ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M I N E 5E0DII Șl CERCETĂRI OE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALA TOMUL XII ] 960 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M îNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î E E STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA .. BIOLOGIE ANIM V; ----—-----COMITETUL DE REDACȚIE------------- M. A. IQNESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil; N. BOTNARIUC ; N. TEODO- REANU, membru corespondent ai Academici R.P.R. ; C. MANOLACHE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; CORAL IA NIȚESCU — secretar tehnic de redacție. Tomul XII, nr. 1 1960 S U M A R Pag. G. DINULESCU, Observații asupra clasificării ocSlridelor..................... 7 ANA PRECUPEȚU și ȘT. NEGRU, Contribuție la cunoașterea viespilor de lemn (Hymenoptera, Siricidae) din fauna R.P.R.......................... 21 PAULA ALBU, Tendipedide adulte din complexul de bălti Crapina-Jijila (Nota II)....................................... . . . xT. . ............ 33 $ ȘT. NEGRU, Malofage noi pentru fauna R.P.R.................................. 45 EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA, Morfotopografia comparată a gan- glionului laringian la mamifere........................................ 53 N. TEODOREANU, G. NICHITA, G. BURLACU, N. ANDREI, L. MARIN și I. POPA, Influența deșeurilor de la fabricarea penicilinei asupra creș- terii in greutate și vitalității tineretului ovin, bovin și porcin. 65 N. ȘANTA și C. MEDEȘAN, Observații asupra automatismului stomacului izolat de broască.................................................. 75 M. DINU, I. PĂDURARU și N. VERMEȘANU, Stabilirea Vîrstei optime pentru suprimarea căldurilor la scroafe prin oestrogeni de sinteză........ 89 RECENZII .................................................................. ®7 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ APARE DE 4 OUI PE AN REDACȚIA București, Calea Victoriei nr. 125 Telefon 15.41.59 EDITURA ACADEMIEI R E P U B L I C I I P O P U L Ă R E R O M î N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMMH PyMbIHCKOR HAPO^HOH PECnyBJIMKH ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XII, n° 1 1960 TPy^bl H WGCJIE^OBAHUH DO BHOJIOrWH O E P II M B M O 4 0 r I I H M M B O T H Bl X Tom XII, K? 1 1960 S O M M A I R E Pag. G. DINULESCU, Observations sur la classification des (Estrides..................... 7 ANA PRECUPEȚU et ȘT. NEGRU, Conlribution ă la connaiSSance des guepes du bois (Hțimenoptera, Sirictdae) de la faune roumaine...................... 21 PAULA ALBU, TendipedideS adultes du complexe d’6tangs de Crapina-Jijila (Note XI).................................................................. 33 ȘT. NEGRU, Mallophages nouveaux pour la faune de la Republiquc Populaire Roumaine.................................................................. 45 EUGEN PAȘTEA et ZENOBIA PAȘTEA, Morpho-topographie comparee du gan- glion laryngien chez Ies Mammiferes......................................... 53 N.; TEODOREANU, G. NICHITA, G. BURLACU, N. ANDREI, L. MARIN et I. POPA, L’influence des dâchets de la fabrication de la penicilline sur la hausse ponderale et la vitalite des jeunes des espfeces ovine, bovine et porcine........................................................... 65 N. ȘANTA et C. MEDEȘAN, ObServationS sur rautomatisme de restomac iSole de grenouille.......................................................... 75 M. DINU, I. PĂDURARII et N. VERMEȘANU, Determination du moment le plus favorable a la suppression des chaleurs, chez leș truies, ă l’aide d’oestrogfenes de synth^sc............................................. 89 COMPTES RENDUS.............................................................. 97 COflEPJKAHME CTp. T. AMHVJIECKy, SaMeHanua iio rioBony KJiaccM$HKaitMH obo«ob (Oestridae) 7 AHA nPEKyHEIJ,y h III. HETPy, PoroxBOCTbi (Hymenoptera, Siricidae) b <{>ayHe PyMMHCKoft HapouHoii PecnySjimtir.................. 21 IIAyjIA AJIBy, Bapocaibie aKBeMrtJinpbi KOMapoB-MOTMJieft (Tendipedidae) na KOMrtJieKca Sojiot Kpartniia-HÎMMîMJiH (CooSnjeHiie II)... 33 III. HEPPy, IIoBbie BMjțbi rtyxoegoB b (|>ayire PyMMHCKoii HapogiioitPecnyS- jiHKir............................................................ 45 HyflJKEH IIAIHTE h 3EHOBHH IIAIHTfl, CpaBHMTenbHaH MopoTono- rpaE G. DINULESCU Comunicare prezentatii de M. A. IONKSCU, membru corespondent al Academiei K.P.R., tn ședința din 9 iulie 1959 Poziția sistematică a oestridelor în clasificați a actuală a dipterelor este încă discutată. 0. L i nn 6 a încadrat în genul Oestrus toate oestri- dele cunoscute pînă atunci, iar B. Clar k, în 1797, a definit în acest gen, după organele parazitate de larve, trei grupe : cavicole, cuticole și gastricole. F. B r a u e r (2), în 1858, a creat pentru oestride o unitate cu caracter de familie, păstrînd în interiorul ei cele trei grupe ecologice ale lui B. Clark. Pe același temei, în 1862, I. R. 8 chi n e r stabi- lește o familie Oestridae, cu subfamiliile Gastrophilinae, Oestrinae și Hypo- dermatinae. Totodată F. Brauer 1858 (2) înglobează gastrofilinele în calip- trate, pentru motivul că acestea sînt lipsite de ganglionii nervoși abdo- minali ; împreună cu I. E. Bergens tamm 1889 (4) consideră toate oestridele cu aparatul bucal atrofiat tot caliptrate, care din cauză că sînt endoparazite la mamifere, constituie un grup uniform ecologic. în 1896— 1897 E. G i r s c h n e r (7) a înglobat însă gastrofilii în acaliptrate, con siderîndu-i ca o subfamilie a familiei Anthomyidae și hipodermele și oestri- nele în caliptrate, ca subfamilii aparținînd familiei Tachinidae (Larvae- voridae). Această clasificație a fost adoptată ulterior de mai mulți autori ca M. Bezzi și P. S t e i n, 1907, E. S £ g u y, 1928 (12), A. Sta- chelberg, 1933 și alții. între timp A. Bau 1906 (1), bazîndu-se pe concepția lui F. B r a u e r, grupează toate oestridele într-o singură subfamilie (Oestrinae) din familia Muscidae. în 1937, E. S6guy (13) conform clasificației lui E. Girschne r, stabilește, pentru oestride trei subfamilii, repartizîndu-le astfel : Gastrophilinae în familia Muscidae și subfamiliile Oestrinae și Hypoderminae în familia Tachinoidea, exceptînd genurile Cephenemyia și Villeneumella pe care le include în familia Calli- phoridae. G. Enderlein, în 1936, consideră gastrofilii ca o familie 8 G. DINULESCU 2; 3 OBSERVAȚII ASUPRA CLASIFICĂRII OESTRIDELOR 9 în cadrul superfamiliei Musccidea, iar hipodermele și oestrinele ca familii separate în cadrul superfamiliei Tachinoidea. Același autor consideră cephenemiinele ca o subfamilie în cadrul familiei Calliphoridae (super- familia Tachinoidea). C. T. Brues și L. A. Melander 1932 (5) au încadrat oestri- nele, hipoderminele și cuterebrinele ca subfamilii în familia Oestridae. C. H. Curran și F. Hendel, 1937 acceptă crearea acestei familii, cuprinzînd numai subfamiliile Oestrinae, Hypoderminae și Cephenemyinae. în 1939 L. Mesnil (11) creează un trib Oestrini (fără genurile Gephenemyia și Pharyngomyia) în cadrul subfamiliei Phasiinae (familia Tachinidae), ceea ce arată o înrudire între Oestrinae și Phasiinae (paraziți ai artropodelor). F. van E m d en 1944 (6) consideră grupele (genurile)-Gastrophilus și Gyrostigma (fără genul Cobboldia) ca acaliptrate și formează din genurile Gephenemyia și Cuterebra un trib în cadrul familiei Calliphoridae, iar Oestrus și Hypoderma triburi în cadrul phasiinelor (Tachiniidae). Unii cercetători, printre care și F. Z u m p f (15) aduc însă obiecția că nu există nici un criteriu de înrudire a oestridelor .cu phasiinele. W. Hennig 1952 (9) consideră ca și F. Brauer și I. E. B ergenstamm că oestridele formează un grup omogen cu rangul de familie — Oestridae — deosebind în cadrul acestei familii 5 grupe de genuri: 1. Gastrophylus; 2. Gephenemyia-, 3. Oestrus; 4. Hypoderma și 5. Cuterebra. B. Herting 1955 (10) menține clasificația lui W. Hennig și insistă asupra originii monofiletice a oestridelor. După părerea lui F. Z u m p f, însă, caracterele luate de acest autor în considerare, în special postabdomenul la femele, nu ar fi concludente. A. K. Gr uni n 1957 (8), discutînd poziția sistematică a oestri- delor, arată că într-adevăr gastrofilinele se apropie de acaliptrate, dar trebuie considerate ca aflîndu-se la limită către acaliptrate (fiind greșită apropierea acestora de tachinide). Același autor consideră familia Oestridae ca artificială și creează trei familii: Gastrophilidae, Oestridae și Hipo- dermatidae. F. Z u m p f în 1957 (15) reia discuția asupra clasificației oestri- delor, și, analizînd caracterele plăcilor stigmatice posterioare ale larvelor în stadiul III, stabilește două tipuri de structură ale acestora : 1) cu plăcile avînd despicături longitudinale dispuse în perechi, ca la gastrofili, și 2) cu numeroși pori circulari, ca la oestrine și hipodermine. Totodată el arată că apariția stigmatelor cu pori ar fi consecința unei tendințe de a se mări suprafața deschiderii stigmatelor, iar stigmatele cu pori au ori- ginea în cele cu deschideri în despicături liniare sinuoase. W. Hennig consideră larvele de Guterebra care au plăcile stigmatice porifere ca inter- mediare, fapt contestat de E. F. Knipling și B r o d y 1940, precum și de F. Z u m p f, care arată că larvele de Cuterebra au plăcile stigmatice cu despicături liniare foarte sinuoase și sînt lipsite de pori. Grupul Gute- rebra (mvAasiyDermatbbia hominis) pare să derive — ca și speciile primi- tive de oestride cir stigmatele în despicături scurte, paralele — din acela eu despicături lungi și sinuoase, cum sînt gastrofilii. De aceea F. Z u m p f afirmă că originea stigmatelor cu pori nu este clară. Există între tachinide larvele în stadiul III de Allophora auripes Egger care au plăci stigmatice cu pori (ca și oestrinele și hipoderminele) însă sînt mai mult fragmente, scurte, cu despicături sinuoase și care par a deriva din 3 despicături si- nuoase ca la gastrofiline. Aceasta a determinat pe F. Z u m p f să considere oestridele cu stigmate porifere, ca fiind caliptrate apropiate de Calliphoridae și Ta- chinidae. F. Z u m p f mai arată că după structura insectelor adulte (imago) oestridele ar deriva din Aulacephalinae (cu aparat .bucal rudimentar) deși după structura toracelui ar apare mai primitive. Descoperirea larvelor acestor Aulacephalinae (cunoașterea structurii stigmatelor, arată autorul), ar lămuri această problemă. Bazat pe cele arătate F. Z u m p f propune despărțirea oestridelor în 3 familii și 7 subfamilii, după cum urmează : I. Fam. Oestridae cu subfam. Cephenemyinae, Oestrinae și Hypo- derminae. ■ II. Fam. Gastrophilidae cu subfam. Gâstrophilinae, Gyrostigminae și Cobboldinae. III. Fam. Calliphomdae cu subfam. Cuterebrinae și Calliphorinae. Clasificația propusă de F. Z u m p f, ca și acelea propuse de E. Gir s eh n er, E. 8 