“A;

W’o'j^n4	‘ qp’9 '|
. '■JrWl^ 4.4rHK^"”'U’Sr1 1 V 1

vb A rt , »<> < ’AJ '■ ” '-r
^r-k
wKMLw
.JJlHiG«55 >51^ tc\
t <81 irîv't^	1 O. t
'kjaiini' i^iR -lesMiții;! ț 1 ui
a r^^bwf!>- d’shr'ji» a»
E trr I tut	I î<
kici ‘	' 6(5ik. ' ^li'i
I» '1ș
3ti^ <i,aijț >
?(«% 1“ f ।
na'ițttj!") i11 ‘ik-Vi
; 1 1 f ,V""k,b" “
UWt V^ii/W î'1
r< a^
,‘^ț	»*i 1
l-«rM'r , «sur i> '
*W 31^1	”1^ » “MM ^<4 1
>i>b ÎĂ; jOî'fe'ijVÎ	‘f( । 1
^SUt r'Ji’eiMV 'liHff'1 f'/ ' ?»' U4--| -< > "i-Hi
*’ws’V'ir "Iiîmi^i ppiiL■sM’tji'uufC.v r>i9 'i iii
ii 1 4 ii41' / K, \	ț
>	^l’^n. J l
< 1 <i i' W
<j> nbs, i'>^'i1ti
> SVk, ir 1 ' < i ’a' <ms । „v
Ui Kt jrBfiv'.t'if'i ' fif 1
iW',;!K>ș <1 ih •,
1»JaiS'«Jiqe 'nî;
s tf ’ 1, H"
t «4 if u,k 0fJ
Lj^â-hU’W t’V
io
Ji "rtll Kirilvftl”
t

COMITETUL de redacție
Redactor responsabili
Academician |EUGEN A. PORA|
Redactor responsabil adjunct i
Academician RADU CODREANU
Simlll si modali do
BIOLOGIE
SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ OL
TOMUL 34, NR. 1	ianuarie — iunie 1982
Membri i
MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România; NICOLAE BOTNARIUC,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste
România; dr. ILIE DICULESCU; MIHAIL A. IONESCU,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste
România; academician PETRE JITARIU; OLGA NE-
CRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; academician VICTOR PREDA;
|VASILE GH. RADU|, membru corespondent al Aca-
demiei Republicii Socialiste România; conf. GRIGORE
STRUNGARU; dr. RADU MEȘTER - secretar de redacjie.
în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM
serviciul export-import presă, P.O;B. 136—137, telex 11226, str
13 Decembrie nr. 3, 79517 — București, R. S. România, sau la repre-
zentanții săi din străinătate.
Manuscrisele se vor trimite pe adresa
Comitetului de redacție al revistei
„Studii și cercetări de biologie, Seria
biologie animală”, iar cărțile și revistele
pentru schimb pe adresa Institutului
de științe biologice, 79651 — București,
Splaiul Independenței nr. 296.
APARE DE 2 ORI PE AN
EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA
CALEA VICTORIEI NR. 125
R — 79717 BUCUREȘTI
TELEFON 50 76 80
ADRESA REDACȚIEI
CALEA VICTORIEI NR. 125
R — 79717 BUCUREȘTI
TELEFON 50 76 80
SUMAR
IX MEMORIAM, Academicianul profesor Eugen A. Pora..................... 3
VIRGIL TOMA, Timusul imunoendocriu.................................... 6
M.l. CONSTANTINEANU și M.C.VOICU, Ilmeumonide (Ilpmenoptcra —
Ichneumonidae) obținute prin culturi de insecte dăunătoare fine-
țelor din rezervațiile naturale Ponoare și Frumoasa, jud. Suceava
(Nota IV). . . ^.........................'........................... 12
IRINA TEODORESCU, Proctotrupoidc — paraziți oofagi și larvari ai unor
specii de neuroptere................................................. 18
AURELIA URSU și CORNELIU PÂRVUț, Contribuții la cunoașterea
cfidridelor (Diptera, Eplujdridae) din România................. 22
EUGEN V. NIGULESCU, Morfologia, sistematica și evoluționismul . .	25
Cjj). SCRIPCARIU și R. MEȘTER, Localizarea citochimică a NAD-pirofos-
forilazei in nueleii și în mitocondriile izolate din ovocitele de
broască ....................................................... 29
NINA ȘILDAN, I0S1F MADAR și | acad. EUGEN A. PORA], Supravie-
țuirea midiilor (Mylilus 'galloproi’incialis) la temperaturi ridicate 33
RODICA GIURGEA, Reacția suprarenalei la puii de găină expuși la
temperatură scăzută .............................................. 39
V. HEFCO, G. MAXIM și G. HEFCO, Influența regimului de ilu-
minare asupra ritmului de consum al alimentelor la șobolan . .	42
NICOLAE BUCUR, MIRCEA A. RUSU și VICTORIA DOINA SANDU,
Modificări ale activității transaminazelor serice (GPT, GOT) la
șobolanii tratați cu substanțe nitrozabile........................ 46
VICTORIA DOINA SANDU, A. D. ABRAHAM și Z. URAY, Efectele
tratamentelor cu melil-androstadienolonă în asociație cu extracte
timice asupra intestinului subțire al șobolanilor iradiali ....	50
M. COTRUȚ, MARIA COTRUȚ și făcad. EUGÎîNÂ'.'pORAȚ Dinamica
raporturilor Na/K, K/Ca și Ca/Mg la vaci de lapte ................ 53
LĂSZI.O RÂKOSY, Considerații asupra noctuidelor trifine (Lepido-
pterul din bazinul superior al Someșului Mic...................... 58
KLAUS FABRIT1US, Influența umidității relative asupra potențialului
biologic la Mtiscidijurax raptor Gir. & Sand. (Hiimenoplera — Ptc-
romalidae)	............................................... 62
RECENZII...............................................................  70
IC. BIOL., SERIA BIOL. AMIM.,	74, b'^U^EȘTI, 1982
f BIBL’.; HZOA J
A x, ........—
X - ■ ,i	v
■i
IN MHMORIAM
ACADEMICIANUL PROFESOR EUGEN A. POR A
La 28 octombrie 1981 a plecat dintre noi un mare om, academici-
;anul Eugen A. Pora, eminent savant și minunat dascăl, ilustru reprezen-
tant al școlii românești de zoofiziologie.
Născut la 13 iunie 1909 la Bunești, jud. Brașov, Eugen Pora din
fragedă vîrstă îndrăgește natura, își construiește idealul cunoașterii ei
aprofundate spre binele omului. Acest crez l-a călăuzit toată viața. în ace-
lași timp se dăltuiesc personalitatea și caracterul sări, înalta calitate de
.a-și aprecia semenii după meritele și munca lor, de a-i înțelege cu o rară
■omenie și generozitate.
După strălucite studii la reputatul liceu Gh. Barițiu și la Facultatea
de științe din Cluj, în 1930 devine preparator la Institutul de fiziologie
generală al Universității din Cluj, în 1932 este licențiat în științe naturale
la aceeași facultate din Cluj cu teza ,,Anatomia și fiziologia tegumentului
în seria animală”, iar în 1938 își susține teza de doctorat intitulată „Influ-
ența curentului electric continuu asupra permeabilității branhiale a peș-
tilor”, obținînd distincția maximă. S-a specializat în Franța, lucrînd la
Institutul oceanografie, la stațiunea biologică Roscoff, la laboratorul
•de fiziologie generală de la Sorbona și apoi la stațiunea biologică marinii
de la Agigea. Posedînd o bogată cultură științifică îmbinată cu un larg
orizonat și o excepțională capacitate de muncă, Eugen Pora devine tot mai
■cunoscut și apreciat. în 1939 este ales membru corespondent al Academiei
■de științe din România, iar în 1944 devine, prin concurs, profesor la Uni-
versitatea din Iași. în 1946 a fost transferat ca profesor titular la catedra
de fiziologia animalelor'de la Universitatea din Cluj, de unde în 1972 s-a
st. cerc, mor.., seria biol, anim., t. 34, nr. 1, p. 3-5, bucurești, m
4
IN MEMORIAM
pensionat. Din 1946 pînă în 1972 și-a dedicat întreaga sa- capacitate de-
muncă Almei Mater clujene și colectivului Academiei de cercetări de fizi-
ologie. Prestigiul național și internațional al acestora a fost făurit de stră-
daniile sale.
în 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei, în 195G;
membru al Asociației internaționale de limnologie, în 1957 membru aii
Asociației fiziologilor, în 1958 membru al Societății internaționale pentru!
studiul ritmurilor în biologie și redactor-șef al revistei Studia Universi-
tatis Babeș-Bolyai, seria Biologie, iar în 1963 redactor-șef al revistelor
Revue roumaine de Biologie (Sârie Zoologie) și Studii și cercetări de bio-
logie (Seria Zoologie).
Opera științifică a academicianului Pora este atît de vastă și ori-
ginală, încît cu greu ar putea fi descrisă în cîteva. cuvinte. Prin studiile-
sale de fiziologie ecologică asupra animalelor acvatice a introdus în știin-
ță noțiunea de ropie, ceea ce desemnează un important factor de mediul
determinat de raportul dintre ionii cu acțiuni antagoniste asupra unei/
funcții, devenind o direcție de cercetare a tuturor studiilor de fiziologie.-
în acest sens, în 1962 i-a fost adresată invitația de către Academia de ști-
ințe a U.R.S.S. de a participa la cea de-a 35-a expediție a vasului de ex-
plorare „Viteaz”, evenimentul fiind consemnat în remarcabilul memoria®
„Cinci luni în Oceanul Indian”.
Ca fondator de școală, profesorul Pora a condus și stimulat cercetări
multilaterale de fiziologie, avînd peste 100 de colaboratori științifici în,
țară și peste hotare, îndrumînd munca a 60 de doctoranzi și a multor
sute de studenți. A organizat numeroase manifestări de fiziologie în țară,-
ca Prima sesiune republicană de fiziologie animală (1965), simpozioane-
asupra timusului (1965, 1970) ș. a. A fost, de asemenea, ambasador aii
biologiei românești la numeroase congrese sau în calitate de profesor vizi-
tator pe toate meridianele lumii.
Opera sa științifică cuprinde 19 cărți, 600 de lucrări publicate îm
reviste de prestigiu și 13 manuale didactice. Pentru meritele sale, Eugen
Pora este ales în 1963 membru titular al Academiei R. S. România; în
1964 este onorat cu titlul de Profesor Emerit; de asemenea a fost decorat
cu înalte ordine (Ordinul Muncii clasa a Il-a, în 1956 ; Ordinul Meritul'
Științific clasa a Il-a, în 1971) și medalii (cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani
de la eliberarea patriei, cu ocazia încheierii procesului de colectivizare a
agriculturii, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a creării Partidului
Comunist Român etc.). Pe plan internațional, i s-a decernat titlul de Doc-
tor Honoris Causa al Universității din Lyon (1974); a fost ales de asemenea-
membru al Academiei de științe din New York (1963), precum și vicepre-
ședinte (1968) și președinte (1970) al Asociației Mediteraneene pentru'
Biologie Marină și Oceanografie (M. A. M. B. O.); în același timp a avut
calitatea de membru al mai multor asociații internaționale de mare-
prestigiu.
Pe lîngă activitatea sa științifică propriu-zisă, academicianul Eugen:
Pora a fost un distins militant pe tărîmul popularizării științei. Cele peste-
450 de lucrări și articole de popularizare, ca și cele peste 100 de recenzii du
cărți, la care se adaugă un foarte mare număr de conferințe, stau mărturie
a excepționalei sale activități în acest domeniu.
3	IN MEMOTtlAM	5
Desigur, chiar o evocare sumară ne poate reliefa cine a fost și ce a
realizat academicianul 'Pora, putîndu-i-se dedica versul lui Horațiu:
Exegi monumentum aere pcrennius. Totuși, nici un monument nu va putea
exprima sentimentele care ne-au legat de profesorul nostru, anii minunați
de ucenicie în febrile cercetări, momentele de relaxare din excursii și expe-
diții. De Iaci ne-am contaminat de pasiunea investigației și tot de la el am
învățat sa pătrundem și în lumea artelor. Valoroasa sa bibliotecă, pe care
a donat-o Universității, era oricînd la dispoziția noastră; pe fondul unei
simfonii beethovoniene, puteam discuta rezultatele unei experiențe sau
analiza pictura unui tînăr care „promitea”.
Legile naturii sînt implacabile, dar omul le poate cunoaște și, tocmai
în măsura în care a contribuit la descifrarea lor, le poate depăși inexorabi-
litatea.	-
Virgil Toma,
losif Madar,
Ion Deacuic
2
TIMUSUL IMUNOENDOCRIN
TIMUSUL IMUN'OEN^
DE
VIRGH. TOMA
Already deseribed in antiquity as an organ protccting tlic heart and thc grcat
blood vessels, as thc centre of couragc and of Iove, rcsearchcs of the thymus record-
cd a contradictory course nnder thc impact of the following paradigma»:
1.	“The endocrine paradigm” based on thc famons Brown-S6quard axiom con-
cerning the universality of the internai secretions. Experimental data obtaincd
in this direction did not ftiliy fit Gley’s triad ; consequcntly, it was nccessary to
revise the paradigm, already undergoing a crisis.
2.	“The immunobiologic paradigm”, advenced in the 60’s, has contributcd muci»
to the rise of the thymus front the anonymity to the role of a central lymphatic
organ, coordinating all the immnnocellular reactions, whlch, in their turn, takc
place duc to T lymphoeytcs. Both the theoretical and practicai achicvements
of this period allow to consider it as thc “golden period of thyinology”.
3.	“The immunoendocrine paradigm” is presentiy directing the rcsearch
towards understanding the molecular mechanisms of immunocompetcnt instruc-
tion of the T lymphoeytcs, on the basis of hormones of thc glandular epithelium.
In this light, the thymus must bc regnrdcd as mixt glandcd : immunitary, produ-
cing 1' lymphoeytcs, and endocrine.
Este oportună discutarea problemei timusului endocrin intr-un
moment cînd imunobiologia îi atestă rolul primordial, central în organi-
zarea și în desfășurarea mecanismelor de apărare imunocelulară și de salv-
gardare a integrității genetice a organismelor?
De fapt, în funcție de nivelul dezvoltării concepțiilor și mijloacelor
tehnice biomedicale, cercetarea timusului a urmat din momentul descri-
erii sale de către Eufus din Efes (sec. II î. c. n.) pînă în jirezent un drum
sinuos, contradictoriu, cu răsturnări interpretative spectaculare. Nu o
dată aceste momente de criză au fost generate și de viziunea unilaterală
și limitată a investigațiilor morfofuncționale sau clinice executate asupra
glandei timice. Considerăm că această situație întruchipează conceptul
paradigmelor al lui T. S. Kulm, prin care autorul înțelege : „realizări
științifice exemplare, care, pentru o perioadă, oferă probleme și soluții model
unor comunități de practicieni, generînd construcții experimentale sau teo-
retice în rezolvarea unor anumite imperative de investigație".
în această viziune a paradigmelor, prima etapă modernă de cercetare
a timusului, în epoca sa de consolidare a conceptului de secreție internă,
a aparținut endocrinologilor, fiind dominată de axioma lui Brown-Se-
quard, după care „fiecare țesut, fiecare celulă posedă o secreție internă”,
însă și C.I. Parhon mărturisea : „Începînd din 1899, cînd am făcut prima
noastră experiență de endocrinologie (extirparea timusului — n. a.), am
cultivat necontenit, pînă în prezent, acest admirabil domeniu al biolo-
giei” (1945). Admiterea poziției endocrine a timusului în acele timpuri era
condiționată „sine qua non” de testarea clasică a lui Gley, bazată pe
criterii histologice, chimice și fiziologice.
ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 6-11, BUCUREȘTI, 1982
Dintr-un imens volum de investigații, rezultate ferme s-au obținut
pe plan histologic, confirmîndu-se imaginea glandulară a timusului epi-
telial. în schimb, tentativele izolării hormonului timic sau a unor extracte
purificate s-au soldat cu rezultate variabile, efectele lor substitutive fiind
confirmate numai parțial sau chiar contestate. Contradicția majoră față
de triada lui Gley s-a manifestat pe plan funcțional, deoarece prin defini-
ție exereza timusului trebuie să antreneze simptome bine precizate, repro-
ductibile în condiții similare de lucru, corespunzînd într-o oarecare măsură
unui sindrom de hipofuncție timică și care să poată fi prevenit sau com-
pensat prin terapia hormonală. însă, de cele mai multe ori, timectomia a
produs numai efecte tranzitorii, de inhibare a dezvoltării somatice, testicu-
lare a sistemului limfoid sau hematopoezei etc., animalele revenind cu
timpul la normal în mod spontan. Totodată, în clinica umană, patologia
hipotimică era mai mult dedusă ipotetic din fenomenologia experimentală,
iar etiopatogenia hipertrofiilor în miastenia gravis sau starea constitu-
țională de „timus mare” la copii rămînea obscură. Incoerența acestor
date față de exigențele postulatelor lui Gley a generat o atitudine de scepti-
cism privind timusul endocrin și chiar importanța sa biologică. Un timp
era catalogat ca o curiozitate „misterioasă” a naturii sau un relict filoge-
netic, menționat lapidar sau chiar omis în tratatele de specialitate. ’
Apelînd la concepția lui Kuhn, putem constata -că „paradigma
timusului endocrin”, prin acumularea unor anomalii experimentale „se-
vere și îndelungate”, nu mai corespundea ca instrument de rezolvare a
necunoscutelor din timologie, ducînd la starea de „criză”, respectiv la
necesitatea restructurării paradigmei. Acest moment a fost caracterizat
în mod plastic de A. Szentgyorgyi în 1957, cînd afirma : „Dacă omul nu-1
înlătură, atunci natura însăși îl exclude (involuția de vîrstă ireversi-
bilă a timusului — n.a.), atrofiindu-1 în perioada pubertății. Or, dacă
putem trăi fără el, înseamnă că funcția lui nu poate fi chiar indispensa-
bilă,. Problema este dacă, natura nu procedează conform logicii sale proprii".
în acest context se mai poate pune întrebarea dacă criteriile clasice
au fost destul de comprehensive spre a surprinde „logica endocrină”, pro-
prie timusului? însușindu-ne afirmațiile lui Di Postelnicii că „în știință
metoda este totul, ea duce către adevăr sau către eroare”, avem convin-
gerea că maxima își găsește confirmarea și în cazul timusului. Trecînd în
revistă opiniile actuale, apreciem că metodologia restrînsă a triadei din
acel timp, conjugată cu un arsenal de investigații similar, nu a putut
surprinde și discrimina o serie de caracteristici morfofuncționale ale timu-
sului endocrin, acest concept fiind invadat în cele din urmă de ipoteze
speculative, în dauna unor concluzii ferme. Astfel, metodologia timpului
a trecut cu vederea faptul că timusul este în realitate o glandă mixtă, for-
mată din două categorii de celule : limfocitele T sau timocitele și celulele
reticulului epitelial, acestea din urmă fiind susceptibile unei activități
hormonale. în al doilea rînd, s-a omis dinamica ontogenetică a glandei,
care se caracterizează printr-o dezvoltare evolutivă pînă la pubertate,
cînd atinge cotele maxime, după care, sub acțiunea steroizilor sexual i-
timolitici, virează într-un proces progresiv și ireversibil de involuție nor-
mală sau de vîrstă. Tocmai din acest motiv C. I. Parhon caracteriza, timu-
sul, alături de epifiză, ca’glandă a copilăriei. De asemenea trebuie notat eă
8	VIRGIL TOMA	3
timusul prezintă o labilitate excesivă la acțiunea factorilor stressanți,
involuția sa accidentală-reversibilă, sub acțiunea hormonilor glucocorti-
costeroizi, fiind un element de bază al concepției stressului, elaborată de
Ii. Selye.
Din carențele acestui fond metodologic au derivat și s-au suprapus
o serie de rezultate care duceau la infirmarea paradigmei endocrine a timu-
sului. Este evident că timectomiile practicate pe loturi de animale neomo-
gene ca vîrstă, sex, specie, condiții standard de întreținere pre- și post-
operatorii etc. au surprins animale cu un timus de o potențialitate hetero-
genă, răspunsul organismului la supresia glandei fiind neunitar. De ase-
menea, posibilitățile de comparare a rezultatelor, verificarea lor se com-
plicau prin varietatea metodelor de ablație timică chirurgicală, frecvent
subtotale, prin iradieri și seruri timolitice, ultimele implicînd reacții mult
mai complexe decît obiectivul supresiei glandei.
Deci, înainte de 1960, problema biologică a timusului, și în special
endocrină, constituia o incertitudine, caracterizată astfel după tezele lui
Kuhn : „Deși mai există o paradigmă, puțini practicieni vor mai fi întru
totul de acord cu ea. Sînt puse la îndoială chiai’ soluțiile, pînă atunci consi-
derate standard, ale problemelor rezolvate”. Autorul surprinde însă și
posibilitățile depășirii fazei de criză, prin răspunsul logic-obiectiv al ști-
inței la situația dată : ,,De îndată ce a fost descoperită o primă paradigmă
prin cai'e este văzută natura, nu mai poate exista cercetare în lipsa unei
paradigme. A renunța la o paradigmă fără a o înlocui simultan cu alta
înseamnă a renunța la știința însăși”. Or, trecerea de la o paradigmă veche
la una nouă calitativ diferită, incompatibilă cu precedenta, constituie
o revoluție științifică.
Revoluția în domeniul timologiei a debutat în jurul anului 1960,
grație unor observații simultane ale lui j.E.A.P. Miller cu ale lui Archer
și Pierce, după care timectomia neonatală la șoareci și iepuri produce nu
numai atrofierea sistemului limfatic, ci și un sever deficit imunobiologic,
concretizat prin „sindromul de devastare”. Pe baza noii paradigme imu-
nobiologice a timusului, investigațiile s-au dezvoltat în mod exploziv,
excelînd prin ingeniozitatea și eleganța lor. De fapt, ele au marcat și tur-
nura imunologiei clasice spre treapta celei moleculare, genetice, filo-
ontogenetice sau a stringentului domeniu al imunologiei antitumorale. în
acest climat s-a elaborat și dezvoltat teoria selecției clonale și a suprave-
gherii imunitare a lui M. F. Bumet, laureat al Premiului Sobei. Astfel,
paradigma imunologică poate fi considerată ca generatoarea „epocii de
aur” din istoria cercetării timusului.
însă nu există cercetare fără contraexemple și Kuhn arată : „Nici
o paradigmă care oferă o bază de cercetare științifică nu-și poate releva vreo-
dată integral toate problemele". Astfel, tocmai în cursul desfășurării impe-
tuoase a investigațiilor pe dominanta paradigmei imunologice a timusu-
lui, s-a degajat surprinzătorul element că grefele de glandă, încapsulate în
camere de difuziune millipore, pot restaura imunodeficiențelc animalelor
etimizate neonatal. Deci, concepția intervenției endocrine în biologia
timusului devenea din nou actuală, deși această viziune era încă parali-
zată de eșecurile paradigmei endocrine, respectiv de dominanța celei
munobiol ogice. Caracterizînd această fază de tranziție din timologie,
acad. Ștefan Milcu menționa : „Cu toate că nu s-a dovedit cu certitudine o
4	TIMUSUL IMUNOENDOCHIN	9
secreție hormonală la nivelul timusului, mc există nici un argument împo-
triva existenței sale".
O reconsiderare a hormonologiei timice se impunea, deoarece posi-
bilitățile și limitele endocrinologiei au fost revizuite și reconsiderate radical
în ultimii ani. Credem că în acest sens concepția lui G. Goldstein a aimt
un rol deosebit, deoarece el considera că locul de acțiune al hormonilor
timici se găsește în interiorul glandei secretante, și nu la distanță, cum se
întîmplă în cazul celorlalți hormoni. Utilizîndu-se „markeri cromozomi-
ali”, s-a putut stabili cu fermitate că celulele pretimice cu originea în mădu-
va osoasă pătrund în glandă și, sub influența unui incret epitelial, se dife-
rențiază în limfocite T, imunocompetența lor fiind semnalată prin încărca-
rea membranelor cu un antigen specific din seturile Thy-1, Ly-1, Ly-2/3,
Ly-5. în concordanță cu aceste date sînt și observațiile de microscopie
electronică, care atestă existența subcelulară a unui aparat secretor în
epiteliile timice medulare și la nivelul de separație cortico-medular.
Ulterior, echipa lui Bach a identificat și un factor timic seric, care
poate acționa și la distanță față de locul de secreție; în aceeași direcție
pledează și constatarea că, în cazurile de miastenie gravă (timita auto-
imună), se produce o hipersecreție a glandei (thymine), hormon care
blochează transmisia impulsului nervos în sinapsa ncuromusculară,
Treptat, prin acumularea de noi date, activitatea endocrină a timu-
sului a fost reconsiderată și acceptată, tehnologia extracției preparatelor
sale biologic active și elaborarea unor parametri de testare a lor devenind
tot mai perfecte și convingătoare. în scurt timp, numeroși autori au rea-
lizat adevărate baterii de extracte sau hormoni timici de potențial imuno-
inductor, respectiv substitutiv, validate pe teste „in vitro” și „in vivo”
sau ajungînd pînă la terapeutica clinică. în general, aceste preparate erau
de natură polipeptidică, cu structura chimică și secvența aminoacizilor
precizată, dar se cunosc și preparate de natură sterolică, cum este Thymo-
sterina, realizată de acad. Șt.-M. Milcu și conf. dr. Isabela Potop. Acest
hormon timic prezintă o potențialitate antiblastică deosebită, precum și
proprietăți endoerino-metabolice de interes teoretic și aplicativ.
în cazul polipeptidelor hormonale ale timusului s-au încercat și
investigații care să elucideze mecanismele lor de acțiune la nivelul popu-
lațiilor de celule țintă T. în acest sens, experimentele au fost direcționale
pe concepția lui Sutherland privind mecanismele hormonale de acțiune
mediate prin sistemul adenilciclază cAMP, deci a mesagerului hormonal
secundar. Cu unele rezerve, se poate confirma acest mecanism la nivelul
liniilor limfoblastoide ale celulelor T; de asemenea, sub acțiunea acestor
peptide hormonale, odată cu încărcarea antigenică a limfocitelor devenite
imunocompetente, se relevă si o semnificativă creștere a conținutului lor
în cAMP.
în ineditul biologic al timusului, se înscriu și secrețiile de tip hormo-
nal ale tumorilor maligne ale glandei. Astfel se menționează secreția de
către timoame a unui hormon de tip ACTH, care realizează un sindrom
Cushing, cu b simptomatologie clinică evidentă. De asemenea, în sindromul
Schwartz-Bartler, tumorile timice emiteau un principiu antidiuretic.
Pînă în prezent, aceste fenomene nu au încă o explicație plauzibilă.
O ă doua problemă ce ar interesa hormonologia timusului ar fi acti-
vitatea secretantă a limfocitelor sale. Astfel, unii autori vorbesc de un
.10
VIRGIL TOMA
6
TIMUSUL UMUNOENDOCRIN
11
mecanism de reglare a activității hormonale a epiteliului timic. Or, aceste
observații întăresc concepția existenței unei simbioze limfoepiteliale la
nivelul timusului, posibilitățile ei de aferentație inversă căpătînd un rol
deosebit în reglarea și modelarea reacțiilor imunoendocrine ale glandei,
în acest cadru s-ar putea integra și cîmpulde cercetare a limfokinelor,
ca elemente de secreție a limfocitelor imunocompetente la contactul cu
antigenii specifici,! nsă deosebindu-se de anticorpi. Limfokinele, transmi-
țînd mesaje informaționale unor populații de limfocite, mediază reacții
chimiotactice, citotoxice, inflamatorii, alergice sau ale cooperării dintre
limfocitele B și T etc. în fond, după estimarea lui Brown-Sequard, limfo-
kinele ar putea fi considerate ca hormoni celulari.
Un aspect particular al endocrinologiei thnice îl reprezintă corelați-
ile sale cu constelația glandelor cu secreție internă. Acad. Șt.-M. Milcu și
li. Holban arată faptul, deosebit de important, că relațiile dintre TSH,
tiroxină și timus contribuie la menținerea homeostaziei limfoide a timu-
sului, deci implicit imunitare. în acest sens problema se pune dacă
incretele timice pot influența, adapta activitatea altor glande endocrine,
în primul rînd, trebuie să amintim potențialitatea antitiroidiană a timu-
sului, descrisă de I. Comșa, confirmată și la păsări, deoarece administra-
rea de tiroxină la puii de găină timobursectomizați induce o mortalitate
masivă. De asemenea, punerea în evidență în timus a unor celule secre-
toare O din seria APUD a calcitoninei, respectiv a secreției unui factor
„insulin-asemănător” (insulin like) al lui Pansky, poate evoca intervențiile
endocrine ale timusului.
