ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE DIN PUBLICAȚIILE DE ZOOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ZOOTEHNICE-MEDICINĂ VETERINARĂ apărute in EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE CONSTANTIN C. CERNĂIANU, Piroplasme și piroplasmoze, 2 voi. HORIA DUMITRESCU, Anatomia sistemului nervos la cobai și căile de acces, 123 p. -}■ 6 pl. FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE, lucrări apărute : voi. IV, Crusiacea, fasc. 5, L. BOTOȘĂNEANU, Bathijnellacea, 37 p.; voi. VII, Insecta [I], fasc. 3, C. BOGOESCU, Ephemeroptera, 190 p.; fasc. 4, WILHELM K. KNECHTEL și ANDREI POPOVICI- BÎZNOȘANU, Orlhoptera, ordinele: Saltatoria, Dermaptera, Blattodea, Mantodea, 337 p.; voi. IX, Insecta [III], fasc. 3, VICTORIA G. IUGA, Hijmenoptera Apoidea (Fam. Apidae) Subfam. Anthophorinae, 271 p.; voi. XI, Insecta [V], fasc. 1, A. POPESCU-GORJ, E. NICULESCU și AL. ALEXINSCHI, Lepidoptera (Familia Aegeriidae), 199 p.'+ 5 pl.; fasc, 2, GH. DINULESGU, Diptera (Familia Taban(dae), 279 p.; fasc. 3, PETRU ȘUSTER, Diptera (Syr- phidae'), 287 p. I. GHEGRGHIU, S. MIHĂIȚĂ, V. TOMESCU, I. MARINESCU, P. ONCIOIU și M. POPA, Pesla porcină (Studiu monogra/ic), 300 p. SEROII Șl CERCETĂRI RE RIHEHOIE SERIA IIIIILIllilE ANIMALA 3 TOMUL XI 1959 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROM î NE STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ Tomul XI, nr. 3 1959 COMITETUL DE REDACȚIE .................... N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R-redactor responsabil; M .A. IONESGU, membru cores- pondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil adjunct; T. BORDEIANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ;V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. SUMAR Pag. ,', Realizări în biologia animală în ultimii 15 ani............ 189 LUGREȚIA ELIAN, Considerații asupra sistematicii și biologiei Ghaetognatelor care se găsesc în apele romînești ale Mării Negre................... 195 PAULA ALBU, Tendipedide adulte din complexul de bălți Grapina-Jijila (Notă preliminară)........................................................ 205 ELEONORA ERHAN, Contribuții la studiul dezvoltării postembrionare a spe- ciilor Tipula (Lunatipula) peliostigma Schum. și Tipula (Lunatipula) soosi Mannhs. (Diptera-Tipulidae) .................... 217 DOGHIȚA N. LUPU, Date comparative asupra anatomiei la : Nassa (Cyclope) brusinai și Nassa (Cyclope) neritea, Gasteropode din Marea Neagră . . . 227 G. NIGHITA, I. POPESGU, G. BURLAGU, N. HAIMOVIGI, VL. TAȘGENGO și G. ROLEA, Acțiunea fiziologică a albuminei microorganicc din drojdia de bere furajeră (Saccharomyces cerevisiae) asupra creșterii și productivității păsărilor. Cercetări experimentale pe pui și găini din rasa Rhode-Island . 233 N. TEODOREANU, VETURIA DERLOGEA și S. DUICĂ, Cercetări asupra structurii istologice a pielii la metișii merinos de Palas x țigaie. 245 ȘT. OPRESGU, Contribuții la studiul morfologiei și producției de lină lă oile me- tise Fj merinos x țigaie și merinos x Fj (merinos x țigaie)......... 251 M. DINU și I. PĂDURARU, Cercetări asupra acțiunii biologice a proteinelor de origine microorganică și animală în procesul îngrășării.......... 263 RECENZII....................................................... 277 STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ APARE DE 4 ORI PE AN REDACȚIA București, Calea Victoriei nr. 125 Telefon 15.41.59 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIE DE LA R^PUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKAflEMHH PyMEIHCKOK HAPO^HOÎÎ PECnyEJIHKH ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE SERIE BIOLOGIE ANIMALE Tome XI, n° 3 1959 Tpy^bi m hcgjie^obahhh no EHOJiornn c e p n a B H O J O r PI H U B O T H LI X Tom XI, A» 3 1959 8 O M M A I B E Page w * * L’oeuvre accomplie dans le domaine de la biologie animale au cours des 15 derni^res ^mnees..................................................... 189 LUGREȚIA ELIAN, Gonsidârations sur la systematique et la biologie des Ghae- tognathes des eaux roumaines de la mer Noire -.......................... 195 PAULA ALBU, Tendipcdides adultes du complexe d’etangs de Grapina-Jijila (Note preliminaire)..................................................... 205 ELEONORA ERHAN, Gontribution â l’etude du developpcment posl-embryon- naire des especes Tipula (Lunatipula) peliostiqma Schum. et Tipula (Luna- lipula) soosi Mannhs. (Diptera-Tipulidae).............................. 217 DOCHIȚA N. LUPU, Donndes comparatives sur l’anatomie des Nassa (Cyclope) brusinai et Nassa (Cyclope) neritea, Gasteropodes de la mer Noire . . . 227 G. NIGHITA, I. POPESGU, G. BURLAGU, N. HAIMOVICI, VL. TAȘGENGO et G. ROLEA, L’action physiologiquc de l’albumine microorganique de la levure de biere fourragere (Saccharomyces cerevisiae) sur la croissance et la productivite des oiseaux. Recherches experimentalcs sur le poulcl et la poule de race Rhode-Island.............................................. 233 N. TEODOREANU, VETURIA DERLOGEA et S. DUIGĂ, Recherches sur la structure histologique de la peau des metis merinos de Palas X tzigaie . . 245 ST. OPRESGU, Gontribution â l’etude de la morphologie et de la production de laine des metiss I4 merinos x tzigaie et merinos x Fj (merinos x tzigaie) 251 M. DINU et I. PĂDURARU, Recherches sur l’action biologique des protâines d’origine microorganique et animale dans le processus d’engraissement des porcins................................................................ 263 COMPTES PENDUS................................................................ 277 C O £ E P IK A H 0 E Ctp. floCTUjKeHMH b oCjiacTii 6nojiornn îkmbothwx sa nocjiejtHne 15 jigt 189 JIVKPEUHfl 9JIHAH, K cncTeMaTime n Shojiofhh uteTMHKOueniocTHHx (Ghaetognatae) pyMbiHCKMX BOjț Hepnoro Mopn........................ 195 HAyjIA AJIBY, Bspocnbie anseMnjinpBi Tendipedidae ms osep Kpannna- JKniKMjia (npe«BapnTejii>Hoe cooSmeHne).................................. 205 9JIEOHOPA EPXAH, K nsyueHHio nocT3M6pnonajibHoro pasBMTMn «onro- iioîkbk Tipula (Lunatipula) peliostigma Schum. n TipuIa(Lunatipula) soosi Mannhs. (Diptera-Tipulidae).................................. 217 ^OKHlțA H. Jiyny, CpaBnnTejibHbie nanHbie no anaTOMnn bh«ob 6pio- xonornx Mepuoro Mopn Nassa (Cyclope) brusinai n Nassa (Cyclope) neritea.................................................................. 227 r. HMKHTA, H. IIOIIEGKy, r. BypjIAKy, H. XAHMOBHH, B. TAIII- HEHKO n T. POJIH, kh mgthcob onen IlaJiaccKMft Mepnnoc x quran................. 245 II I. OIIPECKy, K nsyuennio Mop^onornn h nacTpitra mepcTH y oBeq-MeTMCOB Fj Mepnnoc x qnraftCKaH oBița n Mepnnoc x Ft (Mepnnoc x niiraitcnan oBița) .................................................................. 251 M. flHIiy n M. ng^yPAPy, Hsyuenne 6noJiornnecKoro jteiîCTBHn OeJinoB MiiKpoopraHii'iecnoro 11 jkhbothofo nponcxoJKHennn tipii OTKopMe CBHiien.................................................................. 263 PEHEH3MM................................................................ 277 EDITIONS de L’ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE H3flATEJIBGTBO AKAflEMHH PyMBIHCKOH IIAPOflHOtl PEGnyBJIIIKH REALIZĂRI ÎN RIOLOGIA ANIMALĂ ÎN ULTIMII 15 ANI La 23 August 1944 insurecția armată înfăptuită de forțele patri- otice din țara noastră, sub conducerea Partidului Comunist Romîn, în condițiile ofensivei victorioase a Armatei Sovietice, a eliberat Romînia de sub jugul fascist-german, creîndu-se posibilitatea de a se trece la revo- luția democrat-populară. După eliberare, călăuzit de partid, întregul popor a pornit cu avînt la lichidarea stării de înapoiere și la construirea unei vieți noi, fericite. Entuziasmul pentru studiu și pentru cercetare se re deșteaptă, tradiția muncii științifice de înaltă valoare a înaintașilor biologiei romînești, printre care au fost : Emil Racoviță, D. Voi nov, Paul Bujor, Ion Bor ce a, Gr. Antipa, N. L e o n, I. S c r i b a n, C. H o r m u z a c h i, A. C a r a d j a etc. este continuată și ridicată la un nivel mereu mai înalt. Instaurarea regimului de democrație populară în țara noastră, reforma învățămîntului superior și transformarea, în 1948, a vechii Academii în Academia Republicii Populare Romîne, au atras după sine o creștere a avîntului pentru cercetarea biologică. în perioada premergătoare anului 1948, cercetătorii au publicat multe lucrări de zoologie, mai ales de sistematică, mai puține de fiziologie, citologie, embriologie și anatomie. S-au publicat atît în periodicele Academiei, cît și în alte cîteva publicații lucrări de sistematică și zoogeografie privind : Coleopterele, Lepidopterele, Proturele, Termitele, Aphidele, Thysanopterele, Ephemerop- terele, Acarienii, Moluștele, Nemathelminții, Oligochetele, Protozoarele. în ceea ce privește Vertebratele, s-au publicat lucrări asupra peștilor și păsărilor. Cu toate acestea, multe grupe de animale, și nu dintre cele lipsite de importanță, ca de exemplu : Sporozoarele, Trematodele, Nematozii, Acarienii paraziți, Orthopterele, Dipterele, Hymenopterele, Heteropterele, au fost puțin studiate. Nu s-au abordat lucrări de parazitologie, hidro- 190 EDITORIAL 2 3 EDITORIAL 191 biologie, ecologie. Preocuparea pentru dezvoltarea și adîncirea unor astfel de cercetări apare după 1948. * Perioada 1944—1948, poate fi considerată ca prima etapă a dezvol- tării biologiei romînești după eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist. Academia Republicii Populare Romîne avînd la bază o organizare fundamental deosebită de vechea Academie, precum și o orientare ideolo- gică marxist-leninistă, cu sprijinul puternic al partidului și guvernului a pornit o activitate vie, contribuind astfel la construirea socialismului în patria noastră. Astăzi, în institutele și colectivele Academiei se planifică munca științifică, pentru a dezvolta știința teoretică și practică și pentru a ajuta la rezolvarea problemelor importante pentru economia națională. Au luat o dezvoltare amplă cercetările de zoologie, anatomie, fizio- logie animală ; zoologii din diferite institute de cercetări și din învățămîntul superior au publicat numeroase lucrări de sistematică, ecologie și zoogeo- grafie, lucrări care reprezintă un material foarte prețios în elaborarea volu- melor din colecția Fauna B. P. B. Printre cele mai de seamă lucrări publicate acum se remarcă cele ale lui : W. K n e c h t e 1, Thysanoptere, Bombine ; A. Caradja, Zoogeografia Lepidopterelor ; M. A. I o n e s c u, Pro- ture, Diplure, Collembole, Isoptere, Cynipide, Zoocecidii, Termite, Hyper- mastigine ; P. Ș u s t e r, Tachinide, Syrphide ; M. Constant i- n e a n u, Ichneumonide ; N. Botnariuc și Paula Al b u, Tendi- pedide ; A. P o p e s c u-G o r j, Al. Alexinschi și E u g. N i cu- le s c u , Lepidoptere ; A. M u r g o c i, Trichoptere, Hypermastigine ; C. Bogoescu, Ephemeroptcre; V. luga-Raica și X. Scobiola, Hymenoptere ; S. Pani n, O. Mar cu și M. I e n i ș t e a , Coleoptere ; F. Por și F. Cîrdei, Odonata; C. Mîndru, Orthoptere; F. Cîrdei, Opilionide ; V. Radu, Isopode; E. D obr e anu și C. M a n ol a c h e, Amphipode, Homoptere ; V. P u ș c a r i u, Ostra- code ; C. Mo t a ș și G. Tănăsachi, Hidracarieni; Victor Pop, Lumbricide ; Z. F e i d e r, Acarieni; Al. Gr o s su, Moluște ; R. C o d r e a n u, Triclade-Protozoare ; I. L e p ș i și Al. V u x a - n o vi ci, Protozoare; N. Botnariuc și Tr. Or glii dan, Phyllo- pode ; M. B ă c e s c u , Mysidacee ; C. S. Antonescu și cola- boratori, Ilidrobiologie; Th. Bușniță, Biologia peștilor și ihtiologia aplicată; P. Bănărescu și S. Cărăușu, Ihtiologie; D. Linția, Radu Dimitrie și S. Pașcovschi, Păsări; M. Du mitre seu, Mamifere. Cercetătorii mai tineri, fie din colectivele Academiei, fie din învăță- mîntul superior, au publicat de asemenea lucrări de sistematică și zoogeo- grafie sub îndrumarea zoologilor formați. Cităm dintre aceștia : M a t i 1 d a L ă c ă t u ș u, Braconide ; Constanța Co n st an dache, Chal- cidide ; Ana Precupețu, Pamphiliide și Cephide ; Ele onor a E r h a n, Tipulide ; M. B e c h e t și Șt. Negru, Malophage ; V. Firă, Blepharoceride ; Z a c h i u Matei, Myriapode ; An dr ian a D a m i a n, Copepode ; E 1 e n a Chiriaș Viermi paraziți; M. P a p a- d o p o 1, Biologia peștilor. O realizare dintre cele mai remarcabile în domeniul zoologiei siste- matice, apreciată de către toți naturaliștii de la noi și din străinătate, este colecția Fauna B.P.B. Inițiată de conducerea Academiei R.P.R. și apărută în Editura Aca- demiei, seria de fascicule AmFauna B.P.B. a început să apară în anul 1951, cu îndrumătorul Faunei B.P.B., partea I, elaborat de un colectiv de zoologi, Pînă în prezent au fost editate 25 de fascicule, elaborate de zoologii din Bucu- rești și din Iași, tratînd grupe de : Moluște, Crustacei, Arachnide, Insecte. în domeniul zoologiei aplicate și mai ales al entomologiei agricole și forestiere, în perioada anilor 1945—1959, cercetările făcute au luat o dezvoltare mult mai amplă, adueîndu-se o serie de contribuții de seamă, prin rezolvarea unor probleme în legătură cu biologia, ecologia și comba- terea unor dăunători periculoși agriculturii și pădurilor. Astfel, asupra dăunătorilor culturilor de cîmp au făcut cercetări : Flori ca Manolache, C. Beratlief, N. lacob, Mar ia I a c o b, C. R u s u, C o rin a T u ș a, E .R ă d u 1 e s c u, C. Mano- lache, Ecaterina D o b r e a n u, Cornelia Hrisafi, Ma- ria Io nes cu, V. R o g o j e a n u, T. P e r j u, E. M o 1 d o v a n, Mari a A n d r i a n o, P. Pașol, Sanda Alexandrescu ș.a., publicînd lucrări despre : gîndacul roșu al rapiței (Fntomoscelis adonidis Pali.), omida de cîmp (Loxostege sticticalis L.), omida capsulelor de bumbac (Heliothis armigera F., Phthorimaea ocellatella Boyd), gărgărița sfeclei (Bothynoderes punctiventris Germ.), gîndacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata Say), ploșnițele cerealelor (Eurygaster și Aelia), puricile inului (Apbthona euphorbiae Schrank), musculița cerealelor (Contarinia tritici Kirby); insectele dăunătoare culturilor de lucernă și trifoi, ca : gîndacul roșu al lucernii (Phytodecta fornicata Briigg), buburuza lucernii (Subccoci- nella 24.