COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: - ( MIHAI BĂCESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România x Redactor responsabil adjunct: prof. dr. doc. NIGOLAE SIMIONESCU . Membri: ' dr. doc. PETRU BĂNĂRESCU ; NICOLAE BOTNARIUC, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; prof. dr. doc. \lLIE DIGULESGU; academi- cian' PETRE JITARIU; OLGANECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; dr. GRIGORE STRUNGARU; dr. NIGOLAE TOMESCU; dr. RADU MEȘTER - secretar de redacție. SERIA BIOLOGIE ANIMALA TOMUL 41, NR. 1 4? .. ... ... . ianuarie—iunie 1989 s u M A# Prețul unui abonament anual în țară este de 60 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale. Comenzile de abona- mente din străinătate se primesc la ROMPRRSFILATELIA, sectorul export;import presă, P.O. Box 12—201, telex 10 376 prsfir, Calea Griviței nr. 64—66, 78104 București, R. S. România, sau la reprezen- tanții săi din străinătate. Manuscrisele se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al 'revistei ,,Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animalăJ’, iar cărțile și revis- tele pentru schimb pe adresa Institu- tului de științe biologice, 79651 Bucu- rești, Splaiul Independenței nr. 296. AURELIA URSU, Noi semnalări de eîidride (Diplcra : Epkydridae) în fauna României .................................................................. ALEXANDRU CRIȘAN, CODRUȚA ROMAN, STANCA JELERIU, NIGOLAE TO- MESCU, GHEORGHE STAN și IOAN COROIU, Contribuții la cunoașterea biologiei speciei Ostrinia mibilalis Hbn. (Lepidoptera : Pyralidae ). Evoluția unor indici de biologie a reproducerii în generațiile II și III de laborator.... MARIN C. VOICU și FELICJA MUREȘAN, Heteroptcrc prădătoare In populațiile de acancni, tripși și coloniile de afide din unele agrobiocenoze din Moldova și Tran- silvania ...................................• ......................... • IRINA TEODORESCU și A. SIMIONESCU, Dinamica gradațiilor dcfoliatorului Lymanlria dispar L. în pădurile de cvercinee din sudul țării și factorii care o induc.................. •.................................................. M. FALCA, Dominanța numerică a colembolelor din unele tipuri de ecosisteme forestiere montane................................................................ MAGDA CĂLUGĂR, MARINA IIUȚU, FELICIA BULIMAR și ALICE DONOSE- PISICĂ, Aspecte ale procesului de descompunere dintr-o pajiște fertilizată cu azot mineral . ............................................................ LOTUS MEȘTER, VIRGINIA POPESCU-MARINESCU și CĂLIN TESIO, Influența unor ape geotermale din județul Bihor asupra puietului de Cyprinus carpio . . . J. MADAR, NINA ȘILDAN, ANA ILONCA și VICTORIA MARIA RUSU, Creșterea consumului muscular de glucoza și a toleranței față de glucoză sub influența as- pirinei la șobdani Wistar normali.......................................... C. PUICA, RODICA GIURGEA, D. MĂRICA și I. GHERA, Modificări histologice și histochimice în bursa lui Fabricius și timus la puii de găină injectați cu ser anti- bursă.................................................................. • • RODICA GIURGEA, I. GHERA și ELENA BALOSIN, Efectele serului antibursă asupra unor parametri biochimici și hematologici la puii de găină.......... V. P. HEFCO și P. JITARIU, Influența nucleului paraventricular hipolalamic asu- pra comportamentului alimentar ............................................ VIRGINIA POPESCU-MARINESCU și ION DIACONU, Structura zooccnozelor ben- tonice din lacul de baraj Porțile de Fier I (prolilelc Mracoma, Cerna, Bahna) în anul 1986 ......................................................’ ’ L’n ’ i DORINA NICOLESCU, Planctonul și bentosul bactcrian din Dunăre între km 9»4 (lacul de baraj Porțile de Fier I) și km 878 (lacul de baraj Porțile de Fier II) în anu! 1986 ...................................................................... 3 7 15 23 31 37 49 53 59 63 67 71 77 RECENZAI................................................... EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA Calea Victoriei nr. 125 R-79717 București 22 telefon 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI Calea Victoriei nr. 125 R-79717 București 22 telefon 50 76 80 SI. cerc, biol., Scria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 1-82, București, 1989 SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ KOI SEMNALĂRI DE EEIDBIDE (DIPTERA: EPH'YDRLDAE) ÎN EAUNĂ ROMÂNIEI AURELIA URSU TOME 41, No. 1 January—June 1989 CONTENTS AURELIA URSU, New ephkhîds (Dipiera: Ephydridae) in Uxe Romania’s fauna . . 3 ALEXANDRU CRIȘAN, CODRUȚA ROMAN, STANCA JELERIU, NICOLAE TO- ■ MESCU, GHEORGHE STAN and IOAN COROIU, Contributions to the know- ]edge of biology of Ostrinia mibilalis Hbn. species (Lepidoptera: Pyralidae). The evolution of some reproductive biologica! indices in the 2nd and 3rd labo- ratory generations . . ■.................................................. 7 MARIN C. VOICU and FELICIA MUREȘAN, Predatory heteropteres in the acarines and trips populations, and aphids colonies from some Moldavian and Transylva- nian agroecosvstems . . . . ........................................ 15 IRINA TEODORESCU and A. SIMIONESCU, Dynamics of gradations of defoliator Lymantria dispar L. in the oak forests from the south of Romania and their indu- cing factors ..................................................... 23 M. FALCĂ, Numerica! dominance of collemboles from severa! mountain forcstry eco- systems . . . ..................................................... 31 MAGDA CĂLUGĂR, MARINA HUȚU, FELICIA BULIMAR and ALICE DONOSE- PISICĂ, Aspects of the decomposition process in a mineral nitrogen fertilized lawn ..... . . . ... . . ... ..................................... . . . 37 LOTUS MEȘTER, VIRGINIA POPESCU-MARINESCU and CĂLIN TESIO, The influence of some geothermal waters from the Bihor Department ou the Cyprinus 1 carpio cubs ........... .. . ................................... . 49 J. MADAR, NINA ȘILDAN, ANA ILONCA and VICTORIA MARIA RUSU, Increas- ing of. the muscular glucose consumption and the aspirin influence on glucose tolerance in normal ÂVistar rats..................... ............. 53 C. PUICA, RODICA GIURGEA, D. MARICA and I. GHERA, Histological and his- tocheinical changes in the Fabricius bursa aud thymus of chickens injccted wițh i anti-bursal serum.................................................. 59 RODICA GIURGEA, I. GHERA and ELENA BALOSIN, Effects of anti-bursal serum ; . upon some biochemical and hematologica! parameters in chickens....... 63 V. P. HEFCO and P. JITARIU, Influence of the hypothalamic paraventricular nucleus on the feeding behaviour........................................ - . . . . 67 VIRGINIA POPESCU-MARINESCU and ION DIACONU, Structure of benthic zo- oeenoses from the “Iron Gates” I barrage lake (Mraconia, Cern a. and Bahna profiles) in 1986 ................................................. 71 DORINA NICOLESCU, Bacterian plankton and benthos from the Danubo between 954.—878 kin,.respectively. between “Iron Gates” I and “Iron Galeș” II barrage lakcs, in 1986 ................................................... . 77 REVIEWS.............................................................. . 81 St. cerc, biol., Scria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 1 — 82, București, 1989 18 species of Ephydridae are presented; the following 9 are new to Romariia’s fauna: Psilopa maritima (Perris), Hydrellia mutata (Ztt.), H. obscura (Mg.), H. thoracica Hal., Nostima semialata (Coli.), Uyadina humeralis Beck., H. scutellata Hal., Axysta cesta {HaL), Coenia palusiris FII. Primele date de sistematică referitoare la efidridele din Bomânia an apărut în cîteva note (5), (6), (7). în continuare, prin cercetarea unui material colectat în mare parte de autor, au mai fost identificate 18 specii, dintre care unele, citate an- terior, regăsite în alte zone ale țării, iar altele, în număr de 9, menționate acum pentru prima dată în România. în cele ce urmează prezentăm rezultatele cercetării, notînd cu asterisc speciile semnalate întîia oară în fauna noastră., Ptilomyia orșovana End., 1 ex. $ 1 Ș, Dăbuleni (jud. Dolj), 26. VI. 1987, leg. E. Dincă. Specia a fost citată din depresiunea carpatică, fără altă mențiune (3). Atissa kerteszi L. Papp, 19 ex. (8 11 $$) 2 3 3.VIH.1981; 1 Ș, 8.VIII.1981, Sudiți (jud. Ialomița). 1 <2, 9.IX.1983, Murighiol (jud. Tulcea). 2 1 $, 29.VI.1983; 2 1 Ș, 3.VH.1983, Sfîntu Gheorghe (jud Tulcea). 1 Ș, 16.IX.1984, Constanța. 1 <2, 4 $$, 25.VIII.1982, Techirghiol (jud. Constanța). • Specia a fost descrisă în 1974, du mențiunea că singurul loc de cap- tură a fost Mehadia (2). • . V Allotriehoma impudieum Dudă, 43 ex., <2o 1 <2, 4.VIII.1967 ; 1(2, 1.IX.1968 : 9 8.IV.1981; 1 <2 30.V.1981; 2 (2<2,11.VIII.1982, București. 18 <2(2,1.VIII.1981, Sudiți (jud. Ialomița). 2 <2^, 15.VH.1969, Dîrște (jud. Brașov): 9 (2(2, 25.VIII, 1982, Tecliirghiol (jud. Constanța). . , , Această specie a fost citată din Mehadia (3). , A. biîidum L. Papp, 5 ex. (2<2 5 <2(2, 6.X.1983, Orișan (jud. Tulcea). Specia a fost citată din Banat (3). ’ *Psilopa maritima (Perris), 1 ex., <2 1(2, 4.VIII.1984, Sudiți (jud. Ialomița). ■ St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 3 — 5, București, 1989 4 AURELIA URSU 2 3 NOI SEMNALĂRI DE EFIDRIDE 1N FAUNA ROMÂNIEI 5 Acest exemplar mi-a fost restituit (eu eticheta de determinare) dintr-un Iot de material dipterologic, dat lui V. Ghiorghiu spre studiu. Răspîndire : Spania, Franța, Italia, R. S. F. Iugoslavia. Hydrellia albilabris (Mg.), 4 ex. (3 1 Ș) 1 & 10.VI.1976, Hagieni (jud. Constanța). 1 d, 1 $, 14.X.1982, București. 1 d, 29.VI.1983, Sfîntu Gheorghe (jud. Tulcea). Specia a fost citată de Thalhammer din Banat (4). *H. mutata (Ztt.), 20 ex. (12 dd, 8 ȘȘ) 4 dej? 30.VII.1987, Hagieni (jud. Constanta, leg. V. Ghiorghiu. 8 dd, 8 8.VIII.1983, (jud. Brașov). Răspîndire : nordul și centrul Euiopei. *H. obscura (Mg.), 111 ex. (59 dd, 52 $$) 1 d, 1 Ș, 26.VI.1968, Oradea (Bihor). 1 d 17.VH.1971, Comanda (jud. Mehedinți). 9 5 8.VIII.1983, Dîrste (jud. Brașov). 19 dd, 24 3'3', 30.V.1986, Cheile Turzii. 9 3'3', 1 Ș, 30.V.1986, Valea Durgăului (jud Cluj). 4 dd, 3 $$, 29.VL1983 ; 7 6 $$ 3.VII.1983, Sfîntul Gheorghe (jud. Tulcea). 2 3'3', 7 $?, 7.IX.1983, Pucioasa (jud. Dîmbovița). 1 & 19.IX.1984, Palas (jud. Constanta). 5 3 ȘȘ,23.V.1983, Agapia (jud. Neamț). 1 3', 23.V.1983, Băltățești (jud. Neamț). 3 21.VIII.1984, Hăulisca (jud. Vrancea). Această specie a fost publicată greșit sub numele de cochleariae Hal. (7). Răspîndire : nordul și centrul Euiopei. H. ranunculi Hal., 1 ex. d 1 d, 25.VIII.1982, Techirghiol (jud. Constanța). Specia a fost citată de Thalhammer din Transilvania (4). *11. thoraciea Hal., 4 ex. (2 dd, 2 $?) 2 dd, 21.VI. 1987, Covasna leg. V. Ghiorghiu. 2 dd, 30.V.1986, Cheile Turzii (jud. Cluj). Răspîndire : Anglia, Europa centrală. *Nostima semialata (Coli.), 9 ex. (2 dd, ?$) 2 dd, 7 $$, VI.1986, Sebeș-Olt (jud. Sibiu), leg. C. Stănescu. Răspîndire : Anglia, R. P. Ungară. *Hyadma humeralis Beck., 4 ex. (1 d, 3 ȘȘ) 1 d? 3 Ș.Ș, 29.VI.1983, Sfîntu Gheorghe (jud. Tulcea). Răspîndire : nordul și centrul Europei. *H. scutellata Hal., 5 ex. (3 dd, 2 ??) 3 dd? 17.VI.1979, Cloșani (jud. Mehedinți), leg. V. Decu. 1 d, 12.IX. 1986, Dăbuleni (jud. Dolj), leg. E. Dincă. 1 $, 29.VI.1983, Sfîntu Gheorghe (jud. Tulcea). Răspîndire : nordul și centrul Europei *Axysta cesta (Hal.), 2 ex. $$ 1 Ș, 5.VII.1984, Roșu (jud. Tulcea). 1 $, 27.VII. 1981, Puiu (jud. Tulcea). Răspîndire : Europa, America de Nord. *Coema palustris FII., 5 ex. (2 dd, 3 ȘȘ) 2 dd, 3 ȘȘ, 7.X.1983, Murighiol (jud. Tulcea). Răspîndire : Europa, Asia Centrală. Seatella paludum (Mg.), 22 ex. (11 dd, H $$) 1 d, 20.V.1955, București-Mogoșoaia. 4 dd, 1 ?, 14.V.1958, Bucu- rești-Cocioc. 2 dd, 3 ȘȘ 30.V.1981, București. 1 Ș, 26.VI.1984, Măgurele (jud. Prahova). 1 d, 1 $, 30.VII.1981; 1 ?, 4.VIII.1984, Sudiți (jud. Ialomița). 1 Ș, 12.VII.1964, Enisala (jud. Tulcea). 1 d, 1 $, 29.V.1963, Mamaia (jud. Constanta). 1 d, 25.VIII.1982, Techirghiol (jud. Constanța). 2 ȘȘ, 18.VIII.1982, Constanța. 1 d, 19.VI.1979, Cloșani (jud. Mehedinți), leg. V. Decu. S. stagiiaiis Fiii., 55 ex. (23 dd, 32 ȘȘ) 2 dd, 17.VII.1971, Comanda (jud. Mehedinți). 2 dd, 1?, 12.IX. 1978, Mihăesti—Buleta (jud. Vîlcea). 1 d28-IX.1982, Dîrste (jud. Brașov), 2 Ș$, 23.VI.1984, Măgurele (jud. Prahova). 5 13 dd, 30.V.1981; 1 d, 14.X.1982, Bucuiesti. 2 ȘȘ, l.VIII. 1981, Sudiți (jud. Ialomița). 1 Ș, 29.V.1963, Mamaia (jud. Constanța) 3 dd, 3 ȘȘ, 18. VIII. 1982, Con- stanța. 3 dd? 1 ?? 19.IX.1984, Palas (jud. Constanța). 1 d? 2?$, 1.VII.1978, Ciobanu (jud. Constanta). 1 $, i 10.VI.1976, Hagieni, (jud. Constanța). 1 d, 25.VIII.1982, Techirghiol (jud. Constanța). 2 dd? 1 $ 3.VII.1982, Sfîntu Gheorghe (jud. Tulcea). 2 dd, 5 19.VIII. 1984, Hăulișca (jud. Vrancea). Această specie, ca și precedenta, a fost citată de Thalhammer din Transilvania (4). S. tenuieosta Coli., 24 ex. (19 dd, 5 $Ș) 4 dd, 12.VII.1971, Comanda (jud. Mehedinți). 1 d, 8.VIII.1978, Seaca (jud. Vîlcea). 6 dd, 2ȘȘ, 12.IX.1978, Mihăilești-Buleta (jud. Vîlcea. 1 d, 25.IX.1974; 1 d, 13.V.1976, București-Jilava. 1 d, 16.V.1977, Bucu- rești-Băneasa. 1 d, 23.VI.1984, Măgurele (jud. Prahova). 1 d, 29.V.1963, Mamaia (jud. Constanța). 3 dd, 3ȘȘ, 3.VII.1983, Sfîntu Gheorghe (jud. Tulcea). Specia a fost citată din Transilvania (3). Reprezentanți din fiecare specie (1 — 4 exemplare) sînt depuși în colecțiile.Muzeului de istorie naturală „Gr. Antipa”, București. BIBLIOGRAFIE 1. COLLIN J. E„ Boli. Mus. Civ. Venezia, XVI: 7-18, 1966. ,2. PAPP L., Acta.Zool. Acad. ScL; Hung., 20 ((3-4): 403-409, 1974. 3. PAPP L., Ephyridae^-in-Fauna, fiungariae, Budapesta, 1975, voi. 15, fasc. 6, p. 1 — 128. 4. THALHAMMER J., Ordo Diptera, în Fauna Begni Hunqariae, Budapesta, 1918. 5. URSU AURELIA, PÎRVU C., St.' Cerc. Biol., Seria Biol, anim., 34 (1): 22-24, 1982. 6. URSU AURELIA, Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa” București, XXVII, 165-171, 1985. 7. URSU AUREI.IA, Lucrările celei de-a Hl-a Conferințe de Entomologie, Iași, 20 — 22 mai 1983, 1986, p. 107-111. Primii in redacție la 12 iulie 1988 Muzeul de islorie naturală ,,Gr. Antipa” București, Șos. Kiselefț' nr. 1 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA BIOLOGIEI SPECIEI OSPRlilA RUBILALIS HBN. (LEPIDOPTBBA: PYBALIDAE) EVOLUȚIA UNOR INDICI DE BIOLOGIE A REPRODUCERII ÎN GENERAȚIILE II ȘI III DE LABORATOR ALEXANDRU CRIȘAN, CODRUȚA ROMAN*, STANCA JELERIU *, NICOLAE TOMESCU**, GHEORGUE STAN și IOAN COROIU** The pap»’ analyses comparatively soine characteristies of the reproduction biology for. the seeond and third generations in a laboratory population of O. mibilalis. We find a nearly ©quilibrate sex ratiom botlr generations. The. .mean number of egg masses per îemales was of 9.63±2.22 for the second gencration (G. II) and of 5,55±1.7 for the third one (G. III). Thesc valucs were not significantiy different after “t” test. The mean number of eggs per egg^inașs was of 26.83±1.96 for G. II and of 28.95±3.2 for G. IIL The mean longevity forthe G.JI adults was of 7.1 days and for G. III of 6.98 dâys . The rhy thm of layîng^ cggșMrends similarly to.the- two g characteristies are ; important for the evaluatipn of the reproduction potențial of O. mibilalis,.&n esșential ele- ment in borer management. Tehnicile moderne de combatere integrată la 0. nubilalis (12). includ tot mai mult eșantionaj prin metoda capturilor nu feromoni sintetici, metodă, rapidă și practică (13). în timpul testărilor în cîmp ale acțiunii feromonilor la specia 0. nubilalis (6), am constatat că unul dintre cei mai importanți factori biologici care influențează capturile este densitatea populației de adUlți. în scopul aprecierii acestui factor este necesară cu- noașterea potențialului neproductiv al speciei și a evoluției factorilor ecologici. O serie de indici privind potențialul reprodiictiv, ca raportul se- xelor, numărul de ponte per femelă, numărul de ouă per pontă, longevi- tatea adulților,capacitatea, reproductivă etc., sînt dificil de studiat direct în condiții naturale și ca atare, se practică în mod curent studiul lor pe modele de laborator (3), (7) —(11). Noi am efectuat de asemenea astfel de studii (5) urmărind comparativ o serie de indici de biologie a reproducerii la o generație de 0. nubilalis adusă din condiții naturale (Go) și la prima generație completă de laborator (G. I) crescută pe mediu, semiartificial (1), modificat de noi (4), în scopul de a lămuri în ce măsură datele de la- borator sînt fidele evoluției speciei în condiții naturale. Lucrarea de față prezintă evoluția acelorași indici de biologie a re- producerii (mai puțiii capacitatea Țeproductivă a adulților) la generațiile ÎI și III de laborator. ’ St. cerc. biol., Seria biol, anim., t. 41, nr., 1, p. 7 —13, București, 1989 9 8 ALEXANDRU CRTȘAN și colab. 2 MATERIAL ȘI METODĂ Adulții de 0. nubilalis folosiri în experiențe provin din colecte din cîmp ale larvelor hir bernante (Go) și păstrarea lor în condiții de laborator la 23°C și 16/8 L/1 ore de fotoperiodici- tate. Următoarele generații au fost crescute pe mediu semiartificial (4). Adulții obținuți au fost puși în vase de împerechere cu capacitatea de 2 1 (cîte 5 perechi pci’ vas), adăugind o capsulă cu soluție 10% de miere, pentru hrană și umcctarea aerului, și hirtie albă ca suport pentru ovi- pozitare. Vasele au fost păstrate în,laborator la 23°C și fotoperioadă de 16/8 ore L/I. ,S-au în- registrat și înlăturat zilnic pontele și indivizii morți. S-a procedat apoi la rcinfestarea mediului proaspăt pregătit cu un număr de ponte care să aproximeze 300 de ouă per vas de creștere (aproximativ 200 g mediu). Datele înregistrate au fost prelucrate statistic folosindu-se testul de semnificație „t”. REZULTATE ȘI DISCUȚII Raportul sexelor (sex ratio). în generația a Il-a, din 179 de adulți apăruți, 90 (50,28 %) au fost masculi și 89 (49,72 %) femele, adică un ra- port de 1,01 :1 în favoarea masculilor. în generația a IlI-a din 109 adulți apăruți, 50 (45,87 %) au fost femele și 59 (54,13 %) masculi, adică un raport de 1,18 :1 în favoarea masculilor. Se constată deci că raportul sexelor a fost relativ echilibrat în G. II și G. III, ceea ce, am constatat și pentru generația adusă din cîmp (Go), ca și prima generație de laborator (5). Rezultate asemănătoare privind raportul sexelor la O. nubilalis pentru opt generații de laborator, crescute pe mediu cu ingredient de bază fasole, au comunicat Bărbulescu și colab. (2). Indicele reproductiv nu se modifică deci în generațiile de laborator față de generația din cîmp, așa îhcît poate fi aplicat ca atare la interpretarea capturilor feromonale din cîmp. Acest raport, relativ echilibrat cu o dominanță ușoară a masculilor, asigură împerecherea tuturor femelelor și indică o fază expansională în gradația speciei. Numărul de ponte per femelă. Rezultatele privind numărul de ponte depuse de femelele din șase repetiții (vase de împerechere) sînt prezentate cumulat pentru ambele generații (G. II și G. III) în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Numărul de ponte per femelă pentru două generații de O. nubilalis în condiții de laborator Repetiția (vas ele împerechere) Generația a H-a. Generația a IH-a nr. femele nr. ponte nr. ponte/ femelă nr. femele ■ nr. ponte nr. pohte/ femelă 1 5 72 14,40 5 62 12,40 2 . 