, f '	*' ’<
-X i
.p1
>5

; P / wW)i	f w d	m
«, ' , .	‘ / 4i , > i ',' H " , .	•• <	:	'	1 1 '	.
\ ,r '' >	1 ' ’tV'‘, 1 '> ’ '	‘ !. -j , r ' >
P ^WteW/4^iP^^	O	p),i )l>
s	(hhj ftcdb IRqjip i<WV(țpț>
/P /, * <'■	—C
' isS^v Wv£vP«fy)ți>fîWn'^4w^^	<wvwi v/jțfiț,
.pi îhpvpfcpUh , ),t	;	<’
' h, WiWB&Stfp^PrNlUOlffi^	ii?i)W)n îW-fiiWHO’pp t,
wu&^Wp^^ *"' ■ '
, , ?shKc)șM\,.	âEtojtip! iTiijpm ijilto. nbvii vimM
i JhP	WV^WVW’f'MP
>’1 3‘h P i1"1	^WbM^fe’W-ib
''	, - 1 '
f‘i
,'K P C
1 '! k »>/ ■<
, ?,îs 1 /
? PV
!<
vi
{P til (cW;<c; |;J[op, WP W„ 4WO,	im, P l;) fl 5 P MwUplI.
lFW!l

CO MI TE TU Li DE RED ACT IE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN A. P0RA
Redactor responsabil adjunct:
Academician RADU CODREANU
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ
TOMUL 28, Nr. 1
aprilie—iunie, 1976
Membri :
MIHAI BĂCESCU,, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România; NICOLAE BOTNARÎUC,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste
România: TEODOR BUȘNIȚĂ, membru corespondent al
Acadeniiei Republicii Socialiste:iRomânia; dr. ILIE DICU-
LESGU; MIHAIL A. IONESCU, membrii, corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; Academician
PETRE J1TARIU; OLGA NECRASOV, membrucores-
pondent al Academiei Republicii Socialiste România; Aca-
demician VICTOR PREDA; GHEORGHE V. RADU,
membru corespondent, al Academiei Republicii Socialiste
România ;: LUDOVIC RUDESCU, membru corespondent
al Academiei' Republicii:;. Socialiste România; cont
GRIGORE STRUNGARU; dr.RADU MEȘTER - secretar
deredacție
Prețul unui abonament este de 30 de Iei.
în țară abonamentele se primesc Ia< oficiile poștale^agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi; și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc Ia 1LEXIM,
Ser.vlciuL export-imporț prCsă, P.O.B. 2001, telex-011 226, Calea
Griviței nr. 64—66, București; ,Oficiul poștal 12, România, sau :<la
reprezentanții săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele: pentru
schimb se vor trimite pe adresa Comite-
tului de redacție, al revistei „Studii și
cercetări de biologie”,
APARE DE 2 ORI PE AN
EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA	ADRESA REDACȚIEI
CALEA VICTORIEI , NB. 125	CALEA VICTORIEI. NR. 125
BUCUREȘTI 22, TELEFON 50 76 80	BUCUREȘTI 22.; TELEFON 50 76 80
SUMAR
MARIA NĂSTĂSESCU, Despre trei specii ale genului Polycelis Ehrenberg
1831 (Tricladida — Paludicola) prezente în apele României. ...	3
EUGEN V. NICULESCU, Asupra terminologiei armăturii genitale la Iles-
periidae (Lepidoptera).................................     9
ELEONORA ERHAN-DINCĂ, Contribuții la studiul tipulinelor din sub-
genul Lunatipula (Diptera — Tipulidae) din România........ 13
DIMITRIE RADU, Despre forfecuța scoțiană (Loxia pytyoposiltacus scotica
Hart. 1910) în România..................................   21
MIRCEA I. POP și EUGEN A. PORA, Influența travaliului mecanic
asupra conținutului de fosfat anorganic și organic al mușchiului gas-
trocnemian de broască, în funcție de modificările rhopice ....	27
. MARGARETA NISTOR și MARIA-LUIZA FLONTA, Randamentul
fosforilării oxidative în mitocondriile mușchiului neted intestinal
de iepure......................................................  31
RODICA GIURGEA, Variația colesterolului sanguin după splenectomie la
puii de găină............................................. 37
CORNELIA DUCA, Z. URAY și ECATERINA ANGI, Radiofosfocaptarea
oviductului de găină pe parcursul unui ciclu funcțional... 39
N. NEAGA, M. LAZĂR și A. NEGREA, Influența cîmpului magnetic
asupra timusului la puii de găină. ....................... 43
MARIANA ȘINCAI și EUGEN A. PORA, Observații asupra complexității
și specificității antigenice a ascarizilor de găină (Ascaridia galii) . .	47
EUGENIA CHENZBRAUN și C. A. PICOȘ, Acțiunea conjugată a adrena-
linei și imipraminci asupra respirației cerebrale la șobolan ....	51
V. TEODORU, GRAZIELLA NICOLAU, ȘT. HRISANIDI, MARIA
STADNICIUC și A. STRÎMBEANU, Influența administrării algelor
asupra tiroidei animalelor de laborator în regim hipoiodat. ....	55
BRINDUȘA-ELENA LIVESCU, Cariotipul și idiograma la Ros iaurus L.	59
EUGENIA MILOVAN, I. GRANCIU și ELENA STAMATESCU, Cerce-
tări privind variantele biochimice ereditare la rasa Merinos de Palas 67
DINU PARASCHIVESCU, Cercetarea activității specieiFormica rufa L. cu
ajutorul metodei de marcare prin culori în condiții experimentale 73
IN MEMORIAM  ................................................... 77
RECENZII.......................................................  79
ST. ȘI CERC. BIOL.. SERI A BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 1 - 80, BUCUREȘTI, 1076
DESPEE TEEI SPECII ALE GENULUI P0LYGEL1S
EHEENBEEG 1831 (TR1GLADPDA - PALUPIGOLA)
PEEZENTE ÎN APELE EOMÂNIEI
de	■ ■.	; . .
MARIA NĂSTĂSESCU	•
Ih this paper the morphological divergences of the copulatory apparatus of
three specieș of Polycelis Ehrenberg 1831 : Polycelis felina (Dalyell 1814), Poly-
celis nigra (O. F. Miiller 1773) and Polycelis tenuis lijima 1884 arc pointed out.
The structural separation of two mimetic species : Polycelis nigra and Polycelis
tenuis, the latter one new to the Romanian fauna are also precised.
în nota de față prezentăm cele trei specii ale gennlni : Polycelis
Ehrenberg 1831, găsite pînă acum în apele țării noastre, și anume Polycelis
felina (Dalyell 1814), Polycelis nigra (O. F. Miiller 1773) și Polycelis
tenuis lijima 1884, ultima fiind nouă pentru fauna României. Materialul
prezentat a fost studiat atît pe viu, cît și pe secțiuni seriate de 3—5 p,
colorate cu hematoxilină ferică Heidenheim-eosină sau eritrozină.
1.	Polycelis felina (Dalyell 1814)
Stațiuni de colectare. Cîmpia Română: izvor captat la Cetate,
27.V.1970, 19.IX.1970, 5.X.1970, numeroase exemplare; pîrîu colector la
Cetate, 5 km distanță de izvor, 27.V.1970, mulți indivizi; izvor captat
în amonte de Gîrla Mare, 14.IX.1970, numeroase exemplare; izvorcaptat
la mijlocul comunei Studinâ, 28.y.1970, mulți indivizi; izvor captat la,
Izimșa, 28.V.1970, numeroase exemplare (legit I. Rogoz); Comana
izvor, 27.V.1964, 3.VI.1967, 8.V1II.1970, numeroase exemplare. ,
Material. Observații pe viu, 4 serii secțiuni seriate frontale,
3 sagitale și 2 transversale.
Organizație. Pe viu, animalele au 0,12—0,15 cm lungime și 0,2
—0,3 cm lățime. Extremitatea anterioară trunchiată, ușor boltită median,
prezintă lateral două tentacule mobile. Corpul, mai lat în regiunea farin-
giană, are extremitatea posterioară rotunjită. Ochii punctiformi ‘(aproxi-
mativ 30—35), dispuși pe o bandă marginală, întreruptă uneori în dreptul
tentaculelor, în regiunea anterioară a corpului (fig. 1). Orificiul bucal la
începutul ultimei treimi a corpului. Imediat înapoia gurii se găsește porul
genital comun, după care se observă alt orificiu, acela al unei pungi vizi-
bile, în care proeminează organele musculo-glandulare (fig. 2).Majoritatea
indivizilor, dorsal de culoare maron închis spre negru, ventral cafeniu
deschis. Pigmentul reticular.
ST.SIOBBO. BIOL., SEKIA BIOL. ANIM., T. 28, NB.1,P. 3-8, BUCUEEȘTI, 1076	.. . .'
4
MARIA NASTĂSESOT
2
Ovarele anterioare, testiculele dorsale și ventrale, mai numeroase
în regiunea faringiană. Penisul are papila imperfect separată de bulb,
care este slab dezvoltat (fig. 3). Cele două canale deferente se deschid
separat în vezicula seminală sferică iar canalul ejaculator, cu diametru
neregulat, în vîrful papilei peniene care proeminează în atriul mascul,
complet separat de cel genital comun. Oviductele perechi unite într-un
duet comun, înconjurat de numeroase glande eozinofile, se deschid în
plafonul atriului mascul.
Bursa copulatoare oval-alungită. Pedunculul ei înconjură oviductul
comun și proeminează în atriul genital comun (fig. 3). Cele două organe
musculo-glandulare, piriforme, au partea centrală glandulară și peretele
extern musculos format din straturi alternante de musculatură circulară
și longitudinală. Glandele se deschid în vîrful papilei lui, rotunjită și
adesea întărită, care proeminează într-o cavitate independentă cu orifi-
ciul separat (fig. 3).
în țara nostră Polycelis felina se reproduce exclusiv sexuat. Coconii
sferici, pedunculați.
Repartiție geografică. Specie răspîndită în centrul și sudul Europei,
în România a fost semnalată în izvorul de la Casimcea (3) și în izvoarele
Cîmpiei Române (10).
Observații ecologice. Comună în izvoare, rîuri cu curent foarte slab,
lacuri (7), ape subterane (2). Specie fitofilă.
2.	Polycelis nigra (O. F. Miiller 1773)
Stațiuni de colectare. Porțile de Fier: izvor „6 gășale” 7.III.1967,
2 exemplare; fîntînă lîngă peștera Pescari, 7.III.1967, 20 de indivizi
și 27.VI.1967, 4 exemplare.
Material. Observații pe viu, 4 serii de secțiuni frontale, 4 sagitale
și 1 transversală.
Organizație. Pe viu, animalele au 0,10—0,11 cm lungime și 0,1 —
0,2 cm lățime. Morfologia externă a acestei specii se aseamănă cu cea
a speciei Polycelis tenuis, dar se deosebește prin structura aparatului
reproducător.
Aparatul genital mascul. Foliculii testiculari numeroși în special
prefaringieni. Penisul scurt, trunchiat, cu bulb și papilă slab diferențiată.
Capătul liber al penisului prezintă o coroană de cîrlige dispuse pe două
pînă la trei șiruri. Acestea reprezintă strangulări aciculare, înglobate în
epiteliul penisului. Vezicula seminală mică, sferică, cu un perete extern
foarte musculos; canalul ejaculator cu epiteliul înalt, glandular și dia-
metrul neregulat. Penisul proeminează în atriul mascul, în formă de cupă,
complet separat de cavitatea genitală comună (fig. 4). Fără organe mus-
culo-glandulare.
Aparatul genital femei. Ovarele anterioare între perechea a doua și a
treia de diverticule intestinale. în regiunea aparatului copulator, cele
două oviducte se unesc într-un oviduct comun care se deschide în atriul
hermafrodit.
Bursa copulatoare, cu contur neregulat; pedunculul ei, în jumă-
tatea posterioară, puternic musculos.
5
FiS- t — Polycelis felina (Dalyell 1814), extremitatea anterioară a
corpului, vedere dorsală, pe viu.
Atrium genital comun; am, atrium mascul; bc, bursă copula-
toare ; bp, bulb penian; cd, canal deferent; ce, canal ejaculator; mc,
musculatură circulară; ml, musculatură longitudinală; ob, orificiul
bucal; omg, organ musculo-glandular; op, orificiul pungii în care
proeminează organele musculo-glandulare; ove, oviduct comun;
pb, pedunculul bursei; ph, faringe; pp, papila peniană; vs, vezi-
cula seminală ; orificiul hermafrodit (subexplicația este aceeași
și pentru restul figurilor).
Fig. 2. — Polycelis felina (Dalyell 1814), extremitatea posterioară
a corpului, vedere ventrală, pe viu.
Fig. 3. — Polycelis felina (Dalyell 1814), regiunea copulatoare,
reconstituire după secțiuni seriate sagitale.
MARIA NASTĂSE’SIOU
TREI SPECII AIUS GEN1UWI POLYCELIS
Fig. 4. — Polycelis nigra (O. F. Miiller
1776), regiunea copulatoare, recon-
stituire după secțiuni seriate frontale.
Repartiție geografică. R. D. Ger-
mană (12), Polonia (4) Italia (8),
Austria (1), Țările de Jos (6). în
România este cunoscută din izvoarele
Cîmpiei Române (10). Noi o semna-
lăm din regiunea Porților de Fier.
Observații ecologice. Specie comu-
nă în bălți, lacuri, fîntîni. Are prefe-
rință pentru biotopurile bogate în
vegetație.
3.	Polycelis tenuis lijima 1884
Stațiuni de colectare. București:
izvor Cișmigiu, 24.VI.1966, tempera-
tura apei 9°C, 13.VII.1966, nume-,
roase exemplare; Podișul Dobrogii:
izvorul de la Urlichioi, coada lacului
Mangalia, 13.XI.1971, abundent.
Material. Observații pe viu,
10 serii secțiuni seriate frontale și
sagitale, 2 transversale.'
Organizație. Planarii mici, în
extensiune cu 0,7 —0,9 cm lungime
și 0,1—0,2 cm lățime.
Corpul, ușor îngustat după regi-
unea cefalică, are aproximativ același
diametru în toată lungimea lui. Extre-
mitatea anterioară, trunchiată, are
marginile rotunjite. Extremitatea pos-
terioară subțiată. Ochii punctiformi
dispuși pe o bandă continuă în pă-
trimea anterioară a corpului. Orifi-
ciul bucal, situat la sfârșitul celei
de-a treia pătrimi a corpului, este
urmat destul de aproape de porpl
genital comun. Culoarea animalului:
dorsal brun spre negru, cu pigmentul
granular repartizat uniform (fig. 5 și 6).
Testiculele numeroase și prefarin-
giene. Canalele deferente sinuoase și
mult dilatate la nivelul regiunii copula-
toare, pătrund prin părțile latero-ven-
trale ale bulbului penian și se deschid
separat în vezicula seminală (fig. 8 și 9).
Fig. 5. — Polycelis tenuis lijima 1884, vedere
dorsală,pe viu.
Fig. 6. — Polycelis tenuis lijima 1884, vedere
ventrală, pe viu.
Fig. 7. — Polycelis tenuis lijima 1884,coconul.
Penisul cilindric, în mare parte liber, are bulbul dezvoltat, iar papila
alungită, conică. Canalul ejaculator, compartimentat prin pliuri ale peretelui
său, este prevăzut cu un înveliș epiteliul relativ puțin înalt format din
celule prismatice cu nuclei sferici și urmat de o tunică slab musculară.
Cîrligele penisului, corpuri solide, foarte mici, abia evidente. Atriul mascul
complet ..separat de atriul genital comun (fig. 9). Cele două oviducte,
deasupra penisului, se unesc într-un canal comun care se deschide dorsal
în atriul comun (fig. 8 și 9).
Fig. 8. — Polycelis tenuis lijima 1884, regiunea copulatoare, reconstituire după secțiuni
seriate frontale.
Fig. 9.— Polycelis tenuis lijima 1884, regiunea copulatoare, reconstituire după secțiuni
seriate sagitale.
Bursa copulatoare în formă de H. în atriul genital comun proe-
minează două organe musculo-glandulare piriforme cu o structură ase-
mănătoare celei de la Polycelis felina.
r
8
tMlARIA. NASTASESCiU
6
Coconii oval-alungiți (fig. 7), lung-pedunculați, de culoare maron-
roșcat, atașați de pietre sau plante acvatice, au diametrul mare cuprins
între 1,4 și 2,6 mm și cel mic între 0,93 și 2,4 mm.
Repartiție geografică. Se cunoaște din Europa centrală și de nord.
Specia pare să aibă o răspîndire foarte largă în U.R.S.S., și anume în
Siberia pînă la lenisei și Altai (9).
în România o cităm pentru prima dată.
Observații ecologice. Specie euritermă, cu o largă valență ecologică,
răspîndită în bălți, șanțuri de scurgere, izvoare, lacuri, pîraie, în special
în regiuni de cîmpieși de deal, precum și în ape cu o salinitatede 6—7°/00,
golfuri mai mult sau mai puțin adăpostite și la maluri expuse valurilor,
pînă la circa 1 m adîncime (9). în Insulele Britanice evoluează în ape
eutrofe (11).
în țara noastră am găsit-o în două izvoare bogate în vegetație.
CONCLUZII
1.	Polycelis felina, P. nigra și P. tenuis, în condițiile țării noastre,
manifestă preferință pentru izvoarele și pîraiele de colectare bogate în.
vegetație; ultima specie este nouă pentru Eomânia.
2.	Din punct de vedere zoogeografic, Polycelis felina pare a fi
un imigrant postglaciar sudic, care nu a atins limitele sale de extensiune
ecologică, avîndu-și probabil centrul genetic în Balcani sau în alte regiuni
sud-mediteraneene.
BIBLIOGRAFIE
1.	An Der Lan H., Arch. Hydrobiol., Suppl. Donauforschung, 1962, 27,1, 3—27.
2.	Beauchamp P., Arch. Zool. exp. g6n., 1920, 60, 3, 210—211.
3.	Botoșăneanu L., Negrea Șt., Burghele A., Dancău D., Decou V., Arch. Hydrobiol.,
1959, 55, 1, 33-37.
4.	Chodoro'wsky A., Pol. Arch., Hydrobiol., 1969, 6, 33—73.
5.	Grape L. V., Trtcladida. Brown. Kl. Ordn. 3 : Vermes I-e, Turbellaria, Leipzig, 1912—1917,
partea a Il-a, 33, 12 602.
6.	Hartog G. Den, Velde Der Van G., De Levende Natuur, 1973, 76, 41 — 45.
7.	Hofpmann A.,Archives, 1964, 30, N. S., 181 —201.
•8. Komarek J., Zool. Anz., 1928, 70, 3— 6, 70—74.
9.	Luther A., Fauna Fennica, 1961, 11.
10.	Motaș C., Botoșăneanu L., Negrea Șt., Cercetări asupra biologiei izvoarelor și apelor freatice
din partea centrală a Ctmpiei Române, Edit. Acad. R. P. R., București, 1962.
11.	Reynoldson T. B., Nature, Lond., 1953, 171,171 — 660.
12.	Tu J. T., Arch. Hydrobiol., 1939, 35, 46-58.
Facultatea de biologic
București 35, Splaiul Independenței nr. 91 — 95.
Primit în redacție la 24 iunie 1975.
ASUPRA TERMINOLOGIEI ARMĂTURII GENITALE
LA RESPERIIDAE (LEPIDOPTERA)
DE
EUGEN V. NICULESCU
In this paper the author demonstrates that Warren’s terminology, adopted by
R. de Jong and, in part, by M. Guillaumin, is not pertinent and substltutes all
the terms of the valve by others more adequate, stating the following synony-
mies: Processus superior Petersen (syn. Style-stylifer, antistyle); processus
inferior Petersen (syn. cuiller Reverdin); costa Pierce (syn. harpe sensu Chapman-
Warren, R. de Jong); syn. processus superior sensu Guillaumin; lamina subcos-
talis Niculescu, nov. (syn. subharpal plate Warren; syn. plaque centrale Guil-
laumin) ; sacculus Pierce (syn. ventral plate Warren).
Terminologia armăturii genitale la Hesperiidae a fost stabilită de
mai mulți autori începînd cu P. E a m b u r, care în 1837 a introdus
termenul style pentru un proces al valvei și stylet pentru uncus sau
tegumen + uncus. în 1909 T. A. Oh ap m an propune termenul de
penis sheath pentru manica + anellus; mai tîrziu Reverdin (1910)
folosește termenul de cuiller pentru partea ventro-distală a valvei,
N. K u z n e ț o v (3) pe acela de processus superior iar T. A. C h a p m a n
(1919) introduce termenii stylifer și antistyle. în 1926, B. O. S. W a r-
: ren (8), utilizînd toți acești termeni, mai introduce și alții, ca ventral
plate pentru sacculus, harpe pentru costa și subharpal plate pentru un
sclerit situat în partea proximală a valvei sub costa. „
Această terminologie a devenit „clasică” pentru Hesperiidae și a
fost adoptată, cu mici modificări, și în cele două lucrări recente, publicate
deM. Gu i 11 aum i n (1) și R. de Jong (2). M. Guillaumin
înlocuiește termenul de harpe sensu Warren prin processus superior, iar
cel de subharpal plate prin plaque centrale. Examinînd armătura genitală
la 52 de specii de Hesperiidae palearctice și neotropicale, noi am constatat
că această terminologie nu este pertinentă din mai multe puncte de ve-
dere și de aceea propunem alta, înlocuind toți termenii menționați mai
sus prin alții mai adecvați.
Termenul style Rambur îl înlocuim prin processus superior Petersen,
care este mai indicat. La numeroase Hesperiidae (Pyrgus alveus Hbn.,
P. cirsii Rbr., P. carlinae Rbr. etc., Erynnis tages L., Quinta cannae
Her.-Sch., Antigonus liborius areta Evans, Urbanus dorantes Stoll etc.)
valva este despicată la partea distală întocmai ca și la Argynnis. Despi-
cătura, mai mult sau mai puțin adîncă, separă processus superior în partea
dorso-distală de processus inferior în partea ventro-distală. Cei doi termeni
ai lui W. Petersen (processus superior și processus inferior), propuși
în 1904, sînt perfect aplicabili și la Hesperiidae. Considerăm că ei sînt
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 9-12, BUCUREȘTI. 1976
io	ElUGEM V. NMCD1UEISICU	2
TERMIN1OLOGIA lARMĂTUBtn GENiTAL/E LA HESPERIIDAE
11
mai adecvați decît termenii style pentru processus superior și cuiller
pentru processus inferior, deoarece deseori stilul lipsește (Pyrgus malvae,
Thymelieus lineola Ochs., Chiomara mithrax Moșehler etc,), în schimb,
cele două procese sînt prezente, deci termenii propuși de W. Petersen
exprimă mai bine această structură. Cit despre stylifer și antistyle acești
termeni sînt cu totul inutili și încarcă de prisos terminologia. Inutilitatea
termenului stylifer apare și mai evident atunci cînd stilul lipsește ca la
Pyrgus malvae, P. lineola, Erynnis tages etc.în acest caz stiliferul nu
mai are „obiect”, deci este un nonsens.
Termenul cuiller Reverdin nu poate fi reținut din următoarele două
motiye :
1.	Este un termen vernacular (5).
2.	Este mai recent (1910) decît processus inferior Petersen (1904)-
Nu are nici un sens să înlocuim un termen adecvat cu un altul —
și încă vernacular. Probabil că B e v e r d in nu a cunoscut termenul
lui W. Petersen (7) a cărei lucrare nu a fost cunoscută de un mare
număr de lepidopterologi. din occident. Cît despre termenul stylet Rambur,
acesta a fost de mult abandonat, la fel ca și sicula Rambur; încă un
motiv pentru a abandona și style Rambur. în acest caz principiul
priorității nu este recomandabil, deoarece dă naștere la confuzii (5).
Cel mai inadecvat termen este însă harpe dat de T. A. C h a p m a n
și acceptatde B. C. S. Warren pentru marginea dorsală a valvei.
Pentru această margine exista deja termenul de costa Pierce (1914);
acest termen adecvat a fost înlocuit, fără nici o justificare, prin harpe,
care are o cu totul altă semnificație. într-adevăr harpe reprezintă un
sclerit de pe fața internă a valvei și în această accepțiune este folosit azi
de toți lepidopterologii. De aceea am fost surprinși cînd am văzut că R.
de Jong (2) folosește acest termen ca și cel de subharpal plate. Astfel,
în mod automat, acesta din urmă devine inutilizabil, deoarece deasupra
lui nu se găsește harpe, ci costa. Pentru acest motiv noi îl înlocuim cu
lamina subeostalis nov. în sfîrșit, ventral plate nu este altceva decît
sacculus Pierce, care rămîne valabil, fiind mai vechi și din limba latină.
R. de Jong a adoptat aproape în întregime terminologia lui
B. O. S. Warren; doar „tegmen” este înlocuit prin tegumen și
„10 th sternite” prin gnathos.