-punctata L.), molia lucernii (Nomophilla noctuella Schiff.), gărgă- rița florilor de trifoi (Apion apricans Herbst), musculița lucernii (Contarinia medicaginis Kieff.); gărgărița mazării (Bruchus piși L.), cărăbușul de stepă (Anoxia villosa Fbr.) etc. în ceea ce privește dăunătorii livezilor au făcut cercetări A. S ă v e s c u și V. R o g o j e a n u cu privire la păduchele din San Jos6 (Aspidiotus perniciosus Comst.), la paraziții săi și la Lecanidele dăunătoare în livezile de pruni. Asupra combaterii păduchelui din San Jose, ca și asupra altor Coc- cide din livezi, trebuie să remarcăm lucrările apărute în legătură cu stabi- lirea de formule de uleiuri minerale horticole efectuate de : S. P ă t r a ș c u, A. Săvescu, C. Manolache, Al. Săvulescu și Ana Hulea. Cercetări recente au clarificat o serie de probleme legate de biologia, ecologia și combaterea gărgăriței florilor de măr — Anthonomus pomorum L. (C. Manolache, Victoria Șuta și Margareta O a n- c e a), viermelui merelor — Laspeyresia pomonella L. (E. M o 1 d o v a n, Mari a Andriano, Victoria Șuta și T. S ă p u n a r u), a omizii păroase a dudului — Hyphantria cunea (C. M a n ol a c h e, G h. Boguleanu și Nona Bratu) etc. 192 EDITORIAL 4 EDITORIAL 193 S-au făcut, de asemenea, unele observații privind dăunătorii livezilor, și anume asupra gărgăriței mugurilor de păr (Anthonomus pyri Bob.), a gărgăriței mugurilor (Sciaphobus squalidus Gyll. ) (T. Perj u și M. P e i u), asupra păianjenului viței — Tetranychus urticae Koc (C. Man o- 1 a c h e și I. D uș c hin), moliilor strugurilor — Polychrosis botrana Schiff. (A. S ă v e s c u) etc. Cornelia H r i s a f i și V. Gonstantinescu au cercetat, dintre dăunătorii legumelor, unele insecte deosebit de vătămătoare pentru culturile de vază : musca verzii țChortopliilla brassicae Bouchâ), gărgărițele verzi [Baris chior izans Germ, și B. laticollis Marsh.). O importantă lucrare în domeniul entomologiei agricole o constituie Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate. în fasciculele publicate pînă în prezent se înfățișează dinamica dăunătorilor animali, indicîndu-se pe lîngă repartiția și ariile de dăunate anuale și unele date privind noi semnalări de dăunători sau rezultatele experimentale de combatere, prin folosirea celor mai moderne mijloace. Recent au luat dezvoltare și cercetările în legătură cu prognoza și avertizarea tratamentelor în combaterea unor dăunători ai culturilor agricole și pădurilor. în domeniul entomologiei silvice și al faunei perdelelor forestiere s-au publicat de asemenea o serie de lucrări. Astfel, menționăm cercetările efectuate de către : M. E n e, A. Negru, O. Mar cu, Gh. B o g u- 1 e a n u, Ele on or a Er han, Ana P r e c u p e ț u etc., referitoare la omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar L.), molia stejarului (Tortrix viridana L.), trombarii ghindei, unele specii de Buprestidae sau Cerambicidae dăunătoare pădurilor, Bostrichidae etc. Lucrări însemnate, publicate sau în curs de apariție, cu privire la unele specii de rozătoare dăunătoare au efectuat : G. M ar c h e ș, Al. Alexandri, F. Theiss, R. Căline seu, M. Ham ar etc.; de asemenea au fost experimentate noi raticide (G. M a r c h e ș). Rezultatele practice ale unor realizări sînt date și aplicate în producție de unitățile Ministerului Agriculturii și Silviculturii sau de alte ministere. Cercetările în domeniul fiziologiei animalelor au luat din ce în ce o mai mare dezvoltare. S-a studiat mai ales fiziologia peștilor din Marea Neagră și îndeosebi a stavridului (E u g e n Por a și colaboratori). în ultimul timp s-au inițiat și cercetări de fiziologia animalelor cu izotopi radioactivi, însă studiile se află la început (Cluj). învățătura pavlovistă a fost o călăuză în cercetarea științifică a fiziologilor noștri, efectuîndu-se studii privitoare la activitatea nervoasă superioară (N. Santa și colaboratori). Au fost făcute studii de anatomie comparată privind glandele tegu- mentare la Vertebrate, structura tubului digestiv la unii Crustacei, sis- temul nervos la pești, scheletul la unele mamifere (focă) etc. în domeniul embriologiei s-au făcut experiențe reușite de hibridare vegetativă la păsări, s-a publicat un atlas al fazelor ontogenetice ale embrionului de păsări (găina). Pentru promovarea ideilor de filogenie, ontogenie și, în general, de evoluție, Academia R.P.R. a organizat în iunie 1959 un simpozion, în cadrul căruia s-a analizat poziția cercetărilor biologice din R.P.R., scoțîn- du-se în evidență orientarea și nivelul teoretic al acestora. Frumoase realizări au fost obținute și în domeniul muzeologie. Cu sprijinul organelor de stat, Muzeul de istorie naturală ,,Gr. Antipa” a cunoscut o mare dezvoltare, atît în ceea ce privește sporirea colecțiilor, cît, mai ales, în ceea ce privește reorganizarea sa pe bazele concepției științifice marxiste, servind atît cercetătorilor științifice, cît și popularizării științei în mase. ’ în ceea ce privește anatomia animalelor domestice sînt demne de remarcat : Atlasul de anatomie comparată (2 voi.), de V. G h e ț i e, E. P a ș- t e a și I. R i g a ; Anatomia sistemului nervos central și neurovegetativ la animalele domestice, de V. G h e ț i e, I. Riga și E. P a ș t e a. Printre lucrările de zootehnie se evidențiază Cum s-a format meri- nosul de Balaș, deN. Teodoreanu. Sub îndrumarea Academiei R.P.R., în acest domeniu s-au mal efec- tuat și alte lucrări, ca : Studiul vitalității oilor brumării, de N. Teodo- reanu, R. Vlădescu, G. Nichita, I. Popesc u, Gh. B urlacu și N. Andrei; Studiul însușirilor linii și a structurii isto- logice a pielei la rasele de oi de N. Teodoreanu, Venturia D e r- logea, 8. D u i c ă , C. Popesc u, C. Ștefănescu; Studiul bazelor fiziologice ale ridicării producției de carne și ouă la rasele de găini deG. Nichita, I. Popescu,Gh. B u r 1 a c u, N. H a i m o viei; Formarea unei populații de oi cu lînă fină la ferma Ion Sion Brăila de N. Teodoreanu, V e t u r i a D e r lo g e a, S. Du i c ă și Gh. Clondir. S-au întocmit hărțile zootehnice și raionarea raselor în R.P.R. de către : P. S p î n u, N. Teodoreanu, V. G1 i g o r și alții. Printre alte lucrări de zootehnie apărute, amintim : Avicultura de Gh. A. Ștefănescu, M. B ă 1 ă ș e s c u și V. S e v e r i n ; Hi- giena animalelor domestice de D. R u s u ; Reproducția animalelor domestice de P. P o p e s c u , N. Lunca, N. Gluhovski, A. Vin țar și Creșterea oilor de T h. N i c a, G. Ștefănescu și B. Der- m e n g i. în domeniul parazitologiei a fost publicată o lucrare foarte importantă prin amploarea ei și conținutul original, și anume monografia Piroplasme și Piroplasmoze de 0. C e r n ă i a n u. Demnă de menționat este și monografia Pesta porcină de I. G h e o r- g h i u, S. Mihăiță, V. Tome seu și L Marinescu. Din datele succinte cuprinse în această expunere, care este departe de a reda tot ce s-a realizat și s-a publicat în diversele ramuri ale biologiei în țara noastră în ultimii 15 ani, reiese prin exemplificările făcute, că în regimul nostru de democrație populară, cu sprijinul continuu al partidului și guvernului, și sub egida Academiei Republicii Populare Romîne s-a ajuns în cercetarea biologică la realizări de seamă. Ajutorul primit din partea cercetătorilor sovietici, legătura cu specia- liști din alte țări și amploarea cercetărilor efectuate în țară în ultimii 15 ani au făcut ca știința romînească să aibă astăzi o înaltă apreciere peste hotare, unde se cunosc acum realizările noastre și li se acordă mult interes. CONSIDERAȚII ASUPRA SISTEMATICII ȘI BIOLOGIEI CHAETOGNATELOR CARE SE GĂSESC ÎN APELE ROMÎNEȘTI ALE MĂRII NEGRE DE LUGREȚIA ELIAN Comunicare prezentată de TH. SUSNITÂ, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 21 iunie 1958 Sagittele sînt animale planctonice cu corpul transparent și alungit în formă de săgeată ; ele sînt destul de abundente în apele romînești. Din literatura cercetată, reiese că pentru Marea Neagră, B. U 1 i a n’i n (17) citează primul Chaetognat pe Sagitta pontica; cu mulți ani mai tîrziu un alt cercetător rus L. A. M o 1 c e a n o v (10), descrie două specii noi de Chaetognate pe Sagitta euxina Mol. și Spadella parvula Mol., fiind cea mai mică formă din Marea Neagră întîlnită în regiunile cu Zostera. în ceea ce privește Sagitta bipunctata Quoy, o citează ca formă caracte- ristică pentru straturile de apă superficială. în afară de mențiunile prof. I. B o r c e a (2) și M. B ă c e s c u (1), alte date asupra Sagittelor de la litoralul romînesc nu se cunosc. Prof. B o r cea indică în lista ani- malelor marine prezența a două specii de Sagitta : Sagitta euxina Mol. și Sagitta setosa (bipunctata) Quoy, fără vreo altă specificare. Sagittele de la litoralul romînesc au fost deci nestudiate, atît din punctul de vedere al sistematicii și răspîndirii, cît și al biologiei lor. De aceea am socotit necesar să publicăm aceste prime observații care pot constitui un ajutor în munca colegilor noștri, ce se ocupă cu studiul planctonului marin. Comparînd materialul nostru (stațiile efectuate de Institutul de cercetări piscicole, în colaborare cu Academia R.P.B.) cu cel primit de la Stațiunea biologică din Napole, prin bunăvoința prof. M i h a i B ă c e s c u, am putut ajunge la concluzia că, deși a fost citată în literatura romînescă, Sagitta bipunctata nu apare în vastul 196 LUCREȚIA ELIAN 2 3 SISTEMATICA ȘI BIOLOGIA LA SAGITTA. DE LA LITORALUL ROMÎNESC 197 material de la litoralul nostru. Sagitta setosa bipunctata prin următoarele caractere : se poate deosebi de Sagitta Fig. 1. — Sagitla setosa Minier. în dreptul gîtului. SAGITTA SETOSA I. înotătoarele anterioare încep de la o distanță apre- ciabilă de ganglionul abdo- minal. II. înotătoarele posterioare ating veziculele seminale, cea caudală este separată. Poziția înotătoarelor SAGITTA BIPUNCTATA I. înotătoarele anterioare încep din partea dinapoi a ganglionului abdominal. II. înotătoarele posterioare sînt distanțate de veziculele seminale, iar cea caudală se apropie mult de ele. deci ne dă o indicație specifică de mare precizie. Aceste caractere ne dau posibilitatea să afirmăm, pe de o parte, că specia întîlnită adesea de noi în planctonul romînesc este Sagitta setosa și nicidecum Sagitta bipunctata, iar pe de altă parte, că aceste două specii sînt deosebite între ele, deci nu este posibilă o sinonimie a lor, desigur citarea ultimei este greșită în planctonul romînesc. Studiul Sagittelor de la litoralul romînesc a fost efectuat pe materialul fixat în formalină 4% (colectat cu fileul Djedi 0 17 cm, probele din 1954—1955, iar pentru anii 1956—1957 s-a folosit fileul tip Baskakova, 0 36 cm). Materialul a fost colectat pentru studiul platformei continentale. Sta- țiile analizate sînt în număr de 200. Un alt bogat și variat material cercetat de noi a fost colectat cu fileul de icre și larve cu 0 1 m, ultimele probe ne-a oferit în special planctonul de noapte. Din cercetările efectuate pînă acum am stabilit existența a două specii ale căror trăsături caracteristice le dăm în cele ce urmează. 1. Sagitta setosa Miiller (fig. 1) Corpul moale și transparent, prin care se pot vedea ganglionul abdominal, tubul digestiv și ova- rele. Corpul este prevăzut pe părțile laterale cu peri sensoriali, de altfel pe care i-am observat și la Sagitta euxina. Lungimea corpului ajunge pînă la 1,4 cm. Capul nu depășește lățimea corpului; co- roana ciliată are formă eliptică, ea se întinde pînă Numărul dinților variază între 3 și 8 anteriori, 6 și 12 posteriori. Croșetele au număr variabil 7—9, ele sînt lățite spre bază, iar spre vîrf se subțiază. înotătoarele anterioare sînt distanțate de ganglionul abdominal, iar față de cele posterioare sînt mult mai scurte și mai transparente. Cele posterioare sînt separate de anterioare, ele ating veziculele seminale, înotătoarea caudală este distanțată de veziculele seminale. La baza înotătoarei caudale se observă 4—5 mase ganglionare, care se găsesc și la Sagitta euxina. Ovarele sînt scurte și foarte umflate, din această cauză corpul este mai lățit în regiunea ovariană. Ele nu depășesc niciodată vîrful înotătoarei posterioare. Numărul ouălor este mic, și anume 6—10. Forma veziculelor seminale este ovoidală. OBSERVAȚII BIOLOGICE Răspîndire a. Sagitta setosa este o specie mult răspîndită atît în apro- pierea țărmului, cît și în larg; ea este caracteristică în cea mai mare măsură perioadei călduroase a anului. Noi am întîlnit-o în straturile superficiale ale apei (0—20 m), începînd cu luna iunie și pînă la sfîrșitul lunii octombrie. Migrațiile verticale efectuate de Sagitta setosa sînt determinate desigur de variațiile anuale de temperatură. în lunile cînd temperatura apei depășește 23°, exemplarele de Sagitta setosa, în special cele adulte, se retrag mai în profunzime, ajungînd să coboare pînă la 30—50 m. Specia a fost întîlnită sporadic cînd temperatura apei era de 7—8°. Sagitta setosa abundă în apele cu temperatură medie 16—18°. în afară de regimul de temperatură sezonieră, care are un rol important în viața acestei specii, un alt element ce influențează migrațiile sezoniere, ca și cele nictimerale, pare a fi factorul hrană. Sagitta setosa se întîlnește în număr mare unde cantitatea de plancton atinge în general o populație mare de indivizi (de exemplu Copepodele). Fiind influențate în mare măsură de condițiile mediului ambiant, nu se poate schița o răspîndire strictă pe verticală a acestei specii în apele noastre. în tabloul nr. 1 dăm cîteva exemple de repartiție pe stații și ori- zonturi la Sagitta setosa. Salinitatea. Acest factor joacă un rol mai puțin important în exis- tența speciilor de Sagitta din apele noastre, oscilațiile anuale fiind destul de mici. Aria de răspîndire a speciei Sagitta setosa nu se limitează numai în Marea Neagră, fiind semnalată și în Marea Adriatică, în Baies de Ville- franche, Alger și Golful Napoli (4), (5), (6). Reproducerea. Exemplarele mature apar în plancton o dată cu înce- putul lunilor mai și iunie ; treptat, treptat, numărul exemplarelor adulte scade, ajungînd pînă la dispariția totală. în lunile iulie și 'august, s-a Fig. 2. — Ouă > ,, 50-25 20.VII 7 10 — 10 — 430 43’52' 0 8.VIII 24 12 — 12 20 29’00' 11-0 8.VIII 21,8 80 80 12 • • .. .. 21-10 8.V1II 10 24 — 24 — 31-20 8.VIII 7,6 14 — 14 8 ,, ,, 41-30 8.V 111 7,2 12 — 12 —■ 433 43’47' 0 16.VIII 24 56 — 56 56 28’52'5" 11-0 16.VIII 23 40 40 12 21-10 16.VIII 11,6 100 — 100 18 31-20 16.VIII 8,1 4 — 4 20 41-30 16.VIII 7,1 20 — 20 — >> 51-40 16.VIII 7,1 28 ■ — 28 — și străbătute de raze fine, care se observă mult mai ușor decît la Sagitta setosa. înotătoarele posterioare sînt distanțate de cele anterioare și de veziculele seminale. Ovarele sînt mai lungi decît la Sagitta setosa, ele ajungînd la maturitate pînă la vîrful aripioarei posterioare. Ouăle sînt în număr de 20—30. De-a lungul intestinului se observă mase ganglio- nare. Forma veziculelor seminale este alungită. Fig. 3. — Sagitta euxina Mol. 2. - c. 2067 OBSERVAȚII BIOLOGICE Răspîndirea. Sagitta euxina este o specie rară în planctonul superficial al apelor romînești, mai ales în zona apropiată de țărm. Ea preferă tempe- raturile cuprinse între 9 și 10°, fiind întîlnită spo- radic la temperatura de 15°. în afară de variațiile de temperatură și cantitatea de hrană, lumina este un alt factor cu rol esențial în determinarea migrațiilor nictimerale. O corelație strînsă în raport cu variațiile de temperatură s-a putut observa și la Copepodul Ca- lannus helgolandicus, întîlnit în majoritatea pro- belor în care apăreau și exemplarele de Sagitta euxina. Sagitta euxina nu dispare complet din planc- ton, ea se retrage în anotimpul călduros în stra- turile mai profunde, unde temperatura este favo- rabilă. Reproducerea. Exemplarele mature se întîlnesc în straturile superficiale (0—25 m) numai în perioada rece a anului, noiembrie-mai. Maximum populației tinere a fost întîlnit în luna noiembrie. în acest timp Fig. 4. — Gap și gît de Sagitta euxina Mol. 200 LUCREȚIA ELIAN 0 SISTEMATICA ȘI BIOLOGIA LA SAGITTA DE LA LITORALUL ROMINESC 201 s-au găsit ouă în diferite stadii de dezvoltare; acestea sînt mai mici decît cele de Sagitta setosa, diametrul lor fiind de 300 p.. în iarnă, populația tînără este formată din exemplare care pot fi incluse în stadiile I și II de dezvoltare sexuală, evoluînd destul de repede spre stadiul III. în primăvară, exemplarele coborînd spre adînc numărul lor scade în straturile superficiale (50—100 m). în cele ce urmează dăm numai cîteva exemple de răspîndire la Sagitta euxina pe stații și orizonturi (tabloul nr. 2). Tabloul nr. 2 Itepartijia pc stafii și orizonturi la Saoitla euxina Stația Coordonate Orizont m Data (1957) Temperatura grade Nr. de exem- plare la m3 Adulte Juvenile 571 44°30' 28°59' 25-10 3.XI 16,4 12 — 12 578 45°00' 0 3.XI 14,8 12 — 12 29°00' 0-10 3.XI 16,7 6 — 6 579 45°00' 0-10 3.XI 15,7 5 — 5 30°00' 25-0 3.XI 10,8 5 — 5 580 45°00' 0-10 3.X I 15,1 11 — 11 30°7' 25-10 3.XI 16,6 29 — 29 581 45°00' 0-10 4.XI 16,5 11 — 11 30°21' 25-0 4.XI 16,1 31 — 31 582 45°00' 30°35' 0-10 4.XI 16,4 13 — 13 25-0 4.XI 16,8 24 — 24 48-25 4.XI 6,8 24 — 24 Hrana. Fiind animale foarte răpitoare, Sagittele de la litoralul nostru consumă o mare cantitate din formele zooplanctonice. Din observațiile făcute de noi, se poate afirma că în hrana Sagittelor intră : Copepode, nauplii de Cirripedae, larva Cipris, Cladoceri etc. Menționăm că, în afară de speciile amintite, în majoritatea cazurilor a fost ’ întîlnit Copepodul Calanus helgolandicus. în afara formelor zooplanctonice pe care le consumă, autorii sovie- tici le citează ca mari consumatoare de larve și icre, fapt pe care noi nu l-am constatat la exemplarele analizate pînă acum. Un fenomen interesant, observat de noi în hrana acestor specii, este canibalismul, consumarea indivizilor speciei proprii. DUȘMANI NATURALI ȘI PARAZIȚI Din analiza numeroaselor probe de plancton s-a observat că în componența hranei la Pleurobrahia pileus (ctenofor) se întîlnesc deseori exemplare de Sagitta. între exemplarele studiate de noi pînă acum, puține au fost infestate cu paraziți. Materialul a provenit din probele de ouă și larve de pește colec- Fig. 5.