5 78 15,60 5 42 8,40 3 5 40 8,00 4 ■ 14 3,50 4 5 64 12,80 5 9 1,80 5 5 22 4,40 5 25 5,00 6 5 13 2,60 5 9 1 ,80 Total 30 289 9,63 29 161 5,55 BIOLOGIA REPRODUCERII LA OSTB.INIA NUBILALIS HBN. Atît pentru G. II, cit și pentru G. III a rezultat o distribuție bi- nominală negativă a datelor privind numărul de ponte per femelă, ceea ce indică faptul că acest indice este puternic marcat de variabilitatea indi- viduală. Eroarea standard a fost de ±2,22 pentru G. II și de ±1,70 pentru G. III. Adăugind aceste valori la numărul de ponte per femelă corespun- zătoare fiecăreia dintre cele două generații, se observă că, deși valorile nu se intersectează, diferența dintre media de la G. II luată cu minus (9,63—2,22) și cea de la G. III luată cu plus (5,55±1,70) dă valori foarte apropiate. Aceasta arată că mediile pentru cele două generații nu diferă mult. Prelucrarea statistică prin testul „t” a dus la un grad de determinare de 1,482, mai mic decît cel teoretic pentru n = 6 la P = 0,05 (respectiv 2,447), de unde rezultă că, privite statistic, valorile obținute pentru nu- mărul de ponte per femelă la cele două generații nu diferă semnificativ. Am arătat (5) că la prima generație din laborator s-a obținut, o medie de 6,66 ±1,55 ponte per femelă, cifră care nu diferă semnificativ atît față de G. II, cît și față de G. III. Se poate deci aprecia că', în con- diții de laborator, specia O. nubilalis prezintă variații nesemnificative sta- tistic la acest indice reproductiv. Astfel de variații a înregistrat și Bărbulescu (1) pentru sfredelitorul crescut pe diverse diete cu ingredient de bază fasole (8,1—11,5 ponte per femelă), iar Raun (10) notează o scădere progresivă a numărului de ponte per femelă de la o generație la alta de O. nubilalis în condiții de laborator. Rezultatele prezentate de noi (ținînd seama și de cele comunicate pentru G. I) nu susțin o astfel de scădere progresivă, ci mai degrabă o variabilitate individuală puternică a femelelor de O. nubilalis, privitor la acest indice.. Numărul de ouă per pontă. Acest indice s-a calculat pornind de la un număr suficient de mare de ponte (96 pentru G. II și 84 pentru G. III)r rezultînd o medie de 26,13 ±1,96 ouă per pontă depusă de femelele din G. II și de 28,95 ±3,20 ouă per pontă depusă de femelele din G. III. Va- lorile primare au fost grupate în cîte șapte grupe (tabelul nr. 2), ale căror Tabelul nr. 2 Numărul mediu de ouă per pontă la două generații dc O. nubilalis în condiții de laborator Generația Număr mediu de ouă per pontă la grupele de ponte: X 1 2 3 4 5 6 7 G. II 24,86 27,64 31,73 30,40 17,92 20,80 29,55 26,83 G. III 23,40 30,07 45,44 22,13 24,75 31,36 37,83 28,95 medii au fost prelucrate statistic, rezultînd o distribuție apropiată de distribuția Poisson pentru valorile din G. II, ceea ce indică o relativă uniformitate a datelor, și o distribuție binomială negativă pentru numărul de ouă per pontă depusă de G. III, ceea ce susține o împrăștiere mare a datelor în jurul mediei calculate. Valorile celor două șiruri de date din G. II și G. III nu diferă la P = 0,05 după testul ,,t” (d.e. = 1,221 față de d.t. = 2,365). Aceste valori nu diferă de asemenea semnificativ nici față de valorile obținute în G.I (5), dar diferă față de valorile din Go șir. io ALEXANDRU CRIȘAN și cola'b; 5 BIOLOGIA REPRODUCERII LA OSTRINIA NUBILALIS HBN. 11 desigur, și față de mărimea pontelor depuse de fluturii de O. nubilalis în natură. - ■ Aceste date, ca și cele expuse la punctul anterior, sugerează că specia dispune de dispozitive neurohormonale, care acționează prin feed-back și sînt capabile să regleze (adapteze) potențialul reproductiv al speciei, în funcție de schimbarea factorilor de mediu. în acest context, numărul semnificativ mai scăzut de ponte per femelă obținute de noi la toate gene- rațiile de laborator față de generația din cîmp și numărul semnificativ mai ridicat de ouă per pontă în aceeași situație nu pot fi interpretate ca un șoc provocat de hrană sau de alți factori din laborator, ci mai degrabă ca o reacție adaptativă a speciei — în sensul economiei de materie și energie — la condițiile percepute ca optimale de către insectă (hrană abundentă, temperatură ridicată etc.), care îi asigură oricum perpetuarea; spațiul redus și protejat față de curenții de aer sau alți factori naturali, este, considerăm noi, elementul care determină specia să depună ponte mai mari. Astfel de modificări s-au observat și la Mamestra brassicae (Lepidoptera: NoctuidaeJ, ca și la alte insecte care au fost studiate în laboratorul nostru. Longevitatea adulților. Acest indice biologic, important în aprecierea potențialului reproductiv, este prezentat în tabelul nr. 3. Cifrele din tabel reprezintă suma a cinci repetiții (cu 4—5 perechi per vas) pentru G. II și suma a șase repetiții pentru G. III. Tabelai nr. 3 Longevitatea adulților la două generații de O. nubilalis în laborator Vîrsta (zile) Generația a Il-a Generația a Ill-a adulți morți adulți morți masculi femele total masculi femele 1 total ■' nr. | % i nr. • °/ /o ,nr. % 'nr. | O/ /o nr.' | ‘ 6/ । . 1 nr. j • %: 2 13,04 0 0,0 3 6,52 4 13,33 t 3,85 5 8,93 3 1 4,34 0 0,0 1 2,17 ■ 4 13,33 1 3,85 5 8,93 4 5 21,74 3 1.3,04 8 17,39 1 . 3,33 1 3,85 2 3,57 5 7 30,43 5 21,74 12 26,09 7 23,33 2 7,69 ' 9 16,07 6 2 8,70 5 21,74 7 15,22 1 3,33 1 3,85 2 3,57 7 8,70 0. 0,0 2 4,35 3 10,0 5 19,23 8 -14,29 8 0 0,0 0 0,0 0 0,0 5 16,67 2 7,69 .7 12,50 9 2 8.70 1 4,34 6,52 3 10,0 4 15,38 ■7 ' 12,50 ' ' 10 ' T 4,34 1- 4,34 2 4,35 1 3,33 2 7,69 0 5,36 11 — — 4 17,39 4 8,70 0 0,0 3 • 11,54 5,36 12 —. ■ . 1 4,34 1 2,17 0 0,0 3 11,54 3 5,36 13 — — 0 0,0 0 0,0 i 3,33 . 0 0,0 1 L,7S 14 — — 2 8,70 2 4,35 0 0,0 1 3,85 1 1,78 15 — —• 1 1,34 1 2,17 —. — — — — Total 1 23 23 46 30 26 56 Din datele înregistrate în tabel s-a calculat media ponderată de zile de viață pentru masculi, femele și total adulți la fiecare generație (vezi formula de calcul în (5)). A rezultat o longevitate medie de 5,13 zile pentru masculi, 8.04 zile pentru femele și respectiv, 7,10 zile per total adulț a G. II și de 5,87 zile pentru masculi, 8,27 zile pentru femele și respectivi, 6,98 zile per total adulți la G. III. După cum se poate deduce din datele prezentate aici, nu s-au înregistrat diferențe semnificative privind longe- vitatea medie a masculilor, femelelor și per total adulți, comparînd cele două generații. Aceste date nu diferă semnificativ nici față de cele comu- nicate de noi pentru G. I (5), dar, așa cum am arătat și în lucrarea sus menționată, ele se deosebesc de situația înregistrată la Go, dovada a re- ducerii vitalității speciei în condiții de laborator, element care trebuie luat în considerare la interpretarea biologiei speciei după modele de la- borator. Diferențe semnificative de supraviețuire de aproximativ trei zile s-au înregistrat în generațiile II și III între femele și masculi, situație comunicată de noi și pentru G. I. Datele noastre privind supraviețuirea adulților speciei O. nubilalis în laborator se apropie de cele comunicate de Bărbulescu (1). Samir- Salama (11) a prezentat de asemenea date similare (7,1 ±0,8 zile) de su- praviețuire pentru o populație de O. nubilalis crescută în laborator pe mediu cu ingredient de bază fasole (asemănător cu mediul utilizat și de noi). Ritmul (vîrsta) depuherii pontei este prezentat în tabelul nr. 4. Observmd coloanele ce redau exprimarea procentuală a numărului de ponte per vîrsta, se constată că cele două generații luate în studiu au avut p evoluție asemănătoare la acest parametru. în general, în primele două- trei zile, numărul de ponte depuse este mai scăzut, pentru ca apoi să crească și să se mențină la un anumit nivel (cu fluctuații mai mari sau mai Tabelul nr. 4 Ritmul (vîrsta) depunerii pontei la două generații de O. nubilalis in condiții de laborator Vîrsta (zile) Generația a IJ-a Generațiaa III-a nr. . femele vii ponte p on t e / ; femelă vie nr. femeile vii ponte ponte/ femelă vie , .nr. 0/ • /o nr. 0/ /o 2 25 7 2,54 0,28 28 15 9,68 0,54 3 25 56 20,28 2,16 28 14 9,03 0,50 4 25 40 14,49 1,44 26 28 18,06 1,07 5 20 29 ’ 10,51 1,45 24 11 7,10 0,67 6 . 13 31 11,23 2,3.8 18 19 12,26 1,02 7 11 33 11,96 3,0 14 20 12,90 1,57 " 8 11 29 10,51 2,90 13 16 10,32 1,23 9 10 " 17 6,16 1,7 12 11 . 7,10 0,98 10 8 17 6,16 2,12 5 3,23 1,67 11 ■ •7 . 9 3,26 1,29 3 7; 4,52 . 2,33 12 3 5 1,81 1,66 2 3 1,94 G50 13 3 3 1,04 1,00 2 5 3,23 2,50 14 2 .• 0,0 0,0 0,0 2 1 ' 0,64 0,50 15 1 0 . 0,0 0,0 1 0 0,0. 0,0 . T otal 276 155 Notă. Numărul de ponte reprezintă suma pontelor depuse de femelele din cinei repetiții (vase) pentru.G, ILși diii șase repetiții (vase) pentru G. IIL . . ? 7 BIOLOGIA REPRODUCERII LA OSTRINIA NUBILALIS HBN 13 12 ALEXANDRU CRIȘAN și colab. 6 mici, care dovedesc încă o dată că și acest parametru este puternic marcat ele variabilitatea individuală) pînă la vîrsta de 9—11 zile, după care scade progresiv pînă la zero. Situația este asemănătoare cu cele constatate la acest indice pen- tru Go și G. I (5). Reconsiderînd datele înregistrate și în funcție de mortalitatea feme- lelor (ritmul depunerii pontei combinat cu longevitatea femelelor), se con- stată că, practic, femelele sînt capabile de a depune ponte la nivel în jur de sau peste o pontă per femelă pe tot parcursul vieții lor (vezi coloanele ponte per femelă per vîrstă, tabelul nr. 4), ceea ce indică un potențial reproductiv ridicat la specia 0. nubilalis, dar inconstant de la o generație la alta. Fluctuațiile se datoresc variabilității individuale, fără a se putea stabili o tendință clar regresivă, deși se poate considera, în general, vita- litatea mai scăzută la G. III față de G. II. în cadrul acestor variații nu se exclud și unele influențe legate de tehnica de lucru (creșterea larvelor pe mediu uneori parțial infectat cu micromicete sau bacterii; unele creș- teri de temperatură, laboratorul de creștere neavînd sistem automat de ventilare ; pătrunderea inegală a luminii în vasele de împerechere, așezate pe mai multe rînduri și cu iluminare laterală; numărul mai restrîns de vase (repetiții) în care s-a amplasat experimentul față de Go și G. I; variabilitatea în limite, mai largi,a higroscopicității aerului etc.). O tendință clar regresivă de la o generație la alta s-a înregistrat în cadrul parametrilor de creștere și de dezvoltare și în special în privința procentului de supraviețuire a larvelor pînă la faza de împupare (dia- pauzare). Și în acest caz însă ne-a fost greu de a separa tendința genetică legată de „îmbătrînirea” sușei de unele artefacte legate de tehnica de lucru, ca cele menționate. Studiul acestor parametri urmează a fi reluat cu o nouă sușă, el nefăcînd obiectul comunicării de față. CONCLUZII Raportul sexelor în generațiile II și III de 0. nubilalis crescut în la- borator, pe mediu semisintetic, este aproape echilibrat, ușor în favoarea masculilor, fapt care dovedește un potențial reproductiv ridicat al speciei. Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două generații pri- vind acest indice și nici față de Go și G.I (5). Numărul mediu de ponte per femelă a fost de 9,63±2,22 pentru G. II și de 5,55±l,70 pentru G. III. Aceste valori nu diferă semnificativ sta- tistic după testul „t” și exprimă mai degrabă influența variabilității in- dividuale și posibil și a unor factori legați de tehnica de lucru. Diferențe notabile, semnificative statistic, s-au înregistrat la compararea datelor cu cele comunicate pentru Go (5). Numărul mediu de ouă per pontă a fost de 26,83 ±1,96 pentru G. II și de 28,95 ±3,20 pentru G. III. Valorile pentru aceste două generații nu diferă semnificativ după testul „t” și de asemenea față de G. I. în compararea cu Go, valorile au diferit semnificativ, demonstrînd disponi- bilitățile adaptative ale insectei în funcție de factorii ecologici. Longevitatea medie a adulților a fost de 7,10 zile pentru G. II și de 6,98 zile pentru G. III. Masculii au trăit în medie cu aproximativ trei zile mai puțin decît femelele. Valorile longevității, asemănătoare la G. II și G. III și de asemenea față de G. I, diferă însă față de cele comunicate pentru Go, dovedind o reducere a vitalității în condiții de laborator. Ritmul depunerii pontei este asemănător la cele două generații, fluctuațiile înregistrate fiind considerate în legătură cu variabilitatea indi- viduală. Perioada optimală se situează în zilele 3—9 de viață. Indicii biologici și reproductivi analizați (4), (5) ne lămuresc asupra măsurii în care datele de laborator asupra speciei O. nubialis pot fi consi- derate în interpretarea biologiei reproducerii speciei, factor important în aprecierea densității populațiilor și în decizia măsurilor de combatere prin utilizarea capturilor feromonale. BIBLIOGRAFIE 1. BĂRBULESCU A., Analele ICCPT Fundulca, XLIV: 377-381, 1979. 2. BĂRBULESCU A., PAULIAN F„ POPOV C., Analele ICCPT Fundulca, XLIII: 405- 410, 1978. 3. BONNEMAISON L. M., C. R. Acad. Sci., Paris, 279 Serie I), 923-925, 1974. 4. CRIȘAN A., ROMAN C., JELERIU S., TOMESCU N., STAN G.. COROIU I., Lucrările celei de-a V-a Conf. Naț. Entomol., Timișoara, 6 — 8 oct., I, 1988, sub tipar. 5. CRIȘAN A., ROMAN C., JELERIU S., TOMESCU N., STAN G-, COROIU L, Lucrările celei de-a V-a Conf. Naț. Entomol., Timișoara, 6—8 oct., II, 1988, sub tipar. 6. CRIȘAN A., ROMAN C. M., STAN G., COROIU I., ONIȘOR A., CHIȘ V., CIUPE H., OPREAN I., Studia Univ. Băbcș-Bolyai, Biol., XXXIII (2); 1988, sub tipar. 7. ELLIOTT W. M., Canad. Entomol., 169: 117-122, 1977. 8. GUTHRIE W. D., RAUN E. S., DICKE F. F., PESHO G. R„ CARTER S. W., lowa St. J. Sci., 40(1): 65-83, 1965. 9. LOUGHNER G. E„ lowa St. J. Sci., 46(1): 1-6, 1971. 10. RAUN E. S., Insect colonization and mass production, Cpt. 21, Academic Press, New York —. London, 1966, p. 323 — 337. 11. SAMIR-SALAMA H., Z. Angew. Entomol., 65(2): 216—219, 1970. 12. SHOWERS W. B„ WITKOWSKI J. F., MASON C. E„ POSTON F. L., WELCH S. M., KEASTER A. J., GUTHRIE W. D., CHIANG H. C., North Central Rcg. Publ., 22: 1—24, 1983. 13. STOCKEL J., Agronomie, 4(7): 597-602, 1984. Primit în redacție Centrul de cercetări biologice la 18 noiembrie 1988 Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 * Institutul de chimie Cluj-Napoca, str. Fintinele nr. 30 ** Universitatea din Cluj-Napoca Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—1 HETEROPTERE PRĂDĂTOARE ÎN POPULAȚIILE DE ACABIENI, TBIPȘI ȘI COLONIILE DE AFIDE ' DIN UNELE AGROBIOCENOZE DIN MOLDOVA ȘI TRANSILVANIA MARIN G. VOICU și FELICIA MUREȘAN In this paper the authors present the îollowing 4 species of predator insccls : Orius mi- nutus L., Orius niger Wolff (Anthocoridae), Nabis pseudoferus Rem. and Nabis punc- talus Costa (Nabidae ). The species are the important natural cnemies of some crop plants in Romania. în cadrul eforturilor noastre de stabilire a complexelor zoocenotice din coloniile păduchilor de frunze și din populațiile de acarieni și tripși cje la plantele de cultură, în lucrarea de față prezentăm patru specii de he- teroptere prădătoare aparținînd familiilor Anthocoridae Amyot et Serville și Nabidae Eeuter. Antocoridele și nabidele cuprind specii care se hrănesc pe seama acarinilor și a insectelor dăunătoare florei spontane, dar mai ales cultivate. De aceea, din punctul de vedere al controlului natural al populațiilor țn ecosisteme și agroecosisteme, aceste ploșnițe prezintă importanță prac- tică .pentru protecția plantelor. , Numeroase lucrări ale autorilor români elaborate asupra familiilor Anthocoridae și Nabidae conțin date sistematice foarte importante. pri- vind speciile semnalate, cu elemente de răspîndirc zoogeografică, iar pentru unele specii indicații că sînt folositoare (1), (2), (3), (5). ; ' " • ' A ■ ; ' ' ■ . ' . . ■■ : . ..-A, u \ u ■ ’A-ii • ; . A -vEA ■ , MATERIALE ȘI METODE S-au făcut cercetări în populațiile de acarieni, tripși și in coloniile de afide pentru'a observa ecologia insectelor prădătoare, densitatea numerică a acestora în coloniile dăunăto- rilor utilizînd metoda „captărilor totale”, precum și colectarea insectelor la diferite intervale cu ajutorul unor dispozitive speciale. De asemenea, în laborator s-au hrănit prădători cp spe- ciile victimă. A REZULTATE ȘI DISCUȚII Ploșnițele minuscule pirat (prădătoare) din genul Orius joacă uh rol important în distrugerea populațiilor de acarieni de la plantele cul- tivate. în majoritatea cazurilor, ploșnițele minuscule sînt foarte abun- dente, însă ele se hrănesc în principal cu acarieni și tripși și apoi cu afide. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 15 — 21, București, 1989 17 16 MARIN C. VOICU și FELICIA MUREȘAN 2 Dintre acestea, două specii prezintă importanță practică în distrugerea dăunătorilor din agroecosistemele din Moldova și Transilvania, și anume : 1. Orius minutus L. 1758 este o insectă prădătoare, minusculă și extrem de vioaie, foarte numeroasă, întîlnită în toate agrobiocenozele din România. Nimfele și adulții acestei ploșnițe se hrănesc ca acarieni, tripși și afide. Literatura de specialitate menționează că această specie se hrănește cu tripsul secarei (Haplothrips aculeatus F.), puricele melifer al părului (Psyllapyri L.) și puricele melifer al părului (Psylla pyrisuga Foerst.) (5). Studiile efectuate de noi asupra biologiei acestei insecte arată că atît nimfele eît și adulții atacă și distrug specii de acarieni dăunători, specii de tripși, și anume tripșii cerealelor (Haplothrips tritici Kurd]., Haplothrips aculeatus F., Limnothrips denticornis Halid., Stenothrips gra- minum Uzel.), tripsul lucernei (Odontothrips confusus Pries.) (S. C.« A. Podul Iloaiei, C. A. P. Bălțați, I. A. S. Tîrgu Frumos, C. A. P.-urile Bi- volari, Trifești, Țigănești și I. A. S. Popricani, jud. Iași), tripsul trifoiului (Haplothrips niger Osb.) (C. A. P. Unirea-Turda, S. C. A. Turda — Oîmpul experimental de protecție a plantelor și Sectorul de producție, ferma nr. 3, jud. Cluj), afidul frunzelor de porumb ( Rhopalosiphum maidis Fitch.) (S. C. A. și C. A. P. Podul Iloaiei, C. A. P. Popești, ferma Doroșcani, jud. Iași și S. C. A. Turda, jud. Cluj), afidele cerealelor (Schizaphis gra- minum Rond., Sitobion avenae F.), afidul mazărei, trifoiului și lucernei (Acyrthosiphon pisum Harr.) (lucernierele din jud Iași și trifoiștile din jud. Cluj), păduchele negru de frunze al sfeclei (Aphis fabae Scop.) și păduchele galben al calatidiilor de floarea soarelui (Brachycaudus helichrysi Kalt).. (fig. 1). Toamna, într-o cultură de orz soiul Miraj, densitatea numerică a prădătorului a oscilat între 0,05 și 0,35 exemplare la m2 (tabelul nr. 1),. iar într-o cultură de grîu, soiul Fundulea 29 între 0,05—0,40 exemplare la m2 (tabelul nr. 2). 