academia republicii POPULARE 5 W Șl CEHCETÂHIOE IIH SERIA BIIME ANIMALA TOMUL XV 1963 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICIIPOPULARE R O M î N E ACADEMIA REPUBLICII POPULARE BOMÎNE -----------COMITETUL DE REDACȚIE—---------------- M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R. P. R. — redactor responsabil adjunct; V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R. P. R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N. BOTNARIUG — membri ; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XV, nr. 1 1963 SC MAR Png. ST. FLORESCU și A. TĂCU, Cercetări privind corelația colesterolemiei cu pro- ducția de lapte la vaca Bălțată romînească ........................... 7 STELIAN OPRESCU și TIBERIU LORINTZ, Observații asupra indicilor gravimetrici ai unor organe și țesuturi în procesul încrucișării la păsări . 19 M. DINU, I. PĂDURARU și V. NEDELNIUC, Corelațiile funcționale ale tiroidei cu însușirile morfofiziplogice în ontogenie la iepuri............... 29 FRANCISCA ELENA CARAION, Contribuții la cunoașterea faunei de ostracode petricole din lungul litoralului romînesc (Agigca și Mangalia)....... 45 AL. VUXANOVICI, Contribuții Ia sistematica ciliatelor (Nota IV)................ 65 FLORICA MANOLACHE, FELICIA NICA și T. SĂPUNARU, Cercetări asupra biologiei, ecologiei și combaterii gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze ................ ....... ...................................... 95 MATILDA LĂCĂTUȘU, Noi contribuții la studiul braconidelor din R.P.R. . . 123 ȘT. NEGRU, Contribuție Ia cunoașterea dăunătorilor salcîmului ................ 137 RECENZII................................................................... 149 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ - j ÂPABE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA: București, Calea Victoriei nr. 125 Telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIE DE LA R^PUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAJJEMHH PVMBIHCKO0 HAPOflHOH PECnYEJIKKM fiTUDES et recherches de biologie S fi R I E BIOLOGIE ANIMALE Tome XV, n° 1 .1963 TPyKbl H HCCJIEflOBAHHH HO EHOJIOriIH CEPHH b no jor na jkhbothmx Tom. XV, «NH 1963 S O M M A I R B Page ST. FLORESCU et A. TĂCU, Recherches spr la corrAlation enti'e Ia cholestA rol^mie et la production de lăit chez la'vache « Bălțată romînească » . . 7 STELIAN OPRESCU et TIBERIU LORINTZ, Observations sur Ies indice» gravim^triques de certains organes et tissus chez Ies m^tis de volaille. . .. 19 M. DINU, I. PĂDURARU et V. NEDELNIUC, Corrdlations fonctionnelles entre la glande thyroîde et Ies caract^ristiques morpho-physiologiques, au cours de l’ontogenese chez Ie lapin ............................. 29 FRANCISCA ELENA CABAION, Contribution â la connaissance de la faune d’Ostracodes pdtricoles, le long du littoral rcumain (Agigea et Mangalia) 45 AL. VUXANOVICI, Contribution â la systdmatique des Cili^s (Note IV). ... 65 FLORICA MANOLACHE, FELICIA NICA et T. SĂPUNARU, Recherches sur la biologie, Ideologie etz la lutte contre le Zabre — Zabrus tenebrioides Goeze. .......................... • • ■ 95 MATILDA LĂCĂTUȘU, Nouvelle contribution â l’^tude des Braconides de la R. P. Roumaine .......................... . . . ......... 123 ȘT. NEGRU, Contribution ă la connaissance des Col&jptâres nuisibles du robinier 137 COMPTES REN DUS................................................. 149 C O A E P >K A H H E Ctr. GT. CMIOPEGKy a A. TAKV, K Bonpocy o KoppeJiHqnn MejKjțy xonecTepM- Heiwneft n y^oaMB KOpOB nHTHncToa pyMHHCKoa iioponu .................. 7 GTEJIHAH OIIPEGKy h THBEPMy JIOPEHIț, Ha6jno«eHHH nas rpa$H- MeTpHaecKMMH noKaaaTejiHMH hokotopmx opranoB k TKanea b npo- pecce CKpențiiBaHiffl y nyp ......................................... 19 M. AHHy, H. nOflyPAPy n B. HEAEJIHIOK, OyHKpnoHajiBHMe CBH3B . iqiiTOBHfliioii menești o Mop$o$n3noiiorHuecKiiMH CBofiCTBaMH b ne- v pnoji oiiToreHeaa y kpojimkob ....................................... 29 (XjPAHHHGKA EJIEHA KAPAÎÎOH, K nayqeHHio ooTpanon KaMenncToro ana Bgojib pyMMHCKoro no6epe?Ki>H (AfljKn1n>Ka ii ManrajinH)......... 45 AJI. ByKGAHOBHH, K uayaeHHio CHCTeMaTHKM peciinqHMx nH$yaopHft (Goo&meniie IV) .. .......... 65 OJIOPHKA MAHOJIAKE, «DEJIHHHH HHKA h T. COnyHAPy, Hay- neHne ânojiornn n aKOJiorniț xjieSnoă my>RejiniiH Zabrus tenebrioides Goezeu 6op&6a c neii. .................................................... 95 MATn-HUnA aOKOTyniy, Hobho HaHHMe k aayneHKio Hae3«iinKOB-6pa- KOHHflOB b PHP ....................................................... . 123 BIT. HEFPy, K ssyuoHmo Bpe«3Tejiefi Seiioii aKapnii....................... 137 Pei}eH3uu .......................................................• • • 149 FDITIONS DE L’ACADfiMlE DE LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3AATEJI£GTBO AKAflEMHH pyMBIHGKOH HAPO^HOÎÎ PECnyBJIHKH CERCETĂRI PRIVIND CORELAȚIA COLESTEROLEMIE1 CU PRODUCȚIA DE LAPTE LA VACA BĂLȚATĂ ROMÎNEASCĂ DE ' '• ST. FLORESCU și A. TĂCU Comunicare prezentată de RUG. fora, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 17 iulie 1982 H i • ' - în munca continuă de ameliorare a vacilor de lapte se accentuează din ce în ce mai mult asupra necesității găsirii unor criterii de selecție care să aibă un înalt grad de corelație cu productivitatea animalului. Eforturile depuse pentru obținerea unor astfel de criterii de selecție au dat naștere atît la studii de măsurători corporale, de aprecieri a tipu- rilor și a dezvoltării glandei mamare, cît și la multe studii fiziologice. Întrucît capacitatea de a produce lapte este de importanță deosebită în practica creșterii animalelor, am întreprins o serie de cercetări privind variația colesterolului din serul sanguin, la vaca Bălțată romînească, în corelație cu producția și starea fiziologică, pentru a evidenția particulari- tățile fiziologice ale vacilor cu producție ridicată. MATERIALUL CERCETAT ȘI METODA DE LUCRU în perioada 1.IX.1960—1.IX. 1961, s-au făcut cercetări privind variația colesterolului din serul sanguin, la 21 de vaci, de vîrste diferite, din rasa Bălțată romînească, în condițiile de fermă ale Stațiunii experimentale zootehnice Slobozia. O parte din animale au avut producția medie anuală de 4 727,5 1 lapte, iar o altă parte, producția medie anuală de 2 860,31 lapte (tabelul nr. 2). Toate animalele au avut condiții identice de îngrijire și întreținere. Pe tot timpul cerce- tărilor, hrănirea s-a făcut la grajd. Pe perioada octombrie-aprilie, animalele au primit fîn de lucernă, fîn de borceag, siloz de porumb, amestec de uruieli de porumb și orz, tărîțe și șroturi, tăieței de sfeclă, sfeclă furajeră, morcovi și melasă, iar pe perioada aprilie-octombrie au primit nutreț verde la grajd, folosindu-se succesiv secara, lucerna, borceagul, iarba de Sudan, porumbul furajer, dovleci și pepeni furajeri. Animalele au primit zilnic în hrană sare și cretă furajeră. 8 ST. FLORESCU și A. TĂCU 2 Colesterolul din serul sanguin s-a determinat lunar la cele 21 de vaci, folosindu-se metoda Grlgaut și fotocolorimetrul dr. Lange. Sîngele necesar determinărilor s-a recoltat din vena jugulară, între orele 8 și 10. Rezultatele obținute au fost corelate cu producția de lapte a animalelor și cu starea fiziologică (stadiul de gestație, lactație și vîrsta acestora), folosindu-se calculul statistic după metoda lui W. G. S n e d e k o r (8). REZULTATELE OBȚINUTE Variația colesterolului în raport cu fiecare animal în parte și luna calendaristică. Colesterolemia determinată de noi la vaca Bălțată romî- nească a înregistrat valoarea medie de 182,3 mg la 100 ml ser (amplitu- dinea variației 62—417 mg la 100 ml ser, Sx = 0,035) și a variat foarte semnificativ în raport cu individualitatea F = 4,448+++ și cu luna calen- daristică F — 20,35+++ (tabelele nr. 1 și 4 și fig. 1). Fig. 1. — Variația colesterolului pe luni calendaristice. Analizînd variația colesterolului în raport cu luna calendaristică, se observă o creștere continuă a colesterolului în serul sanguin, începînd cu luna septembrie, atingînd maximum în luna februarie, ca apoi să scadă lent pînă în luna august; cantități mai mari de colesterol fiind înregistrate din ianuarie pînă în iulie (tabelele nr. 1 și 4 și fig. 1). Variația colesterolului în raport cu producția de lapte și procentul de grăsime. Din analiza variației colesterolemiei în raport cu producția 10 ST. FLORESCU și A. TĂCU 4 u medie zilnică de lapte a animalelor, am constatat o corelație pozitivă foarte semnificativă (r = +0,638++ + ; n — 26). Tbt o corelație pozitivă foarte semnificativă există și între colesterolemie și producția de lapte pe luni calendaristice (r = + 0,686+++; n = 12). Această corelație arată că, în măsura în care crește producția de lapte în aceeași măsură crește și colesterolemia (tabelele nr. 1, 2 și 4 și fig. 2). Calculînd coeficientul de regresie al producției zilnice de lapte față de colesterolemie, am găsit că, atunci cînd colesterolul crește cu 100 mg la 1 000 ml ser, producția zilnică de lapte crește cu 1,141, fapt care ne în- dreptățește a considera nivelul colesterolului ca un factor important în aprecierea producției de lapte a vacilor. Tabelul nr. 2 Producția de lapte și procentul de grăsime din lapte Ia vacile din rasa Bălțată rominească pe perioada experlmmială 1.1X.1960—I.IX.1961 Nr. crt. Numele animalului Producția de lapte 1 Numărul zilelor mulse Producția de lapte pe zi 1 Grăsime % 1 Harnica 4 005,5 278 14,4 4,24 2 Julieta 4 272,5 333 12,8 3,93 3 Justa 3 471, 5 299 11,8 3,88 4 Hareta 5 339,5 269 19,8 3,82 5 Globulina 4 423 280 15,8 3,71 6 Gafița 4 680,5 289 16,2 4,72 7 Floreta 4 858 298 16,3 4,20 8 Brezata 4 482 ■ 287 15,6 4,01 9 Dora 4 032,5 365 11,0 , 4,59 10 Călina . 7 648 311 24,6 3,49 11 Helene 3 488,5 294 11,9 3,90 12 Hiena 4 151,5 288 14,4 4,72 13 Janina 2 940 281 10,5 4,21 14 Ilona 2 897,5 304 9,5 4,31 15 Huma 3 636 305 11,9 4,38 16 Galina 2 884 296 9,7 4,25 17 Hilda 2 924 282 10,3 4,36 18 . Glia 2 285 223 10,2 4,15 19 Tîrnâva 1 714,5 220 7,8 4,35 20 Volga 1 691,5 229 7,4 4,61 - între colesterolemie și procentul de grăsime din lapte s-a constatat o corelație negativă dar neasigurată (r=—0,351; n — 20). Această corelație arată că, pe măsură ce crește colesterolul din serul sanguin, scade procentul de grăsime din lapte (fig. 3). Variația colesterolului în raport cu starea fiziologică. între colestero- lemie și stadiul de gestație Ia vaci s-a constatat o corelație negativă foarte semnificativă (r = — 0,3189+++ ; n = 176), aceasta indicînd că, pe măsură ce avansează gestația, scade colesterolul din serul sanguin (tabelul nr. 3 și fig. 4). Cea mai mare cantitate de colesterol s-a înregistrat în primele 3 luni de gestație (209,1 mg% în medie în luna a treia), ca după aceea să scadă treptat pînă în ultima lună de gestație, cînd s-a înregistrat media de 147,5 mg%. 12 ST. FLORESCU ți A. TĂCU $ De asemenea, o corelație negativă dar neasigurată a existat și între colesterolemie și stadiul de lactație (r = — 0,112 ; n = 170), demonstrând că pe măsură ce înaintează luna de lactație, scade colesterolul din serul sanguin (tabelul nr. 3 și fig. 4). în raport cu luna de lactație, am constatat w|- Luna de lactație ( 2 3 9 5 6 7 8 9 Luna de gestație f Z 3 k 5 6 ' 7 8 9 Fig. 4.—Variația colesterolului în raport cu luna de gestație și luna de lactație. că colesterolemia crește treptat în primele 4 luni de lactație, pornind de la o medie de 176,2 mg% și ajungînd la 220,9 mg%, pentru ca apoi să coboare lent pînă în ultima lună de lactație (luna a zecea), cînd se înregistrează 148,7 mg%, valoare cu mult mai mică decît cea din prima lună de lactație. Tabelul nr. 3 Variația colesterolului In raport cu luna de gestație și luna do lactație la vacile din rasa Bălțată ' . națiînească (mg%), Variația colesterolului r în raport cu gestația în raport cu lactația luna de gestație colesterol mg% numărul de animale luna de lactație colesterol mg% numărul de animale 1 201,0 20 1 I 176,2 4 20 11 186,7 2/1 II 191,5 19 III 209,1 18 III 212,5 19 IV 183,9 . 20 . IV 220,9 19 V 183,0 20 V 193,3 19 VI 172,2 19 , VI 202,3 18 VII 154,7. 18 VII 203,1 15 VIII 146,9 20 VIII 197,9 15 IX 147,5 20 IX 181,7 15 X 148,7 15 9 CORELAȚIA COLESTEROLEMIEI CU PRODUCȚIA DE LAPTE 15 14 ST. FLORESCU și A, TĂCU 8 S-a mai putut stabili că colesterolemia variază și în raport cu vîrsta animalelor, Atît la animalele cu producție ridicată cît și la cele cu producția scăzută, colesterolemia atinge valorile cele mai mari la vîrsta de 5—6 ani, după care scade (tabelul nr. 1). DISCUȚII Din cercetările noastre reiese că nivelul colesterolului din serul sanguin la vacile din rasa Bălțată romînească este de 182,3 mg la 100 ml ser (62—417 mg la 100 ml ser) și variază foarte semnificativ în funcție de individualitatea și luna calendaristică. Rezultatele obținute de noi sînt asemănătoare cu cele obținute și de alți cercetători care au experimentat pe alte rase de vaci. S. D. B a 1 a- h o v s k i (1) citează pe P a g e t și Pierrat că au găsit la rumegă- toare media de 102 mg % colesterol, cu variația de la 53 la 137 mg%, Abderhalden (citat după (1)) dă media de 123,8 mg% colesterol în ser la vite, F r. P o p e s c u și A. T a c u (6) dau pentru vacile din rasa Schwyz media de 159 mg %, iar A. Tăcu și colaboratori (9) pentru Roșia de lapte 204 mg %. H. H. Dukes (3) dă ca normal pentru vaci 50—230 mg% colesterol. Boyd (citat după (4)) a găsit la vitele de lapte 110 mg colesterol la 100 ml ser. Starea fiziologică a vacilor, raportată la gestație, lactație și vîrstă, a avut o influență puternică asupra variației colesterolului. în gestație am constatat că, pe măsură ce aceasta avansează, scade colesterolul din serul sanguin. Nivelul cel mai ridicat al colesterolului înregistrat în primele 3 luni ale gestației (209,1 mg% în medie în luna a treia) scade treptat pînă în ultima lună de gestație (147,5 mg%). De asemenea, același fenomen s-a înregistrat și în lactație. Colesterolemia crește în primele 4 luni ale lactației, pentru ca apoi să coboare lent pînă în ultima lună. în ceea ce privește nivelul colesterolului în raport cu vîrsta, valorile cele mai ridi- cate s-au constatat la vîrsta de 5 —6 ani. Din aceste constatări, rezultă că variația colesterolului are deosebită importanță în special pentru fiziologia lactației. D. H. Jr. Le nnon și P. J. Mi x ner (4) subliniază că coles- terolemia este unul din factorii de apreciere ai activității glandei tiroide. Numeroși cercetători au arătat că hipertiroidismul este însoțit de hipoco- lesterolemie, în timp ce nivelul ridicat al colesterolului este observat la animalele hipotiroidiene. Observațiile noastre referitoare la corelația dintre colesterolemie și gestație, lactație și vîrstă concordă cu constatările altor cercetători (2), (4), (7), (9). în cercetări asupra colesterolemiei, făcute pe vaci de alte rase, G. A. Bondarenko (2) constată minima de 138,1 mg% în luna a zecea de lactație și maxima de 210,3 mg% în luna a șasea de lac- tație. Pe un alt grup de vaci, același autor găsește minima de 132,7 mg% în luna a șaptea de lactație și maxima de 186,9 mg% în luna a treia de lactație. A. Tăcu și colaboratori (9) dau maxima de colesterol la vaca Roșie de lapte în luna a patra de lactație (249 mg%) și în primele luni de gestație. Lan și colaboratori (citați după (4)), au arătat că fătarea duce la o scădere cu 20% a colesterolemiei. Tot din cercetările noastre rezultă corelația pozitivă foarte semni- ficativă dintre colesterolemie și producția de lapte și corelația negativă dar neasigurată dintre colesterolemie și procentul de grăsime din lapte, care demonstrează că, în măsura în care crește producția de lapte, crește și colesterolemia, iar în măsura în care crește colesterolemia, scade pro- centul de grăsime din lapte. Această constatare ne îndreptățește a consi- dera nivelul colesterolului din serul sanguin ca un factor important în aprecierea producției de lapte a vacilor, iar cunoașterea colesterolemiei prezintă o importanță deosebită, putînd servi drept criteriu de selecție în procesul de ameliorare a vitelor în direcția producției de lapte. concluzii Din cercetările întreprinse, se desprind următoarele concluzii: 1. Colesterolemia la vaca Bălțată romînească, în condițiile Stațiunii experimentale zootehnice Slobozia, a fost de 182,3 mg la 100 ml ser (ampli- tudinea variației 62—417 mg la 100 ml ser, Sx = 0,035) și a variat foarte semnificativ în raport cu individualitatea F = 4,448+++ și cu luna calen- daristică F — 20,3 5+++. 2. Statistic, s-a constatat o corelație pozitivă foarte semnificativă între colesterolemie și producția medie zilnică de lapte (r = + 0,638+++ ; n = 20). De asemenea, s-a constatat o corelație foarte semnificativă între colesterolemie și producția de lapte pe luni calendaristice (r= + 0,6864 ; n == 12). 3. între colesterolemie și procentul de grăsime din lapte s-a constatat o corelație negativă dar neasigurată (r = — 0,351; n = 20). 4. S-a stabilit între colesterolemie și stadiul de gestație o corelație negativă foarte semnificativă (r = —- 0,3189+++ ; n = 176), iar în raport cu stadiul de lactatie, o corelație negativă dar neasigurată (r = — 0,112 ; n = 170). ’ ' .. 5. Corelația dintre colesterolemie și producția de lapte a vacilor poate constitui un criteriu de selecție, contribuind, alături de alte metode de selecție, la îmbunătățirea continuă a producțiilor. K BOnPOGY O KOPPEMmin MEJKJțy XOJIECTEPUHEMnEH n y^OHMH KOPOB nUTHUCTOn PyMLIHCKOn nOPO^bl PE3IOME Abtopbi upoBejiM png nccjiegoBaHHiî, KacaiomnxcH KoppejiHițnn, cy- nțecȚByionieii Meuț^y xojiecTepwHeMHeii y KopoB nuTHUCTcii pyMHHCKoîi nopogH („Bajmaia”) n ynoflMH MOJiona, c nejibio BtiHBJieHUH ^nSBOJiorii- qecKnx ocoSeunocTen KopoB c bhcokmmh yjțoflMH. Onpegejinjiocb euțeinecHu- 16 ST. FLORESCU și A. TĂCU 16 11 CORELAȚIA COLESTEROLEMIEl CU PRODUCȚIA DE LAPTE ho, b TeneHne o^noro rojța, cojțepjKaHBe xcjiecTepnua b miasMe KpcBn y rpynnbi, ccctohiheîî hb 21 KcpOBbi, H3 KOTcpbix 10 KcpoB co cpeflHBM ro- HOBBTM ygOeM B 4727 JIHTpOB MOJiOKa, a 11 --- CO CpOflHHM TO^OBHM y^CCM b 2860,3 jiHTpoB. Ha anajinsa KOJieâaHHH cojiepjKaHUH xoJiecTepima b aaBncMMocTM ot y/iceB 9thx hîmbothbix Smia cânapyTKeHa BecbMa BHaun- TejibHan nojioîKHTejibHaH KcppejinqHH (r = 0,638++ + ; n = 20). GHBMOJicriinecKce ccctohhhg jkhbothbix, BbipaîKaeMce BoapacTOM, CTeJibHQCTbio h jiaKTaqHeft, hmojio cnjibiioe EJinHime na co/țeputaime Xojiec- Tepmia b KpcBHiicîi njiasMe. KcppejimiHH MCM^y xoJiccTepRHeMBeM n y^cHMH mcjtoku y Kopos mojuct cjiyîKHTb itpurepiieM ^jih oiâopa, cnoccCcTByH Hapn^y c HpyrnMu MOTogaMii cejieKimn p,ajibneăiiieMy noBLnuGHino y^ceh. OE'LHCHEHWE PUCYHKOB Puc. 1. — RojieGanue conepntaHHH xojiecTepnHa no Kajien^apHMM MecaițaM. Puc. 2. — Kojie6anne coaep^KaHMH xonecTepima b aâBKciiMocTM ot yji,oeB MOJiOKa. Puc. 3. — RojieSanue conepjKaHiiH xoaiecTepiiHa b aaBncnMOCTn ot jkhphomojioh- hoctiî. Puc. 4. — RojieBaime cosepacaniiH xosecTepuna b aaBHciiMocTM ot Mecupa cTeni>- hoctmuot MecHița naKTaHBB. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variation mensuelle du cholestdrol. Fig. 2. — Variation du cholesterol par rapport ă la production de lait. Fig. 3. — Variation du cholesterol par rapport ăla teneur en graisse du lait. Fig. 4. — Variation du cholesterol par rapport au mois de gestation et de lactation. BIBLIOGRAFIE 1. BAJIAXOBCKHH C. JJ. H BajiaxoBCKHÎÎ M. C., Memodbt xumwwckoso aHajiuaa npoeu, MeuniB, MocKBa, 1953. 2. BOHHAPEHKO T. A., UsMeneHun cocmaeHUX ajieMeumoB Kpoeu Kopos 6 meueHue nepuoda jiaKmazțuu e ceasu c pasjiwmuM ypooHeM KopMaeHun, JKypn. OOmeîi Shojio- rim, 1952, XIII, 6. 3. Dbkes H. H., The Physiologij of Domestic Animals, New York, 1955. 4. Lennon D. H. Jr. a. MlXNEB P. J., Some sources of variation. in total plasma cholesterol levels in Dairy Cattle, J. of Dairy Sci., 1957, XL, 11. 5. ¥ ¥ Manualul chimistului, Ed. tehnică, București, 1949, I. 6. Popescu FR. și TĂCU A., Modificări fiziologice la vaci și juninci Schwyz, sub influența condițiilor de mediu, Anal. I.C.Z., 1956, XIV. 7. Reder R., The lipase, falty acid and cholesterol content of coiv's blood in relation to the production of rancid milk, J. of Dairy Sci., 1938, 21. 8. Snedekor W. G., Statistical Methods, lowa State College Press, Ames, 1957. 9. Tăcu A., Popescu FR., Petcu D. și Nedelniuc V., Cercetări asupra colpslerolemiei la vacă in cursul lactației, Anal. I.C.Z., 1958, XV. RECHERCHES SUR LA CORR^LATION ENTRE LA CHOLESTEROL^MIE ET LA PRODUCTION DE LAIT ■ CHEZ LA VACHE* «BĂLȚATĂ ROMÎNEASCĂ» RfiSUME Les auteurs ont effectu6 une s^rie de recherches sur la cholest&roRmie chez la vache «Bălțată romînească» par rapport ă Ia prcduction de lait, en vue de mettre eh Ividence les particularitls physiologiques des vaches ă production dlev^e. On a determini mensuellement, une annce durant, le cholesterol sdrique chez un lot de 21 vaches, dont 10 avaient une pro- duction moyenne annuelle de 4 727,5 litres de lait, et 11 une production moyenne annuelle de 2 860,3 litres. L’analyse de la variation du taux du cholesterol par rapport ă la production de lait des animaux respectifs a mis en ^vidence l’existence d’unc corrdlation positive tres significative (r = + 0,638+++ ; n = 20): L’dtat physiologique des animaux (âge, gestation, lactation), a exerce une forte influence sur le taux du cholesterol sdrique. La correlation entre la cholcsterolemie et la production de lait chez la vache constitue un houyeau critere de s41ection qui, avec les autres methodes de selection, pourra contribuer ă l’ameiioration incessante de la production de lait. OBSERVAȚII ASUPRA INDICILOR GRAVIMETRICI AI UNOR ORGANE ȘI ȚESUTURI ÎN PROCESUL ÎNCRUCIȘĂRII LA PĂSĂRI DE STELIAN OPRESCU și TIBERIU LORINTZ Comunicare prezentată de N. teodoreanu, membru corespondent dl Academiei R.P.R., tn ședința din 17 iulie 1962 Studiul particularităților dezvoltării unor indici valoroși din punct de vedere biologic și economic la păsările de rasă pură și metise reprezintă unul din mijloacele importante pentru lucrările de dirijare a creșterii și de punere în evidență a fenomenului heterozis. Observațiile efectuate asupra creșterii țesuturilor și organelor interne sînt de asemenea de un real folos pentru cunoașterea amănunțită a biologiei dezvoltării anima- ! lelor. Date privind rezultatele unor cercetări directe asupra organelor și țesuturilor îa păsări la noi în țară nu am găsit. Totuși-, material avicol aparținînd raselor Rhode-Island, Plymouth, Leghorn și a metișilor lor cu găinile românești a fost cercetat de A. M a u c h și N. Mihăilescu (4) sub aspectul urmăririi greutății corporale la diferite vîrste, al mortali- , tății și schimbării pufului embrionar. O altă lucrare a lui A. M a u c h (5), privind producția de carne a ' păsărilor indigene, prezintă de asemenea date interesante asupra .randa- mentului de carne în raport cu modul de tăiere și valorificare a păsărilor* în literatura străină găsim totuși unele cercetări (1), (2), (6), (8) asupra organelor și țesuturilor la păsări de diferite rase și metiși. Astfel, I. P. Oepulis(l), efectuînd experiențe de încrucișare industrială pe Ș Leghorn X 3 Pervomaisk și Ș Leghorn x Khode- Island, constată o dezvoltare stadială a găinilor, stabilind stadiul creșterii celei mai intense a organelor digestive (intestin, stomac, ficat, pan- creas ș. a.), care condiționează o creștere ridicată a scheletului. Totodată s-a stabilit că nivelul creșterii unor organe și țesuturi la diferite vîrste la metiși este mai ridicat decît la găinile de rasă pură. 20 STELTAN OPRESCU și TIBERIU LURINTZ 2 3 ASUPRA INDICILOR GRAVIMETRICI AI UNOR ORGANE LA PĂSĂRI 21 V. E. Ghintovt(2)în experiențele efectuate pe pui metiși, obținuți din încrucișarea găinilor de rasă Albă rusească cu cocoși Rhode- Island,’ constată că lungimea relativă a intestinului la 1 kg greutate vie este mai redusă la aceștia, dar greutatea a 1 cm din acesta mai mare decît la puii raselor inițiale. L. A. Zubareva (8), studiind structura organelor interne Ia metișii $ Albă rusească x 3* Pervomaisk și $ New Hampshire X ^Albă rusească comparativ cu rasele inițiale, constată că la cocoșii metiși inima, plămînii, splina și țesutul muscular sînt mai bine dezvoltate decît la cei de rasă pură. G. H. Peters (6), efectuînd cercetări asupra aprecierii calităților de sacrificare a păsărilor aparținînd la diferite clase de greutate și rase, constată că greutatea scheletului reprezintă 9—12,8% din greutatea vie, fiind mai mică la rasele ușoare (Leghorn și Italiană) comparativ cu cele grele (Sussex, New Hampshire, Weithe-Eock) și mai mare la cocoși decît la găini. . Unele date interesante se găsesc de asemenea în lucrările lui W« Landauer și E. U p h a m (3) și A. L. Romanof f (7). MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU Dată fiind importanța practică, precum și aspectul biologic general al problemei, ne-ain propus în lucrarea de față să efectuăm uîiele observații privind studierea gravimetrică compara- tivă la diferite vîrste a unor organe și țesuturi la păsările din rasele Leghorn, Rhode-Island și metișii lor Fx Ș Rhode-Island X 3 Leghorn și F, Ș Leghorn X $ Rhode-Island. Pentru cerce- tarea celor propuse, în experiențele noastre ne-am folosit de păsări provenite de lâ crescătoria animalelor de experiență „Tunari” a Academiei R.P.R., ținute în aceleași condiții de hrană și i îngrijire și sacrificate la aceeași vîrstă, adică la 1 zi, 90 și 180 de zile. Totodată, pentru obținerea unor rezultate cît mai obiective, am căutat ca fiecare exemplar în parte să reprezinte media greutății corporale a lotului căruia aparținea. La vîrstele de 90 și 180 de zile au fost sacrificate numai femele iar la 1 zi masculi și femele. Observațiile asupra indicilor gravimetrici au fost efectuate prin cîntărirea organelor și țesuturilor fiecărui individ (a fost de asemenea măsurată lungimea intestinului subțire) și prezentarea valorilor medii pe loturi experimentale. Operațiile de cîntărire și măsurare s-au efectuat imediat după sacrificarea păsărilor și după punerea în evidență a organelor și țesuturilor. Datele obținute, precum și numărul de exemplare pe care s-au efectuat cercetările sînt înscrise în tabelele nr. 1, 2 și figura 1. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII în urma cercetărilor efectuate de noi, prezentăm în tabelul nr. 1 dinamica de creștere în greutate a organelor și țesuturilor păsărilor sacri- ficate, în tabelul nr. 2 și figura 1 greutatea relativă a organelor și țesuturilor acelorași păsări, în procente față de greutatea dinaintea sacrificării, iar în tabelul nr. 3 greutatea relativă a unor organe și țesuturi, în prccente față de greutatea relativă de la ecloziune. Din analiza datelor tabelului nr. 1 putem remarca mai întîi o dife- rență netă în creșterea în greutate a organelor și țesuturilor aparținînd raselor Leghorn (rasă ușoară)-și Rhode-Island (rasă semigrea). Se remarcă apoi faptul că, în general, ambele variante de metiși obținute din încruci- șarea acestor două rase au o creștere în greutate a indicilor studiați supe- rioară față de rasa Leghorn și inferioară față de.rasa Rhode-Island, cu excepția exemplarelor în vîrstă de 1 zi, la care metișii întrec în greutate, la unii indici, chiar și rasa Rhode-Island. Astfel, varianta $ Rhode-Island x Leghorn întrece în greutate la această vîrstă rasa Rhode-Island prin indicii: greutatea înainte de sacrificare, ochi, stomac muscular, inimă, intestin gros, cecum, lungimea intestinului subțire. Tot la aceeași vîrstă, varianta $ Leghorn x $ Rhode-Island întrece în greutate rasa Rhode- Island prin indicii1: greutatea înainte de sacrificare, ochi, inimă, ficat, intestin gros, cecum. Se observă însă și faptul că la vîrstă de 1 zi metișii $ Rhode-Island x Leghorn au față de rasa Leghorn o greutate infe- rioară la indicii: creier mare, esofag cu gușă, plămîni cu trahee, intestin subțire, intestin gros.- . Dacă facem însă o comparație între metiși înșiși, constatăm că, în general la toate vîrstele, exemplarele aparținînd variantei $ Rhode-Island x $ Leghorn sînt superioare ca greutate celor din varianta $ Leghorn x Rhode-Island la indicii: greutatea înainte de sacrificare, schelet cu musculatură, schelet, piele cu țesut subcutan, ficat, esofag cu gușă, plăhiîni cu trahee ș. a. Și în cazul variantei $ Rhode-Island X £ Leghorn, mama este cea care transmite conformația corporală (rasa Rhode-Island). Comparînd datele noastre obținute la rasa \ Leghorn cu cele ale lui W. Landauer (3) pentru aceeași rasă, constatăm că la vîrstă de 180 de zile indicii: greutatea corporală, inimă, splină, ficat, pancreas, lungi- mea intestinului subțire ș.a. sînt superiori celor ai lui Landauer, deși ca vîrstă exemplarele cercetate de acesta întrec pe ale noastre. Datele din tabelul nr. 2 și figura 1 indică modificările privind, greu- tatea relativă în dependență de vîrstă ale organelor și țesuturilor în cadrul organismului la păsările studiate. Se remarcă astfel că, în afara scheletului, greutatea relativă a organelor și țesuturilor la vîrstă de 180 de zile este în general inferioară acelorași indici la vîrstă de 1 zi sau la 90 de zile în alte cazuri. Acest fapt apare mai clar la metiși la toți indicii, cu excepția ficatului. Observăm astfel că, la rasa Leghorn, scheletul cu musculatura repre- zintă, la 180 de zile, 56,82% (față de greutatea dinaintea sacrificării) comparativ cu 56,27 și 36,84% valori obținute la vîrstele de 90 de zile și 1 zi; la rasa Rhode-Island reprezintă 56,68%, la 180 de zile, față de 62,31 și 42,03% la 90 de zile și 1 zi. La metișii din varianta Ș Rhode- Island x Leghorn reprezintă, la 180 de zile, 67,55% comparativ cu 59,50 și 37,99% la vîrstele de 90 de zile și 1 zi, iar la metișii Ș Leghorn x Rhode-Island reprezintă, la 180 de zile, 56,08% față de 58,03 și 39,46% la vîrstele de 90 de zile și 1 zi. Un alt exemplu, în care de data aceasta valoarea maximă a indicilor studiați este atinsă la puii de 1 zi la toate loturile experimentale, ni-1 oferă inima care reprezintă la vîrstă de 1 zi 0,62% (față de greutatea dinaintea 22 STELIAN OPRESCU și TIBERIU LURINTZ ASUPRA INDICILOR GRAVIMETRICI AI UNOR ORGANE LA PĂSĂRI 23 Tabelul Dinamica de creștere in grentate (gj Specificare Leghorn X Leghorn | Rhode-Island x Rhode- vîrsta 1 90 180 1 90 $3 $ $ $ Greutatea înainte de sacri- ficare Scheletul cu musculatura Scheletul Pielea cu țesutul subcutan Creierul mare Ochiul Stomacul muscular Stomacul glandular Inima Ficatul Esofagul cu gușa Plămînii cu traheea Intestinul subțire Lungimea intestinului sub- țire (cm) Intestinul gros Cecumurile Fierea Pancreasul Rinichii Splina Nr. capete 40,20 14,81 2,25 0,72 0,42 2,18 0,26 0,25 1,06 0,48 0,45 0,63 39,50 0,11 0,15 0,09 494,00 278,00 17,10 42,50 1,96 1,66 19,88 3,06 2,84 13,86 4,54 4,38 15,06 130,20 1,26 2,48' 0,68 1,60 4,18 1,04 1187,00 674,50 51,89 78,00 2,02 2,75 ’ 40,75 6,55 5,92 37,07 12,57 12,25 17,67 161,25 - 2,77 3,97 1,62 2,92 9,60 2,67 41,20 17,32 . 2,53 0,78 0,40 2,28 0,29 0,29 1,04 0,45 0,48 . 0,67 39,60 0,10 0,10. 0,09 682,00 425,00 26,50 67,00 2,10 1,82 29,46 4,52 3,98 21,80 7,44 6,92 22,86 149,00 2,18 4,14 0,92 2,52 6,20 1,50 5 5 4 1 5 ; 5 nr. 1 a unor organe șl țesuturi la păsări Island | Ș Rhode-Island x S Leghorn $ Leghorn x c? Rhode-Island în zile 180 1 90 180 1 90 180 ? $ $ 9# ? $ 1 800,00 42,40 652,00 1 675,00 43,20 560,00 1 450,00 1 020,25 16,11. 388,00 964,00 17,05 325,00 813,25 79,84 ■ — 26,90 76,39 — 22,20 61,27 122,25 2,44 61,60 120,55 2,34 43,70 96,15 2,22 0,72 2,06 2,10 0,70 2,04 2,10 3,67 0,46 2,00 3,00 0,47 2,08 2,92 56,25 2,30 28,70 49,50 2,18 25,00 54,22 8,15 0,29 4,16 6,85 0,27 3,88 7,60 7,42 0,30 3,42 6,15 0,32 3,06 6,72 49,12 1,03 16,82 46,45 1,18 15,28 43,62 12,67 0,59 6,56 12,20 0,46 6,54 10,27 14,67 0,47 6,08 14,82 0,44 6,02 13,07 25,65 0,71 21,20 21,35 0,59 14,54 23,05 167,00 40,60 138,20 167,50 37,90 134,80 162,00 5,17 0,13 1,86 4,92 0,13 1,69 3,92 6,72 0,11 3,14 4,62 0,14 3,18 5,00 1,77 0,09 0,94 1,52 O,1C 0,90 2,37 3,75 — 2,16 3,47 1,68 2,82 12.57 — 6,00 10,55 — ■ 4,54 12,07 3,72 — 1,22 3,60 —. 1,27 2,92 4 5 5 4 5 5 4 sacrificării) la rasa Leghorn, 0,70% la rasa Rhode-Island și Ia varianta ; Ș Rhode-Island x ^ Leghorn și 0,74% la varianta Ș Leghorn x c?Rhode- ! Island. La celelalte vîrste, respectiv la 90 și 180 de zile, acest indice are valori mai mici. Diagramele figurii 1 scot într-un mod mai sugestiv în evidență 1 modificarea graduală diferită, însă în același sens, a indicilor studiați la ; diferite vîrste la toate loturile experimentale de păsări. Astfel, ca și inima, ; stomacul muscular și plămînii cu traheea au o greutate relativ mai mare ; la vîrsta de 1 zi comparativ cu 90 și 180 de zile (% față de greutatea dinain- tea sacrificării). Acest lucru se poate explica prin aceea că înaintînd în vîrstă ritmul lor de creștere scade, ponderea cea mai mare a greutății întregului organism obținîndu-se în special pe seamă creșterii scheletului și musculaturii. Analizînd comportarea metișilor față de rasele parentale, prin expri- ; marea procentuală a valorilor indicilor studiați față de greutatea dinaintea ; sacrificării la vîrsta de 1 zi, se observă următoarele: varianta de metiși : $ Rhode-Island x <3 Leghorn pare că ocupă o poziție intermediară între ■ cele două rase parentale. Acest fapt este clar exprimat pentru valoarea ; unor indici, ca: scheletul cu musculatura, pielea cu țesutul subcutan, stomacul glandular. Alți indici ca : inima și stomacul muscular au aceeași valoare cu una din rasele parentale. Totuși, sînt și unii indici, ca ficatul, care au o valoare mai mică decît la rasa Leghorn. Poziția intermediară devine mai evidentă la vîrsta de 90 de zile pentru majoritatea indicilor studiați. Totuși se remarcă aici faptul că scheletul are o valoare superioară comparativ cu cel al raselor parentale. La vîrsta de 180 de zile, scheletul cu și fără musculatură are de ase- menea valori superioare acelorași indici, dar prin ceilalți indici această variantă de metiși se comportă diferit față de rasele parentale, înregistrînd valori mai mari sau mai mici față de acestea. La varianta a 2-a de metiși, adică la Ș Leghorn x Rhode-Island la vîrsta de 1 zi, numai scheletul cu musculatura are o valoare intermediară între cele două rase parentale, o mare parte din ceilalți indici prezintă însă valori comparativ mai mici decît la rasa Leghorn. La vîrsta de 90 de zile, numărul indicilor cu valoare intermediară între cele două rase parentale crește, iar la vîrsta de 180 de zile majoritatea indicilor studiați la această variantă de metiși ocupă o poziție intermediară. Datele obținute de noi la metișii Ș Leghorn x Rhode-Island sînt în concordanță cu rezultatele cercetărilor lui T. P.Cepulis(l)la aceeași variantă de ASUPRA INDICILOR GRAVIMETRICI AI UNOR ORGANE LA PĂSĂRI 25 24 6 7 Greutatea relativă a unor organe și țesuturi la păsări (% față de greutatea dinaintea sacrificării) metiși comparativ cu rasa Leghorn, la care se remarcă faptul că o dată cu înaintarea în vîrstă la păsările metise indicii privind unele organe și țesuturi se modifică în mod diferit. Și, în sfîrșit, analiza datelor din tabelul nr. 3 scoate în evidență faptul că după greutatea relativă, exprimată în procente față de greutatea □ Leghorn m Rhodeds/and $ Rhode-islandt £ Leghorn Wa r Leghorn y <7 R ho de -!stand Fig. 1. — Dinamica greutății relative a unor organe și țesuturi la păsări (% față de greutatea dinaintea sacrificării). J,. Scheletul cu musculatura: B, pielea cu țesutul subcutan; /o Grăsime g% Proteine g% Substanțe minerale g% mascul 75,00 25,00 1,20 22,70 1,18 Martor femei 74,40 25,60 1,08 23,08 1,12 media 74,70 25,30 1,14 22,89 1,20 mascul 75,40 75,40 24,60 1,08 22,38 1,14 Hipotiroidian femei 24,80 1,06 22,48 1,16 media 75,40 24,70 1,07 22,43 1,15 mascul 74,30 25,70 0,77 23,23 1,22 Hipertiroidian femei 74,90 25,10 0,71 23,41' 1,15 media 74,60 25,40 0,74 23,32 1,19 INTERPRETAREA REZULTATELOR Stările de hipo- și hipertiroidism experimental au fost provocate; datorită acțiunii pe care substanțele administrate metil-thiouracilul și: tiroideea au avut-o asupra organismelor în creștere. < i Sub influența metiî-thiouracilului aportul- de hormon tiroidian în: sînge scade sau se întrerupe datorită fie frînării eliminării hormonului dini tiroidă, fie reducerii procesului de formare a acestuia. Datorită M.T.U. glanda tiroidă pierde capacitatea de a acumula ibdul, care face parte din compoziția tiroxinei și diiodtiroxinei și aceasta deoarece metil-thiouracilul t leagă iodul ce se eliberează în tiroidă din ioduri și care este necesar pentru j iodarea tiroxinei și transformă iodul ce se eliberează în tiroidă înapoi în i ioduri (5). E Lipsa iodului produce, în primul rînd, o carență a biosintezei hor- & monilor tiroidieni urmată de hipertrofia-hiperplazia glandei, modificarea j metabolismului și troficitatea celulei secretoare tiroidiene. în urma insu- i ficienței hormonului din sînge se produce o reacție de compensație prin; intrarea în reacție a hormonului tireotrop endogen pe care hipofiza îl > produce într-o cantitate mai mare spre a stimula funcțiunea tiroidei. Conți- ț nuînd administrarea metil-thiouracilului, hormonul tiroidian scade în sînge pînă la dispariția completă și astfel slăbește acțiunea de frînare a producției; tireotropului, hipofiza producîndu-1 și eliminînd în sînge nestingherită în ș cantitate sporită, concentrație ce produce hipertrofia și hiperplazia tiroidei. ? Cu toată stimularea puternică a tiroidei prin hormonul tireotrop nu se [ poate obține o compensație fiziologică a insuficienței hormonului tiroidian [ și astfel se obține starea de hipertiroidism cu urmările ei. } Reacția organismului la introducerea M.T.U. și durata diferitelor i perioade ale mecanismului de acțiune a M.T.U. prezintă o variabilitate j individuală legată de particularitățile fiziologice ale fiecărui exemplar din acest lot, fapt ce explică variația de timp în instaurarea hipotiroidiei. Starea de hipotiroidie a contribuit’ la întîrzierea dezvoltării organismului, materializată printr-o dinamică de creștere diminuată față de lotul martor (tabelul nr. 1), și la modificări în funcțiunea diferitelor organe și aparate. La lotul hipertiroidian căruia i s-a administrat produsul tiroideea aceasta a dus la un exces de hormoni tiroidieni în sînge și la nivelul glandei, urmat de tulburarea echilibrului funcțional și inhibiția formării hormo- nului tiroidian — tiroxina. Excesul de hormon produce o serie de dere- glări ale proceselor metabolice, în sensul tulburării diverselor sisteme enzi- matice la nivelul țesuturilor și celulelor. Ca rezultat ai sporirii concentrației hormonilor prin administrarea de tiroidee se produce o dereglare a mecanismului normal neurohipofizar care reglează activitatea tiroidei și, trecînd prin diferite faze, se insta- urează starea de hipertiroidism experimental. Ca urmare a legăturii ce exiștă între sistemul neuroendocrin și cel vegetativ (tulburările activității neurohipofizare produse de excesul de hormoni) apar semnele caracteristice ale tulburării proceselor metabolice, intensificarea activității respiratorii și cardiace, a vitezei de circulație etc. chemate să facă față intensificării proceselor oxidative de la nivelul țesuturilor și tonusului funcțional al tiroidei. Stadiul de compensație fiziologică a excesului sau lipsei de hormoni și de instaurare a hipertiroidismului sau hipotiroidismului variază de la un animal la altul în funcție de particularitățile individuale. Ca urmare a tulburării metabolice tisulare dezvoltarea țesuturilor muscular și osos este dereglată și animalele prezintă o întîrziere în dezvol- tarea corporală. Tulburarea procesului de formare a țesutului muscular și a celui osos au fost cauzele ce au contribuit la diminuarea dezvoltării corporale, reducerii țesutului muscular și deshidratarea organismului concretizate în faptul că la finele experiențelor animalele din lotul hipertiroidian au avut o greutate mai mică decît cea inițială (tabelul nr. 1). Reducerea dezvoltării organismului în stările de hipo- și hipertiroidie nu se datorește numai absenței funcțiunii tiroidei, ci și lipsei somatotropului de creștere pe care îl influențează aceasta. Scăderea în greutate a hipertiroidienilor rezultă și în urma intensi- ficării metabolismului care, prin nivelul său, contribuie la reducerea masei corporale și pierderea apei, în această acțiune fiind antrenați în primul rînd hidrații de carbon. Rezultatele obținute în dezvoltarea organismelor la cele 3 loturi de animale studiate arată că tiroida are un rol foarte important în dezvol- tarea țesuturilor muscular și osos, hipo- sau hiperfuncțiunea tiroidei ducînd la o tulburare a creșterii și dezvoltării organismului și la afecțiuni ale acestor sisteme. Excesul sau lipsa de hormon tiroidian de la nivelul normal provoacă tulburări ale activității nervoase superioare, tulburări ce explică reacti- vitatea, starea de agitație, insomnia și tremurarea extremităților la 38 M. DINU și COLABORATORI 10 j hipertiroidieni și reducerea reactivității și starea de liniște la exemplarele din lotul hipotiroidian. Întrucît tiroida — prin legătura sa cu sistemul i nervos — mărește excitabilitatea acestuia, datorită creșterii tonusului func-; țional al centrilor cortico-subcorticali, stările de hipo- sau hiperfuncțiune ale tiroidei constituie explicația fenomenelor diferite de reactivitate obser-; vate la loturile experimentale. Tulburările în activitatea nervoasă și comportarea animalelor arată clar că funcțiunea tiroidei este reglată de un sistem neuro-hipofizo-tiroidian ț (pe o cale neuro-hormonală și una nervoasă), un rol de seamă fiind înde- plinit de cortex și hipotalamus (14). Ca urmare a dereglării proceselor metabolice (în special reducerii sau sporirii consumului de oxigen la nivelul țesuturilor) și a mecanismului de l control reglator al termogenezei, în cazul hipofuncțiunii asistăm la o hipo-; termie, temperatura medie fiind mai scăzută cu 0,4° decît la martor, pe cînd ‘ în cazul hiperfuncțiunii procesele de oxidare sînt mult intensificate, avem o • hipertermie, temperatura fiind mai mare cu circa 1° decît la martor. Modi- • ficările temperaturii corporale, paralel cu nivelul funcțional al tiroidei, relevă faptul că tiroida participă în reglarea temperaturii. Ca rezultat al i nivelului metabolismului energetic diferențiat la cele 3 loturi poate fii, considerat și apetitul diferit, marcat printr-o sporire evidentă în caz de hipertiroidism. Acest fapt este explicabil, deoarece leziunile determinate; de intoxicație provoacă în timus, gonade și suprarenale cerințe mai mari, [ . animalele avînd nevoi energetice crescute iar bilanțul energetic este> negativ (6). Ș Existența unor tulburări gastrointestinale la ambele loturi expe- rimentale și observațiile de la disecție arată că tiroida influențează func- ’ țiunea tubului digestiv la animalele în creștere. * 1 Nivelul funcțiunii tiroidiene influențează atît metabolismul cît și • funcțiunea unor organe și aparate care participă la determinarea nive- lului acestuia, cum este aparatul respirator și cel cardiovascular. Respi-j rația superficială de la animalele hipertiroidiene se datorește reducerii' amplitudinilor mișcărilor respiratorii, iar ritmul sacadat al acesteia este j rezultatul tremurăturilor diafragmei și mușchilor respiratori. La animalele cu hipofuncțiune tiroidiană, la care nivelul metabolis- ; mului energetic este mai scăzut și nevoile de oxigen mai reduse, orga-, nismul se adaptează prin, reducerea frecvenței respiratorii sub valoarea normală. Tulburările cardiovasculare constatate la loturile experimentale și concretizate prin modificarea frecvenței cardiace, debitul de circulație, 1 precum și existența stării de transpirație abundentă în hipertiroidie șij răcirea extremităților în hipotiroidie arată neîndoielnic că tiroida, prin s nivelul său funcțional, influențează sistemul cardiovascular al tineretului? în creștere. Rezultatele obținute arată relația stabilită între intensitatea) metabolismului, respirație și circulație și dependența acestor procese de L funcțiunea glandei tiroide. > Prin sporirea frecvenței cardiace, a vitezei de circulație și mărirea] volumului respirator în hipertiroidism organismul se adaptează nevoilor ] n STAREA FUNCȚIONALĂ A TIROIDEI ȘI ÎNSUȘIRILE MORFOFIZIOLOGICE 39 crescute de oxigen de la nivelul țesuturilor iar prin reducerea acestor con- stante fiziologice în starea de hipotiroidism se asigură adaptarea organis- mului la nivelul unui metabolism redus cu cerințe scăzute de oxigen. Ca urmarea a dereglării funcționale se constată și tulburări ale metabolismului apei legate de sistemul de termoreglare și nivelul meta- bolismului energetic, fapt ce justifică reducerea transpirației și debitului urinar în hipotiroidie și creșterea acestor constante în hipertiroidie, unde tiroxina din circuit favorizează diureza și sporește procesul eliminării apei prin piele și pulmoni. Ca urmare a stărilor de dereglare funcțională se modifică și cerințele de oxigen ale țesuturilor și deci și intensitatea meta- bolismului energetic, circulația sanguină și respirația. Faptul că în hipo- tiroidie metabolismul energetic în 24 de ore este mai redus cu 7,42 % față de martor iar în hipertiroidism este mai crescut cu 70,6% arată parale- lismul între nivelul metabolismului și funcțiunea tiroidiană și totodată că valoarea metabolismului poate fi considerată ca expresie a nivelului funcțiunii glandei tiroide. ’ Glanda tiroidă prin tiroxină influențează metabolismul sărurilor minerale și de aceea dereglarea sa funcțională atrage tulburări ale meta- bolismului acestor elemente așa cum am constatat în ceea ce privește pro- cesul de osificație al scheletului și dentiției la loturile experimentale (osifi- cație întîrziată la hipotiroidieni și fragilitatea oaselor și osteoporoză la hipertiroidieni). Stările funcționale ale tiroidei sînt cauza unor tulburări ale glandelor sexuale, care variază de la un animal la altul în funcția de particularitățile individuale, ducînd de la scăderea apetitului și potenței sexuale pînă la atrofia organelor la unele exemplare. Tulburările acestea se datoresc atît efectului direct al tiroxinei prin sensibilizarea anumitor țesuturi la efectul hormonilor sexuali, cît și efectului indirect prin hipofiză. Acțiunea hormonului tiroidian asupra proceselor metabolice de la nivelul țesuturilor explică modificările constatate asupra organelor interne iar nivelul metabolismului energetic și al noilor stări funcționale își găsește expresia în volumul și culoarea pulmonilor, cordului, tubului digestiv și altor organe. Modificările glandelor cu secreție internă în ceea ce privește volumul, forma, culoarea și funcțiunea lor, ca urmare a stărilor funcționale ale tiroidei, evidențiază corelațiile stabilite între tiroidă și celelalte glande endo- crine (hipofiza, suprarenalele și gonadele), precum și rolul acesteia în desfă- șurarea proceselor metabolice. Dezechilibrul tiroidian influențează direct suprarenalele datorită re- lațiilor de reciprocitate și faptului că cortico-suprarenalele, care sînt între- ținute în funcțiunea lor de un stimulent permanent produs de tiroidă, au fost lipsite de prezența sa indispensabilă ceea ce a atras modificările de volum, structură și funcțiune a acestora. Tulburarea proceselor metabolice de la nivelul țesuturilor prin noile stări funcționale ale tiroidei explică și modificările compoziției chimice a țesutului muscular și reflectă rolul deosebit de important pe care îl are tiroida în perioada dezvoltării organismului. 