ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE 5TU0II Șl CERCETĂRI UE 010 EINE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ TOMUL XV 1963 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ______-______COMITETUL DE REDACȚIE------------------ M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R. P. R. — redactor responsabil adjunct', V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R. P. R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N. BOTNARIUC — membri ; ALEXANDRA ȘERBĂNESCU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XV, nr. 4 1963 SUMAR Pag. MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ANCA PETRESCU-RAIANU, Studiul localizării vitaminei C în țesuturi la Cyprinus carpio . .. 397 MARIA TEODORESCU, Structura histologică a timusului de Cyprinus carpio . 407 . TH. BUȘNIȚĂ, ELENA PRUNESCU-ARION, GH. BREZEANU, V. ZAMFIR, MARGARETA BALTAC și MARIA ILIE, Studiul hidrobiologic și piscicol al heleșteelor cu apă pompată din rîu ...................... 419 C. MANOLACHE, GH. BOGULEANU, I. ȘANDRU și C. BERATLIEF, Noi contribuții la studiul biologiei și combaterii gîndacului din Colorado (Lepti- notarsa decendineata Say) în Republica Populară Romînă . ... 443 MIHAI PAPADOPOL, Despre caracterul pontei plăticii — Abramis brama da- nubii Pavlby — pescuită în Delta Dunării . . ... . . ...... 465 VLADIMIR BRĂDESCU, Contribuții la cunoașterea răspîndirii sirfidelor (Di- ptera — Syrphidae) în R.P.R. ...... ... ................... 477 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ...................................... . 485 RECENZII .............................................. . 489 INDEX ALFABETIC......................................... 491 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE Seria BIOLOGIE ANIMALĂ Apare de 4 ori pe an REDACȚIA : BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI Nr. 12& Telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMlNE ACADEMIE DE LA R^PUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMUH pyMLIHCKOfî HAPO^HOH PECnyBJIMKH fiTUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE S fi R I E BIOLOGIE ANIMALE TPy^bl H HCCJIEKOBAHHH no BHOJIOrMH C E P n H B H O J 0 T H 3 >K M B O T H LI X Tome XV, n<> 4 1963 ; —--------—---.----------—---------;-------------------:---------------— j ' ' ' j S O M M A I R E ! Page j ’ / MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL et ANCA PETRESCU-RAIANU. Etude - delalocalisation de la vitamine C dans les tissus chez Cyprinus carpio . . 397 j MARIA ȚEODORESCU, Structure histologique du thymus de Cyprinus carpio. 407 ! TH. BUȘNIȚĂ, ELENA PRUNESCU-ARION, GH. BREZEANU, V. ZAMFIR, ; MARGARETA BALTAC et MARIA ILIE, Etude hydrobiologique et j piscicole des etangs â eau puis^e des riviâres ...................... 419 j C. MANOLACHE, GH. BOGULEANU, L ȘANDRU et C. BERATLIEF, Nou- ( velle contribution â l’etude biologique et â la lutte contre le doryphore(£ep- ; tinotarsa decemlineata Say) dans la R. P. Roumaine . . . . . . . . \ 443 MIHAI PAPADOPOL, Sur le caractere de la pohte chez la breme — Abramis brama danubii Pavlov — pâchee dans le Delta du Danube . . . . . . 465 i VLADIMIR BRĂDESCU, Contribution â la connaissance de la r^partition des Syrphides (Diptera — Syrphidae) de la R.P. Roumaine.................. 477 LA VIE SCIENTIFIQUE .................................................... 485 COMPTES RENDUS . . . ..................................................... 489 INDEX ALPHABETIQUE....................................................... 491 Tom XV,» 4 1963 CO^EPTKAHUE CTp. MAPHH KAJIOHHy-HOPA3KEJI h AHKA HETPEGKy-PAHHy, JIonajiMBarțiiH BMTaMima C b TKaHHX Kapna Cyprinus carpio . . . 397 MAPHH TEOflOPEGKy, PncTOJiornuecKoe CTpoenne BMJioTOOBoft ntejie- 8ti Kapna Cyprinus carpio ....................... 407 T.ByiUHnRB, EJIEHA HPyHECKy-APHOH, r. BPE3HHy, B. 3AM- HLie Tpau- th; 2 — nepe/jHHft Moar; 3— 3hh$H3; 4—cpe^HHft M03r; 5— șamanii Moar; 6— bhc- ițepanbHHe hojih (Mecro nponcxoîKaeHHH SjjyjKflaiomero nepsa); 7 — RoSaBoasMiî most. Phc. 2. — PacnpeneueHHe BHTaMHHa G b Mosry Kapna; IIponoJibHBift paspes» 1 — oOoHHTejibHLie TpaKTbi; 2— pallium; 3— nojiocaTtie Tena; 4— smuțas; 5— rnno^HS; 6 — cpesHHft most; 7— Babanii most; 8 — BHcqepajibHâH hojih; 9 — npoffOJi- roBaTMiî Mosr. Phc. 3. — PacnpeaejieHKe BHTaMHHa C b nepBHHx KJieTKax. 1 — aupo; 2 — UHTonjiasMa; 3 — rpanyjiH — penypHpoBaHHaH $opMa acHopOnnoBoii khcjioth. Phc. 4. — Cpes aepes oboiiht b IV cTa^nn cospeBanHH. 1 •— $0JiJiHKyjiapHaH MeMOpanâ; 2^—pa^HaJibHaH sona; 3 — nHTaTeJibHHe BențecTBa; 4—: rpanyjia -BHTa- MHHa G. Phc. 5. — MoueTOHHHK. HonepeaHMa paspes. 1 — H,apo; 2-—npocBeT mohctoh- HHKa; 3----BHTaMHH G. ETUDE DE LA LOCALISATION DE LA VITAMINE 0 DANS LES TISSUS CHEZ CYPRINU8 CARPIO RESUME Utilisant la m^thode histochimique pour deceler la pr^sence de l’acide ascorbique dans les tissus chez la cârpe, les auteurs ont mis en evidence les aspects suivants : La quantite maximum d’acide ascorbique se trouve dans le cerveau, les glandes et l’ovaire. Cette quantite est relativement constante dans le cerveau et accuse des variations quantitatives positives par rapport aux surplus d’acide ascorbique de l’organisme. La teneur en acide ascorbique des muscles stries et lisses, du rein, des branchies et du testicule est plus faible. Pourtant, ceux-ci ont la capa- cite d’enrichir leur teneur en acide ascorbique dans le cas ou une quantite suppl&nentaire de vitamine apparaît dans l’organisme, sans toutefois dâpasser une certaine limite. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Presehtation schemâtique d’un cerveau de cârpe. 1, Tractus olphactif; 2,. t61enc6phale ; 3, epiphyse; 4, măsenc^phale ; 5, mătencephale ; 6, lobes visceraux (noyaux d’ori- gine du pneumogastrique); 7, myelencephale. Fig. 2. — Repartition de la vitamine C dans le cerveau de cârpe. Section longitudinale.. 1, Tractus olphactif; 2, ecorce des h^misphâres (pallium); 3, corps stries; 4, epiphyse; 5, hy- pophyse; 6, mesencephale; 7, metencephale; 8, lobe visceral; 9, myelencephale. Fig. 3. — Repartition de la vitamine C dans les cellules nerveuses. 1, Noyau; 2, cyto- plasmp; 3, granules — forme reduite de l’acide ascorbique. Fig. 4. — Section â travers un ovocyte au IVe stade de maturation. 1, Membrane folli- culaire; 2, zone radiee; 3, substances nutritives; 4, granules de vitamine C. Fig. 5. — Tube urinifere. Section-transversale. 1, Noyau; 2, lumiere du tube urini- fâre; 3, vitamine C. BIBLIOGRAFIE 1. Allen R. J. a. Bourne G. H., Australian J. Exptl. Biol. Med. Sci., 1935, 13, 165« 2. Barnett S.A. a. Bourne G. H., Quart. J. Microscop. Sci., 1941, 83, 457. 3. Barnett S.A. a. Fischer R.B., J. Exptl. Biol., 1943, 20, 14. 406 MARIA CALOIANU-JORDĂCHEL și ANCA PETRESCU-RAIANU 10 . 4. Bourne G. H., Nature» 1933, 133, 874. 5. — Nature, 1933, 132, 859. 6. — Nature, 1944, 153, 254. 7. Deane H. W. a. Morse A., Anat. Record., 1948, 800, 51. 8. Oomhh C. B., Pomahiok H. M. ir KboHhhijkah A., YKpaHHCKIia Bhoji. JKypnaJi, 1937, 10, 365. . - 9. Giroud A., 'L’acide ascorbique dans la cellule et les tissues. Protoplasma Monographs, Ge- brftder Borntraeger, Berlin, 1933. 10. Leblond G. P., La vitamine C dans l’organisme, Paris, 1934. 11. Leblond G. P. et Gieoud A., L’acide ascorbique dans la cellule et les tissues. Protoplasma Monographs, Gebrfider Borntraeger, Berlin, 1938. 12. Moore T. a. RAY S.N., Nature, 1932, 130, 997. 13. Pearse A.G.E., Histochemistry, theoretical and applied, Londra, 1953. 14. Penney j.r. a. Zilva S. S., J. Nutrition, 1944, 28, 347. 15. Policard A., Precis d’histologie physiologique, Paris, 1950. 16. POMEMC B., MuKpocKonuuecKan mexHUKa, MocKBa, 1954, 283. 17. HlAHRA H. H MOTEJIMKA H., Revue de biologie, 1962, VII, 1, 137-149. 18. Sulkin N. M. a. Kunz A., Anat. Record., 1948, 101, 33. 19. Szent-Gyorgyi A., Biochem. J„ 1928, 22, 1387. STRUCTURA HISTOLOGICĂ A TIMUSULUI DE CYPRINUS CARPIO DE MARIA TEODORESCU Comunicare prezentată de th. busnitâ, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 3 mai 1963 La teleosteeni, timusul este situat la nivelul inserției operculului, în regiunea otică, și anume în vecinătatea capsulei cartilaginoase a labi- rintului. Forma lui variază cu vîrstă individului. La embrion și larvă, timusul este relativ sferic. Pe măsură ce se dezvoltă animalul și timusul se alungește, devine fusiform și apoi se îngroașă. Partea mediană a acestei fîșii îngroșate trimete prelungiri în țesutul conjunctiv învecinat. La teleosteeni, timusul constituie o parte integrantă a epiteliului branhial, o diferențiere structurală a acestuia. Această legătură intimă cu epiteliul branhial se păstrează mult timp, fiind întîlnită chiar la indivizi de 42 mm (3), (4). Ulterior, timusul se desprinde de epiteliul branhial, fapt însemnat din punct de vedere filogenetic, deoarece la vertebratele superioare timusul se desprinde încă înainte de a se fi diferențiat histo- genetic. Noi, ca și alți autori (4), am constatat că despărțirea timusului de epiteliul branhial se realizează întîi în partea mediană apoi lateral; ultima care se detașează este partea caudală a timusului. între timusul desprins și epiteliul branhial se interpune țesut conjunctiv vascularizat. Fiind o parte integrantă a epiteliului branhial, timusul are deci origine epitelială. Datele din literatură cu privire la mărimea timusului la tele- osteeni duc la concluzia că există un raport invers proporțional între dimen- siunea timusului și gradul de dezvoltare a animalului. Th. P r y m a k (7) semnalează 3 genuri: Cyprinus'carpio, Cor vina nigra și Stomateus fiatola la care timusul nu suferă fenomene de regresie, dezvoltîndu-se o dată cu creșterea animalului. La Cyprinus carpio am observat, așa cum afirmă și J. A. H a m- m a r, că timusul atinge maximum de dezvoltare cînd peștele ajunge la 2 - c. 3856 408 MARIA TEODORESOU . 2 3 . . STRUCTURA HISTOLOGICĂ A TIMUSULUI DE C. CARPIO ' 4qq maturitate sexuală. După depășirea acestei perioade, volumul timusului regresează. Rezultă deci că, cel puțin în cazul crapului, datele lui P r y- m a k nu pot fi confirmate. Material și metode. Urmărind structura timusului la crap, atît la embrion cît și la adult, am studiat circa 30 de crapi — exemplare adulte, alevin, larve și embrioni — fixate în Bouin, Bouîn-Hollande, Holly, Susa, formol. Materialul a fost colorat cu hemalaun-eozină, hematoxi- lină-eozină, mucicarmin, Azan. Histogeneza. După cum am văzut mai sus, parenchimul timusului reprezintă o diferențiere a epiteliului branhial. Din acest punct de vedere majoritatea autorilor sînt de acord. Parenchimul timusului reprezintă, la începutul diferențierii lui, o masă de celule epiteliale. în cursul dezvol- tării lor celulele epiteliale iau formă stelată, anastomozîndu-se cu celu- lele învecinate. Rezultă astfel un reticul celular de origine epitelială în ochiurile căruia apar, cu cîteva zile înainte de ecloziune, numeroase celule, asemănătoare cu limfocitele; aceste celule sînt numite de unii autori chiar limfocite (2), pe cînd alții le numesc timocite sau celule mici timice (3), (4). Asupra originii acestor celule s-au emis două teorii: teoria substi- tuționistă și teoria transformistă. După prima teorie, timocitele nu se formează în timus ci vin dinafară pe cale sanguină. H a m m a r susține că micile celule timice pătrund în timus pe cale sanguină deoarece endo- teliul capilarelor sanguine este fenestrat și astfel limfocitele pot pătrunde în timus încă din timpul histogenezei. Teoria transformistă admite că celulele timice au o origine autohtonă, derivînd prin diviziune din celu- lele reticulate. M. C h e v a 1 (1) remarcă transformarea celulelor epite- liale în timocite în cursul histogenezei și apoi retransformarea lor în celule epiteliale, o dată cu regresiunea glandei. R. D e a n e s 1 y consi- deră că acestea apar prin diviziuni repetate din celulele epiteliale. La o larvă de 7 mm lungime, abia eclozată, am constatat că timusul apare ca o îngroșare a epiteliului branhial, situată în partea lateroven- trală a capsulei cartilaginoase a labirintului (fig. 1, 1). Celulele epiteliale (fig. 2, a) prezintă citoplasmă bogată, nucleu mare, puțin cromatic, conținînd unul sau mai mulți nucleoli. Alături de celulele epiteliale întîlnim celulele mici timice, asemănătoare cu limfocitele (fig. 2,6) și celule de talie intermediară între timocite și celulele epiteliale (fig. 2, c). Ultimele au nucleul mai mic decît al celulelor epiteliale și mai bogat în cromatină. Prezența celulelor de talie intermediară poate fi interpretată ca un stadiu de trecere de la celule epiteliale la celulele mici timice. în primordiul timusului se disting și numeroase diviziuni cariochinetice. La un alevin de 20 mm lungime (fig. 3 și 4), timusul este mult mai dezvoltat. în grosimea lui apar distinct cele două zone, corticălă și medu- lară. Pe o secțiune sagitală (fig. 5) se observă că, în acest stadiu, pornesc din timus prelungiri, care se îndreaptă ventral, spre cavitatea branhială. în cele două zone, celulele epiteliale se anastomozează între ele, formînd reticulul timic, vizibil mai ales în regiunea medulară, unde timocitele sînt mai rare. în zona corticălă, celulele reticulate se văd mai greu din cauză că timocitele sînt mai numeroase. în acest stadiu, în timus au pătruns pereți conjunctivi și vase de sînge numeroase. Pe lîngă cele descrise, se mai observă în zona medulară corpusculi Hassal unicelulari. Fig. 1. — Secțiune transversală prin larvă de 7 mm (fix. Bouin; col. hemalaun-eozină; oc. 3 x , ob. 10). Bouin^j col. hemalaun-eozină; oc. 15x, ob. 45). 410 MARIA TEODORESCU 4 411 Structura timusului la adult. în jurul timusului, la adult, nu se dis- tinge o capsulă propriu-zisă, totuși în parenchim se observă pereți con- junctivi. în timus se deosebesc trei zone : zona marginală, zona co’rticală și zona medulară. Zona marginală este însuși epiteliul branhial. Celulele superficiale ale acestui epiteliu sînt turtite, iar cele profunde sînt mai globuloase. La Fig. 3. — Secțiune transversală prin alevin Fig. 4. — Secțiune frontală prinalevin de 20 mm de 20 mm (fix. Bouin-Hollande; col. (fix. Bouin-Hollande ; col. hemalaun-eozină; hemalaun-eozină; oc. 6 x, oh; 3). oc. 6x, ob. 3). indivizii tineri, celulele mucoase sînt mai rare în stratul marginal decît la organismele adulte. Atît în stratul cortical cît și în cel medular, există un reticul de natură epitelială (fig. 6, a). Unele celule reticulate degenerează și nucleul lor pierde treptat cromatina (fig. 6, b). în nucleul decromatizat persistă un timp nucleolii, apoi se topesc și ei. în ultimul stadiu, nucleii apar sub formă de vezicule goale, cu pereții îngroșați. Fenomenul de cromatoliză este des întîlnit atît în stare normală cît mai ales în timusul involuat. Mai mult ca sigur că materialul cromatic rezultat în urma dege- nerării acestor celule reprezintă una din sursele de acizi nucleici din organismul peștelui. 412 MARIA TEODORESCU 6 STRUCTURA HISTOLOGICĂ A TIMUSULUI DE C. . CARPIO 413 în ochiurile reticulului se găsesc timocite, celule mici timice, cu citoplasmă foarte puțină și nucleu bogat în cromatină, celule mucoase și corpusculi Hassal. Celulele mucoase. Acestea sînt' asemănătoare cu celulele caliciforme și chiar au fost descrise sub acest nume de către P r y m a k la Carassius vulgaris. H a m m a r menționează că aceste celule au o dispoziție topo- grafică specifică în timusul teleosteenilor fiind situate cu nucleul înspre suprafața liberă a organului ((3), t. III, fig. 35). Pe materialul studiat s-a constatat că atît la larvă cît și la embrionul de Cyprinus carpio celulele mucoase lipsesc. De asemenea, ele dispar aproape complet la adult, în timpul iernii. La femelele tinere, celulele mucoase sînt rare și se întîlnesc mai ales în zona corticală. Vara, aceste celule sînt mai numeroase la femelele mature decît. la masculi iar spre toamnă, numărul lor scade și la femele. Celulele mucoase pot fi găsite deopotrivă în zona corticală ca și în cea medulară, izolate sau formînd grupuri de cîteva celule (fig. 7). Celulele mucoase au nucleul situat la periferie, turtit și toată cito- plasmă încărcată cu sferule de mucus. Ele seamănă cu celulele mucoase din epiteliul branhial, dar spre deosebire de acestea dau reacția cu muci- carmin mai puțin intensă. Pereții despărțitori dintre celulele mucoase dispar cu timpul și conținutul celulelor începe să conflueze sau să capete aspect fibros. Conturul celulelor se deformează. Prin, topirea parțială a conținutului, în citoplasmă apare o cavitate prezentînd uneori nudei degenerați (fig. 8). La periferia unor celule mucoase izolate mucusul este mai condensat. Bolul celulelor mucoase este necunoscut. Deoarece sînt mai numeroase vara' decît în celelalte anotimpuri, se pare că apariția lor este legată de deplina dezvoltare a glandelor sexuale. Corpusculii Hassal. Chiar în cele mai vechi descrieri se menționează prezența în timus a unor structuri celulare, foliacee, numite corpusculi concentrici, după autorii vechi și corpusculi Hassal după autori mai noi (4), (6). Originea lor a fost viu discutată și nici pînă în prezent nu s-a ajuns la un punct de vedere unic în această privință. După M a u r e r (1885), corpusculii concentrici reprezintă resturi epiteliale, iar după P r y m a k (7), provin prin obliterarea vaselor de. sînge. Noi am observat la crap două feluri de corpusculi Hassal: simpli,sau unicelulari și compuși sau pluricelulari. Corpusculii derivă din celulele reticulate, unele celule ale reticulului se hipertrofiază,“ își retractă prelun- girile, nucleul se mărește și citoplasmă capătă aspect fibrilar, strălucitor (fig. 9). în nucleu, nucleolul se mărește aproximativ de trei ori. în timu- sul crapului, aceste celule apar devreme chiar în stadiul de alevin. Ele rămîn izolate sau șe grupează cîte două. Sub acest aspect, corpusculii Hassal hu se deosebesc cu nimic de așa-numitele ,,celule epiteloide” descrise de unii autori. Cu timpul, structura corpusculului Hassal se modifică în sensul că fibrilele din citoplasmă se îngroașă, formează benzi mai late și în cele din urmă se alipesc dînd citoplasmei aspect omogen, .sticlos. Ulterior, apare în citoplasmă o vacuolă care; crescînd în dimen- siuni, împinge nucleul la periferie, turtindu-1. Acest tip de corpuscul Hassal simplu, unicelular, este întîlnit mai ales la exemplarele tinere, totuși1 în acest caz numărul lor este extrem de redus. Fig. 7. — Timus de crap femelă de 22,5 cm (fix. Bouin, iulie ; col. mucicarmin; oc. 15 X, ob. 45). Fig. 9. — Corpuscul Hassal unicelular. Timus de crap femelă de 22,5 cm. 'Zona medulară (fix. Bouin, iulie; col. hemalaun -eozină; oc. 15 x, ob. 45). Fig. 8. — Timus de crap mascul de 48. cm (fix. Bouin, iulie; col. mucicarmin; oc. 15 X, ob. 45). Corpusculul Hassal compus, pluricelular, provine prin hipertro- fierea simultană a cîtorva celule alăturate. Eorma corpusculului variază ou gradul său de dezvoltare. Astfel la început celulele reticulate, hipertro- 414 MARIA TEODORESOJ 9 STRUCTURA HISTOLOGICĂ A TIMUSULUI DE C. CARPIO 415 Fig. 10. — Corpuscul Hassal pluricelular. Zona corticălă. Timus de crap femelă de 22,5 cm (fix. Bouin, iulie; col. hemalaun- eozină; oc. 15 x, ob. 45). Fig. 11. — Corpuscul Hassal pluricelular in- trat în degenerare. Zona medulară. Timus de crap femelă de 22,5 cm (Helly, iulie; col. hemalaun-eozină; oc. 15 x, ob. 45)., Fig. 12. — Degenerarea corpusculului Hassal pluricelular. Zona medulară. Timus de crap femelă de 22,5 cm (Bouin; iulie; col. hemalaun-eozină; oc. 15 X, ob. 45). fiate, nu au încă o orientare imbricată și foliacee. H a m m a r denu- mește aceste formațiuni „celule gigantice plurinucleare”. C. I. P arh on și I. A t an a siu (8) descriu aceste formațiuni sub numele de complexe timomedulare. în alcătuirea corpusculului găsim alături celule reticulate, celule mucoase și limfocite (fig. 10). Acoperindu-se una pe cealaltă, celulele se dispun concentric, iar corpusculul capătă structură foliacee. Unele celule reticulate din acești corpusculi pierd aspectul normal, degenerînd : cito- plasmă lor se împuținează, membrana nucleului se zbîrcește și se îngroașă, iar cromatina începe să se distrugă. în cele din urmă în locul celulei degenerate apare o vacuolă (fig. 11). O dată cu degenerarea celulelor centrale apare' și alterarea structurii celulelor din imediata vecinătate a vacuolei; nucleii acestora se decromatizează și se topesc (fig. 12). La Cyprinus carpio întîlnim corpusculi Hassal atît în zona corticălă cît și în cea medulară. De remarcat este faptul că ei apar numeroși o dată cu instalarea perioadei de reproducere a individului. în restul anului, corpus- culii Hassal sînt reduși ca număr și mai puțin evoluați structural; în această perioadă în timus se disting mai ales corpusculi Hassal simpli. Din cele descrise reiese că celula reticulată a timusului are posibi- lități multiple de evoluție în timpul histogenezei. După cum am văzut mai sus, timocitele și corpusculii Hassal provin din această celulă. Celula reticulată a timusului se poate și dediferenția, revenind la stadiul epite- lial în timpul involuției timusului. De asemenea din cele descrise rezultă că evoluția celulelor mucoase și a corpusculilor Hassal este în legătură cu vîrsta și cu perioada de repro- ducere a individului. rHCTOJiornuECKOE ctpoehhe bhjioukoboh JKEJIE3BI y KAPnA CYPRINUS CARPIO PE3IOME BnjioHKOBau juejiesa y napna ^ocTnraeT BHannTenBHoro paBBMTMH b nepnop; ero paBMHOîueHMH. PeTHKyjmpHan coeRMHMTeJiBHaH TKaHB bmjioh- KOBoii JKejieBLi anMTejinaJitnoro nponcxoffî^eHMH co^epucuT b cbomx neTJinx MHorouncjieHHBie thmoumtbi, oSpasyioiunecH nyreM npespaiueHHH peTH- KyjiHpntix KJieTOK b pauuHx CTaauHx paBBMTMH napna. Cpe^n peTHKyjmpHBix KJieTon Ha6jno,o;aeTCH Tanu^e npMcyTCTBne cjimbjictbix kjigtok h Tenen; Taccajia. CnnsncTBie kjictkh, oGpasyioiuMecH MB îuaSepHoro BnuTenun, OTcyTCTByioT y sapoflBiina n y jihhhhkm, oneHB Ma^onncjieHHLi y MaaiBKOB m mojio^m m ouent MHoronMCJieHHBi y BBpocnBix ocoGeiî bo Bce BpeMena ro;n;a, sa MCKjnoueHneM bumbi; MHorue cjinsncTBie KjieTKH cjiMBaioTcn h jțereHepnpyioT. TejiBița TaccajiM oSpasyioTCH nyieM rnnepTpo(ț)MM peTMKyjiHpHBix KJI6T0K; OHM oSpaByiOTCH BO BpeMH nHHMHOHHOiî CTaflMM M CTaHOBHTCH donee MHoronncjieHHBiMM b nepMOH paBMHOJKenMH napna, norga BCTpena- iotch npeMMymecTBeHHo MHoroKneTonHBie TeJiBița Taccajia. B ocTajiBnoe BpeMH roșa hx Mano n ohm oflHOKJieTOHHoro Tuna. 416 MARIA TEODORBSCU 10 STRUCTURA HISTOLOGICĂ A TIMUSULUI DE C. CARPIO 417 OBBRGHEHHE PHCVHKOB Puc. 1.