. ' (/ 4dnWțWf.V ; p’/ 'i/1'^' ^ A’" AkA;<^AA;> •AAA ■'A'!AA^V5A^A:?5A7aJ;v^J4«iM«ntn WWkyA WciliiJU WuiiihjIm n VpfcU ,». H:a )Un.< , t d-wW' kkfck Jîpdipt^l^pfiQjl Jl| ItVrtiif'iijț J Ult.IfiJiUi.p țj 'ifUiA Udl ?/Msj 1 'Gu. ’iUt ’’ , , , k\ imu i iib)i)iiijiofti^WlSunKb)"hm ^0 nm! a,, '., ’'W-b '&I''1 (•mAit-’h « î/jih, «^iuWvv/^ijsAA;^^ WMv 1 i'Woiji a(> , Jl (>p (i.ii'iiXibdlSiVmi)'Ițuvtițif fojrpi fpif 'W j'i,; 'A„ îft Un , opinii ;ub S-’Wl’ MtOiQlil. irnn.pmîfW-A^Uîph/’UhU^^ ;. ' 7p^m^WWm;U'W4B®A<:OSS'£-M;®S“K<<Șp:W /,f '''^Vj. ' J k '.y--Y~' t 1 !:^" '< iVM IMA a-A uWV^WVM, '^> jlft de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la ILEXIM, Serviciul export-import presă. P. O. Box 2001, Calea Griviței nr. 64 — 66, Oficiul poștal 12, România, sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile, revistele pentru schimb se vor trimite pe adresa Comite- tului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală”. APABE DE 2 OBI PE AN EDITURA ACADEMIEI R. S. ROMÂNIA CALEA VICTORIEI NR. 125 BUCUREȘTI 22, TELEFON 50 76 80 ADRESA REDACȚIEI: CALEA VICTORIEI NR. 125 BUCUREȘTI 22, TELEFON 50 76 80 SUMAR. ' EUGEN V. NICULESCU, Criteriile speciei sub aspect biologic și taxonomic 255 VIOREL ȘTEFAN, Enhitreide (Oligochaetă) din Carpații Răsăriteni . . . 261 MIHAIL GHIUȚĂ, Trei specii de eriofiidocecidii noi pentru România . . 265 N. NEAGA, M. LAZĂR și A. NEGREA, Modificări hlstologice în pancreas la puii de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic.................... 269 PINCU ROTIMBERG, ECATERINA DUCA, GABRIELA LINCK și MATILDA JITARIU, Metabolismul caroteno-lipidic în timpul nim- fozei la Leptinotarsa decendineata Say........................ 273 CORNELIA DUCA și RODICA GIURGEA, Respirația tisulară a oviduc- tului de găină pe parcursul unui ciclu funcțional.............. 279 RODICA GIURGEA și CORNELIA DUCA, încorporarea seleno-metioni- nei în diferite organe la pui și găini ....................... 283 VASILE HEFCO și EUGEN ILUC, Comportamentul condiționat ope- rant la șobolani cu hipotalamusul median izolat................ 287 EUGENIA CHENZBRAUN, Acțiunea imipraminei asupra unui comporta- ment motor alimentar la șobolan ............................... 293 EUGENIA DIMOFTACHE și EUGEN A. PORA, Efectul unor variații ionice de calciu și magneziu asupra adeziunii celulare pe substrat 297 EUGEN A. PORA și MARIANA ȘINCAI, Observații cu privire lă apariția și persistența anticorpilor antiascaridieni la puii de găină .... 303 MARGARETA MANOLACHE, Evidențierea cu tripsină a modelului de benzi cromozomiale la șobolan (Railus norvegicus — linia Wistar) . . 307 MARGARETA BORCEA, Considerații asupra polimorfismului genetic la cîteva populații de Lacerta agilis chersonensis Andrzejowski din Moldova ............................................................. 313 C. DRUGESCU, Observații asupra fenologiei populației de Balaninus glandium Marsh................................................. 317 GRIGORE MĂRGĂRIT, Contribuții Ia cunoașterea răspîndirii bibionide- lor (Dipiera, Nematocera) în România........................... 323 SILVIA GROSU, Observații asupra nutriției la Plodia interpunctella Hbn. (Lepidoplera-Phycitldae) ................... 327 GHEORGHE SIN, MATILDA LĂCĂTUȘU și IRINA 'TEODORESCU, Hrana la broasca de lac (Rana r. ridibunda Pali.)..................... 331 "SIMONA APOSTOL, Toxicitatea etanolaminelor pentru nevertebratele acvatice ............................................................ 345 ȘTEFANIA FLORU, AL. POLIZU și L. MANOLACHE, Contribuții la cu- noașterea nivelului reziduurilor de pesticide organoclorurate la iepurele sălbatic.................................................... 353 RECENZII............................................................ 357 INDEX ALFABETIC..................................................... 363 ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T.27. NE. 4, P. 263 - 364, BUCUREȘTI, 1975 CRITERIILE SPECIEI SUB ASPECT BIOLOGIC ȘI TAXONOMIC DE EUGEN. V. NICULESGU The author emphasizes in this work that distinction shouid be made between the species criterion and the interspecific one. By ”species criterion”, the author means that criterion -which is proper to the species and which is utilizable in delimiting the species against the subspecies and the genus; the interspecific criterion is, in ex- change, used in delimiting the species from each other. Further on, it is demonstrated that the genitalia appear to be the most valuable spe- cies and interspecific criterion. Reproductive isolation is a good species criterion, but it cannot be used as an interspecific one. Finally, it is stated that the cytogenetic criterion has no value either as species or as interspecific mark. Criteriile speciei sînt privite în mod diferit de către biologi și siste- maticieni. Pe cei dintîi nu îi interesează criteriile de identificare a speciilor ci „criteriile de specie”, adică criteriile cu ajutorul cărora ei pot defini specia pentru a o delimita de alte categorii taxonomice, ca subspecia sau genul. Astfel, K. M. Z a v ad ski (10) nu vorbește de „problema speciei”, ci de „teoria speciei” și afirmă că studiul speciei nu trebuie să se reducă la delimitarea și descrierea caracterelor exterioare ale speciei, ci la studierea esenței speciei, adică particularitățile esențiale ale speciei. în același sens s-a pronunțat șiV. I. Polianski (9), care distinge aspectul general al problemei speciei — cuprinzînd problemele de biologie generală care pri- vesc toate speciile — de aspeetul particular, care cuprinde problemele referi- toare la particularitățile specifice ale speciilor în diverse grupe sistematice. Așa stînd lucrurile, criteriile sînt considerate în mod diferit, după cum este vorba de „esența speciei” sau de „aspectul particular” al speciilor. Trebuie deci să facem distincția între criteriul de specie și criteriul interspecific. Prin criteriu de specie noi înțelegem acel criteriu propriu speciei, cu ajutorul căruia putem delimita specia de subspecie și gen, iar prin criteriu interspecific înțelegem acel criteriu pe care îl folosim la identi- ficarea și delimitarea speciilor unele față de altele. Cînd delimităm speciile A, B, C, D etc. ale unui gen folosim criterii interspecifice. K. M. Zavadski analizînd diferitele criterii de specie ajunge la concluzia că „nu există nici unul care să poată fi folosit drept caracter unic și absolut al speciei. Criteriul morfologic al speciei, de pildă, nu conține posibilități care să îngăduie definirea acelui „grad de deosebire” ce urmează a fi socotit drept specific. Nu există caractere specifice morfologice, ana- tomice, histologice sau citologice care să permită marcarea însăși a speciei, ST. SI CERC. BIOL, SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NB. 4,P. 255-259, BUCUREȘTI, 1975 256 EUGEN V. N'ICUILESCU 2 nu și a altor grupuri (iutraspecifice sau supraspecifice). Nu există nici un fel de grad de distincție „standard”, caracteristic speciei. Unul și același caracter poate servi drept criteriu al speciei pentru un grup, iar pentru alte grupuri — drept criteriu al genului, al familiei sau chiar al subspeciei”. Din rîndurile de mai sus rezultă clar că Zavadski vorbește aici de criteriile de specie. După el nu există nici un caracter propriu speciei prin care să putem delimita precis specia de alte categorii taxonomice, diferitele caractere fiind în același timp aplicabile atît subspeciei cît și celorlalte taxa. După ce am stabilit sensul noțiunii „criteriu de specie”, să analizăm pasajul de mai sus pentru a vedea dacă K. M. Zavadski pune just problema. Mai întîi trebuie să subliniem greșeala ce o face K. M. Zavadski cînd pune pe aceeași treaptă caracterele morfologice, anatomice, histolo- gice și citoîogice. Aceste caractere n-au toate aceeași valoare și de aceea nu le putem considera „în bloc”. Așa de exemplu, caracterele anatomice n-au niciodată valoare specifică, ele se utilizează numai pentru caracteri- zarea categoriilor superioare. Nici caracterele morfologice nu au toate aceeași valoare, cum am arătat în mai multe lucrări (4), (7). Astfel, există o mare deosebire între habitus, palpi și antene pe de o parte și armătura genitală pe de altă parte, în ce privește valoarea lor diagnostică. Armătura genitală este singurul caracter morfologic care poate deosebi specia de subspecie, deoarece armătura genitală este un excelent criteriu de specie, dar este inutilizabilă în determinarea subspeciilor. Tot armătura genitală ne permite să delimităm specia de gen, cum am arătat în alte lucrări (7), (8). în ceea ce privește caracterul citologic al formulei cromozomice, acesta, într-adevăr, nu este caracteristic speciei, deoarece o aceeași formulă cromozomică poate fi caracter individual, rasial, specific sau generic (4), (6). Prin urmare, negarea calităților de criteriu de specie tuturor caracterelor menționate de K. M. Zavadski nu este justă; în această apreciere nu poate fi inclusă armătura genitală care este un excelent criteriu de specie. în ce privește criteriul ecologic , K. M. Zavadski observă, just, că acest criteriu „nu permite delimitarea formei ecologice în interiorul speciei de specia ca atare”. La aceasta noi am adăugat că nișa ecologică nu caracterizează numai specia, ci și subspecia. Despre criteriul genetic autorul afirmă că acest criteriu „luat izolat, nu poate, de asemenea, să distingă însușirile specifice nu numai de carac- terele cu semnificații genetice ale formelor iutraspecifice care au o însem- nătate geografică sau ecologică (subspecii, rase, forme ecologice), dar nici de caracterele stabilizate, pe baza cărora se disting între ele biotipurile și alte grupuri ce fac parte dintr-o populație unică”. Sîntem în totul de acord cu K. M. Zavadski în această privință și adăugăm, mai concret, că variația individuală și rasială a formulei cromozomice fiind foarte largă, numărul de cromozomi nu poate fi considerat ca un caracter de specie, deoarece același număr îl putem constata la indivizi (variație individuală), la rase, la specii și chiar la genuri (4), (6). Despre criteriul fiziologic (imposibilitatea încrucișării), K. M. Zavadski spune că „așa cum a arătat Darwin, nu are nici el o însem- nătate absolută și, în afară de aceasta, nu poate fi aplicat la organismele 3 CRITERIILE SPEOBEII SUB ASPECT BIOLOGIC Șl TAXONOMIC 257 care nu se reproduc pe cale sexuată”. Aici trebuie să subliniem marea divergență dintre K. M. Zavadski și E. M a y r. Acest din urmă autor (3), ca și B ă n ă r e s c u (1) și alții, admite că izolarea repro- ductivă este unicul criteriu de specie! în această privință, desigur că K. M. Zadavski se apropie mai mult de adevăr decît E. M a y r. Noi nu putem accepta opinia lui M a y r, deoarece pentru noi, care cunoaștem valoarea armăturii genitale la insecte, criteriul mixiologic nu este unicul criteriu de specie. Totuși el este un bun criteriu, permițîndu-ne să distingem specia, izolată reproductiv, de subspecie care nu are această particulari- tate. Cît despre valoarea armăturii genitale ca criteriu de specie, nu mai insistăm deoarece am dezbătut problema pe larg în mai multe lucrări anterioare (4), (7). După aceste cîteva considerații asupra criteriului de specie, deci asupra „speciei biologice”, vom urmări, în cele ce urmează „specia taxo- nomică” L Desigur că „specia biologică” și criteriile ei interesează și pe siste- maticieni, dar aceștia se ocupă în special de „specia taxonomică”, utilizînd acele criterii care le permit să identifice și să delimiteze speciile unele față de altele. Marea majoritate a sistematicienilor procedează în acest mod. Unii biologi afirmă că aceasta ar fi o preocupare minoră — activi- tate muzeistică. K. M. Zadavski afirmă că sistematica „a încetat să fie o stăpînă a științelor, devenind doar una dintre ramurile necesare studierii speciei, ba chiar nefiind chemată să cerceteze legile interioare ale speciei”. Nici noi nu afirmăm că sistematica este „stăpîna științelor”, dar nici nu considerăm că activitatea sistematicianului este minoră față de a biolo- gului, fiziologului sau geneticianului. Toate științele sînt necesare, toate disci- plinele noastre biologice sînt deopotrivă de utile și interesante. K. M. Zavadski spune că sarcinile sistematicienilor se reduc, în esență, la delimitarea și descrierea caracterelor exterioare ale speciei. Chiar dacă ar fi numai aceasta și încă ar fi de ajuns pentru ca să i se acorde sistematicii un rol tot atît de important ca și ecologiei sau fiziologiei. Să nu uităm că numai datorită sistematicienilor avem astăzi inventariată aproape toată fauna globului (ce muncă uriașă) și un sistem de clasificare a întregului regn animal. Care sînt criteriile de care se servesc sistematicienii pentru descrierea, identificarea și delimitarea speciilor „taxonomice” ? Să considerăm aceleași criterii ca și pentru speciile „biologice” și vom vedea că nu toate au aceeași valoare. Primul criteriu „interspecific” este criteriul morfologic. Caracterele morfologice sînt numeroase și sînt procurate de palpi, antene, ochi, fanere, aripi (solzi, desen și colorit, formă și dimensiuni), exoschelet, picioare și armătură genitală. La larve se utilizează desenul și coloritul, forma, di- 1 Noi nu considerăm aceste categorii de specii ca real existente în natură și de aceea folosim aceste noțiuni ca simple figuri de stil — specia biologilor și specia sistematicienilor. Carlo Leonhardi scrie în Enciclopedia Italiană delle Scienze, nr. 199 Existența acestor specii zise fiziologice sau biologice este teoretizată mai ales de biologi, dar numai ex- cepțional ele pot fi luate în considerație de taxonomist. Speciile ecologice și biologice, prin absență de caractere distinctive ușor de observat, sînt numite și specii criptice. în orice caz ele se con- sideră ca specii netaxonomice”. 258 EUGEN V. NICULElSlCU 4 vergele apendice externe și mai ales piesele bucale și chetotaxia. Toate aceste caractere pot fi utilizate, dar ele trebuie alese deoarece au valoare inegală, unele din ele fiind inutilizabile în anumite grupe. Deoarece am arătat pe larg în trei lucrări anterioare (4), (7) valoarea acestui criteriu în identificarea speciilor, acum nu mai revenim. Adăugăm numai că criteriul morfologic interspecific în ansamblu este cel mai valoros dintre criterii. Datorită marii constanțe intraspecifice și marii variații inter- specifice, armătura genitală este cel mai valoros criteriu interspecific. Despre criteriul citogenetic interspecific trebuie să spunem același lucru ca și despre criteriul citogenetic de specie, adică este lipsit de valoare taxonomică. Aceasta se datorește faptului că în multe genuri formula cromozomică este aceeași la toate sau la majoritatea speciilor genului. Chiar cînd aceasta diferă de la specie la specie cu cîteva unități, tot nu ne putem baza pe numărul de cromozomi, deoarece acest număr diferă și la rase și la indivizi (4), (6). Criteriul ecologic interspecific poate fi utilizat în scopuri taxonomice, dar e necesară multă circumspecție, deoarece nu numai speciile au nișă ecologică distinctă, ci și subspeciile. Prin urmare, dacă avem o formă de a cărei statut taxonomic nu sîntem siguri, este foarte greu de decis dacă nișa ecologică este ,,specifică” sau „subspecifică”. De aceea, stabilirea statutu- lui taxonomic specific trebuie neapărat confirmată de criteriul genitaliei. Criteriul mixiologic, care este un bun criteriu de specie, nu poate fi utilizat ca criteriu interspecific. Aceasta se explică ușor dacă ne gîndim că, în marea majoritate a cazurilor, toate speciile unui gen sînt izolate repro- ductiv; deci, acest criteriu nu ne permite să distingem o specie de alta, ambele fiind intersterile. Așadar, dacă vrem să stabilim statutul taxonomic a două entități folosind în exclusivitate acest criteriu și constatăm că ambele sînt neizolate reproductiv, nu putem trage concluzii taxonomice certe, deoarece una poate să fie specie și cealaltă subspecie; dacă le-am considera pe amîndouă ca subspecii, pentru motivul că ele se încrucișează am comite o eroare taxonomică deoarece una din ele este specie. Prin urmare, criteriul mixiologic este inutilizabil ca criteriu interspecific. Din cele de mai sus rezultă că, atît în ce privește criteriul de specie, cît și criteriul interspecific, avem suficiente caractere pe care le putem utiliza. Unele criterii sînt foarte precise și cu totul obiective, altele dimpo- trivă, din cauza variabilității caracterelor, sînt mai mult sau mai puțin precise, subiective și arbitrare, dînd loc la divergențe nesfîrșite între sistematicieni. Aceasta a făcut pe E. M a y r să afirme că „nici un sistema- tician nu poate trage din materialul sistematic concluzii de sinteză care să poată fi aplicate de toți colegii săi sistematicieni”. Aceasta însă nu în- seamnă că criteriile folosite sînt toate deficiente, ci se datorează faptului că speciile de animale nu sînt echivalente, ele găsindu-se pe diferite trepte de dezvoltare a nivelului de organizare a speciei. Noi am arătat și în alte lucrări că specia la protozoare, viermi, insecte etc. nu este aceeași cu specia ; de la vertebrate; dar chiar în interiorul unei aceleiași clase speciile au ' structură diferită, după cum și organizația lor morfologică diferă nu numai de la ordin la ordin, ci chiar și în interiorul ordinului. Astfel, este o mare deosebire între structura armăturii genitale la colembole, proture, efemerop- i tere unde e foarte simplă și cea de la lepidoptere, atît de complicată. 5 CRITERIILE ISPECIIEII SUB ASPECT BIOLOGIC ȘI TAXONOMIC 259 Chiar în cadrul unui ordin constatăm uneori mari deosebiri, ca de exemplu la homoptera. în concluzie, putem rezuma cele două categorii de criterii după cum urmează: 1. Cel mai valoros criteriu atît de specie cît și interspecific este, la lepidoptere, armătura genitală. 2. Izolarea reproductivă este un bun criteriu de specie, dar nu este unicul. în calitate de criteriu interspecific importanța sa este nulă. 3. Criteriul ecologic nu este un bun criteriu de specie, dar poate fi utilizat ca criteriu interspecific; în acest caz, statutul taxonomic specific stabilit trebuie neapărat confirmat cu criteriul genitalei. 4. Criteriul citogenetic nu are valoare nici ca criteriu de specie, nici ca criteriu interspecific. 5. Pentru scopuri taxonomice, criteriul morfologic, în general, și armătura genitală, în special, trebuie să aibă preeminență asupra tuturor celorlalte criterii. 6. Pentru problema speciei sub toate aspectele ei (criterii, definiție, structură, speciație) sînt foarte utile cercetările ecologice, genetice, fizio- logice și biochimice. BIBLIOGRAFIE 1. BXnărescu Petre, Principii și probleme de zoogeografie, Edit. Academiei, București, 1970. 2. Cain A. G., Animal species and their evolution, Univ. Hutchinson, Londra, 1958. 3. Mayr E., Animal species and evolution, Harvard Univ. Press, Cambridge (Massachussetts), 1963. 4. Niculescu E. V., Rev. Verv. Hist. Nat., 1971, 28, 7-9, 1-8. 5. — St. cerc, biol., Seria Zoologie, 1971, 23, 4, 295 — 303. 6. — Rev. roum. Biol., Sârie de Zoologie, 1972, 17, 6, 399 — 406. 7. — St. cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 4, 299—307. 8. - Rev. Verv. Hist. Nat., 1972, 29, 4-9, 3-12. 9. Polianski K. M., Problema vida v botanike, Izd. Akad. nauk, Moscova’-Leningrad, 1958. 10. Zavadski K. M., Teoria speciei, Edit. științifică, București, 1963. Primit în redacție la 3 octombrie 1973 ENHITREIDE (OLIGOCHAETA) DIN CARP AȚII RĂSĂRITENI DE VIOREL ȘTEFAN The paper deals with the geographical distribution of Enchytraeidae in the Eastern Carpathians. The results are hased on 108 soil samples from 55 different parts of the Eastern Carpathians, There were collected 1095 individuals, belonging to 28 species of soil Enchytraeidae. It »vas found that the species composition is not similar to that from the North of Europe. Enhitreidele formează unul dintre grupurile cele mai importante' de animale de sol, ele participînd activ la formarea humusului, prin des- compunerea și amestecul detritusului vegetal cu particule de sol mineral, în alte lucrări pe care le-am publicat anterior am dat descrierea unui număr de specii din fauna de enhitreide din țara noastră, precum și unele date asu- pra ecologiei acestora. în această lucrare ne-am propus să dăm cîteva date referitoare la răspîndirea diferitelor specii de enhitreide în Carpații Răsăriteni. MATERIALUL ȘI TEHNICA DE LUCRU în cadrul mai multor deplasări pe teren pe care le-am făcut începînd din anul 1967 și; pînă în anul 1973 în Carpații Răsăriteni, am colectat un număr de 1 095 de indivizi de enhi- treide, din 108 probe de sol. Probele de sol au fost obținute din 55 de puncte de recoltare care au acoperit în mare parte și relativ uniform întreaga suprafață a zonei. Adîncimea de la care s-au luat probele de sol a fost între 0 și 10 cm. Materialul faunistic a fost extras din probele de sol colectate după metoda N i e 1 s e n (4). După extragere, materialul a fost ținut 48- de ore în cutii Petri cu apă, pentru a fi golit intestinul de particulele de sol pe care le-a ingerat animalul, apoi conservat în alcool 72% și ulterior transparentizat și determinat pe specii. REZULTATE Pentru a avea o imagine mai clară asupra răspîndirii speciilor de- enhitreide în zona cercetată prezentăm o hartă a Carpaților Răsăriteni (fig. 1), cu cele 55 de locuri de recoltare a probelor de sol. Materialul fau- nistic colectat a fost determinat pe specii la microscopul optic. în urma, determinării materialului s-au găsit 28 de specii pe care le prezentăm în tabelul nr. 1. Unele dintre speciile determinate sînt reprezentate printr-un număr mare de indivizi, pe cînd altele au fost semnalate numai în puține probe de sol și cu o participare săracă la valoarea totală a animalelor de- ST. si CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4, P. 261-264, BUCUREȘTI, 1975 262 VIOREL ȘTEFAN 2 3 ENttJKItREIIlDE (OLIGOCHAETA) DIN CARPAȚII RASĂRIITENI 263 terminate. Trei dintre speciile determinate reprezintă ca număr de indivizi aproape o treime din întreg materialul; acestea sînt: Fridericia ratzeli, Fridericia galba și Fnchytraeus buchholzi. în ceea ce privește frecvența speciilor determinate în punctele de recoltare, observăm de asemenea că aceasta diferă mult deUa specie la Fig. 1. — Hartă cu răspîndireajpeciilor de enhitreide în zona cercetată. specie. Figura 2 reprezintă diagrama răspîndirii speciilor de enhitreide din Carpații Răsăriteni. Speciile pe care le-am semnalat mai înainte ca fiind reprezentate printr-un număr mare de indivizi le găsim și aici pre- zente în cele mai multe din probele de sol recoltate. Astfel, Fridericia ratueli este prezentă în 95,8 % din punctele de recoltare, iar Fridericia galba în 87,5 puncte. Aceste două specii sînt deci cele mai comune în zona studiată, ele acoperind în cea mai mare parte întreg șirul Carpaților Răsări- teni. Speciile cu cea mai slabă participare la valoarea totală sînt cele ale genului Mesenchytraeus și Achaeta, care au fost semnalate numai sporadic în anumite zone restrînse ale Carpaților Răsăriteni: Tabelul nr. 1 Speciile de enhitreide șl numărul de indivizi Nr. crt. ’ Specia Nr. de indi- vizi Vegetația Semnalări în fauna R.S.R. 1 Mesenchytraeus armatus 15 molidiș V. Ștefan 2 M. beumeri 7 * a J J 3 M. pelicensis 7 « « , J 4 M. glandulosus 6 • * ,, 5 Cernosvitoviella atrata 10 pădure amestec a « 6 Achaeta bohemica 7 molidiș 7 . ■ Henlea perpusilla 15 pădure fag 8 H. nasuta 15 molidiș 9 Fridericia bisetosa 17 pădure amestec • • 10 Fr. calldsa 15 molidiș, făget a a 11 Fr. ratzeli 262 Fr. Boțea 12 Fr. perrieri 67 pajiște alpină molidiș >> 13 Fr. galba 253 molidiș, făget , 5 14 Fr. striata 12 amestec, pajiște fîneață umedă 15 Fr. paroniana 17 • « V. Ștefan 16 Fr. maculata 13 molidiș, pajiște 17 Fr. leydigi 75 fineață amestec 18 Fr. hegemon 36 pădure molidiș, făget ,, 19 Fr. regularis 26 a • 20 Fr. aurita 14 făget aa 21 Fr. bulbosa 11 molidiș a , 22 Fr. alata 8 a a 23 Enchytraeus buchholzi 180 a a aa 24 Lumbricillus cf. helgolandicus 3 molidiș umed M 25 Marionina libra 5 făget V. Ștefan 26 M. tubifera 16 molidiș ff 27 M. riparia 11 >> 28 M. spicula 17 ♦ J. DISCUȚII Speciile pe care le-am descris din Carpații Răsăriteni prin numărul lor mare reprezintă procentual 63% din totalul speciilor de enhitreide descrise în fauna României. Analiza compoziției specifice enhitreidelor din zona studiată scoate în evidență deosebirea ce există din acest punct de vedere între zona Carpaților Răsăriteni de la noi și regiunile din nordul Europei, unde enhitreidele au fost mai mult studiate. Astfel, în Norvegia, speciile cu largă răspîndire la noi ale genuini Fridericia sînt dintre cele mai rar semnalate. Una dintre cele mai des întîlnite specii în Norvegia este Cognetita sphagnetorum (Abrahamsen (1)), la noi însă nu a fost descrisă nici o specie a acestui gen. în Danemarca, N i e 1 s e n (5) semnalează Fridericia bisetosa ca specie comună, la noi însă este slab reprezentată, în afară de aceste specii pe care le-am citat mai înainte, se mai observă că și speciile genului Mesenchytraeus sînt semnalate în țara noastră numai în partea de nord a zonei studiate, în timp ce în nordul Europei ele sînt mult 264 4 VIOKKL ȘTEFAN I lllilll lllllllllll I M.armatus M.beumeri M.pelicensis M.glandulosus A.bohemica C.atrata H.perpusilla H.nasuta Fr. bisetosa ii li II II callosa ratzeli perrieri galba striata ji paroniana ii maculata hipersecreție (fig. 4). ; : « 2 g Q. m ~ O >.2 8 s & B S oj a & c3 i t S - A.iS feb E ci "ci o g. 3 O A< co g £ a O ■g a> I 3 gJ a N § . g â os m .2 a § 3 N £ 5 S ■S. a a B I 1 . gl »p £ a d 3 ** O El Pn .2 u w a> 0,5) față de cantitatea care era la larva gata de împupat (fig.,4). Această constatare ne demonstrează că lipidele neutre sînt probabil o rezervă care va fi mai tîrziu utilizată, poate abia în momentul apariției adultului. Odată cu antrenarea lipidelor în procesele de metamorfoză, carote- noidele sînt și ele mobilizate. Larva gata de împupat (manifestă geotropism pozitiv) are o cantitate de 80, 70 g g/g carotenoide, care ajung în stadiul de prenimfă la o valoare de 90,98 gg/g, iar la nimfa de trei zile la 98,38 gg/g. La cinci zile de nimfoză, nu se mai găsește decît 88,71 gg/g. Creșterea cantitativă a carotenoidelor se manifestă printr-o îmbogățire în forme hidro- xilate și carbonilate, ce ating maximum la trei zile de nimfoză. Aceasta este tocmai și perioada în care în nimfă se instalează procese intense de dezvol- tare a „corporei cardiaca” și ,,corporei aliata”, cînd se formează și se definitivează musculatura de zbor, cea abdominală și mandibulară, cînd se organizează aparatul genital. Multitudinea acestor procese anabolice ce necesită cheltuială de energie este în parte satisfăcută de utilizarea unei cantități delipid (fig.l). Fig. 5. — Metabolismul substanțelor carote- g- noide în timpul nimfozei Ia Leptinotarsa § decemlineata Say. a. I- A = Stadiul larvar V B » Stadiul prenimfal C = Nimfă de 3 zile 0 « Nimfă de 5 zile odată și ca substrate care, prin catabolizarea lor (4), pun la dispoziție molecule intermediare necesare, probabil, proceselor anabolice de definiti- vare a adultului. BIBLIOGRAFIE 1. Babretto R. C., Mono D., Clin. chim. Acta, 1961, 6, 887. f 2. Bonaly E., Biosynlhbse des Caroiinoides cycliqes des levures du genre Bhodotorula, Nancy (Thăse). 