ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ■ STUDII SI CERCETĂRIOE RIDLHGIE SERIA RIOEIIGIE ANIMAI A 3 TOMUL XII 1960 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M IN E ACADEMIA E EP UB LICI I P O P UL A E E E O M îN E STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XII, nr. 3 1960 ______- COMITETUL DE REDACȚIE ------------------ M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. - redactor responsabil; N. BOTNARIUC; N. TEO- DOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academici R.P.R. ; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; CORALIA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. Ș U M A B PaB. V. GH. RADU, Androniscus roseus (Crustacea, Isopoda) în fauna Republicii Populare Romîne reprezentat prin A. roseus transsyli’anicus n. ssp. . . . 231 ELENA CHIRIAC, Contribuții la cunoașterea cestodelor păsărilor din R.P.R. 245 PAULA ALBU, Tendipedidae adulte din complexul de bălți Crapina-Jijila (Nota III)............................................................ 265 MIHAI I. CONSTANTINEANU și IONEL PETCU, Ophioninae noi pentru știință și pentru fauna R.P.R................................................. 273 EUGEN A. PORA și VIRGIL V. TOMĂ, Acțiunea extractelor de timus asupra gastrocnemianului de broască intoxicat cu acid monoiodacetic, acid lactic și obosit............................................................. 285 N. ȘANTA și C. GURBAN, Comportarea complexului mio-neural al stomacului izolat de broască față de unii excitanți electrici.......................... 297 M. DINU, I. PĂDURARU, M. POP, T. LORINTZ și N. VERMEȘANU, Cercetări privind influența porumbului asupra însușirilor morfologice și indicilor cali- tativi ai produselor la porcinele din rasa Marele Alb................. 311 RECENZII ................................................................... 331 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ AVARE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA București, Calea Victoriei 125 Telefon 16.01.70 EDITURA AC A D E M I E I R E P U B L I C I I P O P U L A R E R O M îN E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAJțEMMH P V M LI H C K O fi HAPO^HOfl P E CIIV B JI fi K W ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XII, n» 3 1960 i TPy^bl M HCGJIE^OBAHWH HO EHOJIOrWB c e p w a B 11 O . 1 O r 11 II /K11B O T H Bl X Tom XII, JN» 3 1960 8 O M M AIR E Page V. GH. RADU, Androniscus roseus (Grustace, Isopode), repr&enle dans la faune de la Republique Populaire Roumaine par A. roseus transsylvanicus n. ssp. 231 ELENA GHIRIAC, Contribution ă la connaissance des Gestodes des oiseaux de la Republique Populaire Roumaine.................................. 245 PAULA ALBU, Tendipedides adultes provenant du complexe d’etangs de Crapina- Jijila(Note III) ............................................ 265 MIHAI I. CONSTANTINEANU et IONEL PETCU, Opliioninae nouveaux pour la Science et pour la faune de la Republique Populaire Roumaine . . . 273 EUGEN A. PORA et VIRGIL V. TOMA, L’action des extraits de thymus sur le gastrocnemien de grenouille intoxique aux acides mono-iodacetique et lactique ou par la fatigue..................................... 285 N. !jANTA et C. GURBAN, Le comportement du complexe myo-neural de l’esto- mac isol6 de grenouille A l’dgard de quelques excitants electriques . . . 297 M. DINU, I. PĂDURARU, M. POP, T. LORINTZ et N. VERMEȘANU, Recher- ches au sujet de l’influence du maîs sur Ies proprietes morphologiques des porcs de la race Grand Blanc et sur Ies indices de qualit6 des produits 311 COMPTES RENDUS....................................................... 331 G O E P }K A 11 M E Crp. B. T. PA^y, Androniscus roseus (Crustacea, Isopoda) b (fayne PyMBlHCKOii HapoflHOii PecnySjiHKH, npeACTaBJienHbiiî no«BHjțOM A. roseus transsyl- vanicus ssp. n........................................................ 231 EJIEHA KHPKAK, K nay'ieHHio jieiiTOUHbix uepBeiî (Cestoda) y iiTiip b PyMBiHCKOii UapojțHoft PecnyfijiHKe................................... 245 HAyjIA AJIBy, Bapocjibie «epryHbi (Tendipedidae) na KOMnaeKca oaep KpannHa-}Kn>Kiina (CooOnțeHne III).................................... 265 MUXAIÎ M. KOHCTAHTHHflHy h HOHEJI IIETKy, HoBbie «jih nayKM h $aym>i PHP rniAbi h pa3H0Bii«H0CTii HaeajțHiiKOB na iiOAceMeiiCTna Ophioninae.................................................................. 273 By/țîKEH A. HOPA h BHPflîKHJI B. TOMA,' fleiiCTBiie BbiraiKeK aoOHoft Hteneati na yroMJieHHyio n OTpaBJieHHyro MOHOnoAyKcyciioiî ii mojioh- Hoii KncnoTaMn HKponoiKiiyio Mbiunțy jînryinKH.............................. 285 H. HIAHTA n K. I yPBAH, Bjnimine nenoTopbix ojieKTpiiuecKiix pa3«pa)KH- Tejieii na noBesenHe HepBHo-MbiineuHoro KOMiuieKCa HBOJiHpaBaiiHoro ' menyAKa jiHryiuKii]...................................................... 297 m. flHny, h. n9/],ypApy, m. non, t. jiephhr h h. BEPMEinAHy, IIccneAOBaiutn OTiiociiTejibiio buhhhhh KyKypysbi Ha MopcponomnecHHe ocoSemiocTii h KaaecTBeHHbie noKasaTejiii npo^yHițnii CBHiieii upyn- HOii Oenoil nopo^bi......................................................... 311 PEHEH3HH................................................................... 331 fiDlTIONS DE L’ACADISMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE MBflATEJIbCTBO AKA^EMMW PyMblHCKOM HAPOfllIOH PECnyBJIMKW ANDRONISCUS ROSEUS (CRUSTACEA, ISOPODA) ÎN FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE REPREZENTAT PRIN A. ROSESUS TRANSSYLVANICUS N. SSP. DE V. GH. RADU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. Comunicare, prezentată in ședința din 31 martie 1959 Genul Androniscus cuprinde aproximativ 32 de specii și subspecii cunoscute numai în Europa, unde, după studiile făcute în special de K. W. V e r h o e f f, H. S t r o u h a 1 și A. Vandel, ele ocupă o arie foarte restrînsă, legată de întinderea Munților Alpi. Unele forme coboară și în Munții Apenini, pînă spre mijlocul Italiei, altele trec spre Ardeni, foarte puține se ridică înspre nord prin Franța, Belgia, Olanda, ajungînd chiar și pînă în Anglia, sau, mai spre răsărit, peste Berlin, Rostock, Danemarca, pînă în sudul Suediei. Interesant ni se pare faptul că în regiunea Triest și Slovenia, deci spre partea de NV a Balcanilor, se găsește un mare număr de forme, dar nici una nu a fost încă semnalată în alte părți ale Munților Balcani. De altfel, Slovenia este punctul geografic cel mai dinspre răsărit, unde au fost menționate specii de Androniscus. în consecință nici în țara noastră nu au fost găsite și citate pînă acum specii de izopode din acest gen. în cercetările pe care le-am efectuat în anii 1957 și 1958 în țara noastră, am găsit și am colectat un număr suficient de masculi și femele de Androniscus, pentru a putea fi bine studiați. O seamă de caractere foarte evidente, ca : ochii pigmentați, cons- tituiți dintr-un singur ocel, prezența unui clește format din meropodit și carpopodit la pereiopodul VII precum și alte caractere, indică în mod indiscutabil apartenența la genul Androniscus a indivizilor colec- tați. Culoarea roz-portocalie intens a corpului sugerează imediat apar- tenența lor la specia Androniscus roseus, iar studiul amănunțit al carac- terelor morfologice externe certifică această apartenență. 232 V. GH. RADU 2 3 A ROSEUS TRANSSYLVAN1CUS N. SSP. 233 Androniscus roseus este diferențiat în multe subspecii, dintre care pînă acum au fost recunoscute șapte. La forma colectată de noi, am remarcat existența unor categorii de caractere care nu au fost semna- late de autori la subspeciile cunoscute și neavînd la dispoziție material din aceste subspecii,, pentru a le putea compara, nu putem ști dacă aceste caractere există sau nu, la subspeciile descrise. De aceea, în prezentarea care urmează, vom indica pe scurt caracterele esențiale ale formei pe care o studiem, insistînd mai mult asupra caracterelor noi descoperite. Insistăm asupra detaliilor morfologice deoarece este știut faptul că răspunsul imediat al organismelor la schimbările de mediu, la modi- ficarea metabolismului, se manifestă prin modificări morfologice care în primă etapă par neînsemnate, neesențiale pentru viața organismului, dar care cu timpul, în condiții corespunzătoare, se întăresc, se accentuează, încep să capete importanță, apoi devin esențiale pentru organism. în studiile de sistematică, mulți autori trec cu destulă ușurință tocmai peste aceste particularități, îmbogățind, trebuie să recunoaștem, pe bază de diagnoze diferențiale, inventarul linnean al formelor vii, dar neservind rezolvării problemelor fundamentale ale transformismului. Dacă în cer- cetările experimentale, de ereditate, fie la plante, fie la animale, se fac observații de amănunt, în marea „experiență” a naturii, trebuie făcute în fiecare caz observații tot atît de amănunțite. Aceasta ușurează și stabilirea mai justă a poziției sistematice a formelor. Androniscus roseus (ranssylvanieus n. ssp. Locul de colectare al indivizilor : Cheile Turzii, aproximativ la mij- locul distanței dintre cele două intrări în chei, pe marginea rîului Hăj- date, sub pietre mari, situate pe teren ierbos, cu vegetație bogată. Data colectării: 18.X.1957 și 29.VI.1958. Dimensiunile maxime ale indivizilor : $, 2,7 mm lungime, 1,25 mm ■ lățime; 2,7 mm lungime, 1,00 mm lățime. Culoarea : animalul viu roz-portocaliu. După fixare în alcool, culoa- rea dispare în scurt timp și animalul devine alb ca zăpada. MORFOLOGIA EXTERNĂ Cefalonul (fig. 1). Privit de sus, acesta prezintă un contur oval, cu axa mare dispusă transversal. El este deci mai scurt decît lat;în raportul de 0,8/1. Suprafața sa este boltită regulat, ca o calotă sferică, cu tubercule solzoase și cu peri ca acele, care se găsesc de altfel pe toată suprafața dorsală a corpului. Lobii laterali ai frunții (fig. 1). Acești lobi sînt bine dezvoltați, de formă aproximativ trapezoidală, îndreptați oblic în direcția antero- laterală, cu colțurile libere rotunjite. Adesea, colțul liber posterior este așa de rotunjit și de șters, încît lobii pot să ia%mai mult forma triun- ghiulară. La bază, limita dintre lobii laterali și linia frontala a capului este neprecisă, fiind reprezentată printr-o linie cu curbură largă (fig. 1 și 2). Ochii. Sînt constituiți din cîte un singur ocel, foarte pigmentat (fig. 1 și 2). Antenulele (fig. 1, 2 și 3). Formate din cîte trei articole inegale, antenulele au înfățișarea de mici conuri, din cauză că grosimea lor Fig. 1.— Androniscus roseus trans- sylvanicus n. ssp. Cefalonul văzut pe partea dorsală. Fig. 2.— Androniscus roseus trans- syIvanicus n. ssp., Colțul anterola- teral al cefalonului, mult mai mărit decît în figura 1, pentru a arăta antenula și unul din lobii laterali ai frunții. •se reduce repede de la bază spre vîrf. La extremitatea articolului terminal sînt inserate trei estetasce cilindrice, cu vîrful rotunjit, aproape tot atît de lungi ca și articolul pe care se sprijină.. Antenele (fig. 4). Primele trei articole ale hampei antenare sînt scurte, fiecare avînd lungimea aproximativ egală cu lățimea. Articolele I și 5 sînt egale între ele, în ceea ce privește lungimea, care este cam de două ori mai mare decît a fiecăruia dintre articolele precedente; arti - colul 5 este de două ori mai subțire decît articolul 4. Biciul antenar, tot așa de lung ca și articolul 4 sau 5 al hampei, este format din trei articole, dintre care cel proximal este aproximativ de două ori mai scurt decît celelalte două, care sînt egale între ele. Deseori biciul antenar apare clar format din patru articole. Distribuția perilor și a țepilor se poate vedea în figura 4. Este de remarcat un cîmp de perișori fini pe fața externă a articolului 2 al hampei, o bandă îngustă de solzișori pe fața dorsală a articolului 4 și un cîmp de solzișori la baza articolului 5 al hampei, pe fața sa externă. Pe articolul 2 al biciului antenar, pe fața sa dorsală, se găsesc trei estetasce. Pereionul. Pe fața dorsală a segmentelor toracice se găsesc, ca și pe cap, numeroase tubercule, prevăzute fiecare cu cîte un țep sau cu mai mulți solzi. Ele nu sînt răspîndite uniform. Pe tergitul segmentului I, 234 V. OH. RADU 4 A ROSEUS TRANSSYLVANICUS N. ȘSP. 235' ele sînt dispuse aproximativ pe patru rînduri neregulate, iar pe celelalte tergite sînt dispuse pe cîte două rînduri, situate în treimea posterioară a suprafeței fiecărui tergit, ultimul rînd fiind submarginal. Aceste formațiuni sînt de fapt un fel de solzi complicați, cu aspecte variate, după gradul lor de dezvoltare, așa cum se vede în figura 5. O analiză mai amănunțită a acestor formațiuni urmează să fie făcută atît din punct de vedere anatomo-histologic, cît și din punctul de vedere al rolului lor, dată fiind constituția complexă pe care o au. Deocamdată, pentru a putea înțelege structura lor, se pare că trebuie să pornim de la solzii care se găsesc pe fața externă a epimerelor. La un măritor mai redus, acești solzi apar ca niște dinți de fierăs- trău, triunghiulari, străbătuți prin mijloc, dinspre bază spre vîrf, de un ax care se termină în vîrful fiecărui solz, depășindu-1 puțin. La un măritor puternic se vede că acest ax este un păr senzitiv, lung și subțire, cu capătul liber terminat cu o mică umflătură sferică. Cu baza umflată ușor ca un bulb, el este înfipt adînc în tegument. De o parte și de alta a acestui păr se găsesc doi solzi triunghiulari (fig. 5, A și B), cu baza fixată chiar pe marginea epimerelor, unde se vede o limită granulară, ca o linie punctată (fig. 5, B). între acești solzi se găsesc de obicei și solzi mai mici (fig. 5, A). în constituția tuberculelor de pe fața dorsală a tergitelor și a epimerelor, ca și de pe cap (fig. 5, D) se regăsește părul senzitiv descris mai sus, prevăzut cu un bulb, adînc înfipt în tegument, precum și cei doi solzi care aici apar striați în lung — radiar și care par să îmbrăți- șeze o umflătură alungită ca o ghindă, cu pereții foarte subțiri care se sfărîmă ușor în preparate. Alături de aceste formațiuni, în constituția tuberculilor mai intră și alți solzi triunghiulari care-i acoperă parțial, mai mult spre bază, foarte puțin spre vîrf, uneori putînd fi ramificați. Fig. 5. — Androniscus roseus transsylvanicus n. ssp. A și B, Solzi de pe marginea epimerului tergitului I (pereionaD ; C, solzi de pe suprafața tergitului I pereional; D, tubercule de pe suprafața tergitelor și a epime- relor pereionale. Cele două din stingă sînt întregi, iar celelalte două din dreapta sînt sfărîmate de greutatea lamelei preparatului. A rămas intact părul senzitiv, se vede bine baza tuberculului și a doi din solzii componenți. Acești, solzi ramificați ne inspiră comparația lor cu solzii care acoperă uniform tergitele. Aceștia (fig. 5, C) sînt formați dintr-o placă bazală, aproximativ circulară sau dreptunghiulară, din care pleacă numeroase ramuri radiate, sau dispuse ca un pieptene, uneori stînd zbîrlite, dînd pe ici pe colo tegumentului un aspect fin păros. Identitatea dintre aceste două formațiuni este veridică, însă, pînă la noi observații, nu o dăm ca sigură. Marginea posterioară a tergitelor, inclusiv a epimerelor pereionale, este netedă, nu are nici tubercule și nici peri. Marginea externă a epime- relor este însă zimțată, din cauză că este prevăzută cu spini sau solzi de formă triunghiulară, dispuși în șir neîntrerupt, ca dinții de fierăstrău, așa cum am arătat mai sus. 236 V. GH. RADU 7 .4. ROSEUS TRANSSYLVANICUS N. SSP 237 Piconul. Are tubercule numai pe tergitele 1, 2 și 3, unde sînt dis- puse pe un singur rînd submarginal. De remarcat este telsonul (fig. 7), care are vîrful trunchiat printr-o linie transversală dreaptă, ca latura mică a unui trapez, și marginile laterale adine și regulat concave. Col- țurile telsonului, formate de marginile laterale cu marginea posterioară, sînt rotunjite și puțin proeminente în direcția codală, fonnînd cu mar- ginea posterioară un mic pliu. Pe marginea posterioară se găsesc doi Fig. 6. — Androniscus roseus Fig. 7. — Androniscus roseus transsylvanicus n. ssp. transsylvanicus n. ssp. Epimerul Telsonul și uropodele. din stingă al segmentului al 4-lea pleonal, cu glandele sale tegumentare, la care se văd bine și porii excretori. țepi scurți, conici, dispuși simetric. Distanța dintre ei este egală sau ceva mai mică decît jumătate din lățimea telsonului la marginea posterioară. Epimerele pleonale sînt slab dezvoltate. Cele