academia republicii populare, romîne STUDII Șl CERCETĂRI OE RIR[ORIE SERIA BIOLOGIE ANIMALA TOMUL XIV 1962 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XIV, nr, 3 1962 '_________ COMITETUL DE REDACȚIE -----------:----- M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei . R.P.R. — redactor responsabil; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R. P. R. — redactor responsabil adjunct’, V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N, TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R. P. R.; N. BOTNARIUG — membri ; GORALIA N1ȚESCU — secretar tehnic de redacție. SUMAR Pag. ECATERINA DOBREANU și Q. MANOLACHE, Contribuții Ia cunoașterea psyllidelor {Homoptera — Psylloided) în Republica Populară Romînă . . . 299 WILHELM K. KNECHTEL și DINU PARASCHIVESCU, Legături trofice între furnici și plante................................. 315 AL. VUXANOVICI, Contribuții la sistematica ciliatelor (Nota II). 331 ELEONORA ERHAN, Contribuții la studiul faunei de Ti pa lin ac. {Diptera— Tipulidae} din R.P.R. . .................................. 351 G. I. MtîLLER, Contribuții la studiul nemerțienilor din Marea Neagră (litoralul romînesc)............................................. 371 ELENA CHIRIAC și P. BARBU, Contribuții la cunoașterea helmintofaunei micro- mamiferelor din împrejurimile Măcinului (Dobrogea de nord) ...... 385 MIHAI PAPADOPOL, Date noi privind biologia reproducerii plăticii Abramis brama L. din cursul inferior al Dunării............... 393 FR. BOȚEA, Contribuții la studiul răspîndirii oligochetelor limicole din R.P.R. (valea Metrului) (IV)................................. 401 MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Hîstogeneza scheletului membrelor la păsări în stadiul embrionar........................... 411 M. DINU, N. VERMEȘANU și I. PĂDURARU, Influența naturii proteinelor* din rațiile cu conținut ridicat de porumb asupra caracteristicilor fizico- chimice ale carcasei la suine........................... . 421 VIAȚA ȘTIINȚIFICA.......................................... * 435 RECENZII .............................. 439 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SEU IA BIOLOGIE ANIMALĂ APABE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA : București, Calea Victoriei nr. 125 telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMUH pyMHHCKOÎÎ 'HAPOAHOli PECnyBJIUKn EiTUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE S6 RI E BIOLOGIE ANIMALE Tome XIV, n° 3 ' 1962 Tpy^bi n hccjie^obahuh no emojiolm c e p nn Bimorna ^hbothhx Tom XIV, K? 3 1962 8 O M M A IB E , Page ECATERINA DOBREANU et G. MANOLAGHE, Gontribution â la connaissance des Psyllid.es (Homoptera— Psylloidea) de la R. P. Roumaine .... 299 WILHELM K. KNECHTEL und DINU PARASCHIVESCU, Trophische Ver- bindungen zwischen Pflanzen und Ameisen...................... 315 AL. VUXANOVICI, Contributions ă la systdmatique des Cilies (Note II) . . . 331 ELEONORA ERHAN, Contributions â I’^tude de la faune des Tipulidfe (Dip- twa—Tipididae) de la R.P. Roumaine .......................... 351 G. I. MULLER, Beitrag zur Kenntnis der Nemertinenfauna des Schwarzen Meeres (Rumănische Kiiste)................................... 371 ELENA CHIRIAC et P. BARBU, Contributions ă la connaissance de la faune helminthologique des micro-mammiferes des alentours de Macin (Dobroudja du Nord).................................................. 385 MIHAI PAPADOPOL, Nouvelles donnees concernant la biologie de la repro- duction de Ia brdine (Abramis brama L.) du cours ■ infârieur du Danube 393 FR. BOȚEA, Contribution ă Fetude de la distribution des Oligbchetes limicoles dans lâ R.P.R. (La văllee de la riviere Motru) (IV).......... 401 MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Histogenfese du squelette des membres dans le stade embryonnaire chez les oiseaux ................ 411 M. DINU, N. VERMEȘANU et I. PĂDURARU, Influence de la nature des proteines des rations ă forte teneur en maîs sur les caracteristiques physico- chimiques de la carcasse du porc ............................ 421 LA VIE SCIENTIFIQUE............................................... 435 COMPTES REN DUS ................................................. 439 COflEP3KAHH.E CTp. EKATEPHHA 30BPHHV h K. MAHOJIAKE, K nayuenBK) 3iiiCTO0jioiiieK (Homoptera—Psylloidea) PyMMHCKOii Hapoflnott PecnyCainKH .... 299 BHJILXEJIBM K. KHEXTEJI h HAPACKHBECKy, Tpo$nuecKHe CBH3II Mgîl^y MypaBBHMK II paCT8HIIHMlI................ 315 AJI. BVECAHOSIIH, K CMCTeMaTiiKe pecuHUHHx (CoodiqeHne II)... 331 EJIEOHOPA EPXAH, K HayaeHiiio $ayHM AOJirOHoiKeK (Diptera-Tipuli- dae) PHP............................................... 351 T. H. MIOJIJIEP, K HayueHiiK» neMepTKH pyiutiHCKOro nodepeaîbH Hepuoro MOpH ................................................ 371 EJIEHA KHPPIAK m II. BAPBy, K nsyneHnio renbMiiHTo$ayHbi Mejinnx MJieKOnnTaioiqnx b oKpecmocTHx Mănușă (Gesepuan floflpymKa) . . 385 MHXAÎÎ HAHA/țOIIOJI, Hostie jțaaHue no diiojiomu pa3MHo®eHHH Jieiița Abramis brama L. b HHHKHeM TeueHim JțyHan.............. 393 ®P. EOTH, K HByueHnio pacnpocTpaHennH npecnoBosHLix ojînroxeT PHP (Bhjih MoTpyjiyii) (IV) ..................................■ . 401 MAPUH KAJIOHHV-HOPflSKEJI, THCTorenes cneneTa noneaHOCTefi y nTHq b BapoflMineBoîi CTa^iin ......................... 411 M. flHHY, H. BEPMEHIAHy n H. nB^VPAPy, BjiHHnne npoiicxoîKReHiiH SeJiKOB b paqiWHax c blicokiim co^epaiaHiieM KynypysLi na 0iisiiko-xh- MHuecKne CBOăCTBa cbuhmx Tym........................ 421 HAV^HAH }KH3Hb............................................... 435 PEHEH3HH..................................................... 439 EdîTIONS DE L'ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE KȘ^ATEJIbCTBO AKA/țEMHH pyMHIHCKOÎÎ HAPOflHOÎt PECHyBJIHKM CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PSYLLIDELOR (HOMOPTERA—PSYLLOIDEA) ÎN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE ECATERINA DOBREANU și C. MANOLACHE MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. Comunicare prezentată în ședința din 4 ianuarie 1962 în unele cercetări anterioare (3), (4), (5), s-a descris o serie de specii de psyllide (Psylloidea — Aphalarinae și Triozinae) din țara noastră insistîndu-se mai ales asupra caracterelor morfologice importante folosite în determinare (complexul genito-anal). în nota de față se semnalează 3 specii de psyllide : Craspedolepta bicolor (Scott), PsyTla costalis Fior și Trioza orithmi Ldw. La prima specie — Craspedolepta bicolar (Scott) — se dă pentru prima dată o descriere completă însoțită de figuri la ambele sexe, menționîndu-se și planta- gazdă — Suaeda maritima (L.) Dum. necunoscută pînă în prezent. La celelalte două specii noi pentru fauna țării noastre se com- pletează diagnozele cu noi date și figuri. Craspedolepta bicolor (Scott), 1880 1880 Aphalara bicolor Scott J., Ent. Month. Mag., voi. XVI, p. 251. 1882 Rhinocola bicolor Ldw Fr., Verii, zool. bot. Ges. Wien, Bd. XXXII, p. 4, 233, Taf. ' XI, fig. 4 ; 1907 Oshanin B., Verz.xpalăarkt. Hem., II, p. 341 ; 1913 Aulinann G., p. 68; 1918 Horvâth G., Fauna Rdgni Hungaria?, H. 8, p. 57. între anii 1957—1961 s-aw colectat de pe Suaeda maritima (L.) Dum., din localitățile Rosetti (reg. Dobrogea) și Lacul-Sărat (reg. Galați), numeroase exemplare aparținînd unei specii din subfamilia Aphalarinae. Comparînd acest material cu cel colectat din localitatea Bazna (reg» 300 ECATERINA DOBREANU ți C. MANOLACHE 2 3 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PSYLLIDELOR ÎN R.P.R. ' 30Î Brașov), la 5 .VIII.1889, și menționat de G. Horvâth (10) în 1918 ca Rhinocola bicolor (Scott) s-a constatat o perfectă asemănare x). Deoarece pînă în prezent lipsește în literatura de specialitate o descriere amănunțită și exactă a acestei specii, iar singura figură'exis- tentă este aceea a unei aripi (fig. 3) dată în 1887 de Fr. L 6]w (15) am găsit necesar să completăm această lacună. Material: 6 și 5 ȘȘ prinse cu fileul în comuna Rosetti, la 27.VII.1957 (leg. I. Sienkiewicz); 1 2 ȘȘ la Lacul-Sărat, 25.Vli.1958 (leg. V. Trică); 3 33 și 6 $Ș la Rosetti, 18.VI.1958, precum și Fig. 1. — Craspedolepta bicolor (Scott). 73 1 ■‘1^ 310 ECATERINA DOBREANU și C. MANOLACHE 12 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PSYLLIDELOR ÎN R.P.R. 311 (3,20 mm) și mai mare decît la aceeași specie descrisă de Fr. Low (2,1/4 mm și $). Coloritul corpului galben-cafeniu-verzui, cu tergitele abdominale brunificate, picioarele galbene. Primele două perechi, cu pete longitu- dinale brune închis pe tibii și femure» Paramerele negre-brune. Antenele au la majoritatea exemplarelor articolele 1 și 2 galbene palid, celelalte brune închis pînă la negre. La unele exemplare femele articolul 3 'este brunificat numai apical, la altele numai articolul 1 este galben palid. Lățimea capului la este de 0,47 — 0,51 mm, lățimea vertexului de 0,30—0,32 mm, înălțimea de 0,18 mm. Antenele cu lungimea de 0,87—0,96 mm. La $Ș lățimea capului este de 0,54—0,62 mm, vertexul de 0,32—0,35 mm. lățime și 0,18 mm înălțime. Antenele cu lun- gimea de 0,90—0,98 mm. Conurile genale (fig. 9, a) foarte scurte, cu baza lată. Aripile (fig. 9, b) cu nervura Rs terminîndu-se imediat după bifurcația ner- vurii mediane sau la o mare distanță. Lungi- mea aripilor la cld' este de 2,18—2,23 mm, lățimea maximă de 0,85—0,88 mm. La ȘȘ, lungimea variază între 2,33 și 2,50 mm, iar lățimea maximă între 0,93 și 1,00 mm. Lipsește Fig. 11. - Trioza crithmi microsculptura. Low, ouă. Complexul genito-anaL La femelă (fig. 9, c, d și e) segmentul proctigal văzut dorsal are diametrul longitudinal al anusului de 0,14—0,15 mm. La mascul, proctigerul are lobii posteriori lăți și mai puțin dezvol- tați (fig. 10, a) decît la exemplarul descris și figurat de K. § u 1 c (19). Paramerele se prezintă ca în figura 10, b și c. Penisul (fig. 10, d și d’) cu apexul mult dezvoltat, asemănător cu al speciei Trioza versi- color Low. Observații sistematice și ecologice. Exemplarele colectate pe Daucus carota L., la aproximativ 2 km de țărmul Mării Negre (Neptun), diferă de specia nominată prin forma proctigerului, care are lobii lăți și mai puțin dezvoltați. Examinîndu-se și ouăle s-a constatat că au pedicelul mult mai scurt , (fig. 11) decît la specia nominată, la care se menționează că este de 2| cît lungimea lor. Răspîndire geografică. Este răspîndită în Franța, Anglia, R. P. F. Iugoslavia (Triest, Iliria). Importanță economică. După K. Sule (19) această specie trăiește pe CTOhmum L., plantă nesemnalată pînă în prezent în țara noastră. Găsirea ei într-o cultură de morcovi ne face să credem că T, critbmi Low trăiește probabil și pe altă specie-gazdă sau a fost migrată în culturile de morcov de pe Crithmum; cercetările necesită o verificare mai amănunțită. K H3yHEHHK) MCTOBJIOniEK (HOMOPTERA—PSYLLOIDEA) PVMblHCKOtî HAPOflHOR PECnyEJIHKK PE3IOME B padore gaeTcn png gannHX no onncannio cnegyionmx Tpex Biiaos jincToSjiomeK: Craspedolepta bicolor (Scott), Psylla costalis Fior n Trioza crithmi Low. Jlyin nepBoro saga — Craspedolepta bicolor (Scott), odnapyjKennoro b PHP na aacojieHHux bcmjihx b cejie Pocgttk (/țodpyant- CKoft odn.), BnepBMe gaeTcn nojmoe onncanne, conpoBOîKgaeMoe pncyn- KaMn pan odonx nojiOB (puc. 1—6). 3tot sug ynoMHHaJicn b 1908 r. XopBaroM (10) b mccthocth Basna (BpamoBCKon o.6ji.), dea nanoro-Jindo onncannH m des yKaaannn pacreHHH- xosnnna. B nacTomueii padore, Bnepeae b uay^noft jmrepaType, yKasLTBaeTcn pacTenne-xoBHHH — Suedra maritima (L.) Dum. h yTOUHneTcn, hto ara JIMCTOdjIOIIIKa HBJ1HGTCH MOHO^arOM. JJjih ocrajibmix jțsyx bh^ob — Psylla costalis Fior n Trioza crithmi Low gnarnoa gonojinneTcn hobhmii gaHHHMM n pncyHKaMn (7—11), nprmeM ocodoe BHMManne y^ejinercn reHn Tam.no-anHaJitnoMy KOMiîJieKcy. Cjiegyer ynaaaTB, hto bmr Trioza crithmi Low, oTMeaennMă: Cyai= kom (Sule) na Crithmum maritimum L., dani odnapyîKeH b PHP na Kyjit- Type MOpKOBn (Daucus carota L.). 9tot Bonpoc OTHOCMTejmno pacTenun- xoanHHa TpeOyeT ențe nayuennH, ran nan pacTenne Crithmum maritimum. L. ne 6 li,no ențe nahgeno b PyMunnn. OB'bHCHEHME PMCYHKOB Phc. 1. — Craspedolepta bicolor (Scott) HLiii cerMOHT c popcajibHOfi ctopohm; c — reHHTajib- nwb ceiMeHT; d — jiaTepajibHue BaJibBu; e— BOHTpanBHHO nancBiJ. Phc. 5. — Craspedolepta bicolor (Scott); a — reHHTanbHo-aHHajibHuâ KOMmieKC cawpa (d), bhp cdony; b — napaMepw, bhp caapn; c — napanepa, BHyipeHHHH CTopona; I d — neHHc; d'— anenc. 1 Phc. 6. — Craspedolepta bicolor (Scott) ;a — niipa; b h c — JiHnHHKn; c' — ipeTHHKH B BH^O JI68BHH HOÎKa. Phc. 7. — Psylla costalis Fior; a — reHHTaRLHO-aHHajibHHfi KOMnneKC caMKH (Ș)(i bhs câony; b — npoKTHrajibHLift cermeHT c popcaJiBHOii ctopohm. / Phc. 8. — Psylla costalis Fior; a— reHHTaJibHO-aHHajibHMfl KOMHJieKC caMpa BHpcSoKy; b—-napainepu, bhp cBapn; c-ț—napaiiepa, BnyTpeHHHn CToposa; d—^hbhhc. , Phc. 9.-—Trioza crithmi Low; a — roJioBa c pop cănim oii CToponH; b — Kpu.no; c — reHHTaJibHO-popcaâibHbift KOMnpeKC caMKH (Ș), bhp cdony; d—npoKTHraJibHuîi cerMOHT c popcajibHOfi CTopoau; e — reHHTajibauâ: cerMeHT. . . 312 ECATERINA DOBREANU și C. MANOLACHE 14 15 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PSYLLIDELOR ÎN R.P.R. 313 Phc. 10. — Trioza crithmi Low; a — reHiiTantHO-aHHajiBHHii KOMnjieKC caMpa (^), BHjț c6ony; b— napaMepu, bmț cbshh; c— napaMepa, BnyTpeHHHH CTOpona; d— nenac; d' — aneKc. Phc. 11.-—Trioza crithmi Low, aftița. OONTRIBUTION  LA CONNAISSANCE DES PSYLLIDBS (HO COPTURA — PSYLLOIDEA) DE LA R.P. ROUMAINE R&SUME Dans la presente Note on apporte une sârie de contributions ă la description des especes suivantes de Psyllidăs: Craspedolepta bicolor (Scott), Psylla costalis Elor et Trioza crithmi Low. La premiere espâce, Craspedolepta bicolor (Scott), trouv^e dans notre pays dans les salants du village Bosetti (region Dobroudja) et h Lacul-Sărat (region de Galatzi), regoit pour la premiere fois une description complete, accompagnbe de figures, pour les deux sexes (fig. 1-^6). Cette espece a 6t6 mentionnâe en 1918 par Horvâth (10) dans la localii Bazna (region de Brașov) sans aucune description et sans indi- quer l’hâte. Dans le prâsent ouvrage on precise pottr la premibre fois dans la litterature l’hâte — Buaeda maritima (L.) Dum. — et le fait que ce psyllidâ est une espece monophage. Pour les deux autres espâces, Psylla costalis Fior et Trioza crithmi Low, on complete la diagnose par de nouveaux dâtails et des figures (fig. 7—11), en insistant surtout sur le complexe genito-anal. II est ă remarquer que Trioza crithmi Low signalâe par Sule sur CritRmum maritimum L., a 6t6 trouvee dans la R.P.Boumaine dans une culture de carottes (Paucus carota L.). C’est un fait qui nâeessite natu- rellement des recherches en ce qui concerne la plante hote, car Crithmum maritimum L. n’a pas 6te signale jusqu’ă present nulle part en notre pays. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Craspedolepta bicolor (Scott) Fig. 2. — Craspedolepta bicolor (Scott) . 5? Dendrolasius fuliginosus Latr. Erysimum ivittmanni Zaw. 5 55 55 >5 Lasius niger L. Erysimum wittmanni Zaw. 6 55. 5> >> Lasius niger L. Taraxacum officinale Web. foarte des 7 Lasius niger L. Salvia verticiUata L. observată 8 55 Serviformica fusca L. Taraxacum officinale Web. 9 Serviformica fusca L. Salvia verticiUata L. 10 55 55 Serviformica fusca L. Cyrsium sp. 11 ,, de stepă Căciulați Plagiolepis pygmaea Latr. Trifolium pratense L., 12 5? 55 >5 Serviformica gagastes Latr. Robinia pseudacacia L. 13 ,, „ Valul- , lui-Traian Orthonolomyrmex picea Leach. Fragaria viridis Ducii. Web. și Salcia verticiUata L. au fost mai des vizitate de furnici. La Lry- simum wittmanni Zaw. secrețiile glandelor nectarifere au fost consumate de către Leptothorax unifasciatus Latr. intra- și extraflorăl, pe aceeași plantă găsindu-se chiar mai mulți indivizi deodată. în regiunea de stepă, dintre cele trei specii termofile : Plagio- lepis pygmaea Latr., Serviformica gagates Latr. și Orthonotomyrmex picea Leach., mai frecventă este prima. b. FURNICI GĂSITE PE PLANTE ÎN CĂUTAREA HRANEI în tabelul nr. 2 sînt trecute speciile de formicide găsite pe diferite plante în diferite regiuni ale țării. Din acest tabel rezultă că, în regiunile montană, deluroasă și stepă, au fost găsite în 40 de cazuri un număr de 13 genuri și 19 specii de formicide în inflorescențele a 26 de specii de plante. Aceste formicide au fost colectate (cu fileul sau prin scuturarea inflorescenței plantelor), o dată cu alte insecte, ca: thysapoptere, coleoptere, aphide etc. Nu au fost observate colonii compacte de aphide. Dintre speciile de formicide cele mai frecvent găsite în regiunea de munte sînt: Servi- formiea fusca L., iar în regiunea deluroasă și în stepă Plageolepis pyg- maea Latr., Lasius niger L., Lasius alienus Foerst., Serviformica cinerea Mayr, plantele preferate fiind Medicago satira ,L., Achillea sp. De remarcat că din împrejurimile Bucureștiului a fost observată prezența furnicilor Messor structor Latr., Teiramorium caespitum L., 1 Cataglyphis aenescens Nyl., Serviformica rufibarbis Fabr. pe Nicotiana tabacum L. ț în tabelul nr. 3 sînt prezentate speciile de formicide colectate la L Valul-lui-Traian (reg. Dobrogea), o dată cu alte insecte, în trei biotopuri i diferite, și anume : valul nordic, valul sudic și Pădurea veche, cu o floră j variată, însă tipică stepelor. » Tot din acest tabel rezultă plantele care au fost cele mai mult ; colonizate de furnici ce presupun o legătură trofică. î în această localitate s-au găsit în inflorescențe, 13 specii de furnici aparținînd la 9 genuri cu un număr total de 1 017 de indivizi. între | biotopurile cercetate nu au existat deosebiri faunistice formicologice, e exceptînd speciile Orthonotomyrmex picea Leach. și Tanaemyrmex aethiops | Latr., care au fost colectate de pe plantele din Pădurea veche. Datele I incluse în acest tabel ne permit următoarele constatări: cele 13 specii | de formicide au fost găsite în 311 probe de plante înflorite, pe 43 de specii | de plante, aparținînd la 41 de genuri și 18 familii; cele mai frecventate sînt lăbiatele cu 9 specii de plante și 8 specii de formicide; umbeliferele cu 3 specii de plante și 6 specii de formicide; compozitele cu 11 specii de plante și 7 specii de formicide; euphorbiaceele cu o specie și 7 specii de formicide și cruciferele cu 3 specii de plante și 3 .specii de for- micide. Dintre subfamiliile de formicide (tabelul nr. 4), cea mai mare frec- vență o prezintă Pormicinae (98,1%), iar cea mai mică Dolichoderinae (0,3%), o subfamilie reprezentată de fapt prin puține genuri și specii în fauna R.P.R. Ca număr de exemplare se observă o diferență mare între formicine și exemplarele din celelalte subfamilii. Dintre speciile de formicine Plagiolepis pygmaea Latr. și Lasius' alienus Foerst. sînt cele mai frecvent întîlnite pe inflorescențele diferi- telor plante, însă în special pe Luphorbia esula L., Sambucus ebulus L., Salvia nemorosa L. și Scabiosa ochroleuca L. Furnica Plagiolepis pygmaea Latr. a fost colectată de pe 41 de specii de plante și o probă de iarbă, fapt ce arată că este cea mai politopă dintre cele 13 specii de formi- cine găsite. în tabelul nr. 5 este prezentată frecvența lunară a speciilor Plagio- lepis pygmaea Latr. și Lasius alienus Foerst. pe cîteva specii de plante, în condițiile climatice ale localității Valul-lui-Traian (Dobrogea). La Plagiolepis pygmaea Latr. pe Salvia nemorosa L., cea mai mare frecvență s-a înregistrat în luna mai, cînd planta a fost complet înflorită, iar la Scabiosa ochroleuca L. maximum de frecvență se observă în luna septembrie. La Lasius alienus Foerst., deoarece și epoca de înflorire a speciei Sambucus ebulus L. se prelungește din iunie pînă în septembrie, iar înflorirea maximă are loc în luna iulie, numărul cel mai mare de fur- nici a fost găsit tot în această lună. în localitatea Sinaia au fost observate speciile: Lasius niger L., ; Serviformica fusca L. și Leptothorax unifasciatus Latr., lingînd nuculele de la baza florii de Salvia verticillata L. 1 318 ctat T-i CI M CM CT N Tf* ifl to O 00 o o Ol CM Ol CM Ol CM 00 t-i CM CO 'sF 1O m w co co to I> .00 co co co O O C0 ■ -St* 320 321 Tabelul nr. 3 . Formîcide colectate ia bîotopnrilc de la Valnl-lui-Traîan Total THOlCMrHCMr-Ii-lT-tTHrlT-fT-i m t-H rH r-f W 4 53 .14 48 22 7 8 14 aprpapa âJBOȚBJOni ap rlCQiNHMHrlrtHrtrHrt in T-1 t-l r-f rH 1-4 00 00 CQ J> CC in rH CN r4 Denumirea speciilor de plante .a ’d o d J > W ■ d & 1 - â B § d.! | j ș V J -s S i ’ S H -s 11 « ■“ $ § & g b v a E .K « g -S - g 2 c *5 - “ S e S £ £ 5 £> 2 E £ * .d a « § a .3 £ -2 § o £ ■ « c £ a 'C a g g ’E! 2 ¥ â • S % ■£ 3 Ș a % r,riĂ,rt'Li?weB[?2 t? .2 s "e « S S « § B fi ij cc to Q &2 O. Q Nr. probe T-lCqC^r-lrHrtTHT-iT-lT-lr-l.i-l rH tH T—1 tH 4 16 7 20 6 5 5 5 Denumirea genului și a speciei de l'ormicide colectate 1ă J 0*} ' CO . m G | g 1 J h o k .5 e țj « 8 ■ £ « K § « d £ t: « -2 g (c. S -21 © g « * O B , *" “ g B) § § S 2 -E s °- £ g B 3 B w 3 **M »T-J *"* ” 1 fe c E & 11 1011 1 3 K -2 -2 -2 o. g» îs 1 ț0 o «u y [£ S c c 'r « 3 3 § ' g £ -3 < | I •pa un cm m. uț rr ir> in . in cn en ca ca cm co o i-h v< t-i t* cm ca ca Tf iO O in UC CC M CM ci CI CC CC T - rJ rS M r- CI t-I CM 322 323 324 WILHELM K. KNECHTEL și DINU PARASCHIVESCU t 11 LEGATURI TROPICE ÎNTRE FURNICI ȘI PLANTE 325 Tabelul nr. 4 Frecvența sulifamiliilor de formicide cercetate Nr. crt. Subfamilia Genul Specia Nr. de exem- 1 plare Procente din totalul de exem- plare găsite 1 Myrmicinae Lepeletier 3 5 15 1,4 2 Dolichoderinae Ford 1 1 4 0,3 3 Formicinae Forel 5 7 998 98,1 Total... 9 13 1 017 Tabelul nr. 5' Frecvența lunară a speciilor PîaijioZepis pygmaea Latr. și Lasius alienus Foerst. pe cîteva specii de plante Luna Plagiolepis pygmaea Latr. Lasius alienus Foerst. Salvia nemorosa L. Scabiosa ochroleuca L. Sambucus ebulus L. nr. de plante examinate nr. de furnici găsite nr. de plante examinate nr. de furnici găsite nr. de plante examinate nr. de furnici găsite Mai 152 52 Iunie 25 1 20 1 0 37 12 Iulie 3 0 44 4 52 21 August 67 0 20 2 Septembrie 91 29 6 2 Octombrie 84 0 c. SPECII GRANIVORE Dintre furnicile faunei țării noastre numai specia Messor stricător Latr. este ou certitudine cunoscută ca granivoră. Ea strînge pentru hrană semințele diferitelor plante spontane și agricole și le depozitează într-un loc din profunzimea cuibului. Problema strîngerii, a condițiilor de depozitare și de prelucrare a semințelor a preocupat pe mai mulți cercetători, care au emis în această privință diferite păreri. Astfel, I. Moogridge (7) arată că specia Messor structor Latr. adună semin- țele în galeriile superioare ale cuibului, unde apoi acestea sînt sortate, cojite și transportate în profunzimea cuibului, depozitîndu-le în așa- zisele ,,grînare”. Deoarece aici multe din semințe germinează, autorul mai sus-citat este de părere că furnicile favorizează germinația. Un pro- cedeu spre a provoca procesul de maltizare. Neger (citat după (3)) arată că semințele cojite și germinate ar fi prelucrate într-o cocă care apoi este expusă soarelui, pentru a se usca. Aceste particule de cocă ar fi sterilizate și transformate de ciuperca Aspergillius ale cărei enzime le poate transforma în așa-zise „pîini pentru larve”. O. E m e r y este de părere că conținutul semințelor servește drept hrană pentru puiet, după ce a fost muiat cu salivă, iar N. H. E i d m a n n consideră că semin. : țele sînt date larvelor fără o prealabilă prelucrare, deoarece a observat I larve care au avut capul adîncit în interiorul semințelor. . Pe baza unor experiențe, W. G o e t s c h (5) a arătat că furnica extrage amidonul din semințele depozitate în cuib, atît din semințele ; germinate, cît și din cele negerminate, operație mult ușurată la semin- f țele germinate. Germenul nu este consumat, ci scos din cuib. Particulele { de amidon extrase din semințe sînt mărunțite și îmbibate cu secrețiile j glandelor salivare, fie de o singură furnică, fie în asociație cu altele (fig. 1). Fig. 1. — Soldatul și lucrătoarea furnicii Messor structor Latr., care în comun macină conținutul unei semințe (după W. G o e t s c h). | în felul acesta se formează „pîinea furnicilor”, care este consumată ime- | diat sau depozitată. Staeger (citat după (5)) a observat cum parti- j cule din semințe au fost învîrtite cu picioarele în toate direcțiile, atinse concomitent cu antenele și linse, iar sub influența fermenților secrețiilor glandelor salivare deveneau din ce în ce mai mici, pînă la completa dizolvare. Cercetările noastre, întreprinse în regiunea Dobrogea, au confirmat unele dintre aceste păreri. La deschiderea unor cuiburi de Messor structor Latr. (Valul-lui-Traian) s-au găsit semințe de porumb negerminate la । care amidonul era consumat (fig. 2). Din figura 2 se constată că boabele de porumb erau rupte mult în jurul germenului spre a fi extras amidonul. Cu privire la strîngerea semințelor s-a observat următorul caz: la Valul-lui-Traian, s-au urmărit la furnica granivoră Messor structor Latr. drumurile făcute de lucrătoarele acestei specii din. cuibul lor pînă I la plantele uscate de troscot (Polygonum aviculare L.) aflate în vecină- [ tatea cuibului (fig. 3). Pentru strîngerea semințelor, lucrătoarele se I ridicau pe tulpinile plantei (B) și, cu mandibulele lor, rupeau semințele uscate, pe care le depozitau la circa 0,5 m față de plantă (5). O dată se- mințele depuse, lucrătoarele se înapoiau din nou la plantă, unde operațiile de recoltare și depozitare (&) continuau. Din locul de depozitare (b), alte lucrătoare transportau semințele, în direcția cuibului, ducîndu-le lă un loc mai apropiat de cuib (a). Și această acțiune a fost repetată de aceleași 3 - c. 1792 326 WILHELM K. KNECHTEL ți DINU PARASCHIVESCU 12 >' lucrătoare numai între punctele a și b. Din locul de depozitare alte lucră- [ toare le cărau pînă la intrarea în cuib {A), de unde apoi lucrătoarele din i cuib le transportau în interior. întreaga operație a fost efectuată în timp | de o oră. La deschiderea cuibului, semințele au fost găsite depozitate, ț Fig. 3. — Drumul parcurs de furnică de Ia cuib pînă la planta Polggonum aviculare L. și cele două depozite de semințe. A, Cuib; B, planta, Polygonum avmtfare L. a și t». Depozite de semințe, în cazul cercetat, s-a constatat nu numai o acțiune de strîngere a hranei, ci și o diviziune a muncii în transportul semințelor. Un caz asemănător s-a mai întîlnit la Valul-lui-Traian, tot la specia Messor structor Latr., unde furnicile au fost observate strîngînd semin- țele de pe plante uscate de Ac hille a setacea W. et K. (fig. 4), care apoi au fost găsite în cuiburi. De asemenea și la furnica Serviformiea glebaria Nyl. s-au observat, la Năvodari, semințe strînse în cuib (cuib săpat în sol nisipos) fără însă a putea urmări operațiile de recoltare și transportare în cuib. Furnica Messor structor Latr. colectează semințe de cereale atunci cînd cuiburile se află în apropierea culturilor. Fig. 4. — Planta Achillea setacea W. et K. ale cărei semințe au fost colectate de Messor structor Latr. 327 328 ■ WILHELM K. KNECHTEL și DINU PARASCHIVESCU 14 15 LEGĂTURI TROFICE ÎNTRE FURNICI ȘI PLANTE 329 La Macin, și Valul-lui-Traian au fost observate cazuri interesante de îngrijire a. semințelor depozitate (9). în localitatea Basarabi (reg. Dobrogea) au fost găsite într-un cuib, construit sub o piatră, numeroase resturi de gasteropode mult răspîndite în acea regiune, dar nu ne putem pronunța dacă acestea au servit drept hrană. în literatură sînt semna- late asemenea depozite, cu mențiunea că, în căutarea hranei, lucrătoarele transportă în cuib și pietricele sau scoici. Tot în literatură se menționează că se hrănesc și cu insecte sau chiar cu propriile lor larve. E. An dr e (1) și EL S t i t z (10) menționează că în cuiburile de Tetramorium caespitum L. și Pheidole pallidula Nyl. s-au găsit diverse semințe. Pînă în prezent noi nu am găsit semințe în cuiburile acestor specii de furnici. concluzii Cercetările noastre pun în evidența unele legături trofice între furnici și plante. Speciile Leptothorax unifaciatus Latr., Lasius niger L. și Servifor- mica fusca L. au fost observate consumînd nectarul de pe plantele : Erysimum wittmanni Zaw., Taraxacum oficinale Web. și Salvia verti- dilata L. (tabelul nr. 1). De asemenea au fost găsite în diferite regiuni ale țării specii de furnici colectate (prin scuturarea inflorescențelor sau cosire cu fileul) de pe inflorescențele plantelor. Dintre formicide, formicinele au fost cele mai frecvente pe plante (98,1%) (tabelul nr. 4), iar dintre specii: Plagiolepis. pygmaea Latr., Lasius alienus Foerst. și Orthonotomyrmex picea Leach. au fost cele mai des întâlnite. Plantele cele mai mult colonizate au fost: Euphorbia esula L., Sambucus ebulus L., Salvia nemorosa L. și Scabiosa ochroleuca L. (Valul- lui-Traian, reg. Dobrogea). Ca exemplu s-a dat frecvența lunară a speciilor Plagiolepis pygmaea Latr. și Lasius alienus Foerst. pe plante ca Salvia nemorosa L., Scabiosa ochroleuca L. și Sambucus ebulus L. Ca specii granivore menționăm Messor structor Latr. și Serviformica glebaria Nyl., dintre care prima este cunos- cută cu certitudine ca specie granivoră. S-au făcut observații asupra modului de colectare și de transpor- tare a semințelor de Polygonum aviculare L., Achillea setacea W. et K. și de prelucrare a semințelor de porumb. TPOGDMEGKUE GBH3M METKflV MVPABBHMH H PAGTEHHHMU PE3I0ME B paGore âBTopti npMBoguT ganHbie no aonpocy Tpo^unecKMx CBHSeii MeîKgy nenoTopuMn BiigaMii MypaBteB h pacTemiHMn, a ranuțe u gaiui mo HO HeKOTOpHM SepHOHgHMM BHgaM, uay^aBIUMMCH B paSJIUHHBIX o6jiaCTHX CTpaHBI. B nepBOă uacTH paSoTLi yKaBtiBaiOTCH Tanne BnflH MypaBteB nan Leptothorax unifasciatus Latr., Lasius niger L. a Serviformica fusca L., KOTopLie, uau Slijio saMeneno, nnTaiOTCH nenrapOM copseTnii CJiegyio- ignx pacTeunii: Erysimum wittmanni Zaw., Taraxacum officinale Web. n Salvia verticiUata L. IlepeBBCjmiOTCH Taujne pacTeman nan Salvia ne- morosa L., Scabiosa ochroleuca L. n Sambucus ebulus L., nandojiee no- ccmaeMMe Myp astmuri Plagiolepis pygmaea Latr. a Lasius alienus Foerst. b ycjioBnnx MecTuocTH Baaiyji-Jiyfi — Tpaun. lIto uacaercH sepHongHtix BiigoB, to aBTopii nponsBOgiiJin naSmo- genun nan bm^om Messor structor Latr., m nag cnocoSoM eooiipamm, nepe- noca h xpanemiH hm comeh b mesge. OBTdICHEHHE PMGVHKOB Puc. 1. — CojigaT n paGouiiii iwypaBOH Messor structor Latr. paSMaTEisaiOT BMecre cogepmaHne ceMeHn (no PeTiny). Pmc. 2. — CeMena KyKypysti, nsrpHsaHHbie MypaBbeM Messor structor Latr. c aejibio nBEjieneHna nx cogepjKMOro. Phc. 3. — IlyTb Mypasbfl ot raesga ho pacTennH Polygonum aviculare L. c HByMH CKJianaMit comrh. A, rneago ; B, paCTemie Polygonum aviculare L.; a n b — CKnagM CCMflH. Pnc. 4. — PacTenne Achillea setacea W. et K., ceMena KOTOporo coăpaHbi jiapaBbeM Messor structor Latr, TROPHISOHE VERBINDUNGEN ZWISCHEN PFLANZEN UND AMEISEN ZUSAMMENFASSUNG Diese Arbeit ist ein Beitrag zur Kenntnis der trophischen Verbin- dungen zwischen den Pflanzen und Ameisen und den kornersammelnden Ameisen. Die Untersuchungen fanden in verșchiedenen Gegenden Rumă- niens statt. Im ersten Teii der Arbeit werden die Ameisenarten Leptothorax unifasciatus Latr., Lasius niger L. und , Serviformica fusca L. erwăhnt die an den Pflanzen Erysimum wittmanni Zaw., Taraxacum officinale Web. und Salvia verticiUata L., beim Saugen des Nektars beobachtet wurden. Ebenfalls sind Angaben liber die Kolohisierung der Pflanzen Salvia nemorosa L., Scabiosa ochroleuca L. und Sambucus ebulus L. durch Plagiolepis pygmaea Latr., und Lasius alienus Foerst., in der Gegend der Ortschaft Valul-lui-Traian (Dobrogea) gegeben. Bezuglich der kornersammelnden Ameisen sind Beobachtungen liber das Sammeln, Einbringeh und Einlagern der Korner durch die Ameise Messor stru'ctor Latr. angestellt worden. 