ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE DIDLHGIE SERIA BIDLDGIE ANIMALA TOMUL XV 1963 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE COMITETUL DE REDACȚIE M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R? P. R. — redactor responsabil adjunct; V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R. P. R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; GR. ELIESGU, membru corespondent • al Academiei R. P. R.; N. B0TNAR1UG — membri ; ALEXANDRA ȘERBĂNESCU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ APARE DE 4.ORI PE AN REDACȚIA: București, Calea Victoriei nr. 125 ; ; Telefon 14.54.90 • STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALA Tomul XV, nr. 2 SUMAR 1263 lsli, DINU. L._ POPA și I. PĂDURARII, Cercetări asupra corelației dintre starea funcțională a tiroidei și unele constante biochimice din serul sanguin și ficatul de iepure .............................................. ^GH. BURLACU și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU, Cercetări asupra va- riației acțiunii dinamice specifice a alimentelor în funcție de cantitatea de hrană ingerată de animale . . . . ............................ • ^ADRIANA PETRAN, Contribuții la cunoașterea microfaunei de ciliate psa- mofile din Marea Neagră — litoralul romînesc . . . . . . .... . . ^7 AL. VUXANOVIGI, Contribuții la studiul speciilor din subordinul Hypotricha (Ciliataj (Nota I) . . .'............................................... PAULA ALBU, Chironomide (adulte) din bazinul Someșului și al Vișeului (Munții Rodnei)....................................................... ^2 MATILDA LĂCĂTUȘU, Specii noi de himenoptere — braconide în fauna R.P.R. Pag. 159 171 187 199 223 237 i '/„VICTORIA CURE, Contribuții la cunoașterea tendipedidelor (larve) din sec- torul romînesc al Dunării........................................ .247 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ.............................................. • 273 EDITURA ACADEMIEI R E P U B L I C 11 P O P U L A R E ROMÎNE ACADEMIE DE LA R^PUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMM PyMLIHCKOlî HAPO^HOB PECnyBJIWW £tljdes et recherches de biologie SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XV, n<> 2 1963 Tpy^bi n wccjiElqoBAHHH no Bnojiornn CEPM B n 0 J O r M H JK M B O T H LI X Tom XV, m 2 1963 SOMMAIRE Page M. DINU, L. POPA et I. PĂDURARU, Recherches sur la correlation entre l’âtat fonctionnel de la thyroîde et quelques constantes biochimiques du serum sanguin et du foie de lapin ........................ 159 GH. BURLACU et CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU, Recherches sur la va- riation de l’ăction dynamique specifique des aliments, en fonction de la quantite de nourriture ingeree par les animaux............ 171 ADRIANA PETRAN, Contribution â la connaissance de la microfaune de cilies psammophiles. Mer Noire — littoral roumain ............... 187 AL. VUXANOVICI, Contribution â l’etude des especes appartenant au sous- ’ ordre Hypotricha (Ci.lia.ta) (Note I) . . ................. 199 PAULA ALBU, Chironomides (adultes) des bassins du Someș et du Vișeu (monts Rodna) .................................................. 223 MATILDA LĂCĂTUȘU, Espfeces de hyrrienopteres — braconides nouvelles pour la faune de la R.P.R..........;.......................... 237 VICTORIA CURE, Contribution â la connaissance des Tendipedidae (larves) du secteur roumain du Danube ........................... 247 LA VIE SCIENTIFIQUE .......................................... 273 COJțEPJKAHME CTp. M. ^MHy, JI. nOHA b H. HB^yPAPy, HccjieHOBaHBH OTHOCHTeaibHo Kop- pejiHițnH #yHKițnoHajibHoro coctohhbh iqBTOBBSHOiî Htejieati h hoko- TOpHX SBOXBMBBeCKBX nOCTOHHHBIX KpOBHHOft CMBOpOTKB B neHOHM y KpOJIBKOB.................................................... 159 r. ByPJIAKy b KOHCTAHEțA MATEH-BJIB^ECKy, nccjiejțoBaHBH KOJie- -6aHBH cneqB^BuecKB-jțBHaMB’iecKoro jțeîiCTBBH nBTaTejibHwx BențecTB B BaBHCBMOCTB OT KOJIBHOCTBa Cbe^eHHOÎl ÎKBBOTHHMB nBBl,B .... 171 A.HPIÎAHA IIETPAH, K BsyqeHBio MHKpo$ayHi>i ncaMMO$ajn>HMX pecHnu- hhx BH^yBopnii pyMMHCKoro no6epe>Ki>H Hepnoro MopH........... . 187 AJI. ByKCAHOBH1!, K BByneHBio bk^ob noftOTpa^oB Hypotricha (Ciliata). (Goo6njeHBe 1) ....................................... 199 nAyJIA AJIBy, Mothjib (Bspocjitie oco5h) âacceîiHOB peK CoMema n Bn- iney (ropnbiîi MaccuB PojțHa)............................. 223 MATHJIB^A JI3K3TyiIiy, Hobko bb^m Hae3jțHBKOB-6paKOHBjț (Hyme- nop era) b $ayne PHP...................................... 237 BHKTOPUH KVPE, K BByueHBio jibubhok MOTMJieiî (Tendipedidae) . . . b PyMtiHCKOM ceKTope Aynafl ............................... 247 HAVUHAH m3Hb................................................... 273 EDIȚIONS DE L’ACADEMIE DE LA R&PUBLIQUE populaire roumaine MB^ATEJIBCTBO AKA^EMUM PyMblHGKOH HAPOflHOR PECnyBJIMKM CERCETĂRI ASUPRA CORELAȚIEI DINTRE STAREA FUNCȚIONALĂ A TIROIDEI ȘI UNELE CONSTANTE BIOCHIMICE DIN SERUL SANGUIN ȘI FICATUL DE IEPURE DE M. DINU, L. POPA și I. PĂDURARU Comunicare prezentată de v. ghetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 30 iunie 1962 Glandele cu secreție internă au un rol determinant în desfășurarea pro- ceselor fiziologice ale organismului animal, atît prin funcțiunea ce o înde- plinesc în mod direct, cît și prin corelațiile funcționale cu activitatea dife- ritelor organe și aparate, Dintre glandele endocrine, tiroida prezintă o importanță deosebită, deoarece influențează dezvoltarea, activitatea unor organe și aparate^ nivelul proceselor metabolice și unele procese biochimice intime. Cunoașterea influenței diferitelor stări funcționale ale tiroidei asupra nivelului proceselor anabolo-catabolice servește la precizarea rolului pe care această glandă îl îndeplinește în determinarea metabolismului și în funcțiunea normală a organismului. Pentru precizarea influenței tiroidei asupra proceselor de oxido- reducere la nivelul țesuturilor am găsit necesară cercetarea unor constante fiziologice ce reflectă valoarea metabolismului în diferite stări funcționale ale tiroidei — fracțiunile proteice și glutationul. Constantele fiziologice amintite au fost cercetate de oameni de știință din diferite țări fără a se ajunge în toate ocaziile la concluzii definitive, deoarece rezultatele au fost deosebite sau adesea contradictorii în ceea ce privește valoarea lor cantitativă și calitativă. Bazați pe considerentul că datele din literatura străină prezintă unele incertitudini și că în țara noastră aceste aspecte au fost studiate mai puțin, am considerat indicată efectuarea unor cercetări asupra corelațiilor dintre starea funcțională a tiroidei și valoarea fracțiunilor proteice și a glutatio- 160 M. DINU ?i COLABORATORI 2 3 CORELAȚIA FUNCȚIUNII TIROIDEI CU UNELE CONSTANTE BIOCHIMICE 161 nului sanguin, constante ce reflectă nivelul proceselor metabolice care se desfășoară în organism. Întrucît ficatul are un rol determinant în stabilirea nivelului cali- tativ al sîngelui, am găsit necesară completarea studiilor noastre și cu cer- cetarea valorii acizilor nucleici din ficat, constante ce pot ilustra activi- tatea intimă a acestui organ în legătură cu diferitele stări funcționale ale tiroidei. Ma ha u x, I. K o î we și B. S c huller arată că în hiper- tiroidism se constată o scădere a serumalbuminelor, iar R. Gr a s h e c k și B. A. L amb er g confirmă acest fapt, precizînd că valoarea scăzută a albuminelor serice se menține chiar după dispariția simptomelor clinice, în privința serumglobulinelor, rezultatele obținute pînă în prezent sînt contradictorii. Astfel, după C. Olighiotti și G. Giordano în stările de hipotiroidism se produce o creștere a fracțiunilor a-globulinice, pe cînd după R. Gr a s h e c k și B. A. Lamberg în aceeași stare funcțională are loc o scădere a acestora. în ceea ce privește p-globullnele, Mahaux și K o î we arată că în cazul hipotiroidismului valoarea acestora crește în mod evident și că această creștere ar fi singura manifestare caracteristică în tabloul electroforetic al serului sanguin. în stările de hiperfuncțiune tiroidiană aceiași cercetători arată o creștere a a2-globulinelor, pe cînd % și y-glo- bulinele se mențin la un nivel normal, iar alții, ca B. Schuller, notează o scădere a albuminelor din serul sanguin în aceeași stare funcțională. Relativ la valoarea nivelului glutationului sanguin, diferiți autori relevă o scădere a acestuia în hipertiroidism și o creștere a sa în stările de hipofuncțiune tiroidiană. Pe de o parte C. C. P a r h o n a arătat că glutationul reduce con- sumul de oxigen al organismului și contribuie la dispariția semnelor de hipertrofie tiroidiană. Pe de altă parte, L o e p e r și B o r y, studiind variațiile glutationului din sînge, organe și țesuturi, arată că acesta este influențat foarte puțin de variațiile funcțiunii respiratorii și că în organismul normal el are un nivel foarte stabil, crescînd numai în stările de hiperaci- ditate tisulară sau de scădere a produselor oxidante. L. B i n e t relevă rolul oxido-reducător al glutationului și inter- venția sa în metabolismul unor glucide, lipide nesaturate și al unor pro- teine cu grupări sulfhidrice. P. j i t a r u arată existența unei strînse relații între metabolismul iodului și acela al glutationului și precizează că glutationul p.cate servi ca indiciu al intensității proceselor de oxidare. în ceea ce privește acizii nucleici din diferite organe, cercetările sînt destul de recente și neconcludente. C. P. B a r m u n și Har eby, făcînd cercetări pe iepuri, semna- lează că în ficatul acestora conținutul acidului ribonucleic a fost de 79,0 y la 100 mg de ficat proaspăt, iar al celui dezoxiribonucleic de 17,0 y. Alți autori, ca W. M. Mc I n d o c și J. N. D a vi d s o n, au găsit la aceeași specie valori mult mai reduse, evaluate la 30,9 y pentru acidul ribonucleic și la 7,3 y pentru acidul dezoxiribonucleic, menționînd că, în comparație cu alte specii, la iepuri se constată cantitățile cele mai reduse de acizi nucleici. G. N. H a g e b o o m și W. C. S c h n e i d e r, în experiențele efectuate pe șobolani, au găsit cantitatea de 21,6 y de acid dezoxiribonu- cleic și de 5,4 y de acid ribonucleic la 100 mg de ficat proaspăt. Mc Indoc și D a v i d s o n arată că între acidul ribonucleic și cel dezoxi- ribonucleic în nucleii celulari există un raport care variază în funcție de specie și de organul cercetat. în lucrările lor, pentru nucleii ficatului de iepure dau raportul de 1 :6, pentru nucleii eritrocitari la găină 1 :10, pentru tiroida vițelului 1 : 17 etc. M a n d e 1 și colaboratorii săi arată că, administrînd la șobolan o doză zilnică de 1 mg de tiroxină, se obține creșterea A.R.N. cu 26 —33 % și a A.D.N. cu 22-32%. B o x i și colaboratori, administrînd la șoareci o doză de 4 mg de tiroxină per kg greutate, constată o creștere a proteinelor și a fosforului ribonucleic din ficat de la 93 y la ICC mg de ficat proaspăt la 118,5 y ; după două zile, la 122,7 y după 5 zile și scade după 10 zile la 100,4 y, iar acidul dezoxiribonucleic (A.D.N.), a cărui valoare inițială era de 25,5 y, scade după două zile la 21,2 y, pentru ca apoi să crească după 5 zile la 24,7 y și după 10 zile la 25,1 y, adică aproape de valoarea normală. MATERIAL EXPERIMENTAL ȘI METODICĂ Lucrările experimentale au fost executate pe 3 loturi de iepuri din rasa Marele belgian, compuse din cîte 12 exemplare (6 femele și 6 masculi), constituite după principiul identității și cu respectarea condițiiloi’ de proveniență, rasă, vîrstă, indici constituționali etc. Lotul 1 martor; lotul 2 cu hipotiroidism și lotul 3 cu hipertiroidism. Greutatea medie a animalelor la începutul experiențelor a fost asemănătoare la cele 3 loturi: 2,422 kg la martor; 2,420 kg la lotul 2 și 2,432 kg la lotul 3. în vederea instaurării stării de hipotiroidism la lotul 2 am administrat fiecărui exemplar timp de 20 de zile cîte 0,05 g de metil-tiouracil; apoi 30 de zile cîte 0,10 g și CC de zile cîte 0,15 g. Lotului 3, la care am urmărit instalarea hipertiroidismului, i-am administrat 90 de zile cîte 0,025 g extract Thoideea, 30 de zile cîte 0,050 g și 60 de zile 0,075 g. Lupă instalarea stărilor de hiper- și hipotiroidism experimental, verificate prin metabolis- mul energetic de repaus, frecvența respiratorie, temperatura corporală și alte constante fizio- logice, am trecut la luarea periodică a prizelor de sînge, iar la finele lucrărilor am procedat la sacrificare pentru pregătirea pieselor de studiu. Determinarea fracțiunilor proteice s-a făcut prin metoda electroforetică pe hîrtie, folosind hîrtie Wathman nr.l în benzi late de 3,5 cm și lungi de 27 cm. . Serul clar nehemolizat pentru analiză a fost obținut de la iepurii ținuți în inaniție 24 de ore. Intensitatea curentului folosit a fost de 1,25 mA/bandă. Ca soluție-tampon am utilizat veronalul sodic la un pH de S,C și la o forță ionică egală cu 0,05 p,. L scarea hîrtiei Wathman s-a efectuat la temperatura de 1CG°C timp de 15 minute, iar colorarea benzilor s-a făcut cu albastru bromfenol. Evaluarea benziloi’ s-a făcut prin metoda eluției. Dozarea glutationului s-a efectuat prin metoda Einet-Weller (cu acid tricloracetic 10% ; albastru bromtimol și lactat de cadmiu 2 %), publicată în Techniques de laboratoire (1947, p. 328)^ 162 M. DINU și COLABORATORI 4 163 în vederea obținerii acizilor nucleici s-a perfuzat prin vena portă din ficatul iepurilor •decapitați o soluție rece de zaharoză, concentrație 0,25 M, și cu un adaos de 0,0018 M CaCl2. Dozarea acizilor nucleici s-a făcut prin metoda preconizată de G. N. Hageboom, W. C. S c h n e i d e r și M. J. S t r i e b i c h (4). REZULTATELE OBȚINUTE în urma determinărilor fracțiunilor proteice din serul sanguin al fiecărui exemplar, așa cum arată exemplul din figura 1, am putut stabili ■valoarea acestora pe sexe și loturi experimentale, precum și modificările fracțiunilor proteice în funcție de starea funcțională a tiroidei. ALB d? fi? ? . ; ALB ck.2 fii Az 7 4/5 ^2 A ^2 v Fig. 1. — Elecțroforeza serului sanguin la iepuri. A, lotul martor ; B, lotul hipotiro- idian; C, lotul hipertiroidian. Tampon pH = 8,6; forța ionică — 0,05 [z; durata = 10 ore; intensitatea = 1,25 mA/bandă. Rezultatele obținute sînt redate în tabelul nr. 1. Determinarea valorii glutationului din sîngele iepurilor arată va- riații între sexe, ca și între loturile experimentale, valoarea acesteia fiind prezentată prin cifre medii în tabelul nr. 2. Rezultatul determinărilor acidului ribonucleic și dezoxiribonucleic din nucleii ficatului aparținînd diferitelor loturi luate în studiu a fost sta- bilit pe sexe și loturi, valoarea acestor constante fiind redată în cifre medii In tabelul nr. 3. Tabelul nr. 1 Valorile medii relative procentuale ale fracțiunilor proteice (g la 100 ml de sînge) Lotul Sexul Albumina Globuline “i a2 P Y Martor masculi 60,13 6,45 8,20 10,03 15,20 femele 60,98 6,43 7,71 9,56 .15,34 media 60,58 6,44 7,93 9,77 15,27 Hipotiroidian masculi 52,13 8,07 8,09 15,09 16,53 femele 55,09 6,77 . 8,80 12,02 17,33 media 53,61 7,42 8,45 13,58 16,93 Hipertiroidian masculi 44,92 8,47 9,32 19,49 17,80 femele 55,67 9,54 9,17 9,53 16,09 media 52,09 9,01 9,25 14,51 16,95 Tabelul nr. 2 Valoarea glutationului sanguin (mg %) Lotul Sexul Media masculi femele Martor 30,106 38,237 34,170 Hipotiroidian 20,059 26,279 23,169 Hipertiroidian 36,328 Z 43,835 40,082 Tabelul nr. 3 Conținutul ficatului in A.D.N. și A.R.N. Ia 100 mg de ficat Lotul Sexul A.D.N. A.R.N. Martor masculi 60,88 0,488- femele 64,42 0,662 media 62,65 0,575 Hipotiroidian masculi 80,82 0,868 femele 78,34 0,546 media 79,58 0,707 Hipertiroidian masculi 36,20 1,620 femele 29,68 1,750 media 32,94 1,685 7 CORELAȚIA FUNCȚIUNII TIROIDEI CU UNELE CONSTANTE BIOCHIMICE 165 164 M. DINU î» COLABORATORI 6 DISCUȚIA REZULTATELOR Analizînd electroforetic serul sanguin provenit de la animalele apar- ținînd lotului martor și celor experimentale, se constată că starea funcțio- nală a tiroidei influențează îndeaproape valoarea fracțiunilor proteice. Atît starea de hipotiroidie, cît și cea de hipertiroidie produc o creștere a fracțiunilor globulinice și o scădere compensatorie a albuminelor, așa cum rezultă din datele prezentate în tabelul nr. 1. Studiul comparativ al valorilor medii obținute arată că albuminele serice scad ori de cîte ori glanda tiroidă prezintă o stare funcțională anor- mală, nivelul reducerii fiind asemănător în hipotiroidism sau hipertiroi- dism și anume la 11—15% față de martor (fig. 1, A). Fracțiunea aj-globulinică marchează o creștere de 0,98 la lotul hipotiroidian și de 2,57 la cel hipertiroidian față de martor, pe cînd fracțiunea a2-globulinică prezintă o creștere a valorii sale de numai 0,52 în hipotiroidism și de 2,56 în hipertiroidism, egală cu aceea obținută la fracțiunea arglobulinică (fig. 1, 5). Dintre fracțiunile proteice serice, fracțiunea P-globulinică marchează cea mai importantă creștere a valorii sale în dereglările funcționale ale tiroidei. în hipotiroidism aceasta a crescut cu 3,81, iar în hipertiroidism cu 4,74 față de martor. Fracțiunea y-globulinică este puțin crescută la ambele loturi experi- mentale și’foarte apropiată în stările de hipo- și hiperfuncțiune tiroidiană (fig. 1, O). Analiza modificărilor fracțiunilor proteice în raport cu starea func- țională a tiroidei ne îndreptățește să susținem că glanda tiroidă participă în mod indirect la metabolismul substanțelor proteice și că valoarea acestor constante hematologice poate constitui un indiciu asupra modului de funcțiune a tiroidei. Atunci cînd funcțiunea este dereglată, apar mai evidente deosebirile de comportament și adaptare la noile stări funcționale între sexe. Interpretarea valorilor glutationului sanguin la diferitele loturi arată în primul rînd o vizibilă deosebire între sexe, în sensul că, atît în stare normală, cît și în cea de hipo- sau hipertiroidism, valoarea acestuia este mult mai crescută îa femele, aceasta arătînd o deosebire între sexe în ceea ce privește intensitatea schimburilor la nivelul țesuturilor. Eaportîndu-ne la valoarea glutationului la loturile experimentale și lotul martor, se constată că, atunci cînd tiroida funcționează normal, cantitatea de glutation la iepuri este în medie de 34,170 mg%, pe cînd în hipotiroidism ea scade la 23,169 mg%, adică cu 32,2%, iar în hipertiro- idism crește la 40,082 mg%, adică cu 17% față de martor. Analiza variației valorii glutationului în funcție de starea funcțională a tiroidei arată 'relația dintre metabolismul iodului și glutation și ne în- dreptățește să considerăm că stabilirea nivelului glutationului sanguin ar putea servi ca indiciu asupra funcțiunii tiroidei și al intensității proceselor de oxidație la nivelul tisular. Observațiile efectuate asupra conținutului nucleilor izolați din ficatul de iepure în acid dezoxiribonucleic (A.D.N.) și acid ribonucleic A.D.N. arată unele modificări caracteristice legate de stările funcționale ale glandei tiro- ide. Acidul dezoxiribonucleic (A.D.N.) prezintă o scădere remarcabilă a va- lorii sale la lotul hipertiroidian, cantitatea existentă în ficat reprezentînd circa 50% față de aceea a animalelor din lotul martor, fapt ce ar putea fi pus în legătură cu procesele metabolice crescute în această stare func- țională și care afectează și componența nucleului celular. De remarcat este și faptul că acidul ribonucleic din ficat este foarte mult crescut, valoarea lui fiind aproape de 3 ori mai ridicată decît la lotul martor și cel hipotiroidian, fapt care indică corelația strînsă dintre nivelul metabolismului global și conținutul nucleilor din ficat în acid ribonucleic. Creșterea conținutului în acid ribonucleic în nucleii ficatului anima- lelor aflate în stare de hipertiroidism ne mai arată o permeabilitate cres- cută a membranei nucleare față de acidul ribonucleic citoplasmatic, proces care încearcă probabil să compenseze scăderea accentuată a acidului dezoxiribonucleic. îp stările de hipotiroidism se observă' o situație aproape contrară celei de hipertiroidism în ceea ce privește valoarea acizilor ribonucleic și dezoxiribonucleic din nucleii ficatului. Cantitatea de acid dezoxiribonucleic •crește cu aproape 20% față de valoarea stabilită la animalele din lotul martor, iar aceea a acidului ribonucleic este apropiată de nivelul lotului martor, valori ce ne indică nivelul proceselor metabolice în diferite stări funcționale ale tiroidei și strînsa legătură dintre glanda tiroidă și procesele intime la nivelul nucleului celular. Constatările noastre arată neîndoielnic existența unor procese bio- chimice intime la nivelul nucleului celular, în strînsă relație cu starea func- țională a tiroidei, și creează premisele efectuării unor noi cercetări, care să servească la stabilirea rolului multiplu pe care îl are tiroida în organism și la precizarea mecanismului de reglare neurohormonală. CONCLUZII 1. între activitatea glandei tiroide și compoziția sîngelui circulant este o strînsă corelație, starea funcțională a acesteia influențînd unele constante hematologice. Stările de hipo- și hipertiroidism produc o creștere a fracțiunilor glo- bulinice și o scădere compensatorie a albuminelor serice. • 2. Nivelul fracțiunilor proteice serice poate constitui un indiciu asupra stării funcționale a glandei tiroide. 