2. Orius niger Wolff este o ploșniță mică, vioaie, foarte vorace, fiind menționată ca prădătoare în populațiile tripsului secarei (Haplothrips tritici Kurdj.) (3). Din observațiile noastre, insecta atacă specii de acarieni, tripsul griului (Haplothrips aculeatus F.), tripsul ovăzului (Stenothrips graminum Uzel.), tripsul mazărei și trifoiului (Kakothrips robustus Uz.) (I. A. S. Tîrgu Frumos, ferma Ruginoasa, jud. Iași și C. A. P. Unirea-Turda, jud. Cluj), tripsul lucernei (Odonthorips confusus Pries.), iar dintre afide, afidul. frunzelor de porumb (Rhopalosiphum maidis Fitch.), afidul galben al calatidiilor de floarea soarelui (Brachycaudus helichrysi Kalt.), păduchele negru de frunze (Aphis fabae Scop.), afidul mazărei, lucernei și trifoiului (Acyrthosiphon pisum Harr.) și afidul ovăzului (Sitobium avenae F.)- (fig. 2). într-o cultură de orz, densitatea numerică a prădătorului a fost cuprinsă între 0,05 și 0,25 exemplare adulte la m2. într-o cultură de grîu, densitatea numerică a prădătorului a oscilat între 0,05 și 0,50 exemplare/m2, suma densității numerice a adulților fiind cuprinsă între 0,10 și 0,90 m2 (tabelul nr. 2).’ 18 MARIN C. VOICU și FELICIA MUREȘAN 5 HETEROPTERE PRĂDĂTOARE IN POPULAȚII DE DĂUNĂTORI 19 .Suma densității numerice a adulților de Anthocoridae la ni2 a fost mai mare la epoca întîi (limite 0,15—0,35) și mai mica la epoca a doua (limite 0,05—0,20) (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Densitatea numerică a adulților de Anthocoridae într.o cultură de (orz, soiul Miraj, de la S.C.A. Podul Iloaiei, 1984/1985 (nr./m2)* Data luării probelor Epoca Orius minutus L. Orius niqer Wolf Orius minutus L. + Orius niger Wolff S/m2 10.X. 1984 I 0,25 0,05 0,30 12.X. “ I 0,05 0,15 0,20 19.X. “ I 0,35 •. — 0,35 22.X. “ I — 0,25 0,25 23.X. “ I 0,15 — 0,15 10.X. “ II 0,10 0,05 0,15 12.X. “ 11 0,20 — 0,20 19.X. “ II — . 0,15 0,15 22-X. “ II 0,15 — 0,15 23.X. “ II — 0,05 0,05 ‘3.XI. “ II 0,10 0,05 0,15 * Planta premergătoare — orz, soiul Miraj. Tabelul nr. 2 Densitatea numerică a adulților de Anthocoridae și Nabidae într-o cultură de grîu Fundulea 29, de la S.C.A. Podu Iloaiei, 1985 (nr./m2) Data luării probelor Anthocoridae S/m2 Nabidae S/m2 Orius mi- nulus L. Orius ni- ger Wolff Nabis pse- udoferus Rem.' Nabis punclatus Costa 20.IV. 1985 0,10 0,15 0,25 0,15 0,15 23. IV. • 0,10 — 0,10 0,20 — 0,20 24. IV. “. ' 0,20 0,05 0,25 0,05 — 0,05 6. V. “ ’ 0,10 0,05 0,15 — — — 7. V.. “ 0,10 — 0,10 0,25 0,20 0,45 14. V. 0,25 0,05 0,30 0,20 0,30 0,50 17. VZ “ — 0,15 0,15 — — —. 22. V. “ . 0,05 0,20 0,25 0,20 ' 0,15 0,40 .24. V. .— 0,25 0,25 0,10 0,05 0,15 29. V. “ 0,15 — 0,15 — — — 31. V.. “ 0,05 0,05 0,10 0,05 — 0,05 6. VI. “ 0,40 0,50 0,90 0,15 0,35 0,50 7. VI. “ 0,15 0,20 0,35 0,35 0,10 0,45 10.VI. “ 0,15 0,44 0,59 0,95 0,25 1,20 12. VI. “ 0,20 0,30 0,50 0,60 0,30 0,90 17. VI. “ 0,15 0,20 0,35 0,10 1 0,05 1 0,15 Ploșnițele din genul Nabis cuprind specii de insecte iuți, zvelte, toate folositoare omului. Nimfele mai mici se hrănesc cu acarieni, afide și cicade, iar cele mari atacă afidele, ploșnițele Lygus și chiar omizile de lepidoptere. Nimfele și adulții de Nabis apucă victimele cu ajutorul pi- cioarelor anterioare și introduc rostrul lor în corpul victimelor. Prada este repede paralizată și poate muri într-o zi dacă ploșnița nu se hrănește cu victima. Uneori, afidele sînt scăpate din vedere de către Nabis dacă stau pe frunze nemișcate (4). 3. Nabis pseudoferus Bem. este o ploșniță vioaie, întîlnită peste tot acolo unde se găsesc acarieni, ploșnițe, afide, omizi etc. Fig. 4. — Spectrul trofic al prădătorului Nabis pundatiis Costa în agrobiocenozele din Moldova. Fig 3. — Spectrul trofic al prădătorului Nabis pseudoferus Rem. în agrobiocenozele din .Moldova. Din cercetările noastre reise că un adult distruge într-o zi 4—5,5 indivizi de Acyrthosiphon pisum Harr. Bezultă că, în cursul vieții unui adult de Nabis pseudoferusReni^ care variază între 42 și 45 de zile, sînt decimați 168—247 de indivizi de Acyrthosiphon pisum Harr. Dacă la afi- dele distruse de către un adult de Nabis pseudoferus Bem., neluînd în calcul și aportul perioadei nimfale, adăugăm numărul măre: de victime pe care îl face în populațiile de acarieni, ploșnițe Lygus și omizi de lepido- ptere, se poate vedea rolul pe care îl joacă această insectă în stăvilirea în- mulțirii dăunătorilor culturilor agricole din Bomânia. Din observațiile noastre a reieșit că Nabis pseudoferus Bem. se hră- nește cu acarieni, specii de cicade, ploșnițe Lygus, cu păduchele mazărei, lucemei și trifoiului (Acyrthosiphon pisum Harr.), cu păduchele verde al griului (SchiAaphis graminum Bond.), cu păduchele frunzelor de porumb (Bhopalosiphum maidis Fitch.), cu păduchele negru de frunze (Aphis fabae Scop.), precum și cu păduchele galben al calatidiilor de floarea soa- relui (BrachycaMdas helichrysi Kalt.) (fig.. 3). Prin metoda „captărilor totale”, noi am stabilit că în medie pe un calatidiu de floarea soarelui atacat de afide se întîlnesc 1—3 indivizi de Nabis pseudoferus Bem. și 2—4 exemplare de Orius minutus L. si, respectiv, de Orius niger Wolff (fig. 3). 7 heteroptere prădătoare în populații de dăunători 21 20 MARIN C. VOICU și RELIGIA MUREȘAN 6 Densitatea numerică a adulților de Nabis pseudoferus Bem. într-o cultură de grîu Fundulea 29 a oscilat între 0,05 și 0,95 exemplare/m2 (tabelul nr. 2). ; 4. Nabis punetatus Costa se întîlnește în compania speciei Nabis pseudoferus Bem., însă în număr mai mic, avînd totodată un spectru mai limitat de polifagie. Pradă cicade, acarieni și specii de Lygus, care sînt foarte dăunătoare lucernierelor și trifolienelor, și în același timp contribuie într-o mare mă- sură la distrugerea coloniilor a trei specii de afide dăunătoare plantelor de cultură din țara noastră : păduchele frunzelor de porumb (Bhopalosiphum maidis Fitch.), păduchele verde al griului (Schizapliis graminum Rond.) și păduchele galben al calatidiilor de floarea soarelui (Brachycaudus heli- chrysi Kalt.) (fig. 4). într-o cultură de grîu, soiul Fundulca 29, densitatea numerică a prădătorului a oscilat între 0,05 și 0,35 exemplare adulte la m2; suma den- sității numerice a adulților de Nabidae la m2 a fost cuprinsă între 0,05 și 1,20 indivizi la m2 (tabelul nr. 2). BIBLIOGRAFIE 1. MONTANDON L. A., Rev. Ent. Caen, IV: 164-174, 1985. 2. ROȘCA L, POPOV C., Probleme de protecția plantelor, I.C.C.P.T. Fundulca, 10(2): 124- 161, 1982. 3. SIENKIEWICZ I., 27;e Calaloguc of the “Al. Montandon collection” of Palearclic heleroplera pfeserDed in the “Grigore Antipa” Museuni of natural histonj, Bucharest, 1964, p. 1 — 146. 4. SMITH F„ HA GEN S. KENNETH, Predators of the Spoted ’alfalfa Aphid, 1956, p. 8—10. 5. * * $ Tratat de zoologie agricolă, voi. II, Editi Academiei, București, 1982, p. 125, 130, 160, 162. Primit în redacție la 14 octombrie 1988 Stațiunea de cercetări agricole Podii Iloaiei, jud. Iași Stațiunea de cercetări agricole Turda, jud. Cluj CONCLUZII Ploșnițele din familiile Anthocoridae și Nabidae sînt specii de insecte care se hrănesc cu acarieni, afide, tripși, cicade și chiar cu ploșnițe din genul Lygus, toate dăunători ai plantelor cultivate. 1. Speciile de ploșnițe minuscule pirat Orius minutus L. și O. niger Wolff pradă acarieni, tripșii cerealelor, tripșii mazărei, lucernei și trifoiului, afidele cerealelor (două specii), afidul mazărei (lucernei și trifoiului), pă- duchele negru de frunze și păduchele galben al calatidiilor de floarea soarelui. 2. Ploșnițele Nabis pseudof erus Rem. și N. punetatus Costa sînt spe- cii de insecte folositoare omului, care distrug acarienii, ploșnițele Lygus, omizi de lepidoptere, precum și cinci specii de afide dăunătoare mazărei (lucernei și trifoiului), griului, porumbului, sfeclei de zahăr și capitulelor de floarea soarelui. Ele se găsesc în agroecosisteme. din primăvară pînă toamna tîrziu, în funcție de condițiile climatice, contribuind într-o mare măsură, alături de Coccinellidae, Chrysopidae, Syrphidae etc. dintre in- sectele prădătoare, la menținerea' afidelor și a tripșilor la un nivel la care aceștia nn produc daune mari culturilor agricole. , în natură1 există și alte specii de insecte prădătoare care se hrănesc ocazional cu afide. Ținem să menționăm că specialiștii din domeniul agri- culturii nu trebuie să fie dependenți total de dușmanii naturali care combat acarienii, afidele și tripșii plantelor de cultură, adică să știe să intervină ori de cîte ori prădătorii nu mai reușesc să mențină, sub pragul economic de dăunăre acești dăunători. DINAMICA GRADAȚIILOR DEFOLLATORULVI LX MANTEI A DISPAR L. ÎN PĂDURILE DE CVERCINEE DIN SUDUL ȚĂRII ȘI FACTORII CARE O INDUC IRINA TEODORESCU și A. SIMIONESCU In this work the authors present their results from some investigations macle between ’ 1976—1988 in 142 forests from the south of Romania. There arc analysed the share of the areas with oak forests attacked by Lymantria dispar in differen c regions of the country, the dynamics of arcaș with different degrees of infes- tation, the share of gradation phascs of the defoliator in the respective interval. The marked incrcase of the attack of L. dispar is explained through the destruction of their natural enemies by pesticides, the contradiction between the natural tendency of defoliator populations to maintain their effectivc at the optimum level and the attempts of man to diminish them, as by cxistcnce at the phytophagous of some Chemical meciia- nisms to annihilate the toxic effects of pesticides. Lymantria dispar L. este un dăunător de mare impbrtanță econo- mică nu numai pentru țara noastră, ci și pentru întinse zone ale, glo- bului din Europa, America de Nord, Asia și Africa. , ; ; Cunoașterea complexului de factori care induc dinamica efectivelor populațiilor acestui defoliator, a măsurii în care fiecare din ei este răspun- zător de aceste modificări, precum și a modalităților de dirijare a lor, pentru a reduce și menține dăunătorul la nivele care să afecteze cît mai puțin inte resele omului, a preocupat și continuă să preocupe pe numeroși cercetători- Fluctuațiile mărimii populațiilor de Lymantria dispar L., că de alțfe ale tuturor organismelor, se datoresc interacțiunii cu diferiți factori abio- tici sau biotici, ale căror valori sînt variabile în timp și spațiu. Presiunea exercitată de. acțiunea însumată a tuturor acestor factori determină mo- dificări permanente ale efectivului, care, în funcție de valorile factorilor respectivi, se încadrează în domeniul de echilibru al populațiilor sau de- pășesc acest cadru, înregistrînd creșteri sau scăderi accentuate. în ultimul caz, prin modificări adecvate ale ratei natalității, respectiv moralității, populația tinde să revină către valorile corespunzătoare domeniului său de stabilitate. Dintre factorii de control, cea mai mare importanță o au dușmanii naturali, care își corelează ciclurile biologice cu cele ale gazdei, sporindu-și sau diminuîndu-și adecvat efectivele, în concordanță cu ale acesteia, pe care reușesc astfel să o țină la nivele scăzute. Cînd însă ca rezultat al uti- lizării combaterii chimice, populațiile dușmanilor naturali sînt mult di- minuate, dăunătorii pot să se înmulțească nestingherit, să-și lărgească aria de răspîndire, accentuîndu-și periculos presiunea asupra plantelor. / St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1. p. 23 — 29, București, 1980 ; 3 DINAMICA GRADAȚIILOR DEFOL1ATORULUI LYMANTRIA DISPAR L. 25 24 IRINA TEODORESCU și A. SIMIONESCU în această situație se afla de mai mulți ani Lymantria dispar în pădurile de cvercinee din sudul țării, înregistrînd o creștere atît a intensității ata- cului, cît și a suprafețelor atacate. Cele mai scăzute valori au fost 45,9 mii ha), în anul următor, 1978, (117,4 mii ha) și menținîndu-se între cu o medie anuală de 122 mii ha. în 1976 și 1977 (37,7 și respectiv, suprafețele atacate crescînd brusc 102,4 și 142,5 mii ha pînă în 1982, MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările efectuate timp de 13 ani asupra a 378 de unități de probă, constituite din 17 679 de ponte de Lymantria dispar, colectate din 142 de păduri (intre 12 și 53 pe an) din ju- dețele Dolj, Gorj, Olt, Teleorman, Sectorul agricol Ilfov, Argeș, Dîmbovița, Giurgiu, Mehedinți, Tulcea și Inspectoratul Silvic al Municipiului București, corelate cu investigarea ponderii zonale a suprafețelor infestate, a fluctuațiilor anuale ale atacului și a dinamicii suprafețelor cu grade diferite de infestare, au permis decelarea cauzelor creșterii atacului acestui dăunător și sugerarea unor soluții de remediere. REZULTATE ȘI DISCUȚII Prezent în aproape toată țara (fig. 1) în intervalul 1976— 1988,. Lymantria dispar a înregistrat valori mai mari ale intensității atacului în pădurile din Cîmpia Română, unde s-au găsit 61,90% din totalul supra- fețelor atacate. întinderi mari de păduri, însumînd 36,49%, au fost si- tuate în zona dealurilor subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (10,50%), în Dobrogea (9,30%), în cîmpia de vest a Transilvaniei (8,65%) și în Banat (8,04%). Cele mai mici suprafețe de păduri în care s-a manifestat atacul acestui defoliator s-au aflat în zonele podișurilor și dealurilor subcarpatice din Moldova (0,9%) și Transilvania (0,6%). Fig. 2. — Comparație între di- v «amica suprafețelor totale de pă- « duri infestate de Lymantria dispar jy {•----- ) și a celor cu atac foarte puternic (----------------). ■Cîmpia Româna dedările subcarpatice ale -Dobrogea - Cîmpia Transilvaniei -Banat -Podișul și dealurile subcar: pafice ale Moldovei -Podișul și dealurile subcar- patice ale Transilvaniei Fig. 1. — Ponderea suprafețelor cu păduri de cvercinee atacate de defolia- torul Lymantria dispar în diferite zo- ne ale țării. zona în cei 13 ani la care se referă investigațiile noastre s-au înregistrat unele fluctuații ale suprafeței totale de păduri cu atac de Lymantria dispar (fig. 2), care s-a situat sub 100 000 ha doar în anii 1976—1977 și 1983 — 1985 (1), (2), (3),' (4). Diminuarea înregistrată în intervalul 1983—1985 (între 77,1 și '92,6 mii ha) a fost urmată de creșterea bruscă și accentuată a suprafețelor atacate, care au ajuns la 293,9 mii ha în 1986 (depășindu-se de peste 7,7 ori valorile din 1976 și de 3,3 ori pe cele din 1985, și la 582 mii ha în 1987 (de peste 15 ori valorile din 1976 și aproape dublu față de anul prece- dent, 1986). . Urmărirea dinamicii suprafețelor de păduri cu diferite grade de in- festare ale dăunătorului (fig. 3) permite observarea schimbării rapor- turilor dintre suprafețele cu atac foarte slab, slab, mijlociu, puternic și foarte puternic. Se constată o lentă, dar aproape continuă descreștere a suprafețelor cu atac foarte slab (cu excepția intervalului 1979—1981), de la 50,1% în 1976 la 13,5% din 1987, media anuală fiind de 29,84%. Sînt semnificative și menținerea la valori constante a suprafețelor cu atac mijlociu (între 12 % în 1979 și 15,2% în 1984, cu o medie de 13,3%), precum și variațiile mici ale celor cu atac, puternic (între 8,5% în 1977 și 1981 și 15% în 1986, cu o medic de 12,3%). Suprafețele de păduri în care Lymantria dispar a manifestat un atac slab au fost în general mai mari decît cele cu atac mijlociu sau puternic, ■ele variind între 13,4% în 1982 și 26,3% în 1984, cu o medie de 18,57%. în ceea ce privește suprafețele în care defoliatorul a exercitat un .atac foarte puternic, acestea au crescut de la 11,4% în 1976 la 45,51% 2,6- IRINA TEODORESCU Și A. SIMIONESCU 5 DINAMICA GRADAȚIILOR defoliatorului LYMANTRIA DISPAR L. 27 în 1987, media anuală fiind de 25,9%; valori apropiate de această medie s-.au înregistrat în anii 1977—1979, 1983 și 1985, iar mai reduse în 1976, 1981 Și 1984. în intervalul de timp la care se referă analiza noastră, a avut deci loc nu numai creșterea suprafețelor totale de păduri atacate de Lymantria Fig. 3. —"Dinamica suprafețelor de păduri cu diferite, grade de infestare produsa de defoliatorul ' LymaiiUia dispar: 1, foarte slabă ; 2, slabă ; 3, mijlocie ; 4, puternică ; 5, foarte puternică. dispar, ci și o creștere a intensității atacului. Astfel, dacă în 1976 suprafața de păduri-eu atac de Lymantria dispar era mică (37,7 mii ha), peste 50% prezentând un atac foarte slab, în 1987 s-a înregistrat nu numai mărirea suprafeței pădurilor atacate pînă la 582 mii ha, ci și o creștere a ponderii celor cu atac foarte puternic (peste 45%). La toate acestea se adaugă și constatarea, bazată pe analiza unui număr mare de ponte, colectate din păduri, că gradațiile defoliatorului nu mai prezintă o succesiune de perioade (progradație și retrogradație) și faze (incipentă, creștere numerică, erupție și criză), care se eșalonează fiecare pe .1—2 ani.. Dinamica particulară a gradațiilor defoliatorului Ly- matria dispar (fig. 4) se caracterizează prin permanentizarea progradației eu ponderea cea mai mare a fazei de creștere numerică, în care s-au găsit între 59,25% și 86,67% din pădurile investigate (cu o medie de 71,33%),. prin instalarea deficitară sau absența retr ©gradației și mai ales a fazei de latență (5),-. (6). . Printre factorii răspunzători de înmulțirea dăunătorului menționăm : 1. Contradicția dintre tendința naturală a populațiilor defoliatorului de a-și menține efectivele în cadrul unui domeniu de stabilitate și stră- dania omului de a le menține la densități scăzute. Dacă nivelul către care tinde populația este optim, compatibil cu persistența sa temporo-spațială, Fig. 4. — Ponderea diferitelor faze alo gradației defoliatorului Lymantria dispar în pădurile investigate în intervalul 1976—1988. intervenția umană caută să impună valori minime ale efectivului, care îi periclitează persistența. Valorile la care omul încearcă Să o reducă fiind situate în afara domeniului său de stabilitate, populația reacționează prin mobilizarea mecanismelor interne dereglaj, în vederea creșterii efectivelor. 