în al doilea rînd, sînt relevate acțiunile unor hormoni asupra timu-
sului, situații în care se comportă ca un organ țintă, posedînd receptori spe-
cifici față de ei. De fapt, două evenimente majore din biologia timusului
sînt declanșate de steroizii sexuali, care provoacă involuția de vîrstă
ireversibilă a glandei, respectiv de hormonii glucocortieosteroizi, care
declanșează involuția acută din stress. Este interesant că o concepție mai
veche a lui Houssay privind existența unei axe hipofizo-timice este con-
firmată de datele lui Pierpaoli și Sorkin, avînd repercusiuni de ordin imu-
nobiologic la nivel timic.
Mult timp, semnificația biologică a involuției acute a timusului a
rămas enigmatică. Majoritatea autorilor calificau acest fenomen ca un simp-
tom de epuizare a glandei sub acțiunea stressorilor. Fără să conteste
acest punct de vedere, în 1969 acad. Eugen Pora și V. Toma menționau
că, cel puțin într-o etapă a stressului, involuția timică poate constitui un
mijloc de restabilire a homeostaziei organismului. Ipoteza noastră se înca-
drează în remarcabilele concluzii ale lui H. Blomgren, de la Institutul
Karolinska din Stockholm, care conjugă funcțiile imunologiee ale timusului
cu dependența sa endocrină. Astfel, sub acțiunea unor stressori imunitari,
hidrocortizonul secretat în exces produce involuția timică, cate se concre-
tizează prin eliminarea limfocitelor corticale (cortizon-sensibile), însă iner-
te din punct de vedere imunologic. Concomitent, limfocitele cantonate
în zona medulară (cortizon-rezistente) își amplifică semnificativ poten-
țialitatea imunocelulară. în acest context amintim că lusfina considera
posibilitatea manifestării secreției interne a timusului în condițiile în care
epiteliul său este eliberat de încărcătma sa excesivă de limfocite.
Făcînd bilanțul situației actuale din timologie, devine clar că para-
digma imunobiologică a timusului nu poate și nu este cazul să fie abandonată,
acest act apărînd ca o negare eclatantă a unei realități obiective. Dar
nici existența și nici importanța factorului endocrin timic, corelația sa
cu cel imunologic nu mai pot fi neglijate. în expresia lui Kuhn, situația
creată poate fi interpretată astfel: „Adeseori, o nouă paradigmă își face
apariția cel puțin în embrion, înainte ca criza să se fi adîncit prea mult sau
să fi fost explicit recunoscută". Astfel putem spune că paradigma imuno-
biologică a timusului a fost, de fapt, reconsiderată „din mers” prin simbi-
oza sa cu elementele native ale unei noi paradigme endocrine calitativ
supeiioare a timusului. Ca urmare, credem că în momentul de față investi-
gațiile timice se desfășoară în realitate sub imperiul paradigmei „imunoen-
docrine”. Astfel se identifică afirmația, lansată în cadrul școlii românești
de endocrinologie, că „timusul se situează la interferența funcțiilor de apă-
rare specifică (imunitate), nespecifică (stress) și endocrină”. Desigur,
ideea poate suferi remanieri și completări impuse de rezultatele viitoare,
precum și negări subiective. Totuși nu putem să nu reținem următoarea
afirmație competentă: „O teorie nouă, atunci cînd este lansată, este consi-
derată absurdă; apoi este admisă ca fiind adevărată, dar desigur neimpor-
tantă. în sfîrșit, ea devine atît de importantă îneît adversarii ei o consideră
că ei înșiși au descoperit-o".
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1.	BEKKUM D. W. (sub red.), The biological activity of thymic hormones, Kookycr, Rottcr-
dam, 1975.
2.	BLOMGREN II., ANDERSON B„ Cell. ImmunoL, 1971, 1, 545.
3.	BURNET M. F., The concept of immunologieal surveillance, Pergamon, Oxford, 1970.
4.	COMȘA J., Les antithyroldiens biologiques, Doin, Paris, 1953.
5.	COMȘA J., Physiologie et physiopathologie du thymus, Doin, Paris, 1959.
6.	GOOD R., GABRIELSEN A. E. (sub red.), The thymus in immunobiologg, Hoerber, New
York-Evanston-London, 1964.
7.	GOZARIU I., Hormonii in biologia contemporană, Edit. Dacia, CIuj-Napoca, 1977.
8.	KUHN S. T„ Structura revoluțiilor științifice, Edit. științifică și enciclopedică, București,
1976.
9.	MILCU ȘT.-M., POTOP ISABELA, Farmacodinamia substanțelor hormonal asemănătoare
din timus, Edit. Academiei, București, 1970.
10.	PARHON C. I., Opere alese, voi. III, Edit. Acad. R. P. R., București, 1953.
11.	PORA A. E., TOMA V., Ann. Endocrin., 1969, 30, 519.
12.	POSTELNICU D., Posibilitățile și limitele endocrinologiei, Edit. Academici, București,
1973.
13.	RAFF M. C., Nature (London), 1973, 242, 19.
14.	SIMU G., Imunitate și cancer, Edit. medicală, București, 1978.
15.	SZENTGYORGYI A., Bioenergetica, Edit. de Stat, București, 1962,
16.	TOMA V., Natura, 1973, 2, 12.
17.	TOMA V., SIMU G„ Oncology, 1973, 27, 289.
18.	TOMA V., Homeostazia imunitară, în Homeostazia, Edit. științifică și enciclopedică, Bucu-
rești, 1981.
Primit în redacție la 24 aprilie 1981	Universitatea „Babeș-Bolyai”,
Secția educație fizică și sport,
Cluj-Napoca, str. M.Kogălniceanu nr. 1
ICHNEUMONIDAE OBȚINUTE PRIN CULTURI!
13
IHNEUMONIDE (H^MENOPTERA - ICHNEUMONIDAE)
OBȚINUTE PRIN CULTURI DE INSECTE DĂUNĂTOARE
FÎNEȚELOR DIN REZERVAȚIILE NATURALE PONOARE
ȘI FRUMOASA, JUD. SUCEAVA (NOTA IV)
DE
M. I. CONSTANTINEANU și M. C. VOICU
In tins papei' Clic authors mention 25 Ichtteumonidae spccies, obtaincd by means
of culture on injurious insects of hayfielcls. The material for culturc was collected
from Suceava district.
The spccies: Coelichneumon nigricornis Wesm., Listrocryptus spatulalus Brauns
and Campoplex exolclus Thoms. are new for the fauna of Romania. Six species
have been obtaincd by means of culture first for Science; six species have beeu
first obtained by means of culture hiRomania. Thirsteen spccies were first record-
ed as hosts in Science. Listrocryptus Brauns is a new genus for thc fauna of
Romania.
în lucrarea de față prezentăm 25 de specii de ihneumonide obținute
prin culturi de insecte dăunătoare fînețelor. Cercetările începute aici urmă-
resc stabilirea complexelor de parazitoizi la principalele specii de insecte
dăunătoare fînețelor și rolul lor în menținerea echilibrului natural.
MATIsUIAL ȘI METODĂ
Materialul ihneumonologic din lucrarea de față a fost obținut de noi din larve și pupe
de lepidoptere și coleopterc colectate în vara anilor 1972 — 1976 din rezervațiile naturale Ponoa-
re și Frumoasa, aduse în laborator, puse în cutii de creștere și hrănite cu plante de
Lotus coriticulatus L. și Medicago saliva L.
Am urmărit în laborator data cclozării paraziților, comportarea lor în captivitate, procen-
el? de parazitare ctc.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Din larvele și pupele de insecte dăunătoare fînețelor am obținut 25
de specii de ihneumonide. Dintre acestea, trei specii sînt noi pentru fauna
României, și anume Coelichneumon nigricornis Wesm., Listrocryptus spa-
tulatus Brauns și Campoplex exoletus Thoms.
Pentru determinarea ihneumonidelor am folosit lucrările lui M. I.
Constantineanu (1) și O. Schmiedeknecht (6), iar pentru gazde lucrările
lui M. I. Constantineanu și G. Istrate (2), M. I. Constantineanu și
Gh. Mustață (3), M. I. Constantineanu și C. Pisică (4), R. Hinz (5) și W. R.
Thompson (7).
ST. CERC. BIOL;, SERIA BIOL. ANIM., NR. 1, P, 12 -17, BUCUREȘTI, 1982
Urmează prezentarea ihneumonidelor obținute prin culturi.
. Familia ICHNEV MONWAE Latreille 1802
1.	Coelichneumon nigricornis Wesmael 1844,	1 eclozat la 8.VIII.
1974 dintr-o pupă de Cosmotriche potatoria L., colectată la 22.VII.1974
;în stare de larvă din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică :
Belgia. Gazde necunoscute. O. nigricornis Wesm. a fost obținut pentru
•prima dată :în știință prin culturi din C. potatoria L. Specie nouă pentru
fauna României.
2.	Stenichneumon culpator Sehrank 1802, Ș. 1 Ș, eclozată la 20.VIII.
1976 dintr-o larvă de Cosmotriche potatoria L., colectată la 15.VIII.19.76
,de pe frunze de Lotus corniculatus L. din Rezervația naturală Ponoare.
Răspîndire geografică : Europa, nordul Asiei pînă în insula Sahalin. In
R. S. România este frecventă. Gazde: specie polifagă. C. potatoria L. este
gazdă nouă în știință pentru £. culpator Schr.
3.	Ichneumon zonalis Gravenhorst 1829, Ș. 1 2, eclozată la 1.VII.1976
jdintr-o larvă de Folia dissimilis Knoch., colectată la 25.VI.1976 de pe
Trifolium hybridum L. din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geo-
grafică : Europa, nordul Africii și R. S. S. Azerbaidjan. în România este
ifrecventă. Gazde: Caradrina ambigua F. și Mamestra persicariae L. (1).
P. dissimilis Knoch. este gazdă nouă în știință pentru I. zonalis Grav.
I. zonalis Grav, .este obținut prin culturi pentru prima dată în România^
4.	Barichneumon bilunulatus Gravenhorst 1829, $. 1 Ș, eclozată
11a 15.VII.1976 dintr-o larvă de Lyxus elegantulus Boh., colectată, la
;9 .VII.1976 din Rezervația naturală Frumoasa. Răspîndire geografică:
Europa, U.R.S.S,. și Marea Britanie. în România este frecventă. Gazde :
•specie polifagă.
L. elegantulus Boh. este gazdă nouă în știință pentru B. bilunulatus
•Grav. B. bilunulatus Grav, a fost obținut prin culturi pentru prima dată
ân România.
5.	Barichnetumon angustatus Wesmael 1848,	1 eclozat la 26.VII.
1975 dintr-o pupă de Paraeelypha rivulana Scop., colectată la 13.VII.1975
.din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa și
U.R.S.S. în România este frecventă. Gazde necunoscute (5). B. angus-
ilatus Wesm. a fost obținut pentru prima dată în știință prin culturi, iar
P. rivulana Scop, este gazdă nouă în știință pentru acest parazitoid.
6.	Eutanyacra picta (Sehrank) 1776,	1 eclozat la
59.VII.1975 dintr-o larvă deLoxostege sticticalis L., colectată la 13.VII.1975
din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică : Europa, Japonia,
•și U.R.S.S. Specie frecventă în România. Gazde: specie polifagă (1).L.
.sticticalis L. este gazdă nouă în știință pentru E. picta (Sehrank).
7.	Alompa debellator Fabricius 1775, <$. 1 eclozat la 25.VII.1972
,dintr-o pupă de Cosmotrichepotatoria L., colectată la ll.VII. 1972 de pe
trifoi din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică:
Europa și U.R.S.S.. Specie frecventă în România. Gazde : Hepialus lupuli-
tnus L. și Oncopera sp. C. potatoria L. este gazdă nouă în știință pentru
A. debellator Fabricius.
8.	Biabrocrpptus ultenator Gravenhorst 1829,	1 eclozat la
4.VIII.1975 dintr-o larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la
13.VII.1975 din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică :
Europa. în România ieste o specie rară. Gazde: Clysia ambyguella Hb. și
UCKNiBUKONIDAE OBȚINUTE PRIN CULTURI
14	M. I. CONSTANTINEANU și M. C. VOTCU	3
Polychrosis botrana Schiff. (7). L. sticticalis L. este gazdă nouă în știință
pentru H. alternator Grav. H. alternator Grav, este obținut acum pentru
prima dată prin culturi în România.
9.	lÂstrocryptus spatulatus Brauns 1905, 3- 1 <J, eclozat dintr-o
larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la 18.VII.1975 din Rezervația
naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa. Gazde necunoscute
(6), (7). L. spatulatus Brauns a fost obținut pentru prima dată în știință
prin culturi, iar L. sticticalis L. este gazdă nouă în știință pentru acest
parazitoid. Gen și specie nouă pentru fauna României.
10.	Busona notabili# Forster 1868, Ș. 1 Ș, eclozată la 8. VII. 1973
dintr-o larvă de Sparganothis piUeriana Den. et Schiff., colec-
tată la 24.VI.1973 de pe Bhinantlius minor Ehrh. din Rezervația naturală
Ponoare. Răspîndire geografică: Europa centrală și septentrională. Specie
frecventă în România. Gazde necunoscute. B. notabili# Forst. a fost obți-
nută pentru prima dată în știință prin culturi, iar piUeriana Den. et
Schiff. este gazdă nouă în știință pentru acest parazitoid.
11.	Sinoplion# planiscapus Thomson 1887, Ș. 1 $, eclozată la
1.VIH.1975 dintr-o larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la 13.VII.1975
din Rezervația, naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa centrală
și septentrională. Specie frecventă în România. Gazde: Loxostege sticti-
calis L. (7). planiscapus Thoms. a fost obținut prin culturi pentru pri-
ma dată în România, iar L. sticticalis L. este gazdă nouă în țara noastră
pentru acest parazitoid.
12.	Bathyplectes subcinctus Gravenhorst 1829, Ș. 1 Ș, eclo-
zată la 28.V.1976 dintr-o larvă de Hypera variabili# Herbst., colectată
la 20.V.1976 din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică:
Europa centrală. Specie rară în R. S. România. Gazde necunoscute.
B. subcindus Grav, a fost obținut pentru prima dată în știință prin culturi
din H. variabili# Herbst., care este gazdă nouă în știință pentru acest
parazitoid.
13.	Campoplex exoletus Thomson 1887, $. 1 Ș, eclozată la
28.VII.1975 dintr-o larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la 12.VII.1975
din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică : Suedia. Gazde :
Loxostege sticticalis L. C. exoletus Thoms. a fost obținut prin culturi pen-
tru prima dată în România, iar L. sticticalis L. este gazdă nouă în țara
noastră pentru acest parazitoid. Specie nouă pentru fauna României.
14.	Biadegma armillata Gravenhorst 1829, Ș. 1 $, eclozată la
22.VII.1975 dintr-o larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la 9.VII.1975
din Rezervația naturală Frumoasa. Răspîndire geografică: Europa,
U.R.S.S. și S.U.A. Specie frecventă în România. Gazde : specie polifagă.
în România a mai fost obținută prin culturi din Hyponomeuta cognatella
Hb., H. malinella Z., Ostrinia nubilalis Hb. și Plutella maculipenni# Curt.
L. sticticalis L. este gazdă nouă în România pentru D. armillata Grav.
15.	Hyposoter boops Thomson 1887, 3. 1 <J, eclozat dintr-o lar-
vă de Loxostege sticticalis L., colectată la 12.VII.1975 din Rezervația
naturală, Frumoasa. Răspîndire geografică: Franța. Specie relativ frec-
ventă în România. Gazde: Ci daria variata cembrae Kitt. și Epinotia
nanana Tr. L. sticticalis L. este gazdă nouă în știință pentru H. boops
Thoms. .	,
16.	Ltoplectis mduata (Gravenhorst) 1829, $. 1 $, eclozată din-
tf-o larvă de .Lai^nu# planus F., colectată la 20.V.1976 din Rezervația
naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa, Asia-, America de Nord,
în România este frecventă. Gazde : specie polifagă. în România a fost
^obținută prin culturi din diferite gazde (3), (4). L. planus F. este gazdă
rnouă în știință pentru I. viduata Grav.
17.	Endromopoda detrita Holmgren 1860, Ș. 1 $, eclozată la
14.11.1976 dintr-o pupă de Lyxus elegantulus Boh., colectată la 7.VIII.1975
<din Rezervația -naturală Ponoare. Răspîndire geografică : Europa, Asia,
America de Nord. în România este frecventă. Gazde : specie polifagă.
Jj. elegantulus Roh. este gazdă nouă în știință pentru E. detrita Holmgr.,
.care a fost obținută acum prin culturi pentru prima dată în România.
18.	Lissonota strigifrons Schmiedeknecht 1900, Ș. 1 Ș, ecloza-
tă lalO.VIII. 1976 dintr-opupă de Larinusplanus F.,colectată la 5.VII.1976
din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică : R. D. Germană,
în România este rară. Gazde: a mai fost obținută din gale de Cynips
<querms-folii L. R. planus F. este gazdă nouă în știință pentru L. strigi-
frons Schm.
19.	Exetastes cinctipes Retzius 1783, <ț. 3 3 3, eclozați la
22.VII.1975 din pupe de Amathes c. nigrum L., colectate la 13.VII.1975
din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa și
U.R.S.S. în România este frecventă. Gazde : specie polifagă. A. c. ni-
prum E. este gazdă nouă în știință pentru E. cinctipes Retz.
20.	Nelclia opacula Thomson 1888, Ș. 1	$, eclozată la
7.VIII.1975 dintr-o. larvă de Loxostege sticticalis L., colectată la
13.VH.1975 .din Rezervația naturală Frumoasa. Răspîndire geografică :
Europa și nordul Africii. în România este o specie foarte frecventă. Gaz-
>de: specie polifagă.
21.	Phptodietus arguatorius Thunberg 1822, Ș. 1 ?, eclozată la
11.VII.1975 dintr-o pupă de Lyxus elegantulus Boh., colectată la
.5.VII.1975 din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică :
Europa și Asia. în România este frecventă. Gazde : Diprion sertifer Wlk.
(Hymenoptexa — ^	și Tortrix viridana L.L. elegantulus Boh.
.este gazdă nouă în știință pentru P. arquatorius Thunb.
22.	Biplason laetatorius Fabricius 1781, Ș. 1 $ eclozată la
13.VII.1976 dintr-o pupă de Paragus tibialis Fall., colectată la 5.VH.1976
dintr-o colonie de Apkis fabae L.; 1 Ș eclozată la 13.VII.1975 dintr-o
pupă de Sephaerophoria rupelli. Wd., colectată la 10.VII.1975; 1 Ș eclo-
zată la 18.VH.1976 dintr-o pupă de Epistrophe balteata Deg., colectată la
IOVII.1976 și 1 $ eclozată la 15.VII.1976 dintr-o pupă de Sp'haeroplio-
ria scripta L., colectată la 8.VII.1976 din colonii de Acyrthosiphon pisum
Harr. Răspîndire geografică : toată suprafața globului. în România este
o specie foarte frecventă. Gazde : specie polifagă (2), (7). 8. rupelli Wd. și
.8. scripta L. sînt -gazde noi în știință pentru B. laetatorius F.
23.	Sussaba pulchella, Holmgren 1856, Ș. 1 Ș, eclozată . la
16.VJI.1976 dintr-o pupă de Syrphidae, colectată la 12.VII.1976 din'colo-
nii de Apliis fabae iU; 3 ȘȘ «dozate la 9, 12 și 18.VII.1976 din pupe de
6
ICHNEUMONIDAE OBȚINUTE PRIN CULTURI
17
IC	M. I. CONSTANTINEANU și M. C. VOKXT	5
Sgrphidae, colectate la 5, 6 și 13.VII.1976 din colonii de Acyrthosiphon
pisum Harr. din rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geografică:
Europa centrală și septentrională, India și America de Nord. în România
este frecventă. Gazde: specie polifagă.
24.	Homotropus signatus Gravenhorst 1829,	1 f, eelozat la
9.VII.1976 dintr-o pupă de Syrphidae, colectată la 5.VII.1976 din colo-
nii de Aphis fabae L. din Rezervația naturală Ponoare. Răspîndire geo-
grafică : R. D. Germană. în România este frecventă. Gazde: Brachycolus
noxius Mordw. (Homoptera—Aphidae) și Chortophila brassicae Bebe. (3).
25.	Homotropus hygrobius Thomson 1856,	1 <î, eelozat la
15.VII.1975 dintr-o pupă de Paragus tibialis Pali. (Syrphidae), colec-
tată la 10.VII.1975 dintr-o colonie de Aphis fabae L. din Rezervația
naturală Ponoare. Răspîndire geografică: Europa centrală și septentrio-
nală. în România este frecventă. Gazde, necunoscute. H. hygrobius Thoms.
a fost obținut prin culturi pentru prima dată în știință, iar P. tibialis Pali,
este gazdă nouă în știință pentru acest parazitoid.
CONCLUZII
1.	.tutorii au obținut prin culturi pentru prima dată în știință spe-
ciile : Coelichneumon nigricornis Wesm., Listrocryptus spatulatus Brauns,
Dusona notabilis Forat., Bathyplectes subcinctus Grav., Barichneumon
angustatus Wesm. și Homotropus hygrobius Thoms.
2.	Cosmotriche potatoria L. este gazdă nouă în știință pentru Coeli-
chneumon nigricornis Wesm. și Alomya debellator F.; Polia dissimilis
Knoch. pentru Ichneumon zonalis Grav.; Lyxus elegantulus Boh. pentru
Barichneumon bilunulatus Grav.; Paracelypha rivulana Scop, pentru Bari-
chneumon angustatus Wesm.; Loxostege sticticalis L. pentru Eutanyacra
picta Schr., Habrocryptus alternator Grav., Listrocryptus spatulatus Brauns
și Hyposoter boops Thoms.; Sparganothis pilleriana’ Den. et Schiff. pentru
Dusona notabilis Forst.; Hypera variabilis Herbst. pentru Bathyplectes
subcinctus Grav.; Larinus planus F. pentru Itoplectis viduata Grav.;
Lyxus elegantulus Boh. pentru Endromopoda detrita Holmgr. și Phyto-
dietus arquatorius Thunb.; Amathes c. nigrum L. pentru Exeiastes cinc-
tipes Retz.; Sphaerophoria rupelli Wd. și scripta L. pentru Biplazon
laetatorius F.; Paragus tibialis Fall. pentru Homotropus hygrobius Thoms.
3.	Loxostege sticticalis L. este gazdă nouă în România pentru speci-
ile: Sinophorus planiscapus Thoms., Campoplex exoletus Thoms. și Dia-
degma armillata Grav.
4.	Se citează pentru prima dată în fauna României genul TÂstro-
crypt/us Brauns și speciile Coelichneumon nigricornis Wesm., Listrocryp-
tus spatulatus Brauns și Campoplex exoletus Thoms.
5.	S-au obținut prin culturi pentru prima dată în România speciile :
Ichneumon zonalis Grav., Habrocryptus alternator Grav., Sinophorus
planiscapus Thoms., Campoplex exoletus Thoms., Endromopoda detrita
Holmgr. și Barichneumon bilunulatus Grav.
BIBLIOGRAFIE
1.	CONSTANTINEANU M. I., Familia Ichneumonidae, Subfamilia Ichneumoninae, Tribal
Ichneumoninae Stenopneuslicae, în Fauna li. P. Române, Insecta, București, 1959,
9, 4, 1-1248.
2.	CONSTANTINEANU M. I., ISTRATE G„ St. Com. Ocrot. Nat., Suceava, 1973, 3, 249-
263.
3.	CONSTANTINEANU M. I., MUSTAȚĂ GH., St. Com. Șt. Nat. Muz. Suceava, 1973, 3,
325-352.
4.	CONSTANTINEANU M. I., PISICĂ C., An. st. Univ. Iași (Ser. nouă), Secț. II(St. nat.),
Biol., 1966,12, 1, 205-231.
5.	HINZ R., Mitt, Schweiz. Ent. Ges., Lausanne, 1961, 34, 1 — 29.
6.	SCHMIEDEKNEGHT O., Opuseula Ichneumonologica, Suplement-Band, Neubearbei-
tungen, 1931, 12, 3.
7.	THOMPSON W. R., A cataloguc of the parasites and predators of insect pesls. Section 2. Rost
părăsite Catalogue. Part d. Hosls of the Ilymendptera (Ichneumonidae), Otawa, 1957.
Primit în redacție la 5 martie 1981
Universitatea „Al. I. Cuza”,
Laboratorul de zoologia nevertebratelor.
Iași, Calea 23 August nr. 11
Și
Stațiunea de cercetări agricole
Podii Iloaiei, jud. Iași
2~c, 2063 13
2	FROCTOTRUPOIDE — PARAZIȚI AI UNOR SPECH DE NEUROPTERE	19
WOCTOTRUPOIDE - PARAZITI OOFAGI ȘI LARVARI
AI UNOR SPECII DE NEUROPTERE
DU
IRINA TEODORHSGV
■'This paper prcsents some data ou llic liosls of 1 spccies of Ileloridac and Sceli-
.oPidac. Tetenonv.is acrobales Giard. was obtained from 360 cggs of Chrysopidae
aud IIem:robiidae, prediceous in the colonics of the 4 specios of Aphidae (para-
■ sitie 5 >.13%'. Htlortit anotnilipes Panz., II. nigripes Forst. and II. rufteornis
'Ford, were obtained from thelarvae of Crysopida’, from tlie colonics of 5 specios
of Ap'iidan The idintific.ition of adults of 5 specios of Neuroptera, predaceous
jin th s sanie coloniei, in.licates the possible host of thesc parasites.
Cercetările asupra insectelor zoofage din coloniile de afide de pe
«diferite plante cultivate sau spontane au reliefat existența unor grupe
de insecte care frânează acțiunea limitativă a paraziților sau prădătorilor.
Este cazul hiperparaziților, care diminuează populațiile paraziților pri-
.mari, precum și cel al paraziților pe prădători, care afectează diferitele
stadii ale acestor prețioși entomofagi. Speciile de Chrysopidae și ILemeio-
.Ibiidae, prădătoare ca adulți și larve în coloniile de afide, au la rîndul lor
..o serie de dușmani naturali, paraziți sau prădători, printre care o deose-
bită importanță prezintă unele specii de Proctotrupoidae din familiile Helo-
.ridae și Scdlionidae.
M ATEIUAL ȘI METODA
Au fost izolate și urmărite in condiții de laborator colonii de Ilyaloplcrux pruni Geoff. de
rpc Prunus domistica L., Myzus persicae Sulz. de pe Primus imlgaris Mill., Myzus cerusi F. de pe
*Cerassus auium L. Mucii. și Cerassus vulgaris Mill., Schizaphis graminum Rond, de pe Trili-
,cum salivam Lam., Phopalosiphum maydis Fitch. de pe Zeu mays I.., Acyrlhosiphon pisumilnvr.
■ de pe Medicago saliva L. și Prachycaudus cârdul L. de pe Cyrsium arvense L. (Scop.), în care se
■ găseau ouă, larve, coconi sau adugi de Chrysopidae și Hemerobiidae. Din ouăle și larvele acestora
■ s-au obținut patru specii de paraziți aparținind suprafamiHci Proctotrupoidca.
REZI LI ATE 0BȚ1M TE
Speciile de nemoptere identificate în coloniile de afide luate sub
■observație au fost: Chrysopa (Chrysopa) formosa Brauer, C. (.0.) s&p-
.tempunctata Wesm., C. (C.) abreviata Curt., C. (Chrysoperla) carnea
Steph. din familia Chrysopidae și Symphaerobius pygmaeus (Rambur) din
familia Hemerobiidae (2).
Au fost obținuți un parazit oofag, scelionidul Telenomus acrobates
Giard., și trei paraziți larvari, heloridele Helorus anomalipes Panz., H.
nigripes Forst. și H- mficornis Forst.
;ST. CERC. BIOL.„SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 18-21, BUCUREȘTI, 1982
1.	Telenomus aerobates Giard. 1895
Este un scelionid mic (1 = 0,6—0,7 mm), de culoare neagră, care
parazitează ouăle de Chrysopa. în literatura de specialitate (1), (3), (10)
se menționează, ca gazde pentru această specie ouă de Chrysopa (Chryso-
pa ) perla L. și C. (Chrysoperla) carnea Steph.