3. Cantitatea glutationului sanguin la iepuri variază în funcție de sex, în sensul că, atît în stările normale ale glandei tiroide, cît și în cele de hipo- sau hiperfuncțiune tiroidiană la femele, nivelul acestuia este mai ridicat decît la masculi. La animalele cu funcțiune tiroidiană normală, cantitatea de glutation este evaluată la femele la 38,237 mg% și la mas- culi la 30,106 mg%. . 166 M. DINU 5» COLABORATORI 8 9 CORELAȚIA FUNCȚIUNII TIROIDEI CU UNELE CONSTANTE BIOCHIMICE'' 167 4. Starea funcțională a glandei tiroide influențează îndeaproape va- loarea, glutationului sanguin. La animalele cu funcțiune normală tiroidiană, cantitatea medie de glutation seric este de 34,170 mg%, pe cînd în stările de hipotiroidism mai scăzută cu 32,2%, adică 23,169 mg%., iar în cele de hipertiroidism mai crescută cu 17%, adică 40,082 mg%. între metabolismul iodului și valoarea glutationului sanguin se poate presupune existența unei strînse corelații. Valoarea metabolismului bazai arată de asemenea o concordanță între nivelul glutationului și acela al schimburilor respiratorii. 5. Nivelul glutationului sanguin ar putea servi ca indiciu atît asupra stării funcționale a tiroidei, cît și a intensității proceselor de oxidație la nivelul țesuturilor. 6. Starea funcțională a tiroidei influențează conținutul ficatului de iepure în acid ribonucleic și dezoxiribonucleic. Se constată o strînsă corelație între starea de hiperfuncțiune tiroidiană și conținutul nucleilor din ficat în acizi nucleici. în hipertiroidism acidul dezoxiribonucleic scade la 50% din valoarea constatată la animalele normale, iar acidul ribonucleic crește cantitativ de 3 ori față de aceea a lotului martor. în hipotiroidism cantitatea . de acid dezoxiribonucleic din ficatul iepurilor crește cu circa 20% față de valoarea acestuia la animalele nor- male, iar nivelul acidului ribonucleic este apropiată de aceea a exem- plarelor din lotul martor. ncCJIEîțOBAHHH OTHOGMTEJIbHO KOPPEJIHIțHH OyHKIțnOHAJILHOrO COCTOHHHH IlțETOBE^HOH 7KEJIE3LI H HEKOTOPblX BHOXMMHHEGKHX HOCTOHHHLIX KPOBHHOH CbIBOPOTKH H HEHEHH y KPOJIHKOB BnHe-Bejuiepa, a coHepuțaunu HyKJieHHOBHx khcjiot moto^om CMHTa- TanxayBepa-IIlHengepa. HojiyueHHHe pesyjibTaTH noKasajiH, uto niuTOBuguau mejiesa CBoeii paSoToft OKasbiBaeT bjihhhh6 na MeTaSoJiHBM ftejiKOBbix BeiqecTB na ypoBHe kjictok h TKaueft, ua OKHCJiHTejibHo-BoccTaHOBHTejibHbie npopeccH b kjigtkc h na cp^epîKaHne HyKJieHHOBHx kucjiot b Hflpax. Goctohhhh runoTupeosa h mnepTupeosa BMSHBaiOT BospacTaune cofleputaHUH rjioSyjiHHOBbix ^paKpnii u CHHJKeune ajibSyMuuoB KpoBHHou CMBOpOTKU. Ha KOJiuuecTBo rjiioTaTnoua b kpobh, KOTopoe KOJieSjieTcn b saBu- chmocth ot nojia îKUBOTHoro h b cpe^neM paBHHeTCH 38.237 mp y cbmok u 30,106 mp y caMqoB, bjihh6t ^yHKpuouajibHoe coctohhh6 hihtobh^hoh îKejiesH b tom cMHCJie, uto npn runepTupeose oho BospacTaeT na 17% (40,082 mp), a npn runoTupeoBe CHHîKaeTCH na 32,2% (23,169 Mr), npuueM ypoBGHb raiiOTaTHOHa mojkct cjiyîKHTb nonasaTejieM ^yHKRHonajibHoro GOCTOHHHH IgHTOBHgHOH JKeJieBH H HHT6HCHBHOCTH OKHCJIHTejIbHO-BOCCTa- HOBHTejibHHx npoqeccoB na ypoBHe TKaHeii. Hpu runepTupeose KOJiHuecTBO 3e3OKCHpu6oHyKJieHHOBOH khcjioth CHUîKaeTCH na. 50% npoTHB nopMbi, a cogeputaHue puSoHyKJieHHOBOH khcjioth BospacTaeT b 3 pasa npoTHB kohtpojih, rorga KaK npn rnnoTHpeose cojțepîKaHMe ^esoKCHpnSoHyKJieHHOBOM khcjioth BospacTaeT na 20%, a coaepjKaHue pnOoHyKJieuHOBoiî khcjioth Sjihbko k ero BHaueHHio b koh- TpojibHoiî rpynne. OBLRCHEHHE PnCYHKOB Phc. 1. — 9jieKTpo$opeB kpobhhoîi cbibopotkh kpojihkob. A — KOHTpojitHan rpyn- na; B — rnnoTnpoHftHaii rpynna: C — rHnepTHpoHflHan rpynna. pH 6y$epnoro pacT- Bopa = 8,6; nonnan cniia — 0,05 jz; npo^ojiJKHTejibHocTb —10 nacoB; HHTencHBHOCTE. —1,25 Ma na JienTe. PE3IOME C qejibio yTouHeHHH poJin hihtobh^hoh îKejieBM b paBBHTHH ana- bojio-KaTâdojinuecKMx 0KHCJiHTejibH0-B0CCTaH0BHTejibHHx npoqeccoB b kjiot- Ke h npoqecca CHHTesa npoTenuoB, mh noflBeprjiu BKcnepnMeHTajibHoiî npoBepue KoppejiuqHH, ycTanoBJieHHHe Mehîgy pasjiHUHHMH ^yuKpno- HaJIbHHMM COCTOHHHHMU IgHTOBHgHOiî îKeJieBH H BeJIUHUHOH SeJIKOBHX (^paKpnft, rjnoTaTnoHOM KpoBH h cogeputauneM HyKJieHHOBHx khcjiot b neueHM. Ohhtm npouBBoaHJiHCb na rpynnax kpojihkob, y kotophx cocTOHHHe- rnnoTnpeosa BHSbiBajiocb BBegeHueM b Teneune 90 gueii MeTHJiTHoypaqnjia. b jțosax ot 0,05 #o 0,15 r, a cocTounue runepTupeoBa — Bse^euneM BKCTpaKTa. hihtobu^hoh yKejiesM b gosax ot 0,025 go 0,075 eîKeHHeBHo. OnpejțejieHne SejiKOBbix ^paKpnn nponBBo^HJiocb MeTogoM bjick- Tpo^opesa na OyMare; onpenejieHne co^epjKaHHH rjiioTaTnona MeTogOM RECHERCHES SUR LA CORREîLATION ENTRE L’ETAT FONCTIONNEL DE ;LA THYROÎDE ET QUELQUES CONSTANTE® BIOCHIMIQUES DU SERUM SANGUIN ET DU FOIE DE LAPIN RfîSUMfi En vue de prdciser la role de la glande thyroîde dans le d^roulement des processus anabolo-cataboliques d’oxydorâduction, nous avons etudid- les correlations entre les differents âtats fonctionnels de la thyroîde et la valeur des fractions prot&ques, le glutathion sanguin et la tenetir en acides nucl6iques du foie. ■ ■ . . > 168 M. DINU ?i COLABORATORI 10 il CORELAȚIA FUNCȚIUNII TIROIDEI CU UNELE CONSTANTE BIOCHIMICE 169 Les travaux experimentaux ont porte sur des lots de lapins, chez lesquels l’hypothyroidisme avait provoqud par administration de mâthylthiouracile pendant 90 jours, ă la dose de 0,05—0,15 g, et l’hyperthyroidisme par administration d’extrait de «Tiroideea » ă la dose de 0,025—0,075 g par jour. Le d^termination des fractions protdiques a 6t£ effectuee par electro- phorese sur papier; le dosage du glutathion par la met ho de de Binet- Weller et celuiz des acides nucleiques par la methode de Smith-Tanhauzer- Sneider. Les r^sultats obtenus montrent que la thyroîde influe, par sa fonc- tion, sur la synthese et le mâtabolișme des substances protâiques au ni- veau des cellules et des tissus et sur les processus cellulaires d’oxydor6- duction et la teneur en acides nucleiques des noyaux. L’hypo- et l’hyperthyroidisme ddterminent une augmentation des fractions globuliniques et une diminution des albumines scriques. Le taux moyen du glutathion sanguin, qui varie en fonction du sexe — 38,237 mg chez la femeile et 30,106 mg chez le mâle — est in- fluencâ par l’etat fonctionnel de la thyroîde, dans le sens qu’il est de 17% plus &ev6 dans l’hyperthyroidisme (40,082 mg) et de 32,2% plus bas dans l’hypothyroidisme (23,169 mg), de maniere que le niveau du glutathion peut etre considdr6 comme un indice de l’etat fonctionnel de la thyroîde et de l’intensit6 des processus d’oxydorâduction au niveau des tissus. Dans l’hyperthyroidisme, la valeur de l’ADN baisse de 50 % par rapport â la normale, alors que l’ARN augmente de trois fois par rapporf ă la valeur normale du lot temoin. Dans l’hypothyroidisme, par contre, l’ADN augmente de 20% alors que l’ARN accuse une valeur proche de celle trouv^e chez les tdmoins. 7. LUPU GH. N„ Medicina internă. Stngele, glandele endocrine, alergia, Ed. medicală, București, 1959, VI. 8. MAC Indoo W. M. a. Davidson J. N., Brit. J. Cancer, 1952, 6, 200. 9. Mahaux et Koîwe I.» Ann. Endocrin., 1952, V, 4, 691 — 696. 10. Olighiotti G. e Giordano G., Arch. „E. Maragliano” Pathol. Clin., 1954, V, 9, 1485 — 1496. 11. Parhon C. C., Acțiunea glutationului asupra metabolismului tn timpul activității mus- culare, Stud. și cercet. fiziol., 1960, V, 1. 12. Schuller B., Die .Quantitative Electrophorese, in der Medezin, Springer, Berlin, 1952. 13. Wellers G. et AsohenasY A., Synth&se du glutathion hepatique et surrenales, Journ. de PhysioL, 1958, 50, 2. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Electrophorfese du sărum des lapins. A, lot tdmoin; B, lot hypothyro'idien; O, lot hyperthyroidien. Tampon pH = 8,6 ; puissance ionique 0,05p.; temps —10 heures ; interisită 1,25 mA/bande BIBLIOGRAFIE 1. Bareszieux J., Le sufre. dans Vlnsufjisance surrenale, Paris, 1939, 16 — 20. 2. ^(ABnncOH }K. n. n illAproo® E., HyKiieuHoebie KUCJioinbi (The Nucleic Acids), HiiocTpaHHOîî JiiiTepaTypH, MocKBa 1ij57, 7^—78. 3. GRASHECK R., Lamberg B. A., Acta Endocrin., 1955, V, 19, 82—90. 4. Hageboom G. N., Schneider W. C. a. Striebich M. J., Citochemîcal studies on the isolation and biochemical properfieș of livercell nuclei, J. Biol. Chem., 1952, 196, 11. 5. Jitaru P. și colab., Cîteva rezultate, obținute tn urma stimulării proceselor metabolice la oile brumării, Comunicările Acad. R.P.R., 1958, VII, 2. z 6/ KOMHCApEB B. II., Mex-aHusM deucmeua eopMOHoe, KneB, 1959- CERCETĂRI ASUPRA VARIAȚIEI ACȚIUNII DINAMICE SPECIFICE A ALIMENTELOR ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ DE ANIMALE ■ . DE GH. BURLACII și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU Comunicare prezentată de V. gheție, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 29 decembrie 1962 Prin numeroase cercetări.s-a constatat că acțiunea dinamică Specifică a unui aliment variază în funcție de mulți factori, care țin atît de con- dițiile de mediu experimental, cît și de starea fiziologică în care se găsește’ animalul în timpul studiului. Se cunoaște astfel efectul temperaturii me- diului înconjurător asupra A.D.S. (9), al anotimpului (citat după (5)), ăl travaliului muscular (Rapport, citat după (5)), al vîrstei (citat după (5)), al morbidității (P1 a nt, citat dupăt (5)) etc. Acțiunea dinamică spe- cifică variază, de asemenea, în funcție de modul de administrare a alimen- tului : izolat sau împreună cu alți principii nutritivi (1). în prezenta lucrare ne-am propus studiul A.D;S. a unui aliment — porumbul — în condițiile administrării acestuia în cantități variabile. Experiențele au fost efectuate pe gîște,-păsări cu o capacitate de digestie bună chiar și la o_ supraalimentație forțată, ______...__ ----MATERIALUL CERCETAT ȘI- METODA DE LUCRU -.. S-au luat în studiu 8 gîște din rasa comună, în vîrstă de 1 an. S-a_cexcetat mai întîi metabolismul energetic bazai al gîștelor pe baza schimburilor respiratorii. Apoi s-a admi- nistrat fiecărei gîște ocantitate de 75 g* de porumb- — suficientă .pentru acoperirea nevoilor energetice bazale pe.timp de 12 ore' — și. s-a studiat-A.D„S., determinînd caloriile extrabazale pe toată perioada cît s-au produs acestea.^în altă .zi s-a studiat din nou A;D.S. a porumbului 172 GH. BURLACU și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ 173 administrat gîștelor, de data aceasta în cantitate mai mare, adică atît cît a permis capacitatea gușilor, ceea ce a corespuns unei cantități medii de 198,8 g de porumb, adică de 2,65 ori mai mare decît în primul caz. Studiul A.D.S. a fost efectuat în ambele cazuri după ce gîștele au fost îndopate timp de cîteva zile, de două ori pe zi la interval de 12 ore, cu cantități medii de 75 g, respectiv 198,8 g de porumb la fiecare îndopare. / Întrucît, la determinarea metabolismului energetic al gîștelor după îndoparea cu can- tități mari de porumb, s-au obținut valori ale Q R superioare unității, s-a folosit următoarea metodă de determinare a coeficientului termochimic al oxigenului, necesar la calcularea caloriilor. Pe baza azotului excretat s-a calculat valoarea calorică a catabolismului protidic, iar valorile CO2 și O2 corespunzătoare acestui catabolism au fost scăzute din valorile totale de CO2 și O2. S-au obținut astfel valorile CO2 și O2 corespunzătoare metabolismului glucidelor și lipidelor ((1), p. 569). S-a calculat apoi Q R corespunzător raportului glucide/grăsimi digerate din porumb după metoda Zunt (citat după (1)). Pe baza acestui Q R s-a calculat coeficientul termochimic al oxigenului neproteic, care — raportat la cantitatea de oxigen neproteic — a permis calculul caloricității metabolismului glucidelor și lipidelor. Valoarea CO2 corespunzătoare oxigenului ne- proteic, calculată pe baza Q R neproteic determinat anterior, s-a scăzut din cantitațea to- tală de CO2 neproteic. Diferența de CO2 care rezultă din transformarea glucidelor în lipide corespunde unei caloricități de 0,685 kcal la 1 1 CO2 (Richet, citat după (3)). S-au. însumat» apoi valorile calorice rezultate din metabolizarea protidelor, din metabolizarea glucidelor și lipidelor și din conversiunea glucidelor în lipide, obținîndu-se valoarea calorică totală a metabolismului. REZULTATELE OBȚINUTE k în tabelul nr. 1 dăm valorile metabolismului energetic bazai deter- minat la gîștele luate în studiu. Din tabel rezultă că la gîștele în vîrstă de 1 an^cu o greutate corporală medie de 3,816.kg (3,200 — 4,950 kg), s-a determinat un metabolism bazai mediu de 3,092 kcal (2,284—4,040 kcal) pe kcorp oră, la un Q R mediu de 0,698 (0,656-0,752). Variațiile indivi- duale ale metabolismului indică o legătură strînsă între talie și metabolismul exprimat pe kg greutate. Tabelul nr. 7 Metabolismul bazai la gîște Nr. matr. al gîștei Greutate corporală kg Calorii pe kg oră Q R 1 4,950 2,284 . 0,714 2 4,300 . 2,748 0,752 3 4,100 2,990 , 0,700 - 4 4,000 3,000 0,678 5 3,200 3,385 0,711 6 3,300 3,405 0,725 ■ 7 3,210 4,040 0,680 __ . 8 3,470 3,380 0,656 Media 3,816 3,092 0,698 După administrarea porumbului în cantitate de 75 g pe gîscă (can- titate suficientă pentru acoperirea necesarului caloric de întreținere, pe timp de 12 ore), s-au înregistrat valorile calorice ale metabolismului date în figura 1. Din grafic reiese că, după administrarea porumbului, meta- bolismul energetic a crescut la toate gîștele, atingînd valoarea maximă după 2—3 ore. Metabolismul energetic s-a menținut superior, față de nivelul bazai, o perioadă medie de 7h și 14', înregistrîndu-se în tot acest Fig. 1. — Valorile metabolismului energetic la gîște după ingerarea a 75 g de porumb. timp o cantitate de calorii extrabazale, medie pe cele 8 gîște de 18,284 kcal (16,280—22,400 kcal) (tabelul nr. 2). Raportînd aceste calorii extrabazale, corespunzătoare acțiunii dinamice specifice a porumbului, la cantitatea de calorii digerate din porumbul ingerat se calculează A.D.S. la 100 kcal digerate. Din tabelul nr. 2 se constată că valoarea medie a A.D.S. a porum- bului administrat la gîște în rație cvasibazală este de 7,61 kcal la 100 kcal digerate (6,69—9,13 kcal). în figura 2 se indică evoluția A.D.S. a porum bului exprimată la 100 kcal digerate, la diferite ore de la ingerarea ali- mentului. Din grafic se constată că A.D.S. medie a porumbului-crește în primele ore, atingînd valoarea maximă la 2 ore după ingerarea ali- mentului (10,38%), apoi scade treptat pînă la ora a 4-a, după care scade mai accentuat pînă la ora a 8-a, cînd. valoarea metabolismului atinge din nou nivelul bazai. VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ ' 175 Fig. 2. — Valorile A.D.S. la 100 kcal substanțe digerate din rația de 75 g de porumb. Cîtul respirator mediu, determinat în timpul studiului, acțiunii dinamice specifice a alimentului, crește imediat după ingerarea alimentului, atingînd valoarea maximă după 2 ore (0,984), apoi scade treptat pînă în ora a 7-a (ultima în care s-a mai înregistrat A.D.S.), continuînd să rămînă încă la un nivel superior față de cel bazai și după această oră (fig. 3). -------------S—------..... ..L------1___—J____■- ■ _______. Nivel frwdiu 1 2 3 4 5 6 7 8 ore bazai Fig., 3. — Valorile QR^după ingerarea rației de 75 g de porumb. 2,0' Nivel mediu / 3 5 7 9 11 ore bzal Fig. 4. — Valorile metabolismului energetic la gîște după ingerarea a 198,8 g de porumb. După îndoparea gîștelor cu cantități mari de porumb (de 2,65 ori mai mult decît în prima experiență) s-au înregistrat valorile calorice ale metabolismului (fig. 4). Din tabelele nr. 2 și 3, ca și din figurile 1 și 4 reiese mai întîi că metabolismul a crescut la valori mult mai mari decît în experiența pre- cedentă, și anume, dacă după ingerarea cantității de 75 g de porumb metabolismul bazai a atins valoarea medie de 3,830 kcal/kg oră, deter- minată la cele 8 gîște și pe toată perioada cît s-a înregistrat A.D.S. a alimentului, după îndoparea gîștelor cu o cantitate medie de 198,8 g ■de porumb, metabolismul energetic a crescut la 5,091 kcal/kg oră, deci 176 7 VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ . 177 Tabelul nr. 2 Metabolismul energetic și A.D.S. Ia glște după ingerarea a 75 g de porumb ’w c/2 o • © 2 COOI>OCOOrtCO CO CM © TH CO © t> ©* oo* t>* © oo ©* i>* 7,61 Hrană digerată kcal CO r-l CO Tl< © OO oV co oi h 6 Ol CM CM CM CM CM CM Ol 237,4 Hrană ingerată kcal HO IO Ol Ol O ©^ O <2 »* l> CM* CM rf l-T o* o' ©©©©OOOOOO CMCMCOCOCMCMCMCM 287,7 Calorii extrabazale pe gîscă ©o©©o©©© O © CC OO O r-: O •^©•^cmc^-^co© cm* ©* 00 «0 © © © 00 CM oo* Timp ore omioiooiooin CO'CfTF'rHTfTfCO'tf1 ++++++++ © l> l> t> I> o o co ©©©©©©©© 0,676 1 Medie metabolism bazai j rt'Tfocininoo 0O 00 © O 00 O Tf 00 Ol I> © © CO © co cm cm cm* co* co co co* 3,280 Medie me- tabolism alimentar Offi MOlOHrlCO oocoi>©oo©cmco O CO IO IO H H 00 o .CMCOCOCO^'*'*'^ 3,830 Greutatea corporală kg © © © © O © © © ©©©©©©’H» © co t © cm co cm^ •^'Tf-^'^COCOCOCO | 3,816 Nt. matr. al gîștei T-1 CM CO -^ © © O 00 Media Tabelul nr. 3 Metabolismul energetic și A.D.S. Ia giște după ingerarea a 198,8 g de porumb A.D.S. la 100 kcal ' oi co © ©' © © CM H th H ri T-l rl 15,73 Hrană digerată kcal ©^©©©r-(t>©CO © IO* ©* OO* ©* »* 00* © 00©©©CO©I>© © 1O » © © 5 Hrană ingerată kcal COCMHt>iO©©!> CMCOr-l©cOiOC>© 00©©00t>!>©© 1 , Calorii extrabazale pe gîscă ©©O©©©©© © © © ©cm oo © r- ; ©©CMCO©©0000 ' r-T ©" © oo' t-T CO t-i CO .© I> TH © © I> -ct* i o co 00 00* © Timp ore CM I> © Tf © Tf .