COMITETUL DE REDACȚIE Studii $i cerc e h r i de Redactor responsabil: Academician EUGEN A. PORA Redactor responsabil adjunct: Academician RADU GODREANU Membri: SERIA BIOLOGIE ANIM TOMUL 31, NR. 2 , v . g / iulie—decembrie 1979 MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; NICOLAE BOTNARIUC, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; dr. IL1E DICULESCU ; MIHAIL A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; academician PETRE JITARIU ; OLGA NEGRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; academician VICTOR PREDA; GHEORGHE V. RADU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; LUDOVIC RUDESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; conf. GRIGORE STRUNGARU; dr. RADU MEȘTER — secretar de redacție. SUMAR I. DIACONU, L. GRUIA și C. PÎRVU, Date asupra faunei de oligochete din cîteva mlaștini situate în bazinul Teleajenului. . . . . .: . .■ - '95 Prețul unui abonament este de 30 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și insti- tuții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM, Serviciul export—import presă, P.O.B. 136 — 137, telex 11 226, str. 13 Decembrie nr. 3, 70116 București, R.S. România, sau la reprezentanții săi din străinătate. MADELEINE MARX, Structura calitativă a faunei fitofile din lacul ’ Marica (jud. Dolj) .... . . ‘101 Ș.I. TAȘCĂ și LILIANA BABEȘ, Cercetări asupra localizării histochi- mice a 15-hidroxi-prostaglandindehidrogenazei în segmentele sis- temului reproductiv femei la taurine............................... 105 LILIANA BABEȘ, M. SIMIONOVICI, NELI BOEȘTEANU, C. SÂRBU și NORA RĂDULESCU, Influența unor derivați de indol asupra activității monoaminoxldazei...................................... 109’ C.C. PARHON, GEORGETA PETCU și N. STĂNCIO1U, Asupra unui / V' factor fiziologic regulator al absorbției intestinale a acizilor ami- nați.......................... . . ...................................... 115 ;; , RODICA GIURGEA, Reacția timusului la șobolanii Wistar alb tratați cu atrazin și prometrin............................................ 119 Manuscrisele se Vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală”, iar cărțile și revistele pentru schimb pe adresa Institutului de științe biologice, București — 77748, Splaiul Independenței nr. 296. IOSIF MADAR, NINA ȘILDAN, ANA ILONCA și acad. EUGEN A. PORA, Efectul cîmpului magnetic asupra toleranței intravenoase la glu- coză a șobolanului alb................................ 123 ’ M.I. CONSTANTINEANU, D. PÎRVESCU și GH. MIHALACHE, Contribuții la cunoașterea ihneumonidelor parazite în Drymonia ruficornis Hufn., defoliator primejdios al arborilor de quercinee din ocoalele silvice Perișor, Șegarcea și Craiova (jud. Dolj) . . . 127 IRINA TEODORESCU și AURELIA URSU, Specii de Diapriinae (Hy- menoptera — Proctotrupoidea) parazite în puparii de diptere sinan- trope................................................ 131 RAOUL CONSTANTINEANU șl IRINEL CONSTANTINEANU, Ih- , neumonide din Masivul Ceahlău, noi și rare pentru fauna României 137 APARE DE 2 ORI PE AN EDITURA ACADEMIEI R.S. ROMÂNIA CALEA VICTORIEI NR. 125 R - 71021 BUCUREȘTI 22 TELEFON 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI CALEA VICTORIEI NR. 125 R - 71021 BUCUREȘTI 22 TELEFON 50 76 80 M.C. VOICU, Rolul speciei Bathyplectes exiguus Gravenhorst 1829 (Hy- menoptera- Ichneumonidae) ca factor de reglare a înmulțirii în masă a dăunătorului Hypera variabilis Herbst. (Coleoptera-Curculio- nidae)........................................................................ 141 ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR, 2, P. 93-194, BUCUREȘTI, 1979 96 X. DIACONII și colab. 2 3 OLIG-OCHETE ÎN MLAȘTINI DIN BAZINUL TELEAJSNULUI 97 organice (0,9—12,6 mg O2/l), în azotați, fosfați și alte substanțe minerale. Caracterul de mlaștină mezotrofă este reliefat de fauna de testacee și roti- fere (4). . ... . .. Mlaștina Stegardin se găsește situată în Depresiunea Bălțeșți, înțr-o pădure de stejar, la altitudinea de 250 msm, ăvînd o suprafață de circa 5 000 m2 și adîncimea medie de 60 cm. Aprovizionarea ei cu apă se face prin izvoare mici și numeroase, situate în partea din amonte. Apa mlaștinii are un pH acid (5,5—6,0), este săracă în substanțe organice (1—14 mg O2/l) și în substanțe minerale (7—140 mg/1 reziduu fix). Mlaștina Făget, de formă triunghiular-alungită, este situată în Depre- siunea Vălenii^ de Munte, într-o zonă defrișată. Bste puternic influențată de factori antropici, în special în partea sa superioară. Cuveta mlaștinii, de 4 000 m2, este mărginită de maluri înalte, care permit formarea uneibălți, de circa I m adîncimey invadată în timpul verii de macrofite. Apa mlaștinii este ușor acidă pînă la neutră (pH — 6,5—7,4), săracă în săruri biogene, dar bogată în reziduu fix (465—550 mg/1) și relativ săracă în oxigen (5 mg O2/l) (4). : ' REZULTATE ȘI DISCUȚII ' 1 ... • A'bc ' < ■ A '. ' - -■ a-, Analiza probelor colectate a phs în evidență 16 specii de oligocliete (tabelul nr. 1), dintre care Seremărcădominanța în specii a familiei Naiăidae (7 specii) și dominanța numerică a familiei Tubificidae, celelalte familii fiind slab reprezentate atît ca număr de specii, cît și c,a număr de indivizi. ’ Speciile dominante ale gemUiif caracterizează apele mezo-oligotrofe. Speci&.HM^ a fost întîlnită numai în mlaștina Bîlbîitoarea, celelalte specii de Naididd^'^ comune ’ pentru mlaștinile cercetate. Tubificidele sîrit prezentate1 î£ Aiimăr foafte mic în mlaștinile Stegardiii și Bîlbîitoarea, dar sînt dominante în mlaștina Făget (tabelul nr. 1), unde sînt deversate ape reziduale .bogate în substanțe organice. în toți biotopii cercetați au fost găsite specii aparținînd aceluiași gen, fenomen deosebit de evident la speciile genurilor Nais și Limnodrilus. /Densitatea numerică a populațiilor de!oligoehete prezintă mari osci- lații sezoniere, fiecare mlaștină avînd caracteristici proprii din punct de vedere numeric și ca biomasă (tabelul nr. 2). Astfel, în mlaștina Bîlbîitoâreă, numărul cel mai mare de exemplare a fost găsit în luna iulie a ambilor ani în care s-au colectat probe. Oea mai mare biomasă a exemplarelor colectate a fost găsită în mai 1973 (tabelul nr. 2). O situație asemănătoare din punct de vedere numeric am întîlnit în mlaștina Stegardin, unde efectivul a fost mâi mata îh anul 1972 decîț în 1973.. Mlaștina Făget este net superioară din punetul de vedere al numărului și al biomâsei oligochetelor decît celelalte dbua mlaștini ștudiatej rolul eȘențialj în acestsens revenind — după noi — cantității mari‘de substanță organica de origine ântropbgenă din, această! mlaștină (tabelul nr. 2). ! / '7/ 7'' 7 7 7’ 7 Frecvența speciilor de oligochete limicole în cele trei ecosisteme cer- cet^te (tabelul iir. 3) indică o împărțire a speciilor în două categorii,; specii cii frecvență mareff^ais eommunis în toate mlaștinile; Haemonais wald- vogeli și Pristina longiseța în mlaștina Bîlbîitoarea;Tubifex tubifex, Limno- Tabelulnr.l Efectivul numeric al Speciilorde oligocbete determinate in ecosistemele cercetate in anii 1912 șl 1913 / Specii i Mlaștina ' Bîlbîitoarea Stegardin Făget Fam. NAIDIPAE ! Nais cdmmurlis Piguet i; 81 ■ 183 ! / ' 32 " ' ' Nais simplex Piguet 13 1 —i Nais alpina Sperber —- ■— '■ 5 Haemonais waldvogeli ' ' 25 Bretscher 1 ““ r Pristina longiseța •' Ehrenberg 17- ' ■ 10 . A'M : 1 . ■ Dero digitala (Miiller) . — — 1 Aulophorus furcaius (Miiller) 6 . Total ‘ 136 ■ . 199 39 , ... -.u i . . Fam. TUBIFICIDAE Tubifex tubifex (Miiller^ 9 10 214 Limnodrilus hoffmeisteri Claparede t , , r" — 163 Limnodrilus udekemia- nus Claparede 1 — 3 9 Psammoryetides albicola (Michaelsen) Psammoryetides 1 barba- ■ — 22 l tus (Grube)| — • '— 14 • 1 i Oii ; Total j i 10 13 422 1 Fam. ENCHYTRAEI- . DAE Enchytraeus buholzi Vejdovsky ; 1 - o)- ‘e. .. --4- A. A Pridericia regulâris Nielsen —. 1 -T V- . Fam. LUMBRICULF DAE ' Lumbriculus variegatus (Miiller) 5 5 2 Fam. LUMBRICIDAE Eiseniella tetraedra ■ (Savigny) ‘ ■ '/și •; 1 H " 3 ' .' Total general.; ' ‘ ; Hvn} .1 ■; b: 15f '-H .. 219 470 driluș hoffmeisteri și, Ps^mdrycti^es. albicola în mlaștina Stegardin), și specii 6U frecvența mîcă7CMâ& f.f[. H Abundența speciilor este și măi variabilă în aceste mlaștini, în sensul că numai Nais eomwiuhis (în mlaștina’Stegârdih) și’ Tubifex tubifex (în mlaștina Făget) au o abundență ridicată. a m ; । u 98 I. DIACONII și colab. 4 5 OLIGOCHETE IN MLAȘTINI DIN BAZINUL TELEAJENULUI 99 Tabelul nr. 2 Densitatea numerică șl ca biomasă a oligocheteior limicole tn ecosistemele studiate Mlaștina Anul Număr exemplare/m2- în luna t Biomasa (mg/m2) în luna : v vn IX xi media V VII IX | XI media Bîlbîitoarea 1972 240 1 160 800 560 690 124 39? 612 168 324 1973 700 ! 880 720 280 645 3 260 1080 600 92 1258 Stegardin 1972 400 3 760 360 2 120 1 660 ’ .600 1360 1 280 1 132 1093 1973 1000: 240 560 320 530 72,0 ,200 200 948 517 . 1972 5 640 — 1280 2 840 3 253 6 960 V.- ~ 1 120 5 400 4 493 Făget 1973 4 800 1 040 2 120 1080 3 013 248 400 1844 40 800 2 080 73 281 Tabelul nr. 3 Frecventa și abundenta (%) speciilor do oligochete li niicole in ecosistemele cercetate (media anilor IST2-1913) Ecosistemul Specia Bîlbîitoarea ■ Stegardin |” ■ Făget frecvența abundența] frecvența abundența frecvența abundența Nais communis 100 53,3 87,5 85 ■ - 88 5,2 Nais simplex 25 8,6 — ■ ’î ■— ■ — — Nais alpina — — .— I - 14 1,0 Haemonais waldvogeli 62 17,2 — — — Prietina longtseta 50 11,1 25 4,6 14 0,05 Dero digttata . — — ■ — — 14 0,05 Aulophorus furcatus — .— 25 2,6 — — Tubifex tubifex — — 50 4,6 100 47 Limnodrilus hoffmeisteri 12,5 0,6 — — 100 36 Limnodrilus udekemianus — — 25 1,3 42 1,7 Psammoryctides albicola — — — 'F*' —iO' .: ; - 57 4,0 Psammoryctides barbatus — — — \ • i • ■ — ' • ’ • • _ : . 14 3,0 Enchytraeus buholzi 1 — ; • 12,5 0,05 28 1,0 Fridericia regularis — — 12,5 0,05 — — Lumbriculus variegatus 25 3,3 37,5 ! 1,8 14 i 0,4 Eiseniella tetraedra 25 5,9 ; — ■ — - ■ 14 0,6 BIBLIOGRAFIE 1. Brinkhubst R.O., Scient. Publs. Freshwat. biol. Ass. Brit. Em„ 1963, 22, 1—52. 2. Brinkhubst R.O., Jamieson B.G.M., Aquatic Oligochaeta of the World, OIIver&Boyd, Edinburgh, 1971. 3. Cekanovskaia O.V., Vodnte maloscetinkovîe cervt faunt SSSR, Akad. Nauk SSSR, Moscova— Leningrad, 1962. 4. Godeanu S„ Pîbvu C., Hidrobiologia, 1977, 15, 167-182. 5. Negrea Șt., Pîrvu C., Hidrobiologia, 1977, 15, 193-204. 6. Pîbvu C., Caracteristica limnologică a mlaștinilor și turbăriilor din R. S. România, referat la teza de doctorat, Institutul de științe biologice, București, 1972. 7. Pop E., Ocrotirea naturii, 1955, 1, 57—105. 8. Pop E., Mlaștinile de turbă din Republica Populară Română, Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. Institutul de științe biologice București, Splaiul Independenței nr. 296 Șl Centrul științifico-meiodic Vălenii de Munte, jud. Prahova Primit In redacție la 13 februarie 1979 CONCLUZII f în mlaștina Bîlbîitoarea predomină specii indicatoare de ape curate (Naididae) ; în mlaștina Stegardin, asociația de oligochete are o structură intermediară între asociațiile din celelalte două mlaștini, mai apropiată însă de structura asociației de oligochete din mlaștina Bîlbîitoarea. Ca rezultat al impurificării apelor, mlaștina Făget este cea mai bogată în număr de specii, în număr de exemplare și ca bipmasă, predommînd tubificidele cu specii indicatoare pentru ape bogate în substanță organică. Considerăm că factorii determinanți în existența și în, răspîndirea speciilor de oligochete limicole sînt legați de natura șțde compoziția, substra- tului în care acestea își desfășoară activitatea. STRUCTURA CALITATIVĂ A FAUNEI FITOFILE ; DIN LACUL MARICA (JUD. DOLJ) ; - de : : j v ■ ..I; v z z . . : ; .z ■ . ; : ■ ... ’ »>. <■ .. MADELE1NE MARX , . , 1 Z z . ' Z Z Z ' Zl'jz'z,. Z \ nThe qualitative structure research of the;phyțophilous fauna ip 26 vegetal,ploțs • in the Marika ,lake (four homogeneous plots and twenty two heterbgeneous ohes) identified the presence of 129 species. Out of them Erpobdella nigricolib (Eran-' des), Limnochironomus f.l. “dubla” f.l.n. Cure and Lauterborniella agrayloides Kieff. are three new species for our country fauna. The existence of some systematical groups and some important species in the trophic ccosysteni net is presented too. ',V. ■ zzzzz; , în cele1 ce urmează prezentam rezultatele primelor cercetări calitative efectuate asupra faunei fitofile din lacul Marica, existentă, în loturile cu Phragmites communis Trin. (care cresc pe toate malurile în stațiile Mj—Mg), pe Typba angustifolia L. și loturile ei,,în loturile macrofitei Typjialatifolia L. (ambele se dezvoltă mai ales pe malurile nordic (Ms), nord-vestic . (M4) și sudic (M5)), pe Scboenoplectus lacustris (L.) Palia și loturile luiJMg), pe Trapa natans și loturile Mi. (Mx, M3), pe Nymp'haed alba In și Idturile ei (M2,M4). 1 ’ METODA DE LUCRU Fauna fitdfilă a fost prelevată din 4 loturi omogene (numerotate cu g, ,p, t, "w) și din 22 de loturi eterogene (a — f, h — 1, m — o, q — s, u, v, x — z) (tabelul nr. 1). Macrofitele au fost retezate de la nivelul substratului (stațiile Mi — M5); după spălarea lor, apa a fost filtrată printr-uni ciorpac cu sită defileu planctonic. Trierea animalelor s-a făcut pe grupe sistematice, ținîndu-se seama de stadiile de dezvoltate ale macrofîthidr și de modificările sezoniere (1), (2), (5), (6), (7), (8)./Speciile epibionte sînt numerotate în ordine sistematică și sînt reprezentate prin ciclograme (fig. 1). Deoarece nu figurăm valorile lor can- titâtiy0J (densitate sau biomasă), cercul a fost împărțit la numărul maxim de specii — 35— aflat’ Intr-un lot în întreaga perioadă de cercetare (j). Că urmare, fiecare specie are convențional valoarea de circa 10°. Prin indicele „0” am reprezentat speciile abserite din totalul de Î29 de specii determinate în cele 26 de loturi vegetale. REZULTATE OBȚINUTE Studiul calitativ al faunei fitofile a permis identificarea a trei specii noi pentru fauna țării i Erpobdella nigricolis (Brăndes) (hirudineu în loturile b-X.1968, M8 și o-XI.1968, M3), Lirnnoebironomus f.l. „dubia^' f.l.n. Cure și Lauterborniella agrayloides Kieff. (chironomide în lotul n-1X1968, M4); totodată s-a constatat coabitarea (3) speciilor de hiiudinee flrpobde^ lata (L.) și Erpobdella testaeea'^Savigny) (loturile y-XL1968, M4; dX1968, M4; d-IV.1969, Mi-, b-X1968, M3). ,.v ;i,< . , ! ; . ! zvz z;z zzî\VvZil.VZ ,z< : ] , z Zz z. z , ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 101-104, BUCUREȘTI, 1979 102 3 FAUNA FITOFILA DIN LACUL MARICA 103 Tabelul nr. 1 Tabelul nr. 1 (continuare) Loturile vegetale (eterogene șl omogene) din care s-a prelevat fauna f Itof Ud J' 4) " O *5 fi >—। Loturi vegetale . Stația Data prelevării Indicei Loturi vegetale Stația Data prelevării a Phragmites communis Trin. Typha angustifolia L. Trapa natans L. m2 VII.1968 k Typha angustifolia L. Ceratophyllum demersum L. Cladophora sp. VI.1968 b Phragmites communis Trin. Trapa natans I,. , m3 X.1968 1 Typha angustifolia L.i: Myriophyllum spicatum l.. «3 V.1969 c Phragmites communis Trin. Iris pseudacorus L. m3 IV.1969 m Typha lătifolia L. ' ’ Atișmă'. plăntago L. Carex pseudocyperus L. Nymphaea alba L. Ceratophyllum demersum,!,. m5 VI.1968 d Phragmites communis Trin. Carex ripariti Curt. îris pseudacorus L. IV.1969 n Typha latifolia!. < Phragmites, commun is Trin. Hydrocharis morsus ranae l. . , Ceratophyllum demersum L. m4 IX.1968 e Phragmites communis Trin. Nuphar luteum (L.) Sm. Ceratophyllum demersum L. , ) . i. ' •’ m6 IV.1969 ' f Phragmites communis Trin. Nymphaea alba L. Nuphar luteum (L.) Sm. Hydrocharis morsus ranae L. Ceratophyllum demersum L. m4 V.1969 0 P q Typha latifolia L. Sparganium ramosum Huds. Lycopus europaeus L. Veronica anagalis aquaticăL, m3 XL1968 Schoehoplectus lacustris (L.) Palia ‘ m6 Ms XI.1968 VII.1969 g'.’ Typha angustifolia L. m3 XI.1968 i,VII.1969 Schoenoplectus lacustris (L/ Palia Nymphaea alba L. VII.1968 IX.1968 (, h Thypd angustifolia L. " Phragmites communis Trin. Trapa natans L. m4 VH.1968 r S ' Schoenoplectus lacustris (L.) Palia Sparganium ramosum Huds. , Ceratophyllum demersum L m6 X.1968 i 3j Typha angustifolia L. Phragmites communis Trin. Hydrocharis mqrsuș ranae L. Nymphaea albă, fi. ' ( j Ceratophyllum demersum L. m4 X.1968 Schoenoplectuslacustris (L.) Palia Typha angustifolia L. \ Nuphar luteum (I,.) Sin. Myriophyllum spicatum L. me V.1969 ' Typhă 'qnguștifollatlj. ș' Sparganium ramosum Huds. Hydrocharis morsus ranae L. Myriophyllum spicatumC. m4 IV 1969 > i Indice Loturi vegetale Stația Data’ ' prelevării Indicei Loturi vegetale .9 A 75 Data prelevării t Trapa natans L. VI.1968 VII. 1969 w Nymphaea alba L. Ma VI.1968 X.1968 XI.1968 m3_ VIII.1968 Nymphaea alba L. Ceratophyllum demersum L. Ma VIII.1968 u Trapa natans L. Ceratophyllum demersum L. \ VII',1968 y Nymphaea alba L. Ceratophyllum demersumL. m4 XI.1968 V Trapa natans L. ; < Potamogeton crispus L. Ceratophyllum demersum L. Mi V.1969 . Z1 Nymphaea alba L. Hydrocharis: morsus ranae L. Ceratophyllum demersum!,. M’a IX.1968 Urmărind datele din figura 1, constatăm cum între speciile fitofile apar forme bentonice din variate grupe ahiinale. Astfel, dintre oligochete semnalăm prezența, speciilor Limnodrilus hoffmeisteri, care are preferință pentru loturile cu. Phragmites, Niseniella tetraedra, Psammoryctes barbatus și Tubifex tubifex, întîlnite în loturile predominant emerse; cladocerul Iliocryptus sordidus (4) și copepodiil -Acdnthocyclops vernalis șîht forme bentonice care apar numai primăvară (IV.1969) în unele loturi cu Phrag- mites, iar amfipodul epigeu orb Niphargus valachicus indică deversarea în M5 a iniei ape freatice. 7 • ' :f Din totalul de 129 de specii identificate sînt frecvent întîlnite hiru- dineele Erpobdella' octoculata și G-lossipbonia eomplanata, prelevate mai ales în timpul verii și, al toamnei; gasteropodul Acroloxus lacustris, efe- meropterul Cloeon dipterum, chironomidul Cricotopus silvestris și isopodul Asellus aguaticus sînt. găsite în toate anotimpurile. Specii ca Nais barbatd, Stylaria lacustris, Ophidonais serpentina, Viviparus acerosus, Valvata piseinalis, Ablabesmyia monilis, Polypedi- lum scalaenum an fost identificate primăvara. Nais communis, Dero digi- tata, Trichodrilus sp., Hemiclepsis marginala, Radix ovata, Microcricotopus bicolor și Ablabesmyia lentiginosa s-au găsit vara. Helobdella stagnalis, Radix peregra f. ovata, Physa acuta, Psectrocladius psilopterus, Crthocla- dius saxicola, Polypedilum nubeculosum și Dina lineata au fost prelevate toamna. Cercetarea structurii calitative a faunei fitofile din diversele loturi vegetale (tabelul nr. 1) a condus de fapt la precizarea existenței unor grupe (oligochete, chironomide) și specii (Viviparus acerosus, Valvata piseinalis — gasteropode; Acanthocyclops vernalis, Dudiaptomus gracilis, Macrocyclops albidus — copepode; Cricotopus silvestris — chironomide) care constituie verigi comune ale mai multor rețele trofice din ecosistem, cu importanță pentru peștii existenți în lac. 104 1 . MADELEINE'MzkRX 4 CONCLUZII 1. Studiul calitativ al faunei fitofile a identificat prezența a 129 de specii, repartizate în18 grupe sistematice. , Cea mai mare pondere a revenit chironemidelor (23 specii), urmate de oligochete (20 specii) și gasteropode (18 specii), grupe importante în hrana peștilor din lac. 2. S:au evidențiat prezența a țrei specii noi pentru fauna, țârii: Erpgbdelld uigricolis (Brandes), Limnpțșhirpnomus f. 1. „dubia" f.l.n. Cure și Lauterbomiella agrayloides Kieff., și coabitarea speciilor de hirudinee iSrpobăeila octoculala (L.) și-Erpobdețla țe^acea (Savigny). ; ' !3y'Din totaldl de 129de specii identificate, frecvent s-au întîlhit Cricotopus silvestris, Asellus-aquaticus, Erpobdella, octoculala, Argyroneta aquqțica, CloSon dipterum și ^lyptotehdipbs gripekowni, în timp ce* 33 de specii aii fost rar prezente în cîte un loț vegetal. """V* ' 4. Numărul cel mâi mare de specii fitofile s-a găsit primăvara, între plantele plutitoare și submerse; în loturile predominant emerse, numărul speciilor crește din primăvară spre toamnă. j i , . , ' i -1 .V. ■ ,? .v? r t ^BIBLIOGRAFIE ’ jH' ,Ă: -i K Î,;J. JU, ’ W" -JO'.'V.- 1. Curb Victoria, Bul. cerc.; pisclc., 1972, 2—2, 39—43. । . ; , , 2. Cure Victoria, Hidrobiologia, 1973,14, 225—243. ‘ . 3. Manoleli D„ Travaiix du Musădm ,‘d’Histoire Nâturelle „Grigore Antipa”; 1972, 12, 39—44. 4. Negrea Șt., Negrea-Alexandrina,Ecologia populațiilor de. țțădbceri șt-gasteropode din tona ■ r inundabilă a, Dunării, Ediț. Academiei, ;Bucureșți, 1975, p. 31—62, 79—219. 5. RopescUțMarinescu ViRGiNiA, Zinevigi V., iHidrpbiologia,; 1968, 9, 129,—143. , y . 6. Popescu-Marinescu Virginia, Zinevigi v4 St. cerc, biol., Seria Zoologie, 1969, 21, 2, 1 17^182;-; ' 7. Rogoz I., Studii) și i comunicări,’Bacău, 1971/427—433. 1 8. Rudbscu L„ Popescu-Marinescu Virginia, Arch. Hydrobiol., 1970, 2/3, 279—292. ’ - : ■ T- • ■ ’ ’ - ■ ■ ’ iți/t ■ o- . ‘ 1 ; ( Universitatea din 'Craiova, ' ; 1 ' Laboratorul de zoologie, ' ' ' c ' 1" ;' ‘ Craiova, str. Al. I. Cuza nr. 13 c, i' i -ti j v) 'oho ; o —/-'V ; ; i '. Primit în redacție la.V)12 iulie 1978 ■■ :;J ii'- . JOHIMICE 3ENAZEI IV FEMEL i’CT -- j enzyme of reproductiVe ’ Iuțeai cells, / blished. The drogenase in bstaglandins h ' -■ i ' '1 ’ / ■ ■ i; J ■ (caii, cu o deo- lați în reglarea flandinele joacă .ctiv, modulînd jt nivel. Astfel gurile tractului j precum și al 10), în luteoliză . nr. 1.1X141) osțaglandinelor le la C15 și prin cestora. PGdH nul de porc (1) festin și testicul inichi de pasăre histbchimică a șste evidențiată limică a PGdH rea locurilor în I 3 ■ ; je rasă Băl țață româ- ată după tehnica his- pzlna), peijtru a servi H .... ;; 1. ^tudiul calitativ al faunei fițofile a identificat prezența a 129 de spe^iij rep^tiza^ înare pondere a revenit chironcmldclor (23' spfecii)/Tirmate/dlebnligo.cliete (20 specii) și"gasteropode (18 specii), grupe importante în hrana peștilor din lac. h 2viȘ-âu evidențiat prezența ,a țjpi specii noi' pentru ,J$un%vț^: Erpp^deUap,igrico^ î/imnpffi 1. „dubla” i.l.n. Cure și liOuîeȚb^rniella agrayloides Kieff;, și) coabitarea speciilor de hirudipee Erpobdella \octoculata (L.) și Erpobdellațestqceq (Savigny). ' << ;!' T3yjDin totaMbde 129vdi0 specii identificate, frecvent s-an întîlnit Cricotopus idilwstr^ AseUiis-a^^^ Erpobdella octoculata, Argyroneta agu^ie^ Qlobon diptftu^ . gripekoveni, în ‘timp ce' ]33 de specii'â^fpș^ cîte un loț vegetal/' ' " mrMmvyvmj; 4. iNiltthlăm specii fițofile s-a găsit primăvara, îptr,e planțelp plutitoare îșivsub^eise^în loturile predominant emerse/ numărul speciilor crește "din^piimăvară spire toamnă. Im 1 ,, . . '7 ii • î ii vi, a .v ;-:i A> vA\"V.<. 7 ^BIBLIOGRAFIE vim/HT o/m -mi/.: o/i mhi;Lhim - J m-gH ^’h Gh/mb su/vir/ 1. Cure.yiCTORiA, BjU, .cerc./piscic.,, 1972, 1—2, .39—43.' ,4 v;; '! ■, hihimm’vAj • a .. «m'1’' - । < n t g-../ , iji > a i r j ;; i g /,: , /Priinit în redacție , la<\,12, iulie 1978 m S ; îi. vi : v/ / V V-șn/'U Fig. 1. - Componența specifică a faunei fițofile din diferite loturi vegetale din lacul Marica, in variație sezonieră. 1, Chlorohydra viridissima (Pali.); 2, Ophidonais serpentina (Miiller);;3, Nais eommunis Piguet; 4, Nais barbata Miiller; 5, Nais sp. ; 6, Stylaria lacuslris (L.); 7, Dero digitala (Miil- ler); 8, Dero sp. ; 9, Pristina longiseța Ehr. ; 10, Tubifex tubifex (Miiller); 41, Psammorycles barbatus (Grube); 12, Limnodrilus claparedeanus Ratzel; 13, Limnodrilus hoffmeisteri Clap. ; 14, Limnodrilus udekemianus Clap.; 15, Peloscolex ferox (Eiscn.); 16, | Clitellio arenarius (Miiller); 17, Eiseniella leiraedra Sav. ; 18, Trichodrilus sp. ; 19, Propappus ivolki Mich. ; 20, Enchytraeus sp. ; 21, Hirudo medicinalis L. ; 22, Theromyzon tessulatum (O.F. Miiller); 23, Erpobdella octoculata (L.); 24, Erpobdella testacea (Savigny); 25, Erpobdella nigricolis (Brandes); 26, Glossiphonia heteroclita (L.); 27, Glossiphonia complanala (L.); 28, Hemiclep- sis marginala (O.F. Miiller); 29, Bairachobdella paludosa (Carena); 30, Helobdella stagnalis (L.); 31, Placobdella costala Miill. ; 32, Dina lineata (O.F. Miiller); 33, Viviparus acerosus Bourg.; 34, Valvata piscinalis Miiller; 35, Bithynia leachi Shepp. ; 36, Physa fontinalis L. ; 37, Physa acuta Drap. ; 38, Lymnaea stagnalis L. ; 39, Stagnicola palustris Miiller; 40, Radix ovata Drap. ; 41, Radix peregra f. ovata Drap. ; 42, Radix sp. ; 43, Galba iruneatula Miiller; 44, Planorbarius corneus L. ; 45, Spiralina vortexL. ; 46, Armiger crista L. ; 47, Armiger aista naulileus L. ; 48, Hippeutis complanaius Drap. ; 49, Acroloxus lacuslris L. ; 50, Succinea pfeifferi Rossm. ; 51, Donacochara speciosa (Thor.); 52, Micryphanlidae; 53, Pachynaiha sp. ; 54, Argyroneta aquaiica (Clerk); 55, Licosidae; 56, Clubiona phragmiles C.L. Koch ; 57, Hydro- droma despiciens (O.F. Miiller); 58, Limnesia fulgida Koch; 59, Arrenurus radiatus Piersig; 60, Trombidinm sp. ; 61, Hydrozetes lacuslris (Micii.); 62, Simocephalus velulus (O.F. Miiller); 63, Iliocryptus sordidus (Lievin); 64, Candona fabaeformls (Fish.); 65, Cypria ophlaltnica (Jurine); 66, Dolerocypris sinensis G.O. Sars ; 67, Macroeyclops albidus (Jurine); 68, Acan- Ihocyclops viridis (Jurine); 69, Acanthocyclops vernalis (Fischer); -70; Eudiaptomus gracilis (Sars); 71, Canthocamptus staphylinus (Jurine) ; 72, Atheyella crassa (Sars) ; 73, AseZZus aqualicus L. ; 74, Niphargus valachicus Dob. Man. ; 75, Caenis macrura Stph. ; 76, Caenis robusta Etu. ; 77, Caenis horaria (L.); 78, Ciclon dipterum L. ; 79, Aeschua cyanea Miill.; 80, Ischnura elegans v.d. Lind. ; 81, Zygoptera; 82, Gerris sp. ; 83, Plea minulissima F. ; 84, Plea sp. ; 85, Ranatra sp. ; 86, Naucoris cimicoides L. ; 87, Naucoris sp. ; 88, Micronectasp. ; 89, Aphidae larvule; 90, Bidessus pusillus Fabr. ; 91, Bidessus sp. ; 92, Noierus crassicornis Miiller; 93, Noierus clavicornis Deg. ; 94, Laccophilus minutus L. ; 95, Hydrovalus cuspidatus Kunze; 96, Ilelochares griseus Fbr. ; 97, Staphiltnd exogen ; 98, Coccidula sculellala Flbst. ; 99, Donacia sp. ; 100, Cnemidotus caesus Duft; 101, Dytiscidae; 102, Berosus sp. ; 103, Chryso- melidae-, 104, Nymphula nymphaeala L. ; 105, Parapoynx stratiolata L. ; 106, Ablabesmyia monilis L. ; 107, Ablabesmyia leniiginosa Fus. ; 108, Procladius skuze; 109, Corynoneura sp. ; 110, Cricotopus silvestris F. ; 111, Microcricotopus bicolor Zett. ; 112, Orthocladius saxicola Kieff. ; 113, Psectrocladius psilopterus Kieff. ; 114, Cladotanytarsus maneus v.d. Wulp. ; 115, Lauierborniella agrayloides Kieff. ; 116, Paratanytarsus laulerborni Kieff. ; 117, Tanytarsus lauterborni Kieff.; 118, Tanytarsus maneus v.d. Wulp. ; 119, Chironomus f.I. plumosus L. ; 120, Cryplochironomus pararostralus Lenz.; 121, Tendipedini g.l. macrophthalma Tshern. ; 122, Endochironomus tendens F. ; 123, Glyptotendipes gripekoveni Kieff, ; 124, Glgptotendipes poly- tomus Kieff. ; 125, Limnochironomus tritomus Kieff. ; 126, Ltmnochlronoinns f.I. ,,dubla” f.l.n, Cure; 127, Polypedilum nubeculosum Mg. ; 128, Polypedilum sealaenum Sch. ; 129, Sphaeromias sp. ; 0, specii absente. 