— Partea posterioară de la Sagitta euxina Mol. unde se văd ovarele în stadii de maturitate și veziculele seminale. tate atît în timpul zilei, cît și noaptea. a) Unul dintre paraziți este larva Nematodului Contracaecum sp. (4), (19); exemplarele au fost infestate în pro- porție de 2%. în majoritatea cazurilor s-a întîlnit la Sagitta euxina. Parazitul are culoare verde-gălbuie; el ocupă o bună parte din trunchi, și anume de la ganglionul abdominal pînă la ovare. Sagitta euxina se pare a fi gazda intermediară, iar gazda finală este probabil Caspialosa. b) Atît la Sagitta' setosa, cît și la Sagitta euxina s-a observat Tremato- dul Derogene sp. (fig. 6), (16), (4), (9). Parazitul se fixează pe diferite părți ale corpului. Noi l-am găsit în regiunea gîtului și regiunea ovariană, unde pro- ducea atrofii sau în unele cazuri dis- pariția completă a ovarelor. Fig. 6. — Sagitta infestată cu Trematodul Derogene sp. IMPORTANȚA ECONOMICĂ Sagittele au o importanță economică negativă, ele concurează la hrana peștilor, consumînd formele zooplanctonice. Valoarea lor nutri- tivă fiind redusă din cauza procentului de apă de aproape 98 din organism, ele sînt evitate în general de peștii planctonofagi. 202 LUCREȚIA ELIAN 8 9 SISTEMATICA ȘI BIOLOGIA LA SAC1TTA DE LA LITORALUL ROMÎNESC 203 CONCLUZII Urmărind cercetările făcute de noi asupra zooplanctonului din apele romînești ale Mării Negre timp de mai mulți ani, am ajuns la urmă- toarea concluzie : în apele romînești trăiesc două specii de Sagitta : — Sagitta setosa care este foarte răspîndită în lunile călduroase și se întîlnește în planctonul din apropierea țărmului și din larg pînă la adîn- cimea de 50 m. Maximum de dezvoltare îl atinge în lunile iulie și august,. Sagitta bipunctata citată de prof. B o r c e a nu este sinonimă cu Sagitta setosa; ea nu a fost găsită în apele romînești pînă acum. —• Sagitta euxina este o formă pe care am întîlnit-o în apele din larg, ea abundă în straturile superficiale ale apei, în perioada rece a anului, noiembrie-mai. Maximum de dezvoltare se înregistrează în luna noiembrie. K GMGTEMATMKE 11 BWOJIOrMW ^ETMHKOHEJIIOCTHblX (OHAETOGNATAE) PyMblHCKWX BOJț HEPHOrO MOPH KPATKOE C03EPJKAHHE Abtop, na ocnoBamm ngyqeHun o6nmpiioro Marepuajia, nacaromerocn poga Sagitta (okojio 200 MecTcobiiTannii), npiixogUT k onpegeJieiniOMy BHBogy o namiuMM b P^mmhckmx Bogax gByx Buget: Sagitta setosa Miiller ii Sagitta euxina Mol. Panee Sagitta setosa cMemiiBajin c BjigoM Sagitta bipunctata Quoy. HpiiBogiiTCH ganHBie, Kacaioimiecn nx pacnpocTpanennn no ropMBOu- TaM, b aaBiicjiMocTji ot TeMnepaTypu, najinmin iii-nun m paaMHOJKeHjiH, nprmeM BHCKaBHBaiOTCH coo6pa>nenMH oTiiocnTeJibiio aKOHOMBmecKoro gnanenj-in aTux BiigoB. OiincLiBaioTcn napagjiTM : a — Contracaecum sp. na unge Sagitta euxina n 6 — TpeMaToga Derogene sp. na oSonx Bjigax. OBTjflGHEHHE PWCyHKOB Puc. 1. — Sagitta setosa Miiller. Puc. 2. —PITma biijiob Sagitta b paajuuiHMx craginix paaBiiTHH (a, b, c, d). Puc. 3. — Sagitta euxina Mol. Puc. 4. — TonoBa h mea Sagitta euxina Mol. Puc. 5. — 3agHHH aacTb Sagitta euxina Mol.; bhrhli apenue anuHHKH h ce- MemiMe nyaMptKM. Puc. 6. — Sagitta, napaaiiTitpyeMaH TpeMaTogOM Derogene sp. CONSIDERATIONS SUR LA SYSTEMATIQUE ET LA BIOLOGIE DES CHAETOGNATHES DES EAUX ROUMAINES DE LA MER NOIRE rEsumB L’auteur a pu etablir avec certitude, apres l’examen d’un riche materiei de Sagitta (de 200 stations), la presence, dans Ies eaux roumaines, de deux especes, ă savoir : Sagitta setosa Miiller et Sagitta euxina Mol. Auparavant Sagitta setosa etait confondue avec Sagitta bipunctata Quoy. L’auteur fournit des donndes sur la repartition par horizons, en fonction de la temperature, de la nourriture et de la reproduction. Des considârations sur la valeur dconomique de ces especes se trouvent ega- lement dans cette 6tude. Pour finir, l’auteur analyse Ies parasites; a) Contracaecum sp. pour Sagitta euxina, et b) Derogene sp., părăsite des deux especes. EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — Sagitla selosa Miiller. Fig. 2. — CEufs de Sagitla, aux differents stades de dâveloppement (a, b, c, d). Fig. 3. — Sagitla euxina Mol. Fig- 4. — Tete et cou de Sagitta euxina Mol. Fig. 5. — Pârtie posterieure de Sagitta euxina Mol.; on y voit Ies ovaires aux differents stades de maturită et Ies vesicules seminales. Fig. 6. — Sagitta infestee par le trâmatode Derogene sp. BIBLIOGRAFIE 1. Bă ces cu M., Les Mysiduces des eaux roumaines (elude taxonomique morphologique. bio-g^ographique et biologique). Ann. Sci. Univ. lassy, 1940, t. 26, p. 453 — 803. 2. Boccea I., Liste des animaux marins ricolUs jusqu'ă present dans la region de la station d’Agigea (Mer Noire). Ann. Sci. Univ. lassy, 1952, t. XIX. 3. F aure M. L., Contribution ă l’etude morphologique et biologique de deux Chaetognathes des eaux allantiques du Maroc: Sagitta friderici Ritter-Zahony et Sagitla bipunctata Quoy et Gaimard. Vie et milieu, Bull. lab. Arago, 1952, voi. IV. 4. Furnestin M. L., Morphologie el Ecologie des Chaetognathes. Revue des travaux de 1’Institut de peche maritime, 1957, t. XXI, fas. 1 — 2. 5. Ghir ar delii E., Osservazioni biologiche e sistematiche sui Chetognati della Baia di Villefranche sur Mer. Boli. Pesce. Piscicol. Idrobiol., 1950, voi. V, fasc. 1. 0 — Osservazioni biologiche e sistematiche sui Chetognati del Golfo di Napoli. Publ. zool. Napoli, 1952, voi. XXIII. 7. K u h 1 W., Chaetognatha. Tierwelt Nord und Ostsee, 1928, nr. 7, p. 24. 8. K u s m o r s k a i a A. P., Zooplankton Cernogo moria. Azcerniro Trudi, Krîmîzdat Simfc- ropol, 1950, fasc. XIV, p. 177 și 214. 9 L i n t o n E d w i n, Adult Distomes in a Sagitta. Univers, of Pennsilvania, Philadelphia, 1927, voi. XLVI, nr. 3. 10. M o 1 c e a n o v L. A., Die Chătognathen der Zool. Mus. Akad. der Wiss. in St. Petersburg. Ann. Mus. Zool. Acad. Sci. St. Petersburg, 1907, t. XII. 11. — Die Chătognathen des Schwarzen Meeres. Bull. Acad. Sci. St. Petersburg, 1909, scria VI, t. III, fasc. 2. 204 LUCREȚIA ELIAN 10 12. M ii 11 e r J., Sagitta setosa in the Cyde. Nature, Londra, 1950, nr. 116, p. 447 — 448. 13. N i k i t i n e W., La distribution verticale du plancton dans la mer Noire. II. Zooplancton. Travaux de la Station Biologique de Sebastopol, 1929, t. I. 14 R a m u 11 Met Rose M., Recherches sur Ies Clixtognathes de la baie d’Alger. Bull. Soc. Hist. Nat. Af. Nord., 1946, t. XXXVI. 15. S c a c c i n i A. e G h 1 r a r d e 11 i E. I., Chaetognatii del Mare Adriaticopresso Ravigno. Not. Ist. ital. germ. Biol. mar. Rcvigno s’ Istria Venise, 1941, t. II, fasc. 22. 16. Tregnanboff G., Un părăsite nouveau des Sagittes. Bull. Inst. ocdanogr.,Monaco, 1949, nr. 953. 17. U 1 i a n i n B., Ueber die pelagische Fauna des scluvarzen Meer. Verii. Moskauer Freunde ă Natura, 1870, voi. VIII. 18. Vinogradov K., Bemerkungen liber Chaetognathen des Scluvarzen Meeres. Sonder- drunk aus internat. Rev. des ges. Hydrobiol. ins. Hydrographie, 1933, voi. 28, caiet 3 — 4. 19. WUlker G. F., Uber Nematoden aus Nord sectiern. Aus. dem. Zool. Inst. der Univ. Frankfurt a. Main, 1930, voi. 87, caiet 11 — 12. 20. Z c r n o v S. A., K voprosu ob izucenii jizni Cernogo morea. Zapiski Akademii Nauk St. Pctersburg, 1913, seria VIII. TEND1PEDIDE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA-JIJILA (Notă preliminară) DE PAULA ALBU Comunicare prezentată de M. A. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 10 noiembrie 1958 Cu această notă începem publicarea materialelor referitoare la Tendi- pedidele adulte din complexul de bălți Orapina-Jijila. Acest complex, care face parte —- după Gr. A n t i p a — din secția a V-a a zonei inun- dabile a Dunării, se află situat în partea dreaptă a Dunării, în regiunea cotului pe care îl face aceasta scliimbîndu-și drumul către est (1). Complexul Crapina - Jijila, unul din cele mai bogate în pește din zona inundabilă a Dunării, formează obiectul de studiu al unui colectiv de cercetători din cadrul Facultății de științe naturale, colectiv condus de prof. N. Botnariuc. Materialul, inclusiv cel de Tendipedidae adulte, a fost adunat cu regularitate timp de doi ani, în cadrul unor deplasări lunare. Tendipedidele adulte au fost colectate prin mai multe metode : cu ajutorul fileelor entomologice, de pe baltă, de pe grinduri și maluri; cosind în vegetația de pe baltă sau prin iarba de pe uscăturile din jur; cu ajutorul capcanei submerse Jonasson; cu ajutorul capcanei cu lumină electrică (construită după planul dat de prof. Botnariuc) instalate la stațiunea hidrobiologiăă de la Brăila; prin creșterea larvelor în labo- rator. Cu ajutorul tuturor acestor metode s-a adunat un material bogat cuprins în'aproximativ 270 de probe și care este în curs de prelucrare. Deoarece Tendipedidele adulte nu au mai fost studiate în țara noastră, speciile pe care le vom menționa în această notă și în cele viitoare pot fi considerate noi pentru țară, fapt ce contribuie la o mai bună cu- noaștere a ariei lor de răspîndire. TENDIPEDIDE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPTNA-JIJILA 207 Tendipes plumosus L. — hipopigiu. Fig. 2. — Limnochironomus nervosus Staeg. — hipopigiu. în prezenta notă descriem — cu caracterele strict necesare pentru recunoaștere și detera inare — zece specii din subfamilia Tendipedinae, cea mai bine reprezentată în acest complex. Cele zece specii sînt : Tendipes plumosus L. (1758); Limnochironomus nervosus Staeg. (1839); Grypto- chironomus tener Kieff. (. 918); Cryptochironomus arcuatus Goetgh. (1921); Endochironomus tendens labr. (1794); Glyptotendipes gripekoveni Kieff. (1913); Glyptotendipes sei erini Goetgh. (1923); Polypedilum convictum Walk. (1856) ; Polypedilum prolixitarse Lundstr. (1916); Pentapedilum exsectum Kieff. (1915). 1. Tendipes plumosus L. (1758) a fost găsit, pînă în prezent, în următoa- rele probe : 3.VII.1956 Jijila orele 20, cosit printre sălciile de pe plajă (2^); 4.VIL1956 grindul Stilnieru orele 16 30, cosit (1 J); 5.VII.1956 Urliga, într-un amestec de specii care zburau împreună cu un roi de Polypedilum prolixitarse (2 ; indivizi eclozați în laborator din larve de Tendipes f. 1. semireductus luate de la Gura Păpădiei (Crapina) pe data de 30.XL 1956 (2 ă 3 și 1 ?)• Mărimea corpului circa 8,5—9,5 mm. Capul brun deschis, ochii glabri cu prelungiri alungite în partea posterioară; palpii lungi formați din 4 articole; antena alcătuită din 12 articole, flagelul și scapa brune închis, panașul gălbui bine dezvoltat. A.R. = 5,05 — 5,17 ; lobulii fron- tali bine dezvoltați. Pronotul în formă de guler ; mezonotul verde-gălbui; dungile mezonotale și metanotul de un brun mai închis. Aripa cu lobul anal bine dezvoltat; scvama cu șir complet de peri lungi; nervurile an- terioare brune, cu excepția lui r2+3 și a lui m ; r-m neagră. Haltere palide. Picioare verzui, cu capetele distale ale articolelor tarsale 2 și 3 brune; articolele tarsale 4 și 5 brune în întregime. L.R. = 1,28 —1,30. Abdomenul verzui-brun, cu pete mediane mai întunecate pe articolele 2, 3 și 4. Hipopigiul (fig. 1) are apendicele 1 aproximativ cilindric, iar pe partea internă a articolului terminal al stilului se găsesc 8—10 peri. 2. Limnochironomus nervosus Staeg. (1839) a fost găsit, pînă în prezent, în următoarele probe : 3.VII.1956 Jijila orele 20, cosit printre sălciile de pe plajă (48 ; 5.VII.1956 deereaua Jijila orele 13, cosit prin ierburile de pe mal (6^); 5.VII.1956 Urliga orele 1830, într-un amestec de specii care zburau împreună cu un roi de Polypedilum pro- lixitarse (1(J). Mărimea corpului J circa 3,75—4,25 mm. Capul verde-gălbui, ochii glabri cu prelungiri alungite în partea posterioară, palpii lungi formați din 4 articole; antena are 12 articole, cu scapa și flagelul galbene-brune, panașul bine dezvoltat. A.R. = 2,60 — 2,80. Există lobuli frontali. Pro- notul în formă de guler ; toracele verde deschis, dungile mezonotale brune- roșcate deschis. La aripă r-m nu este întunecată, m este umbrită, scvama cu șir întreg de peri. Halterele palide. Picioarele verzi, tarsele ceva mai întunecate, tarsul anterior fără peri lungi. L.R. = 1,63. Adbomenul verde deschis. Hipopigiul (fig. 2) are apendicele 1 lățit numai într-o parte, iar pe partea internă a articolului terminal al stilului are peri scurți. 208 PAULA ALBU TENDIPED1DE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA-JIJILA 209 3. Cryptochirbnomus tenor Kieff. (1918) a fost găsit, pînă în prezent în următoarele probe: 3.VII.1956 Jijila orele 20 pe plajă, cosit printre sălcii (7(JcJ); 4.VII.1956 orele 1630 cosit pe grindul Stilnieru (82^); 5.VII.1956 roi lîngă deereaua Jijila, prin porumb (48 \ Fig. 3. — Cryptoc/tironomus./ener Fig. 4. — Cryplochironomus arcuatus Kieff. — hipopigiu. Goetgh. — hipopigiu. Mărimea corpului circa 2,60—3 mm. Capul verzui palid, ochii glabri cu prelungiri în partea posterioară ; palpul lung alcătuit din 4 arti- cole. Antena cu 12 articole ; scapa brună-neagră, flagelul și panașul verzui- galbene. A.R. = 1,54 —1,75. Lobulii frontali absenți. Pronotul în formă de guler; mezonotul verzui deschis, dungile mezonotale brune-verzi, metanotul în partea posterioară brun închis. Aripa transparentă, nervurile palide, f-cu distal față de r-m. Halterele palide, la bază ceva mai întune- cate. Piciorul I are f, verde, tx brun închis, articolele tarsale brune ; picioa- rele II și III verzi, cu excepția ta5 care sînt brune. L.R. = 1,57 —1,62. Abdomenul verde deschis. Hipopigiul (fig. 3) are stilul umflat la mijloc și mulți peri pe partea lui internă. 4. Cryptoehironomus arcuatus Goetgh. (1921) a fost găsit, pînă în prezent, în următoarele probe : 3.VII.1956 Jijila orele 20 pe plajă, cosit printre sălcii (3 ; 5.VII.1956 deereaua Jijila orele 13, cosit pe mal prin ierburi (2 3$); 5.VII.1956 Urliga într-un amestec de specii care zburau împreună cu un roi de Polypedilum prolixitarse (2^). Mărimea corpului 3 2,75—3,50 mm. Capul verzui palid, ochii glabri cu prelungiri în partea posterioară; palpul lung format din 4 articole. Antena cu 12 articole; scapa, flagelul și panașul brune deschis. A.R. = 2,12 — 2,48. Nu există lobuli frontali. Pronotul în formă de guler; toracele verde deschis. Aripa transparentă, nervurile palide. Halterele palide, transparente. La piciorul I f, verde, tj și ta, verzi cu capetele distale mai brune, celelalte articole tarsale brune ; picioarele II și III verzi, cu excepția ta5 care sînt brune. L.R. = 1,45 —1,50. Abdomenul verde deschis. Hipopigiul (fig. 4) are stilul lung și foarte concav în partea internă. 5. Endochironomus tendens Fabr. (1794) a fost găsit în proba din 5.VII.1956, la adăpostul stîncilor de la Urliga, într-un amestec de specii care zburau împreună cu un roi de Polypedilum prolixitarse (6 Mărimea corpului $ 6,25 mm. Capul brun cu ochi glabri prelungiți în partea posterioară; palpii lungi formați din 4 articole. Lobulii frontali absenți. Antena alcătuită din 14 articole; scapa și panașul brune-gălbui, flagelul brun închis. A.R. = 2,66 — 3,33. Toracele galben-roșcat deschis, dungile mezonotale și metanotul puțin mai închise la culoare. Aripa trans- parentă, f-cu depășește puțin r. m, nervurile palide cu-peri pe R, Tj și r4+5, lobul anal foarte bine dezvoltat, scvama cu șir bomplet de peri. Halterele palide. Picioarele galbene-verzui. Abdomen verde deschis. Hipopigiul (fig. 5) are apendicele 2 terminat cu 2 peri lungi, iar articolul terminal al stilului are o formă aproape ovală. 6. Glyptotendipes gripekoveni Kieff. (1913) a fost găsit în proba din 5.VII.1956, la adăpostul stîncilor de la Urliga, într-un amestec de specii care zburau împreună cu un roi de Polypedilum prolixitarse (1 / DE DOGHIȚA N. LUPU Comunicare prezentată de th. busnitâ, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 1'0 noiembrie 1958 Din cercetările lui K. O. Milașevici (6) rezultă că Nassa (Cyclope) brusinai Mii. există în Marea Neagră numai în apropierea Bosforului. în ceea ce privește prezența acestei specii pe coastele romînești, I. Borcea (2) afirmă că Nassa brusinai ar exista și în apele noastre împreună cu celelalte specii : Nassa reticulata L., Nassa neritea L. și Nassa kamischiensis Chenu. Al. V. Gr o s s u (4), referindu-se la această specie, spune: „Deși a fost citată de pe coastele romînești ale Mării Negre, identitatea ei nu a fost bine stabilită”1). Cu. un an mai tîrziu, M. Băcescu și colaboratori (1) afirmă categoric lipsa speciei Nassa brusinai în apele noastre, precizînd ca și Milașevici aria de răs- pîndire pentru această specie numai în sud-vestul Mării Negre, în apro- pierea Bosforului. Este deci vorba de unul din cele mai rare Gasteropode marine ale Europei, strict limitate zoogeografic, din care nu se cunosc decît cîteva exemplare, identificate după cochilii. Considerînd și faptul că specia a constituit obiectul unor controverse în ceea ce privește existența ei în nord-vestul Mării Negre, lămurite abia recent, socotim ca studiul ana- tomic al primelor exemplare vii examinate nu este lipsit de interes. Facem acest studiu comparativ cu o specie obișnuită pe fundurile de nisip ale țărmului nostru, Nassa neritea, deoarece cu aceasta, mai ales cu puii acesteia, sau cu Nassa kamischiensis a fost confundată cînd a fost citată la noi. Deși Nassa neritea este destul de comună, totuși din litera- tura ce ne stă la îndemână pînă în prezent, reiese, că nici la această specie nu este cunoscută organizația internă, cu excepția radulei (3). x) p. 189. 