330 WILHELM K. KNECHTEL și DINU PARASCHIVESCU 16 ERKLÂRUNG DER BILDER Bild 1. — Soldat und Arbeiter der Ameise Messor structor Latr. beim gemeinsamen Zerkauen des Samenînhaltes (nach Goetsch). Bild 2. — Von Messor structor Latr. geoffente Maiskorner (Zea mays L.) um den Samen- inhalt herauszuholen. Bild 3. — Ameisenweg vom Nest bis zur Pflanze Polygonum aviculare L. mit den beiden Samenlagern. A, Ameisennest; B, Die Pflanze Polygonum aviculare L.; a und b, Samenlager. Bild 4..— Die Pflanze Achillea setacea W. et K. mit von Messor structor Latr. abge- nagten Samen. BIBLIOGRAFIE 1. ANDrA e., Specios des Hyntânopt&res d’Europe et d’Alger ie. Les Fourmis, Baune, 1881, 57-64. 2. EidmaN N. H., Die Ameisenfauna der Balearen, Ztsch. ftir Morphologie und Okologie, der Tiere, 1926, 6, 694-742. 3. — Ameisen und Pțlanzen, Tharandt forst. Jahrb., 1909, 60, 66 — 69. 4. ESCHERICH K., Forstinsekten Mitteleuropas, Berlin, 1941, V, 463. 5. Goetsch W., Beitrăge zur Biologie kbrnersammelnder Ameisen, Ztsch. fiir Morphologie und Okologie der Tiere, 1928, 10, 2/3, 335—419. 6. MaphkobcKHîî H. II., BKJiad e npoâjieMu usyueHun ocoGeunocmeu MypaaucG, 9hto- moh. oSospenne, 1958, 37, 3. 7. MOOGRIdge L, Harvoesting Ants and Trepdoor spiders. Londra, 1873. 8. PARASCHIVESCU Dinu, Contribuții la cunoașterea țormicidelor din stepa și Podișul dobro- gean, Stud. și cercet. biol., Seria biol, anim., 1961, XIII, 4. 9« — Cîteva cazuri interesante din biologia unor specii- de formicide, Comunicările Acad. R.P.R., 1962, XII, 1. 10. Stitz H», Die Tierwelt Deutsehlands und der angrenzenden Meeresteile, Jena, 1939. 11. TUMOOEEB A. H., dKojioeweecKoe ana^enue Mypaovee npu 6opb6e c cycJiuKOMu c no~ Mouțbjo sepH-oebix npuManoK, 3oojiorHuecKutt mypHaji, 1958, 6. CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (NOTA II) DE AL. VUXANOVICI Comunicare prezentată de Af. A. ionesou, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 14 noiembrie 1961 în prima parte a prezentei lucrări s-a semnalat, între altele, că numeroase specii studiate de autor provin și din sapropelul lacurilor din împrejurimile Bucureștiului. în cele ce urmează prezentăm, în conti- nuare, o scurtă descriere a. acestor forme studiate și completate prin figurile anexe. 1. Spathidium inîlatum n. sp. (Pl. I, fig. 1) Mărimea : 60—90 jx. Buza orală largă, cu trihociști lungi de 8 p.. Cuticula prezintă pe o față 7 — 8 striuri; cilii somatici de 5 p.; vacuola / contractilă, posterioară; nucleul moniliform în 6—8 elemente de 3—4 p. Corpul extrem de metabol, îndeosebi gîtul și buza care se diformează neîncetat; dorso-ventral corpul este turtit. Plasma cu granulații și corpuri verzui. Specia pare a fi nouă. Două exemplare într-o probă de apă cu plante palustre proaspete, examinate în prima zi de la colectare. Lacul Ploreasca, București, martie 1961. 2. Spathidium sp. (Pl. I, fig. 2) _ Mărimea: 60—70 Și această specie pare a fi nouă. Ca habitus ' se aseamănă puțin cu Sp. depressum Kahl, 1930 ; este mai zveltă decît aceasta, iar nucleul neconcludent în formă de panglică întortochiata. 332 al. vuxanovici - 2 [ CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II) 333 Trihociștii orali de 8 p lungime. Cuticula prezintă pe o față 9—10 striuri; j cilii somatici de 5 p.; plasma transparentă; gîtul diafan; restul celulei trans- j lucid, cu aglomerări de corpusculi verzi de 1—2 p.. Mai multe exemplare în culturi cu plante palustre examinate în prima zi de la colectare. Lacul j Floreasca, București, martie 1961. 3. Spathidioides exseeata Kahl, 1930 j (Pl. I, fig. 3) f Pare a fi identică cu specia tip, este însă pe jumătate mai mică, t iar cilii somatici sînt neobișnuit de lungi (8—10 p). La extremitatea ( stîngă a teșiturii curbei anterioare, o protuberantă aparent cu cîțiva | trihociști, neobservați bine. Cuticula cu 6 1 striuri pe o față, plasma j cu zooclorele mari de 3-1 p. Mișcările infuzorului, nesigure, cu potic- i niri și pauze. Un singur exemplar în culturi vechi cu Utricularia. Lacul ■ Fundeni, București, iunie 1960. î Specie nouă pentru țară. ‘ | 4. Lionotus dubius n. sp. (Pl. I, fig. 4) Lungimea : 160 p; proporția față de lățime 1:10. Trihociștii ventrali se întind pe cincimea anterioară. Vacuola contractilă, posterioară; nucleul multiplu, din circa 20 de elemente mici dispersate. De la capul apical spre posterior, 3—4 mioneme. Cilii somatici de 6 p. Peria dorsală distinctă, ea se întinde pe cincimea anterioară; în dosul ei, o formațiune puncti- formă (protrihociști?, granule?). Acest caracter din urma, neclarificat, clasează infuzorul mai degrabă la Lionotus decît la LottophyUum. Plasma incoloră, cu numeroase granule verzui de 1—1,5 p. Dorso-ventral, corpul turtit, moale, puțin metabol. Mișcările infuzorului, lente, vermiforme. Un singur exemplar într-o probă de apă cu plante palustre descompuse. Lacul Floreasca, București, martie 1961. 5. Lionotus piger n. sp. (PL fig. 5) Mărimea: 40—60 p. Ca habitus și dimensiune se aseamănă cu Losoophyllum contractile var. binucleatum (10); în afară de vacuola contrac- tilă postero-laterală, infuzorul prezintă pe trunchi mai multe vacuole mici, neactive, dispersate. Diferă prin lipsa bordurii marginale, prin cilii somatici foarte lungi (5—6 p), prin posteriorul celulei fără trihociști, prin corpul aproape ametabol, acontractil. Trihociștii ventrali de la ante- rior scurți de 1,5—2 p; pe gît cîteva formațiuni cilindrice (trihociști?). Cuticula cu 10—12 striuri fine. Secțiunea optică transversală, puțin reniformă. Infuzorul se deplasează foarte lent, cu mișcări executate aproape pe loc, cu pauze îndelungate (rare la genul Lionotus). Numerqase exemplare într-o probă de apă limpede, fără plante palustre. Lacul Fun- deni, București, februarie 1960. 6. Loxophylluin helus Stokes, 1884 (Pl. I, fig. 6) Atît ca habitus cît și ca dimensiuni, pare identică cu specia tip. Prezintă pe fața laterală 5—6 nervuri de mioneme. Un singur exemplar într-o probă de apă limpede examinată în prima zi de la colectare. Lacul Floreasca, București, martie 1961. Specie nouă pentru țară. 7. Dileptus singularis n. sp. (Pl. I, fig. 7) Mărimea : 120—160 p. Proporția dintre gît și trunchi 1 : 3. Se asea- mănă mult cu D. monilatus Stokes, 1885, cu deosebirea că este de 4 ori mai mic și nu prezintă șirul de vacuole mici laterale. Exemplarul figurat de noi prezintă nucleul monîliform din 10 elemente mici așezate în șir (?) longitudinal; alte exemplare prezintă numai 4—6 elemente de dimen- siuni mai mari. Mai multe exemplare într-o probă de apă limpede. Lacul - Herăstrău, București, martie 1960: 8. Cranotheridium ariadnae Penard, 1922 . (Pi. i, fig, 8) Pare a fi identică cu specia tip, ca habitus, mărime și striație. Peria dorsală neobservată. Un singur exemplar izolat, examinat în culturi de 10 zile, cu plante palustre. Lacul Fundeni, București, martie 1960. Specie nouă pentru țară. 9. Nassula ornața Ehrb., 1838 (Pl. II, fig. 9) Corespunde întru totul cu specia tip. Membranele zonei adorale sînt în număr de circa 16 și apropiate între ele; trihociști ectoplasmatici . de 10 [x. Un singur exemplar într-o probă de apă limpede. Lacul Floreasca,. București, martie 1960. Specie nouă pentru țară. 334 PLANȘA I Fig. 1. — Spathidium inflatum n. sp., 90 p.. Fig. 2. — Spathidium sp., 60 g. Fig. 3. — Spathidioides exsecata Kahl, 32 p.. Fig. 4. — Lionotus dubius n. sp., 160 p.. Fig. 5. — L. piger n, sp., 60 p.; a. lateral; b, trihociștl (?): c, secțiunea optici transversali. Fig. 6. — Loxophyltum helus Stokes, 160 p. Fig, 7. — Dileptus singularis n. sp., 150 p. Fig. 8. — Crahatheridium ariadnae Penard, 90 p. ' CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II) 335 10. Nassula enormis n. sp. (Pl. II, fig. 10) Mărimea: 250—270 p. Celula larg ovală; părțile laterale aproape paralele; posteriorul larg rotunjit. Trihociștii ectoplasmatici, foarte scurți (5—6 p). Striația deasă; cilii somatici de 5 p. Exemplarele exa- minate aveau pe trunchi numeroși triho ciști expulzați din ectoplasmă, dar aderenți cu vîrful de cuticula. Coloritul plasmei, ca la N. ornata. i‘ Vîrșa faringială, dilatată la mijloc, prezintă 20—22 de trihite. Corpul ■ puțin metabol. Mai multe exemplare într-o probă de apă cu plante palustre j descompuse. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. 11. Nassula graeilis Kahl, 1935 ; (Pl. II, fig. 11) Ca habitus și mărime pare identică cu specia tip, are aceeași vîrșe : faringială îngustă și mică. Cuticula prezintă 36—40 de striuri pe o față j (indicate imperfect pe desen). Ectoplasma fără trihociști. Plasma cu vezi- ; cule galbene-portocalii, fără vezicule de alte culori și fără aglomerări de । pigmenți; două caractere diferite de tip. Totuși păstrăm provizoriu : infuzorul la această specie. Mai multe exemplare observate 3 zile de-a rîndul într-o probă de apă cu plante palustre complet descompuse. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. Specie nouă pentru țară. . 12. Nassula pieta (?) Penard, 1922 (PI. II, fig. 12) Ca mărime și habitus pare identică cu specia tip, diferă însă ca biotop. Trihociștii lungi de 6 p, deseori expulzați din ectoplasmă, rămîn aderenți cu vîrful de cuticulă. Nucleul, în general rotund; la unele exem- plare, în formă de panglică lungă, întortochiată (2)1). Vîrșa tipică, cu 12—14 trihite. Pe o față 28 — 30 de striuri. Plasma cu vezicule colorate, -prezintă Diatomee și alge filamentoase (Lyngbia} ingerate. Mai multe exemplare în același biotop cu specia precedentă. Lacul Herăstrău, Bucu- rești, aprilie 1961. Poate o formă dulcicolă a speciei tip, semnalată însă pînă acum numai în Sphagnwn1). 13. Nassula sp. (Pl. II, fig. 13) Mărimea: 55—65 ja. Celula aproape eliptică. Membranelele zonei adorate nediscernabile; rostrul din care pornesc, abia indicat. Nucleul rotund; vîrșa faringială tipică; striația foarte deasă, nedeterminată, fără x) p. 220. 336 AL. VUXANOVICI 6 •7 CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CI LI AȚELOR (II) . ' 337 trihociști ectoplasmatici. Plasma plină cu zooclorele mari, de 6—8 p,. j și vezicule colorate în portocaliu și albastru. Mai multe exemplare în ; același biotop cu specia precedentă. ; i 14. Disematostoma minor (?) Kahl, 1935 (Pl. II, fig. 14) I Pare a concorda cu specia tip ca habitus și dimensiuni; diferă prin prezența a două vacuole mici neactive, așezate la stingă. Cuticule cu 8—9 striuri la dreapta și la stînga. Plasma transparentă cu Diatomee | ingerate. Un singur exemplar în culturi cu plante palustre, examinat | 4 zile după colectare. Poate o formă a speciei tip. Lacul Herăstrău, Bucu- rești, aprilie 1961. j 15. Nassula flavicans n. sp. I (Pl. II, fig. 15) Mărimea: 100—120 p. Ca habitus, mărime și transparența plasmei se aseamănă cu JL flava Klap. et L., 1856. Diferă prin forma vîrșei farin- j giale, care la infuzorul studiat de noi este aproape cilindrică, de 15 p în diametru și 35 p în lungime, cu 12—14 trihite; mai diferă și prin dispoziția vacuolelor; infuzorul are două vacuole mari, una posterodate- rală, cu vacuole mici formative, alta mare la dreapta, mai anterior de mijloc, și 5 vacuole mici de-a lungul laturii dorsale, poate legate între ele printr-un canal. Nucleul aproape rotund, așezat posterior de mijloc; cuticula cu 20 —22 de striuri pe o față, neindicate pe desen. Cilii somatici de 3 p; trihociștii ectoplasmatici de 4 p. Plasma transparentă, lucioasă,, cu alge mici, verzi, sferice, de 2 p. Zona adorală și rostrul celular, de unde pornește, neobservate. Mai multe exemplare într-o probă de apă cu plante palustre examinate a 4-a zi de la colectare. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. 16. Ophryoglena lucidum n. sp. (Pl. II, fig. 16) Mărimea : 120 p. Gura în cincimea anterioară; vacuola contrac- tilă, latero-dorsală, mai posterior de mijloc. Nucleul eliptic în poziție centrală. Cuticula cu 32—35 de striuri pe o față, nefigurate pe desen. Cilii somatici de 5 p; ectoplasma fără trihociști. Plasma foarte transpa- rentă ; la posterior aglomerări ușoare de corpusculi de un verde- albastru aprins (pigmenți?). în secțiune optică transversală, corpul puțin eliptic. Infuzorul se deplasează rapid în linie dreaptă; cînd își micșorează viteza, se învîrtește încet, în jurul axei sale longitudinale. Mai multe exemplare în culturi cu plante palustre. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. 17. Ophryoglena îlava (?) Ehrb., 1833 (Pl. II, fig. 17) Proporția 1 : 3. Sub lamelă, infuzorul se diformează mult. Trihociștii ectoplasmatici și cilii somatici de 5 p; cuticula pe o față cu 40 —50 de striuri, nefigurate pe desen. Gura tipică. Plasma de o culoare galbenă-fumurie, omo- genă, cu numeroși corpusculi de 1 —2 p. Corpul foartemetabol cînd infuzorul întîlnește obstacole; dorso-ventral, turtit. Mișcările infuzorului: rapide, în linie dreaptă, fără pauze. Nucleul lung, bastoniform, dă 100.18 p; 2 vacuole, una în treimea anterioară, alta în treimea posterioară, aproapj lateral. Mai multe exemplare în detritus din frunze de plop și salcie uscate. Lacul Herăstrău, București, aprilie 1961. 18. Paramecium bursaria var. ovum n. var. (Pl. III, fig. 18) Mărimea: 80—110 p. Ca mărime se aseamănă cu specia tip, dar este ovoidă; diferă și prin lipsa mănunchiului de cili caudali. Nucleul, -cele două vacuole și cicloza vie din plasmă sînt identice cu cele de la specia tip. Mai multe exemplare în culturi cu plante palustre și eiiglene, exa- minate 2 zile după colectare. Lacul Fundeni,. București, martie 1960. 19. Chilodonella sp. (Pl. III, fig. 19) Mărimea: 80—90 p. Prezintă în dreapta 6—7 striuri și 10—12 in stînga. Are 3 vacuole mari active și alte 4 mici neactive. Nucleul tipic, mare de 32.20 p. Dorsal, celula prezintă o bordură marginală subțire; la anterior un grup de 5—6 cili. Plasma transparentă, verzuie-cenușie, cu granulații fine. Vîrșa faringială lungă de 20 p, cu 8 —10 trihite, îndrep-~~ tate conic în spre interior. Deplasările infuzorului: lente, .eu pauze. Mai multe exemplare în culturi cu plante palustre descompuse.. Lacul Fundeni, București, februarie 1960. - 20. Fundenia complanata n. gen. n. sp. . - (PI. III, fig. 20) o Acest nou gen din familia Holophryidae pare a cuprinde doua forme puțin diferite între ele. Specia complanata are 70—125 p mărime. Celula puțin reniformă, mai largă la anterior decît la posterior. Secțiunea optică Q CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II)' . 339 338 planșa ZJ pig. 9. — Nassula ornata Ehrb., 220 p. -fig. 10. — N. enormis n. sp., 260 p; trihocist. fig. 11- — N. gracilis Kahl, 220 p. fig. 12. — N. picta (?) Penard, 80 p. fig. 13. — Nassala sp., 60 p. fig. 14. — Disematostoma minor (?) Kahl, 80 p. fig. 15. — Nassula flaoicans n. sp., 120 p. fig. 16. — Ophryoglena lacidum n. sp., 120 p. fig. 17. - O. flaua a (?) Ehrb., 420 transversală, convex-concavă. Gura polara, foarte mică, cu marginile puțin proeminente; circum oral, 10 —12 formațiuni, liniare (trihite ? j. Cuticula rezistentă la plasmolizare. Pe o față, cuticula prezintă 50—60 . de striuri, nefigurate pe desen. Cilii somatici subțiri și lungi de 5—6 p, ' ■ ■ foarte deși. Nucleul reniform neregulat. De-a lungul laturii drepte și al celei stingi prezintă 2 vacuole conttactile iar la dreapta 3 mici neactive. Corpul acontractil, ametabol, puțin elastic. Plasma transparentă, ante- ; . , riorul hi al in, posteriorul semi opac, cu numeroși corpusculi. cafenii, de 1—2 p și granulații fine. Infuzorul se, deplasează încet, în cercuri mari, , cu pauze rare. Polisaprob. Numeroase exemplare în culturi cU plante :: palustre descompuse, întîlnite în două rînduri. Lacul Fundeni, București, ; " / februarie 1960. ■ ' 21. Fundenia complanata var. pellueida n. var. K (Pl. III, fig. 21) "9 ■/ ' Mărimea: 40—95 p. Același habitus ca și specia tip, Diferă în ceea ce privește secțiunea optică transversală, care se prezintă în formă de „C” culcat. Prin transparență se văd marginile răsfrînte îndărăt. Mențio- - hăm că atît forma mică, de 40 p, cît și cea mare, de 95 p, au cilii somatici de aceeași lungime (5—6 p). Striația, nucleul și vacuolele sînt la fel ca la specia tip. Plasma de o rară transparență, cu granulații fine și rare. . f Exemplarele de rasă mică de 40 — 50 p, par a fi o formă constantă. Nume- roase exemplare în același biotop cu specia tip. t . . h 22. Pseudoglaucoma (?) sp. (Pl. III, fig. 22) / Mărimea: 30 —35 p; în general 32 p. Cavitatea prală, mică, așe- . zată aproape la mijlocul laturii ventrale; pe marginea ei o membrană v triunghiulară în continuă fluturare. Vacuola contractilă, așezată în optimea \ / posterioară; alta mare, posterior citostomului (de digestie?). La unele . exemplare, posterior și anterior cîte o vacuolă mică neactivă. (Nucleul eliptic, cuticula cu 5—6 striuri pe o față, cilii rari și lungi de 5 p plasma transparentă, cu cîțiva corpusculi mari, neregulați. Infuzorul se depla- x ' sează lent, cu pauze rare. Numeroase exemplare observate mai multe h zile de-a rîndul în culturi eu plante palustre descompuse. Lacul Fundeni, București, mai 1960. 1 ■ dj ■, . . . \ 23. Loxoeephalus plagius Stokes, 1885 (Pl. IV, fig. 23) ' \ Este identică cu specia tip. Membrana orală, extrem de mieă, sub ea un cil gros și lung (sincil?). Zona adorală greu de observat. Pe o față\ 14—16 striuri fine. Anteriorul celulei negricios. Întîlnită de măi multe , 340 11 CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II) 341 pîg. 18. — Paramecium bursaria var. ovum n. var., 110 p; a, ectoplasma. Fig- 19- — Chilodonella sp., 90 p,; a, dorsal; lateral. pig. 20. — Fundenia complanata n. gen. n. sp., 120 p.; a, lateral; b, secțiunea optică transver- sală; c, citostomul. Fig- 21. — F. complanata var. pellucida n. var., 95 p; a, lateral; b, secțiunea optică trans- versală ; c. citostomul; d, o formă degenerată, 40 [z. pig. 22. — Pseudofflaucoma (?) sp., 35 p.; a, în conjugațiune. PLANȘA. III I ori în cîte 2 —3 exemplare izolate în culturi cu plante descompuse. Lacul Fundeni, București, martie 1960. Specie nouă pentru țară. 24. Colpidium aeuminatum (Pl. IV, fig. 24) n. sp. Mărimea: 38—40 p.. Celula sigmoidă, Cavitatea faringială și membrana orală sînt cu posteriorul îngustat, tipice speciei Colpidium ooîpoda (Ehrb., 1831). Plasma transparentă, lucioasă, cu cîteva vacuole de digestie. Pe o față 20—24 de striuri. Cilii somatici scurți. Formă întîl- nită în numeroase exemplare, în culturi vechi de 15 zile. Lacul Fundeni, București, iulie 1960. 25. Lembus oleganș n. sp. (PL IV, fig. 25) Mărimea: 50—55 ja; proporția 1 : 5,5— 1 : 6. Membrana adorată triunghiulară, lungă cît 1/3 din celulă. Pe o față 5—6 striuri fine; cilii somatici rari și lungi de 3,5— 4 ja; marginea celulei, pare optic crenelată. Apical și caudal, cîte 2 peri inserați divergent. Plasma transparentă, lucioasă, cu granulații rare; anteriorul, hialin. Vacuola este așezată la mijloc, spre stîngă. Nucleul rotund, posterior de mijloc. Infuzorul se deplasează rapid în linie dreaptă; se mișcă încet cînd dă de detritus. Con- sumă bacterii. Numeroase exemplare într-o probă de apă limpede exami- nată în prima zi de la colectare. Lacul Floreasca, București, martie 1960. 26. Lembus elegans f. lata (PL IV, fig. 26) . Mărimea : 35—45 [a. Se aseamănă cu specia tip, însă este mai lată la mijloc, în proporție de 1 : 3—1 : 3,5. Plasma cu corpusculi mici, lucioși, de 1—lj5 ja ; ca aspect, romboedrici, cilindrici sau halteriformi. Găsit în aceeași cultură, dar în a 3-a zi de la colectarea probei. Această formă mai prezintă uneori, caudal, o vacuola mică, neactivă. 27. Lembus puleher n. sp. (PL IV, fig- 27) Mărimea: 55—60 ja. Proporția 1:8—1:10. Membrana orală 1/5 din celulă. Cuticula prezintă pe o față 5—6 stiuri foarte pronunțate (în genere neobișnuite la genul Lembus). Vacuola mare, posterioară, 4-0. 1792 342 AL. VUXANOVICI 12 neregulată ca aspect. Nucleul eliptic (?). Apical și caudal, cîte 2 peri ; inserați divergent. Polisaprob. Plasma transparentă. Infuzorul se depla-1 sează lent, formînd linii sinuoase. Trei exemplare izolate întîlnite în s apr Opel I la interval de o zi. Lacul Fundeni, București, august 1960. f 28. Cyelidium sapropellicum n. sp. | Z (Pl. IV, fig. 28) | p-. Mărimea: 25—28 p. Celula se prezintă ventral convexă, dorsal j spre anterior puțin concavă. Anteriorul rotunjit, aparent fără placă api- | cală. Membrana adorală, lungă cît 1/2 din celulă, se prezintă în generali alipită de trunchi. Plasma extrem de transparentă, totdeauna cu corpus- | culi mici, sferici, lucioși (uleioși?). Pe o față 5 — 6 striuri fine. Cilii rari în continuă ondulare. Infuzorul se deplasează încet, cu mișcări tremurînde] și pauze rare cînd se află în detritus. Multe exemplare relativ izolate în | sapropel, vechi de 20—25 de zile. Lacul Fundeni, București, iunie 1960. t 29. Cyclidium gibbosus n. sp. q (Pl. IV, fig. 29) ' j ■ L Mărimea: 18—22 p. Nu poate fi confundată cu C. oligotrichum Kahl, 1928. Membrana orală, cît 2/3 din celulă, prezintă anterior-dorsal o convexitate caracteristică și 6 —7 cili; posterior, celula teșită transversal, are 2 peri lungi divergenți inserați lateral și un cil caudal. Pe teșitura posterioară a celulei uneori se adună corpusculi mari neregulați (fig. 29, a). Cuticula are 6—7 striuri pe o față, plasma transparentă, cu cîteva : vacuole de digestie. Observat o singură zi. în număr foarte mare într-o probă de apă limpede, veche de 10 zile. Lacul Floreasca, București, martie 1960. 30. Mc tonus setosus Kahl, 1927 (Pl. IV, fig. 30) Ca habitus și mărime corespunde cu specia tip: cuticula fragilă se plasmolizează și la colorare. Vacuola contractilă mare, posterioară, neregulată ca aspect; uneori, anterior ei, se mai observă una mică neac- tivă. Nucleul eliptic; la unele exemplare puțin lunguieț (25.5 p). Mai, 4 multe exemplare în sapropel. Lacul Fundeni, București, iunie 1960. .. Specie nouă peni/ru țară. PLANȘA IV 3! [X, Fig- 29. — C. gibbosus n. sp., 20 p; a, posterioml. Fig- 30, — Metopus setosus Kahl, 70 Fig. 31. — M. minimus Kahl, 64 p; Fig. 23. — Loxocephalus plagius Stokes, 65 P- Fig. 24. — Colpidium acuminatum n. sp., 45 p» 24 pîg. 25. — Lembus elegans n. sp., 48 p. Fig. 26. — L. elegans f. lata, 40 p; a, b și c, corpusculi interni, Fig. 27. — L. pulcher n. sp., 60 p. fig. 28. — Cyclidium sapropellicum n. 28 p. sp.) a, secțiunea optică transversală. Fig. 32. — M. barbalus Kahl, 65 p. Fig. 33. — M. acidiferus Kahl, 80 p ; a, transversal. Fig. 34. — M. fusus n. sp., 40' p. 344 AL. VUXANOVICI 14 CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA C1LIATELOR (II) 345 31. Metopus minimus Kahl, 1935 (PL IV, fig. 31) Identica cu specia tip. Pe o față 10 —12 striuri. Cîteva exemplare izolate găsite în sapropel. Lacul Fundeni, București, iulie 1960. Specie nouă pentru țară. 32. Metopus barbatus Kahl, 1927 (PL IV, fig. 32) Ca habitus pare identică cu specia tip; nu poate fi confundată cu M. setosus Kahl, 1927, de la care ar deriva (2)1’. Cuticula cu 8-10 striuri pe o față; cilii de 3,5—4 g. Cîteva exemplare izolate întîlnite în sapropel. Lacul Fundeni, București, iulie 1960. Specie noua pentru țară. 33. Metopus acidiferus Kahl, 1935 (PL IV, fig. 33) Ca habitus pare identică cu specia tip; ca dimensiuni, puțin mai mică; mai diferă puțin prin forma nucleului reniform; cuticula fragilă se plasmolizează și la colorare. Pe o față 7—9 striuri. Vacuola mare, posterioară, cu un por excretor. Dorso-ventral, celula turtită, foarte moale, greu de studiat. Cîteva exemplare în sapropel. Lacul Fundeni, București, iulie 1960. Specie, nouă pentru țară. 34. Metopus îusus n. sp. (PL IV, fig. 34) Mărimea: 35—45 g. Celula fusiformă; nucleul eliptic; pe o față 10 —12 striuri; caudal, 4 peri lungi. Cuticula rezistentă la. plasmolizare. Cîteva exemplare în sapropel. Lacul Fundeni, București, iulie 1960. J) p. 420. K CKCTEMATWKE PECHHHHblX (COOBIhEHUE II) V PE3IOME B nepBon uacTii paOoTM asrop yuaaaji ua suanemie canponeJieBoh ^ayan; b nacTomueM cooGmeHim flaeTCM b npogojimemie KpaTKoe onncanue hobmx $opM, b tom nncjie ir ojțHoro HOBoro poga. 1. — Spathidium inflatum n. sp. (radu. I, puc. 1). Ty6a niuponau, npegpoTOBfcse tpuxoubctm seJinmaHoh b 8g. Hyujieyc ueTKOBMgHHâ, coc tom t . M3 6—8 Kpynnwx, oBajibHbix sjieMeHTOB. 2. — Lionotus dubius n. sp. (raGn. I, puc. 4). Ha Teaie 4 Hepsiopti MHoneM. Hyujieyc MHomecTBeHHbih, gBHJKeHUH nepseoSpasHue. 3. — L.piger n. sp (raSji. I, puc. 5). Bea xpaeBoft uaSMij; coMaTEPieCKHe pecHMUKU oucub flJiMHHHe; BaKyojm MeaiKne, pasâpocauHMe; flBMmeHMH MejfJleHHHe. 4. — Dileptus singularis n. sp. (TaSji. I, puc. 7). Hponopumi meu 1/3. HyKJieyc neTKOBngHbih, Ses paga msjikhx Sokoblîx BaKyoJiefi. 5. — Nassula enormis n. sp. (rad#. II, puc. 10). Tejio niMpoKo-OBajib- uoe, uecKOJibKO HenpaBmmHoe. TpnxouKCTR eKTonuaBMH oueub KopoT- une; OKOJiopoTOBau Bnaanna o 22 pecHMVKaMM. IțBeT Tanoii jkc kbk m y N. ornata. ' 6. —N. flavicans n. sp. (Tadji. II, puc. 15). Teoio oueub npoapamioe; TpuxouHCTH eKTOUJiasMH KopoTKne; ouojiopOTOBafl snasnua nouTu uujihh- «pHvecKau; ua oguoîi cTopone 22 npocTux Gopoagun. 7. — Ophryoglena lucidumn. sp. (thGji. II, puc. 16). Tejio ouenb npos- pauHoe, 6es tpmxoumct; KyTeuyjra c 32—35 npocTUMn SopoagKaMM.v 8. — Paramecium bursaria var. ovum n. var. (Tafîjr. III, pne. 18). HMueBngHau, Gea nyuua Gojiee hjihhhhx xboctobmx pecnnueK. 9. —Fundenia complanata n. gen. n. sp. (raiLi. III, puc. 20). Tgjio> no^KOBMHHoe; poTosau hojioctb Kpyrnau, o^eun neGojibinaH, nouspHO pacnonomenuau. Ha oguofi CTopone 50—60 tohkmx npocrux GopoBgOK; peCHHHKM ovenb UaCTHe M TOHKIîe. 10. — F. complanata var. pellucida n. var. (raG^i. III, puc. 21). Tejio- oveub npoapauțioe. BoKOBue upau BarnyTM naaag. 11. — Colpidium aeuminatum n. sp. (tuGji. IV, puc. 24). Tgjio cmimo- z oSpasnoe; na orhoS CTopoue 20—24 GoposgKM. 12. — Lembus elegans n. sp. (TaGji. IV, pnc. 25). yimynupyioiaaM MenSpaua 1/3; na o^Hoă CTopone 5—6 OoposgOK. 13. — L. pulcher n. sp.(Ta6ji. IV? puc. 27). Teuo npogoJirOBaTO-gMJiHH- jțpiinecKoe. yHjțyjnipyiomaH MeMGpaua 1/5. Ha ognoft CTopone 5—6 xopomo- BMpajKeuuMX SoposgoK. 14. — Cyclidium sapropellicum n. sp. (TaSji. IV, pac. 28). Temt o’ieHb npoBpauHoe; nepegmm ero uacTb BaKpyrjieHHaa; agopajibHaH MeM~ Gpaua 1/2, b SojibmMHCTBe cayuaeB npnjieraeT k Teâiy. 346 AL. VUXANOVICI 16 17 CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II) 347 15. — c. gibbosus n. sp. (TaSai. IV, pnc. 29). Ha sagneM Konpe iimgct 2 pacxoHHmnxca BoaocKa h ogny pecHU’my. 3ap;Hnfi: nonerț nepneHflMKy- papHO cpeaan. 16. — Metopus fusus n. sp.(Ța6ji. IV, pnc. 34). TeJțo ncpQTeHooopaa- sioe; sa aa^neM KOHițe 4 Bojiocna; KyTHKyjia ycTonunBa k nuasMOJiuay., OB'bHCHEHHE PnCVHKOB Phc. 30. — Metopus setosus Kahl, 70 p. Phc. 31. — M. minimus Kahl, 64 p; a, onTHuecKHa TpaHCBepcaJibHHfi: cpes. Phc. 32. — M. barbatus Kahl, 65 p. Phc. 33. — M. acidiferus Kahl, 80 p; a, TpaHCBepcajibHMii cpea. Phc. 34. — M. fusus n. sp., 40 p. TafiMtița I CONTEIBDTIONS  LA SYST^MATIQUE DES OILlES (NOTE II) Puc. 1. — Spathidium inflatum n. sp., 90 p. Phc. 2. — Spathidium sp., 60 [z. Phc. 3, — Spathidioides exsecata Kahl, 32 p. Phc. 4. — Lionotus dubius n. sp., 160 jz. : Phc. 5. — L. piger n. sp., 60 [z; a, BHft cOony; b} TpnxOHHCTM (?); c, OHTHueCKHft TpaHCBepcaiMLiM cpes. ; Pnc. 6. — Loxophyllum helus Stokes, 160 [z. . Phc. 7. — Dileptus singularis n. sp., 150 p. Phc. 8. — Cranotheridiurn ariadnae Penard, 90 p. TaS^uya II Phc. 9. — Nassula ornata Ehrb., 220 p. Phc. 10. — N. enormis n. sp., 260 p; a, TpHXOițHCTa. Phc. 11. — N. gracilis Kahl, 220 p. Phc. 12. — N. picta (?) Penard, 80 p. Phc. 13. — Nassula sp., 60 p. Phc. 14. —Disematostoma minor (?) Kahl, 80 p. Phc. 15. — Nassula flavicans n. sp., 120 p. Phc. 16. — Ophryoglena lucidum n. sp., 120 p. Phc. 17. — O. flava (?) Ehrb.; 420 p. Ta6jiuvta III Phc. 18. -■ Paramecium bursaria var. ovum n. var., 110 p; a, SKTOHJiaSMa. Phc. 19. — Chilodonella sp., 90 p; a, c HopcaJibHOfi CTopoHM; &, buh c0OKy. Phc. 20. — Fundenia complanata n. gen. n. sp., 120 p; a, bhs c0OKy p; b, ohth- necKHfi TpaHCBcpcanBHLih cpes; c, iihtoctom. Phc. 21. — F. complanata var. pellucida n. var., 95 p; a, bhji c6oKy ; b, OHTHHeCKHft TpaHCBepcanbHbiîî cpes; c, iihtoctom; d, HereHepaTHBHaș ^opina, 40 p. Phc. 22. — Pseudoglaucoma (?) sp., 35 p; a, b coeHHHeHHH, Tafijiuya IV Phc. 23. — Loxoeephalus plagius Stokes, 65 p. Phc. 24. — Colpidium acuminatum n. sp., 45 p. Phc. 25. — Lembus elegans n. sp., 48 p. Phc. 26. — L. elegans f. lata, 40 p; a, b h c, BHyTpeHiiMe uacTHpH. Phc. 27'. — L. puicher n. sp.,' 60 p. Phc. 28. — Cyclidium sapropellicum n. sp,, 28 p. Phc. 29. — C. gibb.osus n. sp., 20 p; a BMfl CsaHH. RESUME Dans la premiere pârtie de son etude, l’auteur signalait l’importance de la faune provenant du sapropel; nous continuons ici la description sbmmaire de ces formes nouvelles dont un genre nouveau. 1. Spathidium inflatum n. sp. (pl. I, fig. 1). Large renflement oral; trichocystes de 8 p; nucleus moniliforme en 6—8 eldments ovales. 2. Lionotus dubius n. sp. (pl. I fig. 4). Longitudinalement 4 nervures de mionemes. Nucleus multiple; mouvements vermiform.es. 3. L, piger n. sp. (pl. I, fig. 5) Sans bordure marginale; cils trăs longs; nombreuses petites vacuoles dispersâes, dâplacements lents. 4. Dileptus singularis n, sp. (pl. I,. fig. 7). Proportions du cou 1/3; nucleus moniliforme; pas de rangec de vacuoles lat&rales. 5. Nassula enormis n. sp. (pl. II, fig. 10). Cellule ovale, large, irre- guliere ; trichocystes tres courts ; nasse avec 22 trichites. Ooloree comme A. orwta. 6. N.-flavicans n. sp. (pl. II, fig. 15). Cellule fort transparențe, trichocystes courts; nasse preșque cylindrique; sur une face 22 stries non figur^es. 7. Ophryoglena lucidum n. sp. (pl. II, fig. 16). Cellule fort transpa- rente ; pas de trichocystes; sur une face 32—35 stries non figurees. 8. Paramecium bursaria var. ovum n. var. (pl. III, fig. 18). O vi- forme, sans pinceau de cils caudaux plus longs. 9. Fundenia complanata n. gen. n. sp. (pl. III, fig. 20). Cellule reni forme, cavitâ orale, tres petite., polaire. Sur une face 50 — 60 stries fines. Cils nombreux et fins. ' 10. F. complanata var. pellucida n. var. (pl. III, fig. 21). Cellule d’une extreme transparence; bords latdraux replies en arriere. 