WW f «Aimi M;aihb<' iWWsWii'''' SA,,' iiîbitaitia '(UHdM;, ■ otmj ti ■ iisWi, AaȘt țpiL '\ ' iWyiW )uA ■ \ .'■'■■ , ' .. -:■ ; '''■.. ; <■'-v'

toik^^^ !#«< .ib’abiudw.P tcin-aci 'Mi/AI. AAU.au. IW Uda .■ ./' ■ ■ . ■ ■■ iUȘ'MjC.&Sii”'; (tîRilbț^ uuUHPUUXUi an șnibi^ JIAAîL 3KU • iju ■■ 'ISlhii: '■ ., wffl!;ââaA\ aniaMușjcM, Uaiwiwttu■ 2,1306 (bazinul 2). ■ . . 1 Valorile ponderale din paranteze reprezintă unități de greutate uscată. 118 Tabelul nr. 2 Consumai de hrană, producția ?i eficientele de conversiune a tonei la populațiile de tui de CMa^on Ma, Ia dictai (n»es eOm^ 5 (EFICIENTA ECOLOGICA LA CTENOPHARYNGODON IDELLA 119 Producțiile, în unități ponderale umede și uscate, sînt redate în tabelul nr. 2 și reprezentate grafic în figura 2, în continuarea produc- țiilor obținute la dieta cu lintiță. Transformată în kg greutate umedă/ha, producția maximă s-a obținut la populația din bazinul 2 (540 kg/ha). Valorile calorice ale produc- țiilor, în kcal/bazin, sînt redate în tabelul nr. 5. Tabelul nr. 3 Eficientele cumulative de itJHîz» re a hranei pentru creștere și producție Ia populațiile de C'(ertop1iaryneodon idella Modalități de calcul Densita tea popu- lației . pui/ha Hrană C g pC g P g % k2 % C P" Greutate umedă 50 000 lintiță 1259,29 745,25 465,50 36,96 62,46 2,70 stuf 3168,00 2101,33 304,00 5,59 14,46 10,42 4427,29 2846,58 769,50 17,38 27,03 55,50 5,75 100 000 lintiță 2363,71 1398,84 775,00 32,78 3,04 stuf 4141,80 2747,25 540,00 13,03 19,65 7,67 6505,51 ' 4146,09 1315,00 20,21 31,71 4,94 Greutatea uscată 50 000 lintiță 163,95 97,37 74,50 45,44 76,51 2,20 stuf 695,06 394,31 87,50 12,58 22,19 7,94 859,01 491,68 162,00 18,85 32,94 5,30 100 000 lintiță 307,75 182,77 123,00 39,96 67,29 2,50 stuf 908,71 515,51 142,00 15,62 27,54 6,39 1216,46 698,28 265,00 21,78 37,95 4,59 Producțiile cumulative ale populațiilor din bazinele 1 și 2 la dietele cu lintiță și stuf sînt calculate în unită'i ponderale și calorice/bazin (tabelele nr. 3 și 5). Producția cumulath ă în 70 de zile, transformată în kg/ha a fost maximă la bazinul 2 (1 315 kg/ha). CONSUMUL DE HRANĂ Conținutul mediu intestinal. Acesta a variat în limite comparabile la indivizii aceleiași populații, hrăniți cu același tip de hrană. Exprimat în procente din greutatea umedă a corpului, conținutul intestinal a avut valori de 8,64% la populația din bazinul 2, de 8,47% la populația din bazinul 1 și de 6,02% la populația din bazinul 3, la dieta cu lintiță, și de 8,67% la populația din bazinul 1 și de 6,40% la populația din bazi- nul 2, la dieta cu stuf. Valoarea calorică a conținutului intestinal, în cal/g, este redată pentru ambele diete în tabelul nr. 4. Viteza de digestie a hranei (h). Aceasta este estimată grafie în figura 1, în raport cu variațiile termice diurne. [ ( i I 120 ELIZA LEONTE Tabelul tir. 4 6 121 li l.l Valorile calorice (cal/g) ale peștilor, hranei, conținutului intestinal și excrementelor Variante experimentale Pești Hrană Conținut intestinal Excremente bazinele 1 1 2 I 3 bazinele 1, 2, 3 bazinele 1, 2, 3, bazinele 1, 2, 3 Dieta cu lintiță început 3968,32 ± 93 3968,32 ± 92 3968,32 ± 89 3466,415 ± 129 2858,753 ± 120 2396,524 ± 132 sfirșit 3718,03 ± 106 3640,15 ± 105 3614,92 ± 63 Dieta cu stuf început 3718,03 ± 83 3640,15 ± 123 — 3982,480 ± 157 3250,275 ± 57 2682,078 ± 69 sfirșit 3845,88 ± 57 4070,65 ± 124 — 3285,275 ± 115 2679,228 ± 113 Fig. 1. — Curbele normale ale varia- ției ratei de digestie în funcție de tempe- ratură, a lintiței și stufului. Curbele sînt trasate empiric, pehîrtie semilogaritmată. Fig. 2. — Curbele de creștere și produc- țiile populațiilor experimentale hrănite cu stuf și lintiță. Reprezentarea grafică s-a efectuat pe hîrtie semilogaritmată, pe baza valorilor de greutate umedă. Rația alimentară (R). în condițiile de exces de hrană existentă în bazine, rațiile alimentare au variat pentru fiecare populație experimentală și pentru fiecare dietă (tabelele nr. 1, 2 și fig. 3, 4). 122 BLIZA leonte 8 9 (EFICIENȚA EiCODOGICA LA CTENOPHARYNGODON IDELLA 123 Valorile rației în procente din greutatea vie și uscată a corpului sînt redate în tabelul nr. 1 pentru dieța cu lintiță și tabelul nr. 2 pentru dieta cu stuf. Rația medie a avut cea mai mare valoare la populația din bazinul 2 -r 14,41 (11,75)% din greutatea corpului /zi, la dieta cu lintiță, și la popu- lația din bazinul 1—7,20 (8,66)% din greutatea corpului/zi, la dieta cu stuf. Valoarea maximă a rației a fost la dieta cu lintiță de aproximativ 16,98% din greutatea vie a corpului/zi la puii din bazinul 2, la tempera- tura apei de 28°C (fig. 3) și la dieta cu stuf, de aproximativ 10% din greutatea vie a corpului/zi la puii din bazinul 1, la 26°C. Analizînd graficele din figurile 3 și 4 se observă că la sfîrșitul dietei cu lintiță și începutul celei cu stuf, cînd dimensiunile peștilor au fost relativ identice și variațiile termice ale apei s-au menținut în limite comparabile, conținuturile intestinale au avut valori similare, ceva mai mari chiar la dieta cu stuf, diferența dintre valoarea rației alimentare la cele două diete fiind generată de diferența dintre viteza de digestie ,,h”, care la 26°C este de 14 ore pentru lintiță și 20 de ore pentru stuf. Eficiența de absorbție a hranei (p%). Aceasta este redată în tabelele nr. 1 și 5 pentru dieta cu lintiță și în tabelele nr. 2 și 5 pentru dieta cu stuf.. La ambele diete, eficiența de absorbție a fost relativ înaltă, apropiată de valorile găsite pentru crap de V. S. Ivlev (4) și mai mică decît valoarea estimată pentru pești de G. G. W i n b e r g (10). Eficiența de absorbție a hranei (Lactuca satina) găsită experimental de Z. Fis- cher (3) la Ctenopharyngodon idella de 1 an este mică în comparație cu valorile lui „p” obținute de noi la puii