ale segmentului 5 sînt abia indicate, deci nu cuprind între ele telsonul decît pe o por- țiune foarte redusă. Epimerele sînt bogate în glande tegumentare, foarte alungite, care se deschid fiecare prin cîte un por glandular. Porii sînt situați în apropiere de marginea epimerelor, grupați pe o suprafață res- trânsă, însă mult distanțați între ei (fig. 6). in special cooptarea mero- Fig. 8. — Androniscus roseus transsyl- vanicus n. ssp. A, Pereiopodul VII 3, văzut pe fața rostrală; B, un mic fragment din șirurile de solzi de pe bazipodit, mult mărit. Pereiopodele. în bibliografia existentă am găsit date numai asupra pereiopodelor VII $. Noi am remarcat însă unele particularități și la alte perechi de pereiopode, atît la $ cît și la Ș, particularități care credem că este util să le semnalăm. Pereiopodul VII & Particularitățile foarte caracteristice ale acestei perechi de apendice la Androniscus roseus, poditului și a carpoditului în formarea unui clește (fig. 8), au fost de mult obser- vate de autori. Acest pereiopod mai are însă și alte particularități, care ori nu au fost semnalate pînă acum, ori nu au fost suficient subliniate. Astfel, pe propodit se găsesc două șiruri longitudinale de peri mari și deși, unul situat pe fața tergală, celălalt pe fața rostrală a articolului, în apropiere de pri- mul șir. Perii tergali sînt mai dezvoltati (fig- 7). Alt caracter constă în prezența, pe fața tergală a ischiopoditului, a cîtorva (2—3) șiruri longitudinale de solzi prOe- minenți, care stau perpendicular pe supra- fața tegumentului și al căror contur este aproximativ dreptunghiular. Alături de acești solzi se găsesc și peri foarte fini (fig- 8). în sfîrșit, pe fața rostrală a bazipo- ditului, se găsesc trei șiruri longitudinale de solzi, care sînt dispuse paralel între ele și paralel cu axul longitudinal al artico- lului. Ele se întind de la un capăt pînă la celălalt al bazipoditului (fig. 8). Acești solzi au forma unor palete, mai late la extremitatea liberă a lor (fig. 8, B), care este orientată spre marginea tergală a bazipoditului, astfel că la această extremi- tate se ating în general unele cu altele, sau uneori se suprapun puțin, în timp ce înspre bază, sînt din ce în ce mai îndepărtate, lăsînd între ele un spațiu unghiular foarte ascuțit. La capetele bazipoditului, solzii au extremitatea mai îngustă, uneori chiar ascuțită, deci nu se ating între ei, apărînd cu întregul contur individualizat. Acești solzi fiind foarte transparenți, marginea liberă distală a lor este greu vizibilă chiar și la obiectivele cele mai puternice. în schimb, baza lor este formată dintr-un șir de granule care stau strîns alăturate una lîngă alta, dînd aspectul unei linii îngroșate zimțate, refringente, foarte vizibile. Suprafața solzilor este striată în lung, striurile apar mai clar spre baza solzilor, unde se vede că de la fiecare granulă pornește cîte un striu. 238 V. GH. RADU 8 9 A. ROSEUS TRANSSYLVANICUS N. SSP. 239 deosebit de vădit atunci Fig. 9. — Androniscus roseus transsylvanicus n. ssp. Dactilo- poditul unui pereidpod, mult mărit, pentru a se vedea stria- ția bazei organului dactilian. Pe baza cîtorva observații comparative, făcute asupra unor solzi din alte regiuni ale corpului, precum și la alte specii de izopode, am putea afirma că și în acest caz, fiecare solz este format din mai multe filamente chitinoase alipite. Rîndul al doilea de solzi are aceeași orientare și acoperă în parte rîndul întîi. La fel se petrec lucrurile cu rîndul al treilea (fig. 8, B), dispoziția generală amintind oarecum dispoziția țiglelor pe acoperiș. Aceste formațiuni au fost observate de mult de autori, unii conside- rîndu-le numai ca simpli țepi (1), alții constatînd forma adevărată de solzi (9). K. W. Verhoeff (9) denumește întregul sistem, împreună cu marginea dorsală a bazipoditului, ca un aparat stridulant („Schril- lenapparat”). în scopul interpretării prezenței acestor solzi, trebuie să arătăm că șirurile de solzi de pe bazipodit au directă continuitate topografică cu șirurile de solzi de pe fața tergală a ischiopoditului, fapt care apare cînd ischiopoditul este în flexiune (îndoit către bazipodit). De remarcat că am observat ase- menea solzi și pe sternitul segmentului al 7-lea, nu departe de baza penisului. Pereiopodul VI Se remarcă și el prin prezența, pe propodit, a unor șiruri de peri asemănători cu cei de pe propoditul VII i noKaaaTb aHTennyjiy n Oftiiy hb 6okobmx jionacTeiî Ji6a. Puc. 3. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp. n. AiiTeiinyjia. Puc. 4. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp. n. AiiTeniia. Puc. 5. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp. n. A — B — qemyilKH no Kpaio anuMepbi I Teprma (nepiionaJibHbie); C — uemyftKH na noBepxnocTii I nepnonaJibHoro TeprnTa; D — 6yropnn na noBepxnocTii TepniTOB n nepnonajibHbix anmiep. JleBbie «Ba — iiejibiibie, «pyrne «Ba paanaBJienbi noKpoBiitiM ctckjiom npenapaTa. OcTajica HeTponyTbiM qyBCTBHTejibnMtî bojiocok; hcho Biijțno ocnoBaime 6yropna une hb cocTa- BJimomnx ee neiuyeK. Puc. 6. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp. n. Jlenan oniiMcpa 4-ro nneo- na.HLHoro cerMeiiTa c noKpoBHMMH HtejieanaMH, y KOTopbix xopomo BaMCTHM OKCKpeTop- Hbie OTBepCTMH. Pnc. 7. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp. n. TenbCOH n yponoftbi. Puc. 8. — Androniscus roseus transsylvanicus ssp.n. A — nepnonoft VII —< 'S VIII. Columbiformes 26 Streptopelia tuftur L. 11 4 4 Cotugnia polyacantha Fuhr., Aporina delafondi (Rail.) IX. Strigiformes 27 Strix uralensis Pali. 2 2 — — X. Piciformes Cestoda gen. sp. 28 Dryobates medius (L.) 1 1 1 29 30 ,, major pinetorum (Br.) Dryocopus martius (L.) 1 1 1 1 1 1 Anomotaenia brevis (Clerc) Anonchotaenia conica Fuhr. 31 Picus canus Gm. 1 1 1 Anomotaenia brevis (Clerc) XI. Coraeiiformes 32 Coracias garrulus L. 7 6 5 Cestoda gen. sp. 33 Merops apiasler L. 2 XII. Passeriformes 34 Corvus corone cornix L. 1 — — — 35 Corvus frugilegus L. 11 4 4 Anomotaenia constricta (Mol.). Hymenolepis serpentulus (Schr.) 36 Coloeus monedula Vieill. 7 4 2 Dilepis unduia (Schr.) 37 Pica pica L. 12 4 4 Hymenolepis stylosa (Rud.), Dilepis unduia (Schr.), Anomotaenia constricta (Mol.) 38 Garrulus glandarius L. 6 5 o Hymenolepis stylosa (Rud.), H. farciminosa (Goeze) 39 Sturnus vulgaris L. 8 6 5 Haploparaxis dujardinii (Krab- be), Hymenolepis farciminosa (Goeze), Choanotaenia muscu- losa (Fuhr.), Dilepis attenuata (Duj.) 40 Oriolus oriolus L. 3 2 2 Hymenolepis farciminosa (Goeze) 41 Coccothraustes coccothraustes L. 9 6 6 Anonchotaenia globata (Linst.) 42 Passer domesticus L. 10 — 43 Emberiza citrinella L. 1 1 1 Anonchotaenia globata (Linst.) Hiuterina passerina Fuhr. 44 Gallerida cristata (1..) 2 — 45 Alauda arvensis L. 3 1 1 Anonchotaenia globata (Linst.) 46 Motacilla /lava L. 1 — 47 Parus major L. 1 1 1 Cestoda gen. sp. 48 Parus coeruleus L. 1 1 1 Anonchotaenia globata (Linst.) 49 Parus ater L. 2 2 2 Anonchotaenia globata (Linst.) 50 Parus atricapillus assimilis Br. 1 1 1 Cestoda gen. sp. 51 Lanius minor Gm. 1 — 52 Lanius excubitor 1.. 6 — 53 Muscicapa âlbicollis Tem. 1 1 1 Anomotaenia dehiscens (Krabbe) tabloul nr. 1 (continuare.) lare- te lare- te cu ■aziți â 3 Nr. crt. o- $ Numele gazdei exem cerceJ E & a) Kamiix k pasauhumm OTpHgaM. Jțo cux nop 6bijim onpe- genenti 40 bujiob pecTOg, npegcTaBJieHiibix b cucTeMaTuuecKOM nopugKe, c yKaBanueM MecTHOCTii, xoafleB u apeaaa pacupocrpanenuu. ycTaHOB- aeuo, uto KaiKgOMy nopugKy nTMg cooTBeTCTByroT onpegejienHbie burm pecTog. HauOoaee BapaTKeHHMMM hb nccjiegOBanHbix riTiip ouasanuct caegyioipue Bi-igbi: Podiceps nigricollis, Anas platyrhyncha, Aquila poma- rina, Burhinus oedicnemus, Tringa glareola, Larus minutus, Garrulus glandarius, Parus ater, Turdus viscivorus, T. pilaris, T. ericetorum philo- melos, T. merula u Cinclus cinclus aquaticus. He Sbiao ycTauoBaeno CMepTHMX cayuaeB, BbiBBauHHx pecTOgaMii, uaftgeHiibiMn y uccaegOBau- HHX nTnp. K paOoTe npujioîKeHa TaSaupa c yKaaamieM uccaegOBauHbix BMgOB nrap, nucaa aKBeMnaupoB Kantgoro us arax BMgOB, ancaa nTnp, sapa- HîeiiHbix paaanuHbiMH napasuTaMU, aucaa nTnp, aapaJKOHHbix pecTogaiwn, n naBBaHHH BiigOB pecTog, naftgenHbix y Kantgoro Bnga nTnp. OS'BHCHEHUE PHCYHKOB Puc. 1. — A — Tatria decacantha Fuhrmann, 1913 — nenbuan CTpo6naa c ronoBKOii (cKoneKCOM) n npionuaMU na xoOoTKe; B — Tatria biremis Kowalewski, 1904 — Hpio'iKH xoSoTKa. Puc. 2. — Paricterotaenia arquata (Clerc, 1906). A — ckoji6kc; B — iipionou xoOoTKa. Puc, 3. — Choanotaenia cingulifera (Krabbe, 1869). A — CKOneKC; B — KpiO'iOK xoOoTKa. Puc. 4. — Biuterina passerina Fuhrmann, 1908. A — CKOJieKC,; B — KpiOHOK xoSoTita. Puc. 5. — Diorchis înfiata (Rudolphi, 1809). A — CKOJieKC; B — KproaoK xoOoTKa. Puc. 6. — Echinocotyle uralensis (Clerc, 1902). A — CKOJieKC; B — KprouKn xoSoraa; C — KpronKM npncocKM. Puc. 7. — KpiouKH xoOoTKa y: A — Haploparaxis filum (Goeze, 1782); B — H. dujardinii (Krabbe, 1869); C — H. fusus (Krabbe, 1869). Puc. 8. — KprouKH xoOoTKa y: A — Hymenolepis podicipina Szymanski, 1905; B — H. furcifera (Krabbe, 1869). Pmc. 9. — Hymenolepis naja (Dujardin, 1845). A — CKOJieKC; B— KpiouoK xoOoTita. CONTRIBUTION Ă LA CONNAISSANCE DES CESTODES DES OISEAUX DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUMP Dans le prdsent travail, l’auteur expose Ies lAsultats des observations portant sur 200 exemplaires d’oiseaux appartenant ă differents ordres. Quarante especes de cestodes ont deja etc determindes et prdsentdes en ordre systematique, avec indication des localitds, des hâtes et de l’aire de repartition. On constate qu’ă chaque ordre d’oiseaux correspondent des especes ddtermindes de cestodes. Parmi Ies oiseaux observds, se sont avdrds en tant que plus fortement infestds Ies : Podiceps nigricollis, Anas platyrhyncha, Aquila pomarina, Burhinus oedicnemus, Tringa glareola, Larus minutus, Garrulus glandarius, Parus ater, Turdus viscivorus, T. pila- ris, T. ericetorum philomelos, T. merula et Cinclus cinclus aquaticus. L’au- teur n’a pas constate la mortalită que Ies cestodes provoquent chez Ies oiseaux etudids. Le travail est accompagne d’un tableau ou sont consignes Ies especes dtudiees, le nombre d’exemplaires de chaque espece, le nombre des oiseaux infestds par differents parasites, le nombre des oiseaux infestes par des cestodes et la ddnomination des cestodes trouvds chez chaque espdce d’oiseaux. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — A et C, Tatria decacantha Fuhrmann, 1913 — strobile integral avcc le scolex et Ies crochets du rostre; B, Tatria biremis Kowalewski, 1904 — crochets du rostre. Fig. 2. — Paricterotaenia arquata (Clerc, 1906). A, Scolex; B, un crochet du rostre. Fig. 3. — Choanotaenia cingulifera (Krabbe, 1869). A, Scolex; B, un crochet du rostre. Fig. 4. — Biuterina passerina Fuhrmann, 1908, A, Scolex ; B, crochets du rostre. Fig. 5. — Diorchis inflata (Rudolphi, 1809). A, Scolex ; B, un crochet du rostre. Fig. 6. — Echinocotyle uralensis Clerc, 1902. A. Scolex; B, crochets du rostre; C, crochets des ventouses. Fig. 7. — Crochets du rostre de : A, Haploparaxis filum (Goeze, 1782); B. H. dujar- dinii (Krabbe, 1869); C, H. fusus (Krabbe, 1869). Fig. 8. — Crochets du rostre de : A. Hymenolepis podicipina Szymanski, 1905; B, H. furcifera (Krabbe, 1869). Fig. 9. — Hymenolepis naja (Dujardin, 1845). A, Scolex ; B, un crochet du rostre 264 ELENA CHIRIAC 20 BIBILO GRAFIE 1. Antipa Gr., Fauna ihtiologică a Rominiei. București, 1909. 2. B aer J. G., Rivision taxinomique et itude biologique des Cestodes de la familie de Tetra- bothriidae. Mem. Univ. Neuchâtel, 1954, t. 1. 3. B e z u b i k B., Helmintofauna dzikich kaczek (podrozd. Anatinae). Acta Părăsit ologica Polemica, 1956, t. IV, nr. 10. 4. D o n c i u I., Fauna helmintologică a păsărilor domestice din regiunea Arad. Probleme zoo- tehnice și veterinare, 1954, nr. 10. 5. h, y 6 i i n n h a M. H., Hom>ie năimite no Mopițojiormi m 6nojiornn npencTaBiiTeJieii pona Ligura. 3ooji. wypn., 1950, t. 29, M 5. 6. — JleHTomme 'lepim nmiț, meanHmnxcH b Saiiannoiî Cn6npit. HapasiiT. C6. 3ooji. Hhct. AH CCCP, 1953, t. XV. 7. , — BKcnepnMeiiTajibHoe nccjienoiiaune pniuia pasim tmh Schistocephalus solidus. (Cestoda : Pseudophyllidea). 3ooji. Hiypn., 1957, t. XXXVI, JV 11. 3. Fuhrmann O., Les Unias des oiseaux. M6m. Univ. Neuchâtel, 1932, t. 8. 9. I o y e u x C h. et Baer J. G., Cestodes, in Faune de France. Paris, 1936, t. 30. 10- — Cestodes d’oiseaux rdcoltts dans le centre de la France. Bull. Soc. Zool. France, 1955, t. LXXX, nr. 2-3. II- K y p a ni b ii ji n B. E., PejiMiniiTM oxoiHH'ie-npoMbiCJiOBbix muu PpyBHM. Hbji. AH GCCP, MocKBa, 1957. 12. Rysavy B., Ghelmintofauna ptif otriada Passeriformes zapovednika I.ednife v jujnoi Moravii. Ceskoslovenska parasitologie, 1957, t. IV. 13. C a a k o b a E., d>ayna napasnTimecKHX nepseit nunț nejibTti flynan. ABTope$epaT HHCcepTaițHH Kanu. no 6moji. iiayK. Han. HPV, 1952. 14. C k p n 6 ii h K. H. n MaTOBOcnaH E. M., JleiiTO'inbie renbMiniTbi noMaiumix n oxoTiiime-npoMbicjiOBMX iithii. Mocnna 1945. 15. Cnaccnan JI. n., K ițayiie hcctoa nTinț flnyTMH. Acta veterinaria Acad. Sci. Hungaricae, 1952, t. VI, nr. 2—3. 16. — K (Jiayiie necron nunț Romii ACCP. Acta veterinaria Acad. Sci. Hunga- ricae, 1957, t. VII, nr. 2. 17. G n a c c k h ii A. A., Ochobli necTono.aornii. Mocnna, 1951, t. I. TENDIPEDIDAE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAP1NA-JIJILA (NOTA III) DE PAULA ALBU Comunicare prezentată de m. a. ionescu. membru corespondent al Academiei R. P. R., in ședința din 26 ianuarie 1960 în această notă prezentăm opt specii de Tendipedidae din secția Tanytarsini, găsite în complexul de bălți Crapina-Jijila, din zona inun- dabilă a Dunării. Dăm în cele ce urmează descrierea succintă a acestor specii, noi pentru R.P.R., cu caracterele necesare recunoașterii și determinării lor. Aceste specii sînt următoarele : Paratanytarsus inopertus Walk. (1856), Tanytarsus excavatus Edw. (.1929), Tanytarsus holochlorus Edw. (1929), Tanytarsus glabrescens Edw. (1929), Tanytarsus (Calopseetra) reflexens Edw. (1929), Cladotanytarsus mancus (Walk.) Edw. (1929), Cladotanytarsus atridorsum (Kieff.)Edw. (1929), Cladotanytarsus wexionensis Brundin (1947). 1. Paratanytarsus inopertus Walk. (1856) a fost găsit pînă în prezent în următoarele probe : 14—18.V. 1956, Văcăreni, Jijila și Urliga (în 5 probe — 8 33)', 29.V.1957, Popina Roșie — Crapi na (2 33); 2—5.VII.1956, Văcăreni și grindul Berbecului — Crapina (4 probe — 85733); 1— 3.VIH. 1956, Jijila și Urliga (2 probe — 4 33)- Mărimea corpului 3 — 2,65—3 mm. Capul gălbui palid; ochii bruni, glabri; distanța maximă între ochi 280 p, lungimea ochilor 218 p. Lobulii frontali prezenți, relativ mici (18,6 p). Antena din 14 articole, flagelul și panașul brune deschis, scapa ceva mai închisă ; A.R. = 1,12—1,25. Toracele verzui palid; dungile mezonotale nu sînt evidente. Lungimea aripii = 1,80 mm ; lobii anali și alari teșiți, aripa acoperită cu peri, în special în 1 /4 distală și pe nervuri; pe restul aripii peri rari; scvama lipsită de peri; C se termină împreună cu r41 8. Haltere gălbui palid. 266 PAULA ALBU 2 3 TEND1PED1DAE ADULTE DIN COMPLEXUL CRAPINA-JIJILA (III) 267 Picioarele verzui; tarsul anterior nu are peri lungi; pulvilele lipsesc; t2 și t3 se termină fiecare cu cîte doi piepteni separați între ei, fiecare avînd cîte un spin (tip Tanytarsus); L.B. = 1,51 —1,58. Abdomenul verzui deschis. Hipopigiul (fig. 1) cu 4 perechi de apendici și cu o lamă dorsală caracteristică. Este cunoscut din Anglia, Belgia, Suedia. 2. Tanytarsus excavatus Edw. (1929) a fost , găsit pînă în prezent în următoarele probe : 16—18.V.1956, Jijila și Urliga (3 probe — 3 $$); Fig. 1. — Hipopigiu de Paratanytarsus inopertus Walk. 2.VII.1956, grindul Berbecului-Crapina (2 1.VIII.1956, Urliga (1 ă) 5 1.IX.1956, grindul Combrei (1 3). Mărimea corpului A = 2,24 mm. Capul brun, deschis ; ochii bruni, glabri; distanța maximă între ochi 273 p; lun- gimea ochilor 195 p; diametrul fațetelor ochilor 12,4 p. Lobulii frontali lipsesc. Palpii lungi, gălbui, din 4 articole. Antena din 14 articole; panașul bine dezvoltat; flagelul gălbui, scapa brună ; A.B. = 1,03. Toracele brun ; dungile mezonotale, partea posterioară a metanotului și me- zosternul puțin mai închise la culoare. Lungimea aripii = 1,50 mm ; lobii anali, și în special cei alari, teșiți; aripa acoperită în partea distală cu peri, în special între r4+6 și Cu,; scvama lipsită de peri; C se termină împreună cu r4+5. Haltere albicioase palid. Picioarele brune deschis; tarsul anterior nu are peri lungi; t2 și t3 cu piepteni și spini de tip Tanytarsus; pulvilele absente; L.B. = 1,87. Abdomenul verzui palid. Hipopigiul (fig. 2) cu apendicele 2a terminat cu două lamele. Este cunoscut din Anglia, Suedia. 