I
*
iwwimi puwhhp''!», uwm'H
It,	icl('! K'1' VJ|( u țb)^|dJkiHtUii>9» II) (6 Hwm 'ilf l Jl'u iH.k i । '<iu sutu JiiDinft u,
u®'/'®.' ;•? ' ■'	/	p;''' / ■•■.'/ ■_ ■<
■i® ițniW^twUudHn W	nMWU,-W$> ®
i:’ >UJWi>'Kpî'U^!iț!UiROĂ»'£W^
1 ,„ I««i)bvl( ( ml îjbf, wol, \*4, OM', 1'),, "Z




\

'ji <Ji < 'î f j ui! n


COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN A. PORA
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ	„
1 Â'.
Redactor responsabil adjunct:
Academician RADU CODREANU
TOMUL 28, NR. 2
iulie—decembrie, 1976
SUMAR
Membri:
MIHAI BĂGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; NIGOLAE BOTNARIUC, membru corespon-
dent al Academiei Republicii Socialiste România; TEODOR BUȘ-
NIȚĂ, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste
România; dr. ILIE DICULESCU; MIHAIL A. IONESGU, membru
corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Aca-
demician PETRE JITARIU; OLGA NECRASOV, membru
corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; Aca-
demician VICTOR PREDA; GHEORGHE V. RADU, membru
corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; LUDO-
VIC RUDESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; conf. GRIGORE STRUNGARU; dr. RADU
MEȘTER — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 30 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM,
Serviciul export-import presă, P.O.B. 2001, telex 011 226, Calea
Griviței nr. 64—66, București, Oficiul poștal 12, România, sau la
reprezentanții săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb se vor trimite pe adresa Comite-
tului de redacție al revistei „Studii și
cercetări de biologie”.
STOICA GODEANU, Prezența rotiferului Trochosphaera solsiilialis Tliorpe
1893 în România . . ^............................................. 83
EUGEN V. NICULESCU, Valența morfologică a genurilor.................... 85
M. A. IONESCU și C. POPOV, Considerații asupra variabilității la Eury-
gaster integriceps Puton (Heteroptera) ..........................  89
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ZAMFIRA SICOE, Ultrastructura
gârneților masculi la două specii de teleosteeni (Slizostedion lucioperca
L. și Cyprinus carpio L.)......................................... 95
V. PREDA, VICTORIA D. SANDU și VICTORIA M. RUSU, Efectele
hipertermiei asupra leucocitelor circulante la puii de găină . . .	101
IOSIF MADAR, NINA ȘILDAN și EUGEN A. PORA, Modificarea canti-
tății glucozei din hemolimfă la Mytilus galloprovincialis (Mollusca,
Pelecypoda) în funcție de vîrstă ................................ 105
AL. G. MARINESCU, MARIA GODEANU, DORINA MARINESCU,
DUMITRA IONILĂ și ANA NEGULESCU, Influența poluanților
organici (fenolului) asupra supraviețuirii și metabolismului respira-
tor la două specii de pești (Carassius auralus gibelio Bloch și Cypri-
nus carpio L.) ........................................................  109
MIRCEA I. POP și EUGEN A. PORA, Acțiunea modificărilor rhopice asu-
pra vitezei de contracție a mușchiului gastrocnemian de broască .	117
RODICA GIURGEA, V. TOMA, MARIA BORȘA și D. DAICOVICIU,
Acțiunea imuranului asupra timusului și bursei lui Fabricius la
puii de găină..................................................... 121
DELIA ȘUTEU, Efectele unor microdoze cronice de insecticide asupra
puilor de găină..................................................  125
EUGEN A. PORA, DELIA ȘUTEU, IOSIF MADAR, PAUL ORBAI,
NINA ȘILDAN, LIVIA CHIȘ, ANA ILONCA, Cercetări asupra
efectelor metabolice a 2,4-D la animale..........................  129
ADELA ȘTEFAN, N. STĂNCIOIU, SIMONA CEAUȘESCU și ELENA
SIBICEANU, Modificarea nivelului și activității unor componente
sanguine la șobolani tratați cu dimetoat.........................  135
APARE DE 2 ORI PE AN
EDITURA ACADEMIEI B. S. ROMÂNIA
CADRA VICTORIEI NR. 126
R-71021 BUCUREȘTI 22
TELEFON 60 70 80
ADRESA REDACȚIEI
CALEA VICTORIEI NR. 125
BUCUREȘTI 22
TELEFON 50 7680
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 81 -190, BUCUREȘTI, 1970
■ 82
IULIANA POPOVlCL RODICA TOMESCU, ADRIANA DUMEA, G.
STAN, V. ȘTEFAN și ALEXANDRINA TARȚA, Influența dezin-
fectanților asupra faunei din sol.............................  139
SILVIA GROSU, Influența radiațiilor y asupra evoluției diferitelor stadii
la Ploâia interpunctella Hb. (Lepidoptera ~ Phycitidae) . ... .	145
LIVIU A. FLOCA, Acțiunea unor analogi sintetici de hormoni juvenili
asupra dezvoltării ontogenetice și a randamentului producției de
mătase la Bombyx'mori (L.)  .................................   149
IUSTIN GHIZDAVU și TEODOSIE PERJU, Acțiunea feromonului
Z~9-tricosen („muscalura”) asupra adulților unei populații autoh-
tone da Musca domestica L.................,	. ... . ... . . .	157
C. DRUGESCU, Dinamica populațiilor de Melolonihinae (Fam. Scarabeidae
Ord. Coleoptera) din valea Cernei . .........................   161
MARGARETA BORCEA, Analiza variabilității unor caractere metrice și
calitative la populația de Lacerta muralis muralis Laurenti din
Moldova.......................................................  169
MIHAI CRUCE și ION RĂDUCAN, Reproducerea la broasca țestoasă de
uscat {Testudo hermanni hermanni G.) .........................  175
RECENZII . ...................................  .	. ....................  181
INDEX ALFABETIC...................................... . ................. 187
PREZENȚA ROTIFERULUI TROOHOSPHAERA
SOLSTITIALIS THORPE 1893 ÎN ROMÂNIA
DE
STOICA GODEANU
Trdchosphaera solstitialis Thorpe 1893 (Rotifera) was found for the first time in
Romania, being collected in the Jacub lake (Danube Delta), in July 1975. The
original photos are included.
Unul dintre genurile de rotifere, des citat în studiile de filogenie a
nevertebratelor (datorită marii sale asemănări cu larva trohoforă a ane-
lidelor) și în cele de sistematică, este Trochosphaera Semper 1872.
Reprezentanții acestui gen se întîlnesc rar. Astfel Trochosphaera
ecuatorialis Semper 1872 a fost citată prima dată din Filipine, apoi de
două ori din Australia (4); cea de-a doua specie, Trochosphaera solstitialis
Thorpe 1893 a fost descrisă din R.P.Chineză și, ulterior, regăsită în S.U.A.,
U.R.S.S. și Bulgaria. Totdeauna citările se bazau pe cîte o singură probă
de,laborator a acestor specii (1), (2), (3), (4), (5).
în 1936 A. Val kă n o v a dat cea mai detaliată și, pînă în prezent,
cea mai bună descriere a speciei Trochospliaera solstitialis Thorpe, pe baza
a 6 exemplare găsite în mlaștina Ostrovo de pe malul Dunării (4).
Cu toate că a fost căutată cu perseverență încă din 1936, ea nu a
fost găsită pînă acum în România deși, așa cum arăta E. R u d e s c u
„specia va putea fi identificată cu siguranță și la noi” (3).
în vara anului 1975, în cadrul cercetărilor limnologice efectuate la
Institutul de științe biologice din București, am întîlnit-o în număr redus
în luna iulie în planctonul recoltat, dintr-o zonă situată la coada lacului
lacub (Delta Dunării), în apropierea unor plauri plutitoare. Ulterior,
această specie nu am mai regăsit-o.	-	.
La data recoltării apa lacului lacub era adîncă de 2,5 m, avea o
transparență totală, un pH de 7,4, conținea 7,4 mg O2/l și 10 mg KMnO4/L
Zooplanctonul, sărac, era alcătuit din testacee (Arcella polypora Pen.,
A. vulgaris Ehrb., Difflugia corona Wallich, D. globulosa Duj., D. limne-
tica (Lev.) Pen., rotifere Colurella uncinata (MiilL), Euchlanis dilatata
Ehrb., Lecane bulla (Gosse), L. luna (MiilL), Trichocerca longiseta (Schrahk)
și Trichotria pocillum (MiilL)), veligere de Dreissena polymorpha Pallas,
cladocerul Pleuroxus laevis Sars și stadii larvare de copepode (nauplii și
copepodiți).
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NR. 2, P. 83 - 84. BUCUREȘTI, 1976
84	'	,	. SITOCA CODKEANU	2
Nu au fost constatate deosebiri morfologice față de exemplarele
studiate de A. V alk a n o v (4). Singura observație pe care o facem este
- .aceea că la unele exemplare înparte anterioară, la altele în partea posteri-
darăi îh .dreptul ovarului, poate apărea o proeminență a cuticulei care se
■abate de dă • fotnia sferică „clasică” a acestei specii.
Prezentăm o serie de microfotografii cu detalii ale morfologiei aces-
tui rotitor (pl. I și II). ’
:	Dimensiunile exemplarelor întîlnite de noi sînt cele mai mari cunos-
cute la această specie (diametrul 522—558 p, înălțimea 450—675 p).
BIBLIOGRAFIE •.
1.	Beauchamp A M,, Classe des Roltfires, în P. GRasse;’ Trăite de zoologie', Măsson et Cie,
Paris, 1965, 4, 3, 1225-1379.	.	.	,	.	;	.
2.	Kvtikova.L.A., Kolovratki fauni SSSR, Naiuka, Leningrad, 1970, 677.;
3.	Rvdescu L., Roiatoria, In Fauna R.P.R., Trochelminthes, Edit. Adad. R.P.R., Biicu-
. • rești, 1960, S, 2, 1069,
4.	, Vaekanov A.,Trav. Soc. bulg. Sci. nat., 1936, 17, 177—195.	: '
6.	Voiot M., Rotatoria. Dîe Rădertiere Mitteleu.ro pas, Gebrii'der Borntraeger, .Berlin, 1957, I
(Textb'and); 1956, II (Taîelband).	.
:	Institutulde științe biologice,
Laboratorul de ecologie acvatică, ।
■	7 000 — București li, Splaiul Independenței nr. 296-,
-	Primit în redacție la 30 martie 1976.
PLANȘA I. — Trochosphaera solstitialis Thorpe 1893, vedere de ansamblu și deta-
lii morfologice. Fig. 1—3, Aspect general; fig. 4, aparatul rotator, Văzut ăpical
fig. 5, detaliu al.inervației în porțiunea întreruptă a aparatului rotator; fig. 6, a,
papila senzitivă' dorsală ; 6, șiruri de celule.ale aparatului excretor nefiridian ;
fig. 7 și 8, prelungirea posterioară â corpului animalului.
. ■ A b
PLANȘAJIJ. - Detalii morfologice la Trochosphaera
solstitialis Thorpe 1893. Fig. 9- a, Musculatura
longitudinală periapicală.; b, celule ale aparatului
exeretor ; 10, a, „creierul”; b, nervii radiari; 11, a,
musculatura longitudinală; b, celule ale aparatului
exeretor; o, oul; fig- 12, ansamblul aparatului diges-
tiv ; a, mastaxul; b, glandele salivare; c, intestinul,
d, ovarul.
VALENȚA MORFOLOGICĂ A GENURILOR
m:	.
EUGEN V. NICULESCU
In this work, the author inlroduccs a notion new to Science : “the inorphologica!
valence”, as well as three new terms : “stenovalent”, “oligovalent” and “eury- • •
valent”. Further on, it is demonstratei that one of the speciation factors acting
in the first place is'represented by raised and constant temperature, as well as natu-
ral radia tions, obviousiy intense in the equatorial and tropical regions where “genic
centres” occur which exhibit intense accumulation and selection of “good” genes
responsible for that large morphological diversification of the specios.
Noțiunea de valență morfologică ne-a fost sugerată de examenul
armăturii genitale la 290 de specii de Papilioninae. în această subfamilie
există 5 genuri cu un număr mare de specii, cum sînt Papilio (200), Gra-
phium (83), Parides (76), Eurytides (52) și Troides (19).după E. M u n r o e
(3). Cercetînd armătura genitală la cele 290 de specii am constatat o uimi-
toare diversificare morfologică la nivel specifip, variație am putea zice
nelimitată : cîte specii tot atîtea structuri diferite în genitalia. Niciodată
n-am observat în acest grup două specii cu genitalia identică. Astfel a
apărut noțiunea ce face obiectul studiului de. față. Prin valență morfologică
înțelegem capacitatea de diversificare morfologică a speciilor în procesul
de transformare unele intr-altele. Cînd speciația este foarte activă și
diversificarea morfologică puternică, valența morfologică a genului respec-
tiv este ridicată ; pentru un astfel ■ de gen propunem termenul de euryva-
lent, cazul celor 5 genuri menționate mai sus. Dar în aceeași subfamilie
avem și genuri cu puține specii, cum este Battus cu 14 specii; un astfel
de gen este oligovalent. în fine, unele genuri, ca Iphiclides și Protographium,
sînt monotipice, pentru care propunem termenul de stenovalent. în timp
ee genurile euryvalente, cu o mare valență morfologică, totalizează un mare
număr de structuri, care diferă de la specie la specie, genurile stenovalente
nu au decît o singură structură — aceea a unicei specii a genului.
Cum s-a desfășurat acest fenomen de puternică diversificare ce a
făcut să apară un gen euryvalent ? Faptele din natură ne arată că în acea
regiune s-au succedat neîntrerupt și în ritm accelerat un mare număr de
speciații simpatrice și, allopatrice (5).
Șă pornim de la-stadiul inițial al fenomenului, cînd genul Papilio
era monotipic. Unica sa specie (A) nu avea decît o singură rasă (a), formată
din mai multe populații. Una dintre acestea, izolîndu-se ecologic sau geo-
grafic, a dat o nouă rasă (ai), diferită morfologic și ecologic de celelalte.
Prin același mecanism, celelalte populații ale speciei A vor da rasele a2, a3,
ST. SI CBBO. BIOL., SEKIA-BIOL. ANIM., T. 28, NIL 2. P. 85 - 88, BVCOBESTI, 1970
86	. EUGEN V. NitCUWS'OU	’!
a5 etc., specia devenind astfel politipică. Continuîndu-se procesul de
speciație, la un moment dat rasa an printr-o restructurare a armăturii
genitale, se poate transforma într-o nouă specie (B) diferită.de A nu numai
prin habitus, ei și prin armătura genitală, fiind izolată reproductiv și
avînd un fond genetic diferit. Prin același proces de speciație celelalte
rase ale speciei A vor da naștere speciilor O. D, E, F etc., fiecare dintre
ele avînd o altă structură a armăturii genitale. Toate aceste specii au în
comun un superuncus recurbat ventral, valva concavă cu peri pe margini
și o singură piesa harpe. Dar ele se deosebesc una de alta, superuncusul
fiind mai mult sau mai puțin recurbat ventral, mai lung sau mai scurt,
mai lat sau mai îngust pe fața dorsală; valva poate fi profund sau ușor
concavă, cu perii mai abundenți sau mai rari, ovală, triunghiulară etc.
în sfîrșit, piesa harpe poate fi scurtă sau lungă, câ o lingură, ca o lamă de
fierăstrău, ca o placă alungită etc., dreaptă sau arcuită, cu dinți sau lip-
sită de dinți etc. Astfel au apărut cele 200 de specii ale genului Papilio,
fiecare dintre ele avînd o altă structură în armătura genitală, vizibilă mai
ales în .piesa harpe : 200 de harpe diferite, 200 specii diferite. în aceasta
consta marea valență morfologică a genului Papilio. El a avut o mare capa-
citate de a se diversifica morfologic la nivel specific și astfel au apărut
cele 200 de specii ale sale.
Să ne închipuim, mai departe, că, la un moment dat, la una din
rasele speciei A,sau la o rasă a uneia din speciile B,C,D etc., are loc în geni-
talia o modificare mai profundă decît la celelalte specii și care afectează
structural toate scleritele, astfel încît noua specie „a ieșit” din cadrul
genului Papilio, avînd un alt „plan de structură” (4). Așa, de exemplu,
la noua specie superuncusul este un lob scurt, membranos; valva are
diverse procese sclerificate pe margini, iar pe fața ei internă se află mai
multe piese harpe. Este evident că noua specie s-a îndepărtat de cele-
lalte și, odată cu ea, a apărut și un gen nou. Pentru a concretiza cele spuse
mai înainte, amintim că genul nou, respectiv Graphium, are un alt plan de
structură : un superuncus scurt, membranos (uneori absent), valva cu
procese sclerificate pe margeni, un „sistem de harpe”.
Care sînt cauzele acestui fenomen de diversificare la nivel, specific ?
Pentru a înțelege mai bine acest fenomen sînt necesare cîteva date de
zoogeografie. Examinînd diverse atlase cu fluturi exotici, ca acelea ale
lui H.L. Le wis (2), B.D’ Abr er a (1) etc., constatăm că unele genuri
euryvalente sînt proprii regiunilor calde. Pentru regiunea neotropicală
menționăm printre Papilionoidea și Hesperioidea genurile Burytides,
Morpho, Adelpha, Phyeiodes, Heliconius, Dismorphia, Buselasia; în regi-
unea etiopiană, Cymothoe, Anthene, Aeraea etc. iar în regiunea indo-aus-
traliauă, Buthalia, Buploea, Delias etc. Alte genuri, ca Papilio, Gharaxes,
Pieptiș și Thecla, se găsesc atît în regiunile calde, cît și în cele temperate,
dar în vreme ce în primele ele sînt euryvalente, în celelalte sînt oligova-
lente sau chiar stenovalente. Așa, de exemplu, în Europa genul Papilio
are numai 3 specii, Thecla și Neptis, două, iar Gharaxes, una singură. Exis-
tă chiar familii întregi cu localizare exclusiv tropicală (și ecuatorială),
3	VALENȚA MORFOLOGICA A GENURILOR	87
cum sînt familiile Morphidae, Heliconiidae, Ithomiidae și Brassolidae în
regiunea neotropicală, Acraeidae în regiunea etiopiană, Amathusiidae
în regiunea indo-australiană. în fine, mai menționăm că unele familii,
cu reprezentanți atît în regiunile calde, cît și în.țările temperate, au în
regiunile tropicale un număr considerabil de genuri și specii, pe cînd în țările
temperate numărul acestora este foarte mic. Astfel familia Biodinidae are în
America de Sud peste 1 000 de specii, pe cînd în Europa un singur gen
monotipic, iar familia Hesperiidae, și ea cu peste 1 000 de specii în America
de Sud, nu are în Europa decît 38 de specii. De asemenea, familiile Pie-
ridae, Nymphalidae, Lycaenidae și Satyridae au în țările calde un număr
de specii mult mai mare decît în cele temperate. Tot pentru elucidarea
fenomenului, mai amintim faptul că în Statele Unite (ca și în alte părți)
speciile cu o largă distribuție în latitudine au în nord 1—2 generații,
pe cînd în sud au 3—4 generații.
Am insistat asupra acestor date de zoogeografie pentru că ele indică,
în mod clar, dependența'fenomenelor de speciație de factorii mediului —
în primul rînd de factorii climaterici. Este incontestabil că o tempera-
tură ridicată și mai ales constantă tot timpul anului este un factor ce favo -
rizează producerea de mutații favorabile^ care au dus la apariția unui
mare număr de specii, prin acțiunea selecției naturale. Se pare că părerea
lui N.I. Vavilov (7), privind existența în anumite regiuni a unor
„centre genice”, este justă. Unul dintre aceste centre genice este repre-
zentat de regiunea ecuatorial—tropicală din America de Sud, unde în con-
diții fizico-geografice favorabile a avut loc o intensă acumulare și selec-
ționare de gene „bune”, care au determinat acea prodigioasă diversifi-
care a speciilor. Fenomenele de speciație, foarte active și de un ritm rapid,
au fost facilitate și de numărul mare de generații, fenomen de asemenea
legat de temperatura constantă; în aceste regiuni fluturii zboară tot anul
și nu sînt supuși unei diapauze de iarnă de 5—6 luni, ca în țările tempe-
rate. Toate aceste condiții speciale din regiunile calde au conferit popula-
țiilor de fluturi de acolo un înalt potențial evolutiv, tradus prin acea puter-
nică diversificare specifică și generică, unică în toată lumea prin amploarea
ei. Oare se mai poate afirma că rolul factorilor externi în evoluție este
redus la nimic ? Desigur că nu ! Din centrul genic al regiunii neotropicale
unele specii au înaintat mult atît spre nord, cît și spre sud. Astfel, în Sta-
tele Unite se găsesc specii de origine neotropicală care au ajuns pînă în
nord-estul țării: Battus polydamas a atins statul Georgia, Papilio thoas
Texas, iar P. ajax a ajuns pînă în Canada; o specie a genului Burytides
a ajuns și ea în S.U.A., dar aici s-a transformat într-o altă specie, care
■este E. mareellus, existentă azi în statele din nord pînă în New-Hampshire.
în concluzie subliniem că fenomenul de exuberantă diversificare
morfologică a speciilor are drept cauză, între, altele, acțiunea factorilor
externi și, în special, radiațiile naturale, temperatura constantă și umidi-
tatea care domnesc în regiunile calde ale globului. Dacă mai există astăzi
unii geneticieni care pun întregul proces evolutiv exclusiv pe seama fac-
torilor interni, biologii, care admit teoria sintetică a evoluției, sînt de
părerea că „între ereditate și mediu există un complicat sistem de interre-
88
EOGEIN V. WICULESaU ,
lății, decisiv pentru mersul evoluției” (6), Teoria sintetică „recunoaște
rolul decisiv al mediului, care este producătorul mutațiilor și filtrul sen-
surilor evolutive posibile” (6).
BIBLIOGRAFIE
1.	D’Abbeua Bernaiw, BuUerfltes ot the Australian region, Lansdowne-Mellbourne, 1971,
7—415.
2.	I.ewis FI. L., Atlas des papillons du monde (trad. în 1. franceză de G. Chr. Luquet), Hatier,
Paris, 1974, IV-VIII, 1-310.
3.	Munboe E., Canad. Entomol., 1961, Suppl, 17, 3—51.
4.	Niculescu E.V., Linneana Belgica, 1970, 4, 4, 81 — 84.
5.	Niculescu E..V., Bull. Soc. Linnăenne Lyon, 1973, 42, 49—57.
6.	Stucbbn B., Evolulionismul tn secolul 20, Edit. politică, București, 1969, 7 — 429.
7.	Vavilov N.I., librannte socinenia, Koios, Moscova, 1966, 176—225.
CONSIDERAȚII ASUPRA VARIABILITĂTII
LA EURYGASTER INTEGRIEEPS PUTON
(RETEROPTERA)
DE
M. A. IONESCU și C, POPOV
Primit în redacție la 18 ianuarie 1976,
The work presents considerations on the individual variability in the populations
of the heteropterous Eurygaster integrieeps, in soine localities of România. The
varieties dcscribed by some authors (11), (13) are not to be interpretei as an
express statement of either subspecific or infrasubspecific rank. They arc only color
vafiations in the same population.
' The authors of t'his work consider for Romania.5 forms of individual varicty. ■
în interiorul fiecărei specii, alături de caracterele tipice, comune
tuturor indivizilor, se pot observa caractere proprii, care diferențiază
mai mult sau mai puțin indivizii aceleiași populații unii de alții. Acestea
sînt caractere intraspecifice iar variația respectivă este intraspecifică.
Formele care variază au primit o serie întreagă de denumiri: abe-
rații, fluctuații, somații, mutații, fornie, varietăți, morphae, rase ecolo-
gice, rase biologice, rase geografice etc., ele reprezentînd de fapt formele
de existență ale speciei. De cele mai multe ori, aceste'forme sînt neglijate ;
alteori, dimpotrivă, li se acordă o atenție exagerată.
în cazul speciei1 Eurygaster integrieeps, dăunător deosebit de im-
portant, al cărui areal ocupă vaste suprafețe din Asia și Europa (3), (8),
(12), literatura de specialitate a abordat și problema varietăților (11), (13).
Dealtfel, cu mult timp înainte de prima descriere a speciei Eury-
gaster integrieeps Puton 1880 era cunoscută o varietate, și anume așa-numita
„ploșniță a lui Nadir Shah” formă melanică. Această formă a fost prin
1736 atît de răspîndită și frecventă în pădurile din Iran, incit spre a fi
distrusă s-a recurs la defrișarea acestora (10).	;
Din cheia de determinare a lui S. V o d j d a n i (13) sînt recunoscute
6 varietăți, și anume :	z
E.	integrieeps var. nigra Reuter 1900
E.	'integrieeps var. ferruginea Reuter 1900
E.	integrieeps var. plagiata Reuter 1900
E.	integrieeps var. griseseens Reuter 1900
E.	integrieeps var. testaeea Reuter 1900
E.	integrieeps var. distigma Horvath 1917
După W. Sticli el (11), în cadrul speciei Eurygaster integrieeps
au fost identificate 10 forme:
E.	integrieeps f. straminea St. f. n.
E.	integrieeps f. subgisea Kk.	•
E.	integrieeps f. testaeea Rt.
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NIL 2. P. 89-93, BUCUREȘTI, 1970
91
90	M. A. lOMES'CU și C. POPOV	'	2
. E. integriceps f. integriceps Pt.
E.	integriceps f. plagiata Rt.
E.	integriceps f. ferruginea Rt.
E.	integriceps f. distigma Hv.
E.	integriceps f, hellemica Kk.
E.	integriceps f. granulata Wag.
E.	integriceps f. conspersa Wag.
în ambele chei de determinare ale formelor intraspecifice, prin-
cipalele deosebiri fața de indivizii tip se referă, în special, la desen și
culoare, și mai puțin la talie.
Dată fiind importanța speciei Eurggaster integriceps la noi în țară
(1), (2), (5), (6), (7), (9), am considerat necesar să analizăm structura popu-
lațiilor din punctul de vedere al variației intraspecifice.
Datorită fragmentării foarte puternice a caracterelor speciei după
cheia de determinare a lui W. S t i c h e 1 (11), fapt care face aproape ino-
perantă determinarea, am considerat oportun să folosim clasificarea accep-
tață de S. Vodjdani (13), cu modificări.
Pentru aceasta au fost analizate insecte din 7 județe din sudul ■
țării, de pe cuprinsul arealului de atac, fiecare probă fiind colectată din-
tr~o singură pădure. Au fost analizate 849 de insecte în 1972 și 1 218 în
1974.
După cum rezultă din tabelul nr. 1 în arealul de atac al speciei
Eurggaster integriceps din România și pentru fiecare localitate în parte .
pot fi întîlnite toate cele 5 varietăți, fără ca distribuția lor de la o zonă
la alta și de la un an la altul să difere prea mult.
în funcție de caracterele lor de culoare putem remarca 3 grupe de
varietăți: în prima grupă plagiata și testacea formează marea majoritate
a populațiilor, cu un total de circa 75%. Dealtfel aceste două varietăți
prezintă caractere distincte, fiind ușor de identificat. Varietățile grișes-
cens și ferruginea alcătuiesc grupa a doua, cu un total de circa 22 %. în
ultima grupă este cuprinsă doar varietatea nigra cu o participare în popula-
ții care nu depășește decît rareori 3 % din total.
Referitor la var. distigma descrisă de H o r v a t h (citat după (13)),
considerăm discutabilă prezența ei, datorită caracteristicelor identice
cu ale var. nigra. Dealtfel însuși faptul că varietățile plagiata, testacea,
grisescens, ferruginea și nigra au fost descrise de Reuter în 1900 iar
var. distigma deHorvathîn 1917 pare a indica o fragmentare puter-
nică a speciei, în parte nejustificată de niște particularități suficient
de distincte. Din aceste considerente, pentru România luăm în discuție
numai 5 varietăți, și anume :
E.	integriceps var. plagiata
E.	integriceps var. testacea
E.	integriceps var. ferruginea
E.	integriceps var. grisescens
E.	integriceps var. nigra
în ansamblu se poate aprecia că plagiata este forma cea mai răspîn-
dită în România, fiind dominantă îh toate zonele analizate, și care depă-
92	M. 'A. IONESCV și C. POPOV	4
șește în unele locuri (Băneasa, Roșeți, Fundulea) 50% din totalul exempla-'
relor. Forma testacea, care după S. Vodjdani (13) este dominantă
în țările din Asia, unde apare Rurygasler integriceps, ocupă în România
locul al doilea în toate localitățile cercetate, cu valori sub 40%. Celelalte
varietăți (ferruginea, grisescens și nigra) reprezintă firesc, după cum s-a
menționat, mai puțin de 15% din totalul insectelor în fiecare din județele
în care s-au făcut observații. ■
Asupra termenului de varietate există numeroase controverse, în
momentul de fața fiind acreditată ideea că sistematica modernă nu îl
admite. După cum menționează E.V. Niculescu (4), la discreditarea
acestui termen a contribuit faptul că în trecut numeroși autori au descris
zeci de varietăți uneori duțiă cîte un singur exemplar, respectiva varie-
tate nemaifiind’găsită apoi nici de autor și nici de alți entomologi.
în urma hotărîrii luate în 1960 de către Comisia Internațională de
nomenclatură zoologică, singura categorie taxonomică infraspecifică
este subspecia. Celelalte forme ieș din sfera regulilor Codului Internațio-
nal de nomenclatură zoologică.
în cazul speciei Eurygaster integriceps, din analiza populațiilor pro-
venite din diverse locuri ale țării a rezultat că pentru fiecare localitate
au fost identificate toate cele 5 forme sau varietăți individuale. Conform
normelor în vigoare, admise în elaborarea colecției Fauna Republicii
Socialiste România, - varietățile speciei Eurygaster integriceps nu pot avea
valoare taxonomixă, neaparținînd categoriei de forme infraspecifice
și ca atare nu mai pot fi citate cu șntor și an. în același timp însă, se cons-
tată că această categorie — varietatea — apare în populații, și ca atare
nu trebuie neglijată. Variațiile individuale chiar dacă nu au valoare taxo-
nomică, prezintă importanță biologică, fiind forme de manifestare ale
speciei, întrucît variabilitatea ea fenomen general în natură afectează
și specia. Pe lingă aceasta, în conformitate cu recomandările Codului Inter-
național de nomenclatură zoologică, însăși denumirea de varietate este bine
să fie înlocuită cu aceea de formă. Singura categorie taxonomică infra-
specifică admisă fiind subspecia.
în consecință, propunem ca cele 5 forme : plagiata, testacea, ferru-
ginea, grisescens și nigra, întîlnite în populațiile de Eurygaster integriceps,
să fie considerate ca reprezentînd variabilitatea individuală. Ele pot fi
menționate și citate în lucrări, dar nu însoțite de autor și de an.
BIBLIOGRAFIE
5	VARIABILITATEA LÂ EURYGASTER INTEGRICEPS PUTON	93
8.	Popov C., Probi, prot. pl., 1975, 3, 1, 110-120.
9.	RXdulescu E., Gruița V., Bul. Fac. agr. Cluj,.1942, 9, 438 — 465.
10.	Safavi M., Entomophaga, 1968, 13, 5, 381 — 495.
11.	• Stichel W., Hemiptere-Heteroptere Europeae, Berlin, 1960, 4, 15—10.
12.	Vinogradova N. M., Tr. VIZR, 1969, 34, 98-133.
13.	Vodjdani S., An. epiph., 1954, 5, 2, 105—160.
14.	* * * International Code of zoologicul nomenclature adopted by the XVil1 International Con-
grese of Zoologg, Londra,. 1954, 176.
Facultatea de biologie
7 000 — București 34, Splaiul Independenței nr. 91 — 95
Și
Institutul de cercetări pentru plante tehnice și cereale
Fundulea — Ilfov.
■ Primit în redacție la 12 aprilie 1976.
1.	Barbulescu Al., Anal. Iiîst. prot. pl., 1967, 3, 169—176.
2.	BĂrbulescu Al., Popov C., VIII Mejdunarodnîi Kongrcs po zașcitc rastenii, Moscova,
1975, Scct. II, 14-24.
3.	Lazarov A. i drug., Jitnițe dărvenifi v Bălgarta i barbafa s leah, Sofia, 1969.
4.	Niculescu E. V., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 197J, 23, 4, 295—303.
5.	Paulian Fl., Bărbulescu Al., Rev. agr., 1970.
6.	Pdpov C., Anal. ICCPT, Scria C, 1972, 38, 77-90.
7.	Popov C., Probi. prot. pl., 1974, 2, 2, 167-197.	■	.
ULTRASTRUCTURA GAMEȚILOR MASCULI LA DOUĂ
SPECII DE TELEOSTEENI {8TIZ0ȘTRD10N
LVCIOPERCA L. ȘI CYPRINUS CARP IO L.)
DE
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ZAMFIRA SICOE
The fine structure of the zander and the carp spermatozoa during the maturation
and fertilization periods was analysed by electronmicroscopic procedures. The
riuclei have an ovoid shape, slightly widened in zander. The head and middle piece
are ericlosed by an uninterrupted waved plasmalemma.
A proximal transverse .centriole and a distal longitudinal centriole are surrounded
laterally by large mitochondria in zander and by several mitochondria in carp.
The flagellum with the characteristic configuration is inserted paracentrally in
the carp and laterally in zander heads. In the anterior zone of the filament in'the
carp and almost on all its lehgth in the zander laterally cytoplasmic expansions
were observed.
Numeroase cercetări întreprinse asupra spermatogenezei la diferite
grupe animale au adus contribuții însemnate la cunoașterea particularită-
ților diferențierii și dezvoltării celulelor sexuale, a fenomenelor legate de
procesul fecundării (5), (7), (8), (9), (15), (16) etc.
O atenție deosebită se acordă în prezent cunoașterii structurii fine
a gârneților, în vederea înțelegerii unor procese intime care se succed în
cursul fecundării. Informații referitoare la ultrastructura spermatozo-,
izilor la pești au fost aduse de A.S. G h i n z b u r g (12), A. Porter și
E. Follenius (17), B. A. A f z e 1 i u s (1), H.P. Stanley (18),
R.Biliard și J. E. F1 e c h 6 n (3), (4), M. C a 1 o i a n u-Io r d ă c h e 1
(6), W. Fujimura (10), P. Fu r i e r i (11), X. M a 1t e i (13), X.
Mattei și colab, (14) etc.	.... ...............
R. B i 11 a r d (2) grupînd, într-o lucrare de sinteză, descrierile ultra-
structurale ale spermatozoizilor la cîteva specii de pești teleosteeni (Cypri-
nus carpio, Esoa; lucius, Salmo trutta fario, Poecilia reticulata, Lebistes
reticulatus), încearcă clasificarea acestora în trei categorii, deosebite prin
formă, structură și grad de evoluție.
în cadrul unei problematici mai largi, referitoare la procesul dezvol-
tării, maturării elementelor sexuale și fecundării la o serie de pești cu
importanță economică,- cercetările noastre au cuprins și studiul gârneților
masculi înainte și în timpul depunerii pontei. Au fost alese spre compa-
rare două specii de pești teleosteeni: crapul, varietățile Lausitz și Galiția,
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANJM..T. 28, NR. 2.P. 95-100, BUCUREȘTI, 1976
96	MARJA OAIXMANU-IOWĂ'CHEIL și ZAMFIRA- ®IOOE	%
și șalăul, care se deosebesc prin perioada și temperatura de reproducere,
precum și prin modul de depunere a pontei (reproducere porționată și,
respectiv, reproducere totală).	■
Cu această ocazie au fost punctate, unele caracteristici ultrastructu-
rale suplimentare asupra spermatozoizilor la crap și cu totul noi la șalău,
specie care nu a mai fost studiată din acest punct de vedere.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul de studiu a provenit de la exemplare mature de șalău (Stizostedion lucioperca
L, și Cyprinus carpio L.), aflate In perioada de reproducere în condiții naturale. Paralel s-au
studiat și elementele seminale obținute prin mulgere de la exemplare de crap, a căror maturare
a fost determinată prin administrare de extract hipofizar, îh vederea reproducerii pe cale arti-
ficială la Stațiunea Nucet. Reproducătorii analizați au fost aleși dintre exemplarele în vîrsta
de 3—5 ani și greutate medie cuprinsă între 3 $i 8 kg. Pentru studiile electronomicroscopice,
probele au fost recoltate și prelucrate după metodele curente. După o prefixare la rece în glu-
taraldehidă 1,8—2 %, în tampon cacodilat sau fosfat și postfixare în oșmiu, piesele au fost des-
hidratate și incluzionate în araldită sau Epon 812.
Cohtrastarea secțiunilor ultrafine s-a realizat cu acetat de (uranil și citrat de plumb.
Examinarea preparatelor a fost realizată cu microscopul electronic JEM —7.
REZULTATE
Spermatozoizii odată formați se aglomerează în iumenul canalicu-
lelor seminifere (pl. I, fig. 1), unde pot fi dispuși dezorganizat sau cu o
■ orientare care de obicei corespunde direcției fluxului lichidului spermatic, <
Canaliculele seminifere cresc mult în volum, iar epiteliul se reduce consi-
derabil.
Pe secțiuni efectuate transversal la nivelul canaliculului seminifer la
crap (pl; I, fig. !) se observă că spermatozoizii au capul de formă rotundă,
' ușor ov'oidă și o structură densa-'	\
PL'ANȘA I. Fig. 1. — Imagine de ansamblu a peretelui canaliculului seminifer
și ă zonei interstițiâle la Cyprinus carpio L. Alături de celule germinăle (sperma-
tocite) (G) și celule Sertoli cu nudei voluminoși (NS), în lumen abundă sperma-
tozoizii (8) (x 2 800). .
Fig. 2. — Secțiune longitudinală îh plan median a unui spermatozoid matur de
Cyprinus carpio L.Se observă nucleul (N). Anvelopa nucleară și membrana plas-
matică prezintă ondulați!. Cei doi centrioli (CP) și (CD), inserați pe fața ventrală,
sînt dispuși în unghi de 90°. La baza capului spermatic se găsește zona intermediară
cu' mitocondrii (M) nemodificate și matrice întunecată/ Partea interioară a fla-
gelului (F) este înconjurată de o teacă bogată în vezicule (V) (x 27 000). ,
Fig. 3. — Secțiune prin capul spermatic și centriolul distal în zona formării flage-
lului. Mitocbridriile (M) din zonă intermediară sînt dispuse compact și conțin
numeroase criste (x 31 500).
Fig. 4. — Detaliu al ultrastructurii părților componente : nucleu (N), zona inter-
mediară (PI) și a centriolilor (X 26 000).
PLANȘA I
JJUMKMW
y	UI/FRASTRU;CTURA GAMEȚILOR MASCULI LA TELEOSTEENI	97 .
Pe o imagine mult mărită a unui spermatozoid secționat longitudi-
nal (pl. I, fig- 2) se reliefează clar forma capului și lipsa acrosomului, iar
la exterior plasmalema este ușor ondulată, și se continuă la nivelul piesei
intermediare și apoi cu flagelul.
Capul spermatozoidului este alcătuit dintr-un material dens electro-
nic cu structură granulară repartizată omogen (pl. I, fig. 2 și 4; pl. II,
fig- 5)-
Piesa intermediară a spermatozoidului la crap cu cei doi centrioli,
unul proximal așezat transversal și altul distal longitudinal, conține nume-
roase mitocondrii mici (pl. I, fig. 2), care pot fi grupate în formațiuni com-
pacte — agregate, dispuse circular în jurul axului filamentului (pl. I,
fig. 3). Analizînd mai multe faze de evoluție a spermatozoizilor, am obser-
vat, spre deosebire de R. B ill ar d, că în-cazul elementelor mature se
poate susține existența unei veritabile zone intermediare în formă de
coleretă, dispusă în jurul axului filamentului (pl. I, fig. 2—4; pl. II, fig.
6). De asemenea se remarcă faptul că inserția flagelului este mai mult
centrală decît laterală (pl. I, fig. 2). Această din urmă poziție apare numai
în funcție de planul de secționare. Structura flagelului corespunde descrie-
rilor clasice (pl. II, fig. 7).
La spermatozoidul de șalău (Stizostedion lucioperca L.) se remarcă
forma asimetrică a nucleului cu doi lobi mai mult sau mai puțin egali,
datorită ușoarei turtiri dorso-ventrale (pl. III, fig. 8, 9 și 11). Materialul
cromatic foarte dens prezintă o dispoziție trabeculară cu spații de dimen-
siuni variabile (pl. III, fig. 11; pl. IV, fig. 12—15).
Anvelopa nucleară are un contur ondulat produs de mularea aces-
teia pe grămezile cromatice ovoide periferice. Ondulațiile se transmit
mai departe plasmalemei, care se modelează în același fel (pl. III, fig. 9
și pl. IV, fig. 12 și 13).	1 .
Piesa intermediară are o conformație deosebită de cea de la Cypri-
nus carpio și, în general, față de alți pești teleosteeni (Esox, Salmo și
Poecilia reticulata), descriși de R. Biliard (2). Ea formează o zonă
compactă distinctă în partea caudală a nucleului, nefiind separată de baza
flagelului prin cunoscutul „canal citoplasmatic” (pl. III, fig. 9; pl. IV.
fig. 13). Cu alte cuvinte nu are formă de „coleretă” veritabilă, cu toate că
PLANȘA. II. Fig. 5. — Secțiune transversală la nivelul capului spermatic (N)
și a zonei intermediare, care demonstrează existența unei adevărate porțiuni
intermediare, bogată în mitocondrii (ăl) individualizate (x 21/300).
Fig. 6. — Detaliu din zona intermediară (Pl) și a flagelului (F) cu multe vezicule
(V), într-o secțiune longitudinală (x 25/500).
Fig. 7. — Secțiuni transversale prin flagel (F). Dubletele periferice ale flagelului
care sînt în continuarea centriolului distal sînt foarte bine evidențiate (x 66/100).
08	'	MARIA OALOIANU-IOIRtDĂCHEtL. și ZAMFIRA SICOE	4
!
\
în unele secțiuni se pot observa schițate slab invaginări citoplasmațice,
la baza flagelului (pl. IV, fig. 13—15).
în citoplasmă piesei intermediare se află una sau cel mult două)
mitocondrii foarte mari, în formă de potcoavă, cu porțiunea mediană
mai voluminoasă și extremitățile subțiate, sau de formă circulară (pi.
III, fig. 11; pl. IV, fig. 12, 13 și 15). Este posibil ca mitocondriile să pro-
vină din fuziunea mai multor mitocondrii mici, fuziune care a fost descrisă
în cursul spermiogenezei la știucă. Structura internă a mitocondriei este
foarte bine distinctă la șalău, evidențiindu-se un număr mare de criste,
dispuse'neordonat (pl. III, fig. 11; pl. IV, fig. 12—14).
în. ceea ce privește complexul centriolar, acesta corespunde descri-
erilor făcute și la alte specii de teleosteeni (Șalmo, TjSox, Cyprinus carpio).
Centriolul proximal, situat în profunzimea infundibulului nuclear (pl. III,
fig. 9 ; pl. IV, fig. 12), are o orientare perpendiculară pe centriolul distal,
așezat în partea latero-ventrală a nucleului, și reprezintă corpul bazal t
al flagelului.	‘	'
Din unele măsurători efectuate la șalău a reieșit că lungimea flage-
lului atinge proporția de 4/1 raportat la diametrul antero-posterior al i
nucleului.
Filamentul axial are structura clasică, cuprinzînd dubletele central
și periferice (pl. IV, fig. 12 și 13). Pe toată lungimea sa flagelul este îneon- j
jurat de citoplasmă (pl. III, fig. 9 și 11). Plasmalema prezintă din loc în
loc expansiuni, care apăr atît în secțiune longitudinală, cît și transversală :
(#1. III, fig. 9 și 11; pl. IV, fig. 12—15), fapt care conferă o notă parti- /
culară flagelului spermatozoidului de șalău.	f ;
Iot ca o notă particulară subliniem și dispoziția asimetrică a expan- ;
, siunilor citoplasmatice pe toată lungimea flagelului spre deosebire de
păstrăv, de exemplu, unde orientarea lor este simetrică (2).
PLANȘA III. Fig. 8. — Secțiune transversală în gonada de Stizostedion ludo-
perca L. Se pot remarca spermatozoizi maturi (N) care nu au fost eliminați în ;
lumenul canaliculului seminifer (x 17/600).	J
Fig. 9. — Secțiune longitudinală în spermatozoidul matur de Stizostedion lucia- '
perca L. Membrana citoplasmatică și anvelopa nucleară prezintă ondulații pronun- 1
țațe pe toate zonele componente. Nucleul (N) are materialul cromatic dens, dar !
omogen distribuit. Cehtriolulproximăl (CP), situat îh profunzimea infundibulului, I
are o orientare perpendiculară pe centriolul distal. Flagelul (F) este înconjurat pe I
toată lungimea lui de teaca citoplasmatică, care prezintă expansiuni asimetrice i
(X13/650).	:	.	'	j
Fig. 10. — Secțiunea de ansamblu în lumenul canaliculului seminifer cu
. spermatozoizii maturi,(8) (X 6/800).
Ițig. li. — Secțiuni transversale și longitudinale în spermatozoidul matm- de .
Stizostedion liicioperca L., la diferite nivele. Grămezile de material cromatic (CP)
foarte evidente cu spații între ele. Mitocondrii (M), puține și voluminoase cu cris- i
te evidente, dispuse neordonat, înconjură centriolul distal (CjD) (x 17/000).
PLANȘA III