3. Cheesman D. F., Lee W., Zagalsky P., Biol. Rev., 1967, 42, 132. 4. Chichester R., Nakayama T., Chemistry and Biochemistry of Plant Pigments, Acad. Press, New York —London, 446—450. 5. Jitariu M., Petcu L, Rev. roum. Biol., Sârie de Zoologie, 1974, 19, 2, 107. 6. Joly P., Endocrinologie des Insecles, Masson, Paris, 1968. 7. Labour G., Arch. Anat. micr. morphol. exp., 1970, 59, 3, 235. 8. Lipsitz E., Mc. Farlane 3., Comp. Biochem. Physiol., 1970, 34, 699. 9. Madariagb M., Municio A., Ribera A., Comp. Biochem. Physiol., 1970, 36, 271. 10. Pullman B., Pullman A., Quantum Biochemistry, Interscience Publ., New York-London. 11. Radha PANT, Nautiyal G., Biochem. 3., 1972, 128, 1. 12. Robbins W., Kaplanis J., Svoboda J., Thompson M. J., Ann. Rev. Entomol. (U.S.A.), 1971, 16, 53. 13. Svoboda 3., Thompson M. 3., Nature (Lond.), 1971, 230, 10, 57. 14. Torjescu V., Vîlceanu M., Torjescu Al., Viața medicală, 1968, 15, 11, 1201. 15. Viliee T., Dethier V., Biologica! Principles and Processes, Saunders Comp., Philadelfia — Londra — Toronto, 1971, 659. 16. Wootton I. D., Microanalyses of Medical Biochemistry, 3. D. Churchill, Londra, 83 — 86. Centrul de cercetări biologice Iași, str. Karl Marx, nr. 47. Primit în redacție la 31 ianuarie 1975. RESPIRAȚIA tisulară a oviductului de găină PE PARCURSUL UNUI CICLU FUNCȚIONAL DE CORNELIA DUCA șl RODICA GIURGEA The authors decided to study the oxygen consumption at the oviduct level accor- ding to the segment during a funcțional cycle. The results obtained showed sig- nificant differences as compared to those of the unlaying group. The maximal oxygen uptake was recorded at the uterus level during the immediate period before the egg enters the uterus. Deoarece consumul de oxigen permite aprecierea intensității meta- bolismului unui țesut, ne-am propus să urmărim respirația tisulară a diferitelor segmente ale oviductului pe parcursul unui ciclu funcțional. Menționăm că datele din literatură sînt în acest sens destul de sărace (4), (5), (6). MATERIAL ȘI METODĂ S-au folosit 20 de găini adulte, rasa Leghorn alb, in plină perioadă de ouat (55 de săptămîni) cu o greutate de 1,500 kg, ținute In condițiile de creștere din combinatele avicole. Animalele au fost împărțite în patru loturi, luînd în considerare diversele momente ale formării oului. Poziția oului pe traiectul genital a fost estimat în legătură cu timpul ovipoziției imediat precedente. Astfel, lotul I cuprindea găini ce se aflau la o oră și jumătate de la ovipoziție, lotul II la patru ore și jumătate, iar Iotul III, la un interval de 21 de ore. Lotul IV, martor, cuprindea găini care se aflau în pauză de ouat. Sacrificarea animalelor s-a făcuț prin decapitare. S-au prelevat fragmente de țesut din toate segmentele oviductului. Pentru magnum recoltările s-au făcut din porțiunea proximală, mijlocie și distală (cu indicativele 2, 3, 4, pe tabelul nr. 1). S-au recoltat și fragmente de ficat pentru a determina în paralel respirația tisulară într-un organ cu activitatea metabolică intensă. Pentru studiul respirației tisulare am folosit metoda manometrică a lui Warburg. Rezultatele s-au exprimat în pi 102/mg de substanță uscată /h, REZULTATE ȘI DISCUȚII Valorile respirației tisulare pe segmentele oviductului în cursul unui ciclu funcțional sînt prezentate în tabelul nr. 1. Analiza rezultatelor ne relevă o comportare în general bine individualizată pe segmentele oviduc- tului și în funcție de poziția oului. în cazul infundibului, se constată un consum maxim de oxigen pentru lotul II. Posibil ca acest segment să necesite o cantitate de oxigen pentru sinteza șalazelor și pentru mișcările peristaltice pe care le exercită în vederea captării ovulei. Pentru magnum, rata respirației este mai scăzută decît pentru infundibul și uter. Valorile cele mai mici, foarte apropiate de cele ale marto- ST- SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27 NR. 4, P. 279 -282. BUCUREȘTI, 1975 280 g, RESPIRAȚIA TIISUtLZARA lA OVTDUCTULUI DE GAINA 281 rului, le-am întîlnit în porțiunea care conținea oul. Aceasta ne permite să presupunem că activitatea porțiunii de segment ar putea fi limitată la eliberarea unor proteine gata structurate, proces care nu mai necesită un consum de energie. Porțiunile din magnum străbătute deja de ou prezintă însă creșteri semnificative față de lotul martor. Astfel este cazul porțiunii craniale din lotul I (p < 0,001) și a porțiunilor mijlocie și caudală a lotului II (p < 0,001). Acest consum maxim de oxigen coincide sintezei și acumulării precursorilor albușului la nivelul epiteliului glandular. Datele histochimice și biochimice (7) ne permit să întrevedem, de asemenea, o intensificare a proceselor oxidative prin prezența activității succindehidrogenazei. De asemenea, există o concordanță și cu valorile captării radiofosforului în aceste porțiuni. Activitatea istmului este practic uniformă între loturi, dar valorile se situează sub cele înregistrate la martor. Consumul mare de oxigen al uterului la lotul II (rezultatele con- cordă cu unele observații anterioare (1), (2), (5), (6)) pare să sugereze o evoluție a proceselor metabolice în sensul acumulării de energie în etapa imediat premergătoare calcificării. Aceasta cu atît mai mult cu cit s-a demonstrat că nu este posibilă stocarea de calciu în organ (3), (8). Se pre- supune, prin urmare, că transportul de ioni prin peretele uterin este un proces rapid ce necesită multă energie. în consens cu aceste prezumții este și nivelul captării radiofosforului care prezintă valori semnificativ crescute la lotul II, relevînd o intensitate maximă a fosforilărilor oxidative înainte de momentul calcificării. în cazul martorului, segmentele tind să-și piardă individualitatea, valorile consumului de oxigen se nivelează, doar istmul rămîne mai crescut. Rezultatele obținute confirmă pe cele ale unor cercetări (5), (6) care susțin că în stadiul de involuție, cît și în timpul clocitului nu există diferențe între valorile respirației tisulare ale diferitelor segmente ale oviductului, înregistrîndu-se o tendință de uniformizare. în cazul ficatului, nivelul respirației tisulare este maxim la martor, iar în timpul formării oului scade treptat, ajungînd la valoarea minimă la lotul III. Energia acumulată va fi utilizată în bună parte pentru sinteza fosfolipidelor și fosfoproteinelor necesare pentru formarea gălbenușului următorului ou. în concluzie, evoluția dinamică a respirației tisulare evidențiază realizarea unor valori maxime la majoritatea segmentelor în cazul lotului II, cu puțin înainte de începerea calcificării. BIBLIOGRAFIE 1. Brown W. O., Badman H. G., Endocrinologie, 1961, 69, 275 — 282. 2- - Poultry Sci., 1962, 12, 654-657. 3. Hertelbndy F.,Taylor T. G„ Comp. Biochem. Physiol., 1964, 11, 173-182. 4. Kemeny A., Fodor Eva, Lencses Gy., Acta vet. Hung., 1969, 19, 417 — 425. 282 CORNELIA DUCA șl RODIOA GIURGEA 4 5. Misra M. S., Kemeny A., Acta vet. Hung., 1964, 14, 389—397. 6. Roșca D. I., Rușdea D., Stoicovici Fl., Fabian N., Diaciuc V. I., Studia Univ. „Babeș Bolyai”, Seria Biologica, 1963, 125—137. 7. Roșca D. I., Rușdea-Șuteu Delia, Ghircoiasu Mabia, Studia Univ. „Babeș Bolyai”, Seria Biologica, 1968, 115-118. 8. Taylor T. G., Hebtelendy F., Nature (Lond.), 1960, 187, 244—245. Institutul agronomic ,,Dr. Petru Groza” Catedra de anatomie Cluj-Napoca, str. Mtnăștur, nr. 3—5 și Centrul de cercetări biologice Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—7. Primit în redacție la 10 aprilie 1974. ÎNCORPORAREA SELENO-METIONINEI ÎN DIFERITE ORGANE LA PUI ȘI GĂINI DE RODICA GIURCEA și CORNELIA DUCA 32-week-old egg-Iaying fowl, as well as three-week-old chickens were injected with ’6Se-labeled methionin. Incorporation of the amino acid at an hour after injection was followed in the thymus, the liver, and the spleen, as well as its presence in the blood plasma. The presence of the labelcd substance was larger for all orgahs studied, including blood plasma, in fowl than in chickens. Thelargest difference occurred in the thy- mus, followed in order by the spleen, blood plasma, and lastly the liver. It results from our data that the egg-laying period is characterized by intensified metabolic processes, the reactions being directed towards egg formation. Păsările, spre deosebire de mamifere, prezintă un metabolism mult mai ridicat, iar în diferitele etape de viață, ca năpîrlirea, clocirea, se produc modificări deosebite, atît sub aspect morfologic cît și fiziologic. La puii de găină perioada de creștere și de dezvoltare este însoțită de modificări morfo-funcționale importante. Toate transformările ce se produc, indife- rent de vîrstă sau de activitate, sînt reflectate și în schimbările ce au loc în metabolismul substanțelor proteice. Pornind de la faptul cunoscut că metionina este un aminoacid care participă la procesele de metilare și că este un indicator al sintezei proteice (2), (4), (7), am urmărit, în această lucrare, încorporarea metioninei marcate cu 7BSe în unele organe limfatice și în plasmă, la găini în perioada, ouatului și la pui în timpul creșterii. MATERIAL ȘI METODE Experiențele au fost efectuate pe pui de găină în vîrstă de 3 săptămîni și pe găini ouătoare la vîrsta de 32 de săptămîni, de rasă Leghorn alb. Greutatea puilor a fost de 100 ± 10 g, iar a găinilor de 1,500 ± 100 g. Animalele au fost crescute în condiții de combinat. Injectarea cu aminoacid marcat s-a făcut intravenos în doză de 25 p.C/kg la găini și ț de 2,5 [zC/100 g la pui. După injectarea animalelor la o oră s-au sacrificat, recoltîndu-se sîngele, j ficatul, splina și timusul. ' Citirea probelor s-a făcut Ia un numărător de impulsuri tipul Gamma NC-109, valorile Ș obținute fiind exprimate în impulsuri/minut/100 g țesut proaspăt. Rezultatele au fost calculate statistic după metoda Student, valorile aberante fiind î eliminate după criteriul Chauvenet. I î ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4.JP. 283-285, BUCUREȘTI, 1975 g 284 RODICA GIURGEA și CORNELIA OtUCA INCORPORAREA SELENO-METIONiMEI HA PASĂRI 285 REZULTATE ȘI DISCUȚII Din rezultatele prezentate în tabelul nr. 1 reiese că în toate organele studiate ca și în plasmă încorporarea aminoacidului marcat este mult mai mare la găini decît la pui. Astfel, dacă raportăm valorile găsite la pui cu cele obținute la găini constatăm că scăderea este maximă în timusul puilor, Tabelul nr. 1 încorporarea seleno-metioninei în diferite organe la pui și găini Lot Plasmă Ficat Splină Timus Media 230 2523 929 722 Găini ipm/min/100 g Es± 13 358 155 158 n 10 8 8 8 Media 118 1994 381 170 Pui de găină ipm/min/ ES± 23 202 154 45 n 5 5 5 5 ±% -49 — 21 -59 -77 100 g p <0,01 — <0,02 <0,02 căruia îi urmează splina, plasma și numai în ultimul caz ficatul. în ficat, la ambele loturi se înregistrează o accentuată înglobare a aminoacidului marcat, care depășește celelalte organe studiate, dar care este mai accen- tuată tot la găini. Rezultatele obținute indică o intensificare a proceselor metabolice' în perioada formării oului. Schimbările morfologice și metabolice ce au loc într-o astfel de stare se pot considera ca fiind fenomene complexe ale procesului de adaptare funcțională, pentru perioada dș reproducere.; Aceste modificări sînt rezultatul influențelor endocrine și în special al glandelor sexuale. ; Procesul de formare a oului necesită o cantitate sporită de proteină^ ceea ce este exprimat printr-o creștere accentuată a consumului de amino- acizi. Sursa principală de aminoacizi rezultă din proteinele de export; La puii de găină în creștere, nevoile de proteină sînt satisfăcute în primul rînd de sintezele ce au loc în ficat, ceea ce reiese atît din rezultatele noastre, cît și din cele ale lui E. A. P o r a și colab. (8), care, lucrînd cu 32P, constată că încorporarea maximă în timpul ontogenezei este la 3 săp- tămîni de viață a puilor. Aceasta nu însemnează că la găini în perioada de ouat ficatul nu ar avea rol în sinteza proteică, dovadă sînt rezultatele lui 0. D u c a și colab. (1), care, urmărind pe găini ouătoare activitatea hepatică, în perioada premergătoare formării oului, constată că aceasta se intensifică.; Datele lui K. I. E rmenko v (2) arată că în țesuturile unde există d sinteză intensă de proteină, încorporarea metioninei este accentuată și ca unul din aceste țesuturi este ficatul. Plasma intervine ca un vehiculant al substanțelor proteice, satisfă- cînd după necesitate nevoile organismului. Acest lucru este bine evidențiat :și în rezultatele noastre, din care reiese că există o proporționalitate între- cantitatea de metionină prezentă în plasmă și cantitatea acesteia în orga- nele cercetate de noi. Studii anterioare au arătat importante variații canti- tative în privința proteinelor serice (13). Tot în acest sens, experiențele efectuate de E. A. P o r a și colab. (9) arată că în perioada ouatului și în ontogenie are loc o creștere a proteinelor serice. în stări fiziologice de mare intensitate ale organismului, cînd necesa- rul de proteină este crescut, sînt antrenate și alte organe și în special cele care intervin. în metabolismul proteinelor. în acest sens splina intervine prin sinteza de globuline, sinteză dovedită de experiențe anterioare (5), (15). Un alt organ care poate fi antrenat este timusul, știut fiind că acesta este unul din organele cele mai bogate în produși nucleinici (14). Timectomia la păsări sau la mamifere are drept rezultat o scădere a proteinelor și a fracțiunii albuminice serice (3), (6). Intervenția lui în metabolismul proteic decurge și din faptul că timectomia scade capacitatea anticorpoformatoare (11), (12). Remarcăm faptul că deși între timus și glandele sexuale există un antagonism, care este exprimat printr-o involuție a timusului odată cu atingerea maturității sexuale (10), totuși la aceste găini timusul este pre- zent și are un metabolism ridicat. Acest fapt poate fi explicat prin intensi- tatea proceselor metabolice din perioada ouatului, care antrenează și canalizează toate rezervele organismului spre formarea oului. în concluzie se poate arăta că între găini în perioada de ouat și pui în perioada de creștere există diferențe legate de starea fiziologică respec- tivă și că pentru păsări în timpul formării oului modificările sînt mult mai accentuate. BIBLIOGRAFIE 1. Duca C., Uray Z., Mureșan E., Lucr. șt. Inst. agr. Cluj, Seria med. vet., 1973, 18. 2. Ehmbnkov K. I., Stancev H. I., Radioisotopes in animal nutrition and physiology, Proc. ser., Int. Atomic Energy Agency, Londra—New York, 1965, 433. 3. Giurgea R„ Pora E. A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1969, 21, 1, 65. 4. Hehbert J. A., Teekell R. A., Watts A. B., Poultry Sci., 1970, 49, 5, 1275. 5. Iagnov D., Kreindler F., Cosmulescu I., Zamfirescu-Gheorghiu M., Proteinemia. Date biochimice, fiziologice și clinice, Edit. Acad. R.P.R., București, 1955. 6. Milcu Șt., Potop I., Ciocîbdea C., Neacșu C., Simionescu N., Acta biol. med. germ., 1963, 11, 3, 371. 7. Penzes L., Bahna J., Simon G., Radioisotopes in animal nutrition and physiology,Proc. ser., Int. Atomic. Enery Agency, Londra—NewYork, 1965, 449. 8. Pora E. A., Giurgea R., Studia Univ. „Babeș Bolyai”, Seria Biologica, 1968, 1, 99. 9. Pora E. A., Rușdea D., Corn. Acad. R.P.R., 1960, 10, 10, 833. 10, Pora E. A., Toma V., Ann. Endocrin. Paris, 1969, 30, 4, 519. 11. Pora E. A., Giurgea R., Henegaru O., Studia Univ. „Babeș Bolyai”, Seria Biologica, 1966, 2, 125. 12. Pora E. A., Giurgea R., Lucr. șt. Inst. agr. Cluj, Seria med. vet., 1968, 13, 27. 13. Rochlina M., Bull. Soc. Chim. Biol. 1934, 16, 10, 1945. 14. Rusescu A. D., Prișcu P., Geohmănbanu M., Stănescu V., Florea I., Timusul, Edit. Acad. R.P.R., București, 1964. 15. TopaiA N., Dimitriu G., Anal. șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 1960, 6, 2, 241. Universitatea „Babeș Bolyai” Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—7 Institutul agronomic „Dr. Petru Groza” Cluj-Napoca, str. Mtnăștur nr. 3—5. Primit în redacție la 5 februarie 1974. - 0. 476 COMPORTAMENTUL CONDIȚIONAT OPERANT LA ȘOBOLANI CU HIPOTALAMUSUL MEDIAN IZOLAT DE VASILE HEFCO și EUGEN ILUG Mechanical isolation of the medial hypothalamus from the rest of the CNS does not affect the rate of acquisition or extinction of the operant conditioned behavior. In maze task, operated rats run faster than sham-operated Controls, but latency of the conditioned reflex was significantly increased with the former ones. It is concluded that rapid changes of the pituitary hormones release and/ or isolation of the periventricular hypothalamic punishment centers do not affect the perfor- mance in learning-memory proceses, although the reaction of the operated rats to the conditioned stimulus was significantly slower. Cercetările recente au arătat că hormonii hipofizari pot afecta profund elaborarea sau menținerea unui reflex condiționat de evitare (5), (12). Aceste rezultate au fost obținute prin administrarea în exces a hormonilor hipofizari (5) sau prin blocarea secreției lor (5), (14). Metodele folosite pentru elaborarea unui reflex condiționat de evi- tare pun animalul în prezența stressorilor neurogenici sau emoționali. Informațiile generate de acești stressori ajung pe calea nervoasă la nivelul ariei hipofiziotrope, care la rîndul său induce o modificare în funcția adenohipofizei. Stressorii de același tip cauzează și o eliberare a hormonilor neurohipofizari (12). Structurile nervoase care participă în procesul de învățare și memorie nu au fost stabilite cu precizie. Se consideră că în controlul informațiilor ce vor fi învățate de un animal participă centrii legați de natura afectivă a senzațiilor senzoriale. La nivelul zonei periventriculare și perifornicale hipotalamice au fost evidențiați prin metoda autostimulării unii din centrii pedepsei (13). Pentru a vedea în ce măsură zonele de pedeapsă periventriculare hipotalamice, cît și variațiile rapide ale secreției hormonale ce apar în condițiile unui comportament de evitare afectează învățarea și memoria, noi am izolat zona hipotalamusului median, care conține aria hipofizio- tropă, de restul sistemului nervos central, păstrînd legăturile ei normale cu hipofiza și am urmărit comportamentul operant de evitare la șobolan. MATERIAL ȘI METODE S-au folosit șobolani masculi Wistar de aproximativ 250 g în momentul montării experi- enței. Ei au fost hrăniți după rețeta McCollum. Procedeele chirurgicale. Izolarea hipotalamusului median s-a făcut stereotaxic, folosindu-s& procedeul introdus de Halâsz și Pupp (8) cu unele deosebiri, în sensul că înălțimea cuțitului era ST. SI CERC. BIOL.. SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NE. 4. P. 287-291, BUCUREȘTI. 1976 288 V ASUDE HEFCO și EUGEN ILUC 3 COMFORTAMENTUL LA ȘOBDILiANI QU> HEPOTALAMUlSUiL MEDIAN IZOLAT 2 de 1,8 mm, iar lățimea la bază de 1,8 mm. Izolarea începea imediat posterior chiasmei optice, iar posterior includea și zona corpilor premamllari. Zona izolată se Întindea lateral pînă Ia nivelul fornixului. La șobolani fals operați bisturiul a fost introdus numai pînă Ia nivelul părții superioare a hipotalamusului fără deplasări ulterioare. Controlul histologic al creierului s-a făcut prin metoda Guzman-Flores și colab. (7). Fig. 1. — Forma labirintului folosit în condiționare. Explicația în text. Procedeele de comportament. Studiul comportamentului operant de evitare a fost început 30 de zile postoperator. Pentru a evita acțiunea ex- citantului necondiționat, șobolanul aflat în camera de plecare (CP) din cutia labirint (fig. 1) trebuia să apese pe o pedală care deschidea ușa de comunicare cu restul labirintului și sa fugă prin labirint în camera de refu- , giu (OK). Podeaua labirintului era formată din bare metalice (BM) prin j care se trecea la nevoie curentul electric. în camera de refugiu podeaua! era din placaj. Ca excitant condiționat s-a folosit un sunet dat de o sonerie, care se prezenta timp de 10 secunde înaintea aplicării excitantului necondițio- nat (curent alternativ de 30 V). Dacă în intervalul de 10 s de la aplicarea excitantului condiționat șobolanul apasă pe pedală și se retrage în camera de refugiu, excitantul condiționat a fost imediat întrerupt, iar răspunsul j înregistrat ca răspuns condiționat de evitare (RCE). Au fost efectuate 10 asocieri zilnic timp de 14 zile, cu o pauză dintre asocieri de 60 s în primele ’ 3 zile. La fiecare 3 zile următoare, intervalul dintre asocieri scădea cu, 10 s. Stingerea RCE a fost făcută în următoarele 14 zile, folosindu-se ace- i lași procedeu ca și în faza de elaborare, însă fără folosirea excitantului necondiționat. Prin latența reflexului condiționat am considerat timpul scurs dini momentul prezentării excitantului condiționat și pînă la începutul răs- punsului condiționat (apăsarea pe pedală). El a fost măsurat cu ajutorul ' unui cronometru. Timpul de parcurgere a labirintului este timpul scurs din momentul; ieșirii din camera de plecare și pînă în momentul sosirii în camera de refu- ■ giu. Rezultatele au fost analizate statistic, folosindu-se testul t a lui Student. REZULTATE | Prin izolarea hipotalamusului median, numărul de răspunsuri pozitive atît în faza de elaborare a reflexului condiționat de evitare, cît ( și în faza de stingere nu suferă variații semnificative (fig. 2). în schimb, J latența reflexului condiționat în ambele faze este semnificativ mărită la. șobolani cu hipotalamusul izolat (fig. 3). ( După cum rezultă din rezultatele prezentate în figura 4, șobolanii operați se deplasează prin labirint cu o viteză semnificativ crescută com- parativ cu șobolanii de control. RCE % 100- 80 60- 80 - 20 - 0 - 2 8 6 8 101218 2 8 6 8 101218 zile Fig. 2. — Influența izolării hipotalamusului me- dian (CD) asupra elaborării și stingerii reflexului condiționat operant de evitare (RCE). FO, șobolani fals operați. Numerele din paranteze indică numărul de șobolani. Valorile reprezintă MiES pentru 2 zile succesive. 8 2 —i—i—i—i—। 11 । । । । । । 8 8 10 1218 î 8 6 8 10 12 18 zile Fig. 3. — Latența reflexului condiționat de evitare. Legenda ca în figura 2. Fig. 4. — Timpul de parcurgere al labirintului. Legenda’ca în figura’ 2. -ț-CD(S) 4 \a 1 . , , V 6 8 10 1218 l 8 6 8 101218 zile DISCUȚIE Rezultatele obținute de noi arată că izolarea hipotalamusului median nu afectează semnificativ comportamentul activ de evitare, cu excepția latenței reflexului la stimulul condiționat, care este mărită, și a vitezei de deplasare prin labirint, care este de asemenea mărită. ; 5 COMPORTAMENTUL DA ȘOBOLANII CU HIPOTALAMUSUL MEDIAN IZOLAT 291 BIBLIOGRAFIE 1. Belanger D., Canad. J. Psychol., 1958, 12, 171 — 178. 2. Blake C. A., Scaramuzzi R. J., Norman R. L., Hiluard J., S avfb C. H., Fr.dccrino- logy, 1973, 92, 1419-1425. 3. Bohus B., Gispen W. H., De Wied D., Neuroendocrinology, 1973, 11, 137—143. 4. Collu R., Jequier J. C., Letarte J., Leboeuf G., Ducharme J. R., Neuroendocrinology, 1973, 11, 183-190. 5. De Wied D., în Ganong W. F., Martini L. (Eds), Frontiera in Neuroendocrinology, Oxford, Univ. Press, Londra—New York, 1969, 97—140. 6. Feldman S., Conforti N., Chowbrs I., Davidson J. M., Acta Endocr. (Kbh), 1970, 63, 405-414. 7. Guzman-Flores C., Alcaraz M., Fernandez-Guardiola A., Bol. Inst. Estud. med. biol. (Mex.), 1958, 1G, 29-31. 