COMITETUL DE EBDACTIH SIndii si cercetări ie Redactor responsabil: BIOLOGIE academician |RADU CODREANU) Redactor responsabil adjunct: prof. dr. doc. OLGA NECRASOV, membru corespondent al Acade- miei Republicii Socialiste România Membri: MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; dr. doc. PETRU BĂNĂRESCU; NICOLAE BOTNARIUC, membru corespondent al Academici Republicii Socialiste România ; dr?ILIE DIGULESCU; MIHAIL A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; academician PETRE JITARIU : prof. dr. NICOLAE SIMIONESCU' conf, GRIGORE STRUNGARU j dr. RADU MEȘTER - secretar de redacție. . . SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ TOMUL 39, NE. 2 iulie — decembrie 1987 SUMAR Prețul unui abonament in țoră este de 00 de lei. In țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale. Comenzile de abona" mente din străinătate se primesc la ROMPRESFILATELIA, sectorul export-import pres’ă, P.O. Eox 12—201, telex 10 376 prsfir, Calea Gri vițe* nr. 64—68, 78101 București, R. S. România; șan la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Stu- dii șl cercetări de biologie, Seria biologie animală”, iar cărțile și revistele pentru schimb pe adresa- Institutului de științe bi.ologice, 79651 București, Splaiul In- dependenței nr. 296» .. ' ' IULIANA POPOVICI, Specii de nematode (Nematoda: Criconcmatidae) în fauna României........................................................................... 95 -/-MARTA GÂBOS și MARIA GLIGHICI, Efectul HgGl2 asupra consumului de oxigen, glicemiei și cantității de glicogen din diferite țesuturi la crap................ 103 ’M. A. RUSU și VIGTORIA-DOINA SANDU, Aspecte.histoenzimologice și histochimice ale acțiunii unui furaj suplimentat cu metionină asupra ficatului de găină . , . 107 D. COPREAN, RODICA GIURGEA și GH. FRECUȘ, Efectul înlocuirii proteinei ani- male din furaj cu proteină vegetală asupra unor parametri metabolici la puiul de găină ....................................................................... 111 RODICA GIURGEA, D. COPREAN și V. MICLE, Reacții timo-bursale la rațele supuse unui tratament cu uree și furajate cu rații proteice diferite................. 117 MARIANA SUCIU, GABRIELA TOADER, LUCIA MOI.DOVAN și D. POPESCU, Unele caracteristici ultrastructurale ale țesutului cicatriceal de piele sub influența tratamentului cu colagen exogen................................................121 F. LUPU, Dezvoltări recente ale tehnicii de înghețare-fracturarc......................125 V. Z1NEVICI, ELENA PRUNESCU-ARION și LAURA TEODORESCU, Formarea și evoluția zooplanctonului in Canalul Dunăre —Marea Neagră (1985—1986) . . 133 MAGDA CĂLUGĂR, MARINA HUȚU, RELIGIA BULIMAR și N. VASILIU, Cerce- tări ecologice asupra microartropodclor edafice din agroecosisteme............ 143 I. ROȘCA, C. POPOV, DOINA F.NICĂ, M. LUCA și I. VONICA, Utilizarea feromonului ATRAPAS în cercetări ecologice la specia Cnephasia pasiuana Hb................ 155 DINU PARASCHIVESCU, OTILIA-IRINA CHICULESCU și DOINA-MARIA STOI- ȚÂ, Influența unor coloranți asupra peștilor din speciile Barbus barbus și Gobto kesleri...................................................................... 163 RODICA TOMESCU, Influența poluării asupra protozoarelor din zona industrială Zlatna 167 DAN MUNTEANU, Cercetări asupra populațiilor de .păsări (Ares) din Munții Rete- zat (II)........................................................................ ■ 171 DIMITRIE RADI’, Erori privind răspîndirea unor specii de păsări în România (IV) . . 175 RECENZII........................................................................... 181 EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMĂNIA Calea Victoriei nr. 125- R-79717 București'22 ’ ' telefon 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI Calea Victoriei nr. 125 R-70717 București 22 telefon 50 76 80 '.St. cerc, biol-. Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 93—182. București, 1987 SPECII DE NEMATODE {NEMATODA: (CRICONEMATIDAE) ÎN FAUNA ROMÂNIEI IULIANA POPOVICI Thirteen species ol Criconematidae (Nematoda) were recorded in 36 ccosystems from Romania, including forests, meadows, pastures, orchards and farm fields. Data on their biometry and distribution in these ccosystems are given. The following species are recorded for the first time in Rojmania : Criconemoides annu- latus, Macroposthonia ornata, Nothocriconema diibium, N. longulum, N. princeps, Ogma murrayi and O. oclangulare. Fauna do nematode din România include pînă la ora actuală 177 de specii libere din sol și ape dulci, precum și specii fitoparazite. în cursul cercetărilor faunistice și ecologice asupra nematodelor edafice din ecosisteme naturale montane și din agroecosisteme, au fost identificate 13 specii aparținînd familiei Criconematidae. Referitor la cele șase specii de criconematide semnalate în lucrări anterioare (5), (7), (8), (9) au fosjb publicate date biometrice, detalii morfologice și de distribuție doar pentru speciile Macroposthonia rustica și Nothocriconema demani (5), (7). Lucrarea prezintă detalii biometrice și date asupra arealului de, dis- tribuție a 13 specii de Criconematidae, șapte specii fiind semnalate ca noi pentru fauna României. MATERIAL ȘI METODĂ Materialul biologic utilizat în studiu a fost colectat în perioada 1974—1986 din diferite stațiuni de pe teritoriul României. Stațiunile de recoltare a probelor de nematode sînt prezen- tate în tabelul nr. 1, însoțite de codul biocartografic (2) ce utilizează rețeaua cartografică UTM. Nematodele au fost extrase din probele de sol prin metoda centrifugării (1), fixate în soluția TAF și montate în preparate permanente în glicerina. DESCRIERI Fam. CRICONEMATIDAE Taylor, 1936 ‘ Șubfam. MACROPOSTHONIINAE Skarbilovich, 1959 Criconemoides annulatus Taylor, 1936 Femele (n = 22) : L = 0,69 mm (0,53-0,89); a = 12,4 (9,7-14,8); b = 4,2 (3,4—5,2); c = 32,7 (26,7-49,6); V = 94,7% (92,1-96,1); St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 95 — 102, București, 1987 97 96 IULIANA POPOVICI 2 LSt =106,5 pm (96-114); B = 159 (145-170); Bex = 45 (40-51); BV = 7 (6-9); Ban = 5 (4-6) x. Habitat și localizare : stațiunea 2 (pentru detalii, vezi tabelul nr. 1, fig- 1). Specia este nouă pentru fauna României și semnalată pentru prima dată în Europa, cu excepția insulei Spitzbergen (3). Criconemoides inibVmis (Micoletzky, 1922) Taylor, 1936 Femele (n = 17) : L = 0,58 mm (0,37—0,72); a = 9,6 (7,8—11,9); b =3,9 (3,4-4,5); c =16,7 (13,5-21); V =90,6% (89,1-93,9); LSt = 66,8 pm (56,2-72,5); B = 60 (55-67); BV = 7 (6-8); Ban = 4 (3-6)’ Habitat și localizare : stațiunile 3, 6, 8,14, 27, 29 și 30 (tabelul nr. 1, fig- 1). Specia a mai fost semnalată de noi (8) din zona Văii Cernci, fără a se menționa datele biometrice. Macroposthonia ornata (Baski, 1952) De Grisse & Loof, 1965 Femele (n = 8) : L = 0,58 mm (0,43—0,70); a = 11,4 (10,2—12,6); b = 4,4 (3,8-4,8); c = 20,9 (18,4-24,8); V=92,8% (92,4-93,4); LSt = 55,3 pm (52,5-60); B = 76 (71-82); Bex = 22 (19-27); BV = 6 (5-7); Ban = 4(4-5). Habitat și localizare : stațiunea 23 (tabelul nr. 1, fig. 1). Nouă pentru fauna României. Macroposthonia rustica (Micoletzky, 1915) De Grisse & Loof, 1965 Femele (n = 15) : L = 0,47 mm (0,40-0,53); a = 10,5 (9,8-11,2);. b =4,2 (3,9-4,6); c = 23 (21,5-25); V =93,3% (92,7-93,7) ; LSt = 54,8 pm (50-57,5); B = 98 (95-99); BV = 6 (6-7) ; Ban = 4 (4 -5). Habitat și localizare : stațiunile 5, 6, 8, 22, .32, 33, 35 și 36 (tabelul nr. 1, fig. 1). Specia a mai fost semnalată din Bomânia în soluri agricole din îm- prejurimile municipiului Cluj-Napoca (5), (7). Este printre puținele specii de crico nemati de prezente în soluri agricole. Xenoekiconemelln macTodora (Tavlof. 1936) De Grisse & Loof, 1965 * Femele (n = 9) : L = 0,27 mm"(0,24-0,30); a = 10 (8,8—10,5); b = 2,4 (2,1-2,6); c = 22,3 (19,9-30); V = 88,1% (74,1-91,1); LSt = 87,2 pm (75-90,5); B = 107 (104-112); BV = 15 (14-16); Ban = 9 (8-9). Habitat și localizare : stațiunile 1, 4, 9, 10, 17, 18, 19/20,) 31, 32,. 33 și 34 (tabelul nr. 1, fig. 1). Specia a mai fost semnalată în zona Văii Cernei și în zona industrială Zlatna (8), (9), fără a se publica date biometrice. Arealul speciei este astfel lărgit la 12 stațiuni. / Subfam. CRICONRMATINAR Taylor, 1936 v Nothocriconema annuliferum (De Man, 1921) De Grisse & Loof, 1965- Femele (n = 22) : L = 0,61 mm (0,40—0,87); a = 10,3 (7,6—16,4) b = 4,2 (3,3—5,2); c = 16,2 (10,1-24,3); V=88,5% (84,6-90,5); 1 Simboluri utilizate : L = lungimea corpului; a = L/lățimea maximă a corpului; b =- L/lungimea esofagului; c = L/Iungimea cozii; V = distanța vulvă — extremitatea anterioară,, în procente din L ; LSt = lungimea stiletului; R = numărul total de inele ale corpului; Rex = numărul de inele pînă la deschiderea porului excretor ; RV = numărul de inele pînă lă deschi- derea vulvară; Ran = numărul de inele de la vîrful cozii la anus ; SP — lungimea spiculilor. p o O d o © C3 O O T3 3 H O t© t© t© O O CO D © O to î© m^oi oi c© oi oi co co i© jq co t©_ 1Q O >5 CD V © D D p. p. > t© t© ce co co H . r_ r_ r. r»r, . Ft , Ft . LX. Ol “ ~ t—• = t-' A ~r. p. © © © © % t*rHr^»-ir-iT^QOco © © iO © © V ■’?’ ■’î* x1 07 (X. S Fig. 1. - Arealul speciilor aparținind genurilor Xen0eric0nemMa, Maeroposihonia și Criconemoides in România, reprezentat In rețeaua UTM. 5 SPECII DE NEMATODE ÎN FAUNA ROMÂNIEI 99 LSt = 90,6 pm (69,9-105); Ii = 62 (50-68); RV = 9 (8-11); Ban = 6 (4-8). Masculi (ii = 12) : L = 0,52 mm (0,37 —0,69); a = 17,4 (15,4—20,1); c =10,5 (8,3-11,5) ; SP = 37 pm (32-43). Habitat și localizare : stațiunile 4, 7, 12, 13, 15, 17, 18,(21) 23, 24, 25 și 26 (tabelul nr. 1, fig. 2). Specia a fost semnalată în 1981 (9) în ecosisteme forestiere din zona industrială Zlatna (FS 70). Nothocriconema demani (Micoletzky, 1925) de Grisse & Loof, 1965 ; Femele (n = 2) : L = 0,43—0,52 mrți; a = .9,6—10,2 ; b = 3,9—5; c = 12,6-14,6; V = 88-89,5%; LSt = 60-62,5 pm; B = 55—76 ; BV = 10-13 ; Ban = 6-9. Habitat și localizare : stațiunea 24 (tabelul nr. 1, fig. 2). Specia a fost semnalată pentru prima dată în fauna Bomâniei tot din Munții Betezat (7). Arealul ei este pînă acum foarte restrîns. Nothocriconema dubium De Grisse, 1967 Femele (n = 1) : L = 0,70 mm; a = 10,1 ; b = 4,9 ; c = 20,2 ; V = 91,8%; LSt = 70 pm; B =68; BV =6; Ban =4. Habitat și localizare : stațiunile 2 și 24 (tabelul nr. 1, fig. 2). Nouă pentru fauna României. ; Nothocriconema longulum (Gunhold, 1953) De Grisse & Loof, 1965 Femele (n = 9) : L = 0,59 mm (0,44—0,66); a = 10,4 (9,7—11,4); b = 4,4 (4,2-4,7); c = 10,5 (9,1-12,1); V = 86,8% (84,3-^86,8); LSt = 61,4 pm (56,2-65); B = 76 (74-79); BV = 13 (12-14); Ban = 8 (7-10). Habitat și localizare : stațiunile 23 și 24 (tabelul nr. 1, fig. 2). Nouă pentru fauna României. Nothocriconema princeps (Andrâssy, 1962) De Grisse & Loof, 1965 Femele (n = 5) : L = 0,59 mm (0,41—0,72); a = 8 (7 — 9); b = 3,3 (3,1-3,7); c = 9,2 (8-10,6); V = 84,2% (80,4-86,6); LSt = 107 pin (103,7-109,7); B = 53 (51-55); BV = 10 (9-10); Ban = 6 . (6-7). , Habitat și localizare ; stațiunile 4, 18 și 28 (tabelul nr. 1, fig. 2). Nouă pentru fauna României. Crossonema menzeli (Stefanski, 1914) Mehta & Baski, 1971 Femele (n = 11) : L = 0,48 mm (0,41—0,72); a =8 (7—10,5); b = 3,2 (2,9 -3,4); c = 11,1 (9,6-13,3); V = 85,3% (83,9 -88,4); LSt = 90,8 pm (80-100); B = 65 (62-69); BV = 13 (12-14) ; Ban = 8 ; (7-9). . Habitat și localizare : stațiunile 1, 4, 9, 15, 17, 18, 19, 24 și 25 (tabelul nr. 1, fig. 3). Specia a mai fost semnalată, fără detalii biometrice, din zona indus- trială Zlatna (FS 70) (9). Arealul actual al acestei specii cuprinde Munții Apuseni, Maramureșului, Bodnei și Botezat. Ogma murrayi Southern, 1914 Femele (n = 7) : L = 0,61 mm (0,56-0,67); a = 10,8 (8,5-12,9); b = 3,9 (3,5-4,3); c = 10,1 (6,7-14,9); V = 84,6% (82,8-86,5); LSt = 75,7 pm (71,7-80); B = 66 (59 -68) ; BV = 13 (10 -14); Ban = 9 (6-11). 101 102 IULIANA POPOVICI 8 , Habitat și localizare : stațiunile 1, 7, 12 și 16 (tabelul nr. 1, fig. 3). Nouă pentru fauna României. ' Ogma oetangulare (Gobb, 1914) Soli. Stekhoven & Teunissen, 1938 ^Femele (n = 4) : L = 0,54 mm (0,38—0,64); a = 9,4 (7,5—12,3) ; b = 3,4 (3,0-3,7); c =17,5 (17-18,1); V = 88,7% (87,3-90,2); LSt = = 82,6 gm (80—87,5); B = 58 (55-61); BV = 8 (7-9); Ban = 5 (5—6). Habitat și localizare : stațiunile 6, 13, 18, 27, 28, 29, 30 și 31 (tabelul nr. 1, fig. 3). Nouă pentru fauna României. EFECTUL HgCl2 ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN, GLICEMIEI ȘI CANTITĂȚII DE GLICOGEN DIN DIFERITE ȚESUTURI LA CRAP MĂRTA GÂBOS și MARIA CLICHICI bibliografie 1, DE GRISSE A., Meded. Fak. Landb. Wet. Gent., 34 : 351-370, 1969. 2. LEHRER A. Z., Codul biocartografic al principalelor localități din R. S. România, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977. 3. LOOF P. A. A., Meded. Landb. Hogesch. Wageningen, 71 : i—86, 1971. 4. POPOVICI I., Studia Univ. Babeș-Bolyai, Ser. Biol., 1 : 97-100, 1967. 5. POPOVICI L, Studia Univ. Babeș-Bolyai, Ser. Biol., 2: 87-91, 1967. 6. POPOVICI L, St. cerc, biol , Seria ZooL, 19 (3): 213-221, 1967. 7, POPOVICI L, Nemalodele din sol în relațiile lor dinamice cu natura solului și a vegetației, teză de doctorat, Cluj-Napoca, 1974. 8. POPOVICI I., Fourth Symp. Soil Biol., 1977, 269-275. 9. POPOVICI L, St. cerc, biol., Seria biol, anim., 33(1): 93-98, 1981. Primit tn redacție la 5 ianuarie 1987 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, slr. Republicii nr. 48 The experimenta were performed on two fish groups. One group was trcated with 0.001°/00, or 0.01°/00 HgCI2 solution for 1 bour (acutely), before sacrification, and the other group was treated with the same concentration of HgCl2 solution for a period of two weeks (chronically). Changes in the “in vivo” oxygen consumption depend on the duration of treatment. Glycemia shows concentration-dependent alterations and the tissue glycogen changes as a function of tissue nature. Datele din literatură privind limitele de toxicitate ale metalelor grele asupra organismelor acvatice variază foarte mult în funcție de diverși factori (specii, model experimental etc.) (1), (6), (7), (8); în lucrarea de față s-a urmărit efectul concentrațiilor diferite și al duratei de acțiune a HgCl2 asupra consumului de oxigen „in vivo” și asu- pra unor indici ai metabolismului glucidic. MATERIAL ȘI METODE S-a lucrat pe crapul de cultură (Cyprinus carpioj.,) din al doilea an de viață, cu greu- tate corporală în medie de 250 g. Peștii au fost ținuți in bazine cu apă curgătoare, inanițiați aproximativ două luni. Animalele au fost grupate în cinci loturi, fiecare lot fiind alcătuit din 8—10 indivizi, astfel : martor, ținut în condiții normale ; lot tratat cu soluție de HgGl2 timp de o oră în concentrație de O,OOl°/oo, respectiv O,Ol°/oo (tratament acut); lot tratat cu soluție de HgCI2 timp de două săptămîni în concentrație de 0,001°/00, respectiv O,Ol°/oo (tratament cronic). înainte de sacrificare s-a urmărit conșimniLde oxigen în ansamblu pe animal (14); apoi, după sacrificare prin decapitare, s-a urmărit‘ealițît'ăJsâ„de glucoză din sîrige (10),' conținutul de glicogen din mușchiul alb, roșu și din ficat (9). Valorile obținute au fost prelucrate statistic prin testul „t” al lui Student, valorile aberante fiind eliminate după criteriul Chauvenet. REZULTATE ȘI DISCUȚII în experiențele noastre, unde determinările consumului de oxigen s-au efectuat pe animale în greutate medie de aproximativ 250 g, am obținut valoarea de 100 ml O2/kg/b. Datele din literatură referitoare la consumul de oxigen indică valori mai mici (50 ml O2/kg/h) la crapii în greutate medie de aproximativ 500 g (3), (11). Valorile consumului de oxigen la cele cinci loturi experimentale sînt redate în tabelul nr. 1. Din St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 103 — 106, București, 1987 104 MARTA GABOS și MARIA CLICHICI 2 3 UNELE EFECTE ALE HgClj LA ORAP 105 Tabelul nr. 1 Valorile consumului ele oxigen (ml O2/kg/h) la animale normale (M) și la cele tratate acut (1 oră) și cronic (14 zile) cu HgCl2 O>OOl°lol) sau O,Ol°/oo Lot M Acut (1 oră) Cronic (14 zile) Tratament — O.OOl«/oo o.oi«/M O,OOl»/oo o.otX X 100,0 100,8 89,9 47,6 26,5 ±ES 2,1 5,9 10,6 4,2 4,0 n 7 7 . 6 5 6 p — NS NS <0,001 <0,001 + 0,8 -10,1 -52,3 -73,5 Notă. Valorile reprezintă media (x), eroarea standard (±ES), numărul animalelor (n); p= semnificația statistică, considerată de la p ~ 0,05; valorile nesemnificative statistic sint notate cu NS ; ± % = diferența procentuală față de martor. rezultate reiese că menținerea animalelor timp de o oră în aparatul de respirație la cele două concentrații de HgCl2 nu determină modificări ale consumului de oxigen. Tratamentul cronic induce însă o scădere net semnificativă a consumului de oxigen, indiferent de concentrație, ceea ce denotă un grad înalt de intoxicare a animalelor cu mercur. Mălăcea și Gruia (8), lucrînd tot pe crap, au observat că limitele letale ale sulfatului de cupru și ale clorurii inercurice sînt foarte apropiate de 0,15 mg/1. în experiențele efectuate de noi am constatat că, în cazul mercurului, limi- tele letale sînt mult mai mici : la concentrația de numai 0,1 mg/1, crapii au murit în timp de mai puțin de o oră. Studii comparative arată că la pești este caracteristică fluctuația mare a glicemiei. Aceste oscilații se datoresc unpr factori care influen- țează nivelul glicemiei : asfixia, temperatura apei, sezonul, sexul, mări- mea și vîrsta animalului, hrana și gradul de digestie, activitatea musculară etc. (12), (15), (16). Din datele prezentate în tabelul nr. 2 rezultă că valoa- rea normală a glicemiei la crap este de 138 mg%, valoare relativ ridicată comparativ cu datele din literatură (16). Se constată că HgCl3 produce o scădere net semnificativă a glicemiei la loturile de pești care au fost menținuți în concentrație de O,OOl°/oo, atît în tratament acut cît și cronic. Concentrația de O,Ol°/oo nu afectează glicemia la nici una din variantele experimentale. Determinările efectuate la animale normale arată că cea mai mare cantitate de glicogen este în ficat (118 mg/g), urmat de muș- chiul roșu (19,2 mg/g), iar cea mai scăzută este în mușchiul alb (2,9 mg/g). Aceste valori corespund cu datele din literatură (16), (18). La loturile tratate (tabelul nr. 2), Hg012 determină o creștere masivă a cantității de glicogen în mușchiul alb, indiferent de concentrație sau de durata tratamentului, exceptînd concentrația mică în tratamentul cronic, unde apare numai o tendință de creștere. în mușchiul roșu are loc un fenomen invers față de mușchiul alb, înregistrîndu-se o depleție a glicoge- Tabelul nr. 2 Valorile glicemiei (mg/100 ml slnge) și ale glicogcnului (mg/g țesut proaspăt) din mușchiul alb (MA), din mușchiul roșu (MH) și din ficat la animale normale (M) și la cele tratate acut (1 oră) și cronic (14 zile) cu HgCl2 O,OOl°/oo sau O,bl°/„o Lot M Acut (1 oră) Cronic (14 zile) Tratament — O,OOlo/oo O.Ol»/oo O,OOl»/oo o.oi’u Glicemic X 138 59 128 99 134 Singe i +ES 10,1 6,1 10,8 7,8 8,2 11 7 7 7 7 6 i p — <0,001 NS <0,01 NS ± % — -57,3 -7,2 -28,3 — 2,9 Glicogen Mușchiul alb kx 2,9 7,9 4,5 3.4 4, 3 ±ES 0,1 0,7 0,3 0.2 0, 4 11 6 7 7 6 6 p — <0,001 <0,001 NS <0,01 ±% — + 141,4 + 55,2 + 17,2 + 48,3 Mușchiul roșu x 19,2 14,6 20,4 16,5 13,5 ±ES 1,5 1,4 2,8 0,9 0,9 n 6 ■ 7 6 6 6 p — <0,05 NS <0,05 <0,001 ±% — -24,0 + 6,3 -23,6 -29,7 Ficat x 118,Wt 161,0 166,0 139,0 137,0 ±ES j r o 4, 5 9,8 10,3 11,5 5,5 n 7 7 7 6 p — <0,001 <0,001 NS <0,01 ±% — + 36,4 + 40,6 + 17,0 + 16,1 Notă. Explicația ca la tabelul nr. 1. mului în toate cazurile cercetate, exceptînd concentrația mare în trata- mentul acut. în ficat, modificările care apar se aseamănă foarte mult cu cele de la nivelul mușchiului alb, în sensul că mercurul determină o creștere semnificativă a conținutului de glicogen, independentă de concentrație și de durata tratamentului. La pești există capacitatea de a menține constant nivelul glicemiei numai prin prezența depozitelor de glucide sub formă de glicogen (12). Conținutul în glicogen al diferitelor organe la pești diferă mult (16), (18), dar, ca și la vertebratele superioare, depozitul de bază și sursa de glucoza în sînge este ficatul (13). Mușchii roșii laterali ai peștilor se deosebesc de cei albi prin proprie- tățile lor biochimice și fiziologice (17). Activitatea enzimelor oxidative este mult mai mare în mușchiul roșu decît în mușchiul alb. Fibrele intermediare 106 MART A GABOS și MARI A CLICHICI 4 între mușchiul roșu și cel alb prezintă o concentrație ridicată atît a enzi- melor oxidative, cît și a celor glicolitice (4), (19). Pe baza acestor date din literatură (4), (19) presupunem că nivelul crescut al glicogenului din mușchiul alb s-ar datora proceselor glicolitice din mușchiul roșu, metalele grele, determinînd o stimulare a gliconeogene- zei (2). Concentrația scăzută a glucozei sanguine la animalele tratate’ cu dbza~de O,OOl°/oo clorură de mercur în tratament acut ar putea explica creșterea conținutului de glicogen hepatic la aceste animale. Există date în literatură care arată că stresul chimic indus de clorura de mercur pro- duce o eliberare de hormoni glucocorticoizi, care determină o scădere a proteinelor musculare paralel cu creșterea conținutului de glicogen din mușchiul alb (5). în concluzie, modificările produse de tratamentele aplicate peștilor reflectă reacția organismului la efectul nociv al clorurii de mercur. ASPECTE HISTOENZIMOLOGICE ȘI HISTOCHIMICE ALE ACȚIUNII UNUI FURAJ SUPLIMENTAT CU METIONINĂ ASUPRA FICATULUI DE GĂINĂ M. A. RUSU și VIGTORIA-DOINA SA^DU Feeding of Plymouth-Rock laying hens with a methioninc supplemented fodder led to an increase of the activity of some liver enzymes participating in the oxidative meta- bolism (LDH and SDH), and in membrane transport (alkaline phosphatase). The lipid content of the liver was also increased. These results show that methionine possesses biostimulatory properties, probably based on its action at the level of protein synthesis and enzyme regulation. BIBLIOGRAFIE 1. BROWNE F., Watcr polution, 52(6): 1506-1509, 1980. 