Terminologia lui M. Guillaumin (1) diferă de cea a lui R. d e
Jong prin aceea că în loc de harpe el folosește processus superior, iar
în loc de subharpal plate — plaque centrale. Pentru motivele arătate
termenul de processus superior sensu Guillaumin nu poate fi acceptat,
deoarece processus superior are un alt sens. Cît despre plaque centrale
acest termen nu poate fi reținut, fiind vernacular; în afară de aceasta,
placa nu este centrală, ci situată în apropiere de costa în jumătatea proxi-
mală a valvei (fig. 1).
■în cele ce urmează vom descrie valva de Pyrgus alveus în termino-
logia noastră (4), (6) (fig. 1).
Valva este clar despicată la partea distală într-un processus superior
(Ps) și un processus inferior (Pi). Cel dintîi prezintă la bază o placă ușor
dințată la partea sa inferioară și o prelungire stiliformă, dirijată posterior.
Processus inferior ocupă aproape toată jumătatea distală a valvei și are
formă de placă cu mărginea externă larg rotunjită, acoperită pe fața in-
ternă cu perișori fini. Marginea superioară a valvei se numește costa (c)
și este larg răsfrîntă spre interior; ea este acoperită cu peri. Sub costa
se află o placă pe care o numim, dată fiind poziția ei, lamina subeostalis
nov. (Isc), acoperită și ea cu perișori fini. în partea ventro-proximală
a valvei se află sacculus (s).	1
Fig. 1. — Pyrgus alveus Hbn. Valva stingă pe fața
internă. Ps, Processus superior; Pi, processus infe-
rior ; c, costa; s, sacculus; Isc, lamina subeostalis.
Această nouă terminologie a armăturii genitale la Hesperiidae pune
în sinonimie toți termenii menționați mai înainte, după cum urmează :
Processus superior Petersen (syn. style-stylifer, antistyle).
Processus inferior Petersen (syn. cuiller Reverdin).
Costa Pierce (syn. harpe Chăpman—Warren, R. de Jong; syn.
processus superior s.ensu Guillaumin).
Lamina subeostalis Niculescu (syn. subharpal plate Warren; syn.
plaque centrale Guillaumin).
Sacculus Pierce (syn. ventral plate Warren).
Pentru ca terminologia noastră să fie mai bine înțeleasă și conside-
rată ca mai adecvată, prezentăm și alte cîteva detalii privind unele din
cele 52 de specii examinate.
Prelungirea stiliformă lipsește la un mare număr de specii, dintre
care menționăm Pyrgus malvae, P. oileus, Thymelicus acțeon, T. lineola,
Urbanus dorantes, U. albimargo, Hylephila phileus, Quinta cannae, Vehi-
lius clavicula, Chiomara mithrax, Lrynnis tages etc. La toate aceste specii
nu se poate vorbi de style, stylifer și antistyle, pe cînd processus superior
și processus inferior apar în mod evident, avînd diferite grade de dezvol-
tare (fig. 2 și 3). La unele specii, prelungirea stiliformă nu se află la proceș-
sus superior, ci la processus inferior ca la speciile genului Urbanus. Dacă
am adopta terminologia lui B. C. S. Warren ar trebui să spunem că la
unele specii cuiller se prelungește cu un style, ceea ce nu ar corespunde
cu ce se observă la Pyrgus, la care cuiller nu prezintă niciodată un style.
Din cele prezentate rezultă că terminologia utilizată de B. O. S. W a r-
r e n este inadecvată și perimată, deoarece, pe de o parte, autorul nu
a ținut seama de termeni mai vechi, adecvați, pe care i-a înlocuit fără
nici o justificare, prin termeni vernaculari, iar pe de altă parte a folosit
12
EUGEN V. ’NICULIESICU
4
termeni deja utilizați însă într-o altă accepțiune. Pentru o unificare a
terminologiei, pentru simplificarea ei, pentru respectarea principiului
priorității (atunci cînd este vorba de termeni adecvați), precum și pentru
statornicirea principiului de a nu folosi termeni vernaculari (5) propunem
o nouă terminologie a armăturii genitale la Hesperiidae.
Fig. 2. — Valva stingă pe fața
internă la diverse Hesperiidae.
1, Thymelicus lineola Ochs;
2, Pyrgus oileus arcuș Stol!;
3, P. malvae L.; 4, Erynnis
tages L.
Fig. 3. — 1, Urbanus dorantes
Stoll; 2, Chiomara mithrax
Moschler; 3, Quinta cannae
Herr.-Sch.; 4, Antigonus li-
borius areta Evans. Notațiile
ca la figura 1.
BIBLIOGRAFIE
1.	Guillaumin M., Alexanor, 1964, 3, 7, 293 — 305.
2.	Jong R. De, Tijdschrift voor Entomologie, 1972,115, 1,1 — 121.
3.	Kuznețov N., Fauna Roșii i sopredeltnth stran, Petrograd, 1915, 1, 1, 336.
4.	Niculescu E. V., Boli. Assoc. Romana Ent., 1972, 3—4, 33 — 44.
5.	Niculescu E. V., Ent. Scand., 1973, 4, 81 —86.
6.	Niculescu E. V., Konig F., Fauna R. S. România, Insecta Lepidoptera, Edit. Academiei,
București, 1970, 11, 10.
7.	Pbtbrsen W., M6m. Acad. Sci. St. Petersbourg, 1904, 8, 16, 84.
8.	WabbenB.C. S.,Trans. Ent. Soc. Lond.,1926, 74,1,1-170.
Primit în redacție la 27 mai 1975.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL TIPULINELOR DIN
SUBGENUL LUNATIPULA (DIPTPRA - TIPULIDAE)
DIN ROMÂNIA
DE
ELEONORA ERHAN-DINCĂ
A short description including drawings of the male hypopigium details is given
for the 4 species of the Lunatipula subgenus, newly found on the Romanian ter-
ritory, as well as a description of a species new to science. These species are :
Tipula brunneinervis, T. pannonia, T. heros and T. leandros n. sp. and they
were collected from Orșova and Băile Herculane and from the Motru Valley (Gorj
district), zones which are very rich in Crane-flies fauna.
în nota de față expunem pe scurt descrierea însoțită de desene ale
armăturii genitale la mascul pentru patru specii de diptere Tipulinae
din subgenul Lunatipula, noi pentru fauna țării, precum și o specie nouă
pentru știință. Cu aceste noi descrieri numărul de specii de Tipulinae
\ colectate și identificate de autor este de 73.
Colectările au fost făcute în plantațiile forestiere cu covor ierbos
înalt din jurul căii ferate Orșova,—B	în pădurea din
jurul stațunii Băile Herculănef în zilele de 15 18.V.1973 și pe valea
Metrului în amonte de pîrîul Milean în apropiere de Cloșani (jud. Gorj)
Ia 1—2.VÎT973 (leg. L T aba car n), zone deosebit de bogate și variat
populate de aceste diptere, care, din punct de vedere zoogeografic, repre-
zintă o enclavă de faună mediteraneană. Speciile care fac obiectul acestei
i note sînt din această categorie zoogeografică.	*
j Întrucît în literatura de specialitate (1), (2), (3) există puține date
privitoare la aceste specii, am considerat necesară o redescriere a lor,
pentru a ușura identificarea.
Tipula (Lunatipula) brunneinervis Pierre (fig. 1)
Specie de talie mare, lungimea corpului la mascul 5—19 mm, la
femelă 22—24,5 mm. Colorația generală este galben-ocru, capul cenușiu
cu o linie mediană brună. Antenele sînt groase și lungi, îndoite spre spate
depășesc baza aripilor. Scapul și primul articol al flagelului galbene, cele-
lalte segmente antenare brune. Toracele este galben-cenușiu, prescu-
tumulcu patru dungi longitudinale cafenii. Aripile sînt cafeniu-cenușii
cu pterostigma cafenie neclar delimitată, lunula este îngustă. Abdomenul
este galben-ocru, cu urme de dungi mediană și laterale, vizibile în special
pe segmentele mijlocii. Hipopigiul este puternic îngroșat, cafeniu-gălbui,
tergitul 9 cu aspect trapezoidal, cu marginea anterioară incizată și în-
ST. 81 CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 13 - 20. BUCUREȘTI. 1076
1
14
EIDHONORA E(HIH1AIN-(DI1N1CĂ
2
Fig. 1. — Tipiila (Lunatipula) brunneinervis Pierre. A, Tergitul 9'; 3, gonostilul
și gonopleuritul; .C, sternitul 8; D, edeagul; E, vedica.
negrită carajCteriștic (fig. 1, A). Gonostilii sînt foarte mari, m.ai mult lăți
decît lungi (fig. 1, B) cu vîrfurile alungite spre spate. Gonopleuritele
(fig. 1, B) au segmentele posterior și median contopite aproape complet,
3	■	ISU1BGENUIL LUNATIPULA ÎN HOlMANUA	15
cel posterior este mic și oval, iar cel median este îngust, alungit, terminat
în partea anterioară cu.un cioc; posterior poartă o proeminență în formă
de pieptene. Sternitul 8 (fig. 1, 0) este prevăzut la marginea anterioară
cu două smocuri de peri lungi, care proeminează spre spate. Edeagul
(fig. 1, D) și vezica (fig. 1, E) au un aspect caracteristic. Pe laturile edea-
gului se remarcă cei 2 apendici ai sternitului 9 în formă de măciucă.
Femela seamănă Cu masculul, antenele de regulă sînt mai scurte,
pterostigina mai bine vizibilă, lunula mai largă, depășind celula discoidală.
Oviscaptul este ruginiu, ascuțit, cercii nu depășesc tergitul 10. Val-
vele ating aproximativ jumătate din lungimea cercilor.
Caracteristice pentru Tipula brunneinervis. sînt forma tergitului 9
și aspectul gonoslililor la mascul.
Biologie. Specie montană, zboară de la sfîrșitul lunii mai pînă în
iulie, la 1000—2000 m altitudine, în special în pajiștile subalpine. Coboară
însă și în zona pădurii, uneori destul de jos (Orșova).
Răspîndire. A fost capturată în Grecia, Iugoslavia, România,
Cehoslovacia (Moravia), Ungaria, sudul Austriei, în Alpii Italiei, Pirinei,
Belgia, Olanda și Luxemburg. Spre răsărit arealul său se întinde peste
Turcia, Siria, Israel și U.R.S.S. (Caucazul apusean).
în România. A fost colectată la Orșova la 16.V.1973,în păduricea din
preajma căii ferate.
Tipula (Lunatipula) pannonia Loew (fig. 2)
Specie de talie mare, lungimea corpului la mascul 15—18 mm,
iar la femelă pînă la 23 mm. Colorația generală galbenă sau galben-ocru.
Capul este cenușiu cu linia mediană cafenie slab colorată.
Antenele sînt mari, îndoite spre spate ating bazele aripilor, ambele
articole ale scapului, precum și primul articol al flagelului sînt galbene,
celelalte articole sînt cafenii sau brune. Toracele este galben-cenușiu,
prescutumul are pe un fond cenușiu patrii -dungi longitudinale cenușiu-
brune. Arjpile sînt cafeniu-cenușii cu pterostigma vizibilă, cafenie deschis
și lunula bine conturată . Hipppigiul este galben-ruginiu, moderat îngroșat.
Apexul tergitului 9 (fig. 2, A) evident îngustat, cu incizia mediană largă,
plană, cu unghiurile laterale alungite și arcuite spre spate, sub forma unor
denticuli mici, bine vizibili. Suprafața dorsală a sternitului 9 în partea
sa proximală cu o proeminență masivă, scurtă, nepereche, cu vîrful în
formă de măciucă cu spini. Gohostilii (fig. 2, B) în formă de cupă cu
vîrful alungit spre spate. Gonopleuritele sînt mari (fig. 2, B) cu segmentul
posterior în formă de placă lungă și îngustă ce proeminează mult în afara
cavității hipopigiului cu baza mai îngustă, iar vîrful ușor dilatat și orientat
spre spate. între segmentele posterior și median există o incizie adîncă
foarte îngustă.. .Anterior segmentul median are o proeminență în formă
de cioc. Sternitul 8 Ia marginea sa anterioară cu trei'tufe de peri lungi
galben-aurii (fig. 2, C). Edeagul și vezica au un aspect caracteristic (fig. 2,
B și ' E).	. ,	.
Femela are antenele mai scurte, îndoite spre spate nu ating bazele
aripilor. Lunula-alară este mai largă decît la mascul. Oviscaptul este
cafeniu strălucitor cu cercii bonți la vîrf.
16
EILElOWOBA EIKH1AIN-IDIIN,CĂ
4
Tipula pannonia se deosebește de celelalte specii ale subgenului
în special prin segmentul posterior al gonopleuritului cu aspectul său
caracteristic și prin proeminența nepereche în formă de măciucă a sterni-
tului 9; ambele caractere sînt date de armătura genitală masculă.
Fig. 2; — Tipula (Lunatipula) pannonia Loew. A, Tergitul 9; B, gono-
stilul și gonopleuritul; C, sternitul 8; D, edeagul; E, vezica.
Biologie. Nu se cunosc nici un fel de date. Adulții zboară începînd
din luna mai și în tot cursul lunii iunie. Populează probabil aceleași bio-
topuri cu Tipula heros, cu care a fost capturată la aceeași dată și în ace-
lași loc.
5	SLIB'GENUtL LUNATIPULA INI ROMÂNIA	17
Răspîndire. Tipula pannonia este considerată o specie central-euro-
peană, România, Ungaria, Cehoslovacia, Austria, deși majoritatea exem-
plarelor aflate în marile colecții provin din România de la Băile Herculane.
în România. Materialul care a stat la baza prezentei descrieri a fost
capturat din pădurea de deasupra stațiunii Băile Herculane.
Tipula (Lunatipula) heros Egger (fig. 3)
Specie de talie mare, lungimea corpului la mascul 20—22 mm,
iar la femelă pînă la 28 mm. Colorația generală a corpului galben-cenușiu-
ruginie. Capul este cenușiu-gălbui cu o linie mediană brună.
Fig. 3. — Tipula (Lunatipula) heros Egger. A, Tergitul 9; B, gonostilul și gonaplcu-
ritul; C, sternitul 8; D, edeagul; E, vezica.
2 - e. 678
1
18
EILfflONORA ERiHiASNHDOINlCA
SltWGENUlL ■ LUNATIPULA ÎN ROMAlNlBA.
19
' Antenele sînt ruginiu-brune, flagelul apare bicolor, întrucît unele
articole au bazele mai închise la culoare. Toracele este cenușiu cu patru
linii longitudinale cafenii. Aripile sînt cenușii, cu pete brune risipite în
zona celulei discoidale și între nervura cubitală și marginea posterioară
a aripii; lunula este bine vizibilă.
Abdomenul este ruginiu-roșcat cu linia mediană și liniile laterale
fragmentate în pete izolate. Hipopigiul este ruginiu-roșcat foarte puternic
dilatat. Tergitul 9 cu o incizie foarte adîncă la marginea sa anterioară
(fig. 3, A). Gonostilul este subțire, ușor alungit în partea sa posterioară
(fig. 3, B). Gonopleuritul are un aspect caracteristic (fig. 3, B). Segmentul
său posterior cu aspect de seceră este bine delimitat de segmentul median,
care este ascuțit ca un cioc. Apendicii pereche ai sternitului 8 au un aspect
triunghiular, fiind prevăzuți apical cu cîte un spin lung și gros. La baza
acestor apendici se. află'două tufe, de peri lungi și flexibili, iar în lumenul
dintre ei pe marginea internă se află cîte un șir de peri care se întrețes
(fig. 3, (7). Edeagul și vezica (fig. 3, D și B) sînt caracteristice. Pe laturile
edeagului se remarcă apendicii sternitului 9, foarte alungiți, mărginiți
de un șir de peri mai lungi în apexul apendicilor.
Femela este asemănătoare cu masculul, se deosebește însă prin
petele de pe aripi, care sînt mai intens colorate. Oviscaptul are cerci
ascuțiți. Caracteristic pențru Tipula heros sînt petele brune de pe aripi,
caracter ce nu se remarcă la alte specii ale subgenului.
Biologie. Specie montană, zboară începînd din aprilie pipă în mai,
începutul lunii iunie.
Răspîndire. Europa sudică și centrală, incluzînd Bomânia, Iugo-
slavia, Ungaria, Austria, nordul Italiei și Greciei.
în România. Băile Herculane, în pădurea de deasupra stațiunii,
16.V.1973;
Tipula (Lunatipula) leandros n. sp. (fig. 4)
Specie de talie mare, lungimea corpului la- mascul 20 mm, a aripilor
24,5 mm, colorație generală gălbuie deschis. Capul galben-cenușiu, cu o
linie fină paediană dorsală cenușie, Tostrul bine dezvoltat. Antenele sînt
galbene îri intregime, perii din verticilii mai lungi decît segmentele respec-
tive. Aripile sînt gălbui unicolore, pterostigma și lunula neclare. Toracele
cu patru linii longitudinale cafenii bine exprimate. Picioarele sînt. galbene
în întregime. Abdomenul galben cu dungile mediană și laterale neclar
conturate. Hipopigiul cafeniu, mai închis colorat decît restul abdomenului.
Tergitul 9 (fig, 4, A) cu o incizie în V foarte adîncă la marginea sa ante-
rioară, vîrfurile inciziei ascuțite, terminate cu cîte un spin mic hialin.
Sternitul 9 cu apendici lungi și groși, prevăzuți cu peri flexibili foarte
lungi (fig. 4, D). Gonostilii sînt lungi, subțiri, cu vîrful îndoit asemănător
unei crose de golf. Gonopleuritele au un aspect caracteristic (fig. 4, B);
segmentul posterior în formă de jgheab bine delimitat de cel median,
acesta din urmă cu un cioc înnegrit la extremitatea sa anterioară. Ster-
nitul 8 (fig. 4, C) lățit, larg incizat anterior, prevăzut cu doi spini groși ;
în spațiul dintre spini se află două șiruri .de peri lungi și flexibili care se
întrepătrund, iar la bază două smocuri de peri, întocmai ca la toate
celelalte specii ale grupului. Edeagul si vezica cu aspect caracteristic
(fig. 4, B și F).
Specia Tipula leandros face parte din grupa Acuminata (după
gruparea sistematică propusă de B. Mannheims (1)), fiind foarte
apropiată ca habitus, dar mai ales prin structura hipopigiului de Tipula
heros. Se deosebește însă de aceasta prin: aripile sale incolore, colorația
Fig. 4. — Tipula (Lunatipula) leandros n.sp. A, Tergitul 9; B, gonostilul și
gonopleuritul; C, sternitul 8; D, apendicele sternitului 9; E, edeagul; F, vezica.
generală mai deschisă, incizia apicală a tergitului 9 care este mai îngustă
; și mai adîncă, gonostilul ceva mai lung și segmentul posterior al gonopleu-
: ritului lățit în formă de jgheab. Apendicii sternitului 9 sînt mai scurți
i și mai groși. Sternitul 8 este însă foarte caracteristic, fiind mult deosebit
20	HLE1ONOR.A EBHlAIN-®niN\CĂ	8
de acela al speciei Tipula heros prin faptul că apendicii pereche nu sînt
individualizați, scleritul fiind o simplă placă trapezoidală cu marginea
apicală larg incizată, prevăzută cu doi spini.
Cu toate aceste deosebiri, asemănarea celor două specii este
foarte evidentă, fapt care ne-a determinat să o denumim Tipulaleandros
prin analogie cu numele celor două personaje mitologice Heros și Leander.
Femela necunoscută.
Materialul de studiu: 2 masculi colectați pe valea Motruluuju
amonte de pîrîul Milean în apropierea Laboratorului de speologie de
la Cloșani (jud. Gorj), leg. I. Tabacaru (1—2.VL1960).
Biologie. Nu se cunosc nici un fel de date, se presupune că zborul
adulților are loc la începutul lunii iunie.
Răspîndire. România.
BIBLIOGRAFIE
1.	MannheimsB., Tipulidae, înE. Lindner, DieFliegen der Palăarklischen Region,E. Schwei-
zerbart’sche Verlagsbuchhandlung(Năgeleu. Obermiller), Stuttgart, 1963, 238 ; 1968, 275.
2.	Savtșenko E., Fauna SSSR Komarl-dolgonojki, Nauka, Moscova — Leningrad, 1961, 2, 3 ;
1964, 2, 4.
3.	Thalhammer J., Fauna Regni Hungariea, Budapesta, 1899.
Institutul de științe biologice,
Laboratorul de taxonomia și evoluția animalelor
Rucurești 17, Splaiul Independenței nr. 296.
Primit tn redacție la 15 mai 1975.
DESPRE FORFECUȚA SCOȚIANĂ (LOXIA
PXTX0P81TTACV8 SCOTICA HART., 1910) ÎN ROMÂNIA
DE
DIMITRIE RADU
Between January 24 and February 11, 1973, the author has identified among
individuals collected in a dendrological park of Bucharest and belonging to the
genus Loxia — the presence of three males of Loxia pytyopsittacus scotica Hart.
1910, a new subspecies present in the bird fauna of Romania.
The winter of 1972—73 was particularly rich in occurrences of northern forms
in the area of Romania, on this occasion several other bird species and subspecies
being either collected and identified by the author as newincomers, or the first
positive evidence of their presence was obtained.
Genul Loxia cuprinde un grup de păsări original, atît în cadrul
ordinului Passeriformes, cît și în al celorlalte ordine ale clasei Păsărilor,
prin particularitatea ciocului ale cărui mandibule sînt încrucișate la vîrf.
Această caracteristică a ciocului reprezintă o excelentă adaptare pentru
hrănirea păsărilor cu semințe de conifere, pe care acestea le desprind de
pe conuri introducînd între solzii lor vîrfurile mandibulelor încrucișate.
Deși păsările folosesc și alte feluri de semințe, cum ar fi cele de mesteacăn,
carpen, arțar, alun, alături de muguri, insecte aflate pe arbori, larve din
gale ori „ouă” de furnici, hrana, lor de bază o formează însă semințele
coniferelor.
Mărimea și structura diferită a conurilor, în funcție de speciile coni-
ferelor, au constituit principalii factori de speciație la acest grup de pă-
sări, în sensul formării unor ciocuri mai subțiri sau mai groase, mai înalte
sau mai scunde mai lungi sau mai scurte. Tot specializarea trofică a
forfecuțelor a avut și alte consecințe, și anume nerespectarea unor date
calendaristice fixe pentru desfășurarea ciclului sexual sezonier — păsările
putîndu-se reproduce în orice anotimp cu condiția de a avea semințe de
conifere din abundență —, precum și lipsa unui Conservatorism în păs-
trarea locurilor de cuibărit, acestea fiind schimbate în funcție de regiunile
în care s-au produs fructificați! abundente din hrana specifică.
Genul Loxia, cu o răspîndire holarctieă, cuprinde, trei specii și
mai multe subspecii1: 1. Loxia c. curvirostra, cu 20 de ssp., în Lumea
Nouă depășește hdlarcticul puțin spre sud, pătrunzînd în nordul regiunii
neotropicale, iar îh Lumea Veche ajunge în sud-estul regiunii
indo-malaeze; 2. Loxia l. bifasciata, cu 3 ssp., depășește holarcticul spre
șud doar în regiunea neotropicală, de unde pătrunde printr-o subspecie
în insulele Haiti; 3. Loxia p. pytyopsittaeus, cu 3 ssp., limitată doar la
palearctic, și anume la ținuturile nord-europene.
1 După clasificarea dată de G. P. Dementi ev și colab. (1), pe care am consideraț-o
ca fiind cea mai completă.
ST. ȘI CEKO. BIOL., SEKIA BIOL. ANIM., T. 28. NB. 1, P. 21-25. BUCUREȘTI, 1976
22	TMMLTME EIAJDU1	2
în avifauna României sînt cunoscute toate trei speciile, hostia o.
curvirostra ca specie clocitoare în Carpați, iar L. leucoptera bifasciata și
h. p. pytyopsittacus ca apariții rare și neregulate la noi în țară în sezonul
rece al anului, adică sub formă de invazii (5). Deși hostia c. curvirostra
cobbară iarna relativ frecvent în regiuni de șes, fiind întîlnită chiar și în
orașe, celelalte două (L. leucoptera și h. pytyopsittacus) sînt forme foarte
rare observate sau capturate, datele din literatura de specialitate aparți-
nînd doar secolului trecut (2), (4).
DISCUȚII
Iarna 1972—1973 s-a caracterizat prin numeroase apariții nordice
la latitudinea României, în special pentru păsări de invazie, ca Acanthis
f. flavir'ostris, Ac. f. flammea, Ac. flammea cabaret (6), Ac. liornemanni
exilipes (7), (8). ..	'
La 27.1, 4 și 11.11.1973, cu ocazia colectării^ unor exemplare de
hostia dintr-un parc dendrologic din București, am identificat prezența
a trei, masculi aparținînd subspeciei hostia pytyopsittacus scotica, formă
necunoscută pentru avifauna Rorhâniei (fig. 1).
