ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
PUOL
STUDII SI CERCETĂRI DE
HIDLDGIE
SERIA «BIOLOGIE ANIMALA»

A

TOMUL X
1959
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
i

ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
------- COMITETUL DE REDACȚIE ——
N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei
R.P.R. — redactor responsabil; T. BORDEIANU,
membru corespondent al Academiei R.P.R.;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei
R.P.R. ; N. TEODOREANU, membru corespondent
al Academiei R.P.R. ; V. RADU, membru corespon-
dent al Academiei R.P.R.
STUDII Șl CERCETĂRI
DE
BIOLOGIE
SERIA „BIOLOGIE ANIMALĂ“
Tomul X, nr. 4
SUMAR
Pag.
TH. BUȘNIȚĂ și ALEXANDRINA CRISTIAN, Variația carasului argintiu
(Carassius auratus gibelio (Bloch)) în apele romînești și cauzele care o
determină........................................................ 299
MIHAI BĂCESCU, Pycnogonide noi pentru fauna Mării Negre : Anoplodactylus pe-
tiolatus (Kr.), An. Stocki n. sp. și Callipallene brevirostris (John.). . .	321
G. MARCHEȘ, Studiul biologic al unei noi substanțe raticide — furfurilhidra-
mida............................................................. 335
N. TEODOREANU, L. POPA, L. MARIN și I. DANCU, Cercetări asupra tio-
aminoacizilor, proteinemiei, fracțiunilor proteice, constantelor fizice și a
tipului de hemoglobină din sîngele oilor brumării în legătură cu debilitatea
mieilor albinotici..................................................... 345
ION MOTELICĂ, Contribuții la studiul răspîndirii Oligochctelor limicole în
R.P.R...................'........................................ 353
EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA, Rapoartele glomului și zonei sino-
carotidiene la rumegătoarele mari...............................  363
ZENOBIA PAȘTEA, Histostructura ganglionului laringian la lamă.......... 369
Index alfabetic .........................................................  373
STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE
SERIA „BIOLOGIE ANIMALĂ"
APARE DE 4 ORI PE AN
REDACȚIA :
București, Calea Victoriei nr. 125
Telefon 15.41.59
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
AKA^EMMH PyMLIHGKOE HAPO^HOfl PECnyBJIWKH
ETUDES ET RECHERCHES
DE
BIOLOGIE
sErie «biologie animale»
Tome X, n° 4	1958
TPyflbl M HCCREZIOBAHHR
no BWOJiorHH
GEPWfl «BHOJIOrHM JKWBOTHLIX»
Tom X, A?. 4	1958
SOMMAIRE
TH. BUȘNIȚĂ et ALEXANDRINA CRISTIAN, Variation du carassin dore
(Carassius auratus gibelio (Bloch)) dans les eaux roumaines. Causes d6ter-
minantes..........................................................
MIHAI BĂGESCU, Pycnogonidds nouveaux pour la faune de la mer Noire :
Anoplodactylus petiolatus (Kr.), An.Slocki n. sp. et Callipallene brevirostris
(John.)...........................................................
G. MARCHEȘ, Etude biologique d’une nouvelle substance raticide — la furfuryl-
hydramide.........................................................
N. TEODOREANU, L. POPA, L. MARIN et I. DANGU, Recherches sur les acides
thioaminds, la prot&ndmie, les fractions proteiques, les constantes physiques
etle type d’hdmoglobine du sang des brebis grises, enrapport avcc la debilite
des agneaux albinos...............................................
ION MOTEL ICĂ, Contribution â 1’etude de la repartition des Oligochdtes limicoles
dans la RGpublique Populaire Roumaine.............................
EUGEN PAȘTEA et ZENOBIA PAȘTEA, Rapports entre le glome etla zone
sino-carotidienne chez les grands Ruminants.......................
ZENOBIA PAȘTEA, Histo-structure du ganglion laryngien chez le Lama ....
Index alphabitique.................................................
Page
299
321
335
345
353
363
369
377
COfl E P JKA H 14 E
Ctp.
T. ByniHMBB n AJIEKCAHUPA KPKCTHAH, BnH0M3MeHeHne cepeG-
pnHoro KapacH (Carassius auratus gibelio (Bloch)) b BO«ax PyMbi-
HHH H npHUHHM mx BBiBbiBaiouțne............................................299
MHXAH BSHECKy, Hobho wih $ayHBi HepHoro Mopn bmhh Anoplodactylus 321
petiolatus (Kr.) An Stocki sp. n. h Callipalene brevirostris (John) . .
T. MAPKEUI, BnojiornueCKoe nccjiejțoBaHHe mobopo paTnpnHiioro npena-
paTa 4>yp(I)ypMJirnHpaMHHa................................................ 335
H. TEOAOPHHy, JI. BORA, JI. MAPHH n H. flAHKy, HccnenoBaune tm-
aMMHOKHCJIOT, COJțepHtaHHH CejIKOB, 6ejIK0BBIX 4>paKItHii, $H3IIHeC-
khx KOHCTaHT n Tuna reMoraoOnHa kpobh cepBix OBeiț b cbh3h c nonn-