aceleiași specii. EFICIENTELE DE TRANSFORMARE A HRANEI (Kp K2) Valorile eficiențelor de conversiune a hranei consumate și asimilate sînt redate pentru dieta cu lintiță în tabelul nr. 1 și pentru dieta cu stuf în tabelul nr. 2, iar eficiențele de utilizare a energiei consumate sînt pre- zentate în tabelul nr. 5. Tabelele nr. 3 și 5 cuprind date asupra eficien- ' ’ Tabelul' Bîicicuțeleecalogicc de utilizare a energiei consumate și asimilate Dieta Lintiță Stuf • Parametrii' : populației P kcal/bazin C kcal/bazin P . % % k2 % C F P kcal/bazin c • kcal/bazin p 0/ /o Bazimill (50 000 de pui /ha) 265,104 568,318 71,92 46,64 64,84 2,14 352,112 2768,063 , 70,88 Bazinul 2 (100 000 de pui/ha) 416,563 1066,789 ; 71,92 39,04 54,28 2,56 671,881 3618,920 70,88 Bazinul 3 (150 000 de pui/ha) 405,120 975,795 71,92 ,41,51 57,71 2,40 — — — țelor cumulative de transformare a hranei și energiei consumate de popu- lațiile experimentale hrănite cu lintiță și stuf. Singurele date existente în literatură privind eficiențele de con- versiune a energiei consumate și asimilate la Ctenopharyngodon idella sînt cele obținute de Z. F i s c h e r (3) pe exemplare de 1 an, hrănite în acvarii cu Lactuca satina. Valorile lui și K2 găsite de noi la puii de Ctenopharyngodon idella hrăniți cu lintiță sînt mai mari de aproximativ 20 de ori (KJ și 6 ori (K2) decît valorile publicate de Z. F i s c h e r. Valorile lui K2 la dieta cu stuf Se apropie de cele obținute de Z. F i s c h e r , iar cele ale coefi- cientului Kj, la aceeași dietă* sînt mai mari de aproximativ 9 ori decît valorile lui Kj găsite de același autor. Datele noastre privind eficiențele ecologice de utilizare a energiei consumate pentru producție sînt mult mai mari decît eficiențele ecolo- gice ale populațiilor naturale (1), (6), datorită creșterii exponențiale a puilor și lipsei de mortalitate naturală. Valorile minime ale lui Kx găsite de noi la dieta cu stuf aproxi- mează eficiența de transformare a energiei consumate de către populațiile de răpitori, în condiții naturale — 13,2% (1). c Raportul — la puii de Ctenopharyngodon idella, comparat cu coe- ficientul trofic, calculat în lucrările de piscicultură pentru vîrste mai mari ale aceleiași specii, este semnificativ mai mic. Cea mai mare valoare 0 a raportului — , estimat pentru unități de greutate umedă de consum și producție, la dieta cu lintiță (3,04) este de 13.ori mai mic decît valoarea coeficientului trofic calculat de, A. T o t h (9) pentru lintiță și cea mai mare valoare a aceluiași raport la dieta cu stuf (10,42) este de aproxi- mativ 20 de ori mai mic decît coeficientul trofic calculat de P o p e s c u și Drăgășeanu (citați de (2)) la Ctenopharyngodon idella de trei ani, în a cărui hrană predomină stuful. La fiecare din cele două diete alimentare și cumulativ la ambele diete, valorile eficiențelor ecologice ale populațiilor experimentale, ești- nr. 5 ' pentru producției» populațiile de pui de Clenophatynaodon idella Cumulativ K2 c P c- Ka c % % ■ p" kcal/bazin kcal/bazin % % ’ 12,72 18,03 7,86 617,216 3336,381 18,49 . 26,03 5,40 18,56 26,18 5,38 1088,445 4685,709 23,22 32,66 4,30 — , — — — — — 124 ' ' ELIZA LEONTE. 10 mate pornind de la unitățile ponderale ale consumului și producției, sînt mai mari la populațiile cu densități mai mari, la care consumul de hrană este mai mic (excepție face populația din bazinul 2, la dieta cu lintiță, la care consumul este mai mare și eficientele mai mici decît la populația din bazinul 1, cu densitatea cea mai mică). Coeficienții Kx și K2, estimați pe baza valorilor calorice ale hranei și producției, sînt maxime, la dieta cu lintiță, la populația din bazinul 1 cu densitatea cea mai mică, la care consumul de hrană este mai mic decît la populația din bazinul 2 și valoarea calorică a puilor (tabelul nr. 4) mai mare decît la celelalte populații. La dieta cu stuf, coeficienții Kx și K2 au valorile cele mai înalte la populația cu densitatea cea mai mare — bazinul 2 — la care consumul de hrană este mai mic și valoarea calorică a peștilor mai mare decît la populația din bazinul 1. Eficiențele ecologice cumulative de conversiune a lintiței și stufului au atît în unități ponderale, cît și calorice valori maxime la populația cu densitatea cea mai mare (tabelele nr. 3 și 5). CONCLUZII Cercetările efectuate pe populații de pui de Ctenopharyngodon idella, controlate experimental, ne permit să tragem linele concluzii: în primul an de viață, Ctenopfiaryngodon idella are eficiențe înalte de conversiune a macrofitelor din hrană pentru producție, eficiențe care explică valorile mari ale ratelor de creștere. Densitatea populației este un factor important în determinarea eficiențelor de conversiune a hranei la puii de Ctenopharyngodon idella. Influența densității populației asupra eficiențelor ecologice se manifestă nu atît asupra ratei de creștere (înaltă pentru toate variantele de densi- tate studiate), cît asupra consumului de hrană. BIBLIOGRAFIE 1. Backiel T„ J. Fish. Biol., 1971, 3, 369-405. 2. Cuhe V., Bul. cerc, pisc., 1970, 4, 31—51. 3. Fischer Z., Pol. Arch. Hydrobiol., 1970, 17, 4, 421—434. 4. Ivlev V. S., Zool. jurn., 1939, 18, 303 — 318. 5. Klekowski R. Z., Pol. Arch. Hydrobiol., 1970, 17, 1/2, 55 — 80. 6. Mann K. H., J. anim. Ecol., 1965, 34, 253 — 275. 7. Pandian T. J., Mar. Biol., 1967, 2, 1, 16-32. 8. Rickbr W. E., Methods of assessinent of fish produciion, în Fresh Walers, Blackwell Sci. publ., Oxford — Edinburgh, 1970, IBP, 3. 9. Toth A., Haîaszat, 1969, 12, 2, 49. 