egu y, L. Mesnil, F. van E m d en și W. Hennig este destul de complicată și își are originea în faptul că autorii citați au căutat să lege oestridele de una sau alta din grupele aparținînd familiilor Museidae și Tachinidae. Autorii care au stabilit aceste aspecte de clasificație a oestridelor s-au referit numai la caracterele izolate ale unuia sau altuia din organe ca : chetotaxia toracică, segmentarea și dispoziția segmentelor abdominale, nervațiunea aripii sau stigmatele larvare și au comparat separat variația acestor organe cu variația acelorași organe de la diferite tipuri de muscide și tachinide. Nu s-a făcut o analiză comparativă pe mai multe organe deo- dată și nu s-au luat decît foarte puțin în considerație relațiile filogenetice și mai ales cele ecologice. în lucrarea de față ne-am propus să analizăm comparativ relațiile morfologice, filogenetice și ecologice ale oestridelor în cadrul lor și rela- țiile acestora cu muscidele și tachinidele. Am efectuat această analiză pe mai multe organe; astfel pentru stadiul de adult: antena, aparatul bucal, aripa și armătura genitală, iar pentru stadiul larvar extremitatea cefalică, aparatul bucal și stigmatele posterioare. Cercetările s-au făcut în raport cu adaptarea și modul de viață în diferite stadii ale dezvoltării. Stadiul do adult. Antena’(fig. 1). La oestride aceasta este de tipul brachicerelor, însă este constituită nu din 3, ci din 4—6 articole. Ea a suferit procesul de scurtare și reducere a numărului articolelor, așa cum a suferit — într-o anumită măsură — antena la tabanide. în cadrul sub- familiilor de oestride se observă că reducerea este treptată și că gastro- filinele se apropie, din acest punct de vedere, chiar de tabanide (conside- 10 G. DINULESCU 4 5 OBSERVAȚII ASUPRA CLASIFICĂRII OESTRIPELOR tl rate recent ca nematodere). Modificarea privind scurtarea și reducerea numărului articolelor antenale este în raport, ca și la tabanide, cu modul de viață al larvelor. Oestridele derivînd din forme libere, au trecut, ca larve, la viața parazitară : de la suprafața unor organe (gastricole ori cavicole) — în profunzimea țesuturilor, sub piele (cuticole). Antena este scurtă și cu un număr de articole redus și la muscide ale căror larve se dezvoltă ca saprofite, în produse organice sau ca parazite (facultative), în țesuturile unor organe. Fig. 1. — Antena Ia Oestridae, G, Gâstrophilus; O, Oestrus; H, Hypoderma. Aparatul bucal. La oestride acesta este rudimentar și atrofiat. Chiar cînd există o trompă rudimentară ea este nefuncțională. Toate oestridele, fără excepție, în timpul vieții, ca adulte, nu iau nici o hrană din afară. La gastrofiline și oestrine există numai doi palpi foarte mici, rotunzi și uniarticulați; unele hipodermine sînt lipsite de piese bucale. Reducerea aparatului bucal este în raport cu viața parazitară îndelungată a larvelor. Atrofierea pieselor bucale este un fenomen care apare chiar la muscidele cu regim hematofag (Stomoxynae), unde trompa este constituită numai dintr-un labium și un hipofaringe (trompa de înțepat și sugere); la cele cu regim polifag —- trompa este mai scurtă și constituită numai din labium (trompă de sugere). Și la muscide larvele duc o viață limitată la un mediu saprofitic ori facultativ parazit în produse ori țesuturi organice. Din punctul de vedere al constituirii aparatului bucal, în raport cu condițiile de viață în starea adultă si larvară, oestridele apar ca un grup omogen, de aceeași valoare cu muscidele. Mediul mult mai limitat (eco- logie) a contribuit la o mai strînsă convergență biomorfogenetică. Aripa. Aspectele morfologice ale acestui organ se reflectă în modul de dispoziție a nervurilor rmn r4+5 și celula RB (fig. 2 și 3). La gastro- filine nervura rmj este dreaptă și celula RB este larg deschisă la marginea posterioară a aripii. La hipodermine rmj este încovoiată anterior fără a se uni cu r4+B, iar celula marginală R6 este foarte îngustă la marginea posterioară a aripii. La oestrine (excepție Cephenemyia) rm1 este foarte Fig. 2. — Aripa Ia Oestridea. r2+3, nervura radiară 2 și 3 ; r4+5, nervura radiară 4 + 5; mv nervura mediană 1 ; m2, nervura mediană 2; R3 ce- lula radiară 5. încovoiată, merge aproape paralel cu marginea posterioară a aripii și se unește cu r4+5 înainte de terminarea ei; celula R5 este astfel complet închisă. La punctul de încovoiere a nervurii rm, se formează adesea o nervură anexă rm2. Același fenomen de dispoziție a acestor nervuri se observă, în mod paralel, în cadrul familiilor Muscidae și Tachinidae. Astfel, în cadrul familiei Muscidae nervura rmx este dreaptă, la speciile din subfamilia Anthomyinae (Phaonia) se curbează treptat, fără a se uni cu r4+6; astfel că celula Rs este foarte deschisă la speciile din subfamilia Stomoxynae (Stomoxys) și subfamilia Muscinae (Muscina și Musca). în cadrul familiei Tachinidae nervura rm4 este slab recurbată sau foarte recurbată la subfamilia Tachininae, slab recurbată fără a se uni cu r4+5 la Anthracomyia și mult recurbată unindu-se cu r4+5 la Allo- phora. Deși nervura rm1 este mult recurbată, nu se unește totuși cu r4+6 la subfamilia Calliphorinae (Calliphora, Lucilia). Modul de variație a ner- vurii aripii de la Oestridae, asemănător cu acela de la Muscidae și Tachi- nidae, justifică o poziție sistematică a oestridelor de aceeași valoare cu aceea a celorlalte două familii. Armătura genitală. Aceasta prezintă o uniformitate în dispoziția generală a pieselor componente pentru toate formele de Oestridae (pe sub- familii) (fig. 4 și 5). Uniformitatea este mai evidentă în special la armă- tura masculilor, unde forcepsurile externe, forcepsurile interne și fălosul 12 13 I. FAM MUSC/DAF UF AM. TACMINIDAF___________ Subfam. ^bfâm Oelli^orinae Sub fam. Oastt'ophilinae Subfam. Oypoderminae Subfam. Oestrinae Fig. 3. — Aripa la familiile : I. Muscidae. 1, Phaonid (după S e g u y, 1937); 2, Musca (după Smart, 1954); 3, Muscina (după Smart, 1954); 4, Stomoxys (după Smart, 1954). II. Tachinidae. 1, Antracomijia (după Smart, 1954); 2, Calliphora (după Smart, 1954); 3, Allophora (după Sdguy, 1937). III. Oestridae. 1, Gastrophillus ; 2, Hypoderma; 3, Oestrus-, 4, Cephenemyia (după B r a u e r, 1863). Fig. 4. — Armătura genitală la Hypoderma bovis de Geer. I. Armătura totală (văzută lateral). II. Sistemul dorsal. III. Sistemul ventral, sd, sclerit genital dorsal; sv, sclerit genital ventral; fe, forcepsuri externe; fi, forcepsuri in- terne ; P, falus ; A, apodema; ap, apofizele genitale posterioare. 14 G. D1NULESCU 8 9 OBSERVAȚII ASUPRA CLASIFICĂRII OESTRIDELOR 15 au aceeași conformație. A. K. G r u n i n de altfel a arătat în 1955 că genitaliile la masculi sînt foarte asemănătoare la toate cele 5 genuri pale- arctice de oestride. S-ar părea că prin dispoziția scleritului genital ventral și forcepsurilor interne este o mai mare apropiere între oestrine și hipo- dermine ; în schimb, prin structura scleritelor genitale dorsale, gastrofi- linele sînt mai apropiate de oestrine. Armătura genitală la femele are o conformație aproape egală la gastrofiline și hipodermine, ovipozitorul fiind complet rigid și scleritele laterale biarticulate și recurbate. Această Fig. 5. Armătura genitală la Hypoderma bovis de Geer. Ș. sd, sclerit genital dorsal; sl, sclerite genitale laterale ; sv, sclerit genital ventral. conformație este în raport cu modul asemănător de pontă, deoarece ele depun ouă pe care le lipesc pe firele de păr ale gazdei. Scleritele genitale laterale sînt reduse la oestrine la care femelele vivipare aruncă larvele în orificiile nazale ale gazdei. Conformația genitaliilor la femele are deci un caracter ecologic. Analiza armăturii genitale confirmă omogenitatea întregului grup al oestridelor. Stadiul larvar. în general, există o mare uniformitate în ceea ce privește organizația morfologică. A. K. G r u n i n arată că la oestrine larvele în stadiul I prezintă o mare asemănare la toate cele 5 genuri pale- arctice (el menționînd că și genitaliile la masculi sînt foarte asemănătoare). Aceeași uniformitate morfologică o prezintă și larvele în stadiul I ale gastrofilinelor. Totodată se poate arăta că larvele de același stadiu la speciile din genul Hypoderma sînt foarte asemănătoare (nu se cunosc larvele în stadiul 1 de la alte genuri ale familiei Hypoderminae). Extremitatea cef alică. Există la oestride aceeași regresiune a organelor cefalice, ca și la dipterele a căror dezvoltare se face în medii și cu regimuri de hrană mai mult sau mai puțin limitate. La oestride. ca și la muscide și tachinide. organele antenare și palpii se rezumă la cîte o papilă mai mult sau mai puțin proeminentă avînd cîțiva peri senzitivi foarte scurți. Aparatul bucal. La oestridele în stadiul I larvar acest aparat se dezvoltă după un sistem unic, fiind constituit din piese pentru perforarea țesuturilor și pentru aspirarea hranei. Acesta corespunde cu un mod aproape uniform de dezvoltare în acest stadiu pentru toate oestridele : autoinocularea în țesuturi și deplasarea prin galerii intratisulare uneori migrația prin organismul parazitat. în stadiile larvare II și III urmează o diferențiere a pieselor externe, în raport cu modul diferit de dezvoltare. La gastrofiline și oestrine, care se fixează de peretele intern al unor or- gane cavitate, tubul difestiv sau căile anterioare respiratorii, sînt dez- voltate mult mandibulele cu aspect de cîrlige puternice. La oestrine cîrligele mandibulare sînt, totuși, mult mai dezvoltate decît la gastro- filine. Oestrinele stau exclusiv fixate la suprafața peretelui organului, pe cînd gastrofilinele stau de cele mai multe ori a’dîuc împlîntate în țesu- turile peretelui organului. La hipodermine care se dezvoltă în profunzimea țesuturilor dermice și subdermice — toate piesele bucale sînt atrofiate. Comparînd aparatul bucal al oestridelor cu acela al altor diptere se observă că este alcătuit în același fel ca și la muscide și tachinide. El prezintă aceleași cîrlige mandibulare mai mult sau mai puțin dezvoltate, cu același sistem de piese perifaringiene și hipofaringiene. Aparatul bucal de la oestride nu prezintă o apropiere, mai mare de aparatul bucal al uneia sau alteia din cele două familii. Stigmatele posterioare. Acestea au aceeași conformație la toate oes- tridele aflate în primul stadiu. Cele două trunchiuri traheale longitudinale se deschid posterior prin două orificii susținute prin cîte o formațiune chitinoasă inelară. în stadiile II și III larvele tuturor oestridelor pre- zintă două plăci stigmatice (mai bine definite în stadiul III) circulare sau semicirculare, cu o serie de formațiuni chitinoase de forme variabile. La gastrofiline ele sînt dispuse în linii paralele, semicirculare (cîte 2-3 perechi pe fiecare placă) și întretăiate de un șir de creste chitinoase transversale scurte. La oestrine și hipodermine plăcile au în stadiul II cîte o grupă de formațiuni chitinoase inelare dispuse neregulat. în stadiul III aceste formațiuni sînt mult mai numeroase și dispuse în grupe mai mult sau mai puțin radiare în jurul unui hil de obicei semicentral. La Cuterebra aceste formațiuni sînt foarte mici, cu aspect punctiform și cu proeminențe în formă de creste (Cuterebra amasculator) între grupele radiare. Comparînd cele două tipuri de plăci stigmatice ar părea că nu există forme inter- mediare. Dispoziția stigmatelor posterioare la larva din stadiul II de Gastrophilus nigricornis Loe.w. unde crestele transversale care întretaie pe cele longitudinale se unesc lateral, realizînd o serie de formațiuni aproape 16 G. DINULESCU 10 11 OBSERVAȚII ASUPRA CLASIFICĂRII OESTRIDELOR 17 inelare, poate fi considerată ca o formă intermediară față de stigmatele din stadiul II de la unele muscide. Urmărind însă conformația stigmatelor posterioare la larvele în stadiul II (fig. 6) de oestrine și hipodermine, în comparație cu acelea de la muscide (ca Musca larvipara Portsch., M. autumnalis Deg., M. tem- pestiva Falh), se poate observa o asemănare mult mai evidentă. Astfel, la mai multe specii de muscide (ca Stomoxys calcitrans L. ș.