228 DOCHIȚA N. LUPU 2 3 ANATOMIA COMPARATA LA N. BRUSINAI ȘI N. NERITEA DIN M. NEAGRA 229 Fig. 1.— Opercul. A, Nassa brusinai B. Nassa neritea. Trebuie să mulțumim și pe această cale prof. M. B ă ces cu, care a colectat personal din Bosfor materialul viu de N. brusinai (5.V.1957) și ni l-a pus la dispoziție împreună cu materialul viu de N. neritea, colectat’ de la Mamaia (20. III. 1958). Eăm mai jos morfologia tubului digestiv și aparatului genital la N. brusinai, comparativ cu N. neritea, măsurătorile fiind făcute la exemplare de talii egale. Operculul (fig. 1, A și B). La ambele specii este brun transparent, de formă ovală, cu marginile dințate, cu deosebirea că la N. brusinai (fig. 1, A) este puțin mai lat decît la N. neritea (fig. 1, B). Dimensiunile sînt: N. brusinai 3 mm lungime, 3 mm lățime. N. neritea 3 mm lungime, 2 mm lățime. Aparatul digestiv (fig. 2, A și B).’ La specia N. brusinai bulbul bucal este umflat, spre deosebire de N. neritea, la care acesta este lung și subțire, avînd următoarele dimensiuni: N. brusinai 4 mm lungime, 1,7 mm lățime. N. neritea 5,3 mm lungime, 1,2 mm lățime. De 0 parte și de alta a bulbului bucal se află cele două glande salivare care se leagă de acesta prin cîte un canal mult mai lung la N. brusinai decît la N. neritea. . Fig. 2. — Aparatul digestiv. • N. brusinaiB, N. neritea. 1, bulb bucal; 2, esofag; 3, glande salivare; 4, gușă; 5, glande prestomacale ; 3, continuarea esofagului; 7, stomac; 8, intestin posterior; 9, por anal. Bulbul bucal se continuă apoi cu esofagul; acesta, asemănător celui de la jy. neritea, este lung, prezentînd în partea sa anterioară o dilatare, denumită dilatare esofagiană (gușă), sub care se află glanda prestoma- cală. Urmează apoi stomacul, care este destul de mare, ascuns în masa hepatică. Stomacul are clar forma de semilună, deosebit celui de la N. ne- Fig. 3. — Radula. A. N. brusinai: B, N. neritea scurt și al cărui traiect, la exempla- Fig. 4. — Aparatul reproducător femei. A, N. brusinai; B, N. neritea. 1, ovar; 2, oviduct; 3, ootin ; ritea, la care este mai mic și mult mai alungit. în continuarea stomacului se află intestinul posterior ce este rele femele, este paralel cu ootipul. Intestinul posterior se termină cu porul anal, care este situat în par- tea anterioară dreaptă a corpului, alături de porul genital. Radula (fig. 3, A și B\ Este de tip Rhachiglos. Placa mediană este pectinată, prevăzută, ca și la N. neritea, cu 10 dinți, cu deose- birea că la N. brusinai dintele cen- tral al plăcii mediane este simplu, pe cînd la N. neritea este bifid1). Dinții plăcilor laterale sînt, mai mult sau mai puțin, asemă- nători la ambele specii: cîte un dinte înalt, puțin recurbat și ascuțit în formă de spin, alături de care se află 2—4 dinți secundari. Aparatul reproducător femei (fig. 4, A și B). De la porul genital femei se continuă un organ în formă de sac simplu care, asemănător celui de la N. neritea, are peretele extern prevăzut cu o pată brună. în 9 în 1887, P. F i s c h e r prezintă radula de la N. neritea cu dintele central al plăcii mediane simplu, care nu corespunde lui N. neritea de la noi, avînd dintele central al plăcii mediane bifid. 4 5 ANATOMIA COMPARATA LA N. BRUSINAI ȘI N. NERITEA DIN M. NEAGRA 231 230 DOCHIȚA N. LUPU partea anterioară a acestui sac se află vaginul, iar în cea posterioară — — ootipul. în ootip se varsă un canal lung, îngust și simplu, numit oviduct; acesta, ca și la N. neritea, se leagă, la capătul opus, de ovar, care pare a fi mai mare la N. brusinai. Ovarul are culoarea galbenă, este în formă de semilună, cu un capăt mai răsucit și ascuns în masa hepatică. Aparatul reproducător mascul tentaculul drept, la N. brusinai se (fig. 5, A și B). Extern, sub află penisul, care este asemănător celui de la N. neritea, avînd aceeași formă și aproximativ aceleași dimensiuni: N. brusinai 8 mm lungime. N. neritea 8,4 mm lungime. La baza penisului se varsă ca- nalul deferent, care este lung, gros și foartq încolăcit, deve- nind subțire și simplu la punctul de vărsare în penis. Aici, după ce se încrucișează cu esofagul, se continuă în interiorul peni- sului, sub forma unui canal foarte fin. La celălalt capăt, canalul deferent se leagă de testicul, care — ca și la N. ne- ritea — este în formă de semi- lună, cu un capăt mai răsucit, are culoarea galbenă și este ascuns în masa hepatică. Fig. 5. — Aparatul reproducător mascul. A, N. brusinai; B, N. neritea. 7, testicul; 2, canal deferent; 3, penis. CONCLUZII 1. Autorul studiază mor- fologia aparatelor genital și digestiv la N. brusinai, specie foarte rară, strict localizată din punct de vedere zoogeografic, asupra anatomiei căreia nu ș-a scris pînă ■ în prezent nimic. 2. Studiul este făcut în comparație cu N. neritea, specie comună la noi și cu care se pare că a fost confundată. 3. Din descrierea comparată a anatomiei acestor două specii, reiese Că atît N. brusinai, cît și N. neritea au aproximativ . aceeași structură anatomică, cu excepția radulei, a bulbului și operculelor, lucru surprinză- tor, dat fiind faptul că acești doi melci se deosebesc net prin cochiliile lor. 4. Deși studiul anatomic are mare importanță și în cercetarea modernă a sistematicii Moluștelor, există cazuri, ca cel de față, cînd morfologia internă trebuie să țină seama în diferențierea speciilor și de morfologia externă (cochilie, opercul etc.). 5. Lucrarea constituie prima contribuție la anatomia Gasteropo- delor marine romînești. CPABHHTEJILHLIE ftAHHLIE TIO AHATOMMM BM^OB BPIOXOHOrHX UEPHOPO MOPH NASSA (CYCLOPE) BRUSINAI H NASSA (CYCLOPE) NERITEA KPATKOE COflEPÎKAHWE B nacTOHiiieM coofîmemin BnepBbie jiajiaraioTcn peayjibTaTH Hsyne- mm anaTOMjiM ofluoro na iiauboJiee pejțKiix eBponeftcKjix bm^ob Mopcuiix gpioxoHoTnx Nassa brusinai, cTporo JiouajmaOBaimoro b Booreorpa- $MHecK0M oTHomeHnji b Joro-sanajțHOM yrjiy Hepiioro Mopn. HsyMeHMe npoBOflUJiocb cpaBHMTeJibiio c o6bmno BcrpenaiomuMCH b UepiioM Mope bh^om SpioxoHomx N. neritea c pejibio buhcughiih anaTOMjmecKMx oco- SeiiHocreh b MHTepecax CHcreMarwKM. HccjieflOBaiiMH npriBenn k BbiBony, mto anaTOMHHecKoe crpoenue o6onx biirob noHTn ojțnuaKOBoe, sa MCKjnoneiineM repun, xoth no BMny paKOBMHbt ohm coBepmeinio pasMunu. Taumvi oSpasoitf, b RamioM cjiynae anaroMjm ue urpaer pemaiomeii porni jyin jpi$$epeumipoBaHim buhob, 6e3 yuera Bnemneh Mopițonorun. OB'bflCHEHME PHCXHHOB Puc. 1.— KpbimeuKa: A— y BH«a Nassa brusinai; B— y BH«a Nassa neritea. Puc. 2. — IlMnjeBapHTeJibHMiî annapan A — y Nassa brusinai;/? — y Nassa neritea ; 1 — h3mk; 2 — nnmeBOfl; 3 — cjiiohhbio tKeaiesLi; 4 — 306; 5 — npeRjKOJiyAouHbie ateJiesbi; 6 — npoROJitucHiie nmiteBO/ța; 7 — JKenyjțoK; 8—saRanii ot^cji khiukh;9-—anaJib- H06 OTBepCTHC. Puc. 3. — Topita (pa/țyjia): A — y Nassa brusinai; B — y Nassa neritea. Puc. 4.—JKeHCKnft nonoBoii annapar: A — y Nassa brusinai; B — y Nassa neritea; 1 — hhhhmk; 2—HitițenpoBOn; 3 — ceMenpMeMHMK; 4 — BJiaraJinnțe; 5 — no- JIOBOO OTBOpCTIie. Puc. 5. — MymcKoiî nonoBoft annapar: A — y Nassa brusinai; B — y Nassa neritea; 1 — hhbko; 2 — ceMOHHoii npoTOK; 3 — nennc. DONNEES COMPARATIVES SUR L’ANATOMIE DES NASSA (CYCLOPE) BRUSINAI ET NASSA (CYCLOPE) NERITEA, GASTEROPODES DE LA MER NOIRE rEsume L’auteur etudie pour la premiere fois l’anatomie d’un des plus rares gastdropodes marins de l’Europe, ă savoir Nassa brusinai, espece stric- tement localisde au point de vue zoog^ographique (S—O de la mer 4 c. 2667 232 dochița n. lupu 6 Noire). Pour apporter de nouvelles donnâes d’ordre anatomique ă la systâmatique, N. brusinai a ete ctudid comparativement ă N. neritea, espece commune dans la mer Noire. On a constata que les deux especes ont presque la meme structure anatomique, ă l’exception de la radule, malgrâ la nette difference qu’il y a entre leurs coquilles. L’anatomie ne joue donc pas, dans ce cas, un râie determinant dans la diffârenciation des especes, si l’on ne tient pas compte de l’aspect morphologique extârieur. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Opercule: A, Nassa brusinai; B, Nassa neritea. Fig. 2. — Appareil digestii: A, Nassa brusinai; B, Nassa neritea. 1, bulbe buccal; 2, cesophage; 3, glandes salivaires ; i, gosier; 5, glandes prestomacales; 6, suite de l’cesophage; 7, estomac; 8, intestin postdrieur; 9, pore anal. Fig. 3. — Radule: A, Nassa brusinai; B, Nassa neritea. Fig. 4. — Appareil de la reproduction, femeile : A, Nassa brusinai; B, Nassa neritea; 1, ovaire, 2, oviducte; 3, ootype; 4, vagin ; S, pore genital. Fig. 5. — Appareil de la reproduction, mâle : A, Nassa brusinai; B, Nassa neritea ; 1, testicule; 2, canal deferent; 3, penis. BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., Dumitrescu E., Manea V., P6r F. et Mayer R., Les sables ă Corbulomya (Aloidis) maeotica MU., base trophique de premier ordre pour les poissons de la Mer Noire. Tr. du mus. d’hist. nat. „Gr. Antipa”, 1957, voi. 1, p. 328. 2. B o r c e a I., Nouvelles contributions â 1'51 ude de la faune benthonique dans la Mer Noire, prbs du littoral roumain. Ann. Sci. Univ. lassy, 1931, t. XV, p. 706. 3. F i s c h e r P., Manuel de Conchyliologie et de Paleontologie conchyliologique. Paris, 1887, p. 633. 4. G ro ss u Al. V., Gastropoda. Prosobranchia și Opistobranchia. Fauna R.P.R., Mollusca, voi. III, fasc. 2, 1956, p. 189. 5. J a d i n V. I., Molliuski presnih i solonovatih vod SSSR. Izd. Akad. Nauk SSSR, Mos- cova, 1952, p. 252-254. 6. M i 1 a ș e v i c i K. O., Molliuski Cernogo i Azovskogo morei. Fauna' Roșii i sopredelnih stran, 1916, partea I, voi. V—XII, p. 1 — 312. ACȚIUNEA FIZIOLOGICĂ A ALBUMINEI MICROORGANICE DIN DROJDIA DE BERE FURAJERĂ (SACCHAROMYCES CEREVISIAE) ASUPRA CREȘTERII ȘI PRODUCTIVITĂȚII păsărilor CERCETĂRI EXPERIMENTALE PE PUI ȘI GĂINI DIN RASA RHODE-ISLAND DE G. NIGIIITA, I. POPESCU, G. BURLAGU, N. HAIMOVIGI, VL. TAȘGENGO și G. ROLEA Comunicare prezentată de v. ghetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., în ședința din 10 februarie 1059 Printre nutrețurile concentrate bogate în protide se găsesc și droj- diile furajere, care conțin o albumină de origine microorganică, cu valoare biologică superioară, precum și însemnate cantități din vitaminele com- plexului B și provitaminele complexului D. I. Continuînd cercetările noastre asupra bazelor fiziologice ale ridi- cării producției de carne și ouă la păsări, am întreprins prima serie de ex- periențe pe pui și găini din rasa Rhode-Island, pentru a vedea întrucît albumina din făina de drojdie poate înlocui pe aceea din nutrețurile de origine animală : făina de carne, de sînge, pește sau lapte smîntînit. Ase- menea nutrețuri sînt absolut necesare creșterii și producției de carne și ouă la păsări, precum și la creșterea și îngrășarea rapidă a porcinelor. Ele nu pot asigura însă nici 1% din necesarul economiei animale a țării noastre, pe cîtă vreme drojdiile furajere pot fi fabricate în cantitățile necesare, materia primă fiind din abundență. Singura drojdie furajeră fabricată pînă în prezent la noi, și pe care am putut experimenta, este drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) furnizată de întreprinderea de stat Rahova. Ănaliza chimică ne arată un conținut de 44,21 % albumină, iar analiza energetică ne dă 4 411 kilocalorii pe kg. Cercetările s-au făcut concomitent pe 86 pui în vîrstă de 3 luni, împărțiți în două loturi egale formate fiecare din puici și cocoșei, și pe 3 ACȚIUNEA FIZIOLOGICA A ALBUMINEI MICROORGAN1CE 235 90 găini, în vîrstă de 1 an și 3 luni, împărțite tot în două loturi egale. Unul din loturi, considerat martor, a fost hrănit conform normelor date de literatura sovietică, în care nutrețul albuminos de origine animală era reprezentat prin făina de cadavre produsă de Serviciul de ecarisaj al capitalei, iar alimentația lotului experimental se deosebea numai prin înlocuirea făinei de cadavre, cu echivalentul proteic de origine micro- organică al făinei de drojdie de bere. Experiența a durat trei luni și toate păsările au consumat cu poftă drojdia furajeră, s-au comportat satis- făcător neînregistrîndu-se nici o pierdere. Dăm îp graficul din figura 1 rezultatele medii obținute pe pui, din care se constată că sporul în greutate a fost mai mic cu 11,8°/0 la puici și cu 6,6°/0 la cocoșeii care au primit ca supliment de hrană albumi- noasă făina de drojdie de bere, față de puii lotului martor care au primit făina de cadavre. Dăm de asemenea în graficul din figura 2, rezultatele medii obți- nute pe găini, din care se constată că și la găini atît sporul în greutate cît și producția de ouă au fost mai mici la alimentația cu albumină micro- organică din drojdia de bere furajeră. ★ II. în o a doua serie de experiențe, am studiat comparativ acțiunea fiziologică a alimentației puilor și a găinilor, cu porumb și drojdie de bere furajeră în diferite proporții. Ne-am propus aceste cercetări în urma rezultatelor pozitive obținute de unul din noi, încă din anul 1953 (3), prin alimentația tineretului porcin pus la îngrășarea rapidă și hrănit exclusiv cu uruială de porumb și drojdie furajeră, tip Torula utilis. Porumbul și drojdia furajeră se profilează în viitor ca cele mai eco- nomice nutrețuri cu valori energetice și biologice superioare, care pot constitui o hrană concentrată completă și pot asigura un echilibru protidic și vita- minic, contribuind astfel la ridicarea productivității animalelor din Repu- blica Populară Română. Valoarea hrănitoare a porumbului este superioară tuturor celor- lalte nutrețuri concentrate cerealiere, cu singura condiție de a i se com- pleta deficiența proteică, printr-un supliment de albumină complexă și cu valoare biologică mare, așa cum este albumina microorganică din drojdiile alimentare. în cercetările întreprinse pe tineret, am folosit 100 pui în vîrstă de 2 luni, din ambele sexe în număr egal, împărțiți în două loturi cu două grupe de cîte 25 puici și 25 cocoșei fiecare. Primul lot, considerat martor, a fost hrănit conform normelor sovietice, iar lotul experimental a primit o rație compusă numai din porumb, drojdie de bere furajeră, lucernă verde și făină de oase, avînd însă aceeași valoare nutritivă exprimată în substanțe digestibile totale și unități nutritive, ca și lotul martor. Cercetările experimentale au durat o lună și toți puii au consumat integral rația de hrană, au crescut în greutate, s-au comportat satisfăcător și nu s-a înregistrat nici o pierdere. 5 ACȚIUNEA FIZIOLOGICA A ALBUMINEI MICROORGANICE 237 236 G, NICHITA și COLABORATORI 4 Creșterea și dezvoltarea corporală a fost urmărită din 10 în 10 zile pe întreg efectivul, iar studiul fiziologic a fost urmărit timp de 10 zile pe 20 pui, prin determinarea metabolismului material și energetic. în acest scop s-au făcut următoarele cercetări: 1. S-a studiat metabolismul substanțelor organice, stabilind coefi- cienții de digestibilitate prin analiza chimică asupra principiilor hrănitori din ingesta și excreta, și metabolismul mineral, stabilind coeficienții de folosire ai sărurilor minerale. 2. S-a determinat valoarea energetică din ingesta și excreta, cu ajutorul bombei calorimetrice, obținînd în kilocalorii energia fiziologică utilizabilă sau metabolizabilă din rația de hrană, pentru fiecare grupă de pui în parte. 3. S-a obținut metabolismul energetic total, exprimat în kilocalorii, prin măsurarea intensității schimburilor respiratorii, pe loturi și grupe separate de puici și cocoșei, din 3 în 3 ore, în mod continuu, ziua și noaptea, urmărind : metabolismul bazai, alimentar și nictemeral. 