10. Winberg G. G., Intensivnosti obmena i piscevîe potrebnosti rlb, Izd. Belgosuniversiteta, Minsk, 1956. Institutul de științe biologice, Laboratorul de fiziologie animală. București 17, Splaiul Independenței nr. 296. Primit in redacție la 12 ianuarie 1974. ACȚIUNEA MODIFICĂRILOR RHOPICE ASUPRA TRAVALIULUI MECANIC AL MUȘCHIULUI GASTROCNEMIAN DE BROASCĂ, ÎN FUNCȚIE DE GREUTATEA RIDICATĂ DE MIRGEA I. POP și Academician EUGEN A. PORA The increase of K + to Ca2+ ratio, in the perfusion medium of the frog gastroc- nemias muscle, induced (comparatively with the control) a displacement to left of the curves of the mechanical work according to the lifted weight; the decrease of the ratio had an opposite action, but the simultaneous increase of the two ions concentrations, without the modification of their ratio, did not affect significantly the mechanical work. TEHNICA DE LUCRU Experiențele au fost efectuate pe 80 de broaște femele (Rana lemporaria) în greutate de 90 ± 10 g. S-a înregistrat grafic travaliul mecanic efectuat de mușchii gastrocnemieni prin contracții succesive la intervale de clte 1 mm și la greutăți crescînde cu cite 20 g, de la 200 pină la 340 g. înregistrările s-au efectuat simultan la ambii gastrocnemieni ai animalelor de experiență, în urma unei perfuzii de 30 min a trenului posterior prin arterele femurale, un picior fiind perfuzat cu ser Ringer cu valoarea raportului ionic normală (martorul), iar celă- lalt cu valoarea raportului ionic modificată după cum urmează : — seria I, în care valoarea raportului K + /Ca2+ din serul de perfuzie a fost mărită prin creșterea concentrației K+ de 2, respectiv 4 ori și prin scăderea concentrației Ga2+ de 2 ori; — seria a Il-a, în care valoarea raportului K+/Ga2+ a fost micșorată prin creșterea concentrației Ga2+ de 2, respectiv 4 ori și prin scăderea concentrației K+ de2 ori; — seria a III-a, în care concentrația K+ și Ca2+ a fost crescută de 2, respectiv 4 ori, dar valoarea raportului lor nemodificată. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII în prima serie de experiențe, în care valoarea raportului K+/Ca2 din mediul de perfuzie a mușchilor gastrocnemieni a fost mărită față de martor, s-a constatat o deplasare spre stînga a curbelor travaliului mecanic, în funcție de greutatea ridicată. Astfel valorile maxime ale tra- valiului s-au efectuat la greutăți mai mici: 240 g la 4.K+, respectiv 260 g la 2.K+, față de 280 g la mușchii martori (fig. 1). în cea de-a doua serie experimentală, în care valoarea reportului K+/Ca2+ a fost scăzută față de martor, s-a înregistrat o deplasare spre dreapta a curbelor travaliului mecanic; valoarea maximă a travaliului ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM., T. 27, NR. 2, P. 125-129, BUCUREȘTI, 1975 „.-r^f ~ 126 MIRCEA I. POP și EUGEN A. PORA la mușchii perfuzați cu ser cu 4.Ca2+ s-a efectuat la o greutate mai mare : 300 g față de 280 g la mușchii martori (fig. 2). | Gradul de deplasare a curbelor travaliului mecanic față de curba j martor este mai pronunțat în cazul creșterii valorii raportului K+/Ca2+’ j decît în cazul micșorării lui. De remarcat este faptul că rezultatele obți- i nute în cazul măririi valorii raportului prin creșterea concentrației K + ; sînt similare cu cele obținute prin micșorarea concentrației Ca2+. Aceeași similitudine se remarcă și în cazul micșorării valorii raportului prin creș- terea concentrației Ca2+ sau prin scăderea concentrației K+. Fig. 1. — Travaliul mecanic în funcție de greutatea ridicată și de raportul K + /Ca2+ modificat prin creșterea potasiului. în a treia serie experimentală, în care valoarea raportului K*/Ca2+ i nu a fost modificată, dar concentrația ei a fost crescută față de martor,, ș curbele travaliului mecanic sînt aproape identice cu curba travaliului’ ș efectuat de mușchii martori, iar valorile travaliului diferă foarte puțin; [ de martor și numai la cîteva greutăți (fig.. 3). ț FACTORUL RHOPIC ȘI MUȘCHIUL GASTIROCNEMIAN 127 Intensificarea travaliului mecanic, efectuat sub influența creșterii valorii raportului K+/0a2+, se datorește măririi amplitudinii și a tensiunii contracțiilor determinată de creșterea concentrației K+ , pusă în evidență prin experiențele efectuate de numeroși autori pe mușchi scheletici de broască (6), (11), (12), (13), (15), (22), (23) sau de șobolan (10), (18), (19), respectiv de scăderea concentrației Ca2+ (4), (7), (8), (14), (17). Scăderea travaliului mecanic, efectuat sub influența micșorării valorii raportului K+/Ca2+, se datorește reducerii amplitudinii și a ten- siunii contracțiilor, determinată de creșterea concentrației Oa2+ ; această --------,--------.-------H-------t--------,----------------,--------,-- 200 220 240 260 280 300 320 340 '■i .!;. Greutatea (g) , Fig. 2. — Travaliul mecanic în funcție de greutatea ridicată și de raportul K + /Ca2+ modificat prin creșterea calciului. acțiune a fost relevată prin experiențe efectuate pe mușchi scheletici ătît de broască (2), (3), (5), (7), (17), (22), cît și de mamifer (1), (18), (24). Creșterea simultană a concentrației de K+ și Ca2+, fără modificarea raportului dintre ei, nu influențează travaliul mecanic efectuat de mușchi, 1 128 ■■ MIRCEA I. POP șl EUGEN A. PORA Fig. 3. — Travaliul mecanic în funcție de greutatea ridicată și de raportul K + /Caa+ modificat prin creșterea potasiului și a calciului. datorită faptului că acțiunea creșterii contracției unuia dintre cei doi ioni asupra amplitudinii și tensiunii de contracție este antagonizată de mărirea concentrației celuilalt ion (1), (9), (15), (16), (18), (22). CONCLUZII 1. Acțiunea schimbărilor raportului K+/Oa2+ din mediul de perfuzie asupra travaliului mecanic al mușchiului gastrocnemian de broască în funcție de greutatea ridicată depinde de sensul modificării valorii acestui raport. 2. Acțiunea modificării valorii K+ este similară cu acțiunea modifi- cării de sens contrar a valorii Ca2+. 