3. Tanytarsus holochlorus Edw. (1929) a fost găsit pînă în prezent în următoarele probe: 18.V.1956, cosind cu fileul, între Jijila și Urliga (2 probe — 2 £$); 29.V.1957, Popina Boșie — Crapina (4 JJ); 1.IX.1956, cosind cu fileul pe grindul Combrei (1 3). Mărimea corpului ^ = 2,68—2,72 mm. Capul brun deschis; ochii bruni, glabri; distanța maximă între ochi 319 p; lungimea ochilor 218 p. Lobulii frontali, conici, au lungimea de 21,7 p. Palpii lungi, gălbui, din 4 articole. Antena din 14 articole; flagelul și panașul brune-gălbui, scapa brună-neagră; A.B. =1,36. Toracele brun palid; dungile mezonotale, partea posterioară a metanotului și mezosternul brune. Lungimea aripii = 2,13 mm; lobii anali și alari foarte teșiți; aripa acoperită cu peri, în special în partea distală. Halterele gălbui palid. Picioarele brune deschise, cu fe mai deschis; tarsul anterior nu are peri lungi; t2 și t3 cu piepteni și spini de tip Tanytarsus; L.B. = 1,95. Pulvilele nu se văd. Hipopigiul (fig. 3) cu apendicele 2a cu un mănunchi de peri simpli; lama dorsală cu un șir de 4—6 îngroșări punctiforme. Fig. 2. — Hipopigiu de Tanytarsus exca- vatus Edw. Fig. 3. — Hipopigiu de Tanytarsus holo- chlorus Edw. Este cunoscut din Anglia, Germania, Belgia, Finlanda, Suedia, B. P. Bulgaria. 4. Tanytarsus glabrescens Edw. (1929) a fost găsit pînă în prezent în proba din 2.VIII.1956, cosind cu fileul pe grindul Combrei (2 <$). Mărimea corpului = circa 2,20 mm. Capul gălbui palid, ochii glabri, bruni-negri; distanța maximă între ochi 226 p, lungimea ochilor 187 p; diametrul fațetelor ochilor 10,8 p. Lobulii frontali foarte mici. Palpii gălbui palid, din 4 articole ; panașul, flagelul și scapa gălbui; A.B. = = 0,85. Toracele gălbui; dungile mezonotale, cu o nuanță mai închise, nu sînt bine distincte. Lungimea aripii = 1,40 mm; aripa transparentă cu peri numai la capătul distal; scvama lipsită de peri. C se termină împreună cu r4+5; r2+3 aproximativ la mijlocul distanței între r4 și r4+5. Halterele gălbui palid. 268 PAULA ALBU 4 TENDIPED1DAE ADULTE DIN COMPLEXUL CRAPINA-JIJILA (III) 269 Fig. 4. — Hipopigiu de Tany- tarsus glabrescens Edw. Picioarele verzui; P I incomplet; tj se termină cu un spin galben, t2 și t3 cu piepteni și spini de tip Tanytarsus; pulvilele nu se văd. Abdomenul verzui deschis. Hipopigiul (fig. 4) cu vîrf anal relativ lung; apendicele 2a foarte subțire, cu cîțiva peri simpli la capătul distal. Este cunoscut din Anglia, Suedia, Austria. 5. Tanytarsus (Calopsectra) reflexens Edw. (1929) a fost găsită pînă în prezent în proba din 18.V.1956, cosind cu fileul, între Jijila și Urliga (1(J). Mărimea corpului KeHbi b KOMnjieKce oaep Kpanmia — JKnîKiiJia b saTonjineMoft nofiMe Jțynan. OBT>fICIIEHHE PHCVHKOB Puc. 1. — rnnonnrnii y Paratanytarsus inopertus Walk. Puc. 2. — rnnonnrjiiî y Tanytarsus excavatus Edw. Puc. 3. — rnnonnrnii y Tanytarsus holochlorus Edw. Pnc. 4. — rnnonnrnii y Tanytarsus glabrescens Edw. Pnc. 5. •— rnnonnrnii y Tanytarsus (Calopsectra) reflexens Edw. Pnc. 6. — rinionnrnii y Cladotanytarsus mancus (Walk.) Edw. Puc. 7. — rnnonnrnii y Cladotanytarsus atridorsum (Kieff.) Edw. Pnc. 8. — Pnnonnrnit y Cladotanytarsus wexionensis Brundin. tendipedides adultes provenant du complexe D’ETANGS DE CRAPINA-JIJILA (NOTE III) RESUME L’auteur decrit 8 especes de Tendipedides (sectio Tanytarsini). Toutes ces especes, qui sont citâes ici pour la premiere fois, potir le țerri- toire de la R.P. Roumaine, ont ete trouvdes dans le complexe d’6tangs de Crapina-Jijila, de la region inondable du Danube. 8 PAI II A AI Rit EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. _ Hypopyge de Paratanytarsus inopertus Walk. Fig. 2. — Hypopyge de Tanytarsus excavatus Edw. Fig. 3. — Flypopyge de Tanytarsus holochlorus Edw. Fig. 4. — Hypopyge de Tanytarsus glabrescens Edw. Fig. 5. — Hypopyge de Tanytarsus (Calopsectra) reflexens Edw. Fig. 6. — Hypopyge de Cladotanytarsus mancus (Walk.) Edw. Fig. 7. — Hypopyge de Cladotanytarsus atridorsum (Kieff.) Edw. Fig. 8. _ Hypopyge de Cladotanytarsus wexionensis Brundin. BIBLIOGRAFIE 1. Brundin L., Sur Kenntnis der schivedischen Chironomiden. Arkiv for Zoologic, 1947, voi. 39 A, nr. 3. 2. C. o e R. L., F r e e in a n P. a. Mal tingly P. F., Handbooks for the Identification of British Insects. Londra, 1950, voi. IX, partea a 2-a. 3. E d w a r d s F. W., British Non-Biting Midges (Diptera, Chironomidac}. Trans. Ent. Soc. Lond., 1929, voi. 77, partea a Il-a. 4. G o e t g h e b u e r M., Tendipedidae, in I. i n d n c r, Die Flicgen der palaearktischen Re- gion. Stuttgart, 1938, fasc. 118; 1954, fasc. 176. 5 P a g a s t F., Chironomiden aus der Bodenfauna des Usma-Sees in Kurland. Folia Zoologica et Hydrobiologica, 1931, voi. III, nr. 2. OPHIONINAE NOI PENTRU ȘTIINȚĂ ȘI PENTRU FAUNA R.P.R. DE MIHAI I. CONSTANTINEANU și IONEL PETCU Comunicare prezentată de m. a. lONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 26 ianuarie 1960 în această lucrare autorii prezintă 4 varietăți noi pentru știință și 8 specii noi pentru fauna R.P.R. Materialul pentru aeeastă lucrare a fost colectat în comuna Dumești (r. Tg. — Frumos, reg. Iași) atît de către autori, cît și de Con- stantin Pisică și Raoul Constanti neanu. Ichneumonidele prezentate în această lucrare aparțin numai sub- familiei Ophioninae Cresson. Pentru determinarea materialului, ecologie și răspîndire geo- grafică ne-am servit de lucrările lui O. S c h m i e d e k n e c h t (7), N. F. Meyer (6), G. Leonardi (5), Dalia Torre (3), A. Kiss (4) și Mihai I. Oonstantineanu (1), (2). PRESCURTĂRI: L.c. = lungimea corpului l.o. = lungimea ovipozitorului, măsurat dc la vîrful abdomenului; l.o.v. = lungimea ovipozitorului, măsurat de la inserția sa pe partea ventrală a abdomenului. Familia I C H N E U M O N I1) /IE Haliday, 1838 S.bfamilia OPHIONINAE Cresson, 1887 1. Barylypa formosa Schmiedeknecht, 1908, 3 (fig. 1). M, colectat pe flori de Chaerophyllwn aromaticum L., la 24.VIII.1959. L.c. =18 mm. * - C. 1770 274 M1HAI I. CONSTANTINEAN.U și IONEL PETCU 3 OPH1ON1NAE NOI PENTRU ȘTIINȚA ȘI PENTRU FAUNA R.P.R. 275 Capul este umflat, prevăzut cu puncte mari și dese. Marginea ante- rioară a clipeului prezintă la mijloc un dinte tocit. Capul și toracele sînt Fig. 1. — Barylypa formosa Schmiedeknecht Ac. MIA, perfuzat în prealabil cu extract timic, apoi cu acid monoiodacetic: Ac. -> MIA T., perfuzat în prealabil cu acid monoiodacetic, apoi cu extract timic. B, expe- riențe. cu Ac. L.; Ac. L., perfuzat cu acid lactic ; Ac. L -> T., perfuzat în prealabil cu acid lactic, apoi cu extract timic. C, experiențe cu dialiratul de extract timic ; D. T. 1 % , perfuzat cu dializat timic 1% ; D. T. 5%, perfuzat cu dializat timic 5% . Pe ordonată sînt reprezentate valorile plus sau minus ale mărimilor sau scăderilor procen- tuale față de martor. dovezi despre participarea timusului în metabolismul glucidic din mușchi. A. C a p o b i a n c o, B. O a m p a n e 11 i și C. Vacca (5) administrînd la cîini extract timic găsesc o creștere a glicemiei și lacta- cidemiei sanguine și o scădere a acidului piruvic. Extractul timic s-a dovedit capabil să refacă capacitatea de lucru atît a musculaturii obosite, cît și a celei intoxicate cu Ac. MIA. Noi cre- JțcAdem că acest efect se datorește accelerării proceselor de oxidate a aci- dului lactic acumulat în mușchi. Pentru a susține acest lucru ne referim 292 EUGEN A. PORA și VIRGIL V. TOMA 8 9 ACȚIUNEA EXTRACTELOR DE TIMUS ASUPRA MUȘCHIULUI 293 la lucrarea acad. G. I. Parhon și N. Apostol (17), care sub acțiunea unui hidrolizat timic au obținut o mărire a respirației țesutului muscular. Un astfel de rezultat nu se produce cu un alt hidrolizat (de epifiză de exemplu) și el se obține numai pe animale cu sistem nervos întreg. Experiențele noastre cu dializatul extractului timic arată existența unui principiu activ, care nu este identic cu potasiul. Dar este încă greu să spunem cît se datorește acestui principiu activ și cît se datorește pota- siului în stimularea sau scăderea activității musculare. Problema nu va putea fi rezolvată decît în momentul cînd se va avea un preparat timic perfect purificat și standardizat. Faptul că administrarea paralelă a extractului timic cu Ac. MIA reduce activitatea acestuia din urmă, pare să confirme cunoscuta pro- prietate antitoxică a acestui extract. CONCLUZII 1. Efectul stimulant al extractului apos de timus GIF 3% asupra travaliului mecanic al gastrocnemianului de broască nu se mai produce dacă mușchiul a fost intoxicat cu acid monoiodacetic 0,04% în perfuzie timp de 10 minute. 2. Efectul inhibant al Ac. MIA este redus în medie cu 29% în caz că gastrocnemianul este perfuzat în amestec cu extract timic 3% și este redus în medie cu 12% dacă mușchiul a fost în prealabil tratat cu extract timic 3%. 3. Spălarea mușchiului obosit sau supus acțiunii Ac. L. 0,02% timp de 20 minute în perfuzie, cu ser Ringer la care s-a adăugat extract timic în proporție de 1 sau 3%, grăbește procesele de refacere a capa- cității de muncă a gastrocnemianului. 4. Dializatul extract timic (lipsit complet de potasiu) perfuzat 10 minute în concentrație de 1 sau 5%, determină o mărire a travaliului mecanic al gastrocnemianului de broască cu 17%, respectiv cu 6% față de martor. Aceste rezultate confirmă existența unui principiu timic, care are o acțiune proprie, independent de aceea a potasiului. 3E1ÎCTBI4E BbITHTKEK 3OBHOH JKEJIE3B1 HA YTOMJIEHHYIO H OTPABJIEHHYIO MOHOHOflYKGYCHOli W MOJIOHHOH KWCJIOTAMW HKPOHO7KHYIO MbimițY JIHPYniKH PE3IOME ' Ombitm npoBOgnjmcb na caMgax ocenuiix gurymeK c npHMeneHueM MeTOga neptJiyaMM sagiinx noneuHOCTen no MeTOgy JleBen-TpeHHejienOypra, Kamgoii nora b oTjiejibHOCTH. YcTaHOBJieHO OTcyTCTBue cTMMyjmpy- ronțero 3<ț$eKTa bmthjkkm 3o6hoh meneau b 1-—3% KOimeHTpaimu na padoTy MbimeuHoro MexanusMa, ecjin Mămuță uogBeprjiacb npejiBapnTeJib- HOMy OTpaBJienMio 0,04% MOHonogyKcycHoii kmcjiotm nyrew 10-MMHyTHOtt nepy3Hn. IIojțaBJiHiomee nencTBne MOHOHOflyKcycHOM kmcjiotm anaun- Tejibiio ocjiaOjiHeTca, cojim nep^ysnn eio gejiaeTCH o «oSaBJieHMeM 3% bbi- thhîkh 3o6hom mejieabi mjim me, ecjin Mbînma Gujia npeflBapnTejibHO no/ț- Bepniy'ra oOpaSoTKe qtom BMTnmKOft. YTOMJieHiiaH mjim me no«BeprHyTaH geMCTBnio mojiomhom kmcjiotm MMiința BoccTaHaBJinBaeT cboio pa6oTocnoco6riocTb Oncrpee, cojim oua OMbiBaeTCH oSorameHHMM KncjiopogoM ((JinsMOJiorn’iecKnM pacTBopoM) c /loOaBJieuMeM bhtmjkkm 3o6hom mejieau. YKaaaHHbie (țaKTM nojțTBepîKgaioT ynacTHe aoGnoft mejieau b oOMene MMineaHbix caxapoB, ycTaHOBJieHHOM pyMbiHCKoii 3HjioKpnHOJiorn- aecKott UIKOJIOH. ^naJiHsaT BbiTHiKKn soSiioii mejieabi (coBepmeinio JiMineHiiMii Kajinn) BM3NBaeT ycMJieHMe Mbimemioft aenTejibHOCTn, hto yKaaMBaeT na najinune aKTMBHoro nauajia boOmom mejieabi, geiicTByioiuero nesaBHCMMO ot najinn. B paSoTe npnBOgnTcn TaK»e nauMbie xHMnuecKHx anajinaoB aKCTpaKTa 3o6hom mejiesbi pyMHHCKoro nponsBO/iCTBa, iwapKM GIF, iipn- MeHHBinerocH rjih omlitob. OBhHCHEHME PKGYHKOB Puc. 1. — SprorpaMMM «uyx mkpohojkhhx mbiiuii ohhoII ii toA me jiHryniKii. A — KOHTpoJiMiaH Mbînnța, nojțBepniyTaH nepijiyann cBiBopoTKOiî Pimrepa. CTpejiKa noiia- BbmaeT momght saMeHBi CBiBopoTKn n nepepBiBa perncTpamm na 30 MnnyT; li — CHMMe- TpnqHan MBiuiița, nonBepniyTaH nepițysnn CBiBopoTKOiî Piînrepa. CTpejiKa noKaBBiBaer saMeny CBiBopoTKn npyroit cbiBopoTiioft, conepiKameii 1% aKCTpaKT aoOnoit meneau; T — npoAonmnTenBnocTB b ceKynnax. Puc. 2. — CpenHHe BenMHHiiBi MBMeHeHMH MexaHH'iecKOîi paOoTBi iiKponomiioii MbiinițBi jiHryniKH nou BJiHHHneM paannnnBix nniiHHMiî, BBipameiiHBie b npopeiiTax. A — onBiTBi c MOHOMORyKcycHOii khcjiotom (AcMIA); AcMIA — nepy3MH MOHonoflyKcycHOit KHcnoTOIi; AcMIA+T — nep^yana MOHononyKcycnoii KiicjioToii b cmcch c BBiTnmKOfi aoSnoii menesni; T-> AcMIA— neptțyaiiH cnanana BUTumitoît sofii toii menesBi, a motom MonoiionyKcycHoii KncnoTOft; AcMIA -> T — nepițyaMH cnanana MOHOMonyKcycHoît khc- jiotoîI, a motom bbithjkkoh aofinoii meneau; B— ombitbi c MonoHHoft khcjiotoii (AcL):AcL — nepițyanH Mononnoii KHCnoTOft; AcL-> T — nepițyanH cnanajia MOJio'iHoii KHCJiOTOii, a motom BBiTMzKKoiî 3o6noii meneau; C — ombitbi c RMaJinsaTOM bbithjkkm aoGnoft mejieaBi (DT) : DT 1 % — Hepy3HH 1 % anajiNsaTOM bbithikkoh BoOiioit meneaBi; DT 5 % — nep- $y3MH 5 % niiaaiMaaTOM bbithhikh aoSHOii menesBi. Ho opnonaTe jțaioTCH hjiiocbi mjim MHHycBi b npoițeiiTax no cpaBiienino c KOHTpojieM. L’ACTION DES EXTRAITS DE THYMUS SUR LE GASTROCNEMIEN DE GREKOUILLE INTOXIQUE AUX ACIDES mono-iodacEtique et lactique ou par la fatigue RESUMfî Les auteurs ont fait des exp^riences sur des grenouilles mâles au moyen de la methode de perfusion du train postdrieur, selon Loewen- Trendelenburg, pour chaque patte ă part. On a constată que l’effet 294 EUGEN A. PORA și VIRGIL V. TOMA 10 ACȚIUNEA EXTRACTELOR DE TIMUS ASUPRA MUȘCHIULUI 295 stimulant de l’extrait thymique, en concentration de 1 â 3%, sur le travail mdcanique musculaire, ne se produit plus si le muscle a dt6 intoxique au pr^alable ă l’acide mono-iodacdtique (en perfusion) pendant 10 minutes. L’effet inhibant, de l’acide mono-iodacetique est considâ- rablement reduit lorsqu’il est perfuse en melange avec de l’extrait de thy- mus â 3% ou si le muscle a 6te prdalablement trăite â l’extrait thymique. Le muscle fatigue ou soumis â l’action d’une solution d’acide lactique, retrouve sa capacitd de travail dans un court beaucoup plus laps de temps s’il a et6 lave au serum oxygene, auquel on a ajoutd de l’extrait de thymus. Tont ceci confirme la participation du thymus au metabolisine des glucides musculaires, fait etabli par I’ecole roumaine d’endocrinologie. Le dialysat d’extrait thymique (totalement depourvu de potassium) determine une augmentation du travail musculaire, ce qui trahit la pr6- sence d’un principe thymique actif, agissant inddpendamment du potassium. Les auteurs pr^sentent aussi les resultats des analyses chimiques de l’extrait de thymus, de fabrication roumaine GIF, qui a servi aux experiences. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Ergogrammes de deux gastrocnemiens provenant de la meme grenouille. A, Muscle ttaoin, perfuse au sdrum de Ringer. La flcclie indique le moment du changement de serum et de l’interruption de l’enrcgistrement pendant 30 minutes ; B, le muscle symStrique, perfusă au s6rum de Ringer. La fltche indique le changement du serum de Ringer avec un autre, contenant de l’extrait de thymus â 1%; T, le temps en secondes. Fig. 2. — Les valeurs procentuelles moyennes des modifications du travail mecanique des gastrocnămiens de la grenouille sous l’action de differents essais. A, experiences ă l’acide mono-iodacâtique (MIA); Ac. MIA perfuse â l’acide mono-iodac^tique; Ac. MIA + T, perfuse â l’acide mono-iodac6tique m&angâ d’extrait de thymus ;-T Ac. MIA, perfusd d’abord â l’ex- trait thymique, puis â l’acide mono-iodacetique; Ac. Ml A > T, perfuse d’abord âl’acidc mono- iodac^tique, puis â l’extrait thymique ; B, experiences ă l’acide lactique (Ac. L.); Ac. L., perfus^ ă l’acide lactique; AcL 4T, perfusă d’abord â l’acide lactique, puis ă l’extrait thymique; C, experiences au dialysat d’extrait thymique (D.T.); D. T. 1%, perfus6 au dialysat thymique ă 1%; D.T. 5%, perfuse au dialysat thymique â 5%. A l’ordonnăe sont consignăes les valeurs + et — des augmentations ou des diminutions procentuelles par rapport au tdmoin. BIBLIOGRAFIE 1. Asher L. u. Scheinfinkel M,, Untersuchungen ăber den Einfluss eines gereinigten Thymusprăparates auf die Muskelermtidung. EndokrinoL, 1929, voi. IV, p. 241. 2. B e s t C. H. și Taylor N. B., Bazele fiziologice ale practicii medicale. Ed. medicală, București, 1958. 3. Bomskov K. u. H dl s chei' B., Die Thymektomie und ihr Erscheinungsbild. Pfliiger’s Arch., 1942, voL CCLIV, caiet 4, p. 455. 4. Cameron A. T., Progrese recente în endocrinologie. București, 1948. 