8. Halasz B., Pupp. L., Endocrinology, 1965, 77, 553—562 9. Hefco V., Anal. Univ. Iași, Biol., 1973, 19, 261-267. 10. - St. cerc, biol., 1975, 27, 2, 147-152. 11. Hefco V., Jitariu P., Rev. roum. Endocr., 1971, 8, 131 — 139. 12. Lissak K., Bohus B., Int. J. Psychobiol., 1972, 2, 103—115. 13. Olds J., Science, 1958, 127, 315-318. 14. Webtheim G. A., Conner R. L., Levine S., J. Exp. Anal. Behav., 1967, 10, 555—563. Universitatea „Al, I. Cuza” Laboratorul de fiziologie animală Iași, str. 23 August nr. 11. Primit în redacție la 7 noiembrie 1974. 290 VASULE HEFCO și EUGEN ILUC 4 Izolarea ariei hipofiziotrope, care are loc prin procedeul folosit în experiențele de față, cauzează unele modificări în secreția hormonilor tropi adenohipofizari, în sensul creșterii cantității de ACTH circulant (11) și scăderii hormonilor FSH, LH, prolactinei (2). Hormonul somatotrop nu se modifică semnificativ (4), iar cantitatea de vasopresină din lobul neural este diminuată (date personale). După cum a arătat B o h u s și colab. (3), comportamentul de evitare afectat prin hipofizectomie poate fi restabilit printr-un tratament numai cu lizina-vasopresina sau ACTH4_10. în aceleași condiții experimentale, noi a'm observat că odată cu trecerea timpului postoperator, procesul de sinteză și secreție a hormonilor ACTH (9) și a vasopresinei tinde să se normalizeze. Ceea ce nu se normalizează este modul de răspuns ah sistemului hipotalamo-hipofizar la acțiunea fac- torilor stressanți neurogenici sau emoționali. Animalele cu aria hipofi- ziotropă izolată ca în experiențele de față prezintă o hipersecreție net diminuată în prezența unui stressor neurogenie, comparativ cu animalele de control (6), (10). S-ar putea presupune că acești hormoni hipofizari, eliberați de hipofiză în prezența stimulilor adecvați, pot afecta structurile nervoase centrale implicate în procesele de motivație, învățare sau memorie. Totuși, cum rezultă din cercetările de față, neafectarea semnifica- tivă a ratei elaborării sau stingerii reflexului condiționat operant de evi- tare constituie un indiciu că hipersecreția majorității hormonilor hipofi- zari (cu excepția hormonului de creștere), care are loc în situații evocatoare de frică, nu este necesară realizării unei bune performanțe. Zona periventriculară hipotalamică, izolată de noi, conține și unii din centrii pedepsei. S-a sugerat că hipocampul, asociind caracteristicile afective ale diferitelor semnale, le trimite zonelor de pedeapsă și recom- pensă hipotalamice în vederea controlului informației ce urmează a fi ; învățată. După cum rezultă din datele obținute de noi, dacă zonele hipo- ' talamice periventriculare și în general zona hipotalamusului median par- ticipă în procesul de învățare-memorie, cu siguranță ele nu sînt zone unice, r Prezența legăturilor dintre hipotalamusul median și restul sistemului ? nervos central este necesară pentru realizarea promptitudinii reflexului ' condiționat. în lipsa acestor legături, latența este mai mare. O creștere a latenței reflexului condiționat a fost observată Și la animalele hipofi- zectomizate (1). Dacă, în condițiile noastre experimentale, mărirea latenței se datorește unei activări mai reduse a sistemului hipotalamo-hipofizar, în condițiile de stress neurogenie sau/ și întreruperii legăturilor nervoase dintre zona integratoare hipotalamică, cu alte structuri nervoase implicate în controlul informației ce urmează a fi învățată, nu poate fi rezolvată „ prin cercetările de față. Latența reflexului condiționat nu este corelată cu afectarea răspun- f sului motor (5), căci șobolanii deaferentați au o viteză de deplasare chiar ț mai mare comparativ cu șobolanii de control. Mărirea vitezei de deplasare j s-ar putea datora creșterii emotivității, cauzată de izolarea influenței l sistemului limbic asupra hipotalamusului median. După cum am observat I și cu alte ocazii, șobolanii cu hipotalamusul median izolat sînt mult mai agresivi și dificil de manipulat. J ACȚIUNEA IMIPRAMINE! ASUPRA UNUI COMPORTAMENT MOTOR ALIMENTAR LA ȘOBOLAN DE EUGENIA CHENZBRAUN Researches have been made regarding the action of Imipramine on an alimen- tary motor behaviour elaborated in rat sunder instrumental conditioniiig. Two series of experiments have been performed: 1) in male rats with low condi- tioning possibilities to which Imipramine has been intraperitonealiy administered (2.5 mg/kg and 5 mg/kg); 2) in untrained male rats, to which Imipramine has been repeatedly administered during 5 days (3 mg/kg), after which they have been introduced into the experimental enclosure. The data obtained showed that intraperitonealiy administered Imipramine (2.5 mg and 5 mg/kg) did not induce significant alterations of an alimentary motor behaviour elaborated in rats under instrumental conditioning. Administered to animals with low conditioning possibilities, it does not induce their improvement. în cursul unor cercetări farmacologice asupra unui comportament, motor alimentar la șobolani ne-am propus să studiem acțiunea imipra- mineix. Această substanță este un derivat iminodibenzilic cu acțiune timo- leptică și antidepresivă (2). Acțiunea sa asupra condiționării este contro- versată. După E. L. ScelkunoV (3), dozele cuprinse între 12 și 25 mg/kg provoacă dereglarea unor reflexe condiționate motorii alimen- tare și defensive, efect care poate fi amendat prin administrare de eserină. Cercetările lui N. N. T r a u g o 11 și colab. (4) cu privire la influența, exercitată de unele timoleptice asupra EEG în cazul anumitor stări depre- sive au arătat că tofranilul „stimulează funcția de întipărire și intensifică, inhibiția internă”. Lucrarea de față prezintă rezultatele cercetărilor noastre referitoare la acțiunea imipraminei asupra unui stereotip motor alimentar la șobolani. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe 20 de șobolani masculi în greutate medie de 250 g. Animalele âu fost menținute în cuști individuale și au beneficiat de un regim alimentar com- plet. Modelul experimental a constat dintr-o cabină Skinner (1) cu' pereți din plasă de sîrmă (30 X 23 X 26 cm). Pe peretele posterior al incintei, în partea stingă, la 5 cm de planșeu se găsește o pedală, iar la o distanță de 20 cm, în același perete se află un orificiu (0) care coincide cu extremitatea inferioară a unui tub conținînd pastile alimentare (Extralabo M. 25). (fig. 1). Apăsînd pe pedală, animalul declanșează un dispozitiv montat la exteriorul cabinei care livrează cîte o pastilă pentru fiecare act motor. Sinonim = antideprin, tofranil. ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4. P. 293-295, BUCUREȘTI. 1975 294 EUGENIA CHENiZBRAUN 2 3 ACȚIUNEA IMtPRAMINEII LA ȘOBOLANI 295 Fiecare șobolan a fost introdus în incinta experimentală în ședințe zilnice de cîte 30 v . -de minute, după o perioadă de post de 22 de ore. Excitabilitatea alimentară provocată în aceste ide 12—25 mg/kg provoacă dereglarea reflexelor alimentare Șl defensive. Dozele mai mici de 12 mg/kg nu au același efect. Rezultatele obținute ■condiții declanșează și întreține o activitate exploratorie difuză, în cursul căreia la un moment dat animalul' acționează și asupra pedalei angrenate în dispozitivul alimentar. Asocierea actului motor cu căderea pastilei constituie baza procesului de condiționare realizat în timp de ani- mal. Comportamentul elaborat implică: apăsarea pedalei, deplasarea spre orificiul distribui- torului de pastile, consumul pastilei, revenirea la pedală și repetarea mișcării. 0 Fig. 1. — Distribuitor de pastile alimentare (văzut de sus): 1, tub de sticlă conținînd pastile ali- mentare ; 2, suportul tubului; 3, platou fix; 4, platou mobil; 5, motor; A, orificiul platoului mobil; B, orificiul platoului fix ; O, extremitatea inferioară a tubu- lui din care cad pastilele alimen- tare. de N. N. Traugott și colab. (4) cu privire la influența imipraminei Asupra EEG la diferite categorii de depresivi cuprind și unele date refe- ritoare la „ameliorarea funcției de păstrare a urmelor și la întărirea inhi- biției interne,, induse prin administrarea intramusculară a substanței. în experiențele noastre, stereotipul motor alimentar elaborat la șobolani în cabina Skinner nu a suferit modificări semnificative la ani- malele tratate. Rezultatele obținute sînt omogene și nu acuză variații [individuale importante. în acord cu unele rezultate experimentale ale lui E. L. Scelkunov, conform cărora dozele mai mici de 12 mg/kg nu provoacă tulburări notabile, datele obținute de noi arată că dozele mai mici de 5 mg/kg au efecte asemănătoare. Rezultatele noastre contribuie, deci, la individualizarea acțiunii imipraminei asupra activității reflex- fcondiționate. CONCLUZII / Imipramina administrată în injecții intraperitoneale (2,5 mg/kg gși 5 mg/kg) nu determină modificări semnificative ale unui comportament motor alimentar elaborat la șobolani în condiționare instrumentală. Imipramina a fost administrată în injecții intraperitoneale, în următoarele doze: 1) 5 mg/kg Administrată unor animale CU posibilități slabe de Condiționare, nu induce pentru grupul A (șobolanii nr. 1—8); 2) 2,5 mg/kg pentru grupul B (șobolanii nr. 1—4). Ex- /ameliorarea acestora. într-o primă variantă, experiențele au fost făcute pe 12 șobolani masculi cu posibilități slabe de condiționare, evaluate în cursul a 6 ședințe consecutive de cîte 30 de minute fiecare periențe martor au fost făcute cu doze egale de soluție fiziologică. Dealtfel, fiecare animal a i fost — în perioada premergătoare administrării substanței — propriul său martor. i într-o a doua variantă, experiențele au fost efectuate pe 4 șobolani' masculi neantrenaț •(grupul C), care au fost supuși administrării repetate de imipramină timp de 6 zile (doza zil- nică : 5 mg/kg). în ziua a șaptea, animalele au fost introduse în incinta experimentală. Un număr egal de șobolani a fost utilizat ca martori. în ambele cazuri, la animalele tratate s-a urmărit, efectul, imipraminei asupra capacității de condiționare, luîndu-se drept criteriu : a) numărul de pastile extrase în curs de 30 de minute prin manipularea pedalei și b) timpul mediu de efec- tuare a stereotipului elaborat. BIBLIOGRAFIE 1. Cardo B., J. PhysioL, 1961, 53, 3, suppl. IV, 1-120. 2. Goodman L., Gilman A., Bazele farmacologice ale terapeuiciii, Edit. medicală, București, 1960, 296-299. 3. Scelkunov E. L., Jurnal vîscei nervnoi deatelnosti, 1962, 12. 5, 939—947. Traugott N. N., Balonov L. I., Kaufman D. A., Jurnal vîscei nervoni deatelnosti, 1965 15, 1, 42-51. REZULTATE Imipramina administrată în dozele menționate mai sus nu a pro-; ■dus modificări semnificative ale comportamentului motor alimentar: i șobolanii aparținînd grupelor A și B (varianta I), ca și cei din grupul C ț (varianta a Il-a) au avut o activitate comportamentală întru totul compara- bila cu cea anterioară administrării substanței (în prima variantă), pre- cum și cu aceea a martorilor (varianta a ÎI-a). Diferențele înregistrate nu sînt statistic semnificative. Nu am constatat efecte diferite în funcție de doza administrată. Facultatea de biologie București 35, Splaiul Independenței nr. 91—93. Primit în redacție la 17 decembrie 1974. DISCUȚII Datele referitoare la influența imipraminei asupra activității re- flex-condiționate sînt controversate. în experiențele efectuate de E. L. Scelkunov (3) asupra șobolanilor, imipramina injectată în doze efectul unor variații ionice de calciu și magneziu asupra adeziunii celulare ’ PE SUBSTRAT DE EUGENIA DIMOFTACHE și academician EUGEN A. PORA Adhesion studies of mouse embryonic cells on the substratum (glass) were per- formed in the presence of serum proteins and variation of Ca2+ and Mg2+ in the medium. These studies showed that the ceil-substratum adhesion depends, when physiological concentrations of ions are observed, on the ratio of Ca/Mg rather than on their concentrations. Although the efficiency of Mg2 + is far greater than that of Ca2 + , the presence of the iatter in the medium is also necessary for a long-term ad- hesion. Interdependence of Ga2 + and Mg2+ effects on the cellular adhesion appears as a necessity of the normal development in vitrp. Expansiunea și creșterea celulelor in vitro cu caractere speciale de monostrat și cu adeziuni reciproce necesită prezența proteinelor serice, j în afara faptului că serul conține anumiți factori de creștere, rolul macro- moleculelor proteice ar consta în legarea ionilor de Ca2+ și Mg2+, favorizînd adeziunea celulelor pe substrat și între ele (8), (10). în acest sens, implicația cationilor bivalenți, și în special a Ca2+ în interacțiunile celulare de contact, c a constituit obiectul a numeroase cercetări. în desfășurarea proceselor biologice acționează permanent un echi- i libru dinamic rezultat din suma factorilor favorizanți și inhibitori, explicat în baza principiului teoretic „rhopie” (12). Se cunoaște faptul că ionii anorganici pot fi antagoniști în anumite procese sau sisteme biologice și neantagoniști în altele. Bhopia, ca factor de mediu, exprimă relația între valorile diferiților factori elementari (în cazul nostru cantitatea a doi cationi sau raportul între doi cationi), cu acțiuni antagoniste asupra aceluiași proces biologic. Pornind de la această premisă, lucrarea se referă la studiul unor variații ionice de Ca2+ și Mg2+ ca factori de mediu, ce pot influența adeziunea celulară pe substrat și : implicit dezvoltarea celulară in vitro (3), (4). MATERIAL ȘI METODĂ Celulele mebrionare de șoarece izolate prin tripsinizare s-au suspendat intr-un număr j de 1.106/2 ml mediu în tuburi de cultură de sticlă (180/80 mm). Mediul de creștere cu hi- < drolizat de lactalbumină a conținut: șol. Hanks 70%; hidrolizat de lactalbumină N.B.C. ■ (2,5%) 20%; ser de vițel inactivat1 10%; 1-glutamină N.B.C. (200 mM) 1%; antibiotice ; 0,5% (200 u.i. penicilină, 100 p.g streptomicină/ml mediu; cu un pH final de 7,2, aiustat cu C03HNa 5%. j . 1 Pentru certitudinea rezultatelor, serul de vițel utilizat în mediu a provenit ; dintr-un amestec de 5 seruri diferite. ț CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM.. T. 27, NR.'4, P, 297 —302. BUCUREȘTI, 1975 298 EUGENIA D1M0FTIACHE și EUKSEIN A. FORA VARIAȚIA IONICA DE Ca ȘI Mg ASUPRA ADEZfflUNtm CELULARE DE SUBSTRAT 299' Soluția Hanks in afara celorlalți ingredienți minerali conține 1,2 mM Ca2+ și 0,8 ml Mg2+- Efectele reciproce ale cationilor bivalenți de mai sus asupra adeziunii celulă-substij s-au cercetat la nivelul mediului prin creșterea concentrației la 1,5 și 2 mM. Pentru studia efectului separat și combinat al concentrației mediului în cationii bivalenți, s-a realizat uit med de creștere practic lipsit sau deficitar In Ca2+ sau Mg2+. Un astfel de mediu conține cantitț foarte mici în cei doi ioni: [Ca2+] -*O; [Mg2+] —> 0. în acest scop, s-a preparat soluția sălii! Hanks fără Ca2+ și Mga+. Se realizează concentrațiile dorite la nivelul mediului prin din cantitățile corespunzătoare din soluțiile stoc sterile de Cl2Ca (100 mM) Merck și Cl2Mg, GU, (100 mM) Merck. Aprecierea adeziunii celulare pe substrat s-a urmărit în dinamică timp de 4 ore. Tuburfj inoculate s-au termostatat la 37°C. La intervale fixe de 60°de minute, tuburile se sacrifică pii? decantarea mediului în eprubete. Celulele neatașate pe sticlă și flotante în mediu s-au numări. cu un hemocitometru. Rezultatele s-au exprimat prin procentajul celulelor atașate de substra, estimate din numărul celor neatașate (16). p pjg. 1. — Efectul raportului Ca/^S asupra adeziunii celulă- substrat. Timput în ore Fig. 2. — Efectul separat și combinat a Ca2+ și Mga+ asupra adeziunii celulă substrat în concentrații de 2 mM fiecar e REZULTATE 1. EFECTUL RECIPROC AL Caa+ și Mg2+ ASUPRA ADEZIUNII CELULĂ-SUBSTRAT Variația reciprocă a cationilor bivalenți în mediu, cu modifică^ ale raportului Ca/Mg, arată că adeziunea celulară pe substrat crește piij scăderea raportului Ca/Mg (tabelul nr. 1, fig. 1). * Tabelul nr. 1 , al Mg2+, ca apoi să arate o tendință de depășire la 4 ore (tabelul nr. 2,. fig. 2). La 30 de ore de incubare cultura celulară din mediul deficitar în Mg2+ arată celule viabile atașate în totalitate pe sticlă (fig. 3). în mediul deficitar în Ca2+, cultura celulară a depășit cu mult faza adeziunii, obser- vîndu-se o expansiune celulară în tot cîmpul microscopic cu omitoză puternic declanșată (fig. 4). Tabelul nr. 2 Efectul reciproc al Ca8 + șîMg“+ asupra adeziunii celulă-substrat Celule atașate (%) în mediu Timp ore martor 1,2 mMCa _ 0,8 mM Mg 1,5 mMCa 2mM Ca _ , = 2, o 0,8 mM Mg 1,2 mM Ca „ o — = 0,o 1,5 mM Mg 1,2 mM Ca 0,8mM Mg 2 mM Mg | 1 15±3,4 15±1,8 15±3,0 20 ±2,0 28±1,2 | 2 48±4,0 45±4,5 47±1,8 52±3,5 57±2,0 s 3 62±1,3 62±3,0 60±2,0 63 ±2,4 70 ±2,0 Ș 4 76±2,4 75±1,8 77±3,0 79±4,0 85±2,2 | Fiecare valoare reprezintă media a patru tuburi cu ±E. S. Efectul separat și combinat al Ca2+ și Mg2 + asupra adeziunii celulare la o concentrație de 2 mM in mediu Celule atașate (%) în mediu Timp ore 2 mM Ca2+ 2 mM Mg2+ 2 mM Ca2+ ± 2 mM Mg2+ 1 10±3,5 22 ±3,4 16±2,4 2 37±3,5 55±2,0 43±1,2 3 47±1,2 60±2,0 57±1,5 4 56±2,5 68±1,5 74±3,0 Fiecare valoare reprezintă media a 4 tuburi cu ± E. S. Modificările în concentrația ionică a mediului în Ca2+ și Mg2+ a fo| identică (de la 2 la 3 mM), fapt ce exclude eventuala implicație a concep trației sau a valențelor. | Deși prezența singulară a ionului de Mg2+ (2 mM) devansează cu ____dezvoltarea celulară încă din faza de lag, studiul microscopic al cul- turii la 60 de ore a arătat o anumită flotare celulară în mediu. Controlul mult । 2. EFECTUL SEPARAT ȘI COMBINAT AL Ca2+ și Mg2*' ASUPRA ADEZIUNII CELULĂ-SUBSTRAT mMJ Efectul separat al cationilor bivalenți la o concentrație de 2 mediile deficitare arată o eficiență semnificativ mai mare a Mg2+- In Pr sterilității mediului excluzînd implicarea unei infectări, ne sugerează că există o anumită desprindere de pe substrat a celulelor, cauzată de defi- citul în Ca2+. Efectele variației în concentrația ionică de Ca2+ și Mg2+ / (0,2 — 2 mM) arată de asemenea eficiența mai mare a Mg2+ (fig. 5). Așa după cum arată figura 5, efectul stimulant al Ca2+ asupra adeziunii celu- lare se apropie de un maxim în jurul valorii de 1 mM, în timp’ ce în pre- ineuiue aeiicinare arata o eucreiita Btaiuuiiva>wv iriai ruaie . .r , x . , - , "„-a- x- - o; io «nn. zența combinată a celor 2 cationi (2 mM Ca2+ + 2 mM Mg2+) inițieri zența Mg2^ exista otendința semnificativa de creșteri a adeziunii și la con VUIIAMIAICULCV CV VOIAJA M UW61VD.1 xaaa’a. v/w r / • ]( adeziunii celulare scade în primele 3 ore, comparativ cu efectul singur centrațiile 1—2 mM. 300 . ETOE'NIA IMMOIFTfACHE și ElUlGffiJN' A. PORA Analiza adeziunii celulare la raporturi egale (Ca/Mg = 1), însă la concentrații diferite (1 și2mM) ne arată o dinamică apropiată, cu valori •aproape identice la 1 și 4 ore de testare (fig. 6). E g >rt DISCUȚIA REZULTATELOR Se cunoaște azi că celulele de mamifere sînt purtătoare de sarcini negative. După unii autori (13), (14), Ca2+ ar forma punți de legătură între suprafețele încărcate negativ, iar după alții (5), (18), funcția cationilor bivalenți în contactele celulare este de a suprima sarcinile negative, redu- cînd forțele electrostatice repulsive. Comportarea adeziunii celulare pe substrat ca efect al variației reci- proce de Ca2+ și Mg2+ în mediu nu poate fi explicată numai în baza mecanismelor de mai sus. în acest sens, există date care infirmă o relație cauzală între fenomenele de mobilitate și adeziune, sarcinile electrice și concentrația ionilor la suprafața celulelor (20). Studiul adeziunii celulă-substrat în mediile deficitare a arătat con- stant eficiența mai mare a ionului de Mg2+ comparativ cu Ca2+, excluzînd și de data aceasta implicația influenței de concentrație a mediului. Efectul •combinat al celor doi cationi (2 mM Mg2+ -b 2 mM Ca2+) ne face să afirmăm ! că inițierea adeziunii celulare este controlată sau dependentă de anumite raporturi ale acestor cationi existente în mediu. Analiza adeziunii celulare la raporturi egale dar la concentrații diferite pare să confirme presupu- nerile de mai sus. în baza evidențelor de microscopie electronică (7), (9), o serie de autori (1), (6), (7), (11), (16) consideră că adeziunea celulară pe substrat se realizează la nivelul proiectărilor membranare (pseudopode, micro- vili), cu ajutorul cărora celula înaintează pe substrat. A. D. Bang- ham și B. A. Pethica (2), (11), în baza calculelor matematice, sugerează că energia potențială care se opune contactelor celulare poate fi redusă prin reducerea razei de curbură a suprafeței celulare la nivelul ; acestor formațiuni membranare. Deși adeziunea pe suprafețele de plastic • în lipsa proteinelor serice nu necesită 0a2+ și Mg2+ (15), (17), emiterea pseudopodelor la un pH fiziologic este însă Ca2+ și Mg2+ dependentă j (16). în plus, formarea pseudopodelor și expansiunea celulară în prezența proteinelor sînt mult mai mari în Mg2+ comparativ cu Ca2+ la concentrații : fiziologice (16). a în baza datelor din literatură, proeminențele pseudopodiale consti- f tuie un important pas în inițierea adeziunii pe suprafețele încărcate nega- tiv și explică efectul ionului de Mg2+ prin stimularea formării pseudopo- delor, organe comune mișcării și adeziunii celulare. Intercorelația existentă între proliferare, mișcarea celulară și ade- ziunea pe. substrat (3), (4) este confirmată de evoluția culturii în mediile deficitare la 30 de ore. La 60 de ore de cultură însă, desprinderea celulară/ constatată în mediul deficitar în Ca2+ ne determină să afirmăm că acesta este necesar pentru relizarea unei adeziuni de lungă durată. Datele din literatură (19) semnalează o distribuție regională neuniformă a sarcinilor 5 VARIAȚIA IONICA. DE Oa ȘI Mg ASUPRA ADEZIUNUE CELULARE DE SUBSTRAT 301 electrice la periferia celulei, zonele cu pseudopode fiind încărcate puternic negativ. Este posibil ca ionii de Ca2+ să acționeze la nivelul acestor regi- uni prin unul din mecanismele discutate în literatură. CONCLUZII Din rezultatele obținute și interpretate în baza datelor din literatură se desprind următoarele concluzii: 1. Magneziul este mai eficient decît calciul în inițierea adeziunii celulare pe substrat, fenomen ce poate fi explicat prin efectul pe care-1 are în stimularea formării pseudopodelor, organe comune mișcării și adeziunii celulare. 2. Corelarea existentă între proliferare, mișcarea celulară și adeziune explică stimularea proliferării celulare, ca efect al Mg2+. 3. Prezența Ca2+ în mediu este absolut necesară pentru realizarea unei adeziuni celulare pe substrat de lungă durată. 4. Existența unor efecte interdependente a Ca2+ și Mg2+ în mediu asupra adeziunii celulare este demonstrată ca o necesitate a dezvoltării normale celulare in vitro. 5. La concentrații fiziologice ale cationilor bivalenți în mediu, am constatat că adeziunea celulară pe substrat este dependentă de raporturile ionice Ca /Mg și nu de concentrațiile lor ionice. i 6. Necesitatea unui echilibru dinamic care să asigure starea normală , la toate nivelele de organizare ale materiei vii este evidențiată ca factor ' de mediu implicat în adeziunea celulară pe substrat și în acomodarea ce- i bilelor la condițiile de existență in vitro. j BIBLIOGRAFIE [ 1. Ambrose E. J., Exp. Cell. Res., 1961, Suppl. 8, 54. ; 2. Banghan A. D., Pethica B. A., Proc. roy. Phys. Soc. Edin., 1961, 88, 43. j 3. Carter S. B., Nature (Lond.), 1965, 208, 1183. ( 4. - Nature (Lond.), 1968, 213, 1102. î 5. Curtis A. S. G., Amer. Naturalist, 1960, 94, 37. 6. - J. Cell Biol., 1964, 20, 119. 7. Lesseps R. L., J. exp. Zool., 1963, 153, 171. j' 8. Lieberman J., Ove P., J. Biol. Chem., 1958, 233, 637. Ș 9. Overman J. R., Eiring A. G., Proc. Soc. exp. Biol., Med., 1961, 107, 812. 10. Merchant D. J., Hellman K., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1962, 110, 194. |11. Pethica B. A., Exp. Cell Res., 1961, Suppl., 8, 123. 12. Pora E. A., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1966 11, 76 ;13. Rappaport C., Proc Soc. exp. Biol. Med., 1956, 94, 464. 44. Steinberg M. S., Amer. Naturalist, 1958, 92, 65. ]15. Takeichi M., Exp. Cell. Res., 1971, 68, 88. 16. Taceich M., Okăda T. S., Exp. Cell Res., 1972, 74, 51. 17. Taylor A. C., Exp. Cell Res., 1961, Suppl. 8, 154. i4 - e. «6 302 EUGENIA DIMOFTACHE și EUGEN A. PORA 18, Weiss L., Exp. Cell Res., 1960, 21, 71. 19, — J. gen. Microbiol., 1963, 32, 331. 20. - Exp. Cell Res., 1968, 51, 609. Institutul de igienă și sănătate publică Cluj-Napoca, str. Pasteur nr: 6 Și Universitatea „Babeș Bolyai” Laboratorul de fiziologie animală Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr. 5—7. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA APARIȚIA ȘI PERSISTENȚA ANTICORPILOR ANTIASCARIDIENI LA PUII DE GĂINĂ DE Academician EUGEN A. PORA și MARIANA ȘINCAI Primit în redacție la 30 noiembrie 1974 The paper deals with the evolution of precipitant antibodies both in chickens experimentally infested with larval eggs of hen ascarides and in chickens inoculated with ascaride extract. Using the SPGA test, is has been observed that in chickens infested with larval eggs, the antibodies are formed later, but they persist throughout the duration of the experiments (60 days) and the moment of their appearance depends on the amount of the infesting dosage. In chickens inoculated with ascaride extract, the precipitant antibodies are formed earlier, but after a certain period they disappear from the organism. In the case of electrophoretic examination of the chickens serum collected through the experiment one could observe a decrease of the albumin/globulin relation with a very strong gamma- globulin increase on the 15th day since the infestation; this phenomenon has been considered as being due to the appearance of antibodies. Cercetările din ultimii 30 de ani, efectuate în domeniul imunologiei helmintice, au stabilit că larvele, helminții adulți și produsele lor de meta- bolism prezintă proprietăți antigenice, determinînd la animalele gazdă producerea de anticorpi specifici. Avînd în vedere afirmațiile lui E. J. Soulsby (7),F. Gr. T r o m- b a (9), J. E u z e b y (2), (3) care consideră că fenomenul de imunitate în helmintoze este în mare parte legat de anticorpii precipitanți, ce nu sînt altceva, decît inhibitori ai secrețiilor paraziților respectivi, ne-am propus în lucrarea de față să studiem dinamica anticorpilor precipitanți n ascaridioza păsărilor. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU Experiențele au fost efectuate pe un număr de 185 de pui de rasă Leghorn, în vîrstă > de 40 de zile. Puii au fost grupați în 4 loturi de experiență: ; : Lot. I: alcătuit din 60 de pui cărora li s-a administrat 2 000 de ouă larvate de as- carizi de găină (în două doze la interval de o zi). ■ Lot. II: alcătuit din 60 de pui cărora li s-a administrat 10 000 de ouă larvate de as- ? carizi de găină (în două doze la interval de o zi). j Lot. III: alcătuit din 60 de pui inoculați subcutan cu 3 ml de extract total din ascarizi proaspeți de găină, administrat în 3 subdoze a cîte 1 ml fiecare, la 5 zile interval în 5 asociație cu adjuvantul Freund. ș Lot. IV: lotul martor alcătuit din 5 pui îndemni de orice parazitoză. A - Din loturile de experiență I, II și III au fost efectuate sacrificări începînd cu prima zi | de la'administrarea ouălor larvate și a extractului ascăridian, timp de 60 de zile; Au fost sacri- . | ficați cîte doi pui din fiecare lot, în primele 20 de zile zilnic, iar în următoarele 40 de zile 8 ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM..T. 27, NR. 4, P. 303 — 300, BUCUREȘTI ,1975 304 EUGEN (A.. POBA și MARIANIA ȘlWCAil jJ Ia intervale de cîte 5 zile. Pentru pui din fiecare lot au constituit o rezervă pentru cazuri de mor. ', talitate sau accidente în timpul experiențelor. f Dinamica anticorpilor antiascaridienl a fost urmărită comparativ prin două metode;'! imunodifuziunea în gel de agar, utilizînd serul puilor din loturile de experiență și extractul total din ascarizi de găină, și electroforeza pe hîrtie a serului puilor luați în experiență. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII Apariția și persistența anticorpilor precipitanți la puii infestați ex- perimental cu ouă larvate de ascarizi de găină sau inoculate cu extract' ascaridian, studiată prin testul de SPGA, este redată în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Apsri(ia anticorpilor precipitați la puii de găină intestați experimental cu ouă larvate de ascarizi de găină și Ia puii inoculați cn extract ascaridian, determinată prin testul SPGA Ziua sa- crificării Formarea liniilor de precipitare între extractul total din ascarizi și serul obținut de Ia puii din următoarele loturi: Lot. I: infestat cu 2 000 de ouă Lot. II: infestat cu 10 000 de ouă Lot. III: inoculat cu extract asca- ridian 1-3 — — — 4 — — + 5-6 + + 7-8 + + ++ 9 + ++ + + 10 ++ . ++ 4—1—F 11 — 12 ++ 4“ 4* + 4- 4" 4- 13-20 + + + + + + 4- 4- 4- 25 ++ . 4-4-4- + 4- 30-35 ++ 4-4- 4-4- 40-45 50 + 4“ 4- + + + + — 55 + + — 60 + +. — Este de remarcat că la puii din lotul II, infestați cu 10 000 de ouai larvate de ascarizi de găină, anticorpii precipitanți au fost decelați îm ziua 5-a de la infestare, iar la puii din lotul I, infestați cu 2 000 de ouăf larvate, anticorpii precipitanți au fost decelați abia în ziua 7-a de la infesl tare. Prin urmare, apariția anticorpilor precipitanți depinde de doza inii tială cu care a avut loc infestarea. J La puii din lotul III de expriență, inoculați cu extract total dii| ascarizi de găină, anticorpii precipitanți au fost decelați încă din ziua al 4-a de la inoculare, probabil, datorită faptului că, în acest caz, substanțele? antigenetice ajung mai repede în contact cu organele imunocomponentel Pe de altă parte, a fost semnalat faptul că la puii din loturile I și Iii anticorpii precipitați sînt decelați pe toată durata experiențelor (60 del zile), în timp ce la puii din lotul III, anticorpii precipitanți nu mai sîn| decelați după 45 de zile. | 3 AINTUOORPII AJNfT'lAlSlCARIlMEțNI LA PUH DE GĂINA 3.05 Acest fenomen este probabil datorat faptului că la puii din loturile I și II datorită dezvoltării ascarizilor în urma infestării experimentale, ge ■elaborează permanent produse antigenice care stimulează formarea de anticorpi în mod continuu, în timp ce la puii din lotul III, extractul asca- ridian inoculat, după difuzarea lui în organism și stimularea celulelor anticorpoformatoare, dispare din organism, fiind probabil neutralizat, și ca urmare încetează producerea de anticorpi, care vor scădea treptat pînă la dispariție. Paralel cu testul SPGA s-a efectuat și electroforeza pe hîrtie a serului obținut de la puii din cele trei loturi de experiență, sacrificați din 5 în 5 zile, urmărindu-se dinamica fracțiunilor proteice. în aproximativ a 10-a zi de la infestarea experimentală și inocularea extractului ascaridian, la puii din cele 3 loturi de experiență a fost sem- nalată o scădere a raportului albumine/globuline, scădere care a fost maximă în ziua a 15-a (fig. 1, 2) în comparație cu lotul martor (fig. 3). Revenirea la normal a raportului albumine/globuline a fost semnalată după aproximativ 35—40 de zile. Este necesar de menționat că la puii din cele 3 loturi de experiență a fost semnalată o creștere marcantă a gamma-globulinelor aproximativ în a 15-a zi de la infestarea experimentală și inocularea extractului asca- " ridian, acest fenomen fiind considerat ca legat de apariția anticorpilor antiascaridieni. Prezența anticorpilor antiascaridieni în fracțiunea gamma- / globulinică a fost dealtfel confirmată și de G. W. K e 11 e y și D. P. ? N a y a k (4). Avînd în vedere faptul că autori ca Z. R. L e u t s k a y a (5), J. Biquet și colab. (1) și G. W. Kelley și D. P. Nayak(4) afirmă că la animalele infestate cu ascarizi creșterea gamma-globulinelor este datorată apariției anticorpilor antiascaridieni, se poate considera că și în cercetările noastre efectuate pe pui inoculați cu extract total din asca- rizi de găină și pe pui infestați experimental cu ouă larvă’te de ascarizi de găină creșterea gamma-globulinelor este datorată apariției anticorpilor antiascaridieni. în ceea ce privește scăderea albuminelor, remarcată la puii din cele / 3 loturi de experiență, aceasta este probabil consecința — așa după cum ț afirmă șiJ. 8 a v e 1 (6) — unei dereglări a sintezei albuminelor ca urmare ța substanțelor catabolice produse în cantitate mare de către ascarizi în perioada respectivă. Este de remarcat însă că acest dezechilibru proteic nu este specific cazurilor de parazitism ale animalelor, el fiind observat și în numeroase maladii cu caracter anemiant și cahectizant. S Pe baza acestor observații se relevă faptul că examenul electro- / for etic al plasmei sanguine ar putea fi nu numai o metodă de cercetare, ci și de diagnostic la animalele parazitate cu ascarizi. / Deși prin cele două metode utilizate s-a constatat o corespondență ■.apropiată în ce privește dinamica anticorpilor antiascaridieni, testul SPGA gs-a dovedit superior examenului eleetroforetic, deoarece este specific — țutilizînd un antigen adecvat — și totodată capabil să deceleze anticorpii |înainte de creșterea semnificativă a gamma-globulinelor. 306 EUGEN A. PORA și MARIANA ȘINCAI CONCLUZII EVIDENȚIEREA CU TRIPSINĂ A MODELULUI DE BENZI CROMOZOMIALE LA ȘOBOLAN (HAT IU8 NORVEGICU8- LINIA WISTAR) DE MARGARETA MANOLACHE 1. în infestările experimentale ale puilor cu ouă larvate de as- carizi de găină s-a observat prin testul SPGA că momentul decelării anti- corpilor precipitanți depinde de doza de ouă larvate folosită la infestare, 2. La puii infestați experimental cu ouă larvate de ascarizi de găină, anticorpii precipitanți sînt decelați o perioadă mult mai îndelungată, decît la puii inoculați cu extract ascaridian. 3, Examenul electroforetic al serului puilor infestați experimental cu ouă larvate de ascarizi de găină și al puilor inoculați cu extract ascari- dian a relevat o scădere a raportului albumine/globuline începînd cu a 10-a zi de la infestare, fiind remarcată o creștere semnificativă a gamma- globulinelor care au atins concentrația maximă în ziua a 15-a. 4. Apreciind comparativ rezultatele obținute cu privire la dinamica anticorpilor antiascaridieni atît la puii infestați experimental cu ouă lar- vate de ascarizi de găină, cît și la puii inoculați cu extract ascaridian, s-a remarcat o corespondență apropiată între examenul electroforetic și testul SPGA. A “G" chromosome banding method by trypsin treatment is described, having Wistar rats as study object. Țhe method evidences a clear and constant pattern of chromosomal bands com- parable to the results obtained by various authors on chromosomes of dif- ferent rat lineages. The work attests the identity of țhe “G” bands pattern of the Wistar lineage autosomes to that described in autosomes of the other investigated lineages. The analysis of the bands disposed on the X chromosome presupposes the existence of a pericentric inversion, responsible for the X chromosomial poly- morphism in the Wistar lineage. BIBLIOGRAFIE Cercetările citogenetice actuale sînt canalizate spre cunoașterea 1. Biquet J., Rose A., Capron A., Van Ky Tran, Rev. Immunol. Therap. antimicrob., 1965,, 29, 1, 5-30. cu 2. Euzbby J., Rev. med. vet., 1965, 28, s, 435-473. 3. — Rev. med. vet., 1968, 119, io, 879-898. specii de animale (1—4), (16—20), (24—27). 4. Keiaby g. w., Nayak d. p., Corneli, vet., 1965, 4, 607-613. | Ou ajutorul tehnicilor prin care se pune în evidență modelul de benzi £ Pacomby^mcteristic fiecărei perechi de cromozomi se pot, deci, identifica cu pre- ZA r»ZA A-VA A A ZA WA ZA I ZA Z«a CI a 4-Za4-ZAz1zA+-ZA AAZ>4- 4-a z4 ZAlA A CA 4- CA 4* ZA ZA A ZATTAA1 4 ZsZA 4-ZA zj A-C ZA wa A 4- ZA precizie a distribuției heterocromatinei constitutive și a modelului ide benzi cromozomiale reliefat prin tehnici speciale de colorare la diferite 7. Soulsby E. 8. — Ann. N. 9. Tromba F. Paris, 1954. J., J. amer. vet. med. Ass., 1961, 138, 355—362. Y. Acad. Sci., 1963, 113, 1, 492-496. G„ J. Părăsit., 1962, 48, 839-845. Institutul agronomic Timișoara, str. Arieș nr. 9. Primit în redacție la 18 noiembrie 1974. Aicizie cromozomii omologi și totodată pot fi depistate și explicate diferite irearanjamcnte apărute spontan sau indus (16), (21), (26). | în lucrarea de față am încercat să evidențiem modelul de benzi ^cromozomiale la șobolanul alb de laborator—linia Wistar cu ajutorul trip- isinei, metodă prezentată în literatură ca reliefînd modelul de benzi, dar /modificată de noi. Am ales ca material biologic șobolanul deoarece, ca ^himal de laborator, el este folosit curent în cercetările de biologie și medi- cină, impunîndu-se necesitatea în primul rînd a cunoașterii precise și ^corecte a cariotipului la diferitele linii de laborator. MATERIAL ȘI METODĂ Materialul de studiu a constat din patru animale adulte (doi masculi și două femele) Rattus norvegicus-Vinia. Wistar, iar preparatele cromozomiale au fost obținute din măduvă femurală, I Tehnica de lucru a fost următoarea: după colchicinizare, suspensia de celule a fost su- fpusă unui șoc hipotonic în 0,075 M KC1 pentru 10 minute la temperatura de 37°C. Fixarea efec- Șluată In patru schimburi, urmată de centrifugări s-a făcut cu un amestec de alcool metilic-acid (acetic glacial în proporție de 3/1. Lamele cu suspensia celulară au fost uscate la, aer. | • Pentru punerea în evidență a modelului de benzi specific fiecărei perechi de crorno- âomi am folosit tehnica lui C h i a r e 11 i (4) cu următoarele modificări: lamele au fost imer- Mionate in soluție I.C. 65 pentru 5—10 minute și apoi într-o soluție de tripsină Difco 0,1%, la fe ȘI CERC. BIOI„ SERIA BIOL. ANIM.. T. 27. NE. 4. P. SO7-311, BUCUREȘTI. 1975 308 M'ARGKRETA MANCXUACH® 2 i temperatura camerei timp de 30 secunde—1 minut. S-au făcut tatonări și cu altă concentrație (0,25%), dar rezultatele cele mai concludente au fost obținute la concentrația de 0,1% tripsină timp de 30 de secunde, pH-ui soluției de tripsină a fost ajustat la 7,1. Lamele scoase din ; soluția de tripsină au fost spălate intr-un amestec tampon și uscate la temperatura camerei, ; în contrast de fază, cromozomii necolorați apar mai îngroșațiși prezintă o structură cu benzi care ; devine mai pronunțată prin colorare Giemsa. Lamele au fost ținute în colorant Giemsa-Fi- scher 15—20 de minute, apoi au fost spălate în același amestec tampon pH-6,8 utilizat și la spălarea lamelor după tratamentul cu tripsină. Bandarea pare să fie corelată cu gradul de spitalizare a cromozomilor, și anume cromo- zomii din prometafaze prezintă benzi distincte, clar evidențiate (pl. I A), pe cînd la cromozomii mai contractați benzile apar mai puțin distincte, unele apărînd unite, iar cele mai slabe puțind dispare. REZULTATE ȘI DISCUȚII ‘ Metoda evidențierii modelului de benzi cromozomiale utilizată de i noi reprezintă o metodă ușoară și rapidă, obținîndu-se prin intermediul: ei rezultate concludente. Au putut fi identificate după modelul, de bandare atît cele 20 de perechi de autozomi, cît și cromozomii sexului, atît la mascul i cît și la femelă. Cromozomii omologi prezintă o bandare identică. i Considerăm că nu este necesar să facem o descriere amănunțită ( a modelului de benzi pe fiecare pereche de cromozomi, deoarece se constată I existența unei corespondențe a dispunerii benzilor pe omologi, chiar dacă | tehnicile de obținere a lor sînt diferite. Putem sublinia că la această i specie, în ultimii doi ani, au apărut suficiente lucrări de punere în evidență Ș a modelului de benzi utilizîndu-se diferite tehnici și, în urma apariției acestor lucrări, Comitetul de standardizare a cariotipurilor a întocmit cariotipul standard la Rattus norvegicus (7), așa cum a fost întocmit la om și șoarece (19). Cercetări anterioare, cu tehnicile obișnuite, privind descrierea cario- tipului normal la șobolan au fost efectuate de o serie de cercetători printre care P. H. F i t z g e r a 1 d (9), D. Hungerf ord și P. C. N o w e 11 (12), N. T a k a g i și S. M a k i n o (22), Ț. C. H s u și K. B e n i r s - : c h k e (11) și alții. Existența unui polimorfism al cromozomului X a fost prezentată de D. Hungerf or d și P. 0. Novell (12), studiile ; fiind făcute pe trei linii de șoarece de laborator, și anume : linia Lewis (albino) — XST (cu centromer subterminal), linia BN (chocolate) — XT (cu centromer terminal) și linia Shay-XT. La femelele din linia BN cromozomii ( sexului erau de tip XST XST, pe cînd la celelalte două linii — de tip XgT XaT, SXST XT și XTXT; masculii din linia BN erau XST, iar ceilalți de ș tip XT. Ei presupun că aceste combinații particulare ale lui X conferă un avantaj selectiv, iar consecințele genetice ale unei astfel de variabi- i lități nu sînt aparent severe. Mai tîrziu, N. T a k a g i și colab. (22), prin autoradiografie, remarcă prezența atît a unui cromozom X replicat tardiv, cît și a ambilor cromozomi i X ea replicați tîrziu în celulele femele și numai în foarte puține celule exis- tența unui cromozom X care nu replică tardiv; în contrast, însă, cu celu- lele femele, în celulele mascule au întîlnit un cromozom X, care replică întotdeauna tardiv. u în cercetările efectuate de noi la linia Wistar, cromozomul X pre- zintă un centromer subterminal(pl. II, A, B), evidențiindu-se trei benzi P1ANȘA Evidențierea cu tripsină a modelului de benzi cromozomiale Ia șobolan. A, PiVmetafază cu - cromozomii prezentînd 'benzi distincte, clar evidențiate'; B, metafază în care cromozomii X și V se pot distinge prin modelul lor de bandare. piaușa II -ftR «h fii» Alt ’ ■ tt ■ /^p . -j ■j ; A $■< H *' •« r 4 * B ^!* jî MW »» 'ÂK t& ț* *A ** . J >'iț a# a* • *ț * M '•* i J I 3 'BIS Cariotipul la șobolan (Rallus norueșicus — linia Wistar). Toate elementele din complementul cromozomial pot fi diferențiate prin modelul lor de bandare. . A, femelă; B, mascul. 3 EVIDENȚIEREA CU TKD?6INA A MODEWDUI DE BENZI CROMOZOMtAUE. 309 distincte de-a lungul brațelor, situație analoagă cu cea întîlnită la șoarece (19) și om (18), dar avînd și o bandă relativ mai slabă pe brațul lung, în imediata vecinătate a centromerului. W. S c h n e d 1 și M. S c h n e d 1 (20), în 1972, utilizînd o altă tehnică de colorare Giemsa (denaturare cu 0,002 NNaOH, 60—90 secunde), a întocmit și idiograma complementului cromozomial pe baza modelului de benzi la linia Sprague-Dawley. Cromozomul X la această linie este descris ca fiind acrocentric și prezentînd 3 benzi distincte. La aceeași linie, W. Una kul și T. C. H s u (23) au evidențiat modelul de benzi „G” și „O” pe cromozomi din celule normale și tumorale, prezentînd cromozomul X tot ca un element acrocentric. De asemenea, W o 1 m a n și colab. (26) au descris și ei modelul de bandare prin fluo- rescență în celulele normale și carcinoamele primare de la linia Spra- gue-Dawley. La alte două linii: Hooded Lister și AS prin colorare Giemsa nu s-a obținut nici o diferență semnificativă în privința modelului de bandare între cele două linii studiate; X este așezat în grupa B și este de ademenea acrocentric (10). D. A. Miller și colab. (14) au analizat cariotipul din celulele normale și transformate prin bandare „G” și prinfluorescență la liniile Bischer și Buffalo. Benzile „G” au fost obținute în urma unui tratament cu tripsină și EDTA; se remarcă și aici existența unui X acrocentric. In 1973, M. Mori și M. Sasaki (15) au prezentat modelul de bandare prin fluorescență la liniile Wistar King A WKA/Kk și Wistar W/Mk; nu au găsit nici o bandă polimorfică în interiorul liniilor sau între ele. Ei descriu existența a două benzi luminoase bine distincte în regiunea mediană a brațului lung de la linia WKA/Kk pe cromozomul X; regiunea distală este de asemenea luminoasă, dar avînd o intensitate mai mică; restul cromozomului X este pal fluorescent. La linia W/Mk, X este mai degrabă telocentric sau subtelocentric și el nu conține segmentul cores- punzător de pe brațul scurt al aceluiași element de la WKA/Mk. într-un studiu comparativ la cîteva specii de Rattus, H. T. Yosida și T. S a g a i, în 1973 (28), pe baza modelului de benzi „G” obținut prin tehnica SDS inițiată de ei anterior (27), au ajuns la concluzia că, în general, cromozomul X prezintă 3 benzi la toate speciile analizate (inclusiv Rattus norvegicus) și că el este acrocentric exceptînd specia R. muelleri, unde este submetacentric. Deși s-a analizat modelul de bandare, nu a putut fi de- terminată originea brațului scurt a cromozomului X de la specia amintită anterior. Pe baza modelului de benzi obținut de noi s-ar putea considera că cromozomul X cu centromer subterminal ar putea proveni din cromozomul X cu centromer terminal printr-o inversie pericentrică, presupunere care ar urma să fie confirmată sau infirmată prin studii comparative ulterioare pe mai multe linii pure și pe specia sălbatică, cu diferite metode de bandare și care, eventual, vor reuși să elucideze acest fenomen de polimorfism al cromozomului X de la Rattus norvegicus. Un exemplu în acest sens îl constituie explicarea polimorfismului autozomal la Rattus rattus din. Japonia, Australia și India (27). Treeînd să analizăm utilizarea metodei de evidențiere a benzilor cu tripsină, putem aminti folosirea ei cu bune rezultate în studiul și explicarea 4 5 EVIDENȚIEREA CU TRBRSINĂ A MODELULUI DE BENZI CROMOZOMIAtUE 311 ■310 M'ARGIARKTA WANOffjACHE unor rearanjamente cromozomiale la om (21), la hamsterul sirian normal, ■cit și la liniile celulare transformate (16) cimpanzeu, șoarece (4 — 6). Prin utilizarea acestei metode se dovedește ca bandarea poate să fie obținută și fără folosirea unor agenți de denaturare a ADN-ului, tripsină (enzimă proteolitică) acționînd la nivelul proteinelor structurale ale cromozomilor. Acțiunea tripsinei asupra proteinei este explicată de B. O h i a r e 11 i (6) ■ca desfășurîndu-se în două stadii distincte : denaturare inițială a substratu- lui proteic (13) și digestie sau acțiune hidrolitică, prin care proteina este sub divizată în segmente peptidice. în general, mecanismul fenomenului de bandare a cromozomilor este destul de discutat și încă incomplet elucidat. A. Daniel și Lam-Po-Tang (8), recent, și-au exprimat părerea căbenzile „G” conțin o cantitate considerabilă de heterocromatină constitutivă inter- calară, care este bogată în baze A—T și că această tehnică de bandare „G” colorează proteina rămasă în aceste locuri ale benzilor „G”, după trata- mente variate. Tehnica utilizată de noi, prin modificările pe care i le-am făcut, permite, alături de celelalte metode de bandare, să pună în evidență modelul de benzi la linia Wistar de șobolan și în acest mod să contribuim la aprofundarea cunoașterii cariotipului la această specie, folosită frecvent ca animal de laborator în diferite cercetări și, îndeosebi, în problema cancerului. 11. Hsu T. C., Benirschke K., An Atlas of Mammalian chromosomes, 1967, 1, 18. 12. Hungebfobd D., Nowell P. C., J. Morph., 1963, 113, 275—288. 13. Lindemtmm-Lang K., Protein and Enzymes, Stanford Univ. Press., New York. 14. Miller D. A., Dev V. G., Borek C., Miller O. J., Cancer Res., 1972, 32, 2375 — 2382. 15. Mobi M., Sasaki M., Chromosoma, 1973, 40, 173 — 182. 16. Popescu N. C., Di Paolo J. A., Cytogenetics, 1972, 11, 500—507. 17. Schnedl W., Chromosoma, 1971, 34, 448—454. 18. - Nature (Lond.), 1971, 233, 93^94. 19. - Chromosoma, 1971, 35, 111-116. 20. Schnedl W., Schnedl M., Cytogenetics, 1972, 11, 188—196. 21. Seabright M., Chromosoma, 1972, 36, 204—210. 22. Takagi N., Makino S., Chromosoma, 1966, 39, 215—224. 23. Unakul W., Hsu T. C., J. nat. Cancer Inst., 1972, 49, 1425—1431. 24. Voiculescu I., Vogel W., Wolf U., Chromosoma, 1972, 39, 215—224. 25. Voiculescu I., 1973, Rev. roum. Biol., Sârie de Zoologie, 1973, 18, 2, 163 — 169. 26. Wolman S. R., Phillips T. F., Becker F. F., Science, 1972, 175, 1267 — 1269. y 27. Yosida H. T., Sagai C., Chromosoma, 1972, 37, 387-394. 28. — Chromosoma, 1973, 41, 93—101. Institutul de științe biologice Departamentul de biologie celulară și genetică Eucurești 17, Splaiul Independenței nr. 296. Primit în redacție la 26 aprilie 1974. CONCLUZII 1. Utilizînd tehnica de bandare cromozomială cu tripsină descrisă deB. Chiarelli și modificată de noi, s-a realizat evidențierea modelu- lui de benzi „G” pentru cromozomii liniei de șobolan Wistar. 2. S-a constatat identitatea deplină a modelului de benzi pentru autozomii liniei Wistar, cu cel descris pentru autozomii celorlalte linii de șobolan studiate. 3. Pe baza modelului de benzi caracteristic cromozomului X, s-a presupus existență unei inversii pericentrice pentru acest cromozom, fapt ce poate explica prezența brațului scurt nedescris la alte linii de șobolan. Mulțumim pe această cale dr. B. G a r z i c i 6 de la Departamentul de genetică din cadrul Institutului de biologie din Belgrad pentru amabili- tatea de a mă iniția în tehnica folosită, precum și dr. Alexandru Caratzali și dr. Ion V o i c u 1 e s c u atît pentru îndrumările și sugestiile primite cît și pentru materialul bibliografic primit. BIBLIOGRAFIE 1. Arrighi F. E., Hsu T. C., Cytogenetics, 1971, 10, 81 — 86. 2. Caspebsson T., Lomakka G., Z.ech L., Hereditas, 1971, 67—89. 3. Chaudubi J. P., Vogel W., Voiculescu I., Wolf U., Humangenetik, 1971, 14, 83—84. 4. Chiabelli B., Chiabelli S. M., Riv. Antropol., 1971, 57, 270—272. 5. Chiabelli B., Shafer D., Sahti M., Boli. Zool., 1972, 39, 89—91. 6. Chiabelli B., Genen.Phaenen, 1973, 16, 1, 3—6. 7. *** Cytogent. Cell Genet., 1973, 12, 199-205. 8. Daniel A., Lam-Po-Tang., Na,ture (Lond.), 1973, 244, 5415, 358-359. 