ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE DIOH SERIA Dininiiir animala TOMUL XIII 196 1 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE, COMITETUL DE REDACȚIE M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; N. BOTNARIUC; N. TEO- DOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XIII, nr. 2 1961 SUMAR Pag. N. ȘANTA și A. BOTTESCH, Cercetări asupra unor lipaze ale crapului dc cultură ............................................................ 143 N. TEODOREANU, S. DUICĂ și S. MICLE, Metode genetice de apreciere a reproducătorilor după descendență la specia ovină ............. 155 MATILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU, Braconide (Ilymenoptera-Braconidae) din fauna Republicii Populare Romîne................................................. 173 AUREL PAPADOPOL, Noi date asupra păsărilor de la Valul-lui-Traian (Perdelele forestiere de protecție)....................................... 189 MARIA A. VASILIU, Contribuții la cunoașterea speciilor de Bradyporus Charp. (Orthoptera, Tettigoniidae) din R.P.R...................................... 203 VASILE IONESCU, Contribuții la studiul liliecilor (Chiroptera) din Republica Populară Romînă........................................................... 213 C. MOTAȘ și E. ȘERBAN, Cercetări freatobiologice : Valea Motrului (Notă pre- liminară) .......................................................... 227 ECATERINA POPESCU și ELENA PRUNESCU-ARION, Contribuții la studiul faunei bentonice din Dunăre, în regiunea cataractelor (km 1 042—955) (237 ION MOTELICĂ, Cercetări asupra reglajelor metabolismului glucidic la pești. Glicemia crapului (Cyprinus carpio L.) (Nota I)............................ 257 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ APARE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA București, Calea Victoriei nr. 125> Telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMMH PyMLIHCKOH HAPOflHOH PECnyBJIHKM ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XIII, n° 2 1961 TPy^BI H HCCJIE^OBAHHH HO BnOJIOTMPI c e p n a B LI O J O T LI H LI B O T H Bl X Tom XIII, Ab 2 1961 S O M M A I B E Page N. ȘANTA et A. BOTTESCH, Recherches sur certaines lipases chez la cârpe d’clevage............................................................. 1'13 N. TEODOREANU, S. DUICĂ et S. MICLE, Methodes genetiques d’appre- ciation des reproducteurs en raison de la descendance, chez l’espece ovine 155 MATILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU, Braconides (Hijmenoptera-Braconidae) de la faune de la Republique Populaire Roumaine .............................. 173 AUREL PAPADOPOL, Nouvelles donnees au sujet des oiseaux de Valul-lui- Traian (Ecrans forestiers de protection)................................ 189 MARIA A. VASILIU, Contribution ă la connaissance des especes de Bradyporus Charp. (Orthoptera, Tettigoniidae) de la Republique Populaire Roumaine 203 VASILE IONESCU, Contribution ă l’etude des chauves-souris (Chiropteres) de la Republique Populaire Roumaine ....................................... 213 C. MOTAȘ et E. ȘERBAN, Recherches phreatobiologiques : vallee du Motru (Note preliminalre)..................................................... 227 ECATERINA POPESCU et ELENA PRUNESCU-ARION, Contribution â l’etude de la faune benthonique de la region des cataractes du Danube (km 1 042-955) ........................................................ 237 ION MOTELICĂ, Recherches sur la regulation du metabolisme des glucides chez les poissons. La glycemie de la cârpe (Cyprinus carpio L.) (Note I) 257 COflEPHîAHME CTp. H. IUAHTA m A. BOTTEIII, Hay^enne HeKOToptix jînnaa paaBOftiiMoro Kapna ...................................................... 143 H. TEOflOPflHY, C. flylîKQ n C. MHKJIE, reneTnuecKMe mctoam oqeHKH npoH3BO«MTejieK no noTOMCTBy y OBeiț ............................ 155 MATMJIb^A flyL(y-JI9K3Tymy, HaeBjțnnKn (Hymenoptera, Braconidae) b $ayne PyMtincKoii Haponnoft PecnyOjinKii.................. 173 AyPEJI HAnAflOnOJI, HoBMe Hanntie o nTiiițax b Bajiyji-jryii-Tpann (IIojiesamnTiiBie Jiecnue nonocu)........................... 189 MAPI4H A. BACHJIHy, K MByuenHio bh^ob Bradyporus Charp. (Orthoptera, Tettigoniidae) B PUP............................................. 203 BACUJIE HOHECKy, K nsyueHmo jieTyunx MMineii (Chiroptera) PyMHH- ckom HapoAiioK Pecny6jinnn.................................. 213 K. MOTAIII h E. IIIEPBAH, peaTo6HOJioripiecKHe HcojienoBaHM: flojinua p. MoTpa (npejțBapiiTeni>Hoecoo6meHne)...................... 227 EKATEPHHA noriECKy h EJIEHA npyHECKy-APMOH, K nsyueHnio ' OeHTnuecKoii $ayHBi b paftoiie noporoB (km 1042—955)........ 237 IIOH MOTEJIHK3, Hsyueinie peryniipoBamiH caxapnoro oOMena y ptiS. Co- HepstauHe rjnoKoati b KpoBii y Kapna (Cyprinus carpio L.) (CooOmeinie I) 257 EDITIONS DE L’ ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE HSflATEJIbCTBO AKAflEMMH PyMbIHCKOli IIAPOflHOH PECnyBJIHKH CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURĂ DE N. ȘANTA și A. BOTTESCH Comunicare prezentată de EUG. A. pora, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 26 septembrie 1960 Cunoașterea metabolismului grăsimilor la pești — și în special al lipidelor crapului de cultură — prezintă un mare interes, atît din punct de vedere teoretic, cît și economic, deoarece aceste substanțe joacă un rol esențial în fiziologia organismului animal și constituie o excelentă sursă de hrană pentru om. Studiul metabolismului substanțelor nutri- tive este necesar, întrucît numai pe această cale se poate ajunge la o cunoaștere temeinică a condițiilor optime de alimentație. Necesitatea unor cercetări științifice în acest domeniu se impune cu atît mai mult cu cît datele de pînă acum nu pot fi considerate satis- făcătoare spre a putea dobîndi o imagine clară despre metabolismul lipi- dic aț acestor animale. în ultimii ani, în laboratorul nostru au fost întreprinse diferite cercetări în această direcție. Rezultatele unora dintre acestea au fost publicate deja (1), iar altele fac obiectul prezentei comunicări. MATERIAL ȘI METODE Cercetările au fost făcute pe crapi de două veri, obținuți de la Stațiunea de cercetări piscicole Nucet. îndată după sacrificarea animalelor s-au extras lipazcle din intestin, din complexul ficat-pancreas și din mușchi. Extracțiile s-au efectuat cu glicerina, după metoda lui Rosenheim, descrisă de P. Rona (11). Țesuturile au fost tăiate mărunt și apoi triturate în mojar cu două părți glicerină. După 24 de ore maceratul a fost trecut printr-o pînză fină. Lichidul opalescent obținut s-a diluat cu 10 părți apă distilată și, după o acidulare ușoară cu acid acetic, a fost lăsat din nou în repaus timp de 24 de ore. Precipitatul format s-a diluat cu 10 părți apă distilată și s-a filtrat la vid, spălîndu-se de mai multe ori cu apă distilată apoi a fost mojarat din 141 N. ȘANTA și A. BOTTESCH 2 3 CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURA 145 nou cu glicerină, obținîndu-se o soluție limpede. Din extractul astfel obținut, am luat cîte 1 ml pe care l-am adăugat la 50 ml soluție de tributirină saturată. Sîngele necesar pentru determinările de lipază serică s-a recoltat prin puncție cardiacă. Cantitatea de ser folosită pentru fiecare soluție a fost de 1 ml la 50 ml soluție de tribu- tirină saturată. Determinarea activității lipolitice s-a făcut utilizînd ca substrat tributirină. Prepararea soluției saturate s-a făcut prin adăugarea a 10 picături tributirină (Rhone-Poulenc) la 1 1 dc apă distilată și agitare mecanică timp de două ore. Dozarea s-a făcut cu ajutorul metodei stalagmometrice Traube. S-a realizat un dispozitiv de umplere automată a stalagmometrului și >s-a lucrat în baie termostat. Au fost urmărite variațiile activității lipazelor în funcție de : pH, temperatură, sezon și de hrană. REZULTATELE OBȚINUTE în cele ce urmează prezentăm rezultatele determinărilor făcute din 5 în 5 minute timp de 1/2 oră. Cifrele reprezintă concentrația tribu- tirinei rămasă la momentul respectiv în soluțiile tratate cu extracte enzi- matice. 1. Influența pH-ului S-a cercetat influența variațiilor de pH cuprinse între 8,5 și 5,5. în acest scop s-a adăugat la 50 ml soluție de tributirină 2 ml soluție tam- pon. Soluțiile tampon au fost obținute din amestecuri de fosfat monopo- tasic și fosfat disodic. în tabelele nr. 1—4 și figurile 1—3 sînt notate rezultatele medii obținute. Tabelul nr. 1 Extracte din pH Concentrația tributirinei (%) după 5 10 15 20 25 30 de minute Complexul ficat-pancrers 8,5 79 62 52 47 43 34 8,0 80 62 51 42 37 32 7,8 76 63 52 42 36 29 7,5 69 52 46 40 35 28 7,0 73 58 48 45 34 32 6,5 76 70 56 51 46 42 6,0 83 70 67 55 53 52 5,5 94 81 73 67 63 60 Intestin 8,5 100 92 88 84 80 77 8,0 92 90 86 81 76 70 7,8 89 80 76 69 66 63 7,5 87 80 75 69 66 62 7,0 90 86 83 79 75 72 ■ 6,5 100 93 88 83 78 74 6,0 100 96 88 84 78 76 5,5 100 93 90 86 83 80 Tabelul nr. 1 (continuare) Extracte din pH Concentrația tributirinei (%) după 5 10 15 20 25 30 de minute Mușchi 8,5 98 96 96 96 96 96 8,0 97 96 96 96 96 96 7,8 96 96 96 95 95 95 7,5 94 94 93 93 93 93 7,0 94 93 92 91 91 90 6,5 93 93 92 92 90 90 6,0 90 88 86 85 85 85 5,5 88 85 83 83 82 82 Ser 8,5 49 20 14 13 12 10 8,0 48 21 14 12 11 9 7,8 49 21 14 12 11 9 7,5 49 22 16 13 12 10 7,0 54 27 19 13 12 12 6,5 57 28 23 18 16 14 6,0 62 38 28 24 23 21 5,5 74 60 47 42 38 32 Fig. 1. — Acțiunea lipolitică in vitro a cîtorva lipaze, în curs de 30 de minute. Curbele exprimă valori medii pentru pH-uri optime. Acțiunea cea mai energică este cea a lipazei serice. Din analiza datelor experimentale cuprinse în acest tabel rezultă că : pentru lipazele din complexul ficat-pancreas, din intestin și din ser, pH-ul optim este cuprins între 7 și 8, pe cînd pentru lipaza din mușchi acesta este de 5,5. Aceste date ne mai arată că lipaza serică este cea mai activă, lipoliza des- fășurîndu-se sub influența sa în mod rapid și mergînd pînă la un stadiu foarte avansat (9% pentru pH-ul optim și 32% pentru pH-ul pessim). Activitatea extractelor hepato- pancreatice este mai slabă decît aceea a lipazei serice, astfel încît la pH-ul optim rezultatele obținute nu sînt mai bune decît cele pessime pentru lipaza serică. O activitate lipolitică deosebit de slabă manifestă extractele de intestin și mai ales cele de mușchi. Reprezentînd grafic aceste rezul- tate, pentru valorile medii optime de pH, obținem imaginea din figura 1. 2. Influența temperaturii Am cercetat acțiunea lipolitică a lipazelor la diferite temperaturi, cuprinse între 5 și 50°. Majoritatea experiențelor au fost făcute cu lipaza 146 N. ȘANTA și A. BOTTESCH 4 5 CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURA 147 serică, la temperaturile de : 5,10, 25, 35, 40 și 50°. Din ansamblul rezul- tatelor obținute prezentăm aici cîteva date. Aceste rezultate sînt obținute cu lipaza serică de la un lot de 3 crapi de două veri. Valorile cifrice sînt înfățișate în tabelul nr. 2, iar curbele mediilor sînt reprezentate în figura 2. Tabelul nr. 2 Influenta temperaturii asupra acțiunii lipoliticc a lipazei serice Crapul nr. Tempe- ratura °C Concentrația tributirinei (%) după 5 10 15 20 25 30 de minute 5 41 31 24 19 17 16 10 33 26 16 12 10 9 4 25 30 19 14 12 11 9 1 35 10 9 8 7 6,5 6 40 16 13 10 9 7 6 50 19 18 18 17 17 16 5 33 27 19 16 15 14 10 36 16 11 10 9,5 9 o 25 22 14 12 11 10 9 35 10 9 8 7 6 5 40 15 12 10 9 8 7 50 50 40 29 25 21 18 5 34 29 21 17 15 14 10 30 19 15 12 11 10 Q 25 24 15 13 12 11 10 O 35 11 9 7 6 6 5 40 11 9 7 6 6 4,5 50 34 27 21 21 16 15 Din analiza acestor date rezultă că există mari variații în ceea ce privește activitatea lipazei serice în funcție de temperatură. Este cît se poate de evident faptul că temperatura optimă a vitezei de acțiune și a eficienței lipolitice este de circa 30°. Dar, comparînd datele obținute pentru acest nivel termic cu cele pentru temperatura de 40°, constatăm că ele sînt atît de apropiate încît se poate considera că limita superioară a căldurii optime este destul de largă. Considerăm că este deosebit de remarcabilă apropierea dintre efec- tele obținute la temperaturile de 10 și 25°, ceea ce denotă că între aceste limite de temperatură, acțiunea lipazei este, în mod practic, constantă. Așadar, se poate afirma că la temperaturile cele mai obișnuite din cursul anotimpurilor în care crapul se hrănește și se dezvoltă mai intens, activi- tatea lipazei sale serice este nealterată. Un alt fapt important, care se desprinde din analiza acestor date, este acela că, între temperaturile de 10 și 5°, deși decalajul termic nu este prea mare, diferența de activitate lipazică este considerabilă. Este limpede că temperatura de 5°, care corespunde sezoanelor reci, este tot atît de nefavorabilă activității lipazice ca și temperatura cu totul anormală de 50°. Prin urmare, din aceste date rezultă că, în condițiile termice obiș- nuite din perioada de activitate a crapului, acțiunea lipazei sale serice este aproximativ stabilă și ocupă o poziție intermediară între o valoare optimă experimentală și o minimă naturală sau artificială. 