7 , DINAMICA GRADAȚIILOR DEFOLIATORULUI LYMANTRIA DISPAR L. 29 28 IRINA TEODORESCU și A. SIMIONESCU g 2. Ifezechilibrarea sistemului gazdă-dușmani naturali, prin dimi- nuarea efectivelor acestora din urmă de către pesticidele utilizate în com- batere. Reducerea dușmanilor naturali (paraziți și prădători) de la cali- tatea de principali factori ai controlului natural la factori cu aport limi- tativ nesemnificativ dă posibilitatea defoliatorului să realizeze efective crescute și să le mențină un număr mare de ani. 3. Dăunătorii posedă capacitatea de a anihila efectul toxic al pes- ticidelor, datorită unor mecanisme chimice de detoxifiere, proprii tuturor fitofagilor, pe care aceștia le utilizează în mod curent împotriva alcaloi- zilor și glicozizilor conținuți în plante. Paraziții și prădătorii, lipsiți de asemenea mecanisme chimice, sînt în mai mare măsură afectați de pesticide. 4. Utilizarea repetată a pesticidelor face ca substanțele respective să acționeze ca factori de selecție, deci de adaptare, inducînd apariția unor rase rezistente în populațiile dăunătorului. 5. Condițiile climatice din ultimii ani (temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor, îndeosebi în perioada de împerechere și de depunere a ouălor) au fost deosebit de favorabile pentru înmulțirea defoliatorului. întrunirea mai multor factori favorizau ți, dintre care cel mai im- portant este controlul biologic deficitar, a dus la creșterea atacului defo- liatorului, cu efecte grave, asupra arboretului. mare importanță sînt și metodele silvieulturale, precum și înțelegerea ne- cesității menținerii în păduri a unei anumite densități a dăunătorului (acceptabilă din punct do vedere economic), pentru a asigura perenitatea populațiilor dușmanilor naturali. Maximalizarea acțiunii factorilor biotici de control nu numai că nu vine în contradicție cu funcția de autoreglare a stărilor ecosistemului forestier, de stabilitate temporo-spațială, ci constituie singura cale pentru a asigura un echilibru între populațiile componente ale biocenozei forestiere. BIBLIOGRAFIE 1. SIMIONESCU A., ȘTEFANESCU M.» Revista pădurilor, 3: 172-178, 1979. 2. SIMIONESCU A., ȘTEFANESCU M., Revista pădurilor, 4: 253-262, 1981. 3. SIMIONESCU A., ȘTEFĂNESCU M., Revista pădurilor, 1: 24-30, 1986. 4. STEFĂNESCU A., Revista pădurilor, 1 : 35—43, 1989 5. TEODORESCU 1HINA, Jiul. Ecol., 2: 62-74, 1985 6. TEODORESCU 1RINA, SIMIONESCU A., Abil Univ. Buft., 71-79, 1987. Primit in redacție Ia 30 noiembrie 1988 Facultatea de biologie București, Splaiul Independenței nr. 91—9!) CONCLUZII Analiza situației atacului celui mai important defoliator al pădurilor de cvercinee din țara noastră, lepidopterul Lymanlria dispar, a evidențiat faptul că intervenția omului, îndeosebi prin pesticide, este generatoare de dezechilibru, datorită distrugerii paraziților și prădătorilor acestuia. Printre factorii care favorizează înmulțirea defoliatorului, pe lîngă stricarea echilibrului dintre dăunător și dușmanii săi naturali, ca urmare a diminuării efectivelor acestora de către pesticide, contradicția dintre ten- dința populației defoliatorului de a se menține la nivele optime în cadrul unui domeniu de stabilitate și încercarea omului de a o reduce la efective minime, faptul că dăunătorii (spre deosebire de paraziți și prădători) au capacitatea de a descompune pesticidele în produși netoxici, selectarea unor rase rezistente în populațiile defoliatorului, factorii abiotici favori- zanți explică creșterea în intensitate și suprafață a atacului. în căutarea de soluții pentru ținerea sub control a acestui periculos dăunător, trebuie în primul rind rezolvată o problemă de principiu : dacă, reducerea accentuată a efectivelor dușmanilor naturali are drept cauză utilizarea în combatere a pesticidelor, iar creșterea atacului defoliatorului reprezintă efectul aportului limitativ nesemnificativ al acestor factori bio-- tici, rezultă că omul, trebuie să înlăture cauza, nu să o accentueze, cana- lizîndu-și eforturile pentru limitarea efectelor acesteia. Concluzia cu valoare practică] ce se impune este că, pentru depresia, populațiilor de Lymantria dispar, nu mai trebuie acționat prin metode care să afecteze populațiile paraziților și prădătorilor săi (folosirea pesti- cidelor, petrolizarea pontelor etc.), ci prin mijloace care să asigure conco- mitent defavorizarea dăunătorului și facilitarea înmulțirii dușmanilor săi naturali (utilizarea preparatelor virale, bacteriene, feromonale etc.). De DOMINANȚA NUMERICĂ A COLEMBOLBLOR DIN UNELE TIPURI DE ECOSISTEME FORESTIERE MONTANE M. FALCĂ .The numerical domin ance of collembola from Gîrbova, Retezat and Bucegi Mountains, as well as aggregation, dispersion and expansion are given. From a number of 65 and 42 specieș identified in Retezat and respectively in Bucegi, a nucleus of 7 most abundaut sp.ecies is emphasized. Finally, the total numerical dominance of collembola was esta- blished. Dominanța numerică reprezintă un indice ecologic semnificativ îii aprecierea structurii comunităților de organisme. în lucrările publicate în țara noastră referitoare la dominanța numerică a speciilor, a fost utilizată în exclusivitate formula lui McNaughton și Wolf (4), care are în vedere numai primele două specii din cadrul unei asociații, valorile abundențelor relative ale celorlalte specii nefiind luate în considerație. Acest procedeu este supus criticii deoarece nu numai primele două specii participă Ia desfășurarea proceselor care asigură funcționalitatea unui ecosistem. în lucrarea de față facem apel la sistemul lui Debauclie (1), care reprezintă o succesiune de indici ecologici, și anume agregarea, dispersia, expansiunea și dominanța numerică. Potrivit acestui sistem de calcul al dominanței numerice, fiecare specie dobîndește o valoare precisă, conferindu-i-se d> poziție determinată în cadrul tabloului general al dominanței numerice specifice. METODA ȘI TEHNICA DE LUCRU în vederea colectării materialului faunistic a fost utilizată metoda staționarului ecologic, probele fiind ridicate lunar, din aprilie pînă în noiembrie, după sistemul randomizat stratificat,, din litieră și humus, suprafața probei fiind de 33 cm2. Staționarele au fost amplasate în masivele Gîrbova, ecosistem cu asociația vegetală Abietum daclcum (I), Bucegi, două suprafețe, ecosis- teme cu asociațiile vegetale Abieto-Fagetum (II) și Fagetum daclcum (III), și Retezat, trei su- prafețe, ecosisteme cu asociațiile vegetale Fesluco (drgmcac) — Fagelum (IV), Piceetum car- paticum (V) și Plnctum mugi carpaticam (VI). Gradul de precizie al cercetărilor, efectuate timp de doi ani, a fost de 80%, eroarea de 20% justifieîndu-se atît prin dificultățile mari generate de condițiile grele de lucru în cele trei masive muntoase, cit și prin activitățile laborioase de triere și determinare a unui material faunistic extraordinar de bogat. REZULTATE OBȚINUTE Numărul de specii identificate a fost de 65 în staționarele din Masivul Retezat și 42 în masivele Gîrbova și Bucegi. Dintre acestea, un nucleu de- șt; cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 31 — 36, București, 1989 32 M. FALCA 2 Tabelul nr. 1 Indici ecologici al populațiilor de colembole din masivele Bucegi și Gîrbova Specia Ni- ve- lul In- dici eco- - 10- gici B i o t i p u 1 _ I 1 II | IU Anul cercetării 1 2 1 2 1 2 0 1 2 3 4' 5 6 7 8 ■Onijchiurus armatus L X i . E D 0,68 0,95 3,83 2,409 1 ,27 0,98 3,06 1 ,485 0,55 0,96 3,29 2,132 1,06 0,95 6,21 4,091 0,75 0,95 3,40 2,288 0,64 0,96 4,33 3,162 11 X i E I) 1 ,18 0,89 2,84 1,439 1 ,27 0,95 8,71 5,369 0,89 0,94 3,42 2,056 0,87 0,97 10,45 5,907 0,66 0,97 7,56 5,702 0,87 0,97 13,84 10,147^ 0,73 0,92 1,36 0,660 Onijchiurus reelopapillalus L z. i E D 0,65 0,8 0,15 0,052 0,61 0,9 0,62 ' 0,134 0,69 0,92 1 ,15 0,512 1,04 1 0,93 2,93 1,598 0,69 0,92 1,15 0,636 11 X i E' D 0,5 0,89 0,32 0.067 0,88 0,93 2,03 1.245 0,66 0,92 2,74 3,469 0,77 0,94 2,82 1,417_ 0,66 0,95 2,83 1,620 0.94 0,95 5,68 3,1 72 Folsomia quadriociilata L II X i E D 1,17 0,94 6,44 3,598 1 ,34 0,91 2,83 1,485 0,91 0,96 9,43 6,959 0,92 0,95 5,25 3,219 0,95 0,95 7,59 5,527 0,84 0,95 4,92 2,978 X i E 1) 1,13 0,95 9,21 6,413 0,97 0,95 5,52 2,945 1,07 0,95 7,94 5,091 0,86 0,97 . 9,63 6,453 0,86 0,97 14,51 11,243 0,87 0,97 14,27 10,104 Folsomia inoculata L X i E 1) 0,71 0,93 1,89 .1,097 1,01 0,89 1,18 0,001 0,66 0.94 2,43 1,468 llll 0,77 . 0,91 1 ,17 0,350 0,34 0,88 0,11 0,001 II X i E D 0,81 0,92 1 ,87 0,733 1. i 1 1 0,88 0,92 1,94 0,931 — 1,12 0,91 9,45 1,401 0,34 0,86 0,08 0,001 Isotomiella minor L X i i) 0,71 0,94 2,42 1,169 1,36 0,96 1,15 0,553 0,52 0,96 3,05 2,156 0,53 0,96 2,27 1,404 0,68 0,95 3,52 2,436 0,50 0,95 1,88 1,196 0,71. 0,97 7,70 5,198 II X i E D 0,55 0,95 2,49 1,658 0,52 0,96 1 ’ 293 0,78 0,94 3,42 2,330 0,57 0,96 3,78 2,529 0,56 0,97 6,61 | 4,96( 3 DOMINANȚA NUMERICA A COLEMBOLELOR DIN ECOSISTEME FORESTIERE 33 Tabelul nr. 1 (continuare) 0 i 1 2 1 3 1 4 1 5 6 7 8 X 0,7 0,43 0,72 0,78 0,70 0,65 i 0/88 0,87 0,91 0,91 0,88 0,91 notabilis L E . 0,55 0,16 0,95 1,35 ft,55 0,84 D 0,155 0,016 0,577 0,615 0,170 0,359 I . X 0,65 0,65 0,72 0,80 0,66 0,90 i 0,91 0,9 0,92 0,93 0,95 0,94 H E 0,86 0*59 1,33 1,77 2„78 4,02 D 0,417 0,263 0,602 0,725 1,607 2,131 X 0,67 0,7 0,67 0,69 0,63 0,29 Isotoma i 0,944 0,93 0,95 0,95 0,94 0,98 violacea L E 2,05 1,55 2,77 2,82 1,69 2,87 -D 0,993 0,802 1,820 1,668 0,833 1,754 X 0,61 0,66 1,00 0,73 0,61 0,77 i 0,94 0,95 0,92 0,96 0,96 0,97 II E 2,13 3,01 3,88 5,12 4,57 9,14 D 1,217 1,757 1,625 3,413 3,116 6,356 Dominanța totală L 11,916 6,315 19,281 16,096 16,261 12,171 II 14,374 18,668 15,9 26,1 36,831 45,305 Notă: X — indicele de agregare, i = indicele de dispersie, L = litieră, H = humus’ E = indicele de expansiune, D — indicele de dominanță. 7 specii reprezintă. 73% din efectivul total al populațiilor de colembole din masivele Gîrbova și Bucegi, iar în Retezat, din totalul de 65 de specii, același nucleu de 7 specii reprezintă 71%. Aceste specii sînt OnycMurus armatus, OnycMurus rectopapillatus, Folsomia quadrioculata, Folsomia ino- culata, Isotomiella minor, Isotoma notabilis și Isotoma violacea (tabelele nr. 1 și 2). Indicele de agregare reprezintă primul indice în succesiunea enun- țată și este dependent de numărul de agregate existente într-o populație și de densitatea indivizilor în aceste agregate. Indicele ,va crește pe măsura micșorării numărului de agregate și a creșterii densității indivizilor în interiorul agregatelor. Cînd întreaga populație este reunită într-un Singur grup, indicele va atinge valoarea maximă. Formula de calcul pentru acest s indice este următoarea : X = —, în care Ă = indicele de agregare, s = Vx abaterea standard, iar x = media organismelor într-o probă. Este de men- ționat faptul că acest indice reprezintă o caracteristică a populației la un moment dat. El își poate modifica valoarea dacă toleranța ecologică a speciei sau condițiile habitatului se modifică. Valorile .indicelui de agre- gare evidențiază biotopii cu asociațiile vegetale Abietum dacicum și Pi- netum mugi carpaticum, cu valori, pentru majoritatea speciilor, mai mari declt în celelalte ecosisteme. Indicii de agregare cu valorile cele mai mari (tabelele nr. 1 și 2) sînt prezentați de speciile Folsomia quadrioculata (2,13) și OnycMurus armatus (1,85), iar cei cu valorile cele mai mici de speciile Hypogastrura manubrialis (0,07) și Triacanthella perfecta (0,09). 3-c. 1138. $4 M. FALCA Tabelul nr. 2 Indici ecologici ai populațiilor de colembole din Masivul Rete zat Specia Ni- ve- € Iul ndici colo- gici _ B i o t i p u 1 IV | V | VI Anul cercetării 1 1 2 1 2 | 1 | 2 ■ 0 1 1 1 2 3 | 4 5 6 1 7 | 8 . Onychiuriis armatus . 0 L X i E D 0,78 0,95 5,04 3,259 0,93 0,94 3,66 2,007 1,42 0,95 15,28 10,93 0,71 0,95 2,68 61,713 1,85 0,91 6,56 4,334 0,86 0,93 2,10 1,394 0,82 0,94 2,93 2,008 H X i “E D 1 1 I 1 0,50 0,98 6,94 5,114 — 0,78 0,96 7,94 5,313 — Onychiurus rectopapillatus L X i E D 0,70 0,91 1,10 0,686 0,57 0,93 1,15 0,734 1,06 ■ 0,91 2,53 1,014 1,10 0,88 1,82 0,470 0,67 0,86 0,35 0,244 0,39 0,90 0,24 0,065 H . X i E D 1 1 1 0,61 0,94 1,68 0,800 1111 0,81 0,93 2,62 1,226 1 1 1 1 1,01 0,86 0,74 0,254 Folsomia Quadrioculata L X i E D 0,98 0,95 8,35 5,627 1,13 0,96 14,98 11,259 1,73 0,95 20,52 13,782 2,13 0,95 30,06 13,708 2,12 0,91 9,22 5,933 1,69 0,95 18,27 14,341 1,40 0,95 14,39 11,677 H X i E D 1 1 1 1 0,84 0,98 21,94 17,049 1 1 1 1 1,40 0,97 31,48 23,694 MII Folsomia inoculata L X i E D 0,67 0,93 1,46 0,842 1,28 0,92 6,22 2,37? 1,10 0,91 2,66 1,106 0,95 0,95 5,42 3,799 1,10 0,83 0,59 0,074 1,29 0,92 10,13 3,216 H X i E D ■ 1 1 1 l-J 0,74 0,97 8,40 6,07' MII l "' ? " - 1.05 0,96 12,21 8,869 MM' 1,37 0,92 . 4,08 2,193 Isotomiella minor L X i E 1) 0,46 0,95 1,53 0,79 0,57 0,96 2,75 3 1,86 0,64 0,95 3,58 4 2,364 0,97 0,94 4,43 2,647 0,78 0,92 1,42 0,806 1,04 0,90 7,02 1,147 H X i E 1) II II 1 0,60 0,96 4,16 2,74 MII 2,69 0,84 6,06 | 2,810 — 0,82 0,92 2,47 0,846 DOMINANȚA NUMERICA a COLEMBQLELOR DIN ECOSISTEME FORESTIERE .$ 35 Tabelul, nr. 2 (continuare) 1 —M- .„<•<> <7--.id Mi l 1 2 !.?i A M! uq-ȘHT: I - Eu 7 E q..-- 1 H ;i'î /A ■:Mi erm-v : ■ : î ■7.7 Ț -M Mi'f Isptpnpy.. . < M M CÂ7 ! A73i( 0,56,, :GM5M • Amm- 0,93 | M ■— M - • , 0 M .poiabilis , - ,; i . 0,91 „9,93 • 0,92 — ■ t î Q.,94 ' ’L ' E- 1,11 0,99 - 'i!;74 ‘ ■ bi89 ■; — 0,45 ' D 0,280 0,487 0,889 ’• : 10.497 ■ — ■ ■ ■ " ■ OjOOV .-7 -Vi 7 5 ' 17 1 : A 0,60'' '' —L ' ‘ 1 .6,87 mi ml M < : •: « ; i:: ■ 7 h u 0 ,:95' — ■ ■ ' (),9t • Mi /IM ’ ’ : : 'a ■ . t M - . H E : Mi 1 ' ; 2;05. ' : —) Mi, 7,1,49 :!' • : ■ M ' • -• D — 1,149 — 0,493 — — Isotoma X 0,87 0,71 0,90 0,70 1 ,16 1,23 .violacea i 0,93^ ’0;'(M 0,96 0,92 0,92 0,90 L E 3,58 0,85 0,94 1,21 3,34 2,18 ? Mm ■ ' i r ; . m ‘î. i? ' D 1,711 0,448 ,7,067 0,505 2,265. : 0,942 MD. u ' X. ,— •. 0,73 — • ' M' • 0,83j-.. 0,88 i 0,96 — 0,96 — ■; 0,90 E A- 6,47 ■—. 5,91 —. 1,26 D ■ ■ 4,225 i ‘ _ 3,772' ' — '0,778 Dominanța totala' ■ 1 '■ t ’ 13,747 21,611 43,191 8'6! 830 16,817 29,793 . : l.-’ . ; . i 7 , II •, — 145,491 • — 65;355 '27,783 : , \ Agregarea .este? în sfrînsă legătură cu dispersia speciilor, pentru esti- marea căreia se utilizează următoarea formulă : i = 1-----------, în'care ■Hi ȚH'AE;-;.:: -M’? A ■/H;.'.1.. 'M, ' i/uM J/M-7 '-..M ]/Sxh i terlîțenurYSxr reprezintă vâloareă maximă posibilă a agregării?’ : ‘ 1 ;<1 Coeficientul de dispersie reprezintă o vâlbardjr cărei!. șemulficație ecologică este pusă în evidență numai prin asocierea’Hu gradul de expan- siune al speciei, care se calculează astfel : E = x j 1-------J • Se deduce ușor că valoarea indicelui de expansiune este direct pro- porțională ep; ippAWba populației. . O, pppulpție, cu .,o densitate /mabmare 3 realizează un. grad de > expansiune mai mare, ceea ce «conferă/ speciei res- pective rol determinant în-c'ădrubpopulației; Speciile Folsomiw^ și Mi’ ‘densității^’' nuWriee' -'Ăiari.',(felele nr. 1 și 2), prezintă;, mdici de expansiune .pu^^ gînd 30,06 la folsomia guadrioculala și 14,5 la OnychiuȚtuS'. arm/atus. Ex- pansiuni mici realizează speciile cu densități mici, cum sînt Hypbgaslmra tullbergi (GțO&f și (0,08). ’ mm . Determinarea succesivă a expansiunii atinse de o specie, prin probe luate la anumite intervale de timp, permite estimarea dominanței numerice a speciilor, care poate fi definită ca gradul mediu de expansiune menținut SE de o specie intr-un interval de timp : Dn ——:, unde t reprezintă nu- mărul de probe succesive luate într-un -interval de timp. Valorile cele mal mari ale indicelui de dominanță numerică sînt prezentate tot de speciile Folsomia quadriculata și Onychiurus armatus, care, alături de speciile Iso- toma violacea, Isotoma notabilis, Isotomiella minor, Folsomia inoculata și Onychiurus rectopapillatus, reprezintă nucleul de specii cu densități și dominanțe numerice superioare comparativ cu celelalte specii. 36 ■ M. VALCA' - •- & "G ■ ' ■ .' ■■■ gȚg - Dominanța numerică estQ o expresie a receptivității- habitatului față de. anumite specii, receptivitate^ totală B reprezentând suma domi- nanțelornumerice ale tuturor speciilor (B = Dn). Nucleul de 7 specii niențidnat evidențiază o dbihhiănță pțocbntuală de 83,58 în Ln 85,70 m și 68,49 în H2, față de mimai ld,^2,14,24 și, respectiv, 31,51, cît repre- zintă toate celelalte specii. Dominanța nuiperică totală evidențiază ecosistemul cu asociația ve- getală Piceetum carpaticum (V),. care atît la nivelul litierei cît și al humu- sului a prezentat valorile cele mai mari (tabelele ni’. 1 și 2). : . ' ' i ’A : : 'JJ.G i IA . 0 । A 8 ■ ; . । 'Gg ■ ■ CONCLUZII ; / î i .L ; ■ ■ ■ ' ; A . ! ' ; V ' V ;. .. ■ ' , j ' ’ Indicii de agregarej dispersii, expansiune și dominanță numerică evidențiază speciile Folsomia Qudd^ioculata și dnychiums armatus, care, datorită valențelor, lor ecologice, mări, joacă un rol important în cadrul proceselor .complexe ;ce au. loc în Ecosistemele, forestiere montane. . . Dominația numerică țoțălă,, ca;o măsură ă gradului de .receptivi- tate a unui biotop, față de speciile de colembole, pune în evidență faptul că, datorită valorilor mai mari ale acestui indice în humus față de litieră,(receptivitatea’față de speciile de cdlenib'okt este măi măre'la nivelul .humusului. ; ........... ... p . t. ........ -s U;'- ■» ... - - . - .1. ■ ‘ . GuIIHn; ; uo . HU i!; u.-gu-j.< A<.. . Dintre ecosistemele din masivele Gîrbova și Bucegi, dominanța nu- merică totală cea măi.W ^șțe,prezentată de.ncoșțsțempl mua^^ vegetala (Fageiym /.IIÎp jar, dintre.rcele. dih,B(^ez^țț; ecoșistemul cu asociația,. vegkțXiăi,^ $).•./ • j iu ',s'■ mi . r X,- : V ' ky. ''' ' ' BIBLIOGRAFIE, . : i V; ‘ cgnu?-; u ' /U.b G v". înbEBÂUCHE TL B.,''ProgresLHădtnV 1'962.’ ; 2i bALGĂ'. ĂL, 'Studiul ecologic' al iUwe: drtropode yiiilsbliSlși litieră' ditt'< Garpății>'. teză), Instițuțiil de științe bjologte^ 19,8£.; ; ' t’ ț-> : । u 3. GJSIN II., Coli embolenfauna Europps, .M^sQum>l)<’I•Jisto.■^e, NQpu,ej|p,.,GQn.e^ 19&0. < , ; . 4. facNAUGlITOlCs. J.,'.W(iLF, l/l., Scîende' 167; 131 -f^’, 19'70. “ 5. PETeBsON H.-/'rĂJXTO& M.p‘Oik6șVW 1 b / 6. SGO R., A ‘ N f. '. / |. ■ ‘ ; • ' j ; i t : d ' ■ ' J ’ 1 • ,. •' ' , ț' )' V' • , ' ! ; v ’ ' , ■ 1 ) : ‘ jT i ’ 5 ' ; ‘ J X ■ ' , ‘ { Primit în redacție la i > , t Instiluțu^ științe biologie .. . j? , 7 noiembrie 1988 •’ ^uciii'eșli,SplahU Independenti nr. j. , ■ ■ - ' ' V .■ < -J/v V ' :'m - — i- v f ; '■' ASPECTE ALE PROCESULUI DÎB DESCOMPUNERE DINTR-O PAJIȘTE FERTILIZATĂ CU AZOT; MINERAL H.ir ' A t. / ,i;. .'iV ■ ’ • ;i îG , A U. > V , ■■ v uv A'iv. GA . v j g, hu-V ■/ iVVinti reunii.:/ m tE .^AtebA călugăr,‘Marina iruri;, religia iiuiumar sî. alici-; bonose-bisică vg u. ;. .-j „■ ‘/.Aii.:■ nr-urG:;"■'!( JuU.g.'-.. uidVfnm rp v ,u v.g. k; .ig ș ,, . z m; Vgh -r uuu. ?;■ ' VGUi.-..t ,Li w The authors analyse tlie decomposition oi’ the vegctable rests from a permanent gra&lâh’d; with Agrostis lenuis and Fcstuca rubra (Bălăceana, Suceava county) using the littcrbag method. This meadow was fertilized by ineans of ,320 kg of Ni trogen a.s./ha, applied frac- tionally (N10?X3) and integrally) (N.;2oj- We present the weighLJ.oș.ses andichemica! chapg.es of Ibis y,egețable mațerjp in the course of decomposition. In connection r^ith, .Ihcșe cjianges, the authors deal with recolo- nisation of these litterbags with microarthropods and succession of different groups in time. ’ ' ... ............ ........... ; '■ ‘ ................. " ■“ . : \ . ■ ■ ‘ . - ! r; h: -, , . • ■ ! Legăt pe piodificurile fizico-chimice ale resturilor vegetale.; jp/des- compunere dințr-o pajiște fertilizată cu azot mineral, sînt prezentate re- zultatele experimentale privind succesiunea microartropodelor- edafiee- im- . plicate. Este utilizată metoda săculețildr’ îngropâți, tehnică frecvent;apli- cată pentru investigarea proceselor de descompmiere^ ecosistemele te- restre, care are avantajul de a crea microhabitâte cu o evoluție destul de aprdpiătă def cea a substratului natural (5), (6)p(8), (9), (11), '(14), (21). ■ ; ■■ ,..u ■■■'/■ ■ ’b’’ ;;•< . 5; '?<. ■: -u Experimentul a decurs în condițiile f ertilf^'i* cil d^6V 320; î<& ^a.?ha^, aplicat l¥acționat (Nin, xn) Și îutegraKNnân) pe o pajiște permanenta de Agrostistenuis și Feștuca rubra, cu un sol 4 brun h’vic pseudogleizat jBătăcfe jtit SuceâW! ’ ? '!' "t ’?' '''S' •'' ’'''' Un număr de 45 de\saculeți, ‘cu latu^ de'10 cm (țesătură1 de'nylon, ochiilri de 2 mm), ’cbnțmînh cîte 30 g rtstup Vegetale’stenliza^ îhgr'bpați superficial Ș'Ubxșțratul'de .sol îiiiferbâtp'cbH«pttrizăt6f! MariahteiGdeJ^ • . ,, t ; . . ' Ihtfervhl'iilifeeircetâtp27;:VlLi987.^ei27,V.L988; sna țăracțerizătdn perioada ivlic-dppgpibrie 1987 prihWmn deficit . ței^mic: de,280;c, față de.țeipperatu.ra mcciie multianuală și plu- ‘yiomețric-de 200.fmip, fgț$ 'dp; calitîțapa de precipitații medii miilti^nuaie (646,6 mîhtiim’ ln 'perioada ianuarie—mai 1988 prin tem^crăturl și p^cipit’ații ăpi’oi’nate dd valorile 'medii nlulti- '^tilifâie (G. DaVideștii, ‘1988)'. ; G.ur . H . • puf’: ' lle^nVtiarvâ^ffi^ s-a! lefectuat în. trei h-eprize : după» 54’,de zile< (19.IXilg87), respectiv după 123 de zile (27.xniâ87):șî) în final,■ după-305;^ t;j.. • Reziduurile vegetale din săculeți au fost introduse în baterii Berlese-Tullgren, iar micro- arttopodde izolăte’ s-au' identificat Și iriVent'âbătUhRtotalii InUEizh ^lJp'țlS), (20) » ' asigurarea' stat'isiică's&naiVăză; pe testtU^^ • ; ' ; g ; u ,,j :\a G i r? ;. Pentru înIfeg materialul vcgetaî’în curslle, degradare s-ațu apalizat pierderile în gr^utsițe, conținutul în celuloză (metoda Walter-Pinievici), glucidele totale (metoda Bertrand),' Ntotaî (mețoda Kjehldahl), K, Na, Ca (specțrofotomețric) și P (col ori metric). h ' ' ’■ ' ’ ! ■■ V ’G .’< ; - >ț.Gi! . ' 1 ; ; ;■ ; V j.'.ȚG ’■ . ' ? : ZTU'< i j J'; : GV: • - •■.!' v;, J , ;;. .■;; .NU : G'.,.;-.- St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, puBJ?^-!?, București, 1989 , ... i!;. 38 MAGDA CĂLUGĂR și colab. 2 3$. ItEZULTATE - jTRANȘFOpM.Ă^ șFIZI^p-CIțlMlGE^ VEGEȚAL '■ A 4Gieuiateaf substanței5 useâM cdnțihiitb" ini' săbWții /amplasați Ici ^ele trei variante s-a redus rapid, numai în 54 de zile, cu aproximativ 60%, față de valoarea inițială (tabelul nr. 1, fig. 1). Diferențe între greutățile resturilor vegetale din aceste Variante, au apărut de-abia îin intervalul • de timp următor. Astfel, pierderile în greutate au fost mal mari după 123. de zile la săculeții îngropați în solul variantei! N320, iar după 3®& zile la cei din martor, ;; >,■. . , ; dllih'iJ Hi ;îd l ■1;, f .< . f ■ i • j!, >•> : . y .';4 ; ) V. \ \ .îvHz"''\ H.,; / ■ . ' Tabetlll m.-’ '1 ir' .'r ■ :; ' r - . 4 , !;d i i H b . ' . , : •- . ' ‘ I . • : lderăcnle;iîW'‘'^ rata dcseompundrii1 !neCr0naăsei vegetale în .■! > ■ 1 ' ’ perioada' analizată ' 1 ’ ■ ! ■ ■■ .j.'- Data efec- tuării anali- -s ’ zelor yf, V / . , ■}< ■ ; 1' Pierderile de greutate (g necromasă uscată) Piața descornpuaerii ipartor. L. " U ! V1 ‘! ''■' „y jri-’.aao, martor •^38» 1987 ; ■ : IX ă IGJGSiljlS . r ; 10,68 ±0,95, ri lld&±0,34 0,44 0,44 0.49 ,, ț;^8gdi.l,.7O. ...,, ,;,.ț2;00±2„93 16,20 ±0,01 0,61 0,51 0,77 ( 19.88 19,90-2.64 , O/: Oi ) ț';H 13,404-2,73 t /LXiiî ±ri j; 16‘,60± 1,31 44 U; .4; H 1,08 0,50 0,80 -i ,1LȚ .iNotă. * ;K,;=.îii/x xl, în cgi^; rțila dcscoippai^ inii talii,, xt — greutatea după un timp t. în consecință, rata descompunerii indică*; o viteză de degradare mai crescută în martor și mai lentă în varianta N107x3. Necromasa variantei o0tlpatt^o;poziție,iptermediată, 1)b ; , ,. Conținuți^ a țJrpzentăț fluctuații îil ^tirdp /aproape; pM^dele, ,^ ap.iost extrem" de prohun- ;fțatedn fazele inițiale-ale descompunerii^ pă fețt^iz^ea,, ; îpdpp- sebi cea cu N320, a dus la intensificarea scăderii eantitabive-a- acestor /șub- ' șțățiț^ pierder W fi. atribuite •_ soluMlizării și le- yig^ țge’cM • țirin'ă£a:■ ptocîpitațiilor, ■ descreșterea 'cdlu- • dozei-se limitează la’^ețivibațea pricro^ană și la fragmentarea produsă de fauna edafică. Se admite că există 6 strînsa corpdățieHmfe ac$viț^ • dtobiâiîă șbratatoegradăriijeeluloz^ îea^&diu aqeșț „motiv.,un bun indidătornîdesfăto^ -;iE ~’< rju i'ri(Hh ■ ,v .>irijpț'.;.< m ; iConținutuLîn elemwte,Ntbtw a-aypț.i qțyariaț^.^ toare cu cea urmată de hidrațW de carbon.; IMtmuL pierdej^ ■■’.mbiît d dost 'pidmiă^ nlertbla mecromasa > săcukYidmihto^ .varianta j .Ah-rH fri! .riwHtri) oțshH -HriH-uHA Ji-H/ririri-nh.., ■ I-hh; Ăv'-î!» - n/nfri;.-- IO1?-'®’ 'bfHhoi.) n 'I ia Lh inh»-: !■)••' -) ri r'Z f hi .'diH -'h";/ P s-a diminuat procentual'rapid în primele 54 de zile ale' degradării, apoi mult mai lent, menținindu-se aproape constant în materialul vegetal al săculcților din1 variantă martor; .( . > „Miri -rid j. ,u j,; Fig. !'~ 40 Fig. 2. — VariaUa în timp a numărului de indivizi de microartropod* & Ab -.eWl'ice din în săculeț. - 5 DESCOMPUNEREA INTR-O PAJIȘTE FERTILIZATĂ CU AZOT MINERAL 4| K și Na au prezentat, în cazul resturilor vegetale din variantele mar- tor și N320, o acumulare pronunțată în primele 54 de zile ale descompunerii și o pierdere considerabilă în intervalul de timp următor. în schimb, la resturile vegetale din săculeții dispuși în varianta N107x3, procesul de acu- mulare a fost mai îndelungat și cu valori mult mai ridicate la K față de Na. Ca- a fost singurul element cu acumulare puternică și continuă în toate situațiile analizate, dar mai ales în-materialul ),’,( 17). în general, cel mai slab a fqsț colonizat materialul ve- getal din săcWțn.mțrqduși îp varianta N\07x3. în 'acest caz, explicația cea mai plauzibilă văr ddzeleâde în gfășămînt^ repetate" periodic îp decursul anului',’ au contribuit da inhibarea dezvoltării faunei edafice din habitatele experimentale, accentuînd starea do'stress ecologie. De altfel, se cunoaște că fertilizarea cu azot nu este tolerată îndeosebi demnele grupe de acarieni, dintre care cele mai sensibile par a fi qribatidele < și scutacarideh ;(3), (4), (10), (22), (23). Trebuie precizat că deficitul hidrie, care a caracterizat perioada de debut a procesului de repopulare, a amplifeat efectul negativ al fertilizării aplicate (3). , 1 > în ansamblu, diversificarea faunistică din materialul experimental a fost destul de apropiată de a cenozei înconjurătoare-. Potrivit analizei spec- 7 DESCOMPUNEREA ÎNTR-O PAJIȘTE FERTILIZATA CU AZOT MINERAL 437 trului faunistic, la oribatide se observă că într-o primă fază săcu- leții au fost invadați de numeroase specii (fig. 3). Apoi, treptat, pe măsura, avansării procesului, de descompunere, unele specii au dispărut, existînd tendința dezvoltării numerice doar a uneia dintre ele (Oppiella nova).. Acest aspect, a fost-mai evident în resturile vegetale ale săculeților din varianta N32(). ■ : Din acest punct de vedere, colembolele s-au comportat diferit (fig. 4).. Repopularea cu specii- a materialului vegetal din săculeții introduși în martor și varianta N32o a decurs mai lent, odată eu accentuarea degra- dării. Fazele inițiale s-au caracterizat prin dominarea unui singur efectiv populați ouai: Lepidocyrtus cyaneus (martor) și Hypogastrura armata (jS320). în opoziție, spectrul specific al colembolelor din săculeții variantei JS107x3 a fost în. permanență mult mai larg. Succesiunea diferitelor grupe de microartropode în decursul perioadei studiate s-a estimat prin densitățile relative înregistrate de acestea în di- feritele faze ale descompunerii (fig. 5). Sub raport trofic, în materialul vegetal al săculeților din martor și varianta N320 âu dominat, în toată pe- rioada analizată, taxoniidetritomicrofitofagi sau, mai precis, cei miciofi- tofagi. în Schimb, materialul săculeților din varianta N107x3 a fost invadat de o faună diminata de grupe zoofage. Doir în fazele avansate ale descompu- nerii, aici raportul numeric dintre grupe a devenit favorabil taxonilor de- tritomierofitofagi. ?Se apreciază că succesiunea^, în special cea a grupelor detritomicrofitofage, este consecința modificărilor suferite de substrat în decursul descompunerii .^ (9). , După 54 de zilefde degradare, în necromâsa săculeților din martor ponderea aparține grupelor panfitofage, reprezentate prin colembble (Le- pidocyrtv.s cyaneus)( Scheloribates laevigalus ). Mai mult, un procent însemnaț<.pup^îezentat și unii acarieni microfitofagi ;(Oppiella- nova — oribatijdd'/îfe — tarsonemide). în materialul săcu- leților din varianta N107x3-, în această perioadă au'fost preponderente tar- sonemidele din fam. Pygmeplioridae. După cum s-a demonstrat, înmul- țirea acestor .acarieni este favorizată de paiele și? de composturile aflate în. primele stadii de (descompunere, numărul lor micșorîndu-se pe măsura avansării humificării (16), (19). în general, pigmei ori dele, fiind micofagi, indică prevenirea unei7activități fungicp-intense. Din. contra, conținutul săculeților'amplâ'sățițm Varianta N32o a fost dominat de acaride, grup sti- mulat de mediile’Unlede și bogate în materie organică,v unde se petrec in- tense procese dej.descompunere anaerobă (12). (13)/ După 123 de zile de degradare, analiza faunisiică mtiepriusă a evi- dențiat modificări ale raporturilor numerice, dintre giupe, prin creșterea importanței reprezentanților micro fit ofagi. Astfel, în. xmartor, densitățile relative cele mai mari le-au avut oribatidele (t>ppi\dla>nooa), acarididele, urmate de colembole, iar în săculeții variantelor fertilizate și fam. Pyg- mephoridae. ' ă1/;' ; ' După 305 zile de degradare, dominante în materialul vegetal din săculeții celor trei variante au rămas colembolele (Hypogasirwa armata și Lepidocyrtus cyaneus); în această etapă, grupul a prezentat și cea mai ridicată varietate specifică. Valori relative mari au avut și oribatidele, care au rămas însă reprezentate numai prin cîteva specii microfitofage și 44 45, 11 DESCOMPUNEREA INTR-O PAJIȘTE FERTILIZATĂ CU AZOT MINERAL 47 46 MAGDA CĂLUGĂR și colab. 10 coprofage (Oppis minus, Bmchychtlionius berleseÂ, Hypochthonius luteus). Sub raportul distribuției verticale, aceste specii sînt humicole sau indi- ferente, iar prezența lor indică un stadiu avansat de descompunere (17). Microliabitatele artificiale create au fost invadate de numeroase efec- tive populaționale zoofage, dominate de gamaside, acarieni, cunoscuți ca prădători ai colembolelor, dar și ai formelor preadulte de oribatide. în raport cu unii biotipi naturali, numărul gamasidelor inventariat aici pare enorm. Bar este cunoscut Că acești acarieni prădători pot dezvolta, uneori, densității foarte mari în habitatele temporare (composturi, cuiburi de păsări sau mamifere), care concentrează pentru puțin timp o pradă bogată. Probabil, în variantele fertilizate, densitățile mici ale prăzii din solul în- vecinat săculeților au determinat aglomerarea gamasidelor și a altor pră- dători (Stigmaeidae, Eupodidae, Bdelidae, Breynetidae) în aceste micro- habitate artificiale. Fenomenul este deosebit de vizibil în cazul variantei ^107x3 • Pentru animalele macrofitofage, conținutul săculeților nu a con- stituit un mediu propice dezvoltării lor. insei m și concluzii Descompunerea unui substrat rezultă prin solubilizarea și spălarea materialului, prin catabolizarea sau oxidarea compușilor organici, precum și prin degradare fizică sau mărunțire biologică (Swift, Heal și Anderson 1979). Artropodele influențează îndeosebi fazele mai tîrzii ale descom- punerii. Ele intervin atît direct, în transferul nutrienților, asigurat prin nutriție și excreție, cît și indirect, în răspîndirea și regenerarea florei mi- crobiene (Sanlon), 1981; Anderson și Ineson, 1984). Astfel, fauna edafică asigură reglarea activității și a dinamicii microflorei, ceea ce are un efect puternic asupra ratei de descompunere (6), (11). Din studiile experimentale întreprinse a reieșit- că valoarea ratei de descompunere este parțial dependentă de posibilitățile de colonaizre a substratului cu microartropode edafice. lăntnu aceasta pledează consta- tarea că, prin fertilizarea aplicată, se produce fimarea vitezei de colonizare și, în consecință, descompunerea resturilor vegetale decurge mai lent, iar calea urmată.este difeiita de cea din martor. Mâi ales în fazele inițiale ale degradării, succesiunea grupelor indicăm activiîafc microbiană deosebită, față de cea a martorului. * . ■ X - De asemenea, experimentul a evidențiat .un fapt care nu s-a conturat atît de clar din cercetările zoocenologice întreprinse anterior (3), (4), și anume că aplicarea fracționată a dozei de 320 kg s.a.N/ha determină de- reglări ale lanțului trofic de detritus, ceva mai accentuate decît aplicarea ei integrală. ; A ■ 3. BULIMAR FELICIA, HUTU MARINA, Vth Syniposimn ou SoiI Biol., Iași, 1981, p- 140. 4. CĂLUGĂR MAGDA, VASILIU N., BULIMAR FELICIA, HUȚU MARINA, Lucr. stiinț. ale I.C.C.C.P. Măgurele-Brașov, 6: 121-124, 1981. . 5.' CROSSLEYD. A., WITKAMP M., Acarologia, 6: 137-145, 1964. 6. GODEAS ALICIA M., Pedobiologia, 30: 323-331, 1987. 7. GRIMM R., RAGHNAGEL R. D., Grundkurs Biostatistik, VEB G.V.F., Jena, 1985, p. 1-156. 8. HÂGVAR S., KJ0NDAL B. R,, Pedobiologia, 22: 232-245, 1981. 9. HÂGVAR S., KJ0NDAL B. R., Pedobiologia, 22: 385-406, 1981. 10. HEUNGENS A., DAELE E. van, Pedobiologia, 22: 39-51, 1981. 11. HOUSE G. J., STINER R. E„ Pedobiologia, 30: 351-360, 1987. 12. KARG W., Nachrichtbl. Dtsch. Pflauzen schutzdienst.. 4: 97—105, 1965. 13. KARG W., Arch. Pflanzenschutz. 5 (5): 1636-1642, 1969. 14. KELMAN R., LANG G. E., Ecology, 63: 1636-1642, 1982. 15. KRANTZ G. W., A Manual of .Acarclogy, Orcgon State Uni verși iy Book Stores. Inc, Corvallis, 1978, p. 1 — 509. 16. KRCZAL FI., Syslematik und Qkologie cler Pgcmoliden, în Beilrâge zur Sgslematik und Qko~ logie Mllteleuropdlscher Acarina, Akademic Verlag Gescllschaft Gcets & Portig K. G., Lcipzig, 1 (2): 385-618. 1959. 17. LEBRUN PH.. MIGNOLET R., în Proc. Intern. Congress Acarology, Akadenuai Kiadd, Budapesta, 1974, p. 93 — 100. 18. MIGNOLET R., LEBRUN PIL, în Progress in Soil Zoology, Proc. 51 h Intern. Colloquiuni ou Soil Zook, sub red. Jan Vanek, 1973, p. 261 — 281. 19. NAGLITSCH F., Pedobiologia, 6: 178-193, 1966. 20. PALTSSA A., Inseclen. I. Teii Apterigota, Tierwelt Mitteleuropas, Von Quelle & Mayer, Lcipzig, 4 (1): 1-300, 1964. 21. WITKAMP M„ CROSSLEY D. A., Jr., Pedobiologia. 6: 293-303, 1966. 22. ZYROMSKA-RUDZKA HALINA, Pol. ecol. St ud., 2 (4): 157-182, 1976. 23. ZYROMSKA-RUDZKA HALINA, Pedobiologia, 19: 9-17. 1979. Primit în redacție la 12 septembrie 1988 Cerii nil de cercetări biologice Iași, Calea 23 August nr. 20 A BIBLIOGRA^IE'SELECT] \ Ă 1. BALOGIT J., The Oribatid Genera of the World, Akademiai Kiado, Budapesta, 1972, p 1 — 228. ... . 2. BRTNSON AL Uf., Ecoîogy, 5 u- 77'7 -.r* i'HciU Vr’i; ; ; •,; 7‘; '777-7 7 . . ■1 ''' ’ 1 /. 5A fost șu^erață^^^ ,ca apdle ;gcotermale șîh’t aplicabile în dezvol- 1‘tarea chitim anilnale^ șfmai ales a pîșciculțurm o Wic de lucrări apteri Oate au precizat că apele gTptermăle conțin numeroase substanțe în exces șipdluanțiț care modifică profund;fiziologia și structura 'unor țeșutW^ animalelor'acvatice (3),' (6), (P)/10j'r'(il), (12). Influența oalelor gâbtermale W pbștilor ăpar'e ‘deosebită: în funcție1 dd-zona geo- grafică clin care pioVin! și de natura'speciilor care au fost cercetate. Chiar dăcâ Cohținutul Ib'r în fenoli sau'âmbhiu este'relativ scăzutpapele geoter- male produc perturbări fiziologice prdfunde' și adesea’ ifevetbibile. > Pe linia âcestor preocupări,* ne-^am propus studierea- influenței apelor Jde' sondă din județul :Bihor< țSăcueni șLSalontă) • asupra puietului de crap. ■7777 K ? 'id V. ' p. / r, '1 :: R . ■ .m ' u U' <' \ • d ■ . ; ? l ‘ ■ i ■ -, pvm-v : m-. N u i /'■! ’5 tt' , (MATERIAL ȘI MEȚ0DE , s . ■'(' kHmr/ihv- Cpmj' m ; 70- J : r . 77'77 .7.7; 7177 :7; ..y’ff. j;. ,7; Materialul biologic a foșt reprezentat de puiet.de crap d(i douftyqri (pjpri^ils menținut în acvarii cu ape gcotermale răcite și aerate. în cursul experimentării, peștii nu au . fost 'hrănip. S-iui efectuat'experiențe’cu apfc gedibr'riîălti conâeiiti ate, cu'apt.' diluate în labo- ratot cu apă deiobihet (.5 %;șijl:O'^ de evhcuafe, folosite inițial In în c^&ireă uitor ăere.. ÎL m Centru urmării;e/pmpdifiț^ produse la nivelul țcsulufilor; is^ap prpMygțjprobe de ‘^anhii,.mușchi, creier, ipimă și intestin,, dapuau fost fixate în formol calci,c, Piesele ipci.ușc în jîidăfină !ău toȘf secționate la 8 |x &i au fost colorate cu hemalaun Mayer-cozină șl PÂS. Pre- 7yiehță feholilbr în țesuturi .» fosf’pusăRn evidfență pbintr-o reacție histochihiică cu pmitroaililină •( ^.iftfaîiotatăjvfa^ colorarea nucleilbr ’cu Aztir;A; Precipitatul dii senioare brună apărut în 7hrma-reacției histochta indică prezența fenolului acumulat• iîn țesuturi. lîEZtLTAiE p î^tii țintiți in apC gCotimnale de sondă, pTovenite din fbtajble de "lă’toheni (clă^ificâte în’ a, b,:c, d), ău manifestat o ușoată agitâție, dbze- clțilibre și ^ettiitbări Te^pirafol'ii. Peștii ținuți în apa provenită-de la sonda bîprezintă hemoragii branhiale după un interval de două ore. La peștii >ihtioditși>îh'din forajele de la Sacueni nu s-a'observat, un ’^oc de adaptare» In schimb la peștii ținuți 'îh ape provenite db' la SalOhta (e) se retnarcă un șoc de; adaptare lă 5—10 min. Peștii Sînt agitațiy măni- St. cerc, biol., ;Sem!biol.'anțm.i t. 41, nr. 1, p. 49 —â2j Bucuroșii, 1989 -. 7 .- - .' " '50 LOTUS MEȘTER și colab. 2 festă dezechilibre, iar după circa 4 ore se remarcă apariția unor hemoragii în regiunea branhială. Modijucăi^ gepțeymală de j^-Săcneni. (sonda u) conține' 8 hailtitgbtci-rhai’e db fbridli (4,71 îrig/1)1 Si de’’ amdniu '(11/ m^/1). \Peștii ț.ihXițisMahe^ au hdirît.dup>ă 6 zilei Branhiile au apărut puterhic afectate, cu lamelele branhiale degenerate și o hipertrofie a celulelor car- tilaginoase. Granule de reacție azoică pentru fenoli s-au identificat în unele •enddteMW' h!e văseloî* de sînge și la nivelul scheletului de susținere al branhiei (fig. 1 A). La nivelul creierului s-au identificat apiimulări de feppii.