5	UIjTBiAISTRUCTURA GAMEȚILOR MAS'CUUjI EA TEEEOISTEENI	99
în anumite regiuni, expansiunile asimetrice își schimbă poziția
laterală apropiindu-se între ele pe linia mediană. Prin contopirea margi-
nilor lor se formează adevărate mansoane în jurul filamentului (pl. IV,
fig. 12-14).
La spermatozoidul de șalău, membrana citoplasmatică prezintă
ondulații la nivelul tuturor părților componente (pl. III, fig. 9 și 10).
în aceste zone dilatate citoplasmă este foarte laxă, astfel încît în secțiune
transversală are aspect vezicular (pl. IV, fig. 15). Unele vezicule sînt gru-
pate în partea de jos a piesei intermediare, constituind probabil un rest
de citoplasmă în curs de expulzare. Această structură veziculară apare
frecvent la spermatozoizii maturi de crap și șalău, eliberați din organism.
Este posibil ca dilatarea zonei periferice a citoplasmei flagelului și ondula-
rea plasmalemei să aibă loc la spermatozoizii maturi care ajung în contact
cu apa.
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Structura fină a spermatozoizilor de crap și șalău analizați prezintă
caracteristici asemănătoare privind : existența tuturor zonelor compo-
nente, forma capului, lipsa acrosomului etc., care îi apropie de majori-
tatea speciilor de pești teleosteeni studiați pînă în prezent.
în același timp se accentuează unele diferențe, ca structura și repar-
tiția materialului cromatic la nivelul capului spermatozoidului, ondularea
plasmalemei, modul de fixare și variația structurii flagelului, prezența
zonei intermediare la crap. Acestea demonstrează. faptul că deosebirile
apar în funcție de grup și chiar de specie. Corespunzător observațiilor
noastre comparate cu datele din literatura de specialitate, considerăm că
nu poate fi adoptată clasificarea elaborată de R. B i 11 a r d (2), deoarece,
după acest autor, spermatozoizii de crap, ca și cei de știucă, iar în cazul
nostru chiar și cei de șalău, ar aparține unui tip puțin evoluat, caracteris-
tic prin forma ovoidă a capului, flagelul inserat lateral și prin lipsa unei
reale piese intermediare.
A doua categorie este,formată din spermatozoizi cu capul ușor alun-
git, cilindric și fuziunea mitocondriilor (de exemplu păstrăv) iar ultima
categorie, spermatozoizi cu capul alungit.
în cazul grupului de pești teleosteeni considerăm că variația este
mult mai accentuată, caracterele distinctive nefiind nete (de exemplu
crapul, deși formă primitivă, are zonă intermediară). Formă alungită
prezintă atît sturionii, cît și unele nevertebrate.
PLANȘA IV. Fig. 12 și 15. — Secțiuni transversale la nivelul capului spermatic
(N), zonei intermediare (PI) și a flagelului (F). Se remarcă expansiuni citoplas-
matice. asimetrice, iar în anumite regiuni cele două expansiuni își schimbă poziția
laterală, apropiindu-se între ele pe linia mediană (E) (x 17/000).
Fig. 13 și 14. — Secțiuni longitudinale și transversale la diferite nivele în sper-
matozoidul matur de Stizostedion lucioperca L. (x 17/000).
100	MA'RIA CALOTANiU--IOHDĂCHEiL și ZAMFIRA SICOE	(>
în consecință considerăm că trebuie apreciat gradul de specializare
în funcție de specie și condițiile de reproducere, de mediul în care se
reproduc, (temperatura, curentul apei etc.).
Referitor la gradul de evoluție, mai adecvată ni se pare clasifi-
carea dată de N a t h, conform căreia spermatozoizii peștilor teleosteeni
sînt considerați evoluați prin lipsa acrosomului, prin forma capului apro-
piată de a vertebratelor superioare.
BIBLIO GRAF IE
1.	Afzelius B.A., J. Biophys. Biochem. Cylol., 1959, 5, 269—279.
2.	Billard R., Comparative spermatologg, Baccetti, Roma-Siena, 19.69, 137, 71 — 79.
3.	Billaud R., Flechon J.E., Ann. Biol. Anim. Biochim, Biophys., 1969, 9, 281 — 286.
4.	Billaiw R., Fl6chon J. E., J. Micr., 1969, 8, 36 a.
5.	Buroas M. H., Vitale-Calpe, J. Ultrastr. Res., 1957, 19, 221 — 237.
6.	Caloianu-Iordachel Maria, St. și cerc, pisc., 1971, 4, VII, 299—309.
7.	Cuhitensen A.K., Fawcett D.W., J. Anat. (Lond.), 1966, 118, 551 — 571.
8.	Dadzie S., J. Zool. (Lond.), 1969, 159, 399-403.
9.	Dragotoiu C., Trav. Mus. Hist. nat., ,,Gr. Antipa”, 1963, 4, 1^-14.
10.	Fujimura W., J. Nara. Med. Ass., 1956, 7, 122.
11.	Furieri P., Bull. Soc. Ital. Biol. Sperm., 1962, 3!î, 1030-1032.
12.	Giiinzburg A. S., Oplodotvorenie i problem! polistermit u rlb, Izd. Nauka, Moscova, 1968,
306.
13.	Mattei X., Comparative spermatology, Baccetti, Roma-Siena, 1970, 137, 57 — 59.
14.	Mattei X., Mattei C., Boissonse G., C. R. Soc. Biol., Paris, 1967, 161, 884—887.
15.	Merhett N.R., J. Zool. (Lond.), 1970, 160, 355-370.
16.	Polder J. J. W., Arch. NGerl. Zool., 1961, 14, 45 — 60.
17.	Porter A.. Follenius E., Bull, Soc. Zool., France, 1960, 85, 82—88.
18.	Stanley H. P., J. Ultrastr. Res., 1969, 27, 230-243.
EFECTELE HIPEETEBMIEI ASUPEA LEUCOCITELOE
CIECULANTE LA PUII DE GĂINĂ
DE
Academician V. PREDA, VICTORIA D. SANDU și VICTORIA M. RUSU
A single exposure, but especially the repeated heating of 1-, 7-, 35-day-old
chickens at a temperature of 40°C was followed by a remarkable drop of the total
number of leukocytes, without causing any significant change in the leukocyte
formula. The results obtained allow certain discussions on the way heat acts on
the circulating leukocytes in chickens.
Dacă datele existente în literatura de specialitate par să susțină ideea
că expunerile la frig pentru scurt timp influențează semnificativ con-
ținutul leucocitelor sanguine ale păsării ținere (3), datele privind efectul
căldurii asupra nivelului leucocitar sînt nu numai puține, ci și contradic-
torii (3), (18). De aceea, în studiul de față ne-am propus să urmărim efec-
tele pe care le poate avea expunerea unică sau repetată a puilor tineri la
o temperatură înaltă a mediului ambiant (40°C) asupra nivelului leuco-.
citelor circulante.
Institutul de științe biologice,
Laboratorul de biologie celulară
7000 — București 17, Splaiul Independenței nr. 296.
Primit în redacție la 24 februarie 1976.
MATERIAL ȘI METODE
Cercetările s-au efectuat în două serii experimentale, utilizînd un număr de 116 pui de
găină din rasa Studler, repartizați în cîte trei loturi. Fiecare lot a cuprins un, număr egal de mar-
tori și pui supuși încălzirii la o temperatură de 40°C, realizată într-o cameră-terinostat cu condiții
de iluminare și ventilație similare celor în care erau ținuți puii de control. Dealtfel, în timpul
tratamentului și pe întreaga perioadă a experimentului, accesul permanent la hrană și apă a fost
de asemenea identic pentru toate animalele atît pentru cele de control, cît și pentru cele supuse
încălzirii. Durata de încălzire, precum și vîrsta puilor supuși acesteia au variat în cadrul diferi-
telor loturi după cum urmează :
în experimentul I, efectuat în vederea determinării efectelor încălzirii unice, s-au utili-
zat pui în vîrstă de 7 zile, exemplarele supuse tratamentului fiind încălzite timp de 4 ore pentru
lotul 1,12 ore pentru lotul 2 și 24 de ore pentru lotul 3.
în experimentul II, pui de vîrstă diferită au fost supuși încălzirii repetate, zilinc cîte 3
ore, pe perioade de timp cuprinse între 7 și 14 zile. Astfel, puii din lotul 1 în vîrstă de o zi au fost
supuși tratamentului termic timp de 7 zile, cei din lotul 2 în vîrstă de 7 zile au fost încălziți
timp de 14 zile, iar puilor din lotul 3 în vîrstă de 35 de zile li s-a aplicat tratamentul termic pe o
durată de 7 zile.
Pentru numărarea leucocitelor din sîngele periferic, recoltat prin puncție din vena axi-
lară, am utilizat tehnica Natt-Herrick (9) și o cameră de tip Spencer Neubauer. Numărătoarea
diferențială a leucocitelor s-a efectuat pe frotiuri colorate după metoda panoptică a lui Pappen-
heim. Datele obținute au fost prelucrate statistic, redate sub formă de medii; făcîndu-se analiza
variabilității și compararea statistică conform testului Student.
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P.'ICI-103, BUCUREȘTI, 1978
102
V. PREDA și CODABORATOKI
2
«EXULTATE’ , '
Din analiza datelor obținute de noi în cele două serii experimentale,
înscrise în tabelele nr. 1—3, se reliefează scăderea puternică a nivelului
leucocitelor ca urinare a expunerii unice la temperatura de 40°C (tabelul
nr. 2), dar mai ales a încălzirii repetate (tabelul nr. 3). Astfel, dacă scăderea
numărului total de leucocite în urma încălzirii acute a puilor de 7 zile
atinge pragul semnificației statistice numai la 4 ore de încălzire, valorile
obținute la 12 și 24 de ore nemaidepășind acest prag, în schimb, încălzi-
rea. repetată a lor, zilnic cîte 3 ore este urmată constant, indiferent de
vîrsta la care a fost aplicată, de valori ale scăderii numărului de leucocite
ce ating un înalt grad de semnificație statistică. Deși datele nu ne permit
sesizarea unor modificări sensibile ale numărului relativ al leucocitelor,
în cazul experimentului de încălzire acuta (tabelul nr. 1) se înregistrează
o scădere semnificativă a eozinofilelor după 12 ore și o scădere a monoci-
telor după 24 de ore. Analiza modificărilor valorilor absolute ale leuco-
citelor permite însă sesizarea unor modificări diferențiate, care privesc
anumite categorii de leucocite. Astfel, atît în experimentul de încălzire
acută (tabelul nr. 2), cît și în cel de încălzire prelungită și repetată (tabe-
lul nr. 3) apare încă de la prima vedere gradul înalt de influență pe care
temperatura crescută îl exercită asupra numărului absolut al limfocitelor.
Efectul depresor al temperaturii înalte asupra limfocitelor devine mai
evident odată cu înaintarea în vîrstă sau cu prelungirea tratamentului,
încălzirea acută a puilor pare să exercite o acțiune similară și asupra eozi-
nofilelor, mai pronunțată pe măsură ce durata de încălzire se prelungește
(12 și 24 de ore).
DISCUȚII
Rezultatele a numeroase cercetări asupra acțiunii temperaturii
joase au contribuit la acceptarea unanimă a ideii că frigul acționează
asupra organismului păsării ca un agent stressant tipic (4), (8), (13), (14),
(15), în timp ce efectul căldurii continuă să rămînă o problemă mult con-
troversată (3), (16), (20). în conformitate cu datele lui L. O h a n c e 11 or
și B. Glick (3), căldura modifică conținutul total al celulelor albe, în
timp ce P. T h a.x t o n și colab. (18) nu înregistrează schimbări notabile
în leucograma puilor supuși unei încălziri acute sau cronice.
Datele noastre reliefează însă cu destulă claritate acțiunea depre-
soare pe care temperatura înaltă o exercită asupra nivelului leucocitelor
circulante atît în cazul acțiunii sale unice și prelungite, cît și în mod repe-
tat, pe intervale de timp variate. Cousiderînd că la păsări, în mod similar
cu mamiferele, în timpul stressului are loc o creștere a numărului total al
leucocitelor și a conținutului relativ al heterofilelor simultan cu o descreș-
tere a numărului relativ al limfocitelor, modificări ce însoțesc întotdeauna
o creștere a secreției sau administrării de ACTH sau glucocorticoizi (1),
(2), (4), (5), (6), (10), căldura nu pare a determina acest tablou caracte-
ristic reacției de stress. Scăderea numărului total de leucocite consecutiv -
încălzirii sugerează mai degrabă că efectul depresor al căldurii asupra
conținutului în leucocite sanguine reprezintă consecința unui alt tip de
Tabelul nr. 1 Efectele hipcrteriniei asupra formulei Icucocitare la puii de T zile					-——~								
I.ot								
	Grupele	,	. animale 1 ul^lzne. •	ore		Numărul animalelor					monocite'
						eozinofile	bazofile	
				limfocite	heterofile			
1	martor tratat	4	10 10	65,77±(0,86) 66,31±(4,99)	27,72 ±(0,83) 28,30±(4,72)_	0,82±(0,14) 0,90±(0,01)	•4,52±(0,57) 3,85±(0,75)	l,15±(0,30) 0,80 ±(0,09) 1,31 ±(0,40) l,65±(0,50)	 2,25±(0,51) l„02±(0,01)***
							.—-—			—'	4,35±(0,59) 4,15 ±(0,94)	
2	martor tratat	12	10 10	63,17±(2,49) 63,42±(3,00)	28,30±(2,96) 29,62 ±(2,97)_	2,38±(0,47) 1,20 ±(0,22)**		
						__	,		4,10±(0,72) 4,20±(2,54)	
3	martor tratat	24	10 10	65,15±(2,38) 66,72±(4,13)	27,40±(2,73) 27,56 ±(3,92)	l,20±(0,22) 0,78±(0,29)		
Tabelul nr. 2
Efectele hipcrteriniei asupra nivelului leucocitelor circulante la puii de 1 zile		—	—										
Lot	Grup de animate	Durata încălzirii orc	Numărul anima- lelor	rRinlp.lor/mm3 + (ES)*					
				leucocite	limfocite	heterofile	eozinofile	bazofile	monocite
1	martor tratat'	4	9 9	14 917±(1198) 9 027±( 784)****	9 814±( 854) 5 703±( 608)****	4 144±(344) 3 152±(498)_	104±(33) 93 ±(25)	680±( 85) 367±( 91)**	174±( 55) 79±( 14)
										243 ±( 59) 302±(H2) 308±( 63) 88 ±(16)*** - 0,001.
2	martor tratat	12	10 10	20 500±(1715) 17 000±(1063)	12 845±(1078) 10 762±( 801)	5 995±(754) 5 032±(351)	468±(85) 138±(53)***	853±(H8) 698±( 90)	
3 * V	martor tratat nloriie care reprezi	24 it& variații sh	8 10 itistic semnific	12125±( 796) 9 050±(1258) ative conform testului Stu	7 932±( 721) 3 942±(1034)*** lent s-au notat astfel: **	3 271 ±(440) 2 529i(544) = p<0.05; *** =	157±(30) 38±(21)*** p < 0,02 - o.oi;	472 ±(115) 392±(129) .*•* = p < 0.002	
Tabelul nr. 2
Efectele expunerii repetate la căldurii asupra nivelului leucocitelor circulante la pui de diferite virste -----
-		Durata	Numărul anima- lelor		Numărul celulelor/mm3 ± (ES)*												
Lot experimental vîrstă	Grup de animale	de în- călzire zile		leucocite	limfocite	heterofile	eozinofile	bazofile	monocite
1 (1 — 7 zile)	martor tratat	7	8 8	11 844±( 881) 9 000±(. 552)**	7 645±( 592) 5 697±( 384)**	3 204±( 354) 2 453±( 380)	128±( 39) 75 ±( 29)	388±( 51) 433±( 76)	455 ±(538) 375±( 86) 261 ±( 99) 210 ±( 74) ——.	
2 (7 — 21 de zile)_ 3 (35—42 de zile) • Valorile care r	martor tratat	14	8 9 ‘	17 812±(1 728) 11 139±( 950)***	11 802±(l 522) 6 875±( 588)***	5 228±(2 604) 3 208±( 507)	86±( 28) 134±( 71)	593^( 59) _813±(130)__	
	martor tratat ^prezintă	7 variații sta	7 ' 8 tistic seninii	24 036 ±(2 322) 13 937±(2 410)** catlre conform testului	17 800±(1 615) 10 107±(l 970)*** Student s-au notat agtfe	4 924 ±( 664) 2 614±( 426)** ; »• = p<0,02; •••	122±( 48) 173±(109) = PCO.Ol.	980±(180) 1002±(173)	314±(1H) 348 ±(140)
3	EFECTELE HIPERTEBMEI ASU1PRA LEUOOCITEIIjPR CIRCULANTE	103
reacție decît cea de mărire a eliberării glucocorticoizilor. Astfel, scăderea
nivelului leucocitar ar putea reprezenta- o consecință a diluării plasmei,
fenomen care a fost de asemenea semnalat, la păsările tinere supuse încăl-
zirii (12), (17). în acest caz elementul principal și caracteristic al stimulării
corticosuprarenalei sub acțiunea căldurii îl poate constitui creșterea secre-
ției de aldosferon (7). Dacă limfopenia sau scăderea eozinofilelor repre-
zintă manifestarea acțiunii oxicorticoide pe care aldosteronul o poate
exercita îh cazul unei eliberări excesive (11) sau dacă aceste modificări
constituie un răspuns la secreția de glucocorticoizi care însoțește elibera-
rea în exces a mineralocorțicoizilor este fără îndoială greu de precizat.
CONCLUZII
1.	Temperatura de 40°0 determină scăderea puternică a nivelului
leucocitelor în sîngele puilor tineri.
2.	Fără a modifica în grad apreciabil formula leucocitară, tempera-
tura înaltă pare a exercita o acțiune depresivă maximă asupra limfoci-
telor.
3.	Efectele depresoare ale temperaturii ridicate asupra nivelului -
leucocitelor sanguine se manifestă atît în cazul acțiunii sale unice, cît mai
ales în urma acțiunii sale repetate.
BIBLIOGRAFIE
1.	Baxter J. D., Forsham P. H., Amer. J. Med., 1972, 53, 573. ■
2.	Burton G., Guion C. W., Poultry Soi., 1968, 47, 1945.
3.	Chancbllor L., Glick B., Amer. J. Physiol, 1960, 198, 1346.
4.	Frankel A.I., Poultry Soi., 1970, 49, 869.
' 5. Glick B., Poultry Sci., 1958, 37, 1446.
6.	Glick B., Poultry Soi., 1961, 40, 1537.
7.	Groza P., Bordbianu A., Boerescu J., Dumitrescu-Papahagi E., Daneliuc E., VlX-
dbscu C., Stobnescu L., Nicolbscu E., Rev. roum. Morphol. Physiol., 1974, 20, 3.
8.	Huston T. M.,, Subhas T., Poultry Sci., 1968, 47, 1760.
9.	Natt M.P., Herrick C.A., Poultry Sci., 1952, 31, 735.
10.	Newcombr W. S., Amer. J. Physiol., 1958, 194, 251.
11.	Nocenti M. R., în Medical physiology, sub red. V. B. Mountcastlb, The C. V. Mosby
Company, Saint Louis, 1968, 1, 962.
12.	Parker J. T., Boone M. A., Poultry Sci., 1971, 50, 1287.
13.	Preda V., Rusu M., Vaida T., Rusu M. A., Erdei M., Rev. roum. Embryol. Cytol., S6rie
d’Embryol., 1971, 8, 37.
14.	Prbda V., Rusu M., Vaida T., Rusu M. A., Erdei M., Rev. roum. Embryol. Cytol.
’	S6rie d’Embryol., 1972, 9, 1.
15.	Preda V., Vaida T., Rusu M., Erdbi M., Rusu M. A., St. cerc, embriol. citol., Seria em-
briol., 1970, 7, 1.
16.	Pao D. S. V. S., Glick B., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1970, 133, 445.
17.	Subaschandran D.V., Balloun L.L., Poultry Sci., 1967, 46, 1073.
18.	Thaxton P., Sadler C.R., Glick B., Poultry Sci., 1967, 46, 1598.
49.	Thaxton P., Sadler C.R., Glick B,, Poultry Sci., 1968, 47, 264.
20.	Thaxton P., Siegel H. S., Poultry Sci., 1970, 49, 202.
.	Centrul de cercetări biologice
3 400 — Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 4 8.
Primit în re'dacție la 4 martie 1976.
MODIFICAREA CANTITĂȚII GLUCOZEI DIN HEMOLIMFĂ
LA MYTILUS GALLOPROVINCIALIS (MOLLUSCA,
PELEGYPODA) ÎN FUNCȚIE DE VÎRSTĂ
DE
IOSIF MADAR, NINA ȘILDAN și Academician EUGEN A. PORA*
Using the glucoseoxidase method, the glucose concentration in the haemolymph
of Mgtilus galloprovincialis (from the Romanian littoral of the Black Sea) was fol-
lowed up. It was established that the glucose concentration of haemolymph within
every age group is relatively constant. On the other hând, it was found that the
glucose concentration of haemolymph decreases significantly and parallelly with the
ageing of the animals.
It is concluded that the age of animals plays an important conditioning role in
the extracellular glucose distribution in this species.
Descrierea celulelor producătoare de insulina din țesuturile trac-
tului digestiv ale unor specii de moluște (1), (2) și demonstrarea acțiunii
hipoglicemiante și glicogenetice a insulinei exogene la gasteropodul Stro-
phoclieilus oblongus (4), (12) au dus la concluzia că, la acest nivel filo-
genetic de organizare a nevertebratelor protosto.miene, procesele metabo-
lismului glucidic sînt supuse unei reglări hormonale (4), (12). Acest fapt,
precum și constatarea că la mamifere vîrsta'are un rol condiționat în inter-
acțiunile endocrine implicate în reglarea metabolismului glucidic (7),
(8), (9), (10), (11) ne-au determinat să studiem nivelul glucozei din hemo-
limfă la Mytilus galloprovincialis în funcție de talia, respectiv de vîrsta
indivizilor.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele au fost efectuate pe 150 de exemplare de Myiilus galloprovincialis din Marea
Neagră, colectate din zona de mică adîncime a litoralului românesc de lingă Agigea, în perioada
25.VII — 25.VIII. 1975.	.
După recoltare, animalele au fost aduse în laborator și ținute timp de 3 — 5 ore în apă de
mare,' iar apoi au fost supuse măsurătorilor și experiențelor.
Animalele au fost împărțite în 6.1oturi de vîrstă (fircare lot conținînd 15 indivizi), respec-
tiv de talie (lungime în cm) după cum urmează : lotul I — 1,5 cm ; lotul II — 2 cm; lotul III
— 3 cm ; lotul IV—4 cm ; lotul V—5 cm ; lotul VI — 6 cm. Trebuie să remarcăm faptul că după
L.A. Zenkevici (14) talia la Myiilus galloprovincialis din Marea Neagră reprezintă grupe
de vîrstă aproximativă.
înainte de recoltarea hemolimfei, valvele animalelor au fost deschise prin secționarea
unilaterală a mușchiului adductor posterior. După scurgerea apei interpaliale, corpul moluștei
a fost tamponat cu hîrtie de filtru.
* Lucrarea a fost efectuată la Stațiunea marină ,,Ion Borcea” din Agigea cu ajuto-
rul tehnic al tov. Magdolna Koszta.
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NR. 2, P. 105-108, BUCUREȘTI, 1076
106
IOSIF MAIDA® și U0LABORAT0TM
2
3
GLIOHMIA, DA MYTILUS GALLOPROVINCIAIjIS
107
Hemolimfa a fost recoltată, în urma secționării repetate.a mantalei, pe o sticlă de ceas.
Dozările de glucoza s-au făcut individual din cîte 50, respectiv 100 de microlitri hemolimfa cu
excepția animalelor de talie mică (1,5 cm), în care caz, pentru fiecare analiză, hemolimfa a fost
recoltată de Ia cîte 5 indivizi (fiind folosite astfel 5 X15 indivizi pentru acest lot). Hemolimfa
astfel obținută a fost diluată cu apă bidistilată, apoi deproteinizată și centrifugată, iar canti-
tatea de glucoza a fost determinată din cîte 0,5 ml supernatant după metoda glucozoxidazică-
peroxidazică a lui H.A. K r eb s și colab. (6). Probele au fost citite cu ajutorul unui spectro-
fotometru VSU—2G, la lungimea de undă 545 nm.
Valorile (exprimate în mg glucoză/100 ml hemolimfa) au fost prelucrate statistic aplicînd
testul ,,t” al lui Student, valorile p < 0,05 fiind considerate statistic semnificative.
REZULTATE
Valorile medii ± ES și modificările procentuale ale valorilor medii
față de lotul I sînt redate în figura 1.
Din datele prezentate rezultă că la lotul I glucoza din hemolimfa
este de 30,61 ± 2,03 mg/100 ml, la lotul II de 16,02 4- 2,11 mg %, la
lotul III de 12,08 ± 1,15 mg%, la lotul IV de 7,62 ± 1,03 mg%, la lotul
V de 3,70 i 0,28 mg%, iar la lotul VI de 6,46 + 1,18 mg%.
1,5 2	3	4	5	6
(15) (15)	J15)	(15)	(15)	(11)
79//? (cm)
Fig. 1. — Concentrația glucozei (mg/100
ml) (-§-) și variația procentuală a nive-
lului glucozei hemolimfatice (g) față de
lotul de 1,5 cm (pe abscisă sînt date la
scară diferită, iar pe ordonată în funcție
de talie (cm)). Cifrele din paranteze re-
prezintă numărul experiențelor.
Comparînd aceste rezultate cu cele obținute la lotul I (lot de referin-
ță), se poate constata că în toate cazurile glucoza din hemolimfă scade
semnificativ (p< 0,001) și proporțional cu înaintarea în vîrstă a animale-
lor. Da fel, valorile între loturile vecine sînt semnificativ scăzute (p<0,05)
în ordinea crescîndă a vîrstei (cu excepția lotului VI, unde semnificația
statistică față de lotul V rămîne la-limită, p — 0,05).
DISCUȚII
Din lucrarea de sinteză a lui C. K. Goddard și A. W. Mar-
tin (5) reiese că metabolismul glucidic al moluștelor este influențat de
distribuția geografică a speciei considerate, de sezon, condiții de mediu,
starea de nutriție, faza de reproducere, precum și de factori hormonali.
Autorii menționați au ajuns la concluzia că în hemolimfa moluștelor
ierbivore și carnivore glucoza este prezentă permanent.
Cu ajutorul metodei glucozoxidazice-peroxidazice a fost clarificat
faptul că, în condiții identice, la indivizii aceleiași specii de moluște câni
titatea glucozei hemolimfatice este cu mult mai mică și are valori mai
unitare decît aceea obținută cu ajutorul metodelor nespecifice pentru
dozarea glucozei (5).
Eeducînd la minimum posibil intervenția factorilor externi care pot
afecta metabolismul glucidic al moluștelor (5) și aplicînd metoda gluco-
zoxidazică la dozarea glucozei, datele noastre pledează pentru faptul că
la Mytilus galloprovincialis cantitatea glucozei circulante în hemolimfă
este relativ constantă în cadrul aceleiași grupe de vîrstă. Pe de altă parte,
datele noastre arată că nivelul hemolimfatic al glucozei scade paralel și
proporțional cu înaintarea în vîrstă a animalelor.
Astfel, rezultatele obținute sugerează concluzia că la moluște, pe
lîngă factorii amintiți’(5), vîrstă este factorul condiționant în reglarea can-
titativă a nivelului glucozei circulante după necesitățile energetice și de
creștere ale indivizilor.
De fapt, recent s-a descris prezența celulelor p — baza structurală
a biosintezei insulinei — în țesuturile tractului digestiv a unor specii de
moluște (1) și s-a identificat insulina în aceste țesuturi (2), (3), (13). Aceste
date, precum și clarificarea rolului fiziologic al insulinei la gasteropodul
Strophocheilus oblongus (4), (12) au permis lui S. E a 1 k m e r și colab. (4)
să formuleze teoria „reglării, hormonale” a metabolismului glucidic la
moluște.
într-o serie de lucrări recente (7), (8), (9), (10), (11) am demonstrat
că la șobolanul alb vîrstă are un rol condiționant, atît in vivo cît și in vitro,
în reglarea metabolismului, glucidic, determinînd sensibilitatea țesuturilor
■periferice la insulină și influențînd interacțiunea insulinei .cu alți hormoni
implicați în realizarea homeostaziei glicemice. Luîndîn considerare faptul
că participarea insulinei în reglarea metabolismului glucidic la moluște
■a fost descrisă (4), (12), considerăm că datele noastre obținute la Mytilus
Aduc argumente onto- și filogenetice pentru susținerea și generalizarea
jconstatărilor făcute de noi (7), (8), (9), (10), (11), privitoare la rolul condi-
ționau! al vîrstei în interacțiunile endocrine.
CONCLUZII
1.	Cantitatea glucozei din hemolimfă la Mytilus galloprovincialis
în cadrul aceleiași grupe de vîrstă este relativ constantă.
2.	Concentrația glucozei din hemolimfă scade paralel și proporțio-
nal cu creșterea taliei indivizilor.
L	' •
108
IOSIF MADAB și COI^ABORATOBI
4
3.	Datele obținute sugerează că la Mytilus vîrsta condiționează
reglarea endocrino-metabolica a nivelului glucozei circulante în lichidul
extracelular.
BIBLIOGRAFIE
1.	Boquist L., Falkmer S., Mehrotra B. K., Gen. Comp. Endocrin., 1971, 17, 236—239.
2.	Davidson J.K., Falkmer S., Mehrotra B.K., Wilson S., Gen. Comp. Endocrin., 1971,
17, 388-401.
3.	Falkmer S., Gen. Comp. Endocrin., 1972, Suppl. 3, 184—191.
4.	Falkmer S., Emdin S., Havu N., Lundgren G., Marques M., Ostbero. Y., Steiner D. F.,
ȚhomAs N.W., Amor. Zool., 1973, 13, 625-638.
6.	Goddard C.K., Martin A.W., Carbohydrate metabolism, în Physiology of Mollusca, sub
reci. K.M. Wilbur, C. M. Yonge, Acad. Press., New York, Londra, 1966, 2, 275 —
. 302.
6.	Krbbs H.A., Bennett D.A. H., De Gasqvet P., Gascyone T., Yoshida T., Biochem. J.,
1963, «6, 1, 22-27.
7.	Madar J., Pora E.A., Frecuș G., Rev. roum. Biol., Seriede Zoologie, 1969,14, 6, 137—141.
8.	Madar J., Șildan N., Pora E.A., Arch. int. Physiol. Biochim. (Libge), 1972, 80, 367 — 371.
9.	Madar J., Șildan N., Pora E.A., Rev. roum. Biol., Seric de Zoologie, 1973; 18, 5, 347 — 353.
10.	Madar J., Șildan N., Pora E.A., Rev. ronm. Biol., 1975,'20, 2, 131—134.
11.	Madar J., Șildan N., Pora E.A., Ann. Endocrin. (Paris), 1975, 35, 25 — 30.
12.	Marques m'j Pereira S., Brasil. Biol., 1970, 30, 43-48.
13.	Martinez De N.R., Garcia M.C., Salas M , Candela J.L., Gen. Comp. Endocrin., 1973,
20, 305-311.
14.	Zenkevici L. A., jizni jivotnth, Prosvescenie, Moscova, 1968, 2, 118—119.
Centrul de cercetări biologice,
‘	Laboratorul de. fiziologie animală
3	£00 — Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5 — 1.
Primit în redacție la 9 februarie 1976.
INFLUENTA POLUANTILOR ORGANICI (FENOLULUI)
ASUPRA SUPRAVIEȚUIRII SI METABOLISMULUI
RESPIRATOR LA DOUĂ SPECII DE PEȘTI (CARA88IU8
AURATE8 GrIBELIO BLOCH ȘI CYPRINUS CARPIO L.)
DE
AL. G. MARINESCU*, MARIA GODEANU, DORINA MARINESCU, DUMITRA
IONIL.Ă și ANA NEGULESCU
The lethal infiuence of different phenol doses on 19° and 9° C acclimated fishes
(carp and goldfish) was investigated.
Another experiment in relation to phenol infiuence on oxygen consumption was
carried out in goldfish.
The resiilts pointed out: a) carp was more sensitive than goldfish ; b) inanition
modified strongly the resistance to the toxic •; c) oxygen consumption was a very
useful physiological index in relation to concentration of phenol and adaptation
temperature.
Pentru scopurile urmărite de experimentul care face obiectul lucrării
de față, am ales dintre toxinele de natură organică fenolul datorită prezen-
ței sale poluante în apele efluente de la complexele zootehnice, fabricile
de industria lemnului etc.
MATERIAL ȘI METODĂ
■ Materialul viu utilizat a fost reprezentat de două specii de pești din familia Cgprinidae
\ (Carassius auraius gibelio Bloch și Cyprinus carpio L.), recoltate cu plasa din balta Movilița
■ (Urziceni) și aclimate (potrivit terminologiei lui F. E. J. F r y (5)) la condițiile laboratorului
circa 4—6 săptămîni fără administrare de hrană.
, Fenolul utilizat a fost chimic pur și dizolvat întotdeauna cu cîteva minute înainte de
începerea experienței.
; Dozele întrebuințate de noi au fost de 10,15, 20 și 25 mg/1. Pentru fiecare doză letală
s-a stabilit valoarea TL50, Investigațiile au fost întreprinse la 3, 6, 9, 12, 24, 36, 48, 72 și 96
; de ore de la introducerea peștilor în acvariile cu fenol.
. Experimentele s-au desfășurat la temperaturi diferite : 19°C (± 1°C) și, respectiv, 9°C
(±0,5°C), menținute constant, peștii fiind introduși în experiență numai după o prealabilă
î aclimație la temperatura respectivă de cel puțin 4 săptămîni, evitîndu-se astfel efectele nedo-
j rite ale variației termice (15), (20), (23).
' Greutatea peștilor pentru toate loturile utilizate a fost de 20—45 g, cu excepția unui lot
; de caras (inaniție avansată) (10—25 g).
i Indicii urmăriți au fost: a) doza letală și timpul letal mediu (loturi de 6 — 10 exemplare,
î menținute în mediu toxic timp de 96 de ore) și b) metabolismul respirator la nivelul întregului
i organism (global) (peștii erau scoși din acvariile cu fenol și apoi introduși în acvarii cu apă proas-
* La realizarea acestei lucrări au fost utilizate parțial materiale donate de Fundația
Alexander von Humboldt (R. F. Germania).
f	■	•	.
; ST. ȘI CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM., Ț. 28. NR. 2, P. 109-115, BUCUREȘTI, 1976
3
INFLUENȚA FENOLULUI ASWBA A DOUA SPECII DE PEȘTI
111
110
IAL. G. MARINESCU șl COLABORATORI
2
păta, pentru determinarea consumului de oxigen; metabolismul respirator a fost determinat
după metoda camerelor închise, după un protocol experimental, descris anterior de unul dintre
noi (15); dozarea cantității de oxigen din apă s-a făcut după metoda chimică Winkler).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
SUPRAVIEȚUIREA
Din analiza graficelor alcătuite cu ajutorul datelor obținute la crap
(fig. 1 și 2) se poate observa că fenolul are o acțiune letală la concentrații
de 20 și, respectiv, 15 mg/1. Aceste valori se situează la un nivel ceva mai
înalt decît cel stabilit de E b e 1 i n g (citat după (2)) la Anguilla anguilla
Fig. 1. — Letalitatea fenolului la crap la temperatura de 19°C.
Crap 9BC
Timp (ore)
Fig. 2. — Letalitatea fenolului la crap la temperatura de 9°C.
In, linca ținea L. și Cyprinus carpio L. (10—15 mg/1) și de W u h r m a n n
și W o k er (citați după (2)) la Salmo trutta L. (9,5 mg/1), Ferea fluviai
tilis L. (12 mg/1) și Phoxinus phoxinus L. (17 mg/1), fiind însă în interiorul
dozei găsite de B.A. Flerov (4) la gupii (12,5—25 mg/1).
în ceea ce privește carasul țfig. 3 și 4), letalitatea apare la o concen-
trație mai mare : 25 mg/1 ,ceea ce indică o sensibilitate mai mică a acestei
specii.
Compararea valorilor înregistrate de noi la ambele specii cu cele din
literatură la alte specii de pești, pe de o parte, și, respectiv, la alte orga-
9
Caras 19° C
Fig. 3. — Letalitatea fenolului la caras la temperatura de 19°C.
Fig. 4. — Letalitatea fenolului la caras la temperatura de 9°C.
nisme acvatice, pe de alta parte (E b e 11 n g la Gammaridae a găsit o DL-,
medie de 25 mg/1; Gr e v en (citat după (2)), la Tubifex tubifex indică
o acțiune vătămătoare doar de la 200 mg/1), constituie o confirmare a
necesității utilizării (alături de considerentele de ordin economic !) acestor
specii în testarea gradului de poluare al apelor.
în figura 5 am construit un grafic cu timpul letal mediu la diferite
doze la ambele temperaturi în cazul crapului. Apare ca deosebit de inte-
resant de remarcat faptul că sensibilitatea acestei specii crește la o tem-
112	AL. G. MARINESCU și COLABORATORI	4
peratură mai scăzută (9°C). Datele noastre confirmă observația lui J.W.
H 6 g an (6) privind importanța temperaturii apei în acțiunea agentului
poluant. Menționam și rezultatele obținute de H. Luessem și E.
S c h 1 i m m e (13), care au găsit o acțiune letală a toxicului (endosulfan)
asupra peștilor din Rin numai la o temperatură de 16 —20°C (iunie) nu însă
la temperatura de 11°C (noiembrie). Explicația acestei reactivități opuse,
5	JNFLUBNȚA FENOLULUI ASUPRA a DOUA SPECII de PEȘTI	113
CONSUMUL DE OXIGEN
Relația metabolism respirator — toxic a fost investigată numai la
caras la temperaturi de 19 și 9°C. Rezultatele înregistrate au fost utili-
zate în alcătuirea unor grafice, pentru fiecare temperatură în parte (fig.
7 și 8).
5, — Timpul letal mediu la diferite
doze de fenol la crap.
înregistrate de noi și de autorii menționați, poate să fie legată atît de
mecanismul diferit de acțiune al celor două substanțe toxice, cît și de
eventuala influență a sezonului. în ceea ce privește acțiunea acestui din
urmă factor, nu am cunoscut din literatura de specialitate lucrări care să'
fi abordat o asemenea relație de dependență.
în cazul celei de-a doua specii investigate, carasul (fig. 6), nu am
înregistrat diferențe în sensibilitatea la noxă în raport cu cele două tem-
peraturi de experimentare (9 și, respectiv, 19°C).
Fig. 6. — Timpul letal mediu la diferite
doze de fenol la caras.
Fig. 8. — Evoluția consumului de oxigen lă caras la tempera-
tura de 9°C în raport cu doza noxei fenolice.
□ Martor
^Doza de !5mg/l
® Doza de 25mg/l
Este interesant de observat faptul că, deși la ambele temperaturi j
letalitatea se manifestă abia la 25 mg/1, la un lot de carași, constituit din ț
exemplare aflate în inaniție avansată (circa 4 luni) și ținut la 9°C, doza, j
letală medie a fost înregistrată la concentrația de 15 mg/1. Se poate apre- <
cia că starea de nutriție (inaniție) intervine direct în reactivitatea orga- ,
nismului fața de agentul poluant, așa cum se.întîmplă în cazul tempera- j
turilor extreme (16).	j
Valorile medii pentru loturile alcătuite din 8—10 exemplare indică
o diminuare semnificativă a consumului de oxigen față de martor, propor-
țională cu mărimea dozei utilizate (10 și, respectiv, 20 mg/1) la 72 de ore
de la introducerea peștilor în mediul cu fenol. Aceeași tendință de dimi-