11. Colpidium acuminatum n. sp. (pl. IV, fig. 24). Cellule sigmoîde; sur une face 20—24 stries. 12. Lembus elegans m sp. (pl. IV, fig. 25). Membrane orale- 1/3 ; sur une face 5—6 stries. 13. L. pulcher n. sp. (pl. IV, fig. 27).. Cellule longue, cylindrique, membrane orale 1/5; sur une face 5 — 6 stries prononcees. 14. Cyclidium. sapropellicum n. sp. (pl. IV, fig. 28). Cellule fort transparente; la pârtie anterieure arrondie; membrane adorale 1/2; generalement replice sur le tronc. ... 348 AL. VUXANOVICI 18] CONTRIBUȚII LA SISTEMATICA CILIATELOR (II) 349 15. C. gibbosus n. sp. (pl. IV, fig. 29) Deux soies longues caudalesj et un cil. Post6rieurement, la cellule tronquee perpendiculairement. { 16. Metopus iu sus n. sp. (pl. IV, fig. 34). Cellule fusiforme; 4 soies| caudales. Cuticule rdsistante â la diffluenee. r EXPLICATION DES FIGURES | Planche I - | ■ ' ’j Fig. 1. — Spathidium inflatum n, sp., 90 p. 'I Fig. 2. — Spathidium sp., 60 p. ( Fig- 3. — Spathidioides exsecata Kahl, 32 p. Fig. 4. — Lionotus dubius n. sp., 160 p. | Fig. 5. — L. piger n. sp., 60. p; a, vue laterale; b, trichocystes (?); c, coupe optique 1 transversale. j Fig. 6. — Loxophyllum helus Stokes, 160 p. J Fig- 7. — Dileptus singularis n, sp., 150 p. f Fig- 8. — Cranotheridium ariadnae Penard, 90 p. | Planche II ( Fig. 9. — Nassula ornata Ehrb., 220 p. Fig. 10. — IV. enormis n. sp., 260 p; a, trichocyste. Fig. 11. — IV. gracilis Kahl, 220 p. Fig. 12. — JV. picta (?) Penard, 80 p. Fig. 13. — Nassula sp., 60 p. Fig. 14. — Disematostoma minor (?) Kahl, 80 p. Fig. 15. — Nassula flavicans n. sp., 120 p, Fig. 16. — Ophryoglena lucidum n. sp., 120 p. Fig- 17.-O. flava (?) Ehrb.; 420 p. Fig. 31. — M. minimus Kahl, 64 p; a, coupe optique transversale. Fig- 32. — M. barbatus Kahl, 65 p. Fig. 33. — M, acidiferus Kahl, 80 p; a, coupe transversale. Fig* 34. — 4f. fasus n. sp., 40 p. BIBLIOGRAFIE 1. Gel®. J. V„ Kbrperbare und Erigungsleitung bel der Ciliaten (Loxocephalus colpîdiopsis), Arch. f. Prot., 1940, 93. 2. Kahl al., W impertiere ader Ciliaten (Infusorid), Jena, 1935. 3. KUDO R., Portozoology, SpringfielJ, 1947. 4. Parducz B., V erivdndschațtliche Beziehungen zwischen den Gatungen Uronema und Cycli- dium, Arch. î. Prot., 1940, 90. 5. PENARD E., Etude sur les infusoires d’eau douce, Geneve, 1922. . 6. RAMON MAEGALEE Lopez, I nț ușor tas de las aguas continentales de la provincia de Barce- lona, Bol. de la Real. Soc., de Hist. Nat., 1945, XLIII, 369-381. 7. SOHEWIAKOFE L. T., OpraHuaaițuH H CHCTeMaTHKR Infusoria Aspirotricha, Meni. Acad. imp. Sci. Petersb. Classe phys. math., 1896, seria a VUI-a, IV, L . 8. SRAMECK-Hti s&K, Nene und Wenig bekannte Ciliaten aus der Tschekosloiuakei und ihre Stellung im Saprobiensystem, Arch. f. Prot., 1954, 100, 246 9. VUXANOVICI AL., Contribuții la sistematica ciliatelor (Nota I), Stud. și cercet. biol., Seria» biol, anim., 1962, XIV, 2. • 10. — Contribuții la cunoașterea genului Loxophyllum, Stud. și cercet. biol., Seria biol., anim., 1958, X, 3, 274. - 11. WENTzel FR., Die Ciliaten der Mocsrasen trockener Standorte, Arch. f. Prot., 1958, 99,. 71-77. 12. Wrzesniowsky A., Beobachtungen iiber Infusorien aus der Umgebung von Warschau,, Zeit. f. Wies., 1870, 20, 200. Planche III Fig. 18. — Paramecium bursaria var. ovum n. var., 110 p; a, ectoplasme, Fig. 19. — Chilodonella sp., 90 p; a, vue dorsale; b, vue laterale. Fig. 20. — Fundenia complanata n. gen. n. sp., 120'p; a, vue laterale; b, coupe optique transversale; c, cytostome. Fig. 21. — F. complanata var, pellucida n. var., 95 p; a, vue laterale; b, coupe optique . transversale; c, cytostome; d, forme deg6n4ree, 40 p. Fig. 22. — Pseudoglaucoma (1) sp., 35 p; a, conjugai. Planche IV Fig. 23. — Loxocephalus plagius Stokes, 65 p. Fig. 24. — Colpidium acuminatum n. sp., 45 p. Fig.‘ 25. — Lembus elegans n. sp., 48 p. Fig. 26. — L. elegans f. lata, 40 p; a, b et c, corpuscules internes. Fig. 27. -- L. pulcher n. sp., 60 p. Fig. 28. — Cyclidium sapropellicum n. sp., 28 p. Fig* 29 ■ — C. gibbosus n. sp., 20 p; a, moitie postdrieure. Fig* 30. — Metopus setosus Kahl, 70 p. CONTRIBUȚII LA STUDIUL FAUNEI DE TIPULINAE {DIPTERA—TIPULIDAE) DIN R.P.R. DE ELEONORA ERHAN ■Comunicare prezentată de GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.. în ședința din 27 decembrie 1951 în nota de față sînt cuprinse o serie de date cu privire la 20 de specii din genul Tipula, subgenul Lunatipula, Oreomysa, Vestiplex și Taina- totipula. Materialul a fost colectat în parte de autor, însă, cele mai multe specii au fost colectate de către diverși colegi naturaliști1). Subgenul Lunatipula Edwards Tipula (Lunatipula) lunata L. (Pl. I, A—C) Este considerată ca specia cea mai răspîndită și mai comună a acestui subgen, în toată Europa, atît în zone deluroase, premontane, cît și la șes. Este o specie de talie mijlocie, cu o colorație generală deschisă, variind — la diferitele exemplare de la șes și deal — între brun-cenușiu ș.i brun-gălbui-roșcat. Aripile sînt fumurii cu pterostigma vizibilă. 1) Mulțumim și pe această cale tuturor celor ce ne-au dat concursul, precum și cole- gilor: E. N. Savcenko de Ia Institutul zoologic din Kiev, B r. Theowald de la Muzeul zoologic din Amsterdam și B. Mannlieims de la Muzeul zoologic din.Bonn, pentru compararea cu materialul tip, aflat în colecțiile acestor muzee și pentru ajutorul acordat în determinarea unor specii. Figurile au fost executate după preparate microscopice. Metoda de preparare a pieselor armăturii genitale ă fost descrisă într-o notă anterioară (5). CONTRIBUȚII la studiul faunei de TIPULIDAE DIN R.P.R. 353 i . . . v1 ■ ' ( J 352 z ELEONORA ERHAN . । Această specie fiind foarte răspîndită este adeseori confundată, f atît în stadiul larvar cît și în stadiul adult, cu o serie de alte specii ase- h mănătoare, deosebindu-se de acestea mai ales prin caracterele armăturii^ genitale. Antenele sînt subțiri, cu articole cilindrice, brune-roșcate. Dungile f longitudinale dorsale ale toracelui sînt puțin vizibile. Femela are tariera^ subțire și ușor trunchiată la vîrf. ' Perioada de zbor. Se consideră a fi cuprinsă între lunile aprilie^ și iunie. I Răspîndire. Comună în toată Europa. i în R.P.R. Este o specie cu mult mai rară decît în alte țări alei Europei. Am colectat cîteva exemplare izolate, mai ales în regiunea^ premontană, a căror colorație varia vizibil față de a celor două exemplare • colectate în regiunea de stepă. | 1 $ Curtea-de-Argeș (reg. Argeș), 25.V.1959 (leg. P. B ă n ă r e s c u). r 1 31 Agigea (reg. Dobrogea), 20.VI.1959 ; 1 Buda (reg. București), J 23.V.1960 ; 1 Vatra-Dornei, 23.VII.1960. Larvele se dezvoltă în frunzar. | Specie nonă pentru R.P.R. | O specie îndeaproape înrudită cu T. (L.) lunata L. și cu care se ț confundă adesea este specia: Tipula (Lunatipula) peliostigma Schum. (PI. I, D—F) | Ca aspect general T. (L.) peliostigma este foarte asemănătoare atît cu specia T. (L.) lunata L. cît și cu o altă specie mezofilă, cu care de ț obicei trăiește împreună T. (Lunatipula) soosi Mannhs., deosebindu-se | numai printr-o examinare atentă, comparativă, a caracterelor și mai ales | prin caracterele armăturii genitale. j Antenele sînt brune, cu primele două articole gălbui, celelalte sînt | ușor inelate cu brun. Benzile mediane dorsale ale toracelui sînt slab expri- I mate. Pterostigma este mică și destul de puțin vizibilă. j Femela are o tarieră fină și ascuțită. T La noi în țară, această specie este net mezofilă, fiind foarte răs- I pîndită și comună în toate pădurile și plantațiile forestiere din regiunea f de stepă, alături de speciile T. (L.) soosi Mannhs., T. (L.) truncata Loew. și ; T. (L.) helvola Loew. p Larvele se dezvoltă în frunzar (3). J Perioada de zbor. Lunile iunie și iulie. j Răspîndire. Toată Europa. | în R.P.R. Este foarte comună în pădurile de stepă, unde zboară j în masă. Regiunea Dobrogea: Valul-lui-Traian, pădurile Comarova, * Ciufîtu, Esichioi, Băneasa; regiunea București: Buda, Ciulnița; regiunea } Banat: Văliug și Băile-Herculane. î Specie citată de J. Talhammer pentru Banat (17). Tipula (Lunatipula) soosi Mannhs. (Pl. I, G-J) Colorația generală a corpului este foarte asemănătoare cu aceea a speciilor descrise mai sus, brună-mginie, uneori cu slabe nuanțe cenușii. Aripile sînt brune-fumurii, cu pterostigma bine vizibilă. Antena are 13 articole; scapul este galben-auriu, flagelul brun deschis-cenușiu. Se deosebește de celelalte două specii prin structura hipopigiului, mai „ales prin forma apendicelui intermediar care are aspectul unei furculițe cu doi dinți. în materialul colectat la Valul-lui-Traian, în primăvara anului 1958, pe iîngă exemplarele la care acest apendice avea aspectul tipic, am întîlnit numeroase exemplare (circa 15%) la care acest apendice varia puțin ca forma, furculița avînd un dinte median suplimentar. La cîteva exemplare, apendicii erau inegali, unul avea doi dinți, celălalt trei. Femela, întocmai ca și masculul, este asemănătoare cu Ș celor două specii înrudite, deosebindu-se de acestea, prin colorația mai intensă a aripilor. Tariera este fină și ascuțită. întocmai ca și specia T. (Luna- tipula) peliostigma Schum., specia T. (L.) soosi Mannhs. este tipic mezofilă, se întîlnește în păduri și plantații forestiere de protecție în zona de stepă. Larvele se dezvoltă în frunzar, în locuri umede și bogate în humus. Perioada de zbor. în luna mai, în masă. Răspîndire. Europa sudică și răsăriteană. în R.P.R. Pădurile regiunilor Dobrogea, București, mai rar Argeș. Specia nouă pentru R.P.R. Tipula (Lunatipula) fascipennis Meig. (Pl. II, A-G) Specie de talie mijlocie, asemănătoare prin unele caractere de colorație cu T. (L.) lunata L. Se deosebește la prima vedere de aceasta, prin aspectul hipopigiului, care este măciucat,' brun, puternic chitinizat. Colorația generală este brună-gălbuie deschis. Aripile sînt fumurii cu marginea anterioară mai închisă, pterostigma este bine vizibilă, lunula prestigmatică este mare ajungînd pînă la extremitatea anterioară a aripii. Toracele este brun-cenușiu cu dungile mediane dorsale puțin vizi- bile. Pleurele sînt brune-feruginoase. Femela are tariera mică, scurtă și trunchiată. Este o specie tipică regiunilor umede. în literatură se consideră că dezvoltarea postembrionară se desfă- șoară în locuri umede, la baza tufelor de ferigi, în iarbă umedă. La noi în țară a fost colectată în apropierea tufelor de T elegia speciosa. Nu este exclus ca dezvoltarea acestei specii să aibă loc sub aceste tufe cu frunze mari care rețin o însemnată cantitate de umezeală. Perioada de zbor. Lunile mai—iulie. Răspîndire. Europa. 354 ELEONORA ERHAN PLANȘA I în R.P.R. Regiunea Maramureș: comuna Fîntînele, Complexul Borșa, 25.VII.1960. Mai multe exemplare mascule și femele. > Specie nonă pentru R.P.R. Tipula (Lunatipula) truncata Loew. (Pl. II, D-G) Specie de talie mijlocie, colorație generală gălbuie-cenușie în contrast vizibil cu hipopigiul, dilatat, puternic chitinizat, brun. Aripile sînt cenușii cu pterostigma brună, bine vizibilă. Antenele sînt galbene-cenușii, cu primele două articole ceva mai deschis colorate. Toracele prezintă pe partea mediană dorsală, două dungi longitudinale de culoare închisă. Femela are o tarieră mică, cu vîrful bont foarte caracteristic. Structura hipopigiului este foarte tipică, mai ales în ceea ce privește apendicele bazai dublu. Perioada de zbor. Lunile iunie și iulie, Răspîndire. Europa Centrală și meridională. . în R.P.R. Regiunea Dobrogea: pădurile Comarova, Esichioi, Băneasa, perdelele forestiere de la ValuLlui-Traian, Agigea; regiunea București: Btida; regiunea Banat: Orșova, leșelnița, Băîle-Herculane; regiunea Argeș : valea Teleormanului la Zlotești, 1 ^(leg. St. N g r e a). Larva și pupa nu se cunosc încă, întrucît se întâlnește în mod per-, manent împreună cu speciile T. (L.) peliostigma Schum. și T. (L.) soosi Mannhs., ale căror larve se dezvoltă în frunzar, se poate presupune că și dezvoltarea acestei specii are loc tot în frunzar. Specia a fost citată pentru Banat (17). Tipula (Lunatipula) bispina Loew. (Pl. II, H—J) Specie de talie mijlocie, colorație generală brună-gălbuie. Toracele este brun-gălbui-cenușiu, cu patru dungi dorsale longitudinale slab expri- mate.. Abdomenul este brun-gălbui, cu o dungă mediană dorsală puțin vizibilă, ceva mai bine exprimată pe tergitele 3—5-; dungile laterale sînt mai pronunțate. Antenele sînt de mărime mijlocie, îndoite spre spate, ating baza aripilor; primele trei articole sînt gălbui, celelalte au baza PLANȘA. I Tipula (Lunatipula) tunata. A, Apendicii intermediar și superior. B, Ter- gitul IX. C, Apendicele bazai dublu. Tipula. (Lunatipula) peliostigma. D, Apendicii intermediar și superior. E, .Ter- gitul IX. F, Apendicele bazai dublu. Tipula (Lunatipula) soosi. G și H, Apendicii intermediar și superior. I, Tergitul IX. J, Apendicele bazai dublu. .356 ELEONORA ERHAN 6 gălbuie și din ce în ce mai închise spre vîrf. Rozetele de peri de la baza fiecărui articol antenar sînt mai lungi decît articolul. Aripile sînt cenușii, transparente, pterostigma brună deschis, puțin vizibilă. Nervurile longi- tudinale, la extremitatea distală sînt acoperite cu numeroase macro - trichii lungi. Caracteristică este structura hipopigiului, puternic dilatat, cu ster- nitul și tergitul 9 aproape complet separate unul de celălalt. Specifică este forma apendicelui bazai dublu. Specia a fost descrisă după un mate- rial colectat la Orșova. Răspîndire. Se cunoaște numai din R.P.R. și R.F. Iugoslavia, Skopje (15). în R.P.R. Orșova, leșelnița, 2 19.V.1959 (leg. E. Șerb an). Nu se cunosc larva și pupa și nici biologia acestei specii. Tipula (Lunatipula) vernalis Meig. (PL III, A-C) Specie de talie mijlocie, colorație generală galbenă-brună. Aripile sînt cenușii deschis, lăptoase. Antenele au o colorație galbenă-brună deschis. Toracele are dorsal trei dungi longitudinale,’ ceva mai intens colorate decît restul corpului. Femela este în general asemănătoare cu masculul. Tariera este mică, cu vîrful bont, însă ceva mai fină decît la specia T. (L.) truncata Loew. Caracteristice speciei sînt detaliile armăturii genitale, mai ales ale apendicelui intermediar și ale apendicelui bazai dublu. Larvele sînt terestre, se dezvoltă în locuri umede, ierboase. în literatură se citează cazuri de dăunare a culturilor de plante furajere și legume (12). Răspîndire. Specie larg răspîndită în Europa. în R.P.R. Buda (reg. București), 2 și 1 Ș, 5.V.1958 (leg. M. T o n i u c); comuna Piele, în apropiere de Tășnad. Citată de J. Talhammer pentru Ardeal (17). Tipula (Lunatipula) livida V. d. Wulp. (Pl. III, D și E) Specie de talie, mijlocie. Colorația generală este gălbuie-brună deschis. Antenele sînt gălbui cu articolele scapului ușor brunificate la planșa n Tipula (Lunatipula) fascipennis. A, Apendicii intermediar și superior. B, Ter- gitul IX. C, Apendicele bazai dublu. Tipula (Lunatipula) trancata. D, Apendicele intermediar. E, Tergitul IX. F, Apendicele bazai dublu. G, Apendicele superior. Tipula (Lunatipula) bispina. H, Apendicii intermediar și superior. I, Ter- gitul IX. Apendicele bazai dublu. Tipula (Lunatipula) helvola. K, Apendicii intermediar și superior. L, Ter- gitul IX. M, Sternitul VIII. PLANȘA III 358 ELEONORA ERHAN g * bază. Toracele este brun-cenușiu cu patru dungi longitudinale brune închis. Abdomenul are o colorație brună-ocru cu ultimele două segmente t brune închis. Aripile sînt fumurii-cenușii, gălbui la extremitatea anterioarăo j Pterostigma este bine vizibilă, lunula este însă puțin distinctă. i Caracteristică este structura hipopigiului, mâi ales a tergitulni 9 J și apendicele intermediar. Este o specie răspîndită mai ales în păduri uscate. Larvele se dez- J voltă în trunchiuri putrede, în frunzar cu multe substanțe descompuse, j în mușchi umeziți, în pădurile de stepă. Perioada de zbor. Iunie—iulie. Răspîndire. Europa, mai ales în sud și răsărit. | în R.P.R. Regiunea Dobrogea: pădurea Comarova la Canaraua < Fetei, 14.VII.1960, 1 d1. Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Lunatipula) fuscicosta Mannhs. (Pl. III, F și G) Specie înrudită îndeaproape cu T. {L.) livida V. d. Wulp., se deo- sebește însă imediat prin caracterele hipopigiului și prin dunga brună ce acoperă întreaga margine anterioară a aripii, incluzînd celulele, costală, subcostală și celula cuprinsă între nervura costală și radius. Colorația generală a corpului este galbenă-ocru. Toracele este cenușiu-albăstrui cu dungi mediane longitudinale evidente. Abdomenul este galben-ocru cu o dungă mediană dorsală de culoare galbenă murdar. Antena este galbenă, foarte slab inelată cu brun. Caracteristică este forma tergitulni _9. și a apendicelui intermediar. Femela este asemănătoare cu masculul, țariera este fină și ascuțită. Larva și pupa nu se cunosc. Perioada de zbor. Lunile mai—august. Răspîndire. Europa sudică, B.P. Albania, R.P^F. Iugoslavia, Gre- cia, R.P.R. în R.P.R. Băile-Herculane și Cloșani, valea Metrului (reg. Oltenia) (leg. E. Ș e r b a n), 2 £ și 2 Ș, 27.VII.1959, prinse cu capcana cu lumină. Specie nouă pentru R.P.R. PLANȘA IU Tipula (Lunatipula) vernalis, A, Apendicii intermediar și superior. B, Ter- gitul IX. C, Apendicele bazai dublu. Tipula (Lunatipula) livida. D, Apendicii intermediar și superior. E> Ter- gitul IX. Tipula (Lunatipula) fuscicosta. F, Apendicii intermediar și superior, G, Ter- gitul IX. Tipula (Lunatipula) circumdata. H, Apendicii intermediar și superior. I, Ter- gitul IX. Tipula (Oreomyza) subinvenusta. , .. J, Apendicii intermediar și superior. K, Ter- gitul IX. Tipula (Oreomyza) macrocera. L, Apendicii intermediar și superior. M,. Ter- gitul IX. 360 ELEONORA ERHAN 11 CONTRIBUȚII LA STUDIUL FAUNEI DE T1PULINAE DIN R.P.R. 361 Tipula (Lunatipula) circumdata Siebke. (Pl. III, H și I Specie înrudită cu T. (L.) livida și T. (L.) fuscicosta, se deosebește însă de acestea două prin caracterele armăturii genitale, prin marino - rația evidentă a aripilor, dar mai ales prin caracterele sale ecologice și zoo-geografice. , Tipula (Lunatipula) cricumdata este tipic boreo-alpină, în timp ce speciile descrise mai sus sînt mezofile, răspîndite în pădurile de stepă în Europa sudică și răsăriteană. Este o specie rară. Nu se cunosc nici larva și nici biologia acestei specii. Răspîndire. Scandinavia, Laponia, Alpi, R.P.R. în R.P.R. Munții Ceahlău ,1 A, 12.IX.1959 (leg. C. P r u n e s c u). Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Lunatipula) helvola Loew. ’■ - (PL II, K~M) Specie de talie mica, delicată și fragilă, amintind — prin dimensiu- nile sale mici și irizația aripilor — de speciile genului Pales. Colorația generală a corpului este brună-gălbuie. Aripile sînt cenușii cu irizații; pterostigma este mică, brună, lunula prestigmatică acoperă jumătate din celula discoidală. Antenele au scapul de culoare galbenă-brună deschis, - flagelul este inelat cu brun. Toracele este cenușiu, cu benzile longitudinale dorsale puțin vizibile. Pleurele sînt cenușii, abdomenul fără dungi vizi- bile. Caracteristică este structura hipopigiului, în special a apendicelui intermediar și a sternitului 8. Femela este asemănătoare ca aspect cu masculul, are tariera fină, cu extremități ascuțite, hipovalvele sînt mai scurte decît cercii. Perioada de zbor. Zboară prin păduri uscate de stepă în lunile iunie - și iulie. Se recunoaște ușor prin aspectul său extrem de fragil și delicat Larva nu se cunoaște. Răspîndire. Europa. în R.P.R. Regiunea Dobrogea: pădurile Comarova, Ciufîtu, Bă- neasa, Babadag; regiunea București: Cernica; regiunea Banat: Băile- Herculane, Plavișevița, Reșița, Ardeal (Tușnad). . Citata de J. T a 1 h a m m e r pentru Banat și Ardeal (17). Subgenul Oreomyza Bokorny Tipula (Oreomyza) subinvenusta Slipka (Pl. III, J și K) Specie de talie mică, delicată, avînd colorația generală cenușie- brună deschis. Toracele prezintă dungi mediane brune care converg • în partea anterioară și dispar spre extremitatea posterioară. Abdomenul are o colorație gălbuie, contrastînd cu hipopigiul, care este brun ,și vizibil dilatat. Antenele au 15 articole, scapul este gălbui. Articolele flagelului sînt cenușii închis. Aripile sînt puternic marmorate. Picioarele sînt lungi, ' subțiri și foarte delicate. ' A Caracteristică este structura hipopigiului, mai ales a acelui de al 9-lea tergit. . _ M . - - Femela se aseamănă cu masculul, tariera este brună, subțire, cu vîrfurile valvelor rotunjite. : Specie de vară tîrzie, caracteristică zonelor alpine. A fost descrisa 1 din Munții Tatra. . Răspîndire. R.S. Cehoslovacă — Munții Tatra, Italia — Alpii Julieni [ . și R.P.R. ' . . în R.P.R. Munții Bueegi, în dreptul cabanei Piatra Arsa, 29. VIII. i 1960. Am colectat numeroase exemplare femele și mascule chiar în mo- : - mentul ecloziunii, ca și exuvii pupale. : Nu se cunoaște larva. <. 12. Tipula (Oreomyza) macrocera Zett. (Pl. III, L și M) Specie destul de asemănătoare ea habitus și mod de viață cu T.~ 7 (O.) subinvenusta Slipka și T. (O.) subnodicornis Zett. Marmorația aripii este mai mult sau mai puțin vizibilă. Caracteristică este structura armăturii genitale. r ; ' Perioada de zbor. Zboară în lungul apelor și în general în regiuni umede la altitudine, în lunile iunie-august. Este o specie boreo-alpină. Răspîndire. Scandinavia, Laponia, dar și în Europa Centrală^ în R.P.R. Munții Făgărașului, 1 20.VI.1954 (leg. R. O 6 d r e ă n u). Nu se cunoaște larva. Specie nouă pentru R.P.R. © ‘ Tipula (Oreomyza) austriaca Pokorny ‘ (Pl. IV, J și K) * Specie de talie mijlocie. Colorația generală cenușie-negricioășă mai mult sau mai puțin intensă. Antena are 14 articole; Aripile sînt vizibil marmorate. Această specie se aseamănă foarte mult. prin habitus și biotop cu speciile T. (O.) crassiventris Ried și T. (O.\ nervosa Meig. cu ' care este îndeaproape înrudită. Se deosebește de prima specie prin unele detalii ale armăturii genitale mascule, structura tergitului 9 și dispoziția _ tufelor de peri de pe extremitatea distala a sternitului 8. De specia T. (O.) nervosa Meig. se deosebește prin numărul mai mare de articole la antenă ca și prin marmorația mai evidentă a aripii. Este o specie comună în regiunea alpină, are zborul scurt și aproape razant. Se poate colecta cu ușurință de pe tufele de, vegetație, alpină. - '362 ELEONORA ERHAN 12 Perioada de zbor. Luna iunie. Răspîndire. Europa Centrală, R.P.R. în R.P.R. Munții Bucegi, numeroase exemplare colectate la 13 — 14.VI.1958 pentru tot platoul Bucegilor. Nu se cunoaște larva. Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Oreomyza) eheethami Edw. (Pl. IV, H și I) Specie de talie mică, colorație brună-cenușie-negricioasă, asemănă- toare ca habitus și mod de viață cu T. {0.) macrocera Zett. Se deosebește de toate speciile din această grupă prin detaliile armăturii genitale. Răspîndire. în zona muntoasă a Europei, mai ales în regiunile umede. Larva este subacvatică, trăind în vegetația de lîngă malul apelor. . în R.P.R. Munții Bucegi, 1 colectat pe Valea-Mălăeștildr la 6.VI.1956 (leg. E. Ș e r b a n). Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Oreomyza) luridirostris Schum. (Pl. IV, D și E) Specie de talie mijlocie. Colorație generală gălbuie-cenușie. Tora- cele este cenușiu, cu patru dungi dorsale longitudinale brune. Abdo- menul este gălbui, cu o dungă brună mediană. Antenele nu sînt prea lungi, 13 articole, scapul este galben, flagelul negru. Aripile sînt fumurii, irizate și destul de slab maculate. Caracteristică este structura hipo- pigiului. în literatură se citează prezența larvelor și pupelor printre tulpi- nile de stuf de pe up. acoperiș vechi al unei case de la Silkeborg-Dane- marka (18). planșa iv Tipula (Oreomyza') obsoleta. A, Apendicii intermediar și superior. B, Ter- gitul IX. C, Sternitul VIII. Tipula (Oreomyza) luridirostris. D, Apendicii intermediar și superior. E, Ter- gitul IX. Tipula (Oreomyza) luteipennis. F, Apendicii intermediar și superior. G, Ter- gitul IX. Tipula (Oreomyza) eheethami. H, Apendicii intermediar și superior. I, Ter- gitul IX. Tipula (Oreomyza) austriaca. J. Apendicii intermediar și superior. K, Ter- gitul IX. Tipula (Vestiplex) scripta. L, Apendicii intermediar și superior. M, Ter- gitul IX. Tipula (Yamatotipula) caesia. N, Apendicii intermediar și superior. O, Ter- gitul IX. 364 ELEONORA ERHAN 14 CONTRIBUȚII LA STUDIUL FAUNEI DE TIPUMNAE DIN R,P.R. '365 Răspîndire. Specie cu o răspîndire boreo-alpină. Nordul Europei, Alpi, Tirol, B.P.B. în R.P.R. Munții Pietrosul în apropierea cabanei Puzdrele, 27.VII.1960, 1 Munții Bucegi în dreptul cabanei Peștera, 1960,2^. Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Oreomyza) obsoleta Meig. (Pl. IV, A-C) Specie de talie mică. Colorație brună deschis-cenușie. Abdomenul este brun. Aripile sînt cenușii, cu pete mici rotunde alburii, vizibile mai ales în celula bazală posterioară. Antenele au scapul galben, flagelul este brun. Structura hipopigiului este tipică, mai ales a apendicilor superior și intermediar. Pemela are tariera subțire, fină, cu vîrful ușor bont. Perioada de zbor. Specie autumnală, septembrie-octombrie. Larvele se dezvoltă în păduri printre pernele de mușchi. Răspîndire. Europa de nord și Centrală. în R.P.R,. Regiunea Ploiești: Cîmpina, 3 SS 14.X.1958. Specie nouă pentru R.P.R. Tipula (Oreomyza) luteipennis Meig. (Pl. IV, F și G) Specie de talie mijlocie. Toracele are o colorație brună, feruginoasă, cu dungile dorsale longitudinale caracteristice, dunga mijlocie prezintă o linie neagră suplimentară. Abdomenul este brun, cu dunga mediană dorsală bine marcată. Aripile sînt fumurii-roșcate, fără lunula și pteros- tigmă. Antenele sînt brune, cu baza articolelor mai închisă lă culoare. Caracteristică este forma pieselor' genitale. în literatură se citează cazuri de braehipterism la femelă în cadrul fmor populații chiar din aceeași localitate, de asemenea și o pronunțată variabilitate a dimensiunilor. Brachipterismul se observă în special la femelele de talie mică. Perioada de zbor. Specie frecventă toamna, în luna octombrie pe malul apelor, în izvoare, iazuri, heleștee. Larva se dezvoltă în locuri foarte umede, mlaștini. . Răspîndire. Europa Centrală și de nord. în R.P.R. Pădurea Comana, 12.X.1959 (leg. St. Negrea), 1 Specie nouă pentru R.P.R. Subgenul Vestiplex Bezzi ț Tipula (Vestiplex) scrîpta Meig. I (PL IV, L și M) L Specie de talie mijlocie. Abdomenul are o colorație galbenă-ocru- ( brună deschis, hipopigiul însă este brun-cenușiu. Toracele este cenușiu. | Dungile dorsale longitudinale ale toracelui sînt reunite atît în extremi- । tatea anterioară cît și în cea posterioară. Antenele sînt de lungime mijlocie,, j scapul este de culoare brună, flagelul prezintă o inelație evidentă, neagră- 1 , galbenă. Articolele flagelului sînt îngroșate la bază fiind decupate înspre p partea apicală. ; Caracteristică este structura hipopigiului, a tergitulni 9, forma și [ curbura bazistilului, precum și forma apendicelui intermediar, Pemela are rostrumul bine dezvoltat; tariera este fină, subțire, ușor dințată cu vîrful drept. Perioada de zbor. Din luna mai pînă în luna august. Larvele se dezvoltă în frunzarul pădurilor de conifere, dar și foioase, cu un procent de umiditate nu prea ridicat. [ Răspîndire. Europa Centrală și de nord trecînd spre răsărit prin .. sudul Siberiei pînă la Gaianul de răsărit (14). - 1 în R.P.R. Munții Ciucașului, Sinaia (reg. Ploiești), Postăvarul,. Sibiu. Citată de J. T a 1 h a m m e r pentru Ardeal. Subgenul Yamatotipula Matsumura Tipula (Yamatotipula) caesia Schum. (Pl. IV, N și O) ’ : Colorația generală cenușie, abdomenul de culoare mai închisă decît toracele. Pleurele sînt cenușii deschis cu pete roșcate. Palpii și antenele sînt negricioase. Aripile sînt brune-frumurii cu marginea anterioară mai întunecată, amintind speciile genului Tipula s. str. Se deosebește de speciile înrudite prin caracterele hipopigiului. Femela are o tariera fină și subțire. Perioada de zbor. Specie comună în păduri și pășuni umede, în lunile mai-iunie. Larva se dezvoltă în vegetația, de pe malurile pîraîelor- Răspîndire. Europa Centrală și de răsărit. în R.P.R. Sinaia (reg. Ploiești), 2^. Specie nouă pentru R.P.R. 366 ELEONORA ERHAN 16 17 CONTRIBUȚII LA STUDIUL FAUNEI DE TIPULINAE DIN R.P.R. 367 K HSV^EHTO OAYHbl ^OJIFOHOWK (Diptera — Tipulidae) PHP PE3KJME B padore onnctiBaioTCH 20 BHgoB, npnHagaeîKaigBX k pogy Tipula nogpogaM Lunatipula, Oreomyza, Vestiplex m Yamatotipula, na koto- pMx cue^yiomue 14 BHgoB BnepBue yKaBMuaioTCH Ha TeppHTopuH PHP: T, (Lunatipula) lunata L., T. (L.) soosi Mannhs., T. (L.) fasci- pennis Meig., T. (L.) -livida V. d. Wulp., T. (L.) fuscicosta Mannhs., T. (L.) circumdata Siebke., T. (Oreomyza) subinvenusta Slipka, T. (O.) macrocera Zett., T. (O.) austriaca Pok., T. (O.) cheethami Edw., T. (O.) luridirostris Schum., T. (O.) obsoleta Meig., T. (O.) luteipennis Meig., T. (Yamatotipula) eaesia Schum. Unghi, MpunagHentaigHe k nogBMgy Lunatipula Edw., pacnpocTpa- HCHHBie npeHMyipecTBeHHO b lOJKHoii h boctouhoîî naCTnx OTpanu, mbjuhotcm MeSO^HJIbHMMH, HpUTOM MX paSBHTMe npOHCXOgHT B JIHCTBe JI0COB H CTeUHBIX jiecHLix nocagOK. HcKjnoaeHue cocTaBJimor burli T. (L.) fascipennis Meig. n T. (L.) circumdata Siebke., Horopue hbjihiotch ropHHMn m rnrpo^MJibHMMu. Bngbi, npMHagJieîKamHe nogBMgy Oreomyza, b dojminnHCTBe cjiyuaes ropHue ii ajibnnftcKne, passuTue KOTopHx nponcxognT Memgy kophmmh h CTeOjiHMH aJibnMăcKMx pacTeHHii, CnegyeT otmgtmtb npncyTCTBne neKO- Toptix pegnnx BngoB kbk T.(L.) circumdata Siebke., HBJimomerocH thuhh- hm OopeajibHo-aJibnnHCKHM BMgoM, pacnpocTpaHeHHHM b .OKangunaBunm b Ajibnax, T. (O.) cheethamiEdw. n T. (O.) subinvenusta Slipka, OTMe^en- Horo b Tarpax n b lOjniiicKwx A-Jibnax. Bng T. (L.) bispina Loew., mbbgc- tgh toubko b PHP h HOP lOrocjiaBMn, a T. (L.) fuscicosta Mannhs. — tojibko na cesepo-Banage BaJiKaHCKoro nonyocTpoBa. UnTepecno npHcyTCTBue goBOJibno dojibmoro nncjia MeBo^HUBHHx BMgOB MB nogpoga Lunatipula, paaBHșaioniMXCM b OgHOM n tom gw OnoTone, h, b ocoOeHHocTM, nopngOK nepegOBaHun nx MaccoBoro neTa; Hb aHajmBa pacnpocTpanemia BHgoB gOJiroHOTKeK (Tipulinae), nepe- nMCJieHHMx b padoTe, moîkho cKasaTb, tto b CTpane nx $ayna HMeeT kom- njieKCHbiâ xapaKrep, npnneM TeppuTopnio PHP moîkho cumtute csoero poga nx Booreorpa^ngecKHM pacnyTbeM. BcJiegCTBMe OToro moîkho ojkh- gaTb HaxomgeHnH ~Bge6b ențe mhotmx BHgoB, noua ne odnapyîKeHHMX, a vaKîKe m hobeix gjiH HayKH BHgOB, b ocodeHHOCTH MB rpynnM Lunatipula. OB'bHCHEHHJl PnCVHKOB TaSjiui^a I' Tipula (Lunatipula) lunata. \ A, npoMeîKyTOHHHâ h BepxHMii otpoctkh. B, IX-tt TeprHT. C, gBoiiHott Sasam-HBift OTpOCTOK, Tipula (Lunatipula) peliostigma. D, npoMeîKyTouHbifi h BepxHHîi otpoctkh. E, IX-tt TeprHT. P} rboShoS SasanbHtifi OTpOCTOK. *- Tippla (Lunatipula) soosi. G h H, npoMejKyTOuHM® h Bepxnnft Otpoctkh. Z, IX-ă TeprHT. J, gBofiHOft 6a- BaiIbHKâ OTpoCTOK, ■ . TaGAui^a II . Tipula (Lunatipula) fascipennis. A,' npoMejKyTouHuft h BepxHHft. otpoctkh. B, IX-ft TeprHT. C, gBOKHoft 6a- BaJIblIblft OTpOCTOK. Tipula (Lunatipula) truncata. b, HpOMeJKyTOHHLlft OTpOCTOK. E, IX-ft TeprHT. A gBOfiHOâ SaaanbHMfi OTpOCTOK. G, BepXHHft OTpOCTOK. Tipula (Lunatipula) bispina. H, npoMeiKyTOHHMtt n BepxHHS otpoctkh. I, IX-ii TeprHT. j, ^Bofinoft 6a3ani>- HHfi OTpOCTOK. " Tipula (Lunatipula) helvola. K, npoMeffiyTOiHMfi h BepXHHii'otpoctkh. L, ix-ft TeprHT. M, VIII-H cTepHHT. TaS^ui^a III . Tipula (Lunatipula) vernalis. A, npoMejKyTOHHMft n Bepxnnft otpoctkh. b, iX-ft TeprHT. C, sBoSnoft dasaJibHHfi OTPOCTOK. Tipula (Lunatipula) livida. D, npOMeîKyTOUHMBL H BepXHH0 OTpOCTKH. E, IX-ii TeprHT. . Tipula (Lunatipula) fuscicosta. F, npOMeiKyTOlHBlfi H BepXHHH OTpOCTKH. G, IX-fi TeprHT. Tipula (Lunatipula) circumdata. - . H, npoMeiKyTOHHbifi h BepxHnii otpoctkh. I, IX-tt TeprHT. ; Tipula (Oreomyza) subinvenusta. J, npOMemyTOHHMtt n Bepxnntt otpoctkh. K, IX-ii TeprHT. Tipula (Oreomyza) macrocera. L, npOMeJKyTOUHHtt H BepXHHtt OTpOGTKH. M, IX-tt TeprHT. Ta6jiui^a IV Tipula (Oreomyza) obsoleta \A, npOMeîKyTOUHHtt H BepXHHtt OTpOGTKH. Bt IX-tt TepTHT. C, VUI-tt CTepHHT. Tipula (Oreomyza) luridirostris. ( D, npOMeHtyTOHHtltt H BepXHHtt OTPOCTKH. E, IX-tt TeprHTo ■ Tipula (Oreomyza) luteipennis. F, npOMeJKyTOHHMtt H BepXHHtt OTpOCTKH. G, IX-tt TeprHT. • Tipula (Oreomyza) cheethami. H, npOMeHtyTOUHMtt ii BepXHHtt otpoctkh. I, IX-tt TeprHT. Tipula (Oreomyza) austriaca. J, npOMewyTOMHMftK BepXHHtt OTPOCTKH. K, IX-tt TeprHT. ■ Tipula (Vestiplex) scripta. L, npOMBÎKyTOUHtltt H BepXHHtt OTpOGTKH, M, IX-tt TeprHT. Tipula (Yamatotipula) eaesia. N, npOMeMtyTouHHtt h BepXHHtt otpoctkh. o, TX-ft TeprHT. 