2. DYSON R. D., CARDENAS Y. M., BARSOTTI R. J., J. Biol. Chem., 250(9) : 3316- 3321, 1975. 3. GÂBOS M„ PORA E. A., RĂU L„ St. cerc, biol., Seria Zool., 25(1): 39-43, 1973. 4. JOHNSTON I. A., GOLDSPINK G„ Exp. Biol., 59: 607-615, 1973. 5. KENIGSBERG A. J„ Autoref. Kand. Diss., Minsk, 1968. 6. MĂLĂCEA I., Arch. Hydrobiol., 65 : 1, 1968. 7. MĂLĂCEA L, Biologia apelor impurificate, Edit. Academiei, București, 1969. 8. MĂLĂCEA L, GRUIA E., Studii de protecția și epurarea apelor, VI, București, 1965. 9. MONTGOMERY R., Arch. Biochem. Biophys., 67: 378-386, 1957. 10. NELSON N., J. Biol. Chem., 153: 375-380, 1944. 11. OROS L, Studia Univ. Babeș-Bolyai, Ser. Biol., 1 : 143-146, 1971. 12. PLISETKAIA E. M„ KUZMINA V. V., Vopr. Ihtiol., 11(6): 1077-1087, 1971. 13. PLISEȚKAIA E. M„ KUZMINA V. V„ Vopr. Ihtiol., 12(2) : 335-343, 1972. 14. PORA A. E., ROȘCA I. D., WITTENBERGER C., STOICOVICI F„ Bul. Inst. cerc, pisc., București, 14(1) : 23-28, 1955. 15. PORA A. E„ RUȘDEA D„ STOICOVICI F„ St. cerc, biol., Cluj, 14(1) : 107-112, 1963. 16. PORA A. E„ GÂBOS M„ ANDREA-POPU C., St. cerc, biol., Seria Zool., 23(2) : 105- 110, 1971. 17. WITTENBERGER C„ St. cerc, biol., Scria Zool., 24(1): 69-77, 1972. 18. WITTENBERGER C„ VÎTCA G., Studia Univ. Babeș-Bolyai, SerfaBiol., 2: 117-123, 1966. 19. WITTENBERGER C„ GÂBOS M„ GROZA A., St. cerc, biol., Seria Zool., 23(2) : 145- 149, 1971. Primit în redacție la 1 iulie 1986 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr, 5— 7 Ficatul îndeplinește pentru organism importante funcții metabolice și de detoxifiere a unor produși endogeni și exogeni. Dintre nutrimentele primite, ficatul utilizează o parte pentru sinteza de proteine, glucide, lipide etc. Se știe că găina este unul dintre animalele de fermă care trans- formă cel mai bine furajul administrat în proteine. Alcătuirea unei rații alimentare echilibrate, care să permită obți- nerea unei productivități maxime, constituie o preocupare și pentru avi- cultură (7). în aceste condiții trebuie să se țină seama de importanța deose- bită pe care o are pentru metabolismul păsării în general și al ficatului în special prezența în furajul administrat a unor amino acizi esențiali, ca metioninași lizina (10). Metionina are o mare importanță pentru fiziologia găinii, atît pentru producția de ouă cît și pentru producția de carne (2), (3), (9). Necesarul zilnic al acestui aminoacid cu sulf ajunge pînă la 400 — 450 mg dintr-un total general de aminoacizi cu sulf de 700—800 mg (4). Cunoscînd unele aspecte ale implicării metioninei (1) zîn metabolismul protidic și lipidic al ficatului, experimentul nostru și-a propus să studieze efectele administrării unui furaj suplimentat cu metionină asupra cîtorva aspecte histoenzimologice și histochimice în ficat la găinile reproducătoare. MATERIAL ȘI METODE Am utilizat in experimentul nostru găini ouătoare din rasa Plymouth-Rock, in vîrstă de 30 de săptămlni, hrănite cu furaj adecvat plus 1 % premix cu 10% metionină, care au format lotul tratat (T). A fost alcătuit și un lot martor (M). După opt săptămlni de tratament, găinile au fost sacrificate, recoltîndu-se ficatul, care ulterior a fost prelucrat pentru studii de histologie (colorația hematoxilină-eozină, HE), de histoenzimologie (lactatdehidrogenaza — LDH, succinatdehidrogenaza — SDH, adenozintrifosfataza — ATP-aza, fosfataza alcalină — F.alc. și fosfataza acidă — F.ac.) și de histochimie (colorația Sudan negru pentru lipide), prin metode uzuale (5). St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 107 — 110, București, 1987 3 ACȚIUNEA FURAJULUI CU METIONINĂ ASUPRA FICATULUI DE GAINA 109- 108 M. A. RUSO șl VICTORIA-DOINA SANDU Z REZULTATE Colorația liematoxilină-eozină evidențiază structura ficatului la găină,, care este mai compactă decît la mamifere, avînd lobulația mai redusă. Nu se manifestă deosebiri între lotul mai tor și lotul tratat. Lactatdehidrogenaza este o enzimă citoplasmatică ce se evidențiază sub forma unei colorații albastre-violacee în hepatocite și în pereții vaselor de sînge. Distribuția enzimei este în general mozaicată, existînd zone mai intens colorate și zone mai puțin Colorate. La lotul tratat, activitatea LDH este mai crescută în comparație cu lotul martor. Suceinatdehidrogenaza apare în celulele hepatice sub forma unor mici granule albastre-violacee; enzima are și în acest caz o distribuție mozaicată la lotul martor. La lotul tratat cu metionină (supliment), se remarcă o uniformizare a distribuției activității enzimatice și o augmen- tare a reacției SDH. Adenozinttifosfataza se vizualizează sub forma unor granule brun- negre, dispuse în citoplasmă hepatocitelor, în sinusoide și în endoteliul vaselor de sînge, formînd pe secțiune o rețea întreruptă. Nu apar modifi- cări între lotul martor și lotul tratat. Fosfataza aleulină se evidențiază ca o colorație brună-neagră, distri- buită la nivelul sinusoidelor hepatice și în pereții unor vase de sînge. Dis- tribuția enzimei este foarte evident zonată la ambele loturi de păsări; la» lotul tratat, reacția pentru fosfataza alcalină este mai intensă în compara- ție cu lotul martor. Fosfataza acidă este repartizată la nivelul hepatocitelor și al celulelor Kupffer, sub forma unor granule brun-negre, de diferite dimensiuni; nu apar diferențe între cele două loturi de păsări. Colorația cu Sudan negru pentru lipide. Lipidele apar ca granule negre-albăstrui de diferite dimensiuni în citoplasmă hepatocitelor. La lotul tratat cu furaj avînd supliment de. metionină, cantitatea de lipide , este evident mai crescută în comparație cu lotul martor, fiind prezente granule mai numeroase de dimensiuni mai mari decît la lotul martor. i DISCUȚII Din prezentarea acestor rezultate se remarcă faptul că structura histblogică' a ficatului nu se modifică sub acțiunea suplimentării furajului cu metionină. în ceea ce privește activitatea enzimelor puse în evidență, remar- căm la majoritatea acestora o distribuție zonată (în mozaic), în sensul existenței unor zone cu activitate mai intensă care alternează cu altele în care activitatea enzimatică este mai redusă. Hețerogenitatea enzimatică funcțională, bazată pe o structură specifică, lobulată, sau mai nou numită acinară, este bine cunoscută la mamifere (6), dar la păsări, unde structură lobulară. este mai puțin pregnantă (9), distribuția heterogenă a unor en- zime, după datele avute la dispoziție de noi, nu a fost semnalată sau nu i s-a acordat importanță. Această distribuție în mozaic a unor enzime hepatice la găină poate fi expresia unei heterogenități funcționale, necesi- tată de activitatea la un moment dat sau pe o perioadă mai îndelungată a diferitelor zohe ale ficatului. Deci, practic sînt populații de hepatocite care, pentru o anumită perioadă de timp, sînt mai active funcțional decît- alte populații de hepatocite din alte zone, rolurile putînd să se inverseze în funcție de activitatea ficatului, cînd zone mai mari pot să devină mai active metabolic sau, din contră, să își reducă activitatea. La lotul de găini care au primit furajul cu supliment de metionină,. activitatea unor enzime este mai crescută (LDH, SDH, F.alc.). Remarcăm că, dacă la lotul martor în cazul SDH distribuția enzimatică este în mo- zaic, la lotul tratat devine mai uniformă și activitatea SDH este mai; intensă. Se poate presupune că zonele cu activitate enzimatică mai re- dusă își intensifică reacția enzimatică, ajungînd la nivelul zonelor cu acti- vitate SDH mărită. Astfel se realizează creșterea activității globale a. SDH și uniformizarea distribuției ei. Creșterea activității LDH și SDH, enzime care participă la meta- bolismul oxidativ, și a fosfatazei alcaline, enzimă angrenată în transportul prin membrane, este cauzată de aportul suplimentar de metionină, care are efecte de biostimulator, probabil în primul rînd al metabolismului proteic. Aceste efecte se pot datora unei sinteze proteice crescute, inclusiv proteine-enzime, sau influenței directe asupra activității unor enzime Prezența unei cantități crescute de lipide la lotul tratat cu metio- nină pare contradictorie cu ceea ce se știe despre acțiunea lipotropă a metioninei, dar unele date din literatură (8) referitoare la mamifere au dovedit că un surplus de metionină în hrană poate produce o. depozitare a energiei, cu precădere sub formă de lipide, și în ficat. Credem că, și; în cazul experienței noastre, aceasta ar putea fi explicația încărcării, grase moderate, observată în ficatul lotului tratat. în concluzie, pe baza rezultatelor noastre, sumarizate în tabelul nr. 1, conchidem că administrarea unui furaj suplimentat cu metionină la găinile ouătoare a avut drept consecință creșterea activității unor enzime care participă la metabolismul oxidativ (LDH și SDH) și la trans- Tabelul nr. 1 Modificările liistoenzimatice și histochimice în ficat Parametri Lot martor Lot tratat Lactatdehidrogenaza 2,0 2,5 Succinatdehldrogenaza 1,5 2,5 Adenozintrifosfataza 2,0 2,0 Fosfataza acidă 2,0 2,0 Fosfataza alcalină 1,0 2,0 Colorația Sudan negru pentru lipide 0,5 2,0 Notă. 0,5 = reacție slabă; 1 — 1,5 = reacții moderate; 2— 2,5 = reacții intense. portul prin membrane (F.alc.), precum și a cantității de lipide din ficat, dovedind astfel unele calități de biostimulator. Probabil acțiunea metio- ninei se manifestă la nivelul sintezei proteice și al reglării activității enzimatice. 2 - c. 1529 110 M. A. RUSU și VICTORIA-DOINA SANDU 4 BIBLIOGRAFIE 1. GROGCHIONI G„ D’AQUINO M., GAETANI S„ SPADONI M. A., Nutr. Rep. Intern., 26:973-979.1982. 2. DUCA C„ URAY Z„ MUREȘAN E„ Bul. Inst. Agr. Cluj, 30 : 78-82, 1976. 3. HARMS R. H„ WILSON H. N„ Poultry Sci., 59 : 470-472, 1980. 4. MORAN E. T„ Poultr. Nutr. Res„ 29 : 91-120, 1981 5. MUREȘAN E„ GABOREANU M„ BOGDAN A. T., BABA A. I., Tehnici de histologie normală și patologică, Edit. Ceres, București, 1974. 6. RAPPAPORT A. M., La circulalion et la structure du foie, I, Das Med. Prisma, Boehringer, Ingelheim 1978. 7. RUSU S., ZĂVOI I., POPOVICI S„ CAMALESA N„ TĂRĂBOANȚĂ GI-L, MARIAN P., Zootehnie, Edit. didactică și pedagogică, București, 1981. 8. SMITH J. T„ ACUFF R. V., BITTLE J. B„ GILBERT M. L„ J. Nutr., 113 : 222-227, 1983. 9. STURKIE P. D., Avian Physiology, Springer, New York — Heidelberg — Berlin, 1976. 10. WALDROUP P. W., BUSSELL W. D„ BURKE A. B., World’s Poultry Sci. J., 36 : 85 — 102, 1980. k Primit in redacție la 20 august 1986 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 EFECTUL ÎNLOCUIRII PROTEINEI ANIMALE DIN FURAJ CU PROTEINĂ VEGETALĂ ASUPRA UNOR PARAMETRI METABOLICI LA PUIUL DE GĂINĂ D. COPREAN, RODICA GIURGEA și GH. FRECUȘ One-day-old chickens were fed, for 8 weeks, with a fodder containing vegetal' proteins only with addition of methionine. The feeding with a fodder which contained vegetal proteins only caused a dccrease of liver glycogenolytic enzyme activities and liver glycogen content, increasing parallelly the liver and muscle GOT and GPT activities. Methionine addition to the fodder caused an increase of glyceinia, glycogen content, phos- phorylase a and G6Pase activities in the liver. Cantitatea și calitatea furajului sînt factori care influențează pro- ducția de ouă și de carne la găină (9), (10). în lucrări anterioare efectuate în cadrul laboratorului nostru au fost urmărite efectul carenței de lizină în hrană asupra citofiziologiei oviductului la găina ouătoare (12), precum și implicațiile metabolice la nivel muscular și hepatic ale deficitului de vitamină E în hrana puilor de găină și a găinilor (1). în lucrarea de față ne-am propus să urmărim, pe de o parte, efec- tul suplinirii totale a proteinelor de origine animală cu proteine de origine vegetală din hrană, iar pe de altă parte, efectul adaosului de metionină în hrană asupra unor parametri metabolici la puiul de găină. MATERIAL ȘI METODE Experiențele au fost efectuate pe pui de găină hibrizi Cornish-Rock. Puii au fost împărțiți în următoarele loturi experimentale : — lot martor (M), hrănit cu furaj utilizat în mod normal în crescătoriile de păsări; furajul conținea 1 200 mg metionină/kg; — lot Vj, hrănit cu furaj care conținea aceeași cantitate de proteină ca și lotul martor, dar această proteină era numai de origine vegetală; furajul conținea 830 mg metionină/kg; — loturile V2, V3, V4, hrănite cu același furaj ca și lotul Vj, dar care conținea o canti- tate diferită de metionină, respectiv 1 315, 1 565 și 1 815 mg/kg. în cazul loturilor V,, V2, V3 și V4, suplinirea proteinei de origine animală cu proteină de origine vegetală s-a făcut prin includerea în furaj a unei cantități sporite de făină de soia. Este cunoscut că făina de soia este săracă în metionină. Adaosul de metionină a avut ca scop să diminueze carența de metionină din hrana puilor, intervenită prin includerea unei cantități mai mari de făină de soia în furaj. Experiența a început la vîrsta de o zi și a durat 8 săptămîni; toate loturile au fost formate din cîte 8 indivizi. Animalele au fost sacrificate prin decapitare, totdeauna dimineața, după ce în ulti- mele 16 ore premergătoare sacrificării nu au mai primit hrană. St. cerc, biol., Seria bibi, anim.,-t. 39, nr. 2, p. 111 — 115, București, 1987 112 D. C'OPREAN și colab. Au fost determinați următorii parametri metabolici : | | — conținutul tisular de glicogen hepatic (Gf) și muscular (Gm) (7); — activitatea fosforilazei a hepatice (Ff) și musculare (Fm) (5); — activitatea glucozo-6-fosfatazei hepatice (G-6-Paza) (4); — activitatea aspartat-aininotransferazei hepatice (GOTf) și musculare (GOTm) și ala- inin-aminotransferazei hepatice (GPTf) și musculare (GPTm) (11); — conținutul tisular de proteine hepatice (Pf) și musculare (Pm) (3) ; — conținutul tisular de lipide hepatice (Lf) și musculare (Lm) (2); — lipemia (6); — glicemia (8); — fosforul eliberat in mediul de reacție la determinarea activității fosforilazei a, sau ■G-6-Pazei, a fost determinat după metoda Taussky și Shorr (13). Toate determinările pe mușchi se referă la mușchiul pectoral. Valorile obținute au fost calculate statistic prin testul ,,t” al lui Student, valorile abe- ;rante fiind eliminate după criteriul lui Chauvenet. Semnificația statistică a fost acceptată de .la p = 0,05. în lucrare, Vx a fost comparat cu M, iar M pentru V2, V3, V4 a fost considerat lotul Vr REZULTATE Conținutul tisular de lipide și proteine în ficatul și în mușchiul pec- toral al puilor din loturile V4, V2, V3 și V4 nu se modifică comparativ •cu martorul (tabelul nr. 1). Lipemia, de asemenea, nu se modifică la aceste loturi comparativ cu lotul martor (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 •Conținutul tisular de lipide și proteine musculare și hepatice (in % față de greutatea țesutului proaspăt), precum și lipemia (mg lipide totale/100 ml ser) la loturile M, V1; V2, V3 și V4 Lotul Mușchi Ficat ti LIPIDE M l,42±0,ll 3,26+0,17 V4 1,39+0,09 (—2,11) 3,55+0,20 (+8,90) V3 l,53±0,09 ( + 10,10) 3,50+0,10 (-1,41) V3 1,36 + 0,07 (—2,16) 3,44 + 0,17 (-3,10) v4 1,33 + 0,14 (-4,34) PKOTEINE 3,26±0,09 (—8,20) M 17,25±0,20 17, 81 ±0,33 vi 17,93+0,45 (+3,9) 18,72 + 0,43 (+5,1) V2 18,95±0,55 (+5,7) 18,86±0,62 ( + 0,9) V, 19,24±0,46 (+6,9) 19,63+0,51 (+4,5) V« M v2 19,16+0,58 (+6,9) LIPEMIE 603,l±14,3 634,l±23,0 (+5,1) 639,9 + 21,2 (+0,9) 19,44+0,56 (+3,9) V3 569,7±23,5 (-10,2) 630,2±15,7 (-0,6) Notă. Valorile reprezintă medii ± erorile standard corespunzătoare; în paranteză sînt •date diferențele, în procente, intre lotul respectiv și lotul martor (M). 3 înlocuirea proteinei animale din furaj cu proteina VEGETALA . 113 Conținutul hepatic de glicogen scade la lotul și crește la loturile V3 și V4;’în mușchiul pectoral, conținutul de glicogen nu se modifică la nici unul din loturile de experiență comparativ cu martorul (fig. 1). Glicemia crește la loturile V3 și V4, rămînînd neschimbată la cele- lalte loturi de pui (fig. 2). Activitatea fosforilazei a crește în mușchiul pectoral al lotului Vx și scade în cel al lotului V3; în ficat, activitatea acestei enzime scade în cazul lotului V4 și crește la loturile V3 și V4 (fig. 3). G-6-Paza hepatică, pe ansamblul loturilor de experiență, în același sens ca fosforilaza a hepatică, scade la lotul Vx și crește la loturile V3 $i V4 (fig. 3). GOTm crește la lotul V4 și scade la loturile V3 și V4, iar -GPTm nu se modifică la nici unul din loturile de experiență (fig. 4). GOTf crește la lotul Vx și scade la loturile V2, V3 și V4, pe cînd în cazul GPTf înregis- trăm o creștere la V4 și o scădere la lotul V2 (fig. 4). DISCUȚII După cum reiese din prezentarea rezultatelor, suplinirea totală a (proteinelor de origine animală cu proteine de origine vegetală în hrana puilor pare să afecteze cu precădere enzimele, avînd în vedere ansamblul parametrilor metabolici urmăriți de noi. Adaosul de metionină în hrana care conține numai proteină vegetală (vezi loturile V3 și V4, fig. 1) crește stocul de glicogen hepatic. Puii din aceste loturi au și glicemia crescută. Creșterea glicemiei și a glicogenului hepatic se datorește unei absorbții crescute a glucozei la nivelul jejunului (P. Giurgea și C. Wittenberger, date nepublicate, experiențe efectuate pe aceleași animale de experiență). Bste posibil ca suplinirea totală a pro- teinelor de origine animală cu proteine de origine vegetală să ducă la unele deficiențe privind sinteza unor enzime, printre care și fosforilaza și G-6- Paza; adaosul de metionină, completînd în parte deficitul în anumiți aminoacizi creat de această suplinire, stimulează sinteza de fosforilaza și G-6-Pază. Metionină adăugată în furajul care conține numai proteine vegetale determină totdeauna scăderi (atunci cînd apar modificări) ale activității transaminazelor GOT și GPT, indiferent că este vorba de mușchi sau de ficat. La lotul Vu unde nu s-a adăugat metionină, modificările transami- nazelor au fost întotdeauna creșteri. Adaosul și neadaosul de metionină la furajul care conține numai proteină vegetală influențează diferit grupul de enzime glicogenolitice fosfprilază și G-6-Pază, pe de o parte, și grupul GOT și GPT, pe de altă parte (vezi rezultatele), ceea ce sugerează că nivelul scăzut sau ridicat al metioninei în furajul puilor modifică diferit, în funcție de enzimă, sinteza unor enzime. în ansamblu, parametrii metabolici studiați, pentru loturile care au primit metionină în hrană, se modifică cu precădere în cazul loturilor V3 și V4, la care metionină adăugată în hrană a depășit cantitativ metionină • conținută în mod normal de furajul utilizat în crescătorii. Fig. 1. — Variația procentuală a conținutului de glicogen în mușchiul (grupul de coloane no- tate cu m) și în ficatul (grupul de coloane notate cu.f) puilor din loturile Vj (coloane albe), V2 (coloane hașurate oblic), Vj (coloane hașurate dublu) și V4 (coloane hașurate vertical), față de lotul martor (M). Asteriscul marchează o modi- ficare semnificativă din punct de vedere statistic. V3 și V4 față de lotul martor (M). Alte explicații sînt date la figura 1. 