3. Intensitatea modificărilor produse este proporțională cu varia- țiile valorii raportului K+/Ca2+. ' . •* 4. Modificările valorii raportului celor doi ioni au o acțiune semni- ficativă asupra travaliului muscular, comparativ cu acțiunea modifică- 5 FACTORUL RHOPIC ȘI MUȘCHIUL GASTROCNEMIAN 129 rilor valorii lor absolute din mediul de perfuzie, deci factorul rhopic joacă un rol mai important decît concentrația ionică. BIBLIOGRAFIE 1. Adler M., Experientia, 1967, 23, 11, 937 — 938. 2. Brecht K., Gebert G., Experientia, 1966, 22, 11, 713 — 714. 3. — Physiol. bohemosl., 1967, 16, 1, 1 — 13. 4. Caputo C., Gimenez M., J. gen. Physiol., 1967, 50, 9, 2177—2195. 5. Chao I., J. Cell. comp. Physiol., 1935, 6, 1 — 19. 6. Chapman J. B., Amer. J. Physiol., 1969, 217, 3, 898 — 902. 7. Etzensperger J., J. Physiol., 1970, 62, 4, 299—313. 8. Frank G. B., J. Psysiol., 1960, 151, 3, 518-538. 9. Frankenhaeuser B., Lannergren J., Acta physiol. scand., 1967, 69, 3, 242 — 254. 10. Goffart M., Ritchie J. M., J. Physiol., 1952, 116, 357-371. 11. Hodgkin A. L., Horowicz P., J. Physiol., 1960, 153, 2, 386 — 403. 12. Hummler H., Pflugers Arch. ges, Physiol., 1966, 287, 3, 224 — 241. 13. Jukov E. K., Komarova G. A., Fiziol. i biohim., 1954, 270 — 271. 14. Julian F. J., J. Physiol., 1971, 218, 1, 117-145. 15. Lorkovic H., Amer. J. Physiol., 1959, 196, 666. 16. LOttgau H. C., J. Physiol., 1963, 168, 679. 17. Oniani T. H., Djibladze S. V., Untadze E. A., Fiziol. jivot., 1967, 53, 5, 557 — 562. 18. Paul D. H., J. Physiol., 1960, 151, 3, 566-577. 19. - J. Physiol., 1961, 155, 2, 358-371. 20. Pora E. A., Ghircoiașiu M., Lesnig C., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, 1959, 4, 7, 127 — 138. 21. Pora E. A., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1966, 11, 2, 77 — 110. 22. Pora E. A., Pop M. I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 3, 203-208. 23. SandowA., Kahn A. J., Cell. Physiol., 1952, 40, 89. 24. Wise R. M., Rondinone J. F., Briggs F.N., Amer. J. Physiol., 1971, 221, 4, 973 — 979. Institutul pedagogic din Oradea Și Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, str. Clinicilor nr.5—7. Primit în redacție la 6 februarie 1974 RITMUL CIRCADIAN AL METABOLISMULUI ENERGETIC LA AN AS PLATYRHYNCHOS DE GH. NĂSTĂSESCU, I. CEAUȘESCU, GH. IGNAT și A. VĂDINEANU Investigations concerning the existence and the metabolic biorhythm nature in Anas platyrhynchos showed the following metabolic minima and maxima: a maximum value of 7.985 ± 0.499 — 7.852 ± 0.573 kcal/kg/h at the beginning of the evening (16 — 18) and one of 7.132 ± 0.153 — 7.022 ± 0.375 kcal/kg/h between 6—8 h. The metabolic minima wereregistered between 22 — 2411 (7.033 ± 0.559 —5.537 ± ± 0.362) and respectively at 16 h with a value of 6.132 ± 0.523 kcal/kg/h. The metabolic periodicity of 24 hours at this bird is based on an endogenous component that in the most part of the time is in synchronization with certain indicators from the ambiant medium, for instance food, light and temperature. Bioritmicitatea processlor vitale întîlnită la mai toate categoriile ■de viețuitoare, decelabilă' pînă și în culturile de țesuturi in vitro, consti- tuie o trăsătură esențială a materiei vii. Existența unor ritmuri cum ar fi alternanța fazelor de activitate cu cele de repaus sau succesiunea ritmică a consumului de energie cu perioade maxime și minime reprezintă fenomene fiziologice fundamentale •care determină în ultimă instanță supraviețuirea organismelor în habi- tatele lor naturale. Cercetările privind variațiile circadiene ale metabolismului ener- getic la animale și în special la păsări sînt destul de tardive — dezvol- tarea lor fiind corelată de dezvoltarea tehnicilor de investigare și măsu- rare a consumului de O2 și producției de CO2. ,Din literatura de specialitate rezultă că există puține date referi- toare la ritmurile metabolice ale păsărilor sălbatice (1), (2), (8), (9), motiv pentru care ne-am hotărît să întreprindem o serie de cercetări privitoare la metabolismul energetic al rațelor sălbatice, păsări cu o biologie inte- resantă și cu o deosebită valoare cinegetică, și care după cîte știm hu au mai fost studiate din acest punct de vedere. METERIAL ȘI METODĂ S-a lucrat pe un număr de 16 păsări adulte, în greutate medie de 0,910 kg, împărțite in 7 loturi, fiecare lot fiind alcătuit din 2 indivizi. Pentru verificarea rezultatelor am folosit și cîte un exemplar izolat, femelă și mascul. Experiențele au fost efectuate în anotimpul de iarnă (15.XII.1973 — 15.III.1974), atunci ■cînd este exclusă influența unor factori interni și externi, ca activitatea sexuală și starea de migrație. De asemenea s-a lucrat la temperaturi externe corespunzătoare zonei termoneutrale acestei specii (23 — 24°C). ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM.. Ti 27. NB. 2, P. 131-136. BUCUREȘTI, 197 „ • 4 - C. 207 132 GH. NASTASESCU și COLABORATORI 2 Toate valorile metabolismului energetic standard din prezentul studiu sînt conforme în general cu cerințele principale pentru măsurarea acestui indice: limitarea mișcărilor spontane, o stare postabsorbtivă de 14 ore și un mediu termoneutral. La fiecare lot, metabolismul energetic standard a fost determinat prin metoda calori- metriei indirecte (a schimburilor respiratorii). Pentru analiza gazelor respiratorii s-a utilizat un interferometru Zeiss, într-o instalație ce permitea menținerea temperaturii constante. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Valorile orare medii ale metabolismului energetic la rața sălbatică mare sînt prezentate în figura 1 și tabelul nr. 1. Analizînd aceste date se pot desprinde o serie de fapte, dintre care notăm pe cele mai importante: ■ — metabolismul energetic determinat într-un ciclu nictemeral a avut valoarea cea mai ridicată noaptea și cea mai scăzută ziua, în' con- cordanță cu regula generală privind metabolismul animalelor nocturne; — curba variațiilor metabolice crește la începutul serii (16—18) r înregistrînd valoarea maximă de 7,985 ± 0,499 — 7,852 ± 0,573 kcal/ kg/h, și în zori, în jurul orelor 6—8 (7,132 ± 0,153 — 7,022 ± 0,375 kcal/kg/h); — minimele metabolice au fost înregistrate între orele 22 și 24 (7,033 ±0,559 și 5,537 ± 0,362), și respectiv, la orele 16, cu valoarea de 6,132 ± 0,523 kcal/kg/h; — media valorilor metabolice pe 24 de ore este de 6,492 ± 0,337 kcal/kg/h; — producția de căldură la rața sălbatică în timpul nopții este cu 14,893 % mai mare decît valoarea diurnă ; — ritmul stabilit, la acesată specie este bifazic, cu două maxime ' și două minime, și demonstrează clar că rața sălbatică mare este o pasăre mai mult nocturnă. Existența unui ritm fiziologic ca cel al metabolismului energetic la rața sălbatică mare este un fapt bine stabilit. Prezența unei curbe cu două vîrfuri metabolice maxime și minime este de o constanță remarcabilă la toate păsările cercetate. O analiză mai atentă a acestor maxime și minime ne arată clar că ele corespund întocmai modelului de activitate al rațelor în condițiile lor normale de viață. Astfel, în timpul zilei, acestea se adună în stoluri mici pe întinsul apelor adînci, ferindu-se pe cît posibil de eventualele pericole. Mișcarea. Tabelul Media valorilor 3 RITMUL CIRCAlDIlAN AL METABOLISMULUI ENERGETIC LA A. PLATYRHYNCHOS 133 în această-perioadă eșt,e cît, se poate de stabilă; numai rareori un vînt puternic le poate face să zboare în direcția unor locuri adăpostite. Seara, stoluri mari se adună la un loc, se ridică în zbor și pornesc la locurjle de hrană-, ochiuri de apă cu vegetație foarte abundentă, dar mai adesea pe pprumbiștile și orezăriile de pe cîmp. Fig. 1. — Evoluția metabolismului energetic în 24 de ore la rața mare sălbatică. Dimineața, părăsesc locurile de hrană, zburînd din nou intens spre adăposturile de peste zi. De fapt acesta este și sensul „jocului” de seară și al celui de dimi- neața al rațelor, joc care corespunde maximelor metabolice stabilite de noi. Referindu-ne acum la studiul macrofuncțional al biorițmului, nume- roasele date acumulate pînă în prezent pledează pentru caracterul înnăs- cut, condiționat de factorii endogeni ai „ceasornicelor biologice” la unele specii de păsări. Această condiționare endogenă conferă „orologiilor biologice” o autonomie, dar nicidecum absolută, față de factorii externi din mediu. Ritmul metabolic la această specie de păsări s-a menținut nemo- dificat și în condițiile unei obscurități continue și a unei temperaturi de experimentare constante (23—24°C). Totuși, și în aceste condiții au mai existat și alți factori exogeni care au jucat rolul unor agenți semna- lizatori, a unor mecanisme de „punere la punct” a ceasurilor biologice. Ora 8 10 12 14 16 18 Metabolismul energetic (kcal/kg/h) 7,022 ± 0,375 . 6,720. ± 0,737 6,135 ± 0,223 6,499 ± 0,127 6,132 ± 0,523 7,985 ± 0,499 nr. 1 inetabslisniului energetic 20 22 24 2 4 6 8 7,852 ± 7,033 ± 5,537 ± 5,739 ± 6,127 ± 7,132 ± 7,002± 0,573 0,559 0,362 0,663 0,442 0,153 0, 375 134 GH. .NASTAȘE'SCU și COLABORATORI 4 De fapt, marea majoritate a speciilor de păsări domestice și sălba- tice, pentru a-și satisface necesarul de hrană, trebuie să-și asigure o anumită periodicitate a aportului alimentar. Pentru speciile domestice, accesul la hrană are un caracter permanent prin intervenția omului. în asemenea situații, ritmul alimentar este determinat de ritmicitatea endo- genă a centrilor nervoși răspunzători de senzațiile de foame și sete. Nu același lucru se întîmplă însă cu păsările sălbatice, care trebuie să-și sincronizeze ritmul endogen al necesarului de hrană cu periodici- tatea prezenței și accesibilității acesteia în mediul înconjurător. De fapt, raporturile dintre hrană și bioritmicitatea păsărilor sînt cît se poate de complexe și reclamă din partea acestora o activitate moto- rie deosebită. De exemplu, pentru asigurarea hranei în anotimpurile de primăvară, graurul zboară zilnic aproximativ 100 km, iar lăstunul de mare circa 1 000 km. Dnele modele de activitate ale animalelor sălbatice au la bază toc- mai variațiile circadiene ale metabolismului energetic, și n-ar fi exclus ca acest criteriu să se aplice la un număr cît mai mare de specii, deoarece la șobolan și om, A. Heusner (3) menționează că relațiile dintre variațiile metabolismului energetic și acelea ale nivelului activității sînt într-o strînsă interdependență. Și alți autori consideră variațiile tonusului muscular și efectuarea de mișcări drept cauză principală a intensității metabolismului în cursul zilei (la animalele diurne). G. Hiebel și P. Beys (4) reușesc să suprime la porumbei ritmul diurn sau să-l reducă considerabil prin secționarea plexurilor lombare. Problema esențială care se pune cu privire la natura ritmului meta- bolic este dacă aceasta poate fi explicată în exclusivitate prin compo- nenta motorie, sau dacă nu cumva variația circadiană a consumului de Oa este proprie fiecărui organism. în acast sens, G h . M a r x și colab. (7), studiind la șobolani dependența dintre ritmul activitate/rapaus și consumul de O 2, ajung la concluzia că există un ritm circadian propriu al consumului de O2. Se poate presupune deci că acest ritm, necorelat cu activitatea motrice, traduce o periodicitate proprie anumitor țesuturi. Aceasta în- seamnă că ritmul nictemeral al metabolismului energetic reprezintă el însuși rezultanta tuturor proceselor fiziologice care pun în joc meca- nismele eliberatoare de energie necesară organismului. Din cele prezentate pînă acum cu privire la periodicitatea circa- diană, rezultă că aceasta este puternic „înscrisă” în