nuare a metabolismului respirator este înregistrată și la temperatura de
9° C (doze de 15 și, respectiv, 25 mg/1 la 24 de ore). O relație similară a fost
semnalată și de alți autori la acțiunea diferiților poluanți (12), (25).
3 —c-1382
114	AL. G. MARINESCU șl COLABORATORI.	6
în ambele cazuri, spre sfîrșitul perioadei de investigație, consumul
de oxigen la dozele neletale tinde să revină la valorile inițiale (martor),
putîndu-le chiar depăși. O asemenea evoluție se încadrează în ansamblul
de cunoștințe pe care le avem în ceea ce privește reactivitatea organismului
față de acțiunea modificată (stressoare) a unui factor de mediu oarecare
(20). Exista, de asemenea, multă similitudine cu etapele aclimației descrise
de O. K i n n e (8).
Beferitor la mecanismul de acțiune al fenolului asupra' unui
indice fiziologic de mare sensibilitate, cum este consumul de oxigen (10),
(18), (22), se cunosc unele indicații, potrivit cărora fenolul ar exercita o
influență toxică asupra sistemului nervos (2), (14). Această explicație
ar putea fi valabilă în cazul dozelor letale, la loturile investigate de noi.
Pentru dozele neletale, la cure valorile metabolismului respirator revin
după depășirea fazei de inhibiție (diminuare) a. consumului de oxigen la
nivelul martorului (sau chiar îl depășesc), este mai greu de explicat, cu
atît mai mult cu cît B. A. F 1 e r o v (4) nu a găsit un fenomen de adaptare
la toxic (fenol), cînd gupiile erau ținute un timp îndelungat la concentratii
de 12,5—16,7 mg/1.
La cele două temperaturi, variația consumului de oxigen în raport
cu martorul la diferite doze subletale este deosebită. Valorile mai scăzute
față de martor (la 19°C) par a fi prezente și după 72 de ore de la expunere
la toxic, revenirea apărînd la sfîrșitul celor 96 de ore prevăzute de standar-
dul toxicologic. La temperatura inferioară (9°C), efectul hipometabolic
al noxei, înregistrat la 24 de ore de la introducerea în experiment, dispare
la 72 de ore, cînd doza de 15 mg/1 depășește semnificativ nivelul marto-
rului. Această evoluție a consumului de oxigen la cele două temperaturi
se situează într-un raport de bună concordanță cu sensibilitatea mai scă-
zută (egala la cele două temperaturi) a carasului față de toxic (doza le-
tală de 25 mg/1).
Pe baza datelor obținute în acest experiment, considerăm că utili-
zarea consumului de oxigen în testarea acțiunii fenolului asupra peștilor
completează cu bune rezultate investigațiile altor autori asupra nivelului
proteinelor serice (17), modificării unor țesuturi (1) și, mai ales, vătămării
sistemului nervos (4), (14). Apreciem, de asemenea, că acest indice (11),
(12), (18), (22), (25) trebuie considerat în mod necesar alături de alți para-
metri fiziologici, cum sînt indicii sanguini (9), excreția (19), (21) și, mai
recent, activitatea enzimatică (3), (6), în evaluarea cît mai exactă a acți-
unii substanțelor poluante din mediul acvatic.
; (
. 7	INFLUENȚA FENOLULUI ASUPRA A DOUĂ 9PECH DE PEȘTI	115
4	. Consumul de oxigen s-a dovedit a fi un indice fiziologic deosebit
de sensibil (caras). Revenirea valorilor la nivelul martorului, după faza de
diminuare a metabolismului respirator, s-a făcut mai rapid la temperatura
inferioară (9°C) în cazul dozelor neletale.
BIBLIOGRAFIE
1.	Audbbs A.G., Kurazhskovskaia T.N., Trans. Inst. Biol. Vnutr. Vod., Akad. Nauk SSSR.,
1969, 19, 73-86.
2.	Bandt H.-J., Phenolabwăsser und Abwasserphenole, ihre Entslehung, Schadtvirkung
und abiuasserlechnische Behandlung-eine monographische Studie, Berlin, 1958.
3.	Bermone S., Gozite I., Mikroelem. Org. Rîb Ptițî, 1968, 85 — 97.
4.	Flerov B.A., Trans. Inst. Biol. Vnutr. Vod., Akad. Nauk SSSR, 1969, 19, 55—59.
5.	Fry F.E.J., în Thermobiology, sub red. A. H. Rose, Acad. Press, Londra—New York, 1967,
375-409.	*
6.	Hogan J.W., Bull. Environ. Contam. Toxicol., 1970, 5, 4, 347—353.
7.	Katz M., Wahtola C.H., Le Gobe R.S., Anderson D., Mc Connell S., Elfecis of waler
pollulion on fresluvater fish, New York, 1971.
8.	Kinnb O., Adaptalion, a primary mechanism of evolution, în Pliylogeny and evolution of
Crustacea, sub red. H.B. Whittington, W. D. I. Rolfe, Mus. comp. Zooh, Cam-
bridge, Mass. Special Publ., 1963, 27 — 50.
9.	Lange E., Bite D., Mikroelem. Org. Rîb Ptițî, 1968, 125—137.
10.	Lee E. L., Chem. Abstr., 1970, 72, 131 423 z.
11.	Lee E.L., Buzzell J.C. jr., Eng. Bull. Purdue Univ., 1969, 135, 595 — 609.
12.	Leonte E., Bul. I. C. P., 1973, 137-144.
; 13. Luessem H., Schlimme E., Wasser-Abwasser, 1971, 112, 1, 16 — 21.
14.	Lukianenko V.I., Vopr. Vod. Toksikol., 1970, 154—162.
i	15. Marinescu A.G., Influența diferifilor factori endo- și exogeni asupra metabolismului energetic
al peștilor, Rezumatul tezei de doctorat, Cluj, 1972, 1 — 55.
: 16. Marinescu A. G., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1973, 18, 4, 289—294.
\ 17. Mikriakov V.R., Trans. Inst. Biol. Vnutr. Vod., Akad. Nauk SSSR, 1969, 19, 70—72.
) 18. O’Hara J., Water Res., 1971, 5, 6, 321-327.
19. Pora E.A., Suteu D., Ghircoiasu M., Clichici M., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22,
'	2, 109-117.	'
i 20. Precht H., Christophersen J., Hensbl H., Larcher W., Temperaiure andlife, Springer-
j	Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, 1973, 762.
s 21. Savitz J., Chem Abstr., 1970, 73, 32 816 u.
f 22. Scott K.R., J. Fish. Res. Bd. Canad., 1971, 26, 1196-1197.
* 23. Șanta N., Marinescu A.G., Rev. roum. Biol. > S6rie de Zoologie, 1970, 15, 6, 415 — 425.
i 2«. Vernberg W.B., Vernberg F.J., Environmental physiology of marine animals Springcr-
)	Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, 1972, 338.
> 25. Wohlschlag D.E., Cameron J. N., Contr. mar. Sci., Univ. Tex., 1967, 12, 160—171.
(■ .
j	S.C.G.C.P. Periș - Ilfov,
f	Laboratorul de biologie.
i	Primită în redacție la 23 februarie 1976.
CONCLUZII
1.	Fenolul are ef°ct letal la crap începînd cu o concentrație de 20
mg/1, iar la caras de la 25 mg/1 (la temperatura de 19°C).
2.	în comparație cu carasul, la care nu s-a constatat nici o dife-
rență în ceea ce privește letalitatea, crapul este mai sensibil la o tempera-
tura mai scăzută (9°C) (concentrația de 15 mg/1).
3.	Gradul de inaniție influențează considerabil sensibilitatea față
de acțiunea fenolului. .	1
ACȚIUNEA modificărilor rhopice asupra vitezei
de CONTRACȚIE A MUȘCHIULUI GASTROGNEMIAN
DE BROASCĂ
DE
MIRCEA I. POP și Academician EUGEN A. PORA
It was shown that the effect of modifications of the values of K+ to Ca2+ ratio in
the perfusion medium of the frog gastrocnemius muscle on the contraction velo-
city has an antagonist character as a function of the modification direction ; an
increase of the ratio induced a rise of the contraction yelocity, while a decrease
of this ratio had an opposite effect, but the simultaneous increase of the two ions
concentrations, without the modification of their ratio, did not affect significantly
the studied parameter.	;
TEHNICA DE LUCRU -
Experiențele au fost efectuate pe broaște femele de toamnă (Rana temporaria) în greu-
tate de 90 ± 10 g, unul din mușchi fiind perfuzat cu ser Ringer normal, iar simetricul lui cu ser
cu valoarea raportului ionic modificată :
—	seria I, valoarea raportului K+/Ca2 + mărită prin creșterea concentrației K+ de 2,
respectiv de 4 ori, sau prin scăderea concentrației Ca2+ de 2 ori;
—	seria a Il-a, valoarea raportului K+lCai+ micșorată prin creșterea concentrației Ca2+ de
2, respectiv de 4 ori, sau prin scăderea concentrației K+ de 2 ori;
—	seria a III-a, concentrația K + și Ca2+ crescută de 2, respectiv de 4 ori, dar valoarea
raportului lor nemodificată.
După 30 min de perfuzie s-au înregistrat grafic simultan secuzelemușchilor gastrocne-
mieni, la o contragreutate egală cu jumătate din greutatea animalului. Intensitatea curentului
excitant a atins o valoare dublă a pragului de excitabilitate, iar durata de excitare de 5 ms.
Valoarea vitezei de contracție a fost calculată din raportul amplitudinii și a duratei perioadei
de contracție.
REZULTATELE DEȚINUTE
în prima serie experimentală, în care mușchii gastrocnemieni au
fost perfuzați cu ser cu valoarea raportului K+/Ca2+ mărită, se constată
o creștere a vitezei de contracție comparativ cu mușchii martor.
în seria a doua de experiențe, în care valoarea raportului K+/Ca2+
a fost micșorată față de martor, s-a constatat o scădere a vitezei de con-
tracție.
în a treia serie experimentală, creșterea simultană a concentrației
K+ și Ca2+ — fără a modifica valoarea raportului lor — nu influențează
semnificativ viteza de contracție (tabelul nr. 1).
ST. ȘI CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM.. T. 28. NR. 2, P. 117-119,BUCUREȘTI. 1970
118
M1BCEA I. POP și EUGEN A.
RHOP1A ȘI VITEZA DE CONTRACȚIE
119
Tabelul nr. 1
Acțiunea modificărilor rhopice asupra vitezei de contracție a mușchiului gastrocneiuian
de broască (N = 10 la fiecare experiență)
Seria	Tip experiență	Viteza de contracție	
		mm/s .	± %
I	martor 2K+	75,58±1,61 80,78±l,67	.+ 6,89	_ + 8,72
	martor 4K+	74,9 ±1,8 81,43±1,72	
	martor l/2Ca2-i-	76,33±1,39 80,98±l,2	+ 6,1
II	■ martor 2Ca2+	77,28±1,59 74,61 ±1,74	-3,45
	martor 4Ca2+	70,56±l,17 67,01 ±1,2	-5,02
	martor 1/2K+	72,82±1,17 69,96 ±1,29	-3,92
III	martor 2K+ 2Ca2+	73,78±1,83 74,13±1,65	+0,48
	martor 4K+ 4Ca2'	76,88±1,25 77,41 ±1,14	+ 0,7
DISCUȚIA REZULTATELOR
Creșterea sau scăderea vitezei de contracție a mușchiului gastro-
cnemian de broască, determinată de. mărirea, respectiv micșorarea valorii;
raportului K+/Ca2+, se corelează cu creșterea excitabilității mușchilor sub
acțiunea măririi concentrației K+(14), (23), (25), (26), respectiv cu dimi-
nuarea ei sub acțiunea măririi concentrației Ca2+ (7), (9), (19), (24). Scă-
derea concentrației K+ față de normal are ca efect diminuarea excitabili-
tății mușchilor de amfibieni (5), (11), (15), iar scăderea concentrației Ca2+
are un efect antagonist (13), (14), (19), (21).
Ionii de potasiu în exces induc și o creștere a amplitudinii și a tensi-
unii de contracție (6), (10), (16), (20), (27), precum și o scurtare a duratei
răspunsului contracții (8), (9), în timp ce ionii de calciu determină o scă-
dere a amplitudinii și a tensiunii de contracție (3), (4), (26), (28), precum
și o creștere a duratei răspunsului contracții (8), (9), influențînd astfel
proporțional viteza de. contracție.
După cum se știe, creșterea concentrației K+ duce la accelerarea
scurtării miofilamențelor (1) și favorizează procesele de defosforilare în
fibrele mușchilor scheletici de broască (18), concurînd la activarea simul-
tană a sistemului contracții eu procesele biochimice, furnizoare de energie
(17). Ca2+, deși activează ATP-aza, nu favorizează viteza de contracție a
miofibrilelor; el micșorează viteza scurtării filamentelor de actomiozină
(2).
în cazul creșterii simultane a concentrației K+ și Ca2+, păstrînd con-
stant raportul lor, nemodificarea vitezei de contracție se datorește faptului
că acțiunile legate de creșterea concentrației unui ion sînt anulate de creș-
terea concentrației celuilalt ion (9), (12), (18), (20), (22), (23).
CONCLUZII
1.	Acțiunea modificărilor valorii raportului K+/Ca2+ din mediul de
perfuzie asupra vitezei de contracție a mușchiului gastrocnemian de
broască are un caracter antagonist, în funcție de sensul modificării valorii
acestui raport; creșterea valorii raportului accelerează, iar scăderea lui
încetinește viteza de contracție a mușchiului.
2.	Acțiunea modificării valorii K+ este similară cu acțiunea modi-
ficării de sens contrar a valorii Ca2+.
3.	Modificarea simultană a concentrației celor doi ioni — valoarea
raportului lor rămînînd neschimbată -- nu influențează semnificativ
viteza de contracție. Rezultă că factorul rhopic este foarte important
pentru contracția mușchiului gastrocnemian de broască.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bourne G., Structure and function of muscle, Acad. Press, New York — Londra, 1960, II.
2.	Bowen W., Amer. J. Physiol., 1952, 169, 218-222.
3.	Brecht K„ Gebert G., Experientia, 1966, 22, 713 — 714.
4.	Brecht K., Gebert G., Physiol. bohemosl., 1967, 16, 1 — 13.
5.	BUlbring E., Holmann M., IOllman H„ J. Physiol. (Lond.), 1956, 113, 101 — 117.
6.	Chapman J., Amer. J. Physiol., 1969, 217, 898 — 902.
7.	Constantin L., J. Physiol. (Lond.), 1967, 191, 102—103.
8.	Foulks J., Perry F., J. Physiol. (Lond.), 1966, 186, 243 — 260.
9.	Frankenhaeuser B., Lănnergben J.’, Acta physiol. scand., 1967, 69, 242 — 254.
10.	Goffart M., Ritchie J., J. Physiol. (Lond.), 1952, 116, 357 — 371.
11.	Hodgkin A., Horowicz P., J. Physiol. (Lond.), 1959, 148, 127.
12.	Hodgkin A., Horowicz P., J. Physiol. (Lond.), 1960, 153, 386—403.
13.	Jenerick H., J. gen. Physiol., 1956, 39, 773 — 787.	.
14.	Jenerick H., Gerard R., J. Cell. comp. Physiol., 1953, 42, 79—102.
15.	Josse M„ C.R. Acad. Sci. Fr., 1965, 260, 984-986.
> 16. Jukov E., Komarova G., Fiziol. i biohirn., 1954, 1, 270—271.
! 17. Kaye L„ Mommaerts W., J. gen. Physiol., 1960, 44, 405 — 413.
S 18. Keynes R., Maisel G., Proc. roy. Soc. B, 1954, 142, 383 — 392.
' 19/ Kirby A., Amer. J. Physiol., 1970, 219, 1146.
। 20. Lorkovic H., Amer. J. Physiol., 1959, 196,. 666.
i 21. Lorkovic H., Amer. J. Physiol., 1967, 212, 623 — 628.
22.	Luttgau H., J. Physiol. (Lond.), 1963, 168, 679.
23.	Okada K., Brain Res., 1973, 53, 237 — 242.
24.	Oniani T., Djibladze S., Untadze A., Fiziol. jivot. SSSR, 1967, 53, 557 — 562.
25.	Pora	E.	A.,	Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1966, 11, 2, 77 — 110.
26.	Pora	E.	A.,	Pop M. L, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 3, 203 — 208.
27.	Sandow	A.,	Kahn A., J. Cell. comp. Physiol., 1952, 40, 89.
28.	Wise	R., Rondinone J., Briggs F., Amer. J. Physiol., 1971, 221, 973 — 979.
Instilutul pedagogic,
Laboratorul de fiziologie
3 700 — Oradea, Str. Armata Roșie nr. 5
?i
Centrul de cercetări biologice
3 400 — Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5 — 7.
Primit în redacție la 3 noiembrie 1975.
acțiunea imuranului asupra timusului
ȘI BURSEI LUI FABRICIUS LA PUII DE GĂINĂ
DE
RODICA GIURGEA, V. TOMA, MARIA BORȘA și D. DAICOVICIU*
A 28-day administration of Imuran beginning with the 3rd day of life induced
in Studler-Comish tetralinear hybrid chicks thymobursal reactions reflecting cel-
lular and humoral immunosuppression. The results suggest that the inhibition
of the lymphatic System occurred via the action of the drug on the adrenals and
subsequently enhanced glucocorticoid secretion.
Timusul, respectiv bursa lui Fabricius sînt organe limfatice centrale
în organizarea răspunsului imunobiologic la păsări (5), (10). Ca urmare,
reacțiile acestor glande în cursul administrării substanțelor imunosupre-
soare ar putea aduce precizări asupra mecanismelor de desfășurare a feno-
menului de toleranță imunologică.
MATERIALE ȘI METODE
Experiențele au fost efectuate pe pui de găină, hibrid tetraliniar Studler-Cornish, ținuți
în condiții standard de viață. Ca substanță imunosupresoare a fost utilizat 6-metilmercăpto-
purina sau imuranul, sintetizat la Institutul oncologic din Cluj-Napoca. Suspensia în ser fizio-
logic steril a fost injectată intraperitoneal în doză de 2,5 mg/100 g/24 de ore. Tratamentul a fost
început la pui în vîrstă de 3 zile, sacrificați după o inaniție de 16 ore la 3, 7, 14, 21 și 28 de zile
după prima inoculare. Loturile martor au fost injectate cu v.n volum identic de ser fiziologic.
Timusul și bursa, precum și suprarenala au fost cîntărite imediat la balanța de torsiune, iar din
organele limfatice au fost determinate cantitățile de :
1.	Proteine totale (PT), după metoda Robinson și Hogben modificată de K o r p a cz y (7).
2.	ADN și ARN, prin tehnica spectrofotometrică a lui A.S. S p 1 r i n (12).
3.	Cantitatea de glicogen (G), după metoda lui R; M o n t g o m e r y (9).
Din suprarenale a fost determinată cantitatea de acid ascorbic (A. Ase.), după metoda
lui’A.N. K1 i m o v (6).
Prin metoda lui W. Q. W o 1 f s o n (16) au fost determinate proteinele totale și y-glo-
bulinele, din serul sanguin.
De asemenea, în cursul experienței a fost urmărită greutatea puilor tratați și a celor
martori.
Rezultatele au fost verificate statistic după testul lui Student, valorile aberante fiind
eliminate după criteriul lui C h a u v e n e t.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 1, iar diferențele
procentuale față de martori în figurile 1 și 2.
* Cu ajutorul tehnic al tov. S. Ilyâș.
ST. si CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2. P. 121-124, BUCUREȘTI, 1970
RODICA GIURGEA și COLABORATORI
2, 3	ACȚIUNEA IMURANULUI ASUPRA TIMUSULUI ȘI BURSEI FABRUdUS	123
Tabelul,
Modificări In bursa Fabricius și timus după tratament cu Ia pn|i de găinS-.
Indici s ;	Calcul	■	3 zile,	■ :				V/ : V. zi le -				14 zile				21 de zile				28 de zile			
		bursă		timus		. bursă		timus M		bursă		timus		bursă		timus		bursă		timus	
		M	T	M	T	M	T		T	' M	T -	M	T	M	T	M	T	M	T	M ■ .	T
Greutatea organ (mg)	X	131,7	101,8	145,3	94,6	131,7	151,3	145,3	219,2	527,7	408,4	545,4	526,7	217,8	226,4	740	605,5	309,5	335,1	835,8	741,0
	ES	18,9	5,5	28,9	11,0	18,9	11,4	24,7	' 15,9	117,4	42,2	33,4	96,7	22,8	8,9	90,4	72,1	38,0	19,7	157,0	143,6
	- -			 - .		n	7	6	8	8	7	8	8	8	8	7	7	8	.7	8	8		8	8	8	8
Proteine totale (mg %)	X	24,1	28,1	25,3	28,7	24,1	17,1	25,3''	.21,9	15,6	16,4	19,6	22,9	16,7	17,6	23,9	20,5	18,5	14,6	17,6	22,4
	ES	1,3	3,0 .	2,0	2,9	1,3	1,2	2,0	1,5	0,5	0,5	1,3	0,8	0,9	0,9	0,9	. 0,9	0,9	1,8	1,4	2,6
	n	8	8	8	7	8	8	8	8	. 8	8	8	7	8	8		7	8	8	8	8.	. 8
ARN	X	7,3	6,6	8,7	6,7	7,3	6,2	8,7	8,7	7,4	7,0	7,1	9,7	4,3	4,4	6,3	7,3	5,3	5,3	6,8	7,6
(mg/g)	ES	0,3	0,9	1,3	0,2	0,3	0,3	1,3	0,2	0,1	-	0,6	0,3	0,3	0,6	0,1	0,6	0,1	0,5	0,2	0,6	0,2
	. _ . _ .	n	8	7	8	8	8	7	8	8	8	8	8	8	7	8	7	8	8	8	7	8
ADN	X	10,3	8,2	16,4	13,7	17,3	6,3	16,4	13,5	7,9	4,0	15,6	10,8	2,4	4,4	14,4	14,1	.	4,7	4,9	12,6	13,3
(mg/g)	ES	1,6	0,3-	1,7	0,4	1,6	0,3	1,7	0,3	0,5	0,6	0,4	0,4	0,4	0,1	1,0	0,4	0,2	0,4	1,0	0,3
	n	,7	7	8	8	8	7	8	• 8	8	8	6	8	7 •	8	7	8	7	8	8	7
Glicogen	X	58,0	67,0	72,7	81,3	58,0	73,3	72,7	,120,7	64,7	67,2	60,1	117,5	55,2	60,4	57,8	.78,1	81,0	56,6	88,8	74,1
(mg/100 g)	ES	1,1	4,1	5,1	25,1	1,1	14,2	5,1	22,3	4,9	5,9	8,2	9,9	6,7	2,8	2,4	8,4	10,4	9,9	6,9	15,9
-	h	5	7	7'	8	5	8	7	8	8	8	8	8	8	7	7	7	8	8	7	7
Notă, x. Valorile medii; ES, eroarea standard; n, număr de indivizi.
Drogurile imunosupresive sînt antimetaboliți cu o structură analoagă
bazelor purinice, pe care concurîndu-le duc la sinteza unor acizi nucleici
biologic inactivi (8). Or, bursa și, în special, timusul, avînd un conținut
Astfel, cantitățile crescute sau scăzute de acizi nucleici din cele două glande,
corelate cu sinteza de proteine nu pot reflecta decît dinamica unor
compuși inactivi în transcripția metabolică a memoriei imunitare.
Fig. 1. — Diferențele procentuale, față de mator, ale conținu-
tului de proteine(PT), ARN ADN, glicogen(G) și ale greutății
bursei lui Fabricius (GB), la puii de găină tratați cu imuran.
Fig. 2. — Diferențele procentuale, față de martor, ale con-
ținutului de proteine (PT), ARN, ADN, glicogen (G) și a
greutății timusului (GT), la puii de găină tratați cu imuran.
ridicat în produși nucleici (3), (13), inhibiția imunitară a imuranului se
poate interpreta ca un rezultat al vicierii metabolismului acizilor nucleici
din cursul mitozelor și diferențierii celulelor imunocompetente B și T.
Deși imuranul este citat ca un imunosupresor celular, deci în legă-
tură cu activitatea timusului (10), alături de reacțiile lui se observă modi-
ficări ale bursei uneori chiar precare, care afectează și fenomenele imuni-
124
RODICA GIWGEA și COLABORATORI
tații umorale. în acest sens se confirmă existența cooperării dintre limfo-
citele T și B în realizarea de ansamblu a reacțiilor imunobiologice (1), care
sînt suprimate de imuran. De asemenea, scăderea cantităților de proteine:
și y-globuline serice intr-un anumit moment al administrării imura-;
nului atestă specificitatea sa de acțiune asupra bursei.	j
Datele noastre pun în evidență și o acțiune stressantă a imuranului,i
prin scăderea acidului ascorbic din suprarenale (ziua a 21-a), care re-;
flectă o hipersecreție de glucocorticosteroizi (2). Acești hormoni, avînd re-'
ceptori specifici în limfocite (14), provoacă distrugerea lor și o involuție'
timo-bursală. Procesul involutiv, mai ales timic, se reflectă și prin creș-,
terea cantității de glicogen din organe, care a fost menționată la adminis-;
trarea exogenă de hidrocortizon (11). în acest context, se poate pune pro-j
blema dacă imunosupresoarele, în afară de acțiunea lor asupra limfoci-j
telor în diviziune și asupra metabolismului acizilor nucleici, nu acțio-j.
nează și prin stimularea suprarenaliana, care antagonizează elementele J
limfatice centrale și periferice (4), (15).	)
în concluzie, tratamentul eu imuran timp de 28 de zile, aplicat pui-:
lor de găina după ecloziune, induce reacții timo-bursale care reflectă fe-'
nomenele de imunosupresiune celulară și umorală. în afară de acțiunea;
asupra diferențierii celulare și asupra metabolismului acizilor nucleici ■
și al proteinelor, acest drog pqate inhiba sistemul limfatic, probabil și prin
acțiunea secreției de hormoni glucocorticosteroizi.	=
BIBLIOGRAFIE	j
1.	Claman H.N., Ann. N. Y. Acad. Sci., 1975, 249, 27.
2.	Dorfman R.J., Methods in hormone research, Acad. Press, New York, Londra, 1962.
3.	Ff.nnbll R.A., Pearse G.E., Anat. Rec., 1961, 130, 93.
4.	Giurgea R., Toma V., Zbl. Vet. Med., A, 1975, 22, 485.
5.	Good A.R., Gabrielsen A.E., The thymus in immunobiologr, HoeberMed. Div., New York,
Evanston, 1964.
6.	Kmmov A.N., Biohim. fotoni., 1950, 2, 311.
7	Kovăch A., A kiserletes orvosludomany viszgâlo modszerei, Akad. Kiado, Budapesta, 1958, ț
2, 28.
8.	Mesrobeanu I., Berceanu Șt., Imunobiologie, imunochimie, iirunopatologle, Edit. Academiei, j
București, 1975.	4
9.	Montgomery R„ Arch. Biocliem. Biophys., 1957, 67, 378.
10.	Păun R., Ursea N., Luca N., Coculescu M., Luca R., Terapia imunosupresivă, Edit. ;
medicală, București, 1972.
11.	Pora E.A., Toma V., Ann. Endocrin, 1969, 30, 519.
12.	' Spirin A.S., Bioliimia, 1958, 23, 656.	!
13.	Tessereaux H.U., Physiologie el physiopathologie des thymus, Ambrosius-Berth, Leipzig, ș
1959.
14.	Thompson B. E., Lippman M. E., Metabolism, 1974, 23, 159.	f
15.	Toma V., Giurgea R., Zbl. Vet. Med., A, 1974, 21, 506.	;
16.	Wolfson W.Q., Amer. J. Path., 1948, 18, 293.	î
Centrul de cercetări biologice	|
3 400 — Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5 — 7.
Primit în redacție la 26 decembrie 1975.
’ EFECTELE UNOR MICRODOZE CRONICE
DE INSECTICIDE ASUPRA PUILOR DE GĂINĂ .
DE
DEL IA ȘUTEU
In the present study the blood contents of Na, K, and Ca, as well as the activity
of hepatic and splenic proteases in the chicken, after a daily treatment (2 months)
with small doses (0,5 — 1 ppm/food) of Heptachlor and Fenchlorphos were fol-
lowed up.
From these data, it results that the above insecticides induce significant modifi-
cations in mineral metabolism as well as in tissular proteolytic activi ties. The
quantity of the cations in the plasma increases, the activity of alkaline proteases
of the tissues being, also intensified.
Ținînd seama de marea sensibilitate a unor organe și țesuturi față
de pesticide, în lucrarea de față redăm rezultatele efectelor a două insec-
ticide frecvent utilizate în practică, Heptaclorul (organoclorurat) și Fen-
clorfosul (organofosforat) în doze mici, cronice asupra homeostaziei mediu-
lui intern, precum și asupra activității unor proteaze tisulare la puii de
găină.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele s-au efectuat pe 4 loturi de pui, de cîte 10 exemplare provenite de la incu-
batorul Gilău-Cluj, grupate astfel:
—	lotul martor ;1	■
—	lotul tratat cu 0,5 ppm/hrană, Fehclorfos (sin. Ronel);
—	lotul tratat cu 1 ppm/hrană, Fenclorîos;
—	lotul tratat cu 1 ppm/hrană, Heptaclor (sin. Drinox, Heptagrari).
Insecticidele, fabricate în țară, se administrau zilnic în hrana stass, începînd de la vîrsta
de 3 săptămîni. Dozele de insecticid se recalculau periodic, în funcție do ‘cantitatea de hrană
consumată, pentru a păstra constantă valoarea de 0,5 și, respectiv, 1 ppm/zi, timp de 2 luni.
La sacrificare, cînd puii aveau vîrsta de 3 luni, s-a recoltat țesut hepatic, splenic și sînge
(pe heparinS).
S-a determinat Na, K, Ca din plasmă, prin fiammfotometrie și activitatea proteazelor
alcaline (pH 8,5) și a celor acide (pH 4,5) din ficat și splină. Activitatea proteolitică s-a
exprimat în pg grupe a-amino eliberate de 50 mg țesut proaspăt, după 3 ore de incubare la 37°C
pe substrat de albumină. Gradul de hidratare al țesuturilor s-a stabilit gravimetric. Valorile
obținute au fost calculate statistic, valorile aberante fiind eliminate după criteriul Chauvenet.
Am considerat semnificativ p <0,01.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Pe baza (latelor obținute, constatăm că dozele foarte mici de insec-
ticide determină modificări semnificative ale metabolismului mineral
și ale activității enzimelor proteolitice la animale, așa cum am arătat și
în lucrări anterioare (2), (4), (5) asupra unor enzime și constituent! azotați.
■ ST. SI CEBC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, 1’. 125 127, BUCUREȘTI, 1970
126
(DELIA ȘUTEU
2fg	EFECTUL UNOR MICRODOZE DE INSECTICIDE ASUPRA PUILOR
127
Cercetări efectuate la păsări, arată că Heptaclorul, HOH și DDF	Tabelul nr. i
sînt mai puțin cumulative, deci și^ mai puțin toxice decît Aldrinul, EndriC	Valorilc iucdii aIe ean(i(a!îi ioniIor plagmaHd> ale gradHlni dc hidrafare JiguIarS și alc activita(ii protca7elor
nul și alte insecticide (1). Pe de altg. parte, se.știe ca Heptaclorul m prezența;	din ficat și splină,Ia puii tratați cu insecticide, comparativ cu lotul martor
ultravioletelor trece într-un produs „epoxid” de 7 oii mai toxic decît sub±
stanța inițială și care,' putîndu-se acumula în biosferă, are urmări nefastei
asupra organismelor vii (3). în felul acesta rămîne deschisă problema insec-L
ticidelor biodegradabile în produși netoxici.	-
Ambele insecticide augmentează nivelul Na, K și Ca din mediul;
intern (fig. 1), modificări mai puternice în componența cationilor din plasmă i
fiind determinate de Heptaclor. Acesta în doză de 1 ppm crește semnifi- ?
cativ nivelul celor 3 ioni, pe cînd Fenclorfosul, la aceeași doză, numai!
pe cel al Na. La o doză mai mică, 0,5 ppm, Fenclorfosul modifică semni- ț
ficativ numai valoarea K plasmatic, dovedind prin aceasta dependența!
efectelor de doza insecticidului ingerat și de natura acestuia,	f
Activitatea proteazelor suferă modificări' importante sub acțiunea!;
celor două insecticide. Sînt afectate în special proteazele alcaline din;
ficat (fig. 2). în splină, însă, nu se constată schimbări'. Activitatea protea-;
zelor acide în cele două țesuturi nu are de suferit, fiind apropiată de a-
normalului.	ț
Indicele analizat	Martor	Fenclorfos		Heptaclor 1 ppm
		0,5 ppm	1 ppm	
Na mg% plasmă	319±0,4	324±3,0	348±5,2*	332±2,6*
K mg% plasmă	20,1 ±0,9	24,3±1,4**	21,4±1,6	24,5±l,0*
Ca mg% plasmă Substanță uscată %	10,8±0,2	10,8±0,2	ll,l±0,2	ll,7±0,2**
ficat Substanță uscată %	27,8 ±0,4	28,0±0,3	26,8±0,3	28,l±0,3
splină Activitatea proteazelor	21,3±0,2	21,5±0,9	21,8±0,3	21,7±0,l
alcaline din ficat' Activitatea proteazelor	4,4±1,5	22,4±3,6*	38,4±1,5*	18,0±l,4*
alcaline din splină Activitatea proteazelor	19,1 ±0,9	15,4±0,5*	25,2±1,7*	17,8±0,8
acide din ficat Activițatea proteazelor	34,8±4,7	34,1 ±7,8	40,4±2,4	28,9±1,6
acide din splină	34,7±2,3	41,6±2,2**	36,7±2,1	38,4±2,1
. Notă. Activitatea proteazelor este exprimată în pg grupe a-amino/ 50 mg tesut proaspăt.
• = p < 0,01; *• = p < 0,05.
, ,	,	, . activitatea proteazelor acide
La animalele normale, raportul----------------------------------este
activitatea proteazelor alcaline
de 7,9 în ficat. El scade la 1,5 la animalele tratate. în splină, organ limfoid
oscilînd între 1,4 și 2,6 Ia
prin excelență, raportul
animalele
normal
este de 1,7,
tratate.
Fig. 1. — Schimbarea Na, K și Ca din
plasma animalelor tratate cu insecti-
cide, comparativ cu martorii (M) (%).
F 0,5 și F 1, loturile tratate cu Fen-
clorfos 0,5 și, respectiv, 1 ppm; H 1,
lotul tratat cu Heptaclor 1 ppm.
Insecticidele urmărite nu determină modificări semnificative ale
gradului de hidratare tisulară.
Ficatul, ca organ central de detoxifiere, reflectă primul orice alte-
rare funcțională a organismului, fapt ce explică creșterea masivă a activi-
tății proteazelor alcaline la loturile tratate.
CONCLLZH
1. Heptaclorul și Fenclorfosul determină schimbări profunde ale
componenței cationilor din plasmă și a activității proteazice tisulare la
(puii de găină.
|	2. Heptaclorul modifică mai puternic homeostazia ionică, iar Fen-
>clorfosul mai ales activitatea proteazică.
j 3. Insecticidele intensifică in special activitatea proteazelor alca-
line în ficat, cele acide fiind puțin afectate.
BIBLIOGRAFIE
Fig. 2. — Modificarea activității pro-
teazelor alcaline și a celor acide din
ficat, la puii tratați cu insecticide,
comparativ cu martorii (M) (%). Res-
tul explicației ca la figura 1.
1
2.
3.
4.
5.
Cramp S., New Sci. (Engl.), 1966, 29, 48, 232.
Giurgea R., Manciulea Șt., Ilyeș St., Șuteu D., Wittenberger C., Lucr. Inst. cerc.vet.
și biopreparate „Pasteur”, 1973, 10, 2, 59.
* * * Știință și tehnică, 1973, 8, 53.
Șuteu D., Cristea A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 5, 437.
Suteu D., Ilyes St., Madar I., Manciulea St., Sildan N., Wittenberger C., St. și cerc,
biol., 1974, 26, 4, 265.
Heptaclorul și Fenclorfosul determină o exagerare a catabolismului
proteic (2), (4), (5). Din datele prezentate rezultă că intensificarea catabo-
lismului azotat este însoțită de o eliberare de K în mediul extracelular
și o creștere masivă a activității proteazice (tabelul nr. 1).
Universitatea „Babeș-Bolyai”,
Catedra de fiziologie animală
3 400 — Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5—7.
Primit în redacție la 9 februarie 1976;
* CERCETĂRI ASUPRA EFECTELOR METABOLICE
A 2,4-D LA ANIMALE
DE
Academician EUGEN A. PORA, DELIA ȘUTEU, IOSIF MADAR, PAUL ORBAI,
NINA ȘILDAN, LIV IA CHIȘ și ANA ILONCA *
In the present study several metabolic changes induced by Dichlordon (2,4-D)
were demonstrated in white rats.
The toxic effects o£ this pesticide were also observed by using some microdoses of
the pesticide (1 : 7.5; 15 mg/100 g body weight/day) during 30 days.
Under laboratory conditions the toxicity degree of the above pesticide may
• be evaluated by using some sensitive parameters, such as; number of erythrocytes,
quantity of haemoglobin, of proteins and of cholestcrol from the plasma ; the
quantity of muscle and liver glycogen, as well as the level of Mg++ andinorganic
,	phosphorus from the plasma.
Taking into consideration the above-mentioned facts, we consider necessary the re-
’	• evaluation and reclassification of this pesticide as a‘‘moderatcly toxic compound”.
( în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele privind efectele bio-
f logice ale erbicidului 2,4-D (diclordon sodic) asnpra metabolismului glu-
ș cidic, lipidic, protidic, mineral, precum și aspecte de hematologie și endo-
| crinologie la animale, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra modifi-
cărilor determinate de acest pesticid.
■	MATERIAL ȘI METODĂ
i	Experiențele au fost efectuate in cursul anului 1975, pe șobolani .țineri și adulți (60 și
V 120 de zile la sacrificare), urmărindu-se efectele a 3 doze : 1, 7,5 și 15 mg/100 g greutate cor-
porală/zi, comparativ cu lotul martor.
Fiecare din cele 4 loturi era format din 15 — 17 indivizi, injectați subcutan cu 2,4-D
' la intervale de 48 de ore. După 30 de zile de tratament, respectiv injectare de ser fiziologic la
martori, animalele au fost sacrificate prin secționarea carotidelor, la 24 de ore de la ultima
injectare și după 18 ore de inaniție.
Pentru analize, sîngele a fost recoltat pe heparină și s-au luat porțiuni de ficat, mușchi
din picior, suprarenală, timus, care au servit la determinarea indicilor următori:
—	Glicemia, după metoda Somogy adaptată de Nelson (14).
—	Glicogenul tisular, după metoda Montgomery (13).
—	Colesterolul din plasmă, după metoda Zak (21), cel hepatic și muscular, după tehnica
utilizată de M. K e r e k e s și colab. (6), adaptată de noi pentru țesut uscat.
—	Lipidele totale, determinate gravimetric, după uscarea prealabilă a țesutului la 105°C
și extracția cu eter de petrol în aparatul Soxhlet.
—	Proteinele solubile, analizate fotocolorimetric după micrometoda Lowry (11).
—	Activitatea celor două transaminaze, GOT (glutamic oxaloacetic transaminaza) și
GPT (glutamic piruvic transaminaza), determinată după metoda Reitman-Frankel (18).
—	Hidremia și gradul de hidratare tisulară, stabilite gravimetric.
* Asistența tehnică a fost asigurată de M. Koszta și D. Vușcan.
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NR. 2, P. 129-183. BUCUREȘTI, 1976
4 — c. 1382
130
EUGEN A. PORA și COLABORATORI
131
— Dozarea Na și K cu ajutorul flammfotometrului, iar a Ca și Mg complexometric (9j!
— P anorganic dozat după metoda King (7).
— Acidul ascorbic total din suprarenală, după mtoda Klimov (8).	° ’
— Activitatea timolitică, evaluată gravimetric.
— Numărarea globulelor roșii pe o lamă Biirker.	Ș
— Pentru hematocrit s-a folosit o centrifugă specială tip Janetzlci, cu 16 000 rotații/minî
probele fiind citite cu ajutorul unei normograme.	ș
— Hemoglobina, determinată cu o metodă precisă și rapidă, bazată pe formarea cian,
methemoglobinei (12).	-
— Modificarea greutății corporale, stabilită prin cîntărirea animalelor.	j
m
1D
00
*
*
*
* * *
CM
CM
*
Toate valorile obținute au fost calculate statistic, eliminînd datele aberante conform.'? |
criteriului Cliauvenet.	I
5 10
l fi
< N I
REZULTATE ȘI DISCUȚII
CM