5 înlocuirea proteinei animale din furaj CU PROTEINA VEGETALA 115 în concluzie, putem spune că înlocuirea proteinelor de origine ani- mală cu proteine de origine vegetală și adaosul de metionină în hrana puilor de găină determină modificări ale activității unor enzime hepatice și musculare, sensul modificărilor fiind diferit, în funcție de enzimă. BIBLIOGRAFIE Fig. 3. — Variația procentuală a activității G-6-Pazei și a fosforilazei a (Fa) din mușchiul (grupul de coloane notate cu m) și din ficatul (grupul de coloane notate cu f) puilor din loturile Vj, V2, V3 și V4 față de lotul martor (M). Alte explicații sînt date la figura 1. 1. GOPREAN D., GIURGEA R., BORȘA M., BUCUR N„ Efectele reducerii cantității de vita- mină E din furajul concentrat asupra unor parametri metabolici la găină, în Actualitate și perspectivă în biologie, Cluj-Napoca, 1985, p. 119. 2. FOLCH J., LEES M„ STANLEY G. FI. S„ J. Biol. Chem., 226: 497-509, 1957. 3. GORNALL A. G„ BARDAWILL C. L„ DAVID M. M., J. Biol. Chem., 177 : 751- 766, 1949. 4. HARPER A. E., Glucose-6-phosphalase, în Methoden der enzymatischen Analyse, sub red. H.-U. Bergmeyer, Verlag-Chemic, Berlin, 1962, p. 788—792. 5. HEDRICK J. L„ FISCHER E. II„ Biochemistry, 4 : 1337-1345, 1965. 6. MITRICĂ-KONDI N., Laboratorul clinic, Biochimie, Edit. medicală, București, 1981. 7. MONTGOMERY R., Arch. Biochem. Biophys., 67 : 378-386, 1957. 8. NELSON II., J. Biol. Chem., 153 : 375-380, 1944. 9. PRAN V., SIOPES T. D„ WILSON W. O., Poultr. Sci., 58 : 433-440, 1979. 10. REICHMANN K. G„ CONNOR J. K., Br. Poultry Sci., Edinburgh, 20 : 445—452, 1979. 11. REITMAN S., FRANKEL S., Amer. J. Clin. Path., 28 : 56-63, 1957. 12. SANDU V. D., BUCUR N„ ROȘCA D. L, St. cerc, biol., Seria biol, anim., 34 : 121-123, 1982. 13. TAUSSKY H. H., SHORR E„ J. Biol. Chem:, 202 : 675- 685, 1953. Primit în redacție la 18 decembrie 1986 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 100 % 50 20 M 20 Fig. 4. — Variația procentuală a activității GOT și GPT în mușchiul (grupul de coloane notate cu m) și în ficatul (grupul de coloane notate cu f) puilor din loturile V1; V2, V3 și V4 față de lotul martor (M). Alte ex- plicații sînt date Ia figura 1. REACȚII TIMO-BURSALE LA RAȚELE SUPUSE UNUI TRATAMENT CU UREE ȘI FURAJATE CU RAȚII PROTEICE DIFERITE RODICA GIURGEA, D. COPREAN și V. MICLE The effects of urea administration and of fodders with various protein contents upon the bursa of Fabricius and the thymus were followed in ducks of the Romanian tetraiinear hybrid meat breed. Experimenta lasted from the first posteclosional day till the 53rd day. Protein synthesis was stimuiated in the thymus and the bursa of Fabricius by protein- deficient feeding, while urea had stimulatory effects on the bursa of Fabricius and inhi- bitory ones on the thymus. Literatura de specialitate oferă date cu privire la acțiunea unor santitiroidiene asupra organismului (11), (12), (14), (15). De asemenea, există date care evidențiază relația dintre tiroidă și organele limfatice centrale (bursa lui Fabricius și timus) la puii de găină, în urma administrării fie de hormoni tiroidieni, fie de antitiroidiene (7), (8), (9). Relația bursei și a timu- sului cu tiroida a fost urmărită de unul din autorii acestei lucrări la puii de găină (1), (2), (3), luînd în considerare atît dezvoltarea ontogenetică, cît .și doza administrată și natura tratamentului (acut sau cronic). în această lucrare ne-am propus să urmărim efectele pe care admi- nistrarea de uree, în tratament subcronic, le are asupra bursei lui Fabri- cius și timusului, dar și eventualele reacții ale acestor organe limfatice la alimentația cu regimuri proteice diferite. MATERIAL SI METODE Experiențele au fost efectuate pe rațe hibrid tetraiinear românesc de carne, care la vîrsta de o zi de viață au fost introduse în tratament, fiind grupate în următoarele loturi, a cîte 8 indivizi fiecare : lot martor (Mls) hrănit cu furaj concentrat ce avea un conținut de 18% pro- teină ; lot martor (M14) hrănit cu furaj concentrat ce avea un conținut de 14% proteină; lot tratat cu uree (U14), adăugată în furajul pe care l-a primit lotul M14. Cantitatea de uree (p.a.) de 6,4 g/kg furaj a fost administrată zilnic, timp de 53 de zile. Apa și hrana s-au dat „ad li- bitum”. Condițiile de întreținere au fost corespunzătoare. Cu 16 ore înainte de sacrificare, ani- malele nu au mai primit hrană. Sacrificarea rațelor în a 53-a zi de viață s-a făcut prin decapitare, recoltîndu-se imediat bursa Iui Fabricius și timusul, din care s-au dozat : proteinele totale (PT) (4), acizii nucleici (ARN și ADN) (13), conținutul de glicogen (G) (6) și activitatea fosforilazei a (Fa) (5). Datele obținute au fost prelucrate statistic prin testul „t” Student, valorile aberante fiind eliminate după criteriul Ghauvenet. S-au calculat diferențele procentuale între loturile Mj8 și Mm și între loturile M14 și U14. Semnificația statistică a fost considerată Ia p ~ 0,05. REZULTATE ȘI DISCUȚII Așa cum reiese din tabelele nr. 1 și 2, reducerea cantității de pro- teină din furaj produce modificări de același sens în ambele organe limfa- tice, mai accentuate în timus. Nu dispunem de date referitoare la efectele regimurilor proteice asupra organelor limfatice, însă apare evident că o St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 117 — 119. București, 1987 3 REACȚII TIMO-BURSALE FAȚA DE UREE ȘI RAȚII PROTEICE DIFERITE 119 118 Tabelul nr. 1 Efectele furajării cu rații proteice diferite (M18 =18% proteină; Mm = 14% proteină) și cu uree (U14) asupra bursei lui Fabricius la rață LOT m18 m14 . uM PT x±ES (mg%) D% P 121,5±3,2 167,3±11,2 + 37,71 <0,001 262,0 ±37,9 + 56,59 <0,05 ARN (mg/g) 2,6±0,4 6,6±0,4 + 149,05 <0,001 6,2±0,2 -6,22 NS ADN (mg/g) 3,8±0,7 5,2±0,4 + 34,96 NS 5,9 + 0,2 + 12,19 NS G (mg/g) 0,8±0,04 0,7±0,l -4,88 NS l,l±0,09 + 51,28 <0,02 Fa (pmol fosfat anorganic/min/mg 21,2±l,0 24,7 + 0,3 + 14,83 <0,05 29,1+8,4 + 17,75 NS Nolă. x±ES = media + eroarea standard; D% = diferența procentuală față de mar- tor; p = semnificația statistică; NS = valori nesemnificative. Alte explicații în text. Tabelul nr. 2 Efectele furajării cu rații proteice diferite (M18 =18% proteină; M14 =14% proteină) și cu uree (U14) asupra timusului la rață LOT ^18 m14 uJ4 PT x±ES (mg%) D% P 115,9±6,0 172,8 + 3,0 + 49,08 <0,001 170,6±18,9 -1,24 NS . ARN (mg/g) 4,3 + 0,4 8, 5±0,2 + 97,24 <0,001 6,0±l,l -29,61 <0,05 ' ADN (mg/g) 6,7±0,8 11,6 + 0,3 + 73.21 <0,001 9.9 + 1,3 -14,78 NS G (mg/g) l,4±0,2 0,5+0,08 -60,84 <0,01 1,17 + 0,1 -108, 92 <0,001 Fa (p.mol fosfat anorganic/min/mg 24,5±1,4 36,4±5,3 + 48,39 NS 21,1 + 3,3 -41,94 <0,05 Notă. Explicații ca la tabelul nr. 1 și în text. rație mai săracă în proteine intensifică latura anabolică din aceste organe, probabil în direcția menținerii homeostaziei organismului. Sinteza de proteine este intensificată în aceste două organe, după cum arată creșterea conținutului de proteine, ARN și ADN. Substratul energetic al acestui proces îl constituie probabil glicogenul, care scade accentuat în timus. Creșterea activității fosforilazei a în ambele organe denotă, de asemenea, o glicogenoliză intensificată. în urma administrării de uree, substanță cu acțiune inhibitoare asu- pra funcției tiroidiene, se înregistrează următoarele modificări : în bursa lui Fabricius o creștere a proteinelor și a conținutului de glicogen, iar în timus o scădere a conținutului de ARN, a activității fosforilazei a, paralel eu o creștere a conținutului de glicogen. Modificările înregistrate în bursa lui Fabricius și în timus la rațele tratate cu uree sînt asemănătoare cu ceea ce am găsit la puii de găină în urma administrării de tiouracil (1), (2). Aceasta ne conduce la ideea că nu există diferență de specie între reacțiile organelor limfatice la acțiunea antitiroidienelor. Hipofuncția tiroidiană crește biosinteza glicogenului, datorită creșterii secreției de insulină (14) și modificării activității glucozo-6-fosfatazei (10), (11) ca enzimă limitantă, fenomen constatat și de noi în privința conținutului de glicogen, paralel cu scăderea activității fosforilazei a. în ceea ce privește scăderea conți- nutului de ARN din timus, s-ar putea ca aceasta să aibă loc ca în țesutul adipos sau ficat și să se datoreze scăderii conținutului de iod-tironine, care, după cum se cunoaște, intervin în sinteza de ARN, stimulînd ciclul pențozofosforic^ oferind pentozele necesare sintezei de acizi nucleici (14). în concluzie, deficitul de proteine din hrană stimulează sinteza de proteine în organele limfatice, mai accentuat în timus; administrarea de uree induce modificări în ambele organe limfatice, mai accentuat în timus. BIBLIOGRAFIE 1. GIURGEA R„ GÂBOS M„ CSATA Z., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 37 : 46-50, 1985. 2. GIURGEA R„ GÂBOS M„ MOYS M„CSATA Z„ Arch. Exp. Vet. Med., 40 : 496-500, 1986. 3. GIURGEA R., WITTENBERGER C., Simpozionul național de fiziologie, Iași, 1986, p. 126-130. 4. GORNALL A. G„ BARDAWILL G. J„ DAVID M. M„ J. Biol. Chem., 78: 751-766, 1949. 5. HEDRICK J. L„ FISCHER E. H., Biochemistry, 4: 1337-1340, 1965. 6. MONTGOMERY R., Arch. Biochem. Biophys., 67 : 378-386, 1957. 7. PETHES GY., FODOR L, Acta Physiol. Hung., 37 : 368-369, 1970. 8. PINTEA V., PETHES GY., Simposion, Brno, 1966, p. 67. 9. RAHEJA K. L„ SNEDECOR J. G„ Comp. Biochem. Physiol., 17 : 555-557, 1970. 10. RAHEJA K. L„ SNEDECOR J. G., FREEDLAND R. A., Comp. Biochem. Physiol., 39: 833-835, 1971. 11. RAHEJA K. L„ SINSCHEER W. G„ Comp. Biochem. Physiol., 61A : 31-34, 1978. 12. SNEDECOR .1. G., CAMYRE M. F„ Gen. Comp. Endocrinol., 4: 144-146, 1966. 13. SPIRIN A. S„ Biohimia, 23 : 656-662, 1958. 14. TĂMAȘ V., BOITOR I., Hormonii și fanejiile lor biochimice, Edit. Ceres, București, 1977, p. 122. 15. THOMMES R. C„ TONETTA S. A., Gen. Comp. Endocrinol., 37 : 167- 176, 1979. . Primit în redac|ie la 8 noiembrie 1986 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5— 7 Și Institutul agronomic „Dr. Petru Groza” Cluj-Napoca, str. Florești nr. 2 UNELE CARACTERISTICI ULTRASTRUCTURALE ALE ȚESUTULUI CICATRICE AL DE PIELE SUB INFLUENȚA TRATAMENTULUI CU COLAGEN EXOGEN MARIANA SUCIU, GABRIELA TOAUER, LUCIA MOLDOVAN și D. POPESCU The prescnt papcr describes the ultrastructural changes of the scar mice skin, under exogenous collagen trcatmcnt. The steps of the scarification process of the skin are described, and the ultrastructural cvidencc is presented. The possibility of exogenous collagen intervention in the regenerative process of the skin is finally suggested. Studiul pe care îl prezentăm și-a propus drept scop determinarea influenței pe care aportul de. colagen exogen o poate avea asupra pielii in- tacte și asupra fenomenului de cicatrizaie a unor leziuni ale pielii, avînd în vedere că acest fel de investigații sînt de un interes deosebit, referindu-ne numai la cîteva studii de actualitate în acest domeniu (4), (5). Prezentăm în această lucrare cîteva caracteristici ultrastructurale ale etapelor procesului de cicatrizare a pielii la șoareci albi supuși unui tratament extern cu colagen. MATERIAL ȘI METODĂ S-au folosit pentru experiment șoareci albi, in vîrstă de o lună, pentru studiul influenței colagenului exogen asupra pielii intacte, și șoareci de două luni, pentru studiul procesului de cicatrizare. Colagenul utilizat, denaturat prin extracție, a fost preparat în patru grupe de greutăți moleculare, reprezentînd patru calități de preparate cu peptide gen colagen : A, GM = 4 000 ; B, GM = 9 500 ; C, GM = 80 000 ; D, GM = 300 000. Aplicarea s-a făcut pe piele, pe o suprafață cu un diametru de 1,5 cm din regiunea dorsală a animalului, de pe care s-a înlăturat blana, iar substanța activă, compusă in acest caz din colagen cu greutăți moleculare, joase (grupele A, B și C), a fost aplicată prin încorporare într-o cremă pe bază de lanolină, la o concentrație de 6 %. Pentru studiul cicatrizării, s-a utilizat colagenul cu greutate moleculară mare (preparatul D), în soluție apoasă, aplicat pe o zonă avînd suprafața cu diametrul de 0,5 cm, de pe care s-a înlăturat pielea. Pentru observațiile electronomicroscopice, s-au folosit tehnicile uzuale pentru acest studiu. REZULTATE S-a constatat, în cazul aplicării unguentului, că eficacitate maximă a prezentat preparatul cu colagen avînd greutatea moleculară medie de 9 500. în acest caz a avut loc o creștere spectaculoasă a părului animalului, St. cerc, biof., Seria biol, anim., ț. 39, nr. 2, p. 121 — 124, București, 1987 122 mariana SUCIU și colab. 2 fiind necesară o nouă depilare la fiecare interval de 48 de ore pînă la sfîrșitul experimentului. Aplicarea tratamentului s-a făcut zilnic. în cazul preparatului cu peptide gen colagen cu greutate moleculară medie de 4 000, s-a constatat o reacție moderată, fără diferențe esențiale față de produsul anterior. în cazul preparatului C nu s-a observat nici un efect în primele șapte zile de tratament, după care regiunea respectivă s-a indurat, sugerînd posibilitatea unei reacții alergice, iar pînă la sfîrșitul perioadei experimen- tale (13 zile) regiunea s-a inflamat și au apărut cruste. Deși la examinarea vizuală nu au apărut diferențe între primele două categorii de peptide gen colagen, observațiile electronomicroscopice au dezvăluit existența unui număr foarte mare de fibre elastice în pielea ani- malelor tratate cu preparatul cu colagen avînd greutatea moleculară medie de 4 000. - Examinarea electronomicroscopică a regiunii de piele la animalele tratate cu preparatul C a oferit o explicație evidentă a procesului inflama- tor, referitor la posibilitatea unei infecții favorizate de peptidele gen cola- gen cu greutate moleculară medie de 80 000. , , în ceea ce privește celelalte trăsături structurale, nu s-au constatat diferențe între indivizii tratați cu acest gen de colagen și ceilalți. ' ! Experiențele referitoare la studiul procesului de cicatrizare au fost efectuate, așa cum am menționat, pe șoareci în vîrstă de două luni, după îndepărtarea pielii pe o suprafață cu un diametru de 0,5 cm din regiunea dorsală a animalului. S-a aplicat comparativ preparatul D împreună cu produsul cu greu- tate moleculară medie de 9 500, care s-a dovedit a avea cel mai pronunțat efect trofic: asupra pielii intacte. S-a constatat că procesul de reepitelizare are loc'concentric, de la periferia leziunii spre centru. Cea mai rapidă cicatrizare s-a observat la indivizii tratați cu prepa- ratul D. După 4—5 zile, leziunea tratată cu colagen cu greutate moleculară medie de.300 000 a fost complet cicatrizată. La exemplarele tratate cu colagen avînd greutatea moleculară mică s-a constatat persistența unei mici leziuni în central leziunii primare pînă în ziua, a 7-a de la începutul experimentului, ambele loturi de animale fiind complet vindecate după 8 zile. La martori s-a observat persistența unei leziuni în centrul leziunii primare pînă la sfîrșitul perioadei experimentale, dar și în acest caz reepi- telizarea s-a făcut în același mod concentric, începînd de la periferia leziunii.’ Observațiile ultrastructurale ne oferă explicații suplimentare referi- toare la procesul de cicatrizare în aceste condiții. Se pare că procesul de cicatrizare a pielii se desfășoară în două etape principale. în prima fază, imaginile electronomicroscopice arată existența unui mare număr de fibre elastice întrepătrunse în toate planurile, pe straturi de aproximativ 300—500 Â, dispuse în grosimea cicatricei (fig. 1 și 2), feno- men urmat de apariția de nuelei tineri cu cromatină granulară (fig. 3). în faza următoare, deși pielea apare intactă la examinarea vizuală, în urma observării la microscopul electronic se constată prezența în celule a unor nudei hipereromatiniei, asemănători cu cei descriși în leziunile her- petice ale pielii (6). . •. în final, cînd procesul de cicatrizare a fost definitivat, se constată existența în celulele acestei zone a unui aparat Golgi foarte dezvoltat," cu pul electronic (x 8074). Fig. 2.— Imagine de fascicule elastice secționate transversal și longitudinal, înconjurînd doi nuelei cu aspect normal din zona cicatriceală a pielii de șoarece alb în prima fază de cicatri- zare (x 9680). Fig. 3. - Imagine electronomicroscopică a fazei intermediare de cicatrizare a pielii de șoar tratate cu peptide gen colagen (x 7700). ■ 3 INFLUENȚA COLAGENULUI EXOGEN ASUPRA CICATRIZĂRII PIELII 123 cisterne dilatate, precum și un mare număr de ribozomi liberi în citoplasmă celulelor din zona cicatriceală. Aceasta sugerează persistența unei sinteze foarte puternice de colagen și alte proteine de structură, avînd în vedere că aparatul Golgi este implicat în sinteza precursorilor de colagen (fig. 4). De remarcat că exemplarele tratate cu colagen avînd greutate ihole- culară mică se află într-un stadiu de cicatrizare întîrziat în comparație cu cele tratate cu colagen cu greutate moleculară mare. Mai mult, la martori s-a constatat persistența unei leziuni în centrul zonei de reepitelizare cu mult timp după finalul cicatrizării la animalele tratate. , Fig. 4. —. Zonă cicatriceală în etapa finală; se evidențiază un nucleu lingă un aparat Golgi dezvoltat, demonstrînd existența unui proces intens de biosintcză proteică (x 9680). DISCUȚII Datele referitoare la modalitățile de intervenție a colagenului exogen aplicat pe pielea intactă sînt contradictorii (2), (3), (4), (5), avînd în vedere rezultatele diferite obținute de diferiți cercetători. în ceea ce privește rezultatele obținute de noi prin aplicare pe pielea intactă-, se sugerează posibilitatea antrenării peptidelor cu greutate mole- culară mică, prin foliculii piloși, precum și faptul că influența asupra meta-' holismului pielii este diferită, în raport cu mărimea fragmentelor de colagen. Pe de altă parte, stimularea apariției de fibre elastice în piele în cazul peptidelor cu greutate moleculară medie de 4 000 poate reprezenta o con- secință a stimulării metabolismului pielii. Inducerea stimulării metabolismului prin factori externi a fost de- monstrată la tendonul de șobolan (1), dar posibilitatea intervenției unor preparate exogene prin pielea intactă rămîne încă'un mecanism dificil de explicat, deși efectul acestora este evident. Menționăm că diferiți autori explică în mod diferit și contradictoriu rezultatul aplicării colagenului exogen pe piele. Unii sugeiează posibili- tatea folosirii de către celulele pielii tratate a peptidelor de colagen exogen ca material în biosinteza colagenului propriu (5), deși în experiențele cu colagen marcat s-a demonstrat că peptidele gen colagen nu sînt încorporate în piele (4), (5). Alți cercetători (3), (4) afirmă că există o stimulare a sin- tezei colagenului din piele (mărirea numărului de fibre, îngroșarea epider- mului ca urmare a tratamentului cu colagen exogen), fără a oferi o explica- ție pentru acest fenomen. CONCLUZII S-a constatat efectul stimulator și trofic al peptidelor de tip colagen,, aplicate extern pe pielea intactă, asupra metabolismului pielii la șoareci albi De asemenea, s-a observat grăbirea procesului de cicatrizare prin aport exogen de colagen. Dorim să exprimăm și pe această cale mulțumirile noastre către D. Oprina, pentru competenta asistență tehnică acordată la studiile de microscopie electronică. 1124 mariana sucru șl eolab. 4 BIBLIOGRAFIE . 1. CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, SUGIU MARIANA; Primul Simpozion de colagen, București, 1981. 2. CHARLET T„ Kosmet. J„ 22 : 4-5, 1977. :3. CHVAPIL M„ J. Biomed. Mater. Res., 11 : 721-724, 1977. 