104 1„ MADELEINTAMARX 1. Studiul caii specii, repartizate în chironomidelor (23 s (18 specii), grupe ir 2. S-au evider Erpgbdelld nigricolis și Laitierborm^ at Erpobdella octoculatc totaliil Cricotopus [Silvestris aguațica, Cloeon dig de specii au fost ra 4. Nuihaful' c între plantele pluti numărul speciilor c 1. Curb . Victoria, Bul. < 2. Curb’ Victoria, Hidr< 3. Manoiali D., Travaux 4. Negrea Șt., Nbgrba inundabilă 5., Popescu-MarinescuAV 6. Popescu-Marinescu S Wa 179-182, 7. Rogoz I., Studii șbco 8. Rudbscu L., Popbscu- CERCETĂRI ASUPRA LOCALIZĂRII HISTOCHIMIGE a A ■ 15-III.DROXI-PROSTAGLANDINDEIIIDROGBNAZEI ’ ÎN SEGMENTELE SISTEMULUI REPRODUCTIV FEMEL LA TAURINE DE Ș.L TÂȘ(A și LIBIANA BABEȘ ■ ■ X! - ■ P ' 'X. ' ' A ■1; a ‘Ș ■ - ‘ . • a ■-’u. i r. ■. r . ■ ■.' a i;; ; A A ■A t i , ..iS-Hydroxy-prdsțaglaiidindcihydrogenase, the.. main,, cațab.ol.izing enzyme of s ‘ prbstăglăndins, was histochemicallyștudied aț the level of female reproductiVe ’ • trâct'in’cattle. The sile of enzymatic activity in the grâhulosa cells, Iuțeai cells, ■ A; : epithelial ovidiictal cells and epithelial endometrial cells was;esțablishedAThe <; A A<; A '' a a A Aa a A MATERIALE ȘI METODE ; , S7au prelevat fragmente de ovar,; ovidu / ; ale foliculilor maturi, din foliculii pri- ’u ' ■ Tabelai nr. 1 Localizarea șl Intensitatea âctlvitățiiPGdHlaniVeiuî sistemului ’reproductiv femei la taurine ‘U cu substrat |fără substrat . Segmentul studiat Activitatea P GdH iii secțiunile inCiibate1 • in mediu * P : J Folicul ovarian : ) ’ i ; • . • 4 ’ ' 4 ’' ' o’ Corp, luteăl 0 dviiluct ■ —1- + + ' ■ i4- Uter: n ’ • • == lipsa ,activității pnzimatice; 4- ’ « activitate slabă + 4- = activitate moderată; î s P ’ x i ■ . •. ; r ■ - ' ; -4- + 4i activitate intensă; ' tu ■' + 4-:4s+; ==.aclivițate.foarte intensă. Fi®- 1. Folicul ovarian matur. Activitate enzimatică slabă în celulele granuloasei. mordiali, precum și din stroma ovariană. ; La nivelul corpului Iuțeai, reacția a fost, mai intensă -și localizată numai în citoplasmă ■ celulelor luteale mari, care provin; din granuloasa: foliculilor < ovarieni (fig. r2); Activitatea >enzimatică ;, a fost; prezentă în toată citoplasmă,, cu excepția zonei nucleare, și s-a etalat, sub formă • de granule de dimensiuni . variabile, răspîndite neuniform, foarte rar sub , formă de mici densificări, prin, reunirea; mai multor granule. A fost absentă în celulele luteale mici de origine fecală. ;; ■ < ,r: ; n-'e f , Este cunoscută participarea PGE2: și PGF2a la procesul maturării: ovocitu- lui, al ovulației, precum și, al;luteo- lizei,. deși mecanismul lor de acțiune este încă controversat. Prezența P’GdH la nivelul ovarului este o nouă dovadă a participării prostaglandinelor la reglarea ciclică a activității sexuale la animale. O explicație pentru'faptiil că formațiunea Iuțeală, în primele patrii zile de la formare, este îndemnă la PGFȘ« injectată parentorăr '(0) ar fi prezență' locală ă PGdH, care poate inactiva ' această prpstăglandiiiă, împiedicînd acțiunea șa luteolitică. ț d ' ' ■ Fig. 2. — Corp Iuțeai evolutiv. PGdH cu activitate moderată în celuleleluteale mari. x PGEa a fost primită de la' dr.J.E.’-'Plke (Upjohn Co., S.U.A.). ; , 3 WCALIZAKEA H1STOCHIMICA A ACTIVITĂȚII PGdH 107 Fig. 3. — Oviduct, regiunea ampulară. Activitate enzimatică intensă în epiteliul airipulei. Fig. 4. — Corp uterin. Activitate enzimatică foai'te intensă în glandele endometriale. OviduetuL Acest segment al tractului genital a fost. cercetat la nivelul regiunii ampulare, caracterizată prin abundența cutelor mucoasei. Activitatea PGdH, ilustrată prin granule albastre de diferite dimensiuni, a apărut 'intensă la nivelul epiteliului mucoasei și a fost absentă în stroma conjunctivă din axul cutelor mucoasei' (fig. 3). De-a lungul epiteliului, activitatea enzimei s-ă distribuit neuniform. Sînt vizibile astfel regiuni cu intensitate mai mare a culorii albastre, alternînd cu altele în care inten- sitatea culorii este redusă. O activitate slabă a fost remarcată și pe secțiunile martor, incubate fără PGE2 (tabelul nr. 1). Datele care atestă existența prosțaglandinelor la nivelul oviductului (12) explică această slabă reacție prin substratul pe care-1 oferă prostaglandinele remanente la "acest nivel. Evidențierea PGdH în oviduct, argumentează teoria care explică motilitâtea acestuia și deci transportul zigotului spre uter pe baza inter- venției prosțaglandinelor în anumite faze ale ciclului estral? Uterul. Determinarea histochimică a PGdH la nivelul uterului a evidențiat localizarea enzimei cu precădere în glandele uterine, care se ramifică și se înfundă adînc în' stroma endometrului. Reacția, deosebit de intensă, este figurată tot sub formă de granule albastre, cu dimensiuni variabile, dar foarte aglomerate, compacte, mascînd aproape integral, suprafața celulară (fig. 4). Activitatea enzimatică este absentă în stromă și în miometru. Ca și la oviduct/foarte slabă, dar prezentă este reacția în secțiunile martor, probabil datorită preexistenței în celule a unor pros- taglandine elaborate local. Existența PGdH în endometru se încadrează în activitatea ciclică a uterului, coordonată de prostaglandinele elaborate la acest nivel. O cantitate redusă de enzimă permite desfășurarea acțiunii PGF2a fie în sensul decidualizării, fie știmulînd contracțiile miometrului în momentul nașterii? Creșterea activității PGdH inactivează prostaglandinele, ceea ce are ca efect păstrarea funcțiilor corpului Iuțeai cu secreția de progeste- ron și deci menținerea gestației. Localizarea PGdH în diferite celule specializate din componența tractului genital femei denotă că prostaglandinele sînt implicate în regla- rea ciclică a activității sexuale la toate etajele acestui sistem. Variația cantitativă a acestei enzime, care are rolul de a inactiva PGE2 și PGF2a formate in situ și care acționează într-un anumit sens asupra locului unde s-au format, este în concordanță cu variațiile concentrațiilor de prostaglandine, elaborate de diversele compartimente ale sistemului reproductiv în timpul activității ciclice. CONCLUZII S-a evidențiat histoebimic la nivelul tractului genital femei la taurine principala enzimă catabolizantă a prosțaglandinelor, 15-hidroxi-prosta- glandindehidrogenaza (PGdH). La nivelul ovarului, enzimă este prezentă în celulele granuloase din foliculii maturi și în celulele luteale mari, care provin din granuloasă. în oviduct, în regiunea ampulară, PGdH este distribuită în mucoasă abundent, dar neuniform, prezentînd zone cu activitate maximă alternînd cu altele cu activitate redusă. 108 Ș. I. TAȘCA și LILIANA BABEȘ 4 în uter, PGdH este strict localizată în epiteliul glandelor, uterine și se* remarcă pHn cea mai intensă activitate din întregul sistem reproduc- t-iv cercetat. < ■ : v prezența PGdH în toate segmentele tractului genital femei în con-, centrații variabile confirmă implicarea prostaglandinelor în desfășurarea, ciclică a funcțiilor sistemului reproductiv la animale. H i ,, BIBLIOGRAFIE , , 1. .,ĂnggâbdE.; Șamublsson B., Ark,.Kemi, ,1966, 25, 293. . 2. Ânggabd E„ Labsson C., Samuelsson B., Acta physlol. scand.,, 1971, #1, 396. 3. Abmstrong D.T„ Ann. Biol, Anim. Biochim. Biophys., 1975, : 15, 181. 4; Ăbmsthong D.T.', Moon Y.S., GbinwIcA D.L., Âdvanc. Biosci., 1973, 9, 709. 5. Châllis J.R.G., Habrison.F.A., Heap R.B., Hobton E.W., Poyser N.L., J. Reprod. Fer- til.; 1972, 30, 485. 1 6. Cubto G.M. et al., Riv. Zootec. Vet., 1976, 2, 163. 7. Fuchs A.-R., Mok E./Fertil. Steril., 1973, 24, 275. ■ 8/ Hâssid A., LevIne L., Prostaglandins, 1977, 13, 503. / 9. Hbndebson K.M., Mc Națty K.P., J. Endocrinei.,' 1977, 73, <71. 10, ., Labhsetwab A.P., Prostaglandins, 1973, ,4, 115. । । ; 11. Nissen H.M., Andersen H., Histochemie, 1968, 14, 189. 12. Ogba S.S., Kibton K.Ț., Tomasi T.B., Lippes J„ Fertil: - Steril./1974, 25, 250. 13. Pace-Asciak C. et al., Biochim. biophys.-Acta,’1975, 380, 338. 14. ' Peskab B.M., Holland A., Pbskab B.A.', J.-ț'Pharm.: Pharmacol., 1976, 28, 146, 15. PHjVBBiss ,B. B., Wyngabden L.J.,.Proc, Soc. exp.,Biol. Med., 1969, 130, 92, 16. Schlegel W., Demers L.M., Hildebranot-Stark II.E., Behrman H.R., Greep R.O.s. Prostaglandins, 1974, 5, 417. ' j ' Institutul de cercetări chimico-farmaceutice 1 ' > , < București; Calea Vitan nri 112 ,, Primit în redacție la 25 noiembrie 1978. ,, . INFLUENȚA UNOR DERIVAȚI DE INDOL , ASUPRA ACTIVITĂȚII MONOAMINOXIDAZEI ■ de , LILIANA BABEȘ, M. SIMIONOVICI, NELI BOEȘTEANU, ’ C. SÂRBU șl NORA RĂDULESGU In order toistudy the influence of some indole derivatives on monoamineoxidase activity, a histochemical method was used. The enzymatlc activity in rabblt kid- ney, liver, small intestine and brain was estimated. The observed inhibitory and stimulatory activities! depended on the nature of the substituents in the 1 three positions of the indolic nucleus. । Avînd îh vedere similitudinea de Structură a serotoninei (5-hidroxi- triptămina) cu unii derivați de îndoi; pentru care sînt menționate în lite- ratură proprietăți inhibitorii ale monoaminoxidazei (MAO) (7), (8), s-a considerat: necesar- să se cerceteze influența unor noi derivați de indol, sintetizați în Institutul de cercetări chimico-farmaceutice București asupra activității1 acestei enzime. MATERIAL ȘI METODĂ J - S-a uțilizat tehnica hiștochimică de evidențiere a monoaminoxidazei (1), (2), (4), care â ‘indicat loculiactivității MAO în ■ citoplasmă celulară, bazindu-se pe transformarea tripta- minei sub acțiunea MAO în indolil-acetaldehidă. Reacția este însoțită de transfer de hidrogen, foarte probabil legat coinplex de enzima și,care este evidențiat prin faptul că transformă derivatul tetrazolic nitro BT în formazan insolubil și colorat1. Apariția albastruliii de for- mazari în, citoplasmă celulară dă posibilitatea aprecierii activității enzimatice din țesut, în funcție de intensitatea culorii. S-au folosit peptru experimentare următoarele organe de iepure : rinichi (zona corți- cală și medulară), intestin (jejun), ficat și creier (scoarță cerebrală din regiunea hipocampică). Secțiuni din aceste organe, groase de 10 p, efectuate la criostat (Slee) la —24°C, au fost etalate pe lamă și iricubate, timp de 2 ore la + 37°C, în mediul de reacție conținînd triptămină HG1, nitro BT, sulfat de Na, în tampon fosfat la pH 7,6 (1), (2). S-au efectuat probe martor de,activitate MAO, probe de, control în care a lipsit sub- stratul, probe cu un inhibitor cunoscut (amfetamină), precum și probe cu substanțele de cer- cetat. Amfetamina și substanțele de cercetat au fost solubilizate în apă distilată, în proporții stabilite, și adăugate'la restul mediului de-incubație. Pornind de la indicația din literatură (1) după care amfetamina acționează ca, inhibitor MAO în concentrație de 0,01 M,, s-au folosit substanțele de cercetat în aceeași concentrație. -!? ;< REZULTATE . Structura de bază a derivăților de indol este următoarea : ■ 1 : •'7 || -CH2-OH2-R3 ’ ? , i- <-r.' - - --.H - ,1.; ; \ ; ■ ,;' -. T' i ' - <' i ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 3Î, NR. 2, P. 109 -113, BUCUREȘTI, 1979 , 2 - e 1563 110 LIIzEANA BABEȘ sl colab. 2 3 DERIVAȚII1 DE INDOL ȘI ACTIVITATEA MONOAMINOXIDAZEI 1111 în tabelul nr. 1 sînt prezentați produșii cercetați. La adăugarea în mediul de incubație a derivaților de indol, care modifică activitatea MAO, s-au obținut efecte inhibitorii și stimulatorii ale activității enzimatice la nivelul organelor studiate. Modificările obți- nute au fost notate convențional, după cum urmează : Tabelul nr. 1 Derivați de indol Nr crt. Simbol Rv Ra r3 Greu- tate mole- culară 1 A H H zEt N< \ch2-g.j2-oh 282,8 2 B H H .Et vEt 266,8 3 C H H z-Pr N\ XPr 234,5 4 D H H zBu XBu 322,5 5 E OMe H yPr \Pr 324,5 6 F OMe H zBu N< ; \Bu 352,5 Inhibiție : 0 =lipsa reacției (acti- vitate inhibitorie totală) 4--------= reacție foarte slabă (activitate inhibito- rie puternică) 4-— = reacție slabă (activi- tate inhibitorie mo- derată) Activitate normală : 4- = reacție moderată normală (acti- vitate MAO moderată) + + =reacție medie normală (activitate MAO medie) 4-4-4- =reacție puternică nor- mală (activitate MAO intensă) , Stimulare : 4- + + + = reacție intensă (activitate stimulatorie moderată) 4- 4- + 4- + = reacție foarte, intensă (activitate stimulatorie puter- nică) Rezultatele obținute' sînt sumarizate în tabelul nr. 2. La nivelul organelor cercetate, influența derivaților de indol asupra activității MAO s-a manifestat în mod diferit. ' , Creier (planșa I). Prezentă. în cantitate mică la nivelul țesutului nervos față de celelalte organe studiate, activitatea MAO la animalele nor- male (fig. 1) a scăzut în oarecare măsură sub influență efectului inhibitor al amfetaminei (fig. 2). Inhibitori cu mai mare eficacitate decît amfetamina s-au dovedit produsul A și mai ales produsul B (fig. 3). Produșii O, D, E și F sînt stimulatori ai activității MAO, produșii D, E și F (fig. 4) fiind mai puternici decît produsul C. Rinichi. în zona corțicală a rinichiului, activitatea MAO este locali- zată în citoplasmă celulelor care alcătuiesc tubii contorți proximali și dis- tali. Lipsește însă în capsula Bowmann și la nivelul glomerulului Malpighi. în preparatul în care s-a folosit amfetamina ca inhibitor, activitatea en- zimei este puțin scăzută față de normal. Produșii A și B au activitate inhibitorie mai puternică decît amfetamina. Produșii C, D, E și F sînt .stimulatori. Foarte puternic stimulator pentru corticala renală este produsul D. " : în zona medulară (planșa I) a piramidelor Malpighi, activitatea MAO’ este localizată strict în citoplasmă celulelor epiteliale care alcătuiesc tubu- rile colectoare (Bellini) și este în general mai puțin intensă decît în zona. Tabelul nr. 2 1 Determinarea hlsteebiiuică a activității MAO Organul Activi- tate nor- mală Con- trol (fără sub- strat) Amfe- tamină A ■ B C D E F Rinichi . (zona cor- ticală) 4- 4~ 0 + + + - 4- 4- 4- +,+ + + 4-4-4- + + + + ! Rinichi (zona me- dulară) + 0 4— + —- + + H- + + + + + + + rt + + +4- + + + Ficat d- + 0 4— + + - + +.+ ■: + + + + + + + + + + + + + 4- Intestin 4- + 4- , 0 ++ + + + 4“ 4—F + + + + + + + -H+ + + + + + + A Creier + 0 4— + 0 4- 4- 4- 4* + + + + + + ++ + + + +■+ + + corțicală (fig. 5). Amfetamina a inhibat în bună măsură, dar nu total, activitatea enzimatică (fig. 6). Foarte buni inhibitori, cu efect mai puternic decit al amfetaminei, s-au dovedit a fi produsul A și mai,ales produsul B (fig. 7). Produșii C, D, E și F sînt stimulatori ai activității enzimatice și în această regiune a rinichiului. Dintre ei, produșii D și F (fig. 8) au cel mai accentuat efect de stimulare. u Intestin (planșa II). Prezentă în cantitate apreciabilă lă nivelul intestinului subțire' (jejun), cu localizare în citoplasmă celuleloî epiteliale ale nutcoasei (fig. 9), activitatea MAO scade sub influența amfetamine! (fig. 10)', care este un inhibitor MAO puternic, dar nu total. Efectul pro- dusului A este similar cu cel al amfetaminei. Efectul de inhibiție al produsu- lui B (fig. 11) este mai puternic decît cel al amfetaminei. Produșii C, D, E și F (fig. 12) s-au dovedit a avea acțiune stimulatorie asupra activi- tății MAO. Ficat (planșă II). în ficatul normal, activitatea MAO a apărut intensă la periferia lobului hepatic (fig. 13) și ă; slăbit eyident șubJnfluențai amfetaminei (fig. 14). Produsul  a avut pentru ficat activitate inhibif; torie slabă,, iar produsițl.B (fig- 15) o, reacție inhibitorie similară cu cea a amfetaminei. Produșii D, E și F (fig. 16) sînt mai puternici, în timp ce produsul O este mai slab. ; - ■; , At 112 HUANA BABEȘ șf Colab. ' ' 4 ' ;A.A /.A;;: ; A dAkr.i DISCUȚII A ..riAM A v v' rw mm p’ j '^'AjAAA AAAA/> \ ,i A 'i A'rAA'>iA;N; Avl A/>A .sii o Utilizarea metodeiihistochimice în evidențierea activității monoamin- oxidazei a reliefat că cei șase derivați de indol cn structură de bază simi- lară prezintă acțiuni foarte diferite asupra activității MAO. Astfel, așa cum se poate constata din tabelul nr. 2 și din ilustrația lucrării, produșii 0, D, E și F sînt stimulatori ai activității “liÎAd, îh timp Ce produșii A și B sînt inhibitori. . ..... , Intensitatea activității MAO la nivelul organelpr jjnprmăle( dare au servit drept martori în ^experiment, a fost; dependent^ deorgăriul 'studiat. Activitatea cea mai intensă a apărut în, epiteliul''mucoasei intestinului subțire, iar activitatea cea mai scăzută la niveliil creierului, date care sînt confirmate și de dozările biochimice menționate în literatură (5). Ou toate acestea, în seriade derivați de indol ștudiați, compușii A și B s-au dovedit inhibitori, iar conipușii 0, D, E și E stimulatori pentru toate organele studiate. : , । ! " Produșii, inhibitori MAO (IMAO), p-hidroxi etil-etilaminoetil (A) și dietilămihoetil (B) substituiți, Blochează probabil MAO prin formarea unui complex stabil cu molecula enzimei (3). Este cunoscut faptul‘bă substanțele IMAO determină creșterea concentrației de serotonină în creier prin inhibarea catăbolismului ei, cu efect stimulator central. Substanțele IMAO sînt folosite în tratamentul tulburărilor psihice depresive. Cei doi produși cu efectde inhibare a activității MAO s-au dovedit mai activi dbcît amfetamina, care de altfel este citată în literatură ca un inhibitor puternic, dar nu total (1). o ! A ■ - ' a,,. ■ Produșii 0, D, E și F, (di-n-propilamino)-etil și (di-n-butilamino)-etil substituiți, s-au dovedit deosebit de activi ca; stimulatori MAO. (ȘMAQ). ESte cunoscut' că SMAO, ăctivînd enzima, intensifica transformarea cate-, cblăhdnblbtjd periferie1 d acțiuhe adrerialitică și central, prin dcpleție serotbiiiițibă,; un efect'sedativ (3).' 1 ' A 1,: Acțidiiilb'’ opiișe/ (inhibare — stimulare) exercitate de derivații de iiidbl studiăți asupra activității MAO sînt, probabil, determinate de struc- tura diferiților radicali substituiți în poziția a'treia a nucleului ihddhcJ A [ Studiul; histochimic calitativ a stabilit puternica,influență, atît c,a inhdjitori cîț șișca stimulatpn, :a,derivaților de indol asupra activității MAO, cpea.ce ^.justificat .extinderea cercetărilor .efectuate .și asupra altor deȚiv^țl de /ipdcdj nou sintetizați’, precum șicompletarea tehnicndelucru cU) o' estimare'histp^^ cantitativă.' A ! ' A1 A’ j '1' ? A . ! A ■ rm ic imi'oij,.. ;;j; , ;, < .,cmicc .■ -■ A A AicA J.A"i:A: A Ac AA; A- jArqim cA . A i m- AA Arc mmm CONCLUZII ; ,• Aho /a. ; .m AA AA A A ,'țVp H im ; ( Folosindu-șe ptehnică hiștochimică, s-au cercetat, din punctul de vedere) (al influenței a^pptaabtivițățiii MAO, șase derivați de indol diferit swsțituițiV :lă?niVblhr'ă patrii organe diferite' (rinichi,J intestin ? subțire, fibăt^creierB7"' AiriAaa .u > AA ; ; U DepBidbhț' de natura substituenților,' ptodii^ii ’ău prezentat fie acțiune ' inhibitorie'1 (A și B),‘ fie* acțiune; stimulatorie*1 âsupră activității; MAO (0, D, E șiF). dale Am 0 JnmA/m PLANȘA I Activitatea MAO la nivelul scoarței cerebrale din regiunea hipocanipică : 7, normal; 2, amfetamina ; 3, produsul B; 4, produsul F. Activitatea MAO la nivelul zonei medulare renale : 5, normal; 6, amfetamina; 7, produsul B ; 8, produsul F. 5 DERIVAȚII DE INDOL ȘI ACTIVITATEA MONOAMINOXIDAZEI 113 Activitatea MAO la nivelul intestinului subțire: 9, normal; 10, amfetamina; 11, produsul B ; 12, produsul F. Activitatea MAO la nivelul ficatului: 13, normal; 11, amfetamina ; 15, produsul B; 16, produsul F. 2. Dată fiind cantitatea diferită de MAO pe care o conțin în mod nor- mal organele, efectul de inhibiție sau de stimulare a activității enzimatice a variat dependent de organul studiat. 3. Ordinea de variație a activității inhibitorii sau stimulatorii MAO s-a menținut aceeași, indiferent de organul studiat. BIBLIOGRAFIE 1. Cohen S., Bitensky L., Chayen J., Biochem. Pharmacol., 1965, 111, 223—226. 2. Glenner G.G., Weissbach J., Redfield B.G., J. Histochem. Cytochem., 1960, 8, 258—261. 3. Goodman L.S., Gilman A., The Pharmacological Basis of Therapeutics, ed. a IV-a, McMil- lan Comp., London, 1970. 4. Heinzelman R.V., Szmuskovicz J., Progress in Drug Research, Birkhauser Verlag, Basel, 1963. 5. Levine R.J., Sj0erdema A., Ann. N.Y. Acad. Sci„ 1963, 107, 966—974. 6. Sârbu C., Rădulescu N., Ionescu M., Simionovici M., Boeșteanu N., Vth Intern. Congress of Heterocyclic Chemistry, Teheran, 1977. 7. Toshio Fujita, J. med. Chem., 1973, 16, 923. 8. Zervitz B.L., Bv. S.U.A., 1965, 32.17011, Chem. Abstr. 1260 g (1966). Institutul de cercetări chimico-farmaceutice București, Calea Vitan nr. 112 Primit în redacție la 25 noiembrie 1978 ASUPRA UNUI FACTOR FIZIOLOGIC REGULATOR AL ABSORBȚIEI INTESTINALE A ACIZILOR AMINAȚI DE il : I. i , A .. G. C. PARHON, GEORGETA PETGU și N. STĂNGIOIU ; The intraperitoneal injectlon of a total extract in the jejunal wall, in 8.5°/00 NaGl solution containing cysteine, has an inhibitory effect upon the absorption of this amino acid in the intestine. This facț together with some data previously obtained by the authors suggest the formatioh, in the intestinal wall under the action of cysteine, of a factor which inhiblts the subsequent absorption of the same amino acid. Such a factor could be implied in a system regulating the absorp- tion of amino acids in the intestine. < ; > । într-o comunicare anterioară (2) arătam că absorbția cisternei •dintr-o soluție de NaGl 8,5 %0 cu care s-a perfuzat un segment din jejunul anterior de șobolan, in situ, este inhibată dacă cu o oră înainte acel segment a fost perfuzat cu o soluție identică. în același timp, rezultate asemănătoare (4) au demonstrat că viteza de absorbție a unui amestec de acizi aminați esențiali în intestinul de șobolan este de două ori mai mare în prima oră de la introducerea amestecului în tubul digestiv decît după 3 ore și de 2,7 ori mai mare decît după 6 ore. Din experiențele noastre a reieșit că scăderea absorbției la a doua perfuzie nu s-a datorat unei deteriorări a intestinului prin manevre expe- rimentale, deoarece simpla perfuzie a segmentului intestinal cu soluție de NaGl (fără cisteină) nu modifică semnificativ absorbția cisteinei introduse cu o oră maitîrziu. Scăderea absorbției nu s-a datorat nici blocării unui isistem transportor din mucoasă sau saturației celulelor absorbante ■cu acidul aminat perfuzat la începutul experienței, întrucît perfuzia unui segment intestinal inhibă și absorbția ulterioară dintr-uh segment intes- tinal adiacent, separat de primul prin ligaturi. Se pare deci că factorul ■care acționează din afara intestinului pe cale umorală nu poate fi acidul aminat deja absorbit, deoarece introducerea lui în organism pe cale intră- peritoneală nu influențează absorbția intestinală. Inhibiția absorbției se produce însă cînd cisteină pătrunde în organism după traversarea pere- telui intestinal. Aceste date sugerează liberarea în circulație, din peretele intestinal, a unui factor care inhibă absorbția aceluiași aminoacid. în lucrarea de față ne-am propus să cercetăm existența reală a unui asemenea factor. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe 42 de șobolani albi Wistar, de sex masculin, în greu- tate de 200—250 g, hrăniți cu pline, lapte, ovăz și morcovi ad libitum, fără vreo restricție alimentară înaintea experienței de absorbție. Absorbția intestinală s-a determinat prin perfuzia ■ST. CERC. BIOL., SERÎA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2/P. 113-117, BUCUREȘTI,11979 116 C. a PtAiRHON șl colab. 2 unui segment de 12 cm din jejunul anterior al animalului sub anestezie generală (uretan 1,2 g/kg corp, intraperitoneal) cu 20 ml soluție de NaCl 8,5°/00, conținînd 12,08 mg L-cisteină. Soluția Încălzită la 37°C a traversat segmentul intestinal în 30 min, fiind injectată dintr-o serifigă acționată1 mecanic. Cisteină din lichidul de perfuzie recuperat s-ă considerat absorbită după traversarea segmentului intestinal. Dozarea amipoacidului s-a făcut prin croinatografie țje.hîrtie (eluție și citire la fotometrul Pulfrich). i ' 1 . i ’ / : Pentru a pune în evidență factorul inhibitor propus a lua naștere în peretele intestinal sub acțiunea cisteinei, am determinat absorbția acestui aminoheid după ce cu o oră înainte animalul a fost injectat intraperitoneal cu 0,5 ml din supernatantul obținut prin centrifugarea unui triturat din jejunul anterior (12 cni jejun +1,3 ml soluție NaCl 8,5°/00+ 6 mg cisteină).. La animalele din loturile II și V (de control) s-a injectat cîte 0,5 ml dintr-un extract intes- tinal, care se deosebea de primul lot prin lipsa cisteinei, respectiv un extract de mușchi striat de șobolan, mușchiul avînd greutatea intestinului din extractele precedente (mușchi + 1,3- ml solufie NaCl 8,5°/oo +6 mg cisteină). 1 i • \ । 'X'' X-Nrnm'V W UEZLLTATE Șl DISCUȚII , ' V ''u în tabelul nr. 1 este exprimată cantitatea de cisteină absorbită din segmentul intestinal în diferite condiții experimentale. Se observă Că, în cazul în care intestinul a fost în prealabil perfuzat cu soluția conținînd ,, Tabelul nr. 1 . ! Absorbția cisteinei dih intestinul de Șobolan in diferite condiții experimentale* ! Lot ; ani- male .N Tratament inițial Cisteină absor-'1 bită în 30' min A (lng) Tratament , , ulterior Cisteină absor- bită în 30 min (mg). Absorbția față ' de lotul I (absorbție ini- țială la 100%) fX±Si :■ ov% • X±Sf v% 12 perfuzat 12,08 mg cisteină, 30 min 6,6±0,3 15,5 ; perfuzat 12,08 mg cisteină, 30 min ; 34^0,3: •i- 31,9 m 52,7 ii** perfuzat 1 sol.i NaCl ; 8,5°/oO, 30 min E .