ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI RE RIHERGIE SERIA BIOLOGIE ANIMAI A 1 TOMUL XIII 196 1 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î N E COMITETUL DE REDACȚIE------------------- M. A. IONESCU, membru corespondent al Aca- demiei R.P.R. — redactor responsabil; N. BOTNARIUC; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; CORALIA NIȚESGU — secretar tehnic de redacție. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XIII, nr. 1 1961 SUMAR Pag. I. D. RUBAN, Tipurile constituționale și tabloul hematologic al bovinelor . . 7 V-EUGEN a. PORA, ION OROS și AURORA REJEP, Rolul sistemului nervos in repartiția P32O4H2Na în organele viscerale și în utilizarea acestei substanțe de către mușchi.............................................................. 13 EUGEN A. PORA și MIHAI COTRUȚ, Motilitatea esofagului la taurine ... 29 EUGENIA CHENZBRAUN, Asupra reproducerii active a unor mișcări com- plexe de către păsări..................................................... 49 VASILE IONESCU, Contribuții la studiul subordinului Symphyta (Hymenoptera) din Republica Populară Romînă........................................ 57 GHEORGHE BREZEANU, Cercetări asupra ihtioplanctonului din apele romî- nești ale Mării Negre și în special asupra larvelor și icrelor de Engraulis encrassicholus ponticus (Alex.) ..................................... 83 N. BOTNARIUC, A. NEGREA și C. PIGOȘ, Observații asupra anodontelor din complexul de bălți Crapina—Jijlla.................................... 93 N. TEODOREANU, V. CIUREA, S. MICLE și S. DUICĂ, Cercetări asupra modificărilor histologice ale glandelor endocrine la mieii bruinării albinoizi 103 D. PUȘCARU, C. PETRESCU, ST. OPRESCU, J. STAVRI, M. PETRACHE, C. NENOVICI și L. TĂNASE, Cercetări privind valoarea nutritivă și structura rațiilor de iarnă la vacile de lapte din G.A.S. Peștera, Hărman și Rîșnov................................................................ 111 RECENZII .................................................................. 133 __________________________________________________________________________________.1 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ APARE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA’ București, Calea Victoriei nr. Telefon 14.54.90 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMHH PYMblHCKOlî HAPOflHOH PECnYBJIMKM ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XII I, n° 1 1961 TPY^bl H HCCJIE^OBAHHH DO BHOJIOrwn O E P H a B M O J O r H H ÎK H B O T H Bl X Tom XIII, ai 1 1961 S O M M A I R E Page I. D. RUBAN, Types constitutionnels et tableau hematologique des bovines . 7 EUGEN A. PORA, ION OROS et AURORA REJEP, Role du systeme nerveux dans la repartition du P32O4H2Na dans Ies organes visceraux ct l’emploi de cette substance par Ies muscles........................................ 13 EUGEN A. PORA et MIHAI COTRUȚ, La motilite de l’oesophagc chez Ies bovides . ................................................................ 29 EUGENIA CHENZBRAUN, A propos de la reproduction active de quelques mouvements complexes par Ies oiseaux...................................... 49 VASILE IONESCU, Contribution â l’etude du sous-ordre Sijmphyla (Hymenoptera) dans la Republique Populaire Roumaine .................................... 57 GHEORGHE BREZEANU, Recherches sur l’ichtyoplancton des eaux rou- maines de la mer Noire, notamment sur Ies larvcs et Ies ceufs d’Engraulis encrassicholits ponticus (Alex.)......................................... 83 N. BOTNARIUC, A. NEGREA ct C. PICOȘ, Observations sur des espâces d’Ano- donta provenant du complexe de lacs Crapiua—Jijila........................ 93 N. TEODOREANU, V. CIUREA, S. MICLE et S. DUIGĂ, Recherches sur Ies modifications histologiques des glandes endocrines chez Ies agneaux gris albinoîdes .............................................................. 103 D. PUȘCARU, C. PETRESCU, ST. OPRESCU, J. STAVRI, M. PETRACHE, G. NENOVICI et L. TĂNASE, Recherches sur la valeur nutritive et la strucțure des rations d’hiver des vaches laitieres des exploitations agri- coles d’Etat de Peștera, Hărman ct Rișnov...................................... 111 COMPTES HENDUS................................................................. 133 COaEPJKAHWE Ctp, W. fl. PVBAH, Tiinbi KOHCTHTyițHM ii napTuna upomi y KpynHoro poraioro cnoTa .................................................... 7 E. A. IIOPA, IIOII OPOC n AYPOPA PEIKEII, Pojib nepBiioii chctcmli b pacnpegejieHHii P32 O4 H2 Na bo BnyTpemiHX opranax ii b ncnojibBOBa- HHnoToro BeuțecTBa MbimițaMH .................................. 13 E. A. HOPA u MIIXAII KOTPVR, flunrareJibiiaH HeaTejibHOCTb nmneBO/ța y Kpyniioro poraToro cnoTa..................................... 29 EyjKEHHH KEimBPAyiI, K aKTUBHOMy BocnpoiiaBefleHiiio iieKOTopbix cnojKHbix HBHHteuMii y htuii . ■.......................... 49 BAGHJIE IIOHEGKy, K MayaeHHio noKOTpaHa cumane6pioxnx Symphyta (Hymenoptera) b PyMMHCKOii Ilapofluoft Pecny6jimKHJia............. 93 II. TEOflOPflliy, B. HIOPH, C. MHKJIEn G. JțyHKE, KByueiiMe rHCTOJiom- uecKUx HaMeHonuii ohhokpiihhbix jKOJiea y cepnix htoht ajibSniioM^OB 103 jț. nyniKApy, k. nETPECKy, c. onPEGKy, hl gtabpm, m. iietpake K. HEHOBHH h JI. TAHAGE, MByiiemie KopMOBOii nemiocTn m coc- Tana bhmhhx paqnoiiOB xoiiiibix KopoB b rocxoaax IlemTepa, XopMan ii PbiiunOB.................................................. ni PEU.EH3HH..................................................... 133 IÎDITIONS DE L’ACADIÎMIE DE LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3JI,ATEJIbGTBO AKAflEMHH PyMBIHCKOll HAPOflHOlI PECnyBJIHKH TIPURILE CONSTITUȚIONALE ȘI TABLOUL HEMATOLOGIC AL BOVINELOR DE I. D. RUBAN Comunicare prezentată de N. TEODOREANU, membru corespondent al Acad. R.P.R., In ședința din 30 mai 1960 în prezent, cînd problemele ameliorării radicale a animalelor au devenit deosebit de acute, importanța aprecierii complexe a animalelor a crescut foarte mult. Numai folosind aprecierea complexă a animalelor după origine, constituție, productivitate și calitatea descendenței se poate rezolva problema perfecționării calitative a raselor de animale. Printre elementele aprecierii calitative, constituției îi revine o impor- tanță deosebit de mare. Istoria zootehniei cunoaște multe exemple cînd din cauza subapre- cierii constituției s-a ajuns la o supradezvoltare, debilitare și chiar dege- nerare nu numai a unor exemplare izolate, ci a unor rase întregi de ani- male. Ținînd seama de marea importanță a studiului constituției în care numeroase probleme au rămas pînă în prezent insuficient lămurite, se impune un studiu multilateral al structurii și stării fiziologice a organis- melor în funcție de tipurile de constituție. Pentru determinarea tipului de constituție metoda aprecierii exte- riorului este .cea principală. Definirea clasică a tipurilor de constituție dată de prof. P. N. K u 1 e ș o v (4) și acad. M. F. I v a n o v (6), rămîne pînă în prezent neîntrecută și este folosită și astăzi de toți zoote- hnicienii Uniunii Sovietice. Aprecierea exteriorului se bazează pe principiul materialismului ■dialectic, și anume că între formă și conținut există interdependență și legătură strînsă (2). Pentru o cunoaștere mai aprofundată a constituției este necesar să ținem seama și de particularitățile de interior ale organismului. Sîngele prezintă un interes imens pentru a lămuri particularitățile -constituției animalelor, deoarece el reprezintă mediul intern în care are loc dezvoltarea organismului. 8 I. D. RUBAN 2: 3 TIPURILE CONSTITUȚIONALE ȘI TABLOUL HEMATOLOGIC AL BOVINELOR 9* Modificările din sînge sînt consecința modificărilor metabolismului. De aceea tabloul hematologic ne dă o noțiune asupra metabolismului. Numeroși cercetători au subliniat legătura între tipurile consti- tuționale și tabloul hematologic pentru multe specii de animale și păsări domestice: E. A. Mungalov (8) și V. I. Zaițev (13) — pentru cai, I. S. Tokar (11) și A. P. Nikolski (9) — pentru bovine; H. F. Kușner și H. B. Al per o vi ci (5) — pentru porcine;; N. T e o d o r e a n u, L. Popa, L. Marin și I. Dan cu (10), G. F. Muhin (7), A. S. Karpov (3) — pentru ovine; V. I_ Zaițev (12) — pentru păsări. Făcînd o sumară trecere în revistă a bibliografiei în problema men- ționată este ușor de constatat legătura biologică generală între consti- tuție și tabloul hematologic la toate speciile de animale domestice. Totuși, folosirea indicilor hematologici pentru aprecierea consti- tuției întîmpină de la bun început un obstacol care împiedică să se facă compararea constantelor sîngelui. Este vorba despre variabilitatea func- țională excepțională a sîngelui, ca a oricărui țesut mezenchim, căruia îi sînt proprii modificări și transformări considerabile (14) în funcție de hrana, întreținerea, altitudinea, rasa, vîrsta etc. De aceea la studiul comparativ al tabloului hematologic și al tipului constituțional este necesar ca animalele comparate să se afle în condiții identice de hrană, întreținere etc. Studiul nostru atinge problemele care sînt legate de folosirea indi- cilor hematologici pentru aprecierea diferitelor rase și diferitelor tipuri în cadrul acestor rase. Studiul a fost efectuat în anii 1958 și 1959 sub conducerea prof. N. D. Potemkin, membru activ al Academiei Unionale de științe agricole „V. I. Lenin”. Cercetările s-au întreprins pe vaci din rasele cele mai răspîndite în Uniunea Sovietică — Simmental (26 de vaci) și Roșie de stepă (22 de vaci). Animalele au fost alese după principiul analogiilor : aceeași vîrstă,. aceeași greutate vie, stare de întreținere și grad de exprimare a tipului respectiv. Prin hrănire, animalele au fost aduse pînă la starea de întreținere cea mai bună, iar apoi, pentru a lămuri corelația între organe și țesuturi,, animalele au fost sacrificate la combinatul de carne după schemele teh- nologice în vigoare în industria de carne. Animalele au fost împărțite în trei tipuri constituționale : fin, robust și grosier. Tipul de constituție a fost determinat la animale prin aprecierea la ochi, măsurători, indicii de structură corporală, grosimea și densi- tatea pielei. Din particularitățile interne s-a ținut seama de: puls, respirație,.. sînge, iar după sacrificare — de corelația între organe și țesuturi. în tabelul nr. 1 se dă caracterizarea animalelor din experiență. Dintre componenții hematologici am cercetat numărul de eritrocite, diametrul lor, hemoglobina, rezerva alcalină și substanța uscată a sîngelui. Ne-am oprit asupra acestor componenți ai sîngelui nu întâmplător.. Rezerva alcalină a plasmei sîngelui determină starea acizilor și alcalilor organismului de care depinde activitatea vitală normală a ani- malului. Cu cît rezerva alcalină este mai mare (un procent mai ridicat Tabelul nr. 1 Caracterizarea animalelor din experiență Numărul și caracteristicile animalelor Tipul și rasa Tip fin Tip robust Tip grosier Media Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Numărul de animale (capete) 8 7 9 8 9 7 26 22 Vîrsta în ani j medie 9,1 8,3 9,6 8,6 9,9 8,7 9,6 8,5 variatii 8-10 8-9 8-11 8-10 8-11 8-10 8-11 8-10 Greutatea vie (kg) 499,7 408,7 505,3 430,4 524,4 460,0 509,7 433,0 de concentrație a bicarbonatului de sodiu în plasmă) cu atît ihai mare este acest tampon carbonatat, care poate fi folosit pentru a neutraliza, acizii ce pătrund în sînge. Numărul de eritrocite și dimensiunea lor (diametrul), precum și procentul de hemoglobină arată capacitatea organismului pentru procesele de respirație tisulară ce se află în legătură cu intensitatea proceselor oxido-reductive în organism. Determinarea substanței uscate a sîngelui este legată de compoziția minerală generală a sîngelui, care participă direct la funcțiile fiziologice importante (presiunea osmotică, proprietățile tampon etc.). Toți componenții sîngelui menționați pot fi determinați relativ ușor și repede nu numai în condiții de laborator, ci și în condiții de producție. în tabelul nr. 2 sînt prezentate rezultatele cercetărilor hematologice pentru cele două rase. Tabelul nr. 2 Deosebirile de compoziție a sîngelui în funcție de constituție și rasă Indicii Unitatea de măsură Tip fin Tip robust Tip grosier Media Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Sim- mental Roșie de stepă Numărul erltrocitelor într-un mm3 de sînge milioane 6,836 7,004 7,150 7,618 6,985 7,310 6,996 7,325- Cantitatea de hemoglo- bină 0/ /o 60,9 58,6 68,5 64,8 64,9 62,6 64,9 62,1 Diametrul erltrocitelor (media 100 buc.) microni 5,31 4,82 6,0 5,48 6,64 5,12 5,65 ; 5,16 Substanța uscată % 16,35 10,79 18,33 13,86 17,43 11,60 17,41 12,15- Rezerva alcalină mg % 475,0 485,7 524,4 587,5 491,1 531,4 497,7 537,3 10 I. D. RUBAN 4 5 TIPURILE CONSTITUȚIONALE ȘI TABLOUL HEMATOLOGIC AL BOVINELOR 11 După cum se vede din datele tabelului nr. 2 animalele cu constituție robustă s-au dovedit a fi mai adaptate, din punct de vedere biologic, la o capacitate sporită de oxidare. La aceste animale și în plasma sîngelui s-a constatat mai mult acid carbonic chimic legat (rezerva alcalină) care ■este în legătură cu activitatea vitală ridicată a organismului. Animalele cu constituția fină au avut cei mai mici indici, iar tipul grosier ocupă un loc intermediar. Animalele care fac parte din tipul fin au fost biologic nerezistente, cu proprietăți oxido-reductive slab expri- mate, cu vitalitate scăzută. Animalele de tip grosier ar trebui să aibă indici hematologici mai ridicați, în realitate însă ele au avut indici mai mici decît animalele de tipul robust. De aceea se poate constata că animalele de tip grosier prezintă tulburări în funcțiile fiziologice normale, în sensul scăderii indi- cilor hematologici, ceea ce nu este de dorit pentru organism. Analizînd tipurile constituționale pe baza legii darwiniste (3) cu privire la corelația dintre dezvoltarea organelor și a țesuturilor, după care cu modificarea unei părți a organismului se modifică întotdeauna și celelalte părți ale lui, precum și pe baza raportului reciproc între formă și funcție, ajungem la concluzia că la animalele de tip robust corelația organelor și țesuturilor și raportul lor fiziologic reciproc corespund cel mai bine cerințelor biologice ale organismului. Animalele de tipul de constituție fin și grosier, reprezintă organis- mele cu devieri de la raporturile optime și funcțiile fiziologice cele mai normale. La animalele de tipul fin, toate funcțiile vitale sînt oprimate, ceea ce determină vitalitatea lor scăzută. Animalele de tip grosier reprezintă organisme care deviază de la normal, într-o măsură mai mică. Este necesar de asemenea să subliniem deosebirile de rasă în indicii hematologici. Aici se manifestă particularitățile ereditare ale raselor și caracterul de productivitate al lor. Rasa Roșie de stepă este o rasă de lapte. Caracterul productivității ei implică o activitate intensă a plămînilor și cordului. Rasa Simmental este o rasă mixtă — pentru carne și lapte — cu procesele oxido-reductive relativ mai puțin pronunțate decît la rasa Roșie de stepă. Aceste deosebiri de rasă se oglindesc și în indicii hematologici. La animalele de rasă Roșie de stepă se constată un diametru mai mic al eritrocitelor, ceea ce este legat de mărimea animalelor. La ani- m alele mai mari diametrul eritrocitelor este ceva mai mare decît la cele mici. Numărul de eritrocite este cel mai mare la animalele din rasa Roșie de stepă. Rezerva alcalină nu este legată de greutatea corporală, în schimb este în strînsă legătură cu caracterul productivității și cu tipul consti- tuțional. Substanța uscată a sîngelui se află în legătură cu numărul eritro- oitelor, cu diametrul lor, cu hemoglobina și cu rezerva alcalină. Folosind analiza morfologică a sîngelui, pe lîngă cercetarea însu- șirilor lui biochimice, se poate ajunge la concluzia că aceste metode sînt cele mai obiective pentru determinarea stării fiziologice a organismelor. Acești indici servesc însă numai ca un criteriu de comparare, cînd comparația se face corect din punct de vedere metodic. Metodele cercetărilor hematologice prezintă pentru știință și prac- tică mijloace obiective de neprețuit care completează studiul constituției animalelor domestice. Institutul de zootehnie din Harkov, Catedra de bovine TIBIEI KOHCTMTyițHH W KAPTHHA KPOBH ¥ JKPYnHOPO POFATOrO CKOTA PE3IOME npoBegeHHKie reMaTonornHecune nccjiegoBanim (KojinuecTBo apiiT- popiiTOB, gnaMerp 9piiTpopnTOB, pesepBnaH meJiOHHOCTB, reMorjiodnn, cyxoîî ocTaTOK KpoBn) na KopoBax cuMMeHTajibcunii m upacnon CTennoîi nopogax paBJii-imiHx TimoB KOHCTHTypim (upenuoii, rpyStiii n HeJKimiii) noKaBann Tecnyio cbhbb MeiKgy noKasaTeJiHMH KpoBii n thuom KOHCTHTyqnH. JKnBOTHBie npenKoro Tnna KOHCTMTyqnH onasajmct dnojiornnecKii dojiee npncnocodjieHHMMn k ycmienuMM npopeccaii TnaneBoro gHxannH. Bce nccjiegyeMbie nouasaTejin y hmx 6buim Han6oJibmne. HaiiMeHiinne reMaTOJiorHHecKiie noRasare™ co cjiabtiMH okhcjim- TeJibHo-BOCCTaHOBiiTejibHMMn npopeccaMii n niiBKoft JKHBHenocTbio HMenn ÎKUBOTHbie HGÎKHOM KOHCTHTyiȚHII. JKnBOTHbie rpy6oro Tuna BannMajm cpegnee mgcto. HccnegOBaiinn KpoBii dygyT gaBaTb Torga cpaBHHMMe peByjibTa™, norga sto cpaBnemie npoBoguTca MCTOgimeoKii npaBMJibno, c yueTOM ogimaKOBbix ycjioBnii. TYPES CONSTITUTIONNELS ET TABLEAU HEMATOLOGIQUE DES BOVINES resume Des recherches hematologiques (determination du nombre des ery- throcytes, de leur diametre, de l’alcalinitd de reserve, de l’hdmoglobine et du residu sec du sang) portant sur des vaches de race de Simmental ou rouge de steppe, de differents types de constitution (robuste, grossiere ou gracile), ont fait ressortir Ies corrdlations dtroites qui existent entre Ies indices hematologiques et le type constitutionnel. 12 I. D. RUBAN 6 Les animaux du type robuste se sont avdrds Ies plus adapt^s — au point de vue biologique — aux processus intenses de respiration tissulaire.. Tous Ies indices dtablis pour ces animaux ont ete Ies plus 61ev6s. Les indices hematologiques Ies plus bas, refletant des processus d’oxydo-reduction lAduits et une vitalite faible, ont âte obtenus chez les animaux d’une constitution gracile. Les animaux du type grossier donnent des chiffres interm^diaires. Les recherches hematologiques offriront des resultats comparables au moment oii les ddterminations seront faites correctement au point de vue m6thode, c’est-ă-dire dans des conditions identiques. BIBLIOGRAFIE 1. /1APBUH H., 11SMeneHue doMaiuHux otcuBomnbix u uyjibinypnbix pacmeHUă, Con-, MocRBa-JIeiiMiirpaji, 1951, IV. 2. OnrEJibC ., ^(uajieKinuKa npupodbi, MocKBa, 1953. 