Fig. 2. — Ouă de Chrysopa, cu căpă-
celul tăiat de parazit.
Fig. 1. — a, Ou de Chrysopa cu ori-
ficiul de ieșire a parazitului Teleno-
mus acrobales Giard.; b, copăcelul
detașat.
Fig. 3. — Ouă de Chrysopa : a, para-
zitat ; b, neparazitate.
Noi am obținut parazitul din ouăle prădătorului, depuse în colonii
de Myzus persicae, Hyalopterus pruni, Schizaphis graminum și Brachy-
caudus cardui. Din totalul de 649 de ouă analizate, 360 au fost parazitate de
T. acrobates (55,46%). Pentru a putea părăsi gazda, parazitul taie la capă-
tul liber al oului un căpăcel perfect rotund (fig. 1). Un timp, căpăcelul
rămîne legat de ou printr-o porțiune îngustă (fig. 2), apoi se desprinde.
Ouăle parazitate sînt de culoare închisă, brun-negricioasă (fig. 3, a), au
4
PROCTOTRUPOIDE — PARAZIȚI AI UNOR SPECII DE NEUROPTERE
21
•20	IRINA TEODORESCU	3
-corionul tare și își păstrează perfect forma, pe cînd cele din care au eelozat
propriile larve au corionul subțire, albicios, semitransparent, iar orificiul
ale ieșire este neregulat (fig. 3, b).
în coloniile de AI. persicae, din care s-a obținut cel mai mare număr
-de paraziți, au fost identificați adulți de C. formosa, C. septempunctata,
.C. carnea și Symphaerobius pygmaeus, iar în coloniile de Hyalopterus,
.Schitzaphis și Brach-yeaudus adulți de C. carnea.
2.	Helorus anomalipes Panz., 1798
Este o specie cunoscută din Europa și parțial din Asia, care a fost
semnalată anterior în fauna României (6), dar fără indicații de biologie.
«Ca gazde pentru acest parazit (3), (10) sînt indicate larve de Chrysopa
(Anisochrysa) ventralis Curt. și C. (Chrysoperla) carnea Steph. Noi am
■obținut această- specie din larve de Chrysopa din colonii de Myzus persi-
.cae și Acyrthosiphon pisum, în care au fost observați adulți de C.
.carnea.
3.	Helorus nițjripes Forst. 1856
Este o specie de helorid europeană, care, deși menționată din unele
teritorii vecine (Ungaria, R. S. Moldovenească) (1), (3), n-a fost pînă acum
^semnalată în fauna României. Nu cunoaștem indicații asupra gazdelor
; speciei II. nigripes; noi am obținut cîteva exemplare aparținînd acestei
specii din larve de Chrysopa prezente în colonii de Schizaphis graminum,
dn care au fost observați adulți de C. carnea, și de Hhopalosiphum maydis,
în care au fost identificați adulți de C. carnea, C. sept-empunctcda și C.
.abreviata.
4.	Helorus rufieornis Forst. 1856
Cunoscut din mai multe țări din Europa-, II. rufieornis a fost identi-
ficat și în fauna României (7), (8), (9). Ca gazde sînt menționate larve de
Nineta flava Scop., Chrysotropia ciliata (Wesm.) și Chrysopa (Anisochry-
sa) ventralis Curt. Noi am obținut un exemplar din această specie din
larve de Chrysopa prădătoare în colonii de Myzus aerași, în care s-au ob-
:servat adulți aparținînd speciei C. formosa.
4.	Nu putem preciza cărei specii de neuroptere aparțin cele 360 de
-ouă parazitate de T. acrobates, nici larvele parazitate de Heloridae, dar
identificarea adulților de Chrysopidae și Hemerobiidae din coloniile afide-
Jor poate constitui o indicație prețioasă referitoare la speciile-gazdă posi-
ibile pentru acești paraziți.
5.	Specia H. nigripes Forst. este semnalată pentru prima dată la
noi ca element faunistic; de asemenea se dau acum primele indicații asu-
pra gazdelor acestui helorid.
BIBLIOGRAFIE
1. KIEFFER .1. J., Scelionidae, în Bas Tierreich, 1926, t. 48, p. 1—885.
:2. KIS B., NAGLER C., MÎNDRU C., Neuroptera (Planipennia), in Fauna R.S. România.
Insecta, VIII, 6, Edit. Academiei, București, 1970.
.3. KOZLOV A. M., Opredeliteli naselcomlh Evropciskoi ciastiSSSR, 1978, t. III, partea a 2-a,
p. 538-691.
4.	MOCSARY AL., Fauna Rcgni Hungariae, Budapesta, 1900.
5.	PISICĂ C., FABRITIUS K„ St. cerc. șt. biol., agr., 1962, XIII, 1, 79-83.
6.	TEODORESCU IRINA, Comunicări de zoologie, Soc. șt. biol., București, 1969, 129 —135.
7.	TEODORESCU IRINA, St. cerc, biol., seria Zoologic, 1970, 22, 3, 189-196.
8.	TEODORESCU IRINA, Ann. Univ. Buc., 1971, XX, 89-94.
9.	TEODORESCU IRINA, FABRITIUS K„ Fauna — Grupul de cercetări complexe Porțile
de Fier, Seria monografică, Edit. Academiei, București, 1975, p. 164 — 169.
50.	THOMPSON W. R., A catalogue of the parasites and predators of insect pests. Section S :
II ost părăsite catalogue, Part 5, Ottawa—Ontario, 1958.
Primit în redacție la 6 ianuarie 1981 Universitatea București,
Facultatea de biologie,
București, Splaiul -Independenței, nr. 91 — 95
CONCLUZII
1.	în lucrare sînt menționate unele date de biologie pentru patru
specii de proctotrupoide din familiile Heloridae și Scelionidae, parazite în
-ouăle și în larvele unor neuroptere.
2.	Scelionidul Telenomus acrobate# Giard. a fost obținut din ouă
-depuse în coloniile a patru specii de afide, în care au fost identificați adrdții
a trei specii de Chrysopidae și o specie de Hemerobiidae. Procentul de para-
.zitare a fost de 55,46 %. S-au făcut observații asupra modului de ieșire a
parazitului din ouăle gazdei, precum și asupra aspectului ouălor parazi-
tate în comparație cu cele neparazitate.
3.	Cele trei specii de Heloridae, Helorus anomalipes Panz., H. nigri-
pes Forst. și II. rufieornis Forst., au fost obținute din larve de Chrysopi-
’dae, prădătoare în coloniile a cinci specii de afide, în care au fost obser-
vați adulți aparținînd la patru specii de Chrysopa.
-2	CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA EFIDRIDELOR DIN ROMÂNIA
23
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA EFIDRIDELOR
(DIPTERA, EPEYERIDAE) DIN ROMÂNIA
DE
AURELIA URSU și CORNELII’ PĂRVU
Data about 32 spccies of liphydridac from Dobrudja, Moldavia, the Romanian
Plain and the Southern Carpathians are presented. 12 of these species, noted with
are now signalled for the first time in Romania’s fauna. The number of spccies
known so far îs thus increased from 89 to 101.
Informații asupra efidridelor de pe teritoriul țării noastre găsim la
G. Strobl (10), J. Thalhammer (11), M. Moczâr (5) și L. Papp (8). De ase-
menea, 'P. Bujor (2), I. Țuculescu (12) și mai recent N. Găldean (4) publică
date asupra unei specii, iar C. Nagy (6) semnalează prezența altei specii.
Din însumarea acestor date rezultă că piuă în prezent în România au fost
citate 89 de specii de efidride.
Prin contribuția de față aducem date pentru 32 de specii, dintre
care 12 le semnalăm pentru prima dată în România.
Materialul (245 exemplare), colectat în majoritate de A. Ursu din
diferite regiuni din țară între anii 1955 și 1981 și cercetat pe baza literaturii
de specialitate (1), (3), (7), (9), se află o parte în colecțiile Muzeului de isto-
rie naturală „Grigore Antipa” și o parte în colecția Dr. A. Ursu.
în lista pe care o prezentăm mai jos, speciile semnalate pentru prima
dată în fauna țării sînt notate cu *.
Mosillus subsultans F., 1	1 Ș, Șasea Montană (jud. Caraș-
Severin), 14.VII.1965; 1 Buleta-Mihăiești (jud. Vîlcea), 20.VIII.1978;
1 <J, Buda (jud. Argeș), 2.VIII.1979, leg. M. Weinberg.
* Hecamede albicans Meig., 4 $$, Mamaia (jud. Constanta), 8.VI.1963;
9 ȘȘ, Techirghiol (jud. Constanța), 28.VII.1963; 5	7 $Ș, 13.VI1.1964,
10	15	10.VII.1977, Constanța.
Răspîndire geografică: coastele atlantice ale Europei și S.U.A.,
litoralul Mărilor Caspică, Neagra, Mediterană, Insulele Canare, Azore,
Africa de nord, Asia Centrală, Indonezia.
Athyroglossa glabra Meig., 1 Șasea Montană, 14.VII.1965; 1 2,
București, 19.IX.1974; 1 3, Dîrste (jud. Brașov), 1.VII.1976; 2ȘȘ, Slănic
(jud. Bacău), 22.VIII.1978.
A. ordinată Beck., 1 3, București, 19.IX.1974.
Atissa pygmaea Halid., 3 $3, Enisala (jud. Tulcea), 15.VII. 1964.
* Discomyza incurva Fall., 1 Ș, Hagieni (jud. Constanța), 10.VI.1976 ;
1 Buda, 2. VIII. 1979 (leg. R. Serafim); 1	1 Ș, București, 15.VII.1967,
11.III.1981.
Răspîndire geografică: Europa, Africa de nord.
* Clanoneurum cimiciforme Halid., 1 Ș, Techirghiol, 1.VII.1964; 1
3, 1 Ș, Sudiți (jud. Ialomița), 1.VIII.1981.
ST. CERC, BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T, 34, NR. 1, P. 22-24, BUCUREȘTI, 19E2
Răspîndire geografică : Europă vestică, Africa de nord.
Trimerina madizans Fall., 3	3 București, 19. IX.1974,
26.III.1981; 2 ȘȘ, Slănic, 16.VIH.1978.
Discocerina obscurella Fall., 2	6 Secăseni (jud. Caras-Severin),
10.IX.1970; 2 $Ș, Dîrste, 27.VIII.1967, 12.VII.1974; 1 ă, Comanda (jud.
Mehedinți), 17.VII.1975; 1 $, Jilava (București), 18. VII. 1975; 1 Ș,
Hagieni, 10.VI.1976; 1 <$, 7 ȘȘ, Slănic, 22.VHI.1978, 17.VI.1979; 1 &
2 ?Ș, București, 10.X.1980, 8.IV.1981.
* Ditrichophora fuscella Stenh., 3 ȘȘ, Slănic, 15—17.VII.1979.
Răspîndire geografică: Europa.
D. hungarica Beck., 1 3, Dîrste, 10.IX.1963; 1 Ș, Slănic, 15.VI.1979.
. Psilopa apicalis Perris, 1 Comanda (jud. Mehedinți), 17.VII.1971.
P. compta Meig., 1 $, Prăjani (jud. Prahova), 15.VIII.1965.
* P. nana Lw., 4 Techirghiol, 7.VII.1977.
Răspîndiregeografică: Europa centrală, Africa de nord, Asia Centrală.
P. nitiduda Fall., 1 <?, Dîrste, 15.VH.1966 ; 2	6 $$, București,
11-26.III; 1 $, 15.IV.1981.
* P. pappi Canz. et Menegh., 1 Comanda, 17.VII.1971; 2
Slănic,-22.VIII.1978; 3	7 ȘȘ, București, 19.IX.1974, 3	1 ?,
22.111.1981.
Răspîndire geografică; Ungaria, U.R.S.S., partea europeană.
P. polița Macq., 1	1 Ș, București, 10.X.1980, 1	1$, 22.III.1981.
Dichaeta caudata Fall., 5	3 ȘȘ, Năvodari (jud. Constanța),
4.VL1963; 1	1 $, Babadag, 18.VII.1964; 2	1 $, Niculitel (jud.
Tulcea), 10.VII.1965.
Notiphila nigricornis Stenh., 7	20 ȘȘ, Comanda, 17.VII.1971;
2	4 $$, Hagieni, 10.VII.1976.
N. riparia Meig., 2	2 ȘȘ, Babadag, 18. VIII. 1964.
N. stagnicola Rob.-Desv., 1 Comanda, 12.VII.1971.
* N. venusta Lw., 1 $, Comanda, 12.VII.1971. r
Răspîndire geografică : Europa.
* Philygria nigricauda Stenii., 1	1 Ș, București, 24.X.1974.
Răspîndire geografică: Europa.
Ph. obteota Beck., 1 $, București, 10.IX.1968.
Ph. sexmaculata Beck., 1 București, 30.V.1981, 2 ȘȘ, 5.VL1981.
*	Nostima picta Fall., 1 Ș, Dîrste, 15.VII.1969; 1 <3, 1 Ș, Slănic,
15.VIII.1969; 1 Ș, București, 6.IX.1968, 2	3 $Ș, 8.V.1981, 30.V.1981.
Răspîndire geografică : Europa, Africa de nord, America de Nord.
*	Hyadina guttata Pali., 1 $, Cabana Calica (jud. Tulcea), 25.IX.1965;
1 <J, București, 8.IV.1981.
Răspîndire geografică : Europa centrală, și nordică, Insulele Madeira,
Canare, Azore.
Ochthera mantis Deg., 1 $, Năvodari, 14.VI.1963; 2 Babadag,
18.VII.1964.
Parydra coarctata Fall., 1 Hagieni, 10.VI.1976; 1 București,
9.IX.1974.
* P. hecate Lw., 1 Ș, Izvoarele (jud. Prahova), 20.VI.1965.
Răspîndire geografică: Europa.
Limnellia cpnadrata Fall., 2	2$?, București, 11.III.1981, 8.IV.1981,
22.V.1981.
24
AURELIA URSU și CORNELIU PARVU
* Paracoenia fumosa. Stenh., 3 33, Mogoșoaia (București), 10.V.1955;
2 33, 6 ȘȘ, Năvodari, 4.VL1963; 3 33, 5 Ș$, Limanul (jud. Constanții),
2.VII.1963; 1 3, Techirghiol, 13.VII.1963; 2 ȘȘ, Sudiți, 10.IX.1980.
Răspîndire geografică: Europa nordică și centrală.
MOBFOLOGIA, SISTEMATICA ȘI EVOLUȚIONISMUL
de
EUGEN Y. NICULESCU
BIBLIOGRAFIE
1.	BECKER TH., Ephgdridae, în LINDNER E., Bie Fliegcn der Falaearktischen Region,
Stuttgart, 1926, 56, 6, 1-115.
2.	BUJOR P„ Ann. Sci. Univ. Jassy, 1900, 1, 2, 149-182.
3.	DAHL R. G., Opuscula Enlomologica Suppl., Lund, 1959, 15, 1—224.
4.	GĂLDEAN N., Trav. Mus. Hist. nat. „Grigore Antipa”, București, 1976, 17, 115 — 121.
5.	MOCZÂR M., Folia Entomol. Hung. (ser. nova), 1952, 5, 129 —110.
6.	NAGY C., Petice, Zool., Muz. șt. nat. Tulcea, 1977, 5, 33—35.
7.	NARCIUK E. P., Ephgdridae, în Opredeliteli nasekomlh evropeiskoi ciasli S.S.S.R.,
Leningrad, 1970, 5, 2, 363—388.
8.	PAPP L., Ephgdridae, în Fauna Hungariae, Budapest, 1975, 15, 0, 1—128.
9.	SEGUY E., Faune de France, Paris, 1934, 28, 401-444.
10.	STROBL G„ Verh. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss., 1896, 46, 11-48.
11.	THALHAMMER J., Ordo Biptera, în Fauna Regni Hungariae, Budapest, 1918.
12.	ȚUCULESGU L, Biodinamica lacului Techirghiol,Edit. Acac’emili, Biuuieștî, 1965,1 —525
Primit în redacție la 4 iunie 1981
Muzeul de istoric naturală „Grigore Antipa"
București, Șos- Kiseleff nr. 1
The autlior cinphasiz.es the great iniportance of morphology for taxonomy, phy-
iogeny and general biology. In taxonomy, morphology is successfully used at aii
the taxonomic levels and for the supragencric categories the morphological cri-
terion is thc only oue whieh can be used. The real phylogenetic reiati onships are
also cstablishcd upon morphological criteria — in Lepidoptera the cxoskeleton
îs the only onc whieh can be used at the supragencric levels. Finally, thc different
problerns of evolution have likewise becii correctly interpreted on thc ground of
.morphological arguments; among otlicrs, thc concept of polytypical species is
the work of morphologists. In conclusion, the autlior criticiz.es thc biologists who
underrate or cast away the morphological criterion.
încă din anul 1959 am arătat importanța morfologiei pentru siste-
matică și biologia generală. în lucrarea publicată atunci (1), criticînd
ideea greșită a lui L. Muller după care „noțiunea de specie se bazează ex-
clusiv pe un fundament biologic”, am scris : „Noțiunea de specie se bazează,
în primul rînd, pe tui fundament morfologic-fiziologic1 și, în al doilea rînd,
pe unul ecologic-biologic”. De atunci și pînă azi n-am încetat nici o clipă
să dezvoltăm ideea, de mai sus prin cercetări tot mai numeroase privind morfo-
logia comparată a lepidopterelor.
Lucrările pe care le-am publicat împotriva conceptului de „specie
biologică” se datorează faptului că Mayr și toți discipolii săi au negat va-
loarea morfologiei în fundamentarea conceptului de specie. De fapt, noi
nu am criticat conceptul biologic în ansamblul său, ci numai ideile „anti-
morfologice” ale susținătorilor acestui concept.
Trebuie să recunoaștem că Mayr a avut marele merit de a fi răspîn-
dit prin lucrările sale ideea justă a „izolării reproductive”, concretizînd-o
într-un concept nou. Noi am adoptat această idee, fenomenul fiind real și
constituind unul din caracterele speciei. Dar, în același timp trebuie să
subliniem că nu sîntem deloc de acord cu Mayr cînd spune: „Este greșit
să se creadă că distincția morfologică este criteriul decisiv al rangului de
specie”. Criteriul principal al rangului de specie a unei populații naturale
este reprezentat, zice Mayr, prin izolarea reproductivă. „Gradul de diferen-
țiere morfologică manifestat de o populație naturală nu este decît un pro-
dus accesoriu al divergenței genetice, rezultat al izolării reproductive”.
Noi am arătat în mai multe lucrări (9), (13), (15), (16) că acest „produs
accesoriu” are o mare valoare taxonomică și constituie cel mai important
criteriu al speciei.
Dar nu Mayr a contribuit cel mai mult la discreditarea criteriului
morfologic, ci discipolii lui. Mayr nu elimină cu totul criteriul morfologic,
1	Prin fundament fiziologic înțelegem izolare reproductivă, fenomen care de la Mayr
încoace se obișnuiește a fi numit „biologic”.
ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. M, NR. 1, P. 25- 28, BUCUREȘTI, 1982
26
EUGEN V. NICULESCU
3
MORFOLOGIA, SIS'KEMATICA ȘI EVOLtFITCONISMUL
27
ci îi acordă o valoare subsidiară, după criteriul izolării reproductive. Exa-
gerările și interpretările eronate ale acestor discipoli au fost arătate de noi
în mai multe lucrări (9), (10), (11), (16) și nu mai revenim.
Acum vrem să arătăm valoarea și importanța morfologiei pentru
sistematică și biologia generală.
MORFOLOGIA ȘI TAXONOMIA
Pentru identificarea raselor geografice, caracterele morfologice sînt
singurele utilizabile (e vorba de grafism). Pentru delimitarea subspeciilor
față de specii se utilizează izolarea reproductivă (rasele sînt interfertilc,
speciile intersterile) și armăturile genitale (la rasele aceleiași specii, armă-
turile genitale sînt identice; la specii, ele sînt distincte inter specific). <
Pentru identificarea speciilor și delimitarea lor unele față de altele,
criteriul morfologic este suveran; aici, izolarea, reproductivă nu are. nici
o valoare (16), iar alte criterii, ca cel ecologic (12) sau citogenetic (8), pot fi
rareori utilizate cu eficiență.
Pentru celelalte categorii taxonomice (supraspecifice), de asemenea
criternd morfologic este singurul valabil și utilizabil. La nivel generic,
armătura genitală are cea mai mare valoare taxonomică (13). Pentru fami-
lie, superfamilie și subordin, genitalia cedează locul altor caractere morfo-
logice, printre care exoscheletul este cel mai valoros. Prin urmare, întreaga,
taxonomic este tributară morfologiei.
MORFOLOGIA ȘI I II.GGIMA
După cum nu este posibilă o taxonomic fără morfologie, la fel nu-
există nici filogenie fără morfologie. Aceasta a reieșit clar din volumele
publicate de noi privind „Fauna 11. S. România” : Aegeriidae, Papilionidae,
Pieridae, Nymphalidae și Lepidoptera (Partea generală). Pentru stabili-
rea relațiilor filogenetice la nivel specific și generic, armătmâle genitale
pot da bune indicații, iar pentru taxonii supragenerici exoscheletul are o
valoare incomparabil mai măre, întrucît el ne indică nu numai cele mai bune
relații de înrudire, dar și starea primitivă sau evoluată a diferiților
taxoni, mai ales generici și supragenerici. Astfel, exoscheletul (6) ne-a
arătat că Parasternia sînt primitive și Aparasternia evoluate, că Papili-
onoidea sînt eele mai evoluate lepidoptere (5), că pieridele sînt cele mai
evoluare dintre ropalocere, că Pseudopieris nehemia (Dismorphiinae)
este cel mai evoluat lepidopter. Tot exoscheletul ne-a indicat că Archon
are relații filogenetice mai strînse cu Zerynthia decît cu Parnassius, că
Aporia este mai primitiv decît Pieris. După părerea unanim admisă astăzi
(care nu se bazează pe exoschelet), noctuidele sînt cele mai evoluate lepi-
doptere (5), iar după Al. Klots pieridele sînt cele mai primitive ropalo-
cere. Noi am demonstrat că nu noctuidele sînt cele mai evoluate, ci pieri-
dele, iar cele mai primitive ropalocere nu sînt pieridele, ci hesperiidele(14).
MORFOLOGIA ȘI CLASIFICAȚI A
Din cele de mai sus rezultă clar că între elasificație și morfologie
există o strînsă relație, întrucît prima se bazează exclusiv pe a doua. O
elasificație reușită (naturală) și reală (filogenetică) trebuie să se bazeze și
pe filogenie; deci, înainte de a elabora o elasificație este necesar să stabi-
lim mai întîi relațiile filogenetice dintre toți taxonii. Dar caracterele alese
trebuie să reflecte într-adevăr relațiile filogenetice reale dintre grupe.
Este cunoscută clasificația lui Kiriakoff, care a ales caractere lipsite de
valoare filogenetică, elaborînd astfel o elasificație „hibridă”. Astfel, în
stabilirea subordinelor, el a ales caractere foarte disparate, ca piesele
bucale ale crisalidelor la Eriocraniidae, piesele bucale ale adulților la
Hepialidae, talia pitică a corpului la Stigmellidae și alte caractere lipsite
de valoare filogenetică, apoi pedespurii la Stemmatoneopoda și Harmon-
copoda (cu numeroase fenomene de convergență) etc.
Utilizînd exoscheletul ( a cărui valoare filogenetică am arătat-o
în alte lucrări), noi am divizat ordinul Lepidoptera în două subordine :
Parasternia, mai primitive, și Aparasternia, mai evoluate, și pe al doilea
l-am împărțit în două superfamilii: Hesperioidea, mai primitive, și Papili-
onoidea, mai evoluate. în superfamilia Papilionoidea am dispus familiile
în ordinea următoare (începînd cu cele mai evoluate): Pieridae, Papilio-
nidae, Nymphalidae, Libytheidae, Lycaenidae și Itiodinidae.
MORFOLOGIA ȘI KVOLUȚIONISMUL
Nu numai că morfologia nu duce la tipologie (cum a afirmat un ihti-
olog), ci, dimpotrivă, ea conduce la rezolvarea multor probleme privind
evoluționismui.
Se admite astăzi în unanimitate că conceptul de specie politipică
este una din marile cuceriri ale biologiei contemporane. Această noțiune
a fost și ca inclusă în conceptul biologic de specie. Dar cine a contribuit
la fundamentarea acestei noțiuni ? Oare nu morfologii ? Ei sînt aceia care
au stabilit rasele geografice, observînd că specia variază în spațiu și este
alcătuită din rase geografice, care se deosebesc una de alta prin caractere
morfologice. Cum pot fi acuzați morfologii că sînt tipolpgi idealiști cînd
ei au fundamentat noțiunea de specie politipică 1 ?
în încheiere, vrem să arătăm importanța morfologiei și a sistematicii
pentru un biolog.
Unii cercetători discută problema speciei exclusiv de pe poziții „bio-
logice”, fără a fi suficient de informați asupra morfologiei și sistematicii.
Este absolut necesar ca un biolog care abordează un astfel de subiect să
fie în același timp și un morfolog și sistematician, specialist într-un grup
taxonomic. Atunci, el discută problema nu numai „teoretic”, ca biolog,
ci și „practic”, ca sistematician. Morfologia și sistematica lărgesc conside-
rabil sfera de gîndire a unui biolog, care găsește în aceste discipline un volum
imens de date în favoarea evoluționismului. Marii biologi, ca Emil Raco-
viță, Rene Jeannel, A. Vandel etc., au fost în același timp și sistematici-
eni. Pe drept cuvînt, Racoviță a spus că sistematica devine „o filogenie
aplicată”, iar R. Codreanu, în lucrarea sa (2) unde prezintă dovezile pe care
sistematica le aduce transformismului, spune: „Dacă natura actuală este
produsul unei incomensurabile evoluții, este firesc ca sistematica formelor
animale și vegetale vii să aducă o importantă confirmare transformismu-
lui”. Astfel apare evidentă necesitatea pentru un biolog să fie și sistema-
tician în același timp. Oînd această „conlucrare” a lipsit, biologul a comis
și erori în discutarea problemei speciei. Astfel, biologul K. M. Zavadski
28
EUGEN V. NICULESCU
4
(18) face afirmația imhâtoare: „Criteriul morfologic al speciei, de pildăr
hu Conține posibilități care să îngăduie definirea acelui « grad de deose-
bire » ce urmează a fi socotit drept specific. Nu există caractere specifice
morfologice, anatomice, histologice sau citologice care să permită mar-
carea însăși a speciei, nu și a altor grupuri (intraspecifice sau supraspeci-
fice). Nu există nici un fel de grad de distincție «standard» caracteristic
speciei. Unul și același caracter poate servi drept criteriu al speciei pentru
un grup, iar pentru alte grupuri drept criteriu al genului, al familiei sau
chiar al subspeciei”.
Afirmațiile de mai sus sînt valabile numai la unele specii și numai
pentru unele caractere morfologice, ca, de exemplu, habitusul, palpii,
nervațiunea și numărul cromozomilor. Ele nu sînt deloc valabile la armă-
turile genitale, unde găsim întotdeauna „posibilități care să îngăduie definirea
acelui grad de deosebire specific”, Nu este deci just să se vorbească de „cri-
teriul morfologic al speciei”, ci de criterii morfologice, deoarece caracte-
rele morfologice sînt extrem de numeroase și nu au toate aceeași valoare
taxonomică. într-o lucrare anterioară (13) am dat numeroase exemple
de caractere specifice „standard”, precum și de caractere generice din sfera
armăturii genitale2. S-ar putea da zeci de mii de exemple care ne arată că un
singur sclerit definește specia, deoarece acel sclerit, în forma lui de la specia
respectivă, caracterizează numai acea specie și nu se mai găsește la nici o
altă specie. El este numai caracter specific și nicidecum subspecific sau
generic. Dacă Zavadski ar fi studiat vreun ordin de insecte ca sistematician,
nu ar fi făcut afirmația de mai sus. Morfologia și sistematica trebuie, în
continuare, să fie studiate și biologia evoluționistă va avea numai de cîș-
tigat. Studiul „exagerat” al genitaliei, de cel mai pur evoluționism, nu
poate duce la tipologie — fixistă și creaționistă.