• — ' 5,7:r.0,2 '8,8 ' : t ; 86,8 in**; 11 injecție i.p. ,: 6 mg cisteină — ■ 5,9±O,4 25,0. 90,3 iv ■ 15 injecție, i.p. extract in- testin + 6 mg cisteină mi 7^ ■ 3,2±0,4 50,8 , >48,4 ' V ' 12 injecție i.p. extract in- testin fără cisteină 1 ■■ >> 4,l±0,3 28,3 62,2 VI 15 injecție i.p. extract mușchi ■ |- cisteină )> (■ ! . .'li • ' -../(H; 4,5±0,4 38,6 68,2 • I, II: p < 0,001; I, III: p < 0,05; I, IV: p < 0,05; I, V: p < 0,001; V, VI: p< 0,05. •• Datele din liniile IpII'și IILsînt împrumutate după (2). ’ » , : 3 ABSORBȚIA INTESTINALĂ A ACIZILOR AMINAȚI 117 cisteină, ca și în cazul în care animalelor li s-a injectat extract intestinal conținînd același aminoacid, absorbția cisteinei este mică. în toate cele- lalte condiții (perfuzie inițială cu soluție NaCl 8,5 %0, injecție intraperito- neală prealabilă cu extract intestinal fără cisteină, extract muscular + cisteină), absorbția aminoacidului introdus ulterior în segmentul intes- tinal este mai intensă. Aceste rezultate sugerează liberarea din peretele intestinului, sub influența cisteinei, a unui factor care inhibă pentru un anumit timp absorbția aceluiași aminoacid. Factorul inhibitor pare a se degrada în circa 2 % ore, așa cum rezultă din lucrarea noastră anterioară (2). în adevăr, procentul cisteinei absorbite crește cu cît intervalul dintre prima și a doua perfuzie este mai mare (28,8% după o oră, 43,8% după 1 % oră și 50,2 % după 2 % ore). Producerea (liberarea) unui factor inhibitor al absorbției unui acid aminat prin traversarea de către acesta a peretelui intestinal ar putea fi implicată într-un mecanism fiziologic de dozare a pătrunderii în organism a acestor substanțe. în experiența noastră, cisteină a fost aleasă în mod arbitrar. Nu știm’ dacă fenomenul se repetă și pentru alți aminoacizi și dacă eventualul factor inhibitor este specific fiecăruia dintre aceștia. Am utilizat un singur aminoacid pentru a evita complicarea condițiilor experimentale, fiind cunoscută inhibiția pe care unii aminoacizi o exercită asupra absorbției altora (1), (3). CONCLUZIE Prin acțiunea cisteinei asupra peretelui intestinal se eliberează un factor care inhibă — probabil pe cale umorală — absorbția intestinală a aceluiași acid aminat. BIBLIOGRAFIE 1. Fischer R.B., J. Physiol., 1965, 130, 665. 2. Parhon C.C., Pbtcu Georgeta, Stăncioiu N., Rev. roum. Morphol. Embryol. Physiol., Physiologie, 1975, 18, 1, 15. 3. Verzar F., Handbuch der normalen und pathologischen Physiologie, sub red. Bethe și Bbrgman, Julius Springer, Berlin, 1929, voi. IV, p. 12. 4. Wellers G., Galent N., Crevan J., Arch. Sci. Physiol., 1972, 26, 31—42. Facultatea de medicină veterinară. Laboratorul de fiziologie animală, București, Splaiul Independentei nr. 105 Primit în redacție la 24 februarie 1979 BEACȚIA TIMUSULUI LA ȘOBOLANII WISTAB ALB TRATAȚI CU ATBAZIN Șl PBOMETRIN DE RODICA GIURGEA A treatment of White rats for 60 days, with daily double doses of Atrasin (2 and 150 ppm.respectively) as well as with Promețrin (2 and 190 ppm, respectively), . induces involutive changes in the thymus, which are maiilfested in a ponderal ,, , decrease of the gland as well as in a decrease of total protein and DNA content in the gland. A single injectlon with Escherichia coli after treatment of animals with Atrasin and Promețrin attenuates the modificatlon of the above parameters induced v.-j by triasine alone. . ' Ou toate că substanțele din grupa triazinelor sînt utilizate frecvent în agricultură pentru combaterea unor dăunători, acțiunea lor la animale ■este puțin cunoscută. Singurele date de care dispunem .sînt cele ale lui J.G. Keller (3) și M.W. Woodard (6) privind modificările elementelor formulei leucocitare sau ale structurii rinichilor, modificări pe care trata- mentul cronic cu atrazin le produce la șobolani sau cîini. în această lucrare am urmărit acțiunea atrazinului și prometrinului > asupra timusului șobolanului Wistar alb. ;- •T»"- '.i ' .■•>•’ MATERIAL ȘI METODE n ( Ați fost folosiți; șobplani Wistar alb,. în vîrsță,de 30 4e(zile, .crescuți în condiții de labo- rator, carora li s-a daț.hrană standardizată, iar apă ad libitum. Li, s-aii administrat cîte două, •doze de atrazin (2-cibro-4-etilamino-6-izopropilamino-S-triâizînâ) : 2 ppm (Âj) și' 150 ppm (Ajj), și de' promețrin (metoxi-4,6-bis-lzopropilamiiio-l,3,5-triazina) : 2 ppm (Pj) șf 190 ppm (Pn). Tratamentul a durat 60 de zile, ambele substanțe fiind administrate în lapte, dimineața, înainte ca animalele să fi primiț hrana.,Dozele gu fost recalculațe periopiip, pe inăsură ce ani-, ipalele creșțeau și consumau mai multă hrană.,,La 60 <țe zile de trațament,,au, fpșt, sacrificați cîte .8 indivizi din fiecare lot, paralel cu martorii ; celelalte ăniniale ;âu! fost injectate intramus- cular cu 0,5 ml antigen Escherichia coli (serdtipul 0—8 dintr-o cultură de 24 de ore în bulion, avind concentrația finală corespunzătoare tubului II din scara Brown). Tratamentul cu cele ■dpuă substanțe a coptinuat și după.injectarea antlgenului. Sacrificarea s-a făcuț prin decapitare, recoltîndu-:șe imediat timusul, din care, după cîn- tărire,' ș-aii determinat proteinele totale (PT) (2), ARbi și ADfcț (t), pțecum și greuțatea ti- niusului. ■ < Rezultatele obținute an fost calculate statistic prin testul :„t^ Student; valorile aberante fiind, eliminate după, .crițețiul Chauvenet. S-a calculat și diferența procentuală față de valo- rile lotului de control. , REZULTATE, ȘI DISCUȚII r Modificările ce apar în timus la tratamentul cu cele două substanțe pot fi considerate asemănătoare unei stări de stress (tabelul nr. 1). Astfel, se constată o scădere a proteinelor totale, mai accentuată la loturile 1^ ■ : ; ir; ■ . . . , , y ' / • i U • î ; ’ ' : i 1 ’ ST.; CERC. ^IOL.» SERIA -BIOL. ANIMAT. 31, :NR. 2, P. 119-121, BUCUREȘTI 1979 h ■ ‘ 2 3 RODICA GIURGEA 120 Modificări ale proteinelor totale, ARN, TctMț ABN și greutății timusului la șobolanii trata Indici Valori MARTOR ATRAZIN I "o' 1 7 14 ’ 21 28 0 7 14 21 28 0 Proteine totale (Hg/mg) X ±ES ±% P 257,3 27,3 300,6 52,6 172,5 5,3 217,3 27,9 230,0 33,5 215,8 16,4 -17 305,9 71,1 + 1 174,7 10,3 +1 154,0 9,2 -30 <0,05 153,0 8,5 -34 <0,01 231,6 14,4 -10 ARN ‘: (mg/g) ±ES ±% P ■ • '1 8,8 6,3 Ai 7,8 6,2 10,7 ‘ 6,3 ‘ 9,7 1,8 8,9 0,3 +1' 6(6 0,4 ' + 6 6,8 6,1 ' ^-14 <0,01 16,5 0,5 .0 ' 8,6 1.3 •12 8,1 0,4 -9 AON (mg/g) X ±ES ±.% P 17,4 0,8 21,4 1.1 18,7 1,3 16,9 0,8 22,2 3,8 14,7 0,4 -16 <0,02 20,3 1,8 -6 19,7 0,5 + 5 16,9 0,8 -1! i8;o 2,0 -19 19,9 3,5 + 14 Greutatea tithusului [ (mg) x~ ■±ES ±% P 340,8 31,7 231,7 25,5 361,0 51,2 321,0 - 22,7 252,6 24,8 304,1 17,8 ■ ^11' 216,1 35,5 — 7 362,0 21,0 0 281,3 19,0 -13 25^,8 24,9- +.1 249,3 17,2 -27^ <0,02 Notă. Timpul 0 reprezintă sacrificarea animalelor la 60dezilede'tratament cutriazine ; 7, 14/21 și«28 reprezintă zilele’d REACȚIA timusului la atrazin și promețrin 121 nr. 1 cu atrazin și promețrin» precum și injectarea antigenului Escherichia coli ATRAZIN II PROMEȚRIN I PROMEȚRIN im . 7 14 1 21 | 28 0 1 7 14 21 | 28 0 7 14 21 28 248,6 169,1 140,4 223,3 122,0 334,5 168,1 131,8 217,9 114,5 481,0 234,0 192 0 37,0 11,5 4,1 17,4 20,0 9,4 14,4 20,0 15,8 14,4 26,3 30,1 28,0 10 -1 -17 —2 -36 —3 -53 + 11 -3 -40 -6 -56 + 60 + 35 -15 -USA — <0,02 — <0,001 — — <0,02 — <0,001 <0,01 <0,05 <0,02 7,4 7,3 9,9 13,7 10,7 7,5 7,9 9,3 14,9 8,8 7,0 7,9 9,1 14 A 0,2 0,3 0,6 1,7 0,2 0,3 0,6 0,6 2,0 0,4 0,4 0,3 0,6 +21 — 7 — 7 + 41 + 20 + 22 0 — 13 + 54 0 + 14 0 — 15 4-35 — — — <0,01 <0,001 — — — <0,01 — — <50,05 <0,02 • — — 1 — 20,1 19,8 13,9 24,0 17,3 17,0 19,8 16,2 34,4 14,4 20,4 15,8 13,4 31,4 0,8 1,2 0,4 4,5 0,5 0,9 1,0 1,2 2,7 1,1 2,8 1,3 1,0 4,7 — 7 + 5 -18 + 8 -1 -21 + 6 -5 + 54 -18 -5 -16 -21 + 81 — ■— <0,01 — — <0,01 — — <0,01 <0,05 — — <0,02 <0,01 254,8 240,0 298,0 298,0 215,1 252,1 261,8 284,8 248,0 318,6 230,2 287,0 315,1 248,0 24,9 23,1 32,3 20,5 28,4 28,2 13,9 20,6 27,2 29,9 23,7 34,4 30,5 27,2 + 9 -34 -8 + 18 -37 + 8 -28 -12 — 2 — 7 -1 -21 — 2 + 15 — <0,05 — — <0,01 — <0,02 — — — — <0,05 — și Pn, și o scădere a conținutului de ADN (loturile Aj, An, Pn). Aceste modificări biochimice se reflectă și în involuția ponderală a timusului (GT), mai accentuată la loturile An și Pu Alterarea metabolismului pro- teic din timus este evidențiată îh posibilitatea de formare a anticorpilor de.ahtigenul injectat (1). Absența modificărilor în ceea ce privește ARN se poate datora fie duratei mari de acțiune a substanțelor, fie dozei admi- nistrate, substanțele neaVînd capacitatea de a se cumula. : : Injectarea antigenului IȘspheri^^^ coli1 pe fondul tratamentului cji atrazin și promețrin determina, o, revenire la valori normale a parametrilor, urmăriți (excepție ADR la lotul Pj și proteinele totale la lotul Pn). în general, această stare șe menține și la 14 zile, cu toate că nivelurile de anticorpi șînț la o' valbiarh maximă. (1). Aceasta' denotă că timusul,,,ca organ cu rol imunbbioiogic, ă fost sensibilizat de prezența antigenului,!dar. că nu participă la reacția anticorpoformatoare. Remarcăm că la- 21 și 28 de zile de la contactul cu antigenul, deși greutatea timusului este apropiată de cea a animalelor de control, unii parametri biochimici prezintă însă ; diferențe mari față de martor, fenomen dificil de interpretat. Calea prin care aceste substanțe’ acționează în organismul animal, Ș ajuns în contact cu ele, este greu de precizat, mai ales că determinările de ’ aciduăscorbic 'din; suprarenală',- glandă receptivă' la- diferiți factori,-du au j arătat modificări ale acestuia (Rodica Giurgea și colab., 1977, date nepu- - blicate). Foarte probabil căi substanțele acționează direct asupra organului limfatic, și nu prin intermediul căii neuroendocrine. în cazul atrazinului,. unele modificări din timus sînt asemănătoare cu ceea ce apare la tratamen- sacrificare a animalelor după injectarea antigenului Escherichia coli, continuîndu-se și tratamentul cu atrazin și, respectiv, promețrin. tul cu substanțe din grupa organocloruratelor (4), fapt ce poate fi legat de prezența atomului de clor din molecula acestuia. în concluzie, atrazinul și prometrinul determină fenomene involutive la nivelul timusului, iar injectarea antigenului E. coli pe «fondul acestui tratament produce în primele zile o revenire spre valori normale. BIBLIOGRAFIE 1. Giurgea R., Bohșa M., Bucur N., Arch. exp. Vet. med., 1979 (sub tipar). 2. Gornall A.G., Bardawill G.J., David M.M., J. Biochem., 1949, 177, 751. 3. Keller J.G., Two Tear dielary administration, rats, Hazleton Laboratories, 1961, 1. 4. Rîpbanu M.D., Intoxicații la animale, Edit. Ceres, București, 1970. 5. SpirIN A.S., Biohimia, 1958, 23, 656. 6. Woodard M.W., Geigy Agriculiural Chemicals atrazine. Safety evaluation by dietary feeding to dogs for 105 weeks, 1964, 1. Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5 — 7 Primit în redacție la 13 aprilie 1979 EFECTUL CÎMPULUI MAGNETIC ASUPRA TOLERANȚEI INTRAVENOASE LA GLUCOZĂ A ȘOBOLANULUI ALB DE IOSIF MADAR, NINA ȘILDAN, ANA ILONCA și acad. EUGEN A. PORA The effect of magnetic field (generated by Weiss electromagnet, 3000 Oe) upon : the intravenous giucose tolerance of male albino Wistar rats after daily treat- ments of 10 minutes during 9 days was investigated. It has been established that after this period the rate of giucose asslmllatlon (calculated by ,K coeffi- tlent) increases significantiy as compared to the control values. , Datele din literatura de specialitate arată că la șobolanul alb cîmpul magnetic afectează sistemul neuro-endocrino-metabolic implicat în regla- rea metabolismului glucidic, inducînd scăderea pronunțată a glicemiei (7), (8). Pornind de la considerentele de mai sus și de la faptul că la șobolanii albi testul intravenos de toleranță la glueoză este un indicator indirect al răspunsului insulinbgenic al pancreasului endroerin la stimulul hiper- glicemie și al acțiunii insulinei circulante asupra penetrării glucozei din sînge în țesuturi (9), (10), (11), ne-am propus să studiem efectul cîmpului magnetic asupra toleranței intravenoase la glueoză a șobolanului alb.. MATERIALE ȘI METODE Pentru experiențe s-au utilizat șobolani albi /masculi de rasă 'Wistar, in greutate de 100—120 g, hrăniți cu o dietă standard de laborator. Animalele au fost Împărțite in două loturi experimentale: lot martor și lot supus acțiunii cîmpului magnetic zilnic 10 minute, timp de 9 zile. Cimpul magnetic, de intensitate de 3 000 Oe, a fost generat cu ajutorul unui electromag- net tip Weiss (firma Phylatex — Physic — Gerate, R.D.G.). Experiențele au fost efectuate după o inaniție de 18 ore și la 24 de ore după ultimul tratament cu cimp magnetic al lotului respectiv. încărcarea intravenoasă rapidă cu glueoză ă animalelor s-a făcut la 10 minute după: anestezierea cu Nembutal (pentobarbltăl de sodiu, 5 mg/100 g,- i.p.) prin injectarea intr-una din venele cozii a unei cantități de 50 mg gliicoză/100 g greutate corporală, dintr-o soluție de 20 % glueoză, cu ajutorul unei microseringi. Glicemia inițială a fost determinată atlt in condiții bazale, cit șl la 10 minute după, administrarea anestezicului. După injectarea glucozei, cantitatea de glueoză din sînge a fost urmărită la intervale de cite 5 minute, timp de 25 de minute. Eșantioanele de singe (cite 50 microlltri) au fost recoltate din vasele cozii, conform procedeului nostru (9), (10), (11), iar glicemia a fost determinată cu ajutorai metodei fotocolorlmetrice a lui N. Nelson (12) și expri- mată in mg glucoză/100 ml singe. Evaluarea matematică a toleranței intravenoase la glueoză s-a făcut prin calcularea: coeficientului de asimilare al ’glucozei ,(K) pe baza reprezentării semilogaritmice a curbelor hiperglicemiel provocate, aplicind procedeul lui • j. Christophe (3) și formula lui V. Conard și colab. (4) : ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 128-126, BUCUREȘTI, 1979 ■ I Șl 124 1 MADAR și colab. 2 TOLERANȚA LIA GLUCOZA SUB INFLUENȚA CÎMPULUI MAGNETIC 125 în care In Co este logaritmul natural al valorii glicemiei teoretice imediat după injectarea glucozei, In Ct este logaritmul natural al glicemiei Inițiale la 10 minute după inducerea aneste- ziei, iar Tt este intervalul de timp (în minute) scurs de la injectarea glucozei pînă la revenirea glicemiei la ' nivelul inițial. ,, ; ■ 1 , ' ; ; ‘ ; - Toate datele au fost calculate statistic: diferențele dintre valorile medii au fost consi- derate semnificative cînd P < 0,05, aplicînd.testul i„t’/ Student. ■ i REZULTATE ȘI DISCUȚII .g.- \ a ।> g'.', !■ Mediile ± ES ale parametrilor,toleranței ihtravenoasela glucoz.S la , , ’ I ; r ? șobolani l-martor șl la șobolanii supuși acțiunii unui cîmp magnetic , (CM) de 3000 Oe, 10 minute zilnic, timp de 9 zile ) , h; Țj . ibG Aga VA ।fi A Im.o;' ^drametri ; Lot ,martoif j; 51 (11,- 9> . îp-r ■ . ■ ' Ci- i Lot tratat, cu,CM ; r ■ i i ? . i bh; ' ; O1 =;.8)rb‘ a d hdii-ii'fRp.d-' I | i pr : i jxi a - ’ ; ■ ,dh; bhAAby I il .1 jb '! '■. i j i -i 1 , i : ■ .■Jîiibiil A' AnJh '■ Pl; ■ , , r b'ți.i io , oi i ।imd:io ir<;:>> aa ■ ' r । ''i I li A(îi)țj ‘.siooi;,; o; ;;l i • ' i 1 ' H ; . > i î i: .''O: ■ohll'bi'Ai;; ; i80±2,71 P< . OG. r'i' 'S -IȘ G'WA!; ■ 0,001 67^1(28 ' g i .ni ct ' ■ . 8^1^33. 7 J' ; •; .. । ■ ‘ii r; 'H.bnVip'ni 91±5,32* Co bi 241^8,15 a; 252±8,66 ; o oCș( ,.i, ■ , .1,295^6,991. ■ . P- ItlOi-11 bi A .* A v' s' b' ..1Ț44ȘM- ■ '.lb 456±4,90; ■: A . ■ p5 i ■ l!; , H,8±8,20 •; : 121*3,42 . g, y '!,i" . C20 o.'.s .O.U H .o i-ni > - ■> f ,l^,drtz.8,09. , î:> o'țr ■I>h.i(u109dă6M^ ioburd ! : o Laguu >,-i ii ,..:y; . ț ! «il,<(;78±3,72 , , Pfbi -'i I1(Î Ai; ;■ i Apj;? A-.AA.l r: Iii I1"! i. bl f'ÎP ■ VA:.) '■<.NU. Oi; L.ZM'oIg' G t'p-in G . | Oh ' 1 j n- \31;Ș6di2>63b’’ pi ițkhBd-. îl Aq) 0 o: r ,: .'Gr . i 15 21:,67^1 OU , , , >Jbh' ';b .Lor AO ibf.l i'.-<țr! ilOiOÎ-.r; <10 ,L,‘L 0;' ;;3,§5,4±0,151P<0,0,01 .4/793 ^0,169 , .O>A ..'l'i •■'ÂUÎ./1 d' qțwi’-N r; O r , .'rlnilr- Oniv'P /Alf». io; ob dl- O ?> ).i!snht< ii -rî!» "b 'i.'ATi ’Hi •'( (.țî-GH; i i( 1$ v !) un- r .'/"inițială'la 'lO'-miiitlte duî&’âhesteziere cti ’NcîiiDiitâr;‘ Cj>=glicemia, teou s ■' ' .Hm fetică după încărcare cu glucoză; CB_25—glicemiileînregiștrate la S/lO/^t”?-;-";‘.'M h? •:i H-hj’jIi-i i- . ui -îa ‘ iK^ coeficUntiil de-asimilare â^gluc6z4iJ|,■ h~hUmățuil expefîeiițeldr.' “ , ’ b-. h'bib'/.V hi\(-du/VDifeKență$tâti&iC*seinntticativ£ întreit f • ‘ Mn'fp’A • ' . ' ' ’ ' ■ -V) La 10 minute după administrarea5 Nembutalului, glicemia inițială (Cj) a animalelor-martor crește moderat față'de valoarea bazală, datorită efectului hiperglicemiant binecunoscut al anestezicului (1), (2), (5), (6), (13), (14). ' gog gg.. ; Pe fondul tratamentului cu cîmp' magnetic, sub efectul Nembuta- lului) nivelul glicemiei inițiale crește intens, diferența dintre O Ia acest lot fiind cu mult mai mare decît la lotul martor. Este verosimil ca, în potențarea acțiunii hiperglicemiante a Nembutalului de către cîmpul magnetic, activarea sistemului simpătico-ădrenergic să aibă o implicație majoră. De fapt, lucrările lui V. Hefco, și colab. (7), (8) demonstrează că la șobolanul alb tratamentul cu cîmp magnetic afectează simultan atît siste- mele de reglare metabolice, ; cît și pe cele neuroendocrine implicata în menținerea homeostaziei metabolismului glucidic. ' 7 g. g în ceea ce privește toleranța.intrayenoasă la'gliicdză,.'dătele noaștre arață că, în urma tratamentului magnetic, viteza de. dispariție'a extraglucozei din sînge în țesuturi)- exprimată prin coeficientul! K de asi- milare a glucozei, crește semnificativ (cu 42,9%; P< 0,001) față de cea observată Ia, Șqb,qlaiți^ considerare faptul;că toleranța 1 raji ,? ,.p - "gal .A-r..: g:, A Fig. 1. — Reprezentarea semnogariti^ic^^a curbelor . hiperglicemiei 'provocate la ' șobolâml-martof (o) și la' 8; i«ei supuși acțiunii; cîmpului magnetic («). Valorile medii ale glicemiei (mg glucoza /100 ml sînge) sînt date pe scara logaritmică. Iar timpul în minute pe scara normală. K = coeficientul de asimilare a glu- cozei ; Cj = glicemia inițială; T* “ timpul necesar (în minute) pentru revenirea glicemiei la nivelul inițial; Co= glicemia teoretică imediat după încărcare cu glucoză; n = numărul experiențelor. ■300 r- \’b ; 60 50 5 10 15 20 25 30 35 minute intravenoasă la glucoză a șobolanului alb reflectă capacitatea insulino- secretoare a pancreasului endocrin și eficacitatea insulinei circulante, eliberate la stimulul hiperglicemic, asupra penetrării glucozei din sînge în țesuturi (9), (10), (11), rezultatele noastre pot fi interpretate în sensul potențării de către cîmpul magnetic a acestor fenomene. CONCLUZII 1. Tratamentul cu cîmp magnetic de o intensitate de 3 000 Oe (10 minute zilnic, timp de 9 zile) la șobolanul alb induce o hipoglicemie intensă, dar potențează efectul hiperglicemiant al pentobarbitalului de sodiu. 126 I. MADAR și colab. 4 .2. Sub efectul'tratamentului cu cîmp magnetic, la . șobolanul alb viteza de asimilare a glucozei, administrată intravenos, crește pronunțat. BIBLIOGRAFIE 'V- < ' ni <■ :■ . ■ ■: i. Bailey C. J.; Ătkins T.W., Matty J., Endocrinei, exp,, 1975, 9, 177—185. . 2. bnuNNER E.A., Hâugăard Ni, J. Pharmacol. exp. Ther., lt65, 150, 99—104. ’<&. ChristopHe J., C.R. Soc. Biol., 1954, 148, 1886—1889. ■ ' 4. Conard V., Franckson J.R.M., BastenieP., Kestens J., Kovacs L;, Arch. int. Pharma- codyn., 1953,(95, 277- 292? 5. Davidson M.B., Horm. Mețab. Res., 1971, 3, 243—247. 6. Dickens F., RandleP. J., 'Wh^lân Carbdhydrate metabolism and tis disorders, voi. 1—2, Academic Press, London, 1968; , । 7, Hefco y., Hefco E., BîhcX C.,Rev. roum. Biol., Ser. Zool., 1969, 14, 1, 79—85. - 8. Hefco V., BîrcX C., Haba M„ Rev. roum. Biol., Ser. Zool., 1969,114, 3, 227—236. 9. 'Madar J., Pora E.Â. Frecuș Gh.; Rev. rotim. Biol., Ser. Zool., 1969, 14, 6, ,137—141. 10. Madar J„ Pora E.A., Ann. Endocrinei. (Paris), 1970, 31, 6, 1081-1086. 11. Madab J., Șildan N., PoraE.A., Arch. int. Physiol. Biochim. (Lidge), 1972,80,367—371. 12. Nelson N., J. biol. Chem., 1944, 135, 375-380. 13. Sharp R„CulbertS., Cook J., Jenninos A., Burr I.M., J. clin. Invest., 1974, 53,710—716. 14. Szabo'O., Szabo A., Amer. J. Physiol., 1972, 223, 1349—1353. . Centrul 'de cercetări biologice CIuj-Napoca, dtr. Clinicilor, nr. 5'-^ 7 Primit in redacție lâ 45 noieritbrie 1978 U I ;; ,. !.i l i |X ■ j 7 I h.‘; I ‘: ’ • ' ; ' CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA IHNIiUMO^lDELOR PARAZITE ÎN DAMOAVA RUFICOHNIȘ HUFN„ • ' 5 DEFOLIATOR PRIMEJDIOS AL ARBORILOR DE QUERCINEE DIN OCOALELE SILVICE PERIȘOR, ȘEGARCEA ȘI CRAIOVA (JUD. DOLJ) DE ,/bk / ; ■ nn. ■' 1 ' A ' ■i | ‘ ■ M. I. CONSTANTINEANU D. PÎRVESCU șf GH. MIIIALACHE ' 'f ■ /m.:; .7'77 i; ni. ■ - 'h n ‘ ’Cf n ; 7 /P'm?!'.: ' < . < u <;• Ol', i i' ț' I ।; » , O n n U. J ■ , ■>. ; '; >.'' i.n i; n ■/ i ■>:: ' ■ ■ j './ ■ ■' ‘P ’ ’ J In this paper, the authoisi merition 25■ Ichneumbnidae 'species,i'obthlned by / j. j ,l;.,qțșȘ]as1/jOf,i.culture, on Brymonipieans of cui tu re for D. , , ruficorniș țluîn., Poelichneupvțn orbitațqr Thunb. ,is .a new. species. for the 1(1 ■ J faurial'bf1 IRomania. AfteriVâr^s'’^ruficornis1 Huf'ri. wâs "tlie first1 fecOrded as’ a host in science. i/iii..;; J pGUb/Q .9 Jb'bi p 'ilOii? .7. ' i'Ui /■■' ■ ■ - ' A .?■ (8:k.! : ■d'l jyoi/..■'■i . în această lucrare, ajutorii’ ^ez^ specii ; de? ihneumonide oli'ținUtâ1 prin' ciiltuti din' jirymohid 'rtific^rma ‘Hufd.YAăunăW^ primejdios al arborilor (Jc flue^inee. Adulții de D. ruficornid'^ 1), depun 6'tiăle (fig.' 2) pe raniuri,’ ibi^giirij ;f^ubz6. ș Omizile (fig. 3) preferă să se hrănească cu*’^țiil^A’de diWîtestejar, pro- ducîiid unebri'desfrunzirea ^toțală' ^ briiîzife^sb transformă în pupe (fig. 4) în litieră sau în:Soi, acbjperitc’ cu bite Un d6c6ni^ăinîntos (fig. 5). în ocoălele^silvice Perișor; Șegărâea’iși CraiOva S-aU 'găsit ninedți ■ cîte' 20—80 pupe/m^ ' .'d'».. r- JU - - ■ ni. ''Abeșțe piip^ ^i?ezjiită'fenomenul'de d’ia^^ durează 1—3 ani. Observațiife efectuate (fe .1970 colectate în anul 1969 și păstrate în cutii te'bfeșt&fe au demonstrat că, din toate jitipele analizate, 7i2i<% au 'dăt flututi,”3,6% au fdșt parazitate' de ihneumonide, 7,0% au fbât jinfestăte de micoze, iar 82,2% aii trecut .în stare, de diapauză. Cerce- țățiie âshpră fehomeiitiltii; de Ai^pauză lă!pupele deruficornis HtifU: întf-d perioadă de 5 ani aă 'arătat' că în primul ari intră în diapauză aproximativ 59—'94 ăl ddilhk'dn 23^-59 %, iăt îii ăl treilea an numai 5 %g hmm îh eeea ce p^iyC&fe. factoriif ibtici de morțalițațe riațițrală, s-a con- statat că au un rol important, Uneori bhiar ddcisiv, îri lifertarea și distru- gerea gradației dăunătorului. Dintre factorii biotici de mortalitate, impor- tanță deosebită; au paraziții oofagi > și paraziții. pupali, cei'. rnaifeeCvenți fiind speciile de ihneumonide. .' im; ui- ■■ ■; : h r,.. ■ / ,i. 1 9 •‘Hi;■ i i i 5/!.’ !f 9 l: . . î ‘'H-, {?■’ -rq ț t 0 . : k ; k <1 10 : . "1% ; ; On) li ; ; ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 127-130, BUCUREȘTI, 1979 ' , 128 M. I. CONSTANTINEANU șl COlab. 2 MATERIAL ȘI METODĂ Pentru a putea stabili rolul ihneumonidelor ca paraziți pupali, s-au colectat numeroase pupe detyymoqia ruficornis. Hufn. din pădurile de - stejar ale ocoalelor- isilyice; Perișor, Șegar- ceâ' și Craiova timp de 5 ani '(1966, 1967, 1968, 1969 și 1970) înlunile martie și aprilie. Pupele au fost ținute în laborator, șub'observație pentru a cunoaște gradul de parazitare. ■' < ^Pentru determinarea ihneumonidelor am folosit lucrările lui M.I. Conștantineanu (2), (3), J.F. PetEiris[(^), Hiriz (5) și Teunissen (7), iar pentru'gazde lucrările lui M.I. Conștantineanu (1), (4) și W-R- Thomp.spn (8). . ,, - ... , , < ' > 7 L’x' '; c r A V 7  : >' h 1z ‘ : .a i. • ■ . a a ' j ' "r 'a ;'<;1 'f m A: ■' v - • A-'* .iă < Ai A AA v-' DISCUȚII Din cîteva mii de pupe de Drymonia ruficornis Hufn. s-au obținut 25 de specii de ihneumpmde, care au ecloz^t în majoritate; în lunile aprilie și mai și numai foarte puține în luna martie din anii 1967, 1968, 1969, 1970 și 1971. Urmează prezentarea ihneumonidelor obținute prin culturi1. V A ^an^ia lehneumonidae ALatrei^ 1 li -rCoccygomimus instigator Fabricius 1899, Specie polifagă (4). 2. -X- Euceros albitarsus Curtis 1837, , Specie, extrem de rară. 3. Kokujew 1899, pinAi: ''A?ă'.? u-Xi ;p /' i;'jy4 .Semnuli^e pus înaiijt.eg numelui științific gl specHlojKdeHhpeumonide 1 arată!că lucește specii au fost obținute acum prin culturi pentru prima ^daț^K^i -hrjznionia, ruficprnțs Hufne. Semnul o pus Înaintea numelui arată că aceste specii de ihneumonide au fost obținute acum prin culturi pentru prima dată in știință. Fig- 1- — Adult de Drymonia ruficornis Htifn.Ș, văzut dorsal (folo: D. Pîrvescu). Fig. 2. — Ouă de Drymonia ruficornis de stejar (foto: D. Hufn., fixate pe o frunză: Pîrvescu). Fig. 3. — Omizi de Drymonia Tuficornis Hufn. din stadiile larvare IV și V (foto D. Pîrvescu). 3 IHNEUMONIDE PARAZITE. XA DRYMONIA RUFICORNIS HUFN' 129 3. Lungimea corpului= 16 nfmi Se aseamănă cu femela în ceea ce privește caracterele morfologice și de culoare în general, dar flagelul antenelor este negru, cu partea ventrală a jumă- tății apicale brună-roșiatică și fărăiinel alb, pe cînd la femelă există cîte un inel alb pe fiecare flagel al antenelor. Scapul este alb pe partea ventrală. Mandibulele, marginile feței și ale clipeului, două pete rotunjoare sub baza antenelor sînt de asemenea albe-gălbui. Holotipul o, alotipul 3 și paratipiil $ se găsesc în colecția M.I. 'Gonstantineanu. Fig. 6. — Aria suprame- diană : A; de Coelichneumon J' ■ oltenensis nov. sp. Ș ; B, de Coeli- chneumon orbitator Thunb. Ș. Fig. 4. — Pupe de Drymonia mficornis Hufn (foto D. Pîrvescu). Fig. 5. — Cocon de Drymonia mficornis Hufn (foto D. Pîrvescu). 11 .% ,0. consmiZis Wesmael 1844, Specie rară în R.S. România. 12 .0 Eupalamus Zariea/or Gravenhorst 1829, ?: 3 eclozate la 25't și 26.V.1969 din pupe, colectate în pădurea Fîntîhele, comuna RadoVan, în aprilie 1969. în România este frecventă. 13 .% Cratichneuwtqn fabricator Fabricius , 1793} în^ R.S. România este o specie frecventă. Specie polifagă. ... 14 .0 Ctenichneumon melanocastanus' Gravenhorst 1820, ?<£. Este o specie frecventă în faună României? 15 .