—IIonepeHHMfi cpes 7-MHJiJinMerpoBofi jihhhhkh ($hkc. Byana; oKpacKa reMaJiayH-aosiiHOM. Oh. x 3; 06. 10); Puc. 2.—IIonepeTOMlî cpea 7-MHJDiHMeTpoBofi jihhhhkh ($hkc. Byana; OKpacKa reMajiayH-aoBUHOM. Ok. x 15; o6. 45). Pnc. 3.—IIonepeTOMft cpea 20-MHjDiHMeTpoBoro MaJiBKa ($hkc. Byana-roJi- Jian/ța; OKpacKa reMaJiayn-aosHnoM. Ok. x 6; 06. 3). Puc. 4. — CpoHTajiBHtifi cpea 20-MHJiJiHMeTpoBoro MaJiBKa ($hkc. Byana-roJi- -JiaiiRa; OKpacKa reMaJiayn-aoaHHOM. Ok x 6; 06. 3). Pnc. 5. — CarrnTaJiBHHii cpea 20-MHjijiHMeTpoBoro MaJiBKa ($hkc. Byaiia-roJi- Jian^a; OKpacKa reMajiayn-aoaHnoM. Ok. x 6; 06. 45). Puc. 6. — BnjioaBOBaH HWJieaa caMița Kapna 30 cm jțji., Moarosarr aona ($hkc. Byana, HHBapB; OKpacka reMaJiayn-aoaHHOM. Ok. x 15; o6. 45). Puc. 7. — BnjioHKOBaa nwjieaa caMKH Kapna 22,5 cm. «ji. ($hkc. Byana, hiojib; OKpacKa MyEțHKapMUHOM. Ok. x 15; o 6. 45). Puc. 8.—■ BnjioHKOBaH meJiesa caMița Kapna 48 cm rji. ($hkc. Byana, hiojib; OKpacna MypnKapMUHOM. Ok. x 15; o6. 45). Pnc. 9. — OnnoKjieToynoe TeJiBițe Taccajin. BnjionKOBan mejieaa caMKH Kapna 22,5 cm «ji. Moaronan aona ($hkc. Byana, hiojib; oKp. reMyjiayii-aoaHHOM. Ok. X 15; 06. 45). ■ Pnc. 10.—MnoroKJieTonnoe TeJiBițe Taccajin. KopKOBan aona. BnJionKOBan nreJieaa caMKn Kapna 22,5 cm «ji. ($hkc. Byana, hiojib; OKp. reMaJiyii-aoannoM. Ok. X 15; 06. 45). Pnc. 11. —MnoroKJieTOHHoe TeJiBEțe Taccajin b coctohhhh paciia^a. EnJionnoBan îKeJieaa caMKn Kapna 22,5 cm hji. ($hkc. Tejuin, hiojib; OKp. reMajiayn-aoaHnoM, Ok. X 15; 06. 45). ' 1 Pnc. 12..— Pacnau; MnoroKjieTonnoro TejiBița Taccajin. Moaronan aona. Bnjion- KOBan MteJiesa caMKH Kapna 22,5 cm jțji. ($hkc. Byana; OKp. reMajiayn-aoaHnoM. Ok. X 15; 06. 45). STRUCTURE HISTOLOGIQUE DU THYMUS DE CYPRINUS CARPIO RESUME Pendant la periodo de la reproduetion, le thymus augmente forte- ment de volume chez la cârpe. Le reticule thymique, d’origine epith&iale, comprend dans ses mailles de nombreux thymocytes, provenant de la transformation des cellules reticulecs, au cours des stades juveniles du developpement de la cârpe. Parmi les cellules râticuMes, on observe cgalement des cellules muqueu- ses et des corpuscules de Hassal. Les cellules muqueuses se forment ă partir de l’cpithelium branchial, elles sont absentes chez l’embryon et la larve, on les troiive en quantite tres reduite chez les alevins et les, individus jeunes et en grand nombre chez l’adulte, en toutes saisons sauf l’hiver; de nombreuses cellules muqueuses s’agglutineht et degenerent. Les corpuscules de Hassal proviennent de l’hypertrophie des cellules reticulees; ils apparaissent au cours du stade larvaire et deviennent plus nombreux pendant la pdriode de la reproduetion de la cârpe, lorsqu’on ;rencontre surtout des corpuscules de Hassal pluricellulaires; pendant le reste de l’annde les corpuscules-de Hassal sont peu nombreux et du type unicellulaire. EXPLICATIQN DES FIGURES Fig. 1. — Section transversale d’une larve de 7 mm (fix. Bouin; col. hemalun-âosine. Oc. 3 X ; ob. 10). Fig. 2. — Section transversale d’une larve de 7 mm (fix. Bouin; col. hemalun-eosine. Oc. 15 X ; ob. 45). ‘ =■. Fig. 3. — Section transversale d’un alevin de 20 mm (fix. Bouin-Hollande; col. hdma- lun-eosine. Oc. 6 x ; ob. 3). < Fig. 4. — Section frontale d’un alevin de 20 mm (fix. Bouin-Hollande; col. hemalun- eosine. Oc. 6 x ; ob. 3). Fig. 5. — Section sagittale d’un alevin de 20 mm (fix. Bouin-Hollande; col. hemalun- eosine. Oc. 6 x ; ob. 45). Fig. 6. — Thymus de cârpe mâle de 30 cm — zone medullaire (fix. Bouin, janvier; col. hematox. leșine. Oc. 15 x ; ob. 45). ’ Fig. 7. — Thymus de cârpe femeile de 22,5 cm (fix. Bouin, juillet; col. mucicarmin. Oc. 15 X ; ob. 45). Fig. 8. — Thymus de cârpe mâle de 48 cm (fix. Bouin, juillet; col. mucicarmin. Oc. 15 X ; ob. 45). Fig. 9. — Corpuscule de Hassal unicellulaire. Thymus de cârpe femeile de 22,5 cm. Zone medullaire (fix. Bouin, juillet; col. hămalun-eosine. Oc. 15 x ; ob. 45). Fig. 10. — Corpuscule de Hassal pluricellulaire. Zone corticale. Thymus de cârpe femeile de 22,5 cm (fix. Bouin, juillet; col. hemalun-eosine. Oc. 15 x ; ob. 45). Fig. 11. — Corpuscule de Hassal pluricellulaire en cours de deg^neration. Zone medul- laire. Tymus de cârpe femeile de 22,5 cm (fix. Helly, juillet; col. hămalun-dosine. Oc. 15 x ; Ob. 45). Fig. 12. — D^generation du corpuscule de Hassal pluricellulaire. Zone medullaire. Thy- mus de cârpe femeile de 22,5 cm (fix. Bouin, juillet; col. hemalun-eosine. Oc. 15 x ; ob. 45). BIBLIOGRAFIE 1. Cheval M., Recherches sur les lymphocytes du thymus, Bibi, anat., 1908,, 17. 2. Deanesly R., The structure and development of the thymus in fish, with reference to Salmo fario, Quart. Micr. Sci., 1927, 281. 3. Hammab J. A., Zur Histogeneze und Involution der Thymus-drusen, Arch. f. Mikr. Anat;, 1909, 73. 4. ” Die Normal-Morfologische. Thymusforschung, 1936. 5. Lucien M., Parisot J. et Richard G., Trăita d’Endocrinologie, Paris, 1927. 6. Milcu ȘT.-M., Contribuții la studiul histofiziologiei timusului, St. și cerc, endocr., 1954, 7-2. 7. Prymak TH., Beitrăge zur Kenntnis der Thymusdru.se bei den Teleostiern, Anat. Anz., 1902, 21. -8 . Parhon C. I. et Atanasiu I., Recherches- sur Vendocrinologie de la vie embryonnaire et foetale. Structure de thymus pendant ces phases du developpement, BulI. Sect. Sci. de l’Acad. Roum., 1943, 25. STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR CU APĂ POMPATĂ DIN RÎU DE TH. BUȘNIȚĂ MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. ELENA PRUNESCU-ARION, GH. BREZEANU, V. ZAMFIR, MARGARETA BALTAG și MARIA ILIE Comunicare prezentată în ședința din 18 iunie 1963 Creșterea peștelui în heleștee a luat un mare avînt în țara noastră iar perspectivele de viitor sînt mai promițătoare, dacă ținem seama de succesele obținute pînă acum în creșterea crapului. Țara noastră se găsește în plin progres tehnic și economic. Marile realizări în diferitele domenii ale economiei țării, ridicarea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii obligă piscicultura romînească să facă progrese tot mai mari în creșterea peștelui în heleștee, iazuri și bălți. Alături de munca rodnică în acest domeniu a Direcției generale a industriei peștelui și a Institutului de cercetări piscicole, căutăm și noi să contribuim la rezolvarea problemelor ce se pun pisciculturii și îndeosebi selecției și creșterii crapului în heleștee. în cadrul cercetărilor noastre, privind studiul selecției și creșterii crapului în heleștee, s-a efectuat și studiul biologic și chimic atît al apei heleșteelor, cît și al sursei de alimentare, rîul Ialomița. Cercetările au fost făcute la heleșteele Gospodăriei Agricole Colec- tive ,,30 Decembrie” din comuna Dridu (r. Urziceni). Rezultatele obținute în anii 1961 și 1962 formează obiectul comu- nicării de față, ele prezentînd interes atît din punct de vedere teoretic cît și practic. Modificările pe care le suferă apele rîului după pompare pe terenul inundabil din heleștee, dezvoltarea fitoplanctonului și zooplanctonului, dezvoltarea peștelui, producția ca și rentabilitatea unor astfel de heleștee cu apă pompată din rîu n-au fost studiate pînă acum. 420 TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI 2 i 3 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR 421 Cercetările hidrobiologice și piscicole făcute asupra iazurilor și heleșteelor, alimentate cu. apă prin gravitație sau prin acumulări de apă obținute prin iezături,, n-au putut prinde ’ aspectul interesant al modi- ficărilor pe care le suferă apele rîului în heleștee. Din această cauză, nu s-au putut recomanda soluțiile practice cele mai bune pentru ridicarea productivității heleșteelor și iazurilor. în heleștee cu apă pompată din rîu s-au putut stabili calitățile apei pompate, modificările pe care le suferă această apă în heleșteu, eficiența îngrășămintelor folosite, ca și a lucrărilor culturale folosite pentru ridicarea producției. S-au putut verifica unele principii de creștere a crapului Ș cum sînt : a) investiții cît mai puține în amenajarea heleșteelor; b) folosirea în mod rațional a apei; c) mărirea continuă a productivității naturale a heleșteelor; d) folosirea rațională a furajelor ieftine; e) creșterea crapului selecționat cu ritmul de creștere ridicat; f) urmărirea ca prin creșterea crapului în heleștee să se mențină valoarea alimentară a cărnii și gustul corespunzător și preferat de consumator. în comunicarea de față sînt prezentate primele rezultate obținute în creșterea crapului în heleștee cu apă pompată din rîul Ialomița, căutîn- du-se să se răspundă la toate principiile enunțate mai sus. Cercetările hidrobiologice și de piscicultură vor continua,îmbrăcînd aspectul unor preocupări permanente în vederea indicării metodelor celor mai judicioase pentru mărirea productivității naturale, prin folosirea îngrășămintelor și a metodelor agropiscicole și hidrotehnice adecvate. AMPLASAREA HELEȘTEELOR, CARACTERISTICILE, CONSTRUCȚIA ȘI COSTUL La marginea comunei Dridu (r. Urzicenij, în lunca Jalomiței rar inundabilă numai la ape excepționale, la o depărtare de 500 —800* m de albia minoră a rîului, Gospodăria Agricolă Colectivă ,,30 Decembrie” din această comună a amenajat trei heleștee de creștere și un heleșteu de reproducere a crapului, în suprafață totală de 13,6400 ha repartizate astfel: — heleșteul nr. 1 (luciu de apă) >> ii 2 ,, ,, ,, n „3 ?? a a — „ de reproducere 7 ha 4 a 2,2500 „ 0,3900 „ ' Total: 13,6400 ha în figura 1 sînt indicate amplasarea heleșteelor și lucrările de amenajare. Heleșteele.au fost construite prin îndiguirea unei depresiuni puțin adînci, cu denivelări de cel mult un metru față de nivelul maxim al tere- nului din această porțiune a luncii lalomiței. Digurile au înălțimea de 1,5 m și o lățime de 6—8 m la bază. Datorită faptului că inundarea heleșteelor s-a făcut imediat după terminarea construirii digurilor, s-a produs degradarea lor înainte de vreme, cu toate măsurile luate de a căptuși digurile cu fascine și cu garduri de nuiele. Operațiile de căptușite a digului spre apă cu garduri de nuiele nu sînt recomandabile, deoarece favorizează cuibărirea șobolanilor de apă, Fig. 1. — Schița heleșteelor Gospodăriei Agricole Colective ,,30 Decembrie” — Dridu. lucru care s-a și întîmplat într-o mică măsură, la aceste heleștee. Prin măsurile de combatere luate șobolanii de apă aproape au dispărut." Adîncimile obținute în heleștee variază între 0,60 și 1,60 m, pe cea mai mare suprafață, adîncimea medie fiind de 0,90 —1 m. Alimentarea heleșteelor se asigură cu apă adusă prin pompare din Ialomița prin canalul de irigare al grădinii de zarzavat și al orezăriei. Printr-un canal de deri- vație din canalul principal de irigație apa este adusă la capătul heleșteelor nr. 1 și 2. Heleșteul nr. 3 primește apă prin heleșteul nr. 2. Heleșteul de reproducere este alimentat separat. Evacuarea apei se face separat la heleșteul de reproducere, heleșteele nr. 1 și 3; heleșteul nr. 2 se evacuează 422 TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR 423' prin heleșteul nr. 3 (fig. 1). Gurile de admisie sînt simple, din lemn, prevă- ; zute cu grătare sau site, la fel cu gurile de evacuare. Pentru scurgerea apei din heleșteele nr. 1, 2 și 3 s-a săpat un canal de evacuare care permite golirea totală, cota fundului canalului fiind sub nivelul fundului heleștee- lor. Canalul de evacuare este prevăzut cu un călugăr din beton, care per- mite reglarea debitului de umplere și evacuare totală a heleșteelor. Canalul de evacuare este plin cu apă, la nivelul apei din heleștee, tot timpul anului, și este golit în timpul golirii heleșteelor. El a fost de aseme- nea folositpentru creșterea intensivă a crapului furajat, obținîndu-se rezultate bune. Simplitatea lucrărilor de amenajare a heleșteelor este dictată de amplasarea favorabilă a acestora și de necesitatea de a face investiții cît mai mici. Astfel, pentru executarea tuturor lucrărilor de amenajare au fost folosite 3 000 de zile de muncă a 20 de lei ziua, care fac un total de 00 000 de lei. Raportat la suprafața amenajată de 13,3690 ha, — 60 000 : 13,3 = 4 815 lei/ha. Această cheltuială se amortizează în trei ani, asigu- rînd și un beneficiu mai mare decît venitul agricol de pe aceeași suprafață. Singură cultura orezului dă beneficii egale cu cele realizate prin creșterea crapului în heleștee. La aceasta contribuie în primul rînd simplitatea și ieftinătatea lucrărilor de amenajare a heleșteelor, construite pe terenuri rar inundabile din lunca rîurilor. Astfel de terenuri găsim în luncile rîurilor : Ialomița, Olt, Șiret și Prut. Suprafața aproximativă a acestor terenuri ușor de amenajat în heleștee de creștere a crapului se ridică la 10 000 ha; ele se găsesc în proprietatea gospodăriilor agricole colective și de stat Amenajarea heleșteelor de creștere a crapului se poate realiza alături de orezării și grădini de zarzavat, fie ca unități piscicole independente, fie în cazul folosinței mixte agropiscicole pe baza unor asolamente apli- cate terenurilor folosite pentru cultura orezului, grădinilor de zarzavat și creșterii crapului. CARACTERISTICILE HIDROBIOLOGICE ALE HELEȘTEELOR ÎN COMPARAȚIE CU APA RÎULUI IALOMIȚA a. Chimismul rîului Ialomița și al heleșteelor alimentate cu apă pompată din rîu Heleșteele amenajate în albia majoră a rîului Ialomița nu puteau fi umplute cu apă prin gravitație, deoarece nivelul fundului heleșteelor amenajate este cu 4—5 m deasupra nivelului apelor lalomiței din acel punct. De aceea, de la început s-a pus problema alimentării heleșteelor cu apă prin pompare. Prima umplere a heleșteelor s-a făcut astfel: în 1960 la heleșteele nr. 2 și 3, în aprilie 1961 la heleșteul nr. 1, iar în aprilie 1962 la cel de reproducere. Apele lalomiței sînt de regulă încărcate cu substanțe în suspensie în lunile martie-aprilie; de exemplu, la 27.IiII.1962 conțineau 3 576 mg/1. Suspensiile scad în perioada de vară — toamnă și iarnă înainte de dezghețul general (fig. 2). Astfel, în iunie conțin 181 mg/1, în septembrie 82 mg/1 și în februarie 40 mg/1. De aceea, alimentarea in care heleșteelor cu apă se face în lunile cînd apele lalomiței sînt mai sărace în suspensii. Caracteristicile chimice ale apelor lalomiței sînt date în tabelul nr. 1. în primul rînd constatăm că apele lalomiței sînt bogate în săruri. Reziduul fix variază între 988 și 1144 mg/1, de sodiu (CINa), urmată de bicar- bonatul de calciu și magneziu și sul- fații de sodiu și magneziu. Substanța organică variază între 7,7 și 4*5,4 mg/1. Cantitățile de azot și fosfor organic sînt apre- ciabile și indică ape cu bună produc- tivitate. în heleștee, după umplerea lor, se produce în primul rînd sedimen- tarea suspensiilor. în timpul iernii, cînd peștii se mișcă puțin sau de loc ele ajung la 13 mg/1. în perioada vegetativă cantitatea suspensiilor în heleștee crește pe măsură ce crapul se dezvoltă, ajungînd în sep- tembrie la 129 mg/1. Pe timpul verii, reziduul fix crește în heleștee dato- rită evaporației puternice; în sep- mg/i 300 r predomină clorură ..1____________>____________l— martie iunie septembrie. tembrie se ridică la 1 404 mg/1 și aceasta, în primul rînd, prin creș- terea cantității de clorură de sodiu. 250 200 150 100 50 Fig. 2. — Variația conținutului în substanțe în suspensie (S) și în substanțe organice (O) în anul 1962 (Ialomița și heleștee). Fosf ații și azotații scad la înce- put prin consumul lor de către fitoplancton și zooplanctoh, iar după aceea cresc datorită descompunerii algelor, vegetației submerse și celei cosite și așezate în apă de-a lungul malului. Apele lalomiței fiind productive fac ca și apa acumulată în heleștee să aibă o evoluție favorabilă dezvoltării vieții în ele. Interpretarea datelor chimice privitoare la apele lalomiței și hele- ștee aduce o lămurire mai completă asupra celor amintite mai sus. REZULTATELE CHIMICE ȘI INTERPRETAREA LOR Reacția apei (pH). Apele naturale sînt soluții complexe, în care săru- rile se găsesc disociate. Ionii existenți alcătuiesc sisteme-tampon, pe care un complex de factori fizici, chimici și biologici tind să le modifice (1), (12). In cursul anului 1962, pH-ul apelor din rîul Ialomița a crescut ușor de la 7, în luna martie, la 7,6 în luna septembrie. pH-ul apei din heleștee nu este cu mult diferit de cel al apei din rîu, avînd aceeași tendință de creștere. 3 — c. 3856 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR . 425 Determinări în apa filtrată. O = Determinări în apa nefiltrată. Substanțele organice. Pentru apa nefiltrată, care conține și substan- țele organice în suspensie, limitele sînt cuprinse între 45,4 și 7,7 mg/1 KMnO4; pentru apa filtrată, limitele variază între 15,0 și 7,0 mg/1 KMnO4. Se observă că pentru rîul Ialomița valorile sînt mai mari în martie decît în septembrie (fig. 2). în cele trei heleștee cantitatea de substanțe organice variază îh mod normal, la sfîrșitul perioadei calde obținîndu-se valorile cele mai ridicate (tabelul nr. 1). Faptul acesta poate fi explicat ținînd seama că în timpul verii vegetația submersă, căzută la fund sau așezată pe malul apei, este în plin proces de descompunere. Suspensiile totale. Din determinările efectuate, se observă că variația cantităților de suspensii este deosebit de mare, și anume 3 576 și 82 mg/1 pentru rîul Ialomița. Valoarea maximă (3 576 mg/1) a fost găsită în luna martie, cînd și valoarea substanțelor organice era destul de ridicată față de celelalte. în heleștee, cantitatea de suspensii totale scade în general în timpul verii, cu excepția heleșțeului nr. 3 unde crește, atingînd valoarea de 129 mg/1, datorită populării masive cu pești de talie mare. De asemenea, se observă o reducere a cantității suspensiilor în luna martie la heleșteul nr. 1 din cauza depunerii lor și a lipsei peștelui (fig. 2). Reziduul fix. Acesta reprezintă suma substanțelor minerale și organice nevolatile la 105°C, aflate în soluție. Pentru aparîului, valoarea 1144 mg/1 reziduul fix găsită la începutul lunii iunie scade la începutul lunii septembrie la 988 mg/1. Spre sfîrșitul verii, în heleștee se observă o creștere a cantității reziduului fix. Acest fenomen este explicabil deoarece evaporările sînt intense în lunile de vară. Bicarbonații. în apele rîului Ialomița, bicarbonații prezintă o creș- tere de la 165 mg/1, în iunie, la 195 mg/1 în septembrie. în perioada cînd s-au făcut determinările, în heleștee s-a înregis- trat o scădere a concentrației în bicarbonați. Acest lucru poate fi datorat proceselor biologice mai intense care au avut loc. Clorurile. Cantitățile de cloruri prezente în apele lalomiței sînt destul de mari. Din determinările de clor și sodiu reiese că predomină clorura de sodiu, constituind aproximativ 50% din totalul sărurilor existente. Același lucru se poate spune și despre heleșteele care se mențin bogate în clorură de sodiu. Aici se observă o creștere netă a concentrației substanței spre sfîrșitul verii, ajungînd la valoarea maximă de 659 mg/1 în heleșteul nr. 3 (fig. 4). > • Azotații. Spre sfîrșitul verii, în rîu azotații prezintă o ușoară scădere de la 2,0 la’1,50 mg/1. în heleștee, în perioada iunie-septembrie cantitatea de azotați crește. O creștere remarcabilă prezintă azotații la apele din heleșteul’nr. 3, unde de la urme înregistrate în iunie, se ajunge în luna septembrie la 9,0 mg/1. Această cantitate mare s-ar datora eliberării în apă a azotaților din proteina vegetală, ca urmare a proceselor de mineralizare (2). Sulf ații. Cantitățile de sulfați determinate în rîul Ialomița au valori mari în martie (86,4 mg/1), scad în iunie (46,9 mg/1) și cresc din nou în 426 TH; BUȘNIȚÂ și COLABORATORI ! 