© © CO CM 00 CO CM CȚ o oi t-T ol of of CM T-< rH ' 1,999 Medie metabolism bazai Tt<00©©l0l0©O O0’>^©©000'^00 CM t> © O CO ©_ CO_ of CM* CM* CO CO CO co | 3,092 Medie me- tabolism alimentar riCOr-(10©02^ © Ol co Tt< oo io © 00 © © 00 CO ©^ » co ^* ©* ici © 10 | 5,091 Greutatea corporală kg T-iCM©t>©<—’ 2 5 ©hoooooow CM © CO CM 2. ©* ’t* co co co co | 4,076 Nr. matr. al gîștei T-l CI CO Media i i i i t j I t cu 33 % față de nivelul anterior. Din figura 4 mai reiese că s-au înregistrat calorii extrabazale timp de 12 ore, cu un maximum la 5 ore după îndo- pare. Pe toată perioada de 12 ore, după îndopare, s-au înregistrat calorii extrabazale în cantitate medie de 98,83 kcal pe gîscă (43,87 — 151,0 kcal) (tabelul nr.3). Raportând aceste calorii extrabazale la cantita- tea de calorii digerate, s-a calculat A. D. S. medie de 15,73 kcal la 100 kcal dige- rate (9,74 — 22,18 kcal%). Reiese că, în cazul îndopării gîștelor cu o cantitate de po- rumb de 2,65 ori mai mare decît rația de întreținere, 100 de calorii digerate au A.D.S. de două ori mai mare decît în cazul administrării rației de întreținere (15,73/7,61 = 2,067). ’ / în figura 5 se prezintă ' evoluția A.D.S., din 2 în2 ore, exprimată la 100 kcal digerate. Din grafic se constată că cea mai mare A.D.S. se înregis- trează la 5 ore după îndopare (18,98 kcal %), după care des- crește treptat pînă la ora 11—12, cînd are valoarea de 6,17 kcal %. Cîtul respirator, înregis- trat după îndoparea cu can- titatea mărită de porumb, are valoarea superioară unității pe toată perioada studiului A.D.S. de 12 ore, și anume variază între limita medie superioară de 1,289, înregistrată după ora a 3-a, și limita inferioară de 1,047, înregistrată după ora a 11-a de la îndopare. Curba Q R crește astfel pînă la ora a 3-a, Gîscă / A.D.S ia 100 kcal digerate 30 28 26 24 22- 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 Hi vel mediul bazar 3 4 5 6 7 8 -J____— 11 ore Fig. 5. — Valorile A.D.S. lâ 100 kcal substanțe digerate din rația de 1’98,8 g de porumb. după care coboară lent pînă la ora a 11-a de la îndopare (fig. 6). în figura 7 se dau, comparativ, valorile metabolismului energetic la aceleași gîște după administrarea celor două cantități diferite de porumb. 0 VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ 179 178 Fig. 6. — Valorile Q R după ingerarea rației de 198,8 g de porumb. Pentru a putea interpreta mai bine valoarea A.D.S. a porumbului după administrarea acestuia în două rații diferite sub raport cantitativ, ne-am propus efectuarea unui bilanț energetic și a unui bilanț al azotului la aceste două rații. Astfel, în tabelul nr. 4. se dau bilanțul energetic și bilanțul azotului la 100 kcal digerate din cele două rații — de întreținere Fig. 7. — Valorile metabolismului energetic, A.D.S. și Q R la gîște după ingerarea celor două rații de porumb. și de îngrășare —, precum și la 100 kcal digerate din rația de îngrășare folosită exclusiv pentru producție (obținută prin diferența dintre valorile globale ale bilanțului celor două rații: de întreținere și de îngrășare). Din tabel reies următoarele : — La folosirea alimentului (porumbului) pentru întreținerea vieții (rația de întreținere) se constată o A.D.S. de numai 7,61 kcal%, iar la folosirea alimentului pentru producție (formare de grăsime și proteină) se constată o A.D.S. de 20,10 kcal%, adică de 2,64 ori mai mare. 180 GH. BURLACU și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU 10 11 VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ 181 — Raportul dintre cantitatea de azot digerat și excretat, la 100 kcal digerate, este mai mic în cazul rației de întreținere și mai mare în cazul rației de producție, ceea ce denotă un anabolism proteic mai accentuat în ultimul caz. Tabelul nr. 4 Bilanțul energetic și bilanțul azotului Rația kcal digerate kcal A.D.S. 1 ’ .1 kcal metabo- lism întreținere kcal producție j (grăsime și pro- । teine) « N digerat la era. 100 kcal - N excretat la era 100 kcal N, digerat p ia = : N excretat g N depus pro- ro ductiv g Proteină depusă b Grăsimi era depuse Rația de între- ținere 100 7,61 ea * 69,0 23,39 342,5 176,4 1,93/1 166,1 1 043 1 866 Rația de îngră- șare 100 15,73 29,8 54,47 342,5 132,6 2,58/1 209,9 1 312 5 121 Rația de pro- ducție (calorii din rația de îngrășare fo- losite pentru producție) 100 20,10 | 2,8 77,10 342,5 101,5 3,38/1 241,0 1 500 7 090- — Raportul dintre valoarea calorică a rației de întreținere a vieții și valoarea calorică a producției (grăsime-carne) este de 2,95/1 la rația- de întreținere și de 1/26,54 la rația de producție. DISCUȚIA REZULTATELOR Din rezultatele obținute de noi s-a desprins concluzia că același, aliment administrat în cantități diferite comportă valori diferite ale A.D.S.. (raportată la 100 kcal digerate), și anume acțiunea dinamică specifică a porumbului dat în cantitate suficientă pentru acoperirea necesarului do calorii bazale este de două ori mai mică decît acțiunea dinamică specifică, a aceluiași aliment dat în cantitate de 2,65 ori mai mare. Cum se explică, diferența între aceste două valori ale A.D.S. determinate la același ali- ment ? Majoritatea cercetătorilor consideră substanțele proteice ca princi- palul izvor al A.D.S., indiferent dacă aceasta rezultă în urma unei „exci- tații” a metabolismului (6), (L a w și Krmca, Harris și Bene- d i c t, G r a f e etc., citați după (5)) sau în urma reacțiilor intermediare ale metabolismului proteic (Rubner, Terr o i n e? G e e 1 m u y d e n etc., citați după (5)). Glucidele și lipidele sînt considerate ca avînd A.D.S. mai redusă în comparație cu proteinele (9), (6). Raportînd procentele medii A.D.S. ale protidelor (30%), glucidelor (6%) și lipidelor (4,5%) indicate în literatură la cantitățile de substanțe digestibile ale porum- bului, echivalente cu 100 kcal, se obține o valoare A.D.S. de 8,8 kcal%. Cunoscînd că suma valorilor A.D.S. a celor 3 principii nutritivi este întot- deauna mai mare decît efectul A.D.S. al acelorași 3 principii administrați împreună (1), rezultă că valoarea A.D.S. de 7,61 kcal%, determinată în cercetările noastre la 100 kcal digerate din rația de întreținere, corespunde datelor din literatură. Cînd însă același aliment a fost administrat în cantitate mai mare (de 2,65 ori rația de întreținere), s-a constatat o sporire a A.D.S. foarte accentuată. Credem că această diferență de calorii A.D.S. nu poate fi pusă decît pe seama unei metabolizări diferite a uneia și aceleiași cantități de aliment digerat, în condițiile îngrășării față de întreținerea vieții. Astfel, dacă în cazul administrării rației de întreținere, din 100 kcal digerate s-au cheltuit 69 kcal pentru întreținerea vieții și numai 23,39 kcal pentru pro- ducție de grăsime și carne, în cazul administrării rației de producție, din lOO kcal digerate s-au folosit numai 2,8 kcal pentru întreținerea vieții și 77,10 kcal pentru producție. Or, din literatură se știe că interconver- siunile principiilor alimentari, transformarea glucidelor în lipide de exemplu, se face întotdeauna cu degajare de energie (R i c h e t și Ha n- r i o t, citați după (3)) care nu poate fi folosită de animal și se elimină sub formă de căldură. De asemenea, transformarea proteinelor în grăsime se soldează cu degajare de energie sub formă de căldură, deci nerecupera- bilă (Kaufmann, citat după (3)). în cazul nostru, la 100 kcal digerate din rația de producție — cores- punzătoare la 30,3 g de porumb, care conțin 2,73 g de proteină, 22,7 g de glucide și 1,6 g de grăsimi — s-au produs 77,1 kcal, adică circa 7,1 g de grăsimi și 1,5 g de proteine, cu o pierdere de 20,1 kcal, degajată sub formă de căldură. Procesul transformării glucidelor în lipide este de altfel evidențiat de mărirea QR obținut după alimentarea gîștelor cu rații de îngrășare. Richet, Hanriot (citați după(3))și Leroy (4) au propus următoarea reacție chimică de transformare a glucidelor în lipide : 13 C6H12O6 = C55 H104O6 + 23 CO2 -j- 26 H2O glucoză oleostearopalmitină Transformarea fiind exotermică (0,15 kcal la 1 g de glucoză) nu necesită oxigen și presupune o importantă degajare de CO2. Desigur că, CO2 degajat în acest proces, cumulat cu cel degajat în arderile bazale, capătă o valoare mai mare în comparație cu oxigenul consumat, ceea ce duce la creșterea QR adesea pînă la 1,4. Este de presupus însă că nu numai glucidele (preponderente de altfel în compoziția chimică a porum- bului) se transformă în grăsimi, ci și o parte din protidele porumbului suferă o conversiune în lipide. Kaufmann (citat după (3)) propune următoarea reacție chimică de transformare a protidelor în lipide : 4C73Et112N1șO2aS + 136 O2 = 2 O57 H110 O6 36 CON2H4 + albumină grăsime uree 138 CO2 + 42 H2O + 4 S. 13 VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ 183- 182 GH. BURLACU și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU 12 Transformarea este de asemenea exotermică (2,18 kcal la 1 g de proteină oxidată) și evidențiază nn Q R puțin mai mare decît 1. La expunerea rezultatelor obținute de noi s-a mai remarcat faptul că metabolizarea a 100 kcal din rația de întreținere comportă cataboli- zarea unei cantități superioare de protide în comparație cu metaboli- zarea aceleiași cantități de calorii din rația de producție. Reiese deci că sporirea valorii calorice A.D.S. în cazul metabolizării rației de producție nu poate fi pusă pe seama unei metabolizări mai intense a protidelor. Raptul acesta concordă de altfel cu rezultatele obținute de P i n t e a și colaboratori (8), care nu aii remarcat vreo creștere notabilă a protei- nemiei după supraalimentarea forțată cu porumb la gîște (în primele zile de îndopare). în schimb, tot la gîște s-a remarcat o creștere a glicemiei și a colesterinemiei, acestea dublîndu-se în primele zile de îndopare forțată cu porumb (7), iar la rațe (deci tot palmipede) o creștere pronunțată a acidului piruvic în aceleași condiții de hrănire cu porumb (2). Se poate conchide deci că sporirea valorii A.D.S. la 100 kcal digerate nu este înso- țită de o intensificare a eatabolismului protidic, în schimb concordă cu metabolizarea intensă a glucidelor și lipidelor și în special cu conversiunea glucidelor și protidelor în lipide, evidențiată atîț de valorile Q R, supe- rioare unității, cît și de creșterea acidului piruvic în sînge. Totuși valorile calorice ale reacțiilor de conversiune a glucidelor în lipide și a protidelor . în lipide date de R i c h e t, respectiv de K a u f m a n n, nu sînt sufi- ciente pentru a putea explica creșterea A.D.S. la 100 de calorii digerate, folosite pentru producție. Necorespondența s-ar putea explica prin însăși complexitatea proceselor metabolismului intermediar, care presupune, pe lingă conversiunea glucidelor și protidelor în lipide, și transformarea lipidelor și protidelor alimentare în lipidele și protidele proprii animalului. Oricare ar fi mecanismul intim al producerii caloriilor extrabazale, corespunzătoare A.D.S. a alimentului cercetat, se poate preciza că valoarea A.D.S. a unui aliment, exprimată la unitatea de substanțe digerate, este diferită în funeție de cantitatea de aliment ingerat, și anume A.D.S. a unui aliment administrat în cantitate suficientă pentru întreținerea vieții este mai mică decît A.D.S. a. aceluiași aliment administrat în cantitate mai mare în scopul îngrășării animalului. CONCLUZII 1. Metabolismul energetic bazai al gîștelor în greutate medie 3,816 kg (3,200—4,950 kg) este de 3,092 kcal (2,284—4,040 kcal) pe kcorp oră. 2. Acțiunea dinamică specifică a porumbului administrat în canti- tate suficientă pentru întreținerea vieții este de 7,61 kcal la 100 kcal digerate, iar A.D.S. a aceluiași aliment administrat în cantitate de 2,65 ori mai mare, în scopul îngrășării gîștelor, este de 15,73 kcal la 100 kcal digerate, deci de circa două ori mai mare decît în primul caz. 3. Creșterea valorii A.D.S. a porumbului administrat în scopul îngrășării se datorește, credem, proceselor de interconversiune a meta- bolitelor din hrană ca urmare a producerii lipidelor și protidelor care constituie sporul de greutate a gîștelor, în timpul îngrășării. MCCJIEflOBAHnH KOJIEBAHHH CnE^OnHECKM-MHAMITHECKOrO ^EDCTBEH IIHTATEJIbHblX BEHțECTB B BABUCUMOCTH OT KOJIHHECTBA cteaehhoh HcnBOTHHMn nniițn PE3IOME Hsynajiocb cneum^imecKii-flnHaMimecKoe fleiîcTBiie KyKypysbi b yc- jiobuhx ee CKapMJinBaHMH b pasjiimHbix KOJiimecTBax. Orbitei nponsBO- 3UJIHCB na rycnx, o6jia,qaioiunx xoponieii nepeBapimaeMocTBio flame h npn npnnyflUTejiBHOM ycnjienuoM nuTamm. 3tm HCCJieflOBannn npuBOflHT k cjieflyioiuuM BbiBOflaM: 1. Ochobhou eiiepreTnuecKnM oOmoh y ryceii co cpefluiiM BecoM b 3,816 kt (ot 3,200—4,950 ur) paBnueTCH 3,092 kkbji (ot 2,284 — 4,040 Kuaji) na KnjiorpaMM Beca Tejia b uac. 2. Cneun^nuecKM-flHHaMHuecKoe fleftcTBue KyKypysni, CKapMJmBae- Moiî b KOJiHuecTBe, flocTaTounoM fljin noflflepmannn mnsmi, pasimeTcn 7,61 Kuaji ua 100 nepeBapenHbix KKaji, npnueM cneumțnmecKn-flnHaMimec- Koe fleiicTBHe BToiî me mmm, flaBaeMoh b KQjmuecTBe na 2,65 pasa SoaiBuie c pejiBip OTKopMa ryceiî, paBHneTcn 15,75 kkhji na 100 nepeBapenunix kkhji, to ecTb b 2 pasa Soaibine, ueM b nepBOM cjiyuae. 3,: CunTaeM, uto BospacTanne Bejmmmbi cneuiic^imecKM-flnHaMHHec- Koro flencTBEm KyKypysBi, naBaeMoh c pejiBio OTKopMa, o6i>HCHHeTCH npo- ueccaMn iiHTepKOHBepcim MeTaOojmTOB mmm fljm noJiyueHnn miipoB n OejiKOB, cocTaBJiHioiimx npnBec ryceîi bo BpeMn OTKopMa. OETHCREHnE PUCVREOB Pnc. 1.— SHaHeinm anepreTnnecKoro oSMena y ryceii nocaie noeflannn papnona B 75 r KyKypysu. Puc. 2. — Sna^ana cnefln^nnecKn-flnHaMn’iecKoro peiicTBBH na 100 nnan., nepe- Bapennbix K3 paflnona b 75 r nynypysM. Pkc. 3. — Sna^HHfl flbixaTeJibnoro noa^nimenTa nocjie noeflawiH paflnona b 75 r KyKypysti. ... Puc. 4. — SnanenBH anepreînnecnoro oGMena y ryceii nocjie noeflannn papnona b 198,8 r KyKypysu. Pnc. 5. — SnanennH cnefle.ițnnecKn-flnHaMnnecKoro fleăCTBHH na 100 kkhji, nepe- sapeHHBix H3 paflnona b 198,8 r Kynypygbi. ■ Pnc. 6.— SnaneHna flbixa-Tejibnoro Koa$$nflnenTa nocjie noeflannn papnona b 198,8 r Kynypysbi. Pnc. 7. —Snanennn anepreTUȚecnoro oSM'ena, cnepn^nHecKn-flnHaMHnecKoro- peflCTBnn n flbixaTeiibnoro Koa^ițnpnenTa y rycen, nocjie noepannH pByx yKaaannMx Bbinie paflnoHOB Kynypyabi. , 184 GH. BURLACU și CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU ' 14 15 VARIAȚIA A.D.S. ÎN FUNCȚIE DE CANTITATEA DE HRANĂ INGERATĂ 185 RECHERCHES SUR LA VARIATION DE L’ACTION DYNAMIQUE SPECIEI QUE DES ALIMENTS, EN EONCTION DE LA QUANTITE DE NOURRITURE INGEREE PAR LES ANIMAUX RESUME Les auteurs ont dtudie l’action dynamique specifique du maîs admi- nistra en differentes quantitâs. Les exp6riences ont port6 sur des oies, volailles douees d’une bonne capacit^ de digestion, meme lorsqu’elles sont soumises a l’engraisscment par surahmentation forcee. Les recherches ont abouti aux conclusions suivantes : 1. Le metabolisme energetique basal des oies d’un poids moyen de 3,816 kg (3,200—4,950 kg) est de 3,092 kcal (2,284—4,040 kcal) par kilo de poids corporel/heure. 2. L’action dynamique specifique du maîs administra en quantite .suffisante pour assurer les fonctions vitales est de 7,61 kcal par 100 kcal -digerees, alors que l’action dynamique specifique du meme aliment administrâ en quantite 2,65 fois plus grande aux oies soumises ă l’en- graissement est de 15,75 kcal par 100 kcal digârâes, par consequent d’ă> peu preș deux fois plus grande que dans le premier cas. 3. Selon l’opinion des auteurs, l’accroissement de la valeur de l’action -dynamique specifique du maîs administrd aux oies soumises a l’engraisse- ment est du aux processus d’interconversions des metabolites de la nour- riture pour la production des lipides et des protides, qui constituent l’aug- mentation ponderale des oies, au cours de l’engraissement. EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — Valeurs du metabolisme 6nerg6tique chez les oies aprfes l’ingestion de 75 g •de maîs. Fig. 2. — Valeurs del’ADS (action dynamique specifique) par 100 kcal matiferes digerees de la ration de 75 g de maîs. Fig. 3. — Valeurs du quotient respiratoire (QR) aprăs ingestion de la ration de 75 g ■de maîs, Fig. 4. — Valeurs du metabolisme dnergetique chez les oies aprăs ingestion de 198,8 g de maîs. ' Fig. 5. — Valeurs de l’ADS par 100 kcal matiăres digerees de la ration de 198,8 g de maîs. Fig. 6. — Valeurs du QR apres ingestion de la ration de 198,8^ de maîs. Fig. 7. — Valeurs du metabolisme energetique, de l’ADS et du QR chez les oies apres dngestion des deux rations de maîs. BIBLIOGRAFIE 1. BEST C. H. și TAYLOR N. B, Bazele fiziologice ale practicii medicale, Ed. medicală, Bucu- rești, 1958, 569, 570, 600. '2. Buruiană L. M. și Pop-Kalmuțchi V., Variația concentrației tn cetoacizi , din stnge în timpul ingrășârii unor păsări, An. lucr. științ. Inst. agr. Arad, 1956 — 1957, 39-40. ;3. Lefevre J., Chaleur animale et bioânergitique, Masson, Paris, 1915, 900. 4. Leroy A. M., Quelques remarques concernant la formation de la matibre grasse par le porc, Ann. de l’Inst. Nat. de la recherche agron., 1958, 7, 5—23. 5. Lungu Al., Cercetări asupra reglării nervoase și hormonale a A.D.S. a alimentelor, Ed. medi- cală, București, 1958, 11 — 25. 6. Lusk G., The specific dynamic action of various food factors, Medicine, 1922, 1, 311 — 352. 7. Mihăescu N. F. A., Kalmutchi V., Firu D., Milos M., Mazilu V. și Sasu C., Va- lorile glicemiei și cholesterinemiei tn seria aviară, la păsări normale și îngrășate forțat, Comunicări științ., -Inst. agr. Arad, 1955 — 1956, 7, 11 — 14. 8. Pintea V., Vintilă I. și Cristea N., Modificări electro for etice tn serul sanguin al gîștelor supuse îndopării, Stud. și cercet. biol, și șt. agr., Acad. R.P.R., Baza Timișoara, 1961, 8, 31 — 42. 9. Rubner M., Die Geseize des Energieverbrauchs, Leipzig-Viena, 1902, 49. 3 — c. 1180 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROFAUNEI DE CILIATE PSAMOFILE DIN MAREA NEAGRĂ — LITORALUL ROMÎNESC DE ADRIANA PETRAN Comunicare prezentată de TH. bufnită, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 30 octombrie 1962 Studiile asupra protozoarelor din Marea Neagră au fost începute încă din secolul trecut de către S. Per e j asl a wz e w a. (12) și I. Andrussowa (1), care, printre protozoarele găsite în golful Kerci, citează și unele ciliate din nisipul mării. Pentru litoralul bulgăresc, A. Jeli a s k o va -Pa s p ale va (9) și A. C z a p i c (3) aduc contri- buții asupra infuzorilor din golful Varna; fauna de infiizori a litoralului nostru a fost studiată de către I. L e p ș i. Cu toate acestea nu există pînă în prezent nici o lucrare specială» asupra faunei de ciliate a nisipurilor Mării Negre. Cercetarea microfaunei psamofile litorale, cu atenție specială asupra ciliatelor, a fost începută de noi sub îndrumarea prof. M. Băcescu și cu sprijinul prețios al prof. I. L e p ș i și prof. R. Codrean u. METODA DE CERCETARE Prezenta notă reprezintă rezultatul observațiilor efectuate asupra nisipului din zona lito- rală din dreptul pontonului Mamaia și a Stațiunii de cercetări marine Constanța. Recent âm trecut la colectarea de probe și în alte zone ale litoralului nostru, paralel cu un studiu granulo- metric, în punctele Mangalia, 23 August și Costinești. Probele de nisip colectate se păstrează în cristalizoare în laborator, în care timp micro- fauna urcă, concentrîndu-se pe suprafața liberă a nisipului. Această migrare, din cauza asfixie» 188 ADRIANA PETRAN 2 și a descompunerii organice care are loc în partea inferioară a vasului, începe la cîteva ore după colectare și continuă cîteva zile. Pe nisipul lamei de examinat la microscop se adaugă puțină soluție de clorură de magneziu 12% pentru anestezia formelor thigmotactice. Pentru studiul nucleului s-a folosit verdele de metil acetic, iar pentru colorația ciliaturii albastru-opal. în materialul cercetat am putut identifica pînă în prezent un număr de 19 ciliate, majori- tatea din ordinul Holotricha. Dintre acestea, 1. Lepși a citat pentru litoralul romînesc, însă în alte medii, un număr de 3 specii, restul fiind noi. Dăm în cele ce urmează descrierea speciilor întîlnite. Ord. HOLOTRICHA 1. Traehelocerea entzi Kahl (Fig. 1) Exemplarele întîlnite de noi aveau, lungimea corpului cuprinsă între 190 și 350 p, mai apropiate de dimensiunile pe care această specie le are în nisipurile de la Banyuls-sur-Mer față de cele de la Roscoff, unde măsoară mai mult (pînă la 900 p). Partea anterioară a corpului mai sub- țiată, terminată apical cu gura prevăzută adesea cu trihociști. In partea posterioară mai lățită se află vacuola pulsatilă. Această specie a fost sem- nalată în nisipul de la Kiel și în nisipurile saprobe de la Roscoff. (6) și Banyuls-sur-Mer, iar E. V a c e 1 e t o citează în „nisipurile cu AmphioxuM din jurul Marsiliei (18), (19). Această specie, întîlnită în medii foarte variate, pare să fie în primul rînd un constituent al faunei de nisip. Este citată pentru litoralul bulgăresc de A., O z a p i c (3). Nouă pentru litoralul romînesc^ 2. Traehelocerea multinucleata Dragesco (Fig. 2) Populația acestei specii întîlnite în probele noastre corespunde bine descrierii făcute de J. Dragesco, care o socotește o specie destul de frecventă în nisipul fin de la Boscoff. Este.de talie foarte mare (1 300 ți lungime), puțin ascuțită spre partea posterioară. Caracteristica acestei specii o formează numărul mare de elemente ovoide din care este constituit macronucleul; exemplarele noastre aveau circa 20 de asemenea elemente. Citoplasmă este alveolară și vacuolară, iar gura este prevăzută cu cili puternici. Are o contractilitate mare și sînt foarte evidente un fel de pliuri cuticulare. Specie nouă pentru fauna Mării Negre. 