5. Gapobianco A., Campanelli B. e V a cc a C., Bicherche di orientamento su gli effeti di estrati di timo. II. Comportamento della glicemia lattacidemia e piru- vicemia net cane. Boli. Soc. Ital. Biol. Sperim., 1955, voL XXXI, fasc. 9 — 10, p. 1209. 6. Constant G. A., Porter E. L. a. S e y b o 1 d H. M., Effect of thyrnic exlracts on neuro-muscular response. Amer. J. PhysioL, 1949, voi. GXLIX, p. 565. 7 Klein E., Der heutige Stand der Thymusforschung. D. med. Wochenschrift, 1956, voi. LXXXI, p. 714. 8. K 1 o s e H., Chirurgie der Thymusdriise. Ferdinand Enke-Verlag, Stuttgart, 1912. 9, Lucie n M., Paris o t J. et Richard G., Trăite d’endocrinologie. Les parathy- roides et le thymus. Doih, Paris, 1927. 10. Mii cu Ș t.-M. și Apostol N., Acțiunea anti-insulinică a timusului. Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria șt. med., t. II, nr. 1, 1950, p. 23. 11. Mii cu Ș t.-M., Pitiș M., Stan eseu V. și FI or ea J., Fiziopatologia timusului. Reuniunea de endocrinologie, Iași, 1958. 12. N o wi n sky W., Uber den Einfluss von Thymusstoffen auf die Ermddung des Muskels. EndokrinoL, 1932, voi. XII, p. 166. 13. Parhon C. I., Aperțu general sur le thymus au point de vue endocrinologique. Bull. Mem. Soc. End., 1937, nr. 7, p. 189. 14. Parhon C. I., K a p 1 a n-B a n u J., Flechner .1. și Văduva M., Cîteva contribufiuni asupra compoziției in lipide, fosfolipide și colesterol, a creierului, fica- tului și mușchiului la cobai bătrtni. Acțiunea unui Uzat de timus asupra acestor componente. Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria șt. med., t. II, nr. 6, 1950, p. 691. 15. Parhon C. L, K a p 1 a n-B a n u J., Flechner J. și Biner S., Acfiunea acizilor nucleici asupra proceselor metabolice din organe. Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria șt. med., t. IV, nr. 1, 1952, p. 181. 16. Parhon C. I. și Cost in E., Date biochimice asupra timectomiei la șobolanul tinăr. Stud. și cerc, endocrin., t. IV, 1953, p. 146. 17. Parhon C. I. și Apostol N., Rolul sistemului nervos în reacțiile metabolice studiat prin acfiunea extractului timic asupra respirației țesuturilor. Stud. și cerc, endocrin., t. VII, nr. 3, 1956, p. 317. 18. Por a A. E. și T o in a V. V., Acțiunea extractelor de timus asupra travaliului mecanic al qastrocnemianului de broască. Stud. și cerc, biol., Filiala Cluj, t. VIII, nr. 3 — 4, 1957, p. 343. 19. Por a A. E. și Tom a V. V., Rolul timusului in repartiția P^OnHțNa la șobolanii albi. Comunicările Acad. R.P.R., t. X, nr. 3, 1960 p. 243. 20. Rosemann H. U., Uber die Wirkung von Thymusextrakten auf isolierte Froschmuskel. Z. Biol., 1933, voi. XCIV, p. 74. 21. CeBepnH C. E., Hap 3 oh M. B. ii K a ({> t a h o b a T. M., BjiMHHiie nap- nosHiia h airnepiina na paOoTy Mbiniq jiHryuiKH. flots. Ana/ț. CCCP, 1953, t. XGI, Al 3, CTp. 691. 22. S i m p s o n J. A., An evaluation of thymectomy in Myasthenia gravis. Brain, 1958, t. LXXXI, p. 112. 23. T e s s e r a u x H„ Physiologie und Pathologie des Thymus. J. Ambrosius, Leipzig, 1953. 24. V a c c a C. e Gapobianco A., Effeti in vitro e in vivo di estratii di timo sulla con- trazione muscolare e importanza del loro contenuto in potassio. Arch. Sci. Biol., 1958, voi. XLII, fasc. 2, p. 164. 25. Wilson A. a. W i 1 s o n H., The thymus and Myasthenia gravis. Amer. J. of Med. 1955, voi. XIC, nr. 5, p. 697. 26. Z a c k s J. a. Gohen B., Myasthenia gravis I. Importance of Potassium in inhibitori/, Action of normal and Myasthenic Thymus Extracts. Proc. Soc. Exp. Biol., a. Med., 1955, voi. XC, nr. 3, p. 601. COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO-NEURAL AL STOMACULUI IZOLAT DE BROASCĂ FAȚĂ DE UNII EXCITANTI ELECTRICI DE N. ȘANTA și G. GURBAN Comunicare prezentată de eug. a. fora, membru corespondent al Academiei R.P.R. in ședin(a din 29 iunie 1959 în alte lucrări anterioare, unul din noi — împreună cu C. Me - d e ș a n — a arătat că preparatele de stomac izolat de broască pot răs- punde la excitații scurte (1—5/sec.) prin contracții simple. Răspunsul depinde, pe de o parte, de intensitatea excitației, iar pe de altă parte, de momentul fiziologic al preparatului (5). Din ansamblul acelor obser- vații rezultă că, atunci cînd se lucrează cu preparate care prezintă o activitate motorie ritmică spontană, excitabilitatea lor este mai crescută la sfîrșitul repausului și în cursul contracției decît la sfîrșitul relaxării și la începutul repausului. Am admis că motricitatea este expresia unor procese fiziologice și biochimice de sens contrar și că, prin urmare, avem de a face cu o dublă activitate : una în raport cu contracția, iar cealaltă cu d^contracția. Dorind să obținem contracții susținute, tetaniforme, am excitat preparatele cu curenți de inducție timp de 1 — 5 minute. în acest scop am aplicat de obicei 12 faradizări intermitente pe minut : excitînd 2 se- cunde și, după fiecare faradizare, urmînd un repaus de 3 secunde. Proce- dînd în acest mod, am constatat că nu putem obține tetanusuri (incom- plete sau complete) decît la tensiuni relativ mari. La tensiuni mai scăzute am obținut tetanusuri numai cînd preparatele au fost în prealabil novo- cainizate. Imposibilitatea de tetanizare a preparatelor normale prin faradizări intermitente cu curenți de tensiune joasă am atribuit-o intrării în joc a componentelor neuro-vegetative — simpatică și parasimpatică —, cea 298 N. ȘANTA și C. GURBAN 2 COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO-NEURAL 299 dintîi provocînd decontracția lor, înainte de a avea loc o nouă contracție, iar cea din urmă mobilizînd preparatele decontractate. Această concluzie părea cu atît mai justificată cu cît, în mod constant, după o contracție provocată prin faradizare apare o stare de inhibiție puternică și durabilă, în favoarea acestei concluzii mai era și faptul că, tratate fiind cu novo- caină, aceleași preparate devin perfect tetanizabile, ceea ce ne îndrep- tățea să mai presupunem și că prin acest agent farmacodinamic se poate disocia componenta nervoasă a preparatelor de cea musculară; aceasta din urmă, rămînînd independentă poate fi, deci, tetanizată. Dorind să aprofundăm mecanismele acestor fenomene, am între- prins noi cercetări. Rezultatele unora dintre acestea fac obiectul prezentei lucrări. MATERIAL ȘI METODĂ Am lucrat pe fîșii de stomac izolat de broască. Experiențele au fost făcute în cursul tuturor sezoanelor anului, fără să avem inconveniente serioase în privința reactivității lor și fără să observăm diferențe nota- bile și sigure în funcție de epocile în care am lucrat. în cursul experiențelor, preparatele au fost menținute într-o cuvă cilindrică de sticlă, în care pot fi excitate indirect, curentul electric trecînd la ele prin serul fiziologic care le scaldă. Diametrul cuvei este de 12 mm, înălțimea coloanei de lichid din aceasta este de 70 mm, iar distanța dintre electrozii de platină de 35 mm. Menționăm aceste date, întrucît ele prezintă o importanță considerabilă. Descrierea amănunțită a cuvei și a procedeului de lucru le-am înfățișat într-o lucrare ante- rioară (6). în experiențele a căror rezultate fac obiectul prezentei lucrări, preparatele au fost excitate prin faradizări continui, de durate de timp variabile și cu intensități de curent diferite. REZULTATELE EXPERIMENTALE Plecînd de la faptul că prin faradizări intense am putut obține con- tracții tetaniforme, ne-am propus să utilizăm acest procedeu pentru a realiza o solicitare energică a mușchilor, cu scopul de a cerceta în astfel de condiții unele probleme interesînd metabolismul lor. Și, spre a dobîndi efectul maxim, am procedat la o faradizare nu numai intensă, ci și de lungă durată. Rezultatele obținute în aceste condiții de lucru nu au fost însă cele așteptate de noi, întrucît, în locul unor contracții puternice și susținute, am obținut în cursul stimulării lor, mai degrabă o depri- mare a preparatelor, mobilizarea producîndu-se abia după încetarea faradizării. Cercetînd mai amănunțit această problemă, am putut constata că efectele faradizărilor depind de mai mulți factori, dintre care vom analiza aici: pe de o parte, intensitatea și durata stimulării și pe de altă parte, evoluția în timp a reactivității preparatelor. 1. Influența intensității faradizării continue Văzînd că faradizarea continuă și de lungă durată, cu curenți intenși, provoacă, în locul unei contracții tetanice, o stare de inhibiție mai mult sau mai puțin pronunțată, am căutat să stabilim limitele de excitație între care se produce acest fenomen paradoxal. în scopul stabilirii acestor limite, am utilizat o gamă de excitații faradice cuprinsă între 0,5 și 25 V. în ceea ce privește durata faradizării continui, aceasta a fost de cel puțin 3 minute. Numă- rul de perioade al curen- tului a fost de 2,50 și 70/sec. a. Efectele faradizări- lor slabe. Stimulind prepa- ratele în mod neîntrerupt, timp de cîteva minute, cu curenți al căror voltaj era mai mic de 1 V, am con- statat că activitatea lor a fost influențată numai foarte puțin. Efectul sti- mulării se manifesta prin- tr-o oarecare activare a Fig. 1. — Efectul stimulator asupra activității ritmice automate produs printr-o faradizare de 3 minute, cu un curent de 0,5 V. mișcărilor ritmice spon- tane. Faptul apărea mai evident cînd preparatele erau proaspete și foarte active. Dar, chiar și la astfel de intensități, în unele cazuri se schița, la începutul faradizării, o ușoară deprimare a activității preparatelor, însă foarte repede se trecea apoi la o creștere treptată a amplitudinii con- tracțiilor. Efectul stimulator obținut în aceste condiții era de lungă durată (pînă la 30 min.), iar punctul culminant era atins la cîteva minute după încetarea faradizării, cînd se înregistrau uneori contracții foarte inegale (fig. 1). Este de notat faptul că acești stimuli electrici sînt fără efect asupra ritmului contracțiilor spontane. Întrucît acesta se păstrează nealterat, este de presupus că în astfel de împrejurări faradizarea nu afectează sistemul automatizant. De asemenea, acest tip de faradizare nu provoacă vreo contracție tonică a mușchilor. Deci, singurul efect al faradizărilor neîntrerupte cu curenți slabi, care se înregistrează, este acela al creșterii forței con- tracțiilor automate. Dacă voltajul curentului faradizant este ceva mai ridicat (în jur de 1 V), atunci fenomenele care s-au schițat în experiențele cu stimulii slabi se conturează mai precis (fig. 2). în aceste condiții este caracteristic faptul că, în cursul faradizării, activitatea preparatelor este practic neinfluențată, însă imediat după aceea are loc o mobilizare foarte energică. Efectul se traduce și de data 300 N. ȘANTA și C. GURBAN 4 COMPORTAREA COMPLEXULUI M1O-NEURAL 301 aceasta mai ales printr-o amplificare a contracțiilor automate. Dar, pe lîngă aceasta, mai apare și o discretă creștere a tonusului. Fig. 2. — Acțiunea mobilizatoare a unei faradizări de 3 minute cu un curent de 1,0 V. Acțiunea mobilizatoare postexcitatoare poate să dureze timp de o jumătate de oră, însă punctul culminant al ei este la 3—5 minute după încetarea excitației. în această fază amplitudinea contracțiilor este de 3—4 ori mai mare decît Fig. 3. — Efectul paradoxal provocat de o faradizare con- tinuă, timp de 3 minute, cu un curent de 1,3 V. în cursul faradizării s-a produs inhibiția mișcărilor spontane, iar după încetarea ei se manifestă o contracție tonică energică, pe fondul căreia se desfășoară o vie activitate motorie ritmică. înainte de excitație. b. Efectele faradizărilor de intensitate mijlocie. Pe baza experiențelor noas- tre, am ajuns la concluzia că în această categorie se pot încadra efectele obți- nute prin stimulări cu excitanți al căror voltaj este cuprins între 1 și 2 V. Efectul produs de astfel de excitanți neîntrerupți este foarte caracteristic. El se manifestă sub forma unei depresiuni categorice în cursul faradizării, care merge pînă la o inhibiție completă, după care se produce o puternică și susținută contracție to- nică, pe fondul căreia se desfășoară contracții spontane foarte viguroase, al căror ritm este ceva mai accelerat decît înainte de excitație (fig. 3). Prin urmare, în aceste condiții, se produce un fenomen paradoxal pe care îl numim astfel, deoarece, în cursul excitației preparatul intră în stare de inhibiție, iar după încetarea faradizării el se comportă ca și cînd ar fi supus unei stimulări foarte energice. Deci, fenomenul paradoxal prezintă două faze distincte : una de inhibiție și cealaltă de excitație. Ambele faze au un caracter paradoxal, întrucît inhibiția se produce’în timpul cînd preparatul este stimulat electric, iar excitația apare abia după încetarea faradizării. Trecerea de la reacțiile de tipul celor produse de stimulii slabi la cele provocate de stimulii mijlocii este treptată. Tendința de manifestare a fenomenului paradoxal poate fi observată, într-o formă foarte discretă, și în cazul unor faradizări slabe. Dar, chiar și față de stimulii de inten- sitate mijlocie, preparatele proaspete și foarte active nu răspund de la prima faradizare neîntreruptă în mod paradoxal, ci abia după cîteva încercări de acest fel. De asemenea, inhibiția paradoxală nu apare întot- deauna chiar de la începutul faradizării, însă, sub acțiunea acestor stimuli, după cîteva momente de exaltare, activitatea preparatelor începe să scadă foarte repede, ajungîndu-se pînă la urmă, de fiecare dată, la insta- larea unei stări de inhibiție. Pe de altă parte, față de stimulii de la limita superioară a acestei categorii, inhibiția paradoxală poate să se mențină, uneori, cîtva timp și după încetarea faradizării. în astfel de împrejurări, hiperactivitatea postexcitatoare este cu atît mai redusă cu cît apare mai tîrziu. Faza pozitivă finală a fenomenului paradoxal, postexcitatoare, se manifestă în condiții optime atunci cînd preparatul este stimulat cu un curent a cărei intensitate este ceva mai mare decît cea minimă necesară pentru abolirea contracțiilor ritmice spontane. Stimulii de o asemenea inten- sitate sînt tocmai cei cuprinși între 1 și 2 V. între aceste limite, valoarea optimă depinde de particularitățile fiziologice ale preparatelor. Dar, ca regulă generală, orice preparat normal poate manifesta fenomenul para- doxal, dacă este faradizat neîntrerupt, timp de cel puțin 2 minute, cu un curent de 1—2 V. c. Efectele faradimărilor de intensitate mare. Faradizarea continuă a preparatelor de stomac de broască, timp de 3—10 minute, cu curenți al căror voltaj este mai mare de 2 V, are drept urmare o inhibiție durabilă. Datorită acestei inhibiții, reacția pozitivă postexcitatoare suferă o întîr- ziere cu atît mai mare cu cît faradizarea a fost mai intensă, iar atunci cînd aceasta este excesivă, preparatul redobîndește, după un timp foarte lung, o activitate normală, fără să mai treacă printr-o fază de hiperac- tivitate. Din aceste experiențe rezultă că, fenomenul paradoxal se manifestă în mod caracteristic numai cînd preparatele sînt stimulate cu curenți de intensitate mijlocie. Atunci se disting în mod net două faze — una de in- hibiție, în cursul faradizării, și cealaltă de exaltare, după încetarea sti- mulării electrice. Cu stimuli de intensitate slabă se obține numai un efect stimulator, iar cu cei puternici numai unul inhibitor. 