în nucleu celhlelor ncUronăle din zonă centrala,' în perib^ celule șubcor- ticale, detalie mică și in nudeii elementelor figurate ale capilarelor ,cere- bralei (fig,; 1B). — -> ; :.i- / ii;. ■. !.U' ..ni-,--». . Binichiul peștilor prezintă acumulări evidente de fenoli în celulele rșegmentuliți proximal alnefrenului.; în intestin;,:granule tipice s-au ob- ' servât la Baza celulelor intestinale, imediat sub mucoasă (fig. 1 C)f) Picatul âpa’re'cu o structură morfologică alterată,,cu unele vase de sînge fparte dilatate .și cu’hepatocite lizate. Granule pozitive pentru fenoli, s-ari evi- dehtiat' îii nudeii elementeloi figurate, ca si la inimă de altfel (fig? 1D). .:peștii ținuți în ape gpoțqrmșl^ de las sonda a, q^re a fost diluată ,(5 % . (Șiflb^^ relațțv normal. Tqtpșij dupAlO zile.de menținere J <în( ^eeșțe, ape,( ,toate? țesuturile ayulizate prezentau acumulări, d6 fepplb cel ihaiîșhccentiiat.^ , . .:.;q mbu-p Peștii ș ținuți .înliapeageotqrmale provpnite denia, altă-sondă (b) au .^prezenta# comportări similare• șLau muritvdupăi9îzile.>}Studiul; ihistologic a evidențiat alterări morfologice și acumularea în grade deosebite a feno- lilor din apă (fig. 1 E și F). Se remarcă efectul toxic puternic asupra ce- lulelor cndoteliale și asuiuă: heluldbf Aaîiguine. Apele de sondă diluate (5% și 10%) au avut efecte similare, mai evidente asupra epiteliului in- testinal si brănhita ; ’nnxî-iqo-i eu - v >'■- nnu . II.-: u.i ’s C. mm- u ■ u.. S' n) .Jiiriji b i ns'.«ț ;,»;•> ' Uf ’pr •Jo.-jm - .. Apele, geo termale deda .șopd a A prezintă un,- conținut scazuți-in. [fenoli • 'i(i#0• ung î),. dar i afectează structura morfologică a', țesuturilorica urmare '■a acumulării de fenol-.1 Sufuhyiețuirea peștilor •îțr:ăd dețo- . ixifiero ai fenolilor.; Peștii; âu murit, ditpă ț circa sâ zjleuHi^^ granule pozitive de fenoli s-au identificat în toate țesuturile : branhii, musculatura •striată (fig. 2 E Fi),, .iptpstin,. țesut, muscular . Figura 1 A, Secțiune frontală prin branhie (stațiA' a). Se observă lamelele branhiale subțiate si o reacție pozitivă pentru fenol in celulele cartilaginoase hipertrofiate (15x10). B, Creier de crap cu granule de reacție azoică în nucleii celulelor neuronale din zona centrală (stația a) (15x40). C, Intestin de crap cu cutele intestinale dezorganizate, (stația a) (10x10). D, Sec- țiune prin inimă de crap cu structura puternic afectată (stația a) (10x10). E, Branhie de crap cu lamele branhiale dezorganizate (stația b) (10x10). F, Intestin de crap cu vîrfurile cutelor intestinale dezorganizate (stația b) (10x20). Figura 2 A, Branhie cu lamele-davate, infiltrație de lecucocite și condrocite cu granule de colorație azoică (stația b, diluție 10%) (10x20). B, Branhie cu desprindere cpitelială, schelet de susținere dezagregat și lamele rupte (stația c) (10x10). C, Branhie cu epiteliul desprins și o puternică reacție pentru fenoli în scheletul de susținere și în elementele figurate (stația d) (10 x' 16). D, Secțiune prin musculatura laterală a corpului. Reacție histochimică pozitivă în fibrele musculare și în fascia conjunctivă dintre fibrele musculare (stația d) (10x3). E, Secțiune prin tegument și musculatura striată, cu numeroase granule de colorație azoică (stația e, diluție 1/5) (10x16). F, Branhie cu hiperplazie și cu reacție pozitivă pentru fenoli în scheletul de susținere (stația e evacuare, diluție 1/5) (10x16). 3 INFLUENȚA APELOR GEOTERMALE ASUPRA PUIETULUI DE CYPRINUS CARPIO 51 DISCUȚII Apele geotermale au o compoziție chimică variată (în funcție de , zonă și anotimp) cu numeroase elemente toxice, care afectează în grade deosebite comportamentul și viața peștilor. în lucrări anterioare (6), (9), (11) s-a relevat acțiunea nocivă a unor ape de adîncime asupra peștilor. Județul Bihor are ape geotermale care, atît în ceea ce privește pH-ul, cît și încărcarea cu diverse substanțe, depășesc limitele admisibile pentru apele adecvate pisciculturii. Unele componente în exces, ca fenplii și amoniul, exercită acțiuni letale chiar luate separat, dar mai ales împreună și în prezența unor cantități foarte ridicate de ioni (Na+, K+, CI-, Br~ etc.). Unele modificări histo-patologice induse la nivelul epiteliului bran- hial apar comune mai multor tipuri de substanțe toxice (desprinderea epiteliului branhial, secreția activă de mucus, lamele clavate). După Mallat (8), aceste modificări sînt considerate reacții nespecifice, legate de in- fluența lor nocivă asupra celulelor. Unele efecte ale concentrațiilor de fenol subtetale asupra peștilor au fost subliniate de către Kuba (5) și Swift (16) privind acțiunea acestuia asupra sistemului nervos. Experi- mental s-a demonstrat că, sub acțiunea de scurtă durată a fenolului, efec- tele sale sînt reversibile. Dacă acțiunea fenolului este prelungită, acesta se acumulează în țesuturile peștilor, ca urmare a lipsei unor mecanisme adec- vate de detoxifiere (4), (8), (11). Sub influența expunerii prelungite la fenoli scade rezistența peștilor mai ales datorită acțiunii fenolului asupra metabolismului intermediar (12). Influența perturbatoare a fenolului asu- pra metabolismului peștilor amplifică și efectul altor substanțe toxice, ca amoniul, a cărui acțiune nocivă a fost clar precizată în lucrări anterioare (1), (2), (3), (13), (14), (15). Efectele toxice ale amoniului asupra metabolismului peștilor sînt dependente de numeioși factori: forma sub care se găsește amoniul (ionizat sau neionizat), pH, temperatură, concentrația ionilor de sodiu etc. Nume- roase experiențe realizate pe pești, în prezența unor doze letale de amoniu, nu au putut preciza cu claritate dacă forma ionizată a amoniului influen- țează metabolismul animalelor. în cazul apelor de sondă utilizate de noi, temperatura relativ ridicată și pH-ul crescut favorizează .o creștere a formei neionizate a amoniului în apă, cu consecințe negative asupra ani- malelor (scăderea pH-ului sanguin, scăderea concentrației de ATP, re- ducerea excreției de amoniu etc.). Alături de factorul ropic necoresptm- zător (6), acțiunea amoniului interferă și cu capacitatea de osmoreglare a peștilor (7). Deși toxicitatea apelor geotermale poate fi diminuată prin aplicarea unor tratamente de corecție a factorului ropic și prin epurarea unor sub- stanțe toxice pe care le conțin, considerăm că aceste ape nu sînt recoman- dabile pentru practicarea pisciculturii. în sprijinul acestei păreri vin și datele noa-stre experimentale cu pești menținuți în ape de sondă diluate. Și în aceste condiții se constată o acumulare relativ mare de fenoli la ni- velul majorității țesuturilor, însoțită în paralel de modificări histologîce degenerative. I 52 * LOTUS MEȘTER și colab. 4 BIBLIOGRAFIE 1. CAMPBELL J. W., în Comparative Animal Phgsiology, sub red. C. L. Prosser, Saunders • >Comp. Philadelphia, 1973, p. 279—316. 2. COLT J.,.în Bio-Engineering Symposium, Fish Culture section of the American Fish Society, Michigan, 1979, p. 1 — 30. 3. FLIS J., Acta Hydrobiol., 10: 225-238, 1963. 4. KOBAYASHI K., NAKAMURA N., Bull. Jap. Soc. Scient. Fish, 45: 1185—1188, 1979. 5. KUBA K„ Jap. J. Physiol., 19 : 762-774, 1969. 6. LEONTE E., LICULESCU E-, CRUCERU M., MIHĂILĂ E., COSTOR I., STĂNESCU R., POPESCU M., CODOBAN M., Bul. Cerc. P-iscic., Seria Nouă, 2: 111-123, 1980. 7. LLOYD R., ORR L. D., Water Res., 3: 335-344, 1969. 8. MALLAT J., Canad. J. Fish Aquat. Sci., 42 : 630-648, 1985. 9. MÂRINESCU-POPESCU V., ELIAN-TALĂU L., PAPADOPOL M., NICOLESCU D., - TEODORESCU L., Bul. Cerc; Piscic., Seria Nouă, 1-2: 85-100, 1982. 10. MAYER J. F. L., KRAMER R. H., Prog. Fish Cult.. 35: 9-10, 1973. 11. MEȘTER L., MARINESCU-POPESCU V., TESIO C., St. Cerc. Biol., Scria Biol, anim., 34:104—110,1982. 12. MEȘTER L., NATSIS L., TESIO C., Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 27: 227-23-6, 1985 13. OLSON K. R., FROMM P. O., Comp. Biochem. Physiol., 40A : 999-1007, 1971. 14. REICHENBACH-KLINKE H. H., Archiv fur Fishereiwiss, 17: 122-132, 1967. 15. SOUSA R. J., MEADE T. L„ Comp. Biochem. Physiol., 38A: 23-28, 1977. 16. SWIFT D. J., J. Fish Biol., 13: 7-17, 1978. Primit în redacție la' 8 noiembrie 1988 Facultatea de biologie București, Splaiul Independenței nr. 91—95 Institutul de științe biologice București, Splaiul Independenței nr. 296 CREȘTEREA CONSUMULUI MUSCULAR DE GLUCOZĂ ȘI A TOLERANȚEI FAȚĂ DE GLUCOZĂ SUB INFLUENȚA ASPIRINEI LA ȘOBOLANI WISTAR NORMALI J. MADAR, NINA ȘILDAN, ANA 1LONCA și VICTORIA MARIA RUSU 'The in vitro effcct of aspirin (acetylsalicylic acid) upon the glucose uptake by isolated diaphragm, as well as the infhience of treatment with aspirin upon intravenous glucose to- Icrance were studied in adult male Wistar rats. Itwas established that aspirin (60 micro- grams/ml incubation medium) signilicantly enhanced the glucose uptake of diaphrag- matic inuscle from glucose containing Krcbs-Henseleit saline, and that the treatment of animals for 30 days with orally administercd aspirin (30 mg/day/100 g b.w.) increased glucose tolerance. Studiile precedente efectuate în laboratorul nostru au pus în evidență Histochimic, evidențierea acizilor nucleici (ARN și ADN) în bursa lui Fabricius la puii sacrificați la 7 zile după contactul cu serul antibursă nu prezintă' diferențe față de lotul martor. în cazul proteinelor se constată o ușoară creștere a intensității reacției. La 14 zile se remarcă o ușoară accentuare a pironinofiliei celulelor din zona medulară comparativ cu lotul martor. Proteinele totale prezintă o ușoară creștere a intensității reacției. . în timus, la 7 zile după contactul cu. serul antibursă, se remarcă o ușoară creștere a pironinofiliei .celulelor din zona medulară comparativ cu lotul martor. Proteinele nu prezintă modificări față do martor. La 14 zile, timusul prezintă un număr crescut de celule din seria plasmocitară, piioninofile, în zona medulară a foliculului, comparativ cu lotul martor. Proteinele nil sînt modificate nici în acest caz. ■ ■■• , DISCUȚII Serul antibursă obținut de noi, ca de altfel serurile antilimf o citare umane, sînt seruri hețerologe sau xenogenetice. Serul antibursă conține cel puțin două componente : una antițesut bursal și o altă componentă antilimfociteB; Modificările din bursa lui Fabricius apărute, în urma ad- ministrării serului antibursă, la 7 zile de la contactul eu acest ser, expri- mate prin ușoara creștere în volum a foliculilor bursăli, prin aglomerarea de limfocite B în spațiul perifolicular, precum și prin creșterea reacției pentru proteine, sînt paralele cu creșterea ponderală a acestei formațiuni limfatice. Creșterea reacției pentru proteine din bursa lui Fabricius poate fi corelată cu nivelul crescut al acestora din sînge (B. Giurgea și colab., date nepublicate). Cu toate că Serul antibursă nu conține nici o componentă timică? totuși timusul reacționează, evidențiindu-se modificări care constau într-o stimulare în special ă populației celulare. După părerea lui Glick (2), bursa lui Fabricius influențează timusul prin elaborarea unui factor umoral denumit bursopoetină, ce induce în măduva osoasă apariția de probur- Fig. 1. - Bursa lui Fabricius: pui sacrificați la 14 zile după administrarea serului antibursă. Fig. 3. — Timus : pui sacrificați la 14 zile după administrarea serului antibursă. 3 EFECTUL SERULUI ANTIBURSĂ ASUPRA BURSEI LUI FABRIClUS socite, care se vor transforma în bui socite mature, precum și de proti- mocite, care vor da naști re timocitelor matuie, precum și de protimocite,. care vor da naștere timocitelor mature. Afiimația lui Glick (2) ar putea explica zona de „cer înstelat” pe care roi o surprindem în timus în urma administrării serului antibursă. Din datele lui Mizutani și colab. (8) reiese că serul antibursă influențează dezvoltarea celulelor progenitoare din mă- duva osoasă în celule B mature prin piocese mediate celular, și nu umoral. Mecanismele de atragere a celulelor progeniloare din măduva osoasă sînt similare în cele două formațiuni limfatice centrale la pasaii (5). Creșterea pironinofiliei în ambele organe limfatice și a unor celule' din seria plasmocitară indică o sinteză de acizi nucleici, care, așa cum reise din datele noastre, este mai rapidă în timus (la 7 zile) decît în bursa lui Fabricius (la 14 zile). Rezultă că modificările din timus și bursa lui Fa- bricius nu se produc la același interval de timp de la injectarea serului antibursă, dar nici intensitatea modificărilor nu este aceeași. Mecanismul de acțiune al serului antibursă este greu de precizat, în literatura de specialitate astfel de studii lipsind. Datele prezentate sînt simple fapte constatate; ele urmează să fie lărgite și completate în așa fel încît să permită explicarea modului în care serul antibursă acționează în organismul aviar. Cunoașterea mecanismului de acțiune al acestui ser este deosebit de importantă în cazul utilizării lui în prevenirea și comba- terea unor boli virotice la păsări a căror evoluție este legată de prezența burseț lui Fabricius. în concluzie, serul antibursă, administrat puilor de găină neona- tali, produce importante modificări histologice și histochimice la nivelul bursei lui Fabricius și al timusului, al căror moment de apariție și inten- sitate diferă la cele două organe limfatice centrale. Fig. 4, _ Timus t pui sacrificați la 14 zile, lot martor. BIBLIOGRAFIE 1. GIURGEA R., DUMITRU I., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 40 : 53-56, 1988. 2. GLICK B., The thymus and bursa of Fabricius: endocrine organsl, în Avian Endocrinologia sub red. A. EPPLE, M. H. STETSON, Academic Press, New York—Londra—Toronto— Sydney—San Francisco, 1980, p. 209 — 221. 3. GARY Y. G., MONACO A. C., WOOD M. L., RUSSEL P. S., J. Immunol., 96 : 217-221, 1966. 4. IVANYI I., LYDYARD P. M., Ceil Immunol., 5: 180 — 189, 1972. 5. LEDOURIN N. M., HOUSSAINT E., JOTEREAU D. V., Avian Immunol. Adv. Exp. Med. Biol., 88: 29-33, 1977. 6. MAZIA D. P., BREWER P. A., ALFERT M., Biol. Bull., 104 : 57, 1953. 7. MAZZELLA O., CAUCHY L., COUDERT F., RICHARD J., Hibridoma, 5:319-328, 1986. 8. MIZUTANI T., TERAI Y., KIMURA FI., FUJITA J., Chem. Pharm. Bull., 30 : 730- 733, 1982. 9. MUREȘAN E., GABOREANU M., BOGDAN A., BABA L, Tehnici de histochimie normală, si patologică, Edit. Ceres, București, 1975. 10. WICK G„ ALBINI B., MILGROM F., Clin. Exp. Immunol., 15: 237-249, 1973. 11. WICK G., ALBINI B., JOHNSON W., Immunology, 28,: 305-313, 1975. Primit în redacție la 4 iunie 1988 , Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, slr. Republicii nr. 48 și Institutul agronomic ,,Dr. Petru Gro:a” Cluj-Napoca, str. Florești, nr. 2 efectele serului antibursă asupra unor PARAMETRI BIOCHIMICI ȘI HEMATOLOGICI LA PUII DE GĂINĂ RODIGA GIURGEA, I. GHERA și ELENA BALOSIN Comish-Rock chickens were given 0.5 ml airti-bursal serum in the pectoral muscle on the first day after hatching. Seven days alter the scrum administration, some modifications were evident in the blood : gammaglobulin content, as well as the number of white cells and especially of heterophiles decrcased, and of eosinophiles increased. At 14 days the values were normalized. Literatura de specialitate oferă puține date cu privire la acțiunea serului antibursă la puii de găină. Sînt citate unele date cu privire la efec- tele acestui ser asupra răspunsului imun față de eritrocitele de oaie (7). Date anterioare ale noastre au evidențiat că administrarea unui astfel de «er deprimă capacitatea anticorpoformatoare față de antigenul Escherichia coli (1), iar administrarea numai a acestui ser provoacă modificări struc- turale și biochimice atît în bursa lui Fabricius cît și în timus (2), (11). Continuînd în această direcție cercetările, în prezenta lucrare am urmărit efectele serului antibursă asupra unor parametri hematologici și biochimici din serul sanguin. MATERIALE ȘI METODE , ' 0 . Experiențele au fost efectuate pe pui de găină Cornish-Rock, care la vîrsta de o zi de viață au intrat în experiență. Animalele au fost grupate in două loturi a cîte 10 indivizi fiecare. Lotul tratat a fost injectat cu.o doză de 0 ,5 ml ser antibursă, administrarea făcîndu-se în două reprize, în prima zi 0 ,3 ml și .apoi, după o pauză de o zi, restul de 0 ,2 ml. Lotul martor a fost injectat cu același volum de ser fiziologic și în aceleași condiții. Administrarea s-a făcut în muș- chiul pectoral. Puii au fost crescuți în condiții zooigienice corespunzătoare, hrana constînd din furaj concentrat adecvat vîrstei. Hrana și apa s-au dat ad libiium. Serul antibursă a fost ob- ținut pe iepure, după tehnica Gray și colab. (4). Sîngele s-a recoltat din vena axilară, la 7 și 14 zile de la administrarea serului antibursă, animalele fiind inanițiate timp de 16 ore. : Din sîngele integral s-a dozat conținutul de hemoglobină, s-au numărat globulele albe și roșii și s-a urmărit formula leucocitară. Din serul exprimat după coagularea sîngelui s-au dozat proteinele totale (3), gamaglobulinele (3), (13) și s-au urmărit prin metoda electroforezei pe hîrtie fracțiunile proteice (tampon veronal, hîrtie Whatman 1, pH = 8,6, forța ionică 0 ,05, intensitatea curentului electric 0,2 mA/cm hîrtie, timp de migrare 16 ore). Colorarea benzilor s-a realizat cu amidoschwartz, iar citirea lor s-a făcut la un integrator. Datele obținute au fost prelucrate statistic prin testul ,,t” al lui Student, valorile abe- rante fiind în prealabil eliminate după criteriul Chauvenet. Au fost calculate și diferențele pro- centuale față de lotul martor.’ Semnificația statistică a fost considerată de la p = 0,05. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 63— 65,. București, 1989 .. . 