9 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR 427 septembrie (64,2 mg/1). în heleștee cantitatea de sulfați crește îneepînd din martie pînă în septembrie. Valorile cele mai mari de sulfați, pe toată perioada, se înregistrează la heleșteul nr. 1. în perioada iunie-septembrie valorile sulfaților pentru heleșteele nr. 2 și 3 se apropie mai mult de cele obținute pentru Ialomița în același interval de timp (fig. 4). Fosfații. în apele lalomiței aceștia se găsesc sub formă de compuși minerali, în cantitate de 0,02—0,17 mg/1. în heleștee, cantitățile de fos- fați sînt mai mari decît în rîu. în perioada iunie-septembrie, se observă^ mg/l' Fig. 3. — Variația conținutului în azotați și în fosfați în anul 1962 (Ialo- mița și heleștee). Fig. 4. — Variația conținutului în clor, sulfat și în sodiu în anul 1962 (Ialomița și heleștee). în general, o creștere a fosfaților atît în rîu cît și în heleștee, cu excepția heleșteului nr. 2 (fig. 3). Cantitatea de fosfați atinge maximum 0,98 mg/1 în heleșteul nr. 3, în luna septembrie. Silicea. Aceasta prezintă aproape aceeași variație, atît în apa rîului cît și în a heleșteelor, exceptînd heleșteul nr. 1 unde în martie s-au găsit doar urme. Calciul. Atît în rîul Ialomița cît și în heleștee, cantitatea de calciu scade în perioada martie-septembrie, cu excepția heleșteului nr. 3 unde crește (fig. 5). Această scădere s-ar datora probabil unei decalcifieri bio- gene din timpul verii (6), (|11). Magnetul. în rîul Ialomița Valorile găsite pentru magneziu au variat între 13,8 și 56,2 mg/1. Și în heleștee se observă o creștere a canti- țății de magneziu, dar în măsură mai mică decît în rîu, excepție făcînd heleșteul nr. 2 (.'fig. 5). Duritatea totală. Din punctul de vedere al durității totale, care reprezintă suma cationilor principali, calciu și, magneziu, Ialomița în locul cercetat se încadrează în categoria apelor cu duritate mijlocie. Varia- țiile valorilor sînt cuprinse între 14,7 și 16,2° de duritate. în ceea ce privește duritatea, heleșteele se încadrează de asemenea în categoria apelor cu duritate mijlocie cu variații ceva mai mari decît cele din rîu. Fig. 6. — Variația conținutului în azot organic și în fosfor organic în’ anul 1962 (Ialomița și heleștee). Fig. 5. — Variația conținutului în calciu și în magneziu în anul 1962 (Ialomița și heleștee). Fierul. Acest element se găsește în mici cantități în ape, avînd rolul. de biocatalizator în creșterea plantelor, în apele rîului cantitatea de fier variază între 0,30 și 0,08 mg/1. Valorile găsite în heleștee sînt, de același ordin de mărime cu cele din rîul Ialomița. Manganul. Aproape totdeauna, manganul se află în apele piscicole acolo unde se găsește și fierul, avînd același rol de biocatalizator (8). în rîul Ialomița manganul prezintă variații mici, și anume între 0,07 și 0,10 mg/1. în heleștee variază între aceleași limite ca și în rîu. ' Azotul organic. Spre sfîrșitul verii, azotul organic scade în rîul Ialo- mița, de la 4,38 mg/1, în luna martie, la 0,19 mg/1 în septembrie. în heleșteele nr. 1 și 2 cantitatea de azot organic este apropiată de cea găsită în rîu în lunile martie și iunie, pe cînd în heleșteul nr. 3, cantitatea găsită în iunie este mai mică. Și în heleștee azotul organic scade în timpulverii^ avînd totuși valori mai mari decît în apa rîului (fig. 6). ’ Fosforul organic. Acesta crește din martie pînă îii iunie și apoi scade • spre sfîrșitul verii, atît în rîu cît și în heleștee, în acestea din urmă, cantitatea de fosfor organic este ceva mai mare (fig. 6). 429 428 TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI , 10 Fenolii. Alături de anionii și cationii menționați mai înainte, în apele țalomiței și ale heleșteelor au fost identificați și determinați fenolii. Aceștia pot proveni din regiunile petrolifere pe care le traversează rîul Ialomița și afluenții săi. Cantitățile determinate în rîu sînt mici în martie și junie, 0,10 mg/1, respectiv 0,06 mg/1, iar în septembrie valoarea crește la 0,35 mg/1. în heleșteul nr. 1 se observă de asemenea o scădere a canti- tății de fenoli din martie pînă în iunie. La toate heleșteele, cantitatea de fenoli crește în timpul verii mai mult decît în rîu. Aceasta s-ar explica ținînd seama că evaporările sînt mai intense în heleștee decît în rîu. Creș- terea cantităților de fenoli în probele din septembrie ar putea fi cauzată și de o impurificare mai mare. b. Fitoplanctonul și zooplanetonul rîului Ialomița și al heleșteelor Fitoplanctonul. Rîul Ialomița în dreptul heleșteelor este în general -sărac în fitoplancton. Acesta este reprezentat în rîul Ialomița și îh hele- șteele de la Dridu prin grupele : diatomee, cianoficee, cloroficee,' flagelate și rar dinoflâgelate. Prezența speciilor din aceste, grupe variază atît în diferitele perioade vegetative, cît și în funcție de natura biotopului. Astfel, dacă în rîul Ialomița diatomeele sînt în număr destul de mare (12 250—280 000 ex./l), în heleștee ele dispar sau se găsesc în exemplare rare. Printre speciile găsite au fost (tabelul nr. 4): Bacillaria sp., Eunotia lunaris, Navicula sp., Nitzschia sp., Pinnularia viridis, Synedra acuș și 8. ulna,. ultima destul de frecventă. Celelalte grupe de alge au fost mai slab reprezentate pe rîul Ialomița în timpul observațiilor noastre. în heleștee, fitoplanctonul este dominat de cianoficee, flagelate și cloroficee. Acestea din urmă deși sînt în număr mai mic depășesc cu mult pe cele din rîul Ialomița. Oianoficeele au variat între 193 700 și 993 000 ex./l. Specia domi- nantă este Aphanizemenon flos-aquae care șe dezvoltă în toate heleșteele, fiind mai abundentă în heleșteul nr. 3 în iulie 1961; în heleșteele nr. 2 și 3 în iunie 1962 și în heleșteul nr. 2 în septembrie 1962. Celelalte ciano- ficee ca : Anabena flos-aquae, Anabena sp. și Oscilatoria sp. au fost nume- roase mai ales în septembrie în heleșteul nr. 2. O mare dezvoltare au avut-o flagelatele. Acest grup a fost reprezentat mai ales prin speciile Euglena oxyuris, E. acuș și E. proxima, cea mai frecventă fiind specia E. oxyuris. Numărul maxim de euglenide a fost înregistrat în luna septembrie (fig. 7) în heleșteele nr. 1 și 3 cînd, alături de speciile mai sus-menționate, s-au mai găsit: Phacus longicauda,. Ph. pleuronectes, Vacuoiaria virescens sporadic și Trachelomonas sp. Ele au variat între 2 830 și 652 600 ex./l (fig. 7). Dinoflagelatele n-'au lipsit din componența fitoplanctonului, ele fiind identificate în heleșteul nr. 2 în septembrie prin specia Cerați um hirundinella (fig. 7). Cloroficeele au variat între 275 și 118 100 ex./l. Dintre speciile găsite, frecvente au fost Scenedesmus quadricauda, 8. acuminatus, apoi într-un 392000^ 654900-\ 651000 J 632000y 630000 J 616000 -1 613000 3 588000-y 586000 3 4980001 696000 J 372000 1 5700003 294000-y 292000 J 281000 -j 273000 J 194000 i ' 192000 J 177000 n 175000 J 119000 i 117000 J 98000 -] 96000 J 77000 i 75000 J 28000 i wo 17000 J 5000 -| Locurile de recoltare la Z VI1962 fi. ialomița .03 B Heleșteul nr.1 C. Heleșteul nr. 2 0. Heleșteul nr. 3 & 22. IX. 1962 CZ2 Distona CU Cyanophyta TZA Chlorophyta CZj Flagellata Fig. 7. — Variația fitoplanctonului în Ialomița și heleșteele de la Dridu, în lunile iunie și septembrie 1962. 430 ' . TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI număr .mai redus Pediastrum tetras, Pediastrum sp., Pudorina eleg sporadic PichterieUa sp., Ocystis sp., Tetraedron sp. și Clostcrium ) Oomparînd aceste date cu cele obținute tot de colectivul noștri studiul lacurilor din jurul capitalei în anul 1962 se constată mari deosel în primul rînd, în lacurile din jurul capitalei diatomeele sînt foarte I reprezentate prin numeroase specii (Synedra acuș, SP ulna, PinnuU viridis, Cymbelda microcephala, PNÎtzschia sigmoidea și Cyclotella Tcuti giana). Numărul lor variază între 18 000 și 250 000 ex./l. Clorofieeele sînt și ele bine prezentate în special prin Soenedesi guadricauda și iEudorinâ el'egans. Numărul lor (50 000—250 000 ex./l) el însă mai mic decît cel din heleștee. - 1 z în timpul înfloririi apei lacurilor din jurul capitalei, cianoficeele s' în număr foarte inare, depășind 600 000 ex./l. Grupa mai puțin bog( din aceste lacuri este aceea a flagelatelor;' pe cînd în heleșteele de la Dri găsim.pînă la 993 000 ex./l, cifra maximă înregistrată în lacuri este I 100 000 ex./l. E c a t. e r i n a P o p e s c u > (10) în studiul efectuat asupraiazuj Obilești (cu o climă asemănătoare celeia de la Dridu și a cărui aliment^ se face însă prin pîrîul Mostiștea), dă o dinamică diferită de cea descri de noi. Astfel, numărul diatomeelor este redus reprezentînd 8 —391 exj flagelatele au variat între 10 și 24 846 ex./l; clorofieeele întregii și 11^ ex./l, în schimb acestea sînt foarte numeroase vara și în timpul înfli ririi apei. ■ /•'. v > Dăm mai jos datele din această lucrare.- — Cianoficee la litru: ' - - - mai — enorm, de multe exemplare; 1 — iunie — 601 exemplare; ' — iulie218 exemplare; — august zeci de mii de exemplare; — septembrie — 347 de exemplare; — octombrie —16 exemplare. Aceste mari deosebiri sînt datorite următoarelor cauze: a) în primul rînd heleșteele de la Dridu sînt alimentate cu apă bo gată în săruri; în iazul Obilești reziduul fix a variat între 500 și 700 mg/1 pe cînd în heleșteele de la Dridu între 990 și 1 404'mg/1, cu peste 50% clo rură de sodiu; . , , b) în al doilea rînd, apa în iaz este permanent curgătoare și n-au fost folosite îngrășăminte chimice și vegetația, pe cînd toi heleșteele’ cu apă pompată din rîul Ialomița se aduce apă atît cît/este necesar și se fo- losesc îngrășăminte' chimice și naturale ; ( c) în fine, iazul Obilești este populat cu specii de pești tipic fitofagi ca babușca și roșioara, pe cînd în heleșteele de la Dridu specia dominantă! ' , este crapul, care se hrănește cu fitoplancton numai în stadiile tinere. 'Nu este mai puțin adevărat că abundența flagelatelor și cianoficee- lor poate să producă, la un moment dat, un> dezechilibru al conținutului de'oxigen ( 7), (9), (13). Pomparea apei în cantitate necesară și consumul acestor elemente de către puii de crap sînt condiții care asigură ridicarea producției naturale. Analizînd deci dinamica fitoplanctonului. putem con- Tabelul nr. 2 _ Variația numărululși biomasei organismelor zooplauctonice în rîul Ialomița șl heleșteele de la Dridu , ■ . " . Data colectării ' ' - ■ . / < ' ■. . 31.VII.1961 .. 18.IV.1962 ■/ ' 1.VI.1962 . 17.^111.1962 , . 22.IX.1962 Organisme . heleșteul ; .^heleșteul - > heleșteul ' f /heleșteul -4 1 heleșteul zooplânctonice A ■ / , nr. 2 nr. 3 rîul Ialomița nr. 1 < nr. 3 rîul . Ialomița 1 . nr. 1 nr. 2 pr, 3 , nr. 1 nr. 3 - heleșteul de repro- ducere rîul Ialomița nr. T nr. 2 nr. 3 Rotifere ex./l , 5.854 9 250 0,28 . 795 2 897 36 70 ■ 15 .. ■ 124 .4 ■ 523. "2 563 94 64 .? .. 7 325 3 402 . 4 201 S/l 0,199 0,314 0,000028 0,026 0,099 ' 0,00012 0,00023 0,00005 0,004 \ 0,017./;. ^6,077 - ' , ’ 0,(/87 0,004 0,0002 . ’ 0,249 ' O,!^ 0,137 - Cladocere ex./l 1 822 263 — ■< /— ■ — 70 ■ V/ ■’ ■ ■ 1 ' 446 ’• . 2 — 14 ' ■ 22 . g/1 1,614 0,231 . — • ■ ' — ■n : ' \ / ■ '^.'a ■ 0,062 ■ ~ . ■■ ' / <. X7T^222^ 0,154 ■ ■ 6,392 0,002 ■ — 0,012 0,019 Naupli de ex./l 28 197 0,12'- 13 2 900 440- 1 I7 /260; / |B'85; > Ț/;: 17 ..... ' • 127 - 72 ț 117. copepode g/1 ■ 0,00082 0,006 0,0Q012 0,004 0,087 J : 0,013 ■ ' ' 0,00052 , 0,0036 . . ^.0,006!-' ' 0,0'17 0,052 0,004 0,002 0,004 Gopepode' ex./l 54 , . ‘417 : 0,060 4 ■ 17 418 5 . '■ ' 2. <'.'466g.\<^ ' /^8 6 ; ; 340 ■ . . ~ 59 \ / 14 . 51' . - g/1 ' ' .0,008 0,058 o>ooo6oe . 0,0006 . * O,o62 ' 0,_061 0,0072 0,00030 0,072:;:.; ' ^0,005’^ B' 0,020 0,39 — 0,009 0,002 0,007 Total ex./l- 7 758 10 127 0,460 .. 812 5 818 ’ ■ 36 998 . 20 143' ' ■ . 1 283 2 ’5.92 . ’y \ * S , - / 1 3 373 , 897 66 7 511 3 502 4 211 g/1 1 1,822 0,609 0,000154 0,0270 0,188 .0,00012 , - l , ’ 0,136023 . 0,0077 0,00482 0,3146. 0,160 ‘ 0,278 0,497 0,0022 0,262 0,132 0,167 c. 3856 d. p. 430 rc-nuiuti puico x«j 13 STUDIUL HIDROBIOLOGIC Șl PISCICOL AL HELEȘTEELOR 431 chide că heleșteele de la Dridu au o productivitate naturală ridicată fapt care se oglindește de altfel și în producția de pește obținută. Zooplanctonul. Dezvoltarea zooplanctonului urmează în ansamblu aceeași repartiție și dinamică cu fitoplanctonul: un mare număr de orga- nisme în heleștee, în comparație cu rîul Ialomița. De aceea, analiza com- pletă și detaliată a fitoplanctonului ne scutește a face o analiză mai largă a zooplanctonului. Urmărind datele din tabelul nr. 2 se constată că în rîul Ialomița numărul și biomasa maximă a organismelor zooplanctonice sînt în luna august cînd apele rîului erau mici și limpezi (1 283 ex./l cu biomasa de 0,3146 mg/1). în luna aprilie, cînd apele erau mai tulburi, numărul organis- melor este foarte mic (1 ex./l). Cu totul diferită este situația în heleștee : astfel, chiar în luna aprilie găsim 5 818 ex./l iar în lumle.cînd consumul zooplanctonului de către puii de pește este maxim, cu toate că valoarea numărului și biomasei ' scad, totuși rotiferele, cladocerele și copepodele sînt bine reprezentate (3 373 ex./l). Pe măsură însă ce zooplanctonul nu mai constituie hrana de bază a puilor de pește, numărul organismelor zooplanctonice crește, astfel încît la sfîrșitul lunii septembrie găsim 7 511 ex./l. Comparînd aceste date cu cele găsite deEcaterina Popesc u (10) pentru iazul Obilești, vedem că în heleșteele de la Dridu zooplanctonul este cu mult mai bogat atingînd pînă la 10 127 ex./l (31 .VII). Pentru întărirea celor spuse,. în tabelul nr. 3 prezentăm dinamica zooplan- ctonului din iazul Obilești. Tabelul nr. 3 Dinamica zooplanctonului in iazul Obilești (cx./I) Lunile • Rotifere Cope-‘ pode Cladocere Total Mai 216 3 ' 95 314 Iunie 485 75 : 97 657 Iulie 198 145 : 287 630 August: 948 194 283 1 425 Septembrie 586 130 ■ 232 948 Octombrie ; 2 787 73 . 494 3 354 Noiembrie 252 25 125 402 Decembrie ■ 86 21 10 117 Dacă ținem seama de densitatea populării heleșteelor și iazului Obi- lești, unde aceasta este de trei ori mai mică decît în heleștee, ne dăm seama că producția totală a iazului este cu mult mai redusă decît a heleșteelor. într-adevăr, Ecaterina Popescu apreciază producția de pește la 200 kg/ha, pe cînd în heleșteele de la Dridu această producție naturală se ridică pînă la 1 000 kg/ha. 432 15 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR 433 Tabelul nr. i Lista organismelor fitopianctonice din riiil Ialomița și heleșteele de la Dridu \ Data 1.VI.1962 22.IX.1962 Organisme determinate lalomih Dridu lalomih Dridu rîu heleșteul heleșteul Locul\ nr. 1 | nr. 2 | nr. 3 nr. 1 I nr. 2 | nr. 3 Diatoma Bacillaria sp. X —— — — — •— — Eunotia lunaris (Ehr.) Griin. — — —' — X — ■ — —. Navicula sp. — — — . — X — —■ —- Nitzschia sp. X — — ' — X — — •—• Pinnularia viridis (Nitzsch) Ehr. — — —. \ — X — . — — Synedra ulna (Nitzsch) Ehi X — — — X - — — — Cymbella sp. X — — :—’ —. .— . ■ — Cyanophyta Aphanizomenon flos-aquae (L.) Ralfs — X X X — X . x X Anabena flos-aquae (Lingb.) Breb. - —- X — — X X Anabena sp. X X — — — X X X Oscillatoria sp. X X X X X — — Flagellata \ Euglena acuș Ehr. - . —— . X — X X Euglena oxyuris Schmarda — X X X X X X X Euglena proxima Dang. — —- X X — X — - — Phacus pleuronectes (O.F.M.) Duj. — — X X — — X X Phacus longicauda (Ehr.) Duj. —.. —— .— —. — — X X Trachelomonas sp. — X X —' — X — X Vacuolaria virescens Cienkow. ■ — ■ — X X — X X — Dinophlagellata Ceratium hirundinella (O.F.M.) Schrank. • — — X — — X — Chlorophyta ț Eudorina elegans Ehr. —— X X — — — — Actinastrum hantzschii Lagerh. — —. X X — X X — Pediastrum tetras (Ehr.) Ralfs X — — - — — — — .— Pediastrum sp. — X ■.— — X — X Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chodat • — . —’ •— X -— X X — Scenedesmus quadricauda (Turp.) Breb. X X X X X X X X Richteriella botrioides — . X — — — — X — Oociystis sp. — — — — — — X — Tetraedron sp. — —- X ' — — . — — Closterium sp. — — — 1 X ■ — VEGETAȚIA MACROFITĂ A HELEȘTEELOR f ȘI FOLOSIREA EI CA ÎNGRĂȘĂMÎNT VERDE ; ... Apa stagnantă și caldă favorizează dezvoltarea vegetației acvatice. Pe lîngă diguri și întinsuri cu apă puțin adîncă se instalează: pipirig , (Scirpus lacustris L.), stînjenei galbeni (Iris pseudacorus L.), stuf (Ph/rag- mites communis L.), papură (Typha latifolid L. și T. angustifolia L.), rogoz (Cwex riparia L.), micșuneaua de baltă (Panunculusrepens L.), mentă de baltă (Mențha aquatica L.), troscot de apă (Polygonium amphi- bium L.), săgeata apei ('Sagittaricb sagittifolia L.). Pe suprafața apei și în adîncime, se dezvoltă o vegetație luxuriantă ; formată din: mărar (Potamogeton pectinatus L.), moț (Potamogeton per- folidtus L.), brădiș (Ceratophyllum submersum L.), brădiș moale (Myrio- [ .phyllum spicatum L.), lintiță (Lemna minor L., L. trisulca L.), iarba broaș- ! telor (Hydrocharis morsus ranae L.). Vegetația instalată se dezvoltă tim- : puriu și caută să acopere toată suprafața heleșteelor. De aceea, din luna ț- mai se începe cosirea și scoaterea vegetației prin smulgere și așezarea ei L pe taluzul digurilor. Pentru a asigura o descompunere mai rapidă a vegetației de pe malul apei se folosesc locurile însorite, deci cu expunere sudică și sud-vestică. L Aplicînd principiile stabilite în folosirea vegetației verzi ca îngrășămînt, ; expuse anterior de T h. B u ș n i ț a (3), (4), (5), au fost obținute rezultate t excepțional de bune. Cu toate că nu s-a făcut un studiu mai detaliat ăsu- _ i pra folosirii vegetației ca îngrășămînt, heleșteele de la Dridu au putut însă . înregistra o creștere a producției de pește la hectar cu 300 —400 kg. Datele privind producția naturală la hectar, pe care le vom expune în cele ce urmează, confirmă acest lucru. Cosirea și smulgerea vegetației s-a făcut în timpul verii (de 4—5 ori în mai-august). Smulgerea vegetației a avut în primul rînd un efect, salu* ; tar, prin asigurarea unei mai bune aerări în toată grosimea stratului de apă; în al doilea rînd, a fost oprit consumul de săruri biogene din apă și de la fund de către plantele acvatice; în sfîrșit, prin folosirea acestei ve- . getații în stare verde ca îngrășămînt se asigură o îmbogățire a apei cu substanțe biogene și în special cu azot și fosfor organic. Observațiile făcute pînă acum au arătat că descompunerea vege- tației îmbogățește apa cu substanțe biogene, procesul fiind însă strîns le- gat de specia’ de plantă în descompunere. Astfel, speciile de Potamoge- ton, Hydrocharis și Lemna îmbogățesc mai bine apa în săruri biogene decît ■stuful, papura sau alte plante emerse. . Studiul microbiologic și chimic, care se va face în anii următori, , va preciza în mod științific'valoarea ca îngrășămînt a diferitelor specii de plante acvatice. Aceasta este o problemă importantă în lupta continuă dusă pentru ridicarea producției naturale a heleșteelor și iazurilor.' în afară de vegetația macrofită, în heleștee se dezvoltă alge, așa t după cum s-a arătat în capitolul anterior. Dezvoltarea algelor culminea/ză în augast și septembrie cînd numărul cianoficeelor crește la 993 000 ex./l, al flagelatelor la 652 000 ex./l. Cu toată puternica înflorire a apei într-uii 17 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR 435 434 TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI 16 heleșteu (de exemplu nr. 3) nu s-a produs nici un prejudiciu, cantitatea i de oxigen oscilînd între 5,4 mg/1 noaptea și 16 mg/1 ziua. Aceasta se dato- rește faptului că speciile de alge care au determinat înflorirea sînt consu- mate de crap și carasul argintiu, mai ales de puii din vara aceea (00+). Studiul conținutului gastrointestinal la crap și carasul argintiu a arătat că tubul digestiv conține alge pînă la 80% din capacitatea lui de umplere. Prin crearea unui curent continuu de apă cu un debit de 5 1/s/ha, s-a favorizat dezvoltarea flagelatelor și cloroficeelor în detrimentul ciano- ficeelor, ceea ce a îmbunătățit și mai mult consumul algelor de către puii de crap și de caras argintiu. Producția naturală a heleșteelor a crescut în anii 1961 și 1962, ceea ce a demonstrat că metodele culturale folosite au fost juste. Astfel, în anul 1962, cînd s-a menținut curentul minim de apă necesar în lunile de vară" și s-a folosit vegetația verde și gunoiulde grajd ca îngrășămînt, producția naturală înregistrată a fost de 600 —1 000 kg/ha crap. Ea a variat astfel în heleștee : heleșteul de reproducere 1 200 kg/ha „ nr. 1 600-1 000 „ „ „2 450— 650 „ „ „ 3 400— 600 „ canalul de evacuare 650 „ Aceste cifre nu pot fi considerate ca maximul posibil. Noi credem că ele pot fi depășite prin metode culturale agropiscicole îmbunătățite. Productivitatea naturală mărită de pînă acum a heleșteelor de la Dridu s-a obținut prin următoarele măsuri: a) scurgerea heleșteelor în timpul iernii, prin rotație pe baza unui grafic