* * * *
bg
•â I
După cum rezultă din datele obținute, erbicidul 2,4-D modifică §
semnificativ mulți dintre indicii testați de noi, fără a se sesiza o schimbare^
evidentă a comportamentului animalelor.	1 “ 1
Valorile medii sînt prezentate în tabelul nr. 1.	j I
Diclordonul sodic, sarea de sodiu a acidului 2,4-diclorfenoxiacetic? £
(C8H6O3C12), este cel mai cunoscut și. economic erbicid pe bază de fito-( |
hormoni de sinteză.	11^
Cunoștințele asupra efectelor sale la animale sînt sporadice. Ele||«
se limitează, în general, la aspecte de supraviețuire și comportament șil
foarte puține la mecanismul său de acțiune.	|
2,4-D este considerat un pesticid moderat toxic, DL50 fiind de |
118—375 mg/kg șobolan/acut/per os (10), (17), (19).
La animalele mari, cai, vaci, oi, porci, simptomatologia intoxicării s
cu acest erbicid este discretă (16). Intoxicarea acestora se face numai după |
ingerarea unei cantități mari, peste 18 g 2,4-D zilnic, și se manifestă /
! is

2
CM
tD
co
*

* .
oi -
* * * _ * O CM	O	O_	O	CO l\O	v*	O	» 00 v<	vi	0	O	I> ©	vi		* * )O 00 Tt* © 00 CM v<
0.0 O CO 0^0^ CQ 00 v?	00 t-i	O 70 O vi I>		O ©cT © Ci CO CM Vi
* <0 * * * © 00 00 0	cm © O	70 © 00 rH	Q 00 00	p E	* uo CM CM CM 05 00 C£> 1O CO CQ CO v<

s
8 .
1
CA
§
w
M
a
prin pareză gastrică, pierderi în greutate, inapetență, slăbiciune muscu-;
iară, depresiune, degenerescentă renală și hepatică.	1
După H. Kurt (citat după (20)), producția de lapte a vacilor și ।
oilor care pasc pe locuri tratate cu 2,4-D nu se modifică.	J
Noi am observat apariția mortalității în proporție de. 40% la șobo- (
lânii adulți, după 10 zile de tratament la doza de 150 mg/kg corp, doză la j
care cei tineri au supraviețuit 100%.	J
Dar 2,4-D a produs modificări însemnate asupra majorității indicilor
cercetați de noi. Dintre efectele cele mai clare și constante semnalăm :
— Efectul nociv al diclordonului sodic asupra capacității de sin-
teză și depozitare a glicogenului tisular (fig. 1) cu repercusiuni asupra'
homeostaziei glicemice. Creșterea masivă a glicogenului muscular (pînă
la + 523%) se poate explica fie prin blocarea ciclului Cori, fie printr-o J
,,gluconeogeneză musculară” crescută, capacitate semnalată pentru țesu- 1
tul muscular striat și de E.D. D y s o n și colab. (4). Scăderea glicogenu- ' l
lui hepatic fiind probabil urmarea inhibării enzimatice a hexozo-fosfati- ș
zomerazei, fructozo-l,6-fosfataldolazei și hexochinazei, cu stimularea sein- i
dării fosforolitice a glicogenului hepatic (2), (3).
După V.H. N ikandurov (15), erbicidul este implicat în dere-
glarea metabolismului intermediar al glucidelor, prin alterarea reacți- -
ilor căii Embden-Meyerhof. Rezultatele noastre confirmă această ipoteză. I
1'®-
W> I
a '
a .
f
1-
Cm
a
"S*
.S
a
51
5
o
s
■i
€
§

ce
*
*
§
1O
I

<3
N
’d
fi
C3
fi
Ol

OD

>cl
w s ° $ 73
a w r n
-"o17
e,m
.s"8
o
aga e n g b 2
g â O £ O	d ,2 $
^vi fi to
b ®
O fi
U)
O fi
â'.&’Ș sScJ