ă.) formațiunile stigmatice posterioare sînt mici, circulare și dispuse neregulat ca la oes- trine și hipodermine. Pe de altă parte, la aceleași specii de muscide sau la altele aflate într-un stadiu avansat (larvar III) stigmatele au o dispoziție mai mult sau mai puțin liniară, ca la gastrofiline. Deci aceeași variație a conformației stigmatelor posterioare există atît în cadrul muscidelor, cît și în cadrul oestridelor. Astfel, după acest caracter nu se poate stabili limite sistematice fixe și nici apropierea unora din oestride de o formă sau alta de muscide. Fig. 6. — Stigmatele posterioare larva stadiul II la Oestridae și Muscidae. 1, Gastrophilus inles- linalis de Geer ; 2, Gastrophilus nigricoris Br. ; 3, Stomoxys calcitrans L. ; 4, Musca autumnalis Deg. (după Z i m 1 n, 1951); S, Muscă larvipara Portsch. (după Z i m i n, 1951); 6, Hypoderma diana Br.; 7, Hypoderma bovis de Geer; 8, Hhynoestrus purpurens (după G r u n i n, 1957); 9, Oeslrus ovis L. Dispoziția variată a stigmatelor este în raport cu condițiile de res- pirație ale larvelor, care sînt diferite după organele (mediul) în care se dez- voltă. în general, respirația aerobă este limitată și uneori absentă la acele care se dezvoltă în profunzimea țesuturilor. Din cauza aceasta larvele de oestride acuză și o respirație anaerobă (ca și viermii paraziți). Analiza organelor amintite și datele ecologice arătate justifică al- cătuirea următoarei scheme filogenetice a oestridelor în cadrul dipterelor : Tachinidae Muscidae Diptera Brachicera Oestridae ț Hypoderminae Oestrinae î . Gastrophilinae Tabanidae______________1____î Nematocera ______► Alte nematocere ★ Oestridele în stadiile larvare prezintă o adaptare fiziologică și morfo- logică la viața parazitară, care a avut repercusiuni și asupra stadiului de adult, unde s-au produs unele modificări ca : scurtarea și reducerea numărului articolelor antenei, atrofia sau dispariția pieselor bucale, ner- vațiunea aripilor și altele. Aceste modificări prezintă un paralelism per- fect cu variația acelorași organe la diferite grupe din cadrul familiilor Muscidae, Tachinidae și chiar Tabanidae. Aspectele adaptative, fiziologice, morfologice și ecologice, precum și specificitatea gazdelor dau acestui grup, așa cum a arătat Clark, B r a - u e r, B e r g e n s t a m m și L i n d n e r, un caracter unitar care justi- fică apartenența la o singură familie — Oestridae Lat. — cu aceeași va- loare sistematică ca și a familiilor Muscidae și Tachinidae. în cadrul acestei familii se precizează (după oestridele din R.P.R.) existența următoa- relor subfamilii și, respectiv, genuri : I. Gastrophilinae Bezzi-Stein cu genul Gastrophilus Leach. II. Oestrinae Rond, cu genurile Oestrus L., Rhynoestrus Br., Cephenemyia Lat. și Pharyngomyia Schin. III. Hypoderminae Rond, cu genurile Hypoderma Lat. și Cute- rebra Clark. 3AMEHAHWB BO nOBO^Y KJMCCHOWKAIțWM OBOflOB (OESTRIDAE) PE3IOME B paâoTe gaeTcn anajma MoptțojiornuecKiix nBMenemin y obouob (Oestridae) b BaBi-icMMOCTn ot aKOJiornvecKnx ycjioBiin, no cpaBHeHHio c cobcTBenno MyxaMM (Muscidae) n e?neMyxaMM (Tachinidae), n ycTanaB- jimbhiotcm noBtie ganHMe OTHOCiiTeJn.no cncTeMaTnnecKOft noamțun obo- /IOb n nx KjiaccmJmKapnn. 2. - c. 5008 18 G. DINULESCU 17 13 OBSERVAȚII ASUPRA CLASIFICĂRII OESTRIDELOR 19 ÂHTeHna y obouob (Oestridae) iiogBeprjiacb yKopoaeHHio m coKpa- menuio uncna qjieHHKOB. 9tot iipoițecc, nponcxognupift n y gpyrnx ko- poTKoyctix npuMomoBHMx Myx (Brachycera) m y cjienneii (Tabanidae)r HaXOgUTCH B CBH3H C HCpCXOgOM JIMBUHOK OT CBohogHOI’O CymeCTBOBaiIHH K napaanTM3My. PoTOBcfi annapaT y Bspocntix obo,uob (Oestridae) iiaxogiiTCH b BauaTomioM coctohhhii, iiHorga game aTpocJiiipoBaH m b 6ojibimiHCTBe cjiyaaeB ne mmcct mymiKOB. 9to HBjieime' nabjnogaeTcn OTuacra h y Myx (Museidae) n eiKewyx (Tachinidae); no Kpaiineii Mepe y OBogoB ou hb- jmeTCH aKOJiorMuecKMM npusnaKOM n naxogiiTcn b cbhsm c iieiipogoji?KiiTejib- HOCTblO ÎKM3HU 6e3 nUTaHMH BBpOCJIOÎi CTagHII 3T0r0 naceKOMoro. Kpwjio. Bapnapun ikmjiok rm1 m r4+s bmgctc c sagneii Rpafineh iiueiiKcn 5 hbjihctch nocTeneHnon y Oestridae n npoiîcxogiiT turiim jkg oSpasoM nan y Myx (Museidae), Tau 11 y eiRCMyx (Tachinidae). IIojioBoe BoopyjKenne riMeeT obuțee CTpoemie y Bcex osogOB. IIojiobmc opraiiu cbmor mmciot BROJiorimecRiift xapaKTep n cBusanH c BiigoM nnne- KJiagRM. JlnuMiiKa. roaoBHCM KOiieiț m pacnojioîKeiine poTOBbix uacreft b 1-m jniwHomoM BospacTe ogunaROBEi y Bcex OBOgOB. PegyRițMH hjim ?ue aTpo- $HH HGKOTOpblX POTOBMX UaCTeft BO 2-M M B 3-M BOBpaCTaX y HeKOTOpblX OBOgOB (Oestridae), «au nanpnMep y rojrhhx OBOgOB (Hypoderma), HBJineTcn iipncnocohnTeJibHLiM npnsiiaROM, onpegejmeMHM pasmi uhiimii yCJIOBMHMM Cpegbl, B KOTOpciî CHH IiapaBHTIipyiOT. y JIHHMHOK OBOgOB 2-ro m 3-ro BospacTOB erpeenue sagHnx gbixajiep iweeT Taui-ie îkc otkjio- HenMH KaK y mhhmuor Myx (Museidae). Majionțeimbie Bbime gannbie noRaabiBaioT, uto cymecTBOBanne cmc- TeMaTMuecKon rpynnnpoBKH OBOgOB (Oestridae) Ran ceMeîicTBa onpas- gbiBacTcn b turom îkc Mepe nan n najmuue Tartori rpynnnpoBRii y ceMeiicTB Museidae n Tachinidae, ir iipegjiaraeTcn cjiygroigaH ee KJiaccmjiriKanMH: CeM. Oestridae: nogceM. Gâstrophilinae c pogoM Gastrophilus; nogceM. Oestrinae c po«aMn Oestruq Rhynoestrus, Cephenemyia n Pharyngomyia, n nogCpM Hypoderminae c pogaMii Hypoderma n Cuterebra. OBMCHEHME PMGVIIKOB Puc. 1. —AilTeiiHa y Oestridae : G — Gastrophilus; O — Oestrus; 11— Hypoderma. Puc. 2. — Kpbino y C es.ridae : r2+3 — pagnaJlbiiaH HtnjiKa 2 + 3 ; r4 + s — pagnanb- iiaa jKiuiKa 4 + 5; mL — MegrtanbHart HtitJiKa 1; m2 — MegHajibiiart atumta 2; Rs — pa- gnajibuaH aueiÎKa 5. Puc. 3. — Kpbuio y ceMeflCTB: I. Museidae; 1—Phaonia (no Cern, 1937); 2 — Musca (no IIlMapTy, 1954); 3 —■ M iscina (rto IIlMapTy, 1954); 4 — Stomcxys (no IIlMap- ■ry, 1954). II. Tachinidae; 1 —Aithracomyia (no IIlMapTy, 1954); 2 — Galii। hora (rto IIlMapTy, 1954). 3 — Alkph.ra (rto Cern, 1937); III. Oestridae; 1 — Gastrophillus. 2 — Hyp.derma; 3 — Oestrus; 4 — Ce henemyia (no Bpayapy, 1863), Puc. 4.—ilonoBoe BOopyHteime y l ypodern.a bovis de Geer. I — IloJinoe bo* opy>Kenne (bm« c6jny); II—■ nopcajibiian ciicTCMa, III — BeiiTpaaibiiaH cucTewa; sd — iioJioBoft nopcaJibiiMM CKjiepiiT; sa — nonoBoft BeHTpanbnbiiî CKnepHT; /e •—-HapyMtHbie Kjiemii; fi —nnyTpeHHne KJieiuir; P — (Jiajiyc; A — anbseMa; ap—aa^Hne nonoBbic artoH3bi. Puc. 5.—IIoJlOBoe BoopymeHHe y Hypcderma bovis de Geer. Ș : sd—rioJioBoiî Jtop- paJibHbift cKJiepHT; sl — rtonoBoiî OoKOBoft CKirepiiT; sv — rtoaioBoit BeiiTpanbiibiii cKJiepur. Puc. 6 — SajțHHe «bixajibița y JiHrtHHOK II BoapacTa y Oes’ridae m Museidae: 1 — Gastroph lus in estinalis de Geer ; 2 — Gastrophilus nigrlcornis Br. ; 3 — Stomoxys calcitrans L. ; 4— Musca autumnalis Leg. (no SnMHny, 1951); 5 — Musca larvipara Por sch. (rto 3iiMHiiy, 1951); 6 — Hypoderma diana Br. ; 7 — Hypoderma bovis de Geer; 8 — Rhynoestrus purpureus (rto PpyHHiiy, 1957); 9 — Oestrus ovis L. OBSERVAT1ONS SUR LA CLASSIFICATION DES GSSTRIDES RfiSUMU Dans cet article, l’auteur presente une analy e des variations mor- phologiques, par rapport aux donnees ecologi ques, chezles GSstrides, com- parativement aux Muscides et aux Tachinides, et apporte de nouvelles donnees sur la position systdmatique et la classification des ffistrides. L'antenne. Elle a subi chez Ies GSstrides, un processus de raccour- cissement et de rdduction du nombre des articles. Ce processus, qui se retrouve chez Ies autres Brachyceres et chez lesTabanides, est en rapport avec le passage des larves de la vie libre â la vie parasitaire. L'appareil bucal. II est rudimentaire, parfois atrophid, le plus sou- vent d6pourvu de palpes. Ce phdnomene est, en pârtie, dvident chez Ies Muscides ainsi que chez Ies Tachinides; pour ce qui est des (Estrides, ce phdnomene constitue un caractere dcologique, en corr61ation, chez Ies adultes, avec leur peu de longevite et leur vie sans nourriture. L'aile. La variation des nervures r mx et r4+6 ainsi que, celle de la cellule post6rieure marginale 5 est graduelle chez Ies QCstrides et s’effectue de la meme maniere chez Ies Muscides, aussi bien que chez Ies Tachinides. L'armature genitale. Sa constitution est, en gdndral, la meme chez tous Ies Gîstrides. Les organes gdnitaux de la femeile ont un caractere Ecologi que en rapport avec leur maniere de pondre. La larve. L’extremite c^phalique et la disposition des pieces buccales sont, au cours du premier stade larvaire — chez tous les (Estrides — cons- titudes suivant un plan commun. La rtiduction ou l’atrophie de quelques piăces buccales, au cours des 2e et 3e stades larvaires, constituent, chez certains (Estrides (tels les Ilypodermes), un caractere d’adaptation dd- termind par les diffdrents milieux oii l’insecte părăsite. La conformation des stigmates post6rieurs accuse les mâmes variations chez les (Estrides, au 2e et 3e stades larvaires, que celles qui existent chez les larves des Muscides. Les donnâes ci-dessus mettent en evidence la validitd de l’existence d’un groupe systdmatique, celui des (Estrides, equivalent â une familie, de la meme valeur que celle des Muscides et des Tachinides. L’auteur propose pour ce groupe de Diptâres la classification sui- vante: Familie OBstridae LatI. sous-famille Gâstrophilinae Bezzi-Stein, avec le genre Gastrophilus Leach; II. sous-famille (Estrinae Rond., avec 20 G. DINULESCU 14 Ies genres CEstrus L., Rhyncestrus Br., Cephenemyia Lat. et Pharyngomyia Schin.; III. sous-famille Hypoderminae Rond., avec Ies genres Hypoderma Lat. et Cuterebra Clark. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — L’antenne chez Ies CEstridae. G, Gastrophilus; O, CEstrus; H, Hypoderma. Fig. 2. — L’aile chez ies CEstridae. r2+3, Nervura radiaire 2+3;r4 + 5, nervura radiaire 4 + 5; mv nervura mediane 1 ; m2, nervura mediane 2; Rs, cellule radiaire 5. Fig. 3. — L’aile chez IcS familles : I. Muscidae; 1, Phaonia (d’apres Seguy, 1937); 2, Musca (d’apres Smart, 1954); 3, Muscina (d’apres Smart, 1954); 4, Stomoxys (d’aprăs Smart, 1954). II. Tachinidae: 1, Anthracomyia (d’apres Smart, 1954); 2, Calliphora (d’apres Smart, 1954); 3, Allophora (d’apres S6guy). III. CEstridae : 1, Gastrophilus ; 2, Hypoderma ; 3, CEstrus ; 4, Cephenemyia (d’apres Brauer, 1863). Fig. 4. — L’armature genitale chez Hypoderma bovis de Geer ix Bnepsue ua TeppMTOpnn PHP. flaioTCH jțaHHBie OTHOcnTejitHO cmhohmmob onMCMBaeMMx biirob, ycjiOBBîî, npn kotopmx 6biji co6pan MaTepnan, a TaKTKe npnBOfliiTCH umina Tejia BspocjiBix naceKOMHx, npenapupoBaHHMx b Kanap,cKOM SajiagaMe. MaTepiian HaxojțMTCu b imunoii KOJiJieKiimi aBTopa. MALLOPHAGES NOUVEAUX POUR LA FAUNE DE LA R^PUBLTQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUME Dans cette Note, qui est une nouvelle contribution â la connais- sance des Mallophages, l’auteur signale 9 autres especes (Mallophaga Nitzsch), trouvces pour la premiere fois sur le territoire de la R. P. Rou- maine. 11 y apporte des donn^es sur la synonymie des especes presentees, Ies conditions dans lesquelles le materiei a 6td trouve, ainsi que la longueur du corps des insectes adultes, prepards au baume du Canada. Le materiei se trouve dans la collection de l’auteur. 9. Blagoveșcenski D. I., Mallophaga Tadjikistăna. Paraz. Zbornik Zool. Instit. Akad. Nauk SSSR, 1951, voi. XIII. 10. — Stroenie i sistemaliceskoe znacenie polovoi sistemi puhoedov (Mallophaga). Paraz. Zbornik Zool. Instit. Akad. Nauk SSSR, 1956, voi. XVI. 11. Glay Th. a. Hopkins G. H. E., The edrly literature on Mallophaga. II. Bull. of the British Museum (Nat. Hlst.), 1951, voi. II, nr. 1 ; 1954, III, voi. III, nr. 6. 12. — Notes on the Rudow Collection of Mallophaga al Hamburg. Mitt. Hamburg. Zool. Mus. Inst., 1955, voi. LIII. 13. D o m b r o w s k y R. și Ritter von, Păsările Uomtniei (Omis Romaniae). I (prelu- crare de I). L i n ț i a), București, 1946. 14. Hopkins G.H.E. a. Clay T h., A check list of genera and species of Mallophaga. Londra, 1952. 15. Addilions and correclions to the check list of Mallophaga. I. Annals and Magazine of Natural History, 1953, Seria a 12-a, voi.VI; II, 1955, seria a 12-a, voi. VIII. 16. Lin ți a D., Păsările din R.P.R. București, 1954, voi. II. 17. Merisuo Ă. K., Notulcie mallophagologicae. I. Suomen Hyonteistieteellinen Aikakaus- kirja (Annales Entomologiei Fenuici), Helsinki, 1944, voi. X, nr. 4. 18. Negru Șt., Malofage noi pentru faunei R.P.R. (II). Studii și cercetări de biologie, seria Biologie animală, t. XI, nr. 2, 1959. 19. Seguy E., Mallophaga, in Faune de France, Insectes ectoparasites, Paris. 1944, voi. 43. 20. T a s c h e n b e r g O., Die Mallophagen mit besonderer Beriicksichtiguhg der von Dr. Meyer gesammelten Arten. Nova Acta der Ksl. Leop.-Carol. — Deutschen Akademie der Naturforscher, 1882, voi. XLIV, nr. 1. 21. Thompson G. B., A list of the Type-hosts of the Mallophaga and the Lice described from them. Annals and Magazine of Natural History, 1948, seria a 12-a, voi. I ; 1950, seria a 12-a, voi. III. 22. Tuleșkov Kr., Kosmoiadi (Trichodectoidea, Mallophaga) po bozainițite v Bilgdria. Izvestia na Zoologhiceskiia Institut, Sofia, 1955, fasc. IV și V. 23. Werneck F. L., Contribuițăo ao conhecimento dos Mallophdgos encontrados dos mdmmi- feros sul-americanos. Memorias do Instituto Oswaldo Gruz, Rio de Janeiro, 1936, ed. a 2-a, voi. 31. 24. — Sobre os mallophagos da. cabra, do cavallo e do jumento. Memorias do Institute Oswaldo Cruz, Rio de Janeiro, 1938, voi. 33, fasc. 3. 25. — Os malifagos de mamiferos. Rio de Janeiro, 1950, voi. II. BIBLIOGRAFIE 1. Balât Fr., Mallophaga zjistSnă na ptăcich Mordvy a Slovenska. Spisy vydâvani priro- dovădeckou Fakultou Masarykovy University (Public, de la Fac. des Sciences de l’Univ. Masaryk), 1953, nr. 348. 2. Pfehled vlenek (Mallophaga), zji^Un^ch na ptăcich a ssdvcich Slovenska. I. Acta Musei Tyrnaviensis, 1956, voi. II. 3, Beilrăge zur Mallophaga-Fauna, cler westllchen Teile Ungârns (Transdanubien). I. Acta Veterinaria, 1957, voi. VII, nr. 4. 4. Pflsp^vek k poznăni văenek bulharskfch ptăku (Beitrag zur Nennlnis der Mallo- phagenfaună der bulgarischenVogel). Prăcc brnenski zâkladny Ceskoslovenske Akad. Ved., 1958, voi. XXX. 5. B 1 a g o v e ș c e.n s k i D. I., Opredeliteli puhoedov (Mallophaga) domașnih jivotnth. Fauna SSSR. Moscova-Leningrad, 1940, fasc. 27. 6. — Mallophaga s ptit barabinskih ozer (I). Paraz. Zbornik Zool. Instit. Akad. Nauk SSSR, 1948, voi. X. 7. Stroenie pișcevaritelnoi sislemt puhoedov v sviazi ș ih pitaniem. Paraz. Zbornik Zool. InStit. Akad. Nauk SSSR, 1949, voi. XI. 8. Mallophaga s ptit barabinskih ozer (II). Paraz. Zbornik Zool. Instit. Akad. Nauk SSSR, 1950, voi.' XII. MORFOTOPOGRAFIA COMPARATĂ A GANGLIONULUI LARINGIAN LA MAMIFERE DE EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA Comunicare prezentată de v. ohetib, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 29 iunie 1959 Existența unor celule ganglionare diseminate pe traectul larin- geului superior a fost semnalată la om și la o parte din animale încă din 1840—1844 de către R e m a c h, Lindermann și K i c o 1 a 8 în 1894, apoi F u s a r i în 1896, P 1 o s c h k a în 1898, S o u 1 i 6 și B a r - d i e r în 1897, confirmă cercetările făcute de R e m a c k. în 1905 Perna găsește celule similare și pe recurent, fapt confirmat de cerce- tările lui Grynfelt și Hed o n în 1907. Existența unui ganglion laringian propriu-zis, însă, n-a fost con- firmată nici la om, nici la mamiferele domestice sau sălbatece deși L. Testut (8) arată că atît pe vag cît și pe bună parte din ramificațiile sale, prezența de celule ganglionare diseminate este destul de frecventă, fără să semnaleze existența unui ganglion disecabil și cu topografie precisă, așa cum a fost găsit de noi. Tratatele de anatomie comparată ale lui F. X. L e s b r e (3), O. Navez (4), R. Baron (7), Ellenberger și Baum (2) nu amintesc de existența formațiunilor ganglionare la acest nivel. Brun i, și Z i m m e r 1 (1) descriu un plex la originea laringeului superior, în a cărei țesătură semnalează prezența unui grup ganglionar pe care îl asi- milează ganglionului nodos. Formațiuni similare intramurale laringiene nu sînt însă amintite. în 1958, noi (5), (6) am arătat, însă, existența unui ganglion perfect conturat și individualizat în peretele laringelui la lamă, situat pe traectul laringelui cranial și format din celule nervoase multipolare incapsulate. Verificînd existența respectivului ganglion la om, precum și la diverse specii de mamifere domestice și sălbatice, sîntem în măsură astăzi să afir- măm prezența lui constantă la cerb, lamă, maimuța Macacus rhesus, bou, cal, porc și om. 54 EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA 2 3 MORFOTOPOGRAFIA COMPARATA A GANGLIONULUI LARINGIAN LA MAMIFERE 55 CERCETĂRI PERSONALE Alctoda șl materialul cercetat 1. Studiul macrotopografic a fost făcut pe bază de disecție. Urmărind punerea în evidență a ganglionului laringian, fixarea rapoartelor, distri- buirea plexului submucos, conexiunile nervoase și aspectul macroscopic. S-au executat disecții repetate, cu ridicarea de scheme topografice, la toate speciile considerate, pentru a sezisa atît diferențele dintre specii, cît și diferențele individuale. 2. Studiul microscopic a fost făcut pe piesele disecate de la speciile amintite. Protocolul de lucru a fost următorul: — Fixare în formol 1/4 timp de 24 ore pînă la 10 zile. — ■ Spălare, deshidratare, incluzie la parafină. — Secțiunile seriate de 6 microni grosime, au fost colorate cu : hematoxilină-eosină- albastru de metil (pentru studiul de ansamblu). Tionină fenicată (pentru corpii Nissl) și impregnare argentică de tip Landau (pentru identificarea speciei celulare). Studiul histologic a fost făcut pe piese recoltate atît de pe laringeul cranial stîng, cît și de pe cel drept, găsindu-se întotdeauna ganglioni simetrici, cu diferența că ganglionul laringian stîng, la toate speciile, este mai dez- voltat decît cel drept. Rezultatul cercetărilor Prezența ganglionului laringian (gangl. laryngicum) a fost confir- mată la toate cazurile disecate. Așezarea lui în general este similară, la toate speciile, fiind plasat în apropierea fisurii tiroidiene (incisura thy- reoidea), pe traectul sau în apropierea laringelui cranial (n. laryngicus cranialis), cu mici variații topografice așa cum se va pieciza la analiza individuală a fiecărei specii. Aspectul ganglionului este destul de variat, la unele specii (porc, cal, lama) apărînd ca o ușoară îngroșare a nervului în a cărui teacă pare inclus. La alte specii (bou, cîine, macac, cerb) el este complet individualizat și cu aspect de păianjen minuscul, așezat în țesă- tura unui veritabil plex perinervos. Numai la om a fost găsit sub forma de celule diseminate pe traectul nervului, fără să constituie un ganglion propriu-zis. Conexiunile ganglionului sînt destul de variate, în majoritatea cazu- rilor în jurul lui radiind o serie de fibre nervoase care se țes cu plexul larin- gian submucos. La carnasiere s-au întîlnit în plus fine ramuri de legătură directă cu plexul faringian, în unele cazuri, putînd fi urmărite pînă la ganglionul cervical superior. Din punct de vedere histologic, ganglionul este format din celule nervoase voluminoase, cu nucleul de cele mai multe ori excentric, clar și nucleolat. Sînt înconjurate de o capsulă endoteliformă în interiorul căreia se găsesc celule satelite. Colorația cu tionină fenicată pune în evidență corpi Nissl masați mai ales la periferia pericarionului. Impregnarea argentică demonstrează existența, mai multor prelungiri nervoase. Toate aceste caractere morfologice pledează pentru încadrarea gan- glionului laringian în sistemul nervos vegetativ. Plexul submucos prezintă variații, rapoartele cu firișoarele nervoase fiind diferite atît de la specie la specie, cît și de la individ la individ. 1. La lama, ganglionul laringian este situat pe traectul nervului laringeul cranial, sub forma unei nodozități evidente la nivelul intrării laringeului prin fisura tiroidiană, după pătrunderea lui în sub mucoasa laringiană, de unde prin tracțiune ușoară pe nerv poate fi cu ușurință scos pe suprafața cartilagiului tiroid (cartilago thyreoidea). Secțiunile histologice seriate arată că gruparea celulară, destul de voluminoasă și neregulată ca formă, este așezată lateral față de fasciculele de fibre nervoase mielinice ale laringeului și trimite fibre amielinice care iau drumul nervului (pl. IV, fig. 9 și 10). După pătrunderea nervului în submucoasa laringiană, începînd chiar din zona ganglionului, laringeul se împarte în 3 grupe principale de fibre, dintre care unele se îndreaptă spre baza epiglotei (epiglottis), altele spre ventriculul laringian (ventriculus infralaryngicus), în timp ce o a treia grupă, după ce dispersează cîteva firișoare la originea esofagului, se unește cu laringeul caudal (n. laryngicus caudalis), formînd o ansă (ansa Galeni) destul de evidentă. 