302 N. ȘAN! A și C. GURBAN & COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO-NEURAL 303 2. Influența duratei faradisărilor Am menționat mai înainte că prin faradizări energice și intermitente se pot obține contracții susținute de tip tetanic, avînd un platou ascendent, orizontal sau descendent, pe fondul căruia se înscriu eventual slabe con- tracții ritmice spontane. în astfel de condiții experimentale este posibil ca să se distingă, în mod foarte clar, două tipuri de contracții: unul re- prezentat prin contracții clonice ritmice, iar celălalt prin contracții tonice mai mult său mai puțin durabile. într-o lucrare anterioară (5) unul din noi — împreună cu C. M e- d e ș a n — am analizat amănunțit aceste fenomene. Din cele constatate atunci, pentru moment ne interesează numai faptul că : excitațiile ge- neratoare de contracții tetaniforme nu sînt urmate niciodată de o fază de activitate crescută după încetarea faradizării, ci dimpotrivă, de una depresivă. în linii generale s-ar putea spune că faradizările energice in- termitente produc efecte contrare celor pe care le provoacă, după cum am arătat mai sus, faradizările neîntrerupte cu durata de 3—10 minute. Durata faradizării are o influență considerabilă asupra preparatelor de stomac de broască și aceasta apare cu atît mai evidentă cu cît intensi- tatea curentului este mai mare. Aici ne vom referi la influența pe care o are durata de faradizare în cazul cînd aceasta se face cu un curent, de intensitate optimă pentru provocarea efectului paradoxal, adică de 1,2—1,6 V. în aceste condiții faradizările continui, cu o durată de 2—12 mi- nute, aplicate unor preparate proaspete și cu 6 activitate motorie spon- tană moderată, provoacă la început un răspuns pozitiv viguros, care scade însă destul de repede, astfel încît la sfîrșitul perioadei de excitație pre- paratul ajunge în inhibiție completă. Reapariția motricității organului Fig. 4. — Efectul unei faradizări de foarte lungă durată (75 min.), cu un curent de 1,3 V. După o fază Inițială stimulatoare, se produce o fază de inhibiție, urmată de o fază finală de dezinhibiție. se produce la puțin timp (1 min.) după încetarea faradizării și ea debutează în mod exploziv, realizîndu-se nu numai puternice contracții automate, ci și o notabilă creștere a tonusului. Efectul durează, după cum am mai menționat, timp îndelungat. Cînd faradizările sînt însă de mai lungă durată, atunci se constată că preparatele ies din starea lor de inhibiție încă din timpul excitației și încep să desfășoare o activitate motorie neregulată, în cursul căreia se pot distinge perioade de stimulare, urmate de perioade depresive, iar cînd încetează faradizarea nu se mai manifestă hiperactivitatea para- doxală (fig. 4). Inhibiția mai poate fi prelungită cîtva timp numai dacă se proce- dează la o treptată intensificare a excitantului electric. Preparatele faradizate în acest mod își continuă activitatea după încetarea excitației și, dacă sînt supuse unor noi faradizări, de data aceasta de durată mai scurtă (8 min.), ele se comportă normal, adică manifestă o fază inițială de excitație, după care urmează una depresivă, iar cînd încetează faradizarea se produce o puternică reacție. Din ansamblul observațiilor noastre în legătură cu această problemă putem conchide că fenomenul paradoxal se manifestă în mod evident numai în cazul cînd durata faradizărilor este potrivit de lungă. 3. Evoluția reactivității preparatelor Am văzut mai înainte că efectul paradoxal nu apare în orice condiții de faradizare și că între anumite limite de intensitate și ale duratei de excitare el se manifestă în mod clar, prezentînd un optimum, la o tensiune de circa 1,3 V (0,0012 A) și la un timp de acțiune de circa 3—10 minute. Dar, dacă se excită un preparat de mai multe ori, în exact aceleași condiții tehnice, se constată că răspunsul nu se manifestă mereu în același fel, ci el se modifică în mod considerabil în cursul experimentării. Modi- ficările care survin evoluează însă întotdeauna în același sens, și anume : spre o tot mai accentuată precizare a reacției paradoxale. într-adevăr. la primele încercări se observă că preparatul răspunde faradizării printr-o amplă reacție pozitivă, care se stinge abia spre sfîrșitul perioadei de exci- tație, iar după încetarea acesteia se obține o nouă reacție pozitivă, care este de obicei foarte evidentă dar de proporții reduse (fig. 5). Cu timpul se constată, însă, că răspunsurile la faradizările ulterioare, făcute la inter- vale de 15—30 minute, se modifică în mod treptat, pe deoparte, prin diminuarea răspunsului inițial, pînă la completa sa abolire, iar pe de altă parte, prin creșterea din ce în ce mai exagerată a răspunsului final postexcitator (fig. 6). Prin urmare, în aceste condiții reacția pozitivă a preparatelor scade în mod treptat, în timp ce reacția pozitivă finală, poștexcitatoare, crește în mod progresiv, iar între acestea se definește tot mai precis starea de inhibiție paradoxală. Din ansamblul celor arătate mai înainte rezultă deci că manifestarea fenomenului paradoxal depinde de cel puțin trei factori, și anume : de in- tensitatea și durata faradizării, precum și de starea fiziologică a prepara- tului. 9 COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO-NEURAL 305 304 Fig. 5. — Acțiunea unei faradizări continue de 10 minute, cu un curent de 1,4 V asupra unui preparat proaspăt. Se observă două faze de stimulare a preparatului, una la începutul faradizării, iar cealaltă după încetarea ei. între ele se intercalează o fază de inhibiție. Fig. 6. — Efectul unei faradizări identice, pe același preparat ca și în figura 5, cu două ore mai tîrziu. Se remarcă faptul că pe cînd efectul stimulator inițial este neînsemnat, cel final a crescut în mod considerabil. 4. Discuția rezultatelor Reactivitatea preparatelor de organe cu musculatură netedă, și în special a stomacului de broască, față de excitanții electrici a făcut obiectul a foarte numeroase studii. Cele dintîi datează de la sfîrșitul vea- cului trecut și începutul secolului nostru. Ele se datoresc lui E. G o 11 z (2), W. B i e d e r m a n n (1), H. Winkler (9), R. S. Woodworth (10) și P. Grutzner (3), (4). Este de remarcat faptul că acești cercetători au făcut unele apro- pieri între motilitatea automată ritmică a stomacului și cea a inimii, de aceea și termenii pe care i-au utilizat pentru faza de contracție și pentru cea de relaxare sînt aceiași, adică sistolă, respectiv, diastolă. Tot prin analogie cu ceea ce se știa în privința particularităților fiziologice ale mio- cardului, ei s-au ocupat și de așa-zisa „lege a totului sau nimic”, care însă nu este valabilă în cazul stomacului de broască. De asemenea, s-a discutat atunci și problema perioadei refractare, despre a cărei existență nu au fost aduse dovezi concludente pentru acest organ. Totuși R. S. W o o d w o r t h a descris o diminuare a iritabilității și a contractilității în urma unor contracții provocate prin faradizare, insistînd asupra faptului că în urma unei serii de „contracții forțate”, produse în acest fel, se ajunge la o totală incapacitate a mușchiului de a mai răspunde la stimuli electrici. El a mai arătat că asemenea preparate nu-și pierd definitiv reactivitatea, ci o redobîndesc în urma unui repaus adecvat. După H. Winkler, însă preparatele inactivate prin lungi excitații electrice nu s-ar mai putea restabili. Dar, R. 8. Wo o d wor t li, era de părere că restabi- lirea reclamă un lung răgaz pentru refacerea potențialului energetic al organului. Din experiențele lui R. S. Wo o d wor t h, în special, mai des- prindem un fapt important, și anume acela că tetanizarea preparatelor de stomac de broască este foarte relativă, deoarece platoul nu se men- ține în tot cursul excitației, ci după puțin timp se înregistrează o relaxare mai mult sau mai puțin lentă, astfel îneît, pînă la urmă, se ajunge la o dispariție totală a stării de contracție. După acest autor, lipsa unui tetanus cu platou s-ar explica prin aceea că, după o contracție forțată contracti- litatea scade și apoi dispare. Remarcăm faptul că nici unul dintre acești cercetători nu au înre- gistrat o reacție pozitivă postexcitatoare. O astfel de reacție a fost însă obținută de W. B i e d e r m a n n la mușchii închizători ai valvelor de la Anodonta. Excitînd acești mușchi în mod succesiv cu un curent con- tinuu, s-a obținut un tetanus incomplet ascendent clasic, iar la suprimarea excitației electrice s-a produs o nouă contracție foarte viguroasă. Faptul a fost interpretat de acest autor și de alți fiziologi (3) ca rezultatul puter- nicii excitații care ar avea loc la întreruperea curentului continuu. Remar- căm deci, că în cazul experienței lui W. B i e d e r m a n n contracția finală s-a manifestat după un tetanus și nicidecum după o stare de inhibiție. în cazul unor stimulări succesive provocate prin curenți de inducțiea se credea că excitarea preparatelor are loc numai la întreru- 6-0. 1770 306 N. ȘANTA și C. GURBAN 10 11 COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO-NEURAL 307 pere (3), (9). C. C. Stewart (8) a obținut, prin faradizări tetanusuri admirabile pe preparate de vezică urinară de pisică, însă nu a descris niciodată fenomenul paradoxal descoperit de noi, deși a lucrat cu intensități variabile de curent. De atunci încoace și mai ales în ultimul deceniu au mai fost făcute numeroase cercetări asupra fiziologiei mușchilor netezi, dar — după cît am putut constata — nimeni n-a remarcat și nu a studiat înaintea noastră fenomenele descrise în prezenta lucrare. Așa stînd lucrurile, considerăm că acestea și în special fenomenul paradoxal analizat aici reprezintă fapte noi demne de tot interesul. în ceea ce privește explicarea acestor fenomene, noi sîntem de părere că, luînd în considerare faptul că preparatele de stomac de broască provin de la un organ cu o structură complexă, el ne obligă să ținem seama nu numai de componența sa musculară, ci și de existența unor componente nervoase. Ca urmare a acestui fapt, sîntem înclinați să considerăm că rezultatele obținute sînt expresia intrării lor în joc. într-adevăr, dat fiind că stomacul de broască este mult mai sensibil față de adrenalină decît față de acetilcolină, se poate admite că în condițiile de stimulare arătate hi această lucrare este posibil ca, printr-o energică mobilizare a compo- nentei simpatice, să se producă acea categorică inhibiție dinspre sfîrșitul perioadei de faradizare și că, grație, pe de o parte, stimulării electrice concomitente, iar pe de altă parte, acțiunii interstimulante prin simpătină. să se declanșeze apoi acel puternic răspuns pozitiv postexcitator. CONCLUZII Din rezultatele experimentale înfățișate în prezenta lucrare reies următoarele concluzii generale : 1. Reacția preparatelor de stomac de broască la faradizări depinde în primul rînd de intensitatea curentului și de durata sa de acțiune. Prin excitații adecvate, de scurtă durată (2—5 sec.), se obțin contracții simple, iar prin faradizări intermitente (12/min.) timp de cîteva minute se reali- zează contracții susținute (tonice -și tetanice), pe fondul cărora se înscriu adesea și contracții ritmice automate. 2. Printr-o faradizare continuă, timp de 3—12 minute, cu ajutorul unui curent de inducție de 1,0—2,0 V și 0,00085—0,00185 A, se poate obține un fenomen paradoxal, care se manifestă sub forma unei stări de inhibiție în cursul excitației și care este urmat de o puternică reacție pozi- tivă (tonică și motorie) postexcitatoare. Cînd o asemenea faradizare durează mai puțin de 3 minute atunci are loc numai o stimulare mai mult sau mai puțin energică a preparatelor, iar dacă este mai lungă de 10—12 minute ele ies din starea de inhibiție și se instalează o activitate motorie automată ritmică. 3. în timpul experimentării reacția paradoxală a preparatelor evolu- ează, conturîndu-se din ce în ce mai precis. 4. Faradizările foarte intense (cu mai mult de 2 V) și de durată provoacă o întîrziere și o diminuare a reacției postexcitatoare sau chiar completa sa abolire. 5. Interpretăm manifestarea efectului paradoxal ca fiind expresia intervenției componentelor nervoase vegetative, dintre care cea simpatică este predominantă. BJIWHHHE HEKOTOPblX 3JIEKTPHHEGKMX PAB^PAIKHTEJIEH HA nOBEflEHWE HEPBHO-MblUIEHHOrO KOMHJIEKCA HBOJIHPOBAHHOrO MEJIV^KA JIHPyiUKH PE3IOME B oiibiTax c npenapaTaMu iiBOJinpoBaHHoro ntejiyflKa jînryniKii 6mjio ycTanoBJieno, hto b HBBecTiibix ycjiOBMHx nx $apâflH3apnn mojkho BbiBBaTb napanoKcajibiioe HBJiemie, BaRJironaioipeecH b cocTonnmi topmoikchuh bo BpeMu paBiipainemiH n b flBuraTejibHon peanuiin nociie pasnpamenim. Bo BpeMH HcnMTaHHH ara napoflOKcajitHaH peaKpnH upenapaTOB iipoHBjmeTCH Bce c 6ojii>nieii hchoctbio. noHBJienne 9Toro napaflOKCăJibHoro HBJiemiH BaBMCMT TaKîKe OT HHTCHCUBHOCTn H npOHOJUKUTeJIbHOCTII $âpa- ffiBapiiH. ABTopbi cmiTaioT, 4T0 uapanoKcajibHbiH aț()$eKT hbjihgtch peayjib- TaTOM BJIHHHHH HeiipO-BereTaTHBHblX $aKTOpOB. OBl>flCHEHME PHCyHKOB Puc. 1. — CTiiMyjiHpyiomHft 3(l)$eKT na aBTOMaTimecKyio jțeHTeJibiiocTb, blio- naiiiiMii 3-MHHyTHOft $apanii3aiiHeft tokom HaripnîKeHHeM b 0,5 b. Puc. 2. — Mo6iwiH3Hpyiomee neiiCTBiie 3-MHHyTHOft ^apaRiraamin tokom Ha- npHHteHMeM B 1 B. Puc. 3. — napaaoKcanbiibifl a^cțeKT, BHSBaHiibiii CecnpepbiBHOîi 3-MHHyTHOft (papauMsapneii tokom b 1,3 b. Bo BpeMH țapaAnaaunii nponsonijio TopMoaieHne caMO- nponaBOJibiiMx nocac ee npeKpameHHH naOmo/iaeTCH Bneprunuoe TOHiiaecKoe coKpameHne, na ițone KOToporo pasBMBaeTCH oaiuBneunaH pnTMHHeCKan «BiiraTenbHaH HeHTeJlbHOCTB. Pmc. 4. — JfeftCTBne oaeiib npoftOJiîKHTeJibHOM (75 mhh.) $apanH3aanH tokom b 1,3 ii. Ilocae iiaHaabHoîî (Jiasbi CTHMynHițHH HaCTynaeT (țasa TopMOJKeniiH, sa KOTopoii c.'iejțyeT KoneiHaH (țasa pacTopMoweunH. Pmc. 5. — BanHiine 6ecnpepbiBnoii (țapaunsaiiHn b TCienue 10 MHHyT tokom b 1,4 b. na CBOatnii npenapaT. Ha6jnop;aiOTcn hbc (ța3M CTHMyjiHijnH npenapaTa — nepBan b naaane $apanH3annn, a npyran nocne ee npeKpameHHH. Meamy &thmh «țaaaMn Ha6nio- jțaeTCH (țaaa TopMOHtenHH. Puc. 6. — HencTBiie TaKoii ate ițapaunsaiinn na tot ate npenapaT (hto h Ha puc. 5), flByMH 'lacaMii no3«Hee. OTMenaeTCH, hto b to BpeMH KaK HaHaabHMft CTHMyjiiipy- KMHHii a$(țeKT neananuTeneH, KOHeHHbrii SHaanTeabHO ycuMiacH. 308 N. ȘANTA și C. GURBAN 12 13 COMPORTAREA COMPLEXULUI MIO NEURAL 309 LE COMPORTEMENT DU COMPLEXE MYO-NEURAL DE L’ESTOMAC ISOLEI DE GRENOUILLE Ă L’EIGARD DE QUELQUES EXCITANTS ELECTRIQUES RfiSUMfi Travaillaut sur des prdparations d’estomac isole de grenouille, les auteurs ont constate que, dans certaines conditions de faradisation de ces pieces, on peut provoquer un phenomene paradoxal, se manifestant sous forme d’un etat d’inhibition — au cours de l’excitation — et par une r^action motrice postexcitatrice. La reaction paradoxale des prdparations se manifeste de maniere de plus en plus Evidente. La manifestation du phdnomene paradoxal ddpend egalement de l’intensitc et de la dur6e de la faradisation. De l’avis des auteurs, l’effet paradoxal serait du â l’intervention des composantes nerveuses vdgâtatives. 6. Șan ta N. și Medeșan C., Un procedeu experimental cu dublu control, pentru studiul fiziologiei mușchilor netezi. Comunicările Acad. R.P.R., t. IX, nr. 11, 1959, p. 1165-1170. 7. S c h u 11 z P., Uber die Anordnung der Muskulatur im Magen der Batrachier. Arch. f. Physiol., 1900, p. 1—8. 8. Stewart C. Colin,, On the course of impulses io and from the cat’s bladder. Amer. J. Physiol., 1899, voi. 2, p. 182 — 195. 9 W i n k 1 e r H., Ein Beitrag zur Physiologie der glatten Muskeln. Pfliigers Arch., 1898, voi. 71, p. 357-398. 10 Woodworth R. S., Studies on the contraction o! smooth muscle. Amer. J. Physiol., 1900, voi. 3, p. 26-44. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — L’effet stimulateur sur l’activite rhytmique automatique, produit par une fara- disation de 3 minutes avec un courant de 0,5 V. Fig. 2. — L’action mobilisatrice d’une faradisation de 3 minutes avec un courant de 1,0 V. Fig. 3. — L’effet paradoxal provoqud par une faradisation continuelle, d’une duree de 3 minutes, avec un courant de 1,3 V. Au cours de la faradisation, ii y a eu une inhibition des mouvements spontanes ; apres sa cessation, une energique contraction tonique se mani- feste, sur le fond de laquelle se deroulc une vive activite motrice rythmique. Fig. 4. — L’effet d’une faradisation de tres longue duree, (75 m) avec un courant de 1,3 V. Aprts une phase inițiale stimulatrice, suit une phase d’inhibition et enfin une phase finale de desinhibition. Fig. 5. — L’action d’une faradisation continuelle d’une dur^e de 10 minutes, avec un courant de 1,4 V, sur une prăparation fraîche. On remarque deux phases de stimulation de la prdparation : l’une au debut de la faradisation, l’autre apres que cette derniere a cesse. Entre ces deux, s’intercale une phase d’inhibition. Fig. 6. — L’effet d’une faradisation identique, sur la meme preparation qu’ă la figure 5, deux heures plus tard. On observe que, alors que l’effet stimulateur inițial est insignifiant, l’effet stimulateur final s’est considerablcment accru. BIBLIOGRAFIE 1. Biedermann W., Elektrophysiologie, partea l-a, cap. C. Die elektrische Beizung der Muskeln. G. Fischer, lena, 1895, p. 149 — 271. 2. G o 11 z E., Studien uber die Bewegungen der Speiserbhre und des Magens des Frosches. Pfliigers Arch., 1872, voi. 6, p. 616 — 642. 3. G r ii t z n e r P., Die glatten Muskeln. Erg. d. Physiologie, 1904, voi. III, partea a II-a, p. 12-88. 