368 ELEONORA ERHAN 19 ? CONTRIBUȚII LA STUDIUL FAUNEI DE TIPULINAE DIN R.P.R. 369 CONTRIBUTIONS Ă L’ETUDE DE LA FAUNE DES TIPULIDJSS | (DIPTERA- TIPULIDAE) DE LA R.P. ROUMAINE , j RfiSUMfi 1 Cei ouvrage prâsente 20 especes du genre Tipula, appartenant aux sous-genres Lunatipula, Oreomyza, Vestiplex et Yamatotipula, dont 14 | especes sont citâes pour la premiere fois sur le territoire de la R. P. Rou- maine. Ces dernieres sont: > T. (Lunatipula) lunata L.j T. (L.) soosi Mannhs,, T. (L.) fascipennis Meig., T. (L.) livida V. d. Wulp., T. (L.) fuscicosta Mannhs., T, (L.) cir- cumdata Siebke., T. (Oreomyza) subinvenusta Slipka, T. (O.) macrocera ; Zett., T. (O.) austriaca Pok., T. (O.) cheethami Edw., T. (O.) luridirostris Schum., T. (O.) obsoleta Meig., T. (O.) luteipennis Meig., T. (Yamato- tipula) caesia Schum. Les especes du sous-genre Lunatipula Edw. sont genâralement repandues dans les parties sud et est du pays; elles sont mesophiles, leur dâveloppement ayant lieu dans la litiere des bois et des plantations fores- ti^res de steppe, a l’exception des especes T. (L.) fascipennis Meig? et T. (L.) circumdata'Siebke., qui sont monticoles et hygrophiles. Les especes . du sous-genre Oreomyza sont pour la plupart des espâces monticoles et alpines, dont le developpement a lieu parmi les racines ou les tiges des ■ plantes alpines. Trâs intâressante est la prâsence de quelques especes rares telles que T. (L.) circumdata Siebke., typiqdement boreo-alpine, repandue en Scandinavic et dans les Alpes, T. (O.) cheethami Edw.,. . T. (O.) subinvenusta Slipka, citâe dans le massif Tatra et dans les Alpes Juliehnes, T. (L.) bispina Loew'., connue seulement dans^ la ; B.P. Roumaine et la R.P.E. de Yougoslavie, T. (L.) fuscicosta Mannhs., connue seulement dans la pârtie nord-onest de la peninsule Balkanique. 11 est important de signaler la pr^sence d’un assez grand nombre d’especes mâsophiles du sous-genre Lunatipula qui se developpent dans le mâine biotope et surtout la maniere dans laquelle se succedent dans le temps leurs envols en masse. En analysant le caractere de la distribution des especes des Tipulinae mentionnees, on peut conclure que la faune des Tipulinae de notre pays a un caractere tres complexe, le territoire de la R.P. Roumaine pouvant âtre compare a un carrefour zoogâographique. Ă cause de cet aspect on peut s’attendre ă y trouver de nombreuses espdces qui n’ont pas encore âte signalâes, ainsi que des espâces nouvelles pour la Science, surtout du groupe Lunatipula. EXPLICATION DES FIGURES Planche I Tipula (Lunatipula) lunata. A, Appendices intermediaire et superieur. B, Tergite IX. C, Double appendice basaL Tipula (Lunatipula) peliostigma. . D, Appendices intermediaire et superieur. E, Tergite IX. F, Double appendice basal. Tipula (Lunatipula) soosi. G a H, Appendices intermediaire et superieur. I Tergite IX. J, Double appendice basal Planche II Tipula (Lunatipula) fascipennis. .A, Appendices intermediaire et superieur. B„ Tergite IX. C, Double appendice basal. Tipula (Lunatipula) truncata. D, Appendice intermediaire. E, Tergite IX. F, Double appendice basal. G, Apen- dice superieur. Tipula (Lunatipula) bispina. A, Appendices intermediaire et superieur. I, Tergite IX. J, Double appendice basal. Tipula (Lunatipula) helvola. K, Appendices intermediaire et superieur. L, Tergite IX. M, Sternite VIII. Planche III Tipula (Lunatipula) vernalis. A, Appendices intermediaire et superieur. B, Tergite IX. C, Double appendice basal. Tipula (Lunatipula) livida. z D, Appendices intermediaire et superieur. E, Tergite IX. Tipula (Lunatipula) fuscicosta. F, Appendices intermediaire et superieur. G, Tergite IX. Tipula (Lunatipula) circumdata. H, Appendices intermediaire et superieur. I, Tergite IX. Tipula (Oreomyza) subinVenusta. J, Appendices intermediaire et superieur. K, Tergite IX. - Tipula (Oreomyza) macrocera. L, Appendices intermediaire et superieur. M, Tergite IX. ■ Planche IV Tipula (Oreomyza) obsoleta. A, Appendices intermediaire et superieur. B, Tergite IX. C, Sternite VIII. Tipula (Oreomyza) luridirostris. D, Appendices intermediaire et superieur. E, Tergite IX. Tipula (Oreomyza) luteipennis. F, Appendices' intermediaire et superieur. G, Tergite IX. Tipula (oreomyza) cheethami. H, Appendices intermediaire et superieur. I, Tergite IX. Tipula (Oreomyza) austriaca. ■ J, Appendices intermediaire et supdrieur. K, Tergite IX. Tipula (Vestiplex) scripta. L, Appendices intermediaire et superieur. M, Tergite IX. Tipula (Yamatotipula) caesia. N, Appendices intermediaire et sup&rieur. O, Tergite IX. BIBLIOGRAFIE 1. CmsWELL J. R., A taxonomic account of the last instar larvae of some British Tipulinae (Diptera — Tipulidae), The Transactions of the Royal Entomological Society of London, 1956, 108, partea a 10-a. 370 ELEONORA ERHAN 20 - 2. CZIZEK K,, Tipulidae Moravicae, Zeitschrîft des Marischen Landes Muzeum, 1911 și 1913. 3. ERHAN E. u. THEOWALD Br., Die Entivicklungsstadien von Tipula (Lunatipula) soosi Mannhs und Peliostigma Schummel (Diptera — Tipulidae), Tijdsclirift voor Entomologie, 1959, 102, 3 — 4, 4. ERHAN E,, Contribuții la cunoașterea faunei de Tipulidae (Diptera — Tipulidae) din Masivul' Bucegi și cursul superior aLrtului Prahova, Stud. si cercet. biol.. Seria biol. anim.,. 1959, XI, 1. 5. — Dale noi cu privire la fauna de Tipulinae (Diptera — Tipulidae) din R.P.R., Stud. și cercet. biol.. Seria biol, anim., 1962, XIV, 1. 6. Kowarz F., Beitrag zur Dipteren Fauna Ungarns, Ver. Bot. Zool. Gesell., 1873. 7. Lacksohewitz P., Tipuliden Studien, Ronowia, 1934, XIII, 3. 8. — Das Genus Tipula (Diptera — Nematocera) in der Arktis und dem. borealen Wald- gebiet Eurasiens, Tpyflti Sooji. Mhct. Ana#. Hayn CCCP, 1936, 4, 9. Mannheims B., Die Fliegen der palăarktischen Region,. Stuttgart, 1901, 1952, 1953, 167, 170, 173. 10. — Die Tipuliden Griechenlands (Dipt,), Zool. Beitr., 1954, partea 1. 11. Mannheims B. u. THEOWALD BR., Die Tipuliden Jtaliens (Dipt.), Memorie della Societâ, Entomologica Italiana, 1959, XXXVIII. 12. PlERRE C., Faune de France ; Tipulidae, Paris, 1924. 13. CabheHKO E. H., Hoeue eudbiKOMapoe dojieoHootcen (Diptera —Tipulidae) efMyHW-CCCP, Tpyjțbi SooMysea, Khbb, 1954, 4, 14. — Mamepuanbi no cucmeMamuKe najieapKmunecKux KOMapoe dojieoHooiceK (Diptera^ Tipulidae) nodpoda Vertiplex Bezzi pod Tipula L,, TpyRLi Bcecoioanoro- SHTOMOJiorHHecKoro oOnțecTBa, 1960, 47. 15. ClBUOBA IU ffpyeu npujiae nosHoeaHuotcy Tunyjiuda u JIuMHoăuda ManedonuMcc (Dipiera-Nematocera), Fragmenta Balcanica Mus ei Macedoniei Scientiarum natural imn, 1960, III, 7. 16. SLIPKA J., Tipula (Oreomyza) subinvenusta n. sp. (Dipt.), Folia Entomologica, Praha, 1950, XIII. 17. Talhammeb J., Fauna Regni Hungariae, Budapesta, 1899. 18. THEOWALD BR., Die Entwicklungsstadien der Tipuliden (Diptera— Nematocera) insbesondere der Westpalăarktichen Arten, Ti]dschrifts voor Entomologie, 1957, 100, 2, CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN MAREA NEAGRĂ (LITORALUL ROMÎNESC) .DE G. L MULLER Comunicare prezentată de th. bușnitâ, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 27 februarie 1962 Nemerțienii din bazinul Marii Negre au fost prea puțin cercetați pînă în prezent, datele existente fiind insuficiente, pentru a ne forma o imagine reala asupra sistematicii, răspîndirii și ecologiei reprezentanților clasei în această mare. Primele date asupra nemerțienilor din Marea Neagră le datorăm lui V. Ulianin (12), (13) și V. Czerniavski (8), ale căror lucrări au servit drept bază de orientare lui W. S o w i n s k y (11) în elaborarea catalogului său zoogeografic. în lumina datelor sistematicii moderne însă multe dintre cele 25 de specii înscrise acolo au fost trecute în sinonimie, altele fiind considerate printre speciile cu poziție sistematică incertă (5). Din această listă reținem speciile : Eunemertes gracilis, Amphi- porus bioculatus, Tetrastemma melanocephala și Micrura fasciolata, publi- cate în cea de-a doua lucrare a lui V. Ulianin (13) a căror descriere comparată cu diagnozele originale și punctele de vedere actuale în siste- matica nemerțienilor se suprapun în mod cert. Primul cercetător care citează nemerțieni din Marea Neagră pe (baza sistematicii noi, elaborată de O. B ii r g e r (5), este Ion Borcea (3). El citează pe Eunemertes gracilis la Caliacra, iar cîțiva ani mai tîrzhi (4) completează lista nemerțienilor de pe litoralul romînesc și cel bulgă- resc adăugind pe Carinina sp., Cerebratulus fasciolatus, Cerebratulus sp., Tetrastemna melanocephala, T. candidum. Dintre cercetătorii bulgari A. Valkanov (14) menționează din lacul Varna, cu apă salmastră, speciile Lineus lacteus și Prostoma graeeense. 372 G- 1. MULLER r .2 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRĂ 373 M. Băcescu (1) semnalează prezența genului Carcinonemerte» j în Marea Neagră (Agigea) parazitînd pe crabul Portwnus holsatus, amin- J tind totodată de prezența genului Prosterna în Dunăre, la Cazane. J Recent G. M u 11 e r și H. 8 k o 1 k a1) arată prezența speciei j Malacobdella grossa și, paralel cu aceasta, existența următoarelor genuri J în Marea Neagră : Carinoma, Tubulanus, JSmplecțonema, Prosorhoehmus, 1 Amphiporus, Gephalothriw, Prostqma, Tetrastemma, Arenonemertes, Baseo- J| discus-, Lineus, Micrura, Cerebratulus, Oerstedia și Micrella. j Acestea sînt cunoștințele noastre sigure despre fauna de nemerțieni 1 a Mării Negre, cunoștințe cu totul sumare, dacă ne gîndim la evoluția 1 istorică a bazinului ponto-easpic, leagănul multor specii endemice, lucru j “ dovedit cu prisosință de rezultatele cercetărilor carcinologice și ihtiolo- 1 gice. .Studiul nemerțienilor va aduce și el negreșit noutăți atît în ceea l ce privește formele endemice cît și a cele est-mediteraneene imigrate, J prea puțin cunoscute. în lucrarea de față vom prezenta succint continuarea. | rezultatelor cercetărilor noastre începute la îndemnul și cu ajutorul dat | de M^ B ă c e s c u. 1 ♦ J * ' | , în prezenta lucrare ne vom ocupa de speciile Lineus ruber, Micrura s faseiolata, Amphiporus bioculatus, Tetrastemma coronatum, T. metan- | cocephala și Bmpleetonema grâeile, alături de descrierea unei specii noi 1 pentru știință Teirăstemma băcescui n. sp. J • • • ® 1. Lineus ruber O. E. Miiller, 1771 *) 1 ' ■' '• ' . •• ' • • . ■ •• 3 Material.: 32 de exemplare vii, majoritatea juvenile, colectate la Mamaia, la 28.IX.1961. ' 1 Descriere, Lungimea corpului exemplarelor noastre, în stare de J extensie variază între 30 și .120 mm, iar lățimea între 2 și 4 mm. Corpul ț alungit, turtit dorso-ventral, nu prezintă îngroșări laterale. Capul spa- tuliform, mai turtit decît restul corpului și rotunjit anterior, poartă antero- | lateral cîte 3—6 ochi dispuși în șir pe margini. La exemplarele pontice | prima pereche de ochi este ceva mai mare decît perechile următoare. | Șanțurile cefalice adînc invaginate adăpostesc în extremitatea lor poște- 1 rioară organele cerebrale, bine vizibile prin transparență la exemplarele j vii. Ultima pereche de ochi nu depășește niciodată prima jumătate a șan- J țului cefalic. Orificiul bucal, oval, are poziție ventrală, plasat înapoia | ganglionilor cerebroizi, dar înaintea nefridiilor; Extremitatea posterioară | a corpului este evident rotunjită. - | Ca și în celelalte mări, colorația exemplarelor pontice prezintă J variații individuale, cu predominația nuanțelor de roșu. Ca regulă generală, | amintim că partea anterioară a corpului, -inclusiv capul, este totdeauna | 1) G. M ii 11 c r și H. S k o 1 k a, Asupra cîtorba elemente noi sau rare din faună Mării Negre (manuscris), 1961. *) Sensu lato a se vedea O. ,B r ii g e r ((5), p. 101) șiH. Friedrich ((9), p. 32). mai închisă la culoare decît partea posterioasă. Ochii sînt bruni închis, Șanțurile cefalice' și marginea orificiului bucal sînt întotdeauna albe. Corpul este colorat diferit de la roșu-carmin la galben deschis. Printre pxemplarele noastre am remarcat și un caz aberant cu jumătatea poste- rioară a corpului colorată în verde-smarald. Trompa evaginată este albă. Biotop. Specia se întîlnește frecvent în coloniile de Mytitus, prinse pe stîncile literale și pe construcțiile de beton din apa. Majoritatea exem- plarelor noastre provin din probele de Mytidus raclate de pe pontonul de la Mamaia. Biocenoza mai cuprinde următoarele specii; Leptoplana tyemellaris, Otoplanidae, Emplectonema gratiile, Tetrastemma băcescui, Amphiporus bioculatus, PUgllodoce maculata, Nephthys hombergi, Gammarus Ibcusța, Hyale pontica, Pleonexes gammaroides, Oorophium bonelli, C. runcicorne,, Sphaeroma pulchellum, Porcellana longimana, pui de Pachi- grapsus marmoratus și Pilumnus hirtellus. Ca spațiu vital, L. ruber se folosește de nișele rămase libere între scoicile de Mytilus și substrat, pe jumătate-colmatate de nisip și impurități vegetale aduse de valuri. După cum vom vedea în cele ce urmează preferă în special locurile unde există și „cuiburi” de Bmplectonema în care conviețuiește cu gazda. Răspîndire geografică. Coastele europene și americane ale Atlan- ticului de nord, Groenlanda, Madeira și Marea Mediterană. Semnalată 'pentru prima dată în Marea Neagră. 2. Micrura faseiolata Ehrbg., 1831 (Fig. 1 și 2) ■ Material: 1032 de exemplare formolizate, provenite din stațiile executate de cercetătorii Academiei R.P.R. și ai I.C.P. între anii 1954— 1959 (2) și un exemplar viu, dragat de autor în punctul cp 44°43' X 29°45' la 45 m adîncime. Descriere. Lungimea animalelor formolizate și puternic contractate variază între 5 și 40 . mm, iar lățimea între 1 și 3 mm, exemplarul viu, juvenil, avînd 40 mm lungime și 3 mm lățime. Corpul alungit, subcilindric, are consistență tare. Capul, ușor turtit dorso-ventral, este puțin mai lățit anterior decît restul corpului, prezentînd pe marginile antero-laterale cîte .2—3 ochi pe fiecare latură. Șanțurile cefalice nu ajung pînă la organele t cerebrale și sînt puțin adînci. La extremitatea posterioară a corpului se i află o codiță de 2,4 mm lungime (fig. 1). 40 mm Fig. 1. — Micrura faseiolata Ehrb., aspectul general al animalului (după D emir, modi- ficat după hatură). « - c. 1792 374 G. I. MULLER CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRA 375 Colorația exemplarului viu observat de noi este dominată de o nunață verde-olivacee deschis, culoare ce se păstrează Și în stare formoli 33° sp Fig. 2. — Răspîndirea lui Mierliră fascicolala Ehrb. în regiunile Mării Negre, cercetate în anii 1954 — 1959. Cruciulițele marchează locul de efectuare ă stațiilor. zată, devenind însă mai închisă. De-a lungul corpului se disting foarte evident 8—15 dungi transversale de culoare deschisă, galbenă la animalul viu și albe la animalele formolizate, care se contopesc pe laturile corpului cu colorația identică, uniformă, a părții ventrale. Menționăm că pentru exemplarele din celelalte mări numărul acestor dungi variază între 10 .și 24. Vîrful capului și codița sînt brune-roșcate, culoare ce dispare la animalele conservate în formol. în proporție de aproximativ 10 % populația pontica prezintă aberații de culoare, coloritul dominant jpe partea dorsală a animalelor fiind brun-roșcat în loc de verde. Printre exemplarele bosfo- rice și cele provenite din cîmpurile de Phyllophora se găsesc exemplare, 3—4% din populații, complet roșii. Biotop. Specia are o răspîndire largă în faciesul milos al platformei continentale a Mării Negre, între 21 m (stația 85) și 125 m (stația 622) adîn- cime. Biotopul specific îl reprezintă mîlul. cu Modiola phaseolwa, unde se înregistrează densitățile maxime la ma: 470 exemplare/m2 în stația 379 la 54 m adîncime, 400 exemplare/m2 în stația 444 la 59 m adîncime și cîte 300 exemplare/m2 în stațiile 442 și 443 la 52, respectiv 54 m adîncime. Densitatea obișnuită în cadrul acestei biocenoze variază între 40 și 100 exemplare/m2. Un alt cocenont dintre nemerțieni este Oerștedia sp. mai rar ca densitate decît Micrura (fig. 2). în cadrul biocenozei lui Mytilus din zona mîlurilor cenușii, Micrura se întîlnește mai rar și cu o densitate mai redusă (10 exemplare/m2 în stația 440), dar ceva mai des acolo unde cenoza acestor mîluri este inte- grată de Phyllophora (60 exemplare/m2 în stația 708)1). Răspîndire geografică. Coastele europene ale Atlanticului de nord și Marea Mediterană. în Marea Neagră a fost semnalată de V. Ulianin (13) și L B o r c e a (4), sub denumirea de Oerebfatulus fasciolatus. 3. Amphiporus bioculatus Mc Intosh., 1837 (Fig. 3) Material: 8 exemplare vii, probabil juvenile, colectate la Mamaia Descriere. Lungimea corpului exemplarelor noastre, în stare de extensie, variază între 32 și 53 mm, lățimea între 15 și 3 mm. Capul bont, cu Un vîrf foarte mic, are aproape de extremitatea lui anterioară . doi ochi mici în poziție frontală. Corpul este cilindric, rotunjit la extre- mitatea posterioară. Cuta cefalică este bine vizibilă, avînd forma unui - arc de cerc. Trompa este armată cu un singur stilet principal aflat pe un soclu cilindric și două capsule de stilete secundare, cîte trei în fiecare capsulă. Culoarea corpului este verde-olivaceu cu aspect marmorat, pe un fond gălbui. La 4—5 mm înapoia cutei cefalice se găsește o bandă trans- versală albă-gălbuie în formă de V cu deschiderea către extremitatea anterioară a corpului. Biotop. Identic cu al speciei Lineus ruber. , ') Pentru poziția geografică a stațiilor menționate a se vedea harta din lucrarea (2). CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRĂ 377 376 ' . G. L MtlLLER , ’ 6 ‘ .. ■ Răspîndire geografică. Coastele europene și americane ale Ocea- nului Atlantic, Marea Neagră (13). ' Specie nouă pentru fauna țării. Fig. 3. — Amphiporus .bioculatus Mc Intosh. ■ A, Porțiunea, anterioară a unul exemplar - viu; 1, cuta cefalică. B. Stiletulprincipal; I, Bfci- letul; 2, soclul stiletului. 0, Capsulă de stilete secundare (original). * 4. Tetrastemma. corbnatum Quatrfg., 1843 - Material: 9 exemplare formolizate, provenite din stațiile de bențos 674, 708, 709 și 718 din față gurilor Dunării, între 28 și 39 m adîncime. Descriere. ■ Lungimea animalelor formolizate variază între 10 și 15 mm, lățimea între 0,7 și 1,2 mm. Capul "este rotunjit anterior, fără să fie mai lățit decît restul corpului. Ochii, mici, formează colțurile unui pătrat imaginar. înapoia perechii anterioare de ochi se află* o pată pig- mentară sub forma unei benzi transversale, ascuțită la cele două capete. Vîrfurile petei pigmentare sînt curbate, îndreptate înainte. Extremitatea posterioară a corpului este rotunjită^ ■ • , Culoarea animalelor formolizate este verzuie pal, pata pigmentară este brună, ochii negri. . ■ . . Biotop. Specia trăiește în faciesul mîlos al platformei continentale, îh biocenoza dominată de Mytilus și PhyUopkora. Răspîndire geografică. Atlanticul de nord, Canalul Mînecii și Marea Mediterană. Semnalată pentru prima dată în Marea Neagră. 5. Tetrastemma melanocepliala Johnst., 1837 . Material: 3 exemplare formolizate, provenite din stațiile de bentos 708 și 709 din fața gurilor Dunării, între 33 și 39 m adîncime. • Descriere. Exemplarele noastre măsoară între 20 și. 35 mm lungime și 1,5— 3 mm lățime. Capul rotunjit anterior este ceva mai lățit decît restul corpului. Cei patru ochi formează, colțurile unui trapez imaginar, cu baza mare îndreptată spre partea posterioară, a corpului. înaintea celei de-a doua perechi de ochi se află o pată pigmentară, brună, cvadrangu- lară, care se întinde de la marginile capului pînă înaintea primei perechi de ochi incluzîndu-i. Culoarea asemănătoare cu a speciei precedente. Biotop. Același ca la specia precedentă. Răspîndire geografică. Atlanticul.de nord, Marea Mediterană și Marea Neagră. 6. Tetrastemma hăeescui*) n. sp. , \ (Fig- 4) Material : 28 de exemplare vii colectate la Mamaia. Exemplarul tip-și patru parătipi se află depuși în colecția Muzeului de istorie natu- rală „Gr. Antipa” București,, sub nr. 42, respectiv 43 și 44, Descriere. Animalele adulte măsoară în stare de extensie între 40 și 55 mm lungime, .plasîndu-se astfel printre cele mai mari specii ale genului. Lățimea variază între 1 și 3 mm. Capul, mai turtit dorsO-ventral decît restul corpului, se aseamănă prin conturul lui cu un cap de șarpe, cu extremitatea anterioară trun- chiat-rotunjită și cu un mie șanț median frontal, evident la animalele vii, în repaus. Ochii, relativ mari și regulat rotunzi, sînt dispuși astfel îneît formează colțurile unui pătrat imaginar. Petele pigmentare epite- ‘ liale ale capului cuprind patru cîmpuri (fig. 4, A și B). înaintea primei perechi de ochi se află două pete pigmentare de culoare albă, străluci- toare. Forma acestor două pete este trapezoidală sau pătrat alungită, axele lor longitudinale fiind paralele cu axa.corpului. Marginea externă a acestor cîmpuri nu atinge nivelul ochilor. înapoia primei perechi de ochi se află un cîmp pigmentar mai mare, brun închis, trapezoidal. Colțu- rile anterioare ale acestui cîmp pot atinge prima pereche de ochi sau ajung în imediata lor vecinătate. Marginile laterale ale acestui cîmp sînt ușor divergente, depășind cu puțin limita ochilor. Marginea posterioară este rotunjită, arcuită spre extremitatea posterioară a corpului. Această pată ocupă 2/3 din spațiul cuprins între cele două’perechi de ochi. în ultimă treime se află o pată ’semilunară albă, strălucitoare, cu curbura posterioară îndreptată înapoi iar cu cea anterioară mărginind pata pigmentară brună. *) Specie dedicată lui M. Băcescu, sub a cărui îndrumare, am început studiul r nemerțienilor. 378 G. I. MULLER 9 ‘ CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRĂ 370 La nivelul organelor cerebrale capul se îngustează puțin, formînd o mică gîtuitură, după care se lățește din nou avînd la nivelul ganglio- nilor cerebroizi aceeași lățime ca și corpul. Organele cerebrale sînt bine vizibile, "canalele lor ajungînd pînă în drepul colțurilor posterioare ale petei brune. Organul frontal prezent, cu cîte 4—6 ciri spre exterior. .1 - --------1 ----:------[ ; ।:1 ✓ mm -fmm Fig. 4. — Tetrasteiruna băcescui n. sp. Oapul unui exainplar adult; I. organul frontal ou cirli; 3, pata pigmentară alții, anterioară'; 3, ochiul anterior drept; 4, pata Pigmentară brună ; 5, pata pigmentară albi, posterioară; ff, organul cerebral; 7, oehtul posterior drept; ganglionii cerebroizi; 9, comisura cerebrală dorsală; 10, radă ei na nervului lateral drept; 11, trompa; 13, intestinul mediu; 13, peretele rhineholeului. S, Oapul unui exemplar Juvenil, la care colturile anterioare ale petei pigmentare brune ajung pînă la oclii. C, Stiletul principul; 1, stiletul; 2, soclul. D, Stiletele secundare în capsulele lor (original).' Ganglionii cerebroizi sînt .bine vizibili, posterior față de organele cere- brale și în imediata lor apropiere. / , Corpul este ușor turtit dorso-ventral, transparent, 'astfel încît' trompa și cecumii neramificați ai intestinului mediu se vad bine prin transparență. Bhinchocelul ajunge pînă la extremitatea posterioară a corpului. Lungimea trompei depășește cu puțin lungimea corpului. Aparatul stiletar este compus dintr-un stilet principal și două capsule de stilete secundare, cuprinzînd fiecare cîte trei stilete secundare. în mod excepțional una dintre aceste capsule poate conține numai două stilete secundare. Soclul stiletului principal este piriform-alungit. Lungimea stiletului principal se cuprinde de 1,8—2 ori în lungimea soclului. Lungi- mea stiletului variază între 70 și 75 fz, iar cea a soclului între 125 și 145 a. Lungimea stiletelor secundare este cuprinsă între 40 și 70 jz (fig. 4, C și D). Partea posterioară a corpului este rotunjită. Culoarea dominantă a corpului este galbenă-portocalie. Exemplarele Ș £ adulte, în plină maturitate sexuală, prezintă - în jumătatea posterioară a corpului - o colorație palid castanie, datorită organelor sexuale dezvoltate. Această colorație este particulară numai femelelor, sexele fiind separate. Biotop. Specia trăiește împreună cu Lineus ruber^ Amphiporus bioculatus și Empleetonemă în bancurile litorale de Mytilus, Fiind însă o specie agilă nu se înfundă în impuritățile substratului, ci se menține în permanență la suprafața acestuia. Afinități. întrucît datele de anatomie comparată eu privire la repre- zentanții genului Tclrastemina sînt mult prea sărace deocamdată, compa- rarea exemplarului nostru cu celelalte specii din cadrul genului trebuie s-o facem pe baza conformației aparatului stiletar și a pigmentației capului, caractere principale pentru sistematica genului, folosite în lucrările de sinteză apărute pînă în prezent (5), (6), (9), (10). Talia excepțională a speciei noastre o situează în grupul speciilor „mari” (5)1), dar atît colo- rația diferită a cîmpurilor pigmentare cefalice cît și raportul existent între lungimea stiletului și cea a soclului sînt caractere care neagă înrudirea cu aceștia. Atît pigmentația capului cît și conformația aparatului stiletar o apropie mai mult de o specie pitică, T. diadema (Hubr.), de care însă diferă net prin talie, forma și poziția petelor pigmentare de pe cap și numărul ' stiletelor secundare (3 față de 2). 7. Empleetonema graeile (Johnst.), 1837 (Fig. 5) Material: zeci de exemplare vii sau formolizate, provenite din bancurile litorale de Mytilus de la Mamaia, Agigea, Costinești și Mangalia. Observații. Întrucît exemplarele pontice diferă numai în foarte mică măsură de cele mediteraneene, descrise recent de D. Oorrea (7), nu vom insista asupra descrierii exemplarelor noastre, menționînd doar cîteva amănunte. Astfel, ele ating frecvent lungimea de 500 mm (cea mai lungă specie pontică), talie ce pentru exemplarele mediteraneene este citată ca fiind excepțională (4), exemplarele.ini D. Oorrea, provenite din golful Napoli, măsurînd pînă la 200 mm. Dispoziția ochilor, menționată de autoare, ca fiind constantă la exemplarele din populația de la Nap oii (7)2), se întâlnește și la exemplarele noastre, însă numai sub forma unor variații individuale. Ca regulă generală putem menționa prezența constantă a celor două cîmpuri de ochi de fiecare parte a corpului, cel antero- și cel postero-lateral •, dispoziția ochilor la exemplarele pontice, ca și numărul lor variază de la individ ia individ. Exemplarul figurat de noi reprezintă varianta cea mai comună din populația pontică. Conformația aparatului stiletar coincide. întru totul cu cea figurată și descrisă pentru populația din'golful Napoli (7)3). x) p. 53. a) p. 68-69, fig. 5. • p. 69, fig. 2 și 5. 380 G, I. MtîLLER Biotop și biologie. Empledonema face parte în mod constant din biocenoza coloniilor htorale de Mytilus, nu numai în Marea Neagră, ci și în Mediterăna (7). Potrivit observațiilor noastre, ea duce o viață sedentară^ âdunîndu-se mai mult ghem într-un culcuș format din propriile ei muco- Fig. 5. — Emplectonema gracile (Johnst.). A, Capul unui exemplar adult;. 7, grupul anterior de ochi ; 2, grupul posterior de ochi; 3, ganglionii cerehroizti B, Stiletul principal; I, stiletul; 2, soclul, C. Stiletele secundare în capsula lor (original). zități și diferite materiale ale substratului. în asemenea cuiburi se adună de obicei 3-4 exemplare mature, femele și masculi împreună, care — se pare — nu părăsesc cuibul decît cu partea anterioară a corpului, întinsă printre scoicile de Mytilus și firele lor de bissus. Desprinzînd de pe substrat cîte un ciorchine de midii, care conține un asemenea cuib de Emplectonema, se poate observa cum animalele răsfirate în diferite direcții, se retrag prin mișcări contractile rapide, spre cuibul comun, unde părțile posterioare ale corpurilor lor au rămas în contact. Animalele separate și puse în acvariu se adună după puțin timp formînd din mucozităti un nou cuib, pe care nu-1 mai părăsesc decît cu porțiunea anterioară a corpului. 10 CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRĂ . 3gl •Formele tinere"(de 15—60 mm), foarte numeroase în luna septembrie- 1961, duc o viață solitară. Femelele ovigere își maturează complet ouăle Ih luna octombrie, la 13--16° temperatură. Organele genitale femele sînt mari,' ocupînd circa 3/4 din lungimea corpului, transformîndu-1, o dată cu maturarea lor, într-un sac viu cu ouă. După un calcul estimativ făcut de noi, o femelă matură de 400 mm conține aproximativ 5 500 de ouă. Diametrul ouălor variază între 80 și 110 * [a. Ponta are formă neregulată, constând dintr-o masă informă de ouă dispusă într-o capsulă mucoasă. Expulzarea ouălor se face în mai multe reprize. Dezvoltarea post embrionară a acestei specii va face obiectul unor studii ulterioare, importante pentru clarificarea sistematicii genului și mai ales pentru stabilirea precisă a locului acestuia în sistemul hoplonemerțienilor monostiliferi. •K MSyqEHDK) HEMEPTHH PyMHHCKOPO HOEEPEJKbH HEPROPO MOPH ; . ' PE3IOME Hocjie KpaTKoro o6sopa jiHTepaTypu no ; neMep TnnaM HepHoro Mopn, aBTop OTMeaaeT npncyTCTBue CJieRyioni.nx cgmh bhrob neMepTiiH y pyMMHCKoro noSepeîKBH. 1, Lineus ruber O. F. Miiller (sensu lato). MnorouncjieHHHe mo- jiojwv oco6n 9topo buru Slutii oSHapysKeHM b npnOpeîKHHx Kononnnx Mnftnâ (Mytilus). 9tot bkr hbjihctch hoblIm rjih Hepnoro Mopm 2. Micrura fasciolata Ehrbg. Bhr mApoito pacnpocTpaneH b Hep- hom Mope, nacejiHn npeMMyipecTBeHHo imucToe rho c npeoGjiagauneM $a- CeojTHHH (Modiola phăseolina).. naiornocTb nortyJinuuH KOJieGjieTcn b BâBHCMMOCTM OT rJiySnHH, npMUeM MaKCnMaJIbHafl HJIOTHOCTb OTOTO BHRâ 400—470 oks./kb.m. Gruia oTMeuena na rjiyOuHe b 50—60 mgtpob. Tjiy- Onna, na KOTopofi BCTpeuaeTcn otot bhr, KoaeGjieTcn b rpannuax Menîgy 21 h 125 MeTpoB. CpeRM nonyjiHunft, nacejimoiunx sapociim Phyllophora (2), Gbuiu oSnapyîKeHbi oKBeMnjmpH ueaiMKOM Kpacnoro uBera. 