4. Din energia fiziologii ă utilizabilă a rației de hrană, s-a scăzut acest metabolism energetic total al organismului animal, obținînd astfel energia totală de producție, care include valoarea energetică a sporului în greutate și cheltuiala energetică a activității diurne a puilor în mediul înconjurător, mișcarea în primul rînd. 5. S-a întocmit astfel un bilanț material și energetic complet, care constituie prima lucrare din acest gen la păsări, și s-au raportat rezul- tatele obținute pe lotul experimental la acelea obținute pe lotul martor, calculîndu-se diferențele procentuale. Dăm în tabloul nr. 1 rezultatele medii obținute asupra evoluției greutății corporale în timpul întregii perioade experimentale, și în tabloul nr. 2 rezultatele medii obținute asupra metabolismului material și ener- getic, în timpul studiului biofizic, biochimic și fiziologic. Tabloul nr. 1 Evoluția greutății corporale și sporul în greutate lunar și procentual Lotul Sexul Greutatea inițială g Greutatea finală g Sporul în greutate g % Martor 405 920 515 100 Experimental . . . ¥ 404 760 356 69,2 Martor 417 978 561 100 Experimental . . . 416 829 413 73,5 Din examinarea datelor tabloului nr. 1 reiese că puicile din lotul experimental au realizat un spor în greutate mai mic cu 30,8%, iar cocoșeii cu 26,5% față de lotul martor. Din examinarea datelor tabloului nr. 2, reies următoarele consta- tări și concluzii: 1. în cursul studiului fiziologic asupra metabolismului material și energetic, sporul în greutate realizat de lotul experimental, a fost mai mic cu 17% la puici și cu 34% la cocoșei față de cel realizat de lotul martor. Tabloul nr. 2 Rezultatele medii comparative obținute asupra dinamicii greutății corporale, metabolismului material și energetic al puilor hrăniți cu porumb și drojdie de bere furajeră I. METABOLISM MATERIAL Lotul Sexul Greutate corporală Metabolism substanțe organice Metabo- lism mineral Total substanțe digestibile inițială g finală g spor coeficienți de digestibilitate albu- mine % grăsimi % extrac- tive nea- zotate % celuloză % coefi- cient de folosire % g % g % M ? 601 679 78 100 80,5 54,1 80,6 31,9 22,8 279 100 E 608 673 65 83 85,4 54,1 85,3 45,3 22,9 280 100,4 M 605 700 95 100 81,3 54,1 82,5 27,5 22,7 287,9 100 E 617 680 63 66 83,1 61,2 88,8 38,6 22,4 296,6 103 II. METABOLISM ENERGETIC Lotul Sexul Energie din ingesta kilo- calorii Energie din excreta (materii fecale și urină) kilocalorii Energie fiziologică utilă Metabolism energetic total Energie de producție totală spor în greutate activitate zilnică kilo- calorii % kilo- calorii %. kilo- calorii % kilo- calorii % kilo- calorii % M $ 1664 511 1153 100 665 100 488 100 78 100 410 100 E 1602 431 1171 101 698 105 473 97 65 83 408 99,5 M 3 1706 518 1188 100 720 100 468 100 95 100 373 100 E 1673 473 1200 101 740 103 460 98 63 66 397 106 Notă: M “ lot martor; E = lot experimental. 2. Coeficienții de digestibilitate ai principiilor organici din rația de hrană au fost însă mai mari la lotul experimental, cantitatea totală de substanțe digestibile și energia fiziologică utilizabilă fiind aproape identice dar, totuși, ceva mai mari la lotul experimental față de lotul martor. 3. Coeficienții de folosire a sărurilor minerale sînt asemănători la toți puii. 4. Valoarea metabolismului energetic total fiind mai mare, însă, atît la puici cît și la cocoșeii din lotul experimental față de lotul martor, energia totală rămasă pentru producție este mai mică. Ea include va- loarea energetică a activității diurne și valoarea energetică a sporului în greutate. Valoarea energetică a activității diurne fiind aproape aceeași la toți puii, rezultă că valoarea energetică a sporului în greutate este și ea mai mică la lotul experimental față de cel martor. Ea este identică cu valoarea materială a acestui spor, obținută prin cîntărire, adică mai mică cu 17% la puici și cu 34% la cocoșeii lotului experimental față de lotul martor. * III. în cercetările întreprinse pe găini, am folosit 100 păsări în vîrstă de 1 an, împărțite în 5 loturi a cîte 20 capete, din care un lot 238 G. NICHITA și COLABORATORI 6 239 martor, hrănit conform normelor sovietice, iar 4 loturi experimentale care au primit o rație compusă numai din porumb și drojdie de bere furajeră în diferite proporții (porumb 50—61,1% și drojdie 10,8—21,7%) plus făină de oase și lucernă verde, totalizînd aceeași valoare nutritivă exprimată în substanțe digestibile totale și unități nutritive ca și la lotul martor. Cercetările experimentale au durat 3 luni (20 martie—20 iunie) găinile au consumat integral rațiile de hrană, nu s-a constatat nici o tulburare clinică și nu s-a înregistrat nici o pierdere. Evoluția greutății corporale și producția de ouă au fost urmărite lunar, iar acțiunea fiziologică a fost studiată în două etape, timp de 10 zile, pe un număr de 15 găini, prin determinarea metabolismului material și energetic în prima și ultima lună din trimestrul experimental (aprilie și iunie). S-au urmărit aceiași indici fiziologici ca și la pui, și s-a întocmit un bilanț material și energetic complet al celor 4 loturi de găini hrănite cu porumb și drojdie de bere furajeră, comparativ cu lotul martor. Singura deosebire constă în aceea că energia totală de producție exprimată în kilocalorii, cuprinde pe lîngă valoarea energetică a sporului sau pierderii în greutate, pe lîngă cheltuiala energetică a activității zilnice, și pe aceea a producției de ouă. Dăm în tabloul nr. 3, evoluția greutății corporale, în tabloul nr. 4 producția medie de ouă și în tabloul nr. 5 rezultatele medii obținute asu- pra studiului fiziologic al metabolismului material și energetic. Tabloul nr. S Evoluția greutății corporale și pierderea totală în greutate Lotul Greutatea corporală medie în g la: Pierderea totală în greutate 20 martie 1 aprilie 1 mai 1 iunie 20 iunie g % M artor 2459 2544 2448 2421 2329 130 100 Experimental 1 . . 2461 2463 2275 2096 1965 496 381,5 Experimental 2 . . 2483 2422 2356 2131 2121 362 278,2 Experimental 3 . . 2432 2336 2156 1994 1873 559 429,9 Experimental 4 . . 2433 2275 2287 2034 1960 473 364 Tabloul nr. 4 Producția de ouă Lotul Numărul de ouă, de la : Producția totală de oua în 92 zile 20 — 31 martie 1-30 aorilie 1-31 mai 1 — 20 iunie nr. % Martor 6,7 16,6 16,4 6,7 46,4 100 Experimental 1 . . 6,9 15,7 12,8 3,4 38,8 83,7 Experimental 2 . . 7,3 16,5 15,4 1,9 41,1 88,5 Experimental 3 . . 6,7 15,4 14,1 4,5 40,7 87,7 Experimental 4 . . 6,6 13,7 15,4 2,8 38,5 83 Tabloul nr. 5 Rezultatele medii comparative obținute asupra dinamicii greutății corporale, a producției de ouă, metabolismul material și energetic al găinilor hrănite cu porumb și drojdie de berc furajeră. In diferite proporții. Experiențe făcute pe găini din rasa Rhode-Island I. METABOLISM MATERIAL A. Cercetări efectuate în luna aprilie 1957 Lotul Greutate corporală Producție de ouă Metabolism substanțe organice Metabo- lism mi- neral Total substanțe digestibile inițială g finală g spor coeficienți de digestibilitate albu- mine % grăsimi % extrac- tive ne- azotate % celuloză 0/ /o coefi- cient de folosire % g % g % 8 % M 2200 2265 65 100 170 100 85,8 57,6 85,0 31,8 33,0 594,20 100 E4 2224 2252 28 43 164 96,5 91,9 61,9 91,7 41,0 34,0 594,60 100 E2 2218 2247 29 44,5 143 84 88,2 61,4 91,5 37,2 7,3 588,81 99 e3 2220 2247 27 41,5 131 77 88,0 62,2 90,8 33,5 -0,9 593,85 100 e4 2147 2170 23 35,3 124 73 85,8 59,4 89,8 36,9 -10,1 583,58 98,2 B. Cercetări efectuate in luna iunie 1957 M 2020 2152 132 100 93 100 83,8 64,8 85,4 52,9 40,6 608,3 100 Ei 1933 2025 92 69,7 54 58 91,1 73,2 95,9 55,3 20,7 621,7 102 e2 2061 2150 89 67,3 55 58 89,0 67,0 93,0 50,3 19,1 603,8 99,4 e3 1946 2050 104 78,8 38 40,8 87,9 69,3 93,4 56,6 2,5 612,8 100,8 e4 1848 1957 109 82,6 35 37,6 86,8 68,8 92,7 46,4 -6,8 607,0 100 II. METABOLISM ENERGETIC A. Cercetări efectuate in luna aprilie 1957 Lotul Energie din ingesta kilo- calorii Energie din excreta (materii fecale și urină) kilo- calorii Energie fiziologică utilă Metabolism energetic total Energie de producție totală spor în greutate producția de ouă activitate zilnică kilo- calori % kilo- calorii % kilo- calorii % kilo- calorii % kilo- calorii % kilo- calorii % M 3426 921 2505 100 1386 100 1119 100 253 100 282 100 584 100 Ei 3213 776 2437 97,5 1439 104 998 89 109 43 272 96,5 617 106 E„ 3203 791 2412 96,5 1474 106,5 938 84 113 44,5 237 84 587 100,5 e3 3224 801 2423 96,7 1448 104,6 975 87,2 105 41,5 217 77 653 112 e4 3217 810 2407 96 1444 104 963 86,1 90 35,3 206 73 667 114 B. Cercetări efectuate în luna iunie 1957 M 3426 657 2769 100 1283 100 1486 100 515 100 154 100 817 100 Ei 3213 596 2617 94,5 1335 104 1282 86,5 359 69,7 90 58 834 102 e2 3203 687 2516 91 1386 108 1130 76 347 67,3 91 58 692 85 e3 3224 657 2567 92,5 1359 106 1208 81,2 406 78,8 63 40,8 739 90,8 e4 3217 582 2635 95 1434 112 1201 81 425 82,6 58 37,6 718 88 Notă: M = lot martor; E = loturi experimentale. 240 G. NICHITA și COLABORATORI 8 9 ACȚIUNEA FIZIOLOGICĂ A ALBUMINEI MICROORGANICE 241 Din examinarea tablourilor nr. 3 și 4 reiese că pierderile în greutate care se observă de regulă în perioada aceasta, datorită intensității produc- ției de ouă, au fost mult mai mari la loturile experimentale față de lotul martor, deși producția de ouă a fost mai mică. Din examinarea tabloului nr. 5 reies următoarele constatări și concluzii : 1. în cursul studiului asupra metabolismului material și energetic întreprins atît în luna aprilie, cît și în luna iunie, toate loturile au realizat un spor în greutate, datorit stabulației și administrării găinilor rația de hrană zilnică integrală. Acest spor, constînd din grăsime, este mai mic însă cu 59% în luna aprilie și cu 25,5% în luna iunie la loturile experi- mentale, față de lotul martor. Producția de ouă a fost și ea mai mică cu 17% în luna aprilie și cu 51% în luna iunie, la aceleași loturi. 2. Coeficienții de digestibilitate ai principiilor hrănitori din rație au fost mai mari la loturile experimentale, cantitatea totală de substanțe digestibile însă este aproape aceeași la toate loturile, iar energia fiziologică utilizabilă mai mică la toate loturile experimentale, față de lotul martor, atît în luna aprilie cît și în luna iunie. 3. Coeficienții de folosire ai sărurilor minerale au fost mai scăzuți la loturile experimentale decît la lotul martor, unele loturi de găini eli- minînd o cantitate mai mare de săruri față de aceea ingerată, producîndu-se astfel o demineralizare a organismului. 4. Valoarea metabolismului energetic este mai mare la toate loturile experimentale, față de lotul martor, în ambele serii de cercetări, și conse- cutiv energia totală de producție este mai mică. în ea intră valoarea ener- getică a sporului în greutate și aceea a producției de ouă, care sînt mai mici la toate loturile experimentale față de lotul martor, în aceeași măsură ca și valoarea lor materială. Restul din energia totală de producție cons- tituie energia cheltuită în cursul activității diurne a păsărilor, mișcarea în primul rînd, care a fost ceva mai mare în luna aprilie și mai mică în luna iunie la loturile experimentale față de lotul martor. 5. Rezultatele obținute pe păsările adulte sînt identice cu acelea arătate la tineret și în acord cu primele rezultate obținute prin înlocuirea făinii de cadavre din rația de hrană normată, cu drojdia de bere furajeră. 6. Drojdia de bere furajeră (Saccharomyces cerevisiae) furnizată de întreprinderea de stat Rahova nu diferă totuși întru nimic din punctul de vedere al compoziției chimice în principii hrănitori și din punct de vedere energetic, de drojdiile de nutreț (Torula utilis) cu care au experimentat și au obținut rezultate pozitive diferiți cercetători străini. De asemenea și noi am obținut rezultate cu mult superioare față de loturile martore care au primit în schimb nutrețuri albuminoase de origine animală. Din punct de vedere organoleptic însă, această drojdie de bere furajeră diferă mult, atît față de drojdia de panificație uscată din comerț cît și față de drojdia furajeră tip Torula utilis. în vreme ce acestea din urmă au o culoare gălbuie, o aromă de peptonă și un gust dulceag, drojdia de bere furajeră are o culoare castanie, un miros mai puțin plăcut și un gust amar. Culoarea se datorește procedeului de uscare pe valțuri încălzite cu vapori sub presiune, iar amăreala se datorește inflorescențelor femele ale hameiului care se întrebuințează la fabricarea berei. Aceste inflorescențe cuprind în compoziția lor o substanță aromatică și amară cunoscută sub denumirea de lupulină. Ea conține un ulei esențial, o rășină care împiedică dezvoltarea bacteriilor lactice, vătămătoare atît calității cît și conservării berei, doi principii amari obținuți cristalizați: humulon și lupulon și o cantitate de tanin care precipitînd substanțele albuminoide, ajută la clarificarea și conservarea berei. Inflorescențele femele de hamei se folosesc și în terapeutica medicală, umană chiar, ca tonic, stomahic, sedativ, anafrodiziac, diuretic, sudorific antihelmintic, febrifug, soporific etc. în doză ridicată însă ele sînt toxice, producînd iritații ale mucoaselor, inflamația organelor digestive, oftalmii, tulburări vizuale, nervoase, accidente alergice, amorțeală, somnolență etc. S-au semnalat cazuri de somn mortal în urma unui stagiu prea prelungit al persoanelor care lucrează în uscătoriile și magaziile cu hamei. Drojdia de bere uscată conține acești principii în doze apreciabile, dovadă gustul amar pronunțat. H. G o u n e 11 e și S. O of m an (2) arată că prin adăugarea de carbonați alcalini se poate înlătura amăreala, dar în același timp are loc o mare pierdere de vitamina Bv 7. Credem că rezultatele mai slabe obținute la loturile experimentale cu drojdia de bere furajeră față de acelea ale loturilor martore care au primit făină de cadavre, se datoresc acțiunii subtoxice a acestor principii. Admini- strați zilnic un timp mai îndelungat ei dau naștere la reacții de apărare tra- duse prin modificări în metabolismul intermediar, mărind în primul rînd acțiunea dinamică specifică a principiilor hrănitori din rație. Aceste modi- ficări se traduc prin creșterea metabolismului energetic total în dauna energiei de producție, așa cum ne-a arătat bilanțul metabolismului mate- rial și energetic complet, studiat atît la tineret cît și la păsările adulte. La aceste rezultate ar mai putea contribui și metoda de uscare pe valțuri a drojdiei de bere furajeră, care folosește o temperatură înaltă, dacă ne referim la unele cercetări recente și rezultate experimentale de laborator obținute cu laptele smîntînit uscat. H. F i n k și J. S c h 1 i e (1) arată că laptele smîntînit a căpătat proprietatea de a produce necroze hepatice la șobolani, din cauza tehnicii de uscare. Din 200 șobolani hrăniți cu un regim alimentar în care 92 % din proteina necesară a fost asigurată prin lapte smîntînit praf, 95 % au murit după 30—110 zile de regim și 85 % au prezentat necroza ficatului. Șobolanii care au primit lapte smîntînit proaspăt nu au prezentat asemenea tulburări. Se cercetează în prezent dacă toate tehnicile de uscare a laptelui smîntînit 242 G. NICHITA și COLABORATORI 10 11 ACȚIUNEA FIZIOLOGICA A ALBUMINEI MICROORGANICE 243 produc același efect. Se consideră ca o cauză posibilă a acestor tulburări inactivarea prin uscare a acizilor tioaminici (vitamina Bx), pusă în evi- dență prin reacția lui Maillard. > ( uiMx pasMepoB n 6oJiee ofliio- pogntie, neM y nuraHCKOH obiili; bojiochiimc ine jiynoBMHbi no CBoeii rjiybmie n gjiaMeTpy saunMaioT npoMeJKyTOHHoe noJioJKenMe Memgy pogMTeJibcimMii pacaMjt. OB^HCHEHME PHCyHKOB TABJIMUAI. — PpynnoBoii cocTaB BonocHHtix MenioHKOB y auraiicKoii obiili m y mctmcob IlaJiaccKHli Mepiinoc x nuraiicKau oBiia (06. 6. Ok. 6). Puc. 1. — Cpea qepes KOHcy ițiiraiîCKoiî obiili (MaTpnKyji 128). Puc. 2. — Cpes nepea KoiKy obiili motmco naJiaccKMli MepwHoc x iinraiîCKaH oBița (MaTpMKyji 1744). Puc. 3. — Cpea icpea KoiKy obiili Momea najiacciaiii mcpmhoc x iiHraScnan oBua (MaTpnKyji 1687). REGHERGHES SUR LA STRUCTURE HISTOLOGIQUE DE LA PEAU DES METIS MERINOS DE PALAS X TZIGAIE rEsume Les recherches entreprises au sujet de la structure histologique de la peau des mdtis c? merinos de Palas x $ tzigaie ont montr6 que la com- position du groupe folliculaire des mdtis est intermediaire, plus proche de celle du merinos de Palas; le rapport entre follicules primaires et fol- licules secondaires est de 1/8,23 chez les metis, de 1/5,24 chez la race tzigaie et de 1/8,76 chez le mdrinos de Palas. 250 N. TEODOREANU, V. DERLOGEA șl S. DUICA 6 Les follicules primaires sont cliez Ies metis plus petits et plus uni- foTmes que chez la race tzigaie, la profondeur des bulbes pileux et leur diametre occupant une place interm^diaire entre les races parentales. EXPLIGATION DES FIGURES Plancbe I. — Aspect du groupe folliculairc chez la race tzigaie et chez les m6tis merinos de Palas x tzigaie (oc. 6, ob. 6). Fig. 1. — Coupe de la peau de brcbis de race tzigaie (n° 128). Fig. 2. — Goupe de la peau de brebis mctisse mdrinos de Palas X tzigaie (n° 1744). Fig. 3. — Coupe de la peau de brebis mdtisse mtSrinos de Palas x tzigaie (n° 1687). BIBLIOGRAFIE 1. Carter' H. B., The hair follicle group in sheep. An. Breeding Abs., 1955, voi. 23, nr. 2. 