3. Variații sezoniere S-au făcut determinări ale activității lipolitice a extractelor de intes- tin, din complexul ficat-pancreas, precum și a lipazei serice, în condițiile rnbutirinăK Fig. 2. — Influența temperaturii asupra activității lipolitice a lipazei serice : — va- lori pessime (5 și 50°); ) valori inormale (10 și 25°); -|-valori optime (35 și 40°). 12.VI /fi X I2.fl 29! Fig. 3. — Efectul lipolitlc, după 30 de minute, al principalelor lipaze — vara, toamna și iarna. De remarcat constanța activității lipazei serice, față de variațiile sezoniere ale celorlalte. pH-ului optim și la aceeași temperatură (25°), vara, toamna și iarna (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Variatii sezoniere alo activiștii llpazelor Extract Valoarea medie a concentrației de tributirină (%) după 30 de minute iunie octombrie noiembrie ianuarie Complex ficat-pancreas 57,6 18,3 12,7 36,3 Intestin 55,7 55,0 59,3 75,3 Ser 12,7 10,7 — 9,7 Reprezentate grafic rezultatele din tabelul nr. 1 prezintă aspectele din figura 3. 148 N. ȘANTA și A. BOTTESCH & 7 CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURA 149 Din aceste date experimentale rezultă că lipaza serică este cea mai activă și că ea își menține nealterată activitatea sa în tot cursul anului., în ceea ce privește însă celelalte lipaze, acțiunea lor lipolitică este notabil mai scăzută în timpul perioadei de inactivitate din cursul iernii decît în timpul verii. Este remarcabil faptul că extractele hepato-pancreatice posedă o acțiune deosebit de intensă la sfîrșitul toamnei, cînd aceasta se apropie de cea a lipazei serice. 4. Influența alimentației Am lucrat pe două loturi de animale. Animalelor din primul lot (crapi de două veri) li s-a administrat, prin sondă, o soluție de amidon 25%, în cantitate de 3 g/k,g ; celor din lotul al 2-lea li s-a introdus în intes- tin ulei de floarea-soarelui 3 ml/kg. S-a cercetat numai activitatea lipazei serice. Sîngele a fost recoltat prin puncție cardiacă (0,5 ml) la următoarele intervale de timp : 1,15, 24 și 48 de ore. Recoltarea s-a făcut pe FNa și sîngele a fost utilizat ca atare, proaspăt. Rezultatele sînt consemnate în tabelul nr. 4. Tabelul nr. 4 Influenta alimentației asupra activității lipazei serice Crapul nr. Intervale de timp Concentrația tributirinei (%) după 5 10 15 20 25 30 de minute a) Pești alimentați cu amidon 25% (3 g/kg) după 16 zile de inaniție 51 35 23 14 12 9 1 oră 52 37 21 14 12 9 1 3 ore 53 34 20 13 9 8 1 15 ore 35 24 16 10 9 8 24 de ore 49 35 27 18 13 10 48 de ore 46 32 23 18 14 11 după 16 zile de inaniție 56 38 27 19 12 8 1 oră 56 38 28 19 13 8 o 3 ore 48 30 17 11 8 7 Z 15 ore 47 32 20 11 8 6 24 de ore 42 29 17 11 10 8 48 de ore 70 55 46 36 30 26 după 16 zile de inaniție 70 55 36 28 23 17 1 oră 65 50 35 25 22 17 Q 3 ore 56 42 28 19 13 9 «J 15 ore 53 38 29 21 15 9 24 de ore 53 38 26 18 13 10 48 de ore 72 47 38 30 25 20 Tabelul nr. 4 (continuare) Crapul nr. Intervale de timp Concentrația tributirinei (%) după 5 10 15 20 25 30 de minute b) Pești alimentați cu ulei de floarea-soarelui (3 ml/kg) după 16 zile de inaniție 58 39 24 14 12 9 1 oră 55 39 25 15 11 9 1 3 ore 55 33 18 13 • 9 8 15 orc 42 26 11 10 8 6 24 de ore 46 33 20 12 10 8 48 de ore 48 35 21 13 11 9 după 16 zile de ianiție 64 49 39 30 22 16 1 oră 64 48 35 26 19 14 9 3 orc 62 48 35 26 19 14 z 15 ore 55 35 25 16 10 8 24 de ore 55 35 25 15 11 9 48 de ore 65 49 35 26 20 15 după 16 zile de inaniție 47 32 22 14 11 7 1 oră 47 32 22 13 11 7 Q 3 ore 45 32 19 13 8 6 «J 15 ore 41 29 19 9 7 6 24 de ore 45 35 22 11 9 7 48 de ore 48 32 22 19 9 7 Din analiza acestor date rezultă că după administrarea de amidon și de ulei activitatea lipazelor serice suferă unele modificări. După amidon se observă o creștere evidentă a puterii lipolitice, care apare la cîteva ore după administrarea alimentului și atinge punctul culminant după 24 de ore. După ulei activitatea maximă a fost constatată la 15 ore de la ad- ministrare. La 48 de ore se remarcă o tendință de scădere a puterii lipolitice după ambele alimente. DISCUȚIA REZULTATELOR Lipazele se deosebesc de celelalte esteraze prin aceea că acționează numai asupra esterilor acizilor grași superiori cu glicerolul, pe care îi scindează reversibil. Astfel de esteri se găsesc în mod curent și în can- tități importante în hrana naturală a peștilor și mai ales în hrana arti- ficială a crapului de cultură. în consecință, cercetarea modului cum sînt utilizate aceste lipide de către crap prezintă un real interes și aceasta cu atît mai mult cu cît puținele date de pînă acum se pretează la unele controverse. După unii autori (5), în tubul digestiv al peștilor grăsimile nu ar suferi vreo transformare, ci ar fi absorbite ca atare, și apoi ar fi depozitate 150 N. ȘANTA și A. BOTTESCH 8 9 CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURA 151 mai ales în ficat. Alți cercetători (12), (13), (14), în schimb, au obținut din mucoasa intestinală a unor pești, inclusiv a crapului, extracte bogate în lipaze. Din cercetările noastre experimentale, înfățișate în prezenta lucrare, rezultă în mod cert că extractele de intestin posedă o activitate lipolitică notabilă, deși mai slabă decît aceea a extractelor liepato-pancreatice. Această activitate se datorește, desigur, prezenței de lipază în mucoasa intes- tinală și nicidecum adsorbției unei lipaze străine (alimentare) sau unei lipaze de origine pancreatică, întrucît porțiunea de intestin din care s-a preparat extractul a fost în prealabil bine spălată. Menționăm acest fapt pentru că după părerea lui H. I. Vonk (15) asemenea adsorbție ar fi posibilă. în ceea ce privește existența unei lipaze în sucul pancreatic, pînă în prezent încă nu s-a putut face o dovadă sigură. în orice caz însă, extrac- tele mixte de pancreas și ficat posedă o activitate lipolitică evidentă. Dacă aceasta se datorește numai componentei hepatice sau și celei pan- creatice încă nu este lămurit. • Extractele mixte de pancreas și ficat sînt în orice caz foarte active, în special toamna, adică în anotimpul de îngrășare. Comparînd însă curba activității lipolitice a extractelor intestinale cu cea a extractelor liepato- pancreatice nu putem să nu remarcăm faptul că toamna acestea nu merg în același sens, ci dimpotrivă, pe cînd activitatea extractelor intestinale scade, cea a extractelor hepato-pancreatice crește. Or, această creștere nu poate fi legată de prezența unei lipaze pancreatice, ci de o sporire a activității a celei hepatice, în raport cu metabolismul lipidic. Din informațiile bibliografice pe care le posedăm pînă în momentul de față rezultă că lipaza serică încă nu a fost cercetată la aceste animale. Prezența unei lipaze serice atît de active cum este aceea pe care am găsit-o la crap și faptul că activitatea acesteia rămîne nealterată în cursul anotimpurilor ridică o seamă de probleme pe care nu le putem rezolva deocamdată. Datele pe care le-am obținut în cursul cercetărilor care fac obiectul prezentei lucrări au numai un caracter informativ. Pentru rezol- varea acestor probleme este necesar să se recurgă la cercetări experimen- tale complexe, singurele care sînt în măsură să le lămurească. Pentru moment este de reținut faptul că, pe cînd procesele de ana- bolism lipidic încep să predomine în mod categoric încă din iunie și se continuă, sporind în intensitate, în restul verii și mai ales în cursul toam- nei (1), (2), (4), la sfîrșitul căreia se ajunge la o cumulare de grăsimi pînă la de 5 ori mai mare decît în iunie, lipaza serică se menține la același nivel ca și în epocile de predominanță catabolică, în care se desfășoară o continuă utilizare a rezervelor lipidice. în fața acestei situații se poate presupune că lipaza serică se menține foarte activă — în limitele îngăduite de variațiile termice — atît vara cît și iarna, deoarece ea joacă un rol important fie că în sînge pătrund lipide din tubul digestiv, fie că acestea provin din rezervele adipoase ale organismului. în ceea ce privește influența temperaturii asupra activității lipazelor crapului, rezultatele noastre confirmă pînă la un punct observațiile făcute de diferiți cercetători (3), (9), asupra altor enzime (în special digestive), într-adevăr am constatat și noi că activitatea lipolitică a lipazelor crapului atinge punctul culminant la o temperatură ca și cea a corpului animalelor homeoterme. Cu toate acestea, din cercetările noastre rezultă că la acest nivel optim nu se ajunge în mod progresiv, potrivit legii lui van’t Hoff, ci trecîndu-se peste o zonă termică largă, cuprinsă între 10 și 25°, în care activitatea lipazelor este practic nemodificată. Or, dat fiind că în condițiile naturale de viață ale crapului nu se ajunge niciodată la temperaturi de ordinul celor considerate ,,optime”, noi socotim că însăși noțiunea de tem- peratură optimă trebuie revizuită și sîntem de părere că, din punct de vedere fiziologic, optime sînt numai acele condiții care sînt cele mai favorabile organismului și ele nu coincid în mod obligatoriu cu acelea la care anumite procese se desfășoară cu viteza cea mai mare. Dacă se ține seama de aceste fapte, atunci se cuvine să se facă distincție între tempera- tura fiziologic optimă și cea biochimic optimă, adică între un optimum fiziologic și un optimum biochimic. La animalele homeoterme acestea se suprapun, pe cînd la cele poikiloterme ele pot să difere foarte mult, așa cum se constată din rezultatele obținute de noi. Desigur, aceste date nu sînt încă de natură să rezolve problema, ci abia să o deschidă. CONCLUZII Din ansamblul celor expuse în prezenta lucrare rezultă următoarele concluzii : 1. Metabolismul lipidic al peștilor, deși prezintă un mare interes atît din punct de vedere teoretic cît și practic, a fost prea puțin studiat pînă acum. Dintre lipaze au fost cercetate — și încă destul de superfi- cial — numai cele digestive (intestinală, pancreatică) și cea hepatică. Noi am adîncit aceste studii și le-am extins asupra lipazei serice și asupra celei musculare. 2. Lipazele cercetate de noi posedă un pH optim, cuprins între 7 și 8, în afară de lipaza musculară care lucrează în mediu ușor acid, avînd un pil optim de 5,5 (fig. 1). 3. Temperatura influențează activitatea lipazică în mod considera- bil. în experiențele noastre viteza maximă a lipolizei a fost obținută la 35 și 40°. Acest nivel termic este optim din punct de vedere biochimic, însă sub raport fiziologic nivelul optim este cuprins între 10 și 25°, care corespunde și cu condițiile de temperatură cele mai favorabile pentru existența acestor animale (fig. 2). 4. Hrana — reprezentată în experiențele noastre prin amidon și ulei de floarea-soarelui — determină o creștere a activității lipazelor, care atinge nivelul cel mai înalt la 15—20 de ore de la administrare. 5. în cursul anotimpurilor activitatea lipazei intestinale și cea a extractelor hepato-pancreatice manifestă variații considerabile, însă lipaza serică își păstrează activitatea nealterată (dacă este controlată în aceleași condiții de temperatură și de pH) (fig. 3). Dintre lipazele cercetate de noi cea mai activă s-a dovedit a fi lipaza serică. Laboratorul de fiziologia animalelor și a omului, Facultatea de științe naturale, Universitatea „C. I. Parhon”, București ii CERCETĂRI ASUPRA UNOR LIPAZE ALE CRAPULUI DE CULTURA 153 152 N. ȘANTA și A. BOTTESCH 10 M3YHEHWE HEKOTOPLIX JIMUA3 PA3BOAHMOrO KAPUA PE3IOME G ițeiiBio yriiySjieHHH MByqennH JKnpoBoro oSMena y pti6, aBTopti paSoTM BBijiejiHJiM jiMiiasM na KninennMKa, neqenn, nonJKejiyooHHOM jKeneBM ii Mbimij Kapna h nsyaajm nx geiiCTBne „in vitro” na nacLi- meHHuft pacTBop TpnSyTMpiiHa. Hapnp,y c 3tmm nay^ianoch n p,encTBne jmnasH KpoBi-i. HccjienoBanocb Bniumne pH, TCMnepaTypbi, npaxMana n pacTiiTenb- iioro Macna, a Tan me m cesomibie noneSamiH. PeayjibTaTM paccMarpiiBaiOTcn b cbctc iiMeionjiixcn b nacTOumee BpeMH CBejțeHun no OTOMy Mano MgyqeniioMy Bonpocy. nojiaepKUBaeTcn tot $aKT, hto jmnojmTnaecKaH jieHTeiibiiocTb ne BOspacTaeT napamiejiB- iio c TOMnepaTypoii, a o6pagyeT Kpimyio, b KOTopoii MeiKfly 10° h 25° C cymecTByeT poBHan jmimn, cooTBeTCTByioman TemnepaType cpeflbi b nepnon aKTiiBHocTM napna. yKaabiBaeTCn TaKme, hto jmiiaga KpoBn iiMeeT neiiBMeiiHyio roh- TenbiiocTb b Tenenne cosohob, Tor.ua nan y ocTaiibimix imnag naGniofla- iotch 3 HaHHTenbHbie KOJiedannH. OBTHCHEHWE PUCVHKOB Puc. 1. — JlMnonMTMaecKoe neitCTBHe in vitro HeKOTopwx jmnas b Tenemie 30 MHHyT, KpiiBBie BtipaiKaioT cpe^nne BenHHHHBi hjih onTMManbHMx BiianeHnii pH. HanSonee anep- rnaHOii HBJiHeTCH ițeHCTBne jninaabi KpoBii. Puc. 2.—-Bjimhhmc TCMnepaTypM na nHnojmTHHecKyio neHTeJiBHOCTB jînnasbi KpoBM:—neOjiaronpHHTHBie bcjihthum (5 h 50°); • HopManniiBie BenHHHHM (10 h 25°); + onTMMajiBHBie BejiHHHHH (35 + 40°). Puc. 3. •—• JInnoJiMTM'iecKiiii a$$eKT aepes 30 MHHyT ochobhbix nnnas hotom, ocentio II BHMOit. 