ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE STUDII Șl CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA bibinnir animala i TOMUL XI 195 9 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE COMITETUL DE REDACȚIE N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.— redactor responsabil; M. A. IONESCU, membru cores- pondent al Academiei R.P.R. — redactor responsabil adjunct; T. BORDEIANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R. ;V. RADU, membru corespondent al Academiei R.P.R. STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA «BIOLOGIE ANIMALĂ» Tomul XI, nr. 1 1959 SUMAR Pag. AURELIAN POPESCU-GORJ, Date noi asupra Lepidopterelor din Dobrogea 7 M. A. IONESCU, Contribuții la studiul Cynipidelor parazite (Hijmenoptera Cyni- poidea) din R.P.R.................................................... 27 ELEONORA ERHAN, contribuții la cunoașterea faunei de Tipulide (Diptera- Tipulidae) din masivul Bucegi și cursul superior al rlului Prahova .... 39 PETRU BĂNĂRESCU și MIRCEA BICHICEANU, Un pește nou pentru fauna R.P.R. : Leuciscus soujjia agassizi Cuvier et Valenciennes...... 59 N. GAVRILESGU și M. DINU, Contribuții asupra corelației între procesul meta- bolic al gestației și creatinuria la scroafele gestante.............. 99 M. DINU, SEVASTA OPRESGU și S. AXINTE, Cercetări privind creșterea porcului Basna în Dobrogea........................................... gj STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA «BIOLOGIE ANIMALĂ» APARE PE 4 ORI PE AN. REDACȚIA București, Calea Victoriei nr. 125- Telefon 15.41.59 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O M î N E ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE AKA^EMMH PyMLIHCKOti HAPO^HOH PECIiyBJIWKH ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE S^RIE «BIOLOGIE ANIMALE» Tome XI, No J 1959 TPyflbI M MCCREaOBAHMSI no BMOROEHH CEPMH «BWOJIOrWB 5KMBOTHBIX» Tom XL N» 1 1959 8 O M M A I R E Page AURELIAN POPESCU-GORJ, Nouvelles donnees sur Ies Lepidopteres de la Dobrogea................................................................ 7 M. A. IONEScU, Contribution ă l'etude des Gynipides parasites (Hymenoptera Cynipoidea) de la Republique Populaire Roumaine........................ 27 ELEONORA ERHAN, Contribution ă la connaissance de la faune des Tipulides (Diplera-Tipulidae) du massif des Bucegi et de la vallee superieure de la Prahova............................................................. 39 PETRU BĂNĂRESCU et MIRCEA BICHICEANU, Un poisson nouveau pour la faune roumaine : Leuciscus souffia agassizi Guvier et Valcnciennes . . 59 N. GAVRILESGU et M. DINU, Contribution â la connaissance de la correlation entre le processus metabolique de la gestation et la creatininurie chez Ies truies pleines........................................................ 69 M. DINU, SEVASTA OPRESGU et S. AX INTE, Recherches portant sur l’elc- vage du porc de Basna en Dobrogea...................................... 81 GO^EPJKAHME CtP. AYPEJIMH HOnECKy-rOP®, Hobbio jtamiBie o 'leuiyeKptuibix floO- py«>KH..................................................... 7 M. A. HOHECKy, K MByueHHio napasnTimeoKiix opexoTBopoK (Hymeno- ptera Cynipoidea) PHP..................................... 27 9JIEOHOPA EPXAH, K MCcnesoBaiiuio (JiayHM KOMapoB-nojiroHoîKeK (Dip- tera-Tipulidae) rop ByueAHtM n Bepxnero TeueHHH peKii IIpaxoBa. . 39 nETPy B9H9PECKy ii MMPHA BMKHHAHy, Honan pa6a wih $ayHM PUP Leuciscus souffia agassizi Guvier et Valenciennes.......... 59 H. PABPUJIECKy h M. flHIiy, K MccneAOBamiio cooTiioinemiH Mem^y MeTa6ojniuecKHM npoqeccoM 6epeMeHH0CTii h BbijteJieHiieM upeaTumiHa C MOHOit y SepeMOHHHX CBUHOMaTOK.......................... 69 M. flHHy, CEBACTA OnPECKV n C. AKCMHTE, Pa3Be«eHHe noposti CBHiieit Basna b HoSpyAHte ............................... 81 EDITIONS DE L’ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE MSflATEJIBCTBO AKAflEMMW PyMBIHCKOH IIAPO^HOH PECnyBJIMKH DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA DE AURELIAN POPESCU-GORJ Comunicare prezentată de M. A. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 19 noiembrie 195 8 Primele cercetări asupra faunei Lepidopterelor dobrogene datează din 1865, cînd cercetătorul vienez <1 o s e f M a n n, a colectat în împre- jurimile orașului Tulcea, la Marcoși și Bestepe, lelița, Babadag și Ciucu- rova, capturînd numeroase specii pontice, cunoscute pînă atunci numai din Asia Mică sau din stepele rusești. în 1866 publică o bogată listă (13), semnalînd prezența în nordul Dobrogei a 942 de specii, varietăți și abe- rații dintre care 473 de specii, varietăți și aberații numai Micr ©lepidoptere, descriind și 5 specii noi pentru știință : Grapholitha gammana, Myrme- cozela danubiella, Cerostoma instabilella, Gelechia rhodoptera și Gelechia istrella. Această publicație a avut o deosebită importanță, nu numai prin faptul că a fost prima lucrare ce conținea date asupra Lepidopterelor din „Țara Romînească”, dar timp de mai bine de 30 ani ea a rămas singura publicație mai amplă asupra Lepidopterelor din țara noastră. Cu tot inte- resul stîrnit de apariția acestei lucrări, totuși fauna Lepidopterelor do- brogene a continuat să rămînă necercetată timp de aproape 60 de ani. în afară de A. L. M o n t a n d o n, care în căutare de Heteroptere co- lectează și Lepidoptere, mai ales la Hîrșova și Cernavodă, descoperind și unele specii interesante, precum și de sporadice colectări făcute de unii din membrii fostei Societăți a naturaliștilor din Romînia (F1 e c k, S a- 1 a y etc.) cu ocazia diferitelor excursii, cercetări temeinice, nu au mai fost făcute de nimeni pînă în anul 1928. în acest an A r i s t i d e 0 a r a d- j a vine, în luna iunie, la Carmen-Sylva, actualmente Vasile Boaită, unde timp de o lună colectează intens. Acest material, completat și cu capturile făcute de noi, pînă în cursul lunii septembrie a aceluiași an, a constituit baza primei sale lucrări asupra Lepidopterelor dobrogene (3), apărută în 1929. Deși în această lucrare nu sînt menționate decît 362 de 8 AUREL1AN POPESCU-GORJ 2 3 DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 9. specii, varietăți și aberații, dintre care 128 de specii varietăți și aberații de Microlepidoptere, provenind mai ales de la Vasile Boaită și numai cîteva de la Techirghiol-Sat, deci cantitativ un număr restrîns de specii pentru un biotop atît de interesant, totuși calitativ, ele sînt de o excepțională valoare zoogeografică, datorită faptului eă în afară de semnalarea a 30 de specii și forme noi pentru fauna țării, C a r a d j a descrie o specie și o formă nouă pentru știință. Ulterior, A. C a r a d j a, în diverse lucrări (4), (5), (6) și (7) mai semnalează încă 100 de specii, varietăți și aberații de Lepidoptere, provenind mai ales de la Vasile Boaită și în parte de la Techirghiol-Sat, din care 63 de Macrolepidoptere și 37 de Microlepidop- tere, dintre acestea 17 specii, varietăți și aberații fiind noi pentru fauna țării. Lucrările sale au avut darul de a atrage încă o dată atenția lepidop- terologilor asupra litoralului Mării Negre, cuprins între Constanța și Capul Ecrene, loc de întîlnire a numeroase specii cu origini diferite și în special al celor stepice-pontice și ponto-mediteraneene cu cele euto-siberiene. Noi am continuat a colecta Lepidoptere la Vasile Boaită și în mică măsură la Agigea și Constanța, în toată perioada 1930—1937, iar în pe- rioada 1947—1949 am avut din nou prilejul a colecta la Vasile Boaită, în lunile iulie și august, descoperind cu această ocazie mai multe specii, rase și forme noi pentru fauna țării. în comunicarea de față vom expune o parte din rezultatele cerce- tărilor noastre din perioadele mai sus-amintite și în mică măsură rezul- tatele colectărilor din colțul sud-vestic al Dobrogei (pădurea Oltinei, cuno- scută sub numele de pădurea Ciufîtu și pădurea Isichioi de la balta Bu- geac, ambele situate în raionul Adamclisi), adăugînd și unele specii colec- tate de A. O s t r o g o v i c h, rămase însă nepublicate. Pentru Macrole- pidoptere am, utilizat clasificarea și nomenclatura dată de Ad. Seitz (17), combinată cu nomenclatura adoptată și de O 11 o B a n g - H a a s1), iar pentru așa-zisele „Microlepidoptere”, clasificarea și nomenclatura din lucrarea privind Microlepidopterele din B. P. Ungară a lui L. G o z- m â n y (9) conservator al colecției de Microlepidoptere a Muzeului na- țional maghiar din Budapesta. Aruncînd o privire asupra celor 462 de specii, subspecii și forme de Lepidoptere semnalate de A. Car a d j a de la Vasile Boaită și Techir- ghiol-Sat, la care vom adăuga și cele 169 de specii, subspecii și forme semnalate de noi în partea sistematică, se constată că în fauna de Lepi- doptere a porțiunii litorale și sudice a Dobrogei, grupele Rhopalocera (60 sp. , ssp. și forme), Bombyces (59 sp., ssp. și forme) și Geometriformes (93 sp., ssp. și forme) sînt încă foarte puțin cunoscute. Mult mai bine cer- cetată este fosta grupă „Microlepidoptera” cu 237 de specii, subspecii și forme, dintre care numai reprezentanții suprafamiliei Pyralidoidea însu- mează un număr de 105 specii, subspecii și forme, după care urmează grupa Noduiformes, reprezentată prin 190 de specii, subspecii și forme. Aceste cifre ne arată că cercetările făcute pînă în prezent sînt destul de sumare, deoarece dintr-o regiune atîta de complexă din punct de vedere geologic, cum este Dobrogea, va trebui să ne așteptăm la descoperirea, J) Otto Bang-Haas, Catalogus Lepidopterorum regionis palaearcticae. Stuttgart, 1937. mai ales în lungul litoralului, în porțiunea cuprinsă între Constanța și Mangalia, a unui număr de specii, subspecii și forme de cel puțin 3—4 ori mai mare decît numărul cunoscut pînă în prezent. în materialul prezentat în comunicarea de față, 2 forme sînt noi pentru știință: Myderoplus puniceago f. ferruginea și M. puniceago f. pallida, iar un număr de 40 de specii, subspecii și forme sînt noi pentru fauna țării. încercînd a clasifica materialul prezentat de noi în comunicarea de față, conform răspîndirii zoogeografice a speciilor, vom constata că unele specii sau rase constituie endemisme sau forme locale, care în parte au și început să-și piardă acest caracter, unele fiind deja semnalate și din colțul nord-estic al B. P. Bulgaria. Caracteristica faunei de Lepidoptere a Dobrogei însă nu o constituie cele cîteva elemente deocamdată ende- mice, ci mai ales prezența în număr destul de mare a elementelor pontice, al căror centru de răspîndire se găsește în regiunile de stepă din jurul Mării Negre și mai ales Asia Mică. în răspîndirea lor spre vest ele nu depă- șesc încă țările din sud-estul Europei, iar unele ating în Dobrogea, limita de vest a răspîndirii lor. După A. C a r a d j a (5) elementele pontice provin aici ca relicte ale perioadei cînd peninsula balcanică era unită cu insulele Mării Egee și Asia Mică și în parte ca imigranți recenți, în post- glacial, ce au trecut peste Bosfor, răspîndindu-se apoi de-a lungul coastei bulgare; în ceea ce privește formele pur stepice, acestea provin dinspre nord-est, din stepele sudice rusești, de unde au început să migreze tot în postglacial. Dar în afară de acestea, de mare importanță este apariția, într-un număr considerabil, a unei serii de specii a căror origine este tot stepică- pontică, însă în răspîndirea lor spre vest ele au cucerit mari regiuni din țările circumediteraneene devenind elemente ponto-mediteraneene, la care, după datele lui H. B e b e 1 și H. Z e r n y trebuie să catalogăm și cea mai mare parte a acelor specii semnalate în trecut ca „specii orien- tale”. Mai apar și o serie de elemente mediteraneene, al căror centru de răspîndire este situat în țările din jurul Mediteranei. Totuși, dominanța netă rămîne a elementelor euro--siberiene, a căror răspîndire. se întinde din porțiunile estice ale Siberiei și pînă în centrul Europei. în această categorie trebuie catalogate și majoritatea speciilor semnalate în trecut ca „central-europene”. Ca urmare confirmăm, ca perfect valabil pentru întreg litoralul dobrogean, punctul de vedere al lui C ar a d j a, care spune că fauna Lepidopterelor din sudul Dobrogei, în ansamblul său, are un caracter de stepă, completîndu-și mereu elementele cu noi specii, ce migrează mai ales din stepele îndepărtate ale porțiunii sud-estice a U. B. S. S„ nu fără a primi însă și noi elemente pontice dinspre sud, pătrunse peste Bosfor. Acestea, datorită climei dulci și a condițiilor locale au găsit și continuă a găsi locuri prielnice pentru dezvoltare, unele din ele suferind chiar modi- ficări importante, dînd naștere la noi subspecii sau la forme locale caracte- ristice. Cercetările noastre confirmă și ele faptul că teritoriul dobrogean este insuficient studiat, rămînînd mari spații foarte importante, care pînă în prezent fie că au fost sporadic cercetate, fie că au rămas complet AURELIAN POPESCU-GORJ 4 5 DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 11 nestudiate. Astfel sînt pădurile din centrul și mai ales sud-vestul Dobrogei (pădurea Ciufîtu de la Oltiua și pădurea lortmacului cu Valea Canaraua Fetii), Mangalia și împrejurimile ei, Tatlageacul, regiunea de nisipuri dintre Eforie și Agigea, Valea Casimcei etc. Cercetări temeinice în aceste locuri, precum și în diferite alte regiuni ale Dobrogei, vor putea da la iveală existența încă a numeroase specii, multe din ele noi pentru fauna țării, iar unele chiar pentru fauna Europei. De aceea propunem ca în Dobrogea să se creeze o serie de rezervații naturale, cum ar fi nisipurile dintre Agigea-Eforie și Eforie-Vasile Boaită, regiunea izvoarelor dulci de la Cainaci (lîngă Techirghiol-Sat), împrejurimile lacului Tatlageac, pădurea Comorova de la Mangalia și cîteva văi împădurite din sud-vestul Dobrogei (mai ales pădurile Ciufîtu de la Oltina, Isichioi de la Bugeac și pădurea lortmacului cu Valea Canaraua Fetii, de lîngă comuna Băneasa), pe care să se interzică orice fel de pășunat sau alte intervenții ale omului. Numai prin protejarea acestor regiuni se va putea menține nealterat vreme cît mai îndelungată, caracterul particular al acestor importante biotopuri, unice în felul lor la noi în țară. PARTEA SISTEMATICĂ P A P I L I O N I D A E Papilio machaon L. ssp. giganteus Vrty. f. sphyroides Krul. 2 Valea Canaraua Fetii de lîngă comuna Băneasa din sud-vestul Dobrogei, la 24.VII și la 14.VIII. Formă rară la care banda submarginală neagră a aripilor posterioare, în porțiunea mediană trimite prelungiri ce ating pata neagră a nervurii discale. Contrar afirmației lui Ad. S e i t z (17)1) această formă nu trebuie atribuită ab. asiatica Men., întrucît aceasta constituie rasa caracteristică Orientului apropiat. Nouă pentru fauna țării. I* A K N A S S I I) A E Parnassius mnemosyne L. ssp. wagneri Bryk. 10 și 4 ȘȘ la Oltina (pădurea Ciufîtu), la 16.V și 6 și 2 ȘȘ h Bugeac (pădurea Isichioi), la 12. V. La petele celulare ale aripilor anterioare sînt variabile ca mărime și de cele mai multe ori oblongi, mai rar ovoide. Banda subcostală hialină a aripilor anterioare redusă. Pata celulară de pe aripile posterioare, de cele mai multe ori prezentă, fiind totdeauna monocelulară. La ȘȘ benzile vitroase ca și petele negre bine dezvoltate. Pata marginii poste- rioare a aripilor anterioare slab conturată. Pata discală a aripilor poste- rioare bicelulară, adesea nesprijinită de discus. Ca forme am întîlnit : f. lunulata Shlj. 2 3^ Oltina (pădurea Ciufîtu), la 12. V, formă la care în banda vitroasăapar lumile albe, nouă pentru fauna țării șif. intacta Krul. 2 3 c? Oltina (pădurea Ciufîtu), la 17. V. b Voi. i. P I E IIID A E Pieris rapae L. f. unimaculata Dziurcz. 2 33 Oltina (pădurea lortmac), la 29. VII. Formă la care pe fața inferioară a aripilor anterioare apare numai o singură pată discală. Nouă pentru fauna țării. P. rapae L. f. minor Costa. 1 Ș Vasile Boaită, la 16.VIII. Formă naină măsurînd numai 29 mm anvergură. Luciilor ausonia Hbn. (=belia Or.). 2 £<3 Valea Canaraua Fetii din apropierea comunei Băneasa (sud-vestul Dobrogei), la 13. V. Nouă pentru fauna țării. Colias croceus Fourcr. f. relata Bagusa. 1 3 pădurea lortmac, la 24. VII. S A T Y H I 1) A E Satyrus dryas Scop. 1 $ și 1 $ Vasile Boaită, la 20. VI. Pe litoral rar. N Y M P HALI D A E Apatura ilia Schiff. ssp. metis Frr. 12 $$ și 4 ȘȘ capturate și multe exemplare văzute zburînd sau așezîndu-se pe frunzele sălciilor ce cresc în lungul gîrlei Saltava (balta Borcea de Jos), între Hîrșova și Cernavodă, de la 2 la 5.VIII. Numeroase exemplare văzute zburînd și în coroana sălciilor pădurii Lucica (balta Oltina din sud-vestul Dobrogei), la 10.VII. Posedăm încă 5 33 și 2 ȘȘ capturate la Giurgiu, 12.VI—2.VIII. Aceasta este o rasă la care ocelii de pe aripile posterioare dispar, reducîndu-se mult și cei de pe aripile anterioare. Este mai mică decît rasa nominată, iar ȘȘ au o culoare foarte deschisă, fondul aripilor fiind galben-ocru. Au un zbor foarte iute și sînt greu de capturat, fugind la cea mai mică mișcare. Ca dimensiuni măsoară 54 —60 mm anvergură. L Y C A E X I D A E Lycaena (Polyommatus) bellargus Bott f. parvipuncta Aign. 2 Vasile Boaită, la 8.VII. Sînt exemplare la care pe fața superioară a aripilor posterioare apar puncte marginale. Lycaena (Scolitantides) orion Pali. f. ornata Stgr. 2 Oltina (pă- durea Ciufîtu), la 16.V. Culoarea neagră este mai redusă, iar coloritul albastru mult mai viu. Lycaena (Joiana) jolas Ochs. 4 și 2 ȘȘ Vasile Boaită, la 26.VII. Element ponto-mediterapean. 12 AURELIAN POPESCU-GORJ DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 13 A R C T 11 D A E Oeonistis quadra L. Frecvent la Vasile Boaită în tot cursul lunii august. Element euro-siberian. Lithosia pdllifrons Z. 2 Vasile Boaită, la 22.VIII (leg. Ostro- g o v i c h ). Element ponto-mediteranean care în țara noastră atinge limita nordică a răspîndirii în sud-estul european. Pelosia obtusa H. S. 3 Vasile Boaită, de la 28 la 30.VIII. Specie rară, la noi semnalată numai de F r. S a 1 a y la Sulina (3 și 5.IX). Eoni g a găsit-o și la Timișoara, la 4.VIL în Europa are o răspîndire discontinuă fiind semnalată numai din nordul Germaniei și Italiei, din R. P. Ungară și R. P. Polonă, reapărînd în regiunea Amur însă într-o rasă deosebită. Element europeano-endemic. L Y AI A N T B 1111 A E Laelia coenosa Hbn. f. candida Leech. 5 Vasile Roaită, de la 20 Ia 30.VIII (leg. Ostrogovicli și A. P o p e s c u - G o r j). Sînt masculi de culoare albă în loc de brună. Element euro-siberian. • S A T V n N 11 D A E Perisomena caecigena Kupido. 131 balta Bugeac (sud-vestul Dobrogei), la 22. VII. Element pontic cunoscut numai de la Orșova (H. Rebel) și București (Montan don). Ostro govich a găsit 1 $ în pădurea Comana 4.X.1915. în sudul țării atinge limita nord-vestică a răspîndirii lui în Europa. S P H I V G I I) A E Acherontia atropos L. 3 cfâ și 1 Ș Vasile Roaită, de la 25 la 30. VIII. Element mediteranean. Celerio euphorbiae L. în unii ani zboară la Vasile Roaită și Constanța în mare număr, din ultima decadă a lunii iulie și în toată luna august. Element ponto-mediteranean. C . lineata Wstw. ssp. livornica Esp. 3 Vasile Roaită de la 29.VII la 10.VIII și 2 Constanța, la 10.VIII. Element mediteranean ce zboară împreună cu specia precedentă, însă în număr mai restrîns. C O S S I I) A E Phragmatoecia castaneae Hbn. 3 Vasile Roaită, la 10. VII. Frec- vent Ia Tulcea și peste tot în delta Dunării (Măline, Chilia), 2.VI. N O C T U I I) A E Bimyra nervosa F.ssp.argentaceaH. S. 2 Eforie, la4.VIII(pl.I, fig. 5). Fondul aripilor anterioare mult înălbit, cu aspect argintiu, iar aripile posterioare aproape albe. Cunoscută din R. P. Bulgaria, porțiunea meridională a U. R. S. S. și Asia Centrală. Rară. Element euro-siberian. Arsilonche albovenosa Goeze f. degener Hbn. 1 la 23.VIII la Vasile Roaită. Se deosebește prin coloritul aripilor anterioare, galben ca paiul. Element euro-siberian. Nouă pentru fauna țării. Bryophila divisa Esp. ( = raptricula Hbn.). Frecventă la Vasile Roaită la lumină, de la 15.VII la 30. VIII. Specie foarte variabilă în ceea ce privește desenul și coloritul. Element euro-siberian. — f. carbonis Frr. 1 $ la Vasile Roaită, la 23.VIII. Culoarea aripilor anterioare mult înnegrită. Nouă pentru fauna țării. — f. provincialis Culot. 