3. Amphiporus bioculatus Mc Intosh. OoLiaHLiii b’mr, Bcrpenaioinnă- ch b npHGp'enîHHx kojiohhhx (Mytilus)u OTMeaaeTcn BnepBbie b j$ayae PHP. 4? Tetrastemma coronatum Quatrfg. m . . 5. Tetrastemma melanocephala Johnst. npnHagJieîKaT k Gnouenosy KOJiOHiiii Mytilus, b HjmcTOh ^aițim, na rjiyOHHe ot 28 ro 39 MȘTpoB. Bhr Tetrastemma coronatum nsimeTCH hoblim gaia $aynbi Hepnoro MOpm 6. Tetrastemma băcescui n. sp. JțjiMHa BspocJiMx ocoGeâ KOJie- GReTCn ot 40 ro 55 mm, a ulHpnHa ot 1 ro 3 mm. Pojiobu, no $opMe Hano- Miiuaioman .BMennyio, necKOJibKO mape nepeRnefi aacTii Tejia. Ha roJiOBe pacnojiO/KeHM b burg KBagpaTa ueTbipe rjiaaa. OpHaMeHTauun tojiobm coCtoht na ueTHpex nnrMeHTHEix nnTen: RBa na hmx TpanenneBiiRHMe 382 G. i. mUller • 12 13 CONTRIBUȚII LA STUDIUL NEMERȚIENILOR DIN M. NEAGRA Senue, pacnoJio menii Bnepegn uepBOft nap li rnas; o«ho, Sypoe, Tpaneime- BMgHoe narat) sanHMaeT 2/3 npocTpaHCTBa Memgy nepegneft u aa^neS nap oft rnas; sa^naft Kpaft Syporo uhth& npnMNKaeT k SejiOMy nuTuy b suge noJiyMecnna. Xanina rnaBHOto CTMJieTa b 1,8—2 pasa Menține hjiuhh ero ocHOBannHÎO—75/125—145. ^aiina. BTopocTeneuHMx CTHJieTos KOjieSneTCH ot 40 ho 70. BTOpocTeneHHHe ctuucth pacnojiomenii no rpn b namnoft nancyjre. Doimi o 6oco 5 jghm. TKuBEie QKseMnjiHpii menTO-opaH/KCiioro psera. 3tot bmr BCTpenaeTCH hobosibho nacTO b npnSpemnax kojiohhhx Miifluft (Mytilus). - no $op'Me w OTHOCMTejibHOft gjniHe rjiasHoro CTUJieTa no cpasuenuio c ero ocnoBanneM, a Taume no xapanrepy ronoBHHx nnrMenTHMx UHTen bhh a tot, no-BMHWMOMy, poncTBeHHHft Bngy T. diadema (Hubr.). 7. Emplectonema gracile (Johnst.) — nanSonee nacTo Bcrpenaio- njMftcH bmh neMepTnn b Onouenosax npnSpeîKHMx KoaoHiui muchii (Mytilus). Do cpaBnennio c cpegiiseMHOMopcKoft nonyjiHnneft (7), HepHOMOpcKne an- aeMHMpBb orjinuaiOTCH KpynniiMEi pasMepaMM, uacro CBMme 400 mm m pasmiunMM pacnoJiomeHneM mas. B paSore gaeTCH pan noapoSnocTeft,' nacaionmxcH ânoJiornn aroro Bnga. OBliHCHEHHE PMCVHKOB Puc. 1. — Micrura faseiolata Ehrb., ofmțKii bma jkhbothoto [{no fleMHpy, c liSMene- HHHMK C HaiypLl). Puc. 2. — PacnpocTpaHeHHe Bn/ța Micrura faseiolata Ehrb. b paftonax HepHoro Mopa, ofScJiejțOBaHHHx b 1954—1955 rr. KpecTHKaMn n’oKasanM MecTa CTasanfi. Puc. 3. — Amphiporus bioculatus Mc Tntosh,; A— nepeHHHH nacT& JKMBoro 3K- aeMnnnpa, 1, — rojioanan CKnaHKa; B—rjiaimuti ctiijict, 1—cthjict, 2 — ocnoBaniie CTMcTa; C—Kancyna c BTOpoc'feneHHMMH CTiîJieTaMK (OpMr.). • Pnc. 4.—Tetrastemma băcescui'U. sp.; A— rojiosa sapociioro ^JKHBOTHOro, 1—- $pOHTa3i&HMK opran c jșecHHTKaMH, 2 — nepennee Gejioe nsrMenTHoe hatho, 3 — npaBMiî nepewHHii rnas, 4 — 6ypoe nnvMeHTHoe hhtho, 5 — sagace Șenoe nnrMeaTHoe hhtho, 6— uepeSpajibHMtt opran, 7— npaBHS sa^miii rjiaa, S— rojioBnue nepBHLie yanH,- ■ 9 — nopcaJibHan ițepefjpaJibHaH KOMiiccypa, 10 — ocHOBanne npasoro. nepBnoro ciBona, 11 — xo0ot, 12— cpeHHHH Knînna, 13— CTCHna buboshoto nanana pnnxoneJiOMa; B — roaiOBa MOJionoro BKaeMnjinpa, y KOTOporo neperii© yrjiu Gyporo nnrMeHTHoro nflTna npOHonataiOTCH- no raaa; C— rjiaBHbifi ctiijict, 1 — cthuct, 2— ocHOBanne; D — BTopocTeneHHbie cthjicth b hx Kancyne (Opnr.). ■ Puc. 5. — Emplectonema gracile (Johnst.); A'—ronoBa BBpocJloro aKBeMnnapa, I — nepea,HHH rpynna rnaa, -2.— brrhhh rpynna rnaa, 3 — rojiosnue nepBHEie. yanti; B— rnaBHLiâ ctiijict, 1 — cthuct, 2 — ocnoBanue ; C —- BTOpocTeneHHMe cthjictm b . mx nancyjie (Opnr.). BEITRAG- ZER KENNTNIS DER NEMEBTINENEAUKA DES SCHWARZEN MEERES (RUMĂNISCHE KUSTE) ZUSAMMENFASSUNQ . Nach Berucksichtigung der auf die Nemertinen des Schwarzen Meeres bezuglichen Literatur behandelt der Verfasser sieben, vor der rumănischen Kiiste gefundene Arten. • , - 1. Lineus ruber O..F, Miiller (sensu lato). Von dieser Art wurdepîl ■ zahlreiche Jungtiere in den in der Kiistenregion gelegenen gefunden. Die Art war bisher ăus der Fauna des Schwarzen Meeres niclițl bekannt. ’ r 2. Mierura faseiolata Ehrbg. Diese Art findet eine grofîe Verbreitung./ im Schwarzen Meer und bevolkert besonders den Schlammboden in wel- / chem Modiola phaseolina vorherrscht. Die Dichte der Bevolkerung hangț von der Tiefe ab; zwischen 50—60 m Tiofe sind die dichtesten Bevolke- rungen gefunden worden mit einem Hdchstwert von 400—170 Exemplarei! pro m2. Die Grenztiefen dieser Apt befinden sich zwischen 21 und 125 m? Zwischen den Bevblkerungen der F^ZZop/mra-Felder [2] wurden auch homochrome, rot gefărbte Exemplare gefunden. 3. Amptiiporus bioculatus Mc Intosh. ist eine gemeine Art in den litoralen Jfy^Z'iis-Bânken. Nou fur die Fauna der BVR. / 4. Tetrastemma coronatum Quatrfg. und 5. Tetrastemma melanocephala Johnst. sind in der Biozonose der' Mytilus- Bânke von Schlammboden zwischen 28 und 39 m"Tiefe vorhanden. T. coronatum ist neu fiir die Fauna des Schwarzen Meeres. r 6. Tetrastemma băcescui n. sp/ Die Lănge der geschlechtsreifen Exemplare betragt 40—55 mm wăhrend die Breite 1—3 mm betrâgt. Der Kopf, in Schlangenkopfform, ist etwas breiter als der Vorderteil des, Korpers. Kopf „mit vier Augen, welche im Bechteck stehen. Aiif dem Kopf ’ befinden sich vier Pigmentflecke : zwei kleine trapezformige weiBe Flecke ■ vor dem vorderen Augenpaar; ein trapezformiger dunkelbrauner Pigment- fleck betragt 2/3 des Raumes zwischen dem vorderen und hinteren Augen- ; • ,paar; dieser braune Pigmentfleck wird hinten von einem weiBen, halbmond- formigen Pigmentfleck begrenzt. Die Lange des Ăngriffstiletts (70—75 p) ist 1,8 —2 mal in der Lănge des Sockels (125—145 p) enthal€en. Die Reskrve- 1 stilettaschen enthalten je drei, 40—70 p, lange, Reservestilette* tle- schlechter getrennt. Die Farbe der lebendigen Exemplare ist orangegelb. Die Art kommt ih litoralen JfȚ/ZiZws-Bănken nicht selten vor. ; Nach der Form und rfelativen Lănge des Ăngriffstiletts im Verhăltniș zum Sockel und nach der Art der Pigmentflecken des Kopfes scheint dieșe Art mit Tetrastemma diadema (Hubr.) verwandt zu sein. / 7. Emplectonema gracile (Johnst.) ist die hăufigste Art derBiozonose ' der litoralen Mytilus-Banke. Im Vergleich zur Mittelmeerbevolkorung '(7) ; unterscheiden sich die pontischen Exemplare nur durch die Lănge, meis.tens uber 400 mq., und durbh die verschiedenartige Anordnung dei? Augen. Im rumănischen Text werden Einzelheiten uber die Biologie dieser Art' angegeben. ERKLĂRUNG DER BILDER Bild 1. — Micrura faseiolata Ehrb. AUgemeine Ansicht des Tieres. (Nach Demir, ge- ăndert nach der Natur). Bild 2. — Die Verbreitung der Micrura faseiolata Ehrb. in den erforschteh'Regionen des Schwarzen Meeres zwischen 1954 — 1959, Die Kreuzchen bezeichnen die Fundorte. 384 G. I. MULLER 14 Bild 3, — Amphiporus bioculatus Mc Intosh. A, vorderer Teii, eines lebendigen Exem- plares, 1 — Kopffurchen; B, Ahgriffstilett, 1 — Stilett, 2 — Sockel; C, Reservestilettasche mit Reservestiletten (Orig.) v . Bild 4. — Tetrastemma băcescui n. sp. A, Kopf eines geschlechtsreifen Exemplâres, 2 — Frontalorgah mit Cirri, 2 — vorderer wei^er Pigmentflcck, '3 — rechtes vorderes Auge, 4 —* brauner Pigmehtfleck, 5 — Biiiiterer weifier Pigmentfleck, 6 — Cerebralorgan, 7 — rechtes hinteres Auge, ș — Gehirn, 9 — dorsale Gehirncomissur, 10 — "Wurzel des' Seitenstammes, 11 — Rhssel, 12 — Mitteldarm, 13 — Rhynchodeum; B, Kopf eines Jungtieres bei welcherii, die vorderen Ecken des braunen Pigmentflecks bis zum vorderen Augenpaar reichen; C, Angriffstriett, I — Stilett, 2— Sockel; D, Reservestilette pi der Reservestilettasche (Orig.). ... Bild 5; — Empleetonema gracile (Johnst.); A, Kopf eines geschlechtsreifen Exemplâres, 1 — vordere Augengruppe, 2 — hintere Augengruppe, 3 — Gehirn ; B, Angriffstilett, 1 — Stilett, 2 — Sockel; C, Reservestilettasche mit Reservestiletten (Orig.). • BIBLIOGRAFIE - . - . . 1. BĂCESCU M,, Observații asupra unui interesant Verme (Carcinonemertes) parazit la crabii. . • de nisip (Portunus) -din Marea Neagră, Rev. șt. „V. Adamache”, 1946, ■ XXXII, 2-3. 2. Cercetări fizico-chimice și biologice romînești la Marea Neagră, efectuate in perioada 1954-1959,- Hidroblologla, 1961, III, 17-46. . 3. Borcea I„ Note sur moules et sur le facies ou biocenosis ă moules de la r^gion du littoral roumain de la Mer Noire, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1927, XIV, 129 — 139. 4^ — Nouvelles contribulions ă Vet ude de la faune benthonique dans la Mer Noire, preș du littoral roumain, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1931, XVI, 655 — 750. 5. BURGER O.,- Nemertini, Das Tierreich, Leipzig, 1904, ed/a 20-a. ' ■ 6. — Nemertini. Klass. u. Ord. des Tierreichs,- Leipzig, 1897 — 1907, IV. Suppl. 7, COREEA D., Os generos Empleetonema S timp sene Nemertopsis Burger (Hoplonemertini,. Monostilifera), Univ. de Sao Paolo, Bol. Fac. Fii. Ci. Letr. Zoologia, 1955, 29J . 67-89. . '8 . Czerniavski V., Materialia ad zoografiam ponticam comparatam, IlI.Vermes, Bull. Soc. Imp. des Nat. de Moscou,- 1886, LV, 4, 239 — 259. 9. Fbiedrich H., Nemertini, Tierwelt d.~ N.^ und Ost-See, Leipzig, 1936, 4d, -1 — 96. 10. Beitrăge zu einer Synopsis der Gattungen der Nemertini Monostilifera' nebst Be- stimmimgsschliissel, Zeitschrift vrîss. Zool., 1955, 158, 2— 4, 133—192. 11. Sowlnsky W., Introduction â Vitude. de la faune du bassin marin Ponto-Aralo-Kaspien^ - etc,, 3an. Kiicbcr. O6m. EcTeOTBOncn., 1904, £VIII, Ahcrcbi, 58—59. 12. ULianin V., Turbellaria sinus Sevastopol. Labor. 2-di Cong, Nat. Ross. in Moscoa^ 1870— . 1871, Pârs II. Zoologia, 1871, 1-195. 13. yjIbflHKH B., O paaAuuHbix nepenx CeeaemonoAbCKou âyxnibi, Mockb&, 1896. ' 14. BaJI-kahob A., BeneoioKU ebipxy Hawume SpaKiiutmu eodu. II, To^.-Go$. Yheb.^ . 1936, XXXII, 1—133. . • CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA HELMINTOFAUNEI - MICROMAMIFERELOR DIN ÎMPREJURIMILE MĂCINULUI (DOBROGEA DE NORD) - • • DE ‘ . ELENA CHIRIAC și P. BARBU Comunicare, prezentată de M. A. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R,, în ședința din 13 ianuarie -1962 - . • - - ' INTRODUCERE . ’ - ■ Micromamiferele din țara noastră nu au constituit pînă în prezent obiectul unei cercetări complexe parazitologice, deși studiTasupra acestor - animale se ..efectuează de mai mulți ani. Astfel, cercetătorii Institutului . „Dr. I. Gantacuzino” studiază micromamiferele din diferite regiuni în - legătură cu f o calitatea naturală a anumitor agenți patogeni infecțioși; la ■ Laboratorul de zoologie al Institutului central de cercetări agricole * micromamiferele sînt studiate ca dăunători ai agriculturii,, iar Ia Muzeul de istorie naturală „Gr. Antipă”" micromamiferele sînt studiate mai ales • din punct de vedere sistematic. Desigur că cercetătorii. din institutele mai sus-menționate au putut să adune și Un prețios material parazito- . logic, dar . pînă în prezent nu ăm găsit nici o lucrare .privind helminții micromamiferelor din patriap noastră. Citări izolate privind unii paraziți ai ariciului am găsit în lucrările lui N.- L e om (6) și date mai complete într-o lucrare mai nouă semnată de V. Lungu' și I. Rădulescu (8). în alte țări, însă, micromamiferele au fost studiate cu interes de către helmintologi ca : A. Peam (1929—1930) și R. H ă r k e m a' (1936) în S.U.A., I. Kirșenblat (1938), E. S o sni n a (1950), V. Du- binin (1953), N. Sâdovskaia (1959) etc. în U.R.S.S., J. Baer (1932) în Elveția, E. Zârnowski (1954—1955), A. Sort'y*s (1954 — 1959), S. Furmaga (1956—1959) în R.P. Polonă etc. 386 ELENA CHIRIAC ți p'. BARBU ASUPRA HELMINTOFAUNEI MICROMAMIFERELOR DE LA MĂCIN______ 387v'7| Speciile de micromamifere cercetate de noi nu au mai făcut obiectul vreunei lucrări publicate pînă în- prezent în R.P.R.. iar speciile de helminți găsite sînt'noi pentru fauna țarii noastre1). Materialul studiat de noi provine de’ la 27 de exemplare de Mierotus anaUs levis MilI., 8 exemplare de Croeidura leucodon Herm. și 2 exemplare de Crocidura suaveolens Pali., capturate în două ieșiri pe teren (11—13.X și 19— 21.XI.1959) în împrejurimile localității Măcin. în cele ce urmează expunem materialul determinat, în ordine siste- matică. Clasa TREMATOIDEA 1. Plagiorchis exasperătus (Rudolphi, 1819). Are corpul oval- alungit, puțin mai îngustat spre extremități; lungimea sa este de aproxi- mativ 3,3 mm, iar lățimea maximă de 1 mm. Cele două ventuze sînt inegale, cea bucală (0.0,39 mm) fiind mai mică și mai rotundă decît cea ventrală (dimen- siuni 0,51 x 0,40 mm). Paringele este scurt, iar esofagul, aproape inexistent (fig. 1)., J Testiculele se găsesc în jumătatea posterioară a corpului, fiind situate pe linia mediană a acestuia, unul în urma celuilalt; au o formă asemănătoare alun- gită și dimensiuni destul de apropiata (^=0,25x0,17 mm; t3 = 0,31x0,17 mm)., între marginea anterioară .a ventuzei ven- trale și locul de bifurcare a tubului diges- tiv se află o. pungă genitală. Ovarul, situat sub ventuza ventrală^ are o formă aproximativ sferică, cu diame- trul de 0,29 mm. în apropierea ovarului se află receptaculul seminal, mic (0,07 mm). Foliculii vitelini se întind pe lături înce- pînd din dreptul ventuzei ventrale și ocupă întreg capătul posterior al corpului. Ute- rul, plin cu ouă, nu depășește jumătatea anterioară a testiculului posterior; se des- Fig. 1. - Plagiorchis exasperatus^ chide la exterior lîngă orificiul pungii doiphî» 1819); genitale. Ouăle, foarte numeroase, sînt în a, vedere generală; b, oui embrionat. majoritate embrionate și au dimensiunile . de 0,055 X0,030 mm. i) Nematodele Syphacia obvelata și ife/f^inosomum polygyrum au fost semnalate recent la Apodemus sylvaiicus de către M. S u c i u. Fig. 2. — Plagiorchis' sp.; A. vedere generaliJB, ou. Am găsit un singur exemplar bine conservat într-un intestin de v Crocidura suaveolens capturat la 20.XI.1959. Acest trematod prezintă o asemănare globală cu Plagiorchis exaspe- raius (Budolphi, 1819) din intestinul de Neomy&.fodiens și Sorexarancus^ dar se distinge prin dimensiunile ventuzelor (mai mici), prin poziția testi- culelor unul după altul și nu unul lîngă altul și prin poziția folieulilor vite- lini, care se întind doar pînă, în dreptul ventuzei ventrale fără a atinge marginea posterioară a ventuzei bucale. 2. Plagiorchis sp.-(fig- 2). Acest tre- matod a fost găsit în număr de cîte doi indivizi la două exemplare de Crocidura .leucodon, capturați unul în luna octombrie și celălalt în luna noiembrie 1959. Corpul acestui trematod, oval-lățit,_ lung de aproximativ 2,27 mm și lat'de 1—1,1 mm, este acoperit aproape în în- tregime cu spini rari și groși. Cele două ventuze sînt inegale, cea ventrală fiind mai mare (0,70 x0,60 mm) decît cea bu- cală (0,50 x0,40 mm). Glandele genitale se găsesc în jumătatea posterioară, ’ iar fo- liculii. vitelini se întind pe laturi de la ventuza bucală pînă la capătul posterior al corpului. Uterul conține numeroase ouă cu dimensiunile de 0,064 X 0,034 mm, Aceste. trematode prezintă o oarecare asemănare cu Plagiorchis nedbailovi Sadowskaja, 1958 găsit la Crocidura lasiura în U.B.S.S., care se ~ deosebește însă prin dimensiunile corpului și ale diferitelor organe, mult . mai mici. Clasa CE S-TOI DE A 3. Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915 (fig. 3). Această specie a fost întîlnită în număr de 5 exemplare la un Microtus capturat la 11.X.1959. Se distinge ușor prin scolexul său puternic, nearmat, prevăzut cu patru ventuze mari în formă de cupă’, cu diametrul de 0,40 mm și proglotde mature alungite mai mult în sens transversal. Orificiile genitale alternează în mod neregulat. Glandele genitale, sînt cantonate în mijlocul, segmentului. Specie cunoscută din U.R.S.S., R.P. Polonă, R.S. Cehoslovacă etc., tunde a fost găsită la Microtus arvalis Pali., M. socialis Pali., M. nivalis Mart., Cricelulus migratorius Pali. - 4. Paranoploeephala omphalodes (Hermann, 1783). A fost găsită la două exemplare de Microtus capturate la 21.XI.1959. Intensitatea 388 ELENA CHIRIAC și P. BARBU . ■4 ASUPRA HELMINTOFAUNEI MICROMAMIFERELOR DE LA MĂCIN invaziei era de 2 4 indivizi într-o gazdă. Scolexul inerm (aproximativ 0,6 mm) este prevăzut cu patru ventuze mari (0 0,30—0,35 mm). Uterul matur umple întreg segmentul cu oua caracteristice (0,040 x 0,025 mm). P. omphdlodes este cel mai comun cestod al rozătoarelor palearctice din subfamilia Microtinae. Astfel, după A..A. S p a s s k i (16), în Europa' și Asia P. omphalodes a fost găsit la Apicola sherman extilis Mill., A: ter- restrish., Chionomys gud. Sat., Gletlmondmys glareolus Schreber, Microtus agrestis (L.), Jf/urvuZ^Pall., M. agrestis hirtus Bellamy, M. nivalis Martins, Fig. 3. — Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915; A. scolox: S, proglote mature. M. ungurensis Kast., M. socialis .Pali., Pitymys daghestanicus Shied., P. Qnajori Thomas. '. ' 5. Hymeuolepis pistilhim (Dujardin, 1843). A fost găsită- la două exemplare de Orocidura leucodon capturate la 12.X.1959. Intensitatea inva- ziei era de 2—3 indivizi într-o gazdă. Această specie este destul, de larg răspîndită fiind cunoscută din Elveția, Anglia, Franța, U,R.S.S. etc., unde a fost găsită la Orocidura: russula Herm., flofe® alpinii* Schinz., & araneus L. Gazdele intermediare ale acestui cestod sînt miriopodele Glomeris marginala (V11L) și Gl. conspersa Koch. Cisticercul de H. pistillum este cunoscut sub numele de Staphylo- ■ cystis micracanthus.^ ■ , 6. Hymenolepis uncinata. (Stieda, 1862). A fost găsită sub formă de 1—2 scolexuri în intestinul de Orocidura leucodon și Or. suaveolens. Sco- lexul d.e M. uncinata are un rostru prevăzut.cu o coroană formată .din - aproximativ 18 cîrlige cu lungimea de 18—20 p. ' , , ' Această specie este cunoscută din Elveția, unde a fost găsită la flore® araneus L., Orocidura leucodon Herm., Or, russula Herm. Larva cisticercoidă a acestui cestod s-ar forma în cavitatea corpului insectei Sylpha laevigata F.. A. : Clasa NEMATOIDEA 7. Syphacia obvelata (Budolphi, 1802). A fost găsit la 13 din totalul de 27 de exemplare de Microtus capturate în lunile octombrie și noiembrie 1959. Esfe interesant de semnalat că toți indivizii capturați în luna oc- tombrie erau infestați cu Syphacia obvelata, pe cînd în luna noiembrie numărul indivizilor infestați cu acest nematbd era mult mai redus (aproape 50% din totalul exemplarelor cercetate). De, asemenea, se constată, că intensitatea invaziei nu este aceeași în cele două luni, maximum fiind înregistrat în luna octombrie. Date interesănte însoțite de grafice demon- strative privind variația infestării cu acest parazit în decursul unui an sînt expuse în lucrarea lui V. B. Dubinin (3). S. obvelata parazitează atît în intesti- r nul subțire cît și în intestinul gros," dar se pare că preferă fundul * cecum-ului unde se ț adună adesea în număr ‘foarte mare, probabil în legătură cu procesele de anaerobioză nece- sare vieții. S. obvelata este unul din nematozii cei mai comuni ai rozătoarelor de pe glob fiind menționat în literatura din Europa, Asia, America de Nord, Insulele Filipine. A fost constatat la foarte multe specii de rozătoare (ArvicantHis barbarus L., Microtus arvalis Pali., Gerbillus aegypticus Desm., Pattus nor- vegicus Berck, Apodemus sylvaticus L., Mus musculus L., Apodemus agrarius Pali., Mi- cromys 'minutus Pali, etc.) și chiar la om (B r u m p t, 1936). , , rum (Diijardin, 1845); 8. Heligmosomum polygyrum (Dujar- A, capitul anterior al cofpului; B, capitul : din, 1845), Nematod mic, subțire, cu corpul posterior ai corpului.^. . striat în lung, deJ culoare roșcată, răsucit / ' '' A într-o spirală strînsă. Am găsit cîte un singur exemplar la doi Indi- vizi de Mierotus. Exemplarele găsite fiind mascule s-a putut observa bine capătul posterior al corpului Au punga genitală lobată și spiculii. foarte lungi (fig. 4). . . ’ . . ’ K. polygyrwn este cunoscut din Eranța, întreaga Germanie, Anglia, r Elveția, R.P. Polonă, U.B.S.S. etc., fiind menționat la Microtus arvalis 7 - o. 1792 ' 390 , ELENA CHIRIAC ți P. BARBU . 6 7 ASUPRA HELMINTOFAUNEI MICROMAMIFERELOR. DE LA MĂCIIsI 391 Pali., AI. agrestis (L.), Apodemus sylvalicus L., A, /lavicoUis Melch. și Myocastor coypus. . concluzii în lucrarea de fața sînt expuse rezultatele cercetării a 37 de exem- plare de micromamifere aparținînd speciilor Microtus arvalis levis Mill., Crocidura leucodon Herm., Cr. suaveolens Pali., capturate în lunile octom- brie și noiembrie 1959 în împrejurimile localității Macin (Dobrogea de nord). în total au fost găsite 8 specii de helminți noi pentru fauna R.P.R., și anume : 2 specii de trematode (Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819) și Pldgiorchis sp.), 4 specii de cestode (Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915; Paranoplocephala omphalodes (Hermann, 1783), Hyme- nolepis pistillum (Dujardin, 1843) și H. uncinata (Stieda, 1862) și 2 specii de nematode (Syphacia obvelata (Rudolphi, 1802) și Heligmosomum poly- gyrum (Dujardin, 1845)). Pe gazde,, aceste specii sînt repartizate în felul următor: Microtus arvalis levis Mill, 1. Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915 2. Paranoplocephala omphalodes (Hermann, 1783) 3. Syphacia obvelata (Rudolphi, 1802) 4. Heligmosomum polygyrum (Dujardin, 1845) Crocidura leucodon Herm. 1. Plagiorchis sp. 2. Hymenolepis pistillum (Dujardin, 1843) 3. Hymenolepis uncinata (Stieda, 1862) Crocidura suaveolens- Pali. 1. Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819) 2. Hymenolepis uncinata (Stieda, 1862) Asupra infestării cu diferiți paraziți .nu se poate deocamdată trage nici o concluzie, deoarece am avut un număr relativ redus de micromami- fere. însă, observațiile comparative privind infestarea în cele două luni de toamnă (octombrie și noiembrie) ne arată că helmintofauna micromami- ferelor trebuie urmărită în decursul unui an (și chiar a mai multor ani consecutivi) în legătura sa strînsa cu starea fiziologică a gazdelor depen- dentă de regimul de hrană care, la rîndul său, depinde într-o mare măsură de schimbările sezoniere.) K HByHEHMIO rEJIBMHHTOOAyHBI MEJIKHX MJIEKOnUTAK)- UțHX B 0KPECTH0CTHX.M9WHA (CEBEPBâH flOBPVaiKA) PE3IOME . AsTOpLi HccneflOBaJiM 37 OKseMUjmpoB hojicbok — Microtus arvalis levis Mill. n aeMuepoeK — Crocidura leucodon Herm. h Crocidura suaveor lens Pali, b Teneune OKTnSpn h Hon6pH 1959. ro^a b oKpecTnocTHX MswHa (CeBepuan /foSpy/VKa). Bmjih bGnapyîKeHH cjieayroinse napasuTU, uoDue zum ^ayHLi PHP: Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819), Plagiorchis. sp., Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915, Paranoplocephala om- phalodes (Hermann, 1783), Hymenolepis pistillum (Dujardin, 1843), Hymenolepis uncinata (Stieda, 1862), Syphacia obvelata (Rudolphi, 1802) u Heligmosomum polygyrum (Dujardin, 1845). VnasLiBaoTCH xoshhh, ^ara căopa u mirencnBHOCTi» nuBasun Kam- 3oro napasnTa. . - OERRCHERHE PHGVHKOB Puc. 1. — Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819); A, o6njliii BHjț; B, onjio- AOTBOpeHHOe HMIțO. " Phc. 2. — Plagiorchis sp.; A, oSnțnii bhh; B, afiițo.’ Phc. 3.-—Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915; A, ronOBKa(CKOJieKC); B, spemae nporjioTTHKEi (nJieHHKH). Phc. 4. — Heligmosomum polygyrum (Dujardin, 1845); Aj nepeRHHii kohgh Teșia; B, Babanii Koneu Tena, d. CONTRIBUTIONS Ă LA CONNAISSANCE DE LA EAUNE HELMIN- THOLOGIQUE DES MICRO-MAMMIEERE^S DBS ALENTOURS DE MACIN (DOBROUDJA DU NORD) rEsumE Les auteurs ont examin^ 37 exemplaires appartenant aux especes : - Microtus arvalis levis Mill., Crocidura leucodon Herm. et Crocidura sua- veolens Pali, et collect6s en octobre et novembre 1959 aux alentourg de la localit^ Măcin dans le nord de la Dobroudja. Ils y trouvărent les parasites . suivants, nouveaux pour la faune de la R.P.R.: Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819), Plagiorchis sp., Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915, Paranoplocephala omphalodes (Hermann, 1783), Hymenolepis pis- tillum (Dujardin, 1843), Hymenolepis uncinata (Stieda, 1862), Syphacia obvelata (Rudolphi, 1802) et Heligmosomum polygyrum (Dujardin, 1845)., On indique l’hâte, -la date de collection et l’intensitc de Pinvasion pour chaque părăsite. , EXPLICATION DES FIGURES ' ’ Fig. 1. — Plagiorchis exasperatus (Rudolphi, 1819) ; A, vue g^n^rale; Bt ceuf embryonn^ Fig. 2. — Plagiorchis sp.; A, vue generale; B, ceuf. Fig. 3. — Aprostatandrya macrocephala Douthitt, 1915; A, scolex; B, proglotțes mflres. Fig. 4. — Heligmosomum polygyrum (Dujardin, 1845); A, extr&nîtd ant^rieure; B9 extrâmitâ posterieure du corps, o. 392 . ■ -ELENA CHIRIAC fi P. BARBU 8 BIBLIOGRAFIE ’ ■ 1. pAWES Best, The Trematoda, Cambridge, Univ. Presse, Londra, 1956. 2. /țOpEJlL B. A., Rypc otiuțeii napaaumonoeuu, y^ne^rna, JleHHHrpajț, 1947. 3. B. B., napasumofiâywi MbizueeudMix epbiayuoe u ee uaMeneHUH e de.wne Bojiew/napasiîT. c6. Sooji. Unor. AH CCCP, 1953, XV. 4. Fuemaga St., Helmintofaana gryzoni polnych (Rodentia) okolic Lublina, Acta Parasito- logica Polonica, 1957, V, 1—12.. 5. JOYEUX CH. et BAER J. G., Faune de'France. Cestodes, Paris, 1936. 6. LEON N., Contribuții la.studiul paraziților animali din Rominia, Bul Soc. med. și nat.', Iași, 1908, XXII, 9- 10. ' 7. — ■ Studii asupra cestoizilor din Rominia, Anal. Acad. Rom., 1911. 8. LUNGU V. și RĂDULESCU I., Poliparazitism .la arici (Erinaceus eUropaeus rumanicus), ' Probi, de părazitologic .veterinară, 1954, VI. . 9. Pojmanska T., . Pasozyty iveumetrezne (Cestoda, _ Tremaioda) drobnych sakoiv polnych z. okolic .Turwi k. Poznaniă, Acta' Parasitoîogica Polonica, 1957, V,' i—î2. 10. CKPHBHH K. H., TpeMamodbi- o&uoomHbix u nenooeKa, MocKBa, 1958, XIV. 11. , CRPHSHH K. H. b MaTEBOCHHH E. M., ruMenojienpdudbi MJieKonumuKruțux, Tp. BejiM. JIa6., 1948, I. 12. CKPHBMH K. H., IlțUXOBAjiOBA H. Ti. h jțpyriie, Onpedejiumejtu ndpaaumuuecKux nejuamod, Oxy urata-Ascaridala, MocKBa, 1951, II; Strongylata. MdCKBa, .1952, III. 13. Soltys A., Pasozyty wewnetrze drobnych gryzoni lesnych (Muridae) Parku Narodowego iu Bialowiezy, Annaies Univ,. N. C. — Sklodowska, Sectio C Biologia, 1949 IV. 14. —- ândonapasumbi 6ypoay6Kit [Sorex araneus L.^ ua HaițuonaMHoso Enjioeeotcc- Koeo SanoeedwiKa, Ann. Univ. M. Q, — Sklodowska, Sectio G Biologia, ’■ "■ ' . ' 1951, VI. 15. — Badania nad robakumi' pasozytniczymi drobnych gryzoni Parku Narodotvego u> Bialowiezy, Acta Payasitologica Polonica, 1957, V, 13—21. 16. ClTACCKllIî A. A., OcHoebi yecmodojioeuu, .Anoplocephalata, MocKBa, 1951; I. 17. Bacmjileb B. B., Hapaaumo^ayna opbisyHoe u naceKOMondHbix OKpecmHoem'eu Jle-■ numpada, Vech. 3an. Jlfy, Cepria Biioji. HayK, 1949, 19h DATE NOI PRIVIND BIOLOGIA REPRODUCERII PLĂTICII ABRAMIS BRAMA L/DIN CURSUL INFERIOR AL DUNĂRII ! . ' DE . ! ' MIHAi PAPADOPOL. ș Comunicare prezentată de TH. BUSPIȚÂ, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința i ’ ’ . din 27 decembrie 1961 . i Stabilirea dimensiunilor și vîrstei matur ației sexuale la pești, pe i • de o parte, .și cunoașterea prolificității și tipului de pontă, pe de altă parte, * sînt momente care determină caracterul dinamicii cîrdului' sau populației i dintr-un bazin sau altul și mai cu seamă particularitățile refacerii lor. I Datele existențe privind biologia reproducerii (atingerea maturității i sexuale, prolificitatea ș.a.), după cum remarcă P. A. D r e aghfn (7), ' A. V. L u.kd n (9), B. I. I o g-a n s e n (8), sînt încă destul de limitate * sau alteori analizate insuficient, cu toate că. acestea prezintă o însemnătate ; teoretică și practică deosebit de mare. Datele din literatură noastră privind : biologia reproducerii plăticii pe lîngă faptul că sînt sumare (1), uneori ,(14) nu concordă cu altele similare din literatura referitoare tot la plăti ca din bazinul Dunării inferioare (O. V. K1 e r, 1912 și N. D. B i 1 i i, 1848 — i citați după *(13)) și mai cu seamă cele ale lui P. I. Pavlov (13). , / Pentru a clarifica această problemă și a stabili dimensiunile și vîrsta i la care plățîca ajunge Ia maturitate sexuală în . masă, ne-am folosit (le ’ > exemplarele analizate primăvara (înaintea reproducerii)' în anii 1956, h 1959 și 1961. în acest scop, în prima decadă a lunii aprilie 1959 am efectuat i analiza biometrică și a gonadelor (primdisecție), la un lot de 154 de indivizi adulți (de la 3 la 8 ani) de plătică pescuite în acea perioada în Delta Dunării T (perimetrul Crișan). în aceeași perioadă a anului 1961 au fost analizate t identic alte 106 exemplare tinere de plătică (de 2 și 3 ani’), în majoritate j sub 25 cm,- pescuite în Dunavăț. Pe bâza acestui material, la care s-a ! adăugat un lot însemnat de exemplare (278) cu haină nupțială, analizat j în anul 1956, am putut stabili lungimea, greutatea și vîrsta maturației i‘ - sexuale a plăticii (la cele două sexe) așa cum va rezulta din cele de mai » josj precum și din tabelele nr. 1, 2, 3 și. 4. MIHAI PAPADOPOL 2 3 DATE NOI PRIVIND' BIOLOGIA REPRODUCERII PLĂTICII 395 Tabelul nr. 1 ■ ‘ Gradul de raaturațle sexuală a plăticii pescuite In aprilie 1961 in Deltă — Dunw&ț, tn raport ea lungimea corpului Lungimea'(fără C) cm 14-16 — 18—20 -22 -24 -26 -28 -30 -^32-34 n total Nr. exemplarelor * ăă nemature mature — 1 3 . 4 6 4 5 4, 2 3 9 9 2 — 44 Nr. exemplarelor ?? nemature — 3 8 6 17 mature 2 9 2 3 3 6 , 4 6 3 3 41 Tabelul nr. 2 Cradol de mataratte sexuală a plăticii pescuitein aprilie 1961, in Deltă — DunavăJ, In raport eu greutatea corpului Greutatea corpului ,. g 85-200 -300 —400 -500 -600 -700 -800 -900 n. total Nr. exemplarelor nemature 4 4 mature 17 3 4 6 12 2 44 '■ Nr. exemplarelor nemature 13 4 ' 17 mature 10 8 3 3 9 4 2 2 41 Analizînd datele tabelelor nr. 1 și 2, care redau gradul de matu- rați© ' sexuală în funcție de lungime și greutate la plătică, rezultă că : masculii- acestei specii ajung la maturitate sexuală în masă la o lungime, fără caudală (de la vîrful botului la baza înotătoarei caudale), de,20 cm , sau 25,6 cm lungime totală, căreia îi corespunde o greutate medie de 200 g, iar femelele la 22 cm sau 26,9 cm lungime totală, adică la o greutate medie" de 300 g. Remarcăm în același timp că, un număr însemnat de masculi și mai mic de femele devin sexual-adulți chiar înainte de a ajunge la o lungime de 20 cm (tabelul nr. 1). Pentru a ne face o imagine corectă despre procentul indivizilor maturi în limitele fiecărei grupe de vîrstă, în urma determinării acesteia după solzi, am alcătuit tabelul nr. 3, care cuprinde gradul" de maturație al plăticii mai sus-analizate, în raport cu vîrstă și lungimea corpului. Din datele tabelului nr<3 rezultă că masculii de plătică ating matu- ritatea sexuală în masă (84,6%. în lotul analizat) la vîrstă de 2 ani, în timp ce femelele devin sexual-adulte în masă (95,6% în lotul analizat) ■ cu un an mai tîrziu, adică la vîrstă de 3 ani, cînd au dimensiunile mai sus- amintite, 20 sau 25,6 și respectiv 22 sau 26,9 cm (fără sau cu caudală). Remarcăm de asemenea faptub că un procent însemnat de femele (peste 50% în lotul analizat) ajung la maturitate în apele noastre mai devreme chiar, adică la 2 ani. Tabelul nr. 3 noi mai sus o a 1959. Analizînd starea gonadelor, în scopul stabilirii prolificității unui număr de 154 de exemplare mascule și femele de plătică (pescuite în Delta Dunării la 4.IV), cu talia variind între 22,4 și 47,6 cm, și vîrstă 3— 8 ani, ăm constata că toate erau mature sexual (cu gonâdele în stadiu IV sau V) (tabelul nr. 4). -Totodată analiza biometrică a unui număr însemnat de exemplare, pescuite tot în deltă în aceeași lună a anului 1956 (12) ne-a arătat că masculii de 2 ani, începînd de la 17,5 cm (cei mai mici în probă) prezentau haina nupțială, erupția în perlaj foarte evidentă lă plătică. Datele obținute de noi privind maturațiâ sexuală concordă cu mele. din literatura sovietică asupra plăticii. Astfel V. O. K 1 e r, 1912 (citat. după (13)) menționează că plătică predunăreană matureazăla o lungime mai mică de 17 cm, la vîrstă de 2 ani, iar N. D. B i 1 i i, 1948 (citat după (13)) remarcă de asemenea faptul că în apele predunărene masculii acestei specii ajung la maturitate sexuală la o lungime a corpului cuprinsă între 12 și 22 cm, iar femelele la o lungime variind între 23 și 26 cm. Recent P. I. Pavlov (13), analizînd plătică din limanele lalpug, Kitai și gîrla Limba (Dunărea inferioară),.arată că plătică ajunge la maturitatea sexuală în masă la vîrstă de 3 ani, cînd în lalpug atinge 6 lungime medie.fără, caudală de 21 cm, iar în Dunăre de 17,5 cm. , După L. Popescu (14) maturația sexuală în masă a plăticii din Delta Dunării ar avea loc la vîrstă de 4 ani, cînd aceasta atinge o lungime „reglementară” (de la mijlocul ochiului la vîrful cozii) de 35 cm, iar indi- vizii de 3 ani, masculi și femele, sînt maturi doar în .proporție de 56,5 % și, respectiv de 41,8%. Această dimensiune depășește cu mult-lungimea 396 MIHAI PAPADOPOL • 4 5 DATE NOI PRIVIND BIOLOGIA 'REPRODUCERII PLĂTICII .. . 