3aMeTHO HOCTOHHCTBO JțeHTenbHOCTH JIIinaBBI KpOBII, HO CpaBIieHHK) C Ce3OHHBIMM KOiieOaHHHMH ocTajiBHBix jiHnaa. RECHERCHES SUR CERTAINES LIPASES CHEZ LA CÂRPE D’ELEVAGE riSsumE En vue d’approfondir Pdtude du m^tabolisme des lipides chez les Poissons, les auteurs ont extrait les lipases de Pintestin, du foie, du pan- creas et des muscles de la cârpe et en ont âtudie l’action in vitro sur une solution saturâe de tributyrine. Ils ont âgalement 6tudi6 l’action de la lipase du sang. Les etudes ont port6 sur Pinfluence du pH, de la tempdrature, de Pamidon et de Phuile vegetale, ainsi que sur les variations saisonnieres. Les resultats obtenus sont discutâs â la lumiere des connaissances actuelles â ce sujet, encore peu dtudiA On fait ressortir, entre autres, le fait que Pactivite lipolytique n’dvolue pas parallelement â la teniperature, mais decrit une courbe accusant, entre 10 et 25°C, un plateau, correspon- dant ă la tempârature du milieu ambiant au cours des pâriodes d’activitd de la cârpe. 11 a dte dcmontrc que Pactivite de la lipase serique est la meme en tonte saison, alors que les autres lipases accusent des variations impor- tantes. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Action lipolytique in vitro de quelques lipases, contrâlee au cours de 30 minutes. Les courbes expriment les valeurs moyennes pour des pH optiinaux. L’action la plus dnergique est celle de la lipase serique. Fig. 2. — Influence de la teniperature sur l’actlvite lipolytique de la lipase serique : — = valeurs les plus defavorables (5 et 50°); • = valeurs normales (10 et 25°); 4- = valeurs optimales (35 et 40°). Fig. 3. — L’effet lipolytique des principales lipases, au bout de 30 minutes, au cours de l’ete, de l’automne et de l’hiver. Remarquer la constance de l’activite de la lipase serique, au regard des variations saisonnieres des autres lipases. BIBLIOGRAFIE 1. BOTTESCH A., Variații cantitative și calitative ale grăsimii crapului de cultură tn timpul unui an, Bul. Inst. cercet. pisc., 1958, 3, 45 — 54. 2. BPII3IIHOBA II. H. Ii KHPnnmmKOB B. C., npoâjieMe noeuuieHUn suMoycmoiiuu- Bocmu ceeojiemKoe Kapna, OMypcKoeo caiaua u ux eu^pudoe, 3oon. MtypHan, 1952, 31, 6, 897—905. 3. CBONHEIM W., Gesamtstoffivechsel der Tiere. III. Kaltbliitige Tiere, Handbuch der Biochemie, Leipzig, 1911, 7, 290-340. 4. KHPniiHHHKOB B. C. h BEPr P. JI., I{ npoâneMe noniuteHun suMoycmou'iusoctnu ceeojiemKoe Kapna, casația u ux suâpudos, 3ooji. iKypnan, 1952, 31, 6, 595—604. 5. KnauTHE K., Zur Biologie der Fetlsubstanzen, Fisch. Ztg., 1902, 5, 119. 6. KOSTOIANT H. S„ Fiziologie comparată, Ed. medicală, București, 1954, 100 — 108 ; 143 — 156. 7. KRAUT H. u. WEISCHER A., Esterasen, Phijsiologische Chemie, Springer, Berlin-Gdttingen- Heidelberg, 1951, 1, 1070-1080. 8. JIOBEPH 11. A., BuoxiiMun pvi6, CâopnuK cmameii., Hap;. HnocTp, jiht., MocKBa, 1953, 70—88. 9. MAProJIlIH T., BjiuriHun huskoU meMnepamypvi Ha nepeBapuoatoupjto curiy nuațesa- pumejibHbix (JiepMeHmoB aepKa.ibttoso Kapna, Pi>i6noe xoanitcTBO, 1940, 3, 2. 10. Rona P. u. Michaelis L., liber Ester und Fetlspaltung im Blut und Serum, Bioche- mische Zeitschr., 1911, 31, 345 — 354. 11. Rona P., Praktikum der Plujsiologischen Chemie, Springer, Berlin, 1926, 90. 12. SCHEQTTKE E., Die Verdauungsfermente im Karpfendarm und ihre Anderungen wăhrend des Sommers, Ztschr. ftir Fischerei, 1940, 311, 3, 323 — 344. 13. — Untersuchungen iiber die Verdauungsfermente des Flussbarsches {Perca fluv.), Ztschr. ftir Fischerei, 1940, 38, 1—31. 14. — Untersuchungen iiber die Verdauungsfermente der Regenbogenforelle (Trutta iridea), Ztschr. ftir Fischerei, 1940, 38, 33 — 69. 15. Vonk FI. L, Die Verdauung bei Fischen, Ztschr. ftir vergi. Physiol., 1927, 5, 445. 16. WILLSTĂTTEK R. u. Memmen F., Vergleich von Lebereslerasen mit Pankreaslipase : iiber die stereochemische Spezifităt der Lipasen, Ztschr. ftir physiol. Chemie, 1924, 138, 216-253. 2-0. 894 METODE GENETICE DE APRECIERE A REPRODUCĂTORILOR DUPĂ DESCENDENȚĂ LA SPECIA OVINĂ DE N. TEODOREANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. S. DUICĂ și S. MICLE Comunicare prezentată tn ședința din 22 iulie 1960 INTRODUCERE Ameliorarea unei populații de animale implică o selecție cît mai adecvată scopului propus. De aceea pentru reproducerea efectivului tre- buie alese animalele cele mai corespunzătoare din punctul de vedere al însușirilor ce urmează să fie ameliorate și consolidate în turmă. Genetica a arătat, prin noțiunea statistică a ereditabilității, în ce măsură însușirile speciilor de animale productive, inclusiv însușirile eco- nomice, sînt determinate de baza ereditară și în ce măsură de condițiile de mediu. Principalele însușiri productive ale speciei ovine au o valoare medie a ereditabilității, adică au o bază ereditară bună, dar sînt în același timp depedente în mare măsură și de condițiile de mediu. Spre deosebire de caracterele cu’ o ereditabilitate pronunțată, în cazul cărora aprecierea după fenotip permite o selecție eficientă,’ pentru caracterele cu o ereditabilitate mică, selecția după fenotip nu mai poate da rezultate satisfăcătoare, deoarece nu mai există siguranța că animalul, corespunzător din punctul de vedere al anumitor caractere urmărite, va reproduce în descendență în mod mulțumitor aceste caractere. Condi- ționat de acest lucru a apărut necesitatea aprecierii animalelor de repro- ducție după calitatea descendenței. O atenție deosebită trebuie acordată apecierii după descendență a masculilor reproducători. Acest lucru este determinat de faptul că 156 N. TEODOREANU și COLABORATORI 2 3 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENTA 157 poligamia din lumea animalelor domestice și în ultimul timp dezvoltarea însămînțărilor artificiale măresc importanța masculului în formarea bazei ereditare a populației de animale. în plus, la majoritatea speciilor domes- tice, numărul redus de descendenți ai unei femele face aproape imposibilă aprecierea valorii ereditare a acesteia. Aprecierea reproducătorilor după descendență nu este singura metodă pentru stabilirea valorii ereditare a animalelor. Examinarea date- lor privitoare la ascendență și la frații și surorile animalelor testate poate oferi informații prețioase în această direcție, încă înainte de a se începe utilizarea animalelor pentru reproducție. Din acest punct de vedere, metoda aprecierii valorii ereditare a animalelor după ascendență și cola- terală, prezintă un avantaj foarte mare, totuși fiind metode indirecte nu pot înlocui aprecierea după descendență. Aprecierea valorii ereditare a reproducătorilor după calitatea des- cendenței la specia ovină este cunoscută de mult timp. în U.R.S.S. M. F. I v a n o v (10) a utilizat cu succes și a recomandat această metodă. La noi în țară N. T e o d o r e a n u (22) a utilizat pentru prima oară metoda la formarea Merinosului de Palas. El a utilizat metoda comparării descen- denței cu mamele și cu turma, urmărind în special însușirile lînii, dar eficacitatea metodei este subliniată și pentru ameliorarea altor caractere ca precocitatea, producția de lapte la rasele de oi bune de lapte etc. Totuși, aprecierea valorii genetice a reproducătorilor, condiționată de valorile ereditabilității (12) și de importanța economică a producțiilor animale, a luat o dezvoltare mai mare, mai întîi la taurine, pentru producția cantitativă și calitativă de lapte, extinzîndu-se apoi la celelalte specii și la alte caractere. Metoda folosită inițial a fost aceea a perechilor mamă- fiică, calculîndu-se regresia fiicelor față de mame, valoare ce caracteri- zează direct reproducătorul (S. W r i g h t, citat după (13)). Lipsurile acestei metode, pe care le vom analiza mai jos, au dus la apariția metodei de comparare cu contemporanele. N. I. Graudîhi (9), A. R o b e r t s o n, A. Stewart și D. A s h t o n (17) și alții, dau date cu privire la întrebuințarea comparării cu contemporanele, metodă care oferă rezultate mai exacte. O. C o 1 b u r n (3) publică datele testării după descendență a berbecilor pe o turmă de rasă Clan Forrest. Caracterele pentru care a testat berbecii au fost pro- lificitatea, dinamica creșterii și capacitatea do alăptare. Numărul de des- cendenți pentru fiecare berbec a fost de 12 exemplare. Pentru compararea dinamicii creșterii a folosit datele primului an de viață a descendenței. Rezultatele complete au fost obținute în al 3-lea an, după ce s-a putut stabili și producția de lapte a fiicelor. în vederea obținerii unor rezultate mai exacte, descendenții diferiților berbeci, au fost crescuți în condiții identice. Pentru comparație a folosit așa numitul ,,indice al oii” („Ewe index figure”) care se stabilește prin formula : Greutatea la naștere — greutatea la înțărcare x Numărul zilelor de alăptare După cum se vede, este un indice de comparație, pentru sporul de greutate, aplicabil la rasele de carne, unde se urmărește precocitatea. Alți cercetători au în vedere aprecierea după mai multe caractere. Astfel M. S h e 11 o n, J. C. M i 11 e r, W. T. M a g e e și W. T. Har dy (19) au în vedere greutatea lînii brute, spălate, gradul de acoperire a feței, a abdomenului, lungimea și finețea lînii, greutatea la naștere și la înțărcare, prezența cutelor de piele ș.a. Lucrarea a fost executată într-o stațiune de testare, în care se adunau berbecuții din mai multe crescătorii pentru a fi crescuți în condiții identice. Rezultatele obținute de descen- dența fiecărui berbec, pentru fiecare însușire, sînt comparate cu valorile medii ale grupurilor de rasă, iar diferențele în plus sau în minus exprimă măsura în care berbecul testat îmbunătățește sau înrăutățește caracterul considerat. M. S h e 11 o n (18), în experiențele sale de testare a berbecilor din rase de oi cu lînă fină, ia în considerație șase caractere, și anume : greuta- tea la înțărcare sau sporul de greutate, acoperirea feței, conformația cor- porală, lungimea șuviței de lînă, producția de lînă spălată și grosimea pielii. Pentru unele din caractere, care nu se exprimă într-un sistem valoric direct, cum ar fi conformația corporală și acoperirea feței, întrebuințează o notație convențională în scara 1—4. Toate producțiile sînt recalculate la producții comparabile standard pentru 365 de zile (lungimea șuviței de lînă, producția de lînă etc.). Pe baza aprecierii după cele șase carac- tere, el calculează un indice al valorii economice a reproducătorului. Plecînd de la faptul că lungimea lînii este corelată cu cantitatea de lînă, conchide că în aprecierea reproducătorului, lungimea șuviței de lînă, ca și sporul de creștere a greutății corporale, prezintă o importanța pri- mordială. încercări interesante de a obține testarea mai timpurie a berbecilor, în scopul utilizării intense a celor mai buni de la o vîrstă mai tînără, sînt prezentate în lucrările lui J. V â c h a 1 (24) și V. E r e m i â s (6). Aceștia compară descendența diferiților berbeci, în primele luni după naștere, după tipul mielului, caracterele lînii, constituție și greutate corporală, în felul acesta se obține rezultatul controlului chiar după primul sezon de montă. Tot pentru obținerea mai timpurie a rezultatelor controlului după descendență, N. I. D o r o ș e n k o (4) propune aprecierea preli- minară a berbecilor reproducători din rasele de carne și lînă după cali- tatea descendenților la vîrsta de 6 —7 luni. Apreciind greutatea corporală, caracterele lînii și constituția descendenței, cu note în scara 1—5, com- pară berbecii între ei după repartizarea procentuală a descendenților pe cele cinci categorii. E. F 1 e i s c h e r (7), arătînd că nu ar exista o corelație între lîna mielului Merinos la o vîrstă timpurie și producția de lînă, recomandă aprecierea valorii ereditare a reproducătorului după datele bonitării tineretului la primul tuns. A. B u c h o 1 z (1) subliniază importanța aprecierii valorii ereditare a berbecilor prin metoda comparării mame—fiice pentru selecția masală, arătînd în același timp importanța bonitărilor pentru selecție. 