4. CHVAPIL M., Biology of Collagen, Academic Press, New York, 1977. -5. CHVAPIL M., Industrial uses of collagens, în Fibrous Proteins :,Scientic, Industrial and Me- dical Aspecls, Academic Press, New York, 1979, p. 247. •6. PĂIȘ V., Ullrastructura pielii umane, București, 1985. iprimit în redacție la 2 decembrie 1986 Institutul de știinfe biologice București, Splaiul Independentei nr. 396 DEZVOLTĂRI RECENTE ALE TEHNICII DE ÎN GHEȚARE-FRACTURARE F. LUPU This paper represents a review of the freeze fracture technique, a recently developcd method now widely used in the study of biological membranes. A short description of the main steps of this technique. is presented in the first part of the paper. Thereafter, we focused on the interpretation of the results in terms of molecular organization and function of the membranes. It is stressed that this technique reveals the internai hydro- phobic plane of the membrane, offering the possibility of studiyng the planar organiza- tion of both lipid and protein membrane components. In order to avoid misinterprctation of the results, we summarized the potențial artefacts of the technique. Tehnica clasică de înghețare-fracturare reprezintă o metodă pur morfologică. Prin combinarea cu tehnicile biochimice, cu au toradio grafia sau cu tehnicile de marcare, metoda capătă noi posibilități de aplicare în investigațiile privind chimia membranei celulare. Tehnicile de clivare valorifică proprietatea membranelor celulare de a se fractura la nivelul zonei hidrofobe, separîndu-se în două jumătăți, una externă și una proto- plasmică. Aceste jumătăți de membrană pot fi analizate cu ajutorul teh- nicilor standard de biochimie, prin marcăre cu markeri citochimici sau prin radioautografie. STUDII BIOCHIMICE PE MEMBBANE CLIVATE Pentru studierea compoziției biochimice și a distribuției componen- telor în structura membranei au fost folosite culturi de celule în monostrat sau suspensii celulare (6), (7), (8). Celulele sînt atașate de suprafețe netede (de exemplu, sticla optică)' prin intermediul unor substanțe policationice, cum este polilizina. Pentru înghețare, celulele sînt prinse între placa de sticlă și o placă de cupru, înghețarea se face prin imersare în Freon 22 răcit cu azot lichid. După înghețare, probele sînt transferate și fracturate sub azot lichid.. Prin fracturare, membrana se clivează ; jumătatea externă a membranei fracturate aderă de unul din suporturi, iar jumătatea internă și partea cito- plasmă ti că de celălalt suport (fig. 1). Se identifică placa de care este ade- rată jumătatea externă, iar constituenții membranei sînt spălați cu reac- tivi specifici pentru extragerea lipidelor (CHCl3-metanol) sau a proteinelor (SDS-DTT). Atît lipidele, cît și proteinele sînt analizate cu ajutorul micrometo- delor biochimice de mare sensibilitate deoarece cantitatea de material membranar este foarte mică. Compoziția chimică a. jumătății interne se- St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 125 — 131, București, 1987 3 c.- 1529 126 F. LUPU 2 poate deduce prin compararea compoziției membranei integrale cu cea a jumătății externe. Folosind această tehnică, Fisher (7) a demonstrat dis- Fig. 1. — Reprezentare schematică a clivării celulelor aderate în mono-, strat pe suprafața unei plăci tratate cu polilizină și așezate in „sand- wich” pe o placă de cupru. După înghețare, cele două plăci sînt desprinse una de cealaltă sub azot lichid, celulele fracturîndu-se la nivelul zonei hidrofobe a membranei. Materialul membranar extras de pe placă este analizat cu metode biochimice. tribuția asimetrică a colesterolului în membrana eritro citului, concentrația acestuia în jumătatea externă fiind mai mare decît în jumătatea internă. RADIO AUTO GRAFIA I’E REPLICI DE ÎNGHEȚARE-FRACTURARE Combinația dintre înghețare-fracturare și radioautografia electrono- microscopică de înaltă rezoluție reprezintă o altă metodă de analiză can- Fig. 2. — Schema principalelor etape ale tehnicii de radioautografie pe replici de înghețare-frac- tnrare. Probele înghețate sint fracturate și umbrite cu platină și carbon în aparatul de înghe- țare-fracturare la temperatură joasă și vid înalt, apoi acoperite cu emulsie fotosensibilă și lăsate la expunere într-o incintă răcită și la întuneric un timp variabil (3—9 săptămîni). Probele ex- puse sînt curățate de țesut prin tratare chimică, rămînînd doar replica de platină-carbon și stra- tul de emulsie fotografică. După developare, în emulsia impresionată de izotopul radioactiv apar granule specifice de argint, vizibile la microscopul electronic. 3 TEHNICI DE ÎNGHEȚARE-FRACTURARE 127 titativă și calitativă a moleculelor membranare. Tehnica, prezentată sumar în figura 2, a fost pusă la punct de Fisher (9) și utilizată apoi și de alți cercetători (17), (18), (19), (22). Avantajul major al acestei combinații de tehnici îl reprezintă posi- bilitatea de a studia compuși marcați radioactiv, difuzibili ori extracti- bili, dificil de studiat cu tehnica standard de radioautografie la nivel ultra- structural. Metoda prezintă și unele dezavantaje : aria fețelor de membrană expusă este, de obicei, mică ; relieful neregulat al replicii face dificilă aplicarea emulsiilor în toate interstițiile acesteia. Pentru a produce un număr suficient de granule de argint, expunerea replicilor acoperite cu emul- sie fotografică la temperaturi sub — 80°C necesită timpi de expunere mai lungi decît radioautografia standard. Analiza cantitativă a componentelor membranare este aproape im- posibil de realizat deoarece și izotopii din grosimea țesutului, neasociați cu fața de fractură, pot determina apariția de granule de argint în emulsie. Tehnica de radioautografie pe replici de înghețare-fracturare și-a dovedit utilitatea în studiul lipidelor și proteinelor membranare, dar este încă puțin folosită datorită dificultăților menționate. MARCAREA CITOCHIMICĂ A FEȚELOR DE FRACTURĂ ALE MEMBRANELOR CELULARE Becent, P. P. da Silva și colab. (2), (3), (4) au elaborat și aplicat o metodă de marcare a fețelor de fractură cu markeri particulati, simpli sau cuplați. Metoda se bazează pe fracturarea sub azot lichid a țesuturilor înghe- țate, urmată de dezghețarea, marcarea citochimică a fețelor de fractură și prepararea pentru studiul electrono-microscopic pe secțiuni fine (3). într-o altă alternativă, după marcare, probele sînt uscate la punct critic, apoi fețele de fractură sînt umbrite cu platină-carbon și replicile obținute sînt studiate la microscopul electronic de transmisie (2). Examinarea ultrastructurală a fețelor de fractură ale membranelor după dezghețare în soluții apoase relevă un profil de dublă membrană întreruptă. Acest aspect, aparent în contradicție cu conceptul de clivare a membranei în timpul fracturării, este probabil dat de un proces de reorga- nizare a componentelor membranei (în principal a lipidelor). Prin dezghețare într-un mediu apos, moleculele de fosfolipide își organizează capetele apolare astfel încît să reducă la minimum interfețele polar/apolar formate, ceea ce duce la reconstituirea unui bistrat. Metoda permite identificarea proteinelor transmembranare cu sem- nificație funcțională sau imunologică, precum și detectarea sarcinii elec- trice a endomembranelor utilizînd markeri specifici de sarcină (fig. 3). Prin folosirea metodei replicii feței de fractură după uscare la punct critic se obține o imagine bidimensională a distribuției markerilor citochimici. STUDII CITOCHIMICE PE REPLICI DE ÎNGHEȚARE-FRACTURARE Există.o serie de compuși chimici (saponine, antibiotice polienice și polipeptidice, toxine bacteriene) care interacționează cu unii componenți lipidici ai membranei (colesterol și fosfolipide acide), producînd perturbații 12S F.LUW 4 - în structura membranei, vizibile morfologic pe replicile . de înghețare-frac- turare. EVIDENȚIEREA DISTRIBUȚIEI 3 3-O1I-STEROLILOR i ÎN'MEMBRANELE CELULARE FOLOSIND FILIPINA Pornind de la unele studii mai vechi asupra interacțiunii antibioti- celor polienice cu sterolii, Elias și colab. (5) au folosit filipina ca probă în studiul distribuției șterolilor în membranele celulare. în urma inter- acțiunii cu 3 p-hidroxisterolii, filipina formează agregate de 15—25 nm, vizibile ca protuberanțe pe replicile de înghețare-fracturare. Deoarece s-a. demonstrat că numărul de agregate filipină-sterol observat în membrane este proporțional cu cantitatea de steroli experimental introdusă, folosirea filipinei s-a dovedit a fi o metodă adecvată pentru cuantificarea și pentru studierea. distribuției șterolilor ;în membranele biologice. Utilizarea filb pinei pentru localizarea ,,in șitu” a 3 p-hidroxisterolilor furnizează;infor- mații prețioase, care nu pot fi obținute prin nici o altă tehnică morfologică, sau biochimică. Filipina. reacționează stoichiometric cm 3 (bhidroxisterolii. (10), formîndcomplexe alcătuite din patru molecule de sterol și patru de filipină (fig. 4 șl 5). Filipina reacționează în egală măsură cu colesterolul, colestanolul, 7-dehidfdxicolesțerolUl, desmosterolul și lanosterolul, dar nu reacționează cu 5 p-hidroxisterolii (5). Pe secțiuni fine, complexele de fili- pină-sterol dau un! aspect crenelat membranelor; celulare. După legarea șterolilor, filipina devine fluorescentă, la o lungime de undă similară cu cea a fluoresceinei, ceea ce permite folosirea ei în studii de microscopie optică de fluorescentă; în plus, datorită dimensiunii mici a moleculelor (570 daltoni) și prezenței șterolilor în aproape toate membra- nele celulare, filipina poate fi folosită ca trasor de permeabilitate (10). Protocolul de lucru include o prefixare1 ai țesuturilor cu 1 % glutar- aldehidă tamponată, urmată de incubarea într-un amestec de 1% glutar- aldehidă și 300' jiM-filipină. Filipina, nefiind hidrosolubilă, se< dizolvă în1 prealabil‘ îhtr-d picătură de D'MBO. Incubarea-se- face lă temperatura ca- merei timp variabil; după curii se urmărește studierea 'membranei1 plăsmatice- sau a endomerhbrarielor. După! tratarea cu filipină,: probele sîrit cridpro- tejate și prbpărătri în cpiltiriuare dhpă tehnica standard1 de *îrighețare-ffac- - turare. . . \ '• ■ STUDIUL •DÎSThlBUTlEFFOSFOLIPIDEEOR ACIDE DIN MEMBRANELE’ . V ■ ■ CELULARE FOLOSIND POLIMIXINA B i < • ... .... ’ ' ' • ' . ■ Polimixina B a fost folosită de: Bearer și Friend (1.) pentruexplora* distribuția fosfolipidelor anioriice îh* membrana1 plasmatică* a1 spermato- zoidului, prin1 microscopie' electronică5 pe replici de îrighețare-frâctufare. Utilizîrid acest marker, noi am arătat'într-o lucrare recentă (14) că distribuția'asimetrică a fosfolipidelor acide din membrana plachetelor nor- male este puternic modificată'.în ;cazul;procesului: de >activarev Expunerea fosfolipidelor acide la suprafața membranei plachetare oferă o suprafață pro coagulantă pentrufactoriiplasmatici Va și Xa ai coagulării. Polimixina B perturbă contururile membranelor care conțin lipidele acide, de care se leagă. Prin inserare* îrițre. lipidele anionice .din stratul extern' almembra- Fig. 3. — Fractură în planul membranei celulei endoteliale valvulare de iepure marcată cu feritină cationică pentru a detecta repartiția situsurilor anionice pe cele două straturi ale membranei: c, colagen ; Fc, feritină cationică ; mb, membrană bazală (x 42 000). Fig. 4. — Aspectul pe replică de înghețare-fracturare a planului hidrofobic intern al unei celule endoteliale endocardice din valva bicuspidă de iepure tratată cu fili- pină. De remarcat prezența complexelor filipină-sterol (cfs) în planul membranei, cu excepția zonei parajoncționale; jc, joncțiune comunicantă (x 49 000). Fig. 5. — Plachetă activată cu trombină, incubată cu filipină și vizualizată prin tehnica de înghețare-fracturare. De remarcai distribuția neuniformă a comple- xelor filipină-sterol (ctș), ceea ce reflectă o heterogenitate în repartiția colestero- lului in planul membranei (x 34 300). Fig, 6. — Ultrastriictura intramembranară a plasmalemci unei plachete activate cu trombină și incubate cu polimixină B. Fosfolipidele anionice din stratul extern al membranei leagă polimixină, ceea ce determină apariția de protruzii pe fața E și adincituri complementare pe fața P (săgeți) (x 63 000). 5 TEHNICI DE ÎNGHEȚARE-FRACTURARE ■ ' 129 nei, polimixină B furnizează date asupra distribuției .și concentrației aces- tor componenți membranari la acest nivel. Protruziile determinate de poli- mixina B (fig. 6) au dimensiuni variabile (30—100 nm) și sînt vizibile atît prin microscopie electronică: de’(transmisie pe secțiuni și replici de înghe- țare-fracturare,' cît. și prin;microscopia electronică de baleiaj/ După cuplare, cu markeri: fluorescenți, polimixină B poate fi folosită : și pentru studii de microscopie optică de fluorescență. Incubarea țesuturilor .cu polimixină B se face fără fixare prealabilă. ■Probele sînt incubate în 4 mM polimixină dizolvată în 0,1 M tampon Hepes-Tris, pH 6,8 la 37°C pentru 10 min, fixate cu 2,5% glutaraldehidă .tamponată, crioprotejate și preparate conform tehnicii obișnuite de în- ghețare-fracturare . ÎNGHEȚAREA ULTRARAPIDĂ („QUICK FREEZING”) Relativ recent, Heuser și coiab. (11), pornind de la tehnica standard de înghețare-fracturare, au pus la punct o nouă tehnică de vizualizare a celulei și a componentelor sale. Această tehnică permite obținerea de ima- gini tridimensionale, asemănătoare celor realizate prin microscopie elec- :tronică de baleiaj, folosind însă microscoapele electronice de transmisie, ■care au o rezoluție suficient de bună pentru a pune în evidență detaliile ■ hltrastructurale și macromoleculare. Tehnica poate fi - folosită pentru ■ vizualizarea: suprafețelor interne sau externe ale celulelor, a interiorului celulelor fracturate, precum și a suprafețelor fracțiunilor celulare și macro- moleculare purificate. Prin metoda de înghețare ultrarapidă poate fi vizualizată o zonă de grosime comparabilă cu cea văzută prin microscopia electronică de înalt voltaj. în plus, metoda permite cercetătorului să privească și prin struc- turile celulare. Detaliile apar net, structurile nefiind semiopace și supra- puse în planuri diferite, ca în cazul microscopiei electronice de înaltă ten- siune (HVEM) pe secțiuni groase. Metoda cuprinde toate etapele tehnicii de, înghețare-fracturare cu importante modificări în realizarea înghețării, sublimării si replicării (11), . (12), (13). . . ’ ■ . \ : • înțjheța'rea, care reprezintă etapa cheie a tehnicii, trebuie să fie suficient de rapidă pentru a preveni formarea cristalelor de gheață. Valori- rficînd conduct!bilițatea termică mare a unor metale (de exemplu, cuprul mltrapur și. argintul) și temperatura joasă pe .care- o . oferă heliul lichid (—269°C), Heuser a pus la punct o metodă de înghețare a probelor prin punerea în contact cu un bloc de cupru răcit cu heliu lichid (11). ‘Sublimarea. . Deoarece probele au fost înghețate fără crioprotecție, sublimarea hu este limitată la timpi scurți, car în cazul' probelor. criopro- tejate. Totuși, la timpi lungi de sublimare (peste 10 min), este posibil să apară pe probe cristale de săruri nevolatile; Timpii optimi de sublimare pentru „deep-etching” sînt cuprinși între 2 și 5 min, la un vid, de peste 2 X IO-6 torr. La acești timpi,gheața subli- ...mează5pe. o ..adîncime ;:de . 0,1—0,2..p.m, săruri sînt mult mai reduse. Această variantă de sublimare este: foarte potrivită pen- 130 F. LUPU 6 7 TEHNICI DE ÎNGHEȚARE-FRACTURARE 131 tru probele suspendate în ser fiziologic. Dacă probele sînt spălate cu apă bidistilată înainte de înghețare, sublimarea poate fi prelungită pînă la o oră. Replicarea se face folosind dispozitivul de umbrire conică. Unghiul optim de umbrire cu Pt/C este de 24° față de planul probei. Grosimea optimă a stratului de Pt/C este de aproximativ 10 Â. Straturile mai sub-' țiri dau un contrast prea mic, iar cele mai groase acoperă detaliile fine evidențiate prin sublimarea gheții. Pentru a obține imagini cu contrast puternic pe fotografii, se face reversarea fotografică a imaginii (negativul la ceea ce se vede în microscop). Astfel, toate structurile acoperite cu metal apar albe, iar zonele umbrite și fondul apar negre, așa cum se văd în microscopia electronică de baleiaj (dar din motive total’diferite). Aspectul tridimensional poate fi întărit prin studierea replicilor la microscopul electronic prevăzut cu goniometru. Replicile sînt înclinate și fotografiate din două unghiuri și apoi fotografiile sînt examinate simultan cu ajutorul ochelarilor stereoscopici. CONCLUZII Analiza biochimică a membranelor clivate reprezintă o unică posi- bilitate de a „diseca” membrana în cele două straturi și de a studia com- ponentele lipidice și proteice specifice fiecărui strat. Aplicarea metodelor de detectare citochimică pe replici de înghețare-fracturare a colesterolului și a fosfolipidelor acide, precum și tehnica de autoradiografie pe replici dc înghețare-fracturare oferă identificarea chimică și vizualizarea directă a distribuției planare a acestor componente structurale ale membranei, evidențierea organizării heterogene atît structurale cît și compoziționale a domeniilor membranare, ceea ce conferă membranei proprietăți specifice, f uncționale și reglatorii. Nici o altă tehnică analitică de biochimie nu este atît de rafinată pentru a permite izolarea de domenii specializate ale mem- branei într-o formă pură, nealterată. Tehnica de fracturare și sublimare prelungită a țesuturilor înghe- țate ultrarapid prezintă importante avantaje față de tehnica convențio- nală de înghețare-fracturare prin înlăturarea oricărui tratament chimic al probelor, țesuturile fiind înghețate direct din starea vie. Deoarece ele sînt înghețate suficient de repede pentru a reduce la minimum efectul distructiv al cristalelor de gheață, probele pot fi supuse procesului de subli- mare prelungită a apei, relevîndu-se astfel structura tridimensională a celulelor, în special a filamentelor citoplasmatice, a suprafețelor interne și externe ale membranelor, precum și a variatelor diferențieri membra- nare. Autorul aduce respectuoase mulțumiri prof. dr. Nicolae Simionescu și dr. Maya Simionescu pentru sprijinul acordat în realizarea acestei lucrări. BIBLIOGRAFIE 1. BEARER E. L„ FRIEND D. S., Proc. Natl.' Acad. Sci., 77 : 6601-6605, 1980. 2. DA SILVĂ P. P.,KACHAR B„ TORRISI M. R„ BROWN C; H., PARKINSON C., Science, 213:230-233,1981. 3. DA SILVA P. P., PARKINSON C„ DWYER N„ J. Histochem. Cytochem., 29 : 917- 928, 1981. 4. DA SILVA P. P., PARKINSON C., DWYER N„ Proc. Natl. Acad. Sci., 78 : 343-347, 1981. 5. ELIAS P. M„ FRIEND D. S„ GOERKE J„ J. Histochem. Gytochem., 27 : 1247- 1260, 1979. 6. FISHER K. A., Science, 190 : 983-985, 1975. 7. FISHER K. A., Proc. Natl. Acad. Sci., 73: 173-177, 1976. 8. FISHER K. A., Ann. Rev. PhysioL, 42 : 261-273, 1980. 9. FISHER K. A., J. Microsc., 126: 1-8, 1982. 10. FRIEND D. S„ BEARER E. L„ Histochem. J„ 13 : 535-546, 1981. 11. HEUSER J. E., REESE T. S„ DENNIS M. J„ JAN Y„ JAN L„ EVANS L„ J. Cell Biol., 81 : 275-300, 1979. 12. HEUSER J„ Trends Biochem. Sci., 6 : 64-68, 1981. 13. HEUSER J., In Methods in Cell Biology, sub red. J. Turner, Academic Press, New York, 1981. 14. LUPU F„ CALB M„ SCUREI C„ SIMIONESCU N„ Lab. Invest., 54 : 136-145, 1986. 15. MILLER K. R., în Freeze-Fracture : Methods, Artifacts and Interpretation, sub red. J. E. Rash și C. S. Hudson, Raven Press, New York, 1979, p. 31—35. 16. MILLER K. R„ PRESCOTT C. S„ JACOBS T. L„ LASSIGNAL N. L„ J. Ultrastr. Res., 82: 123-133, 1983. 17. NERMUT M. V., WILLIAMS L. D„ J. Microsc., 118 : 453-461, 1980. 18. SCHILLER A., RIX E., TAUGNER R„ Histochemistry, 59 : 9-16, 1978. 19. SCHILLER A., TAUGNER R„ RIX E„ J. Histochem. Gytochem., 27 : 1514-1515, 1979. 20. SCHWABE K. G„ TERRACIO L„ Cryobiology, 17 : 571-584, 1980. 21. SEVERS N. J„ GREEN C. R„ Biol. Cell, 47 : 193-204, 1983. 22. SKAER B. H., SKAER R. J„ Gryoletters, 1 : 14-19, 1979. Primit în redacție la 27 mai 1986 Institutul de biologie și patologie celulară București, str. B. P. Hașdeu nr. 8 EORMARBA ȘI EVOLUȚIA ZOOPLANCTONULUI ÎN CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ (1985-1986) V. ZINEVICI, ELENA PRUNESGU-ARION și LAURA TEODORESGU The dynamics of the qualitative structure of the zooplankton in the Danube—Black Sea Canal in the first two years of existence of the ecosystem (1985—1986) is characterised by large annual fluctuations, reflecting an unstable ecological balance, specific for ecosys- tems in the process of development. The degree of taxonomic diversification and propor- tion of taxa on systematic groups is similar to those identified in the zooplankton of dam lakes under incipient stages of evolution, The numerical density and biomass range within reduced values comparable to those of the Danube zooplankton, but lower in compari- son to the dam lakes under incipient:stages of evolution. The cause : the reduced content in organic matter of flooded fields after removal of the fertile soil. layer during the exca- va tion process imposed by the characteristics of the hydrotehnical outfits. în partea a doua a anului 1984, în cadrul rețelei hidrografice a României a fost semnalată integrarea unui nou și important bazin acvatic : Canalul Dunăre—Marea Neagră. Apariția acestuia determină un amplu și complex proces de constituire a biocenozelor ce vor intra în alcătuirea noului ecosistem., în lucrare se prezintă date referitoare, la procesele de formare și evo- luție incipientă ale. cenozei zooplanctonice din ecosistemul menționat. Cercetările, inițiate în cursul anului 1985 și continuate în 1986, au urmărit structura calitativă,. densitatea numerică și biomasa zooplanctonului în cinci stații reprezentative ale ecosistemului: st. 1 == amonte ecluză Cerna- vodă; st. 2 = aval ecluză Cernavodă ; st. 3 = Medgidia; st. 4 = amonte ecluză Agigea; st. 5 ■= aval ecluză Agigea. Dimensiunile mari ale noului , bazin acvatic (distanța între ecluze 64-km, lungimea totală 67 km^ lățimea 120 m, adîncimea 7 m), viteza redusă dA.curgere, legătura intermitentă; cu masele de; apă fluvială și marină,, caracteristicile regimului de exploatare multiplă, (pentru, navigație, iriga- ție, folosințe industriale și gospodărești) imprimă zoocenozei plancto- nice a canalului trăsături distincte, atît în raport cu cele ale zoocenozelor din. ecosistemele originale, cît și față de, cele- ale Dunării sau. litoralului. Mării Negre. Structura calitativă a zooplanctonului în cursul anului 1985 însu~ mează 78 de elemente (tabelul nr. 1). Grupul dominant sub raport taxonomic îl constituie rotiferele, care conțin 48,72% din totalul taxonilor; pe următoarele trei locuri,.