3 ASUPRA MICROFAUNEI DE CILIATE PSAMOFILE DIN M. NEAGRĂ 189 3. Traclieloraphis (Traehelocerea) phaenieopterus Colin (Fig. 3) Indivizii studiați de noi aveau o talie destul de mare (200—600 p lungime), foarte contractili, cu pliuri cuticulare evidente, cu extremitatea terminală mai subțire și puțin îndoită și cu un număr de 4—12 macronuciei ovali. în urma revizuirilor bine înte- meiate făcute genului Traehelocerea, această specie a fost încadrată la noul Fig. 1. — Traehelocerea enlzi Fig. 2. — Traehelocerea multinucleata. Fig. 3. — Tracheloraphis (Traehelocerea) phaenieopterus. Fig. 4. — Mesodinium sp. Fig. 5. — Lionotus lamella. Fig. 6. — Loxophyllum setigerum. gen Trachelorapliis, care cuprinde ciliate foarte alungite, dar cu o ciliatură mai redusă și cu o tendință de turtire a corpului (6). E. Vacelet o află în „nisipurile cu Amphioxus” din jurul Marsiliei. Este o specie citată pentru Marea Keagră în golful Kerci (1), (12). Nouă pentru litoralul romînesc. 4. Mesodinium rubrum Clap. et Lochm. Specie deja descrisă de noi în plancton, unde — datorită unei dez- voltări masive în perioada de toamnă a anilor 1955 și 1958 — a provocat pete de culoare brună-roșcată în apa mării (16). întîlnită în nisipul din zona de spargere a valurilor, poate proveni totuși din apa marina care spală spațiile interstițiale microporale. ■ 100 ' ADRIANA PETRAN 4 5 ASUPRA MICRO FAUNEI DE CILIATE PSAMOFILE DIN M. NEAGRĂ 191 5. Mesodinium sp. (Fig. 4) Specie greu de identificat, datorită taliei foarte mici (25 tx lungime) și mobilității foarte mari. Se distinge un macronucleu destul de mare, iar din zona mediană pornesc circa 8 cili mari spre partea anterioară și un număr mai mare spre partea posterioară. în comparație cu M. rubrum, corpul este mai mult oval decît rotund. 6. Lionotus lamella Schew. (Fig. 5) Este o specie des întîlnită în probele noastre de nisip. Lungimea 70—80 p.. Ea a fost citată pentru Marea Neagră de către I. A n d r u s - s o w a, între alge litorale, fiind considerată ca una dintre cele mai comune specii de Lionotus. J. Dragesco o citează și el ca o specie ce se întâl- nește în nisipurile de granulometrie foarte variată, socotind că ajunge accidental acolo din mediul înconjurător; uneori se dezvoltă foarte mult pe seama unor ciliate mărunte, în nisipurile puțin saprobe. Citată la litoralul bulgăresc (9). ■, Nouă pentru litoralul romînesc. 7. Loxophyllum setigerum Quennerst (Fig. 6) Specie întîlnită frecvent în probe, populațiile variind în ceea ce privește talia. Lungimea 90 —200 [x. Gura în formă de fentă, prevăzută cu papile în relief, un număr de 4 macronuclei și mai multe vacuole con- tractile dorsale. Semnalată în nisip pentru prima dată de B o e k (1952), a fost regăsită în nisipurile fine de la Roscoff și Banyuls-sur-Mer (4), (5). Descrisă la litoralul bulgăresc de A. Cz ap ic. Noua pentru litoralul nostru. 8. Remanella faurei Dragesco (Fig. 7) Specie foarte asemănătoare cu R. multinucleata Kahl, sub care nume a și fost descrisă de E. Faur 6 -Fr ^miet’ (8) din nisipul de la Concarncau. Prin revizuirea genului de către Dragesco, ea a fost considerată ca specie aparte — R. faurei care se deosebește de R. multinucleata prin talia sa mai mică (13,50—500 p.), aparatul nuclear constituit numai de 7—8 elemente, înot mai rapid, corp mai puțin suplu. Corpii lui Miiller sînt compuși ca și la R. multinucleata. Indivizii întîlniți j de noi corespund descrierii făcute, majoritatea avînd o lungime de circa j 400 pi. Este vorba de specia cea mai frecventă în probele colectate în lunile | septembrie și octombrie. j Specie nouă pentru fauna Mării Negre. ! 9. Remanella rugosa Kahl i (Fig. 8) Specie întîlnită frecvent în aceleași probe cu R. faur ei; are o talie mai mică (circa 200 jx), iar corpii lui Miiller în număr de 4—8; aparatul nuclear este constituit din 2 macronuclei ovali și un micronucleu sferic. ! în jurul gurii sînt prezente fine granule pigmentare. Corpul este foarte plat, făcînd mișcări de înrulare în elice. Specie descrisă de A. K a h 1 de la Kiel și Helgoland, frecventă în nisipurile fine de la Roscoff. Citată de A. C z a p i c pentru litoralul bulgăresc. Nouă pentru litoralul nostru. 10. Pleuronema chrysalis Ehr. I _ (Fig. 9) ' Este specia cea mai comună în probele colectate de noi, întîlnită aproape tot timpul anului.în general, genul Pleuronema nu este considerat ca formă tipic mezopsamică, diferiții repezentanți întîlnindu-se atît în j ape dulci, cît și marine. Specie de talie mică (65—80 jx lungime), cu mem- 1 brana ondulantă peristomială puternic dezvoltată, nucleu sferic, iar j vacuola contractilă subterminal. Această specie pare a lipsi în nisipurile |. de la Roscoff și Banyuls-sur-Mer. Pentru Marea Neagră ea este citată de I către I. A n d r u s s o w a, care o întîlnește chiar în nisip (1), iar pentru | litoralul nostru I. L e p ș i o dă printre alge (11). | 11. Pleuronema marinum Dujardin j . (Fig. 10) ■ în probele colectate la ponton, specia a fost întîlnită frecvent și ; în număr mare de indivizi. Este un ciliat turtit, cu dimensiuni cuprinse între 110 și 200 (x. Membrana ondulantă este destul de mare, macronucleul în formă ovală, cu 2—3 micronuclei sferici, vacuola contractilă terminală, în partea posterioară cîțiva ciri caudali mai lungi. Această specie a fost f semnalată atît în nisipul fin de la Boscoff, cît și la Banyuls-sur-Mer. | Pentru Marea Neagră este citată de A. J e li a s k o v a - P a s p a le va, p fiind nouă pentru litoralul romînesc. 192 ' ADRIANA PETRAN 7 ASUPRA MICROFAUNEI DE CILIATE PSAMOFILE DIN M. NEAGRĂ 193- 12. Pleuronema eoronatum Kent (Fig. 11) Este foarte asemănătoare cu P. marinum, deosebindu-se doar ! printr-o talie mai mică, tendința nucleului de a deveni mai sferic și mem- brana ondulantă mai dezvoltată. Astfel de indivizi s-au întîlnit tot atît Fig. 7. — Remanella faurei. Fig. 8. — Remanella rugosa. Fig. 9. — Pleuronema chrysalis. Fig. 10. — Pleuronema marinum. Fig. 11. — Pleuronema eoronatum. de frecvent alături de P. marinum, avînd o talie sub 100 jz. E. Văcelet o citează în „nisipurile cu Amphioxus” în jurul Marsiliei. Se consideră că genul Pleuronema prezintă o mare variabilitate, iar diferențele dintre specii sînt foarte slabe, îneît s-a pus problema unei revizuiri sistematice a genului, indivizii întâniți de noi mai prezentau unele deosebiri, pe care le considerăm nespecifice și ne limităm doar la citarea lor ca specii. 13. Condylostoma arenarium Spiegel (Fig. 12) A O specie tipic mezopsamică, întîlnită în nisipul colectat în zona de spargere a valurilor din dreptul plajei Costinești. Lungimea corpului de circa 300 jz, avînd o formă ceva mai lățită și mai ovală decît specia tip. A. KahI (1932) admite o mare variabilitate.în sînul acestei specii. Apa- ratul nuclear la specia întîlnită de noi era constituit din 9 elemente oare- cum sferice, citoplasmă granulară cu numeroase diatomee ingerate. Specie întîlnită la Roscoff, Banyuls-sur-Mer, ca și în nisipurile salmastre din Canet. Citată la litoralul bulgăresc (3). Nouă pentru litoralul nostru. 14. Strombidium sp. (Fig. 13) în nisipul fin din dreptul plajei Costinești s-au întîlnit numeroși indi- vizi din genul Strombidium. Corpul de formă globuloasă, de 21 [z lungime în partea anterioară membranelele ovale, puternice și ușor încovoiate. Citoplasmă granuloasă și cu numeroase incluziuni de bârnă. 15. Amphisia (Oxytrieha) gibba O. E. Miiller (Fig. 14) într-una din probele colectate în timpul verii s-a întîlnit acest bipotnh, de talie destul de mare (190 jz lungime). în partea anterioară are 3 ciri frontali, 5 ciri caudali și două rînduri de ciri mediali. Vacuola contractilă subperistomială, iar nucleul median. Citoplasmă granuloasă cu foarte multe incluziuni, probabil și granule de nisip ingerat. Se observă și numeroase vacuole colorate galben-verzui. Această specie a fost citată pentru Marea Neagră de I. A n d r u s s o w a, în cantitate mare în nisipul din golful Kerci, în probe din lunile iulie și august. Nouă pentru litoralul romînesc. 16. Euplotes vannus O. F. Miiller (Fig. 15) Specie citată pentru litoralul romînesc de către I. L e p ș i, care a întîlnit-o din abundență printre algele marine semidescompuse. în pro- bele de nisip colectate de noi a fost întîlnită aproape cu regularitate,, indivizii găsiți corespunzînd cu descrierea lui M ii 11 e r. Talia exem- plarelor observate este foarte variabilă (80—130 jz). 17. Euplotes charon O. F. Miiller (Fig. 16) Specie de asemenea citată de I. L e p ș i printre algele litorale în timpul verii. A fost întîlnită destul de des și în probele noastre de nisip, indivi- zii avînd o talie de circa 50 jz. Specie mai puțin abundentă decît P. vannus^ 194 ADRIANA PETRAN g -Q ASUPRA MICROFAUNEI DE CILIATE ' PSAMOFILE DIN M. NEAGRĂ 195 18. Uronychia transfuga O. F. Muller (Fig. 17) A fost întîlnită de două ori în probele colectate de noi în aprilie. Lungimea corpului 70—80 [z. Forma corpului ovală, partea anterioară cucirca 15 ciri frontali, partea posterioară cu ciri mai puternici și ușor Fig. 12. — Condylostoma arenarium. Fig. 13. — Strombidium sp. Fig. 14. — Amphisia (Oxytricha) gibba. Fig. 15. — Euplotes vannus. Fig. 16. — Euplotes charon. Fig. 17. — Uronychia transfuga. Fig. 18. — Aspidisca lyncaster. încovoiati. Citoplasmă granulară, cu numeroase vacuole. Specie citată pentru litoralul bulgăresc în golful Varna. Nouă pentru litoralul romînesc. 19. Aspidisca lyncaster O. F. Muller (Fig. 18) A fost întîlnită o singură dată într-o probă de nisip colectată în septembrie, cu toate că genul Aspidisca este considerat ca fiind cel mai comun în nisipuri. Talia este mică (52 iz lungime), are 3 ciri frontali, 3 ciri ventrali și 5 ciri transversali. Nucleul în formă de potcoavă, iar peristomul prevăzut cu o membrană ondulantă. Citoplasmă are numeroase incluziuni. Această specie a fost semnalată în nisipurile de la Kiel și în nisipurile fine de la Boscoff. Specie necitată încă pentru Marea Neagră. Pe lîngă ciliatele descrise în probele de nisip cercetate am întîlnit adesea, în special în perioada de primăvară, un rotifer și un gastrotrih necitați încă pentru fauna litoralului nostru, de aceea dăm în cele ce urmează descrierea acestora. Encentrum psammophillum Althaus (Fig. 19) în nisipul colectat în lu indivizi din această specie de i și turtit lateral. Capul este des lățit. Bostrul mare trece peste Fig. 19. — Encentrum psammophillum. Fig. 20. — Heterolepidoderma marinum. mile aprilie și mai s-au întîlnit mai mulți otiferi psamofili. Corpul lor este segmentat bul de mare, iar segmentul trunchiului este cîmpul ciliat. Degetele sînt subțiri și ascu- țite la vîrf, cu puternice glande pedi- oase. Mastaxul de tipul E. marinum. Bamii în formă de clește dublu. Lun- gimea corpului 170 jz. Această specie a fost descrisă pentru prima dată de Brigitte Althaus în 1957, în mezopsamohul de la Varna (2). Heterolepidoderma marinum Bemane (Fig. 20) în nisipul colectat în dreptul plajei din fața Stațiunii de cercetări marine, în lunile aprilie și august am întîlnit numeroase exemplare din acest gastrotrih. Indivizii aveau lun- gimea corpului în jur de 100 fz, iar cea mai mare lățime de circa 20 [z. Suprafața corpului acoperită cu mici solzi, așezați în 20—22 de rînduri longitudinale, pe laturile corpului. Toată suprafața ventrală străbătută de două benzi de ciri. Furca cozii are dinții rotunjiți și puțin îndrep- 196 ADRIANA PETRAN w 11 ASUPRA MICROFAUNEI DE CILIATE PSAMOFILE DIN M. NEAGRĂ 197 tați înafară. L. E o de w a 1 d întîlnește acest gastrotrih între plan- tele acvatice, în august, în fața Agigeiși în zona literală cu plante acvatice a Razelmului. ★ \ / în cercetările noastre viitoare, lista ciliatelor psamofile va fi, desigur, completată cu noi specii; în studierea acestora vom urmări desimea, succesiunea în timp, precum și legătura dintre dimensiunea spațiilor | granulare microporale și o anumită populație de ciliate. K BSyHEHBIO MHKPOOAVHbl BCAMMOGBJIbHblX PEGHUHHMX f HHOySOPM PyMbIHCKOrO BOBEPEîKbH HEPHOrO MOPH i i ■ . PE3IOME B paSoTe onncuiBaioTCH 19 biiaob pecuBuuLix uH^ysopuiî — ncaM- mo6hohtob, BGTpeaaioiuiixcH b necue y nouToua b MaMaiie n y Mopcuch HayuHO-HCCJieaoBaTejiBCKOîi CTauumi. Bb hhx 3 Bu^a 6bijih onncauti JL Jlenmu «jiu pyMtincKoro noSepembu, 3 Bnjța hbjihiotch hobhmii ^jiu Hep- Horo Mopu, ocTaJibHbie jkc bu^h hbjihiotch hobbimh hjih pyMBiHCKoro no- ț âepeîKBH. Ba yKasannBix burob 12 npimaftjieiKaT k oTpHjțy paBnopccnnq- [ hbix (Holotricha). { KpoMe Toro aaeTCH onncaune ncaMMocțnjibHott KOJioBpaTKn — Encen- | trum psammophillum Althaus n SpioxopeciiimHoro Heterolepidoderma ] - marinam Remane. I ' ' J ' 1 । ' CONTRIBUTION  LA CONNAISSANCE DE LA MICROFAUNE | DE OILI^S PSAMMOPHILES. MER NOIRE — LITTORAL | ROUMAIN 5 l ■ rEsumE j Le travail decrit 19 especes de cilies psammobiontes collect^es dans j le sabie, ă l’endroit du ponton de Mamaia et de la Station de recherches j marines. Parmi ces especes, trois ont d6jă ete decrites pour le littoraD roumain, par I. L e p ș i, trois sont nouvelles pour la mer Noire, les autres । etant nouvelles pour le littoral roumain. Douze des especes citees appar- tiennent ă l’ordre Holotricha. j On decrit egalement un rotifere psammophile — Encentrum psam- mophillum Althaus et le gastrotriche — Heterolepidoderma marinuml Remane. I BIBLIOGRAFIE 1. Andrussowa I., tjber die Inf ușor iert der Buchi von Kertsch, Arb. d. St. Petersb. Gesselsch. der Naturf., 1886. 17. 2. Althaus B., Neue Sandbodenrotatorien aus dem Schwarzen Meer, Wiss. Zeitschr. der Martin-Luther Univ., Halle — Wittenberg, 1957. .3 . Czapic A., Untersuchungen liber die Infusorien und Botatorien des Kăstengrundwassers and Sandbodens..Arh. Biol. Meeresunters in Varna, 1952. 4. Dragesco J., Sur l’ecologie des Cilies psammophiles littoraux de la region de Banyuls- sur-Mer, Vie et Milieu, 1954, IV. 5. — Diagnoses pr&liminaires de quelques Cilies nouveaux des sables de Banyuls-sur-Mer, Vie-et Milieu. '6 . — Cilies mesopsammiques littoraux, Trav de la St. Biol, de Roscoff, 1960, XII. 7. FJELD P„ On some Marine Psammobiotic Ciliates from Drbak, Nytt. Magasin Zool., 1955. 8. FAURE - FREmiet E., Ecologie des Cilies psammophiles littoraux, Bull. Biol. Fr. et Belg , 1950. LXXXIV. 9. Jeliaskova-PASPALEVA. Contribution ă Văude de la faune de la Mer Noire. Les Infusoires du Golf de Vama, Arb. Biol. Meeresunters in Varna, 1933, 2. 10. KAHL A., Ciliata libera et ectocommensalia, Die Tierwelt d. Nord und Ostsee, Leipzig, 1933. 11. Lepsi I., Studii faunistice morfologice și fiziologice asupra infuzorilor din Romtnia, Acad. Rom., Stud. și cercet., 1927, XII. 12. Perejafslawzewa S., Protozoen des Schwarzen Meeres, Abh. Nat. Forsch. Ges. Odessa, 1886, 10. 13. Remane A., Gastrotricha, Die Tierwelt d. Nord und Ostsee, Leipzig, 1927, XII, d 1. 14. — Verteilung und Organisation der bentonischen Mikrofauna der Kieler Bacht, Wiss. Meeresunters, Kiel, 1933, 21. 15. Rodewald L., Beitrag zur Kenntnis der Systematik der Gastrotrichenfauna der Dobrudscha, Zool. Anz., 1938. 16. Skolka H. și PEtRAN7 A., Un caz interesam de colorare a apelor superficiale ale Mării Negre, Stud. și cercet. biol.. Seria biol, anim., 1960, XII. 17. BAjiKAHOB A., KamaJios Ha naiuama uepHOMopcKama ^ayna, Tpyp,. na MOpcK. 6non. ct. Bapna, 1957. 18. Vacelet E., La Jaune infusorienne des «sables ă Amphioxus » des environs de Marseille, Bull. de l’Inst. Oc. de Monaco, 1961, 1202. 19. — Les Cilids de la microfoane des «sables mal calibres » des environs de Marseille, Rec. d. trav. de la St. biol. d'Endoume, 1961, 36, 22. CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORDINUL HYPOTRICHA (CILIATA) ' (NOTA I) AL. VUXANOVICI ■ - ' ' , \ i Comunicare prezentată de GR. eliescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., • în ședința din 4 decembrie 1962 L ■ .. ■ ■ • în cercetările întreprinse de antor cu scopul de a studia fauna infu- zorilor din țară, au fost găsite cîteva forme aparținînd subordinului Hypo- trieha, unele noi pentru țară, altele noi pentru știință. Materialul studiat a fost colectat din lacurile regiunii București. Cercetările s-au desfășurat din toamna anului 1956 pînă în vara anului 1962. Metode de cercetare. în general, infuzorii descriși au fost studiați în picătură liberă, mai rar sub lamelă și excepțional prin imersie, pentru cercetarea unor detalii structurale nu prea de- formate prin fixare. S-a recurs uneori la soluție de formol foarte diluată, pentru a se studia cirii în scurtele clipe înainte de Reformarea infuzorului. Nucleii au fost puși în evidență întrebuin- țînd o soluție ușoară de verde de metil, acidulat cu 2 % acid acetic. în cele ce urmează prezentăm | o scurtă descriere a formelor studiate, completată cu desene., ' • ■ , ' • ■ ' . 1. Uroleptus eaudatus (?) Olaparede et L., 1858 (Pi. i, fig. i) 1 Mărimea 220—250 pi. Se aseamănă oarecum cu specia tip; formele par a fi numeroase, puțin diferențiate între ele, unele cu laturile aproape paralele (pl. I, fig. 1, a). Peristomul lung cît 1/5—1/6; cirii marginali îndreptați uneori perpendicular pe laturi. Mai multe exemplare izolate, ■j găsite în culturi cu plante palustre în curs de descompunere. Lacul Herăs- prău, București, aprilie 1959 și bazinul Grădinii botanice, București, mai 1962. î Specie nouă pentru țară. 2 3 ■ CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 201 BSKflGSB 200 AL. VUXANOVICI 2. Strongylidium eoronatum n.sp. (Pl. I, fig. 2) Peristomul începe de la baza gîtului și se întinde aproximativ în semicerc, după specii, de la prima treime a trunchiului la ultima cincime. Membranelele peristomiale, în general sînt foarte lungi, la unele specii răsfirate în evantai. Mărimea 100—110 [z. Se aseamănă puțin, ca. mărime și habitus, eu muscorum KahI, 1935; diferă prin biotop, prin porțiunea apicală largă cu membranelele așezate în semicerc și prin nucleul dublu, elipsoidal. Plasma translucidă, cu corpusculi verzi-cenușii. Numeroase exemplare într-o probă de apă proaspătă. Lacul Fundeni, București, februarie 1960. 