structura celulelor și țesuturilor, și că ea se poate transmite genetic la doscendenți. Experiențele efectuate în acest sens pe diferite animale dovedesc ca această periodicitate este strîns legată de constituția genetică a orga- nismului, iar factorii de mediu (lumină, temperatură etc.), cel puțin într-o anumită etapă de dezvoltare ontogenetică, nu influențează cu nimic ritmul metabolic al animalelor. Astfel, Browman (citat de (5) și (10)) observă că, la șobolanii ținuți în permanență la lumină, ritmul circadian al activității se menține chiar la a 25-a generație. Dispunînd de tehnici de mare finețe, A. Heusner (3) demons- trează lipsa oricărui ritm al consumului de oxigen la puii de găină pînă 5 RITMUL OIRCADllAIN AL METABOLISMULUI ENERGETIC LA A. PLATYRHYNCHOS 13 5 în a 18-a zi de incubație, chiar dacă embrionii au fost supuși unor fluc- tuații zilnice de temperatură. Rezultatele acestui autor concordă cu cele obținute de G. Hiebel și P. Beys (4) și A. Solberger (10), care, prin investigațiile efec- tuate cu privire la evidențierea ritmului circadian al glicogenului în ficatul embrionului de găină, ajung la concluzia generală că bioritmul lipsește la această specie. Variațiile cantitative ale glicogenului din cea de-a 14-a zi de incubație, traduse sub forma unui ritm trifazic, sînt con- siderate de autorii menționați ca bioritmuri precursoare. Apariția ritmului circadian al cheltuielilor de energie în stadiile avansate ale ontogeniei nu vin în contradicție nici cu natura eridogenă a aceastuia și nici cu posibilitățile de transmitere genetică a lui. Conso- lidarea progresivă a ritmului este în strînsă corelație cu realizarea unor așa-zise „condiții interne”, cum ar fi, de exemplu, fenomenul de matu- rare a sistemului nervos. Pînă în prezent nu se știe precis pe ce se bazează componenta endo- genă, dar sigur este faptul că sistemul nervos central și cel endocrin au o mare influență în bioritmicitatea animalelor. Experiențele lui Strumwasser (citat de (6)) au demonstrat că elementul nervos — neuronul — și unii ganglioni viscerali prezintă toate caracterele ritmului normal de la mai multe specii de animale. în ceea ce privește rolul ABN în geneza ritmului circadian, cerce- tările lui H u s t i n g s și K e y n a n , precum și K a r a k a s h i a n și Hu s tings (citați de (6)) au arătat că însăși sinteza acestui acid nucleic în celulă se realizează în mod ritmic. în concluzie putem afirma că periodicitatea de 24 de ore a meta- bolismului energetic la păsările studiate de noi se bazează pe o compo- nentă endogenă care în majoritatea timpului se sincronizează cu anumiți indicatori din mediul înconjurător, cum ar fi hrana, lumina și tempera- tura. BIBLIOGRAFIE 1. Bacq Z. M., Ann. pliysiol. physicoch. biol., 1939, 3, 497 — 511. 2. Benedict F. C., Fox E.L., Arch. ges. Pliysiol., Pfliigers, 1933, 233, 357 — 388. 3. Heusner A., C.R. Soc. Biol., 1962, 150, 421-424. 4. Hiebel G., Reys P., C.R. Soc. Biol., 1951, 145, 1224-1227. 5. Kayser Ch., Heusner A., J. Physiol. (Paris), 1964, 5G, 489 — 524. 6. - J. Physiol. (Paris), 1967, 59, 1-100. 7. Marx Ch., Metz B., Hieber G., Reys P., Arch. Sci. physiol., 1952, 6, 333 — 348. 8. Scharnke H., Ann. physiol. physicoch. biol., 1932, 8, 6, 891 — 916. 9. Simmonet H., Rythmes et cgcles biologiques chez Ies organtsmes animaux, Biologie medi- cale, Paris, 1964, 3, 266-318. 10. Solberger A., Biologicul rlujlhm research, Elsevier Publ. Comp., Amsterdam — Londra — New York, 1965. Facultatea de biologie București 35, Splaiul Independenței nr. 91—95 fi Stațiunea hidrobiologică Brăila, Str. Vapoarelor nr. 1. Primit in redacție la 30 august 1974. STUDIUL DEBITULUI ARTERIAL AL OVIDUCTULUI DE GĂINĂ DE CORNELIA DUCA, I. IMREH și Z. URAY The authors followed up the levels of the arterial flow of hen oviduct segments by ineans of radioactive rubidium (Rb86) according to different moments of the egg formation. Statistically, they found a significantly increased flow in the uterus during the shell calcification. Thiș was correlated with the water and electrolyts delivery towards the egg during calcification. The lowest, levels were found in magnum which the egg comprises. Este cunoscut faptul că debitul sanguin al unui organ depinde de starea sa funcțională; astfel în perioadele de repaus un mare număr din capilarele organului sînt colabate, în timp ce în perioada de activitate numărul capilarelor deschise crește mult. Se poate deci considera că iri- gația organului constituie în oarecare măsură un test al activității sale funcționale. Determinarea fluxului sanguin se poate realiza utilizînd rubidiu radioactiv (Rb86) după cum atesta unele cercetări (2), (9). în lucrarea de față prezentăm rezultatele determinării irigației segmentelor oviductului în diversele etape ale unui ciclu funcțional și eventuala ei relație cu procesele metabolice care au loc în organ. MATERIAL ȘI METODĂ S-au folosit 20 de găini, rasa Leghorn alb, vîrsta 51 de săptămîni cu o greutate de 1,500 kg ± 100 g, ținute în condițiile de creștere din combinatele avicole. Animalele au fost împărțite în 4 loturi a cîte 5 animale, luînd în considerare diversele momente ale formării oului. Poziția oului pe traiectul genital a fost estimat în legătură cu timpul ovipoziției ime- diat precedente. Astfel lotul I cuprinde găini ce se aflau la o oră și jumătate de la ovipoziție, lotul II la patru ore și jumătate iar lotul III la un interval de 21 de ore de la ovipoziție. Lotul martor cuprindea găini care se aflau în pauză de ouat. Pentru a studia debitul arterial în oviduct am folosit tehnica lui L. A. Sapirstein (8) într-o variantă simplificată de P. D e r e v e n c o și colab. (1). Substanța radioactivă folosită a fost ClRb8e în soluție izotonică, din