2. La bou (pl. I, fig. 1) ganglionul laringian prezintă un aspect cu totul diferit, întrucît deși la nivelul fisurii tiroidiene, nervul prezintă o evidentă îngroșare, această formațiune nu conține pericarioni, ci numai celule grase, învelite de perinerv, formînd un conglomerat pseudogan- glionar de aproape 0,5 cm lungime sau chiar mai mult, care poate induce în eroare. Ganglionul mult mai mic se găseste plasat pe cartilagiul tiroid, pe marginea ventrală a fisurii tiroidiene, aderînd la pericondru sau chiar la ligamentul hiotiroidian (lig. hyothyreoideum). Redus, cu dimensiuni care variază între 0,1 și 0,5 cm lungime, ganglionul prezintă cîteva firi- șoare de legătură cu nervul laringeu, care concură la formarea plexului submucos, precum și ramuri fine ce dispersează pe suprafața tiroidului. Secțiunile histologice seriate arată prezența unei grupe ganglionare, formate din aproximativ 30 de celule nervoase. După pătrunderea în submucoasa laringiană, nervul emite în general o singură ramură, dublată uneori de un fin plex simpatic, împreună suind spre epiglotă. Restul nervului pătrunde între fața medială a cartilagiului tiroid și mucoasa laringelui, paralel cu marginea superioară a tiroidului, îndreptîndu se spre înapoi. După ce emite 3—5 ramuri fine care coboară spre ventriculul laringian, cordonul nervos se lățește, înconjură cornul caudal și se unește cu laringeul caudal, formînd o evidentă ansă (ansa Galeni). 3. La cal (pl. I, fig. 2) ganglionul laringian este atașat, în marea majoritate a cazurilor, nervului. în a cărui teacă este cuprins. Extrem de redus, adeseori nici nu poate fi depistat macroscopic, cel mult consta- tîndu-se o foarte ușoară îngroșare a cordonului nervos la nivelul trecerii prin fisura tiroidiană. Secțiunile histologice seriate arată prezența de grupe destul de volu- minoase de pericarioni — ganglionul în întregime avînd o formă neregu- 57 PLANȘA I Fig. 1. — Topografia ganglionului laringian la bou. 1, Epiglottis; 2, R. r. submucosae; 3, R. anastomoticus; 4, M. hyothyreoideus; 5. Membrana hyothyreoidea; 6, N. laryngicus cranialis; 7, Gangl. laryngicum; 8, Incisura thyreoidea; .9, Membrana cricothyreoidea; 10, M. sternothyreoideus. Fig. 2. — Topografia ganglionului laringian la cal. 1, Stylohyoid ; 2, Epiglottis; 3, Gangl. laryngicum; 4, Carthylagines arytbaenoideae -^5, M.*arytae- noideus transversus; 6, Ansa Galeni; 7, N. laryngicus caudalis; 8, M. keratobyoideus; '9, 'Thyreo- byoid ; 10, N. Laryngicus cranialis; 11, M. hyothyreoideus; 12, M. ventricularis; 13, M. crico- thyreoideus ; 14, M. sternothyreoideus,. PLANȘA II Fig. 3. — Topografia ganglionului laringian la porc. 1, Epihyoides; 2, Cartilago stylohyoidei; 3, Cartilago thyreoidei; 4, Epiglottis; 5, Plexus sympathicus; 6, Af. arytaenoesophagicus; 7, Oesophagus; 8, Thyreohyoid; .9, Lig. hyothyreoideum ; 10, Cartilago thyreoidea ; 11, N. laryngicus cranialis; 12, Gangl. laryngi- cum ; 13, M. hyothyreoideus; 14, M. sternothyreoideus; 15, M. cricothyreoideus. big. 4. — Topografia ganglionului laringian la cline. 7, Llngua; 2, Stylohyoid; 3, Epihyoid ; 4t R. epiglotticus ; 5, R. ventricularis; 6, Ansa Galeni; 7, M. thyreo- pnaryngicus; 8, Cricopharyngicus ; .9, N. laryngicus caudalis ; 10, Oesophagus ; 11, M. hyoglossus ; 12, N. la- ryngicus cranialis ,13 N. laryngicus externus ; 14, M. Sternohyoideus; 15, GangL laryngicum ; 16, R. anast. plex, pha yngic, 17, M. hyothyreoideus; 18, M. cricothyreoideus; 19, M. sternothyreoideus. PLANȘA IV PLANȘA III Eig. 5. - Topografia ganglionului laringian la maimuță (Macacus rhesus). 1. Lingua; 2, N. hypoglossus; 3, Gangl. larynglcum; 4, N. laryngicus oranialis • 5 N larin «ious caudalis; 6, Ventrlculus inlralaryngicus; 7, M. mllohyoideus; 8, Ar. sternohyâideus ■ P, Sternothyreoideus. Fig. 6. — Topografia ganglionului laringian la om. I, Os hyoides; 2, N. laryngicus cranialis; 3, M. thyreohyoldeus; 4, M. crlcotby- roideus; 5, M. thyreohyokleus; 6, Gangl. laryngioum ; 7, N. laryngicus extern™ ; 8, GI. thyreoidea. Fig. 9. — Ganglionul laringian—lama. Celule nervoase Fig. 10. — Ganglionlaringian — lama.Celulănervoasămul- multipolare. Impregnare argentică tip Landau. Ob. 40, oc. 8. tipolară. Impregnare argentică tip Landau. Ob. 60, oc. 16. c. 5098 4 MORFOTOPOGRAFIA COMPARATA A GANGLIONULUI LARINGIAN LA MAMIFERE 59 lată — foarte alungit pe nerv. Această dispoziție explică de ce, deși volu- minos, ganglionul nu apare evident macroscopic (pl. IV, fig. 7 și 8). După pătrunderea prin fisură, nervul laringeul cranial dispersează într-o mulțime de fibre nervoase, rareori putîndu-se distinge un fascicul principal. Ansa lui Galen este în majoritatea cazurilor extrem de fină. 4. La porc (pl. II, fig. 3) ganglionul laringian prezintă variații și mai mari decît la restul speciilor. Uneori apare sub forma unei nodozități reduse, situate pe fisura tiroidiană. Cel mai adesea, însă, a fost întîlnit sub forma unui nodul ganglionar ovoid cu dimensiunile de 0,3—0,6 cm/ 0,2 cm situat pe fasciculul posterior al laringeului, prins într-un veritabil plex simpatic inextricabil, aderent la nerv și întrețăsut cu ramurile plexului submucos rezultat din mănunchiul de fibre în care se împrăștie laringeul cranial după trecerea lui prin fisură. Laringeul cranial, în general, la nivelul fisurii se desparte în două fascicule nervoase. Fasciculul cranial, cuprin- zînd 1—3 firișoare nervoase se îndreaptă spre baza epiglotei. Fasciculul caudal, dublat pe fața lui profundă de un plex simpatic, prezintă pe tra- ectul lui ganglionul laringian, apoi se împrăștie în 7—12 ramuri fine pentru tot peretele laringelui. Ramura cea mai caudală se întrețese cu ramuri similare din laringeul caudal — această țesătură corespunzînd ansei laringiene. Adesea din ganglionul laringian se desprind 1—3 fire nervoase care trec din fasciculul caudal în cel cranial, putînd fi urmărite uneori pînă la baza epiglotei. Microscopic ganglionul este foarte volu- minos și situat pe nerv. 5. La cîine (pl. II, fig. 4) ganglionul laringian apare ca o formațiune extrem de fină, cu mari variații dimensionale, cel mai adesea avînd un aspect de păianjen, situat sub fisura tiroidiană, înconjurat de un fin plex simpatic. Fața lui superioară aderă la nerv, în timp ce fața profundă este înglobată în țesut conjunctiv pericondral. Dimensiunile variază între acelea ale unui vîrf de ac și ale unei gămălii de ac. Pe piesa proaspătă dacă se tracționează ușor nervul în sus și lateral, ganglionul apare în masa conjunctivă, înconjurat de o iradiere de fibre, dintre care cele superioare se confundă cu nervul în timp ce firișoarele inferioare se pierd în plexul faringian, trecînd pe suprafața mușchiului hiotiroidian (m. hyothyreoideus). Secțiunile histologice seriate confirmă prezența ganglionului, sub forma unei grupări de 10—15 celule nervoase. După pătrunderea în submucoasa, nervul emite în general 2 sau 3 colaterale care se îndreaptă spre baza epiglotei, apoi 2—3 ramuri fine care coboară în mucoasă spre ventriculul laringian, după care nervul se îndreaptă spre înapoi între tiroid și mucoasă, paralel cu marginea superioară a cartilagiului tiroid. Aproximativ la jumătatea traectului lui în submucoasa, emite două colaterale dorsale principale. Lina rectilinie, alta sinuoasă, care se îndreaptă spre originea esofagului — apoi cordonul principal se unește cu laringeul caudal, formînd o ansă laringiană foarte evidentă (ansa Galeni). 6. La cerb, aspectul și așezarea ganglionului laringian sînt, în general, asemănătoare cu cele de la bou. Dimensiunile sînt destul de reduse — for- mațiunea ganglionară fiind inclusă în țesutul conjunctiv perinervos. Secțiunile histologice seriate, evidențiază, pe traectul nervului, o grupă de 20—30 pericarioni încapsulați și cu caractere multipolare. 60 EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA 5 6 MORFOTOPOGRAFIA COMPARATA A GANGLIONULUI LARINGIAN LA MAMIFERE 61 După pătrunderea între cartilagiu și mucoasa laringiană, laringeul cranial se dispersează într-o mulțime de ramuri întrețesute. 7. La maimuță {Macacus rhesus) (pl. III, fig. 5), ganglionul laringian este destul de redus, fiind așezat între fibrele fine ale unui plex simpatic care dedublează dispersarea laringeului cranial. Diferențierea macrosco- pică a ganglionului este aproape imposibilă. în partea dreaptă, ganglionul pare inclus în nerv. în partea stîngă, în schimb, în unul din cazurile dise- cate, s-a evidențiat o formațiune în păianjen, extrem de fină, la nivelul căreia preparatele histologice au confirmat prezența grupelor de celule ganglionare. în general, macroscopic, pe traectul nervului nu se poate depista prezența ganglionului — cel mult se poate observa un plex de de- dublare a ramurilor de dispersare ale laringeului cranial. Grupele celulare, care reprezintă ganglionul, se găsesc așezate în conul de împrăștiere a nervului evident la nivelul fisurii tiroidiene. 8. La om (pl. III, fig. 6), ganglionul laringian a fost imposibil de identificat macroscopic pe partea dreaptă. în partea stîngă însă, la nivelul pătrunderii nervului în gaura tiroidiană, s-a observat o foarte redusă îngroșare — după care nervul se trifurcă și dispersează într-o mulțime de ramuri fine. Secțiunile histologice seriate, din piesele recoltate de la nivelul trifurcării (atît din partea dreaptă, cit și din partea stîngă) au pus în evi- dență prezența de celule ganglionare rare și răspîndite neuniform pe tra- ectul nervului, fiind corespondentul ganglionului laringian de la celelalte specii studiate. Redusa dezvoltare a grupelor celulare la om, probabil a fost una din cauzele întîrzierii în identificarea acestui ganglion și la alte specii de mamifere. CONCLUZII 1. Prezența ganglionului laringian la mamiferele sălbatece și domes- tice este neîndoioasă, formațiunea fiind întîlnită la toate cazurile studiate. 2. Aspectul ganglionului este foarte diferit de la specie la specie și de la individ la individ. Uneori, cum este cazul la om, el este reprezentat de cîteva celule nervoase situate pe traectul nervului laringeul cranial, la nivelul în care acesta dispersează în fascicule după trece:ea lui prin fisura tiroidiană. Alteori, celulele ganglionare apar grupate histologic, dar for- mațiunea ganglionară nu poate fi diferențiată macroscopic, cum este cazul la maimuță. Grupele celulare pot forma un redus ganglion așezat pe nerv, la nivelul fisurii tiroidiene, cum este cazul la cal sau pot forma un ganglion prins în plexul nervos de dublură, așa cum a fost întîlnit la porc. La bou și cîine — ganglionul este așezat în centrul unui plex situat sub nerv în contact cu cartilagiul tiroid. Sînt rare cazurile în care ganglionul să apară sub forma unei nodozități evidente macroscopic, așa cum a fost întîlnit la lama. 3. Dimensiunile ganglionului sînt extrem de variate atît macroscopic, cît și microscopic. 