40 M. DINU și COLABORATORI 13 STAREA FUNCȚIONALA A TIROIDEI ȘI ÎNSUȘIRILE MORFOFIZIOLOGICE 41 Din analiza rezultatelor obținute în urma lucrărilor noastre experi- mentale rezultă că funcțiunea normală a tiroidei este absolut indispensabilă pentru desfășurarea proceselor vitale ale organismului și pentru asigurarea; creșterii și dezvoltării normale ale acestuia. C OYHKUHOHAJIbHblE CBH3H ^HTOBHflHOfl 7KEJIE3BI MOPooowswoJiornqECKMMn cbohctbamh b hepuo^ OHTOPEHE3A Y KPOMKOB CONCLUZII PE3IOME 1. Instaurarea stării de hipotiroidism experimental prin adminis-! trarea progresivă de methil-thiouracil are loc după un tratament de 30 —40 ■ de zile iar aceea de hipertiroidism prin produsul tiroideea în circa 60 de zile. ; Atît în durata instaurării dereglării funcțiunii tiroidei cît și în ceea; ce privește reactivitatea și modificările constantelor morfofiziologice se; constată variații individuale datorită particularităților fiziologice și celor constituționale. ; 2. Tiroida influențează dinamica dezvoltării organismului în creș- tere în mod esențial, hipofuncțiunea ei reducînd dezvoltarea în proporție • de 50 % iar hiperfuncțiunea ducînd la stagnarea dezvoltării. 3. Modificările funcționale ale tiroidei contribuie la tulburarea siste- f inului de reglare termică în sensul că la hipotiroidieni se instalează starea ; de hipotermie (38,4°) iar la hipertiroidieni hipertermia (39,7°). ; 4. Starea funcțională tiroidiană influențează apetitul (consumul ( de hrană și apă), rezistența la boli, funcțiunea aparatului digestiv, meta- ; holismul glucidic, al sărurilor minerale și apei, precum și structura histo- chimică a unor organe și aparate. 5. Dereglarea funcțiunii tiroidei are urmări evidente asupra frecvenței > respiratorii, ritmicității și amplitudinii cardiace, precum și funcțiunii și i structurii glandelor cu secreție internă (suprarenalele, hipofiza, gonadele ; și ficatul) cu care aceasta se găsește în relații funcționale strînse. ; 6. Metabolismul energetic este de asemenea influențat în mod direct : de starea funcțională tiroidiană în sensul scăderii cu 7,42 % în cazul insta- lării hipotiroidie! și creșterii cu 70,6% la animalele cu hipertiroidism. 7. Tiroida, prin hormonii care îi secretă și prin corelațiile cu cele- lalte glande cu secreție internă influențează structura părului și pielei, \ precum și ritmul de creștere a acestora. 8. în perioada de creștere și dezvoltare a organismului iepurilor ; funcțiunea normală a glandei tiroide este indispensabilă. în dereglările funcționale ale tiroidei se constată urmări mai pro- ' funde și cu efecte mai evidente asupra proceselor morfologice, fiziologice ; și biochimice în cazul hiperfuncțiunii tiroidiene cînd ansamblul dereglărilor \ duce la stagnarea dezvoltării și chiar la moartea animalului. Starea de hipotiroidism deși produce dereglarea proceselor metabolice ; ale organismului are urmări mai puțin pronunțate, în sensul că ea reduce L ritmul dezvoltării corporale dar nu are efecte grave, organismul în această f situație putîndu-se adapta mai ușor la dezechilibrul funcțional creat, t BBHgy Toro, hto iguTOBHgHaH mejiesa MMeeT onpegeJiHioiuyio poait b pasBUTHM zKHBHeiiHMX npoițeccoB oprannsMa, Hsyueniie bjimhhhh ee $yHK- UnonaJibHoro coctohhhh na Mop^o^nsnoJiorHuecKne CBohcTBa b nepnog pasBMTim opramiBMa HtHBOTnoro hbjih6tch cosepineuHo neoCxogUMMM gaiu yTOUHeHHH ee pojin b oHTorenese hobbohouhbix. BbiSbiBan 9KcnepMMeHTajn>HBiM nyreM cocTomine runo- n rnnepTw- peosa c noMonțbK) MeTuaiTiîoypannJia b BO3pacTaioiUHx cyTOUHbix gosax 0,05; 0,10 h 0,15 r n Tnpongen b gosax 0,025; 0,050 n 0,075 r, HByuaaiocb BaiBHHne HopMajibnoro $yuKnnoHaaii>Horo coctohhmh m coctohhhh rnno- h ranep$yHKn,nn inuTOBBgHoiî nwaiesbi iia neROTopue Mop$o$M3noaiorH- uecKue nocTOHHHtie y kpojimkob, c MOMenra hx poHîgennH go Bspocaioro COCTOHHMH. ' Ha ocHOBaHHn onpegeaieHMH annerHTa, KOjinuecTBa noTpeOjieHHoii nHign, giiHaMUKM yBejni uenua seca, TeMneparypbi Teaia, paSoTbi gbixa- TejibHoro annapara n KpoBooOpaigemiH, peaKTMBHocTH, BogHor oobMena, paaBMTiiH MbimeuHoh h kocthoIî mânu, anepreTunecnoro o Sirena, paSoTbi UHigeBapnTeaibHoro annapara, caxapnoro n coaieBoro oOMena, cTpyKTypH BHyTpeHHnx opranoB n kohîm, xnMiinecKoro cocTasa MbinieunoM TKann n 6biCTpOȚM orpacTamiH inepcTn Obijio ycranoBaieno, uto khk cocTOHHwe rn- nep^yHKgun, Taiî n cocTonnue rnno^yHKniiM npiTOBngHoii «țeaiesbi neno- cpegCTBenHO BaiMHiOT na Mop^o^nsnoJioriiHecKiie n OnoxBMBuecKiie cbom-. CTBa pasjînnHbix opranos w annapaTOB opraunsMa, BbisbiBaH pasjiHHHbie CTagnn ^ynKnnoHajibHoro paccTpoiicTBa, a Tamue BainniOT nan na pasBMTne opraHUBMa, thk h na ero sgopoBte. HapyineiiHM, BbisbiBaeMbie ^yHKiiHonaaibHBiMM paccTpcficTBaMn iuhto- BHgnofi meneau hbjihiotcm Goaiee ciwibHbiMH npn rnnepTHpeose, npn KOTOpOM anauHTeaibHaH uacrb hîhbothhx b hohcuhom cueTe nornâaeT. rnno^yHKUMH igUTOBMgHoii meaiesbi b Menbineii CTenenn BJînneT na Mop$o- ^HBnojiornuecKne CBohcTBa, HeM rnnep^ynKnnH, no BusbiBaeT sagepîKKy b paBBHTMM opraHHBMa m ero pabore. OBTjHCHEHHE PMCyHKOB Puc. 1. — CpegHHH cyTOwaa npnSaBKa b Bece b pasjiiiHHKe nepMogu, no rpyn- naM HÎMBOTHblX. . 42 M. DINU și COLABORATORI 15 STAREA FUNCȚIONALA A TIROIDEI ȘI ÎNSUȘIRILE MORFOFIZIOLOGICE 43 CORR^LATTONS ROXCTIOKKELLES ENTRE LA GLANDE THYROÎDE ET LES CARACT^RISTIQUES MORPHO-PHYSIOLOGIQUES, AU COURS DE L’ONTOGENESB CHEZ LE LAPIN RESUME i Etant donnc le role determinant de la glande thyroîde dans lei deroulemcnt des processus vitaux de l’organisme, l’auteur considere qu’il; est extremement utile d’ttudier l’influence de son ctat fonctionnel sur Ies' caractdristiques morpho-physiologiques, au cours de la periode de ddve-i loppement de l’organisme, en vue de pr4ciser son role dans l’ontogenese des vertebră. ; En provoquant des etats hypo- et hyperthyroîdiens expdrimentaux ă l’aide du mdthylthiouracil et du produit roumain «Tiroideea » en dosesc progressives quotidiennes de 0,05; 0,i0 et 0,15 g de mdthylthiouracil eC de 0,025; 0,050 et 0,075 g de «Tiroideea» on a poursuivi comparative-J ment l’influence de l’dtat fonctionnel normal et des £tats hypo- et hyper-i fonctionnels de la thyroîde sur plusieurs constantes morpho-physiologiques ( chez le lapin, ă partir de la naissance jusqu’ă la phase d’adulte. i A Ia suite des dGeiminations portant sur l’appdtit, la. nourriture ing^rcfe, le gain de poids, la tcmptfrature corporelle, Ie fonctionnementr des appareils respiratoire et circulatoire, la r^activit^, le m^tabolisme hy-J drique, le developpement des tissus musculaire et osseux, le mdtabolismef ^nerg^tique, le fonctionnement de l’appareil digestif, le metabolisme des, glucides et des sels mindraux, la structure des organes internes et de la: peau, la composition chimique du tissu musculaire et la vitesse de crois-] sance des ppils, on a constata que l’dtat hyperfonctionnel, tont comme £ l’dtat hypofonctionnel de la thyroîde exercent une influence directe sur Ies j caiactdristiques morpho-physiologiques et biochimiques des diffdrents ’ organes et appareils, produisant divers ddreglements fonctionnels et influ-' engant le developpement de l’organisme aussi bien que son dtat de santA f Les troubles produits par Ies ddreglements fonctionnels de la thyroîde | sont beaucoup plus accentues dans l’hyperthyroîdisme qui, dans Ia plupârt î des cas, entraîne la mort des animaux. L’hypothyroîdisme influe dans î une moindre mesure sur les caractdristiques morpho-physiologiques, mais i retarde le developpement de l’organisme et la productivitd des animaux. EXPLICATION DES FI GUREȘ j ț Fig. 1. — Gain de poids moyen quotidien au cours de diffdrentes periodes, par lots. f BIBLIOGRAFIE 1. ABDERHALDEN R., Die Hormone, Berlin, 1952. 2. Albert A., Recent progress in hormon research, New York, 1956, XII, 227. 3. BÎKOV K. M. și Vladimir G. E., Manual de fiziologie, Ed. medicală, București, 1957. 4. Borker S. B., The influence of Ihyouracil on reproduction and groivlh in the rat, The Journal of endocrinology, 1948, VI, 2. 5. Cabac J. M., Substanțele care blochează funcția hormonală a tiroidei, Stud. și cercet. de endocr., 1952, II, 3 și 4. 6. Comba J., Les antithyroidiens biologiques, Paris, 1953. 7. Fineus S., Recent progress in hormone research, New York, 1955. 8. Harris R. S., Marian G. F. a Thiman B. V., Vitamines and hormones, New York, 1954, XII. 9. KOMKCAPEHKO B. JL, MexanusM deucmeusi eopMOHoe, IÎ3n. Axa#. VKpaiiH. CCP, KneB, 1959. 10. LANGERON L., Traiti d'endocrinologie chimique, Paris, 1949. 11. Laurian L. și BAlăoeanu M., Sistemul endocrin și rolul hormonilor fn viața embrionară la păsări și mamifere, Stud. și cercet. de endocr., 1956, VI, 2. 12. JIutobeHKO r. P. m CMEPjmHr }K. r., BausiHue eopMona uțumoeudnoă ucejiesbî Ha poem uiepcmu, OBqeBOACTBO, 1958, 10. 13. Milcu Șt.-M., Glandele endocrine. Tratat de medicină internă, Ed. medicală, București, 1959, VI. 14. MlLCU ȘT.-M. VEISNER L. și Costiner L., Cercetări experimentale privind rolul modi- ficărilor patologice ale ficatului și manifestarea și reacționarea sistemului hiperti- roidian, Stud. și cercet. de endocr., 1958, VIII 4. 15. MlLCU Șt.-M., și colab.. Fixarea iodului radioactiv In tiroida șobolanilor hipofizecto- mizați, Stud. și cercet. de endocr., 1956, VI 4. 16. NORRIS Y. a. Meekel Ab., The effect of hormones upon the testis and accessorg organs, New York, 1951. 17. Parhon C. I. și colab., Studiul morfologic al glandelor endocrine la șobolani tineri hipofi- zectomizați și tratați cu metil-thiouracil, Stud. și cercet. de endocr., 1954, IV 12. 18. PlNCUS GREGORY, Recent progress in hormone research. The proceedings of 1954, New York, 1955, XI. . 19. Potop l., Felix E. și JuvinA E., Citeva date privitoare la influența tiroxinei asupra glicemiei și acidului purinic din stnge, Endocrinologia, 1957, 3. 20. Radian M. și colab., Corelațiile dintre sistemul nervos si tiroidă, Stud. și cercet. de endocr., 1952, II, 3—4. 21. SARINTEU P. et Simonet A., Endocrinologie clinique, tMrapeutique et experimentale, Paris, 1952, I. 22. Sereabrin I. I., Iradiațiile ultraviolete și luminoase In zootehnie, Probleme zootehnice, 1956, 3. 23. IIITEUH H. E., MexaHusM deucmeusi npomueo^umoeudHbix eeuțecmo, 5KypH. oOnjeii 6uoJiorHH, 1950, XI, 6. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE OSTRACODE PETRICOLE DIN LUNGUL LITORALULUI ROMÎNESC (AGIGEA ȘI MANGALIA) DE FRANCISCA ELENA CARAION Comunicare prezentată de M.. A. 10NESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședin[a din 11 iulie 1962 Materialul de care ne ocupăm în lucrarea de față, ne-a fost pus la dispoziție de către colectivul Muzeului de istorie naturală „Gr. Antipa”, ce studiază ecologia faciesului pietros litoral (1), fiind în bună măsură colectat în vara anului 1960 de pe pietrele din dreptul Agigei, provenite de la 5 m adîncime. Unele probe au fost colectate personal în iunie (1—3 m adîncime) și de același colectiv în iulie (1,50—4,50 m adîncime), ale anului următor; altele au fost obținute de pe faciesul argilo-nisipos cu Barnea candida, precum și din zona pietroasă a Mangaliei. Trebuie să menționăm de la început că probele de ostracode din 1960 au fost mai bogate, conținînd sute de exemplare de ostracode vii, aparținînd unor specii, legate exclusiv de acest biotop al litoralului su- perior. , în vara anului 1961, probele litorale bentonice s-au dovedit a fi mult mai sărace în ostracode, probabil ca o consecință a unor masive cantități de mîl ce au fost aruncate în mare, în scopul lărgirii și amena- jării plajei Agigea (1). în urma cercetării probelor din faciesul pietros, am constatat pre- ze nța următoarelor specii : 1. Loxoconcha pontica Klie Foarte comună pe bioderma pietrelor litorale de la noi, această specie de cytherid apare, pe viu, cu pete albăstrui, ușor verzui, alternînd cu galben; o găsim deopotrivă de frecventă atît la limita de spargere a 46 FRANCISCA ELENA CARAION ^5 valurilor (0,50—0,80 m) alături de Eucytherura bulgarica (2), (8), cît și la adîucimi mai mari. j Asupra detaliilor de structură, în comparație cu tipul studiat de; W. K 1 i e, am insistat mai mult într-o notă anterioară (2). Observații. Loxoconcha pontica apare în zeci de exemplare și $ Ș t în probele din august 1960, împreună cu Xestoleberis aurantia acutipenis n. ssp., Cytherois valkanovi, Paradoxostoma intermedium. Descrisă inițial din apele sălcii ale litoralului bulgăresc de cătrer W. Klie (8), specia a fost ulterior găsită și în Marea Mediterană, în; nisipul cu Branchiostoma (11). Această formă marină, deosebit de euriha-^ lină, populează atît infralitoralul pietros romînesc, cît și Umanele Azo- ; vului (5), sau delta Cubanului (16). I Este unul din cele mai comune ostracode petricole ale litoralului ș nostru superior, însoțind pe Xestoleberis aurantia acutipenis în această j zonă începînd de la 0,5 pînă la 5 m adîncime. } Băspîndire geografică: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea î; Azov. ț. 2. Xestoleberis aurantia acutipenis n. ssp. r (Fig. 1, A, B și C; fig. 2, A, C și D; fig. 3, Â și B) Material studiat: zeci de (în parte cu ouă) și Loc de găsire : Agigea, piatră, 0,50—5 m adîncime. Fund argilo- nisipos cu Barnea candida (2 m, Tăbăcărie). Bata colectării : august 1960 (Agigea) și iulie 1961 (Tăbăcărie). Tipul subspeciei 1 $ (holotip) + 1 Ș (allotip) poartă numărul 44 și se află în colecția de tipuri a Muzeului de istorie naturală ,,Gr. Antipa”. Descriere Ș ’. Cochilia globuloasă, cu valvele aproape simetrice. Margi- nea dorsală, larg și uniform arcuită. Capetele posterioare, izbitor mai larg rotunjite față de vîrfurile anterioare (fig. 1, A și B). înălțimea la, ambele sexe, reprezintă circa 2/3 din lungime și este situată puțin înapoia jumătății lungimii. Conca ușor mai scurtă și mai scundă, cu marginile posterioare ale valvelor mai puțin larg rotunjite și cu colțurile infero-posterioare mai evidente decît la $. Valvele relativ subțiri, ușor transparente, incolore, strălucitoare. Apendice. Perii de la Al, care este 6-articulată (fig. 2, A), evident mai lungi decît aceleași fanere de la $ . Ghearele terminale ale A2 la puternic curbate, gheara penultimului articol este îndreptată oblic, aproape perpendicular peste cele două gheare terminale, lungi și groase, curbate și inegale ca lungime (fig. 2, O). Maxila este prevăzută cu o radie aberantă, iar placa respiratorie a mandibulei, cu 2 peri lungi, penați, de lungime egală (fig. 2, D). Ghearele tuturor picioarelor toracice la $ sînt mai scurte decît ultimul articol. La la primele 2 perechi de toracopode, acestea apar egale iar la piciorul 3, gheara terminală este mai scurtă decît articolul ultim. 47 Fig. 1. — Xestoleberis aurantia acutipenis n.ssp. A.. Valva stingă (exterior) 2; B, valva dreaptă (exterior) din apele noastre, ca o formă aflată în plin proces de diferențiere speci- [ fică, sub influența condițiilor ecologice, proprii mediului euxinic. P Xestoleberis aurantia aurantia este o formă ce caracterizează zona 7 litoralului superior, trăind deopotrivă și în apele salmastre (7). Alături de f Loxoconcha pontica, Xestoleberis aurantia acutipenis este unul din cele mai : comune și mai tipice elemente ale microfaunei specifice zonei de piatră \ a litoralului nostru. Trăiește și pe faciesul argilo-nisipos aflat ca o insulă t în plin facies-pietros, la limita nisipului, în biocenoza cu Barnea candida. î; Aici au fost găsite, împreună cu Xestoleberis decipiens, exemplare juvenile ș de Cytheridea bacescoi, Leptocythere și Cytherura sp. minale ale penisului au vîrful evident rotunjit. Ambele anexe ale organului ? copulator, la exemplarele pontice aparținînd litoralului romînesc, sînt [ izbitor de ascuțite către vîrf, cea din dreapta (fig. 3, A), mai truncat- ;• ascuțită decît cea din stînga (fig. 3, B). Tubul copulator, răsucit în spirală, ; nu diferă de cel figurat de S a r s. Culoarea animalului pe viu : galbenă murdar, cu o pată brună în [ mijloc. Valvele izolate, incolore, subțiri, relativ dure, lucioase, translucide, ? Lungimea Ș = 0,48—0,50 mm; lungimea = 0,47 — 0,49 mm; i înălțimea $ = 0,32 — 0,33 mm; înălțimea $ = 0,30 — 0,31 mm. j £ ' r Este răspîndită și pe pietrele de la mică adîncime (0,50—0,80 m) situate direct în zona de spargere a valurilor, în asociație cu : Bucytherura bulgarica. înaintează apoi pe verticală, asociindu-se — pe măsura creșterii adîncimii — cu alte specii caracteristice acestui biotop, dar care populează cu predilecție pietrele aflate la adîncimi mai mari (Cytherois valkanovi, Paradoxastoma intermedium, Paracytherois agigensis). Menționăm că la subspecia nominată, Xestoleberis aurantia aurantia, larvele eclozează și își petrec primele stadii ale dezvoltării lor între valvele materne (7), (9). . 4 — c. 5467 50 FRANCISCA ELENA CARAI0N 6’7 ASUPRA OSTRACODELOR PETRICOLE DIN LUNGUL LITORALULUI ROMÎNESC 51 ... exGmPlare(e studiate s-au găsit numeroase femele cu ouă Specia Xestoleberis decipiens a fost citată pe coastele bulgărești (8) (fig. 1, C , iar in citeva cazuri ș-au putut observa, printre valvele între- ^ Septul Crimeei (4), fiind singura specie a acestui gen, de altfel, deschise, larve cu carapacea deja diferențiata. citată pînă în prezent în sectorul neîndulcit al Mării Negre. Baspindirea geografica a subspeciei nominal X. aurantia aurantia împreună cu Loxoconcha pontica și Paradoxostoma intermedium Marea Nordului, Marea Baltica, Oceanul Atlantic (coastele Franței, această specie intră în grupul imigrantilor mediteraneeni, extrem de euri- Angliei și Norvegiei), Marea Mediterana (7), (12). ; “ Subspecie nouă pentru Bazinul pontic ca și pentru litoralul romînesc.' 3. Xestoleberis decipiens G. W. Miiller ■ (Fig. 1, D și E; fig. 2, B; fig. 4, A și B) ; Material studiat: 7 și 11 $$ (4 exemplare cu ouă). 1 Loc de găsire : Mangalia (pietrele digului 0,50 m) și Tăbăcărie (2 m),i pe faciesul argilo-nisipos cu Barnea candida. Data colectării : iulie 1959 (Mangalia) și iulie 1961 (Tăbăcărie). : Carapacea femelei corespunde, în linii mari, figurii date de G. WJ Miiller (13) pentru. Xestoleberis decipiens. i Valvele scurte și înalte din profil, destul de apropiate de conturul^ speciei anterioare, deosebindu-se doar prin dimensiunile mai reduse aleL cochiliei (fig. 1, D). Masculii au scoica puțin mai mică și ușor mai colțu-i roasă, în timp ce la exemplarele mediteraneene G. W. Miiller dăj. aceleași dimensiuni pentru ambele sexe. r Foarte caracteristic pentru această specie rămîne cursul marginii; interne, care se depărtează mult de colțul infero-posterior al valvei. Cana-; lele porifere deosebit de lungi, și ramificate, în această regiune, se întind^ pînă la. marginea interioară, zona de concreștere avînd o lățime deosebită > în partea infero-posterioară a valvelor (fig. 1, D). . Valvele la ambele sexe apar cu pete cafenii, ușor violacee, al căror j contur este variabil. . , , . . , halini, capabili să trăiască si în lungul litoralului romînesc în ape cu o . . 4> 4 B>’ corespunde 8aliniiatermai soăzufâ, sauchiar fa ape sălcii propriu-zise, cum sînt cele mtrutotul desenului dat de G. W M u i l e r pentru aceasta specie, de pe coasta bulgărească a Mării Negre. Canalul copulator descrie o bucla mai larga decît la Xestoleberis aurantia' r Unele exempIar6 femele, provenite din materialul nostru, conțineau acutipenis. . . si ele, între valve, ouă și larve în primele stadii de dezvoltare. Culoarea animalului pe viu : bruna-roșcata, cu pete cafemi-albastrui- j it^pîndire geografici: Marea Mediterană, Marea Neagră (litoralul romînesc, bulgăresc, coastele Crimeei), Marea Adriatică (10). violacee. Valvele izolate, relativ subțiri, slab transparente. J Lungimea valvei drepte $ = 0,44 — 0,45 mm; lungimea valvei j stingi $ = 0,43 mm; lungimea cochiliei $ = 0,47 — 0,49 mm; înălțimea < valvei drepte $ — 0,26 — 0,27 mm; înălțimea valvei stingi $ = 0,24 mm înălțimea cochiliei Ș = 0,30 — 0,31 mm. ? CONSIDERAȚII ECOLOGICE ȘI ZOOGEOGRAFICE Pe pietrele Mangaliei, o aflam în tovărășie cp.: Bucytherura bulga- rica, nematode, polychete, harpacticide, amphipode, caprellide, Idothea, Crangon,. malacaride. în asociația cu Barnea candida, trăiește alături de Xestoleberis aurantia acutipenis, Leptocythere sp., Cytheridea bacescoi, Cytherura sp. • 0'1 mm Fig. 4. — Xestoleberis decipiens G. W. Miiller. A, Penis (din dreapta) $; B. penis (din stingă) (original). Specie nouă pentru litoralul romînesc. 4. Cytherois valkanovi Klie (Fig. 5, A, B, C, D, E și F; fig. 6, A, B, C, D, E, F și G) Material studiat: zeci de exemplare și $ $ colectate de pe pie- trele litorale, acoperite de Ceramium rubrum. Loc de găsire: Agigea, 5 m adâncime. Data colectării : august 1960. Această specie, descrisă de către W. Klie din lacul Varna (8), este apropiată de Cytherois freguens, descrisă de G. W. M ii 11 e r din golful Neapole (13). 52 FRANCISCA ELENA CARAION 9' ASUPRA OSTRAGODELOR PETRICOLE DIN LUNGUL LITORALULUI ROMÎNESC 53 Exemplarele noastre corespund în linii generale cu cele studiate de W. Klie, fiind doar puțin mai mari. W. Klie dă pentru ambelf ’ Organul copulator prezintă 3 expansiuni (fig. 5, B). sexe aceleași dimensiuni, în timp ce indivizii colectați de pe pietrele dc Cytherois nalkanovi din populațiile studiate de noi prezintă o pigmen- la Agigea se deosebesc prin aceea că sînt mai lungi și mai înalte deciț^i6 a cochiliilor ce nu apare în descrierea lui W. K1 i e. Astfel, pe cara- (a se compara fig. 5, B cu 5, B). ’ 'pace atît la cît și la apare b fîșie neagră-violacee, mai mult sau mai marginea inferioară și care se pierde puțin, continuă, paralelă cu Fig. 5. — Cytherois vălkanovi Klie. J, Habitus Ș; jB, valva stingă Ș (exterior); O, habitus 2 (dorsal); D, habitus 2; li, valva stingă 3 (exterior); F, organul copulator (original). Al, la ambele sexe (fig. 6, C și 2>) cu o structură asemănătoare,! se apropie mult de figura dată de Klie. Foarte caracteristic este dimor-p fismul sexual al A2 la această specie. Linia de separare a articolului penultimi la este mult împinsă distal (fig. 6, B), fată de $ (a se compara fig.i 6, A cu 6, B). ’ j; Structura toracopodelor corespunde de asemenea desenelor date deg Klie. Piciorul 1 (fig. 6, B), ca și perechea următoare sînt lipsite dej perii aflați pe muchia ventrală a celor 3 articole distale de la perechea| Fig. 6. — Cytherois valkanovi Klie. , A,. Antena 2 2; B, antena 2 ; C, antena. 