studiat astfel, încît o dată la trei ani fiecare heleșteu să fie secat pe timpul iernii (octombrie-februarie); b) inundarea timpurie a heleșteelor (februarie sau începutul lui martie); c) menținerea apei stagnante în heleștee în martie-mai; d) crearea unui curent de apă permanent, în iunie-.septembrie de cel puțin 3 1/s/ha și ridicarea nivelului apei la maximum posibil; e) cosirea și smulgerea vegetației în toată perioada vegetativă și așezarea ei în apă de-a lungul digurilor; f) împrăștierea în apă, în toată perioada vegetativă, a cîte 10 kg/ha superfosfat pe lună. POPULAREA, FURAJAREA ȘI PRODUCȚIA HELEȘTEELOR Heleșteele Gospodăriei Agricole Colective ,,30 Decembrie” au fost populate în anul 1960 cu un amestec de specii de pești de proveniență diferită, și anume: crap, caracudă, caras argintiu, babușcă, roșioară șî lin. Ponderea principală a avut-o specia crap, și anume 65—70%. Pro- ducția recoltată în toamna anului 1960 a fost de 300 —400 kg/ha. Fura- jele folosite (de regulă spărturi de grîu și gozuri nemăcinate) au fost de' bună calitate, însă în cantitate insuficientă și distribuite nerațional. în anul 1961 heleșteele nr. 2 și 3 au fost populate cu materialul de care dispunea gospodăria, adică amestecul de specii și crapul de prove- niență diferită. Heleșteul nr. 1, însă, a fost populat cu reproducători de crap’aduși în vederea obținerii unor metiși, heterozis cunoscut din încru- cișările făcute în anii anteriori la Stațiunea piscicolă Nucet și la heleșteele de la Dumbrava—Sibiu. Astfel, femelele au fost aduse de la Sibiu iar masculii din lacul Siut- ghiol (s-au adus 5 femele de crap de la Sibiu și 4 masculi de la Siutghiol). în zilele de 8—10.V s-a observat ecloziunea puilor de crap. în luna mai au fost aduși și 8 masculi de crap din Dunăre. (Hîrșova). S-a obținut o nouă generație de crapi. Puii din prima generație au crescut repede și, la pescuirile de probă făcute lunar, s-a observat o creștere bună. în luna octombrie, din heleșteul nr. 1 s-au recoltat 60 000 CO+ în greutate de 60 — 120 g bucata — greutate totală 4 200 kg sau 4 200 : 7=600 kg/ha. în heleșteele nr. 2 și 3, unde reproducerea a fost mai puțin supra- vegheată, folosind reproducători de proveniență diferită și necunoscuți ca origine, puii au avut o greutate de 35 —70 g bucata iar producția la ha a fost de 350—400 kg (tabelul nr. 5). în anul 1961 producția de pește (crap și celelalte specii care repre- zentau 18-20% la heleșteul nr. 1) a fost de 9 460 kg, din care puii de o vară au cîntărit 4 200 kg și crapul de două veri (Cl+), 5 260 kg; producția realizată la ha a fost de 9 460-1 200 =^8 260 : 7 = 1 180 kg/ha. Heleș- teul nr. 3, unde popularea a fost mai deasă, a produs la ha 4 600 — 720 = 3 880 : 2,250 = 1 724 kg/ha. în total s-au recoltat 19 860 kg din care, scăzînd 2 700 kg greutatea peștilor la populare, rămîn 16 860 kg. Produc- ția medie de crap la ha a fost 16 800 * 13,25 = 1 270 kg. Pentru această producție s-au folosit 41 419 kg de furaje (spărturi de grîu). în anul 1962 heleșteul nr. 1 a fost populat cu 14 000 de exemplare crap 01 și 100 000 de alevini din heleșteul de reproducere. S-au recoltat în total 10 245 — 1 280 = 8 965 : 7 = 1 287 kg/ha, din care pui 720 kg/ha. în heleșteul nr. 2 s-au recoltat 5 940 kg, scăzînd 720 kg puiet, greutatea peștelui populat este de 5 220 : 4 = 1 305 kg/ha. în heleșteul hr. 3 s-au recoltat 3 814 - 740 = 3 074 : 2,250 = 1.360 kg/ha. Producția medie pentru toate trei heleșteele a fost de 20 000 — 2 776 = 17 224 :12,250 = 1 406' kg/ha. Pentru a se obține această producție au fost folosite doar 19 889 kg furaje (cantitate calculată după valoarea nutritivă a furajelor din anul 1961, gozuri și boabe sparte de grîu). De aceea, în 1962, cu o cantitate de furaje pe jumătate, s-a obținut o producție mai mare decît în anul 1961. în anul 1961 au fost distribuite 41 419 kg spărturi de grîu de bună cali- tate, pe cînd în anul 1962, 19 889 kg gozuri și spărturi de grîu, de cali- tate inferioară, comparativ cu celălalt an. Rezultatele obținute se datoresc măririi continue a producției naturale, care a dus la scăderea prețului 436 TH. BUȘNIȚĂ și COLABORATORI 18 STUDIUL HIDROBIOLOGIC ȘI PISCICOL AL HELEȘTEELOR Tabelul Date privitoare la popularea, recolta și 19 6 1 heleșteul data popularii popularea recoltarea furaje folosite kg observații numățul exemplarelor kg numărul exemplarelor kg Reproducere (3 900 m2) —. . — — — consumul de furaje pe luni (kg) mai 2 925 iunie 11 450 iulie 12 920 august 14124 Nr. 1 (7 ha) 23.IV 12 600 CI 1 200 10 500 C1 + . 450-700 g 60 000 CO + 60-120 g 9 460 21 882 Nr. 2 (4 ha) 23. IV 7 200 CI 780 6 000 C1 + 350-500 g 40 000 CO + 35-70 g 5 800 12 504 Nr. 3 (2,2500 ha) 23. IV 4 050 CI 720 3 600 C1 + 350-500 g remonți 1 200 — 2 000 g 20,000 CO+ 30-70 g 4 600 7 033 Total 23 850 2 700 19 860 41 419 1 de cost al peștelui. Dacă în 1960 prețul de cost a fost de 4,50 lei kg, în anul 1961 a scăzut la 3,50 lei, iar în, anul 1962 la 2,80 lei kg. Toate cheltuielile de investiții au fost amortizate în trei ani iar beneficiul net în anul 1962 a fost de 72 000 lei. De aici rezultă că prin creșterea crapului în heleștee cu apă pompată din rîu se sporește rentabilitatea, fiind totodată de un real folos pentru dezvoltarea economică a gospodăriilor agricole. REZULTATELE OBȚINUTE, DISCUȚII ȘI CONCLUZII în heleșteele Gospodăriei Agricole Colective ,,30 Decembrie” din comuna Dridu s-au putut experimenta și verifica principiile stabilite și enunțate în introducerea prezentei lucrări. ’Construcția heleșteelor în lunca rar inundabilă a unui rîu, alimentate cu apă prin pompare, se realizează la un preț de cost ieftin, amortizabil nr. 5 furajarea crapului din heleșteele Dridu heleștul data popularii popularea recoltarea furaje folosite kg observații numărul exemplarelor kg numărul exemplarelor kg reproducere 15.IV 4opa b 1962 r, (b p. HjioMHpe h npy«ax). Phc. 7.:— Ko-neSaHne $nTonjianKTOHa b HjioMnpe h npygax b .Hpnfty, b niOHe h ceHTaSpe 1962 r. ETIJDE HYDROBIOLOGIQUE ET PISCICOLE DES ETANGS Ă EAU PUIS^E DES RIVIÎ1RES RfîSUMfî L’41evage de la cârpe dans des £tangs ă eau puisee des rivieres est un probleme relativemeht recent, aucune £tude hydrobiologique et pis- cicole de ce genre d’etangs n’ayant 6t6 effectu^e jusqu’ă l’heure actuelle. 4 - c. 3856 23 STUDIUL HIDROBIOLOGIC Șl PISCICOL AL HELEȘTEELOR 441 440 TH. BUȘNIȚÂ și COLABORATORI 22 En 1961 et 1962 un groupe de biologistes et de chimistes, en colla- boration avec le pisciculteur de l’Exploitation agricole collective « 30 De- cembre >> de Dridu (district d’Drziceni) a etudie du point de vue hydrochi- mique, hydrobiologique et piscicole, tant les etangs amdnages par la Eerme collective que les eaux de ce secteur de la riviere lalomitza. II a et6 etabli qu’au point de vue chimique les eaux de la lalomitza sont productives et determinent une evolution favorable des processus biologiques dans les eaux accumulees dans les etangs. Le phytoplancton et le zooplancton ont evolue de maniere a assu- rer une production naturelle de cârpe, beaucoup plus 41ev4e que dans les etangs ou les barrages ă eau courante. On a £tudi£ les associations de macrophytes et leur utilisation comme engrais vert. Par l’application de cet engrais combini avec du super- phosphate, on a obtenu une productivite naturelle allant jusqu’ă 1 000 kg de cârpe par ha. En y ajoutant des fourrages a bon marchd, tels que du ble egruge, des detritus m^nagers, on a obtenu jusqu’ă 2 000 kg de cârpe par ha. Afin d’obtenir, dans les conditions vari^es des etangs, une am6- lioration de l’âlevage de la cârpe, on a utili se l’h^t^rosis entre la cârpe de culture et la cârpe naturelle du Siutghiol. On a obtenu de cette maniere une cârpe metisse âgee d’un £t6, pesant de 80 â 250 g ă partir d’une popu- lation d’une densit? de 10 000 ă 20 000 individus par ha, ainsi que des carpes âgâes de deux etes — 1 600 individus par ha — d’un poids de 500 ă 950 g, et des carpes âg6es de trois 6t6s — 50 — 60 individus par ha — d’un poids de 2 200 ă 3 200 g, ce qui met en dvidence la superiorite de l’&evage de la cârpe hâterosis par rapport ă la cârpe de culture. 3. Bușnită Th., Folosirea rațională a îngrășămintelor în piscicultură, Ind. alim. (produse animale), 1960, VIII, 2. 4. — Folosirea vegetației acvatice ca îngrășămînt în heleștee și bălți amenajate, BuL Inst. cerc, pisc., 1958, 2. 5. Busnită Th., Enăceanu Virginia și Rosca Gr., Folosirea azotului ca îngrășămînt în piscicultură, în Probleme actuale de biologie și științe agricole, Edit. Acad. R.P.R.. București, 1960. 6. DRĂGĂBANU ST., Vasilescu-Rarinca ELENA și Stoina T., Contribuții la studiul fizico- chimic al apelor Dunării inferioare în sectorul romînesc, Bul. Inst. cerc. pisc.,. 1960, 4. 7. Enăceanu Virginia, Cercetări hidrobiologice în iazul Moara Domnească, Bul. Inst. cerc., pisc., 1950, 1, 69 — 100. 8. Gavrilescu N. și Popovici Paraschiva, Analiza chimică aplicată la hidro biolog ie și' ape piscicole, Edit. de stat, București, 1953. 9. Nicolau Aurelia, Cercetări asupra asociației planctonului în iazurile Brănești nr. 1 și nr. 3, Bul. Inst. cerc, pisc., 1951, 1, 81 — 111. 10. POPESCU ECAterina, Studiul hidrobiologic și piscicol al bălții Obilești-Ilfov, Bul. Inst. cerc, pisc., 1950, 1, 15 — 62. 11. Popovici Paraschiva, Productivitatea și fertilitatea fundului iazurilor și heleșteelor, Bul; Inst. cerc, pisc., 1950, 4, 27—40. 12. Straus H., Lucrări practice de igienă generală și comunală, Edit. medicală, Bucureștji, 1957. 13. Vasiliu D. G. et Nicolau Aurelia, Contributions ă la connaissance de la variation qualitative et guantitative du plankton des bassins de Nucet au cours de l’annee 1949, ' Anal. Inst. cerc, pisc., 1944—1947, III. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Esquisee des etangs de l’Exploitation agricole collective «30 Ddcembresf de Dridu. Fig. 2. — Variation de la teneur en substances en suspension (S) et en matieres organi- ques (O), en 1962 (lalomitza et etangs). Fig. 3. — Variation de la teneur en nitrates et en phosphates, en 1962 (lalomitza et dtangs). Fig. 4. — Variation dela teneur en chlore, sulfate et sodium, en 1962 (lalomitza et etangs). Fig. 5. — Variation dela teneur en calcium et magnesium, en 1962 (lalomitza et etangs). Fig. 6. — Variation de la teneur en azoțe organique et en phosphore organique, en 1962 (lalomitza et etangs). Fig. 7. — Variation du phytoplancton dans la riviere lalomitza et les etangs de Dridii, en juin et septembre 1962. BIBLIOGRAFIE 1. BOmer A., Juckenack A. u. Fillmans. J., Handbuch der Lebensmittelchemie, Berlin, 1940, III. 2. Botnariuc N. și Beldescu S., Monografia complexului de bălți Crapina—Jijila, Hidrobio- logia, 1961, II, 161-242. NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BIOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI DIN COLORADO (LEPTINOTARSA DECEMLINEATA SA\) ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE C. MANOLACHE MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. GH. BOGULEANU, I. ȘANDRU și C. BERATLIEF Comunicare prezentată In ședința din 8 iulie 1963 Deși s-au publicat numeroase lucrări asupra biologiei, ecologiei și combaterii gîndacului din Colorado (Leptinotarsa decemUneata Say), to- tuși în ultimii ani au apărut în această direcție în diferite țări noi con- tribuții valoroase, cuprinzînd aspecte teoretice și practice (4), (6), (13), (14), (16), (29), (30), (42), (50), (51), (52) etc. Prin aplicarea în unele țări a unui număr mare de tratamente și prin folosirea pe scară largă ani de-a rîhdul a aceluiași tip de insecticid (mai ales a produselor pe bază de DDT), în doze mari sau subletale, s-au ridicat o serie de probleme în legătură cu reziduurile de insecticide la car- tof, reducerea eficacității insecticidelor si a rezistentei insectelor (7), (23), (24), (25), (26), (27),’(28), (53) etc. Față de această situație în prezent, se caută în diferite țări să se sta- y bilească noi și variate metode de combatere a gîndacului din Colorado prid.mijloace chimice și biologice (32), (33), (35), (36), (38), (39), (40), (48), (49), (50) etc. în țara noastră cercetările asupra gîndacului din Colorado sînt de abia în prima etapă și ele au început în cadrul Institutului de cercetări agronomice din anul 1958. Primele rezultate au fost publicate în anul 1960. (35). în continuare, s-au verificat și urmărit între anii 1960 și 1962 la Sta-;, țiunea experimentală agricolă Lovrin ca și în regiunea București, regiune» infestată în ultimii ani, și alte aspecte cu privire la biologia și combaterea gîndacului din Colorado. " 444 C. MANOLACHE și COLABORATORI RĂSPÎNDIREA GÎNDACULUI DIN COLORADO De la primele focare semnalate în anul 1952 (34) în regiunea Mara- mureș (corn. Săpînța, r. Sighet) și care au fost lichidate, insecta a pătruns, din nou în țara noastră din R. P. Ungară și R.S.F. Iugoslavia în anii 1955 și 1956, cuprinzînd mai multe raioane din vestul țării. Treptat, pînă în anul 1962 s-a răspîndit în toate regiunile. Cea mai mare extindere a avut-o în anul 1960, cînd datorită condițiilor ecologice favorabile a pătruns și în celelalte regiuni neinfestate (Argeș, București, Bacău, Ploiești, o parte din Galați, Brașov și regiunea Mureș-Autonomă Maghiară). Ultimele ra- ioane, Măcin și Tulcea (reg. Dobrogea) au fost infestate în anul 1962 (fig. 1). . METODA DE LUCRU Observațiile privind biologia gîndacului din Colorado (ponta, incubația, apariția larvelor^ retragerea larvelor pentru transformare, stadiul de nimfă etc.) an fost urmărite în condiții de laborator în vase de creștere și în cîmp, în cuști de creștere. Pentru unele aspecte s-au efectuat observații direct în cîmp, în parcele experimentale. Experiențele noastre de combatere pe cale chimică din ultimii ani au fost orientate în următoarele direcții principale : a) Stabilirea în continuare a eficacității unor noi produse insecticide indigene și din import. b) Stabilirea epocilor optime de aplicare a tratamentelor și mai ales a reducerii numărului lor. Pentru stabilirea eficacității diferitelor preparate insecticide s-au efectuat o serie de experiențe în cuști de creștere sau pe parcele mici, cu produse pe bază de DDT, lindan, dieldrin, aldrin, endrin și organo-fosforice, din import sau indigene. La insecticidele experimentate în cuștile de creștere sau pe parcele de 10—25 m2, în 3 repetiții, a fost urmărită mortalitatea la adulții hibernanți, la larvele din generația l-a și a II-a în diferite stadii, precum și la noii adulți. Numărul de insecte folosite într-o variantă a oscilat între 300 și 500 de adulți și 1 000 de larve. Mortalitatea la fiecare insecticid a fost analizată după 6, 12, 24, 48 și 72 de ore. REZULTATE DEȚINUTE CERCETĂRI BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE Hibernarea. în cercetările noastre anterioare ($5) s-a menționat că adnlții retrași pentru hibernare aparțin atît la generația l-a cît și la generația a II-a. După rezultatele obținute în ultimii 3 ani pe baza nu- meroaselor observații făcute în cuști de creștere s-a stabilit că aproape 50 % din adulții generației l-a retrași în vară își continuă perioada de estivație cu aceea de hibernare. Retragerea acestui procent mare de insecte în pe- ^InAacnhn Am ColoraAo (Leptinotarsa decemlineata Say) între anii 1952 și 1962. 446 C. MANOLACHE și COLABORATORI 4 .5 BIOLOGIA Șl COMBATEREA GÎNDACULUI E>IN COLORADO ÎN R.P.R. 447 rioada de esțivație a fost influențată în regiunea Banat în anii 1961 și 1962 de temperaturile ridicate și seceta excesivă din timpul verii. în aceas- tă perioadă, la Lovrin (Banat) temperaturile atmosferice maxime au fost cuprinse între 30 și 37°C, iar temperaturile de la suprafața solului au atins valorile de 50 și 55°C. în ceea ce privește adîncimea de hibernare a adulților, datele noa- stre au arătat că pe solurile de tip aluvionar și nisipos aceasta a variat între 10 și 90 cm. Astfel, în solurile aluvionare adîncimea maximă la care s-au retras adulții a fost de 30 cm, majoritatea la 10—15 cm. în schimb, în so- lurile nisipoase adulții au ajuns pînă la 90 cm, cu o densitate maximă între 35 și 40 cm, în funcție de gradul de tasare a solului. în toți anii de observații s-a constatat că adulții din generația a Il-a se găseau retrași pentru hibernare la adîncimi mai mari decît cei din ge- nerația l-a. De remarcat este că adulții retrași în sol la adîncimi mai mari, între 70 și 90 cm, pot să-și prelungească mult timp diapauza de hibernare,, în anumite condiții chiar de la un an la altul. Această situație a fost constatată de noi în anii 1960 și 1961. Adulții retrași în toamna anului 1960 (luna septembrie).nu au apărut în primăvara anului 1961, ci au rămas în continuare în diapauză tot timpul verii, fiind găsiți în viață și în oc- tombrie 1961, deci după 13 luni. Acest fapt prezintă o însemnătate deo- sebită, deoarece insectele rămase în diapauză pot fi considerate ca rezerve de infestare. Obișnuit, hibernarea are loc în locuri măi uscate, fiind evitate tere- nurile joase și umede. Temperaturile scăzute ale solului, sub 0°C, la adîn- cimea de 10 —40 cm au avut un efect negativ asupra adulților. Astfel, în cursul lunii februarie 1960 temperaturile din sol la adîncimea de 10 — 20 cm, cuprinse între —0,1 și. —6,3°C, pe 0 perioadă de 12 zile, au dis- trus peste 40 % din insecte. - / - în iarna anului 1961 —1962, la Lovrin, mortalitatea a fost cuprinsă între 38 și 54%; temperaturile din sol la adîncimea de 20—45 cm au os- cilat la sfîrșitul lunii decembrie 1961 între — 1,2 și —2,8°C, iar în lunile următoare : ianuarie, februarie și unele zile ale lunii martie 1962 în majo- ritate între 1,2 și 2,7°C. Dintre adulții găsiți morți, 12—24% au fost pa- razitați de Beauveria. Apariția adulților hibernanți în primăvară. Din observațiile efectuate pe timp de 4 ani (1959—1962) la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin, s-a constatat că aparițiile adulților hibernanți au avut loc în a 3-a decadă a lunii martie sau a 2-a decadă alunii aprilie (tabelulnr. 