4. — Uber die Muskulatur des Froschmagens. Pfliigers Arch., 1901, voi. 83, p. 187 — 198. 5. Ș a n t a N. și Medeșan C., Observații asupra automatismului stomacului izolat de broască. Stud. și cercet. biol, anim., t. XII, nr. 1, 1960. CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR MORFOLOGICE ȘI INDICILOR CALITATIVI AI PRODUSELOR LA PORCINELE DIN RASA MARELE ALB DE M. DINU, I. PĂDURARU, M. POP, T. LORINTZ și N. VERMEȘANU Comunicare prezentată de v. ghetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 28 noiembrie 1959 Importanța acordată culturii porumbului, mai cu seamă în ultimul timp, și creșterea greutății lui specifice în alimentația animalelor, în gene- ral, și a porcinelor, în special, au impus efectuarea unor cercetări care să stabilească acțiunea exercitată de acestea asupra dezvoltării organis- mului și calității produselor speciei porcine. în anul 1957 am întreprins la îngrășătoria Bragadiru cercetări asupra creșterii și îngrășării porcinelor din rasa Marele Alb cu porumb în proporții variabile. Datele obținute în urma sacrificării animalelor fac obiectul lucrării de față, urmînd ca rezultatele privind stabilirea limitelor fiziologice ale utilizării porumbului în proporții maxime în creșterea și îngrășarea suinelor din rasa Marele Alb să fie comunicate într-o altă lucrare. Experiențele au fost executate pe patru loturi omogene, formate fiecare din 12 animale, în vîrstă de 5 luni, care prezentau caracterele spe- cifice rasei Marele Alb. în fiecare lot, raportul între masculii castrați și femelele castrate a fost de 1 :1. Greutatea corporală medie, pe loturi, la începutul experiențelor și după trecerea celor 150 de zile de lucrări experimentale, a fost următoarea : începutul experiențelor Sfîrșitul experiențelor Lotul I 40,83 kg 122,75 kg Lotul II 40,00 „ 129,20 „ Lotul III 38,80 ,, 121,90 „ Lotul IV 41,09 „ 126,54 „ 312 M, DINU și COLABORATORI 2 3 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 313 în timpul experiențelor celor 4 loturi li s-a administrat un procent diferit de porumb în rație. Schema generală de alimentație este prezentată în tabloul nr. 1. Tabloul nr. 1 Schema generalii de alimentație (% din valoarea nutritivii) Lotul Perioada l-a (55 de zile) Perioada a II-a (40 de zile) Perioada a III-a (55 de zile) po- rumb orz tărîte degrîu șroturi de floarea- soarelui făină de sînge po- rumb orz tărîte 'de grîu șroturi de floarea- soarelui făină de sînge po- rumb orz tărîte de grîu șroturi de floarea- soarelui făină de sînge I 60 25 5 5 5 70 20 5 2 3 80 15 3 2 II 65 20 5 5 5 75 15 5 2 3 85 10 3 — 2 III 70 15 5 5 5 80 10 5 2 3 90 5 3 — 2 IV 75 10 5 5 5 85 5 5 2 3 95 — 3 — 2 Pentru a determina influența conținutului în porumb al rației, lotu- rilor li s-au administrat cantități progresive din acest furaj, reducîndu-se izodinamic orzul și menținîndu-se neschimbate celelalte componente ale rației pe toată durata unei perioade de hrană. Alcătuirea rațiilor a permis atît analiza influenței diferitelor pro- porții de porumb, cît și aceea a orzului ca nutreț complimentai'. METODA DE LUCRU La sfîrșitul îngrășării, animalele au fost cîntărite individual, apoi au fost alese din fiecare lot cîte trei capete, care să exprime fidel media lotului respectiv. Cele 12 animale au fost transportate la abatorul din București unde au fost supuse timp de 24 de ore regimului hidric. Diferența între greutatea animalelor înainte de transport și cea îna- inte de sacrificare, constituie ceea ce numim pierderi sau scăzămînt în urma transportului și regimului hidric. După sacrificare și opărire s-au efectuat următoarele operații: — cîntărirea individuală a carcaselor în stare caldă ; — cîntărirea separată a organelor interne comestibile (limbă, pulmoni, ficat, splină, rinichi); — determinarea greutății totale a organelor digestive; a capacității și greutății stomacului; a lungimii intestinului subțire; a greutății epiplo- onului și grăsimii de pe intestine etc.; — recoltarea probelor pentru analiza chimică. Cîntărirea carcaselor în stare caldă a fost executată după curățirea lor completă de organele interne (inclusiv rinichii) și secționarea lor în două jumătăți egale cu ajutorul fierăstrăului electric de abator. Cîntărirea organelor interne s-a făcut imediat după recoltare. Pentru analiza chimică a produselor, înainte de răcirea caracaselor s-au luat probe din mușchiul psoas major, slănină în dreptul vertebrei a Vil-a și osînză din stratul mijlociu. Carcasele au fost introduse în frigorifer la temperatura de 3° și după 36 de ore au fost recîntărite și transportate la fabrica de mezeluri „Vi- forul ” din București. Aici au fost introduse din nou în frigorifer, la ace- eași temperatură și au fost cîntărite a doua oară pentru a evita erorile datorite aparatelor de măsurat și fluctuațiilor de greutate. Lucrările efec- tuate la fabrica „Viforul” au fost următoarele : — măsurători de conformație asupra carcaselor; — măsurarea grosimii stratului de grăsime ; — împărțirea carcasei stingi pe calități și sorturi; — determinarea cantităților de carne, grăsime și oase la fiecare sort în parte; — cîntărirea cărnii, slăninii, osînzei și oaselor la carcasa dreaptă etc. împărțirea carcaselor pe calități și sorturi s-a făcut de către același tehnician ținînd seama de baza anatomică a fiecărei regiuni (fig. 1). Gru- pate pe calități, sorturile au fost următoarele : calitate superioară — muș- chiuleț (filet) și cotlet; categoria l-a — jambon și mijloc de piept; cate- goria a H-a spată, ceafă , cap de piept și fleică; categoria a III-a — rasol anterior, rasol posterior, cap și picioare (fig. 1 și 2). După împărțirea carcasei pe sorturi, la fiecare sort în parte s-au determinat cantitatea de carne, grăsimea și oasele care intră în compo- nența acestora. Măsurătorile de conformație asupra carcaselor (fig. 3 și 4) s-au efec- tuat asupra următorilor indici: lungimea carcasei (prima — de la simfiza ischio - pubienă la atlas ; a doua — de la simfiza ischio-pubienă la prima articulație sterno-costală); adîncimea carcasei (în dreptul celei mai mari dimensiuni); lungimea membrului anterior (de la olecran la vîrful unghiei); distanța de la osul pisiform la onglon; perimetrul deasupra carpului și sub carp ; lungimea membrului posterior (de la simfiza ischio-pubienă la vîrful onglonului; lungimea jambonului (de la simfiza ischio-pubienă la cal- caneu); perimetrul deasupra jaretului și sub jaret. Măsurarea grosimii stratului de grăsime (fig. 3) s-a efectuat cu șu- blerul, luîndu-se următoarele dimensiuni: pe partea dorsală — la greabăn, în dreptul primei coaste (dimensiunea cea mai mare), la spinare în dreptul ultimei coaste și trei măsurători în dreptul osului sacral; pe partea ven- trală — în dreptul sternului. La carcasele rămase (jumătatea dreaptă) s-a determinatcantitatea de carne, slănină, osînză și oase. Din determinarea greutății cărnii celor două carcase a rezultat cantitatea totală de carne a fiecărui exemplar. Același procedeu a fost aplicat și pentru slănină, osînză și oase. Pentru determinarea influenței porumbului asupra calităților cărnii, slăninii și osînzei, cercetările au fost completate prin analiza chimică. Determinările au fost următoarele : substanță uscată prin evaporarea apei la 150°, grăsimea (metoda Soxhlet, extracție cu eter ethylic), substanțe proteice (metoda Kjeldahl) și cenușa (calcinare la 550—600°). Diferența au constituit-o substanțele neextractibile. La grăsime și osînză am mai de- terminat în plus punctul de topire (metoda tubului capilar, 0 1 mm, lungimea 20 mm) și indicele iodic (metoda Hiibl). 314 315 Fig. 3. — Măsurători asupra carcasei. Măsurători de conformație : I, lungimea carcasei (simfiza ischio-pubiena la atlas); II, lungimea carcasei (simfiza ischio- pubiena la stern); III, adînchnea carcasei; IV, lungimea membrului anterior (olecran-un- ghie); V, lungimea de la pisiform la unghie; VI, perimetrul deasupra carpului; VII, peri- metrul sub carp; VIII, lungimea membrului posterior; IX, lungimea jambonului; X, lungi- mea de la jaret la unghie; XI, perimetrul dea- supra jaretului; XII, perimetrul sub jaret. Măsurători asupra slăninii : 1, în dreptul primei coaste; 2, în dreptul ultimei coaste; 3, șale I; 4, șale II; 5, șale III; 6, stern. Fig. 4.— Sorturile de măcelărie ale unei carcase, partea exterioară : a, cap; b, ceafă; c, cap de piept; d, mijloc de piept; e, spată; /, cotlet; g, jambon; A, fleică; i, rasol anterior; ?, rasol posterior; k, picioare. 316 M. DINU și COLABORATORI 6 317 REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII Datele eu privire la randamentul de abator sînt prezentate în tabloul nr. 2. l'abloul nr. 2 Randamentul do abator (valori medii) Lotul Greutatea Scăză- mînt prin transport și regim bidric % La cald La rece la sfîr- șitul expe- riențelor kg înainte de sacri- ficare kg jumă- tatea stîngă kg jumă- tatea dreaptă kg total kg % jumă- tatea stîngă kg jumă- tatea dreaptă kg total kg % I 123,2 118,3 4,0 48,8 48,5 97,3 82,2 48,5 48,0 96,5 81,6 II 121,7 117,2 3,7 48,5 48,3 96,8 82,6 48,2 47,9 96,1 82,0 III 122,0 117,3 3,8 48,7 48,8 97,5 83,1 48,3 48,4 96,7 82,4 IV 125,8 121,3 3,6 50,2 50,8 101,0 83,3 49,7 50,4 101,1 82,5 Media 123,2 118,5 3,8 49,1 49,1 98,2 82,8 48,7 48,7 97,4 82,1 Din analiza acestor date, deși diferențele de la un lot la celălalt nu sînt atît de evidente, se constată că randamentul de abator crește ușor proporțional cu cantitatea de porumb administrată în rație. Comparînd însă extremele, adică lotul I — hrănit cu cantitatea cea mai redusă de po- rumb — și lotul IV — hrănit cu cantitatea cea mai ridicată de porumb, rezultatele sînt mai concludente, deoarece deosebirile în ceea ce privește alimentația sînt mai mari. între aceste două loturi există o diferență de 1,1% în cazul randamentului la cald și de 0,9% în cazul randamentului la rece. Dacă raportăm aceste rezultate la faptul că porumbul a fost înlocuit izodinamic și relativ izoproteic prin orz, aceleași date servesc și la apre- cierea valorii nutritive a nutrețului substituit. Cifrele medii — pe care le considerăm că exprimă randamentul porcinelor din rasa Marele Alb în îngrășarea pentru carne — se interpelează echidistant între rezultatele obținute administrînd cantitatea cea mai mică și cea mai ridicată de porumb. Alimentația cu porumb în proporții optime maxime asigură un ran- dament de abator ridicat, care a variat între 81,6 și 82,5%, după canti- tatea de porumb administrată în rație. Rezultatele noastre sînt superioare celor obținute de I. lordănescu și colaboratori (5) în anul 1956, la rasa Marele Alb (77,8%). Ele sînt apropiate de cele obținute la Albul de Banat de M. B i c a și I. Ga v r i 1 e ț (1), administrînd o proporție de porumb asemănătoare cu cea din experiențele noastre, și anume de 75—88%, înregistrînd un randament de 81,27% la 29 de porci, în greutate medie de 117,820 kg, și 82,17% la 51 de porci, în greutate medie de 140,560 kg. în urma împărțirii caracaselor pe calități și sorturi au rezultat da- tele prezentate în tabloul nr. 3. Tabloul nr. 3 împărțirea carcasei stingi pe sorturi (g) Sorturile Lotul Media I II III IV kg % kg % kg % kg 0/ /o kg %_ Cap ganașe 1 946 46,9 1 756 45,8 2 157 51,7 2 113 50,8 1 993 48,8 căpățînă 2 200 53,1 2 080 54,2 2 013 48,3 2 047 49,2 2 085 51,2 total 4 146 100 3 836 100 4 170 100 4 160 100 4 078 100 carne 2 200 56,4 1 887 51,7 2 077 52,6 2 467 57,8 2 158 54,6 Ceafă grăsime 1 506 38,7 1 610 44,1 1 706 43,3 1 653 38,7 1 619 41,2 oase 190 4,9 156 ' 4,2 163 4,1 147 3,5 164 4,2 total 3 896 100 3 653 100 3 946 100 4 267 100 3 941 100 Cap de carne 2 103 52,3 2 370 52,3 2 166 52,8 2 320 57,1 2 240 53,6 piept grăsime 1 397 34,8 1 667 36,8 1 457 35,5 1 266 31,2 1 447 34,6 oase 517 12,9 493 10,9 477 11,7 477 11,7 491 11,8 total 4 017 100 4 530 100 4 100 100 4 063 100 4 178 100 Mijloc carne 1 470 32,7 . 1 510 32,1 1 367 30,9 1 536 33,1 1 471 32,2 de grăsime 2 853 63,3 3 016 64,1 2 870 64,9 2 920 62,8 2 915 63,8 piept oase 180 4,0 180 3,8 183 4,2 190 4,1 183 4,0 total 4 503 100 4 706 100 4 420 100 4 646 100 4 569 100 carne 2 963 54,5 2 647 52,2 2 687 50,1 2 663 50,4 2 740 51,8 Spată grăsime 2 010 37,0 1 996 39,3 2 243 41,9 2 190 41,4 2 110 39,9 oase 463 8,5 433 8,5 430 8,0 433 8,2 440 8,3 total 5 436 100 5 076 100 5 360 100 5 286 100 5 290 100 carne 2 800 37,8 2 523 32,9 2 463 33,0 2 853 34,5 2 660 34,6 Cotlet grăsime 3 923 53,2 4 520 59,0 4 353 58,4 5 006 60,6 4 451 57,8 oase 667 9,0 620 8,1 640 8,6 407 4,9 584 7,6 total 7 390 100 7 663 100 7 456 100 8 266 100 7 695 100 carne 6 140 55,5 5 980 54,3 5 673 54,0 6 110 56,1 5 976 55,0 Jambon grăsime 4 252 38,4 4 407 40,1 4 223 40,2 4 150 38,1 4 258 39,2 oase 673 6,1 613 5,6 607 5,8 630 5,8 631 5,8 total 11 065 100 11 000 100 10 503 100 10 890 100 10 865 100 carne 772 28,3 590 22,0 647 22,6 586 21,1 649 23,5 Fleică grăsime 1 946 71,3 2 086 .77,6 2 200 77,0 2 177 78,5 2 102 76,1 oase 10 0,4 10 0,4 10 0,4 10 0,4 10 0,4 total 2 728 100 2 686 100 2 857 100 2 773 100 2 761 100 Mușchiuleț (filet) 326 267 407 320 330 Rasol anterior 793 753 746 810 776 Rasol posterior 1 196 1 263 1 146 1 190 1 199 Picioare 763 626 673 707 692 carne 18 774 40,6 17 774 38,6 17 487 38,2 18 855 39,8 18 223 39,3 Total grăsime 19 833 42,8 21 058 45,7 21 209 46,3 21 475 45,3 20 893 45,1 oase 7 652 16,5 7 227 15,6 7 088 15,5 7 048 14,9 7 254 15,6 Osînză, jumătatea stîngă 2 270 2 103 2 456 2 346 2 294 Total general juină- tatea stîngă 48 529 48 162 48 240 49 724 48 664 318 M. DINU și COLABORATORI 8 9 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 319 Datele cu privire la împărțirea carcasei pe sorturi, prezintă mai mult •tantă nentru cunoașterea raporturilor existente între carne — gră- Fig. 5. — Greutatea sorturilor în procente din greutatea carcasei fără osînză pe laturi și valorile medii pe 12 animale. erea productivității porcinelor din rasa Marele Alb. Iese în evidență faptul că producția de carne este mai scăzută pe măsură ce crește cantitatea de porumb în rație și că greutatea oaselor scade de asemenea, pe măsura sporirii procentului de porumb în timp ce cantitatea de grăsime crește (dacă analizăm raporturile acestora, pe sorturi, sau global). Aprecierea raportului carne-grăsime-oase este făcută în mod obiectiv, dacă se Fig. 6. — Greutatea sorturilor în procente din greutatea carcasei fără osînză la rasa Marele Alb (valori medii) în comparație cu rasa Alb de Banat. Pentru aprecierea calității produselor, în graficul din figura 5 sînt exprimate, pe loturi, valorile medii relative ale sorturilor față de greutatea carcasei (fără osînză), valori obținute pe 12 animale. Comparînd valorile relative ale sorturilor, constatăm că acestea sînt foarte apropiate de la un lot la altul, media acestor valori dînd indicii asupra nivelului calitativ al sorturilor la rasa Marele Alb, inexistente în literatura de specialitate. în graficul din figura 6 sînt prezentate valorile medii ale sorturilor la rasa Marele Alb raportate la greutatea carcasei fără osînză comparativ cu cele găsite de M. B i c a și I. Gavrileț, la rasa Alb de Banat 11 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 321 320 M. DINU și COLABORATORI 10 (două loturi, unul cu greutatea înainte de sacrificare de 117,8 kg, identică deci cu cea a loturilor din rasa Marele Alb, celălalt de 140,8 kg). Valorile sînt comparabile, întrucît în ambele cercetări s-a folosit aceeași metodă de lucru. -Examinînd paralel valorile relative ale sorturilor la rasele Marele Alb și Alb de Banat, rezultă că greutatea capului și membrelor este mai ridicată la rasa Marele Alb. Spata și mijlocul de piept au o dezvoltare mai mare la rasa Alb de Banat (datorită conformației mezomorfe), în timp ce cotletul are valori mai scăzute în comparație cu cel de la rasa Marele Alb (caracterizat printr-o conformație dolicomorfă). Comparînd valorile medii ale diferitelor calități la cele două rase, constatăm că sorturile de calitate superioară însumează 17,30% din greu- tatea carcasei fără osînză la Marele Alb, față de 18,26% la Albul de Banat; cele de categoria l-a 33,28%, respectiv 32,24% ; cele de categoria a Il-a 34,87%, respectiv 36,04%, și cele de categoria a III-a 14,54%, respectiv 13,43%. Calitatea superioară a porcinelor din rasa Alb de Banat este ex- plicabilă prin condițiile oferite în aria sa de creștere și specializarea pentru producția de bacon. Tabloul nr. 4 Raportul carue-grăsiiiie-oiise