3. Stichotrieha aculeata var. pectinata n. var. (Pl. I, fig. 3) Mărimea 120 —130 |z. Diferă mult de desenul dat de A. W r z e s n i- o w s k i ((6) p. 480, pl. 21, fig. 14)), unde perii dorsali, de două ori mai lungi și de trei ori mai denși, sînt limitați numai la gît (pl. I, fig. 3, A); la forma studiată de noi, lungimea peristomului variază de la 1/3 din celulă (pl. I, fig. 3) la 2/3 (pl. I, fig. 3, &), iar perii dorsali scurți (8 (z), inserați rar (6 jz) se întind pe toată latura dorsală și pe jumătatea celei ventrale. Plasma transparentă, plină cu zooclorele și vacuole digestive. Gîtul hialin și contracții; o vacuolă activă sub peristom. După evaporarea apei se mai formează ventral alte 2 —3 neactive. Numeroase exemplare în culturi cu plante palustre în descompunere. Băltoaca de lîngă stă- vilarul lui Ciurel, București, iunie 1958. Genul Klonostricha n. gen. Face parte din familia Oxytwchidae, se aseamănă oarecum genului | Stichotricha Perty, 1852, de care totuși diferă mult prin habitus, poziția ? și forma peristomului și dispoziția cirilor. La noul gen, peristomul nu j este așezat de-a lungul laturii drepte a gîtului ca la genul Stichotricha [ și îi lipsesc cele 3 rînduri de peri dorsali. Caracterele distinctive ale noului j gen sînt următoarele : J Celula are un gît subțire și lung aproape cît jumătate din lungimea J ei totală. Forma trunchiului este aceea a unei elipse neregulate, dar late.’] Gîtul nu are cirii frontali și este rigid, prezintă două rînduri de ciri j alterni, mediani, provenind din prelungirea cirilor ventrali, la unele exem-1 plare atît de departe unii de alții, îneît apar ca un singur rînd. Cirii i marginali, care sînt neobișnuit de groși și de lungi, fiind în genere moi, se | află în continuă ondulare. [ Genul prezintă 5 ciri transversali, lungi, groși, depășind mai mulU v , sau mai puțin posteriorul. formă și poziție, după specii. Plasma transparentă și lucioasă, la unele Unele specii mai prezintă 3 ciri lungi, rigizi ca niște stiluri plas-cu granulați! negricioase, la altele cu zooclorele. Deplasările infuzo- matice pe marginea dreaptă posterioâră. .rulai, lente cu poticniri și pauze. p.; a, o variantă, PLANȘA I Fig. 1. — Uroleptus caudatus (?) ClaparMe et L., 240 Fig. 2, Fig. 3. Fig. 4. Fig. 5. Fig. 6. 240 pi; b. caudal. — Strongylidium eoronatum n.sp., 110 (x; a, lateral. — Stichoțricha aculeata var. pectinata n. var., 120 jx; A, o variantă cu peristomul lung, 130 ;x; b gîtul la S. aculeata Wrzesniowski. — Klonostricha gibba n.gen. n.sp., 110. fx. — K. horrida n. sp., 90 p.; a, nucleul. , — K. horrida var. bivacuolata n. var., 110 p.; a, o variantă, 90 p.. Membrana orală neobservată. Macronucleul și vacuola, variabile % 4 — C. 1180 ’1 202 al. VUXANOVICl 4 Stabilirea originii filogenetice a noului gen pare grea, deoarece pre- zintă multe caractere aparținînd genurilor : Stichotricha, Holosticha și Oocytricha sens. str. 4. Klonostrieha gibba n. gen. n. sp. (Pl. I, fig. 4) Peristomul, semicircular, se întinde pe prima treime a trunchiului; membranelele peristomiale foarte lungi (22—25 țz), cirii marginali mai scurți (20 p), extrem de moi și în continuă ondulare; aceleași caractere la cirii rîndurilor ventrale. Cirii transversali (5 ?), lungi de 24—26 jz, par rigizi; mai prezintă 3 ciri izolați, la fel de lungi pe partea. dreaptă posterioară. Macronucleul dublu, elipsoidul; plasma transparentă, cu alge mici sferice și granulații cenușii. Corpul elastic, gîtul rigid și hialin. Infuzorul (de 110.36 [z) se contractă transversal, timp de 25—30", lun- gindu-se (la 120.28 p), apoi după o pauză similară revine brusc la forma lui primitivă, largă (patologic?). Mișcările infuzorului lente. Un singur exemplar în culturi cu plante palustre descompuse. Lacul Herăstrău, București, octombrie 1957. 5. Klonostrieha horrida n. sp. (Pl. I, fig. 5) Peristomul se întinde de la baza gîtului la ultima șesime a trunchiului; membranelele peristomiale, cirii marginali, ventrali și transversali puțin diferiți de K. gibba. Macronucleul sferic (10 p), cu nucleoli mari și un micronucleu alăturat. Plasma transparentă, cu zooclorele de 2—3 p și granulații fine, negricioase. Gîtul rigid și hialin, corpul puțin contracții. Mișcările infuzorului lente, cu răsuciri și pauze. Un singur exemplar în același biotop cu specia precedentă, mai 1958. 6. Klonostrieha horrida var. bivacuolata n. var. (Pl. I, fig. 6) Se aseamănă cu specia precedentă; diferă prin prezența a două vacuole, ambele pulsatile. Plasma cu granulații negricioase (fără zoo- clorele). Mișcările infuzorului lente, cu poticniri și zvîrcoliri. O altă variantă a speciei este reprezentată de figura 6, a (pl. I). Ambele forme găsite intr-un singur exemplar, într-o probă de apă cu frunze descompuse. Lacul Floreasca, București, septembrie 1958 și aprilie 1961. 5 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 203 7. Urostyla weissei Stein, 1859 (Pl. II, fig. 7) Mărimea 200—260 [z. Ca habitus, mărime și poziție a vacuolei pare să concorde cu specia tip, dar rîndurile de ciri ventrali par a fi în număr de 4 (greu de observat). Frontul, 3 ciri mai pronunțați; transversal, un grup de 8, din care unii depășesc puțin posteriorul. Plasma fumuri©, corpul moale, puțin contracții și metabol. Numeroase exemplare în culturi cu plante palustre proaspete. Lacul Fundeni, București, martie 1960. Specie nouă pentru țară. 8. Keronopsis (?) clavata n. sp. (PI. II, fig. 8) Clasificarea ei este dificilă. Întrucîtva se aseamănă cu K. monilata Kahl, 1928, este însă'pe jumătate mai mică, iar apical claviformă. Cirii transversali (5 ?) depășesc posteriorul cu 1/2. Cirii marginali, întrerupți spre posterior; vacuola contractilă sub peristom; corpul foarte moale, acontractil, dar metabol. Plasma cu granulații negricioase și zooclorele. Infuzorul se mișcă lent, în cercuri mici, fără pauze. Numeroase exemplare în culturi cu apă limpede. Lacul Herăstrău, București, februarie 1958. 9. Keronopsis monilata (Kahl, 1928) (Pl. II,. fig. 9) Se aseamănă mai mult cu specia tip decît cu cea precedentă, însă nucleul moniliform (10—12 elemente) nu pare a fi situat la stînga axei ((1), p. 577, fig. 3)). Vacuola contractilă, la mijlocul laturii stîngi; unii dintre cirii transversali aflați în dreapta depășesc puțin posteriorul. Plasma fumurie, cuticula fragilă la plasmolizare. Corpul, foarte moale, se deformează sigmoid cînd infuzorul pipăie la dreapta sau la stînga. Nume- roase exemplare, în culturi cu plante semidescompuse. Lacul Fundeni, București, martie 1960. Specie nouă pentru tară. 10. Holosticha tenuiformis n. sp. (Pl. -II, fig. 10) Se aseamănă foarte mult cu H. extensa (Kahl, 1935), dar specia studiată de noi este dulcicolă, pe jumătate mai mică și prezintă o vacuolă mare posterioară, atipică (patologic ?), iar cei 7—8 ciri transversali, care ' " I ■* 204 AL. VUXANOVICI 7 . CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 205 depășesc cu 3 /4 posteriorul, sînt îndreptați spre dreapta. Plasma trans- parentă, cu granulații negricioase; perii dorsali scurți de 5 p, spre posterior PLANȘA II Fig- 7. — Urostyla weissei Stein, 240 pi; A, o variantă, 200 [i. • Fig- 8. — Keronopsis (?) cl-wata n. sp., 100 țx. Fig- 9- — K. monilata (Kahl). 230 p.. Fig- 10- — Holosticha tenuQormis n. sp., 80 p.; a, secțiunea optică transversală. Fig. 11. — H. coronata n. sp., 50 p.. Fig- 12- — H. gracilis n. sp., 80 p.. Fig- 13. — H. minima n. sp., 35 p.. . mai lungi și mai denși. Mișcările infuzorului lente greoaie (patologic î). Un singur exemplar în apa unei gropi izolate. Colentina, București, sep- tembrie 1959. 11. Holosticha coronata n. sp. (PI. II, fig. 11) Mărimea 45 — 50, p. Peristomul aproape 1/2 din celulă; marginea, peristomială. 1/4 din peristom; prezintă mai mult de 6 ciri transversali.' Vacuola pulsatilă în treimea posterioară. Plasma transparentă și lucioasă ; cuticula fragilă la plasmolizare ; corpul elastic. Mișcările infuzorului lente, fără pauze. Oîteva exemplare izolate în sapropel. Lacul Floreasca, Bucu- rești, octombrie 1961. 12. Holosticha gracilis n. sp. (PI. II, fig. 12) Mărimea 80 pi. Raportul dimensiunilor 1: 6 ; peristomul cît 1/6; marginea peristomială dreaptă. - Frontal, 3 +-3 ciri pronunțați, cei din? rîndul marginal din stînga inserați departe de latură; cei transversali inserați aproape de' marginea posterioară. Plasma transparentă; posterior; o aglomerare de formațiuni sferoide mici, incolore foarte vefringente, (picături lipoide ?). Vacuola situată lai mijlocul laturii, stîngi; la 18° diastola de 4", sistola, lungă de 10". Corpul moale ; anteriorul mobila îndoit cînd la dreapta, cînd la stînga. Oîteva exemplare în culturi cu frunze; descompuse. Bazinul Grădinii botanice, București, octomb-ie 196L; 13. Holosticha minima n. sp. (PI. II, fig. 13) . , ' Mărimea 35—40 p. Peristomul lung cît 1/2 din celulă ; cirii marginali inserați în interior, cirii transversali numeroși (8—10) depășesc posteriorul, cu 1/3, puțin diferențiați de cei marginali din stînga în prelungire. Cirii ventrali greu de observat; perii dorsali scurți (3 p) și rari; vacuola poștero-, laterală. Mai multe exemplare într-o probă de apă cu plante palustre, proaspete. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. în octombrie 1961,. am observat cîteva exemplare cu vacuola situată la mijlocul laturii stîngi., 14. Holosticha rostrata n. sp. (PI. III, fig. 14) Specia pare a avea două forme puțin diferite, una de 45—55 p lun- gime (pl. III, fig. 14), cu macronucleul dublu, elipsoidal; alta (pl. III, fig. 14, A) de 30—35 |x, cu macronucleul simplu, elipsoidal, enorm de mare (în prediviziune /)- Ambele forme cu 3 ciri frontali, două rmduri 206 AL. VUXANOVICI ! 9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 207 de ciri ventrali și un grup de ciri transversali în prelungirea celor marginali, de care nu se pot diferenția. La cea de-a doua formă, cirii posteriori (mar- ginali și transversali) sînt și mai lungi decît la prima. Plasma transparentă, cu numeroase diatomee ingerate. Corpul moale; spre posterior puțin deformatul. Mai multe exemplare în culturi cu ape poluate și plante palustre descompuse, vechi de 18 zile. Lacul Pundeni, București, iunie 1960. 15. Holosticha rhomboedrica n. sp. (Pl. III, fig. 15) Mărimea 50—80 p, în general 70 p'. Sub această denumire am înțeles să tratăm o specie cu două forme? diferite ca aspect: una romboedrică ? (pl. III, fig. 15), care se aseamănă oarecum cu specia marină H. gibba Stein, 1859, și alta eliptică, lungă (pl. III, fig. 15, A), care^ se aseamănă ' puțin cu forma marină H. diademata (Rees, 1884), legate între ele prin numeroase forme intermediare, toate cu următoarele caractere distinctive : comune : peristomul lung cît 1/3 ; marginea peristomială dreaptă și pe ; jumătate mai scurtă; frontal un grup de 3 ciri, cei ventrali și marginali, pronunțați ca grosime, inserați în interiorul celulei și orientați longitu-; dinal; 7—8 ciri transversali, depășind posteriorul cu circa 1/2, inserați: pe fața ventrală, sub un unghi ascuțit, infuzorul ridicîndu-le deseori dea-: supra acestei fețe, ca un evantai ce se deschide (pl. III, fig. 15, a). Vacuola,; situată normal în treimea posterioară, variază ca poziție pînă anteriori de mijlocul laturii stîngi. La unele exemplare s-au observat două vacuole i așezate una sub alta. Raporturile dintre dimensiuni la ambele forme? extreme variază de la 1 : 5 lă 1 : 2 (pl. III, 15, b). Conjugațiunea normalăi se face ca în figura 15, c, excepțional ca în figura 15, d. La unele forme s-ai observat o formațiune globulară, lucioasă (ca la Tachysoma pelUonella\ (Muller-Stein, 1859)) așezată între cei doi nudei. La cîteva exemplare,' fie extreme, fie intermediare, s-a mai observat tendința ce o are infuzorult de a-și îndoi vîrful cirilor transversali deasupra planului ventral (pl. III,- fig. 15, e); atunci ei apar optic claviformi (pl. III, fig. 15, /). Plasma; transparentă, verzuie, uneori cu diatomee ingerate, corpul elastic;! Infuzorul pipăie în detritus cu membranelele apicale, se deplasează vioi,: în cercuri mici, cu pauze rare. Mezo- și polisaprob. Foarte numeroase? exemplare în culturi cu plante palustre în curs de descompunere sauj . complet descompuse. Lacul Tei, București, octombrie 1956 și în bazinul; Grădinii botanice, mai și august 1962. î diferențiați de cei marginali în prelungire ; toți depășesc posteriorul cu 1/2 Cirii ventrali, neobservați bine, par numeroși, orientați longitudinal PLANȘA III Fig. 14. — Holosticha rostrata n. sp., 52 p; A, o formă pitică, 30 p. Fig- 15. — H. rhomboedrica n. sp., 75 p; A, formă eliptică,82 p; a, lateral; b, formă iată; c și d, în ■ conjuncții! ne; e, cirii transversali cu vîrfurile îndoite; f, văzut optic ventral. Fig- 16. — H. (?) vesiculata h. sp., 80 p. Fig- 17. — H. mystacea Stein, 145 p. Fig- 18- — Paruroleptus lacteus Kahl, 110 p. Fig- 19- — P. viridis n. sp. 80 p. Mărimea 70—100 p. Celula piriformă, neregulată. Peristomul cît 1/4 din lungime ; membranelele peristomiale subțiri și puțin diferențiate între} Vacuola contractilă, neregulată ca aspect și caracteristic de lungă, .ele. Frontal.3 ciri; prezintă 5 ciri moi, transversali, cei din dreapta puțin,-așezată sub penstom; la 19°, diastola de 75", sistola de 10"; cu 2 3ff 16. Holosticha (?) vesiculata n. sp. (Pl. III, fig.. 16) 11 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 209 208 AL. VUXANOVICI__________________________12 înainte de sistola, vacuola devine mică și rotundă. Unele exemplare mai prezintă posterior o vacuolă neactivă. Nucleul nedeterminat^ (pare a fi moniliform); cîteva secunde după colorare, nucleul se desface în elemente mici, ce dispar extrem de repede. Plasma puțin tulbure, fumurie, cu alge mărunte, sferice și granulații cafenii. Corpul moale; lovind un obstacol,, puțin metabol. Dorsoventral reniform. Cu partea apicală mobilă infuzorul pipăie încet, cînd la dreapta, Cînd la stînga. Numeroase exemplare în culturi cu plante Semidescompuse. Lacul Floreasca, București, octom- brie 1961. 17. Holosticha mystacea Stein, 1859 (Pl. III, fig. 17) Pare identică cu specia tip. Cirii transversali, moi și. aproape nedi- ferențiați între ei; cei marginali extrem de moi, în continuă ondulare. Două exemplare în culturi cu plante palustre descompuse. Lacul Herăstrău,. București, martie 1958. , Specie nouă pentru țară. 18. Paruroleptus lacteus KahI, 1935 . (Pl. III, fig. 18) Pare a fi identică cu specia tip. Plasma caracteristic de limpede și lucioasă; unele exemplare cu rare .granulații negre; infuzorul este însă pe jumătate mai mic. Perii dorsali mai lungi decît la tip, iar marginea peristomială mai puțin curbă. Poate o formă locală a speciei tip. Două exemplare în culturi vechi cu plante palustre descompuse. Lacul Herăstrău,. București, martie 1958. Specie nouă pentru țară. 19. Paruroleptus viridis n. sp. (Pl. III, fig. 19) Mărimea 75—80 p. Peristomul, 1/6 din celulă; marginea peristo- mială 1/2 și puțin curbă. Frontal 3 ciri; cei marginali neobișnuit de pro- nunțați, lungi de 7—8 p, îndreptați mai totdeauna perpendicular pe laturi ; peri dorsali neobservați; caudal 5 ciri. Plasma de un verde aprins, cu numeroase granulații de aceeași culoare (clorofilă ?). Mișcările infuzo- rului lente. Două exemplare în sapropel. Lacul Herăstrău, București,, aprilie 1961. 20. Paruroleptus peetinatus n.sp. (PL IV, fig. 20) Mărimea 100 p. Se aseamănă puțin cu specia P. piscis Kowalewski, 1882, dar este do 5—6 ori mai mică, iar perii dorsali — extrem de rari și lungi (13—14 p) — se întind numai pe latura dreaptă; caudal, spre stînga, cîțiva ciri groși. Un singur exemplar în culturi vechi de 18 zile. Lacul Floreasca, București, septembrie 1958. . . ' ' ■ A > ■ ' ' 21. Paruroleptus gibbosus n.sp. (Pl. IV, fig. 21) Mărimea 200—225 p. Se aseamănă ca mărime și habitus, oarecum, cu P. lacteus KahI, 1935 ; diferă printr-o protuberanță caracteristică, pronunțată la baza peristomului. Plasma cu granulații verzui și cenușii. Corpul moale, puțin contracții, mai ales caudal. Unele exemplare mai puțin zvelte și mai mici (160 p), cu o protuberanță și mai pronunțată, prezintă caudal, pe latura stîngă, cîțiva peri scurți. Numeroase.exemplare în culturi vechi de 20—22 de zile. Lacul Tei, București, octombrie 1958. 22. Paruroleptus musculus (?) KahI, 1935 (Pl. IV, fig. 22) Ca habitus, dimensiuni, contractilitatea extremităților și în ceea ce privește cele două rînduri de ciri ventrali, depărtate între ele, se aseamănă cu specia tip; însă la extremitatea caudală s-au observat numai 5 (?) ciri transversali. Vacuola situată sub peristom; la 18°, diastola de 15", sistola de 6". Poate o formă locală a tipului. Două exemplare în culturi cu frunze descompuse. Bazinul Grădinii botanice, București, octom- brie 1961. Specie nouă pentru țară. 23. Uroleptus limnetis Stokes, 1885 (Pl. IV, fig. 23) , , Pare identică cu specia tip. Caudal prezintă 3 ciri puțin diferențiați de cei marginali. Porțiunea caudală puțin contractilă; infuzorul, cu ante- riorul extins, pipăie la dreapta și la stînga. Vacuola, posterior de peristom. La 18°, diastola de 5", sistola de 1". Plasma translucidă, cu alge prezen- 210 AL. VUXANOVICI 12 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I)211 tînd forme diferite și granulații dense, verzi-cenușii. Două exemplare In culturi cu Utricularia în descompunere. Bazinul Grădinii botanice, București, mai 1960. Specie nouă pentru țară. 24. Uroleptus dubius n.sp. (Pl. IV, fig. 24) Ca habitus și dimensiuni se aseamănă cu Paruroleptus lacteus Kahl, 1935; diferă prin lipsa cirilor transversali. La extremitatea posterioară, cirii marginali nediferențiați de cei caudali. Cirii ventrali se întind la extremitatea caudală pe un singur rînd, caracter distinctiv al speciei (pl. IV, fig. 24, a). Plasma extrem de transparentă și lucioasă, prezintă pe alocuri cîteva aglomerări rare de granulații negricioase. Trei exemplare în culturi vechi de 12 zile, cu plante palustre descompuse. Lacul Herăstrău, București, mai 1958. 25. Balladyna parvula Kowalewski, 1882 (Pl. IV, fig. 25) Ca habitus și dimensiuni pare a fi identică cu specia tip. Marginal, pe fiecare latură, prezintă cîte 7 ciri, lungi de 10—12 p., inserați în inte- riorul celulei. Peri dorsali, rari și lungi de 12—13 p.. Unele exemplare rare (probabil o formă nouă), prezintă la cei doi poli cîte o formațiune globu- lară foarte refringentă (ca la Tachyso'ma pellionella (Muller-Stein, 1859)). Numeroase exemplare în culturi cu plante palustre provenind dintr-un smîrc de lîngă stăvilarul lui Ciurel. București, iunie 1958. Specie nouă pentru țară. 26. Balladynopsis sphaeriea n.sp. (Pl. IV, fig. 26) Mărimea 60 p, celula aproape sferică; se prezintă rar ventral sau dorsal; se rostogolește în toate sensurile; uneori face girațiuni rapide în jurul axei longitudinale. Peristomul, foarte mare, se prelungește mult pe fața dorsală. Frontal prezintă 3 ciri extrem de groși și lungi, cei trans- versali, aproape la fel ca dimensiuni, depășesc posteriorul cu 1/2. în general, se observă un singur rînd de ciri marginali, rîndul drept fiind mascat în spatele celulei. Corpul acontractil, ametabol. Plasma puțin fumurie, cu corpusculi galbeni-cafenii. Mai multe exemplare observate două zile de-a rîndul în culturi cu plante palustre descompuse și ape poluate. Lacul Fiindeni, București, august 1961. 