1), prelungindu-se uneori pînă la sfîrșitul lunii mai. Analizîndu-se datele climatice la apariția adulților se constată că numai în primii 2 ani s-au înregistrat temperaturi peste pragul biologic, pe cînd în ultimii 2 ani temperaturile au fost.sub pragul biologic. Astfel, în anul 1961 temperatura medie zilnică la apariție (21.III) a fost de 4,4°C (fig. 2). Menționăm, însă, că înainte cu 10—12 zile'mediile zilnice de tem- peratură au fost în majoritate peste 10°C, cu maxime atmosferice cuprinse între 13,2 și 22,5°C și cu maxime la suprafața solului pînă la 37,5°C (ex- treme 23—37,5°C), Trebuie să arătăm că în lunile februarie și martie pînă la apariția primilor adulți precipitațiile au lipsit aproape complet, înre- gistrîndu-se doar 0,8 mm. Maximum de apariție a insectelor s-a constatat în a 3-a decadă a lunii aprilie. Temperaturile medii zilnice peste pragul biologic (11,2—17,9°C) s-au înregistrat de la începutul lunii aprilie, cu maxime pînă la 28°C, iar temperatura de la suprafața solului cu maxime pînă la 47,7°C. în anul 1962 adulții au părăsit locurile de hibernare începînd de la 13.IV, cînd temperatura medie atmosferică a fost de 9°C (sub pra- gul biologic). Mediile de temperaturi zilnice anterioare pe o perioadă de 12 zile au fost cuprinse însă între 6,2 și 13,1°C (fig. 2), cu maxime zilnice , Tabelul nr. 1 Apariția în primăvară a primilor adulti din locurile de hibernare la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin. în anii 1959 — 1963 Anul Tempe- ratura medie °C Temperatura aerului Temperatura solului la : Umidita- tea atmos- ferică 0/ /o Suma tempera- turilor efective °C Data apariției adulților maximă minimă 10 cm 20 cm 40 cm 1959 1960 1961 1962 12,5 11,0 4,4 9,0 17,0 15,5 14,5 11,5 7,0 9,8 -5,8 6,5 13,6 12,6 8,2 9,0 12,0 11,8 8,1 9,0 12,6 10,7 9,0 53 64 97 23,5 7,7 0,3 1,7 13.IV 31.III 21.III 13.IV pînă la 19°C, iar temperatura la suprafața solului a ajuns la 28,5°C; aceste, temperaturi au influențat desigur apariția adulților. în anii 1961 și 1962, temperaturile în sol pînă la 15 cm adîncime au prezentat în general variații mici (fig.. 2% Maximum de apariție a adulților hibernanți în anul 1962 a fost înregistrat la 15.V. Temperaturile medii zilnice, înregistrate cu 10—12 zile anterior, au variat între 14,5 și 21,7°C (temperatura maximă pînă la 27°C) și cele maxime la suprafața solului au oscilat între 32 și 44°C. Zborul de ■ migrare la adulții hibernanți a fost constatat de la sfîrșitul lunii aprilie, pînă în a 2-a decadă a lunii mai, atunci cînd temperaturile medii zilnice au trecut de 13,5—14°C. în aproape toți anii de observații, zborurile în. masă s-au înregistrat în zilele cu temperaturi medii peste 16—18°C, cu maxime cuprinse între 25 și 32°C. " Copulația. în anii 1960 și 1962, copulația la adulții hibernanți s-a înregistrat din a 3-a decadă a lunii aprilie, iar în ceilalți ani mai de vreme, în majoritatea cazurilor împerecherea începe din toamnă, la aproximativ două săptămîni de la apariție, și durează pînă la intrarea în diapauza de hibernare. Frecvent, aceasta are loc la temperaturi maxime, obișnuit între orele 13 și 17. La adulții de vară (generația l-a), faza precopulatorie a va- riat între 4 și 15 zile. Ponta. în toți anii de cercetare, la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin, primele ponte au fost observate de la sfîrșitul decadei a 3-a a lunii •448 BIOLOGIA Șl COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 449 Fig. 2. — Graficul variației temperaturilor atmosferice și ale solului în anii 1961 și 1962 la Lovrin (reg. Banat). aprilie și prima decadă a lunii mai. Menționăm că în unii ani primele ponte au fost înregistrate la temperaturi medii zilnice sub pragul biologic, cum a fost în anul 1960 (la 2.V, cu media zilnică de temperatură de 9,9°C) și în 1962 (la29.IV, cu temperatura medie zilnică de 10,3°C). în anul 1960 în cele 9 zile premergătoare pontei s-au înregistrat de asemenea tem- peraturi medii zilnice scăzute, cuprinse între 5,9 și 10,3°C, însă maximele au depășit 12°C, iar în perioada 9—>21.IV temperaturile medii zilnice au oscilat între 11,1 și 16,8°C. în anul 1962 cu 14 zile anterior pontei tem- peraturile medii zilnice au variat între 10,9 (o zi) și 20,8°C, majoritatea peste 16°C. în ceea ce privește temperaturile efective, însumate pînă la depu- nerea ouălor, sînt apropiate de datele menționate în literatură (30). Cu toate acestea, nu credem că ele pot fi folosite singure ca elemente pentru precizarea datei de pontă. Fenologic, după datele de la Lovrin, în anul 1962 adulții hibernanți au început depunerea ouălor cînd cireșul și prunul se găseau în plină în- florire. Majoritatea ouălor sînt depuse în etajul mijlociu al tufelor de car- tof ; s-au găsit ponte și pe alte plante cultivate sau spontane din familii, diferite, care se întîlnesc în culturile de cartof sau în împrejurimi. Printre acestea menționăm: AUium, Setaria, Sorghum halepense, Convolvulus, Rubus, Rquisetum, Cirsium etc. Sporadic s-au observat depuneri de ouă și pe bulgării de pămînt din apropierea tufelor de cartof, pe vrejii uscați etc. După observațiile noastre pe timp de 4 ani reiese că fecunditatea ;adulților din generațiile l-a și a II-a este mai redusă în comparație cu datele menționate în literatură de J. Feytaud în Franța (9), (10), (11), T. J er m y și G. Sar inger în B. P. Ungară (17), W. W9- gp r e k în B. P. Polonă (45), (46) etc. Astfel, maximum de ouă depus în anul 1962 de femelele hibernante a ajuns la 920, cu variații între 286 și 920, iar la femelele generației de vară a fost de 1 033. După cercetările lui T. J e r m y și G. Sâringer (17) ar exista •o corelație între numărul de ouă depuse și durata strălucirii soarelui. Acest fapt necesită încă observații. în ceea ce privește numărul de ouă dintr-o grupă, s-a constatat că -acesta variază de la an la an; la adulții hibernanți între 2 și 95, iar la .adulții de vară între 9 și 82. Incubația. între anii 1960 și 1962 în localitatea Lovrin durata de -dezvoltare a ouălor la ambele generații, în condiții naturale, a variat în limite mari, între 2 și 15 zile. Astfel, în anul 1960 la generația l-a (Lovrin), la temperaturi medii zilnice cuprinse între 16,8 și 26°C și umiditate rela- tivă între 50 și 76% durata incubației a oscilaț între 4 și 10 zile; în anul 1961 a oscilat între 13 și 15 zile, la temperaturi medii de 11,4—14,5°C și umiditate relativă de 61—92%, iar în anul 1962 între 4 și 13 zile, la temperaturi medii zilnice de 8,2—25,9°C și o umiditate de 60—98%. La generația a Il-a perioada de incubație a variat între 2 și 12 zile. Cea mai redusă durată s-a înregistrat în anul 1962, cînd incubația a fost de numai 2 zile, în condiții de temperaturi medii zilnice de 26,2—27°O 9 BIOLOGIA ȘI COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 451 450 C. MANOLACHE 5i COLABORATORI 8 și la o umiditate de 64—65%. Menționăm că maximele din aceste zile au fost cuprinse între 27,0 și 35,2°C. Dezvoltarea postembrionară. în anul 1960 apariția primelor larve din generația l-a a avut loc la începutul decadei a 3-a a lunii mai, cu maxi- mum de apariție în prima decadă a lunii iunie. Temperaturile medii zil- nice în această perioadă au fost cuprinse între 19,3 și 22,6°C, cu maxime pînă la 30,8°C. . - în anul 1961 apariția larvelor s-a înregistrat mult mai timpuriu,, la sfîrșitul lunii, aprilie (29.IV). însă larvele nu au supraviețuit datorită temperaturilor medii zilnice scăzute, din prima jumătate a lunii mai care au variat între 11,4 și 19,9°C (o singură zi), cu minime între 1,1 și 11,7°C. Apariția în masă a larvelor din această generație s-a observat la sfîrșitul lunii mai, la temperaturi medii zilnice de 17,8 și 20,4°C, cu maxime pînă la 31,4°O. în anul 1962 primele larve au apărut în a 2-a decadă a lunii mai (ll.V). în această perioadă temperatura a oscilat între 12,2 și 22,2°C, cu maxime pînă la 29,5°O. în acești ani sumă temperaturilor efective la apariția larvelor a variat între 71,8 și 109,7°C (tabelul nr. 2). Tabelul nr. -2 Durata dezvoltării diferitelor stadii ale gindacului din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say) în funcție de suma temperaturilor efective, la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin, în anii 1960—1963 Generația Stadiul Data apariției Suma temperaturilor efective (°C) 1960 1961' 1962 1960 1961 1962 ad. hibern. 31.III 21.III 13. IV 7,7 . 42,3 0,3 1,7 ponta . 2.V 15.IV 29. IV 42,7 69,0 l-a larve 21.V 29. IV ll.V 71,8 75,9 109,7 nimfe 4. VI 2.VI 28.V 204,8 202,8 213,0 adulți 17.VI 18.VI 17.VI 1 313,0 322,5 317,6 ponta 2.VII 5.VII 7. VII 423,0 . 524,1 478,7 . larve 9.VII 12.VII 13.VII 487,0 580,8 535,5 a II-a nimfe 22.VII 25.VII 27.VII 628,6 691,8 681,5 adulți 6.VIII 8. VIII 9.VIII 749,4 822,9 828,0 Durata dezvoltării larvare la generația l-a în cei 3 ani (1960—1962) a variat astfel: în 1960 între 17 și 22 de’ zile, în 1961 între 16 și 29 de zile și în 1962 între 14 și 23 de zile. La generația a II-a apariția larvelor, calendaristic, a avut loc la date mai apropiate decît-la generația l-a, și anume: la 9.VII.1960, la 12.VII.1961 și la 13.VII.1962. Maximum de apariție a larvelor la această generație s-a înregistrat în a 2-a decadă a lunii iulie și prima decadă a lunii august. Suma temperaturilor efective la apariția primelor larve din această generație a fost de 487°C în anul 1960, de 580°C, în anul 1961 și de 535,5°C în 1962 (tabelul nr. 2). Durata evoluției larvare la generația a II-a a fost în general mai .puțin variabilă decît la generația l-a, și anume: în anul 1960 de 15—20 de zile, în anul 1961 de 15-^21 de zile, iar în 1962, cu o vară extrem, de secetoasă, de 12 —16 zile. în privința duratei stadiilor larvare la generația l-a s-au înregistrat următoarele date : stadiul 1 (Lx) între 5 și 7 zile, stadiul 2 (L2) între 2 și 5 zile, stadiul 3 (L3) între 4 și 7 zile, stadiul 4 (LJ între 4 și 5 zile. Temperaturile medii zilnice în timpul dezvoltării stadiilor larvare au va- riat între 16 și 17°C, cu oscilații cuprinse între 12,9 și 22,l°O și maxime de 17,4 și 28,8°C, iar umiditatea relativă a fost de 46,5 și 58,3%. S-a observat că nu toate larvele provenite dintr-o singură pontă se retrag în aceeași zi pentru transformare. între primele larve eclozate și ultimele din aceeași grupă de ouă se ajunge uneori la o diferență pînă la 12 zile. Stadiul de nimfă. în anii 1960 și 1962 la Lovrin, retragerea primelor larve pentru transformare în nimfe a început la sfîrșitul lunii mai și prima decadă a lunii iunie, la temperaturi medii zilnice cuprinse între 19,2 și 27°C. Durata stadiului prenimfal în cei 3, ani de observații a variat la am- bele generații între 3 și 6 zile, la temperatura solului (la 10 cm adîncime) cuprinsă între 21,6— 27,5°C și la o umiditate medie a solului de -13,3%. Stadiul de nimfă în aceste condiții a durat 8—13 zile. Temperatura so- lului (la 10 cm adîncime) în timpul stadiului de nimfă a oscilat între 20,4 și 28;'j°C, frecvent între 24 și 25°C. în cei 3 ani, temperaturile efective înregistrate la apariția primelor, nimfe din generația l-a au fost: 204,8°C (1960), 202^8°O QL961) și 213°C (1962), iar la generația a II-a de 628,6, 691,8 și 681,5°C (^tabelul nr. 2). Apariția noilor adulți. Primii adulți din generația l-a au . apărut în general din a 2-a decadă a lunii iunie, după cum urmează: la 17.VI în anii 1960 și 1962 și la 18.VI în anul 1961, la temperaturi medii zilnice care au variat între 17,8 și 23,2°C. Apariția adulților din generația a Il-ă s-a înregistrat în prima decadă a lunii august, și anume la 6.VIII.1960, 8.VIII.1961 și 9.V11I.1962. Deci, atît adulții generației l-a cît și adulții din'generația a II-a aii apărut, în cei. 3 ani de observații la Lovrin, la date calendaristice foarte apropiate. Temperaturile medii zilnice în acești ani la apariția adulților au fost de 2.3,9, 26,3 și 24,4°C, iar temperaturile din sol în locurile de transformare (la adîncimea de 10 cm) au f ost apropi- ate (22,5 —24,4°C în luna iunie și 25,4 —27,0°C în luna august). Menționăm că la apariția noilor adulți se găsesc de asemenea ouă, larve și nimfe din generația l-a, iar uneori și adulți hibernanți, deci toate stadiile. Apariția adulților generației a II-a s-a continuat pînă în a 3-a de- cadă -a lunii august. Această eșalonare a apariției este datorită atît pontei prelungite, cît și neuniformității dezvoltării stadiilor, explicată și prin neomogenitatea fiziologică a larvelor. . Generații. în prezent, problema numărului de generații pare să fie clarificată în majoritatea țărilor din Europa unde a pătruns gîndacul din Colorado. în general, se menționează în Europa 1—3 generații (1), (2), (3), (11), (17), ('20), (31), (34), (43), (44), (45) etc. Recent, P. Ă. Pop o v (37) în B. P. Bulgaria, pe baza calculelor sumelor temperaturilor efective 452 C. MANOLACHE și COLABORATORI 1Q 11 BIOLOGIA ȘI COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 453 din diferite localități infestate, arată că ar exista 1 —4 generații. Desigur,, în această privință sînt necesare în continuare încă o serie de cercetări. După observațiile noastre efectuate în ultimii 3 ani la Lovrin (reg. Banat), în regiunea București, ca și în alte regiuni din țară, se confirmă existența a 2 generații complete în regiunile cu izotermele cuprinse între 8 și 11°C. în regiunile de cultura cartofului — montane și submontane — din datele privind temperatura rezultă că se dezvoltă o singură ge- nerație, faptele rămînînd să fie verificate și prin observații directe. Apa- riția unei a IlI-a generații parțiale (12) în unii ani este probabil cu totul accidentală1, deoarece temperaturile scăzute care survin începînd de la sfîrșitul lunii septembrie și în luna octombrie cu minime uneori sub 0°C și care au fost înregistrate în toți anii de observații la Lovrin, ca și în alte localități, distrug orice stadiu al acestei generații. Astfel, la Lovrin în cursul lunii septembrie, pe o perioadă de 6 zile, minimele au variat între 1,5 și 9,8°C (,1959). De altfel, în ceea ce privește existența unei a 111-a generații și observațiile din R. P. Ungară, efectuate de către J e r m y șiSâringer (17) etc., pe o perioadă mai îndelungată și în condiții climatice asemănătoare confirmă afirmațiile noastre. Plante atacate și pagube produse. Din observațiile de la Lovrin ca și din alte regiuni ale țării, s-a constatat în ultimii 3 ani că atacul s-a mani- festat în afară de cartofi, tot mai accentuat și la alte culturi de solanacee și mai ales la pătlăgelele vinete în răsadnițe și în cîmp. Aceste atacuri s-au înregistrat- în răsadnițe mai puternic în 1958, 1961, 1962(, ani cu primă- veri secetoase și calde, cînd adulții hibernanți, negăsind cartofi răsăriți sau samulastră de cartofi, au migrat la mari distanțe de locul de apariție și au invadat răsadnițele, producînd pagube la plantele de-abia răsărite, în cîmp, la vinete, gîhdami au atacat frunzele, vîrfurile de creștere și fructele, ceea ce confirmă și cercetările altor autori (11). Ardeii și pătlă- gelele roșii au fost atacate cu totul sporadic. La acestea din urmă, adulții și mai ales larvele au atacat îndeosebi tulpinile și pețiolurile, distrugînd numai epiderma, mai rar frunzele în întregime. Atacuri mai intense ale adulților de vară s-au înregistrat în Banat în anul 1961 și la unele plante ornamentale de grădină, ca floarea nopții (Nicotiana diata Link et Otto = N. affinis Moore). în multe grădini plan- tele au fost complet desfrunzite. Acest fapt s-a datorat lipsei plantelor de cartof, care erau complet uscate încă din luna iunie, în urma atacului de mană. în toamnă, adulții generației a II-a au atacat de asemenea solana- ceele cultivate, mai frecvent pătlăgelele vinete, fără a produce însă pier- deri. Aceste fapte denotă că insecta ar putea produce pagube accentuate în anumite condiții ecologice și la culturile de solanacee legumicole. La tutun, pînă în prezent, s-au înregistrat numai atacuri sporadice,, ceea ce confirmă și observațiile atît din R. P. Bulgaria cît și din alte țări (4), (18), (19), (37), (41). La această plantă, atacurile se manifestă la frunze la tulpini și pețioluri a fost distrusă numai epiderma. 1 După observațiile efectuate la Oradea de Floruțiu și Moțoi în anii 1958 și 1959, o parte din adulții generației a Il-a au depus ouă. Dintre plantele spontane atacate de larve și adulți cităm: Sola- nwn dulcamara L. și S. nigr'um L. L. M. 0 a s s (5) arată că în timpul mi- grației, larvele pot ataca și specii de Chenopodium și Amaranthus. în afară de solanaceele menționate, la noi nu au fost observate pînă în pre- zent alte plante-gazdă atacate, nici chiar în timpul migrațiilor. EXPERIMENTĂRI DE COMBATERE în ultimii 3 ani au apărut, în diferite țări, numeroase studii asupra combaterii gîndacului din Colorado și mai ales în legătură cu eficacitatea unor noi produse insecticide (8), (20), (21), (22), (33), (35), (48), (49) etc. O deosebită însemnătate se acordă actualmente în Europa și aclima- tizării unor specii prădătoare ca Perillus bioculatus F. și a unor paraziți: Doryphorop'haga doryphorae Riley, Megaselia rufipes Meig. etc. în tabelul nr. 3 sînt înfățișate datele privind mortalitatea atît la stadiile din generația l-a, cît și la cele din generația a Il-a la diferite concentrații de insecticide și cantități la ha, în cei 3 ani de observații (1960—1962). Din aceste date rezultă că cel mai ridicat procent de mor- talitate la toate stadiile s-a obținut la preparatele indigene : Duplitox 167 emulsionabil (DDT 16% 4-îindan 7%) în concentrație de 0,6%, 700 1 emulsie la ha, Duplitox 5 + 1,5, pulbere de prăfuit (DDT %% -j- lindan 1,5%) în cantitate de 25 kg/ha și la preparatele provenite din import: Aldrin 20, pulbere de prăfuit în cantitate de 20 kg/ha, Dieldrin 50 (Shell), pulbere pentru suspensii 0,15%, 700 1 la ha. La aceste preparate mortalitatea a ajuns la 98—100%,după 48—72 de ore. Rezultate similare s-au obtinut și la un preparat pe bază de Endrin 20, în concentrație de 0,2%!. Adulții hibernanți și larvele în stadiile 3 și 4 (L3 și L4) au prezentat cea mai mare rezistență. Unele dintre preparatele menționate, ca Duplitox 5 +1,5, Dupli- tox 167 emulsionabil, Dieldrin 50 au acționat ca insecticide de șoc, în- registrîndu-se la adulți și la larvele din primele stadii o mortalitate de 100%, după 6—12 ore de la aplicarea tratamentului. A urmat apoi ca eficacitate Detox 25 emulsionabil (DDT 25%),. Thiodan etc. La preparatul Detox 5, pulbere pentru prăfuit cu talc, s-au obținut rezultate mai slabe decît la Detox 5 cu suport de caolin. în afară de încercarea eficacității insecticidelor menționate, s-au executat și experiențe cu un număr mai redus de insecticide urmărindu-se și producția de tuberculi, atît la cartofii timpurii, cît și la cei tîrzii, în ra- port" cu mortalitatea obținută la diferitele stadii ale insectei (adulți hi- bernanți, noii adulți și larve), la ambele generații. în tabelul nr.’ 4 sînt prezentate rezultatele obținute în combaterea gîndacului din Colorado la cartofii timpurii (roz de vară) la Stațiunea ex- perimentală agricolă Lovrin, prin aplicarea cîte unui tratament adulților 1 în experimentările de combatere au fost încercate cu rezultate bune și alte preparate pe bază de lindan, preparate, de tip Sevin etc. 454 13 BIOLOGIA ȘI COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 455 Tabelai Rezultatele experiențelor de combatere a gîndacului din Colorado (Lepiinotarsa decemlineata Concentrația 1 9 Produsul folosit de folosire sau canti- tatea la- ha Stadiul 6* morta 12 Generația Detox 25 emulsionabil Detox 5 (DDT 5% cu talc) Detox 5 (DDT 5% cu caolin) Duplitox 167 emulsioiîabil (DDT 16% + lindan 7%) Duplitox 5 + 1,5 (DDT 5% + lindan 1,5%) Dieldrin 50% pulbere pentru suspensii (Merck) Thiodan emulsionabil Thiodan pulbere Detox 25 emulsionabil DDT 10% pulbere pentru suspensii (Gesarol) Detox 5 (DDT 5% cu talc) Duplitox 5 + 1,5 (DDT 5% + lindan 1,5%) Duplitox 167 emulsionabil (DDT 16 % + lindan 7 %) Toxaphen 1,0 % 35 kg 35 kg 0,6 % 20-25 kg 0,15-0,2 % 0,15% 30 kg 1,00% 1,5 % 35 kg 20-25 kg 0,6 % . 0,1 % ad. hibern. >9 9 9 99 99 99 larve 99 99 99 99 99 9 92 37 19 97 43 Ge 14 100 90 .40 32 48 100 82 nerația Detox 25 emulsionatjil Detox 5 (DDT 5% cu talc) Duplitox 167 emulsionabil (DDT 16% + lindan 7%) Duplitox 5 + 1,5 (DDT 5% + lindan 1,5%) Dieldrin 50% pulbere pentru suspensii (Merck) Aldrin 20% pulbere- Detox 25 emulsionabil Detox 5 (DDT 5%) Duplitox 167 emulsionabil (DDT 16 % + lindan 7 %) Duplitox 5+ 1,5 (DDT 5% -f- lindan 1,5%) Dieldrin 50% pulbere pentru suspensii (Merck) 1,0 % 35 kg 0,6 % 20-25 kg 0,15-0,2% 20 kg 1,0 % 35 kg 0,6 % 20-25 kg 0,15-0,2% ad. vară 99 99 99 99 larve 99 99 99 99 32 67 54 14 74 81 84 50 4 78 84 86 44 45 85 93 98 * Cifrele din aceste coloane reprezintă ore. Tabelul nr. 4 decemlineata Rezultatele experiențelor de combatere a gîndacului djn Colorado (Le^in^lat îa^artoV experimentală agricolă Lovrin, In anii 1960—1Q63, un tratam Say) la Stațiunea timpurii Produsul folosit Concentrația de folosire Mortalitatea Producția relativă (%) sau canti- tatea la ha O/ /o ^1960 1961 1962 Adulj Martor Detox 25 emulsionabil Detox 5 Duplitox 5+1,5 Dieldrin 50% (Merck) Duplitox 167 emulsionabil DetoX 25 emulsionabil Detox 5 Duplitox 5 + 1,5 Dieldrin 50% (Merck) . Duplitox 16 7 emulsionabil fi hibernanți ( 1,0 % 35 kg 20-25 kg 0,15-0,2% 0,6 % Larve (gener 1,0 % 35 kg 20-25 kg 0,15 — 0,2% 0,6 % generația a II 70-100 79-100 100 100 100 ația l-a) 100 90-100 100 100 100 -a) 100 190 164 177 220 223 162 194 213 100 129 167 110 109 118 117 100 287 281 287 321 334 257 235 240 349 312 nr. 3 Say) efectuate la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin, în anii Î960—1963 6 0 19 6 1 19 6 2 litatea (%) mortalitatea (%) mortalitatea (%) 24 | 48 72 6 | 12 | 24 | 48 72 6 12 | 24 | 48 72 l-a 50 61 100 45 47 85 96 , — — 84 90 100 53 67 81 — — — — 60 96 100 — ■ — .— ,— — — — — — 32 81 98 — — — 64 64 79 98 100 91 100 .— .— <— — — ' — 98 100 — — — 66 100 •— — —, 100 — ' .— 77 93 100 • — — 100 — — — — — — 62 76 87 98 100 — — — — — — — — 55 79 86 94 100 — — — ■ •— • —. 58 68 100 91 100 — — — 67 67 100 — ■—■ 78 79 79 — — — — — — .— — — — 50 71 88 89 89 90 98 , 100 13 13 96 96 100 — ■ •— — 100 — — — — 82 100 — . — — .— — — — — — — 100 — — — — 82 84 85 — . — — — — . — — — — — a Il-a 57 77 100 — — 52 79 96 33 — 71 86 100 11 19 73 33 — 51 66 87 21 — 76 95 100 95 98 99 — — •— — — 92 100 — — — 92 100 — 88 97 100 — — 23 ■— 80 99 100 91 100 —- 100 — — — — 80 97 100 — — — — — — — — • — — 94 100 — — — 83 92 100 91 100 — — — 38 100 — — ■— 67 ' 73 89 100 — — — 83 92 100 — ■ — 100 — • — — — — — 98 100 — — — 100 — — 100 — -— .— — 89 100 — — — 100 — . — 100 — — — — 99 100 — — — hibernanți și larvelor în primele stadii (In și L2). Din aceste date se cons- tată că cele mai eficiente rezultate s-au obținut, atît în ceea ce privește mortalitatea cît și producția relativă de tuberculi la ha, cu preparatele Duplitox 167 emulsionabil în concentrație de 0,6%, Duplitox 5 +1,5 pulbere pentru prăfuit în cantitate de 25 kg/ha și Dieldrin pentru sus- pensii 50, în concentrație de 0,2%. A urmat apoi Detox 25 emulsionabil în concentrație de 1%. Astfel, producția relativă la preparatul Dieldrin 50 pentru suspensii aplicat în combaterea adulților hibernanți a variat în cei 3 ani între 167 și 321%, la Duplitox 5+1,5 pulbere de prăfuit în 2 ani de experimentare între 177 și 287%, iar la Duplitox 167 emulsio- nabil în anul 1962 producția relativă a ajuns la 334%, mai mare decît la preparatul Dieldrin. Din tratamentele de combatere a larvelor rezultă de asemenea că cele mai bune rezultate s-au obținut la aceleași preparate : Dieldrin, Du- plitox 167 emulsionabil și Duplitox 5+1,5 pulbere de prăfuit, după care a urmat Detox 25 emulsionabil (tabelul nr. 4). în anul 1962 experiențe asemănătoare s-au executat și la G.A.S. Domnești (reg. București), aplicîndu-se un singur tratament cartofilor 5 — c. 3856 456 C. MANOLACHE și COLABORATORI 14 timpurii (soiul Giihlbaba). Tratamentul a fost aplicat la apariția larvelor din primele stadii și La predominante) și adulților hibernanți. După cum reiese din tabelul nr. 5 cea mai mare eficiență s-a obținut la următoa- rele preparate : concentratul Duplitox 167 emulsionabil, la care procentul de mortalitate a larvelor și adulților a oscilat după 24 de ore între 98 și 100%, iar producțiile relative între 237 și 240%. Un procent mai scăzut de mortalitate pînă la 98 după 48 de ore s-a înregistrat la preparatul Detox 25 emuslionabil; în schimb, producția relativă la acest preparat a fost cu puțin mai ridicată (246%) decît la preparatele Duplitox. Tabelul nr. 5 Rezultatele experiențelor de combatere a gîndacului din Colorado [Leptinotarsa âeeemlineata Say) la G.A.S. Domnești (reg. București), in anul 1968 Produsul folosit Concentrația % Mortalitatea (%) Producția relativă 0/ /o adulți larve 24 de ore 48 de ore 24 de ore 48 de ore Martor — . 