% Itamoplex sponsor Fabricius 1793, Ș. Specie frecventă în fauna României. n., 16 .% I. leucocheir Ratzeburg 1844, 3- Specie frecventă în fauna României. ... 17 .% I. ăianae Gravenhorst 1829, 3- Este o specie frecventă în fauna României. Specie polifagă. >. 18,0 Șpilocryptus hospes Tschek’iâ70, $. Este o specie foarte rară în faima României. 19 .% Dusonainfesta Forster 1868, Șm - >j'm i’p; ' Este descrisă pe scurt.biologia speciei Drymonia "ruficornis Hufn., ale cărei larve distrug, frunzele de stejar în ocoalele silvice din județul Dolj. S-au obținut priit culturi din Drymonia ruficornis Hufn. 25 de specii de ihneumonide, din! care : ■ > . < , i Drymonia ^ruficornis Hufn. este menționată acum că gazdă pentru ihneumonide .pentru Oprima1 dată în știință; — Coelichneumon oltenensis sp. nov. este o specie'nouă pentru știință; — Coelichneumon orbițator Thunb. este semnalată acum pentru prima dată în fauna României; — 9 specii ad fost obținute, prin culturi acum pentru prima dată în știință: 1) ParopMtes ineditus Kok. & 2) Netplia pbq Șchm. $, 3) Eupalamuș lacteator Grav. Ș, 4) Ctenichneumon melanocastanus Grav. 5) Spilqcryptuș hospes Tschek Ș, 6) Dusona pugillator L., non auct. plur., 7) D. obliterata Holmgr. 8) Ophion slavicechi Kriechb. și 9) Gravenhorstiâ (Erigorgus) leucopus Sz6pl. : , — următoarele ,15, șpecii de ihneumonide au fost obținute acum prin culturi' pentru prima dată! 4^ Dry'monfaf^^ Hufn.:yoccygomimus instigator E.' ȘK, 2) Euceroș, albti^ Curt? Ș, 3) Netelia op acuta Thoms. $, 4)! 1 A. melqiMrqThoms. a’ . 1. Conștantineanu M.I., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1932, 17, 3—4, 231—t . 2. Conștantineanu ,M.;L, Familia Ichneuiii>dl d; ’ ■ h ‘ d';m U. rum' :• mu p ; mda . Ț.Universilatey, ,,Al, I.yuzq”, Iași ’ * J Lăborătorul de'zoologia nevertebratelor, ■ v . • b '' Inspectoratul silvic, .draiova ■ u . ..u unudi ud- . Institutul de cercetări și amenajări silvice, .București . r . ,n ' r. ■ ■ , -.fV.. .y ' m. r mm S ■ '■ ■ . ,r : , Primit In redacție la 28 noiembrie 1978 SPECII TtiB DIAPRilNAE (HJMENOPTERA-PBOCTOTRUPOIDEA) PARAZITE ÎN PUPARII DE DIPTERE SINANTROPE a - de ,, v. , a, U a IRINA TEODORESCU și AURELIA URSU 1 This work presents the results of investlgations on the puparla parasites of Piophila casei L., Paregle sp.', Lucilia sericata Meig., Calliphora erythrocephala Meig., Calliphora sp. and some undetermined puparia, We have obtained 8 species of Diapriinae: Aneuropria fbrsteri (Kieff.), Pstlus gestrbi Kieff., Trichopria nigra (Nees), T. parvula (Nees), T. lonchaearum Kieff. (each'from one host), T. tetratoma Kieff. (from 2 hosts), T. major (Prlesn.) (from'3 hosts) and T. cilipes Kieff. (from 5 hosts). , AII thpse hosts mentioned are new for Science. For five părăsite species wc give now the first indication about their biology. ’ . ■ ■ aa : Biologia diapriinelor este puțin cunoscută; pentru unele specii din cîteva genuri se indică drept gazde diferite diptere. Prin cercetări susținute timp de mai mulți ani, am reușit să obținem date referitoare la rolul unor specii în limitarea populațiilor de diptere sinantrope. ’ d MATERIAL ȘI METODĂ în perioada 1966—1976 au fost colectate din Grădina zoologică de Ia Băneasa și din diferite resturi menajere 5851 de puparii de Piophila casei L., Paregle sp., Lucilia sericata Meig., Calliphora erythrocephala Meig., Calliphora sp., precum și Unele jpuparii nedeterminate, în laborator, acestea au fost izolate, in cașete amilacee și in'tuburi de sticlă și ținute sub boservație pînă la apariția adulților de diptere și a paraziților. REZULTATE ȘI DISCUȚII Din cele 5851 de puparii colectate, 293 (5%) au fost parazitate de specii de Braconiâăe, Cynipiâae, Chalcidoidea și Proctotrupoidea. Acestea din urmă au fost identificate in 115 din totalul pupariilor parazițațe (39,24%). Procentul de parazitare ă fost mic în cazul pupariilor colectate de la Grădină zoologică, unde, începînd din luna august' 1966, s-a dezin- fectat locul de depozitare, odată cu larvele și pttparme dipterplor; fiind astfel distruși și paraziții. De aceea, procentul de parazitare a variat între zero și 3,33%, cu o medie de .1,17%. 1 < 1 , , , ? î ! La pupariile colectate anterior acestei date, gradul de parazitate a fost ihai ridicat (13,97 și, respectiv, 5,31 %, cu o medie de 8%). în cazul pupariilor din resturi menajere, procentele au variat între 10 și 20%, cu o medie de 13,85%. 1 ‘ m ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 131 - 1S6JIBUCUREȘTI,! 1979 > j ' b 1; •; i | . : f । 3 DIAPRnNAEVPARAZÎTE'. DE DIPTERE SINANTROPE 133 132 IRINA TEODORESCU și AURELIA URSU 2 Din cele 115 pnparii parazitate de proctotrupoide, am obținut 1309 exemplare de paraziți (660 și 619^) aparținînd la 8 specii de Diapriinae, din gennrile Aneuropria FQrșt.r Psilus, Panz. și Trichopria Ashm., și anume: , ■> , : ■ ' 1. A^uropria forsteri (Kîeffer 1910); 'Ș, perițru căre se cunoștea ca gazdă dipterul Rhagoletis cerasi F., a fost obținută dintr-un pupariu de Piophila casei L. (1), (2). 2. Psilus (Schimogalesus) gestroi Kieff. 1911, $, a cărei biologie era necunoscută, a fost obținută din pupariide Lucilia sericata Meig. Din cele patru puparii-gazdă au apărut patru femele de P. gestroi Kieff. 3. Trichopria cilipes Kieff. 1909. Un număr de 1167 de exemplare aparținînd acestei specii (556 Ș$ și 611^) au fost obținute-din puparii de Piophila casei L., Lucilia, serieata AAe.ig:, Galliphbra erythrocephala Meig., Gallipliora (Sp;, precum și, din pupățit nedețerminațe,: în literatura de specialitate se indică drept gazdă pentru aceastăspecie. dipterulA^ro- -wyza spireae Kalt. (2). . - n - „ -n ./-m 4. , Trichopria lonchaegrum Kieff.. 1911, pentru câte" ca gazdei LbnChaea iarsata (l), am obținuț-6 4in>P^^ L. Din cele trei puparii ale gazdei aii apărut 10 paraziți (6 ȘȘ și 4 5. Trichopria major (Priesn. 1953), a cărei biologie nu se cunoaște, a fost obținută din puparii de! Piophila casei L., Paregle și'Lucilia sericata Meig. Din 15 8 ^).! ’ ■? J 6’.'1 Trichopria nigra (l^eb& .ÎSSiy ^ cărei găzdă nu Se'cunoștea, a fbst Obțiriiită'din jjuțiârii dfe ^i’djiiiilă câsei L. în fiecare din cele trei'plip'ariî-' gazdă s-a dezvoltat cîte un singur parazit. u ■ , 7. Trichopria parvula. (Nees 1834) Ș a fost obținută dintr-un pupa- riu de Piophila casei L. în lit^ratiifă ini există nici o mențiune cu privire la biologia acestei specii. . 8^; Tfioîfyp^ 'care/îm .pxisță, m^ ihdicație ’)■- - ;! ‘ La cele 32 de. exemplare de T. cilipes Kieff. obținute din 10 puparii de Piophila casei Li se remarcă, în primul rînd, faptul ca numărul femelelor este mai mare decît cel al masculilor : din patru puparii au apărut numai A- ' A ' . . ' ' ' " U , t . • - ,/ Tabelul nr, 1 . ’ • ; i • A: ' A ■ *' -''A . l .> Speciile de diapriine și gazdele din care au fost obținute Nr. crț. Parazitul . Nr. exemplarei Obținute ,, dintr-un ' pupariu Gazda •T ‘ \ A ..." Nr.. T puparii- gazdă total 9? I 35 1 l ■ Aneuropria forsteri 1 ■ 5 ț; — Phipphila, casei 1 2 Psilus (S.) gestroi 4 4 . — ■. 1 Lucilia sericata 4 3 Trichopria cilipes 32 21 : 11' 1'7 ■ Piophila casei , 10 - . . 693 , 363 330 J-67 Lucilia sericata 31 - : 6 U 2 ‘ 4 , 3 .V Cglliphqra ery- throcephala ■ 2 ' 220 92 128' 3-73 Calliphora sp. .'■8 216 78 138 3 — 24 puparii nedeter- minate - 33 ’ <-;4i Trichopria lonchaea- rum 30 6 Ir. -4 \\ 1-5 Piophila casei. iU/W ... ' '5 Trichopria major 13 9 4 1 Piophila^casei. 13 h:;1 1 . — Paregle sp. 1 10 6 4 10 Lucilia sericata 1 3 3 ■ ■ — 1 Piophila casei 3 . 6/ Trichopria iiigra 1 1 '1 Piophila casei ' 1 li!?m Trichopria parvula:, 93 70 . ; 23 7-46 > Lucilia' sericata 5 / 8 Trichppria tetratoma 6 .,.3,, .- <3 - Piophila casei .-4 Țșțal ... 1309 660 .-649 j, ■ ,e A;/ - I3. 115 HG ' V 1 -■ A A’ '; • ■ ■ . ■ A , ' U- m • fentele, în două numărul de exemplare din cele două sexe a.fost egal, în țiței au predominat femelele și numai într-un singur caz au. fost maț juplți masculi.' ‘ // . 3)3?'' ''./ ' 'a7-'3 134 IRINA TEODORESCU și AURELIA URSU 4 • .Numărul de paraziți înpupariile de PigpJiila casei L. ă fost în general mic.Din 30% dintre puparii au apărut cîte doi paraziți, din 40% 1 sau 3 paraziți,-iar din 30%-5, 6 și 7iparaziți.'' v ■: - La cele 693 de exemplare de T. cilipes Kieff. obținute din 31 de puparii de Lucilia sericata Meig.,femelele sînt în număr mai mare decît masculii (363 : 330) (fig. 1). Se observă de- asemenea că femelele sînt mai numeroase în 15 puparii, iar masculii în 13 ; din două puparii au apărut numai femele, iar din unul un număr egal de femele și masculi. f % în ceea ce privește pippărul; de. paraziți din fiecare pupariu-gazdă, se remarcă faptul că cele mai frecvente au fost cazurile de apariție a 3,15 și 28 de exemplare (38,7%); din 28,80% dintre puparii au apărut 14, 21 sau 36 de indivizi) dăr în 6,4% dintre puparii 17 pa1razițili Numerele (31, 51, 61 și 67) au o frecvență mai redusă. Apariția unui singur parazit dintr-un pupariu-gazdă este accidentală. ' ' ' Din 8' puparii de Calliphora eyythr^^ Meig. și Cglliphgra sp., s-au Obținui‘226 de'exemplare de-T. cilipes Kieff., dintre care'94 ȘȘ și 132^. Analiza pe puparii a pus în evidență că în 3 cazuri au fost mai nume- roși masculii," iar fenielele au predominat în alte 3 cazuri; dintr-o gazdă au apărut numai masculi, iar în alta numărul femelelor a fost egal cu cel al masculilor ^.B^feritbr la numărul de exemplare din fiecare pupariu, se remarcă faptul că îh 50% din puparii a apărut un riumăr mic de paraziți (3, 12), mai rare fiind cazurile de apariție a unui număr mare de indivizi. Din cele 33 de puparii nedeterminate s-au obținut 215 paraziți, dintre care 78 Ș$Lșl,13$ - b?. în ceea ce privește parazitul Trichopria tetratoma Kieff., din cele cinci puparii de Lucilia sericata Meig. au apărut 93 de exemplare (70 și 23 ; în trei puparii numărul femelelor a fost mai mare, iar în două au predominat masculii. """ Șase exemplare (3 ȘȘ, 3 din aceeași specie au apărut și din două puparii de Pi'bphila casei L. Pe ansamblu, numărul de paraziți aparținînd la cele opt specii este favorabil femelelor (660 : 649). CONCLUZII Din cele. 115 puparii de diptere sinantrope parazitate de diapriine, am obținut, 1309 exemplare de paraziți aparținînd la 3 genuri și 8 specii. Toate cele 13 gazde indicate de noi pentru cele 8 specii de paraziți reprezintă o noutate pentru știință. ' ’ Pentru 5 din aceste specii, se dă acum prima indicație referitoare la biologie. în ceea ce privește numărul de gazde din cate' au fost obținute aceste specii, se remarcă faptul că Aneuropriaforsteri Kieff., Psilus gestroi Kieff., Tricjiopria parvula (Nees), T. nigra (Nees) și, T. lonchaearum Kieff. au parazitat’bîte 6 singură gazdă, ii tetratoma Kieff . ă apărut din două gazde, i:^ajc^ (Priessia) din tilei gaZde, îăr ^tâtipesKieff? din patrii gazde. ii cilipes a apărut și din puparii nedeterminate. . 135 IRINA TEODORESCU și AURELIA URSU 6 136 Dintre gazde, cele mai parazitate au fost Lucilia sericata Meig. (4 paraziți) și Piophila casei L. (7 paraziți) (fig. 2). Numărul de paraziți obținuți dintr-un pupariu este destul de varia- bil, dar condiționat de raportul dintre mărimea paraziților și a gazdei. Astfel din pupariile miei de Piophila casei L. au apărut în general puține exemplare de* paraziți, pejcînd din pupariile mari de Lucilia sericata Meig. s-au dezvoltat pînă la 67 de indivizi de T. cilipes Kieff., dar numai cîte unul de P. gestroi Kieff., a cărui talie este de asemenea mare. Analiză frecvenței relative a numărului de indivizi în pupariile mari de Lucilia și Calliphora a scos în evidență că mai rare au fost cazurile de apariție a unui număr foarte mare de exemplare; în cele mai multe puparii numărul de paraziți a avut, valori moderate. Analiza comparativă a numărului de pupării-gazdă și a procentelor de parazitare, în locurile unde se fac tratamente chimice și acolo unde nu se iau astfel de măsuri, arăță că în primul caz există o explozie a populațiilor de diptere sinantrope, iar procentul de parazitare este mic, pe cînd în al doilea muștele sînt mai puțin numeroase și procentul de parazitare este ridicat. Insecticidele utilizate nu reușesc deci să limiteze insectele dăună- toare, dar entomofagii, mai sensibili, sînt distruși. Este un exemplu în plus referitor la efectul negativ al utilizării metodei chimice de combatere. ' BIBLIOGRAFIE 1. Kieffer J.J.; Dtapriidae, în Das Tierreich,Verlag von R. Friedlănder und Sobn, Berlin, 1916, 44, p.1-627. . 2. Thompson W.R., A catalogue of the parasites and predators of insțct pest, 1955, Sect. 2, ’ pct. 5, p. 582-583. Universitatea București, Facultatea de biologie București, Splaiul Independentei nr. 91—95 Primit in redacție la 29 iulie 1978 IHNEUMONIDE DIN MASIVUL CEAHLĂU, NOI ȘI BARE PENTRU FAUNA ROMÂNIEI ■ !■■■ >.'■;! DE - RÂOUL CONSTANTINEANU și IRINEL CONSTANTINEANU ; In this paper the authors present 10 species of Ichneumonidae belonging-to the subfamilies Tryphoninae, Țhymaridinae, • Neteliinaei Exochinaei Orthocentrinae, Dtplazontinae and, Ephțaltinae, collected,froni Ceahlău massif. , ... ” ' Țhe genus Cophenchiis Townes and Townes and the foîlowing țhree species are new ■ for the‘fauna of Roniahiă : Ctenochir'â‘drenata (Holmgren), Cophenehus macro-' Oi centrus (Thomson); and Stenomacrus exilis'(Htâmgren).i Thd other 7 species'are'[ , f'. ^rarc. ., ' J, ; ''-.a r.;; -. ■ an/, ;;'.u în lucrarea de față prezentăm .10 specii de Ichneumonidae,. care aparțin subfamiliilor Tryphoninae, Țhymaridinae, Neteliinae, Exochinae, Orthocentrinae, Diplazontinae și Ephialtinae, colectate din Masivul Ceahlău.' Genul Cophenchus Townes și Townes și 3 specii sînt noi pentru fauna României;! iars 7 specii sînt rare. ! < : ‘ u Familia ICHNEUM ONID AE LatreiUe,, 1802 ; Subfamilia TRYPHONINAE Cresson, 1887, partim Genul C t e n o c h i r a Fbrster, 1855 ■;t (Ctenochira areuata (Holmgren), 1855, Ș 1 $, 28.VIII.1977, Căciula Dorobanțului. ; Flagelul,antenelor este format,din 25—32 de articule și ușor îngroșat la mijloc. Capiii puțin îngustat posțeyior sau neîngușțaț. Areola este .pre-, zentă, pedicelață. Nervelul este frînt sub jumătatea sa. Ghearele tarselor sîpț des pectinate, slab încovoiate la, yîrf și prevăzute cu un jgheab longi- tuiținal. Prqpqdeul este complet areolaț; rareori, costula .esțe, slabă sau chiar lipsește. Aria formată prin unirea,ajriei supramediane cu aria .bazală esțe egală cu aria.pețiolară, Primul segment abdominal este puțin convex, cu carenele longitudinale medib-dorsale distincte pînă la jumătatea sa. Toracele și primele segmente abdominale sînt evident punctate. Culoarea fundamentală a corpului este neagră,' cu riiandibulele și clipeul galbene, ultimul cu bâza neagră pe o porțiune îngustă. Pterostigma este negricioasă, cu baza albicioasă; tegulele și tegiîlulele sînt albicioase. Picioarele sînt roșietice, cu coxele,' trohanterele și femurele posterioare negre. Vîrful tibiilor posterioare și toate tarsele șînț negricioase în cea mai mare parte. Tergitele abdominale 2—4 și de obicei marginea ppsterioară a primului tergit sînt'roșii; ultimele tergite cu marginea âpicălă mâi mult sau mai puțin albicioasă. Sternitele abdominale sînt gălbui, cu hipopigiul uneori brun. Lungimea corpului =5 mm; b ? * Gazde: necunoscute. u ‘ , \ , Răspîndireu geografică: Europa centrală și septentrională, nordul Mongoliei și Uniupea. Sovietică. ,, i;r, , ■ / ■ ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P 137-140 BUCUREȘTI, 1979 138 R. IdOiNlSTAiNlTJiNtEAiNU și IRIINEL COHSTANITINEiAINU 2 Specie nouă pentru fauna României. Genul Symboethus Forster, 1868 Symboețhus heliophilus Gravenhorst, 1829, 1 $ și î^, 8.VI.1977, Izvorul Muntelui. Gazde: necunoscute.11 • •' Răspîndire geografică: Europa centrală și de nord, Uniunea So- vietică. în țara noastră a fost .semnalată anterior dip șapte localități din Transilvania și Banat. Genul Cophenchus Townes și Townes, 1949 Aripilej anterioare au areolă. Oostula de pe, propodeu este slabă și se inseră de aria pețiolară, în apropiere de baza să. Ovipozitorul are aceeași grosime în tot lungul său, cu valyula' dorsală (vălvulă a 2-a) rotunjită apical,'o fQțmînd uri vîrf tocit. Fropodeul și pețiolul sînt foarte । lucioase. Propodeul este areolaî,: prevăzut cu coaste .destul de puternicei Aria pețio- lară este hexagonală, fără o carenă medio-longitudinală. Primul tergit abdominal este de 1,3 ori mai lung decît lat, cu partea dorsală moderat arcuită (5). , , den nou pentru fauna României. , ; r Cophenchus maerocentnis (Thomson), 1889,. . 1 17.VII.1977, Durău. > ' '' Capul este transversal, puțin îngustat înapoia ochilor,: la mascul aproape neîngustât. Față este mult mai lată:decît' înaltă, cu mijlocul proe- minent. Coasta orală nn este proeminentă ; se unește cu coasta genală aproape de baza mandibulelor. Tergitele abdominale sînt netede Și lucioase. Ghearele farselor sînt aproape nedințate. Restul caracterelor morfologice sînt aceleași descrise pentru gen. m-);' - - > A : ' Culoarea fundamentală a corpului este heâgră, cu scăpul și pedicelul pe'partea ventrală;1 niăndibulele, călbzitățilehumerale, tegulele, picioarele anterioare și mijlbcii în întregiine, cbstele și trohânterele posterioare gâl- behe-albicioase: Ulipetil, afară de treimea bazală, și treiinea'âpicală a man-! ' dibulelor sînt brune-roșietice. Femurele posterioare sînt roșietice. Tibiile posterioare; sînt albicioase, cu vîrful negricios. TarȘele posterioare sini’’ negridibăse. (Pterostigma și flagelii' antenelor sînt brunii. 'Lungimea corpu- lui = 5 mm. ; I jGazde: necunoscute.. . .. . , , i / r Răspîndire) geografică : Suedia* R.F. : Germania, R.D. Germană., Specie nouă, pe/ti-tru fauna României. ■ eu Subfamilia'ȚHYMARIDINAE 'Conștantineanu,-1961 ■' ' i ; Genul H-yho’p ha nes . Forster, 1868 ' oq . lîVjibphan^ Gravenhorst, 1829, cț. /V..:'. /,„ Gazde: (Radius difformisaPanz. (Xențhredinidăe)^B^ minalis F. (Cynipidae) și 12 specii de lepidoptere; ((4).. mmm -; if" mf ■ Răspîhdir# gebg^ centrală^ ȘD ■ septentrîdnăiă. în țara noastră a fost semnalată anterior de pe valea Mrâdohîă1 (jiid!. Mehedinți^ (1), (3). , ... 3 IHNEUMONIDE DIN MAISIVUL CEAHLĂU il 39 Subfamilia MîTELIINAE Conștantineanu, 1961 Genul Neuchoru s Uchida, 1931 Neuehorus rufipes (Holmgren), 1860* 1 Ș și 2 26 și 27.VII.1977, Durău. Gazde: Cacoecia podana Sc. (Lepidoptera, Tortricidae) (4). Răspîndire geografică: Norvegia, Suedia, Uniunea Sovietică. în ț® noastră a fost semnalată anterior din județele Iași și Botoșani. Subfamilia EXOCHINAE Dalia Torre, 1901 ■ ' . ■ Genul E x o c h ii s Gravenhorst, 1829 ■' 1 : !i'- Exochus nigripalpis Thomson, 1887, Ș 1 Ș, 13.VH.1977, Vîrful Toaca. u-m mu m ,3 ... Gazde: necunoscute. .-.i:.. ... >• .... , rp’;:' ț ;y Răspîndire geografică : Europa centrală și de nord. în țara noastră a fost semnalată anterior din două localități din județul Marampreș.. j k!: a -Subfamilia ORTHOCENTRINAE 'Dalia Torre, 1901: a a ; Genul Stenomacrus Forster, 1868 Stenomaerus exilis Holmgren, 1856, Ș 1 Ș, 17.VII.1977, Durău. H . , Segmentul intermediar este neareolat. Nervura radială pornește din mijlocul pterostigmei. ; < . > : Culoarea fundamentală a corpului este brună întunecat. Baza ante- helor, mărginea (superioară a feței, marginile laterale ale pronotului și picioarele sînt galbene-roșiețice. Lungimea corpului — 2,5 mm. G- -Gazde': necunoscute.' ; 'J’-' , Răspînâire geografică: Suedia, Unmneâ Sovietică, n > ! Specie nouă pentru fauna României. :' ■ Subfamilia DH’LAZONTINAE Hopper, 1959 , (L Genul H o m o t r o pu s Forster, 1868 Homotropus punctiventris Thomson, 1890, Ș 1 Ș,a3.VII.1958, Vîrful Toaca. . ;-i Gazde;: necunoscute. Răspîndire geografică: Danemarca, Marea Britanie, R.D. Germană, în țara noastră a fost semnalată anterior din județul Sălaj și din Munții Retezat. Subfamilia EPHIALTINAE Townes, 1960 Genul Coccygomimus Saussure, 1892 Coceygomimus melanaerias (Perkins), 1941, 5 11 și 25.VII.1977, Durău. Gazde: Laspeyresia strobilella L. (Lepidoptera, Olefhreutidae). Răspîndire geografică: Europa, Uniunea Sovietică (Sahalin). în România a fost semnalată anterior din Masivul Rarău și la lacobeni (jud. Suceava). Genul Clistopyga Gravenhorst, 1829 Clistopyga sauberi Brauns, 1898, Ș 1 Ș, 28.VII.1977, Căciula Dorobanțului. 140 R. IdOiNâTANTTOÎEAN'tT și MNEL'ICOMSTAWINE^ 4 Gazde: TetropvM gabrieli Weise (Coleoptera) (4); Răspîndire geografică: R.F. Germania, Austria'și Uniunea Sovietică, în țara noastră a fost semnalată anterior, de la Bîrlad (jud. Vaslui) și de pe Muntele Ciucaș (2). . ■■ ■ CONCLUZII ■ C ■ ■ , J. . .0 . : . : : .re' ■■ ' : . .■ ■ 1. în lucrarea de față, autorii prezintă 10 specii de Ichneumomdae, care aparțin la 10 genuri din subfamiliile Trypboninae, Țhymariăinae^ Neteliinae, Exocbinae, Orthocentrinae, Diplazontinae și Ephialtinae. 2. Genul CophencJius Townes și Townes este nou pentru fauna. României. . 3. Trei specii sînt noi pentru fauna României : CtenocMra arcuata (Holmgren), Cophenchus maerocentrus (Thomson) și Stenomaerus exilis Holmgren.' 1 < 4. Celelalte șapte specii menționate în lucrare sînt rare pentru fauna. României. ; : " ’ . • . ■; ■ I ■ ; ■ BIBLIOGRAFIE ' ? 1, Constantineanu M.I., Constantineanu R.M., An. științ. Uhiv.‘Iași (S.n.), Secț. li/a. Biol., .... 1971,17,2,357-367. 2„ Constantineanu M.I., Pisici G., Insecta, Hymenoptera, Familia Ichneumonidae, ȘiO>fa- miliile Ephialtinae, Lycbrininăe, Xoridinae șt Âcaenitinae, Faună H.S. România,. • voi. 9, fasc. 7, Edit. Academiei, București, 1977. ; 3. Constantineanu p.M., Contribuții la studiul trifonoidelor (Hymenoptera, Ichneumonidae) din R. S. România, teză de doctorat, Univ. „Al. î. Cuza”, Iași, 11)72. 4. Thompson W.R., A catalogite bf tHe‘p'ârăsites and predators of insect pests, Sdction 2, Host‘ parasites catalogue, Part 4, Hoșis of Hymenoptera (Ichneumonidae), The Common- wealth Institute of Biological Control, Ottawa, 1957, 332—561. / 5. Townes H., The genera of Ichneumohidae', Part I, Mem. Amer. Ent. Inst., 1969, 11, 1 — 300.. ! Centrul de'cercetări biologice Iași, Calea 23 August 20 A Primit în redacție la 23, martie 1979- ; ROLUL SPECIEI BATHYPLECTESEXIGUIJS ’ GRAVENHORST 1829 (HYMENOPTERA- ICIINEUMONIIJAB) CA FACTOR DE REGLARE A ÎNMULȚIRII ÎN MASĂ A DĂUNĂTORULUI SVPERA VARIABILIS HERBST; " (COLEOPTERA-CIJRCVLIONIDAE) ' 1 ' ' ■ ■' ' ■' 'i:’ DE : ' •' ' ' ' " • ' ' ' ' ■ ' l r M.C'VOICU • .3 . This paper contains the results of our investigations effectuațed in 1976 on the ; biology of the curculionid Hypera variabilis. Herbst. and of its natural enemy Bathyplectes exiguus Grav. It was pointed out the contribution of this părăsite to the reduction of larva! population of H. variabilis Herbst., collected from the natural reserve Ponoare and Frumoasa, Suceava county. Gărgărița frunzelor de lucernă,.‘Hypera 'oariabilis' Herbst. (3), (5), este o specie cu> areal larg, răspîndită în Europa, Africa , de nord, Asia Mică etc. în România, insecta se găsește în toate zonele țării, mai frecvent în Cîmpia Dunării, unde se întîlnește într-un procent destul de ridicat '(1), (2). în leguminoasele spontane din Bucovina,'frecvența insectei atinge în unii ani 30 -47 indivizi la m2. Jl ' / Este o specie monovoltină; iernează în sol în stadiul de adult. în leguminoasele din Bucovina, primii adulți apar la sfîrșitul lunii aprilie și la începutul lunii mai. Copulația și ponta au loc după o hrănire intensă de 2—5 zile. Femelele depun ouăle separat în pețiolul și în tulpinile plantelor speciilor de: leguminoase. în mod normal, o femelă depune circa 42Q—580 de ouă, iar uneori între 600 șițl 500.: Incubația durează 16—20 de zile (2). Larva.în primul stadiu șe hrănește în interiorul țesuturilor plantei, ulterior trece pe frunze. Dezvoltarea larvară durează 15—25 de zile; larv.a la maturitate formează un.pocon dintr-o țesătură de fire albe, mătă- soase, avînd diametrul mațe de 5—6 mm și diametrul mic de 4,5 mm, în care se transformă în pupă (pl. I, fig. 3). Stadiul de pupă durează 5—12 zile. ' ■ '' . , Noii adulți apar la sfîrșitul lunii iunie — îpceputul lumi , iulie, se hrănesc, iar la sfîrșitul lui. iulie și în primele două decade ale lunii august se retrag, în dlapauza estivală, care se continua cuhibernarea,. Atacă specii de leguminoase spontane și cultivate, ;ca trifoiul, măzărichea, mazărea, fasolea, sulfina etc. Larvele, după apariție, minează 'mugurii floriferi și vegetativi,, lăstarii; și tulpinile plantei. Adulții se, hrănesc oii lăstari și frunze sub formă de rosățuri neregulate. în anii cil âțacuri puter- nice, frecvența plantelor atacate poate atinge/50—80 °/0, iar densitatea larvelor la m2 ajunge la100, cînd are loc uscarea cbțn^letă â plantelor. ST. CERC. BIOL.; SERI BIOL. ANIM.,NR.'2‘, p! 141-145, BUCUREȘTI, 1979' ' : ’ 4-c. 1686 Cu privire la dușmanii naturali ai dăunătorului H. variabilis Herbst., literatura indică peste 31 de specii de insecte entomofage parazite, specii de coleqptere, neuroptere, hemiptere, himenoptere dintre insectele prădă- toare, arabnide entomofage, ciuperci, de asemenea ămfibieni, reptile și peste 30 de specii de păsări (4). Luate în parte, speciile parazite și prădă- toare au o eficacitate redusă în privința limitării larvelor dăunătorului; aportul lor la un Ide constituie un factor care trebuie luat în considerație cînd se studiază dinamica dăunătorului. Parazitul cel mai eficace, care contribuie la diminuarea populației larvelor dăunătorului, este ihneumo- nidul Bathyplectes curculionis. Thoms( Arealul acestei specii cuprinde toată Europa, partea europeană a U.R.S.S., Oaucaz, Asia Centrală. în S.U.A. a fost introdus în cadrul luptei biologice pentru combaterea lui Hypera (4). Lucrarea de față tratează aportul speciei Bathyplectes esciguus Grav, la diminuarea pe cale naturală a populației larvelor de H. variabilis Herbst., precum și unele aspecte ale biologiei și ecologiei parazitului. Cercetările au fost efectuate în'rezervațiile naturale 'Ponoare și Frumoasa (jud. Suceava) în condițiile anului 1976. > 1 V' S; ’l ' V ,A : iTH.:.!,>■> : î.. ■. J; ■■■:.. s.'! jilbb W’'?