27. Balladynopsis nuda (?) Ghosh, 1921 (Pl. IV, fig. 27) Ca habitus nu permite o comparație satisfăcătoare cu figura dată de descoperitorul ei ((1), p. 542, fig. 21). Peristomul lung cît 1/2 din celulă, PLANȘA IV Fig. 20. — Paruroleptus pectinatus n, sp., 102 [Z. Fig. 21. — P. gibbosus n. sp., 210 [z. Fig. 22. — P. musculus (?) Kahl, 200 [z. Fig. 23. — Uroleptus limnetis Stokes, 200 p.. Fig. 24. — U. dubius n. sp., 160 (Z; a, caudal. Fig. 25. — Balladyna parvula Kowalewski, 44 [z. Fig. 26. — Balladynopsis sphaeriea n. sp., 60 p.. Fig. 27. — B. nuda (?) Ghosh, 75 jz; a, lateral. reapare puțin ventral spre dreapta. Membranelele peristomiale scurte și aproape egale în lungime, fapt ce se observă privind infuzorul lateral, 212 .AL. VUXANOVICI 14 15 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) ca în figura 27, a (pl. IV).Fronta., prezintă 3 + 2 ciri foarte groși și lungi (14—18 p.); cei marginali, subțiri, scurți și moi, ondulează încet, iar cei transversali, relativ scurți, depășesc posteriorul cu 1/2. Plasma trans- parentă, puțin gălbuie, cu numeroși corpusculi de 0,5—2 p,deun verde- cenușiu. Corpul, moale și metabol, are tendința de a lua forma sferică. Mișcările infuzorului foarte lente, cînd la dreapta, cînd la stînga; uneori se învîrtește încet în jurul axei longitudinale sau transversale. Numeroase exemplare în culturi vechi de 8 zile, cu plante palustre în descompunere. Lacul Floreasca, București, noiembrie 1958. Păstrăm provizoriu specia sub această denumire. Specie nouă pentru țară. 28. Stylonychia sp. (Pl. V, fig. 28) Mărimea 100—120 jx, cu proporțiile de circa 2 :1. Peristomul, 1/3 din celulă; marginea peristomială în formă de cîrlig; cirii transversali depășesc posteriorul cu 2/3 și în timpul înotului sînt divergcnți; caudal mai prezintă 3 peri scurți; marginal cîte 18—20 de ciri lungi (8 — 9 g), puțin mai lungi spre posterior. Vacuola posterioară peristomului. La 18a diastola neregulată de 4—8", sistola regulată de 8". Plasma extrem de transparentă, plină cu zooclorele mari de 4 —6 g. Numeroase exemplare în culturi proaspete (1—2 zile), fără plante palustre. Catarob. Lacul Tei, București, octombrie 1959. 29. Stylonychia sp.. (Pl. V, fig. 29) Mărimea. 120—180 p. Celula aproape ovală; proporțiile 2,5:1. Frontal prezintă 3 ciri; posterior acestora alți 3+3 mai subțiri. Cirii. marginali extrem de subțiri, scurți și numeroși (35 — 40 de fiecare latură), par neîntrerupți la posterior (?); cei transversali, subțiri, lungi și orientați aproape longitudinal (pl. V, fig. 29, a); caudal 3 peri scurți și divergenți.. Plasma transparentă, plină cu zooclorele mari de 3—10 p. Corpul elastic, acontractil, ametabol. Se observă la conjuganți (pl. V, fig. 29, b) și cîtva- timp după despărțire, 3 nudei elipsoidali. Numeroase exemplare într-o- cultură veche cu plante palustre descompuse (Utricularia). Lacul Herăs- trău, București, decembrie 1958. 30, 31 și 32. Oxytricha truncata n.sp. (Pl. V, fig. 30,. 31 și 32) Se aseamănă oarecum cu O. fallax Stein, 1859, dar cirii transversali sînt altfel distribuiți și orientați. Specia pare să cuprindă 3 forme cu urmă- toarele caractere comune :. peristomul mai scurt decît jumătatea celulei;; posteriorul, cu o largă ieșitură transversală, rotunjită; frontal 3+3 ciri • transversal 5 moi, scurți și puțin diferențiați între ei, depășesc posteriorul cu 1/2; ventral 5 (?) ciri; corpul moale, contracții și metabol. Figura 30 (pl. V) reprezintă forma cea mai comună ; mărimea ei, 100—150 p,; puțin planșa v Fig. 28. — Stylonychia sp., 120 p. Fig. 29.— Stylonychia sp., 130 p; a, cirii transversali; b, infuzorul în coniugațiune. Fig. 30. — Oxytricha truncata n:sp., 140 p; a, infuzorul deformat metabol. Fig. 31. — O. truncata f. piriforme, 120 p; a, transversal. Fig. 32. — O. truncata f. dilatata, 90 p; a, transversal. ovoidă, uneori cu anteriorul curbat spre stînga (pl. V, fig. .30, a). Plasma tulbure, cu granulații și corpusculi mărunți, verzi și protiști mari cafenii și roși-cărămizii, precum și euglenide mici ingerate. 17 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) 215 214 AL. VUXANOVICI 1& Figura 31 (pl. V) reprezintă o formă mai mică (110—120 p); piri- formă; nucleul dublu, elipsoidal, lung; plasma translucidă, cu granulații galbene-roșietice. Figura 32 (pl. V), formă și mai mică (80—100 p), ovoidă, cu corpul dorsoventral extrem de dilatat, plasma semiopacă, anteriorul translucid. Numeroase exemplare succedate pe rînd, în aceeași ordine, sub cele 3 forme, în aceleași culturi vechi cu plante palustre descompuse. Lacul Fundeni, București, februarie 1960. 33. Oxytrieha saltans n.sp. (Pl. VI, fig. 33) J Mărimea 40—55 p., în general 50 [z. Frontal un grup de 3 + 3 ciri lateral, de fiecare latură, 8—9 ciri rigizi, lungi de 10—11 [z; cei 5 transver- sali depășesc posteriorul cu 2/3 ; cei din stînga, lungi de 20 [z. în timpul înotului, cirii transversali deseori sînt ținuți în formă de pensulă ascuțită la vîrf. Peri dorsali pe ambele laturi, scurți de 3—4 [z. Peristomul lung, cît 1/3, cu puține membranele (9—10); apical 3—4 foarte mobile; mar- ginea peristomială este dreaptă. Plasma de o transparență izbitoare, cu rare granulații verzui. Corpul acontractil, elastic; vacuola contractilă sub peristom’; unele exemplare cu încă una posterioâră neactivă. Infu- zorul se mișcă săltînd cînd pe o parte, cînd pe alta, cu rare pauze. Nume- roase exemplare în culturi proaspete. Lacul Floreasca, București, martin 1960; altele în culturi cu frunze descompuse, bazinul Grădinii botanice,. București, octombrie 1961. 34. Oxytrieha monstrosa n.sp. (Pl. VI, fig. 34) Mărimea 75 p. Cirii frontali extrem de lungi (13 [z) și groși; la fel de groși, dar mai scurți sînt cei marginali (9 la stînga, 11 la dreapta) ; de asemenea cei ventrali și transversali. Plasma transparentă, cu alge mărunte, sferice; aparent, corpul acontractil, ametabol. Macronucleul dublu, elipsoidal, fiecare cu cîte un micronucleu alăturat. Mișcările infu- zorului lente, Cu pauze. Două exemplare examinate într-o probă cu apă limpede. Lacul Herăstrău, București, februarie 1958. 35. Oxytrieha (?) parvula n.sp. (Pl. VI, fig. 35) Mărimea 40 jz. Forma ovoidă, neregulată. Caracterele sale generale plasează specia mai degrabă la subgenul Stylonychia. Peristomul lung cît 1/2 din celulă; marginea peristomială foarte scurtă; frontal 3 + 2 cir .; marginal 7, foarte pronunțați; nu se unesc la posterior ; transversal 3 + ^2 groși și lungi; la anterior de acest grup, spre stînga, un cir izolat, gros și lung; cei 3 peri caudali, scurți și divergenți. Plasma transparentă, cu granulații fine, negricioase. Mișcările infuzorului lente, cu pauze. Două exemplare la interval de o zi, în culturi proaspete. Lacul Floreasca, Bucu- rești, noiembrie 1958. 36. Oxytrieha aeuminata n.sp. (Pl. VI, fig. 36) Mărimea 100 p. Peristomul pînă la mijlocul celulei; marginea peri- stomială pe jumătate mai mică. Frontal 3 +2 ciri ; ventral 7 pronunțați; cei marginali mai subțiri, iar cei transversali groși și lungi depășesc abia- posteriorul. Anterior de ei, spre stînga, 1 cir izolat, gros și lung de 26 [z. Pe treimea posterioâră a laturii stîngi, peri scurți și rari. Doi macronuclei elipsoidali, cu 1 micronucleu între ei. Vacuola contractilă în treimea posterioâră stîngă ; pe latura dreaptă un șir de vacuole mai mici (neactive ?). Plasma transparentă, gălbuie cu corpusculi și resturi de mixoficee (Lyngbia\ ingerate. Mișcările infuzorului vioaie. Trei exemplare în culturi cu plante palustre descompuse. Lacul Herăstrău, București, decembrie 1959. 37. Oxytrieha siseris n.sp. (Pl. VI, fig. 37) Mărimea 60—80 [z. Infuzorul conic, lunguieț, posterior aproape ascuțit. Peristomul cît 1/4 din celulă; marginea peristomială mică, puțin, curbă. Frontal 3+3 ciri; cei marginali par aspri, subțiri și foarte lungi;, spre posterior lungi de 12—14 p, cei transversali, relativ subțiri, puțin diferențiați de cei marginali ; peri dorsali rari și extrem.de lungi (14—16 (z). Vacuola contractilă, la mijlocul laturii stîngi. La 22°, diastola de 15", sistola de 2"; în ultima șesime încă o vacuolă neactivă. Cuticula extrem de fragilă; se plasmolizează la evaporarea apei, la colorant sau aneste- ziant. Plasma foarte transparentă, incoloră, cu alge mici, sferice, de 1—2 jz, de un verde aprins. Mișcările infuzorului foarte vioaie. Numeroase exem- plare în culturi cu Utricularia în descompunere. Bazinul Grădinii bota- nice, București, iulie .1961. Am mai găsit în același. biotop, în luna , septembrie 1961, o altă, formă jdentică prin habitus și dimensiuni, avînd însă perii mai deși (15—16 pe o latură) și mai scurți (9—10 [z). Poate o forma în cadrul, variabilității. 38. Oxytrieha saprobia (KahI, 1935) (Pl. VI, fig. 38) . Specie comună în apele saprobe. Mărimea 120—180 p, cu proporțiile de 2,5 :1 — 4 :1; la formele subalimentate (de 80—100 jz) de 5 :1. Caracter- 216 AL. VUXANOVICI 18 19 contribuții la studiul speciilor din subord. HYPOTRICHA (NOTA I) 217 distinctiv : cirii marginali relativ groși, drepți, lungi, orientați longitudinal. Plasma transparentă, cu corpusculi verzi și granulații negre, uneori în planșa vi Fig. 33. — Oxytricha saltans n. sp., 45 p.. Fig. 34. — O. monstrosa n. sp., 85 p.. Fig. 35. — O. (?) parvula n. sp., 40 p; a, transversal. Fig. 36. — O, acuminato n. sp.,102 p. Fig. 37. — O. siseris n. sp., 60 p. Fig. 38. — O. saprobia (Kahl), 140 p. ■aglomerări compacte spre posterior. Numeroase exemplare în culturi vechi cu plante descompuse. Lacul Tei, septembrie 1958. Specie nouă pentru țară. K HBVHEHniO BH^OB IIOJțOTPWOB HYPOTRICHA (OILIATA) (GOOBIIțEHUE I) PE3IOME WccjieflOBanHH, npejțnpnnnTBie aBTopoM c pejiBio nByne'HHH $ayHM npecHOBOHHHx nu^yeopnH PyMBincKoii HP, npnBejiri k naxont^eunio pn^ța $opM, npnnaaJiejKamnx k noflOTpa^y Hypotriclia, npnneM nenoTopue hb hhx hbjihiotch hobbimh jțJiH naynn, a jțpyrne hobbimh )țJiH PHP.Ksy- uaBinuiicH MaTepnaji 6biji bbht hb osep ByxapecTCKon oâjiacTM. Hccjiejțo- BauHH npo^ojiatajincB, nanunan c ocenn 1957 ro^a, jțo bcchbi 1962 rd^a. B ochobhom onncauHBie uH^ysopun nsynajiHCb b CBoSoflHoiî KanJie,pente no a noKpoBHBiM ctckjiom n jimiub b ncKJiionnTejiBHBix cjiynanx b ycjioBnnx MMMepcnn, Hnate jțaeTcn KpaTKoe onncaHne hobbix $opM, : Strongylidium coronatum n.sp. (tbCji. I, puc, 2). , TlepncTOM KoponooSpaBHBin, MaKponyKJieyc aBonnon, BJiJînnTnueCKnît Strichotricha aculeata var. pectinata n, var. (TaSji. I, pnc; 3j. KopcajiBHBie bojiockh KopoTKne, pe^ime n pacnonoîKeHBi nnane, ueM ,y TnnoBoro Bn^a. . . ” Klonostrieha gibba n. gen. n. sp. (TaSji. I, pnc. 4). nepncTOM noJiyKpyrjiBiiî; MaMSpanejiJiBi onenB aJmuHBie; KpaeBBie pecHnaun toji- CTBie n MHrKne, nonepennBie îKecTKne; MaKponyKJieyc flBonnoh, BJiJinn- TMUeCKHft. K. horrida n. sp. (tkSji. I, pnc. 5). HepucTOM jțjînnnBiiî, MaKpb- nyKJieyc npocToh o KpynHBiMn napBiniKaMH. ■ K. horrida var. bivacuolata n. var. (tbSji. I, pnc. 6). OTJînnaeTCH ot Tuna najinnneM asyx nyjiBcnpyioiunx BaKyojieii. :\ Keronopsis (?) clavata n., :sp. (Taâji. II, pnc. 8). B^Boe Menține, neM K. monilata Kahl, 1928. nepeannn nacTt SyjiaBOBHjțnan; nonepeuntie pecHHHKH nepexojțHT saamoio nacTt na 1/2. Holosticha tenuiformis n. sp. (TaSji. II, pnc. 10). MaKponyKJieyc ueTKOBH^HBiîî. B saflHeft nacTM Kpynnan (neTennneoKan) BaKyoJiB. Cxo^en c BHflOM H. extense Kahl, 1935. H. coronata n. sp. (TaSji. II, pnc. 11). IlepnCTOM h6ckojibko cnr- MooSpaBHoiî $opMBi n njnmnuft; nepejțHHn uacTt nH^yBopnn cyatena. H. gracilis n. sp. (raSji. II, pnc. 12). KonnnecKoh ^opMBi; nepn- ctom samiMaeT 1/6 nacTB Tejia; MaKponyKJieyc jțBonnoiî, npojțoJiroBaTBiiî. H. minima n. sp. (TaSji. II, pnc. 13). KpaeBBie sa^nne pecnnnKn c JieBoii CTopoHBi ne oTMenaioTcn ot MHoronncjiennBix n jțJînnnBix nonepennBix pecnnneK; aopcaJiBHBie bojiockm KopoTKne n pe^Kne. . H. rostrata n. sp. (TaSji. III, pnc. 14). IlonepeHHBie ’p'ecnnHKM npeBBBmaftno ^jînnuBie n MHoronncjienHBie, ne OTjînnaiOTCM. ot KpaeBux nx npo^oJiîKaiomHx. • ■ H. rhomboedrica n. sp. (Tâ6ji. III, pnc. 15 n 15, A). KpaeBBie pec- hmhkh npnKpenjiennBie BHyTpn nanpaBJieHBi b^ojib; nonepeK pacnojioîKeHBi 8—9 peciinnen. _ , .......... . , ? ; 5 — c. 1180 218 AL. VUXANOVICI ' ■ . . ' ■ - 20 21 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR .DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NOTA I) H. vesiculata n. sp. (Tafoi. III, pnc. 16). IlepncTOM sanuMaeT 1/4 kjictkh; BaKyojib npo^oJirosaTan, orpoMHoiî BeJinnHHBi; BenTpajiBHBie pecHUBKM opneHTKpoBaHbi b^ojib MH^ysopnn; Tejio MKrKoe. Paruroleptus viridis n. sp. (raSai. III, pnc. 19). IlepncTOM ne- doJitinofi; KpaeBBie pecnnuKn onent ^jiHHHBie,- oanacTyio nepnenflUKyjiHp- HBI K KpaHM. * P. pectinatus n. sp. (TaSai. IV, pnc. 20). G npasoro npan ^opcajib- HBI6 BOJIOCKH OneHB SJIHHHMe K peftKHC. P. gibbosus n. sp. (TaSji. IV, pnc. 21). Hmcot xapaKTepnyio bbI- nyKJiocTt y ocnoBanun nepncTOMa. Uroleptus dubius n. sp. (Ta6n. IV, pnc. 24). Ha sa^neM Komțe BeHTpajibnue pecHHUKM aoxojțflT ro noima Tejia ohhhm pn/țoM. Balladynopsis sphaerica n. sp. (TaSji. IV, pnc. 26). OpoHTajiB- nue n nonepeunBie pecnnuKH upesBBiuaiÎHO fljînnHBie n tojb Ti>ie. Oxytricha truncata n. sp. (raGji. IV, pnc. 30, 31 n 32). SaffHHH nacTt înnpoKo cpesana; nonepeuiiBie pecHMUKn KopoTKne, Murune n neMnoro jțH0$epeHunpo sanHBie. O. saltans n. sp. (TaSji. VI, pnc. 33). KpaeBBie pecHnuKH pe/țune n fljiMHHBie, nonepeuHHe npeBBBinaiiHo flJînnnBie, TnnyTcn BCJie/ț npn njiaBannn. O. monstrosa n. sp. (Tabji. VI, pnc. 34). Bce pecnnnKH upeBBbi- naftno tojicthc n jțjmnHBie. O. (?) parvula n. sp. (Ta6n. VI, pnc. 35). HMeeT 7 — 8 ajînnuLix npaeBBix pecnnneK. Bnepe^n rpynnBi nonepeunBix pecnunen, cjieBanMeeTca OT^ejinnan Toaicran n fljinHHan peonnuna. O. acuminata n. sp. (tuSji. VI, pnc. 36). OpoHTajibHBie n BeHTpajib- HBie pecHUHKH BBmejmiOTCH SoJiBine, ugm KpaeBBie; Bnepejțn rpynnBi no- nepeunux pecnnueK cjiesa hmcctch oT^ejiBnan TOJicTan peonnuna. O. siseris n. sp. (TaOji. VI, pnc. 37). KpaeBBie pecnu^KH onem» /țjiHHHue n îKecTKne; 5 HMeiomnxcH nonepeuHHx pecHnqeK npeBoexOftHT KJieTKy na 1/2; ^pcajiBHBie bojiockh pejțKne n onenB ^JiMHHHe. OB'hflCHEHUE PUCYHKOB Ta6jiw[a 1 Pnc. !.•—Uroleptus caudatus (?) Chaparâde et L., 240 p; aBapnanT B 240 p; b — Bus c aasHeli CTopontr. Pnc. 2. — Strongylidium coronatum n. sp., 110 p; a — JiaTepaJH.no. Pnc. 3. — Stichotricha aculeata var. pectinata n. var. ,120 p ; A — BapnanT c nepnc- tomom RJînnoîi 130 p; b— inen y S. aculeata Wrzesnio'wski. Pnc. 4. — Klonostricha gibba n. gen. n. sp., 110 p. Puc. 5. — K. horrida n. sp., 90 p; a — MaKponyKJieyc. Pnc. 6. — K. horrida Var. bivacuolata n. var., 110 p; a — BapnanTB 90 p. Ta6jiui(.a II ■ a 'l ' :; f ■ ; Pnc. 7. — Urostyla weissei Stein, 240 p; A — BapnanT b 200 p. Pnc. 8. — Keronopsis (?) clavata n. sp., 100 p. Pnc. 9.— K. monilata Kahl, 230 p. Pnc. 10. — Holosticha tenuiformis, 80 p; a — nonepennHfi onTnuecKnâ paspea. Pnc. 11. — H. coronata n. sp., 50 p. PnC. 12. — H. gracilis n. sp., 80 p. Pnc. 13. — H. minima n. sp., .35 p. Tadjiuifa III Pnc. 14.— Holosticha rostrata n. sp., 52 p; A — KapJiKKOBan $opMa B 30 p, Pnc. 15.— H. rhomboedrica n. sp., 75 p; A — ajuinnTBueCKan $opMa, 82 p; a — bhh cOoKy; b ■—mnpoKan $opMa; c n d — nonTroraiinn; e — nonepenHue pecnn’jKii c cornyTMMn KonițaMii; / — nx BenTpajibnoe onTnnecKOe MBoOpaiKeHMe.^ Pnc. 16. — H. (?) vesiculata n. sp., 80 p. , fii Pnc. 17. — H. mystaceă Stein, 145 p. ........ Pnc. 18. — Paruroreptus lacteus Kahl, 110 p. , Pnc. 19. — P. viridis n. sp., 80 p. Ta6jiui^a IV Pnc. 20.— Paruroleptus pectinatus n. sp., 102 p. Pnct 21. — P. gibbosus n. sp., 210 p. Pnc. 22. — P. musculus (?) Kahl, 200 .p. Pnc. 23. — Uroleptus limnetiș Stokes, 200 p. ■ Pnc. 24. — U. dubius n. sp., 160 p; a — bhji, c sajțnett CTopoiiM. Pnc. 25. — Balladyna parvula Kowalewski, 44 p. Pnc. 26. — Balladunopsis sphaerica n. sp., 60 p; Pnc. 27. — B. nuda (?) Ghosh, 75 p; a — bbr cOoKy. Ta6jtui^a V .... • .. Pnc. 28. — Stylonychia sp., 120 p. . - Pnc. 29. — Stylonychia sp., 130 p;a—nonepennHe pecnnuKn; b — KpHiKrn- pyiomne nn^ysopnn. Pnc. 30. — Oxytricha truncata n. sp., 140 p; a—ne^opMnpoBannaH BH^ygopnBț. Pnc. 31.— O. truncata f. piriforme, 120 p; a — b nonepennoM nojiowennn. Pnc. 32. — O. truncata f. dilatata, 90 p; a — b nonepeunoM ttojiOHîennn. Ta6jiuița VI ‘ Pnc. 33. — Oxytricha saltans n. sp., 45 p. Pnc. 34. — O. monstrosa n. sp., 85 p. Pnc. 35. — O. (?) parvula n. sp., 40 p; a — b nonepennoM rioJiojKennn, Pnc. 36. — O. acuminata n. sp., 102 p. Pnc. 37. — O. siseris n. sp., 60 p. . Pnc. 38. — O. saprobia (Kahl), 140 p. . 220 AL. VUXANOVICI ' CONTRIBUTION  L’^TUDE DES ESPÎJCES APPARTENANT AU SOUS-OBDRE HYPOTRICHA (CILIATA) (NOTEI) ”;1 ‘r ' rEsumE . .7' -< Durant les recherches entreprises par l’auteur, dans le but d’etudier les infusoires dulcaquicoles du pays, il a d6couvert quelques formes nou- velles appartenant au sous-ordre Hypotricha. Les echantillons cmlpoyes ă cette etude proviennent des 6tahgs, mares et bassins de la rdgion de Bucarest. En gendral, les infusoires ont âtâ dtudids en goutte libre dtalde, pliferarementsous lamelle et exceptionnellement par immersion. L’auteur dbnpe ebdessous uh Strongylidium coronatumn. sp. (pl. I, fig. 2). Pdristome en couronne, macronucldus double, elhpsoîdal. ; Stichotricha aculeata var. pectinata n. var (pl. I, fig. 3). Soies lațdrales courtes, rares et autrement ordonndes que sur l’espece type. Klonostriche gibba n. gen. n. sp. (pl. I, fig. 4). Pdristome demi-cir- culaire, membranelles fort longues, cirrhes marginaux gros et mous; les transversaux, rigides; macronucldus double, ellipsoîdal. K. horrida n. sp. (pl. I, fig. 5). Pdristome long; macronucldus simple, avec de gros nucWLes. K. horrida var. bivacuolata n. var. (pl. I, fig. 6). Differe du type par la prdsence de deux vacuoles, toutes deux pulsatiles. Keronopsis ( ?) clavata n. sp. (pl. II, fig. 8). Moitid plus petite que K. monilata KahI, 1928; la pârtie antdrieure de la cellule, claviforme; les cirrhes transversaux Emergent de moitiA Holosticha tenuiformisn. sp. (pl. II, fig- 10). Nucleus moniliforme ; une grande vacuole postdrieure (atypique). Ressemble ă H. extensa KahI., 1935. H. coronata n. sp. (pl. II, fig. 11). Pâristome legerement sigmoîde et long; l’antărieur de la cellule, plus etroit. H. gracilis n. sp. (pl. II, fig. 12). Cellule conique, pdristome 1/6 ; macrohupleus double, allongA ' - : minimah. sp^ (pl. II, fig. 13). Cirrhes marginaux posterieurs de .gauehe nonrdiffdrenci.es des transversaux ; soies dorsales courtes .et rares. H.ro^rata n. sp. (pl. III, fig. 14). Cirrhes transversaux extremement longs, noii diff6renci6s des marginaux dans leur prolongement. H. rhomboedrica n. sp. (pl. III, fig. 15 et 15, A). Cirrhes marginaux implantds loin des bords, orientes longitudinalement; 8—9 cirrhes trans- versaux. H. vesiculata n. sp. (pl. III, fig. 16). Peristome long de 1/4; vacuole pulsatile adongee, enormdment grande; cirrhes ventraux omnteslongi- tudinalemeht. Paruroleptus viridis n. sp. (pl. III, fig. 10). Pdristome petit;. cirrhes marginaux tres longs, souvent maintenus perpendiculairement aux cotds. 