3. KApnOB A. C., Cocmas Kpoeu amjiuucKux nopod osey b certau c ux KOHcmumy- yuoHajibiiuMu oco6eHHOcmnMU,, /JoiiJiaHM AH CCCP, 1941, 31, 8. k. Kvjiebiob TI. H., Bbi6op no oKcmepbepy nouiadeu, CKoma, osey u ceuneu, MocKBa,. 1933. 5. KyiIIHEP X. O. n AJIbnEPOBMU X. B., reMamojioemecKoe uccnedoBaHue csuneti Bcecoioanou cejibCKoxoBnucmeeunou BbicinasKu, JJpKiiappi AII CCCP,1941, 31, 7. 6. I1BAII0B M. ., OsyeeodcmBO, MocKBa, 1934. 7. MyXMH r. O., (PuauojioBuuecKue noKaaamc.iu u KOHcniumyyuoiiajibiMe oco6eHHocmu ocemuHCKUX oaey a ycjioeuax omeoHHo-nacm6uufHoso codepowaHun, Tpyjțbi CeB.-OceTMHCKoro c/x hhct., 1953, 16. 8. MyHrAJIOB E. A., Censb noKaaamejieu uposu c oco6eiiHocmaMii muna mejiocjiooice- nun nowadu, Tpyflbi Gen. -OceTiiHcitoro c/x mhct., 1953, 16. 9. IlHKOJIbCKHlî A. n., BsauMoomHouteuue menocMoieenun, Kapmumi Kpoeu u Monomoii npodyKmuBHocmu maeujibCKoeo CKoma, TpyflH MoJiOTOBCKOro c/x MHCT., 1946. 10. Teodobeanu N„ Popa L., Marin L. și Dancu I., Cercetări asupra tioamino- acizilor, proteinemiei, fracțiunilor proteice, constantelor fizice și a tipului de hemo- globină din singele oilor brumării tn legătură cu debilitatea mieilor albinotici, Stud. și cercet. biol., Seria biologie animală, 1958, X, 4, 345. 11. TOKAPb H. C., reMamojioeuuecKan xapaKmepucmuKa iteKomopbix npedcmaBumerieu CKoma Kpacuou HeMeyKou nopodbi, /țoiuia^bi BACXHHJI, 1938, 8. 12. SaHreb B. H., BsauMoomuoiuenue KOHcmumyyuu u Kapmunbi Kpoeu y nyp, y^eiibie sanncKM KaaancKoro Toc. BeTepnnapHoro mhct., 1934, 44. 13. 3AIÎUEB B. H., BsaiiMoomHoiuenue mejiocjiooiceiiun u KapmuHbi Kpoou y jiomadeu, Tpyjțbi MocitoBCKoro 300BeTepnnap. mhct., 1940, IV. 14. 3ABAP3MH A. A., Pa6ombi no cpaaHumejuMou eucmorioeuu otcueomitbix, HaSpan- Hbie Tpy^bi, MocKBa-JIeHMHrpajl, 1953, II. ROLUL SISTEMULUI NERVOS ÎN REPARTIȚIA PWLNa ÎN ORGANELE VISCERALE ȘI ÎN UTILIZAREA ACESTEI SUBSTANȚE DE CĂTRE MUȘCHI DE EUGEN A. PORA MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. ION OROS și AURORA REJEP Comunicare prezentată tn ședința din 28 aprilie 1960 De cînd I. P. Pa vio v (11) a demonstrat rolul conducător al sistemului nervos central în toate activitățile organismului și a pus în •evidență rolul lui trofic și de adaptare a organului la nevoile de moment ale organismului, cercetările asupra intervenției sistemului nervos în meta- bolismul intim al țesuturilor și organelor s-au înmulțit. Nu este cazul să se facă în această lucrare o largă informare bibliografică asupra acestei probleme, care este amplu tratată în manualele de specialitate. Trebuie adăugat numai că metoda folosirii substanțelor cu atomi marcați a permis să se precizeze cantitativ și în funcție de timp, care este mersul utilizării de substanțe energetice în funcționarea diferitelor organe. Fosfatul de sodiu prin rolul său macroergic a fost în special folosit în acest scop. Școala lui A. V. Pali a din (8), (9), (10) și A. E. VI a di - mir o va (15) a urmărit viteza de reînnoire a unor aminoacizi în diferitele părți ale encefalului și în diferitele stări funcționale ale acestuia (excitație, inhibiție), arătînd că porțiunile filogenetic mai noi au un meta- bolism mai ridicat decît porțiunile filogenetic mai vechi. Același fenomen se constată în seria vertebratelor în ceea ce privește reînnoirea ATP în creierul peștilor, amfibienilor și reptilelor (14). H e r 1 i n L e n n a r t (6) arată că barierele hemato-encefalice și cerebro-spinale ale mamiferelor sînt foarte greu permeabile fosfatului. E. Gel horn (2), Kajikawa (4), Yamanoto (17) constată că organele viscerale lipsite de inervație aferentă și eferentă, prezintă ROLUL SISTEMULUI NERVOS IN REPARTIȚIA P«Ok6hhh n BpeMH, b Teaeiine KOToporo jkhbothoc oct TpaBy; CTpejiKaMH noKaaaHH aiiTiinepiiCTaJib- TiiaecKHe bojihm. C — TeneiiOK; 1 — rpyUHOft oT/țen nnmeBOjța; 2 — raoTaTejibiibie hbh- HteHHH, B TO'ieHHe KOTOpMX IKHB0TH06 BMHHBaeT 5 JIHTpOB BO^M. Pnc. 7 — TeaieHOK. 3anncb «boIIhmm bohrom. 1 — ineftHbiii oT^eji nmueBOXa; 2—- rpyrtnoft otroji nHuțeso^a; 3— rjioTaTejibHbie ^BMaieniiH, b Te^enne KOTopbix ikhbothoo BbiniiBaeT 4 niiTpa bo^m. LA MOTILIT^ DE L’CESOPHAGE CHEZ LES BOVIDES RESUME Les auteurs ont examine 122 animaux par la mdthode viscdrogra- phique, en inscrivant les cesophagogrammes (fig. 1). La distension de l’oesophage, entre des limites physiologiques, deter- mine l’apparition de contractions qui se rattachent â la deglutition, con- sider^es eomme un peristaltisme primaire, et des contractions cesopha- giennes, independantes de la deglutition bucco-pharyngicnne (râflexes),. considerdes eomme des mouvements simples. Ceux-ci representent des ondes peristaltiques secondaires, aussi bien que des contractions locales (ondes tertiaires). On ne peut faire une distinction nette, sur les graphiques, entre ces contractions. Les contractions qui suivent la deglutition sont en general plus amples et piAcddees — d’une maniere inconstante — d’une inflexion negative. Les contractions sont plus nombreuses lors de la distension de l’oesophage, ce qui prouve que la deglution peut etre d^clenchde d’une maniere reflexe et ă partir du niveau de l’oesophage. La contraction est plus forte lors des mouvements de deglutition que dans les contractions simples (en mm Hg). L’existence du p6ristaltisme secondaire a etâ prouvee en introdui- sant un ballon d’exploration par une ouverture de l’oesophage, pratiquee dans la lAgion cervicale de ce dernier ; en se gonflant, le ballon est entraîne vers le cardia, en l’absence de tont mouvement de deglutition. Les contractions locales, qui constituent les mouvements tertiaires, accusent un gradient le long de l’oesophage; elles sont rares dans l’teso- phage cervical, forment des groupes de 7 — 8 contractions dans l’oesophage thoracique et sont plus rapides et plus nombreuses au niveau de l’oeso- phage abdominal. L’excitabilit^ accrue de l’oesophage terminal correspond aux caractdristiques physiologiques de cette lAgion, chez les bovidds. Chez les animaux adultes, la motricitd de l’oesophage est plus reduite que chez les jeunes. Nulle diffdrence de motricitâ en raison de la race ou du sexe n’a pu etre etablie. Chez les bovid^s, des ondes antipdristaltiques peuvent se produire, meme au cours d’une activite normale de deglutition de la nourriture. Les mouvements antipdristalti'ques constituent une manifestation motrice normale chez les bovid^s, en rapport avec le phânomene de rumination. La vitesse de propagation de l’onde p^ristaltique primaire est, en moyenne, de 25 cm par seconde, tont le long de l’oesophage. Lorsque l’animal ingere un fourrage quelconque, les mouvements de l’oesophage disparaissent tant que durent les premieres mastications ou avant une deglutition. La vue ou l’odeur d’une nourriture intensific la motricitd oesopha- gienne (surtont chez des animaux affames), par un mecanisme condition- nel. Ce fait prouve l’existence d’une r6gulation fonctionnelle oesopha- gienne, par les hemispheres cerdbraux. Lors de l’ingestion d’eau, l’oesophage des bovidds se contracte avec une certaine LAquence, c’est-â-dire que les ondes de deglutition qui se produisent sont tres nombreuses. Ceci ddnote que, chez ces animaux, l’oesophage a une part active dans le transport de l’eau vers le rumen. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Schema de l’installation de travail. S, sonde naso-pharyngienne; a, ballon d’exploration; b, ballon de contre-pression du vase V; p, poire en caoutchouc; M, tambour de Marey; K, kimographe; T, chronographe; R, sphygmographe de Riva-Rocci. Fig. 2. — A, Veau. 1, CEsophage cervical; 2, mouvements de deglutition (les îleches indiquent des ondes antipdristaltiques). B, Veau. 1, CEsophage cervical presentant des «grou- pes » de ddglutitions; 2, signalisation des ddglutitions. Fig. 3. — A, Veau, 1, CEsophage thoracique; 2, signalisation des deglutitions (les fieches indiquent des ondes anliperislaltiques). B, Veau. 1, CEsophage abdominal (ineme ani- mal qu’en A et qu’ă la figure 2 A); 2, deglutitions. 46 EUGEN A. PORA și M1HAI COTRUȚ 18 19 MOTILITATEA ESOFAGULUI LA TAURINE 47' Fig. 4. — Veau. 1, CEsophage abdominal (ies îleches indiquent des mouvements de deglutition). Fig. 5. — Enregistrement ă la double sonde. A, Veau. 1, CEsophage cervical; 2, oeso- phage thoracique; 3, deglutitions (Ies fleches indiquent des ondes anliperistaltiques). B, Adulte. 1, CEsophage cervical; 2, oesophage thoracique; 3, pneumogramme. Fig. 6. — A, Adulte. 1, CEsophage thoracique; 2, signalisation d’un excitant visuel ou olfactif consistant en un aliment (foin). B, Adulte. 1, CEsophage thoracique; 2, deglutitions et temps pendant lequel l’animal îngere de l’herbe (Ies fleches indiquent des ondes antipe- ristaltiques). C, Veau. 1, CEsophage thoracique; 2, deglutitions et temps pendant lequel l’ani- mal boit 5 1 d’eau. Fig. 7. — Veau. Enregistrement ă la double sonde. 1, CEsophage cervical; 2, oesophage thoracique; 3, deglutitions et temps pendant lequel l’animal boit 4 1 d’eau. 23. Pintea V., Jurubescu V. și Cotrut M., Contribufii la studiul motilităfii esofagului la păsări, An. lucr. șt. Inst. agron. Timișoara, 1957, 297. 24. Pora A. E., Fiziologia sistemului nervos central și a activității nervoase superioare, București, 1956, 250, 372. 25. Scheunert A., Das Wiederkăuen, in Bethe’s & BergmaNn, Hdb. norm. u. pathol. Physiol., 1927, III, 379. 26. SpIRCHEz T. a. StoichitA S., Research on the physiology of the esophagus, Gas- troenterologia, 1958, LXXXIX, 1. 27. VÂSCONCEELOS E., L’oesophagogramme du chien normal et du chien porteur d’un mega- cesophage experimental, C.R. Soc. Biol., 1934, CXVI, 1128. 28. Wilkens H. u. Rosenberg G., Betrachtungen zur Topographie und Funktion des Oesophagus hinsichtlich der Schlundverstopfung des Rindes, Dtsch. Tierărztl. Wo- chenschr., 1957, LXIV, 17, 393. BIBLIOGRAFIE 1. AJIUEB A. M., Peumeeiiojiozu'iecKoe uccjiedosanue npoyecca oicoa’iKU, (bnanoji. JKypil. CCCP, 1952, XXXVIII, 4, 485. 2. Caballero R. V., Etude experimentale de la deglutition oesophagienne. Excitatului de l’oesophage et arret epicardiaque, G.R. Soc. Biol., 1924, XC, 2, 927. 3. Giubea V., Histologie comparată și embriologie, Arad, 1950, 463. 4. Collin L. L. D., Essai d’etude pharmacologique du corps de l’oesophage par la methode electro-manomelrique, These doct, med., Paris, 1957. 5. Creamer B. a. Schlegel J., Motor responses of the esophagus to distension, J. Appl. Physiol., 1957, X, 3, 498. 6. Danielopolu D., Simicj D. et Dimitriu C., Recherches sur la motilite de l’oesophage chez l’Homme. I. (Esophagogramme normal, J. Physiol. et Pathol. gen., XXII, 595. 7. Dougherty R. W., Habel R. E. a. Bond H. E., Esophageal innervation and the eruclalion reflex in sheep, Amer. J. veter. Research,, 1958, XIX, 70, 115. 8. Dukes H. H., The physiology of domestic animals, Londra, 1955, 316. 9. Ghetie V., Riga I. și Paștea E., Anatomia sistemului nervos central și neuro- vegetativ la animalele domestice, București, 1956, 300. 10. Ghetie V. și Paștea E., Atlas de anatomie comparată, București, 1958, II, 330. 11. Gley E., Trăite elementaire de Physiologie, Paris, 1938, I, 86. 12. Houssay B. A., Physiologie humaine, Paris, 1950, 520. 13. Hwang Kao, Grossman M. I. a. Ivy A. C., Nervous control of the cervical portion of the esophagus, Amer. J. Physiol., 1948, CLIV, 343. 14. Hwang Kao, Mechanism of transportation of the content of the esophagus, J. Appl. Physiol., 1954, VI, 12, 781. 15. Jourdan F., Fondionnement oesophagien, Encycl. med.-chirurg., 1954, XIX, 1. 16. — L’innervation du sphincter cardiaque et sa mise en jeu, Journ. Physiol., 1957, 1XL, 1, 297. 17. Kostoiant H. S., Fiziologie comparată, București, 1954, 157. 18. Lanzara A., Fisiopalologia della peristalsi esofagea, Rifonna medica, 1956, LXX, 22, 613. 19. May I., Cbeteanu G. și MAbgineanu I., Sondajul naso-esofagian la bovine, Probi, zoot. și veterin., 1956, 4, 46. 20. Nemours A., La physiologie de l’oesophage, Arch. Malad. App. digest., 1951, XL (suppl. 5), 3. 21. PaLugyai J., Schlucken, in Bethe’s & Bergmann, Hdb. norm. u. pathol. Physiol., 1927, III, 348. 22. Pintea V., Leancu M. și Cotrut M., Activitatea pilierilor prestomacali la rumegă- toarele mici, Med. vet., Arad, 1954, 10. asupra reproducerii active a unor mișcări COMPLEXE DE CĂTRE PĂSĂRI DE EUGENIA CHENZBRAUN Comunicare prezentată de nua. A. pora, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședin/a din 26 ianuarie 1960 INTRODUCERE în ultimii ani ne-am preocupat de studiul comportamentului la păsări, urmărind unele activități motorii complexe elaborate în condiții experimentale. Cunoscînd, din numeroasele cercetări făcute asupra clinilor, avan- tajele indiscutabile pe care le oferă ca metodă de lucru experimentarea în condiții de activitate motorie liberă, ne-am hotărît să o folosim la păsări. Lucrînd în această direcție de cîțiva ani, am obținut unele rezul- tate interesante pentru fiziologia comparată a activității nervoase supe- rioare. Pe baza primelor date obținute, ne-am propus să cercetăm dacă la păsări se pot realiza activități comportamentale complexe, sub forma reproducerii active a unor mișcări. în anii trecuți am reușit să demonstrăm că, unele acte motorii sim- ple, de exemplu o izbitură cu ciocul, dacă este urmată cu regularitate de un excitant condiționat întărit prin hrană, se poate reproduce ușor de un număr de ori, în cursul unei ședințe de lucru și se poate include ca o componentă stabilă, în cadrul unui reflex condiționat motor alimentar, catenar (6). Nota de față cuprinde rezultate referitoare la posibilitatea repro- ducerii active a unor reacții motorii mai complexe, similare acelora de scărpinat și scuturat pe care le reproduc fără dificultăți speciale cîinii, în condiții de activitate motorie liberă. < — c. 4788 50 EUGENIA CHENZBRAUN 2 3 reproducerea activa a unor mișcări complexe la păsări 51 MATERIAL ȘI METODĂ Am lucrat cu un lot de 7 păsări dintre care 3 cocoși Leghorn (D, nr. 10 și E) și 4 găini (nr. 4 și 1978), nr. 2728 (Rhode-Island) și nr. 1 (rasă indigenă). Metoda și modul de lucru au fost descrise în notele anterioare (1), (6). Am elaborat acestor animale reflexe motorii alimentare catenare complexe, în compo- ziția cărora se disting următoarele verigi: a) ocuparea unui anumit loc în spațiu; b) respectarea unei anumite poziții; c) executarea unei anumite mișcări. Mișcările alese pentru a fi reproduse au fost următoarele : bătaie din aripi, ciugulirea penajului, scărpinare cu ghiarele, ridicarea unui picior. , REZULTATE EXPERIMENTALE Dăm mai jos rezultatele obținute în experiențele efectuate cu cele 7 păsări. Cocoșul D. Acomodarea la ambianță s-a realizat în șase ședințe.. Primul reflex condiționat, la zgomotul provocat de deschiderea urnei,, s-a conturat în ședința a zecea și a căpătat caracter constant de la aso- cierea a 31-a. S-a obținut și ocuparea unui anumit loc în cabină și luarea unei anumite poziții: între asocieri cocoșul se găsea invariabil în careul 3r în picioare, întors spre vizorul nr. 2. Dorind să obținem reproducerea activă a unei reacții motorii am. ales o bătaie din aripi. Folosind procedeul cunoscut, de întărire a miș- cării alese prin excitant condiționat și hrană, am obținut chiar în prima ședință această mișcare, de 4 ori. Fenomenul s-a conturat apoi din ce în ce mai ferm, delimitîndu-se treptat de alte reacții motorii similare (de exemplu scuturarea aripilor)„ A păstrat însă un caracter oscilant, destul de pronunțat : perioade „bune”’ au alternat cu altele „slabe” (sub raportul numărului de mișcări repro- duse), iar uneori s-au obținut fluctuații mari chiar de la o zi la alta.. Apoi, reflexul motor complex studiat de noi a început să se tul- bure : între asocieri cocoșul nu se mai găsea în careul 3, nu mai lua poziția cunoscută, iar reproducerea mișcării era însoțită de o ușoară stare de agitație. Subliniem că, cocoșul D, a cărui comportare am descris-o mai sus, a fost animalul la care am obținut, totuși, cele mai bune rezultate comparativ cu celelalte păsări din’ lot. Cocoșul nr. 10. Perioada de acomodare s-a desfășurat fără parti- cularități deosebite. Animalul a prezentat, de la început, numeroase reacții motorii sub forma ciugulirii frecvente a penajului în diferite părți ale corpului și scuturări generale. S-a elaborat un reflex condiționat motor alimentar, numai la zgomotul de deschidere a urnei, fără intervenția altui excitant. S-a rea- lizat de asemenea condiționarea unui anumit fragment din spațiul cabi- nei, careul 7 și a unei anumite poziții: în picioare, paralel cu peretele în care se găsește vizorul nr. 1, întors spre peretele în care se găsește vizo- rul nr. 2. Ne-am propus să obținem reproducerea aceleiași mișcări, studiate în cazul cocoșului D, bătaia din aripi. Fenomenul obținut a avut, și în acest caz, un caracter incons- tant. Diferențe considerabile s-au putut constata uneori chiar de la o zi la alta : exemplul cel mai evident îl constituie experiența din 31.III. 1959, care se caracterizează prin mișcări ample ale aripilor care se repetă de 14 ori în 10'30” și experiența din ziua imediat următoare cînd, deși mișcarea se reproduce de 11 ori în 14'30”, 7 mișcări au caracter abortiv, abia schițat. în cursul acestei experiențe am observat că animalul deve- nea, pentru perioade scurte, imobil și ușor somnolent. în zilele următoare, aceste stări de imobilitate au devenit din ce în ce mai frecvente și, deși nu erau de lungă durată, uneori treceau în stări de somn superficial. în aceeași perioadă au apărut și alte semne de alterare a comportamentului elaborat și anume, pierderea locului și poziției (animalul se găsea destul de frecvent în careul 6 sau 11); au apărut de asemenea izbituri puternice și repetate cu ciocul, în capacul urnei 2, de la care animalul nu primise niciodată întărire