Cercetînd exemplarele acestei subspecii, care ca dimensiuni și formă
a ciocului — principala câracteristică de apreciere sistematică — sînt in-
termediare între ciocurile speciilor hoxia c. curvirostra și h. p. psytyopsit-
tacus, ne alăturăm opiniei autorilor 3 care consideră „scotica”mai apro-
piată, de h. pytyopsiitaeus decît de h. curvirostra. De fapt asemănarea ei
cu hostia pytyopsittacus este frapantă, aceasta fiind și cauza pentru care
exemplarele respective ne-au atras atenția la prima vedere, inițial crezînd
că ele aparțin chiar lui h. pytyopsittacus. însuși E. Hertert scrie despre
ssp. scotica: „deosebirile apar mai expresive la prima vedere decît ar da
de bănuit dimensiunile”; apoi că „mandibula superioară este de regulă
mâi boltită sau încovoiată mai mult, amintind pe aceea de la pytyopsit-
tacus” (3) (fig. 2).
Asemănarea exemplarelor colectate de noi cu „pytyopsittacus” reiese
și din diagnoza dată de E. H a r t e r ț în cheia de determinare a speciilor
genului hostia (pentru h. curvirostra și h. pytyopsittacus), privitoare la
raportul dintre înălțimea ciocului la bază și lungimea mandibulei inferi-
oare și dintre lățimea la bază a mandibulei inferioare și lungimea goni-
2 Numărul exemplarelor colectate a fost de 7, dintre care 6 masculi și o femelă; chiar
și ceilalți 3 masculi, precum și femela prezentau dimensiunile ciocurilor ceva mai mari decît
dimensiunile medii ale ciocurilor exemplarelor de L. c. curvirostra, aflate în colecția autorului,
decît ale celor existente In Muzeul de istorie naturală ,,Gr. Antipa” din București și decît
acelea citate de G. P. D em en t i e v și colab. (1), R. Dombrowski (2), E. H a r-
t e r t (3), D. L i n ț i a (4) și C h. V a u r i e (10). Colectarea a fost făcută de Gheorghe
I. Walter, ornitolog amator, colaborator al Centralei ornitologice române.
3 în literatura de specialitate există unele controverse în legătură cu apartenența lui
,,scotica”, unii autori (10), (11) socotindu-o ca pe o subspecie geografică a lui Loxia curvirostra,
iar alții (1), (3), ca pe o subspecie a lui L. pytyopsittacus. Inițial șiE. Harterta consi-
derat-o ca aparținînd iui Loxia curvirostra (1). De asemenea, ornitologii britanici o socotesc
ca fiind reprezentantul geografic a lui Loxia pytyopsiitacus în pădurile de munte din Scoția
(11), indicînd ca locuri de reproducere pentru ea pădurile de pini.
Dar cum însăși Loxia pytyopsittacus este considerată a proveni tot dintr-o rasă geogra-
fică a lui L. curvirostra, care a rămas izolată în ținuturile pădurilor europene de pini (11),
problema rămîne deschisă.
3
LOXIA PYTYOPSITTACUS- SCOTICA ÎN BIOMÂiNilA
23
sului, nu însă și în privința lungimii aripii, cate,: după același autor, deși
ar corespunde lui h. curvirostra, se încadrează ca valori medii la „scotica”.
La exemplarele noastre, ciocul este mai apropiat de cel al lui hoxia
pytyopsittacus (fig. 3), pentru a le considera ca subspecii ale acesteia și
nu ale lui L. curvirostra, fapt ce reiese și din descrierea amănunțită a
ciocului celor două specii făcută de R. D o m b r o w s k i și D. L i n ț i a,
în care se arată că Ia h. curvirostra acesta este alungit, ușor curbat, cu
Fig. 3. — Ciocul în mărime naturală la Loxia c. curvirostra
(a), L. p. pytyopsittacus (b), L. p. scotica (c) (a și b, după
R. Dombrowski - D. Linția, 1946, iar c, original).
vîrfurile lungi și subțiri, cel al mandibulei inferioare trecînd peste culmea
maxilarului (fig. 3, a), pe cînd la h. pytyopsittacus ciocul este gros, înalt
ca la papagali, puternic curbat, iar vîrful mandibulei inferioare rar întrece
culmea maxilarului (fig. 3, b).
însuși biotopul în care au fost colectate exemplarele „scotica” îl
constituiau parcurile dendrologice de pini ornamentali, care au conurile
24
tDEMUTÎRIiE MAIDUl
4
2.
cu solzii mult mai groși și mai rezistenți decît ai brazilor și ai molizilor,
elemente ce corespund și cu biotopul de reproducere al acestei subspecii,
știut fiind că Loxia pytyopsittacus s-a diferențiat în mediul pădurilor de
pini, spre deosebire de L. curvirostra, a cărei evoluție s-a defășurat înde-
osebi în păduri de brad și de molid. Dimensiunile exemplarelor respective
apar intermediare între ale celor două specii menționate (tabelul nr. 1).
Contrar părerii după care subspecia ar fi sedentară (10), identifi-
carea lui Loxia pytyopsittacus scotica la noi în țară dovedește că ea între-
prinde — ca toate formele nordice ale genului — deplasări cu caracter
erătic spre sud. Semnalarea la noi în aceeași perioadă a inăriței mici
(Acanthis flammea cabaret), prima dovadă sigură a prezenței ei în România
(6), (8), subspecie al cărei areal se suprapune parțial cu al forfecuței
scoțiene, arată că îri iarna 1972—1973 au avut loc mișcări cu caracter de
invazie nu numai pentru specii din nord-estul Eurasiei, ci și din nord-
vestul Europei, ceea ce este un fenomen mult mai rar.
BIBLIOGRAFIE
1.	Dementiev G. P. i drug., Ptiți Sovețkovo Soiuza, Sov. Nauka, Moscova, 1954, 5, 272—282.
2. Dombro'wski R., Ornis Romaniae, București, 1912, 55—59.
3.	Hartert E., Die Vogel der palăarktischen Fauna, Berlin, 1910, 1,116—124.
4.	Linția D„ Păsările României {Omis Romaniae), Prelucrare și completare, București, 1946,
123-128.
5.	Radu Dimitrie, Păsările din Carpafi, Edit. Academiei, București, 1967.
6.	Radu Dimitrie, Vînătorul și pescarul sportiv, 1973, 2.
7.	Radu Dimitrie, Vînătorul și pescarul sportiv, 1973, 5.
8.	Radu Dimitrie, St. cerc, biol., 1974, 26, 4, 233—237.
9.	Radu Dimitrie, Vînătorul și pescarul sportiv, 1974, 1.
10.	Vaurie Ch., The Birds of the Palearctic Fauna. Order Passeriformes, H. F. a. G. Witherby,
Londra, 1959, 647-652.
11.	Voous K. H., Atlas of European Birds, Nelson, 1960.
Inslilutul pentru protecția plantelor,
Centrala ornitologică română
București, Bd. Ion lonescu de la Brad nr. 8.
Primit în redacție la 5 iunie 1975.
	4 D. Radu	■	<£ C 0*	182	c c	1 5 i n	0 D	U	o' O o *5 o •	c		- 20-21(20,3)	0 0	2" o §	$ ”	c	* N 0 O I : 'f r I' «	47,2 ea totală a mediile.
*3 i £	Hartert	scotica	1	1	1 c 7 c c	1	1	O vl	1 CS 0C	’ a ș- ir Os	1	=5): it. inăltim eze reprezintă
terîțl autori și măsurăti	, R. Dombrowski D. Linția	pytyopsittacus	1	1	104-108	1	1	19-20; 21*	9-10 ;9*	7 eo	-	15*	bulei inferioarefla bai ; cifrele din parant
s” și „scotica” după di	G. P. Dementiev	! pytyopsittacus	300-325 (320,5)	185 - 203 (193,1)	98,5-111 	(103,5)	1	1	1	20 (și peste)	1	1		47-58,2(53,6) | ■); Îmi, lățimea mandi upa D. L i n t i a (4
Tabelul nr. 1 ”» „PVlvoVsittacu	1 E. Hartert	pytyopsittacm	1	1	104-108	1	1	19-20 (21 except)	9-10	13 — 16	1 ■	uperioare (la bază irime naturală, d
8 "5 o S s o i I	R. Dombrowsk D. Linția	curvirostra	. 1	1	95-95,5	64-65	00	16—17;16*	* 1	10	-	10,5*	[	lăltimea mandibulei s >ri ale desenelor in mi
§ 8 s Oî C3 g I . f s	G. P. Dementiev	curvirostra	279-288	169-185	90 -103,6 (95)	j	59-73	1	13,2-18 (15,9	I	1	9-13(10,98)	43 -50	j lei superioare; tms.li izuitate din măsurătc
8 1 tfi fi	E. Hartert	curvirostra	1 *o	1	3	99-102	3	59 -73	00 cq 1	Ims 81—20	00*' 1 cq ce g	Îmi 10,8—11,4	1	3	- I 3, Lungimea mandibu lui (la baza);*cifre n
	Autor	Ssp.	Anvergură (mm)	Lungimea capului (mm)	Aripă (mm)	Coadă (mm)	Tars (mm)	o o"				£ a 4) e
INFLUENȚA TRAVALIULUI MECANIC ASUPRA
CONȚINUTULUI DE FOSFAT ANORGANIC ȘI ORGANIC
AL MUȘCHIULUI GASTROCNEMIAN DE BROASCĂ, ÎN
FUNCȚIE DE MODIFICĂRILE RHOPICE
' ;	DE
MIRCEA I. POP și Academician EUGEN A. PORA
The increase of the I<+ (Ca2 + ratio in the perfusion medium of the frog gastrocne-
mius muscle, induced — after the performance of a mechanical work—a more
massive accumulation of inorganic pliosphate and a more marked decrease of
the organic phosphate comparatively ’with the control; the decrease of this ratio
had an opposite effect, but the simultaneous increase of the two ions concentra-
tions, without the mbdification of their ratio, did not significantly affect the
parameters studied.
TEHNICA DE LUCRU.
Experiențele au fost efectuate pe 80 de broaște femele (Rana temporaria) în greutate
de 90±10 g. Mușchii gastrocnemieni au fost perfuzați timp de 30 min prin arterele femurale —
martorii cu ser Ringer normal, iar simetricii lor cu ser cu valoarea raportului ionic modificată,
după cum urmează (23):
seria I — .valoarea raportului K+/Ca2+ mărită prin creșterea concentrației K+ de 2,
respectiv de 4 ori, sau prin scăderea concentrației Ca2+ de 2 ori;
seria a Ii-a—valoarea raportului K+/Ca2+ micșorată prin creșterea concentrației Ca2+
de 2, respectiv de 4 ori, sau prin scăderea concentrației K+ de 2 ori;
seria a III-a—concentrația K.+ și Ga2+ crescută de 2, respectiv de 4 ori, dai- valoarea
raportului lor nemodificată.	«
în urma înregistrării simultane a ergogramelor ia o contragreutate de 200 g pentru fie-
care mușchi în parte și la o frecvență de excitare de 2/s, mușchii gastrocnemieni au fost introduși
imediat în zăpadă carbonică la o temperatură de — 70°C. Conținutul de fosfat anorganic a
fost determinat prin metoda King (14), iar după distrugerea componentului organic cu acid
percloric a fost determinat fosfatul total cu aceeași metodă. Din diferența celor două determi-
nări s-a obținut conținutul de fosfat organic.
REZULTATELE OBȚINUTE
în seria I de experiențe, în care’ mușchii gastrocnemieni au fost
perfuzați cu ser cu valoarea raportului EUCa2* mărită față de martor,
■creșterea conținutului de fosfat anorganic și scăderea fosfatului organic,
în urma travaliului mecanic efectuat, sînt mai ample față de martor
'(tabelul nr. 1). Rezultatele obținute în cazul măririi valorii raportului
EUCa2* prin creșterea concentrației E+ sînt similare cu cele obținute prin
micșorarea concentrației Ca2 +.
în seria a Il-a de experiențe, în care valoarea raportului E+/Ca2+
■a fost micșorată față de martor, creșterea conținutului de fosfat anorganic,
-ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NB. 1, P. 27-30, BUCUREȘTI, 1976	'
MIMCElA I. POP și EUGEN A. POR1A.
respectiv scăderea fosfatului organic în urma travaliului, sînt mai reduse
comparativ cu martorul (tabelul nr. 1). Micșorarea valorii raportului K+/
Ca2+, atît prin creșterea concentrației Ca2+, cît și prin scăderea concen-
trației K+, produce același efect asupra conținutului în fosfați ai muș-
chiului.
în seria a IlI-a de experiențe, în care concentrațiile K+ și Ca2+ au
fost crescute simultan față de martor, raportul lor rămînînd nemodificat,
conținutul de fosfat anorganic și organic al mușchiuhii în urma travaliului
mecanic efectuat nu suferă modificări statistic semnificative față de martor
(tabelul nr. 1).
Tabelul nr. 1
Influenta travaliului mecanic asupra conținutului do fosfat anorganic și organic al mnșcblulnl gastroenemlan
de broască, In funcție do modificările rboplce
O	Tip de raport K/Ca '	Conținutul de fosfat anorganic			Conținutul de fosfat organic		
		l*g/g	% |	P	t*g/g	%	P
	K/Ca (martor) . 2. K/Ca		762,1 ±23,4 837 ±23,4	+ 9,82	<0,05	249,8±6,9 224,3±6	-10,21	<0,02
I	K/Ca (martor) . 4. K/Ca		751,6±34,6 886,1 ±27,6	±17,89	<0,02	265 ±9,8 213,3±8,1	-19,51	<0,01
	K/Ca (martor) . K/4 Ca . . . . A	739 ±17 798,2 ±20,5	± 8,01	<0,05	254,2±6,3 234,2±6,4	- 7,87	<0,05
	K/Ca (martor) . K/2. Ca ... .	742,8±13,9 704,8±18,4	- 5,12	<0,05	243,1 ±4,4 256 ±5,5	± 5,3	>0,05
II	K/Ca (martor) . . K/4. Ca ... .	765,4±19,9 701 ±18,6	- 8,42	<0,05	255 ±6,5 279,8±7,9	± 9,72	<0,05
	K/Ca (martor) . 4 K/Ca . . . A	754,8±19,8 724,7±11,3	- 4,25	>0,05	240,9±6,3 253,8±5,2	± 5,35	>0,05
III	K/Ca (martor) . 2. K/2. Ca ...	730 ±13,6 733,7±21,4	± 0,5	>0,05	247,2±6,4 245 ±5,1	- 0,89	>0,05
	K/Ca (martor) . 4. K/4. Ca ...	745,3±20 755 ±17,2	± 1,3	>0,05	258 ±7,7 254,1 ±5,4	- 1,52	>0,05
DISCUȚIA REZULTATELOR
R. D. Keynes și G. W. M a i se 1 (13) au constatat că adiția
K+ favorizează procesele de defosforilare în fibrele mușchilor scheletici
de broască. După D. H. Paul (18), (19) efectul creșterii concentrației
K+ se realizează prin acțiunea de creștere a mișcării Ca2+ în celulele mus-
culare în timpul activității. A. C a r v a h 1 o și B. L e o (3) au arătat
că această creștere a concentrației K+ micșorează legarea activă a Ca2+
de către reticulul sarcoplasmatic, mărind astfel cantitatea de Ca2+ liberi.
Ionii de calciu, eliberați în urma excitării membranei superficiale, induc
activarea simultană a- sistemului contracții și al celui glicogenolitic,
3	TRAVALIUL MECANIC ÎN FUNCȚIE DE MODIFICĂRILE RHOPICE	29
prin inducerea conversiunii fosfprilazei b în a. Astfel activarea catenei glico-
litice șe cuplează cu contracția musculară. Ionii de calciu sînt necesari
activării ATP-azei actomiozinice, dar activarea materialului contracții
este mediată de translocarea Ga2+ intracelulari și nu prin intrarea Ca2+
externi (2). De fapt influxul Ca2+ externi în cazul creșterii concentrației
Ca2+ din mediu scade foarte repede datorită scăderii permeabilității sar-
colemei față de Ca2+ (9). Acțiunea dominantă a concentrațiilor crescute
de Ca2+ asupra mușchiului intact este mai ales depresiunea excitabilității
sub toate formele sale (8), (18). DeciCa2+ extracelulari nu joacă un rol im-
portant în procesele de activare a materialului contracții, ei nefiind im-
plicați direct în procesele responsabile pentru dezvoltarea tensiunii de
contracție.
Modificările valorii conținutului de fosfat anorganic și organic în
urma travaliului mecanic efectuat de mușchii gastrocnemieni sînt în
concordanță cu acțiunea modificărilor rhopice asupra travaliului (20) și
asupra conținutului de glicogen și acid lactic al mușchiului (21). Astfel
creșterea valorii raportului K+/Ca2+ determină o mărire a travaliului efec-
tuat (4), (10), (11), (24), o scădere mai pronunțată a glicogenului muscular
și o acumulare mai masivă de acid lactic (6), (12), (22), dar și o creștere
a fosfatului anorganic (în medie de 11,90%) și o scădere a celui organic
(în medie de 12,53%). Scăderea valorii raportului are un efect antagonist,
adică o scădere a valorii travaliului mecanic (1), (7), (17), o scădere a
glicogenului muscular și o acumulare de acid lactic (12), dar și o scădere a
fosfatului anorganic (în medie de 5,56%) și o creștere a celui organic (în
medie de 6,79%). Creșterea celor doi ioni, fără a modifica raportul dintre
ei, nu influențează semnificativ parametrii amintiți (15), (16).
CONCLUZII
1.	Creșterea valorii raportului K/Ca (fie prin mărimea K, fie prin
scăderea Ca) produce în mușchiul gastrocnemian, în timpul contracției
lui, o creștere a fosfatului anorganic și o scădere a celui organic.
2.	Scăderea valorii raportului K/Ca (fie prin mărirea Ca, fie prin
scăderea K) provoacă modificări de sens contrar în timpul contracției
gastrocnemianului, adică o micșorare a cantității de fosfat anorganic și o
mărire a celui organic.
3.	Creșterea cantitativă atît a K, cît și a Ca, fără a modifica valoarea
raportului K/Ca, nu schimbă conținutul în fosfat anorganic sau organic
al mușchiului în contracție.
BIBLIOGRAFIE
1.	Brecht K., Gebert G., Experientia, 1966, 82, 11, 713 — 714.
2.	Caputo C., Gimenez M., J. gen. Physiol., 1967, 50, 9, 2177—2195.
3.	Cahvahlo A., Leo B., J. gen. Physiol., 1967, 50, 5, 1327 — 1352.
4.	Ghapman J. B., Amer. J. Physiol., 1969, 217, 3, 898—902.
5.	Cier J. F., Lacour J. R., Cier A., Path. Biol., 1960, 8, 1147 — 1154.
6.	Cronb C., Acta physiol. scand., 1966, 68, 1,105—117.
7.	Frank G. B., J. Physiol., Lond., 1960,151, 3, 518-538.
•30
MUR1CE1A. I. POP și EUGEN' A. PIOIRIAj
4
8.	Frankbnhabuser B., Lannergren J., Acta physiol. scand., 1967, G9, 3, 242—254.
9.	Gebbrt G., Pfliigers Arch. ges. Physiol., 1967, 296, 13, 222—233.
10.	GoffartM., Ritchie J. M., J. Physiol., Lond., 1952,116, 357-371.
11.	Hodgkin A. L., Horoxvicz P., J. Physiol., Lond., 1960, 153, 2, 386—403.
12.	Kayb L., Mommaerts IV. F., J. gen. Physiol., 1960, 44, 405 — 413.
13.	KeynesR. D., Maisbl G. W., Proc. roy. Soc., Seria B, 1954, 142, 383—392.
14.	King E. J., Wooton I. D. P., Microanalysis in medical biochemistry, Pergamon Press, Londra,
1956, ed. a IlI-a, 80—81.
15.	Lorkovic H., Amer. J. Physiol., 1959, 196, 666.
16.	LOttgau H. C., J. Physiol., Lond., 1963, 168, 679.
17.	Oniani T. H„ Djibladzb S. V., Untadze A., Fiziol. jivot. SSSR, 1967, 53, 5, 557 — 562.
18.	Paul D. H., J. Physiol., Lond., 1960, 151, 3, 566-577.
19.	Paul D. H., J. Physiol., Lond., 1961, 155, 2, 358-371.
20.	Pop M. L, Pora E. A., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, 6, 533 — 537.
21.	Pop M. I., Pora E. A., St. cerc, biol., 1974, 26, 4, 257-259.
22.	Pora E. A., Stoicovici Fl., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 1963,14,1,113 — 120.
23.	Pora E. A., Rev. roum. Biol., Sirie de Zoologie, 1966, 11, 2, 77 — 110.
24.	Sandow A., Kahn A. J., J. cell comp. Physiol., 1952, 40, 89.
Institutul pedagogic
Oradea, Calea Armatei Roșii nr. 5
?i
Centrul de cercetări biologice
Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5—7.
Primit în redacție la 14 iulie 1975.
RANDAMENTUL EOSFORILĂRII OXIDATIVE ÎN
MITOCONDRIILE MUȘCHIULUI NETED INTESTINAL
DE IEPURE
DE
MARGARETA NISTOR și MARIA-LUIZA FLONTA *
The efficiency of oxidative phosphorylation has been studied in the mitochon-
drial suspension of the rabbit ileum smooth muscle.
In the presence of the succinate, as substrate for oxidation, the P : O ratio was
1.	53 in the first 15 minutes, diminishing dovm to 0.19 within 30 minutes.
In the presence of 30 mM FNa, a marked decrease of the oxidative capacity and
discoupling of phosphorylation vere observed. FNa had no effect upon the
ATP-ase activity of the ileum smooth muscle mitochondria.
The purity and integrity of the mitochondria were als’o controlled by electron-
microscopic observations.
Din literatură (3), (12), (14), (15), precum și din cercetări personale
(9) reiese că activitatea mecanică a musculaturii netede intestinale a ani-
malelor homeoterme este puternic afectată de hipoxie. Legat de aceasta
ni s-a părut interesant să cercetăm dacă nu există o corelație între feno-
menele observate în activitatea motorie și capacitatea de refacere a poten-
țialului energetic prin fosforilare oxidativă. în această primă notă, pre-
zentăm datele obținute asupra fosforilării oxidative în mitocondriile
mușchiului neted intestinal de iepure în condiții de normoxie.
MATERIAL ȘI METODE
S-a lucrat pe iepuri de rasă Chinchilla, în greutate de 2—3 kg ă jeun de 20 de ore. După
sacrificare, prin lovire în regiunea bulbară, se preleva un segment de ileon de circa 50 cm
lungime. După cîteva spălări ale lumenului cu soluție Krebs rece, fragmentelor de intestin
plasate pe gheață li se îndepărta mucoasa. Țesutul muscular era spălat în soluție de zaharoză —
EDTA — Tris HC1 rece, uscat pe hîrtie de filtru și apoi cîntărit. S-a lucrat în medie cu 6 g
mușchi intestinal.
Mitocondriile s-au izolat printr-o metodă modificată, după D. G a u t h e r o n și colab.
(4), in zaharoză 0,25 M, EDTA 0,001 M, tamponată cu Tris HC1 0,01 M la pH 7,4, la 11 000
t/min și 0°C.
Suspensia finală , conținea 5,5—8,7 mg proteină mitocondrială/inl.
■ Consumul de oxigen s-a determinat prin tehnica Warburg la 30°C (faza gazoasă-aer).
Mediul de reacție conținea într-un volum de 2 ml: KC1—50mM; MgCl26H2O —5 mM; tampon
fosfat de potasiu pH 7,4 — 20 mM ; EDTA— 1 mM; ATP —Naz—1 mM ; ADP — Na3—2,5 mM;
zaharoză —50 mM; succinat—10 mM ; glucoza —40 mM; hexochinază—3 mg (120 u.i.); sus-
pensie mitocondrială (conținînd în medie 1,8 mg proteină) —0,25 ml; FNa —30 mM.
Fosforul anorganic a fost dozat după metoda Fiske-Subbarow (2), iar concentrația pro-
teică după metoda Lowry și colab. (6). Consumul de oxigen (—AO) exprimat în atomi/mg
proteină/h și consumul de fosfor (—AP) exprimat în |x moli/mg proteină/h au servit la calcu-
larea raportului P : O.
* Cu ajutorul tehnic al tov. Eugenia Cotea.
ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 31-35, BUCUREȘTI, 1976-
32	MABlGARETA NISTOR și MAiRlîlA-lUUIZA FLONTtA	j;
Activitatea ATP-azei, exprimată prin numărul de țz moli fosfor/mg proteină/h eliberați
prin hidroliza ATP, a fost măsurată în suspensia mitocondrială incubată la 30°C și pH 7,4,
într-un mediu izotonic conținînd : KC1—50 mM; MgGI26H2O —5 mM; EDTA —1 mM; ATP —
Na2—1 mM; zaharoză—50 mM; Tris HC1—50 mM; FNa —30 mM, suspensie de mitocon.
drii—0,25 ml. Dozările de fosfor au fost realizate după 15 și 30 min incubație.