4 la Vasile Roaită, de la 28.VII la ll.VIII. Exemplarele corespund întocmai cu figura 7 (pl. 23) a lui J. Culot, avînd toată porțiunea superioară externă a aripilor anterioare, larg colorată! ntr-o frumoasă nuanță brună-roșcată. Nouă pentru fauna țării. — f. deceptricula Hbn. 1 Vasile Roaită, la 8.VII. Se caracteri- zează prin prezența unei dungi longitudinale negre, ce separă aripile ante- rioare în două cîmpuri : unul, superior brun-roșcat și altul inferior, cenușiu. La exemplarul nostru și porțiunea bazală a aripilor anterioare rămîne cenușie. — f. striata Stgr. 1 Ș Vasile Roaită, la 9. VII. Formă rară caracte- rizată prin prezența unei dungi negre longitudinale, care de asemenea separă suprafața aripilor anterioare în două cîmpuri: cel al marginii interne, mult întunecat și cel al marginii costale, care este cenușiu închis. Nouă pentru fauna țării. Br. algae F. Specie foarte comună la Vasile Roaită și pe tot litoralul de la sud de Constanța, de la începutul lunii iulie pînă la sfîrșitul lunii august. Variază mult în ceea ce privește coloritul, care la rasa nominată are diverse nuanțe de verde. Element euro-siberian. — f. calligrapha Bkh. 3 și 1 Ș la Vasile Roaită, de la 25.VII la 28.VIII. Formă la care spațiile bazai și marginal sînt mai mult sau mai puțin acoperite cu solzi galbeni. Br. muralis Forst. 1 Ș Vasile Roaită, la 21.VII. Specie variabilă ca desen și colorit. Element ponto-mediteranean. - f. par Hbn. 1 J și 1 $ Vasile Roaită, la 10 și ll.VIII. Formă cu colorit verde-cenușiu, amestecat cu nuanțe de verde închis ; desenul negru puțin distinct. Nouă pentru fauna tării. - f. flavescens Tutt. 1 $ Vasile Roaită, la 25. VII. Fondul aripilor este gălbui în loc de verde. Nouă pentru fauna țării. - f. obscura Tutt. 1 Ș Vasile Roaită, la 16.VIII. Fondul aripilor anterioare este cenușiu-brun închis, stropit cu pete mici gălbui. Nouă pentru fauna țării. Br. ravula Hbn. Atît cît și Ș$ se întîlnesc frecvent la Vasile Roaită în tot cursul lunii august. Element ponto-mediteranean. 14 AURELIAN POPESCU-GORJ 8 g DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 15 Nuxoa temera Hbn. f. hubneri Brsn. 22 și 14 ȘȘ Vasile Boaită, la lumină, de la 22.VIII la 2.IX.1948 (pl. I, fig. 1—3). Specie dăunătoare culturilor de cereale, adesea confundată cu E. obelisca Schiff. în unii ani apare în număr mare, ca de exemplu în 1947 în împrejurimile Bucu- reștiului sau în 1948 în Dobrogea și mai ales în R.P. Bulgaria, pentru ca apoi să devină iar rară. Element ponto-mediteranean ce se întîlnește mai ales în sudul țării, în Moldova și Transilvania, fiind de obicei înlocuit de Euxoa obelisca (pl. I, fig. 4). Rasa nominată nu zboară la noi. Agrotis crassa Hbn. f. ochrea Olt. Toate exemplarele și ȘȘ colec- tate la Vasile Roaită, unde zboară cam de la mijlocul lunii iulie și pînă în prima decadă a lunii septembrie, aparțin acestei forme ce pare a avea aici un caracter rasial. Se distinge prin culoarea de fond a aripilor ante- rioare care este ocru palid. Element ponto-mediteranean. Nouă pentru fauna țării. — f. confluens Diosz. 1 $ Vasile Roaită, la 23.VIII. Exemplare la care petele orbiculară și reniformă sînt confluente. A. vestigialis Rott. f. pallida Spui. 1 Agigea, la 20.VIII; 2 $3 la Vasile Roaită, la 10 și 15.IX (leg. O s t r o g o v i c h ). Se întîlnește în regiunile nisipoase ale Europei, pînă în Siberia. La noi în țară însăși forma nominată este rară, fiind semnalată o singură dată de C a r a d j a, de la Băltățești. Element euro-siberian. Nouă pentru fauna țării. A. ripae Hbn. ssp. weissenborni Frr. 1 $ Eforie, la 3.VIII. Culoarea aripilor anterioare albă-gălbuie, cu desen slab conturat. Rară; element euro-siberian. — f. desertorum Bsd. 1 Ș Vasile Roaită, la 3.VIII. Culoarea aripilor anterioare este cenușie, iar desenul net reliefat. Nouă pentru fauna țării. A. (Dichagyris) melanura Koll. ssp. albida Car. 3 $$ și 2 ȘȘ Vasile Roaită, în cursul lunii august. Element tipic pontic care în Europa a fost găsit pînă pe coastele Dalmației. Rhyacia c-nigrum L. Foarte comună la lumină, la Constanța, Agigea și Vasile Roaită, în tot cursul lunii august. Element euro-siberian. Folia praedita Hbn. 2 Vasile Roaită, la 16 și 24.VII (pl. I, fig. 7). Element pontic, foarte rar. Harmodia filigramma Esp. 1 Vasile Roaită, la 14.VII. Rară. Element euro-siberian. H. bicruris Hfn. ț=capsincola Esp.). 1 $ Vasile Roaită, la 25.VII. Element euro-siberian. Cuculia thapsiphaga Tr. 1 $ Constanța, la 16.VI. Element ponto- mediteranean. C. scrophulariae Cap. 1 $ Vasile Roaită, la 19.VI. Element ponto- mediteranean. Ompbalophana antirrhini Hbn. 2 $$ Vasile Roaită, la 14.VII. Ele- ment ponto-mediteranean. Calophasia casta Bkh. 5 și 1 $ Vasile Roaită, de la 8 la 18.VII; 2 Eforie, la 8.VI. Autophila limbata Stgr. 1 Ș peștera Gura Dobrogei, la 15.VII. 1955 (leg. T r. O r g h i d a n ). Element ponto-mediteranean. Nouă pentru fauna țării. Oligia bicoloria Vili. 1 Ș Vasile Roaită, la 23.VIII. Element euro- siberian. Pdlluperina rubella Dup. f. sericea Car. 4 și 2 ȘȘ Vasile Roaită, de la 26.VIII la 3.IX. Formă rară caracterizată prin prezența unui cîmp median mai întunecat decît restul aripilor anterioare. Rasa nominată a fost semnalată o singură dată de la Băile Herculane (H. R e b e 1). Element ponto-mediteranean, care în Dobrogea atinge limita de nord a răspîndirii lui în Europa. Nouă pentru fauna țării. Thalpophila matura Hufn. ssp. provincialis Culot. 2 și 3 ȘȘ Vasile Roaită, de la 20.VII la 2. IX (pl. II, fig. 13). în Dobrogea nu se întîlnește niciodată rasa nominată, ci numai f. provincialis, care aici pre- zintă un caracter rasial. Se deosebește prin coloritul aripilor anterioare, care au o nuanță mult mai deschisă, iar desenul este bine conturat, cores- punzînd întocmai cu figura 5 (pl. 26) din Culot (8)1). Element ponto- mediteranean. Nouă pentru fauna țării. Mycteroplus puniceago Bsd. Atît cît și ȘȘ se întîlnesc frecvent la Constanța, Agigea, Eforie și Vasile Roaită, de la 20.VIII la 10.IX. Element pur pontic. — f. ferruginea n. f. 1 Vasile Roaită , la 30.VIII.1948. Formă nouă la care marginea internă a benzii mediane este intens colorată în brun-feruginos, culoare ce se lățește întinzîndu-se spre marginea externă. Tipul în colecția A. Popescu-Gorj. — f. pallida n. f. 1 Ș Vasile Roaită, la 28.VIII.1949. Formă nouă, la care culoarea de fond a aripilor anterioare este albă-gălbuie ca osul, iar desenul feruginos abia indicat. Tipul în colecția A. Popescu-Gorj. Archanara spargani Esp. f. bipunctata Tutt. 1 Ș Vasile Roaită, la 18. VII. Rasa nominată a fost semnalată numai de la Săcărîmb (F rân- ze n a u ) și de la București (S a 1 a y). Nouă pentru fauna țării. Oria musculosa Hbn. f. olivina Alph. 1 £ Vasile Roaită, la 4.VII (pl. I, fig. 6). Rasa nominată a fost semnalată o singură dată de la Tecuci (A 1 e x i n s c h i). Element ponto-mediteranean. Euterpia laudeti Bsd. 1 și 2 ȘȘ Vasile Roaită, de la 8.VI la l.VIII (pl. I, fig. 8). A fost semnalată o singură dată de Car a dj a, din aceeași localitate însă fără dată. Element pur pontic care la noi în țară atinge cel mai nord-vestic punct al răspîndirii sale în Europa. Chloridea nubigera H. S. 1 Agigea, la 20.VIII.1949 (pl. I fig.^ 9). Element ponto-mediteranean, cunoscut din porțiunea meridională a U.R.S.S., R.P. Bulgaria, R.P. Ungară (Soltvadkert), Asia Mică, Siria, Afganistan, Algeria, Spania și Insulele Canare. Nouă pentru fauna țării. Chariclea delphinii L. 2 și 1 Ș Medgidia, la 28.VII. Element ponto-mediteranean. Calymma communimacula Schiff. 1 $ și 2 ȘȘ Vasile Roaită, de la 3 la 15.VIII. Element ponto-mediteranean. !) voi. i. 16 AURELIAN POPESCU-GORj 10 ii DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 17 Porphyrinia respersa Hbn. f. grata Grn. 2 3^ și 3 ȘȘ Vasile Eoaită și Eforie, de la 29.VI la 23.VIII. Element ponto-mediteranean care în sudul țării apare adesea împreună cu rasa nominată. Eustrotia olivana Schiff. (=argentula Hbn.). 1 Ș Vasile Boaită, la 29.VII. Element euro-siberian. Earias chlorana L. 1 $ și 1 Ș Vasile Boaită, de la 19 la 24.VIII. E. vernana Hbn. 3 Vasile Boaită, de la 8 la 20.VII. Element] central-european cunoscut numai din Germania, Austria, Italia și B. P. Ungară. Grammodes stolida F. 3 și 2 ȘȘ la Vasile Boaită și Eforie, de la 23.VII la 30.VIII. După arealul menționat de A d. S e i t z trebuie consi- derat ca un element ponto-mediteranean. Clytie syriaca Bugn. 1 £ și 1 Ș Vasile Boaită la. 1 și 7.VIII.1947 (pl. II, fig. 11 și 12). Exemplarul are pe aripile anterioare o pată neagră dințată, situată în apropiere de linia subterminală, corespunzînd formei dentemaculata Warr. Specie rară, ponto-mediteraneană, cunoscută din B. P. Bulgaria, coastele Dalmației, B. P. Albania, Sicilia, Andaluzia, Siria, B.S.S. Armeană, Asia Mică, regiunea Transcaspiană, Kashgar, Fergana și Uralsk. La noi în țară atinge cel mai nordic punct al area-; lului său în Europa. Nouă pentru fauna țării. Phytometra festucaeL. 1 Ș Agigea, la 15.VIII. Element euro-siberian. Ph. consona F. ssp. taurica Ostii. 1 Eforie, la 3.VIII.1931 (leg. E t c i u) (pl. I, fig. 10). Este o rasă stepică-pontică, mai mică decît rasa nominată (exemplarul nostru măsoară 28 mm anvergură), colorată mult mai deschis; părțile întunecate ale aripilor anterioare sînt brune-oliv deschis. Pata reniformă lipsește, iar linia externă dublă a cîmpului median, nu ajunge pînă la apex, ci se pierde deasupra petei superioare întunecate a ■ cîmpului marginal. Această rasă a fost semnalată pînă în prezent, de la Marasch și Aksehir. Element pur pontic. Nouă pentru fauna Europei. Ph. ni Hbn. 1 și 1 Ș Vasile Boaită, la 17 și 28.VIII. Element medi- teranean. G H O AI E T II I I» A H Chlorissa viridata L. 1 Ș Vasile Eoaită, la 28. VIII. Microloxia herbaria Hbn. f. advolata Ev. 1 Vasile Eoaită, la 10.VIII. 1938 (leg. O s t r o g o v i c h). Element pur pontic întîlnit numai în sud-estul Europei, fiind semnalat din E. P. Bulgaria (Balcic), Asia Mică, Siria. în Dobrogea ea atinge limita cea mai nord-vestică a răspîn- dirii ei în Europa. Nouă pentru fauna țării. Sterrha dimimata Hufn. 2 Vasile Boaită, la 25.VIII. Element ponto-mediteranean. St. laevigata Scop. 4 <$<3 Vasile Boaită, de la 7 la 16.VII. Element ponto-mediteranean. St. politata Hbn. f. abmarginata Bsch. 3 și 2 ȘȘ Vasile Boaită, de la 28.VII la 14.VIII. Element ponto-mediteranean. St. filicata Hbn. 3 Vasile Boaită de la 14 la 25.VIII. Element ponto-mediteranean. St. degeneraria Hbn. 5 3$ Vasile Boaită, de la 10 la 29.VIII. Element ponto-mediteranean. Rhodometra sacraria L. f. ? — 1 Ș Vasile Boaită, la 16.VIII. 1948. La exemplarul nostru linia oblică, de pe aripile anterioare, este brună în loc de roz viu, spre marginea anterioară a aripilor fiind prezent și un mic punct discal, de aceeași culoare. Culoarea de fond a aripilor anterioare rămîne galbenă ca paiul, iar aceea a aripilor posterioare complet albă. Specie rară mediteraneană. Anaitis plagiata L. 1 $ și 1 Ș Vasile Boaită, la 5 și 21.VII. Unul din exemplare măsoară numai 31 mm anvergură. Cidaria (Euphyia) rubidata Schiff. 1 și 1 Ș Vasile Boaită, la 22 și 25.VII (leg. O s t r o g o v i c h). Element euro-siberian. G. (Epirrhoe) galiata Schiff. 1 $ și 1 Ș Vasile Boaită, la 6 și 10.VIII. Element euro-siberian. Eupithecia variostrigata Alph. 1 Vasile Eoaită, la 5.IX.1937 (pl. II, fig. 14). Element pur pontic cunoscut din Crimeea și, în general, din porțiunea sudică a U.E.S.S., Asia Mică și pînă în regiunea Transcas- piană. Aberațional apare în Algeria și sudul Franței. Nouă pentru fauna țării. E. breviculata Donz. 1 Valul lui Traian (reg. Constanța), la 19.VI (leg. Xenia P a 1 a d e). Element ponto-mediteranean semnalat o singură dată de J. Man n la Tulcea în luna iulie. Cunoscut din nord- vestul Africii, peninsula balcanică, sudul U. B. S. S., Asia Mică, Siria. E. centaureata Schiff. (=oblongata Thnbg.). Frecvent la lumină atît la Vasile Boaită, cît și la Constanța, de la 6 la 30.VIII. E. subnotata Hbn. 3 Vasile Boaită, de la 24.VI la 7.X (leg. O s t r o g o v i c h). Gymnoscelis pumilata Hbn. 2 și 1 Ș Vasile Boaită, la 8.VII. Element mediteranean. — f. tempestivata Zeii. 1 $ Vasile Boaită, la 16.VII. Este o formă mai mică, mai mult cenușie, avînd desenul roșu puțin dezvoltat. A fost semnalată o singură dată din Transilvania de la Tohat (B o t s c h i 1 d). Eilicrinia trinotata Metzn. f. aestiva Bbl. 2 ȘȘ Vasile Boaită, la 11.VII. Element pur pontic. Macaria aestimaria Hbn. în unii ani se întîlnește frecvent atît la Vasile Boaită, cît și la Eforie și Agigea, în tot cursul lunii iulie și pînă în prima decadă a lunii septembrie. Element ponto-mediteranean. — f. sareptanaria Stgr. 2 Vasile Boaită, la 8 și 11.VII. Formă cu desen bine accentuat, uneori frecventă, ce se întîlnește mai ales la prima generație. Nouă pentru fauna țării. Synopsia sociaria Hbn. 3 Vasile Boaită de la 3 la 18.VIII. Ele- ment ponto-mediteranean. Boarmia bistortata Goeze (=orepuscularia Dup.). 3 Vasile Boaită de la 3.VII la 5.IX. — f. defessaria Frr. 1 Ș Vasile Boaită, la 25.VII. 2 — c. 2374 18 AURELIAN POPESCU-GORJ 13 DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 19 Gnophos stevenaria Bsd. 2 și 1 2 Vasile Boaită, de la 4.VII. la 20.VIII.Elementponto-mediteraneansemnalat de la Amara (Fr. Sala yh Tulcea (J. Mann), Tecuci (A. 0 a r a d j a) și Iași (A 1 e x in s chi). Narraga jascioîlaria Hfn. 5 Vasile Boaită, de la 1 la 19.VII1- Specie variabilă în ceea ce privește desenul. Element euro-siberian. Dyscia conspersaria Scbiff. 1 Ș Eforie, la 31.VIII. Element ponto- mediteranean. Aspilates ochrearia Bossi. 5 și 2 2? Techirghiol-Sat de la 20. VIII la 12.IX (leg. Ostrogo vich). Element ponto-mediteranean. P Y B A L I D I 1) A E Synaphe brunnealis Tr. 4 $$ și 3 ȘȘ Vasile Boaită, de la 17. VIII UIX. Element siberian. Nymphula stagnata Don. 2 Vasile Boaită, la 12.VIII. la C B A 31 B I 1) A E 1) Pediasia jucundella H. S. 3 $$ și 1 Ș Vasile Boaită, de la 24 la 29.VIII, Element ponto-mediteranean. Ped. contaminella Hbn.i.jumosella Car. 3 Vasile Boaită la 19—23.VIII. Sînt exemplare al căror colorit este mult întunecat. Element ponto-mediteranean. Această formă a fost semnalată de la Tecuci (C a- r a d j a și Alexinschi). Ped. matricella Tr. f. obscura Car. 1 $ Vasile Boaită, la 3EVIII. 1948. Easa nominată a fost semnalată de la Sulina și Grumăzești, (A. C a r a d j a), iar ca varietate de la Tecuci (A. C a r a d j a). Specie rară de origine pontică. Tisanotia cTtrysonuchella Scop. Frecventă în fînețele din împreju- rimile pădurii Isichioi (balta Bugeac sud-vestul Dobrogei), la 13.V. Eromene bella Hbn. 5 Vasile Boaită, de la 8 la 15.VIII. PHYCITIDA E Homoeosoma nimbella Z. Frecventă la Vasile Boaită, la lumină, în tot cursul lunii iulie. Element mediteranean. Ephestia kuehniella Z. 2 Vasile Boaită, la 12.VIII. Gymnancyla canclla Hbn. Frecventă la Vasile Boaită și Agigea, de la 13.VI la 28.VIII. Element ponto-mediteranean (Gozmâny). Euzophera pinguis Haw. 4 și 2 Ș$ Vasile Boaită, de la 9.VII la 25.VIII (pl. II, fig. 15). Specie rară semnalată în țară de la Sulina (A. C a r a d j a) și Herculane (H. B e b e 1). Este probabil un element ponto- i) S-a adoptat nomenclatura din lucrarea lui St. Bleszynski, Revision of the Euro- pean species of the Generic Group Crambus F. Krakowia, 1957. mediteranean fiind semnalat din sudul Franței, Gafsa, Sicilia, B. P. Albania și B. P. Ungară. Euz. bigella Z. 1 J Vasile Boaită, la 12.VIII. Element ponto-medi- teranean. Epischnia prodromella Hbn. 1 Vasile Boaită, la 11. VII. Ele- ment ponto-mediteranean. Salebria numidella Bag. ssp. satur atella Car. 2 și 1 $ Vasile Boaită de la 11 la 14.VII.1947 (pl. II, fig. 16). Element mediteranean, semnalat din sudul Franței, Gafsa și Biskra. Ulterior a fost găsită și la Tecuci (A 1 e- x i n s c h i). Nouă pentru jauna țării. 8. amoenella Z. 4 și 3 ȘȘ la Vasile Boaită, de la 9.VII la 12.VIII. 1947 (pl. II, fig. 17). Element ponto-mediteranean cunoscut din B. P. Albania și Cataro (Italia). Nouă pentru jauna țării. 8. obducteila Z. 1 Ș Vasile Boaită, la 16.VI. Element ponto-medite- ranean cunoscut de la Băile Herculane și de pe Domogled. Nephopteryx gregella Ev. 6 ^Vasile Boaită la lumină, de la 20.VII la ll.VIII. Element euro-siberian. Eurhodope { = Ehodopliaea} advenella Zk. Frecvent la Vasile Boaită, la lumină, de la 9.VII la 31. VIII. Element ponto-mediteranean. P Y B A U S T I I) A E Evergestis (=Orobena) desertalis Hbn. 2 Vasile Boaită, la 25.VII. Element mediteranean. Sclerocona acutellus Ev. 1 $ Eforie, la 12.VI. Freogent în delta Dunării (Ostrovul Maliuc) la lumină, la 2.VI. Element euro-siberian. Loxostege aeruginalis Hbn. 1 2 Vasile Boaită, la 20.VI. 1939 (leg. W o r e 11) (pl. II, fig. 18). Element euro-siberian semnalat în Europa din Grecia, Slivno, Brussa, Fiume și B. P. Ungară (Pecs, Tihany, Csopek) Nou pentru jauna țării. L. verticalis L. în exemplare izolate la Vasile Boaită în cursul lunii august. Element mediteranean. Pyrausta sanguinalis L. ssp. haematalis Hbn. S^șil 2 Vasile Boaită, de la 16.VII la 10.VIII.1947. Element mediteranean semnalat în țară numai în rasa nominată. Nouă pentru jauna țării. Noctuelia jloralis Hbn. Frecventă la Vasile Boaită, la lumină, de la 9.VII la 3.VIII. Element mediteranean semnalat din nordul Dobrogei (J. M a n n) și de la Comana (A. C a r a d j a). Este frecvent și la Bucu- rești — pădurea Băneasa lunile iulie și august. A G A P E T 11) A E Lozopera jrancillana F. 1 Ș Vasile Boaită, la 6. VIII. Probabil element ponto-mediteranean. Phalonia clavana Const. 1 și 2 Ș2 Vasile Boaită, la 20.VIII.1937 și 31.VIII. 1948. Element probabil pontic. Nouă pentru jauna țării. DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 21 20 AURELIAN POPESCU-GORJ 14 Ph. epilinana Z. 2 Vasile Boaită, la 9 și 14.VIII. Element ponto- mediteranean. Brevisociaria contractana Z. 4 și 3 ȘȘ Vasile Boaită, de la 25.VII la 30.VIII. Element ponto-mediteranean. Euxanthis hamana L. 3 Vasile Boaită, la 25.VI. Element ponto- mediteranean. E. straminea Hw. Frecvent la Vasile Boaită, de la 27.VII la 12.VIII. Element ponto-mediteranean. E. substraminea Bag. 1 £ Vasile Boaită, la 19.VI.1932. Element pontic (L. G o z m â n y). Nouă pentru fauna țării. T O R T K ICII) A E Tortrix strigana Hbn. 2 Vasile Boaită, la 14.VI și 27.VII. A mai fost semnalat aici de A. C a r a d j a însă în forma strami- neana H.S., care este complet lipsită de desen. Aceeași formă a fost semnalată și de la Herculane de către J. M a n n. Element euro-siberian. T. neglectana H.S., 2 și 1 Ș Vasile Boaită, de la 27.VII la 10.VIII (pl. II, fig. 19). Element pontic. Nouă pentru fauna țării. Acleris variegana Schiff. 