23 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SPECIILOR DIN SUBORD. HYPOTRICHA (NQTA I)________ 221 P. pectinatus n. sp. (pl. IV, fig- 20). Sur le cotd droit, les soies dorsales extremement rares et longues. • , P. gibbosus n. sp. (pl. IV, fig. 21). Prâsente une convexitd caractd- ristique ă la base du pdristome. _ , • . , , , TJroleptus dubius n. sp. (pl. IV, fig. 24). Dans la pârtie caudale les cirrhes ventraux se prolongent en une seule rangee. Balladynopsis sphaerica n. sp. (pL IV, fig. 26). Cirrhes frontaux et transversaux extremement longs et gros. Cellule preșque sphenque. r Oxytrieha truncata n. sp. (pl. V, fig. 30, 31 et 32). La pârtie postA rieure terminde par une troncature arrondie; cirrhes transversaux, mous, courts et peu diffdrencids. O. saltans n. sp. (pl. VI, fig. 33). Cirrhes marginaux rares et longs; les transversaux extremement longs et traînants. O. monstrosa n. sp. (pl. VI, fig. 34). Tous les cirrhes extremement gros et longs. O. parvula n. sp. (pl. VI, fig. 35). Prâsente 7-8 cirrhes margi- naux prononeds ; ă 1’interieur du groupe transversal, un cirrhe isol6, long et gros. O. acuminata n. sp. (pl. VI, fig. 36). Les cirrhes frontaux et ventraux plus prononeds que les marginaux. A l’intcrieur des transversaux et ă gauche, un cirrhe isold, long et gros. O. siseris n. sp. (pl. VI, fig. 37). Cirrhes marginaux fort longs et rigides ; les 5 transversaux Emergent de la cellule de moitiâ; soies dorsales rares et extremement longues. EXPLICATION DES FIGURES Planche .1 Fig. 1. — Uroleptus caudatus (?) Claparfede & L., 240 p; a, une variante, 240 p; b, vue caudale. Fig. 2. — Strongylidium eoronatum n. sp., 110 p; a, vue laterale. Fig. 3. - Stichotricha aculeata var. pectinata n. var., 120 p; A, une variante au p6ris- tome long, 130 p; b, col de S. aculeata WrzeSniowski. Fig. 4. — Klonostricha gibba n. gen. n. sp., 110 p. Fig. 5. — K. horrida n. sp., 90 p; a, noyau. , , . Fig. 6. — K. horrida var. bivacuolata n. var., 110 p; a, urie variante, O0 p. Planche II . ' - ■ Fig. 7. — Urostyla weissei Stein, 240 p; A, une variante, 200 p. Fig. 8. — Keronopsis (?) clavata n. sp., 100 p. , 'r ■ Fig. 9. —■ K. monilata KahI, 230 p. Fig. 10. — Holosticha tenuiformes 80 p; coupe optique transversale. Fig. 11. — H. coronata n. sp., 50 p. Fig. 12. — H. gracilis n. sp., 80 p. Fig. 13. — H. minima h. sp., 35 p. v Planche III Fig. 14. — Holosticha rostrata n. sp., 52 p; A, forme naine, 30 p. Fig. 15. — H. rhomboedrica n. sp,, 75 p; A, forme elliptique, 82 p; a, vue laterale; b, forme aplatie; c et d, en conjugaison; e, cirrhes transversaux aux bouts recourb^s; /, vue optique ventrale. 22'2 Ât. VUXANOVICI 24 pfg. <16. — II. ( ?) vesiculata n. sp., 80 țz. ■ Fig. 17. — H. mystacea Stein, 145 p. pjg. 18. — Paruroleptus lacteus Kahl, 110 p. pig. 19. — P. viridisn. sp., 80 p. Planche IV pig. 20. — Paruroleptus pectinatus n. sp., 102 p. Fig- 21. — P. gibbosuș n. sp., 210 p. ' Fig- 22. — P. musculus (?) Kahl, 200 p. .> pig. 23. — Uroleptus limnetis Stokes, 200 p. x........Fig- 24. — U. dubius n. sp., 160 p; a, vue caudale. Fig. 25. — Balladyna parvula Kowalewski, 44 p. Fig- 26. — Balladynopsis sphaeriea n. sp., 60 p. ' Fig- 27. — B. nuda (?) Ghosh, 75 p; a, vue laterale. Planche V Fig. 28. — Stylonychia sp., 120 p. • Fig- 29. — Stylonychia sp., 130 p; a, cirrhes transversaux; b, infusoires conjugu6s. ; ; Fig- 30. — Oxytricha truncata n. sp., 140 p; a, infusoire deform6, metabole. Fig- 31. — O. truncata f. piriforme, 120 p; a, vue transversale. ' Fig. 32. — O. truncata f. dilatata, 90 p; a, vue transversale. Planche VI; Fig. 33. — Oxytricha saltans n. sp., 45 p. Fig. 34. — O. monstrosa n. sp., 85 p.. Fig. 35. — O. (?) parvula n. sp., 40 p; a, vue transversale» Fig. 36. — O. acuminata n. sp., 102 p. Fig. 37. — O. siseriș n., sp., 60 p. Fig. 38. — O. saprobia (Kahl), 140 p. BIBLIOGRAFIE 1. Kahl A., .Wimpertiere oder Ciliata (Infusoria), Jena, 1935. 2. KUDO R., ProtozOology, Springfield, 1947. 3. PenabD E., Etudes sur les infusoires d’eau douce, Geneve, 1922. 4. RamoN Margalef Lopez, Infusorias de las aguas continentales de la provincia de Bar- celona, Bol.' de la Real Soc. de la Hist. nat., 1945, XLIII; 5. WENTZEL FR.. Die Ciliaten des Moosrasentrockener Standorte, Arch. f. Prot., 1953, 99. 6. WRZESNIOWSKI A., Beobachtungen iiber Infusorien aus der Umgebung von Warschau, Zeii, f. Wiss.,. 1870, 21, 200. ... CH1RONOMIDE (ADULTE) DIN BAZINUL SOMEȘULUI ȘI AL VIȘEULUI (MUNȚII BODNEI) DE PAULA ALBU Comunicare prezentată de M. a. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 4 decembrie 1962 în cele ce urmează dăm descrierile a 12 specii de chironomide (adulte) noi pentru R.P.R., găsite în bazinul Someșului și al Vișeului. Deși este vorba de specii cunoscute, acest lucru este, necesar deoarece, unele prezintă deosebiri față de descrierile originale (cîteodată destul de incomplete), iar altele au fost menționate doar în puține puncte în Europa. Semna- larea tuturor acestor specii pe teritoriul R.P.R. completează, uneori destul de mult, cele cunoscute despre aria lor de răspîndire. Larvele celor mai multe dintre speciile menționate trăiesc în ape curgătoare, unele în ape repezi și în cascade. Una singură, Pseudosmittia trilobata Edw., este cunoscută a avea un mod de viață terestru. 1. Crypțochironomus rostratus Kieff. (1921) a fost găsit la 26.VIII. 1961, la Sîngiorz, cosind cu fileul pe malul Someșului (1^). Cap galben, ochi negri, glabri, prelungiți dorsal. Pe vertex, posterior ochilor, cîte un șir de 7 peri de fiecare parte. Există lobuli frontali mici (34 p), rotunjiți. Palpul galben este format din 4 articole (respectiv 74 p, 222 p, 202, 303 p). Antena, alcătuită din 12 articole, are flagel brun-negru, panaș brun-deschis, scapa portocalie. A.R. = 2,60—2,70. Fondul toracelui gălbui-palid; dungile mezonotale, partea distală a metanolului și mezosternul de culoare galbehă-măslinie. Perii dorsome- diani relativ mici, așezați pe două șiruri5; perii dorșolaterali așezați pe un șir (13 de fiecare parte). Scutelul gălbui-palid, cu peri așezați distal pe 2 —3 șiruri. 224 PAULA ALBU 3 CHIRONOMIDE (ADULTE) DIN BAZINUL SOMEȘULUI. ȘI AL VIȘEULUI 225 Aripile prezintă un lob anal foarte bine dezvoltat. V.B. = 1,11. Scva- ma, cu un șir complet de peri marginali, prezintă o pată brună spre alulă. Picioarele incomplete. PI cufe galben și t brun-închis, PII și PIII galbene, t2 și t3 cu cîte 2 piepteni, fiecare prevăzut cu un spin. Haltere gălbui-palid. Abdomenul galbui-pahd; ter- gitele acoperite cu numeroși peri subțiri, așezați mai mult sau mai puțin uniform. Hipopigiul (fig. 1) galben- măsliniu. Apendicele 2 mic, aco- perit cu peri fini; articolul termi- nal al hipopigiului ascuțit la capăt în formă de cioc. ig. 2. — Hipopigiu de Stenochironomus gibbus Fabr. Fig. 1. — Hipopigiu de Cryptochironomus rostratus Kieff. Specia era cunoscută din Anglia, B. D. G., B. F. G., Belgia și Olanda. 2. Stenochironomus gibbus Fabr. (1794) a fost găsit la 26. VIII. 1961, la Șîngiorz, cosind cu fileul pe malul Someșului (l^). Cap galben, ochi negri, glabri; diametrul fațetei omatidiilor 13 p. Posterior fiecărui ochi un șir de circa 10 peri. Lobuli frontali nedezvol- tați. Palp incomplet. Antena, alcătuită din 14 articole? are flagelul brun și scapa galbenă-portocalie. A.B. = 1,68—1,77. Culoarea de fond a toracelui gălbuie-palid. Pronotul, mult redus nu ajunge la marginea anterioară a mezonotului, care este prelungit ante- rior ascuțit. Dunga mezonotală mediană abia distinctă, cele laterale sub forma unor pete mai brune distal. Perii dorsomediani pe două șiruri, cei dorsolaterali 24 —28 de fiecare parte, aproximativ tot pe două șiruri; de fiecare parte cîte 6 peri prealari. Metanot distal, cu două pete brune- negre; mezostern brun-deschis. Scutel gălbui-palid, cu peri aproximativ în două șiruri transversale. Lungimea aripii 2,72 mm. V.B. = aproximativ 1. Aripa este stră- bătută transversal de o bandă mediană fumurie în dreptul lui r-m și fCu,. care apar astfel înnegrite. C se termină împreună cu B4+5 aproape de vîrful aripii; B2+3 concrescută cu Bx; An depășește puțin fCu. Scvama cu un șir de peri marginali; atît ea, cît și alula brune-deschis ; pe scvamă o pată brună. Picioarele incomplete. P I: fe gălbui-palid proximal și brun în jumătatea distală, ti proximal brun-deschis, distal se termină cu un solz neascuțit la vîrf. P II: fe palid proximal, brun distal, t2 gălbuie, terminal cu 2 piepteni, fiecare prevăzut cu un spin ascuțit. P III: fe proximal gălbui, distal brun, t3 brun (pieptenii și spinii ca la t2). Abdomen brun- palid, penultimul segment în colțurile distale cu cîte o pată brună. Hipopigiu (fig. 2) în ansamblu brun, cu apendicele 1 foarte îngust,, distal cu cîțiva peri terminali. A fost cunoscut din Anglia, Suedia, Olanda, Belgia, B. D. G., B. F. G., Austria, U.B.S.S. 3. Polypedilum albicorne Meig. (1838) a fost găsit la 18.VIII.1961 la Vale a-Virului, în apropierea unui izvor feruginos (l^). Cap galben, ochi bruni-negri glabri; diametrul omatidiilor 11 pi. Posterior fiecărui ochi circa 6 peri. Lobuli frontali nu există. Palpul este format din 4 articole (respectiv 47—54 [z, 108 jx, 121 pi, 209p). Antena formată din 14 articole, flagelul și panașul brune-deschisr scapa brună. A. B. = 1,20. Torace brun. Pronot redus, nu se vede cînd este privit de sus. Peri dorsomediani pe două șiruri; peri dorsolaterali pe un șir, aproximativ 11 —12 de fiecare parte; cîte 6 peri prealari de fiecare parte. Perii scute- lari pe 2 —3 șiruri. Lungimea aripii 2,07 mm. V.B. = 1,30. C se termină împreună cu B4+5, foarte aproape de vîrful aripii; An continuă vag și după fCu. B2+3 foarte apropiată și paralelă cu Blt Lob anal destul de bine dezvoltat scvama cu peri marginali, cu o pată brună spre alulă. Haltere palide. Dimensiunile articolelor picioarelor (p.) fe t tax ta2 ta3 ta4 tas p I 815-835, 660 885 630 440 340 150 p II 935-970 780-815 390 270 205 135 85 p III 1 035 900-935 — — — : — — Picioare gălbui-palid, terminate cu pulvile care aparent sîntbifide; tj terminat cu un solz ascuțit la vîrf, t2 și t3 cu cîte 2 piepteni, unul lipsit de spin, celălalt cu un spin relativ lung. L.B. (P I) = 1,30. Abdomen brun. 226. •PAULA ALBU-'' 5 . . CHIRONOMIDE (ADULTE) DIN BAZICUL' SOMEȘULUI ȘI AL VIȘEULUI 227 Hipopigiu brun (fig. 3). Lamela dorsală cu vîrf relativ lung. Apen- dicele 1 îngust și glabru, apendicele 2 cu cîte un păr lung terminal. A fost cunoscut din Anglia, Suedia, Belgia, Austria. Pig. 3. — Hipopigiu de Polypedilum albicorne Meig. Fig. 4. — Hipopigiu de Polypedi- > lum scalaenum Schrnk. 4. Polypedilum scalaenum Schrnk. (1803) a fost găsit la 26.VIII.1961, la Sîngiorz, cosind cu fileul pe malul Someșului (1ayHa CCCP. IIepenoHnamoKpvMbie — ceM. Braconidae, MockbR- JleHKHrpajL 1941, V, 3. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA TENDIPEDIDELOR (LARVE) DIN SECTORUL ROMÎNESC AL DUNĂRII DE VICTORIA CURE Comunicare prezentată de th. bufnită, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 11 iulie 1962 Tendipedidele alcătuiesc un grup ecologic cu o largă răspîndire în bazinele acvatice și, datorită valorii lor nutritive, constituie o hrană (leosebit de importantă pentru pești. Deși cercetările privind hrana peștilor din șenalul Dunării sînt de dată mai recentă decît cele din lunca inundabilă și Delta Dunării, totuși rezultatele obținute confirmă rolul important al tendipedidelor în hrănirea peștilor din acest fluviu. Studiul conținutului gastrointestinal al cegii dunărene (12) și al gingiricii (22) a pus în evidență prezența și abundența larvelor de tendipe* dide în alimentația acestor specii de pești. Din analiza hranei sturionilor; ce migrează în apele Dunării (21) reiese că larvele de tendipedide sînt prezente la păstrugă, nisetru și morun, atît la exemplarele mature, cît și la cele tinere, în proporție de 2,04—32%. v într-o lucrare apărută în E.S.F. Iugoslavia în 1958, privind ecologia * cegii dunărene pescuită la granițele E.P.B., se arată că în hrana acestui pește larvele de tendipedide joacă un rol important, specia CryptocMro- nomus zabolotzkii Goetgh. alcătuind la unele exemplare 10,05—35,34% din totalul organismelor ingerate (16). în literatura sovietică găsim o serie de date privind importanța larvelor de tendipedide în hrana peștilor din fluvii. Eeferindu-ne numai la fluviile mai apropiate de Dunăre, .amintim? lucrările lui A. L. B e h n- i n g (5) și V. S. M e i s S n e r (26) asupra cegii din Volga și ale lui S a b a- 248 VICTORIA CURE 2 TENDIPEDIDE (LARVE) DIN " SECTORUL ROMÎNESC AL DUNĂRII 249 ny ev (citat după (12)) asupra cegii din Nipru, în care se arată prepon- derența în hrana acestor specii a larvelor de diptere, și în special a tendi- pedidelor. De asemenea, A. P. A m b r o z (citat după (12)) arată prezența larvelor de tendipedide în hrana a numeroși pești cu valoare economică din partea inferioară a Nistrului. în literatura de specialitate din țara noastră există foarte puține lucrări care să amintească speciile de tendipedide determinate în Dunăre. M. Băcescu amintește 5 specii de tendipedide găsite la Porțile- de-Fier și Șvinița pe Fontinalis și pe pietre (2). A. P o p e s c u-G o r j și colaboratori citează în fauna de fund a insulei Borcea-de-Jos, alimentată din brațul Borcea, 26 de specii, iar pe vegetație 7 specii (30). N. Botnariuc și colaboratori, în lucrările publicate în anii 1953—1959, citează pentru Delta Dunării 70 de specii (6), (7), iar M. Băcescu și colaboratori amintește 10 specii de tendipedide în partea de NE a Musurei (4). în 1958, în urma Congresului Internațional de limnologie de la Hel- sinki, a început la noi în țară un studiu sistematic asupra biologiei apelor Dunării (8). Delegații diferitelor țări riverane Dunării, ca:R.Lipolt (Austria), E. Dudic’h (R. P. Ungară), B. Bussev (R. P. Bulgaria) (32), care au prezentat referate la congres, au semnalat prezența larvelor de tendipedide în fauna bentonică din Dunăre în diferite sectoare ale ei. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU în prezenta lucrare dăm rezultatul analizei a 297 de probe colectate din apele romînești ale Dunării, în anii 1958 — 1960, de către colective de cercetători de la Institutul de cercetări • piscicole și Secția de hidrobiologie a Institutului de biologie al Academiei R.P.R.1. Probele au fost ridicate din următoarele 28 de stații (fig. 1) : St. 1 — Coroninj (km 1 042). St. 2 — Cataracte (km 1 005 — 966). St. 3 — Orșova (km 957). St. 4 — Jiu (km 694), amonte și aval. St. 5 — Olt (km 603), amonte și aval. St. 6 — Giurgiu (km 488). St. 7 — Argeș (km 430), amonte și aval. St. 8 — Dervent (km 355). St. 9 — Brațul Borcea (km 88). St. 10 — Ialomița (km 244), amonte și aval. St. 11 — Brăila (km 172). St. 12 — Reni (Mila 67). St. 13 — Brațul Tulcea (Mila 38). St. 14 — Brațul Sulina — Maliuc (Mila 24). St. 15 — ,, „ — Gorgova (Mila 21 — 19). । St. 16 — „ „ — Crișan (Mila 12 — 9). St. 17 — „ „ — Mila 3. St. 18 — „ „ — Mila 2. St. 19 — „ „ — Mila 1. St. 20 — Brațul Sulina (Mila 0). St. 21 - „ „ (hm 54). St. 22 — Ceatal Sf. Gheorghe (Mila 34). St. 23 — Brațul Sf. Gheorghe (km 97). St 24 — .. .. ,, — Mahmudia (km 88). St. 25 - „ „ „ - Uzlina (km 68). St. 26— „ „ ,, — Perivolovca (km 53). St. 27 — ,, ,, ,, — Groapa lui Marchel (km 31). St. 28 - „ „ „ (km 5). ' ■ . ; Materialul bentonic a fost colectat prin draga]e efectuate pe lungimi de 15 — 100 m, folosind draga cu greblă tip Băcescu (3), începînd de la malul sting și pînă spre firul apei ; de la Dervent la Reni și pe brațele Sulina și Sf. Gheorghe probele au fost luate de la ambele, maluri, de la mijloc și intermediare. • ‘ . Pentru luarea probelor cantitative de bentos de lă maluri s-a folosit draga tip Mari- nescu I (31). ■ . ’ CONSIDERAȚII SISTEMATICE în șenalul Dunării romînești am determinat ținînd la 24 de genuri, grupate astfel : 1. Subfam. 2, 3. 4. 5. Dacă Tendipedinae Orthochladiinae Diamensinae . Corynoneurinae sp. 63 de specii, apar- . 60% . 26%, . 38 . 16 . 3 . 1 ,, Pelopiinae .................... 5 includem în lista noastră și specile de tendipedide găsite în plus de cercetătorii sîrbi în hrana cegii dunărene pescuite lîngă granițele R.P.R. (16), pe cele găsite de cei bulgari pe malul drept al Dunării între km 845 și 375 (32) și de cercetătorii sovietici pe brațul Chilia (24),numărul lor se ridică la 83 de specii, aparținînd la 28 de genuri, raportul procentual menținîndu-se însă în jurul acelorași cifre, Dăm în cele ce urmează lista larvelor de Tendipedidae- găsite în șenalul Dunării romînești de către noi, de către cercetătorii sîrbi, bulgari și sovietici. I. Subfam. TENDIPEDINAE 1 E c. Popescu, E. Prunescu-Arion, V. Enăceanu, E. Cristea, L. Popescu, V. Popescu și G h. Brezeanu. TEND1PEDINI 1. CryptocJiironomus gr. defectus Kieff. 2. C. demeijereii Krus. 3. C. zabolotzkii Goetgh. 4. C,., gr. fuseimanuș Kieff. 5. C. gr. pararostratus Lenz 6. C. gr. vulneratus Zett. 7. O. burganadzeae Tshern. 8. C. gr. camptolabis Kieff. 7 — c. 1180 250 VICTORIA CURE ' '4 5 TENDIPEDIDE (LARVE) DIN SECTORUL ROMÎNESC AL DUNĂRII 25T 9. * Gryptocironomus sp. 1 10. G. gr. conjug ens Kieff. 11. Tendipes f.l. plumosus L. 12. T. f.l. thummi Kieff. 13. T. f.l. bathophilus Kieff. 14. T. f.l. semireductus Lenz 15. * T. f.l. salinarius Kieff. 16. * T. f.l. plumosus-reductus Lipina 17. Tendipedini g. 2 1. macrophthalma Tshern. 18. T. g.? 1. monoculata Botn. et Cure 19. Tendipedini g.2 1.2 20. Tendipedini g.2 1.2 21. * Chironomus sp. 22. * Chironomini g.2 1.2 Lipina 23. Polypedilum breviantennatum Tshern. 24. P. gr. scalaenum Schi. 25. P. gr. convictum Walk. 26. P. aberrans Tshern. 27. P. gr. nubeculosum Mg. 28. Polypedilum sp. 29. * Polypedilum sp. 30. Giyptotendipes gr. gripekoveni Kieff. 31. G. polytomus Kieff. 32. Giyptotendipes sp. 33. * Giyptotendipes sp. 34. Paratendipes transcaucasicus Tshern. 35. P. gr. albimanus Mg. 36. P. „connectens nr. 3” Lipina ■ 37. Pentapedilum exectum Kieff. 38. Limnochironomus gr. nervosus Staeg. 39* Ștenochironomus Kieff. 40. Endochironomus gr. tendens F. 41. * Endochironomus sp. 42. * Microtendipes gr. chloris Mg. 43. * Paracladapelma sp. TANYTABSIN1 44. Lauterbornia Kieff. 45. Tanytarsus gr. exiguus Joh. 46. T. gr. mancus v.d. Wulp. 47. T. gr. lauterborni Kieff. 48. T. gr. gregarius Kieff. 49. * T. gr. lobatifrons Kieff. 50. * Tanytarsus sp. 51. * Micropsectra gr. praecox Mg. 1 Formele însemnate cu steluță (*) nu au fost găsite de noi, ci de cercetători sîrbi, bulgarn și sovietici. II. Subfam. ORTROCLADIINAE 52. Orthocladius gr. saxicola Kieff. 53. Orthocladiinae g.2 1. fontana Pankr. 54. Brillia pallida Spărck. 55. B. immaculata Boții, et Cure 56. Eukiefferiella longicalcar Kieff. 57. E. longipes Tshern. 58. * E. cf. simili's Goetgh. 59. E. bicolor Zett. 60. * Eukiefferiella sp. 61. Gricotopus gr. silvestris F. 62. O. gr. ălgarum Kieff. 63. O. biformis Eclw. 64. O. latidentatus Tshern. 65. Gricotopus sp. 66. Limnophyes gr. pussillus Eaton. 67. Psectrocladius gr. psilopterus Kieff. 68. Metriocnemus gr. higropetricus Kieff. ! 69. Orthochladiinae g.? 1.2 70. * Orthochladiinae g.2 1.2 III. Subfam. DIAMESTNAE 71. Biamesa campestris Edw. 72. Biamesa carpatica Botn. et Cure 73. * Biamesa sp. 74. Prodiamesa olivacea Mg. IV. Subfam. CORYNONEERINAE 75. Gorynoneura sp. V. Subfam. PELOPIINAE 76. Ablabesmyia gr. lentiginosa Fries.. 77. -A. gr. monilis L. 78. A. culticalcar Kieff. 79. A. gr. tetrasticta Kieff. 80. Ablabesmyia sp. 81. Anatopynia sp. 82. Pelopia punctipennis Mg. 83. Procladius Skuze. 