care s-a injectat în vena axilară o cantitate de 0,15 ml, reprezentînd o activitate de 20p Ci CIRb86. La 30s s-a injectat pe același ac C1K 1 ml soluție saturată, provocînd moartea animalului prin sin- popă cardiacă. S-au prelevat fragmente de țesut din toate segmentele oviductului. Pentru magnum, recoltările s-au făcut din porțiunile proximală, mijlocie și distală. Fragmentele cîntărite rapid au fost trecute în soluție KOH 20 % și menținute pînă la omogenizare completă. S-au recoltat și fragmente de ficat pentru a determina în paralel circulația în acest organ cu activitate metabolică intensă. Măsurătorile s-au făcut la un schimbător automat de probe „Gamma” cuplat la un numărător electronic NK 108. Rezultatele au fost prelucrate după for- „ impulsuri/100 mgXlOO mula : % Rb86/100 mg țesut = ----------------------• impulsurile dozei injectate ST. SI CERC, BIOI., SERIA BIOI. ANIM.. T. 27, NR. 2, P. 137-140, BUCUREȘTI. 1975 . 'X 139 138 CORNELIA DUCA și COLABORATORI 2 REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele obținute (tabelul nr. 1) indică existența unor valori diferite ale debitului arterial în segmentele oviductului de găină în timpul unui ciclu funcțional. Diferențele sînt însă nesemnificative în segmentele infundibul, magnum, istm și vagin. Excepție face uterul în cazul lotului III, la care debitul arterial marchează o creștere semnificativă față de restul organului (p < 0,001). Valorile ridicate ar putea fi explicate prin funcția de calcificare a cojii și de formare a lichidului uterin, care joacă un rol important în fenomenul „plumping”. S-a demonstrat că țesutul uterin nu are capacitatea de a stoca Ca2+ înainte de formarea cojii, deci ionii trebuie să devină disponibili în timpul calcificării (5), (10). Alături de ionii de calciu, procesul formării oului angajează complexe mișcări ale apei și diverșilor electroliți (3), (4), (7). Se poate presupune că trans- portul acestora prin peretele uterin este un proces ce necesită o circulație crescută. Faptul este în concordanță cu observațiile luiR.D. H o d g e s (6), care, examinînd mulajele vasculare executate prin injectări pe uter, indică existența unor fluctuații considerabile în volumul vascular între stadiile de activitate și cele de repaus. Autorul presupune că în stare de repaus aportul sanguin la mucoasa uterină este considerabil redus, dato- rită vasoconstricției arteriolelor ce se distribuie peretelui faldurilor (6). Deși la celelalte segmente valorile nu sînt statistic semnificative, diferențele procentuale față de martor relevă în toate cazurile o creștere a debitului arterial în segmentele deja străbătute de ou. Cele mai mici valori ale debitului arterial se constată la nivelul magnumului, în porțiunea ce conține oul. Aceasta sugerează că precurso- rii albușului se transferă probabil printr-un mecanism activ al celulelor endoteliale și epiteliale, debitul arterial jucînd un rol secundar. Pe de altă parte, reducerea debitului ar putea fi explicată și printr-un grad de colabare capilară, determinată de distensia mare a pereților orga- nului care conține oul. Remarcăm că segmentul de magnum parcurs deja de ou prezintă o creștere procentuală a debitului arterial cu 22% fața de martor. Aceasta reflectă intensificarea metabolismului în vederea următorului ciclu funcțional. Menționăm ca la lotul III se constată o creștere mai pronunțată a debitului la nivelul istmului (30%), explicabilă prin faptul că acesta continuă să cedeze apă și probabil glucoză (11) pentru formarea lichi- dului uterin pînă în perioada de terminare a procesului de calcificare- Comparînd rezultatele obținute la oviduct cu cele ale debitului Sanguin hepatic, putem aprecia că există o fluctuație incontestabilă în cursul unui ciclu funcțional • în vreme ce ficatul oferă valori relativ cons- tante, în segmentele oviductului se obțin modificări ce ar putea presupune, în anumite momente existența unei vascularizații mai intense decît aceea a ficatului. . 140 CORNELIA DUCA Și COLABORATORI BIBLIOGRAFIE 1. Derbvenco P., Derevenco Vera, Uray Z., Holan T., Rev. roum. Physiol., 1967,4, 3, 195 — 203. 2. Debbvbnco P., Derevenco Vera, Imreh I., Bacoviță Lucia, Rev. roum. Physiol., 1971, 8, 6, 559-566. 3. Draper M. H., Physiology of the domestic fotul, C. Horton-Smith a. E. C. Amoroso, Edin- burgh, 1966, 63-74. 4. El Jack M. H., Lake P. E., J. Reprod. Fert., 1967, 13, 127-132. 5. Hertblendy F., Taylor T. G., Comp. Biochem. Physiol., 1964, 11, 173—182. 6. Hodges R. D., Physiology of the domestic fotul, C. Horton-Smith a. E. C. Amoroso, Edin- burgh, 1966, 191-198. 7. Mongin P., Sauveur B., C. R. Acad. Sci. Paris, 1970, 270, 13, 1715 — 1718. 8. Sapirstein L. A., Amer. J. Physiol., 1958, 193, 161—168. 9. Takacs L„ Kallay K„ Mag. Radiol., 1962, 4, 234-236. 10. Taylor T. G., Hbrtelendy F., Nature (Lond.), 1960, 187, 244—245. 11. Wyburn G. M., Johnston H. S., Draper M. H., Davidson Maida F., Quart. J. exp. Phy- siol., 1973, 58, 143-151. Institutul agronomic ,,Dr. P. Groza” Clitj-Napoca, Str. Minăștur nr. S-~5 și Institutul oncologic ClupNapoca, Str. Republicii nr.42. Primit in redacție la 5 martie 1974. EFECTELE TEMPERATURII SCĂZUTE ASUPRA UNOR INDICI BIOCHIMICI LA PUII DE GĂINĂ DE RODICA GIURGEA și ȘTEFANIA MANCIULEA The effect of low temperatures ( + 2 to +3OC) on 13-day-old chickens of Stud- ler străin was studied. Exposure to cold lasted 5 days, meanwhile the mortality reached 70 %. In the thymus a decrease of RNA and free amino acid content, and an increase of DNA content and of GOT activity were observed. The same modifications of RNA and aminic nitrogen occurred in Bursa Fabricii: GOT activity decreased, and DNA content remained unchanged. A strong loss of weight occurred in both