alimentară, împreună cu momentele de inhibiție din ce în ce mai dese, aceste reacții motorii vădesc dificultatea cu care se menținea reflexul motor catenar complex, elaborat. Celelalte păsări din lot au dat rezultate mai slabe. Astfel la găina nr. 4, am încercat să obținem reproducerea unei bătăi din aripi în careul 7. Fenomenul a apărut într-o formă destul de clară, dar pentru o perioadă foarte scurtă (cîteva zile), după care s-a degradat pierzîndu-se printre celelalte reacții motorii. Animalul nu-și mai păstra locul, ci se deplasa continuu prin cabină, cîrîind. Bătaia aripilor a dispărut complet, iar celelalte mișcări s-au menținut. Anularea treptată a rezultatelor obținute ne-au obligat să încetăm experiențele. La cocoșul E am încercat timp de două săptămîni să elaborăm repro- ducerea unei mișcări de ciugulire a penajului. Nu am putut obține rezul- tate satisfăcătoare : cu excepția a două zile în care mișcarea s-a repetat de 5—6 ori, în celelalte experiențe media a fost de numai 2—3 mișcări. La găina nr. 1 ne-am propus să elaborăm reproducerea unei bătăi din aripi. Fenomenul obținut a fost fugar : în protocolul experienței din 15.X.1957 am notat că animalul a reprodus mișcarea de 6 ori în 11'45". în experiențele din zilele următoare, mișcările s-au menținut, dar cu o frecvență scăzută și apoi s-au rărit, pierzîndu-se printre alte reacții moto- rii, dintre care cele mai frecvente erau mișcările de ciugulire. Am întrerupt lucrul pentru o perioadă de 3 săptămîni; la reluarea experiențelor, am constatat o oarecare îmbunătățire cu caracter tem- porar, după care și-a făcut loc o puternică stare de agitație motorie : intro- dusă în cabină găina rămînea lîngă urna nr. 1, lovind-o cu furie. Nu s-a păstrat nimic din reflexul motor complex, elaborat. La găina nr. 2728 am urmărit să obținem o mișcare de scărpinare a capului, cu piciorul. Fenomenul s-a conturat, dar nu s-a delimitat de 52 EUGENIA CHENZBRAUN 4 5 reproducerea activa a unor mișcări complexe LA PĂSĂRI 53 alte reacții motorii dintre care în primul rînd frecventă, aproape con- tinuă, a devenit reacția de ciugulire a penajului. La găina nr. 1978 am elaborat un reflex motor alimentar la sonerie și am încercat reproducerea unei mișcări de ridicare a piciorului. Feno- menul s-a obținut dar nu într-o formă precisă, confundîndu-se cu miș- cări de pășire și rotiri în cerc, în careul condiționat. Ca și în cazul găinii nr. 2728, imposibilitatea menținerii mișcării într-o formă precisă, nu a fost însoțită de tulburări (stări de inhibiție sau de agitație). DISCUȚIA REZULTATELOR Mecanismul reproducerii active a reacțiilor motorii a fost studiat grație cercetărilor făcute asupra clinilor. Acestea au avut la bază ideea clar exprimată de către I. P. P a v 1 o v după care : ... ,,Celula kines- tezică excitată printr-o anumită mișcare pasivă reproduce aceeași mișcare, atunci cînd stimulul în loc să plece de la periferie, pleacă de la centru” (5)1). Cunoscînd particularitățile analizatorului motor și mecanismul repro- ducerii active a mișcărilor, trebuie să admitem că orice mișcare poate fi reprodusă de către animal, atunci cînd este urmată cu regularitate de excitantul condiționat întărit prin cel necondiționat. Pe noi ne-a interesat să cercetăm dacă, și în ce măsură, acest fenomen care presupune un anumit nivel de analiză și sinteză corticalăj poate fi obținut și la păsări. Din experiențele noastre reiese că, păsările sînt capabile să elabo- reze, în condiții experimentale, reflexe condiționate motorii alimentare complexe, cu caracter catenar. Ocuparea unui anumit loc în spațiul cabinei se obține ușor și are un caracter stabil. Am obținut această verigă a reflexelor motorii alimen- tare, la marea majoritate a animalelor cu care am lucrat în cursul ulti- milor ani. Poziția condiționată se realizează mai greu ; nu am reușit să o obți- nem în bune condiții decît la un număr foarte restrîns de animale. în ceea ce privește reproducerea de reacții motorii, aceasta con- stituie cu certitudine, problema cea mai dificilă pentru dinamica corti- cală a păsărilor. Realizarea tuturor acestor activități comportamentale este în func- ție de particularitățile tipologice ale animalelor de experiență. Avînd în vedere că marea majoritate a găinilor intră în diferite categorii ale tipului slab, este ușor de înțeles că dintr-un lot de 7 păsări, numai la două (cocoșii D și nr. 10) am putut obține lanțul motor complet și nici la acestea cu caracter stabil. La celelalte 5 păsări nu am obținut rezultate satisfăcătoare. Feno- menul a apărut la toate animalele, dar nu s-a menținut ci s-a degradat, •căpătînd de regulă, caractere abortive sau s-a pierdut treptat printre celelalte reacții motorii. La unele animale, această alterare a fost înso- n p. 590. țită de manifestări evidente de tulburare : stări de inhibiție sau, dimpo- trivă, de excitabilitate generală crescută ca în cazul găinilor nr. 1 și nr. 4. La altele, experiențele au arătat doar imposibilitatea menținerii fenomenului fără alte tulburări, așa cum s-a întîmplat în cazul găinilor nr. 1978 și nr. 2728 și al cocoșului E. în ceea ce privește cele două păsări (cocoșul D și nr. 10) la care ani obținut rezultate mai clare și la care fenomenul a fost mai durabil, subliniem încă o dată că și aici am avut ocazia să întîlnim manifestări ale dificultății de elaborare a acestor forme complexe de comportament. La început, pentru a ușura fenomenul, noi am întărit mișcarea în orice formă. Ulterior, însă, așa cum se procedează și în experiențele făcute pe cîini, am început să întărim numai mișcările complete; cele incomplete, slabe, neclare, nu au dispărut iar cele urmărite de noi nu s-au înmulțit. în aceste condiții, animalul trecea într-una din stările sale de inhibiție cu tendințe spre somn sau repeta frecvent, diferite reacții motorii, mai mult sau mai puțin asemănătoare. înclinăm să credem că ar putea fi interpretate ca reacții compen- satorii, de substituire, în locul reacției care trebuie integrată în ansamblul reflexului motor catenar. L. N. N o r k i n a (4), studiind dinamica reflexelor condiționate motorii catenare la cîini și maimuțe, arată că în cursul elaborării unei inhibiții de diferențiere, ca răspuns la excitantul diferențiat, apar acti- vități motorii variate, dintre care cele mai interesante sînt cele „nega- tive”, de îndepărtare de carmușcă, așa-numitele reacții ,,ot” (de la), opuse reacțiilor ,,k” (spre). Aceste mișcări negative reprezintă o formă a reacțiilor compensatorii, descrise pentru prima dată de Kriae v la maimuță. în același fel trebuie înțelese și reacțiile ,,na sebea” (asupra sa), observate la maimuțe de L. N. N o r k i n a, tot ca răspuns la exci- tantul diferențiat; pe măsura adîncirii inhibiției de diferențiere : maimuța se scarpină, își atinge blana cu degetele sau și le mușcă. înrudite îndea- proape cu acestea sînt diversele activități pe care animalul le execută în raport cu ambianța (pe dușumea sau lîngă pereți). Cu alte cuvinte, pe măsură ce inhibiția de diferențiere se adîncește, reacția motorie spre carmușcă este înlocuită prin alta : asupra sa sau asu- pra ambianței. Fenomene asemănătoare : strănutat, scărpinat și alte reacții „asupra sa”, au fost semnalate și de I. P. P a v 1 o v, în experiențele făcute pe cîini cu reflexe salivare; apariția lor este legată de adîncirea inhibiției în scoarță și de dezvoltarea inducției pozitive, în centrii subcorticali. Reacțiile compensatorii se întîlnesc nu numai pe fondul elaborării treptate a unei forme de inhibiție internă. Ele apar întotdeauna în cazul unei întâlniri dificile între procesele nervoase și se realizează după prin- cipiul binecunoscut al trecerii excitației pe o altă cale efectoare, liberă de inhibiție. Comparînd fenomenele întâlnite de noi în experiențele făcute pe păsări, cu cele descrise de L. N. N or ki n a, înclinăm să credem că, și în cazul nostru, mișcările frecvente de ciugulire a penajului, scuturare, 54 EUGENIA CHENZBRAUN 6 7 REPRODUCEREA ACTIVA A UNOR MIȘCĂRI COMPLEXE LA PASĂRI 55 defecare, sau șocurile în sita și capacul urnelor reprezintă tot reacții „asupra sa” și asupra ambianței experimentale, avînd semnificația unor activități substituite, de compensare. într-adevăr, tot mersul experiențelor noastre asupra comportamen- tului complex al găinilor, ne arată fără dubiu că rezolvarea acestor pro- bleme duce, în mod inevitabil, la o ciocnire dificilă a proceselor nervoase. în cazul maimuțelor din experiențele lui L. N. N o r k i n a este vorba de o ciocnire între un proces excitator și inhibiția internă, de dife- rențiere. în cazul păsărilor noastre, presupunem că ar putea fi vorba de o ciocnire între procesul excitator și o inhibiție supraliminară, cu rol pro- tector, care se instalează în raport cu mișcarea a cărei reproducere cere efort : mișcării inhibate, i se substituie o alta sub forma ciugulirii pena- jului sau a altor reacții „asupra sa”. Desigur că această ipoteză necesită verificări atente, ulterioare. CONCLUZII 1. La găini se pot elabora reflexe condiționate motorii complexe, -catenare. Caracterele acestora variază în funcție de particularitățile tipo- logice ale animalelor de experiență. 2. Reproducerea activă a unei mișcări este posibilă, dar fenomenul se elaborează cu mari dificultăți și nu la toate animalele; o dată obținut, nu se menține constant decît pentru o perioadă relativ scurtă, iar apoi se alterează sau se inhibă complet. 3. Reacțiile motorii frecvente care însoțesc mișcarea a cărei repro- ducere se elaborează sînt, după toate probabilitățile, reacții compensatorii. Catedra de fiziologia animalelor și a omului, Facultatea de științe naturale, Universitatea „C. I. Parhon”, București K AKTMBHOMY B0CnP0W3BEflEHHI0 HEKOTOPblX CJIOJKHLIX ^BnmEHiB y hthh PE3IOME ripnMemiH opnrnnajibHBiii onHTHbiii m6toh, omicamie noroporo 6mjio nano b npegbigymeM cooSmeHim, MByaajmcb neKOTopbie cjioiKHbie $opMM noBegenim Kyp, b ycnoBHHX cboSorhoîI gBiiraTejibiioii genTejibiiocTii. BbiJia nocTaBjiena sagaua gohiiTbCH y stmx iitmii aKTHBiioro Bocnpons- BegeHMH neKOTopMX KOMHJieKciibix gBMîKeHMft no Merogy, npMMenneMOMy c a toii uejibio k cohanaM b OTnomeiinn gBMJKeHiiiî BCTpnxnBannH ii Hecannn. IIojiy’ieHHHe go cnx nop peByjibTaTbi noKaabiBaioT, bto btoto moikho .HoGiiTbCH, ho JHinib c SoJibniHM TpyjțoM ii iie y Bcex 9K3eMiuinpoB; SygyHH noJiyHeiio, 3to HBJienne coxpaimeTCH nocTomnibiM jimuib b TeacHiie cpaBiin- TejibHO KopoTKoro npoMe?KyTKa BpeMenn, nocne uero nsMeHneTcn min me coBepmeHHO nonaBimeTCn. 9to oShacHueTcn HenoTopbiMH ocoheHHOCTHMii gnnaMiiKH KopKOBoro BențecTBa Moara, cbohctb6hhoh nTMițaM. A PROPOS DE LA REPRODUCTION ACTIVE DE QUELQUES MOUVEMENTS COMPLEXES PAR LES OISEAUX RESUME Ă l’aide d’un proc^dd experimental original — dont la description a dte donnee dans une Note antdrieure —, l’auteur a dtudie quelques formes complexes de comportement de la poule, dans les conditions d’activitâ motrice libre. Elle s’est proposd d’obtenir chez ces oiseaux la reproduction de certains mouvements complexes, d’apres le modele utilisd a ces fins chez les chiens, pour des mouvements de fretillement et de grattage. Les rdsultats obtenus ă ce jour montrent que ce phenomene peut etre reproduit, mais avcc beaucoup de difficultd, et non pas chez tous les animaux; une fois obtenu, il ne persiste et n’est constant que pour une pdriode assez breve, puis s’altere ou est totalement inhibd. Le fait s’explique par certaines particularitds de la dynamique cor- ticale, spdcifiques des oiseaux. BIBLIOGRAFIE 1. Chenzbraun E., Observații asupra unor fenomene de negativism, In comportamentul gă- inilor, Comunicările Acad. R.P.R., 1960, X, 5. 2. Floeu R., Contribuții la studiul mecanismului fiziologic al formelor complexe de comporta- ment la animale, Ed. Acad. R.P.R., București, 1953. 3. HKOBJIEBA B. B., Oopasosanue ycjioBHwx peț/}MKcoe na cjiooichmu KUHemuuecKuă pasdpaoicume.ib (na mau nasbieaeMbie HenpoussojibHbie deuoiceHun), zKypHan BMciueii HepBHoil jxeHTejibHOCTii, 1952, II, 3. 4. IIOPKHHA JI. H., HsMeHCHun deueamejibHoii denmejibHocmu oicueonmbix nod eaiun- hucm mopMoaHoeo npouecca, IKypnaJi Bticnieii nepunoft «eHTejiBHOCTn, 1955, V, 1. 5. Pavlov I. P., Experiența a 20 de ani de studiu obiectiv al activității nervoase superioare a animalelor, Ed. Acad. R.P.R., București, 1953. 6. Șanta N. și Chenzbraun E., Elaborarea unor reflexe condiționate motorii complexe la păsări, Comunicările Acad. R.P.R., 1959, IX, 12. CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA (HYMENOPTERA) DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ DE VASILE IONESGU Comunicare prezentată de M. A. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 28 iunie 1960 în cadrul cercetărilor întreprinse pînă în prezent pe teritoriul actua- lului lac de acumulare de la Bicaz—Poiana-Teiului și în zona limitrofă, s-a colectat un bogat material entomologie, destinat să fie utilizat demons- trativ pentru practica studenților și totodată să constituie o colecție muzeografică edificatoare retrospectiv. Fixîndu-ne ca obiect de studiu subordinul Symphyta, am identificat un număr de 78 de specii care constituie subiectul acestei comunicări. Lucrarea reprezintă continuarea cercetărilor noastre asupra symphy- telor, grup prea puțin studiat la noi pînă în prezent, și este urmarea unui studiu anterior (5) în care am publicat 38 de specii semnalate în fauna Moldovei, dintre care două erau citate pentru prima dată în țara noastră. Dintre cele 78 de specii descrise aici, semnalate pentru prima dată în zona ocupată ulterior de lacul de acumulare, 13 specii și două forme sînt noi pentru fauna țării noastre, iar 42 de specii și 5 forme se semna- lează pentru prima dată în fauna Moldovei. Cunoașterea symphytelor este de o importanță deosebită pentru practica agricolă și pentru silvicultură. Larvele lor sînt fitofage, iar adulții carnivori; majoritatea larvelor acestui subordin sînt dăunătoare atît plantelor cultivate sau spontane, cît și pădurilor de conifere. Numărul plantelor atacate de aceste 78 de specii determinate se ridică aproximativ la 80 de specii. O observație specială, care merită o atenție deosebită, este aceea, că într-un spațiu destul de limitat, cu un profil hidrologic și climatologic nu întrutotul specific pentru a condiționa existența prolifică numeric a acestor insecte, numărul speciilor de Symphyta este destul de mare. Constatarea existenței lor și a gradului de răspîndire în zona indi- cată interesează în mod deosebit, dat fiind că în viitorul cel mai apropiat. 58 VASILE IONESCU 2 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 59 prezența și frecvența acestor specii, ca și a întregii faune, va fi supusă unei modificări inevitabile, direct dependentă de schimbările ce vor inter- veni sub raport climatologic și hidrologic. Symphytele prezentate în nota de față aparțin la cele două mari grupe, Orthandria și Strophandria, cuprinzîndu-se în două suprafamilii, 5 familii, 8 subfamilii, 9 triburi. Cele 78 de specii determinate reprezintă rezultatele cercetărilor pe teren și examenului de laborator pentru materialul colectat în anii 1957 și 1958; materialul colectat în anul 1959 se află în studiu. Prezentarea sistematică s-a făcut după S. P. T ar bins ki și N. N. Plavilșcikov (12), P. Gras s 6 (4) și H. Lorenz și M. Kraus (9). Suprafamilia ME C AL OD ONT OI I) E A Familia PAMPHILHDAE (Lydidae) Subfamilia PAMPHILIINE Genul P a m p h i 1 i u s Latreille, 1802 1. Pamphilius aurantiaeus Giraud, 1857 L.c. Ș 11 mm, d.a. 25 mm. Specie oligofagă; larvele trăiesc din luna iunie pînă în luna august, cînd pot fi găsite pe frunze de arțar {Acer platanoides) și jugastru {Acer campestre); de regulă trăiesc separat, într-un fel de tub în forlnă de spirală format din bucăți mici de frunză lipite una de alta; tubul este purtat de larvă, iar în caz de primejdie se retrage în el. Adulții zboară în mai și iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat 1 exemplar Ș de la Balta-Neagră (r. Piatra-Neamț), la 11.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Subfamilia CEPIIALC1INAE Genul A e a n t h o 1 y d a Costa, 1894 2. Aeantholyda pinivora Enslin, 1912 (Fig- 1) L.c. $Ș 11—12 mm, d.a. 24 mm. Specie monofagă; larvele se hrănesc cu frunze de rășinoase, în •special cu frunze tinere de pin, aproape de vîrful arborelui; ele stau învelite într-un fel de pînză, asemănătoare celeia de păianjen, fiecare larvă avînd învelișul său separat; pot fi găsite din mai pînă în iulie. Prescurtări: L.c. = lungimea corpului. d.a. = deschiderea aripilor. Răspîndire geografică. Centrul Europei. Am colectat două ȘȘ la 13.VII.1958 de la Ceahlău. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 3. Aeantholyda pumiliones Giraud, 1861 (Fig. 2) L.c. 10 mm, d.a. 21 mm. Specie monofagă ; larvele trăiesc izolate ca și la specia precedentă, dar în țesături comune, pe pin; se pot găsi în luna iulie. Adulții zboară în iunie și iulie. Răspîndire geografică. Austria. Am colectat un exemplar Ș de la Ceahlău —Schitu, la 13.VII.1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. Genul C e p h a 1 c i a Panzer, 1805 (P amphiliu s Latreille, 1802) 4. Cephalcia hartigii Bremi, 1849 (Fig. 3) L.c. $ 11 mm, d.a. 19 mm. Specie monofagă; larva trăiește pe ramuri tinere de zadă {Larix decidua) și poate fi găsită din mai pînă în iulie. Adulții zboară de asemenea din mai și pînă în iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și vestică. Am colectat 1 $ la 10.VII.1957 de la Ceahlău. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 5. Cephalcia erylhrogastra Hartig, 1837 (Fig. 4) L.c. 8—10 mm, d.a. 19—20 mm. Specie oligofagă ; este dăunătoare rășinoaselor ; larva se hrănește cu frunze tinere de molid {Picea excelsa) și brad alb {Abies alba) și poate fi găsită din luna mai pînă în luna august. Adulții zboară în luna mai și se întîlnesc pînă la începutul lui iulie, destul de rar și foarte dispersați. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S. și centrul Europei (Germania și Austria). Am colectat 3 cLț la 10.VI.1957 de la Ceahlău. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 60 VASILE IONESCU 4 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 61 Suprafamilia TENTHREDINOIDEA Familia DIPRIONIDAE (Lophyridae) Subfamilia MONOCTENINAE Genul Mon o e t enu s Dahlbom, 1835 6. Monoetenus juniperi Linnd, 1758 (Fig. 5) L.c. 5 mm, d.a. 17 mm. Specie monofagă; larva are corpul verde, punctat cu negru; capul este cafeniu; trăiește în lunile mai și iunie, pe frunze de ienupăr (Juni- perus comunis) și mai rar pe brad alb (Abies alba). Adulții zboară de la sfîrșitul lui mai pînă la începutul lui august. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Suedia, Germa- nia, Elveția, Franța. Am colectat 1 de la Frasin—Pîngărați, la 21.VII. 1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. Familia TENTIIREDINIDAE Subfamilia DOLERINAE Genul D o 1 e r u s Jurine, 1807 7. Dolerus gessneri AndiA, 1879 (Fig. 6) L.c. 10 mm, d.a. 20 mm. Specie oligofagă ; larva trăiește pe frunze de coada calului (Equisetum sp.) și poate fi întîlnită în luna iunie. Adulții zboară în iunie și iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat 1 3 la 20.VII.1958, de la Pîngărați. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 8. Dolerus pratensis Linne, 1758 L.c. 8—9 mm, d.a. 16—18 mm. Specie monofagă; larva se hrănește cu frunze de coada calului și poate fi găsită în lunile iunie și iulie. Adulții zboară în mai și iunie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.B.S.S., Suedia, Germa- nia, Olanda, Elveția, Austria, E.P.Ungară, Franța, Anglia, Italia de sud, Spania. Am colectat 4 $$ la 17.VI.1957 și la 19.VI.1958, de la Izvorul-Alb (r. Piatra-Neamț). O semnalăm pentru fauna Moldovei. 9. Dolerus pratensis Linne, 1758 f. nigripes Konow, 1891 L.c. 8—9 mm, d.a. 18 mm. Această formă se deosebește de specia tip prin picioarele sale care sînt total înnegrite, în afară de genunchii anteriori care sînt roșii; specia tip are picioarele în întregime roșii. Am colectat 2 ȘȘ la 5.VI.1957, de la Pîngărați. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 10. Dolerus megapterus Cameron, 1881 L.c. 8 mm, d.a. 16 mm. Specie monofagă; larva trăiește pe rogoz (Carex sp.), în lunile iunie și iulie. Adulții zboară în iunie și iulie. Am colectat un 3 și 3 ȘȘ de la Ceahlău — Schitu, la 8.VII.1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 11. Dolerus dubius Klug, 1814 L.c. 8 mm, d.a. 18 mm. Larva preferă vegetația din locuri umede și slab însorite. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Suedia, Germa- nia, Olanda, E. P. Ungară, Franța, Anglia. Am colectat 1 de la Secul—Izvorul-Alb, la 14. VI. 1958. O semnalăm în fauna regiunii. 12. Dolerus dubius Klug, 1814 f. 3 deșerta Klug, 1814 Această formă se deosebește de specia tip prin aceea că prezintă toate picioarele roșii; părțile terminale de la coxa, trohanter, mai rar femurele la bază și tarsele sînt negre. Răspîndire geografică. Germania. Am colectat 2 3<3 de la Izvorul-Alb, la 14.VI.1958. Semnalăm această formă pentru zona lacului de acumulare. 13. Dolerus nitens Zaddach, 1859 L.c. 6 mm, d.a. 16 mm. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat 1 și 1 Ș de la Pîngărați—izvoare, la 4.VII.1957. O .semnalăm pentru fauna Moldovei. 62 VASILE IONESCU 6 Subfamilia TENTHREDININAE Tribul TENTHREDOPSINI Genul Tenthredopsis Costa, 1859 14. Tenthredopsis (Eutenlhredopsis) litterata Geoffroy, 1785 L.c. 7—12 mm, d.a. 17—24 mm. Specie monofagă ; larva poate fi găsită din august pînă în octombrie pe golomăț (Dactylis glomerata). Adulții zboară prin mai și iunie. Răspîndire geografică. Europa vestică și Centrală. Am colectat 4 de la Ceahlău — Schitu, la 10.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 15. Tenthredopsis (Eutenlhredopsis) nassata Linne, 1767 f. Ș dorsovittata Cameron, 1881 , L.c. 9 mm, d.a. 24 mm. Specie polifagă ; larva poate fi găsită, din septembrie pînă în noiem- brie, pe frunze de rogoz (Carex sp.), golomăț (Dactylis glomerata) și pe păiuș (Deschampsia flexuosa și D. caespitosa). Adulții zboară prin lunile mai și iunie. Răspândire geografică. Partea europeană a U.E.S.S. și toată Europa. Am colectat 1 Ș la 9.VI.1957, de la Izvorul-Alb. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 16. Tenthredopsis (Eutenlhredopsis) tarsata Fabricius, 1804 L.c. 9 mm, d.a. 22 mm. Am colectat 2 3^ de la Ceahlău —Schitu, la 10.VI.1957. Adulții zboară prin lunile mai și iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. O semnalăm pentru zona- lacului de acumulare. 17. Tenthredopsis stigma Fabricius, 1804 (Fig. 7) L.c. 8 mm, d.a. 19 mm. Adulții acestei specii zboară prin lunile iunie și iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Suedia, Germa- nia, Elveția, Franța, Anglia. Am colectat 1 £ de la Pîngăr ați—Frasin, la 19.VII.1957. 0 semnalăm pentru fauna Moldovei. 7 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 63. ....------—-----------------------------------------------------_------ 18. Tenthredopsis excisa Thomson, 1870 L.c. 8 mm, d.a. 20 mm. Adulții zboară prin lunile mai și iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat o Ș de la Ceahlău—Schitu la 10.VI.1957. Tribul SCIAPTERYGINI Genul Sciapteryx Stephens, 1829 19. Sciapteryx costalis Fabricius, 1775 L.c. 10 mm, d.a. 16 mm. Specie monofagă; larva se găsește în lunile mai și iunie, pe frunze, de piciorul cocoșului (Ranunculus sp.). Adulții zboară din luna aprilie și pînă la începutul lunii iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală, vestică și nordică. Am colectat 1 de la Pîngărăcior (r. Piatra-Neamț), la 8.VL1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 20. Sciapteryx consobrina Klug, 1814 L.c. 9 mm, d.a. 19 mm. Adulții zboară din aprilie pînă în iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală, nordică și vestică. Am colectat 1 $ de la Pîngărați, la 1.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Tribul TEXTHHE DIMM Genul Rhogogaster Kpnow, 1884 21. Rhogogaster viridis Linne, 1758 L.c. 10—12 mm, d.a. 22—25 mm. Specie extrem de polifagă; larva este lungă de 14—16 mm și are 22 de picioare ; capul este cenușiu-verzui, pătat cu negru, și este catifelat;; corpul verde-măsliniu murdar, cu serii de pete mai întunecate sau mai deschise; pe fiecare segment abdominal se observă deseori două serii transversale de negi. Ea poate fi găsită de la jumătatea lui august și pînă la mijlocul lui octombrie, pe frunze de salcie (Salix sp.), plop {Populus sp.), arin (Alnus sp.), zmeur (Rubus sp.), stejar (Quercus sp.), crețușcă {Filipendula sp.), rocoțea (Stellaria sp.), tilișcă (Circaea sp.). Consumă, frunzele începînd de la margine pînă ajunge la nervura mediană; se hră- •64 VASILE IONESCU 8 ■9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 65 nește numai în timpul nopții, ziua stînd ascunsă pe partea inferioară a frunzei. Metamorfoza are loc în pămînt, unde se ascunde după ultima năpîrlire. Adulții apar prin luna martie (în sud) sau prin aprilie-mai (în partea de nord a țării); sînt carnivori, obișnuind să consume alte insecte. Zboară prin lunile mai și iunie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcaucazia, Asia Centrală, Siberia, Kamciatka, Japonia, Europa Centrală, nordică și apuseană. Am colectat 18 ȘȘ de la Pîngărați, la 7 .VI.1957, Buhalnița 16—17.VI. 1957, de la Hangu—Buhalnița, la 18.VI.1958. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. Genul Tent li r e d o Linne, 1744 22. Tenthredo maculata Geoffroy, 1785 L.c. ȘȘ 12—13 mm, d.a. 27—31 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită în lunile august-septembrie, pe obsigă (Brachipodium sp.), ca și pe alte graminee. Adulții zboară în lunile mai și iunie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa Cen- trală, nordică și apuseană. Am colectat 9 ȘȘ de la Buhalnița, la 16.VI.1958. O semnalăm în fauna Moldovei. 23. Tenthredo roșii Panzer, 1805 L.c. 10 mm, d.a. 20 mm. Specie monofagă; larva se găsește din iunie pînă în august pe susai (Sonchus arvensis); are lungimea de 23—25 mm, corpul verde întunecat, cu două linii mai închise pe spate; segmentele abdominale sînt punctate cafeniu și cu striuri întunecate ; anusul cafeniu ; întreg corpul este acoperit cu peri; capul cafeniu și ochii negri. Adulții zboară din iunie pînă în august. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.B.S.S., Peninsula Balcanică, Europa Centrală și apuseană. Am colectat 1 £ de la Frasin, la 21.VII.1958, și o Ș de la Izvorul- Alb, la 9.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 24. Tenthredo zona Klug, 1814 L.c. 11 mm, d.a. 24 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită pe sunătoare (Rypericum perforatum), în lunile iunie și iulie. Adulții zboară în aceleași luni. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa Cen- trală, nordică și apuseană. Am colectat o Ș de la Buhalnița, la 16.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 25. Tenthredo zonula Klug, 1814 L.c. 9 mm, d.a. 18 mm. Specie monofagă; larva și adulții cu același specific de viață ca și specia precedentă. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa nordică, Centrală și apuseană. Am colectat un de la Pîngărați-‘-Frasin, la 23.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 26. Tenthredo fagi Panzer, 1798 L.c. 10 mm, d.a. 25 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită pe frunze de scoruș (Sorbus ■aucuparia) și alun (Corylus avellana) în luna septembrie. Adulții zboară din mai pînă în iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Siberia, Sahalin, Europa Centrală, nordică și apuseană. Am colectat o Ș de la Izvorul-Alb, la 17.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 27. Tenthredo livida Linne, 1758 L.c. 1.1 mm, d.a. 22 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din luna septembrie pînă ■către sfîrșitul lunii octombrie pe frunze de călin (Viburnum opulus), măcieș (Roșa canina), pe diferite specii de răchită (Saline sp.), pe alun (Corylus avellana), scoruș (Sorbus aucuparia), pe ferigă de finețe (Pteri- dium aquilinum), pe caprifoi (Lonicera sp.), pe pufuliță (Epilobium sp.). Adulții zboară din mai pînă către sfîrșitul lui iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcaucazia, Kamciatka, Europa Centrală, nordică și vestică. Am colectat 2 de la Potoci-baraj la 11.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 28. Tenthredo livida Linnd, 1758 f. Ș dubia Strom L.c. 11 mm, d.a. 23—24 mm. Larva și adulții cu același specific de viață ca și la specia tip. Am ■colectat 5 ȘȘ de la baraj - Potoci, la 20.VII.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 29. Tenthredo mandibularis Fabricius, 1804 L.c. 12 mm, d.a. 25 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită din iulie pînă în octombrie pe frunze de captalan (Petasites sp.) și podbeal (Tussilago farfara). Adulții zboară din mai pînă în august. 5-0. 4788 66 VASILE IONESCU 10» n CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 67 Răspîndire geografică. Europa Centrală, nordică și apuseană. Am colectat o Ș de la Buhalnița la 16.VI.1958. O semnalăm pentrw. zona lacului de acumulare. 30. Tenthredo marginella Fabricius, 1793 L.c. 33 9—10 mm, ȘȘ 12—13 mm, d.a. 33 25 mm, ȘȘ27mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită în lunile septembrie și octom- brie pe frunză de mentă (Mentha sp.), cervasă (Lycopus sp.), pe pătla- gină (Plantago sp.), șovîrv (Origanum sp.). Adulții zboară din mai pînă în iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și vest-sudică. Am colectat 6 33 de la Izvorul-Alb, la 13.VI.1958 și 5 ȘȘ de la. Secu, la 14.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 31. Tenthredo serophulariae Linne, 1758 L.c. 11 mm, d.a. 25 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită din iulie pînă în septembrie» pe frunze de iarbă-neagră (Scrophularia umbrosa) și pe bubernic (Ser., nodosa), ca și pe lumînărică (Verbascum nigrumf Larva are lungimea de 24 mm, corpul cenușiu-verzui, pe spate marcat de linii punctate negrei iar partea ventrală alb murdar; capul este negru. După ultima năpîrlire corpul capătă o culoare cafenie-gălbuie. Larva obișnuiește să stea mai. mult pe partea inferioară a frunzelor, unde roade parenchimul și produce găuri neregulate. Metamorfoza și-o petrece într-o lojă alungită, pe care și-o face în pămînt, căptușind-o cu fire mătăsoase. Adulții zboară începînd din luna mai și se întîlnesc pînă în luna august. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Siberia, Europa. Centrală, nordică și apuseană. Am colectat o $ de la Frasin —Pîngărați, la 21.VII.1958. O semnalăm, pentru zona lacului de acumulare. 32. Tenthredo areuata Forster, 1771 L.c. ȘȘ 9—11 mm, d.a. 20—23 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din august pînă în octombrie- pe frunze de ghizdei (Lotus corniculatus), trifoi (Trifolium sp.), pe umbra iepurelui (Bupleurum falcatum). Adulții zboară în iunie și iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., ca și în toată Europa. Am colectat 3 ȘȘ de la Izvorul-Alb la 9.VI.1957, 2 Ș Ș de la Ceahlău la 10.VI.1957, 4 ȘȘ de la Fîrțîgi1— Hangu la 15.VI.1957, 3 ȘȘ de la Pîngărați la 8.VI.1958 și 2 ȘȘ de la Bicaz-baraj la 3.VII.1958. O semnalăm, pentru zona lacului de acumulare. 33. Tenthredo areuata Forster, 1771 f. melanoxyston Enslin, 1912 L.c. 8—12 mm, d.a. 20—28 mm Forma se deosebește de specia tip prin segmentul bazai al antenei, care este negru. Am colectat 2 ȘȘ de la Pîngărați la 7.VL1957, 4 $Ș de la Ceahlău — Schitu la 10.VI.1957, 4 ȘȘ de la baraj-Bicaz la 11.VII.1958 și 3 33 de lalzvorul-Alb la 15.VII.1958.0 semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 34. Tenthredo areuata Forster, 1771 f. nitidior Konow L.c. 9—12 mm, d.a. 20—24 mm. Forma se deosebește de specia tip prin segmentul bazai al antenei, prin scutellum și postscutellum, care sînt negre. Am colectat 2 ȘȘ de la Frasin—Pîngărați la 1.VI.1957, 3 33 de la Ceahlău la 10.VI.1957 și 2 33 de la Fîrțigi—Hangu la 15.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 35. Tenthredo rubrieoxis Enslin, 1912 L.c. 11—12 mm, d.a. 25—27 mm. Specie monofagă ; larva se găsește în lunile iunie și august pe spălă- cioasă (Senecio sp.). Aclulții zboară din aprilie pînă în iulie. De la această specie se cunosc numai ȘȘ; literatura de specialitate menționează că 33 nu au fost încă cunoscuți. Am colectat 2 ȘȘ de la Izvorul-Alb, la 13.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 36. Tenthredo procera Klug, 1814 L.c. 11—12 mm, d.a. 22—24 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită în iulie și august pe frunze de tătăneasă (Sympbytum sp.) și pe cap talan (Petasites sp.). Adulții zboară din mai pînă în iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat 2 ȘȘ de la baraj-Bicaz, la 20.VII.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 37. Tenthredo vespa Retzius, 1783 L.c. 9 mm, d.a. 21 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită în lunile august și septembrie pe frunze de călin și dîrmoz ( Viburnum sp.), frasin (Fraxinus sp.), iasomie (Jasminum sp.), caprifoi (Lonicera sp.), liliac (Syringa sp.), lemn cîinesc 68 VASILE IONESCU 12 13 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 69 (Ligustrum sp.), cîrmîz (Symphoricarpus sp.), uneori și pe alun (Corylus sp.). Larva are lungimea de 20 —25 mm și este de culoare cafenie-gălbuie, mai întunecat pe spate și pătată pe fiecare segment, neregulat și ± triangular, cafeniu, capul negru și catifelat. De obicei se hrănește spre seară și noaptea, ziua stînd ascunsă pe partea inferioară a frunzei. Către toamnă intră în pămînt, unde se închide într-o lojă mătăsoasă, de unde iese ca adult primăvara tîrziu, prin mai-iunie; exemplare adulte se întîlnesc pînă în luna septembrie. Adulții sînt carnivori, prinzînd insecte mici pe care le surprind pe flori. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Siberia și în toată Europa. Am colectat o Ș de la Buhalnița, la 16.VI.1958. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 38. Tenthredo omissa Forster, 1844 L.c. 10 mm, d.a. 24 mm. Specie monofagă; larva se poate găsi din august pînă în octombrie pe frunze de pătlagină (Plantago sp.). Adulții zboară în lunile iunie și iulie. Am colectat o Ș de la baraj-Potoci, la 11.VII.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 39. Tenthredo mesomelas Linne, 1761 L.c. $$ 11—13 mm, ȘȘ 10—13 mm, d.a. $$ 20—25 mm, ȘȘ 26 — 29 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din august pînă în octombrie pe diferite specii de ranunculacee, umbelifere și scrophulariacee, ca și pe unii arbuști. Adulții zboară din mai pînă în august; apar numeroși și cu arie mare de răspîndire. Am colectat 15 și o Ș de la Pîngărați-izvoare, la 12 și 13. VI.1957, 2 Ș$ de la Fîrțîgi—Hangu la 15.VI.1957 și 9 ȘȘ de la Hangu—Buhalnița la 15.VII. 1958. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 40. Tenthredo atra Linnd, 1758 f. Ș ignobilis Konow, 1884 L.c. 13 mm, d.a. 24 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din iulie pînă în august pe frunzele diferitelor plante de cultură și spontane, cum sînt: urzica moartă (Lamium sp.), mentă (Mentha sp.), pătlagină (Plantago sp.), piciorul cocoșului (Ranunculus sp.), trifoiște (Meryanthes sp.), muștar, rapiță, varză (Brassica sp.), pe iarbă grasă (Sedum sp.), pe cartof, pătlăgele roșii și vinete, pe zîrnă (Solanum sp.). Larva are lungimea de 25 — 28 mm, corpul verde întunecat și pătat; pe fiecare segment abdominal se observă negi albicioși, pe două rînduri; lateral și ventral este de un verde mai deschis; capul negru, cu tîmplele și fața verzi; după prima năpîrlire tot corpul devine de un verde sticlos pal; dacă este neliniștită se încolă- cește și elimină pe gură un lichid cafeniu. Metamorfoza are loc în pămînt. Adulții zboară din aprilie pînă în iulie. Față de specia tip se deosebește prin vîrful femurului posterior, care este negru. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa Cen- trală, nordică și apuseană. Am colectat o Ș de la Izvorul-Alb, la 17.VII.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 41. Tenthredo atra Linne f. Ș plebeja Klug, 1814 L.c. 13 mm, d.a. 26 mm. Această formă se deosebește de precedenta prin culoarea roșie-cafe- nie a părții apicale a femurului posterior. Am colectat o Ș de la Poiana-Teiului, la 19.