232 VICTORIA CURE 7 TENDIPEDIDE (LARVE) DIN SECTORUL ROMÎNESC AL DUNĂRII 253 Cercetînd fauna de tendipedide găsită în Delta Dunării, constatăm că din cele 70 de specii (7) 39 sînt comune deltei și fluviului (26 Tendi- pedinae, 7 Orthochladiinae, 1 Corynoneurinae și 5 Pelopiinae). în total, se cunosc pînă la data actuală în sectorul romînesc al Dunări 111 specii de tendipedide (tabelul nr. 1). ' După cum era de așteptat, cele mai multe forme comune aparțin subfamiliei Tendipedinae, care cuprinde specii mâi puțin exigente la con- dițiile de mediu, decît ortbocladiinele și diamesinele, predominante în apele din zonele muntoase ale rîurilor. Dacă facem o comparație între fauna de tendipedide găsită îți Du nărea inferioară și Delta Dunării cu cea găsită de M. F. I a T o ș e n k o în Nistru (14), de V. I a. P a n k r a t o v.a în Amu-Dariă (27), (.28) și de A. S. Konstantinov în Amur (17), rezultă că fauna ele tendi- pedide din Dunăre este variată, cu atît mai mult cu cît noi ne referim numai la 1/3 din cursul acestui fluviu, fără afluenți, Tabelul nr. 1 Comparație între îauna de tendipedide găsită pe fluviile Dunăre, Nistru, Amur și Amu-Daria Tendipedidae (larve) Tendipedinae : Dunărea romînească 0/ /o Nistru 0/ /o Amur 0/ /o Amu- Daria % nr. specii nr. specii nr. specii nr. specii Tendipedini 54 48 40 58 56 51 39 30 Tanytarsini 9 8 10 15 13 .12 10 8 Orthochladiinae 26 24 8 12 29 ; 26 5 5 42 Diamesinae 4 4 2 , 3 5 4 ■ 12 ■ 10 Corynoneurinae 2 2 - — 2 2 2 1 Pelopiinae 16 14 8 12 5 4 11 9 Total specii 111 68 110 129 Din tabelul nr. 1 reiese că fauna de tendipedide a Dunării se asea- mănă mai mult cu cea din Amur și Nistru, în ambele fiind dominante tendipedinele, și anume 56% în Dunăre, 63% în Amur, 73% în Nistru și numai 38% în Amu-Daria, unde ortbocladiinele ocupă primul loc, 42%. în Dunăre ortbocladiinele constituie numai 24% din totalul tendipedidelor, în Amur 26%, iar în Nistru și mai puțin, 12%. în fauna de tendipedide din rîurile amintite s-au găsit comune cu cele din Dunăre : 39 de specii în Nistru, 43 de specii în Amur și 26 de specii în Amu-Daria. * în lista generală apar 14 specii nedeterminate ; dintre acestea numai 4 au fost găsite de noi (3 specii de Tendipedinae și 1 specie de Orthbchla- diinae), iar 4 specii sînt noi pentru fauna B.P.Rv: CryptocMronomus demei- jerei Krus., C. zabolotzkii Goetgb., Paratendipes transcaueasicus Tsberm și P. „connectens nr. 3” Lipina. - / Cryptoehirono'mus demeijerei Krus. a fost găsit în număr de 17 exem« plare în 4 probe colectate la km 957, în dreptul orașului Orșova, la adîncimi de 5—-50 m, pe facies pietros cu nisip și detritus vegetal în plin curent, și două exemplare în conținutul gastrointestinal al unei cegi pescuite în aval de rîul Argeș. Cryptochironornus zabolotzkii Goetgh. a fost găsit în număr de 75 de exemplare : 8 exemplare în conținutul gastrointestinal al unei cegi pescuite în aval de Corabia, la adîncimea de 6,5 m, pe facies nisipos, 66 de exemplare la km 969 — regiunea cataractelor — la adîncimea de 15—20 m și 1 exem- plar în amonte de gura de vărsare a'rîului Olt, tot pe facies nisipos. V. I. Jadin (15) citează printre organismele din biocenozele psamoreofile ambele specii, accentuînd rolul apreciabil al organismelor psamoreofile în brana cegii și a nisetrului. De asemenea, A. A. O e r n o vr s k i (11) le dă ca forme psamoreofile. Cercetătorii sîrbi le-au găsit îh con- ținutul gastrointestinal al cegii dunărene, Cryptoehironomus zabolotzkii Goetgb. ajungînd să constituie pînă la 35,54% din brana ingerată (16). Paratendipes transcaueasicus Tsbern. (17 exemplare) și P. „connee- tens nr. 3” Lipina (1 exemplar) au fost găsite în conținutul gastrointesti- nal al unei cegi pescuite lîngă Oltenția (km 415) la 24. XI. 1958 \ Paratendipes transcaueasicus a fost găsit de A. A. C e r n o v s k i într-un iaz de lîngă Tbilisi (Transcaucazia), iar P. „connectens nr. 3” Lipina este, citat pentru rîuri cu curent, pe faciesuri nisipoase (11), Ultimul a fost găsit și de cercetătorii bulgari în aceeași zonă (regiunea Olteniței) pe malul drept al Dunării, pe fund nisipos (32). / ' REPARTIȚIA LARVELOR DE TENDIPEDIDE DE-A LUNGUL DUNĂRII ROMÎNEȘT1 I. Sectorul Coronini — Orșova (km 1 047—957). Reprezintă por- țiunea carpatică a Dunării inclusă de G r. A n t i p a în cursul mijlociu al fluviului (1), deosebită de cursul inferior prin relieful stîncos al fundului, care prezintă sectoare adînci de 70 m, învecinate cu sectoare întinse, mai puținiadînci. A. ■ Caracteristic pentru acest sector este viteza mare a apei, care — în funcție de debit și de panta albiei — atinge valori între 18 și 2—7 km/oră în perioada de vară cu ape scăzute. ....— —......... Din cele 84 de probe colectate în acest sector, au fost prezente lar- vele de tendipedide ca forme semidominante în 59 de probe, deci în 70% din totaluL probelor bentonice. . Condițiile specifice arătate, au determinat caracterul tipic reofil al faunei instalate aici. . Ec. Popescu și E.;P r u n e s c u-A r i o n (29) disting In regiunea cataractelor 3 biocenoze : litorpofilă, psamoreofilă și psamopelor fila, indicînd pentru fiecare dintre ele organismele ce le-populează in- 1 Legit. E 1. C o s t e a . 9 TENDIPEDIDE (LARVE) ' DIN SECTORUL ROMÎNESC AL DUNĂRII 255 254 ' /■. / ■ ' VICTORIA CURE :: ' . 8' clusiv larvele de tendipedide. Pe lîngă bele 3 biocenoze principale sînt date și microbiotopurile întîlnite, cu biocenozele lor caracteristice, pnde de asemenea sînt citate speciile de tendipedide. în acest sector s-au ridicat probe din 3 Stații în care s-au determinat 29 de specii de Tendipedidae (tabelul nr. 2)1. Tabelul nr. 2 Tendipedidele din sectorul Coronini—Orșova Stația 1 Coronini' 2 Cataracte 3 : Orșova —Natura fundului piatră stîncă piatră, nisip, Specia “—■— nisip biodermă detritus Lauterbornia Kieff. .— — 4-. Tanyțarsus gr. exiguus Joh. 4- + + Tanyțarsus gr. mancus v. d. Wulp. ■ + - ■ 4- Tanyțarsus gr. lauterborni Kieff. . — ■ — . + Cryptochironomus gr. defectus Kieff. — + . Cryptochiroiiomus demeijerei Krus. — —. 4- Cryptochironomus zabolotzkii Goetgh. (— 4“ — Cryptochironomus burganadzeae Tshern. .• — + - + .Tendipes f. 1. thummi Kieff. — —‘ 4- Tendipes f. 1. semireductus Lenz — ■ ...... — 4- Tendipedini g. ? 1, ? . - . :— — -L Polypedilum breviantennatum 'Tshei'n. ' — + Polypedilum gr. scalaenum Schr. —. . + 4~ Polypedilum gr. convictum Walk. + ■ 4- 4- Polypedilum sp. — — ■ + Orthocladius gr. saxicola Kieff. — •— 4- , Orthocladiinae g. ?i. fontana Pankr. — — 4- Eukiefferiellă longicalcar Kieff. ■ -4- ■4- ■ -4— Eukiefferiella longipes Tshern. — — . + Cricotopus gr. silvestris F. . — —- 4- Cricotopus gr. dlgarum Kieff. — — 4- Metriocnemus higropetricus Kieff. — — ■ ■+. Diamesa campestris Edw. — 4- Diamesa 1. carpatica Botn. et Cure —. 4- - Prodiamesa blivacea Mg. ? — + Cbrynoneura sp. + 4- . ■■■ Ablabesmyia gr. lentiginosa Fries. 1 ■ + . 4- 4- Petopia punctipennis Mg. :. . ■ . —• —. ■ 4-- ' Procladius Skuze — ' + Total specii . 6 8 28 După cum am mai spus, în această regiune s-au adaptat forme tipic reofile și în special lito- și psamoreofile. Dintre tendipedidele dominante .sînt tendipedinele (51%) cu specia Tanyțarsus gr. exiguus, foarte bine adaptată pentru a nu fi luată de curent. 0 e r n o v s k i o citează exclusiv pentru apele cu curent repede (11). 4- * Dacă adăugăm și speciile găsite de cercetătorii sîrbi la granițele VLP.Rv, numărul-lor ajunge la 43 de specii (tabelul nr. 6, formele in dreptul cărora se află semnul 4-). : Observînd fauna de tendipedide din cele 3 biocenoze principale, constatăm că cea lițoreofilă și cea psamoreofilă sînt mai bogate. Dintre speciile psamoreofile, Cryptochironomus demeijerei și C. zabolotzkii sînt adaptate la viața în condițiile nisipului mișcător, cu granule de diferite mărimi și curent apreciabil, prin existența unor învelișuri groase ale corpului, După V. I. Jadin, dispoziția organismelor pe verticală în bio- cenozele psamoreofile este neomogenă : stratul adînc sărac și stratul su- perficial al nisipului mai bogat în organisme, de unde și importanța lui în hrana cegii și a nisetrului, specii de fund cărora aceste organisme le sînt accesibile (15). II. Sectorul Tr.-Severin — Tulcea. După Tr.-Severin, Dunărea curge prin Cîmpia Bomînă ca un fluviu de șes, cu viteză mai mică și, da- torită aportului rîurilor, cu apa mai puțin limpede, fiind mai bogată în suspensii aluvionare. Gama variației cantităților de suspensii este deosebit de mare, cuprinsă între 10 și 1 788 mg/1 (în condițiile anului 1958—1959) crescînd simțitor de la Orșova în jos (13). Deoarece din aval de Tr.-Severin și pînă la Tulcea natura fun- dului pe firul apei și la maluri nu prezintă deosebiri mari, stațiile de la 4 la 13 le-am inclus în aceeași zonă, în care se disting 3 subzone : Jiu — Olt; Giurgiu — Piua - Pietrii și Brăila — Tulcea. în acest sector am găsit 50 de specii de tendipedide, iar cercetătorii bulgari, pe malul drept al Dunării la km 488, au găsit 4 specii neîntîlnite de noi, cunoscîndu-se în total pentru această zonă 54 de specii (ta- belul nr. 3). , ; Din tabelul nr. 3 constatăm predominanța netă a speciilor din sub - familia Tendipedinae, care constituie 62% din totalul speciilor de tendi- pedide găsite. Dintre cele 3 subzone amintite, subzona Argeș — Ialomița are fauna de fund cea mai bogată în larve de tendipedide. Atît probele zoobentonice colectate aici, cît și analizele conținuturilor gastrointestinale ale peștilor pescuiri în acest sector arată abundența larvelor de tendipedide (ide exem- plu în’proba colectată la 8.XI.1958 la mal drept intermediar km 355, Tendipes f. 1. thummi număra peste 3 000 de exemplare, iar în hrana unei cegi pescuite la Oltenița s-au găsit circa 1 500 de exemplare de Tendipes f. 1. thummi și T. f. 1. bathophilus). Gu toate că din punct de vedere chimic nu sînt semnâlate-deosebiri importanțe între zona din amonte și cea din aval de Argeș (13), din punct de vedere biologic s-au constatat unele aspecte ce merită a fi relevate. Se știe că analizele chimice ale apei arată condițiile de moment ale unei ape, pe cînd alcătuirea biocenozei oglindește situația pe o perioadă anterioară, mai mult sau/mai puțin îndelungată. Prezența în masă la Dervent (km 355) a tendipedinelor din grupa thummi și a tubificidelor {Oligocheta) dovedește o încărcare masivă a apei cu substanțe organice (23). Acest lucru este confirmat și de aspectul de- tritic al fundului (mîl aluvionar cenușiu, abundent detrițus vegetal și res- turi vegetale grosiere). 255 03 0) 13 brațul Tulcea Mila 38 nisip mobil, mîl, scrădiș 1 I I 1 + 1 - 1 1 | | 1 [ răila—Tul< 12 Reni Mila 67 nisip, argilă, detritus 1 1 1 1 + 1 1 1 1 1 1 1 ’ ■ 11 Brăila km 172 1 rx ~ Ph O Mw 8 8 ’P O S P w 1 1 1 .1 + 1 1 1 1 1 1 + 10 brațul Borcea km 88 argilă, nisip, mîl + + + + + + 1 1 + 1 + + in—Tulcea Pietrii 9 amonte și aval Ialomița nisip, mîl + + 1 1 1 I I 1 + + 1 1 •. 3 iornl T.-Sever u — Piua-; 8 Dervent nisip, mîl detri- tus, abundent l + l l + l 1 1 1 l + l Tabelul ni Ude din seci .2 3 7 amonte și aval Argeș nisip, detritus vegetal abundent 1 1 1 + + 1 + 1 + 1 + + e de tendipei 6 Giurgiu nisip, detritus vegetal 1 + 1 1 + 1 1 1 1 1 1 1 Speciil -Olt | 5 amonte și aval Olt nisip, mîl, de- tritus ve- getal 1 1 1 1 + 1 l + l 1 1 1 Jiu- 4 amonte Jiu —aval Olt pămîntos cu nisip, mîl, detri- tus vege- tal ■ i + i ,i i i. i r + + + + ; Sectorul | - ' Stația Natura fundului Specia , 3 î> £ C .St ,2 ® 7S s * e .3 -8 9 •’T5 Q, § ■ £ ■ St «o ts cj .E 4 ț) § W . tî). W> UD R • CO Co CO co co S co co c w .3 B B B ■ B 8 B B £ S ' 00 «u 8.4 Ea E E.^ Sj E $ E^ E'' .2 M . .s S g Sg Sg L B ec w a :co5 9 Si o co p o ,p 5 p pr4 S 8 ■e S S’g 8 § â g, £ W S := ș 8 S g 8 “ ■ș'l^ î*ii ?■£âE Șg >q St h bi Mila 1 1 i pietre mîlite la maluri, nisip la mijloc 1 1 1 + 1 1 1 1 + 1 1 ++ 1 + 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 'l 1 1 1 1 io Mila 2 pietre mîlite la maluri, nisip la mijloc I + I++I+ + + + + + + + + +I+.I 1 1 1 1 ++ 1 1 + 1 + + o Mila 3 | pietre mîlite la maluri, nisip la mijloc 1 1 1 + 1 ++ 1 1 1 1 1 + 1 + 1 l + l 1 1 + 1 + 1 1 1 1 1 1 1 oo Crișan 1 pietre, mîl, scrădiș 1 1 l + l 1 1 l + l 1 1 + 1 + 1 + 1 II 1 l + l 1 1 1 1 + 1 + 00 Gorgova I . pietre, mîl, scrădiș 1 1 1 + 1 1 + 1 + 1 ■ 1 1 + 1 1 1 .1- 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 tH Maliuc 1 pietre, scrădiș, detritus + 1 1 1 + 1 1 1 1 I I l + l 1 1 1 1 + + +.I + + 1 1 l + l 1 1 00 Stația 1 Natura fundului Specia . N . 6 ° ■ ■ ' ■ ■ ‘S K 2 h d- a o • . ca fio R r* -• • O . co ^scoH^cogRo^^^^ £ £ -c *4 § | s. & ă a = a a* g b § । p fe ».§ .& ș | s -p | B "2 =0 05 00 CO CO § 1—1 G . S E< «’ « + Ei B! ~ B • E O E CoBSBSSSoîo. o. .ooSsK’ih'dS.3 . . •• E E E E E E • + a M SB EE^~ . S M m b/S- g. R.t>o23eooooor-'3 + + + Qinoe KOJinnecTBo oycneusnii ajuiiOBnajiBHoro npowcxoîKneHMH, aane- CCHHMX BOftaMH peK PyMLIHCKOM paBHBHM. B 9tom ceKTope 6mjih BH^ejienu 3 noflBOHbi: 1. JKiiy — Ojit 2. flumypftHmy — nnya-IIiieTpiiiî (npn Buajieunu p. HjiOMnuu) 3. Bpanjia — Tyjiua. - B noftBone JJîKiiypaîKiiy—nnyaJIneTpnn SbiJia oânapyJKena nan- 6oaee Gorarau $ayna MOTbiJieii ns Bceii pyMbincKoh uacTu Xtynan, nan b KanecTBennoM (45 bb^ob), TaK n b KOJinnecTBenHOM (Tbicnan onseMUJiupos) OTHoniennii (raGai. 6). IZpeoâjiaaaioipHM Gbiji BBjț Tendipes f. 1. thummi. 3ohm 1 h 3 snaunTeatHo Se^nee «JiHUUHKaMn MOTbiJieii. III. Pynaea flyHan 1. CyMHCKuu pyKae hmcct no pycjiy necnanyio ^apuio, a y 6eperoB — KaMenncTyio c bjiom. Oayna Tendipedidae cpaBHUTejibHo Ge^ua b KOjmnecTBenHOM oTHonienmi, no aoBOJibuo paBHOoSpasna b bhrobom, HacnMTbiBan 31 bbh. npeoSjia^aioiuMM hbjih6tch bu# Cryptochironomus gr. burganadzeae. 2. PyKae C$. Peopze, c ujiuctoS ^aqueiî, mmcot Geauyio $ayny rren- aune^na, nan b KOJinueCTBennoM, Tau n b KauecTBenuoM oTnoniennii (15 bmhob). ^oMnnnpyeT bms Cryptochironomus gr. vulneratus. B pynaBax Jțynan ne Gbijio oSnapyîueHo nn o^noro BMjța, upunanjie- înamero k noaceMeiicTBaM Diamesinae n Corynoneurinae. Bo BceM pyMbincKOM ceKTope .TțynaH npeoGjiaflaioT bb^li, upnna^Jie- utamne noaceMeftc.TBy Tendipedinae (60%). BnftOBoii auajins $aynH MOTHJieii ne oGuapyîKnji npncyTCTBne bh^ob, noKaBaTeJibHMX rjih nsBecTnoii cienenu Barpusneunu ^ynan, jihhib tojibko b HenocpejțCTBennoîî Cjiusoctu k Meciy Bna^ennn peun Ap^îKenib n na npaBOM Gepery ^yuau y KHJioMeTpa 355 b onpeaeJienHMe nepucau: (b MapTe n oKTuGpe) 1958 ro^a. CONTRIBUTION  LA CONNAISSANCE DES TENDIPEDIDAE (LARVES) DU SECTEUR ROUMAIN DU DANUBE RESUM15 . Le present travail complete les donnGes rares et Gparses sur les Țen- dipedidae du secteur roumain du Danube et enrichit la liste faunistique de ces insectes (Diptera) qui comprend ă l’heure actuelle 111 especes (dans le chenal et le delta du Dănube). Dans le chenal on a determini 82 espâces de Tendipedidae, dont 62 ont etc trouvees par l’auteur et 20 par des chercheurs yougoslaves, bul- gares et soviâtiques. A la suite de l’analyse des 297 Gpreuves de larves de Tendipedidae collectGes dans les 28 stations emplacGes le long du secteur roumain du Danube ă partir du km 1042 jusqu’ a l’embouchure du fleuve dans la mer Noire, ă facies et conditions hydrologiques diffGrents, on a dGlimitG 3 secteurs, ă savoir : I. Le secteur Coronini — Orșova comprenant la zone montagneuse du fleuve, a facies rocheux-pierreux, courant rapide et eaux claires, oii prG- dominent des formes typiques rhGophiles comprenant des reprGsentants de toutes les 5 sous-familles de Tendipedidae, parmi lesquelles predomine l’espece * Tanytarsus gr. exiguus. II^Le secteur Tr.-Severin — Tulcea, a facies consistant en un mâ- lange de sabie et de vase, detritus et, par endroits, en argile et restes de coquillages de mollusques. L’eau est plus riche en suspensions alluvion- naires charriGes par les rivieres de la Plaine Roumaine. Dans ce secteur on a identific 3 sous-zones : 1. Jiu — Olt; 2. Giurgiu — Piua-Pietri (a l’embouchure de la lalomitza); 3. Brăila — Tulcea. i Dans la sous-zone Giurgiu — Piua-Pietri, on a trouvâ la plus riche faune de Tendipedidae du secteur danubien roumain, autant qualitati- vement (45 especes) que quantitativement (milliers d’exemplaires) (ta- bleau 6). L’espece qui y predomine est Tendipes f.l. thummi. Les, sous-zones 1 et 3 sont beaueoup plus pauvres en larves de Ten- dipedidae. III. Les Bras du Danube 1. Le Bras de Sulina a un facies sableux sur le fii de l’eau, ,et constitui de pierres convertesc de vase, vers les rives. La faune de Tendipedidae est relativement pauvre en exemplaires, mais assez variee — 31 especes. L’especes Cryptochironomus gr. burganadzeae domine. ' v 2. Le Bras de Sf. Gheorghe, ă facies vaseux, prâsente une faune quantitativement et qualitativement pauvre en Tendipedidae (15 especes). L’espece qui y predomine est Cryptochironomus gr. vulneratus. On n’a trouve aucune espece appartenant aux sous-familles Diame- sinae et Corynoneurinae dans leș eaux des bras du Danube. Dans tout le secteur roumain du Danube prGdominent les espâces de la sous-famille, Tendipedinae (60%). L’analyse des especes de la faune de Tendipedidae n’a pas rdvelG la prGsence d’especes indiquant certains degrâs de pollution des eaux du Danube, sauf dans 1’immGdiat voisinage de l’embouchure de l’Argeș, et sur la rive droite, ă l’endroit du km 355, pendant certaineș pGriodes de 1’annGe 1958 (marș et octobre). BIBLIOGRAFIE 1. ANTIPA GR., Dunărea și problemele ei științifice, economice și politice, Acad. Rom., Stud. și cercet., 1921, VI. 2. Băcescu M., Faune survioante du type marin dans leș Gouffres du Danube ă Cazane et aux Portes de Fer (Roumanie), C.R. au 13 Congres Int. de Zool., Paris, 1949. 3, — Un nou tip de dragă și o metodă simplă pentru cercetarea calitativă a faunei de fund, Bul. I.C.P., 1952, 11, 1, 43-51. 272 VICTORIA CURE 26 4. BĂCESCU M., Les lagunes en țormation aux embouchures du Danube et leur importance pour les poissons migrateurs, Verh. intern. Ver. Limnol., Stuttgart, 1958, XIII, 699-709. 5. Behning A. L., Sur la nourrilure des Sterlets, Travaux de la Station Biologique de Volga, Saratov, 1912. 6. Botnariuc N. și CÎNDEA V., Contribuțiuni la cunoașterea larvelor de Tendipedidae din Delta Dunării, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agro- nomice, geologice și geografice, 1953, V, 3, 525 — 541. 7. Botnariuc N. et Cure V., Les associations de Chironomides (larves) du delta du Danube et l’evolution gâomorphologique du Delta, Polskie Archiwum Hydrobiologie, 1959, VI (XIX), 9 — 32. 8. Busnită TH. și ENĂCEANU V., Studiul limnologic al Dunării în cadrul colaborării inter- naționale, Bul? I.C.P., 1958, 4, 31-42. 9. BvniHKIlA T., EH3RAHY B. n BPE3HHY T., Bjiunnue eod ȚțbiMâoBuqw u Apotceuia Ha eodu Țțynaji, Revue de biologie, 1961, VI, 2, 199—212, 10. Cîndea V., O nouă larvă de Tendipedid „Orthocladius l. barbata” Cîndea și 2 Tendi- pedidae noi pentru fauna R.P.R., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice, 1954, VI, 1, 309 — 317. 11. MEPHOBCKhK A. A., Onpedejiumejiu jiuuuhok KOMapoe ceMeucmea Tendipedidae, Aua#. HayK CCCP, MocKBa-JIeHnurpaA, 1949. 12. Dimitriu M., Contribution ă l’etude de la nourrilure des Sterlets (Acipenser ruthenus L.) du Danube, Ann. de l’Inst. Nat. Zooteh. de Roum., 1937, VI. 13. DrăgăSANU St., RariNCA E. și Stoina T., Contribuții la studiul fizico-chimic al apelor Dunării inferioare în sectorul romînesc, Bul. I.C.P., 1960, 4, 5 — 28. 14. Hpojuehko M. ., rudpo^ăyHa ffnecmpa, Ana?!. Hayn CCCP, Mocnea, 1957. 15. JKAjțnH B. H., IKusHb npecHbix eod CCCP. IKusHb e penax, Hajț. Anan. Hayn CCCP, MocKBa-JIeHBHrpaji;, 1950, III, tji. 24, 113—256. 16. jANCOvid Draga, Ecologia Duvanske Kecige, Bioloski Institut N. R. Srbje, Belgrad, 1958. 17. KOHCTAHTHHOB A. C., O Chiponomidae 6acceuHa p. AMyp, ^okji. Anafl. Hayn CCCP, 1948, LXIII, 3, 333—336. 18. — A noanaHWo ^ayHbi Chironomidae p. AMyp. Hoebie eudu nodceMeucmea Chi- ■ronomidae, .Hokji. Anaa. HayK CCCP, 1948, LXII, 4. 19. — KupoHOMudbi 6acceuHa p.AMyp\ ux pojib 3 numanuu AMypcKux pbi6, TpyjțM aMypcKoft nxTnojiornuecKoft aKcnenHRBn, 1945—1949, Mocnea, 1950, I. 20. Leonte V., Cercetări asupra biologiei și hranei naturale a chețalului care intră în complexul Razelm-Sinoe, Bul. I.C.P., 1953, 2. 21. — Contribuțiuni la studiul biologiei sturionilor marini din apele R.P.R., Anal. I.C.P., 1956, I, 167-185. 22. Leonte V. și Munteanu GH., Contribuțiuni la studiul biologiei gingiricii (Clupeonella delicatula delicatula Nordmann), Bul. I.C.P., 1957, 4, 37—47. 23. Liebmann H., Handbuch der Frischwasser und Abwasserbiologie, Munchen, 1951. 24. MAPKOBCKHH H. M.,