însumînd . laolaltă 42,31% din taxoni, se află cladocerele (16,67%)', ciliatele (14,10%) și Copepodele (11,54%); celelalte grupe identificate în structura zooplanc- tonului (testaceele, ciripedele și lamelibranhiatele) aduc un aport redus St. cerc, biol., Scria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 133 — 141, București, 1987 134 V. ZINEVIdî și coiab. 135 sub raport faunistic, cuprinzînd împreună doar 7,89% din spectrul taxono- mic. în ceea ce privește numărul de taxoni aparținînd rotiferelor și copepo- delor, situația este asemănătoare cu cea identificată în zooplanctonul lacului de baraj Porțile de Fier I în cursul primului an de existență a eco- sistemului (1); în cazul cladocerelor, situația diferă net, ca urmare a unei diversificări mult mai reduse în apele canalului. Tabelul nr. 1 Structura taxonomică, pe grupe sistematice, a zooplanctonului din Canalul Dunăre—Marea Neagră (1985—1986) Componența taxonomică 1985 1986 1985— 1986 Ciliata li 10 16 Testacea 4 3 5 Roti f era 38 34 51 Lamellibranchia 2 2 2 Cirripedia 1 1 1 Copepoda 9 14 16 Cladoeera 13 11 17 Total 78 75 108 în anul 1986, în zooplanctonul canalului se identifică un număr ase- mănător de taxoni — 75 —, ceea ce indică o tendință de menținere a diver- sității taxonomice la nivelul stabilit în primul an de existență a ecosiste- mului. Mai mult decît atît, proporția taxonilor pe grupe sistematice în cei 'doi ani șe situează la cote foarte apropiate. în schimb, dacă comparăm listele taxonomice ale celor doi ani, remarcăm deosebiri importante. Din 0,5). Tabelul nr. 1 Densitățile medji/100 cms ale microartropodelor cdafice x=5p,gim,53 8d= 750, 25 86= 84,65 86= 84,45 56=82,82 ECOLOGIA MICROARTROPODELOR iEDAFIGE DIN AGROECOSISTEME Atippie ■ r/eduru/o (pășune) 145' 5% = 70,29 6=786,46 6= 406,7 dd05,3^ 6=46p2'k 86= 82,80 6=433,8*** î-022.O5i26S.ll>' Sd= 728,01 Sd= 727,88 8d=/26,87 8'4=90,65 6=508,86"" 6=507,6' 6=526.35'" 86=727,79 6=535.85'""' âr/u r>ePord//zod Pm dp 2=7742(46,7 3%=87,26 86= 30,77 d=7,40m 56=25,87 6=53,50 86=25,87 6=27,70^ 7=774,6(44.6 x - densCu/ea med/e/ioo eml (conf/deo/o pemdm =5%) 5% - coePciord/d de var/obe \CSP\ 86 = 83,24 Sd- 25,25 6=54,90 56- obodereo obondgrd a d/fereobe/ 6- d/ferenda d/ndre derwfa/de mede ./= 38 >(=59.70*28.9 Gm\ 3X^90,00 Sd= 25,76 6=28.5OM 8d= 78,96 z/= 24,4^ * P « 0,5 »»P « op *** p $ qoj PS- nesemnd/cad v S%=6957 Pm-t Porumb oe/brh/zzd Ai Ai Pi S*P p^p Se observă că micro artropodele cu regin) trofic detritomicrofitofag sînt cele mai abundente în indivizi (fig. 1) ■ dominanța lor crește, mai ales în solul culturilor de grîu și porumb, prin dezvoltarea numerica a actine- didelbr. Dacă în pășune domină numai oribatidele și colembolele, în culturile agricole se produc modificări cantitative importante. Dominanța numerică; a oribatidelor scade, dar crește vizibil cea a antinedidelor și, uneori, cea a acarididelor. Modificări ale valorilor procentuale se remarcă și printre grupele cu regim trofic zoofag. Aetinedidele, prădătoare domină numeric în pajiștea semănată, iar himenopterele în pășune. Gamasidele rămîn în toate situațiile studiate într-un procent relativ constant. Este evident că animalele zoofage urmează numeric pe cele detrito- microfitofage, reglîndu-le efectivele (tabelul nr. 2). Dar, se constată că, în culturile agricole, corelațiile dintre aceste două grupe trofice majore devin tot mai strînse, indicele de exactitate prezentînd valori mult mai mari decît în pășune. Acest fapt denotă o simplificare a relațiilor trofice, care duce la mărirea dependenței dintre prădători și prada rămasă. Pm— Pm- Porumb Perd/d/zod PojișAe pembnohd âr/u bbribd/zzd At Pr Op AcdpnP cPsdnp EE3 /Jedr/dom/CroPdod'p/ I 1 Pocroddoppp 1 Wl Zoo/zoi - O = Oribâbi6^ Ac = Acorid/'c/z At=Acdined/d3 6 =droPoc//r>3 6 =d3 5 =8prnppp//o P =Pouro/?odo O = 6o//embo/a Pr = Pro bono Pp^D/p/uro 5 = PPpsooopdero Cp=Co/oapdero D =O/ptera 'Pt = Pederop/ona Pm=Pymer>opdoro Pp ^Pomopboro Fig. 1. — Raporturile cantitative dintre grupele de microartropode edafice din agroccosistemelc studiate. ' Corelația dintre oribatide și colembole devine nesemnificativă în majoritatea culturilor agricole, arătînd că cele două grupe răspund diferit la factorii mezologici. O 'dezvolta-re- numerică paralelă nu se observă nici între gamaside și actinedide, fiecare dintre aceste entități taxonomice depin- 5 146 MAGDA CĂLUGĂR șbcolab. 4 zînd de alte surse de hrană. Se cunoaște că actinedidele prădătoare se hră- nesc îndeosebi cu protozoare, rotifere, tardigrade și nematode, iar gama- sidele cu preadulți de acarieni și colembole (10), (12). Investigațiile asupra taxocenozelor de oribatide și colembole relevă că, în culturile agricole, se produc scăderi considerabile ale densităților în indivizi (tabelul nr. 3). Aceste reduceri șînt mai drastice la oribatide, unde diferențele dintre densitățile din pajiști și cele din culturile cerealiere sînt statistic foarte semnificative (P < 0,01). Tabelul nr. 2 Corelația dintre principalele grupe trofice \ Corelați Detritomicrofitofagi — Oribalida A cilnedida Zoofagi Collembola Gamasida Biotopi \ r 1. B B r B PN 0,502* 25,20 0,829*** 68,70 0,757*** 57,30 PS 0,641** 41,10 0,610** 37,20 0,267ns 7,10 CGN 0,845*** 71,50 ’ 0,778*** 60,60 0,638** 40,70 CGF 0,928*** 85,50 0,201ws 4,00 0,175ns 3,10 CPN 0,924*** 85,40 0,019ns 0,04 0,317ns 10,10 CPF 0,562** 31,60 — 0,026ns 0,07 0,229ns 5,20 Notă, r = coeficient de corelație; B = indice de exactitate 0/ /o* = 5% P V 0,5 **a = 1% p < 0,1 *** a = 0,1% p 0,01 Raportul numeric oribatide/colembole scade vizibil în culturile agri- cole, valoarea lui înregistrînd în pășune 1,37, iar în cultura de porumb fertilizat numai 0,38. în cazul taxocenozei de oribatide, diminuarea numărului de indivizi, ca efect al aplicării unui complex de lucrări agromecanice, se explică atît prin dispariția de pe aceste terenuri a majorității speciilor, cît și prin re- strîngere'a efectivelor populațiilor rămase. Fauna din pășune este aproxi- mativ de cinci ori mai diversificată decît cea din culturile de porumb (fig. 2). în culturile agricole se mențin numai specii euriplastice și specii carac- teristice biotopilor drenați și însoriți, reprezentate în special prin genurile Scheloribates, Zygoribatula sau Oribatula. Prezența unui număr mare de forme preadulte ne sugerează că aceste populații au adoptat, pentru a supraviețui, o strategie de tip ,,r”. în toată zona cercetată domină numeric specia Scheloribates laevi- gatus. Semnalăm că, în culturile de porumb, acest acarian atinge densități relative de peste 50%. : Eudominante în majoritatea agroecosistemelor studiate sînt, de asemenea, Oppia insculpta și Tectocepheus velatus. Celelalte specii domină doar pe suprafețe limitate : Xylobates capucinus și Oppia bicarinata în pă- șune, Scheloribates pallidulvs în pajiștea semănată și în grîu nefertilizat, / iar Zygoribatula connexa și Oppia obsoleta în grîu fertilizat și în porumb ecologia microartropodelor pt. EDafICE DIN AGROECOSISTEME 147 nefertilizat. accidentale. D«eori, aceste specii prezintă, tasă. constanța/probe cu valori ■'rrwiSUtf 37=50,56 7=910** 37=28,22 7=147,6*** 37=28,26 7=143,5*** 50 -44,50 7=5,20™ '^8005(2555 37= 73,19 7=55,65**' 3(7=15,27 7=5153*** 37= 7,16 7=-4,1™ 37=31,72 7=89,05** e— 37= 34,61 7=83,85* '\24.4 ifyîi ^364t2$06\ 37= 30,35 7= 105,10** 37=55,36 7=09.9** 3(7=11,71 7=16,05™ ^228.5H0,78 X=2O.55rlQ55^ 37= 31,56 7=100.9** . 37=54,47 7=95.7** 37=14,60 7=11,85™ 3(7=11,28 7—4,20™ 37= 30.92 7= 90,7** 37=55,88 (7= 855 * 3(7=13,15 7= 765 ™ 37=9,52 7-14.4™ ..J 3(7=28,0 (7=160,5* 3(7= 6,38 (7=12,75 * 37=12,75 7=664*** X 24,55121 37= 72,77 /= -10,2™ Și colembolelor 3(7=28,0 (7=159,0' 37=12.75 7=67,05*' 37=6,09 7=12,2™ 37=6,25 7=15,50 * 37=6,25 7=16,85 * 37=4,98 7=-7,55™ CPN K15,017,31 CPF X 54,15118, Notă. Explicația ca în tabelul nr. 1. In pășune și în pajiștea semănată, existenta unui număr mai mare entroXdTstXh t— F™ d.ec^laje cre»cute între efective determină ca entropia de stiuctuia sa fie mai atenuată comparativ cu cea a cenozelor din gnu. Un caz aparte d constituie modul de organizare cenotică al oriba- tidelor din culturile de porumb. îndeosebi pe lotul fertilizat, dominanta exclusiva a unei specii și sarăcia în indivizi a celor cîteva specii rămase duc la scăderea puternica a diversității relative. Această situație particulară a tost evidențiata și ui cazul cenozelor edafice aflate sub incidența unei poluări industriale puternice (7), (.12). . „ Analiza factoriala a corespondențelor cuantifică similaritatea ceno- tica redusa dintre biotopi. Discriminarea dintre oribatidele din pășune și cele din culturile agricole este marcată de axa factorială II; axa facto- rială I delimitează oribatidele din pajiște de cele din culturile cerealiere (fig. 3 a). Cel mai bine, este individualizată cenoza din pășune, norul de puncte-specii fiind concentrat în jurul centrului de gravitație, pe axa fac- torială II, iar cel mai slab este conturată cenoza din cultura de porumb fertilizat, care în planurile delimitate de axe nu are reprezentată nici o specie (fig. 3 b). 148 W 5 POC 7 A / JkAe/or/ 'D^es 7aex/gaO(/a OZ Do/: A. 7836 5 4 £ X & 5 4O_ f2~ 13^ ~f4 X îs 20 ?L ?L 2^ ep ?L 28_ 29 30^ 3i_ 32 Opp/a /nsa/fâs Duo/r, 7908___________ PxZocep/>a/s ze/aZaa P/'e7>aaZ, 7680 Xy/oDaAer capue/nus SerZesa, 7908 0£p(aj7(car/naZg PpoZ/.7906 PoZop/o/us pâaeno/us 04. TOcA £44 TȚche'or/teterpa///Db/as 07 Doc//,7840 Zpffor/baZu/o connexa 8er7ese,19O4 0/7âo0u/a panr/oo/ca M//man, 19457 Op^/a oâso/eti Duo//, 7908 Oeratozeies oon/iguus Je/eva, 1962 Opp/o/Oa noza Ouc/emaos, 1002 Zggor/âaAu/aox/A/Ș Mep/eZ,785~5 Oupe/ope occu/Zur O7 Doc A, 1836 Zggor/DpOu/a cogna/a Oue/, 7902 Z/eâyZae/ia sr/m/rs MoAje/.TfâO Coe/noe/Mon/us /ana/ua M/eZae/,7881 • \ PDyso/r/^a ardua 6'5 PocA, 7847 Oppâ/bveo/oAg Puo/7,1908_________j • Zygoribaiufy (noPO Ouc/e/nam, 1900 [ • Or/ăaAu/a 6/â/a//s D/co/eO, 7855_• Opp/a oonco/on 07 OorO, 7844 \ _ jeu/ozer/ez scu/p/uu Mc/me/, 1879 Ț Pro/ar/âa/es oâ/usov M/DeJe/c, Penpo/umna form/cor/a T* D/aigno(Drur pe/O/Do/' OZ/PcO.7836 j • Opp/'a mm/s Pap//, 7908 J . Mu/i/opp/a g/oOra M/'De/c/O, /955X• 1 Pe/or/iaOee eunopaeas U7///znano,/^a • PuneOor/âaOoepunz'/u/nOZ.Aoe^^G • Ach/pier/a co/eop/ru/a 0,1758 p Dopori ■ Z77Z£P£/ZA7'£A 5POC/D/0Ă ^Pre^rZc//// zea/ă max/ma/ă roZaZ/vâ ozi-papș/e na(urj/ă (pășune) rn os-pupș/o zemapai?' CSP-cui'i/ură griu neferA/Z/zai: *.' eGf-cu/iură gr/u /er(//f'z^ • OPp-cu/Ounâporumâ ne/er//7/za/ OPf-cu//ură pommO fer^/Z/zaC UL P? loop C Dr k One Dr 5,22^ îk 4,99 55,49 3,05 214 0,05 2,48 4,25 575 50,54 71,72 1,38 2,52 3,45 75.13 7,26 0,75 1,72' 0,78 2.80 2,80 '61,31 \27,85 Consian/a (0) A/ons/iaAej re/j&vg(fir) 50,1- 75/ 25,1-507' >50,1% 3O.7-.5OZ 10,1-30’/' Pig. 2.— Analiza cenoLică a oribatidelor din agioecosislemcle studiate. 7 ECOLOGIA MICROARTROPODELOR EDAFICE °IN AGROECOSISTEME' 149 •jgx?c7/ ac/ e/DeO/Ve ^rop^/s 7/> mj, ..mpp p,z>0oo7 Fig. 3. — Analiza factorială a corespondențelor : 33 de specii de oribatide x 6 biotopi. a. Distribuția speciilor in spațiul definit de axele I și II. ( b. Distribuția speciilor tn spațiul definit de axele II și III. în contrast, taxocenoza de eolembole prezintă o compoziție specifică relativ apropiată în toată zona (fig. 4). Reducerea densităților în indivizi, "înregistrată în culturile agricole, este o consecință a declinului suferit de numeroase efective populaționale. Spectaculos este regresul numeric al speciei mezofile Isotomurus palustris, care în cultura de porumb are abun- -dențe de 370 de ori mai reduse decît în pășune. Popcniurus^arma/as 7u//b.,fe5â 33 WșZ/pvnic/jpȚcpb^^ reo/a- P(s) 2.57 3.10 te /'n F/g. 2 Fig. 4.- Analiza cenotică a colembolelor din agroecosistemele studiate. 63.38 64,57 304 £70 2,91 4,32 67,44 moximo/ă^simai 4,58 re/st/vj: Pp% 56,16 2,98 4,79 3,70 4,70 78,65 Xeny//a burncofa Fo/s.,1916 ' ~^ăuPte/oe//p oggie/sk/eaM^^-’ \ArrhoppZ/6esteecus M//b.,/871 4,59^ 70,57 i LWw _ Zepiobcyr/us, cpancuc £///., fe7i j j_ Zep/obcgr/âs Zcnup/nosixc PanFscggk ./ PoZomo oojyB/7/s Pc/FFxbos 5^ ^sotoiouros pafospys feu/g/76 • •S828p £ lepiFocyrt^ ciw/co//fe Bour/.,1839 * '7 Pypogpstrurj jrmotc Mc ,1841 • p\f' 8 Pypogcslrura momâaoks fe//b./86ff Fo/som/Pes porvu/o SZoc/i.,1922 ’{• PseuFo.ynF/3 /mpoapuockfa s^5 ’ ; p 1/^ Pseudos/ne/fo sexocu/o/a ScM//, 1992 12 /sotom/ef/s minor 5c/3/,18.95 ’tKt 13 fbeuPos/ne/fe oc/opunc/o/uBorn/Po/ ■ • 1 \ 14 Zep/Pocoriuc porjpoxus Pze/, 1891 15^ \$pboer/Mopumi/fe Faws/.fePS •M f6_ \Pseuobsme//s o/fe PjoU87a \Fntomo6rys msrpfna/a 7F//â/871 fB 1BMerp/o krausbauer/ Born.,19oi kk VpĂv/săîorno m/nuto Fu//â.,187i '20 WntepoPute crjsj/corn/sSboobppn Fi\Bour/e//e//o jn/sk/j /7bch/8ff3 I# 25 26 27 28 29 36 3^ 32 Pntomobrga acboeZ// 9tea6.,/P22 kmirFbumtyș e/epons F/Zch/853 Pego/oiPorM m/nimus M/Zem.fgoq Btechțjstomo/Zopprvufa 6cbă£jS96 Cyphoâerus a/b/nus Mc,1842 Necnute muccorum Femp/,,7835 Fu/Zberga aFPn/s Bora, 1902 FoZsomfe qooPn'oca/obo Zu//b.,/8?1 Sm/n/bwus mjrgjmb/M ScOoP/ey} Smin/burus ymf(//s LJ758 ________ /so/omor/rs praobcbuc Fxe/,&95 34 35 36 ,p/v£ps/faf£a SPFC/FZC fi ECOLOGIA MICROARTROPODELOR EDAFICE DIN AGROECOSISTEME 151 Deosebirea față de oribatide rezidă și în faptul eâ numărui speciilor de colembole dominante este mai mare, iar răspîndirea lor mai largă. Cu toate acestea, nici o specie nu a avut densități relative mai mari de 50%. Axa X 55 9 s- CGU 23 »5 ’ PN • 19 oc 20 *6 * °14 o 5 10 56 CPF ^24 . CPH 13 Ml .29 ■25 • 15 ■ 51 'C6F «7 ■30 o/7 PS 0 32 ^18 o 18 -B- 55 Axai a4 *22 •.21 Axa 111 '+»25 • 20 6 ■ *19 ,PM 26 *15 a 55 1^12 5 t>4 ., ox 22 ts.15^ CPF A// ■ 29 ■25 CON 66. 10 _Al 5 014 O °17 0 018 PS ' o 18 32 CGF 1 7 50 C8N ■31 •AxaF 28 9* S 9o1â ■ iVlxxnere/s jnecl/Zor' s/aX xohnX/ce Cu cefe ofâ ffe4 Fig. 5. — Analiza factorială a corespondențelor : 36 de specii de colembole x 6 biotopi. a. Distribuția speciilor in spațiul definit de axele I și II. b. Distribuția speciilor în spațiul definit de axele II și III. în toata zona, valon dominante și constante prezintă un grup de specii constituit dm Onychwrus armatus, Lepidocyrtus cyaneus, L. lanuginosus și Isotoma notabths. Dmtre celelalte specii, Lepidocyrtus curvicollis, Hypo- 152 ■ ■• MACRA-CĂLUGĂR și coiab. 10 gdstrura armata, Ii. manubriatis și Polsomides parvula se mențin domi- nante numai în cultura de grîu. Particularitatea cenozelor din cultura de porumb constă în apariția, printre elementele dominante, a speciilor Pseudo- sinella sexoculata și P. imparipunctata, ultima neidentificată în ceilalți biotopi cercetați. ■- în general, modul de organizare al cenozelor de colembole este aseț mănător. Totuși, valorile diversității relative arată o creștere a entropiei structurale, pe măsură ce se accentuează gradul de control uman asupra solului, valorile cele mai mari fiind atinse în loturile fertilizate. Analiza factorială a corespondențelor cuantifică o similitudine ceno- tică crescută doar între pășune și pajiștea semănată. Cenozele din culturile cerealiere sînt segregate de cele din pajiști prin axa factorială II. în funcție de complexitatea lucrărilor mecanice de întreținere, cenozele din culturile cerealiere se diferențiază clar prin axa factorială I (fig. 5 a). De altfel, aceste delimitări sînt marcate și în spațiul definit de axele II și III. Se evidențiază, prin axa factorială III, nu numai opoziția dintre colembolele din culturile de porumb și cele din grîu, ci și cea dintre colembolele din pășune și cele din pajiștea semănată (fig. 5 b). Totodată, se observă că cel mai slab individualizate sînt cenozele din culturile de grîu, norul de puncte-specii fiind în aceste cazuri puternic dispersat. Explicația Comportamentului diferit al celor două grupe de animale edafice discutate constă în aceea că oribatidele, comparativ cu colembo- lele, au, pe lingă o plasticitate ecologică mai redusă, o prolificitate mai scăzută și cicluri biologice mai lungi. ' CONCLUZII Cercetările întreprinse de noi au subliniat că impactul dintre micro - artropodele edăfice și practicile agricole se reflectă în modificări ale struc- turilor cenotice, a căror amploare este condiționată, în special, de comple- xitatea lucrărilor mecanice aplicate. în culturile agricole crește dependența dintre microartropodele zoo- fage și cele detritomicrofitofage, ceea ce constituie un indiciu al simplifi- cării rețelei trofice,. Artificializarea mediului afectează mai puternic stabilitatea taxo- cenozelor de oribatide în comparație cu cea a taxocenozelor de colembole, în ambele cazuri fiind influențate mai ales elementele mezofile. 11 ECOLOGIA MICROARTROPODELOR EDAFICE DIN AGROECOSISTEME 15 3 9. ELLIOTT J. M., Statistical Analysis, Freshwater Biol. Assoc. Scient., Publ., 25 : 1—123, 1971. 10. KRANTZ G. W., A Manual of Acarology, Oregon State Univ. Book Stores, Inc. Gorvallis, 1978, 1—509. . 11. LEBRUN PH„ Inst. Roy. Sci. nat. Belgique, 165: 1-203, 1971. 12. LEBRUN PH„ Ann. Soc. Roy. Zool. Belgique, 110 (3-4): 143-172, 1984. 13. LIONS J. G„ Ecol. Mediterranea, 4 : 3-32, 1979. 14. PALISSA A., Insekten, I. Teii: Apterigota, Tierwelt Milteleuropas, 4, 1, 1—300, 1964. 15. PRASSE J., Pedobiologie, 18 (5-6): 381-383, 1978. 16. ȚONEV U„ Ekologia, 14 : 44-52, 1984. 17. WALLWORK J. A., The Distribution and Diversity of Soil'Fauna, Academic Press, London, 1976, 1-355. Primit în redacție la 1 august 1986 Centrul de cercetări biologice Iași, Calea 23 August nr. 20A bibliografie 1. ATHIAS-BINCHE FRANQOISE; Vie et Milieu, 33 (2): 93-109, 1983. 2. ATLAVINITfi C„ Pedobiologie, 11 (2): 104-115, 1971. 3. BALOGH J„ The'Oribâtid Genera of the World, Akadfemiai Kiado, Budapest, 1972, 1—228. 4. BENZfiCRI J. P., L’analyse des doniiies. I. La Taxinomie, Diuiod, Paris; 1980, 1—625. 5. BRAUNS A., Praklische Bodenbiologie, Gustav Fischer Vcrlag, Stuttgart, 1968, 1 — 470. 6. CASSAGNAU P., ROUQUET ODETTE, Pedobiologie, 2 (1): 15-40, 1962. 7. CĂLUGĂR MAGDA, BULIMAR FELICIA, VASILIU N„ HUȚU MARINA, St. cerc, biol., Seria biol. ahim.', 35 (2): 136—147, 1983. ■8. DA GET J„ Les modiles mathematiques en ecologie, Massoii, Paris, 1976, 1—172. UTILIZAREA FEROMONULUI ATRAPAS ÎN CERCETĂRI ECOLOGICE LA SPECIA CNEPHASIA PAȘI UANA Hb. * I. ROȘCA, C. POPOV, bblNA ENICĂ, M, LUCA și I. VONICA The synthetical sexual pheromone ATRAPAS, produced by the Chemical Institute of Cluj-Napoca, was tested under field conditions in order to determine its appeal to the males of Cnephasia pasiuana Hb. and the effectiveness of the pheromonal traps in the supervision of the annual dynamics of the species, in relation to the agrobiocenoses in which the traps were set. Omida minieră a păioaselor, Cnephasia pasiuana Hb. 1799 (—pas- cuana Hb. 1822), a fost semnalată relativ recent ca dăunător al cerealelor păioase din România (2), (7). După unele date, atacul dăunătorului deter- mină pierderi de producție de 16 —27 % pentru orz și de 5 —19 % pentru grîu (6). Dăunătorul este un fluture univoltin, cu o lungă perioadă de repaus larvar, iulie—martie anul următor (7). Adulții aparîn luna iunie și migrează apoi înspre copacii izolați sau situați în marginea pădurilor, a perdelelor forestiere sau a lizierelor, unde se acuplează și depun ouă. Din ouă apar larve, care, după o scurtă perioadă de deplasare pe scoarța copacului, intră în diapauză. în culturile de cereale păioase pînă la o densitate de 200 de larve/m2, pierderile de producție cresc proporțional cu nivelul populației de larve a dăunătorului (1). Prezentele cercetări semnalează obținerea unui feromon sexual de sinteză pentru specia Cnephasia pasiuana Hb. specific și eficient, cu ajuto- rul căruia prin capcane feromonale s-a urmărit distribuția spațială și tem- porală a masculilor dăunătorului în culturi de orz, grîu și zone împădurite. Aceste cercetări preliminare servesc acumulării de date necesare dez- voltării unui sistem sigur și ușor de manevrat pentru detectarea și supra- vegherea dăunătorului; , MATERIAL ȘI METODE • S-au utilizat momeli feromonale tip ATRAPAS și capcane tip Fj (fig. 1), produse de Institutul de chimie din Cluj-Napoca, puse în repetiții în culturi de orz, grîu sau în pădure, la cel puțin 50 m distanță între ele. * Mulțumim și pe această cale dr. doc. Aurelian Popescu-Gorj pentru determinarea speciei prin disecții ale armăturilor genitale la exemplarele mascule capturate în capcanele feromonale și la cele provenite din plante atacate. St.'cerc. biol.. Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 155 — 161, București, 1987 156 I. ROȘCA și colab. 2 Cei-cetărilc au fost făcute Ia Fundulea, Valul lui Traian și Mărculești in anii 1985—1986. S-a utilizat adezivul pe bază de poliizobutilenă, produs dc Institutul de chimie din Cluj-Napoca. Momelile feromonale au fost schimbate o dată pe lună, iar părțile adezive ale capcanelor s-au schimbat săptăminal, cînd s-au notat și capturile. într-o etapă anterioară s-a lucrat și cu un alt tip dc feromon, care insă a fost abandonat datorită lipsei de specificitate. A. CAPCANĂ FEROMONALĂ □) partea superioara; b) partea inte - rioară adezivă ; c 1 inele de plastic; d ) sirmă de susținere; e) momeala feromonală B. SUPORT . Fig. 1. — Capcană feromonală țip Fr REZULTATE Și DISCUȚII Eficacitatea feromonului ATRAPAS este ridicată deoarece, în func- ție de localitate, s-au capturat în medie în 1985 între 47 și 168,5 masculi/ capcană, iar în 1986 între 70 și 321 masculi/capcană (tabelul nr. 1). 0 Tabelul nr. 1 Numărul de masculi de Cnephasia pasiuana Hb. capturați/capcană Localitatea Numărul de capturi (perioada urmărită) 1985 • 1986 Fundulea Valul lui Traian Mărculești 168,5 (4.VI-4.VII) 47,0 (14.VI—13.VII) 66,5(17.V-6.VIII) 321 (4.VI-7.VH) 70 (9.VI —7.VII) 104 (23.V-12.VII) :j CERCETĂRI LA CNEPHASIA PASIUANA HB. CU FEROMONUL ATRAPAS 157 Cu toate că în capcanele feromonale cu momeala feromonală ATRA- PAS s-au prins și alte specii de lepidoptere, în proporție de 3,5—11,7% la Fundulea, 22,9—26,7 % la Valul lui Traian șii 29,1 —33,3 % la Mărculești, specificitatea produsului este bună, deoarece aceste specii sînt compuse în principal din macrolepidoptere și din specia Dellotes candidula Den. et Schiff., care se pot deosebi cu ușurință, prin mărimea și desenul caracte- ristice, de specia țintă. Dinamica apariției adulților (fluturi) prin „curba de zbor”, obținută în urma utilizării capcanelor feromonale, reflectă fidel biologia dăunăto- rului, evidențiind că adulții apar la începutul lunii iunie și populează agro- biocenozele pînă la începutul lui iulie. Datele prezentate în figurile 2 și 3 arată că nu există diferențe mari în ceea ce privește numărul de masculi capturați în culturile de grîu și Fig. 2. — Dinamica speciei Cnephasia pasiuana Hb. în griu, e viden- țiată prin capcane feromonale. cele de orz. Se evidențiază totodată faptul că sînt deosebiri privind, mări- mea populațiilor și dinamica adulților în ani diferiți, dar că, în fiecare an, populația ce se întîlnește în liziere, păduri este mai mare, crește mai repede și durează mai mult decît populația dăunătorului ce evoluează în cultura de grîu și orz. S-a urmărit, cu ajutorul capcanelor feromonale, evoluția dăună- torului în pădure, iar rezultatele obținute sînt redate grafic în figura 4. 5 — c. 1529' Fig. 3. — Dinamica speciei Cuephasia pasiuana Hb. în orz, eviden- țiată prin capcane feromonale. 5 cercetări la cnepuasia pasiuana hb. cu feromonul atrapas 159 Fig. 5.— Influența distanței față de pădure asupra captării masculilor de Cuephasia pasiuana Hb. în capcanele feromonale. Fig. 4.— Influența poziției capcanelor în pădure asupra captării masculilor de Cuephasia pasiuana Hb. Curbele de zbor ale fluturilor, înregistrate la înălțimea de 1 m de sol la marginea lizierei sau la 50 m în interiorul pădurii, au o formă asemănătoa- re ; la înălțimea de 5 m la marginea lizierei, în prima jumătate a perioa- dei de zbor, nu apar deosebiri semnificative, dar după aceasta se constată creșterea numărului masculilor capturați. Se evidențiază preferința mascu- 160 I. ROȘCA și colab. 6 7 CERCETĂRI LA CNEPHAS) 4 PASIUANA HB. CU FEROMONUL ATRAPAS I Qț Iilor pentru acest habitat, cel puțin în cea de-a doua jumătate a evolu- ției lor. Cercetările rfbastre au abordat problema influenței distanței față de cea mai apropiată zonă de arbori sau tufișuri, liziere, păduri (Odaia Man- ciului—Fundulea), locuri în care dăunătorul migrat din lanurile de cereale păioase ’și continuă ciclul de dezvoltare. Rezultatele obținute sînt prezen- tate grafic în figura 5. Se observă că cel mai mare număr de masculi cap- turați se înregistrează îh imediata apropiere a lizierei, iar odată cu creș- terea distanței față de pădure scade numărul masculilor capturați. La dis- tanța de 500 și 1000 m, diferențele privind numărul capturilor nu mai sînt semnificative. Remarcăm faptul că diferentele în ceea ce privește numărul de masculi capturați la diferite distanțe față de lizieră apar în cursul perioa- dei de zbor intens al masculilor, ele fiind relativ mici la începutul sau la sfîrșitul perioadei de zbor. . în cursul anului 1986, utilizînd capcane feromonale, s-a constatat că arealul inițial al dăunătorului cantonat în județul Constanța (2), (7) s-a extins spre vest, așa cum au anticipat de altfel, în 1975, Hulea și colabo- ratorii, cunoscînd, pe de o parte, marea capacitate de diseminare a speciei, iar pe de altă parte existența unor condiții ecologice favorabile dezvoltării dăunătorului în Dobrogea și în Cîmpia Bărăganului. Pe baza capturilor, specia a fost identificată în cursul anului 1986 în localitățile Valul lui Traian, Băneasa, Cogealac, Palazu Mare, Medgidia (jud. Constanța), Fe- tești, Urziceni (jud. Ialomița), Fundulea, Mărculești (jud. Călărași), Afu- mați (Sectorul agricol Ilfov), Zimnicea și Turnu Măgurele (jud. Teleorman). Cercetări asemănătoare an fost făcute în Bulgaria de Kontev și colab. (1984) asupra speciei Cnephasia pumicana Zeller, considerată în țara vecină un dăunător important al griului, și al altor cereale (4). Este interesant ca în viitor să comparăm, pe de o parte, dăunători proveniți din cele două țări, iar pe de altă parte răspunsul lor la cele două tipuri de momeli sin- tetizate. CONCLUZII 1. Momelile feromonale ATRAPAS au o eficiență și o specificitate mare pentru fluturii omizii miniere a păioaselor (Cnephasiapasiuana Hb.). 2. Curba de zbor a fluturilor masculi, stabilită prin capturarea aces- tora cu ajutorul capcanelor feromonale, se suprapune celei determinate prin alte metode. 3. Cu ajutorul capcanelor feromonale se pot stabili aria de răspîndire a speciei C. pasiuana Hb., evoluția fluturilor adulți în diferite biocenoze și se completează cunoștințele privind comportamentul acestui dăunător. BIBLIOGRAFIE 1. BĂRBULESCU AL., Dăunătorii griului, in Griul, Edit. Academiei, București, 1984, p 169-222. 2. ENIGĂ-MOISESCU DOINA, POPOV C., in 40 de ani de la înființarea Stațiunii experimen- tale Valul lui Traian, 1973, 135—142. 3. HULEA ANA și colab., Bolile și dăunătorii cerealelor, Edit. Ceres, București, 1975. 4. KONTEV H„ Rastenievdi nanki, 9 (9) : 149-159, 1972, 5. KONTEV CH., ZDAREK J., KALVODA L„ Acta ent. boheinoslov, 81 : 90-98, 1984. 6. PFEIFFER C. et al., Phytoma, 197: 31-36, 1968. 7. POPQV C. și colab., Probi, agric., 23 (12) : 67-73, 1971. Primit in redacție la 14 ianuarie 1987 Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundulea, jud. Călărași Stațiunea de cercetări pentru culturi irigate „Dobrogea”, Valul lui Traian, jud. Constanța Stațiunea de cercetări pentru culturi irigate Mărculești, jud. Călărași Laboratorul central de carantină fitosanitară București, Șos. Afumați nr. 11 INFLUENȚA UNOR COLORANȚI ASUPRA PEȘTILOR DIN SPECIILE BARBUS BARB US ȘI GOBIO KESLERI DINU PARASCHIVESCU, OTILIA-IRINA CHICULESCU ȘI DOINA-MARIA STOIȚĂ The paper prescnts investigations into the influence of seven Chemicals in concentrations of 5 mg/1 water on the species of fish Barbus barbus and Gobio kesleri. The Romanian and foreign stains presented have a selective influence on the fish accord- ing to their steric structure. The gradual toxicity in a decreasing order is as follows : indanthren, bine Romanian pig- ment, blue paste and white paste. The present study was carried out to establish the degree of noxidusness of substances in case of polluting the acpiatic medium. în lucrările noastre anterioare am prezentat o serie de rezultate, pri- vind unele teste toxicologice ale unor substanțe chimice. Astfel, s-au efec- tuat teste toxicologice pe șobolani, șoareci, iepuri etc., stabilindu-se DL50(3). Pentru verificarea și stabilirea cît mai completă a potențialului toxic, s-a urmărit influența unor pigmenți coloranți simpli sau în amestec asupra peștilor. Prezentul studiu are ca scop urmărirea comparativ a sensibilității a două specii de pești, și anume Barbus barbus * și Gobio kesleri *, în func- ție de structura sterica a compușilor studiați. Pe lîngă stabilirea poten- țialului toxic a șapte coloranți chimici, se evaluează și riscul poluării me- diului acvatic prin eventuala deversare în rîuri a unor substanțe de acest tip (2). MATERIAL ȘI METODĂ S-au testat din punct de vedere toxicologic un număr de șapte substanțe (pigmenți coloranți) de sinteză, indigene, simple și în combinație comparativ cu pigmenți coloranți de import. Toate rezultatele s-au analizat comparativ cu lotul martor. Experimentările s-au făcut pe două specii bentonice reofile de pești provenind din rîul Argeș, și anume Barbus barbus și Gobio kesleri (1), (6), (8). S-au utilizat acvarii cu capacitate de 20 1 apă, concentrația substanțelor chimice fiind de 5 mg/1 apă, avîndu-se în vedere ca peștii să aibă aceeași vîrstă și greutate; au fost prefe- rate formele juvenile, atît în acvariile cu pești experimentați, cît și în acvariile cu lotul de pești martor. Substanțele experimentate au fost următoarele : 1, indantren (I); 2, pigment albastru românesc (PAR); 3, pastă albastră (PAb); 4, pastă albă (PA); 5, pastă albastră combinată (PAbC) din pastă albă și indantren; 6, pastă albă plus preparat pigmentar românesc (PA+ PPR); 7, preparat pigmentar românesc (PPR). * Aducem mulțumiri dr. docent Petru Eănărescu pentru determinarea speciilor. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 1. p. 163—166, București, 1987 164 DINU PARASCHIVESCU și colab. 2 3 INFLUENȚA UNOR COLORANȚI ASUPRA PEȘTILOR 165 hezultate și discuții în general, testarea potențialului toxic asupra peștilor se efectuează pe o durată de 10 zile. Pentru obținerea unor rezultate cît mai fidele și re- productibile, s-a urmărit experimentarea pe o durată mai îndelungată a peștilor în condițiile unor medii acvatice tratate chimic. Rezultatele experimentale sînt prezentate în tabelul nr. 1. Tabelul tir. 1 Rezultate privind toxicitatea substanțelor chimice experimentate pe speciile de pești Barbus barbus și Gobio kesleri Acva- riul nr. Denumirea substanței chimice Nr. pești Ziua mortalității 12 13 14 15 16 B.b. G.k. B.b G.k. B.b G.k. B.b. G.k. B.b. G.k. 1 I 20 2 - 4 8 4 2 2 PAR 20 —- •— — — — 8 4 — 6 2 3 PAb 20 — — 2 — 2 — 2 2 4 8 4 PA 20 2 2 4 2 4 4 2 — 5 > PAbC 20 — 6 PA+PPR 20 — —. — — — — — 7 PPR 20 — — — — —■ — 8 M artor 20 — „ — — — — — — — — Pentru specia de pești Barbus barbus, rezultatele toxicologice sînt redate în figura 1. Din interpretarea datelor reiese că mortalitatea peștilor se produce între ziua a 12-a și a 16-a în mod diferențiat, și anume specia s-a dovedit mai sensibilă la pasta albastră și la indantren. 'Re [Fig'. 2.— Grafic privind rezultatele toxicologice la specia Gobio kesleri. lare (3), (5), (7) și subcelulare (5); 2) un cumul care determină letalitatea în momentul cînd conceptrația substanțelor ajunge la limita de prag' (9). Exemplarele moarte au fost studiate din punct de vedere anatomo- patologic pentru înregistrarea modificărilor produse. S-a constatat că substanțele cu potențial toxic rapid nu determină modificări vizibil rhacroscopic asupra formațiunilor branhiale, în timp ce substanțele care acționează cumulativ determină modificări vizibile, în sensul apariției unor zone cu aspect hemoragie, exfolieri epiteliale etc. Din analiza integrativă a datelor reiese că pasta albastră combinată (PAbC), pasta albă plus preparatul pigmentai’ românesc (PA + PPR) și preparatul pigmentai’ românesc (PPR) nu au determinat letalitatea și au fost foarte bine suportate de către pești. Peștii experimentați în acvariile cu substanțe care au produs letali- tate, dovedindu-se sensibilitatea la acțiunea substanțelor din variantele 1, 2, 3 și 4, au fost fonnolizați (fig. 3) pentru studii anatomopatologice. Zile de experimentare Fig. 1. — Grafic privind rezultatele toxicologice la specia Barbus barbus. Privitor la specia Gobio kesleri, .ale cărei rezultate toxicologice sînt prezentate în figura 2, menționăm că s-a dovedit cea mai sensibilă la indan- tren și la pigment albastru românesc. Substanțele toxice au acționat prin două mecanisme : 1) o toxicitate acută prin penetrarea rapidă a substanțelor la nivelul membranelor celu- Fig. 3. — Peștii forniolizati din variantele 1, 2, 3 și 4. 166 DINU PARASCHIVESCU și COlab. 4 Perturbarea echilibrului natural al unui ecosistem prin deversări de substanțe chimice toxice poate avea efecte negative asupra evoluției și existenței acelui ecosistem (4). CONCLUZII 1. Testarea toxicologică a speciilor Barbus barbus și Gobio kesleri a scos în evidență că există o sensibilitate selectivă a speciilor față de sub- stanțele experimentate. 2. Din gama substanțelor testate toxicologic, indantrenul și pasta albastră s-au dovedit a fi cele mai nocive pentru ambele specii. INFLUENȚA POLUĂRII ASUPRA PROTOZOARELOR DIN ZONA INDUSTRIALĂ ZLATNA RODICA TOMESGU The negative influence of pollutants on the soil protozoa fauna, in the Zlatna industrial zone, is rendered evident by the lowering of species abundance in the proximîty of the polluted source.; the species diversity is directiv related both to the distance from the pollutants and the direction of air currents. The presence of six species near the con- taminated zone shows their toierance to tlie modifications of the environmental factors as well as to pollution. bibliografie 1. BĂNĂRESCU P., Fauna R.P.R., Pisces — Osteichthyes, voi. XIII, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1964. 2. BOTNARIUG N., Principii de biologie generală, Edit. Academiei, București, 1967. 3. CHICULESCU OTILIA, PARASCHIVESCU D„ STOIȚĂ DOINA-MARIA, Influența aci- dului fosforodilioic asupra sistemului nervos al animalelor, Simpozionul național de chimie a fosforului și fhiorului, Timișoara, octombrie 1985. . 4. DIUDEA M., TODOR ȘTEFANIA, IGNA AURELIA, Toxicologie acvatică, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1986. , 5. OTOOLE P., Fishes, Natureuropa, Strasbourg, 47 : 2—3, 1984. 6. TEODORESCU-LEONTE RODICA, POPESCU LUCIA, BĂNĂRESCU P„ STOINA T., MUNTEANU L, St. cerc. lust. cerc, piscic., 1 (2): 103—129, 1966. 7. TIXIER M., CLAUDE J„ BESSAS D„ MERTIN M. J., în Investigații biochimice, sub red. NUȚĂ GH., BUSENAG C., Edit. didactică și pedagogică, București, 1977. 8. VASILIUG D., Peștii apelor noastre, Edit. științifică, București, 1966. 9. ZAMFIR GH., Poluarea mediului ambiant, Edit. Junimea, Iași, 1975. Primit în redacție la 4 ianuarie 1987 Institutul de științe biologice București, Splaiul Independenței nr. 296 Progresele științei și tehnicii devin responsabile de perturbările ce au loc și în procesele biologice. Exsudatele industriale împreună cu preci- pitațiile produc perturbați! în balanța biologică și chimică a solului (9). în ultimii ani, studiul abordat de un colectiv multidisciplinar de la Centrul de cercetări biologice din Cluj-Napoca pe Valea Ampoiului (Munții Apuseni, jud. Alba) a încercat să prezinte influența poluanților atmosferici SO2 și SO3 și a acumulărilor de metale grele (Pb, Cd, Zn, Mu, Fe) asupra florei si faimei din ecosistemele forestiere aflate în zona industrială Zlatna (1), (2), (3), (4), (5), (7). Pe linia acestor cercetări ne-am propus studierea compoziției calita- tive a faunei de protozoare edafice în aceeași zonă. Pentru stabilirea inten- sității poluanților asupra faunei, au fost inventariate comunitățile de pro- tozoare din zone cu grade difer te de poluare. MATERIAL ȘI METODĂ Materialul biologic a fost colectat în anul 1979 din șapte puncte, dintre care patru sînt situate în aval de Uzina Zlatna la 20 Ian (numerotate 119, 105, 59, 75), iar trei în amonte la 10 km (punctele 1, 227, 142) (fig. 1). în aceste puncte de colectare au fost amplasate sub litieră plase cu orificii de trei mărimi diferite, din care au fost prelevate probele cu material biologic. Ga tip de vegetație au fost alese două făgete (Fagus silvatica L.), un făgeto-cărpinet, două gorunete (Quercus petraea Matt. Liebl,), o plantație de pin (Pinus nigra Arn.) și un ste- jăriș {Quercus robur L.). Pentru separarea protozoarelor am efectuat suspensii apoase de sol, pe care apoi le-am inoculat pe medii nutritive de agar cu extract de sol (6). REZULTATE ȘI DISCUȚII Analiza calitativă a faunei de protozoare a condus la identificarea a 25 de taxoni. Indivizii aparținînd la genurile Bodo, Cyrtolophosis și Tri- chopelma nu au fost determinați pînă la nivel de specie în totalitate. Ra- St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 167—170, București, 1987 168 RODICA TOMESCU 2 INFLUENȚA POLUĂRII ASUPRA PROTOZOARELOR 160 Tabelul nr. 1 Compoziția calitativă a faunei dc protozoarc in punctele studiate Specia Punctele de cercetare 75 59 105 119 1 227 142 Cercobodo agilis + + + + + + Cercobodo longicauda + + + + Cercobodo crassicauda + Bodo ahguslus + + Bodo caudatus + + Bodo sp. + + + Amoeba gracilis + + + ' + Amoeba Umax + + + Amoeba vespertilio + + Amoeba brachiata + • Aslramoeba radiosa + + + + Vahlkampfia tachypodia + + Colpoda steini + + + + + Colpoda inflata + + + + + + + Colpoda cucculus + + Colpoda fasiigata 4- + + Colpoda maupasi ( + Tillina magna + Crytolophosis elongata Crytolophosis sp. + + + + . Woodruffia roslrata + Platyophrya vorax Blepharostoma glaucoma Bresslaua vorax + + + + Trichopelma sp. + + + Glaucoma pyriformis + + Gonostomum affine + Opistoiricha terrestris + Total specii/puncte cercetate 14 10 4 6 14 12 15 portul pe grupe este următorul: 6 flagelate, 6 sarcodine-amibiene și 16 ciliate (tabelul nr. 1). Se constată că prezența animalelor este în relație directă cu doi factori, și anume distanța față de sursa poluantă și direcția curenților de aer. Astfel, cea mai săracă faună se înregistrează în imediata apropiere a furnalelor, la punctele 119 și 105. Cu toate că, în mod obișnuit, fauna de protozoare este bine reprezentată în făgete (8), în cazul de față slaba populare cu faună de la punctul 119 o punem pe* seama factorilor amintiți. Menționăm de asemenea că speciile înregistrate în aceste două puncte sînt ubicviste, deci au o valență ecologică ridicată, de exemplu Cercobodo agilis, Amoeba gracilis, Colpoda inflata, Platyophrya vorax. La următoarele două puncte (59 și 75), situate pe aceeași direcție de circulație a curenților de aer, dar la distanțe din ce în ce mai mari (10 și, respectiv, 20 km) față de sursa poluantă, se observă o creștere a abunden- ței speciilor, direct proporțională cu distanța. în gorunet (punctul 75), diversitatea speciilor este mare (14 specii), situație datorată distanței mari față de furnale (20 km) și curenților de aer mai slabi din această zonă. La punctele de cercetare plasate în amonte față de sursa poluantă, fauna ^ste influențată în special de distanță. Astfel, la 1 km de furnale (punctul 1), sub o vegetație de pin, s-a înregistrat o abundență mare, de 14 specii, în gorunet, la’ 5 km, 12 specii, iar în făgetul de la punctul 152, situat la 10 km de sursa de poluare, fauna de protozoare atinge diversitatea maximă, 15 specii (tabelul nr. 1). Fig. 1.—Abundența speciilor de protozoare în ecosistemele forestiere din zona industrială Zlatna in relație cu depărtarea de sursa poluantă și de curenții de aer. Compararea comunităților de protozoare din puhctele de cercetare cu același tip de vegetație reflectă, de asemenea, influența factorilor puși în discuție. în acest sens, la punctele 119 și 142, situate în făgete, abunden- ța speciilor diferă, înregistrîndu-se 6 și, respectiv, 15 specii (tabelul nr. 1 și figura 1). în primul caz (punctul 119), atît distanța mică (I km) de sursa poluantă, cît și curenții de aer puternici influențează negativ fauna de protozoare. în gorunet (punctul 227), situat în amonte la 5 km de sursa poluantă, s-au înregistrat 12 specii și la punctul 75, în aval, la o distanță de 20 km, am identificat 14 specii. în ultimul caz, deși în aval, abundența speciilor a fost mai mare datorită curenților slabi la distanța de 20 km. Prin aceste cercetări se confirmă modificările de structură ale comu- nităților de protozoare, ca rezultat al poluării în zona limitrofă uzinei de la Zlatna. CONCLUZII Rezultatele cercetărilor noastre relevă efectul dăunător al poluării industriale asupra faunei de protozoare. Abundența speciilor este în relație directă cu distanța față de sursa de poluare și cu direcția curenților de aer. 170 . RODICA TOMESCU Punctele 119 și 105, din vecinătatea uzinei, au fost populate cu o faună de protozoare săracă, respectiv 6 si 4 specii. Au fost .