BIBLIOGRAFII-:
1.	CEAPOIU N., Evoluția speciilor, Edit. Academiei, București, 1980, 288 p.
2.	CODREANU R., Evoluția ființelor organizate, în Materia și viața. București, 1944, p. 3—32.
3.	MAYR E., Popululions, especes el ivolulion, trad. YVES GUY, Hcrmann, Paris, 1974, 496 p.
4.	NICULESCU E. V., St. cerc, biol., 1959, XI, 2, 117-134.
5.	NICULESCU E. V., Bull. Soc. Linn. Lyon, 1968, 37, 3, 108-110.
6.	NICULESCU E. V., Bull. Soc. Ent. Mulhouse, 1970, Janvier-Fevrier, 1-16.
7.	NICULESCU E. V., St. cerc, biol., 1972, 24, i, 299-307.
8.	NICULESCU E. V., Rcv. roum. Biol., 1972, 17, 6, 399-406.
9.	NICULESCU E. V„ Rev. Vervietoise Hist. Nat., 1973-1974, 30 (10-12), 31(1-3), 1-15.
10.	NICULESCU E. V., St. cerc, biol., 1974, 26, 4, 219-224.
11.	NICULESCU E. V., St. cerc. biol. 1975, 27, 4, 255-259.
12.	NICULESCU E. V., Rcv. roum. Biol., 1976, 21, 2, 115-118.
13.	NICULESCU E. V., Bull. Soc. Ent. Mulhouse, 1976, Janvier-Mars.
14.	NICULESCU E. V., Rcv. roum. Biol., 1977, 22, 2, 127-131.
15.	NICULESCU E. V., St. cerc, biol., 1977, 29, 2, 107-110.
16.	NICULESCU E. V., Rev. roum. Biol., 1978, 23, 2, 109-112.
17.	NICULESCU E. V., L’armure gcnilale diez Ies Upidopleres Soc. Ent. Mulhouse, 1980,120 p.
18.	ZAVADSKI K. M., Teoria speciei, trad. N. BOTNARIUC, Edil, științifică,București, 1963*
Primit iu redacție la 21 aprilie 1981
2 Armătura genitală are marele „avantaj” taxonomic de a li constituită dintr-un „an-
samblu de caractere” datorită cărora specia și genul pot fi ușor și corect identificate. Dar nu
numai ansamblul definește specia, ci și un singur sclerit, cum am arătat în lucrarea menționată
mai sus. Un anellus prevăzut dorsal cu două coarne sc găsește numai la Stigmella niculescui,
valva în formă de haltere numai la Alpluis sylvinus ele.
LOCALIZAREA CITOCIIIMICĂ A NAD-PIROFOSFORILAZEI
ÎN NUCLEU ȘI ÎN MITOCONDRIILE IZOLATE
DIN OVOCITELE DE BROASCĂ
DE.
D. SCRIPCARIU și R. MEȘTER
The presence of NAD pyrophosphosphorylase in isolatcd nuclei and mitochondria
of frog oocytes was followed cytochcmically, using the. lead phosphate method
and the reduction of distyril nitro bine tetrazolium salt. In isolatcd nuclei, the
enzyme was Identified in association with chromatin and iii the nuclear mem-
hranes. A stronger reaction was observedat the levcl of nueleoli. NAD pyrophos-
phorylase was also demonstrated in the matrix of mitochondria. Our cytochc-
mical data suggcsted the autonomy of both organclles in the syntllcsis of NAD
via a nicotinămide pathway.
Nicotinamid-adenin-dinucleotid (NAD)-pirofosforilaza (ATP : NMN
adenililtransferaza, EC 2.7.7.1) catalizează reacția de sinteză a NAD din
nicotmamid-mononucleotid (NMN) și adenozintrifosfat (ATP). Datele-
biochimice anterioare obținute pe diverse țesuturi de la mamifere au ară-
tat eă enzima are o localizare exclusiv nucleară (1), (9), (10), (18). Deșii
NAD joacă un rol deosebit în controlul a numeroase proceseceltdare,foarte-
puține cercetări asupra sintezei acestui piridinnucleotid au fost efectuate •
pe alte vertebrate (11), (13). De asemenea, distribuția intracelulară a
NAD-pirofosforilazei a fost puțin studiată. Grunicke și colab. (8), .urmă-
rind sinteza NAD în țesutul hepatic de șobolan printr-o metodă izotopică,.
au arătat că (14C) nicotinamida este utilizată ca precursor al formării NAD
în mitocondrii.
într-o lucrare anterioară (17) s-a evidențiat biochimic prezența enzi-
mei în ovocitele mature nefecundate de broască și în cursul primelor sta-
dii de dezvoltare embrionară. Lucrarea de față are ca scop studiul locali-
zării intracelulare a NAD-pirofosforilazei în ovocitele de broască, în sco-
pul elucidării factorilor de control ce intervin în cursul diferențierii celu-
lare. Localizarea citochimică a enzimei în mitocondrii nu a fost descrisă
în literatura de specialitate.
materiale și metode
Observațiile experimentale au fost realizate pe broaște de Iac (liana ridibuiula L.)'
procurate din lacurile din jurul Bucureștiului. Nueleii au fost extrași manual cu ajutorul uncii
micropipete, sub lupa binocular, din ovocitele mature nefecundate șl au fost plasați în soluție
Nyu-Twyiti; apoi au fost spălați de trei ori cu soluție tampon tris-acid acetic 0,05 M, pIL
7,6, care conținea 0,25 M sucroză și 1 mM acctat de magneziu. Din ovocite, mitocondriile au fost
izolate după următorul procedeu : de la fiecare ovocit anucleat s-a îndepărtat membrana plas-
ST, CERC, BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 29-32, BUCUREȘTI, 1982
30
D. SCMPCARIU și R. MEȘTER
2
matică, iar conținutul citopiasmatic a fost suspendat în soluție tampon tris-HCI 0,05 M, pH
7,6, ce conținea 5 mM EDTA, 0,25 M sucroză și 5 mM MgCl2. Suspensia a fost omogenizată în-
tr-un omogcnizator de sticlă tip Potter și apoi a fost centrifugată la 800 g timp de 10 min. Supcr-
natantul obținut a fost recentrifugat la 10 000 g timp de 10 min. Fracțiunea mitocondrială depusă
în sediment a fost spălată eu aceeași soluție tampon de două ori și, în final, a fost resuspendată
in soluție tampon tris-acid acetic 0,05 M, pH 7,6, care conținea 0,25 M sucroză și 5 mM acetat
de magneziu.
Pentru evidențierea electronomicroscopieă a NAD-pirofosforilazei, fracțiunile nucleare
și milocondriale izolate din ovocite au fost fixate în 2% formaldehidă tamponată cu soluție de
tris-acid acetic 0,05 M, pH 7,6, ce conținea 0,25 M sucroză și 1 mM acetat de magneziu, timp
de 15 min. Iu continuare, fracțiunile au fost spălate de mai multe ori cu aceeași soluție tampon
și plasate în medii specifice de incubare. In cazul metodei citochimice cu săruri metalice s-a
folosit următorul mediu de incubare: NMN 2 mM, ATP 2 mM, nicotinamidă 0,2 M, acetat
de magneziu 10 mM, acetat de plumb 1 mM, sucroză 0,25 M în 50 mM tris-acid acetic pH 7,6.
Pentru tehnica cu săruri de tetrazoliu s-a utilizat un mediu de incubare format din NMN 2
mM, ATP 2 mM, nicotinamidă 0,2 M, acetat de magneziu 10 mM, fenazinmetasulfat 0,2 mg/
ml, distiril nitro blue tetrazoliu 0,5 mg/ml, sucroză 0,25’M, alcool-dchidrogenază 0,2 mg/ml,
etanol 2 mM in tris-acid acetic 50 mM, pil 7,6.
După incubare (60 min la 37°C), fracțiunile au fost spălate cu soluție tampon tris-acid
acetic 50 mM, pil 7,6, fixate în 1,5% glutaraldehidă tamponată cu cacodilat 50 mM, pH 7, 6,
timp de30 min. în continuare, fracțiunile au fost fixate într-o soluție de OsO4 1%, preparată
în cacodilat 50 mM, pil 7,6, timp de o oră. Fracțiunile au fost spălate cu soluție tampon
cacodilat 50 mM și fixate în agar 0,5 %. Piesele au fost deshidratate în seria de alcooluri și
incluse în Epon 812. S-au executat secțiuni fine la un ultratom LKB, care au fost examinate
la microscopul electronic Philips 201.
ItEZUUTATE ȘI DISCUȚII
Procedeele experimentale utilizate de noi pentru izolarea nueleilor
și a mitocondriilor au permis păstrarea integrității structurale a acestor
organite. Nucleii ovocitari sînt relativ mari, ovali, cu majoritatea croma-
tinei în stare condensată. După cum se poate observa în figura 1, pe un
preparat necolorat, reacția specifică NAD-pirofosforilazei, decelabilă prin
produsul;reacției enzirnatice reprezentate de pirofosfatul de plumb, apare
'evidentă în nucleul ovocitar. Enzima este identificabilă sub forma mior
precipitate în toată cromatina condensată. Unele precipitate se observă
■spre periferia cromatinei condensate. Beacția nu apare vizibilă în zonele
de eucromatină. Un precipitat abundent s-a identificat în regiunea nucleo-
lară (fig. 1, săgeata). în zonele în care dubla membrană a nucleului apare
■evidentă, s-a putut vizualiza prezența unor precipitate specifice granulare.
De remarcat prezența NAD-pirofosforilazei atît în membrana internă,
-cît și în cea externă a nucleului ovocitar de broască (fig. 1, săgeți
fără coadă).
Pentru identificarea NAD-pirofosforilazei în mitocondriile izolate
:ale ovocitelor de broască s-au utilizat, în paralel, două metode citochi-
jnice. Enzima a fost vizualizată în mitocondrii și prin tehnica cu săruri de
plumb, însă precipitatele erau grosiere, cu o. distribuție relativ difuză,
jprobabil datorită permeabilității scăzute a membranelor pentru ionii de
plumb. A doua tehnică folosită pentru localizarea citochimică a enzimei
se bazează pe proprietățile sărurilor de tetrazoliu de a forma precipitate de
formazan în prezența hidrogenului. NAD sintetizat în mitocondrii este
redus la NADH prin intermediul alcool-dehidrogenazei, iar piridinnucleo-
tidul redus cedează hidrogenul unei sări de tetrazoliu prin intermediul
unui acceptbr artificial de electroni (fenazinmetasulfatul). După cum se
Fig. 1. — Imagine în microscopia electronică a unui nucleu ovocitar de broască cu reacție spe-
cifică pentru NAD-pirofosforilază. Produsul reacției enzirnatice apare vizibil în nucleol (să-
geata), în cromatina condensată și Ia nivelul membranelor nucleare (săgeți fără coadă). Preparat
necolorat (3 170 x ).

Fia 2 A — C, Localizarea citochimică a NAD-pirofosforilazei în mitocondriile izolate din ovo-
eiMp hc broască Precipitatul de distiril tetrazoliu apare vizibil în matricea mitocondriilor.
1 ae m	preparate necolorate (45 000 x ).
3	NAD-P1ROFOSFOR1LAZA IN NUCL/ET	3^
observă în figura 2, A, li și C, precipitatele de formazan apar sub forma
unor granulații fine și abundente în matricea mitocondriilor. Reacția nu
apare evidentă la nivelul membranelor mitocondriale. în lipsa substrate-
lor (NMN sau ATP), nu s-au identificat în mitocondrii precipitate vizibile
de formazan.
Faptul că NAD-pirofosforilaza a fost demonstrată în nucleii ovoci-
tari nu este surprinzător, mai ales că enzima fusese identificată în extrac-
tele proteice totale ovocitare (17). De asemenea, datele biochimice anteri-
oare au dovedit prezența enzimei în cromatină și la nivelul nucleolilor unor
țesuturi de la mamifere (10), (15), (16), (18). Citochimic, se cunoaște o>
singură lucrare prin care s-a dovedit prezența enzimei în nucleii hepatici/
de la șoarece (2). Datele noastre extind aceste observații și pentru celulele-
nediferențiate. în plus, s-a precizat prezența enzimei în membranele nucle-
are, aspect necunoscut în literatura de specialitate.
Sinteza NAD este un proces multienzimatic, care poate avea ca pre-
cursori nicotinamida, acidul nicotinic sau triptofanul (3), (4). în ovocituî
de broască apare funcțională calea de sinteză a NAD avînd ca precursor'
nicotinamida. Nu este exclusă participarea și a celorlalte căi, dar nu există
nici o indicație asupra prezenței lor în bvocite., Existența NAD-pirofosfori-
lazei în nucleii ovocitelor mature în strînsă asociere cu cromatina conden--
sată sugerează importanța enzimei în controlul funcțiilor metabolice ce-
au loc. în cursul diferențierii celulare. De altfel, s-a arătat că NAD-piro-
fosforilaza se activează imediat după fecundare și în cursul primelor stadii-
de dezvoltare embrionară (17). în paralel, după fecundare se produc"
creșteri marcante ale activității unor enzime care sînt dependente de acce-
sibilitatea piridinnucleotidului (5), (12). Nu se cunosc prea bine care sînb
factorii celulari ce determină activitatea enzimei din nucleu. în afara acce-
sibilității substratelor (3), (4), un rol important a fost atribuit indexuluii
mitotic și condițiilor de creștere a celulelor (14), (16). Faptul că NAD-piro-
fosforilaza apare localizată în cromatina condensată, precum și creșterea
activității sale la embrionii hapioizi (17) sugerează ideea că activitatea
enzimei este în bună măsură dependentă de organizarea cromatinei nucleare.-
Prezența NAD-pirofosforilazei în mitocondrii nu a fost dovedită
experimental pînă în prezent. Grunicke și colab. (8) au presupus existența'
unei căi active de formare a NAD în mitocondrii din (14C) nicotinamida,-
pe baza identificării radioizotopului în molecula NAD. Datele noastre
experimentale întăresc această presupunere și dovedesc pentru prima oară
existența enzimei în mitocondrii. Autonomia mitocondriilor în sinteza
NAD apare foarte importantă dacă luăm în considerație faptul că membrana
internă a mitocondriilor este impermeabilă pentru piridinnucleotide..
Ermoleva (6), studiind conținutul în NAD+ + NADH din mitocondriile-
ovocitelor de la țipari (Misgurnus fossilis), a stabilit că nivelul acestoi-
piridinnucleotide crește de șase ori în ovocitele mature, comparativ" cu',
cele tinere. Aceste observații întăresc părerea că mitocondriile prezintă, o»
capacitate proprie de sinteză a NAD.
32
D. SCRIPCARIU ȘI R, MEȘTER
I
CONCLUZII
1.	în nucleii izolați ai ovocitelor de broască s-a evidențiat prezența
NAD-pirofosforilazei. Enzima a fost identificată citochimic în cromatina
condensată, la. nivelul nucleolilor și în membranele nucleare.
2.	NAD-pirofosforilaza a fost localizată citochimic și în mitocondri-
ile izolate ale ovocitelor de broască, dispusă în matrice. Pentru evidențierea
enzimei în mitocondrii s-a folosit o tehnică citochimică originală cu o sare
de distiril tetrazoliu.
3.	Prezența NAD-pirofosforilazei în nucleu și în mitocondriile ovo-
citelor mature de broască demonstrează autonomia acestor organite în sin-
teza NAD pe o cale ce are ca precursor nicotinamida.
BIBLIOGRAFIE
1.	ATKINSON M. R., JACIISON J. F„ MORTON R. K„ Bioclicm. J., 1964, 90, 433.
2.	BUKHVALOV I. V., UNGER E., Bull. exp. Biol. Med., 1974, 77, 107.
3.	CHAVKIN S„ Ann. Rev. Bioclicm., 1967, 36, 119.
4.	DIETRICH L., MUNITZ O., POWANDA M„ J. Vitamin., 1968, 14, 786.
5.	EPEL D., Biochim. Biophys. Res. Commun., 1964, 17, 69.
6.	ERMOLEVA L. P., Ontoghenez, 1976, 7, 293.
7.	GREENBAUM A. L„ CLARK J. B„ McLEAN P., Biochem. .1., 1965, 96, 507.
8.	GRUNICKE IL, KELLER H., PUSCHINDORF B., BENAQUID A., Eur. J. Biochem.,
1975, 53, 41.
9.	HAINES M. E., JOHNSON L, MATHIAS A. P„ R1DGE D., Biochem. J„ 1969, 115,
881.
10.	KAUFMANN E., TRAUB A., TEITZA., Exp. Cell Res., 1968, 49, 215.
11.	KONO M., SHIMIZU C., MATSUI T., MATSUURA F„ Bull. Jap. Soc. Sci. Fish, 1977,
44, 379.
12.	KUSEN S. L, STOICA R. S„ Biohitnia, 1978, 43, 467.
O MEȘTER R., SCRIPCARIU D., FIXMAN A., Rev. roum. Biol, anim., 1980, 25, 45.
14.	MORTON R. K„ Austral. J. Sci., 1961, 24, 260.
15.	NEMCINSKAIA L. L„ MAKAROVA T. G„ MAZHENOK T. P., BRAUN A. »., Cytology,
1975, 17, 960.
16.	SCHWARTZ G. P., PASSONNEAU J„ JOHNSON S„ PASTAN I., J. biol. Chem., 1974,
1	249, 4138.
!17.) SCRIPCARIU D., MEȘTER R., NESTIANU A„ Comp. Biochem. PhysioL, 1979, 62 B,
335.
18.	SIEBERT G., VILLALOBU J„ RO A7. S„ STEELE W. A7., LINDENMAYER H„
ADAMS IT., BUSCH H., J. biol. Chem., 1966, 241, 71.
Primit în redac|ie la 10 octombrie 1981
Vacuitatea ile biologic,
Laboratorul de biologie celulară.
București, Splaiul 1 ndependeufei nr.
SUPRAVIEȚUIREA MIDIILOR
(MYTILUS GALL0PR0VINVIAL1S)
LA TEMPERATURI RIDICATE*
DE
N1NA Ș1LDAN, IOSIF MADAR și [acad. EUGENUÂ. PORA]
The survival of Alylilus galloprouincialis at temperâtures ol 25°C, 28°C and 30°G,
in constant and fluctuating thermal conditions was followed.
It results that the temperature of 25°C is situated, forthis specios, withinthelimits
of the zone of thermal tolerance. Exposurc of mussels at 28°C indicates thatthis
temperature is situated at the upper Urnit of survival in constant thermal environ-
ment and below the survival maxima in fluctuating regiine. Heat tolerance expe-
riments performed at 30°G show that this temperature, both in constant and
fluctuating thermal conditions, is exceeding the limits of the zone of aetivity allow-
ing only short-term survival.
Pentru organismele marine, limitele zonei de activitate vitală sau
de toleranță termică sînt definite de obicei prin punctele termice extreme
în afara cărora un organism dat nu poate să-și mai păstreze activitatea
normală și să supraviețuiască indefinit (3). Zona biocinetică desemnează
intervalul termic în care desfășurarea proceselor vitale este optimă (2).
Multe organisme marine pot supraviețui un anumit timp în afara zonei
biocinetice prin inducerea unor mecanisme fiziologice și biochimice adap-
tativeja condiții termice extreme (5).
în mod natural, organismele literale trăiesc într-un mediu în care sînt
supuse atît schimbărilor de temperatură circadiene, de amplitudine mică,
cit și schimbărilor dc temperatură sezoniere, de amplitudine mare. Adap-
tarea proceselor fiziologice și biochimice la temperaturile cuprinse între
limitele termice ale variațiilor sezoniere este în general rapidă. Astfel, con-
. suinul de oxigen și viteza de filtrare la Mytilus edulis din Marea Nordului,
în condiții de laborator, se schimbă ușor între 2 și 20°C, permițînd menți-
nerea activității de hrănirc la un nivel constant, indiferent de ciclurile
anuale de temperatură (14). Aceste date arată că Mytilus edulis, la fel ca
multe alte organisme poichiloterme, dispune de mecanisme compensatorii,
care, permit adaptarea în timp a proceselor fiziologice la temperaturi cu-
prinse între limitele zonei de toleranță termică (1), (4), (6), (9), (10), (13).
Știind că moluștele pclecipode din zonele prelitorale sînt supuse
în mod frecvent unor stressuri termice naturale și ținînd seama de faptul
că în prezent se acordă un interes deosebit poluării termice, ca factor de
stress în mediul acvatic, în lucrarea prezentă ne-am propus să urmărim
timpul de supraviețuire a midiilor din Marea Neagră în condițiile expu-
nerii experimentale la temperaturi ridicate.
* Ajutorul tehnic a fost asigurat de către Magdolna Anghclea.
St. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 33-38, BUCUREȘTI, IS>«
34	NINA ȘILDAN șl eolab.
materiale și metode
Experiențele au fost efectuate între 20 iulie și 20 august 1976 pc exemplare ele Mț/li-
lus ț/alloproviiicialis colectate din zona prelitorală a litoralului românesc de lîngă Agigca'
(I.R.G.M.-Gonstanța), de la adîncimile de 0,5 și 2 — 4 in. în această perioadă; temperatura medie
a apei de mare a fost de 22,5°G, salinitatea de 17,4°/00, iar conținutul de oxigen de 116°/00.
După curățirea cochiliilor, midiile au fost așezate în acvarii cu apă de mare filtrată și
aerată la temperatura ambiantă (22,5°G). După 24 de ore, animalele au fost repartizate in!
acvarii cu apă de mare de diferite temperaturi. Realizarea temperaturilor ridicate s-a făcut
cu ajutorul unor instalații de termostatarc la o precizie de ± 0,5°G. Potoperliodismul natural a
fost păstrat la 14 ore de lumină și 10 orc de întuneric ; apa din acvarii a fost schimbată la1
intervale de cîte 12 ore ; condițiile de aerarc au fost suficiente(aerarccontinuă cu aer comprimat) p
observațiile au fost efectuate în condiții de nealimentare, majoritatea variantelor experimen-
tale avind un caracter acut.
Pentru cea mai mare parte a experiențelor s-au folosit midii de mărime medie (4,5- 5,0'
cm), provenite de la adincimea de 0,5 m, dar toleranța la temperaturi ridicată sm studiat și la
animale colectate de la adincimea de 2 — 4 m. De asemenea, s-a urmărit Influența densității
indivizilor pe litru de apă de mare, precum și a unor temperaturi alternante atfupr'â curbelor'
de supraviețuire. Rezistența animalelor la temperatura de 30°C a fost stadială și în funcție de
talia indivizilor (2,0 —9,0 cm).
în cursul acestui studiu experimental s-au folosit in total 16 loturi de mfdil; de cîte 100 —
— 600 de indivizi, dintre care 8 loturi de animale expuse la temperaturi ridicate (loturi expe-
rimentale) și 8 loturi de animale martor menținute la temperatura ambiantă de 22;5OC. Lotu-
rile experimentale au fost următoarele:
— lotul I = midii de 4,5 —5,0 cm, colectate de la adincimea de 0,5 in, expuse Ia 25°G ;■
— lotul II = midii de 4,5—5,0 cm, colectate de la adincimea de 2—4 m, expuse la 25"G
— lotul III = midii de 4,5 —5,0 cm, colectate de la adincimea de 0,5 m, expuse la tema
peratura de 28°C în regim termic continuu ;	,
“	— lotul IV = midii de 4,5—5,0 cm, colectate de la adincimea de 0,5 m, expuse la tempe-
ratura de 28°G în regim termic alternant;
■ } — lotul V = midii de 4,5 —5,0 cm, colectate de la adincimea de 0,5 m, expuse Ia 30°G
în regim termic continuu. Animalele din acest lot au fost împărțite în patru grupe de densități
diferite la litru : a) densitate de 300 de indivizi/60 1; b) densitate de 200 de indivizl/60 .1:
c) densitate de 60 indivizi/60 I; d) densitate de 25 de indivizi/60 I;
—	lotul VI = midii de 4,5 —5,0 cm, colectate de la adincime de 0,5 m1, expune la 30QC'
în regim termic alternant:
—	lotul VII = midii de 4,5 —5,0 cm, colectate de la adincimea de 2 —4 m1, expire la 30°G'
în regim termic continuu ;
—	lotul VIII = midii cu talia cuprinsă între 2,0 șl 9,0 cm, colectate de la adincimea de
0,5 in, expuse la 30°G in regim termic continuu. în acest caz, indivizii au fost impărț'iț'i'iiipal'rit’
grupe de mărimi diferite : a) midii de 2,0 —4,0 cm ; b) midii de 4,5 —6,0 cm; c}‘ midii1 de 6j0^-8;0;
cm; d) midii de 8,0 —9,0 cm.
REZULTATE Șl DISCUȚII
Lotul I. Midiile provenite de la adincimea de 0,5 m, expuse la tem-'
peratura de 25°C, prezintă după 5 zile o mortalitate de 7 % față de mortali-
tatea de 5%, observată la lotul martor, ținut la temperatura ambianta
de 22,5°C.
Lotul II. Exemplarele colectate de la adincimea de 2—4 m prezintă
după 5 zile o mortalitate ușor crescută atît la lotul martor, păstrat lac
22,5°C (10%), cit și la lotul menținut la temperatura de 25°C (17%).
Aceste rezultate arată că pentru Mytilus galloprovincialis tempera--
tura de 25°C este cuprinsă în interiorul zonei de toleranță termică. în lucrări
anterioare (8), (12) am arătat că o expunere de 60 de ore a midiilor la
temperatura de 25°C duce la scăderea pronunțată a cantității de glucoza
din hemolimfă fără ca principalele depozite de glicogen tisular să fie
SUPRAVIEȚUIREA MIDIILOR LA TEMPERATURI RIDICATE	35
afectate. J. Widdows și B. L. Bayne (14) au observat că la Mytilus edulis,
în cursul aclimatării la temperatura de 21°C, nivelul glucozei din hemolim-
fă crește pe seama mobilizării rezervelor de glicogen. Aceste date sugerează
că temperatura de 25°C, deși este bine tolerată de Mytilus galloprovinci-
ulis, induce o stare de stress metabolic, care pare să fie mai accentuată
la midiile obținute de la adincimea de 2—4 m decît la animalele pro-
venite de. la adincimea de 0,5 m.
Lotul III. Expunerea midiilor colectate de la adincimea de ,0,5 m
la 28&C determină o mortalitate de 27% după 5 zile, de 50% după 8 zile
și de 75% după 16 zile. La lotul martor, mortalitatea înregistrată după
16 zile ă fost de 10%.
Lotul IV. Temperaturile alternante de 28°C și de 22°C (12 :12 ore)
măresc timpul de supraviețuire a midiilor, după un interval de 10 zile
mortalitatea observată fiind de numai 22%.
Temperatura de 28°C se află la limita extremă a zonei de toleranță
termică, manifestîndu-se ca o temperatură letală în regim termic continuu
și ca o temperatură, tolerabilă în regim termic alternant. în acest caz,
rezultatele noastre concordă cu datele lui J. Widdows (13), care arată că
indivizii de Mytilus edulis, aclimatați la temperaturi ciclice cuprinse între
21 și 29°C, sînt mai puțin sever stressați decît cei supuși temperaturii con-
stante de 29°C.
Lotul V. Temperatura continuă de 30°C permite, în experiențe cu
•caracter acut, o supraviețuire maximă cuprinsă între 92—108 ore și 120—
135 ore, în funcție de densitatea animalelor pe litru de apă de mare. Se
știe că un individ de Mytilus edulis filtrează în condiții normale 1 litru de
apă pe oră ; deci, în condiții experimentale, fără flux continuu, cu schim-
barea apei la intervale de 12 ore la o densitate de un individ la litru, refiL
trarea aceleiași ape se face de 12 ori. După cum se observă din curbele de
supraviețuire, temperatura de 30°C determină o mortalitate de 50% la
densitatea de 3—5 indivizi la litru după un interval de 56—64 de ore (fig. 1),
densitatea de 3 indivizi la litru deviind ușor curbele de supraviețuire spre
dreapta. în medie, doza termică letală de 50% este atinsă la o expunere de
58 de ore la 30°C (fig. 2). Micșorarea densității midiilor la un litru de apă
de mare duce la prelungirea timpului de supraviețuire maximă de la 92—108
ore la .120—135 ore și deplasează doza termică letală de 50% de la 58 la
68-70 de ore (fig. 3).