1 2; D, antena 1 ; F, piciorul 1 Ș; F, piciorul 3 2; ; de la un galben murdar pînă la brun-roșcat (Xestoleberis aurantia acutipenis) ‘ după nuanța algelor și pietrelor pe care trăiesc. Desigur că pentru unele specii aparținînd altor genuri (Cytherura), r din care nu avem decît un singur exemplar, insuficient pentru o determi- [ nare precisă, nu am putut afla încă microbiotopurile caracteristice acestora, cercetările noastre limitîndu-se la adîncimea de 0,5 —5 m. i Din puținele date pe care le avem pînă în prezent asupra microben- j tosului petricol al Mării Negre, reiese clar importanța cercetării acestui 1 biotop, atît pentru completarea inventarului faunistic al Bazinului pontic, C —potobom Konyc & ; b — MaH«n6yjia $ ; E nora 3 $ ; F nora i 8 ; g - nora 2 cît, și din punct de vedere ecologie. ' «’HRCHEHHE PMCVHKOB Plic. 1.— Xestoleberis.aurantia acutipenis n.ssp. A — jiesan CTBopKa (cnapy;n«i) Ș; B — npaBan CTBopKa (cnapyjKii) $; C — caMKa cnhițaMB (opnr.). Xestoleberis decipiens G. W Miiller. D — jiesan CTBopKa (cHapy?KH) Ș; E— hhîkhmm săpunii yroji JieBOîi CTBOpKM Ș (BHyTpH) (opnr.). Puc. 2. —Xestoleberis aurantia acutipenis n. ssp. A— aHTeHHa 1 ; C — aHTenna 2 o 5 B — MaHflnCyna $ (opnr). Xestoleberis decipiens G. W. Miiller. B — aHTenna 1 (opnr.). Pnc. 3.—Xestoleberis aurantia acutipenis n. ssp. A — nennc (c npanoâ CToponti) J.; B — nennc (c Jienoiî CToponu) (opnr.). Pnc. 4. — Xestoleberis decipiens G. W. Miiller. A — nennc (c upanoii CToponw) J ; B — nennc (c jieBOÎi CToponti) (opiir.). Puc. 5. — Cytherois valkanovi Klie. A — rabnTyc Ș; B — aesan CTBopKa Ș; (cna- pyjKn) ; C — ra6nTyc Ș (aopcajiBHo); D — raânTyc Ș; E — Jienan CTBopKa $ (cna- pyTKii); F — KonyjinTiiBHMM opran (opnr.). Pnc. 6. — Cytherois valkanovi Klie. A - aHTenna 2 Ș; B — aHTeHHa 2J'; C—an- ■renHa 1 Ș; D — anTeana 1 o ; E — nora 1 ; F — nora 3 $; G — nteBaTejibuan nacn» MaHpyiSyjiH 9 (opnr.). Pnc. 1. — Paradoxostoma intermedium G. W. Miiller. A — jieBan CTBOpna; B — npaBan cTBopna y ¥ (cnapyîKn); C — .neBan CTBopKa; B—upasan CTBopKa y o (cnapyjKii) (opnr.). Puc. 8. — Paradoxostoma intermedium G. W. Miiller. A — aHTeHHa 1 q ; B ■— no- ra 1 Ș ; C — anTeuna 2 Ș; D— nora 2 ; E — KonyjiHTiiBWMÎi opran ; F — MaiiRM- Syjia $; G — Hora 3 (opnr.). Puc. 9. — Paracytherois agigensis n. sp. A — npaBan CTBopKa ; B — Jienan CTBopKa y $ (cHapyntn); C — npaBan CTBopKa; D — jxeBaa CTBopKa y Ș (cHapyrKn) (opnr.). Puc. 10. — Paracytherois agigensis n. sp. A — aHTeHHa 1 Ș; B — anTeima 2 £ ; 62 FRANCISCA ELENA CARAION ASUPRA OSTRACODELOR PETRICOLE DIN LUNGUL LITORALULUI ROMÎNESC 63 CONTRIBUTION Â LA CONNAISSANCE DE LA FAUNE D’OSTBACODES P^TRICOLES, LE LONG DU LITTORAL BOUMAIN (AGIGEA ET MANGALIA) RfiSUMfî Le present travail constitue une nouvelle contribution â la connais-t sance de la faune d’Ostracodes du littoral roumain, par l’etude du facies[ p^treux littoral. ? Outre quelques observations morphologiques concernant quatre^ espâees eitdes dans d’autres secteurs de la mer Noire, l’auteur dccri^' deux formes nouvelles : Xestoleberis aurantia acutipenis n. ssp. et Para-’ț cytherois agigensis n.sp. t Des donndes dcologiques et zoog^ographiques completent la descrip- £ tion de chaque espece comparativement aux typeș des especes respectives. On souligne la remarquable densite de ces populations d’Ostracodes 10 p^tricoles, tont comme la predilection, manifestee meme dans cette zoneLj' dtroite du. littoral supdrieur, de certaines especes pour la pârtie plus 112. profonde (Cytherois valkanom, Paradoxostoma intermedium, Paracytherois agigensis). . EXPLICATION DES FIGURES | 16. moPHHKOB E. EL, P usyueHuo ocmpaKod us eodoeMoe dejibmbi Ky6anu, Tp. AsoBCKoro nayuHO-KccjieROBaTeJibCKoro iiHCTMTyTa pudnoro xosailcTBa, 1961, 4. Fig. 1. - XMbcri, aurantia amltpmtS^v. A, Valve gauche (exWrlour ) ?; B, valvei Vos A.P.C. de, «e annalle Ostracoda marins des eiwirons de RoscaU, Arch. zoo). droite (extMeur) a, secțiunea optică transversală. Fig. 20. — En. gasterosteus KahI, 60 p. Fig. 21. — En. fusiformis n. sp., 90 p. Fig. 22. — Enehelys (?) sp., 50 p. Fig. 23. — Chaenea limicola Penard, 120 p. Fig. 24. — Ch. teres var. lata n. var., 120 p; a. conul apical răsucit. Fig. 25. — Ch. conlraclilis n. sp., 90 p. Fig. 26. — MicroregmaaudoboniSmith, 45p. Fig. 27. — Rhopalophrya turgidula var. jna- suta n. var., 28 p. 23. Chaenea limicola Penard, 1922 ’ (PI. III, fig. 23) < Pare identică întrutotul cu specia tip. Corpul foarte metabol. Două î exemplare în sapropel. Bazinul Grădinii botanice, București, decembrie^ 1961. ) Specie nouă pentru țară. [ 74 AL. VUXANOVICI 11 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA C1LIATELOR (IV) 75 24. Chaenea teres var. lata n. var. (PI. III, fig. 24) Mărimea 100—130 [z. Ca habitus și dimensiuni se aseamănă ou specia tip, este însă mai lată, iar nucleul multiplu compus din 4 element mari de 12.10 jz. A. K a h 1 (l)i} presupune că sub denumirea tipului ai; exista diferite forme. Cuticula cu 7 —8 striuri meridionale; cînd infuzorul pipăie cu conul, striurile apicale se răsucesc (fig. 24, a). Plasma de uj- verde aprins (clcrofilă?); corpul extrem de moale și metabol. Mișcări vermU forme. Mai multe exemplare în sapropel, cu bacterii și spirile. Lacul Fundeni, București, august 1961. 25. Chaenea contractilis n.sp. (PI. III, fig. 25) Mărimea 90 [z. Fusiformă, se aseamănă puțin cu Ch. limicola Penard; 1922, ca habitus și nucleu; diferă prin gîtul mai larg, foarte contractiț prin prezența a două nervuri cu mioneme. Vacuola contractilă în cincimea-* posterioară, înconjurată de vacuole formative. Plasma translucidă, cui zooclorele mari de 2—4 (z; posteriorul cu aglomerări de corpusculi verzii negricioși. Cînd infuzorul scormonește în detritus, își extinde și contractă; gîtul alternativ, sau îl afundă și-l ridică ritmic. Un singur exemplar în; sapropel. Bazinul Grădinii botanice, București, noiembrie 1961. £ 26. Microregma audoboni Smith, 1897 £ (PI. III, fig. 26) ■ ■ I Pare a fi întrutotul identică cu specia tip, dar cilul caudal neob-r servat (foarte fin ?). Mai multe exemplare în culturi cu Vallisneria. Bazinul Grădinii botanice, București, iunie 1961. t Specie nouă pentru țară. [ e 27. Rhopalophrya turgidula var. nasuta n. var. £ (PI. III, fig. 27) ' ■ /L Mărimea 28 (z. Ca habitus pare aproape identică cu specia tip (7)4 însă este pitică, cilii mai lungi iar conul apical foarte pronunțat. Infua zorul pare să consume bacterii și spirile. Două exemplare în culturi cu! Myriopliyllum în descompunere. Bazinul Grădinii botanice, București,^ august 1961. , | ----------------- । l) P- 106.-------| 28. Enehelyodon lageniformis n.sp. (PI.' IV, fig. 28) ... Pare să existe mai multe forme. Forma acu gîtul scurt, drept sau încovoiat, mărime : 80—120 jz; cu nucleu multiplu, în general compus din 6 elemente elipsoide de 8.6 [z. Pe o față, 10—12 striuri meridionale; vacuola posterioară, cu un por excretor; infuzorul își păstrează forma la înot sau repaus; întîlnind un obstacol, se contractă cu circa o treime. Forma 6 — cu gîtul lung cit trunchiul sau mai scurt, avînd însă aceleași caractere cu specia tip. Plasma plină cu corpusculi cafenii, opacifiind trun- chiul; gîtul hialin; secțiunea optică transversală, eliptică la rotundă. Numeroase exemplare în culturi proaspete cu Myriophyllum. Bazinul .Grădinii botanice, București, august 1961. . 29. Enehelyodon contractilis n. sp. (PI. IV, fig. 29) . Mărimea 60—100 [z. Infuzorul extins se prezintă puțin 'piriform; conul apical, lat, turtit, contracții; trihociștii bucali paraleli, lungi de 14 p.. Nucleul dublu elipsoidul; vacuola contractilă, posterioară, cu un por excretor. Cuticula cu 10—12 striuri pe o față; cilii somatici de 6 [z. Sec- țiunea optică transversală, eliptică la rotundă. Infuzorul stînd aproape pe loc se contractă alternativ cu circa o treime și se extinde din nou, într-un ritm aproape regulat de 30—60"; contractat, striurile devin puțin spirale. Aceste caractere distinctive le-am observat la trei exemplare studiate în culturi cu MyriophyUwm. Bazinul Grădinii botanice, București, septembrie, 1961. 30. Enehelyodon retortns n.sp. (PI. IV, fig. 30) Mărimea 50—60 (z. Ca habitus infuzorul Se aseamănă cu specia E. lageniformis (fig. 28); este pe jumătate mai mică, nucleul dublu, elipsoidal; trihociștii bucali și cilii somatici proporțional mai lungi ; restul caracterelor, similare cu specia citată. Mai multe exemplare în același biotop cu specia citată. 31. Enehelyodon metabolicus n.sp. (PI. IV, fig. 31) Extins, infuzorul are mărimea de 60 [z; contractat este de 35—40 jz. Celula fusiformă, conul oral în formă de placă; trihociștiibucalidiver- genți; cuticula cu 9—10 striuri meridionale; cilii somatici lungi de 6 [z și 76 AL. VUXANOVICI 12 rari. Nucleul simplu, elipsoidul; vacuola postero-laterală (atipică la acest gen). Contractat, infuzorul își îndreaptă conul apical spre stînga, devenind uneori prin deformare rostriform iar striurile puțin spirale. Corpul moale și metabol. Contractat, face mișcări bruște de smucire, cu deplasări pe un traiect de 15—20 (z. Cîteva exemplare izolate în același biotop cu specia precedentă. București, iulie 1961. 32. Enchelyodon nervuratus n.sp. (PI. IV, fig. 32) Mărimea 50 ;z. Se aseamănă mult cu Ș. sulcatus Kahl, 1936, ca habitus, striație (rară dar pronunțată) și nucleu. Este mai mică și diferă de biotop. Conul apical rudimentar. Peria dorsală nedistinctă; cilii rari și lungi de 4 ;z. între striuri, pelicula extrem de convexă. Secțiunea optică transversală, rotundă. Un singur exemplar în culturi cu Myriophyllum și ape poluate. Lacul Fundeni, București, iulie 1961. 33 i Enchelyodon amphoriforme f. grandis n.f. (PI. IV, fig. 33) Ca habitus este identică cu specia descrisă anterior de autor (6); diferă prin mărimea ei triplă, prin poziția vacuolei și forma nucleului; poate o formă a speciei precedente. Un singur exemplar în culturi cu Myriophyllwm,. Bazinul Grădinii botanice, București, septembrie 1961. 34. Peridionellâ truncata n.gen.( ?) n.sp. (PI. IV, fig; 34) Mărimea 10—12 ;z. Celula se prezintă ca un elipsoid, trunchiat pieziș la anterior; în teșitură, cavitatea bucală; pe marginea cavității, cili fini (membrană?). Nucleul sferic, central; vacuola contractilă mare, rotundă, situată în poziție anterioară stîngă. Sub ea se mai formează uneori una sau două vacuole mai mici, care se. contopesc într-un canal lateral. Pe o față 5 —6 striuri pronunțate, puțin spirale. Corpul elastic. Cilii somatici fini (?), greu de observat. Plasma transparentă, cu corpus- culi de aspect cristaloid. Infuzorul se deplasează lent, uneori stă aproape nemișcat șub pelicula de bacterii moarte. Această specie face probabil parte dintr-un gen nou. Numeroase exemplare în culturi cu plante des- compuse, bogate în bacterii și spirile. Bazinul Grădinii botanice, București, martie 1961. fig. 28. — Enchelyodon lageniformis n. sp., 120 p ; a, altă formă, 110 u; b, altă variantă, 80 u. * fig. 29. — En. contractilis n. sp., 100 p; a, infuzorul contractat, 60 g. fig. 30. — En. retortus n. sp., 50 p. fig. 31. — En. metabolicus n. sp., 60 p,; a, infuzorul contractat, 40 iz. fig, 32. — En. nervuratus n. sp., 50 p. fig. 33. — En. amphoriforme f. grandis n. f., 115 p. fig. 34. — Peridionellâ truncata n. gen. (?) n. sp., 12 p; a, secțiunea optică transversală; b, infuzorul văzut lateral. fig. 35. — Actinobolina radians Stein, 80 p. 4, Altă formă, 120 |i. 78 AL, VUXANOVICI 14 F 15 . ; . CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CILIATELOR (IV) 79 35. Actinobolina radians Steni, 1852 ( (PI. IV,' fig. 35 și 35, A) I ■ ■ ; | Pare să existe două forme puțin diferite : 1) forma tipică ce cores- î punde cu specia descrisă de E. P e n a r d, F a u r d- F r 6 m i e t și A. £ K a h 1 (l)1’ și 2) forma A, oboVoidă, mai mare (100 —140 pi), cu cilii somatici f și .tentaculele mult mai lungi decît la tip. Plasma transparentă, plină cu J zooclorele mari. Numeroase exemplare în culturi cu plante palustre des- | compuse și ape poluate. Lacul Fundeni, București, august 1961. Specie nouă pentru țară. i . ■ { 36. Hemiophrys retortus n.sp. I (PI. V, fig. 36) | Mărimea. 80 —85 pi, rar 90 pi. Caracter distinctiv : gîtul sucit, atît | în timpul înotului cît și în repaus; celula fără bordură marginală. Sccțiu- j nea optică transversală, eliptică turtită; vacuola contractilă, posterioâră ; j după evaporarea apei, la anterior, se mai formează uneori alte 2—3 | vacuole neactive. Apical, de ambele părți ale fisurii orale, trihociștii j bucali văzuți oblic. Cuticula cu 6—7 striuri. Plasma transparentă, în j partea centrală puțin opacifiată de granule cafenii și verzi; gîtul hialin. । Numeroase exemplare în culturi cu Myriophyllum în descompunere. | Bazinul Grădinii botanice, București, septembrie 1961. J 37. Hemiophrys bivaeuolata KahI, 1935 | (PI. V, fig. 37) 1 Pare a fi identică cu specia tip, cu excepția că din cele 2 vacuole । numai cea anterioară pulsează. La 18°, diastola de 20", sistola de 2". | Cîteva exemplare în același biotop cu specia precedentă. I Specie nouă pentru țară. J 38. Hemiophrys punctata KahI, 1926 (PI. V, fig. 38) Pare identică cu specia tip. Vacuola contractilă, posterioâră. Ante- rior, ventral, un șir de vacuole neactive, care în timpul sistolei se revarsă . într-un canal longitudinal. Gîtul turtit, lamelar și foarte metabol și mobil.7 Numeroase exemplare în culturi cu mase compacte de alge albastre J (Anabaena). Lacul Floreasca, București, 1961. . ? Specie nouă pentru țară. J 1) p. 138, fig. 18 ; p. 97. 39. jUrozona butsehlii Schewiakoff, 1889 (Pi. V, fig. 39) Identică cu specia tip. Multe exemplare în culturi cu frunze putre- zite. Bazinul Grădinii botanice, București, octombrie 1961. ■ Specie nouă pentru -țară. ' ■■ . - 40. Stegoehilum (?) sp. / • / J ' (PI. V, fig. 40) ■ ; ■ ! Mărimea 40—50 jz. Ppșa membranei orale fiind nedistinct observată, clasarea exactă a infuzorului este nesigură, îl lăsăm provizoriu să figureze sub denumirea de mai sus. Pe o față, circa 7 striuri, între ele, cuticula puțin convexă; în convexitate corpuri mici, verzi. Plasma cu corpusculi dispersați cu aspect cristăloid. Nucleul elipsoidal, foarte mare; vacuola contractilă, postero-laterală, cu diastola și sistola neregulate. La evapo- rarea apei, se mai formează la anterior alte două vacuole mici, neactive. Cîteva exemplare în culturi cu plante descompuse. Bazinul Grădinii botanice, București, noiembrie 1961 și ianuarie 1962. 41. Chilodonella ros trata n.sp. (PI. V, fig. 41) . Mărimea 30—40 (z. Prezintă o singură vacuola mare, postero-late- rală, avînd la 18° o diastolă de 12" iar sistola de 2". Diametrul vîrșii faringeale de 5 jz; trihociștii paraleli de 6 (z. Celula turtită, la anterior un rostru plasmatic. La dreapta, 4 striuri, la stînga 10 —12 . Multe exem- plare în sapropel. Bazinul Grădinii botanice București, decembrie 1961. 42. Mierothorax penicillata n.sp. (PI. V, fig. 42) Ca habitus și mărime se aseamănă mult cu M. pusillus Engelmann, 1861; diferă prin prezența a două incizuri frontale, fiecare cu o grupă de cili. Anterior de citostom, o vacuolă mare, neactivă; anterior de aceasta, alta mică, activă. La 18° diastola de 6—7", sistola de 3". La evaporarea apei sau sub anesteziant se mai formează, pînă la incizurile frontale, mai multe vacuole mici, neacțive. Pe fața dorsală, spre stînga, 6—7 striuri pronunțate, la dreapta, circa 4. Dorso-ventral, celula convex-concavă. Infuzorul se deplasează lent în cercuri mici. Foarte numeroase exemplare mai multe zile de-a rîndul în sapropel. Lacul Floreasca, București, octom- brie 1961. 39 37 36 92 PLANȘA 9 Fig. 36; — Hemiophrys retortus n. sp., 85 p.. ; fig- 37.— H. bivacuolata Kahl,; 100 p.. ' / Fig- 38. —H. punctata Kahl,*90 F? ‘ a, secțiunea optici transversală prin gît; 6. idem, prin trunchi; e, infuzorul văzut lateral; d și e. două variante. ■ - pig. 39. — Urozona bătschlii Sche'wiakoîf, 25 p.. Fig. 4O.„ — Ștegochilum (?) sp., 50 p.. Fig. 41. — Qhilodoneîla rostrata n. sp., 40 p. Fig- 42. ^-Microthorax penicillata n. sp., 30 p; > a. infuzorul văzut dorsal; b, secțiunea optică transversală. _ CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA C1L1ATELOR (IV) . Pare a fi identică întrutotul cu specia tip. Un singur exemplar în toropel. Bazinul Grădinii botanice, București, octombrie 1961. < Specie nouă pentru țară. 43. Plagiopyla nasuta Stein, 1860 var. Wetzeli . (PI. VI, fig. 43) : j 44. Plagibpyla nasuta var. bivacuolata n. var. f 1 ‘ Z (PI. VI,. fig. 44) / g?' Se aseamănă mult cu specia tip. Este ceva mai mare; diferă prin gpstomul mai mic, nucleul extrem de mare (30.12 (z) și prezența unei Bpuole neactive în treimea posterioară; terminal, o vacuolă activă în- Rnjurătă de altele mai mici, formative. Pe o față 18—20 de striuri, ^figurate pe desen. Două exemplare în sapropel. Lacul Floreasca, Bucu- Bți, octombrie 1961. 45. Cyrtolophosis bivacuolata n.sp. Er (pi. vi, Hg. 45) K- ( - Mpr Mărimea 20 —22 p. Se aseamăna mult cu O, mucicota Stokes)^ llg&cu excepția prezenței pe o față a numai 4— 5 striuri și 2 vacuole^g Hg pulsează asincron. Nucleul nedeterminaț (elipsoidal ?). Plasma AM Mmerosi corpusculi în ăparență cristaloizi și alge mici, sferice, de 1—l*,5;t|S ^mzorul stă mult timp aproape nemișcat în detritus sau face mișcări'M3 Epcire. înaintînd și retrăgîndu-se ritmic pe un traiect de 20—25^^| ^gmulte exemplare întîlnite în două rînduri în culturi cu frunze desco^M HK' Bazinul Grădinii botanice* București, octombrie și decembrie 19Șifl 46. Cyrtolophosis minor n.sp. ~ M (Pi. VI, fig. 46) •••- i ’ 2 -^^3 HBsMărimea 18—22 p. Ca habitus se aseamănă oarecum cu O. bu^^S HKwiakoff, 1893. Citostomul însă mare, cît o treime din celulă* -p^^E mgră cili speciali circumorali. Vacuola contractilă postero-lateralăWd^ BRposterioară). La 15° diastola de 16", sistola de 4". AnteriorAnj^ Bai formează încă una sau. două vacuole neactive* care la finele ■revarsă într-un canal lateral. Prezintă pe o față circa 6 — H||kcurbe ; cilii somatici lungi și rari, nucleul sferic, central.^w^W ^^parentă, cu corpusculi verzi. Altele de aspect cristaloid' șiljM ■gme digestive. Borso-ventral, corpul puțin turtit. Infuzorul.ș^ DQ^nt^- în cercuri mici, nu stă niciodată nemișcat în detrițusipj|^ Hgjl^ptă.JMulte exemplare (unele mai zvelte) în culturi yecj|^ Jl^^^Myriophyllum în descompunere. Bazinul Grădijiii botanicc^Ș^^ KHBecembrie 1961. ’ Sg io? 3 R V"1' -;h a v4ăi 82 AL. VUXAN0V1C1 18 47. Blepharisma fusiforme n.sp. (PI. VI, fig. 47) Peristomul cît jumătatea celulei; nucleul moniliform, vacuola mare, posterioară, neregulată ca aspect. Pe o față, 7 —8 striuri. Plasma transpa- rentă, cu corpusculi galbeni și verzui. Dorso-ventral, celula turtită. Mișcări lente cu pauze. Două exemplare în același biotop cu specia pre- cedentă. 48. Blepharisma elegans n.sp. (PI. VI, fig. 48) Anteriorul ascuțit, trunchiul masiv, posteriorul rotund. Peristomul cît jumătate din lungime. Pe o față, circa 8 striuri; cilii somatici de 4 p. Nucleul reniform, vacuola rotundă, posterioară; plasma transparentă cu corpusculi verzi și cafenii deschis. Două exemplare în același biotop cu specia precedentă. 49. Cristigera phoenix Penard, 1922 (PI. VI, fig. 49) Identică cu specia tip. Trei exemplare izolate în sapropel. Lacul Floreasca, București, octombrie 1961. Specie nouă pentru țară, 50. Platycola cylindrica n.sp. -(PI. VI, fig. 50) Lorica aproape cilindrică, puțin îngustată la bază, fixată pe un posta- ment gros; în interior, 2 infuzori fixați ce fundul loricăi, fiecare cu un peduncul distinct. Nucleul lung și întortochiat. Un singur exemplar în culturi cu apă limpede. Lacul Fundeni, București, decembrie 1961. 51. Cyclidium graeile n.sp. (PI. VI, fig. 51) Mărimea 30—35 p. Celula lungă, laturile aproape paralele. Proporția dimensiunilor 1:4. Peristomul lung cît patru cincimi din celulă. Pe o față 5 —6 striuri, între ele cuticula convexă; marginea celulei optic crene- lată. Dorsal, cilii inserați perpendicular pe latură. Vacuola postero-late- rală; la 18°, diastola de 6", sistola de 1". Mai multe exemplare în culturi cu frunze putrezite. Bazinul Grădinii botanice, București, octombrie 1961. 4 Bl. elegans n. sp., 96 p. 48. pig. 43. — Plagiopylanasuta Stein var. Wetzeli, 90 p. pig. 44. — PI. nasuta var. biuacaolata n. var., 100 p- pig. 45. — Cyrtolophosis bivacuolala n. sp., 22 [i. fig. 46. — C. minor n. sp., 20 p. pig. 47. — Blepharisma fusiforme n. sp., 160 p. Fig- Fig- Fig- Fig- Fig- P-; PLANȘA Vi 49. — Cristigera phoenix Penard, 40 p. 50. — Platycola cylindrica n. sp., 160. 60. 65. 40 p. 51. 52. Cyclidium graeile n. sp., 30 p. Rigchostoma membranata n. gen. (?) n. sp., 30 a, dorsal. PLANȘA VII 84 AL VUXANOVICI 20 52. Rigehostoma membranata n.gen. (?) n.sp. (PI. VI, fig. 52) Mărimea 25 —30p.. Clasarea exactă a acestui mic infuzor este greu de făcut. Pare a face parte dintr-un gen. nou; îl păstrăm provizoriu cu denu- mirea de mai sus. La dreapta, pe plan inferior, celula se desparte de planul superior printr-o cută ectoplasmatică. Pe planul anterior, apical, la extremi- tatea rostrului plasmatic, citostomul rotund, mic, cu o membrană triun- ghiulară. Dorsal, 4 cute plasmatice; ventral, 16 —18 striuri. Dorso- ventral, celula turtită. Plasma transparentă cu corpusculi verzi-cenușii, alții lucioși cristaloizi, și diatomee ingerate. Corpul elastic, ametabol. în treimea anterioară, nucleul elipsoidal; vacuola contractilă centrală. Sec- țiunea optică transversală, turtită; cilii somatici scurți și delicați. Nume- roase exemplare studiate 3 zile de-a rîndul în culturi cu plante palustre descompuse. Bazinul Grădinii botanice, București, august 1961. 53. Microcardiosoma multiseta n. gen.(?) n.sp. (Pi. VII, fig. 53) Această mică gymnostomată, neputînd fi clasată la genurile cunoscute, o lăsăm provizoriu să figureze sub denumirea de mai sus. Pare să existe mai multe forme: 1) cardioforma (fig. 53), de 25—35 p, cu un con semisferic de o transparență izbitoare; 2) ovală sau obovoidă (fig. 53, « și b), de 35 —50 p, cu un con în formă de calotă mai mult sau mai puțin turtită. La anteriorul celulei, citostomul punctiform (?); la bază, cilii lungi și fini (de 15 p), cei somatici de 8 p, inserați des. Plasma trunchiului verde aprins, plină cu zooclorele de 2,5—5 jz și rare granule cristaloide. Pe o față 6—7 striuri; între ele, cuticula convexă. Nucleul necolorabil; dedus imediat după plasmolizareă infuzorului (care se face printr-o bruscă explozie) pare a fi elipsoidal. Cuticula extrem de fragilă, nu suportă presiunea lamelei. Nu există vacuolă contractilă (?). Infuzorul se depla- sează rapid, în linie dreaptă, cu girațiuni în jurul axei sale longitudinale; uneori se afundă apical, cu aceleași girațiuni. Numeroase exemplare obser- vate 3 zile în culturi proaspete cu VălUsneria. Bazinul Grădinii botanice, București, noiembrie 1961. 54. Platycola graeilis Fromentel, 1874 (Pi. VII, fig. 54) Pare a fi identică cu specia tip, deși lorica este puțin mai largă la mijloc. Nucleul, în formă de panglică întortochiată. Un singur exemplar în culturi fără plante palustre. Lacul Tei, București, octombrie 1961. Specie nouă pentru țară. fig. 53- " Microcardiosoma multiseta n. gen. (?) n, sp., 30 țz; a, forma ovală, 50 [z; b, formă oboioidă, 45 u: c, un con foarte turtit; d, secțiunea optică transversală; e, poziția cililor înainte de plasmolizare. 