£
to £ -v
Q
3®
3

fi -e
•-h -H cu
'ce 17
a
Hl
132
OTEN A. PORA și COLABORATORI
5
EFECTELE (METABOLICE A 2.44D DA ANIMALE
133
— 2,4-D modifică profund si metabolismul lipidic al animalelor	_	,.	, , . ,	.,	. „ „ ,.
efectul fiind dependent de doză, vîrsta animalelor și țesutul analizat. î “ Pe rezultatele asupra conținutului de vitamina O dm
general șobolanii tineri prezintă o hipocolesterolemie iar cei adulți o hipeiȘ1	r“°ar* V
*	*	P colesterolemie evidentă. Tesutulmusi™^^
%	.	are un conținut ridicat de lipide totale,	dere§lari metabolice și mai puțin unor tulburări hormonale,
Prin urmare, 2,4-D afectează „țurno*	Qreutațea animalelor tratate scade, în general, fiind mai evi-
dentă la. indivizii tineri (—15%).
Evaluarea riscurilor ecologice determinate de 2,4-D necesită încă
numeroase cercetări de specialitate,
în concluzie, se poate spune că 2,4-D determină numeoase modificări
metabolice.
Efectele toxice apar în cazul utilizării cronice a unor doze mici de
pesticid, ceea ce impune revizuirea încadrării lui ca moderat toxic și uti-
lizarea cu multă prudență în agricultură.
Testarea gradului de intoxicare se poate face în laborator, prin de-
terminarea celor mai afectați parametri: numărul globulelor roșii, a hemo-
globinei, proteinelor și colesterolului plasmatic, a glicogenului muscular
și hepatic, precum și a Mg și Panorganic din plasmă.
m
w
ooL
40
20
+
M
00
40
60r
M\
x
Ficat
Mușchi
x
^,5 mg
^16 mg
iOL
Fig. 1.
— Evoluția glicogenului
hepatic și muscular (%), la șobo-
lanii adulți (120 de zile), în urma
tratamentului cu cele 3 doze de
2,4-D, comparativ cu martorii (M).
verul” sterolilor din țesuturi, alături de alțj?
factori cunoscuți din literatura de specialii
tate (1).
— Proteinemia și nivelul proteinelor
musculare crește (îig. 2). Modificarea activi-f
tații celor două transaminaze, GOT și C1PT,
trădează și o perturbare a capacității de sin-ț
teză și utilizare a compușilor azotați. (
— Schimbările survenite în homeosta-i
zia ionică denotă desigur o solicitare a fac-ț
torilor de reglaj. Creșterea semnificativă
P anorganic din plasmă merge paralel cu cea|
a K, însă de mai mică valoare. Diminuarea*;
Mg confirmă unele date (5) care pun în evi-
dență interferența 2,4-D în metabolismul Mg-
și a P. La mamifere, erbicidul intervine în
unele procese de fosforilare, unde prezența
ionilor de Mg este indispensabilă. Toxicitatea f
erbicidului poate fi redusă printr-un adaos {
de Mg, ceea ce ar denota o chelatizare aj
Mg de către 2,4-D.	I
Na este cationul care se menține I
constant.	j
— Efectul toxic al 2,4-D se manifestă|
și prin anemierea animalelor, respectiv prin j
BIBLIOGRAFIE
80
60
40
00
M
X
scăderea
^15mg
XX
X
Plasmă Mușchi
Fig. 2. — Creșterea ( %) a protei-
nelor din plasmă și mușchi, la
șobolanii tineri (60 de zile) tratați
cu 2,4-D, comparativ cu mar-
torii (M).
numărului de hemătii/mm3 (fig. 3) j
M
10
00
SOdeziie	120 de zile
dl mg	mg
Fig. 3. — Scăderea
mărului de hematii
de doza de 2,4-D
^!5mg
(%) a nu-
în funcție
și vîrsta
animalelor, comparativ cu
martorii (M).
și a valorii hemoglobinei. Gradul de anemiere este direct proporțional
cu doza de pesticid ingerată.
1.	Boyd G.S., Hormones and cholesterol metabolism, în The control of lipid metabolism, sub
red. J.K. Grant, Acad. Press, Londra. New York, 1963.
2.	Bulbovici S. Iu. Ghighiena, toxikol., pestic. klin., 1969, 7, 378.
3.	Bulbovici S. Iu., Koldobskaia F.D., Kurnevici A.I., Tretia biokimiceskaia konferencta
Beloruskoi, Latvițkoi, Litovskoi i Estonskoi SSR, Minsk, 1968, 2, 196.
4.	Dyson R. D., Gardenas j.M., Barsotti J.R., J. biol. Chem., 1975, 250, 3316.
5.	Ghinea L., Gheorghiade V., Bul. inf. CIDAS, Acad. șt. agr.-silv., 1970, 30.
6.	Kerbkes M., Nicoara D., Csog&r St., Rev. med., 1973, 2, 107.
7.	King E.L., Wooton I.D.P., Microanalysis in medical biochemistry, I.ondra, 1956, 80.
8.	Klimov A.N., în Biohimiceskaia fotometria, sub red. V.C. Asatiani, Izd. Akad. Nauk Gruz.
SSR, Tbilisi, 1960.
9.	Kovacs G. S., Tarnoky K.E., J. clin. Path., 1960, 13, 2, 160.
10.	Krafts A.S., Robbis W.W., Weed control. A textbook and manual, McGraw-Hill Book Co.,
-	New York, 1962, ed. a 3-a.
11.	LowryO.H., Rosenbrough N. I., FarrA.L., Randall R.I., J. biol. Chem., 1951, 193, 265.
12.	* * t Metode de laborator, Edit. medicală, București, 1975.
13.	Montgomery R., Arch. Biochem. Biophys., 1965, 67, 378.
14.	Nblson M., J. biol. Chem., 1944, 153, 375.
15.	Nikandurov V.H., Biohimia (Minsk), 1974, 31.
16.	Puisent P.J.N., Lane J.G., Vet. Record (Lond.), 1970, 87, 8, 247.
17.	Râpeanu M. D., Intoxicații la animale, Edit. Ceres, București, 1970.
18.	Reitman-Fhankbl, în Technique moderne de laboratoire, R. Fauvert, Paris, 1961 — 1962,
ed. a III-a.
19.	Scott W.N., Vet. Record (Lond;), 1967, 80, 4, 168.
20.	Șarpe N., Sidorciuc D., Erbicidele și utilizarea lor, Edit. agrosilvică, București, 1967.
21.	Zak B. et al., Amer. J. clin. Path., 1954, 24, 1307.
Universitatea ,,Babeș-Bolyai”
fi
Centrul de cercetări biologice
3 400— Cluj-Napoca, Slr. Clinicilor nr. 5 — 1.
Primit în redacție la 23 februarie 1976.
modificarea nivelului și activității unor
COMPONENTE SANGUINE LA ȘOBOLANI TRATATI
CU DIMETOAT
DE
ADELA ȘTEFAN, N. STĂNCIOIU, SIMONA CEAUȘESCU și ELENA SIBICEANU
The number of erythrocytes, the quantity of Hb and the activity of diastase were
decreased, while the number of leukocytes, the quantity of protein, the activity
of the GPT and alkaline phosphatașe were increased in the blood of male albino
rats treated with dimetoat in comparison with untreated Controls.
Dimetoatul este un insecticid organofosforic sistemic, utilizat frec-
vent în combaterea insectelor dăunătoare din agricultură și zootehnie.
Pentru a vedea în ce constă efectul toxic al dimetoatului asupra
animalelor, în lucrarea de față ne propunem să urmărim modificarea nive-
lului valoric și al activității unor componente din sîngele șobolanilor tra-
tați cu această substanță.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele au fost efectuate pe un număr de 60 de șobolani albi, masculi, din linia Wis-
tar. La începutul experimentului șobolanii aveau aceeași greutate corporală (200 ±12 g). Pe
toată durata experienței, animalele au fost hrănite ad.libitum cu lapte, ovăz, pline și morcov și
au fost ținute.în aceleași condiții de laborator. Au fost alcătuite două loturi a 30 de șobolani
fiecare : un lot martor și un lot de experiență. în laptele din rația animalelor de experiență
a fost dizolvată, mai întîi, substanța toxică, apoi a fost înmuiată pîinea care urma să fie ingerată
de șobolani. Substanța a fost administrată în doză zilnică de 0,031 mg/șobolan, urmărindu-se
ca ea să fie consumată în întregime.
După 30 de zile de tratament, animalele din ambele loturi au fost sacrificate și din sîn-
gele carotidian au fost recoltate probe și determinate: numărul globulelor roșii și albe, cu hemo-
'citometrul Burker; Hb, cu hemoglobinometrul Gowers-Sahli; formula leucocitară, prin metoda
panoptică May Griinvald-Giemsa; proteinele totale, prin metoda Lowry (9), și fracțiunile prote-
ice serice, prin electroforeză în gel de agar; activitatea GPT după metoda Rosen (11), a fosfa-
tazei alcaline după metoda Bodansky (4), a acetilcolinesterazei după metoda Michel (2) și â dia-
stazei serice după metoda Wohlgemuth (10). Animalele au fost cîntărite la începutul și la
sfîrșitul experienței.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Animalele tratate manifestau tulburări nervoase, apatie și o slăbire
generală, scăzînd în greutate de la 200 la 170 g (fig. 1). De asemenea,
numărul globulelor roșii era redus cu 9,1 % față de normal (fig. 2). Propor-
țional cu reducerea numărului de eritrocite era scăzută și cantitatea de
Hb cu 7,5% (fig. 3).
ST. si CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 135-138, BUCUREȘTI, 1978
136
AiDELA ȘTEFAN și COLABORATORI
)3
MODIFICAM ALE COMPONENTELOR SANG'UEN.E produse de dimetoat 137
Analizînd datele prezentate în tabelul nr. 1 se constată o creșteri	,	, , .. .	. -	.
a nnmMui mnnnoimlnr en w>l ÎT1	u ^%^Vgrupe de animale: Rezultate asemanatoare au fost obținute și m cazul
a numaiulm leucocitelor cu 32/0, m sîngele animalelor tratate fața	qnhni9nnnr P11 narmion 151 si dimetoat 115)
cele netratate. De asemenea, se observă variația semnificativă a-ea^	șobolanilor cu paration o) și dimetoat (M
riilor de leucocite, caracterizată prin neutrofilie, monocitoză, limfopemg „ Activitatea specifica a enzimeloi cei cetate este redata in tabelele
și eozinopenie	r ] nr. 3—5. Astfel, dm tabelul nr. 3 se constata ca atît activitatea GPT, cit
200
250\

200
tOL
50\
ds tal
Martor
Experiență
Fig. 2. — Modificarea eri-
trocitemiei Ia șobolanii tra-
tați cu dimetoat.
Martor
Experiență
Fig. 3. — Modificarea lie-
moglobinemiei Ia șobolanii
tratați cu dimetoat.

inițiată
fina/ă
Fig. 1. - Dinamica greu-
tății corporale a șobolani-
lor tratați cu dimetoat.
Tabelul nr. I
S/auiiiritl leucocitelor și formula leueecitarii Ia șobolanii tratați cu dimetoat (valori medi)
Grapa de	I L (J03/nim3)
animale	I
Formula leucocitară
Ne I Mo I Eo | Ba
Martor
6,412	68±2,60	24^0,80	5±0,50j ^±0,30 j 1^0,20
Tratați
8,511 I 60±l,50l 29±0,70 J 9±l,00 | l±0,10 I l±0,30
Din examinarea valorilor înscrise în tabelul nr. 2 rezultă că în serul 1
animalelor care au consumat dimetoat, cantitatea de proteină era cu |
12 % mai mare fața de martor. Această creștere s-a realizat pe seama glo- I
bulinelor, care au făcut ca valoarea raportului A/G să difere la cele două |
Tabelul nr. 2
Variația proieincmici și a fracțiunilor proteice serice Ia șobolanii tratați eu dimetoat (valori medii)
Grupa de animale		Proteine	1 ' A	'	G	1 1 A/G	|	Globuline (%)	
	1 11	totale g%	1 %	%		1 alfa	1 beta 1 garanta
Martor	30	4,5 ±0,30	I68,2±O,35	31,8±0,28	2,1	7±0,10	20±0,12 4,8±0,10
Tratați	30 1	5,02±0,40	140,0 ±0,431	60,0±0,20	0,7 I	16±o;i5f	30±0,14 114±0,16
( și cea a fosfatazei alcaline au crescut mult sub acțiunea toxicului. Dim-
ii potrivă, activitatea acetilcblinesterazei, din sîngele șobolanilor tratați,
Tabelul nr. 3
Activitatea SIT și a fosfatazei alcaline in serul sanguin Ia șobolanii tratați cu dimetoat
(valori medii)
Grupa de animale	n	GPT (UK)	Fosfataza alcalină (UB)
Martor	30	26±2,30	1,513 ± 0,017
Tratați	30	84 ±3,60	5,040 ± 0,083
Tabelul nr. 4
Activitatea specificii a acetilcolinesterazei serice (valori medii în (zM NaOlI/mg proteină)
Grupa de animale	n	ml NaOH N/100	p.M NaOH/ml	Proteină		p.mNaOH/mg proteină
				extincție (e)	mg/ml	
Martor	30	1,4	0,014	0,50	3,6	3,9- IO-3
Tratați	30	0,6	0,006	0,37	2,4	2,5 ■ IO-3 '
Tabelul nr. 5
Activkatea diastazei serice (valori medii Iu mg amidon/mg proteină)
Grupa de animale	n	UD	mg amidon/ml	mg amidon/mg proteină
Martor	30	32	128±0,60	. 35,50±0,32
Tratați	30	352	1028±l,80	426,60±0,51
a scăzut cu circa 36% față de martor (tabelul nr. 4). O scădere în activi-
tatea acetilcolinesterazei a fost observată și de către alți cercetători,
după tratarea șobolanilor cu paration sau cu alți eșteri fosforici (3), (5),
(7). Din cercetările efectuate pînă în prezent reiese că insecticidele orga-
nofosforice inhibă competitiv și ireversibil acetilcolinesteraza specifică
și nespecifică, blocînd astfel transmiterea influxului nervos. La animalele
tratate apar hiperexcitabilitatea, nesiguranța în mișcări, convulsiile tonice
și clonice, efecte observate și în experiența noastră.
Din tabelul nr. 5 rezultă că activitatea diastazei a înregistrat va-
lori mari în sîngele animalelor tratate față de cele netratate.
138
ADELA ȘTEFAN, șl CDZAIBOIiA'BO-IU
CONCLUZII
în urma tratamentului per os al șobolanilor albi masculi cu dime-
toat, în doză zilnica de 0,031 mg/șobolan, timp de 30 de zile, s-a consta-
tat apariția următoarelor modificări ale unor componente sanguine :
—	scăderea numărului de eritrocite și a cantității de Hb;
—	- creșterea numărului de leucocite, mai ales a neutrofilelor și mono-
citelor;
—	• creșterea cantității de proteină, raportul A/G fiind egal cu 0,7;
—	creșterea semnificativă a activității GPT, fosfatazei alcaline și
diastazei serice și scăderea activității acetilcolinesterazei.
BIBLIOGRAFIE
1.	Aoaeva I.M., Pest. Klin. Otravlenl, 1966, 4, 163.
2.	Altisraș I. și colab., Metodele laboratorului clinic, Edit. medicală, București, 1964,32.
3.	Barman G.A., The structure and function of enzyme, W. A. Benjamin Inc., New York, 1968.
4.	Bopansky A., Amer. J. clin. Path., Tehnical Suppl., 1937, 1,1.
5.	Dombrovsky T. și colab., Igiena, 1966, 15, 7.
6.	Fbederick V. et al., J. econ. Entomol., 1956, 59, 1, 11 — 15.
7.	Gunteu Z., Pesticide, Berlin, -1967, 3.
8.	Havan A. et al., Biochem. Pharmaeol., 1969, 18, 10, 2429—2438.
9.	Lownv O. H, et al., J. biol. Chem., 1951, 193, 265.
10.	Prb»tenschi V.E. și colab., Metode de laborator clinic, Edit. de Stat, București, 1953.
11.	Rosbn F. et al., J., biol. Chem., 1959, 234, 476.
12.	Rbfal El., Hopkins A., J. Agric. Food Chem., 1966, 14, 0, 588—592.
13.	Ștefan Adela, St. și cerc, biochitn., 1964, 7, 2, 279—284.
14.	Ștefan Adela, Cbausbscu Simona, Stăncioiu N., St. și cerc. biol., Seria zoologie, 1972,
24, 5, 443 — 450.
15.	Ștefan Adela, Badulbscu C., St. și cerc, hiochim., 1971, 14, 4, 439—444.
Facultatea de biologie
7 000 — București, Splaiul Independentei nr. 91 — 92
Și
Facultatea de medicină veterinară
7 000 — București, Splaiul Independenței nr. 105.
Primit în redacție la 15 decembrie 1975.
INFLUENȚA DEZINFECTANȚILOB ASUPRA FAUNEI
DIN SOL
DE
IULIANA POPOVICI, RODICA TOMESCU, ADRIANA DUMEA, G. STAN,
V. ȘTEFAN și ALEXANDRINA TARȚA
The effect of intensive disinfection treatments of the greenhouse soil upon the
soil invertebrate fauna is investigalțd.
The disinfections resulted in a decrease of the abundance and the changes of the
specific structure of the soil fauna. The most affected populations vrere the pro-
tozoa, the nematodes and the enchytraeidae (a 30 — 100 per cent decrease as
compared to the total of populations before treatments).
The restoring capacity of the fauna after soil disinfection is different depending
on the adaptative potențial of each faunistic group.
Cercetările au urmărit modificările produse asupra faunei edafice ca
rezultat al tratamentelor complexe, aplicate periodic, în condițiile cultu-
rilor intensive de tomate.
în lucrarea de față prezentăm rezultatele preliminare ale studiilor
întreprinse în 1974 la Centrala serelor Oradea.
MATERIALE ȘI METODE
Serele sînt situate pe un sol brun de luncă cernoziomic, caracterizat printr-un conținut
ridicat în humus, N, P și K, asigurat prin lucrările executate pentru,formarea paturilor germi-
native.
Prelevările a cîte 11 probe de sol, distribuite randomizat pe o suprafață de 100 m2, au fost
efectuate la adîncimea de la 0 — 10 cm în profilul solului, în patru faze, considerate ca semnifi-
cative pentru evoluția faunei din sol, și anume : 1) imediat după defrișarea serelor ; 2) după îm-
bogățirea solului cu îngrășăminte naturale (compost, mraniță, bălegar); 3) la o săptămînă după
aplicarea tratamentului complex; 4) șase luni după tratament, în urma încheierii unui ciclu
productiv al tomatelor- și plantarea noilor răsaduri.
Tratamentul aplicat solului din sere cu scopul dezinfecției și protejării împotriva insta-
lării unor dăunători ai tomatelor (ciuperci, nematode, acarieni etc.).a constat din stropiri cu
zeamă bordeleză (0,5 și 0,75%), cu bavistin (0,1 %), cu ortocid și pionex (0,2 și 2%), cu novox
(6,1 %) și topsin (0,08%). A urmat un tratament cu aburi la 120°C sub presiune, timp de 3 zile
în serele închise etanș și dezinfecția conductelor și pereților serelor cu formalină 40%.
Evaluările populațiilor de protozoare s-au făcut prin metoda suspensiilor de sol incubate
pe agar nutritiv cu extract de sol (7), rezultatele fiind raportate la 1 g sol umed (1); pentru
nematode, extrase din probe (50 cm3) după metoda Baermann îmbunătățită (5), datele canti-
tative sînt obținute prin numărare în diluții la camera Fenwick; pentru restul grupurilor stu-
diate (probe de 200 cm3) evaluările s-au făcut după extragerea la aparatele Tullgren.
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 189-143, BUCUREȘTI, 1976
IULIANA POPOVICl și COLABORATORI
3
INFLUENȚA DEZINFECTANTELOR ASUPRA FAUNEI DIN SO'L
14]
REZUMATE și discuții
Abundența faunei din sol, în cele patru faze ale prelevărilor, este
prezentată în tabelul nr. 1. Umiditatea solului (uscare în etuvă la 105°C)
a fost : 31,60 ; 16,20 ; 36,20 ; 53,40 %.
Condițiile specifice culturilor intensive din sere, caracterizate prin
suplimentări de substanțe nutritive organice și minerale, constanța tem-
peraturii și umidității au oferit un mediu favorabil dezvoltării faunei din
sol. Fauna este relativ bine reprezentată prin toate grupurile, după un
întreg ciclu productiv al tomatelor (faza I, tabelul nr. 1).
Tabelul nr, 1
Abundența îauflcî în solul serelor cultivat cu ioDiatc (X/m2)
Grupul faunistic	Faza de prelevare			
	defrișarea serelor (faza I)	1 adaos de Îngrășăminte organice (faza a II-a)	tratamente (faza a Ilf-a)	6 luni după tratamente (faza a IV-a)
Protozoare *	4 313	11 200	396	163
Nematode	376 000	1 803 000	125 000	2 499 000
Enchitreide	1	367	1 018	—	17211
Acarieni	14 773	44 219	29 514	1 528
Colembole	1	3 236	2 093	830	1 940 '
Insecte adulte	1	—	142	—	—
■ I.arve de coleoptere |	45	—	—	45
•.MedWi 8 sol umed.
Adaosul de îngrășăminte organice (faza a II-a) are drept consecință
atingerea unei abundențe maxime pentru majoritatea organismelor din
sol. Populațiile protozoarelor sînt reprezentate, din abundență, de Flagel-
lata, Rhizopoda și Ciliata (fig. 1), acestea din urmă avînd dominanța cea
mai pronunțată și cuprinzînd un număr mai mare de specii, comparativ
cu situația din restul fazelor de prelevare a probelor. Menționăm prezența
speciilor: Gonostomum affinp Stein, Glaucoma. mynoplvyllî Penard, G.
pyrij'ormis (Ehrb.) Schew., Colpoda înfiata Stokes, C. steini Enriques, O.
maupasi Enriques, C. cnccullns Miiller, Oolpidium campylum (Stokes)
Bresslau, Cyrtolaphosis (Balantioplwrus) elongata Kahl, Cyclograma late-
ritia Claparede et Eachmann, Vroleptus musculus Stein, Oxytncha sp.,
Spathidiwn sp., Ohilodonella sp., Vorticella microstoma Ehrenberg și Filep-
tw elepliantinus Kahl.
Abundența mieroflorei, determinată de înglobarea în sol a îngră-
șămintelor naturale, a favorizat dezvoltarea populațiilor de protozoare
chiar în condițiile unei umidități reduse a solului în perioada lucrărilor
agrotehnice din sere.
Numărul nematodelor a crescut de peste 4 ori în urma adaosului
de îngrășăminte, comparativ cu prima faza a testărilor. Compoziția speci-
fică a populațiilor de nematode, caracterizata prin prezența a 31 de spe-
cii, arată o constanță și o dominanță pronunțate pentru speciile Rhab-
ditis sp, (juvenili), Mesorhabditis monhystera (Biitschli) Dougherty, Pelo-
dera teres dchneider și CephaMnis nanus de Man. Babditidde formează
componenta esențială a faunei de nematode în solul studiat, cu o domi-
nanță între 93 și 99% din totalul populațiilor de nematode (tabelul nr.
2). Dominanța acestor specii cu cicluri biologice foarte scurte (6), (8) și
deci cu posibilități de dez-
voltare exuberantă și rapidă
a populațiilor lor explică
abundența nematodelor în
sol.
Remarcăm absența unor
nematode fitoparazite, speci-
fice tomatelor.
Populațiile de enchitrei-
de arată, de asemenea, o
creștere a abundenței lor, ca
urmare a îmbogățirii solului
în substanțe nutritive. Ea
este manifestată, în special,
prin densitatea deosebită a
indivizilor imaturi (70% din
totalul populațiilor), cu domi-
nanța celor aparținînd genu-
lui Marionina (55%). Popu-
lațiile de enchitreide din solul
serelor includ speciile : Ma-
rionina riparia Bretscher, M.
libra Nielsen et Ghristensen,
M. south&rni Cernosvitov, M.
spicula Leuckart, M. tubifera
Nielsen et Ghristensen, ' M.
simillina Nielsen et Christen-
sen, Enchylraeus sp., B. buch-
holzi Vejdovsky. Au fost
Fig. 1. — Abundența diferitelor populații de proto-
zoare în solul din sere.
Tabelul nr. 2
Dominanța (%) populațiilor de neinato^ și eolomWe In solul serelor cultivat cu tomate
Faza de prelevare
Grupul faunistic •	defrișarea serelor (faza I)	adaos de îngrășăminte . organice (faza a II-a)	tratamente (faza a III-a)	6 luni după tratamente (faza a IV-a)
Nematoda Ord. Rhabditida Ord. TylencMda Ord. Araeolaimida Ord. Rnoplida Ord. Dorylaimida	92,25 3,97 0,28 1,10 1,40	96,19 2,45 0,21 1,61 0,54	96,75 2,88 0,97	98,54 0,93 0,01 0,38 0,14
Collembola Fam. Hypogastruridae Fam. Onychiuridae Fam. Isotomidae \	Subord. Symphypleona	1,40 22,53 39,43 36,63	80,35 19,64	5,55 94,44	9,53 11,90 71,43 7,14
A UiVm
UI	■ '	IULIANA POPOVICI și COLABORATORI	4
,—
semnalate doar sporadic și speciile Fridericia callosa Eisen, F. striata
Levinsen, Henlea jutlandica Nielsen et Christensen și Mesencliytraeus
armatus Levinsen.
Fauna acarienilor este reprezentată cu predominanță de larve și
nimfe de oribatide și gamaside (Macrochelis muscaedomesticae Scopoli,
Oppia conformis Berlese, Ololaeldps venetic Berlese/ Sînt specii frec-
vent semnalate în îngrașămintele naturale aplicate solurilor, ceea ce ex-
plica abundența Iot maximă în această fază de prelevare a probelor de
sol (tabelul nr. 1).
Colembolele sînt reprezentate, în special, prin Isotomidae (media
70%) (tabelul nr. 2) cu genurile Folsomia, Proisotoma, Isotoma și Isota-
murus. Umiditatea redusa a solului după înglobarea îngrășămintelor poate
fi un important factor al variațiilor populațiilor de colembole, în special
a onichiuridelor și hipogastruridelor, mai sensibile. în condiții nefavo-
rabile indivizi aparținînd familiei Isotomidae și subordinului Sym/phy-
pleona își modifică ritmul de viață, tolerând aceste condiții prin stadii de
rezistență (2), (3).
Fauna larvelor de coleoptere din solul serelor a fost neglijabilă.
Au fost colectate foarte puține exemplare aparținînd speciei Athous sub-
fuscus Midi, și genului Piestus. Insectele adulte, la fel de slab reprezentate,
aparțin familiilor Brachycerae, Stapliilinidae și Clialcididae.
Aplicarea tratamentului complex a avut ca rezultat reducerea fau-
nei din sol cu 30—100% (tabelul nr. 1). Influența asupra faunei de proto-
zoare s-a manifestat, în special, asupra formelor trofice, chisturile rămase
viabile dînd posibilitatea refacerii populațiilor, dar cu efective foarte
reduse. Sensibilitatea pronunțată a microfaunei la tratamentul cu aburi,
tratament care afectează în egală măsură și flora bacteriană — sursa
nutritivă a microfaunei — , explică slaba revenire a populațiilor de pro-
tozoare chiar și după 6 luni de la dezinfecție (fig. 1).
Ca urmare a tratamentelor din sere, populațiile nematodelor din
sol sînt diminuate cu circa 85%. Aceste populații sînt reprezentate în
proporție de 97 % de juvenili de rabditide; majoritatea celorlalte specii,
anterior’ semnalate în sol, au fost complet îndepărtate prin tratamentele
aplicate.
Restabilirea populațiilor de nematode după 6 luni de tratamente
se datorește, probabil, capacității lor de multiplicare rapidă, precum și
adaosului de faună prin plantarea noilor răsaduri.
Enchitreidele au marcat cea mai puternică reacție față de dezinfec-
ția solului. Aceste organisme, care nu rezistă la temperaturi de peste 35°C
iar coconii la cele de peste 65°C (4), au fost înlăturate complet în urma
tratamentului cu aburi, cel puțin din zona superficială a paturilor germi-
native (zona studiată). Dezvoltarea ulterioară a populațiilor de enchi-
treide (abundența maximă la 6 luni de la tratament) se poate datora fie
adaosului de faună prin plantarea răsadurilor de tomate, fie posibilei
rezistențe în straturile mai profunde ale solului.
Abundența acarienilor este redusă la 30% față de maxima popu-
lațiilor lor, ca urmare a tratamentelor. Formele cele mai rezistente s-au
dovedit a fi larvele de oribatide, proveniența lor fiind posibilă din eclo-
zarea ouălor după perioada tratamentelor. Notam, de asemenea, o redu-
cere progresivă, și continuă a acestor populații în cursul următorului
5	INFLUENȚA DEZINFECTANȚILOB ASUPRA FAUNEI ©IN SOIL	143
ciclu vegetativ al tomatelor. Sînt necesare studii extensive pentru a sta-
bili factorii posibili, responsabili pentru această diminuare a faunei de
acarieni.
Efectul dezinfecției solului asupra faunei de colembole se mani-
festă prin reducerea acestor populații cu circa 60%. Isotomidele sînt cele
mai rezistente. După 6 luni de la tratamente, fauna de colembole își du-
blează efectivul și se remarcă indivizi aparținînd tuturor familiilor inițial
semnalate în solul serelor. Aceasta dovedește capacitatea adaptativă poten-
țială a colembolelor, importante în restabilirea echilibrului biotic al solului.
CONCLUZII
1.	Dezinfecțiile periodice ale serelor au avut drept consecință dimi-
nuarea faunei edafice cu 30—100%. Populațiile cele mai afectate de aceste
tratamente sînt protozoarele, nematodele și enchitreidele.
2.	Capacitatea de restabilire a faunei din sol după tratamentele
de dezinfecție a solului este diferențiată, în funcție de potențialul adapta-
tiv al fiecărui grup faunistic. Protozoarele manifestă cea mai slabă reve-
nire după tratamente. Fauna nematodelor, enchitreidelor și colembolelor
— considerată, în g'eneral, ca folositoare proceselor biotice din sol — mani-
festă capacități potențiale remarcabile de restabilire a populațiilor lor
în solul serelor.
3.	Periodicitatea tratamentelor, schimbările frecvente ale paturi-
lor germinative cerute de cultura intensivă, precum și repetatele lucrări
agrotehnice care duc la distrugerea progresivă a structurii solului, pro-
voacă perturbări ale echilibrului biotic al solului, schimbări ale raporturi-
lor dintre diverșii componenți ai faunei cu implicații asupra proceselor
de descompunere și fertilizare din sol.
bibliografie
1.	Alexandrii M., Methods of soil analyses, Amer. Soc. Agron. Inc. Pub]., Madison, 'Wisconsin,
1965.
2.	Cassagnau P., Ecologie du sol dans Ies Pyrenies centrales. Les biocenoses des collemboles, Her-
mann, Paris, 1961.
3.	Cassagnau P., Atti del IX Congresso Nazionale Italiano di Entomologia, Bertelli i Piccardi,
Firenze, 1972, 227-244.
4.	Christensen B., Oikos, 1956, 7, 2, 301 — 308.
5.	Oostenbrink M., în Nematology, J.N., Sasser,"W. R. Jenkins, Univ. North Carolina Press,
Chapel Hill, 1960.
6.	Popovici I., Pedobiologia, 1973, 13, 5, 401 — 409.
7.	Pramer D., Schmidt E.L., Experimental soil mierobiology (Protozoa), Burgess Publ. Co.,
Minneapolis, Minnesota, 1965.
8.	Sohlenius B., Growth, reproduction and population dynamics in some bacterial feeding soil
nematodes, Thesis, Univ. Stockholm, 1973.
Centrul de cercetări biologice
3 400 — Cluj-Napoca, Slr. Republicii nr. 48.
Primit în redacție la 17 februarie 1976.
INFLUENTA RADIAȚIILOR r ASUPRA EVOLUȚIEI
DIFERITELOR STADII
LA PLODI A INTERPUNCTELLA IIP.
(LEP1D0PTERA-PHNC1TIDAE)
DE
SILVIA GROSU
The eggs, larvae, pupae and adults of Plodia interpunctella Hb. were treated with
various dosages of gamma radiations. A 25 krad dose completeiy inhibited hat-
ching when applied to eggs by the end of the embryo evolution. The percentage of
hatching dropped to 1.12 after male mature larvae were irradiated with 40 krad,
- and it was 0 after treating with 50 krad. In irradiated females, the complete egg
sterility is achieved with a 40 krad dose. When pupae are treated, complete steri-
lity is obtained with 40 in males, and with 30 krad in females. In irradiated adults;
the egg fertility dropped to 1.0 pei' cent with 40 krad dose applied to males, and
to 0 in females treated with the same dosage.
Plodia interpunctella Hb. (molia fructelor uscate) este un dăunător
de importanță majoră pentru numeroase produse agroalimentare depozi-
tate. Combaterea sa chimică este asociată cu grave efecte negative, prin-
tre care și poluarea alimentelor tratate. O alternativă a acestor tratamente
este alcătuită de aplicarea radiațiilor ionizante și îndeosebi a razelor y,
în acest sens, în literatură există indicații sumare asupra posibilităților
de combatere prin iradiere a dăunătorului, publicate de N.M. D e n n i s
(2), J. M. Har vey (3), C. P. Pap a dop oul o u (5), G. I. S cego le va
(7), L.P. Hender son (4), J.R. Pendlebury și colab. (6). Un stu-
diu mai amplu publicat de R.R. Cogburnși colab. (1) tratează efectul
globaț al iradierilor asupra unor stadii ale acestui dăunător.
în lucrarea de față ne-am propus să examinăm efectul iradierilor
cu diferite doze .de iradiere y, aplicate la stadiile de ou, larvă, crisalidă și
adult ale insectei Plodia interpunctella Hb.
MATERIAL ȘI METODĂ
Insectele' utilizate în experimentări au provenit din creșteri în condiții controlate, la
28 4- 1°C, pe mediul nutritiv Haydak.
Pentru iradieri s-a folosit o sursă 60Co.
Evoluția perechilor iradiate s-a urmărit în tuburi de sticlă de 20 x 60 mm, meținute în
aceleași condiții ca și culturile de larve.
REZULTATE
Iradierea ouălor (tabelul nr. 1). în urma iradierii ouălor la sfîrșitul
dezvoltării embrionare cu doza de 10. krad, majoritatea larvelor au murit
înainte de transformarea în crisalide, totuși, unele dintre ele au produs
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 141-148, BUCUREȘTI, 1976
- c. 1382
146
6IWIA GWOSU
3 INFLUENȚA RADIAȚIILOR Y ASUPRA EVOLUȚIEI LA I». INTERPVNCTELLA 147
adulți, din care o mare parte prezentau malformații, fiind astfel inapți
pentru copulare. Prolificitatea perechilor formate din masculi proveniți
din ouă iradiate cu aceasta doză și femele normale a fost în medie de 48
de ouă per femelă, iar ecloziunea pontelor rezultate a fost de numai 2,0%. j
Tabelul nr. 1	i
Prolificitatea și fertilitatea speciei Plodia interpunclella HO. jupă iradierea Ia stadiul do ou la sfîrșitul
dezvoltării embrionare
Doza krad	Natura perechilor	Nr. perechi	Prolificitatea per femelă	Ecloziunea 0/ /o
10	JI x ȘN	7	48,42±19,89	2,00±l,36
10	ȘI	8	64,25±17,00	11,87±2,89
25	<JI x ȘN	12	15,08± 7,44	0
25	<JNx ȘI	11	10,36 ± 3,41	0
28,5	<31 xȘN	4	35,24±17,03	0
28,5	<JNx ȘI	■ 4	52,75 ±36,04	0
La împerecherea femelelor obținute din ouă iradiate cu această doză cu ș
masculi normali, prolificitatea medie a fost de 64 de ouă, iar fertilitatea !
de 11,87%.	|
Doza de 25 krad a inhibat total fertilitatea pontelor, ceea ce conduce
la concluzia că infestarea latentă a produselor agroalimentare cu ouăle
acestei specii este anihilată ■ de această doză.
Iradierea larvelor. Tratarea prin iradiere a larvelor mature de
Plodia interpunctella Hb. a avut ca efect reducerea prolificității femelelor ;
în general, prolificitatea nu este corelată cu doza aplicată, nici cu natura
perechilor formate (tabelul nr. 2). în ceea ce privește viabilitatea pontelor
obținute după apariția adulților proveniți din larvele iradiate, ea este de ;
Tabelul nr. 2
Prolificitatea și fertilitatea speciei plodia intervunctella Hb. după iradierea în stadiul de larvă cu
diferite doze de radiație Y
Doza krad	Natura perechilor	Nr. perechi	Prolificitatea per femelă	Ecloziunea %
10	JIx ȘN	21	18,23±3,86	55,33±8,10
10	9ix<jn	32	39,46±7,29	59,06±5,13
20	^Ix ȘN	50	40,66±4,96	39,76±5,14
20	ȘIx<jN	38	31,40±3,72	36,94±5,18
25	<Hx ȘN	8	13,87±7,68	14,89±5,76
	?Ix<?N	8	5,37±4,06	9,65±6,67
28,5	<JIx ȘN	10	18,00±5,21	2,90±l,99
^8,5	$IX(JN	10	69,80±9,89	3,00±0,54
30	gUx ȘN	19	30,63 ±6,04	32,05±7,61
30	ȘIX^N	26	23,96±4,21	10,42±4,54
40	JÎX ȘN	8	10,62 ±4,43	1,12±1,26
40	$IX<JN	8.	6,00±2,07	0
50	<?I X ȘN	8	7,12±1,83	0
50	ȘIxtfN	8	4,25±1,78	0
55,3%, la perechile alcătuite din masculi iradiați cu 10 krad și femele
normale, și scade pînă ja 112% la doza de 40 krad, fiind total inhibată
la 50 krad.	'
în cazul perechilor alcătuite din masculi normali și femele iradiate,
procentul de ecloziune scade progresiv, de la 59,06 la doza de 10 krad,
anulîndu-se la iradierea cu 40 krad.
Iradierea crisalidelor. Din cercetările noastre rezultă că în acest
stadiu se înregistrează o sensibilitate mai mare la iradierea cu raze y decît
în cel de larvă matură (tabelul nr. 3). Deși prolificitatea în cazul diferite-
lor doze și combinații de sexe nu este prea îndepărtată de aceea a larve-
lor iradiate, fertilitatea pontelor rezultate ulterior este mai redusă. Astfel,
■ Tabelul nr. 3
Prolificitatea și fertilitatea speciei Plodia InlernuncteUa Hb. după iradierea in stadiul de crisalidă cu
diferite doze de radiație y
Doza krad	Natura perechilor	Nr. perechi	Prolificitatea per femelă	Ecloziunea 0/ /o
10	41X ȘN	17	64,88± 9,74	38,35±5,36
10	ȘIX^N	16	38,62 ± 8,41	44,93±4,31
20	(fix ȘN	9	35,77± 7,43	17,45±6,98
20	ȘIX<JN	13	67,23± 9,69	46,84±7,29
25	eJIxȘN	9	19,66±10,54	0,55±0,55
25	ȘIXcJN	13	Î9,84± 5,19	l,38±0,94
30	41X ȘN	11	46,81±10550	4,18±2,67
30	ȘIX^N	7	17,00± 4,02	0
40	<JIX ȘN	8	ll,00± 1,17	0
40	ȘIX<JN	8	10,75± 4,67	0
50	<JIxȘN	8	5,62± 8,62	0
50	1 ȘI X <JN	8	0,62± 0,41	0
după iradierea crisalidelor mascule cu 10 krad, femelele normale fecundate
de masculii sterili produc ouă viabile în proporție de numai 38,35%, la
iradierea cu 20 krad a masculilor, de 17,45%, la 30 krad de 4,18%, eclozi-
unea anulîndu-se la 40 krad.
Iradierea crisalidelor femele cu 25 krad are ca efect obținerea unei
fertilități de numai 1,38%, iar la 30 krad pontele sînt total sterile.
Iradierea adulților. La adulți supuși iradierii s-a constatat o redu- •
cere drastică a prolificității, în cazul ambelor tipuri de combinare a sexe-
lor, fără ca aceasta să fie paralelă cu doza de iradiere (tabelul nr. 4).
Tabelul nr. 4
Prolificitatea șl fertilitatea speciei plodia interpunelella Hb. după iradierea In stadiul de adult cu
diferite doze de radiație Y				
Doza krad	Natura perechilor	Nr. perechi	Prolificitatea per femelă	Ecloziunea %
10	<jlx ȘN	8	21,87± 9,53	36,12±15,18 .
10	ȘIX<JN	11	32,00± 7,18	12,54± 6,45
20	<JIX ȘN	15	62,93±10,80	2,95± 1,29
20	ȘIX<JN	23	33,78 ± 5,80	4,08± 2,06
25	<JIX ȘN	19	28,47 ± 5,54	19,31 ± 5,24
25	ȘIX.JN	33	42,33 ± 4,18	11,21 ± 2,81
28,5	<JIX ȘN	9	11,83± 6,11	14,99± 5,56
28,5	ȘIXtJN	8	22,00± 8,49	8,64± 2,93
30	<?IX ȘN	12	16,08± 2,44	4,83± 3,14
30	ȘIX<JN	28	44,53± 7,88	5,64± 3,33
40	<jlx ȘN	8	11,22± 1,27	1,00 ± 1,02
40	ȘIXJN	8	27,80± 6,17	(	0
148	SILVIA GROSU	4
Fertilitatea pontelor rezultate este mai scăzută decît Ia iradierea
crisalidelor, obținindu-se un procent de ecloziune de 1,0 la perechile
formate din masculi iradiați cu 40 krad și femele normale, iar la perechile
alcătuite din masculi normali și femele iradiate cu 40 krad, ecloziunea
este inhibată total.
¥
Din cele prezentate putem conchide că metoda combaterii dăună-
torului Ploăia interpunctella Hb., prin supunerea acestuia efectului radia-
țiilor y, produse de 60Co, este eficace, eliminînd total dezavantajele
combaterii chimice.
ACȚIUNEA UNOR ANALOGI SINTETICI DE HORMONI
JUVENILI ASUPRA DEZVOLTĂRII ONTOGENETICE
ȘI A RANDAMENTULUI PRODUCȚIEI DE MĂTASE
LA BOMBXX MORI ’(L.)
DE
LIV IU A. FLOCA
BIBLIOGRAFIE
1.	Cogbuhn B. R., Tilton E. W., Bubkholder W.E., J. ccon. Entomol., 1966, 59, 3, 682 — 685.
2.	Dennis N.M., J. econ. Entomol., 1961, 54, 1, 211 — 212.
3.	FIarvby J.M., AEG, TID-7 684, Div. isotopes develop., Div. bio). med., 1963, 55 — 57.
4.	Hbnderson L.P., AEC, CONF-641 002, Div. isotopes develop., Div. biol, med., 1964, 8—9.
5.	PapadopoUlou C.P., Proc. Symp. Radiation and radioisotopes applied to insects of agricul-
tura! importance, Athens, 22 — 26 April 1963, IAEA, Viena, 1963, 485 — 490.
6.	Pendlebury XB., Jefpbribs D.J., Banham E.J., Bull J.O., în Entomologi/ of radiation
distnfeslation of grain, sub red. P. B. Cohnwei.l, Pergamon Press, Oxford, 1966,
143-156.
7.	Scegoleva G.I., Zașc. rast., 1963, 9, 14 — 15.
Institutul de fizică atomică,
Centrul de medicină nucleară
Măgurele — Ilfov.
Primit în redacție la 9 februarie 1976.
Topical application of juvenoids : JTC-1, JTC-2 and Altozar (0.002 — 20 p.g/
larvae) on Bombijx mori (L.), during the first day of the last larval stage, stopped
the pupation and led to morphological modifications, depending on the quantity
of hormonal analogue used.
Metabolic changes also occurred, leading to prolongation of the last larval stage.
Pulverization of larvae with these substances resulted in modifications of the
protein metabolism, inchiding silk biosynthesis.
De la descoperirea lor, analogii sintetici ai hormonilor juvenili
(a-H J) au fost studiați ca insecticide hormonale, utilizîndu-se doar efectul
letal asupra insectelor dăunătoare. Cunoscută fiind multitudinea și com-
plexitatea proceselor metabolice dirijate de HJ în general, posibilitatea
apariției unor influențe pozitive ale acestor substanțe sintetice nu putea
fi exclusă.
Ținînd seama de faptul că, în această problemă, literatura de specia-
litate conține puține informații, he-am propus testarea activității a-HJ
asupra dezvoltării larvelor și a biosintezei mătasei la viermele de mătase
al dudului (Bombyx mori). în etapa următoare, bazîndu-ne pe rezultatele
testării, am urmărit modul în care reacționează larvele la tratamentul
populațional cu a-HJ, stabilind în final efectul asupra producției de mă-
tase brută.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele au fost efectuate pe un polihibrid, rezultat din încrucișarea a trei rase de
viermi de mătase (China 28 x Alb Băneăsa) x (Alb Orșova X China 28), provenit de la
Stațiunea centrală de cercetări sericicole, București.
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 149-155, BUCUREȘTI, 1976
50
MVIU. A. FLOCA
PLANȘA. I
2
15
4~[(3,7- dimefi/-' B, 7- epoxl-2- ocfenil)oxi]~ 1-efil
4 ~[(3,7-dMH~ 6,7-epoxi~2~odenîl)oxi]~1-n>fro
ABozar
pus la dispoziție aceste substanțe.
Mulțumim colectivului condus de dr, doc. Francisc Hodoșan și chimistei
Mariana Gris tea de la Institutul de chimie Cluj-Napoca, care au sintetizat și ne-au
Juvenoizii luați în studiu sînt: JTC-1 (sintetizat pentru prima dată de H. Lee și
colab.1), JTC-2 (J. D o 1 e j s și colab.2) și Altozar (C. A. Henri k3) (2), (7), (8). Aceste sub-
stanțe prezintă următoarea structură chimică :
JTC-1
c2h5
'2
COOEt
Pentru prima grupă de experiențe, reprezentînd testarea activității a-HJ, s-a utilizat
metoda aplicațiilor topice pa larve în prima zi a ultimei vîrste larvare (9). Analogii de
HJ4 au fost dizolvați în acetonă, utilizindu-se următoarea scară logaritmică de diluții: 10 ~3,
10~a, 10-1, 10° și IO1, cantitatea de substanță activă aplicată fiind de 0,002—0,02—0,2—2 și
20 (Xg/larvă.
Pentru grupa a doua de experiențe, reprezentînd tratamentul populațional, analogii,
în diluție condiționată, au fost pulverizați, atît pe tegumentul larvelor, cît și pe hrană, concen-
trația fiind stabilită pe baza experiențelor de testare.