64 RODICA GIURGEA și colab. REZULTATE Datele obținute pentru toți parametrii urmăriți sînt prezentate în tabelul nr. 1. Din acest tabel reiese că serul antibursă produce o scădere a numărului de globule albe, a procentului de heterofile și a conținutului de Tabelul nr. 1 Efectele serului antibursă asupra unor indici hematologici și biochimici la puii de găină Recoltări (zile): 7 14 Lot: Martor | Tratat Martor Tratai Hemoglobină 10 ,42 ±0,18 ±1 ,15 9,56±0,28 ±4,81 (g%) — NS — NS Globule roșii 2734000±212057 -3 2450000±647163 -6 ' (milioane/cm3) — NS — NS Globule albe 12537±138 -45,18 13225±807 -1-8,02 (mii/cm3) — <0,001 — NS Limfocite 62,84±.3,82 ±5 62,08±6,12 — 3 ,14 (%) — NS — NS Heterofile 14,99±2,92 -39,43 15,66±3 ,68 ±12,38 (%) — <0,05 — NS Bazofile 6 ,30 ±1 ,31 ±33 ,71 7 ,26±1 ,35 ±2,20 (%) — NS — NS Eozinofile 2,29 ±0,53 ±117 ,03 1 ,15±0 ,35 ±77 ,39- (%) , — -0,02 — ■ NS Monocite 11 ,51 ±1 ,75 ±2,69 11 ,47 ±3 ,22 ±5 ,23 (%) — NS — NS, Albumine 61 ,12±0,99 ±6,75 68 ,12 ±8,23 ±15,04 (%) •— NS — NS a-Globuline 16 ,12±0 ,99 — 7 11 ,36 ±1 ,76 ±-24 ,18 (%) —. NS — NS (3-Globuline 10,37±0,44 -13 ,22 9 ,50±0 ,63 ±1 ,26 (%) — NS — NS y-Globuline 24,36±0,86 -51 ,79 ■ 13,75±4,47 ±19 ,04 (%) Q — <0 ,001 — NS Proteine totale 39 ,75±2 ,30 -13,62 18,09±3 ,90 ±145 (mg/cm3) — | NS — <0 ,001 Notă. La loturile martor sînt trecute valorile medii ± eroarea standard. Baloturile tratate sînt menționate diferențele procentuale față de martor și semnificația statistică. Valorile nesemnificative statistic sînt notate NS. gamaglobuline, paralel cu creșterea procentului de eozinofile, la recoltarea de la 7 zile. La 14 zile de la administrarea serului antibursă, toți para- metrii care au fost afectați la 7 zile revin în limitele normalului, dar apare o creștere semnificativă a conținutului de proteine al serului. DISCUȚII Serul antibursă, obținut de noi pe iepure, este un ser heterolog, avînd o componentă antițesut bursal și o altă componentă antilimfocite B. Aceste două componente au fost identificate și în alte seruri de acest tip, cum sînt serurile antitimus sau cele antilimfocitare (8). Conținutul scăzut de gamaglobuline din sîngele acestor animale după injectarea se- 3 EFECTELE SERULUI ANTIBURSĂ ASUPRA SERULUI SANGUIN ■ 65 rului antibursă poate explica capacitatea redusă a acestor animale de a sintetiza anticorpi (1). Datele noastre evidențiază și o scădere a numărului de globule albe, fără a fi afectat însă procentul de limfocite. După afirma- țiile lui Păun și colab. (10), limfopenia, care se instalează la un animal tratat cu un astfel de ser, nu este întotdeauna asociată cu o modificare a procentului de limfocite. Limfopenia, după părerea acestor autori, s-ar putea datora unui efect selectiv citotoxic pe care aceste seruri îl au asupra limfocitelor mici, cu viață lungă, recirculante, celule care se pare că sînt imunologic specific reactive în recunoașterea antigenului. Scăderea pro- centului de heterofile la 7 zile de la administrarea serului antibursă poate avea consecințe în promptitudinea răspunsului nespecific, ele avînd un rol important în procesul fagocitozei și în apărarea din prima linie, deci în prelucrarea informației antigenice. Creșterea procentului de eozinofile la 7 zile de la administrarea serului antibursă se poate datora unei stări alergice sau anafilactoide induse de prezența serului de mamifer. Modificările înregistrate la nivel sanguin ar putea fi explicate ca fiind rezultatul intervenției organelor limfatice centrale, timusul și bursa lui Fabricius, în care, așa cum am arătat anterior, se produc modificări importante (2), (11). Participarea timusului în reacțiile organismului, în urma administrării serului antibursă, atestă încă o dată rolul acestui •organ limfatic în diferențierea celulelor din măduva osoasă spre celule B mature. Se afirmă că diferențierea celulelor din măduva osoasă spre celule B mature nu depinde de un factor solubil prezent în bursa lui Fabricius (7), că dezvoltarea bursei și a celulelor B este dependentă de timus (5), (9), (12). Elucidarea mecanismelor prin care serul antibursă acționează asupra organismului puiului de găină constituie o problemă deosebit de impor- tantă, avînd în vedere posibilitatea utilizării acestui ser în tratarea unor boli virotice în care este implicată bursa lui Fabricius (6). BIBLIOGRAFIE 1. GIURGEA R., DUMITRU I., Agrcssologic, 1988 (sub tipar). 2. GIURGEA R., DUMITRU L, St. cerc, biol., Seria biol, anim., 40: 53-56, 1988. 3. GORNALL A. G., BRADAWILL C. L., DAVID M. M., J. Biol. Chem., 177 ; 751-766, 1949. 4. GRAY Y. G., MONACO A. C., WOOD M. L., RUSSEL P. S„ J. Immunol., 96 : 217-219, 1966. 5. HIROTA Y., SUZUKI T„ BITO Y„ Immunology, 39: 29-31, 1980. 6. MAZZELLA O., CAUCHY L., COUDERT F., RICHARD J., Hybridoma, 5: 319-328, 1986. 7. MIZUTANI T„ TERAI Y., KIMURA H., FUJITA Y., Chem. Pharm. BulI., 30: 730- 733, 1982. 8. MORARU I., Imunologie, Edit. medicală, București, 1984. 9. NAITO L, BITO Y., Immunology, 40: 183, 1980. 10. PĂUN R., URSEA N., LUCA N., COCULESCU M., LUCA R., Terapia imunosupresivă, Edit. medicală, București, 1972. 11. PUICA C., GIURGEA R„ MARICA D., GHERA L, St. cerc, biol., Seria biol, anim., 41 : 59 — 61, 1989. 12. SAWADA T., BITO Y., Immunologv, 41 : 331—333, 1980. 13. WOLFSON W. Q., COHN C., CALVARY E„ ICHIBA F., Amer. J. Clin. Path., 18 : 723- 725, 1948. Primit în redacție la 13 iunie 1988 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, slr. Clinicilor nr. 5—7 S-c. 1138 INFLUENȚA NUCLEULUI PABAVENTBICULAB HIPOTALAMIC ASUPBA COMPOSTAMENTULUI ALIMENTAB V. P. HEFCO și P. JITARIU Mechanical lesions of the paraventricular nucleus (PVN) lead to a moderate but signi- ficant increase in food intake, body weight gain and disrupted diurnal feeding pat- terns. It is concluded that anatomical substrate rcsponsible for hypothalamic hyperphagia is not exclusively localised within the PVN. Nevertheless, the PVN and its liber con- nections appear to form an important component of this substrate. Deși nucleul paraventricular (PVN) al hipotalamusului a fost aso- ciat în primul rînd cu secreția ocitocinei și în mai mică măsură a vasopre- sinei, avînd în vedere poziția pe care o ocupă în cadrul circuitelor neuro- vegetative, descoperite în ultima perioadă de timp (2), (22), el poate in- fluența un mare număr de funcții endocrine și vegetative, inclusiv homeo- stazia energetică. în prezentul experiment s-a urmărit influența lezării mecanice a PVN asupra consumului de alimente și greutății corporale la șobolani. MATERIAL ȘI METODE Experiențele au fost efectuate pe șobolani masculi, rasa Wistar, avînd greutatea de circa 320 g în momentul montării experienței. în vederea lezării PVN, șobolanii au fost anesteziați cu nembutal (45 mg/kg/i.p.) și așezați în aparatul stereo- taxic în așa fel îneît planul ce trece prin canalele auditive și spatele incisivilor să formeze cu planul orizontal un unghi de 11°, nasul fiind îndreptat în jos. Leziunea a fost efectuată cu un cuțit (fig. 1) (15), destinat să facă o secțiune la nive- lul PVN sub forma unui con inversat. în acest scop, cuțitul, îndreptat posterior, a fost coborît prin sinusul sagital pînă la baza creierului, începînd cu 1,8 mm caudal de bregmă, după care a fost răsucit cu 360° spre dreapta și spre stînga. La șobolani fals operați, cuțitul a fost coborît 5 mm fsub suprafața craniului, fără rotiri ulterioare. După operație, ■suprafața craniului a fost presărată cu pudră de strepto- micină. Controlul hisțologic a fost făcut prin metoda Guzman-Flores și colab. (9). Șobolanii au fost hrăniți după rețeta McCollum, iar consumul de alimente a fost măsurat cu ajutorul cuștilor metabolice model Rufeger (19). Măsu- rătorile au fost făcute la ora 8 a.m. și 8 p.m., timp în care șobolanii au stat la lumină sau întuneric. Rezultatele au fost prelucrate statistic pe baza testului ,,t” al lui Student. Fig. 1. — Forma cuțitului fo- losit pentru leziunea nucleului paraventricular. Radiusul cu- țitului a fost de 1 ,8 mm. Por- țiunea lui orizontală a fost așe- zată la 2 mm deasupra vîrfuluL St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 67—70, București, 1989 68 V. P. HEFCO și P. JITAR1U REZULTATE Influența leziunii PVN asupra consumului de alimente. Rezultatele experimentale sînt redate în figura 2. Se observă că șobolanii lezați pre- zentau un consum mărit de alimente cu circa 20—30% pe întreaga perioadă de 20 de zile, cit s-a măsurat consumul. Variațiile erau semnificative din punct de vedere statistic. Fig. 2. — Consumul de alimente la șobolani cu leziuni ale PVN (L) și la fals operați (FO). Numerele din paran- teze reprezintă numărul de șobolani. Valorile re- prezintă media ± E.S. pentru două zile succe- sive. Fig. 3. — Ritmul consumului de alimente la șobolani fals ope- rați (FO) și cu leziuni ale PVN (L). Legenda ca Ia figura 2. 2 4 6 3 ÎS 12 . 14 T> Te le -Lumina. 8Qmr8pm.,------——Lumina 8pm.-8a.m-— Influența leziunii PVN asupra ritmului consumului de alimente. Rezultatele sînt prezentate în figura 3. Șobolanii fals operați consumă circa 30% din totalul alimentelor în perioada de lumină. Șobolanii cu le- ziuni păstrează ritmul de consum, în sensul că în perioada de lumină con- sumă mai puțin comparativ cu perioada de întuneric, dar proporția de alimente consumate ziua este mai mare comparativ cu șobolanii fals operați, încît sporul în consumul total de alimente s-a datorat în special creșterii cantității de alimente consumate în perioada de iluminare. Ih- 3 SINDROMUL HIPERFAGIEI NUCLEULUI PARA VENTRICULAR 69' versmd ritmul de iluminare, s-a ajuns la inversarea consumului de ali- mente la lotul fals operat după 6 zile, iar la cei cu leziuni după 4 zile. Influența leziunii PVN asupra greutății corporale. Șobolanii cu leziuni ale PVN prezentau după 30 de zile de la operație un spor în greutate de 10% față de șobolanii fals operați. DISCUȚII Din datele prezentate se observă că leziunea PVN determină la șobolani hiperfagie, obezitate și modificare de ritm alimentar în același sens cu modificările obținute în urma izolării mecanice a zonei hipotala- mice mediale (10), dar de o amplitudine mai redusă. Aceasta sugerează că substratul nervos responsabil de sindromul hiperfagiei hipotalamice nu se limitează numai la PVN, ci prezintă o organizare mai difuză în zona hipotalamusului anterior și median. După cum s-a arătat într-o lucrare anterioară (11), nucleul ventromedian hipotalamic (VMH), considerat „centru al sațietății”, se pare că nu este implicat în sindiomul hiperfagiei hipotalamice, deoarece leziunile limitate strict la acest nucleu, fără afec- tarea sistemului fibrilar, care trece lateral de VMH, nu modifică consumul de alimente (8), (11). Sistemul fibrilar asociat eu PVN reprezintă o parte importantă, dar nu exclusivă, a substratului răspunzător de hiperfagia hipotalamică. în ultimul timp, la nivelul PVN au fost identificați circa 10 subnu- clei, care diferă atît în privința compoziției celulare, a conținutului în neuropeptide și neuromediatori, cît și în privința conexiunilor aferente și eferente (2), (4), (12), (13), (14), (16), (17). Numărul imens de legături aferente și eferente ale PVN atestă rolul său major în menținerea homeo- staziei. O importanță deosebită în sindromul hiperfagiei prezintă conexiu- nile PVN cu etajele nervoase inferioare, în special cu nucleul medial para- brahial pontin, nucleul tractului solitar (NTS), nucleul motor dorsal al nervului vag și neuronii preganglionari simpatici din măduva toracică. (1), (23). Mediatorul chimic al căii cu rol inhibitor în alimentație pare a fi ocitocina (6). Semnificația funcțională a căii PVN-rombencefalice, care inhibă ali- mentația, rămîne să fie stabilită, dar, pe baza proiecției sale, se pot sugera cîteva posibilități. PVN se află într-o zonă care permite modularea infor- mațiilor viscerale și gustative ce sosesc la nivelul NTS. Posibilitatea exis- tenței acestui efect modular reiese din datele care au arătat că stimularea electrică a PVN modulează activitatea neuronilor din NTS, în care fac " releu informațiile senzitive viscerale și gustative (18). De asemenea, le- ziunile PVN intensifică activitatea nervului vag și diminuează activi- tatea nervului splanhnic (25). Aceste conexiuni funcționale prezintă un interes considerabil în lumina diferitelor teorii propuse în vederea expli- cării sindromului hiperfagiei, care a fost atribuit diminuării reactivității la feedbackul senzitiv visceral, precum și unui răspuns exagerat la stimuli orosenzitivi și alterării funcției visceromotorii și metabolice. Este posibil ca hiperfagia PVN să rezulte din lezarea unor sisteme aferente PVN, și hu a celor eferente. PVN are legături bilaterale aproape cu toate sistemele cu care prezintă și conexiuni eferente (2). în privința. 70 V. P. HEFCO și P. JITARIU fibrelor ascendente ale faciesului ventral noradrencrgic (1), (20), (21) și a sistemului fibrilar serotoninergic cu proiecție hipotalamică (5), (7), s-a ' \ constatat că ele nu participă în sindromul hiperfagiei hipotalamice. Lezarea PVN afectează ritmul consumului de alimente, în sensul măririi proporției de alimente consumate în perioada de lumină. Leziunile nucleului supracliiasmatic (SON) afectează ritmul consumului de ali- mente, fără a influența consumul total de alimente (24), ceea ce sugerează că aceste două funcții sînt controlate de sisteme nervoase diferite. Nucleul PVN primește un număr de fibre de la nucleul SON, care puteau fi răs- punzătoare de modificarea amplitudinii ritmului consumului alimentar - în concluzie, sindromul leziunii PVN este, din punct de vedere cali- tativ, similar cu sindromul clasic al hiperfagiei hipotalamice în privința modificărilor consumului de alimente, a greutății corporale și a ritmului alimentar. Faptul că leziunile PVN cauzează modificări mai mici compa- rativ cu secțiunile mari hipotalamice sugerează că substratul anatomic \ responsabil ele hiperfagie hipotalamică nu se limitează exclusiv la PVN. F Totuși, PVN și sistemul său fibrilar formează o componentă importantă a acestui substrat. BIBLIOGRAFIE 1. AHLSKOG J. E„ Brain Res., 82: 211, 1974. 2. AKMAYEV 1. G., Exp. Clin. Endocrinei., 88: 129, 1986. 3. ARAVICH P. F.. SCLAFANI A., LEIBOWITZ S. F., Pharmacol. Biochem., Behav., 16: 101, 1982. 4. ARMSTRONG W. E., WARACH S., HATTON G.I., McNEILL T. II.. Neuroscience, 5:1931,1980. 5. BRETSCH S. T., ZEMLAN F. P.. HOEBEL B. G.. Science, 192 : 382, 1976. 6. CHARPAK S., ARMSTRONG W. E. et al., Brain Res., 300: 83, 1984. 7. COSCINA D. V„ în : Controversies zn 0Z>esi7y, sub red. B. Hansen, Praeger, New York, 1983, p. 41. 8. GOLD R. M., Science, 182: 488, 1973. 9. GUZMAN-FLORES C., ALCARAZ M., FERNANDEZ-GUARDIOLA A., Bol. Inst. Eslud. Med. Biol. (Mex.), 16 : 29, 1958. 10. HEFCO V., ROTINBERG P., ILUC E., Physiology, 12 : 37, 1975. 11. HEFCO V., Ann. ȘL Univ. Iași, 27; 107, 1981.. 12. HOSOYA Y., MATSUSH1TA M., Exp. Brain Res., 35: 315, 1979. 13. KISS .1., PALKOVITS M. et al., Brain Res., 265: 11, 1983. .4. KOH E. T., RICARDO J. A., Soc. Neurosci. Abstr., 6: 521, 1980. 5. MAKARA G., STARK E. et al., Amer. J. Physiol., 250: E315, 1986. *6. McKellar S., LOEWY A. D., Brain Res., 217: 351, 1981. 17. ONO T., HISHINO H. et al., Neurosc. Lett., 10 : 141, 1978. 18. ROGERS R., NELSON D„ J. Auton. Nerv. Syst., 10 : 193, 1984. 19. RUFEGER H., Z. Tierphysiol., 23: 217, 1968. 20. SAHAKIAN B., ROBBINS T. et al., Neuroscience, 10: 1405, 1983. 21. SCLAFANI A., BERNER C., J. Comp. Physiol. Psychol., 91 : 1000, 1977. 22. SWANSON L., SAWCHENKO P., Ann. Rev. Neurosci., 6: 269, 1983. 23. TER HORST G., LUITEN P., Brain Res. Bull., 18: 191, 1987. 24. Van den POL A., POWLEY T., Brain Res., 160: 307, 1979. 25. YOSHIMATSU H., NIIJIMA A. et al., Brain Res., 303 : 147, 1984. Primit în redacție la 27 octombrie 1988 Laboratorul de fiziologie animală, Unil)ersitalea ,,Al. I. Caza” Iași, Calea 23 August nr. 20A STBUCTUEA ZOOCENOZELOB BENTONICE DIN DACUL DE BABAJ BOBȚILE DE EIEB I (PROTTLELE MBACONIA, CEBNA, BAHNA) ÎN ANUL 1986 VIRGINIA POPJESCU-MAH1NESCU și ION DIACONII The paper presents data concerning the qualitative and quantitative structure of bentonic zoocenoses in the dam lake Porțile de Fier I, in 1986. References are also made to the evo- lution of bentonic fauna in this aquatic basin after its building, by damming the Danubc in the respective area. în zona Porților de Fier, prin crearea lacului de baraj, sub influența Schimbărilor, în principal, de la nivelul regimului hidrologic, a vitezei curentului apei, a sedimentării particulelor în suspensie, a naturii faciesului, s-au produs în timp modificări semnificative și în structura zooce- nozelor bentonice. Astfel, referindu-ne atît la structura calitativă cît și cantitativă a zoocenozelor bentonice din lacul Porțile de Fier I, din analiza datelor din tabelele nr. 1 și 2 reiese că pe profil longitudinal, la nivelul anului 1986, cele mai mari valori ca densitate numerică și biomasă ale componentelor faunei bentonice s-au găsit pe profilul (transversal) Mraconia. De ase- menea, din amonte spre avalul lacului, cantitatea de organisme zooben- tonice scade (dinspre Mraconia spre Bahna). Aceeași tendință de scădere se manifestă și în ceea ce privește numărul de taxoni din componența zo- ocenozei. Pe întregul cuprins al lacului de baraj, speciile cele mai bine reprezentate au fost Sphaerium riviculum, 8. corneum, Limnodrilus hof~ fmeisteri, Branchiura sowerbyi și Peloscolex ferox, toate specii constante (fig. 1 și 2), primele trei avînd o frecvență de 100% (tabelul nr. 3). Trebuie să menționăm însă că, dacă din punctul de vedere al densității numerice atît în zona de mal cît și la centru Sphaerium riviculum și Limnodrilus hoffmeisteri au o pondere relativ asemănătoare în componența zoocenozei, din punctul de vedere al biomasei specia net dominantă este Spbaerium riviculum (tabelele nr. 1 și 2; fig. 1 și 2). Dintr-o privire comparativă asupra faunei bentonice din zonele celor trei profile analizate — Mraconia, Cerna, Bahna — , luînd ca an de refe- rință 1972 (cel de-al doilea an de la bararea fluviului), se observă că dintre ; grupele dominante numai oligochetele și-au păstrat poziția dobîndită, după crearea lacului. Locul polichetelor și al chironomidelor a fost ocupat ca dominanță de către lamelibranhiate. Subliniem că procesul dezvoltării explozive a celor două specii ale genului Sphaerium, început în anul 1972 (1), (3), se continuă. Referitor-la grupul polichetelor, explicăm dezvol- tarea puternică a speciei Hypania invalida din anul 1972, după bararea St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 71 — 76, București, 1989 VIRGINIA POPESCU-MARINESCU și ION DIACONU 2 ZOOCENOZELE BENTONICE DIN LACUL PORȚILE DE FIER I ÎN 1986 73 C3 I I I CI lO CD t-* >-O Î0 Ol O O 1O CD O O CD OO "■ । CC ® 1O rM 03 t-H t-H 00 CD C0 CO I Oii C0 OS 03 74 4 *5 ZOOCENOZELE BENTONICE DIN LACUL PORȚILE DE FIER I ÎN 1986 75 V1RGINIA POPESCU-MARINESCU și ION DIACONU Fig. 1.—Abundența den- sității numerice a speci- ilor constante din zoo- ccnozele bentonice din lacul de baraj Porțile de Fier I In anul 1986: A — zona de mal; B — zona de centru. Fig. 2. — Abundența bio- masei speciilor constante din zoocenozele bentonice din lacul de baraj Porțile de Fier I în anul 1986: A—zona de mal; B —zona de centru. M Branchlura sowerbyi* Limnodrilus hoHmeisteri ESPeloscolex ferox E3 Sphaerium corneum 1—1 Sphaeriu m riviculum 11 j III Ynria fluviului, prin crearea faciesului milos, propice dezvoltării acesteia, iar scăderea treptată a numărului și a biomasei acestui taxon ca fiind deter- minată de colmatarea lacului de la nivelul ultimilor ani, condiție mai puțin favorabilă dezvoltării respectivului relict ponto-caspic, fiind bine știut că relictele ponto-caspice sînt forme oxifile. Aceeași explicație este valabilă, măcar în parte, și în cazul gamaridelor, a căror cantitate a scăzut treptat din anul 1972 pînă în 1986. O imagine clară a structurii zoocenozelor din zonele analizate reiese și din datele incluse în tabelul nr. 4, valorile indicilor de diversitate (H')și de echitabilitate (e) relevînd în general o stabilitate la nivel biocenotic,. Tabelul nr. 3 < J l.