Puritatea și integritatea mitocond riilor au fost verificate și prin examen electrono-
microscopic.
Sedimentul de mitocondrii a fost fixat în glutaraldehidă 2,5% și apoi în OsO4 1%
iar după deshidratare în acetonă și incluzionat în Vestopal. Secțiunile ultrafine au fost exami.
nate la microscopul electronic JEM —7.
REZULTATE
Observațiile eleetrono-microseopice. Suspensia mitocondrială (fig. 1)
este relativ pură, conținînd, alături de mitocondrii, resturi de membrană
celulară, microzomi și lizozomi.
Majoritatea mitocondriilor apar în formă condensată; există și
forme dilatate cu aspect de liză hipoosmotică; nu apare forma clasică.
Fosforilarea oxidativă în prezența succinatului ca substrat al oxidării,
Efectul fluorurii. După cum se remarcă din tabelul nr. 1, rata consumului
de oxigen crește, atît la probă cît și la control, la 30 min de incubații
Tabelul nr. 1
Randamentul fosforilării osidative In mitocondrlile de mușchi neted intestinal do iepure in prezența (proba-P)
și in absența FNa (controi-C) in mediul de incubație
Nr. expe- riențe	Timp de incubație (min)											
	15						30					
	-AO țz at/mg/h		-AP țz moli/mg/h		P: O		-AO țz at/mg/h		— AP jz moli/mg/h		P : O	
	P	C	P | C		P	G	P	G	P	C	P	c
1	-0,83	-1,65	±3,9	-2,56	• 		1,55	-2,1	-2,92	±2,7	-0,26			0,01
2	-1,20	-2,18	±0,79	-4,06	—	1,86	-4,04	-5,07	±3,06	-0,89	—	o,l'
3	-0,67	— i,22	±6,50	-1,54	—	1,26	-1,80	-5,70	±0,71	-0,80		0,2(
4	-0,52	-1,22	±2,06	-1,34	- —	1,09	-2,2	— 3,84	±2,27	—0,92	—	0,21
5	-0,70	-1,30	±2,22	-2,10	—	1,61	-0,94	-3,27	±3,64	-1,07	—	0,31
M	-0,78	-1,51	±3,09	-2,32			1,53	-2,22	-4,16	±2,47	-0,79	—.	0,11
± Sm	±0,11	±0,17	±0,98	±0,48		±0,13	±0,51	±0,28	±0,50	±0,13		±0,0'
Dif.												
O/ /o	48,4	100					46,7	100				
p	P <	0,01					p < 0,01					
față de primele 15 min. Capacitatea oxidativă în prezența FNa este mul
redusă (p < 0,01), în timp ce capacitatea de fosforilare este complel
deprimată. în lipsa fluorurii, raportul P : O este la 15 min de 1,53. Eficienți
fosforilării oxidative scade pînă la P : O = 0,19 după 30 min incubației
legat de reducerea marcată a ratei consumului de fosfor:
3
FOSTORILARflA OXTDATtVĂ ÎN, liWȘmiltJin’NSnW
3â
în condiții experimentale similare (t, pH, concentrația proteică),
prezența fluorurii nu influențează semnificativ, după cum se remarcă din
tabelul nr. 2, activitatea ATP-azei mitocondriilor de mușchi neted intes-
tinal»
Tabelul nr. 2
Activitatea ATP-azică a mitocondriilor mușchiului neted intestinal de iepure
n (3)*	. Pa eliberat (p moli/mg prot. /h)			
	+ FNa		— FNa	
	Timp de incubație (min)			
	15	30	15	30
M±Sm	. 0,55±0,03	0,74±0,04	0,59±0,04	0,77,±0,06
* Numărul de determinări efectuate.
DISCUȚțl
Dificultățile tehnice, exprimate în primul rînd prin numărul mai
redus de mitocondrii al mușchiului neted, faptul că acestea sînt mai „slab
cuplate” decît cele hepatice, de exemplu, explică parțial cunoștințele
extrem de reduse pe care le avem cu privire la capacitatea mușchiului
neted de a stoca energia substratelor oxidate în ATP.
Astfel prima cercetare în care se realizează izolarea de mitocondrii
dintr-un mușchi neted este cea efectuată în 1961 de D. G a u t h e r o n
și colab. (4), care izolează mitocondriile din mușchiul uterin de porc și
cercetează proprietățile lor oxido-fosforilante.
Observațiile noastre electrono-microscopice confirmă pe cele ale lui
N. L. S t e p h e n s și K. Wrogemann (13), efectuate asupramitocon-
driilor de mușchi neted traheal, și anume că, în comparație cu suspensiile
mitocondriale din mușchiul scheletic, contaminarea cu material nemito-
: condrial este mai mare în suspensiile mușchiului neted. Ca și la autorii
citați, forma predominantă în care apar mitocondriile este cea condensată.
Determinările de concentrație proteică mitocondrială au confirmat de
asemenea datele din literatură (4), (13) cu privire la randamentul mai
scăzut al mușchiului neted în ceea ce privește numărul de mitocondrii.
în cercetările asupra proceselor de fosforilare oxidativă se utilizează
frecvent fluorură, ca inhibitor al activității ATP-azice, activitate care
poate masca valorile reale ale raportului P : O.
Experiențele noastre, în care s-a urmărit eficiența fosforilării oxi-
dative în probe paralele (care conțineau sau, dimpotrivă, erau lipsite
de FNa în mediul de incubație), au arătat că fluorură exercită o deprimare
de circa 47,5% asupra consumului de oxigen și o deprimare totală a fosfo-
rilării. Rezultatele noastre concordă cu cele ale lui K. R, R e e s (10),
H. B. C o h e n (1), D. G a u t h e r o n și colab. (4), H. J. M e r s m a n n
și 0. A. P r i v i t e r a (7), R. W h i 11 a m și colab. (16), care semna-
lează o deprimare de 40—50% a consumului de oxigen și o scădere im-
portantă a fosforilării, și parțial cu cele ale lui C. G u r b a n și E. Cri s-
’tea (5), care evidențiază influența inhibitoare a F- asupra respirației în
prezența succinatului.
'3 - c, «78
34	MlARjGiAiRETtA NHSWOH și MAJffilX-ianZA. FLONTA	4 i
Datele obținute de noi prin măsurarea activității ATP-azice vin
în sprijinul observațiilor de mai sus. Astfel, fluorura nu a avut nici un
efect asupra ratei fosforului anorganic eliberat în mediul de incubație prin
hidroliza ATP, fapt confirmat și de cercetările lui D. K. Myers
și E. C. S1 a t e r (8), care arată că, în concentrațiile utilizate în studiul
fosforilării oxidative, F" nu are un efect semnificativ asupra ATP-azelor
mitocondriale în prezența Mg8+ și EDTA.
Dacă acțiunea fluorurii asupra capacității oxidative mitocondriale
în prezența succinatului o putem explica prin influența inhibitoare asupra
succindehidrogenazei (11), dacă nu ne surprinde lipsa unei eficiențe mai
mari a fosforilării oxidative, explicabilă în absența unei acțiuni inhibitorii
asupra activității ATP-azice, nu ne putem însă explica deocamdată
decuplarea totală a fosforilării, mergînd pînă la apariția unei cantități
însemnate de fosfor anorganic.
în lipsa fluorurii, randamentul fosforilării oxidative în prezența
succinatului, reprezentat prin valoarea raportului P : O = 1,53 (la 15 min
de incubație), se raliază valorilor semnalate în literatură pentru mitocondriile
hepatice și este superior valorilor menționate de D. Gautheron și
colab. (4) pe mitocondrii de mușchi uterin (P : O = 0,82) și de N. L.
Stephens și K. Wrogemann (13) pe mușchi traheal (ADP :
O = 1,3).
Capacitatea de fosforilare scade puternic după 15 min, ca urmare;
a creșterii activității ATP-azice, trăsătură caracteristică mitocondriilor,
„slab cuplate”, în categoria cărora, pe lîngă sarcozomii miocardici, credem
că se pot încadra și mitocondriile mușchilor netezi.
5
FOSFOHILAtRElA OXEDATIiVĂ IN MUȘICHIUIL MOTtEfD DE EPURE
35
7.	Mbrsmann H. J., Privitera G. A., Amer. J. Physiol., 1964, 206, S, 980 — 984.
8.	Myers D. K., SlaterE. G., Biocheni. J., 1957,67,4, 558—563.
9.	NistorM., NicoarX D., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24,1, 53—68.
10.	Rees K. R., Biochem. J., 1954, 58, 2, 196.
11.	SlaterE. C., Bonner W. D., Biochem. J., 1952, 52, 2,185.
12.	Smith D. J., Vane J. R., J. Physiol., 1966,186, 284-296.
13.	Stephens N. L., Wrogemann K., Amer. J. Physiol,, 1970, 219, 6, 1796—1801.
14.	Șanta N., Gurban C., Rev. Biol., 1961, 6, 61 — 69.
15,	WestT. C., Hadden G., Farah A., Amer. J. Physiol., 1951,164, 565.
16.	Whittam R., Bartley W,, Weber G., Biochem. J., 1955, 59, 4, 590.
Facultatea de biologie,
Catedra de ecologte-fiziologte animală-biochimie
București 35, Splaiul Independenței nr. 91 — 95.
Primit în redacție la 14 iulie 1975.
CONCLUZII
1.	în prezența succinatului ca substrat al oxidării, raportul P : O al
mitocondriilor mușchiului neted intestinal de iepure este de 1,53 în primele;
15 min de incubație.
2.	Eficiența fosforilării oxidative scade pînă la valoarea P : O = 0,19
după 30 min de incubație, ca urmare a scăderii marcate a capacității
de fosforilare.
3.	FNa (30mM) nu influențează semnificativ activitatea ATP-azică
a suspensiei mitocondriale.
4.	FNa exercită o acțiune deprimantă atît asupra oxidării succina-
tului, cît și asupra capacității de fosforilare.
BIBLIOGRAFIE
1.	Cohen H. B., Arch. Biochem. Biophys., 1961, 92, 449 — 461.
2.	Fiske C. H., Subbarow J., J. biol. Chem., 1925, 66,2, 375—400.
3.	Furchgott R., ShorE., Amer. J. Physiol., 1950,162, 88—92.
4.	Gautheron D., Gaudemer Y.» Zajdela F,, Bull. Soc. Chim, biol., 1961, .4,3, 1, 193 — 199.
5.	Gurban C., Cristea E., St. cerc, biochim,, 1964, 7,7, 57 — 67.	!,
6.	Lowry O. H., R6sebrough N. J., Fobr Ă. L., Randall R. Y., J. biol. Chem., 1951, 193, li
265-275.	;
VARIAȚIA COLESTEROLULUI SANGUIN DUPĂ
SPLENECTOMIE LA PUII DE GĂINĂ
DE
RODICA GIURGEA
The spîenectomy of 5-week-old Studler chickens elicits in the first week a 16%
(p < 0.001) decrease of the blood cholesterol content, followed after 3 weeks
by the normalization of its value.
Datele din literatură arată că la mamifere splina intervine în sin-
teza colesterolului, constituind totodată și un organ de depozitare a aces-
tuia (7).
în prezenta lucrare redăm rezultatele privind efectul splenectomiei
asupra colesterolului sanguin la puii de găină.
MATERIAL ȘI METODE
S-a lucrat pe pui de găină Studler, rezultați din părinți din import, grupați în două
loturi: un lot martor și un lot splenectomizat. Loturile au fost formate fiecare din 8 pui, care
au fost crescuți în condiții de laborator și hrăniți cu furaj concentrat, adecvat vîrstei lor.
Splenectomia a fost practicată la vîrsta de 5 săptămîni, după o metodă personală (4).
Puii din lotul martor au fost supuși unei operații false. Sacrificarea animalelor a avut loc la
1, respectiv 3 săptămîni după operație, prin decapitare, iar din sîngele recoltat a fost deter-
minat colesterolul total după metodă Zak (10), valorile obținute fiind exprimate în mg%.
Rezultatele calculate statistic, după metoda Student, sînt redate în tabelul nr. 1.
o
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Splenectomia are ca rezultat scăderea colesterolului sanguin cu 16%
(p < 0,001) la o săptămînă, revenind spre normal la 3 săptămîni după
operație, cînd atinge —3% față de martor (p—nesemnificativ) (tabelul nr.l).
Scăderea colesterolului din sînge după splenectomie ar putea fi
cauza a numeroși factori. Astfel după unii autori splina pune la dispoziția
sîngelui un produs de secreție internă cu acțiune colesterogenă (7). După
alții, splenectomia are ca rezultat modificarea activității unor glande
endocrine, care influențează metabolismul grăsimilor. Astfel în tiroidă,
splenectomia determină modificări structurale și ponderale de tip hiper-
plazic(l). înseamnă că hiperfuncția tiroidiană intensifică latura energetică
a metabolismului lipidic, deci modifică colesterogeneza.
Rolul suprarenalei în conținutul de colesterol din sînge este, de
asemenea, un fapt cunoscut, creșterea acidului ascorbic fiind paralelă cu
aceea a colesterolemiei și invers. Acest lucru l-am demonstrat anterior (6),
cînd, după splenectomia puilor de găină am înregistrat o scădere a acidului
ascorbic din suprarenală. Participarea suprarenalei la metabolismul
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 37-38, BUCUREȘTI, 1976
38
BOOMCA GIUWGEIA.
2
colesterolului este explicată, pe de o parte, prin sinteza acestui produs în
glanda respectivă, iar pe de altă parte prin faptul că în suprarenală există
un ,,pool” de colesterol, utilizat în sinteza steroizilor (2), (9).
Tabelul nr. 1
Variația colesterolului sanguin la puii do splenectomlzațl (mg%)
Sacrificări	Valori	Martor	Splenectomizat
	Media	432	365
	±ES	2,45	5,06
1	n	8	6
săptămînă	±%	—	- 16
	p	—	< 0,001
	Media	423	412
	±ES	10,63	9,80
3	n	8	8
săptămîni	±%	—	3
	p	—	—
în modificarea colesterolului din sînge după splenectomie poate fi
implicat și sistemul limfatic. Se cunoaște în acest sens că hidrolizatul timic
modifică lipidele totale și colesterolul din ficat, mușchi, creier (8). în același
sens J. C o m ș a și J. L e r o u x (3) arată că extractul timic determină
o creștere importantă a lipidelor totale și colesterolului în suprarenală.
Splenectomia provoacă modificarea reactivității timusului la iepuri (1), iar
la puii de găină atît în timus cît și în bursa lui Fabricius apar modificări
biochimice care caracterizează un catabolism intens (5).
Cu toate că păsările prezintă uh metabolism mai intens decît mamife-
rele, constatăm însă că modificările ce se produc după eliminarea splinei,
cel puțin în privința acestui indice, sînt asemănătoare cu cele cunoscute la
mamifere.
în concluzie, îndepărtarea splinei la 5 săptămîni după ecloziune,
la puii de găină, determină o scădere a colesterolului sanguin în prima
săptămînă după operație, urmată de o revenire spre normal la trei săptă-
mîni.
BIBLIOGRAFIE
1. Athanasiu A., St. cerc, endocrinei., 1969, 20, 1, 15.
2. Best C. H., Taylor N. B., Bazele fiziologice ale practicii medicale, Edit. medicală, București,
1958.
3. Comșa J., Leroux J., Endocrinologie, 1955, 13, I, 17.
4. Duca C. , Rusu M., Giurgea R., Lucr. șt. Inst. agron. ,,Dr. P. Groza”, Seria med. vet. și
zootehn. (Cluj), 1971, 27, 81.
5. Giurgea R., Zbl. Vet. Med., 1973, A, 20, 677.
6. Giurgea R., Pora E. A., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25,1, 45.
7. Jitariu P., Topală. N., Leporda Gh., Anal. șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, Secția a II-a,
Șt. nat., 1958, 4, 2, 247.	\
8. Parhon C. I., Wernbr G., Bull. M6m. Sect, Endocrin., 1973, 6, 175.
9. Samuels L. T., Biogenesis of androgens, Vtb Intern. Congr. Biochem., Moscova, 10—16,
. august 1961, Symp. VII, 1961, 745.
10. Zak B., Amer J. clin. Path., 1954, 24, 1307.
Centrul de cercetări biologice
Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5—1.
Primit în redacție la 4 aprilie 1974.
BADIOFOSFOCAPTAREA OVIDUCTULUI DE GĂINĂ PE
PARCURSUL UNUI CICLU FUNCȚIONAL
DE
CORNELIA DUCA, Z. URAY și ECATERINA ANGI
The authors proposed to study the metabolic level of the oviduct using
the total radiophosphorus intake as a test. The phosphoric collection was
constantly increased opposite to the control group (unlaying), reaching the
highest levels in the uterus. The results are discussed according to the oviduct
segment and the position of the egg.
Studii anterioare (9) au stabilit modul de încorporare a radiofosforu-
lui în ovar și unele segmente ale oviductului, la intervale variabile de la
injectarea lui. Pornind de la aceste cercetări, ne-am propus să determinăm
în mod dinamic modificările metabolice în toate segmentele oviductului,
în cursul unui ciclu funcțional.
MATERIAL ȘI METODĂ
S-a lucrat pe găini adulte rasa Leghorn alb, în plină perioadă de ouat (51 de săptămîni),
cu o greutate de 1,500 kg, ținute în condiții standard de combinat. Animalele au fost împărțite
în patru loturi, în funcție de poziția oului în oviduct. Astfel, lotul I cuprindea găini aflate la
6 oră și jumătate, lotul II la patru ore și jumătate, iar lotul III la 21 de ore de la ovipoziția
precedentă. Lotul IV, martor, cuprindea găini fără ou în curs de formare. S-a injectat în vena
ăxilară soluția izotonică de radiofosfor (32PO4H Na2) la pH neutru, 0,2 țiCi/g greutate corporală.
La 90 min de la injectare s-a făcut sacrificarea, recoltîndu-sc sînge pe heparină din vena jugu-
lară. S-au prelevat fragmente din diversele segmente ale oviductului. Pentru magnum, recol-
tările s-au făcut din porțiunea proximală, mijlocie și distală (cu indicativele 2, 3, 4 în tabelul
nr. 1). De asemenea, srau recoltat fragmente din ficat, atît pentru a urmări în paralel un organ
cu nivel metabolic ridicat, cît și pentru a stabili relația dintre funcțiile hepatice și.
formarea oului.
După hidroliza țesuturilor (100 mg țesut în 1 ml KOH 1 N), acestea au fost luate pe
ținte de aluminiu 0,1 ml, măsurîndu-li-se după uscare radioactivitatea. Probele au fost măsu-
rate cu un contor Geiger-Muller, cu o fereastră terminală, tip VAZ, cuplat la un aparat elec-
tronic de numărat impulsuri, tip B2.
i Rezultatele, exprimate în impulșuri/minut din 100 mg de țesut au fost calculate în coefi-
ciente (4) și raportate la radioactivitatea unei cantități de 0,1 ml plasmă, după formula ur-
mătoare :
fi 1 nt imp./min a 100 mg organ
— imp./min a 0,1 ml plasmă
organ/plasmă
st; ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 39-42, BUCUREȘTI, 1976
41
40	COraNELIiA DUIOA și CO0UAWRIA.TORI
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Rezultatele încorporării. globale a radiofosforului în oviductul de
găină în timpulunui ciclu funcțional sînt date în tabelul nr. 1. Analiza lor
arată că segmentele oviductului se comportă diferit în cursul ciclului.
Astfel, fosfocaptarea în infundibul, magnum, istm și vagin se plasează
în general la un prag mai scăzut, în vreme ce uterul încorporează pe tot
parcursul ciclului cantități evident mai ridicate de radiofosfor.
La nivelul diverselor porțiuni ale magnumului se constată cele mai
crescute valori în porțiunile deja parcurse de ou. Astfel, în cazul lotului I,
porțiunea cranială și cea mijlocie prezintă valori semnificativ crescute față
de martor (p < 0,001). în cazul lotului TI valoarea cea mai scăzută a fosfo- s
captării o întîlnim în prezența oului. în acest timp, porțiunile magnumului,
deja golite de secreție, se păstrează la nivele ridicate, înregistrînd valori
semnificative în porțiunea cranială și cea caudală (p < 0,001).
Spre deosebire de magnum și istm, în uter întîlnim cel mai ridicat
nivel de fosfocaptare în toate perioadele ciclului funcțional și chiar în
cazul martorului. Aceste valori sînt semnificative, atingînd maximul în
cazul lotului III. Fosfocaptarea ridicată din uter arată că în acest segment
este cea mai intensă activitatea energetică din oviduct. Rezultatele subli-
niază că procesul de transfer al ionilor din fluidul uterin spre ou, precum și
calcificarea cojii, necesită cantități mari de energie. Creșterea progresivă
a cantității de radiofosfor, începînd cu lotul I spre lotul III, sugerează o
înmagazinare treptată a fosforului în moleculele de adenozintrifosfat,
probabil și creatinfosfat, atît în celulele componente ale mucoasei uterului,
cît și în miocitele bine reprezentate în acest segment. în cazul lotului II,
înmagazinarea radiofosforului concordă cu un nivel ridicat al respirației
tisulare (3), (7), (8), ca expresie concludentă a cuplării fosf orii arilor cu
reacțiile de oxidare.
Este foarte probabil că, în perioada premergătoare calcificării, uterul
să-și formeze rezerve de energie. Potențialul energetic este consumat în
cursul calcificării și al tuturor proceselor care însoțesc acest fenomen.
Legat de problema fosfocaptării uterine ridicate, mai intră în discuție
transferul de fosfor ca element constituent al albușului și cojii. Astfel,?
proveniența fosforului din albuș (3,7 mg/total albuș (2)) se datorește,
probabil, în cea mai mare măsură transferului de la nivelul uterului. în
ceea ce privește cantitățile mici de fosfor din coajă, ele au o proveniență’
exclusiv uterină.	.
Faptul că valorile fosfocaptării sînt cele mai mari în cazul lotului III
se poate explica nu numai prin încorporarea P în țesutul uterin, ci mai’
ales prin asocierea cu un debit arterial mult crescut în acest moment (5).
Or, se știe că sîngele conține nu numai ioni de fosfat, care însoțesc calciul
necesar calcificării, ci și fosfoproteine, specifice găinilor ouătoare, fosvitina
(cu 10 % fosfor) (1), (6).
în magnum, nivelele de încorporare sînt mai joase, în comparație cu
celelalte segmente ale oviductului. Cu toate acestea, diferențele față de!
găinile neouătoare se mențin în general semnificative.	!
Ca o particularitate pentru magnum remarcăm existența unei
fosfocaptări variabile de-a lungul porțiunilor sale. Astfel, porțiunile stră-i
42
CQHNIEMA1 DUMA și COOUABOIRIATOBI
4
bătute deja de ou înregistrează valorile cele mai mari. Acest fapt îl putem
corela cu sintezele proteice, care se intensifică imediat ce a trecut oul.
Mai mult chiar, este posibil ca valorile ridicate de fosfocaptare să se dato-
reze și încorporării izotopului în acizii nucleici, supuși și ei fluctuațiilor
în decursul urnii ciclu funcțional.
Faptul că martorul înregistrează nivelele cele mai joase de încorpo-
rare dovedește nevoile reduse energetice ale organului în pauzele de sinteză
proteică.
în ceea ce privește fosfocaptarea hepatică, se constată creșterea ei
progresivă de la lotul I la lotul III. Aceasta este în concordanță cu opiniile
unor autori (2), (10) care susțin că fosfoproteinele și fosfolipidele gălbenu-
șuui sînt sintetizate de către ficat și transportate pe cale sanguină la
ovar. O depozitare masivă a fosfoproteinelor în ovar pentru formarea
foliculului următor duce la epuizarea temporară a acestora în ficat. Pe
măsură ce foliculul se formează, cantitatea de fosfor din ficat crește,
ajungînd la valori maxime spre sfîrșitul ciclului.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bauman W., 13th Wld’s Poultry Gongress, Kiev, 1966, 324—327.
2.	Bell D. J., Freeman B. M., Physiology and biochemistry of the domestic foud, Acad. Press,
Londra — New York, 1971.
3.	Brown W. O., Badman H. G., Poultry Soi., 1962, 12, 654 — 657.
4.	Derevenco P., Derevenco Vera , Uray Z., Axente Viorica, Fiziol. norm. pat., 1969, 15,
29-37.
5.	Duca Cornelia, Imreh L, Uray Z., St. cerc, biol., Seria biol, anim., 1975, 27, 2, 137 — 140.
6.	Heald P. J., Mc Lachlan P. M., Biochem. .L, 1965, 94, 32 —39.
7.	Kemeny A., Fodor E., Lbncses Gy., Acta vet. Hung., 1969,19, 417 — 425.
8.	Misra M. S., Kemeny A., Acta vet. Hung., 1964,14, 389—398.
9.	Roșca D. I., PoraE. A., RușdeaDelia, St. cerc. biol. Cluj, 1961, 2, 253—258.
01 Roșca D. I., Rușdea D., Stoicovici Fl., Fabian N., Deaciuc I. V., Studia Univ. „Babeș-
Bolyai”, Seria Biologica, 1963, 125 —137.