9. Fitzgerald P. H., Exp. Cell. Res., 1961, 25, 191—193. O. Gallimobe P. H., Richabdson C. R., Chromosoma, 1973, 41, 259—263. CONSIDERAȚII ASUPRA POLIMORFISMULUI GENETIC LA CÎTEVA POPULAȚII DE LACERTA AGILIS GHRRSONRNSIS ANDRZEJOWSKI DIN MOLDOVA DE MARGARETA BORCEA The present paper îs dealing with the individual variability of Andrzejowski Lacerta agilis chersonensis subspecies, showing the aspects of genetic polymorphism with reference to the mutants frequency of coiour pattern, analysed for the popu- lation of Moldavia compared with that of Walachia. The examined population has a very different genetic polymorphism, which is more stressed ih the population of Walachia than in that of Moldavia. Analiza fenotipică a unor populații locale de Lacerta agilis chersonensis din Moldova a scos în evidență un tablou complicat alvariabilității indivi- duale atît în ce privește caracterele cantitative, cît și calitative. Studiul variabilității unor caractere metrice și de folidoză ale ssp. chersonensis din Moldova ne-a dat posibilitatea să abordăm și alte aspecte, cum este cel al polimorfismului genetic puțin studiat pînă acum la populațiile de șopîrle din România. LE. Fuhn și St. Vancea (6), (7), dar mai ales I. E. Fuhn (8), aduc contribuții importante în ceea ce privește frecvența mutantelor de colorit la o populație din jurul Bucureștiului. Dispunînd de un material abundent colectat din toată Moldova, am urmărit distribuția mutantelor de colorit și desen la indivizii de Lacerta agilis chersonensis prezenți în materialul colectat. Datele n&astre le-am comparat cu cele ale lui I, E. Fuhn (8) așa cum reiese din tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Frecvența fazelor de colorit ervthronotus șl immaculala la o populație de 280 de indivizi de Lacerta agilis agilis din Moldova Regiunea N Sex Normal Erythronotus Immaculala Moldova 124 55 118 5 1 156 22 150 4 2 Una din trăsăturile cele mai frecvente ale populațiilor naturale este polimorfismul genetic. în toate populațiile coexistă caractere determinate de diferite alele ale aceleiași gene vizibil sau criptic. După natura genelor care-1 determină, polimorfismul se manifestă atît în trăsăturile morfologice, cît și în cele fiziologice, chimice, cromozomice etc. ST. ȘI CERC. BICE.. SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NB. 4, P. 313-316, BUCUREȘTI, 1975 314 MARGARETA BORCEA 2 Din punct de vedere morfologic, polimorfismul genetic afectează» mai ales pigmentarea corpului, bine studiată la izopodul Jalta marina (C h. Bocquet (1)), melcul Cepaea nemoralis (M. Lamotte (9)), la Drosophila (E. B o e s i g e r (2)) Polimorfismul cromozomic a făcut obiectul a numeroase cercetări inițiate de școala lui T. H. D o b z h a n- sky (3 - 5). Studiul polimorfismului biochimic și fiziologic întreprins de mult timp la om se continuă în prezent la plante și la diferite grupe de verte- brate și nevertebrate. La reptile polimorfismul genetic a fost mai puțin cercetat, iar la Lacerta agilis Linnaeus cu totul întîmplător. Din datele existente în literatură rezultă că Lacerta agilis chersonensis prezintă un polimorfism mai accentuat decît- la Lacerta agilis agilis. în afară de fazele de colorit și desen, în populațiile ambelor subspecii se întîlnesc mutantele — erythronotus, immaculata verde mai mult sau mai puțin uniform. Printre mutantele erythronotus și viridiflavus există și indivizi care prezintă o dominanță imperfectă, avînd banda dorsală brun- roșie sau verde presărat + cu puncte negre. Materialul ce ne-a stat la dispoziție, capturat din diferite localități din Moldova (175 și 194 22 total 369 de exemplare), ne-a permis să studiem distribuția mutantelor de colorit la Lacerta agilis chersonensis. Polimorfismul șopîrlei de eîmp (Lacerta agilis chersonensis) Polimorfismul șopîrlei cenușii Lacerta agilis a atras de mult timp atenția zoologilor. în populațiile de Lacerta agilis alături de indivizi cu un colorit și desen tipic se întîlnesc ± frecvent indivizi la care coloritul și desenul diferă. S-au descris două faze de culoare: erythronotus Fitzinger și immaculata Diiringen. Frecvența acestor faze în populațiile de Lacerta agilis a fost puțin studiată. Din cercetările noastre (tabelul nr. 1) rezultă că la ambele sexe de Lacerta agilis din Moldova frecvența celor două faze este relativ mică. I. E. F u h n și St. V a n c e a (7) au arătat Lacerta agilis cherso- nensis Andrz. prezintă un polimorfism mai accentuat decît rasa nominată, prezentînd în afară de coloritul și desenul caracteristic celor două sexe și următoarele mutante: erythronotus, immaculata, viridinotus și verde ± uniform. ' în populația noastră, distribuția diferitelor mutante de colorit și desen se repartizează astfel: masculii prezintă în afară de indivizii normal colorați toate cele 4 mutante de colorit în proporții diferite : erythronotus la care spatele este roșu-brun imaculat; viridinotus cu spatele verde sau .verde măsliniu; verde ± uniform cu reducerea desenului negru și immaculata cu spatele bej uniform. Femelele prezintă un număr mai mic de mutante. în afară de indivizii cu colorit tipic ele prezintă mutantele erythronotus și immaculata. Mutantele viridinotus și verde uniform, așa după cum menționează și I. E. F u h n (8), nu apar la femele. 3 POLIMORFISMUL GENETIC LA. LACERTA A. CHERSONENSIS DIN MOLDOVA 315, în tabelul nr. 2 am inserat, pentru comparație, datele lui I. E. F u h n și , ale noastre. Din analiza acestor date rezultă că atît la populația din Muntenia,, cît și la cele din Moldova mutantele viridinotus și verde ± uniform se întîl- nesc numai la masculi, ele lipsind la femele. Tabelul nr. 2 Distribuția mutantelor Ia Lacerta agilis chersonensis din Moldova și Miuntenia Regiunea ; geografică Z j Sex Normal Erythronotus V iridinotus Verde± uniform I mmaculata Total Muntenia (București) 472 55 $2 214 179 7 22 30 14 2 4 267 205 Moldova 369 55 22 131 183 10 7 10 24 4 175 194 Mutanta immaculata este prezentă în populația din Moldova numai la femele și lipsește la masculi, iar la populația din Muntenia ea a fost semnalată la ambele sexe. De remarcat este faptul că această mutantă,, așa cum arată I. E. F u h n (8), se întîlnește rar la masculi. în comparație cu celelalte mutante frecvența ei nu este prea mare nici la femele. Din cei 175 de <$$, 74,8% aparțin tipului normal, 5,7% tipului erythronotus, 5,7% tipului viridinotus și 13,7% tipului verde ± uniform. Din totalul de 194 de 22, 94,3% au prezentat un desen și colorit normal, 3,6% au prezentat mutanta erythronotus și 2,0% mutanta immaculata. în populația din Moldova mutanta erythronotus este mai frecventă la masculi față de femele. în comparație cu populația din Muntenia, ra- portul este inversat (tabelul nr. 2). Dealtfel, toate mutantele subspeciei chersonensis au frecvențe mai mari la ambele sexe la populația din Muntenia în comparație cu cea din Moldova. în populația din Moldova frecvența cea mai ridicată o întîlnim la care prezintă frecventă mutanta verde ± uniform. Acest fapt ne face să presupunem că mutanta verde ± uniform,. ca și mutanta erythronotus și viridinotus (8) se manifestă genetic ca domi- nantă. Dominanța mutantei verde ± uniform la $$ de chersonensis din Moldova se explică prin efectul factorilor selectivi ai mediului, masculii avînd un comportament diferit de al femelelor (sînt mai agili) și au în condițiile biotopului de stepă un avantaj față de femele prin homocromia lor care îi face să se confunde cu iarba. 316 WfABCABEh'A BORICEA 4 CONCLUZII Din datele prezentate în literatură și din cercetarea materialului nostru rezultă că polimorfismul genetic la rasa chersonensis este prezent în toate populațiile acesteia, indiferent de regiunea geografică în care trăiesc. El se manifestă prin prezența simultană de mutante diferite. — Polimorfismul genetic la Lacerta agilis chersonensis este foarte diferit și nu există două populații identice în ce privește distribuția diferitelor mutante. Fiecare populație se caracterizează prin frecvența relativă a fiecărei mutante. — în fiecare regiune geografică există o mare diversitate în compo- ziția populațiilor, dar distribuția frecvențelor fiecărei mutante nu este aceeași; există indiscutabil diferențe regionale. — Mutantele dominante se mențin în populație ca urmare a avanta- jului selectiv oferit de starea de heterozigoție. BIBLIOGRAFIE 1. Bocquet Ch., Arch. Zool. exp., 1953, 90, 187—450. 2. Boesinobr E-, C. R. Acad. Sci. Paris, 1953. 3. Dobzhansky Th., Carnegie Inst. Washington Publ., 1944, 554, 1 — 46. 4. — Royal Entom. Soc. London, 1961. 30—42. 5. - Soc. Zool. France, 1966, 91, 305-320. 6. Fuhn I. E., Vancea St., Fauna R.P.R. Reptilia, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961,14, 2. 7. - Senk. biol., 1964, 45, 3~5, 469-489. S. Fuhn I. E., Rev. roum. Biol., Sârie de Zoologie, 1967, 12, 4, 229— 232. 9. Lamotte M., Lav. Soc. Malac. Ital., 1966, 3, 33—73. Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, str. S3 August nr. 11. Primit în redacție la 10 aprilie 1974. OBSERVAȚII ASUPRA FENOLOGIEI POPULAȚIEI DE BALANINUS GLANDIUM MARSH DE C. DRUGESCU As a result of the researches effected in the eommon oâk woods of the Cerna valley in the years 1970 and 1971 on the populations pf Balaninus glandium Marsh, the author finds that the period of activity of flying adults of țhis species has lasted 89 — 135 days (from May — June unțil Sept.ember — October) and ■was first influenced by the precipitations. Referring to the larvae, they started to leave the acorn falled down in the period 14—20. IX and they finished this process at 5 — 6 I, after 107 — 114 days, having the numerical maximum in October, Among the factors that had an important role in the development of the larva, one should mention the size and the maturation of the acorn. Balaninus glandiumMarsh (Curculionidae, Coleoptera) este un dăunător periculos al ghindei, reducînd uneori fructificația cvercineelor în proporție de 31 — 75% (4). Iată de ce cunoașterea ecologiei acestuia este importantă atît din punct de vedere științific, cît și practic, deoarece numai printr-o bună cunoaștere a evoluției populației lui, în strînsă legătură cu condițiile de viață, putem stabili termenii începerii lucrărilor de combatere, contribu- ind astfel la creșterea producției și productivității arborilor. Problemele pe care le-am urmărit au fost legate de stabilirea lungimii perioadei de existență a gîndacilor în coronament, de datele la care apar în diverși ani, precum și de distribuția lor pe verticala coronamentului. Cercetările le-am efectuat în gorunetele din valea Cernei, în anii 1970 și 1971. Din punct de vedere climatic, valea Cernei (și anume partea sudică a acesteia, unde există gorunetele cercetate) se încadrează în tipul climatic Cfax (după clasificarea Kbppen), temperatura medie anuală variind între 10,3°0 (Băile Herculane) și 11,8°C (Orșova), iar precipitațiile între 789 mm (Băile Herculane) și 754 mm (Orșova). Pentru colectarea din coronamentul gorunetelor a adulților de Balaninus glandium Marsh am folosit fileul entomologie cu diametrul de 60 cm, cu care am realizat în fiecare lună cele 27 de scuturări (9 de la baza, 9 de la mijloc și 9 de la vîrful coroanelor) de pe 18 goruni (9 lîngă Orșova, 9 lîngă Băile Herculane), începînd din luna aprilie și pînă în octombrie. în condițiile văii Cerna, adulții de Balaninus glandium Marsh au părăsit solul și au început zborul în luna iunie și au dispărut din coroana arborilor în luna septembrie în anul 1970, iar în ahul 1971 au dispărut în BT. 61 CERC. BIOL., SERIAL BIOL. ANIM., T. 27. NR. 4, P. 817-321, BUCUREȘTI, 1975 8 - C. 478 a 318 C. DRIUGESCU FENOLOG'fA POPULAȚIE® DE BALANINUS GLANDIUM MJaIRISH 319 2 luna mai și au apărut în octombrie (fig. 1). Numărul cel mai mare de exemplare în 1970 a fost colectat în luna august și a fost de 11 exemplare, iar în anul 1971 maximul numeric a fost în luna mai și s-a cifrat la 14 exemplare. Declanșarea apariției acestor adulți a avut loc la temperatura de 18,5’0 în 1970 și de 18,4°C în 1971. Fig. 1. — Dinamica adulților de’ Bala- ntnus glandium Marsh in valea Cernei in anii 1970 și 1971. Curba de zbor a avut în fiecare an 2 maxime și o minimă. Maximele au corespuns unor perioade călduroase (20,3°C în 1970 și 17,6°C în 1971) și mai puțin ploioase (53,8 mm și, respectiv, 24,6 mm), iar minima s-a datorat în special precipitațiilor abundente din luna iulie (136,3 mm în 1970 și 140,1 mm în 1971), întrucît temperatura s-a menținut la valori ridicate (20,3’0 în 1970 și 20,4°C în 1971) și deci n-a putut afecta ciclul biologic al acestui gîndac (fig. 2). încetarea zborului a avut loc la date și în condiții naturale diferite : 11. IX. 1970 la temperatura de 20,9°C și în ziua de 18.X.1971 la tempera- tura de 4,6’0. Comparativ, pe ani, zborul s-a eșalonat pe o perioadă mai scurtă în 1970 (89 de zile, timp în care am colectat 25 de exemplare : 13 din vîrful coroanelor, 9 din mijlocul lor și 3 de la baza lor) decît în 1971 (135 de zile, timp în care am colectat 22 de exemplare : 6 din vîrful coroanelor, 15 din mijlocul lor și 1 din baza lor). Urmărind potențialul de înmulțire a celor două populații în cei doi ani, prin numărul larvelor ieșite din ghinda căzută, am constatat că acesta (potențialul de înmulțire) este mai ridicat la populația din anul 1971. Afirmația se bazează pe faptul că în anul 1970, din 2 400 de ghinde anali- zate au ieșit 702 larve, iar în anul 1971, din același număr de ghinde au ieșit 1 066 larve. Corespunzător acestor situații și procentul de ghindă găurită este mai mic în anul 1970 (38,91 %), decît în 1971 (48,83 %). Desigur că la aceste rezultate concură și factorii ecologici mai favorabili din anul 1971, care au intervenit în procesul dezvoltării acestei specii. în privința distribuției populației de .Balaninus glandium Marsh pe verticala coronamentului, am constatat că numărul cel mai mare de exem- plare a fost în etajul mijlociu al coronamentului (fig. 3), acolo unde hrana (suprafața foliară) și ghindele (pe care le infestează cu ouă) sînt din abun- dență. Spre vîrful coroanei, dar mai ales spre baza acesteia numărul gînda- • cilor de Balaninus glandium Marsh se reduce foarte mult. ’ • Un alt aspect abordat se referă la perioada de ieșire a larvelor din ghindă. Pentru aceasta am colectat în anii 1970 și 1971, în lunile august, septembrie și octombrie, cîte 800 de ghinde căzute (s-a avut în vedere 4 arbori, 2 la Orșova și 2 la Băile Herculane — de la fiecare adunîndu-se cîte 200 de ghinde). în total, în fiecare din cei doi ani menționați, am 320 C. DRUGESCU 4 sirius 2 400 de ghinde, pe care le-am păstrat separat, pe luni, în borcane, urmărind ieșirea larvelor în condițiile climatice din București. Din recolta anului 1970, primele larve au ieșit pe data de 14.IX., a urmat o evoluție rapidă către numărul maxim în luna octombrie și au încetat sa mai iasă în ziua de 6.1. 1971 (fig. 4). Fig. 4. — Evoluția numărului de larve ieșite din ghinda căzută in anii 1970 și 1971. Din ghinda strînsă în anul 1971, primele larve au ieșit pe data de 20. IX,. cele mai multe în luna octombrie, iar ultimele în ziua de 5.1.1972 (fig. 4). Pe ani, perioada de ieșire a larvelor din ghindă a avut o durată aproxi- mativ egală : 113 zile în anul 1970 și 107 zile în 1971. Analizînd modul de evoluție a stadiului larvar la specia Balaninus glandium Marsh am observat (tabelul nr. 1) că maximul de larve ieșite Tabelul nr. 1 Număra! de larve ieșite din ghinda căzută in anii 1970 și 1971 Luna Anul Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Ianuarie 1971 Total 1970 14 468 167 51 2 702 1971 24 542 396 96 Ianuarie 1972 8 1 066 Total 38 1 010 563 147 10 1 768 din ghinda căzută se produce, atît în anul 1970, cît și în anul 1971, în luna octombrie, cînd majoritatea ghindelor ajung la maturitate. Concomitent, am urmărit și 3 loturi a 100 de ghinde culese din arbori în luna august 1970 și tot 3 loturi a 100 de ghinde culese de asemenea din arbori în luna august 1971, deci ghinde care erau nedezvoltate, din care au ieșit un număr foarte mic de larve : 6 în 1970 și 7 în 1971. De asemenea, am mai constatat că dintr-un lot de 2 310 ghinde, cele care au avut cîte o gaură au fost în lungime de 2,04 cm, iar cele care au prezentat cîte 2 sau 3 găuri au avut lungimea medie de 2,40 cm. Aceste observații ne fac să credem că maturarea ghindei și mărimea ei au fost factori importanți pentru dezvoltarea larvei de Balaninus glandium Marsh. 5 ' FENOWGTA FOFUiUAȚIBI DE BALANINUS GLANDIUM MARSH 321 Nu același lucru se poate spune despre temperatură, întrucît procesul de ieșire a larvelor din ghindă s-a produs la valori termice care au variat de la 24,4°C la —6,0°C în anul 1970 și de la 25,5°C la —3,6°O în anul 1971 (conform stației meteorologice București-Filaret). Datele prezentate dovedesc că procesul de ieșire din ghindă a larvelor de Balaninus glandium Marsh nu a fost afectat de modul de desfășurare în timp a valorilor termice. CONCLUZII 1. Apariția adulților de Balaninus glandium Marsh s-a produs, în condițiile văii Cerna, în anii 1970 și 1971, în mai—iunie, iar dispariția lor a avut loc în septembrie—octombrie, perioada activă a adultilor durînd 89 - 135 de zile. 2. Dintre factorii abiotici care au influențat activitatea gîndacilor în natură au făcut parte, în primul rînd, precipitațiile. 3. Numărul cel mai mare de indivizi a fost găsit în etajul mijlociu al coronamentului. 4. Larvele de Balaninus glandium Marsh au început să părăsească ghinda căzută în perioada 14 — 20. IX. și au terminat acest proces în zilele de 5 — 6. I, adică după 107 — 114 zile. Ieșirea larvelor din ghindă a avut loc și în perioada rece a anului, cînd temperatura a coborît sub 0°C (- 6,0°C în 1970 și -3,6°C în 1971). 5. Maximul de larve ieșite din ghinda căzută a fost atît în anul 1970, cît și în anul 1971, în luna octombrie. 6. Mărimea și maturarea ghindei au constituit factori importanți în dezvoltarea larvei de Balaninus glandium Marsh. BIBLIOGRAFIE 1. Eliescu Gb., Disescu Gabriela, I.C.E.F., St. și cerc., 1954, 15. 2. Escherich K., Die Fortinsekten Mitteleuropas, P. Parey, Berlin, 1940 — 1941. 3. Ene M., Entomologie forestieră, Edit. Ceres, București, 1971. 4. Georgescu C. C. și colab., Bolile și dăunătorii pădurilor, Edit. agrosilvică, București, 1957. 5. Gusev V. I. și colab., Lesnaia entomologhia, Goslesbumizdat, Moscova, 1961. 6. Năstase Gh., Rev. păd., 1960, 9. 7. Tudoh I., Entomologie forestieră, Edit. didactică și pedagogică, București, 1968. Institutul de geografie Colectivul de biogeografie București 22, Calea Victoriei 126. Primit în redacție Ia 4 decembrie 1974. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII BIBIONIDELOR (DI PIERĂ, NEMATOCERA) ÎN ROMÂNIA DE GRIGORE MĂRGĂRIT The author presents the Bibionidae species distributfon on natural relief units. 4,840 adult Bibionidae specimens, belonging to 16 species and to a species were collected from 109 collecting points. 7,190 larvae and 672 pupae from 10 species were discovered, too. Bibionidele, numite și muște catifelate sau de martie, au fost destul de frecvent colectate, din cauza apariției lor în roiuri primăvara și a zborului lor relativ lent. Totuși literatura dipterologică nu le-a acordat decît puțină atenție. Pînă la noi, în România se cunosc doar cîteva semnalări izolate a prezenței celor mai comune specii (Bibio hortulanus, B. mărci, B. pomonae, Dilophus febrilis) : în Banat și Ardeal (2), (10), iar din județul Ilfov (5) este cunoscută prezența speciei B. hortulanus ca dăunător la răsadurile de ardei, roșii, varză, salată. Acest grup de diptere cuprinde specii dăunătoare și folositoare, care, în cazul înmulțirii în masă, fie că produc pagube considerabile plantelor, legumelor, culturilor în cîmp sau chiar puietului de arboret rozînd semin- țele sau plăntuțele, fie că grăbesc transformarea resturilor vegetale în humus și aerisesc solul (aceasta în stadiul de larvă). Apariția în cantități uriașe a adulților în livezi, pe florile pomilor fructiferi, în păduri pe corona- mentul arborilor, ne permite să le considerăm ca insecte antofile — polen i- zatoare. Trăind în colonii numeroase de ordinul sutelor sau miilor, larvele formează o importantă hrană pentru păsările insectivore. în urma cercetărilor efectuate în cursul a șase ani în 345 de puncte, am găsit material de bibionide doar în 109 puncte,, repartizate în 23 de județe (fig. 1). Cei 3 766 $ și1 074 Ș reprezintă numărul de adulți ai celor 16 specii și o subspecie întîlnite pînă în prezent îh România. RĂSPÎNDIREA SPECIILOR DE BIBIONIDE PE UNITĂȚILE NATURALE DE RELIEF* Datele noastre ne permit a face următoarele precizări: în Cîmpia Tisei constatăm prezența a trei specii, și anume : Bibio hortulanus, Bibio Johannis (var. nigrifemur) și Bibio mărci. Dintre ac estea * Unitățile naturale de relief au fost luate din Atlasul geografic al R.S.R., 19 ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOI. ANIM., T. 27, NR. 4, P. 323 - 325. BUCUREȘTI, 1975 324 GR. MAOlGAlUT 325- 2 ca specie comună apare Bibio hortulanus, iar ca specii rare, Bibio mărci și Bibio Johannis var. nigrifemur. în cele șase deplasări în Podișul Someșan a fost întîlnită specia Bibio mărci o singură dată. Zona Dealurilor Vestice a oferit în cele patru puncte de colectare trei specii: Bibio hortulanus, Bibio mărci și Bibio reticulatus. Și aici apare ca specie comună B. hortulanus, iar ca specii rare Bibio mărci și Bibio reticulatus. în Carpații Occidentali constatăm prezența a două specii—Bibio mărci și Bibio varipes—^ro pot fi considerate ca specii rare. în Podișul Transilvaniei nu au fost colectate bibionide. în lanțul Carpaților Orientali și Meridionali am întîlnit 12 specii de bibionide, după cum urmează : Penthetria holsericea, Bibio fulvipes, Bibio Johannis, Bibio mărci, Bibio nigriventris, Bibio reticulatus, Bibio venosus și ele pot fi considerate ca specii rare, pe cînd Bibio clavepes, Bibio pomonae, Bibio varipes, Bilophus febrilis și Dilophus femoratus apar ca specii comune. în zona subcarpatică cele opt specii se separă în două grupe : o grupă cu speciile mai comune, cum sînt Penthetria holosericea, Bibio Johannis, Bibio reticulatus, Bilophus febrilis, și o grupă care conține specii mai rare, și anume : Bibio ferruginatus, Bibio hortulanus, Bibio mărci, Bibio varipes. Podișul Getic este caracterizat prin prezența a două specii comune : Bibio mărci și Bibio hortulanus. în Cîmpia Română, din cele șase specii de bibionide întîlnite, Bibio reticulatus, Bilophus bispinosus și Bilophus febrilis apar ca specii rare, iar Bibio hortulanus, Bibio mărci și Bibio Johannis ca specii comune. Podișul Moldovei este mai puțin reprezentat, existînd doar o specie comună ~ Bibio mărci. în Podișul Dobrogei constatăm prezența a șapte specii, și anume : primele două specii — Bibio Johannis și Bibio lanigerus — sînt specii rare, iar următoarele cinci — Bibio clavipes, B. hortulanus, B. mărci, B. reticulatus și Bilophus bispinosus — sînt specii comune și bine repre- zentate. în ultima unitate naturală de relief — Culoarul Timiș — Cerna — Mureș, speciile Bibio clavipes, Bilophus febrilis sînt considerate ea specii rare iar Bibio hortulanus, Bibio Johannis și Bibio mărci ca specii comune. O constatare care poate fi și o concluzie este faptul că reprezentanții familiei Bibionidae au fost întîlniți în numărul cel mai mare în lanțul Carpatic (12 specii) și în zona subcarpatică (8 specii), ceea ce confirmă alte păreri asupra originii boreo-alpine a grupului (7) (fig. 2). Pe lingă materialul de bibionide adulte, au mai fost colectate un număr de 7 190 de larve și 672 de pupe care aparțin următoarelor zece specii: Penthetria holosericeas, Bibio clavipes, Bibio hortulanus, Bibio Johannis, Bibio mărci, Bibio reticulatus, Bibio varipes, Bilophus bispinosus, Bilophus febrilis, Bilophus femoratus, abundența cea mai mare fiind la Bibio mărci, Bibio reticulatus, Bibio hortulanus și Bilophus bispinosus. CONCLUZII — 1. în cei 6 ani de cercetare au fost colectate, din 109 puncte, 4 840 de exemplare adulte care aparțin la 16 specii și o subspecie. De asemenea au fost găsite 7 190 de larve și 672 de pupe aparținînd la 10 specii. rA(RJT 2 lectate, din 109 puncte, 4 840 de p o subspecie. larve și 672 de pupe aparținînd ABUNDENTA BIBIONIDELOR NÂTURALE DE RELIEF 1%) PE UNITĂȚI 12,597. Vil 26,43 7. SPECII DE BIBIONIDE A - Penthelria holosericea - Meig. B-Bibio clavipes - Meig. C- Bibio ferruginaLus - L. D~ Bibio fulvipes- Zett. E - Bibio hortulanus - L. F - Bibio johannis - L. G- Bibio johannis-var. nigrifemur-Strobl. IV 0,067. IU 0,57. II 0,047. <â f XJ * / 35*1 30 25 40 / 15 204 01 151 101 5- 101 548 m7 51 0* ABOFI J KLMNPR 5- 5' 0' 15 133 A 10 IV vn 25-1 '251 2O^ 201 VIII 15- 15- 5 io-4 104 1 BEFHILO, 0 tu IX E FI LO P Lundstr. Meig. 10 5 J / E I L / H - Bibio lanigerus - Meig. I - Bibio' mărci - L. J- Bibio nigriventris- Hali. K- Bibio pomonae-Fabricius. L - Bibio reticuiatus- Loew, // M - Bibio varlpes - Meig. N - Bibio venosus-Meig. O - Dilophus bispinosus- P - Dilophus febrilis - L. R- Dilophus femoratus- 251 I 20- / ZBEFIP 7X1/ 20 / / vi / / V1 IX 11,447. XI 34,0 5 7. 1-3,557. XII Fig. 2. f 20- \ ’5‘ \1°- / / 111'> / J-ClMPIA TISEI II-PODIȘUL SOMEȘAN 111-DEALURILE VESTICE-- IV- CARPAȚII OCCIDENTALI V - PODIȘUL TRANSILVANIEI VI- LANȚUL CARPATIC VII-ZONA SUBCARPATICĂ VIII-PODIȘUL GETIC 1X-CÎMPIA ROMÂNĂ X- PODIȘUL MOLDOVEI XI- PODIȘUL DOBROGEI XII-CULOARUL TIMIȘ - CERNA-MUREȘ ACEFILMP ’'14T.T‘~“’ 0 ca sp< Bibio Bibio punct reticut rare 1 mărci 3 nAStPUNDIREA BIBDONUDEILfOR ÎN! ROMAiNBA. 325. 2. în cele două hărți ilustrăm repartiția și proporția dintre specii. J p e teritoriul României. bibior | Jokan j și ele) I Bibio cu spț Bibio și anu 1 Bibio î reticul iar 1 comur primei rare, B. reti zentat î Mureș, iar Bit q familie Carpat alte pă J număr specii: Johann Diloplv Bibio i BIBLIOGRAFIE 1. Duda O., Bibionidae in LindnerE., Die Fliegen der Palaearkttschen Region, Stuttgart, 1930: 2. Fleck E., Bul. Soc. șt. 1904, 1—2. 3. Habdy E., Guide to the Insects of Connecticut. Bibionidae, Yale Univ. Ent. Ed., New Haven Connecticut, 1958, 6, 5—27. 4. Krivoseina N., Pedobiologia, 1962, 1, 3. 5. Manolache C., Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate, Edit. Acad. R.P.R.,. București, 1949—1959. 6. MXugArit Gr., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 4, 363 — 367. ; 7. Pecina P., Casopis Morav Musea, 1965, 50, 191 — 200. 8. — Acta faun, ent., 1965, 11, 108. 