înregistrate specii cu o mare rezistență la factorii luați în observație, și anume Cercobodo agilis, Amoeba gracilis, Colpoda înfiata și Platyophrya vor ax. ; Cea mai bogată faună de protozoare a fost înregistrată în punctele 142 și 75, adică în zonele puțin afectate de noxele industriale. BIBLIOGRAFIE 1. BARTOK K„ Contrib. Bot., Grăd. Bot., Cluj-Napoca, 195-199, 1980. 2. BARTOK K„ St. cerc, biol., Seria biol, veget., 35(2): 138-142, 1.983. 3. DAN F., TEODOREANU M., TARTA A., Agricultură, alimentație, ambianță, Comitetu 1 Județean UTC, Comisia creație tehnico-științifică, Cluj-Napoca, 1982, p. 77—79. 4. MUNTEANU D„ St. și comun., SSB, Filiala Reghin, II: 427-432, 1982. 5. POPOVICI I., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 33(1) : 93—98, 1981. 6. PRAMER D., SCHMIDT D. L., Experimental soil microbiology (Protozoa), Burges. Publ. Comp. Minneapolis, Minnesota, 1965, p. 22—25. 7. TEODOREANU M„ Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, XXVI (2): 15-18, 1981. 8. TOMESCU R., Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, XXII: 257-259, 1980. 9. ZUKOWSKA-WIESZCZEK D„ Ekol. Polska, 28(2): 267-283,1980. Primit în redacție la 7 decembrie 1986 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 CERCETĂRI ASUPRA POPULAȚIILOR DE PĂSĂRI (AVES) DIN MUNȚII RETEZAT (II) DAN MUNTEANU . . In the beech forests (ass. Symphyto cordati — Fagetum and Festuco drymaee— Fagetum) located in the Zlătuia valley (Retezat National Park, Southern Carpathians) 26 breeding bird species wcre recorded, according to the list presented. The density (pairs/km2), bio- mass and dominance of 18 species are indicated in Table 1. It is pointed out that the avifauna inhabiting the beech forest, when compared to the bird populations of the spruce fir forest, is characterized by higher values of all ecologicul and populational indi- ces : number of species (species richness), total density, species diversity, evenness of species abundances, production due to reproduction. în continuarea studiilor ginecologice realizate în rezervația științifică a Parcului național Retezat, prezentăm în lucrarea de față principalele aspecte ale structurii calitative și cantitative a populațiilor clocitoare de păsări din făgete. Pe parcursul prezentării datelor, ele vor fi comparate cu rezultatele obținute anterior asupra avifaunei din molidiș (3). MATITUAL ȘI METODĂ DE LUCRU Cercetările noastre au fost realizate în două făgete montane încadrate în asociațiile Sym- phyto cordati — Fagetum Vida 59 și, respectiv, Festuco drymaee — Fagetum Morarii 67, situate pe versantul stîng al pîrîului Zlătuia între 900 și 1200 m altitudine. Pădurile sînt dese și um- broase datorită atît bunei dezvoltări a coronamentului (închegarea 0,8—0,9), cît și densității copacilor (500—700 exemplare/ha) și acoperirii ridicate a arboretelor (90—100%). Copacii au înălțimea de 22— 28 m, trunchiurile măsurînd pînă la baza coroanei între 8 și 13 m ; vîrstă lor este de 80— 200 de ani. Solul este acoperit pe întreaga suprafață cu o litieră groasă. Stratul ierbos prezintă o acoperire de 2—15 %; stratul arbustiv este slab dezvoltat sau lipsește complet (1). La fel ca în cadrul altor cercetări de acest tip, s-a aplicat metoda fișiilor (pe cinci par- cele de cîte 1 ha) și a transectelor (patru transecte), dar, în plus, am mai folosit o altă meto- dă, proprie, care ne-a permis estimarea rapidă a populațiilor de păsări din diferite puncte ale pădurii investigate. Numim acest procedeu metoda estimării la punct fix. Cercetătorul se oprește într-un anumit loc care îi asigură o vizibilitate bună și identifică păsările cantonate într-un cerc imaginar cu raza de 25 m și deci cu suprafața de circa 0,2 ha. Pentru a avea posibili- tatea repetării acestor evaluări, se marchează copacii care au servit ca punct central pentru desfășurarea observațiilor. Perioada relativ lungă de studiu (7-8.VI.1983, 24-25.V.1984, 11-13.VI.1984, 13.VII. 1985) și aplicarea unor metode variate de cercetare ne-au permis obținerea unei imagini complete asupra populațiilor clocitoare de păsări din făgetele Parcului național Retezat. St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 171 —174. București, 1987 172 DAN MUNTEAN U 2 3 POPULAȚII DE PĂSĂRI DIN MUNȚII RETEZAT 173 REZULTATE ȘI DISCUȚII în făgetele de pe valea Zlătuia au fost identificate 26 de specii cloci- toare de păsări, aparținînd la cinci ordine și 13 familii, după cum urmează : Ord. GALL1E0RME8 Tetrastes bonasia (L.) Ord. COLU MBIE0RME8 Columba oenas L. Ord. CUCULIFORMES Cuculus canorus L. Ord. PICIE0RME8 Dryocopus martius (L.) Dendrocopos major (L.) Dendrocopos leucotos (Bechst.) Ord. PA88ERIF0RME8 Garrulus glandarius (L.) Parus palustris L. Parus ater L. Parus caeruleus L. Parus major L. Aegithalos caudatus (L.) Sitta europaea L. Certhia familiaris L. Troglodytes troglodytes (L.) Erithacus rubecula (L.) Turdus merula L. Turdus philomelos 0. L. Brehm Turdus viscivorus L. Sylvia atricapilla (L.) Sylvia ourruca (L.) Phylloscopus sibilatrix (Bechst.) Eicedula albicollis (Temm.) Ficedula parva (Bechst.) Eringilla coelebs L. Pyrrhula pyrrhula (L.) în afara acestor păsări, care populează interiorul pădurilor de fag, alte specii arboricole cuibăresc în biocenoze marginale, de exemplu Anthus triviălis (L,), Phylloscopus collybita (Vieill.), Coccothraustes coccothraustes (L.), Emberiza cia L., Emberiza citrinella L. în fine, alte cîteva specii sînt prezente în unele ecosisteme cu caracter intercalai' din etajul fagului, și anume pe pîraie (0 inclus cinclus (L.), Motacilla tinerea L.), în poieni (Mo- tacilla alba L.) sau în așezări omenești (Phoenicurus ochruros (Gm.)). Ca urmare a afinităților lor biocenotice particulare, aceste specii nu intră în discuția lucrării de față. COMPONENȚA SPECIFICĂ ȘI ABUNDENȚA în tabelul nr. 1 sînt înscriși principalii. parametri cantitativi ai populațiilor clocitoare de păsări care prezintă valori ale dominanței indi- viduale situate peste 1,5 % (18 specii). în tabel sînt indicate densitatea (în număr de perechi/km2), abundența relativă sau dominanța individuală (DI, %), biomasa (Bo, g/km2) și dominanța ponderală (DG, %). Valoarea globală a densității, de 469 perechi/km2, este sensibil supe- rioară celei stabilite în celelalte tipuri de păduri din Munții Retezat, res- pectiv în molidișul tipic (274 per./km2) (3) și în molidișut de limită (250 per./km2) (date nepublicate, 1982). în plus, la totalul calculat ar trebui adăugate valorile corespunzătoare celor opt specii accesorii cu DI sub 1,5 % : Tetrastes bonasia, Dendrocopos major, Dryocopus martius, Cuculus canorus, Aegithalos caudatus, Sylvia ourruca, Garrulus glandarius și Pyrrhula pyr- rhula. Analiza densităților specifice ale păsărilor din făgetele de pe valea pîi’îului Zlătuia ne relevă în primul rînd faptul că, la fel ca în molidiș, cea Tabelul nr. J Parametrii cantitativi ai populațiilor de păsări clin făget (valea Zlătuia, 900—1200. m alt., 1983-1985) Specia Densitatea (per./km2) DI (%) Biomasa (g/km2) DG (%) Fringilla coelebs 98 20,9 4312 14,95 Ficedula albicollis 60 • 12,8 1200 4,16 Jarilhacus rubecula 38 8,1 1292 4,48 Phylloscopus sibilatrix 33 7,1 660 2,29 Troglodytes troglodytes ‘V) 6,8 640 2,22 Ficedula parva 30 6,5 540 1,87 Parus palustris 25 5,3 550 1,91 •Certhia, familiaris 24 5,1 432 1,50 Parus ater 18 3,8 430 1,50 Turdus philomelos 18 3,8 2520 8,74 Dendrocopos leucotos 17 3,6 3400 11,79 •Columba oenas 13 2,8 7020 24,34 Parus caeruleus 12 2,6 264 0,91 Turdus merula 12 2,6 2400 8,32 .Sylvia atricapilla 11 2,3 440 1,52 Parus major 10 2,1 360 1,25 Sitta europaea 10 2,1 460 1,59 Turdus viscivorus 8 1,7 1920 6,66 TOTAL 469 28840 mai abundentă specie este Eringilla coelebs, care înregistrează totuși o valoare mai redusă a DI (20,9 %, în comparație cu 46 % în molidiș). O pondere însemnată în cadrul avifaunei ecosistemului au speciile proprii pădurilor de foioase, care ca atare lipsesc din arboretele de coni- fere ; acesta este cazul speciilor Eicedula albicollis, Eicedula parva, Phyllo- scopus sibilatrix, Dendrocopos leucotos, Parus palustris, Parup caeruleus, Parus major, Columba oenas și Sitta europaea, care însumează aproape 45 % din efectivul global al păsărilor clocitoare. Se cunoaște faptul că, dintre ele, Dendrocopos leucotos și Eicedula parva sînt caracteristice pentru bioce- nozele făgetelor carpatine. Remarcăm, așadar, că și din acest punct de vedere există o deose- bire însemnată între avifaunele celor două etaje forestiere studiate în Mun- ții Retezat. Astfel, în timp ce în molidiș speciile tipice de taigă constituie doar 22% din ansamblul populațiilor clocitoare, totalul .abundentelor relative ale speciilor proprii etajului nemoral care cuibăresc în făget este de 45 %. Specii cu valențe ecologice mai largi, deci specii euritope, care cui- băresc atît în păduri de foioase cît și de conifere, sînt Eringilla coelebs (la care ne-am referit), Erithacus rubecula, Troglodytes troglodytes (păsări predominant orofile), Certhia familiaris (de remarcat abundența sa relativ ridicată, de 24 per./km2), Turdus philomelos, Sylvia atricapilla (ambele mai abundente decît în molidiș) și Parus ater (pasăre de molidiș, dar care -populează în mod obișnuit și făgetele montane). Suma valorilor dominan- ței individuale a acestor specii este de 50,8%, deci apreciabil mai mică .decît valoarea corespunzătoare păsărilor euritope din molidiș (78%). 174 DAN munteanu 4 Pentru a compara între ele populațiile de păsări clocitoare din molidiș și din făget din punctul de vedere al componenței specifice și al abunden- ței, calculăm diversitatea specifică pe baza formulei lui Shannon (4), (5), (6). Astfel, în molidis H' = 2,508 (Hmax = 3,459), iar în făget H' = 3,779 (Hmax = 4,170), valori care exprimă ciar gradul mai ridicat al diversității specifice în cel de-al doilea ecosistem. Valoarea factorului J' (uniformitatea abundentelor relative ale speciilor) este de asemenea mai mare în cazul avifaunei din făget (0,906 față de 0,725 în molidiș), exprimînd cifric faptul că amplitudinea valorilor dominanței speciilor din făget este mai restrînsă decît cea corespunzătoare populațiilor din molidiș. BIOMASA Din calculele efectuate (tabelul nr. 1) rezultă că populațiile clocitoare de păsări din făgetele de pe valea Zlătuia au o biomasă de 28,8 kg/km2, deci mai mult decît dublu în raport cu valoarea înregistrată în molidiș. Nici în făget nu există un paralelism între valorile dominanței individuale și cele ale dominanței în greutate, ca urmare a diferențelor de talie (și im- plicit de greutate) dintre speciile care intră în componența ecosistemului. O estimare a producției realizate prin reproducere (Pr) ne duce la concluzia că progenitura păsărilor clocitoare din făgetele studiate atinge în momentul deplinei sale dezvoltări o greutate de 86 kg/km2. Ca atare, populația de păsări din ecosistem (adulți + juvenili) va înregistra la sfîr- șitul primului ciclu de reproducere o biomasă actuală (BP) de circa 114 kg/km2, valoare de 2,6 ori mai ridicată decît cea determinată în molidiș. Din datele prezentate în lucrare se desprinde concluzia că, în compa- rație cu avifaună din molidiș, avifauna făgetelor din Parcul național Rete- zat se caracterizează prin valori mai ridicate ale tuturor indicilor populație - naii și ecologici: număr de specii, densitate totală, diversitate specifică, uniformitate, biomasă, producție realizată prin reproducere. BIBLIOGRAFIE 1. CSUrOS ST., KOVACS a., MOLDOVAN I., Contrib. bot., 166-168, 1964? 2. MUNTEANU D„ Ocrot. nat. med. înconj., 29(1): 32-36, 1985. 3. MUNTEANU D„ St. cerc, biol., Seria biol, anim., 38(2): 87-90, 1986. 4. STUGREN B„ Bazele ecologiei generale, Edit. științifică si enciclopedică, București, 1982. 5. WARTMANN B„ FURRER R. K„ Om. Beob., 74(4-6)': 137-160, 1977. 6. YAPP W. B., Field Studies, 5 : 45-58, 1979. Primit în redacție la 12 ianuarie 1987 Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48 ERORI PRIVIND RĂSPÎNDIREA UNOR SPECII DE PĂSĂRI ÎN ROMÂNIA (IV) DIMITRIE RADU The articlc represcnts the fourlh part of a cycle Lreating the errors existing in the foreign ornithologicaj literaturo published from 1951 up to 1984, dcaling with the situation of the geographical spreading arcaș and the period of the presence of some bird spccies in Romania. This afticle analyses species belohging to the following orders : Strigiformes, Columbiformes, Piciformes, Apodiformes, Coraciiformes. ■ în lucrarea de față analizăm în continuare ordinele Strigiformes, Columbiformes, Piciformes, Apodiformes și Coraciiformes. Ord. ST11IGIFORMES Asio flannneus (ciuful de cîmpie) este o specie clocitoare întîlnită destul de rar la noi, îndeosebi în jumătatea sudică a țării, în regiunile joase, în sezonul rece apar și exemplare venite din nordul arealului de cuibărit. Apare răspîndită în toată țara, inclusiv în Munții Carpați (K. H. Voous, 1960, 1962), în toată țara, fără porțiunea de sud-est (R. Peterson și colab., 1957), în regiunea nord-estică (R. Peterson și colab., 1961) sau în jumătatea riord-estică a României, inclusiv Carpații Răsăriteni (R. Pe- terson și colab., 1969, 1972, 1979), ca sedentară în toată țara, inclusiv Carpații (B. Bruun, 1967; B. Bruun și colab., 1971), ori apare figurată numai în nordul Carpaților Orientali (W. Makatsch, 1976), ca sedentară în jumătatea nordică a țării, iar în sud ca pasăre de iarnă (J. Nicolai și colab., 1984). Aegolius funereus (cucuveaua încălțată), relict glaciar, cuibărește la noi numai în Carpați, unde este întîlnit relativ rar în. pădurile de conifere. La populațiile sedentare se pot adăuga iarna unele exemplare sosite din nord (Al. Grossu și D. Radu, 1973). Specia este redată ca fiind răspîndită în toată țara, cu excepția re- giunii vestice (R. Peterson și colab., 1957), în toată țara, fără extremi- tatea ei nord-vestică (R. Peterson și colab., 1961), în România fără partea de est, inclusiv sudul Carpaților Orientali și estul Carpaților Meridionali (R. Peterson și colab., 1969, 1972, 1979), în lanțul carpatic, exceptînd Car- pații de Curbură (W. Makatsch, 1976). » . Glaueidium passerinum (cucuveaua pitică) trăiește ca relict glaciar în Carpați, fiind o specie sedentară rară. Este redată ca fiind răspîndită numai în nordul Carpaților Orientali (R. Peterson și colab., 1969, 1972, 1979) sau figurată în Carpații Orientali și în partea răsăriteană a Carpaților Meridionali (W. Makatsch, 1976). St. cerc, biol., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 175 — 180, București, 1987 176 DIMITRIE RADU 2 Asio otus (ciuful de pădure) este o specie relativ frecventă mai ales îh pilcurile de pădure din ținuturile joase cu întinderi cultivate în jur,. • dar și în partea inferioară a văilor apelor montane. La populațiile seden- tare se adaugă iama și populații venite din nord. Apare ca pasăre sedentară în toată țara, inclusiv în Munții Carpați z (B. Peterson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976 ; J. Nicolai și coiab., 1984). Otus seops (ciuful pitic) se află răspîndit în ținuturile joase ale țării cu păduri luminoase și în luncile rîurilor. Toamna migrează în Africa. Centrală. Nu figurează în treimea nord-vestică a Eomâniei (G. P. Dementiev și coiab., 1951 a) sau apare răspîndit ca pasăre de vară în toată țara,, inclusiv Munții Carpați (B. Peterson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972,. 1979; K. H. Voous, 1960,1962; B. Bruun și coiab., 1971; W. Makatsch,. 1976; J. Nicolai și coiab., 1984). Tyto alba (striga), specie sedentară destul de rară, este prezentă, mai ales în păduri luminoase de șes, cu maluri rîpoase, dar și în preajma așezărilor omenești, lîngă hambare, silozuri, construcții părăsite. Apare ca specie sedentară în toată țara, inclusiv Carpații (B. Peter- son și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; H. Heinzel și coiab., 1972 ;, W. Makatsch, 1976 ; J. Nicolai și coiab., 1984). Ord. COLUMBIFORMES Columba livia (porumbelul de stîncă)1 este o specie introdusă în avifauna Bomâniei (D. Linția, 1944,1954) fără o bază științifică riguroasă, păsările observate în Dobrogea fiind în realitate exemplare de porumbei de casă resălbăticite, instalate în stîncăriile falezelor, biotopul tipic al speciei sălbatice (stîncăriile de la Doloșman, lancila). Eroarea a fost semnalată la timpul său (D. Eadu, 1955 a), specia sălbatică neexistînd la noi cel puțin de la începutul secolului actual (D. Eadu, 1955 b). Este figurat ca sedentar în Dobrogea (G. P, Dementiev și coiab.,. 1951 b; K. H. Voous, 1960, 1962; B. Bruun, 1967; B. Bruun și coiab.,. 1971; H. Heinzel și coiab., 1972; W. Makatsch, 1976 ; j. Nicolai și coiab., 1984), în estul Munteniei și al Dobrogii (E. Peterson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979), clocitor în sudul și estul țării (B. Grzimek, 1980). Columba oenas (porumbelul de scorbură) este o pasăre de vară,, cuibărind în ținuturile împădurite de dealuri, dar mai ales de la șes, cu arbori bătrîni avînd numeroase scorburi. Toamna, specia migrează spre ținuturile sudice. în ierni cu zăpadă puțină rămîn în sudul țării exemplare izolațe, de obicei venite din nord. Apare ca răspîndit în toată țara, inclusiv în Munții Carpați (B. Pe- terson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976), sau ca sedentar în Bomânia, cu excepția porțiunii nordice (J. Nicolai și coiab., 1984). Columba palumbus (porumbelul gulerat) cuibărește în păduri înce- pînd din ținuturile joase cu mari întinderi libere în jur, dar ajungând și în etajele montane, în pădurile de amestec. Toamna ne părăsește, dar populații 1 Ca și în cazul speciei Anas trecea, și în cazul acesteia apare tipică perpetuarea unei erori datorită preluării din literatura de specialitate a unor date ne verificate sau inițial greșite, fără o informare a situației la zi de către autorii respectivi. 3 ERORI PRIVIND RASPINDIREA UNOR SPECII DE PASĂRI IN ROMÂNIA 177 nordice sosesc pentru a rămîne și peste iarnă în ținuturile descoperite din sud-estul țării. Apare ca răspîndit în întreaga țară, inclusiv Carpații (E. Peterson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976), ori sedentar în Eomânia, inclusiv Munții Carpați (J. Nicolai și coiab., 1984). Streptopelia deeaoeto (guguștiucul) este semnalat a fi pătruns în Bomânia în anul 1932 sub denumirea incorectă de Țurțur risorius (E. Călin,eseu, 1933). în Anul 1955, specia își desăvîrșise răspîndirea. sa natu- rală pe toată suprafața Eomâniei, cu excepția înălțimilor carpatine, venind din sud-estul Europei printr-un fenomen de expansiune naturală și deve- nind sedentară pentru acest teritoriu (D. Eadu, 1954, 1957, 1958). Apare prezent doar în sudul Eomâniei (G. P. Dementiev și coiab., 1951 b), în toată țara fără regiunea nordică (B. Peterson și coiab., 1957, 1961)2, în sud-estul și în vestul țării, nu și în centrul ei (K. H. Voous, 1960, 1962), lipsind în nord-esțul Eomâniei (B. Bruun, 1967) ori sedentar în toată țara, inclusiv Munții Carpați (W. Makatsch, 1976 ; j. Nicolai și coiab., <1984). Streptopelia țurțur (turturica) are o răspîndire largă în țară, fiind întîlnită în zonele de crînguri și păduri cu subarboret cu spații libere în jur, din ținuturile joase ureînd pe văile rîurilor pînă în zona pădurilor de amestec. Este o pasăre de vară, toamna migrînd în sudul Sudanului pentru a ierna. Apare figurată ca pasăre de vară în toată țara, inclusiv în Munții Carpați (B. Peterson si coiab., 1957,1961,1969,1972,1979 ; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976 ; J. Nicolai și coiab., 1984). Ord. PIC1FORMES Pieus canus (ciocănitoarea verzuie), specie sedentară, este larg răs- pîndită îh ținuturile păduroase din zonele montane de altitudine medie pînă în zăvoaiele Dunării.