Institutul agronomic ,,Dr. Petru Groza”
Cluj-Napoca, Sir. Mlnășlur nr. 3
Și
Institutul oncologic
Cluj-Napoca, Str. Republicii nr. 44.
Primit lă redacție la 10 aprilie 1974.
INFLUENȚA CÎMPULUI MAGNETIC ASUPRA
TIMUSULUI LA PUII DE GĂINĂ
DE
N. NEAGA, M. LAZĂR și A. NEGREA
Chickens were treated with a 300 Oe magnetic field during the first 10 days
after hatching. The treatment led to histological modifications of the thymus,
characterized by: decrease of the cortical zone and increase of the medullar
one, associated w Ith increase of the number of epithelial cells.
La păsări, timusul este format din lobi mici, inegali, fusiformi sau
lenticulari, dispuși cervical, de o parte și de alta a liniei mediane. După
ecloziune, timusul are o evoluție rapidă, continuînd să crească pînă la
apariția maturității sexuale; apoi, suferă o involuție lentă dar persistă în
organism toată viața păsării (1).
Involuția timusului, însă, poate fi influențată și de acțiunea unor
factori, ca factorii de stress (temperatura scăzută, alimentația carențată
etc.), agenții infecțioși etc. (1), (2), (10).
Cîmpul magnetic acționînd asupra organismului animal produce modi-
ficări fiziologice (3) și modificări histologice la nivelul sistemului nervos
(4), al glandelor endocrine (6), (12) și al organelor limfo-epiteliale (7).
Ținînd seama de importanța timusului în perioada de creștere și
de faptul că el poate fi influențat de acțiunea unor factori (1), (2), (5),
(10), (11), în lucrarea de față prezentăm acțiunea cîmpului magnetic asupra
structurii histologice a timusului la puii de găină.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiența a fost efectuată pe pui de găină din rasa Rock alb, care au fost impăr-
țiți In două loturi: un lot martor și un lot tratat cu cîmp magnetic. Tratarea puilor cu cîmp
magnetic s-a făcut în primele 10 zile după ecloziune, zilnic cîte o ședință de 20 min. Cimpul
magnetic folosit a fost de tip pulsator și a avut intensitatea de 300 Oe. în perioada experimentală
au fost asigurate aceleași condiții de Întreținere și furajare pentru toți puii.
. La vîrstele de 30,45 și 60 de zile au fost sacrificați cîte trei pui din fiecare lot, recoltîn-
du-li-se fragmente de timus. Acestea au urmat tehnica histologică obișnuită, iar secțiunile exe-
cutate aii fost colorate după metoda tricromică.
!	REZULTATELE OBȚINUTE
Examinînd aspectul histologic al timusului la puii din lotul martor
(a vîrsta de 30 de zile, se constată că țesutul propriu-zis al organului este
Repartizat în lobi, iar în cadrul fiecărui lob în lobuli. în structura lobulului
JT. SI CERO. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1, P. 43 - 45, BUCUREȘTI, 1976
44	N NEAGA și COLABORATORI	2 ?
timic se observă două zone bine delimitate, și anume una corticală mai
omogenă și mai întunecată, în care se găsesc multe timocite și puține celule
epiteliale, și alta medulară mai puțin omogenă și mai clară, în care se găsesc
mai puține timocite și mai multe celule epiteliale (fig. 1).	,
La vîrsta de 45 de zile, cele două zone sînt de asemenea bine delimitate,
iar celulele epiteliale se găsesc atît în corticală, cît și în medulară, unde ;
sînt grupate sub formă de insule.
La vîrsta de .60 de zile corticala este bine delimitată, iar celulele
epiteliale sînt izolate, în timp ce medulara este mai clară și conține insule
de celule epiteliale (fig. 2).
Examinînd aspectul histologic al timusului la puii tratați cu cîmp
magnetic, la 30 de zile se constată o slabă delimitare între cele două zone,:
Zona corticală este mult redusă față de cea medulară și conține puține celule
epiteliale, iar zona medulară este bine dezvoltată și conține un număr mare;
de celule epiteliale, izolate sau grupate sub formă de insule (fig. 3).
La vîrsta de 45 de zile, cele două zone sînt slab delimitate; zona;
corticală este redusă și conține puține celule epiteliale, iar zona medulară
este bine dezvoltată și conține multe celule epiteliale grupate.
La vîrsta de' 60 de zile, aspectul este asemănător cu cel de la 45 de
zile, respectiv cele două zone sînt bine delimitate, iar celulele epiteliale;!
sînt puține în corticală și numeroase în medulară (fig. 4).	• î
Menționăm că nu s-au găsit corpusculi Hassal la nici unul din loturi;
și la nici o vîrstă.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Timusul are un rol deosebit de important în organism, atît datorită!
acțiunilor sale multiple, cît și corelațiilor sale funcționale cu glandele
endocrine (1), (2), (5), (8), (9), (10), (11). Astfel, timusul stimulează crește^
rea, produce timocitele și participă la procesele de imunitate ale organis-
mului (1), (5), (10). De asemenea, timusul are importante interpelații func]
ționale cu hipofiza (1), (5), cu tiroida (1), (5), (11) și cu gonadele (1), (5).
(10), (11). Dar, aceste interrelații au un caracter diferit, caracter cari;
depinde, pe de o parte, de factorii care îl influențează, iar pe de altă partț
de hormonii secretați de aceste glande. Astfel, sub acțiunea factorilojj
stressanți de orice natură, hipofiza secretă o cantitate sporită de ACTHS
iar acesta, acționînd asupra corticosuprarenalei, determină o secreție
sporită de hormoni corticoizi. Hipersecreția de hormoni corticoizi product]
involuția timusului (1), (5), (10); în schimb, stimularea tiroidei (10), injeo;
tarea de tiroxină (1), hipersecreția de hormonjsomătotrop (1), (10), (11'
și hipofuncția gonadelor (10), (11) produc stimularea timusului.	]
Aspectul de stimulare a timusului se caracterizează printr-o ușoarl
creștere în greutate a glandei). iar microscopic prin creșterea numărului
de celule epiteliale, care sînt dispuse în cuiburi (5), (10).
Deși asupra funcțiilor timusului există încă multe aspecte nelămu,
rite, iar calitatea sa. de glandă endocrină este pusă la îndoială de mul]
autori, totuși există multe date care demonstrează că, pe lîngă alte acțiuni;
timusul are și acțiune endocrină. Astfel, E. A. P o r a și colab. (8), (9]i
bazați pe interrelațiile funcționale, involuția normală și accidentală, consi)
Fig. 1. — Secțiune prin timus, pui martor la 30 de zile.
C, Zona corticală; M, zona medulară; li, celule epiteliale
(colorație tricromică, microfoto 10 X 40).
I-ig. 2. Secțiune prin timus, pui martor la 60 de zile
(colorație tiicromică, microfoto 10x40).
CÎMPIUIL iMĂGiNIEmlC ȘiE TIMUISUIL DA PUH DIE GĂINA.
45
Fig. — Secțiune prin timus, pui la 30 de zile, tratat cu
cîmp magnetic. Se observă un număr mare de celule epite-
liale în medulară (colorație tricromică, microfoto 10 x 40).
deră că locul timusului este printre glandele cu secreție internă. De ase-
menea, Șt.-M. M i 1 c u și A1. L u n g u (5) consideră că timusul are un rol
activ în lanțul reacțiilor neuroendocrine de adaptare a organismului,
unde-și asigură participarea printr-un mecanism hormonal iar activitatea
sa endocrină este legată de celulele epiteliale, la nivelul cărora apar
modificări histochimice caracteristice pentru activitatea secretorie.
Modificările histologice constatate de noi la puii tratați cu cîmp
magnetic, respectiv creșterea evidentă a numărului de celule epiteliale și
dispunerea lor sub formă de insule, sînt aspecte caracteristice de stimulare
(10) și ele demonstrează că acțiunea cîmpului magnetic are efect stimulant
asupra timusului. Aceste rezultate sînt în acord cu rezultatele noastre
anterioare (6), (7) și cu cele obținute de A. M. Zi r r a și colab. (12), care
au arătat că acțiunea cîmpului magnetic asupra organismului animal
produce modificări histologice la nivelul glandelor endocrine (6), (12) și la
nivelul organelor limfoepiteliale (7).
CONCLUZII
1.	Tratarea puilor de găină cu cîmp magnetic de 300 Oe, în primele
10 zile după ecloziune, produce modificări histologice în timus.
2.	Modificările histologice sînt caracterizate prin reducerea zonei
corticale și creșterea zonei medulare, însoțită de creșterea numărului
de celule epiteliale.
3.	Modificările se mențin pînă la vîrsta de 60 de zile.
Fig. 4. — Secțiune prin timus, pui la £0 de zile, tratat cu
cîmp magnetic. Se observă numeroase celule epiteliale în
medulară (colorație tricromică, microfoto 10 X 40).
BIBLIOGRAFIE
1.	Arvy Lucie, Nouv. Rev. frâng. H6mat, 1963, 3, 6, 663.
2.	Grișan G., Histologie, Edit. medicală, București, 1957, 1.
3.	Jitariu P., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1966, 11, 1, 3.
. 4. Kholodov Y., Biologicul effect of magnetic fields, Plenum Press, New York, 1964, 196.
5.	Milcu Șt.-M., Lungu At., Hormonii și viața, Edit. științifică, București, 1965.
6.	Neaga N., Lazăr M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 2, 119.
Ș 7. Neaga N., Lazăr M., Anal. șt. Univ. ,,AJ. I. Guza” Iași, Seria zoologie, 1973, 19, 1.
‘ 8. Pora E. A., Giurgea-Iacob R., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria biol., 1968, 1, 99.
) 9. Poră E. A., Toma V., Studia Univ.,,Babeș-Bolyai”, Seria biol., 1964, 1, 130.
110. Rusescu A., Prișcu R., Timusul, Edit. Acad. R. P. R., București, 1964.
; 11. Sturkie P. D., Avian physiologg, Gomstock Publ. Ass. a. Division of Corneli Univ. Press,
Ithaca, New York, 1965, ed. a 2-a.
12. Zirra A.M., Voicu A., Gomnoiu M., Stratulat L., St. cerc, balneo-fizioterapie, 1964, 4, 134.
Institutul agronomic,
Laboratorul de fiziopaiologie
Iași, Aleea Mihail Sadoveanu nr. 3
Și
Universitatea „AL I. Cuza”,
Laboratorul de fiziologia animalelor
și a omului
Iași, Str. Universității nr. 16.
Primit în redacție la 29 noiembrie 1974.
OBSERVAȚII ASUPRA COMPLEXITĂȚII
ȘI SPECIFICITĂȚII ANTIGENICE A ASCARIZILOR
DE GĂINĂ (ASCARIDIA GALLI)
DE
MARIANA ȘINCAI și Academician E. A. PORA
Studies concerning the complexity and specificity of ascarides in hens were car-
ried out through the SPGA test; the authors succeeded in pointing out, on
the one hand, the complex antigen structure of ascarides and, on the other hahd,
their group specificity. The most complex ascaride extracts proved to be the
metabolic products, which made up more precipitation lines than the tissue Pro-
ducts in the SPGA test.
Likewise, using the SPGA test, the authors pointed out the existence of anti-
gen relations between ascarides in hens and other nematode helminths which
parasitize in poultry or mammalia.
Investigațiile întreprinse de autori ca F. G. Tromba (9),
J, B i q u e t (2), J. T o r m e s (8) și alții, efectuate prin tehnici de
imunodifuziune în gel de agar și imunoelectroforeză, au relevat că, de fapt,
lextractele helmintice constituie complexe antigenice alcătuite dintr-un
număr mai mare sau mai mic de fracțiuni antigenice.
Stiîdiind structura țesuturilor ascarizilor, M. J. N a u m ic e v a
(5) și J. B iqu et (2) constată că fiecare țesut (mușchi, cuticulă, lichid
celomic etc.) posedă proteinele sale specifice, dar și proteine identice pentru
toate țesuturile.
De asemenea, J. Biquet (2), J. B. O a s t e 1 i n o (3) și alții
; evidențiază existența unor reacții încrucișate între ânumiți helminți
paraziți ai mamiferelor, subliniind existența unor fracțiuni antigenice
identice sau a unor structuri chimice asemănătoare pe care le conțin
acești helminți.
Avînd în vedere că la păsări specificitatea și complexitatea anti-
genică sînt puțin cunoscute, în lucrarea de față ne-am propus să prezentăm
aceste fenomene la găini.
MATERIA! ȘI METODĂ DE EUCRU
, ; Pentru a studia complexitatea și specificitatea antigenică a ascarizilor de găină a fost
utilizată metoda dublei difuziiuni în gel de agar.
. , Serul imun ăntiascarizi de găină a fost preparat pe iepuri, utilizînd pentru imunizare
extractul total din ascarizi proaspeți de găină în asociație cu adjuvant Freund.
Gelul necesar imunodifuziunii a fost pregătit din agar nobil Difco, 1,3 % în ser fiziologic,
cu adaos de mertiolat 1/10 000.
Gelul de agar a fost aplicat pe lame de sticlă, iar după întărirea lui au fost tăiate godeiiri
cu diametrul de 4 mm, așezate în hexagon în jurul unui orificiu central. în godeul central a
; ST, si CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM.,'T. 28, NR. 1, P. 47-50, BUCUREȘTI, 1076
48

MARdAINA ȘilNIClAlD și JBUțGENl A. PORA
fost introdus serul imun, iar în cele laterale extractul ascaridian care urma să fie analizat. î
După umplerea orificiilor, lamele au fost introduse într-o cameră umedă timp de 5 zile, j
perioadă in care au apărut,liniile de precipitare.
Apoi, după încheierea imunodifuziunii, lamele aii fost prelucrate, fiind spălate întîi cu
ser fiziologic, tamponat la pH 8, uscate și, în final, colorate cu amidoschwartz 10 B.
Complexitatea antigenică a ascarizilor de găină a fost urmărită pentru o serie de ex-
tracte ca: extractul total din ascarizi proaspeți, lichidul celomic, lichidul de ecloziune al
larvelor, extractul total din pulbere de ascarizi, mediul de întreținere in vitro a ascarizilor,
extractul din teaca musculo-cutanee, extractul din organele genitale.
Relațiile antigenice ale ascarizilor de găină au fost studiate pe alte specii de helminți
care parazitează la păsări sau mamifere. ..	..
Extractele helmintice utilizate în expciiențele noastre, au fost obținute după metoda
indicată de S. S z a b 6 și colab. (7)
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII
Aprecierea complexității antigenice a extractelor obținute din
ascarizii de găină s-a făcut după numărul de linii de precipitare formate
între fiecare extract ascaridian studiat și serul imun, rezultatele fiind
redate în tabelul nr. 1.
S-a constatat că cel mai complex sistem antigenic este reprezentat
de extractul total din ascarizi proaspeți de găină, care a format cu serul:
imun omolog 7 linii de precipitare.
Tabelul nr. 1
Rezultatele imunoditiizhinii efectuate Intre serul imun antiascarizi de găină și diferite extracte antigenice ascaridiene	
Extractul ascaridian folosit	Nr. de linii de precipitare formate cu serul imun
Extract total din ascarizi proaspeți	7
Lichid celomic	5
Lichidul de ecloziune a larvelor	4
Extract total din pulbere de ascarizi	3
Extract din pulbere de ascarizi	3
fără grăsimi Mediul de întreținere in vitro al asca-	3
rizilor Extract din teaca musculo-cutanee	1
Extract din organele genitale	1
De asemenea, dintre celelalte sisteme antigenice studiate, s-au
dovedit mai complexe produsele de natură metabolică, respectiv lichidul
celomic (5 linii), lichidul de ecloziune a larvelor (4 linii) și produsele meta-,
bolice obținute prin întreținerea in vitro a ascarizilor de găină (3 linii).?
Această complexitate mai mare a produselor de natură metabolică (3 -5
linii de precipitare) este determinată, probabil, așa după cum susține și?
E. J. Soulsby (6), J. B i qu et și colab. (1) și J. Euzeby (4),
de conținutul lor bogat în substanțe de excreție, secreție și diferite toxine?
specifice, dotate cu însușiri antigenice ridicate.	;
La testul SPGA, componentele de natură somatică — tisulară — ale)
ascarizilor au prezentat o structură antigenică mai puțin complexă)
(1—3 linii), dovedind astfel o capacitate anticorpoformatoare mai redusă.)
SPECrFiaHKATEA Aă^ȘENEtLOtR. ÎN ASC'AMDrOZA
49
,, Studiind relațiile antigenice dintre ascarizii de găină și alți helminți
pare parazitează la păsări sau mamifere, au fost obținute rezultatele redate
în tabelele nr. 2 și 3, S-a constatat că au fost capabile să formeze linii de
precipitare cu serul imun antiascarizi de găină, extractele obținute din
unii helminți care parazitează, ca Heterakis gallinae, Capillaria gallinae
Acuaria hamulosa și Amidostomum anseris, și care prezintă numeroase
asemănări morfologice și biologice cu ascarizii de găină.,
Tabelul nr. 2
R elația antigenică dintre ascarizii de găină și alți helminți ca re parazitează la găini, evidențiată prin testul SPGA			
Specia helmintului din care s-a obținut extractul	încadrarea sistematică	Organul de elecție	Nr. de linii de precipitare formate cu serul imun
Ascaridia galii	cl. Nematoda	intestin	7
Heterakis gallinae	i>	i,	cecum	4
Capillaria gallinae	•«	ii	intestin	3
Syngamus trahea	>> >>	trahee	.—
Acuaria hamulosa		stomac	1
Amidostomum anseris	ii	M	stomac	1
Hymeholepis carioca	cl. Cestoda	intestin	.—
Railletina tetragona	»?	11	intestin	. —
Tabelul nr. 3
Rplnția antigenică dintre ascarizii de găină și diferiti helminți
care parazitează la mamifere, evidențiată prin testul do SPGA
Specia helmintului din care s-a obținut extractul	încadrarea sistematică	Animalul la care parazitează	Nr. liniilor de precipitare cu serul imun
Neoascaris vitulorum	cl. Nematoda	vițel	3
Parascaris equorum	ii	11	cal	3
Ascaris suum	• • • •	porc	3
Toxocara caniș	■ *	* t	cline	3
Oxiuris equi	• « • •	cal	1
Ștrongilus vulgarls	• « • «	cal •	:—
Trichuris suis		porc	—
Metastrongilus elongatus	,,	11	porc	—
Dictyocaulus filaria	cl.Cestoda	oaie	—
Moniezia expansa		oaie	—
Fasciola hepatica	11	11	oaie	
’ : ‘ Această înrudire antigenică între ascarizii de găină și cei 4 helminți
care parazitează în tubul digestiv la păsări este datorată, probabil, atît
existenței unor antigene identice, cît și unei asemănări chimice între anu-
ihite substanțe antigenice conținute în structura helminților, capabile să
inducă; formarea 'de anticorpi asemănători, care determină apariția reac-
țiilor imuhologice încrucișate.
De asemenea, s-a observat că au fost capabile să formeze linii de
precipitare cu serul imun antiascarizi de găină și extractele totale obținute
din helminți aparținînd ordinului Asearidata, și care parazitează la mami-
( 4-c. 678
50
IMABUAINIA ȘIIN)CIA)D și EUGENI A. FORIA.
fere. Aceste relații antigenice sînt, desigur, datorate unei asemănări fizio-
logice și mai ales unei înrudiri biochimice, care presupun existența unor
substanțe antigenice identice sau cu structură chimică asemănătoare.
Existența unor relații antigenice între ascarizii de găină și alți
hehninți care parazitează la păsări sau mamifere, mai îndepărtați din ;
punct de vedere sistematic, sau cu alte locuri de elecție în tubul digestiv
și care nu au format linii de precipitare cu serul imun antiascarizi de găină
nu trebuie exclusă, aceste relații putînd fi puse în evidență și prin utili-
zarea altor tehnici decît testul SPGA.
Existența înrudirilor antigenice între anumiți helminți poate con-
stitui adesea cauza unor erori în diagnosticul indirect al parazitozelor bazat
pe reacții imunologice, însă aceasta deschide perspectiva folosirii unor
extracte de la helminți cu largă răspîndire, în imunoprofilaxia unor helmin-
toze importante, dar cu o epizootologie mai restrînsă.
CONCLUZII
1.	Dintre extractele obținute din ascarizii de găină prin testul SPGA
. s-a dovedit că cel mai complex sistem antigenic îl constituie extractul total
din ascarizi proaspeți de găină, care a format cu serul imun omolog 7 linii
de precipitare.
2.	Componentele de natură metabolică ale ascarizilor au prezentat o
complexitate antigenică mai mare (3—5 linii de precipitare) decît
componentele somatice — tisulare (1—3 linii de precipitare).
3.	Utilizînd testul de SPGA, s-ă constatat existența unor înrudiri
antigenice între ascarizii de găină și alți helminți nematozi, care parazi- (
tează în tubul digestiv la păsări, precum și între ascarizii de găină și alte.
specii de ascarizi sau helminți nematozi aparținînd ordinului Ascaridata
care parazitează la mamifere.
BIBLIOGRAFIE
1.	Biquet J., Rose A., Capron A., Van Ky Tban, Rev. Iminunol. Therap. antimicrob., 1965,
29, 1, 5-30.
2.	Biquet J., Bull. Soc. Pharm. Lille, 1968, 19—30.
3.	Casteeino J. B., Văt. Bull., 1970,40, 20, 751 —757.	'
4.	Euzeby J.,Rev. MM. văt., Toulouse, 1968, 119, 20, 879—898.
5.	Naumiceva M. J., Veterinaria, 1967, 43, 55—57.
6.	Soulsby E. J., Ann. N. Y. Acad. Sci., 1963,113, 2, 496—509.
7.	Szab6 S., Fazekas B., Laszlo J., Wagner A., Rev. microbiol. parasitol. epidem., 1964, 3,
249-253.
8.	Tormes J., Anal., Inst. Invest. vet. Navara, 1969, 18, 67—83.
9.	Tbomba F. G., J. Părăsit., 1962, 48, 839—845.
Facultatea de zootehnie și medicină veterinară
Timișoara, Calea Aradului nr. 59
?i
Universitatea „Babeș-Bolydi”
Cluj-Napoca, Str. Clinicilor nr. 5—7.
Primit în redacție la 18 noiembrie 1974.
ACȚIUNEA CONJUGATĂ A ADRENALINEI
ȘI IMIPRAMINEI ASUPRA RESPIRAȚIEI CEREBRALE
LA ȘOBOLAN
DE
EUGENIA CHENZBRAUN și C. A. PICOȘ
The oxygen consumption of the brain homogenates in the rat was investigated
after separate and associate admi'nistration of adrenaline and imipramine in
large doses (1 mg and, respectively, 6.25 mg/g tissue). In all the cases, the re-
duction of the oxygen consumption of the experimental homogenates has been
found. This reduction was more pronounced under the separate action of adre-
naline and imipramine (— 63% and, respectively, — 56%) and more reduced
under associate action of both substances (—36%).
Cercetările noastre anterioare (3) cu privire la acțiunea imipraminei
asupra consumului de oxigen al creierului de șobolan au arătat că această
substanță induce o scădere apreciabilă a respirației cerebrale (—51,38%).
Lucrările recente ale lui L. G y e r m e k (4) au demonstrat că imipramina
intensifică efectele periferice ale epinefrinei și 5-hidroxitriptaminei, suge-
rînd, totodată, că acest antidepresiv triciclic ar putea avea efecte similare
și la nivelul sistemului nervos central. După E. L. Scelkunov (6),
imipramina intensifică efectul hipotermic al adrenalinei (1—20 pg),
constatat de E. T. B r i 11 a i n și S. L. H a n d 1 e y (2) la șobolani,
în cazul injectării substanței în ventriculii cerebrali.
Cercetările ulterioare ale lui E. L. Scelkunov (6) au arătat că
dozele mari de hidrotartrat de noradrenalină (26 pg), injectate intraventri-
cular, provoacă un efect hipertermic, care de asemenea, este, intensificat
de imipramină.