54. “ Platycola yracili< Fromentel, lorica 60 [z, infuzorul 80 țz; a, infuzorul contractat. 86 AL. VUXAN0VIC1 22 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CILIATELOR (IV) 87 K HSyHEHHK) enCTEMATMKn PECHHHHBIX HHOyBOPHÎl (COOBIHEHHE IV) PE3I0ME Abtopom /țaeTCH npogojiatenue pesyjitTaTOB nccjieftOBaHBH MaTe- pnajia, co6pannoro b osepax, pacnoJioîKeHHMx b oKpecTnocTHX EyxapecTa. CjiegyeT otmctbti», uto Mnorne 0opMbi bbhtm hb canponejin. Onucanue ho&ux $opM 1. Holophrya oviformis n.sp. (Ta6n. I,pnc. 1) BKTcnjiasMa c Tonen- hhmb TpnxouncTaMn. Ha o^nch CTopone 18—20 niTpnxoB. 2. Chilophrya (?) sp. (raOji. I, pnc. 2). Ha orhch CTopone 7—8 nrrpn- xob, MeMt/țy H0MM KyTMKyjia BbinyKJiaH. 3. Plagiocampa granulata n.sp. (tcOji. I, pnc. 3). Ha ognoîî CTopone 7—8 IHTpnXOB, MCJKRy HHMB pHgbl TOT1GK (npOTpBXOIțBCTbl?). KpaH B OHTH- MnqecKOM njiane ropognaTbie. 4. Pseudoprorodon parvus n.sp. (tb6ji. I, pnc. 5). PoTOBbie rpn- xohhctm KopoTKne n napajiJiejitnbie; KyTHKyjia Menîgy niTpnxaMH bh- nyKJiaa. 5. Prorodon costatum n.sp. (tsOji. I, pnc. 6). Ha orhcîi CTopone 10— 11 niTpnxoB, MeîKjțy hhmh KyTHKyjia ouent BbinyKJiaH. MaKponyKJieyc KpyrJIblft, C UeHTpaJIBHLIM HApblIHKOM. 6. P. (?) labeonis n.sp. (TaOji. I, pnc. 7). OnejiopoTOBan snagnua ScJitman c okojiopotobbimh pecHHHKaMn, pnTMnuecKH cniOaiomBMBCH nag pTOM. 7. Microchoanostoma enigmatica n. gen. (?) n.sp. (raOn. I, pnc. 8). HepiîCTOM nogBMîKHbift, bopothhkoo Spasmiii, MenmoiuiiH $opMy. Ha ognoii CTopone 30—35 tohkhx niTpnxoB. 8. Lacrymaria olor var. pusilla n. var. (raSai. II, pnc. 12). KapjiHKo- beiS Biig, jînmeHHbiâ mnuumii saKyoJin y ocnoBaiinH nien. 9. L. elongata n.sp. (Ta6ji. II, puc. 13). AnnKaJibHbiîî Konyc jțjînnnbiii, sagiinn. uacTb Tejia ohpyrjian, sagiina saKyoJiB orpoMnan. 10. L. perlucida n. sp. (raOa. II, pnc. 14). BaKyojn» pacncjiomena caa^n n cSoKy; anHKajibnbiîi Konyc jțjiHHHbiit 11. L. costata n. sp. (Ta6ji. II, pnc^ 15). AnnKaaBHbifî Konyc RBcnnciL MeîKgy niTpnxaMn KyTHKyjia ouenb BbinyKJiaH. 12. Enchelys piriformis n. sp. (tuSji. II, pnc. 16 n 16 A). Bo BpeMH njiaBamiH MMeeT TpynieBngnyio $opMy. 13. En. translucida n.. sp. (tu6ji. III, pnc. 17). Tphxoubcth poTOBtie, fljînnofi 10p. HyKJieyc KOJiSacoBHgnon $opMH. 14. En. multivacuolatus n. sp. (TaOji. III, pnc. 19). CjieBa3 BaKyoJin; cnpasa — 6okoboîî npoTOK. 15. En. fusiformis n. sp. (Taâji. III, pnc. 21). Tejio MHrnoe, coKpa- luaroiucecn; exogen c po^oM Pseudoprort don. 16. Chaenea teres var. lata n. var. (Taâji. III, pnc. 24). Bojnnnoîi uiHpnnbi, ucm Tiînnunan $opMa. MaKponyKJieyc MHOMțecTBenHMÎi, cocto- Hiunfi ns 4 Kpyniibix uacTeh. 17. Ch. contractilis n. sp. (tu^ji. III, pnc. 25). IHen cmjilho coKpanța- roigancH, c flByMH pngaMH MnoneM. 18. Rhopalophrya turgidula var. nasuta n. var. (tu^ji. III, pnc. 27). KapjinKCBan $opMa, c cmjilho pasenTLiM annKajibnbiM KcnyccM. 19. Enchelyodon lageniformis n. sp. (Ta6ji. IV, pnc. 28). CoxpanneT cboio $opMy KaK npn njiaBannn, TaK n b coctohhhh hokoh. MaKponyKJieyc : ueTKooGpasnbiii, cccto aiunii bb Kpynnnix BJieMenTOB. 20. En. contractilis n. sp. (tbCji. IV, puc. 29). Wn^yBopBH pbtmb- iecKB coKpaigaeTCH b ognnaKOBHe npoMCîKyTKB speMenu; MaKponyKJieyc gBciiHcn. 21. En. retortus n.sp. (tbOji. IV, pnc.: 30). Cxogen c BngOMEn. lage- niformis, no MaKponyKJieyc #bchhch. 22. En. metabolicus n. sp. (TaSji. IV, pnc. 31). AnnKajiLHbiii Konyc mnpoKnfi, cnjicmennbih; poTOBbie TpnxouncTbi gBBeprenTHbie. CoKpamenne , nn^ysopnn nponcxoflBT b naKjionncM nojiojKenBn; MaKponyKJieyc npccTcft. 23. En. nervuratus n. sp. (TaOji. IV, pnc. 32). AnBKajiBnnih Konyc onenn neSojibincfi; inTpnxoBaTCCTb ncno BLipancena. 24. Peridionellâ truncata n. gen. (?) n. sp. (ra6ji. IV, puc. 34). Hmcct $opMy MemouKa, Bejinnuncii b 12p. Ha cnoce paciioJiomena rjiOTKa: sa neii BMeeTcn Kpynnan aKTBBnan BaKyojib. 25. Hemiophrys retortus n.sp. (TaOji. V, pnc. 36). Kan bo BpeMH njiaBannn, tbk b b coctohhbb hokoh nien CKpyuena. 26. Chilodonella rostrata n. sp. (TaOji. V, pnc. 41). Ha Kpaio kbjih HMeeTcn njiasMaTnuecKBM BbiCTyn; oKojiopoTCBaH Bnaflnna ftopoTKaH, o napajiJiejibHbiMM TpBxouncTaMn. 27. Microthorax penicillata n. sp. (tbCji. V, pnc. 42). C $pon- TaJiBHCH CTOpCHbi 2 na^pesa c pecnnnKâMH. 28. Plagiopyla nasuta var. bivacuolata n. var. (TaOji. Vî, pnc. 44). UMeeT 2 BaKyojm, orpoMHbin MaKponyKJieyc n KopoTKiiii ubtoctcm. 29. Cyrtolophosis bivacuolata n. sp. (tuOji. VI, pnc. 45). HneeT 2 acnnxpoHHO nyjincBpyiomne BaKyojin. ' 30. C. minor n.sp. (tuOji. VI, puc. 46). IJutoctom ouenb 6ojn>nioii; BaKyOJIb C OoKOBbIM npOTOKOM. 31. Blepharisma fusiforme n. sp. (raSji. VI, pnc. 47). Csagn Tejio BaocTpeno; MaKponyKJieyc ueTKOBBgnbin. 32. Bl. elegans n. sp. (TaSji. VI, puc. 48). Csagn tgjio nH^yBopnn Barpyrjieno; MaKponyKJieyc BOJiSacoBUflimn. 33. Platycola cylindrica n. sp. (TaOji. VI, pnc. 50). HaȚUMpi» nouTB UHJiBHHpnuecKBiî; 2 BH^yBopnn, KasKgan na CTeâejibKe. 34. Cyclidium graeilen. sp. (tcOji. VI, pnc. 51). I^htoctom BannMaeT 4/5 gjînnbi Tejia. Jțopcajibnbie peonn^KH pacnoJioJKenbi nepnengnKyjiHpno K TGJiy. 88 AL. VUXANOVICI 24 25 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CILIATELOR (IV) 89 35. Rigchostomâ membranata n. gen. (?) n.sp. (trOji. VI, pnc. 52). Ha Konn,e njiaBMaTunecKoro BticTyna MMeeTCH HeCojitmcn por c MeMâpancft. 36. Microcardicsoma multiseta n. gen. (?) n. sp. (trCji. VII, puc. 53). AnMKaJiLHHM Konyc iiMeeT bur upcspanuoro KOJinana. Tejio npRo-sejienoro pBeTa. OKOJiopoTOBtie n coMaTnnecKMe pecHHHKn ouchl gjinHHLie n TOHKne, OB'bflCHEHME PUCyHKOB Ta6jtuița I Ta6jiui^a IV Puc. 28. - Enchelyodon lageniformis n. sp., 120 p; a— flpyrau $opMa, 110 p; b — jțpyrau dtopMa, 80 p. Puc. 29. — En. contractilis n. sp., 100 p ; a — b coKpameHHOM coctohhhu, 60 p. PuC; 30. — En. retortus n. sp., 50 p. Puc. 31. — En. metabolicus n. sp., 60 p; a — b coKpameHHOM coctohhhu, 40 p. Puc. 32. — En. nervuratus n. sp., 50 p. Puc; 33. — En. amphoriforme f. grandis n. f. , 115 p. Puc. 34. — Peridionella truncata n. gen. (?) n. sp., 12 p. a — onTUBeCHUii nonepeuHLiii paspes; b — bh^ cOoKy. Puc. 35. — Actinobolina radians Stein, 80 p. A— «pyran (bopMa, 120 p. Puc. 1. — Holophrya oviformis n. sp., 80. Puc. 2. — Chilophrya (?) n.sp., 70 p; a — onTH’iecKHfl nonepevHMii paspes. Puc. 3. — Plagiocampa granulata n. sp., 40 p. Puc. 4. — Pseudoprorodon emmae Bergh, 220 p. Puc. 5. — P. parvusn.sp., 60 p; a n b— ane pasuHx pasHOBHAHocTu; c — HHiby- Bopiiu, BaraaTHBaionțaH anaGeny; d—onTuuecKHîî nonepeuHbiâ paspes; e — PnnpaJibHaH Anabaene. Pnc. 6. — Prorodon costatum n. sp., 70 p;a — onTuuecKuft nonepenubih paspes. Puc. 7. — P. (?) labeonis n. sp., 120 p. Puc. 8. — Microchoanostoma enigmatica n. gen. (?) n. sp., 125 p. Puc. 9. — Lagynophrya (?) sp., 40 p. Taojiuya II Puc. 10. — Lacrymaria pupula, 120 p; a — b coctobuhu uacTHBHOro coKpanțeHuu; b — «e^opMupoBaH bcjicacteuc ânucapuH; c — L. pupula—yjțJiuHeHHaH $opwa, 160 p. Puc. 11. — L. olor O. F. Miiller bcoctohhuu KOHBroraițMH, 120 p; a, b h c, — kohbk)- rupyiomne, nnaBaube nponcxojțnT c OecnbpHaouHbiMH HBHjKeHUHMu. Puc. 12. — L. olor var. pusilla n. var., 70 p; a — UH^ysopHH B coKpanțeHHOM coctohhhu, 35 p. Puc. 13. — L. elongata n. sp., 70 p. Puc. 14. — L. perlucida n. sp., 45 p; a—HufiysopnH b coKpameHHOM coctohhhu, 30 p- Puc. 15. — L. costata n. sp., 60 p. Puc. 16. — Enchleys piriformis n. sp., 40 p; a — HH^ySopuH b noJiOHieHun njiasa- . unu. A — b nojiOHteinin uokoh, 60 p. Ta6jiui^a III Puc. 17. — Enchleys translucida n. sp., 90 p; a— onTHqecKHîî nonepeanuii paspes. Puc. 18. — En. variabilis (?) Svef, 50 p; a — OHTHuecKnft nonepauMiî paspes. Puc. 19. — En. multivacuolatus n. sp., 70 p; d— onTuqecKuii nonepeaHMii paspes. Puc. 20. — En. gasterosteus KahI, 60 p. Puc. 21. — En. fusiformis n. sp., 90 p. Puc. 22. — Enehelys (?) sp., 50 p. Puc. 23. — Chaenea limicola Penard, 120 p. Puc. 24. — Ch. teres var. lata n. var., 120 p; a — anuKajibHHh Konyc CKpyueH. Puc. 25. — Ch. contractilis n. sp., 90 p. . Puc. 26. — Microregma audoboni Smith, 45 p. Puc. 27. — Rhopalophrya turgidula var. nasuta n. var., 28 p. Ta6jiuița V Puc. 36. — Hemiophrys retortus n. sp., 85 p. Puc. 37. — H. bivacuolata KahI, 100 p. Puc. 38. — H. punctata KahI, 90 p; a — onTMueciîHil nonepeuHMfi paspes nepes meio; b — to «te, uepes tgjio; c — bh« cScny; d u e — ^sa BapnanTa HHtJysopun. Puc. 39. — Urosona biitschlii Schewiakoff, 25 p. Puc. 40. — Stegochilum (?) sp., 50 p. Puc. 41. — Chilodonella rostrata n. sp., 40 p. Puc. 42. — Microthorax penicillata n. sp., 30 p; a — /țopcaJibuo; b— onTBqeCKHii nonepeuHMii paspes. Ta6jiuița VI Puc. 43. — Plagiopyla nasuta Stein var. Wetzeli, 90 p. Puc. 44. — PI. nasuta var. bivacuolata n. var., 100 p. Puc. 45. — Gyrtolophosis bivacuolata n. sp., 22 p. Puc. 46. — C. minor n. sp., 20 p. Puc. 47. — Blepharisma fusiforme n. sp., 160 p. Puc. 48. — Bl. elegans n. sp., 96 p. Puc. 49. — Cristigera phoenix Penard, 40 p. Puc. 50. — Platycola cylindrica n. sp., 160. 60. 65. 40 p. Puc.1 51. — Cyclidium gracile n. sp., 30 p. Puc. 52. — Rigchostoma membranata n. gen. (?) n. sp., 30 p; a — jțopcaJibHO. TaGjiwqa VII Puc. 53. — Microcardiosoma multiseta n.gen. (?) n. sp. 30 p; a—OBanbuau $opMa, 50 p; b — o6paTHOHiipeBnflHaH $opMa, 45 p; c—ccnjibiio ciunouieuiibiM KouycoM; d—onTH’iecKufi nonepeTOUii paspes; e—nojiOTKeuue pecHuaeK ■ «o nnasMOJiusa. ' Puc. 54, — Platycola gracilis Fromentel, naupbipb — 60 p, nmbysopKH — 80 p; a — HHdjysopuH b coKpameHHOM coctohhuh. 90 AL. VUXAN0VIC1 26 CONTBIBUTION Ă LA SYSTDMATIQUE DES CILlDS (Note IV) RESUM& L’auțeur ptesente la suite des recherches effectuâes dans les eaux et les âtangs des environs de Bucarest; entre autres de nombreuses formes provenant de leur sapropel. 1. Holophrya oviformis n.sp. (pl. I, fig. 1). Ectoplasme avec tricho- cystes punctiformes. Sur une face, 18—20 stries. 2. Chilophrya ( ?) sp. (pl. I, fig. 2). Sur une face, 7—8 stries; entre elles, la cuticule convexe. 3; Plagiocampagranulata n.sp. (pl. I, fig.3). Suruneface 7—8 stries. Entre elles, une rangfe de granules (protrichocystes ?); les marges crdnetees. 4. Pseudoprorodon panus n.sp. (pl. I, fig. 5). Trichocystes buccaux, courts et paralleles. Entre les stries, la cuticule convexe. 5. Prorodon costatum n.sp. (pl. I, fig. 6). Sur une face, 10—11 stries,. entre elles, la cuticule tres convexe. Noyau rond, avec un nucleele central. 6. P. ( 7) labeonis n.sp. (pl. I, fig. 7). Levres orales,puissantes avec cils circumoraux se recourbant en-dessus rythmiquement. 7. Microchoanostoma enigmatica n.gen. (?) n.sp. (pl. I, fig. 8), Purist ome en forme de col mobile et deformable. Sur une face, 30—35 stries fines. 8. Lacrymaria olor var. pusilla n. var. (pl. II? fig. 12). Espâce naine, exempte de vacuole typique ă la base du coi( f). 9. L. elongata n.sp. (pl. II, fig. 13), Le câne apical, long; la pârtie postârieure de la cellule arrondie; vacuole Enorme. 10. L. perlucida n. sp. (pl. II, fig. 14). Vacuole postâro-laterale; le câne apical tres grand. 11. L. costata n.sp. (pl. II, fig. 15). Le câne apical double. Entre les stries, la cuticule tres convexe. 12. Enchelys piriformis n.sp. (pl. II? fig» -^)». Pendant la nage, piriforme. „ 13. En. translucida n.sp. (pl. III, fig. 1^)»! Trichocystes buccaux, longs de 10 p.. Noyau en forme de saucisse. 14. En. multivacuolatus n.sp. (pl. III> fig» I^)* tfois va- cuoles, ă droite, un canal lateral. . 15. En. fusiformis n.sp. (pl. III, fig. 21). Le corps mou, contrao- tile, ressemble au genre Pseudoprorodon. 16. Chaenea teres var. lata n. var. (pl. IU» fig* 24). Plus large que l’espece type. Noyau multiple forme de 4 gros âlâments. ,17 . Ch. contractilis n.sp. (pl. III, fig. 25). Le col contractile avec 2 nervures de myonemes. T T .. 18. Rhopalophrya turgidula "v&t. nasuta n. var. (pl, 111, iig. I Forme naine avec un câne apical prononcA 27 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CILIATELOR (IV) 91 19. Enehelyodon lageniformis n.sp. (pl. IV, fig. 28). L’infusoire con- serve sa forme pendant Ia nage et au repos; le noyau moniliforme, ă gros 41^ments 20. ’^n. contractilis n.sp. (pl. IV, fig. 29). L’infusoire se contracte rythmiquement ă intervalles teguliers; noyau double.. .- 21. En. retortus n.sp. (pl. IV, fig. 30). Ressemble ă En. lageniformis, mais le noyau est double. 22. En. metabolieus n.sp. (pl. IV, fig. 31). Le câne apical bas, en forme de plaque; trichocystes buccaux divergents. L’infusoire se con- tracte penche sur un câte; noyau simple. 23. En. nervuratus n.sp. (pl. IV, fig. 32), Le câne apical fort petit; les stries prononc^es. 24. Peridionella truncata n. gen. (?) n.sp. (pl. IV, fig. 34). Forme d’aumoniere de 12 pi. Au milieu de la troncature, la cavitâ pharyngienne. 25. Hemiophrys retortus n.sp. (pl. V, fig. 36). Le cou demeure tordu pendant la nage ou au repos. 26. Chilodonella rostrata n.sp. (pl. V, fig. 41). A l’exttemite de la carene, un rostre plasmatique; la nasse courte, les trichocystes paralleles. 27. Microthorax penicillata n.sp. (pl. V, fig. 42). Ptesente 2 incisures frontales avec un pinceau de cils. 28. Plagiophyla nasuta var. bivacuolata n. var. (pl. VI, fig. 44). Ptesente deux vacuoles, un noyau ânorme et le cytostome court. 29. Cyrtolophosis bivacuolata n.sp. (pl. VI, fig. 45). Ptesente deux vacuoles ă pulsations asynchrones. 30. C. minor n.sp. (pl. VI, fig. 46). Cytostome tres grand; la vacuole avec un canal lateral. 31. Blepharisma fusiforme n.sp. (pl. VI, fig. 47). La pârtie postâ- rieure de la cellule, pointue; noyau moniliforme. 32. Bl. elegans n.sp. (pl. VI, fig. 48), La pârtie posterieure de la cellule arrondie; le noyau en forme de saucisse. 33. Platycola cylindrica n.sp. (pl. VI, fig. 50). Logette presque cylindrique, avec 2 infusoires, chacun avec son pddoncule. 34, Cyclidium gracile n.sp. (pl. VI, fig. 51). Le cytostome 4/5 de la longueur. Cils dorsaux, implantes perpendiculairement au câte dorsal. 35. Bigchostoma membranata n.gen. (?) n.sp. (pl. VI, fig, 52). A l’exttemite du rostre plasmatique, un petit cytostome circulaire et sa membrane. 36. Microcardiosoma multiseta n.gen. (?) n.sp. (pl. VII, fig. 53). Le câne apical en forme de calotte transparente; le tronc d’un vert tranchant ; les cils circumoraux et somatiques, tres longs etfins. EXPLICATION DES FI GUREȘ Planche I Fig. 1. — Holophrya oviformis n. sp., 80 p.. Fig. 2. — Chilophrya (?) sp., 70 p,; a, coupe optique transversale. Fig. 3. — Plagiocampa granulata n. sp., 40 p.. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA CILIATELOR (IV) 93 AL. VUXANOVICI ' 28 pig. 4. — Pseudoprorodon emmae Bergh, 220 p. Fig. 5. Parvus m sp., 60 p; a et b, deux variantes; c, l’infusoire avalanț . „abaena; d, coupe optique transversale; e, une Anabaena en spirale. une pig. 6. — Prorodon costatum n. sp., 70. p; a, coupe optique transversale. Fig- ~ W labeonis n. sp., 120 p. pig. g. — Microchoanostoma enigmatica n. gen. (?) n. sp., 125 p. Fig. 9. - Lagynophrya (?) sp., 40 p. Planche II Fig- 10. — Lacrymaria pupata 120 p; a, partiellement contractă; b, dâformâ par la fRAtion ; c> PuPula forme longue, 160 p. Fig. lf- “ L. olor °* F- Miiller en conjugaison, 120 p; a, b et c, individus accolâs t avec des mouvements desordonnds. n ge pjg. 12. — L. olor var. pusilla n. var., 70 p; a, l’infusoire contractă, 35 p. Fig- 13- ~ L’ elongata n. sp., 70 p. , Fig. 14. — L. perlucida n. sp., 45 p; a, l’infusoire contractă, 30 p. pig. 15. — L. costala n. sp., 60 p. pig. 16. — Enehelys piriformis n. sp., 40p; a, l’infusoire nageant. A, variante au repos, 60 p. Planche III Fig. 17. — Enehelys translucida n. sp., 90 p; a, coupe optique transversale. pig. 18. — En. variabilis (?) Sve?, 50 p; a, coupe optique transversale. Fig. 19. — En. multivacuolatus n. sp., 70 p; a, coupe optique transversale. pig. 20. — En. gasterosteus KahI, 60 p. pig. 21. — En. fusiformis n. sp., 90 p. pig. 22. — Enehelys (Șl) sp., 50 p. Fig. 23. — Chaenea limicola Penard, 120 p. Fig. 24. — Ch. teres var. lata n. var., 120 p; a, câne apical tordu. Fig. 25. — Ch. contractilis n. sp., 90 p. Fig. 26. — Microregma audoboni Smith, 45 p. Fig. 27. — Rhopalophrya turgidula var. nasuta n. var., 28 p. Planche IV Fig. 28. — Enchelyodon lageniformis n. sp., 120 p; a, autre forme, 110 p; b, autre forme, 30 P" Fig, 29. — En. contractilis n. sp., 100 p; a, contracta, 60 p. Fig. 30. — En. retortus n. sp., 50 p. Fig. 31. — En. metabolicus n. sp., 60 p; a, contractă, 40 p. Fig. 32. — En. nervuratus n. sp., 50 p. Fig. 33. — En. amphorifofme f. grandis n. f., 115 p. Fig- 34. — Peridionella truncata n. gen (?) n. sp., 12 p; a, coupe optique transver- sale • b, vue laterale. Fig- 35. — Actinobolina radians Stein, 80 p. A, Autre forme, 120 p Fig. 39. — Urozona biitschlii Schewiakoff, 25 p. Fig. 40. — Stegochilum (?) sp., 50 p. Fig. 41. — Chilodonella rostrata n. sp., 40 p. Fig. 42. — Microlhorax penicillata n. sp., 30 p; a, vue dorsale ; b, coupe optique trans- versale. Planche VI Fig. 43. — Plagiopyla nasuta Stein var. Wetzeli, 90 p. Fig. 44. — PI. nasuta var. bivacuolata n. var. 100 p. Fig. 45. — Cyrtolophosis bivacuolata n. sp., 22 p. Fig. 46. — C. minor n. sp., 20 p. Fig. 47. — Blepharisma fusiforme n. sp., 160 p. Fig. 48. — El. elegans n. sp., 96 p. Fig. 49. — Cristigera phocnix Penard, 40 p., Fig. 50. — Platycola cylindrica n. sp., 160, 60.65.40 p. Fig. 51. — Cyclidium gracile n. sp., 30 p. Fig. 52. — Rigchostoma membranata n. gen. (?) n. sp., 30 p; a, vue dorsale. Planche VII Fig. 53. — Microcardiosoma multiseta n. gen. (?) n. sp., 30 p; a, forme' ovale, 50 p; b, forme obovo’îde, 45 p; c, un câne tres aplati; d, coupe optique transversale; e, position des cils avant la plasmolyse. Fig. 54. — Platycola gracilis Fromentel, lorique 60 p, infusoire 80 p; a, infusoire con- tractâ. BIBLIOGRAFIE 1. Kahl A., Wimpertiere oder Ciliata (Infusoria), Jena, 1935. 2. Kuuo R., Protozoology, Springfield, 1947. 3. Penard E., Etude sur les infusoires d’eau douce, Gen&ve, 1922. 4. IIlEBbHKOB JI. T., OpeaHusaițua u cucmeMamuKa un^ysopuu. Infusoria, Aspirolricha, Mâm. Acad. Imp. Sci. Pâtersb., Classe Phys., Math., 1896, IV, 1. , 5. SRAMEK-HUSek, Neue und wenig bekannte Ciliaten aus der Tschechoslowakei and ihre Stellung in Saprobiensystem, Arch. f. Protistenkunde, 1954, 100. 6. Vuxanovjci Al., Contribuții la studiul unor infuzori holotrichi, Stud. și cercet. biol., Seria biol, anim., 1959, XI, 4, 317. 7. — Contribuții la sistematica ciliatelor. Notele I—I1I, Stud. și cercet. biol., Seria biol, anim., 1962, XIV, 2, 3 și 4. 8. WENTZEL Fr., Die Ciliaten der Moosrasen trockener Standorte, Arch. f. Protistenkunde, 1958, 99, 71-77. 9. WRZESNI0W3KY A., Beobachtungen iiber Infusorien aus der Umgebung von Warschau, Zeit. f. Wiss., 1870, 80, 200. Planche V Fig. 36. — Hemiophrys retortus n. sp., 85 p. Fig. 37. — H. bivacuolata KahI., 100 p. Fig. 38. — H. punctata KahI A., 90 p î a, coupe optique transversale par le col; b idem Par le tronc; c, vue laterale; d et e, deux variantes. CERCETĂRI ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS—ZABRUS TENEBRIOIDES GOEZE DE FLORICA MANOLACHE, FELICIA NICA și T. SĂPUNARU Comunicare prezentată de 0. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 17 iulie 1962 Gîndacul ghebos este cunoscut ca unul dintre principalii dăunători la grîu și orz de toamnă, secară, atît în țara noastră cît și în U.B.8.S., B. P. Bulgaria, B. P. Ungară, B. P. F. Iugoslavia, B. 8. Cehoslovacă, B. D. Germană, B. F. Germană, Italia, Franța, Spania etc. Pagubele produse culturilor de grîu în regiunile de invazii sînt destul de însemnate în anii cînd nu se iau măsuri de combatere. Asupra acestei specii s-au publicat în diferite lucrări și tratate o serie de date privind biologia, ecologia și combaterea ei (1), (2), (3), (4), (7), (12), (13), (14), (15), (18), (19), (20), (22), (23), (25), (29), (31) (32), (38), (41), (43), (44) etc. Unele aspecte din biologia, răspîndirea, pagubele produse și comba- terea gîndacului ghebos au fost publicate de asemenea în tara noastră (16), (26), (27), (33), (37) etc. în lucrarea de față sînt prezentate cercetările asupra biologiei, ecologiei și combaterii gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze, efecuate între anii 1956 și 1961, în regiunea Dobrogea la G.A.C. Valul- lui-Traian;.regiunea București: G.A.S. „I. L. Caragiale” — Lehliu, G.A.8. Dragalina — Ciulnița, G.A.C. Brănești, ferma Băneasa a Institutului agronomic „N. Bălcescu”; regiunea Iași: Baza experimentală a Stațiunii de cercetări agronomice Iași — Valea-Lupului, G.A.C. Cucuteni etc. RĂSPÎNDIREA GEOGRAFICĂ Arealul de răspîndire a gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze este în strînsă legătură cu factorii climatici, edafici, plantele de hrană etc. 96 FLORICA MANOLACIIE fi COLABORATORI ' 2 Zona de răspîndire se întinde din vestul Europei (Spania) pînă în Asia centrală, cuprinzînd țările din sudul și centrul Eurbpei și unele țări din nord: Suedia, Danemarca etc. (2), (8), (9), (10), (11), (17), (19), ' . (30), (35), (36), (38), (39), (42), (43). în țara noastră, se: găsește răspîndit între izotermele anuale de 11—12° , 10—-11°,-9 —10°, 8—9° și izohietele anuale sub 400 mm, 401 — 500 mm, 501—600 mm, 601—700 mm, 701—800 mm. / Arealul de invazii corespunde zonelor de stepă și silvostepă, regiuni ocupate de soluri de tip cernoziom, brun-roșcat de pădure tipic și podzolit etc. . - . - ' Răspîndirea gîndacului’ ghebos în țara noastră coincide în cea mai mare parte cu aria,de răspîndire a culturii griului și orzului de toamnă, în ceea ce privește densitatea speciei, se poț distinge 3 zone : cu1 densi- tate maximă, medie și minimă (fig. 1). - . CERCETĂRI BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE METODĂ DE LUCRU ' Observațiile asupra biologiei și ecologiei s-au făcut în natură,. în regiunile București^ Dobrogea, lași etc., precum și în condiții de laborator, ' în natură, s-au efectuat observații atît direct în cîmp cît și în cuști de creștere, lăzi de lemn cu pămînt etc. ' , / ; , în laborator, observațiile biologice (ponta, incubația, perioada larvară etc.) s-au urmărit în cristalizdare, cilindri de sticlă cu pămînt, în legătură cu temperatura, umiditatea solului etc. Temperatura în timpul observațiilor a fost cuprinsă între 18 și 24°, iar umiditatea solului între: 12-14 și 26-28%. * ' ' - ' REZULTATELE OBȚINUTE • adullilor. în literatură (2), (6), (7), (13), (14), (20),. (41) se menționează că noii adulți apar la mijlocul lunii iunie sau prima jumă- tate a lunii iulie. După observațiile noastre, apariția a avut loc la temperaturi medii atmosferice cuprinse între 16 și 27°, frecvent între 19 și 24°. Calendaristic, începutul apariției a corespuns între a treia decadă a lunii mai și a doua decadă a lunii iunie. Eenologic, apariția, adulților în masă coincide cu stadiul cînd grîul este în faza de lapte sau ceară. Proporția între sexe la apariție este aproape", egală. Analizîndu-se cîte 1 000 de’exemplare s-au găsit în anul 1958, 509 masculi, 491 femele; iar în 1,959, -497 masculi și 503 femele. După cum citează P. Bjegovid (7), E. Baudys (3) etc. și după cum s-a observat și de către noi, la apariție adulții sînt foto- tropici pozitivi, ei fiind activi chiar și în zilele însorite. La început, ei migrează și nu se hrănesc. Migrarea lor se efectuează în mers sau zbor„ . Zborul este/intermitent și. pînă la înălțimi de 3 —10 m. După migrare, începe