4. Celulele care alcătuiesc ganglionul sînt multipolare și încapsulate. 5. Ganglionul laringian în raport cu topografia lui poate fi considerat un ganglion intramural, iar în raport de histostructura lui ca un ganglion vegetativ, probabil parasimpatic. 6. La unele specii (carnasiere) plexul periganglionar prezintă cone- xiuni evidente cu plexul faringian. Aceste legături s-ar putea să existe și la alte specii. 7. Indiferent de dimensiuni, aspect, conexiuni, formă etc. poziția topografică a ganglionului este, în general, identică la toate speciile stu- diate, formațiunea ganglionară fiind plasată la nivelul fisurii tiroidiene. Rapoartele cu nervul laringic cranial pot fi însă diferite de la specie la specie și de la individ la individ. GPABHMTEJILHAH MOPOOTOHOrPAi ranrjiMH. V coSam-i omictiBaioTCH OTBeTBJiemm, cbh- BHBaionme ero nenocpencTBeuno c rjiOTomiMM cnjieTenneM. B MMKpocKommecKOM OTHOinemin ranrjmii coctoiit iib nepBHbix MyjibTMnojinpHux, aaKnio’ieHHHX b odojiouKy, kji6tok. Abtopbi lipiihmcjihiot 9to oSpasoBaime k rpynne napacnMnaTunecKMx ranrjiueB. OBTjHCHEHHE PWCyHKOB Taâjiuița I Phc. 1. — Tortorpakb itpenapaT b paBJiHHHBie (JiaBbi aBToMaTHHecKiix coiipainemiit. Otbbtm BaptHpyioT B BaBMOHMocTH ot (pHBHonorHHecKoro MoMeiiTa lipeiiapaTa. Phc. 3.—■ 9$$bkt BjieKTpimecKiix pasupameHiiii, npiiMenHeMLix b ohhh h tot >kc ({iHBMOJIOrHHeCKHft MOM6HT. OTBBTbl OHHIiaKOBbl. Phc. 4.— fțertcTBHe onHHaKoBbix nepeMeHHbix ajieKTptiHecKHx paBHpaiKHTeJieiî ira ohmii h tot ate npertapaT.3aMeTHo HBMeneiine aMrtiiHTynbi aBTOMaTHHecKHX coKpamenuft, npMHeM piITM HX OCTaeTCH HCHBMeHHBIM. Pite. 5. —• BnepruuHaH $apann8aiiHH BHBMBaeT nponoJiH«iTeJibHoe coKpameHiie, na <{>one noToporo oTMenaioTCH ciwibHbie cnoHTannbie coKpameHHH c HeHBMeHHMM phtmom. Phc. 6. — 3.j>$enT cnjibHoft (I)apa«H3an,MH. Hpohcxohht BpeMeinioe TopMoiKeirne crtoHTanHMX coiipanțeHHit, aa kotopmmh cneiiyeT hx aMrtJin$HKapHH. Pite. 7.—-IlocJie cunbHoli ({)apanHaau,HH itponcxonHT npononrKHTeJibiroe TopMo- menue, aa kotophm cnenyeT ToHHMecKan KoHTpaKtțHH, na (Jione KoTopoît oTMe’iaioTCH airepriiHiibie aBToMaTiiqecKHe coHpameHHH c HopManbHMM phtmom. Phc. 8. — HcieairoBeHire aBToMaTHHecKHX coKpauieHntt bo bpomh TeTaHyca. Phc. 9. — BjiaronpHHTHoe bjihhhho aneTiwixoJiinia iia iipeitapaT co wia6o BbiparKeH- HblMH COKpameHHHMH. ApeTHJIXOJIHH HC BHHH6T Ha HX. pHTM. Phc. 10. — fleftcTBne aqcTMJixoJinna na npertapaT, oOpaOoTaHHLiii aaepHHoM. npoHcxowHT BoapacTainie aMrtJiHTynbi aBTMaTnqecKHx coKpatuenHii, npinieM hx piitm ocTaeTCH neHBMeHHbiM. HaSmonaeTCH Tasme ToHHHecKas KoHTparajHH. Phc. 11.— WcieanoBeiiHe aBTOMaTHiecKHx coKpameiiHft Hon «eftcTBiieM aupeHanuna. lIpenapaT peanipyeT ciiaOo h ira cpaBHHTenbno HHTencHBiiyio (JiapauMBapHio. OBSERVATIONS SUR L’AUTOMATISME DE L’ESTOMAC ISOLE DE GRENOUILLE RESUMJ': Au moyen d’un procede original (7), les auteurs ont EtudiE quel- ques aspects de l’automatisme visceral. Us ont abouti aux conclusions gEnErales ci-apres : 1° Les prăparations d’estomac isole de grenouille peuvent accuser une activitE motrice rythmique, ă tonte epoque de l’annee. 2° Au debut et au cours d’une contraction rythmique automatique, les excitants Electriques modErEs provoquent une amplification de la contraction. proportionnelle â leur intensitE, alors que, au cours et â la fin de la dEcontraction, l’effet des excitants est faible ou meme negatif. 3° Le rythme des contractions automatiques n’est pas influencE par les excitants Electriques, ni par 1’acEtylcholine, et ni par 1’adrEnaline. 11 peut etre eclipse au moment oii les prEparations sont en Etat de con- traction fort Energique et sontenue ou lorsqu’elles sont en etat de dEcon- traction marquEe. 4° L’automatisme de l’estomac de grenouille est du ă un systeme spEcifique, gEnErateur d’impulsions. Les effets de ces impulsiona dEpendent de l’Etat physiologique des ElEments contractiles. Les composants neuro- vEgEtatifs intramuraux interviennent dans les processus metaboliques, le composant cholinergique favorisant la contraction et le composant adrE- nergique, la dEcontraction. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Les contractions automatiques d’une prâparation active (Pour lous les traces, la vilessc du kymographe a ete la mâme. Temps = 20 s). Fig. 2. — Les effets de quelques excitations electriques de mâme valeur, sur une meme prâparation, â des phaSes diffârentes des contractions automatiques. Lesrâponses varient avec le moment physiologique de la prâparation. Fig. 3. — L’effet de quelques excitations âlectriqueS au meme moment physiologique. Râponses similaires. Fig. 4. — L’action sur la mâine prâparation de quelques excitants âlectriques identiques, variables. Modification de l’amplitude des contractions automatiques, dont le rythme demeure invariablc. Fig. 5. — Une faradisation energique provoque une contraction soutenue, sur le fond de laquelle s’inscrivent de vigoureuses contractions spontanâes, au rythme invariable. Fig. 6. — L’effet de quelques fortes faradisations. Inhibition passagâre des contrac- tions spontanâes, suivie de leur amplification. Fig. 7. — Aprâs une forte faradisation, une inhibition durable s’installe, suivie d’une contraction lonique sur laquelle s’inscrivent des contractions automatiques energiqucs, suivant un rythme normal. Fig. 8. — Eclipse des contractions automatiques au cours d’une tâtanisation. Fig. 9. — L’action favorisante de l’acâtylcholine sur une prâparation aux contractions faibleS. Le rythme des contractions n’est pas influence par l’Ach. Fig.10. — L’action de l’acâtylcholine Sur une prâparation esârinisâe. Augmentation de l’amplitude des contractions automatiques, dont le rythme demeure invariable. En outre, une contraction tonique se manifeste âgalement. Fig. 11. — Eclipse deS contractions automatiques sous l’action del’adrânaline. Pendant •c temps, la prâparation râpond tres faiblement, meme â une faradisation aSsez intense. BIBLIOGRAFIE 1. Dixon W. E.,77ic innervation of the frog’s stomach. J. of Physiol., 1902, voi. 28, p. 57. 2. DusSardier M. et N a v a r r o J., Etude „in vilro” des detions motrices exercees par l’ddrinaline et l’acitylcholine sur l’estomac des bovides. .1. de Physiol., 1953, t. 45, nr. 3, p. 569. 3. G a u p p E., Anatomie des Frosches. Braunschwcig, 1904, ed. a II-a, voi. III, p. 87. 4. Gellhorn E. u. Budde W,, Beitrăge zur Physiologie der Magenmuskulatur. I. Mitteilung : Studien am uberlebenden Magen des Frosches. Pflilgers Arch. f. d. ges. Physiol., 1923, voi. 200, p. 604. 5. Grutzner P., Die glatten Muskeln. Erg. d. Physiol., 1904, an. III, p. 12. 6. II e c h t P., Automatie tind Totenslarre am Magen des Frosches. Pflilgers Arch. f. d. ges. Physiol., 1920, voi. 182, p. 178. 7. K 1 e c P h., Die Magenbeivegungen. Hb. norm. u. path. Physiologie. Springer, Berlin, 1927, voi. III, p. 398. 8. M o r i n G., in S o u 1 a L. C., Precis de Physiologie. Masson, Paris, 1953, p. 212. 9. P o o s F., Zur Differenzierung der Magenfunktidn hinsischtlich Reizbildung, Erregungs- leitung und Tonus. Pflilgers Arch. f. d. ges. Physiol., 1923, voi. 201, p. 83. 10. Șanț a N. și Medeșan C., Un procedeu experimental cu dublu control pentru cer- cetări asupra mușchilor netezi. Comunicările Acad. R.P.R., t. IX, nr. 11, 1959. 11. S c h u 11 z P., Ueber die Anordung der Musculatur im Magen Eatrachier. Arch. f. Anat, u. Physiol., Physiol. Abt., 1900, p. 1. 12. — Die glatte Musculatur der Wirbelthiere. Arch. f. Anat. u. Physiol., Physiol. Abt., 1895, p. 540. 13. W o o d w o r t h Q. S., Studies in the contraction of smoolh muscle. Amer. J. Physiol., 1900, vot. 3, p. 26. STABILIREA VÎRSTEI OPTIME PENTRU SUPRIMAREA CĂLDURILOR LA SCROAFE PRIN OESTROGENI DE SINTEZĂ DE M. DINU, I. PĂDURARU și N. VERMEȘANU Comunicare prezentată tle N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 9 iulie 1959 în urma observațiilor’ noastre îndelungate rezultă că, la specia por- cină, masculii și femelele castrate realizează sporuri de creștere în greutate mai mari decît animalele necastrate din aceeași rasă și vîrstă, deși condi- țiile de alimentație și întreținere sînt identice. Consecutiv castrării, creș- terea în greutate a acestora poate fi mai mare, pînă la 30%, față de ani- malele necastrate. Sporurile superioare rezultă din valorificarea mai bună a hranei la animalele castrate și aceasta datorită suprimării funcției de repro- ducție prin scoaterea din circuitul hormonal al glandelor sexuale, care duce la importante modificări morfologice și fiziologice. Avînd în vedere aceste constatări, în unitățile de producție se prac- tică castrarea masculilor și femelelor destinați îngrășării. Castrarea vie- rilor din îngrășătorii se efectuează pe cale chirurgicală absolut la toate exemplarele, pe cînd a scroafelor numai la unele unități din care cauză se produc pierderi considerabile de produse. în ultimul timp, cu scopul unei exploatări cît mai intense a efecti- vului de femele din îngrășătoriile de porcine, s-au făcut încercări de su- primare a căldurilor’ cu ajutorul substanțelor hormonale. Influența aces- tora și eficiența economică, în urma administrării la scroafe, nu au fost complet elucidate. în lucrarea de față ne-am propus să cercetăm influența adminis- trării preparatului Stilben, produs pe cale sintetică de Institutul de endo- crinologie „O. I. Parhon” și a preparatului Sintofolin, produs al Industriei chimico-farmaceutice din R.P.R., asupra însușirilor morfo-productive și valorificării hranei la scroafe. 90 M. DINU și COLABORATORI 3 SUPRIMAREA CĂLDURILOR PRIN OESTROGENI DE SINTEZA 91 Aspectele urmărite au fost următoarele : a) Influența inoculării subcutanate (a preparatului Stilben separat sau asociat cu Sintofolin), la scroafele neajunse la maturitatea sexuală și la cele ajunse la maturitatea sexuală, comparativ cu scroafele castrate chirurgical și necastrate în vederea stabilirii vîrstei optime pentru supri- marea căldurilor prin substanțe hormonale. b) Efectele substanțelor oestrogene asupra îngrășării scroafelor, va- lorificării hranei și însușirilor carcasei, comparativ cu scroafele necastrate și cele castrate chirurgical. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII Experiențele au fost efectuate la G.A.S. Afumați, în anul 1958, în condițiile de alimentație, îngrijire și întreținere oferite animalelor din în- grășătorii, și au cuprins două serii de lucrări: A. influenta oestrogenilor asupra scrofițelor neajunse la maturitatea sexuală și B influența oestro- genilor asupra scroafelor ajunse la maturitate sexuală. A. Influența oestrogenilor asupra scrofițelor neajunse la maturitate sexuală Lucrările au fost efectuate pe trei loturi de animale în vîrstă de 5 luni. Fiecare lot a cuprins 10 exemplare din rasa Marele alb omogene sub aspectul provenienței, vîrstei, greutății corporale etc. Greutatea corpo- rală. medie a scrofițelor din lotul I — martor — a fost la începutul experiențelor de 45,000 kg, a celor din lotul II tratate cu Stilben de 45,600 kg și a celor din lotul III castrate chirurgical de 49,000 kg. Administrarea Stilbenului s-a făcut în doză de 60 mg — jumătate în momentul începerii experiențelor, jumătate la un interval de 10 zile. Castrarea pe cale chirurgicală a scrofițelor din lotul III a fost efec- tuată în aceeași zi cu administrarea primei cantități de Stilben exempla- relor lotului II. Experiențele au durat 126 de zile (13 iunie — 17 octombrie 1958). Evoluția greutății corporale pe loturi este prezentată în tabloul nr. 1. Tabloul nr. 1 Evoluți greutății topor Io (kg) Lotul Nr. de ani- male Specificare Perioadele de cîntărire Media sporului în 126 de zile 13. VI ll.VII 12. VIII 17.IX 18.X Martor (I) 10 greutatea medie 45,000 61,000 74,900 86,400 104,200 0,470 sporul mediu zilnic realizat 0,571 0,434 0,319 0,593 Biologic (II) 10 greutatea medie sporul mediu zilnic 43,600 52,500 66,200 84,600 102,400 0,467 realizat 0,381 0,428 0,511 . 0,593 Chirurgical (III) 10 greutatea medie 49,000 61,000 80,400 104,600 124,800 0,601 sporul mediu zilnic . realizat 0,429 0,606 0,673 0,675 Din datele prezentate se constată că administrarea Stilbenului la scroafele lotului II nu a influențat asupra creșterii în greutate, sporul mediu realizat pe toată durata experiențelor fiind apropiat de cel de la lotul martor. Animalele din acest lot au fost, în prima lună după inocularea Stilbe- nului, într-o stare de agitație permanentă, cu căldurile exteriorizate foarte evident și de o durată prelungită, cu vulva extrem de congestionată. îndeo- sebi în perioada administrării Stilbenului, animalele au consumat hrana ane- voie, fiind lipsite de apetit, iar creșterea în greutate a fost mult încetinită. Lalotul castrat chirurgical s-a înregistrat cel mai ridicat spor de creștere. Rezultatul obținut arată că administrarea Stilbenului la scrofițele tinere, neajunse la maturitatea sexuală, nu duce la suprimarea căldurilor ci, dimpotrivă, dereglează activitatea întregului sistem endocrin, înde- osebi aceea a ovarelor. în ceea ce privește consumul de hrană pentru obținerea unui kilo- gram spor, aceasta a variat în felul următor : 5,12 U.N. la lotul martor; 5,27 U.N. la lotul II tratat cu Stilben și 4,33 U.N. la lotul castrat chi- rurgical. Rezultă că administrarea Stilbenului a determinat un consum mai mare de energie, fără a fi materializat. Avantajele castrării chirur- gicale ies în evidență prin faptul că lotul III a consumat numai 84,70% din cantitatea de unități nutritive necesare obținerii aceluiași spor în greutate la lotul martor. B. Influența oestrogenilor asupra scroafelor ajunse la maturitate sexuală Lucrările au fost efectuate pe patru loturi de scroafe din rasa Marele alb. Fiecare lot a cuprins 12 animale în vîrstă de 7 luni. Lotul I considerat martor, a avut o greutate medie la începutul experiențelor de 72,500 kg. Lotului II, a cărui greutate medie inițială a fost de 71,660 kg, i s-au adminis- trat 60 mg Stilbeh, jumătate la începutul lucrărilor, jumătate după 10 zile. Lotului III, cu o greutate medie inițială de 71,660 kg, i-au fost inoculate în afara celor 600 000 U.I. Stilben încă 200 000 U.L Sintofolin la interval de 30 de zile, după cea de a doua injecție cu Stilben. Lotul IV, la începutul lucrărilor cu o greutate medie de 73,750 kg, a fost castrat chirurgical. Experiențele au durat 87 de zile (13 iunie — 8 septembrie 1958). Evoluția greutății corporale pe loturi este prezentată în tabloul 2. Tabloul nr. 2 Evoluții greutății corporsle (kg) Lotul Nr. de animale Specificare Perioadele de cîntărire Media sporului în 87 de zile 13.VI | ll.VII 12.VIII 8.IX Martor (I) 12 greutatea medie 72,500 90,100 106,750 121,850 0,567 sporul mediu zilnic realizat 0,629 0,520 0,559 Stilben (II) 12 greutatea medie 71,660 92,910 110,660 129,580 0,666 sporul mediu zilnic realizat 0,759 0,555 0,701 Stilben și Sin- tofolin (III) 12 greutatea medie 71,660 92,910 117,300 133,8S0 0,715 sporul mediu zilnic realizat 0,759 0,762 0,614 Chirurgical (IV) 12 greutatea medie 73,750 92,500 119,000 139,390 0,754 sporul mediu zilnic realizat 0,670 0,829 0,755 92 M. DINU șl COLABORATORI 4 5 SUPRIMAREA CĂLDURILOR PRIN OESTROGENI DE SINTEZA 93 Lotul II, căruia i s-a administrat Stilben, a avut un spor mediu pe toată durata experiențelor de 117,5% față de lotul martor. Lotul III, tratat cu Stilben și Sintofolin, a avut un spor mediu pe toată durata ex- periențelor de 126,1% față de lotul martor. în primele 5—6 zile de la inocularea oestrogenului, animalele au pre- zentat o stare de neliniște și consumul de hrană a fost mai redus. Ca semn caracteristic menționăm tumefierea și congestionarea vulvei, precum și apariția căldurilor. La scroafele din lotul II, după administrarea ambelor doze de Stilben, căldurile au fost abolite în proporție de 70%, iar la lotul III, ad- ministrarea suplimentară a Sintofolinului a avut drept rezultat o redu- cere a căldurilor în proporție de peste 90%. Rezultatele favorabile ale administrării substanțelor hormonale ies în evidență prin compararea datelor obținute la lotul III, cu cele ale lotului IV castrat chirurgical la care sporul mediu obținut în cele 87 de zile de experiență a fost de 133,0% față de martor. La lotul I (martor) sporul mediu relativ este de 68,1%, în timp ce la lotul II este de 80,8%, iar la loturile III și IV de 86,7% si, respectiv, 89,0%. Consumul de hrană pentru obținerea unui kilogram spor de creș- tere a fost la lotul I de 5,32 U.N., la lotul II de 4,96 U.N., la lotul III de 4,69 U.N. și la lotul IV de 4,62 U.N., pe toată durata experiențelor. Tratarea scroafelor cu substanțe oestrogene, cum este cazul lotului III, scoate în evidență faptul că rezultatele obținute prin castrarea chirurgicală sînt apropiate de cele ale lotului castrat biologic repetat și mult superioare lotului martor, realizîndu-se astfel o economie însemnată de nutrețuri. Față de lotul martor, pentru depunerea unui kilogram spor lotul II a avut nevoie de 93,2% U.N., iar loturile III și IV de numai 88,6% U.N. și, respectiv, 86,8 U.N. La sfîrșitul experiențelor cele 48 de animale au fost sacrificate în Abatorul București. Rezultatele privitoare la loturile II și III, fiind apropiate, sînt date împreună prin media aritmetică obținută. Randamentul de abator stabilit la cald a fost următorul: Lotul I (martor) 80,1% Loturile II și III (tratate cu oestrogeni) 81,5% Lotul IV (chirurgical) 82,3% Folosirea substanțelor oestrogene determină și un procent mai redus de pierderi la sacrificare față de lotul martor, datorită unei stări de îngră- șare mai avansate. Randamentul de abator a crescut cel mai mult la lotul castrat chirurgical. Examenul uterului scroafelor tratate cu Stilben și Sintofolin arată că aceasta prezintă o stare de hiperemie, fiind mai congestionat decît cel al scroafelor martor. în general, la scroafele cărora le-a fost inoculat Stil- benul și Sintofolinul, se constată că ovarul a fost blocat în stadiul luteinic, prezentând o tulburare a funcțiilor și mici chisturi ovariene. Se observă o luteinizare a foliculilor ovarieni; un număr mai mare de corpi galbeni regresivi decît la scroafele martor. Se constată de asemenea că oviductul scroafelor castrate biologic este mai îngroșat decît cel al scroafelor martor și mult mărit în volum. La scroafele martor organele genitale au prezentat mărimea și as- pectul normal, iar la cele castrate chirurgical întreg tractusul genital a suferit un proces de atrofie pronunțată. După 24 de ore de la sacrificare, la fabrica de mezeluri ,,Viforul” a fost făcut raportul dintre carne-grăsime-oase. Pentru această operație s-au luat din fiecare lot trei perechi carcase care reprezentau media. Procentul de carne-grăsime-oase a fost următorul: Carne Grăsime Oase Lotul I (martor) 40,5% 47,7% 12,8% Loturile II și III 38,0% 50,3% 11,7% Lotul IV 35,7% 53,7% W% Tratarea cu substanțele oestrogene și castrarea chirurgicală măresc predispoziția spre îngrășare a organismului prin hipofuncția tiroidei. Astfel, procentul de grăsime este mai mare decît cel de carne atît la lo- turile cărora li s-au administrat substanțe hormonale, cît mai ales la lotul castrat chirurgical. în același timp a scăzut proporția de oase ceea ce re- prezintă un avantaj economic. Raportul carne-grăsime la loturile cărora li s-au administrat subs- tanțe hormonale are o valoare relativ intermediară, la lotul martor fiind în favoarea cărnii, iar la lotul castrat chirurgical în favoarea grăsimii: Lotul I (martor) 1,14 :1 Loturile II și III 0,93 :1 Lotul IV 0,86 :1 în urma împărțirii carcaselor pe sorturi, am stabilit valoarea pro- centuală a regiunilor de măcelărie, prezentată în tabloul nr. 3. Tabloul nr. 3 Rezultatele Împărțirii carcaselor pe sorturi (%) Lotul Cap Gușă Spată Jambon Mijloc de piept Cotlet Fleică Picioare Martor (I) 7,74 4,98 13,98 26,69 13,74 27,80 3,55 1,42 Stilben și Sintofolin (II și III) 7,66 6,68 13,50 25,98 13,14 28,32 3,28 1,44 Chirurgical (IV) 6,84 6,49 11,46 24,97 12,57 32,29 3,86 1,51 Din datele prezentate rezultă că prin tratare cu hormoni sintetici, crescînd predispoziția la îngrășare, se modifică și raporturile dintre dife- ritele sorturi. 