2. Diomidova N. A., Morfologhia koji ovef v sviazi s ih șerstnoi produktivnostiu. Akad. Nauk SSSR, Trud. inst. mort jiv. „A. N. Severțova”, Moscova, 1957, fasc. 19. 3. D u e r d e n .1. E., The arrangement of fibre follicles in some mammals with special rejerences to the ovidae. Trans roy. Soc. Edimb., 1939, voi. 59. 4. Nathusius W., Das Wollliaar des Schafes. Berlin, 1866. 5. S p o 11 e 1 W. u. T a n z e r E., Rassenanalytische Untersuchungen an Schafen, unter besonderer Berucksichtigung von Haut and Haar. Arch. fur. Nat., 1923, voi. 16, nr. 69. 6. Teodoreanu N., Beitrăge zum Ethno-histologischen Studium der Hani bei Merino-Ram- bouillet, Tzigaia und Merino cî x Tzigaia Ș (FI). Ann. de Plnst. Nat. Zoot. de Roumanie, 1934, t. III. CONTRIBUȚII LA STUDIUL MORFOLOGIEI SI PRODUCȚIEI DE LÎNĂ LA OILE METISE Fr MERINOS x TIGAIE ’ ȘI MERINOS x Fi (MERINOS x ȚIGAIE)* DE ST. OPRESCU Comunicare prezentată de N. teodoreanu, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 9 februarie 19S9 îu cadrul problemei „Studiul eredității și variabilității metișilor merinos x țigaie”, Colectivul zootehnic al Academiei R.P.R. a început să lucreze încă din anul 1950 la ameliorarea pe baze științifice a turmei de ovine de la ferma I. Sion, în scopul creării unui nou tip de oaie de lînă fină și de carne-lapte. Lucrarea de față reprezintă numai una din subtemele acestei pro- bleme și are drept Scop de a prezenta tocmai stadiul actual de dezvoltare a populației de metiși existente aici, din punctul de vedere al aspectului morfologic, în legătură cu producția principală — lîna și de a elabora concluzii practice asupra felului cum trebuie îndrumată creșterea în perspectivă. în crearea unui tip sau unei rase de animale, în elaborarea unor metode de alimentație rațională pe specii după cercetări efectuate timp de mai mulți ani, ca și în problemele de selecție animală, cercetările morfoproductive sînt absolut necesare. Menționăm că, la noi în țară, cercetări de biometrie legate de produc- tivitate la oile adulte metise merinos x țigaie, sînt puține și efectuate pe un număr redus de animale. N. Teodoreanu și calaboratori (9), (10) întreprind astfel de cercetări la metișii Gj merinos X țigaie în 1930 și în 1950. în 1952, T h. Nica și colaboratori (5) dau la spancă măsu- rători corporale pentru un număr de 173 animale. Lucrări mai vechi, *) Lucrarea de față a fost executată sub conducerea prof. N. Teodoreanu, membru corespondent al Academici R.P.R. 252 ST. OPRESCU 2 3 MORFOLOGIA ȘI PRODUCȚIA DE LINĂ LA OILE METISE MERINOS X ȚIGAIE 253 efectuate de către Gh. Novacov și colaboratori (6) la țigaie și de către I. I. Ol arin (7) la țurcană, deși utilizează un număr mare de animale, nu sînt legate de productivitate. Materialul cercetat și metode de lucru Cercetările s-au efectuat în toamna anului 1957 (septembrie-octom- brie) la ferma I. Sion (r. Brăila, reg. Galați), pe un număr de 199 oi mame metise de absorbție, născute în perioada 1951—1954. în cadrul populației metise cercetate Fj merinos x țigaie repre- zintă 17,6%, pe cînd merinos x (merinos x țigaie) 82,4%, oile născute în 1954 aparținînd în totalitate numai la merinos x Fj (merinos x țigaie). Din punct de vedere genealogic, 92% din turma cercetată este formată din oi provenite din încrucișarea $ merinos de Palas cu Ș țigaie și numai 8% din încrucișarea $ merinos precoce cu Ș țigaie. Utilizarea în încru- cișarea cu oile țigăi a reproducătorilor aparținînd la două rase diferite, a fost făcută în scopul obținerii unei producții superioare de lînă și unei finețe satisfăcătoare a lînii, cu o producție bună de lapte specifice meri- nosului de Palas, îmbinate judicios cu obținerea unei greutăți corpo- rale superioare (producție de carne) a merinosului precoce. De ase- menea, actualmente, se utilizează în încrucișare, cu scop de ameliorare a însușirilor deficitare (lungimea lînii) $ merinos ascanian. Metișii obți- nuți, care satisfac cerințele propuse în cadrul formării noului tip de oaie, sînt crescuți mai departe ,,în sine”. Ferma I. Sion, în care s-au efectuat cercetările, este situată în zona de stepă a cîmpiei Bărăganului de nord-est. Datele climatologice medii ale Institutului meteorologic central pentru anul 1957 Stațiunea meteoro- logică ,,Ion Sion” indică o presiune atmosferică de 762,7 mm, o tempe- ratură a aerului de 11,0°, cu o umiditate relativă a aerului de 82%, o nebulozitate totală de 5,7 și un debit de apă total de 601,6 mm. în condițiile climatului cu veri secetoase și ierni friguroase specifice acestor locuri, oaia metisă de la ferma I. Sion se dezvoltă mulțumitor. O atenție deosebită se acordă aici hrănirii raționale a oilor, ținîndu-se seama de cantitatea de albumină digestibilă, de sărurile minerale și de vitamine. Hrănirea animalelor în timpul cercetărilor a fost bună, oile adulte fiind pășunate alternativ pe pășune artificială de iarbă de Sudan, otavă de lucernă și otavă de borceag (măzăriche cu ovăz). Animalele sînt bine întreținute și îngrijite, această fermă dispunînd astăzi de un personal tehnic bine pregătit și de îngrijitori de animale destoinici, în timpul iernii, ovinele sînt cazate într-un saivan spațios, de construcție nouă. S-au efeptuat cu bastonul Lydtin, compasul Wilkens și panglica metrică, 11 măsurători biometrice la oile mame (tablourile nr. 1 și 2), luîndu-se în considerare greutatea corporală și producția de lînă. Tehnica măsurătorilor comună zootehnicienilor a fost cea indicată de diverși autori în literatura de specialitate. Pe baza șirurilor de variații s-au calculat pe întreaga turmă, ca și pe categorii de vîrstă, măsurile varia- bilității : M ± m, ± o- și V. S-a efectuat calculul indicilor conformației corporale la acești metiși, întrebuințîndu-se pentru aceasta formulele utilizate de diverși autori, în special la taurine, astfel: Indicele corporal — lungimea trunchiului x 100 (G onstantinescu perimetrul toracic k u n E. F. (4)) G. K. (2), L i s- 2. Indicele toracic = lărgimea pieptului x 100 (Borisenko E. I. (1), Constanți- 3. De compactitate _ sau robustețe 4. Osaturii 5. Vidul substernal = adîncimea pieptului nescu G. K. (2), Liskun E. F. (4)) perimetrul toracic x 100 (Borisenko E. I. (1)) lungimea oblică a trunchiului perimetrul fluierului x 100 (Borisenko E. I. (1)) înălțimea la greabăn (înălțimea la greabăn — adîncimea pieptului) x 100 (Borise nko 6. Lungimea capului= înălțimea la greabăn lungimea capului x 100 (Borisenko E. I. (1)) înălțimea la greabăn E. I. (1)) 7. n» — Perimetruf fluierului x 10Q (G onstantinescu G. K. LJ C SUS unei c — ■ ■ ■ ~ z z ; ' greutatea animalului (2)) De asemenea au fost stabilite, pe baza metodei Bravais Ir = + S paxay ~ nbxby i , corelații între producția de lînă și greutatea 1 na x ay J corporală și între producția de lînă și lungimea trunchiului. Rezultatele obținute și interpretarea lor Datele biometrice, medii, obținute de noi pe întreaga turmă (n = 199 cap.), ca și pe categorii de vîrstă,prezentate în tabloul nr. 1, precum și datele comparative din tabloul nr. 2 care au fost obținute la metișii Gj merinos x țigaie (10) și la spancă (5) ne dau posibilitate prin analiza lor să constatăm următoarele : pi„ Ț _ Merinos x Fj (merinos x țigaie) Ș (matr. 1844) născută în 1954 - 3,20 kg lînă, 46 kg greutate corporală. înălțimea la greabăn la acești metiși este reprezentată pentru întreaga turmă printr-o medie de 68,63 cm (61—78 cm), ceea ce exprimă 101,53 5 MORFOLOGIA ȘI PRODUCȚIA DE LINĂ LA OILE METISE MERINOS x ȚIGAIE 255 254 ST. OPRESCU 4 din lungimea trunchiului. Diferențele pe categorii de vîrstă privind această dimensiune corporală sînt foarte mici, totuși metișii născuți în 1954 se evidențiază (69,10 cm). înălțimea la crupă de 69,69 cm (63—79 cm) întrece cu 1,06 cm Tablou Dimensiunile corporale (cm) ale oilor metise F Dimensiunile corporale ANUL 1951 — 1954 (n =■ 19P cap.) M ± m limite variabile ± a V % din înălțimea la greabăn % din lungi- mea trun- chiului înălțimea la greabăn . . . 68,63 ± 0,21 61-78 ±2,99 4,35 100,00 101,53 înălțimea la crupă .... 69,69 ± 0,20 63-79 ±2,94 4,21 101,54 103,10 Adîncimea pieptului . . . 31,64 ± 0,10 27-35 ±1,55 4,90 46,10 46,81 Lungimea trunchiului . . 67,59 ± 0,20 59-75 ±2,85 4,21 98,48 100,00 Perimetrul toracic .... 102,61 ± 0,31 91-116 ±4,51 4,39 149,51 151,81 Lungimea crupei 22,54 ± 0,07 20-25 ±1,03 4,57 32,84 33,31 Lărgimea pieptului. . . . 19,70 ± 0,07 16-22 ±1,06 4,71 28,70 29,14 Lărgimea crupei 18,94 ± 0,08 17-22 ±1,14 6,03 27,59 28,02 Perimetrul fluierului . . . 9,64 ± 0,03 8-11,5 ±0,56 5,83 14,04 14,26 Lungimea capului .... 20,61 ± 0,09 18-25 ±1,28 6,21 30,03 30,49 Lărgimea capului .... 12,21 ± 0,04 .10-14 ±0,69 5,65 17,79 18,06 înălțimea la greabăn, reprezentînd 101,54% din înălțimea la greabăn și 103,10% din lungimea trunchiului. Pe categorii de’vîrstă, înălțimea maximă și la crupă revine tot metișilor născuți în 1954 (70,57 cm), și în acest caz diferențele între vîrste fiind foarte mici. Aceste date arată că metișii Fx merinos x țigaie și merinos x Fi (merinos x țigaie) de la ferma I. Sion au talia ’mare (fig. 1). Faptul acesta iese mai bine în evidență comparativ cu datele obținute de alți autori la spancă (5) și Ia metișii Gj merinos x țigaie (10). N. Teodoreanu (11) indică la standardul merinos de Palas Ș înălțimea la greabăn de 67 cm și la crupă de 67,8 cm. Adîncimea pieptului .de 31,64 cm (27—35 cm) reprezintă 46,10% din înălțimea la greabăn și 46,81% din lungimea trunchiului. Pe categorii de vîrstă, media cea mai mare a adîncimii pieptului o prezintă metișii născuți în 1952 (31,91 cm). Lungimea trunchiului de 67,59 cm (59—75 cm) reprezintă 98,48% din înălțimea la greabăn, apropiindu-se de valoarea obținută de N. T e o- d oreanu și colaboratori (10) la metișii Gj merinos x țigaie. Pe cate- gorii de vîrstă, lungimea trunchiului este mai dezvoltat ă la metișii născuți în 1952 (68,11 cm). Perimetrul toracic are o medie de 102,61 cm (91—116 cm), ceea ce reprezintă 149,51 și 151,81% comparativ cu înălțimea la greabăn și lun- gimea trunchiului, fiind mai dezvoltat la metișii născuți în 1952 (103,41 cm). N. T e o d o r e a n u și colaboratori (10) indică la metișii G, merinos x țigaie o medie de 101,45 cm. Lungimea crupei este reprezentată pe întreaga turmă printr-o medie de 22,54 cm (20—25 cm), ceea ce exprimă 32,84% din înălțimea la greabăn și 33,31% din lungimea trunchiului. Această dimensiune corporală este mai dezvoltată la metișii născuți în 1954 (22,81 cm). nr. 1 merinos x (igaie și merinos x F, (merinos x țigaie) NAȘTERII 1961 (n = 10 cap.) 1952 (n = 72 cap.) 1953 (n = 61 cap.) 1954 (n = 56 cap.) M ± m limite variabile Mim limite variabile Mim limite variabile Mim limite variabile 68,60±0,58 64- 71 68,66±0,29 61-75 68,19±0,44 62-75 69,10±0,41 63-78 69,50+0,85 66- 76 69,38 ±0,29 65-75 69,29 ±0,42 63-79 70,57±0,37 65-78 31,30±0,28 30- 33 31,91±0,16 28-35 31,27±0,22 27-35 31,77±0,20 27-35 67,50 ±0,47 65- 70 68,ll±0,27 62-74 67,52±0,38 59-74 67,05±0,44 60-75 102,50±0,85 91-107 103,41±0,53 93-117 101,67±0,51 94-111 102,77±0,65 91-116 22,80±0,33 21- 25 22,34±0,13 20-25 22,49±0,12 21-25 22,81 ±0,11 21-25 19,80±0,19 19- 21 19,69±0,ll 17-22 19,37±0,14 16-22 19,90±0,13 17-22 17,90±0,22 17- 19 18,76±0,13 17-21 18,96±0,14 17-21 19,33±0,15 17-22 9,50±0,03 9- 10 9,64±0,06 8,5-11,5 9,64±0,07 8,5-11 9,68±0,07 8-11,5 20,05 ±0,27 19- 22 20,28±0,13 18-23 20,74±0,16 18-24 21,03±0,19 19-25 12,20±0,19 11- 13 12,18±0,07 10-14 12,16±0,08 10-14 12,30±0,09 10-14 Tabloul nr. 2 Dimensiunile și greutatea corporală Ia metișii merinos x (igaie și spancă după diverși autori Specificare Șt. O p r e 8 c u (1957, n = 199 cap.) N. Teodoreanu, V. Derlogea și A. Har ș i a n (10) (1950, n = 43 cap.) T h. N i c a, L. G u r ă u și V. Gcorgeseu (5) (1952. n = 173 cap.) oaia metisă de la ferma I. Sion oaia metisă Gi merinos x tigaie spanca cm % din înălțimea la greabăn cm 0/ /o din înălțimea la greabăn cm % din înălțimea la greabăn înălțimea la greabăn. . . . 68,63 100,0 67,04 100,0 61,93 100,0 înălțimea Ia crupă 69,69 101,5 68,34 101,9 • 64,50 104,1 Lărgimea pieptului 19,70 28,7 21,51 33,5 17,39 28,0 Lărgimea crupei 18,94 27,5 20,23 30,1 16,82 27,1 Lungimea crupei 22,54 32,8 — — — — Adîncimea pieptului .... 31,64 46,1 29,44 43,9 27,61 44,5 Lungimea trunchiului . . . 67,59 98,4 68,91 102,7 67,34 108,7 Perimetrul toracic 102,61 149,5 101,45 151,3 — — Perimetrul fluierului .... 9,64 14,0 8,79 13,1 8,10 13,0 Lărgimea capului 12,21 17,7 — — — — • Lungimea capului 20,61 30,0 — — — — Greutatea corpului (kg) . . 51,96 — 50,50 — 45,50 — 256 ST. OPRESCU 6 7 MORFOLOGIA ȘI PRODUCȚIA DE LINA LA OILE METISE MERINOS X ȚIGAIE 257 Lărgimea pieptului de 19,70 cm (16—22 cm), reprezintă 28,70% din înălțimea la greabăn și 29,14% din lungimea trunchiului și este tnai dezvoltată tot la metișii născuți în 1954 (19,90 cm). Lărgimea crupei la ilium este reprezentată pe întreaga turmă prin- tr-o medie de 18,94 cm (17—22 cm), ceea ce exprimă 27,59% din înălțimea la greabăn și 28,02% din lungimea trunchiului. Pe categorii de vîrstă, metișii născuți în 1954 au mai bine evidențiată această dimensiune cor- porală (19,33 cm). Perimetrul fluierului este bine dezvoltat la oaia metisă de la ferma I. Sion, fiind reprezentat pe întreaga turmă printr-o medie de 9,64 cm Fig. 2. — Merinos x Fx (merinos x țigaie) (matr. 13) născut în 1954 — 7,20 kg lină, 82 kg greutate corporală. (8—11,45 cm), ceea ce exprimă 14,04% din înălțimea la greabăn și 14,26 % din lungimea trunchiului. Metișii Gj merinos x țigaie (10) și spanca (5) prezintă medii mai mici. Pe categorii de vîrstă, perimetrul fluierului este mai bine dezvoltat la metișii născuți în 1954 (9,68 cm). Lungimea capului este de 20,61 cm (18—25 cm) și reprezintă 30,03% din înălțimea la greabăn și 30,49% din lungimea trunchiului, fiind mai bine dezvoltată la metișii născuți în 1954 (21,03 cm). Lărgimea capului este ultima dimensiune corporală luată la acești metiși și este reprezentată pe întreaga turmă printr-o medie de 12,21 cm (10—14 cm). Aceasta valorează 17,79% din înălțimea la greabăn și 18,06 % din lungimea trunchiului, fiind de asemenea mai bine evidențiată la metișii născuți în 1954 (12,30 cm) (fig. 2). Privind populația de metiși cercetată sub aspectul variabilității, constatăm din examinarea deviației standard (într-o variație normală, amplitudinea are o întindere de + 3a spre dreapta și —3 a spre stînga de la medie) și a celorlalte măsuri ale variabilității, că : înălțimea la greabăn, înălțimea la crupă, adîncimea pieptului, lungimea trunchiului, perimetrul to- racic și lungimea capului sînt caractere puțin variabile, lungimea și lărgimea crupei sînt caractere variabile ; lărgimea pieptului un caracter aproape con- solidat, iar perimetrul fluierului și lărgimea capului, caractere consolidate. Pe baza datelor obținute, referindu-ne la aspectul morfologic al metișilor cercetați, putem afirma că aceștia au o osatură bine dezvoltată, un cap potrivit de lung, dezvoltat în lărgime și o înălțime mare la greabăn și crupă. Este remarcabil faptul că linia superioară, greabăn-spinare-crupă, este aproape orizontală. Lungimea trun- chiului este mulțumitoare, iar perime- nrCapete trul toracic bine dezvoltat. Adîncimea 30; și lărgimea pieptului sînt de asemenea bine dezvoltate, iar lungimea crupei mai puțin dezvoltată. Aplomburile sînt foarte corecte, caracter moștenit de la merinosul de Palas. Animalele posedă în general o constituție robustă, iar extinderea lînii este bună, situîndu-se ca aspect foarte apropiat de extinderea lînii la merinosul de Palas. Greutatea corporală (tabloul nr. 3) la metișii cercetați este reprezentată pe întreaga turmă, în 1957, printr-o medie de 51,96 kg (37—75 kg). N. Teo- doreanu și colaboratori (10) în 1950 dau pentru metișii Gj merinos x țigaie la vîrstă de 18 luni o medie de 50,50 kg. Oaia adultă spancă (5) de la G.A.S. Peștera și Jegălia avea în 1952 o greu- tate corporală de 45,50 kg. Pe categorii de vîrstă, greutatea corporală crește de la 48,70 kg la metișii născuți în 1951, 51,44 kg la metișii născuti în 1952, Fig. 3. - Greutatea corporală Ia metișii F, 51,22 kg la metișii născuți în 1953, merinos X țigaie și merinos x Fj (meri- la 54,00 kg la metișii născuți în 1954. nos x tlgaie'- Se observă astfel că media greutății corporale a metișilor născuți în 1954 este mai mare cu 5,30 kg față de cea a metișilor născuți în 1951 și cu Tabloul nr. 3 Greutatea corporală și producția do lină la metișii F, merinos x țigaie și merinos x F, (merinos x țigaie) Anul nașterii Nr. de capete Greutatea corporală (kg) Producția de lină (kg) Mim limite variabile Mim limite variabile 1951 10 48,70 ± 1,21 43-57 3,06 ± 0,16 2,3-4,1 1952 72 51,44 ± 0,26 37-75 3,14 ± 0,05 2,3-4,3 1953 61 51,22 ± 0,85 37-71 3,27 ± 0,06 2,5-4,5 1954 56 54,00 ± 0,85 43-71 3,24 ± 0,07 2,1-4,5 1951-1954 199 51,96 ± 0,48 37-75 3,20 ± 0,03 2,1-4,5 a = ± 6,82 a= i 0,49 V = 13,14 V = 15,31 258 ST. OPRESCU 9 MORFOLOGIA ȘI PRODUCȚIA DE LINĂ LA OILE METISE MERINOS x ȚIGAIE 259 2,56 kg mai mare ca a metișilor născuți în 1952. Calculul valorii devia- ției standard pe întreaga turmă indică greutatea corporală ca pe un carac- ter mai puțin variabil. Graficul din figura 3 reprezentând greutatea cor- porală (n = 199 cap.) nu are platouri, iar cele două discontinuități de la 37—11 și 63—67 kg sînt mici și pentru un număr foarte redus de animale. Linia descendentă 51—75 kg aparține unui număr de 116 animale, ceea Tabloul nr. 4 Indicii conformației corporale Ia oaia metisă de la ferma I. Sion Denumirea indicilor Valoarea Vidului substernal . . . . 