rezultatele obținute și discuția lor
TESTAREA ACTIVITĂȚII A-HJ
Aplicarea topică de a-HJ oprește transformarea larvelor în pupe,
rezultînd o gamă de indivizi intermediari, cuprinși între tipul de superlar-
vă, caracteristic unei faze larvare supranumerare, și tipul de pupă normală.
i
a
65 270,
a
*
H. Lee, J. Menn, F. Pallos, Patent belgian nr. 734 904, 1969.
L. Dolej's, J. Kahovcova, K. S 1 a m a, F. S o r m, Patent cehoslovac nr.
1970.
G.A..H e n r i c k , Patent belgian nr. 778 241, 1972.
PLANȘA I. Fig. 1 — 16 :1 și 2, Pupe normale; 3 și 4, aripi scurte (a) și apendici
deformați (b); 5, membrane intersegmentare mărite (c) ;6 și 7, dislocări ale
capului (d) și apendicilor cefalici (e); 8, dislocarea toracelui (/); 9—11, zone de
cuticulă de tip larvar (£); 12 și 13, intermediar pupă—larvă cu.picioare lungi (h),
cu zone de cuticulă pupală (i) și larvară (J); 14, intermediat jumătate larvă,
jumătate pupă, cu muguri alari evidenți (k); 15, intermediar larvă—pupă cu
picioare false abdominale (0; 16, intermediar avînd forma corpului și cuticulă
de tip larvar, caracterele pupale slab evidente.
12
3	HORMONII JUVENILI ȘI PRODUCȚIA DE MATA'SE	151
Scara modificărilor morfologice, stabilită de noi, este prezentată în tabe-
lul nr. 1 și planșa I. Rezultatele obținute pun în evidență faptul că analogii
testați prezintă un anumit grad de activitate juvenilizantă, dependentă
de concentrație și tip de analog (tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 1
Seara modificărilor morfologice Induse de acțiunea a-HJ Ia Bombyx mori
Efectul	Caracteristici morfologice
0	pupe normale
1	pupe cu apendici și aripi deformate, cu dislocări evidente ale segmentelor cefalice și toracice, cu membrane intersegmentare mărite și cu zone de cuticulă de tip larvar
2	intermediar pupă — larvă ce respectă forma pupală a corpului, domină cuticulă de tip pupai cu zone mari de cuticulă de tip larvar
3	intermediar de tip larvă — pupă tipic, cu apendici anormal de lungi, cu capul de tip larvar, toracele și abdomenul caracteristice pupei, cu zone de cuticulă pupală și muguri alari evidenți în regiunea toracică
4	intermediar de tip larvar, cu antene lungi, cu mici regiuni de cuticulă pupală in zona pronotului și pe abdomen, discurile alare puțin evidente, pe abdomen picioare false larvare	.
5	superlarve perfecte, larve gigantice, rezultate în urma unei năpîrliri supranume- rare, cu antene lungi și corp de formă tipic larvară
Pentru JTC-1 și 2, activitatea maximă, estimată prin numărul
indivizilor cu grad mare de modificări morfologice (efecte 3 și 4), se con-
stată în cazul concentrațiilor ridicate, de 20 și 2gg/mdivid. în comparație
cu aceștia, analogul Altozar prezintă activitate juvenilizantă mult mai
scăzută.
VARIAȚIA GREUTĂȚII GOGOȘII CRUDE ȘI A INCARTAMENTULUI
MĂTĂSOS SUB ACȚIUNEA A-HJ
Rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 3.
Constatăm astfel că greutatea gogoșii crude variază semnificativ
în funcție de analog și concentrația acestuia, diferențele față de martori
fiind cuprinse între +126 și —295 mg.
La loturile tratate cu JTC-1 și 2, cu excepția concentrației de 0,1%
cu JTO-2, valorile greutății gogoșii crude sînt mai mici față de martori,
în timp ce pentru Altozar sînt crescute. De asemenea, nu există o corelație
pozitivă între greutatea gogoșii crude și cea a învelișului mătăsos, îh spe-
cial pentru JTO-2 și Altozar.
Rezultatele noastre, privind efectul a-HJ asupra procesului de bior
sinteză a proteinelor mătasei, stabilite prin studiul parametrilor biologici
ai gogoșii, sînt,în concordanță cu observațiile lui S. Murakoshiși
colab. (5) și O.F. Oh a n g și ‘colab. (1), care, administrînd pe cale bucală
sau prin injecții a-HJ. la larve de Bombyx mori, obțin modificarea greutății
gogoșii crude.
152
LI VIU A. FLOCA
4
153
Tabelul nr. 2
Scafa modificărilor morfologice la Bombnx mori sub acțiunea analogilor sintetici de HJ
	Doza (xg/ind.							Număr indivizi								Activi- tate
a-HJ		"cd	tr		efect					procente						
			E	0	1	2	3	4	5	0	i 1	1 2	1 3	1 4	1 5	medie
	20 __	20	14		2	_1	—	2	1	—	33,3	16,6	—	33,3	16,6	JL8 _
	2	20	7	6	3	2	2	—	—	46,1	23,0	15,4	15,4	—	—	1,0
JTC-1	0,2	20	11	3	6		—	—	—	33,3	66,6	—	—	—	—	0,6
	0,02	20	8	8	4	—•	•	—	—	66,6	33,3	—	—	—		0,3
	0,002	20	7	11	2	—	—	—	—	84,6	' 15,4	—	—	—	—	0,15
	20	20	14	2		1	1	1	1	33,3	—	16,6	16,6	16,6	16,6	2,3
	2	20	12	4	2	1	1	—	—	50,0	25,0	12,5	12,5	—	—.	0,9
JTC-2	0,2	20	10	8	1	1	-—			80,0	10,0	10,0	—	—	—	0,3
	0^02^	20	10	10	—	—	—	—		100,0	—	—	—	’ —	•—■	0,0
	0,002	20	11	9	—	—	—		—	100,0	—	—	—	—	—	0,0
	20	10	3	4	2	1	—	—	—	57,1	28,5	14,4	—	—	—	0,6
	2	10	1	5	2	1	1	—	—	55,5	22,2	11,1	11,1	—	— .	0,77
Altozar	0,2	10	2	4	2		2	—	—	50,0	25,0	—	25,0	—		1,0
	0,02	10	2	6	2	—	—	—	—	75,0	25,0		—	—	—	0,25
	0,002	10	—-	io	—	—	—	—		100,0	—	—	—	—	—	0,0
Martori		20	4		—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	.—
STUDIUL. INDICILOR BIOLOGICI AI GOGOȘII DUPĂ TRATAMENTUL
PRIN PULVERIZARE CU A-HJ LA BOMB^X MORI
Observațiile privind comportamentul populațional la tratamentul
cu a~MJ au fost inițiate pe loturi de 200 de larve, pulverizările cu emulsie
condiționată, în concentrație de 0,1%, fiind repetate zilnic pînă în ziua
a 0-a a ultimei vîrste larvare. Tratamentul cu JTC-1 a avut ca efect
prelungirea cu 8 — 10 zile a perioadei larvare, timp în care larvele au înre-
gistrat un spor în greutate de pînă la 2 g față de martori, după care, nepu-
tînd împupa, au murit. După tratamentul cu JTC-2 și Altozar au fost
înregistrate creșteri ale greutății gogoșii crude de 16,4% pentru primul
analog și de 31% pentru al doilea (tabelul nr. 4).
Ținînd seama de observațiile lui S. M o r o h o s h i și colab. (3), (4)
și ale lui T. O s h i k i și S. Mor o h o shi (6), care evidențiază modifi-
cări sesizabile ale metabolismului protidic și lipidic din corpul gras, ovare
și hemolimfă, la insectele tratate cu a-HJ, putem presupune că analogii
Tabelul nr. 3
Variația greutății gogoșilor și a învelișului mătăsos în urma tratamentului cu a-HJ ia Bombyx mori
a-HJ	C	oncentrația 0/	8 /o	Greutatea	1 ogoșii crude g ■	Diferența față de martori g	Greutatea	D învelișului	f mătăsos g	iferența ață de uartori g
	1	M 1,401* ES ±0,148	-0,169	M 0,223* ES ±0,007	-0,074
	0,1	M 1,550 I ES ±0,09	-0,020	M 0,345* ES ±0,001	-0,048
JTC-1	o,or	M 1,481* ES ±0,09	-0,089	M 0,285 ES ±0,018	-0,012
	0,001	M	1,521- ES +0,063	-0,049	M 0,292 ES ±0,021	-0,005
	0,0001	M 1,371* ES ±0,058	—0,199	M 0,323 ES ±0,015	±0,026
	1	M 1,333* ES ±0,084	-0,237	M 0,341* ES ±0,023	±0,044
	0,1	M 1,636 ES ±0,141	±0,066	M 0,362* ES ±0,010	±0,065
JTC-2	0,01	M 1,370* . ES ±0,078	-0,200	M 0,345* ES. ±0,013	±0,048
-	0,001 		M 1,330* ES ±0,092	-0,240	M 0,304 ES ±0,013	+0,007
	0,0001	M 1,275* ES ±0,118	-0,295	M 0,348* ES ±0,027	±0,051
	1	M 1,660 ES ±0,052	±0,090	M 0,282 ES ±0,009	-0,015
	0,1	M 1,360 ES ±0,147	-0,210	M 0,349* ES ±0,016	±0,052
Altozar	0,01	M . 1,671 ES ±0,084	* + 0,101	M 0,328 ES ±0,009	±0,031
	0,001	M 1,696 ES ±0,071	* + 0,126 ■	M 0,266 Es ±0,017	-0,031
	1	0,0001 1 1	M	1,66' | ES ±0,07	±0,099 1	M	0,219* ES ±0,012*	-0,078
Martori	1	-	1 M 1,57	0	-	1 M 0,297	1	~
Notă. M. valoarea medie a 20 de indivizi.
*P < 0,01.
154
LIVID A. FLOCA
7	HORMONII JUVENILI ȘI PRODUCȚIA DE MĂTASE
155
Tabelul nr. i
Valorile grealitll gogoșii Și a învelișului mStSsos după iratamcnlul prin pulverizare cu a-HJ l&Bombyx mori
a-HJ	Con- cen- trația o/ /o	i	Mo %	rtalitate diferența față de martori	Greutatea gogoșii crude g	Diferența față de martori	Greutatea învelișului mătăsos g	Diferența față de martori
JTC-1	0,1	100	72	—	—	—	—
JTC-2	0,1	31	3	M 1,828 ES ±0,026	±0,258	M 0,342 ES ±0,004	+ 0,045
Altozar	0,1	68	40	M	2,059 ES ±0,039	+ 0,489	M 0,339 ES ±0,008	+ 0,042
Martori	—	. 28		M 1,570 ES ±0,018		M	0,297 ES ±0,003	—
Notă. M, Valoarea medie a 200 de indivizi.
utilizați de noi exercită o influență directă asupra metabolismului celu-
lelor secretarii ale glandei sericigene, cu mobilizarea rezervelor de substanțe
proteice și aminoacizi din hemolimfă și celelalte organe ale larvei, modi-
ficînd în final cantitatea mătasei secretate.
RANDAMENTUL. FIRULUI DE MĂTASE OBȚINUT PRIN FILARE,
DUPĂ TRATAMENTUL CU A-HJ
Au fost prelucrate prin filare 50 de gogoși, din lotul pulverizat cu
JTC-2, lungimea firului fiind comparată cu cea a martorilor (tabelul
nr. 5).
CONCLUZII
1.	în concentrațiile utilizate de noi, a-HJ testați prezintă un anumit
nivel de activitate juvenilizantă față de lai vele viermelui de mătase
(Bombyx mori).
2.	Variația răspunsului dat de organismul larvei reflectă, probabil,
existența unor rate diferite la care țesuturile larvei pierd sensibilitatea
loi' față de analog și la care acesta dispare din corpul insectei.
3.	Modul după care organismul larvelor viermelui de mătase răs-
punde la acțiunea a-HJ evidențiază faptul că glanda sericigenă prezintă
o mare plasticitate metabolică-
Ea dispune de căi și posibilități diferite în realizarea procesului de
biosinteză a mătasei, putînd fi influențată în sens pozitiv.
BIBLIOGRAFIE
1.	Chang C.F., Murakoshi S., Tamura S., Agric. Biol. Chem., 1972, 36, 4, 692.
2.	Henrick C.A., Staal, G., Siddall J., Agric. Food Chem., 1973, 21, 354.
3.	Morohoshi S., Fugo H., Proc. jap. Acad., 1973, 49, 5, 347.
4.	Morohoshi S., Ishida S., Shimada J., Proc. jap. Acad., 1972. 48, 10, 730.
5.	Murakoshi S., Ishida S., Fugo H., Proc., jap. Acad., 1972, 48, 10, 736.
6.	Oshiki T., Morohoshi S., Proc. jap. Acad., 1973, 49, 5, 353.
7.	Pallos F., Menn J., Lechworth P., Miaullis J., Nature (Lond.), 1971, 232, 486.
8.	Redfern R.E., Mc Govern T., Eeroza M., J. econ. Entomol., 1971, 64, 374.
9.	Scama K., Romanvk M., Sorm F., Insect hormones and bioanalogues, Springer-Verlag, Viena,
New York, 1974„ 98.
Universitatea ,,Babeș,-Bolyai”,
Centrul de cercetări Arcalia
3 400 — Cluj-Na'poca, Str. Clinicilor nr. 5 —7.
Primit în redacție la 23 februarie 1976.
Tabelul nr. 5
Lungimea medie a tirului piuă la prima rupere după tratamentul
cu a-IIJ prin pulverizare la Bombyx mori
a-HJ		Concen- trația %	Lungimea firului Ia prima rupere m	Diferența față de martori m
JTC-2		0,1	M 1290 ES ±28,84	+ 125
Martori		—	M 1165 ES ±37,43	
Notă. M, Valoarea medie a 50 de indivizi.
Lungimea medie a firului la lotul tratat cu JTC-2 a fost cu 10,7%
mai mare fața de martorii netratați.

ACȚIUNEA FEROMONULUI Z-9-TRICOSEN
(„MUSOALURA”) ASUPRA ADULȚILOR UNEI POPULAȚII
AUTOHTONE DE MUSCA DO MESTICA L.
DE
IUSTIN GHIZDAVU și TEODOSIE PERJU
Laboratory tests made in an olfactometer proved that “muscalure” (Z-9-tri-
cosen) is attractive for both the sexes of a Romanian population of Musca domes-
tica L. The pheromone is very attractive for the male flies and far less attractive
for the females. The reduced but undoubtful attractiveness for the females sug-
gests that the “muscalure” may be a pheromone with double or multiple effect.
The sensitivity to the pheromone was dependent on the age of flies, the highest
being for the males of 7 days old and females of 3 days old.
Musca de casă, Musca domestica L., are un dimorfism sexual puțin
evident și ca atare copulația este mijlocită de către un feromon sexual,
emis de către femele. Izolat, identificat și sintetizat pentru prima dată
de D.A. 0 a r 1 s o n șicolab. (1), feronionul, numit decătre aceștia „musca-
lură”, este o hidrocarbură nesaturată cu structura :
H H
i I
CH3-(CH2)6-CH2-C=C-CHS-(CH2)11-CH3.
în produsul de sinteză s-au semnalat doi izomeri cis (Z) și trans (E), față
de populațiile americane de Musca- domestica L.,_ activ fiind izomerul cis
(Z). Refăcînd sinteza și testele biologice, K. E i t e r (2) a constatat că
feromonul nu are nici o acțiune asupra populațiilor de muscă de casă
din E.F. Germania.
în acest context și în ideea folosirii feromonului pentru realizarea
unor capcane sexuale, care să înlocuiască utilizarea insecticidelor, în spe-
cial în spitale, unități de alimentație publică, unități ale industriei alimen-
tare, case de odihnă, hoteluri etc., începînd din 1973 am efectuat o serie
de experimentări și studii cu scopul verificării acțiunii substanței asupra
populațiilor autohtone de Musca domestica L. și, ulterior, a tuturor aspec-
telor teoretice și practice ce decurg din aceasta.
MATERIAL ȘI METODĂ
Acțiunea feromonului1 a fost testată pe adulții linei populații autohtone de muscă de casă,
crescută în laborator în flux continuu, potrivit unei tehnologii proprii. Testele au fost efectuate
separat pe cele două sexe, pe loturi de indivizi virgini de aceeași talie și vîrstă, la temperatura
de 24°C și umiditatea relativă a aerului de 65 — 70%, cu ajutorul unui olfactometru.
1	Pus la dispoziție de către dr. doc. F. H o d o ș a n și dr. Ileana G o i a de la Insti-
tutul de chimie Cluj-Napoca, cărora le mulțumin pe această cale pentru întreg ajutorul acordat.
ST. SI CERC. BIOL., SEBIABIOL. ANIM., T. 28, NE. 2, P. 157-159. BUCUREȘTI, 197B
158
IUSTIN GHIZDARU și T3OUONISIE P3KJU
2
3
ACȚIUNEA Z-9-TRTOOISENULUl ASUPRA MUȘTEI IDE CAISA
159
Olfactometrul, eu dimensiunile de 90 x 50 x 45 cm, construit etanș din stiplex trans-
parent, are montate pe peretele frontal două tuburi, tot din stiplex, cu diametrul interior de 6
cm și lungi de 40 cm. Acestea, închise etanș la capătul distal cu capace cu olivă, sînt puse în legă-
tură cu un dispozitiv de filtrare a aerului, prin intermediul unor tuburi de cauciuc. Tuburile
de stiplex sînt prevăzute la mijloc cu pereți transversali din sită, care limitează accesul insec-
telor, iar la capetele lor proximale cu cîte un contot din sită metalică cu vîrful spre interior,
pentru a împiedica revenirea în corpul olfactometrului a muștelor pătrunse în tuburi. în interi-
orul unuia dintre tuburi, la capătul distal, a fost introdus un disc din hîrtie de filtru impreg-
nat cu 100 pg de feromon. Pe peretele opus al ofactometrului a fost montată o olivă, prin care,
eu ajutorul unei trompe de apă, se realizează un foarte slab curent de aer (fig. 1).
Fig. 1. — Schema funcțională a olfactometrului: C.O.,
corpul olfactometrului; Lc., tub cilindric; C.S. con din
sită; p.i. m., perete transversal median; f., feromon;
Fer., numărul de muște pătrunse în tubul cu feromon;
Mt., numărul de muște pătrunse in tubul martor.
Cu 12 ore înainte de începerea testului, loturile de adulți, aflați sub anestezie cu CO2,
au fost introduse în corpul olfactometrului, unde au avut Ia dispoziție apă și hrană. Durata unui
test a fost de 30 min.
în urma curentului de aer produs, muștele au avut posibilitatea să intre în tubul cu fe-
romon sau în tubul martor. Pe baza numărului indivizilor introduși în olfactometru (N), al celor
pătrunși în tubul cu feromon (Fer) și al celor pătrunși în tubul martor (Mt) au fost calculați
doi coeficienți de atracție : C, =---- și C2 = —:------:, care caracterizează puterea de atracție
Mt	N
a feromonului față de insectele supuse testului și, implicit, sensibilitatea acestora față de fero-
mon.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Rezultatele testelor sînt prezentate în tabelul nr. 1. Datele din tabel
atesta efectul de atracție al Z-9-tricosenului față de populația studiată.
Daca masculii pătrunși în tubul cu feromon prezintă variații de
la 19,7 la 32,3%, cei pătrunși în tubul martor înregistrează variații de
numai 4,2—5,1%. în cazul testelor pe femele, numai 5,6—6,5% dintre
acestea au pătruns în tubul cu feromon, fața de 4,4—4,8% cît reprezintă
cele din tubul martor. Analizînd coeficienții de atracție ai feromonului
la masculi, se constată un efect de atracție foarte puternic, coeficienții
variind între 4,326 și 7,615, iar coeficienții C2 între 0,152 și 0,280. Fero-
monul are un efect de atracție relativ slab față de femele, coeficienții Cx
fiind cuprinși între 1,208 și 1,442 iar coeficienții C2 între 0,010 și 0,020.
Proprietatea de a atrage femelele, nesemnalată de D.A. Carbon și
colab. (1), sugerează că, deși emis de către femele, Z-9-tricosenul ar
putea avea o dublă sau chiar multiplă funcție, jucînd și rolul de feromon
de agregare.
Din tabel mai rezultă că sensibilitatea adulților în procesul de recep-
tare a feromonului variază în funcție de vîrstă, la masculi maximul de
Tabelul nr. 1
Puterea de atracție a feromonului față de adulții populației studiate
Sexul	Vîrsta zile	Nr.. teste	Nr. adulți. în test (N)	Adulți pătrunși în tubul				Ci	c2
				cu feromon (Fer)		martor (Mt)			
				nr. |	%		nr. |	0/ /o		
$ 4	1	3	250	49,3 ț	19,72	11,3	4,52	4,362	0,152
	3	5	250	■ 58,4	23,36	10,6	4,24	5,509	0,191
	5	5	250	76,4	30,56	11,6	4,64	6,586	0,259
	7	’ 5	245	79,2	32,32	10,4	4,24	7,615	0,280
	9	4	245	63,5	25,91	12,5	5,10	5,080	0,208
$ $	1	3	250	14,3	5,72	11,6	4,64	1,232	0,010
	3	4	250	16,3	6,52	11,3	4,52	1,442	0,020
	5	5	250	14,0	5,60	11,0	4,40	1 272	0,012
	7	5	250	14,8	5,92	11,8	4,72	1,254	0,012
	9	4	(	250	14,5	5,80	12,0	4,80	1,208	| 0,010
sensibilitate fiind înregistrat la vîrsta de 7 zile, iar la femele la 3 zile. Avînd
în vedere că masculii ies din pupe cu 12—48 de ore mai devreme decît
femelele provenite din aceeași pontă, decalajului se reduce, dar nu dispare
complet, sugerînd că maturizarea sexuală a masculilor decurge mai încet,
comparativ cu aceea a femelelor.
CONCLUZII
1.	Testele efectuate în olfactometru au demonstrat că Z-9-tri-
cosenul („mușcalura”') atrage ambele sexe ale populației autohtone de
Musca domestica L. studiate, efectul fiind puternic în cazul masculilor
și slab în cel al femelelor.
2.	Proprietatea feromonului de a atrage și femelele sugerează dubla
sau chiar multipla lui funcție.
3.	Sensibilitatea adulților față de feromon variază în raport cu vîr-
sta acestora, masculii manifestînd un maximum de sensibilitate la 7 zile,
iar femelele la 3 zile.
BIBLIOGRAFIE
1.	Carlson D.A., Mayer M. S., Silhacek D.I., James J. D., Beroza M., Bierl B.A., Science,
1971, 174, 76.
2.	Eiter K., Naturwissenschaften, 1972, 59, 10, 468.
Institutul agronomic ,,Dr. P. Gioza”,
3 100 — Cluj-Napoca, Str. Mănăștur nr. 3.
Primit în redacție la 9 februarie 1976.
DINAMICA POPULAȚIILOR DE MELOLONTHINAE
(FAM. SCARABEI DAE, ORD. COLEOPTERA)
DIN VALEA CERNEI
DE
C. DRUGESCU
As a result of researclies that have been done in the Cerna Valley using a Jermy
light trap, in an oak forest (Quercus petraea) located at 230 m altitude, there have
been captured three species of the subfamily Melolonthinae (Scarabeidae-Coleop-
tera) : li. aestivus Oliv., R. tauricus Blanch. and Melolontha melolontha L. From
these, R. aestivus Oliv, has been numerically dominant and was the most frequent.
The earliest flight has been presented by R. tauricus Blanch. Approximately
two weeks after that, appeared M. melolontha L. and R. aestivus Oliv.
In the evolution of the adults, temperatures between 9 and IRC produced a strong
decrease of flights in the crowns of trees. On the other hand, temperatures around
18°C were favourable for these flights.
Reprezentanții subfamiliei Melolonthinae sînt dăunători specifici
în agricultură și silvicultură producînd, în timpul înmulțirilor în masă,
pagube însemnate. Din această cauză, în mai multe țări ale lumii, o serie
de cercetători au efectuat studii atît asupra biologiei si ecologiei lor (3),
(5), (6), (7), (131, (14), (15), (16), (18), (24), (27), (28), (29), (30), (35),
(36), cît și asupra modalităților de combatere (4), (8), (9), (10), (17), (34).
în țara noastră cercetările asupra acestui grup au adus contribu-
ții valoroase cu privire la bio-ecologia lor (1), (2), (11), (12), (19), (21),
(25), (26), (30), (32) și la metodele și produsele insecticide folosite în lupta
pentru reducerea daunelor provocate de aceste coleoptere (1), (20), (22),
(23), (25), (33).
MATERIAL ȘI METODĂ
Colectarea materialului entomologie a fost făcută pe toată perioada de vegetație, la inter-
val de 3 — 4 zile, folosind capcana luminoasă tip Jermy, fixată pe un stîlp, la o înălțime de 8 m
față de sol. Capcana a fost instalată pe Dealul Coronini de lingă Băile Herculane, la o altitudine
de 230 m, într-un arboret de gorun (Quercus petraea) în care se află diseminate și alte specii,
că cer (Q. cerris), cărpiniță (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), tei ( Tilta tomentosa), jugas-
tru (Acer campeslre), mojdrean (Fraxinus ornus). Subarboretul este alcătuit din Cornus mas,
Lggustrum vulgare, Sijringa vulgaris, Primus spinosa, Cprylus avellana, Crataegus monogyna.
REZULTATE
în cei doi ani (1970 și 1971) de cercetări ău fost colectate un număr
de 576 de exemplare, repartizate pe ani și pe specii, conform tabelului
nr. 1. Din analiza datelor se constată că în anii 1970 și 1971 specia Rhi-
ST. ȘI CBBC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T, 28, NR. 2, P. 161-187, BUCUREȘTI, 1976.
6-c. 1832
2
DINAMICA POIPULATmjO® DE MELOLONTHINAE DIN VALEA CERNEI	163
162
C. DRVGESCV
eotrogus aestivus Oliv, a fost dominantă numeric. în procente, corespunză-
tor expresiei: D = 100---------, în care oa este totalul indivizilor aparți-
21 ua
nînd aceleiași specii, iar Sca este sumai ndivizilor tuturor speciilor, Rhi-
zotrogus aestivus Oliv, reprezintă 52,60% din totalul indivizilor colectați,
Tabelul nr. 1
Numărul adulților zburători ai speciilor de MololoiMnae în anii 19Î0 și M9TI
Luna Anul	Aprilie								Mai											Iunie	Total
								1970													
Ziua Specia --^	4	7	11	’14	19	22	25	^29	ls	7	9	.0	1 12	15	18	20	22	25	128	I1	
Rhiîolro- gus aestivus Oliv. Rhizotro- gus tauricus Blanch. Melolontha melolontha L.	1		1				6	57	2	10	50	31	8	4	1	1				1		171
		1	'7	14	53	37	62		•1	12	3	3	1								194
	—			—			1	4	H 3I	5			-	2	1						1						17
Luna
Aprilie
Mai
Total
Tabelul nr. 2
Valoarea indicelui do frecvență la speciile de Melolonthinae în anii 1910 și 1971 și pe ambii ani (media)
“	Anul Specia	1970	1971	1970 1971
Rhizotrogus aestivus Oliv.	0,55	0,63	0,590
Rhizotrogus tauricus Blanch.	0,55	0,47	0,510
Melolontha melolontha L.	0,35	0,36	0,355
Anul
2iaa
5
Specia
Rhiiotro-
gus
aestivus
Oliv.
Rhizotrogus
tauricus
Blanch.
Melolontha
melolontha
8
9
11
15
3
6
1
3
2
2
4
2
6
1971
34
44
1
9
11
14
17. 20 I 22
25
28
2
4
12
7
15
7
14
2
3
1
2
132
1
1
18
10
3
2
44
fiind urmată de Rh. tauricus Blanch. cu 36,80% și Melolontha melolotha
L. cu 10,59% din totalul indivizilor colectați;
De. asemenea, tot specia Rhizotrogus aestivus Oliv, a avut, în peri-
oada amintită, și frecvența cea mai mare. Așa cum rezultă din tabelul m.2,
indicele de frecvență (calculat după relația F =——, unde p este
SP
numărul de probe în care se întîlnește o specie, și P numărul total de pro-
be) cel mai mare l-a avut Rhizotrogus aestivus Oliv, (F = 0,59), urmată
de Rh. tauricus Blanch. (F = 0,51) și de Melolontha melolontha L. (F —
0,35). Pe ani, Rhizotrogus aestivus Oliv, a avut frecvența mai ridicată în
1971, iar Rh. tauricus Blanch. în 1970. Melolontha melolontha L. a prezen-
tat aproximativ aceeași frecvență în ambii ani.
Din datele prezentate pînă aici reiese că ; specia Rhizotrogus aesti-
vus Oliv., care a avut frecvența cea mai mare în anii 1970 și 1971, a fost
. și dominantă numeric.
în ceea ce privește diversitatea speciilor care alcătuiesc grupulde Melo-
lonthinae din valea Cernei, în aceeași perioadă, se poate afirma că ea este re-
g ■
dusă. Conform formulei lui Gleason : d =--------— , în care S reprezintă
loge N
numărul speciilor, iar N, numărul indivizilor, valoarea indicelui de diversi-
tate este de numai 0,31 față de 3,36 corespunzător prezenței simultane a
tuturor speciilor cunoscute în această vale.
în ceea ce privește dinamica populațiilor (fig. 1), specia cu zborul
cel mai precoce a fost Rhizotrogus tauricus Blanch., care a apărut atît în
1970, cît și în 1971 mult mai devreme decît celelalte Melolonthinae. Evo-
luția în zbor a acestei specii a început odată cu înfrunzirea celor dinții
specii lemnoase (Cornus mas, Corylus avellana, Lggustrum vulgare, Cra-
taegus monogyna și Sambucus nigra) și a durat 33—36 de zile.
Pe ani, Rhizotrogus tauricus Blanch. a apărut în 1970 pe data .de
7.IV, a atins maximul de indivizi la 25.IV și a terminat zborul în ziua de
12.V, iar în anul următor, zborul a început la 8.IV, a avut intensitatea
cea mai mare la 3.V și a încetat la 11. V. Este de subliniat că numărul mai
mare de exemplare, precum și durata ceva mai lungă a zborului în 1970
se datoresc faptului că, în anul respectiv, prima perioadă de zbor a fost
mai călduroasă decît în 1971 (fig. 2).
Dinamica populației de Rhizotrogus tauricus Blanch. din valea Cer-
nei în anii de cercetare se remarcă și prin două reduceri puternice ale nu-
mărului de adulți. zburători între 29.IV și 3.V.1970 și la 7 .V. 1971. Pentru-
a evidenția cauza modificărilor bruște ale aspectului cantitativ al popu-
lației discutate, am urmărit variația temperaturii și precipitațiilor în acea
184
C. DRUGESCU
4
5