4 Vasile Boaită, de la 6 la 25. VIII. Element ponto-mediteranean. O L E T II R E U T IHA E Bactra furfurana Hw. Frecventă la lumină, la Vasile Boaită, de la 10 la 30.VII; de asemenea în comunele Bugeac și Oltina din sud-vestul Dobrogei, în tot cursul lunii iulie, stînd ziua pe tufele de Juncus, Scirpus lacustris și alte plante acvatice emerse. Element euro; siberian larg răs- pîndit în țară și foarte comun în locurile mlăștinoase. Endothaenia antiguana Hbn.f. efflorana Krul. 1 $ Vasile Boaită, la 12.VIII. 1948. Are fondul aripilor anterioare brun-roz, cu maculele proeminente. A fost semnalată numai din Urali. Nouă pentru fauna țării. Olethreutes fraudutentana Kenn. 2 și 1 Ș Vasile Boaită, de la 7 la 30.VIII. Element siberian cunoscut din Urali, regiunea fluviului Emba și regiunea Amur. Nouă pentru fauna țării. Ancylis upupana Tr. 1 Bugeac (pădurea Isichioi), la 10. V. Crocidosema plebejana Z. 1 Vasile Boaită, la 16.VIII. 1948. Element mediteranean, semnalat în țară o singură dată de către A. C a r a d j a de la Grumăzești. Epiblema luctuosana Dup. 3 și 1 Ș Vasile Boaită, de la 12 la 30.VIII. Element euro-siberian. Ep. graphana Tr. 3 Vasile Boaită, de la 22.VI la 15.VIII. Element ponto-mediteranean. Ep. pflugiana Haw. 3 Vasile Boaită, la 15.VIII. Element ponto- mediteranean. Notocelia uddmanniana L. 1 și 1 Ș Vasile Boaită, la 16.VI. Element euro-siberian. Semasia arabescana Ev. 2 Vasile Boaită, la 28.VIII.1949 (pl. II, fig. 20). Element pontic semnalat de la Tecuci (Car a d ja și A 1 e x i n s c h i). Este cunoscut din Urali, Sarepta și B.S.S. Armeană. CARPOSUIIDAB Carposina scirrhosella H. S. 2 ȘȘ Vasile Boaită, la 16.VII. Element ponto-mediteranean. GELECHIIDAE Recurvaria nanella Hbn. Frecventă la Vasile Boaită, la lumină, de la 25.VII la 10.VIII. Element ponto-mediteranean. Lita caliacrae Car. 1 Vasile Boaită, la 21.VII.1947. Specie endemică pentru Dobrogea, descrisă pentru prima dată de A. Carad ja de la Balcic (B. P. Bulgaria). Autorul crede că ar putea să fie chiar o rasă locală a lui Lita salicorniae Hering, cu un colorit mult mai deschis. Nouă pentru fauna țării. Gelechia plutelliformis St. 6 și 2 ȘȘ Vasile Boaită, de la 9.VII la 24.VIII.1947. Element pontic. Nouă pentru fauna țării. Brachmia trianmilella H.S. var. cinerea Car. 1 <3 Vasile Boaită, la 9.VIII.1948. Varietate mult întunecată, descrisă de A. Caradja după exemplare colectate deAlexinschi la Tecuci. Forma nomi- nată larg răspîndită în țară. Metanarsia modesta St. Frecventă la Vasile Boaită, de la 8 la 25.VII. Element pontic. COS M O I' T E R Y G I D A E Stagmatophora tririvella Stgr. 1 Ș Vasile Boaită, la 16.VIII.1949. Specie cunoscută din Sarepta, Livonia și B. P. Ungară. Nouă pentru fauna țării. OECOPHORIDAE Batia (= Borkhausenia) lunaris Haw. 1 Vasile Boaită, la 9.VII. 1947. Este cunoscută din Macedonia și din B. P. Ungară. Nouă pentru fauna țării. X YLORYCTIDAE Odites lutrellaDup. (=Euteles kollarella Costa). 5 ^3 Vasile Boaită, de la 8.VII la 12.VIII, la lumină. Posedăm încă 5 exemplare capturate ziua la București (pădurea Pasărea), la 26.VI. Element mediteranean. Planșa I J) 22 AURELIAN POPESCU-GORJ 16 6LVPHYPTEBÎ6IBAE Choreutis micalis Mn. ( = bjerkandrella Thbg. var. pretiosana Dup.). 1 Vasile Boaită, la 14.VIII. Element mediteranean. E T II M 11 D A E Ethmia pusiella Roemer, 3 Vasile Boaită, la 20.VIII. Element ponto-mediteranean. II Y P O N O M E UTII» A E Hyponomeuta rorellus Hbn. Larvele atacă în masă, în tot cursul lunii iunie pădurile de sălcii de la balta Căbăl (din complexul Borcea de Jos), ca și pădurea Ciulinoasa (de la balta Bugeac din sud-vestul Dobro- gei). Larg răspîndită în pădurile de sălcii din luncile inundabile ale rîurilor și bălților Dunării. Element pontic. Swammerdania lutarea Haw. Frecventă la Vasile Boaită, la lumină, la 14—20. VIII. A fost semnalată o singură dată din Transilvania. E LAC II IȘTI I) A E Bryophaga acanthella God. var. deUcatella Bbl. 3 Vasile Boaită, de la 9 la 15. VII. 1947. Element mediteranean. Nouă pentru fauna țării. Platyedra vilella Z. Frecventă la Vasile Boaită, la lumină, de la 2.VII la 10.VIII. Element mediteranean. COLEOPHORIDAE Cokophora caliacrella Car. 1 $ Vasile Boaită, la 9.VIII.1948. Această specie a fost descrisă de A. O a r a d j a în 1931 de la Balcic, după 2 colectați de O s t r o g o v i c h la 2. VII. Aripile anterioare sînt galbene ca paiul și au cîte un mic punct brun diseal. Endemism dobrogean. Nouă pentru fauna țării. C. frischella L. 1 £ Vasile Roaită, la 27.VII. C. serenella Z. 1 $ Vasile Boaită, la 16.VIII. G R A C I L A R 11 D A E Caloptilia stigmatella F. 1 Vasile Roaită, la 9.VII. 1* I. U T E L 1.11) A E Cerostoma vitella L. 1 Vasile Roaită, la 16. VII. 1947. A fost semnalată și de la Grumăzești (A. C a r a d j a). 1 — Euxoa temera Hbn. f. hubneri. Brsn. S București.2 — Euxoa temera Hbn.f. hiibneri Brsn. Kii, r/țe yKaBMBaeTcn na BKJiap, }K. Manna h A. KapagJKii, aBTop npiiBojțuT peByjibTaTbi iiccjiejțo- Bamift coOpamiMx hm KOJiJieKițnomibix auseMnanpos b nepnojțKt 1930—1937 ii 1947—1949. Abtop yKasMBaeT na oGiume ueprioMopcKiix, cpem-iBeMno- MOpCKIIX II HepF.OMOpCKO-CpeflH3eMIȚOMOpCKMX 9JieMeHTOB B IICCJI6«OBaHI’.Oft ogjiaCTM. 24 AURELIAN POPESCU-GORJ 18 19 DATE NOI ASUPRA LEPIDOPTERELOR DIN DOBROGEA 25 B cncTCMaTHKe aBTop oTMenaeT naJinune 169 bmjjob, uoubiihob u $opM, M3 KOTOpMX 40 BHJțOB, nogBHgOB M (J)OpM HBAHIOTCH HOBMMH gJIfl $ayHH cTpaiibi. OnncMBaioTcn TaKiKe hbc hobbix gAH nayKM (JiopMbi, a MMemio: Mycteroplus puniceago Bsd. f. ferruginea n. f.— I Baciiuc PoftTa, 30.VIII.1948. V aToft $opMM BiryTpeHUMii «pait cpegneft nonocbi hpko-kopmh- iieBoii oKpacKii c oTTeiiKOM p?KaBHHHbi, iipiiveM ara oKpacna pacnpocrpa- uneTCH k BneînneMy upaio (anseMUAnp na KoiiJieKiiMM aBTopa). Mycteroplus puniceago Bsd. f. pallida n. f. — I $ Ba ciuie PoăTa, 28.VIII. 1949. V 9tom 0opMbi $on nepegHux upauibeB SeJioBaTo-meATo- BaTbitt, OTTeiiKa kocth m, egaa saMeTHHft pncynoK, OTTeiiKa pinaBuiiubi (aKaeMnjinp na KOJiiieKUMM aBTopa). B 3aKmouenne aBTop npegJiaraeT coagaTb Bgoiib noSpygiKCKoro no- 6epe?KbH n b ioro-3anagnoii aacra Jdo6pyg?Kii pag aanpeTiibix 3anoBejțnnKOB. TaKMM o6paaoM MomeT SbiTb coxpaneuo nensMenuMM cBoeoSpaaiie otmx Shotouob. NOUVELLES DONNEES SUB IES LEPIDOPTbBBS DE LA DOBROGEA resumiî Apres un bref historique des recherches sur Ies Ldpidopteres de la Dobrogea, l’auteur releve la contribution de J. Mann et de A. Oaradja et expose Ies lAsultats de ses propres recherches, faites de 1930 a 1937 et de 1947 a 1949. II souligne la grande richesse en dldments pontiques, mdditerrandens et ponto-mdditdrraneens, de la region dtudiee. Dans la pârtie systematique, l’auteur signale la pr^sence de 169 especes, sous-especes et form.es, dont 40 especes, sous-especes et formes nouvelles pour la faune roumaine. II ddcrit deux formes nouvelles pour la Science, ă savoir : Mycteroplus puniceago Bsd. f. ferruginea n. f. — 1 trouvd ă Vasile Boaită, le 30 aout 1948 — for mechez laquelle le bord interne de la bande mediane est colord en un brun ferrugineux intense, couleur qui va en s’Margissant vers le bord externe. Le type se trouve dans la collection de l’auteur. Mycteroplus puniceago Bsd. f. pallida n. f. — 1 $ trouvde ă Vasile Roaită, le 28 aout 1949 — forme dont la couleur de fond des ailes antdrieures est d’un blanc ivoire et le dessin ferrugineux, ă peine esquissd. Le type, dans la collection de l’auteur. En conclusion l’auteur propose la crdation en Dobrogea, le long du littoral et dans l’angle sud-est de la region, d’une sdrie de r&erves ou tonte intervention humaine serait interdite. Ce serait l’unique possi- bilitd de gardet ă ces biotopes leur caractere particulier. BIBLIOGRAFIE 1. Buresch I. u. T u 1 c s c h k o s K r., Schmelterlingsfauna Bulgariens. Die horizontale Verbreitung der Schmetterlinge (Lepidoptera) in Bulgarien. Mitt. der Kbnigl. Natur- wissenschaftlichen Institute, Sofia, 1929 — 1943, voi. I—V. 2. C a r a d j a A., Die Gross-Schmetterlinge des Konigreiches Rumănien. Dcut. Ent. Zeit. „Iris”, 1895, an. VIII; 1896, an. IX. 3. — Badereise eines Natur/reundes nach Tekirghiol (Carmen-Silva). Ein Beitrag zur Leppidoterenfauna der Dobrogea. Deut. Ent. Zeii. „Iris”, 1929, voi. 43. 4. — Beitrag zur Lepidopterenfauna der Stidlichen Dobrogea Insbesondere der sogenannten „Coasta de Argint”. Acad. Roum. BulI. de la Sect. Sci., an. XIII, nr. 3, 1930. 5. — Beitrâge zur Lepidopterenfauna Rumăniens fur das Jahr. 1930. Acad. Rom. Meni. Sect. Șt., Seria III, tom. VII, Mem. 8, 1931. 6. — Beitrăge zur Lepidopterenfauna Rumăniens fiir das Jahr. 1931. Acad. Roum. Bull. de la Sect. Sci., an. XV, nr. 1—2, 1932. 7. — Neur Beitrag zur Kenntnis der Lepidopteren-Fauna Rumăniens. Det. Ent. Zeit. „Iris”, 1934, voi 48. 8. Culot J., Noctuelles et Giometres d’Europe. Geneve, 1909 — 1919, voi. I —IV. 9. Goz m ân y L a s z 1 o, A. magyaroszagi moylepikek rendszertani jegyzeke. (A Check List of Hungarian Microlepidoptera). Rovartani Kozlemenyek, 1952, t. V, nr. 8.- 10. Grube r F r i t z, Colias edusa ( = croceus). Entom. Zeitschrift, 1929, an. 43, nr. 1. 11. Kennel J., Die Palaearktischen Tortriciden. Stuttgart, 1908 — 1921, fasc. I—V. 12. K o v a c s L„ Die Gross-Schmetterlinge Ungarns und ihre Verbreitung. Rovartani Koz- lemenyek, 1953, t.VI, nr. 2. 13. Mann J„ Aufzăhlang der im Jahre 1865 in der Dobrudscha gesammelten Schmetterlinge. Verii, der k.k Zool. Bot. Gesell. Wien, 1866. 14. Rebel H., Die Lepidopterenfauna von Herkulesbad und Orșova. Eine Zoogeographische Studie. Annal. des k.k. Naturhist. Hofmuseums, 1911, voi. 25. 15. Rebel H. u. Zerny H„ Die Lepidopterenfauna Albaniens. (Mit. Berucksichtigung der Nachbargebiete). Viena, 1931. 16. Salay Frantz, Kalalog der Macrolepidopteren Rumăniens. Bul. Soc. Șt., 1910, an. XIX. 17. Seitz Ad., Die Gross-Schmetterlinge der Erde. Stuttgart, 1918, voi. I —IV și suppl., 1932-1940, voi. I-IV. 18. Szent-Ivany J. u. Uhrik-Meszaros T., Die Verbreitung der Pyralididen (Lepi- dopt.) im Karpatenbecken. Annal. Hist. Nat. Musei. Nationalis Hungarici, Pars. Zoologica, 1942, voi. XXXV. CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE (HYMENOPTERA CYNIPOIDEA) DIN R.P.R. DE M. A. IONESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. Comunicare prezentată in ședința din 14 noiembrie 1958 în lucrări mai vechi (4), (7) au fost descrise foarte puține forme de Cynipoidee parazite, studiile asupra acestor insecte fiind întrerupte de timp îndelungat. Cercetările în această direcție sînt de mult interes, atît pentru cunoașterea inventarului faunistic al țării, Ordinul Hymenoptera fiind foarte puțin cunoscut la noi, cît și pentru aspectele biologiei acestor insecte parazite, care ca și alte Hymenoptere parazite frînează în mare măsură înmulțirea în masă a unor insecte dăunătoare plantelor cultivate. în prezenta lucrare se descriu 19 specii aparținînd la 3 subfamilii și 10 genuri. Dintre acestea, 7 genuri și 18 specii sînt noi pentru fauna R.P.R., iar 6 specii sînt noi pentru știință. Se ridică astfel inventarul Cynipoideelor parazite descrise și publi- cate în fauna țării noastre, de la 9 genuri cu 9 specii, la 16 genuri cu 27 specii. Cercetările noastre continuă. Suprafamilia C YJIII’O IDE A Subfamilia FIG1TINAE Sarothrus luteipes n. sp. 31. Culoarea generală a corpului este neagră. Rața și obrajii au culoarea brună. Antena este în întregime de culoare galbenă-brună. Picioarele sînt în întregime de culoare galbenă deschis, împreună cu 28 M. A. IONESCU 2 3 CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE DIN R.P.R. 29 femurele și coxele. Abdomenul este în întregime negru, dar cu o foarte slabă nuanță brună. Mesonotul este complet lipsit de șanțuri parapsidale. Lungimea : 1,5 mm. țj. Holotip, în colecția Centrului de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Colectat 1 exemplar din Aphide parazitate, de pe Cichorium sp. la Olănești (reg. Pitești), 16.V.1954. Pe lîngă speciile genului Sarothrus descrise în Cynipidae de K. W. D a 11 a Torre și J. J. K i e f f e r (4), au mai fost descrise pînă în prezent trei specii, din California, Canada și Australia, menționate în lucrarea lui L. H. W e 1 d (8) și alte 8 specii noi din Asia (Kamciatka, Pamir, Mongolia, China, Irkuțk) descrise de către V. L Belizin (2). Trischiza bicolor n. sp. țj. Culoarea generală neagră-brună. Capul este mare, lat, mai lat decît toracele. Capul și toracele au culoarea neagră. Antenele sînt puțin mai lungi, decît corpul, articolele antenei fiind cilindrice. Al 3-lea articol are aceeași lungime ca și articolul 4 și este puțin scobit în partea exterioară. Toracele este mai mare și mai gros decît abdomenul. Antenele sînt de culoare galbenă-aurie, ca și toate cele trei perechi de picioare. Aripile sînt mari și transparente, cu nervuri subțiri, de culoare galbenă. Ramura a 2-a a nervurii radiale este foarte puțin încovoiată. Celula radială este deschisă la marginea anterioară; ea este încă o dată mai lungă decît lată, la partea proximală fiind puțin închisă. Pe suprafața aripii sînt peri numeroși dar foarte scurți, iar marginea aripii prezintă franjuri scurte. Abdomenul este de culoare brună-castanie pe partea dorsală și la partea posterioară, iar pe partea ventrală și mai ales ventral-anterior este galben- roșcat. Tibiile celor 3 perechi de picioare sînt drepte, neîncovoiate, iar metatarsul este aproape încă o dată mai lung decît articolul tarsal următor. Abdomenul este lucios, iar segmentele 2 și 3 sînt aproape la fel de lungi. Lungimea : 1,6 mm. Pe lîngă speciile genului Trischiza, descrise în Cynipidae de K. W. D a 11 a Torre și J. J. K i e f f e r (4), a mai fost descrisă pînă în prezent o singură specie din Nevada (Statele Unite) și una din Crimeea. Specie apropiată de Trischiza taurica Belizin 1954, descrisă de la Simferopol și Belbek (Crimeea), cu care se aseamănă prin raportul dintre cap și torace, raportul dintre segmentul 3 și segmentul 4 ale antenelor, prin aspectul general al aripilor; se deosebește însă de această specie prin multe caractere că : culoarea generală a corpului, mai ales a abdomenului, prin culoarea antenelor, culoarea picioarelor, conformația celulei radiale, lungimea metatarselor și lungimea totală a corpului. Holotip, în colecția Centrului de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Colectat 1 exemplar -J, la 19.XI.1955 la fileu, la Mogoșoaia (reg. București). Amblynotus opacus (Hartig) 1840 $. Culoarea generală a corpului este neagră. Antenele sînt alcă- tuite din 13 articole. Parapsidele sînt bine vizibile, toracele striat, cu pubescență albă. Aripile puțin fumurii, cu nervuri brune, groase. Scutelul este punctat. Picioarele sînt galbene-roșcate, cu coxele negre. Primul segment abdominal este mai scurt decît al doilea. Lungimea : 3,4 mm. Cunoscut de la Valea Hoților și Oomana (reg. București). Un exemplar Ș colectat la 13.VI.1954, la Cumpătul-Sinaia (reg. Ploești) (leg. M. I o n e s c u). Răspîndire geografică : Suedia, Anglia, Franța, Corsica, Elveția, Germania, Austria. Subfamilia EUCOILINAE Eucoila luteieornis n. sp. Antena e formată din 15 articole. Capul și toracele castanii, abdomenul galben-roșcat, mai deschis in partea posterioară. Picioarele galbene cu nuanță roșcată, ca și ante- nele, atît picioarele în întregime cît și antenele în întregime. Antenele mai lungi, decît corpul. Articolul 4 este mai gros decît articolul 3 și aproape încă o dată mai lung decît acesta. Articolul 4 este încovoiat în afară și este de 1,5 ori mai lung decît articolul 5. Ochii sînt negri și înconjurați de un cerc galben. Aripile, potrivit de mari, sînt transparente și acoperite cu peri; pe margine sînt ciliate, iar la vîrfuri rotunjite. Celula radială este mare, închisă și de forma unui triunghi isoscel. Lungimea : 1 mm. Specie apropiată de Eucoila (Eucoila) sericea (C. G. Thoms.) 1877, dar deosebită de aceasta prin mai multe caractere. Holotip, în colecția Centrului de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Colectat la Bumbești-Pițicu (reg. Craiova), la 24.VIII.1956, la fileu în ierburi (leg. M. Lăcătușii). Pe lîngă speciile genului Eucoila, subgenul Eucoila, descrise de K i e f f e r și Dalia Torre în 1910, au mai fost descrise pînă în prezent 11 specii și varietăți, din Statele Unite, Brazilia, Germania. Eucoila fungieola (Kieffer) 1902 (Eucoila (Eucoila) fungieola) $. Culoarea corpului neagră, în jurul gurii este roșie-gălbuie. Flagelul antenei este roșu-gălbui, segmentul 3 al antenei este cam de 3 ori mai lung decît gros ; segmentul 4 este ceva mai scurt decît segmentul 3. 30 M. A. IONESCV 4 CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE DIN R.P.R. 31 Măciuca antenei este destul de mare și alcătuită din 8 articole. Scutelul este rugos. Propodeul prezintă creste paralele. Pleurele sînt păroase. Aripile hialine, cu peri fini și cu franjuri pe margini; nervurile sînt de culoare galbenă deschis. Celula radială este de 2 ori mai lungă decît lată. Picioarele sînt de culoare roșie-gălbuie, afară de partea proximală a coxelor, care este mai închisă. Abdomenul este brun-roșcat, mai deschis la culoare pe partea ventrală. Lungime : 2,5 mm. Răspîndire geografică: Bitsch (Lorena-Franța). 1 $ la Baia de Fier (reg. Craiova), în august .1954, la fileu (leg. M. L ă c ă t u ș u). 1 $ în colecția E. Worell, colectată la Cisnădie. Nou pentru R.P.R. Eucoila basalis (Hartig) 1840 (Eucoila (Eucoila) basilis) (J. Culoarea corpului este neagră. Antenele cu 15 articole, sînt de culoare brună închis și aproape încă o dată mai lungi decît corpul; articolele antenei 3—15 sînt egale între ele. Picioarele sînt de culoare brună-galbenă, cu coxele negre, avînd partea îngroșată a femurelor brună închis. Culoarea abdomenului este neagră, ventral brună-roșcată pe o mică porțiune. Nervurile aripilor sînt galbene-brune, nervura cubitală bine vizibilă. Perii de pe aripi sînt foarte scurți, de asemenea și cilii de pe marginea aripii. Lungimea : 2,2 mm. Colectat la Timișul de Jos (reg. Stalin), pe ierburi la fileu, în iunie 1955. Răspîndire geografică : Germania, Austria. Nou pentru R.P.R. Kleidoloma (Kleidotoma) fusea n. sp. Culoarea generală a corpului este brună-roșcată. Prin culoare diferă de toate speciile genului, care sînt negre. Capul și toracele sînt de culoare brună-roșcată, iar abdomenul este castaniu. Antenele sînt de culoare galbenă deschis, albicioase, numai primele 2 articole, de la bază, sînt brune-castanii. Antena este lungă cît capul și toracele împreună. Antena are 13 articole și se termină cu o măciucă formată din 3 articole. Ochii sînt bruni, marginea lor avînd un cerc galben. Aripile sînt transparente, cu peri deși și fini pe suprafața lor, avînd vîrful scobit, în formă de inimă. Nervurile aripilor sînt galbene deschis la culoare, aproape albicioase ; celula radială este triunghiulară. Picioarele au culoarea galbenă, cu coxele și femurele castanii. Coxele picioarelor de perechea a 2-a și a 3-a sînt mult umflate. Lungimea : 1,2—1,8 mm. Ș Holotip, Ș Allotip, Paratipi, în colecția Centrului de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Paratipi în colecția autorului. Colectat 2 Ș Ș la fileu, în Grădina botanică din București, la 30. VI. 1956; ' 4 ȘȘ [la [Bumbești-Pițicu (reg. Craiova), la 24-.VIII.1956, la fileu în ierburi (leg. M. Lăcătuș u). Pe lîngă speciile subgenului Kleidotoma descrise în Cynipidae de K. W. Dalia Torre și J. J. Kieffer (4), au mai fost descrise pînă în prezent 11 specii, din Africa, Cuba, Statele Unite, Anglia, Olanda, Caucaz. Kleidotoma ('Kleidotoma) brunnea n. sp. Ș. Antena e formată din 13 articole, avînd la vîrf o măciucă din 3 articole. Specie mult asemănătoare cu Kleidotoma (K). fusea n. sp. cu excepția culorii corpului, care e brună-roșcată uniform. Antenele sînt de asemenea de culoare brună-roșcată. Picioarele sînt complet galbene,, împreună cu coxele. Coxele mijlocii, ca și cele posterioare, sînt normale în ceea ce privește conformația lor și nu umflate ca la Kleidotoma (A.) fusea n. sp. Ochii sînt negri. Lungimea : 1,1 mm. Ș. Holotip, în colecția Centrului de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Colectat 1 exemplar în Grădina botanică București, în iulie 1954. Kleidotoma (Kleidotoma) geniculata (Hartig) 1840 33- Culoarea generală neagră, corpul lucitor. Antenele lungi, brune-gălbui, articolul bazai fiind mai negricios și la unele exemplare și treimea terminală a antenelor. Picioarele de culoare castanie-brună, cu coxele mai închise. Aripile sînt puțin trunchiate la vîrf; celula radială este deschisă și cele două ramuri ale nervurii radiale sînt egale. Aripile sînt lungi, iar antenele întrec corpul cu încă o jumătate din lun- gimea lui. Lungimea : 1,4—2 mm. Colectat numeroase exemplare la Timișul de Jos (reg. Stalin), la fileu în finețe, în iunie 1955. Răspîndire geografică : Suedia, Franța, Germania, Austria. Nou pentru R.P.R. Kleidotoma (Pentakleidota) gryphus C.G.Thoms. 