perioada de hrănire, care durează pînă în prima sau a doua decadă ; 98 FLORICA MANOLACHE și COLABORATORI 4 5 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 99 a lunii iulie. Majoritatea adulților se; hrănesc noaptea și un număr mai redus în timpul zilei. în culturile de grîu, adulții de Zabrus tenebrioides Goeze se întîlnesc adesea în asociație cu specii de Anisoplia {A. segetrm Hb., 4. austriaca Hb., A. agricola Poda, A. lata Er.), Eungaster (E. maura L., E. aus- triaca Schrank, E. integriceps Put.), Aelia (A. acuminata L., A. rostrata Boch), OmopElus proteus Kirsch., O. flavipennis Kiist. etc. După recoltarea cerealelor, adulții se retrag sub clăi, paie, pleavă etc. unde continuă să se hrănească cu boabe de grîu, orz etc. Din prima sau a doua decadă a lunii iulie, majoritatea încep să coboare în sol, pen- tru diapauza estivală, la adîncimi ce variază între 25 și 40 cm. O altă parte din adulți intră în diapauză mai tîrziu, în a treia decadă a lunii iulie sau prima decadă a lunii august. ’ Diapauza în condițiile din Cîmpia Romînă, Dobrogea, Iași etc. durează obișnuit între 40 și 60 de zile, pînă în prima — a doua decadă a lunii august sau pînă în luna septembrie. în anii excesivi de secetoși, diapauza se prelungește între 70 și 100 de zile, cum a fost cazul în anul 1961 în regiunea Iași. Apariția adulților în masă la suprafață s-a observat că este condiționată de umiditatea mai ridicată a solului, corespunzînd după perioadele cu precipitații. Adulții părăsesc însă solul și în urma efectuării lucrărilor agricole, chiar atunci cînd umiditatea solului este mai scăzută. în acest caz, ei migrează în mers la distanțe destul de mari. în localitatea Lehliu, în timpul migrării, adulții au fost întîlniți la distanța de 2—6 km de tere- nurile unde au estivat. în solurile grele și excesiv de umede, activitatea adulților este în general stînjenită, mersul încetinit, pămîntul lipindu-se de picioare (fig. 2). Perioada de hrănire a adulților în toamnă se prelungește în general pînă în luna noiembrie; uneori cînd condițiile climatice sînt favorabile și mai tîrziu. Copulația. Aceasta începe din a doua — a treia decadă a lunii august sau prima decadă a lunii septembrie, continuîndu-se și în timpul perioadei de pontă. Ponta. După cum menționează P. B jegovic (7) și s-a con- statat și de către noi, prolificitatea femelelor, începutul pontei, durata perioadei de pontă etc. sînt în legătură cu factorii climatici, trofici, edafici etc. în condiții normale de hrană și temperatură ponta este determinată mai ales de umiditatea solului. Ea începe în Cîmpia Romînă, Dobrogea etc. între a doua decadă a lunii august și prima decadă a lunii septembrie și continuă pînă în noiembrie, sporadic și în iernile călduroase. Numărul maxim de ouă s-a observat că este depus în lunile septembrie și octom- brie, la o umiditate a solului cuprinsă între 24 și 30%. în condiții de secetă excesivă prolificitatea femelelor este redusă și ponta întârziată (de exem- plu în anul 1961 în reg. Iași). Adîncimea la care sînt depuse ouăle variază în legătură cu umidi- tatea și structura solului, în general între 3 și 30 cm. Locurile favorabile pentru pontă sînt acelea acoperite de paie, pleavă, care mențin o umiditate mai ridicată a solului. Aici ponta are loc frecvent la adîncimea de 3 —10 cm. în terenurile arate ouăle au fost găsite pînă la adîncimea de 30 cm. Femela depune fiecare ou într-o celulă de pămînt, egală cu dimensi- unile lui (fig. 3). Ouăle se găsesc izolate sau grupate la distanța de 2—10 Fig. 2; — Zabrus tenebrioides Goeze colectat de pe solurile grele și cu umiditate ridicată. mm. în solurile puternic infestate (acoperite de pleavă și paie) s-au găsit între 50 și 100 de ouă pe suprafața de 100 cm2. Cercetările efectuate asupra pontei în condiții de laborator la două loturi de cîte 30 de perechi, ținute la umiditatea solului de 26—28% și de 12 — 14%, concordă cu observațiile din natură. Astfel, la umiditatea solului de 26—28% toate femelele au depus ouă, iar numărul total de ouă depus de o femelă a variat între 21 și242 (67% din femele au depus între 21 și 107 ouă, iar 23% între 107 și 242 de ouă). La umiditatea solului 7 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 101 100 FLORI CA MANOLACHE și COLABORATORI de 12 —14 %, numai 73 % din femele au depus ouă și acelea în număr redus, între 1 și 19 ouă (fig. 4). Numărul de ouă depus zilnic de o femelă la umiditatea solului de 26—28% a variat între 1 și 21 (66% din femele între 1 și 5 ouă, 17% între 6 și 10 ouă, 14% între 11 și 17 ouă și 3% între 18 și 21 de Fig. 3. — Ouă de Zabrus tenebrioides Goeze. Natur. ouă), iar la umidiatea solului de 12—14% numărul ouălor a fost de 1—2. Femelele depun ouă zilnic sau la interval de 2—24 de zile, frecvent între 2 și 5 zile. Perioada de pontă în condiții de laborator, la umiditatea de 26 — 28% și temperatura de 18—24°, a început din a treia decada a lunii august și s-a continuat pînă în decembrie (62% din femele au depus ouă pînă în a treia decadă a lunii octombrie, 25 % pînă în a doua decadă a lunii noiembrie și 13% în cursul lunii decembrie). La umditatea solului de 12 — 14%, ponta a început mai tîrziu, în a doua decadă a lunii septembrie. Durata de viață la majoritatea adulților se prelungește pînă îh luna noiembrie. O parte din ei se retrag peste iarnă în sol și reapar în lunile martie și aprilie. Incubația. Durata incubației, după cum se citează în literatură și s-a constatat și de către noi, este în legătură cu temperatura și umiditatea solului (1), (7). în solurile cu o umiditate scăzută ouăle nu se mai dezvoltă, se usucă. Durata perioadei de incubație în natură, la temperatura solului de 16 —20°, a fost cuprinsă între 14 și 20 de zile. în laborator, la umiditatea solului de 26—28% și temperatura de 22—24° a fost de 10—11 zile, iar la temperatura de 18—21°, de 13—14 zile. Fig. 4. — Ponta la Zabrus tenebrioides Goeze în funcție de umiditatea solului. în natură, ca și în condiții de laborator, ouăle au eclozat în procent de 91-100. Perioada larvară. Ecloziunea în condițiile din Cîmpia Romînă, Do- brogea și Banat, începe în a treia decadă a lunii august sau prima decadă a lunii septembrie, iar în Moldova (reg. Iași) în prima — a doua decadă ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 103 102 FLORICA MANOLACHE și COLABORATORI 8 a lunii septembrie. Primele ecloziuni au fost observate în locurile unde umi- ditatea solului este mai ridicată, acoperite de pleavă sau paie sau la adîn- cimea de 20—30 cm. Majoritatea eclozsază însă în luna octombrie sau noiembrie, după căderea precipitațiilor. Ecloziunea se continuă și în ier- nile călduroase. Larva neonată are corpul de culoare albă, exceptînd ocelii care sînt negri, mandibulele cafenii distal, gheruțele tarsale galbene-cafenii și perii de pe corp gălbui. Larva prezintă culoarea definitivă după 2—3 zile de Ia ecloziune. în timpul dezvoltării larvare, există 3 stadii. Larva, după nă- pîrlire, are culoarea asemănătoare cu a celei neonate. Culoarea definitivă o prezintă după 2—3 zile de la năpîrlire. Năpîrlirea are loc în sol, la adîncimea de .10—20 cm, în general sub nivelul la care se găsesc larvele, în perioada de hrănire. înainte, ca și după năpîrlire, larva rămîne într-un stadiu de repaus. Lupă observațiile făcute în laborator, la temperatura de 18—24° și la umiditatea solului de 26 — 28%, perioada de repaus a durat 2—3 zile înainte și 2—3 zile după năpîrlire, uneori și 4 —5 zile. Burata stadiilor larvare în laborator la temperatura de 18—24° și umiditatea solului de 26—28% a variat pentru stadiul I între 10 și 15 zile, la stadiul II între 11 și 17 zile iar la stadiul III între 15 și 22 de zile. în natură, datorită fluctuațiilor de temperatură și umiditate din toamnă pînă în primăvară, întreaga perioadă larvară durează între 6 și 8 luni. Migrarea larvelor și hrănirea se efectuează normal la temperaturi de peste 7 —8° și umiditatea solului de peste —21%. Beși larvele se hrănesc și la temperaturi mai joase, pînă la 3 —4°, sau în soluri cu umiditate sub cea menționată, totuși ritmul activității lor ca și trecerea de la un stadiu la .altul (năpîrlirea)-sînt mult întîrziate sau chiar oprite. Astfel se explică apariția atacurilor în masă după căderea precipi- tațiilor în regiunile de invazii. La noi în țară, în majoritatea cazurilor, declanșarea atacurilor a avut loc în cursul lunii octombrie sau noiembrie, în condiții de secetă excesivă, cum a fost de exemplu în anul 1961 în re- giunea Iași, a avut loc de-abia în prima decadă a lunii decembrie. Larvele sînt fotofobe, ele devin însă și fotofile, migrează și se hrănesc la suprafața solului cînd, după o perioadă secetoasă, umiditatea solului se ridică prin căderea precipitațiilor sau irigarea culturilor. La scăderea temperaturii sub 3 — 4°, larvele pătrund mai adînc în sol, pînă la 20—40 cm, și încetează a se hrăni. Timpul de retragere a lor variază de la an la an în funcție de tem- peratură ; obișnuit din a doua — a treia decadă a lunii noiembrie sau în decembrie. Majoritatea iernează în stadiile I și II și un număr redus în stadiul III. Larvele rămîn în diapauza în anii cu ierni cu temperaturi continuu scăzute pînă în primăvară, obișnuit pînă în luna martie. îh ier- nile cu perioade călduroase, cînd temperatura trece de 3 —4°, ele migrează spre suprafață și se hrănesc. Astfel, se explică extinderea vetrelor de atac pînă în primăvară. Larvele de Zabrus tenebrioides după P. Bjegoviă(7) sînt sen- sibile la temperaturi sub 0°, ele pier la temperatura de —9°. în condițiile țării noastre, s-a observat că larvele rezistă la temperaturi sub 0°, cînd solul este acoperit de zăpadă. Stadiile prenimfal și nimfal. La maturitate, larva se retrage la adîn- cimea de 20—30 cm, unde își construiește o lojă egală cu dimensiunile ei, în interiorul căreia are Ioc stadiul prenimfal și cel nimfal. Fig. 5. — Boabe de grîu atacate de adulți de Zabrus tenebrioides Goeze. La temperatura de 18—24° și umiditatea solului de 26%, stadiul prenimfal a durat între 12 și 20 de zile, iar stadiul nimfal între 14 și 18 zile. . în natură, retragerea larvelor pentru transformare începe din luna aprilie și se continuă în luna mai. Primele nimfe au fost găsite în a treia decadă a lunii aprilie, iar majoritatea în luna mai. Transformarea în adult începe în a treia decadă a lunii mai și se continuă în luna iunie. Adulții părăsesc lojile nimfale și migrează pe ver- ticală după 5—15 zile de la transformare. Adultul la apariție este de culoare albă-gălbuie, exceptînd piesele bucale și ochii care au culoarea brună ; a 2-a zi, culoarea devine galbenă- roșcată, iar a 3-a zi brună-neagră; culoarea se definitivează în a 4-a zi. Plante de hrană. Principalele plante de hrană ale gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides — sînt: grîul, orzul și secara. într-o măsură mai re- 104 FLORICA MANOLACHE și COLABORATORI 10 dusă sînt atacate, după cum se citează în literatură (7), (38), (43) și s-a observat și de către noi, porumbul, orzoaica, gramineele perene cultivate sau gramineele spontane (specii de Agropyrum, Poa, Lolium, Dactylis, Bromus etc.). După P. B jegovic (7) unele graminee ca Avena elatior L. și A. satina L., Festuca arudinacea Sehreb. nu sînt consumate de larve. Hrana adulților o constituie boabele de .grîu, orz, secară sau de alte graminee. Acestea sînt roase în întregime sau în parte (fig. 5); rareori sînt atacate frunzele sau tulpinile cerealelor (fig. 6). Noii adulți se hrănesc cu boabele de grîu, orz, secară în faza de lapte, de ceară său ajunse la coa- cere, iar după recoltare cu boabele căzute pe sol sau rămase sub paie, pleavă. După diapauza estivală, reîncep hrăhirea cu boabele de grîu, orz, introduse în sol o dată cu desmiriștirea și arătura sau din semănăturile de toamnă, precum și cu boabele de porumb, provenite din știuleții căzuți la recoltare (fig. 7) etc. După observațiile făcute în laborator, în lunile septembrie și octom- brie, un adult poate consuma în timp de 24 de ore între 1/4 și 2 boabe. Pagubele produse de adulți sînt însă mai mici în comparație cu ale larvelor. Larvele se hrănesc cu frunzele și tulpina plantelor-gazdă men- ționate. Plantele care contribuie la dezvoltarea normală a larvelor sînt grîul, secara și orzul. Porumbul la răsărire, după observațiile făcute în laborator, a. fost consumat sporadic de larvele în stadiul I (8—10%); cantitatea de hrană a fost redusă, iar ele nu au ajuns la maturitate. în schimb, majoritatea larvelor în stadiile II și III ș-.au hrănit cu frunzele tinere de porumb (fig. 8). Atacul la porumb s-a înregistrat în multe regiuni (București, Dobrogea, Iași etc.) atunci cînd porumbul a fost însămînțat în soluri in- festate, frecvența plantelor atacate variind între 6 și 28%.’ La grîu, ca și la alte cereale, larvele consumă parenchimul frunzei sau tulpinii nelăsînd decît nervurile. în urma atacului larvelor, suferă mai ales culturile în timpul răsăririi; atacul se manifestă deseori și la plantele în curs de răsărire, acestea uscîndu-se complet. La cerealele înfrățite, plan- tele nu sînt în general distruse, ele se pot reface, dacă se aplică la timp măsurile de combatere. După observațiile noastre o larvă în stadiul I atacă în timp de 24 de ore 1 —2 plante de grîu, de 8 —10 cm înălțime, larvele consumînd frec- vent din plantă porțiuni din tulpină sau din frunze (fig. ,9). , Larvele în stadiul al II-lea sau al IlI-lea, pentru a se hrăni, trag frunzele în galerii. Atacul lor este caracteristic, nervurile frunzei ră- mînînd încrețite și inelate la baza plantei împreună cu resturile de frunze țiscate (fig. 10). Atacul larvelor în culturi se manifestă marginal, în vetre sau genera- lizat. După observațiile noastre densitatea larvelor în terenurile infestate a variat între 1 și 734 la m2. Larvele de Zabrus tenebrioides Goeze, după cum se citează în lite- ratură (7) și s-a constatat și de. către noi, sînt destul de rezistente la foame. După observațiile făcute în laborator, la temperatura de 18—24° 13 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS ' 107 și la umiditatea solului de 26—28%, larvele în stadiul I au rezistat fără hrană între 12 și 29 de zile (60—8'G% au rezistat între 20 și 25 de zile). , în natură, cînd condițiile sînt nefavorabile, rezistență larvelor este și mai îndelungată. Larvele, mai ales cele în ultimele stadii, sînt canibale. Paradiți și prădători. Dintre paraz’ți/la'noi în țară s-au găsit la adulții de Zabrus tenebrioides Goeze, specia Viviania Ginerea Pali. (Tachinidaey, iar dintre prădători la larve specii de Carabidae {Amara, Pterostichus, Carabus e^c.).De asemenea, ciorile și potîrnichile au fost observate,hră- nindu-se cu larve. _ s Larvele, ca și adulții, au fost parazitate de ciuperca Beauveria bas- siana Vuill. (fig. 11 și 12). CERCETĂRI DE COMBATERE în combaterea gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze, după cum se menționează în literatură (2), (6), (7), (13), (18), (21), (25), (38) și s-a constatat și la. noi în țară, o deosebită însemnătate prezintă măsurile agrotehnice. Astfel, recoltarea cerealelor la timp fără pierderi'de boabe, curățirea terenului de, paie, pleavă, arăturile de vară, rotația culturilor etc. sînt măsuri care contribuie în inare parte la limitarea dezvoltării acestei specii. . în regiunile de invazii puternice, în condiții favorabile de înmul- țire a acestei insecte, este necesar însă ca pe lîngă acestea să se ia și o serie de măsuri chimice. în combaterea pe cale chimică a larvelor gîndacului ghebos, după cum reiese din literatură, s-au experimentat și recomandat următoarele insecticide : arseniat de calciu (6), (7), (28), (35), (38), ărseniat de plumb, arseniat de sodiu (14), verde de Paris (20), (35), clorură de calciu (5), (35), clorură de bariu (5), injectări în sol de sulfură de carbon (14), kainit (4), (21), stropiri cu nicotină împotriva adulților (21) etc. Din cercetările efectuate însă mai recent în U.R.S.S., R. P. Bul- garia, R. P. F., Iugoslavia, R. P. Ungară, Italia, R. P. Romînă etc. (6), (7), (12), (15), (18), (22), (23), (26), (27), (29), (31), (32), (33), (34), (38), (41) etc. reiese că preparatele pe bază de hidrocarburi clorurate prezintă o eficacitate mai ridicată, atît în combaterea larvelor, cît și a adulților de ^Zabrus tenebrioides Goeze. METODA DE LUCRU în experiențele de combatere pe cale chimică a larvelor și adulților de ZabrusAenebrioides Goezej s-a urmărit să se stabilească eficacitatea diferitelorinsecticide și a .epocilor de tratament. Pentru stabilirea (eficacității insecticidelor, s-au analizat o'serie de preparate pe bază de HCH, lindan, DDT, DDT în amestec cu HGH, aldiin, dieldrin, chlordan, toxaphen, esteri fosfo- 15 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 109 Fig. 10. — Grîu atacat de larve de Zabrus tenebrioides Fig. 11. — Larvă de Zabrus tenebrioides Fig. 12. — Adult de Zabrus tenebrioi- Goeze, în stadiile II și III. Goeze parazitată de Beauveria bassiana des Goeze pârazităt de Beauveria Vuill. bassiana VuilI. rici, provenite din țară sau import, aplicate în diferite cantități la hectar pentru un același preparat. Eficacitatea insecticidelor s-a apreciat după procentul de mortalitate a larvelor și adulților, frecvența și intensitatea atacului, precum și producția la hectar. Procentul de mortalitate a larvelor s-a notat din 24 în 24 de ore, timp de 7 zile, în legătură cu temperatura și umiditatea solului. Variantele de tratament au fost următoarele : a) Tratamente la sol înainte de însămînțare. în aceste variante s-au folosit următoarele preparate insecticide: HCH 1,5% izomer gamma (Hortex 1,5-Merck), 50 kg/ha, HCH 3% izomer gamma (Heclotox 3), 30,35, 40 și 60 kg/ha, DDT 5 + HCH 3 % izomer gamma (Duplitox 5 + 3), 30, 35, 40 și 60 kg/ha, AIdrin 20 (Schering), 20, 25 și 50 kg/ha. ' Insecticidele sub formă de pulbere au fost repartizate pe sol folosind aparate de spate, In experiențele de orientare, iar în experiențele pe suprafețe de producție cu aparatură tractată (PSN-6, MSP-8) sau cu ajutorul aviației. încorporarea pulberii în sol s-a făcut imediat după tratament cu cultivatorul sau discul. Însămînțarea a urmat în aceeași zi sau după 1—2 zile de la tratament. Tratamentele la sol s-au executat între 20.IX și 10.X. ' b) Tratamente la sămînță cu preparate insecticide simple și complexe. La 100 kg sămînță de grîu, dintre insecticidele simple, s-au folosit următoarele cantități: Heclotox 3, 0,800—1 kg, Duplitox 5 + 3, 0,800 — 1 kg, AIdrin 20, 0,400 kg, AIdrin 37 % (Aldrin- Saatpuder-M.erck), 0,250 kg, Lindan 20 % (Agronex-Cela), 0,200 kg, iar dintre preparatele com- plexe : AIdrin 35 % + Hg 2,6 % (Aldrixin-Merck), 0,200 kg și AIdrin 17 % + Hg 1,1 % (Granadin- Schering), 0,225 kg. Tratarea seminței s-a făcut pe cale uscată în porzolator sau cu mașina specială (MTS). c) Tratamente după răsărire, 1 și 2 tratamente, aplicate primul Ia începutul atacului larvelor, frecvența atacului 1 — 5 %, și al doilea la inte] v: 1 de 7 — 15 zile. Tratamentele s-au efectuat între 20.X și 6.XI, în perioada de migrare și de hrănire a larvelor, cînd umiditatea solului a fost cuprinsă între 21 și 30%. S-au folosit următoarele insecticide : Heclotox 1,5 în cantitate de 30 și 60 kg/ha, Heclotox 3, 30 kg/ha, Lindan 3% (Lindatox 3), 30 kg/ha, Lindan 20 cmulsionabil (Lindatox 20), 6 1/ha, DDT 5 % (Detox 5), 30 kg/ha, DDT 25 % emulsionabil (Detox 25), 6 1/ha, DDT 3,5 % + HCH 1,5 % izomer gamma (Duplitox 3,5 + 1,5), 30 kg/ha, Duplitox 5 + 3, 25 și 30 kg/ha, AIdrin 20 (Schering), 20 și 25 kg/ha, Dieldrin 2,5 % (Merck), 25 kg/ha, Chlbrdan G % (Cela), 50 kg/ha, Toxaphen 9,25% (Merck), 30 kg/ha, Ekatox 20 (Sandoz), 1,8 — 2 1/ha. Concentrația emulsiei la preparatele emulsionabile a variat în funcție de aparatura folosită. Variantele de insecticide și cele cu epoci de,tratament au fost așezate în terenuri puternic infestate de adulți, ouă și larve de Zabrus tenebrioides Goeze, însămînțate consecutiv 3 — 5 ani cu grîu de toamnă. Densitatea adulților a variat între 1 și 6/m2, a ouălor între 7 și 23/m2 și a larvelor între 26 și 152/m2. Experiențele de orientare s-au așezat liniar, în fîșii 3 — 5 repetiții. Suprafața unei parcele a variat între 150 și 500 m2. Experiențele de producție s-au efectuat pe suprafețe de 1-30 ha. În experiențe s-au folosit următoarele soiuri de grîu : A 15, Bulgaria 301, TF 16, Ponca. 110 FLORICA MANOLACHE și COLABORATORI 15 REZULTATELE OBȚINUTE Combaterea pe cale chimică a larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze depinde în cea mai mare măsură de condițiile ecologice. Dintre acestea, temperatura și mai ales umiditatea solului sînt factorii principali care de- termină ridicarea sau scăderea eficacității unui aceluiași insecticid. Astfel, s-a constatat că eficacitatea insecticidelor asupra larvelor a fost mai ridicată cînd în sol, pînă la adîncimea de 10 cm, umiditatea a variat între 21 și 30% și temperatura a trecut de 8—9°, condiții care s-a observat că favorizează migrarea și hrănirea larvelor. în acest caz, cele mai bune rezultate s-au obținut în variantele cu tratamente la sol și în variantele cu tratamente după răsărire (fig. 13). Dintre insecticidele analizate, după observațiile făcute între anii 1956 și 1961, reiese că cel mai ridicat procent de mortalitate a larvelor, între 81 și 100, s-a obținut la preparatele Aldrin 20, Dieldrin 2,5%, Heclotox 3, Duplitox 5+3, Chlordan 6% ; între 82. și 90 la preparatele Duplitox 3,5+1,5-, între 73 și 89 la Detox 5, Detox 25 emulsionabil, Lindatox 20 emulsionabil, între 72 și 86 la Hortex 1,5% (50 kg/ha) și între 68 și 79 la Toxaphen 9,25%. Mortalitatea mai redusă la varianta cu Toxaphen este datorită probabil, temperaturii mai scăzute din timpul tratamentului. La umditatea solului de 13—16% pînă la adîncimea de 10 cm și temperatură de peste 8—9° eficacitatea acelorași insecticide a fost mult mai slabă, datorită condițiilor nefavorabile de migrare și hrănire a larvelor; mortalitatea a variat între 5 și 60%. La variantele cu tratamente la sămînță, eficacitatea insecticidelor experimentate a fost mai scăzută în comparație cu cea de la tratamentele la sol și după răsărire. * De asemenea s-a constatat că și adulții de Zabrus tenebrioides Goeze sînt sensibili la acțiunea insecticidelor, mai ales la tratamentele la sol sau cele după răsărire; fazele de intoxicație manifestîndu-se la adulți la 1—2 ore de la tratament. în ceea ce privește reducerea intensității atacului în cazul infestă- rilor puternice, cele mai bune rezultate s-au înregistrat la variantele cu tratamente la sol. Rezultate apropiate s-au obținut și la variantele cu tra- tamente după răsărire mai ales la cele cu două tratamente, urmînd apoi variantele cu tratamente la săn înță. Astfel, în variantele cu tratamente la sol, în experiențele de orien- tare, procentul de plante distruse de la 72 la martor (netratat) a ajuns între 1 și 9 (fig. 14), cel mai scăzut procent 1—3, s-a înregistrat la prepa- ratele Aldrin 20, Duplitox 5+3, Heclotox 3. De asemenea și în experien- țele pe suprafețe de producție s-a redus mult intensitatea atacului, de la 92 % plante distruse la martor între 3 și 7 % la loturile tratate cu He- clotox 3, Duplitox 5+3 și Aldrin 20 (fig. 15). La variantele cu tratamentele după răsărire, procentul de plante dis- truse, după cum reiese din figura 16, la variantele cu un tratament este cuprins între 4 și 29, iar la cele cu două tratamente- între 2 și 10 în com- eu/T.