100 Dieldrin 50% suspensie 0,2 98 100 100 — 226 Sevin pulbere suspensie 0,2 100 — 100 — 236 Thiodan 30 % pulbere suspensie 0,3 92 99 100 — 179 Detox 25 emulsionabil 1,0 81 93 95 98 246 Duplitox 167 emulsionabil 0,6 100 — 100 — 237 în tratamentele executate la G.A.S. Domnești s-a remarcat și un produs de tip Sevin (N metil-naftil-carbamat) — Pantrin Cela, pulbere pentru suspensie, în concentrație de 0,2 și 0,3% ; prin aplicarea acestuia mortalitatea larvelor și adulților după 24 de ore a fost de 100%, iar pro- ducția relativă 236%, deci apropiată de aceea a produsului Duplitox. emulsionabil. După cum se cunoaște, preparatele de tip Sevin au fost do- vedite în ultimii 2 ani ca eficiente chiar pentru rasele rezistente ale gîn- dacului din Colorado. De asemenea o importanță deosebită se acordă actualmente și pre- paratelor de tip Thiodan (preparate organo-fosforice cu sulf). în figura 3 sînt reprezentate rezultatele experiențelor de comba- tere efectuate între anii 1961 și 1962 la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin, prin aplicarea a 1—4 tratamente la cartofii tîrzii (Ackersăgen).. Din acest grafic se constată că în anul 1961, prin aplicarea unui singur tra- tament de combatere a larvelor din stadiile 1 și 2, generația l-a, producția relativă la diferite preparate a oscilat între 108 și 171%, cea mai mare înregistrîndu-se la preparatul Dieldrin 50 pentru suspensii. Experiențele cu 2 —4 tratamente s-au efectuat în diferite combinații,, cu scopul de a se preciza momentele optime pentru aplicare în producție. Astfel, în varianta cu 2 tratamente primul a fost efectuat la apariția adul- ților hibernanți și un al 2-lea la apariția larvelor din stadiile 1 și 2 (Lj și L2) ale generației l-a. în a 2-a variantă s-a aplicat un tratament adul- ților hibernanți și un al 2-lea celor de vară. în a 3-a variantă, un tratament 1Q61 458 C. MANOLACHE și COLABORATORI '< BIOLOGIA Șl COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 459 larvelor din generația l-a și un al 2-lea adulților de vară. în ultima va- riantă s-a aplicat un tratament larvelor din generația l-a și un al 2-lea celor din generația a II-a (stadiile 1 și 2). Din datele acestor variante reiese că cele mai bune rezultate, concretizate prin producția relativă ca și prin mortalitatea insectei, frecvența și intensitatea atacului, s-au obținut prin tratamentele aplicate la larvele în primele stadii ale generației l-a si la adultii de vară, la care producția relativă a variat între 186 și 227%. Prin aplicarea a 3 și 4 tratamente adulților și larvelor (fig. 3), s-au obținut rezultate apropiate. în anul 1962 s-au executat aceleași variante cu 1—4 tratamente. Din datele cuprinse în figura 3 se constată, de asemenea, că cele mai efi- ciente rezultate s-au obținut la aplicarea a 2 tratamente cu preparatele Duplitox 167 emulsionabil și Dieldrin 50, larvelor (Li și La) generației l-a si noilor adulti. La aceste tratamente producția relativă a oscilat între 871 și 877'%.’ La variantele cu 3 și 4 tratamente rezultatele privind mortalitatea, frecvența și intensitatea atacului, precum și producția relativă au fost și în acest an mult apropiate de cele cu 2 tratamente, astfel încît nu se poate afirma că prin aplicarea unui număr mai mare de tratamente (3—4) se obțin rezultate mult superioare. Deci, din punct de vedere economic nu se justifică folosirea a 3 și 4 tratamente. Rezultatele de la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin din anii 1960—1962 confirmă întrutotul cercetările din 1959—1960 și arată că pentru cartofii țîrzii se pot recomanda în combaterea gîndacului din Colo- rado numai 2 tratamente în loc de 3—4, indicate pînă în prezent. Pe baza observațiilor din anii 1959—1962 în regiunea Banat, cu condiții climatice normale, cele 2 tratamente se pot aplica astfel: primul începînd din a 2-a jumătate a lunii mai, cînd predomină larvele din sta- diile 1 și 2, și al 2-lea la sfîrșitul decadei l-a și începutul celei de-a 2-a a lunii iulie (la adulți din generația l-a și larve din generația a II-a). în cazuri de invazii reduse este suficient chiar și un singur trata- ment aplicat la apariția larvelor în masă (Lj și La) din generația l-a, cu unul din preparatele : Duplitox 167 emulsionabil, Dieldrin 50 pentru sus- pensii în concentrație de 0,2%, Duplitox 5 -f- 1,5 pulbere pentru prăfuit sau Detox 25 emulsionabil în concentrație de 1%. La aplicarea a 2 tratamente cartofilor tîrzii este necesar să se folo- sească pentru fiecare tratament produse diferite. în general, la primul tratament sa va folosi un produs emulsionabil, ca Duplitox 167 sau Detox 25, iar la al 2-lea un produs de prăfuit, Duplitox 5 + 1,5, sau pentru sus- pensii, Dieldrin 50, ori un alt produs asemănător. Prin executarea unui număr redus de tratamente la epocile fixate se înlătură și pericolul reziduurilor de substanțe toxice la tuberculi. De ;altfel, la analizele de reziduuri efectuate (15) s-a dovedit că la aplicarea nhiar a 4 tratamente cu preparatul Dieldrin 50 (500 g substanță activă la hectar) și la date apropiate, cantitățile de substanță găsite în tuberculi n-au depășit limita de toleranță admisă (0,1 mg/kg). Acest fapt dovedește că se pot aplica tratamente cu Dieldrin fără nici un pericol (tabelul nr. 6). Tabelul nr. 6 Reziduurile în tuberculii de cartofi la variantele tratate cu Dieldrin Varianta Data aplicării tratamentului Cantitatea totală de principiu activ aplicată g/ha Dieldrin găsit mg/kg 2 tratamente 4.VII 20.VII 1 000 29 81 34 0,03 0,08 0,03 m = 48 0,05 3 tratamente 4.VII 20.VII 28.VII 1 500 121 106 17 0,12 0,11 0,02 m=81 0,08 4 tratamente 4.VII 20.VII 28.VII 2 000 146 65 94 0,15 0,07 0,09 4.VIII m=101 0,10 Folosind tratamentele cu Dieldrin 50, Duplitox 167 emulsionabil și Duplitox 5 + 1,5 pentru prăfuit, menționăm că în urma numeroaselor analize organoleptice efectuate cartofilor preparați sub diferite forme nu s-a constatat nici o alterare a gustului sau mirosului. CONCLUZII Din cercetările efectuate asupra biologiei și combaterii gîndacului din Colorado în ultimii 3 ani (1960—1962) se desprind următoarele concluzii : 1. Extinderea generalizată a gîndacului din Colorado {Leptinotarsa decernlineata Say) pe teritoriul țării noastre s-a desfășurat în timp de 10 ani (1952 — 1962). Cea mai mare infestare s-a înregistrat în anul 1960, an cu condiții optime pentru dezvoltarea acestei insecte. 2. Gîndacul din Colorado prezintă în țara noastră, în regiunile cu izotermele cuprinse între 8 și 11°C, două generații anuale; o a treia gene- rație nu este posibil să se dezvolte decît excepțional și parțial, datorită temperaturilor scăzute (sub pragul biologic) care se înregistrează începînd din luna septembrie și ajungînd în luna octombrie în cele mai multe re- giuni la minime sub 0°C. în regiunile montane și submontane de cultura cartofului există numai o singură generație. 460 c- MANOLACHE și COLABORATORI 18 19 BIOLOGIA Șl COMBATEREA GÎNDACULUI DIN COLORADO ÎN R.P.R. 461 3. Hibernarea gîndacului din Colorado are loc ca adulți atît din prima generație (aproximativ 50%), cît și din generația a II-a. Adînci- mea de hibernare poate să ajungă în solurile ușoare (nisipoase) pînă la 70—90 cm. Temperaturile scăzute din sol în timpul iernii cuprinse între —1 și 2°C la adîncimea de 20 —40 cm, unde hibernează majoritatea insectelor, pot distruge 30—40% din adulții hibernanți. 4. în combaterea gîndacului din Colorado cele mai bune rezultate - s-au obținut folosind următoarele produse : Duplitox 167 emulsionabil (DDT 16% + lindan 7%), în concentrație de 0,6%, Dieldrin 50 (Shell), în concentrație de 0,2%, Duplitox 5 + 1,5 (DDT 5 % + lindan 1,5%) pulbere pentru prăfuit, în cantitate de 20 —25 kg/ha, și Detox 25 emulsio- nabil (DDT 25%) în concentrație de 1%. O atenție deosebită pentru producție trebuie acordată de asemenea și produselor de tip Thiodan și Sevin. Mortalitatea la diferite stadii (adulți și larve) la majoritatea prepa- ratelor menționate a variat între 92 și 100 %, după 48 de ore de la apli- carea tratamentului. 5. în ceea ce privește numărul de tratamente și momentul optim de aplicare a lor, putem recomanda următoarele : a} Pentru cartofii timpurii este suficient un singur tratament exe- cutat la apariția larvelor din stadiile 1 și 2 (Lt și L2), generația l-a. &) în cazul cartofilor tîrzii, pentru a se evita orice fel de pierderi, sînt necesare 2 tratamente : primul aplicat la apariția larvelor din stadiile 1 și 2 (Lj și L2), generația l-a, iar al 2-lea la apariția în masă a adulților de vară și a larvelor din generația a II-a, în stadiile 1 și 2 (Lx și L2). La cartofii tîrzii este necesară alternarea tratamentelor, și anume primul să se aplice cu un produs emulsionabil (Detox 25, Duplitox 167), iar al 2-lea cu un produs de suspensii sau pulbere pentru prăfuit (Duplitox 5 + 1,5, Dieldrin). 6. Prin numărul redus de tratamente se înlătură pericolul de rezi- duuri la tuberculii de cartofi și nu se imprimă miros sau gust deosebit cartofilor tratați. HOBblE JțAHHLIE K HSyHEHHlO BHOJIOrMM KOJIOPA/ÎCKOFO WKA (LEPTINOTARSA DECEMLINEATA SAY> 14 BOPbBA C MM B PyMblHGKOfî HAPO^HOÎÎ PECnyBJIMKE PE3IOME PacnpocTpanenne KOJiopa;qcKoro ntyna b PyMHHCKofi Haponnoft PecnyâjiHKe nponcxo^njio b Teuenne 10 jieT (c 1952 no 1962 rr.), npnneM nanGoJiee cnjisnoe eapanteune 3thm BpeflHTejieM naOjiio+ajiocB b 1960 r.. Korjța ycjroBnn ero pașBMTnn Sbijim onTBMajibHHMn. B PHP KOJiopaflCKHii myK MeeT jțBa noKOJieHUH b ro^y b pafionax c roflOBtiMii naoTepMaMH MesKpy 8 n 11°C. Uimit coBepmeiiHo b hckjiiohm- tcjibhbix cjiynaux bosmojkho TaKîKe h passnTue TpeTtero Henojmoro hoho- jiennn. SnMyiOT nan jnyKn nepBoro nonoaienun (npiiMepHo 50%), Tan n înyKH BToporo noKOJiennn. CMepTHOCTB BBpocjitix jnyKOB bo BpeMH an- MOBKB BOXORUT flO 30-----40% M BBIBBIBaeTCH nOHnHWHHBIMlI 3MMHHMH T6M- neparypaMM na rjiyOnne bhmobkh. B 6ops6e c 3tmm bm^om nanjiynînne pesyjiBTaTBi naira onpBicKHBannn npenapaTaMH îțynjmTonc 167 (/Î^T 16% + jînn^an 7%) b 0,6% koh- ițeHTpamni, Jțn3Ji,n;pHH0M 50 (IlIejiJi) b Bnfle «ycra Hain cycnensniî b 0,2% KOHLțenTpannn, a Tan^ne n onsumBamiH îțynjiMTOKCOM 5 + 1,5 (îțJțT 5% + ■ - ' ' PE3IOME ’ Ha ocHOBannn flK^^epenuiipoBaHHoro anarinBa nKpH n rncTOJrorn- uecKoro kohtpojih hbbhmkob Jieiița b nepiioji;, npe;qniecTByioiD,iiBi paBMHO- nîemno’(b 1959—1961 rr.), aBTop ycTanoBUJi, bto pâ3BMTne hojiobmx* npo- ayKTOB B HMHHMKaX npOHCXO^HT HeOȘHOBpeMeHHO (pBC. 1 M 3) y 90% CaMOK aîoro BUfla, BCJieflCTBMe aero m poMeTaHne nponcxoflUT b 2—3 npneMa, nau m y napna [11]. . .. . ’.GȚaTHCTMHecKne aaHHBie,. nacaiomnecn KOjinnecTBenHoro h KanecT- Bennoro cocTasa wpLi (no BeJiHunne n cîjjyKType) b nimHBKax (radjumti JVe 1 n3), noKasLiBaioT, uto b nepBbinnpneM BMMeTMBaeTcn ot 71,3 ao94,1 %r b 474 MIHAI PAPADOPOL. 10 li DESPRE CARACTERUL PONTEI PLĂTICII PESCUITE ÎN DELTA DUNĂRII 475 cpeflneM 80% Bcero KOJiHnecTBa hkphhok noKOJiennH cooTBeTCTByiomero roșa. HespeJian nKpa, npeflCTaBJimoiiiaH coâoiî ot 5,9 ao 28,7% aâcojnoT- hoh njio^OBnTocTB caMOK ho nepBoro nKpoMOTaHUH, oâpasyeT coSoft BTopyio m, hto Menee sepoHTHO, TpeTbio nopqnH, BtiMOTLiBaoMue hosjko b ohhh hjih HBa npneMa. V He6ojiBinoro nncjia caMOK (7,7% HccjieflOBaHHbix ocoCeii cospeBaHne HKpi»i nponcxoHHT oHHOBpeMOHHo, a hi pOMeraHne nponcxo^HT b o^hh npneM, kbk Gbijio oTMeneno CtipoBaTCKoiî [16], y «oHCKoro Jieipa. IIo npoqeHTy HecospeBineiî no nepBoro HKpoMeTaHHH HCKpti, Bbipa- ffîaioraeMy cTenenb hjih hw noKasaTejib nopn,HOHHocTH ee HppoMeTaHHH (no A. B. JlyKHHy), Jiem hb JțejibTbi Jl(yHaH oTJiHnaeTCH ot THnHUHoii $opMbi (fi,, brama L.) H3 qeHTpajibHHx h ceBepo-eBponeiîcKHx OacceiinoB, a TaKîKe h ot apajio-KacnnHCKoft paccbi (A. brama orientalis) hs Bojiph h ApaubCKoro Mopn (TaSjnnța JX® 2). HacTOHipne HccjienoBaHHH, coemoctho c npenbinymiiMH paSoTaMH aBTopa [12], [13], hohojihhiot cBeneHHH no 6ho- JIOPHH paBMHOJKOHHH Jieilța B BOflaX PHP H BMeCTO C TOM nOflTBepîKnaiOT BbiBOHM n. H. naBJioBa [14], cornacno rotopbim HynaiicKHH jiemnpeg- CTaBjmeT coGoft noHEnn — A. brama danubii n. ssp. Pavlov, 1956. OB'BHGHEHHE PHCVHKOB Pnc. 1. — Hhhhhk c&mkh Jiența b IV CTa^HH coapesaHna (n-nnna 6ea xboctobopo naiaBHHKa 32,1 cm, sec 900 r), BbiJiOBJieHHoiî no pa3MHOHîeHHH (2.IV.1961 r.) b ^țeaihTe AyaaH: a — HftpeKJieTKn hohth spejitie c hwjitkom; b — obophtbi c BaKyoJiHpnoii phto- nnasMofi; c — MOJiontie obopbtm c 6a3o$HJH>Hoft pHTonJiasMofi (06. x 6; ok. 6). Puc. 2.—Hhhhhk cbmkh Jiența c $0JiJiHKyjiaMH b coctohhhu aTpeann (ftjiHHa Oes xboctobopo HJiaBHHKa 39,9 cm, boc 1 340 r), BwioBJieHHoii nocjie HepecTa (14.VIL 1961 r.) b flenbTe HyHaa: . c h d— MoJioflMe oBoițHTH c Oaao^HJibHoft ițHTonJiasMoii b $ase pocTa; e— ^OJIJIHKyJI B COCTOHHHH HpOHBHHyBIHeftCH aTpesnn (06. X 6; OK. 6). 1 Phc. 3.—Hhhhhk caMKH Jieipa b III CTa^HH cospesaHHH (nainna 6es xboctobopo njiaBHHKa 28 cm, Bec 455 r), BtuioBJieHHoii b fleJiBTe Aynaa (19.IX.1961 r.): b — obophtm c OaiecTanjHMH BaKyojiHMH no Bceii ițHTonjiasMe; c — oborhth b 6ojiee paHHHX CTaunax c pacnoJioîKeHHBiMH b 1—2 pana no nepa^epan OjiecTHipHMH BaKyojiHMH; d — Monontie oboiihtm b nanane $a3ti pocTa, c hht6hchbho Oaso^HJibnoft pHTonjiasMoil (o6. x 6; ok. 6). SUR LE CARACTERE DE LA PONTE CHEZ LA BRÎjME - ABRAMIS BRAMA DANUBII PAVLOV - PÎUH^E DANS LE DELTA DU DANUBE RfiSUME Sur la base de l’analyse quantitative diffGrentielle des ceufs et de 1’examen histologique de l’ovaire de breme 6tudiăe au cours de la pâriode prdcedant la reproduction (19.59—1961), l’auteur a etabli que le develop- pement des dlements g^nitaux dans l’ovaire . a lieu de maniere asynchrone (fig. 1 et 3) chez plus de 90 % des femelles de cette espâce et qu’en consu- quence la ponte de leurs oeufs a lieu en 2 —3 portions ou pontes, tout comme chez la cârpe [11], Selon les donn^es statistiques concernant le nombre, les dimensions et la structure (tableaux 1 et 3) des oeufs dans l’ovaire, il resulte que la , premiere portion ou ponte comprend 77,4% en moyenne (71,3 ă 94,1%) du nombre total d’oeufs de la feconditc absolue. Les oeufs immatures repre- sentant le reste de 5,9 ă 28,7%, soit 2.2,6% en moyenne de la feconditd absolue des femelles avant la premiere ponte, vont constituer la deuxieme et moins probablement la troisieme portion, qui sera d^posde en deux â trois pontes ult&cieures. Chez un petit-nombre de femelles (7,7% du lot etudie), la maturation des ovocytes se deroule de maniere asynchrone, leur ponte ayant lieu une seule fois, tout comme chez la breme du Don, selon les observations de Syrovatskaîa [16]. D’apres le pourcentage des oeufs immatures avant la premiere ponte, qui exprime le degre ou l’indice d’asynchronisme ou de fractionnement de la ponte (dans l’acception d’A. V. Loukine), la breme du Delta du Danube se distingue des individus de la forme typique (A. brama L.) des bassins du centre et du nord de l’Europe et de ceux de la race aralo-cas- pienne (A. brama orientalis) du Volga et de l’Aral (tableau 2). Le prdsent travail sur la ponte de la breme, ainsi que nos recherches antdrieures [12], [13] achevent l’iâtude de la biologie de la reproduction de la breme des eaux roumaines, tout en confirmant l’opinion de P. I. Pavlov [14], ă savoir que la breme du Danube infdrieur repr^sente une race differenciee — A. brama danubii n. ssp. Pavlov, 19,56. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1 A et B, — Ovaire de brâme au IV3 stade de maturation (longueur sans queu&' 32,1 cm, poids 900 g) pâchăe avant la reproduction (2.IV.1961) dans le Delta du Danube: a, ovules presque mârs avec vitellus ; b, ovocytes â cytoplasma vacuolaire; d, ovocytes jeunes ă cytoplasma basophile (ob. 6 x ; oc. 6). Fig. 2. — Ovaire de br^me pechee aprâs la reproduction (12.VII.1961) dans le Delta du Danube, â follicules ovariens atresies (longueur sans queue 39,9 cm, poids 1 340 g); c et d, ovocytes jeunes â cytoplasma basophile dans la phase de croissance; e, follicule en atrăsie avancee. (ob. 6 x ; oc. 6). Fig. 3. — Ovaire de br^me au IIIe stade de maturation (longueur sans queue 28 cm, poids 455 g), pechee dans le Delta du Danube (19.IX.1961) : b, ovocytes â vacuoles luisantes dans tout le cytoplasma ; c, ovocytes en stades plus precoces â vacuoles luisantes en 1—2 ran- gees periph^rique; d, ovocytes jeunes au debut de la phase de croissance avec cytoplasma in- tensdment basophile (ob. 6 x ; oc. 6). BIBLIOGRAFIE 1. Antipa GR., Fauna ihtiologică a Romtniei, Acad. Rom., București, 1909. 2. BEPr JI. C., Pbi6bi npecHbix eod CCCP u conpedejibHbix cmpan, K. H. Han. BHHOPX, JleHHHrpan, 1932, 1948. 3. Cărăușit s., Tratat de ihtiologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1952. 4. HPnrHH II. A., IIopqxioHHoe uKpoMemauue y Kapnoebix pu6, Hbb. BHHOPX, 1939, XXI. 476 MIHAI PAPADOPOL 5. flPHrnH n. A., UoAoebie yuKJibi u nepecm pbi6, Hsb. BHHOPX, 1949, XXVIII. 6. — O nojtoebix uccjtedoeaHunx pa3MHo^cenun pu6, Hsb. BHHOPX, 1952, XXX. 7. Leonte V., Cercetări iii Delta Dunării și-Razelm privind reproducerea crapului, șalăului și plăticii în anul 1958, Bul. I.G.P., 1959, 1. 8. JlYKlîH A. B., SacucuMocmb njiodoeumocmu pbi6 u xapăKmepa ux UKpoMemaHun om ycjioeuu o6umaH,ua, H3B. AKafl. HayK CCCP, c. Shoji., 1948, 5. 9. MEHEH B. A., K eonpocy o eodoeoM i^ukm usMeneRun, muuhukog nocmucmbix pbi6, Hbb. Ana/i;. nayK CCCP, c. 6hoji., 1939, 3. 10. MOPO3OBA IL H., Jleuț ApajibcKoeo Mopfi (Abramis brama orientalis Berg) Hbb. BHHOPX, 1952, XXX., 11. Papadopol M., Contribuții la cunoașterea biologiei reproducerii crapului (Cyprinus carpio L.) din Delta Dunării, Com. Soc. șt. nat.-geogr., 1961 — 1963, 2. 12. — Despre prolificitatea plăticii (Abramis brama L.) pescuită în Delta Dunării și ana- liza dinamicii ei în ontogeneză, Anal rom.-sov., seria biologie, 1962, t. 13. — Date noi privind biologia reproducerii plăticii (Abramis brama L.) în Dunărea in- ferioară, St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, XIV, 3. 14. IlABJlOB H. H., JJpudyHaucKuu jieuț c cpaeHeHuu c duenponempoecKUM, 3ooji. ÎKypH., 1956, XXXV, 6. ,t 15. POPESCU L., Contribuții la cunoașterea biologiei plăticii — Abramis brama L. din Delta Dunării, Bul. I.C.P., 1958, 2. 16. CbIPOBATCKAH H. H., O mune UKpoMemaHun doncKoso jieuța, J^okji. Anafl. HayK CCCP, 1949, LXVI, 5. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII SIRFIDELOR (DIPTERA — SYRPHIDAE) ÎN R.P.R. DE VLADIMIR BRĂDESCU Comunicare prezentată de m. a. ionescu, membru corespondent al Academiei R P R., în ședința din 3 mai 1963 Primele mențiuni sumare asupra sirfidelor din țara noastră le găsim în lucrarea lui G. L. M a y r (7). Cercetările sirfidologice cele mai cupinzătoare le întreprinde P. M. gușter (18), (19), (20), (21), (22), (23). în 1959 apare post-mortem, tot în redactarea lui P. M. Ș u s t e r, fascicula Diptera — Syrp'hidae, în Fauna B.P.R. (24). Autorul moare înainte de a definitiva lucrarea, care apare astfel incompletă. Folosind lucrările amintite mai sus, ca și fascicula din Fauna P.P.P.^ fascicule care reprezintă îndrumătoare prețioase pentru continuarea cer- cetărilor zoologice în țara noastră, căutăm să urmărim mai îndeaproape problema răspîndirii geografice a sirfidelor. Materialul entomologie care formează obiectul prezentelor contri- buții provine din colectări făcute în anii 1960 și 1961 în vestul Munților Apuseni, și anume în cuprinsul bazinului superior al Crișului Alb (reg. Crișana). Colecția totalizează 493 de exemplare. Nota de față se referă la cercetarea a 281 de exemplare, prezcntînd astfel numai o parte din materialul colectat; se citează 20 specii în locali- tăți noi, dintre care 11 specii sînt citate acum pentru prima dată în cu- prinsul unității geomorfologice a Munților Apuseni. Eestul materialului va forma obiectul unei viitoare comunicări. Importanța economică a sirfidelor (afidofage; antofile-polenizatoare) justifică o preocupare atentă. 