1862 (Kleidotoma (Kleidotoma) gryphus) Ș. Antena este alcătuită din 13 articole. Culoarea generală a corpului este neagră; corpul lucitor. Antena neagră-brună, cu măciuca formată din 5 articole. Picioarele sînt brune-negre, cu tibiile și farsele mai gălbui. 32 M. A. IONESCU 6 7 CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE DIN R.P.R. 33 Aripile sînt transparente, cu peri de lungime și aspect normal, dar cu franjuri lungi; nervurile sînt brune-galbene. Aripile sînt scobite la vîrf. Lungimea : 2 mm. Un exemplar colectat la Timișul de Jos (reg. Stalin), în iunie 1955, la fileu în ierburi. Răspîndire geografică : Suedia. Nou pentru R.P.R. Kleidotoma (Kleidotoma) psiloides Westw. 1833 • Ș. Culoarea generală a corpului este complet neagră ; corpul lucitor. Antena formată din 13 articole, cu măciuca de la capăt din 3 articole. Antena este mai lungă decît capul și toracele împreună. Antenele sînt de culoare brună-negricioasă. Picioarele sînt de culoare roșcată-cărămizie, cu coxele negre, precum și partea bazală a femurelor. Celula radială este deschisă, mică și de formă triunghiulară. Aripile sînt lungi, iar la vîrf sînt lobate, în forma de inimă; ele au peri fini și pe margine franjuri. Inelul de peri de pe abdomen este lat și de culoare albă. Lungimea : 1,3—1,6 mm. Colectat numeroase exemplare la Timișul de Jos (reg. Stalin) în iunie 1955, la fileu în ierburi, la Dudești-Cioplea (reg. București), la Baia de Fier (reg. Craiova) (un exemplar de culoare roșcată), la Cernădia pe marginea rîului Cernăzioara (reg. Craiova), la 5.VIII.1954. Cele 2 ȘȘ I colectate în această localitate au culoarea antenelor și picioarelor mai închisă, antenele aproape negre, iar picioarele brune închis. Răspîndire geografică : Anglia. Nou pentru R.P.R. Trybliographa (Trybliographa) filicornis (C. G. Thoms.) 1862 (Cothonaspis (Aneetoclis) filicornis) ■j?) 1 , j j ' //Uyi | Ș. Corpul este negru lucios. Antena e formată din 13 articole, de culoare roșie-cărămizie, cu primul articol negru, al doilea aproape complet negru. Articolele 3 și 4 au aceeași lungime; articolele 3—13 sînt de ase- menea egale în lungime. Picioarele sînt de culoare roșie-cărămizie, cu coxele brune-negre; ultimele articole tarsale la toate picioarele sînt brune. Aripile sînt gălbui și au o pilozitate foarte scurtă, iar pe margine o ciliație de asemenea foarte scurtă. Nervurile sînt brune. Lungimea : 3,3 mm. Colectat un exemplar în localitatea Subcetate (reg. Timișoara), la 23.VII.1956 (leg. M. Lăcătuș u). Răspîndire geografică : Suedia. Nou pentru R.P.R. Trybliographa (Trybliographa) conjungens Kieffer 1901 Cothonaspis (Cothonaspis) conjungens Kieffer 1901 Antena e formată din 15 articole. Culoarea corpului neagră. Antenele brune-negre sînt cu 1/4 mai lungi decît corpul, avînd articolele lungi și cilindrice, iar articolul 3 nu este scobit. Articolele antenare 3, 4 și 5 sînt de aceeași lungime, articolul 4 fiind puțin mai gros decît articolul 3. Celula radială este de 2,5 ori mai lungă decît lată. Picioarele sînt roșii, cu partea îngroșată a femurelor, precum și coxele, de culoare neagră. Lungimea : 2—2,7 mm. Colectat 1 exemplar la Baia de Fier (reg. Craiova), la fileu pe mar- ginea rîului (leg. M. Lăc ă t u șu); 1 exemplar în iulie 1956 la Sinaia în Poiana Șarînga (Cumpătul) (leg. M. Lăcătușii). Răspîndire geografică : Franța, R. P. Ungară. Nou pentru R.P.R. Trybliographa (Trybliographa) diaphana Hartig 1841 (Cothonaspis (Cothonaspis) diaphana) Culoare generală neagră, corpul strălucitor. Antenele sînt brune- negricioase. Picioarele negre, cu jumătatea distală a tibiilor și tarsele de culoare roșcată-gălbuie. Aripile sînt transparente, poartă peri fini pe suprafața lor, iar nervurile sînt brune-gălbui. Abdomenul este încă o dată sau încă o dată și jumătate mai lung decît toracele. Lungimea : Ș 2,2 mm; 2 mm. Colectat 2 ȘȘ la Bumbești-Pițicu (reg. Craiova), la fileu în ierburi (leg. M. L ă c ă t u ș u); 1 Ș la Timișul de Jos (reg. Stalin), la fileu, la 10.VI.1955 (leg. O. Constandache). Răspîndire geografică: Anglia, Germania. Nou pentru R.P.R. Bhoptromeris heptoma (Hartig) 1840 [(Eucoila (Bhoptromeris) heptoma) Ș. Culoarea generală a corpului neagră strălucitoare. Antena e formată din 13 articole, cu măciucă din 7 articole. Culoarea antenei este galbenă-brună, cu măciuca brună. Picioarele sînt galbene-brunii, uni- form ; vîrfurile farselor sînt puțin mai închise (ultimele articole tarsale). Aripile sînt transparente, cu nervurile brune. Celula radială este închisă, prima ramură a radialei fiind puțin încovoiată și puțin mai scurtă decît 3 — c. 2374 34 M. A. IONESCU 8 9 CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE DIN R.P.R. 35 a 2-a ramură a nervurii radiale. Abdomenul are o nuanță roșcată în jumătatea ventrală. Culoarea generală neagră lucioasă. Antenele formate din 15 articole, de culoare brună închis aproape neagră, sînt mai lungi decît corpul cu o lungime de abdomen. Articolul 4 este mai lung decît articolul 3 cu o jumătate de lungime de articol și este mai gros decît articolul 3. Picioarele sînt de culoare mult mai închisă decît la femele, și anume brună- neagră. Celula radială este mai lungă decît lată. Abdomenul este puțin mai scurt decît toracele. Lungimea: Ș 2 mm; 1,2—1,3 mm. Coldctat 1 exemplar Ș la Timișul de Jos (reg. Stalin) la fileu în ierburi, în iunie 1955 și 2 exemplare în aceeași localitate. Răspîndire geografică : Suedia, Anglia, Spania, Germania, Austria. Nou pentru R.P.R. Cothonaspis (Cothonaspis) îilicornis (Kieffer) 1904 (Erisphagia (Psiloscma) îilicornis) Culoarea generală a corpului este neagră. în general prezintă caracterele date de Kieffer și Dalia Torre, însă cu unele deose- biri. La exemplarele noastre antenele nu sînt cu flagelul brun-negru, ci galben-brun, cu articolele bazale brune. Antena e formată din 15 articole. De asemenea coxele sînt de culoare brună-neagră. Nervurile aripilor nu sînt brune, cum se află în descrierea lui Kieffer și Dalia Torre, ci galbene deschis. Lungimea : 1,5 mm. Colectat două exemplare la fileu, în ierburi, la Bumbești-Pițicu (reg. Craiova), în iulie 1955 (leg. M. Lăcătușu). Răspîndire geografică: Amiens (Franța). Nou pentru R.P.R. Psichacra mandibularis (Zett.) 1838 (Eucoila (Psichacra) mandibularis) Culoarea generală a corpului este neagră; corpul lucitor. Antena de culoare roșie-brună, cu primul articol mai roșcat. Segmetele antenare 3 și 4 cam de aceeași mărime, ultimele 8 segmente sînt mai lungi decît groase. Antena la mascul este mai lungă decît corpul și are segmentul 3 puțin mai lung decît segmentul 4. Tegula este de culoare neagră (Dalia Torre și Kieffer o dau brunie sau brună). Scutelul fin coriaceu. Propodeul poartă pe laturi peri lungi albicioși. Aripile hialine, nervurile brune. Prima ramură a nervurii radiale adesea este dreaptă și formează un unghi cu subcostala. Nervura cubitală ajunge pînă la trei sferturi din lungimea aripii. Picioarele ruginii pînă la roșii-brune, cu baza coxelor neagră. Abdomenul este roșcat la părțile anterioară și ventrală. Lungimea : 2,4—2,8 mm. 18 Ș$ și 2 la Dudești-Cioplea (reg. București) pe terenul gospo- dăriei agricole „Timpuri Noi”, la fileu într-o cultură de mazăre, 10.VI. 1954. 1 Ș și 1 £ la Bumbești-Pițicu (reg. Craiova) în pădure, la fileu, ll.VIII.1953 (leg. M. Lăcătușu). 1 $ la Bumbești-Pițicu (reg. Craiova), la fileu, 20.VI.1955 (leg. M. Lăcătușu). Răspîndire geografică: Suedia, Laponia, Anglia. Nou pentru R.P.R. Sițbfamilia CHARIPI.VAE Charips ruîus n. sp. Culoarea generală a corpului este castanie. $ 14 articole antenare, 13 articole antenare. (J. Capub are culoarea galbenă, cu vertexul castaniu. Toracele este castaniu, cu o nuanță mai închisă, brună, pe mesonot; suturile scleritelor toracale au toate culoarea brună, ceea ce le face foarte evidente. Abdo- menul este castaniu. Antenele și picioarele sînt în întregime galbene deschis, aproape galbene-albicioase. Articolele antenei 3—5 sînt ușor scobite. Segmentul median este de culoare castanie. Femela are aceeași colorație ca și masculul, dar capul și toracele sînt brune, toracele brun-negricios, abdomenul castaniu, avînd jumătatea posterioară de culoare brună. Antenele și partea proxi- mală a picioarelor au culoarea galbenă-brună; tibiile și tarsele tuturor picioarelor sînt de culoare, galbenă deschis. Lungimea : Ș 1,5 mm; 1,8 mm. Holotip, $ Allotip, 2 Paratipi, în colecția Centrului de cerce- tări biologice. Colectat 1 $ și 3^^ la 15.V.1954, la Olănești (reg. Pitești), la fileu în finețe; altitudine 400 m. Specie apropiată de Charips megapterus (Cameron) 1886. Pe lîngă speciile genului Charips descrise în Cynipidae de K. W. Dalia Torre șiJ. J. Kieffer (4), au mai fost descrise pînă în prezent 19 specii, din Statele Unite, Australia, Argentina, Guiana, Japo- nia, Algeria, Borneo, Germania, Italia, U.R.S.S. Charips xantoeerus (C.G.Thoms.) 1862 (Charips (Charips) xantoeerus) ȘȘ. Culoarea generală a corpului este neagră; corpul lucios; capul galben deschis, cu antenele galbene deschis, articolele de la al 5-lea și pînă la vîrf fiind brune. Antenele sînt subțiri și puțin mai lungi decît corpul. CONTRIBUȚII LA STUDIUL CYNIPIDELOR PARAZITE DIN R.P.R. 37 36 M. A. IONESCU 10 Aripile mari, cu mult mai lungi decît corpul, sînt păroase și ciliate, cu nervuri galbene. Celula radială este lungă. Picioarele sînt în întregime galbene deschis. Abdomenul este scurt, globulos, aproape sferic. Primul segment al abdomenului poartă un inel de peri de culoare albă. Lungimea : 1,5 mm. Colectat 1 exemplar la 27.VIII.1956, la Valea Cernei și 2 exemplare la Orșova, la 25.VII.1956 (leg. M. L ăcătu șu). Răspîndire geografică : Suedia. Nou pentru R.P.R. 3. Ca vro E., Description d’un Cynipide nouveau, de France (Eucoela cavroi Hedicke n.sp). Bull. de la Soc. ent. de France, 1928, p. 184. 4. Dalia Torre K. W. u. Kieffer J. J., Cynipidae. Das Tierreich. Leipzig, 1910, ed. a 24-a. 5 Hedicke H., Description de Cynipides nouveaux, de France. Bull. de la Soc. ent. de France, 1928, p. 280. 6. I o n e s c u M. A., Cynipinae, In Fauna R.P.R. Ed. Acad. R.P.R., București, 1957, voi. IX, fasc. 2, p. 1—246. 7 Jacquet M., Insectes recoltis par M. Jacquet en 1898 et determines par J. Kieffer. Bul. Soc. de Științ. Buc., 1900, voi. IX, p. 143-150. 8. W e 1 d L e wi s H., Notes on certain genera of parasitic Cynipidae proposed by Ashmead, ivith descriptions of genotypes. Washington, 1921. 9, — Cynipoidea. Washington, 1952. K HBVHEHWIO nAPA3HTHHECKMX OPEXOTBOPOK (HYMENOPTERA CYNIPOIDEA) PHP KPATKOE COflEPMfAHHE B HacToameft pa6ore gaeTcn onncaune 19 BUgoB napaanTiiuecKiix opexoTBOpOK, npimagJieîKamMx k 3 nogceMeiicTBaM n 10 pogaM. Ha hmx 7 pOgOB M 18 BMgOB HBJIHIOTCH H0BHMH gJIH $ayHH PHP, a 6 BHgOB, HOBMMM gJînnayKM: Sarothrus luteipes n. sp, Trischiza bicolor n. sp., Eucoila luteicornis n. sp., Kleidotoma (Kleidotoma) fusea n. sp., Kleidotoma (Kleidotoma) brunnea n. sp., Charips rufus n. sp. CONTRIBUTION Ă L’ETUDE DES CYNIPIDES PARASITES (HYMENOPTERA CYNIPOIDEA) DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE RESUME L’auteur donne la description de 19 especes de Cynipoidea appar- tenant ă 3 sous-familles et 10 genres. Parmi ces formes, 7 genres et 18 especes sont nouvelles pour la faune du pays, 6 especes ctant nouvelles pour la Science Sarothrus luteipes n. sp., Trischiza bicolor n. sp., Eucoila luteicornis n. sp., Kleidotoma (Kleidotoma) fusea n. sp., Kleidotoma (Kleidotoma) brunnea n. sp., Charips rufus n. sp. BIBLIOGRAFIE 1. Belizin V. I., Oreliotvorki podsem. Aspicerinae (Hymenoptera Cynipidae) fauni SSSR. Entoinologhiceskoe obozrenie, 1952, voi XXXII, p. 290 — 303. 2. — Oreliotvorki podsemeistva Figitinae (Hym. Cynipidae) fauni SSSR i sopredelnîh stran. Trudi zoologhiceskogo instituia Akademii Nauk SSSR. Moscova, 1954, voi. XV, p. 74-80. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE (DIPTERA—TIPULIDAE) DIN MASIVUL BUCEGI ȘI CURSUL SUPERIOR AL RÎULUI PRAHOVA DE ELEONORA ERHAN Comunicare prezentată de M. A. IONESCU. membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința din 10 noiembrie 1958 Fauna de Tipulide din țara noastră, deși a atras atenția specialiș- tilor încă din secolul trecut, nu a constituit un obiect de studiu sistematic nici pînă astăzi. Tot ce se cunoaște cu privire la aceste Diptere din țara noastră este cuprins în cîteva liste faunistice vechi publicate în periodice străine, lipsite de orice fel de descriere sau caractere diagnostice, neputînd fi folosite pentru recunoașterea animalului. Majoritatea acestor liste se referă la Transilvania și Banat (1), (2) și numai ocazional sînt citate cîteva specii și pentru Carpații Meridionali (4). Cu aceasta se epuizează cunoș- tințele actuale privitoare la fauna de Tipulide din R.P.R., deși țara noastră datorită poziției sale geografice are o faună deosebit de interesantă. Spre deosebire de lucrările mai vechi consacrate Tipulidelor din țara noastră, această notă urmărește studiul sistematic amănunțit al Tipulidelor din masivul Bucegi și cursul superior al văii Prahova. Materialul care a stat la baza prezentei comunicări provine în cea mai mare parte din masivul Bucegi, fiind colectat în majoritatea cazurilor de către cercetătorii Stațiunii zoologice Sinaia între anii 1956 și 1958, cît și de autor. în determinarea materialului am primit un ajutor prețios din partea unor specialiști ca : B. M a n n h e i m s de la Muzeul de istorie naturală de la Bonn șiE. N. Savcenko de la Institutul de cercetări agronomice din Kiev. în această notă dăm descrierea a 15 specii, urmînd ca într-o viitoare comunicare să fie descrise și alte specii din materialul prelucrat în prezent de către autor. 40 ELEONORA ERHAN 2 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 41 Dintre aceste 15 specii numai 4 au mai fost citate pentru R.P.R. : Pales lunulicornis Schumm., Tipula (Acutipula) maxima Poda, Tipula (Oreomyza) truncorum Meig., Tipula (Oreomyza) pabulina Meig. Toate celelalte specii descrise în această lucrare sînt noi pentru R.P.R. Gruparea sistematică a speciilor a fost făcută după B. Mannheims (4). Genul Pales Meigen 1. Pales lunulicornis Schumm. Specie caracterizată ca și celelalte specii ale genului prin colorația galbeuă-ocru și neagră strălucitoare a toracelui. Capul este galben, verti- intermediar; C. lama terminală superioară. cilele bazale ale flagelului sînt lungi. Toracele prezintă dorsal trei dungi negre-brune strălucitoare ce contrastează cu fondul galben. Abdomenul prezintă o colorație galbenă, cu o dungă brună dorsală și două dungi laterale ; segmentul abdominal 8 și hipopigiul sînt de culoare brună închis, contrastînd puternic cu fondul galben al abdomenului. Structura hipopi- giului este caracteristică (fig. 1). Lungimea 12—20 mm. Răspîndire. Munții Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) 3.VI. 1956 (leg. E. Ș e r b a n ). Specie citată de F r . K o w a r t z (1) pentru Banat. 2. Pales pratensis L. Această specie se distinge imediat prin colorația neagră-albăstruie strălucitoare a abdomenului, care mai prezintă și o serie de pete gal- bene pe lături. Capul este și el negru, cu excepția unor pete galbene la locul de inserție al antenelor. Toracele are trei dungi negre late, strălucitoare, ce contrastează cu fondul galben ca lămîia. Structura hipo- pigiului este reprezentată în figura 2. Lungime 14—18 mm. Răspîndire. Munții Bucegi — Bolboci (reg. Ploești) 1^, 13.VI.1958. Nou pentru R.P.R. Genul Tipula L. Subgenul Acuti puia Alexander 3. Tipula (Acutipula) maxima Poda Specie de culoare brună-ruginie, aripile sînt marmorate caracteristic. Antena este galbenă, primul articol bazai ușor brunificat la capătul distal; în general, antena este scurtă în comparație cu lungimea corpului, aproxima- tiv de trei ori lungimea rostrumului. Abdomenul este brun-cenușiu, cu o ușoară tentă ruginie. Hipopigiul are un aspect măciucat; caracteristic pentru această specie este forma apendicelui superior și a lamei terminale superioare (fig. 3). Lungimea 25—30 mm. 42 ELEONORA ERHAN 4 5 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 43 Răspîndire. Rezervația Stațiunii zoologice Sinaia (reg. Ploești) 1^, iunie 1956 (leg. E. Ș e r b a n ), 2^, 12.VI. 1958. Specie citată de F r . Ko wa r t z pentru Banat. Fig. 3. — Tipula (Acutipula) maxima Poda. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. Răspîndire. Se întîlnește destul de frecvent la noi : Munții Jepii mici 5 7.VIII.1957 (leg. A. Precupețu); Vîrful cu Dor, Munții Bucegi 53*^, 26.VII.1956 (leg. E. Ș e r b a n ); Cumpătul-Sinaia 7^, septembrie 1957 (leg. Șt. Negru); Piatra Arsă, Munții Bucegi (reg. Ploești) 1& 19.VII.1958. Nou pentru R.P.R. Fig. 4. — Tipula (Vestiplex) excisa Schumm. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. Subgenul V e s t i p I e x Bezzi 4. Tipula (Vestiplex) excisa Schumm. Specie de culoare brună deschis cenușie, fără pete sau dungi pe abdomen. Antenele sînt de culoare închisă, brune-negre, cu primele articole bazale brune-feruginoase. Articolele flagelului sînt dilatate la bază și puternic scobite în interior. Tipic pentru această specie este forma apen- dicelui intermediar, dar și a lamei terminale superioare, care prezintă un dinte median (fig. 4). Lungimea 13—19 mm. 5. Tipula (Vestiplex) nubeculosa Meig. = rubripes Schumm. Specie de talie foarte variabilă și colorație brună deschis gălbuie. Aripile sînt marmorate, picioarele sînt lungi și destul de robuste. Dungile de pe. torace sînt mai închise decît restul corpului și se unesc numai în partea anterioară. Această specie este foarte asemănătoare cu specia Tipula (Vestiplex) hortorum L., de care se deosebește prin structura hipo- pigiului (fig. 5, A), dar și prin colorația brună-feruginoasă a femurelor, care la capătul lor distal sînt mai negricioase (fig. 5). Lungime 17—30 mm. Răspîndire. Valea Mălăeștilor IcJ, 9.VI.1956 (leg. E. Ș e r b a n ), Gîlma (reg. Ploești) 3 15.VI.1958. Nou pentru R.P.R. Fig. 5. — Tipula (Vestiplex) nubeculosa Meig. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar ; C, lama terminală superioară. 6. Tipula (Vestiplex) hortorum L. = nubeculosa Schumm. Specie cu toracele brun-negricios și abdomenul galben-ocru. Antena are primele două articole bazale galbene pal, flagelul însă este de culoare brună închis. Abdomenul prezintă pe partea dorsală o dungă subțire mediană de culoare brună; ultimele segmente abdominale sînt brune. Pe laturile abdomenului există de asemenea cîte o dungă subțire brună. Structura hipopigiului este caracteristică (fig. 6). Lungime 16—23 mm. Răspîndire. Munții Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) 1J1, 3.VI. 1956 (leg. E. Ș e r b a n ). Nou pentru R.P.R. Fig. 6. — Tipula (Vestiplex) hortorum L. A. hipopigiul văzut lateral ; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. Subgenul Oroomyza Pokorny 7. Tipula (Oreoinyza) variipennis Meig. Colorația acestei specii este cenușie-brună. Antenele au primele două articole bazale galbene, celelalte sînt brune-cenușii. Aripile sînt mar- morate, cu pterostigma brună, bine vizibilă. Segmentul abdominal unu 46 ELEONORA ERHAN 8 9 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 47 și uneori și cel de-al doilea sînt colorate în galben-brun, celelalte segmente sînt brune-cenușii închis. Hipopigiul este puternic dilatat și păros (fig. 7). Lungimea 15—22 mm. Fig. 7. — Tipula (Oreomyza') variipennis Meig. A, lama terminală superioară; B, apendicele intermediar. Răspîndire. Munții Bucegi — Obîrșia lalomiței (reg. Ploești) 14.VI.1958. Nou pentru R.P.R. 8. Tipula (Oreomyza) pseudovariipennis Czizek Specie asemănătoare cu precedenta de care se deosebește însă prin colorația generală, care aici este brună-roșcată, prin structura hipopigiului și prin faptul că deși aripile sînt marmorate, petele sînt mai puțin con- trastante. Abdomenul este de culoare galbenă-roșcată și numai ultimul segment este întunecat (fig. 8). Lungime 18—22 mm. Răspîndire. Munții Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) 2^, 3.VI. 1956 (leg. E. Ș e r b a n ). Nou pentru R.P.R. 9. Tipula (Oreomyza) truncorum Meig. Specie colorată în brun-cenușiu închis. Antena are primele două articole bazale de culoare galbenă-feruginoasă, celelalte articole sînt brune-negricioase. Aripile prezintă niște pete întunecate la marginea anterioară. Există trei pete pe prima celulă bazală. Caracteristic pentru această specie este atît prezența unui smoc de peri aurii dispus pe marginea Fig. 8. — Tipula (Oreomyza) pseudovariipennis Czizek. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. anterioară a lamei bazale inferioare, cît și forma lamei terminale superioare. Antena are 13 articole (fig. 9). Lungime 17—19 mm. 48 ELEONORA ERHAN 10 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 49 Răspîndire. Munții Bucegi — Obîrșia lalomiței (reg. Ploești) 2^, 14.VI.1958. Specie citată de F r. Kowartz pentru Banat. Fig. 9. — Tipula (Oreomyza) truncoruin Meig. A, lama terminală superioară ; B, apendicele intermediar. 10. Tipula (Oreomyza) pabulina Meig. Această specie este caracterizată prin marmorația foarte slabă a aripii și colorația generală cenușie, feruginoasă pe alocuri. Antenele sînt feruginoase, cu primele două articole bazale mai palid colorate. Abdomenul este cenușiu, brun pe lături, cu benzile laterale, dorsală și ventrală brune. Și la această specie există un smoc de peri aurii la marginea anterioară a lamei terminale inferioare. Se deosebește de prima în mod evident prin forma lamei terminale superioare și a apendicelui intermediar (fig. 10). I Lungime 15—16 mm. Răspîndire. Sinaia — Poiana Șarînga (reg. Ploești) .1^, 8. VI.1958 > (leg. M. C a n t o r e a n u ). Specie citată de F r. K o w a r t z pentru Banat. 11. Tipula (Oreomyza) crassiventris Riedel Colorația generală a animalului este galbenă pal. Antenele sînt tot atît de lungi ca toracele. Abdomenul este gălbui, cu dungile laterală și dorsală de culoare brună. Caracteristică speciei este forma hipopigiului, mai ales în ceea ce privește aspectul lamei terminale superioare și a apen- dicelui intermediar (fig. 11). Lungimea 18—20 mm. Fig. 10- — Tipula (Oreomyza) pabulina Meig. A. hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. Răspîndire. Munții Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) l^1, 3.VI.1956 (leg. E. Ș e r b a n ); Piatra Mare (reg. Ploești) 73$, 17.VI.1957 (leg. A. p r e c u p e ț u ). Nou pentru R.P.R. 4 — c- 2374 — 50 ELEONORA ERHAN 12 13 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 12. Tipula (Oreomyza) irrorata Macq. La această specie, aripile sînt marmorate și cu reflexe albastre. An- tenele sînt negricioase, cu primele două articole bazale galbene. Abdomenul Fig. 11. — Tipula (Oreomyza) crassiuentris Riedel. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. tibil întunecate. Caracteristică este forma apendicelui intermediar (fig. 12). Lungimea 19—21 mm. Fig. 12. — Tipula (Oreomyza) irrorata Macq. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. are o colorație brună-ruginie închis, eu ultimul segment de culoare brună intens. Picioarele sînt foarte subțiri și fragile, cu articulațiile abia percep- Răspîndire. Munții Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) l^1, 16.VI. 1956 (leg. E. Șerb an). Nou pentru R.P.R. 52 ELEONORA ERHAN 14 53 13. Tipula (Oreomyza) unea Wiederman Această specie este caracterizată printr-o colorație brună-roșiatică. Antenele la mascul sînt foarte lungi și de culoare brună, articolul doi și baza celui de-al treilea sînt însă galbene Fig. 13. — Tipula (Oreomyza) unea Wiederman. Apendicele intermediar. ocru. Abdomenul este brun, eu o dungă mediană mai închisă la culoare și bine pronunțată. Hipopigiul este caracteristic mai ales în ceea ce privește aspectul apendicelui intermediar (fig. 13). Lun- gimea 16—18 mm. Răspîndire. Sinaia (reg. Ploești) l^1, 15.VI.1957. Nou pentru R.P.R. 14. Tipula (Oreomyza) flavolineata Meig. Colorația generală este galbenă- ocru. Antena are primele două articole bazale galbene-ocru, celelalte sînt de culoare brună-negricioasă. Toracele pre- zintă trei dungi galbene murdar, pe un fond brun-negricios strălucitor; dunga mediană este mai lată decît cele laterale. Abdomenul este și el de culoare galbenă murdar roșiatică, cu două dungi laterale subțiri, puțin distincte; ultimul segment abdominal este negru-brun. Caracteristică este forma, apendicelui intermediar (fig. 14). Lungimea 17—27 mm. Răspîndire. Munții 16.VI. 1957. Nou pentru R.P.R. Bucegi — Cota 1400 m (reg. Ploești) 1(J, 15. Tipula (Oreomyza) sulmodicornis Zett. Colorația generală este cenușie-brună. Antenele sînt negricioase, cu articolele flagelului îngroșate la bază. Toracele prezintă patru benzi dorsale brune. Abdomenul este brun, cu marginele tergitelor colorate mai deschis. Poarte caracteristică este atît forma lamei terminale superioare, cît mai ales a apendicelui intermediar (fig. 15). Lungimea 11—13 mm. Răspîndire. Munții Bucegi — Bolboci (reg. Ploești) 3^^ si 2ȘȘ, 13.VI.1958. Nou pentru R.P.R. Fig. 14. — Tipula (Oreomyza) flavolineata Meig. A, hipopigiul văzut lateral; B, apendicele intermediar; C, lama terminală superioară. 17 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 55 , 54 Fig. 15. — Tipula (Oreomyza) subnodicornis Zett. A, hipopigiul văzut lateral; B, apen- dicele intermediar; C, lama terminală superioară. K HCCJIEflOBAHWIO OAyHbl KOMAPOB-flOJirOHOÎKEK (DIPTERA- TIPULIDAE) top ByqE^JKM h bepxhepo tehehhh peru iipaxoba KPATKOE GOflEPJKAHHE HacTOHiițan paSoTa hbjihctch nepBoă nonMTKoft ciicTeMaTnqecKoro HByneHMH $ayHtl KOMapoB-jjoJiroHOJKeK PHP. flaeTCH onncaune 15 bhhob KOMapoB-ROJiroHoiKeK: Pales lunulicornis Schumm., P. pratensis L., Tipula (Acutipula) maxima Poda, T. (Vestiplex) excisa Schumm., Tipula (V.) nu- beculosa Meig., T. (V.) hortorum, L. Tipula (Oreomyza) variipennis, T. (O.) pseudovariipennis Czizek, T. (O.) truncorum L., T. (O.) pabulina Meig., T. (O.) crassiventris Riedel, T. (O.) irrorata Macq., T. (O.) unea Wied., T. (q.) flavolineata Meig., T. (O.) subnodicornis Zett. MarepnaJi Suji coGpan b ropax ByueRîKH n nepxnero TeuennH penii HpaxoBa. Âjih nantgoro BM/ța naeTCH npaTKoe onncanue ^iiariiocTji’iccKiîx npnsnaKOB m pncynKM reunTajibHoft apMaTypti caMiia. OBMCHEHHE PHCVHKOB Puc. 1.— Pales lunulicornis Schumm. A— rnnonnrnit b npo$iwi£>; B — app. interm.; G — lam. term. sup. Pnc. 2.— Pales pratensis L. A-—mnonurmi b npo$HJiB. Puc. 3. — Tipula (Acutipula) maxima Poda. A — rHnonnrnft b npo^mit; B — app. interm. ; G — lam. term. sup. Phc. 4.— Tipula (Vestiplex) excisa Schumm. A — rnnonnriift Bnpo$nni>; B — app. interm.; C — lam. term. sup. Puc. 5.— Tipula (Vestiplex) nubeculosa Meig. A — rnnoniirnii b npo$njii>; B — app. interm. ; C — lam. term. sup. Puc. 6.—Tipula (Vestiplex) hortorum L. A — rnnonnrnft B npo$njn>; B — app. interm.; G — lam. term. sup. Puc. 7. — Tipula (Oreomyza) variipennis Meig. A— lam. term. sup.; B — app. inter. Puc. 8.— Tipula (Oreomyza) pseudovariipennis Czizek, A'—riinoniirnii b npo$Mjit; B — app. interm.; C — lam. term. sup. Puc. 9. — Tipula (Oreomyza) truncorum Meig. A — lam. term. sup.; B — app. interm. Pnc. 10. —Tipula (Oreomyza) pabulina Meig. A — rnnonnriift b npo$njtt; B — app. interm.; C — lam term. sup. Pnc. 11. — Tipula (Oreomyza) crassiventris Riedel. A — rnnonnrnft b npo$njn>; B — app. interm. ; G — lam. term. sup. Pnc. 12. — Tipula (Oreomyza) irrorata Macq. A — riinonnnift b npo$njn>; B — app. interm. ; C — lam. term. sup. Pnc. 13.— Tipula (Oreomyza) unea Wiedefman. A — app. interm. Pnc. 14.— Tipula (Oreomyza) flavolineata Meig. A — rnnonnrnft b npo$HJiB; B — app. inter.m; G —lam. term. sup. Pnc. 15.— Tipula (Oreomyza) subnodicornis Zett. A — rnnonnrnft b npo$nitB; B — app. interm.; G — lam. term. sup. 56 ELEONORA ERHAN 18 19 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE TIPULIDE 57 CONTRIBUTION Ă LA CONNAISSANCE DE LA FAUNE DES TIPULID^S (DIPTERA-TIPULIDAE) DU MASSIF DES BUCEGI ET DE LA VALLEE SUPERIEURE DE LA PRAHOVA RfiSUME Ce travail repr^sente une premiere âtude de la faune des Tipulidds de la Republique Populaire Roumaine. Les recherches ont porte sur 15 especes : Pales lunulicornis Schumm., P. pratensis L., Tipula (Acutipula) maxima Poda, T. (Vestiplex) excisa Schumm., Tipula (V.) nubeculosa Meig., T. (7.) hor lor umh., Tipula (Oreomyza) variipennis, T. (O.) pseudo- variipennis Czizek, T. (O.) truncorum L., T. (0.) pabulina Meig., T.(O.) crassiventris Riedel, T. (O.) irrorata Macq., T. (O.) unea Wied., T. (O.) flavolineata Meig., T. (O.) subnodicornis Zett. Le materiei a dtd recueilli dans les monts Bucegi et dans la valide supdrieure de la Prahova. L’auteur donne pour chaque espâce une descrip- tion succincte des principaux caractcres diagnostiques ainsi que quelques dessins de l’armure genitale du mâle. BIBLIOGRAFIE 1. F r . Kowartz , Beitrag zur Dipteren Fauna Ungarns. Vcr. Bot. Zool. Gesell., 1873. 2. P. L a c k s c h e w 11 z, Tipuliden Studien. Konowia, 1934, voi. XIII, caiet 3. 3. — Das Genus Tipula (Diptera Nematocera) in der Arktis und dem borealen Waldgebiet Eurasiens. Trudi Zool. Inst. Akad. Nauk SSSR, 1936, nr. 4. 4. B. M a n n h e i m s, Die Fliegen der Palârktischen Begion (în colecție Lindner). Stutt- gart, 1951, caiet 167. 5. K. Czizek, Tipulidae Moravicae- Zeitschrift des Mărischen Landesmuseuin, 1911 și 1913. 6. C. Pierre, Faune de France. 8. Diptercs : Tipulidae. Paris, 1924. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Pales lunulicornis Schumm. A. Vue laterale de l’hypopyge ; B. appendice inter- mediaire ; C. lame terminale superieure. Fig. 2. — Pales pratensis L. Vue laterale de l’hypopyge. Fig. 3. — Tipula (Acutipula) maxima Poda. A. Vue laterale de l’hypopyge ; B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 4. — Tipula (Vestiplex) excisa Schumm. A. Vue laterale de l’hypopyge ; B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 5. — Tipula (Vestiplex) nubeculosa Meig. A. Vue laterale de l’hypopyge; B. appen- dice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 6. — Tipula (Vestiplex) hortorum L. A. Vue laterale de l’hypopyge; B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 7. — Tipula (Oreomyza) variipennis Meig. A. Lame terminale superieure ; B. appen- dice intermediaire. , , Fig. 8. — Tipula (Oreomyza) pseudovariipennis Czizek. A. Vue laterale de 1 hypopyge , B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 9. — Tipula (Oreomyza) truncorum Meig. A. Lame terminale superieure; B. appen- dice intermediaire. Fig. 10. - Tipula (Oreomyza) pabulina Meig. A. Vue laterale de l’hypopyge ; B. appen- dice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 11. — Tipula (Oreomyza) crassiventris Riedel. A. Vue laterale de 1 hypopyge , B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 12. - Tipula (Oreomyza) irrorata Macq. A. Vue laterale de l’hypopyge; B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. . Fig. 13. — Tipula (Oreomyza) unea Wiederman. Appendice intermediaire. Fig. 14. — Tipula (Oreomyza) flavolineata Meig. A. Vue laterale de lypopyge, B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. Fig. 15. — Tipula (Oreomyza) 'subnodicornis Zett. A. Vue laterale de 1 hypopyge, B. appendice intermediaire; C. lame terminale superieure. UN PEȘTE NOU PENTRU FAUNA R. P. R: LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI CUVIER ET VALENCIENNES DE PETRU BĂNĂRESCU și MIRCEA BICHICEANU Comunicare prezentată de th. bvsnitâ, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 11 noiembrie 1958 Specia Leuciscus souffia nu a fost pînă în prezent semnalată pe teritoriul țării noastre. Prezența ei era însă cunoscută în afluenții Tisei din Ucraina Transcarpatică (23) și de aceea P. Bănărescu (2)1’), (3)2) a considerat că este probabil ca această specie să existe în Maramureș. în iulie 1957, unul din noi (M. B i c hi c e a nu ) a găsit și identi- ficat această specie în rîul Săpînța din Maramureș, dar exemplarele nu au putut fi păstrate. La 23 august 1958 ne-am deplasat împreună în bazinul Săpînței și am colectat 72 de exemplare din această specie (toate au fost pescuite cu musca artificială de către M. Bichiceanu). Iată descrierea acestei specii noi pentru fauna R.P.R. : D II-III 8(9), A II-III (8) 9 (10), 1. lat. (52) 53 [59 ( - 61), 4 —5 d. far. 2.5—5.2, mai rar 2.5—4.2, și mai rar 2.4—5.2, 2.5—6.2 etc. Variația numărului de solzi în linie laterală este redată în tabloul nr. 1; se vede că majoritatea exemplarelor au 54—57 de solzi, media fiind 56,03. Tabloul nr. 1 Variația numărnlui de solzi in linie lateralii la Leuciscus souffia agassizi din Sapința n 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 M±m O 72 2 12 13 11 10 9 7 2 56,03 ±0,24 2,05 x) p. 274 și 282. 2) p. 199. 60 3 LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI IN R.P.R. 61 Tabloul nr. 2 Raporturi biometrice la Leuciscus souffia agassizi din bazinul Tisei superioare Dimen- siuni 0/ /o Săpînța Ucraina Transcar- patică (după VI a d i ko v) l = 100 — 153 mm M = 114,6 mm n = 38 l = 77 — 99 mm M => 91,5 mm n = 34 valori extreme M±m valori extreme M±m valori extreme 21,47±0,13 H 18,9 -22,2 19,8-23,3 21,60±0,15 20,0-22,9 23,40±0,15 21,6-25,8 22,8 -26,3 23,60±0,23 22,2-26,0 P h 8,7-10,3 9,45±0,60 8,4-10,2 9,49 ±0,09 17,3-21,9 19,40±0,21 18,7-22,2 20,03 ±0,19 17,2 -22,1 V 13,3-17,7 15,52±0,16 14,3-17,2 15,72±0,12 14,3 -17,8 în înotătoarea dorsală am constatat 8 radii divizate la 69 de exem- plare și numai la trei exemplare 9 radii. în anală : 64 de exemplare aveau 9, 6 aveau 10 și două aveau 8 radii divizate. în ceea ce privește dinții faringieni, la 56 de exemplare (78% din numărul total) am constatat cîte 5.2 dinți pe fiecare parte; formula 2.5—4.2 (2.5 pe stingă, 4.2 pe dreapta), care la alte populații de L. souffia este cea mai frecventă, am constatat-o la 11 exemplare (15,3%); la două exemplare am constatat numărul invers 2.4—5.2, iar la cîte un exemplar formulele 1.5 —4.2, 2.6—5.2 și 2.4—4.2. Raporturile biometrice ale diferitelor dimensiuni ale corpului sînt redate în tabloul nr. 2, în mod separat la exemplare mari și mai mici; pentru comparație redăm și valorile constatate deV. V1 a d i k o v (23) la exemplarele din Ucraina Transcarpatică (deci tot din bazinul Tisei superioare). Se observă că nu există deosebiri decît neînsemnate între exemplarele din Săpînța și cele din Ucraina. Făcînd o comparație între caracterele biometrice ale acestei specii și cele ale lui L. leuciscus (2)1’ , se constată aproape aceleași valori; singură grosimea corpului este simțitor mai mare la souffia. L. souffia agassizi (fig. 1) se mai caracterizează prin gura subter- minală și semilunară, întru totul asemănătoare gurii de L. leuciscus. Des- D 10,2-12,4 ll,47±0,08 10,2-13,1 ll,56±0,ll 10,4 -11,9 % din A 8,3-10,7 9,70±0,08 8,7-11,1 9,78 ±0,10 8,05-10,2 s 47,6-52,2 49,60±0,15 48,3-52,5 50,32±0,21 2 c o Cr % din H o % din 65,5-73,0 44,3-51,6 22,3-25,2 5,8-7,6 4,6-6,1 61,0-73,5 54,0-76,0 68,71 ±0,28 48,0 ±0,21 23,40±0,13 6,78±0,06 5,36±0,05 68,69±0,54 65,65±0,82 65,5-72,0 46,0-50,0 23,7-25,6 6,5-7,6 5,4-6,5 55,0-74,0 59,0 — 83,0 68,59 ±0,25 48,30±0,17 24,59±0,10 20,4 -24,4 7,21 ±0,05 6,02 ±0,05 4,55-5,4 67,20±0,73 72,53 ±0,99 55,5 -77,0 Notă : l ~ lungimea corpului fără caudală ; II “ înălțimea maximă a corpului: A = înălțimea minimă: p = lungimea pedunculului caudal; P = lungimea pectoralelor; D = baza dorsalei; V “ lungimea ventralei: A — baza analei; 0 = spațiul predorsal; V = spațiul prenanal; z = spațiul preventral; c = lungimea capului; r lun- gimea botului ( = spațiul preorbitar); o = diametrul ochiului; Cr = grosimea maximă a corpului; » ■“ spațiul interorbitar. Fig. 1. — Leuciscus souffia agassizi Guvier et Valenciennes. chiderea gurii ajunge pînă sub nări sau puțin mai posterior, niciodată însă nu ajunge sub ochi. Inserția mandibulei este situată în drept cu marginea anterioară a ochiului sau puțin mai posterior. Marginea înotă- toarei dorsale este dreaptă sau foarte ușor concavă, cea a analei este ușor convexă în partea anterioară și concavă în cea posterioară. Caudala adînc scobită, pectoralele și ventralele rotunjite. Ventralele se inseră înaintea dorsalei; la majoritatea exemplarelor, inserția dorsalei este situată deasupra jumătății posterioare a ventralelor, la unele exemplare însă inserția dorsalei este puțin în urma marginii posterioare a ventralelor. !) Tabloul nr. 1. 62 PETRU BĂNĂRESCU și MIRCEA BICHICEANU 4 5 LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI ÎN R.P.R. 63 Cel mai mare exemplar capturat avea 15,3 cm fără caudală’și 18 cm lungime totală. Lungimea maximă cunoscută este de 24 cm [(20). Coloritul este mult mai intens decît la celelalte specii ale genului. Partea dorsală a corpului și a capului este cenușie, cu reflexe verzui sau albastre, cea ventrală argintie. în lungul flancurilor de la ochi pînă la baza caudalei se întinde o dungă lată cenușie, cu reflex metalic, situată deasupra liniei laterale. Această dungă este mai evidentă la peștii scoși din apă. Conform datelor din literatură, această dungă devine violetă sau are re- flexe violete în epoca de reproducere. înotătoarele dorsală și caudală sînt fumurii, cu puțin portocaliu la bază. Celelalte înotătoare au baza intens portocalie. Irisul și conturul operculului și al solzilor liniei laterale sînt de asemenea portocalii. Pe solzii liniei laterale se constată puncte negre, ca la Alburnoides. Peritoneul este negru, ca la Chondrostoma. Dintre celelalte 4 specii ale genului care trăiesc în apele noastre; A. souffia se aseamănă cel mai mult cu L. leuciscus, de care diferă prin colorit, solzii mai numeroși și peritoneul negru. în locul cheii de determinare propusă anterior (2’j, propunem următoarea cheie pentru determinarea celor 5 specii de Leuciscus din apele noastre : 1(4) Gura sub-terminală................................................2 2 (3) (52)53 —59(—61) solzi în linia laterală. O dungă cenușie lată în lungul flancurilor. Peritoneul negru . . .L. souffia agassizi 3(2) L. lat. (46)47—52(53). Fără dungă cenușie în lung. Peritoneul deschis......................................................L. leuciscus 4(1) Gura terminală....................................................5 5(8) Marginea analei convexă sau dreaptă. L. lat. 37 — 47. D.. far 2.5-5.2............................................................6 6(7) L. lat. 43—47. Gura mare, deschiderea ei ajunge pînă sub ochi. Irisul galben.......................................................L. ceplialus 7(6) L. lat. 37—40. Deschiderea gurii ajunge cel mult pînă la jumătatea distanței dintre nări și ochi. Irisul portocaliu... L. borysthenicus 8(5) Marginea analei concavă. L. lat. 53 — 60. D. far. 3.5—5.3... L. idus Dintre celelalte specii ale subgenului Telestes, am avut la dispoziție una singură L.(T.) brandti din apele Amurului. Această specie diferă de souffia, .