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 42. Tenthredo atra Linnd, 1758 f. scopolii Lepeletier, 1823 L.c. 10 mm, d.a. 22 mm. Se distinge de specia tip ca și de formele anterioare prin aceea că prezintă abdomenul roșu întunecat. Am colectat 1 £ de la Pîngărați, la 1.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 43. Tenthredo atra Linnâ, 1758 f. Ș nobilis Konow, 1884 L.c. 11 mm, d.a. 24 mm. Forma se deosebește de precedentele prin aceea că prezintă mijlo- cul abdomenului roșu. Am colectat o femelă de la Fîrțîgi—Hangu, la 15.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 44. Tenthredo amoena Gravenhorst, 1807 L.c. 8—11 mm, d.a. 19—24 mm. Specie monofagă; larva se poate găsi în iunie și iulie pe frunze de sunătoare (Hypericum perforatum). Adulții zboară în mai și iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și sudică. Am colectat 6 de la Balta-Neagră (r. Piatra-Neamț), la 11.VI. 1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 45. Tenthredo temula Scopoli, 1763 L.c. 11—13 mm, d.a. 25—28 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită pe frunze de șovîrv (Ori- ganum sp.) în lunile iunie și iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa Cen- trală, nordică și apuseană. Am colectat 3 Ș$ și 1 de la Buhalnița, la 16.VI.1958. O semna- lăm pentru zona lacului de acumulare. 70 VASILE IONESCU 14 45 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P'.R. 71 46. Tenthredo albieornis Fabricius, 1781 L.c. 33 12 mm, $$14 mm, d.a. 33 24 mm, $$30 mm. Specie monofagă; larva se poate găsi în luna iulie pe frunze de anghelică (Archangelica officinalis). Adulții zboară în lunile iunie și august. Răspîndire geografică. Partea meridională europeană a U.R.S.S., Europa Centrală și sudică. Am colectat 1 și o $ de la Buhalnița—Hangu, la 16.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 47. Tenthredo trabeata Klug, 1814 L.c. 33 și $$ 10 mm, d.a. 33 21 mm, $$25 mm. Modul de viață al larvelor este necunoscut. Adulții zboară prin lunile iunie și iulie. Literatura de specialitate menționează că specia se întîlnește mai des în regiunile de munte. Răspîndire geografică. în fauna Europei Centrale. Am colectat o $ de la Izvorul-Alb la 17.VI.1957 și 1 3 de la Pîn- gărați la 2.VII.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 48. Tenthredo olivacea Klug, 1841 L.c. 11 mm, d.a. 24 mm. Modul de viață al larvelor este necunoscut. Adulții zboară în lunile iulie și august. Răspîndire geografică. Europa Centrală și nordică. Am colectat o $ de la Ceahlău —Schitu, la 15.VII.1958. O semna- lăm pentru zona lacului de acumulare. Tribul MACROPIIINI Genul P a eh y p r o t as i s Hartig, 1837 49. Pachyprotasis rapae Linne, 1767 L.c. 3 6 mm, $ 7 mm, d.a. 16 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită din iulie pînă în septembrie pe frunze de splinuță (Solidago sp.), pe iarbă-neagră (Scrophularia sp.), pe frasin (Fraxinus sp.). Adulții se găsesc în lunile iunie și iulie. Răspîndire geografică. în U.B.S.S. și toată Europa. Am colectat un 3 și o $ de la Buhalnița—Hangu, la 18.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 50. Pachyprotasis variegata Fallen, 1808 L.c. 10 mm, d.a. 22 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită îp luna august pe frunze de •cartof (Solanum tuberosumf Adulții zboară în mai și iunie. Răspîndire geografică. în fauna Europei Centrale și nordice. Am colectat o $ de la Frasin, la 1.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Genul M a e r o p h y a Dahlbom, 1835 51. Macrophya alhicincta Schrank, 1776 L.c. 9—10 mm, d.a. 21 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită din mai pînă în iulie pe frunze de odolean (Valeriana sp.) și pe soc (Sambucus sp.). Adulții zboară primăvara și vara. Femela obișnuiește să-și depună ouăle pe partea supe- rioară a frunzei. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcaucazia, Europa Centrală, nordică și vestică. Am colectat 3 $$ de la Izvorul-Alb, la 17.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 52. Macrophya annulata Geoffroy, 1785 L.c. 33 9—10 mm, $$ 11—12 mm; d.a. 33 20—22 mm, $$21—23 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din mai pînă în august pe frunze de cinci-degete (Potentilla reptans), măcieș (Roșa sp.), zmeur (Rubus sp.), șovîrv (Origanum sp.). Adulții zboară în lunile mai, iunie și iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și vestică. Am colectat 3 33 și 8 $$ de la Izvorul-Alb, la 17.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 53. Macrophya ribis Schrank, 1781 L.c. 10 mm, d.a. 20 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită în luna august pe frunze de soc (Sambucus sp.). Adulții zboară prin mai și iunie, mai mult prin locu- rile cu mărăcini. 72 VASILE IONESCU 16- 17 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 73 Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa Cen- trală și vestică. Am colectat o Ș de la Poiana-Teiului, la 18.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 54. Macrophya sanguiuolenta Gmelin, 1790 f. trochanterica Costa, 1890 L.c. 9—10 mm, d.a. 19—22 mm. Specie polifagă ; larva poate fi găsită din iulie pînă în septembrie pe frunze de lingurică (Galeopsis sp.), spălăcioasă (JSenecio silvaticus)^ șopîrliță (Veronica sp.). Adulții zboară prin luna iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și sudică. Am colectat un și două ȘȘ de la Izvorul-Alb, la 17. VI.1957.. Semnalăm atît specia cît și forma pentru fauna Moldovei. 55. Macrophya superba Tischbein, 1852 L.c. 13—15 mm, d.a. 27—31 mm. Adulții zboară prin luna iunie. Am colectat de la Buhalnița—Hangu 3 ȘȘ, la 18.VI.1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 56. Macrophya pallidilabris Costa, 1890 L.c. 8 mm, d.a. 16 mm. Adulții zboară prin luna iunie. Am colectat o Ș de la Poiana-Teiu- lui, la 19.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 57. Macrophya rustica Linnd, 1758 L.c. 10—12 mm, d.a. 22—27 mm. Adulții se găsesc prin iunie și iulie pe umbelifere. Răspîndire geografică. U.R.S.S. și toată Europa. Am colectat 7 ȘȘ și 1 de la Poiana-Teiului, la 19.VI.1957. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 58. Macrophya diversipes Schrank, 1782 L.c. 10 mm, d.a. 25 mm. Adulții zboară prin luna iunie. Răspîndire geografică. Europa Centrală. Am colectat 2 ȘȘ de la Pîngărați la 7.VI.1957. O semnalăm în. zona lacului de acumulare. Subfamilia BLENNOCAMPINAE Tribul ATHALIINI Genul Athalia Leach, 1817 59. Athalia bicolor Lepeletier, 1823 L.c. 6 mm, d.a. 15 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită în lunile iulie și octombrie, pe frunze de șopîrliță (Vcronica beccabunga); ea prezintă corpul negru murdar, ceva mai deschis pe laturi; are lungimea de 12 — 15 mm. Atacă frunzele pe partea inferioară. Adulții zboară prin mai-iunie, apoi în august, și se găsesc pe florile diferitelor plante, mai ales pe umbelifere. Specie cu două generații pe vară. Răspîndire geografică. U.R.S.S., Europa Centrală și nordică. Am colectat 3 ȘȘ de la Buhalnița—Hangu, la 18.VI.1958. O sem- nalăm pentru fauna Moldovei. 60. Athalia colibri Christ, 1781 (Fig- 8.) L.c. 6 mm, d.a. 16 mm. Specie polifagă; larva este de culoare neagră pe partea dorsală, iar pe partea ventrală și pe laturi alburie-negricioasă; măsoară 15 — 18 mm lungime; are capul negru strălucitor. Poate fi găsită în mai și iunie pe crucifere (rapiță, muștar, varză), pe care le defoliază complet, în așa măsură încît produce adevărate mari pagube. în luna iulie intră în pă- mînt, de unde iese ca insectă perfectă în luna august a aceluiași an și începe o a doua generație. Larva aceasta de toamnă petrece iarna în pămînt și în primăvară dă prima serie de adulți. în timpul retragerii sale în pămînt, larva se închide într-un fel de cocon alungit, cafeniu și cu suprafața neregulată. Adulții zboară în mod obișnuit pe flori de umbe- lifere, mărăcini, măcieș etc. Larvele sînt parazitate de Ichneumonidae, Chalcididae, Dipterae. Răspîndire geografică. U.R.S.S., Asia orientală și meridională, toată Europa. Am colectat 2 ȘȘ de la Izvorul-Alb, la 14.VI.1958. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 61. Athalia glabricollis Thomson, 1870 L.c. 6 mm, d.a. 14 mm. Răspîndire geografică. Suedia, Anglia, R.P. Ungară și Asia Mică. Am colectat o Ș de la Buhalnița—Hangu, la 18.VI.1958. O semna- lăm pentru fauna Moldovei. 74 VASILE IONESCU 18 19 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 75 Tribul EMPIțpNI Genul Empri a Lepeletier, 1828 62. Empria candidata Fallen, 1807 (Fig. 9) L.c. 8 mm, d.a. 18 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită în luna iunie pe frunze de mesteacăn (Betula sp.); metamorfoza are loc în pămînt. Adulții zboară de la sfîrșitul lunii mai pînă în prima jumătate a lunii iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Europa Cen- trală și nordică. Am colectat 1 £ de la baraj-Potoci, la 3.VII.1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. 63. Empria rubi Panzer, 1805 (Fig. 10) L.c. 8 mm, d.a. 16 mm. Specie monofagă ; larva poate fi găsită în luna iulie pe zmeur (Rubus sp.). Adulții zboară prin luna iulie. Răspîndire geografică. Europa Centrală și nordică. Am colectat 1 £ de la Pîngăr ați—Frasin, la 21.VII.1958. O sem- nalăm pentru fauna Moldovei. Genul Am et as t egi a Costa, 1882 64. Ametastegia equiseti Fallen, 1808 L.c. 8 mm, d.a. 18 mm. Specie polifagă; larva se poate găsi din iunie pînă în septembrie pe frunze de troscot {Polyganum sp.), pătlagină (Plantago sp.), spanac (Chenopodium sp.), măcriș (Rumex sp.); măsoară 15 mm lungime, are corpul verde pe partea dorsală, uneori roșcat și zbîrcit, cu stigmele cafenii, pe partea ventrală este alburiu; capul este negru-cafeniu pe partea supe- rioară, mai deschis în rest și cu mandibulele cafenii. Adulții zboară prin luna iunie; prezintă două generații pe vară. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Europa nor- dică și Centrală. Am colectat 1 de la Pîngărați, la 4.VI.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Genul M o n o s o m a Gillivray, 1908 65. Monosoma pulverata Eetzius, 1783 L.c. 8—9 mm, d.a. .15—18 mm. Specie polifagă; larva se găsește din iunie pînă în septembrie pe frunze de arin (Alnus sp.) și salcie (iSaM® sp.); are lungimea de 18 mm, corpul alungit, cilindric, alb sau verzui, mai mult sau mai puțin pronunțat, cu o linie mai întunecată pe spate și alte două pe laturi; după ultima năpîrlire larva devine cafenie și capul cafeniu-roșcat-cărămiziu; are 22 de picioare; de regulă roade frunzele de la mijloc, făcînd găuri. Meta- morfoza are loc într-un cocon cafeniu ± amestecat cu pămînt, oval și puțin alungit, îngropat în pămînt. Adulții zboară prin luna mai. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Europa ves- tică și nordică. Am colectat 2 ȘȘ de la IzvoruLAlb, la 14.VI.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Tribul ALLANTINI Genul Allantus Panzer. 1801 66. Allantus propinquus Klug, 1814 L.c. 11—13 mm, d.a. 23—28 mm. Adulții zboară prin mai și iunie. Am colectat 3 și o Ș de la IzvoruLAlb, la 17.VI.1957. O semnalăm în fauna Moldovei. 67. Allantus koehleri Klug, 1814 L.c. 10 mm, d.a. 23 mm. Am determinat o Ș colectată de la Balta-Neagră, la 11.VI.1957. Adulții zboară prin lunile mai și iunie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Europa Cen- trală și sudică. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Genul A p e t h y m u s Benson, 1939 68. Apethymus braceatus Gmelin, 1790 f. $ caligata Gmelin, 1790 L.c. 7 mm, d.a. 8 mm. Specie monofagă ; larva se găsește în mai și iunie pe frunze de stejar (Quercus sp.). Adulții zboară începînd din iulie și pînă în septembrie și uneori pînă în octombrie ; către toamnă Ș$ depun ouăle sub coaja ramu- rilor tinere. Metamorfoza larvelor are loc în pămînt, fără cocon. 76 VASILE IONESCU Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Europa nor- dică și Centrală. S-a determinat 1 Ș colectat de la Pîngărați, la 21.VII.1958. O sem- nalăm pentru fauna Moldovei. Tribul EUIOCAMI’IM Genul E r i o b a mp a Klug, 1814 69. Erioeampa umbratica Klug, 1814 (Fig- 11) L.c. 7 mm, d.a. 16 mm. Specie monofagă; larva se găsește din luna iunie și pînă în luna septembrie pe frunze de arin (Alnus sp.). Răspîndire geografică. Europa Centrală și nordică. S-au determinat 2 cW colectați de la Izvorul-Alb, la 15.VI.1958. O semnalăm pentru prima dată în fauna R.P.R. Tribul BLENNOCAMPINI Genul T om o s t e t hu s Konow, 1886 70. Tomosthetus nigritus Fabricius, 1804 L.c. 6 mm, d.a. 15 mm. Specie monofagă; larva este în întregime verde, are 22 de picioare și se găsește în lunile mai și iunie pe frunze de frasin {Fraxinus sp.). Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcau- cazia, Kamciatka, Sahalin, Europa Centrală și apuseană. S-a determinat o $ de la Izvorul-Alb, colectată la 14.VII.1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei.- Fig. 1. — Acantholyda pinivora Enslin, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 2. — Acantholyda pumiliones Giraud, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 3. — Cephalcia hartigii Bremi. aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 4. — Cephalcia erylhrogastra Hartig, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 5. — Monoctenus juniperi Linne, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 6. — Dolerus gessneri Andră, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 7. — Tenthredopsis stigma Fabricius, aripa anterioară dreaptă. Fig. 8. — Athalia colibri Christ, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 9. — Empria candidata Fallen, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 10. — Empria rubi Panzer, aripile anterioară și posterioară dreaptă. Fig. 11. — Erioeampa umbratica Klug, aripile anterioară și posterioară dreaptă. 78 VASILE IONESCU 22 23 CONTRIBUȚII LA STUDIUL SUBORDINULUI SYMPHYTA DIN R.P.R. 79' Genul M e s o n e u r a Hartig, 1837 71. Mesoneura opaca Fabricius, 1775 L.c. 6 mm, d.a. 14 mm. Specie monofagă; larva poate fi găsită din mai pînă la începutul lui iulie pe frunze de stejar (Quercus sp.), cu preferință pentru frunzele tinere, rare și expuse la soare, pe care le roade începînd de la margine ea este în întregime de culoare verde deschis, cu ochi negri și gura ușor roșcată ; corpul are un aspect încrețit; prezintă 20 de picioare. în timpul repausului, extremitatea anală este adesea întoarsă sub pîntece; se hră- nește circa 3 săptămîni, după care se ascunde în pămînt unde își constru- iește un cocon lung de 7 mm și gros de 4 mm, negricios, țesut fin și cu fire de nisip. Adulții apar prin aprilie-mai, o dată cu înfrunzirea stejarului. Răspîndire geografică- Partea europeană a U.R.S.S., Europa ves- tică și nordică. S-a determinat o Ș colectată de la Buhalnița—Hangu, la 16. VI. 1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. Genul Blcnnoeampa Hartig, 1837 72. Blcnnoeampa pusilla Klug, 1814 L.c. 4 mm, d.a. 10 mm. Specie monofagă; larva se poate găsi din iunie pînă în august pe frunze de măcieș (Roșa sp.); ea este verzuie-galbenă, cu capul negru sau cafeniu; prezintă pe vîrful fiecărui segment mici peri spinoși; măsoară 8 — 9 mm lungime și are 22 de picioare. Prin luna august se ascunde în pămînt, unde își construiește un mic cocon negru, închis la unul din capete cu un capac plat. Adulții apar prin luna mai și în iunie ; ȘȘ depun ouăle la marginea frunzelor. Frunzele atacate se răsucesc pînă la jumătate, luînd aspectul liniar : în interiorul acestui sul, larva roade marginea frunzei după ce o termină trece la alta. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Siberia de sud, Kazahstanul de sud, Sahalin, Europa vestică și nordică. S-a determinat o Ș colectată de la Pîngărați, la 3.VI.1957. O sem- nalăm pentru fauna Moldovei. Familia ARGIDAE Subfamilia ARGINAE Genul Arge Schrank, 1802 73. Arge ustulata Linne, 1758 L.c. 9—10 mm, d.a. 18—20 mm. Specie polifagă'; larva poate fi găsită, în iunie și iulie pe frunze de salcie (Salix sp.), mesteacăn (Betula sp.), păducel (Crataegus sp.); este de culoare verde și prezintă mici mameloane cu aspect de negi, care poartă peri, iar dorsal și lateral se observă două linii alburii; are lungimea de 20 mm și 20 de picioare; capul este cafeniu, mai întunecat între ochi,, iar stigmele de asemenea cafenii. Metamorfoza are loc într-un fel de coajă, pe pămînt și între frunze uscate. Adulții se întîlnesc din luna mai pînă în iulie. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., precum și Siberia, Transcaucazia, Kamciatka, Sahalin, Mongolia de nord, Coreea, toată Europa. S-a determinat 1. și o Ș colectați de la Izvorul-Alb, la 19.VI.1958. O semnalăm pentru zona lacului de acumulare. 74. Arge enodis Linnâ, 1767 L.c. 11 mm, d.a. 22 mm. Specie monofagă; larva se întîlnește din iunie pînă în august, une- ori și în septembrie, pe frunze de răchită (Salix sp.); ea prezintă o colo- rație cenușie, cu.spatele galben și numeroase pete, cu aspect de negi negri,, purtînd fiecare cîte un păr. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcaucazia,. Siberia, Iran, Coreea, Japonia, toată Europa. S-a determinat o Ș colectată de la Frasin, la 21.VII.1958. O sem- nalăm pentru zona lacului de acumulare. 75. Arge berberidis Schrank, 1802 L.c. 8 mm, d.a. 19 mm. Specie monofagă ; larva se găsește în mai și iunie (prima generație), apoi în august-septembrie (a doua generație), pe frunze de dracilă (Ber- beris vulgaris); este de culoare albă, cu capul și picioarele solzoase, negre, cu pete galbene și numeroase puncte și pete negre ; este lungă de 18 mm și are 18 picioare. Este foarte vătămătoare cînd apare în număr mare. Adulții zboară din mai pînă în august. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.R.S.S., Transcaucazia, Asia Mică, Europa Centrală și vestică. S-a determinat 1 colectat de la Frasin, la 21.VII.1958. O sem- nalăm pentru fauna Moldovei. 