9. Seguy E., Diptbres Ndmatocbres în Faune de France, Paul Lechevalier, Paris, 1940, 36- 10. Thalhammer I., Ordo Diptera. Fauna Regni Hungariae, Budapesta, 1913. 11. Vebbeke J., BuII. Ins. R. Sci. Nat. Belgique, 1971, 47, 23. 12. Zilahi-Sebess G., Fauna Hungariae. Diptera-Nematocera, Budapesta, 1960, 14, 2. Institutul de științe biologice Laboratorul de ecologie terestră. Primit în redacție la 25 iunie 1974. 1» îi exemplare De s la 10 spe< OBSERVAȚII ASUPRA NUTRIȚIEI LA PLODIA INTERPUNCTELLA HBN. (LEPIDOPTERA- PHYCITIDAE) DE SILVIA GROSU The Indian-meal moth was reared on the Haydak diet, groundnuts, pollen (granules), dried onions, cabbage, carrots, apples, prunes, semolina, chocolate and chestnutmeal. The greatest weight of pupae was obtained in those reared on the Haydak diet; thus, the female pupae reached 18.91 ± 0.82 mg, those of males 16.85 ± 2.97 mg, and the highest fecundity was 368 eggs. The iowest weight was obtained in the pupae reared on dried vegetableș and fruits (on an average, 10.58 — — 13.60 mg in male pupae and 11.47 — 15.70 in female ones). The fecundity dropped concomitantly with the weight of the pupae, reaching the Iowest number of 47 eggs when the larvae were reared on semolina. Molia fructelor uscate (Plodia interpunctella Hbn.) este un dăunător frecvent în depozitele de produse alimentare, avînd o mare plasticitate trofică. Acest fenomen este remarcat de numeroși cercetători, dintre care G. S. Candura (2), M. E. Tzanakakis (8), J. C. Hamlin și colab. (5)., H. H. Sh ep ar d (7), H. A. Abdel-Rahman (1), G. D al Mo n t e (3) etc. fac referințe amănunțite. Adaptarea la o hrană atît de variată implică însă modificări de comportament trofic, datorită faptului că unii factori nutritivi pot fi uneori în exces, iar alte ori au loc carențe ale altora. Aceste cerințe sînt exprimate în primul rînd prin greutatea indivizilor crescuți pe diferite substraturi de hrană, precum și prin prolificitatea lor. în lucrarea de față se fac relatări asupra evoluției insectei și compor- tamentului adulților speciei Plodia interpunctella Hbn., la creșterea pe cîteva dintre substraturile nutritive frecvente ale insectei. MATERIAL ȘI METODĂ Insecta a fost crescută în cutii din material plastic transparent, închise ermetic, la temperatura de 27° ± 1°C, umiditate relativă de 55 ± 5%, atît în întuneric continuu, cît și Ia o fotofază de 16 ore zilnic. Pentru fiecare larvă s-a utilizat 1,0 — 1,5 grame substrat nu- tritiv. , Ca hrană s-a utilizat mediul Haydak (6), arahide, polen (granule), ceapă deshidratată- varză deshidratată, morcov deshidratat, mere deshidratate, stafide, griș, ciocolată, făină de castane și prune uscate. STi Șl CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NB. 4, P. 327-329, BUCUREȘTI, 1975 328 SILVIA GKOSU 3 NUTRIȚIA LIA PLODIA INTERPUNCTELLA 329 REZULTATE Din creșterile în condiții identice de temperatură, umiditate și lumină, infecta s-a dezvoltat diferit, aceasta reieșind atît din greutatea crisalidelor, cit și din numărul de ouă depus de femele. Insectele crescute^ pe mediul Haydak au avut greutatea cea mai mare; femelele au ajuns, pînă la 20,7 mg și masculii pînă la 19,4 mg. Pe arahide femelele au atins greutatea maximă de 20,6 mg și masculii 18,2 mg. Crisalidele de pe polen (granule), nesemnalate încă în literatura de specialitate ca substrat nutritiv pentru Plodia interpunctella Hbn, s-au dezvoltat foarte bine și într-un timp scurt, întregul ciclu biologic fiind de minimum 21 de zile. Crisalidele femele au avut o greutate de 18,5 mg,, iar cele mascule 16,7 mg. Pe legumele și fructele deshidratate, greutatea crisalidelor, atît femele cit și mascule, a fost mult mai mică, după cum se observă și din tabelul nr. 1, care arată media greutății crisalidelor. Astfel, greutatea crisalidelor crescute pe varză deshidratată a ajuns pînă la 12,9 mg la femele și 12,5 mg la masculi. Tabelul nr. 1 Variata ponderală a crisalidelor speciei Plodia InteiwneMta Hbn., obținute de pe diferite substraturi nutritive Natura hranei Greutatea crisalidelor (mg) 33 22 Mediul Haydak 16,85±2,97 18,91 ±0,82 Arahide 16,81±1,36 18,16±1,41 Polen (granule) 15,04±l,29 17,33±1,38 Ceapă deshidratată 11,44±1,12 13,13±l,20 Varză deshidratată 10,58±0,44 ll,47±0,58 Morcov deshidratat 13,60±0,59 15,70±l,14 Mere deshidratate ll,84±l,06 12,74±0,51 Stafide ll,62±0,44 12,60±0,40 Numărul cel mai ridicat de ouă a fost obținut de la perechile provenite din larve hrănite cu mediul Haydak ce cuprinde : făină de porumb, făină de grîu integrală, lapte praf, drojdie uscată și spărturi de grîu sau tărîțe, amestecate în părți egale cu glicerina și miere, formînd un mediu foarte bun pentru creșterea insectelor în număr mare în scopuri experimentale. Perechile provenite din creșterile pe acest mediu au dat pînă la 363 de ouă per femelă. Acest mediu satisface foarte bine cerințele nutritive ale acestei specii — complexul de vitamine B ce se găsește în drojdia de bere și în miere. Glicerina conține substanțe lipidice și împiedică mucegăirea mediu- lui, mierea furnizează substanțele hidrocarbonate și absoarbe umiditatea. Prolificitate mare a fost obținută și la perechile provenite din creș- terile pe arahide; femelele au depus pînă la 248 de ouă, aceasta datorită substanțelor lipidice ce le conțin. Greutatea redusă a crisalidelor a fost paralelă cu prolificitatea redusă a femelelor (tabelul nr. 2). Astfel, numărul maxim de ouă depus de o femelă obținută din creșterea pe ceapă deshidratată a fost de 131, de pe varză deshidratată de 127, de pe morcovi și mere deshidratate 102, de pe prune uscate 99, de pe stafide 90, făină de castane 76, ciocolată 74, iar cea mai redusă prolificitate s-a obținut la femelele obținute pe griș, a căror prolificitate maximă a fost de 47 de ouă. Tabelul nr. 2 Prolificitatea medic a adultilor obținuți do pe diferite substraturi nutritive Substratul Prolificitatea medie per femelă Mediul Haydak Arahide Polen (granule) Ceapă deshidratată Varză deshidratată Morcov deshidratat Mere deshidratate Stafide Griș Ciocolată Făină castane Prune uscate 100,4± 8,9 103,3±13,8 52,2 ± 11,2 59,0± 12,4 44,6±10,l 57,5±11,4 51,5±9,1 48,3±9,2 29,1±4,1 32,9±5,4 38,1±6,7 56,5±10,4 DISCUȚII ȘI CONCLUZII încă din anul 1946 G. F r a e n k e 1 și M. B le w e 11 (4) au studiat cerințele nutritive ale acestei specii, observînd că insecta se dez- voltă în mod satisfăcător pe un substrat cu un conținut moderat de glucoză, iar amidonul este inadecvat nutriției acestei specii. Complexul de vitamine B conținut în drojdia de bere, componenta mediului Haydak, determină dezvoltarea corespunzătoare a larvelor. Biotina este un factor important de creștere al acestei specii. în mediul Haydak, mierea absoarbe umiditatea atmosferică, iar glicerina contribuie la menținerea elasticității mediului. Sub aspectul practic al creșterii în masă al insectelor, alegerea substratului nutritiv este condiționată de cantitatea de insecte necesară și de scopul pentru care sînt crescute. Pentru creșteri în masă sînt preferate substraturile puțin costisitoare și ușor de obținut. BIBLIOGRAFIE 1. Abdel-Rahman H. A., Diss. Abstr., 1963, 89, 911. 2. Candura G. S., Studi trentini, 1937, 18, 3, 263—315. 3. Dal Monte G., Molini Italia, 1960, 11, 211-217. 4. Fraenkel G., Blewett M. J. Exptl. Biol., 1946, 22, 172—190. 5. Hamlin J. C., Reed W., D., Phillips M. E., U.S. Dept. Agric. Tech. Bull., 1931, 242. 6. Haydak M. N., J. eeon. Entom., 1936, 29, 5, 1. 026. 7. Shepard H. H., Amer. Assoc. Adv. Sci., 1943, 20, 36—51. 8. Tzanakakis M. E., Hilgardia, 1959, 29, 5, 205-246. I.F.A., Centrul de medicină nucleară București 10, Șos. Ștefan cel Mare nr. 19—21. Primit în redacție la 20 noiembrie 1974. HRANA LA BROASCA DE LAC (RANA R. RIDI BUNDA PALL.) DE GHEORGHE SIN, MATILDA LĂCĂTUȘII și IRINA TEODORESCU The essential food in juveniles consists in insects, while in adults — vertebrates and insects. The daily feeding is selective when there occur several sources, and non selective when the feeding sources do not abound. The feeding evolves aceording to a nychthemeral and monthly rhythmicity. în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele cercetărilor cu privire la hrana broaștei de lac din Complexul piscicol Jijila. Hrănirea reprezintă una din principalele funcții ale populației și de aceasta depinde în mare măsură echilibrul ei numeric și struc- tural. MATERIAL ȘI METODĂ Hrana din stomac a fost trecută pe hlrtia de filtru apoi s-a cîntărit la balanța analitică și de torsiune. Respirația în timpul hibernării s-a făcut după metoda Winkler, iar în perioada de activitate cu un aparat de tip Holdane. Pentru aprecierea calitativă și cantitativă a hranei, materialul din stomacul broaștelor a fost determinat de specialiști. Descrierea Complexului piscicol Jijila și structura pe vîrste și sexe s-au analizat într-o lucrare anterioară (7). REZULTATE ȘI DISCUȚII în anul 1969 s-a cercetat conținutul stomacal la 514 broaște (tabelul nr. 1) și s-a constatat că hrana este reprezentată de 129 de specii, domi- nînd ca număr dipterele, himenopterele și coleopterele. în anul 1973 s-a cercetat conținutul stomacal la 677 de broaște, la care s-au înregistrat numărul și greutatea prăzii pe vîrste, cît și în diferite situații dehrănire (tabelul nr. 2). Din datele tabelului nr. 2 rezultă că în hrana juvenililor (20—50 mm) ponderea numerică o dețin dipterele, coleopterele, himenop- terele și bufonidele, iar gravimetric primează bufonidele, dipterele, ra- nidele, coleopterele, himenopterele, pisces și lepidopterele; la adulți, numeric, predomină ranidele, urmate de coleoptere, himenoptere, gastro- pode, diptere, bufonide, pisces și lepidoptere, iar ca greutate ranidele, pisces, bufonidele, coleopterele, ortopterele și oligochetele. Rezultatele diverșilor cercetători arată că baza hranei o formează coleopterele, dipterele și himenopterele (8); dipterele, himenopterele, coleopterele (5); insectele (2); himenopterele, dipterele, heteropterele (3); insectele, ranidele și pisces (4); insectele (6). ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4, P. 331 —343, BUCUREȘTI, 1975 ;332 333 Tabelul nr. 1 Lista speciilor găsite In stomacul broaștelor Nr. ort. Numele speciei Nr. % din hrana totală stoma- curi exem- plare 1 2 3 4 5 I OLIGOCHAETA 6 15 0,47 1 II. GASTROPODA Fam. Lymnatidae Radix ovata Draparnaud 3 9 0,98 2 Radix sp. 7 9 3 Fam. Succineidae Succinea sp. 1 7 4 Fam. Plariorbidae Planorbis corneus L. 2 6 •5 III. ARACHNIDA Fam. Thomtsidae Philodremus aureolus caespili cola Walck 7 10 3,47 6 Systtcus kochii Thorell 5 8 7 Fam. Micryphantidae Erigone vagans Audouin 14 27 8 Fam. Lycosidae Trochosa lerricola Thorell 21 23 9 10 Arctosa sp. Tarentula sp. 10 11 11 Paradosa agrestis Westring 3 4 12 Fam. Drasstdae Gnaphosa lucifuga Walck 5 5 13 Fam. Argiopidae Araneus sp. 11 12 14 Fam. Clubionidae Clublona sp. 3 3 15 Fam. Tetragnathidae Tetragnatha sp. 3 4 IV. ACARI 5 5 0,16 16 V. CRUSTACEA Izopoda Armadillidtum sp. 1 24 1 120 4,10 17 Trachelipus sp. 3 9 0,09 18 VI. DIPLOPODA Fam. Julidae Julus sp. 1 2 19 Nedeterminate VII. CHILOPODA Fam. Lilhobitdae Lithobius forficatus L. 1 3 1 3 0,09 20 VIII. COLEMBOLA Fam. Ișotomidae Proisotoma sp. 2 2 1,89 21 Fam. Entomobrydae Entomobrya sp. 3 12 22 Orchesella sp. 2 7 Continuare la tabelul nr. 1 1 2 3 4 5 Fam. Smtnthuridae 23 Sminthurus sp. 2 3 Nedeterminate IX. ODONATA Fam. Agrionidae 14 36 0,47 24 Agrion sp. Fam. Coenagrionidae 1 1 25 Lestes sp. 1 9 Ne determinate X. ORTHOPTERA Fam. Gryllidae 5 5 0,60 26 Gryllus campestris L. Fam. Gryllotalpidae 2 2 27 Gryllotalpa gryllotalpa L. Fam. Acrididae 15 16 28 Acrida hungarica Herbst. XI. DERMOPTERA 1 1 0,60 29 Forficula sp. XII. HETEROPTERA Fam. Seutelleridae 1 2 1,74 30 Eurygaster sp. Fam. Pentatomidae 1 1 31 Dolychoris baccarum L. Fam. Pyrrochoridae 2 2 - 32 Pyrrochoris apterus L. Fam. Corixidae 1 1 33 Corixa sp. Fam. Nepidae 13 29 34 Nepa tinerea L. 1 1 35 36 Ranatra linearis L. Fam. Naucoridae 1 1 Naucoris cimicoides L. 4 4 Heteroptere nedeterminate XIII. HOMOPTERA 15 16 29,15 Fam. Cicadellidae Nedeterminate Fam. Psyllidae 16 19 37 Psylla sp. 2 2 Fam. Aphididae Nedeterminate 54 902 Fam. Membracidae 38 Centrotus cornutus L. XIV. HYMENOPTERA Fam. Cephidae 1 1 11,50 39 Cephus sp. 1 1 Nedeterminate Fam. Tenthredinidae 3 6 40 Athalia spinarum F. 6 17 Nedeterminate Fam. Braconidae 2 2 41 Rhogas geniculalor Nees 1 1 42 Dacnusa minuta Nees 4 5 43 Aspilota sp. 3 3 e - o. «o 334 335 Continuare la tabelul nr. 1 1 2 3 4 5 44 JDtosptlus sp. 1 1 45 Macrocentrus sp. Nedeterminate Fam. Ichneumonidae 1 3 1 4 46 Ophion sp. Nedeterminate Fam. Prociotrupidae 3 16 3 19 47 Proctotrupes gravidator L. Nedeterminate Fam Cyntpidae Nedeterminate Fam. Chaleididae Nedeterminate Fam. Pompilidae Nedeterminate Fam. Formicidae 4 16 2 6 5 4 22 2 6 15 48 Formica rufa L. 2 4 49 Formica sp. 25 48 50 Lasius sp. 2 3 51 Myrmtca sp. 35 95 52 Tetramorium sp. Nedeterminate Fam. Vespidae 2 4 2 8 53 Vespa germanica L. 3 3 54 Polistes gallicus L. Fam. Andrentdae 1 1 55 Andrena sp. Fam. Apidae 1 10 56 Apis mellîfica L. XV. COLEOPTEBA Fam. Carabidae 21 80 10,54 57 Carabus cancellatus Illig. 1 1 58 Harpalus distinguendus Duft. 1 1 59 Harpalus sp. 16 26 60 Zabrus tenebrioides Goeze. 1 1 61 Lebia sp. 2 2 62 Bembidon. sp. 4 10 63 Pterostichus sp. 8 8 64 Chlaenius sp. Nedeterminate '-Fam. Bytiscidae 1 35 1 70 65 Hydaticus sp. 1 1 66 llibius sp. 1 1 67 Rhantus sp. Ne determinate Fam. Gyrinidae 1 12 1 12 68 Gyrinus natador L. Fam. Silpludae 2 2 69 Silpha sp. Fam. Staphglinidae 1 1 70 Paederus sp. 21 24 71 Staphylinus oiens Miill Fam. Cantharidae 1 1 72 Cantharts fusca L. Fam. Elateridae 4 11 73 Heteroderes sp. 13 13 74 Agriotes obscurus L. 4 5 75 Agriotes llneatus L. 4 4 Continuare la tabelul nr. i 1 2 3 4 5 Fam. Ostomidae 76 Nemosoma elgngatum L. Fam. Coccinellidae 2 2 77 Coccinella 7-punctata L. 7 15 78 Propylaea 14-punctata 2 2 79 Subcoccinella 24-punctata L. Fam. Ptinidae 1 1 80 Ptinus fur L. Fam. Meloidae 1 3 81 Mylabris variabilis Dall Fam. Tenebrionidae 3 3 82 Opalrum sabulosum L. Fam. Scarabaeidae 4 6 83 Anisoplia segetum Hbst. Fam. Chrysomelidae 2 2 84 Lema melanope L. 3 3 85 Leptinotarsa decemlineata Say. 1 1 86 Chrysomela polița L. 4 9 87 Galerucella luleola Mull. 1 3 88 Phyllotreta atra F. 2 7 89 Phyllotreta nemorum L. 2 2 90 Baltica sp. 4 4 91 Cassida nebulosa L. 1 1 Nedeterminate Fam. Curculionidae 4 4 92 Otiorrhynchus sp. 2 7 93 Tanymecus palliatus F. 2 3 94 Tanymeeus dilaticollis Gyll. 8 11 95 Ceuthorrhynchus sp. 1 3 Nedeterminate 18 28 Coleoptere nedeterminate XVI. MEGALOPTERA Fam. Sialidae 15 16 0,1 96 Sialis sp. XVII. LEPIDOPTERA Fam. Byponomeutldae 2 3 2,08 97 Hyponomeuta malinella Z. Fam. Noctuidae 1 1 98 Mamestra brassicae L. 3 6 99 Agrotis sp. Fam. Arctiidae 2 2 100 Arctia sp. 1 1 101 Leucoma salicis L. 8 34 Fam. Sphingidae Fam. Pieridae 1 1 102 Pieris sp. XVIII, diptera Fam. Ltmnobiidae 1 1 23,63 103 Limnobia sp. Fam. Tipultdae 1 3 104 Tipula sp. Fam. Bibionidae 21 60 105 Bibio hortulanus L. Fam. Seatopsidae 3 3 106 Scaiopse sp. Fam. Culicidae 1 6 107 Anopheles sp. 11 13 336 HRAIN1A HA BRD1ASCA DE UAC Continuare la tabelul nr. 1 1 2 3 4 5 108 Culex sp. Fam. Chironotnidae 13 26 109 Chironomas plumosus L. 4 12 Nematocere nedeterminate Fam. Stratlomyidae 21 45 10 110 Stratiomyia sp. Fam. Tabanidae 9 111 Tabanus bovinus Lw. Fam. Ptpuncaltdae 1 1 112 Pipunculus sylvaticus Meig. Fam. Syrphidae 1 1 113 Eristalomya tenax L. 9 64 114 Ertstalis sp. 6 7 115 Fam. Ephydrldae Ephydra riparia Fall. Fam. Trypelidae 1 3 116 Vrpohora sp. Fam. Psllidae 6 6 117 Pstla sp. Fam. Mascidae 1 1 118 Pegomya bicolor W. 4 18 119 Muscina stabulans Fall. 1 35 120 Musca vitripennis Meig. Fam. Calliphoridae 1 30 121 Lucilia sp. Fam. Tachinidae 9 101 122 Tachina sp. Fam. Piophilldae 6 10 123 Piophila casei L. Fam. Sepsidae 2 141 124 Sepsis sp. 1 20 Brachycere nedeterminate 33 88 Diptere nedeterminate XIX. PISCES 26 44 0,28 125 Rhodeus sericeus Pali. 5 5 126 Misgurnus fossilis L. XX. AMPHIBIA 4 4 8,61 127 Pelobates syriacus balcanicus Karaman. 5 7 128 Bufo virtdis Laur. 35 215 129 Rana rtdibunda Pali. 44 51 Parte din material nu a putut fl determinat pentru ca era foarte macerat $1 nu oferea criterii sigure de determinare pinii la gen sau specie. în luna septembrie s-a cercetat hrana broaștelor în zona malului unui canal înfundat al lacului Podu, zonă care oferea din abundență trei surse de hrană: — în canal mișuna în cîrd puiet de caras (Carassius awatus}; — ■ printre adulții de pe mal se aflau și multe broscuțe; — la 2 m de malul canalului se afla o grămadă de furaj (porumb, soia, făină animală) pentru hrana crapului din lac. Pe grămada de furaj roiau muștele (Muscidae, CalUphoridae, PiopMUdae), iar în făină mișunau larvele acestora. 7 TXBiMSXA, UA BKOASCA DE HAC 337 Tabelul nr. 2 arată că din 21 de stomacuri ale adulților care vînau pe malul canalului, în 16 s-au găsit 28 de carași cu o proporție'de 85% ca număr și 61% greutate și 12% ca număr și 24,4% greutate victime ale canibalismului. Cercetarea conținutului stomacal a juvenililor care vînau pe grămada de furaje indică 96,4% ca număr și 74,68% ca greutate muște (tabelul nr. 2). Deși muștele și broscuțele de pe grămada furajeră erau accesibile adulților (distanța 2 m) și hrana era abundentă, totuși aici nu s-a obser- vat nici un adulta Bezultă ică/,! în-condițiile 'menționate, de accesibilitate și abundență, juvenilii capturează ca hrană de bază muștele, iar adulții să hrănesc selectiv, preferind peștii ca număr și greutate, urmat de ra- nide, iar sursa a treia (muștele), în cazul de față, nu a fost folosită. în luna iunie s-a cercetat hrana broaștelor în două stații diferite care ofereau accesibil și abundent două surse de hrană: ■— un ochi de apă în care mișunau abundent mormolocii de Bana ridibunda, iar pe malul umed se aflau comasate broscuțele de Buf o viri- dis care abia își terminaseră metamorfoză; — un ochi de apă în care mișunau abundent mormolocii de Bana ridibunda, iar pe malul acoperit cu trifoi (plantă meliferă) mișunau albi- nele (la 100 m distanță se afla o stupină) (Apis mellifica). Cercetarea conținutului stomacurilor la adulții de Bana ridibunda care vînau pe malul primului ochi de apă (tabelul nr. 2) arată că 85,1% ca număr și 69,65% greutate, din conținut, erau broscuțe de Buf o viridis (într-un stomac au fost găsite maxim 19 exemplare). Cercetarea conținutului stomacurilor la adulții de Bana ridibunda care vînau pe malul celui de-al doilea ochi de apă (tabelul nr. 2) arată că hrana de bază o reprezintă, numeric, Apis mellifica, ranidele (mormoloci), coleopterele, gastropodele, dipterele și ortopterele, iar în greutate, pon- derea o dețin ranidele, pisces, Apis mellifica (într-un stomac au fost gă- site un număr maxim de 50 de exemplare) și ortopterele. Analizînd da- tele lunii iunie constatăm că în primul caz deși erau două surse accesibile și abundente (juvenilii de Buf o viridis și mormolocii de Bana ridibunda), adulții de Bana ridibunda s-au hrănit selectiv cu Buf o viridis. Apreciem că în cazul al doilea hrana preferată este Apis mellifica (69% numeric), dar pentru că biomasa reprezintă numai 20%, broaștele și-au comple- tat necesarul de hrană prin canibalism — pisces, ortoptere, gastropode și coleoptere. Individual s-au găsit stomacuri cu 19 exemplare de Buf o viridis, 40 de larve diptere, 30 Musca vitripennis, 50 Apis mellifica și 13 mormoloci de Bana ridibunda (canibalism). însă parte din stomacuri includ indivi- dual mai multe specii diferite, maximul fiind de 9 specii, respectiv : Myr- mica sp. (3 exemplare), Formica rufa (3), Lucilia sp, (3), Forficula Sp. (2), Harpalus distinguenduș (1), Corixa sp. (2), Lasius sp. (1), Naucoris cimi- coides (1) și Gryllotalpa gryllotalpa (1). . Unii autori sprjjjnă teza electiyității hranei. (5) (C o o t, citat de (5)), iar alții (T y 1 e r, citat de (5), (8j) apreciază că broaștele nu se hră- nesc selectiv. Sprijinindu-se pe datele cercetării noastre, apreciem, că broasca Borna ridibunda,se hrănește electiv și ca număr de populație și individual atunci cînd dispune de mai multe surse ^accesibile și abundente. 9 HRlANlA LA BROASCA DE LAC 339 338 GH. SIN, MATILDA LACATUȘU și URINA TEODORESICIU § în cazul în care hrana accesibilă și abundentă lipsește, broaștele captu- rează orice pradă, neselectiv, în limitele spectrului trofic specific populației (speciei). Datele tabelului nr. 1 arată că în 21 de stomacuri s-au găsit 80 de albine, iar datele tabelului nr. 2 precizează că în 23 de stomacuri s-au iden- tificat 205 exemplare. Tabelul nr. 2 arată că în 4 stomacuri s-au găsit 11 exemplare de Cantharis fusca și în 10 stomacuri s-au găsit 18 exemplare de Coccinella 7-punctata, Propylaea 14-punctata și Subcoccinella 24-punc- tata. Mai mulți autori (1924 N o b 1 e/ 192(1 II aber, 1932 Lin și C h e n, 1932 C o 11, citați de (5)) care au cercetat hrana la anure, au găsit un număr neînsemnat de aculeate, cantaride și coccinelide. F. N i c u 1 e s cu și colaboratorii (5), ținînd cont de datele unor cercetători, cît și de rezultatele personale opinează că insectele cu colorit aposematic și necomestibile sînt evitate activ de către broaște. J. T y 1 e r (citat după (5)) găsește în 33 de stomacuri 56 de albine și 2 viespi, iar Șt. V a n c e a și colaboratorii (8) în 34 de stomacuri întîlnește8apide,iarîn 16 stomacuri, 50 de exemplare de Cantharis rustica. Noi am cercetat albinele găsite în stomacul broaștelor și am constatat surprinzător că toate exemplarele nemacerate aveau acul intact. Această constatare, cît și numărul mare de albine găsite în stomacuri ne fac să opinăm că viteza de capturare și înghițire, cît și strivirea prăzii împiedică albinele să se apere prin înțepare, iar eventuala nocivitate a veninului este anihilată de sucul digestiv. în consecință, apreciem că pentru Pana ridi- bunda albinele nu reprezintă o hrană accidentală și nu sînt nici apose- matice. Experiențele noastre în acvarii, cît și observațiile în natură arată că Pana ridibunda apucînd prada cu gust neplăcut (adulții de Bombina bombina și broscuțele de Bufo viridis mai mari de 20 mm) o eliberează imediat dînd semne de vădită suferință și neplăcere. în cazul în care prada necomestibilă este înghițită, aceasta este regurgitată imediat (Bombina bombina și Bufo viridis) sau ulterior (Triturus vulg ar is). Unii cercetători consideră hrănirea prin canibalism ca întîmplătoare (5) sau din necesitate, în lipsa altei prăzi (1). Cercetările noastre au evidențiat că mormolocii de Bana ridibunda și Bufo viridis devorează ouăle depuse de femelele aceleiași specii, atacă și devorează mormolocii care și-au pierdut vigoarea de apărare (temă ce este tratată la hrana mormolocilor). Din datele tabelului nr. 3 rezultă că hrănirea prin canibalism se manifestă în toată perioada de activitate trofică. Numărul canibalilor în proporție de 5% în aprilie crește pînă în august, apoi scade spre toamnă.- în aprilie, mai, septembrie și octombrie, victimele canibalismului sînt reprezentate de broscuțe cu lungimea maximă de 43 de mm. Deși mormo- locii apar la începutul lunii mai, ei devin accesibili în iunie cînd au trecut în stadiul III. Lipsa broscuțelor din stomacul adulților în iunie se dato- rește faptului că juvenilii, prin creștere, au devenit inaccesibili, dar în iulie, cînd apar broscuțele din anul respectiv, proporția acestora în stomacu- rile adulților este de 12,42%, iar restul este reprezentat de mormoloci, în august, cînd mormolocii își termină metamorfoza în masă și broscuțele Tabelul nr. 3 Canibalismul la Rana ridibunda Luna Numărul adulților Hrana canibalilor cercetați | canibali % nr. total broscuțe mormoloci nr. o/ /o nr. total stadiul II III IV nr. % nr. % nr. 1 0/ 1 '° Aprilie Mai Iunie 100 84 149 5 5 21 5 5,95 14,09 5 5 28 5 5 100 100 28 28 100 Iulie 244 108 44,26 153 19 12,42 134 8 5,24 115 75,16 11 7,19 August Septembrie Octombrie 78 42 41 52 20 7 66,67 47,62 17,07 54 20 7 44 20 7 81,48 100 100 10 2 3,7 5 9,26 3 5,56 Total 738 218 29,54 272 100 36,74 172 10 3,67 5,81 148 54,41 86,05 14 5,15 8,14 părăsesc apa, proporția acestora în stomacurile adulților este de 81,5 %. Din 172 de mormoloci găsiți în stomacurile adulților, ponderea cea mai mare o dețin cei din stadiul III. Mormolocii din stadiul II respiră numai oxigenul din apă și nu se apropie de suprafață, în timp ce mormolocii din stadiul III țîșnesc din adîncime și plonjează la suprafața apei unde respiră și oxigenul atmosferic, moment prielnic pentru capturarea lor de către adulți. Mormolocii din stadiul IV nu se mai hrănesc și se mențin la suprafața apei printre și pe plantele plutitoare, unde sînt cei mai expuși canibalilor. Comportamentul specific de nemișcare îndelungată, cît și culoarea pro- tectoare îi salvează de prădători. în august, cînd 67% din adulți sînt cani- bali, am înregistrat pe unitate de suprafață (în mai multe stații) un adult la 100 de broscuțe recent metamorfozate. Apreciem că prin canibalism adulții își apără vatra de pîndă prin cea mai eficace armă și prin aceasta se realizează unul din multiplele canale de autoreglare a numărului. Rezultatele experiențelor în acvaterari (tabelul hr. 4) arată că în 24 de ore adulții, prin canibalism, ingerează liber hrană în greutate de 2,75 grame în proporție de 5,3% față de greutatea adultului. Oîntărin- du-se adulții și introducîndu-li-se în gură broscuțe cîntărite (care erau apoi înghițite), s-a constatat, prin sacrificare, că hrana ingerată (tabelul nr. 5) în proporție de 23,2%, față de greutatea adultului, indice apropiat de maximul găsit în natură (fig. 1), are nevoie de 3 zile pentru macerare și trecere în intestin. Experiența arată (tabelul nr. 5) că oricît de mare ar fi prada ingerată, cantitatea de hrană ce trece din stomac în intestin, în 24 de ore, este de 3—6 grame, reprezentînd o proporție de 6—14% față de greutatea adultului. Date aproximativ asemănătoare cu ale tabelului nr, 4 și din figura 1 arată că în natură majoritatea broaștelor au I.U.S. între 0,1 și 5%, dominînd 1 și 2%. Rezultatele unor cercetători (1), (4), (8) atestă că Bana ridibunda se hrănește ziua și noaptea. Datele noastre (fig. 2) arată că îh timpul 340 GH. SIN, MATHjDA ILACĂTUȘU șl XRINA TEODORElSICIU 10 ii HRlAiNlA. LA BROASCA DE DAC 341 hibernării, cînd broaștele stau liniștite pe fundul apei, la temperatura de 4 °C și nu se hrănesc (asemănător cu experiențele de metabolism bazai), intensitatea respirației începe să crească dimineața, atinge maximul la ora 18, apoi scade la minimum către ora 24. în august, intensitatea respi- Fig, 1. — FrecvențaI .U.S. la Rana rldibunda< Fig. 2. — Intensitatea respirației Ia Rana ridtbilnda. rației indică un metabolism ridicat ziua, cu două vîrfuri, și mai scăzut noaptea. I.U.S. (fig. 3) lunar indică o activitate trofică diurnă, cu două vîrfuri în aprilie — iulie și cu un singur vîrf în august și septembrie. I.U.S. arată că hrănirea cea mai intensă se face în iunie și iulie, iar curba anuală indică același lucru, date confirmate și de figura nr. 4. Datele enunțate atestă o hrănire diurnă. Unele specii au fost determinate de prof. dr. doc. Al. V. Grossu (Gastropoda), dr. Șt. Negrea (Chilopoda și Diplopoda) și de dr. 0. Oltean (Arachnida) cărora le exprimăm mulțumiri. CONCLUZII 1. La juvenili hrana de bază este reprezentată de insecte, iar la adulți ponderea o dețin vertebratele, urmate de insecte. 