în primul rînd, prin solzii mai mici (1. lat. 73 — 79, după G. V. N i k o 1 s k i ), corpul mult mai înalt și talia mai mare. OBSERVAȚII TAXONOMICE Datele existente în literatură, atît asupra caracterelor morfologice, cît și asupra valorii taxonomice a formelor acestei specii sînt contradictorii. L . souffia a fost descris de Bi s s o în 1826 din rîul Var de lîngă Nissa. O formă asemănătoare au descris G. Cu vier și A. Va 1 e n c i - ennes (9) de la Miinchen, sub numele de L. agassizi; J. H e c k e 1 și R. Kner (14), o introduc în genul Telestes Bonaparte. O formă asemă- !) p. 282. nătoare a fost găsită de Bonaparte din nordul Italiei și descrisă drept L. muticellus, apoi drept Telestes savignyi. După L. S. Berg (5), (6), forma din bazinul Dunării (agassizi) ar fi identică cu cea din sudul Franței, denumirea souffia avînd prioritatea ; a doua rasă a speciei ar fi muticellus (savignyi). De aceeași părere sînt și E. M o r e a u (16) și L. de B o i s s e t (8). Dimpotrivă, V. V1 a d ik o v (23), P. S t einmann (22) și I. A. D a n k o (10) mențin pe agassizi ca formă aparte. în ceea ce privește numărul de solzi în linie laterală, G. C u v i e r și A. V a 1 e n c i e n n e s (9) indică 43 ; este, evident, o greșeală de tipar, căci pe exemplarul figurat de ei se pot număra 53 de solzi. Pentru forma din sudul Franței (souffia), E. M o r e a u (16) dă 45—56 de solzi, iar L. de Boisset (8) 48—56. Pentru exemplarele din Europa centrală (deci pentru agassizi), J. Heckel și R. Kner (14) indică 48 — 56, Th. S i e b o 1 d (21) 50-56, O. Schindler (20) 48-56. V. F a t i o (12), care a studiat amănunțit exemplarele din Elveția, constată la cele din nord (bazinele Dunării și Rinului) tot 50—56, iar la cele din sud (bazinul Fadului: deci L. s. muticellus) 44—51 de solzi. în Neckar, Giinther (citat după V. Fatio) a găsit 54—60 de solzi, iar V. Vladikov (23) în Ucraina Transcarpatică constată (53) 54—57 (58) solzi, deci aproape același număr pe care l-am găsit și noi. Reiese din aceste date că, într-adevăr, exemplarele din bazinul Dunării au mai mulți solzi decît cele din sudul Franței (souffia) și din Italia (muti- cellus) și deci agassizi se poate menține ca subspecie aparte. Remarcăm că în Ucraina Transcarpatică și Maramureș numărul de solzi este mai mare decît în Bavaria și Austria; s-ar putea deci ca exemplarele noastre să formeze o rasă deosebită, care va trebui denumită. Creșterea numărului solzilor de la vest spre est pare o regulă generală la subgenul Telestes, căci speciile vest-balcanice (turskyi, ukliva, microlepis, polylepis) și est- asiatice (brandti și hakonensis) au încă mai mulți solzi decît exemplarele din Maramureș. în ceea ce privește dinții faringieni, J. Heckel și R. Kner (14) consideră formula 2.5—4.2’ drept proprie genului Telestes, în care ei introduc speciile agassizi și savignyi (numele corect al acestuia este muti- cellus). Th. Siebold (21), studiind 72 de exemplare de agassizi a constatat că numai 33 aveau formula 2.5—4.2, 37 aveau 2.5—5.2, iar două exemplare aveau 2.4—5.2; de aceea el consideră nejustificată sepa- rarea genului Telestes, remarcînd în mod just, că speciile vest-balcanice : turshyi, microlepis și tenellus, încadrate de H e c k e 1 și K n e r la Squalius, se înrudesc cu agassizi și deci ar trebui încadrate la genul Telestes. V. F a t i o (12) constată la majoritatea exemplarelor din nordul Elveției (agassizi) formula 2.5—5.2, iar la cele din sudul Alpilor (muticellus) formula 2.5—4.2. De asemenea V. Vladikov (23) indică pentru exemplarele din Ucraina Transcarpatică formula 2.5—5.2; după cum am arătat, această formulă este cea mai frecventă și la exemplarele din Săpînța. Reiese deci că și numărul dinților faringieni variază geografic : ’la exemplarele din Italia (muticellus) și probabil la cele din sudul Franței (souffia) formula cea mai frecventă este 2.5—4.2, la cele din vestul bazi- nului dunărean (forma tipică de agassizi) se întîlnesc, în număr relativ 7 LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI IN R.P.R. 65 64 PETRU BÂNĂRESCU și MIRCEA BICHICEANU 6 egal, exemplare cu 2.5—5.2 și 2.5—4.2 dinți faringieni, iar în estul bazi- nului dunărean (Ucraina Transcarpatică și Maramureș), formula cea mai frecventă este 2.5 —5.2. Concluzia generală este că atît prin numărul de solzi în linia laterală, cît și prin cel al dinților faringieni, forma din bazinul Dunării (agassizi) diferă de cea din sudul Franței (souffia). Prin aceleași caractere, popu- lațiile din estul bazinului Dunării par a diferi de cele din vestul acestui bazin (terra typica pentru agassizi). Deocamdată nu descriem însă forma est-dunăreană drept rasă geografică nouă, întrucît și exemplarele din rîul Neckar ar avea (după V. F a t i o ), pînă la 60 de solzi în linia laterală, ca și cele din Ucraina și Maramureș. Considerăm justificată și separarea subgenului Telestes. Caracterul distinctiv al acestui subgen nu este însă numărul asimetric de dinți, ci : gura subterminală, peritoneul negru, solzii relativ mici, anala ușor convexă anterior și concavă posterior (acest caracter îl are și L. brandti) și existența în genere a unei benzi întunecate pe flancuri sau coloritul general cu reflexe violacee. Din acest subgen fac parte următoarele specii: — L. souffia Bisso cu 3 rase : souffia în bazinele Bonului și Varului, muticellus ( = savignyi) în Italia nordică și centrală și agassizi în bazinele Dunării și Binului. — L. polylepis Steindachner în Croația (bazinul Dunării și cel adriatic). — L. ulcliva- (Heckel) în bazinul Oetinei. — L. turs'kyi (Heckel) în bazinul Krkei. — L. microlepis (Heckel) cu două rase : microlepis în bazinul Neretvei și tenelbus (Heckel) într-un afhient al Neretvei. — L. merzbacheri (Zugmayer) în Tian-Șan. — L. brandti (Dybovski) în bazinul Amurului, estul Sahalinului și al Japoniei. — L. hakonensis Giinther în întreaga Japonie și Sahalin. După cum se vede, aceste specii sînt vicariante între ele, numai ultimele două coexistînd în partea estică a Japoniei și a Sahalinului. Deci, izolarea geografică a fost principalul mecanism al speciației în cadrul acestui subgen. Arealul discontinuu al acestui subgen (părțile sudice ale Europei, Tian-Șanul și Asia estică) ne arată o vechime geologică preglaciară. Vechi- mea acestui subgen este confirmată și de faptul că cele mai înrudite sub- genuri trăiesc în vestul Americii de Nord (Cheonda și Tigoma), iar nu în est. RĂSPÎNDIRE ȘI BIOTOP L. souffia agassizi trăiește în cîțiva afluenți ai Binului superior și in bazinul Dunării. în acest bazin, el este frecvent în afluenții din Bavaria și Austria (Iller, Lech, Amper, Wiirm, Isar, Mangfall, Iser, Salzach, Drava). în Croația este semnalat, nesigur, din Sava și Drava (24), ar putea însă fi o confuzie cu L. polylepis. în Slovacia a fost semnalat de autorii mai vechi, nesigur, din rîul Vag (24), dar exemplare doveditoare nu există (18). în Ucraina Transcarpatică este frecvent; V. V1 a d i k o v (23) îl semnalează în toate rîurile părții orientale, în afară de Apșița, M. Bo tarides (19) la Kalocea, I. A. D a n k o (10) în Tisa, Taresva, Tereblia Bika, Borjava, Latorița și Uj. La noi trăiește în Tisa și Săpînța. Este posibilă prezența acestei specii și în Vișeu și Iza ; remarcăm însă că în rîul Săpînța zona lipanului ajunge pînă la vărsare, deci peștele a putut ușor să urce din Tisa, ceea ce nu este cazul în Vișeu și mai ales în Iza. în anul 1955 am căutat această specie în Vișeu, de la Vișeul de Jos în aval, fără a o găsi și nici localnicii nu o cunosc. în restul țării, specia lipsește, așa cum lipsește și în B. P. Bulgaria (11). Ea este deci o specie cu răspîndire limitată în apele țării noastre. După cum a arătat unul din noi (3), (4), alte specii cu răspîndire limitată în țara noastră sînt: Cobitis elongata, C. romanica, Romanichthys valsanicola și Cottus poecilopus ; la acestea se mai adaugă Scardinius racovitzai Miiller, recent descoperit. în 1957, am găsit L. souffia agassizi numai pe o porțiune de 2—3 km, din rîul Săpînța, în amontele satului cu același nume. în 1958, specia era mai frecventă, ajungînd pînă la vărsarea rîului în Tisa; în amonte specia ajunge, după afirmația localnicilor, în plină zonă a păstrăvului. Porțiunea din rîul Săpînța în care trăiește L. souffia are caracterele zonei lipanului. L. souffia era specia dominantă; alături de ea am mai găsit: Thymallus thymallus, Salmo trutta fario, Leuciscus leuciscus, L. cephalus, Alburnoides bipunctaius, Barbus meridionalis petenyi și Noe- macheilus barbatulus. L. souffia preferă locurile cu apă cu un curs mai lin (dar nu stătă- toare), dar se întîlnește și în repezișuri. Se repede la musca artificială. Numele popular local este albișoară. Analizînd conținutul stomacal al cîtorva exemplare, am constatat atît resturi de vegetație (mai ales Diatomee, puține alge filamentoase), cît și resturi de insecte acvatice și aeriene. HOBAH PBIBA .ZțJIH OAVHBI PHP LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI CUVIEB ET VALENCIENNES KPATKOE COflEPJKAHHE Ogmi na aBTopoB (M. BiiKHuaHy) Hameii b pene CanMHua (MapaMypem, PHP) aiigpyry (Leuciscus souffia), noTopan em,e ne China HaăgeHa b PHP, necMOTpH na to, uto duna nsBecTna b 3aKapnaTCKoiiyKpanHe (Bjiagbi- kob, JfaiiKo). Blijio iicciienoBaHO 72 aiiseMnimpa ii ycranoBneno: D II—III 8 (9), A II—III (8) 9 (10), L. lat. (52) 53 9 ~ 10 59(61), d. phar., oSbikho- 4 — 5 BeuHO 2.5 — 5.2 (y 78% aKBeMnjmpoB), mjih 2.5 — 4.2 (y 15,3% 3K3cm- miHpoB ) ii tohbko b MCKJuouHTeJiBHbix cjiyuaax 2.4—5.2, 1.5—4.2, 2.6—5.2 5 — c. 2374 66 PETRU BANĂRESCU și MIRCEA BICHICEANU 8 9 LEUCISCUS SOUFFIA ARCASSIZI IN R.P.R. 67 mjim 2.4—4.2. BapnaițMH KOJiHuecTBa qemyeK Ha Sokoboîi jihhmh M3o6paHțena na Tafuniiie 1; BapnauHH nJiacTimecKHx iipusuanoB HBodpaJKena na Ta6- JIHIțe 2. ÂBTopH CHMTaiOT, UTO 3K3eMHJIHpM L. Souffia gyHaftCKOrO Sacceima npimagneîKHT pace (agassizii), xapaKTepnsyiomeiîcH SoJibinHM hjicjiom ueuiyeK na Sokobom shuhu, new y npeHCTaBHTeJieîî SToft ine pacti b Bogax ioikhoh OpaimâH. SuseMnuapu, oSiiTaiomne^B pene Canauiia h b 3aKapnaTCKoii yKpamie, oneBiigHo, hmgiot Sontuiee KOJiHnecTBO HemyeK, ueM THHiiHnaa6aBapcKaapacaagassiziijiMoryT 6bitbBHHeJieHH b iiosyio pacy. ABTOpbl CHHTaiOT, HTO TeleSteS HBJIH6TCH geftCTBHTeJIBHBIM nOgpOBOM Leuciscus h BKJiiouaeT 8 BiigoB (souffia, polylepis, ukliva, turskyi, microlepis, merzbacheri, brandti, hakonensis); SoJibmMiicTBo jîb hhx hbjihiotch BHKapupyiomMMji BHgaMH. L. souffia âtuia o6napy>Kena tojibko b pene Canunua, bosmojkuo, oua o5«TaeT k bo bcgx peitax Mapa- Mypeuia. UN POISSON NOUVEAU POUR LA FAUNE ROUMAINE : LEUCISCUS SOUFFIA AGASSIZI GUVIER ET VALENCIENNES RlăSUMâ L’un des auteurs (M. Bichiceanu) a decouvert dans la riviere de Săpînța (Maramureș) l’existence de Leuciscus souffia, espece qu’on igno- rai! exister dans Ies eaux roumaines, bien que sa prescnce fut connue dans l’Ukraine transcarpatique (Vladykov, Danko). Les auteurs ont dtudie 72 exemplaires, dont les principales caracteristiques sont les 9 - io suivantes : D II - III 8(9); A II - III (8)9(10); L. lat. (52)53 777. 59(61); d. phar. d’ordinaire 2,5—5,2 (pour 78% des exemplaires), ou 2,5 — 4,2 (pour 15,3% des exemplaires) et, de fagon exceptionnelle 2,4—5,2; 1,5 — 4,2 ; 2,6—5,2 ou 2,4—4,2. La variation du nombre d’6cailles sur la ligne laterale est rendue par le tablean 1 et la variation des caracteres plastiques par le tableau 2. Les auteurs relevent que les exemplaires de L. souffia du bassin danubien appartiennent ă une race (agassizi) caracte- ris6e par un plus grand nombre d’dcailles sur la ligne laterale que obez les exemplaires de la race nominale, de la France meridionale. Les exem- plaires de Săpînța et de l’Ukraine transcarpatique semblent dgalement avoir un plus grand nombre d’^cailles que les agassizi typiques de Baviere et pourraient dventuellement constituer une race nouvelle. Les auteurs estiment que Telestes constitue un sous-genre valable de Leuciscus ; il comprend 8 especes (souffia, polylepis, ukliva, turskyi, micro- lepis, merzbacheri, brandti, hakonensis); la plupart des ces especes reprăsen- tent des vicariants gdographiques. En Roumanie, L. souffian& se trouve que dans la riviere de Săpînța et, peut-etre, sur l’entier territoire du Maramureș BIBLIOGRAFIE 1. An ti pa Gr., Fauna ihtiologică a Romtniei. București, 1909. 2. BănărescuP., Genul Leuciscus (Pisces, Cyprinidae) in apele romtnesli. Anal. Inst. cerc, pisc., 1956, voi. 1 (4), p. 273-287. 3- — Analiza zoogeografică a faunei ihtiologice a R. P. Romiue. Probi, geogr., 1957, voi. V, p. 199-215. 4. — Răspîndiri regionale în ihtiofauna romtnă de apă dulce. Bibi. Anal. Rom.-Sov., Seria agric., 1957, nr. 27 — 28 B. 5. B e r g L. S., Fauna Rossii. Rtbl. St. Petersburg, 1912, t. III, fasc. 1, p. 1—336. 6- — Obersicht der Verbreitung der Siissuiasserfische Europas. Zoogeographica, 1932, voi. I, p. 107-208. — Rtbl presnih vod SSSR i sopredelnîh slran. Moscova-Leningrad, 1949, voi. II. 8. B o i s s e t L. de, Les Poissons des rivibres de France. Paris, 1947, t. II. 9. Guvier G. et Valenciennes A., Histoife Naturelle des Poissons. Paris, 1844, voi. 17. 10. Danko I. A., Morfologo-sistematiceskaia harakteristika andrughi — Leuciscus agassizi (Heck.) Zakarpatia. Naucin. Zap. Ujgorodsk. un.—ta, Ujgorod, 1956, voi. 21, p. 101-112. 11. Drenski P., Ribiie v Bulgaria. Sofia, 1951. 12. Fa ti o V., Faune des Vertebres de la Suisse. Geneve, 1882, voi. IV. 13. G u n t li e r A., Catalogue of the Fishes in the British Museum. Londra, 1868, voi. 7. 14. H e c k e 1 J. u. K n e r R., Die Susswasserfische der Ostreichischen Monarchie. Leipzig, 1858. 15. K arama n St., Prilozi ihtiologiji Jugoslavije. Glasn. Skopskog Naucinog Drustva, Skoplije, 1928, voi. VI, secț. 2, p. 147-176. 16. M o r e a u E., Histoire naturelle des Poissons de la France. Paris, 1881, voi. 3. 17. Nikolski G. V., Rtbl basseina Amura. Moscova, 1956. 18. Oliva. O., Seznam Kruhoustyih a ryb v Ceskoslovensku. Sbornik CSAV, 1953, voi. 26, p. 41-46. 19. Rotar ides M., Einige Angaben zur Verbreitung der Fische im Nordoslkarpalhen — Gebiet. Fragm. Faun. Hungaricae, B., 1942, voi. IV, nr. 2, p. 34. 20. S c h i n d 1 e r O., Unsere Siissivasser — Fische. Stuttgart, 1953. 21. Sie bold Th., Die Susswasserfische von Mitteleuropa. Leipzig, 1863. 22. S t e i n m a n n P., Die Fische der Schweiz. Aaranu, 1936. 23. Vladykov V., Les Poissons de la Russie Souscarpathique. Meni.-Soc. Zool. France, 1931, t. 29, p. 217-373. 24. Vutskits G., Pisces, in Fauna Regni Hungariae. Budapesta, 1902 — 1918. CONTRIBUȚII ASUPRA CORELAȚIEI ÎNTRE PROCESUL METABOLIC AL GESTAȚIEI ȘI CREATINURIA LA SCROAFELE GESTANTE DE N. GAVRILESCU și M. DINU Comunicare prezentată de M. A. Ionescu, membru corespondent al Academiei B. P. B., tn ședința din 14 noiembrie 1958 Una din sarcinile primordiale ce revine sectorului zootehnic este sporirea prolificității animalelor domestice. Realizarea acestui deziderat impune elucidarea pe baze științifice a unor procese fiziologice de embrio- geneză și dirijarea procesului de fecundație și de dezvoltare embrionară în sensul sporirii numărului de embrioni și obținerii de produși cu vitali- tate superioară. în lumina acestor considerații și ținînd seama de rolul covîrșitor al proceselor metabolice în fecundația și dezvoltarea stadială, am considerat necesar să urmărim găsirea unui indicator al metabolismului gestației care să ne dea posibilitatea interpretării unor procese fiziologice intime. Cum creatinina este una din substanțele rezultante ale metabolis- mului intermediar protidic despre care nu aveam, pînă în prezent informații precise asupra corelațiilor ei funcționale și a proceselor pe care le dirijează sau le exprimă menținîndu-se prezentă în urina animalelor, am crezut nimerit să urmărim acest produs privit sub aspectul corelației sale cu procesul metabolic al gestației. Creatinina nu lipsește niciodată din urina mamiferelor; literatura științifică indicînd următoarele date : la cal 1,94 g/°/oo, la oaie 1,44 g°/00, la bou 1,12 g/°/oo, la porc 1,49 g/°/00, iar la om 1,50— 2 g/°/00 (după Hun- ter ). Cînd se compară (F o 1 i n ) variatele produse azotate excretate se constată că, chiar și atunci cînd în rația alimentară substanțele pro- tidice ar fi reduse pînă cînd metabolismul exogen al acestor substanțe s-ar reduce și el la minim, singura substanță care nu este afectată în mod simultan cantitativ este creatinina. Acest fapt sugerează ideea că mai mult 3 CREATININA, INDEX AL PROCESULUI METABOLIC AL GESTAȚIEI 71 70 N. GAVRILESCU și M. DINU 2 decît alți constituenti ai urinei, creatinina poate fi socotită ca un index al metabolismului protidic țesutular, Strînsa asemănare chimică între crea- tinină și creatină sprijină încă ideea și a unei înrudiri chimice între aceste două substanțe, creatinina reprezentînd un produs de deshidratare a ereatinei: HN = CN(CH3)CH2COOH HN = CN(CH3)CH2 I । I nh2 nh------co Creatina Creatinina S-a constatat experimental că administrată unui animal, creatina apare ca atare în urină, în timp ce dacă socotim creatinina ca un index ăl metabolismului țesuturilor, variațiile ei vor trebui să fie legate de varia- țiile metabolismului. Astfel, creatinina va trebui să crească ori de cîte ori va crește procesul de dezintegrare a țesuturilor și să scadă atunci cînd schimburile nutritive în țesuturi — în special în mușchi — sînt reduse la un minimum. în ordinea aceasta de idei S. B r o d y și colaboratori arată că : proporționalitatea directă între excreția de creatinină și greutatea corporală potrivit oricărei evidențe, dovedește că creatinina reprezintă masa musculară a corpului. Excreția de creatinină reprezintă activitatea metabolică a țesuturilor, în special a mușchilor scheletici. în aceeași direcție reținem și faptul că în unele distrofii musculare patologice, cînd mușchii își pierd din masa lor, se elimină creatinina; creatinuria are loc și atunci cînd se amputează un picior sau cînd se extirpă o masă importantă de mușchi, aceasta probabil fiindcă rămîne mai puțin țesut care să folosească creatina care se formează. Ter r o ine și colaboratori iau o poziție fermă în această problemă, fiind de părere că o mare parte din creatinina excretată de iepuri și șobolani își are originea în alte substanțe decît creatina ; creatina și creatinina luînd naștere probabil din procese fiziologice diferite. Alți cercetători din diferite țări consideră creatinina ca un catabolit endogen’și susțin că atît creatina, cît și creatinina pot să apară ca produși ai metabolismului endogen sau exogen. în afară de specialiștii care au ajuns la concluzia că creatinina re- prezintă activitatea metabolică a țesuturilor, unii fiziologi suțin, pe baza lucrărilor anterioare și a experiențelor lui Schoenheimer și E a t ■ n e r care au folosit metoda izotopilor radioactivi, ideea înrudirii și chiar dependenței între creatină și creatinină. Literatura de specialitate arată că excreția creatinică la copil se face sub formă de creatină, iar din momentul pubertății sub formă de creatinină (G. Florence, K. M. B îko v ), ceea ce înseamnă că se poate întrevedea posibilitatea de a lărgi orizontul considerațiilor fiziologice urmărind creatinina ca index al metabolismului complex al evoluției sexuale. într-un articol de sinteză intitulat : Metabolismul ereatinei și al creatininei, W i 11 i a m E o s e menționează observațiile lui K e s s 1 e r și colaboratori asupra variațiilor de creatină și creatinină din sînge în timpul sarcinei, arătînd că la începutul perioadei de gestație se semnalează o descreștere a ereatinei pentru ca de la cîteva luni înainte de naștere aceasta să crească treptat. Constatînd că există încă o manifestă incertitudine în ceea ce pri- vește creatinina ca expresie a proceselor metabolice țesutulare, iar pe de altă parte fapul că pînă în prezent nu s-a urmărit pe un orizont mai larg diferitele stări fiziologice în corelație cu creatinuria am găsit potrivit să aducem o modestă contribuție în această problemă, urmărind variațiile de concentrație a creatininei în urina scroafelor gestante ca index al pro- cesului metabolic al gestației. Lucrările experimentale s-au executat în anii 1955—1957 la ferma experimentală Băneasa a Institutului agronomic „Nicolae Bălcescu” pe scroafe din rasa Marele alb și Alb mijlociu în condițiile de alimentație, îngrijire și întreținere ale acesteia, și au cuprins două variante în proto- colul lucrării : a) Variațiile creatininei în urina scroafelor gestante, comparativ cu aceea a scroafelor negestante. b) Variațiile de creatinină la scroafele gestante tratate cu vitamina E, comparativ cu cele sterpe și gestantele gospodăriei. METODA DE LUCRU Pentru urmărirea variațiilor de creatinină la scroafele gestante am format 2 loturi a cîte 6 capete fiecare, ținînd seama de rasă, vîrstă, greu- tate, numărul fătărilor anterioare, starea de sănătate etc. Un lot martor care cuprindea animalele ce nu se vor monta o perioadă de 4 luni și un lot experimental care a fost dat la montă, urmărind data montei fiecărei scroafe și observații asupra gestației. Animalele din ambele loturi au fost ținute în același grajd și au primit rație zilnică împărțită în trei tainuri: 3 kg uruială de porumb, cu mazăre și orz; 1 kg sfeclă ’și 1/2 kg tărîțe de grîu, cretă furajeră și sare cîte 50 g zilnic. De la lotul martor s-a colectat o dată pe săptămînă în zilele de luni cîte 500—600 cm urină la care s-a făcut analiza chimică (dozarea creati- ninei). De la lotul experimental s-a colectat mai întîi zilnic urina timp de 10—12 zile înainte de montă și apoi din ziua montei săptămânal la aceleași date cu lotul martor, procedîndu-se imediat la dozarea creatininei în laboratorul catedrei de fiziologie de la Facultatea de zootehnie. Metoda de dozare a creatininei folosită de noi a fost cea colorimetrică după indicațiile lui Folin (reacția Jaffe — cu acid picric în soluție alcalină). Din datele ce reprezintă variațiile concentrației creatininei din urina scroafelor martor negestante și a celor gestante înainte de montă rezultă că la aceste animale conținutul în creatinină este cuprins între 0,6 și 1 g°/00. Acest conținut de creatinină al urinei scroafelor negestante este inferior celui stabilit de Hunter pentru porc — 1,49 g °/00. 