perioadă (fig. 2). Am constatat că reducerea numărului de exemplare
corespunde cu perioada în care temperatura a coborît de la 18,4 (26.IV)
la 9,3°C(1.V), în 1970, și de la 18,4 (5.V) la 10,9°C(7.V), în 1971, răcirea
vremii fiind însoțită și de precipitații.	.
în jurul datei de 22.IV.1970 a apărut specia Rhizotrogus aestivus
Oliv, zborul acesteia înregistrînd două maxime, la 25.IV și 7.V și a încetat
Fig. 1. — Intensitatea zborurilor populațiilor de Rhizolrogus ae.slims Oliv., Rh. iauricus
Blauch. și Melolonlha melolontjia L. în anii 1970 și 1971.
la 18.V, deși a mai fost colectat încă un exemplar pe data de 28.V. Cele
două maxime se datoresc variației puternice de temperatură din anul
respectiv în perioada 29.IV—3. V, cînd valorile termice coborîte, mențio-
nate mai sus, împreună cu precipitațiile, au împiedicat evoluția normală
a zborului și la această specie.
în 1971 oborul a început în ziua de 21.IV, a atins un prim maxim
la 3.V, corespunzător unei perioade călduroase (3—5.V) cu temperaturi
ce au atins 18,4°0 la 5.V, și un al doilea maxim la 9.V, care a urmat unei
coborîri puternice a temperaturii pînă la 10,9°C (7.V), după care valoarea
acesteia a ajuns la 18,5°C (ll.V). între cele două maxime și corespunzător
temperaturii coborîte (10,9°C la 7.V), populația zburătoare a fost în număr
redus. Ultimele exemplare au dispărut spre sfîrșitul lunii mai (25.V).
în total, zborul speciei Rhizotrogus aestimis Oliv, a avut o durată
de 34—36 de zile, timp în care populația a evoluat destul de rapid, către
numărul maxim, pe cînd dispariția acesteia s-a produs lent.
valea
De
zborul adunn ^ivește
mai captm.^ a	de > ,	-	CE^EI 165
nu am mai cn^^ exeWla r J2 • IV polona „
întîrziată a nici un lazM dum,1Uat sfîrșjt i	T .
25	4,V) a
fțmm)
80
70
60
50
40
30
20
10
ZS
o reflectare
Unor averse
20 •
19-
18-
17-
16-
15 ■
. IV
13-
12-
11-
10 ■
9-
8-
7-
6-
5
4-
3-
2-
1-
0
iv v iv v
19701971
' '' 1 4 I E	««
" * I
In unul urm a f	•
ip aiua ae
I» acest timp a Sdin «tă	“«a.
alcătuiesc arboret^\ “i “frunzirea principEl i”—5 d» »i>«-
«»«, Carpii	c“«at:	SÎL‘7“'’”’
a- uvunius, c. onentalis	Poiraea, Fagus suva-
1070	după numărul de larvo - S Wnus, Tilia tomentosa.
1970 și 0,56 larve/m2 în 19711 mu găsite pe m2 (o 18 larve/m2 în
nelo^m^ mai redusă față’de 1971 ^n'de/h^ 1970 zborul aavut
n oi m Romania, dar care în valea Oemn; ^bor in masă al melolonti-
urmare a temperaturii mai scăzute (fată de	m%.slab’ ca
' , «.o nivuie) m luna aprilie.
166
C. DRUGESOU
6
7	©INAMICA POPULAȚIILOR IDE MELOLONTHINAE DIN VALb'ă CEIRiNEI	IQȚ
CONCLUZII
1.	în anii 1970 și 1971 speciile de Melolonthinae care au zburat în
valea Cernei au fost Ehieotrogus aestimis Oliv., Eh. tauricus Blanch. și
Melolontha melolontha L.
2.	Specia cu zborul cel mai precoce a fost Ehizotrogus tauricus
Blanch. (7.IV—12.V.1970 și 8.IV—11.V.1971), urmată de Eh. aestimis
Oliv, și Melolontha melolonthah.(21—22iIV, începutul zborului, și 12—14.V,
sfîrșitul lui).
3.	începutul perioadei de zbor a coincis la Ehizotrogus tauricus
Blanch. cu înfrunzirea celor dinții specii lemnoase, arbuștii, iar la speciile
Eh. aestimis Oliv, și Melolontha melolontha L. cu înfrunzirea principalilor
arbori.
4.	Specia dominantă numeric a fost Ehizotrogus aestimis Oliv.
5.	Dinamica zborurilor speciilor Ehizotrogus aestivus Oliv., Eh.
tauricus Blanch. și Melolontha melolontha L., în cei doi ani de studiu, a
fost influențată de variația temperaturilor și a precipitațiilor.
29.	Schwerdtfeoer F., Cfkologie der Tier. Auiokologie, P. Parey-Verlag, Hamburg—Berlin,
1963, 1.
30.	Sidor C., Zast. Bilja, 1956, 83.	■	.
31.	Simionescv A., Rev. păd., 1971, 10.
32.	Simionescu A., ȘtefXnescu M„ Rev. păd., 1968, 8.
33.	Șuta Victobia, Grădina, via și livada, 1958, 8.
34.	Vogel W., Zeit. ang. Entomol., 1950, 31 ; 1955, 38.
35.	Zivanovic V., Zast. Bilja, 1972, 119 — 120.
36.	Zweigblt F., Monogr. Angew. Entomol. Beiheft, 1928, 13, 9.
Institutul de geografie,
Colectivul de biogeografie,
7 000 — București 22, Calea Victoriei nr. 126.
Primit în redacție la 3 februarie 1976.
BIBLIOGRAFIE
D Andbiano Mabia și colab., Lucr. șt. Inst. agron. ,,N. Bălcescu”, 1961, Seria B, 5.
2.	- Abion G., Cărăbușul de mai, București, 1938.
3.	Balthasab V., Fauna &S.R., Scarabeidae, Cesk. Akad. Ved., Fraga, 1956.
4.	Clausen R., Mitt. Schwiz. Entomol. Ges., 1948, 21.
5.	Couturier A., Ann. Epiphyt., 1956, 6.
6,	Couturier A-, Robert P., Ann. Epiphyt., 1955, 1.
Couturier A., Robert P., Ann. Epiphyt., 1956, 7.
8.	Delustau J., Phytoma, 1953, 53, 6.	. ;
9.	Delustal J., Phytoma, .1954, 56, 7.
10.	Dominik J., Sylwan., 1954, 98, 3.
11.	Ene M., Zeit. ang. Entomol., 1942, 29.
12.	Ene M., Anal. I.C.E.S., 1955, 1G.
13.	Evans V.G., Gybîsco G.S., Ecology, 1958, 39.
14.	Horbeb E., Landw. Jb. Schwiz., 1955, 69.
15.	IIurpin B., Super-famille des Scarabaeoidca, în A.S. Balachowsky, Entomologie appliquie
ă l’agrleullure, Coleoptbres, Paris, 1962, 1, 1.
16.	Hurpin B., Maillabd J., BulL Soc. Ent. France, 1952, 57.
17.	Keiabu E., Anz. Schâdl-Kunde, 1954, 27, ,10.
18,	Kovacevic Z., Zast. Bilja, 1952, 31.
19.	Manolache C. și colab., Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate în anii 1947 —
1957, I.C.A.R., Metode, rapoarte, memorii, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959,
20.	Manouache C. și colab., Anal. Secț. prot. pl., 1964, 2.
21.	Manolache C. și colab., Anal. Inst. prot. pl., 1966, 4.
22.	MaNolache C. și colab., Lucr. șt. Inst. agron. ,,N. Bălcescu”, 1969, Seria A, 12.
23,	MaNolache C., Șuta Victoria, Lucr. Ses. șt. Inst. cerc, pomicult. București, 1974.
24.	Medvbdev S. I., Fauna SSSR, Searabeidae-Melolonihinae, Akad. Nauk SSSR, Moscova —
Leningrad, 1952, 10, 2.
25.	Moldovan I. și colab., Corn. Acad. R.P.R., 1958, 8, 8.
26.	Panin S., Fauna R.P.R., Melolonthinae, Edit. Acad. R.P.R., București, 1953, 10, 3,
27.	Robert P., Ann. Epiphyt., 1953/2.
28.	Schaefer R., Zeit. ang. Entomol, 1954, 35.
ANALIZA VARIAB1LITĂTII UNOR CARACTER^
METRICE SI CALITATIVE LA POPULAȚIA DE
LACERTA MURALIS MURALIS LAURENTI
DIN MOLDOVA
nu
MARGARETA BORCEA
The variability of scveral phenotypical characters of Lacerta muralis muralis
Laurenti populations from Moldavia has been examined, oh the basis of statis-
tical analysis of certain metrical estimators of body dimensions, pholidosis charac-
teristics and color pattern.
Lucrarea are ca scop aprofundarea cunoașterii subspeciei Lacerta
muralis muralis din Moldova privind variabilitatea unor caractere feno-
tipice.
Datele referitoare la Lacerta muralis muralis din România au fost
semnalate de M. Băcescu (1), R. Călin eseu (2), M. Cruce (3),
I.E. F u h n (4), (5), (6), B. S t u g r e n (9), Șt. V a n c e a (101.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul folosit în studiul de față provine din colecția Laboratorului de zoologie al
Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Cele 30 de exemplare utilizate (10 masculi și 20 de femele)
au fost capturate din împrejurimile Bicazului.
Au fost luate în studiu următoarele caractere : lungimea capului și trunchiului (L), lun-
gimea cozii (L.c.d.), lungimea pileusului (L. p.) lungimea membrului anterior (P.a.), lungimea
membrului posterior (P. p.) coloritul și desenul.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
în tabelul nr. 1 se dau comparativ valorile tipice pentru unele
caractere metrice la o populație de Lacerta muralis muralis de la Bicaz—
Moldova și la o populație din Oltenia.
Din analiza datelor rezultă că talia masculilor de la Bicaz este infe-
rioară celor din Oltenia. Femelele au talia mai mare decît masculii,
aceasta demonstrînd dimorfismul sexual al populației.
Comparînd datele noastre cu cele publicate de R. Mertens (8)
și B. L an z a (7) se constată că talia șopîrlei de ziduri de la noi prezintă
unele deosebiri față de cea din vestul Europei; astfel masculii au talia
în medie de 57,5 mm (Bicaz) și 59,58 mm (Oltenia) față de 63,6 mm (Ita-
lia); femelele au talia de 58,7 mm (Bicaz) și 57,5 mm (Oltenia) față de
57,3 mm (Italia).
ST. ȘI CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 2, P. 169-173, BUCUREȘTI, 1976
170
&
MABIG-ABETA B'ORCEA
2
VARIABILITATEA LA LACERTA M. MURALIS DIN MOLDOVA
171
Tabelul nr. 1
Valorile unor caractere metrice studiate comparativ Ia lacerta muralis muralis
Caractere metrice	Caractere piometrice	România (Șt. Vancea)	Oltenia (M. Cruce)		Bicaz Moldova (media)
			• Ada-Kaleh	| Baia de Aramă	
	N	21	50	50	10
L.	min. —max.	51,7-63,3	54,6-63,7	53,8-60,8	52,1 — 63,0
s		X±m .	58,7	59,5 ± 0,24	57,5 ± 0,32	57,5jfc L33
	N	40	50	50	20
L	min.—max.	53,1 -66,2	53,5-60,4	53,8 -60,8	53,2-63,9
$	X4«>	59,7	58,0± 0,37	57,5 ± 0,32	58.7L 1A0,
	N	' 21	50	50	10
L.p.	min.—max.	12,5 —15,0	10,7-15,3	12,0 -15,5	10,0—13,5
cL—	X±m	14,1	14,45± 0,31	14,15± 0,30	13,7± 0,66
	N ■	39	’. 50	50	20
L.p.	min. —max.	10,8 -14,0	10,9 -13,7	11,0 -14,1	10,5—12,8
?'	X±m	12,5	12,3 ± 0,25	12,8 ± 0,22	11,6± 0,60
	N			50	50	. 10
M. p. d	min.—max. X±m	—	6,0 -10,1 8,8 i 0,22	6,4- 9,4 8,0 ± 0,21	5,1- 7,9 7,3± 0,94
	N		50	•50	20
Lt. p.	min.—max.	—	5,7 - 8,5	6,5 - 8,4	4,9- 6,4
	XLm	—•	7,5 ± 0,25	7,4 ± 0,20	6,0± 0,72
	N	23	50 ' ■	50	10
P.a.	min.—max.	18,3 -22,8	14,5 —20,4	14,4 -24,4	18,6 — 21,0
		19,5	17,8 ± 0,37	18,7 ± 0,31	19,7L 0,81
		N	40	50	50	20
P.a.	min.—max.	17,5 -20,5	14,2 -18,8	14,5 -20,5	16,3 — 19,5 17,1 ± 0,69
?	XLm	19,0	16,3 ± 0,34	17,9 ± 0,29	
	N	22	50	50	10
P.p. d	•nin.—max, Xim	25,3 -34,2 31,3	24,4 -32,9 27,7 ± 0,28	25,0 -32,0 28,9 ± 0,20	27,0-31,5 29,7± 0,94
	N	41	50	50	20
P.p.	nin. —max.	2,55-30,5	22,2 -30,7	24,0 -29,0	26,0-31,2
?	X±m	28,4	26,3. ± 0,23	27,7 ± 0,28	27,7± 0,60
Lungimea cozii. Masculii au coada mai lungă decît femelele (tabelul
nr. 1). în figurile 1 și 2 este reprezentată grafic lungimea capului față de
lungimea cozii, care se dovedesc a fi strîns corelate. Covarianța (p) la
masculi este de 22,6, iar la femele de 18,64. Coeficientul de regresiune (r)
la masculi are valoarea de 0,90, la femele de 0,82. Liniile de regresiune la
femela sînt: bx/y 0,36 față de by/x 1,86, iar la masculi bx/y 0,32 față de
by/x 2,50.
Lungimea pileusului. Populația de la Bicaz are pileusul mai mare
al masculi decît la femele și mai mic față de populația din Oltenia.
Lățimea pileusului. Datele din tabelul nr. 1 indică dimorfișmul
sexual existent atît în cadrul aceleiași populații, cît și între populații.
Lungimea membrului anterior și a celui posterior. Valoarea mediilor
aritmetice (tabelul nr. 1) arată diferențe semnificative între populații
și sexe.
Coloritul și desenul. Observațiile efectuate pe materialul de Lacerta
muralis muralis capturat evidențiază un anumit polimorfism nelocalizat
Fig. 1,—Corelația dintre lungimea capului și a trunchiului și
lungimea cozii la femelele de Lacerta muralis muralis din
Moldova.
Fig. 2. — Corelația dintre lungimea capului și a trunchiului și
lungimea cozii la masculii de Lacerla muralis muralis din
Moldova.
geografic, care se manifestă prin prezența unor indivizi intens colorați
în cenușiu sau brun, uneori cu nuanțe verzi. Aceste elemente de colorit
sînt întîlnite atît la exemplarele din Moldova, cît și la cele din Oltenia,
în populația studiată de noi distribuția mutantelor de colorit și desen se
repartizează astfel: masculii au pileul cenușiu-verzui, de obicei cu pete
punctiforme de culoare maron, iar femelele au pileul cenușiu cu pete brune
și negre.
Dacă comparăm desenul populației din Moldova — Bicaz cu cel
al exemplarelor din Oltenia, constatăm cîteva deosebiri evidente (tabelul
nr. 2).
5	VARIABILITATEA LA LACERTA M. MURALIS DIN MOLDOVA	173
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Populația de Lacerta muralis muralis din Moldova se poate carac-
teriza prin talia mai mică a masculilor; prin capul mai mic și mai plati-
cefal; prin coada mai lungă la masculi; prin diferențe semnificative între
lungimea membrului anterior și cel posterior pe sexe. Diferențele de talie
între masculi și femele sînt determinate de factori genetici și de dimor-
fismul sexual.
Diferențele de talie semnalate între populația de Lacerta muralis
muralis din Oltenia și cea din Moldova, precum și cele semnalate față de
populația din Italia sînt determinate de condițiile ecologice.. Aceste dife-
rențe sînt mult mai evidente între exemplarele noastre și cele din vestul
Europei, ceea ce denotă că Lacerta muralis muralis din Eomânia are con-
diții de trai mult mai diferite față de forma tipică.
Variabilitatea culorii și a desenului la Lacerta muralis muralis este
în general mare. Culoarea de fond, cenușie sau brună, cu variații de nuan-
ță și diferite tipuri de desen, dunga occipitală dublă, de culoare neagră,
fragmentată în pete, benzile temporale cu pete de culoare deschisă, precum
și alte elemente ale desenului dau subspeciei Lacerta muralis muralis din
Moldova un aspect general deosebit.
între diferitele faze de colorit și tipuri de desen, pe de o parte, și
habitatele populației de Lacerta muralis muralis, pe de altă parte, există
deosebiri mari în ceea ce privește dominanța unuia sau altuia dintre tipuri.
Astfel, pe tot arealul subspeciei Lacerta muralis muralis se pot în-
tîlni în sînul aceleiași populații, pe lîngă elemente comune, și elemente
diferite de desen și colorit considerate ca autotipice.
Apariția acestor elemente conduce la presupunerea că ele par a fi
expresia mutațiilor primare și noi le considerăm ca atare.	j
Dominanța uneia sau alteia dintre fazele de colorit sau tipuri de
desen nu reprezintă o semnificație taxonomică specială, ele, avînd un rol
protector în lumea animală, au un determinism genetic.
în cursul evoluției ele au fost reținute și fixate, în funcție de rolul
pe care l-au jucat în lupta pentru existență. La nivelul populației, evoluția
coloritului și a desenului a fost probabil un proces supus driftului genetic.
BIBLIOGRAFIE
1.	BXcescu M., Rev. șt. ,,N. Adamachi”, 1937, 23, 3.
2.	Călinescu R., Mem. Secț, șt. Acad. Rom., Mem, 7, 1931, 119 — 291.
3.	Cruce M., St. și cerc, biol., Sei'ia zoologie, 1970, 22, 2, 93—100.
4.	Fuhn E.I., C.R. Inst. Sci. Roum., 1940, 4, 1, 41-43.
5.	Fuhn E.I., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1967, 12, 4, 229 — 232.
6.	Fuhn E.I., Vancea St., Fauna p.P.R., Reptilia, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961,
14, 2.
7.	Lanza B., Ann. Mus. Civ. St. Not. Genova, 1958, 70, 305 — 322.
8.	Mertens R., Senken. Biol., 1923, 5, 207 — 227.
9.	Stugren B., St. și cerc. biol. Cluj, Seria a Il-a, 1955, 6, 1—2, 79 — 89.
10.	Vancea Șt., St. și cerc. șt. Iași, 1958, 9, 1, 73 — 84.
Universitatea ,,Al. I. Cuza”
6 600 — Iași, Str. 23 August nr. 11.
Primit în redacție la 3 februarie 1976.
REPRODUCEREA LA BROASCA ȚESTOASĂ DE USCAT
(TESTUDO HERMANN1 HERMÂNNI G.)
DE
MIHAI CRUCE și ION RĂDUCAN
In the Work there are presented the researches performed in a Testudo hermanni
population concerning : sex ratio, sexual dimorphîsm, clutch size, egg laying,
reproductive potențial, egg incubation and the reproduction season behaviour.
Cercetări privind reproducerea broaștei țestoase de uscat din Olte-
nia sînt puține (3), (5) și ele cuprind numai date generale asupra numărului
de ouă și a perioadei de incubație.
Lucrarea de față prezintă, sex ratio, naărimea și Atsta lă diaturitatea
sexuală, potențialul reproductiv și comportămentul.'în;peribada’de repro-
ducere a unei populații de Testudo hermauni. ; L '	; -
MATERIAL ȘI METODE ț
Cercetările s-au efectuat între 1973 și 1975 pe dealurile de la Șișești (jud. Mehedinți). în
perioada martie —octombrie a fiecărui an, s-au disecat lunar 4 indivizi de sex și vîrstă diferite,
pentru a se aprecia mărimea gonadelor. S-au numărat ș.i măsurat ouăle și foliculii ovarieni (mai
mari de 5 mm).
în sectorul de cercetare, în suprafață de 2 ha, am urmărit în cadrul populației, pe indivizi
marcați (4), comportamentul în perioada de reproducere.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
DESCRIEREA POPULAȚIEI
Sex ratio. în populația analizată (fig. 1), raportul sexelor este 47,7%
masculi și 52,2% femele. Pe clase de vîrstă se constată că 49,3% din mas-
culi și 48,7% din femele nu au ajuns încă la maturitatea sexuală. Sex
ratio se modifică sezonier, în corelație cu ciclul de activitate al țestoase-
lor (4).
Mărimea și vîrsta la maturitatea sexuală. Vîrsta indivizilor s-a sta-
bilit pe baza numărului și a lungimii inelelor de pe solzul abdominal
drept (6). Maturitatea sexuală a fost determinată la femele prin apariția
ouălor cu vitelus galben, iar la masculi prin mărimea testiculelor (peste
20 mm lungime). Considerînd aceste criterii ca indicatori siguri, am ob-
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NE. 2, P. 175-180, BUCUREȘTI, 1970	'
176
MIHAI CRUCE și ION RĂDUCAN
REPB'ODUCEREA LA TESTUDO HERMANNt
177
servat că vîrsta medie la maturitatea sexuală este de 8 ani pentru masculi și
de 9 ani pentru femele. Cel mai tîuăr mascul matur avea 7 ani și lungimea
carapacei de 130 mm, dar majoritatea masculilor de această vîrstă erau
imaturi. Cea mai tînără femelă avea 8 ani și lungimea carapacei de 145
mm, majoritatea femelelor fiind mature cu un an mai tîrziu.
lele care depun un set de 5—6 ouă (63,2%), față de cele a căror pontă este
de 7—10 ouă (26,8%).
Din tabelul nr. 1 se constată că seturile mari sînt formate din ouă
de dimensiuni mai mici și invers. Greutatea pontei variază de la 109,6 g,
pentru un set de 6 ouă, la 54,3 g, pentru un set de 3 ouă.
Fig. 1. — Raportul sexelor pe clase
de vîrstă într-o populație de Testudo
hermanni.
Dimorfismul sexual. La Testudo hermanni, ca și la alte specii de
broaște țesto/ise (2), (3), (5), (7), femelele au talia mai mare decît masculii.
Masculii maturi sexual au baza cozii mai groasă, plastronul scobit/
median, iar carapacea are-ultimele 4 marginale (de pe fiecare latură)
puternic evazate și solzul supracaudal (de obicei divizat median) mult
curbat către plastron. Țestul are culori mai închise.
Femelele mature sexual au baza cozii îngustă, plastronul drept,
carapacea cu marginalele neevazate, iar solzul supracaudal (de obicei
nedivizat median) nu mai este curbat (depășind cu puțin nivelul ultimelor
marginale).
MĂRIMEA SETULUI DE OUĂ
S-a estimat mărimea unui set, prin numărul de ouă găsite în ovi-
duetele femeleloi’ disecate și prin numărarea ouălor din ponta depusă
anual. La 35 de femele, mărimea setului a variat între 3 și 11 ouă, medi'a
fiind de 6,4 ouă. Există o corelație pozitivă între dimensiunea corpului
la femele și numărul de ouă depuse (fig. 2). în populație predomină feme-
<0
§
£
1I-----1---1---1--“I--1---
10 ~	9 9 @	9
9 @	®	® -
@9	®	-
® ®	9
0 Q
5~	®
-• •
---1___i___i___i__l___l___i
150 160 170 180 190 200 210 220 230
Lungimea carapacei (mm)
Fig. 2. — Corelația dintre lungimea carapacei și mărimea setu-
lui de ouă la 20 de femele mature sexual de Testudo hermanni.
Tabelul nr. 1
Dlmendunile medii ale nulilor, din seturi de diferite m&rimi, la Testudo hermanni
Mărimea setului	Lungime mm	Diametru mm	Volum ml	Greutate g
7-10	3,51	2,86	35	18,2
5-6	3,71	2,88	35	18,1
4	3,79	2,87	36,5	18,2
3	3,81	2,87	36,5	18,3
POTENȚIALUL REPRODUCTIV
Potențialul maxim poate fi determinat (7) prin numărarea ouălor
cu vitelus galben (ce pot fi ovulate într-un an), care se adaugă la numărul
de ouă oviducale și la numărul de cicatrice de ovulație din ovare. Pentru
femelele colectate în perioada martie—aprilie, potențialul prereproductiv
se stabilește numai prin numărul de ouă cu vitelus galben cu diametrul
mai mare de 17 mm. în timpul sezonului de ovulație și ovipoziție, poten-
țialul reproductiv a fost estimat prin ouăle oviducale, iar potențialul
postreproductiv a fost calculat, la femelele colectate în perioada iulie—
7—0. 1382
178
MIHAI CRUCE și ION RADUCAN
august, prin numărul cicatricelor care indica ovulația recentă. O femelă
postreproductiva nu este deci o sursă sigură de informare. în septembrie—
octombrie la Testudo hermanni, ca și la alte specii de broaște țestoase (1),
se diferențiază ouă cu vitelus galben, potențial mărite, care vor fi ovulate
abia în anul următor.
în tabelul nr. 2 se prezintă potențialul reproductiv într-o populație
de Testudo hermanni. Desigur că realizarea în proporție de 60% a poten-
țialului estimat pare destul de mare. Este foarte probabil ca acest procent
să nu fie realizat în final, dar se obțin cifre comparabile pentru potenția-
lul maxim.
Tabelai nr. 2
Estimarea potențialului reproductiv la Testudo hermanni
Potențialul prcreproductiv (media)	Mărimea medie a setului de ouă	% de realizare	Potențialul postreproductiv- (media)	% din potențialul prereprodtictiv
12,2	6,4	60	10,8	11,5
DEPUNEREA PONTEI ȘI INCUBAȚIA OUĂLOR
Solul nisipos, afinat, puțin înierbat și mereu însorit, constituie bio-
topul preferat pentru depunerea pontei. în astfel de biotopi, ca urmare
a grupării țestoaselor, se întîlnesc 2—3 cuiburi pe 1 m2.
Perioada de depunere a pontei durează aproximativ o lună de zile.
Ea începe în decada a 3-a a lunii mai (cea mai timpurie depunere —
21. V. 1971) și ține pînă în ultima decadă a lunii iunie (cea mai tîrzie pontă
Tabelul nr. 3
Numărul de femele adulte de Testudo hermanni cu și fără ouă,înpcrioada
aprilie-septembrie 1914-1915
Luna	Număr de femele		
	total cercetate	cu ouă	fără ouă
Aprilie	4	0	4
Mai	21	9	12
Iunie	28	6	22
Iulie	5	0	5
August	4	0	• 4
Septembrie	4	0	4
a fost depusă la 20.VI.1974). Din totalul depunerilor, 75% au loc în prima
decada a lunii iunie (tabelul nr. 3). Lungimea perioadei de depunere a
pontei este în corelație directă cu condițiile climatice.
5	REPRODUCEREA LA TESTUDO HERMANNI	179
S-a constatat că mărimea setului de ouă este determinată și de
momentul în care se depune ponta. Astfel în decada a 3-a a lunii mai
se depun în medie 6,8 ouă, iar în prima decadă a lunii iunie se depun,,
în medie 4,8 ouă, adică cu 2 ouă mai puțin.
Durată incubației este în medie de 4 luni, între 110 și 124 de zile.
Primii juvenili (15%) apar după 20.IX, mărea lor majoritate (65%)
între 24 și 30. IX, iar în luna octombrie foarte puțini (5%).
Nou-născuții au lungimea carapacei între 31,8 și 38,5 mm. Țestul
este moale, prezentînd pe linia mediană a plastronului resturi din coaja
oului.
COMPORTAMENTUL ' ÎN PERIOADA REPRODUCERII
Acuplarea începe în a doua jumătate a lunii aprilie (16.IV.1975)
și se continuă pînă în prima decadă a lunii octombrie. Perioada în care
acuplarea are loc cel mai frecvent este primăvara (aprilie—mai), iar toamna
copula ajunge să fie destul de rară. Femela urmărită se deplasează descri-
ind 2 cercuri, unul la dreapta altul la stînga, în formă de 8 culcat, iar mas-
culul se apropie și lovește carapacea femelei. Apoi are loc copula, care
durează, împreună cu ritualul acuplării, 30—40 min.
Intoleranța sexuală apare în perioada de reproducere, cînd mascu-
lul intrus este fugărit din teritoriul ocupat de Un alt mascul. Femela de
Testudo hermanni este poligamă, deoarece poate fi fecundată uneori în
aceeași zi de 2— 3 masculi.
Femelele, în a doua jumătate a lunii mai, încep deplasarea către
locurile de depunere a pontei. Cuibul este săpat alternativ, cu membrele
posterioare, timp de 30—45 min, în funcție de structura solului și de
obstacolele întîlnite. Rădăcinile, determină frecvent femelele să renunțe
la cuibul început, iar după 1—2 min sapă un altul în apropiere. Cuibul
are formă de inimă, cu lungimea de 6—7,5 cm, lățimea de 7—10 cm, iar
adîncimea de 7 cm, mai mare în partea anterioară. Dimensiunile sînt core-
late cu mărimea setului de ouă. Cînd femela depune ouăle stă fixată cu
membrele posterioare pe marginea posterioară a cuibului, iar coada are
o poziție verticală (probabil cu rol tactil). După eliminarea unui ou acesta
este împins, cu ajutorul ghearelor, către partea interioară a cuibului.
Intervalul între depunerea a două ouă este de 1 min. După ce ouăle au fost
așezate, începe acoperirea; cu membrele posterioare se sapă la început
pereții interni ai cuibului, apoi se trage solul aruncat anterior la suprafață.
Prin mișcări de tasare a solului și de acoperire cu fire de iarbă sau tulpini,
se maschează cuibul. Ponta se depune în tot cursul zilei, dar mai ales
între orele 17 și 19 sau 18 și 20 (deci în 2 ore). Ora tîrzie constituie un mij-
loc de protecție față de păsările (coțofana — Pica pica și cioara — Gorvus
frugilegus) care atacă ponta de Testudo hermanni, imediat după depune-
rea ei.
180
MIMAI CRUCE șt ION RĂDUCAN
RECENZII
CONCLUZII
1.	Raportul sexelor este de 47,7% masculi și 52,2% femele.
2.	Vîrsta medie la maturitatea sexuală este de 8 ani pentru masculi
(lungimea carapacei variază între 130 și 145 mm) și 9 ani la femele (lungi-
mea carapacei variază între 145 și 160 mm). Dimorfismul sexual este evi-,
dent.
3.	între dimensiunile corpului și mărimea setului de ouă există o
corelație pozitivă. Mărimea medie a setului este de 6,4 ouă.
4.	Potențialul reproductiv estimat a fost realizat în proporție de
60%. El crește odată cu talia femelelor și mărimea setului de ouă.
5.	Perioada de depunere a pontei durează o lună de zile (între 20.V
și 20.VI). Femela depune un singur set de ouă.
6.	Durata incubației ouălor este în medie de 4 luni (între 110 și 124
ide zile). Juvenilii apar după 20.IX și au lungimea carapacei între 31,8 și
38,5 mm.
BIBLIOGRAFIE
1,	Altuand P.D., J. Morpli., 1951, 89, 599-622.
2.	Carr A.F., Ilandbook of turtles, Comstock Publ. Co., Ithaca, 1952.
3.	CXlinescu R., Mem. Secț. șt. Acad, Rom., 1931, 7, 44 — 58.
4.	Cruce M., RXducan I., Rev. roum., Biol., Serie Biol, anim., 1975, 27, 4, 285—289.
5,	Fuhn I., Vancea Șt., Fauna R.P.R., Reptilia, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961, li, 2.
6.	Sexton O.J. Ecology, 1959, 40, 4, 716-718.
7.	Tinki.e D.W., Ecology, 1961, 42, 1, 68-76.
Universitatea din Craiova,
Catedra de biologie
1 100 — Craiova, Str. Al. I. Caza nr. 13.
Primit în redacție la 25 noiembrie 1975.
LOUIS S. KORNICKER, FRANCISCA-ELENA CARAION, West African MyodOcoptd Ostra-
coda (Cylindroleberididae), (Ostracode Myodocopide (Cylindroleberididae) vesl-africane) ,
Smithsonian Contributions to Zoology, Washington, 1974, 78 p., 43 fig.
Lucrarea celor doi ostracodologi, dintre care unul — dr. Francisca-Elena Caraion — este
cercetător român, este rezultatul studiului sistematic a 122 de exemplare de ostracode deter-
minabile din ordinul Myodocopida, familia Cylindroleberididae, colectate de dr. doc. Mihai Băcescu,
participant la una dintre expedițiile navei de cercetări franceze „Thalassa”, în ianuarie —
februarie 1971, pe coasta de vest a Africii, precum și a 5 exemplare, din aceeași zonă, colectate
de nava „Cornide de Saavedra”, în septembrie 1971, prin persoana dr. Ramon Margalef
(Spania).	■
în materialul cercetat autorii găsesc prezente 12 specii (înscrise în diagnozele a 7 genuri),