^ OZxowg %guepjoi^ gz'S wu.aexoi tatea și temperatura solului. w/fygz g Uhjpiaig £ eq/^SZ' C ’ OZUVPIV s s N O ' g+pxojudng O co gxojaq S s ey/19 s pzxoy;puri o * 112 PL0R1CA ;MANOLACHE și COLABORATORI 18 19 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI Șl COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 113 paratie cu martorul 70. Pe suprafețe de producție, prin aplicarea unui tratament după răsărire, . numărul de plante distruse s-a redus la 4 —25%față de martor, 90% (fig. 17). ■ . _ Producția de grîu, în experiențele de orientare ca și pe suprafețele de producție, este mult Ridicată față de martorul netratat. Unele variații care se observă între diferiții ani se datpresc condițiilor pedoclimatice din diferite Fig. 15. — Intensitatea atacului în expe- riențele de. combatere a larvelor de Za- brus tenebrioides Goeze pe suprafețe de pro- ducție prin tratamente la sol. Fig. 16. — Intensitatea atacului în experiențele de combatere a larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze prin tratamente după răsărire. Ă în variantele cu tratamente la sămînță, de Ia 72% plante-distruse la martor ajunge, în experiențele de orientare, între 17 și 24% (fig. 18), iar pe suprafețe de producție de la 83 % plante distruse la martor scade între 26 și 57 % în urma aplicării tratamentului la sămînță (fig. 19). Fig. 17. — Intensitatea atacului în experiențele de combatere a larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze prin tratamente după răsărire pe suprafețe de producție. Fig. 18.— -Intensitatea atacului în Fig. 19. — Intensitatea atacului în experiențele experiențele de combatere a larve- de combatere a larvelor de Zabrus tenebrioides lor de Zabrus tenebrioides Goeze Goeze pe suprafețe de producție prin tratamente’ prin tratamente Ia sămînță. la sămînță. . ■' ' ' \ '/ ■ • /„.j. > - • localități precum și atacului produs de boli (rugină, fuzarioză,, cum a fost de exemplu în anul 1961). - Cele mai bune rezultate'de producție, după cum reiese din tabelele nr. 1 și 2, s-au înregistrat la variantele cu tratamente la sol și la răsărire, 8 - c._5467 . 114 FLORICA MANOLACHE” și COLABORATORI 20 \ - - v ,"+'!-' "+ ’x ■• ''' ■ "" mai ales la cele cu două tratamente. în variantele cu tratamente la sămîn- ță, deși, producția a fost ridicată față de martor, totușia fost mai scăzută în comparație cu aceea a variantelor cu tratamente la sol și după răsărire. Astfel, în experiențele cu tratamente la sol, în anul 1958, la G.A.C. Valul-lui-Traian(reg. Dobrogea), s-au obținut în variantele tratate, între 1562 și 1 701 kg/ha grîu, în comparație cu mai torul 142 kg/ha. în anul 1959, la Valea-Lupului (reg. Iași), producția în variantele tratate a.fost cuprinsă între 1661 și 2 294 kg/ha, la martor fiind de 695, kg/ha, iar în 1960 (la Valea-Lupului) între 3 000 și 3 814 kg/ha, în comparație cu mări- torul 1 744 kg/ha (tabelul nr. 1). De asemenea, și în experiențele pe su- prafețe de producție, recolta de grîu la hectar este superioară martorului netratat. Astfel.lâ G.A.S. „I. L. Caragiale” — Lehliu în anul 1959, pe suprafața tratată, cu preparatele Heclotox 3, Duplitox 5 -{-3 (în canti- tate de 35—40 kg/ha), s-au obținut 2 048 și 2 115 kg/ha, în comparație cu martorul 408 kg/ha; în anul 1960, folosind în tratamente preparatele Heclotox 3 (30 kg/hă) și AIdrin 20 (20—25 kg/ha), producția a fost de - 3 412 și 3 564 kg/ha, față de martor 850 kg/ha, iar în anul 1961 în urma tratamentului cu Heclotox 3 (30 kg/ha, avioprăfuiri), producția a fost de 1830 kg/ha în comparație cu martorul 410 kg/ha. La G.A.C. Cucuteni — Iași, în anul 1961, prin aplicarea tratamentelor la sol cu Heclotox 3 și Duplitox 5 +3 (30 kg/ha) s-a obținut o producție de 1 723 și 1 776 kg/ha, față de martor .1120 kg/ha (tabelul nr. 2). în experiențele cu tratamente după răsărire, în anul 1958,1a G.A.C. Valul Jui-Traian, producția de grîu în variantele cu un tratament a fost cuprinsă între 1168 și 1 276 kg/ha, iar la variantele cu două tratamente între 1 234 și 1346 kg/ha, în comparație cu martorii 129 .și 145 kg/ha. în anul 1959, la Valea-Lupului, s-au obținut la variantele cu un tratament între 1504 și 1 889 kg/ha și la cele cu două tratamente între 1 723 și 2 035 kg/ha, față de martor 695 kg/ha, iar în anul 1960, la variantele cu un tratament între 2 570 și 3 680 kg/ha și la cele cu două tratamente între 2 700 și 3 8Q4 kg/ha, față de martor 1 744 kg/ha (tabelul nr. 1). Rezul- tate concludente s-au obținut și pe suprafețe de producție (tabelul nr. 2). Astfel, în anul 1959, la G.A.S. Dragalina — Ciulnița (reg. București), la variantele cu un tratament producția a variat între 1 924 și 2 500 kg/ha și la cele cu două tratamente între 2 141 și 2 675 kg/ha, în comparație cil martorul 508 și 550 kg/ha. în anul 1960^ la G.A.S. j,I. L. Caragiale”, la variantele cu un tratament s-au obținut între 2 112 și 2 699 kg/ha și la cele cu două tratamente între 2 148 și 2 842 kg/ha, iar la martor 710 kg/ha. La G.A.C. Cucuteni, în 1961, la varianta cu un tratament (He- clotox 3), s-au obținut 1 423 kg/ha iar la martor 689 kg/ha. în experiențele cu tratamente la sămînță (tabelul nr. 1), în anul ' 1958, la G.A.C. Valul-lui-.Traian,’s-au obținut între 1 015 și 1 096 kg/ha grîu, iar la martor 142 kg/ha; La Valea-Lupului în anul 1959, producția de grîu la variantele cu tratamente la sămînță-a fost cuprinsă între 1 379 și 1 619 kg/ha,. față de martor 695 kg, iar în anul 1960, a fost de 2 620 — 2 780 kg/ha, în comparație cu martorul 1 774 kg/ha. Martor (i HCH 1,5 HCH 3% HCH 3 % HCH 3°/ DDT 5% DDT 5°/ DDT 5°/ AIdrin 2( AIdrin 2( Martor ( HCH 3 °/ Lindan 2 AIdrin 3’ AIdrin 2> AIdrin 3! AIdrin 11 Martor ( HCH 1,5 HCH 1,5 HCH 3°/ Lindan’ 2 Lindan DDT 5 3 DDT 25 DDT 3, DDT 51 DDT 5 AIdrin 2 Chlordai Martor HCH 1,{ HCH 1,5 HCH 3° DDT 5°; DDT 5 3 FLORICA MANOLACHE' și COLABORATORI 20 es la cele cu două tratamente. în variantele cu tratamente la sămîn- i, producția a fost ridicată față de martor, totuși a fost mai scăzută parație cu aceea a variantelor cu tratamente la sol și după răsărire, istfel, în experiențele cu tratamente la sol, în anul 1958,1a G.A.C. ui-Traian(reg. Dobrogea), s-au obținut în variantele tratate, între i 1 701 kg/ha grîu, în comparație cu martorul 142 kg/ha. în anul a Valea-Lupului (reg. Iași), producția în variantele tratate a^fost să între 1661 și 2:294 kg/ha, la martor fiind de 695. kg/ha, iar în a Valea-Lupului) între 3 000 și 3 814 kg/ha, în comparație cu mar- 744 kg/ha (tabelul nr. 1). De asemenea, și în experiențele pe au- de producție, recolta de grîu la hectar este Superioară martorului bt. Astfel, lâ G.A.S. „I. L. Caragiale” — Lehliu în anul 1959, rafața tratată, cu preparatele Heclotox 3, Duplitox 5+3 (în canti- > 35—40 kg/ha), s-au obținut 2 048 și 2 115 kg/ha, în comparație •torul 408 kg/ha; în anul 1960, folosind în tratamente preparatele dx 3 (30 kg/hâ) și Aldrin, 20 (20—25 kg/ha), producția a fost de i 3 564 kg/ha, față de martor 850 kg/ha, iar în anul 1961 în urma entului cu Heclotox 3 .(30 kg/ha, avioprăfuiri), producția a fost :6 kg/ha în comparație cu martorul 410 kg/ha. La G.A.C.’Cucuteni , îh anul 1961, prin aplicarea tratamentelor la sol cu Heclotox iplitox 5 +3 (30 kg/ha) s-a obținut o producție de 1 723 și 1 776 față de martor 1120 kg/ha(tabelul nr. 2). a experiențele cu tratamente după răsărire, în anul 1958,1a G.A.C. ai-Traian, producția de grîu în variantele cu un tratament a fost ă între 1168 și 1 276 kg/ha, iar la variantele cu două tratamente 234 și 1346 kg/ha, în comparație cu martorii 129 și 145 kg/ha. 1959, la Valea-Lupului, s-au obținut la variantele cu un tratament 504 și: 1889 kg/ha și la cele cu două tratamente între 1 723 și cg/ha, față de martor 695 kg/ha, iar în anul 1960, la variantele cu ament între 2 570 și 3 680 kg/ha și la cele cu două tratamente între i 3 804 kg/ha, față de martor 1 744 kg/ha (tabelul nr. 1). Rezul- ncludente s-au obținut și pe suprafețe de producție (tabelul nr. 2). în anul 1959, la G.Ă.S. Dragalina — Ciulnița (reg. București), ntele cu un tratament producția a variat între 1 924 și 2 500 kg/ha - Le cu două tratamente între 2 141 și 2 675 kg/ha, în comparație ><3u il 508 și 550 kg/ha. în anul 1960; la G.A.Ș. j,I. L. Caragiale” mtele cu un tratament s-au obținut între 2 112-și 2 699 kg/ha și cu două tratamente între 2 148 și 2 842 kg/ha, iar la martor 710 La G.A.C; Cucuteni, în 1961, la varianta cu un tratament (He- >), s-au obținut 1 423 kg/ha iar la martor 689 kg/ha. i experiențele cu tratamente la sămînță (tabelul nr. 1), în anul b G.A.C. Valul-lui-.Traian, ’ s-au obținut între 1 015 și 1 096 kg/ha r la martor 142 kg/ha; La Valea-Lupului în anul 1959, producția la variantele cu tratamente la sămînță a fost cuprinsă între 1 379 kg/ha, față de martor 695 kg, iar în anul 1960, a fost de 2 620 — g/ha, în comparație cu martorul 1 774 kg/ha. / ? ! 1 Tabelul nr. 1 Rezultate de producție la experiențele de combatere?» larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze 7 '■ DĂ a 7 • • ■ 7 , 195.7-1958 G.A.C. 1958-1959 , ^^'19,59-1960' Cantitatea Valul-lui-Traian Valea-Lupului—Iași. <<, ^'kyâlea-Lupiilui —-Iași Varianta de insecticid kg/ha M ± m kg/ha % M ± m kg/ha vA? % * 3 ±M^m kg/ha °/ k /o • ' . 5 ■<■?■,. . ■ Tratamente la sol Martor (netratât) • , 142± 21 1 100 695±19 & 'A? « 100!V'+ 100 HCH 1,5 %y (Hortex, Merck) 50 1 1061+16 2?5-<_ 172 HCH 3%y (Heclotox 3) 30 . — .. - 2174+24 313 7 ■./3?800±47 218 HCH 3 %y (Heclotox 3) 40 1591± 98 1120 • — ; HCH 3%y (Heclotox 3) 60 , 1 562+ 94 tl 100 2 294±26 330'A 3'81’4 ±22 219 DDT 5% ± HCH 3 %Y» (Duplitox 5 + 3) 30 — ■ . —>■ 2 023+16 . ' 291 • •>?-3^4±30 214 DDT 5% + HCH 3%y (DUplitox 5 + 3) 40 1 622 ± 105 1 142 322 DDT 5% + HCH 3%y (Duplitox 5 + 3) ■60 .1 701± 42 1 197 2 236+10 T^3:790±36 210 Aldrin 20 % (Schering) 25 1 575± 62 1109 2 189±19 315 „ \ ?'?4i784±37 216 AJdrin 20% (Schering) V 50 1616+ 61 1138 —M — . 7 ' ■ ? ■ ' <■'.•? ? ■ ; Tratamente la sămînță s f A kg/100 kg sămînță 100 Martor (ne tratat) ’ MM . 142± 14 ioo: 695±19 100 A ^l'ț744±17 HCH 3 % Y (Heclotox 3) ~ ■ -1 • ,1 015+ 20 714 1 513 ±61 218 V. 2^14 ±38 ^'620 ±47 156 Lindan 20 % (Agronex, Cela) 0,200 — • 1 379±17 1 198 /' 150 Aldrin 37% (Aldrin-Saatpuder, Merck) 0,250 1 054± 23 742 '—' —. Aldrin 20% (Schering) 0,400 • — . 1 614±26 !ț^2.^Șp±:33 . 159 Aldrin 35% + Hg 2,6% (Aldrixin, Merck) 0,200 ■ — 1 619±11 233? ^§|g^+34: 153 Aldrin 17% + Hg 1,1% (Granadin, Schering) 0,225 ' 1 096± 30 771 v ?? — Tratamente după răsărire '7'. i' wlwbbOa l ?-^ 1 tratament Martor (netratat) ' / • / kg/ha 129± 21, 100 < 695 ±19 100' / ''1.744±47 100 HCH 1,5 %y (Heclotox 1,5) 30 . — ... 1 504+39 216 . / , 1 2 684±57 ’ ‘' 3;000+53 1'54 HCH 1,5 %Y (Heclotox 1,5) 60 - 1 195±178 926 1 752±61 252 172 HCH 3%y (Heclotox 3) ■ 30 1214 + 131 941 1 824 ±26 . 262' 7 . - .3 574 ±46 . 205 Lindan' 3 % (Lindatpx 3) 30 1.168+140 905 1 635 ±71 235’ < 2 £>44 ± 58 169 Lindan 20% emulsionabil (Lindatox 20) 6 1 238± 66 959 1 634±36 235 , 2.744±23 157 DDT 5 % (Detox 5) 30 1 233±92 955 1 692 ±63 243. 72 834±53 163 DDT 25% emulsionabil (Detox 25) 6 1 276±127 989 .. 1 563 ±50 225 2'570+27 147 DDT 3,5% +HCH 1,5 %Y (Duplitox 3,5 + 1,5) 30 1 178± 71 913 • ■-—• DDT 5% + HCH 3%y (Duplitox 5 + 3) ' 30 1 190±135 ' 922 1 889+73 ’ 272 — ■ —• ■ • DDT 5% + HCH 3 %Y (Duplitox 5 + 3) z 25 . — • +' . 7'— 1 —■ ■ ■, 3 680±83 211 Aldrin 20% (Schering) ' 1 .■ . ± + ; 20 1 238+ 53 959 1 883±46 271 , 3.630±33 208 Chlordan 6% (Cela) 50. 1 260± 32 976 — . — ' ?:± ; ' 7' ■ .■ 7 < ■./ LA/ . ■ 2 tratamente .? llezultatc de producție la experiențele de combatere a larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze pe suprafețe de producție 1958- -1959' i 1959- -1960; / 1960- -1961 ; 1960- -1961 . Varianta . Cantitatea de insecticid G.A.S. „L L. Caragiale”— \ Lehliu - G.A;S. „L L. Caragiale”— Lehliu G.A.S. „I. L. Caragiale” — , Lehliu ' h • G.A.C. Cucuteni — lași kg/ha producția kg /ha 0/ /o producția 'kg/ha % producția kg/ha 0/ /o producția / kg/ha —. 0/ /o Tratamer te lă sol ./ ' ■ .. >>/ Martor (netratat) ' HCH 3 %y (Heclotox 3) , HCH 3 %Ț (Heclotox 3) DDT 5 % + HCri 3 %y (Duplitox 5 + 3) DDT 5% + HCH 3% (Duplitox 5 + 3) AIdrin 20% (Schering) 35—40 > z - / 30 ț 35^40 ' 30 20-25 408 ' 2 048 2115 , 100 502 518 850 - 1 3 412 U ■ _ ' 3 564 100x 401 419 410 1830 . . 100 446 1 120 1 723 1 776 . T" . 100 154 158 ' ■ : kg/100 kg sămînță 1 Tratamente la Sămînță " ' 1 ■ Martor (netratat) < HCH 3 %Y (Heclotox 3) DDT 5% + HCH 3 %y (Duplitox 5 + 3) AIdrin 20% (Schering) 0,800— 1 0,800—1 . 0,4. ' . 408 1242; \ 1466 100 304 375 815 ■ 2030 2166 100. 249 265 V -' 410 883 ioo : 215 ■/ ■ /.y \ Tratamente: 1 trat iapă răsărire ament < ’ ‘ 1958- -1959 < , 1959- -1960 1960- -1961? ■ ■■ kg/ha G.A.S. q Ciul ,V \ ' ragalina— , oița G.A.S. „LI. Leii Caragiale” — liu 1 J G.A.C. C Ia .ucuteni — Și \ . , ■ ; / Martor- (netratat) HCH 1,5 %y (Heclotox 1,5) HCH 3 %y '(Heclotox 3) Lindan 3% (Lindatox 3) Lindan 20 % emulsionabil (Lindatox 20 %) DDT 5% (Detox 15) DDT 25 % emulsionabil (Detox 25) DDT 3,5% + HCH 1,5 %y (Duplitox 3,5+1,5) DDT 5% + HCH 3%y (Duplitox 5 + 3) DDT 5% + HCH 3%Y (Duplitox 5 + 3) AIdrin- 20 (Schering) , . Eka'tox 20 (Sandoz) ' 30 30 6 30 6 30 , \ 30 25 20 1,8 - 508 2 341 . x 2 316 1 924 2 050 2 241 2 400 2 366 2 408 2 500 2 358 ' 100 460 455 - . 378 406 480 472 465 474 1 492 . 464; / ' 710 2 568 2 507 2 392 2 112 - 2 637 2 699 100 362 '367 337 297 370 379 689 . ■ 1 423 1 1 1 1 1 1 1 1 g 1 1 g kg/ha 2 trai atrenle ■ > . Martor ‘(netratat) '^CH T,5%y (Heclotox 1,5) HCH '3%y (Heclotbx 3) Lihdah /3'% (Lindatox 3) Lindah 20?% emulsionabil (Lindatox 20) DDt 5 % (Detox 5) . DDT 25% emulsiopabil (Detox 25) y DDT 3,5 + HCH 1,5 %y (Duplitox 3,5 + 1,5) DDT 5% + HCH 3%y (Duplitox 5 + 3) DDT 5% + HCH 3 %y (Duplitox 5 + 3) AIdrin 20 (Schering) Ekatox 20 (Sandoz) ' 60 30 30 6 30 6 • 30 . 30 25 20 1,8 550 , 2 575 i 2 466 2 141 , 2 241 2 658 2 641 2 535 5 615 , 2 675 2 575 100 466 477 389 407 483 480 460 • 475 486 468 1 1 OO 1 1 1 “ 1 1 . / ... . • 00 • •*•*' M- bO 4^' o 100 368 ' 302 ’ 400 / • 1 . k ■■ / - ■ •- • r - - \ • 21 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 115 Pe suprafețe de producție (tabelul nr. 2), la G.A.S. „I. L. Caragiale” prin aplicarea tratamentelor la sămînță cu preparatele Heclotox 3, Du- plitox 5 -1-3, m anul 1959, s-au obținut 1 242 și 1 466 kg/ha grîu, în compa- rație cu martorul 408 kg/ha; în'anul 1960, producția a fost de 2 030 și 2 166 kg/ha față de martor 815 kg/ha, iar în anul 1961 de 883 kg/ha și la martor 450 kg/ha. Din analiza rezultatelor de producție, reiese că tratamentele de com- batere a gîndacului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze — sînt destul de rentabile. Diferența de producție obținută prin aplicarea tratamentelor întrece cu mult cheltuielile care se fac (costul insecticidelor și manopera). CONCLUZII în urma cercetărilor asupra biologiei, ecologiei și combaterii gînda- cului ghebos — Zabrus tenebrioides Goeze — efectuate între anii 1956 și 1961 în regiunile Dobrogea, București, Iași etc. s-a ajuns la următoarele concluzii: 1. Biotopul speciei Zabrus tenebrioides Goeze este situat în țara noastră între izotermele anuale de 11 —12°, 10—11°, 9 —10°, 8 —9°. 2. Dezvoltarea gîndacului ghebos este condiționată de factorii eco- logici. Apariția adulților în masă, prolificitatea femelelor, dezvoltarea em- brionară, dezvoltarea larvară, migrarea, hrănirea larvelor etc. se efec- tuează normal cînd temperatura trece de 7 —8° și umiditatea solului este cuprinsă între 21 și 30%. — Adulții apar cînd grîul este în faza de lapte sau ceară. Diapauza estivală durează între 40 și 60 de zile, prelungindu-se în anii excesiv de secetoși. — Copulația și ponta încep în a doua — a treia decadă a lunii au- gust sau prima decadă a lunii septembrie. Ponta este în legătură cu tem- peratura și umiditatea solului. Numărul total de ouă depus de o femelă, în laborator, la temperatura medie de 18 —24° și umiditatea solului de 26 — 28%, a variat între 21 și 242 ; la aceeași temperatură, însă la umiditatea solului de 12—14%, a oscilat între 1 și 19. — Durata incubației, în natură, la temperatura medie de 16 —20° și umiditatea solului de 22%, a fost de 14—20 de zile, iar în laborator, la umiditatea solului de 26—28% și temperatura de 22—24°, de 10 — 11 zile. — întreg stadiul larvar durează în natură între 6 și 8 luni. La temperaturi scăzute, sub 3 —4°, larvele se retrag la adîncimea de 20—40 cm. în timpul iernii, cînd temperatura trece de 3—4°, larvele se hrănesc. — Durata stadiului prenimfal la temperaturi de 18 —24° și umidi- tatea solului de 26—28% este între 12 și 20 de zile, iar a stadiului nimfal între 14 și 18 zile. în natură, stadiul prenimfal începe obișnuit din luna aprilie, iar cel nimfal din luna aprilie-mai. 116 FL.ORICA MANOLACHE și COLABORATORI 22 Principalele plante de hrană ale adulților și larvelor sînt grîul, orzul și secara. în lipsa acestora se hrănesc cu diferite graminee cultivate sau r spontane. / ' 3. în combaterea larvelor de Zabrus tenebrioides Goeze pe cale chi- mică, optimul de eficacitate a insecticidelor s-a constatat cînd în sol, pînă la adîncimea de 10 cm, umiditatea a fost între 21 și 30% și temperatura de peste 8—9°, condiții care favorizează migrarea și hrănirea larvelor.La o-umiditate mai scăzută, între 13 și 16%, eficacitatea insecticidelor a fost mult redusă. în condiții ecologice optime, cel mai ridicat procent de mortalitate a larvelor, 81—100, s-a înregistrat la preparatele AIdrin 20 (Schering), Dieldrin 2,5 (Merck), Heclotox 3, Duplitox 5+3, Chlordan 6% (Cela), Ekatox 20 (Sandoz); urmează apoi preparatele: Duplitox 3,5 +1,5, Detox 5, Detox 25, Lindatox 3, Lindatox 20, Hortex 1,5% (Merck). O eficacitate mai slabă, s-a observat la preparatele folosite la tratarea se- z minței: Agronex (Cela), AIdrin (Saatpuder-Merck), Aldrixin (Merck), Granadin (Schering), Heclotox 3, AIdrin 20 la care mortalitatea larvelor a variat între 43 și 50%. z Cantitatea de insecticide necesară în combatere, după cum reiese din experiențele efectuate pînă în prezent este următoarea r ' în tratamentele la sol: AIdrin 20, în cantitate de 20—25 kg/ha, Heclotox 3, 30—35 kg/ha, Duplitox 5+3, 30 kg/ha, Chlordan 6%, 50 kg/ha etc. în tratamentele după răsărire, din prima categorie ca eficacitate preparatele : AIdrin 20, în cantitate de 20 kg/ha, Dieldrin 2,5%, 25kg/ha, Heclotox 3j 30 kg/ha, Duplitox 5+3, 25 kg/ha, Ekatox 20, 1,8—2 1/ha, iar din a doua categorie ca eficacitate preparatele: Duplitox 3,5+1,5,30 kg/ha, Detox 5,30 kg/ha, Detox 25 emulsionabil, 6 l/ha, Lindatox 3, 30 kg/ha, Lindatox 20 emulsionabil, 6 1/ha. în tratamentele la sămînță, cantitatea de insecticid necesară la 100 kg sămînță este : la AIdrin 20, de 0,400 kg^ la . Heclotox 3 și Duplitox 5+3 de 0,800—1 kg, la AIdrin-Saatpuder de 0,250 kg, la Aldrixin de 0,200 kg, la Granadin de 0,225 kg. , în ceea ce privește reducerea intensității atacului și producția la hectar, s-au obținut rezultate bune în cazul infestărilor puternice la variantele cu tratamente la sol înainte de însămînțare și la cele cu 1—2 tratamente după răsărire : un tratament aplicat la semnalarea primelor plante atacate (1—5%0 plante atacate), iar al doilea la interval de 7 —15 zile. Tratamentul ăl doilea se aplică numai cînd atacul continuăm Tratamentele la răsărire trebuie executate cînd’umiditatea solului pînă la adîncimea de 10 cm trece de 21% și. temperatura este de. peste 7—8° (în perioada de migrare și hrănire activă a larvelor). Variantele cu tratamente la sămînță, folosind preparatele arătate, ' se clasifică în urma tratamentelor la sol și după răsărire. în cazul apari- ției atacului în culturile cu tratamente aplicate la sămînță, se vor efectua tratamente după răsărire. \ ' 23 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS 117 nsyHEHHE Enojior™ h EKOJiomn xjieehoh jKymEJinubi ZABRUS TENEBRIOIDES GOEZE H EOPLEA C II EH PE3IOME HccjiexoBaHHH no BByuennio bnoaioran n OKOJiornn xjieOncii ntyîKe- jimum —‘ Zabrus tenebrioides Goeze n Mep 6opb6hi c nefi nponsBojtnjincb HayuHo-nccjie^oBaTejibCKUM MHCTMTyTOM cejibCKoro xosniicTBa b coTpya- miuecTBe c ArponoMnuecKMM HHCTBTyTOM mm, HnKOJiae EBjiuecny b 1956— 1961 rr. b .HoGpyflîKCKoii (rocxos Bajiyji-jiyii-TpaHii), ByxapecTCKcii (roc- xo8 mm. ML JL KapaflMîăjie b Jlexjmy, tocxob /tparajinna b Hyjibnnue, rocxos EpaneniTb, oOpasuosan ^)epMa Eonnca ArponoMnuecKoro MHCTMTyTa mm. HMKOJiae EBJiuecKy), HccKcii (OnbiTnan c.-xos. Casa Bajm-JIynyjiyii, K0JIX03 KyKyTenb) n Epyrnx oCjiacTflx. B PHP Omotoh BM^a Zabrus tenebrioides Goeze pacnojiowii MeSKjțy ro^oBbiMn nsoTepMaMM b 11—12° G, 10—11°G, 9—10°G m 8—9°C. PasBMTMe xjieGnoâ n^yatejinubi' oSycjioBJiHBaeTCH 3KOJiorHuecKMMH ^aKTopaMM. MaccoBHfi: JieT HîyKOB (oceHbio), njionoBMTOCTb caMOK, 3M- OpMonajibHoe n jinwHOHHoe paBBMTMe, MMrpauHH n nuTaHne jimumhok n npou. npoBCxojUHT nopMajibno npn TeMneparype houbh, npeBHinaionțefi 7—8°G m ee EjianuiocTn MesKjțy 21—30%. HeTHHM nnanaysa hjimtch 40—60 ^neii, npnueM b ocoGenno sacym- jmBMe roflbi ona.yjțJiMHHeTCH. K cnapuBanHio m niinenjia^Ke jKyKM npncTy- naiOT bo 2-fâ mjim 3-ii flena^e ceHTnSpn Mecnița. BfineKjiaflKa sacncMT ct TGMnepaTypbi n BJiaîKHOCTB nouBM. Tan, b jiaOopaTopnbixycjiCBMnx ot'mee KOJiuuecTBO hmu, oTjioîKeHHMx oflHcii caMKcii npn cpejțnnx TeMnepaTypax MeîKjțy 18 n 24°G n npn BJiasKHocTH houbh b 26—28%, KOJieSajiocb ot 21 flo 242, a npn BjiaîKHocTM houbh b 12—rl4% — ot 1 jțo 19 (pnc. 3). IIpojioJiîKBTejibHOCTb MHKyOauMM b nojie npn cpejțnecyTO uncii TeM- - neparype b 16—20°C n BJianmocTn houbh b 22% paBHHjiacb 14—20 ahhm; IIoJinaH npoflOJiîKMTejibHOCTb jimuhhouncii cra^nn b ecTecTBenuLix ycjio-. bmhx KOJieOjieTCH ot 6 ho 8 MecjnțeB. B jraOopaTopHbix ycjioBnnx npn reMnepaType b' 18—24°G_n BJiaîKncCTM houbh b 26—28% I jinuMnouiiMiî - BospacT fljinjicn 10—16 ănefi, II jinunHOUHMh BospacT ajiujich 11—17 ^neii, III — ot 15 ji;o 22 jțnefi. ' ' ,v- - Ilpn țreMnepaTypax hmjkc 3—4°C jimumhkm npeKpaiuaioT iniȚarbCH n yxoflHT b nouBy na rjiyOMny 20—40 cm. IIpofțojiMțnTeJTbHOCTb CTajum KyKoaiKH npn cpeanecyTouHbix -tgm- nepaTypax B 18—22°G m npn BJiaîKHOCTM nouBbi b 22—26% paBHHjiacb / 14—18 flHHM. , ' ' Ilpn XMMnuecKoii 6opb6e c jinuMHKaMn^onTMMajibHaH 9(ț$eKTUBH0CTb'*- nnceRTHUMflOB naOjnofl8Jiacb Torjța, nor^a BJiaîKHccTb nd'uBH nar rjiy6nHe 10 cm paBHHjiacb 21—30%, a TeMneparypa exe npeBBiinaJia 8—9°C; npn BJiaiK- FLORICA MANOLACHE ți COLABORATORI 118 OB'bHGHEHHE PHCYHKOB Puc. Goeze. Puc. Pnc. Puc. Pkc. Puc. HOCTM UOUBH OT 13--16% O$$eKTHBHOCTI> MHCeKTUIțnflOB CHJIBHO CHHÎKaJiaCh (puc. 13). B onTMMajibHux aKOJioruMecKBx ycJioBiiHX HanGoJiMimii npoițeHT CMepTHOGTH y jibumhok Ha6jnojțajrcH npn npMMeHeHMM npenapaTOB Aji^pnn 20 (IIIepiiHra), Jțnajiflpnn 2,5% ($npMa MepK), Tcrjiotokc 3 (oTenecTBennMâ npenapaT),'ĂynjiHTOKc 5-}-3 (oTe^ecTBenubiâ: npenapaT), Xjiopjțan 6% ($npMa Lțejia) n OnaTOKc (0npMa Can^os). Cxonnyio a$$eKTHBnocTB nona- BajiH TaKîKe npenapaTH JțyujmTOKC 3,5 4- IA JteTOKC 25 gJia 3Myju»cnii, JlnjțaTOKc 3, tUn^aTOKC 20 aMyjibcnii (bcc npenapTM oTeneCTBeaHLie). Hto KacaeTGH CHnîKeHMH hbtchcmehocth nHEasHn n noBunieHHfl ypo>Kafl c reKTapa nyTCM npMMeHeHBH xMMBuecKBx o6pa6oTOK, to Han- jiyumne peByjibTaTEi 6mjib nojiyneiiM b cjiynanx BHTeHCBBnocTB/ BHBaaBB b BapnanTax c ripeflnoceBHMM BiiecenBeM npenapaTOB b nouBy b b Bapnan- Tax c 1—2 xnMunecKUMH^ o6pa6oTKaMM nocjie noflBJienBH bcxohob, npnueM nepsan oSpaSoTKa nponsBo^BTCH npn oOnapyîKeHBB nepBLix nospeîK-' jțenHLix pacTenaft (1—5%) b nepnon Mnrpaițnn jinynnoK, a BTopan •— x-' aepes 7—15 ^iiefi (TaOjiBițjM 1 n.2 h pnc. 14, 15, 16, 17).1 BapBanTH c npo- TpaBJUîEanneM ccmhh, nasmae Bce îkg jiyaniBe peEyjibTaTbi, neM kohtpojiet nue, KJiaccn^MițnpyiOTCH nocjie npyrnx BapnaHTOB, Tan nan, no cpaBnenaio c hbmb, flajm Cojiee cjiatue poyjibTaiM (TaOjiBițM 1h 2 pnc. 18 b 19). XnMnnecKne Mepbi 6opb6bi c BpejțBTejieM onasajincb ROCTaTonno BEirOHHUMM B OKOHOMUHeCKOM OTHOUieHBB. Puc. 1. — Apeaji pacnpocTpaneHHH xJieGnofi HcymejiHițM. Zabrus tenebrioides Goeze. Phc; 2. — XaieOnan myțKCJiHița Zabrus tenebrioides Goeze, coOpaHiiafi Ha thjkc- jihx noqaax noBumemiofi BJiaHHiocTH. < Phc. 3.