J. Widdows și B. L. Bayne (14) au arătat că, în condiții de creștere
bruscă a temperaturii, Mytilus edulis reacționează prin creșterea consu-
mului de oxigen. Faptul că scăderea densității midiilor la un litru de apă
duce la mărirea timpului de supraviețuire pledează pentru implicarea ten-
siunii scăzute a oxigenului din apa de mare de 30°C în procesul de creș-
tere a mortalității midiilor la această temperatură. în lucrări anterioare
(8), (12) am arătat că, în condițiile menținerii de scurtă durată (15, 30 și
60 de ore) a midiilor la 30°C, are loc o intensificare pronunțată a metabolis-
mului glucidic, care afectează drastic atît nivelele glucozei circulante din
hemolimfă, cît și depozitele tisulare de glicogen. Coroborarea acestor date cu
rezultatele prezente permite concluzia că temperatura de 30°C se situează
in. afara zonei de toleranță termică a acestei specii.
36
4’
NJNA ȘILDAN și cotab.
pjg. 1. ■— Reprezentarea grafică a curbelor ele supraviețuire a 4 grupuri de
galloproDincialis la temperatura de 30°C.
® O ^2 grupuri de cîte 300 indivizi/60 1 apă
I „rUpllrj cie ei te 200 indivizi/60 1 apă
Fig. 2. — Reprezentarea grafică a curbei medii de supraviețuire a 4 grupuri de
Mytilus galloproviiicialis la temperatura de 30’C (2 grupuri de 300 indivizi/60 1
apă și 2 grupuri de 20Q indivizi/60 1 apă).
Lotul VI. în regim termic alternant de 30 și 22°C (12 :12 ore), mor-
talitatea de 75% este atinsă abia la 10 zile.
Lotul VIL Midiile colectate de la adîncimea de 2—4 m, menținute
la temperatura continuă de 30°C, sînt mai puțin rezistente decît cele obți-
37
SUPRAVIEȚUIIREA MIDIILOR LA TEMPERATURI RIDICATE
Fig. 3. — Reprezentarea grafică a curbelor de supraviețuire a 2 grupuri de Myli-
lus galloproDincialis la 30°C.
—O—O— lot de 60 indivizi/60 1 apă
lot de 25 indivizi/60 1 apă
nute de la adîncimea de 0,5 m. în acest caz, supraviețuirea maximă este de
72 de ore, iar mortalitatea de 50% este atinsă după o expunere de 36—42
de ore.
Rezistența semnificativ scăzută la temperatura continuă de 30°C
a midiilor provenite de la adîncimea de 2—4 m, față de animalele colec-
tate de la 0,5 m, poate fi atribuită faptului că spectrul variațiilor termice
scade odată cu creșterea adîncimii, ceea ce duce la creșterea sensibilității
animalelor la schimbări bruște de temperatură (13).
Lotul VIII. Rezistența Ia temperatura de 30°C depinde de talia indi-
vizilor, scăzînd odată cu creșterea acesteia. Astfel, pentru midiile de 2,0 —
—4,0 cm supraviețuirea maximă este de 150—192 ore, pentru midiile de
4,5—6,0 cm de 108—120 ore, pentru midiile de 6,0 —8,0 cm de 72—84
ore, iar pentru cele de 8,0—9,0 cm de 24—28 ore. Aceste date sînt în con-
cordanță cu observațiile noastre anterioare, care indică pentru această
specie o dependență de vîrstă, respectiv de talie, a unor parametri esen-
țiali ai metabolismului giucidic (7), (11).
COMICZII
Datele obținute din experiențele de supraviețuire la temperaturi
ridicate efectuate pe Mytilus galloprovincialis duc la următoarele concluzii:
1.	Temperatura de 25°C este situată în interiorul zonei de toleranță
termică a speciei studiate.
NENA ȘILDAN și colaib.
3.	Temperatura de 28°C se află la limita extremă a zonei de toleranță
termică, manifestîndu-se ca o temperatură letală în regim termic continuu
și ca o temperatură tolerabilă în regim termic fluctuant.
3.	Temperatura de 30°C trece peste pragul superior de toleranță
termică atît în regim termic continuu, cît și în regim termic alternant.
4.	Sensibilitatea termică a animalelor colectate de la adîncimea de
2 —1 m este mai mare decît cea a animalelor provenite de la adîncimea de
0,5 m.
5.	Sensibilitatea termică a midiilor crește odată cu talia.
REACȚIA SUPRARENALEI LA PUII DE GĂINĂ
EXPUȘI LA TEMPERATURĂ SCĂZUTĂ
DE
RODICA GIURGEA
BIBLIOGRAFIE
1.	BULLOCK T. H„ Biol. Rev., 1955, 30, 311-342.
2.	DEVRIES A. L., Suroival at freezing temperatiires, în Biochcmical and biophysicalperspec-
lives in marine biology, sub red. D. C. MAHUS, J, R. SARGENT, Academic Press,
London-New York-San Francisco, 1974, voi. I, p. 290—330.
3.	FRY F. E. J., Univ. Toronto, Stud. Biol. Ser. 55 (Publs. Ont. Fish Res. Lab. 68), 1947,
p. 1-62.
4.	FRY F. E. .1., Rev. 1’hysioL, 1958, 20, 207-224.
5.	HOCHACHKA P. W., SOMERO G. N„ Strategies of biocliemical adaptation, W. B. Saundeis
Go., Philadelphia-London-Toronto, 1973.
6.	KINE O., Oceanogr. mar. Biol., 1963, 1, 301-340.
7.	MADAR I., ȘILDAN N., PORA E. A., St. cerc, biol., Seria Biol, anim., 1976, 28, 105-108.
8.	MADAR I., ȘILDAN N., PORA E. A., St. cerc, biol., Seria Biol, anim., 1980, 32, 37-42.
9.	PRECHT H., Concepts of temperature adaptation of unchanging reaction systems of eold
blooded animals, in Physiotogical adaptation, sub red. C. L. PROSSER, Amer.
Physiol. Soc., Washington D. C., 1958, p. 50 — 78.
10.	PROSSER G. L„ Biol. Rev., 1955, 30, 229-262.
11.	ȘILDAN N„ MADAR I„ PORA E. A., Rev. roum. Biol, anim., 1981, 28, 35-40.
12.	ȘILDAN N„ MADAR L, PORA E. A., Rev. roum. Biol, anim., 1981, 2C, 147-151.
13,	WIDDOWS J., J. comp. Physiol., 1976, 105, 115-128.
14.	WIDDOWS .1., BAYNE B. L.,‘J. mar. Biol. Ass. U. K., 1971, 51, 827-843.
Primit in redacție la 25 septembrie 1981
Centrul de cercetări biologice
CluJ-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—7
Studler Cornish chicken of different ages (1, 7, 9, 14 day) were repeatedly sub-
jected to 4° C being killed either immediately or after 3 ins at room temperature.
Changcs in the weight of the adrenals and of the content'of ascorbic acid were
reeorded dependingupon ageor treatment. There consisted, generally, iii an increa.se
of the ascorbic acid content (except 9-day-old chicken killed immediately af-
ter the treatment) as well as in an increase of the adrenals weight (except newly-
hatched chicken killed either immediately or after an interval of 3 hrs from the
last exposnre to cold).
Pentru că în marile efective de păsări temperatura scăzută repre-
zintă unul din factorii cu care tehnicienii sînt mereu confruntați, mai cu
seamă în primele zile după ecloziune, cunoașterea acțiunii acestui factor
asupra organismului aviar este deosebit de importantă. Deși cercetările în
această direcție sînt numeroase, urmărind diferite aspecte (5), (7), (9), (11),
totuși problema rezistenței organismului aviar la temperatură scăzută,
precum și mecanismele care intervin în cazul acțiunii acestui factor nu sînt
pe deplin elucidate.
Acesta a fost și motivul pentru care în această lucrare noi am urmă-
rit reacția suprarenalei, după expunere la temperatură joasă, la pui de
găină în primele zile după ecloziune, dar și faptul că modificările din supra-
renală pot fi un indiciu al stării create de factorul respectiv în organism
(U.
MATERIALE ȘI METODE
Experiențele an fost efectuate pe pui de găină Studler-Coruish, hibrid tetralinear de 1,
7, 9 și 14 zile. Puii au fost crescuți în condiții zooigienice corespunzătoare și hrăniți cu furaj
concentrat, iar apa s-a dat ad libitum. Animalele, cîte 8 in lot, au fost grupate pentru fiecare
vîrstă astfel: lotul martor (M), menținut Ia temperatura camerei (necesară vîrstei respective) ;
lotul A, menținut la temperatura de 4°C timp de 30 de minute, scos apoi la temperatura camerei
15 minute și reintrodus Ia 4°G timp de 30 de minute, după care imediat animalele au fost sacri-
ficate; Iotul B, tratat identic ca lotul A, numai că, după ultima expunere la temperatură scăzută,
animalele au fost lăsate la temperatura camerei 3 ore și apoi sacrificate.
Sacrificarea s-a făcut prin decapitare, recoltindu-se imediat suprarenala dreaptă, din
care, după ce a fost cîntărită la o balanță de torsiune, s-a dozat acidul ascorbic (6).
Datele obținute au fost calculate statistic prin testul ,,t” Student, valorile aberante fiind
eliminate după criteriul Chauvenet. S-au calculat și diferențele procentuale față de lotul martor
(D%). Semnificația statistică a fost considerată de la p = 0,05.
ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR, 1, P. 39-41, BUCUREȘTI, 1982
2
3
REACȚIA SUT’RARKNALEI LA TEMPERATURĂ SCĂZUTA
41
40
RODICA GIURGEA
rezultate și discuții
Modificările pe care le prezintă conținutul de acid ascorbic și greu-
tatea glandei (tabelul nr. 1) sînt dependente de natura tratamentului și de
vîrsta animalelor. Creșterea acidului ascorbic la puii neonatali, din lotul
B, este un indiciu al inhibării secreției de hormoni glucocorticosteroizi.
Fenomenul se evidențiază și la puii de 9 zile, tot la lotul B, dar după ce la
Tabelul nr. 1
Variația acidului ascorbic și a greutății suprarenalei după expunerea repetată a puilor de găină
la temperatură scăzută
Vîrsta (zile)	1 Calcul	Acid ascorbic (ing/g)	|			Greutate (mg)		
		M	A	B ' 1	m |a |		B
1	x	3,03	3,52	6,37	8.50	6,30	4,50
	±ES	0.34	0,38	0,81	2,24	0,53	2,24
	±D%	—	+ 16	+ 110	—	— 26	-48
	P	—	NS	. <0,001	—	<0,01	0,01
7	X	1,13	3,71	1,60	8,02	8,20	8,20
	±ES	0,16	0,32	0,70	0.87	0,81	1,28
	±D%	'—	-11	-FU	—	+2	4-2
	P	—	NS	NS	—	NS	NS
9	X	4,13	2,80	5,16	8,02	15,80	8,60
	±ES	0,16	0,35	0,57	0,87	1,24	1,46
	±D%	—	-33	+24	—	■ +97	. +7
	P	—	<0,001	<0,05	—	<0,01	NS
14	x	. 2,61	2,99	2,43	11,30	13,58	14,30
	±ES	0.27	0,18	0,09	0,53	0,41	1,81
	±n%	—	+14	— 7	—	. +20	+26
	p	—	NS	NS	—	<0,01	NS
neuro-endocrin. în acest sens, Ia păsări se poate vorbi de o astfel de maturi-
zare abia după a 3-a săptămînă de viață (1). în cazul experiențelor noastre,
cînd încă nu poate fi vorba de o astfel de maturizare, ar putea fi posibil
ca reacția pe care o prezintă suprarenala să fie rezultatul acțiunii asupra
acesteia a altor glande, ca tiroida.
în concluzie, suprarenala puilor de găină de vîrstă neonatală și pînă
la 2 șăptămîni de viață răspunde diferit la temperatură scăzută, fapt ce
evidențiază o reactivitate diferită a acestei glande în funcție de vîrstă.
bibliografie
1.	AVRUTINA A. I., KISLIUK S. M„ .1. EvoL Biohim. FizioL, 1978, 14, 441.
2.	BELL D. .1., FREEMAN B. M., Physiology and biochemistry of domestic fou>l. Academic
Press, London-New York, Î971, 2, 1115.
3.	CHANCELLOS L„ GLICK B„ Amer. J. Physiol., 1960, 19», 1346.
4.	CONSTANTIN N., Lucr. st. Inst. agr. „N. Bâlcescu”, București, 1977/1978, seria C,
20/21, 77.
5.	GIURGEA R., MANCIULEA ȘT., St. cerc, biol., seria Zoologic, 1975, 27, 141.
6.	KLIMOV A. N., Biohim. fotometria, 1950, 311.
7.	MANCIULEA ST., GIURGEA R., ILYES ST., Zbl. vet. Med., 1976, 25 A, 454.
8.	POKROVSKY A. A., KOROVN1KOV K. A., 10th Intern. Congr. Biochem., Hamburg,
1976, July 25-31, Abstr., 406.
9.	RAO S„ GLICK B., Poultry Sci., 1977, 56, 992.
10.	SCOTT M. L„ Ann. N. Y. Acad. Sci., 1975, 258, 151.
11.	THAXTON P„ Poultry Sci., 1978, 57, 1430.
Primit în redacție la 11 august 1981
Centrul de cercetări biologice
CluJ-Napoca, str. Clinicilor nr., 5—7
sacrificarea imediată expunerii repetate la frig (lotul A) s-a înregistrat o
scădere .accentuată a acestui parametru. Este cunoscut că depleția de acid
ascorbic din suprarenală reflectă o stare de stress în organism, în care
este crescută secreția de hormoni glueocorticoizi (4), (8). Din datele obținute
reiese că și greutatea suprarenalei este afectată de temperatura scăzută.
După Chancellos și Glick (3), frigul determină o hipertrofie a suprarenalei,
fenomen pe care noi îl surprindem la puii de 9 și 14 zile. La puii neona-
tali, greutatea acestei glande scade, accentuîndu-se la lotul B. Atît greu-
tatea, cît și conținutul de acid ascorbic din suprarenală evidențiază o
reactivitate diferită în funcție de vîrsta animalelor.
Ou toate că date din literatură arată că temperatura scăzută nu acți-
onează prin intermediul suprarenalei, ci prin axul hipotalamo-hipofizar
pe tiroidă (2), (9), că în primele faze ale dezvoltării postembrionare a puiu-
lui de găină tiroidei îi revine rolul în termoreglare (2), (10), se pare însă că
și suprarenala este implicată în reacțiile adaptative la acțiunea acestui
factor.
Băspunsul diferit pe care îl dă suprarenala în cazul experiențelor
noastre evidențiază importanța mare a gradului de maturizare a sistemului
(RITMUL INGESTJ®! ALIMENTELOR
43
INFLUENȚA REGIMULUI DE ILUMINARE
ASUPRA RITMULUI DE CONSUM
AL ALIMENTELOR LA ȘOBOLAN
DE
V, HEFCO, G. MAXIM și G. HEFCO
Rcpeatcd light-dark cycle changes in rats do not affect the lenght of thc latent
period (6 days) for re-entraimnent of the eating rhythm. The latent period is
shortened only aftcr continuous light or darkness. Continuous darkness does not
affect the eating rhythm, whieh is gradually abolished by continuous illumination
within 10 days. The neuroendocrlne basis for rhythmic light-dependent behavi-
our is considercd.
Șobolanul, fiind un animal nocturn, consumă ziua circa 20—30%
din totalul alimentelor, restul fiind consumat noaptea (4), (8). De aseme-
nea, a fost stabilit că ritmul circadian al consumului de alimente nu este
afectat de secționarea fornixului (4) sau de creșterea temperaturii mediului
ambiant (3), dar dispare în urma izolării complete sau la nivel fronto-late-
ral a ariei hipotalamice mediane (4).,
în prezentul experiment s-au urmărit: stabilirea rolului luminii,
considerată ca un sincronizator extern de bază al mecanismelor endogene
ce controlează bioritmicitatea; stabilirea perioadei de tranziție a reapa-
riției ritmului de consum ; influența condiționării asupra perioadei de tran-
ziție. în acest scop s-a determinat consumul de alimente la șobolani după
inversări repetate ale ritmului lumină—întuneric, după iluminare sau
întuneric continuu, urmărindu-se de fiecare dată variațiile ritmului de
consum și ale duratei perioadei de tranziție.
După cum se observă în figura 1, trecerea de la regimul de iluminare 7 a. m.
— 7 p. m. întuneric la 7 a. m. — 7 p. m. lumină determină o inversare a rit-
mului de consum al alimentelor după 6 zile. Durata perioadei de tranziție
rămîne aceeași după trecerea de la regimul de iluminare 7 a. m. — 7 p. m.
lumină la 7 a. m. — 7 p. m. întuneric. După repetarea inversării perioadei
de iluminare, durata perioadei de tranziție rămîne constantă (fig. 1).
Fig.l. — Influența inversării repetate a ritmului lumină —întuneric asupra
duratei perioadei de tranziție a ritmului consumului de alimente la șobo-
lan. Valorile reprezintă M i ES. Numărul de animale = 12.
2.	Influența iluminării continue asupra ritmului de consum al ali-
mentelor. Iluminarea continuă duce la abolirea ritmului circadian de con-
sum în circa 10 zile. Pe întreaga perioadă de 42 de zile, cît a durat ilumi-
natul continuu, nu s-a observat o revenire a ritmului de consum al alimen-
telor. Trecerea animalelor de la iluminare continuă la regim de iluminare
7 a.m. — 7 p.m. lumină — 7p.m. — 7 a. m. întuneric sau invers deter-
mină o revenire a ritmului de consum după o latență de numai 4 zile (fig. 2).
MATERIAL ȘI METODE
Experiențele au fost efectuate timp de 161 de zile pe aceiași șobolani masculi, rasa
Wistar, în greutate de 230—250 g în momentul montării experienței. Ei au fost hrăniți după
rețeta McCollum și apă aci libitum. Șobolanii au fost ținuți în cuști metabolice model Rufeger
(5), iar consumul de alimente a fost măsurat la ora 7 a. m. și 7 p. m. Regimul de iluminare
este indicat pe figuri.
REZULTATE
1. Influența inversării repetate a ritmului lumină — întuneric, asupra
duratei perioadei de tranziție. în toate variantele experimentale, măsură-
torile au fost efectuate zilnic, pe figuri fiind indicate numai unele date.
T. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 42-45, BUCUREȘTI, 1982
Fig. 2. — Influența iluminării continue asupra ritmului de consum al alimentelor.
44
V. HEFCO și colab.
3
4
RITMUL INGESTIEI ALIMENTELOR
45
3.	Influența întunericului continuu asupra ritmului de consum aii
alimentelor. Trecerea șobolanilor de la un regim de iluminare 7 a.m.—7p.m.
întuneric—7 p.m. — 7 a. m. lumină la întuneric continuu menține același
ritm de consum timp de 16 zile, cît au durat experiențele (fig. 3). Rein-
troducerea iluminării ritmice determină reapariția ritmului de consum în
4 zile (fig. 3).
Fig. 3. — Influența întu-
nericului continuu asupra rit-
mului de consum al alimentelor.
DISCUȚII
Rezultatele noastre arată că la șobolan durata perioadei de tranzi-
ție pentru inversarea bioritmului consumului de alimente nu se modifică
prin antrenament. Ea scade numai atunci cînd se trece la un regim ritmic
de iluminare succesiv iluminării sau întunericului continue. De asemenea,
dispariția ritmului de consum al alimentelor se observă numai după ilu-
minarea continuă, nu și după întuneric continuu.
La om și la animale cu un sistem nervos dezvoltat se consideră că,
pe lîngă mecanismele înnăscute de sincronizare temporară de tipul ritmu-
rilor circadiene, se elaborează în timpul vieții și un stereotip ritmic al func-
țiilor, care se suprapune peste ritmurile înnăscute (1), (2). Persoanele an-
trenate special la modificările frecvente ale regimului de muncă—odihnă
se adaptează mai bine comparativ cu cei neantrenați, de unde s-a conchis
că structurile care participă la elaborarea reflexelor condiționate de timp
sînt legate de „ceasurile” circadiene înnăscute. Experiențele noastre arată
că inversarea repetată a perioadei iluminării nu afectează semnificativ
durata perioadei de tranziție a inversării ritmului consumului de ali-
mente. Aceasta s-ar putea datora, probabil, unui timp relativ constant
necesar sintetizării „substanței (lor)”, care controlează ritmicitatea anu-
mitor funcții.
Relativ recent, un rol principal în determinismul bioritmieității se
atribuie glandei pineale (7), care este influențată indirect de lumină prin
fibrele postganglionare simpatice ale ganglionului simpatic cervical. Nora-
drenalina, care se eliberează la nivelul fibrelor postganglionare, stimulează
secreția melatoninei. Lumina inhibă rata de descărcare a noradrenalinei
din butonii terminali ai nervului postganglionar pineal. Timpul de inver-
sare a ritmului circadian de secreție a serotoninei, care final este conver-
tită în mClatonină, este de circa 7 zile (6). Deoarece acest timp este relativ
•constant, aceasta ar putea explica rămînerea constantă a perioadei de
tranziție a inversării ritmului de consum, ca urmare a modificării repe-
■tate a perioadei de iluminare.
Durata maji scurtă a perioadei de tranziție (4 zile), care urmează
lunui regim constant de iluminare, este determinată, probabil, de apariția
unor modificări la nivelul pinealei în faza de iluminare constantă, modifi-
cări ce se desăvîrșesc după instalarea unui regim ritmic de iluminare.
La șobolan, menținerea ritmului de consum în condițiile de întu-
neric continuu ar putea fi determinată, probabil, de păstrarea ritmului
secreției melatoninei prin mecanisme endogene, deoarece întunericul nu
।inhibă secreția melatoninei.
în explicarea ritmului acestei funcții am pus accent pe rolul glandei
■pineale. După cum a reieșit și din datele noastre anterioare (2), (4), se
:pare că ritmul .diferitelor funcții este controlat prin diferite mecanisme
i biologice.
CONCLUZII
Datele noastre concordă cu rolul atribuit glandei pineale de „ceas”
^biologic. Durata relativ constantă a fazei de tranziție pentru reinstalarea
unui ritm în funcție de modificarea ritmului de iluminare ar fi dictată de
timpul necesar jinversării ritmului de sinteză a melatoninei.
'întunericul continuu nu modifică ritmul consumului de alimente.
Sub aspect fiziologic, considerăm că resincronizarea funcțiilor la
muncitori ofeișnuiți cu activitatea în ture nu se accelerează, din care cauză
s-ar impune o durată mai mare a unei ture, care să permită organismului
să-și Sincronizeze ritmul diferitelor funcții.
BIBLIOGRAFIE
1.	GUBSKIIU, Usp. sovr. biol., 1969, .68, 90.
2.	HEFCO V., Natura, 1974, £, 6,
3.	HEFCO V., ROTINBERG P., J. PbysîoL, Paris, 1977, 73, 675.
;1. HEFCO V., ROTINBERG P., IUUC E„ Physiology, 1975, 12, 37.
5.	RUFEGER H., Z. Tierphyșiol., 1968, 23, 217.
«. SNYDER S. H., AXELROT J., ZWEIG M„ .1. Pharmac. exp. Tlier., 1967, 158, 206.
’7. WURTMAN R. .1., in Haiulboolt of Neurochemislry, sub red. A. LAJTHA, Plcnum Press,
New York-London, 4, p. 451,
;Ș. ZUCKER I., PJiysiol. Behav., 1971, G, 115,
jPjrimit în rețlacBe „la 13 ;iupie .1,98.1
Universitatea „Al. I. Cuza”,
Facultatea de biologie-geografie,
Laboratorul de fiziologie animală,
lași, Calea 23 August nr. 20 A
jEFECTE ALE SUBSTANȚELOR NITROZABILE
"4*7
MODIFICĂRI ALE ACTIVITĂȚII TRANSAMINAZELOR
SERICE (GPT, GOT) LA ȘOBOLANII TRATAȚI
CU SUBSTANȚE NITROZABILE
DE
NICOLAE BUCUR, MIRCEA A. RUSU și VICTORIA DOINA SANDU
Our experinients aimed at the study of the effects of some nițrosable substances
simultaneously applied (tetracycline, napoton and aminophenasone) with sodium
nitrite on the GPT and GOT transătninases in rats. Tire most important modi-
fication consisting of a strong increase of the activitj' of GPT and GOT Iovei, is
observed in the lot of rats that have received aminophenasone and sodium nitrite.
It demonstrates a severe alteration of the hepatic function caused by the dimethyl-
nitrosamine (DMNA) formed of the two substances in the organism of rats.
Prezența nitrozaminelor în mediul înconjurător al omului ridică
numeroase probleme pentru sănătatea publică, deoarece 2/3 din acești
compuși s-au dovedit cancerigeni și mutageni la animalele de experiență,
în special la mamifere. Nitrozaminele pot fi ingerate ca atare odată cu unele
produse agroalimentare în care se află sau se pot forma în organism — la
un pH acid — din precursorii nitriți și amine. Nitriții pot proveni din con-
servele de carne, salamuri etc., la prepararea cărora sînt folosiți drept
conservanți, sau din transformarea nitraților. Grupurile aminice secun-
dare și terțiare nitrozabile se pot găsi și în unele medicamente uzuale.
Experimentul nostru și-a propus să cerceteze tocmai această posibi-
litate de nitrozare in vivo a tetraciclinei și a napotonului, despre care unele
date din literatura de specialitate sînt contradictorii (7), (11). Pe de altă
parte, am utilizat și un model experimental original de intoxicare a fica-
tului cu combinația aminofenazonă și nitrit de sodiu, despre care se știe
că produce dimetilnitrozamina (DMNA), un toxic hepatic foarte sever,
în toate cazurile am urmărit nivelul seric al activității transaminazelor
GPT și GOT, știind că acestea reflectă gradul de afectare hepatică (1),
(3), în special aspectele de necroză, care apar consecutiv acțiunii toxice
a nitrozaminelor (5), (6).
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele noastre s-au efectuat pe șobolani masculi, Wistar alb, la începutul experi-
mentului în greutate de 230 — 25.0 g, care au fost menținuți în condiții de laborator, primind
hrană conform normelor Ministerului Sănătății și apă ad libitum. Animalele de experiență, în
număr de 120, au fost împărțite în patru loturi de cîte 30 de șobolani, după cum urmează :
I.	Lotul tratat cu tetraciclină și nitrit de Na (TN). Șobolanii din acest lot au primit fiecare
cîte 20 mg tetraciclină și 10 mg nitrit de sodiu, administrat în suspensie în 1 ml apă disti-
lată, zilnic, 90 zile.
. II. jLolfil .-.tratai HU napoton și nitril de Na (NpN). Șobolanii au primit fiecare cîte 12
mg napotpn și 12 mg nitrit de sodiu sub formă de suspensie in i ml apă distilată, zilnic, timp
,de 90 de zile.	. .
III.	Lotul tratat cu aminofenazonă și nitrit de Na (AN). Șobolanii din acest lot au primit
(Următoarea doză zilnică : 10 mg aminofenazonă și 10 mg nittit de sodiu în 1 ml apă disti-
lată, timp de 30 de zile.
IV.	Lotul martor (M). Șobolanii au primit zilnic cîte 1 ml apă distilată timp dc 90 de
-zile.
Administrarea s-a făcut per os cu sondă gastrică, iar dozele de tratament au fost astfel
;aiese îneît sg prefigureze cît mai apropiat posibil situația din clinica umană, atît ca doză cit
.și ca durată.
Animalele au fost sacrificate la 30, 60 și 90 de zile de tratament, excepție făcînd ani-
,malele din lotul tratat cu aminofenazonă și nitrit de sodiu, care au fost sacrificate după 30
,de zile, deoarece nu au rezistat tratamentului. Animalele an fost sacrificate prin decapitare,
,recoltîndu-se sîngele; de asemenea s-au prelevat și fragmente de ficat pentru preparatele histo-
liogice.
Aprecierea petivității transaminazelor serice a fost efectuată după metoda Reitman —
Prenkcl (4), valorile fiind exprimate în micrograme acid piruvic (1 ml ser/30 minute (GPT),
rf>0 minute (GOT)).