53,92 Toracic 62,34 De compactitate 151,78 Osaturii 14,05 Lungimea capului .... 30,04 Corporal 65,87 De susținere................| 18,56 ce reprezintă din turma studiată apro- ximativ 58%. Indicii conformației corporale com- pletînd aprecierea efectuată cu ochiul liber la animale, dau posibilitatea de a judeca gradul de dezvoltare și tipul constituțional al acestora. în tabloul nr. 4 sînt redați acești indici de conformație corporală ai oilor metise de la ferma I. Sion. Producția de lînă (tabloul nr. 3) este reprezentată pe întreaga turmă în 1954 printr-o medie de 3,20 kg (2,1 — 4,5 kg). Spanca (5) de la G.A.S., Peștera și Jegălia are o producție de lînă de 3,78 kg (1952). Pe categorii de vîrstă, producția de lînă crește de la 3,06 kg la metișii născuți în 1951, 3,14 kg la metișii născuți în 1952, 3,27 kg la metișii născuți în 1953 (fig.4), la 3,24 kg la metișii născuți în 1954. Valoarea deviației standard pe întreaga turmă arată prezența unui caracter destul de variabil cu care se poate lucra. Graficul din figura 5 privind producția de lînă (n = 199 cap.) Fig. 4. — Merinos x F, (merinos x țigaie) Ș (matr. 1611) născută în 1953 — 4,60 kg lînă, 70 kg greutate corporală. scoate în evidență un scurt platou de la 2,5 la 2,7 kg, o linie ascendentă pînă la producția de 2,9 kg continuată pe altă paralelă pînă la producția ide 3,1 kg, ceea ce reprezintă vîrful graficului. Linia frîntă coboară avînd o mică discontinuitate la producția de 3,7 •—3,9 kg. Linia descendentă 3,1—4,5 kg aparține unui număr de 128 animale, ceea ce reprezintă din turma studiată aproximativ 4%. Corelațiile stabilite de noi, după metoda lui B r a v a i s (citat după (2)), la metișii cercetați au fost între producția de lînă și greutatea corporală și între producția de lînă și lun- gimea trunchiului. Pe întreaga turmă studiată, corelațiile găsite sînt pozitive, cea mai bună fiind corelația între pro- ducția de lînă și greutatea corporală reprezentată printr-un coeficient de core- lație r =+ 0,7434. M. Finei (3) găsește la’rasa de oi awassă din Israel o corelație de r = + 0,3232 între producția maximă de lînă și greutatea corporală. De remar- cat faptul, că acest autor utilizează pentru calcule producția maximă. între producția de lînă și lungimea trunchiului noi am găsit o corelație pozitivă puțin mai mică, r = + 0,5446. în toate aceste cazuri, simpla analiză a tabelelor de corelații prin care s-au făcut calculele la acești metiși, arată că majoritatea caracterelor supuse corelării luate cîte două la fiecare individ în parte, variază în același sens; adică dacă crește greutatea corporală, crește și producția de lînă, la fel și în cazul măririi lungimii trunchiului. CONCLUZII 1. Oile metise merinos x F, (meri- nos x țigaie) născute în 1954, adică exem- plarele cele mai tinere, depășesc din punct de vedere calitativ oile metise Fj merinos x țigaie și merinos x Fj (meri- nos x țigaie) născute în perioada 1951— 1953, la următoarele dimensiuni corpo- rale : înălțimea la greabăn, înălțimea la crupă, lungimea crupei, lărgimea pieptului, lărgimea crupei, perimetrul fluierului, lun- gimea capului și lărgimea capului; în ceea ce privește adîncimea pieptului și peri- metrul toracic ele au dimensiuni egale. ■ 15 Nr. capete iOr- 30 F, merinos x țigaie și merinos x Ft (merinos x țigaie). ' 2.1 "W 23 33 Producția lină țkg) Fig. 5. — Producția de lînă la metișii Aceasta se datorește atît muncii continue ■pentru obținerea unui material ovin valoros, și îngrijire din ce în ce mai bune. de selecție dusă an de an cît și condițiilor de hrană 260 ST. OPRESCU 10 11 MORFOLOGIA ȘI PRODUCȚIA DE LÎNĂ LA OILE METISE MERINOS X ȚIGAIE 261 2. Din punct de vedere genetic, caracterele variabile cărora trebuie să li se acorde atenție, sînt lungimea și lărgimea crupei. Lărgimea piep- tului este un caracter aproape consolidat, restul fiind puțin variabile. 3. Datele privind dimensiunile corporale, greutatea corporală și producția de lînă ale oilor metise F, merinos X țigaie și merinos X Fx (merinos x țigaie) de la ferma I. Sion, întrec în bună parte datele obținute de alți autori. Media greutății corporale de 51,96 kg este bună, iar produc- ția de lînă de 3,20 kg, care este încă un caracter variabil, are posibilități mari de a fi ridicată în viitor. Pe categorii de vîrstă, atît greutatea cor- porală, cît și producția de lînă cresc de la metișii născuți în 1951, la cei născuți în 1954. 4. Corelațiile găsite de noi la aceste animale sînt pozitive, cea mai bună fiind corelația dintre greutatea corporală și producția de lînă. 5. Din cercetările făcute la acești metiși din punctul de vedere al morfologiei și producției de lînă, rezultă premize favorabile pentru obți- nerea unui tip de oaie de lînă și de carne-lapte așa cum s-a conceput inițial. K W3yqEHkIIO MOPOOJIOrMM M HACTPMPA HIEPCTH y OBELț- METWCOB Fx MEPHHOC x IțHPAfiCKAH OBIțA M MEPHHOC X Fx (MEPHHOC x tțHPAHCKAH OBIțA) KPATKOE GOflEPJKAHBE WccjieflOBamin npoBOHMJinci, b 1957 Bogy na njieMemioîî $epMe „Hon Cmoh” (TaJiaunoft oSaiacTii), na 199 MaTnax OBeiț-MCTiicoB Fx Mepmioc X pnBancHan oBqa n Mepmioc x Fx (Mepnnoc X UHrancnan oBița); Gmjiji cge- jianu 11 naMepemin Tena c yacTOM jkmboBo Beca n nacrpura niepcTii, a TaKHte npon3BogMJincB BMuncjieHiiH pasJinqHBix noKaaaTejieîi TeJiocJioîKeima m Koa$$mj(neHTOB KoppeJinițun. HoJiyaeHHbie peayjibTa™ nonastiBaioT, bto mctiicm 1954 toga po?Kge- hjih, no paBBUTBio Tena nacTiiano npeBocxoflHT mcthcob, pognBînnxcH b 1951—1953 BB. C BeneTnqecKoîi n cejieKipioHHoii tobkm apennn Bapna- UiroHHMe npnanaKji, KOTopwe CJiegyeT yqiiTUBaTi> npn orGope, hbjihiotch gjimia n mirpnna Kpyna, Torga KaK ocTaiibHHe npManaKii Mano MBMeuqMBM. JKmboîî Bec b 51,96 kb (37—75 kb) moh?ho cmiTaTL ynoBJieTBopiîTeJituiJM ir bmcuihm no cpaBiiennio c gamiMMM gpyBjix aBTopoB; qro me Kacaercn nacTpnBa mepcTir b 3,20 kb (2,1—4,5 kb), to npenBnj(MTCH eBo yBejinneHMe. OBLflGHEHME PMCVHKOB Puc. 1. — MepHHoc x Fx (Mepnnoc x iînraiîcKaH oBiia) ? (A? 1844), poMf^eHa b 1954 rony, HacTpur niepcTH ■— 3,20 nr, Bec — 46 Kr. Pmc. 2.—MepHHoc x Fx (Mepnnoc x pHraiiCKaH OBpa) Chenzina Lotul Specificare I II III IV V VI VII Media administrat zilnic T.D.N. U.N. 1443 2400 1750 2900 1982 3300 2220 3700 2578 4300 2815 4700 2995 5000 I (făină del 1 pește) ' sporul mediu zilnic g . . T.D.N. % U.N.% 483 298,84 497,0 566 309,17 512,0 605 327,57 545,0 661 335,90 560,0 744 346,57 578,0 783 359,58 600,0 804 372,48 622,0 664 339,59 559,0 H 1 (drojdie); sporul mediu zilnic g T.D.N. % U.N.% 522 277,33 459,5 623 280,61 465,0 684 290,61 482,0 749 297,034 494,0 773 334,58 556,0 801 352,51 586,0 815 368,57 613,0 709 318,84 522,0 Tabloul nr. 5 Randamentul de abator Lotul Nr. capete Greutate corporală (kg) Pierderi % Randament la sfîrșitul experiențelor după transport și regim hidric la cald kg % la rece kg % I (făină de pește) 12 1444 1392 3,6 1166 83,8 1158 83,2 I (drojdie) 12 1486 1436 3,4 1201 83,6 1189 82,8 Tabloul nr. 6 Analiza chimică a cărnii, slăninii și osinzei (probe medii) Lotul Substanță uscată Grăsime Proteină Substanțe neextractive Săruri minerale Punct de topire Indicele Hubl Carne I (făină de pește) 26,39 2,89 22,53 — 0,97 100 10,95 85,37 — 3,68 II (drojdie) 25,11 1,39 22,75 — 1,27 100 5,17 89,53 — 5,00 Slănină I (făină de pește) 91,58 94,09 — 0,33 0,16 31,50° 78,21 100 99,48 — 0,35 0,17 II (drojdie) 93,32 92,70 — 0,51 0,11 22,50° 81,86 100 99,34 — 0,55 0,12 Osinză I (făină de pește) 95,31 94,76 — 0,47 0,08 37,0° 68,21 100 99,42 — 0,49 0,08 II (drojdie) 94,42 94,10 — 0,22 0,10 36,0° 71,24 100 99,66 — 0,23 0,11 Discuții Din analiza rezultatelor obținute se constată că în condițiile unei alimentații izodinamice și izoproteice, lotul hrănit cu drojdie nutritivă a realizat un spor zilnic ale cărui valori au fost superioare pe toată durata experiențelor lotului hrănit cu făină de pește. Față de lotul hrănit cu făină de pește, lotul hrănit cu drojdie a avut un spor mediu pe toată durata experiențelor mai mare cu 6,77%. Comparînd mediile sporului zilnic absolut (înregistrat chenzinal) obținute la cele două loturi, distingem trei faze deosebite prezentate în fi- gura 1. în faza primară (A), asistăm la o diferențiere a sporurilor ce se amplifică ușor, aproximativ cu aceeași ?oo intensitate. La lotul hrănit cu droj- die devine din ce în ce mai evident că aportul proteic este mai complet și că acțiunea de corectare și comple- tare a proteinelor furnizate de cele- 600 lalte nutrețuri ale rației a fost mai eficientă. în faza intermediară (/2), care începe o dată cu trecerea primei luni experimentale, diferența se am- soo plifică față de faza anterioară, rămî- nînd constantă pînă în jurul greutății corporale medii de 95—100 kg. Va- loarea biologică superioară a drojdiei față de făina de pește este materia- 1,00 lizată printr-un spor mai ridicat, de unde reiese că nevoile creșterii sînt satisfăcute mai complet de complexul F1 proteic în care a fost introdusă drojdia. Fazei finale (/3) a îngrășării îi este caracteristică tendința de uniformi- zare a sporurilor, prin apropierea valorilor înregistrate la lotul hrănit cu drojdie de cele ale lotului hrănit cu făină de pește. Deducem că, o dată cu diminuarea potențialului de creștere a organismului, scăzînd nevoile în ceea ce privește calitatea proteinelor, făina de pește din rație corectează și completează aportul proteic într-o măsură apropiată drojdiei. Este cunoscut faptul că acizii aminați necesari creșterii nu sînt aceiași cu cei necesari fazei de adult. Grâu (în 1948) și Almquist (în 1949), citat după (1), apoi H. R. Bird (1), au arătat că gradul de satisfacere a organismului în acizi aminați indispensabili este proporțional sau aproape proporțional cu cantitatea și calitatea substanțelor proteice administrate. Rezultă că administrînd o cantitate echivalentă de substanțe proteice, dar de natură diferită, cum am procedat în lucrările noastre, în condițiile unei neiden- tități a rezultatelor, valorificarea acizilor aminați este determinată de I 270 M. DINU și I. PADURARU 8 9 INFLUENȚA NATURII PROTEINELOR IN PROCESUL ÎNGRĂȘĂRII 271 proporția lor mai apropiată sau mai îndepărtată de nevoile organismului, în cazul rației cu drojdie, cantitatea de substanțe proteice nevalorificată a fost mai mică decît în cazul rației cu făină de pește, de unde și depu- nerile mai mari de azot în corp; structura acesteia, după cum rezultă din rezultatele obținute, fiind mai apropiată de proporția acizilor aminați indispensabili, necesari sintetizării albuminei profirii. Trebuie să admitem Fig. 2. — Valorificarea substanțelor azotate pe perioade. Fig. 3. — Valorificarea principiilor nutritivi (exprimată în T.D.N.). că proteinele făinii de pește, după procedeele tehnologice aplicate, pot avea o valoare biologică variabilă. Valorificarea substanțelor azotate, exprimată prin raportul între cantitatea administrată și sporul mediu zilnic realizat, pe perioade, este prezentată în figura 2. Constatăm că valorificarea substanțelor azotate, la lotul care a primit drojdie, este mai bună în prima parte a îngrășării, anume pînă în jurul greutății corporale medii de 90 kg, în timp ce în continuare, lotul care a primit făină de pește, îl devansează. Începînd cu greutatea medie de aproximativ 90 kg, creșterea organismului la tineretul porcin devine mai lentă și aceasta se repercutează asupra valorificării hranei; cresc depunerile de grăsime în corp, care se fac cu o cheltuială mai mare de energie, fapt arătat de W. W. Smith (25). Pe măsură ce organismul își desăvîrșește creșterea, scade și importanța aportului plastic în favoarea celui energetic, ce se materializează prin depunerile de grăsime. Adaosul de substanțe proteice cu înaltă valoare biologică nu este justificat din punct de vedere economic în ultima parte a îngrășării, fapt constatat de noi (4) anterior. Dacă se ia în considerație valorificarea substanțelor azotate pe toată durata experiențelor, se constată că între cele două loturi există o mică diferență, practic neglijabilă, în favoarea lotului hrănit cu drojdie. Spre sfîrșitul îngrășării admitem întrucîtva influența favorabilă a conținutului lipidic al rației, care a fost superior la lotul hrănit cu făină de pește. Cercetările recente ale lui II. T a n g 1 (26) au scos în evidență importanța grăsimilor asupra organismului. Pe lîngă diferențele canti- tative, între cele două loturi s-au înregistrat și diferențe calitative ale grăsimii din rație. Astfel, în antepenultima perioadă, rația la lotul I conținea 75,27% grăsimi furnizate de porumb, 2,15% de șroturile de soia și 22,58% de făina de pește, iar la lotul II 97,22% grăsimi furni- zate de porumb și 2,78% de șroturile de soia, drojdia neconținînd grăsimi. Valorificarea principiilor nutritivi ai întregii rații este prezentată în figura 3. Se constată o diferență între cele două loturi, în favoarea celui cu drojdie, diferență ce scade treptat, ajungînd ca în ultima parte a îngrășării să atingă valori aproape egale. Rezultă că în faza de creștere a organismului, drojdia influențează într-o mai mare măsură asupra valo- rificării întregii rații. Rezultatele obținute ne dau de asemenea indicii asupra epocii de sacrificare în îngrășarea rapidă a porcilor din rasele pre- coce (tinînd seamă de valorificarea hranei), date ce corespund cu cele ale lui W. W. Smith (25). în urma sacrificării, la lotul hrănit cu drojdie constatăm un randa- ment mai scăzut datorită pierderilor în apă. Aceste pierderi sînt de 0,2% în cazul randamentului la cald și 0,4% în cazul randamentului la rece Datele asupra compoziției cărnii, slăninii și osînzei arată diferențe la cele două loturi. Astfel, carnea, la lotul hrănit cu drojdie, conține un procent mai mare de apă. Această constatare corespunde cu cea făcută deZ. Rusczczyc și J. G 1 a p s (22), care au folosit însă drojdia de bere lichidă: Substanța uscată este mai bogată în proteine cu 4,16% și mai săracă în grăsime, și anume cu 5,82% față de lotul hrănit cu făină de pește. De asemenea sînt diferențe în ceea ce privește conținutul în săruri minerale, cu toate că făina de pește conține aproape de cinci ori mai multă cenușă brută decît drojdia de bere. Aceste date confirmă cele arătate anterior, și anume că asimilarea proteinelor la lotul cu drojdie a fost mai completă și că substanțele azotate, prin acțiunea lor deosebit de complexă și variată, determină modificări structurale ale organismului. Mai trebuie să arătăm, orientîndu-ne după consumul populației, că preferințele fiind îndreptate spre o carne cu mai puțină grăsime, conți- nutul mai ridicat în proteină și mai scăzut în grăsime al cărnii la lotul hrănit cu drojdie este de mare importanță. Analiza chimică a grăsimii subcutanate, ale cărei proprietăți sînt influențate de nutrețurile administrate, arată și aici unele deosebiri. 