>V ■' '): : \\ (1 . < bbbb’bi MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU i ! în vederea, pbținerji paraziților larvelor de,H. variabilis .Herbșț. au fost colectate 997 de larve la diferite (late calendaristice. Larvele au fost colectate îti lunile mai — iunie, în special din acele asociații vegetale cu specii de leguminoasă spontane mai numeroase, au fost aduse în laborator, introduse' în eprubete; sticluțe sau borcănașe astupate cu vată sau .tifon, și supu'se obșeryațiel jpînă la eclozarea, paraziților. , r . , b ; < v । ? j , ; Adulții de B. .e^iguțis Grav.: obținuți au, fost puși pe ace extomologice,. etichetați și determinați. în laborator am urmărit eclozarea paraziților, comportarea adulților în (captivi- tate, raportul dintre sexe etc. ! . b , . : i .= U‘ . ib H.;’ ; ■ .-'Oi».— b- ,q;,; .-.'T' < ,’b' : HI- 'l-.-Jh' ..-ni/vy ' ,n; •.' ’Arr ;./- ;. G .ta- U.. ’ : REZULTATE Șl DISCUȚII - r ..p;; ■ . - ■ I ‘ ; • ■ • , '( ' ' ’ '? l . 1 1 1 ! ' • • ; • . . ■ 1 \ ' f \'. 'i ' : Din 997 de larve de H. variabilis Herbst; crescute ta laborator) 403 larve și pupe au murit (40)42%) ; din 407 larve au eclozat adulți/reprezen- tînd 40,82%, iar 187 de larve au fost parazitate, reprezentând 18,75% (tabelul nr. 1), ? '?/;> :v?La--:.; -a r-i/, .v, - Adulții de B. exig&u’s Grav, au ecldzăt din larve, prepupe, pupe '-‘și adulți de'H. .variabilii âetbșt;, după cuta rezultă din' datele înscrise în tabelul ht. 2. Din cele șapte loturi de larve de îl. variabilii Herbst. cres- cuțe în laborator s^au obținut paraziți din larve, prepupe, pupe și adulți din Ultitaeie șase 16iun, ekiejiție’ făcînd'primul lotț din\ll^ cînd paraziții qu eclozat huma! din lăr vele-gazdă.Detaliăt,' situația s-a prezen- tat astfdl;:HH paraziți taecloZat dtalăiye’ delf. Variabilis Herbst. parăzi- tate,( 16,44 % (din humărdl; total de larve crescute în labbră- țoț ;;'Î2 J păiraziț'i! știi eblozaț diii prepiipe și pupe, .^prezentând 1L ji^ziți ... JRezjjlta.pă specia^, H. varia,- bilis Herpst., pe carș. ledistruge în acest .sțădiji, într-un: procent destul de ridicat; departe diu larvele dăunătorului reușesc să se trăiisfdrmn îd prbpuție și pupe, din care în aceste stadii apaț.paraziții, iar o.mică parte dta lar- $ B. EXIGUUS GRAV., LIMlTATOR DE 1NMULȚRE LA H. VARIABILIS HERBST. 1'43 / ' , . ... Tabelul , - 7 -l; A;.' ' A Pg^zitarealaTvelor de hypera variabilis Herbst de către ibneumohidRl. Bathyplectes exiguus Cray., în rezervațiile r ; naturale Ponoare și Frumoasa,în condițiile anului 19Î6 l ') • 134 11 u 8,20 w2' ' '1,49 1 0,70'' 14 10,44 6.yi.,1976 . '225 . ,26 1 11,55 . L 1 ■; 0,40 , 3 . 1,33 30 13,33 12.Vl.1976 120. , 36 , 30,00 , 1.,., 0,80 1 . 0,80 ■ 38 31,66 .TOTAL 997 . 164 16,44 ,• 1'20 11 1,10 187 ’ 18,75 * Provenind din larve aduse din natură și crescute în laborator. vele parazitate se transformă ta adulți, din care eclozează paraziții. în anul 1976, din84. de ^dulți de B. exiguus. ,prav. analizați, 27 exemplare au fqșt‘,îdmele’ (32,ii^). și 5^ rmispuli. (67,8£î%) (tabelul nr. 3). ; : G Bawyplecțes Grafv,^ gazda. Primii adulți: ă^.^ypera; variabili^, Herbst. apar la. sfîrșituL lunii iunie:-— începutul lupii iu lie șț pot fi jîntîțpiți în natură ipînă ;la începutul și mijlocul; lunii au- i g^ț. Păț:azitjrl începe infestarea larvelor .dăunătorulutaproape. din primele zile de la apariția lor în natură, fiind preferate pentru parazitare larvele de vîr^ța .a, doup și a treia. Dezvoltarea parazitului se 'terminata larvele din penultima și. pîttaâă .yțrsțăjaryara^^ : v r' 'Hb. t-/ . i;; viiv? t V'iot <> V î < . ... U J |H-V” . ': jfj.j-^bSpepiejdeț^rrginată dc.Jrpf. df-, ddrGM.iL: Cohstantinea^^ : ;>ii ' :: 144 •. '■ m. c. voicu' B. exiguus Grav, ar avea două generații oare se dezvoltă în această gazdă. A doua generație a parazitului ar evolua în loturile de larve de H. variabilis Herbst. >de vîrste mai mari, apărute în natură la mijlocul și sfîrșitul stadiului larvar al dăunătorului. în acest caz, paraziții apar din larve, prepupe, pupe și chiar adulți. ; , ' , I ■ Tabelul nr.>3 Raportul dintre sexe Ia Bathyplectes exiguus Grav. : Total exemplare analizate i ■ Din care : ' nr/ nr. nr. % 84 100,00 , ■27 32,14 57 - ■67,86 i: Larva de B. esrigms Gravi, la sfîrșitul dezvoltării sale, perforează corpul larvei-gazdă (pl. I, fig; 1), iese în afară și țese, în interiorul coco- nului-gazdă, un cocon propriu, în care se transformă în pupă, de unde iese adultul (pl. I, fig. 4). Coconul de B . exiguus >Grav, este,toarte dens, de culoare brună des-’ chis pînă la brună închis, cu o dungă alb-gălbuie la mijloc, oval alungit, avînd diametrul mare de 3—3,2 mm și diametrul mic de 1,6—1,7 mm (pl. i, ligi S). , țț:ț ' v : '- ....................... Faptul că puține, larve de H. variabilis Herbst. parazitate , reușesc să se transforme în prepupe, pupe (pl. I, fig, 2) și ca abia din acest stadiu apar paraziții demonstrează, pe de o parte, posibilitatea larvei-gazdă de a lupta1 cu parazitul, iar pe de altă parte apariția paraziților din adulți,) cînd are loc o 'castrare fiziologică, ceea ce arată că în final parazitul înlă-, tură de la reproducere adulții de II. variabilis Herbst. . în toate situațiile i cînd paraziții apar din adulți de H. variabilis Herbst., larva parazitului perforează dorsal unul din ultimele segmente1 abdominale și se transformă în pupă în apropierea victimei. Totdeauna în astfel de cazuri victima prezintă un orificiu pe unde a ieșit larva pa- razită, iar în majoritatea cazurilor elitrele sînt ridicate în sus și dispuse de o parte și de alta a orificiului creat (pl, I, fig. 6). CONCLȚJZII . , , . , _ , . îh 'condițiile anului 1976, larvele de tii/jier!âifvariaț>ilis Herbst. colec- tate din rezervațiile naturale Ponoare șî Frumoasa (jud. Suceavă) aii’fost parazitate de către ihneumonidul Bathyptecțtâ Grav. ’ ; 1. Din larvele de H. variabilis Herbst. parazitate, majoritatea ădul-' ților de1B\ exiguus Grav; ecloze'ază din acest stadiu, 6 parte 'din $ățăziți apar din prepupe, altă parte din pupe și, în sfîrșit/unii parăzițfapar din adulți de H.. -runabiZiS' Herbst. ■ ’i. :: ' -"u . iii :2? întotdeauna cînd păraziții eclozează din adulți de H. vaha^ili^ Herbst. larva parazitului perforează dorsal urnii din ultimele segmente abdominale și se transformă în pupă în apropierea victimei. Moartea adul- ților survine imediat actului eclozării ; în astfel de cazuri, de dbicei PLANȘA 1 Fig. 1—2. — Hypera variabilis Herbst., larva de vîrsta a cincea și pupa clin care au eclozat larve de Bathyplectes exiguus Grav. Fig. 3. - II. variabilis Herbst. : a, cocon; b, pupa. Fig. 4. — Cocon (c) cu pupa de II. variabilis Herbst., din care a eclozat larva de B. exi- guus Grav.; d, cocon de B. exiguus Grav. Fig. 5. - Coconi de B. exiguus Grav. Fig. 6. — Adulți de li. variabilis Herbst. pe care se observă orificiul de eclozare (o) al larvei de B. exiguus Grav. 5 b. EXIGUUS Grav., Limitator de înmulțire la H. VARIABILIS Herbst. 145 «litrele victimei sînt ridicate în sus și dispuse de o parte și de alta a orifi- ciului creat în abdomen de către larva parazită. 3. Judecind după eclozările paraziților din loturile de larve de H. variabilis Herbst. crescute în laborator, specia B. exiguus Grav, ar avea două generații care se dezvoltă în această gazdă. Prima generație evolu- ează în larvele de H. variabilis Herbst. apărute în prima perioadă, iar generația ă doua evoluează în larvele din ultima perioadă a prezenței lor în natură, cînd eclozează din larve, prepupe, pupe și chiar din adulți ai dăunătorului. 4. B. exiguus Grav, este cel mai eficace parazit care contribuie la diminuarea populației larvelor de BL. variabilis Herbst. în biocenozele naturale din Bucovina. BIBLIOGRAFIE 1. Ionbscu Maria, Probi, agr., 1970, 5, 35—41. 2. Manolache C. și colab., Entomologie agricolă, Edit. agrosilvică, București, 1969, p. 325 — 326. 3. Beîtter Edmund, Fauna Germanica. Die Kăfer des Deuischen Reiches, 1916, 5, 105. 4. Rubțov I. A., Metoda biologică de combatere a insectelor dăunătoare, Edit. de Stat, Bucu- rești, 1951, p. 267 - 268. 5. SXvescu A., Album de protecția plantelor, Edit. Centr. mat. did. si propag, agric., București, 1962, 3, 175 - 178. 6. Schmiedeknecht O„ Opuscula Ichneumonologica, Ophloninae, Blankenburg i Tiiiir, 1910, 4. Laboratorul de protecția plantelor. Stațiunea de cercetări agricole Podu Iloaiei, jud. Iași Primit in redacție la 23 ianuarie 1978 CERCETĂRI ASUPRA VARIAȚIEI RAPORTULUI Na/K LA PORCINE DE J M. GOTRUȚ, MARIA GOTRUȚ și acad. EUGEN A. PORA The concentration of sodium and potassium in the bloodof pigspf varîous ages was determined and the Na/K ratio calculated. The values of this ratio were lower in i both healthy piglets and lactatmg sows than in ■ grown-up pigs. In hypptrepsic , piglets, in those suffering from oedema diseasejiapd in agalactic females and ,with paraplegia, this ratio, is obviously. decreased,,indipating a hypofunction of ' the adrenal cortex. ' ' : ; ‘ f b . v ■ ■ ■ ■ • - ' , ,în general, variațiile factorului rhopic (12) și rolul acestuia în desfă- șurarea proceselor fiziologice normale și patologice la animalele domestice sînt încă foarte puțin cunoscute. : , , , MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU1 ro Cercetările s-au efectuat în decurs de 5 ani la un Combinat de creștere și de îngrășare a porcilor pe diverse categorii de, .animale sănătoase.sau cu diferite afecțiuni (208 animale), .aparținînd rasei Marele Alb sau metișilor Marele Alb cu Landrace și Marele Alb cu Hampshire. Probele de sînge au fost luate din confluentul jugular, iar uneori în urma sacrificării animale- lor. 'S^a determinat concentrația serică a ionilor Na și K cu metoda flamm-fotometrică. Datele iboținute âu fost prelucrate statistic, iar rezultatele sînt ciiprinse în tabelul nr. 1. : i REZULTATE ȘI DISCUȚII , r Valorile concentrației ionice și ale raportului Na/K la animalele clinic sănătoase (tabelul nr. 1, loturile A, R) O, D, E, F, G, H) se înca- 'dreață, în general, între limitele de variație admise ca normale în litera- tură de specialitate (2), (7), (8), (9), (10), (14). I , După Dittmer și colab. (citați d.e (2)), valorile medii ale electroliților din serul sanguin de porcine sînt pentru Na de 149 (140—160) mEq/1, iar pentru K de 5,9 (4,9—7,1) niEq/1. Mănoiu și colab. (8);înregistrează la scroafe în primele zile de lactație valori de 144ț63 mBq/1 (332/66 nig/ 100 ml) pentru Na și de 6)13 mEq/1 (23,89 mg/100 ml) pentru K, raportul Na/K fiind de 23,59. Șpector (citat de (12)) indică, pentru,raportul Na/K o valoare medie de 26,2,. dar fără a specifica, ,vîrstă și starea fiziologică a porcinelor.' " '' .. i; ' 9La animalele clinic sănătoase/ în condițiile specifice țării noastre, valoarea medie a raportului Na/K a fost pentru toate loturile studiate ceva mai ridicată,,, de 28,78. . , : ' , Se constată o diferență a valorilor raportului Na/K între animalele ținere (loturile A și B) și cele adulte (lotul D). Oplistil (10) menționează lă purcei de 2—8 săptămîni o valoare de 22,9 (±2,2). Mănoiu și colab. (8), la purcei sugari de 2—3 săptămîni și la purcei înțărcați de 2—3 luni, ST. CERC. BIOL,, SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 147-150, BUCUREȘTI, 1979 148 Tabelul nr. 1 Valorile med! I și limitele de variație ale concentrației seriee a ionilor de Na și K, in mMl,$i ale raportului Na/K Ia porcine sănătoase șl en diferite afecțiuni > Lot de animale i. Nr. indivizi Valori medii* și limite de variație (mEq/1) Limite de variație ale raportului Na/K Na | K ANIMALE CLINIC SĂNĂTOASE A. Purcei sugari, la 14 zile . .' B. Purcei înțărcați, la 40 zile C. Porci la îngrășat, masculi și femele, la , 9 luni . D. Scroafe de repro- ducție, 1 1/2—2 ani, montate de 21—29 zile E. Gestante în luna a Il-a F. Gestante. în luna a . IV-a ea Q, în, lactație / H. înțărcate de 4—5 zile ANIMALE CU DIFE- RITE AFECȚIUNI I. Purcei înțărcați/ cu boala edemelor, 36— 42 zile J. Purcei înțărcați, tre- cuți prin boala ede- melor, 60—75 zile K. Purcei hipotrepslci ; înaintea consumului ‘ de colostru L. Purcei hipotrepsici, de 1—3 zile M. Scroafe gestante în luna a IV-a, cu sin- drom, paraplegic . Nr. .Scroafe agalactice ■ \ io 11 . 16 15 25 12 15 ’ 8 14 ’ 32 f , 22 145,90 (±3,45) (140-153) ' 141,tO (±4,45) “(13(^148) 154,18 (±3,41) (149 -160) 140,47 (±8,87) (133-164) ' 144,93 (±9,61) (135-160) 147,57 (±9,84) (140-156) 142,16 (±2,09) (135- 148) 145,84 (±6,59) (140-164) 1 ,• 137,50 (±3,51) ■ (132-145) ' 143,28 (±28,08) (100-189) : 188,62 (±5,94) (126-148) 135,38 (±9,07) (120-151) 143,47 (±7,12) (137 -170) 142.95 (±5,60) j ' (132-153) 6.45 (±0,32) ' (6,0-7,0) 5,63 (±1,20) (4,5-7,2) 5,81 (±0,35) (5,4-6,5) . . i; h44 (±0,61) (3,6-5,3) 4,48 (±0,45) (3,9-5,3) 4,66 (±0,75) ~ (3,7-6,0) 5,70 (±0,89) (4,7-7,7)' ' 4,40 (±0,48) (3,5 —5,4) 5,71 (±0,38) . (54-6,2) 6,75 (±1,17)**" (4,9—8,4) 6,68 (±1,05)**’ ■"(5,2-7,9) 1 5,42 (±1,06) 1 (4,0--7,3) 5,22 (±1,32) ' ' (3,6-M) 5,78 (±0,58) ~ ț4,7-6,8) 22,69 ±(1,54) (20.43 -24,67) 26.02 (±3,31) (20,89—29,78) 26,64 (±1,86) (23,23-29,09) 31,41 (±3,82) j (26,04-39,44) 32,47 (±2,39) f (27,54-35,64). / 30,95 (±4;73) / (25,45 — 39,19)” / 25,46 ((±3,46) / (18,49-29,79) ; 33,43; (±3,81) j f (27,59-38,94* 6 . 24,61 (±2,0iy | . (2ț,77 -27*87)“ j / 21,74 (±5,06) , ( ; ±12/90-28,84) ' 21,32 (±4,09) ■’ / (17,59—32,33) / 25,70 (±4,42) ’ / (17,25-34,00) j ' 28,80 (±6,01) j (15,68-38,89) | 25,96 (±2,76) | (17,88-27,50) î’LxliS;. U -, 'i ■ /.vil.. ... • lii.ă, . ■ 'ă' " 7- ’ -4, U ă/' • • P < 0,05 față de loturile B și I • •• P<0,01 față de lotul^ — , ' . . îl/ • ' VARIAȚIA tRAPORWUlțUl NlaflK LA PORCINE 149 ■clinic' sănătoși/ dau valori de 22,50 și, respectiv, de 24 ,38. Ulrey și Miller (citați de (9)) dau ca valoare medie 28,43.' ■ / j ■ Valorile mai mici ale raportului Na/K la tineretul porcin sînt deter- aîiihăt’e de Concentrația serică mai ridicată a ionilor de K.’ La sugari, pînă ■lă'/vîrsta de 4 săpțămîni, dearance-ZA inulinei este măi mic cu 40-i-60% •față' de’ col al' animalelor adulte, epiteliile glomerulilor și ale’ tubiită î^iniferi fiind incomplet dezvoltate (25 ±±8 ml/min și m2 la purcel față ^5*70 ± 10 ml/min și m2 la porc). De asemenea, cleamnce-;ulr'electrdlițfl6r ăre valori ■ mai scăzute; resorbția acestora este deosebit dă intensă (7). ÎPâ lîngă aceasta, la purceii sugari! și la ■ scroafele în lactăție trebuie . să considerare și aportul Sau pierderea de electroliți ce șe realizează prin intermediul colostrului și al laptelui; la scroafă, K se găsește' în can- titate de 125 mg/100 ml în colostru și de 90 mg/100 ml în lapte, iar Na în cantitate de 75 și, respectiv, 30 mg/100 ml (14). . Valorile medii ale raportului Na/K la animalele sănătoase: prezintă .ce pot fi puse, pe seama yîrstei, rasei', stării de.muțriție. etc., li- mitele de variație fiind cuprinse între 22 și 33, cu o medie de 28. iti-rn Apariția unor procese patologice sau a unor tulburării mervoase de ordini i endocrin, (11) poate duce, la dereglarea mecanismelor1 homeorhopiee (și deci a valorilor raportului Na/K. - ± ii i ' • La purceii cu boala'edemelor (diagnosticată clinic/'necropsie șlbam teriologic prin izolarea lui JEscherichia coli p-hemolitic), dar mai ales la cei>teare • au ttecttt prim această maladie 'și la Care gravitatea sechelelor a variat foarte mult (fapt reflectat prim oscilații foarte ’largi ale natremiei), se observă o scădere evidentă a valorii raportului Na/K, determinată mai .ales prin creșterea concentrației ! ionilor de K; cea mai scăzută valoare a fost de 12,90. .'QȘțistil (Warătă că raportul Nă/K 'diif'plasmă, (seini) sangițină 'reflecta activitatea mineraldcorticoizilor și că scăderea,acestui raport este Cărăcteristică stărilor de>miț)ocorticismi.' Seidel (citat de (5)) Constată că la porcine după ‘ adrenălectonii'e se produce b scădere ă'Șodiuhu din serul sanguin paralelă cu,o creștere a poțâsmlui. yălbiilș,^ scăzute .a)le,• > ■ Institutul agronomic „Ion lonescu de la Brad”, ' ■ , ■ n Iași, Aleea M. Sadoveanu, nr; 3 I Și . ..................................... Universitatea „Babeș-Bolyai”, 1 ' 1 Catedra de fiziologie animală,' ! Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—7 < ;• . : - ' e ■ „ < .7.77- i , ,, Primit în redacție la 25, țnoiembrie 1978 CONTRIBUȚII CU PRIVIRE LA BIOLOGIA, ECOLOGIA ȘI COMBATEREA MOLIEI VERZEI ' (PLUTELLA MACULIPENNI8 CmT.) ' ■ DE ' , I. BORCAN With the view to rationalizing the control mețhods, studies were carried out on the biology and ecology of Plutella maculipennis Curt. under natural con- ditions, in the five succesșive generations of the pest. In terms of the succession of the generations and larva! density, the treatment schemes are developed for each Crueiferous species,. the most effective treatments being achieved with pesticides containing organophosphorus and chiorinated compounds and pyreth- , rum; ' co'. dy / . 7 d-d . : '-Ud ■ j Molia verzei este unul dintre cei mai periculoși dăunători ai legumelor crucifere uăspîndit în țara noastră, afectînd culturile de varză albă, cono- pidă și loturile semincere. y dd:>'d • , ■ Cercetări asupra dăunătorului s-au făcut în>Italia, R.S.F. Iugoslavia, Franța, R.P. Ungară și U.R.S.S. La noi, acest dăunător a.fost studiat de G. Aripn (1), C. Manolache și Gh. Boguleami (8), A. Săvescu (13). Pq linia luptei integrate împotriva dăunătorilor legumelor vărzoase, considerăm necesară prezentarea unei sinteze care să reflecte biologia, ecologia' și combaterea moliei verzei. ( MATERIAL Șl METODĂ DE LUCRU ' ! . S-au;foIoslt metodele de cercetare Blunk (3) și Săvescu (13). Cu ajutorul constantelor biologice proprii fiecărei specii, s-aii întocmit ciclul biologic șl biotermograma zonelor de înmulțire, stabilindu-se termenele de avertizare la combatere. - . ; - L..........' ' " 1 REZULTATE ȘI DISCUȚII , di Jj. yțf Ciclul biologic al moliei verzei ;; d v După ^datele experimentale obținute în condițiile localității Vidra, molia verzei afe cinci, generații, care se succedă astfel (fig. 1): Gj (IV— vi),'G2 (Vi-vi), g3 (Vi-vii), g, (Vii-viii), g6 (Viii- ix). Unii> autori (1) indică două generații pe an, alții (8) două-trei gene- rații, iar A. Săvescu (13) menționează .cinci generații pe an, fără a face însă eșalonarea lor. , . Primii fluturi apar în aceste condiții în decada a treia a lunii aprilie, Zbdrul !fiind crepuscular lă .început și-prelungindu-se apoi toată ziua. La temperaturi ridicate (29—32°O), fluturii stau ascunși pe dosul frunzelor și pe lăstarii diferitelor plante de cultură sau pe plante melifere. • ■ ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIMAT. 31, NR. 2, P. 151-157, BUCUREȘTI, 1979 152 I. BORCAN 2 >3 BIOLOGIA, ECOLOGIA ,ȘI COMBATEREA MOLIEI VERZEI 153 2'400- 2200 2000 tn/XD"!/. ^5 xn-27;5 zile ' 7=~r=ii 1811,3l7.lX 1800 1600 moo 1200 tn=22,5.°C ... ■ * zn-23iile • 1000 tn^2?,8°C uj j:n~ 2.2,6 zile 600 600 r tn~20,5°C - V-0^26,5 zii? 000 200 • A+c, 1652,9/24.716. --------------------------1561,7/17.7111 /??2Ș 1531/11.ua 424,9/6.716 , 1255,3128.76 ___________,_aI 1192,1!24.01 JWOWQ 114/7/1316 Xxrxi ^831,6/5.76 \ ---------dVxV 828,7/00.71 \ 761,2! 27.71 653,2/20.71/ 504,7/8.71 162,2/4.71 foa^ș 404,3/1.71 278,2/20.7 0 r(°M 20 - 60 15 0 10*0 0 2 152,1 I8.1 • no;//25.1a 30 0/ . 25 in - 35" T 5 Xn"37,6âl^ 80 15 60 30 40 0 0 60 P(mrr$ 75 100 AL» IX JZ 100 Fig. 1.;—Ciclul biologic al moliei verzei (Piutoia,.macuiipennis Gurt.). Ecologia foliei verzei . t Din experiențele, făcute. în condiții naturale, reiese că la temperaturi medii diferite molia verzei se dezvoltă'conform figurii 1, din care rezultă ecuația creșterii, dezvoltării și înmulțirii ei: ; ;i ^1(^1“ ^o) OCZ{t2 ~^o) , . . sau, prin înlocuire, - 37,6 (16,5-7) = 26,5 (20,5-7). -ou..' pe baza acestei ecuații au fost calchiate următoarele valori ale con- stantelor biologice: ! . 5 Pragul biologic al speciei: t0 = &’tj) ~ .1 ? : ■ • ■■ . _ (37,6 -16,5) - (26,5 -20,5) = 620,4 - 543,25 _ oă—N ' 37,6 -26,5 11,1 m '1U Constanta termică : K= a?„(ire— /0) = §7,6(16,5—7,) = 357 , Pragul de prolificitate : 0 = . 7 + ./357~ = 11,3°C ij]. ' Optimul termic,: Ol = I,,; .... ___ ...... .... Pragul superior : T = t0 + ][K = 7 + ^357 = 7 +18,9 = 25,9°O - tz- QPC7 Constanta liniei de regresie : O = tn + -/=- = 7 + - — = 25,7°C iAX ' ]/365 ' ’ Coeficientul termic: — t0 = KjX = 357/365 = 0,978 Coeficientul de înmulțire : X/K:= 365/357 = 1,022, de: unde rezultă ecuația vitezei dezvoltării': ' +]...:.. ■: ++ e și ecuația înmulțirii: " ^7^1,022(1°-7) ■ "L, . Dacă într-un sistem de referință se materializează constantele bio- logice t0, O, Oj și T, se obțin următoarele valori ale subzonelor de acti- vitate biologică: jA,,,, — subzona, re,cp (/0 — O), între 7 și 11,3°C; ■. iJ<: i subzona temperată (O — Ox), între 11,3 și 22,7°C; — subzona optimă (Oi — O2)j între 22,7 și 24,2°C; a+ —subzona caldă (O2 — între 24,2 și 25,9°C. Dacă hiperbola creșterii și a dezvoltării, pe de o parte, și linia, de regresie a înmulțirii și cea a vitezei dezvoltării, pe de altă parte, se măte- riajli^pază pe același șișțem de referință cu subzonele de activitate biolo- gic^, rezultă modelul asamblat al proceselor de creștere, dezvoltare și înmulțire a moliei verzei. . . Analiza acestui model pune în evidență unitatea indisolubilă dintre procesul de creștere și cel de dezvoltare, definit; prin ecuația : /. “ ifo) ȘaU 357 = Xn(t'n — 7), care, materializată într-un sistem de referință, corespunde hiperbolei dezvoltării și ; proceselor de înmulțire, exprimată prin ecttația: ii<11; u +. •" .;■ . • ; ' -" ' , + :■' : ' • ■ OO1 n r,=T 1.022,,(t;^ 7)' . . 104 < ’< I. BOBIOAN ' ; 4 înmulțirea moliei verzei ■ înmulțirea moliei verzei s-ă determinat grafic cu ajutorul liniei de regresie, iar, numărul de generații anuale (y) s-a stabilit în funcție de valo- rile temperaturilor medii lunare (5), (13), după formula : , ’ ... C = <. + = 7 + - 7 + ^=7 + 6,! = U4 ■L2 U 12 Pentru stabilirea numărului de generații s-a folosit linia de regresie Y = 1,022 (^ —■ 7), în care,t'n se înlocuiește cu valoarea lui 13,1°C , rezul- tînd șase generații (fig. 2). ' ' ! ■ Avînd în vedere valoarea pragului biologic (t0== 7°C) și a tempe- raturii medii lunare (^>7°0) și. calculînd valoarea temperaturii constante ■corespunzătoare (ț'), s-a stabilit biotermograma înmulțirii, fiind posibilă totodată zonarea moliei verzei prin delimitarea generațiilor pe teritoriul țării noastre (fig. 3). ' ; . '* ■ . ■ । Avertizarea termenelor de combatere ' .......... Pentru .stabilirea termenelor de combatere rațională a moliei verzei, ■cu eficiență economică ridicată, se ți ne seama de : — criteriul biologic, cărei coristă în stabilirea termenelor de ăpariței în condiții naturale a larvelor ca stadiu dăunător, urmărindu-se în cuștile de avertizare ciclul biologic ai ’ dăunătorului din localitatea respectivă ; — criteriul ecologic, care constă în stabilirea termenelor dptnrie de combatere, folosindu-se ecuația incubației: unde K = 48°C pentru perioada de incubație și f = 7°C (10), (11). în anul 1977, în eoirâițiilri localității Vidra^ larvele moliei verzei •din generația a doua, de exemplu, au apărut lai8 iunie..Aceasta s-a stabi- lit adăugind 4 zile la data depunerii primelor ponte (4 iunie) Xn = K : (tn -t^ = 48 : : (18,7 - 7) - 48 : 11/7 4 zile (5), (9). ■ iijHr '>■ < '■ H b; . -.Si' ■' L' ':!.r :■■ : ‘ Schemele de tratament ' ; :Ji bm/ /. : ■ : G eA' < J. ■/■. !)i' ’ Tratamentele se aplică la avertizare ținîrid seama 'de dehsitatea nume- rică (8--10 lărve/ț)lăWtăj, îri funcție de care se folosește schema 1 4- 0 -f- 0 4-. 0 pentru speciile de ,legume, vărzoase timpurii, în cazul cină., există infestare puternică, sau 0 -|-1 h 9. [ - 0 pentru culturile. de legume .văr- zoase de vara. Pentru Culturile de varză de toamnă se aplică schema de tratament 0 + 0 + 1 + 0, iar peritfu loturile semincere (plante-mamă) schema de tratament 0 Ș-0 4-1 + 1. ș ■ ■ < : . în anii 1977—1978, la icultura de varză timpurie/ soiul Ditmark, larvele din generația întîi (GJ au fost semnalate în prima decadă a lunii i mai, iar apariția în masă a larvelor' din generația a doua (G2) a avut loc 5 BIOdJOlGJiA, ECOLOGIA ȘI OOMBATBHEA IMOMEI VERZEI 155 iîn primele zile ale lunii iunie, perioadă în care cultura ș-a recoltat fără a I mai fi nevoie să se aplice tratamente chimice. ! La cultura de varză de vară, soiul Gloria — decada a doua, larvele j moliei verzei din generația a doua (G2) au apărut în primele zile ale lunii j iunie; la speciile de legume vărzoase de toamnă, larvele din generația a hî' 36 ~ <136 - 30- 32' 30- 28 T 0 02 Of 22 ^20 '18 1,16 \ 10 37,6(16,5°C-t0) =26,5(20}5°C~tQ) to~7°CîK~357Ti^=18}9>\/W X = 365j/365 =19,1 •}0=7+\/357=7+0)3=77}3BC Oj = 22,7°C/O2=2V,6; T= 7+ /3Ș7 = 7+18,9=25,9BC t/ = to ~K/X = 357/365=0,978°Ci X/K=365/357=1,022 ■T=1,022^~7) 0-7^(357/^365)^16,6=25,6 4 0 io 3 to 6 0 2- 0- 2 6 10 10 10 r (generații) 357 '365 10 10 18 22 26 A0 30 38 92 96 98 zn (zile) 2 6 t * // ^**<*V/ Fig. 2.—Creșterea, dezvoltarea și înmulțirea moliei verzei (Piuteila maculipennis Curt.). treia (G3) au apărui la mceputul lui iulie, iar cele din generația a patra ;(G4) m a treia decada a Iun i iulie. în loturile semincere, larvele moliei verzei dm generația a cmcea (G^.au apătut în a doua decadă a lui august. 7 BIOLOGIA, ECOLOGIA ȘI COMBATEREA MOLIEI VERZEI 157 Pentru combaterea acestui dăunător au fost folosite pesticide pe bază de cloroderivați, fosfor organic și piretru, conform tabelului nr. 1. Tabelul nr. 1 Fig. 3. — Bîotermograma înmulțirii moliei verzei (Plutella maculipennis Curt.). Eficacitatea unor pesticide in combaterea larvelor moliei verzei (Plutella maculipennis Curt.) Nr. crt. Denumirea produsului Concen- trație (%) Doză (kg/ha) Ei (%) 1 Divipan 100 CE 0,1 1,0 88,5 2 Lindatox 20 CE 20 % 0,7 7,0 94,0 3 Carbetox 37 CE 37 % 0,4 4,0 99,0 4 Hostathion CE 40% 0,1 1,0 100,0 5 Decis 2—5 0,04 0,4 97,5 6 Ekamet CE 50 0,07 0,7 96,8 7 Fecama-naled CE 0,1 1 100,0 8 Lannate CE 25 0,1 1 100,0 9 Dimilin PU/25 0,04 0,4 99,0 10 Zolone 35 CE 35 % 0,15 1,5 98,0 11 Sinoratox 35 CE 35 % 0,3 3,0 98,0 CONCLUZII Rezultă că cele mai eficace pesticide în combaterea larvelor moliei verzei au fost cele de producție indigenă: Carbetox 37, în concentrație de 0,4%, Sinoratox 35, în concentrație de 0,3%, Lindatox 20, în concen- trație de 0,7 %, și produsele din import Fecama-naled, în concentrație de 0,1%, Lannate, în concentrație de 0,1%, Hostathion, în concentrație de 0,1%, Divipan 100, în concentrație de 0,1% (6), (7). Pentru evitarea eventualelor reziduuri în legumele tratate, ultimele tratamente s-au executat cu produse pe bază de piretru, cu 15—20 de zile înainte de începerea recoltării. BIBLIOGRAFIE 1. Arion G., Entomologia agricolă, Edit. agrosilvică, București, 1958, p. 527. 