« Nu apare figurata în jumătatea sudică a Eomâniei și nici în partea ei sud-estică (G. P. Dementiev și coiab., 1951 a), nu figurează a exista în Dobrogea (K. H. Voous, 1960, 1962; B. Bruun și coiab., 1971) sau apare răspîndită în toată țara, inclusiv Carpații (B. Peterson si coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976; J. Nicolai și coiab,, 1984), ■ Pieus viridis (ciocănitoarea verde) este o specie sedentară, răspîn- dită în Bomânia îndeosebi în pădurile de foioase de la șes și pînă la cele de altitudine medie. Nu figurează că trăiește în Dobrogea (K. H. Voous, 1960, 1962) sau în estul Bomâniei (B. Grzimek, 1980). Este redată ca pasăre sedentară pentru întreaga țară, inclusiv Munții Carpați (B. Peterson și coiab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976; J. Nicolai și coiab., 1984). Dendroeopos syriacus (ciocănitoarea pestriță de grădină) este răspîn- dită în toată țara ca specie sedentară (A. Papadopol, 1959 ; D. Munteanu, 1968), la altitudini joase și medii, îndeosebi în mediul antropic. Nu apare a exista decît în sudul țării, lipsind în Dobrogea și în restul Eomâniei (G. P. Dementiev, 1951 a); figurează ca prezentă numai în Dobrogea și Muntenia (B. Peterson și coiab., 1957) ori existînd în Do- 3 în edițiile următoare, arealul este corect completat (R. Peterson și coiab., 1969, 1972, 1979). 178 DIMITRIE RADU 4 brogea, Muntenia și sudul Moldovei (R. Peterson și colab., 1961) sau în toată țara, inclusiv Carpații (R. Peterson și colab., 1969, 1972, 1979). Lipsește în sud-esțul României (K. H. Voous, 1960, 1962) sau este răspîn- dită în România fără porțiunea ei nordică (W. Makatsch, 1976). Dendroeopos minor (ciocănitoarea pestriță mică) este răspîndită în toată țara în păduri de foioase de la altitudini medii și joase, fiind o specie sedentară. »' ' Nu apare a fi răspîndită în Dobrogea (K. H. Voous, 1960, 1962), lipsește în Dobrogea și în sudul Moldovei (G. P. Dementiev și colab., 1951 a; B. Bruun și colab., 1971) sau figurează ca fiind răspîndită în toată țara, inclusiv Carpații (R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976; J. Nicolai și colab., 1984). Dendroeopos Jeueotos (ciocănitoarea pestriță cu spatele alb) este o specie sedentară ce viețuiește în pădurile de amestec și de conifere din Oar- pați, dar și în Munții Măcinului din Dobrogea. Nu este redată pentru Dobrogea (R; Peterson si colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979), lipsește în regiunea vestică a țării și în Dobrogea (K. H. Voous, 1960, 1962), nu figurează în Carpații Orientali și în Dobrogea (W. Makatsch, 1976) ori apare ca specie sedentară în toată țara, inclusiv în regiunile joase (j. Nicolai și colab., 1984). Dendroeopos major (ciocănitoarea pestriță mare) este o pasăre se- dentară avînd o largă răspîndire în țară, de la pădurile din ținuturile joase pînă la munte în etajul tetraonidelor. y Nu figurează să existe în Dobrogea (K. H. Voous, 1960, 1962), lip- sește în nordul Dobrogii (B. Bruun, 1967) sau în jumătatea estică a Dobro- gii (W. Makatsch, 1976). Dendroeopos medius (ciocănitoarea pestriță mijlocie) se găsește răspîndită mai ales în pădurile de foioase de la șes și deal, fiind o pasăre sedentară cu densitate redusă. Nu apare redată pentru jumătatea estică a Dobrogii (K. H. Voous, 1960, 1962) ori nu figurează a exista în nordul Dobrogii (B. Bruun, 1967). Este redată ca răspîndită în toată tara, inclusiv Carpații (R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; W. Makatsch, 1976; J. Nicolai și colab., 1984). Dryocopus mar tins (ciocănitoarea neagră) este o specie sedentară, răspîndită în întreg lanțul carpatic pînă în zona coniferelor, dar și în1 pă- durile de foioase din ținuturile măi joase, ca și în Dobrogea, în Munții Măcinului. Nu figurează aX exista în Dobrogea, în Moldova, în Carpații Orientali și în jumătatea estică, a Munteniei (K. I-L Voous, 1960, 1962 ; B. Bruun și colab., 1971), lipsește în jumătatea estică a României, inclusiv Carpații Orientali (B. Bruun, 1967), ori în Dobrogea și în Carpații Orientali (W. Makatsch, 1976) sau figurează ca fiind răspîndită în toată România (J. Nicolai și colab,, 1984). Picoides tridaetyluș (ciocănitoarea cu trei degete) se află cantonată doar în pădurile de amestec și de conifere din întreg lanțul carpatic, fără a coborî în ținuturile joase, fiind o pasăre strict sedentară. Nu apare figurată în Carpații Meridionali și în cei de Curbură (B. Bruun,1967) ori lipsește din Carpații Meridionali și Occidentali (W. Ma- katsch, 1976). 5 ERORI PRIVIND RĂSPÎNDIREA UNOR SPECII DE PĂSĂRI IN ROMĂNIA 179 Jynx torquilla (capîntorsul) este singura specie din neamul ciocă- nitorilor care ne vizitează doar în sezonul cald, fiind răspîndită în țară îndeosebi în ținuturile joase împădurite și în porțiunea inferioară a văilor rîurilor montane. Apare redată cu răspîndire în întreaga țară, inclusiv Carpații (R. Pe- terson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976 ; J. Nicolai și colab., 1984). Ord. APODIFORMES Apus melba (drepneaua mare), specie a cărei apariție a fost semnalată în sudul țării (I. Cătuneanu și M. Tălpeanu, 1965) și apoi răspîndită în tot lanțul carpatic (St. Kohl, 1968; D. Radu, 1975), este o pasăre de vară pentru România în perioada mai-august. Nu apare a cuibări deloc în tara noastră (G. P. Dementiev și colab., 1951 a) 3; R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; B. Bruun, 1967; W. Makatsch, 1976; K. H. Voous, 1960, 1962; B. Grzimek, 1980) sau figurează ca atingînd România în lunile aprilie-octombrie numai în extre- mul său sud-vestic (zona Cazanelor) (B. Bruun și colab., 1971) ori ca fiind răspîndită numai în sudul țării, fără a atinge Carpații ( J. Nicolai si colab., 1984). ■ Apus apus (drepneaua mică), specie comună în România ca pasăre de vară care stă cel mai puțin timp la noi, este răspîndită mai ales în medial antropic, sosind la începutul lunii mai și părăsind țara la sfîrșitul lunii iulie. Este menționată ca pasăre de vară ce stă în țara noastră în lunile aprilie-octombrie (B. Bruun si colab., 1971). Ord. CORACIIFORMES Coraeias gairulus (dumbrăveanca) vizitează România în sezonul cald, cuibărind în păduri bătrîne cu dumbrăvi din ținuturile joase ale țării, mai rar în partea inferioară a văilor rîurilor, toamna urmînd a pleca spre sud. Este redată ca pasăre de vară în toată tara, inclusiv în Munții Car- pați (R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969,’ 1972, 1979; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976 ; j. Nicolai și colab., 1984). Merops apiasler (prigoria) cuibărește în" ținuturile joase ale țării, ou maluri și rîpi lutoase, în pereții cărora își sâpă galeriile cuiburilor. Mai rar este întîlnită în partea de jos a văilor largi ale rîurilor montane. Toamna migrează pentru iernat în Africa tropicală. Figurează ea pasăre de vară pe tot cuprinsul țării, inclusiv Carpații (R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976 ; J. Nicolai și colab., .1984). Upupa epops (pupăza) este o specie răspîndită în ținuturile joase, aride, presărate cu fîșii de pădure sau arbori izolați, dar și pe văile largi ale luncilor rîurilor. Toamna migrează pentru iernat în Africa Centrală. Este figurată ca specie de vară pe toată întinderea țării, inclusiv arcul carpatic (R. Peterson și colab., 1957, 1961, 1969, 1972, 1979; K. H. Voous, 1960, 1962; W. Makatsch, 1976; j. Nicolai și colab., 1984). 3 Dacă este explicabil că Apus melba nu figurează pentru România înainte de anul 1965, acesta fiind anul cînd aparifia speciei a fost semnalată la noi în țară, nefigurarea ei în anii următori este nejustificată. 180 DIMITRÎE RADU RECENZII BIBLIOGRAFIE, 1. BRUUN B., Birds of Europe, G-oldcn Press, New York, 1967. 2. BRUUN B., SINGER A., KONIG G., Der Kosnios-Vogelfăhrer, Franckh’sche Verlagshand- lung, Stuttgart, 1971. 3. GĂLINESCU R„ Bul. Soc. Natur. România, 4, 1933. 4. CĂTUNEANU I., TĂLPEANU M„ Revista Muzeelor, 11(2): 181-182, 1965. 5. DEMENTIEV G. P., GLADKOV N. A., PTUȘENKO E. S., SPÂNGENBERG E. P„ SUDILOVSKAIA A. M., Ptitt Sovictskogo Soiuza, voi. I, Sovietskaia Nauka, Moskva, 1951 a. 6. DEMENTIEV G. MEKLENBURȚEV P. H., SUDILOVSKAIA'A. M„ SPANGEN- BERG E. P., Pti/i Sooielskogo Soiuza, voi. II, Sovietskaia Nauka, Moșkva, 1951 b. 7. DOMBROWSKI R., Omis Rotnaniae, București, 1910. 8. GROSSU AL., RADU D„ Natura, 2 :25, 1973. , 9. GRZIMEK B., Grzimek’s Tierleben, Deutscher Taschenbuch Vcrlag, Berlin, 1980. 10. HEINZEL H., FITTER R., PARSLOW J., Pareys Vogelbuch. Alte Vogel Europas, Nord- Afrikas und des Miltleren Ostens, Paul Parey, Hamburg—Berlin, 1972, 11. KOHL ST., Vinătorul și pescarul sportiv, 2: 26, 1968. 12. LINȚIA D., Catalogul sistematic al faunei ornitologice române, Edit. Muz. Ornitol. Timișoara, 1944. ' . ' 13. LINȚIA D., Păsările din R.P.R., voi. II, III, Edit. Acad. R.P.R., București, 1954, 1955. 14. MAKATSCH W., Die Eier der Vagei Europas, voi. II, Neumann Verlag, Berlin, 1976. 15. MUNTEANU D., Lucr. Staț. cerc, biol., geol., geogr. „Stejarul”, I, 1968. 16. NICOLAI J., SINGER D., WOTHE K., Grosser Nalurfuhrer. Vogel, Grâfc und Unzer, Miinchen, 1984. 17. PAPADOPOL A., Com. Acad. R.P.R., IX, 7, 1959. 18. PETERSON R„ MOUNTFORT G„ HOLLOM P. A. D„ Guide des Oiseaux d’Europe, De- lachaux et Niestle S.A., Ncuchâtel, 1957. 19. PETERSON R„ MOUNTFORT G„ HOLLOM P. A. D„ Die VOgel Europas, Paul Parey, Hamburg—Berlin, 1961. 20. PETERSON R„ MOUNTFORT G„ HOLLOM P. A. D„ A Field Guide to the Birds of Britain and Europe, Collins, London, 1969. 21. PETERSON R„ MOUNTFORT G., HOLLOM P. A. D„ A Field Guide to the Birds of Britain and Europe, Collins, London, 1972. 22. PETERSON R„ MOUNTFORT G„ HOLLOM P. A. D„ A Field Guide to the Birds of Britain and Europe, Collins, London, 1979. 23. RADU DIMITRÎE, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agron., geol., geogr., oct.-dec., VI (4): 1143-1155, 1954. 24. RADU DIMITRÎE, Vinătorul și pescarul sportiv, 7 : 11, 1955 a. 25. RADU DIMITRÎE, Bul. stiinț. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agron., geol., geogr., oct.-dec., VI(4) : 1275-1279, 1955 b. 26. RADU DIMITRÎE, Aquila, Budapesta, 63-64 : 343-344, 1956- 1957. 27. RADU DIMITRÎE, Analele Univ. „G. I. Parhon”, Seria Științele Naturii, VII (19): 121— 133, 1958. 28. RADU DIMITRÎE, Originea 'geografică și dinamica fenologică a păsărilor din R.P.R., In Probleme de biologic, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962, p. 513—574. 29. RADU DIMITRÎE, Vinătorul și pescarul sportiv, 8 : 13, 1975. 30. RADU DIMITRÎE, Păsările din Delta Dunării, Edit. Academiei, București, 1979. 31. VOOUS K. H., Atlas of European Birds, Nelson, 1960. 32. VOOUS K. H., Die Vogehvelt Europas und ihre Verbreitung, Paul Parey, Hamburg—Berlin, 1962. Primit în redacție la 22 aprilie 1987 Centrala ornitologică română, Institutul de cercetări pentru proteefia plantelor București, B-dul Ion lonescu de la Brad nr. 8 P. J. P. VH1TEHEAD, M. L. BAUCHOT, J; C. HUREAU, J. N1ELSEN, E. TORTONESE, Fishesof the North-eastern Atlantic and the Mediterranean, 3 voi., UNESCO, 1984—1986, 1473 pagini, 1283 hărți, 2162 figuri Acest tratat de faună, redactat sub egida UNESCO, reunește contribuțiile a 73 de autori, care au studiat diferite familii de pești marini din zona palearctică atlantică. Gomple- tînd o altă publicație UNESCO, intitulată „Gatalogue'des poissons de I’Atlantique de Nord-Est et de la Mediterranec” apărută în 1973, prezenta faună este prima lucrare sintetică de acest fel, punînd un material extrem de prețios la îildemîna celor preocupați de studii de zoologie, ecologie, etologie sau halieutică. Întrucît corectitudinea datelor depinde în primul rînd de determinarea exactă a.matcria- lului, o astfel de publicație vine in sprijinul biologilor interesați în cunoașterea unor aspecte ale vieții peștilor. Volumele cuprind date de biologie (habitat, hrană, reproducere), chei de determinare și hărți de răspîndire geografică pentru 1256 de specii, repartizate în peste 600 de genuri și 218 familii, rășpîndite de la estuare și lagune pînă la abisuri. Exploatarea rațională a resurselor pescărești necesită o îmbinare a taxonomiei cu biolo- gia și, chiar dacă la unii reprezentanți datele legate de hrană și reproducere nu se cunosc decît în parte, aceasta nu poate decît să stimuleze pe cercetători la completarea studiilor. După o listă a familiilor — 2 familii de Agnatha și 218 familii de Gnathostomala (25 de familii de pești cartilaginoși și 193 de familii de pești osoși) —, urmează o cheie de determinare generală pentru familiile prezente in zona cercetată, Însoțită de cîte o schiță a unui repre- zentant tip. Grafica volumelor ireproșabilă și desenele executate cu mare finețe redau elementele cele mai caracteristice ale fiecărei specii, iar prin faptul că sînt incluse alături de descrierea speciei respective înlesnesc foarte mult determinarea. Hărțile aferente indică cu precizie arealul speciilor menționate. Scrisă concis, cu accent pe cele mai importante caractere, cu chei de identificare accesi- bile, faună peștilor marini devine un instrument util de lucru. Putem face unele mici observații, care nu știrbesc însă cu nimic din valoarea tratatului. Astfel, ar fi fost poate bine să se uniformizeze unitățile de măsură ale lungimilor (Hexanchus este dat în m ; Scyliorhinus în cm, Gentroscymnus crepidaler in mm); la Acipenser stellatus, legat de fluviile tributare în care pătrunde, nu a fost menționată și Dunărea ; la denumiri populare, ar fi fost de preferat să se amintească și cele românești, care abundă Ia Gobiidae, dar lipsesc complet la celelalte grupe mari de pești. Prezentul tratat, deosebit de interesant, poate fi utilizat atît în laboratoarele de cerce- tări marine, cît și de muzeele și universitățile din toată lumea. Lotus Meșter J. BLAB, Grundlagen des Biolopschutzcs fur Tiere, ed. a 2-a, Kilda-Verlag, Grcven, 1986, 257 pagini, 78 figuri, 28 tabele Lucrarea constituie prima încercare de cumulare a cunoștințelor zoologice, teoretice și practice, cu cele ecologice, în scopul utilizării rezultatelor în protecția de biotop din Republica Federală Gennania. Autorul, cunoscut specialist în problematica protecției mediului înconjurător, îmbină cu succes îndelungata-i experiență practică cu aprofundate cunoștințe teoretice, elaborînd o lucrare de înaltă ținută științifică și deosebită valoare practică. Această'ediție, apărută la numai doi ani după prima, păstrează concepția și ideile celei dinții. Toate capitolele au fost însă revizuite și întregite, altele nou incluse. Bibliografia, mult lărgită, oferă posibilitatea aprofundării ideilor lansate, iar registrul termenilor științifici, nou introdus, ușurează mult lectura selectivă. St. cerc, bibi., Seria biol, anim., t. 39, nr. 2, p. 181—182, București, 1987 NOTĂ CĂTRE AUTORI 182 RECENZII 2 în cuprinsul lucrării sint inserate 16 capitole, grupate intr-o parte generală (5) și una specială (11), intitulată sugestiv „Cheie de determinare a biotopului pentru animale”. în partea generală se abordează aspecte metodologice teoretice și practice, dintre care amintim : struc- tura și funcționalitatea biotopului,'suprafața critică necesară populațiilor de animale, distanța minimă și maximă dintre biotopuri, relațiile intra- și interbiocenoțice, reacția biocenozelor la acțiunile de protecție și Întreținere, bazele clasificării și evaluării biotopului, biotopurile insu- lare și protecția lor etc. Toate aspectele teoretice tratate slut concret exemplificate, conferind lecturii deosebită claritate și conciziune. Partea specială tratează toate tipurile de biotop care adăpostesc comunități sau specii ocrotite în R. F. Germania, exceptînd pe cele literale și alpine. După un algoritm judicios ela- borat sînt dezbătute biotopurile : acvatice (izvor, baltă, lac, pîrîu, rtu etc.), de luncă, turbării, pășune, poieni, săraturi, tufărișuri, silvobiocenoze, agrobiocenoze, biotopuri sărace în vegetație (stîncării, abrupturi, ziduri, puțuri, peșteri, avene), habitate din și de pe locuințe, complexe de biotop (localități rurale și urbane). Fiecare capitol este ilustrat cu numeroase fotografii, tabele, scheme și grafice, în mare parte originale. Lucrarea se încheie cu un scurt rezumat în limba germană, bibliografie (450 de titluri) și indexul tuturor denumirilor științifice. Prin această lucrare, Josef Blab pune noi baze științifice protecției de biotop, reușind o analiză sintetică și sistematică asupra diferitelor tipuri de biotop, relevînd afinitățile diferitelor grupe de animale în biotopuri specifice, factorii și gradele de periclitare, dezvăluind noi posibili- tăți de protecție. Cele 32 de tipuri de biotopuri analizate și caracterizate prin taxonii lor spe- cifici, în special nevertebrate, constituie modele de lucru pentru biotopurile similare din țara noastră. Lucrarea este foarte utilă celor interesați în studiul ecosistemelor, îndeosebi celor impli- cați în practica ocrotirii mediului înconjurător. L. Răkosy Revista „Studii și cercetări de biologic, Seria biologie animală” publică articole originale de nivel științific superior- din toate dome- niile biologiei animale : morfologie, taxonomic, fiziologic, genetică, ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din do- meniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc. 2. Recenzii, car e cuprind prezentări asupra unor cărți de specialitate apărute în țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rinduri, în două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilogra- fiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate In tuș pe hîrtie de calc. Figurile din planșe v<>r fi numerotate în- continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, labele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor, in bibliografie sc vor cita, alfabetic și cronologic, numele și inițiala autorilor (cu majuscule), titlurile cărților (subliniate) sau ale revis- telor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), volumul, urmat, în cazul în care este menționat, de număr (în paranteză), despărțit prin : de pagină și an. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză, de maximum 10 rinduri. Textul lucrărilor, inclusiv bibliografia, explicația figurilor și tabelele, nu trebuie să depășească 7 pagini dactilografiate. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. MARINI MARIO, MASS1M0 TRENTINI, I. Macrolepidolteri deU’appeninio lucchese, Universită degli Studi di Bologna, Istituto e Museo di Zoologia, A.rti Grafiche Tamari, Bologna, 1986, 136 pagini, 27 planșe color . Sub forma unui catalog faunistic, lucrarea tratează speciile de macrolepidoptere (excep- tind familiile Psychidae și Sesiidae) colectate în ultimii ani (1975—1985) în nordul Apeninilor. Zona studiată cuprinde aproximativ 70 km2, situați între limite altitudinale de la 120 pînă la 1700 m. , . ■ - ■ ■ După o scurtă introducere referitoare la premisele apariției lucrării, sînt prezentate succint caracteristicile climatice, geologice și fitocenologice, precum și metodele de lucru utilizate. Pentru colectarea lepidopterelor nocturne s-au utilizat capcane luminoase, alimentate de la rețea sau de la generatoare portabile. Manuscrisul lucrării a fost elaborat utilizînd un computer Apple Ile. în partea specială, intitulată „Catalogul speciilor colectate” (p. 8—72), sint tratați re- prezentanții familiilor Hepialidae, Cossidae, Zygaenidae, Limacodidae, Thyrididae, Hesperiidae, Papilionidae, Pieridae, Nymphalidae, Satyriidae, Lycaenidae, Lasiocampidae, Lemonidae, Atta- cidae, Drepanidae, Thyaiiridae, Geometridae (174 sp.), Sphingidae, Notodontidae, Dilobidae, Thau- matopoeidae, Limantriidae, Arctiidae, Ctenuchidae, Nolidae și Nocluidae (259 sp.), după clasificația lui Leraut (1980). în total, sînt semnalate 619 specii, din care 70 sînt menționate pentru prima dată in zona studiată. Pentru fiecare taxon se indică localitatea de colectare, perioada de zbor, frecvența, chorologia (sensu La Grcca 1963) și răspîndirea în Italia. în unele cazuri se mențio- nează și baza trofică a larvelor. în bibliografie sînt inserate 58 de titluri, majoritatea vizînd strict zona studiată. Cele 27 planșe color, reușite, reprezintă toate speciile tratate, devenind astfel și un bun determinator al acestor specii. Cartea se încheie cu un util index al denumirilor științifice, cu trimiteri la pagină și planșă. Lucrarea reprezintă o reușită și valoroasă contribuție la cunoașterea faunei lepidoptero- logice din Italia. La revue „Studii și cercetări de biologic, Scria biologie ani- mală” parait 2 fois par an. Toute commande de l’fetranger sera adrcssec â ROMPRES- FILATELIA, Dăpartement d’exportation-importation (Presse), Boîte poștale 12—201, tMex 10 376 prsfi r, 78104 — Bucarest, Rou- manie, Calea Grivilei 64—66, ou â ses representants â l’ttranger. Le prix d’un abonnement est de $ 38 par an.