Lotul Greutatea (kg) Oase înainte de sacrificare după sacrificare produse carne slănină osînză total I 118,300 96,500 37,674 39,666 4,007 43,673 15,162 % din greutate înainte de sacri- ficare 31,85 33,53 3,39 36,92 12,82 % din greutate după sacrificare 39,04 41,10 4,15 45,25 15,71 II III IV 117,200 | 96,100 36,214 41,481 4,010 45,491 14,357 % din greutate înainte de sacri- ficare 30,90 35,39 3,42 38,81 12,25 % din greutate după sacrificare 37,68 43,16 4,17 47,34 14,94 117,300 [ 96,700 36,027 42,282 4,273 46,555 14,058 % din greutate înainte de sacrifi- care 30,71 36,05 3,64 39,69 11,98 % din greutate după sacrificare 37,26 43,72 4,42 48,14 14,54 121,300 | 100,100 36,895 44,885 4,466 49,351 13,878 % din greutate înainte de sacri- ficare 30,41 37,00 3,68 40,69 11,44 % din greutate după sacrificare 36,85 44,84 4,46 49,30 13,86 Media ■ 118,550 | 97,350 36,702 42,078 4,189 46,267 14,364 % din greutate înainte de sacri- ficare 30,97 35,49 3,53 39,03 12,12 % din greutate după sacrificare 37,71 43,20 4,30 47,51 14,76 Rezultatele obținute în urma determinării cantităților de carne, gră- sime și oase sînt redate în tabloul nr. 4. Creșterea cantității de porumb din rație influențează raportul carne- grăsime-oase. Astfel, creșterea nivelului porumbului nu favorizează de- punerile de carne în corp, deși cantitatea substanțelor proteice admi- nistrate a fost identică pe toată durata îngrășării. în privința calității proteinelor din rație au fost însă diferențe, fiind cunoscut faptul că porumbul se caracterizează prin insuficiența unor acizi aminați indispensa- bili. Deci, unei cantități ridicate de porumb în rație i-a corespuns o struc- tură amino-acidică diferită, aportul proteic avînd o valoare biologică re- dusă (7). Aici trebuie să subliniem rolul deosebit de important al nutre- țurilor cu conținut protidic ridicat, spre a căror producție este necesară a fi îndreptată toată atenția, pentru ca în asociație cu porumbul să se ofere organismului, într-o cantitate suficientă, substanțele primordiale sintetizării țesuturilor proprii. Cantitatea de carne, raportată la greutatea celor două carcase, des- crește treptat pe măsura sporirii cantității de porumb în rație. Proporției minime de porumb încorporat rațiilor îi corespunde valoarea de 39,04% carne, iar proporției maxime valoarea de 36,85%. Proporțiilor interme- diare le corespund valori intermediare, respectiv 37,68 și 37,26%. Creșterea cantității de porumb nu favorizează dezvoltarea nor- mală a țesutului osos, cu toate că rațiile au fost echilibrate pe baza ana- lizei chimice a nutrețurilor, raportul Ca : P fiind de 2:1. Comparînd ex- tremele, constatăm că scheletul porcilor care au primit în rație cantitatea cea mai mică de porumb au avut o greutate de 15,162 kg, ceea ce reprezintă 12,82% din greutatea înainte de sacrificare, sau 15,71% din greutatea carcaselor; aceasta spre deosebire de animalele care au primit cea mai mare cantitate de porumb la care scheletul a avut greutatea de 13,878 kg, ceea ce reprezintă 11,44% din greutatea înainte de sacrificare, sau 13,86% din greutatea carcaselor. Influența negativă a proporției porumbului asu- pra dezvoltării scheletului, considerăm că se datorește micșorării valorii biologice a proteinei din rație ceea ce a condus la scăderea ritmului de creștere a țesutului osos, fapt arătat și de V. I. L î s o g o r o v și F. I. Saltîkov (6). Desigur că ritmul intens de îngrășate la care a fost supus organismul tînăr, depunerile de țesut adipos, nu trebuie excluse din complexul factorilor care au condiționat încetinirea dezvol- tării scheletului. Scăderea greutății scheletului în îngrășarea porcinelor cu porumb are importanță din punct de vedere economic și completează cu un aspect nou influența lui favorabilă în preconizarea extinderii acestui tip de ali- mentație. în același timp limitează folosirea maximă a porumbului în rațiile porcinelor pentru reproducție. Aportul ridicat al porumbului din rație favorizează depunerile țe- sutului grăsos datorită greutății specifice mari a hidraților de carbon. Astfel, grăsimea reprezintă 36,92% din greutatea înainte de sacrificare sau 45,25% din greutatea celor două carcase la lotul hrănit cu cantitatea cea mai scăzută de porumb și 40,69%, respectiv 49,50%, la lotul hrănit cu cantitatea cea mai ridicată de porumb. 7 - c. 1770 322 M. bINU și COLABORATOR! 12 13 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 323 Rezumînd datele prezentate în tablonl nr. 4, raporturile dintre mus- culatură și schelet — slănină — osînză sînt următoarele : Lotul I Lotul II Lotul III Lotul IV Musculatură și schelet 54,75%. 52,62% 51,80% 50,71% Slănină 41,10% 43,16% 43,72% 44,84% Osînză 4,15% 4,17% 4,42% 4,46% M. B ica și I. G a v r i 1 e ț (1) au obținut următoarele rezultate pentru rasa Alb de Banat: musculatură și schelet 55,33%, slănină 40,35% și osînză 4,31% la un lot de 29 de capete, în greutate de 117,8 kg (iden- tică cu a porcinelor din rasa Marele Alb) și, respectiv, 51,59, 44,18 și 4,21% la alt lot, în greutate de 140,6 kg. Media rezultatelor pentru exemplarele din rasa Marele Alb este de 52,47% la musculatură și schelet, 43,21% la grăsime și 4,30% la osînză. Se constată că rasa Marele Alb se caracte- rizează printr-un raport al musculaturii și scheletului mai scăzut, în favoarea slăninii. Deosebirile le atribuim îngrășării intensive cu porumb. Iese în evidență și faptul că alimentația cu cantități masive de porumb implică o relativă deviere de la specializarea porcinelor pentru carne. Calcularea raportului carne1) - grăsime exprimă pregnant influența exercitată de conținutul în porumb al rației asupra acestuia. Astfel, la cele 4 loturi urmărite, am obținut următoarele raporturi : Lotul I — 1,21 : 1 Lotul II — 1,11 : 1 Lotul III — 1,08 : 1 Lotul IV — 1,03 : 1 Media 1,10 : 1 Dacă considerăm că producția mixtă corespunde unui raport carne- grăsime de la 1,5 :1 pînă la 1,0 : 1, atunci rezultatele obținute la toate cele 4 loturi de porcine din rasa Marele Alb hrănite cu porumb se încadrează între aceste limite. Este evidentă însă tendința de creștere a cantității de grăsime în detrimentul cărnii la toate loturile, dar mai cu seamă la lotul IV, hrănit cu cantitatea cea mai mare de porumb, la care relația carne - grăsime se situează în zona de interferență a producției mixte cu producția de grăsime. Această constatare prezintă cu atît mai multă importanță, cu cît specializarea porcinelor din rasa Marele Alb este dife- rită și arată marea influență pe care o exercită alimentația asupra organis- mului. Generalizînd această observație, rezultă că introducerea tipului de alimentație bazat pe folosirea maximă a porumbului în îngrășarea por- cilor duce la apariția unor însușiri morfo-productive care tind, mai mult sau mai puțin, în funcție de rasă, spre producția de grăsime. Pe baza proporțiilor stabilite se poate alcătui, cu destulă exactitate, structura produselor rezultate de la specia porcină destinate consumului populației. în această privință trebuie să arătăm că preferințele pentru o carne cu mai puține substanțe grase nu infirmă extinderea acestui tip de alimentație cu o mare eficiență economică, deși se obține cu aproape 5% mai puțină carne cînd, în rație, porumbul deține o greutate specifică mare. Extinderea porumbului în alimentația tuturor animalelor domestice este consecința marii sale valori nutritive și producției ridicate pe unitatea de suprafață care depășește pe cea a tuturor celorlalte plante furajere. Acestea fiind rezultatele, calculul economic poate stabili proporția optimă de porumb care trebuie administrată în rație, ținînd seama de valorificarea hranei și prețul de cost al unității de produs. Rezultatele obținute în privința influenței porumbului asupra orga- nismului porcinelor supuse îngrășării sînt întregite de măsurătorile slă- ninii. Măsurătorile efectuate asupra stratului de slănină sînt prezentate în tabloul nr. 5. Tabloul nr, o Grosimea stratului de slănină (imn) Lotul în dreptul primei coaste în dreptul ultimei coaste Șale 1 Șale II Șale III Stern I 62 44 47 45 50 27 II 65 44 49 46 51 27 III 68 45 51 47 51 27 IV 69 48 54 48 59 27 Media 66 45 50 46 53 27 Sub influența cantității diferite de porumb, grosimea stratului de grăsime a suferit variații, care concordă cu cele arătate anterior. Media diferenței indicilor slăninii din regiunea dorsală dintre primul lot și cele- lalte este următoarea : cu lotul II — 1,4 mm, cu lotul III — 2,8 mm și cu lotul IV — 6,0 mm. Grosimea stratului de grăsime de pe partea ventrală nu a variat, sau a variat prea puțin ca să poată fi pusă în evidență. Măsura în care influențează hrănirea diferită cu porumb asupra con- formației corporale, am încercat a o surprinde efectuînd măsurători asupra carcaselor. Rezultatul acestor măsurători este redat în tabloul nr. 6. Valorile măsurătorilor de conformație ale carcaselor de la cele 4 loturi sînt foarte apropiate. Raportul dintre lungimea1) și adîncimea car- casei este aproape egal la primele trei loturi, anume : 41,4% la lotul I și 41,3% la loturile II și III. Face excepție întrucîtva lotul IV, la care acest raport este de 42,2%, de unde s-ar putea conchide că prin administrarea unor mari cantități de porumb sporește în adîncime carcasa. Aceasta con- cordă cu cele arătate anterior cu privire la grosimea stratului de grăsime de la lotul IV, mult superioară față de celelalte loturi. Rezultatul măsurării diferitelor perimetre, precum și lungimea corpului, confirmă și în acest caz să scheletul a avut o dezvoltare proporțional mai mică, paralel cu creș- terea cantității de porumb în rație. ’) Înlelegîndu-se și scheletul. !) Dc la simfiza ischio-pubienă la atlas. 15 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 325 324 Tabloul nr. 6 Măsurători asupra carcasei (cm) Perimetrul dea- \ supra jaretului l Perimetrul sub jaret Lotul Lungimea carcasei Adîncimea carcasei em- rior tiie) Lungimea de la nisiform la unghie Perimetrul dea- supra carpului Perimetrul sub carp Lungimea mem- brului posterior Lungimea jambonului simfiza ischio-pubie- nă la atlas simfiza ischio-pubie- nă la stern Ol o s '5 2 brului ante (olecran-ungl I 99,0 82,7 41,0 36,3 19,2 23,2 16,0 62,3 41,0 26,8 17,5 11 96,3 81,0 39,8 35,5 18, 23,0 16,0 59,8 39,7 26,0 18,0 III 96,3 81,2 39,8 35,3 18,8 23,7 15,8 60,0 39,8 25,0 17,5 IV 97,7 81,7 41,2 36,3 18,0 22,3 15,7 61,3 41,0 25,3 17,5 Media 97,3 81,6 40,4 35,8 18,6 23,0 15,9 60,8 40,4 25,8 17,4 Tabloul nr. 7 Itczultatiil cintărlrll organelor interne comestibile Lotul Greutatea înainte de sacrificare kg Greutatea după sacrificare kg Greutatea scheletului și cărnii fără grăsime kg Greutatea organelor limbă kg pulmon kg cord kg ficat kg splină kg rinichi kg 118,300 96,500 52,827 0,720 1,052 0,368 1,662 0,177 0,318 I % din greutate înainte de sacrificare 0,61 0,89 0,31 1,40 0,15 0,27 % din greutate după sacrificare 0,75 1,09 0,38 1,72 0,18 0,33 % din greutatea scheletului și cărnii 1,36 1,99 0,70 3,15 0,34 0,60 117,200 96,100 50,609 0,590 0,980 0,336 1,618 1,161 0,314 % din greutate înainte de sacrificare 0,50 0,84 0,29 1,38 0,14 0,27 II 0/ /o din greutate după sacrificare 0,61 1,02 0,35 1,68 0,17 0,33 % din greutatea scheletului 5i cărnii 1,17 1,94 0,66 3,20 0,32 0,62 117,300 96,700 50,145 0,610 0,838 0,327 1,583 0,150 0,338 III % din greutate înainte de sacrificare 0,52 0,71 0,28 1,35 0,13 0,29 0/ /o din greutate după sacrificare 0,63 0,87 0,34 1,64 0,16 0,35 % din greutatea scheletului și cărnii 1,22 1,67 0,65 3,16 0,30 0,67 121,300 100,100 | 50,749 0,713 1,000 0,362 1,483 0,152 0,335 IV % din greutate înainte de sacrificare 0,59 0,82 0,30 1,22 0,13 0,28 0/ /o din greutate după sacrificare 0,71 1,00 0,36 1,48 0,15 0,33 % din greutatea scheletului și cărnii 1,40 1,97 0,71 2,92 0,30 0,66 118,500 | 97,400 | 51,083 0,658 0,968 0,348 1,587 0,160 0,326 Media % din greutate înainte de sacrificare 0,56 0,82 0,30 1,34 0,14 0,28 % din greutate după sacrificare 0,68 1,00 0,36 1,63 0,17 0,34 % din greutatea scheletului și cărnii 1,29 1,89 | 0,68 | 3,11 | 0,32 0,64 Pentru completarea studiului, după sacrificarea animalelor, s-au cîn- tărit și organele interne comestibile. Rezultatul acestor determinări este redat în tabloul nr. 7. Greutatea medie a stomacului, fără conținut, la animalele sacrificate a fost de 670 g, cu o capacitate de 1670 cm3 (1420—3000 cm3). Greutatea totală a organelor digestive a fost la lotul I — 10,0 kg, la lotul 11—9,5 kg, la lotul III — 9,3 kg și la lotul IV — 9,4 kg, cu o medie de 9,5 kg. Greu- tatea epiploonului și grăsimii (g) de pe intestine a fost următoarea : Lotul I Lotul II Lotul III Lotul IV Epiploon 384 467 455 373 Grăsimea de pe intestine 1447 1682 1547 1513 Lungimea intestinului subțire a variat între 16,5 și 19,1 m, cu o medie de 18,15 m. Un alt aspect al influenței porumbului asupra organismului por- cinelor supuse îngrășării îl constituie analiza chimică a cărnii, slăninii și osînzei. Rezultatele sînt prezentate în tabloul nr. 8. Tabloul nr. 8 Analiza chimică a cărnii, slăninii și osinzei (valori medii % din substanța uscată) Lotul Apă Substanță uscată Grăsime Proteine Substanțe neextrac- tibile Cenușă Punct de topire Indicele de iod Carne I 74,95 25,05 100,00 2,64 10,54 21,29 84,99 — 1,10 4,39 — — II 74,73 25,27 100,00 2,57 10,17 21,55 85,28 — 1,15 4,55 — — III 74,11 25,89 100,00 2,72 10,51 21,90 84,59 — 1,26 4,87 — — IV 73,26 26,74 100,00 2,69 10,06 22,84 85,42 — 1,22 4,56 — — Media 74,26 25,74 100,00 2,66 10,34 21,90 85,07 — 1,18 4,59 — — I 3,35 96,65 100,00 95,99 99,32 Slănină 0,55 0,57 0,10 0,10 30°,3 78,88 II 2,68 97,31 100,00 96,91 99,59 — 0,29 0,30 0,11 0,11 29°,3 79,79 III 3,19 96,81 100,00 96,16 99,33 — 0,51 0,53 0,13 0,14 29°,8 78,46 IV 2,65 97,34 100,00 96,82 99,47 -2' 0,40 0,41 0,12 0,12 29°,3 80,10 Media 2,97 97,03 100,00 96,47 99,43 — 0,44 0,45 0,12 0,12 29°,7 79,3 ... ..... . .. _ i 326 M. DINU și COLABORATORI 16 17 INFLUENȚA PORUMBULUI ASUPRA ÎNSUȘIRILOR CARCASEI LA SUINE 327 tabloul nr. 8 (c ohlinuare) Lotul Apă Substanță uscată Grăsime Proteine Substanțe neextrac- tibile Cenușă Punct de topire Indicele de iod I 1,68 98,32 100,00 97,75 99,42 Osînză 0,51 0,52 0,05 0,05 41°, 3 69,43 II 1,85 98,14 100,00 97,88 99,74 — 0,23 0,23 0,03 0,03 38°,1 70,38 III 1,66 98,34 100,00 97,80 99,45 0,50 0,51 0,03 0,03 39°,3 70,44 IV 1,75 98,25 100,00 97,91 99,65 — 0,29 0,30 0,04 0,04 38°,6 71,34 Media 1,74 98,26 100,00 97,84 99,57 — 0,38 0,39 0,04 0,04 39°,3 70,4 Creșterea procentului de porumb influențează asupra compoziției chimice a cărnii. Astfel, paralel cu ridicarea procentului de porumb crește aproape proporțional substanța uscată. La conținutul în grăsime, proteine și săruri minerale nu am găsit deosebiri evidente. în ceea ce privește slănina, se constată o creștere a substanței uscate pe măsură ce cantitatea de porumb administrată în rație a fost mai mare. Punctul de topire scade întrucîtva prin mărirea cantității de porumb, iar indicele de iod crește, indicînd prezența acizilor grași nesaturați într-o mai mare proporție. Analiza chimică a osînzei nu relevă deosebiri, în afară de punctul de topire mai scăzut și indicele de iod mai ridicat, la loturile care au primit o cantitate mai mare de porumb. Asupra punctului de topire, respectiv asupra proporției în care se află acizii grași nesaturați trebuie reamintit faptul că porumbul a fost înlocuit izodinamic cu orzul, a cărui influență favorabilă este bine cunoscută. Urmările nefavorabile provocate de porumb și celelalte furaje asupra consistenței grăsimii pot fi corectate prin nutrețuri care ajută Ia formarea carcaselor tari (după cum arată Ellis și Isbell, 1926, Hostetler și Hal verso n, 1910 ; B arrick și colaboratori, 1953; Kropf ’și colaboratori, 1954; G o r t o n și colaboratori, 1954; B 1 u m e r și colaboratori, 1957). Privite în ansamblu, la exemplarele hrănite cu proporții ridicate de porumb, valorile obținute în urma analizelor chimice, au caracteris- tica de a fi mai ridicate față de compoziția chimică a produselor obținute prin rații cu procent redus de porumb. Valoarea substanței uscate din carne este după F. H o f m a n n și B. K ii r b s (4), la porcii din rasele Cornwall și Sattel, în greutate de 200 kg, în medie de 25,17%, în timp ce noi am obținut, la porcii din rasa Marele Alb, hrăniți cu cantități mari de porumb, o medie pentru toate loturile de 25,74% și