Fragipeptele de ficat au fost fixate in fixator Bouin și prelucrate la parafină. Secțiunile
^au fost colorate cu hematoxilină-eozină (8).
rezultate și discuții
Administrarea concomitentă a tetraciclinei și nitritului de sodiu
produce în ficat anumite modificări distrofice, în special din categoria
distrofici clare și a celei grase, care apar mai pregnant după 90 dc zile de
‘tratament. Nivelul activității transaminazelor nu suferă modificări impor-
-tante și semnificative decît la sfîrșitul tratamentului, cînd se înregistrează
,(> scădere a valorilor îndeosebi ale activității GPT și în mai mică măsură
<ale activității GOT. Tratamentul cu combinația napoton și nitrit de sodiu
permite evidențierea în ficat a unor aspecte de distrofic clară centrolobu-
Jlară, distrofic granulară și celule necrotice izolate la 90 de zile de la începutul
Tabelul nr. 1
\VațiqțiiJe procentuale ale activității transaminazelor serice GPT și GOT,
în comparație cu martorul
.Durata .tra- tamentului	Enzima	Martor	Tetraciclină și nitrit Na	Napoton și nitrit Na	Aminofena- zonă si nitrit Na
30 zile	GPT	100	90,1	109,4	211,6
	GOI’	100	97,2	113,1	138,4
60 zile	GPT	100	90,5	94,3		
	GOT	100	108,4	108,4	—
90 zile	GPT	100	57,7	125,7		
	GOT	100	91,1	111,1	—
• tratamentului. Evoluția nivelului activității transaminazelor serice indică
►o creștere ușoară a activității GOT cu 13,1 % după 30 de zile de tratament,
.precum și augmentarea cu 25% a nivelului activității GPT și cu 11,1% a
^activității GOT după 90 de zile de tratament, în comparație cu lotul mar-
itpr. AdrniRistrăTea.aminofenazonei și a nitritului de sodiu produce grave
ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR, 1, P. 46-49, BUCUREȘTI, 1982
48
NICOLAE BUCUR §1 colab.
3
alterări ale structurii hepatice, de tip cirotic, însoțite de importante modi-
ficări ale unor enzime de bază (10). Toate aceste schimbări în fiziologia
hepatocitului își găsesc o reflectare și în creșterea marcată cu 111,6% a
valorii activității GPT și cu 38,4% a activității GOT, în comparație cu
lotul martor (tabelul nr. 1, fig. 1).
Tetraciclină este un bacteriostatic frecvent utilizat, care conține
o grupare aminică terțiară. Mirvish (7) citează unele experiențe in mtror
care au dovedit nitrozarea tetraciclinei în prezența nitritului de sodiu
Fig. 1. — Diferența procentuală a valorilor activității transaminazelor serice GPT
și GOT.
M — martor; TN — tetraciclină + nitrit de Na ; NpN — napoton + nitrit de
Na ; AN — aminofenazonă + nitrit de Na.
într-o anumită măsură. în cazul experimentului nostru se remarcă mo-
dificări distrofice, care sînt considerate reversibile, nivelul activității trans-
aminazelor serice neprezentînd valori superioare lotului martor. Preda
și colab. (9) au dovedit nitrozarea napotonului, tm tranchilizant ataractic,
in woo la șobolani în anumite condiții experimentale. Datele obținute de
noi prezintă unele modificări distrofice și necroze, nu prea frecvente, în
special după 90 de zile de tratament. în schimb, combinația aminofena-
zonă plus nitrit de sodiu are ca efect modificări importante ale structurii
hepatice și ale nivelului activității transaminazelor serice. Aceste modi-
ficări sînt induse de către produsul de nitrozare al aminofenazonei, care
4	EFECTE ALE SUBSTANȚELOR NITROZABILE	49
este dimetilnitrozamina (DMNA), un compus foarte toxie (5), (7). Admi-
nistrarea în experiențe acute (2 zile) a combinației aminofenazonă și nitrit
de sodiu produce o creștere masivă a valorii activității GPT seric (5). în
cazul experimentului nostru, care se încadrează ca durată de timp printre
experimentele toxicologice cu termen scurt, am obținut o creștere impor-
tantă a activității GPT în special, dar și a activității GOT, ceea ce eviden-
țiază afectarea gravă a hepatocitului, știind că aceste nivele crescute ale
activității transaminazelor reflectă apariția unor procese de necrobioză
(1), (2), observate de altfel și Ia examinarea histologieă. Cercetările noastre
(10) au remarcat o creștere a activității fosfatazei acide, implicată în
necroze, iar imaginile ultrastructurale (2) au permis evidențierea unor
fracțiuni de autolizomi bine conturate.
în condițiile noastre experimentale (durata tratamentului, dozele),
modificările care apar în cazul utilizării tetraciclinei și napotonului în
combinație cu nitritul de sodiu nu sînt de tipul celor care s-ar datora for-
mării nitrozaminelor, dar aceasta nu exclude posibilitatea genezei acestor
compușț în cazul administrării unor doze mai mari într-un timp mai înde-
lungat. în schimb, în cazul administrării aminofenazonei și a nitritului de
sodiu, creșterea semnificativă a activității transaminazelor GPT și GOT
reflectă grava suferință hepatică indusă de dimetilnitrozamină.
în concluzie, creșterea activității transaminazelor serice GPT și
GOT este absentă sau redusă în cazul tratamentului cu tetraciclină, res-
pectiv napoton și nitrit de sodiu, dar devine foarte evidentă în cazul ami-
nofenazonei.
BIBLIOGRAFIE
1.	AMELUNG D., Diagnosticul enzimatic al bolilor interne, Edit. medicală, București, 1965.
2.	CRĂCIUN C., RUSU M. A., Morphol. Embryol., 1980, XXVI, 2, 163-166.
3.	CUCUIANU M., Biochimie clinică, Edit. Dacia, CIuj-Napoca, 1977, p. 116 — 122.
4.	FAUVERT R., Technique moderne de laboratoire, Masson, Paris, 1962, 171.
5.	KAMM .1. DASHMAN T., CONNEY A. H., BURNS J. J., Ann. N. Y. Acad. Sci.,
1975, 258, 169-174.
6.	LIJINSKY W„ GREENBLATT M., Nature New Biol., 1973, 236, 177.
7.	MIRVISH S. S„ Tox. Appl. Pliarm., 1975, 31, 325-351.
8.	MUREȘAN E., GABOREANU M„ BOGDAN A. T„ BABA A. I., Tehnici de histologie
normală și patologică, Edit. Ceres, București, 1974.
9.	PREDA N., POPA L., GALEA V., SIMU G., în Environmental N-Nitrozo Compounds. Ana-
tqsis and Formation, Proceedings of a Working Conference, 1—3 oct. 1975.
p. 301 - 303-
10.	RUSU M. A., Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1980, XXII, 77-80.
11.	SCHEUNIG G., ZIEBARTH D., în Environmental N-Nitrozo Compounds. Analysis and
Formation, Proceedings of a Working Conference, 1—3 oct. 1975, p. 269 — 277.
Primit în redacție la 24 februarie 1981
Centrul de cercetări biologice
Cluj-Napoca, str. Republicii nr. 48
4-c. 20G3
EFECTELE TRATAMENTELOR CU METIL-
ANDROSTADIENOLONĂ *
ÎN ASOCIAȚIE CU EXTRACTE TIMICE
ASUPRA INTESTINULUI SUBȚIRE
AL ȘOBOLANILOR IRADIAȚI
de
VICTORIA DOINA SANDU, A. D. ABRAHAM și Z. URAY
Jirradiation of adult mâlc Wistar rats with a singlc dose of 400 rad (Gamrna) cau-
’ : «sed morphological, histoenzymological and blochemical cliangcs charaeterizcd .
;by thc altcration of acid phosphatase, ATPase, succinate dehydrogenase, cy/o-
<chrome oxidase and lactate dehydrogenase activity and of the lipid biosynthăsis
or of the conversion rate of (2 — l«C) acetate into protcins.
Administration of methyl-androstadienolone alohe or in association with Leuco-
trofina-R or Timosterine-B stimiilates structural and metabolica! repair processes
>	‘ after irradiatibn.
Intestinul subțire, fiind unul dintre organele radiosensibile (2), (3),
f(4), constituie un test biologic adecvat pentru stabilirea eficacității radio-
pi'otectoare a substanțelor chimice.
Frecvența mitozelor, prezența limfocitelor radiosensibile în intestinul
subțire determină un răspuns imediat la iradierea totală a organismului.
.Acesta se manifestă adesea prin depleție limfocitară, reacții inflamatorii
însoțite de leziuni epiteliale, iar la iradiere puternică pot apărea ulcerații,
necroze și chiai perforații intestinale (3), (6), (8).
în studiul de față, am urmărit posibilitatea atenuării efectelor
nocive ale radiațiilor ionizante prin administrarea unui steroid anabolizant
«(metil-androstadienolonă), singur sau asociat cu extracte timice de vițel
polipeptidice (Leucotrofina-R) sau steroidice (Timosterina-B).
MATKRIÂh ȘI IfKTODE
Cercetările noastre s-au efectuat pe șobolani adulți, masculi (Wistar), în greutate de 120 —
150 g, care au fost repartizați în următoarele loturi: lotul neiradiat (lot M); lotul iradiat cu
doza totală unică de flOQ rad’Xgamma) (lot X); trei loturi tratate timp de 30 de zile cu doza
totală de 30 mg Naposim (la 100 g greutate corporală), administrat din două în două zile în
Tracțiuni egale. Animalele au fost iradiate în condiții similare cu lotul X. Un lot (lot NX)
a fost sacrificat după 5 zile de la expunere. Două din aceste loturi au fost tratate în continu-
are, după 1, 24 și 72 de ote de la iradiere, cu Leucotrofina-R (Ellem Spa, Milano) (lot NXL),
'respectiv eu Tlmosterina-B (preparat- de dr. doc, Isabela Potop, Institutul de endocrinologie
„G.I. Parhon”, București) (lot NXȚ), în doze de 0,2 ml (pe 100 g greutate corporală), admi-
nistrate prin injecții i. m.
* Substanța activă a medicamentului Naposim, produs de către întreprinderea de medi-
•camente ,,Terapia”, Cluj-Napoca.
:ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 50-52, BUCUREȘTI, 19S2
Fig. 1. — Reacția CyOx în jejunul șobolanilor din lotul M.
Fig. 2. — Reducerea activității CyOx simultan cu descuamarea epiteliului vilozitar în
jejunul animalelor din Iotul X.
Fig. 3. — Revenirea reacției CyOx la valori apropiate de martor, concomitent cu regene-
rarea structurii jejunului la șobolanii din lotul NXL.
2
TRATAMENTE HADIOPROTECTOARE ALE INTESTINULUI SUBȚIRE
51
Fig. 4. — Viteza încorporării (2 —14C) — acetatului în lipidele și pro-
teinele intestinale la șobolani din loturile martor și tratate. 14C-DPM/
100 mg = dezintegrări pe minut și 100 mg lipide, respectiv proteine;
X = p < 0,02 ; ® = p < 0,001,
Sacrificarea animalelor s-a făcut la 48 de ore după ultima injecție în cazul loturilor
tratate cu extracte timice, iar în cazul celorlalte loturi după 5 zile de la expunere. S-au prele-
vat fragmente de jejun și s-au prelucrat corespunzător studiului morfologic, liistoenzimologic
și biochimic. Examinările histologice s-au făcut pe secțiuni de organ, colorate cu hetnatoxi-
lină-eozină. Pentru studiul liistoenzimologic am utilizat metodele uzuale (5) în scopul eviden-
țierii activității fosfatazei alcaline, fosfatazei acide, ATP-azei Mg2+-dependente, citocrom?.
oxidazei (GyOx), succinatdehidrogenazei(SDH), lactatdehidrogenazei (LDH). Rata încorporării
a (2~14C)—acetatului în lipide și proteine a fost determinată la o oră după injectarea i.p. a 2
g-Ci acetăt radioactiv. Radioactivitatea specifică a lipidelor și proteinelor a fost măsurată cu
ajutorul metodei de scintilație în lichid, folosindu-se spectromelrul de scintilație în lichid lip
BETASZINT B-5003.
REZULTATE
Sub aspect morfologic, iradierea a afectat evident structura
jejunului, provocîud hiperemii, o ușoară depleție limfocitară și accentuate
leziuni epiteliale, cu deosebire în vîrful vilozităților. La loturile NX, NXT
și îndeosebi la lotul NXL, aspectul morfologic ai jejunului este asemănător
celui de la animalele de control (lot M);
Studiul liistoenzimologic al jejunului evidențiază modificări ale
reacțiilor enzimatice, consecutiv iradierii înregistrîndu-se exacerbarea
reacțiilor fosfatazei acide și ATP-azei simultan cu reducerea marcată a
reacțiilor GyOx (fig. 1, 2, 3) și a activității SDH și LDH. La loturile NX,
NXT și NXL, nivelul reacțiilor enzimatice este similar celui de la animalele
martor. Menționăm că valorile cele mai apropiate de martor s-au observat
la lotul NXL.
Studiind viteza de biosinteză a lipidelor, precum și a conversiei
(2—14C) —acetatului în proteine, rezultatele obținute au arătat că iradierea
stimulează viteza de încorporare a radiocarbonului în lipide (fig. 4), dar
nu modifică viteza de biosinteză a proteinelor din acetat. Administrarea
nletil-androstadienolonei înaintea iradierii determină creșterea biosintezei
de lipide și proteine intestinale, stimularea acestor procese fiind și mai
pregnantă în cazul asocierii steroidului anabolizant cu extractele timice
utilizate (fig. 4).
DISCUȚII
în consens cu datele din literatură (2), (3), (4), (8), vulnerabilitatea
maximă față de radiațiile ionizante în intestin o prezintă sistemul celular
de reînnoire și epiteliul vilozitar.
Modificările structurale semnalate apar în urma acțiunii radiațiilor
ionizante asupra biomoleculelor integrate în celulele intestinale, inducînd
alterarea echilibrului proceselor biochimice, după cum reiese din rezulta-
tele noastre anterioare (6), (7), (9) și din cele prezentate în această lucrare.
Iradierea a afectat cu predilecție activitatea fosfatazei acide, CyOx și SDH,
fapt ce sugerează lezarea lizozomilor și mitocondriilor. Intensificarea biosin-
tezei lipidelor la lotul iradiat, fenomen constatat de noi și la nivelul altor
organe (ficat, timus), se poate datora efectului stressant al energiei radiante,
care stimulează unele procese de lipidogeneză (6), (7), (9). Creșterea vite-
zei de încorporare a radiocarbonului atit în proteine cît și în lipide la lotu-
.52	VICTORIA DOINA SANDU și eolab.	3
Ti le tratate cu un steroid anabolizant în asociație cu extracte timice de
vițel atestă stimularea proceselor de refacere care au loc în intestinul ira-
diat și tratat eu aceste substanțe.
Efectele steroidului anabolizant și ale extractelor timice sînt siner-
..gice, determinînd modificări care duc la restabilirea integrității structurale
și funcționale a intestinului iradiat. Acest fapt pledează pentru o acțiune
radioprotectoare a substanțelor utilizate, exercitată la nivelul membra-
nelor mitocondriale, lizozomale, precum și asupra sistemului reticuloen-
doplasmic. Capacitatea radioprotectoare a extractelor timice a fost stu-
diată de Uray și eolab. (10), demonstrînd că în special polipeptidcle timice
;au efecte considerabile. Rezultatele obținute de noi evidențiază că efec-
tele radioprotectoare sînt aditive în cazul administrării diferitelor substan-
țe chimice, avînd capacitate radioprotectoare moderată (1), (6).
BIBLIOGRAFIE
1.	ABHAHAMA. IX, Mecanismul de acțiune al substanțelor radioprotectoare, in Probleme de
radiobiologle si medicină nucleară, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 75 — 84.
.2. BACQ Z. Chemical lladioprolection, C. Thomas, Illinois, 1905.
.3. BERDJIS C. C., Pathologg of Irradialion, Williams et Wilkins Co„ Ballimove, 1971.
4.	AIAISIN .1. R„ GERBERG B„ LAMBIET-COLLIER M„ MATTEI.4N G., Rad, Envi-
ronm. Biophys., 1978, 15, 35 — 45.
5.	MUREȘAN E„ GABOREANU M., BOGDAN A. T., BABA A. I., Tehnici de hislologie
normală si patologică, Edil. Ceres, București, 1974.
6.	SANDU V. D„ ABRAHAM A. D., Trav. Mus. Hist. Nat. „Grigorc Anlipa”. 1980, 31,
60-63.
7.	SANDU V. D„ ABRAHAM A. D„ BUCUR N., Morphologie et Embryologie, 1980,26,
303-307.
8.	STREFFER G„ Slrahlen Biochemie, Sprîngcr-Verlag, Berliii-Heidclbcrg-New York,
1969.
9.	SUCIU D., URAY Z., ABRAHAM A. D„ intern. .1. Rad. Biol., 1975, 28, 109-416.
A0. URAY Z.. MANIU M., BANU C., Oncologia, 1978, 17, 193-198.
DINAMICA RAPORTURILOR Na/K, K/Ca ȘI Ca/Mg
LA VACI DE LAPTE
DE
M. COTRUȚ, MARIA COTRUȚ și | acad. EUGEN A. PORA|
In clinically healthy dairy cows, the dynamics of Na/K, K/Ca and Ca/Mg ratios
bas been pursued by ante- and post-partum determinations. In post-partum inves-
tigations the value increase within the studied ratios was correlated with the
outbrcak and the intensification of milk secretion, with the reverse variations of
natremia and kaliemia, and witli the statistically signifieant decrease of calcae-
mia and magnesemia, respectively.
Factorul rhopic reflectă particularitățile metabolice determinate de
vîrsta animalelor, de starea lor fiziologică, variațiile înregistrate fiind deo-
sebit de clar exprimate în diverse stări patologice (6), (8), (13). Mecanismele
homeorhopice se integrează în ansamblul mecanismelor de homeostazie
(16).
MATERIAL Șl METODĂ DE LUCRU
La un lot de 20 de vaci de lapte, rasă Holstein și metiși Holstein, in vîrstă de. 4—6
ani, clinic sănătoase, gestante în ultima perioadă, s-a urmărit dinamica nivelului seric al Na, K,
■Ca (metoda flamfotometrică) și Mg (metoda colorimetrică cu galben de titan), respectiv a
raporturilor Na/K, K/Ca și Ca/Mg, repctînd determinările în urma parturiției, în plină ascen-
siune a curbei de lactațic, la 1—2 luni și ulterior la 3—4 luni. Rezultatele au fost prelucrate
prin calcul statistic.
Primit în redacție ia 9 aprilie 1981
Centrul de cercetări biologice
Cluj-Napoca, slr. Republicii nr. 48
REZULTATE ȘI DISCUȚII
In dinamica natremiei și a kaliemiei nu s-au înregistrat variații
statistic semnificative. Calcemia și magneziemia însă, la determinările
efectuate post-partum, au prezentat nivele evident scăzute (tabelul nr. 1).
Rezultatele noastre sînt comparabile cu valorile uzuale sau de refe-
rință menționate în literatura de specialitate (1), (3), (4), (5), (7), (10),
(15), (18), (19).	.
Dittmer și eolab. (citați de (3)) consideră ca normale la taurine
următoarele valori medii și limite de variații (în mBq/1): Na 142 (132—152);
K 4,8 (3,9-9,5); Ga 5,4 (4,7-6,1); Mg 2,3 (1,0-2,9). Bar și eolab. (1),
la taurine clinic sănătoase, în vîrstă de 3 — 7 ani, consemnează (x & s;
mg/100 ml) : Na 336,3 A 25,80 ; K 17,2 £ 1,75 ; Ca 9,7 £ 0,79 ; Mg 2,2 £
A 0,31 (valoarea medie corespunzătoare în mEq/1 este : 146,1; 4,41; 4,85 ;
1,83). Valorile uzuale (x & s) la vaci de lapte în Marea Britanie, după Payne
.ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 53-57, BUCUREȘTI, 1982
3
DINAMICA NIVELULUI SERIC AL Na, K, Ca ȘI Mg LA VACI
'55
5-1
M. COTRUȚ Ș* cotob.
si colab. (15), sînt următoarele : Na 139,7 tt 2,1 mEq/1; K 63'5
mEq/1; Ca 9,5 ± 0,10 mg/100 ml; Mg 2,5 & 0,2o mg/100 ml. VM x
medii (mg/1) la vaci de lapte clinic sanatoase,după Sansom (18),
paranteză valoarea corespondentă în mEq/1): Na 316o (137,61), I
(4,95); Ca 95,5 (4,78); Mg 25,0 (2,08).
Tabelul nr. 1
Dinamica concentrației serice a Na, K, Ca, Mg ,i a rapoituiilor
Na/K, K/Ca, Ca/Mg la vaci de lapte ’
Indici stu- diați	A. Gestante 7-8 luni	B. Post-partum 1—2 luni	C. Post-partum 3—4 luni 	—
Na	135.75( ±12,95) (93-164)	138,00(± 7,80) (119-149)	141,28(±4,59) (134-151)	
K	4.54(±1,15) (2,4-6,1)	4,06(±1.02) (2,8—5,5)		4,16(±0,50) (3,6-5,3)	
Ca	5,33(±0,90) (2,7—6,5)	4,72(±0,52)** (4,2-6,0)	4,47(±0,32)**+ (3,7-5,0)
Mg	l,74(±0,37) (1,17-2,77)	l,03(±0,46)*** (0,53-2,29)	1,10(±0,29)*** (0,90—1,35)
Na/K	31,62(±8.55) (20,18-50,11)	35,76(±7,92) (26,11 — 48,62)	34.46(±3,57) (26,80- U.94)
K/Ca	0,85(±0,17) (0,46-1,18)	0,87(±0.23) (0,48—1,15)	0,9'!(±0,U) (0,79-1,15) _
Ca/Mg	3,23(±0,85) (1,97-4,61)	5,39(±2,40) (2,01-10,34)	•,25(±0,80) (1,97-4,78)
* Valoarea medie, deviația standard și limitele de variație
la un lot de 20 de animale (în mEq/1).
** P<0,05 ;
“* P <0,001.
Maria Cotruț și colab. (4), la vaci de lupte recordiste, de rasă Hol-
stein, învîrstădeS—11 ani, clinic sănătoase, la 2—4 săptamîni post-par-
tum. menționează ca valori de referință (valoarea medie și limitele de vari-
ație, în mEq/1): Na 144,16 (132,5-158,5); K 4,3 (3,5-5,1); Ca 4,1
(2,9-5,9).	,
, In ceea ce privește raporturile Na/K, K/Ca și Ca/Mg, datele noastre
la categoria vaci gestante în ultima perioadă (A) sînt apropiate de cele
ale altor cercetători (1), (3), (4), (5), (7), (15), (18), (19); la celelalte deter-
minări efectuate, valorile obținute au înregistrat o creștere (tabelul nr. 1),
modificări care în mod evident pînt condiționate de declanșarea și de inten-
sificărea secreției de lapte.
Pentru raporturile luate în studiu, valorile medii, calculate pe baza
datelor primare ale ionogramei furnizate de diverși cercetători, expri-
mate în mEq/1, sînt următoarele :
— Na/K : 29,50 (Dittmer și colab., citați de (3)); 33,13 (1); 27,94
(15); 27,80 (18); 33,52 (4); 28,19 (5);
— K/Ca : 0,89 (Dittmer si colab., citati de (3)); 0,91(1); 1,05 (15);
1,03 (18); 1,05 (4); 0,86 (5);’
— Ca/Mg : 3,24 (Crookshank și Sims, citați de (3)); 2,65 (1); 2,28
(15); 2,30 (18); 4,03 (5); 3,06 (19).
Raportul Na/K este un indicator fidel al activității mineralocorti-
Coizilor (14); la purcei cu boala edemelor, la tineret ovin și la purcei hipo-
trepsici, la scroafe agalactice sau cu sindrom paraplegic, la oi cu endopara-
zitism mixt, prin scăderea acestui raport, s-a evidențiat o stare de hipocor-
ticism (6), (8). Creșterea acestui raport la vacile aflate în plină ascensiune
a curbei de lactație (jB și C), determinată de variațiile în sens invers ale
natremiei și kaliemiei, se explică parțial prin eliminările relativ mari de
K. După datele furnizate în 1965 de către Agricultural Research Council,
la o vacă de lapte cu o producție de 20 1/zi, se elimină zilnic prin lapte
28 g K și 13 g Na, iar prin urină și fecale 22,5 g K și 6,5 g Na; într-un
litru de lapte de vacă se găsesc în medie 150 mg K și 50 mg Na (18).
Creșterea progresivă a raportului K/Ca, raport cu un rol deosebit
în reglarea excitabilității neuromusculare, a fost condiționată de scăde-
rea statistic semnificativă a calcemiei la determinările efectuate post-
partum. O creștere a acestui raport este menționată în urma parturiției
(7), precum și la vacile recordiste (4), tot în legătură cu scăderea cal-
cemiei.
La vacile de lapte, în cursul perioadelor de lactație, în special la
cele eu producții mari (laptele, comparativ eu sîngele, conține o cantitate
de 12 ori mai mare de Ca), sau în fazele avansate ale gestației, prin neres-
pectarea unui raport Optim Ca/P în rație, printr-o alimentație unilaterală,
pot surveni perturbări ale ionogramei serului sanguin; în mod frecvent
este semnalată o stare de hipocalcemie, în majoritatea cazurilor nemani-
festată clinic. Astfel, Maria Cotruț; și colab. (4), la un efectiv de 58 de vaci
de lapte examinate, constată că 88,13% au avut calcemia sub 10 mg/100
ml, iar 30,5% sub 8 mg/100 ml.
Posibilitățile de mobilizare a Ca din oase diminua cu vîrsta. Hipocalce-
mia este însoțită și de o scădere a Ca în țesuturi, fiind afectată în acest
mod contracția musculaturii striate și netede : diminuă motricitatea
tubului digestiv, scade presiunea hidrostatică a sîngelui etc. (12). Little-
dike și colab. (citați de (11)) au arătat că în hipocalcemia severa (sub 5
mg/100 ml) se instituie o hiperglicemie, consecutiv mobilizării foarte lente
a insulinei de la nivelul celulelor p din insulele Langerhans.
Creșterea raportului Ca/Mg a fost determinată de scăderea statistic
semnificativă, post-partum, a magneziemiei. în cercetări anterioare (5),
hipomagneziemia a determinat, de asemenea, situarea raportului Ca/Mg
spre limita superioară a valorilor normale. Buruiană și colab. (2) mențio-
nează la taurine o gravă hipomagneziemie, respectiv o puternică creștere
a raportului Ca/Mg, consecutiv alimentației abundente cu sfeclă de zahăr.
Hipomagneziemia din tetania de iarbă este însoțită și de o hipocalcemie
<14).
Hansard și eolab. (10) au cercetat dinamica concentrației Mg seric
la taurine în S.U.A., înregistrînd valori între 1,8 și 2,6 mg/100 ml (1,5—
2,17 mEq/1); la vacile în lactație însă, media scade la 1 mg/100 ml.
DINAMICA NIVELULUI SERIC AL Na, K, Ca ȘI Mg LA VACI
57
56	M. COTRUȚ și colab.	4
Magneziemia, spre deosebire de calcemie, nu beneficiază de un con-
trol hormonal; mobilizarea Mg din oase este redusă, iar absorbția intes-
tinală nu poate fi crescută în funcție de necesități, fapt care se reflectă .și
prin coeficientul de variabilitate ridicat : 16,7 % pentru Mg seric, doar
7,8% pentru Ca. Raportul dintre eliminările zilnice prin lapte și rezervele
corporale disponibile la vacile de lapte este de 9/1 pentru Ca și de 3,3/1
pentru Mg(18),
Kemp și colab. (citați de (18)) arată că, pe pășunile intens fertili-
zate cuN și K, utilizareaMg diminuă. Suttle și Field( citați de (17)) semna-
lează, de asemenea, că un aport masiv de K (administrarea în cantități
mari de îngrășăminte cu K) reduce absorbția Mg în tubul digestiv. Di-
shington (9) constată că primăvara, la pășunat, prin excesul de NHS ce
apare în prestomace, scade solubilitatea sărurilor de Mg și concomitent
magneziemia, fără să apară manifestările clinice. Subalimentația, tulbu-
rările gastrointestinale, schimbarea bruscă a rației etc. conduc, de aseme-
nea, la hipomagneziemie (3).
Evidențierea diverselor carențe are o deosebită importanță, mai ales
cînd semnele clinice lipsesc; cînd acestea apar, mai ales în creșterea inten-
sivă, dezideratul eficienței economice devine problematic.
CONCLUZII
1.	La vaci de lapte clinic sănătoase, gestante în lunile a 7-a și a
8-a, raportul Na/K s-a situat între limitele de variație normale. La deter-
minările efectuate post-partum, prin variațiile în sens invers ale natremiei
și kaliemiei, condiționate de ascensiunea curbei de lactație și de elimină-
rile ce au loc prin lapte, raportul Na/K a înregistrat o creștere.