478 VLADIMIR BRĂDESCU 2 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII SIRFIDELOR ÎN R.P.R. 479 Referindu-ne la speciile citate în prezenta notă și în lumina datelor ce se cunosc pînă acum în legătură cu biologia acestor diptere, menționăm din localitățile cercetate următoarele genuri reprezentate prin specii afi- dofage: Melanostoma Schin., 1860, Xanthandrus Verr., 1901, Syrphus Fabr., 1775, Sphaerophoria St. Farg. et Serv., 1825, Olbiosyrphus Mik., 1897. Au fost identificate 9 specii afidofage, dintre care acele ale ge- nului Sphaerophoria St. Farg. et Serv., 1825, predomină liet prin marele număr de exemplare. Este vorba de Sphaerophoria scripta (L., 1758) și 8. menthastri (L., 1758). Cunoscîrid faptul că larvele răpitoare ale acestui grup de insecte se hrănesc mai ales cu afide și cu omizile mărunte de fluturi, putem aprecia importanța economică a acestora (6), (27). De asemenea speciile antofile-polenizatoare sînt bine reprezentate în regiune prin genurile Syrphus Fabr., 1775, Sphaerophoria St. Farg. et Serv., 1825 și Eristalis Latr., [1805—1806] (13). în literatura entomologică se menționează că din cele peste 5 200 de specii de plante de pe glob, a căror polenizare este efectuată de insecte, circa 900 sînt fecundate prin intermediul sirfidelor. în cadrul dipterelor, aportul sirf idelor în'acest proces este de 57% (27). Trebuie remarcată prezența în număr mare, în regiunea cercetată, și a speciei Eristalis tenax (L., 1758), formă posibil vectoare de boli infecțioase. LOCALITĂȚILE CERCETATE Zimbru (246 m); colectat în iulie —august 1960 și aprilie — mai 1961. Această localitate este situată pe pîrîul Zimbrului, afluent drept al Crișului Alb, la circa 10 km în amunte de confluență. Geografic ne situăm pe clina de sud-vest a Munților Codru-Moma. S-a colectat atît în cuprinsul vetrei satului cît și în diverse puncte care se înscriu pe o rază de circa 5 km; în lungul apelor curgătoare și în poienile din cuprinsul înălțimilor învecinate, la cote cuprinse între 255 și 460 m (pîrîul Pihodi; pîrîul Luștiului; cumpăna dintre pîraiele Luș- tiului și Zimbruțului, la cota 460 m; pîrîul Dulcelui; Dealul Moțului). Marea majoritate a exemplarelor au fost prinse pe plante ierbacee și din zbor. Dintre genurile de plante frecventate mai mult menționăm: Daucus L., Mentha L., Origanum L., Eanunculus L., Lythrum L., Caltha L., Grataegus L. Dintre esențele lemnoase în regiune, predomină fagul. Gurahonț (158 m); colectat în aprilie 1961. în această localitate am colectat în lunca Crișului Alb, pe un teren acoperit predominant cu Euphorbia L. Geografic ne situăm la limita nor- dică a Depresiunii Gurahonț. BRACHYOPINAE * 1. Rhingia rostrata (L., 1758) Un colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 18.VIII.1960. Lungimea : 9 mm. Două ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 27.IV și 3.V.1961. Lungimea • 8 —9 mm. Răspîndirea geografică : Europa. în R.P.R. • zona Mehadia — Băile-Herculane — Orșova — Turn u-Sever in (reg. Banat și Ol- tenia) (5); Oradea (reg. Crișana) (8); ^zuga (reg. Ploiești) (4); Moldo- vița — Ferăstrău (reg. Suceava) (24). 2. Rhingia campestris Meig., 1822 Patru 3$ colectați la Zimbru (reg. Crișana), la 19— 27. IV.1961. Lungimea: 8—9 mm. Cinci ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 20—27.IV și 3.V.1961. Lungimea 8—9 mm. Răspîndirea geografică: Europa. în R.P.R.: Onceasa — izvoarele Someșului Cald (reg. Cluj) (8); Azuga (reg. Ploiești) (4); Oradea și Masivul Bihariei (reg. Crișana, Cluj și Hunedoara) (26); Zlatna (reg. Hunedoara) (22); Grajduri (reg. Iași) (24). SYRPHINAE 3. Melanostoma mellinum (L., 1758) Un $ colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 21.VIII.1960. Lungimea : 7 mm. Cinci ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 5— 14.VIII.1960; o Ș colectată la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungimea: 7 mm. Răspîndirea geografică: Europa, Africa de nord, Asia, America, în R.P.R.: zona Mehadia - Băile-Herculane - Orșova - Turnu-Severin (reg. Banat și Oltenia) (5); Oradea, Aleșd, Beliu și Băița (reg. Crișana) (8); Ocna-Sibiului și Orlat (reg. Brașov) (16); Azuga (reg. Ploiești) (4); în Munții Șureanului, la Donea (1200-1300 m), Cîrpa (1314 m) și pe Rîu Mare (reg. Hunedoara) (9); Moldovița — Ferăstrău (reg. Suceava) (24). 4. Melanostoma scalare (Fabr., 1794) Patru Ș Ș colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 29 —31. VII și 5 —15. VÎI)I.196O ; o Ș colectată la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lun- gimea : 7—8 mm. Răspîndirea geografică: Europa, Asia, America, Noua Zelandă. în R.P.R.: Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); în Munții Cindrelului, la Duș (reg. Brașov) (16), (26); în Munții Bîrsei, pe Postăvaru (reg. Brașov) (16); Văculești (reg. Suceava) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. * Lucrarea de față, aflîndu-se sub tipar în momentul apariției recentelor ipoteze privind sistematica acestui grup de insecte, nu a putut fi pusă de acord cu acestea. VLADIMIR BRADESCU . 4 5 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII SIRFIDELOR IN R.P.R. 481 5. Xanthandrus comtus (Harr., 1776) O $ colectată la Zimbru (reg. Crișana), la 23.VIIJ.1960. Lungimea : 11 mm. Băspîndirea geografică: Europa. în B.P.B.: Mehadia și Orșova (reg Banat) (5), (26); Azuga (reg. Ploiești) (4) ; în Munții Șureanului, pe Bîu Mare (reg. Hunedoara). (9); Breazu și Bîrnova (reg. Iași) (20), (24); Zlatna (reg. Hunedoara) (22). 6. Syrphus bifasciatus Fabr., 1794 Un d1 colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 3.V.l961. Lungimea: 11 mm. Băspîndirea geografică: Europa. în B.P.B.: Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); Balta-Doamnei (reg. Ploiești) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. 7. Syrphus venustus Meig., 1822 Un 3 colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 24.IV.1961. Lungimea: 10 mm. O $ colectată la Zimbru (reg. Crișana), la 24.IV.196L. Lungimea : 11 mm. Băspîndirea geografică: Europa. în .B.P.B. : Azuga (reg. Plo- iești) (4); Schitul Durău (reg. Bacău) (21); Babadag (reg. Dobrogea) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. 8. Syrphus nitidicollis Meig., 1822 ' Un d colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 3.V.1961. Lungimea: 11 mm. Băspîndirea geografică: Europa, Japonia. în B.P.B.: Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); Bicaz (reg. Bacău) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. 9. Sphaerophoria scripta (L., 1758) Douăzeci și nouă colectați la Zimbru (reg. Crișana), la 2^—29. VII și 12—28.VIIț.l960; doi colectați la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungimea: 9—12 mm. Patruzeci și șapte colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 2'2—29.VII și 1—28.VIII.1960 și 22.1 V.l961; patru ȘȘ colectate la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungimea : 7 —10 mm. Băspîndirea geografică : toate continentele; necitată în Austra- lia. în B.P.B.: zona Mehadia — Băile-Herculane — Orșova — Turnu- Severin (reg. Banat și Oltenia) (5); Oradea, Aleșd, Beliu și Beiuș (reg. Crișana) (8); Sibiu, Orlat și Șura-Mică (reg. Brașov) (16); Azuga (reg. Ploiești) (4); Miroslava (reg. Iași) (18); Zlatna (reg. Hunedoara) (22); Nehoiașu (reg. Ploiești) (24). 10. Sphaerophoria menthastri (L., 1758) Opt colectați la Zimbru (reg. Crișana), la 29—31.VII și 5—21. VIII.1960; trei colectați la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.1V.1961. Lungimea: 8—9 mm. Șaisprezece ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 29—31 .VII și 5-— 21.VIIÎ.1960. Lungimea : 7 —8 mm. Băspîndirea geo- grafică : Europa, Asia, Japonia, America de Nord. în B.P.B.: Orlat (reg. Brașov) (16), (26); Azuga (reg. Ploiești) (4); Breazu și Miroslava (reg. lași) (18); Zlatna (reg. Hunedoara) (22); Nehoiașu și Brebu (reg. Ploiești) (24). 11. Olbiosyrphus laetus (Fabr., 1794) Un colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 3.V.1961. Lungimea: 12 mm. O Ș colectată la Zimbru (reg. Crișana), la 3.V.1961. Lungimea: 11 mm. Băspînairea geografică: Europa Centrala și partea meridională, în B.P.B. : Balta-Doamnei (reg. Ploiești) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. CHRYSOTOXINAE 12. Chrysotoxum caulum (Harr., 1776) Trei colectați la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungi- mea : 13 —14 mm. Băspîndirea geografică: Europa. în B.P.B.: Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); Ocna-Sibiului (reg. Brașov) (16), (26); în Munții Șureanului, pe Măgura (1500 m) și Oasa (1300 m) (reg. Hune- doara) (9)Miroslava și Bîrnova (reg. Iași) (18); Moldovița — Ferăstrău (reg. Suceava) (24). . .. Specie citată acum în Munții Apuseni. 13. Chrysotoxum intermedium Meig., 1822 Un colectat la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungimea : 13 mm. Băspîndirea geografică: Europa, Africa de nord, Asia Mică., in BPB : Cornereva, Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); Schitul Durău -- 840 m (reg. Bacău) (21); Zlatna (reg. Hunedoara) (22); Borsec (reg. Mureș-Autonomă Maghiară) (24). 14. Chrysotoxum vernale Loew, 1841 Un £ colectat la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961; un co- lectat la Zimbru (reg. Crișana), la 24.IV.1961. Lungimea : 11—12 mm. Băspîndirea geografică: Europa. în B.P.B.: Mehadia (reg. Banat) (5), 482 VLADIMIR BRĂDESCU 7 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA RĂSPÎNDIRII SIRFIDELOR ÎN R.P.R. 483 26); Oradea (reg. Crișana) (8), (26); Băița (reg. Crișana) (26); Șura- Mică și Cisnădioara (reg. Brașov) (16), (26); Zlatna (reg. Hunedoara) (22); Tarcău (reg. Bacău) (24). ERISTALINAE 15. Eristalis tenax (L., 1758) Patruzeci și trei colectați la Zimbru (reg. Crișana), la 28.VII.. 1960 și 14—28.VIII.1960. Lungimea: 13—15 mm. Patruzeci ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 28.VII și 1—28.VIII.1960. Lungimea • 13—16 mm. Băspîndirea geografică: specie ubicvistă. în B.P.B.: în toate regiunile (24). 16. Eristalis pertinax (Scop., 1763) Patruzeci colectați la Zimbru (reg. Crișana), la 2—23.VIJI.1960 și 24—27.IV și 3.V.1961. Lungimea: 13—16 mm. Șase ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 31.VII și 16-23.VIII.1960. Lungimea: 13—16 mm. Băspîndirea geografică:' Europa. în B.P.B*: Sibiu (reg. Brașov) (16), (26); Azuga (reg. Ploiești) (4); Tușnad (reg. Mureș-Autonomă Maghiară) (26); în Munții Șureanului, pe Bîu Mare (reg. Hunedoara) (9) Bîrnova (reg. Iași) (18) / Văculești și Gorovei (reg. Suceava) (24). : Specie citată acum în Munții Apuseni. 17. Eristalis horticola (Deg., 1776) Trei ȘȘ colectate la Zimbru (reg. Crișana), la 1 —23.VIII.1960. Lungimea: 12 mm. Băspîndirea geografică: Europa, Siberia, Africa de nord. în R.P.R.: Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (26); în Munții Șureanului, pe Măgura (J500 m) și la Hunedoara (reg. Hunedoara) (9) Sîngeri, Bîrnova și Grajduri (reg. Iași) (23), (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. 18. Eurinomya versicolor (Fabr., 1794) O Ș colectată la Gurahonț (reg. Crișana), la 23.IV.1961. Lungimea : 11 mm. Băspîndirea geografică: Europa, Asia Mică. în B.P.B.: Cîmpia Transilvaniei (reg. Cluj și Mureș-Autonomă Maghiară) (26); Grajduri (reg. Iași) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. MILESIINAE 19. Criorhina asilica (Fall., 1816) O Ș colectată la Zimbru (reg. Crișana), la 24.IV.1961. Lungimea: 12 mm. Băspîndirea geografică: Europa, Siberia, Japonia. în B.P.B.j Cornereva, Orșova și valea Cernei (reg. Banat) (5J, (26); Măgura de lîngă Cisnădioara (reg.Brașov) (16), (26); Baziaș (reg. Banat) (26); Șorogari (reg. Iași) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. 20. Xylota îemorata (L., 1758) Un $ colectat la Zimbru (reg. Crișana), la 4.V.1961. Lungimea: 12 mm, Băspîndirea geografică : Europa, Siberia, R.P.Chineză. în B.P.R. : Mehadia și Orșova (reg. Banat) (5), (.26); Sibiu și pe Măgura de lîngă Cisnădioara (reg. Brașov) (13), (26); în Munții Șureanului, la Bocitura — 1200 m (reg. Hunedoara) (9); Bîrnova (reg. Iași) (24). Specie citată acum în Munții Apuseni. K HByUEHHK) PACnPOCTPAHEHBH IțBETOHHBIX MYX (DIPTERA - SIRPHIDAE) B PHP . PE3IOME nepenHCJimoTCH 20 bm^ob ițBeTonHBix Myx (Syrphidae), oOnapyjKeH- HHX B HOBHX MeCTHOCTHX; H3 HHX 11 BH^OB yKaBbIBaiOTCH BHepBHe ftJIH reoMop^oJiornnecKon e^nnnubi SanaftHMX KapnaT. Vnasanane MecTnocrn naxo^HTcn b sana^Hoh nacTn stux rop (b Sacceftne Bepxnero Tenennn penii Kpmnyji-Aji6, Rpnniancnofi o6jiacTii). yKasbiBaeTcn xoBHhcTBennoe snanenue UBeTomiHx Myx nan a$ngo- (țaroB ii onHJiKTeJieii. CONTBIBUTION Â LA CONNAISSANCE DE LA B^PARTITION DES SYRPHIDES (DIPTERA - SYRPHIDAE) DE LA R.P. ROUMAINE RESUME On cite 20 especes de Syrphides dans des localites nouvelles, dont 11 especes pour la premiere fois dans le perimetre de l’unit6 geomorphologique des Monts Apuseni. Les localitâs sont situ^es ă l’ouest des Monts Apuseni (bassin sup^rieur du Crișul Alb — râgion de Crișana). On insiste sur l’importance economique des Syrphides aphidophages et anthophiles — pollinisateurs. 484 VLADIMIR BRĂDESCU BIBLIOGRAFIE 1. Baăkowska R., Syrphidae, in Klucze do oznaâzania owadăw Polski, Varșovia, 1963, XXVIII, 34. 2. Bezzi M. u. Stein P., Syrphidae, in Becker-Bezzi-Stein, Katalog der palâarktischen Dipteren, Budapesta, 1907, III. 3. Enderlein G., Diptera, in BROHMEr-Ehrmann-Ulmer, Die Tierwelt Mitteleuropas, Leipzig," 1936, VI, partea a III-a; 4. Fleck Ed., Die Dipteren Rumăniens, Bul. Soc. șt. Buc., 1904,'XIII, 1—2. 5. Kowarz F., Beitrag zur Dipteren-Fauna Ungarns, Verhandlungen der k.-k. zoologisch- botanischen Gesellschaft in’Wien, 1873, XXIII. 6. MAJICKH K., ?KypuajiKU (Syrphidae — Diptera) nojibCKUx mamp, b ^>Jiopa u c^ayna Kapnam, cGopHUK pa6om, Ak&3. nay'K CCCP, MocKBa, 1960. 7. Mayr G. L., Beitrăge zur Insektenfauna von Siebenburgen, Verhandlungen und Mit- teilungen des siebenbiirgischen Vereins fur Naturwissenschaften zu Hermanhstadt, 1853, IV, 8. . 8. MOCSARY S., Bihar es Hajdu Megyek hârtya-, ket-, reczes-, egyenes- es felrbpui, Budapesta/ 1876. 9. MOCZAr M., Adatok a Kudsiri havasok — M-ții Sebeșului rovarfaunăjăhoz, Rovartani kozlemânyek, Folia entomolbgica hungarica (Series nova), 1952, V, 5. 10. MUller A., Zur Kenntnis der Insektenfauna der Suddobrudscha, Verhandlungen und Mit- teilungen des siebenbiirgischen Vereins fur Naturwissenschaften zu Hermannstadt, 1929-1930, LXXIX—LXXX. . ‘ ’ 11. SACK P., Syrphidae, in Dahl, Die Tierwelt Deutschlands und der angrenzenden Meeresteile, Jena, 1930. - 12. — Syrphidae, in Lindner, Die Fliegen der, Palăarktischen Region, Stuttgart, 1932. 13. SĂNDULEAC E. și COSER A., Entomofauna polenizatoare din țara noastră, Natura, seria bio- logie, 1961, XIII, 3. 14. Schiner R., Die Fliegen (Diptera), in Fauna Austriaca, Viena, 1862. 15. CTAKEJIBEPr A. A.,Onpedejiwnejiu Myx eeponeucKouuacmu CCCP, JleHUHrpaji, 1933. 16. STROBL G., Siebenburgische Zweiflugler, Verhandlungen und Mitteilungen des siebenbiir- gischen Vereins fiir Naturwissenschaften zu Hermannstadt, 1896, XLVI. 17. SziLĂDY Z., Vber palăarktische Syrphiden, Ann. Mus. nat. Hung. (Pars zoologica), 1935 — 1940, XXIX-XXXIII. 18. " ȘUSTER P. M., Contribution ă la faune dipterologique de la Roumanie, Ann. Sci. de I’Univ.. de Jassy, 1926, XIV, 3-4. 19. — Contribution ă la faune syrphidologique de la Roumanie, Comptes rendus des săances de l’Acadămie des Sciences de Roumanie, București, 1936, I, 3. 20. — Syrphides de Roumanie, Bull. de la Sect. Sci., Acad. Roum., 1943, XXV, 9. , 21. — Beitrag zur Kenntnis der Schwebfliegen (Syrphiden) Rumăniens, Ann. Sci. de I’Univ. de Jassy, secția a 2-a, 1944, XXX, 1—2. 22. - — Dipteres des environs de Zlatna (Syrphides), Bul. de la Sect. Sci. Acad. Roum., '. 1946, XXVIII, 6. , 23. — Neuer Beitrag zur Kenntnis der Schwebfliegen (Syrphiden) Rumăniens, Bull. de la Sect. Sci. Acad. Roum., 1946, XXVIII, 10. ‘ 24. — Syrphidae, în Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, XI, 3. 25. TAPBUHCKH C. II. ii nJIABMJlE>mMKOB H. H., Onpedejiumejtu HaceKOMbix eepo- neiicKou uacmu CCCP, Mocnea, 1948. 26. THALHAMMER J., Diptera, in.Fauna Regni Hungariae, Budapesta, 1918, III. 27. 3HMHHA JI. B., Hoebie daimue no okojiosuu u (fiaynucmuKe Mcypua^oK (Diptera, Syrphidae) MocKoecKou . o6jiacmu, BiojiJieTeHb MOCKOBcnoro oOmeCTBa iicnbiTaTejieft npnpojțH, OT^eâi. 6HoJiornaecKnn, 1957, LXII, 4. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ. UN INTERESANT SCHIMB DE EXPERIENȚĂ ÎN PROBLEME DE ECOLOGIE EXPERIMENTALĂ A INSECTELOR între 7 și 28 iunie 1963,' cu ocazia unui schimb de experiență făcut cu Republica Demo- crată Germană, la Institutul de cercetări forestiere din Eberswalde, al Academiei de științe agricole din Berlin, precum și Ia alte institute, s-au putut urmări interesante lucrări expe- rimentale de ecologie a insectelor. La Institutul de cercetări forestiere din Eberswalde, la Secția de protecția forestieră împotriva dăunătorilor animali, condusă de prof. Dr. W. Kruel, una.dintre problemele care stau în atenția secției este cercetarea dăunătoriler mai importanți la conifeie (Pinus silvestris, Picea excelsa), și anume Bupalus pinearius L., Diprion pini L. etc. Această problemă este stu- diată de numeroși cercetători de la diferitele laboratoare, fiind tratate diversele aspecte legate de specificul fiecărui laborator. Astfel Laboratorul de formicide, condus de dr. Otto Dieter, studiază speciile genului Formica, valoroase din punct de vedere economic în combaterea biologică a dăunătorilor men- ționați. în vederea atingerii acestui scop s-a stabilit că dintre speciile genului Formica în R.D.G. sînt eficace 2 specii -..Formica polyctena Forst. și F. rufa L., prima avînd prioritate. în acest sens au fost făcute lucrări de laborator și de teren. — în cercetările de laborator, s-a studiat sub diferite aspecte biologia furnicii Formica . polyctena Forst. în colonii artificiale, orizontale și verticale. Cu ajutorul metodelor de marcare a indivizilor s-a putut urmări activitatea tuturor indivizilor din colonie, stabilindu-se atribuția ce revine unei lucrătoare în decursul vieții coloniei. De asemenea s-a putut cerceta nutriția cu diverse insecte, procentul de hrănire, consumul, grija față de progenituiă și de regină, curățe- nia în interiorul coloniei, depozitarea cadavrelor de lucrătoare într-un anumit loc etc. în același laborator se fac cercetări histologice asupra creierului și ochiului lucrătoarelor din diferitele grupe de indivizi specializate cu anumite munci în colonie, de asemenea metode pentru-cerce- tarea gradului de fecunditate a reginelor etc. Paralel cu observațiile de laborator se fac cerce- tări și în natură, privind coloniile de Formica polyctena marcate. — în legătură cu colonizarea artificială a pădurilor atacate în prealabil s-au luat unele măsuri deosebit de importante, și anume : Astfel speciile Formica polyctena Forst. și F. rufa L. sînt protejate de lege. Prin intermediul ocoalelor silvice și sub directa îndrumare a Laboratorului de formicide al Institutului de cercetări forestiere toate coloniile acestor specii sînt cartate, cunoscîndu-se- 486 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 2 cu precizie numărul lor pe tip de esențe forestiere etc. Pe baza cunoașterii focarelor de dăunare a insectelor Diprion pini L. și Bupalus pinearius L., precum și a altor dăunători, în fiecare pri- măvară (mai) se fac colonizări artificiale. Institutul dispune de mijloacele de transport necesare, ca și de personal auxiliar bine pregătit. Lucrările de colonizare se fac pe suprafețe de zeci și sute de ha, cu 50 m distanță între cuiburi. Metoda de colonizare artificială a furnicilor utilizate în combaterea biologică este folosită cu mult succes în numeroase țări din estul și vestul Europei. La recenta consfătuire a cerce- tărilor din domeniul forestier, care a avut loc la Moscova, s-a subliniat în numeroasele ra- poarte prezentate necesitatea introducerii pe scară largă a acestei metode în combaterea dăună- torilor din pădurile Uniunii Sovietice. Un alt aspect al problemei cercetate este cunoașterea biologiei fluturelui Bupalus pinea- rius L. în funcție de condițiile climatice, de rezistența pinului la atacul acestui dăunător. Obser- vații asupra apariției, frecvenței indivizilor pe sexe se fac direct în natură, îolosindu-se pentru aceasta anumite capcane lăsate din luna noiembrie pînă în iunie; de asemenea este urmărită înmulțirea dăunătorului (iunie), dezvoltarea lui în natură și în seră prin înmulțirea pe puieți de pin la diferite temperaturi și umidități, precum și în variante cu sol îngrășat corelate în același timp și cu starea fiziologică a plantei. Toate aceste aspecte permit o aprofundare multi- laterală a problemei cercetate. Aceeași problemă este urmărită și de Laboratorul de microbiologic al secției, care a stabilit că pupele și larvele de Bupalus pinearius L. și Diprion pini L. sînt parazitate de ciu- perca Poecelomyces farinosus. Pînă în prezent cercetările sînt numai în fază de experimentare în laborator, urmărindu-se ca în viitor să se combată dăunătorii' în natură, în pădurile atacate. Dar și Laboratorul de biocenoze din aceeași secție își aduce contribuția la rezolvarea proble- mei prin observarea frecvenței speciilor dăunătoare din martie pînă în octombrie în diferite biotopuri urmărindu-se dependența insectelor de flora spontană, legăturile trofice, stabili- rea unui echilibru dinamic al diferitelor insecte. Pentru colectarea materialului se folosesc diverse metode de captare. Datorită unei bune organizări a deplasării s-au putut vizita și alte instituții și labora- toare din R.D.G. ca : Laboratorul de entomologie al Universității din Rostock, condus de prof. dr. F. P. Miiller, specialist în sistematica și ecologia afidelor, care prin metode de creștere și încrucișări repetate a diferitelot specii (Acyrthosiphon pisum Harris) a reușit să obțină cîteva rase, în funcție de planta-gazdă. La Institutul pentru creșterea plantelor din Quedlinburg, în Laboratorul de entomologie condus de prof. dr.