchia levigata, ophiuroidee, ochindidee ' (ex. Hetero- centrotus mammilalus) și holoturoidee. - încrengătura Chordata este reprezentată numai prin cîteva ascodiacee. Din Încrengătura Vertebrata, peștii sînt reprezentați prin cîteva exemplare marine (elas- mobranchi, perciforme și tetraodontiforme) și de apă dulce, mai ales din sudul Insulei Sula- wesi — pești care au evoluat lot din cei marini. Citeva anure '(B^fo celebensis, B. melanosticiis, Callula pulchra ș.a.), dintre amfibieni, și șopîrlele (Hemidactylus patynrus, Calotes jabatus, Draco balans), șerpii (Pyton reticulaltis, Chersidrus granulosus, Lycodon aullcus, Aefhula prăsina) sau țestoasa Malaemys snblrijtiga dintre reptile se înscriu între vertebratele inferioare aduse din Indonezia. Clasa Avcs este cel mai bine reprezentată, în materialele colectate, prin ordinul Pas- seriformes, în sfirșit, mamiferele marsupiale, insectivore, micro- și macrochiropterele, rozătoarele, carnivorele și ariiodactilele se înscriu cu cîteva exemplare în noile achiziții, mai numeroase fiind nuierochiropterele (aproximativ 200 de exemplare) și rozătoarele muri de din care genul Rattiis, cu un loial dc 174 de specii in lume, are în Indonezia 30 de specii. Din acestea, 13 spec’i, îu citeva zeci dc exemplare, au fost colectate din Insula Pari, din nordul și sudul Insulei Sulawesi și din estul Insulei Kalimantan. Concluzie Efortul de subvenționare a expediției, organizarea ci în mai multe etape și condițiile grele de lucru in care s-au aflat cei 4 cercetători, timp de 4 luni de zile, sînt deplin răsplătite prin experiența dobindită in specialitate, îmbogățirea patrimoniului cultural și științific,'Stabili- rea de relații de colaborare cu specialiștii indonezieni și, nu în ultimul rînd, Înscrierea instituției bucureștcne în efortul global de cunoaștere și conservare a diversității biologice, dc progres al științelor biologice. NOTĂ CĂTRE AUTORÎ Revista ,,Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală” publică articole originale de nivel științific superior din toate domeniile biologiei animale: morfologie, taxonomie, fiziologie, genetică, ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științi- fică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc. 2. Recenzii, care cuprind pre- zentări asupra unor cărți de specialitate apărute in țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilo- grafiate la douărînduri, în două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face prin numere. în bibliografie se vor cita, alfabetic și cro- nologic, numele și inițiala autorilor (cu majuscule), titlurile cărților (subli- niate) sau al revistelor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), volumul, urmat, în cazul în care este menționat, de număr (în paranteză), despărțit prin : de pagină și an. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză, de maximum 10 rînduri. Textul lucrărilor, inclusiv biblio- grafia, explicația figurilor și tabelele nu trebuie șă depășească 7 pagini dactilografiate. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusi- vitate autorilor. Dumitru Miirariu. La revue ,,Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală” paralt deux fois par an. Toute commande de l’6tranger sera adress^e â ORION SRL, Splaiul Independenței 202 A, Bucarest 6, Roumanie, PO BOX 74—19 Bucarest, Tx 11939 CBTxR, Fax (400) 424169