397 11 ■ Tabelul nr. 4 Virsta, ÎUnginița, greutatea cornului șl gradul do matur uf ie a gouadelor plAtleit pescuite in Delta Dunării (Crișanr In aprilie 1959 Vîrsta în ani Lungimea (fără C) cm Greutatea corpului g Stadiul de matu- rație ■ ..n n 0/ ./o medie* Variația medie variația m a c u 1 i \ III * 25,7 23,5-29 370 260-550 ■ IV 26- " 47,3 ' IV 29,4 . 26,5-33,9 '575 430-880 . IV ' 26 . 47,3 V .34,3 33,5-35 \ . 954 910-980 IV 3 5,4 f e mele m 26,8 22,4 — 30,1 432 310—650 IV 32 32,3 IV 30,5 . 27,7—35,2. 649 ’ 500-1 080 IV . 50 50,5 V 36,1 34 —38,3' 1 078 820-1 380 IV 14 14,2 VI 40,1 i 38,4 — 41,7 1-548 1 440-1 660 IV 2 . 2 (,vin. 47,6 47,6 2 520 2.520 V 1 1 totală (de la vîrful botului la extremitatea cozii), adică inclusiv botul,, stabilită de noi.. - ' ' • . .. Este cunoscut faptul eă între durata vieții și vîrsta maturației sexuale există o dependență "determinată. Astfel V. I. Meisner (10) remarca . faptul că peștii de ’cîrd, de talie mijlocie și mică, cum este și plătica, sînt mai precoci decît cei care ating dimensiuni mari și duc un mod de viață mai mult sau mai puțin solitar. Ful ton, 1906 (citat după (6)) și mai tîrziu, în 1934, P. A.’ D r e aghin (6) stabilesc că între dimensiunile peștilor în momentul atingerii maturității sexuale și valoarea limită a acestei trăsături există o dependență determinată. Astfel Drea ghin socotește că dimensiunile minimale la care o. specie sau alta se poate reproduce sînt aproximativ de două ori mai mici decît. dimensiunile maxi- male obișnuite , pentru specia dată. Această regulă este confirmată și de datele-noastre asupra plăticii. Dimensiunile maximale obișnuite ale plățicii pescuite. în apele noastre, după materialul analizat de noi (1956, 1959 și 1961),. ca și după Gr? An tip a (1) sînt de 40— 45 cm, iar cele ale matu- rației în masă, cum am văzut, de 20—22 cm. — ■ ■Cercetări mai recente (15), (11) au arătat că vîrsta maturației sexuale variază destul de mult în dependență de viteza sau ritmul creșterii înaintea atingerii maturității sexuale. ■. După G. K. M o n a s t î r s k i (11) în fiecare populație piscicolă procentul de indivizi, adică numărul lor relativ, care se reproduc pentru . prima oară ește direct proporțional cu sporul creșterii din perioada hrănirii peștilor înaintea atingerii maturității, sexuale. Cu alte cuvinte, peștii care în primii ani ai vieții, înainte de atingerea maturității sexuale, prezintă un ritm de creștere bun, maturează mai timpuriu decît cei cu un ritm mai slab de creștere în această perioadă. Deci vîrsta maturației sau ritmul maturației sexuale variază în dependență de factorii externi, dintre care mai însemnați sînt hrana, temperatura, lumina și curentul apei. Astfel se explică și faptul că maturația sexuală a unei specii date are loc la o vîrstă mai înaintată în apele nordice (de la latitudini mai mari) în compa- rație cu cele sudice. Spre exemplu plătica în nordul Mării Caspice maturează în’masă la 3—4 ani la o lungime de°25 —28 cm, în lacul Psokov '(nordic) la 5 ani, în lacul Ilmeni (nordic) la 6—7 ani, iar în' lacul de acumulare Rîbinsk la'8— 9 ani (5). în Dunărea inferioară, după cum rezultă, din cele de mai sus, plătica maturează în masă la vîrsta de 2 și 3 arii, la o lungime de 20—22 cm. Maturația deosebit de tîrzie a acestei specii în Jacul Hîbinsk este explicată prin baza trofică foarte slabă a acestuia. ■ în urma unor cercetări îndelungate asupra ciprinidelor, V. V. V a s- n e ț o v (15) ajunge la concluzia că la acestea maturitatea sexuală este atinsă în medie la o dimensiune determinată pentru'fiecare'specie sau sub-, specie, într-o etapă determinată a vieții. Totuși dimensiunile individuale ale exemplarelor unei specii date variază, ca și limitele individuale ale ~ etapelor vieții, în dependență de rezervele de hrană. Cu alte cuvinte matu- ritatea sexuală este atinsă măi,, devreme sau mai tîrziu în dependență . de bâza trofică sau rezervele relative de hrană și aceasta, duce fie la accele- rarea, fie la încetinirea completării populației într-un bazin sau porțiune de bazin dată (15). ■ . ; Plătica cercetată de noi. din Dunărea inferioară se deosebește 'atît ■ prin vîrstă, cît mai ales prin dimensiunile maturației sextiale, de.plătica ce populează apele nord-europene și asiatice, a cărei maturație se face la o talie medie de 25—32 cm. - ’ P. 1. Pavlov (13) comparîrid plătica dunăreană și predunăreană cu aeeea din Nipru — genetic apropiată, după cum menționează ei„ de forma nordică de origine (din bazinul Mării Baltice) — constată că plătica . 1 din bazinul Dunării inferioare se deosebește de forma nordica nu numai . prin maturația sexuală .mai timpurie, adică la. o dimensiune mai -mică, ci și printr-o serie de caractere morfologice (un număr mai mic de vertebre, spini braphîali ș.a.). Pe baza acestor particularități morfologice și biologice P a vlov consideră,' în mod întemeiat,' plătica predunăreână pa apar- ' . ținînd unei forme sudice, geografic diferențiată, cu valoare de subspecie — . Abramis brama dan&bii n. ssp. Datele noastre confiririă — pe un material mai bogat, provenind din . , Dunărea inferioară — cele de mai sus și ne permit să afirmăm că plătica cercetată de noi reprezintă o subspecie sau o rasă geografică diferențiată, ce se deosebește printr-o serie de particularități biologice, ca: maturație sexuală în proporție de masă Ia o dimensiune mai mică, adică-mai timpurie, prin prolificitatea’ medie absolută mai ridicată și prin caracterul pontei; de forma tipică a- speciei. ; . Plătica prin originea ei este o specie boreală, așa cum arată și P. Ba- nă r e s c u (4). O dovadă în plus că această specie de origine nordică; a ? 398 MIHAI-PAPADOPOL ' 6 7 DATE NOI PRIVIND’ BIOLOGIA REPRODUCERII PLĂTICII . 399 •format — în procesul ei de adaptare în bazinele sudice — astfel de sub- specii sau rase geografice diferențiate o constituie și plătică ce populează Marea Arai, descrisă sub numele necorespunzător A, brama bergii Grib. et Verhidub, 1935, pe care L. 8. B erg (2) în* 1952 a denumit-o Abramis brama orientali#. . ■ n . După cum vedem, dimensiunile și vîrsta atingerii maturității sexuale prezintă atît însemnătate teoretică cît și practică. însemnătatea practică constă în faptul că pentru menținerea rezervelor piscicole ale uneia sau alteia dintre speciile valoroase sînt necesare o serie de măsuri privind protecția și organizarea pescuitului, ca: stabilirea și respectarea corectă a dimensiunilor legale de pescuit pentru fiecare specie în parte, prohibiția în perioada de reproducere ș.a. Acestea se impun cu scopul de a ridica eficacitatea procesului de reproducere și protecția puietului și a exempla- relor nemature de pescuitul înainte de vreme. Pentru a lua aceste măsuri este necesară cunoașterea precisă a dimensiunilor maturației sexuale în masă ale uneia sau alteia dintre specii și alte laturi ale biologiei reproducerii, însemnătatea teoretică a taliei și a vîrstei maturației, precum și a biologiei reproducerii, în general, constă în faptul că» în unele cazuri, ne permite să constatăm apartenența la o rasă sau alta a unei populații dintr-un bazin determinat după cum am văzut. concluzii 1. Analiza gonadelor unui număr însemnat de exemplare de plătică pescuite în ghiolurile Deltei Dunării (primăvara, înaintea reproducerii) în 1956, 1959 și ,1961 ne permite să afirmăm că : a) masculii acestei specii ating maturitatea sexuală în masă la o lungime de 20 (fără C) sau 25,6 cm (lungime totală) și o greutate medie de 200 g, iar femelele la 22 sau 26,9 cm, adică în medie la 300 g (tabelele nr. 1, 2 și 4); b) exemplarele mascule ajung la această talie la vîrsta de 2 ani, iar cele femele cu un an mai tîrziu, adică la 3 ani; c) un procent însemnat .de masculi, și mai mic de femele, devin sexual adulte chiar înainte de a ajunge la o talie de 20 cm (fără C) și la vîrsta de 2 ani (tabelele nr. 1, 2 și 3). 2. Plătică din apele noastre se deosebește atît ca vîrsta (mai timpurie), cît mai ales prin dimensiunile medii mai mici, la care ajunge la maturitate sexuală în masă, în comparație cu cea din alte bazine est-europene și asiatice, ca și de forma tipică din nord (bazinul Mării Baltice). 3. Cele de mai sus, confirmă concluzia, lui P. I. Pavlov (13), după care plătică din bazinul inferior al Dunării reprezintă o formă sudică, geografic diferențiată, cu valoare de subspecie — Abramis brama danubii n. ssp. Pavlov. 4. Știind că dimensiunea legală de pescuit a plăticii în apele noastre este de 20 cm și ținînd seama că maturația sexuală în procent de masă a femelelor are loc la 22 cm, propunem mărirea corespunzătoare a celei dintîi. Această măsură ar ridica, eficacitatea reproducerii și ar asigura participarea în reproducere măcar o singură dată a întregului efectiv de tineri repro- ’ ducători. Ea se impune și prin faptul că puietul acestei specii valoroase este valorificat într-un procent mai mare sau mai mic împreună cu batea' și alte specii mai puțin valoroase sub numele celor din urmă. • A HOBblE MHHblE’nO BHOJIOrUH PA3MHO5KEHHH MEIIțA ABRAMIS BRAMA L. B HMÎKHEM TEHEHMH ^VHAB PE3IOME Hb gaHHiix, npHBeaeHHBix b paOoTe (TaGjmpti 1, 2, 3 n 4),. cneayer, mo Jiem (Abramis brama L.) b inacce ROCTnraeT. nojioBott BpejiocTn nph HJînne b 20 cm y caMițoB (d^1) n 22 cm — y caMOK ($Ș), t.o ecit npn cpegneM sece 200 n, cooTBCTCTBeuno, 300 rpaMMOB. ' 9thx paBMepos cav nu ‘flocTnraiOT b 2-rdflOBaJiOM, a caMKn —• b 3- roaOBauoM BOBpacTe. SnauHTejiBHHfi npopeiiT caMițosu Mențiunii npouenT caMOK AocTHraioT apeaocTH h npn gjmne Menține 20 cm (6es C). B Macce, noJiOBan speuocTt y Jieiița nacTynaeTBpyMtiHCKMXBogoeMax b 6oJiee panneM BOBpacTe n, b ocoSennocTH, npn MeHBUinx'paBMepax Tena, t no cpaBnenmo c jieiqoM apyrnx ceBepo-BOCTountix eBponencKnx n aBuaȚC- khx, a Taunte n ceBepntix Gaccefinou (EașTHKCK.oe Mope),‘KOTOptie cupTa- iotch mgctom ero riponcxoîKjieHnH. 3tot ^bkt, a'TaKJKe n Hpyrne oTMeuenHtie aBTopoM SnojiornuecKne ocoSeanocTH (6ojiee BMconaH iLiO3OBiiTocTb,n.opni^ Tun mapOMeTannn jiența pyMtmcKnx BOfloeMOB h np.) noflTBepîKHaioT stmonti H. B. IlaBJiOBa (1956), uto Jiem HuîKHero Jțynan HBJineTcn iohîhom oSocobJiennofi (țopMoiî, upe^CTaBJimomeă co6oă OȚRejitntih noflBng — Abramis brama danubii' Pavlov. . . . . ' . ’ NOUVELLES DONNEES CONCERNANT LA BIOLOGIE DE LA REPBODUCTION DE LA BREME (ABRAMIS BRAMA L.) DU COURS INEERIEUR DU'DANUBE RESUM& ■ \ Des donnees de cet ouvrage (tables 1, 2, 3 et 4) il ressort que la br^me (Abramis brama L.) atteint la maturite sexuelle en pourcentage • massif aux dimensions de 20 cm (^) et 22 cm (ȘȘ), c’est-ăÂire aux poids moyens de 200 g et respecțivement 300* g. Ces dimensions sont atteintes par les mâles ă l’âge de 2 ans et parv les femelles ă l’âge de 3 ans. . ■ 400 MIHAI PAPADOPOL Un important pourcentage des mâles atteignent la maturite ă des longueurs du corps (moins la queue) infârieures a 20 cnq cv pourcentage est moindre chez les femelles. La maturatiom sexuelle de la brâme en pourcentage massif a lieu dans nos eaux ă un âge et surtout ă des dimensions moindres par compa- raison avec la brâme des autres bassins nord-est-europeens et asiatiques, ainsi qu’avec la forme nordique originale (bassin '.de la mer Bălti que). Ce fait, de mâine que les autres particularites biologiques signalâes dans l’ouvrage (prolificite plus elevâe, type different de la ponte, etc.), confirme la conclnsion de I. P; Pavlqv (1956), selon laquelîe’la brâme du coiirs infdrieur du Danube reprâșenterait une forme sudique diffârenciee, ayant la valeur d’une sous-espâce ~ Abramis brama danubii Pavlov. BIBLIOGRAFIE " - „ ' V ; - 1. Antipa GH., Fauna ichliologică a Romîniei, Acad. Rom., București, 1909. 2. BErr JL C., npecHbix cod CCCP u conped^jiwbix cmpan, MocKBa—JleiiMHrpaa, 1948, I. ■ ’ 3. —. ApaJibc.KuU JieW/ (Abramis brama orientalis}, Hbb. BHHOPX, Mocnea, 1952, XXX. , , . 4. BănĂbescu P., Einige Fragen zur Herkunft und Ferbreitung der Siissvaserfischfauna der europăisch-mediterranen Unteragion, Arch. HydrobioL, Stuttgart, 1960, 57,1 — 2. 5. HvrynOBA H,, H., PyKoeodcmeo no usyueHuio eosp'acma u poema pbi6t Han. Aua^. Hay«’ CCCP, Mockbr, 1959. 6. itPurmi n. A., PasMepbi pu6 npu HacmynneHWi nojioeospenocmu, Plio, xos-bo, MocKBa, 1934, 12, 7. — Ilonoebie, yuKM* u'nepecm’y pbi6, Ksb. BHHOPX, Mocnsa, 1949, XXVIII. ; 8. HorAHCEH B. EL, HJiodoeumgcmb pbt6 u onpede^nwupte ee ^amnopbi,’Bou, hxtjioji., . ; Haji. AKaa. HayK CCdP, Mockbh, 1953, 3. ' • 9. HVKUH A. B., Boapavm nonoeoso coapeeaHun u npodojiotcumejibHoemu otcusHU pu6‘, kuk odun us ^aKmopoe 6opb6bi aa cymecmeoeaHue, Mas. Kaa-ro $hjî. Anan. HayK CCCP, Kaaaab, 1949, 1. - - ■ ■ 10. Mehcmep B, H., npoMbicjiosan, uzmuojioswi, MocKBa—JleHMHrpajț, 1933. 11. MOHACTțIPCKnh T. H., ffuHaMUKanucjteHHoemu npoMpicnoebix Tpyjțti, BHHPO, Mocnea, 1952, XXI. ‘ ■ ț 12. PAPADOPOL M., Contribuții la studiul comparativ al creșterii plăticii (Abramis' brama. L.) tn Delta Dunării și bălțile Brăilei si Călărași, Anal. Univ. Buc., seria șt. nat. 1957, 16. Q , 13. Habuob LI. 11., HpudynaiicKuu jieuț e epuenenuu c dnenponempoeoKUM, Booji, }Kyp- Han, AKajț. HayK CCCP, 1956, 6. 14. Popescu- L„ Contribuții la cunoașterea biologiei plăticii — Abramis brama .L. din Delta Dunării,' Bul.. Î.C.P.,. 1958, 2. ■ - 15. BA3HEU0B B. B., O aaKowMepHoemnxpoema'put,6, O^epKM no 06. Bon. iixTiiojiormi, Han. Aksh. HayK CCCP, Mocnsa, 1953. -CONTRIBUȚII LA STUDIUL RĂSPÎNDJRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE DIN R.P.R." (VALEA MOTRULUI) (IV) _ DE _z^> . ' ER. BOȚEA , •Comunicare prez'entată de TS. bușnitâ, membru corespondent al Academiei R.P’R., In ședibța din 4 ianuarie 1962 r . . O Cercetările freatobiologice, întreprinse de C. M o t a ș. și E. Ș e r- b a n în cursul superior al văii Motrului (1959),. arătă prezența unei faune subterane extrem de bogate. Biotopul freațicol cercetat în sondaje cu- prinde. faună strict caracteristică pentru freatic, dar și faună epigee. Printre datele cantitative ale grupelor, care reies din graficul fau- nistic, oligochetele apar cu 12%, în total-2 565 de exemplare, pentru 35 de.sondaje freatice efectuate între satul Cloșani și Valea-Mare. Materialul determinat este eterogen în ceea ce privește familiile. Astfel, găsim reprezentate: 1. fam. Aeolosomatidae cu specia Aeolosoma liemprichi Ehremberg; 2. fam. Naididăe cu 3 specii:.Nais pseudoptusa Piguet, IV. pardalis Piguet, N. variabilis Piguet-, 3. subfam. Pristinidâe- cu 3 specii: Pristina roșea Piguet, Pr. bilobata Bretscher, Pr, idrensis Sperber.; 4. fam. Pnchytraeidae predominantă cu 9 specii: Propappus rolki Michaelsen, Paohydrilus pagensteclwri Bat'zel, P. helgolandicus b Michaelsen, Pnchylraeus argenteus Michaelsen, Encbytraepides glmdulosys , Michaelsen, Prid&ricia striata Levinsen, Fr,. bis&tosa Levinsen, Fr. : callosa (Eisen), Pr. bulbosa Bosa; 5. fam. Lumbriculidae cu d specii: Stylodrilus heringianus Claparede, PhycKelmis sp., Trichodrilus pragen- sis Vejdovski. O densitate mai mare de indivizi a fost îp stațiunea cheilor Motrului, unde’s-au colectat 1100 de exemplare, în 6 sondaje freatice (26/VII.1959). Celelalte locuri sondate au,avut în medie 300 de exemplare în cîte 5 sondaje freatice. Densitatea speciilor este de 5—9% în toate, locurile cercetate, ■ iar raportul dintre specii este de 3—60%, culminînd în stațiunile, cheile Motrului și Valea-Mare. ’ ’ ? ' Explicarea densității mari a faunei de oligochete în-regiunea cheilor Motrului constă, după părerea noastră, în duritatea scăzută a aluviunilor 40? FR. BOȚEA ■ 3 ASUPRA RASPÎNDIRH O LIGO CHETELOR. LIMICOLE DIN R.P.R. (IV) 403 unde s-au efectuat sondajele și unde apa a apărut instantaneu cu cantități de detritus apreciabile (75—160 cm3). Pe sub pietrele acestor aluviuni au fost colectate naidide, enchitreide și lumbriculide. Speciile acestor familii se încadrează printre reofile și reoxene. De exemplu, Propappus (făm. Enchytraeidae) găsită de noi în stațiunea Cloșani, 15.IV .1959, este o specie litoreotactică cu tendința'să se mențină spre amunte fixîn- du-șe pe pietre, pentru ca apoi să migreze, după părerea noastră, în hipo- reicul rîului sau în apa freatică. Naidideio de asemenea au aceeași tendință de a se menține împotriva curentului apei și să migreze în freatic. în apa freatică se dezvoltă și coconii lor, mai ales că diferența de amplitudine termică dintre apa subterană și apa epigee nu este mare (1 —3°). 1. Fam. AEOLOSOMATIDAE Am identificat specia Aelosoma hemprichi Ehremberg în stațiunea " Motru Mare—Cloșani, 15.IV.l959, un singur exemplar. Nu se semnalează des în apele freatice, iar în izvoare apar maximum 1—3 exemplare. Tem- peratura apei din rîu 12°, în sondaj 11°. 2. Fam. NAIRIDAE Nais pseudoptusa Piguet, N. pardalis Piguet, A. variabilis Piguet sînt semnalate în stațiunea Motrul Mare — Cloșani, 15.IV.1959; raportul de specii 10% pentru primele două și de 3,3% pentru ultima specie în punctul cheilor Motrului, 31.VII.1959. Nu apar în alte stațiuni cercetate de pe valea Motrului. Temperatura apei freatice pe malul sting al cheilor 11°, în rîu 12°. 3. Subfam. PIUSmiDAE Pristina roșea Piguet, Pr, bilobata Bretscher, Pr. idrensis Sperber abundă în stațiunile cheile Motrului și Valea-Mare, 31 .VII.1959. Raportul de specii este de 60 % din întreg materialul, predominînd specia Pr. roșea. Pr. bilobata apare foarte rar. Temperatura apei epigee pentru ambele stațiuni 22 și 23°, iar pentru apa din sondaj 20 și 23°; în aceste stațiuni apar și coconii speciilor menționate. 4. Fam; EN C H YT R A E ID A E Din- această familie am identificat 9-specii. Propappus Michaelsen (pl. I, fig. 1) caracterizat prin’ tentacolul neretractil, în prelungirea capului prolobic, ca o garafă de apă, și lipsit de ochi. Se observă furca intersegmentală. Lungimea 4 mm. Cheții sigmoizi, de 37,4 pînă la 42,2 pi, sînt bifizi, avînd dinții aproximativ egali sau dintele 1 distal ceva mai scurt; sînt grupați pe segmente în perechi, în mănunchiuri de cîte 3. După observațiile noastre, prezintă — spre sfîrșituL segmen- . . telor — și cîte doi eheți de .fiecare mănunchi. Este o specie litoreotactică < identificată în apa freatică din stațiunile Cloșani și punctul Motru, " 26.VII.1959, precum și în Valea-Mare, 30.VII.1959, în raport cu 9 —10% față de numărul total. Specia a mai fost identificată de noi în epigeul Dunării și cel al Cernei, în materialul'colectat de El. Prunescu- Arion, 1958. Nou pentru fauna R.P.R. Paehydrilus pagenstecheri Ratzel (pl. I, fig. 2), de culoare gălbuie, . ’ are lungimea 10 mm. Cheții ușor îndoiți în formă de 8 spre capăt. Prezintă 5 cheți ventrali și 3 cheți dorsali sau chiar 2 de fiecare mănunchi. Identi- ficat în stațiunea Valea-Mare — Motru, 30.VJI.1959, cu raport de specii 10% din întreg materialul. Temperatura apei 20° în sondaj și 22° în epigeu. Nou pentru fauna N.dp.lt. . . ' . Paehydrilus helgolandicus Michaelsen (pl. I, fig. 3) specie neștrăvezie; lungimea 14—30 mm. Cheții, în perechi pe segment, aproape drepți, simpli, la capăt foarte puțin curbați, cîte 3 în fiecare mănunchi. Suportă foarte bine salinitatea apei pînă la 30% ; identificat în stațiunea Valea- ■ Mare — Motru, 30.VII.1959, în raport de specii 10%. Nou pentru fauna - R.P.R. ' ' Enchytraeus argenteus Michaelsen (pl. I, fig. 4) este de culoare argintie strălucitoare; lungimea 5 mm; lobul cefalic mai mult lat decît lung cu inele postcef alice nedistincte. Cheții, pînă la segmentul 9 de 34—37,4 p, sînt grupați cîte 3 de fiecare segment; în rest cîte 2 cheți de 44,2—47,6 p. Specia a fost identificată în stațiunea Motru Mare chei, 3T.VII.1959. Raport de specie 16%. Temperatura apei 23°. Nou pentru fauna R.P.R. Eneliytraeoides glandulosus Michaelsen (pl. I, fig. 5), de culoare albă, are lungimea 10 mm. Lobul cefalic prezintă posterior o tăietură adîncă, iar segmentele postcefalice sînt inelare. Eîecare segment are, dorso-ventral, - cîte două perechi cu cîte 3 cheți de 81,6—88,4 p. Apare foarte frecvent \ în Motru chei, 31.VII.1959,, cu raport de specii 20%, și în Motru Mare — z ' Cloșani, în raport de 4—5%. Temperatura apei din sondaj 11°, epigeu 12.°. Nou pentru-fauna R.P.R. . ■ 4. ' ' ■ • , . A,. Priderieia striata Levinsen (pl. I, fig. 6), culoarea cenușie deschis, lungimea 14 mm. Lobul cefalic este mai mult lat decît lung și are un inel postcefalic. Cheții sînt grupați astfel: cîte 6 de la segmentul 3 pînă la 15, de 68 p, cîte 8 de la- segmentul 17 la 22, de 95,2 p, cîte 7.pe segmentul 23, . de 79,4 p, iar cîte 4 spre sfîrșitul segmentelor, de 79 p. Cheții interiori sînt .mâi scurți. Baportul de specie este de 10% din materialul total. Iden- tificat numai în stațiunea Motru, Mare — Cloșani, 15.IV.1959, Nou pentru fauna R.P.R. ' / . Fridericia bisetosa Levinsen (pl, II, fig. 7), lungime 5. mm. Lobul . J cefalic, lățit, fără tăietură intersegmentală pronunțată, prezintă 4 inele ' z postcefalice distincte. Cheții cîte 2 pe segment, dorso-ventrali, de 40,8 — 44,2 p. Raport de specii 16% față de întreg materialul; Motru Mare chei, 31.VII.1959. Nou pentru fauna R.P.R. , : 40< FR. BOȚEA 5 Fridericia callosa (Eisen) (pl. II, fig. 8), lungime 12 mm. Lob cefalic convex lunguieț, cu două inele postcefalice distincte. Cheții cîte 6 într-un mănunchi, de 81,6 g, avînd'aceeași lungime sau, de la segmentul 10, grupați cîte 5, de 79,4 g. Cheții mijlocii sînt mai subțiri decît ceimarginaln PLANȘA r Fig. 1. — Propappus vollci Mich. A, Tentacul neretractil; B, lob ce. falie prolobic ; G, intestin; D, cheții de pe segmentul III. Fig. 2. — Pachydrilas pa- genstecheri Ratzel. A, Lob cefalic; B, inele posteefa- lice; O, cheții de pe segmentul IV P, cheții de pe segmentul VIII, Fig. 3. — Pachydrilus hel- golandicus Mich. A. Lob cefalic; B, furcă înterseg- mentală; 0, inele poșteefalice; Z>, cheții de pe segmentul III, Fig. 4. — Enchyiraeus ar- genteus Mictu A. Lob cefalic; B, ineie posteefa- iice; G, cheții de pe segmentul VI; h, cheții de pe segmentul XL Fig. 5. — Enchytraeoides glandulosus Mich. A. Lob cefalic; B, inele posteefa-, lice ; C, cheții dorso-ventrali de pe segmentul IIL . Fig56. Fridericia striata Lev. 4, Lob cefalic; B.inel postcefaiic; C, cheții de pe segmentul VI; P, cheții de pe segmentul XXX. Mai prezintă cîte 4 cheți postcliteliali, de 95 jx. Motru Mare — Cloșani, 15.IV.1959; Valea-Mare.’ 30.VII.1959. Raport de specii 11%. Âu pentru fauna R.P.R. , J , Fridericia bulbosa Roșa (pl. II, fig. 9), lungime 7,40 mm. Lob cefalic convex cu două inele postcefalice. Cheții cîte 4, de 74,8 pînă la segmentul 19, dintre care cei din mijloc sînt mai scurți sau egali; sau cîte 3 cheți Mare ft 5. Fam. LU M B R IC Ț LID AE nu este străveziu. ASUPRA RĂSPÎNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE DIN R.P.R. (IV) , 405 - de 68 ^pînă la segmentul 30, cîte 2 cheți pînă la segmentul 40,' de 61,2- p. Raportul de specii 9%.. Motru pentru fauna R.P,R. ■ . Valea-Mare, 30.VII. 1959, Au PLANȘA II Fig. 7.' — Fridericia bisetosa Lev. 4, Lob cefalic; B, inele posteefa- lice; G. cheții de pe segmentul V; P, cheții de pe segmentul XI. Fig. 8, — Fridericia callosa (Eisen). / A. Lob cefalic; B, inele posteefa- iice; O, D și A, cheți postcliteliali; cheți antecllteliali.. Fig. 9. — Fridericia bulbosa • - Roșa. A, Lob cefalic; B,inel postcefaiic; G, cheții de pe segmentul vn; P. cheții de pe segmentul XXVII. Fig. 10. — Siglodrilus he- ringianus Ciap. A, Lob cefalic; B, inele interseg- mentale; G, cheții de pe segmentul IX; D, cheții de pe segmentul XX, Fig. 11. — Trichodrilus pra- gensis Vejd. A * Lob cefăîic; B, furcă interseg- mentală; C și D.diseplmente inter, segmentate; E, cheții de pe segmen- tele II și VI; K inele duble între segmentele II și VL Stylodrilus heringianus Olaperede (pl. ÎI, fig. 10) nu 'este străveziu, lobul cefalic este rotund și măciucat. Corpul prezintă inele intersegmentale. Cheții, cîte 2 dorso-ventrali, de 74,8 p,, sînt simpli, curbați la capăt,cu dinții distali rudimentari. Motru Mare — Cloșani, 15.IV.1959; Valea-Mare, 30.VIII.1959. Raportul de specii 11%. S - c. 1792 406 BOȚEA 6 7 ASUPRA RĂSPÎNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE DIN R.P.R, (IV) . 407 Rhynchelmis sp, are lobul cefalic prolobic terminat cu un tentacul. Lungimea 20 mm. Numărul de segmente 60. Prezintă cîte 2 cheți dorso- ventrali, cu noduli mediani și îndoiți brusc la capete. Lungime 79,4: jz. Valea-Mare, 30.VII.1959. Raport de specie 10%. Trichodrilns pragensis Vejdovski (pl. II, fig. 11) specie sinonimă cu Phreatotrix pragensis Vejd. Lobul cefalic mai mult lung decît lat, furca intersegmentală nu este prea adîncă. Segmentele sînt despărțite prin disepi- mente inter segment ale. De la segmentul 2 pînă la segmentul 6 prezintă cîte două inele. Cheții sînt fini sigmoizi, cîte două perechi dorso-ventrali, de 66 p. Valea-Mare, 30.VII.1959; raport de specie 11%. Motru Mare amunte de pod, 29.VII.1959; raport de specie 25 %. Motru chei, 31.VII.1959; raport de specie 20%, CONCLUZII în toate sondajele efectuate de noi. în apele freatice de pe malul rîurilor, fauna de oligochete nu lipsește aproape niciodată.. Ca și la celelalte grupe de animale subterane, cercetările viitoare vor stabili care sînt cauzele' care fac ca anumite grupe de;oligochete, cum ar fi speciile de naidide, enchitreide și lumbriculide, să se stabilească în mediul subteran freatic. Unele specii din familiile mai sus-amintite au fost găsite de noi în peșteri (mediul cavernicol); de exemplu : genurile Fridericia, Enchytraens,. precum și lumbricidele Dendrobaena și Eisenia. Lina în prezent aceste oligochete limicole le putem numi troglofile și freatofile, termeni consacrați de E m. Racoviță șiC. Motaș pentru animalele care înclină spre viața în mediul cavernicol sau freatic. K M3VHEHHIO PACnPOCTPAHEHMH. nPECHOBOAHLIX OJllTO- XET PHP (BAJIH MOTPyJIVH) (IV) PE3IOME B paăore asrop naer CMCTeMaTnuecKoe onucaune 19 bm^ob ojiuroxer, pacnpocTpaneHHHX b nonnouBenHOM GnorOne aojiiihki penu MoTpy n npn- naflneîKamHx k ceMeucTBy Aeolosomatidae — 1 bmh, ceM. Naididae - 3 BM^ă, nonceM. Priștinidae — 3 BMfla, ceM. Enchytraeidae — 9 bm^ob, ceu. Lumbriculidae — 3 Buna. B noanonBeHHoiî $ayne n b cncTeMaruuecKOM OTHOineHnn nnee? ananenue b PHP ceMehcTBO Enchytraeidae, k cncTeMaTnuecKOMy, bko- jioruuecKOMy n BOoreorpa^uuecKOMy uay^enuio noroporo jimuib npnc- Tynjieno. .-HoBBie (țayHM PHP burli, onncannHe b otoS paSore u npKHajp âesKanme k ceMehcTBy Enchytraeidae, cae^yioimie: Propappus volki Mich.; Paehydrilus pagenstecheri Ratzel; Pachy- drilus helgolandicus Mich.; Enchytraeus argenteus Mich.; Enchytraedides glandulosus Mich.; Fridericia striata Lev.; Fridericia bisetosa Lev.; Fridericia callosa (Eisen); Fridericia bulbosa Roșa. OB’bHCHEHUE PUCVHKOB Taâjiuița I 1 Phc, 1. — Propappus volki Mich.; X—HeBTHrHBaronțnecH iflynajibUH; B—roaoBHaH aonacTt; C—KHinKa; D— ihcthhkb III cerMCHTa. Phc. 2. •— Paehydrilus pagenstecheri Ratzel; A — rojiOBHaa nonacTb,; B — Tyno- BHiaHEie KOJibița; C — nțeTHHKH rVccTMCHTa; D — meTHHKM VIII cerMeHTâ, Phc. 3. — Paehydrilus helgolandicus Mich,; A— roJiOBHan JionacTt; i? — MCfKCerr MCHTHaH bhjikh; C — TyjiOBHigHHe KOJibița ; D — jucthhkh III cerMCHTa, Phc. 4..