94 M. DINU și COLABORATORI 6 SUPRIMAREA CĂLDURILOR PRIN OESTROGENI DE SINTEZA 95 Rezultatele obținute în urma analizei chimice a cărnii și slăninii sînt prezentate în tabloul nr. 4. Tabloul nr. 4 Analiza chimica a cărnii șl slăninii (%) Lotul Carne Slănină sub- stanță uscată gră- sime pro- teine cenușă sub- stanță uscată gră- sime substanță neextrac- tibilă cenușă punct de tiopire C indice iod Martor (I) 25,94 3,49 21,23 1,22 95,26 94,15 1,03 0,08 29,57 79,50 100 13,45 81,84 4,71 100 98,83 1,08 0,08 Stilben și Sintofo- lin (II și III) 25,75 3,49 21,03 1,24 95,91 94,97 0,86 0,08 30,02 77,05 100 13,51 81,67 4,82 100 99,02 0,90 0,08 Chirurgical (IV) 26,38 3,64 21,54 1,20 96,92 96,07 0,70 0,15 37,03 72,18 100 13,80 81,65 4,55 100 99,12 0,72 0,15 Analiza chimică a cărnii și slăninii nu marchează modificări evidente, variațiile fiind în limite normale. Cu ocazia sacrificărilor au fost recoltate și probe de oase. Analiza acestora este prezentată în tabloul nr. 5. Tabloul nr. 5 Auiliza chimică a oaselor (%) Lotul Substanță uscată Substanță organică Săruri totale Ca p Ca/P Martor (1) 95,45 28,81 66,64 36,82 18,44 1,996 Stilben și Sintofolin (II și III) 95,58 28,24 67,34 37,45 18,38 2,037 Chirurgical (IV) 95,69 28,20 67,46 38,65 19,09 2,021 Deosebiri în ceea ce privește compoziția chimică a oaselor nu s-au constatat, după cum rezultă din datele prezentate. Din analiza rezultatelor obținute se constată că abolirea căldurilor la scroafe poate fi făcută în mod satisfăcător cu ajutorul substanțelor sin- tetice hormonale de tipul Stilbenului și Sintofolinului. Administrarea substanțelor oestrogene înainte ca organismul să ajungă la maturitatea sexuală produce un dezechilibru hormonal, influen- țînd în mod direct ovarele și indirect celelalte glande endocrine indepen- dente. Administrarea subcutanată a Stilbenului și Sintofolinului la această categorie de scroafe a determinat o scădere a apetitului și o valorificare mai slabă a hranei, a dus la o creștere a excitabilității, manifestată printr-o stare de agitație permanentă, la congestia și tumefacția regiunii vulvare și, în general, la o stare fiziologică necorespunzătoare, din care cauză dez- voltarea organismului este stânjenită. După 1 —2 luni ciclul oestral se des- fășoară normal, iar efectul substanțelor oestrogene este anulat. La scroafele ajunse la maturitate sexuală, administrarea repetată a cîte 300 000 U.I. Stilben la interval de 10 zile provoacă abolirea căldurilor în proporție de 70% din efectiv. Inocularea suplimentară după 30 de zile a încă 200 000 U.I. Sintofolin duce la abolirea căldurilor în proporție de peste 90%, iar rezultatele în ceea ce privește îngrășarea sînt apropiate de cele ale castrării chirurgicale. Vîrsta optimă de suprimarea căldurilor prin substanțe oestrogene este după minimum 2 cicluri oestrale. yCTAHOBJIEHHE OnTHMAJIbHOrO BO3PAGTA 1IPEKPAIHEHMH TEMKM ¥ CBWHEIÎ-GAMOK nyTEM CUHTE3MPOBAHHBIX 3CTPOFEHOB PE31OME KacTpiipoBanne CBMiieh-caMOK, npoiiaBonmueecn b nepMOg iiojiobom apejiocTii, nyTOM iicnojib3OBannn acTporeHHbix BeipecTB Tuna CTndeJima ii CnuTO^OJiEna npriBogiiT u npeKpamennio Tenuri b 70—90% o6nțero nncjia tuiibothbix, b aaBHCHMOCTM ot KommecTBa BBO^iiMoro BcmecTBa.. lIoflKO?KHoe BBegemie b jțose 600 000 E ocTporeHUwx BemecTB Tiuia CTHJib6ena npriBOgriT u npeKpamennio Tenuri y 60—70% jkmboțhmx, a jțonojiHHTeJiBHoe BBejțenne nocne 30 mieii 200 000 E acTporemiMx BeigecTB Tima CMBȚTOfțojiiina noBtimaeT 3tot npopeHT go 90. OnTlIMaJIBHHM MOMeHTOM UaCTpiipOBaHIIH CBimeii-caMOK nyTSM nc- iioJiEBOBamiH acTporenHBix BențecTB HBJineTCH nepnog iiojioboîi speJiocm (noc.ne HecuojiBUHx riiujiob Tenuri). CncTewa uacTpnpoBamiH CBmieii-caMou ouasMBaeT nenocpejiCTBemioe BJiMHnne na paaBiiTiie Te.na jumbcthopo, ycBanBanne nnmn, yScimyio npogyuTiiBHOCTB, na cooTnoniemie Memgy HauonjiemieM Mnca n junpa, a Tauiue na nponopumi Meîusy paajiHnHMMHMHConpoHaBogHmHMii o6.nacTHMii. DETERMINAȚI^ DU MOMENT LE PLUS FAVORABLE A LA SUPPRESSION DES CHALEURS, CHEZ LES TRUIES, Â L’AIDE dtestrogEnes DE SYNT1TESE rEsumE La castration des truies arrivdes ă la maturită sexuelle, ă l’aide de substances cestrogenes du type Stilben et Sintofolin, a pour effet d’abolir les chaleurs, chez 70 ă 90% du nombre total d’animaux et en raison de la quantită de produit administrăe. 96 M. DINU șl COLABORATORI 8 La m^thode qui consiste ă inoculer sous la peau une dose de 600 000 U.I. de Stilben determine la disparition des chaleurs chez 60 ă 70% des animaux; l’administration supplâmentaire, 30 jours plus tard, de 200 000 U.I. de Sintofolin porte ce taux ă plus de 90%. Le moment le plus favorable ă la castration des truies â l’aide de substances cestrogenes est l’epoque de leur maturite sexuelle (apres quel- ques cycles de chaleurs). Ce systâme, de castration des truies, exerce une influence directe trâs nette sur le dâveloppement corporel, la mise ă profit de la nourriture regue, le rendement aux abattoirs, le rapport viande — graisse et la pro- portion des diffdrents morceaux de boucherie sur la carcasse. RECENZII BIBLIOGRAFIE 1. Bajez E., Neue Erkenntnisse zur hormonalen Sterilisierung der Sâue mit synthetischem Oestrogen. "Wiener Tierarztliche Monatssclirift, 1951, nr. 7. 2. lakovenko P. K., Primenenie gormonalnoi kastrafii priotkorme suinei i ptift. Sbornik inostr. selskohozeaisvennoi lit., 1956, nr. 5. 3. Koniecznyj A., O kastracji swinak na ot kormice. Wieterinarija, 1950, nr. 10. 4. Prahov R. i Stoianov V., Vrtn biologhiceskata kastrafia pri jenskite suine cirez stilbenoui preparati. Jivotnov I veterin., 1955, nr. 5. 5. R o d in a n M., Hormonalna kastracya loszek. Medjc. weterin., 1957, nr. 3. 6. Spârri A. u. G a u d i n a s L., Eine neue Methode zur Ausschaltung des Geschlechtstribes und Verbesserung der Mastleistung bei Schweinen. Schweinezucht Archiv, 1951, nr. 2. 7. Voelkel Z., Uwagi o praktycznej luartosci sterylizacji hormonalnej i chirurgicznaj loch. Medyc. weterin., 1957, nr. 11. 8. V o 1 o s k o v P. A., Biologhiceskaia kastratiia suinok. Svinovodstvo, 1956, nr. 9. MIHAI I. GONSTANTINEANU, Familia Ichneumonidae (Tribul Ichneumoninae steno- pneusticae), în Fauna R.P.R., voi. IX, lase. 4, 1248 p., 584 fig. Ed. Academiei R.P.R., București, 1959. Recent a apărut, în colecția „Fauna R.P.R.”, fascicula a 4-a a volumului IX, intitu- lată Fam. Ichneumonidae, Trib. Ichneumoninae stenopneusticae. Lucrarea tratează întreg tribul, care cuprinde trei subtriburi, cu un număr total de 35 de genuri, cu 396 de specii și numeroase subspecii, lot ce Se cunoaște din acest grup pînă în prezent în fauna țării noastre. Planul după care este tratată este același cu al celorlalte lucrări ale colecției respective. Chiar din prefața lucrării Se dă o Scurtă caracterizare a acestor insecte, atît de impor- tante din punct dc vedere economic, parazite pe numeroase insecte dăunătoare. Prin numărul lor foarte mare de specii, peste 45 000 pe tot globul, ichneumonidcle constituie, intr-adevăr, unul dintre cele mai prețioase ajutoare ale omului în lupta cu dăunătorii. Autorul arată nece- sitatea înființării și la noi de laboratoare și stațiuni cntomologice, care Să se ocupe cu meto- dele dc creștere și de înmulțire a ichncumonidelor în cantități mari, în Scopul intervenirii in combaterea insectelor dăunătoare, prin răspindirea în culturi, a unui mare număr de in- secte parazite. în partea generală a lucrării, după ce Se face un scurt istoric și apoi caracterizarea gene- rală a familiei, se trece la studiul organizației externe și interne, tratate și ilustrate amplu, după care se trece la reproducerea și dezvoltarea, ecologia, răspindirea geografică, importanța economică, metode de cercetare ; partea generală se încheie cu bibliografia. Partea sistematică cuprinde cheile de determinare ale subfamiliilor dc Ichneumonidae, după care se descrie tribul I din Subfamilia Ichneumoninae, și anume Ichneumoninae stenopneusticae. Descrierea este însoțită de chei pentru determinarea Sub triburilor, genurilor, speciilor, acestea din urmă fiind prezentate destul de amănunțit. Iconografia, care în majoritatea cazu- rilor completează descrierea, este interesantă. La descrierile speciilor se dau și aspecte din ecologia formelor respective, cele mai multe date aparținind observațiilor personale ale autorului, un vechi cercetător al acestor hymenoptere. De asemenea, este arătată răspindirea geografică a fiecărei forme în țara noastră, după toate cunoștințele de pînă în prezent, asupra acestor insecte. Prin întregul său conținut, lucrarea proL M. C o n s t a n t i n c a n u Se situează, alături de celelalte apărute pînă in prezent în colecția „Fauna R.P.R.”, importanța ei ampli- fieîndu-se și prin contribuția pe care o aduce in dezvoltarea metodei biologice de combatere a insectelor dăunătoare în țara noastră. M. A. lonescu membru corespondent al Academiei R.P.K. 7. - c. 5098 98 RECENZII 2 I. ADAMEȘTEANU, A. NICOLAU și H. BÂRZĂ, Semiologia medicală veterinară. Ed. Acad. R.P.R., București, 1959, pag. 792 Literatura romîneaScă de medicină veterinară s-a îmbogățit de curind cu o valoroasă lucrare, prima carte de semiologie și propedeutică medicală a animalelor domestice care apare la noi. Piuă nu de mult medicii veterinari erau obligați să se documenteze din tratatele străine care prezentau dezavantajul fie de a nu fi complete, fie de a propune alte tehnici de exami- nare decît cele intrate în uz Ia noi. Semiologia medicală veterinară îmbină armonios cele mai valoroase cunoștințe ale arse- nalului clasic de examinare și interpretare simptomatologică, cu metode noi, originale, pe care îndelunga practică a autorilor le-a verificat. Lucrarea are așadar pe lîngă un înalt nivel teo- retic și științific și un pronunțat caracter de originalitate. Cartea cuprinde două mari părți : semiologia generală și semiologia Specială. în cadrul părții de semiologie generală Sînt tratate : abordarea și contenția animalelor, simptomele, diagnosticul, prognosticul, metodele generale și speciale de examinare, foaia de observație clinică, anamneza. Un capitol mare al acestei părți Se ocupă de habltus. Aici sînt examinate pe rînd conformația și constituția animalului bolnav, starea de întreținere și toni- citatea musculară, temperamentul, faciesul, pielea, mucoasele aparente, analizorul vizual, sis- temul limfatic etc. Semiologia specială se ocupă cu metodele de examinare și interpretare a Simptomelor diferitelor aparate și țesuturi ale corpului animal, in legătură cu modificările morfologice și fizio-patologice pe care boala le imprimă. în plus, la fiecare aparat, sînt expuse concis meto- dele de laborator clinic care prin reacții chimice, microscopice sau spectroscopice pun în evidență componenții patologici din sucul gastric, exudatul și transudatul pulmonar, bilă, Sînge, fecale, urină, lichid cefalorahidian etc. O notă specială merită realizarea capitolului de Semiologie a Sistemului nervos, unde autorii se situează pe pozițiile materialiste ale pavlovismului. Spre deosebire de lucrările străine, Sînt incluse în lucrare și semiologia îmbolnăvirilor la pești și albine, fapt care dă calificativul de „complet” tratatului de față. Textul, completat de 280 figuri, dintre care numeroase planșe în culori, de un indice alfabetic și o bogată bibliografie, Se dovedește extrem de util medicilor veterinari, inginerilor zootehniști, biologilor, medicilor umani care experimentează pe animale, studen- ților etc. Datorită faptului că tabla de materii este tradusă în limbile rusă, franceză și engleză, lucrarea va putea fi consultată și de Specialiștii de peste hotare. R. I. LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. B. MENKES, Cercetări de embrlologie experimentală, 731 p. + 31 pl., 52 lei. VASILE D. MÎRZA și MARIA E. TEODORESCU, Morîogeneza vltelusului, 91 p. 4- 14 pl., 5,75 lei. I. ADAMEȘTEANU, A. NICOLAU și H. BÎRZĂ, Semiologia medicală veterinară, 792 p. I. GHEORGHIU și alții, Pesta porcină, Studiu monografic, 300 p. 4-26 pl., 42,70 lei. CONSTANTIN G. GERNĂIANU, Piroplasme și piroplasmoze, 2 volume : voi. I, 481 p. 4- 5 pl., 33 lei; voi. II, 780 p. 4- 12 pl., 51,20 lei. BOTOȘĂNEANU, Cercetări asupra triehopterelor din masivul Retezat și munții Banatului, 165 p. 4- 3 pl., 9,15 lei.