Pornind de la aceste date și luînd în considerare faptul că în litera-
tura științifică nu există indicații cu privire la acțiunea conjugată a imi-
praminei și adrenalinei asupra respirației cerebrale, ne-am propus să inițiem
o serie de cercetări în această direcție.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele au fost efectuate pe 10 șobolani masculi, adulți, în greutate medie de 250 g,
de la care a fost prelevat creierul, imediat după sacrificarea lor. Omogcnatele de creier
au fost preparate în soluție Ringer, respectîndu-șe proporția de 200 mg țesut la 1 ml soluție
(corespunzătoare mărimii probelor). Consumul de oxigen a fost determinat după metoda mano-
inetrică Warburg. Probele de control au fost incubate în soluție Ringer (2 ml), iar cele de expe-
; riență, în soluție Ringer (R), la care s-au adăugat substanțele a căror acțiune a fost cercetată,
și anume 1,9 ml R + 0,1 ml soluție de clorhidrat de imipramină 1,25% (6,25 mg/g țesut);
i 1,9 ml R + 0,1 ml soluție de adrenalină l°/00 (1 mg/g țesut); 1,8 ml R + 0,1 ml soluție de
: ST.'Șt CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. l.P. 51-54, BUCUREȘTI, 1970 .
52	EUGENIA CHENiZBRiAUN șl C. A. BICOȘ	2 j
>
imipramină + 0,1 ml soluție de adrenalină (in concentrațiile indicate în primele două variante
experimentale). în afara substanțelor menționate, toate vasele manometrice conțineau (în
calicele central) cîte 0,3 ml NaOH(20%), pentru absorbția CO2.
în toate cazurile, probele tisulare au fost lăsate să respire timp de 30 min, la temperatura
de 38°C. Consumul de oxigen al omogenatelor a fost exprimat în p.1 O3 pe gram de substanță
Uscată și pe oră, iar valorile obținute au fost supuse prelucrării statistice.
BEZULTATE
Valorile medii ale consumului de oxigen- al omogenatelor de creier /
— probe martor și de experiență — sînt reprezentate grafic în figura 1. ș
Analiza rezultatelor arată scăderea consumului de oxigen al omoge-; '
natelor tratate, după cum urmează : cu 63 % sub acțiunea adrenalinei, cu
56% sub acțiunea imipraminei și cu 36,7% sub acțiunea conjugată a!
adrenalinei și imipraminei.
Fig. 1.—Respirația țesutului cerebral
de șobolan în condiții standard (S), sub
acțiunea imipraminei (I), a adrenalinei
(A) și a imipraminei și adrenalinei
(I + A).
Două concluzii se impun deci atenției: 1) efectul produs de adre-(
nalină este mai puternic decît cel produs de imipramină (p< 0,0005 făță^
de p < 0,05); 2) sub acțiunea conjugată a adrenalinei și imipraminei,§
scăderea consumului de oxigen al omogenatelor de creier este apropiată'1
de aceea provocată de imipramină (p < 0,05 și, respectiv, p <0,05) șt
mult mai slabă decît aceea indusă numai de adrenalină (p < 0,05 față d^
p< 0,0005).	6
DISCUȚII
Datele obținute de noi cu privire la acțiunea adrenalinei asupraj
respirației cerebrale la șobolan arată că, în doză mare (1 mg/g), substanța^
induce o foarte semnificativă scădere a consumului de oxigen al omogenaj
telor de creier. Rezultatele sînt concordante au datele existente în litera|
3	BHSPrBAȚJAi CEIREBIBIAILA DA ȘOBOLAN	53
tură, care certifică efectul depresor al dozelor mari de adrenalină asupra
metabolismului respirator al șobolanilor și al altor animale de laborator.
Menționăm datele lui L. Lundh olm (5), după care doze variind între
4 și 100 y/kg (injectate subcutan) au provocat creșterea consumului de
oxigen al cobailor în repaus. Creșterea este funcție liniară de doză pînă
la, 1 mg/kg, după care consumul de oxigen scade sub valoarea bazală.
După H. Ankermann (1), metabolismul respirator al șobolanilor
crește după injectare intravenoasă de adrenalină (lgg/100 g greutate
corporală/min) și scade la mărirea dozei. După R. T. B r i 11 a i n și
S. L. Han d 1 e y (2), doze de adrenalină, variind între 1 și 20 gg, injec-
tate în ventriculii cerebrali la șobolan, provoacă o ușoară și tranzitorie
creștere a temperaturii corporale, urmată de scăderea constantă a acesteia,
în concordanță cu aceste date, rezultatele obținute de noi arată că, în
doză mare, substanța exercită o acțiune similară și asupra respirației
cerebrale, provocînd o diminuare sensibilă a consumului de oxigen al
omogenatelor de creier.
Atunci cînd acționează concomitent cu imipramină, adrenalina
induce un efect hipometabolic mai redus (—36%) decît în cazul cînd acțio-
nează singură (—63%). Rolul pe care îl joacă activarea structurilor
adrenergice centrale în ansamblul mecanismelor de acțiune a antidepre-
sivelor pare a fi deosebit de complex. în experiențele lui E. L. S c e 1 k u-
n o v, imipramină intensifică efectul hipermetabolic, provocat de dozele
mari de noradrenalină (20 gg), atunci cînd este administrată îh doze mici
(2,5 — 5 gg), în injecții intraventriculare. în cazul injectării intraperito-
, neăle, substanța nu provoacă același efect decît la doza de 125 pg.
Efectul nu este determinat numai de calea de administrare a imi-
praminei. Diferențe mari au fost consemnate în funcție de utilizarea iod-
metilatului, respectiv a clorhidratului de imipramină. Astfel, injectarea
intraventriculară a iodmetilatului induce un efect de potențare mai amplu
decît cel produs de clorhidratul de imipramină. în condițiile injectării
intraperitoneale, însă, iodmetilatul de imipramină (5p.g/kg) nu intensifică
hipertermia noradrenalinică, în timp ce clorhidratul de imipramină
acționează în acest sens.
în experiențele noastre, clorhidratul de imipramină (6,25 mg/g
țesut) nu a intensificat reducerea consumului de oxigen al omogenatelor de
creier provocată de adrenalină. Dimpotrivă, rezultatele obținute sugerează
că imipramină limitează acțiunea exercitată de adrenalină asupra res-
pirației cerebrale. Rămîne de văzut dacă efectul se menține în condițiile
utilizării unor doze mici de imipramină (cercetări în curs de efectuare).
CONC1UZII
1.	Sub acțiunea separată a adrenalinei (1 mg/g țesut) și imipraminei
(6,25 mg/g țesut) se produc scăderi considerabile ale consumului de oxigen
al omogenatelor de creier de șobolan (—63 % și, respectiv —56 %).
2.	Sub acțiunea conjugată a celor două substanțe, administrate în
aceleași doze, omogenatele de creier de șobolan își reduc consumul de
oxigen într-o măsură mai puțin importantă (—36%).
54	EUGENIA CHENZBRiAIUN și C. A, PDCOȘ	4
BIBLIOGRAFIE
1.	Ankermann H., în Biologically active amines found in mati, de F. Franzen, K. Eysell, Pergamon
Press, Oxford, Londra, Edinburgh, New York, Toronto, Sydney, Paris, Braunschweig,
1969.
2.	Brittain R. T., Handley S. L., J. Physiol., Lond., 1967,192, 805—806.
3.	Chbnzbraun E., Picoș C. A., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1973, 18, S, 355 — 358.
4.	Gyermek L., International review of neurobiology, Acad. Press, New York—Londra, 1966, 9,
95-143.
5.	Lundholm L., Acta physiol. scand., 1949,19, Suppl. 67.
6.	Scelkunov E. L., Biull. eksp. biol. med. Moscova, 1973,11, 80—83.
Facultatea de biologie,
Catedra de ecologie și fiziologie animală
București 35, Splaiul Independenței nr. 91 — 95.
Primit în redacție la 20 noiembrie 1974.
INFLUENȚA ADMINISTRĂRII ALGELOR ASUPRA
TIROIDEI ANIMALELOR DE LABORATOR ÎN REGIM
HIPOIODAT
DE
V. TEODORU, GRAZIELLA NICOLAU, ST. HRISANIDI,
MARIA STADNICIUG și A. STRÎMBEANU
The hypoiodinated diet applied along 4 montlis to Wistar rats and Rap mice
induced ultrastructural (colloid goiter and hyperplastic goitcr) and funcțional
(lowering of serum PBI) changes in the thyroid. Some images of submicroscopic
structure indicate the effort of the thyroid to adapt to iodine deficiency.
Supplementing the hypoiodinated diet with marine algae flour the ultrastructure
and function of the gland is kept within normal limits due to exogenous iodine.
The utilization of marine algae flour in the diet of animais living in iodine defi-
ciency areas is recommended.
în lucrarea de față prezentăm rezultatele cercetărilor noastre în cadrul
•cărora am urmărit modificările funcționale și structurale submicroscopice ale
tiroidei de șobolan și de șoarece, modificări induse experimental prin dieta
carențatăîn iod, și posibilitatea prevenirii acestora prin introducerea făinii
de alge marine ca supliment la regimul hipoiodat. Interesul pentru algele
marine este justificat, printre altele, de conținutul ridicat în proteină și iod
al acestora (1), (2), (6), (9), (10), (13), precum și datorită cantităților mari
exploatabile din Marea Neagră.
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările au fost efectuate pe un număr de 74 de șobolani Wistar și 70 de șoareci Rap.
Din fiecare specie am constitiiit un lot martor, un lot care a primit timp de 4 luni un regim
■de alimentație hipoiodat, adaptat după Remington de Șt.-M. Mi leu și colab. (3),
și un lot căruia i s-a administrat timp de 4 luni același regim hipoiodat, însă suplimentat cu
făină de alge marine (0,05 — 0,06 g pe zi și animal la șobolan și 0,005 g la șoarece). Algele, din
speciile Enteromorpha, Cladophora și Chlorophyta recoltate la Agigea, uscate și măcinate, au
•avut un conținut de 4,65 mg iod/100 g s.u. și umiditate 9%. în acest fel, un șobolan din
•ultimul lot a ingerat zilnic circa 3 (ig iod (0,66 jig prin rație hipoiodată + 2,3 p.g prin făină
de alge).
S-a efectuat electronomicroscopia tiroidei și s-a determinat conținutul in iod proteic
țPBI — protein bound iodine), reprezentînd fracțiunea hormonală legată de proteinele serice
de transport și constituind un indice direct proporțional cu funcția glandei. Probele de sînge
pentru determinarea PBI și tiroidele au fost recoltate preexperimental, după 2 și 4 luni de
,1a Începerea experienței. La dozarea nivelului PBI s-a folosit metoda incinerării alcaline (11).
Tiroidele au fost prelucrate după tehnica lui D. D. Sabattini și colab. (8), iar
examinarea s-a făcut la microscoapele electronice Zeiss EN 9 OPTON și SEM.
ST. SI OEEO. BIOL.. SEBIA BIOL. ANIM., T. 28, NB. 1, P, 56-58, BUCUBESTI. 1976
56
V. TIHCHDOIRIU și COLABORATORI
2
rezultate și discuții
Valorile PBI sînt prezentate în tabelul nr. 1.
Din datele obținute rezultă că dieta experimentală deficitară în iod
a determinat hipofuncția tiroidei, tradusă prin reducerea nivelului PBI,
iar administrarea algelor, în regim deficitar în iod, a menținut glanda într-o
funcție normală.
Tabelul nr. 1
Conținutul In PBI din Blnge (ixg/100 ini)
Șobolan					Șoarece				
martor	Ia 2 luni		la 4 luni		martor	la 2 luni		la 4 luni	
	hipo- iodat	hipo- iodat + alge	hipo- iodat	hipo- iodat + alge		hipo- iodat	hipo- iodat ± alge	hipo- iodat	hipo- iodat ± alge
2,51 ± 0,206	1,16± 0,118	3,70 ± 0,05	1,53± 0,141	2,90± 0,236	4,00 ± 0,316	2,65 ±0,125	5,3 .. ±0	2,57± 0,440	4,50 ■ ±0,02
—p<0,01-J Lp<0,001-1 		.p<0,01				Lp< 0,001-1		—p> 0,05—1 1—p<0,05—1 —	-p < 0,05				—p<0,05_l	
Se remarcă faptul că după 4 luni de utilizare a. algelor media PBI s
se apropiere cea a martorului, ceea ce denotă rolul făvorabil ăl acestora
în: corectarea funcției glandei.
De,asemenea reține atenția sporirea conținutului în PBI la șobolanii
crescuți cu rația săracă în iod după 4 luni de regim față de 2 luni (1,53 ±
0,141 față de 1,16 + 0,118 p.g/100. ml). Această variație a curbei iodului
hormonal pare să demonstreze încercarea de adaptare a tiroidei la deficitul
alimentar de iod pe o perioadă mai lungă.
Rezultatele înregistrate confirmă datele noastre anterioare (12), cînd,
în urma administrării făinii de alge marine, timp de 45 de zile, la rația in-
tegrală a vacilor din zona carențată în iod Cîmpulung, focar endemic, s-a
obținut o creștere a mediei de PBI cu 75,26% în sînge și cu 88,37% în
lapte, medie ajunsă astfel la valoarea normală. Constatări similare au făcut
V, I. P r o h o r o v a și N. V. T r u s o v . (7). îh aceeași zonă gușogenă
Cîmpulung, V. Teodoru1 a observat ridicarea nivelului de PBI în
sîngele și laptele vacilor la care s-a .înlocuit în rație uruiala. de porumb cu
făina de alge marine în proporție de 10%. Administrarea algelor marine
în hrana vacilor permite obținerea laptelui „iodat” (îmbogățit de iod),
pentru folosire în alimentația umană și a tineretului animal din regiunile
deficitare în iod.
: în ceea ce privește imaginile de microscopie electronică, după 2 luni
de regim hipoiodat tiroida șobolanilor și a șoarecilor prezintă aplatisări
ale celulelor epiteliale, observate și la nucleu (fig. 1 și 2). Microvilii sînt
slab vizibili, cu tendință de dispariție. -Nucleul indică pinteni citoplasmatici,
1 V. Teodoru, A. C o n s t a n t i n e s c u, M. Stadniciuc, L’effet produit '
par Ies algues marines, comme substiluanl du maîs sur la fonction tyro'idienne des vaches, d'une
region endimique (sub tipar). ■■ ■ ■ • •'	...... ■ ■ ■	.. ."
Fig. 5. — Tiroida de șoarece după 2 luni de regim hipoiodat + Fig. 7. — Tiroida de șoarece după 4 luni de regim hipoiodat — ten-
alge — aspect normal (x 9 500 x 2).	dința de revenire spre normal (x 4 000 x 2).
Fig. 6. — Tiroida de șobolan după 4 luni de regim hipoiodat — gușa Fig. 8. — Tiroida de șobolan după 4 luni de regim hipoiodat + alge
coloidă intensă ( X 9 500 x 2).	— aspect normal ( x 2 000 x 2).
3	zADMBNISTiRABEA AILGBLOR ÎNI REGIMUL HIPIOtllOlDAfr	57’
unii dintre ei pătrunzînd în nucleu pînă la jumătate. Cromatina nucleară
fără modificări sesizabile. Reticulul endoplasmatic rugos, deși evident,
are sacii puțin dilatați și conținut uniform. Se remarcă și prezența unor
rare cisterne cu aspect dilatat. Mitocondriile, cu aspect neregulat, au
criste șterse și sînt reduse ca număr. Ribozomii solitari și polizomii nu se
regăsesc. în citoplasmă apar formațiuni osmiofile de formă rotundă
sau ușor alungită, diseminate neregulat. Coloidul are aspect omogen, slab
colorat, fără vacuole de resorbție. în figura 2 se observă prezența de coloid
intracitoplasmatic ocupînd o porțiune însemnată. Examinarea făcută
atestă gușa coloidă.
în tiroida animalelor supuse la dietă timp de 2 luni se constată și
imagini de hiperplazie (fig. 3). Celula este cilindrică, nucleul mare, unele
cisterne ale reticulului endoplasmatic rugos sînt mult dilatate. Coloid
redus. Vase capilare dilatate.	.
Putem conchide că după 2 luni de regim deficitar în iod tiroida
animalelor de laborator studiate prezintă imagini de gușă coloidă și de
gușă hiperplastică.
Tiroidele . șobolanilor și șoarecilor crescuți cu regim hipoiodat și
adaos de alge timp de 2 luni au aspect normal (fig. 4 și 5). Nucleul este
rotund șau ușor elipsoidal, cu cromatina răspîndită în general difuz și
condensări îndeosebi marginale în formă de pinten. Reticulul endoplas-
matic rugos este evident, fără să prezinte cisterne dilatate. în interiorul
cisternelor se constată prezența materiei omogene granulare (coloid).
Ribozomii solitari și grupați. Mitocondrii, în număr mare, în limite și
aspect normale. Microvilii sînt evidenți sub forma unor proliferări cu
aspect de deget.
La tiroidele loturilor de animale din amîndouă speciile se constată
după 4 luni de regim hipoiodat o accentuare a aspectelor de gușă coloidală
(fig. 6), caracterizată prin creșterea cantității de coloid, alungirea și crene-
larea mai mare a nucleului, micșorarea acestuia, condensarea cromaținei
nucleare spre marginile nucleului sub forma unui strat aproape continuu.
Reticulul endoplasmatic și ribozomii aproape au dispărut. în citoplasmă
se găsesc numeroase formațiuni cu aspect vaciiolar, demonstrînd o distrofie
vacuolară sau a unor grăsimi dizolvate în cursul prelucrării pieselor. Număr
redus de microvili.	■
Succesiunea leziunilor descrise de noi ca urmare a regimului hipoiodat
diferă în timp față de evoluția procesului gușogen prin dietă deficitară
în iod, prezentată de Șt.-M. M i 1 c u și colab. (3), fapt explicabil avînd în
vedere că această succesiune se datorește unor faze alternative de echilibru
și dezechilibru hormonal între secreția de tireotrop, nivelul hormonilor
tiroidieni în sînge și necesitatea crescută sau scăzută de hormoni la periferie,
în raport cu reactivitatea individuală.
în unele tiroide de șobolani și șoareci am constatat, după 4 luni de
regim hipoiodat, imagini care ilustrează tendințe de apropiere spre tabloul
normal, concretizate printr-o verticalizare a celulei și nucleului, evidențierea
mitocondriilor și a reticulului endoplasmatic rugos (fig. 7). Aspectul ni se
pare inedit și dovedește că deficiența în iod produce reacții de adaptare
a tiroidei (compensări, economii în metabolismul iodului).
După 4 luni de regim hipoiodat și adaos de alge, tiroida animalelor
a evidențiat un aspect normal (fig. 8).
58	V. THODOB'U și COLABORATORI	4
CONCLUZII
Instituirea regimului hipoiodat la animalele de laborator (șobolani
și șoareci) a determinat modificări ultrastructurale (proces gușogen) și
funcționale (scăderea PBI plasmatic) ale tiroidei. Unele imagini de electro-
nomicroscopie care indică tendința tiroidei spre revenire la normal după
4 luni de regim hipoiodat pot fi considerate ca o consecință a efortului
din partea organismului de a se adapta la deficitul de iod.
Adaosul de alge marine la regimul hipoiodat a prevenit modificările
în ultrastructura și funcția tiroidei, menținîndu-le normale.
Rezultatele obținute, corelate cu cele înregistrate anterior de noi
la taurine, pledează pentru introducerea algelor marine în alimentația
animalelor din zonele deficitare în iod din țara noastră.
BIBLIO GRAFIE
1.	Banu C., Industria alimentară, 1973, 24, 7, 367.
2.	Dinu M., Vîlcu B-, Natura, Seria biol., 1969, 20, 4, 13.
3.	Milcu Șt.-M. și colab., Fiiiopalologia experimentală a glandei tiroide, Edit. Acad; R. P. R.,
București, 1963.
4.	Milcu Șt.-M.,Teodorii V., PopAN., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22, 6, 501.
5.	Milcu Șt.-M., Teodoru V., Hrisanidi Șt., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 3, 209.
6.	MOntz K„ Lebensmittelind, 1971, 18, 2, 52.
7.	ProhorovaV. I.,TrusovN. V., Jivotnovodstvo, 1969, 31, 2, 55.
8.	Sabattini D. D.,Bensch K., BarnnetR. J., J. CellBiol., 1963,17,19.
9.	Simionescu Cr., Rusan V., Popa V., Chimia algelor marine, Edit. Academiei, București, 1974.
10.	Stancu M., Sbgal B., Surse noi de proteine, Edit. științifică, București, 1975.
11.	StolO V„ Estimalion of iodocompounds in biologicul material, Publ. House of the Slovak
Acad, of Sci., Bratislava, 1966.
12.	Teodoru V. și colab., Cercetări marine, IRCM, 1972, 4, 241.
13.	Teodoru V., Stadniciuc M., Ferma și IAS, 1973, 25, 12, 25.
Institutul de endocrinologie
București 61, Bd. Aviatorilor nr. 34 — 36,
Institutul ,,V. Babeș”
București 35, Splaiul Independenței nr. 101
și
Institutul de cercetări marine
Agigea, Constanța.
Primit in redacție la 30 septembrie 1975.
CARIOTIPUL ȘI IDIOGRAMA LA BOS TAURUS L.
DE
BRÎNDUȘA-ELENA LIVESCU
The genetic analysis carried out in 1,036 metaphases from the whole blood
culture of Bos taurus L. species confirmed the euploid number (2n = 60)
in 89.5%. By measuring the chromosome pairs of 500 karyotypes (250
male and 250 female karyotypes) coming from 5 males and 5 females
individuals, after computing their average relative lengths, a species
idiogram was established. The X chromosome belonged to the submetacentric
type being the biggest in the set with an arm ratio of 0.56, The Y chromosome
was also submetacentric and had 0.78 arm ratio being sjtuated between the 25țh
and the 26th pair of chromosomes. Owing to the great morphological uniformity
of autosomes only the lengths criterion can be used for karyotyping. Nevertheless,
10% of the karyotyped metaphases displayed an autosomes nonuniformity in the
posițion of the centromere. This condition led to the classification of the chro-
mosomes in subtelocentric (16 pairs) and acrocentric (13 pairs of autosomes).
Primele încercări de numărare și observare a cromozomilor la anima-
lele domestice datează din 1925 — 1930, perioadă marcată de introducerea
fixatorilor de tip Flemming acetic și Bouin-Allen.
H	. F. K r a 11 i n g e r (7) în 1927 dă primul număr corect de cro-
mozomi la specia Bos taurus : 2n = 60 (59 elemente telocentrice și 1
cromozom sexual metacentric). El folosește fixator Bouin-Allen și metoda
secțiunilor histologice. Presupune existența la această specie a ținui
determinism sexual de tip XX/XO.
Abia în 1944, studiind cromozomii meiotici, S. M a k in o (9)
observă pentru prima dată cromozomul Y și stabilește determinismul
sexual corect la această specie : XX/XY.
Numeroase cercetări ulterioare au confirmat următoarea configurație
cromozomică la Bos taurus :
58	A + XY pentru mascul;
58	A + XX pentru femelă.
în ceea ce privește morfologia cromozomică la această specie, unii
autori (12), (14) consideră cromozomii sexului de tip metacentric. Majori-
tatea (2), (3), (6), (13) sînt însă de acord că cromozomii sexuali sînt sub-
metacentrici, cu un raport al brațelor diferit de 1. Autosomii sînt elemente
relativ uniforme, diferind numai în ceea ce privește dimensiunile. Unii
autori (10), (11), (13), descriu acești cromozomi cu centromerul terminal,
definindu-i telocentrici. Alți autori (3), (6), (14) îi consideră acrocentrici,
ceea ce presupune așezarea subterminală a centromerului. Din studii
făcute asupra structurii cromozomilor se cunoaște însă că, în nici o situație,
centromerul nu poate ocupa o poziție absolut terminală, din cauza lipsei
ST. ȘI CERC. BIOL. SEBIA BIOL. ANIM., T. 28, NE. 1,1P. 59-66, BUCUREȘTI. 1976
61
60
BRÎNDUȘA'ELENA LIVESCU
2
de adezivitate a telomerelor. Ca atare este de preferat denumirea de acro-
eentrici data cromozomilor de taurine, chiar dacă, din cauza dimensiunilor
foarte reduse, brațul scurt este insesizabil.
Cercetările asupra complementului cromozomic la Bos taurus L.
nu s-au rezumat numai la descrierea cariotipului, ci s-au extins și asupra
cunoașterii dimensiunilor cromozomilor, precum și asupra dispersiei numă-
rului de cromozomi (1), (4), (5).
în lucrarea de față ne propunem să prezentăm cîteva rezultate ale
studiilor întreprinse în laboratorul nostru pentru cunoașterea complemen-
tului cromozomic normal și a parametrilor idiogramei la specia Bos taurus L.
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările noastre au fost efectuate pe culturi de leucocite din sîngele periferic de la 10
indivizi de Bos taurus (5 masculi și 5 femele). Pentru obținerea mitozelor din leucocite am
folosit o tehnică de microcultură, utilizată la om și adaptată în laboratorul nostru, care necesită
10 ml mediu de cultură IC86, 0,8 ml ser normal de vițel, 0,2 ml fitohemaglutinină M, 0,1 ml
fitohemaglutinină P și adaos de antibiotice pentru 1 ml sînge integral. După o incubație de
68 — 72 de ore la 38,5°C culturile au fost prelucrate în mod obișnuit și preparatele au fost efec-
tuate prin uscare la flacără.