— Enchytraeus argenteus Mich.; A—ronoBHan JionaCTb; B — TyjlOBimțHMe Koutița; C — meTHHKH VI cerMCHTa,; D — hicthhkh XI cerMCHTa, ; Phc, 5. — Enchytraeoides glandulosus. Mich..; A — ronoBHafl JionaCTb; B-—Tyjio- BHIBHUe KOJibița; C — HOpCO-BCHTpaJIbHHC HțCTHHKH III cerMCHTa. ,Phc. 6. — Fridericia striata Lev,; A — rojiOBHaH JionaCTb; B~TyjiOBmițHOe kO.tlho; C—nțeTHHKH VI cerMeHTâ; 2) — iheTHHKH XXX cerMeHTâ. ' Ta6jiui^(t II ' Phc. 7. — Fridericia bisetosa Lev.; A — ronoBuan JionaCTb; B — TyirOBinițHLie KOJibua; C— nțeTHHKH V cerMCHTa; D — mcTMHKii'XI cerMeHTâ.. - ; Phc. 8. — Fridericia callosa (Eisen); A — roJioEiian JionaCTb; B — TyjiOBMUjHHe KOJibița; C, D u E — nocTKJiHTeajibHoe nțCTHHKH; F — aHTeKJÎHTeaJibHHe meTHHKH. . Phc. 9. — Fridericia bulbosa Roza; A — rojiosnan JionaCTb; B — TyjiOBHHțHOe KOJibițo; C — HțeTHHKH VII cerMeHTa; n — iLțeTHHKh’XXVlI cerMCHTa, Phc. 10. ■— Stylodrilus heringianus Clap.; A — rOJiosnafl JionaCTb; B — MeatcerMCHT- Hbie nepCTHJKKn; C — hicthhkh IX cerMCHTa; D—mcTHHKH XX cerMCHTa. Phc. 11. ■— Trichodrilus pragensis Vejd,'; A — roJioBHaa JionaCTb; B —:MejKcerMeHT- hhh BMJiKa; G h D— nonepeuHue neperopojțKn (anccenHMeHTbi)E—mcTHHKH II h^VI cerMeHTOB; F — RBOiiHiie rojibuh MeiHjiy cerMCHTaMH II h VI. . t ■■■ ■■■ CONTRIBUTION A L’ETUDE DE LA DISTRIBUTION DES OLIGO- CHÎ1TES LIMICOLES DANS LA R.P.R. (LA VALLEE DE LA RIVI- ERE MOTRU) (IV) resumR ’ , ; ' ?. f'.'u Dans cet ouvrage l’auteur ătudie au point de vue syst6matique,19.' ■: especes d’Oligochetes r^pandues dans le biotope phrfiatique de la valî^eV ' de la riviere Motru et appartenant aux familles : Aeolosomatidae, une espăce; Naididae, trois especes; (sous-fam.) Priștinidae, trois especes; >' 408 . , - • FR. BOȚEA ’ g 9 ASUPRA RASPÎNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE DIN R.P.R. (IV) ■ Enchytra&idae, neuf espăces; Lwnbriculidde, troîs especes. La plus impor- tante pour la faune phr&rtique et pour la sysMmatique dans" la B.P.B. est la familie des Enchytreides, dont l’etude syst6matiqueî ccologique et zoogeographique est seulement ă ses debuts, Les especes nouvelles pour la faune roumaine contenues dans cet ouvrage appartiennent toutes ă la familie des Emdiytmdes, ă.savoir : Propwppus voltei Mich.; Pachydrilus pagenstecheri Batzel; Pachy- drîlus helg.olandicus Mieii.; Enchylraeus argenteus Mich.; Fncbytraeoides glandulosus Mich.; Fridericia striata Lev.; Fridericia bisetosa Lev.; Firide*' ricia callbsa (Eisen); Fridericia bulbosa Bosa. EXPLICATION DES FIGURES Planche I Fig. 1. — Propappus volki Mich.; - A, Tentacule irretractile; B, lobe căphalique prolo- bique; C, intestin; B, chetes du troisieme segment. y Fig. 2. — Pachydrilus pagenstecheri Ratzel; A, Lobe cephalique; B, anneaux post- c^phaliques; C, chfetes du quatritme segment; B, chetes du huitiăme segment. Fig. 3. — Pachydrilus helgolandicus Mich,; A, Lobe cephalique; B, fourche interseg- mentale; C, anneaux post-cdphaliques; B, chetes du troisieme segment. Fig. 4. — Enchytraeus argenteus Mich.; A, Lobe cephalique; B, anneaux posLccphali- ques; C, chetes du sixieme segment; B, chfetes de 1’onzieme segment. Fig. 5. — Enchytraeoides glanduldsus Mich.; A, Lobe cephalique; B, anneaux post- căphaliques; C, chfetes dorso-ventraux dutroisiăme segment. Fig. 6. — Fridericia striata Lev.; A, Lobe cephalique; B, anneau post-cephalique; C, chătes ■ du sixiăme segment; D, chfetes du trentiăme segment. Planche II Fig. 7. — Fridericia bisetosa Lev.; A, Lobe cephalique; B, anneaux post-cephaliques; C, Chetes du cinquifeme segment; B, chetes de l’onzifeme segment. Fig. 8. — Fridericia callosa (Eisen); A, Lobe cephalique; B, anneaux post-cephali- ques ; C, B et E, chetes postclitelliens ; F, chetes antt-clitelliens. Fig. 9. — Fridericia bulbosa Roșa; A, Lobe cephalique; B, anneau post-cephalique; C, chetcs du scpticme segment; B, chetes du vingt-septieme segment. , Fig. 10. — Stylodrilas heringianus Clap.; A, Lobe cephalique; B, anneaux înterseg- mențaux; C, chătes du neuvieme segment; B, chetes du vmgtieme segment. Fig. 11. — Trichodrilas pragensis Vejd.; A, Lobe cephalique; B, fourche intersegmen- tale; C et B, dissepiments intersegmentaux; E, chetes du deuxiăme et du sixieme segment; F, anneaux doubles entre Ie deuxiăme et le sixieme segment. BIBLIOGRAFIE 1. BOȚEA Fr., Naidide din'' freaticul văii Dofiana, Comunicările Acad. R.P.R., 1960, X, 6. 2. -r Oligocheie limicole din valea viului Boftana, noi pentru fauna R.P.R., Comunicările Acad. R.P;R., 1961, XI, 2. 3. — Oligocheie limicole din riul Cerna, noi pentru fauna R.P.R., Comunicările Acad. , ; R.P.R., 1961, XI, 2. - , 409 4. Cernosvitov L., III. Zur Kenntnis der Enchytreaideh, Revision der Frîedschen Enchy- traidentypen, Zool. Anz., 1937, 117, 118, 191 — 206. 5. Zur Kenntnis der Enchytreaiden, Revision einiger Michaelsenischen Typen, Zool, Anz., 1937, 117, 118, 273-289. 6. — System: der Enchytreaiden, Bull. Anz.. Russe Prague, 1938,. 34, 263 — 295. 7. Motaș C. și Boțea Fr., Cercetări asupra faunei freatice de pe valea viului. Boftana, Comunicările Acad, R.P.R.j 1961, XI, 7. 8. MOTELICA. I., Contribuții la studiul răspindirii oligochetelor limicole în R.P.R., Stud. și. cercet. biol.y Seria biol, anim., 1958, X, 4. 9. Spekber Ce., A guide for the determination of European Naididae, Zool. Bidrag Upsăla 1959. or». 10, UD® I., Oligocheta. Bie Tierwelt Beutschlands, Jena, 1929, 45, 1, HISTOGENEZA SCHELETULUI MEMBRELOR / LA PĂSĂRI ÎN STADIUL EMBRIONAR ' DE MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL -Comunicare prezentată de V. ghetie, membra, corespondent, al Academiei R.P.Rt, tn ședința ' din 4 ianuarie 1963 ■ Scheletul — ca principal sistem de susținere al vertebratelor — a constituit preocuparea multor cercetări. La păsări ș-au - studiat multe ■ aspecte ale structurii și formării scheletului. Astfel întîlnim studii intere- sante asupra formării primordiilor acestuia (24), (29), (27), (11) j asupra histogenezei țesutului cartilaginos (13), (2), (5), (1), (22) și a elementelor’ osoase (28), (19), (16), (9), (20), (13) = (8 c h a f f ‘e r, 1916 și în parte mono- grafia, destul de veche, a lui F o o t, 1916, citat după (22)). Aceste lucrări, deși numeroase, totuși în ceea ce privește felul.îh care decurge osificarea și mecanismul creșterii oaselor în lungime și gro-, sime conțin păreri diferite (L. Vialleton,^ 1919 ; F. Pa r s oh s, 1905), (6), (10), (14), (16) etc. în afara interesului pe care îl prezintă lămurirea acestor probleme, studiul țesutului osos la păsări are importanță pentru cercetarea evoluției < țesuturilor, și anume acela al studierii modului cum s-au dezvoltat țesu- - turile la grupuri de vertebrate din ce în ce mai evoluate sau, cu alte cuvinte,: ; care este calea filogeniei țesuturilor; și al doilea aspect, a lămuri de fee cu toată variabilitatea animalelor ele au păstrat o atît de mare "asemănare a structurii. La această problemă complexă pe care A. A. Z a v a r z i n (30) a numit-o „dinamica evoluționistă a țesuturilor”, histologii și-au adiis un foarte mic aport datorită tocmai studiului incomplet al țesutului la diferite grupe de animale. Primele contribuții la studiul evoluției țesutului osteogen ale unei serii întregi de cercetători ca O. Hertwig (1874), H. Kraatsch (1894), E. 8. Goodrich (7), W. L u b o s c h (16) etc., au fost con- 412 MARIA CALOIANUUORDACHEL 2 3 HISTOGENEZA SCHELETULUI' MEMBRELOR LA PAsARI 413' tinuate mai tîrziu de H. Eggeling (4), W. G r o s s (8), B. ;Mo o di e (18), E. Stensid (26), A. N. Severțov (25), A. B. Bumianțev (22) etc. ’ ’ Un studiu sistematic al țesutului osos la păsări în decursul osteoge- nezei va aduce de bună seamă un aport la schema dezvoltării filogenetice a țesuturilor. în lucrarea de față, ne vom opri numai asupra dezvoltării membrelor la pasări. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU Ca material de studiu s-au folosit embrioni de găină (rasa Plymouth) obținuți la incu- bator. Pentru studierea osțeogenezei, după ce în prealabil a fost cercetat și măsurat, mate- rialul s-a fixat în lichidul lui Bouin, Bouin-Hollande, lichidul lui Miiller, alcool-formol, formol. Decalcifierea s-a făcut cu acid tricloracetic. Piesele incluse la parafină au fost secționate longitudinal și perpendicular, cu grosimea variind între 4 și 8 p. Pentru a avea o privire de ansamblu, preparatele au fost colorate cu „azan” după metoda Heidenhain, hematoxilină ferică după metoda Heidenhain, hemalaun, eosină, verde lumină sau albastru de metil. Pentru diferențieri selective s-au executat colorări cu orceină, tlonină și acid picric după metoda Schmorl în modificarea Pechet, toluidină, hematoxilină Delafield, picrofuxina și roșu de Congo. 'REZULTATELE OBȚINUTE Histogeneza oaselor la pasări deși este studiată destul de amănunțit, există încă probleme asupra cărora părerile sînt diferite și pînă în prezent sînt dezbătute activ. în decursul expunerii noastre ne vom opri la părerile originale ale unora dintre autori, numai în cazul cînd materialul nostru va fi insuficient sau va fi contradictoriu cu datele din literatură. în acele porțiuni ale corpului unde în viitor se va dezvolta scheletul,, în primele stadii de dezvoltare ale embrionului (2—3 zile de incubație) celulele mezenchimale osteogene nu se deosebesc morfologic de restul celulelor mezenchimale din corpul embrionului (fig. 1). Proprietățile schele- togene ale acestora se evidențiază numai prin transplantare sau implantare (23), (29). Celulele mezenchimale scheletogene continuînd să se înmulțească și păstrînd aspectul caracteristic stelar încep treptat să se aglomereze. Paralel cu strîngerea lor în grup, începe și o modificare a substanței fun- damentale intercelulare. Volumul acestuia crește și se evidențiază meta- cromatic începutul procesului de depunere a substanțelor cromotrope.. L. L i s o n (15) încadrează aceste substanțe în grupa mucoproteidelor,. componente obligatorii ale substanței fundamentale a cartilagiuluj. în această substanță fundamentală apar de asemenea fibre foarte fine. în acest fel la embrionul de găină în a 5-a zi de dezvoltare se poate observa primordiul cartilagiului1). Acesta este înconjurat de foarte nume-. P Descrierea se face pe etape urmărind dezvoltarea femurului și humerusului, aceasta; fiind asemănătoare. La celelalte oase se dau numai date comparative. roase celule mezenchimale grupate îh cîteva straturi, care constituie pericondrul. Celulele au citoplasmă puțină, nudei mari și rotunzi cu 1 sau 2. nucleoli. Caracteristică pentru această perioadă este frecvența ’mare/ă diviziunilor mit otice. Spre regiunea centrală a primordiului, ca rezultat al măririi cantității de substanțe fundamentale, celulele devin mai rare. Nucleii își păstrează aspectul, cu deosebirea că> conținutul nuclear se ' /. * / Procesul de osificare din acest moment se intensifică așa că la a * 1 l-a zi manșonul periostic progresează; atât îu adîncime^ cît și în lungime. x Osteoblastele dispuse în cîteva rînduri sînt deja incluse în substanța fun- damentală și,transformate în osteocite. Substanța fundamentală suferă - de asemenea modificări,- în ea .depunîndu-se cantități înșemnate de ioni de Gaj Vasele de sînge Sânt'mai numeroase, și pătrund adînc în interiorul osului ațrăgînd după ele numeroase celule mezenchimale, fibre-colagene și chiar formațiuni nervoase. - > . -■ . De-a lungul osului, cartilagiul prezintă mai multe regiuni bine dis- tincte. Prima zonă cuprinde extremitățile di af iz are. Celulele sînt mai. mult rotunde,cu nuci ei de asemenea rotunzi și citoplasmă puțin reticulată. .Celulele carțilaginoase sînt foarte dese atingîhdmse aproape între ele. - Caracteristică, pentru această zonă, este evidențierea activității mit otice a acestor celule. înaintând spre diafiză, condrocitcle capătă c formar turtită și p dispunere, oarecum seriată; Am putea deosebi aici chiar două, categorii de cejule. Unele la care nucleul puternic colorat se alungește o dată cu celula și altele, care deși sc alungesc, nucleu! lor rămîne neschimbat și' - continuă să se (lividă amitotic. Treptat distanța dintre 'celule devine mai mare, condrocitcle se măresc prin hipertrofiere. Se observă o degradare atît a conținutului citoplașmatâc cît și a celui nuclear, cu excepția nucleo- - lului care mai persistă încă mult timp în celulele pe cale do descompunere. Proeesul .de liză al substanței fundamentale a cârtii agiuluî și. în genere procesul de condroliză — după -părerea multor autori — este cauzat mai ales de celulele-mezenchimale care ar secreta anumiți/fermenți prp- teolitici ce distrug substanță fundamentală a cartilagiului. La început ; condroliza este limitata la mici spații iar pe măsura dezvoltării' osului ' cuprinde tot cartilagiul diafizar. ? (> dată cu creșterea cantității vaselor sanguine crește țesutul schele- togen, Din el se separă osteoblaste. Ele se grupoază po marginea porțiunilor de carțilagiu nedistfus, începînd dezvoltarea țesutului osos care poartă denumirea de țesut osos encondral. . . \ . d - Interesant de remarcat este faptul că la epifize, din pericondriț por- nesc numeroase vase de sînge care traversează modelul cartilaginos (fig. 4). Pe parcursul acestor vase nu se-observă nici un început de distrugere a ' materialului,înconjurător. 8-ar părea că deocamdată ele au numai un fql hrănitor. Trebuie subliniat, că procesul de oșifichre la embrionul de 11 zile este măi puțin avansat la membrul posterior față de cel anterior. La picior osificarea se află într-un stadiu mai avansat la tibie și mâi puțin la, femur . și metatars, iar falangele se află numai în faza carțilagihoasă. Același proces se petrece și în oasele aripii .cu deosebirea că la humerus, radius și ulnă procesul de osificare decurge mai, rapid. Lă acestea mijlocul diafizei este străbătut de spații neregulate, canale și benzi deosteoblasteîn con jurate .. de substanță osoasă, stadiu pe care oasele membrului posterior îl ating Fig, 1. — Mugurele membrului anterior ,1a embrionul de pasăre la a 4-a zi de incubație. Fig. 2. — Țesut cartilaginos de tip embrio- nar. Secțiune longitudinală în femur la embrionul de pasăre învîrstă de 7 zile. Fig. 3. — Secțiune longitudinală in femur la a 11-a zi de incubație. Fig. 3 Fig. 2 Fig. 4. — Vase, sanguine în cartilaghil epifizar. Secțiune longitudinală în femur. Fig. - 5-.-^ Formarea țesutului- osos - în ' regiunea diăfizară a.femurului. Secțiune longitudinală îh femur la ăi 4 3-a zi de ■ • dezvoltare embrionară. ' : Formarea scheletului osos la embrionii de pasăre în cursul perioadei de dezvoltare embrionară. Radiografie. 7 HISTOGENEZĂ SCHELETULUI MEMBRELOR LA PĂSĂRI - 417 mai tîrziu (fig. 5). Degetele aripii ca și acele ale piciorului se află-încă în stadiul cartilaginos. începutul osificării lor periostice și encondrale se vede: abia la a 13-a zi de dezvoltare embrionară (fig. 6). în acest stadiu, în hu7 merus - ca și în celelalte oase cu stadiu de osificare mâi avansat — spațiile^ neregulate se măresc și se formează numeroase benzi de> substanță osoasă. La început, aceasta este în cantitate mică și se văd mai clar fibrele care . înconjură la' o oarecare distanță celulele. Mai tîrziu, substanța osoasă devine din ce în ce mai bogată și mai compactă lăsînd celulelor numai , spațiul necesar găzduirii lor. în spațiile neregulate se văd mai multe cate- gorii de celule, care alcătuiesc măduva osoasă. La periferia diafizei, țesutul osos formează un strat compact. Vasele din el se dispun paralel cu lun- gimea osului. în jurul lor substanța osoasă cn celulele ei formează osteoni constituiți din lame concentrice. La limita dintre diafiză și epifize zona cartilaginoasă este alcătuită din celule cartilaginoase tinere care continuă să prolifereze. Urmează1' apoi o zonă seriată caracterizată prin prezența unei cantități mai mari de. substanță fundamentală și o dispunere în rînduri paralele a celulelor care dau coloane caracteristice, zona celulelor cartilaginoase hipertrofiate și zona de osificare. Aceste patru zone alcătuiesc de fapt zona cartilaginoasă de creștere. , - ’ Din peri o st se desprind continuu celule ce asigură Creșterea acestuia ? în grosime. “ - ; Pe secțiunile longitudinale ale humerusului la embrionul de 19 zile, la nivelul suprafeței de contact dintre vasele de sînge pătrunse în interiorul cartilagiului diafizar în descompunere, se observă celule mari cu forme neregulate, colorate mai puternic și cu 2—3 sau chiar mai mulți htielei. Prezența acestor celule, care nu sînt altceva decît osteoclaște, marchează începutul unei perioade în dezvoltare a osului, și anume distrugerea lamelor osoase encondrale și începutul reconstrucției unui nou țe-' sut osos. " . \ Perioada de bază a histogenezei osului este marcată prin formarea - zonei cartilaginoase de creștere și a primilor osteoni care apar la 19—21 de zile de incubație. ' , U CONCLUZII 1. Stadiile de dezvoltare ale scheletului membrelor la păsări în perioada embrionară sînt bine conturate și se succed în,tr-o ordine anumită. \ 2. Timpul în care aceste stadii sînt parcurse de diferitei® porțiuni ale scheletului membrelor, însă, variază. De regulă această variațiA ’ȘS produce din direcția proximo-distală. 3. Stadiile prin care trece scheletul membrelor la păsări în peribădă; embrionară se aseamănă cu acelea prin care trece și osificarea oaselor lungi ale mamiferelor. 418 MARIA CALOIANU-IORDACHEL 9 HISTOGENEZA SCHELETULUI MEMBRELOR LA PÂSARI - mCT0rEHE3 CKEJIETA KOHEHHOGTEK V nTMIț B SAPOflMIUE- BOH CTA^MH, PE3I0ME B pa^OTe aBTOp aannMaeTCH noApoUntiM HByqeHKCM aTanos paaBMTim CKejieTa KOHeHHocTeâ htbp na npoTH?Kcmni Bcero aapouMineBoro nepno^a. 3tm MccjiejțOBaHM noHaBaim, hto CTa^mi pasBUTHH CKeneTa kohc1!- HOCTeii y nTim xopomo pasrpaHM^ieHM h npoTenaioT b onpe^ejieHHOM nopafl- Ke. OflsaKO npojțojiîKKTejiBHOCTb npoxojKaeHna sthx CTaHuiî b pasjiHHHMx or^ejiax CKejieTa kojicUjictch. O6lihho bth KOJieSaniîH npoHcxo^HT b npoKCBMajibHO-ftncTa^LHOM HanpaBJieHUH. CTaflMM paaBHTMH, npoxoaHMMe OKeiieTOM KOHenHocTeiî y htmh b TeneHHe aM^pKOHajibHoronepuona, cxo^hm co CTaflKHMB oHocTeneHiiH hjimh- hmx KdCTeâ y MneKoniiTaiomHX. ces stadqs est variable. Ordinairement cette vhriation se produit seloh. " une direction proximo-di st ale. ~ . Les stades parcourus par le squelette des membres chez les oiseaux dans la periode embryonnaire ressemblent beaucbup ă ceux parcourus par l’ossification des os longs chez les mammifbres. EXPLICATION DES FIGURES ; h Fig. 1. — Bourgeon du membre anterieur chez Fembryon d’oiseau dans le U jour / d’incubation. Fig. 2. — Tissu cartilagineux du type embryonnaire. Coupe longitudinale dans Ie femur d’un embryon d’oiseau âge de 7 jours. - - - Fig. 3. — Coupe longitudinale du femur au lle jour d’incubation. . . - Fig. 4. — Vaisseaux sanguins du cârtilage epiphysaire. Coupe longitudinale du femur..', Fig. 5. — Formation du tissu osseux dans -Ia râgion diaphysaire du femur. Coupe longi- ■ tudinaie dans le femur au 13e jours du developpement embryonnaire,, Fig. 6. — Formation du squelette osseux chez les embryons d’oiseau au' cours de la ” periode de developpement embryonnaire. Radiographie. „ -; ■. OB'BBGHEHnB PHCyHKOB Phc. 1. — SauaTOK nepeuHoii hohcehocth sapORbiina nTMițM na 4-ii rchl iih- KySauBM. Phc. 2. — XpaineBan TKanb 3M6pHOHajibHoro THna. npojțojibHbiii cpes aepea Gejțpo 7-jțHeBHoro sapojmnia ntjuj.lt. Phc. 3, — ilpop,oJibHBiii cpea nepea Ge^po Ha 11-ii iieiib HHHyGapHH. Phc. 4. — KpOBeHocHMe cccy^M 9HH0H3apHoro xpaipa, Ilpo^ojibHbiâ cpe3 ae- pea Genpo. Phc. 5. — OGpaaoBaHHe koctho^ THaon b ^na^nsapnofi oGjiacTH Ge^pa. npo^ojib- HM# cpes nepea Genpo Ha 13-h ^chl psbbhthh sapoffwnia. Pac. 6. — OGpaBOBâHHe kocthopo cKejieTa y 8mGphohob HTMgM b TeucHne nepnoga. eapo^wnieBoro paBBHTHH. PaanorpaMMa. mSTOGEN^ DU SQUELETTE DES MEMBEES DANS LE STADE EMBRYONNAIRE CHEZ LES OISEAUX rEsume Dans le present ouvrage, Pauteur studie mimitiensement les 6tapes parcourues par le squelette des membres dans lenr d^veloppement ă travers l’entiâre pâriode embryonnaire. A la suite de cet dtude on est arrivâ â la conclusion que les stades du d6veloppement embryonnaire du squelette des membres chez les oiseaux sont nettement distincts et qu’ils se succ^dent dans un ordre precis. Par contre, le temps que les diverses portions du squelette mettent a parcourir BIBLIOGRAFIE • 1. BEnninghopf A., Experimentelle Untersuchungen ilber den Einfluss verschiedenartiger mecha- nischer Beanspraehung auf den Knorpel, Verh. Anat. Ges., 1924, 58. ' - . 2. BiEDEfRMANN W., Physiologie der Stiitz~und Schelettsubstanzen, Handl. vergi. Physiol., ' von Winferstein, G. Fischer, Jena, 1914, 3, I. ■. 3. Bormutt, Die trajektoriellen Strukturen im Knorpel der Haifische auf'Grund von Unfersu- chungenim polarisierten Lichte, Zschr. Zeii forsch., 1933, 17. 4. Eggeling H., Der Aufban der Skeletteile in den freten Gliedmassen der Wirbeltiere, G. Fischer/ Jena, 1911. u - . 5. Flll H. B„ The hislogenesis of cartilage and bone in the long bones on the embryonic fowl„ J. Morphol. a. physiol., 1925, 40. 6. Fuchs H., tîber das Vorkommen selbstândiger knocherner Epiphysen bei Sauropsiden, Anat. Auz., 1908, 32. • ' - • .7 . Goodrich E. S., Vertebrata craniata. Cyclostomes and fisches. A treatise on zoology by Ray Lankaster, Londra, 1909, partea a 9-a. 8. Gross W., Der histologhische Aufbau der Anaspiden, Suppen Norsk. Geol. tidsskrift,. 1938, 17. 9. Haines R, W., The primitive form of epiphysis iri the long bones of tetrapode's, J.. Anat;/ 1938, 72, ■ ' ' ■ ■ 19. — The evolution of epiphyses and of endoehondral bone, Biol. Rev. Camb. Philos. - ■ Soc., 1942, 17, 4. y-..^ 11. HampiS A., Influence de la calotte epidermique du. Rourgeon de' patte de Poulet sur la fgr-'A mation d’articles distaux, C.R. Soc. Biol,, 1956, 150. ' : p' îl 12. Knese K. H., Die diaphysare chondrale osteogenese bis zur Getiurt, Z. Zellorsch., 195.7,.U 47, 1 • Ă / mțU 13. LAGUESSES E., A propps de cartilaje, L’eclio m£s; du Nord., 1903, 7. . ; J ,. 14. Landaiver W,, Untersuchungen liber Chondro distrophie, Arh. Entw. Mech., 1927, 1T0, 15. LiSON L„ Recherches histochimiques sur les phenols et leurs deriv^s, Arch. Biol., 1931, 16, Lubosch W,, Die Bildung des Markknochens beim Hiihmchen und. bei Sângetieren und das- ? Wesen der enehondralen Ossifikation in historischer Betrachtung, 1923/537' ' l.' 17. — Das pereunierende Kalkskelett der Wirbeltiere und der fibrillăre Bau der Knorpeligem Scheletteile, Zschr. mikr. Anat. Forsch./1927, 11. m ' > 18. MOODIE R., Reptilian epiphyses, Am. J. Anat., 1908, 7. . ■ . ■ . : \ \ 420 MARÎA CAtOIANU-IORDĂCHEL 10 19. Petersen H„ Die Organe des Skelettsystems. Mollendorfț Hândb. mikr, Anat. d. Mensch., Berlin, 1930, 2. ’20, PoLICard, L’appareil de croissance des os longs, Paris, 1941. 21, Romani orr A., The avian embryoi Structural and funcțional debehpement, New York, 1960. 22. PyMHHUEB A. B., Otibim uccjiedoeaHua oeojiwyuu zpxuțeeou u KocmnoU mxaHU, MoCKBa, 1958. 23. PVMHHREB A. B. n BEPE3I-ÎHHA JI, E., HaSjiiodenusi uad paeeumueM ochoshoso oe- zqecmea xpmqa e onumax in vitro, Apx. anaT. tmctoji. h 9m6phoji., 1Q37, 17. 24. Sadnders J. W., The proximo-distal segmence of paris of the chick wing and the role of the ectoderm, Exptl. Zool., 1948, 108. 25. CEBEPUOB A. H., MoptfoaoewiecKaa u eucmo.weuvecKan pcKanurrcy.w /fAH CCCP, 26. SlENSiO E-, Traesic fisches from Spiisbergen, Viena, 1921. 27. E,, Pasewnue w pezyjiayufi KOH&wocmeii y nmaxh Hsb. AH CCCP, cepHH 6koji., 1959, 3. 28. WEJdenrei H F., Das Knochengewebe. Mollendorff Handb. mikr. Anat. d. Mensch., Berlin, 1930, 2. 29. Zwilling E,, Reciprocul dependen.ee of ectoderm and mesoderm daring chick embryo limb developement, Amer. Naturalist., 1956, 90. 30. Babapshh A, A., 06 soojuoițuoHHou OuuaMUKc mitaHeil, Apx. Gnom. HayK, 1934, 36, J. S4 INFLUENȚA NATURII PROTEINELOR DIN RAȚIILE CU CONȚINUT RIDICAT DE PORUMB ASUPRA CARACTERISTICILOR FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI LA SUINE DE M. DINU, N. VERMEȘANU și L PĂDURARU , Comunicare prezentată de v. ghetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 19 octombrie 1981 Pentru satisfacerea necesarului de substanțe nutritive în diferite perioade ale dezvoltării organismului, rația administrată trebuie să asigure nu numai proporția adecvată între aportul plastic și cel energetic, ci și nivelul calitativ al proteinelor componente. Structura calitativă a aportului proteic al rației este de o deosebită \ importanță în viața animalelor, deoarece aceasta determină gradul de ■ satisfacere a organismului în substanțe primordiale,, indispensabile con- i < strucției țesuturilor și organelor, în specialîn perioada de creștere și dez- JX voltare. * Introducerea unor cantități apreciabile de porumb în hrana suinelor necesită studierea posibilităților de completare a deficitului cantitativ ; și calitativ al substanțelor protidice pe care acestea le conțin, prin M nutrețuri complimentare cu un conținut ridicat de proteine. 1. în lucrările noastre anterioare (6), (7), precum și într-un articol recent (8) am stabilit în mod științific și practic modalitatea asigurării < aportului plastic din rațiile cu conținut ridicat de porumb prin cantități \ minime de nutrețuri proteice de naturi diferite, iar în lucrarea de față 1 ț X prezentăm rezultatele cercetărilor noastre privind influența administrării porumbului asociat cu nutrețuri proteice diferite, asupra însușirilor fizico- ‘ /-X chimice ale produselor obținute, la principalele rase de porci din țara u noastră — Marele alb și Mangalița. . Sursele proteice în cercetările noastre au fost de natură vegetală, : uX microorganică și animală. Ca nutrețuri proteice de origine vegetală am ii 9 - C. 179 2 422 M. DINU ți COLABORATORI 2 NATURA PROTEINELOR ȘI ÎNSUȘIRILE FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI 423 folosit șroturile de soia și tărîțele de grîu; ca sursă de proteine de origine microorganică — drojdia de bere; iar pentru asigurarea proteinelor de origine animală am utilizat faina de sînge și făina de pește. MATERIAL ȘI METODĂ DE CERCETARE Lucrările experimentale au fost executate în cadrul fiecărei rase pe loturi de cîte 12‘ exemplare (6 femele și 6 masculi) instituite după principiul identității și ținînd seama de rasăj, Vîrstă, greutate, proveniență, condiții de creștere și sănătate etc. Experiențele s-au efectuat la gospodăriile de stat Bragadiru și Afumați. Animalele au fost hrănite cu rații îh care porumbul ocupa proporții diferite, iar aportul proteic era asigurat atît de proteinele furnizate de porumb cît și de nutrețurile proteice com- plimentare de naturi diferite, așa cum se arată în schemele generale de alimentație ale fiecărei rase. Pentru a stabili influența pe care o exercită diferitele proporții de porumb asociate cu nutrețurile proteice cercetate asupra caracteristicilor fizico-chimice ale cărnii și grăsimii la finele perioadei de creștere a organismului, am procedat Ia sacrificarea animalelor și recoltarea, următoarelor probe: a) came din porțiunea mediană a mușchiului psoas major j b) slănină din dreptul vertebrei a Vll-a; c) osînză din regiunea rinichilor. Compoziția chimică a produselor a fost stabilită prin metodele clasice de analiză. DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR EXPERIMENTALE I. Rasa Marele alb A. Porumb asociat cu făină de sînge sau drojdie de bere Lucrările au fost efectuate la îngrășătoria Bragadiru, timp de 15(1 de zile (25.V-21.X). Datele privind materialul cercetat sînt prezentate în tabelul nr. 1., Tabelai nr. 1 Rasa Marele Alb , ■ 'j ; Lotul La începutul experiențelor La sfîrșitul experiențelor La sacrificare ț Gro- simea medie a. slăninii mm*) nr. de ani- male vîrsta medie luni greu- tatea medie kg nr. de animale Vîrsta medie luni greu- tatea medie kg nr. de animale greu- tatea medie kg randa- ment % I 12 5 38,5 10 10 119,8 3 112,5 82,0 49,2 n . 12 5 40,4 11 10 127,8 3 118,0 83,1 52,0 *) Măsurători ale slăninii ne partea dorsală, la prima și ultima coastă și în trei puncte ale regiunii lombo-sacraie,. Hrănirea animalelor s-a făcut în funcție de greutate și potrivit pro- tocolului Lucrării. în tabelul nr. 2 este prezentată schema generală de alimentație. Nutrețurile complimentare studiate au fost: făina de sînge — Ia lotul I — și drojdia de bere - la lotul II. / Tabelul nr. 2 Schema generală de alimentație a porcinelor din rasa Marele Alb (% U.N.) Lotul Perioada I (55 de zile) Perioada a Il-a (40 de zile) Perioada a III-a (55 de zile) A.D. la 100 U.N. perioada po- rumb făină de sînge droj- die de bere po- rumb făină de sînge droj- die de bere po- rumb făină de sînge droj- die de bere I II III I 90 10 93 7 96 4 — 11,04 9,29 7,53 II 88 — 12 91 — 9 94 — 6 11,00 9,26 7,50 REZULTATELE OBȚINUTE 1. Carnea. Compoziția chimică a cărnii (valori medii) este prezentată în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 3 Compoziția chimică a cărnii Ia rasa Marele Alb (%) Lotul Nr. probelor Substanță uscată Grăsime Substanțe proteice Săruri minerale I 25,16 2,73 21,23 1,20 3 100 10,85 84,31 4,76 z 26,56 3,90 21,45 1,21 II 3 100 14,68 80,76 4,56 1 Amestecurile izoproteice porumb — făină de sînge și porumb — / drojdie de bere au influențat diferit asupra raportului dintre substanțele care constituie compoziția chimică a cărnii. Cantitatea de substanțe grase raportată la substanța uscată crește față de lotul hrănit cu făină de singe. 1 de la 10,85 la 14,68%; substanțele proteice scad de la 84,31 la 80,76%.\ Valoarea raportului P/G este de 7,80 la lotul I și de 5,50 la lotul II. 2. Slănina. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod/ (valori medii) sînt prezentate în tabelul nr. 4. Porumbul în asociație cu drojdia de bere, comparativ cu porumbul în asociație cu făina de sînge, a determinat o creștere a conținutului în/ / substanțe grase și o scădere a cantității de substanțe neextractibile. Punctul de topire indică o diminuare a consistenței grăsimii în urma hrănirii ani- malelor cu drojdie și o creștere a indicelui de iod datorită conținutului maii ridicat în acizi grași nesaturați, iar raportul dintre indicele de iod și punctul ■ de topire se modifică. / 3. Osinza. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod! (valori medii) sînt prezentate în tabelul nr. 5. 1 424 ' ' ' M' DINU și COLABORATORI NATURA PROTEINELOR ȘI ÎNSUȘIRILE FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI - 425 Tabelai nr. 4 1 Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod la slănina porcinelor din rasa Marele Alb (%ț Lotul •Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe neextrac- tibile Săruri minerale Punct de topire °G • Indicele de iod I/t° I 3 96,53 100 95,82 99,29 0,53 0,53 0,15 0,16 29,5 79,73 2,70 II 3 97,49 100 97,10 99,60 0,26 0,27 0,13 0,13 28,5 81,58 2,86 Tabelul nr. 5 Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod la osinza porcinelor din rasa Murele Alb (%) Lotul Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe ncextrac- tibiie Săruri minerale Punct de to- pire °C Indicele de iod I/t° I 3 98,42 100 • 97,98 99,55 '0,40 0,40 0,04 0,04 — — — ii 3 98,33 100 97,96 99,62 0,32 ' ' 0,32 0,05 0,05 36,0 72,83 2,02 Asocierea porumbului în cantități maxime cu făina de sînge sau cu drojdia de bere nu a determinat modificări în compoziția chimică a osînzei porcinelor din rasa Marele Alb. Examinînd comparativ modificările produse de administrarea po- rumbului în cantități maxime împreună cu făina de sînge sau cu drojdie de bere asupra cărnii, slăninii și osînzei, se constată ca cel mai mult a fost influențată carnea în ceea ce privește compoziția chimică, urmînd apoi slănina și în cele din Urmă osînza. B. Porumb asociat cu făină de pește sau drojdie de bere Lucrările au fost efectuate la G.A.S. Afumați timp de 105 zile (10.III-23.VI). Datele privind materialul cercetat sînt prezentate în tabelul nr. 6. Tabelul nr. 6 linsa Marele Alb Lotul La începutul ex- periențelor La sfîrșitul ex- periențelor La sacrificare nr. .de ani- male vîrstă medie luni greutatea medie kg nr. de ani- male vîrstă medie luni greutatea medie kg nr. de animale greutatea medie*) kg randa- ment 0/ /o I 12 ■ 6 50,6 12 9,5 120,3 12 116,0 . 83,2 II < ' 12 ■ 6 49,3 12 9,5 123,8 12 119,7 82,8 *) După transport și regim hidric. Spre deosebire de prima experiență, porumbul a fost asociat cu mai multe nutrețuri bogate în substanțe proteice. Nutrețurile complimentare studiate au fost: făina de pește — la lotul I — și drojdie de bere — la lotul II. Schema generală de alimentație este prezentata în tabelul pr, 7, Tabelul nr. 7 Schema generală de alimentație a porcinelor din rasa Marele Alb (% U. Nj Nutrețul S u b p e r i o a d a *) , I (50-60 kg) II (60-70 kg) III (70-80 kg) IV (80-90 kg) V (90-100 kg) v! (100-110 kg) VII (110-120 kg) , Porumb hibrid Țărîțe de grîu Șroturi de soia Făină de pește sau drojdie de bere A.D. la (lotul I 100U.N. (lotul II *) Fiecare subpe 70 20 5 5 8,53 8,91 rioadă de hrs 75 ' 15 15 5 8,25 ; 8,63 a durat 1 80 10 5 5 7,97 8,35 5 zile. 85 5 5 5 7,70 7,08 90 5 ' 5 • 7,42 7,80 95 5 6,27 6,65 95 6,27 6,65 REZULTATELE OBȚINUTE 1. Carnea. Compoziția chimică a cărnii (valori medii) este prezentată în tabelul nr. 8, Tabelul nr. 8 Compoziția chimică a cărnii la rasa Marele Alb {%) Lotul Nr, probelor Substanță uscată Grăsime Substanțe proteice Săruri minerale I 12 26,39 100 2,89 10,95 22^53, . 