76. Arge eiliaris Linn£, 1767 L.c. 9 mm, d.a. 21 mm. Specie monofagă ; larva poate fi găsită în iunie și august, uneori și în septembrie, pe frunze de crețușcă (Filipendula ulmaria); este de culoare verde, cu spatele mai întunecat, prezintă două linii laterale gălbui, capul galben, cu negru pe frunte, picioarele solzoase, galbene, cele membra- «o VASILE IONESCU 24 25 CONTRIBUȚII la studiul subordinului SYMPHYTA DIN R.P.R. 81 noase gălbui; are 20 de picioare și este lungă de 18 mm. Adulții zboară din mai pînă în august. Răspîndire geografică. U.E.S.S., Europa vestică și nordică. S-a determinat o Ș colectată de la baraj-Bicaz, la 20.VII.1958. •0 semnalăm pentru prima dată în faima R.P.R. Familia CIMBICIDAE Subfamilia ABIINAE Genul Abia Leach, 1817 77. Abia fulgens Zaddach L.c. 10—11 mm, d.a. 20—24 mm. Specie polifagă; larva poate fi găsită din iunie pînă în septembrie pe frunze de fragi (Fragaria sp.). Răspîndire geografică. Europa Centrală. S-au determinat 2 $Ș colectate de la Fîrțîgi—Hangu, la 15.VII.1957. O semnalăm pentru fauna Moldovei. 78. Abia nitens Linn6, 1758 L.c. 11—12 mm, d.a. 20-24 mm. Specie oligofagă; larva poate fi găsită în iunie și iulie pe frunze de caprifoi și pe zadă. Răspîndire geografică. Partea europeană a U.E.S.S., Transcau- cazia vestică, Europa Centrală. S-au determinat 2 3^ și 2 ȘȘ, colectați de la baraj-Bicaz, la 16. VII. 1958. O semnalăm pentru fauna Moldovei. K M3VHEHMK) HO^OTPH^A CHflHHEBPIOXWX SYMPHYTA (HYMENOPTEEA) B pyMBIHCKOn HAPOAHOlî PECnVBJHIKE PE3IOME B paSoTe gaioTcn hoblic gamiHe no cncTeMaTiiaecKOMy, aKOJiorn- uecKOMy n aooreorpaijmaecKOMy nay^eniiio cnuHueOpioxMx (Symphyta) b PyMMHCKoft Hapo^noii PecnySjinKe. Ha ocnoBanim jiaSoparopuoro MayueHUH MarepnaJia, coGpannoro b 1957 n 1958 rr., onncMBaiOTcn 78 bm^ob, BnepBbie naîîgeHHMX b sone 6ygy- ipero BOAOxpannjmma Bunas—norma Teiiiojiyii. Hb MX MHCJia 13 BMgOB M 2 (țopMBI HBJIHIOTCH HOBMMII gJIH PyMBIHMH, .a 42 BMga h 5 $opM BnepBbie HaitgeHM b Moji^obc. OB'bflCHEHHE PMCYHKOB Puc. 1. — Acantholyda pinivora Enslin. Tlepe^Hee npauoe m aaițHee npaBoe npMJio. Puc. 2. — Acantholyda pumiliones Giraud. Ilepeunee npanoem aa^nee npanoe KpHJio. Puc. 3.—Cephalcia hartigii Bremi. Hepe^nee npanoe n aa^nee npanoe npHJio. Puc. 4. — Cephalcia erythrogastra Hartig. Ilepeflnee npanoe n aajțnee npanoe npMJio. Pnc. 5. — Monoctenus juniperi Linne. Ilepeunee npanoe n aa/țHee npanoe Kpiuio. Puc. 6. — Dolerus gessneri Andrd. tlepeunee npanoe n aajțnee npanoe itpano. Pnc. 7. — Tenthredopsis stigma Fabricius. IlepejțHee npanoe n aa^nee npanoe npbwio. Pnc. 8.—Athalia colibri Christ. IlepeHnee npanoe n aaunee npanoe npHJio. Puc. 9. — Empria candidata Fallen. Ilepejțnee npanoe n aa^nee npanoe Kpnino. Pnc. 10. — Empria rubi Panzer. Ilepeunee npanoe n aajtnee npanoe npbuio. Pnc. 11. — Eriocampa uinbratica Klug. riepejțnee npanoe n aa^nee npanoe Kpwjio CONTEIBUTION A L’ETUDE DU SOUS-OEDEE SYMPHYTA (HYMENOPTERA) DANS LA EEPUBLIQUE POPULAIEE EOUMAINE rEsumE Cette Note repr^sente une nouvelle contribution ă l’etude systema- tique, âcologique et zoog&igraphique des Symphytes, dans la E.P. Eou- maine. On y d^crit 78 especes, identifiees pour la premiere fois dans la zone du lac d’accumulation Bicaz—Poiana-Teiului, en raison des resultats de l’examen au laboratoire du materiei colligd en 1957 et 1958. Parmi les especes dâtermin^es, 13 especes et 2 formes sont nouvelles pour la E.P. Eoumaine; 42 especes et 5 formes sont signalees pour la premiere fois en Moldavie. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Acantholyda pinivora Enslin, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 2. — Acantholyda pumiliones Giraud, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 3. — Cephalcia hartigii Bremi, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 4. — Cephalcia erythrogastra Hartig, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 5. — Monoctenus juniperi Linne, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 6. — Dolerus gessneri Andre, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 7. — Tenthredopsis stigma Fabricius, aile anterieure droite. Fig. 8. — Athalia colibri Christ, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 9. — Empria candidata Fallen, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 10. — Empria rubi Panzer, ailes anterieure et posterieure droites. Fig. 11. — Eriocampa umbratica Klug, ailes anterieure et posterieure droites. BIBLIOGRAFIE 1. AND»® Ed., Species des Hymenopteres d’Europe el d’AlgMe, Beaume, 1879, I. 2. Bboehmer P„ Die Tierwelt Mitteleuropas, Leipzig, 1930, V, 2. 3. Enslin E., Die Disekten Mitteleuropas, insbesondere Deutschlands Hymenoptera. Die Blatt- u. Holzwespen, Stuttgart, 1914, V, III, 3. ■4. - c. 4788 82 VASILE IONESCU 26- 4, GrassE P., Trăite de Zoologie, Paris, 1958, VIII, III. 5. Ionescu V., Contribuții la cunoașterea Țenthredinidelor (insecte Himenoptere) din Repu- blica Populară Romină, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice^ agronomice, geologice și geografice, 1954, VI, 1. 6. Iuga V. și SCOBIOLA X., Contribuții la cunoașterea viespilor cu fierăstrău (Hymenop- tera Tenthredinoidea) din R.P.R., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secțiunea de științe- : biologice, agronomice, geologice și geografice, 1955, Vil, 2. 7. Jaquet M., Păune de la Roumanie, Bul. Soc. Șt., 1900, 9, 143. 8. IOJIOXAUEB M. a., HnKOJibGKAH H, M. h IIohob B. B., Hymenoptera,. BpeUHTemi neca, Hsjț. Ana#. HayK CCCP, Mocuisa, 1955. 9. Lorenz H. u. Kraus M.. Die Larvalsystematik der Blaltivespen (Tenthredinoidea u. Megalodontoidea), Abhlg. zur Larvalsystematik der Insekten, 1957, 1. 10 MULLER Ar., Verh. u. Mittlg. d. Siebenbiirg. Ver. f. Naturwiss. zu Hermannstadt, 1922, 70 — 71. 11. PRECUPETU A., Contribuții la studiul familiei Pamphiliidae și familiei Cephidae (Hyrne- noptera, Tenthredinoidea) din R. P.R., Comunicările Acad. R.P.R., 1958, VIII, 10, 12. TAPBHHCKMH II. G. n IlJIABI-IJiniHKOB H. H., OnpedeMimejib HaceKOMbix eeponeucKoă wcmu CCCP, MocKBa-JIeHi-iHrpan, 1948. CERCETĂRI ASUPRA IHTIOPLANCTONULUI DIN APELE ROMÎNEȘTI ALE MĂRII NEGRE ȘI ÎN SPECIAL ASUPRA LARVELOR ȘI ICRELOR DE ENGRAULIS ENCRASSICHOLUS PONTICUS (ALEX.) DE GHEORGHE BREZEANU Comunicare prezentată de TB. BUSNITÂ, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 29 martie 1960 Cercetări mai amănunțite asupra icrelor și larvelor de pești din Marea Neagră, asupra determinării timpului și locului unde peștii — mai ales cei cu valoare economică — se reproduc, au apărut ca o necesitate a cunoașterii mai complete, a biologiei acestor pești și pentru a se desco- peri noi rezerve piscicole neexploatate, importante pentru economie. Studiul amănunțit al ihtioplanctonului a fost făcut de către cerce- tătorii sovietici. Lucrările mai vechi, ale unor autori cum sînt : V. A. V o- dianițki (19), E. G. Koseakina (14), S. M. Maleatski (16), au un caracter mai limitat, avînd la bază un material adunat în regiunile litorale ale Mării Negre. Mai tîrziu, prin organizarea expedițiilor științi- fice și de producție în Marea Neagră (expediția VNIRO din anii 1946 — 1947 și 1948—1951), arealul cercetărilor s-a mărit considerabil, adunîndu-se un bogat material ihtioplanctonic, pe baza căruia s-au obținut noi date, cu privire la biologia reproducerii peștilor din Marea Neagră. în lucrările lor : S. G. Z u s s e r (29), (30), N. E. Aslanova (3), T. V. Dehnik(12), A. A. Maior o va șiN. I. C i u g u n o v a (15), P. M. Pavlovskaia (17), I, G. Aleev (2), V. D. Burdak (9), etc. se ocupă pe larg de biologia unor specii de pești cu valoare econo- mică, cum sînt : pălămida (Sardasarda (Bloch)), șprotul (Sprattus sprattus Bisso), hamsia (Engraulis encrassicholus ponticus (Alex.)), stavridul (Tra- churus trachurus trachurus (Linne)) etc., dînd o atenție deosebită studiu- lui reproducerii și dezvoltării icrelor și larvelor. Lucrarea lui V. A. V o- 84 GHEOROHE BREZEANU 2 3 IHTIOPLANCTONUL DIN APELE ROMÎNEȘTI 85 dianițki și I. I. Kazanova (20), pe care am folosit-o în mod curant, este de real folos în studiul icrelor și al larvelor de pești din Marea Neagră. Cercetările lui I. P. Zaițev, bazate pe numeroase experiențe și observații, aduc o contribuție importantă la dezvoltarea studiului ihtio- planctonului, creînd bazele cu adevărat moderne ale ihtioplanctonolo- giei. Din lucrările sale se desprind metode (21) și concluzii care înlocuiesc teorii mai vechi asupra posibilității determinării procentului de supravie- țuire a icrelor și larvelor, explică cauzele plutirii icrelor de diferite specii de pești în anumite orizonturi (23), influența directă pe care o au tempe- ratura și salinitatea asupra acestora (23), (25), (26), influența unor noi condiții asupra icrelor și larvelor de pești și posibilitatea de adaptare a acestora (22), (24) '). La noi, cercetări mai vechi asupra ihtioplanctonului din apele romî- nești ale Mării Negre nu se cunosc. Dacă au existat unele preocupări — Gr. Antipa (1), I. B o r c e a (6), (7), (8) — ele au fost limitate și sporadice, constînd în unele observații asupra reproducerii peștilor. O dată cu înființarea Comisiei de hidrologie a Academiei R.P.R. (1954), prin reorganizarea cercetărilor marine, cu concursul și sub îndru- marea prof. Th. Bușnița și M. Băcescu, s-au pus bazele unor studii amănunțite, ale apelor romînești ale Mării Negre (4). Pe lîngă studiul planctonului, bentosului, ca o parte integrantă a studiului biologiei diferitelor specii de pești, a început a fi studiat și ihtioplanctonul, dîndu-i-se importanța cuvenită. în lucrarea sa Principii pentru prognoza de lungă durată a pescuitului nostru marin (10), prof. T h. Bușniță consideră studiul icrelor și larvelor, ca o metodă dintre cele mai importante, în ela- borarea unei prognoze de lungă durată a pescuitului, necesară atît de mult producției. în lucrarea de față vom prezenta rezultatele cercetărilor noastre din anii 1956 și 1957. Probele de ihtioplancton au fost colectate în cadrul expedițiilor pentru studiul platformei continentale a Mării Negre, din dreptul coastei romînești, în expedițiile pentru pescuit experimental și în timpul colec- tării probelor pentru studiul corbulomiei (5) 2). Stațiile de unde au fost colectate probele sînt cuprinse între paralelele 43°45' și 45°10'. Pentru colectarea probelor s-a folosit un fileu ihtioplanctonic cu diametrul de 1 m și lungimea Conului de 2 m, confecționat din sită de mătase nr. 4. După modul cum au fost colectate, probele pot fi împărțite în două categorii: cantitative și calitative. Cele calitative s-au colectat, prin cufundarea și lăsarea fileului în apă la o anumită adîncime, pe timp de cîteva zeci de minute pînă la 2—3 ore, iar cele cantitative au fost luate pe diferite orizonturi: vertical și orizontal (21). J) Mulțumim lui I. P. Z a i ț e v, pentru numeroasele cunoștințe pe care ni le-a Împăr- tășit în discuțiile purtate cu dinsul. 2) Probele cu fost colectate de : Hilarius Skolka, Vasile Manea, Ileana Cautiș, Silviu Stănescu, Monica Țipă, Rudolf Mayer, cercetători, Dumitru Rădulescu tehnician, de la Sta- giunea de cercetări marine Constanța. CERCETĂRI ASUPRA ICRELOR ȘI LARVELOR DE ENGRAULIS ENCRASSICHOLU S PONT1CUS (ALEX.) Perioada de reproducere. Răspîndire. Influența temperaturii. Primele icre de hamsie au fost colectate în anul 1956 la sfîrșitul lunii mai, în dreptul gurilor Dunării (stațiile nr. 4 și 5), unde temperatura apei în momentul colectării probelor în stația nr. 4 era 14°, iar în stația nr. 5, 16°. Numărul mic de icre ce au fost găsite, precum și faptul că în stația nr. 6, la depărtare de cîteva mile spre larg de stația nr. 5, nu s-au găsit icre de hamsie, ne face să credem că reproducerea abia în- cepuse. în luna aprilie (către sfîrșit), cînd temperatura apei în apropierea țărmului era 11,5°, în probele colectate în stațiile nr. 1, 2 și 3, nu s-au găsit icre și larve (fig. 2). Anul 1956 a fost favorabil unui început mai tim- puriu al reproducerii hamsiei și datorită faptului că apa avea o temperatură mai ridicată—tem- peratura medie în luna mai fiind 15,2° (fig. 1). Acest fapt a putut fi observat în comparație cu anul 1957, cînd temperatura cea mai ridicată a apei în aceeași peri- oadă (luna mai) nu a depășit 15°, iar temperatura medie a oscilat în jurul lui 12°. în aceste condiții în luna mai a anului 1957 în Fig. 1. — Variația temperaturii apei in stațiile de colectare a ihtioplanctonului, în anii 1956 șl 1957. probele colectate nu s-a întîlnit nici o icră sau larvă de hamsie (stațiile nr. 45, 78, 79 și 80). Reproducerea masivă a hamsiei, în porțiunea Mării Negre cercetată de noi, a început atît în anul 1956, cît și 1957, la mijlocul lunii iunie, în această lună, în apropiere de țărm și în larg, am putut constata că icrele hamsiilor sînt răspîndite pe o mare suprafață. Regiuni care să indice o mai mare densitate de icre nu am observat. în dreptul gurilor Dunării, ca și pe liniile : est Midia, est Constanța, est Tuzla, în apropierea țărmului, ca și la 100 mile marine în larg, răspîndirea icrelor de hamsie este aproape constantă. Puncte cu o densitate mai mare de icre, ca și puncte în care să nu se găsească icre și larve sau să se găsească un număr mic, există, dar acestea au un caracter local, fără a cuprinde regiuni mai întinse. Acest fapt nu trebuie să ducă la concluzia, că factorii de mediu, în special temperatura, nu ar avea nici o influență asupra hamsiilor, în momentul și în perioada reproducerii într-un anumit loc. în stațiile nr. 17, 18 și 19, la sfîrșitul lunii iunie 1956, temperatura apei la suprafață era cuprinsă între 11 și 12°, temperaturi scăzute în comparație cu media lunară, 16,6°. 86 GHEOROHE BREZEANU 4 Temperaturi scăzute s-au înregistrat și în stațiile nr. 49, 52, 50 și 58, efectuate în anul 1957 (nu a depășit 17°). Temperatura cea mai ridi- cată a apei, la suprafață, în luna iunie 1957, a fost 22° (stația nr. 60), temperatura medie lunară a apei la suprafață fiind 19,5°. în toate aceste stații, numărul de icre a fost foarte mic sau inexistent (fig. 2). în stațiile nr. 12, 14, 27 și 26, efectuate în aceeași perioadă în anul 1956, cu tempe- raturi ale apei, la suprafață, cuprinse între 17 și 19°, ca și în stațiile nr. 65, 59, 60 și 49, efectuate în anul 1957, avînd temperaturi cuprinse între 18 și 21°, numărul icrelor din probele cantitative au fost de J sute de exemplare. Rezultă că hamsiile în momentul depunerii icrelor, preferă locurile unde apa este mai caldă. Această caracteristică reiese și din faptul că perioada cea mai intensă de reproducere este cuprinsă între lunile iulie și august cînd și temperatura apei este cea mai ridicată : 20—22° în iulie, 23—24,8° în august. în stațiile nr. 31, 32,33, 66, 68 și 76, efectuate în anii 1956 și 1957, s-au găsit cel mai mare număr de icre și larve. După acest maximum, atins în cea de-a doua jumătate a lunii iulie și în prima jumătate a lunii august, urmează o scădere bruscă, astfel încît la înce- putul lunii septembrie, cînd și temperatura apei începe să scadă, nu am mai întîlnit nici o icră sau larvă de hamsie. Urmărind graficul repro- ducerii hamsiei, constatăm că perioada de la începutul reproducerii și pînă în momentul de cea mai mare intensitate este mult mai lungă decît perioada ce urmează după acest maximum, pînă la sfîrșitul reproducerii, în concluzie, putem spune că hamsia începe să-și depună icrele în apele cercetate de noi, la începutul lunii mai — cînd s-a găsit un număr mic de exemplare — apoi numărul de icre începe să crească treptat, atingînd maximum în lunile iunie-august, după care urmează o scădere bruscă marcată de începutul lunii septembrie. Temperatura — cel puțin la înce- putul perioadei de reproducere — are un rol deosebit în declanșarea, mai timpurie sau mai tîrzie, a depunerii icrelor. Influența salinității apei asupra reproducerii hamsiei. Caracteris- tica apelor Mării Negre în dreptul gurilor Dunării este dependența de apele dulci ale acestui fluviu. Comparînd conținutul în Na CI al apelor Mării Negre din dreptul paralelei 45° cu cel al apelor din dreptul para- lelei 44° apar diferențe evidente (tabelul nr. 1). Numărul mare de icre ce se întîlnesc în apele salmastre din dreptul gurilor Dunării (9—14 g Na Cl°/00), ca și în cele cu salinitate ridicată (16—18 g NaCl°/00), demonstrează capacitatea de reproducere a hamsiei în condiții variabile de salinitate (fig. 2) (24), (25). Aspectul icrelor de hamsie. Proporția dintre larve și icre în probele colectate. încă din momentul depunerii, icrele — în procesul dezvoltării — capătă diferite aspecte oglindind stadiul de dezvoltare la care au ajuns la un moment dat. Fazele dezvoltării se succed destul de repede știin- du-se că, din momentul fecundării pînă la ecloziune, icrele de hamsie au nevoie de circa 24 de ore (19), (20). în probele noastre am întîlnit icre în diferite stadii de dezvoltare : la începutul diviziunii celulare, în stadiul de morulă și de gastrulă, cu C. 4788 Fig. 2. -5 IHTIOPLANCTONUL DIN APELE ROMÎNEȘTI 87 •embrionul în stadiul inițial de formare și icre cu embrionul bine conturat ^aproape de momentul ecloziunii. Icrele în procesul dezvoltării nu ajung toate la momentul ecloziunii. Procentul icrelor care dispar, în diferite Tabelul nr. 1 Cantitatea de Na CI în unele stații cercetate Stația (nr.) din dreptul paralelei 45° Cantitatea de Na CI g °/oo Stația (nr.) din dreptul paralelei 44” Cantitatea de Na CI g°/oo 4 10,055 12 15,842 5 11,341 13 15,842 7 9,409 22 15,888 59 13,700 26 14,566 60 12,473 52 16,940 61 11,750 51 18,550 63 14,140 58 18,557 etape ale dezvoltării lor, poate fi foarte mare sau foarte mic, în funcție de numeroase cauze (27). în probele analizate proporția icrelor vii față de cele moarte, indi- ferent de stadiul de dezvoltare în care se găsesc, este de 40—50%. Acest procent nu oglindește însă nici pe departe adevărata stare a icrelor îna- inte și aproape de momentul colectării lor. Se știe că toate icrele sau larvele care plutesc la un moment dat într-un orizont (în cazul icrelor de hamsie în orizonturile superficiale) sînt vii, cele moarte pierzîndu-și posibilitatea de plutire cad la fund (23). Raportul dintre icrele vii și moarte din probe se datorește unor factori artificiali care au intervenit în momentul colectării (28). în ceea ce privește procentul prelarvelor și larvelor față de icre putem spune că el nu depășește 10 %. Aceasta se poate explica fie prin faptul că larvele într-un anumit stadiu de dezvoltare înoată activ și nu mai pot fi prinse cu fileul, fie că cele care au pătruns la un moment dat în fileu, din cauza presiunii apei, sînt proiectate pe pereții fileului, a căror țesătură fiind rară, mai ales la fileele ihtioplanctonice folosite de noi, lasă ca acestea să scape. Sînt foarte rare cazurile cînd am reușit să pescuim un număr mare de larve de hamsie. în stația nr. 30, efectuată la data de 20.VIII.1956, în proba calitativă am numărat 162 de exemplare de larve de hamsie recent eclozate ce aveau lungimi cuprinse între 3 și 8 mm, cu ochi și fără sacul vitelin, ceea ce presupune că ele au trecut la o hrană activă. De asemenea în stația nr. 32, efectuată la data de 4.VIII.1956, în proba calitativă (fileul a fost lăsat în apă de la orele 22 pînă la 4 dimineața), am găsit 2 806 larve și prelarve ce aveau lungimi cuprinse între 2 și 11 mm. De remarcat că în aceste locuri am întîlnit un număr mic de icre de hamsie : 24 de exemplare în stația nr. 32 și 410 exemplare în stația nr. 20. Putem presupune că ecloziunea acestor larve a avut loc cel puțin cu cîteva ore înainte de a fi pescuite, iar în locul în care au fost prinse au venit fie înotînd activ, fie aduse de curent. 