Preparatele au fost examinate și fotografiate la microscopul de cercetare MCu pe film
DKa, iar copiile fotografice au fost efectuate pe bîrtie BCP.
Pentru studiul distribuției numărului de cromozomi au fost examinate în medie 103
metafaze pe cap de animal, deci un total de 1 036 de metafaze.
Pentru calcularea parametrilor idiogramei normale de specie au fost cariotipizate și
măsurate cîte 50 de cariotipuri pentru fiecare individ, deci 250 de cariotipuri mascule și 250
femele, provenind din metafaze care au prezentat în general același grad de spiralizare și deci
de condensare a cromozomilor. Avînd în vedere sincronia evoluției tuturor cromozomilor
dintr-un nucleu în timpul, diviziunii, am considerat că toți cromozomii se contractă în același
timp și în aceeași proporție. Totuși, lungimea cromozomilor din m'toze diferite variază în limite
foarte largi, în funcție de stadiul mitozei, pe de o parte, și de gradul diferit de derulare a cromo-
zomilor sub efectul șocului hipotonic, pe de altă parte.
Ca atare, am calculat pentru fiecare pereche de cromozomi lungimea relativă, exprimată
prin raportul:
lungimea elementului studiat
“	29 ATX	’
în care 29 A 4-X reprezintă lungimea setului haploid femei.
Așezarea cromozomilor în cariotip s-a făcut în ordinea descrescîndă a mărimii, uniformi-
tatea autosomilor nepermițînd vreo grupare morfologică a lor (fig.' 1 și 2).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Cariotip mascul de Bos taurus L.	Fig. 2. - Cariotipfemei de Bos iau.
Studiul distribuției celulelor în diviziune'iu funcție de numărul
de cromozomi, efectuat pe 1 036 de mitoze aparținînd la 5 masculi și .5
femele, a confirmat numărul modal de cromozomi 2n *= 60, într-o proporție
de 89,5%, ceea ce concordă cu datele comunicate de B. Weinh o 1 d,
în 1970 (16). Restul metafazelor se distribuie în domeniul aneuploidiei,
mai ales a hipodiploidiei, ceea ce ne îndreptățește să le interpretăm ca
eroare de tehnică, cunoscut fiind faptul că fiecare din momentele de tra-
tament și prelucrare (colchicinizare, hipotonizare, fixare, etalare pe lamă)
poate induce alterări de tipul pierderii sau cîștigului de cromozomi (fig. 3).
63
62
brindvșa-elena livescu
Calcularea lungimilor perechilor de cromozomi s-a făcut pe baza măsură-
torii unidimensionale, efectuate pe imagini fotografice, de o mărire precis
cunoscută. Valorile absolute și apoi cele relative ale lungimii perechilor
de cromozomi, rezultate din prelucrarea statistică a datelor ne-au permis
stabilirea diagramei lungimii perechilor de cromozomi și prezentarea tabe-
lară a valorilor medii a lungimii cromozomice pentru specia Bos taurus
(tabelele nr. 1 și 2) (fig. 4).
Fig. 3. ■— Ponderea euploidiei și aneu-
ploidiei in populația celulară analizată.
rm Zn = GO
Din măsurătorile efectuate rezultă că cromozomii sexuali sînt sub-
metacentrici, cu un raport al brațelor de 0,56 pentru X și de 0,78 pentru
Y. Cromozomul X se dovedește a fi cel mai mare din setul cromozomic,
puțind fi situat înaintea perechii 1 de autosomi, în timp ce cromozomul
Y fee situează printre cei mai mici, si anume între perechile 25 și 26 de
autosomi.
64
BRJW.UȘA-®UEMA MVElSlCU
CARIOTIPUL ,ȘI IDIOGRAMA EA BOS TAURVS L.
65'
O observație demna de semnalat (8) este aceea că aproximativ 10 %
din celulele analizate au manifestat o anumită neuniformitate a cromozo-
milor, și aceasta nu numai în ceea ce privește mărimea lor, lucru semnalat
și de E. Weinhold (15).
în unele mitoze a fost posibil să se1 identifice prezența brațului scurt
la, unii autosomi, ceea ce ne-a permis sa încercăm o grupare a lor (fig. 5 și 6),
în raport cu poziția centromerului, în:
—	submetacentrici — perechea 1 — cromozomii sexuali;
—	subtelocentrici — perechile 2 — 17 de autosomi;
—	acrocentrici — perechile 18 — 30 de autosomi.
Posibilitatea restrînsă de a identifica aceste particularități morfolo-
gice, adică identificarea lor numai în 10 % din metafazele analizate, ar
Tabelul nr. 1
Mediu și indicatorii varlaMlitdfii pentru fiecare pereche de cromozomi in valori relative Wo o)
Perechea de cromo- zomi	Celule mascnle (n == 250)			Celule femele (n — 250)		
	X		v%	X		■ v %
1	53,631	0,249	' 7.357	53,274	0,231	- 6,8.70
2	48,820	0,174	5,673	48,360	0,168	5,51.1
3	46,269	0,144	4,929	45,869	0,131	4,541
4	44,523	0,127	4,534	44,165 >	0,110	3,956
5	■ 43,099	0 115	4,257	42,854	0,100	3,716
6	41,909	o,ild	4,194	41,677	0,095 ’	3,632
7	40,822	0,103	4,036	40,387	• 0,084	3,319
8	39,662	0,094	3,775	39,182	0,078	3,185
9	38,380	0,097	4,045	38,065	0,078	3,287
10	37,343	0,086	3,643	36,776	0,084	3,625.
11	36,058	0,083	3,659	35,762	0,094	4,195
12	‘ 34,787	0,078	3,569 .	34,846	0,047	' 2,191;
13	33,644	0,078	3,676 '	33,354	0,083	3,991 '
14	32,561	0,056	2,769	32,303	0,076	3,782
15	31,530 .	0,079	3,984	31,232	.0,078	3,964
16	30,568	0,075	3,923	30,420	0,095	4,995 (
17	29,616	' 0,076	4,102	, 29,415	0,070	3,820.
18	28,721	0,078	. 4,342	28,543	0,076	4,25.5
19	27,847	0,080	4,582	27,729	0,080	4,572
20	26,898	0,087	5,144	26,970	0,080	4,759
21	■ 26,018	0,091	. 5,547	26,324	0,069	4,197
22 . ' <	25,091	0,091	5,757	25,366	0,080	. 4,998.
23	. 24,212	0,093	6,116	24,530	0,083	5,376 •
24	23,280	0,090	6,150	23,664	0,086	5,761
25	22,307	0,095	6,769	22,770	0,090	6,272
26 ,-	21,251	0,104	7^816	21,881	0,093	6,759
27 <	20,080	0,109	8,629	20,867	0,100	7,65Cțv
28	18,719 .	0,122	40,314	19,692	0,108	8,722
29	1-16,744 '	0,142	13, '462	'47,747-	0,130	11,679
X	55,880	0,314	8,892 -	56,210	0,314	8,855
Y	22,148	0,255	18,233			
putea fi explicată prin gradul diferit de contractare a cromozomilor în
mitoze diferit^, surprinderea crombzbmildr linei celule îhtr-îin anumit
moment ăl metăfazei (timpurie, tîrzie), unghiul de incidență al cromozo-
milor față de lamă, acurateța preparatului etc.
Tabelul hr. 2
Media șl indicatorii variabilitifii perechilor de cromozoipija Boș tovw.L. (in Valori relative)
N-SW (850 de celule mascuie șt 250 de celule femele)
Perechea de cromo- zomi	X ■ '	s	±S£ ■	v-%	Tipul morfologic	Raportul brațelor
1 ■	53,453	3,806	0,170	7,120	acrocen- tric	—
2	48,590	2,725	0,121	5,608	* B	—
3 .	46,069	2,194	0,097	4,756	* B	—
4	44,344	1,894	0,084	4,272		—■
5	42,977	1,720	0,076	4,003		—
6	41,793	1,643	0,072	3,931		—
7	40,605	1,516	0,067	3,734		—
8	39,422	1,398	0,062	3,546		■—
9	38,222	1,417	0,063	3,708		-—
10	37,059	1,375	0,060	3,710		—
11	35,910	1,419	0,063	3,951		—
12	34,817	0,692	0,030	1,988	B B	——-
13	33,499	1,292	0,057	3,856	B B	—
14	32,432	0,596	0,026	1,838		—
15	31,381	1,255	0,055	3,999		—
16	30,494	0,654	0,028	2,147		—
17	29,516	1,173	0,051	3,975		—
18	28,632	1,233	0,054	4,306		—
19	27,788	1,272	0,056	4,577		'—
20	26,934	1,333	0,059	4,952		—
21	26,171	0,673	0,030	2,573	. B	—
22	25,233	1,363	0,060	5,407		—
23	24,371	1.410	0,062	5,785		■—
24	23,472	1,409	0,062	6,006		—-
25	22,539	1,486	0,066	6,595		—
26	21,566	1,602	0,071	7,430	. B	—
27	20,474	1,711	0,076	8,356	B B	—
28	19,206	1,889	0,084	9,837	B B	—
29	17,246	2,220	0,098	12,876	>>	—
X	56,045	4,971	0,222	8,870	submeta- centric	0,56
Y	22,148	4,038	0,255	18,233	, f	0,78
NM. X “ media estimata a lungimii perechilor de cromozom i.
s = deviația standard.
s- = deviația standard a mediei.
v% = coeficientul de variație.
BIBLIOGRAFIE
NM. X =• media estlmitl a luări nil perechilor de cromozomi in valori relative.
s-	=> deviația standard a lungimii medii.
v% — coeficientul de variație.
1.	Baker F. N., Salysbury G. W., Fechhbimer N. S., Nature, Lond., 1965, 208, 97.
2.	Basrur P. K., Gilman J. P. W., Mc Sherry B. J., Nature, Lond., 1964, 201, 368.
3.	Crossley R., Clarke G., Genet. Res., Camb., 1962, 3, 167 — 168.
4.	Dobrijanov D. S., Goljdman I. L., Țitol. Ghenet., 1969, 3, 119 — 123.
5 - c. 678
66
-BMNWJȘA-EUENlAi MVtlSSCU
8
5.	Gustavsson I., HerediUs, 1969, 63, 68-169,
6.	Hare W. c. D., Mc Fbbly R, A., Abt D. A., Fbiebman J. R., J. nat. Cancer Inst,,
1964, 33, 105-118.
7.	Rrallinorr H. F., Anat. Auz., 1927, 63, 209-214.
8.	Livjsscu B.-E., Samabinbanu M., Lucr. șt. I. C. G. T., 1973,1, 23-25.
9.	Marino S., Gytologia, Tokyo, 1944,13, 247-264.
10.	Melander Y., Hereditas, 1959,45, 649 — 664.
11.	Nichols W. W., Levan A., Lawrence W. C., Hereditas, 1962,48, 536— 538.
12.	Nowele P. C-, Cancer Res., 1960, 20, 462.
13.	Sasaki M. S., Marino S., J. Hered., 1962,53,157-162.
14.	Ulbrich F., Wewhold E., Beri. Milnch. Tierărztl. Wschr., 1963,76, 269.
15.	Wbinhold E., Beri. MUnch. Tierărztl. Wschr., 1968, 81, 314—315.
16.	Wbinhold E-, Europ. Koll. Zytogenetik, Giessen, 1970.
Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor,
Laboratorul de genetică,
Corbeanca — Ilfov.
Primit in redacție la 21 iunie 1975.
CERCETĂRI PRIVIND VARIANTELE BIOCHIMICE
EREDITARE LA RASA MERINOS DE PALAS
DE
EUGENIA MILOVAN, I. GRANCIU și ELENA STAMATESCU
For Hb and Tf determinations respectively, 540 ewes of the Merino Palas breed
were studied. The amylases and ceruloplasmines showed no variation. Hb B had
70 % gene frequency. Tf had 6 identified alleles and 13 phenotypes of which
Tf D had 55% and Tf A 37% gene frequency. Of 94 twin pairs 22 had an
identity at Tf and Hb and might be monozygous.
Male twin pairs were 50 % fewer than both females heterosexuals. Five twin pairs
showed false paternity.
Cercetările electroforetice asupra proteinelor serice, asupra hemo-
globinelor sau a unor enzime din organismul animal au relevat existența
unor variații ale acestora, aflate sub control genetic (2), (4).
Studiile pe familii au permis să se stabilească faptul că transmi-
terea ereditară a variantelor observate se face mendelian, și anume codo-
minant. Acest mod de ereditare fiind relativ ușor de detectat, pentru
faptul că nu este mascat în nici una din formele sub care este cunoscut,
conferă o serie de avantaje. între aceste avantaje se, înscrie și posibilitatea
folosirii ca markeri genetici ai variantelor proteice, cum sînt transferinele
serice, hemoglobinele, ceruloplasminele, hemopexinele, amilazele, anhi-
draza carbonică ș.a.m.d. Genele marcate, prin stabilitatea lor, constituie
și un mod nou de determinare a identității indivizilor, știut fiind că acestea
nu se modifică în cursul vieții. De asemenea, favorizează stabilirea pater-
nității descendenților în cazuri controversate, asigurînd prin aceasta
un grad sporit de precizie în selecție.
La ovine s-a constatat existența polimorfismului genetic la multe
tipuri de proteine, încît se consideră justificată încercarea de a le folosi
în scopuri imediat utile ameliorării.
Acest lucru este urmărit și în prezenta lucrare.
MATERIAL ȘI METODĂ
S-a luat in studiu un număr variabil de ovine, In funcție de scop, astfel:
a)	Pentru determinarea Hb, de la 312 cap. ovine de rasă Merinos de Palas s-au recoltat
probe de slnge pe anticuagulant. Acest efectiv cuprinde oi-mame, berbeci și descendenți ai
acestora In majoritate gemeni.
6)	Pentru stabilirea transferinelor serice, s-au prelevat probe de ser sanguin de la un
număr de 540 de ovine de rasă Merinos de Palas.
Determinările de laborator au constat din electroforeza in gel de amidon descrisă de
O. S m i t h i e s (5) și G. G. A s h t o n (1), cunoscută din lucrări anterioare (3).
S-a procedat mai Intii la determinarea tipurilor de hemoglobine, transferine, ceruloplas-
mine și amilaze, la produși, mame și berbeci. După aceasta, s-a trecut la stabilirea indicilor
frecvenței alelelor și genotipurilor, la determinarea paternității și a zigoției gemenilor din
populația studiată.
ST. gl CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NR. 1, P. «7-71, BUCUREȘTI, 1976
63
EIUVEMU.. MIL'OVAjN și COLIABORAȚOiRI
2
3
■VtAIRIIlA.'N'IlELdE BIOCHIMICE	OVINE
69
REZULTATE ȘI DISCUȚII
a) S.-ap pus, în evidență trei genotipuri'de Hb (A, B și AB) (tabelul
nr.l),’ între căre tipul B liomozigot predomină (49,42%) asupra tipului
A, iar lie te re zi goții Hb AB se: apropie de; tipul B printr-o frecvență de
peste !41%. Frecvența alelică este favorabilă genei Hb B (70% față- de
gena A 30%).
.	. Tabelul / nr. 1
Frecventa alelelor și repartiția genotipurilor de hemogloblnă
la oile de rasă Merinos de Palas
Alela	Frecvență	Geno- tiptil	Frecvența estimată	Nr. observat și estiitlăt
Hb A Hb B	0,296±0,0182 0,703 ±0,0183	. AA AB BB	: 0,0876 0,4161 0,4942	33 (27,33) 119 . (129,85) 160 (154,19) n=312 (311,38)
?>) Transferinele serice- sînt reprezentate la această populație de'
șase alele (Tf A, B? C, DțE'și M), pe bâza cărora s-âu identificat 13 feno-
tipttri (tabelul nr. 2). Alelă Tf D înregistrează frecvența genică cea mai
ridicată (nă%), urniîită de Tf A (37 %). " \	\	....
■-	Tabelul nr. 2
• '	Tr&fen|» iileaiWpr Și tcpaHl|>a genatipiirfc
Alela'	i^	Gendtipul	/ Frecvența estimată.	Nr. observat . și estimat
• •/ Tf A	Q-,371±0,0147	-A A,—	0,1378	85	(74,52)
‘ Tf i>	:	(),553 ±0,01.51	. dd	0,3065	180 (.165,24).
Tf B	O,0f9±0,b041	BB	0,0003	.1	(0,205)
Tf M	0,020 ±0,0043	MM ''	O,obo4 '	6	(0.216)'
Tf C	0,006±0,0024-	CC	■ 0,00004	2	(3,51)
Tf E	0,028,0,0050	EE		r ■ —•
		AD .	0,4111	..s	203 (221,94)
		AB	0,0144	9 . (7,776) .
	DT •	AE	■' 0,0213	'	' 8	(11,502) "
		AM	0,0151	10	(8,154)
		...AC , ,	0,0018	1	(2,59)
		BD	0,0214	10	(11,55)
		DE	0,0317	23	(17j 172) .
	t'	“•	CD	/ 0,0071	2 . . (3,88)	-
■ •	•' '	ii ■510(528,255)	;
Din cele 13 genotipuri puse în evidență,' Tf AD a înregistrat'frec-
vența cea mai ridicată (41 %), urmată de Tf DD (30 %) și de Tf A A (13 %).
Alte genotipuri' prezintă frecvențe simțitor mai .reduse, unele Sub 10 %,
ca Tf MM, Tf BBj Tf C(% Tf A(% Tf OD. Genotipul homozigot Tf EE nu
a fost prezent la nici un individ. ■	7	.... /
•hj' în ‘imnă dotermiiiării tipurilor'de Cp și de Ant nu s-a constatat'
nici o variație la acești doi loci și deci absența polimorfismului, toți indi-
vizii prezentau, fără excepție, o singură, bandă de migrare elecțroforetică,.
d)	în turma de oi supusă analizei au activat 18 berbeci pepinieri,
de la care s-au găsit 77 de prpduși reținuți în unitate. Rezultatul îm-
perecherilor după genotipul Tf la părinți și Ia produși este redat în tabelul
nr. 3. Se poate constata că segregarea alelelor Tf la descendenți este foarte
apropiată de cea estimată, probînd faptul că se respectă transmiterea ere-
ditară codominantă, care caracterizează tipurile de Tf serice la ovine.
Tabelul nr. 3
Segregarea tipurilor de Tf de la părinți la descendenti la ovine Merinos do Palas
Fenotip părinți	Fenotipul descendenților							Total
	AA	AD	AE	DD	DE	BD	BB	
ADxAA	3(2)*	1(2)					.—	— .	—	4
DD	■—	11(11)	—	11(11)	. .—	—	—	22
AD	7(5)	11(10)	—	2(5)	■—	—		20
DE	—	-( 0,25)	-(0,25)	1(0,25)	-(0,25)	—	—	1
DDxDD	—	—	—	14(14)	—	—	—	14
AD	.—	6( 5,5)	—	5( 5,5)	—	.—	—	11
AE	—	-( 1)	—	—	2(1)	—	—	2
AA	—	1( 1)	—	—	—	—	—	1
BDxBD	—	—	—	-( 0,5)	—	2(1)	-(0,5)	2
Total	10	30	—	33	2	2	—	77
* în paranteză se prezintă numărul estimat.
e)	în urma analizei electroforegramelpr la cele 94 de perechi de ge-
meni la nivelul locilor determinanți ai tipurilor de Hb și Tf, s-a putut sta-
bili existența unei identități perfecte între cogemeni la 22 de perșphi
(23,4 %). Acești gemeni se pot considera ca fiind monozigoți, pe baza iden-
tității la cei 2 loci, după cum rezultă din tabelul nr. 5. Totuși, este greu
de tras definitiv o astfel de concluzie, dacă nu se adaugă și alte elemente
de certitudine, cum ar fi grupele sanguine,' întrucît, în acest caz, într-o
proporție destul de ridicată (17 %) se găsesc și gemenii de sex opus (fra-
ternali), care au și ei tipurile de Hb și Tf identice.
Tabelul nr. 4
Conteni cu pațernițatea falsă
Specificare	Mtr. *	Tf	Mtr.	Tf	Mtr.	Tf	Mtr.	Tf	Martor	Tf
Mamă	7 037	DD	7103	AD	7 462	DD	2 208	DD	450	DD
Tată	798	DD	1 3Q2	AD	1 566	DD	1 382	AD	810	DD
Produs 1	77	DD	155	AA	345	AA	1 039	DE	1 584	DD
Produs 2 * Mir.» m	78 lirico].	AD	156	DE	346	AA	1 040	DE	1 585	DE
Se poate constata (tabelele nr. 5 și 6) că perechile de sex mascul sînt
cu circa 50 % mai reduse ca număr față de perechile de gemeni de sex femei
sau perechile de gemeni hețerosexuali (mascul și femelă). Gemenii hetero-
sexuali (76 de cap.) se găsesc în proporție practic identică eu gemenii de
șex femei (80 de cap.). Cauza acestui fenomen încă nn poate, fi explicată.
70
EU'GHNOIA MILIOVlAlN și COajABORA-TOMI
4
f)	Analiza electroforegramelor privind tipurile de Tf serice la gemeni
și la părinții acestora a dus la constatarea că în 5 cazuri paternitatea a fost
falsă (tabelul nr. 4). Se poate observa neconcordanța dintre tipurile de
Tf de la gemeni și cele ale părinților. Acest fapt conduce la excluderea
paternității propusă pe bază de înregistrare la indivizii în cauză, eu con-
secințele cunoscute privind destinația acestora.
Tabelul nr. 5
Gemeni la rasa Merinos do Palas eu Hb șl TI identice
Sexul Tipul	Hb				Tf										Observații
	A	B	AB	total	A	Dl	B	M	AD	AB	AM	BD	DE	total	
4			4			4	3	—	—	—	1			—	—			4	
4	—	4	—	4	3	—	—	—	1	—	—	—	—	4	Posibil monozigoți
Total	—-	8	• —	8	6	—	—	—	2	—	—	—	—	8	
?			13	5	18	2	7	—	—	6			1	1	1	18	23,4%
?	—	13	5	18	2	7	—	—	6	—	1	1	1	18	
Total	—	26	10	36	4	14	—	• —	12	—	2	2	2	36	
<J	2	7	7	16	5	6				4							1	16	
	2	7	7	16	5	6	—	—	4	—	—	—	1	16	Fraternali
Total	4	14	14	32	10	12	—	—	8	—	—	—	2	32	17 %
Total general	4	48	24	76	20	26	—	. —	22	—	2	2	4	76	
Tabelul nr. 6
5	VAtMAMIIEIUE BÎOCHIlMIiC® SKElDanlAlHS UA OiVUNiB	71
CONCLUZII
Indicii polimorfismului genetic biochimic la rasa Merinos de Palas,
la loci cu variabilitatea determinată, dau posibilitate amelioratorilorsă
cunoască rasa în această fază de ameliorare, sensul evoluției acesteia sub
acțiunea selecției și, de asemenea, să verifice practic identitatea genitori-:
lor, paternitatea produșilor, precum și zigoția gemenilor.
BIBLIOGRAFIE
1.	Ashton G. C., Nature, Lond., 1963, 198,117—118.
2.	Backhausz R., Xllth European Conference on Animal Blood Groups and Biochemical Poly-
morphism, Akad. Kiado, Budapesta, 1972, 29—40.
3.	Milovan E., Granciu I., St. și cerc, biol., 1974, 26, 4, 269— 270.
4.	Robertson A., Xth European Conference on Animal Blood Groups and Biochemical Polymor~
phism, I. N. R. A., Paris, 1966, 35-40.
5.	Smithies O., Biochem. J., 1955, 61, 629—641.
Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor
Corbeanca— Ilfov.
Primit în redacție la 20 august 1975.
Gemeni la rasa Merinos de Palas cn Hb și Tf diferite (fraternali)
Sexul Tipul	Hb				Tf									
	A	B	AB	total	A	D	B	M	AD	ab|am|bd|de				|	total
3	3	7	2	12	2	2	1				5			1			1	12
<?	1	4	7	12	3	2	—	—	4	1	—	—	2	12
Total	4	11	9	24	5	4	1	—	9	1	1	—	3	24
	5	11	6	22	3	6		1	10							2	22
	—	11	11	22	4	9	—	—	7	—	—	—	2	22
Total	5	22	17	44	7	15	—	1.	17	—	—	'—	4	44_
	4	10	8	22	3	10			—	6			1			2	22
$ .	3	6	13	22	4	7	—	1	9	—	—	—	1	22^
Total	7	16	21	44	7	17	—	1	15	—	1	—	3	44_
Total general	16	49	47	112	19	36	1	2	41	1	2	—	10	112
Total gemeni tabe- lele nr. 5 și 6	20	97	71	188	39	62	1	2	63	1	4	2	14	188== 94 de perechi
CERCETAREA ACTIVITĂȚII SPECIEI FORMICA RUFA L.