85,37 j 0,97 3,68 II 12 25,41 100 1,39 5,47 22,75 89,53 1,27 5,00 Rațiile bogate în porumb ce conțineau făină de pește au determinat. o creștere a substanței uscate. Făina de pește a determinat însemnate modificări ale conținutului în substanțe grase, cantitatea acestora, fiind dublă față de a lotului hrănit cu drojdie de bere uscată. Substanțele pro- teice, raportate la substanța uscată, au scăzut la lotul, hrănit cu făină, de ' pește, în comparație cu lotul căruia i s-a administrat drojdie (85,37% s.u. fața de 89,53% sm.). De asemenea, se remarcă un conținuț mai redus în săruri minerale la lotul hrănit cu făină de pește, față de cel hrănit cu drojdie (3,68% s.u. față de 5,00% s.u.). Valoarea raportului P/G este la < ^26 M. DINU d COLABORATORI 6 7 NATURA PROTEINELOR ȘI ÎNSUȘIRILE FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI ’ " 427 ' iotul I (hrănit cu făină de pește) de 7,79 față de lotul II (hrănit cu drojdie de bere), la care se înregistrează o valoare dublă, și anume de 16,37. 2. Slănina. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod (valorii medii) sînt prezentate în tabelul nr. 9. Tabelul nr. 9 Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de Iod Ia slănina porcinelor din rasa Marele Alb (%) Lotul Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe neextrac- tibile Săruri minerale Punct de topire °C Indicele de iod. I/t° I 12 94,58 100 94,09 99,48 0,33 0,35 0,16 i 0,17 31,5 78,21 2,48 II 12 93,32 100 92,70 99,34 0,51 0,55 ; 0,11 : 0,12 ' 28,5 81,86 2,87 Făina de pește a determinat o creștere a conținutului slăninii în substanță uscată, față de drojdia de bere. într-o oarecare măsură a con- diționat și o creștere a conținutului în substanțe grase. La animalele din lotul hrănit cu drojdie de bere, substanțele neextractibile au valori supe- rioare celor din lotul hrănit cu făină de pește. Punctul de topire al slăninii porcilor hrăniți cu făină de pește este superior celor hrăniți cu drojdie de bere, în medie cu 3°. Valorile indicelui de iod sînt corespunzătoare. în acord eu cele arătate, raportul dintre indi- cele de iod și punctul de topire este superior la lotul II (hrănit cu drojdie de bere uscată). 3. Osîn&a. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod (valori medii) sînt prezentate în tabelul nr. 10. Tabelul'nr. 19 - Compoziția chimică, punctai de topire și indicele de iod Ia ogioza porcinelor din rasa Marele Alb (%) Lotul Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe neextrac- tibile Săruri minerale Punct de topire °c Indicele de iod I/t° I 12 95,31 100 94,76 99,42 0,47 0,49 0,08 . 0,08 37,0 68,21 . 1,84 II 12 94,42 100 94,10 99,66 0,22 0,23 0,10 0,11 36,0 71,24 1,98 Administrarea făinii de pește în rațiile bogate în porumb determină o creștere a substanței uscate, față de rațiile în care a fost substituită prin drojdie de bere. De asemenea, determină un punct de topire mai ridicat, în medie cu 1°, și o scădere corespunzătoare a indicelui de iod (raportul dintre acești doi factori fiind inferior la primul lot). Comparînd rezultatele obținute la slănină și osînză în urma admi- nistrării porumbului cu făină de pește, sau cu drojdie de bere, se constată, după cum este și normal, în primul rînd un conținut mai ridicat a! sub- stanței uscate în osînză față de slănină. Conținutul în substanțe grase al slăninii animalelor aparținînd lotului hrănit cu făină de pește este apropiat de cel al osînzei, la aceasta din urmă fiind cu puțin superior. Nu același lucru se remarcă în cazul administrării drojdiei, în care diferența este în favoarea osînzei (92,70% față de 94,10%). în ansamblu, compoziția chimică a cărnii este mai mult sub de- pendența factorilor de alimentație enunțată decît slănina și în. special decît osînză. Slănina, față de osînză, este mai labila în ceea ce privește punctul de topire. ■ , II. Rasa Mangalița ■ ' I A. Porumb asociat cu șrot uri de soia, drojdie de bere sau făină de; sînge j k Lucrările ău fost efectuate la G.A.S. Afumati timp de 90 de zile (6.II-7.V). . . ■ * \ ■' V Datele privind materialul cercetat sînt prezentate în tabelul Tabelul nr. 11 Rasa Mangalița Lotul La -începutul experiențelor La sfîrșitul experiențelor - La sacrificare . nr. de ani- male vîrsta medie luni greutatea medie kg nr. de ani- male vîrsta medie luni greutatea medie kg nr. de ani- male: greutatea .. medie kg I 12 7,^2 74,5 12 10,5 133,7 12 129,2 II 12 7,% 72,8 12 10,5 133,2 12 128,3 III 12 7,% 72,5 12 10,5 132,3 12 ■ 129,7 Experiențele au urmărit stabilirea influenței asociem porumbului - y cu un singur nutreț proteic de origine vegetală (șroturile de soia), unul de natură microorganică (drojdia de bere uscată) și unul de origine animală, - j J (făina de sînge)- Schema generală de alimentație este prezentată în ta-; . belul nr. 12. ■ , ■ -v'W ■ ■ -f ■■ ' " : ' ;■ Tabelul nr. 12 • v . , Schema generală de alimentație a porcinelor din rasa Mangalița (% U.N.) Lotul Perioada I (75-90 kg) Perioada a Il-a (90 — 110 kg) Perioada a III-a (110 — 135 kg) A.DJa 100 U.N, perioada . ■ -'n porumb șrot de soia drojdie de bere făină de sînge porumb șrot de soia dro j die ; de bere făină de sînge porumb șrot de soia drojdie de bere făină de sînge ’ I. IIP I 84,6 15,4 85,8 14,2 87,0 13,0 ■ ■ w 8,73 '8,45’ 8,18 II 87,9 12,0 88,8 — 11,2 —. 90,0 • —• > 10,0 —• ■8,73 8,45 8,18; III 93,3 6,7 93,8 — — 6,2 94,2 — - 5,8 8,73 8,45 \ 8,18 428 M. DINU ți COLABORATORI 8 9 NATURA PROTEINELOR ȘI ÎNSUȘIRILE FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI . - , 429' REZULTATELE OBȚINUTE 1, Carnea. Compoziția chimică a cărnii (valori medii) este prezentată în tabelul nr. 13. Tabelul nr. 13 Compoziția chimică a cărnii la rusa Mangalița ț%} Lotul Nr. pro- ■ belor Substanță uscată Grăsime Substanțe proteice Săruri minerale I 12 25,86 3,60 21,24 1,01 100 . 13,92 83,13 3,91 25,88 3,69 21,15 1,05 n ; 12 100 14,26 81,72 3,98 25,45 3,12 21,27 1,03 in 12 100 12,26 83,58 4,05 Substanțele grase și cele proteice sînt afectate în mod evident de nutrețurile cu care a fost asociat porumbul. în general, cînd proporția substanțelor grase a crescut, au scăzut cele proteice și invers. Amestecul porumb — făină de sînge determină conținutul cel mai scăzut în grăsime (12,26% s.u.) și cel mai ridicat în substanțe proteice (83,58% s.u.) urmat de amestecul porumb— șroturi de soia (respectiv 13,92 și 83,13% s.u.) și în cele din urmă amestecul porumb—drojdie (respectiv 14,26 și 81,72% s.u.). Valoarea raportului P/G este la lotul I de 5,90, la lotul ÎI de 5,73? iar la lotul III de 6,82. 2. Slănina. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod (valori medii) sînt prezentate în tabelul nr. 14. Tabelul nr. 14 Compoziția chimică, punctul de topire șl indicele de iod Ia slănina porcinelor din rasa Mangalița (%) Lotul Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe minerale Săruri minerale Punct de topire °G Indicele de iod I/t° I 12 97,15 96,74 0,31 0,11 27,7 73,03 2,64 100 99,58 0,32 0,11 II 12 97,25 96,76 0,37 0,12 28,3 72,08 ' 2,55 i 100 99,50 0,38 0,12 III; 12 97,57 97,18 0,28 0,11 28,1 74,90 2,67 i 100 . 99,60 0,29 0,11 ' Slănina nu prezintă modificări evidente în ceea ce privește compo- ziția chimică.1 De asemenea, nu pot fi luate în considerație micile variații ale punctului de topire sau ale indicelui de iod. 3. Osînză. Compoziția chimică, punctul de topire și indicele de iod (valori medii) sînt prezentate în tabelul nr. 15. Tabelul nr. 15 / Compoziția chimică, punctul de topire și Indicele de iod la osinza porcinelor din rasa Mangalița (%) Lotul Nr. pro- belor Substanță uscată Grăsime Substanțe neextrac- tibile Săruri minerale Punct de topire °C Indicele de iod î/t* I 12 97,65 100 97,41 . 99,75 0,21 0,22 0,03 0,03 32,8 65,27 1,99 II 12 97,21 100 96,95 99,73 0,27. 0,28 0,04 0,04 33,3 66,09. 1,98' III 12 97,75 100 97,40 99,64 0,31 0,32 0,03 0,03 32,6 69,67 2,14 - Ca și la slănină, nu se remarcă modificări importante. Diferențele în ceea ce privește raportul I/t° (1,99—2,14) se pare că nu pot fi atribuite factorului alimentație. Comparînd rezultatele analizelor efectuate asupra slăninii și osînzei este de remarcat compoziția lor chimică foarte apropiată, totdeauna însă cu puțin în favoarea osînzei, în ceea ce privește substanța uscată și sub- stanțele grase. în schimb, apar deosebiri în ceea ce privește punctul de, topire și indicele de iod. Diferența — în favoarea osînzei — este, mai mică la animalele din lotul hrănit cu făină de sînge (4,5°), față de celelalte (II — 5,0° și III — 5,1°). Diferența dintre slănină și osînză în ceea ce privește indicele de iod — întotdeauna în favoarea primei — înregistrează valori mai scăzute (5,63) la lotul hrănit cu făină de sînge, indicînd o mai mare apropiere fizico-chimică, decît la lotul hrănit cu drojdie (6,01) și în special cel hrănit cu șroturi de soia (7,76). INTERPRETAREA REZULTATELOR Examinînd comparativ rezultatele obținute la cele două rase — ; Marele Alb și Mangalița — cărora li s-au administrat cantități masive de A porumb, asociat cu unul sau mai multe nutrețuri proteice, constatăm , următoarele: ■ V Carnea porcinelor din rasa Marele Alb se caracterizează în generăl, \ printr-un conținut mai scăzut în substanțe grase și mai ridicat în substanțe < proteice decît aceea a porcinelor din rasa Mangalița, alimentate cu, caii-»> tități masive de porumb în asociație cu un singur nutreț proteic. BappțtUÎ P/G în cazul hrănirii lor cu un amestec de porumb și făină de sînge este ■ la Marele Alb de 7,80, iar la Mangalița de 6,82. Administrarea mixturii porumb — drojdie de bere uscată determină la rasa Marele Alb o schimbare a acestui raport în favoarea grăsimii, apropiindu-se de valprile obținute1 - la rasa Mangalița (respectiv 5,90- și 5,50). 430 M. DINU ?i COLABORATORI 10 U NATURA PROTEINELOR ȘI ÎNSUȘIRILE FIZICO-CHIMICE ALE CARCASEI :431. Includerea masivă a porumbului într-o rație mai complexă, cu nu- trețuri proteice (tărîțe, șroturi), printre care și drojdia de bere uscată, determină la animalele din rasa Marele Alb o depunere intramusculară a grăsimii mai puțin intensă (5,47% s.u.) decît în cazul asocierii porumbului numai cu făină de sînge (10,85% s.u.), sau numai cu făină de pește (10,95% s.n.), dar în special cu drojdie de bere (14,68% s.n.), favorizînd astfel depu- nerea în carne a substanțelor proteice. Slănina prezintă, în general, aceleași modificări care au fost sta- bilite și la țesutul muscular, fenomenul remarcîndu-se la animalele din ambele rase hrănite cu porumb — făină de sînge. Deosebiri pregnante se înregistrează însă în ceea^ ce privește punctul de topire și indicele de iod. Astfel, slănina pro cinelor; rasei Marele Alb prezintă un punct de topire superior: cu 1,4° față de al rasei Mangalița/ în condițiile unei, alimentații cu porumb — făină de sînge. De asemenea, la indicele de iod, diferența este de 4,83 Jîn cazul amestecului porumb — drojdie de bere, punctul de topire al slăninii la cele două rase este aproape identic, deosebindu-se numai indi- cele de iod, care este superior la Marele Alb cu 9,50. Slănina porcilor din rasa Marele Alb hrăniți cu porumbul asociat cu tărîțe de grîu, șroturi de soia și drojdie de bere (sau făină de pește) are un conținut relativ mai scăzut în substanță uscată (93,32% cu drojdie și 94,58% cu făină de pește), față de slănina celor hrăniți cu porumb aso- ciat numai cu făină de sînge sau drojdie de bere (respectiv 96,53% și 97,49%). Același lucru este valabil și pentru substanțele grase. Punctul de topire al slăninii porcinelor rasei Marele Alb alimentate cu porumb, șroturi de soia, tărîțe de grîu și făină de pește este superior celor alimentate numai cu porumb și făină de sînge sau drojdie de bere (31,50 față de 29,50 și 28,50). Osînza are un conținut mai ridicat în substanță uscată la porcinele Marele Alb hrănite cu porumb și făină de sînge sau drojdie. Punctul de topire și indicele de iod diferă mai mult decît la slănină, fiind — în cazul combinării porumbului cu drojdie — superior la Marele Alb cu 2,70 și respectiv 6,74.] Pe baza raportului I/t°, calculat la slănina și osînza porcinelor din rasa Marele Alb, s-a încercat clasificarea nutrețurilor cu conținut proteic ridicat asociate porumbului: Porumb + tărîțe + șroturi + făină de pește Porumb + făină de sînge Porumb -|- tărîțe + șroturi + drojdie Porumb -|- drojdie Slănină 2,48 2,70 2,87 2,86 Osinză 1,84 1,98 2,02 Ținînd seama de faptul că cu cît valoarea I/t° este mai mare și cali- tatea grăsimii este considerată mai slabă, ar urma ca influența exercitată de aceste rații asupra carcasei să aibă ordinea arătată, fapt ce pe baza ■datelor obținute corespunde. Examinarea comparativă a modificărilor produse asupra cărnii și grăsimii porcinelor din cele două rase pune în evidența dependența mai. mare a acestora de nutrețul proteic complimentar al porumbului admi- nistrat în proporții maxime la rasa Marele Alb față de rasa Mangalița. CONCLUZII Nutrețurile proteice asociate porumbului din rația suinelor duc la modificări însemnate asupra caracteristicilor fizico-chimice ale cărnii’și: < grăsimii. în general acțiunea de corectare a însușirilor nedorite imprimate ' produselor de către porumbul administrat în cantități optime maxime este i mai evidentă cu cît sortimentul de nutrețuri proteice complimentare este , mai bogat și aceasta datorită aportului multiplu al aminoacizilor consti- ■ tuenți ai proteinelor componente. ■ ; * Nutrețurile proteice complimentare ale porumbului influențează mai' r mult caracteristicile fizico-chimice ale cărnii, slăninii și osînzei porcinelor din rasa Marele Alb decît pe cele din rasa Mangalița, unde modificările sînt A-, mai puțin evidente. ■ ' ■ ' ■ La rasa -Marele Alb, amestecul porumb — drojdie de bere uscată/ < în comparație cu amestecul porumb — făină de sînge, produce următoarele modificări ale caracteristicilor fizico-chimice: carnea conține mai multe substanțe grase și mai puține substanțe proteice, iar slănina mai multe , •/ substanțe grase și mai puține substanțe neextractibile. în urma hranirip % cu drojdie scade consistența grăsimii (punctul de topire este mai scăzut, . iar indicele de iod mai ridicat), iar conținutul ei în substanțe grase prezintă ' valori apropiate de cea a osînzei. 4 % Asocierea porumbului cu făina de pește, în comparație cu amestecul , ț porumb — drojdie de bere uscată, duce la următoarele rezultate: carnea/%; are un conținut mai ridicat în substanță uscată. Cresc în mod relativ % : substanțele grase și scad substanțele proteice. La slănină crește conținutul / ) în substanță uscată și grăsime, iar substanțele neextractibile scad — osînza își sporește conținutul în substanță uscată și își modifică punctul de topire.// și indicele de iod în sensul arătat la slănină. . % Asocierea porumbului cu mai multe nutrețuri proteice duce la o ? •creștere a substanțelor proteice din carne, determină un conținut mai // redus de substanțe grase în slănină, iar punctul de topire este mai ridicat , . decît în cazul combinării porumbului cu un singur nutreț proteic., . / / La rasa Mangalița, amestecul porumb — făină de sînge a determinat la carne conținutul cel mai redus de substanțe grase și cel mai ridicat de: ’ substanțe proteice, urmat de amestecul porumb — șroturi de soia și în . cele din urmă lă amestecul porumb - drojdie. La slănină și osînză nu s-au / produs modificări evidente. r Nutrețul complimentar cel mai valoros al porumbului este făina de sînge, care se recomandă mai cu seama în rația porcinelor de carne. Alte/ 432 M. DINU fi COLABORATORI nutrețuri complimentare valoroase sînt: făina de pește, drojdia de bere, șroturile, tărîțele etc. Rezultatele determinărilor efectuate de noi asupra caracteristicilor fizico-chimice ale cărnii și grăsimii porcinelor din rasele Marele Alb și Mangalița duc la concluzia generală, că porumbul poate deține o mare parte din valoarea energetică a rației, dezideratul economic ce decurge din introducerea lui în cantități mai mari în cursul îngrășării fiind satisfăcut în cea mai mare parte prin calitatea produselor obținute, cu condiția aso- cierii nutrețurilor proteice L ce pot corecta principalele proprietăți ale carcasei. BJIHHHHE nPOnCXOTK^EHHH EEJIKOB B PAtțMOHAX C BBICO- KHM CO^EPIKAHHEM KyKVPyBBI HA ©HBHKO-XHMHMECKHE CBOliCTBA CBHHblX TyiII ■ PE3I0ME B paboTe flaiOTCH peeyjiBTaTM dumtob, KacaBumxcu bjibhhuh ao~ ăasouHHx KopMOB pasamanoro npoHcxoîKHeHHH na uanecTEo Mnconpo” nyKTOB, nonyueHHKX ot cbuhcu, OTKapMJinBaeMHx paunonaMM c blicoktm coaepjKanneM KynypyBM. IIojiyueHHMe pesyjibTaTM nouasusaiOT, uto sonojiHnTejibHMe 6eji- KOBHe KopMa b papHonax csuneh bjiuhiot na <țuî8nK0-xmuiiuecKMe CBoiîcTBa lunca n caoia. Ux Bjnmnne saBucnT ot xapaKTepa gobaBouHNx (Mtikoil y cBMHefi, OTKapMJinBaeMMx KyKypysoîî n kopmobbimm gpoîKJKaMii,. Ha6jiiop;aeTCH noBHnieHne npopenTa JKwpa, nonMîKeHMe cogepufamiH 6eu- kob b MbimeunoS Titanii, yBejmaeHHe cogepîKaHnH cyxoro BeiițecTBa n umpoB n CHnateune HesKCTpaKTUBHMx BențecTB b caaie, no cpaBHeumo co CBHHBHMB, OTKapMJIUBaeMHMU KyKypySOM M SeJIKOBHMM KOpMaMH HÎMBOT- H0T0 npOMCXOJKSeHMH. OTKOpM JKUBOTHKX KyKypySOh n KOpMOBMMH HpOÎKJKaMn O^yCJIOBaiI- BaeT yMeHbmemie hjiothoctk nțnpa, BKpauîaeMoe b cHnatenun toukh nJiaBnenuu h yBejmMeHne BHanennn âo^Horo uncjia. Hauay^mero nanecTBa MnconpoflyKTBi c bhcokhmh $h3mko-xhmh- ueCKHMH noKasaTejiHMH noJiynaiOTCH Torga, norga Kynypyaa gaeTca c fîeJiKOBMMH KOpMaMn pasunnuoro nponcxosEgenun, oSecneuMBaioiUMMH noJiHOCTtio noTpeSuocTM paaBBBaioiuerocH oprannaMa b aamnoniicjiOTax. B OTHOineHHU bjihhhkh OTgejitHbix BM30B beoiKOB b papnonax c bhcokmm cogepJRanneM Kynypyati na $K3KK0-xuMnuecKne CBoiîcTBa Maca, cana u HyTpnnoro cana, nccnegoBanun nonasanH cnegyioinyK) nocnego- BaTejibHOCTB b nopugue cnnmenHu hx peHnocTn: nopMa nmBOTHoro, saTCM MHKpooprannuecKoro h, nanoneu;, pacTMTenbHoro nponcxoHțgeHHH» 13 natura proteinelor și însușirile fizico-chimice ale carcasei 433 INFLUENCE DE LA NATURE DES FROT^INES DES BATIONS Ă FORTE TENEUR EN MAÎS SUR LES CARACTERIȘTIQUES PHYSICOCHIMIQUES DE LA CABOASSE DU PORC rEsumE Dans le presont ouvrage on expose les resultats d’une serie d’expA riences portant sur l’influence exercee par les fourrages complementaires sur la qualite des produits fournis par les porcs ayant regn des rations riches en maîs. Ces resultats demontrent que les fourrages prot6iques compiemen- taires influencent les caracteristiques physicochimiques de la chair et de la graisse, et cela en fonction de la nature des proteines complement aires. . Chez les porcs nourris de mais et de levure on constate l’accroisse- ment du pourcentage des graisses et une diminution des proteines du tissu musculaire, ainsi qu’un accroissement des matieres seches et des graisses et une diminution des substances non extractibles du lard, en comparaison avec ceux nourris au mais associe â des fourrages proteiques d’origine animale. ; A, la suite d’une nutrition au mais et ă la levure, la consistance de la graisse diminue, par l’abaissement de son point de fusion et la valeur de l’indice d’iode augmente. . . > Les meilleurs produits, aux propriete physico-chimiques supe- rieures, sont ă obtenir lorsque le mais est associe ă des fourrages proteiques de diverses natures qui assurent l’apport de la totalitâ des acides amines necessaires ă l’organisme en croissance. Sons l’aspect de l’influence particuliere des diverses proteines des rations riches en maîs sur les proprietâs physicochimiques de la chair, de la graisse l’ordre niques et du lard, ces recherches etablissent l’hierarchie suivante dans decroissant de la valeur: fourrages d’origine animale, microorga- et d’origine vegetale. BIBLIOGRAFIE Bica 1 M. și Gavrilet L, Contribuțiuni la cunoașterea producției de carne și grăsime a por- 2. 3. cilor Bazna și Alb de Banat, Anal. I.C.Z., 1956, XIV. Blumer T. N., BARîckE. R„ BbownW. L., Smith F. H. a. Smart W. W. G., Influence1 of changing the Ițind of fat in the diet at various weight intervale on carcase fat charae- terisiic of Suine, J. of An.. Sc., 1957, XVI, 1. 1 BounNE G. H. a. Klddee, G. W., Biochemistry and physiology of nutrition, Academic Press Inc. Publ., New York, 1953, 1 și II. ’ 4. Contesou D, et Roman G., Etude sur Vengraissement hâtif du porc Mangalitza, Ann. de . l’Inst. Nat., Zoot. de Roum., 1933, II. 5. — Valeur du maîs comme constituant exclusif de l’alimentation des jeunes porcs, Ann. de l’Inst. Nat. Zoot, de Roum., 1935, V. 6. Dinu M., pădurarii I. și Tascenco V., Die Eiweissersorgung bei der Schweînemast mit' Mais, Die Deutsche Landwirtschaft, Berlin, 1958, 12. 434’ M. DINU și COLABORATORI 14' 7. Dinu M., PĂdueaku 1., Vermeșanu N. și Lorintz T., Cercetări privind influența porumbului asupra însușirilor morfologice și indicilor calitativi ai produselor la porcinele din rasa Marele Alb, Stud. și cercet. biol., Seria biol, anim., 1960, XII, 2. 8. .Dinu M., Vermeșanu N. și PĂDURABU I., Influența proporției de porumb din rație asupra, însușirilor fizico-chimice ale cărnii și grăsimii suinelor, Stud. și cercet. biol.. Seria biol, anim., 1962, XIV, 2. 9. HOFMANN F. u. KUrb$ R., Objective Qualitătsbestimmungen des Fleisches und Fettes bel Sattelschweinen, Tierzucht, 1956, 11. 10. Morrison Frank, Food and feading, The Morrison Publ. Comp., New York, 1954. 11. PoROV I. S., Alimentația animalelor domestice, Ed. de stat, București, 1950. 12. PușCARU D. și ILIES N., Contribuțiuni la îngrășarea porcilor din rasa Mangalița cu porumb și orz, Rev. Med. vet., 1948, 5—6, 13. + \ 0uauojiosufi u SuoxuMun numaHun ceMbCKoxoanucmeeHHbix otcueomHbix, Auafl. HayK JlarBHîicKoii CCP, PIuct. BaonorHii, Pura, 1959. 14. „ Valorificarea porumbului în hrana animalelor. Consfătuirea internațională asupra utilizării porumbului în hrana animalelor (în cadrul C.A.E.R.), București, 1960. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SIMPOZIONUL ZOOLOGILOR DIN R. P. UNGARĂ (12 — 15 septembrie 1961) & în calitate de șef al Laboratorului de sistematică și de redactor responsabil al publicației' Fauna R.P.R. am participat, ca invitat al Academiei maghiare de științe, la Simpozionul zodie-, gilor, organizat la Budapesta și Tihany, între 12 și 15.IX.1961. " ' , Obiectivul simpozionului a fost stabilirea unei colaborări mai strînse între cercetătorii faunelor din țările socialiste și coordonarea publicării „faunelor” respective. La simpozion au, participat delegați din următoarele țări: R.P. Romînă, R.P. Ungară, R.P. Bulgaria, R.P. Polonă, R.S. Cehoslovacă, R.P.F. Iugoslavia, R.D. Germană. Pe lîngă aceștia a participat și directorul Muzeului de istorie naturală de Ia Viena. Simpozionul s-a ținut la Institutul de biologie al Academiei maghiare de științe de la; Tihany și s-a deschis în ziua de 12.IX./961, prin cuvîntul acad. Săndor Kotlân și apoi.ăl dr. V. Szekessy (directorul muzeului). ' r Referenții au arătat situația cercetării faunei din țara respectivă și organizarea publicării, „faunelor”. ' ’ : A 1 ' Socotim că nu este lipsit de interes să menționăm pe scurt această situație*.. în R.P. Ungară, se publică un determinator constînd numai în chei de determinai, bazat în special pe materialul aflat în muzeul din Budapesta. Este proiectat a fi terminat, în: 12—15 ani. Pînă acum au apărut 60 de caiete. ' u în R.P. Polonă, există mai multe serii de publicații asupra faunei:' ? a) Determinatoare ale insectelor din Polonia, editate de Societatea poloneză deAențpj; mologie. Au apărut pînă în prezent 36 de caiete. Conțin numai chei. Toată seria ^ya cuprinde. 300 de caiete. '...A a' . . ' A:; b) în 1960 s-a început publicarea de Determinatoare ale vertebratelor Poloniei. A apăruț' un singur caiet. 1 '> '"'?■?)S® c) Din 1960, a început să apară Catalogul faunei din Polonia, editat^de InstitutuLd^ zoologie al Academiei de științe. r ' d) Din 1935 s-a început publicarea lucrării Fauna de apă dulce din Polonia, din^cardvâU: apărut 6 fascicule. . e) în planul Institutului de zoologie este prevăzută începerea publicării volumului Fauna Poloniei. P : : ; ■ - . ; în R.S. Cehoslovacă, a început să apară Fauna Cehoslovaciei. , 7 - 436 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 2 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 437 în R.D. GermAnă, există apărute mai de mult „faune” de diferite tipuri. în R.P, Bulgaria, publicarea volumului Fauna Bulgariei este în planul Academiei. în R.P.F. Iugoslavia, se studiază posibilitățile de publicare a lucrării Fauna Iugoslaviei. în referatele ținute că și în discuțiile care s-au purtat, atît reprezentanții Academiei maghiare cît și toți vorbitorii au subliniat, pe de o parte, necesitatea studiului faunei din fiecare țară, ca fiind de mare importanță pentru economia țărilor respective iar, pe de altă parte, nece- sitatea unei coordonări a acestor cercetări, precum și a publicațiilor faunelor respective. în referatul nostru prezentat în ziua de 12. IX am arătat pe scurt istoricul cercetărilor zoologice din țara noastră, situația actuală a acestor cercetări și a publicării colecției Fauna R.P.R. Am arătat căre au fost problemele mai dificile pe care a trebuit să le rezolvăm în publi- carea acestei opere și cum le-am soluționat. Delegaților din toate țările participante le-am distribuit lista completă cu publicațiile Faunei R.P.R., precum și lista zoologilor din R.P.R. cu adresele instituțiilor unde lucrează. Totodată au fost prezentate asistenței cîteva din ultimele fascicule privind fauna noastră. Trebuie arătat aici că publicația noastră Fauna R.P.R, s-a bucurat de un< frumos succes la acest simpozion. Numeroși specialiști, din diferite țări, au recunoscut că planul după care sînt alcătuite fasciculele acestei publicații, modul de prezentare și condițiile tehnice — fac din Fauna R.P.R. cea mai reușită publicație de acest gen din cele prezentate la simpozion. într-a- devăr, în timp ce publicațiile din celelalte țări participante, alcătuite numai sau aproape numai din chei de determinare, se adresează doar specialiștilor, al căror număr, firesc, este redus. Fauna R.P.R. conținînd ample părți introductive (Partea generală din fiecare fasciculă), descrieri dezvoltate ale speciilor, a biologiei și raspîndirii lor, ilustrații numeroase și bine executate, corespunde nu numai exigenței specialiștilor, dar devine accesibila și unui public mai larg de profesori, studenți, agronomi, silvicultori și numeroși amatori. Delegatul polonez (prof. dr. Jacevschi) ne-a felicitat pentru felul în care am rezolvat problemele dificile ale unei asemenea publicații, ca și pentru condițiile tehnice în care apare Fauna R.P.R. îh ziua de 14.IX, în localul muzeului din Budapesta s-a ținut ședința de lucru a unei comisii restrînse, cu participarea delegaților străini. în această ședință s-au formulat concluziile simpozionului. în concluzia acestei sumare prezentări dorim să menționăm vizita pe care am făcut-o îm- preună cu alți delegați la Muzeul de zoologie, unde am luat cunoștință cu organizarea acestei instituții, examînînd colecțiile științifice. Deși aceste probleme nu sînt legate direct de tema sim- pozionului, credem că prezintă interes pentru zoologii noștri. Muzeul (care este în realitate un adevărat Institut de zoologie) cuprinde mai. multe secții — pe grupe de animale: secția de mamifere, secția de ornitologie, secția coleoptere, secția lepidoptere, secția diptere, secția para- zitologie etc. Colecțiile sînt extrem de bogate și bine întreținute. De pildă : colecția de mamifere, cuprinde peste 8 000 balguri, colecția de coleoptere peste 2 000 000 insecte. Fiecare colecție este împărțită în două secții — colecția speciilor din R.P. Ungară și colecția mondială. De subliniat că fiecare specie este reprezentată prin numeroși indivizi (uneori sute sau chiar mii) din diferite localități din R.P. Ungară sau din alte părți — ceea ce face oricînd posibil studiul populațiilor respective. Fiecare secție este înzestrată cu o bibliotecă de specialitate, alături de colecția respectivă. Astfel, toată literatura despre coleoptere este în același loc cu colecția de coleoptere, ceea ce ușurează mult munca de cercetare. Deși colecțiile sînt atît de bogate, personalul științific al muzeului nu este prfca numeros. De subliniat că personalul muzeului — depune o muncă susținută pentru continua îmbogățire a colecțiilor muzeului, colectînd mereu un bogat material de pe teritoriul R.P.'Ungare, întreținînd schimburi active de material cu străinătatea și organizînd adevărate expediții (de pildă în Africa) pentru completarea colecțiilor zoologice. ' Aceasta este una din sarcinile principale ale muzeului și pentru îndeplinirea ei nu'sînt precupețite nici un fel de eforturi materiale sau morale. \ , Am socotit necesar să menționăm aceste fapte deoarece, după părerea noastră, ele repre- - zintă un exemplu demn de urmat de către biologii romîni. în ziua de 14.IX.1961, la sediul Academiei din Budapesta a avut loc ședința de închidere a simpozionului. Prof. N. Botnariuc Șeful Laboratorului de sistematică al Institutului de biologie din București 10 - c. 1792 A; H. A. Paseumue komcu u uiepcmu, y oee^ (Dezvoltarea pietii ^ MacKBa 1961, 150 pag., 46 ph, 232 fig. ■ " < 1 ' , Dr, N. A. Diomidova, cunoscuta specialistă printr-o serie de lucrări Cori^h^e tante asupra histologiei pielii, începînd de la embrion pînă la animalul adult,- un atlas, care nu are precedent în literatura mondială. Lucrarea este rodul nhef^ mult de zece ani în Laboratorul de morfologie a animalelor domestice din inștitu|^^ logie animală „A, N. Severțov” al Academiei de științe a U.R.S.S. Materialul’ a provenit de la diferite rase de oi, din diferite condiții ecologice și cu producții sMriaȚb Tehnica folosită în prepararea pieselor histologice este proprie. Atlasul conține 3 părți: 1. „Morfologia pielii la oile adulte”. . Structura particulară histologică atît a pielii, cît și a foliculilor pielii .a/fosțK^ la 3 rase cu lină fină (Merinos sovietic, Merinos precoce și Viatskaia); 3 rase cp lînă gr Autoarea stabilește diferențele între pielea raselor de oi cu lînă fină și groasă,sînăc privește morfologia fibrelor de lînă și a glandelor sudoripare. Particularitățile structural foliculilor perilor la rasele cu lîna groasă arată diferențe evidente între foliculii^pî^țiță^^. secundari, care la rasele de oi cu lînă fină sînt neînsemnate.. Numărul fpliculiiorc^^^ de lînă sînt caractere ereditare. Autoarea recomandă ca la selecție să se țină.seama^e^d^ lînii, care se poate obiectiv obține prin calcularea numărului de foliculi pe secțiuni'^e^p® după stabilirea raportului foliculilor secundari față de cei primari. ■ A" 2. „Dezvoltarea pielii, foliculilor și a fibrelor de lînă la fetușii de oaie”. . . t, • o-j i;... * - ap*; S-a studiat histogeneză pielii și foliculilor la unele rase de oi (Merinos ;șoyi$ti$^ Karakul, Hissar și O vis ammon Polii), stabilindu-se diferențe izbitoare în ceea