aceasta la greutatea corporală de 120—125 kg. De asemenea, substanța uscată din grăsime indicată de autori a fost de 94,9 %^a greutatea de 200 kg, în timp ce la exemplarele studiate de noi, media a fost de 97,03% la greutatea cor- porală de 120—125 kg. Deși nu am analizat comparativ influența tipului de alimentație cu proporții mari de porumb cu alte tipuri care au extin- dere în practica îngrășării porcilor, putem afirma, pe baza datelor pre- zentate, că hrănirea intensivă cu porumb duce la o deshidratare a corpului prin depunerea grăsimii printre fibrele musculare și ca țesut de rezervă. Cantitatea de grăsime găsită la rasele Cornwall și Sattel a fost de 2,00% în carne și 93,50% în slănină, la greutatea de 200 kg, în timp ce la rasa Marele Alb studiată de noi a fost în medie, calculat pe toate loturile, de 2,66% și respectiv 96,47%, la greutatea de 120—125 kg. CONCLUZII Bandamentul de abator la porcinele îngrășate cu porumb în pro- porții ridicate este influențat în mod favorabil. La porcinele din rasa Marele Alb sacrificate în jurul greutății corporale de 120 kg, randamentul de abator la rece variază între 81,6 și 82,5%, cu o medie de 82,1%. Mărirea conținutului de porumb în rație duce la scăderea ritmului de creștere a țesuturilor muscular și osos și la intensificarea depunerilor de țesut adipos. Rezultatele obținute arată necesitatea limitării folosirii porum- bului în cantități maxime la porcinele de reproducție. Greutatea musculaturii și a scheletului scade, iar cantitatea de gră- sime crește paralel cu sporirea proporției de porumb din rație. Greutatea procentuală a sorturilor carcasei la diferitele loturi experimentale nu reflectă influența administrării porumbului în proporții diferite asupra valorii gravimetrice a acestora. Folosirea maximă a porumbului în îngrășarea porcilor duce la apa- riția unor însușiri morfo-productive care tind, mai mult sau mai puțin, în funcție de rasă, spre producția de grăsime. La porcinele din rasa Marele Alb hrănite cu porumb în proporții mari este evidentă tendința de scă- dere a raportului carne - grăsime spre limita dintre rasele de producție mixtă și cele de grăsime. Sub influența porumbului crește grosimea stratului de grăsime și se modifică întrucîtva conformația corporală. în comparație cu animalele din rasa Alb de Banat, porcinele apar- ținînd rasei Marele Alb se caracterizează printr-o dezvoltare mai mare a corpului și membrelor. Spata și mijlocul de piept au o dezvoltare mai mare la exemplarele din rasa Alb de Banat (datorită conformației mezo- morfe), în timp ce cotletul are valori mai scăzute comparativ cu cel de la rasa Marele Alb (caracterizat printr-un dolicomorfism accentuat). Hrănirea intensivă cu porumb duce la deshidratarea corpului prin depunerea grăsimii printre fibrele musculare și ca țesut de rezervă. Analiza chimică arată o creștere a substanței uscate din mușchii și grăsimea sub- cutanată pe măsura creșterii proporției de porumb. 328 M. DINU și COLABORATORI 18 19 INFLUENȚA PORUMBULUI asupra însușirilor carcasei la suine 329 Hrănirea cu porumb în proporții ridicate provoacă modificări ale consistenței grăsimii prin creșterea acizilor grași nesaturați de unde rezultă necesitatea introducerii în rație a nutrețurilor cu influență favorabilă asupra consistenței grăsimii în ultima lună a îngrășării. HGCJIEflOBAHHH OTHOCHTEJIbHO BJIMHHMH KyKypy3bf HA MOPOOJIOrHHECKKE OCOBEHHOGTH H KAHEGTBEHHLIE 1IOKA3ATEJIH HPO/țyKIțMH CBHHER KPynHOH BEHOH nOPOflbl PE3IOME npMHMMafl bo BiiMMaHiie ocoSoe BHaneuiie KyKypyBbi npii paBBegemin u OTKppwe CBuneii, aBTopbi nocTasujin ce6e nejibio ycTaHOBUTt Maucu- MaJibHMe nponopqHH KyKypyBH b kopmobom papuoue paBJiHHHMx nopog CBuiieft, a TaK®e bjihhhh6 KopwoBoro papnoua na MopițoJiorHuecKne oco- GeuirocTM n KauecTBo nponyKTOB. B peayjitTaTe npoBefleHHux iiccuego- Bamift aBToptr ycTanoBHJiH, hto Kyuypyay b kopmobom papnoue cjie^yer noBbimaTb nponopnuoHaJiBHO BOBpac'ry JKHBOTHoro u b gaBucuMoc™ ot npecJieflyeMon penii. TaK, pjiu CBimeft CBMine 10 MecuqeB nponoppiiu Ky- KypyBH MomeT cocraBJiuTb SoJiee 90% oduțero HonunecTBa nuTaTejibiibix BeipecTB. noBbiuieiiue KOJiunecTBa KyKypyan b kopmobom papnone oua- BbiBaeT BJiHHHMe na tgmh paBBHTHH MbiiueuHOH TKauu u CKejiera, otjio- ?Keune HUipoBoro cjioh, cooTnomemie Memgy mhcom ii mupoM, na ySoituyio npopyKTiiBHOCTb, TOBaponpoiiaBopcTBeiiHbie KaaecTBa, n, iiaKOHeq, Ha KaaecTBO nponyKTOB. lIoAyHeHHbie peByjibTaTM hbjihiotch pemibiMu pjia ycTaHOBJieHim aKOHOMHoro KopMOBoro papnoua c MaKciiMajibHbiM McnojibBOBaniieM Kyity- pyaw, a npHMeneHHe nonyaeHHbix peByjibTaroB b npoiiBBOgCTBeHHOii upau- THKe npegcTaBJineT co6oft 9$$eKTHBHM0 cnocoâ noBbimeHim upogyKTMB- HOCTH II CIînmeHHH CeSeCTOMMOCTH 9T0H nopoflbl CBIIlieii. G HayuHoft tohkh apenun paOora aBTopoB npepcTaBJineT opurmiajib- Hbiii BKJiag b HayueHHe bjihhhhh KyKypysw na paaBiiTiie CBuiieft KpynHOii Gcjioii nopopti, a TaKiKe ua Mop$OJiorHuecKiie ocodeHHOCTii h KaaecTBa nojiynaeMMX npopyKTOB. OB'LflCHEHHE PMCVHKOB Puc. 1. — Pacnpenejienne paamouibix copron Maca: a — roJiOBa; b — mea; c— aejibiuiKO, cokojiok; d — rpynmiKa; e — KopeftKa, cniiHiiaa nacTb; f — Kpait; g— okopok (oryaoK); h — (țiuieft; i — pyjibKa nepennnn; j — pyjibKa Bannnn; k — hotm. Pnc. 2. — PaspyfîKa CBimoii Tymn: a — roJiOBa; b — mea; c — nejitiuiKO, cokojiok; d — rpynnnKa; e— KopeîiKa, cnnHnaa ’iacrb; / — npaft; g — okopok, oryaoK; h — qnuioîi; i — pyjibKa Hepennnn; j — pyjibKa saniinn; k — aorn. Puc. 3. — HaMepeHMB Tyiuir. Onpenejiemie tojiocjioatenua: I — n.nnua Tymn (ot cenajiiiuiHO-jioSKOBoro conjienenun «o nepBoro ineiiiioro noaBOHKa); II — ^JinHa TyniH (ot cenaJinmao-Jio6KOBOro conJieneanH no rpynnubi); III — rjiy6nna Tymii; IV — HJiana nepenneii KOHeaaocTH (ot KOJieaa no aonaiTa); V — nuana ot ropoxoBMnaoft koctii no KonbiTa; VI — OKpyatHOCTb nan aanacTbeM; VII — oKpyataocTb non aanacTbeM; VIII — nJiiiHa aanaeii KOiieaHoc™; IX — nJiiiaa onopoKa, oryaKa; X — nJiiina ot roJiaiueK no KontiT; XI — oKpyiKHOCTb Han rojiaiiiKaMH; XII — oKpyaîHOCTb non roJininKaMM. OnpeneJieime KOJinaecTBa caiia: 1 — na ypoBHe nepBoro pe6pa; 2 — na ypoBHe nocnennero pe6pa; 3 — na naninnKe I; 4 — na naimuiKe II; 5 — na naimitine III; 6 — na rpynMHKe. Puc. 4. — CopTnpoBKa mhchhx nanennfi: a — rojiosa; b — inen; c — HejiumKO, cokojiok; d — rpynimKa; e — KopeîiKa, cnnunaa aacTb; f — Kpaft; g — okopok, oryaoK; h — (țnjieii; i — pyjibKa nepennaa; j — pyjibKa aanHaa; k — norn. Puc. 5. — Bec paajinaiibix aacTeii Tynm b npopeiiTax no oTnonieumo k o6meMy Becy iKHBOTiioro 6ea BiiyTpeiniero nmpa n cpennne ananeuna, ycTanoBJieniiMe na 12 JKMBOTHBIX. Pnc. 6. — Bec paajinanbix copTOB Tymn b npoițeiiTax no OTiiouieiinio k oSnțeMy Becy >KMBOTHoro 6ea BnyTpennero ntnpa y Kpynntix Sejibix CBnneii (cpennee aHanenne) no cpaBiieimio c OanaTcnuMii CejiHMM cbuhkmh. RECHERCHES AU SUJET DE L’INFLUENCE DU MAIS SUR LES PROPRIEtES MORPHOLOGIQUES DES POROS DE LA RACE GRAND BLANC ET SUR LES INDICES DE QUALITE DES PRODUITS RfiSUMIÎ Compte tenu de l’importance particuliere du maîs pour l’âlevage -et l’engraissement des porcs, ces reclierches ont vouhi 6tablir les pro- portions maximum de maîs pour l’alimentation rationnelle des diffdrentes catâgories porcines ainsi que l’influence de ce fourrage sur les propriâtds morphologiques de l’animal et sur la qualite des produits. Par suite des re- clierches entreprises, ou constate que la proportion de maîs dans les ra- tions doit augmenter en raison directe de l’âge de l’animal, pouvant aller jusqu’aux 90% de la valeur de la ration, chez les animaux qui ont ddpass6 l’âge de 10 mois, et que la valeur de la ration de maîs est egale- ment fonction du but poursuivi. Ces etudes ont encore prouvd que l’aug- mentation de la quantite de maîs dans la rations influe sur : le rythme de d^veloppement du tissu musculaire et du squelette; les depâts de tissu adipeux; le rapport viande/graisse ; le rendement ă l’abattoir; les proprietds marchandes et productives et la qualite des produits obtenus. Les râsultats obtenus constituent un apport qui permet d’etablir des rations dconomiques, oii le maîs rentre en proportions maxima; l’ap- plication de ces râsultats ă la pratique de la production est un moyen efficace d’augmenter la productivite et de reduire le prix de revient des produits de la race porcine. Sous l’aspect scientifique, les auteurs' apportent une contribution originale ă la connaissance de l’influence du maîs sur le ddveloppement de l’organisme, sur les propridtâs morphologiques de la carcasse et sur la qualite des produits obtenus des porcs de la race Grand Blanc. 330 M. DINU și COLABORATORI 20 EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — D61imitation des morceaux de boucherie sur la carcasse : a, tete; b, dchin^e; c, tete de poitrine ; d, poitrlne ; e, epaule ; f, cdtelettc ; g, jambon; h, flanchet; i, jambonneau antărieur; j, jambonneau posterieur; k, pieds. Fig. 2. — Les morceaux de boucherie d’une carcasse : a, tăie ; b, ^chinde ; c, tâte de poitrine ; d, poitrine ; e, ăpaule; /, cotelette ; g, jambon ; h, flanchet; i, jambonneau antârieur, j, jambonneau posterieur; k, pieds. Fig. 3. — Mesures sur la carcasse. Mesures de conformation. I, Longueur de la car- casse (ă partir de la symphyse ischio-pubienne â l’atlas); II, longueur de la carcasse (de la symphyse ischio-pubienne au sternum); III, profondour de Ia carcasse ; IV, longueur du mem- bre antcrieur (de l'olecrane ă l’ongle); V, longueur a partir du pisiforme â l’ongle; VI, pdri- mfctre au-dessus du cârpe; VII, perimetre au-dessous du cârpe; VIII, longueur du membre posterieur ; IX, longueur du jambon ; X, longueur du jarret ă l’ongle ; XI, perimetre au- dessus du jaret; XII, perimetre au-dessous du jarret. Mesures concernant le lard : 1, au niveau de la premiere cote ; 2, au niveau de la der- niâre cote; 3, reins 1; 4, reins II; 5, reins III; 6, sternum. Fig. 4. — Les morceaux de boucherie d’une carcasse : a, tMc; b, echinee ; c, tete de poitrine; d, poitrine; e, 6paule ; f, cotelette; g, jambon ; h, flanchet; i, jambonneau antd- rieur; j, jambonneau posterieur: k, pieds. Fig. 5. — Poids des differents morceaux en pour-cent du poids de la carcasse, sans la panne du ventre, et valeurs moyennes pour 12 animaux. Fig. 6. — Poids des differents morceaux en pour-cent du poids de la carcasse, sans la panne du ventre, chez le porc de la race Grand Blanc (valeurs moyennes), comparati- vement au Blanc du Banat. BIBLIOGRAFIE 1. Bl ca M. și Gavrileț I., Contribuțiuni la cunoașterea producției de carne și grăsime a porcilor Bazna și Alb de Banat. An. I.C.Z., 1956, voi. XIV, p. 355. 2. 13 1 u m e r T. N., B a r r i c k E. R., B r o w n W. L., S m i t h F. H. a. S m a r t W. W. G., Influence of changing the kind of fat in the diet al various weight intervals on carcass fat characteristics of sivine. S. of. An.Se., 1957, voi. XVI, nr. 1, p. 68. 3. H a m m o n d .1., Farm animals, their breeding, growth and inheritance. Londra, 1948. 4. Hofmann F. u. K ti r b s R., Objektive Qualitătsbestimmungen des Fleisches und Fetles bei verschiedenen schtveren Cornwall-und Sattelshweinen. Tierzucht, 1956, nr. II, p. 365. 5. Iordan eseu I., Plăpumaru V. și C o v a 1 i u N., îngrășarea metișilor industriali tntre diferite rase de porci. Rev. Probi, zoot. și vet., 1956, nr. 8. 6. L î s o g o r o v V. I. și S a 1 t î k o v F. L, Influența cantității de proteină din rafie asupra creșterii și componenței scheletului la porci. An. rom.-sov., 1955, nr. 14, p. 124. 7. Popa L., T ă n ă s e s c u D. și Păduraru I., Determinarea acizilor aminqți din făina de strige, drojdie de bere uscată, porumb, făină de lucernă și șrot de floarea-soarelui prin metoda cromatografică pe hirtie. Comunicările Acad. R.P.R., t. X, nr. 1, 1959. 8. Schaaf A., Beziehungen zwischen Kbrper-, Skelett-und Schădelmassen und dem Ansatz von Fleisch und Feti beim Schwein. Wissenschaftliche Abhandlungen, 1953, voi. II. RECENZII ELENA ROMAN-CIIIR1AC, Clasa Monogenoidea (Plalhelminlhes}, tn Fauna R.P.B., voi. II, fasc. 1, 147 pag., 89 fig. Ed. Acad. R.P.R., București, 1960. Această fasciculă, scrisă după planul adoptat de toato fasciculele colecției Fauna Republicii Populare Romîne, se ocupă de studiul viermilor monogenei paraziți externi ai peștilor (mai rar ai batracienilor și reptilelor) din apele R.P.R. Lucrarea începe cu Indexul sistematic al monogeneelor cunoscute pînă în prezent în țara noastră ; acest index este urmat de Partea generală a lucrării, în care sînt cuprinse următoarele capitole : Istoricul cercetării monogenelor, Morfologia externă, Organizația internă, Repro- ducere și dezvoltare, Ecologie, Paleontologie și filogenie, Răspîndire geografică, Importanță economică, Metode de cercetare, Bibliografie. Partea a doua a lucrării, Sistematica, privește descrierea monogeneelor găsite pînă acuma, sau a căror prezență este posibilă, pe teritoriul patriei noastre. Astfel, se descriu 66 de specii aparținînd la 15 genuri și 9 familii, grupate în 5 ordine : Dactylogyridca, Telraonchidea, Gyrodactyloidea (subclasa Polgonchoinea), Diclybothriidea, Mazocraeidea (subclasa Oligonchoinea). Descrierea fiecărei specii este urmată de indicarea gazdei respective și a răsplndirii sale geo- grafice. Descrierile speciilor sînt precedate de cheile dicotomice pentru determinarea subclaselor, ordinelor, subordinelor, familiilor, subfamiliilor, genurilor și speciilor. Pentru speciile cu patogenitatea cunoscută (ca de exemplu ; Dachjlogyrus vastator Nybelin, 1924) se dau caracteristicile îmbolnăvirilor produse, precum și măsurile curente de profilaxie și combaterea monogeneelor respective. Ținînd seamă de marea specificitate a acestor paraziți, autoarea își încheie lucrarea cu o listă a monogeneelor din R.P.R. repartizate pe gazde. Lucrarea este ilustrată cu 89 de figuri (dintre care 47 sînt originale), reprezentînd în special piesele cu importanță în determi- narea speciilor. L- Autoarea folosește nomenclatura cea mai nouă, ținînd seamă de revizuirile taxonomice făcute în ultimii ani. Prin apariția acestui determinator se completează cunoștințele asupra răsplndirii monogeneelor în sud-estul Europei, făcîndu-se astfel legătura cu regiunile vecine unde acești viermi au fost studiați de mai multă vreme. M. A. lonescu membru corespondent al Academiei R.P.R. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ÎNDRUMĂTOR, partea I, Protozoare (viermi), Arthropode, 1951. 254 p. 6 lei (epuizat) Voi. I, PROTOZOA: fasc. I, A. Murgoci, Ilypermastigina, 1951, 95 p., 2,50 lei. Voi. II, PLATHELMINTHES: fasc. 1, Elena Roman-Chiriac, Clasa Monogenoidea, 1960, 149 p, 6,40 lei. Voi. III, MOLLUSCA : fasc. 1, Alexandru V. Grosu, Gastropoda pulmonata, 1955, 519 p., 18,65 lei • fasc. 2, Alexandru V. Grosu, Gastropoda prosobranchia și oplsthobranchia 1956 222 n 9,80 lei. Voi. IV, CRUSTACEA : fasc. 1, M. Băcescu, Cumacea, 1951, 95 p., 2,50 lei. fasc. 2, N. Botnariuc și Tr. Orghidan, Phillopoda, 1953, 100 p., 3,50 lei; fasc. 3, M. Băcescu, Mysidaeea, 1954, 128 p. + 1 pl., 4,75 lei; fasc. 4, S. Cărăușii, E. Dobreanu și C. Manolache, Amphipoda (Forme salmastre de apă dulce), 1955, 410 p., 12,75 lei; fasc. 5, L. Botoșăneanu, Bathynellacea, 1959, 37 p., 1,50 lei. Voi. V, ARACHNIDA : fasc. 1, Z. Feider (Acarina) Trombidoidea, 1955, 188 p., 6,20 lei. Voi. VII, INSECTA I : fasc. 1, M. A. lonescu, Protura, 1951, 38 p., 2,50 lei; fasc. 2, M. A. lonescu, Diplura, 1955, 51 p., 1,85 lei; fasc. 3, C. Bogoescu, Ephemeroptera, 1958, 190 p., 20 lei; fasc. 4, Wilhelm K. Knechtel și Andrei Popovici-Blznoșanu, Orthoptera (Ordinele : Saltatoria, Dermaptera, Blattodea, Mautodea), 1959, 337 p., 25,40 lei. Voi. VIII, INSECTA II; fasc. 1, W. Knechtel, Thysanoptera, 1951, 263 p., 6 lei; fasc. 2, M. A. lonescu, Isoptera, 1951, 24 p., 2,50 lei. Voi. IX, INSECTA III : fasc. 1, W. K. Knechtel, Hymenoptera (Sublamilia Apinae), 1955, 114 p., 3,90 lei; lase. 2, Mihaii A. lonescu, Cynipinae, 1957, 248 p., 10 lei; fasc. 3, Victoria G. fuga, Hymenoptera Apoidea (Fam. Apidae) (Subfam. Anthophorinae), 1958, 271 p., 24 lei; fasc. 4, Mihai I. Constantineanu, Familia Ichneumonidae, SubîamUia lehneumonlnae Tribul lehncumoninae, Stcnopneiistieae, 1959, 1248 p., 68,50 lei. Voi. X, INSECTA IV : fasc. 1, S. Panin, Fam. Cicindelidae, 1952, 56 p. + 1 pl., 2,50 Ici; fasc. 2 (Coleoptera), S. Panin, Familia Carabidae (