CU AJUTORUL METODEI DE MARCARE PRIN CULORI
ÎN CONDIȚII EXPERIMENTALE
9
DE
DINU PARASCHIVESCU
The author presents the results of his investigations carried ouț by the labclling
method in an experimental nest. The activity of For mica rufa L. as for glucide
nutrition, larva imniobilization and death on transport is presented.
Pentru aplicațiile multiple ale furnicilor roșii de pădure, și anume
folosirea Iot în combaterea biologică (2), (5), în apicultura pastorală (2),
(4), (6), (7), (8), în parazitologie, pentru rolul lor de gazde complementare
ale trematodului Dicrocoelium lanceatum (1), (3) sînt necesare în prealabil
experimentări în laborator în cuiburi artificiale, care permit studierea
activității lor, utilizînd numproase metode de investigare. Una dintre
metodele cunoscute, cea mai eficace, este metoda de marcare cu culori
pe bază de ulei (5).
:	în lucrarea de față prezentăm rezultatele cercetărilor noastre utili-
zînd metoda marcării pentru prima dată în condiții experimentale.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul experimental, provenit dintr-un cuib cp cupolă de la Sinaia (1100 in alti-
tudine), a fost transportat în 6 saci (a cîte 25 kg fiecare), conținînd circa 50 000 de furnici
lucrătoare și circa 200 de femele, din specia Formica rufa L. Menționam că din cuibul de origine
(Sinaia) s-a lăsat material suficient pentru refacere. în cuibul artificial, special amenajat, fur-
nicile s-au aclimatizat în condiții optime și intr-un timp relativ scurt. Materialul pentru marcare
a fost colectat din anumițe categorii de furnici destinate cercetării. Pentru a nu se pierde din
materialul de studiu, acgsta a fost introdus'în cristalizoare mici, unse cu ulei de parafină.
Metoda folosită ă fost inițiată de D. Otto (5) și constă din marcarea segmentelor
gasterului prin culori pe bază dp ulei (alb, roz, galben, în general culori deschise), utilizînd un
ac entomologie fără virf sau vîțful uniși pensule fine. Marcarea constă din aplicarea de sus în
jos a cîte unui punct colorat atît pe partea stingă a celor 3 segmente, cît și pe partea dreaptă
a lor. Prin colorare șe pot obține diferite combinații de npmere de la 1 Ia 6 (fig. 1).
După marcare' s-a înregistrat numărul și s-a dat drumul furnicilor direct în cuib. Men-
ționăm că această metodă de marcare nu lezează tegumentul furnicii, deoarece vopseaua se
usucă repede.
în perioada iupip—iulie 1973, în condiții de experimentare, au fpst marcate prin aceașță
metodă 285 de furnici lucratoare.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Categoriile de furnici cercetate au fost turnătoare : 1) furpici cpre
se hrănesc cu glucidp ; 2) fuț’pici care ațapăi larvele j 3) furnici care trans-
portă larvele; 4) furnici care transportă furnici moarte; 5) furnici care
țfapșportă învelișuri de coconi.
ST. ȘI CEKC.țIOL., SERIA BIQL. AȘIM..T. 28, NB.l.P. 73-76, BUCpREȘȚț, 1976
74
DINU PAMAHCIHDV81SCU
2
Aceste cercetări s-au făcut în mod. separat pentru cele două arene
ale cuibului.
1.	Furnici care se hrănesc cu glucide. Cercetările experimentale
s-au efectuat zilnic între 23.VI și 26.VII.1973 la diverse ore (8—14),
urmărindu se dacă aceeași furnică marcată (de exemplu furnica nr. 4)
frecventează rezervorul cu glucide în fiecare zi și la aceeași oră. Din datele
obținute a reieșit că furnicile au vizitat zilnic rezervorul cu glucide (apa
cu miere de albine 50%), iar în unele cazuri chiar la aceleași ore.
Fig. 1. ~ Prezentarea schematică a metodei de marcare cu culoare albă In combinații de la
1 Ia 6. Marcările se citesc de sus în jos pe ambele părți ale gasterului.
A, Marcare cu un punct: 1, furnica nr. 1; 2, furnica nr. 2; 3, furnica nr. 3; 4, furnica
nr. 4; 5, furnica nr. 5; 6, furnica nr. 6. B, Marcare cu două puncte: 7, furnica nr. 12; 8,
furnica nr. 13; 9, furnica nr. 14; 10, furnica nr. 15; 11, furnica nr. 16. C, Marcare cu trei
puncte; 12, furnica nr. 123; 13, furnica nr. 124; 14, furnica nr. 126. D, Marcare cu patru
puncte: 15, furnica nr. 1 245. E, Marcare cu cinci puncte : 16, furnica nr. 12 345. F, Marcare
cu șase puncte: 17, furnica nr. 123 456.
De exemplu, pe baza analizei datelor din arena I, se poate constata
că furnica nr. 13 a frecventat rezervorul, după cum urmează : în ziua de
4.VII.1973 la orele 10,05 și 13,20, în ziua de 5.VII.1973 la orele 10,05 și
3	EXPERIMENTĂRII da formica rufa l.	75
12	,30, la 7.VII.1973 la orele 8,10 și 14,16, la 16.VII.1973 ora 12,25, la
17.VII.1973 ora 13,20, la 20.VII.1973 ora 7,55, la 21.VII.1973 orele 8,35
și 12,25, la 25.VII.1973 ora 13. De asemenea mai pot fi citate și furnicile
marcate cu nr. 12, 14, 2, 3, 6, 5, 45 etc. Pentru arena a II-a, mențio-
năm furnicile nr. 5, 13, 23, 46, 13, 14 etc.
2.	Furnici care atacă larvele. Din această categorie au fost marcate,
în aceeași perioadă, toate furnicile lucrătoare care au atacat larvele de
Tenebrio molior L., specie crescută în acest scop. în perioada cît au durat
experiențele, furnicilor din cele două arene ale cuiburilor artificiale li s-au
administrat zilnic cîte 10 larve aparținînd acestei insecte. Mai întîi s-au
efectuat observații etologice asupra acestor furnici. La început una apoi
două furnici se apropiau de larve și le apucau puternic de extremități
cu ajutorul mandibulelor, întinzîndu-le și astfel imobilizîndu-le. în același
timp, prin inocularea la locul de prindere a acidului formic, acestea para-
lizau imediat, permițînd transportarea lor cu ușurință la cuib.
Analiza datelor a relevat constatarea că furnicile marcate ca ataca-
toare de larve și-au păstrat această calitate și în zilele următoare, fiind
observate la anumite ore : de exemplu în arena I furnica nr. 3 a fost obser-
vată la data de23.VI.1973 ora 12,15, la 27.VII.1973 ora 12,05 ; furnicam. 1
în zilele de 4.VII.1973 ora 11,05, 7.VII.1973 ora 12,05, 14.VII.1973 ora
8,35 ; furnica nr. 2 la 7.VII.1973 ora 14,30 și 10.VII.1973 ora 8,05, la
13.VII.1973 orele 11,45 și 13,45 ; furnica nr. 14, în zilele de 7.VII.1973 ora
12,05, 9.VII.1973 ora 8,05 și 13.VII.1973 ora 11,45. în arena a II-a,
furnica marcată cu nr. 4 în zilele de 5.VII.1973 ora 14, 9.VII.1973 ora
10,05, 21.VII.1973 ora 12,55 ; furnica nr. 2 în zilele de 5.VII.1973 ora 14,
9.VII.1973 ora 10,05, 10.VII.1973 ora 12,05, 13.VII.1973 ora 11,05,
14.VII.1973 ora 12,30 etc.
3.	Furnici care transportă larve. Din observațiile noastre rezultă
specializarea unoi’ furnici în transportarea larvelor de Tenebrio molior
L., imobilizate în prealabil de celelalte furnici. Astfel, în arena I furnica
nr.l a fost observată după cum urmează : la 26.VI.1973 ora 8,10, la
13.VII.1973 ora 11,45, la 21.VII.1973 orele 10,50 și 12,50. în arena a II-a,
furnica marcată cu nr. 1 a fost observată la diverse ore, îndeplinind aceeași
activitate, în ziua de 13.VII.1973 orele 9,50 și 11,50, la 21.VII.1973 ora
12,55 sau în aceeași zi, dar la ora 14,55.
4.	Furnici care transportă furnici moarte și învelișuri ăe coconi. Este
cunoscut faptul că, atît în natură, cît și în condiții de experiment, furnicile
transportă și depun într-un anumit loc furnicile moarte, resturile alimen-
tare,precum și învelișurile de coconi ale nou-născuților. Astfel în arena I,
furnica marcată cu nr. 2 a fost observată în ziua de 24.VII.1973 la ora
8,05.
Din prezentarea acestor date rezultă că, în cadrul coloniei, furnicile
lucrătoare îndeplinesc o anumită activitate pe o perioadă oarecare de timp,
variind între 2 și 30 de zile.
în afara acestor furnici s-a putut observa și prezența furnicilor care
nu au nici un fel de activitate evidentă, ele explorînd permanent atît su-
prafața arenelor, cît și incinta casetei cuibului propriu-zis; asupra acestor
categorii de furnici se vor orienta în continuare cercetările noastre pentru
a preciza rolul lor.
76
DINU PAlSASCMTVjElSCU'
4
CONCLUZII
1.	Cu ajutorul metodei marcărilor cu culori, s-au putut stabili cu
precizie unele activități ale furnicilor lucrătoare apărținînd speciei Formica
rufa L. în condiții experimentale (cuib artificial).
2.	Activitățile stabilite au fpșt de hrănire cu glucide, atacare de
larve, de transport al furnicilor mparte și al învelișurilor de coconi.
3.	Furnicile lucrătoare marcate din aceste categorii au îndeplinit
cu regularitate aceeași activitate q perioadă relativ lungă de timp, care
Variază între 2 și 30 de zile.
BIBLIOGRAFIE
1.	Fromunda V., Paraschivescv D., Popescu S., Lungu V., Cercetări -veterinare și biopreparate
„Pasteur”, 1969, 4, 1-2, 305-323.
2.	GossiyAPD K-, Die Role Waldameise im Dienste der Waldhygiene, Metta Kinau-Verlag, Lune-
burg, 1951.
3.	Hohorst W., Graefe G., Naturwissenșchaften, 1961,I, 229—230.
4.	Kloft V., Maurizio A., Kaeser ĂV., bas Waldhonigbuch, Ehremvith-Veriag, Miinchen, 1965.
5.	Otto D., Die Roien Waldameisen, Al Zieman-Verlag, Wittenberg, Lutherstadt, 1962.
6.	Faraschivescu D„ St. cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 4, 355 — 362.
7.	Pabașchivescu D., Șt. cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, 3, 289 — 291.
8.	Paraschiveșcu D., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, 4, 369 — 377.
Institutul de științe biologice,
Laboratorul de ecologie terestră
București II, Splaiul Independenței nr. 291.
Primit în redacție la 27 iunie 1975.
IN MEMORIAM-
’ PROF. DE. EOBEET MEETENS (1894-1975)
La 23 august 1975, în urma unei mușcături provocate de șarpele
arboricol sudafrican Thelotornis kirtlandi, a încetat din viață, în vîrstă
de aproape 81 de ani, renumitul herpetolog german prof. dr. Eobert
Mertens.
Născut la 1 decembrie 1894 la Petersburg, termină cursurile liceale
la gimnaziul umanist, al școlii reformate din orașul natal iar în 1912 pleacă
la Leipzig, unde urmează cursurile facultății de medicină. Sub influența
strălucitelor prelegeri ale prof. Cari Chun, abandonează medicina pentru
ST. ȘI CEEC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28. NE. 1, P. 77-78, BUCUREȘTI, 1976
78
IN MBMORIAM
2
RECENZII
zoologie. Sub conducerea prof. R. Woltereck, își susține, în 1915, teza de
doctorat cu titlul „Cercetări asupra variabilității șopîrlelor de zid din
Italia”, lucrare pe care o elaborase în laboratorul prof. V. Bauer din
Positano. Este numit asistent onorific la Institutul de zoologie din Leipzig.
în aceeași perioadă ajunge și în Bomânia, unde stabilește legături rodnice
eu dr. Gr. Anțipa, directorul Muzeului de istorie naturală. Cu acest prilej
studiază fauna herpetologică și publică rezultate în 1921—1923, situîn-
du-se astfel printre pionierii acestei ramuri zoologice din țara noastră.
Impresiile despre țara, oamenii și natura noastră minunată nu le-a uitat
niciodată, manifestîndu-se ca un adevărat prieten al Eomâniei ori de cîte
ori a avut ocazia. Din 1919 lucrează ca asistent la Secția de mamifere
a Muzeului Senckenberg din Frankfurt pe Main, de care rămîne atașat
toată viața. Curînd devine custodele colecțiilor herpetologice iar, ulterior,
conduce Secția de vertebrate. în 1939 este numit profesor la Universitatea
Johann-Wolfgang Goethe din Frankfurt, unde a predat cursuri de eco-
logia, zoogeografia și evoluția vertebratelor. în 1947 i se încredințează
direcția Muzeului și institutului de cercetare Senckenberg, revenindu-i
dificila sarcină a reorganizării colecțiilor herpetologice, cele mai importante
din R. F. Germania. A condus muzeul în chip strălucit pînă la pensionarea
sa (1960).
Pasionat călător și adept al studiului pe viu al animalului, cu toate
aspectele biologiei și etologiei lui, B. Mertens a vizitat toate continentele
și aproape în fiecare an a cercetat fauna din jurul Mediteranei. încă din
tinerețe a urmărit amfibiile și reptilele în captivitate, devenind unul din
cei mai pricepuți terarieni din hune.
Prin, opera sa imensă (circa 300 de publicații), prof. Mertens se si-
tuează alături de titanii herpetologiei. Dintre cele mai cunoscute lucrări
amintim monografiile asupra lui Ablepharus boutonii și a familiei Vara-
nidae\ revizuirile genului Phelsuma-, studiile asupra formelor insulare;
contribuțiile la. cunoașterea faunei Camerunului, Pakistanului, Africii
de sud-vest; seria de lucrări consacrate herpetologiei tireniene; lista am-
fibiilor și reptilelor Europei (devenită clasică); reacțiile de amenințare
și de avertizare la reptile etc. A popularizat la nivel înalt aspecte faunistice
interesante și note de călătorie. Pe lîngă lucrări de sistematică, prof.
Mertens a publicat lucrări de ecologie, zoogeografie, teoria evoluției,
biologie generală (a fundamentat un tip de mimetism denumit mertens-
ian) și de ocrotire a faunei.
Cu moartea prof. B. Mertens dispare unul dintre ultimii cercetători
herpetologi care cunoștea temeinic această faună pe plan mondial și care
avea viziunea de ansamblu, necesară înțelegerii reale a relațiilor filetice.
I.	E. Fuhn
GERHARD HARTWICH, Nemathelminthes, Nematoda parasitica. I. Rhabditida and Ascari-
dida (Rhabditida și Ascaridida), în Die Tierwelt Deutschlands, partea a 62-a, Gustav
Fischer-Verlag, Jena, 1975, 256 p., 97 fig.
Lucrarea cunoscutului specialist dr. G. Hartwich, nematodolog la Muzeul zoologic din
Berlin, este concepută pe planul detei minatoarelor deja apărute in colecția Die Tierwelt Deutsch-
lands. în Partea generală autorul se ocupă de „Morfologia nematodelor” (A) și de „Anatomia”
(B) lor, insistlnd asupra principalelor caractere morfologice (aspectul extremităților corpului)
și anatomice (forma spiculilor copulatori), proprii familiilor, genurilor sau speciilor și, de aceea,
utilizate in sistematica acestor viermi. în capitolul „Biologie” (C) G. Hartwich tratează despre
ecologia (1) nematodelor parazite la vertebrate, arătind că, din 5 000 de specii cunoscute pină
în prezent, circa 600 se găsesc în pești, 260 în amfibieni și 580 în reptile, în timp ce păsările sînt
parazitate de 1 250 de specii iar mamiferele de 2 180 de specii de nematode. Este eviden-
țiată problema specificității de gazdă și a parazitării Intr-un anumit organ sau țesut. în con-
tinuare autorul se ocupă de dezvoltare (embrionară și postembrionară) și de ciclurile de invazie
(2) (monoxene și heteroxene), precum și de „Importanța economică” (D) și de „Tehnica de cer-
cetare” (E) a nematodelor parazite în vertebrate.
în Partea specială G. Hartwich prezintă unitățile sistematice ale clasei Nematoda, In
care sînt încadrate speciile parazite la animalele vertebrate. Lista generală de la începutul
acestei părți este urmată de chei de determinare și de diagnozele unităților sistematice. Pentru
fiecare specie din ordinele Rhabditida și Ascaridida autorul dă sinonimia, descrierea, gazda,
localizarea și biologia parazitului. G. Hartwich întocmește și o listă a nematodelor rabdittde și
ascartdide repartizate pe gazde, străduindu-se să o prezinte cît mai complet. în sflrșit, cartea
se încheie cu o bibliografie (670 de titluri) și un index alfabetic al numirilor latinești.
Lucrarea lui G. Hartwich lichidează o lacună a colecției, de multă vreme existentă. Bine
scrisă, cu un conținut științific corect folosit, cartea este importantă și prin utilitatea ei prac-
tică de determinator. Diagnozele clare, însoțite de figuri ajutătoare oferă posibilitatea folosirii
ei în determinarea acestor nemâtode-păraziți cu largă răspîndire la animalele vertebrate.
Elena Chiriac
G. H. SCHMIDT, Sozialpolgmorphismus bei Inșekten Probleme der Kastenbildung im Tier-
retch (Polimorfismul la insectele sociale, problemele formării castelor in regnul animal),
Biicher der Zeitschrift „Naturwissenschaftliche Rundschau”, Stuttgart, 1974, 974 p„
281 fig.
Mirmecologul dr. G. Schmidt, printr-o activitate susținută de coordonare, a reușit să
mobilizeze un număr de 24 de specialiști din domeniul insectelor sociale din întreaga lume,
care și-au adus aportul la această problemă deosebit de importantă atît pentru știință, cit și
pentru practică.
Lucrarea sintetizează toată literatura de specialitate referitoare Ia polimorfismul la insec-
tele sociale (Termite, Formicidae, Apinae, Vesptnae, Bombinae), fiind completată cu cele mâi
moderne metode de investigare (electrono-microscopice, histologice, biochimice).
După un capitol introductiv, consacrat prezentării istoriei și căilor de dezvoltare a cerce-
tărilor în polimorfismul social, restul capitolelor se referă la polimorfism în general, împărțirea
lucrătoarelor și formarea castelor, cu descrierea tuturor adaptărilor sub raport morfologic și
fiziologic al insectelor în cadrul coloniei, cauzele care au dus la formarea polimorfismului la
insectele sociale, cu prezentarea căilor genetice, fiziologice și ecologice, reglarea formării cas-
telor și repartiția indivizilor sexuați în coloniile de furnici, analiza factorilor abiotici (tempera-
tura care are un rol dominant), structura insectelor sociale, polimorfismul la termitele mari,
la furnici în general și la genul Formica în special, cu referiri și la celelalte insecte sociale, cu pre-
zentarea grupelor funcționale în cadrul castelor de lucrătoare.
ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 28, NR. 1. I’. 79-80,BUCnREȘTI, 197#
80
RECENZII
2
Fiecare capitol este bogat ilustrat și Însoțit de tabele, figuri clare, schițe, desene și grafice,
care facilitează înțelegerea textului; bibliografia se referă strict la subiectul tratat.
Monografia asupra polimorfismului la insectele sociale reprezintă o valoroasă realizare
pe plan internațional, care atestă nivelul ridicat al studiului insectelor sociale, descbizlnd
astfel noi orizonturi de cercetare tinerilor specialiști, care urmează să ăpriifurideZe acedstă
problemă iiițeresantă a biologiei. contemporane.
Dinu Paraschivescu
ElîHARD ESCHtER, V'erhaltungsforschung uni Evolutioti- (Cercetarea Comportamentului și
evoluția), Gdstdv Flschei’-Verlag, Jeiiă, 1974, 130 p.
Apărută în colecția Filozofie Și științele biologiei, broșiira )irof. E. Escliler reprezintă d
trecere în revistă a cercetărilor etâlpgtee pi’in pHsina mâțeridlismului dialectic, SÎiiditil cUțiriHide
urniătdârele capitole i Filozofia mârxist-leninistă; teoria evoluției și cercetarea feompoHămeri-
tului; Semiiificâția Șociabilităiii pentru dvOliiție; Geneză iiăiutâlă a conștiiriței' dmăhe; ^îâteriă-
UâfHul dialectic Și pozițiile' scolastice în corti^ârârea deosebirii eȘeh^iâie dintre oni și ahinial;
Coiisecințcle filozofice pentru teoria ântropogeneZei cârd deciirg diri cercețărea coriiportămen-
thliii ănimai; bbiectivui principat ăl ăutofiiliii (bâte acCeritiiaj'ea cârăcteritlui dialectic ăl rezul-
tatelor cercetărilor comportamentale, îndeosebi iri procesul dntrojiogeneZei. Se stiblihiăză'
idiportăiiță iiicltiderii tonipoi'tăfnentului (iiielusivâl Celui lîrtiâhj Și a fehoiiieiiului social printre
creațiile evoltlțifei priit selecție hâturală. Sjlțe deosebite îtisă de ihulți etblogi, E. Esciildr relevă
diferențele calitative iHâri atlt în cbiripbrtâiriehtui dmuliii, cit și iii dezvoltăteâ socială, că
Utmăre ă lionliriizării.-Este absolut necesar, spline E. Escliler, ăâ privim fe’vdluțiă că o unitate
ti cdîitihuității și disContiiiuitățil, a modificărilor, cantitative și calitative.
I. E. Fuhn . .
F. GROS, M. GRUNBERG-MANAGO, Șiosynihis.e des acides nucleiques. Replication et
transcription ( Biosinleza acizilor nucleici. Replicație și transcripție), Hermahn Collection,
Paris, .1974, 329 p., 142fig., 42 tab.
Lucrarea este o monografie destinată atît studenților în biologie, cît și cercetătorilor dor-
nici de a dobîndi noțiuni fundamentale legate de problemele actuale ale eredității, Ea clarifică
diferite aspecte de mare actualitate ale biologiei moderne. Deoarece concepțiile asupra meca-
nismelor replicării genetice au evoluat considerabil după 1970, prin descoperiri de o mare impor-
tanță, carteâ integrează aceste noi descoperiri cunoștințelor clasice de biologie moleculară.
Cartea cuprinde două părți, și anume: I; Sinteza ADN și II. Sinteza ARN. Capitolele
părții întîi sînt: 1. Natura și diversitatea materialului genetic în lumea vie; 2. Modalitățile
replicării in uiuo ia procariote; 3. Replicarea ADN. in vitro; 4. Proprietățile chimice șifizico-
chimice ale produșilor replicării prin, enzima lui Kornberg; 5. Considerații asupra mecanis-
tpeior replicării in umo/țrolul și proprietățile epzimelor; date recente asupra unei mutante poli-,
m'erazice rie'gâtive; ADN poiimerăze noi); 6. Factori cârd intervin în mecanismele regulatoare
ale replicării; ?. AON polimerazele virale, revers-țranscriptazele. Capitolele părții a ÎI-a"
sînț : 1, Pqlihucleptid iosforilazele; 2. Diferite tipuri de gene; unitățile de transcripție (punerea
în evidență a Af^. inesager) ; 3. Proprietățile gqnerale ale ARN mesageri bacterîpni; 4. Princi-
palele reacții catalizate de ĂRbț poiimerăze AON dependente (proprietățile enZiniei; natura
produșilor); 5, Etapele principale ale transcripției; 6. Replicarea ARN viral. / .
......	.......	'	Margareta 'liuntitreșcu
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Revista „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală"
publică articole originale de nivel științific superior, din toate
domeniile biologiei: morfologie, taxonomic, fiziologie, genetică,
ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca:
1. Viața științifică ce cuprinde unele manifestări științifice din
domeniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri etc.;
2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente cărți
dc specialitate apărute peste hotare.
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate la două rînduri, în două exemplare.
Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilografiate
pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hlrtie
de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor
din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și gra-
fice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor,
în bibliografie se vor cita, alfabetic și cronologic (cu majuscule),
numele și inițiala autorilor, titlurile cărților (subliniate) sau ale
revistelor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), anul,
volumul (subliniat cu două linii), numărul (subliniat cu o linie),
paginile. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză,
de maximum 10 rînduri. Textele lucrărilor, inclusiv bibliografia,
explicația figurilor și tabelele nu trebuie să depășească 7 pagini
dactilografiate.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații
etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, București 22,
Calea Victoriei nr. 125.
La revue « Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală»
paraît 2 fois par an.
Toute commande â l’Ctranger sera adressâe ă ILEXIM, Dăpar-
tement d’exportation-importation (Presse), Boite poștale 2001,
telex 011 226, Calea Griviței 64—66, Bucarest 22, Roumanie, ou
â ses reprCsentants â l’ătranger. En Roumanie, vous pourrez
vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.