12 N. GAVRILESCU și M. DINU 4 Ti Rezultatul dozării creatininei în urina scroafelor gestante este redat în tabloul nr. 1 și graficul din figura 1. Tabloul nr. 1 Variațiile creatininei In urina scroafelor gestante Data Cr ea t i ni n ă g °l00 nr. matricol 4 1 7 1 11 12 1 1 i9 5.XII.1956 0,55 0,36 0,31 1,01 0,535 0,86 12.XII.1956 0,15 0,72 0,34 0,53 0,35 0,22 18.XII.1956 0,18 0,40 — 0,635 0,35 0,56 19.XII.1956 0,725 — 0,82 0,635 0,535 — 26.XII.1956 0,78 1,40 1,33 1,09 1,44 — 2. 1.1957 1,15 0,90 1,70 0,83 0,85 1,10 9. 1.1957 0,83 0,66 0,635 0,98 0,98 0,53 16. 1.1957 0,83 1,44 1,41 1,29 1,38 0,8 23. 1.1957 0,80 0,74 1,38 0,97 0,88 0,8 30. 1.1957 0,75 0,88 1,07 0,90 0,58 1,1 6. 11.1957 0,83 1,44 0,72 1,78 0,48 0,9 13. 11.1957 0,75 0,72 0,89 0,72 0,70 0,68 20. 11.1957 0,70 0,415 0,32 0,64 0,40 0,5 27. 11.1957 0,28 0,415 0,28 0,35 0,46 0,48 5.III.1957 1,2 0,17 0,17 0,88 1,20 0,22 12.III.1957 0,38 0,81 0,37 0,65 0,52 0,52 8.IV.1957 0,51 0,415 0,19 0,26 0,27 — Variațiile creatininei în urina scroafelor gestante arată neregulari- tăți foarte pronunțate în conținut, valorile oscilînd între 0,15 și 1,78 g °/00. u Concentrația creatininei are o tendință de scădere în a doua săptă- mînă de la data montei, crește din a treia săptămînă pînă în a patra cînd aîunge la 1,5 g °/oo, scade, iar în a cincea și începutul celei de a șasea săp- tămîni ajungînd la 0,55 g 0/00, crește în scurt timp pînă la 1,44 g°/00, pentru °% & euiuț/eajj Variațiile creatininei în urina scroafelor gestante (g °/oo)- Nr matr/co/ 74 N. GAVRILESCU și M. DINU 6 7 CREATININA, INDEX AL PROCESULUI METABOLIC AL GESTAȚIEI 75 ca după o ușoară reducere să atingă maximum îu săptămîna a noua (1,78 g °/oo). ’ în primele zile ale săptămînii a treisprezecea ajunge la o valoare de 0,1.4 g %o apropiată de aceea din săptămîna a doua și apoi crește în aceeași săptămînă spre a ajunge la sfîrșitul gestației la valori apropiate de cele de la începutul ei (0,3—0,8 g °/00). Plecînd de la constatarea că în urina scroafelor negestante creatinina are valori cuprinse între limite restrînse în jurul cifrei de O,7°/oo și că aceasta fluctuează la scroafele gestante de la 0,15 la 1,78 g °/00, am fost conduși să atribuim variațiile creatininei la scroafele gestante unei pro- babile corespondențe a acesteia cu procesele metabolice endogene. Corelația între conținutul creatininei din urina scroafelor gestante și metabolismul endogen al gestației este un fapt pe care îl relatăm noi ca rezultat al experiențelor făcute. Considerînd că fluctuațiile creatininei ar putea fi expresia resorbției de embrioni care are loc în tot timpul gestației cu excepția primei și ultimei săptămîni, ne-am gîndit să intervenim în normalizarea dezvoltării embri- onare cu unele cantități de vitamină E constante în tot timpul gestației, dorind să observăm dacă resorbțiile de embrioni nu sînt cumva influențate de carența vitaminei E. Bazați pe considerentele enunțate am efectuat a doua serie de lucrări experimentale, administrînd scroafelor gestante zilnic cîte 30 mg vitamină E și dozînd săptămîna! cantitatea de creatinină din urina acestora. Lucrările s-au efectuat pe un număr de 6 scroafe din rasa Marele alb aflate la a doua sau a treia gestație în aceleași condiții de lucru ca și în lucrările precedente și ținînd seama de aceiași factori tehnico-organiza- torici. în urma analizelor chimice efectuate pe toată perioada gestației rezultă că la scroafele gestante ce au primit în rație vitamina E, variațiile creatininei sînt oarecum mai reduse și prezintă un aspect mai omogen pe perioada gestației la fiecare exemplar în parte, fiind cuprinse în limitele de 0,12—2,2 g°/Oo (tabloul nr. 2 și fig. 2). Cantitatea de creatinină care la începutul gestației variază între 0,5 și 0,65 g°/oo scade pînă la sfîrșitul celei de a treia săptămîni la 0,12 g °/00, crește apoi moderat imediat în jurul cifrei de 0,4 g°/00, și se menține uniform pînă în a opta săptămînă cînd crește progresiv pînă în a treispre- zecea săptămînă, cînd ajunge la valoarea maximă de 2,2 g°l00, pentru ca apoi în ultima săptămînă, înainte de fătare, să scadă la toate scroafele la valoarea medie de 1,34 g°/00. Variațiile creatininei în urina scroafelor gestante tratate cu vitamina E comparativ cu acelea ale scroafelor gestante netratate și cele martor, precum și prolificitatea mai ridicată și greutatea purceilor mai mare la naștere la scroafele din lotul experimental II arată că vitamina E este indispensabilă în perioada de gestație, ea constituind un factor regulator în procesul metabolic de dezvoltare embrionară. în lumina constatărilor noastre se impune adîncirea cercetărilor fiziologiei gestației în sensul precizării aportului pe care îl aduc diferitele vitamine și microelemente procesului de fecunda ție și dezvoltării embrionare și stabilirii unui echilibru optim al diferiților principii nutritivi în perioada de pregăt re pentiu montă, fecundație și dezvoltare stadială. Tabloul nr. 2 Variațiile creatininei în urina scroatelor Restante ce au primit vitamina E Data 1957 Cretinln ă g0/00 nr. matricol 70 71 1 72 163 | 1635 1636 12. VI 0,68 0,65 0,61 0,625 0,61 0,52 20. VI 0,403 0,525 0,69 0,585 0,335 0,337 24. VI 0,89 0,457 0,360 0,506 0,825 0,208 1. VII 0,3362 0,28 0,376 0,143 0,154 0,231 3. VII 0,517 0,317 0,274 0,50 0,441 0,309 8. VII 0,495 0,207 0,374 0,524 0,414 0,297 23. VII 0,358 0,266 0,403 0,152 0,166 0,287 6. VIII 0,276 0,53 0,281 0,350 0,875 0,264 21. VIII 1,64 1,38 1,21 1,50 1,78 0,55 5. IX 1,97 1,74 2,67 2,02 2,20 1,70 10.IX 1,785 0,496 3,75 1,97 1,375 1,19 Elucidarea acestor aspecte deschide calea sporirii prolificității și productivității speciei porcine prin dirijarea proceselor de reproducție. INTERPRETAREA REZULTATELOR Datele obținute în urma analizei urinei scroafelor negestante arată că la exemplarele din rasa Marele alb de diferite vîrste, cantitatea de crea- tinină este aproape constantă și se menține în jurul cifrei de 0,7 g%o> variind între limitele de 0,6 și 0,9 g °/00. Plecînd de la considerația noastră că creatinina este o expresie a activității metabolice a țesuturilor, comportarea acesteia la scroafele negestante arată că la aceste animale nu avem de-a face cu procese meta- bolice țesutulare speciale de dezintegrare a țesuturilor, care să fie exprimate printr-’o variație a conținutului de creatinină, și că metabolismul acestora în afară de variațiile reduse este mai mult sau mai puțin stabilizat. La scroafele gestante care adaptează organismul pentru perioada de gestație și la care au loc procese metabolice intime legate de dezvoltarea 76 9 CREATININA, INDEX AL PROCESULUI METABOLIC AL GESTAȚIEI 77 W 20-W &V! ZVZZ /w ai// 23,/// /y„, -----------’---------------- . Z^Z Z^Z ZS5Z ,9S7 X Fig. 2.- Variațiile creatininei în urma scroafelor gestante sub acțiunea vitaminei E (30 mg zilnic). stadială a embrionilor, variațiile creatininei prezintă neregularități pro- nunțate, cantitatea acesteia oscilînd între limitele 0,15—1,78 g °/00, nere- gularități care exprimă metabolismul țesutular, embrionar și al dezin- tegrării țesuturilor în urma resorbției și mumificării embrionilor. Faptul că la începutul gestației în faza de fixare a oului, precum și la sfîi’șitul ciclului, înainte de fătare, cînd procesele metabolice țesutulare sînt reduse, cantitatea de creatinină este scăzută și aproape aceeași, învederează că creatinina din urină poate fi expresia metabolismului endogen. Fluctuațiile creatininei din restul perioadei de gestație — în lumina considerațiilor noastre — arată că resorbția embrionilor și procesele metabolice țesutulare au loc în toată perioada gestației, urmînd un traiect neregulat așa cum arată graficul din figura 1. Considerăm că în cazul cînd experiențele noastre vor fi completate cu cercetări experimentale însoțite de sacrificări, ele vor putea stabili strînsa legătură între epoca de resorbție a embrionilor și metabolismul legat de acesta, exprimat prin conținutul de creatinină, pentru ca pe baza acestor fapte să se poată stabili, prin urmărirea metabolismului, căile de dirijare a dezvoltării embrionare prin mijloace adecvate. Corelația stabilită între concentrația de creatinină și procesele interne de metabolism țesutular rezultate din resorbțiile și mumificările de embrioni stabilite pe cale experimentală ca desfășurîndu-se pe toată perioada gestației, arată că variațiile creatininei din urina scroafelor gestante pot fi considerate ca un index al desfășurării proceselor metabolice ale gestației. Analiza variațiilor creatininei din urina scroafelor gestante care au fost tratate cu vitamina E ne arată că această substanță este un factor indispensabil de reglare a metabolismului embrionar și asigurare a con- dițiilor optime de dezvoltare a embrionilor. Influența vitaminei E în pro- cesele metabolice ale gestației este învederată prin faptul că la scroafele tratate, prolificitatea și greutatea la naștere a purceilor a fost superioară scroafelor din lotul martor. Prolificitatea mai ridicată a scroafelor din acest lot experimental se datorește probabil faptului că în prezența vitaminei E, în cantități satisfăcătoare, resorbția embrionilor a fost redusă, iar dezvoltarea fetușilor s-a desfășurat în bune condiții. Graficul ce reprezintă variațiile creatininei în urina scroafelor gestante ce au primit în rație vitamina E în limita corelației dintre crea- tinină și procesele metabolice țesutulare arată, așa cum presupunem și noi, că la aceste animale resorbția embrionilor a fost mult redusă în prima parte a gestației și că datorită unor factori necunoscuți de noi aceasta a avut loc împreună cu mumifierile și urmările lor în a doua parte a gestației. Presupunerile noastre este necesar a fi verificate prin noi cercetări experimentale care să aducă preciziuni atît asupra corelației dintre con- ținutul în creatinină și procesele metabolice ale gestației, cît și asupra modului de influență al vitaminei E în dezvoltarea embrionară și fetală. 78 N. GAVRILESCU și M. DINU 10 1 1 CREATININA INDEX AL PROCESULUI METABOLIC AL GESTAȚIEI 79 CONCLUZII 1. în urina scroafelor din rasa Marele alb, primipare și multipare, creatinina se găsește în cantitate medie de 0,7 g%0, variind între limitele 0,55 și 0,90 g°/00.’ 2. La scroafele gestante cantitatea de creatinină din urină prezintă variații foarte pronunțate și oscilează între limita minimă de 0,15 g°/Oo în a ’doua săptămînă de gestație și 1,78 g°/00 în a noua săptămână a gestației. în prima și ultima săptămînă a gestației, conținutul în creatinină al urinei este foarte apropiat, fiind în jurul cantității medii de 0,64 g%o în prima săptămînă și 0,53 g°/00 în ultima săptămînă. Cantitatea de creatinină ca îndes al proceselor metabolice ale gestației arată că mumifierea și resorbția de embrioni au loc tot timpul gestației, cu excepția primei săptămîni cînd are loc procesul de fixare a embrionilor și ultima săptămînă cînd organismul se pregătește pentru expulzarea fetușilor. 3. La scroafele gestante care au primit zilnic în rație cîte 30 mg vitamina E, cantitatea de creatinină se menține la valoarea medie de 0,35 g°/00 în primele opt săptămîni ale gestației pentru ca din a noua săptămînă să crească progresiv, ajungînd în a cincisprezecea săptămînă la valoarea maximă de 2,2 g°/00. Considerînd cantitatea de creatinină ca expresie a desfășurării proceselor metabolice și ținînd seama de variațiile acesteia, putem susține că vitamina E este indispensabilă gestației ca fiind un factor regulator al metabolismului scroafelor gestante. 4. Experiențele noastre au arătat că în aprecierea metabolismului scroafelor gestante cantitatea de creatinină din urină poate fi considerată ca un index al proceselor metabolice țesutulare ce au loc la nivelul em- brionilor și fetușilor. K MCCJIE^OBAHHIO COOTHOIIIEHMfl MEâK^y METABOJIMHECKMM BPOLțECCOM BEPEMEHHOCTE M Bbl^EJIEHMEM KPEATHHMHA C MOGOfî V BEPEMEHHBIX CBEHOMATOK KPATKOE COHEPJKAHME Bimgy Toro, hto coHepiKaime upeaTiminia moîkst cnyiKiiTb BMpa?Ke- HM6M HeHTeJiBHocTM TKaiicBoro obMena, naOjiioHaJiocb MSMeneHMe KpeaTii- nmia y GepeMeimux cbhhomhtok ii y CBimoMaTOK, o6pa6oTamibix BiiTaMii- noM E, no cpaBuenmo c ero HOHițeiiTpaimeft y HeSepeMeHHbix ikiibothmx. PeayjibTaTH nccnegoBanim nonasajin, hto y SepeMenHHx cBimoMaTOR TaM, rge nponcxogHT cKpurtie npopeccw oSaiena, cBasaimbie c oM6pno- najibHMM paBBiiTiieM, KOJiimecTBo Kpea'TMHMHa KOJieSneTCH b npegeiiax 0,1 n 1,78 r°/00; am nsMenemiH BbipamaioT angoreiniMii oSmgh oMOpiionajib- hmx TKaiieft, ax paapyinenne, pesopSipno m MyMii$HFaqHio. yneSepcMeiiHMx cbhhomhtok KOJiHnecTBoKpeaTHHiina nouTU nocTonnno ii coxpaimeTCH npiiMepuo b KOHueHTpanim 0,7 r°/00, yKaabiBan na oTcyT- CTBiie onnorenuoro o6Mena BențecTB. HeCoJibiinie naMeiieiiiiH KpeaTHHiina b moxic SepeMemibix CBimoMaTOK, o6pa6oTannbix BHTaMmioM E (eiKegneBHaH gosa 30 mm) b npegeiiax ot 0,12 ho 2,2 r °/oo, CBHHeTeiiBCTByioT o tom, hto npiiMeneniie BHTaMMna E neoGxoHMMO b nepnon 6epeMeiiH0CTH, nocKOJibKy oh hbuhotch peryjmpyio- ihmm ijiaKTopoM MeTaSoJinnecKoro npoqecca b 9M6piioHaJibiioM paaBUTnn. OEtACHERHE PHCyHKOB Puc. 1. ------- âțHHaMHKa KpeaTIIHMHa B MORB SepeMBHHblX CBHHOMaTOK b r °/00. Puc. 2. — HnnaMnKa RpeaTiiHiina b morb OepeMeHHtix CBHHOMaTOK nou bjimhhmbm BBBHBHHH BHTaMUHa E B BJKBHIIBBIIOÎi HO36 30 MP. OONTRIBUTION A LA CONNAISSANCE DE LA CORRELATION ENTRE LE PROCESSUS METABOLIQUE DE LA GESTATION ET LA OREATININURIE CHEZ LES TRUIES PLEINES rEsumE Considerant que la cr^atininurie peut constituer l’expression de l’activite metabolique des tissus, Ies auteurs ont Studie Ies variations de la creatinine chez Ies truies pleines et chez celles traitees ă la vitamine E, par comparaison ă la concentration de la creatinine chez des truies en dehors de la gestation. Les rdsultats des recherches ont prouvâ que, chez Ies truies pleines chez lesquelles des processus metaboliques intimement rattachds au ddveloppement des embryons ont lieu, la quantitâ de creatinine oscille entre 0,1 g et 1,78 g%o; ces variations expriment le mAtabolisme endogene des tissus embryonnaires ainsi que la ddsintegration des tissus, la re- sorption et la momification des embryons. En dehors de la periode de gestation, la quantitd de creatinine est presque constante et se maintient ă une concentration d’environ 0,7 g°/oo> ce qui trahit l’absence d’un metabolisme tissulaire endogene. Les variations plus rdduites de la crâatininurie chez les truies pleines traitees ă la vitamine E, ă raison de 30 mg par jour (entre les limites de 0,12 et 2,2 g%o), ddmontrent que la vitamine E est indispensabie ă la gestation, constituant un facteur de regulation des processus metaboliques du ddvcloppement embryonnaire. 80 N. GAVRILESCU și M. DINU 12 EXPLIGATION DES FIGURES Fig. 1. — Varialions de la creatinine dans l’urine des truies pleines, exprimăe en grammes Fig. 2. — Variations de la creatinine dans l’urine des truies pleines, sous l’action de ia vitamine E (ă raison de 30 mg par jour). BIBLIOGRAFIE 1. S. Brody, E. C. Procter a. A s h w o r t'h, Basal metabolism, endogenous nitrogen, creatinine and neutral sulphur excretions, as fanctions of the body iveight. 1931. 2. G. P. L a f g r e e n a. N. G a r r e 11, Creatinine excretion and specific gravity as relaled to the composition. Journal of animal Science, 1954, voi. 13, p. 196. 3. P. Q. W u t h i e r a. P. O. S t r a t t o n, The creatinine level of blood scrum as indicator of carcase composition. Journal of animal Science, 1957, voi. 16, nr. 4, p. 961 —966. 4. R. L. S a f f 1 e, L. E. O r m e, D. D. S u 11 a n, D. E. U1 b r e y a. A. M. P e a r s o n, A comparison of urinari/ and blood creatinine ivith line probe as measures of leanness for line stoine. Journal of animal Science, May 1958, voi. 17, nr. 2, p. 480 — 484. 5. John Butchsr a. Lorin E. II a r r i s, Creatinine as an index material for evolu- ting minimal nulrition. Journal of animal Science, 1957, voi. 16, nr. 4, p. 1020. 6. H. H. Dukes, The physiology of domestic animals. Bailliff Tyndall, Londra, 1958. 7. G. H. Best și N. B. T a y 1 o r, Bazele fiziologice ale practicii medicale. Ed. medicală, București, 1958. 8. I. B. K o r b a c e v a, Modificările morfologice ale proteinelor și fenomenele de denaturare. Biochimia, 1957, nr. 1—2 (I. S. R. S.). 9. L. V. K r e t o v i c i, Condițiile oxido-reducătoare ca factori ai activității enzimatice a pro- teinelor. Biochimia, 1957, nr. 1—2 (I. S. R. S.). 10. K. M. B î k o v și G. E. V 1 a d i m i r o v, Manual de fiziologie. Ed. medicală, București 1957, ed. a 3-a. CERCETĂRI PRIVIND CREȘTEREA PORCULUI BASNA ÎN DOBROGEA DE M. DINU, SEVASTA OPRESCU și S. AXINTF. Comunicare prezentată de N. TEODOREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința din 22 martie 1958 Datorită însușirilor sale bio-economice, speciei porcine îi revine rolul preponderent în asigurarea cantităților de carne și grăsime, ponderea sa în cadrul producției animale totale fiind aproape de 50%. Pentru ca această specie să poată aduce aportul cuvenit este necesar să se crească în toate regiunile țării numai rase superioare de porcine, adaptate condițiilor de climă și de alimentație specific locale. Plecînd de la necesitatea înlocuirii porcinelor locale din Dobrogea care au o productivitate scăzută, prin rase de porci ameliorate și adaptate la condițiile de mediu și ținînd seama de condițiile social-economice ale acestei regiuni, de observațiile făcute de noi asupra porcinelor din rasa Marele alb crescute în regiunile dobrogene, am considerat necesar să studiem posibilitatea introducerii de noi rase productive în afară de por- cinele Marele alb și Mangalița. Cunoscînd calitățile productive ale porcinelor Basna, rezistența lor la boli și intemperii, plasticitatea deosebită a acestei rase și importanța pigmentației părului și pielii în adaptarea la condițiile Dobrogei, am considerat ca necesare o serie de cercetări care să aducă unele precizări asupra posibilităților de creștere a porcului Basna în Dobrogea. Cercetările au început în primele luni ale anului 1954 prin aducerea la G.A.S. Ciocîrlia, r. Medgidia, a unui număr de 10 scrofițe și 2 vieruși în vîrstă de 3 luni, procurați de la Stațiunea experimentală zootehnică Bonțida, reg. Cluj. în afară de primul lot de animale aduse inițial în crescătorie, pentru evitarea efectelor consanguinității am mai adus în timpul lucrărilor încă 2 vieri Basna cu origine bine cunoscută și apți pentru reproducție. 