272 M. DINU și I. PADURARU 10 11 INFLUENȚA NATURII PROTEINELOR IN PROCESUL ÎNGRĂȘĂRII 273 Astfel, conținutul în apă este mai ridicat la lotul hrănit cu drojdie. Pre- zintă importanță punctul de topire mai scăzut și indicele Hubi, care arată un conținut mai ridicat în acizi grași nesaturați la lotul hrănit cu drojdie. Același lucru este valabil și pentru osînză. Drojdia de bere uscată, deci, nu corectează calitățile grăsimii influențate de porumb. CONCLUZII Drojdia de bere uscată este un nutreț proteic cu o valoare biologică ridicată, care are o mare eficiență asupra creșterii organismului. Valori- ficarea imenselor resurse celulozice existente este un mijloc important de a asigura speciilor de animale substanțele primordiale — proteinele. Acțiunea proteinelor drojdiei, în cazul îngrășării porcinelor, se limi- tează pe măsură ce scade potențialul de creștere a organismului. în comparație cu făina de pește, drojdia de bere uscată asigură o creștere mai rapidă a organismului și o valorificare superioară a principiilor nutritivi din rație. Proteinele de origine microorganică pot înlocui pe cele de origine ani- mală, izodinamic și relativ izoproteic. Drojdia de bere uscată încorporată rațiilor care conțin porumb în proporții maxime are o mare eficiență, corectînd și completînd aportul proteic. în urma experiențelor efectuate se recomandă drojdia în pro- porție de minimum 5% din valoarea nutritivă a rației (în special în perioada de creștere) ca nutreț proteic și vitaminic. Drojdia de bere uscată determină modificări ale compoziției chimice a cărnii, prin creșterea conținutului în apă, proteinei și sărurilor minerale. De asemenea, crește conținutul în apă din slănină și osînză, precum și acizii grași nesaturați. Prin folosirea drojdiei ca aliment proteic în îngrășarea porcinelor cu rații bogate în porumb, crește valorificarea hranei, se reduce durata îngră- șării și prețul de cost al produselor. Din lucrările noastre rezultă că nu numai cantitatea de proteină administrată în rație influențează asupra valorificării hranei, ci și cali- tatea acestei proteine, respectiv de măsura în care structura acizilor ami- nați corespunde celei necesare sintetizării țesuturilor proprii. Epoca optimă de sacrificare în îngrășarea rapidă la rasele precoce de carne, ținînd seamă de valorificarea hranei, se situează în jurul greutății corporale medii de 90—100 kg. MByqEHHE EHOJiorwqECKoro jîeiîgtbmh eejikob MHKPOOPPAHUMEGKOrO M JKHBOTHOrO nPOMCXOJKflEHMJI EPH OTKOPME CBMHE;n KPATKOE COAEPMtAHHE PesyjiBTaTLi npoBeneHHbix oumtob nouastiBaioT, uto npriMeneune Kop- mobbix jțpoJKJKeiî b KOJinuecTBe ne Menee 5% KopMOBoiî qeHHocTM papnona oOecne’iiîBaeT SticTpoe paBBMTMe opramiaMa h xopomee ycBoenne rniTareJib- hhx BențecTB, ucnpaBJiHH n nononHnn coflep jKanne SeJiKOB b papnonax c MaKCjîMaJiBHBiM ynacTjieM Kynypygbi. EeJiKn MnKpoopraimnecKoro nponcxornHenim c ycnexoM gaMermioT utjiBOTHbie SejiKM, npnqeM wx pencTBiie yMeiibiuaeTcn no Mepe cninKenun noTcniinaJia pocra opraimsMa. KopiwoBbie ppoîKiKU oSycJiOBJiiiBaioT nsMenenjie xnMnqecKoro cocTaBa Maca b CMbicne noBbimennn coHepjKaHnn Bopbi, OejinoB n MmiepajibHbixcoJieft. B nonKofKHOM n BiiyTpenneM cane noBbnnaeTcn copepiRaiijie boabi m nenacbi- ipenHHX jKnpnbix khcjiot. IIpiiMenenne KopMOBbix jțpoHîîKeM b papnonax c bbicokbm conepjKaiineM nynypysbi oOecnennBaeT ynynnienMe mchojib3o- Baiiiin nopMa, yMenbineHMe nponoJi2KMTeJibHocTM OTKopMa n cnjuneune ce6e- CTOMMOCTU. OBTjflCHEHHE PWCYHKOB Pmc. 1. — KoJieâaiiHe cpejțHero «neBHoro npnBeca b KoiiTpoJibHoii ii nononuTHoit rpynnax. Puc. 2. — Wcnoiib3OBaHHe asoTHCTLix BemeCTB no nepMoaaM. Pnc. 3. — HcnoJibaoBanne nnTaTeJibmix BemeCTB (ncnuTano b T.D.N.). REGHERGHES SUR L’ACTION BIOLOGIQUE DES PROTEINES D’ORIGINE MICROORGANIQUE ET ANIMALE DANS LE PRO- CESSUS D’ENGRAISSEMENT DES PORCINS RESUME Les resultats des experiences de l’auteur montrent que l’emploi de la levure fourragere, en proportion d’au moins 5% de la valeur nutritive de la ration alimentaire, assure un developpement rapide de l’organisme et une bonne mise en valeur des principes nutritifs, corrigeant et comple- tant l’apport prot^ique des rations qui contiennent du maîs dans des proportions maximales. Les proteines d’origine microorganique peuvent remplacer avec succes celles d’origine animale. Leur action est limitee ă mesure que le potentiel de croissance de l’organisme ddcroît. La levure fourragere determine des modifications dans la composi- tion chimique de la viande, dans le sens d’une augmentation de la teneur en eau, en proteines et en sels mineraux. Dans le lard et dans la graisse du ventre c’est la teneur en eau et en acides gras non satur^s qui augmen- te. L’emploi de la levure dans les rations alimentaires ă contenu eleve de maîs augmente la valeur de la nourriture, reduit la duree ndcessaire ă l’engraissement et abaisse le prix de revient. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Variations de l’augmentation ponderale quotidienne chez les lots temoins et d’eXperience. Fig. 2. — Mise en valeur des substances azotees, par periodes. Fig. 3. — Mise en valeur des principes nutritifs (exprhnee en T.D.N.). 274 M. DINU și I. PADURARU 12 13 INFLUENȚA NATURII PROTEINELOR ÎN PROCESUL INGRĂȘĂRII 275 BIBLIOGRAFIE 1. Bird H. R., Aminosăuren in der .Gefliigelfutterung. Futter und Fiitterung, 1957, nr. 1, p. 3. 2. Butschcck G., Eignung der aus Sulfitablauge erzeugten fur die menschliche Ernăhrung. Ghemiker-Zeitung, 1944, nr. 12, p. 230. 3. D i a k o v M. I., V i n o g r a d o v G. V. i V c r e n i n o v A. N., Vliianie infuzorii na perevarimosti korma u jvacinîh. Izvestia țentralnogo naucino-issledovatelskogo instituia pișcevoi i vkusovoi promîșlennosti narkomsnaba SSSR, 1931. 4. Dinu M., Pădurarii I. u. Tascenco V., Die Eiuieissversorgung bei der Schiveine- mast mit Mais. Die Deutsche Landwirtschaft, 1958, caietul 12, p. 597. 5. Filatovici V. V., Ghidroliznie drojji v rațione teliat. Jivotnovodstvo, 1958, nr. 7, p. 36. 6. Fin ger ling G., Der Stiirkeivert getrockneter Biertreber beim Schivein. Festschrift anlăs- slich des 100 jăhrigcn Bestehcns der Landwirtschaftlichen Versuchsstation. Leipzig- Mockern, p. 315, voi. 1. 7. II o h 1 o v F. F., S a m o 1 e t o v A. I. i Arhanghelskaia I. G., Ghidroliznie drojji kak dopolnitelnti islocinik belka v raționali țtpliat. Ptițevodstvo, 1956, nr. 12, p. 24. 8. FI o c k A., Eignung von Heje als Eitveissquelle fiir die Ernăhrung von Mensch und Tier. Archiv fiir Tierernăhrung, Akademie Verlag, 1955, voi. 5, caiet 4, p. 225. 9. K a b o z o v S. M., Pitatelnosti sușenth kormovth drojjei, vîrașcennih na ghidrolizalah drevesini i solomi. Zapiski Pușkinskoi Zootchniceskoi laboratorii, Leningrad, 1939, voi. 20. 10. Levițki V. G., Drojjevanie kormov. Trudi Naucinb-issledovalelskogo instituia svi- novodstva, Poltava, 1939, voi. XIII. 11. Maghidov G., Turna nova E., K uree va N. i Starova V., E/fektivnosti kormlenia belkovîmi drojjami risistih loșadei v period tppodromnogo treninga. Kone- • vodstvo, 1956, nr. 5, p. 24. 12. Mangold E., Galumbus A. u. Hock H., Versuche mit Dauerfiitterung von Sprithefe aus Suljitablauge der Zellstoffabrikation an Ratten. Biedermanns Zen- tralblatt, 1939, partea B, voi. II, p. 357. 13. Mangold E., C o 1 u m b u s A. u. Peham A., Uber die Verdaulichkeit und biolo- gische Eiiveisswertigkeit von frischer und konservierter Bierheje nach Versuchen an Scluveinen und W iederkauern. Biedermanns Zentralblatt, 1941, partea B, voi. 13, p. 189. 14. Ni chit a G., Dan I. R. și Popescu-Baran M., Prepararea și folosirea droj- diilor nutritive. Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de științe biologice și agronomice, t. VIII, nr. 3, 1956, p. 685. 15. N e h r i n g K. u. S c h r a m m W., Uber die Ausnutzung von Brauereiablaugehefe in frischen, gekochten und getrocknetem Zusland. Zeitschrift fiir Tierernăhrung und Futtermittelkunde, 1940, voi. III. 16. P a p a n d o p u 1 o P. EL, Kormovîe drojji-țennii korin. Soțialisticeskoe jivotnovodstvo, 1950, nr. 10, p. 12. 17. — Skarmlivanie molodniaku kormovth drojjei. Jivot, 1958, nr. 7 p. 38. 18. Pietz T., Die Heje, ihre Technologie und ihre Amvendung. Monatschefte fiir Veterinăr- medizin, 1955, caietul 8, p. 177. 19. P o p o v I. S., Alimentația animalelor domestice. Ed. de stat, București, 1950, p. 210. 20. Richter K. u. Ehinger R., Sulfitablaugehefe als Ehveissfultermittel fur Masts- schiveine. Zeitschrift fiir Tierernăhrung und Futtermittelkunde, 1940, voi. V, p. 276. 21. Richter K. u. Gater t EL, Futterwert und Futterwirkung von getrockneter Sulfit- ablaugehefe nach Untersuchungen an IViederkauern und Schiveinen. Zeitschrift fiir Tierernăhrung und Futtermittelkunde, 1941, voi. Vi, p. 79. 22. Ruszczyc Z. i G 1 a p s J., Zastosowanie gestwy dyozdzoivej w tuezu trzody chlewney. Roczniki nauk rolniczych, 1955, caiet 2, p. 153. 23. S o k o o v A. V., K ost in A A. i Gololobov A. G., Skarmlivanie loșadiam belkovth ghidroliznth drojjei v kombikorme i ih vliianie na perevarimosti-azotistii mineralinii obinen. Konevodstvo, 1953, nr. 6, p. 20. 24. Schroeder T. u. Scheper W., Ferkelfiitterungsversuch mit Heje verschiedener Herkunft. Futter und Fiitterung, 1957, nr. 8, p. 1. 25. S m i t h W. W., Pork Production. New York, 1952, ed. a 3-a, p. 155. 26. T a n g 1 EL, Zsirdus olajpogâcsa etet^sinek hatâșa a malacok fejlbdisire. Agrârtudomâny, 1955, nr. 1, p. 34.' 27. T o m în e M. F., X an top ui o O. I. i Semen tovskaia N. M., Perevarimosti kormov. Moscova, 1953, p. 43. 28. T o m m e M. F. i P a p a n d o p u 1 o P. EL, Pitatelnosti kormovth drojjei, vîrașcennth na ghidrolizatah solomt (drojjei-GISO-j. Uspehi zootehniceskih nauk, 1937, t. III, fasc. 2. 29. Wussow W., F u n k K. u. Weniger J., Die Verdaulichkeit von Futterhefe ver- schiedener Herkunft bei der Verfutterung an Schiveinen. Archiv fur Tierernăhrung, 1952, nr. 5, p. 286-291. RECENZII Acad. W. K. KNEGHTEL și A. POPOVIGI-BÎZNOȘANU, Orthoptera, în Fauna R.P.R., voi. VII, fasc. 4, 336 pag. Ed. Acad. R.P.R., București, 1959 Lucrarea cuprinde sistematica și răspîndirea Orthopterelor de la noi, înțelegîndu-se prin această denumire, un grup de ordine, și anume: Saltatoria, Dermaptera, Blattodea, Mantodea. Condițiile tehnice editoriale în care a apărut lucrarea sînt dintre cele mai bune, ca și la restul fasciculelor de faună din ultimii ani. Planul lucrării cuprinde : indexul sistematic al speciilor din R.P.R., pe familii, genuri și specii; cheia de determinare a ordinelor; partea gene- rală a ordinului Saltatoria, tratînd istoricul, morfologia externă, organizația internă, reprodu- cerea și dezvoltarea, ecologia, paleontologia și filogenia, răspîndirea generală, importanța eco- nomică, metode de cercetare, bibliografia. în partea sistematică se tratează separat fiecare ordin, pornindu-se de la caracterizarea acestuia, după care urmează cheia de determinare a familiilor ; se ia apoi fiecare familie în ordinea filogenetică, dîndu-se cheia genurilor respective, iar la fie- care gen cheia de determinare a speciilor. După aceasta urmează descrierea pe rînd a tuturor speciilor din genul respectiv, care au fost citate pînă în prezent pe teritoriul țării noastre. La descrierea fiecărei specii se arată biotopul, răspîndirea geografică pe glob și în R.P.R. în total lucrarea tratează 4 ordine, cu un număr de 84 genuri și 173 specii. Bibliografia cuprinde 56 titluri de lucrări. Prima partea a lucrării, intitulată Partea generală, descrie cu multă claritate particula- ritățile anatomiei externe a Saltatoriilor, privind capul, toracele și abdomenul, cu segmentația, apendicele și organele externe ale lor. Descrierile sînt însoțite de desene, cea mai mare parte din ele fiind originale. în acest mod, odată înțeleasă terminologia caracteristică grupului, poate fi urmărită și înțeleasă și partea a doua a lucrării, sistematica, ce ne introduce în cunoașterea speciilor de Orthoptere din țara noastră. Descrierile speciilor sînt concise, cuprinzînd caracterele esențiale pentru determinare; faptul că la fiecare specie se indică și biotopul, contribuie și mai mult ca lucrarea să poată fj utilizată cu ușurință de toți cei ce se interesează de aceste insecte. Toate descrierile sînt com- pletate prin numeroase desene ale insectelor și părților corpului acestora. Lucrarea se bazează în mare parte pe tot ce s-a publicat asupra Orthopterelor (cele 4 ordine tratate) în țara noastră. în ceea ce privește materialul de studiu, colecțiile existente în țară sînt puține și mici, unele dintre ele nemaieXistînd astăzi. 278 RECENZII 2 Lucrarea acad. W. K. Knechtel și A. Popovici-Bîznoșanu, strîngînd într-un volum tot ceea ce se cunoaște pînă în prezent la noi asupra acestor insecte, servește entomologilor noștri la studierea și dezvoltarea cunoștințelor asupra faunei Orthopterelor. Ga și restul lucrărilor apărute în colecția FAUNA R.P.R., și ORTHOPTERA va fi mult apreciată de toți biologii, zoologii și entomologii atît de la noi, cît și din țările vecine și chiar mai depărtate, țări care au arătat mult interes pentru astfel de lucrări. Mihail A. lonescu Membru corespondent al Academiei R. P. R. PROBLEME ZOOTEHNICE $1 VETERINARE Revistă lunară de știință și practică zootehnică și veterinară MINISTERUL AGRICULTURII ȘI SILVICULTURII ÎN COLABORARE CU A.S.I.T. Extras din suma.rp.1p, numnroinT i c imun pagina — rlndul 253 12 de jos 259 3 de sus ERATA în loc de: S paxay—nbxby r = + ---- na X ay 4%. se va citi: 2 paxay—nbxby ncxoy e. irM __________ ¥. ... .v> vk.ou2 Lucrarea acad. W. K. Knechtel și A. P o p o v i c i - B î z n o ș a n u, strîngînd într-un volum tot ceea ce se cunoaște pînă în prezent la noi asupra acestor insecte, servește entomologilor noștri la studierea și dezvoltarea cunoștințelor asupra faunei Orthopterelor. Ga și restul lucrărilor apărute în colecția FAUNA R.P.R., și ORTHOPTERA va fi mult apreciată de toți biologii, zoologii și entomologii atît de la noi, cît și din țările vecine și chiar mai depărtate, țări care au arătat mult interes pentru astfel de lucrări. Mihail A. lonescu Membru corespondent al Academiei R. P. R. PROBLEME ZOOTEHNICE ȘI VETERINARE Revistă lunară de știință și practică zootehnică și veterinară MINISTERUL AGRICULTURII ȘI SILVICULTURII ÎN COLABORARE CU A.S.I.T. Extras din sumarele numerelor 1—6 /1959 Nr. Pag. V. TEMIȘAN, C. GEORGESCU, S. ROMAN, Cîteva date preliminare asupra productivității vacilor metise Roșie x Siemmenthal . . 1 23 T. FEREDEAN și E. SLĂVESCU, Recoltarea și aprecierea calității spermei la vieri.....................................1 27 A. MARIAN, C. ADAMEȘTEANU și O. COTIGĂ, Observații asupra candidozei la puii de găină și puii de curcă.............. 1 43 N. VERDEȘ, S. IONESCU și A. NICOLESCU, O izbucnire enzootică de edem malign la ovine ............................. 1 51 ST. FLORESCU, FR. POPESCU și colab., Funcțiile motorii și secre- torii ale tubului digestiv la oi sub influența rației de fibroase, studiate prin metoda fistulei duodenale................... 2 19 I. PAUL și G. MOISESCU, Raportul dintre morfologie și perioadele de infecție în diareea bacilară a puilor (puloroza).......... 2 38 V. GLIGOR și colab., Acțiunea cobaltului asupra funcției tiroidiene la vaci, cercetată cu izotopul radioactiv de iod I131 .... 3 25 D. CÎLTEA și colab., Rezultatele unei experiențe privind influența estrogenilor asupra îngrășării taurinelor................. 3 30 I. POPOVICI și L. STAMATIN, Cercetări experimentale asupra valorii imunizante a virusului rabic fix încorporat în gelde hidroxid de aluminiu .............................................. 3 45 A. RADU și E. POPOVICI, Contribuții la cunoașterea efectului aureo- micinei în hrana purceilor sugari.................... 4 22 V. PALAMARU și L. IOVESCU, Influența fătării și alăptării asupra greutății scroafelor în raport; cu prolificitatea și producția de lapte . .................................................... 5 13 I. ISOPESCU și colab., Relații între locul de inoculare, reacția vacci- nală și imunitate în vaccinarea anticarbonoasă ............ 5 37 E. LICPERTA și colab., Sulfamidemia la cabaline în cursul trata- mentului cu sulfatiazol ................................... 5 41 C. UNGUREANU și AL. GRECIANU, încercări de reproducere expe- rimentală a dizenteriei anacrobe a mieilor ................ 5 53 O. VLĂDUȚIU și colab., Contribuții noi la studiul și tratamentul exos- tozelor jaretului la cal................................... 6 36 VL. WYNOHRADNYK și colab., Cercetări asupra imunizării contra pestei porcilor cu virusul viu atenuat..................... 6 49 în aceleași numere ale revistei, mai sînt publicate și alte referate, studii și comunicări științifice, precum și informații din țară și de peste hotare, critică și bibliografie. 5