2.	Creșterea progresivă a raportului K/Ca a fost determinată de
hipocalcemia statistic semnificativă întîlnită la investigațiile efectuate
consecutiv parturiției.
3.	Raportul Ca/Mg a avut valori crescute post-partum, determinate
de hipomagneziemia statistic semnificativă, caracteristică animalelor
aflate în lactație.
8.	COI'RUȚ M„ COTRUȚ MARIA, PORA E. A., St. cere, biol., Seria biol, anim., 1980,
32, 1, 55-59.
9.	DISHINGTON I. W„ Aeta Vet. Scaiul., 1965, 6, 2, 150-177.
10.	HAN SARI) S. L., MADSEN F. C., MERRIMAN G. M., McLAREN J. B„ Tcnncssee Farm
and Home Science. Progress Report, 1975, 93, 36 — 38.
li.	KOLB E., Mh. Vet. Med., 1977, 5, 190-195.
12.	KOLB E., Lncr. st., Inst. agron. Iași, Zoot.-Med. vet., 1977, 51—62.
13.	MUS TEA L, COMES RODICA, GROSS K., PORA E. A.,Rev. roum. Biol.-ZooL, 1969,
14, 3, 215-220.
11.	OPL1STIL M., Acta vet., Brno, 1970, 39, 17-27.
15.	PAYNE J. M„ ROWLANDS G. .1., MANSTON R., DEW S. M., Br. vet. J., 1973,
129, 370-381.
16.	PORA EUGEN A., St. cerc, biol., Cluj, 1960, XI, 2, 395-398.
17.	ROGERS G„ PORTER R., JOLLEY L. C., LEAVER 1). D., Austr. vet. .L, 1977, 58,
II, 523-528.
18.	SANSOM B. F„ Br. vet. .1., 1973, 129, 207-220.
19.	WOLTER R„ Rec. Med. v6L, 1979, 9, 677-683.
Primit în redacție la 15 mai 1981
Institutul agronomic „Ion loncscu de la Brad",
Laboratoarele de fiziologie si de biochimic medicală,
Iași, Aleea M. Sadoveanti, nr. 3
Și
Universitatea „Babeș-Bolgai”,
Catedra de fiziologie animală,
Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—î
BIBLIOGRAFIE
1.	BĂR H. J., SEIDEL H., MlîLLER I., Arch. cxp. Vet. med., 1970, 24, 889-892.
2.	BURUIANĂ L„ HADARAG ELENA, BĂIA GH., ILIESGU V., Probi, zoot. vet., 1960,
IX, 11, 12-18.
3.	CORNELIUS C. E., KANEKO J. J., Clinical Bioehemistry of Domestic Animale, Academic
Press, New York — Londra, 1963.
4.	COTRUȚ MARIA, COTRUȚ M„ HRITCU VALENTINA, Lucr. șt., Inst. agron. Iași,
II, Zoot. - Med. vet., 1976, 57-58.
5.	COTRUȚ MARIA, COTRUȚ M„ IVAS ELENA, NICORICI R., Ses. șt. I.C.G.F.,
București, 1979, 166-168.
6.	COTRUȚ M„ COTRUȚ MARIA, PORA E. A., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 1979,
31, 2, 147-150.
7.	COTRUȚ M„ COTRUȚ MARIA, IVAS ELENA, Simpozion Inst. agron. Cluj-Napoca,
1979, 34—37.
NOCTUIDE TRIFINE DIN BAZINUL SOMEȘUL MIC
CONSIDERAȚII ASUPRA ROCTUIDELOR TRIFINE
(LEPIDOPTERA) DIN BAZINUL SUPERIOR
AL SOMEȘULUI MIC
DE
iAszi.6 bakosy
The autor presenls the zoogeographichl structure of Tiiphinae (Noctuidae.) from
the uppcr valley of the I.ittle Someș alung wjth somc ecologica! and ethological
obscrvations made behveen 1976- 1979.
Zona studiată este cuprinsă între Cluj-Napoca și împrejurimi unnînd
cursul Someșului Rece pînă la Măguri-Băcătău și al Someșului Cald pînă
la Beliș. Pe parcursul acestei suprafețe, Someșul Rece și Someșul Cald
străbat, dinspre vest și sud-vest spre nord, culmile muntoase de vîrstă
cretacică ale Munților Gilău, cu altitudini cuprinse între 800 și 1100 m,
și colinele piemontane (500 — 700 m) dintre Gilău și Cluj-Napoca.
Condițiile climatice sînt caracterizate prin ierni nu prea friguroase,
dar nici veri prea clade. Media anuală a temperaturii la. Cluj-Napoca este
+ 8,5°C. Media temperaturii din luna ianuarie este — 5,5 C, iar din iulie
+ 20°0. Media precipitațiilor anuale este cuprinsă între 600 și 650 mm în
zona piemontană și între 700 și 900 mm în zona montană.
Vegetația de pe cuprinsul zonei studiate este foarte variată. Întîl-
nim atît fînațuri uscate, cît și turbării cu numeroase asociații de plante
ierboase foarte. interesante. Pădurile de foioase acoperă dealurile din
împrejurimile municipiului Cluj-Napoca și o bună parte a versanților Some-
șului Rece și Cald. Pe povârnișurile calcaroase cu expoziție sudică apar din
loc în loc pilcuri de făgete calcofile, alături de cele de pin. De la altitudini,
de peste 1000 m, molidișurile devin predominante sau exclusive.
Entomofauna de lepidoptere din această zonă a fost studiată între
anii 1923 și 1956 de A. Ostrogovich, care a colectat 733 specii de macro-
lepidoptere (2). în perioada 1976 — 1979 am reluat studiul lepidopte-
relor din această zonă, colectînd 580 specii de macr©lepidoptere.
Colectările, făcute atît ziuacu fileul, cît și noaptea folosind capcane
luminoase și substanțe ademenitoare, s-au desfășurat de la sfîrșitul lunii
februarie pînă în noiembrie în fiecare an. în acest fel am reușit să colectăm
multe specii rare, puțin cunoscute sau necunoscute din această parte a
țării.
In această lucrare se prelucrează numai noctuidele trifine, care
reprezintă de altfel și cel mai numeros grup dintre lepidopterele colectate.
în cei patru ani în care am studiat această zona, am colectat 163 de
specii de noctuide trifine. Dintre cele 188 de specii aflate în colecția Ostro-
govich, nu am regăsit 56, dar am colectat 31 de specii încă nesemnalate
ST. CERC. .BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. .14, NR. 1, P. 58-61 BUCUREȘTI, 1982
din această zonă. însumînd rezultatele lui Ostrogovich cu ale noastre,
obținem 219 specii de noctuide trifine, ceea ce situează această zonă printre
cele mai bine studiate din țară.
Pentru stabilirea tipului biogeografic al noctuidelor trifine am folosit
clasificarea dată de Boursin (1), la care am adăugat modificările introduse
de A. Popescu-Gorj (3). Astfel, elementele mediteraneo-asiatice au fost
împărțite în irano-ponto-mediteraneene și ponto-mediteraneene.
Datele noastre, prezentate sub forma unei cielograme (fig. 1), redau
structura relativ complexă a fondului de lepidoptere noctuide trifine din
cursul superior al bazinului Someșului Mic.
LEGENDĂ:
V^A Holarctice
EUII Eurasiatice
DA Irano-ponto-mediteraneene
IDPI Ponto-mediteroneene
[ZS2 Subtropicale
Ezza Cosmopolite
Fig. 1. — Ciclograma clementelor zoogcografiee prezente In bazinul Someșului Mie.
, Se poate observa predominanța într-un procentaj de 63 % a elemen-
telor eurasiatice, secundate de cele ponto-mediteraneene (21 %) și holarc-
tice (10,5%).
Făcînd o scurtă comparație a structurii fondului de lepidoptere
Noctuidae Trifinae cu același tip de lepidoptere din zona Porților de Fier
(3), observăm următoarele :
Proporția elementelor zoogeografice este modificată, întîlnind 52,4%
eurasiatice, 22,8% ponto-mediteraneene și 9% holarctice. în zona bazinu-
60
LASZLO RÂKOSY
lui Someșului Mic uu a fost semnalat nici un element pontic și numai
3,65% irano-ponto-mediteraneene. Aceste două elemente biogeografice
sînt caracteristice sudului țării în proporție de 5,5% pontice și 6,2% irano-
ponto-mediteraneene. Elementele subtropicale și cosmopolite le conside-
răm nesemnificative. în zona noastră de studiu, speciile cosmopolite sem-
nalate sînt Agrotis ipsilon Hfn., Peridroma saucia Hbn. și Spodoptera
exigua Hbn., care corespund și zonei de la Porțile de Fier, unde se mai
adaugă Heliothis armigera Hbn. Singura specie de origine subtropicală
semnalată la Cluj-Napoca este Heliothis peltigera Den. et Schiff.
Din analiza ciclogramelor se observă că numărul elementelor ponto-
mediteraneene nu diferă foarte mult între cele două zone, după cumne-am
fi așteptat. Aceasta demonstrează larga posibilitate de infiltrare a acestor
elemente în Transilvania și statornicirea lor în special în zonele calcaroase
cu expoziție sudică, care întrunesc condițiile necesare supraviețuirii și dez-
voltării acestor specii. Pe baza materialului recoltat în cei patru ani de
studiu din zona descrisă, s-a întocmit un grafic (fig. 2), care reprezintă
dinamica speciilor de Noctuidae Trifinae pe parcursul unui an. Fiecare
specie a fost luată în considerare în toate lunile anului în care a fost colec-
tată. în urma analizei graficului se constată maximul de specii la mijlocul
Fig. 2. — Dinamica speciilor dc
Noctuidae Trifinae clin bazinul
Someșului Mic pe. parcursul unui
an, pe baza observațiilor din
1976-1979.
4	NOCTUIDE TRIFINE DIN BAZINUL SOMEȘUL MIC	GT
segetum Den. et Schiff., Ag. exclamationis L., Ag. ipsilon Hfn., Ochrople-
ura pleeta L., Amathes c-nigrum L., A. rhomboidea Esp., Hămesiră
brassicac L., Apamea monoglipha Hfn., Axylia putris L., Tholera deci-
malis Poda, Cerapterix graminis L., Folia nebulosa Hfn., multe dintre
acestea producînd și pagube culturilor agricole.
în afara speciilor comune, au fost colectate și numeroase specii
foarte rare, unele noi pentru Transilvania sau cunoscute numai din această,
parte a țării. Dintre acestea amintim : Oehropleura musiva Hbn., aflată,
la a doua semnalare din f&v&,Perigraphai-cinctum^	et Schiff., cunoscută,
numai de aici și de la Sibiu, AntUype chi L., Phlogophora scita Hbn., Am-
phipyra pcrflua F., Conistra veronicae Hbn., Conistra fragariae Esp. etc.
Pe lîngă speciile enumerate, care au constituit obiectul unor lucrări
anterioare (4), (5), au fost colectate numeroase alte specii din diverse
familii de lepidoptere.
Făcînd o scurtă analiză a tipurilor ecologice semnalate în zona cer-
cetată, se constată predominanța elementelor caracteristice pădurilor de
foioase, a celor de luncă și mai puțin a celor de silvostepă și stepă. De ase-
menea, sînt încă foarte rare speciile palustre, ceea ce demonstrează că-
recentele amenajări efectuate pe cursul Someșului Cald nu au determinat
încă instalarea unei flore caracteristice. Singurul biotop palustru abia în
formare se află în zona de vărsare a Someșului Cald și Bece în lacul de la
Gilău, unde se instalează treptat, datorită colmatării lente a lacului, flora
palustră specifică.
Din aceste motive vor fi foarte interesante de urmărit modificările
care se vor produce în structura entomofaunei lepidopterologice din bazi-
nul Someșului Mic în următorii ani.
bibliografie
1.	BOURSIN CH., Bull. Soc. Linneenne Lycn, 1964, 33, 6, 204-240.
2.	POPESCIJ-GOR J A., Catalogue de la Collcction de Lepidoptires „Prof. A. Oslrogovich” dir
Musee d’histoire nalltrelle „Gr. Antipa”, București, 1964, p. 1—293.
3.	POPESCU-GORJ A., IONESCU MARIA, DRĂGI-IIA I., Trav. Mus. Hist. unt. „Gr.Antipa’L.
1976, XI, 229-238.
4.	RÂKOSY L., Linncana Belgica, 1979, pars VII, 10, 395 — 398.
5.	RÂKOSY L., St. și com. Muzeul Brukenthal, 1981.
Primit în redacție la 6 iunie 1981
Sighișoara, str. G. Coșbuc nr. 23
lunii iulie. De o parte și de alta a maximului se observă o creștere (IV, V.
VI, VII) și o descreștere (VII—VIII—IX) aproximativ uniformă. Se înre-
gistrează și două perioade cu un maxim de stabilitate (1/2 III —IV și
1/2 IX—X), cînd numărul de specii nu crește și nu descrește atît de brusc
ca în restul anului.
Speciile comune din zona studiată sînt: Eupsilia transversa Hfn.,
Conistra vaecini L., OrthosiaincertaHfn, O. stabilis Den. et Schiff., Agrotis
MUSCIDIFURAX RAPTOR ȘI UMIDITATEA RELATIVA
635
INFLUENȚA UMIDITĂȚII RELATIVE
ASUPRA POTENȚIALULUI BIOLOGIC
LA MUSCIDIEVRAX RAPTOR GIR. & SAND.
(HXMENOPTERA - P TE ROM A LII) AR)
DE
KLAUS FABRTTIUS
The influcncc of relative huinidity on the biological potențial of the cntomophagus
Muscidifurax raptor Gir. & Sand. was studied. Four experimental variants were
conslituted, with constant relative hnmidity of 35%, 67%, 82%, 100%, and a
variant, the control one, with oscillatory relative hnmidity between 40—90%.
On isolatcd pairs, the variability of the following biological parameters was inves-
tigatcd : progeny (c. p.), net reproductive rate (Ro), longevity (d. v.), sex ratio
(Rs), destructive eapacity (Do), and the ratio between progeny and destructive
eapacity (z).
It is noticed that relative huinidity (during the studied period — 35—100%) does
not represent a limitative factor for the biological potențial of the cntomophagus
M. raptor, while for its mass reproduction an oscillating relative hnmidity het-
wecn 40 —90% is recommended.
Entomofagul Muscidifurax raptor parazitează numeroase specii de
muște sinantrope, fiind utilizat cu succes în combaterea biologică dirijată
a acestora, în focarele lor de dezvoltare.
Reușita înmulțirii în masă a entomofaguhu în biobază depinde în
mare măsură de buna cunoaștere a factorilor abiotici.
în prezenta lucrare ne ocupăm de influența umidității relative asu-
pra potențialului biologic al parazitului.
MATERIAL Șl METODA
Cunoscindu-se proprietatea anumitor săruri de a păstra In atmosfera din preajma lor
o umiditate relativă constantă, am alcătuit patru variante experimentale, cu umiditatea relativă
de 35% (MgCl2 + 6 H2O), 67% (NH4N03), 82% (șlam de KOI) și 100% (apă), varianta a cincea
reprezentind martorul, eu o umiditate relativă oscilantă între 40 și 90%. Pentru ceilalți factori
fizici am ales caracteristicile unei zile de vară, adică o temperatură de 27°G timp de 16 ore și
lumină (aproximativ 3 000 lucși), allernînd cu 17’G timp de 8 ore și întuneric. Din figura 1
rezultă relația dintre umiditatea relativă și cea absolută, exprimată în g/m3, în funcție de tem-
peratura mediului înconjurător.
Pentru fiecare variantă experimentală s-au efectuat opt repetiții. în experiențele noastre
am urmărit la perechi izolate următorii parametri biologici, caracteristici pentru dinamica
populațiilor : capacitatea de parazitare (c. p.), rata reproductivă netă (Ro), durata vieții, (d. v.)
raportul dintre sexe (Rs), capacitatea de distrugere (Do), precum și raportul dintre capacitatea
de parazitare și capacitatea de distrugere, în % (Z).
•ST, CERC: BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 62-69, BUCUREȘTI, 1982
Rata reproductivă netă s-a calculat după formula Ro — Slx . mx, în care lx reprezintă
fracțiunea supraviețuitorilor, iar mx natalitatea specifică vîrstei (urmașii de sex feminin în timp-
de 24 de ore).
:	Ca gazdă, au fost folosite puparii de Musca domestica 1.. cu o vîrstă optimă (24— 48 oreb-
rcspcctlndu-se raportul de 30 de puparii pentru fiecare, femelă la 24 de ore.
Fig. 1. — Relația între umiditatea relativă și cea absolută în funcție de
temperatură.
REZULTATELE CERCETĂRII
Urmărindu-sc rata reproductivă netă, parametrul. cu importanța-
cea mai mare într-o înmulțire în masă, la cele cinei variante experimentale
(tabelele nr. 1—5), se obțin aparent valori ceva mai ridicate la umiditatea
relativă de 100% și la martor, dar diferențele constatate nu prezintă o
semnificație statistică. Dacă ținem seama de faptul că la o umiditate relativă
ridicată există pericolul apariției mucegaiurilor, se recomandă folosirea
variantei cu umiditate relativă oscilantă. La natalitatea specifică vîrstei
(mx) se observă tendința unui ritm mai ridicat odată cu creșterea umidi-
tății relative, indiferent de durata vieții femelei. Durata vieții femelelor
este ceva mai lungă la o umiditate relativă ridicată, dar femelele nu mai
parazitează spre sfîrșitul vieții lor.
Valorile capacității de parazitare, capacității de distrugere, raportu-
lui dintre sexe și indicelui Z sînt înscrise în tabelul nr. 6, neexistînd dife-
rențe statistice semnificative între variante.
în concluzie, se constată că umiditatea relativă (în intervalul 35 —
100%) nu reprezintă un factor limitativ pentru potențialul biologic al
parazitului, Muscidifurax raptor, iar pentru înmulțirea în masă a parazi-
tului, folosind drept gazdă puparii de Musca domestica, se recomandă a
umiditate.- relativă oscilantă între valorile de 10 și 90 %.
64
KLAUS FABRITIUS
4
MU&CIDIFURAX RAPTOR ȘI UMIDITATEA RELATIVA
Tabelul nr. 1
Rata reproductivă netă (Ro) pentru umiditatea relativă de 35%
Ziua	Repetiția								mx ± s (n)	k %/ioo	mx.lx
	1	2	3	4	5	6	7	8			
1	—	—	2	—	1	4	—	—	0,87±l,46	1,00	0,87
2	9	3	2	—	1	3	3	—	2, 62±2,87	1,00	2,62
3	9	3	8	—	2	3	7	—	4	±3,54	1,00	4
4	12	7	9	3	—	4	9	5	6,12±3,87	1,00	6,12
5	12	5	8	3	3	5	10	6	6,5 ±3,25	1,00	6,5
6	16	&	16	5	2	4	8	8	8	±5,32	1,00	8
7	18	6	6	2	2	3	8	7	5 i5,18	1,00	6,5
8	8	5	14	5	—	2	10	15	7,37±5,4 '	1,00	7,37
9	10	4	10	14	—	4	14	14	8,75 ±5,44	1,00	8,75
10	9	3	3	7	—	2	9	13	5,75±4,43	1,00	5,75
11	11		—	11	—	—	7	21	7,14 ±7, 9	0,87	6,21
12	15			9	—	3	1	3	5,17±5,74	0,75	3,88
13	12			7	—	2	1	3	4,17±4,53	0,75	3,12
14	15			4	2	2	1	3	4,5 ±5,24	0,75	3,37
15	12			7	4	1	—	2	4,33±4,5	0,75	3,25
16	6			5	1	—	—	12	4	±4,69	0,75	3
17	5			6	1	—		16	5,6 ±6,35	0,62	3,47
18	12			5	4	—		14	7	±5,83	0,62	4,34
19	8			6	2			10	6,5 ±3,41	0,50	3,25
20	11			—	1			4	4	±4,97	0,50	2
21	7				2			4	4,33 ±2,52	0,37	1,6
22	3					2		5	3,33±1,53	0,37	1,23
23	1				1			4	2	±1,73	0,37	0,74
24	—				2			6	2.66±3 05	0,37	0,98
25	—				1			8	3	±4,36	0,37	1,11
26					1			8	4,5 ±4,95	0,25	1,12
27								3	3	0,12	0,36
28								3	3	0,12	0,36
29								3	3	0,12	0,36
30								6	6	0,12	0,72
31								5	5	0,12	0,6
32								2	2	0,12	0,24
33								2	2	0,12	0,24
34										0	0,12	0
35									0	0	0
Tabelul nr. 2
Rata reproductivă netă (Ro) pentru umiditatea relativă de 67 %
Ziua	Repartiția								mx ± s (n)	lx %/100	mx.Zx
	1	2	3	4	5-	6	7	8			
1	—	2	—		—	—	—	—	0,25±0,71	1,00	0,25
2	■ 4	10	5	—	3	—	10	—	4	±4,17	1,00	4
3	. 3	9	8	—	3	—	o	—	3,5 ±3,58	1,00	3,5
4	9	12	8	5	7	—	12		6,62±4,72	1,00	6,62
5	11	11	8	5	5	2	11	—	6,62±4,31	1,00	6,62
6	12	15	16	10	5	1	5	5	8,62 ±5,42	1,00	8,62
7	12	9	10	9	8	3	5	4	7,5 ±3,16	1,00	7,5
8	12	12	13	11	9	4	15	9	10,62±3,33	1,00	10,62
9	9	10	3	9	7	7	8	15	8,5 ±3,38	1,00	8,5
10	8	10	4	—	7	6	11	6	6,5 ±3,46	1,00	6,5
11		9	3		6	4	1	3	4,33±2,8	0,75	3,25
12		3	3		7	6	1	3	3,83±2,23	0,75	2,87
13		8	5		6	6	1	3	4,83±2,48	0,75	3,62
14		—	3		12	8	1	2	4,33±4,68	0,75	3,25
15		—	3		5	8		5	4,2 ±2,95	0,62	2,6
16		3	—1		7	8		6	4,8 ±3,27	0,62	2,98
17		3	3		3	6		11	5,2 ±3,49	0,62	3,22
18		5	5		4	5		11	6	±2,83	0,62	3,72
19			4 .		5	9		2	5	±2,94	0,50	2,5
20			7.		4	8		3	5,5 ±2,38	0,50	2,75
21			4		7	11		3	6,25±3,59	0,50	3,12
22			1		5	8			4,67±3,51	0,37	1,73
23			1		—	7			2,67±3,78	0,37	0,99
24			1		2	4			3,33±3,21	0,37	1,23
25			0,5		3	—			1,17±1,61	0,37	0,43
26			0,5		—	—			0,17±0,29	0,37	0,06
27			—		—	—			0	0,37	0
28—34			— .		— .				0	0,25	0
35-43					—				0	0,12	0
5 - c. 2063
6
MUSCIDIFURAX RAPTOR ȘI UMIDITATEA RELATIVA
66	KLAUS FABRI/mUS
Tabelul nr. 3
Rata reproductivă netă (Ro) pentru umiditatea relativă de 82%
Tabelul nr. 4
Ziua	Repetiția								mx ± s (n)	lv %/100	mx.lx
	1	2	3	4	5	6	7	8			
1		—	—	—	—	—	—	—	0	1,00	0
2	' 7	5	—	■ —	3	—	4	—	2,37±2,77	1,00	2,37
3	' 7	6	5	2	6	—	11	—	4,62±3,78	1,00	4,62
4	14	8	6	7	6	—	10	—	.6,37±4,72	1,00	6,37
5	16	■ 7	6	7	8	—	11	—	6,87±5,3	1,00	6,87
6	15	4	12	10	8	—	■ 10	5	8	±4,81	1,00	8
7	18	. 7	6	7	7	—	9	5	7,37±5,04	1,00	7,37
8	15	7	9	10	2	—	11	11	8,12±4,97	1,00	8,12
9	9	6	6	7	11	. —	11	13	7,87±4,09	1,00	7,87
10	9	6	9	9	5	—	13	7	7,25±3,81	1,00	7,25
11	10	—	8	6	4	5	4	4	5,12±3	1,00	5,12
12	13	—	7	5	—	4	4	3	4,5±4,17	1,00	4,5 ■
13	10		5	—	—	4	4	3	3,71±3,4	0,87	3,23
14	10		—			16	4	3	6,6 ±6,39	0,62	4.09
15	.8					4	4	7	5,75±2,06	0,50	2,87
16	7					5		11	7, 67±3,05	0,37	2,84
17	6					8		13	9	±3,6	0,37	3,33
18	—					2		6	2i67±3,05	0,37	0,99
19	4					6			3,33±3,05	0,37	1,23
20	1					6		—	2,33±3,21	0,37	0,86
21	— .					5			2,5 ±3,53	0,25	0,62
22	. —...					4			2	±2,83	6,25	0,5
23						3			1,5 ±2,12	0,25	0,37
24						2			1	±1,41	0,25	0,25
25	— •:								0	0,12	0 :
26									0	0,12	0
Ro = 89,64
Rata reproductivă netă (R0) pentru umiditatea relativă de 100%
Ziua	Re-petiția-									m ± s (n)	lx	 %/100	
	1	2		3		5	6	■ 7	8			
1	3	—	—		3	1	— ;	—	1,25 ±1,75	i,oo	1,25
.2	9	4			. 4	2	—	—	2,37±3,2	1, 00	2,37:
3	9	4	2	—	8	. 7	—	__	3,754-3,81	1,00	3,75
4	10	11	10	7	3	0	• —	—	5,87 ±4,45	1,00	5,87
5	17	18	9	7	7	: 8	—		8,25±6,67	1,00	8,25;
6	. 17	16	14	.15	6	7	4	, 4	10,374-5,03	i, oo	10,37
7	16	17	12	10	;12	10	4	- 3	10,5±5,01	1,00	10,5
8'	11	15	18	14	5	1	0	6	9,37±5,97	i;oo	9,37
9	7	9	16	15	6	11	10	13	10,87±3,6	1,00	10, 87
10	7	9	16	14	10	. .10	; 1	8	9,37±4,53	1,00	9,37
11	12	8	8	9	: 6	■ 7		3	••7,57±2,76	0,87	6,58
12	12	8	7	9	' 6	fi		2	7,14±3,08	0,87	6,21
13	5	. 8	13	11	6	: 6			8,1743,19	0,75	6,13
14	9	9	12	,11	. 9	8			9,67±1,5	0,75	7,25
15	8	7	8	2	9	13			7, 83±3, 54	0, 75	5,87-
16	5	7	12	8	5	5			7	±2,76	0,75	5/25
17	4.	6	13	2 .	10	fi			6, 83 ±4, 02	0,75	5/12
18	4	'V	5	•• —	• 1 •	1 ■			3	±2', 75	-o; 75	2,25
19	- -4	5	5	—	7	5			4,33 42,34	0,75	3,25
20	3	1	10		6	4			4,8 ±3,42	0,62	2,78
21	8			15		3	•1			5,4 ±6,19	0,62	3,35
22	6			12		6	2			5,2 .±4,6	0,62	3,22
23	4	: 1.	6,		.	1 ’	' 4-			.3,8 _ ±1,79	0,62	2,36
24	3	1	5		3	__			2,4 ±1,95	0,62	1,49,
25	—	—	5		6	1			2,4 ±2,88	0,62	1,49:
. 26	— .	2	5		7	3			3,4 ±2,7	0,62	2,11!
27-		—	2		fi	2			2,5 ±2,52	6,50	1,25;
28		—	—		2	■ — .			0,5 ±1 ,	0,50.	0,25’
29		1-	—		—	__			0,25 ±0,5	0,50	0,12‘
30		3			- — ■ -				6, 75±1,5	6,50	0,37;
31 i		3	—		—				0,75 ±1,5-	0,50	0,37:
32		1	—		■ —	—			0,25±0,5	0,50	6°>12:
33		—	—		—	—			0	0,50	6 i
34		1	—						6,254-0,5’	0,50	6,12!
35-37		■ —	—		—	■ —!			0	’ - ’	0,50	0 !