6 - c. 2374 83 82 M. DINU și COLABORATORI 2 Pentru a putea trage concluzii valabile privind aplicarea în practica producției a rezultatelor obținute, animalele luate sub observație au fost ținute în tot timpul cercetărilor în condiții obișnuite de alimentație, îngrijire și întreținere. Scroafele de reproducție au fost ținute în perioada de repaus împreună cu scroafele din rasa Marele alb aparținînd aceleiași categorii, iar cele gestante și în lactație, în maternitatea crescătoriei. Tineretul Basna, de la înțărcare și pînă la folosirea sa pentru reproducție, a fost ținut împreună cu tineretul Marele alb la pășune cît și în stabulație. Toate categoriile de porcine din loturile experimentale au fost ținute în grajduri, corespunzătoare sub aspectul construcției, deși con- dițiile de îngrijire au lăsat deseori de dorit. Alimentația s-a făcut pe categorii, administrîndu-se rațiile stabilite de conducerea gospodăriei, în funcție de nutrețurile existente în gospodărie și necesitățile animalelor pentru creștere sau îngrășare. în afară de rațiile de concentrate animalele au folosit pășunea în anotimpurile prielnice și li s-a administrat nutrețuri ocazionale după posibilități. Lucrarea de față cuprinde rezultatele obținute de noi în urma obser- vațiilor făcute timp de aproape 4 ani asupra prolificității, vitalității, consti- tuției, ritmului de creștere al diferitelor regiuni corporale ; dinamica creșterii în greutate; producția de lapte a scroafelor, comportarea scroafelor față de purcei, valorificarea hranei, utilizarea pășunilor, rezistența la boli, intemperii și insolație. Concluziile la care am ajuns asupra creșterii porcinelor Basna în Dobrogea vor constitui o contribuție însemnată pentru noi cercetări sistematice de ecologie, morfologie, fiziologie, care să conducă la preci- zarea definitivă a recomandării creșterii porcului Basna în Dobrogea, atît în rasă curată cît și pentru încrucișări industriale cu rasele locale, Marele alb și Mangalița și introducerea sa în harta zootehnică a acestei regiuni. Prolificitatea medie a scroafelor luate în cercetare (138) din toate generațiile este de 7,4 purcei care la naștere au o greutate medie de 1,120 kg (cu limite între 0,720 — 1,760 kg). Pierderi de purcei în timpul lactăției au fost în medie de 17,6% și aceasta din cauza unor măsuri neadecvate de îngrijire. Numărul sfîrcurilor la scroafe a variat între 10—14, cu o medie de 12 sfîrcuri de fiecare scroafă. Producția de lapte dedusă din greutatea purceilor înțărcați și ținînd seama de furajele administrate a fost în medie de 137,4 kg, de fiecare scroafă (78 exemplare), ea fiind mai ridicată în prima perioadă a lactatiei și mai scăzută în a doua perioadă (fig. 2). Urmărind culoarea porcilor Basna născuți în diferite generații am constatat următoarea repartizare procentuală a purceilor tlupă culoare : 72% purcei bălțați caracteristic rasei; 1 1% purcei de culoare neagră; 7 % purcei bălțați alb cu negru; 8 % purcei bălțați negru cu alb; 2% purcei albi. pțg y — Grup de scroafe Basna crescute în Dobrogea, generația T, văzut din spate. Fig. 2. — Grup de scroafe Baina crescute în Dobrogea, generația I, văzut din față. 6 * - o. 2*74 5 85 84 M. DINU și COLABORATORI Scroafele sînt bune mame, îngrijind purceii și fiind atente cu aceștia mai ales în prima lună de lactație, ceea ce asigură o bună dezvoltare pînă la înțărcare, concretizată prin greutatea de 13,100 kg la vîrsta de 2 luni. ’Analizînd proporția între sexe la purceii născuți de scroafe, am stabilit că în medie scrofițele au fost în proporție de 57 %, iar vierușii 43 %. Fig. 3. — Scroafă Basna crescută în Dobrogea, generația a H-a, văzută clin profil. Animalele valorifică bine furajele concentrate și suculente și au o bună precocitate, scrofițele ajungînd la vîrsta de 4 luni la greutatea medie de 34,600 kg, la 6 luni la’54,335 kg, iar la 12 luni la greutatea de 122,100 kg. Analizînd datele care cuprind dinamica dimensiunilor corporale și a greutății de la 4—24 luni la scroafele din generația I se constată o creștere normală în greutate și o dezvoltare corporală proporțională în funcție de vîrstă. Scroafele Basna din generația I (fig. Ijcrescute în Dobrogea au avut corpul potrivit de lung, pieptul și crupa largă, toracele larg și adînc, picioarele puternice și cu aplomb normal. Ele au valorificat bine pășunile și hrana administrată și s-au acomodat cu ușurință la condițiile de îngrijire, întreținere și alimentație din această regiune datorită plasticității de care dispun. Spre deosebire de scroafele și vierii din generația I, animalele din generația a Il-a au un ritm de creștere în greutate mai pronunțat și depășesc dimensiunile corporale la diferite vîrste ale acestora, ceea ce contribuie la obținerea unor organisme cu o constituție robustă (fig. 3). Superioritatea greutății și a dimensiunilor corporale la animalele din generația a Il-a se datorește, pe de o parte, asigurării în mai mare PORCUL BASNA IN DOBROGEA măsură a principiilor nutritivi în rație, iar pe de alta la condițiile de mediu din Dobrogea, din primele ^stadP^^^i porcinele tinere au o mai mare plasticitate. 1 1 Atît scroafele cît și vierii din generația a mala, au corpul lung și adînc; picioarele potrivit( rl nwnl4*0 4* ■nmnnrl'.lonQ.l nice; capul dezvoltat proporțional (fig- 4). Din tabloul nr. 1, care repre- zintă dinamica dimensiunilor corpo- rale medii și a greutății scroafelor de la naștere la vîrsta de 24 luni (socotită la scroafele din toate ge- nerațiile crescute la G.A.S. Ciocîrlia), se observă că scroafele Basna cres- cute în Dobrogea se dezvoltă normal, au vitalitate ridicată, folosesc bine baza furajeră a acestei regiuni, sînt rezistente la intemperii și se pretează la condițiile de mediu -ae 8 Puter- £ ■b de ne au își de aci. Dinamica creșterii în greutate arată că scrofițele care la naștere o greutate medie de 1,120 kg sporesc greutatea de mai mult 11 ori pînă la înțărcare, de 60(h 500- 400- 300- 200- 100- £ 4 6 ’ । în /w, /s Fig- f ~ Reprezentarea grafică a sporului zilnic la scroafele creXtTT1 brogea. 1,1 Do* 0 48 ori de la naștere pînă la vîrsta de 6 luni și de 107 ori mn* i (tabloul nr. 1). P a ia 12 luni Sporul de creștere cel mai ridicat a fost realizat în luna a 9 ' i a asigurat 14,380 kg în total și un spor zilnic de 479 g. a Cllld Sporurile lunare și cele zilnice nu au urmat un traiect uniform ‘ au variat în funcție de vîrstă și de furajele administrate. C1 Modul cum a variat sporul zilnic în diferite luni este redat în dia- grama din figura 5. Analiza dimensiunilor corporale ale scroafelor la diferite vîrste ne arată că pînă la 6 luni animalele se dezvoltă mai întîi în lungime și înăl- țime și mai puțin în adîncime. De la 6—12 luni animalele cresc mai mult în lărgime și adîncime decît în primele 6 luni, iar ritmul creșterii în lungime și înălțime este mai scăzut decît în primele luni. Dimensiunile corporale stabilite la diferite vîrste arată că în condi- țiile din Dobrogea se obțin porcine Basna bine dezvoltate, cu un corp potrivit de lung, larg și adînc, cu picioarele puternice și aplomb normal. Animalele au păr lung, aspru și potrivit de gros și cu luciul caracteristic. Ele rezistă foarte bine la țînțari, viscolele din timpul iernii și arșița dogoritoare din timpul verii. îmbrăcămintea piloasă este uniformă ca mărime și repartizată în mod normal pe diferite regiuni corporale. Datorită picioarelor puternice și dezvoltării armonioase a corpului, animalele suportă drumurile la~ pășune și pășunatul în condițiile din Dobrogea. PORCUL BASNA !N DOBROGEA 87 în privința comportării la pășunat se constată că se pretează mult mai bine decît porcinele din rasa Marele alb. în lunile de vară nu prezintă eritem solar ca porcinele din rasa Marele alb. Faptul că scroafele ajung la vîrsta de 6 luni, la greutate medie de 54,335 kg, și la vîrsta de 12 luni Fig. 5. — Scioafâ Basna crescută în Dobiogea, văzută elin față. la 122,100 kg, iar vierii la aceleași vîrste la 57,80 kg și respectiv 128,7 kg, demonstrează buna precocitate a porcinelor Basna (fig. 6). Analizînd deosebirea între sexe se constată, așa cum rezultă din tabloul nr. 2, că vierii se dezvoltă mai bine decît scrofițele, avînd o superio- ritate la toate dimensiunile corporale și că, superioritatea lor în greutate de la naștere se menține în toate lunile, cu excepția perioadei cînd scroafele sînt în gestație mai avansată, luna a IlI-a și a IV-a. 88 M. DINU și COLABORATORI 8 9 tOR^UL BASNA ÎN DOBROgIsA 80 Sporul zilnic în greutate obținut de vieri este mai mare decît cel obținut de scroafe pînă la vîrsta de 12 luni. Fig. 6. — Dimensiunile corporale medii ale scroafelor în vîrsta de 12 luni Basna de la G.A.S. Giocîrlia și Stațiunea experimentală zootehnică Bonțida. Tabloul nr. 2 Dinamica dimensiunilor și greutății corporale Ia vierii BasnuDobrogca 1954 1951 Vîrsta (în luni) 4 6 10 12 24 Greutatea (în kg) 31,50 51,80 98,75 131,00 182,70 înălțime greabăn (în cm) — 49,10 60,55 66,50 73.30 înălțime spinare (în cm) — 53,20 63,80 69,30 89,20 înălțime baza cozii (în cm) — 52,40 58,30 63,10 82,50 înălțime crupă (în cm) — 57,80 68,75 73,80 83,50 Lungime corp (în cm) — 88,20 113,20 123,30 142,30 Lărgime crupă (în cm) .— 18,50 27,60 28,40 37,45 Lărgime piept (în cm) — 20,10 34,10 37,80 45.75 Adîncime torace (în cm) — 27,50 37,50 41,70 48,80 Diametru bicostal (în cm) s 22,00 31,3 35,00 42,00 Perimetrul toracic (în cm) — 86,10 116,80 124,7 141,30 Perimetru-fluier (în cm) — 13,2 15,50 16,60 17,45 Lungimea capului (în cm) — — — 27,20 32,20 Lungimea frunții (în cm) — — — 14,20 16,30 Vierii au bune calități de reproducători, sînt blînzi și au o dezvoltare corporală armonioasă, cu pieptul larg și adînc ; picioarele puternice ; fruntea largă, ochii vioi și expresivi. Fig. 7 — Scroafă din rasa Marele alb, crescută în Dobrogea. Pentru a stabili modul de comportare al scroafelor’ Basna, în condițiile de mediu din Dobrogea, am întocmit tabloul nr. 3 care cuprinde dimensi- unile corporale medii ale scroafelor Basna de la G.A.S. Giocîrlia în virstă de 12 luni comparativ cu dimensiunile corporale la aceeași vîrstă, de la Stațiunea experimentală zootehnică de la Bonțida. Tabloul nr. 3 Dimensiunile corporale și greutatea scroafelor Basna de la Stațiunea experimentala zootehnica Bonțida șl G.A.S. Ciocirlia la virata de 12 luni. Specificare înălțime greabăn cm înălțime crupă cm Lungime corp cm Ferim. toracic cm Ferim, fluier cm Greut. kg Basna crescută la Bonțida 66,10 73,50 122,50 118,1 14,9 118,1 Basna crescută la Giocîrlia 64,65 72,30 120,60 122,1 15,6 123,4 Diferența la Basna crescută la Giocîrlia - 1,45 - 1,20 - 1,90 + 4,0 + 0,7 + 5,3. I M. DINU șl COLABORATORI 10 11 PORCUL BASNA ÎN DOBROGEA 91 Din analiza principalelor dimensiuni ale porcinelor Basna, crescute la Ciocîrlia și la Bonțida (tabloul nr. 3), se constată că în general cele din Dobrogea se dezvoltă normal ajungînd la indici corporali foarte apropiați de aceia ai scroafelor Basna de la Stațiunea experimentală zootehnică Bonțida, reg. Cluj. Scroafele Basna de la Ciocîrlia au corpul mai scurt cu 1,90 cm și sînt mai scunde la grebăn cu 1,45 cm și la crupă cu 1,20 cm decît scroafele de la Bonțida de aceeași vîrstă. în schimb cele crescute la G.A.S. Ciocîrlia au pieptul mai larg și toracele mai adînc ca cele de la Stațiunea experi- mentală zootehnică Bonțida, avînd perimetrul toracic mai mare cu 4 cm. De asemenea animalele din Dobrogea au picioarele puțin mai scurte și mai puternice, avînd perimetrul fluierului mai mare cu 0,7 cm. Buna dezvoltare a scroafelor Basna din Dobrogea le asigură și o superioritate a greutății depășind pe aceea a scroafelor de la Bonțida din aceeași rasă cu 5,3 kg la vîrsta de 12 luni. în aprecierea dimensiunilor corporale este necesar ca în afară de condițiile de climă să ținem seama și de sistemul de alimentație și hrana administrată în cele două centre de creștere. Referindu-ne la G.A.S. Ciocîrlia putem arăta că alimentația nu a fost în toate perioadele complet corespunzătoare deoarece în unele perioade au lipsit furajele variate — care să asigure principii nutritivi indis- pensabili. Totuși, datorită rezistenței porcinelor Basna la lipsa temporară a unor principii nutritive și la intemperii, bunei valorificări a hranei în general și a pășunilor în special, scroafele Basna Dobrogea s-au dezvoltat în mod normal și au asigurat sporuri corespunzătoare de greutate. Analizînd comparativ comportarea porcinelor Basna și cele din rasa Marele alb crescute la G.A.S. Ciocîrlia sub aspectul prolificității, dezvoltării corporale, creșterii în greutate, valorificării hranei, rezi- stenței la boli și intemperii și adaptării la pășune a porcinelor, am constatat că la toți indicii menționați porcinele Basna se prezintă mai bine decît porcinele din rasa Marele alb, ținînd seama de indicii caracteristici rasei. Porcinele din rasa Marele alb se dezvoltă într-un ritm mai redus față de ritmul specific rasei întîlnit în alte regiuni ale țării, avînd o mai slabă precocitate și prolificitate; nu rezistă în bune condiții la viscolele din timpul iernii și insolației din timpul verii; se pretează mai slab la pășunat decît porcinele Basna și însumează mari pierderi la purcei în timpul lactației. La determinările asupra infecției de bruceloză efectuate în gospodărie s-a constatat că majoritatea porcinelor din rasa Marele alb au reacționat pozitiv la vaccin, pe cînd dintre porcinele Basna numai cîteva exemplare au fost dubioase, fără ca să avem cazuri evidente de bruceloză. Constatarea aceasta și cele referitoare la situația diferitelor boli în crescătorie arată în mod limpede că porcinele Basna sînt mai rezistente la boli decît porcinele Marele alb. De asemenea, în ceea ce privește rezistența la carența de săruri minerale și vitamine din rație am constatat că porcinele Basna suportă mai bine această carență limitată în timp. Datorită însușirilor pe care le prezintă, porcul Basna crescut în condițiile din unele regiuni ale Dobrogei este foarte apreciat de localnici și se extinde pe zi ce trece în mai multe zone din nordul Dobrogei. în pre- zent, datorită calităților sale s-a extins în rasă curată sau sub formă de metiși cu rasele locale și Marele alb în raioanele Medgidia și Hîrșova din Dobrogea precum și în raionul Fetești situat pe malul stîng al Dunării. Modul de apreciere al localnicilor față de porcinele Basna se deduce și din faptul că în jirezent prețul liber de cumpărarea purceilor Basna este de 2-3 ori mai ridicat decît al purceilor din rasa Marele alb sau Mangalița. Ca urmare a observațiilor noastre efectuate timp de aproape 4 ani asupra porcinelor Basna crescute în condiții de mediu din Dobrogea și pe malurile Dunării, considerăm că porcul Basna merită toată atenția spre a fi studiat în viitor sub toate aspectele în vederea creșterii sale în rasă curată sau sub formă de metiși cu rasele Marele alb și Mangalița, acomodîndu-se la condițiile de climă ale acestei regiuni geografice și dînd bune rezultate sub aspectul productivității. PA3BE^EH14E BOPOflEI CBWHEÎ1 BA3HA 13 ^OBPyjțlKE KPATK()E COAKPJKAHHE lIoJiyueHHbie pesyjibTaTbi nouasajm, uto pasBenenHe CBimeii iiopogM Basna BiioJine bobmojkko b neKOTopbix paiiouax JțoSpygîKM. Oua xoporno npMcnocoSjincTcn k KJiiiMaTy n mgcthmm ycJioBirnM cpegM, a Snarogapa CBoeMy SbiCTpoMy pocry, CMemai'.noft BbicoKOKanecTBeiinoii nponyKunn n np., noRxonnT gjrn paBBegeiiHfi nan îs KoajieKTimHMx, Tau it b eflnnojm4iîbix xosnîicTBax. lipii cpaBH.eHwn CBimeii nopogbi Basna HayBHo-Mc®egoBaTeJibCKoro sooTexin-i'iecKoro MncTUTyTa n oiimtuom CTanumi b Bonuwge nan b otho- meiimi tcmilob pocra, tsk h no BceM 0CTaJii>H.biM noKasaTeJiHM, otli j^MBOTHbie cxogHbi Memgy co6oîi ii Bnojme yyoBJieTBopmoT nopognbiM Tpe6oBaiiHHM. Ognano y CBunoMaTon nopojn» Basna, BbipamemiHx b ycjioBimx ^o6pyn?nn, tcjio SoJiee ninpoKoe m rJiySonoe n necKOJibKo nopone, rom y CBHHOMaTOK TaKoro me BospaCiTa iis BoHUMgbi, KOȚopbie Bbime, gjînmiee n y KOTopbix oGnem ronenH Meubme. JKiiBOTHbie nopoRbi Basna pasmiBaioTcn jiynnîe, hgm iicpoRbi ,,Kpynnan GeJian”, 6oJiee njiogoBiiTM, SoJiee ycTonmiBbi k saGoJieBaituBM u k iieSnaro- npHHTHHM ycjioBMHM noroflH, oojiee CKJionnbi k Bbiiiacy n aKonoMM’iecKM Gojiee Bbirofli'bT. OBTHCIIEHHE PHCYHKOB Pnc. 1. CBMHOMaTKH Basna — hoSpyjvKa. I noKOJieime. Bus co ciiHHbi. Puc. 2. — CBHHOMaTKii Basna—floSpyRwa. I nonoiienue. Bnjț cnepeRii. Puc. 3. — CBHHOMaTKa Basna — floCpyjțwa. II noKOJienne. Bn« b npo^iuib. 92 M. DINU și COLABORATORI 12 Puc. 4. — rpa^HnecKoe npe^cTaBjieinie yBenuaeHMH Beca no hhhm y CBimoMaTOK, BBipameHHMx b Xlo6pynme. Puc. 5. — CBiiHOMaTKa Basna—Ho6pyHHKe. RECHERCHES PORTANT SUR L’BLEVAGE DU PORC DE BASNA EN DOBROGEA RIÎSUME Eu raison des lAsultats obtenus, on peut affirmer que le porc de Basna remplit toutes les conditions necessaires ă le faire introduire dans les dlevages de certains districts de la Dobrogea. 11 s’adapte, en effet, aux conditions de climat et de milieu ambiant de cette region. Ses proprietes de precocite, sa production mixte et la qualită de ses produits, l’indiquent pour l’dlevage dans les fermes, tant collectives, qu’individuelle® Compards aux poros de la race de Basna de l’Institut de Recherches Zootechniques de la Station experimentale de Bonțida, les animaux accusent un rythme de croissance semblable et correspondent en tous points aux caract&'istiques de leur race. Les truies de Basua dlev^es dans les conditions de la Dobrogea ont le corps plus large, plus bas et un peu plus court que celles de Bonțida, du meme âge. Ges dernieres sont, en echange, plus bautes, plus lougues et le perimetre de la patte est plus reduit. Le porc de Basna se developpe d’une maniere plus satisfaisante que celui de la race Marele Alb (Grand Blanc); il est plus prolifique, plus re- sistant aux maladies et aux intemperies, le pâturage lui profite davantage et il est d’un meilleur rendement ^conomique. EXPLICATION DES FIGURES Fig. 1. — Truies de Basna, elevees en Dobrogea, ire generation; vues de dos. Fig. 2. — Truies de Basna, elevees en Dobrogea, lre generation; vues de face. Fig. 3. — Truie de Basna, elevee en Dobrogea, 2e generation; vue de profil. Fig. 4. — Representation graphique des variations du gain de poids quotidien, chez Ies truies elevees en Dobrogea. Fig. 5. — Truie de Basna, elevee en Dobrogea ; vue de face. Fig. 6. — Dimensions corporelles moyennes, ă l’âge de 12 mois, des truies de Basna ele- vees a la Ferme Agricole d’EtatCiocirlia et ă la Station Zootechnique experimentale de Bonțida. Fig. 7. — Truie «Marele Alb » (Grand Blanc) «âlevee en Dobrogea. BIBLIOGRAFIE Dobr ohotov I., Zootehnie specială, Ed. științifică de stat, București, 1951. John FI a m m o n d, Progress in physiologye in the farm animals, Londra, 1954. Walter I. A., Cercetări asupra porcului Basna. Bul. Zoot., 1929, nr. 7—8. I o r d ă n e s c u L, Cercetări privind creșterea tineretului ptnă la 1 an la rasele Marele alb, Basna și Mangalița. Prob. Zoot. și Vet. 1956, nr. 12.