2. Baicu T., Săvescu A., Combaterea integrată tn protecția plantelor, Edit. Ceres, Bucu- rești, 1978. 3. Blunk H., Z. wissensch. Zool., 1923, 171—391. 4. Borcan I., Horticultura, 1978, 8, 13—16. 5. Borcan I., BuL Acad. șt. agr. silv., 1978, 125—131. 6. Borcan I,, Legumicultura, I.C.L.F., 1978, 47—49. 7. Borcan I., Horticultura, 1979, 6, 3—5. 8. Manolache C., Boguleanu Gh„ Entomologie agricolă, Edit. didactică și pedagogică, Bucu- rești, 1967, p. 269. 9. Săvescu A., Lucr. științ. I.C.H.V., București, 1959. 10. Săvescu A., Volum omagial G. lonescu-Siseștt, Edit. Acad. R.P.R., București, 1960, p. 217-224. 11. Săvescu A., Recomandări pentru producție tn probleme de protecția plantelor, Consiliul Supe- rior al Agriculturii, București, 1965. 12. Săvescu A., Anal. I.C.P.P., 1970, 6, 315 - 320. 13. Săvescu A., Prognoza tn protecția plantelor, Edit. Ceres, București, 1978. Institutul de cercetări pentru legumicullură șt florlcultură Vidră-Ilfov Primit în redacție la 20 aprilie 1979 5 - c. 1568 INFLUENȚA UNOR PARAZIȚI ASUPRA NIVELULUI POPULAȚIILOR DE SCOȚIA SEGETUMD^.ET SOHIFF. DE C. POPOV și M.C. MATEIAȘ The attack of some parasites on the hybernant generation of Scoția segetum was studied at Eundulea during 1969 — 1975. Seyen species of parașites were identi- fied. The âverage level of parasitism reâch’ed 19.0 percent. More thah 50 per cent of the total parasitizâtion was due to species belonging to Ichneumonidae family, the most important of them being Eutanyacra pictai c -Specia । Scoția * segetum Den. et Schiff., cunoscută sub denumirea populară de „buba semănăturilor”, este considerată un dăunător impor- tant pentru numeroase culturi agricole din Europa și Asia (1), (4), (7), (8). în țara noastră, în special în zonele sudice, această specie poate deter- mina pagube serioase: mai ales culturilor prășitoare. prin densitățile ridi- cate, uneori de peste 20 de larve la m2 (1). , După cum au remarcat numeroși autori (2), (3), (5), (6), pentru limitarea înmulțirii în masă a diferitelor specii de lepidoptere, o importanță deosebită prezintă dpșmapii lor naturali. . în ceea cc privește Scoția segetum, literatura de specialitate mențio- nează un bogat material de paraziți și prădători^ După Kamenkova (3), în lume se cunosc peste 100 de specii a căror activitate contribuie la redu- cerea efectivului acestui dăunător. Materialul de față prezintă, pentru zona Fundulea — Ilfov, para- ziții intîlniți în perioadă 1969—1975 pe Scoția segetum, precum și procen- tele de parazitare. 13 MATERIAL ȘI METODĂ Materialul supus analizei a fost constituit din larve mature de Scolia segetum, colec- tate toamna (octombrie — noiembrie) din diverse culturi. Larvele aii fost trecute in condiții controlate, de seră, la 25°C și individualizate ixt pahare de plastic de 100 cm3 cu hrană și sol in vederea definitivării dezvoltării și împupării, după metoda utilizată curent în creșterea aces- tei specii (8), (9). Numărul de larve analizate â oscilat de la un an la altul intre 185 șl 318, cu o medie pe 7 ani de 221 de larve. i , Observațiile s-aii efectuat iii toată perioada de dezvoltare larvară ulterioară colectării, pîiiă la apariția âdulților. REZULTATE ȘI DISCUȚII Urmărirea, într-o succesiune de 7 ani, a larvelor hibernante de Scoția segetum ne-a permis identificarea următoarelor specii de paraziți: । Ord. Hymenoptera J?&m. Iclineum Eutanyacra picta Schrank Barylypa formosa Schmiedeknecht ȘT. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 159-162, BUCUREȘTI, 1979 160 o. POPOV și M. C. MATEIAȘ 2 Fam, Braconidae Apanteles congestus Nees. v, > ; / Meteorus riibens Nees, ! " ' j ; . : Fam. Encyrlidae ; ■■■ ; ■ ■ . ; rv ' Litomastix truncatellus Dâlm. Ord. Diptera Fam. Larva evoridae Compsilura concinata Meig. Exorista larvarum L. S-a constatat că ordinul Bymenoptera este cel mai bine reprezentat prin cele. 5 specii .aparținînd la 3 familii,. în timp ce ordinul Diptera este reprezentat prin 2 specii, incluse într-o singură familie. După cum rezultă din tabelul nr. 1, pe perioada analizată procentul total de parazitare a fost în medie de 19,0%,, diferind mult de la un an la altul. Astfel, cel mai mic,procent de parazitare s-a înregistrat înanul 1971 (12,0%), iar cel mai ridicat în 3974 (23,0%). r ; ' Analiza procentului de parazitare în funcție de grupele de paraziți a indicat preponderențaordinului 'Hyinenoptera, care asigură o parazitare de 17,21%, ceea ce reprezintă-90% din totalM larvelor parazitate.'Repre- zentanții ordinului Diptera au determinat o parazitare de!numai11,79%, adică doar '10% din totalul parazitarii observate de noi. - : ! : ■' Dintre himenoptere, familia Ichneumontâ^ prezintă cea măi măre importanță prin faptul că a determinat un procent total de parazitare de 10,62%, ceea ce reprezintă'mai miilt de jumătate din parazitarea generală înregistrată. : : -u. . ?'%‘ț Dintre ihneumonide, Euțanyacra picta șe constituie ca specia cu cea .măi importanță activitate de parazitare. înregistrată îh fiecare din cei 7 ani în care a' fost urmărită, aceasta specie a determinat o parazitare care a oscilat între 3,5 și 11,3%, cu o medie de 7,32%. Specia Barylypa Tabelul nr. 1 r ' . ’ l > . .:; ■ ■ * : 1 : r ■ ; î! f.;: ■. . < ■ ■ ■ ; . ; : -O Repartizam aiiuoU și po sperii a procentului do parazitare Înregistrat la larvclo genorafiei hihernantcde Scolia segetum . , . , , . Wcn. et Seinii. . j • Anul Nr, larve analizate ' Speciile de paraziți ( %) Eutgny- "’acra picta EariJ- lypa formosa Apanteles congestus Meteorus rubens Litomastix irunca- ' tellus Compsi- lura con- ciliata Exorista larvarum Țotal 1969 186 11,3. 4,3 1,6 3,2 1,6 0 0 , 22,0 ' 1970 198 4,5 4,0 ‘ 3,0 ■ 2,5 1 0 - 2,0 1,0 17,0 -1971 318 - 3,5 • i 2,8 : 2,5 1,3 : ; 1,3 0,6 o ■ ■12,0 1972. 227 7,1 0 3,5 2,6 1,3 0,9 1,8 17,2 1973 185 7,6 3,2 3,2 1,6 2,7 >. 1,6 . '116; 21,5 1974 234 8,5 5,5 2,1 4,7 , 0 1,3 . .. 0,9 23,0 1975 205 8,8 3,4 .3,4 .2,4 1,7 • 'V.', ■ % . 0.9 0 20,6 Media 221,85 7,32 3,30 2,75 2,61 1,23 1,04 0,75 19,00 3. NIVELUL POPULAȚIItOft bE S„SEGETUM DEN. ET SCHIFF. 161 formosa a fost înregistrată ca parazit'pe Scoția segetum în 6 din cei 7 ani de observație, procentul de parazitare oscilînd între 2,8 și 5,5%, cu o medie de 3,30%. . / - '■ în .materialul coleptaf, Braconidae a. fost reprezentată prin două specii cu o pondere de parazitare de 5,36%. Speciile Apanteles con- gestus și Meteorus rubens au avut un potențial de parazitare relativ cobo- rît, de 2,75 și, respectiv’, 2,61%. în cazul primei specii, valorile de parazi- tare anuale au oscilat între 1,6 și 3,5%, iar pentru a doua acestea s-au si- tuat între 1,3 și 4,7%. Familia Encyrtidae,'prin specia IÂtomaștixt truncatellus, a fost înre- gistrată numai în 5 din cei 7 ani, cu o medie generală de 1,23%, iar valo- rile anuale au oscilat între 1,3 și 2,7%. în măterialul bbținut, ordinul Diptera a fost reprezentat de familia Larvaevoridae prin două specii cu pondere slabă în acțiunea de parazitare a larvelor. Astfel, specia Compsilura concinata, prezentă pe parcursul a 6 ani, a determinat o parazitare medie de 1,04%, cu limite de la 0,6 la 2,0%. Specia Exorista larvarum a fost depistată numai în 4 ani, cu o medie de 0,75% și limite între 0,9 și 1,8%. Din datele prezentate rezultă că în zona urmărită generația hiber- nantă de Scoția segetum a fost parazitată de 5 specii de himenoptere și 2 specii de diptere, atît numărul de specii cit și gradul de parazitare fiind mai coborîte față de alte zone. Astfel, în U.R.S.S., în regiunea Kirov au fost identificate 36 de specii de entomofagi, în nordul R.S.S. Tadjikă 26 de specii, iar în sudul aceleiași republici doar 17 specii (3). Este de reținut însă faptul că în situația amintită au fost înregistrate speciile de paraziți pentru toate stadiile de dezvoltare a gazdei (ou, larvă, pupă, adult). După cum rezultă din literatura de specialitate, nivelul parazitării poate fi uneori deosebit de ridicat, cu rol important în reducerea popu- lației dăunătorului. în regiunea Kirov, în 1961 și 1962 generația hibernantă a fost distrusă prin parazitare în proporție de 67,1 și, respectiv, 50,5% (2), (3). Se menționează de asemenea situații cînd numai o singură specie este capabilă de parazitare puternică, cum a fost cazul speciei Banchus falcatorius F., care a atins 37% în regiunea Kirov (3). CONCLUZII 1. Au fost identificate 7 specii ce parazitează generația hibernantă de Scoția segetum. 2. Nivelul mediu general de parazitare a fost de 19,0%, cu oscilații de la 12,0 la 23,0%. 3. Speciile de ihneumonide au asigurat mai mult de jumătate din parazitarea totală. 4. Specia Euțanyacra picta a constituit cel mai important element din complexul de paraziți, determinînd 38% din totalul parazitării. Pentru determinarea paraziților aducem mulțumiri cont. dr. doc. Matilda Lăcătușu (Universitatea București), cont. dr. Constantin Pisică (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași), dr. Andy Z. Lehrer (Centrul de cercetări biologice. Iași). 162 C. POPOV și M. C. MATEIAȘ 4 : 1: ,, BIBLIOGRAFIE ,, ; ; J ■ • • •' . • t • • ' ' ' ’ . ; ' 1. Ionescu Mahia, Romașcu E., Coicev Ana, Analele ICPP, 1965, 1, 115—123. ' m 2, Kamenkova K.V., Zool. jurnal, 1967, 46, 1%, 1799—1810. . ( 3; KameNkovă K.V., 'Trudi Vses. Nație. Issled. Instit. Zasch. Râst., 1968; 31, 211 — 233. 4. Kamenkova K.V,/ Metodika vtiavlenia>entomofagov oziihoi i drughth podgrtiainșcih sevok, Leningrad, 1969, 16 p. . • 5. LXcătușu Matilda, St. cerc. biol.s Seria Biol, anim., 1969, 21, 1, 35 —Ș7.( . 6; LXcXtușu MAiiLDA, Tudor Constanță,' Matbias M.C., St. cerc. biol., Seria Biol, anim., m: 1978, 3«, L 17--20; ' ■' ‘ 'i;" '' ' *' 7, Manolache C. și colab., Situația dăunătorilor animali ai planteldr cullivate^ 1353, 9, 41 — 45. 8, Paulian Fu., Popov G., Analele ICPP, 1970, 6, ,347—357. ,,, • 9. Po'pov C., Paulian El., Prbbl. prot. plarit., 1973, 1, I,'26-42. : . . , , J, f 5,1 • : ‘ " ■■ , Inutilului de cercetări pentru, gereale fi plante tehnice ' *1 ;! 1 ' । — ■■ 1 11 Fundulea — Ilfov . ' ■ î : ■ " i,' ■ > i D O ' . !, r , . lt Primit in redacție la 14 august 1978 DATE PRELIMINARE CU PRIVIRE LA BIOLOGIA BELDIȚEI (ALBURNOIDES BIPUNCTATUS BIPUNCTATUS (BLOC)) DIN APELE NOASTRE . , , . . . .. ■■ : DE. \ ; ' -, ; : 1 I ': . : . b i b , < ' , ! b M. PAPADOPOL și S. CRISTOFOR ‘ : With a view of knowing the principal aspects on the biology of the reproduction and growth of Alburnoides bipunctatus bipunctatus in our waters, two plots. of grown-up fishes of different sizes and ages have been studied. The obtained data permitted to establish the age and size of sexual maturlty, the value of the fecundity, the type of egg- laying and the indexes of growth of this species. Beldița sau latița (Alburnoides bipunctatus bipunctatus} este prezentă în ecosistemele acvatice curgătoare din zona lipanului sau chiar din|cea. inferioară a păstrăvului pînă în zona mrenei și bibanului (în Banat și Transilvania). Nu se întîlnește în rîurile ce izvorăsc din regiunile de etaj- pie sau colinare'(2), (4). După caracterele habitatului, S. Hora (citat (hipă (9)) include beldița printre speciile mici din pîraiele repezi, specii care populează porțiunile lentice cu ape mai adînci și care, prin coni'oi'mâția lor, apar mai puțin adaptate la viața în curentul repede comparativ salmonidele și ciprinidele din aceeași zonă, bune înotătoare. Beldița [tră- iește în cîrduri mici, fără a întrepfinde migrații periodice. । Biologia acestei specii, cu. excepția nutriției (6), nu a fost Cercetată la noi; există însă numeroase observații cu privire la variabilitatea ei morfologică (4). Informațiile cele mai complete despre’biologia beldiței din alte porțiuni ale arealului ei le datorăm ihtiologilor sovietici pentru sspv eichwaldi '(l^ iar altele !celor vest-europeni (3)/(5). ' '' Prin hotă de față ne-ain propus să facem cunoscute o serie de as^eh^ ale biologiei reproducerii și creșterii adestui ciprinid, comun îh condițiile țării noastre. 11 ■ i ,, 1 , - l :< / . •!: : m „l.i, il ■. : ț ■ ; ;■ ' | ., i C’ . H — : 'Hi J'" . , \ V.U rH.Jii-h: . . MATERIAL ȘI METODĂ . În scopul cunoașterii aspectelor menționate privind specia dată au fost cercetate, dotih loturi de peșți, capturați in rîurile Rfțdinma, și Eleșeva (Bațiat) în maț 1968 și, respectiv, 19661. Toți indivizii, cercetați în prealabil bîomethc, au fost disecați îh vederea stabilirii sexului, gra- dului de mâturație al gonadelor și fecundității femelelor. Gradul de niaturâție âl!g6hadeîb‘r s-ă‘ apreciat după scara cu-Vb stadii a1 iul Kulaev și Meien și pe baza svalorii raportului gonoso- matic.' Fecunditatea absolută- și ,cea relativă au fost determinate prin metoda gravimetrică a lui Fulton, iar tipul gametogenezei și al pontei în .urma analizei numerice diferențiate: a oyuțejțiȚ • • i i ■ . ’ ' : i ; ■ AI I - i < ■ . ■ p ■' , ;- j l 1 Ne exprimăm și pe această cale sincere mulțumiri dr. doc. p. Bănăreșcii pentru mate- rialul oferit, . ; ST. CERC. Bibi.', SERIA Blbh XnIM.,'t1 31, NR. 2, R. 103-166,’BUCUREȘTI, 1979 164 M. PAPADOPOL și S. CRISTOFOR și ovocitelor din gonadele femelelor mature sexual, pescuite la începutul depunerii pontei (7.V) în rîul Radimna. Indicii de creștere liniară și ponderală au fost stabiliți pe baza datelor metrice și a vîrstei indivizilor, determinată cu oarecare dificultate după scleritele solzilor recoltați din regiunea .latero-dorșală a peștilor cei;cetați. . ; ; : ; ' ■ ; ; ' , . ț ... iV;:, REZIXTATE " . v ș •• • • Datele obținute cu privire la structura pe dimensiuni, virate și sexe a celor două populații, cercetate (fig. l),,au permis următoarele consta- tări : Gniiiatea medie (g)^> Radimna Nr. 0,27 5.1 5,2 - d'rf' " 30 20 20- 10 V0' 5 r biologia beldiței -165 nerii primei ponte în Radimna (7.V) și după aceasta în Eleșeva (26.V) au permis să stabilim următoarele : 1: 1 — Beldiță, similar boișteanului, oblețului și altor ciprinide de talie mică, aparține grupului ecologic de pești dulcicoli policiclici,’ 'p¥eO- Femelele și masculii devin hiaturi sexual la Vîrsta de 2 ani, cînd ajung la 1 o liingime medie (fără C) de 35 -40 mm și o greutate de 2,5 -3■ g. țâțele noastre confirmă și întregesc puținele mențiuni în acest sens ale lițe'f'âtffii străine (1), (8), după care! maturația 'sexuală a beldiței survine la 2 ani. . 120 /Al 20 ^100 6’ £ 30 «3 S 60 î'^ ',7 .. ]■■ ■' 2 -l 3 - M j —2 -- T’ Virste tenii > . Vîrsta (ani) , . 51''. Fîg. 2. — Creșterea în lungime și în greutate a beldiței în Ra- dimna (R), Eleșeva (E), Dvina de Vest (Dv) și Albaum (Al). Datele pentru Albaum redau lungimea totală;;'. ... . B ■■•■'■ii : ... R Fig. 1. — Sțfuciura pe diitien-! siuni (A), virste și sexe (B) a populațiilor ; cercetate, dirti rîurile Radlmna , (R) , șl Elșșeva (E).: a m iv . Vîrsta lani) ; Lungimea1 firȘ 0 (mm) ■t!k. A — Fecunditatea absolută a femelelor din Radimna cu talia de în rîurile Badimpa, (7 .V). și Eleș,eva (26.V),/ la începutul depunerii primei .și,^respectiv,,Xcelei, cle-a,dopa ,pqnțe au fpsț p^ezpnți(peșți, tineri și maturi, sexual, cu lungimea ;Șțahdărd îiitre 19 și 82,^m, .în loțpriie .cer- cetate din'ambele rîiiri au predominat reproducătorii cu iălia,de,,70^80 mm. Structura pe virste a populației din Radimna (histograma), siniiîâr celei pe dimensiuni, a fost complexă, cuprinzînd patru categorii, cu pre- dominanță netă a reproducătorilor,de 3. ani. .Raportul dintre sexe (sex ratio) s-a prezentat diferit în cele două loturi, masculii constituind 64% din. peștii din Radimna și,41%dincJei din Eleșeva. - : . ' । . ‘ Conform datelor stabilite privind iiidicii de 'creștere.ă1 âbbsței; specii în riiirile dip’ Banat (fig. 2), a rezultat păi atît indivizii tineri, cît și cei sexual adulți cresc destui .de lent. Ritmul creșterii liniare este totuși mai. acce- lerat în primii doi ani ce precedă maturățiă sexuală, în timp ce creșterea pbridbrălă Se1 mbhțO relativ intârisă* și! Ia! reproducătd'fi'. Indicii crbșteiii’ liniare a beldiței cercetate de noi au fost practic identici și foarte apro- piați cu ai celei din Dvina de Vest (R.S.S. Bielorusă) și Albaum (R.D.G.). Cercetarea stării gonadelor celor două sexe și analiza edHtitătiv- structurală a elementelor din ovarele femelelor mature la începutul depu- 61—82 mm și masa corporală între 5,2 și 12,6 g la vîrsta de 3 și 4 ani a' prezentat valbri între1581, șf £110 icre (media 3740), iar cea relativă între 345 și 1094 db iCre'(media âdâ/g ciorp),’în funcție de dimensiunile și vîrsta' femelelor. în timp ce Valoareă inedie a fecundității absolute sporește cu talia și vîrsta femelelor, ca și la alți pești, cea relativă este mai ridicată la tinerii reproducători, similar celor observate la boiștean (10). Potenția- litatea reproductivă a femelelor din rîul Radimna apare net superioară comparativ cu a celor ce populează alte ecosisteme europene : Elveția, circa 2000 ouă (5); Slovacia, 740 — 2300 (7); Azerbaidjan, 1590—3000 icre (1). — Gametogeneza beldiței se desfășoară asincron, iar ovulele și ovo- citele în diferite stadii de dezvoltare sînt dispuse relativ uniform în masa' ovarelor, ca și la boiștean sau obleț. Ponta este de tip porționat (în 4—5 reprize) în timpul unei epoci de reproducere, care durează, de regulă, din mai pînă în iulie în rîurile noastre. Prima pontă este reprezentată în medie de circa 26% din totalul icrelor; restul de 74% (ovocite în stadii ± tim- purii de dezvoltare în momentul eliminării primei ponte) sînt depuse în reprizele 3 și 4 la un interval de aproximativ 15 zile între ele, pe măsura maturării lor. După ihtiologii cehi (7), depunerea icrelor în porții mici are loc la temperatura de 18—19°C pe frunze sau bucăți de lemn la cel mult 20 cm sub luciul apei. 166 M. tPABțAtoțOPfOL șl S. CRISTOFOR A: ; CONCLUZII > . : j , Cercetarea beldiței din rîurile Badimna și Eleșeva a; permis să con- chidem că: । , :'......ț :, \ ' . Structura pe dimensiuni și vîrste a celor două populații a fostcom- plexă/iar raportul.dintre sexe dțferit la începutul (7.V) și pe parcursul .reproducerii (26.V).. ?• -a/.;? ■ a;u.,v>a Bit mul de creștere al beldițși, similar, altor ciprinide de țalie. piică, este lent, mai intens în primii doi ani; ritmul ponderal este însă mai intens și la reproducători. Beldița, specie policiclică, precoce ca ritm al maturației sexuale, care survine la 2 ani, prezintă o fecunditate absolută și una relativă ridi- cate în raport cu talia indivizilor (în medie 3740 și, respectiv, 320 de ouă), iar gametogeneza de tip asincron, condiționînd ponta în 4—5 porții, care sînt depuse din mai pînă în iulie. \ -k ' \ ; B'B:' .. 4 - t, BIBLIOGRAFIE ; C i ; f : a 1. Abduhahmanov I.A., Rybg presmjh vod Azerbaidjana, Baku, 1962. 2. Anțipa Gb., Fauna ichtiologlcă a României, Acad. Rom., București, 1909. " ' 3. BAtrcaa G., Die einheimtschen SUsswasserflsche, Radebeul, Berlin, 1963. 4. BXnăhescu P., Pisces. Ostetchthyes, Fauna R.S. România, Edit. Acad. R.P.R., Bucu- rești, 13, 1964. 5. Dottrens E., Les poissons d’eau dome, Neuchâtel, 1952. 6. Gyubko St., Nagy Z.I., Wilhelm A., Bul. Inst. cerc, pisc., 1967, 26, 2, 59—67. 7. Holcik J., Hensel K., Ichtyologicka prlrmika, Bratislava, 1971. 8. Jokov P.I., Ryby Belorussil, Minsk, 1965. 9. Nikolski G.V., Ecologia peștilor, Edit. științifică, București, 1963. 10. Papadopol M., Rusu C., St. cerc. geol. geogr. biol., Muzeul Piatra Neamț, 1970, 389-406. < . 7 , . < . Ț । . •: : î,' ’ , io'!' . : Universitatea București, i n * < ’ . Facultatea, de, biologie . ; , București, Splaiul Independenței.™.^ .a .r , Primit tn redacție.la. 7. martie 1979 CONTRIBUȚII EA STUDIUL VARIABILITĂȚII UNOR POPULAȚII DE LACERTA VIRIDIS VIRIDIS LAURE^Ți „J DIN MOLDOVA DE . t ' ! mărgăretă borcea Ou the basist of a material including 149 spebimens of Lacerta viridis viridis Laur, collected from differentlocâlities'in-Moldavia (Romanța), we follow the intraspecific varlability on the basis of statistical -analysis of certain metrical ;' ' ' estimators such as : body dimensiona, pholidosis characteristics and colour, de- sign pattern. ” Cercetările întreprinse asupra ssp. Lacerta viridis viridis Laur, din Moldova s-ău efectuat cu scopul de a contribui la cunoașterea variabili- tății intraspecifice a acesteia. / ' B.i' ■ u ’ i MATERIAL ȘI METODĂ . .> : iH; ■ , : ■ : . O i în vederea întocmirii prezentei lucrări ap;Țost examinate 149 de exemplare de Lacerta viridis viridis Laur. (74 masculi și 75 femele). Materialul prpvlne de la Dealul Repedea. pădu- rea-Breazu, pădurea Mîrzgșți țjud. ilași)j Focșani; (jud. Vrancea), Lehancea,: Sirbi (jud. Bacău), Hanu Coijachi (jud. Galați), Neagra. (jud. Neaipț). S-au cercetat humai exemplarele adulte, pentru fiecare dintre ele luindu-se în studiu un număr de 20 de caractere metrice și numerice, precum și coloritul și desenul. Datele obținute în urma studiului întrepripș au fost prelucrate.'prin metoda statisticii biologice, stabilindu-se astfel limitele de variație Și valorile uhbr estimat'ori. '....... REZULTATE ȘI DISCUȚII ; ■ ■■ f Ou/:; . . u: J J ț ' ol;V . OȚit--; ui ' 'B .'Ț/: '/ ’ Lacerta viridis viridis este o Subspecie cii talie mare, mai ales în sudul arealului. Cel, măi mare, exemplar capturat de noi este un .mascul cu lungimea maximă de 361 mm (L; = 120 + Cd = 241 mm) de la Hanu Conachi (judi Galați),'lungime inferioară celei publicatele B. Mertens (4)' pbnțru exemplarele diri Dobrcjgea, de 383 mm (L =118 + Cd.= 265 mm.), șiide. LE. 'Bulin tși Șt. yețneeă ,(2) pentru. întreg arealul românise, de 366 nun (L = 122 -p Cd^ ^ B j La un exemplar femei, lungimea‘maximă găsită este de 314 mm (L = 110 4-Cd ^ 204 mmh inferioară: Celor publicate de 0. Kirițescu (31), de 340 mm (120 -|- 220 mina și I.E. Fuhn și Șt. Vancea (2), (5), 331 mm (118-ț-213. mm). ; îr ; 1' 'Studiul biometric ne-ă’ cbh’dus la' stăbilireă; amplitudinii variabili- tățiî taliei lă indivizii ppjiulă^ Masculii au prezentat valori cuprinse întrefl85! și )(Ș3 nirp, iar femelele(înțye 74 și 118 mm (tabelul nr? 1). Materialul studiat a fost grupat în populații geografice astfel: popu- lația din nordul Mpldoveii'țpu media 'aritmetică'pentru L = 97,9 mm; pojîulația din central Moldovei oii’ media' aritmetică pentru L = 100,2 mm ; populația din'sudul Moldovei cu media aritmetică' pentru L =105,1 mm, O.aO - ' O’.';'’ ’ Oo.iJJ U C? : ST..CERC. BIOL.,.SERIA.BIOL.,ANIM., T. ai. NR. 2, P., «7-176, BUCUREȘTI, 1979 168 3 VALABILITATEA LA LACERTA VIRIDIS VIRIDIS DUN MOLDOVA 169 Tabelul nr. i Valorile unor caractere metrice la Lacerta viridis viridis Laur, din Moldova Caractere metrice Sex N, Min. — Max. X ± m V a C.V. 5 74 85-123 101,l±l,00 80,64 9,00 8,90 $ 75 74 — 118 96,5 ±0,88 57,94 7,61 7,80 5 74 163-244 195,7±3,30 401,16 20,02 10,20 Cd 13,60 ? 75 109-213 174,4±4,30 566,00 23,70 L.p. d 74 18-28,3 23,0 ±0,30 7,50 2,82 12,20 $ 75 16—23,6 19,0±0,20 5,90 2,44 12,80 5 74 8-19,7“ 15,0±0,30 6,50 2,64 17,00 Lț.p. $ 75 7,6-16,0 ll,0±0,28 5,60 2,44 22,00 49,80 P.a. 5 74 24-39,0 32,0± 1,80 255,00 15,96 $ <5 75 74 20-37,0 32-64,0 28,3 ±2,20 i 50,9±0,60 374,00 29,19 19,33 5,38 ; 69,00 10,60 P.p. $ 75 28-56,0 8-16,6 42,0 ±0,80 12,3 ±0,20 51,90 7,21 17,10 74 ■ 5,21 ~~2,23> 8,10 I.c. ■ " ■ •$ 75 8-13,6 10,1 ±0,50 20,70 4,47 44,70 3 13 3- 5,0 3,80 L.p.a. $ " 31 3 —'4,4 3,53 — .3 13; 6 — 13,0 8,53 ; j ’ Lț.p.a. $ 31 4,6-11,8 7,51 — — —■ 42,00 37,00 40,00 Granule su- praciliare dreapta 5 ? 54 61 1 — 13,0 . 1 — 13,0 7,10±0,4 5,90 ±0,2 9,00 5,40 3,00 2,23. "^82 Granule su- 3 . 54 2 — 13,0 • 7,10±0,3 8,20 ; praciliare stingă. $ .: 3 / 61 74 3-13,0 18—26,0 .;6,30±0t4j_ 21,00±0,2 11,00 1 , 5,00 3,31 ; "72,23 .■ 55,00 1 23,00 1 ; Gularl ? <5. 75 74 16-29,0 8-12,0 2O,0O±O,3 9,80 ±0,8 10,20 47,16 3,16 , ""6?85 15,00 68,50 Colari $ 75 7 — 14,0 l±00±0,7 47,00 ’ 6,85 62,00 ?5 00 * 3 74 26-31,0 29,00 ±0,80 54,00 Ventrali 3- 75. >74 25-33,0 46-56,0 •• 30,00 ±0,60 50,00 ±0,30 33,00 ■ . 7,50 5,74 19,00 5,10 Dorsali . ?' ' 75 42 — 53 48,00 ±0,70 45,50 ' 6,70 : 13,00 , Pori femurali . dreapta 5 7 ș 74 75 15-20 14 — 19 16,90 ±0,60 16,0 ±0,70 26,90 45,0 5,19 ,• 6,70 f < 5±o"7 6,00 : 3U,5O 41,0 , 29,0 36,0 Pori fenlu- 74 15—20 17,0±0,50 25,0 ■ rali stînga ? 75 14-19 16,0 ±0,60 36,0 - Aceste date indică o variabilitate clinală a taliei, al cărei sens geo- grafic marchează o creștere a valorilor dimensionale de la nord la sud. Analizînd comparativ datele înscrise în tabelul nr. 1, se constată un accentuat dimorfism sexual al taliei. Lungimea cozii. Masculii au, comparativ cu femelele, coada mai lungă (tabelul nr. 1). Coeficientul de variabilitate este cuprins între 10 și 13 la cele două sexe, ceea ce denotă o variabilitate relativ mica a acestui caracter. ; i Pe baza datelor privind lungimea capului și a trunchiului-și lungimea cozii am reprezentat grafic liniile de regresie ale celor două variabile, ceea ce ne-a demonstrat că lungimea cozii crește proporțional cu lungimea capu- lui și a trunchiului (fig. 1 și 2). LCd 250- 240' 230' 220' 210 ■ 200' 190 - 180 170 ■ 160 eb > ~Z 6 8~90 2- 4 6“ 8 10O 2 4 6 .8 110 2 4 6 8 120 2 4 6 .8 130 L cop+irunchi Fig. 1. — Reprezentarea grafică a liniilor de regresie Y in X și X în Y ale lungimii capului și trunchiului și ale lungimii cozii la 33 de Lacerta viridis viridis din Moldova. LCd 220- 210 ■ 200- 190 180 • 170 ■ 160 150- 140 ■ 130 • 120 - 110- 100' 70 2 4 6 8 80 2 4 6 8 9 0 2 4 6 8 100 2 4 6 8 110 2 4 6 8 120 ! ; • L cop + trunchi Fig. 2. — Reprezentarea grafică a liniilor de regresie1 Y în X și X în Y ale lungimii capului și trunchiului șt ale lungimii cozii la ȘȘ de Lacerta viridis viridis din Moldova. 5 VARIABILMIATEA IA LACERTA VIRIDIS VIRIDIS DIN MOLDOVA . 