88 GHEORGHE BREZEANU 6 7 IHTIOPLANCTONUL DIN APELE ROMÎNEȘTI 8» C1TEVA DATE ASUPRA ICRELOR ȘI LARVELOR ALTOR SPECII DE PEȘTI DIN APELE ROMÎNEȘTI ALE MĂRII NEGRE Paralel cu studiul icrelor și larvelor de Engraulis encrassicholus ponticus am urmărit elementele ihtioplanctonice și ale altor specii pe pești. Icrele și larvele speciilor de care ne vom ocupa în cele ce urmează au fost întîlnite în număr mic în probele pe care le-am analizat. Chiar ele- mentele ihtioplanctonice ale unor specii de pești cu număr mare de indi- vizi cum sînt : șprotul, calcanul, pălămida și stavridul, care alcătuiesc pescuitul industrial în apropierea țărmului nostru și în larg, nu au fost întîlnite în proporție care să demonstreze că ele se reproduc masiv în apele cercetate de noi. Cauzele pot fi multiple : fie că nu am găsit locurile de reproducere ale acestor specii, în limita locurilor cercetate de noi, fie că icrele unor specii — fapt cunoscut — plutesc la adîncimi mai mari (35 — 40 m) și aceste adîncimi nu au fost suficient explorate. Alte specii se reproduc în anotimpul rece al anului. Din datele de care dispunem, reiese că aceste specii se reproduc în apele romînești ale Mării Negre, mai aproape sau mai departe de țărm, în perioade de timp asemănătoare cu cele deter- minate și de alți cercetători (3), (11), (18), (19), (20). Sprattus sprattus Bisso se reproduce în anotimpul rece al anului (17), (19), (11) — sfîrșitul lui septembrie, sfîrșitul lui aprilie — dar se găsesc icre și larve și în lunile calde la orizonturi mai adînci sau chiar și la suprafața apei, cînd temperatura acesteia este mai scăzută (8—13°). Icrele și larvele acestei specii se întîlnesc atît în apropierea țărmului (sta- țiile nr. 1, 2, 3, 5, 21 și 24), cît și în larg (stațiile nr. 43, 36 și 34). în apele cercetate de noi nu au fost observate locuri în care Sprattus sprattus să se reproducă masiv, spre deosebire de apele din apropierea țărmului sovietic, unde — în lunile de maximă reproducere a acestei specii (februarie, martie) — icrele de Sprattus se întîlnesc frecvent și în număr mare (după relatările lui I. G. Al e e v); în apele țărmului bulgăresc de asemenea s-au găsit aglomerări de icre și larve de șprot (18). Genul Mugii, cu cele 3 specii ale sale Mugii saliens (Bisso),' M. auratus (Bisso) și M. cephalus (L.) își depune icrele în număr mare în apropierea litoralului romînesc. Apariția cîrdurilor de pui (mai ales ale speciei Mugii saliens (Bisso)), de 2—3 cm, ce vin în locurile de vărsare ale lacurilor literale în mare — cu deosebire în lunile iulie și august — duce la con- cluzia, că această specie își depune icrele nu departe de țărm. Anul 1957 a fost favorabil reproducerii chefalului. Spre deosebire de alți ani, în anul 1957 puii de chefal au venit în cîrduri uriașe în locurile de legă- tură ale lacurilor literale cu marea și de-a lungul țărmurilor de la Sulina la Constanța. Perioada destul de îndelungată — începutul lui iulie sfîrșitul lui octombrie — de aglomerare a acestor pui în cîrduri mari și neomogene ca specii și mărimi (lungimea puilor a variat în luna iulie între 20—30 mm, în august 2Q—50 mm, în septembrie 30—40 — 70 mm), duce la concluzia că reproducerea a fost intensă în toate aceste luni. Icre și larve foarte tinere (2—3 mm) au fost întîlnite și în numeroase probe colectate în lunile iulie, august și septembrie — dar în număr mic — în dreptul gurilor Dunării (stațiile nr. 7 și 77) sau mai la sud în apropierea Constanței și Capului Midia (stațiile nr. 17, 18, 23, 24 și 73). Ele au fost găsite și în larg la 20/—25 de mile depărtare de țărm (stațiile nr. 87 și 88). Locuri cu aglomerări mai mari de icre de chefal au fost descoperite în apropierea țărmului — între Constanța și Sf. Gheorghe — în lunile iulie, august, septembrie. Scopliatalmus maecoticus (Pallas), specie tipic bentonică, se apropie de țărm după cum se știe în lunile martie și aprilie, pentru a-și depune icrele care devin pelagice, caracter ce se păstrează și la larve un anumit timp. în această perioadă s-au pescuit la țărmul nostru, în apropierea Constanței, pui foarte tineri de calcan care își pierduseră caracterele de larvă, trecînd la viața bentonică. Icre izolate de calcan au fost întîlnite și în lunile mai călduroase (mai — iunie), în orizonturi profunde (25 — 30 m). Temperatura la aceste adîncimi, în stațiile unde au fost găsite (stațiile nr. 19, 21, 78 și 80), era cuprinsă între 7 și 12°. La Trachurus trachurus trachurus (Linmî), larvele și icrele se întîl- nesc în lunile calde ale anului : iunie — august (2), (19). Noi am găsit icre și larve doar în cîteva stații (nr. 29, 30 și 32), efectuate la sfîrșitul lunii iulie și începutul lunii august. în aceste probe am întîlnit pe lîngă larve și pui foarte tineri, cu lungimi cuprinse între 1,5 și 4 cm, care în mod sigur proveneau din ponta anului 1956. Larve de Solea nasuta (Pallas), în diferite stadii de dezvoltare, au fost întîlnite la mare depărtare de țărm (stația nr. 86). Se știe că icrele de Solea nasuta se întîlnesc în apropierea țărmului; faptul că icrele s-au găsit la o distanță mare de țărm se poate datori unui curent puternic de la mal către larg. în afară de icrele și larvele speciilor de care ne-am ocupat — și care s-au întîlnit mai frecvent și în număr mai mare în materialul cercetat — am găsit în număr mic fără a avea o răspîndire largă icrele și larvele altor specii: Sarda sarda (Bloch) — s-au găsit 2 icre, avînd caracterele descrise de V. A. V o d i a n i ț k i, în stația nr. 80, la orizontul 0 m. Mullus barbatus (Es.) — s-au pescuit 8 larve cu lungimi cuprinse între 2,9 și 3 mm, în stația nr. 25, în probele de la orizonturile 0 și 20 m. Trigla lucerna (Linne) — s-au găsit 2 icre în stațiile nr. 17 și 18, în probele de la orizontul 10 m. Trachinus draco (Linne) — s-a găsit o singură icră în stația nr. 48, la orizontul 50 m, cu temperatura apei de 7,5°. Icre de Odontogadus merlangus euxinus (Nord.) — s-au găsit în stațiile nr. 47 și 48, la orizontul 601—50 m, cu temperatura apei de 7,5°. în stația nr. 47 s-au pescuit și 4 larve ce aveau lungimi cuprinse între 3 și 4 mm. CONCLUZII Prin cercetarea ihtioplanctonului apelor Mării Negre, între paralelele 43°45z și 45°10' atît în larg cît și la țărm, în anul 1956—1957, s-au putut face determinări calitative și cantitative ale icrelor și larvelor unor pești. •90 GHEORGHE BREZEANU 8 IHTIOPLANCTONUL DIN APELE ROMÎNEȘTI 91 Studiul mai amănunțit al icrelor și al larvelor de hamsie a dovedit că această specie se reproduce în toate punctele cercetate de noi, găsind condiții prielnice atît în apele din dreptul gurilor Dunării cît și mai la sud în drep- tul paralelei 44° într-o perioadă destul de lungă — sfîrșitul lui mai, sfîr- șitul lui august — avînd un maximum de reproducere în cea de-a doua jumătate a lunii iulie pînă în prima jumătate a lunii august. Dintre factorii de mediu, temperatura s-a dovedit a avea o influență deosebită asupra reproducerii mai ales la începutul acestei perioade. Cît despre salinitate, se pare că aceasta nu are o influență hotărîtoare, întrucît în regiunea îndulcită a apelor din dreptul gurilor Dunării, icrele de hamsie .se întîlnesc frecvent și în număr mare ca și în regiuni cu salinitate mai ridicată. Cele mai multe icre și larve se găsesc în orizonturile de supra- față, dar se întîlnesc și în orizonturile mai profunde (40 m). în porțiunea Mării Negre cercetată de noi s-au mai întîlnit icrele și larvele unor specii de pești, cuîn sînt: șprotul, chefalul, stavridul etc., fără a descoperi locuri în care să se găsească aglomerări ale elementelor ihtioplanctonice ale acestor specii. Cercetarea ihtioplanctonului apelor romînești ale Mării Negre aduce o contribuție serioasă în rezolvarea unor probleme de biologie a peștilor marini și va putea răspunde numeroaselor probleme ridicate de această nouă ramură a ihtiologiei. HXTHOIIJIAHKTOHA PYMblHCKOrO nOBEPESKbH HEPHOrO MOPH M, B HACTHOCTW, WKPbl H JIHHUHOK XAMCbl - ENGRAULIS ENCRASSICHOLUS PONTICUS (ALEX.) PE3IOME B padoTe nanaraioTcn jianubie, uacaiomnecn MsyneHMH iixTuonjianK- Tona pyMMHCKoro nodepeîKBH Hepnoro Mopn, npoBOfliiBmerocn b 1956 — 1957 rr., b ocoSenHocTii b oTHomennH nupu n jimhmhok xaMcti Engraulis en- crassicholus ponticus (Alex.). B CBH3H C 9THM yKaBBIBaeTCH, BTO B paBJIHHHHe nepnoflbi BpeMeunnKpa h hmhmhkh aToro Bn^a naxonnnncb MejKRy 43°45' ii 45°10' ceBepnoii mnpoTBi n hto nanajio pasMno menim xaMCH b 1956 rogy hmcjio MecTO b nonpe Man, a b 1957 rony b cepe^nne hiohh. PaccMarpiiBaioTCH cooTHonieHim Memny TeMnepaTypoh n cojichoctbio bohli, c ohhoîI ciopoiiti, n iiXTiiomianKToiiHbiMii ajieMenraMM xaMcti, c npyroii, npnneM oTMeiaercn dojitman nnoTHOCTB impu. n jiu’uihok b Teneime mapniix MecmțeB rouă (b mojie m aBrycTe). Om paonpocTpaHenbi no Bceii noBepxnocTii bou Hep- noro Mopn y pyMbiHCKoro nodepejKbn nan b cojionoBaToii Bone nponiB ycTbeB Jlynan (9 rNaClo/Oo), Tan n b cojienbix Bo^ax (16—18 r NaCl°/00). BwecTe c tgm OTMenacrcn najinmie b iiccnesoBaBimixcn Bo^ax impai n jimmmhok 10 npyrnx bhr,ob pbi6. OBlsHCHEUHE PHCVHKOB Puc. 1. ■—KoJieOaHMH TeMnepaTypw boj(h b cTaițiiax orOopa npo6 nxTiionjiaHKTOiia o 1956 -—1957 rr. Puc. 2. — KapTa CTapuft no iiayqenmo MXTHonjianKToHa b 1956—1957 rr.(Macurra6 1 : 500 000). RECHERCHES SUR L’ICHTYOPLANCTON DES EAUX ROU- MAINES DE LA MER NOIRE, NOTAMMENT SUR LES LARVES ET LES (EUFS WENGRA ULISENCRASSICHOLUSPONTICUS{NLEX..) rEsumE L’auteur expose quelques donndes concernant l’dtude de l’ichtyo- plancton des eaux roumaines de la mer Noire, etude faite en .1956 et 1957 ; il insiste tont particulierement sur Ies ceufs et Ies larves de l’Anchois {Engraulis encrassichMs ponticus). L’auteur en doline la rdpartition, entre Ies paralleles 43°45' et 45°10', pour diffdrentes pdriodes de temps, et con- state que la reproduction de l’Anchois a commencd, en 1956, vers la fin du mois de mai et, en 1957, vers le milieu du mois de juin. II analyse Ies rapports qui existent entre la temp^rature et la salinite, d’une part, et Ies phases planctoniques de l’Anchois, d’autre part, et constate une grande densit^ d’oeufs et de larves pendant Ies mois chauds de l’ann^e (juillet- aout). Ceux-ci sont repandus dans la couche superficielle des eaux de la mer Noire au droit du littoral roumain, et cela soit dans Ies eaux saumâ- tres, en raison de la proximite de l’embouchure du Danube (9 g NaCl°/00), soit dans Ies eaux ă la salinite plus dlevde (16 ă 18 g NaCl %0). L’auteur signale dgalement la prdsence des ceufs et larves de 10 autres esp^ces de poissons dans Ies eaux pontiques roumaines. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variatlons de la temperature de l’eau, dans Ies stations oii l’ichtyoplancton a ete recueilli, en 1956 et 1957. Fig. 2. — Carte des stations d’ichtyoplancton, en 1956 et 1957 (au 1/500 000e ). BIBLIOGRAFIE 1 Antica Gr., Fauna ichtiologică a Rominiei, Acad. Rom., 1909. 2. AJIEEB II. r., Cmăapud (Trachurus) Mopeii CCCP, Tp. Conac. Eiio.t. Ct., 1957, IX. 3. ACJIAIIOBA H. E., lllnpom lIepnoeo Mopn, Tp. BHMPO, 1954, XXVIII. 4. BAcescu M., Spicuiri din realizările Institutului Piscicol la Mare — 1955, Bul. Inst. cercet. pisc., 1956, XV, 1. 92 GHEORGHE BREZEANU 10 5, BAcesco M., Dumitresco HelEne. POR Francisc et Mayer Rudolf, Les sables â Corbulomya (Aloides) maeoctica Mii., base trophique de premier ordre pour les poissons de la mer Noire, Travaux du Museum d’Histoire Naturelle Gri- gore Antipa, 1957, I. 6. Borcea I., Clupeidae de la region littorale roumaine de la mer Noire el des eaux inti- rieures, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1934, XIX 247-286. 7. — Donnees pour la systâmalique et la biologie des Mugilides. Formes de la mer Noire (Littoral roumain), Ann. Sci. Univ. Jassy, 1936, XXII. 8. — Revision sysUmatique el distribution geographique des Gobiidts de la mer Noire et particulibrement des eaux roumaines, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1934, XIX, 1-213. 9. BypyAK B. Jț., Oco6eHiiocmb oumoeeHuuecKoeo u (fiujioeeHemmecKoeo omnoweHun uepuoMopcKux KeiBaeT mMenemie TeMnepaTypu b Tenemie roga. HepnHM iibotom noKaaaaa npogojiamTejiBnocTb paaBHTna hhhmhohhhx <țopM b HtaOpax. IlyHKTMpoM noKasan Btixog rnoxMgnft napyiKy; kocoIî niTpnxoBKOii ■— nepiioH npiiKpenneHUH rjioxnguii k pH6aM; npHMoii uiTpnxoBKoii noKaaaHO Banane paBBHTjiH nmMHOHHHx (țopăi b maSpax. OBSERVATIONS SUR DES ESPECES D’ANODONTA PROVENANT DU COMPLEXE DE LACS CRAPINA-JIJILA RESUME Les auteurs ctudient la biologie de deux especes ^Anodonta (A. piscinaliset A. rosmaessleri) provenant du complexe de lacs Crapina — Jijila, du nord de la Dobrogea. Dans ces lacs, les mollusques jouent un role tres important dans le circuit de la matiere vivante et meme dans l’dvolution geomorpholo- gique du complexe. Au cours de l’annde, Anodontapiscinalis et A. rosmaessleri effectuent deux genres de migrations sur l’dtendue de la zone inondable : Pune de reproduction, par rh^otropisme, en automne, l’autre de nutrition, au printemps. 102 N. BOTNARIUC și COLABORATORI 10 La delivrance des glochidiums commence tres tot, parfois meme sous la glace, en janvier—fevrier. La composition, par âges, des populations ă'Anodonta subit des fluctuations, dues ă leurs ennemis — poissons, oiseaux et poros. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Le cycle annuel chez Anodonta piscinalis. La courbe indique Ies variations de la tempdrature, au cours de l’annee. En noir, la durec de la gestation branchiale; en pointilU, la delivrance des glochidiums; liachures obliques, la periode de fixation des glo- chidiums sur Ies poissons: hachures verticales, ic debut de la gestation branchiale. BIBLIOGRAFIE 1. Antipa Gr., Regiunea inundabilă a Dunării, București, 1910. 2. Franz V., Die Untersuchungen der ziuei mitteleuropăischen Anodonta-Arten cygnea (L.) tind piscinalis Nilss tind die Haupttypen derselben, lena, 1939. 3. 5KAHHH B. H., Mojijiwcku npecuux eod CCCP, OnpegejiMTejiM no (payne CCCP, 1952, 46. 4. Jaeckel S. H., Praktikum der Weichtierkunde, lena, 1953. 5. MAPKOBCKMH IO.M., (Papna. 6ecno3eoHowbix nuaoebeo peK VKpaunbi, ycjiooun cocyu\ecm- soeaHua u nymu ucnojibsoeâwn, Knen, 1955, III. CERCETĂRI ASUPRA MODIFICĂRILOR HISTOLOGICE ALE GLANDELOR ENDOCRINE LA MIEII BRUMĂRII ALBINOIZI DE N. TEODOREANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. V. CIUREA, S. MICLE și S. DUICĂ Comunicare prezentată tn ședința din 25 aprilie 1960 INTRODUCERE Unele rase de oi, cum sînt rasele karakul, țurcană, sokolsk, malici ș.a., au varietăți de culoare brumărie, caracterizate printr-o vitalitate scăzută a mieilor și printr-o constituție slabă a animalelor mature. O mare parte (25—35%) din mieii aparent normali la naștere mor înainte de a ajunge la maturitate. Cercetări mai amănunțite asupra cauzelor acestui fenomen și asupra mijloacelor de a-1 combate s-au întreprins de-abia în ultimul deceniu. Astfel, N. S. Ghighineișvili (5) prezintă datele unor cerce- tări ce dovedesc că mieii albinoizi se deosebesc de cei brumării normal pigmentați și de cei negri prin dezvoltarea mai slabă a scheletului și a unor organe interne (N. S. B o g o 1 i u b s k i), a unor porțiuni ale tubului digestiv ( L. I. Ba vkina) și prin modificări histopatologice .ale sistemului nervos (N. A. 8mi ten); în ceea ce privește glandele endocrine se semnalează că, activitatea glandei tiroide este mult mai mare la mieii puternic pigmentați decît la albinoizi, în timp ce timusul și glandele sexuale nu ar prezenta modificări esențiale în primele luni după naștere (M. S. M i ț k e v i c i). Întrucît se întrevedea și o anumită stare de desar- monie funcțională a organismului, a cărei etiologie trebuia lămurită, M. S. Mițkevici arată importanța studierii glandelor la vîrsta fragedă. 