2. Cînd există mai multe surse de hrană accesibile și abundente, hrănirea se face selectiv, iar cînd acestea lipsesc hrănirea este neselectivă. Tabelul nr. i Cantitatea de brand luată liber de către adultii broaștei Rana ridibunda Prădători Hrană capturată Nr. greutate (g) total prădători un prădător totală medie nr. greutate (g) nr. greutate % 30 1 561 52 151 330 5,03 11 în 4 zile 30 1 561 52 37,75 82,5 1,26 2,75 5,3 în 24 de ore Tabelul nr. 5 Viteza de trecere a hranei prin stomac la adulții broaștei Rana ridibunda Greutate (g) Ore de experien- ță Hrană (g) Ore necesare pentru golirea stomacului Hrană (g) corp prădător hrană I.U.S. O/ /o digerată și evacuată din stomac % față de greu- tatea prădă- torului trecută din stomac în intestin în 24 de ore % față de gre- utatea pră- dătorului 97 16 16,49 4 5 5,67 12 33 34,02 68 6,5 9,68 4 2 2,94 13 12 17,65 81 17,5 21,6 8 3,5 4,32 40 11 13,1 50 6 12 9 1,8 3,6 30 5 9,6 70 12 17,14 13 3 4,3 52 5,54 7,9 66 6 9,1 16 2,8 4,24 11 4,2 6,36 78 15 19,23 20 5,5 7,05 55 6,6 8,46 50 9 18 21 6 12 32 6,86 13,72 50 9 18 27 7 14 35 6,22 12,44 47 4 8,51 27 3,5 7,45 31 3,11 6,62 42 5 11,9 27 4 9,52 34 3,56 8,4b 59 5 8,47 28 5 8,47 28 ' 4,‘J8 7,25 69 16 23,19 32 7 10,14 73 5,25 7,61 54 5,5 10,18 34 4,5 8,33 ' 42 3,18 5,89 76 10 13,16 ■37 8 10,53 ■46 5,2 6,84 13 mm ha broasca oe hac 343 3. Intensitatea respirației și I.U.S. indică prezența ritmului nicti- meral cu activitate trofică diurnă, 4. Umplerea maximă a stomacului asigură hrana pentru 3 zile, iar norma zilnică este de 5,3 % din greutatea corpului. BIBLIOGRAFIE 1. Dinesman G. L., Biuleten Moskovskogo Obșestva Ispitatelei Prirorî, Otdel Biologhiceskii, 1952, 57, 6. 2. Erhabd F., Allgem. Fisch. Ztg., 1958, 83, 23, 458-460. 3. Kalal L., Sbornik lesn. lak. Vysoke ăkoly zemed. Praze, 1962, S, 141 — 146. 4. Markyze K. B., Zool. J., 1964, 43, 10, 1511-1516. 5. Nicvlescu F., Fuhn I. E., St. și cerc, șt. Acad. R.P.R. Fii. Iași, Biol. șt. agric., 1963, 14, 1, 193-211. ■6. Procopic J., Ziva, 1957, 5, 4, 146—147. 7. Vancea Șt., Mîndru T., Simionescu V., St. și cerc. șt. Acad. R.P.R, Fii. Iași, Biol. șt. agric., 1961,12, 1, 111-120. Stațiunea hidrobiologică Brăila, str. Vapoarelor nr. 1. Primită în redacție la 4 decembrie 1974. TOXICITATEA ETANOLAMINELOE PENTRU NEVERTEBRATELE ACVATICE DE SIMONA APOSTOL The toxic action of the ethanolamines for aquatic invertebrates (Protozoa, Vermes, Gastropoda, Crustacea, Insects) was determined. The acute action of these pol- lutants beginning with approximateiy 100 mg/1 concentrations and the chronic ac- tion at < 1 mg/1 were recorded. Among microscopic invertebrates the most sensitive are amoeba and ciliated protozoa, also the daphnies among macroscopic inver- tebrates. Etanblamihele — mono, di- și trietanolamina —, aminoalcooli ce se prezintă sub formă de lichide uleioase, au în prezent mare răspândire prin utilizarea lor în diverse ramuri industriale (sinteze organice, colo- ranți, solvenți, preparate farmaceutice), precum și în agricultură ca ier- bicide (5), (6), (8). Larga utilizare a acestor compuși face ca ei să atingă concentrații ridicate în ăpele reziduale — pînă la 300—500 mg/1 (8). Fiind substanțe cu utilizare relativ recentă, cercetările asupra ac- țiunilor pe care le exercită ca poluanți ai apei s-au preocupat pînă acum cu precădere de indicatorii fizico-cliimici și bacteriologici (6), (8), (10). Avînd în vedere rolul important pe care îl joacă nevertebratele în proce- sele de epurare ale apei (în instalații și bazine receptoare) și faptul că distrugerea lor aduce prejudicii atît regimului igienico-sanitar, cît și popu- lației piscicole căreia îi servesc ca bază nutritivă, am considerat utilă cercetărea acțiunii acestor substanțe și asupra nevertebratelor acvatice. MATERIALE ȘI METODEj în bioteste — efectuate în general după metodologia expusă în lucrări anterioare (1 — 3), (4), (9) — pentru a se putea efectua o apreciere de ansamblu, s-au utilizat ca organisme- test reprezentanți ai principalelor grupe de nevertebrate: protozoare (amoebe, ciliate, flage- late), viermi (nematode), moluște (gastropode), crustacee (cladocere) și insecte (larve de dip- tere). Deoarece organismele folosite în bioteste includ atît organisme macroscopice, cît și or- ganisme microscopice, metodele de efectuare a experimentelor au fost modificate adecvat, pentru a permite aprecierea comparativă a rezultatelor. Biotestele macroscopice au fost efectuate pe cladocere — Daphnia magna Strauss, gas- tropode — Planorbis sp. și insecte diptere — larve de Aedes sp. S-a stabilit să se urmărească acțiunea fiecăreia din cele trei substanțe (monoetanolamina, dietano.lamina și trietanolamina) în diluțiile 1%, 0,1% și 0,01%. Pe baza densității substanțelor putîndu-se considera o echiva- lență de 1 ml « 1 g, rezultatele vor fi exprimate în final în mg/1 pentru a se ușura compararea cu alte date din literatură. în vasele de experimentare conținînd concentrațiile menționate ale poluanților s-au Introdus cîte 2—10 exemplare, în raport de dimensiunea organismelor-test. Testările au fost repetate, pentru verificare, de 3—6 ori. Durata experimentării a fost fixată de 5 zile și nota- rea numărului de supraviețuitori s-a făcut pe fișe speciale, la perioade de timp progresiv dis- tanțate. ST. si CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4, P. 345-351, BUCUREȘTI, 1975 TOXICITATEA ETANOLAMINELOR PENTRU NEVERTEBRATELE ACVATICE 347 346 SOMOiNlA. APOSTOL 2 Btolestele microscopice au folosit ca organisme-test protozoare-amoebe (Amoeba sp.,), ciliate (Paramecium caadatum Ehr. și Vorticella sp.), flagelate (Bodo sp.), precum și viermi (nematode). Testarea s-a efectuat pe lame cu godeuri, organismele fiind introduse în soluții de dife- rite concentrații ale substanțelor testate și urmărindu-se la microscop supraviețuirea lor. Du- rata piotestelor a fost fixată de 5 ore, rezultatele notîndu-se din 5 în 5 minute. în testul acut de toxicitate, nefiind posibilă o apreciere a numărului de supraviețuitori, s-a înregistrat numai timpul maxim de supraviețuire. în testul cronic, efectuat ulterior, s-a determinat și numărul supraviețuitorilor. Pentru efectuarea testului cronic s-a utilizat apă de rîu in care s-au introdus diferite concentrații de monoetanolamină (substanța care s-a dove- dit cea mai toxică în testele acute); periodic timp de 20 de zile s-au efectuat numărători ale organismelor componente ale biocenozei planctonice. REZULTATELE OBȚINUTE în testele microscopice, ale căror rezultate sînt reprezentate desfă- șurat în figura 1, s-a constatat — cum era de așteptat — că gradul de toxicitate se atenuează cu creșterea diluției substanțelor, înregistrîndu-se Fig. 1.— Toxicitatea etanolaminelor pentru nevertebrate macroscopice. în același timp o descreștere a toxicității de la mono- spre trietanolamină. Gradul de sensibilitate al organismelor-test este diferit: dafniile prezintă, cea mai mare sensibilitate, fiind urmate de melci, iar larvele de țînțari prezintă cea mai mare rezistență față de etanolamine. Aceste aspecte se confirmă atît prin analiza comparativă a perioadelor de latență, a procen- telor de supraviețuitori, cît mai ales în ceea ce privește timpul de supra- viețuire, așa cum se poate observa din figura 2. Fig. 2. — Durata timpului de supraviețuire a nevertebratelor macroscopice în diferite concentrații de etanolamine. în ceea ce privește stabilirea diluției limită a etanolaminelor, se poate aprecia că cea mai mică concentrație utilizată în teste (0,01%. 100 mg/1) este lipsită de toxicitate acută pentru larvele de țînțari și pentru melci, dar față de dafnii numai trietanolamina acționează netoxic, în această concentrație. 348 SOMONIA APOSTOL 4 5 TOXICITATEA ETANOLAMINELOR PENTRU NEVERTEBRATELE ACVATICE 349 In testele microscopice s-a constatat, de asemenea, ca toxicitatea acută, exprimată prin durata timpului de supraviețuire (fig. 3), a sc^ zut nu numai prin diluarea substanțelor, ci și în ordinea; mono->di>- trietanolamină. în experimentările efectuate cu monoetanolamină în concentrație de 1%, la eiliate (Paramecium și Vorticella) s-au produs evaginări ecto- și endoplasmatice evidente. Fig. 3. ~ Durata timpului de supraviețuire a nevertebratelor microscopice In diferite concentrații de etanolamine. în ceea ce privește sensibilitatea specifică față de acești poluanți a diferiților reprezentanți ai nevertebratelor, ea este ridicată la amoebe și eiliate, în timp ce flagelatele și nematodele sînt mai rezistente. Concen- trația de 0,1 % la toate substanțele testate a permis organismelor supra- viețuirea peste limita timpului de experimentare. Deci, nevertebratele microscopice sînt în general mai rezistente decît dafniile și melcii, la care în concentrația de 0,1% monoetanolamină durata maximă a timpului de supraviețuire este mai mică decît 5 ore. Pentru a se putea compara sensibilitatea nevertebratelor miscros- copice cu a celor macroseopice s-a completat experimentul acut și cu teste la care durata a fost extinsă de asemenea la 5 zile și în care s-a utilizat ca organism-test flagelatul Bodo (protozoarul cel mai rezistent dintre cele testate). După acest interval de timp, Bodo nu a supraviețuit în nici una din substanțe la concentrația de 1%, iar la monoetanolamină nici în concentrația de 0,1%. Acest fapt ne-a determinat să urmărim și toxicitatea cronică pe care o pot prezenta acești compuși. în adevăr, așa cum s-a constatat prin bioteste efectuate pe dafnii (10), etanolaminele prezintă un mare Fig. 4. — Rezultatele testului cronic de toxicitate cu diverse concentrații de monoetanolamină. grad de stabilitate în apă, îndeosebi atunci cînd sînt în concentrații ridicate (50 și 15 mg/1 monoetanolamină s-au găsit în cantități practic nemodificate după 10 zile) (8). în apa de rîu care s-a utilizat la efectuarea testelor cronice, dintre nevertebrate au predominat flagelatele (îndeosebi cele incolore de tip Bodo). Din acest motiv, în reprezentarea grafică a rezultatelor obținute (fig. 4) redăm evoluția flagelatelor în apa care conține diverse concentrații de monoetanolamină (cea mai toxică din substanțele testate anterior). în concentrațiile 1% și 0,1% protozoarele au fost distruse încă din prima zi a experimentului, fiind absente pe toată durata lui (20 de zile). Din acest motiv, pentru concentrațiile specificate nu apar curbe reprezen- tate grafic. în concentrațiile mai mici (începînd cu 0,01%) protozoarele supraviețuiesc și chiar se multiplică, dar, așa cum se poate observa, nu numai că nu ating valorile normale, ci și perioadele de latență sînt cu atît mai prelungite eu cît concentrația de etanolamină în apă este mai ridicată (la concentrația de 0,01% depășesc durata de 6 zile). Acești poluanți ai apei prezintă deci și o evidentă toxicitate cronică — concentrația de 0,0001% monoetanolamină acționează încă nociv —, frînînd dezvoltarea numerică normală a hidrobionților (faptul s-a con- statat și pentru celelalte grupe de organisme din cadrul biocenozei). ■ DISCUȚIF ■ Etanolaminele, cunoscute ca toxice parenchimatoase, care provoacă distrofie albuminoidă a ficatului și splinei și cu rol de substanțe narcotice, 1 - e. 478 7 toxicitatea etanolaminelor pentru nevertebratele acvatice 351 350 ȘOMONfA APOSTOL 6 paralizînd sistemul nervos central la vertebrate (6), s-au dovedit a fi toxice puternice și pentru nevertebrate. S-a constatat, în toate experimentările efectuate, că gradul de toxi- citate al celor trei substanțe descrește de la țnono-spre trietanolamină fapt constatat și în experimentările pe vertebrate (6) —, ceea ce se datorează probabil faptului ca în seria etanolaminelor baza organică gene- rată de ^amoniu are tot mai mulți atomi de hidrogen înlocuiți cu grupa etanolică. Totodată, greutatea moleculară a seriei etanolaminelor crește astfel: monoetanolamina — 61,08; dietanolamina = 105,14 ; trietano- lamina ~ 149,19. în mediul acvatic, probabil că la concentrațiile mari toxicitatea se datorește și pH-ului ridicat (monoetanolamina modifică pH-ul apei începînd cu concentrațiile 5 — 10 mg/1, la 1 g/1 pH-ul fiind peste 10, iar la 10 g/1 peste 11) (8), (10). Beferitor la toxicitatea acestui grup de substanțe — etanolaminele—, literatura de specialitate se preocupă numai de vertebrate și dintre aces- tea foarte puține date se referă la pești, deci la organisme acvatice. în ceea ce privește sensibilitatea diverselor specii de nevertebrate acvatice față de acești poluanți ai mediului, s-a constatat — așa cum a reieșit din experimentările prezentate — că dafniile prezintă cea mai ri- dicată sensibilitate, fapt constatat și în cazul altor substanțe, confirmîn- du-se justețea alegerii lor ca organisme-test în numeroase lucrări experi- mentale. Diluțiile limită stabilite pe baza înregistrării timpului de supravie- țuire la nevertebrate — teste acute de toxicitate — sînt mai mari decît cele pe care le notează diverși autori pentru vertebrate acvatice. Astfel, H. Liebmann (7) citează pentru pești ca doză suportabilă 0,2% diet- anolamină, or, concentrații de 0,01% (deci de 20 de ori mai mici) s;au dovedit, așa cum s-a văzut, încă extrem de toxice pentru dafnii. în orice caz, concentrațiile care au fost găsite în ape reziduale (300 — 500 mg/1) distrug în scurt timp organismele acvatice și îndeosebi populația cu rol activ în procesele de epurare. Concentrațiile maxime admisibile în apă recomandate — pe baza cercetărilor experimentale privind indicatori igienico-sanitari și verte- brate homeoterme — de către L. F. Rodionova (8) pentru monoeta- nolamină (0,5 mg/1) și de către V. I. D i a c i k o v (6) pentru dietano- lamină (1 mg/1) și trietanolamină (5 mg/1) ar fi necesar să fie încă mai coborîte pentru a fi asigurată lipsa toxicității pentru nevertebratele acvatice și desfășurarea normală a proceselor de purificare a apei. CONCLUZII 1. S-a. stabilit prin bioteste acute și cronice că etanolaminele sînt toxice pentru nevertebratele acvatice, gradul de toxicitate scăzînd de la monoetanolamină spre, trietanolamină. 2. Dintre nevertebratele macroscopice utilizate ca organisme-test, cea mai mare sensibilitate o manifestă dafniile, iar dintre cele microsco- pice amoebele și ciliatele. 3. Toxicitatea acută a. etanolaminelor se manifestă evident de la concentrații < 100 mg/1, iar cea cronică de la concentrații < 1 mg/L 4. Concentrațiile maxime admisibile în apă recomandate de literatura de specialitate pentru vertebratele homeoterme ar fi necesar să fie fixate la valori încă mai scăzute, pentru a se asigura buna desfășurare a proce- selor de epurare din apa bazinelor. BIBLIOGRAFIE 1. Apostol Simona, Rev. Med. Chir., 1965, 3, 665—671. 2. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 4, 349—357. 3. - Igiena, 1971, 6, 353-361. 4. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 3, 215—223. 5. Beral E., Zapan M., Chimie organică, Edit. tehnică, București, 1963. 6. Diacikov V. I., Ghig. i sanit., 1964, 11, 25—31. 7. Liebmann H., Handbuch der Frischwasser und Abwasser Biologie, ed. Vl-a, Gustav Fi- scher, Jena, 1960, II. 8. Rodionova L. F., Ghig. i sanit., 1964, 2, 9 — 17. 9. Șerban A., Apostol S., Freund S., Rev. Med. Chir., 1963, 2, 429—437. 10. Zamfir Gh., Apostol S., Filipiuc M., Alex L., Gavăț V., Igiena, 1968, 10, 605—614. Institutul de medicină Catedra de igienă generală lași, str. Universității nr. 16 Primit iii redacție la 29 martie 1974. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA NIVELULUI REZIDUURILOR DE PESTICIDE ORGANOCLORURATE LA IEPURELE SĂLBATIC DE ȘTEFANIA FLORU, AL. POLIZU și L. MANOLACHE Organochlorine residues were detected in all the wild hare organ analyzed, peak ac- cuinulations being however found in the fat. The values determined in the meat and fat from shot specimens were below the admitted tolerances. Dintre pesticidele folosite în agricultură și care au încă o pondere importantă pe plan mondial, produsele organoclorurate prezintă o rema- nență îndelungată. E. P. L i c h t e n s t e i n (5), Al. Polizu și colab. (6), D. K. B. Steward, D. Chisholm (10) și alții arată că persistența acestor reziduuri în soț poate ajunge pînă la 10—16 ani. Determinările efectuate de W. I. L. S 1 a d e n și colab. (9), I. L. G e o r g e și colab. (4), J. O’ G. T a 11 o n și colab. (11) arată larga răs- pîndire a reziduurilor clorurate și acumularea lor în fauna existentă în zonele arctice și antarctice în peștii pescuiți în oceanele Pacific și Atlan- tic, respectiv în zone în care poluarea a provenit prin transportul aerian și marin. S. B. D i m o n d și colab. (2) stabilesc corelații între numărul de tratamente cu pesticide clorurate aplicate într-o zonă și acumularea acestora în diversele elemente de mediu din ecosistemul studiat. De ase- menea, autorii constată reziduuri de pesticide clorurate în faună, floră chiar după 10 ani de la tratament. L. V. A1 e i e v a și colab. (1) con- stată că reziduurile clorurate în iepurii vînați după suprafețe agricole tratate prezintă valori de 2—8 ori mai ridicate în comparație cu cei vînați după suprafețe netratate. Prezența reziduurilor de preparate organoclorurate în fauna săl- batică din țara noastră a fost semnalată în lucrările efectuate de Al. Polizu și colab. (7), (8) și Floru Ștefania și colab. (3). în lucrarea de față se prezintă date referitoare la acumularea rezi- duurilor organoclorurate în iepurii vînați în cîteva zone din țară. MATERIAL ȘI METODĂ în anul 1970 s-au efectuat o serie de determinări de reziduuri organoclorurate în 15 probe la diverse organe de iepure. Probele au provenit de la exemplare împușcate în păduri din sudul țării, cu excepția unui exemplar provenit de la Bistrița-Năsăud, care a fost găsit mort. Ana- lizele s-au efectuat prin metoda gas-cromatografică. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 4, P. 353-356, BUCUREȘTI, 1976 354 ȘTHRANM FDORV, AX. POLIZU și L. MIAINUDACHE 2 REZULTATE ȘI DISCUȚII Se prezintă sub formă de tabel datele asupra reziduurilor clorurate obținute de noi în urma analizării diferitelor organe ale iepurilor recoltați din cîteva localități din județele Prahova și Ilfov1. Tabelul nr. 1 Itezlduurl organoclorurate in > 0,07 0,05 0,01 0,04 0,17 Din datele prezentate în tabel rezultă că valorile cele mai ridicate (între 1,74 și 1,81 ppm) s-au determinat în grăsimea animalelor. O va- loare destul de ridicată (0,80 ppm) s-a determinat în uger. Cele mai mici valori determinate au fost cele din plămîni (0,07 ppm). Prezența pesticidelor în toate organele analizate ne conduce la concluzia ca nu se face o localizare numai în țesutul adipos (care prezintă cele mai mari valori), ci acestea sînt vehiculate în întreg organismul ani- mal. Este de menționat faptul că se găsesc reziduuri și în embrionii de •iepure, lucru explicabil prin legătura placentară, aspect ce determină ca animalele în momentul apariției lor să posede deja un depozit rezidual. Ca o privire generală asupra datelor obținute de noi se poate consi- dera ca reziduurile de pesticide organoclorurate decelate sînt relativ scă- zute față de depozitul existent în terenurile agricole și silvice, fiind cuprinse în limitele de toleranțe admise pentru carne și grăsimile animale. Din datele lui L. V. A 1 e i e y a (1) rezultă valori cu mult mai mari, de 2—43 ppm determinate în grăsime și organele genitale la iepurii pro- veniți din cîmpuri tratate și 1—4 ppm în iepurii proveniți din zone netra- tate din ir.B.S.S. . Aceasta nu reprezintă însă o situație generală. Rezultatele obținute'' în urma analizării organelor provenite de la un exemplar găsit mort în județul Bistrița-Năsăud sînt valori reziduale mari, și anume: în organe genitale s-au obținut 4,32 ppm a HCH, 3,90 ppmy HCH, 1,92 ppm DDT, 3 'NIVEILUL RSEizIDUURTUOR DE M-ST1CJDE UA IEPURE 355 0,56 ppm aldrin și 1,04 ppm dieldrin cu un total de 1,74 ppm reziduuri organoclorurate, iar în ficat 4,43 ppm a HCH, 4,20 ppm y HCH, 1,90 ppm DDT, 0,41 ppm aldrin și 2,50 ppm dieldrin cu un total de 13,44 ppm reziduuri organoclorurate. De remarcat că în acest exemplar s-au constatat reziduuri de insecticide dienice (aldrin și dieldrin) care nu s-au determinat în celelalte exemplare analizate. Cercetările noastre au stabilit nivelul rezidual existent în unele exemplare din specia studiată, fără a aborda aspectul privind influența ulterioară a acestora asupra metabolismului, reproducerii sau a descenden- ților. CONCLUZII 1. Toate exemplarele de iepuri sălbatici analizați au prezentat rezi- duuri de preparate organoclorurate. 2. Reziduurile de preparate organoclorurate nu se acumulează numai în țesutul adipos, ci în cantități relativ mai scăzute se găsesc în întreg organismul animal. 3. S-au determinat reziduuri în embrionii de iepure. 4. Reziduurile de pesticide organoclorurate determinate în carnea și grăsimea iepurilor proveniți prin împușcare sînt mici, sub toleranțele admise pentru acestea. BIBLIOGRAFIE 1. Aleieva L. V., Fedorenko B. A., Sevcenko A. P., Vest. Zool. (U.R.S.S.), 1972, 6, 2, 58-61. 2. Dimond S. B., Getschell A. S., Blease J. A., S. Flsh. Res. Board Canada, 1971, 28, 12, 1877-1882. 3. Floru Ștefania, Polizu Al., Manolache L., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, 5, 501-505. 4. George I. L., Frear D.E.H., S. Appl. Ecol., 1966, Suppl. 155. 5. Lichtenstein E. P., J. Econ. Entomol., 1960, 53, 1, 106—142. 6. Polizu Al., Roman Marcela, Boguleanu Gh., Anal. I.C.P.P., 1969, 5, 461 — 466. 7. Polizu Al., Floru Ștefania, Manolache L., Natura, 1971, 5, 51. 8. — Referate ținute In cadrul conferințelor pe țară de chimizare a agriculturii, Craiova 12—11 mai 1971, ICECHIM, București, 1973, 3, 747-749. 9. Sladen W.I.L., Menzie C. M., Reichel W. L., Nature (Lond.), 1966, 210, 670. 10. Steward D.K.R., Chisholm D., Can. 3. Soil. Sci., 1971, 51, 3, 379—383. 11. Tatton J.O’G., Ruzika J. H. A., Nature (Lond.), 1967, 215, 5099, 346—348. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor • București 18, Bul. Ion lonescu de la Brad nr. 8 și Institutul de cercetări, proiectări și documentări silvice București 20, Șos. Pipera nr. 46. Primită în redacție la 27 februarie 1974. RECENZII W. Donald Duckworth a. Thomas D. Eichlin, Cleariving Moths of Australia and New Zealand (Lepidoptera: Sesiidae) (Fluturii cu aripi transparente din Australia și Noua Zeelanda), Smithsonian Contributions to Zoology, Smithsonian Institution, Washington, 1974, nr. 180, 45 p., 50 fig. în această lucrare este prezentată familia Sesiidae din Australia și Noua Zeelandă, fa- milie care numără, în aceste regiuni, numai 14 specii grupate în 6 genuri, 5 triburi și 3 sub- familii. După obișnuitul capitol introductiv și istoric urmează morfologia, biologia, distribuția geografică și clasificația sesiidelor. Dacă morfologia este în întregime originală, în problemele de nomenclatură și clasificație au folosit larg, cum afirmă autorii, „lucrările cele maii recente ale lui Niculescu (1964) șiNaumann (1971) care au contribuit semnificativ la concepția categoriilor superioare în interiorul familiei și au ajutat la clarificarea unor probleme- nomenclatoriale care au durat multă vreme”. Autorii au validat subfamilia Paranthreninae Niculescu și tribul Synanthedonini Niculescu care au fost trecute în sinonimie de N aumann. în partea sistematică autorii prezintă cele 16 specii de Sesiidae, dînd, cum se obișnuiește,, diagnoza fiecăreia din ele la ambele sexe. La fiecare specie se descrie armătura genitală $ și 2, planta-gazdă și distribuția geografică. Desenele figurînd capul, nervațiunea și armătura genitală 3 și $ sînt foarte reușite și exac- te. Terminologia armăturii genitale este pertinentă, dar autorii, deși au folosit în general termi- nologia noastră, totuși au înlocuit termenul scopula androconialis prin socii ceea ce este o- greșeală. Aceasta însă nu scade valoarea lucrării redactată la un înalt nivel științific redat,, între altele, și de figurile exacte ale armăturilor genitale. Astfel, lucrarea reprezintă un aport important la cunoașterea faunei de Sesiidae și de aceea o recomandăm călduros tuturor lepi- dopterologilor, indiferent de regiunea faunistică considerată. E. V. Niculescu H. H. NEUNZIG, Taxonomy of Acrobasis Larvae and pupae in Eastern North America (Lepidoptera: Pyralidae) (Taxonomia larvelor și pupelor de Acrobasis din estul Americii de Nord (Lepi- doptera : Pyralidae)), Washington, 1972, 158 p., 185 fig. Lucrarea autorului american, o veritabilă monografie a larvelor și pupelor speciilor de Acrobasis din regiunea studiată, este o contribuție excelentă la studiul familiei Pyralidae,. în general, și a bogatului gen de Phyciiinae, în special. După un concis istoric (2 p.) al problemei și capitolul referitor la materialele și metodele de lucru (2 p.), autorul prezintă cheile de determinare a larvelor din ultimul stadiu (3 p.) și ai pupelor (3 p.) celor 26 de specii ale genului Acrobasis din estul Americii de Nord. în continuare sînt descrise detaliat cele două stadii de dezvoltare. La fiecare specie, după numirea și" menționarea descrierii originale, autorul face descrierea larvei și a pupei, urmate de : materialul examinat, gazda larvei, răspîndirea, biologia și paraziții. Descrierea lar- vei și pupei cuprinde următoarele subdiviziuni : generală, capul, protoracele, mezotoracele,, metatoracele și abdomenul. în capitolul de discuții, autorul compară gruparea speciilor genului Acrobasis propusă de Heinrich (1956) pe baza morfologiei adulților, cu o nouă grupare bazată pe morfologia și biologia stadiilor imature. Autorul confirmă părerea lui Heinrich (1956) asupra eterogenității grupelor de specii și, pentru omogenizarea lor, împarte genul în 7 grupe în loc de 4 cît rezultau din studiul morfologiei adulților. După prezentarea succintă a grupelor întocmite pe baza morfologiei adulților și a grupelor bazate pe morfologia stadiilor imature, autorul își argumen- tează amănunțit noul sistem. Capitolul de literatură citată cuprinde 126 de titluri. ST. SI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27. NR. 4, P. 357-362, BUCUREȘTI, 1975 358 ■ RECENZII 2 3 RECENZII 359 în încheierea lucrării sînt prezentate figurile tuturor caracterelor morfologice necesare pentru recunoașterea speciilor. Figurile, extrem de clare și excelent executate, facilitează stu- diul stadiilor imature ale speciilor de Acrobasis din estul Americii de Nord. Lucrarea, prin prezentarea materialului studiat și bogata ilustrație, constituie un model de determinatei al stadiilor imature de lepidoptere. losif Căpușe GEILER H„ Allgemeine Zoologie (Zoologie generală), Taschenbuch der Zoologie, voi. 1, ed. 4-a, edit. G. Fischer, Jena, 1974, 471 p., 390 fig. A patra ediție a Zoologiei generale de prof. H. Geiler apare in seria ,,Zoologie de buzunar”, intr-un format comod, cu copertă flexibilă din material plastic. Lucrarea este con- cepută ca o anatomie funcțională comparată a corpului animal, completată cu sistemul ani- malelor și unele date ecologice și zoogeografice. Față de edițiile precedente, s-au integrat ulti- mele informații electronomicroscopice privind structura fină a celulei, problema relațiilor para- zit-gazdă, planul dc organizare al animalelor și homologiile etc. Se tratează următoarele te- me : celula animală, creșterea, dezvoltarea și maturarea celulelor animale; dezvoltarea embrio- nară; creșterea și maturarea corpului animal în perioada postembrionară; structura și funcția organelelor, organelor și sistemelor de organe ale corpului animal; schiță a istoriei și sistemului animalelor; privire geozoologică. Ilustrația volumului este bogată (390 fig.), executată impeca- bil și reprodusă după literatura cea mai nouă. Deosebit de reușite sînt capitolele privind structura celulei, embriologia, elementele de*genetică moleculară, biologia reproducerii și creș- terea postembrionară. Foarte utile sînt tabelele sinoptice asupra hormonilor la nevertebrate și vertebrate. Partea consacrată studiului comparat al organelor de locomoție este tratată pe larg și foarte sugestiv ilustrată. Prezentarea rhorfdfiziologiei comparate ă organelor după rolul lor funcțional permite b bună înțelegere a evoluției lor (organe ale preluării, prelucrării și excretării substanțelor solide și lichide; organele reproducerii; organe ale schimbului de gaze și circulației sanguine). Lucrarea se încheie cu o schiță paleozoologică, discuție asupra factorilor evoluției, sistemul animalelor, speciația, principalele domenii de viață •• acvatic și terestru. Zoologia generală de H. Geiler reprezintă o excelentă prezentare a principalelor informații zoologice, care poate fi oricînd consultată cu folos. I. E, Fuhn Semnalez apariția în editura Springer (Berlin, Heidelberg, New York) a unor cărți ale căror recenzii au trebuit să fie comprimate: 1. A. KOHN, Lectures on developmental phgsiologg (Lecții asupra fiziologiei dezvoltării), 1971, ed. a Il-a, 1 voi., 535 p., 620 fig. Noua ediție a cunoscutei cărți (cu același titlu) apărută în 1965 prezintă în 36 de lecții toate problemele legate de dezvoltarea filo- și ontogenetică a plantelor și animalelor. Cartea este o adevărată sinteză a tot ceea ce biologia actuală așteaptă de la embriologie: explicarea diferen- țierii, găsirea de noi specii productive, dezvoltarea unor organisme pe anumite direcții ete. Este utilă biologilor, embriologilor, geneticienilor, medicilor, agronomilor, zootehnicienilor etc. 2. Handboolc of sensorg phgsiologg, voi. VII/2 : Phgsiologg of photoreceplor organs (Tratat de fizio- logie senzorială, voi. VII/2: Fiziologia organelor fotoreceptoare), sub red. M. G. F. FUORTES, 1972, 1 voi., 765 p„ 342 fig; în cele 18 capitole se aduc date noi asupra procesului de transducție, adică a transformării epergiei luminoase în influx nervos, fenomenul de bază al fotorecepției. Se studiază și procesul trecerii influxului nervos prin complicata rețea retiniana pînă la nervul optic. Fiziologia acestui proces este studiată la nivel molecular. Pentru vederea cromatică se pătrunde în relația dintre fotoni, lungimea de undă a radiației și receptorii retinieni. Cartea este indispensabilă tuturor laboratoarelor de fiziologie, de oftalmologie, de neurologie, de biofizică. 3. Biochemistrg and phgsiologg Of Visual pigmente (Biochimia și fiziologia pigmenților vizuali), sub red. prof. H. LANGE, 1972, 1 voi., 366 p„ 202 fig. Volumul cuprinde 41 de comunicări prezentate la simpozionul din august 1972 la Universi- tatea Bochum (Ruhr, R. F. Germania), la care au participat 52 de specialiști din toată lumea. Comunicările au avut ca obiect probleme de biochimie și biofizică legate de interrelația dintre fotoni și pigmenți! retinieni, de relația dintre conformația spațială a cromoforilor și terminațiunile nervoase, de rolul calciului în fenomenul de excitație, de biocurenții ce se produc la nivelul reacției fotolitice etc. Pentru fiziologia comparată și oftalmologie această carte este deosebit de valoroasă. 4. Nucleic Acid Hgbridizalion in the Studg of Cell Differeniialion (Hibridarea acidului nucleic în studiul diferențierii celulare), sub red. prof. H. URSPRUNG, 1972, 1 voi., 76 p., 29 fig. Metoda de hibridare a acizilor nucleici a permis cunoașterea mai multor caractere cantita- tive și calitative ale genomului, decît studiul separat al fiecărui acid nucleic în parte (ADN sau ARN). în cele șase capitole se discută dacă toate celulele sînt genetic identice, care anume părți din genom pot fi transcrise în fiecare celulă, unde se găsesc localizate exact genele pe genom, cum se poate măsura metabolismul genelor etc. Pentru selecționeri, geneticieni, practicieni agronomi, cartea aduce explicările teoretice ale activității lor. 5. L. IRVING, Arctic Life of birds and mammals (including Man) (Viața păsărilor și mamiferelor arctice, inclusiv a omului), 1972, 1 voi., 192 p., 59 fig. Profesorul Irvingeste directorul Institutului de biologie arctică de la Universitatea din Alaska (S. U. A.), adică persoana cea mai autorizată să prezinte condițiile de viață și anima- lele din regiunea de dincolo de cercul polar de nord. în cele 12 capitole ale cărții ni se dezvăluie o lume pe care o cunoaștem destul de puțin în mecanismele fiziologice prin care s-a adaptat frigului: păstrarea căldurii corpului este funcția de bază; de asemenea relația dintre dimensiune și temperatură, valoarea calorigenă a hranei etc. Un capitol este consacrat modului de izolare a omului (eschimosul) față de frig, în care se găsesc multe date referitoare la obiceiurile populațiilor arctice (de hrană, somn, mișcare etc.), determinate de adaptarea sa la conservarea căldurii. Toți profesorii de biologie, medicii pot fi interesați să cunoască ceva din viața grea a populațiilor nordice. 6. The biologg of the Indian Ocean (Biologia Oceanului Indian), sub red. B. ZEITZSCHEL, 1973, 1 voi., 549 p., 286 fig. Volumul conține 22 de comunicări prezentate la simpozionul organizat de Universitatea din Kiel (R. F. Germania) în martie 1971. Este prima dată cînd se adună într-un volum date asupra mediului acvatic, a producției primare și bacteriene, a distribuției fito- și zooplancto- nului, a stocurilor de organisme, a ecologiei larvelor de pești, a organismelor’ bentice, a transfe- rului de substanță și energie la diferitele inele ale lanțurilor trofice etc., toate acestea privind viața din Oceanul Indian. Țările riverane, în majoritatea lor subdezvoltate, sînt foarte intere- sate în cunoașterea reală a posibilităților de hrană ale apelor din acest ocean, cel mai puțin cunoscut. Pentru oceanografi și biologi datele din acest volum pot fi comparate cu datele cu- noscute din celelalte oceane ale lumii și astfel se poate cîștiga o imagine mai unitară asupra tuturor oceanelor’ pămîntului. 7. K. G. GRELL, Proiozoologg (Protozoologie), 1973, 1 voi., 554 p., 437 fig. Este o reeditare completată a aceluiași manual apărut în limba germană în 1968, Sînt noi imagini electronomicroscopice și cu microscopul de balaiaj (scaning microscop). Studiul 360 recenzii 4 comparativ al grupelor de protozoare se face pe baza citorva tipuri clasice: Chlamydomonas, Amoeba, Plasmodium, Tetrahymena. Dintre autorii români se amintesc: R, Codreanu, I. D r ă g eseu. Cartea interesează toți biologii. 8. K. von FRISCH, Erinnerungeneines Bioloyen (Amintirile unui biolog), 1973,1 voi., 196 p., 41 fig Premiul Nobel pe 1973 a fost atribuit lui K o n r a d L o r e n z și K a r 1 von F r i s c h. pentru lucrările lor asupra etologiei, în acest volum, K, v. F r i s c h povestește din viața sa, mai ales studiile făcute asupra orientării albinelor. Dar intercalează și povestiri din călătorii, intllniri cu savanți din lume, zbuciume și nesiguranțe. Citind acest volum extrem de plăcut și duios, iți dai seama cită muncă se cere pentru a urmări și dovedi o idee. Profesorii de biologie și elevii pot găsi în acest volum teme de predare și exemple de tenacitatea unui savant, care pînă la urmă a învins. 9. ANGERMEIER F. W., M. PETERS, Bedingie Reakiionen (Reacțiile condiționate), 1973 1 voi., 204 p., 44 fig. Cartea este împărțită în două părți: Grundlagen (Bazele reflexului condiționat) și Bezihun- gen zur Psychosomalyk und Verhaltensmodiftkalion (Relațiile dintre psihosomatic și modifi- cările de comportament E Față de clasicul reflex condiționat salivar a lui Pavlov, studiul acestora s-a extins la reflexul de flexiune al piciorului și degetelor, al clipitului, cel galvanic tegumentar, cel pupilar. Pe baza tuturor acestor studii s-a reușit a se obține o nouă reprezentare grafică a reflexului condiționat, care va intra de acum înainte în toate cărțile care se vor ocupa cu studiul sistemului nervos. Reflexele condiționate sînt însoțite de o serie de modificări vegeta- tive, care dau o latură emoțională fiecărui reflex și care pot exagera sau inhiba reflexul respectiv, dîndu-i acestuia noi însușiri ce variază de la om la om. De aceste modificări trebuie să se țină cont în medicină, în zootehnie. Cartea este utilă tuturor biologilor, educatorilor, psihologilor, medicii or. 10. W. KOHLER, IntelligenzprUfungen an Menschenaffen (Experimentări asupra inteligenței primatelor), ed. a 4-a, 1973, 1 voi., 234 p., 19 fig., 7 planșe. Reeditarea clasicei opere a lui W. K 6 h 1 e r chiar în momentul cînd în biologie se pune accentul pe comportament (premiul Nobel pe 1973) este un merit deosebit al editurii Springer. Față de edițiile anterioare, s-au adăugat aici două capitole noi: psihologia cimpanzeilor și observații asupra dovezilor de funcțiuni simple la cimpanzei și la găini. Acest volum este bine venit pentru toți profesorii de biologie, pentru cercetătorii psihologi, fiziologi, ecologi, medici. 11. G. PIEKARSKI, Medizinische Parasiiologie in Tafeln (Parazilologie medicală în planșe), ed. a 2-a, 1973,1 voi., 256 p., 8 fig., 56 planșe (31 color). întreaga parazitologie umană este expusă în planșe cu o deosebită precizie și acuratețe. Un text concis dă explicațiile necesare simptomatologice, ciclul de viață al parazitului, frecvența bolilor și mijloacele de combatere. Cartea este deosebit de utilă, mai ales pentru studenții medici- niști și agronomi. 12. Fragile Ecosystems (Ecosisteme fragile), sub red. G. E. FARNWORTH și B. F. GULLEY, 1973, 1 voi., 258 p., 11 fig. Cartea este scoasă de Institutul de ecologie din Georgia (S. U. A.), cu colaborarea a foarte mulți specialiști din lume, asupra ecosistemelor tropicale și a celor din regiunea Americii Latine. 5 RECENZII 361 Se studiază structurile și funcțiunile ecosistemelor de uscat și de apă, cît șl interacțiunea lor, meca- nismele lor de păstrare și influența omului asupra lor. Este vorba în fond de stricarea echilibrului biologic din natura tropicală în urma activității umane. Toate aceste ecosisteme sînt fragile și se alterează sau se schimbă sub acțiunea omului. Cred că acest studiu este extrem de important și pentru acțiunea omului în ecosistemele noastre, căci cauzalitatea și interdependența factorilor care duc la alterarea ecosistemelor sînt aceleași peste tot, numai cantitatea valorii lor diferă de la o regiune la alta. 13. R. G. KESSEL, C. Y. SHIN, Scanning Electron Mlcroscopy in Biology (Microscopia de balaiaj în biologie), 1974, 1 voi., 345 p„ 22 fig., 132 planșe alb-negru. Imaginile tridimensionale ale unor organisme unicelulare sau ale unor celule în culturi, ca și ale bacteriilor, algelor, ciupercilor, apoi ale unor organe mici de plante și animale sînt cu totul extraordinare. Pentru studenți și elevi fotografiile reproduse dau imaginea spațială a lumii microscopice, adică a realității ei. Microscopul de balaiaj ne dă o altă viziune asupra acestei lumi de mici dimensiuni pe care o cunoaștem mai ales pe un plan bidimensional. Aș fi bucuros ca acest album să fie editat și în limba română pentru a pune la îndemîna tinerilor biologi o viziune în perspectivă a lumii microscopice. 14. Phenology and Seasonality Modelling (Modelarea fenologică și sezonieră), sub red. H. LIETH 1974, 1 voi., 464 p., 121 fig. Fenologia observă ciclurile de activitate ale plantelor și animalelor în condițiile normale ale mediului lor și în diferite sezoane ale anului și studiază anumite situații din acest ciclu pe baza unor modele matematice, folosind computere pentru rezolvarea lor. Cele 32 de articole fac parte din capitole, ca : metodele de studiu fenologic, sezonalitatea la nivele trofice, studiul biom-urilor reprezentative, modelarea în ecosisteme, aplicațiile fonologiei etc. Pentru ecologie astfel de studii sînt extrem de importante. Aplicarea lor în agricultură, silvicultură, floricultură, în educație, în ecosisteme diferite (tundră, păduri, deșert) sau grupe de organisme (populații de ciuperci, de alge, de insecte, de păsări, mamifere) duc la concluzii biologice de cea mai mare importanță pentru a putea păstra echilibrul acestora și o productivitate asigurată. Cartea este absolut necesară tuturor celor care se ocupă de studiul naturii sub orice aspect ecologic. 15. Mathematical Problems in Biollogy (Probleme matematice în biologie), sub red. P. VAN den DRIESSCHE, 1974, 1 voi., 280 p. Volumul reunește comunicările Conferinței asupra problemelor matematice din biologie, ținută în Canada în mai 1973. Este xerotipărit și la urmă are o bibliografie pînă în 1973 a subie- tului. Cartea tratează sub aspect matematic: organizarea materiei vii, mișcarea flagelară, bio- economia, activitatea nervoasă, raportul predator-pradă, coexistența mai multor specii, creșterea etc. Biofizicienii găsesc un vast material de exemplificare matematică a proceselor de viață. Dar și biologii tineri, care au noțiuni matematice, pot înțelege mai bine relațiile cantitative și determi- niste între fenomenul viu și mediul său abiotic sau biotic. 16. The Early Life History of Fish (Istoria dezvoltării timpurii a peștilor), sub red. S. H. I. BLAXTER, 1974, 1 voi., 765 p., 299 fig. Sînt prezentate comunicările unui simpozion cu același titlu ținut în mai 1973 în Scoția (Anglia). Este xerotipărit. Cele 55 de comunicări se referă Ia : populațiile de pești și Ia distribuția lor geografică, la hrana și metabolismul larvar, la ecofiziologia primelor stadii de dezvoltare, la creștere, comportament și metodele taxonomice de identificare a puietului. Volumul permite o vedere de ansamblu a vieții timpurii a peștilor, despre care se știa puțin și disparat. Cartea este utilă tuturor ihtiologilor, taxonomilor, embriologilor, biologilor. 362 RECENZ’II 6 17, T. C, HSU, K. BENIRSCHKE, An Atlas of Mammalian Chromosomes, voi, 8 (Un, atlas at cromozomilor de mamifere), 1974, 1 voi., 211 p.> 50 planșe. Volumul completează în imagini de cariotip structura perechilor de cromozomi la marsu- pialc : Chironecles, Lutrolina, Thylacomys; insectivore : Blarina ; chiroptere : Mimon; edentate : Cliaetophradus; lagomorfe : Ochotona; rodentia: Funamlmlus, Hglopetes, Marmota, Meneteș, Akodon, Anolomya, Calomyscus, Cricetulus, Neotomadon, Peromyscus, Tscherskia, Tylomys, Aschizomys. Eothenomys, Microlus, Phenacomys, Bandicola, Rattus, Hydrochoeris; cetacee: Kogia; carnivore: Vulpea, Hyaena, Muslela, Taxidea, Arctogalidia, Felis, Uncia; pinipede: Eumetopias; artiodactila: Tayassu, Camelus, Axis, Anoa, Antilope, Connochaeles, Gazella; primate : Femur, Galago, Callimico, Erythrocebus, Macaca. acad. Eugen A. Pora Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ TOMUL 27 1975 INDEX ALFABETIC Nr. APOSTOL SIMONA, Toxicitatea etanolaminelor pentru nevertebratele acvatice........................................................ 4 345 BORCEA MARGARETA, Considerații asupra polimorfismului genetic la citeva populații de Lacerta agilis chersonensis Andrze- jowski din Moldova........................................... 4 313 CHENZBRAUN EUGENIA, Acțiunea imipraminei asupra unui comportament motor alimentar la șobolan......................... 4 293 CRISTEA VERONICA, Dina stschegolewi (Lukin et Epstein, 1960) (Hirudinea — Erpobdellidae) specie nouă pentru fauna României...................................................... 2 85 DIMOFTACHE EUGENIA și Acad. EUGEN A. PORA, Efectul unor variații ionice de calciu și magneziu asupra adeziunii celulare pe substrat.......................................... 4 297 DRUGESCU C., Observații asupra fenologiei populației de Balaninus glandium Marsh................................................ 4 317 DUCA CORNELIA, I. IMREH și Z. URAY, Studiul debitului arterial al oviductului de găină............................ 2 137 DUCA CORNELIA și RODICA GIURGEA, Respirația tisulară a oviductului de găină pe parcursul unui ciclu funcțional .... 4 279 FLORU ȘTEFANIA, AL. POLIZU și L. MANOLACHE, Contribuții la cunoașterea nivelului reziduurilor de pesticide organoclo- rurate la iepurele sălbatic............................... 4 353 GHIUȚĂ MIHAIL, Trei specii de eriofiidocecidii noipentru România 4 265 GEORGESGU-DAMIAN ANDRIANA, Ceraiopogonidae (Diptera) noi pentru fauna României................................. 2 97 GIURGEA RODICA și ȘTEFANIA MANCIULEA, Efectele tempe- raturii scăzute asupra unor indici biochimici la puii de găină 2 141 GIURGEA RODICA și CORNELIA DUCA, încorporarea seleno-metioninei în diferite organe la pui și găini........................................................ 4 283 GROSU SILVIA, Observații asupra nutriției la Plodia inter punctella Hbn. (Lepidoptera-Phycittdae) .............. 4 327 HEFCO V., Efectul intensității și al duratei de acțiune a stressuhii asupra secreției ACTH la șobolani cu aria hipofiziotropă izolată....................................................... 2 147 HEFCO VASILE și EUGEN ILUC, Comportamentul condiționat operant la șobolani cu hipotalamusul median izolat.............. 4 287 LEONTE ELIZA, Cercetări privind eficiența de utilizare a hranei pentru producție la populații de pui de Ctenopharyngodon idella controlate experimental................................ 2 115 364 IMDEK AIzPABETIC 2 MANOLACHE MARGARETA, Evidențierea cu tripsină a modelului de benzi cromozomiale la șobolan (Rattus norvegicus linia Wistar) ........................................................... 4 307 MĂRGĂRIT GRIGORE, Contribuții la cunoașterea răspindirii bihionidelor (Dipieră, Nematocera) în România . . ...... 4 323 MOISAI., VICTORIA OLTEANU și R. DEMETRESCU, Cercetări asupra modificărilor histologice produse de noxe la cobai și șobolani............................................................. 2 109 MOLNAR BELA și SIGISMUND SZABO, Acțiunea clorpromazinei asupra sistemului neurosecretor hipotalamo-hipofizar la Eudon- torayzon danfordi Regan.............................................. 2 101 NÂSTĂSESCU GH., I. CEAUȘESGU, GH. IGNAT și A. VĂDL NEANU, Ritmul circadian al metabolismului energetic la Anus platyrhynchos................................... ........... 2 131 NEAGA N., M. LAZĂR și A. NEGREA, Modificări histologice in pancreas la puii de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic 4 269 NICULESCU E. V., Species in stătu nascendi...................... 4 289 NICULESCU E. V., Criteriile speciei sub aspect biologic și taxonomic 4 255 POP MIRCEA I. și EU GEN A. PORA, Acțiunea modificărilor rhopice asupra travaliului mecanic al mușchiului gastrocnemian de broască, în funcție de greutatea ridicată........................... 2 125 PORA EUGEN A. și MARIANA ȘINCAI, Observații cu privire la apariția și persistența anticorpilor antiascaridieni la puii de găină............................................................. 4 303 ROTIMBERG PINCU, ECATERINA DUCA, GABRIELA LINCK și MATILDA JITARIU, Metabolismul caroteno-lipidic în timpul nimfozei la Leptinotarsa decemlineaia Say ...... 4 273 SIN GHEORGHE, Studiul creșterii mormolocilor la Rana ridibunda 2 153 SIN GHEORGHE, MATILDA LĂCĂTUȘU și IRINA TEODO- RE SCU, Hrana la broasca de lac (Rana r. ridibunda Pali.) 4 331 ȘTEFAN VIOREL, Enhitreide (Oligochaeta) din Carpații Răsăriteni 4 261 TEODORU V. și D. POSTELNICU, Cercetări histologice asupra tiroidei și a creierului taurinelor dintr-o zonă cu deficit în iod 2 105 NOTĂ CĂTRE AUTORI Revista „Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală” publică articole originale din toate domeniile biologiei animale: taxonomie, morfologie, fiziologie, genetică, ecologie etc. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei, ca sim- pozioane, lucrările unor consfătuiri etc.; 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente cărți de specialitate apărute in țară și peste hotare. Autorii sînt rugați să Înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rinduri, in două exemplare. Bibliografia, tabelele și explicația figurilor vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. în biblio- grafie se vor cita, alfabetic și cronologic (cil majuscule), numele și inițiala autorilor, anul, titlurile cărților (subliniate) sau ale revistelor (prescurtate conform uzanțelor internaționale), volumul (subliniat cu două linii), numărul (subliniat cu o linie), paginile. Lucrările vor fi însoțite de o prezentare în limba engleză de maximum 10 rînduri (intercalată după titlu și autor). Textele lucrărilor, inclusiv biblio- grafia, explicația figurilor și a tabelelor nu trebuie să depășească 7 pagini dactilografiate. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor rev.ine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații, etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, București 22, Calea Victoriei nr. 125. La revue,, Studii și cercetări de biologie, Seria biologie animală” paraît 2 fois par an. Toute commande ă l’etranger sera adressăe ă ILEXIM, Dăpar- tement d’exportation-importation (Presse), Boîte poștale 2001, Calea Griviței 64 — 66, Bucarest 12, Roumanie, ou7â ses reprăsen- tants â I’Hranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.