— AfinaZabrus tenebrioides; Goeze. Phc. 4.—AfineKJiajțKa HcyHteJiMHH Zabrus tenebrioides Goeze b saBHCHMOCTH ot BJia>KHOCTH HO IBM. 5. — 3epna nmenHițH, noBpejKjțeHUbie bbpocjihmh MtyKaMH Zabrus tenebrioides 6. — AmeHHița, noBpemjțeHnaH BBpocjiMMH jKyKaMH Zabrus tenebrioides Goeze. 7. — 3epiia KyKypysM, noBpeîKfteHHbie myjKejinițeft Zabrus tenebrioides Goeze, 8. — Kyuypyaa, nocpem^CHuaH JuinHunaMB Zabrus tenebrioides Goeze. 9. — Amenința, noBpemjțeHHan jmmiHKaMH I BospacTa Zabrus tenebrioides Goeze. 10.—Amenința, nospeamen nan aMHMHKaMM II h III BOspacTOB Zabrus tene- brioides Goeze. - ....... Puc. 11. — JIhhhhka Zabrus tenebrioides Goeze, napasHTMpyeMaa bhrom Beauveria bassiana Vuill. <. Puc. 12. — Bapocnan HtyjKejinița Zabrus tenebrioides Goeze, napasHTHpyeMan bhrom Beauveria bassiana Vuill. - Pnc. 13. — 3(6$eKTMBHocTb nnceKTHițnjțOB npn 6opb6e c jnnmnKaMn McyHîeJiHițu Zabrus tenebrioides Goeze b saBHCHMOCTH ot BJiamHOCTH HTCMnepaTypbi nouBti, Pnc. 14. — AnTencnsHocTb nopajKCHHH b ontiTax no CoptCe c JiHHHHKaMH myme- nuițM Zabrus tenebrioides Goeze nyTCM XBMnuecKOfi oSpafîoTKH nouBH. Pnc, 15.— MHTeHCHBHOCTB nopameHMH b onunax no 6opb6e cMHHHHKaMH Zabrus tenebriodes Goeze na nponBBOțțCTBeHHMx nocesax nyTeM XHMHHCCKOfi oOpaOoTKH nomna. Pnc. 16. — HHTencuBHOCTb nopajKennH b ontiTax no 6opb6e c.JiHmiHKaMH Zabrus tenebrioides Goeze nyTeM npHMCHCHHH nocjie BCXojțOBMx xbmhhcckhx o6pa6oTOK. 24 25 ASUPRA BIOLOGIEI, ECOLOGIEI ȘI COMBATERII GÎNDACULUI GHEBOS .119 Pnc. 17. — MHTencHBHOCTb nopameHna npn GoptOe c nHHHHKaMH Zabrus tenebrio- ides Goeze na nponsBOțțcTBOHHbix nocesax nyTeM npnMeneHHH noeJieBexojțOBHX xhmh- HCCKBX 06pa60T0K. Pnc. 18. — AHTencHBHOCTb nopameimn b ontiTax no 6opb6e c JinqnHKaMH Zabrus tenebrioides Goeze nyTeM npoTpaBJiHBannH ccmhh. Puc. 19. =— MiiTeHCHBHOCTb nopajKCHBH npn 6opb6e c JiMHBHKaMn Zabrus tenebrio- oides Goeze na npoiiSBOjțCTBCHHbix nocesax nyTeM npoTpaBJiBBaHHH ccmhh. RECHERCHES SUR LA BIOLOGIE, L’^COLOGIE ET LA LUTTE CONTRE LE ZABRE ZABRUS TENEBRIOIDES GOEZE * RfiSUMfi Les recherches sur la biologie, IVcologie et la lutte contre le Zabre — Zabrus tenebrioides Goeze — ont etd effectu^es par l’Institut de Re- cherches Agricoles en collaboration avec l’Institut Agronomique «N. Băl- cescu», entre 1956 et 1961, dans les regions : 1) Dobrogea (Exploitation agricole collective Valul-lui-Traian); 2) Bucarest (Exploitations agricoles d’Etat «I. L. Caragiale» — LchliuetDragalina — Ciulnița, Exploitation agricole collective Brănești, Ferme Băneasa de; l’Institut Agronomique «N. Bălcescu»); 3) Jassy (Base experimentale agricole Valea-Lupului, Exploitation agricole collective Cucuteni), etc. Le biotope de l’esp^ce Zabrus tenebrioides Goeze est situ^, dans la R. P. Roumaine, entre les isothermes annuelles de 11—12°C, 10—11°C, 9—10°C, 8—9°C. Le developpement du Zabre est conditionn6 par les facteurs eco- logi ques. L’apparition en masse des adultes (en automne), la prolificite des femelles, le developpement embryonnaire, le developpement larvaire, la migration et la nourriture des larves, etc. ont et6 normaux, lorsque la temperature du sol a ddpasse 7 —8°C et l’humidite du sol a 6t6 comprise entre 21 et 30°C. . La diapause estivale dure entre 40 et 60: jours ou plus longtemps au cours des annees excessivement seches. La copulation et la ponte com- mencent â partir de la 2^ — 3e decade du mois de septembre. La ponte est en fonction de la temperature et de l’humidite du sol. Aussi, lemombre total des oeufs deposes par une femeile a-t-il varie, au laboratoire, entre 21 et 212 ă des temperatures moyennes comprises entre 18 et 24°C eț' a une humidite du sol allant de 26 .a 28% et entre 1 et 19, ă une humidite du sol allant de 12 ă 14% (fig. 3). j La duree de l’incubation au champ a une temperature moyenne de 16 ă 20°C et ă une humidite du sol de 22% a ete de 14 a 20. jours. La duree totale du stade larvaire dans le milieu naturel est de 67 a 8 ■mois.' En conditions de laboratoire, ă une temperature de 18 a 24°C et ă une humidite, du sol de 26 a 28%, le Ier stade larvaire a dure de 10 a 15 jours; le IIe stade de 11 â 17 jours ; le III®, de 15 ^ 22 jourș. 120 FLORICA MANOLACHE ?i COLABORATORI 26 Ă des tempdratures basses — au-dessous de 3—4°C, les larves ces- sent de se nourrir et se retirent ă une profondeur de 20 ă 40 cm. La duree de la nymphose â des temperatures moyennes de 18 â 22°C et ă une humidit^ du sol de 22 â 26 %, a 4t£ de 14 ă 18 jours. En ce qui concerne la lutte chimique contre les larves on a constata que l’efficacitd des insecticides a £te maximum lorsque l’humiditd du sol, jusqu’ă une profondeur de 10 cm, a ete comprise entre 21 et 30% et la temp^rature d^passe 8 —9°C; ă une humidit^ du sol allant de 13 ă 16%, l’efficacit4 des insecticides est beaucoup moindre (fig. 13). En con- ditions ^cologiques optimales, le plus haut pourcentage de la mortalit6 chezleslarvesadt6 not^ lors de l’emploi des produits Aldrin 20 (Schering), Dieldrin 2,5% (Merck), Heclotox 3 (indigene), Duplitox 5+3 (indigene), Chlordan 6% (Cela), Ekatox 20 (Sandoz). On a £galement constată une efficacite semblable avec les produits Duplitox 3,5+1,5, Detox 25 pour ^mulsions, Lindatox 3, Lindatox 20 pour dmulsions (produits indigenes). Dans le cas des invasions fortes, les meilleurs r^sultats en ce qui concerne la reduction de l’intensite de l’attaque ainsi qu'une hausse de la production par hectare, ont obtenus par le traitement du sol avant le semis et par l’application de 1 ă 2 traitements apres la lev^e : le premier, lors de l’attaque des premieres pîantes (1— 5%0) au cours de la p^riode de migration et de nourriture des larves, et le second, apres un intervalle de 7 ă 15 jours (tableaux 1 et 2; fig. 14, 15, 16, 17). Quoique le rendement obtenu dans les variantes comportant le trai- tement des graines ait 6t6 plus riche que celui de la variante temoin, ce traitement se classe apres les autres (tableaux 1 et 2; fig. 18, 19). La lutte chimique contre le Zabre s’est averee assez rentable. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Aire de rdpartition du Zabre — Zabrus tenebrioides Goeze. Fig. 2. — Zabrus tenebrioides Goeze collecte sur des sols lourds et â humiditd ălevăe. Fig. 3- — CEufs de Zabrus tenebrioides Goeze. Fig. 4. — Ponte chez Zabrus tenebrioides Goeze, en fonction de l’humidită du sol. Fig. 5. — Grains de ble attaquăs par des adultes de Zabrus tenebrioides Goeze. Fig. 6. — attaque par des adultes de Zabrus tenebrioides Goeze. Fig' 7. _ Grains de maîs attaques par Zabrus tenebrioides Goeze. Fig. 8. — Maîs attaquă par des adultes de Zabrus tenebrioides Goeze. pjg. 9.___________Ble attaque par des larves de Ier stade de Zabrus tenebrioides Goeze, Fig. 10. — Ble attaque par des larves de IIe et IIIe stade Zabrus. tenebiioides Goeze. Fig. H. — Larve de Zabrus tenebrioides Goeze parasitâe par Beaiweria bassiana Vuill. Fi(J)eKmuayna CCCP. n'epenoHwmoKpbiJibie ccm. Braconidae, Mocnna- JleHMHrpajț, 1936, V, 2. . ' 10. — mi JI. B., HJIABUJlBlimKOB H. H. M coTpyp;., Bpedumejiu Jieca (CnpaeouHUK), MocKBa — JleHiinrpas, 1955, II» 2. Barbet A., Trăita d’Entomologie forestiere, Paris, 1925, ed. a H-a. 3. rvCEB B. H. h PUMCKim-KOPCAKOB M. H., Onpedejiumejib noepeotcdeHuu jiecHbix u deKopamueHbix depeebee u KycmapnuKoe eeponeucKou uacmu CCCP, MocKBa — JleHBHrpaH, 1951. 4. HjibMHCKHIÎ A. H., Onpedejiumejib nityeKJiadoK, jiuuuhok u KynoJioK HaceKOMbix eped- Hbix o jiecHOM xosjiucmee, MocKBa — JleHniirpaji, 1948. 5. Kuhnt P., Illustrierte Bestimmungs-Tabellen der Kăfer Deutschlands, Stuttgart, 1913. 6. NCsslin O. u. Rhumbler L., Forstinsektenkunde, Berlin, 1927, ed. a IV-a. 7. Panin S. și Săvulescu N., Coleoptera Cerambycidae, în Fauna R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., București, 1961, X, 5 8. Reitter Ed., Bestimmungs-Tabellen der europăischen Coleopteren Byrrhidae (Anobiidae) tind Cisidae, Verhandl. des naturf. Vereins in Brunn, 1901, XL, 47. 9. — Fauna Germanica (Die Kăfer des Deutschen Reiches), Stuttgart, 1911, III; 1912, IV ; 1916, V. 10. SCHMTSCHECK ER., Die Bestimmung von Insektenschăden im Walde nach Schadensbild und Schădling, Hamburg — Berlin, 1955. 11. Schwerdtfeger FR., Waldkrankheiten, Hamburg — Berlin, 1957, ed. a Il-a. RECENZII AL. V. GROSSU, Fauna Republicii Populare Romtne. Moluscă — Bivalvia, Ed. Acad, R.P.R., București, 1962, voi. III, fasc. 3, 426 p. Recent a apărut volumul Moluscă — Bivalvia din „Fauna R.P.R.” de Al. V. Grossu, Volumul, editat în condiții grafice deosebite, este ilustrat cu numeroase desene în mare parte originale. Lucrarea are marele merit de a descrie pentru prima dată în țara noastră toate bivalvele de pe teritoriul R.P.R. și litoralul romînesc al Mării Negre, punînd astfel la dispoziția specia- liștilor date morfologice, sistematice ecologice, biologice, zoogeografice și filogenetice. Volumul Bivalvia, folosind criteriile stabilite pentru „Fauna R.P.R.”, tratează vastul material pe unități sistematice, dar care corespund și marilor unități ecologice, grupele Unionacea, Sphaeriacea și Dreissenacea, Limnocardiidae fiind de apă dulce și salmastră iar celelalte marine. într-o mare măsură volumul Bivalvia răspunde și la o veche doleanță a.cercetătorilor de a cuprinde date mai numeroase privind formele fosile și subfosile. în acest sens autorul intro- duce descrierea unor specii cunoscute deocamdată doar subfosile, dar a căror cunoaștere este necesară înțelegerii evoluției bazinului respectiv (cazul unor specii de Dreissena, Corbicula, Limnocardiidae). După cum se remarcă și din numele de clasă la care se fixează, autorul folosește drept criteriu sistematic în primul rînd caracterele cochiliei, care pot fi urmărite atît la speciile fosile cît și la cele actuale. în felul acesta se utilizează sistemul de clasificare introdus de . J. P i v e- t e a u care cuprinde patru ordine dispuse în subordine, suprafamilii și familii și care are marele avantaj de a urmări în mod evolutiv grupul bivalvelor. Deși principalul criteriu rămîne cel al cochiliei (și în primul rînd dentiția) în delimitarea grupelor intervine și o serie de alți factori morfologici 'cum ar fi branhia, mantaua, piciorul etc. în delimitarea grupelor sistematice mai mici se folosește în continuare sistemul introdus de Thiele. Volumul Bivalvia este conceput în două părți principale. în prima parte, cea generală, care cuprinde peste 100 de pagini, se face istoricul cercetărilor, insistîndu-se asupra situației din țara noastră. O mare parte se rezervă descrierii morfologiei externe în care se dau amănunte practice ce servesc la determinarea scoicilor și care se fac la un ni vel accesibil tuturor. Partea generală mai cuprinde capitole privitoare la organizația internă, reproducere și dezvoltare, ecologie, paleontologie și filogenie, răspîndire geografică și importanță economică. Ca și restul lucrării, partea generală este bogat ilustrată cu desene de înaltă ținută artistică și științifică. Cum' este și firesc pentru o lucrare de faună partea cea mai mare (peste 300 de pagini) este consacrată laturii sistematice. Clasa Bivalvia este împărțită în 4 ordine : Taxodbnta, Dyso- donta, Preheterodonta și Heterodonta. Ordinul Taxodonta cuprinde un grup vechi de bivalve apărute încă din cambrian și repre- zentat în fauna țării noastre printr-o singură specie : Arca (Arcopsis) lactea L. și aceasta negăsită încă vie pe coastele romînești ale Mării Negre. 150 RECENZII 2 3 RECENZII 151 Ordinul Dysodonta (cunoscut și sub numele de Anisomyare) cuprinde de asemenea forme vechi apărute încă din carbonifer și reprezentate în fauna noastră prin familiile Mytilidae, Pectinidae și Ostreidae. Ordinul Prehelerodonta cuprinde bivalve de apă dulce și salmastră apărute din devonian și reprezentate la noi printr-o singură familie, Unionidae. Cea mai mare parte din lucrare revine ordinului Heterodonta de altfel cel mai bine repre- zentat în fauna .țării noastre. Acest ordin foarte vast, cuprinzînd trei subordine {Heterodonta s. str., Adapedonta, Anomalodesmata), apare mai tîrziu în era terțiară, avînd reprezentanți atît în apele continentale cît și în cele marine. Dintre aceste subordine cel mai restrîns este Anoma- lodesmata (syn. Septibranchia) cu o singură specie : Thracia papyracea Poli. Dispunînd de un material foarte bogat și variat autorul a utilizat criteriul populațiilor de bivalve în noua delimitare a speciilor și varietăților, precizînd în felul acesta unele probleme ale sistematicii moderne. G. Baltac B. T. TEI1HEP h H. II. HAYMOB, M'jieKonumaMiyue CoeemcKoeo Comsa. napHOKonbim- nue u HenapHOKonumHbie {Mamiferele Uniunii Sovietice. Paricopitatele și Imparicopi- fatele), BbicmaH niKOJia,. MocKBa, 1961, voi. I, 776 p. La marele opere asupra mamiferelor U.R.S.S., ca aceea a Iui S. Ognev {Mamiferele Uniunii Sovietice și ale țărilor învecinate 1928—1950), N. A. Eobrinski, B. A. Kuznețov și A. P. Kuziakin {Determinatorul Mamiferelor din U.R.S.S., 1944), ori volumele publicate de Academia de Științe a U.R.S.S., ca de pildă cele ale lui B. S. Vinogradov și I. M. Gromov {Rozătoarele din U.R.S.S., 1952), G. A. Novikov {Carnivorele din U.R.S.S., 1956), se adaugă în continuare monumentala lucrare a mamalogilor sovietici V. G. Heptner și N. P. , Nau- mov, asupra Mamiferelor Uniunii Sovietice, în 3 volume. Primul volum {Paricopitatele și Periso- dactilelc) a și apărut în 1961. După cum rezultă din primul volum este vorba de o prezentare succintă și esențială a mamiferelor din U.R.S.S., dîndu-se o deosebită importanță răspîndirii geografice și raporturilor cu condițiile de viață de pe întinsul și variatul teritoriu al Uniunii Sovietice. Lucrul acesta prezintă o deosebită importanță iar autorii, unul zoogeograf de seamă, care a publicat un tratat de zoogeografie, celălalt un mare ecolog, care a publicat și un tratat de ecologie ce s-a tradus și în limba romînă, sînt cei mai indicați ca să scrie o a‘semenea operă, în ceea ce privește afirmația că este vorba de o prezentare succintă, trebuie să adăugăm că totuși volumele cuprind un spațiu grafic mare. în acest volum sînt descrise toate speciile ordinelor mai sus indicate, inclusiv cele care au dispărut, dar care în timpurile istorice mai vechi sau mai noi au trăit în limitele U.R.S.S. Glasificația folosită de autori este în genere cea a lui G. G. Simpson (1945), considerată ca cea mai nouă și mai completă, avînd incluse și formele fosile.' Caracterizările grupelor sînt redactate după același autor. Aceste caracterizări sînt scurte și se referă la întregul grup. Partea morfologică se reduce la diagnoză. Autorii au acordat o atenție deosebită componen- ței grupei, legăturilor ei sistematice și locului formelor din U.R.S.S. în fauna mamalogică a. pămîntului. Datele paleontologice sînt în genere după materialul lui Simpson (1945). Descrierea speciilor este redactată după un plan unic, cu excepția unor specii dispărute. La descrierea speciilor s-a acordat o atenție deosebită răspîndirii geografice a acestora și biologiei, mai ales ecologiei lor, precum s-a arătat. Arealele speciilor sînt prezentate în formă generalizată, dîndu-se de obicei numai limitele, ca rezultat al analizei critice a materia- lelor deja existente — și indieîndu-se principalele puncte de reper la limitele arealelor. La baza descrierii stă arealul reconstituit (,,restabilit”). în limita posibilităților, autorii urmăresc și dinamica arealului, de-a lungul timpului istoric, deoarece fără reconstituirea arealului în trecut nu pot fi înțelese arealul de astăzi și nici complexele faunistice actuale. Aceasta cu atît mai mult cu cît arealele actuale, luate în afara perspectivei istorice, dau adesea imagini denaturate asupra speciei din punct de vedere zoogeografie și ecologic, ca și al aspectului actual al faunei.. Lucrul acesta este necesar și prezintă o mare importanță practică, deoarece arealul reconstituit servește drept cea mai bună bază pentru luarea măsurilor practice (aclimatizare, reaclimatizare, Impopulare etc.). Răspîndirea geografică a paricopitatelor și imparicopitatelor este dată foarte amănunțit, însă schimbările în timp și spațiu ale arealelor respective n-au putut fi urmărite și descrise, în cele mai numeroase cazuri este dată răspîndirea cea mai largă a speciei, fie numai într-o anumită perioadă de timp, fie în general. în cazurile însă în care arealele au suferit modificări importante, ce depășesc oscilațiile obișnuite ale limitei arealelor, aceste modificări au fost urmărite și descrise cît mai complet cu putință. Fenomenele respective prezintă un interes foarte mare din punct de vedere teoretic și practic. în ceea ce privește arealele din pleistocen, ele reprezintă numai însemnări generale. Toate hărțile arealelor, publicate în această vastă lucrare, sînt originale și alcătuite după materialul cules pentru ediția de față. Arealele generale sînt date mai schematic și de asemenea reconstituite după marele număr de lucrări folosite ca și după informările unor savanți de renume mondial. Numărul hărților publicate în acest volum este de 79, întocmite la diferite scări și în mai multe sisteme de reprezentare cartografică (limite, simboluri, mixte). Toate sînt interesante iar unele dintre ele sînt excepționale din punct de vedere științific și practic (de pildă fig. 72, de la p. 232, ce reprezintă răspîndirea de altă dată a elanului în Caucaz, cu vetre în care au fost găsite cranii, resturi din sec. VII —XIII și IV —I în e.n., resturi din paleoliticul superior, căile de migrație, reprezentate prin săgeți etc., ori fig. 109, de la p. 341, cu direcțiile migrațiilor de toamnă ale renului și raioanele arctice’și subarctice ale U.R.S.S., spre locurile de iernare, sau fig. 120, p. 384, cu arealul reconstituit al iacului; fig. 123, p. 392, cu răspîn- direa zimbrului în U.R.S.S., în sec. XII, XV — XVI în parte XVII, sec. XVII XVIII etc.). Caracterizările morfologice ale speciilor sînt descrise în linii generale — pentru că cele mai multe sînt vast redactate atît în literatura sovietică, cît și în cea străină. Formele geogra- fice din U.R.S.S. au fost revizuite sau supuse criticii; sinonimiile sînt date după criterii juste : denumirile se iau în considerație ca sinonime dacă ele sînt date după exemplarele colectate și studiate de pe teritoriul U.R.S.S. ; dacă denumirea speciei din U.R.S.S. este dată după exemplare de pe alt teritoriu, se aplică ori s-a aplicat mai înainte și a rămas pentru unele forme din U.R.S.S. ; dacă denumirea este dată după exemplare de pe alte teritorii, iar pentru formele din U.R.S.S. nu s-ă aplicat dar ar putea să se aplice pentru unele din ele; în toate cazurile se dă denumirea formei nominale (nominate) independent de locul ei tipic. Din numărul total al mamiferelor ce există pe suprafața pămîntului numărul speciilor din U.R.S.S. este de circa 300, dintre care 23 de specii de artiodactile și 2 specii de periso- dactile. Volumul de față reprezintă o mare operă de colaborare. V. G. Heptner a scris intro- ducerea, caracterizările grupelor, inclusiv cheile dicotomice ale genurilor, copitatele în afară de bour, iac și tarpan, apoi diagnozele, răspîndirea geografică, modificările (rasele) geografice, pentru toate speciile, în afară de Gazella, Procapra și Saiga, prelucrînd toate sinonimiile. A. A. Nasimovici a scris capitolele : biologia și importanța practică, pentru toate speciile de paricopitate în afară de mistreț, bour, Gazella, Procapra și Saiga. A. G. Banikov a făcut 152 . RECENZII 4 descrierea, fără sinonimii și modificările geografice (redactate de Heptner), ale saigăi, gazelei și procaprei și a întocmit capitolele biologia și importanța practică a mistrețului și culanului (hemionului). Tot materialul este bine sudat. Literatura folosită este din cea mai nouă (1956 — 1957 și parțial din 1958). Lista bibliografică dev la sfîrșitul cărții cuprinde numai lucrările citate în text. Dar cea mai mare parte a materialului este original, autorii folosind tot mate- rialul adunat de ei și nepublicat. S-au mai folosit de asemenea și datele nepublicate ale altor specialiști, inspectori de vînătoare etc. (care sînt citați în introducere). Lucrarea cuprinde și o serie de fotografii documentare dintre cele mai interesante. Foarte concludente pentru importanța practică a mamiferelor, ca resurse economice și rezervă pentru formarea unor noi specii de mamifere domestice, sînt desigur, figurile 94 (p. 297) și 95 (p. 298), reprezentînd elani domesticiți transportînd poveri în felul cămilelor sau lamelor — ori înhămați la sănii. Față de lucrările similare precedente asupra mamiferelor din U.R.S.S., lucrarea de față reprezintă un pas înainte prin stilul concis, materialul concentrat și mulțimea hărților exacte de repartiție care ne dispensează adesea chiar de amănunte și care prezintă o deosebită impor- tanță practică în legătură cu valorificarea unor resurse economice, de felul unor animale ca mamiferele artiodactile și perisodactile. Pentru noi această lucrare reprezintă un adevărat model de monografie asupra unui grup de animale — și acest model ar trebui urmat de mamalogii noștri. • Prof. dr. Râul Călinescu LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gîndirii și caracterului meu (Autobiografie 1809-1882), 1962, 252 p. + 1 pl., 14,50 lei. ¥ * ¥ Hidrobiolcgie, voi. III, Lucrările Comisiei de hidrologie, hidrobiologie și ibtiologie (Sim pozionul „Biologia Mării Negre”, Constanța, 25—28 n ai li 60), 393 p. + 7 pl., 17,80 lei. A. M. COMȘIA, Biologia și principiile culturii vînatului, 588 p., 58 lei. S. PANINșiN. SĂVULESCU, Fauna R.P.R. Insecta, voi. X, fasc. 5, Coleoptera, fam. Ceram- bycidae (Croitori), 526 p. + 16 pl., 37,90 lei. IVANCA DONCIU, Cercetări asupra coccidiilor la animalele domestice în R.P.R., 92 p. + 18 pl., 7,20 lei. MIHAI C. BĂCESCU, Păsările în nomenclatura și viața poporului romîn, 442 p. + 5 pl., 21,60 lei. E. DOBREANU, A. BERȚIANU și A. DUMITREASA, Detcrminatorul muștelor sinantrope, 134 p., 17,90 lei. AL. V. GROSSU, Fauna R.P.R., Mollusca, voi. 111, fasc. 3, Bivalvia (Scoici), 524 p., 30,60 lei. C. MOTAȘ, L. BOTOȘĂNEANU, ȘT. NEGREA, Cercetări asupra biologiei izvoarelor și apelor freatice din partea centrală a Cîmpiei Rcmîne, 19C2, 367 p. + 5 pl., 19,50 lei. O. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, voi. I., 1962, 813 p. + 3 pl., 4,80 lei.