din care 9 specii sînt noi. Astfel, studiul se încadrează în categoria lucrărilor de sistematică de
o reală valoare științifică,.completînd cel puțin o parte din golul existent pînă acum în cunoaș-
terea ostracodofaunei de pe coasta de vest a Africii. Făcînd un raport, înprocente, a speciilor
de Cylindroleberididae descrise pentru prima dată, comparativ cu cele cunoscute — din cele
colectate de expedițiile ce au furnizat materialul — se constată că acesta este cu adevărat im-
presionant : 300 % !
Desenele care însoțesc lucrarea, executate cu mult talent, ca și fotografiile excepționale,
completează și, în același timp, lămuresc pe specialiști asupra unor structuri intime greu de redat
în cuvinte, dacă nu chiar imposibil.
Lucrarea este, totodată, și o contribuție românească la cunoașterea faunei oceanice mon-
diale, atît prin colectarea materialului cît și prin studiul propriu-zis, aducînd un prețios aport
la îmbogățirea patrimoniului colecțiilor științifice, precum și la ridicarea prestigiului științelor
biologice românești, a tinerei noastre școli de oceanologie.
®	Modest Gulu
H.H. ROSS, Biological systematics (Sistematica biologică), Addison-Wesley Publishing Coin-
pany, Inc., Reading-Măssachussets, 1974, 345 p., 121 fig.
Trei trăsături principale caracterizează acest volum: 1) fiind opera unui eminent entomolog,
o parte însemnată din informație privește insectele (deși nu sînt neglijate celelalte grupe de ani-
male, nici plantele); 2) este o lucrare cu accentuat caracter pragmatic, în imensă măsură înteme-
iată pe exemple sugestive și ilustrate; 3) problemele sînt totdeauna privite sub aspect evoluțio-
nist, discuțiile concentrîndu-se permanent asupra speciației, cladogenezei, aspectelor ecologice
și biogeografice. Din capitolele mai importante amintim: „Procesele biologice ale speciației”,
, .Interpretarea speciilor contemporane”, „Filogenia” (cu ample și utile considerații asupra
tehnicii de construire a arborilor filogenetici), „Distribuția geografică”, „Căile diversificării eco-
logice”, „Clasificarea”. Capitolul „Viitorul sistematicii” indică axele pe care se va dezvolta
această disciplină, unele din căile de-abea abordate pennițînd deja să se obțină rezultate promi-
țătoare. Trebuie acordată toată atenția concluziilor : „este limpede că sistematica nu este o sferă
de cercetare izolată, ci că este intim înmănunchiată cu domeniile învecinate; pe căile cercetării
। interdisciplinare... sistematica joacă un rol vital și necesar in dezvoltarea istorică și explicativă a
științelor biologice... ea se află practic in prima linie a eforturilor noastre pentru obținerea unei
mai corecte înțelegeri a universului”.
L. Botoșăneanu
ST. ȘI CERC. BIOL,. SERIA BIOL. ANIM.. T. 28, NR. 2. P. 181-188, BUCUREȘTI 1976
3	RECENZII	183
182	RECENZII	2
HEINRICH DATHE, Wirbelltere I. Pisces, Amphibia, Reptilia. Taschenbuch der Zoologie,
(Vertebrale inferioare I. Pisces, Amphibia. Reptilia. Mic îndreptar de zoologic), VEB
Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1975, 244 p., 234 fig.
Prof. H. Dathe, cunoscutul conducător al Grădinii zoologice din Berlin și expert cu renume
mondial în problema vieții in captivitate a animalelor, a realizat .în acest volum mic, in format
de buzunar, un îndrumător sistematic concis, asigurînd o orientare rapidă în cele 5 clase abor-
date : Cyclostornata, Chondrichthyes, Amphibia, Osteichthyes, Reptilia. Planul prezentării cuprinde
scurte diagnoze ale taxonilor (clasă, ordin, familie, exclusiv gen și specie), cu indicații zoogeo-
grafice. Tipurile de organizare principale sînt ilustrate cu secțiuni înfățișînd anatomia internă,
în cadrul fiecărei familii, se descriu 2—12 specii caracteristice, cu o scurtă diagnoză și datele
esențiale biologice, de habitat, zoogeografice. Speciile considerate mai importante sînt figurate
și însoțite de o descriere corespunzătoare în explicația figurii. Prezentarea relațiilor filetice ale
peștilor teleosteeni nu a luat în considerare ultimele cercetări ale lui Greenwood, Rosen, Weitz-
man și Myers (1966). Alegerea speciilor și figurarea formelor caracteristice au fost dificile, dar
rezultatul, exprimat în descrieri și cele 130 de desene de Cyclostornata, Chondrichthyes și Ostei-
chthyes, este mulțumitor. Amfibiile au fost tratate conform concepțiilor filetice clasice, lipsind
rezultatele interesante ale noilor cercetări. De asemenea, descrierea concisă a speciilor este uneori
nefirească în cazul unor bogate, familii ca Leptodactylirlae (o specie), Racophoridae (o specie),
Microhylidae (o specie). în schimb, reptilele sînt tratate mai pe larg, îndeosebi chelonienii; dintre
saurieni, se insistă mai mult asupra varanidelor, scincidelor, iguanidelor, agamidelor, iar dintre
șerpi, asupra colubridelor, elapidelor, viperidelor și crotalidelor.
Necesitatea de a concentra într-un spațiu minim informații taxonomice cu caracter
orientativ despre cei circa 17 000 de taxoni existenți, explică unele dintre lipsurile lucrării, care
rămîne totuși un bun ghid practic, original, pentru cine urmărește o informare rapidă în grupul
vertebratelor inferioare.
I.	E. Fuhn
L,	PENASSE, Les enzymes : cinetique et mecanisme d’aclion (Enzimele : cinetică și mecanism de ,
acțiune), Masson, Paris, 1974, 227 p., 129 fig., 29 tab.
Lucrarea se adresează specialiștilor enzimologi și studenților în biochimie, medicină și
biologie. Ea este o sinteză a cunoștințelor- moderne de cinetică, termodinamică , biochimie struc-
turală și chimie organică, care concură în explicarea mecanismelor de acțiune a enzimelor.
Autorul reușește să redea sub o formă unitară o mare diversitate de mecanisme fără a
acorda nici uneia dintre ele un rol privilegiat. Aceste mecanisme constituie în ansamblul lor un
model foarte complicat al interacțiunilor moleculare care au loc în materia vie. Din studiul
cărții se desprinde în mod clar dubla orientare a enzimologiei moderne, și anume pe de o parte
stabilirea precisă a structurilor edificiilor moleculare, iar pe de altă parte încercarea de a înțe-
lege desfășurarea mecanismelor enzimatice și cauza surprinzătoarei lor eficacități. Se subliniază
faptul că prima orientare prezintă un domeniu foarte modern al enzimologiei, iar cea de-a doua
ridică o serie de probleme nerezolvate încă. Un punct de vedere deosebit de interesant al lucrării
este acela că enzimele, care prin definiție provoacă modificări chimice ale substratului, se asea-
mănă prin mecanismul lor de acțiune cu diferite proteine ce au sarcina de a fixa sau transporta
metabohți, fără ca aceștia să sufere vreo modificare. Printre aceste proteine se menționează
hemoglobina, imundglobulinele, transcobalaminele. Enziniologia constituie deci un exemplu
de abordare în alte domenii ale biologiei, printre care cel al imunologiei.
Margareta Dumitrescu
Autorul face o prezentare riguros științifică a teoriilor premergătoare mecanicismului lui W.
Roux și vitalismului lui H. Driesch. Concepția lui W. Roux ca fondator al embriologiei mecani-
ciste și ca adept al filozofiei cauzalității este analizată de R. Mocek de pe poziția materialist-
dialectică, subliniindu-se valoarea interpretării proceselor dezvoltării embrionare formulată
de W. Roux în lumina principiului dialectic al interdependenței dintre întreg și parte. Teoria
lui W. Roux stă la baza embriologiei fiziologice actuale.
în analiza concepției filozofice și politice a lui H. Driesch, autorul insistă asupra ideii
că acesta nu supune cercetarea biologică concepției sale vitaliste „biologia constituie fundamentul
vitalismului, iar nu invers”. Din acest punct de vedere vitalismul lui H. Driesch este, după pă-
rerea autorului, o filozofie a naturii.
Lucrarea lui Reinhard Mocek pune într-o lumină reală și interesantă concepția biologică
a lui Wilhelm Roux și Hans Driesch. Lucrarea ni se pare cu atît mai valoroasă, cu cît poate con-
stitui în continuare o bază de discuții.
Maria Teodorescu
în editura Springer din Berlin (Heidelberg, New York) au apărut o serie de cărți de o
reală valoare pentru biologie.
1.	E.A. NEEDHAM, The significance of zoochromes (Semnificația zoocromilor), în Zoophyslologg
and ecology, 1974, voi. 3, 429 p., 54 fig.
Pigmenții de natura zoocromilor sînt destul de variați din punct de vedere chimic și
îndeplinesc funcții diferite, fiind, în general, purtători de informații pentru alte organisme.
Bazată pe 1 462 de titluri bibliografice (nu mai vechi de 1960), cartea tratează : bazele și semnifi-
cația colorației la nivel molecular, clasificația chimică a zoocromilor, distribuția lor taxonomică,
distribuția lor în corpul animalelor, funcțiile lor tegumentare, percepția lor vizuală, funcțiile
lor redox și de transportori de oxigen, degradarea lor digestivă și valoarea nutritivă, cu produ-
cerea unor stări patologice, cu trecerea lor la descendenți, cu substanțe care îi pot înlocui, cu
bazele genetice ale cromogenezei, cu raportul lor cu evoluția filogenetică și cu procesul de adap-
tare. După cum se vede din expunerea principalelor probleme tratate, această carte, scrisă de
unul dintre cei mai mari fiziologi, aduce problema colorației animale în plină dezbatere de nivel
molecular și biologic. Ea poate interesa pe fiziologi, biologi, ecologi, geneticieni, zootehnicieni,
medici veterinari, medici umani, adică pe toți cei care se ocupă de marile probleme ale vieții
și adaptării.
2.	L.D. INGRAM, E.L. MOUNT, Man and animals in hol environmenls (Omul și animalele în
medii încălzite), în Topics in environmental physiology and medicine, 1975, 185 p., 84 fig.
Autorii tratează în acest volum mediul termic și viitorul lui, schimbul de căldură dintre
organism și mediu, căldura metabolică și pierderea ei spre exterior, fenomenul de evaporație și
scăderea temperaturii corpului, acțiunea căldurii asupra sistemelor cardiovascular și endocrin,
a reproducerii și comportamentului, termosensibilitatea și reglarea termică, adaptarea animale-
lor și a omului la medii calde.
Ni se dezvăluie mecanismele profunde ale adaptării animalelor la viața din deșerturi și
modificările funcționale pe care le suferă acestea și omul în climatul respectiv. Interesează pe
toți fiziologii, etologii, medicii, pentru înțelegerea unor comportamente, specifice animalelor
din regiunile calde.
REINHARD MOCEK, Wilhelm Roux-Hans Driesch. Zur Geschichte der Entwicklungsphysio-
logie der Tiere (Wilhelm Roux-Hans Driesch. Asupra istoriei dezvoltării fiziologice a ani-
malelor), Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1974, 229 p.
Apărută în colecția ,.Biografia biologiloi- celebri” (voi. I), lucrarea lui Reinhard Mocek
este consacrată personalității cunoscuților embriologi și filozofi Wilhelm Roux și Hans Driesch,
nume de mare rezonanță în istoria embriologiei din a doua jumătate a secolului al XlX-lea.
3.	W.A. SNYDER, R. MENZEL, Photoreceptor oplics (Optica fotoreceptorilor), Lucrările simpo-
zionului cu același titlu, ținut în 1974 la Darmstadt, 1975, 1 voi. (xero), 523 p., 259 fig.
în acest volum sînt cuprinse un număr de comunicări referitoare la : fotoreceptorii ca in-
dicatori optici pentru lumini cu lungimi de undă diferite (11), membrana acestora și dicroismul
(3), pigmentul fotosensibil (4), sensibilitatea polarizantă și dicroismul (5), răspunsul fotomeca-
nic al fotoreceptorului (2), electrofiziologia fotoreceptorului (3). Fiecare comunicare este înso-
țită de o bibliografie actuală și exhaustivă.
184
RECENZII
4
Problema recepției fotosensibile implică încă multe discuții, dintre care cea mai impor-
tantă este aceea asupra mecanismului de transformare a fenomenului fotobiotic în influx nervos.
Există mai multe puncte de vedere, care rezultă din dezbaterile acestui simpozion. Se aduc
dovezi noi mai ales de natură biofizică.
Biologii și medicii pot găsi in această carte răspunsuri Ia o serie de întrebări legate de
acest fenomen încă insuficient lămurit.
4.	R. REINBOTH (sub. red.), Inlersexuality in the animal kingdom (Iniersexualitatea in lumea
animalii), Lucrările simpozionului cu același titlu, ținut în 1974 la Mainz, 1975, 1 voi.
(xero), 449 p., 221 fig.
Volumul cuprinde un număr dc 19 lucrări asupra nevertebratelor și 20 de comunicări
asupra vertebratelor Ia care apar aspecte ale intersexualității, surprinzător de frecvent întîlnite
în lumea animală. Sînt prezentate studii asupra celenteratelor, turbelariatelor, nemerțienilor,
polichotelor, oligochetelor, crustaceilor, insectelor, moluștelor, asteridelor, apoi studii asupra
raportului dintre adenohipofiză și sexualitate (și intersexualitate) la pești, amfibieni, reptile,
păsări și mamifere (bovine, șobolan) și asupra raportului dintre cromozomi și intersexualitate.
Materialul prezentat nu este descriptiv, ci mai ales experimental, iar interpretarea Iui se bazează
pe date de biochimie, de genetică, de evoluție.
Prin bogăția informațiilor, lucrarea prezintă interes în egală măsură pentru specialiștii
din domeniul biologiei, medicinii, zootehniei.
5.	M.D. GATES, B.R. SCHMERl (sub red.), Perspedives of biophysical ecology (Perspectivele
ecologiei biofizice), Lucrările simpozionului cu același titlu, ținut în 1973 Ia universitatea
din Michigan, 1975, 609 p„ 215 fig.
Este pentru prima dată cînd s-a căutat integrarea principiilor biofizeii în ecologie, ținîii-
du-se seama că interrelațiile dintre populații au loc mai ales pe cale fizică (radiații luminoase,
transport olfactiv, contacte mecanice). Cartea însumează 32 de comunicări, grupate după cum
urmează: modele analitice la plante (6), climate extreme și productivitatea vegetală (4), trans-
portul. de apă și controlul distribuirii ei în natură (5), modele teoretice la animale (6), observații
asupra temperaturii corpului la animale (5), transferul de energie la animale (6). Bazate pe exp-
riențe foarte riguroase, aceste comunicări aduc noi interpretări în problemele de ecologie, și
urmările lor genetice.
Volumul se adresează tuturor specialiștilor care se ocupă cu studiul vieții.
6.	H.M. BLUNT (sub red.), The blood of sheep. Composition and funclion (Sîngele de oaie. Com-
poziție și. funcție), 1975, 224 p., 28 fig., 51 tab.
Sînt expuse cele mai noi date asupra constituenților celulari și biochimici ai sîngelui de
oaie. Cuprinde 9 articole foarte concentrate și cu o bibliografie la zi : distribuția și dinamica
lichidelor în corpul oilor; elementele celulare din sîngele de ovine, metabolismul glucidic și
lipidic, metabolismul mineral; hormonii, elemente marcate în plasmă și globulele roșii; hemo-
globinele de oaie; sistemul imun ovin ; mecanismele fiziopatologice în anemiile ovine. Semnatarii
acestor studii sînt personalități binecunoscute în domeniul zootehniei (V.W. Macferlane, H.M.
Blunt, B.D. Lindsay, F. M. W. Leat, W. E. Moodie etc.), care lucrează în țările unde creșterea
oilor cunoaște o mare dezvoltare (Australia, Noua Zeelandă, Scoția, Georgia (S.U.A.), Anglia).
Volumul pune la dispoziția celor care se ocupă de creșterea oilor nu numai date noi, ci și soluții
de ameliorare a unor tulburări metabolice datorate unor cauze externe sau genetice.
5	RECENZII	185
7.	A. IGGO (sub red.), Somato-sensory system (Sistemul somato-senzorial), în Handbook of sen-
sory physiology, 1973, voi. 2, 851 p., 240 fig.
Cartea, așteptată cu interes de specialiști, contribuie la îmbogățirea cunoștințelor asupra
percepției senzitive, tratînd despre receptorii cutanați, căile spinale de conducere, sistemul
trigeminal și spinotalamic, spinocerebral, formațiunea reticulată, convergența talamică și pro-
iecția corticală, organizarea structurală a zonei de proiecție somatosenzitive, electrofiziologia
căilor ascendente și a localizărilor corticale, reglarea descendentă a influxurilor ascendente,
efecte dăunătoare în zona corticală. Fiecare capitol, redactat de specialiști, este însoțit de o
bibliografie exhaustivă. O ilustrație excepțională contribuie mult la înțelegerea noilor date de
morfologie prin sugestive scheme de fiziologie.
Lucrarea se adresează specialiștilor fiziologi, neurologi și patologi.
8.	C.C. HUNT (sub red.), Muscles receptors (Receptorii musculari), în Handbook of sensory phy-
siology, 1974, voi. 3, 312 p., 128 fig.
Volumul tratează despre aspectul nou al morfologiei receptorilor musculari, tendinoși
etc., pe baza datelor furnizate de electronomicroscopie. Ni se prezintă o documentație impre-
sionantă asupra structurii plăcilor motorii, a fusurilor neuromusculare, neurotendinoase și a
componentelor simpatice ale tuturor acestora. în partea de fiziologie este prezentat mecanismul
influxurilor excitatorii și inhibitorii și modalitatea activității antagoniste a mușchilor care ac-
ționează asupra unei aceleiași articulații mobile. Bibliografia pe capitole relevă nu numai cît
de mult se lucrează în acest domeniu, dar și cît de mult s-au schimbat concepțiile asupra meca-
nismelor complexe ale contracției musculare. Cartea se adresează în primul rînd fiziologilor,
precum și medicilor, zootehniștilor etc.
9.	A. FESSARD (sub. red.), Elecțroreceptors and other specialized receptors in lower vertebrates
(Electroreceptorii și alți receptori specializați de la vertebralele inferioare), în Handbook of
sensory physiology, 1974, voi. 3, 333 p., 118 fig.
Apărut sub îngrijirea lui Alfred Fessard de la Collbge de France, volumul prezintă, pe
lingă receptorii clasici ai animalelor, existența și a unor altfel de receptori pentru unii excitanți
specifici, ca electroreceptorii (la pești și selacieni); mecanoreceptori (la pești și amfibieni); recep-
tori pseudobranhiali (la pești); termoreceptori (la rechin) etc. Toți aceștia sînt studiați anato-
mic, morfologic, structural și fiziologic. Este cu totul interesant studiul electroreceptorilor în
ceea ce privește detectarea timpului produs de organele electrice ale altor pești.
Cartea se adresează biologilor și ecologilor interesați să cunoască aceste noi tipuri de re-
ceptori care permit explicarea comportamentului atît de specific al animalelor acvatice față de
foarte slabii curenți de apă și pentru a înțelege reacția acestora față de variația cîmpului elec-
tric.
10.	K. BENIRSGHKE, C.T. HSU, Fish, Amphibians, Reptiles and Birds. Chromosome Atlas
(Pești, amfibii, reptile și păsări. Atlas de cromozomi), 1973, voi. 2., 230 p., 53 pl.
Se dau cariotipurile la următoarele specii : Pești: Morone americana, Perca flaves-
cens, Megupsilon aporus, Noturus gyrinus, Ictalurus nebulosus, Catostomus commersoni; A m fi-
ii i e n i: Bufo regularis, B. valliceps, Hyla chrysoscelis, H. tinerea, H. versicolor, Scaphiopus
bombifrons, S. couchi, Rana catesbiana, R. nigromaculata, R. pipiens, R. sylvatica, Pleurodeles
waltli; R ep t i 1 e : Bothrops alternaius, Clelia occipitolutea, Drymachon corais, Liophis mili-
aris, Mastigodryas bifossatus, Philodryas sena, Spilotes pullatus, Xenodon neuwiedii, Amphi-
sbaena dubia, A. vermicularis, Leptosternon microcephalum, Mabuya mabouya, Ophiodes stria-
tus, Tropidurus torquatus; Păsări: Rhea americana, Charadrius vociferus, Corvus corax
186
RECENZII
6
Bubo virginianus, Calypte arma, Lophotryx gambelli, A iz galericulata, A. sponsa, Cairina mos-
chala, Dendrocygna bicolor, Anas acuta, A. clypeata, A. discors, A. plathyrhynchos, Aythya valis-
neria, A. affinis, A. americana, Tadorna tadorna, Bucephala clangula americana.
STUDII Șl CERCETĂRI DE
BIOLOGIE
SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ
H, K, BENIRSCHKE, C.T. HSU, Fish, Amphibians, Reptiles and Birds, Chromosome Atlas
(Pești, amfibit, reptile fi păsări. Atlas de cromozomi), 1975, voi. 3, 228 p., 54 pl.
TOMUL 28	iulie—decembrie 1976
Se dau cariotipurile la următoarele specii: Pești: Fundulus chrysotus, F. cingulatus.
F. confluenlus, F. luciae, F. lineolatus, F. notti, F. majalis, F. similis, F. notatus, F. pulvereus,
F. grandis, F. sciadicus, Dasyatis sabina, D. sayi, Narcine brasiliensis ; A m 1 i b i e n i : Bufo
crucifer, B. ictericus, B. paracnemis, Odonlophrynus americanus, O. carvalhoi, O. cultripes, Frit-
ziana goeldii, Hyla albomarginata, 11. microps, Cycloramphus asper, Eleatherodactylus guentheri,
Eupemphix natlereri. Pseudopaludicola ameghini; Reptile: Clemmys japonica, Clelia clelia,
Dromicus almadensis, Elaphe climacophora, Erythrolamprus aesculapii, Hydrodynastes bicinctus,
Pltilodryas patagoniensis. Pseudoboa nigra, Rhachidelus brazii, Lacerta sicuta, Clialcides oceL
latus, Eumeces latiscutalus, E. schneiderii, Tupinambis teguixin; Păsări: Anser vaerules-
cens, A. canagicus, A. ctjgnoides, A. roșii, Branta canadensis, Mergus cucullatus, Oxyura jamăi-
censis, Alopochen aegypțicus, Balaeniceps rex, Junco hyemalis, Passerculus sanduiichensis, Zono-
trichia albicollis, Z. leucophrys, Serinus canarius.
Eugen A. Pora
INDEX ALFABETIC
Nr. Pag*
BORCEA MARGARETA, Analiza variabilității unor caractere me-
trice și calitative la populația de Lacerta muralis muralis
Laurenti din Moldova.............................................. 2	169
CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA și SICOE ZAMFIRA, Ultra-
structura gârneților masculi la două specii de teleosteeni (Sti-
zosledion lucioperca L. și Cyprinus carpio L.).................... 2	95
CHENZBRAUN EUGENIA și PICOȘ C. A., Acțiunea conjugată a
adrenalinei și imipraminei asupra respirației cerebrale la
șobolan .........................................................  1	51
CRUCE'MIHAI și RĂDUCAN ION, Reproducerea la broasca țes-
toasă de uscat (Testudo hermanni hermanni G.)..................... 2	175
DRUGESCU C., Dinamica populațiilor de Melolonthinae (Fam. Sca-
rabeidae, Ord. Coleoptera) din valea Cernei................  .	2	161
DUCA CORNELIA, URAY Z. și ANGI ECATERINA, Radiofos-
focaptarea oyiductului de găină pe parcursul unui ciclu func-
țional. .......................................................... 1	3$
ERHAN-DINCĂ ELEONORA, Contribuții la studiul tipulinelor
din subgenul Lunatipula (Dipiera — Tipulidae) din Româ-
nia ...........................................................    1	13
FLOCA LIVIU A., Acțiunea unor analogi sintetici de hormoni ju-
venili asupra dezvoltării ontogenetice și a randamentului
producției de mătase la Bombyx mori (L.)	.......	2	149
GHIZDAVU IUSTIN, și PERJU TEODOSIE, Acțiunea feromonu-
lui Z-9-tricosen („muscalura”) asupra adulților unei popu-
lații autohtone de Musca domestica L.......................  .	2	1^
GIURGEA RODICA, Variația colesterolului sanguin după splenec-
tomie la puii de găină....................................  1
GIURGEA RODICA, TOMA V., BORȘA MARIA șiDAICOVICIU D.,
Acțiunea imuranului asupra timusului și bursei lui Fabricius
la puii de găină ................................................  2	121
GODEANU STOICA, Prezența rotiferului Trochosphaera solstitialis
Țhorpe 1893 în România...........................................  2	83
GROSU SILVIA, Influența radiațiilor y asupra evoluției diferitelor
stadii la Plodia interpunctella Hb. (Lepidoptera — Phyciti-
dae).............................................................. 2	145
IONESCU M. A. și POPOV C„ Considerații asupra variabilității la
Eurygaster intergriceps Paton (Heleroptera) ................ 2	89
188
INDEX ALFABETIC
2
-- Pae-
I.IVESCU BRÎNDUȘA-ELENA, Cariotipul și idiograma la Bos
(aurus L. . . . . .................i 59
MADAR IOSIF, ȘILDAN NINA și PORA EUGEN A., Modificarea
cantității glucozei din Iiemolimfă la Mijtilus galloprovincialis
(Mollusca, Pclecypoda) în funcție de vîrstă.................. 2	105.
MARINESCU AL. G., GODEANU MARIA, MARINESCU DO-
RINA, IONILĂ DUMITRA și NEGULESCU ANA, Influ-
ența poluanților organici (fenolului) asupra supraviețuirii și
metabolismului respirator la două specii de pești (Carassins
auratus gibelio Bloch și Cyprinus carpio L.)................ 2	109
MII.OVAN EUGENIA, GRANCIU I. și STAMATESCU ELENA,
Cercetări privind variantele biochimice ereditare la rasa Me-
rinos de Paias................................... 1	07
NEAGA N., I.AZĂR M. și NEGREA A., Influența cîmpuhii magne-
tic asupra timusului la puii de găină....................  .	1	43
NÂSTĂSESCU MARIA, Despre trei specii ale genului Polycelis
Ehrenberg 1831 (Tricladida — Paludicola) prezente în apele
României....................................................... 1	3
NICULESCU EUGEN V., Asupra terminologiei armăturii genitale la
Hesperiidae (Lepidoptera) . ......................... 1	9
NICULESCU EUGEN V., Valența morfologică	a genurilor ...	2	85
NISTOR MARGARETA și FLONTA MARIA-LUIZA, Randamen-
tul fosforilării oxidative în mitocondriile mușchiului neted
intestinal de iepure...................... .................. 1	31
PARASCHIVESCU DINU, Cercetarea activității speciei Formica
rufa L. cu ajutorul metodei de marcare prin culori în condiții
experimentale ............................................... 1	73
POP MIRCEA I. și PORA EUGEN A., Influența travaliului mecanic
asupra conținutului de fosfat anorganic și organic al mușchiu-
lui gastrocnemian de broască, în funcție de modificările
rhopice......................................................... 1	27
POP MIRCEA I. și PORA EUGEN A., Acțiunea modificărilor rho-
pice asupra vitezei de contracție a mușchiului gastrocne-
mian de broască ............................................ 2	117
l’OPOVICI 1ULIANA, TOMESCU RODICA, DUMEA ADRIANA,
STAN G., ȘTEFAN V. și TARȚA ALEXANDRINA, Influ-
ența dczinfectanților asupra faunei din sol .......	2	139
PORA EUGEN A., ȘUTEU DELIA, MADAR IOSIF, ORBAI
PAUL, NINA ȘILDAN, CHIȘ LIVIA și ILONGA ANA, Cer-
cetări asupra efectelor metabolice a 2,4-D la animale . .	2	129
PREDA V., SANDU VICTORIA D. și RUSU VICTORIA M„ Efec-
tele hipertermiei asupra leucoeitelor circulante la puii de
găină ...................................................... 2	101
RADU DIMITRIE, Despre forfecuța scoțiană (Loxia pijhjopsilla-
cus scotica Hart. 1910) în România ......................... 1	21
.3'	INDEX ALFABETIC	, on
low
ML Pag.
ȘINCAI MARIANA și PORA EUGEN A., Observații asupra com-
'	plexității și specificității antigenice a ascarizilor de găină (As-
caridia galii) . .......................................... 1	47
ȘTEFAN ADELA, STĂNCIOIU N„ CEAUȘESCU SIMONA și
SIBICEANU ELENA, Modificarea nivelului și activității
unor componente sanguine la șobolani tratați cu dimetoat .	2	135
ȘUTEU DELIA, Efectele unor microdoze cronice de insecticide asu-
pra puilor' de găină....................................... 2	125
TEODORU V., NICOLAU GRAZIELLA, HRISANIDI ȘT., STAD-
NICIUC MARIA și STRÎMBEANU A., Influența adminis-
trării algelor asupra tiroidei animalelor de laborator în regim
hipoiodat ................................................. 1	55