-J. Miiller am luat cunoștință de metodele de creștere a afidelor în condiții de laborator și seră. în laborator sînt cercetate afidele în termo- state la diferite temperaturi pentru a se vedea care este porțiunea din frunză cea mai favo- rabilă pentru dezvoltarea lui Aphis fabae Scop, pe frunze de Vicia faba; de asemenea se efectuează lucrări privind influența luminii asupra dezvoltării acestei specii și poziția pe care o ocupă pe diferitele frunze ale plantei. în seră șe fac numeroase cercetări asupra creșterii spe- ciei Aphis fabae pe diferite soiuri de Vicia faba pentru încercarea rezistenței lor în diverse variante cu sol îngrășat etc. Tot în condiții de seră se urmărește cercul de plante-gazdă propice dezvoltării lui Aphis fabae. La cicade se efectuează lucrări de fotoperiodism (Euscelis plebejus Fall.) pentru clarificarea poziției sistematice a acestei specii. în muzeele zoologice din Dresda și Berlin am avut posibilitatea să vedem colecțiile și speciile de formicide exotice din subfam. Dorylinae, precum și alte specii necunoscute conti- VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 487 nentului european. De asemenea la Institutul german de entomologie un accent deosebit este pus pe cercetările de sistematică și ecologie pentru rezolvarea problemelor de importanță practică în R.D.G. * Schimbul de experiență în R.D.G. a fost util și a permis cunoașterea problemelor, de ecologie experimentală la insecte și în special la speciile de formicide valoroase din punct de vedere practic, precum și un important schimb de publicații. De asemenea s-a contribuit la stabilirea unei și mai strînse colaborări în viitor în această direcție și a unor contacte deo- sebit de valoroase cu oameni de știință din această țară. Dinu Paraschivescu RECENZII EUGEN V. NICULESCU, LEPIDOPTERA — Fam. Pieridae (Fluturi), FAUNA R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1963, voi, XI, fasc. 6. De curînd a apărut în Editura Academiei R.P.R. fascicula a 6-a a volumului XI, colecția „Fauna R.P.R.”, tratînd Fam. Pieridae. Lucrarea se încadrează în planul general al „Faunei R.P.R.” atît prin caracterul de deter- minator pe care îl are, cît și prin concepția evoluționistă care a stat la baza tratării ■acestei familii. Lucrarea cuprinde 200 de pagini, 66 figuri și 13 planșe cu 52 de figuri. Ca și celelalte volume de faună, fascicula prezintă 2 părți. în prima parte sînt tratate probleme de ordin general; este studiată morfologia externă a acestor insecte, acordîndu-se o deosebită atenție descrierii armăturii genitale. Autorul dă date importante de reproducere și dezvoltare, de biologie, ecologie și răspîn- dire geografică, Avînd în vedere că speciile acestei familii prezintă diverse particularități biolcgice și ecologice în stare adultă ca și. în stadii preimaginale, autorul a căutat să explice o serie de fenomene biologice foarte importante ca migrația, numărul de generații și altele. Din punct de vedere filcgenetic și sistematic, autorul consideră că pieridele sînt situate între papilionide și nimfalide, avînd raporturi mai strînse cu papilionidele decît cu nimfalidele. Examinînd în mod comparativ structura speciilor aparținînd Ia cele trei familii, atît la imago cît și la larvercrisalide, autorul a constatat că pieridele au mai numeroase și impor- tante caractere comune cu papilionidele decît cu nimfalidele. Este de părere că cele trei familii au evoluat în mod independent și divergent din același strămoș comun. Familia pieride prezintă interes nu numai din punct de vedere științific, ci și practic, numărîndu-se printre grupurile cu importanță economică prin faptul că cuprinde cîteva specii care sînt dăunătoare la pomii fructiferi și culturile de varză (Aporia crataegi și Pieris brassicae). Avînd în vedere pagubele mari produse acestor culturi, autorul recomandă și mijloacele de combatere. Cea de-a doua parte a lucrării se ocupă de sistematica familiei Pieridae. Familia Pieridae, care cuprinde 8 genuri cu 18 specii, afe două subfamilii: Dismorphiinae Talbot, 1932 și Pierinae Swainson, 1840, ultima cu patru triburi: Euchloini Klots, 1930 ; Pierini Godman et Salvin, 1889; Coliadini Van Son, 1949 ; Gonepterygidi Vrty. corr. Niculescu. Spre deosebire de al ți cercetători, autorul consideră cel de-al patrulea trib, Goneptery- gidi, independent de tribul Coliadini cu care se aseamănă și între care există interesante forme intermediare. La fiecare trib este dată cheia de determinare a genurilor. 490 ' RECENZII 2 ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE Pentru specii sînt date caracterele morfologice ale adulților, descrierea stadiilor pieima- ginale, biologia, dimorfismul și-variabilitatea, generațiile anuale, filogenia și sistematica, răspîn- direa geografică și, Ia unele specii, importanța lor economică. Planșele de la sfîrșitul fasciculei ilustrează bogat fauna de Pieridae de la noi din țară, iar la fiecare specie în parte sînt figurate armăturile genitale și elementele caracteristice speciei respective. Considerăm că lucrarea de față constituie un important pas făcut pe drumul cunoașterii faunei de Pieridae de la noi din țară și totodată un exemplu pentru studierea altor grupe de lepidoptere. Floriana Niculescu STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XV 1963 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. ALBU PAULA, Chironomide (adulte) din bazinul Someșului și al Vișeului (Munții Rodnei) .................................................................. 2 223 BOȚEA FR., Contribuțiila studiul oligochetelor din peșterile din R.P.R. I (Oltenia) 3 343 BRĂDESCU VLADIMIR, Contribuții la cunoașterea răspîndirii sirfidelor (Di- ptera — Syrphidae} îri R.P.R.............................................. 4 477 BURLACU GH. și MATEI-VLĂDESCU CONSTANȚA, Cercetări asupra va- riației acțiunii dinamice specifice a alimentelor în funcție de cantitatea de । hrană ingerată de animale ................................................ 2 171 . BUȘNIȚĂ TH., PRUNESCU-ARION ELENA, BREZEANU GH., ZAMFIR V., BALTAC MARGARETA și ILIE MARIA, Studiul hidrobiologic și piscicol al heleșteelor cu apă pompată din rîu . . ................................ 4 418 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA și PETRESCU-RAIANU ANCA, Studiul localizării vitaminei C în țesuturi la Cyprinus carpio ..................... 4 397 CARAION FRANCISCA ELENĂ, Contribuții la cunoașterea faunei de ostra- code petricole din lungul litoralului romînesc (Agigea și Mangalia) ... t 45 CARAION FRANCISCA ELENA, Reprezentanți noi ai familiei Cytheridae (Os- tracoda — Podocopa) proveniți din apele pontice romînești ...... 3 319 CURE VICTORIA, Contribuții la cunoașterea tendipedidelor (larve) din sectorul romînesc al Dunării....................................................... 2 247 DINU M., PĂDURARU I. și NEDELNIUC V., Corelațiile funcționale ale tiroidei cu însușirile morfofiziologice în ontogenie la iepuri ...................... 1 29 DINU M., POPA L. și PĂDURARU I., Cercetări asupra corelației dintre starea funcțională a tiroidei și unele constante biochimice în serul sanguin și ficatul de iepure ............................;............................ 2 159 FLORESCU ST. și TĂCU A., Cercetări privind corelația colesterolemiei cu pro- ducția de lapte de vacă Bălțată romînească................................. 1 7 GODEANU STOICA, Contribuții la studiul rotiferilor din unele ape ale Munți- lor Bucegi (I) . . ....................................................... 3 365 KNECHTEL K. WILHELM, Studiu ecologic și fenologic asupra thysanopterelor din Dobrogea. Thysanoptere din regiunea Babadag............................. 3 281 LĂCĂTUȘU MATILDA, Noi contribuții la studiul'braconidelor din R.P.R.. . 1 123 LĂCĂTUȘU MATILDA, Specii noi de himenoptere-braconide în fauna R.P.R. 2 237 MANOLACHE C., BOGULEANU GH., ȘANDRU I. și BERATLIEF C., Noi contribuții la studiul biologiei și combaterii gîndacului din Colorado (Lep- tinotarsa decemlineata Say) în Republica Populară Romînă ...... 4 443 492 INDICE •2 AKA^EMWfl PYMblHCKOlî HAPOAHOK PECIiyBMKH Nr. Pag. MANOLACHE FLORICA, NICA FELICIA și SĂPUNARU T., Cercetări asupra biologiei, ecolcgiei și combaterii gîndacului ghebos — Zabrus. tenebrioides Goeze .................................................................................. 1 95 NEGREA A., Contribuție la studiul moluștelor din peșterile din R. P. Romînă. III ....................'......................................................... . . 3 333 NEGRU ȘT., Contribuție la cunoașterea dăunătorilor salcîmului ............................ 1 137 OPRESCU STELIAN și lORINTZ TIBERIU, Observații asupra indicilor gravi- metrici ai unor organe și țesuturi în procesul încrucișării la păsări . . 1 19 PAPADOPOL MIHAI, Despre caracterul pontei plăticii — Abramis brama da- , nubii Pavlov — pescuită în Delta Dunării ............................................... 4 465 PETRAN ADRIANA, Contribuții la cunoașterea microfaunei de ciliate psamo- file din Marea Neagră — litoralul romînesc.............................................. 2 187 TEODORESCU MARIA, Structura histologică a timusului ae Cyprinus carpio 4 407 TERZEA ELENA, Observații asupra morfologiei lui Felis (Linx) linx L. foss. și cîteva considerații asupra răspîndirii pe teritoriul R.P.R............................. 3 353 VUXANOVICI AL., Contribuții la sistematica ciliatelor (Neta IV).......................... 1 65 VUXANOVICI AL., Contribuții la studiul speciilor din subordinul Hypotricha (Ciliata) (Nota I)....................................................................... 2 199 TPYflbl H nCCTEAOBAHIIH HO BMOJIOrWH - CEPHH BHOIOma ÎKHBOTHMX Tom XV 1963 & AJIOABJITHbin VKA3ATEJIE CTp. AJIBY HAYJIA, Motbijim (BspocnBie oco6n) SacceftHOB peK CoMema h Bnmey (ropHBiii MacciiB Po^na)....................... . ................... 2 223 BOTH OP., K HByBeHUK) oJînroxeT nențep PHP. I (Ojit6hmh) 3 343 BP3flEGKY BJ1A/IHMHP, K uay^eunio pacnpocTpaHennfl iibototolix Myx (Diptera-Syrphidae) B PHP........................................ 4 447 BYPJIAKY T. h MATEH-BJIBflECKY KOHCTAHLțA, Hccjie«OBaHHH KOJieGaniiH cneiimJmnecKM nHHaMMnecKoro «eîiCTBHH nHTaTenBHBix BențecTB b 3aBMCHM0CTH ot KOJinnecTBa cieReHnofi jkhbothbimh namn 2 171 BYniHHLțB T., HPYHECKY-APHOH EJIEHA, BPE3HHY r., 3AMOHP B., BAJITAK MAPPAPETA n HJIHE MAPHH, rBnpoOnojiornMec- Koe n pBiOoBoauecKoe H3yneHHe npy«os c HarneTaeMon hb penii Boaoft 4 . 418 BYKCAHOBHH AJL, K Hay^ennio CHCTeMaTann pecHHHHBix nn$y3opnft (CocdipeHne IV) ................................................... 1 65 BYKCAHOBHH , AJL, K HByneHnio bhsob noROTpnnoB Hypotricha (Ciliata). (CooCnțeHne I) ....................................... 2 199 CTOHKA rOJJHHY, K wsyHeHBio KOJiOBpaTOK HeKOTopBix BO^oeMOB rop- Horo MaccHBa BynenîKB (I) ................................ 3 365 RHHV M., H3AYPAPV H. n HEflEJIbHIOK B., OyHKițHOHanBHBie cbhsh njHTOBHflHOiî >Kejie3BI C M0p$0$H3H0JI0rMHeCKHMH CBOftCTBaMH B nepnon OHTorenesa y kpojihkob ...................................... 1 29 flHHY M., HORA JI. h HSflYPAPy H., HccJiejțOBaHHH 0TH0CHTenBH0 KOppejiHițHn ^yHKițnoHajiBHoro coctohhhh nțuTOBHRHOîi mejiesM h HeKOTOpBIX 6H0XHMHHeCKHX nQCTOHHHBIX KpOBHHOÎÎ CBIBOpOTKH H neneini y kpojihkob................................................. 2 159 KAJIOHHY-HOPA9KEJI MAPHH h HETPECKY-PAHHY AHKA, JIoKajiHsaițHH BHTaMHHa C b TKaiiHX napna Cyprinus carpio .... 4 397 KAPAHOH OPAHHHCKA EJIEHA, K HsyHeHHio ocTpaKos KaMeHHCToro HHaBnoaiB pyMBiHCKoro noSepejKBH (AnJKHjiJKa h MaHrannfl) . . 1 45 KAPAtîOH OPAHHHCKA EJIEHA, HoBBie npeRCTaBHTeiiH ceMeăCTBa Cyheridae (Ostracoda-Podocopa) B pyMBiHCKHX Bonax Hepnoro Mopn 3 319 KHEXTEJIB BHJIBPEJIBM K., SKOJiornHecKoe n $eHOJiorHHecKoe nsy- neHne TpnncoB (Thysanoptera) ^o6pyn?KH ............................. 3 281 KYPE BHKTOPHH, K M3yneHMio otkwhok MOTBineîî (Tendipedidae) b PyMBiHCKOM ceKTope flynafl......................................... 2 247 491 INDICE 2 ACADEMIE DE LA R^PUBLIQUE POPULAIEE ROUMAINE . Orp. JI9K9Tyiny MATHJIB^A, Hobbib ^anutie k BByqeHBio Haes^HHKOB-Spa- KOiinaoB b PHP ............................................................ 1 123 JI9K9TyiIiy MATHJIB^A, Hostie bh^bi Hae3/țHWKOB-6paKOHnjț (Hyme- noptera) b &ayne PHP , . . ................................................. 2 237 MAHOJIAKE K., BOryJIHJiy P, HIAHypy H . bBEPATJIHEO k., Hoblio aaHHtie k BByneHHio Sbojiotob KOJiopa^CKoro Miyna (Lepti- notarsa decemlineata Say) b 6opt6a c hmm b PyMtnicKoft Hapo^Hoii PecnySjiHKe ...../......................................................... 4 443 MAHOJIAKE OJIOPHKA, HHKA dEJIHHHH n C9HyHAPy T., Hay- neHBe Sbojiopub u aKOJiornn xjieSHOft JKyjKeJiBițBi Zabrus tenebrioi- des Goeze b 6opt6a c neii.................................................... 1 95 HEPPH A., K uayueHnro nențepHtrx mojijiiockob b PHP . III .................. 3 333 HEPPy UIT., K BByneHKio BpeunTeJieii SeJioîi ananBn . ............... . 1 137 OHPECKy CTEJIHAH b JIOPEHIț THBEPHy, Hafauo«eHBB na# rpa$n- MeTpBnecKBMB noKasaTCJiHMB HeKOToptix oprarioB b TKaHeîi b npo- ițecce CKpențBBaHBH y Kyp . .............................................. 1 19 HAHAflOHOJI MHXAÎÎ, O Tune KKpoMeTaHBH .nența— Abramis brama danubii Pavlov — BtijioBJieHHoro b JJejitTe JțynaH ........ 4 465 HETPAH Afl,PHAHA, K MsyneHBio MBKpo^ayHti ncaMMO^BJitHtix pec- hmuhbix KH$ysopBÎî pyMtiHCKoro noSepeîKBH Hepuoro Mopa .... 2 187 TEOKOPECKy MAPHH, rBCTOJiorBuecKoe CTpoeHne BBjiowKOBoâ JKejiesti Kapna Cyprinus carpio..................................................... 4 407 TEP3H EJIEHA, HaOmonenaH najț Mop$ojiorneft Felix (Lynx) lynx L foss. HeKOToptie cooOpaweHBH o pacnfocTpanennB aToro BB^a na TeppBTopBB PHP............................................................ 3 353 ®JIOPECKy CT. b TAKy A., K nonpocy o Koppejumnn MeJKny xonecTe- pnneMHeft n y/țoHMK KopoB nnTHBCTOft pyMtincKOii nopoffBi. . . 1 7 fiTUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Toine XV 1963 INDEX ALPHABETIQUE N° Page ALBU PAULA, Chironomides (adultes) des bassins du Someș et du Vișeu (monts Rodna)....................................................................... 2 223 BOȚEA FR., Contribution â l’etude des oligochetes des grottes de la R. P. Rou- maine. I (Oltenie) ..................................................... 3 343 BRĂDESCU VLADIMIR, Contribution â! a connaissance de la repartition des Syrphides (Diptera — Syrphidae) de la R. P. Roumaine.......................... 4 477 BURLACU GH. et MATEI-VLĂDESCU CONSTANȚA, Recherches sur la va- riation de l’action dynamique specifique des aliments, en fonction de la quantită de nourriture ingeree par les animaux. . ........................... 2 171 BUȘNIȚĂ TH., PRUNESCU-ARION ELENA, BREZEANU GH., ZAMFIR V., BALTAC MARGARETA et ILIE MARIA, Etude hydrobiologique et piscicole des etangs â eau puisee des riviferes. ............................ 4 418 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA et PETRESCU-RAIANU ANCA, Etude delalocalisation dela vitamine C dans les tissus chez Cyprinus carpio . 4 397 CARAION FRANCISCA ELENA, Contribution â la donnaissance de la faune d’Ostracodes petricoles,Ie long du littoral roumain (Agigea et Mangalia) 1 45 CARAION FRANCISCA ELENA, Nouveaux representants de la familie des Cytheridae ’ (Ostracoda — Podocopa) provenant des eaux ponti ques rou- maines .............................................................. 3 319 CURE VICTORIA, Contribution â la connaissance des Tendipedidae (larves) du secteur roumain du Danube................................................. 2 247 DINU M., PĂDURARU I. et NEDELNIUC V., Correlations fonctionnelles entre la glande thyroîde et les caractăristiques morpho-physiologiques, au cours _ de l’ontogenese chez Ie lapin ............................................... 1 29 DINU M;, POPA L. et PĂDURARU L, Recherches sur la corrGation entrel’etat fonctionnel de la thyroîde et quelques constantes biochimiques du serum . sanguin et du foie de lapin........................................... • • 2 15. FLORESCU ST. et TĂCU A., Recherches sur Ia correlation entre la cholestero- lemie et la production de lait chez la vache * Bălțată romînească » . . 1 7 GODEANU STOICA, Contribution â l’etude des rotiferes de certains cours d’eau des monts Bucegi (I) ...................................................... 3 365 KNECHTEL K. WILHELM, Okologische und phănologische Untersuchung der Thysanopteren der Dobrudscha ................................................. LĂCĂTUȘU MATILDA, Nouvelle contribution ă l’etude des braconides de la R. P. Roumaine ............................................................... 496 INDICE 2 LĂCĂTUȘU MATILDA, Espfeces de hymenopteres — braconides nouvelles pour la faune de la R.P.R............................................................ 2 237 MANOLACHE C., BOGULEANU GH., ȘANDRU I. et BERATLIEF C., Nou- velle contribution âl’etude biologique et âlalutte contrele doryphore(Lepti- notarsa decemlineata Say) dans la R. P. Roumaine ....................... . 4 443 MANOLACHE FLORICA, NICA FELICIA et SĂPUNARU T., Recherches sur la biologie, l’ăcologie et la lutte contre le Zabre — Zabrus tenebrioides Goeze 1 95 NEGREA A., Contribution â l’etude des mollusques des grottes de la R. P. Rou- maine. III .................................................................... 3 333 NEGRU ȘT., Contribution â la connaissance des Col^opteres nuisibles du robinier 1 137 OPRESCU STELIAN et LORINTZ TIBERIU, Observations sur les indices gravi- mdtriques de certains organes ettissus chezles mdtis de volaille................ 1 19 PAPÂDOPOL MIHAI, Sur le caractere de la ponte chez la brâme — Abramis bra- ma danubii Pavlov — pâch^e dans le Delta du Danube . . . . . . ... 4 465 PETRAN ADRIANA, Contribution â la connaissance de la microfaune de ciliăs psammophiles. Mer Noire — littoral rcumain ..................................... 2 187 TEODORESCU MARIA, Structure histologique du thymus de Cyprinus car- pio ........................................................................... 4 407 TERZEA ELENA, Observations sur la morphologie de Felis (Lynx) lynx L. foss. et queJques consid&ations sur la repartition de l’espece en Roumanie . 3 353 VUXANOVICI AL., Contribution â la. systematique des Gilids (Note IV) . . . 1 65 VUXANOVICI AL., Contribution âl’etude des espăces appartenant au sous-ordre Hypotricha (Ciliata) (Note I)............................,...................... 2 199 LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. CHARLES DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii, 773 p., 64 lei. CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gîndirii și caracterului meu (Autobiografie 1809-1882), 252 p. + 1 pl., 14,50 lei. *'* * Probleme de biologie, 575 p. + 10 pl., 29,70 lei. * * * Hidrobiologie, voi. III, Lucrările Comisiei de hidrologie, hidrobiologic și ihtiologie (Sim- pozionul „Biologia Mării Negre” Constanța, 25—28 mai 1960), .393 p. ■+ 7 pl., 17,80 lei. * * * Hidrobiologia, voi. IV, Lucrările Comisiei de hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie (Simpo- zionul „Problemele biologice ale Deltei Dunării”), 569 p. + 12 pl., 27,60 lei. A. M. COMȘIA, Biologia și principiile culturii vînatului, 588 p., 58 lei. S. PANIN și N. SĂVULESCU, Fauna R.P.R. Insecta, voi X, fasc. 5, Coleoptera, fam. Ceram- bycidae (Croitori), 526 p. + 16 pl., 37,90 lei. IVANCA DONCIU, Cercetări asupra coccidiilor la animale domestice în R.P.R., 92 p. + 18 pL, 7,20 lei. E. DOBREANU, A. BERTIANU și A. DUMITREASA, Determinatorul muștelor sinantrope, din R.P.R., 134 p., 17,90 lei. AL. V. GROSSU, Fauna R.P.R. Mollusca, voi. HI, fasc. 3, Bivalvia (Scoici), 524 p., 30,60 lei. EUGEN V. NICULESCU, Fauna R.P.R. Insecta, voi XI, fasc. 6, Lepidoptera, fam. Pieridae (Fluturi), 203 p. + 13 pl., 13 lei. C. MOTAȘ, L. BOTOȘĂNEANU, ȘT. NEGREA, Cercetări asupra biologiei izvoarelor și apelor freatice din partea centrală a Cîmpiei Romîne, 367 p. + 5 pl., 19,50 lei. O. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, voi. I, 813 p. + 3 pl., 4,80 lei.