ț.* . ■ : • ' ’ * • ■ . Frecvența organismelor zoobetonice din lacul de baraj Porțile de Fier I din anul 1986 > M Taxoni Profilul Marconia Cerna Bahna Chlor.ohydra sp. • 17 — — ,Palaeodendrocoelum romanodanubiale 50 33 — Hypania invalida 33 — 33 Branchiura sowerbyi 67 33 67 Eiseniella tetraedra — — 17 Limnodrilus heffmeisleri 100 100 100 Limnodrilus claparedeanus 17 67 50 Peloscolex ferox 83 67 50 Psammoryctides barbalus — — 17 Tubifex tubifex 33 — 33 Glossiphonia complanata — 100 — Haemopis sanguisuga 33 33 — Hirudo medicinalis 67 — 17 Spliaerium corneum * 100 100 100 Sphaerium riviculum * 100 100 100 Bithynia tentaculata * 33 — — Lilhoglyphus naticoides * 33 67 17 Pisidium sp. * — 67 17 Valvata piscinalis * — — 17 Dikerogammarus haemobaphes fluvialilis 100 — — Dikerogammarus villosus 17 — — Obesogammarus obesus 50 —, — Coropluum curvispinum 17 — — Jaera sarsi 33 — — Isotomurus sp. 17 — — Notă. Greutatea moluștelor include și cochilia. Tabelul nr. 4 Diversitatea (H') și echitabilitatea (e) zoocenozelor lacul Porțile de Fier I în anul 1986 bentonice din Indicele Profilul Zona Luna v 1 VII | IX H' Mraconia mal -2 ,3260 -1 ,6696 -2,4752 centru -1 ,2975 -1 ,7287 -1 ,7965 Cerna centru -1 ,5228 -1 ,7048 -1 ,1497 Bahna mal -2,2735 -1 ,9174 -1 ,0464 centru -1 ,3215 — 2 ,3964 -2,2357 e Mraconia mal 0,7347 0 ,5565 0,6501 centru 0 ,3321 0,6158 0,5408 Cerna centru 0 ,5424 0,5132 0,3832 Bahna mal 0 ,7578 0,7417 0,4048 centru 0,6608 0,7560 0,7053 Notă. Indicii H'și e au fost stabiliți pe baza densității numerice a taxonilor. în cazurile cînd asociația zoobentonică este monospecifică și di- versitatea este egală cu 0, în mod convențional am considerat echi- tabilitatea egală cu 1. 76 VIRGINIA POPESCU-MARINESCU și ION DIACONU 6 însă oscilațiile valorilor acestor indiei într-un domeniu de variație restrîns arată o anume instabilitate sezonieră, datorată atît factorilor de mediu abiotic, cît și ciclului de dezvolatre a organismelor. Pe de altă parte, datele din tabelul nr. 4 arată că remanierile structurale din cadrul zooce- nozelor bentonice de pe profilele Mraconia și Cerna sînt mai accentuate în zona de centru a lacului, iar de pe profilul Bahna la mal. Concluzia pe care o putem trage din analiza comparativă a datelor prezentate și a celor publicate anterior (1), (2), (3), (4) este că, urmărită în timp, evoluția faunei bentonice din lacul de baraj Porțile de Fier I arată în ultimii ani modificări lente la nivel biocenotic, cu tendința spre un anumit echilibru al structurii zoocenozelor bentonice ; pe de altă parte, schimbările produse în structura zoocenozelor bentale au condus la mă- rirea cantității de biomasă, fapt deosebit de important în economia la- cului (2). Mulțumim următorilor specialiști pentru determinările făcute: Maria Năstăsescu — Coelenterata, Turbellaria și Hirudinea; Alexandrina Negrea — Gastropoda-, L. Gruia — Lamellibranchia; O. Ciolpan —Amphipoda. BIBLIOGRAFIE 1. CURE VICTORIA, POPESCU-MARINESCU VIRGINIA, SCHNEIDER ADRIAN, Lu- crările Stațiunii „Stejarul”, Limnologie, Pîngărați, 1975, p. 141 — 155. 2. MARINESCU V. (POPESCU-MARINESCU), 26. Arbeitstagung der IAD, Passau/Deu- tschland, ‘Wissenschaftliche Kurzreferate, 1987, p. 147—151. 3. PRUNE SGU-AR ION ELENA, Rev. Roum. Biol., Biol, anim., (1): 81-83, 1986. 4. ZINEVICI VICTOR, Hidrobiologia, 14: 269-280, 1973. Primit în redacție Ia 20 octombrie 1988 Institutul de științe biologice București, Splaiul Independenței nr. 296 PLANCTONUL ȘI BENTOSUL BACTERIAN DIN DUNĂRE ÎNTRE KM 954 (LACUL DE BARAJ PORȚILE DE FIER I) ȘI KM 878 (LACUL DE BARAJ PORȚILE DE FIER II) ÎN ANUL 1986 DORINA NICOLESCU A test regardrng the planktonic and benthonic microorganisms în the dam lakes “Porțile de Fier I” and “Porțile de Fier II” was performed in order to point out comparatively the microbian content of the Danube along 954 — 878 km, recording also the evoluîion of bac- terian microflora after building țhc dam-lake “Porțile de Fier I”. Datele înscrise în tabelele nr. 1, 2 și 3 reprezintă rezultatul unor son- daje efectuate în luna septembrie 1986, în vederea evidențierii conținu- tului bacterian din lacurile de baraj Porțile de Fier I și Porțile de Fier II numai în puncte de pe vechiul șenal al Dunării. Probele de apă și sediment au fost prelevate din Dunăre în profilele : — lacul Porțile de Fier I: km 954 — Cerna (aval Orșova) km "950 — Bahna (aval) — lacul Porțile de Fier II: km 931 — (amonte Turnu Severin) km 901 — (aval Turnu Severin) km 878 Testele microbiologice au fost efectuate în vederea evidențierii nu- mărului total de germeni heterotiofi (în culturi pe geloză nutritivă la 22°C), a unor grupe fiziologice de microorganisme implicate în circuitul principalelor elemente — N, C, S (în culturi pe medii selective), precum și a numărului total de germeni coliformi (pe bulion lactozat). Rezultatele au relevat : — o încărcare microbiană ridicată în Dunăre, cu referire specială la microorganismele heterotrofe, descompunătoare, evidențiind puternice procese de degradare datorate atît influențelor alohtonc cît și autohtone (dezvoltarea excesivă a fitoplanctonului și succesiunea rapidă a populațiilor acesteia); — descreșterea valorilor densității numerice a microorganismelor he- terotrofe din masa apei în lacul Porțile de Fier I spre aval (lan 950), con- comitent cu creșterea valorică din sediment. Acest fenomen se datorează .antrenării microorganismelor prin procesul de sedimentare a particulelor fine din zonă; — creșterea valorică a încărcării microbiene heterotrofe din amonte spre aval în masa apei în lacul Porțile de Fier II, (centru Dunăre), nesesi- zîndu-se antrenarea prin procesul de sedimentare, fapt relevat în primii .ani de la formare și în lacul Porțile de Fier I (tabelul nr. 1) (1); St. cerc, biol., Seria biol, anini., t. 41, nr. 1, p. 77—79, București, 1989 78 DORINA NICOLESCU Tabelul nr. 1 PLANCTONUL ȘI BENTOSUL BACTERIAN DEM DUNĂRE ÎN 1986 79 ii Microorganismele heterotrofe din Dunăre în zona lacurilor de baraj Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier II în anul 1986 (nr./ml apă, g mîl umed) Stația Km 954 Cerna-cen- tru km 950 Bahna- centru km 931 km 901. km 878 | mal centru mal centru mal centru & Forme vegetative 0, 002 x IO9 apă sediment Forme sporulate 2,8x10° 38x10° 0, 7x10» 1048 X10» 1,7x10° 1659X10° 0,8x10» 1212x10° 3,7x10'- 3, 7x10» 1743x10° 0, 4x10^ 5,6x10°; 1 apă sediment 35 127000 35 52500 35 40 30 120000 60 52000 45 ț 105500 | — valori ridicate ale microflorei heterotrofe în profilul aval Turnu Severin (km 931), datorate influențelor locale; — valori ridicate ale microorganismelor implicate în circuitul prin- cipalelor elemente N, C, S în lacul Porțile de Fier II, față de sondajele din Iacul Porțile de Fier I, mai ales la microorganismele descompunătoare ale substanței organice azotate (tabelul nr. 2); 'Tabelul nr. 2 Bacterioplanctonul implicat în circuitul principalelor clemente din Dunăre în zona lacurilor de baraj Porțile de Fier 1 și Porțile de Fier II în anul 1986 (nr./ml. apă) Stația Grupul km 954 ierna-centru km 950 Bahna-centru km 931 centru km 901 centru km 878 centru Mi ' ■ - ■ Ciclul azotului ș j Proteoliliei ; 700 900 110000 . 9500 45000 U Amonificatori 400 300 45000 20000 95000 . Denitrificatori 800 — 3000 3000 3000 ' i ; Fixat, anaer. N2 3 25 ' 2 0,4 20 Ciclul carbonului . Celulozolilici 50000 25000 78000 52000 54000 pț — aerobi 10 15 15 16 2 — anaerobi 17 23 — 2 | Ciclul sulfului । i i Descompunători cu q ÎT.S 0, 7 1,5 1,1 1,4 1,4 1 Shlfat-rcducători 0,8 o 1,4 5 9 — prezența germenilor colifoimi totali cu valori comparabile cu va- lorile medii ale anilor 1958—1959 (tabelulnr. 3) (3), evidențiindu-se aportul zonelor urbane Orșova si Turnu Severin (km 954, km 950, km 901); — existența germenilor petrol-oxidanți în apă și sediment la km 954, km 950 și km 878, ceea ce evidențiază prezența petrolului provenit- din vehicularea pe Dunăre și din zonele portuare, precum și capacitatea de degradare a acestuia pe cale microbiană. Tabelul nr. 3 Densitatea numerică a coliformilor totali din Dunăre în zona lacurilor Porțile de Fier I și II în anul 1986 (nr./dm3 apă) km 954 centru km 950 centru km 931 centru km 901 centru km 878 centru 79 000 | 1 46 000 | 8 000 34 000 17 000 Sondajele efectuate ne îndreptățesc să afirmăm că apele Dunării -din lacul Porțile de Fier I, cu o anumită evoluție a micro florei bacteriene (2), își aduc aportul de influență asupra lacului Porțile de Fier II, aflat în aval, nu numai prin modificarea regimului hidrologic al Dunării și a componentei abiotice, ci chiar prin aportul de încărcare microbiană. ’Cu certitudine însă, condițiile hidrofiziografice și de funcționare a noului sistem hidroenergetic vor duce la particularizarea acestui nou ecosistem, urmînd o evoluție proprie, pornind de la valorile actuale ale încărcării microbiene a Dunării, astfel încît nu putem afirma că evoluția lacului Porțile de Fier I constituie prototipul de evoluție al lacului Porțile de Fier II. BIBLIOGRAFIE 1. NICOLESCU. DORINA, Trav. Staț. „Stejarul”, Limnol., 7: 257-262, 1980. 2. NICOLESCU DORINA, Rev. Roum. Biol., Seric Biol, anim., 34: 53—56, 1989. 3. * * * Limnologia sectorului românesc al Dunării — studiu monografic, Edit. Academiei, București, 1967. Primit în redacție Ja 20 octombrie 1988 Institutul de științe biologice București, Splaiul Independenței nr. 296 iQ BECE NZII J. ATEMA, R. R. FAY, A. N. POPPER, W. N.TAVOLGA (sub red.), Sensory Biologi) ofAqualiC Ahimals, . Springer-Vcrîag, New York— Berlin—Ueidelbcrg—London —Paris—Tokyo,. 1988, 945 pagini, 231 figuri, 20 tabele Specialiști de marc prestigiu fac o sinteză a lucrărilor prezentate la conferința interna- țională care s-a ținut în iunie 1985 la Laboratorul marin din Sarasota (Florida) și care a avut ea temă biologia organelor de simț la animalele acvatice. Volumul este structurat în patru părți și 34 de capitole. în prima parte, intitulată „Caracteristici fizice și chimice ale stimulilor în mediul acvatic” autorii descriu aspecte referitoare la natura chimică a stimulilor existenți în mediul acvatic și valoarea lor biologică în declanșarea diferitelor comportamente Ia nivel de individ și de. populație. Metaboliți comuni, ca aminoacizi, acizi organici, nucleozide, nuclcotide etc., reprezintă stimuli importanți pentru declanșarea comportamentului de hrănire. La crustacee, moluște și echino- derme, rol fagostimulator au și unele molecule proteice. Alte substanțe, produse în special de plante, dar și de unele specii de animale, au rol fagoinhibitor. Au fost denumite substanțe se- cundare sau metaboliți secundari. Un alt grup de substanțe cu rol de stimuli sînt feromonii (de -alarmă, sexuali, de marcare etc.). Ei au o importanță deosebită în comunicarea intraspecilică, contribuind la coordonarea diferitelor activități la nivel populațional. Autorii arată că există multe asemănări între cheinoreceptorii specializați pentru recepționarea stimulilor chimici din mediul extern și cheinoreceptorii interni, care recepționează substanțele neuroactive. în con- tinuare este descrisă distribuția stimulilor chimici in mediul acvatic. Stimulii proveniți de la o sursă oarecare suferă o distribuție spațială sub formă de pete, nori și curenți, urme și traiec- torii. Modelul spațial al distribuției stimulilor chimici în apă este corelat cu caracteristicile fiziologice ale receptorilor. Diferitele forme de mișcare a apei (curgere, valuri, curenți) con- tribuie la răspîndirea stimulilor chimici în mediul acvatic. Stimulul vizual este utilizat de animalele acvatice ce trăiesc pînă Ia adîncimea la care pătrunde suficientă lumină pentru a se forma imagini vizuale mai mult sau mai puțin clare. Sînt animale care trăiesc la adîncimi de peste 1 000 m, dar posedă organe luminoase ce servesc ca sursă de lumină. Un rol important în orientarea pe baza stimulilor vizuali au transparența apei, culoarea corpurilor și sensibilitatea organelor vizuale. Peștii sînt înzestrați cu organe senzitive specializate pentru recepționarea stimulilor hidrodinamici și acustici. Sînt descrise aspecte privind mecanismele fiziologice de recepționare a stimulilor, limitele funcționale ale acestora și rolul pe care îl au în orientarea peștilor. Legat de organele acustice, este tratată și problema transmiterii sunetelor în apă și a rolului pe care îl att ca stimuli biologici, Tot la pești, la anumite grupuri (rechini, batoide, plcuronectiforme etc.), există organe electrosenzitive, care servesc la detectarea prăzii sau la comunicarea intraspecilică. Stimulii electrici determină anumite reacții comportamentale la indivizii receptori. Partea a doua, intitulată „Comportament: funcții în supraviețuire și recepționarea stimulilor”, tratează aspecte legate de performanțele organelor senzitive și comportamentul animal. Cerințele comportamentale necesită anumite performanțe senzoriale Ia nivel de individ. Pentru a supraviețui, in procesul de selecție, indivizii tineri, pe lingă capacitatea de a da un răspuns imediat la un anumit stimul, trebuie să cunoască și mediul fizic și social (alte specii din biocenoză), să anticipeze' evenimentele ce se vor desfășura în mediul lor de viață, intr-un cuvînt trebuie să „învețe”. Animalele își modifică comportamentul in raport cu anumite di- ferențe apărute Ia nivelul factorilor de mediu, legate de hrană, reproducere, migrație etc. Mo- dificarea comportamentului se bazează pe o mare sensibilitate a organelor de simt. Animalele sînt capabile să deosebească corpurile care constituie hrana lor de alte corpuri ce nu pol fi mîn- catc. în cadrul aceleiași baze trofice, unele specii manifestă preferință pentru un anumit tip de hrană, care se caracterizează prin însușiri calitative particulare.Un comportament prefe- rențial a fos t observat și în activitatea de împerechere. în desfășurarea activităților sociale,, animalele recunosc indivizii conspecifici. La speciile coloniale, recunoașterea se face la nivelul grupului unei colonii. în partea a treia, „Celulele receptoare și sistemele senzoriale”, este descrisă diversitatea chemoreceptorilor, a receptorilor vizuali, a mecanoreceptorilor, a receptorilor auditivi și de echi- libru și a electroreceptorilor. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 41, nr. 1, p. 81-8 2, București, 1989 6 c. — 1138 ;82 . RECENZII 2 La animalele acvatice există o mare diversitate de receptori chimici. Diferentele dintre receptori pot fi structurale, ultrastructurale, enzimatice, receptori deschiși sau închiși în raport cu mediul extern, receptori generali sau specializați pentru anumiți stimuli. Ei sînt corelați cu hrănirea, reproducerea, recunoașterea coloniei etc. Receptorii pot avea puține sau mai multe celule senzitive, localizate grupat în anumite părți ale corpului sau răspîndile pe suprafețe mai mari. Mulți receptori, dacă nu chiar, toți, se .bazează.pe principii ciliare, deși .nu există o structură standard. ■ Organele vizuale la nevertebratele acvatice au o structură foarte diversă, iar speciile ocupă habitate variate în zona fotică a acestor ecosisteme. Cu toate acestea, ochii neverte- bratelor se încadrează în trei tipuri : ochi sub formă de cupă, ochi compuși și ochi cil cristalin. Ochii vertebratelor acvatice diferă structural de cei ai vertebratelor terestre. în scgmbntul extern sînt localizați pigmenții, in discuri așezate perpendicular pe axa bazelor luminoase. Receptorii mecanici sînt răspîndiți atît la nevertebratele cît și la vertebratele acvatice. Cu ajutorul lor sînt recepționate undele de la suprafața apei, provocate de deplasarea anima- lelor. Informațiile primite de la mecanoreceptori servesc Ia localizarea prăzii sau a prădato; rilor. Cu ajutorul acestor structuri,' animalele sînt capabile să deosebească diferitele modele de unde acvatice, caracteristice fiecărei specii, după frecvență, amplitudine și viteza de propagare. Individul receptor poate aprecia distanța la care se găsește individul ce provoacă undele. Sînt descriși în detaliu mecanoreccptorii care formează linia laterală la pești. Tot la pești sînt des- crise urechea și funcția auditivă, precum și rolul pe care îl are acest organ în orientare. Șînt descrise de asemenea organele de echilibru la nevertebrate și vertebrate, sistemele receptoare specializate pentru gravitație și aprecierea vitezei de deplasare. Un alt capitol cuprinde des- crierea structurii și a funcției clectrorcceptorilor la pești. Par tea, a patra, „Adaptarea și sistemul senzorial”, tratează evoluția adaptativă a orga- nelor senzitive în cursul evoluției filogenetice a speciilor acvatice, bactorii ecologici au exercitat o presiune selectivă asupra animalelor, contribuind la apariția unor structuri mai perfecționate în componența organelor senzitive. Volumul reprezintă o bogată și valoroasă sursă de informații științifice referitoare la echipamentul senzorial cu care sînt înzestrate animalele din biocenozele acvatice. Eștc o Sursă extrem de importantă pentru cadre didactice, cercetători și studenți. Nicolac Tomescti NOTĂ CĂTRE AUTORI Revista „Studii și cercetări de biologic, Seria biologic ani- mală” publică articole originale de nivel științific superior din toate domeniile biologiei animale: morfologie, taxonomic, fizio- logie, genetică, ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra unor cărți de specialitate apărute în țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate Ia două rînduri, în două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilo- grafiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate in conti- nuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași dale în text, tabele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face prin numere, în bibliografie se vor cita, alfabetic și cronologic, numele și inițiala autorilor (cu majuscule), titlurile cărților (subliniate) sau ale revistelor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), volu- mul, urmat, în cazul în care este menționat, do număr (în paran- teză), despărțit prin : de pagină și an. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză, de maximum 10 rînduri. Textul lucrărilor, inclusiv bibliografia, explicația figurilor și tabelele, mi trebuie să depășească 7 pagini dactilografiate. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine in exclusivitate autorilor. La revue „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie ani- mală” parait 2 fois par an. Tonte commande de Fetranger sera a dres se e â ROMPRES- FJLATELIA, Departemen t d’exportation-împortation (Presse), Boîte poștale 12—201, telex 10 376 prsfi r, 78104— Bucarest, Rou- manic, Calea Griviței 64 — 66 ou â ses repr6sentants. â Fetranger.