171 170 MABGARETA BOKCEA A Comparînd datele ;nbăstrd' cucelepublicatedeR^ și O. SchnurrC(4), se constată că exemplarele diii Moldova aii valori interi mediarfe între cele din centrul și sudul Europei. Lungimea pileusului. Pileușul prezintă valori/cuprinse între 18 și 28 mm pentru masculi și între 16 și 23 mm pentru femele (tabelul nr. 1); m ‘'Lățimea pileusului variază. între 8 și 19 mm la masculi șr între'Y și 16 mm la femele (tabelul nr. 1). " ; • i Datele noastre referitoare la lungimea și la lățimea pileusului, com- paratei cu datele din literatură, nu prezintă diferențe semnificative față de exemplarele din Europa centrală și Balcani, avînd valori egale cu exem- plarele din Austria. S i Baportînd lungimea și lățimea pileusului la lungimea capului și a trunchiului, se constată o creștere proporțională a acestora în funcție de dimensiunile corporale (fig. 3 și 4). înălțimea capului variază între 8 și 16 mm la masculi și între 8 și 13 mm la femele (tabelul nr. 1). Fig. 3. — Raportul dintre valo- rile medii ale lungimii .pileusului : față de lungimea capului și a trunchiului la populația 'de La- certa viridis viridis din Moldova. j 70 80 9tT Too Î10 Î20 Î30 Lcap+trunchi Comparînd datele noastre cu cele publicate în literatură, se con- stată că exemplarele din Moldova prezintă valori mai mici pentru acest caracter decît exemplarele din Europa centrală și egale cu exemplarele din Balcani. j Folidoza capului. Constelația nazofrenală. Numărul postnazalelor este variabil. La materialul studiat am întîlnit obișnuit două postnazale suprapuse. Din cele 149 de exemplare, 136 au prezentat două postnazale și un frenal (91%), constelație tipică formei nominate (tabelul nr. 2). ■ Au mai fost întîlnite în populație 13 exemplare (8%) cu un număr de. pestmzațe r,eduș, dispuse, șințetric sau asimetric., ^edu^rpa, simetrică a numărului de postnazale a fost semnalată la 4 exemplare:(2,6%), iar cea asimetrică la 3 exemplare (2 %). Creșterea asimetrică ă numărului de postnazale a fost întîlnită la 6 exemplare (4%) (tabelul nr. 2); : Solzii preoculari. Sînt prezenți la toate exemplarele studiate. Predo- minant în populație sînt exemplarele cu 1/1 preoculare; (67%). ța unele exemplare se constată o tendință de creștere simetrică sau asimetrică a numărului lor. Astfel am întîlnit în populație variantele 1/2; 2/1; 2/2 (tabelul nr. 2). Această tendința de creștere a numărului de preoculare credem că s-ar datora influenței unor factori ecologici și în special tempe- raturii, întrucît frecvența cazurilor crește de la nord lă sud. ; Din punctul de vedere al numărului de preoculare, Lacerta viridis viridis din Moldova se apropie de Lacerta viridis meridionalis. Rar sînt întîlnite exemplare eu 2/2 preoculare, caracter ce amintește de Lacerta trilineata. Solzii supraeiliari. Variabilitatea lor numerică atinge maximum la indivizii cu 5/5 solzi supraeiliari (65%). ■Pe lîngă solzii supraeiliari dispuși simetric, apar numeroase forme de asimetrie (tabelul nr. 2). Prezența acestei asimetrii s-ar datora atît factorilor genetici, cît și Fig. 4. — Raportul dintre va- lorile medii ale lățimii pileusului față de lungimea ca- pului și a trunchiului la popu- lația de Lacerta viridis viridis din Moldova. A>. ou 90 100 110 120 130 Lcoptlfunchl Granulele supraeiliare sînt prezente la 98% din exemplarele stu- diate. Ele sînt dispuse obișnuit sub forma unui șir central continuu. La 1 % din exemplare, șirul granulelor supraeiliare este întrerupt ■ (tabelul nr. 1). j Solzii suprdlabiali sint dispuși simetric la 132 de exemplare (88%). Dispoziția lor în șir longitudinal antero-posterior este de 4+2. în popu- lație s-au mai întîlnit variantele 1+2; 4+3; 4+2/5+2; 5+2; 5+3/ 4+2 (tabelul nr. 2). Variabilitatea numărului de supralabiale este inde- pendentă și nu variază geografic. 1 Solzii infralabiali. Procentul cel mai mare de solzi infralabiali îl! deține în populația studiată varianta 7/7, întîlnită la un număr de 127 de exemplare. Un procent de 14% din populație prezintă diferite grade de asimetrie (tabelul nr. 2). • Notări = -indistinct; b = "bine exprimat; !, 2, 3, “4, 5, 6». 7,-8, 9 — solzi; — = nu atinge ultimulsupratemporal sau supralabial; + = atinge ultimul' supratemporal sau supralabial; 9 4'74 mabgabeta borcea 8 Creșterea sau reducerea numărului de solzi supralabiali și inîrala- biali se explică prin contopirea unor solzi sau prin diviziunea lor. Regiunea temporală este acoperită' cii solzi mari, al căror număr variază între 11 și 18. Au foșt întîlnite cazuri izolate cu un număr de 20— 21 de solzi temporali, dispuși asimetric. Regiunea temporală prezintă în toate cazurile 2/2 supratemporale. -ii. ; Masetericul, bine exprimat, mare, situat de obicei central, atinge supratemporalele, simetric sau asimetric, la un număr de 102 exemplare. La 45 de exemplare masetericul este bine individualizat, neatingînd supra- temporalele, iar la două exemplare este nedistinct (tabelul nr. 2). Masetericul la Lacerta viridis viridis din Moldova,, din punctul de vedere al formei, mărimii și dispoziției, amintește de Lacerta viridis meri- dionalis. , ; , 1 Timpanicul este bine exprimat și atinge de obicei supratemporalul al doilea. La unele exemplare, timpanicul. este evident divizat, iar la altele lipseștej (tabelul nr. 2).1 î 1 ■ Solzii gulari. Amplitudinea variabilității numărului de solzi gulari oscilează între 18 și 26 la masculi și între 16 și 29 la femele. . Solzii cotari variază între 8 și 12 la masculi și între 7 și 14 la femele. Comparînd datele de folidqză din regiunea temporală la ssp. Lacerta viridis viridis cu cele ale ssp. Lacerta viridis meridionalis, se constată o serie de: asemănări, ceea ce denotă afinitatea de caractere dintre cele două subspecii. : ■ Din analiza datelor privind folidoza capului rezultă următoarele anomalii •. subpcularul stîng în curs de diviziune pe linia antero-posteri- oară (l 'ex.); un solz suplimentar situat între supralabialele; doi și trei (1 ex.); al doilea inframaxilar divizat în doi solzi și un solz suplimentar între inframaxilarele unu și doi (1 ex.); un solz suplimentar situat (între cele două prefrontale (2 ex.); un solz suplimentar situat între frenal și supralabialul al doilea (1 ex.); supralabialul trei anterior divizat în doi solzi (2 ex.); un solz suplimentar situat între supralabialele anterioare doi și trei (1 ex.). Folidoza trunchiului. Solzii dorsali sînt carenați, ceva mai mari pe flancuri. Media aritmetică a numărului de solzi dorsali este de 50,0 pentru masculi și de 48,0 pentru femele (tabelul nr. 1). Solzii ventrali variază în limite strînse. Media aritmetică a număru- lui lor lă masculi este de 29,0, iar la femele de 30,0 (tabelul nr. 1). Scutul anal prezintă dimensiuni mici, lungimea lui în medie fiind de 3,80 mm la masculi și 3,53 mm la femele, iar lățimea de 8,53 mm pen- tru masculi și 7,51 mm pentru femele. Din analiza datelor noastre am con- statat că valorile mai mari ale scutului anal sînt corelate cu dimensiunile corpului. Șirurile de solzi perianali sînt la toate exemplarele în număr de două. Numărul solzilor în primul șir variază între 12 și 17, iar în șirul al doilea între 6 și 10. Porii femurali variază în medie înțre 14 și 19 la ambele sexe. în populația noastră s-au constatat frecvente cazuri de dispunere asimetrică VARIABILITATEA LA LACERTA VIRIDIS' VIRIDIS IMN MOLDOVA 475 ă numărului lor pastfel la masculi s-au întîlnit 16/18 (2 ex.); 18/20''(1 ex.), 20/19 (2 ex.), iar la femele 15/16 (2 ex.), 17/18 (3 ex.). • vikWj .. Jr oic* Diferențele semnalate sînt mici, numai de 1—2 pori feinuralibl'l Desenul și coloritul. Lacerta virTdis viridis este'b''^ morfă, trăsătură frecvent întîlnită la populațiile naturale. Prezența aces- tui polimorfism genetic este determinată în populație de existența dife- ritelor alele ale aceleiași gene. După1 natura genelor care îl determină, poli- morfismul este evident în trăsăturile morfologice, afectînd pigmentația corpului, sau în cele fiziologice sau cromozomice. Aceasta cohquqo''^ serie de însușiri văriabile, exteriorizate în populație prin prezOnțâHmio!r grupe de fenotipuri, organizate în ultimă instanță. în. grupe de genqțipuriy ale căror caractere au o anumită structură genetică, ceea ce constituie marea sursă de'Variabilitate a individului (1); Pornind de la această idee1, materialul care ne-a stat la dispoziție (74 masculi și 75 femele) ne-a permis să studiem' distribuția mutantelor de colorit la ssp. Lacerta viridis viridis. în populația noastră, pe lingă exemplarele cu un colorit și desen tipic (masculii de culoare verde închis pînă la verde deschis sau gălbuie cu puncte negre, iar femelele de culoare verde pînă la verde-măslinie cu pete negre), sînt întîlnite mutantele : punctata Duges la un număr de 17 j masculi și 3 femele (13%); maculata Duges la 5 femele (3%).; concolor ,'J Duges la 2 masculi și 4 femele (4%); bilineata la 2 femele (1%). / - ■■ $ Datele noastre scot în evidență o frecvență mai mare a mutantei punctata Duges în populația din Moldova, ca o consecință a factorilor selec- a tivi de mediu. Din cercetarea materialului nostru rezultă că polimorfismul genetic : este prezent în toate populațiile acestei subspecii, indiferent de regiynea geografică în care trăiesc, manifestîndu-se prin prezența simultană"! de mutante diferite de desen și colorit. * Populațiile se caracterizează printr-o frecvență relativă a fiecărei mutante distribuite mai mult sau mai puțin regional. Paraziți. Numeroase exemplare sînt parazitate de laodes ricinUs, localizat în special în regiunea anterioară a corpului, pe cap, pe pleoape, precum și în orificiul auditiv, în regiunea membrelor anterioare și rar pe partea ventrală a capului. Paraziții au fost întîlniți îndeosebi la exem- . plarele. din pădurea Mîrzești și pădurea Breazu (jud. Iași). CONCLUZII Studiul biometric întreprins la Lacerta viridis viridis Laur, dim dova scoate în evidență un genotip deosebit de variabil. . Variațiile fenotipice afectează toate caracterele dimensiqp numerice : mărimea capului, lungimea cozii, numărul solzilor. Din analiza biometrică rezultă că L, Cd, L.p., Lț.p. âu valori mari la masculi decît la femele. Datele noastre, comparate cif^ce literatură, prezintă o serie de asemănări cu cele ale exemplul Europa centrală, avînd valori egale sau apropiate de ale acestor^. .< .11 176 MARGARETA IBORCEA 10 ; Coloritul. și desenul sînt foarte variabile. Diferitele* mutante de colorit și desen prezente în populația de Lacerta viridis viridis Laur, din Moldova nu sînt localizate geografic; frecvența lor relativă în populație prezintă o anumită distribuție regională. < BIBLIQGRAFțE'. ’ . ... 1. Borcea M.,, St. cerc, biol., Seria biol, anim., 1975, 27, 4, 313—316. 2. Fuhfț , I.E., Vancea Șt;, Fauna R.P.R., Repțtlia, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961, / ’C;’ ■ voi. XIV, 2, 1-315. ; ,' 3. KirIțescu C., Cercetări asuprafaunei herpiiologice a României, București, 1930. a 4. Mertens R„ Schnurrb O., Sencken;, 1946, 27, 25—52. < ' 5. Vancea Șt., Fuun I.E., Ann. Șei. Univ. „Al. I. Cuza”, Jassy, 1959, 5, 61—80, . ;—r ■" •> Academia R. S. România, Filiala Iași, Iași, str. Universității nr. 16 • Primit iu redacție la 21 ianuarie 1979 VARIAȚIILE SEZONIERE ALE • CONȚINUTULUI DE PLATYRRYNCHOS^, I. CEAUȘESCU; GH. NĂSTĂSEȘG.U și ELENAINIȚESCU - * ---w ■' '■ ■ ", " Jiyyfi ojj ș .’b): i;Ju>â .<> J ' U'A . 'V ■ : . . ' < Ajj .(p: U'VA' i ■' Gi\-; ! ;' The quantity of food determined in the digestive tube at 211 saihples of Anas platyrhynchos platyrhynchos L. varied between 3.8 g and 65.7 g, with a medium of 15.4Ș.g (n = 211); from țhis medium, the.yegetable food represented 11.02 g, the animal food 3.23 g and' the mineral food' 1.18 g. IÂ'p&c&® the mentioned amount of 15.43g, the vegetable substance represented", 71:41 per cent, the animal material being 20.94 per cent and thei mineța^pațț 7.65 per •' . __ Li favihnț v/; Din literatura de specialitate rezultă că există puțțpe^date referi- toare la, cunoașterea; variațiilor sezoniere ale hranei la pă^arlw sălBâțice (4),i (8), (9), (10), (12), motiv pentru care ne-am hotărît săîntreprindem unele cercetări privitoare la această problemă. J p . ,, v MATERIAL și metodă . [,. t8 * iX?* ; ■ Au fost cercetate 211 probe de conținut esofago-stomacal apgjiținînd^specielFg^^ rhynchos platyrhynchos L. adulți, masculi și femele, din zona Inundabilă a Dunăriii(ecosi‘sțeniele acvatice din perimetrul Ipsulei Mici a Brăi(ei), in perioada anilor, 1970—19,78, ,Cble 211,'probe aparțin următoarelor sezdănti1: primăvară 51, vară 20, toamiiă 65 Și iarna'75;' ' ‘i' ĂO! Cercetarea hranei consumate de rața sălbatică mare s-a făcut, prin examinarea.înJabo- rator a conținutului aparatului digestiv (esofag, stomac, intestin subțire) și pe teren in cursul, hrănirii. - , , , , 2 f S-au efectuat analize cantitative — gravimetrice și volumetrice — și । analize calitative' privind fiecare componentă din conținutul alimentar. . . > > ’ < । 1' । । A-'’’-'■ REZULTATE ȘI DISCUȚII । 'nr! .>*<>) xfU* Din analiza datelor înscrise în tabelele nr. 1, 2 și 3 se deSpri^d b serie de făț>te,! dintre care ndtă'm pe cele măi importante — Cantitatea de hrana găsiță în tubul digestiv a .yariaț 'u^we^Ș și 65,7 g, în medie aceasta fiind de 15,43 g, din care hrana de origine vegetala, 3,23 g de origine animală și 1,18 g de natwă anorganica (pietricele; nisip etc.)/în procente, din cele 15,43 g, imaterialul vegetai deținea o pondere de 71,41%, cel animal de 20,94 %‘ și cel ahbr- ganic de 7,65%. •' -’F' - ■ , RapdȚțînd celdtiF9o^Ponepte me^^ ținuțulpi de brăila din aparațul'digestiv (3157,50 .^ vălori t gP,47%7ve,getaie; 17,;6Î1% ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM.,’Ț. Bl. NRi i, & 177-^182) hdcUREȘTdl^' 178 I. CELA.UȘESCU șl colab. 2 179 — Urmărind distribuția sezonieră a conținutului alimentar în pro- bele de analizat, am constatat că procentul cel mai mare de vegetale și animale a fost înregistrat iarna (91,21 %) și, respectiv, primăvara (31,91 %), iar cel mai scăzut, primăvara. (67,43%). și, respectiv, iarna .(2,55% din vo- lumul total — tabelul nr. 1). < ~ Analiza cantitativă a componentelor hranei vegetale (tabelul nr. 2) arată că semințele diverselor plante au fost consumate în procent foarte ridicat (62,46%), în timp ce părțile verzi de plante (rizomi, bulbi etc.) au înregistrat numai 16,98% din volumul total. Ponderea cea mai mare în consumul de semințe au avut-o Zeu mays (28,76%), Oryza saliva (11,09%) și Triticum sp. (10,18%). Așa cum se mai constată din tabel, , . Tabelul nr. 7 Dinamica sezonieră a conținutului de hrănii din tractiil digestiv la Atias plalyrhynchos Anotimpul Primăvara Vara Toamna Iarna Total Nr. indivizi 51 20 65 75 211 , Component' % din voi. total g %diii voi. total A’ % din vbl. total %din voi. ■total ; i % din voi. total '' . g Material vegetal Material animal Material ' anorganic 67,43 31,91 0,66’ 7,00 5,83 0,15 77,20 20,62 2,18 9,05 3,97 0,65 82,12 15,55 2,33: 12,82 2,85 0,75 91,21 2,55 6,24 ' 15,34 0,29 3,17 79,47 17,69 2,84 11,02 3,23 1,18. TOTAL 100,00 12,98 100,00 13,67 100,00 16,42 100,00 18,80 100,00 15,34 ; • * • < . t ’ • '. ' . A, ' • i i' L’ ‘ '!'; t ■; ■ ' ■ > ।; ;, '; ; , Volum total = 3157,50 ml Volum material vegetal = 2509,50 ml (79,47%) Volum material 'animal =» 558,50 ml (17,69%) .ii;-; h' : • Volum material anorganic = 8,95 ml (2,83%) -,ș Media greutății conținutului tubului digestiv = 15,43 g. din totalul hranei formate din componențe vegetale verzi (16,98%), rața sălbatică mare consumă de preferință plante ca Lemna minor (3,52%) și alge.,(3,58%). Urmărindj frecvența .speciilor de plante (tabelul.nr. 2), am constatat că pe primele locuri se situează semințele, plantelor de wa^.(1.89), Hordeum vulgare (1G5), Curea; graeiM$r(XȘfy^^ (146), TȚiticufy șp. (92) și plantele Lemna,ințngr (189),' Cdrațb^Kyllum submer- sum^i^, Lemna trisiiloa (112). ’ ' ț' '■'.-ie J- ; -în ceeă.ce privește hrana animală consumată (tabelul nr. 3,), aceasta a înregistrat 17,69 % ,din volumul total și a fost reprezentată prin cîteva specii de moluște, crustacee și insecte. în cadrul acestei „faunt?.’’ de nevertebrate, un loc important îl ocupă insectele cu 11^58%. din volii- mtil ifâtUl.'S^ esențialțil' în hrana raței sălbătici măriajoărțin crusțăde^^^ frecvență' cea rnăi’ mare în acest sens aparține coleopterelor (196),' după care urmează ipoluștele (136) ,și crusțaceele (77)., , ;i . .. , , Tabelul nr. 2 Compoziția dietei de natură vegetală Ia Anas platyrhynckos 0/ % Material vegetal Volumul (ml) din volumul total Frecvența din totalul frecvenței Semințe Zea mays Hordeum vulgare 908,40 151,10 28,76 . 4,78 0,50 11,09 10,18 189 165 153 89,57 78,19 72,51 Carex gracilis 16,00: 14fi 69,19 Orgia sativa 371,40 92 43,60 Triticum sp. 321,50 66 31,27 Scirpus sp. 106,35 3,36 0,50 0,42 0,13 0,26 0,21 0,14 55 26,06 Potamogeton natans 15,85 45 21,32 Ceratophyllum sp. 13,35 34 ' 16,11 Ruppia sp. Atriplex sp. 4,25 8,25 15 13 7,10 6,16 Potamogeton crispus 6,65 13 6,16 Scirpus tabernaemontani 4,45 11 5,21 Sagittaria sagittlfolia 4,20 0,18 0,10 0,06 0,07 10 4,98 Polygonum amphibium 3,20 10 4,90 Alisma plantago aquatica 2,10 9 4,21 Juncus sp. 2,35 8 3,80 Myriophyllum sp. 2,10 0,06 0,03 0,05 0,03 8 3,80 Salicornia sp. 1,10 6 3,00 Stachys palustris 1,75 6 3,00 Rumex sp. 1,10 5 2,32 Sparganium erectum 1,00 0,03 0,03 0,03 4 2,00 Nuphar sp. 1,00 3 1,44 Aster tripolium 1,00 3 1,44 Nymphaea alba 1,00 0,03 2 0,98 Tripolium sp. 0,40 0,48 — Resturi nedeterminate 15,45 Frunze, rizomi, tuberculi. întreaga plantă Lemna minor 113,35 3,52 189 148 89,57 70,14 Ceratophyllum submersum 25,60 0,81 1,43 112 53,00 Lemna trisulca 45,40 74 35,07 Myriophyllum sp. 25,45 0,80 0,9? 0,71 65 30,80 Plodea eanadensis Vallisneria spiralis 30,60 22,80 60 52 28,00 24,60 Sagittaria sagittlfolia 13,10 0,41 0,13 1,37 50 24,58 Carex gracilis 4,20 45 21,32 Potamogeton sp. 43,35 26 12,35 Hydrocharis morsus 10,60 0,33 24 11,32 Polygonum sp. 4,10 0,13 15 / 7,10 Najas marina 1,00 0,03 13 6,15 Alisma plantago aquatica 6,10 0,19 13 6,15 Equisetum sp. 4,50 0,14 10 . 4,74 Nymphaea alba 3,30 0,10 0,14 8 3,80 Ranunculus sp. 4,50 8 3,80 Oryza sdtiva 4,10 0,13 ‘ ■ ■ Clorophyceae 1 Diatomeae }■ alge,. .115,50 3,58 , 187 88,62. Characeae J Resturi vegetale nedetermiriate 65,05 2,06 — 180 I. CEAUȘESCU și colab. 4 Tabelul nr: 3 Cdmșdzhta. dietei de ^fati animat# la 4«as' platyrhynaos jH : 1 ; . i J i ■ . -; ; ! f 1 •’r i ' Material animal , ! : Volumul (ml) i::: % din volumul total Frecvența % din totalul frecvenței MOLLUSCA . .... • . Limnaeidae . v.! 15,30 ' 0,48 35 ’• ’V 16,58 Plandrbldae . i 35,35*. 1,12 84 -39,81 > Ațollusea sp. i:A, il 25,45 0,80 17 TV 8i05> CRUSTACEA l 1 j *. ! 1 Gămaras sp, 45,25 1,43 71 . V,’;$âA4..; Asellus aquaticus . ' : 10,43 0,33 6 7; ‘..2,j84 . 'insecta - ii . ’ I' V: ’’ V Diptera ii.’ ci' “ i , • .CMronomidae (larve) * 15,10 0,47 14 6,63 Chinnomidae (pupe) 1,80 0,05 '. 7 ... •a.». 3,31 i Chironomidae, (adulți) 0,90 i — -3,00 H e t e r o p t e r a 13,70 0,43 24 11;37 <, O dona ta ■. 12,45 0,39 17 8,05 C o 1 e o p t er a ; i’. • : .'K >ii ‘.Carabldae a .171,50 i 5,68 147 R-, 69.(i । , ' Scarabaeidae: . . * 8,75 0,27 24 11;37 . Coleoptera sp. 125,80 ; 3,98 25- > " 11)84 . T riclioptera (larve) 10,20' 0,32 4 i' 1,89- Resturi nedeterminate . 58,52 ' ■ " .<1 1,85 1'’ ' ' —- ■ ■ ' Analiza cantitativă și calitativă a hranei de-a lungul mai multor sezoane a arătat că, în anotimpul de primăvară, Vegetalele"au fost consu- mate în proporție relativ scăzută (67,43%), în timp ce cdmpdhentele de natură animala dețineau ponderea .sezonieră cea mai ridicat,a, (31,91;%). în hrana vegetală din acest anotimp au fost, identificate în special semințe întregi sau triturate.de Potamogeton Polygonum amphibium,Carea> gracăis si Rumex spî, precum și mimeroase fragmente de pțănte’ verzi, cuih'ar fi Ceratgphyllum sp^Lemna ^linor, Potamogeton sp. și altfele. Algele, de ,asemenea, au fost foarte frecvente în hrana de primăvară a raței săl- batice’mari. a, ! h.>i u< ’ e ! T Facultatea de biologie București, Splaiul Independenței nr. 91~95 ! . Primit în redacție la 1 iunie 1979 AL IV-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL DE PARAZITOLOGIE, VARȘOVIA, 14—26 AUGUST 1978 Sub președinția acad. prof. Wl. Michajlow, s-au desfășurat lucrările acestui congres, care, datorită importanței lui, a reunit aproape 1500 de participanți, reprezentînd 83 de țări din toate continentele. în cele 873 de pagini tipărite cu rezumatele comunicărilor originale, 40 de autori români semnează 20 de titluri, dintre care unele au fost expuse în cursul ședințelor, grupate în următoarele 8 secții, cu un total de 51 de colective tematice : A) Biologia, genetica și evoluția paraziților. B) Morfologia și taxonomia parazițllor. C) Infecții parazitare cu impor- tanță economică și socială. D) Terapia și profilaxia infecțiilor parazitare. E) Imunologia infec- țiilor parazitare. F) Fiziologia paraziților și fizlopatologia infecțiilor parazitare. G) Epidemio- logia privitoare la vectori și gazde intermediare. H) Parazitologie ecologică și distribuție geo- grafică. în adunările plenare de inaugurare și închidere a congresului, au fost accentuate țelurile generale ale mișcării parazitologice internaționale: cooperarea învățămîntului cu cercetarea pentru reducerea endemiilor parazitare umane și a bolilor parazitare ale animalelor domes- tice ; condițiile aplicării pesticidelor în combaterea vectorilor unor paraziteze grave, ca mala- ria, schistosomiaza etc.; organizarea științifică a acțiunilor împotriva altor flagele, ca filario- zele, hidatidoza, clsticercoza, parazitismul intestinal etc.; promovarea parazitologie! ecologice cu concursul Organizației „Omul și biosfera” (PARMAB). Aportul parazitologie! la actuala dezvoltare social-economică și la îmbunătățirea situației alimentare a fost evidențiat prin intervențiile reprezentanților organizațiilor mondiale pentru sănătate (WHO), hrană și agricultură (FAO), ai programelor UNESCO, în special „Omul și biosfera” (MAB). Puternica înflorire a parazitologie! în Polonia, pe baza unor strălucite tra- diții, a contribuit hotărîtor la reușita acestui congres, organizat sub egida Federației mon- diale a parazitologilor (WFP), care a cooptat în comitetul său executiv pe prof. Gh. Lupașcu din partea țării noastre. acad. Radu Codreanu AL VI-LEA COLOCVIU INTERNATIONAL DE PATOLOGIE A NEVERTEBRATELOR, PRAGA, 11-17 SEPTEMBRIE 1978 Acest colocviu a avut ca principale obiective combaterea biologică a dăunătorilor agri- coli, forestieri și ai ecosistemelor naturale, precum și depistarea agenților patogeni în sericicul- tură, apicultură sau în culturi de moluște și crustacee marine comestibile, acțiuni intensiv orga- nizate în Statele Unite ale Americii și care s-au dezvoltat progresiv în toate țările înaintate. Eminentul specialist cehoslovac J. Weiser a asigurat desfășurarea lucrărilor conferinței, la care au participat peste 500 de delegați din 25 de state de pe întreg globul, cele mai nume- roase comunicări revenind Uniunii Sovietice. Expunerile au fost programate în următoarele secții: 1) Aplicațiile virusurilor patogene la nevertebrate. 2) Boli infecțioase la nevertebrate, afară de insecte. 3) Controlul biologic al nevertebratelor vectoare în paraziteze nocive, ca mala- ria, leishmanioze, filarioze etc. 4) Biochimia virusurilor ce infectează nevertebratele. 5) Bacte- riile nevertebratelor. 6) Epizootiologia virală. 7) Micozele nevertebratelor. 8) Protozoare pato- gene la nevertebrate. 9) Bolile albinelor. 10) Helmintologia la nevertebrate. S-au adăugat simpozioane cu următoarea tematică : 1) Evaluarea eficacității agenților de control microbian. 2) Introducerea agenților patogeni la nevertebrate, exclusiv insectele. 3) Neoplazii la nevertebrate, 4) Ultrastructura microsporidiilor. 5) Răspîndirea agenților bio- logici la specii introduse și colonizate. 6) Modul de acțiune al agenților biologici. 7) Măsuri de protecție a mediului. 8) Imunitatea la nevertebrate. 9) Standardizarea biopreparatelor 10) Cooperarea mondială în producerea și înregistrarea agenților de control biologic. Sînt evidente două tendințe majore : folosirea unei largi diversități de agenți patogeni pe lîngă cazurile clasice de insecte entomofage și elucidarea proceselor de reactivitate ale organismelor infestate. Este de dorit intensificarea participării specialiștilor români la această mișcare științifică internațională, de la care poate beneficia aplicarea măsurilor de combatere biologică în țara noastră. acad. Radu Codreanu ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 183, BUCUREȘTI, 1979 RECENZn RANGNAR K. KINZELBAGH, Strepsiptera; în Die Tierwelt Deutschlands, partea a 65-a, Gustav Fischer, Jena, 1978, 166 p. ( Strepsipterele constituie un ordin al insectelor sărac în specii (aproximativ 500 de specii pe glob), dar care prezintă o biologie deosebit de interesantă, fiind parazite ale altor insecte. Autorul își propune și reușește să efectueze o revizie a speciilor din Europa centrală, incluzînd și unele specii a căror prezență este posibilă în această regiune geografică. Volumul este structurat în două părți principale: partea generală (morfologia, biono- mia, răspîndirea și sistematica strepsipterelor) și partea specială, care cuprinde descrierea monografică a reprezentanților celor nouă familii europene. Foarte valoroase apar cheile de determinare ale familiilor, genurilor și speciilor din cuprinsul părții speciale, cu teze și antiteze clare. în cheile de determinare sînt incluse cele 17 specii central-europene și 14 specii din areale limitrofe. Dacă se consultă datele privind răspîndirea geografică a speciilor, găsim 5 specii citate din România. La o cercetare mai atentă asupra localităților citate se adaugă încă Ș specii pentru fauna României, deoarece în mod eronat mai multe localități de pe teritoriul României au fost atribuite altei țări. Astfel, lista speciilor prezente în România urmează a fi: Tridactylo- phagus harzi Kinzelbach, Elenchus tenuicornis (Kirby), Xenos vesparum Rossius, Pseudoxenos heydeni (Saunders), Paraxenos erberi Saunders, Hylecthrus rubi Saunders, Eurystylops veni- ppntana (Hofeneder), Halictoxenos tumulorum Perkins, H. spencei Nassonoy, Stylops sp., Sty- lops flavipedis Hofeneder. Datele privind relațiile gazdă—parazit reprezintă o sinteză unică pentru Europa. Merită a fi evidențiată totodată calitatea desenelor și a hărților de răspîndire, grupate în 53 de planșe. ’ Klaus Fabritius GERT SCHLIEPHAKE, KARLHEINZ KLXMT, Thysanoptera, Fransenfliigler, în Die Tier- welt Deutschlands, partea a 66-a, Gustav Fischer, Jena, 1979, 477 p., 258 fig. (93 planșe), 34 tabele. Lucrarea, care tratează ordinul de insecte Thysanoptera, este un determinator, dar cu o structură de monografie, conținînd partea generală și partea specială (sistematica). în partea generală se prezintă ordinul Thysanoptera, care cuprinde două subordine și cinci subfamilii, cu un număr de specii pe glob între 4000 și 5000. După ce se dă diagnoza generală, se discută arborele filogenetic, plecînd de la cele două subordine, Terebrantia și Tubulifera, și pînă la cele cinci familii. Capitolul „Morfologie” descrie pe larg caracterele de colorație, structura corpului, cu toate amănuntele morfologice și nomenclatura acestora, cu exemple din diferite genuri și specii, toate figurate. La acest capitol, ca de altfel și la toate cele care urmează, se dau pe scurt și autorii care au fost folosiți. Urmează capitolul „Bionomie”, care tratează despre hrana, mișcarea, răspîndirea, rela- țiile cu plantele, frecvența, abundența, reproducerea, dezvoltarea ontogenetică a acestor in- secte. Capitolul „Ecologie” prezintă relațiile tisanopterelor cu factorii abiotici șl biotici, pre- cum șl importanța lor economică, fiind considerate ca deosebit de dăunătoare plantelor, mai ales în ținuturile tropicale, unde sînt și atacatori, dar și vectori ai unor virusuri șl micdze. Multe specii atacă florile, frunzele și semințele unor plante. Se apreciază că în Iunie există 177 de specii dăunătoare, dintre care în Europa 48. ' Tisanopterele au și un oarecare roi pozitiv, ea insecte folositoare, purțînd pe corpul lor polenul de la o plantă la alta, de exemplu la Er'icaceae, Trițolium, Geranium, Linharia și altele. . ' Partea generală se încheie cu istoricul asupra tisanopterelor, urmat de prezentarea meto- delor de colectare, preparare și conservare. ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 185-192j BUCUREȘTI, 1979 186 REiCIEINZII 2: Partea specială, sistematica, tratează clasificarea, cu cele 4 familii, avînd un total de 45 de genuri. La fiecare gen se arată numărul de specii. Această parte a lucrării este cea mai dezvoltată, cuprinzînd cheile de determinare a familiilor, subfamiliilor, genurilor și speciilor. Sînt descrise toate genurile și speciile, cu morfologia lor, precum și holotipul, gazda și răspîn- direa. Ținînd seama că fauna de tisanoptere a României are afinități cu cea a Europei centrale, lucrarea, prin bogatele date pe, care le conține, este utilă și cercetătorilor din țara noastră, pre- cum și celor, mai puțin inițiați. ? M.A. lonescu V.L. KAZENAS, Roiușcie osi Kazahstana i Srednei Azii (Hymenoptera, Spheeidae). Opre- deltteli (Viespi săpătoare din KaZahstan și Asia Centrală (Hymenoptera, Spheeidae). Determinator), Akad. Nauk Kaz. SSR, Inst. Zool., Alma-Ata, 1978, 172 p„ 19 pL Autorul prezintă determinatorul celor peste 500 de specii ce aparțin la 52 de genuri: din familia Spheeidae (Hymenoptera), cunoscute pînă în'prezent din Kazăhstan și Asia Cen- trală, în afară de subfăfnilia Crabrohiiiae, Lucrarea cuprinde partea generală (p. 7—23) și taxonomia (p. 24—172). în partea gene- rală, se tratează morfologia externă a adultului, biologia și însemnătatea practică a acestor viespi.1'Capitolul de taxonomic cuprinde la început poziția sistematică ă familiei Spheeidae în ordinul Hymenoptera, apoi cheile de determinare a celor 52 de genuri și 10 genuri ale subfa- miliei Crabroninae. Cele 52 de genuri sînț împărțite în 8 subfamilii (A.mpulicinae, Sphecinae, Philanthtnae, Nyssoninae, Astaninae, Larrinae, Trypoxyloninae', Peihphredoninae). Urmează cheile de determinare a speciilor fiecărui gen în parte, în care autorul scoate în evidență carac- terele principale ale speciilor, precum și distribuția lor geografică pe glob. Cheile de determinare a genurilor și speciilor sînt însoțite de un bogat și interesant material grafic, care ușurează identificarea acestor taxoni. Luînd în considerare că speciile acestei familii sînt prădătoare, hrănindu-și larvele cu diferite larve și adulți de insecte, dintre care unele dăunătoare, ele contribuie, alături de insec- tele parazite, la menținerea echilibrului biologic în natură. într-un viitor apropiat, dacă se vor crea condiții prielnice, speciile de sfecide vor fi utilizate în lupta biologică contra dăunătorilor, ajutînd la înlăturarea în parte a insectelor care poluează mediul înconjurător. Această lucrare este de mare utilitate pentru sistematicieni, zoologi, biologi, ecologi, ingineri silvici și agronomi în identificarea corectă a acestor insecte folositoare. A , Xenia Scobiola-Palade A.Z. OȘÎGINIUK, D.V. PANFILOV, | A,A. PONAMAREVA |, Nadsem. Apoidea — Pcelinle, In Opredelitelt ndsecomlh evropeiscoi ceasti, SSSR, pereponceatocrllle, pervaia ceasti, redactor G.S. Medvedeva (Suprafam. Apoidea — albine, In Determinatorul insectelor din partea europeană ă U.R.S.S.i himenoptere, prima parte, redactor G.S. Medvedeva), ,,Nâuka”, Leningrad, 1978, t. ÎII, 519 p., 184 pi. Autorii prezintă determinatorul reprezentanților suprafaniiliei Apoidea, cunoscuți pînă în prezent în fauna U.R.Ș.S., partea europeană, care aparțin la 7 familii cu 71 de genuri și aproape 1Q0Q, • ' Volumul hiijprinde 17 c'omunicărl prezentate de specialiști din cinci țări la simpoziimul cu același titlu ținut lă' Basel în august ț977. Organizatorii au solicitat subiecte prebise d/ior autori de notorietate internațională asupra tehnicilor moderne de localizare â granulelor șecre- toare nervoase, asupra celulelor cromafihe sau de depozit'de monoamihe din sistemul s'imjiâ- tico-adfenal, asupra neuronilor secretori din intestin, inimă, pancreas și aparatul juxtăgloirie- ruiar renal. în foarte multe celule nervoase periferice șe întîlhesp pr'Ocese neur'osecretbăre, dâre pot fi responsabile'de'alți hmmoni.'‘Ăces’t proces de nățjiră periferică devine tot mai cunoscut în reglarea proceselor metabolice. Pînă nu deihult hu se cunoștea neurosecreția celulelor peri- ferice ale sistemului nervos decît cel mult a unora din rețeaua simpatică. Azi, numărul acestor 190 REÎOaNZn 6 7 K0CENZH 191 celule neurosecretoare s-a înmulțit și se poate spune că oricare celulă nervoasă care face parte dintr-un ganglion periferic (simpatic sau parasimpatic) este capabilă de a secreta unele mono- amino, pe care le putem identifica și care reprezintă fie un produs endocrin, fie unul paracrin, de declanșare a unui alt produs hormonal. Lucrarea este absolut necesară tuturor fiziologilor, fiziopatologilor, medicilor, veteri- narilor, precum și tuturor celor care se ocupă cu studiul metabolismului normal și patologic la om sau la animale. • acad. Eugen A. Pora W. BARGMANN (Kiel), A. OKSCHE (Giesșen), A. POLENOV (Leningrad), B. SCHARRER (New York) (sub redacția), Neurosecretion and neuroendocrine activity (Neurosecreția și activitatea neuroendocrină), Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 1978, 411 p„ 168 fig.,. 14 tabele. Volumul reunește lucrările celui de-al Vll-lea simpozion asupra neurosecreției, care a avut loc în augtist 1976 la Leningrad. La acest simpozion au participat 243 de specialiști din 19 țări, din care 159 au fost din U.R.S.S. Problema neurosecreției este foarte actuală și implicată în multe domenii de activitate biologică : fiziologia animală și a omului, fiziologia comparată, fiziopatologia, endocrinologia, biochimia, psihologia, imunobiologia, ecologia etc. Volumul este împărțit pe domenii: aspec- tele evoluționiste ale neuroendocrinologiel (9 comunicări), ontogeneza structurilor neurosecre- toare (10 comunicări), neurosecreția în creierul vertebratelor (86 comunicări), neurosecreția codală a peștilor (4 comunicări), neurosecreția la nevertebrate (12 comunicări). Fiecare comu- nicare are bibliografia ei specială. De menționat că în țara noastră s-a descoperit pentru prima dată procesul de neurose- creție de către prof. G. Popa (1942) și se lucrează mult în acest domeniu (S. Pavel, Șt. Milcu, S. Szabo etc.). Problema neurosecreției a fost abordată și pentru a lămuri rolul ei in diferitele stadii de dezvoltare a organismului, pentru a înțelege influența factorilor externi asupra acesteia (polua- rea atmosferică o alterează grav), schimbările morfologice în urma alterării acestui proces, a cltochlmlei șl biochimie! ,,realismg-factors”-ilor, a originii acestora. Se pornește de la never- tebrate pentru a înțelege semnificația biologică a acestui proces nervos, care stă la baza unei multitudini de mecanisme de reglaj endocrin. Acest model a șl dat pînă acum cele mai bune rezultate în înțelegerea funcțională a multor procese la organismele superioare. Cartea este indispensabilă tuturor celor care se ocupă de studiul vieții. «cad. Eugen A. Pora K. SCHMIDT-KOENIG, T.W. KEETON (sub redacția), Animal mlgratlon, navigation and hotning (Mtgrația, navigația și călătoria animalelor), Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg- New York, 1978, 462 p., 237 fig., 39 tabele. Redactorii acestui volum, profesori de fiziologie a comportamentului, unul Ia Univer- sitatea din Ttibingen, celălalt la Corneli University djn New York, reunesc cele 45 de lucrări care au alcătuit al 2-lea Simpozion de orientare și navigație a animalelor, ținut în august 1977 la Universitatea din Ttibingen, cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de existență. în ceea ce privește migrațiile animalelor — insecte, pești, broaște, reptile, păsări și mami- fere — , care reprezintă una din cele mal mărețe adaptări lă anumite condiții de mediu șl timp, există încă multe necunoscute ; Cum își găsesc în fond animalele drumul și ajung la destinație? Care este „instrumentul de bord” care le permite astfel de orientări? în aceste lucrări se raportează rezultatele experimentale noi obținute cu instalații foarte; costisitoare, ipotezele nou formulate sau care au fost completate ca să explice aceste migrații. Este suficient să amintim că „pieptenele” din ochiul păsărilor migratoare ar fi un fel de len- tilă-bobină pentru undele electromagnetice polarizate sau cele magnetice, care focalizează intr-uns anumit punct al retinei, ce poate fi socotit drept receptor. Aceasta ne ajută să înțelegem mai tișor de ce o pasăre din Alaska zboară fără oprire in linie directă pînă la una din insulele Arhipelagului Falkland din sudul Americii de Sud. Se întrevede ca rezultatele teoretice obținute pînă în prezent să poată fi aplicate in prac- tica deplasării unor animale fără intervenția activă a omului. acad. Eugen A. Pora HUGH DINGLE (sub redacția), Evolution of insect migration and diapause (Evoluția migra- țiilor și diapauzei insectelor), Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-New York, 1978, 284 p„ 103 fig. Volumul conține un număr de 12 lucrări care au fost prezentate la simpozionul asupra migrării în spațiu și timp a animalelor) ținut în cadrul celui de-al 15-lea Congres internațional de entomologie de la Washington din august 1976. Să tratează în esență migrația și diapauza Insectelor ca fenomene de înțelegere a evoluției lor. Ambele sînt un fel de eliberări în spațiu și timp, care au o legătură strînsă cu factorii de mediu, cu adaptarea și deci cu evoluția. Mate- rialele se referă la trei domenii: fiziologia migrației și a diapauzei, diapauza ca o parte a feno- menologiei ciclice șl interacțiunea dintre migrație și diapauză în lumina evoluției insectelor. Participanțli sînt specialiști din S.U.A., Marea Britanie, Finlanda, Suedia și Japonia. Editorul, profesor de zoologie la Universitatea din lowa, a studiat mal ales fenomenele de migrație și diapauză ale lăcustelor. Pe lîngă importanța teoretică fundamentală a acestor studii, există aproape în fiecare lucrare o latură cu aplicare practică, fie pentru molii, pentru lăcuste, pentru posibilitatea ca, prin cunoașterea fenomenelor de migrație sau de diapauză, omul să poată supraveghea exploziile de populații ale acestor insecte. Pentru entomologi, biologi, agricultori, materialul prezintă multe date noi și stabilește legături care pot fi utile în practica combaterii unor astfel de insecte. acad. Eugen A. Pora LEE A. BULLA Jr., THOMAS C. CHENG (sub redacția), Comparative pathobiologg (Pato- biologie comparată), Plenum Press, New York-London, 1977, voi. 1 (371 p.), voi. 2 (510 p ), voi. 3 (192 p.). Sub numele de „pătobiologie”, editorii acestei serii de volume, care urmează să apară în continuare, definesc un domeniu interdisciplinar de interferență a biologiei moderrie'cii' bio- chimia și biofizica, permițînd analiza și înțelegerea interacțiunilor dintre variați ăgbnți i>atoi. geni și organismele receptive, situate pe diferite trepte ale clasificării animale (nevertebrate, vertebrate poikilo- și honieoterme), iar dacă ținem seama de parametrii ecologici favorizanți; rezultă valoroase implicații în sfera medicală; în agricultură și protecția inbdiului înconjurător. " Primele două volume constituie o excelentă prezentare a cunoștințelor actuale aSUpra microsporidiilor, vast grup de protozoăre parazite intracelulare, cu o’mare putere de "prolife- rare, nu numai invadînd numeroase nevertebrate, mai ales insecte, față de care pot' exercita lin control biologic, dar ajunglnd să se localizeze chiar în encefalul ilnor mamifere.' ‘ ' '■ ;) Volumul 1, intitulat Biologia microsporidiilor, cuprinde: structura microspbridiîlor ih microscopia optică și electronică, precum și dezvoltarea loi' (J; yavra), aspecte fiilologide (E. Weidner), raporturile ecologice ale'microsporidiilor cu mediul; ekterii al gazdelor ’(J.!P. Kra- mer), relațiile parazit-gazdă Ia microsporidiile de la vertebrate1 (E.U.'Caiining) ' ^1 neverte- brate (J. Weiser), interacțiunile microsporidiilor cu celulele-gazdă (R';"Weissenbefg)’,!’ihicrospp'- ridiile și tumorile mamiferelor (M. Petri), epizootibldgie și contrbl microbiân (Y. Tanada). Vo-, lumul se încheie cu metodele folosite în cercetarea microsporidiilor (J. Vavra și J.V, Maddox) cu problemele organizării unei colecții internaționale' de preparate tip (B. W. Erickson Jr.) și cu un instructiv glosar. . întreg volumul 2 este consacrat unui material exhaustiv despre Sistematica microșpori- diilor, elaborat de prof. V. Sprague, temeinic cunoscător al acestui grup, pentru care el pro- pune un nou sistem de clasificare și de afinități filogenetice. De o neprețuită valoare documen- tară este revizuirea critică a poziției taxonomice a celor peste 500 de specii de microsporidii ■cunoscute precum și răspîndirea lor în ierarhia zoologică a gazdelor. Volumul 3 reunește opt articole despre Răspunsuri imune la nevertebrate, analizînd rolul fagocitozei în apărarea și nutriția celulară a moluștelor, activitatea fagocitară la crusta- cee, insecte și rîme în raport cu acțiunea parazitară a unor nematode, a altor insecte sau în condiții de tumorigeneză. Aceste forme de reactivitate celulară apar importante atît ca modele în cercetări de imunitate comparată, cît și ca bază pentru asigurarea unei acvacul- turi prospere a crustaceelor și a moluștelor comestibile și pentru reușita combaterii biologice a insectelor dăunătoare. Iată de ce seria acestor volume poate polariza interesul a nume- roși specialiști protozoologi, parazitologi, citopatologi, imunologi și ecologi, angajați în diferite probleme de combatere biologică. acad. Radu Codreanu 192 RECENZII 8 Probleme de biologie evoluționistă (sub redacția RADU CODREANU), Editura Academiei, București, 1978, 178 p. Volumul reunește comunicările prezentate de 45 de cercetători români la Simpozionul de biologie evoluționistă, organizat de Secția de științe biologice a Academiei R.S, România in colaborare cu colectivul de taxonomie al Institutului de științe biologice din București' la ,16—17 decembrie, 1976, Cele 31 de comunicări sînt grupate in următoarele capitole : „Zoologie și evoluție”, „Taxonomie și speciație”, „Chemptaxonomie”, „Taxonomie animală” și „Taxonomie vege- tală”. , Trecînd în revistă principalele etape ale cunoașterii proceselor de speciație, Radu Cod- reanu subliniază în introducere că studiul înlănțuirii filetice a speciilor, considerate ca produse istorice, își păstrează pe deplin valoarea pentru înțelegerea proceselor detransformare a viețui- toarelor și că în ac ps t sens taxonomia este o știință fundamentală a eyoluției. Dintre lucrările grupate în. capitolul „Zoologie și evoluție” se remarcă contribuția lui C. Motaș privind importanța și permanenta actualitate a zoologiei ca știință de sinteză în con- textul avîntului pe care l-au luat științele biologice în ultimele decenii. Victor Preda prezintă legea biogenetică fundamentală a lui E. Haeckel în lumina celor mai noi date obținute cu ajutorul tehnicilor moderne. P. Bănărescu recapitulează noțiunile clasice și moderne despre conceptul biologic al speciei la organismele biparentale. în încheierea capitolului sînt prezen- tate realizările și tendințele noi în biospeologie (Tr. Orghidan) și se face evocarea zoologilor români care Ia începutul acestui secol au luptat pentru ocrotirea naturii (Val. Pușcariu). Grupate sub genericul „Taxonomie și speciație”, un alt grup de articole tind să între- gească cunoștințele actuale despre conceptul biologic al speciei și să arate complexitatea studiilor efectuate în sistematica modernă. Astfel sînt enumerate dificultățile șl incertitudinile în taxonomie (V. Gh. Radu), precum și principiile taxonomiei numerice, enunțate de Sokal și Sneath șl care invită la un moment de reflecție (M. Șerban și Doina Șerban). Urmează con- siderații critice asupra concepțiilor filetice ale lui W. Hennig (P. Bănărescu), analiza relațiilor dintre taxonomie, ecologie și biogeografie (Șt. Vancea și Libertina Solomon), aprecierea locu- lui sistematicii și taxonomie), în cadrul științelor biologice (T. Nalbant și D. Manoleli), subli- nierea importanței caracterelor de morfologie internă în taxonomia animală,(D. Dumitrescu și N. Găldean) și, argumentarea rolului sistematicii în combaterea. biologică (I, Geiami). , Bazele teoretice ale, chemotaxonomiei (Margareta Dumitrescu), aplicările acesteia cu unele limite inerente (Al. V. Grossu), precum și criteriile biochimice utilizate în taxonomia virusurilor (Yolanda Șorodoc) fac obiectul capitolului următor, „Taxonomia animală” grupează, pe de o parte, lucrări cu caracter general, care tra- tează categoriile de tipuri, în sistematică (Ă. Popescu-Gorj), importanța colecțiilor muzeale (Medeea Weinberg), iar pe de altă parte considerații asupra aspectelor particulare ale stu- diului taxonomic la diverse grupe de animale: acarleni (Z. Feider), copepode harpacticoide (M. Șerban, Livia Neagu și Maria Alb), miside actuale și fosile (G. Voicu), himenoptere para- .zite (C. Nagy) și păsări,(M. Tălpeanu și Maria Paspaleva). Se adaugă considerații privind cri- teriul etologic în taxonomie (M, Cociu), evoluția instinctului respirației la delfinii din Marea Neagră (M.I. Mihai) și rolul grădinilor zoplogice în protecția faunei (M. Cociu, G. Wagner și A. Palladi). J, ' „Taxonomia vegetală” include, o analiză a criteriilor taxonomice la fungi (O. Constan- tinescu), briofite (Tr. î. Ștefureac) și plante superioare (G. Dihoru), aprecierea, rolului her- barelor în cercetarea biologică (O. Constantinescu) și relevarea implicațiilor reproducerii apo- mictice (I. Băra). Dan Manoleli STUDII Șl CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ TOMUL 31 " 1979 INDEX ALFABETIC ' Nr. Pag. BABEȘ LILlĂNA, SIMIONOVICI M„ BOEȘTEANU NELI, SÂRBU C. și RĂDULESCU NORA, Influența unor derivați , de indol asupra activității monoaminoxidazei ... . 2 109 BORCAN I., Contribuții cu privire la biologia, ecologia și combaterea moliei verzei (Pluțella maculipennis Curt.)......... 2 151 BORCEA MARGARETĂ, Contribuții la studiul variabilității unor populații de Lacerta viridis viridis Laurenti-din Moldova . . 2 167 CEAUȘEȘGU SIMONA, SCHIOIU LUIZA și STĂNCIOIU N„ Determinarea unor caractere fizico-chimice ale grăsimii de depozit la unele vertebrate .............. 1 37 CEAUȘESCU L, NĂSTĂSESQU GH. și NIȚESCU ELENA,.Vari- ațiile sezoniere ale conținutului de hrană la Anas platyrhynchos platyrhyncos L. ...................... 2 177 CONSTANTINEANU M.I., PÎRVESCU D. și MIHALAGHE GH., Contribuții la cunoașterea ihneumonidelor parazite în Drg- monia ruficornis Hufn., defoliator primejdios al arborilor , de , quercinee din ocoalele silvice Perișor, Șegarcea și Craiova (jud. Dolj) .........2 127 CONSTANTINEANU RAOUL și CONSTANTINEANU IRINEL, Ihneumonide din Masivul Ceahlău, noi și rare pentru fauna României.,. . . . ... . ............. . .... 2 137 COTRUȚ M. COTRUȚ MARIA și acad. PORA A. EUGEN, Cer- cetări asupra variației raportului Na/K la porcine . . . . 2 147 CRISTEA VERONIGA, Hirudineele, gazde intermediare -pentru metacercarii unor trematode parazite la păsările din Delta Dunării . ............................ 1 63 DIĂCONU I., GRUIA L. și PÎRVU C„ Date asupra faunei de oligo- chete din cîteva mlaștini situate în bazinul Teleajenului 2 95 DRUGESCU C„ Din biologia speciei Blastophagus minor Htg. (Scolytidae, Coleoptera) ........................... 1 43 GĂBOS MARTA, ABRAHAM A.D. și ORBAI P„ Efectul extrac- tului organic de nămol de la Techirghiol asupra încorporării 181I în tiroida șoarecilor A2G .......................... 1 33 GIURGEA RODICA, MANCIULEA ȘTEFANIA și BORȘA MA- RIA, Modificări enzimatice în bursa lui Fabricius și timus la puii de găină supuși tratamentului cu mecadox .... 1 23 GIURGEA RODICA, Reacția timusului la șobolanii Wistar alb tratați cu atrazin și prometrin........................... 2 119 GODEANU S. și ZINEVICI V., Structura și funcționarea zooceno- zei planctonice din japșa Porcu (delta maritimă a Dunării) 1 53 LĂCĂTUȘU MATILDA, TEODORESCU IRINA, TUDOR CON- STANȚA și MUSTAȚĂ GH., Entomofagii din coloniile de afide ................................................ 1 71 ST. CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 31, NR. 2, P. 193-194, BUCUREȘTI, 1979 194 , INDEX ALFABETIC ■ ' . , . MADAR IOSIF, ILONCA ANA și acad. PORA A. EUGEN, Di- namica consumului de glucoza de către diafragmă și a can- tității de glicogen din suprarenala șobolanilor albi în funcție de vîrstă și de tratament cu 2,4-D . ... .......................... 1 MADAR IOSIF, ȘILDAN NINA, ILONCA ANA și acad. PORA A. EUGEN, Efectul cîmpului magnetic asupra toleranței intravenoase la glucoză a șobolanului alb.................... 2 MARCU ELENA, Reacția nucleilor hlpotalamici magnocelulari supra- optici și paraventriculari sub influența tratamentului estro- genic continuu.............................................. 1 |MARINESCU DORÎNĂ| șl MARINESCU G. AL., Influența stării de nutriție (inaniție) asupra consumului de oxigen șl asupra greutății corporale la guvid (Gobius melanostomus) .... 1 MARX MADELEINE, Structura calitativă a faunei fitofile din lacul Marica (jud. Dolj)............................................ 2 MATEIAȘ C.M., Dușmani naturali ai speciei Hypera, variabilis (Herbst.) (Coleoptera, Ciirculionidae ) . . . > . ..... 1 NICULESCU V.E., Cîteva probleme noi de lepidopterologie ... 1 PAPADOPOL M. și CRISTOFOR S., Date preliminare cu privire • la biologia beldiței (Alburnoides bipunctatus bipunctâtus (Bloc)) din apele noastre ................................... 2 PARHON C.C., PETCU GEORGETA șl STĂNCIOIU N„ Asupra unui factor fiziologic regulator al absorbției intestinale a acizilor aminați . . : ; : •, ... 2 POPOV C. și MATEIAȘ C.M., Influența unor paraziți asupra nive- lului populațiilor de Scoția 'segetum Den. et Schiff. ... 2 SCRIPCARIU D. și MEȘTER R„ Evidențierea adeniîatciclazei în > ovarul de broască (Rana ridibunda) . . ........ 1 SIN GH., Studiul reproducerii la Rana- ridibunda . ..... 1 TAȘCĂ I.Ș. și BABEȘ LILIANA, Cercetări asupra localizării histo- chimice a 15-hidroxi-prostăglandindehidrogenazei în segmen- tele sistemului reproductiv femei la taurine \ /............. 2 TEODORESCU IRINA și TUDOR CONSTANȚA, Corelația din- tre acțiunea entomofagilor și faza de gradație a unor' defolla- ■tori ........ < . . ; . . i .... . . . . . . 1 TEODORESCU IRINA și URSU AURELIA, Specii de Dtapriinae (Hymenoptera Proctotrupoidea) parazite în puparii de dip- tere' sinantrope >.■ />. . V .’ 2 VOICU C.M.,-Rolul speciei Bathgplectes exiguus Gravenhorst 1829 \(Hymenoptera Ic'hneumonidae) ca fact'br dereglarea înmul- ; țirii în masă a dăunătorului Hj/pera variabilis Herbst; (Coleop- tera-Curculiontdae) . . . . . . . .... . . P ; . . . 2 2 27 123 11 17 101 77 3 163 115 159 7 47 105 81 131 141 NOTĂ CĂTRE AUTORI Revista „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie ani- mală” publică articole originale de nivel științific superior din. toate domeniile biologiei: morfologie, taxonomic, fiziologie, gene- tică, ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. Viafa științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente cărți de specialitate apărute în țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recen- ziile dactilografiate la două rînduri, în două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilo- grafiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în con- tinuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. în bibliografie se vor cita, alfabetic și crono- logic (cu majuscule), numele și Inițiala autorilor, titlurile cărților (subliniate) sau ale revistelor (prescurtate conform uzanțelor inter- naționale), anul, volumul (subliniat cu două linii), numărul (sub- liniat cu o linie), paginile. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză, de maximum 10 rînduri. Textele lucrărilor, inclu- siv bibliografia, explicația figurilor și tabelele, nu trebuie să depă- șească 7 pagini dactilografiate. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, 71021 București 22, Calea Victoriei nr. 125, iar pentru schimbul de publicații pe adresa Institutului de științe biologice. București — 77748, Splaiul Independenței nr. 296. La revue « Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală » paraît 2 fois par an. Toute commande â l’ătranger sera adress(e â ILEXIM, Dăpartement d’exportation — importation (Presse), Boite poștale 136—137, tdex 11226, str. 13 Decembrie nr. 3, 70116 Bucarest, Roumanie, ou â scs reprăsentants â Fătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre fac- teur. Le prlx d’un abonnement est de $ 20.