158 N. TEODOREANU și COLABORATORI 4 5 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 159 Indicații cu privire la aprecierea berbecilor după descendență mai dau I. Mârkus (14), S. D ui că și S. M i c 1 e (5), P. G. Stevens (21) ș.a. MATERIAL ȘI METODĂ Am folosit date de producție ale turmei de oi cu lină fină, de la ferma „Ion Sion” (rog. Galați), căutînd să verificăm metodele cele mai întrebuințate și scoțînd în relief, prin comparație, pe aceea care este cea mai indicată în aprecierea reproducătorilor după descendență la specia ovină. Metodele întrebuințate de noi au fost: — Compararea mame —fiice. — Compararea cu contemporanele. — Compararea cu media turmei. S-au avut în vedere datele privitoare la producția de lînă nespălată și lungimea șuviței de lînă, înregistrate în anii 1957, 1958 și 1959. REZULTATE ȘI DISCUȚII Plecînd de la constatarea că însușirile economice ale oii au o valoare a ereditabilității bună, unii autori (2) opinează pentru o selecție masală făcută numai după gradul de exprimare al caracterelor dorite la animalele selecționate. Această selecție, relativ mai simplă, ar da rezultate satisfă- cătoare, în timp ce volumul de lucrări necesare pentru aprecierea repro- ducătorilor după descendență nu ar compensa sporul de producție realizat. Munca de selecție în orice turmă, care are drept final ameliorarea unuia sau mai multor caractere, trebuie să fie însă cît mai eficientă, iar drumul spre realizarea scopului propus, cît mai scurt. Din acest punct de vedere aprecierea berbecilor reproducători după descendență este neapărat necesară, cu atît mai mult, cu cît la specia ovină, prin utilizarea însămîn- țărilor artificiale, caracterele dorite ale unui berbec, dovedit prin controlul după descendență a fi foarte bun, pot fi larg răspîndite. Fără a prezenta aceeași importanță sau, mai bine zis, fără a fi atît de stringentă ca în cazul producției de lapte la taurine, și folosind datele bonitării ca operație de apreciere a manifestării caracterelor fenotipic, metodele testului descendenței dau siguranța unui succes mai rapid. Compararea perechilor mamă—fiică Această metodă pornește de la faptul că baza ereditară a descendenței fiind moștenită de la ambii părinți, deosebirile între aceasta și baza eredi- tară maternă pot fi puse pe seama eredității paterne. Cercetătorul sovietic K a t k o v (citat după (8)) arată că producția de lînă la oile Merinos precoce are o valoare intermediară, tinzînd spre media producțiilor celor doi părinți. Această metodă care se pretează în special pentru compararea caracterelor cu o ereditabilitate mare, are o serie de inconveniente. Astfel oferă posibilitatea comparatorie a mamelor numai cu fiicele, reducînd, prin excluderea fiilor, numărul descendenței, pe care se testează berbecul, la jumătate. Acest lucru este determinat de influența pe care sexul anima- lului o are asupra anumitor caractere, printre care și asupra cantității de lînă produse. Totodată variațiile producției de lînă sînt condiționate de vîrstă. Din această cauză producția mamelor din anul în care se efectuează controlul nu este comparabilă cu producția din același an a fiicelor. Pentru a ieși din acest impas se pot utiliza două soluții, ambele avînd anumite inconveniente. Una din soluții constă în calcularea în prealabil a unor coeficienți de corecție a producției de lînă în funcție de vîrstă și aducerea, cu ajutorul lor, a producției mamelor și fiicelor la valori comparabile. Utilizarea acestor coeficienți introduce însă o anumită doză de inexac- titate. Altă soluție constă în compararea producției fiicelor cu producția avută de mamă la vîrsta fiicelor. Și această soluție dă, însă, rezultate apro- ximative, întrucît producțiile comparate, fiind realizate în ani diferiți, sînt realizate și în condiții de mediu diferite, cu alte cuvinte bazele ere- ditare ale organismelor matern și filial au avut condiții diferite pentru a se realiza. Prin această metodă se poate calcula indicele reproducătorului (I) pentru un anumit caracter, indice ce caracterizează capacitatea reproducă- torului de a realiza în descendență caracterul dat. Formula indicată pentru 2 jp__________________________________________________________jyj calcularea indicelui reproducătorului (I) este: 1=--------------, undeF = n suma cifrelor ce exprimă caracterul considerat la fiice, M = suma cifrelor, ce exprimă caracterul considerat la mame, iar n = numărul de perechi mamă—fiică. în cazul producției de lînă formula devine : 2. producția de lînă a fiicelor (kg) — producția de lînă a mamelor (kg) numărul de perechi mamă—fiică = I (exprimat de asemenea în kg) în tabelul nr. 1 se arată valorile lui I obținute după această formulă pentru un număr de berbeci testați. Tabelul nr. 1 Date asupra controlului berbecilor reproducători după descendență prin metoda comparării perechilor mame-fiicc Anul testării Nr. matr. al berbecului Rasa berbecului Media producției de lînă brută (kg) Indicele reproducă- torului (I) kg Nr. de perechi mamă—fiică a mamelor a fiicelor 1958 260 metis 3,36 4,25 5,14 6 9 3,54 3,81 4,06 ■ 7 10 3,30 3,59 3,88 10 160 N. TEODOREANU și COLABORATORI 6 7 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 161 Tabelul nr. 1 (continuare) Amil testării Nr. matr. al berbecului Rasa berbecului Media producției de lînă brută (kg) Indicele reproducă- torului (I) kg Nr. de perechi mamă—fiică a mamelor a fiicelor 1958 20 Merinos de Palas 3,25 4,07 4,89 9 77 3,39 3,68 3,96 7 127 3,10 3,56 4,01 15 168 3,17 3,82 4,46 5 160 Merinos Ascanian 3,29 4,09 4,89 8 2 metis 3,37 3,16 2,94 11 1959 260 metis 4,21 4,57 4,92 11 9 4,62 4,34 4,05 12 10 4,80 4,53 4,26 9 20 Merinos de Palas 4,11 4,84 5,57 7 89 4,18 5,31 6,45 6 Așa cum s-a arătat mai sus, indicele reproducătorului, calculat prin metoda perechilor mamă—fiică, tinde să redea capacitatea potențială a reproducătorului de a transmite un anumit caracter, în cazul nostru, producția de lînă. Acest indice este destul de relativ, putînd varia de la un an la altul în funcție de condițiile testării. Calificarea unui reproducător ca ameliorator al unui anumit caracter este în funcție de calitatea femelelor din turma în care este utilizat. Din tabelul nr. 1 se vede că berbecii nr. 9 și 10, experimentați în anul 1958 pe femele cu o producție mai mică de lînă brută, s-au dovedit amelioratori ai acestui caracter; în 1959, fiind utilizate femele mai productive, berbecii nu s-au mai prezentat ca amelio- ratori. Din datele aceluiași tabel rezultă că unii berbeci (nr. 260, 20, 160, 168) au un caracter foarte pronunțat de amelioratori ai pro- ducției de lînă. Datele comparării mamelor cu fiicele se pot înfățișa elocvent sub forma rețelelor eredității. în graficul din figura 1 se prezintă rețelele ere- dității privitoare la caracterul producției de lînă pentru doi berbeci repro- ducători: berbecul nr. 260, care ameliorează acest caracter, și berbecul nr. 2, care îl înrăutățește. Dacă comparăm aceste date cu cele din tabelul nr. 2, unde este înfățișată producția de lînă brută a berbecilor reproducători din turma ce a furnizat materialul lucrării de față, reiese că producția de lînă a berbe- Fig. 1. — Reprezentarea capacității amelioratoare a doi berbeci pentru caracterul „producția de lînă” pe baza comparării perechilor mamă —fiică, prin rețeaua eredității. Nr. metr, i î Producția de lînă în kg cuini nu este întotdeauna direct proporțională cu capacitatea sa ereditară de a ameliora caracterul amintit. Factorul cel mai important, ce determină siguranța cu care se tes- tează un reproducător, îl constituie numărul de descendenți. în cercetarea noastră acesta este cam mic, el fiind în unele cazuri sub limita recomandată pentru specia ovină (7 exemplare după M. S h e 1- ton ș.a., 1954) și pentru caracterul luat în considerație în testare. Această deficiență provine din faptul că sarcinile de plan ale unității în care am lucrat nu au permis reținerea întregului efectiv de descendenți, pînă la primul tuns. Datorită faptului că metoda perechilor mamă—fiică prezintă neajun- surile arătate, am utilizat pentru comparație și, în același timp, pentru o întărire a rezultatelor obținute după formula precedentă, formula pro- pusă de cercetătorul indian K. S. K r i s h n a n (11). Acesta introduce în formulă, pe lingă media mamelor și a fiicelor, coeficientul de regresie și media turmei, ca corective în calcul. Formula propusă de el este : S = D — b (M — A), în care D = media fiicelor reproducătorului, M = media mamelor fiicelor respective, b = regresia datorită reproducătorului, a performanței fiicelor, față de de aceea a mamelor, A = media turmei. Testarea reproducătorilor după această metodă și formulă s-a făcut pe baza producției înregistrate în anul 1958, media turmei fiind 3,10 kg lînă. 9 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 163 162 774 [ I 1954 în tabelul nr. 3, redăm valorile indicelui și ale coeficientului de re- gresie calculate pentru fiecare reproducător în parte. Tabelul nr. 3 Compararea berbecilor reproducători prin metoda perechilor mamă-fiică după formula Iui Krishnan Nr. matr. al berbecului Rasa berbecului Producția medie de lînă brută (kg) Coeficientul de regresie (r) Indicele reproducă- torului (I) Nr. de fiice a mamelor a fiicelor 260 metis 3,36 4,25 1,06 3,98 6 9 3,54 3,81 1,30 3,24 7 10 3,30 3,59 0,75 3,44 10 2 3,37 3,16 1,22 2,94 11 20 Merinos de Palas 3,25 4,07 0,97 3,93 9 77 3,17 3,40 0,45 3,55 5 127 3,10 3,56 0,31 3,56 15 168 3,17 3,82 1,13 3,75 5 160 Merinos Ascanian 3,29 4,09 0,53 3,99 8 Din analiza tabelului, prin compararea indicilor între ei, ca și în cazul utilizării precedentei formule, berbecii nr. 260, 20, 160, 168 sînt cei care se dovedesc a fi mai buni. Deci cu tot numărul relativ mic de des- cendenți, această comparație ne dovedește valoarea ridicată, din punct de vedere genotipic, a reproducătorilor menționați. Rezultatul comparării reproducătorilor între ei pe baza indicelui, poate fi întrebuințat în condițiile unei selecții diferențiate pe turme, folo- sind pe cei mai buni dintre ei în turmele în care se urmărește producerea unui material de elită sau la îmbunătățirea unui material mai eterogen sub aspectul productivității. Compararea cu contemporanele Această metodă constă în compararea mediei realizate de descen- dența reproducătorului ce se testează, cu media tuturor celorlalți descen- denți din aceeași generație, pentru caracterul considerat. Cronologic a urmat precedentei fiind astăzi destul de extinsă la taurine. Singura obiec- 11 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 165 447 țiune ce i se aduce este aceea că înlătură din comparare baza genetică a mamei. Ținînd seama, însă, de mențiunea făcută mai înainte, privitor la specificul producției de lînă la oi (variații condiționate de vîrstă și de nivelul de alimentație ce fluctuează de la an la an), acesta nu este un neajuns prea mare. Avantajele metodei constau în faptul că utilizîndu-se pentru comparație media contemporanelor fiicelor — calculată pe un număr mare de exemplare — se asigură, pe de o parte, un coeficient foarte mare de siguranță și, pe de altă parte, un criteriu echivalent de comparare sub raportul condițiilor de realizare a caracterelor considerate (în cazul nostru, producția de lînă). Un alt avantaj al metodei este acela că în cazul speciei ovine, și pentru producția de lînă și caracterele legate de ea, pot fi folosiți și fiii berbecilor testați pentru compararea cu contem- poranii de același sex, proveniți de la alți berbeci, sporindu-se în felul acesta coeficientul de siguranță al testării. Datele de producție utilizate au fost aceleași ca și în metoda prece- dentă, scopul nostru fiind folosirea comparativă a metodelor. în tabelul nr. 4 se prezintă rezultatele controlului după descendență prin metoda comparării cu contemporanele a berbecilor reproducători utilizați în turma fermei ,,Ion Sion”, în sezonul de montă al anului 1958. Din tabel reiese concordanța rezultatelor obținute pe această cale, cu rezultatele metodei precedente. De asemenea reiese că, în general, creșterea produc- ției de lînă brută corespunde cu o oarecare creștere a lungimii șuviței, în unele cazuri este posibilă totuși o creștere a valorii primului caracter cu păstrarea constantă sau chiar cu ușoara scădere a valorii celui de-al doilea. Fenomenul se produce probabil atunci cînd reproducătorul trans- mite o desime mai mare a lînii. Compararea cu media turmei Ca metodă este cea mai ușor de realizat, constînd în compararea valorilor medii ale caracterului considerat, realizat de fiicele berbecului testat, cu valoarea medie a aceluiași caracter pe turmă. Compararea este facilitată de faptul că se au în vedere producții realizate în același an, deci în aceleași condiții. Diferențele în plus sau în minus față de valoarea mediei turmei exprimă capacitatea ereditară a reproducătorului. în tabelul nr. 5 am redat media producției de lînă brută și media lungimii șuviței de lînă a fiicelor cîtorva berbeci reproducători, comparativ cu media întregii turme, după datele înregistrate în 1958. Datele confirmă rezultatele obținute după metodele precedente și permit o apreciere comparativă foarte elocventă a reproducătorilor. Pentru o mai bună ilustrare a capacității genotipice a fiecărui berbec, am redat în graficul din figura 2, prin valori procentuale ale dife- rențelor fiecărui grup de fiice față de media turmei, posibilitatea de ameli- orare a caracterului producției de lînă brută pentru care au fost testați berbecii. Media turmei (calculată numai pentru femele) a fost figurată în grafic ca o linie de origine, la care s-au raportat diferențele procentuale, în 166 N. TEODOREANU și COLABORATORI 12 13 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 167 plus sau în minus, ale grupului de fiice ale fiecărui berbec. Din grafic se observă că berbecii nr. 250, 160 și 20 sînt cei care se evidențiază în ame- liorarea caracterului respectiv, arătîndu-se genotipuri dorite. Berbecii Tabelul nr. 5 Compararea cu media turmei Nr. matr. al ber- becului Rasa berbecului Producția de lînă brută (kg) Lungimea șuviței (cm) media fiicelor media turmei diferența medie fiice — media turmei lungimea reală la fiică la vîrsta de 14 luni și 3 săptămîni lungimea pentru 12 luni, la fiică diferența % față de media turmei media turmei 260 metis 4,25 3,63 + 0,62 8,14 6,63 + 8,5 CC 9 3,81 +0,18 7,40 6,04 -1,2 10 3,59 -0,04 7,46 6,09 -1,2 127 3,56 -0,07 7,30 5,95 -2,7 2 3,16 -0,47 7,00 5,71 -6,6 20 Merinos de Palas 4,07 + 0,44 7,80 6,36 +4,0 77 3,40 -0,23 7,16 5,84 -4,0 168 3,82 +0,19 8,19 6,69 + 9,5 160 4,09 + 0,46 8,23 6,71 + 9,8 nr. 2 și 77 sînt genotipuri foarte slabe, deși fenotipic se prezintă bine (tabelul nr. 2). Pentru însușirea „lungimea șuviței” am utilizat datele de bonitare ale turmei din anul 1957. La calcularea mediei turmei, în care am inclus oile mame și mioarele generației anului 1956, pentru înlăturarea erorii care ar fi fost provocată de diferența de lungime a șuviței la mioare, înregis- trată la vîrsta de 14 luni și 3 săptămîni, am utilizat următoarea formulă : (m x n) + (m' x n') N în care M = media lungimii șuviței pe turmă, m = media lungimii șuviței la oile mame, m' = media lungimii șuviței corectată pentru vîrsta de 12 luni, n = numărul oilor mame, n' = numărul mioarelor, N = numărul total al exemplarelor (n + n'). Datele obținute astfel sînt înfățișate în tabelul nr. 5 și în graficul din figura 3. Din analiza acestora rezultă că majoritatea berbecilor testați ca amelioratori pentru producția de lînă sînt amelioratori și pentru carac- terul lungimea șuviței. Faptul este perfect explicabil ținînd seama de legă- tura strînsă ce există între cele două caractere. Excepție de la această 20 ■ Or. matr 4 77 20 ]27 168 260 2 9 10 160 Fig. 2. — Reprezentarea diferențelor procentuale față de media turmei, ale producției de lînă, la fiicele berbecilor testați. + % 20 • 15 ■ 10 ■ 10 • 15 20 ■ Nr.matr. d 77 20 127 168 260 2 9 10 160 Fig. 3. — Reprezentarea diferențelor procentuale față de media turmei, ale lungimii șuviței de lină, la fiicele berbecilor- testați. regulă face berbecul nr. 9 care micșorează lungimea șuviței, realizînd totuși o oarecare creștere a cantității de lînă, probabil pe seama unei desimi mai mari. De altfel, după cum s-a arătat la începutul lucrării, acest berbec nu s-a dovedit un ameliorator constant al caracterului — canti- tatea de lînă. Referitor la caracterele care ar trebui luate în considerație la testarea unui berbec, pentru o cît mai completă apreciere a lui, acestea ar trebui să fie majoritatea însușirilor lînii, precum și prolificitatea, constituția, greutatea corporală. Pentru a satisface însă dezideratul economic și a face operația de testare pe cît posibil mai utilă și la îndemîna unui cerc 168 N. TEODOREANU și COLABORATORI 14 15 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENȚA 169 cît mai larg de crescători, considerăm că finețea, randamentul în lînă curată și greutatea corporală sînt însușirile care trebuie avute în primul rînd în vedere în testare. în turma fermei „Ion Sion”, în condițiile unei alimentații și între- țineri bune, controlul berbecilor reproducători după calitatea descendenței, cu utilizarea mai intensă a berbecilor dovediți corespunzători și înlăturarea celorlalți, alături de celelalte măsuri cerute de o selecție completă, au dus la perfecționarea continuă a turmei. Pentru ilustrarea acestui fapt, dăm în tabelul nr. 6 datele producției de lînă brută pentru descendența de sex feminin din anii 1956, 1957, 1958 la prima tunsoare. Tabelul nr. 6 Producția delln&bruti a tineretului ovin temei din Ieruia „Ion Sion" Anul nașterii Anul tunsorii Producția de lînă brută (kg) Nr. de exemplare media limite de variație 1956 1957 2,520 1,600-5,000 214 1957 1958 3,540 2,400-5,400 240 1958 1959 4,680 2,600-8,000 226 CONCLUZII în lucrarea de față, folosindu-se datele de producție și bonitare ale turmei de oi cu lînă fină de la ferma „Ion Sion” (reg. Galați), s-a căutat să se stabilească, în mod comparativ, eficacitatea diferitelor metode de apreciere a reproducătorilor prin testul descendenței la specia ovină. S-au utilizat următoarele metode : — Compararea mame—fiice. — Compararea descendenței de ambele sexe cu animalele contem- porane. — Compararea descendenței feminine cu indicii medii ai turmei. Aprecierea reproducătorilor după descendență la specia ovină este pe deplin justificată prin creșterea eficienței muncii de selecție ce se rea- lizează astfel. Ea este obligatorie pentru populațiile unde se urmărește consolidarea anumitor caractere. în aprecierea reproducătorilor după caracterul „cantitatea de lînă” rezultatul aprecierii se poate obține numai după prima tunsoare a primei generații de descendenți, deci la vîrsta de 3 ani și 6 luni a berbecului reproducător, considerînd că aprecierea începe o dată cu intrarea ber- becului la primul sezon de montă, adică la vîrsta de 18 luni. Metoda comparării perechilor mame—fiice, cu toate că oferă un criteriu genetic valoros prin prezența mediei mamelor, nu este cea mai indicată datorită diferențelor de producție determinate de vîrsta diferită a mamelor fată de aceea a fiicelor. Eventualii coeficienți de corecție ce J , , s-ar putea aplica pentru obținerea unor valori comparabile, conferă rezultatelor un grad destul de mare de relativitate. Metoda comparării descendenței cu animalele contemporane este mai expeditivă, oferind un coeficient de siguranță destul de bun. Față de metoda precedentă prezintă avantajul că se pot utiliza și datele privitoare la descendența de sex masculin și dezavantajul că din comparare se exclude un criteriu genetic de importanță deosebită, și anume datele privitoare la mame. Metoda comparării mediei fiicelor cu media turmei include în com- parație și datele privitoare la mame. Prin simplicitatea ei metoda este cea mai accesibilă, fiind recomandabilă pentru orice turmă. Trebuie subliniat că berbecii excepționali ca ^valoare genetică, se prezintă ca atare după oricare din cele trei metode. în cazurile dubioase, utilizarea paralelă a două dintre metode permite stabilirea precisă a cali- tății berbecului. Numărul de descendenți, necesar pentru un coeficient de siguranță optim, considerăm că este acela de 20—25 de indivizi, pentru fiecare reproducător. Aprecierea reproducătorilor prin testul descendenței, obiectiv nece- sară în munca de ameliorare rapidă a unuia sau mai multor caractere într-o populație, este însă absolut necesară și hotărîtoare în formarea de linii și rase noi. rEHETHGECKHE METODEI OlțEHKII HPOW3BOflHTEJIEH no nOTOMCTBV y OBEIț PE3IOME IlpoBogujiocb cpaBiiMTejibHoe HByueHne aijiițieKTMBHocTM paBJimi- hbix merogOB ogenKM GapanoB —■ npoi-iBBOflMTejieîi no noTOMCTBy c yna- sanueM hoctomhctb m iiegocTaTKOB najugoro hb stmx MeTOgoB. Mckjiio- UHTejibHBie no CBoeîî reneTmiecKoft ijeHHOCTn Sapama bbihbjihiotch, nan TaKOBBie, npn Bcex ncnBiTBiBaBmuxcn MeTojțax. B coMmiTejiBHBix cjiyuaux napajijieJiBHoe ucnojiBBOBamie gByx MeTOgOB noBBOJineT tohho ycrano- BiiTB uanecTBa Sapana. Ho CBoeii npocTOTe m gocTynnocTH, Merog cpaB- iieniiH cpegneft no gouepnM co cpegneii no cragy moîkho peKOMengOBaTB bo Bcex cjiynanx. OB'bflCHEHME PHCVHKOB Puc. 1. — HsoâpaiKeHMe yjiyuinaioineii ciiocoShoctii «Byx SapanoB no npMBnany „nacTpnr inepcTii” Ha ochobșihhh cpaBneniinnap mhtb— rohb, b cctii iiacJiencTBeiiHocTH. Puc. 2. — HsoSpaHteime npopeHTiiMx paanHiț, no cpaBnemno co cpe«neft CTajța, no iiacTpiiry inepcTii y flonepeii npoBepenntix 6apanoB. Puc. 3.-—HaofîpajKeune npoițeHTHtix pasiuni no cpaBiiennio co cpeRiiefi cTa«a, no njiime inepcTii y jionepeft npoBepeiiHhix SapanoB. 3. - c. 894 170 N. TEODOREANU și COLABORATORI 16 17 APRECIEREA BERBECILOR REPRODUCĂTORI DUPĂ DESCENDENTA 171. M^THODES G^N^TIQUES D’APPR^CIATION DES REPRODUCTEURS EN RAISON DE LA DESCENDANCE, CHEZ L’ESP^CE OVINE RCSUMF Les auteurs ont dtudie comparativemerit l’efficience des differentes methodes d’apprdciation des bâliers reproducteurs, en raison de la des- cendance ; ils relevent les qualitds et les ddfauts de chacune de ces mA thodes. Les beliers d’une valeur gen6tique exceptionnelle sont presentes comme tels, par toutes les mdthodes essaydes. Dans les cas douteux, l’emploi parallele de deux methodes permet d’âtablir avec prdcision les qualit^s du bdber. La methode qui consiste â comparer la valeur moyenne de la descendance femeile ă la valeur moyenne du troupeau est recom- mandable pour tout troupeau, du fait que c’est une m6thode simple et accessible. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La capacite de deux beliers d’amelioration du caractere «production de laine », etablie en vertu de la comparaison entre les couples mfere — fille, par le reseau de l’he- rddiU. Fig. 2. — Courbe des differences procentuellcs de la production de la laine, par rapport ă la moyenne du troupeau, dans la descendance femeile des beliers testes. Fig. 3. — Courbes des differences procentuelles de la longueur de la meche de laine,. par rapport â la moyenne du troupeau, dans la descendance femeile des beliers testes. 10. Ivanov M. F., Curs de creșterea oilor, Ed. de stat, București, 1950. 11. Krishnan K. S., A ne iu sire index for milk production, Indian Council Agricultural Re- search, New Deliii, 1956. 12. Lush J,, Animal breeding plâns, The lowa State College Press, Ames lowa, 1949. 13. IIA3APEHKO H. 14., OițeHKa 6biKoa npouseodumeneu no nomoMcmey, COopmiK mh. cen. xo3. nn$., 1957, 9. 14. Mărkus I., Iranyelvek a kosok utodellenorzishez, Ailatteny6szt6s, 1956, 4, 3. 15. MASSON I. L. a. Dassat p., The genetics of milk, wool and meat production in the Sopra- vissana, Zeitschr. Tierz. u. Zuchtungsbiol., 1958, 71, 4. 16. Rice N. A., Andrews F. N., Wabmick J. E. a. LEGATE» J. E., Breeding and improvement of farm animals, Londra, 1957. 17. ROBERTSON A., Stewart A. a. Ashton D., The progeny assessment of dairy sires for milk, The use of contemporary comparisons, Procecdings of the British Society of Ani- mal production, Londra, 1956. 18. Shelton M., Selection of fine wool rams based on record of performance date, J. of An. Sc., 1959, 3. 19. Shelton M., Miller J. C., Magee W. T. a. Hardy W. T., A summary of four years work in ram progeny and performance testing, J. of An. Sc., 1954, 13,2. 20. Skienvold H., GJEDREM T., Utvidet ăvkomsgransking i saneavlen, Tidsskr. norske Landbr., 1958, 65. 21. Ctebehc II. r., McnbimaHue doMaiuneeo CKoma no nomoMcmey. Hcnumanue Gapanoe npouaeodumejieu KopuderibCKOu nopodbi e Iloeou. Be-nanduu, CejiBCKoe xobhi“i- ctbo sa py6e?KOM, 1956, 5. 22. Teodoreanu N., Cum s-a format Merinosul de Palas, Ed. Acad. R.P.R., București, 1955. 23. — Creșterea oilor, București, 1937. 24. VĂCHAL J., Prtdbezni hodnoceni beranu jemnovlnnych plemen podle potomstva, Sborn. Csl. Akad. Zemed. Ved. Zivoc. Vyr., 1958, 3. BIBLIOGRAFIE 1. Bucholz A., Erbivertermittlung bei Schafen, Tierzucht, 1959 2. 2. Carter H. B. a. Charlet p., Modern problems in the improvement of wool production, Vllth International Congress of Animal Husbandry, Madrid, 1956. 3. Colburn O., Progeny testing in sheep, Agriculture, 1955, 5. 4. HOPOHIEHKO H. W., I{ eonpocy oițeiiku npousBodumejieii MncouiepcmHbix nopod no Kmecmey ux murim. e paimeM Boapacme, Obiiobohctho, 1959, 2. 5. Duică S. și Micle S., Aprecierea berbecilor reproducători după descendență, Probi, zoot. și vet., 1958, 9. 6. EREMIĂă V., K otăzee jarni bonitace jehnat pri kontrole dedicnosti beranu (Dilci cast zeve- rein^ zprăvy v^zkumniho likolu), Sborn. Csl. Akad. Zcmed. Ved. Zivoc. Vyr., 1958, 3. 7. Fleischeb E., Untersuchungen uber die Brauchbarkeit der Ergebnisse von Leistungsprufungen als Grundlage fur die Erbivertermittlung und die Zuchtwahl in milteldeutschen Merinosschafherden, Archiv f. Tierzucht, 1959, 2, 6. •8. rnEMBOUram H. A., 3E0XMAH E. K. ii OKVJmREB r. H., nneMemioe de.ao e moH- KopyHHOM oeyeeodc.mee, MocKBa, 1947, 170—190. 9. rPAVHBIHM H. 14., y momienue Memodiinu oițeitKU dapaitoe npouasodumejieu no no- moMcmey, HaynuMe nccjieHOBamiH HHCTHTyTa OBițenoacTBa h KoseBORCTBa aa 1953 ro«. CTaBponoaibCKoe nan., 1954. BRACONIDE (HYMENOPTERA-BRACONIDAE) DIN FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE DE MATILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU Comunicare prezentată de M. a. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 22 iulie 1960 Lucrarea de față reprezintă rezultatele cercetărilor, în continuare, asupra braconidelor (himenoptere parazite) din fauna R.P.R., privite din punct de vedere sistematic, ecologic și zoogeografic. în lucrare este dată descrierea a 15 specii necitate în fauna noastră, precum și descrierea unei specii noi pentru știință, Microplitis rujipes n. sp. O parte din material a fost colectat din mai multe regiuni ale țării (reg. București, Oltenia, Galați, Dobrogea, Brașov), iar altă parte a fost obținută în laborator, din diferite culturi de larve (lepidoptere și coleoptere). Subfamilia BUACONINAE Genul Vipio Latr., 1805 1. Vipio tentator Rossi, 1790 Nou pentru R.P.R. Descriere. Corpul este roșu, antenele, o pată în jurul ochilor, trei pete pe mezotorace, segmentul intermediar, o pată pe primul segment abdominal și picioarele sînt negre. Segmentul intermediar ridat, carenat 174 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 2 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 175 la mijloc. Primul tergit ridat neregulat, în mijloc ușor carenat, al doilea cu 3 cîmpuri netede triunghiulare, în rest ridat longitudinal. Tergitul 3 și baza tergitului 4 de asemenea ridate. Aripile puternic întunecate, baza galbenă. Sub stigmă și sub prima celulă cubi- negre. Mezonotul și segmentul intermediar netede. Șanțul prescutelar neted. Abdomenul mai lung decît capul și toracele. Primul tergit rugos, stigma neagră, cu tală cîte o pată deschisă. Tariera aproape de lun- gimea abdomenului. Mărimea corpului 6 mm. Colectat cu fileul de pe flori, la 27. VI. 1954 (leg. X. S c o b i o 1 a), 2 Ș Ș. Răspîndire geografică. E. P. Ungară, Italia, Africa de nord, Transcaspia, partea europeană a U.E.S.S. în R.P.R. Eădulești — Urziceni (reg. Bu- curești). cîmpurile lui laterale aproape netede. Al 2-lea tergit trapezoidal. Al 3-lea tergit transversal rugos. Tariera de două ori mai lungă decît corpul. Aripile întunecate, cu pete deschise pe celula 1 cubitală, pe a doua discoidală și în jurul celei de-a 2-a nervuri transversale cubitale. Stigma este galbenă, cu vîrful negru. Masculul are ter- gitele 4 și 5 abdominale negre (fig. 2). Mărimea corpu- Genul 2. Nou Glyptomorpha Holmgr., 1868 Glyptomorpha castrator (F.), 1798 pentru E.P.E. Fig. 1. — Abdomen de Glyptomorpha castrator (F.) Ș, văzut dorsal (oc. 6 X ; ob. 2,65 X). Descriere. Corpul galben-roșcat, antenele, cîmpu- ocelilor, trei pete pe mezotorace, scutelul, margil nile mezotor acelui, vîrful femurelor mijlocii și pos- terioare, vîrful tibiilor posterioare și tarsele negre. Fața netedă, clipeul și obrajii încrețiți. Mezonotul și segmentul intermediar netede. Primul tergit transversal, rugos, mat; tergitele 2—4 abdominale încrețite, lucitoare, celelalte netede. Tariera de Iun- gimea abdomenului (fig. 1). Aripile întunecate, cu pete deschise pe celula radială și pe prima celulă cubitală. Stigma neagră, la bază galbenă. Mărimea corpului 6—9 mm. Colectat cu fileul 3 ȘȘpe plante (leg. X. S c o- biola), 27.VI.1954. lui Ș 10—12 mm, $ 8—10 mm. Colectat cu fileul de pe plante; la 25.VI.1954 (leg. X.- S c o b i o 1 a ), 1 Ș și 1 $. Răspîndire geografică. Par- tea europeană a U.E.S.S. (Eia- zansk^ Harkov, Crimeea). înR.P.R. Eădulești, Urzi- ceni (reg. București). 4. Glyptomorpha elongata Shest., 1925 Nou pentru E.P.E. Descriere. Corpul roșu, an- tenele, palpii, cîmpul ocelilor, coxele, trohanterele, femurele posterioare, vîrful tibiilor și tar- sele negre. Mezotoracele neted, șanțurile parapsidale adînci, șanțul prescutelar crenelat. Seg- mentul intermediar neted, cu un șanț longitudinal median. Tergitele 1, 2, 3 și baza tergi- tului 4 sînt foarte rugoase, stră- Răspîndire geografică. Mijlocul și sudul Europei, Africa de nord, partea^ europeană a U.E.S.S., mijlocul Asiei. în R.P.R. Focșani, Putna (reg. Galați), Măcin (reg. Dobrogea). 3. Glyptomorpha discolor (Thnb.), 1822 Nou pentru E.P.E. Descriere. Corpul roșu, antenele, labiul, cîmpul ocelilor, trei pete pe mezotorace, partea inferioară a toracelui, coxele, trohanterele sînt Fig. 2. — Abdomen de Glyptomorpha discolor (Thnb.) (J, văzut dorsal (oc. 6 ,x ; ob. 2,65 x). Fig. 3. — Abdomen de Glyptomorpha elongata Shest. Ș, văzut dorsal, (oc. 6 X ; ob. 2,65 X). lucitoare, celelalte sînt netede. Cîmpurile laterale ale tergitelor 2 și 3 sînt netede (fig. 3). Tariera aproape de două ori mai lungă decît corpul. Aripile negre, cu pete deschise în regiunea primei celule cubitale și a doua discoidală, precum și în jurul celei de-a 2-a nervuri cubitale transversale. Stigma neagră, cu baza galbenă. Mărimea corpului 10—12 mm. Ecologie. Se întîlnește în număr mare în lucernă, în iulie-august. Colectat cu fileul de pe plante 2 ȘȘ (leg. E. Wo re 11), în august 1940. Răspîndire geografică. Nordul Iranului, U.E.S.S., mijlocul Asiei. în R.P.R. Dealul Zekel (Sibiu). 176 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 4 5 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 177 5. Glyptomorpha inscriptor (Nees), 1834 Citată de Z. S z i 1 â d y în 1914, la Mehadia și Teiuș, și de A1. Mocsâry în 1900, la Mehadia. Descriere. Culoarea corpului galbenă-roșcată, antenele, cîmpul oce- lar, trei pete pe mezotorace, partea inferioară a mezotoracelui, segmentul intermediar sînt negre. Picioarele roșii, vîrful femurelor posterioare și tibiile sînt negre. Pe laturile feței, ale mezotoracelui, la baza șanțurilor parapsidale, pe marginile scutelului se găsesc pete galbene. Toracele neted, tergitele abdominale 1—4 rugoase, mate. Tariera puțin mai scurtă decît corpul. Aripile sînt întunecate, cu reflexe galbene. Sub stigmă și pe celula radială se găsesc pete deschise. Stigma galbenă, cu o pată neagră. Masculul are desene galbene pe corp, mai dezvol- Fig. 4. — Abdomen de Iphiaulax impostor (Scop.), Ș văzut dorsal (oc. 6 x ; ob. 6 x). tate decît la femelă. Mărimea corpului 6—7 mm. Ecologie. Se găsește în iulie-septembrie în număr mare. Colectat cu fileul de pe diferite plante, 2 Ș Ș șilcJla 4 și 6. VIII. 1951 (leg. X. Scobi o la). Răspîndire geografică. R. P. Ungară, Italia, Franța, sudul părții europene a U.R.S.S. în R.P.R, Mehadia (reg. Banat), Teiuș (reg. Hunedoara), Țînțăreni, Segarcea (reg. Oltenia). Genul Iphiaulax Forst., 1862 6. Iphiaulax impostor (Scop.), 1763 Descriere. Capul, palpii, antenele, toracele și picioarele negre ca smoala, netede și lucioase. Abdomenul oval, turtit, roșu viu. Partea mijlocie a primului segment abdominal încrețită și mai înaltă, al doilea tergit transversal, în mijloc încrețit longitudinal. Sutura dintre segmentele 2 și 3 largă, crenelată. Tariera de lungimea abdomenului, uneori puțin mai scurtă (fig. 4). Aripile foarte întune- cate, nervurile și stigma negre. Mărimea corpului 10—12 mm. Biologie. Parazit pe cerambicide : Plagionotus arcuatus L., Monochammus sutor L. Obținut în laborator din culturi de Saperda populnea — gazdă nouă, 2 exemplare ȘȘ (leg. I. Cei a nu), București, 7. III. 1959. Răspîndire geografică. Toată Europa vestică, partea europeană a U.R.S.S. în R.P.R. Oradea-Mare, Măgura, Nușfalău, Vîlcele, Pir, Mehadia, Baziaș, Aiud (Al. Mocsâry, 1900 ; Z. S z i 1 â d y, 1914). București, Călărași. Genul Dendrosoter Wesm., 1838 7. Dendrosoter protuberans (Nees), 1834 Nou pentru R.P.R. Descriere. Culoarea corpului cafenie-roșcată; în jurul ochilor și picioarele de culoare galbenă-roșcată; trohanterele galbene. Antene subțiri, formate din 32 de articole. Segmentul intermediar încrețit. Pri- mul și al doilea tergit abdominal încrețite longitudinal, celelalte netede. Fig. 5. — Armătura genitală la de Dendrosoter protu- berans (Nees) (ob. 45 x). Tariera lungă cît abdomenul. Aripile întunecate. La $ articolul 2 al pal- pului maxilar gros (fig. 6). Aripa posterioară la o cu stigmă. Mărimea corpului 3—4 mm. 178 MATILDA DUȚU LACATUȘU 6 7 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 179 Armătura genitală la cu placa ventrală cu formă de căciulă (fig. 5). Biologie. Parazit pe coleoptere : Myelophilus piniperda L., M. minor Htg., Hylesinus framni Panz., B. oleiperda F., Pytiogenes gua- dridens Htg., Scolytus scolytus F., pygmaeus F., 8. carpini Ratz., Fig. 6. — Palpul maxilar la de Dendrosoter protu- berans (Nees) (oc. 10 X ; ob. 71 X). N. intricatus Ratz., S. multistriatus Marsh., honigi Sev. și Orthotomicus suturalis (Jyll.). Obținut din culturi de Scolytus scolytus F., 10.1X.1959, 21 ȘȘ și 6 ăă (leg- E Cei a nu). Răspîndire geografică. Toată Europa, partea europeană a U.R.S.S. în R.P.R. București. Genul Rho g as Nees, 1818 8. Rhogas ductor Thunhg., 1882 Nou pentru R.P.R. Descriere. Corpul negru, segmentele 1, 2 abdominale și baza celui de-al treilea roșii, cu striuri longitudinale. Segmentul intermediar foarte rugos, cu o carenă mediană longitudinală. Tariera scurtă. Aripile deschise, nervurile și tegulele negre. Mărimea corpului 6 mm. Biologie. Parazit pe lepidoptere : Pytommetrra gamma L., Cosmo- triche potatoria L. Colectat cu fileul pe plante, la 7.VIII. 1951 (leg. X. S c o b i o 1 a), 1 $. Răspîndire geografică. Africa de nord, sudul și apusul Europei, partea^ europeană a U.R.S.S. în R.P.R. Balta-Verde (reg. Oltenia). 9. Rhogas rugwsus Nees, 1811 Nou pentru R.P.R. Descriere. Corpul negru, cu palpii și picioarele roșcate, baza tibiilor posterioare albicioasă, vîrful lor și tarsele posterioare negre. Segmentul intermediar rugos, cu o carenă la mijloc. Primul și al doilea segment încrețite longitudinal, pe mijloc cu o carenă longitudinală. Al treilea segment cu puncte grosiere. Celelalte segmente netede. Tariera scurtă. Mărimea corpului 8 mm. Biologie. Parazit pe larve de lepidoptere : Acronycta euphorbiae F., O.vycesta geographica F., Arsilonche albovenosa Goeze. Colectat cu fileul pe plante, la 23. IX. 1953,1 $ (leg. X. S c o b i o 1 a). Răspîndire geografică. Europa de vest, partea europeană a U.R.S.S. în R.P.R. Copăceni (reg. București). Subfamilia SIGALl’IIINAE Genul Chelonus Jur., 1806 10. Chelonus annulipes Wesm., 1835 Nou pentru R.P.R. Descriere. Mărimea corpului 6 mm. Armătura genitală : forcepsul extern lung, cu partea apicală îngustă, cu peri rari, lungi, dispuși nere- gulat. Partea bazală a forcepsului intern lată, cu numeroase papile. Partea apicală are 2 dinți puternici, cu papile. Penisul îngust (fig. 7). 180 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 8 9 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 181 Biologie. Parazit pe Loxostege sticticalis L., Pyrausta nubilalis L. Din literatură se cunosc date asupra biologiei acestui parazit : depune ouă în ouăle gazdei, cîte un ou, rareori mai multe. în corpul omi- zii se dezvoltă numai o larvă de parazit. La ieșirea din cocon femela bra- Fig. 7. — Armătura genitală la de Chelonus annulipes Wesm. (oc. 7 x ; ob. 71 x). conidului are ouă dezvoltate, maturate. Femelele nefecundate depun ouă normal, dar din ele se dezvoltă numai masculi. Parazitul infestează atît ouăle proaspete, cît și ouă în care s-au format omizile. O femelă de- pune circa 300, unele peste 800 de ouă. în sudul țării sînt două generații. Ieșirea primei generații se face la sfîrșitul lui mai-iunie, a doua generație în iulie ; descendenții acesteia din urmă iernează. Colectat cu fileul de pe flori, la 8. VIII. 1957 (leg. G. Boguleanu, A. Precupețu, E. Erhan), 24 și 6 ȘȘ. Răspîndire geografică. Europa de vest, partea europeană a U.R.S.S. în R.P.R. Valul-lui-Traian (reg. Dobrogea). Subtamilia MICROGASTERINAE Genul Apanteles Forst., 1862 11. Apanteles obseurus Nees, 1834 Citat la Pir (reg. Maramureș) de Al. M o c s â r y (4). Descriere. Mărimea corpului 3—4 mm. Corpul negru, antenele groase, mezotoracele punctat, acoperit cu peri. Scutelul neted, segmen- tul intermediar rugos, în mijloc cu o celulă romboidală, din mijlocul Fig. 8. — Armătura genitală la $ de Apanteles obseurus Nees (ob. 40 X). căreia pleacă creste transversale. Primul tergit rugos, al doilea de 2 ori mai scurt decît al treilea, în mijloc rugos. Aripile întunecate. Armătura genitală : placa ventrală înaltă, forcepsul extern de aceeași lățime pe 182 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 10 183. toată întinderea, spre vîrf cu peri lungi, forcepsul intern puțin mai lung decît cel extern, partea lui apicală cu formă de gheară. Penisul foarte lung, cu papile și baghete mai sclerificate (fig. 8). Biologie. Parazit pe larve de lepidoptere : Pionea crocealis Hb., Gracilaria syringella L., Melitaea itemis Schiff., Bpermenia chaerophylella Goeze, Amicta armena Hb. Colectat cu fileul pe florile de umbelifere 2^ și 1Ș, în august 1958. Răspîndire geografică. Europa. în R.P.R. Pir (reg. Maramureș), Bumbești-Pițic (reg. Oltenia). 12. Apanteles sicarius Marsh., 1885 Nou pentru R.P.R. Descriere. Mărimea corpului 3 mm. Corpul negru, palpii roșeați, picioarele negre, vîrful femurelor anterioare, tibiile anterioare și tarsele, tibiile mijlocii și posterioare în jumătatea bazală roșcate. Segmentul 2 abdominal de două ori mai scurt decît al treilea, cu marginea posteri- oară curbată. Ultimul sternit ascuțit la vîrf, tariera 1/2—2/3 din lungi- mea abdomenului. Aripile ușor întunecate. Biologie. Parazit pe larve de lepidoptere : Elachista megerlella Stn., Gelechia instabilella Doug., Buxanthis straminea How., Plutella maculi- pennis Curt., Isophrietis antliemidella Wocke, Mompha nodicolella Fuchs, Phalonia posterana Zeii., Ancylis laetana F., Platyedra villella Z., Depres- saria discipundella H. Sch., Polychrosis littoralis Curt., Simaethis nemo- rana Hb.; diptere — Chaetostomella onotrophis Lw. Colectat cu fileul, la 14.IX.1957, 6 ȘȘ și 2 Răspîndire geografică. Europa de nord și de vest. în R.P.R. Valul-lui-Traian (reg. Dobrogea). 