organs. In the liver, the contents of aminic nitrogen and of glycogen decreased, the DNA content and GPT activity increased. A lowering of the ascorbic acid con- tent of the adrenals, as well as a decrease of glycemia and a rise of blood cho- lesterol concentration were also observed. AII the above modifications are expressions of a state of stress, the pathway of the stressing action being the hypothalamus-hypophysis-adrenal axis. Există numeroase lucrări cu privire la acțiunea diferitelor tem- peraturi asupra funcției unor organe la mamifere (20), (21) și la păsări adulte (5), (7). Mai puține sînt datele referitoare la puii de găină. Aceasta ne-a făcut să ne orientăm cercetările către acțiunea temperaturilor joase asupra unor parametri biochimici sanguini și tisulari la, puii de găină- MATERIAL ȘI METODE S-au utilizat pui de găină Studler, care la vîrsta de 13 zile au fost expuși la tempera- turi scăzute de 2 — 3°C, timp de 5 zile. Paralel s-a menținut un lot la temperatura laborato- rului, 23 — 24°C; care au fost martorii. Ambele loturi au fost alcătuite dintr-un număr de 16 pui. Hrănirea a fost identică la ambele loturi; apa și hrana au fost administrate ad libitum. Sacrificarea animalelor s-a făcut prin decapitare, recoltindu-se imediat sîngele și orga- nele de cercetat pe care s-au făcut determinările. Din sînge s-a determinat glucoza prin metoda Nelson-Somogyi (14) și colesterolul cu metoda Zâk (23). Din suprarenala dreaptă s-a determinat conținutul de acid ascorbic după metoda Klimov (3). Din bursa lui Fabricius, timus și ficat s-au determinat proteinele totale după metoda Robinson și Hogben, modificată de K o r p a c z y (11); acizii nucleici totali, ARN și ADN cu metoda Spirin (22) modoficată de A. A b r a h a m și E .A . P o r a (1); aminoacizii liberi totali cu metoda Râc (16); activitatea transaminazelor GOT și GPT prin metoda Reitman- Frankel (9) și glicogenul cu metoda Montgomery (13). S-au urmărit de asemenea variația in greutate a timusului și bursei, precum și greutatea corporală. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BIOL. ANIM.. T. 27. NE. 2, P. 141-145. BUCUREȘTI, 1975 142 RODICA G-IURGEA și ȘTEFANIA MANCIULEA 2 143 HEZULTATE Diferențele obținute au fost verificate statistic după metoda Stu- dent, valorile aberante fiind în prealabil eliminate după criteriul Chau- venet. în tabelele nr. 1 și 2 sînt prezentate valorile medii și eroarea stan- dard corespunzătoare, precum și diferențele procentuale față de martor și semnificația statistică. în timusul animalelor expuse la frig se constată o scădere semni- ficativă a ARN, a aminoacizilor liberi totali și a greutății organului, odată cu creșterea ADN și a activității GOT. Modificările produse în bursă sînt asemănătoare cu cele din timus în privința cantității de ARN, azotului aminic și a greutății organului, prezentînd o scădere semnificativă. Spre deosebire de timus, activitatea GOT scade, iar ADN nu prezintă modificări. în ficat modificările sînt exprimate printr-o scădere semnificativă a azotului aminic și a glicogenului paralel cu creșterea ADN și a acti- vității GPT. Proteinele totale și acizii nucleici totali nu prezintă modi- ficări semnificative în nici unul din organele studiate. în sînge, glucoza este sub valoarea martorului, iar colesterolul crește semnificativ. Acidul ascorbic din suprarenală, precum și greutatea corporală scad semnificativ în comparație cu martorul. DISCUȚII Expunerea puilor de găină în vîrstă de 13 zile la o temperatură de 2—3°0 este urmată de o mortalitate mare, chiar din ziua a 2-a de experiență, după 5 zile atingînd 70% din efectivul lotului. Acest fenomen poate fi corelat cu starea de imaturitate a axei hipotalamo-hipofizo-cor- ticosuprarenaliene (5), nivelul de hormoni glucocorticoizi fiind astfel la un minim fiziologic. Or, hormonii corticosteroizi au rol în adaptarea organismului la factorii stressanți (19). Pe seama aceluiași fapt poate fi pusă și mortalitatea în masă care se observă la puii neonatali în alte cazuri de stress, cum ar fi infecțiile, bolile parazitare, carențele alimen- tare și vitaminice etc. (12). Temparaturile scăzute la care au fost menținute aceste animale au provocat modificări funcționale în organele cercetate, intensitatea lor fiind dependentă de fiecare organ în parte. De remarcat că timusul este cel mai sensibil afectat de stressul hipotermic, urmat de bursa Fabri- cius și în ultimă instanță de ficat. De asemenea se observă că în general sensul modificărilor din bursă este același ca în ficat, prin scăderea can- titativă a indicilor urmăriți. Acțiunea ștressantă a temperaturilor scăzute se evidențiază prin scăderea greutății corporale a puilor și a organelor limfatice centrale : timusul și bursa. Deși secreția glucocorticosteroizilor în stress la puii juvenili este redusă, ea poate provoca involuția organelor limfatice, a căror sen- sibilitate față de acești hormoni se explică prin prezența unor receptori specifici față de hidrocortizon/cortizon (2). în acest fel se confirmă cpn- cepția lui E. A. P o r a și V. T o m a (ÎS), după care timusul este un organ care, prin reacțiile sale involutive, reflectă stările trofico-adaptative sau Tabelul nr. 1 Modificări în bursa Fabrlcius, timus și ficat Ia puii de găină supuși unei temperaturi scăzute Indici Martor Tratat bursă timus ficat bursă | timus 1 ficat Proteine to- tale (mg%) media E.S.± n ±% P 19,61 0,52 8 20,17 0,66 7 34,0 1,30 8 19,87 1,52 8 + 1 23,83 1,93 8 + 18 35,90 1,20 8 + 5 Acizi nuclei- ci totali (mg/g) media E.S.± n ±% P 19,71 0,46 8 23,78 1,10 8 13,10 0,60 8 18,30 1,15 8 — 8 26,58 1,35 8 + 11 13,70 0,50 8 + 1 ARN 1 c© tH j of o 00 1 11 0,78 0,05 8 1,10 0,04 8 - 36 < 0,001 1,79 0,02 8 - 35 < 0,001 0,78 0,05 8 ADN