38-41		■	—		—				6	0,37	9 i
42—44									L		
		—-							0	0,25	o ;
45-47											•
								■ /	0 -	0,12-	■0	;
								-		Rb = 139,28	
tabelul nr. 5
Rata reproductivă netă (Ro) pentru martor
Ziua.	Repetiția								mx ± s (n)	L %100	ms. lx
	1	2	3	4	5	6	7 .	8			
1			3	2			3	4					1,5 ±1,69	1,00	1,5
2	9	11	6	—	4	9	1	2	5,25±4,13	1,00	5,25
3	8	10	15	3	7	7	7	4	7,62±3,70	1,00	7,62 ■
4	13	12	10	9	6	12	6	6	9,25±2,96	1,00	9,25
5	20	14	10	9	7	7	10	9	10,75±4,33	1,00	10,75
6	13	15	18	19	7	7	9	8	12	±4,93	1,00	12
7	13	11	10	9	11	13	10	11	11	±1,41	1,00	11
8	12	4	13	9	5	3	10	13	8,62±4,1	1,00	8,62
9	8	—	12	11	11	11	11	14	9,75±4,27	1,00	9, 75
10	8	—	11	11	12	11	6	4	7,87±4,26	1,00	7,87
11	10		9	8	10	15	6	4	8,86±3,48	0,87	7,71 :
12	10		8	7	6	10	5	3	7	±2,58	0,87	6,09
13 '	6		9	5	5	10	5	3 ’	6,14±2,48	0,87	5,34
14	7		9	7	12	15	6	11	9,57 ±3,26	0,87	8,32
15	8		7	5	8	12	7	6	7,57±2,22	0,87	6,58
16	2		. 4	—	—	13	8	8	5	±4,86	0,87	4,35
17	2		1		—	13	4	11	5,17±5,49	0,75	3,88
18 '					—	8	4	8	5	±3,83	0,50	2,5 :
19					—	9	4	6	4,75±3,77	0,50	2,37
20					—	8	4	6	4,5 ±3,41	0,50	2,25
21					—,	1	0	5	2,75±2,63	0,50	1,37
22					—	—	2	2	1	±1,15	0,50	0,5
23 :					—.	—	—	—	0	0,50	0
' 24 !					—			—-	0	0,25	0
Ro = 13-1,87
8	MUSeiDlFURAX RAPTOR ȘI UMIDITATEA RELATIVA	69
bibliografie
1.	COATS A. S„ Ânn. Ent. Soc. Amer., 1976, 69, t, 772-780.
2.	FABRITIUS K., St. cerc, biol., Seria Biol. anim. 1981, 33, I, 89—92.	.
3.	LEGNER E, Fi, Entoniopliaga, 1979, 24, 2, 145-152.	..
4.	NAGARKAȚTI S., NAGARAJÂ H., Entomophaga, 1978, 23, 2, 129 —136.
Primit in redacție Ia 22 septembrie 1981
Institutul de igienă și sănătate publică
București, str. Dr. Leonte nr. 1 — 3
Tabelul nr. 6
Capacitatea de parazitare, capacitatea de distrugere, raportul dintre sexe, indicele Z și durată
i vieții la cele două sexe in cele cinci variante experimentale
Varianta	c.p. (n)	Do : (n)	r3 (%)	Z (%)	d.v. (d)	
					$? 1	66	
35%	143,25 •± 89,08	276,12 i 121,90	67,21 ± 12,37	49,89 ± 12,73	20 ± 8,09	13,12 ± . 3,13
67%,	139,5 ± 39,3	261,75 ± 97,11	’ 72,23 ± 2,98	55,3 ± 7,71	22,12 i 11,82	16,5 ±. 5,53
82%	: 135,5 ± 61,75	240,5 ± 100,98	69,72 ± 16,44	56,23 ± 8,65	17,12 ± 5,46	21,25 ± 3,24
100%	' 192,5 ± , 102	363,12 ± 189,03	73,8 ± 7,1	51,82 ± 7,85	29,5 ± 14,71	18 ± 8,65
Martor	180,12. ‘	44,65		314 .. ± 85,23:	75,49. i 8,51	57,9 . ± 4,79	19,37 . ± 4,81	14,12 i 3,36
RECENZII
2
BECENZII
71
J. N. STRAUSFELD, THOMAS A. M.ILLER (sub red.), .Neuroanatomical Techniques. Insect
Nervous. Șystejn (Tehnici neurganalomice. Sistemul, nervos al insectelor),, Springer,
Berlin-New Ybrk-Hefdelliefg, 1980, 496 p., 172 figuri, din caro 26 color
.Domeniul-insectelor-stă tot mai mult în atenția biologilor, nu numai fiindcă numărul
speciilor, lor esțe de.aproape un milion, ci fiindcă ele se găsesc în toate mediile posibile dc
pe pămînt și prezintă adaptări uimitoare față de acestea ; mecanismele acestor adaptări ne
interesează nu numai pentru explicarea vieții lor, dar și pentru că multe pot servi ca modele
tehnicii omenești. înprimul rind, este nevoie să se cunoască structura intimă a acestor organisme.
Cartea prezentă aduce ultimele noutăți în tehnicile de cunoaștere a structurii sistemului
nervos al insectelor. Cei 21 de autori descriu precis metodele de colorație cu albastru dc meti-
len, albastru tripan, albastru dc toluidină, galben procion, cu substanțe fluorescente, cu sulfat
de cobalt, cu peroxidaze ele., precum și metodele de identificare a diferitelor formațiuni
și celule nervoase din sistemul periferic și central al ganglionilor nervoși ai insectelor.
Microfotografiile care însoțesc descrierea și aplicarea tehnicilor sînt foarte clare, iar reproducerile
color excepționale.
Bazate pe deprinderile autorilor și pe o bibliografie de 744 de titluri, cartea nu poale
lipsi din nici un laborator histologic, microscopic și electronomicroscopic,
acad. Eugen .4. Pora
GATES M. DAVID (sub red.), Biophysical Ecology (Ecologie biofizică), Springer, Berlin-New
York-Heidelberg, 1980, 611 p., 163 figuri, 30 tabele
Cercetările dc ecologie devin tot mai legate de aplicarea principiilor ei în practica
naturaliștilor de toate categoriile.
Profesorul D. M. Gates de la Universitatea din Michigan (S.U.A.) pune la dispoziția
biologilor de toate categoriile acest manual mult așteptat. Rod al studiilor sale de peste trei
decenii, cartea sc bazează pe o bibliografie recentă de 487 de titluri șl aduce ultimele interpre-
tări biofizice asupra răspunsurilor pe care plantele și animalele le dau la variația factorilor de.
mediu. în primul rînd se ocupă de nivelul radiațiilor și al variațiilor lor anuale, ca și dc cele
legate de natura mediului, a suportului, a suprafeței organismelor. Apoi tratează fenomenele
de convecție, conducție și evaporare sub aspectul lor biofizic. De asemenea urmărește fotosin-
teza în funcție de cele menționate. în final, se face bilanțul energetic al plantelor și animalelor
existente în ecosistemele studiate. Unul din acestea este răspunsul termic, mai ales al zonelor
arctice, la variațiile de radiații și căldură externă.
Cartea nu necesită cunoștințe speciale de matematică, fenomenele ecologice studiate
sînt ușor de înțeles și mai ales de urmărit în condițiile noastre. Se adresează în egală măsură
ecologilor, agronomilor, silvicultorilor, botaniștilor, zoologilor și poate fi utilizată și de stu-
denții biologi în practica lor în natură.
acad. Eugen A. Pora
M. AUBERT, M. GAUTHIER, JACQUELINE AUBERT, P. BEBNARD, Lcs systemes
d’information des microorganismes marins. Lear role dans Tâquilibre biologique oceanique
(Sistemele de informație ale organismelor marine. Rolul lor în echilibrul biologic al ocea-
nelor), C.E.R.B.O.M., Nisa, 1981, 231 p., 43 figuri și 33 tabele
Despre mecanismele dc reglaj numeric sau funcțional al unor organisme marine sc știe
de mult; el se face prin intermediul unor substanțe elaborate de unele organisme, care prin
intermediul apei ajung în contact cu alte organisme (dc aceeași sau de altă specie), stabilin-
ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 34, NR. 1, P. 70-74, BUCUREȘTI, 1982
du-sc astfel o legătură prin care se determină activități pozitive sau negative în acestea din urmă.
Acest mesaj a fost mimit telemesaj, iar substanțele care îl realizează au fost numite melaboliți
externi (Lucas, 1917), ectohormoni sau substanțe ectocrine (Bethe, 1932), leleryoni (Kirschenblatt,
1962), ecomoni (Florkin, 1965) și telemedlalorl (Aubert, 1971). De asemenea, se mai numesc
feromoni (Karlson&Butenant, 1959), allomoni (Brown, 1970), dar aceste din urmă denumiri
se referă mai ales la substanțe ce se răspindesc în aer.
De peste 40 de ani, se cunosc deci reglaje ce se exercită în apă prin intermediul unor
substanțe chimice elaborate de unul din organisme. Un stadiu sistematic și aprofundat au
început în 1963 doctorul Maurice Aubert și școala sa din Nisa.
Volumul prezent este oarecum sinteza tuturor acestor cercetări. El cuprinde patru părți:
1) Tclemcdiatorii în mediul marin; 2) Tclcmcdiatorii la microorganisme și rolul lor în echi-
librul biologic al mării; 3) Natura și funcția tclemediatorilor care reglează interacțiunile dintre
microorganismele marine; 4) Efectele poluantilor chimici asupra telemediatorilor. Din aceste
titluri se poate vedea clar conținutul acestui volum, care aduce multe lămuriri asupra rapor-
turilor de echilibru din mediul marin la diferite nivele de organisme, dar în special la cel al mi-
croorganismelor (bacterii; diatomee, peridinee). Există astfel de reglaje dc un singur inel: bac-
teriile telurice eliberează Vitamina B 12, care favorizează dezvoltarea diatomeelor, iar secreția
acestori inhibă diviziunea bacteriilor; apoi reglaje de două inele: vitamina B 12 eliberată
de bacteriile terigene favorizează și dezvoltarea peridineelor, care inhibă înmulțirea diato-
meelor in așa fel, încit ritmul de dezvoltare al acestor organisme urmează în mări o succe-
siune cunoscută de multă vreme: bacterii —> diatomee -> peridinee, care abia acum este
explicată cauzal.
în cîteva cazuri s-a putut identifica natura chimică a telemediatorului, dar în majorita-
tea relațiilor această substanță nu se cunoaște chimic. în primul caz, fenomenul de telemedi-
ație a putut fi verificat experimental în parametri preciși. Rămine ca în viitor să se cerceteze
natura chimică a fiecărui teleniediator în parte. Problema telemediației are nu numai o impor-
tanță teoretică pentru înțelegerea echilibrelor biologice din mări, ci, cunoscînd telemedia torul,
omul poate interveni eficace in cazul unor dezechilibre marine, cum se produc atunci cînd
în mediul marin intră substanțele poluante, care distrug mediatorii și cauzează „explozii de
populații” (înflorirea apei), care, în final, duc la moartea multor specii de pești valoroși.
Cartea relatează numeroase experiențe și discuții. Ea face parte din volumul 60 — 61 al
revistei „Revue Internationale d’Oceanographie medicale” și este prefațată de prof. Maurice
Fontaine, fost președinte al Academiei franceze și membru de bază al acesteia.
Fenomene de telemediație se găsesc și în mediul dulcicol, așa îneît orice cercetător din
domeniul hidrobiologici află din acest volum indicații asupra felului cum se realizează în ape
echilibrul biologic, care, fără intervenția poluanților, este destul de stabil pentru a păstra o bio-
cenoză utilă pentru om.	;
acad. Eugen A. Pora
G. RAGOVITZA, Etude ecologique sur Ies Coleopteres Bathysciinae cavernicoles, Memoires de Bio-
spăologie, VI, 199 p., 58 fig., Moulis, avril 1980
Lucrarea lui Gh. Racoviță își propune să descifreze unele aspecte pe care le prezintă
dinamica populațiilor de coleoptere cavernlcole din Munții Apuseni, pornind de la problema
concretă a factorilor care reglează fluctuațiile de efectiv și a mecanismelor prin care intervin
acești factori; Avînd în vedere că studiul modern al populațiilor cavernicole terestre este de dată
relativ recentă, abordarea acestui studiu încă'din anul 1963, de cînd datează începutul cer-
cetărilor de teren, a constituit un act de curaj, necesltînd multă pasiune, perseverență și un
volum considerabil de muncă pe teren șl în laborator ani de-a rîndul. Cu toate acestea, autorul
a reușit să aducă o contribuție însemnată — de fapt prima din România — la studiul popu-
lațiilor cavernicole, punînd problemele într-un context mult mai larg, în care sc are în vedere
valoarea ecologică a prezenței animalelor troglobionte în peșteri și în rețeaua de fisuri a
masivelor carstice.
Prezentînd o organizare judicioasă a materialului, uțilizînd un stil clar și concis și o
ilustrație adecvată și expresivă, autorul ajunge la numeroase concluzii extrapolabile la
întreaga faună subterană. Iată cîteva exemple. Populațiile cavernicole — conchide Gh. Raco-
viță — nil sînt stabile în timp, ci prezintă fluctuații de efectiv, de cele mai multe ori cu caracter
periodic,1 determinate de variația factorilor fizici din biotopii subterani, aflați la rîndul lor
sub controlul factorilor meteorologici de la exterior. Mecanismul care declanșează aceste fluc-
4
.RECENZII
73
72
(RECENZII
3
luații este reprezentat de migrațiile ce au loc în ambele sensuri între cavitățile accesibile și
rețeaua de fisuri, puțind afecta întreaga zonă de percolație a carslului. în felul acesta se stabi-
lește un echilibru dinamic al faunei cavernicole. Cind modificările microclimatice sînt mai reduse,
se poate manifesta o periodicitate reproductivă, de regulă prin apariția unui maxim sezonier. în
situația in care factorii de mediu nu reglează în mod decisiv dinamica populațiilor caver-
nicole, densitatea acestora este controlată prin autoreglarea efectivelor. La nivelul unui bio-
top cavernicol dat, autoreglarea nu se exprimă prin modificări în curba de supraviețuire, ci are
la bază migrațiile succesive. întregul comportaihent al animalelor troglobionte denotă o tendință
pronunțată spre stenobioză. Argumentele autorului sînt convingătoare.
Capitolul final este consacrat protecției faunei cavernicole terestre și argumentării nece-
sității acestei protecții. Ecosistemele subterane— arată Gh. Racoviță — se caracterizează
printr-o structură simplificată și, în consecință, printr-o toleranță foarte redusă față de
acțiunea factorilor perturbanți, stabilitatea lor în timp fiind condiționată in primul rînd de menți-
nerea biotopilor primari. Protecția faunei subterane necesită de aceea măsuri particulare și
trebuie să se bazeze pe conservarea foarte strictă a cadrului natural. Aceste măsuri trebuie să
privească nu numai peșterile, ci și regiunile carstice în ansamblul lor, înlăturînd principalul
pericol care amenință fauna subterană — defrișarea extensivă practicată în zonele de carst
împădurit.
Lucrarea lui Gh. Racoviță se alătură puținelor studii de asemenea întindere consa-
crate ecologiei animalelor cavernicole pe plan național și internațional. Ea nu trebuie să rămînă
în afara atenției nici unui biolog preocupat de problemele de ecologie terestră și de protecție
a naturii.
Ștefan Negrea
J. FRANZ, A. KRIEG, liiologisehe Schădlingsbekămpfung (Combaterea biologică a dăunătorilor),
ed. a 3-a, Paul Parey-Verlag, Berlin-Hamburg, 1982, 252 p., 46 fig., 8 tabele
Utilizarea intensivă în ultimele decenii a mijloacelor chimice în combaterea dăunători-
lor generează grave dezechilibre ecologice și constituie o sursă de poluare continuă a mediului,
în acest context a devenit imperios necesară orientarea către o houă direcție de combatere
a dăunătorilor, combaterea integrată, în care mijloacele biologice, selective și nepoluante
joacă un rol primordial.
Cartea de față, actualizată și revizuită, avînd ca autori două notorietăți în domeniu, trece
în revistă, concis și totodată exhaustiv, toate procedeele combaterii biologice, precum și dome-
niile în care acestea își găsesc aplicarea, cu numeroase exemplificări.
Materialul ilustrativ, îndeosebi fotografiile alb-negru, precum și diferitele scheme și repre-
zentări grafice, din care scoatem în evidență cele referitoare la tehnologia antagoniștilor biolo-
gici, întregesc și completează conținutul cărții. Lucrarea se încheie cu un glosar și o bibliografie
selecționată cu grijă, cuprinzînd 522 de titluri.
Se adresează atît cercetătorilor în domeniu, cît și unui cerc mal larg de specialiști preocu-
pați de problemele mediului înconjurător.
Klaus Fabritius
NICOLAE BOTNARIUC (sub red.), Produc/ia și productivitatea ecosistemelor acvatice,
Edit. Academiei, București, 1981, 214 p.
Lucrarea cuprinde 29 de contribuții semnate de 42 de autori, cercetători din cadrul
Institutului central de biologie. Facultății de biologie din București, Institutului de cercetări
și proiectări pentru gospodărirea apelor. Institutului român de cercetări marine Constanța,
institutului de fizică și inginerie nucleară—București, Stațiunii de cercetări pentru pisci-
cultura Nucet, Stațiunii de cercetări geografice — Orșova, Universității din Craiova și Cen-
trului metodico-științific Vălenii de Munte.
Se face o prezentare a rezultatelor obținute în studierea producției și productivității
unor ecosisteme acvatice, a metodelor, tehnicilor și. principalilor indicatori utilizați, precum și a
unor aspecte referitoare la efectele activității umane asupra producției și productivității pri-
mare și secundare din ape. ■
Cuprinsul este structurat în trei capitole : 1) Producția și productivitatea primară,
2) Producția și productivitatea secundară și 3) Impactul activității umane asupra producției
și productivității acvatice.
în primul capitol sînt prezentate aspecte referitoare la producția și productivitatea
fitoplanctonului din diferite ape interioare (Ghiolul Roșu, japșa Porcii din Delta Dunării, lacul
de acumulare Porțile de Fier, lacul Suagov, citeva iazuri din Transilvania), precum și de pe
litoralul românesc al Mării Negre, la productivitatea perifitonulul din Ghiolul Puiu, la pro-
ducția microfitobențosului din Delta Dunării și a macrofitelor din mlaștina Benii V. Sînt incluse
de. asemenea probleme legate de fenomenul de eutroîizare a apelor, de rolul bacterioplanc-
tonului în repunerea în circuit a diferitelor elemente, de schimbări trofice în succesiunea ecolo-
gică a planctonului din unele ecosisteme acvatice ale Deltei Dunării. în același capitol sint
cuprinse și unele propuneri de uniformizare a metodologiei de cercetare a productivității pri-
mare planctonice.
Capitolul 2 este consacrat studierii productivității zooplancterilor din diferite tipuri de
ape interioare și de pe litoralul românesc al Mării Negre, cunoașterii structurii și productivității
zoobentosului din Ghiolul Roșu și japșa Porcii din Deltă, lacul de acumulare Porțile de Fier,
lacul Mai'lca din județul Dolj, precum și a productivității speciei Pana ridibunda din balta Como-
rovea. O lucrare se referă la estimarea bugetului energetic la popidații de cladocere în
condiții de laborațor.
Capitolul 3 cuprinde lucrări referitoare la modificarea producției și productivității
ecosistemelor acvatice sub acțiunea diferiților polnanți, la efectul unor nutrienți in stimularea
producției, primare și secundare în ape. Sînt prezentate de asemenea încercări de combatere a
eutrofizării apelor prin blocarea nutrienților și inhibarea dezvoltării fitoplanctonului.
Lucrarea în ansamblu este un document care atestă faptul că, pentru a obține rezul-
tate cu aplicabilitate practică, este necesară o cercetare complexă, eșalonată pe o perioadă
mai lungă , de timp, desfășurată pe baza unui program logic și a unui scop precis.
■ Sînt tratate probleme de marc actualitate, dare interesează pe toți specialiștii de profil,
ca și pe practicienii care au misiunea de a supraveghea producția și productivitatea ecosistemelor
acvatice, de a lua măsuri pentru exploatarea rațională a acestora și combaterea poluării.
Irina Teodorescu
Z. F. KLIUTSCHKO, Fauna Ukraini, 16, 6: Sovki, Kvadrifinoidnogo Kompleksu (Nicleolini,
Vousatki, Stritchkarki, Otreini, Euleliini, Panteini, Melalovidki, laspidiini), Akadeinia
Nauk Ukratnskoi, Institut Zoologii, Kiev, „Naukova Dumka”, 1978, 414 p., 141 fig.
Autoarea, una din cercetătoarele de frunte ale Institutului de zoologie din Kiev, după
o muncă de peste 25 de ani, publică prima parte a faunei de lepidoptere a Republicii Socialiste
Sovietice Ucrainene, Noctuidae, consacrată subfamiliilor grupate sub numele de Quadrifidae :
Nijeteolinăe, Hgpeninae, Calocalinae, Olhreinae, Fuleliinae, Pantheinae, Plusiinae și Jaspidiinae.
. în primele 83 de pagini sînt prezentate generalități asupra grupului, începînd cu carac-
teristicile morfologice imaginate, larvare și nimfalc, clasificarea și filogenia grupului, răspîn-
.direa speciilor și pagubele ce produc economici. Urmează apoi partea sistematică, cea mai dez-
voltată, în care se dă o cheie de determinare a subfamiliilor, fiecare dintre acestea avînd
foarte,bune chei pentru identificarea genurilor și speciilor. La toate speciile se descriu aspectul
extern al adultului, armătura genitală <J și Ș, sumar caracteristicile larvei și chrisalidei, date
privind geonemia lor în U.R.S.S. și indicațiuni sumare privind biologia și adesea paraziții cunos-
cuți. Q bogată bibliografie (de peste 500 de titluri) și trei indexuri alfabetice, pentru toate numi-'
rile citate, încheie lucrarea.
Scrisă în limba ucraineană, păstrînd însă denumirile latine ale taxonilor, lucrarea este
ilustrată cu figuri reprezentînd desenul armăturii genitale și Ș la toate speciile menționate,
în total sînt semnalate 127 de specii, din care numai 15% nu au fost identificate în fauna de
Noctuidae Quadrifidae a țării noastre, îneît lucrarea reprezintă totodată un prețios îndreptar
■ pentru । identificarea acestora.
Este surprinzător însă faptul că taxonomia utilizată nu totdeauna este adusă la zi, din
' cârc cauză liftele specii, de exemplu dintre Ophidertnae, sînt plasate la Herminiinae sâii în genuri
deja sinonimizate, iar la Plusiinae, Calocalinae, Acontiinae (în lucrare trecute ca Jaspidiinae)
unele specii de asemenea nu sînt încadrate în genurile corespunzătoare.
74
■RECENZII
5
Trebuie însă menționat că, cu toate imperfecțiunile, datorate numeroaselor revizuiri de
nomenclatură, la întocmirea unei faune adesea fiind foarte dificil să ai la îndemînă toată litera-
tura la zi, cartea lui Z. Kliutschko constituie o remarcabilă lucrare faunistică, de mare interes
mai ales pentru cercetătorii din țara noastră, majoritatea speciilor menționate existînd și în
România. Este pentru prima dată cînd se prezintă armăturile genitale 5 și Ș la toate speciile
de Noctuidae Quadrifidae.
Aurelian Popescu-Gorj
MICHAEL E. IRWIN, LE1F LYNEBORG, The Genera of Nearctic Therevidae (Genurile nearc-
tice de Therevidae'), Natural Survey, voi. 32, Illinois, 1980, 87 p., 245 fig.
Este vorba de primul studiu de sinteză asupra dipterelor T/iereuiduenearetice, după con-
tribuțiile aduse pentru acest teritoriu de diverși specialiști ai grupiilui începind din 1893—1960,
dată de lâ care autorii acestei lucrări abordează studiul therevidclor.
în introducere, autorii prezintă istoricul cercetării acestei familii de diptere, în care arată
că genul Psilocephala Zett. se dovedește a fi polifiletic. Constatând și alte grupări de specii făcute
forțat, autorii descriu noi genuri pentru familia Therevidae, pe care le grupează în două subfa-
•milii, stabilite pe material din America de Nord.
Se dă diagnoza tuturor genurilor din America de Nord, la cârc se figurează și armătura
genitalăla mascul. Se stabilește prezența unui număr de 143 de specii, încadrate la 29 de genuri.
Dintre acestea, 15 genuri și o specie sînt descrise acum pentru prima dată.
Lucrarea începe propriu-zis prin descrierea adultului, textul fiind dublat de desene ori-
ginale clare, după care se dă cheia de determinare a genurilor. Genurile sînt tratate pe cele două
subfamilii : Therevinae și Phycinae. După diagnoza acestora, urmează diagnoza amănunțită a
.genurilor, în ordine evolutivă, completată de clemente de habitat, distribuție geografică și lista
speciilor. .
Ilustrația bogată numără 234 de desene detaliu și o planșă de ansamblu, alb-negru.
Această lucrare valoroasă, terminată cu indexul speciilor și a sinonimiilor lor, aduce o
contribuție importantă la cunoașterea thcrevidelor nearctice; ea este de un real folos cercetăto-
rilor ce se ocupă de studiul acestei familii de diptere, cunoscute mai ales din holarctic.
hledeea Weinberg
LEVY G., AMITAI P., Fauna Palaestina, Arachnida I: Scorpia nes, Israel Academy of Science
and Ilumanities, Ierusalim, 1980, 132 p., 103 fig., 1 pl.
Acest volum face parte din seria „Fauna Palaestina”, înscriindu-se în efortul făcut de
specialiștii din Israel pentru aducerea la zi a cunoștințelor referitoare la fauna acelei țări.
Autorii dedică acest volum prof. A. Shulov, care a studiat mai bine de. 40 de ani Arachnida
în Israel.
în această monografic, autorii prezintă familiile Buthtdae, Scorpionidae și Diplocentridae
din Israel și Peninsula' Sinai.
La baza lucrării stă un bogat material pe care l-au colectat cu diferite metode; se
menționează rezultatele deosebite obținute prin folosirea lămpii ultraviolete, cu ajutorul căreia
au fost capturate mai multe specii de Buthacus, gen nesemnalat anterior pe acest teritoriu. Din
\ cele trei familii sînt semnalate 9 genuri cu 19 specii și subspecii, la care se dau descrierea, reparti-
ția geografică și date ecologice.
Lucrarea are două capitole; In primul, introducerea, sînt prezentate pe scurt datele de
zoogeografie și biologie, apoi morfologie și cheia familiilor, iar în al doilea partea sistematică,
grupată pe cele trei familii.
Lucrarea este bogat ilustrată. Bibliografia bogată însumează 104 titluri.
Acest studiu morfologic monografic valoros vine să îmbogățească cunoștințele referitoare
la Școrpiones din Israel și Sinai. Lucrarea aduce date importante în cunoașterea a trei familii,
fiind un dețerminator util atît specialiștilor, cît și tuturor celor interesați în studierea acestor
animale.	<	. .
Medeea Weinberg
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Revista „Studii și cercetări de biologic, Seria biologie ani-
mală” publică articole originale de nivel științific superior din toat ■
domeniile biologici : morfologie, taxonomic, fiziologie, genetică,
ecologie ele. Sumarele revistei sini completate cu alte rubrici, ea :
1. Viata științifică, ce cuprinde unele, manifestări științifice din
domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri ele.
2. Bccenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente cărți
de specialitate apărute în țară și peste hotare.
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate la două rinduri, în două exemplare.
Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi daetilogra-
iate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe
hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea
celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele,
și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numere-
lor. în bibliografic se vor cita, alfabetic și cronologic (cu majuscule),
numele și inițiala autorilor, titlurile cărților (subliniate) sau ale
revistelor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), anul,
volumul (subliniat cu două linii), numărul (subliniat cu o linie),
paginile. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză,
de maximum 10 rînduri. Textele lucrărilor, inclusiv bibliografia,
explicația figurilor și tabelele, nu trebuie să depășească 7 pagini
dactilografiate.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele se va trimite pe adresa
Comitetului de redacție, 79717 — București, Calea Victoriei nr.
125, iar pentru schimbul de publicații pe adresa Institutului de ști-
ințe biologice, 79651 — București, Splaiul Independenței nr. 296-
La revue „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală”
paraît 2 fois par an.
Tonte commande. de l’elranger sera adressec ă ILEXIM, Dăparte-
ment d’exportalion-imporlalion (Presse), Boîlc poștale 136— 137,
telex 11 226, slr. 13 Decembrie nr. 3, 79517 — București, Roumanic,
ou ă ses rcprescnlants ă l’elranger. Eu Roumame, vous pourrez
vous abonner par Ies burcaux de poște. Le prix d’nn nbonnemenl
est de Ș 35.