13. Apanteles bignelli Marsh., 1885 Nou pentru R.P.R. Descriere. Mărimea corpului 1,5 mm. Armătura genitală : la vîrful forcepsului extern peri foarte lungi și deși. Pe partea bazală a forcepsului intern 3—4 peri puternici și lungi. Penisul foarte lung (fig. 9). Biologie. Citat ca parazit la Melitaea aurinia Rett. Noi l-am obți- nut din larve de Melitaea maturna L. (gazdă nouă). Au fost aduse în laborator larve de Melitaea maturna din pădurea Cernica (leg. E. Niculesc u), în iulie 1958. Am obținut din 72 de larve parazitate, 1 301 adulți de Apanteles bignelli. Coconii sînt construiți în jurul larvelor de Melitaea maturna. Sînt mici, așezați neregulat, încon- jurați cu o țesătură mătăsoasă fină, de culoare albă imaculat; aceeași culoare o are și țesătura (fig. 10). Răspîndire geografică. Toată Europa, partea europeană a U.R.S.S. în R.P.R. Pădurea Cernica (reg. București). Fig. 9. — Armătura genitală la de Apanteles bignelli Marsh, (ob. 40 x). Fig. 10. — Coconi de Apanteles bignelli Marsh. 184 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 12 13 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 185 Genul Micro plitis Fbrst., 1862 14. Microplitis rufipcs n. sp., 1960 Descriere. Are corpul negru, piesele bucale, palpii, primele două articole antenale, picioarele în afară Fig. 11. — Microplitis riifipes n. sp. desen integral (oc. 10 x ; ob. 2,65 x). de coxele posterioare sînt roșii- ruginii. Partea ventrală a abdo- menului în jumătatea bazală este galbenă. Marginea primelor două tergite abdominale roș- cată. Partea posterioară a ter- gitului 3 roșcată. Partea poste- rioară a tergitului 4 îngustă și de asemenea roșcată. Capul rugos, fața și obrajii acoperiți de perișori deși, albicioși. Mezo- notul bombat, mat, foarte rugos, cu șanțurile parapsidale evi- dente. Șanțul prescutelar larg, adînc, crenelat. Marginea lui superioară netedă. Scutelul fin rugos. Marginea mezotoracelui netedă, strălucitoare. Segmentul intermediar rugos, cu o carenă mediană longitudinală, de la care pornesc carene transver- sale ; tariera foarte scurtă. Ari- pile gălbui, ușor întunecate. Nervurile galbene-roșcate, tegu- lele negre, cu marginile roșcate. Stigma cafenie, cu partea bazală galbenă. Coxele posterioare ru- goase, netede pe margine, aco- perite cu peri. Pintenul mare al tibiilor posterioare mai scurt decît jumătatea primului articol tarsal. Mărimea corpului 5 mm (fig. 11). Colectat de pe diferite plante la 8. Vili. 1958. Răspîndirea în R.P.R. Valul-lui-Traian (reg. Dobrogea). 1 Ș allotyp în colecția autorului. 15. Microplitis xanthopus Rutte, 1860 Nou pentru R.P.R. ■ Descriere. Mărimea corpului 4 mm. Aripile întunecate, stigma neagră, la bază cu o pată galbenă. Tegulele negre. Segmentul interme- diar foarte rugos, carenat la mijloc. Primul tergit abdominal îngustat la bază, rugos, al doilea mai puțin rugos, cu marginea posterioară ușor ridicâtă. Obținut cu fileul în finețe (leg. N. Toniuc), la 1.VI.1959, 1 $. Răspîndire geografică. Europa. în R.P.R. Ișalnița (reg. Oltenia). 16. Microplitis pseudomediana Fabr., 1937 Nou pentru R.P.R. Descriere. Corpul negru, palpii gălbui, tergitele abdominale în mij- loc roșcate, picioarele galbene-roșcate, coxele posterioare negre. Mărimea corpului 3,5 mm. Armătura genitală la mascul are forcepsul extern de lungimea penisului, cu numeroși peri dispuși pe marginea lui. Partea Fig. 12. — Armătura genitală la de Microplitis pseudo- mediana Fabr. (ob. 40 X). apicală a forcepsului intern are 2 dinți bine conturați. Placa ventrală lată (fig. 12). Biologie. Parazit pe lepidoptere : Cucullia verbasci L., Polia fla- vicincta F., Taeniocampa stabilis View. Coconii sînt verzui. Colectat cu fileul pe flori, în august 1958, 2^. Răspîndire geografică. Nordul, mijlocul și vestul Europei. în R.P.R. Bumbești-Pițic (reg. Oltenia, partea nordică). 4 — c. 894 186 MATILDA DUȚU-LACATUȘU 14 15 BRACONIDE DIN FAUNA R.P.R. 187 HAE3flHHKH (HYMENOPTEEA, BEACONIDAE) B OAYHE PYMLIHCKOH HAPOAHOH PECnYEJIEKH PE3IOME B paSoTe onncbiBaioTCH 16 biirob HaeaRiiiiKOB (napaBHTHtix nepe- nOHHaTOKpblJIMX), MB KOTOpblX ORBII BMR------HOBbliî RJIH IiayKH Microplitis. rufipes n. sp. m 12 bmrob HeynoMMHaBmHXCH panee pa $ayHM PHP. OniICMBaiOTCH H0BM6 npMBHaKM, OTMeueiIHbie B CTpOeHHM nOJIOBOrO BoopyiKeHMH caMROB naeBRHMKOB. 3KOJiornaecKne m 6nojionmecKiie RaiiHHe ociioBbiBaiOTCH na iiaSjiioReHHnx, CReaiaHHMX KaK b npnpoRHbix TBK II B Jia6opaTOpHHX yCJIOBMHX. Hume RaeTCH onncaune hoboto rjih nayKH BMRa: Microplitis rufipes n. sp. Teno aepHoe, poTOBbie nac™, mymiKn, nepBbie RBa ujieHHKa aH- T6HHH, Horn, KpoMe BaRniix kokc, pJKaBo-Kpacnoro iȚBeTa. BeiiTpajibiian aacTb nepeRneft nojioBMHM SpiomKa iKenTaH. Kpaa nepBbix RByx Spiom- hmx TeprMTOB KpaciiOBaTbie. 3aRHHH aacTb 4-ro TeprnTa ysKan n TaKJKe KpacHOBaTan. TojioBa MopmnHMCTaH, Jinqo n iqeKn noKpbiTti rycTbiMii SenoBaTbiMM BOJiocKaMM, CpeRiiecnnuKa BbinyKjian, MaTOBan, oueiiB MOpmHHMCTaH, C MCHMMH napanCHRaJIbHBIMM IHBaMM. ripeRmiITKOBaH 6o- poBRa mnpoKan, rjiySoKan, oKpyrjioBySaaTaH. BepxHiiH ee Kpaii rjiaRKMii. CKyTejiJiyM MejiKO-MopipHHiiCTbin. Kpaii cpeRiierpyRii rnaRKiiii, Cjiccth- miiii. IIpoMejKyTOHHbift cerMeiiT moplrhhmctbim:, co cpeRHHM npoROJibHbiM KiiJieM, ot KOToporo otxorht nonepemibie kmjim, HiipeKJiaR oaeiib KopoT- Knii. KpHJibH îKejiTOBaTO-KpaciioBaTbie, TeryjiM aepubie c KpacnoBaTbiMii KpaHMii. Rbixanbue «ainTanoBoro u,BeTa c mejiTbiM ocnoBaHiieM. 3aRHiie KOKCbi MopipniniCTbie, na Kpanx rnaRKiie, noKpbiTbi BOJiocKaMM. Bojitmoft mim na saRHnx rojieiinx Kopoue nonoBimbi nepsoro njieHMKa jianKii. Uniraa Tenia 5 mm. C6op nponsBeRen c paBJiimiibix pacTemiii 8 aBrycra 1958 roRa. PacnpocmpaHGHue e PHP: Baiiyji-Jiyii-TpaHH (flo6poR?KCKon o6ji.). Ormh ajiJioTim b KOJiJieKpnn aBTopa. OBUBCHEUHE PHCYHKOB Puc. 1.—Bpromno y Glyptomorpha castrator (F.) ?, c Ropcajimioft CTopoHM (ok. 6 x ; 06. 2,65 x ). Puc. 2.—BpioniKO y Glyptomorpha discolor (Thnb.) c Ropcajimioîi CTopom.r (ok. 6 X ; 06. 2,65 X ). Pnc. 3. — BpioniKO y Glyptomorpha elongata Shest. Ș, c Ropcanimoii CToponti (ok. 6 x ; 06. 2,65 X). Puc. 4. — BpioniKO y Iphiaulax impostor (Scop.) $, c nopcajibHOîî CTopoHM (ok. 6x; 06. 2,65x). Puc. 5.—IIoJiOBoe BOopyiKeHiie y Dendrosoter protuberans (Nees) (06. 45x). Pnc. 6. — MaKCHJiJiHpHbift mynnK y > ,, ,, 3 Grus grus L. în trecere și popas scurt ,, primăvara 4 Botaurus stellaris (L.) în zbor, numai în tre- cere — ,, 5 Porzana porzana (L.) — . 6 Philomachus pugnax (L.) ,5 f. numeroasă 7 Columba oenas L. în trecere și popas scurt numeroasă ,, 8 Columba palumbus L. puțin numeroasă ,, 9 Circus macrourus Gmel. în zbor, poposind pe alocuri rară ,, 10 Dendrocopos syriacus bal- canicus Gengl. et Stres. clocește în sat, vizitează pădurea veche etc. rară permanent, sedentară 11 Muscicapa parua Bechst. pasaj : pădure, perdele etc. f. numeroasă toamna 12 Turdus pilaris L. oaspete de iarnă și în pasaj frecventă iarna și primă- vara 198 11 NOI DATE ASUPRA PASĂRILOR DE LA VALUL-LUI-TRAIAN 199 Tabelul nr. 1 (continuare) Nr- crt. Specia Cuin se observă și biotopurile Densitatea relativă Timpul cînd se pot observa 13 Turdus ericetorum philome- los Brehm în pasaj : pădure, per- dele etc. frecventă primăvara 14 Turdus torguatus alpestris Brehm în pasaj și popas scurt — ,, 15 Hippolais pallida elaeica Linderm. clocește în grădini rară oaspete de vară 16 Phoenicurus phoenicurus în pasaj, pădure și per- frecventă toamna și rar (L.) dele primăvara 17 Luscinia luscinia (L.) în trecere și popas scurt frecventă toamna 18 Sylvia curruca (L.) ,, ,, primăvara 19 Parus major L. clocește în sat, pădure rară sedentară-eratică 20 Parus caeruleus L. ,, ,, 21 Lulula arborea (L.) în trecere și popas (în luminișuri, lîngă pădure etc.) f. frecventă primăvara 22 Pyrrhula pyrrhula (L.) pădure, perdele — oaspete de iarnă 23 Asio otus (L.) clocește în pădurea ve- che etc. frecventă sedentară Tabelul nr. 2 (continuare) Nr. crt. Speciile Nr. crt. Speciile 40 Turdus merula merula Linne 59 Buteo lagopus lagopus (Brunn), 41 Oenanthe oenanthe oenanthe L. 60 Circus macrourus Gmel. 42 Saxicola rubetra L. 61 Milvus migrans migrans (Bodd.) 43 Phoenicurus phoenicurus phoenicurus (L.) 62 Accipiter nisus nisus L. 44 Luscinia luscinia (L.) 63 Ciconia ciconia ciconia L. 45 Hirundo rustica rustica L. 64 Botaurus stellaris stellaris (L.) 46 Delichon urbica urbica L. 65 Anas platyrhyncha platyrhyncha L. 47 Apus apus apus L. 66 Phalacrocorax carbo sinensis Shaw. 48 Caprimulgus europaeus europaeus L. et Nodd. și C.e.meridionalis Hart. 67 Columba oenas oenas L. 49 Merops apiaster Linne 68 Columba palumbus palumbus L. 50 Coracias garrulus garrulus L. 69 Streptopelia țurțur țurțur L. 51 Upupa epops epops L. 70 Vanellus vanellus (L.) 52 Dendrocopos syriacus balcanicus Gengl. 71 Philomachus pugnax (L.) et Stres. 72 Capella gallinago gallinago (L.) 53 Cuculus canorus canorus L. 73 Larus argentatus cachinnans Pali. 54 Asio otus otus (L.) 74 Otis tarda tarda L. 55 Athene noctua indigena Brehm 75 Grus grus grus L. 56 Falco vespertinus vespertinus L. 76 Porzana porzana (L.) 57 Falco tinnunculus tinnunculus L. 77 Perdix perdix perdix L. 58 Buteo buteo L. cu ssp. 78 Coturnix coturnix coturnix L. B.b. zimmermannae Ehmke (syn. B.b.vulpinus Glogcr.) Tabelul nr. 2 Specii de păsări identificate pînă în prezent (mai 19G0) în zona perdelelor forestiere de protecție de la Valul-lui-Traian - Dobrogea Nr. crt. Speciile Nr. crt. Speciile 1 Corvus cornix sardonius Kleischm. 21 Alauda arvensis cantarella Bp. și A.a.ar- 2 3 Corvus frugilegus frugilegus L. Coloeus monedula soemmeringii Fischer. 22 vensis L. Galerida cristata L. cu ssp. ? 4 Pica pica pica L. 23 Lulula arborea arborea (L.) 5 Sturnus vulgaris balcanicus But. et Hărms. 24 Anthus campestris campestris L. 6 Pastor roseus Linnă 25 Motacilla flava L. 7 Oriolus oriolus oriolus L. 26 Parus major major L. 8 Carduelis carduelis L. 27 Parus caeruleus caeruleus L. 9 Carduelis cannabina cannabina L. 28 Lanius minor Gmel. 10 Clitoris chioris (L.) 29 Lanius collurio collurio L. 11 Pyrrhula pyrrhula pyrrhula (L.) 30 Muscicapa striata striata (Pali.) 12 Fringilla coelebs coelebs L. 31 Muscicapa hypoleuca hypoleuca Pallas 13 Fringilla montifringilla L. 32 Muscicapa parva parva Bechst. 14 Passer montanus montanus L. 33 Hippolais pallida elaeica Linderm. 15 Passer domesticus domesticus L. 34 Sylvia communis communis Lath. 16 Emberiza calandra calandra L. 35 Sylvia curruca curruca (L.) 17 Emberiza citrinella L. 36 Turdus pilaris L. 18 Emberiza schoeniclus schoeniclus L. 37 Turdus viscivorus viscivorus L. 19 Melanocorypha calandra calandra L. 38 Turdus ericetorum philomelos Brehm 20 Calandrella cinerea brachydactyla Leisl. 39 Turdus torguatus alpestris Brehm HOBblE flAHHBIE 0 nTWL(AX B BAJIVJI-JiyM-TPAHH (nOJIE3AII],MTHHE JIECHblE nOJIOGbl) PE3IOME B nacTOiiiucn pa6oTe aBTop nonojiHfieT nepeueHb bu30b, HSBecTHbix 30 cmx nop b 9tmx MocTax, eiB,e 23 BM^aMM, yKaaaHHMMM b TaSjimțe N» 1. flaeTCH pH3 HaHHMX B CBH3H C HOBbIMII o6uapy 5K6HHMMM BMJțaMH, a TaKJKO ii naHiitie, HacaionțiiecH panee hsbocthlix bh^ob b OTHomeHiiii hx 6hojio- nni. B TaSuuițe N° 2 nepemicjieiibi bco bh3bi, oSiiapyiKeHiibie 30 cnx nop b Banyji-jiyii-TpaHH; uhcjio stux B1130B paBimeTcn 78 (iacTb n3 nnx ocTa- HaBJiMBaeTCH 3300b Jînnib bo BpeMH Boceiniero 11 ocenuero nepojieTOB). Abtopom 3ejiaiOTcn cjiesyiouuie BbiB03bi: 1. ILtotuoctb ii bi-icjio B1130B,. rH033yiomnxcn b noJieBautiiTHbix jiecnwx nojiocax, BOBpacTaeT no Mepe poCTa 3epeBbOB. 2. Ha6jno3aeTCH yBeJinneHiie uiicjia «1033 coponii (Pica pica) h Hțyjiaiia (Lanius collurio) b jiochbix nonocax. Heo6xo3iiMa 6opb6a c copoKoii (Pica pica). 3. Ha6niO3aeTCH yBejniqenne nncjieunocTii y MHoriix BH30B: M3 rno33yiomiixcH ■—-y Banasuon HonanaTOii ropjimjbi (Streptopelia decaocto), a 113 nepejieTHux—,y B1130B, npnna3Jie?Kai3MX k po3aM Turdus, Muscicapa, Phoenicurus, Luscinia, 11 y 3pyrnx nonesnbix naceKOMOH3Hbix B1130B. 4. CooTnomemie Me?K3y nonesubiMu 11 Bpe3HHMii BH3aMii hbjihotch BecbMa 6JiaronpHHTHbiM, tuk nan nonesiibie nTHițbi 200 AUREI. PAPADOPOL 12 13 NOI DATE ASUPRA PASĂRILOR DE LA VALUL-LUI-TRAIAN 201 npeoSjianaiOT KaK b OTHOinfflmi micna bhrob, tok h b OTHomeHMM mx TMCjieimocTit (aa ncKJiio’ieHHeM copoKii—Pica pica, a b neKOTOpi>ie tohm m iiepeJieTiioro acrpeSa nepenejiHTimKa (Accipiter nisus). 5. BcjiegCTBne Toro, hto nepeBBH 3aipiiTHHX nojioc Monogue n ne nMeiOT ayneji, hcoGxo- Hmmo npMHHTb inepți no ycranoBite HCKyccTBennbix riiean na nanSoiiee bmcokhx CTBonax, a Tanine n inepți no ycTpoftcTBy necKOJibKnx Bo^oeMOB b y^ajieniiux ot Bogti MecTax. OB'BHCHEHME PHCyHKOB Puc. 1.—Cocria (Pinus sp.) n CTapoM necy b BaJiyji-jiyii-TpaHii, 1959 r. (<()oto A. IlanaRonoJi). Pnc. 2, — Bn« nojunibi c cocnaMif (Pinus sp.), r«e BCTpeuaioTCH, ocoCeHHO Becuoii, b Gojibiuom KonmiecTBe noramm Asio otus, Butco lagopus n B. buteo, 1959 r. ($oto A. IlanaHonoJi). Pnc. 3.-—Bnp; BHyTpn ofliioii na rioJieBaniiiTJiwx jiecHHx nojioc bSjimbh „iojk- noro Bajia”, 1959 r. (cpoTO A. IlanajionoJi). Pnc. 4.