104 N. TEODOREANU și COLABORATORI 2' 3 CERCETĂRI ASUPRA GLANDELOR ENDOCRINE LA MIEII BRUMĂRII 105. Trebuie subliniat că glandele endocrine ale oilor au fost, în general,, foarte puțin studiate. Sînt cunoscute în această direcție lucrările lui C. I. Par hon și colaboratori (7), (8), ale lui E. F. Polikarpova (9) ș. a. în lucrarea de față s-a urmărit stabilirea eventualelor diferențieri în structura glandelor endocrine ale mieilor brumării pigmentați și albi- noizi, la naștere și la apariția timpanismuhii. MATEBTALUL UTILIZAT ȘI METODA DE LUCRU Cercetările s-au efectuat pe miei născuți în turma de oi metise karakul x țurcană a Stațiunii experimentale zootehnice Popăuțl (reg. Suceava). S-au ales două grupe a cîte patru miei — cîte trei masculi și o femelă — în vîrstă de 2 — 3 zile. Animalele nu prezentau nici un semn de boală. Din prima grupă făceau parte trei miei negri și unul brumăriu închis, iar din cea de-a doua grupă exemplare cu o foarte slabă pigmentație, de la brumăriu deschis la albinoid foarte pronunțat, toate avînd mucoa- sele, pavilioanele urechilor și copitele lipsite de pigment. La vîrsta de 3 — 4 luni s-au format două grupe a cîte trei animale (masculi), în prima grupă intrînd animale pigmentate (negru, brumăriu închis, brumăriu normal) perfect sănătoase, iar în cea de-a doua grupă animale de culoare brumărie deschis, cu pigmentația mucoaselor, a pavilioanelor urechilor și a copi- telor redusă, care prezentau fenomene de timpanism cronic. Mieii au fost sacrificați prin sîngerare și imediat s-a efectuat recoltarea glandelor endocrine (tiroida, hipofiza, suprarenala, glandele sexuale, timusul). Totodată s-au observat modificările organice de ordin macroscopic. Fixarea pieselor s-a făcut în lichid Bouin și în soluție de formol 1/4, iar pentru hipofize s-a utilizat fixatorul Susa. Pentru observațiile histologice toate glandele recoltate au fost incluzionate în para- fină, secționate la o grosime de 6, 8, 10 și 12 p. și colorate prin metoda tricromică (hemato- xilin-eozină, acid fosfomolibdenic, albastru de metil). în plus glandele suprarenale au fost secționate și prin congelare și colorate cu Sudan III. REZULTATELE OBȚINUTE I. EXAMENUL ANATOMO-CLINIC Mieii pigmentați normal nu au prezentat modificări macroscopice de ordin anatomo-patologic nici la naștere și nici după o perioadă de 3—4 luni. La fel s-au prezentat la naștere mieii albinoizi. Aceștia, însă,, după 3 — 4 luni de la naștere s-au manifestat clinic în mod deosebit (observații făcute pe trei cazuri, nr. 615, 726, 814). Cazul nr. 615 — născut la 6.III.1958 cu o greutate corporală de 5,600 kg, înțărcat, la 28.V.1958 cu greutatea de 23 kg, sacrificat la 24.VII.1958 cu greutatea corporală de 19 kg. Conținut ruminal bogat: alimentele împăstate și gazele balonează compartimentele stomacale.. Chiagul conține o cantitate mică de alimente și este micșorat în volum. Cazul nr. 726 — născut la 17.III.1958 cu o greutate corporală de 4,750 kg, înțărcat la 18.VI.1958 cu greutatea de 19 kg, sacrificat la 24.VII.1958 cu greutatea corporală de 17 kg. Rumenul balonat prin conținut alimentar nedigerat și gaze. Chiagul de asemenea cu conți- nut gazos. Cazul nr. 814 — născut la 18.VI. 1958 cu o greutate corporală de 4,750 kg, sacrificat., la 24.VII.1958, cu greutatea de 13 kg. Neînțărcat. Rumenul și chiagul împăstate. în concluzie, animalele deficitare din punct de vedere pigmentai’ se dezvoltă greu, pierd din greutate după înțărcare, iar la vîrsta de 3—4 luni prezintă o indigestie a rumenului, care se pare a fi datorită unei lipse de motricitate (atonie). II. EXAMENUL HISTOLOGIC AL GLANDELOR ENDOCRINE 1. Glanda suprarenală a) Mieii normal pigmentați, la naștere. Suprarenala mieilor din această grupă se caracterizează printr-o cantitate redusă de celule proprii în zona fasciculată din substanța corticală și printr-o cantitate redusă de pigment în zona reticulată. în schimb, substanța medulară proliferează prin cordoane ce pătrund în zona reticulată (fig. 1). b) Mieii albinoizi, la naștere. Caracteristica suprarenalelor la acești miei, în primele zile după naștere, este următoarea : apariția de congestii și hemoragii în substanța corticală (zonele fasciculată și reticulată); existența unei spongiozități a celulelor zonei fasciculate. Numai un caz din trei cercetate prezintă pigment în zona reticulată. Substanța medulară are aspect neproliferativ (fig. 2). c) Mieii normal pigmentați la vîrsta de 3—4 luni. La mieii acestei grupe glanda suprarenală capătă aspectul clasic, cu diferențierea precisă a zonei fasciculate și spongiozitatea celulelor. Totuși nu este constantă apariția pigmentului zonei reticulate și nici existența unei cantități apre- ciabile de grăsime în zona fasciculată (aceasta menținîndu-se slab suda- nofilă). d) Mieii albinoizi la vîrsta de 3—4 luni. La acești miei sudanofilia este redusă, abia perceptibilă, grăsimea apărînd sub forma unor fine picături, atît în citoplasmă elementelor glomerulatei, cît și în fasciculată. Celulele sistemului reticulo-endotelial au un slab conținut sudanofil. Se observă hiperplazia și pigmentarea zonei reticulate, congestii și hemoragii ale substanței corticale. Ectazia capilară din zona reticulată se continuă și în substanța medulară. 2. Glanda hipofiza a) Mieii normal pigmentați la naștere. Hipofiza prezintă o predo- minanță a celulelor eozinofile (celule a) (fig. 3). b) Mieii albinoizi la naștere. Histologic se constată hiperplazia hipofizei intermediare. Hipofiza anterioară prezintă o creștere marcată a numărului celulelor bazofile (fig. 4). c) Mieii normal pigmentați la 3—4 luni. Cordoanele hipofizare în lobul anterior se dispun în acini și în grupe palisadice. Celulele dispuse- în palisadă au un caracter tinctorial indiferent. 106 N. TEODOREANU și COLABORATORI 4 d) Mieii albinoizi la 3—4 luni. Hiperplazia hipofizei intermediare, în hipofiza anterioară predomină dispoziția în palisadă a celulelor și eozinofilia (predominanța celulelor a). 3. Glanda tiroidă a) Mieii normal pigmentați la naștere. Aceștia par a avea o acti- vitate redusă a glandei tiroide, fapt care se constată prin existența unui coloid oxifil, de stază și cu foarte rare vacuole de resorbție (fig. 5 Și 6). b) Mieii albinoizi la naștere. Se caracterizează printr-o activitate sporită a glandei tiroide, evidențiată morfologic prin hiperplazia epite- liului vezicular, resorbția și dispariția coloidului oxifil, precum și prin deformarea veziculelor tiroidiene (fig. 7). c) Mieii normal pigmentați la vîrsta de 3—4 luni. Prezintă o tiroidă de stază, cu acumularea unui coloid dens, vîscos; rare formațiuni de resorbție în unele vezicule periferice (fig. 8). d) Mieii albinoizi la vîrsta de 3—4 luni. Prezintă situația de stază tiroidiană (tiroidă de repaus) cu coloid fluid (fig. 9). în tabelul nr. 1 sînt redate cifric mărimea epiteliului și densitatea veziculelor tiroidiene. Tabelul nr. 1 Media înălțimii celulelor și densității veziculelor tiroidiene Grupa Miei normal pigmentați Miei albinoizi vîrsta 1—2 zile | 3 — 4 luni 1—2 zile 3-4 luni înălțimea celulelor tiroidiene u media pe grupă 11,534 4,434 12,600 3,392 limite de variație 10,288-12,924 3,818-5,050 11,330-14,202 2,777—4,560 Desimea veziculelor tiroidiene pe mm2 j media pe grupă 16,740 13,136 13,639 20,105 limite de variație 10,988-21,770 12,604-13,675 9,857-15,129 15,877-25,694 Celelalte glande endocrine, din punct de vedere histopatologic, nu au prezentat modificări demne de semnalat. GI..4 ND .4 SUPRARENALĂ v5> Fig. 1. — Cazul nr. 763 Miel normal pigmentat, la naștere. Glanda suprarenală la limita dintre substanțele corticală și medulară. Se observă interpătrunderea celor două substanțe (80 x). U Fig. 2.-Cazul nr. 746 Miel albinoid, la naștere. Substanța medulară bine deli- mitată de cea corticală. Congestie în zona fasciculată (80 x). C. 4788 GLANDA HIPOFLAĂ Fig. 3. — Cazul nr. 352 nJibiiMX KjieTon, hto mojkgt Sbitb cbh- sano c napynieHiieM npopecca niirMeHToreneaa. HaRnonenHimn y hfhht ajibSnnoMROB xapaKTepnayiOTcn rimoniir- MeHTapneii ceTuaToii aonbi ii kpobohsjimhhuhmm b nyuKOBoii h ceTuaToii sonax KopuoBoro cjiou, nan cjieROTBiie nponciueRiuero (țjyHKițnonaJibHoro nepaBHOBecnn. IlțuTOBHRHaH mejiesa xapaKTepnayeTcn npn poîKReHHM rnnep^yHK- pneii, obycjioBJiMBaioipeii, BeponTiio, noKaaaunyio Bbinie rncToriaTOJiorn- necKyio napTnny (JtyiiKpnoiiaJibnoro nepaBHOBecim. OBLnCHEHME PHGVHKOB lIadnouemu,K Puc. 1. — Cnyaaii 763.3—HopMajibiio nnrMeiiTnpoBannbiii ariienoK, npn poatRetimi. HaRnoneHiiiiB, rpamuța MewtRy KopKOBbiM m MoaroBMM cjiocm. 3aMeTno BsaiiMiioe npomiK- HOBeHne aTMX «Byx cjioeB jțpyr b Rpyra. Vnejum. b 80 paa. Pnc. 2. — Cny^aii 746.3 — ÂrneHOK aJib6HHOMR, npn poatRennn. Moaronoe n Kop- KOBoe BeiițecTBa peaKO oTrpamiHeiiM MetKRy co6oit. KpoBoiiBJiMHnne b nyaHOBOii 3one. yBejniH. b 80 pas. Funoifiua Pnc. 3. — Cay'iaii 352-3— HopMatibHO nnrMeHTiipoBannbiii nrnenoK, npn poatReHiiH, Ban saRneii rojiii. IIpeo6.naRanne ioictok a. yBenn'i. b 200 pa3. Pnc. 4. — Cjiy'iaiî 746.3-—Ritiohoh ajibSmioiiR, npn pojKRennn. Biir sagHeft rojiii. noMiiHiemibiii npopenT kjictok a. Ubcjiuh. b 200 pas. IlțumoeudHan aicenesa Pnc. 5. ■— Cayiaii 763-3— HppMajibHO nnrMeHTnpoBaHHbift HmenoK, npn potKRenHH. UJ,HTOBiiRiian /KeJieaa b coctohhmii rMno^yHKpun. Ubojimb. b 200 pas. Pnc. 6. -— Cjiy'ian 418.3— HopMajibHO niirMeuTnpoBaHHbifi nraeiion, npn poatReînm. «hoJUiHKyjibi c peRKHMn paccachiBaionțiiMncH BaKyonnMH. Kojijiohr okch- n aMtțoiJmnb- Hbift. OKcn$njiBHbie HHTpaunTonJiasMaTniiecbTie rpanyjiHitMM. ynejiHH. b 900 pa3. Pnc. 7. — Cjiyiaii 777-3 — flmeHOK ajibOnnoaR, npn pojKjțeHHH. rnnepnjia3MH •amiTejina ihhtobhriioh menesH. yBejinneHiic uiicna cnoeB aniiTeniiH. PaccachiBaime kojijioh- Ra. PeRKne cjiejțbi oKcmțnjibHoro KOJiJioHRa. Ubcjimb. b 200 pas. Pnc. 8. ■— Cjiy>iaîi 775.3 ■— HopManbno nnrMeHTnpoBaHHbift nrnenon, b 3-Mecn>nioM BoapacTe. IUnTOBHRiiaH atejieaa b rnno$ynKițiin. yn-noTHeHHbiii oKcinlnuibiibiiî koSpohr, OTCTaBiniiii ot (])oJMnKyjiîipnoro annTennn. yBejin>i. b 200 pas. Pnc. 9. — Cjiyiaii 686-3 — flrneHOK ajibCnnoiiR, b 3-Mecn., lîccjiedosaHue >iuhhukos u mumosudiibix oicejiea eo onympu- ympoâHOM passumuu cosemcKoeo Mepunoca, Mocima, 1959. 10. Roger G. H. et Bonet L.. Trăite de Physiologie. Les secritions internes. Paris, 1928, IV. 11. TEODOREANU N., Vlădescu R., Nichita G„ Tăcu A. și Nedelniuc V., Cercetări biochimice asupra sîngelui oilor brumării, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole, 1955, VII, 4. CERCETĂRI PRIVIND VALOAREA NUTRITIVĂ ȘI STRUCTURA RAȚIILOR DE IARNĂ LA VACILE DE LAPTE DIN G. A. S. PEȘTERA, HĂRMAN ȘI RÎȘNOV DE D. PUȘCARU, C. PETRESCU, ST. OPRESCU, J. STAVRI, M. PETRACHE, C. NENOVICI și L. TĂNASE Comunicare prezentată de n. teodoreanu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 martie 1960 Sporirea producției de lapte la vaci este una din sarcinile principale ce revin gospodăriilor agricole din sectorul socialist de stat. Din expunerea tov. Gh. G h e o r g h i u-D e j, la Consfătuirea pe țară a țăranilor și lucrătorilor din sectorul socialist al agriculturii de la Constanța din 3. IV.. 1958, rezultă că în 1957 producția medie de lapte în gospodăriile agricole de stat a fost de 2 160 1, în planul pe 1960—1965 prevăzîndu-se un spor mai ridicat. Sporirea producției la vacile de lapte este în strînsă legătură cu o serie de factori cum sînt : hrana, adăpostul, îngrijirea corporală a vacilor, adăpatul și mulsul rațional etc., fiecare factor contribuind în măsura corespunzătoare la sporirea producției de lapte. De aceea într-o gospodărie zootehnică pentru producerea de lapte se impune aplicarea îmbinată a tuturor acestor factori. Dintre factorii amintiți, însă, alimentația rațio- nală are un rol deosebit în creșterea productivității vacilor de lapte. De aceea prin Directivele Partidului în repetate rînduri s-au trasat sarcini gospodăriilor agricole din sectorul socialist pentru ca acestea să-și asigure baza de nutreț necesară sporirii productivității animalelor în general și a laptelui în special. Pentru a cunoaște posibilitățile de sporire a producției de lapte în gospodăriile agricole de stat am efectuat, în cursul anului 1958, o serie de experiențe de alimentație pe vacile de lapte de la 3 G.A.S.-uri reprezen- tative pentru 3 zone agricole republicane x), și anume la : G.A.S. Peștera Zonele au fost stabilite prin lucrarea de zonare a producției agricole efectuată de colectivele Academiei R.P.R. In anii 1955 — 1957. 112 D. PUȘCARU și COLABORATORI 2 VALOAREA NUTRITIVĂ ȘI STRUCTURA RAȚIILOR LA VACILE DE LAPTE H3 din regiunea Dobrogea în zona C. A. (cultura cerealelor și creșterea animalelor), G.A.S. Hărman în zona A.C. (creșterea de animale și cultura cerealelor) și G.A.S. Rîșnov în zona A (creșterea de animale), ambele din regiunea Brașov. în acest scop am cercetat alimentația vacilor de lapte în perioada de iarnă, care — în comparație cu alimentația de vară — este de obicei deficitară în substanțe nutritive, săruri minerale și mai ales în vitamine. Aceste deficiențe au repercusiuni nu numai asupra sănătății vacilor și a nivelului lor de producție, ci și asupra dezvoltării tineretului îndeosebi încă din perioada intrauterină. în cercetările noastre am urmărit stabilirea conținutului în substanțe nutritive digeștibile din rațiile alimentare ale vacilor de lapte, ca și pro- ducțiile de lapte realizate, consumul de substanțe nutritive pentru producția a 1 1 lapte, costul rațiilor alimentare, consumul de substanțe nutritive pentru 100 kg greutate vie și structura rațiilor. Condițiile de hrănire în fiecare din cele 3 gospodării cercetate au fost diferite și ele oglindesc, în oarecare măsură, posibilitățile de hrănite din zonele respective. METODA DE LUCRU Conținutul rațiilor în substanțe nutritive s-a stabilit prin metoda experiențelor de diges- tibilitate făcute pe vacile de lapte. Menționăm că în literatura noastră de specialitate nu s-a publicat pînă în prezent nici o lucrare cu privire la determinarea conținutului în substanțe nutritive digeștibile pe vacile de lapte. Valorile substanțelor nutritive ca și normele de hrană pentru vacile de lapte se stabilesc și astăzi pe baza rezultatelor experiențelor de digestibiltate efectuate pe oi (9), contrar hotărîrilor luate de a 35-a Plenară a Secției de zootehnie a Academiei Unionale de științe agricole „V. I. Lenin” de a se efectua experiențe de digestibilitate pentru fiecare specie în parte (2), (15). Experiențele noastre s-au efectuat pe cîtc două vaci dc lapte adulte, din rasele ce se cresc în gospodăriile cercetate. Vacile de experiență au fost hrănite individual, în tot timpul experienței, cu aceleași nutrețuri și aceleași cantități ce se folosesc în mod obișnuit în gospodăriile respective. Hrana s-a dat în 2 tainuri zilnice. Cantitatea de hrană a fost stabilită în prealabil în timpul perioadei de pregătire, astfel îneît în timpul experienței vacile au consumat toată rația administrată fără a lăsa resturi. Apa s-a dat la discreție. Cantitatea zilnică de fecale eliminată de vacile de expe- riență a fost recoltată de îngrijitori speciali care au stat în permanență (ziua și noaptea) lîngă animalele de experiență. De asemenea s-a ținut evidența producției zilnice de lapte. Nutrețurile folosite în hrana vacilor de experiență în cea mai mare parte au fost de calitate bună, unele din ele au fost de calitate mijlocie. Astfel probele de porumb murat de la G.A.S. Peștera și Rîșnov au fost de calitate bună. Aceste probe conțineau cantități normale de acid lactic, cantități medii de acid acetic, lipsindu-le acidul butiric (tabelul nr. 3). Proba de porumb murat de la G.A.S. Hărman a fost însă de calitate mijlocie, deoarece ea a avut un conținut de numai 0,77% acid lactic, adică cu 46,6 % mai mic față de proba de la G.A.S. Rîșnov. în schimb, ea a conținut o cantitate apreciabilă de acid acetic (1,55%) și o cantitate mică de acid butiric (0,09 %). Deosebirea între calitatea celor 3 probe se datorește faptului că la G.A.S. Hărman porumbul s-a cultivat în 1958 mai des, dînd puțini știuleți, din care cauză a predominat fermentația acetică și ușor butirică, nedorită. La G.A.S. Peștera și Rîșnov, porum- bul fiind cultivat ca pentru boabe a predominat fermentația lactică. Finul natural de la G.A.S. Rîșnov a fost de calitate mijlocie, pe cînd fînul de trifoi, prima coasă, de la G.A.S. Hărman, a fost de calitate foarte bună. Nutrețurile concentrate de la toate gospodăriile cercetate au fost de calitate foarte bună. De asemenea și celelalte nutrețuri ca sfecla de nutreț, tăiețeii de sfeclă de zahăr și pleava de trifoi au fost de calitate foarte bună. Nutrețurile suculente și cele concentrate au fost date animalelor sub formă de amestecuri pregătite zilnic. Fînul s-a administrat întotdeauna în tainuri separate. Tabelul nr. 1 tiuliza chimică a probelor de nutrețuri și a amestecurilor de hrănii folosite in experiențele dc aliincutatie pe vacile de lapte do la G.A.S. Peștera, Rîșnov și Hărman Specificare Sub- stanță uscată % Sub- stanță orga- nică % Pro- teină % Albu- mină 0/ /o Gră- sime 0/ /o Sub- stanțe extrac- tive neazo- tate 0/ /o Celu- loză 0/ /o Săruri mine- rale 0/ /o G.A.S. Peștera Porumb murat 27,48 25,68 2,02 1,01 1,12 15,55 6,99 1,80 Porumb uruit (recolta 1958) 78,76 76,91 9,52 9,06 2,12 64,13 1,44 1,85 Șrot de floarea-soarelui 90,29 84,39 36,35 35,49 1,50 34,30 12,24 5,90 G.A.S. Iltșnov Fîn natural 87,32 80,47 9,36 8,45 3,64 41,41 26,06 6,85 Amestec de nutrețuri suculente compus din : 44,1 % porumb murat și 55,9 % tăietci de sfeclă 28,39 26,21 3,14 2,56 0,40 17,00 5,67 2,18 Amestec de concentrate compus din : 19,8 % porumb uruit 39,6 % tărîțe de grîu 39,6 % șrot de floarea-soarelui 1,0 % carbonat de calciu 83,25 70,74 17,45 16,66 2,09 42,28 8,92 12,51 G.A.S. Hărman Fin de trifoi coasa I 79,47 73,10 13,89 11,89 3,60 34,11 21,50 6,37 Amestec de nutrețuri suculente compus din : 22,2 % tăieței de sfeclă murați 22,2 % sfeclă de nutreț 44,4 % porumb murat 11,2% pleavă de trifoi 22,41 19,12 2,66 2,24 0,30 9,32 6,84 2,29 Amestec de nutrețuri concentrate compus din : 39,21 % porumb uruit 58,83 % tărîțe de grîu 1,96% carbonat de calciu 81,96 78,04 11,84 9,89 3,78 56,19 6,23 3,92 Nutrețurile folosite în hrana vacilor de experiență, ca și fecalele și laptele obținut, au fost analizate chimic pentru cunoașterea conținutului lor în substanțe nutritive brute (tabelele ■ nr. 1—4). Pe baza coeficienților de digestibilitate obținuți de la aceste experiențe s-a calculat conținutul rațiilor în substanțe nutritive digeștibile și valoarea nutritivă totală a rației experi- mentată exprimată în unități nutritive (2), (15). Structura rațiilor de hrană s-a stabilit după consumul real al vacilor de experiență. De asemenea s-a calculat consumul de unități nutritive (U.N.)1) și de albumină digestibilă (A.D.), *) Unități nutritive = U.N.; proteină digestibilă = P.D.; albumină digestibilă = A.D.; rsubstanță uscată = S.U. •8- c. 4788 114 D. PUȘCARU și COLABORATORI 4 5 VALOAREA NUTRITIVA ȘI STRUCTURA RAȚIILOR LA VACILE DE LAPTE 115 respectiv, proteina digestibilă (P.D.) în raport atît cu producția de lapte obținută cît și cit costul rațiilor pe baza prețurilor constante. Vacile de experiență au fost cîntărite înainte și după terminarea experiențelor. Durata experiențelor a fost de 10 zile pentru perioada de pregătire și 8 — 10 zile pentru: perioada de experiență. Tabelul nr. 2 Analiza chimicii a fecalelor