— Bn^u bhojib K>H Răspîndire geografică : Grecia, Turcia, E.P. Albania, E.P. Bulgaria, E.P.f. Iugoslavia, U.E.S.S. (E.S.S. Moldovenească) și E.P. Eomînă. Fig. 10. — Răspîndirea în R. P. Romînă a speciilor de Bradyporus dasypus 111. și B. longicoUis Fieb. în E.P.E. a fost găsit la : Comana (h.15) — în regiunea București —, iar în regiunea Oltenia la Segarcea (h.16), Livezi (h.17), Perișor (h.18), Plopșor (h.19), Plenița (h.20) și Izvorul Bîrzeix) (h.21). CONCLUZII în urma cercetărilor de pe teren și din laborator, am ajuns la urmă- toarele concluzii : 1. Genul Bradyporus Charp. este un element mediteranean, a cărui limită nordică de extensiune a arealului nu depășește paralela de 48° latitudine N (7). Speciile acestui gen au pătruns pe teritoriul E. P. Eo- i) Legit : C. B o g o e s c u. 210 MARIA A. VASILIU 8 9 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA SPECIILOR DE BRADYPORUS DIN R.P.R. 211 mîne pe diferite puncte — în special din sud, sud-est și sud-vest, pro- babil și din est. 2. Fiind un gen termofil, speciile de Bradyporus Charp. din țara noastră nu depășesc latitudinea lașului și trăiesc în regiuni cu altitudini moderate — în cîmpii sau, cel mult, podiș și dealuri mijlocii — cu tem- peratura medie anuală mai ridicată decît în restul țării. Viața pe versanții sudici, expuși soarelui, și la liziera pădurilor, constituie dovezi în același sens. In țara noastră, acestea sînt condițiile microclimaticex) cele mai favorabile existenței acestui gen, deoarece pădurea apropie extremele tem- peraturilor, iar litiera groasă și zăpada depusă aici mai abundent, ocrotesc pontele de îngheț. 3. în ceea ce privește existența subspeciei dobrogensis, A r. M ii 11 e r (19) descrie 3 cu cercii bifurcați, iar P. B. U v a r o v (23) o consideră chiar ca specie; noi n-am găsit nici un exemplar, în Dobrogea sau în altă regiune, cu acest caracter. Ar. M ii 11 e r n-a indicat nici localitatea unde a fost colectată subspecia descrisă de el și nici în colecția sa de ortho- ptere de la Muzeul Brukenthal din Sibiu n-am găsit-o (25). Nefiind în măsură să verificăm cele susținute de acești autori, nu ne pronunțăm încă în această problemă. 4. Asupra prezenței în țară la noi a lui B. montandoni, descrisă de M. B u r r în anul 1898, după un exemplar colectat la Comana, noi considerăm această formă ca sinonimă cu B. longicoUis Fieb., și nu ca o specie diferită. 5. Din cauza confuziei dintre specii, nici repartiția geografică a formelor identificate pînă în prezent în țara noastră nu era bine redată. De exemplu, B. dasypus Dl. era citat în literatură ca existent și la Comana (reg. București) și în regiunea Oltenia, iar B. longicoUis Fieb., în regiunea Dobrogea (Babadag, Greci, Măcin etc.) ceea ce am arătat că nu corespunde realității. 6. Deci, noi am găsit în materialul studiat pînă în prezent în R.P.R. numai 2 specii: B. dasypus 111. în Dobrogea nordică și cea sudică și B. longicoUis Fieb. în Cîmpia Romînă. Spre deosebire de R. P. Bulgaria (3), în R. P. Romînă aceste 2 specii încă nu le-am găsit împreună în aceeași regiune. K HSyHEHHțO BUflOB BRADYPORUS CHARP. (ORTHOPTERA, TETTIGONIIDAE) B PHP PE3IOME B pesyjiLTaTe ncojienoBain-iii, npoBosnBmnxcfi c BH«aMH Bradyporus Charp. b PyMtiHCKoîi Hapoxnioii PecuySjmKe, Gmjio oSnapyîKeno nona npncyTCTBne 3neci> jimuib asyx bhaob: Bradyporus dasypus 111. —-b ceBep- iion m lOîKHon ^oSpyjpKe m B. longicoUis Fieb. —-na pyMBincKott pasnnne. i) „Prin intermediul microclimei organismul rezolvă adesea contradicția între el și ■climă” (S. V. K a 1 e s n i k, Bazele geografiei fizice generale, 1958, p. 391). IIoflBM3 dobrogensis, onncaiiHLiM Ap. MioiuiepoM dea yKasaniiH MecTHOCTii n cmiTaiomnftcH bh^om II. B. VBapoBa, ne 6mji odnapyMteH. Bradyporus montandoni, onucanHuii M. Eypponi (M. Burr), cjiejțyer cmiraTb ciinoHHMOM BM^a B. longicoUis Fieb. B oTJimnie ot HP Bojirapnn, b PyMHHCKOM HP stm ^Ba Bn^a Bradyporus Charp. ne 6lijim euțe naftueHbr BMecre b ojțHon n tom me M6CTHOCTM. OBBHCHEHHEPnCYHKOB Pnc. 1.—Apean po/ța Bradyporus Charp. (no Chopard). Pnc. 2.—Bradyporus dasypus 111. Puc. 3. — Bradyporus dasypus 111., pepKyc y în cursul experiențelor făcute pînă în prezent, în legătură cu glicemia crapului, am dobîndit un număr suficient de date spre a ne putea da seama dacă la această specie există sau nu variații sezoniere. Întrucît în cuprinsul acestei note preliminare nu putem expune datele cifrice obținute, ne mulțumim să reprezentăm repartiția lor lunară în graficul din figura 1. Din analiza acestor date rezultă că valorile glicemice ale crapului de cultură în condiții de inaniție naturală sau experimentală sînt cuprinse între 40 și 110 mg%. în afara acestor limite se găsesc numai foarte puține cazuri, care pot fi considerate aberante. Din aceste date se mai desprinde net și faptul că nu se poate vorbi de variații sezoniere notabile, întrucît variațiile individuale din cadrul loturilor lunare au aproximativ aceeași distribuție în toate anotimpurile. Trebuie totuși să facem o rezervă în privința lunilor de primăvară și de la începutul verii, pentru care nu avem încă destule date. O imagine definitivă se va putea obține însă în scurt timp, întrucît sînt prevă- zute o serie de experiențe pentru epoca respectivă. q în general, metabolismul acestor animale este foarte intens] primă- vara și este posibil ca el să se reflecte și în privința uti- lizării glucidelor, lucru ne- lămurit încă. O analiză mai amă- nunțită a distribuției valo- rilor glicemice în lunile august și decembrie, cores- punzătoare unor condiții metabolice favorabile de vară și, respectiv, a unor condiții de hibernație, epoci ale anului pentru care avem cele mai numeroase date, ne arată că iarna se pro- duce o evidentă deviere a Fig. 2. — Frecvența valorilor glicemice la crapul de cultură. curbei spre stînga (fig. 2). Interpretarea fiziolgică a acestei devieri este deocamdată destul de dificilă, întrucît ea s-ar putea datori fie unei modificări sezoniere a reglărilor metabolice, fie a efectului unei inaniții de durată. DISCUȚIA REZULTATELOR ȘI CONCLUZII Din ansamblul rezultatelor prezentate în nota de față se poate constata că limitele glicemiei normale a crapului de cultură sînt foarte largi (40 și 110 mg%). Repartiția valorilor glicemice ale populațiilor cercetate de noi se înscriu într-o curbă Gauss tipică (fig. 3), care în cursul unei inaniții îndelungate tinde să devieze spre stînga. Față de acțiunile excitatoare crapul reacționează, din punct de vedere glicemic, printr-o hiperglicemie emoțională mai mult sau mai puțin intensă și durabilă, datorită căreia curba se deplasează considerabil spre dreapta. Aceasta se datorește faptului că mecanismele funcționale mobilizatoare de glucoză la crap sînt prompte și eficiente, însă cele de utilizare și de depozitare par a fi încă prea slab dezvoltate. După administrarea unor prînzuri glucidice sau în cazul unei probe cu glucoză se constată că se instalează, încă din prima oră de la admi- nistrarea substanței, o hiperglicemie intensă, care atinge punctul cul- minant după 6 —12 ore. După aceasta începe să scadă, dar pentru reve- nirea la normal sînt necesare de obicei 48—72 de ore. Din aceste observații rezultă deci că, atît hiperglicemia reflexă cît și cea alimentară sînt la crap de lungă durată, ceea ce denotă că substanța ajunsă în mediul intern nu se elimină ușor și se utilizează foarte încet. Spre a verifica justețea acestor deducții am întreprins deja unele experiențe. în acest scop am determinat, pe de o parte, glucozuria din 264 ION MOTELICA 8 9 GLICEMIA CRAPULUI (NOTA I) 265 timpul hiperglicemiei provocate și, pe de altă parte, am încercat diferite doze de insulina spre a deschide pentru glucoză barierele tisulare. Rezultatele obținute vor face obiectul unei alte note. Deocamdată menționăm că din cele peste 60 de determinări ale glucozuriei, efectuate la 30 de crapi studiați pînă în prezent, rezultă că în curs de 24 de ore, se elimină, pe cale renală, mai puțin de 10% din cantitatea de glucoză administrată. în privința acțiunii insulinei asupra glicemiei crapului, de asemenea posedăm un număr suficient de rezultate experimentale spre a putea conchide că îndelungata persistență a hiperglicemiei provocate se dato- Fig. 3. — Curba valorilor glicemice la 220 de crapi de cultură. rește, în primul rînd, slabei activități a pancreasului endocrin al acestui animal. Cu doze relativ mici de insulina este posibil ca să se împiedice hiperglicemia sau, dacă aceasta a avut loc, să se înlăture într-un timp relativ scurt. Prin urmare, din experiențele noastre rezultă că reglajele metabolis- mului glucidic nu sînt încă destul de bine adaptate ca să poată valorifica în modul cel mai satisfăcător resurse energetice atît de valoroase ca glucidele. WSyHEHWE PEryjIHPOBAHnH CAXAPHOrO OBMEHA y PHB COflEPJKAHME PJHOKO3BI B KPOBH y KAPHA (CYPRINU8 CARPIO L.) (COOBipEHUE I) PE3IOME B pabOTe i-iojiaraioTCH gauntie, riojiyaenubie npn nccnegOBanim CBbiiue hcm 220 aKBeMnjmpoB pasBogHMoro napna 2-x jieruero Boapacra. .IțaiOTCH HopMajitHue BejiHHHHM conepjKannu tjiiokobm (ot 40—110 mp%), npnueM yKaBMBaeTCu, hto npn npogojimnTejitiiOM ncTonțennM 9TH Beaumn iiMeiOT TengeugMio k CHMîKeHMio go HMîKHero nopora. Ilpn pasgpaTKeHiiHX, a Taume nocjie noeflamm caxapa unu ute ripn BBegenim rjnoKosbi, ua6jiiogaeTCu b Tenenue nepBoro ase aaca unTeucnB- nau rHneprjuiKeMMH, gocTiiraiomoH CBoero ManciiMyMa aepes 3—6 uacoB, npnueM B03Bpam,euHe k nopMajibHOMy coctohhhio nponcxogiiT jihhib no npomecTBHM necKOJibKMX gneft. yKaabiBaeTCH TaitJKe, tito ^yHKmionajibHbie MexauHSMEi, mo6m- jinsnpyiomMe rjiionoay y napna, hbjihiotch SbicrpaiMn m 9$<|>eKTMBHMMn, MexaHM3MM ate no ee ncnojib3OBamiio n nanonineuMio, noBMgiiMOMy, pasBHTbi eme c.jiaOo. OBT>HCHEHHE PHCYHKOB Puc. 1. — HopManbHoe conepwaHne fjiiokobm b kpobm pauBojiiiMoro napna. Hn- HiiBiiHyaJibHbie KoneOaHMH b Tcuenne ro/ța. Puc. 2. — HacTOTa b^muhh cojtep>Kannn rjuoKosbi b kpobm y paaBOHUMoro «apna. Puc. 3. — KpnBaa cosepacamiH raiOKOBH b itpoBH y 220 paBBOHUMbix napnon. RECHERCHES SUR LA REGULATION DU METABOLISME DES GLUCIDES CHEZ LES POÎSSONS. LA GLYCEMIE DE LA CÂRPE (CYPRINUS CARPIO L.) (NOTE I) RfiSUMfi Les recherches ont porte sur plus de 220 exemplaires de earpes d’elevage, âg6es de deux dt^s. L’auteur trăite des valeurs normales, comprises entre 40 et 110 mg% de glucose, avec la spdcification que, au cours d’un jeune prolongd, ces valeurs ont tendance ă baisser vers la limite inferieure. Sons l’action d’excitants divers, ainsi que par suite de repas riches en glucides ou de Padministration de glucose, on constate, des la premiere heure, une forte hyperglycemie, qui s’installe et atteint un point culmi- nant au bout de 3 ă 6 heures. Le retour au normal ne s’effectue que lente- ment, en quelques jours. II ressort 4galement de ces recherches que les mAcanismes fonction- nels, mobilisateurs du glucose, agissent, chez la cârpe, d’une maniere prompte et efficiente, alors que les mecanismes d’utilisation et de depot semblent encore peu ddveloppâs. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — La glycemie normale chez la cârpe d’elevage. Variations individuelles au cours d’une annie. Fig. 2. — Frequence des valeurs de la glycemie chez la cârpe d’elevage. Fig. 3. — Courbe des valeurs de la glycemie chez 220 earpes d’dlevage. 9 - C. 894 266 ION MOTELICA țQ BIBLIOGRAFIE 1. Amlachek E„ Der Blutzucker normaler und an infeklioser Bauchwassersucht erkrankter Karpfen (K2), Archiv fur Fischereiwissenschaft, 1957, VIII, 1/2, 12 — 32. 2. Secondat M„ Recherches sur les caracteres physico-chimiques du sang des Cyprinides, Toulouse, 1950. 3. — Influence de l’exercice musculaire sur la valeur de la glycimie de la Cârpe (Cyprinus carpio L.), C. R. Acad. Sci., 1950, 231, 796. 4. — Influence de la suroxygdnation du milieu exterieur sur la valeur de la glycimie de la Cârpe (Cyprinus carpio (L.)), C.R. Acad. Sci., 1951, 232, 1141. 5. VORHAUEll FI., Untersuchung liber den Blutzucker bei Karpfen (Cyprinidae), Biochemische Zeitschrift, 1938, 296, 90. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. în anul 1960 BIOLOGIE ANIMALĂ 'ELENA ROMAN-CFIIRIAC, Fauna Republicii Populare Romîne, Clasa Monogcnoldca, voi. II, Plathelminthes, fasc. 1, 150 p„ 6,40 lei , * , Fauna Republicii Populare Romîne, voi. XIV, fasc. 1, Ampbibia t , Darvinismul și problema evoluției în biologie, 231 p., 9,60 lei , * , Ocrotirea naturii / Buletinul Comisiei pentiu ocrotirea monumentelor naturii, 5, 206 p. + 4 pl., 13,60 lei LUDOVIC RUDESCU, Fauna Republicii Populare Romîne, Troehelminthes, Voi. II, fasc. 2, Rotatoria, 1194 p., 73 lei , Probleme actuale de biologie și științe agricole. Lucrare dedicată Acad. Prof. G. IONESCU-ȘIȘEȘTI cu prilejul Împlinirii a 75 de ani, 782 p. + 9 pl-, 53 lei MEDICINĂ VETERINARĂ I. ADAMEȘTEANU, A. NICOLAU și FI. BÂRZĂ, Semiologie medicală veterinară, „Biblio- teca de zootehnie și medicină veterinară IV”, 792 p. + 12 pl., 62 lei V. TOMESCU, I. GHEORGHIU și I. ISOPESCU, Febra aftoasă, Studiu monografic, „Biblioteca de zootehnie și medicină veterinară V”, 411 p., 35,40 lei