JKeHHOÎt >KH3HOgeHTeJIBHOCTBIO HPHMT ajIbSMHOCOB.......................... 345
PIOH MOTEJ1HK3, K Bonpocy o pacnpocTpaHeHMM Oligochetae b PHP .	353
By^JKEH IIAIIITH n 3EIIOBMH nAIIITH, CooTiionieHne rjioMyca n 3ohbi
KapoTMRHoro CHHyca y KpynHBix jKBauiiBix.................................. 363
3EHOBMB nAIIITH, PncTocTpyKTypa ropTanHoro raHraun y naMBi . .	369
AjufiaeutnHbiu gnasamerib.................................................... 375
___________________________________________________________________________ .
fiDITIONS DE L’AGADEMIE DE LA RfiPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
H3AATEJIbCTBO AKAHEMHH PyMBIHCKOli HAPOAHO0 PECnVBJIMKH
VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU (CARASSIUS AURATUS
GIBELIO (BLOCH)) ÎN APELE ROMÎNEȘTI ȘI CAUZELE
CARE O DETERMINĂ
DE
TH. BUȘNIȚĂ
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R.
și ALEXANDRINA CRISTIAN
Comunicare prezentată în ședința din 19 iunie 1958
încă din primele cercetări ale unuia dintre noi (11) asupra genului
Carassius, a rezultat că, atît carasul argintiu (Carassius auratus gibelio
(Bloch)), cît și carasul sau caracuda (Carassius carassius (L.)) sînt
reprezentate în apele romînești prin mai multe forme.
în literatură sînt descrise diferite forme la caracudă, legate de con-
dițiile de viață.
Binecunoscute sînt de asemenea formele de caras roșu (Carassius
auratus auratus (L.) obținute de crescătorii de pești de acvarii. După
Berg (6), carasul roșu este forma domesticită a carasului argintiu.
Formele bizare de caras roșu, cu coada în evantai sau în formă de văl ori
cu capul diform și cu ochii telescopici, reprezintă adevărate monstruo-
zități. Aceste forme sînt obținute prin selecție și încrucișări între diferitele
forme selecționate.
Formele de caras argintiu, cunoscute pînă acum în literatură,
sînt puține și determinate — ca și la caracudă — tot de condițiile
de viață.
Prin descoperirea la carasul argintiu a ginogenezei (12), (13), adică
a fecundației fără contopirea pronucleului femei cu pronucleul mascul
— fie în cadrul speciei, fie în cazul fecundației cu spermatozoizii altor
specii —- studiul formelor de caras argintiu din apele R.P.R. a devenit
foarte interesant, atît la populațiile naturale, cît și la loturile obținute
prin fecunda ții artificiale.
3C0
TH. BUȘNIȚA și ALEXANDRINA CRISTIAN
2
3
VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU IN APELE ROMINEȘTI
301
Paralel cu studiul aprofundat al ginogenezei, am întreprins și un
studiu biometric minuțios asupra formelor de caras argintiu. Rezultatul
acestor cercetări îl prezentăm în lucrarea de față.
Cercetările au avut drept scop de a lămuri dacă, în fecundarea prin
ginogeneză, spermatozoizii influențează asupra caracterelor urmașilor
cu toate că nu se produce contopirea elementului mascul cu cel femei.
Am arătat în lucrările anterioare (12), (13), că spermatozoidul este acela
care aduce centrozomul și declanșează astfel diviziunea celulară, iar masa
spermatozoidului se dizolvă în protoplasma uneia din primele două blasto-
mere, unde rămîne după formarea lor.
în cazul cînd spermatozoidul aduce vreo modificare, generațiile pro-
duse prin ginogeneză cu spermatozoizii de caras argintiu, crap sau cara-
cudă, trebuie să dea diferite forme de caras argintiu, în funcție de specia
de la care a provenit spermatozoidul.
Sutele de exemplare de caras argintiu studiate, colectate din diferite
ape ale țării, precum și miile de exemplare obținute prin fecunda ție arti-
ficială, au permis să se tragă unele concluzii interesante, atît pentru lămu-
rirea unor confuzii ce există privind carasul argintiu, cît și pentru inter-
pretarea apariției unor caractere ereditare, care se abat de la regulile
generale de genetică.
CARASUL ARGINTIU VĂZUT DE SISTEMATICIENI
Gesner (citat după Heuschmann (26)) este primul
care a arătat existența a trei „genera” la caracudă. Una din forme, pe care
o caracterizează : „aliquantocrassioretlongior”paresăfie carasul argintiu.
B 1 o c h (citat după B e r g (5)) a introdus carasul argintiu în
sistematica zoologică, descriindu-1 sub denumirea de Cyprinus gibelio.
Pali as (citat după B e r g (5)) descrie numai pe Carassius
carassius.
Ekstr om (citat după Heuschmann (26)) consideră
carasul argintiu ca simplă varietate de caracudă, deosebind mai multe
forme după biotopul în care trăiește.
Nordmann și K e s s Ier (citați după B e r g (6)) consideră
carasul argintiu ca specie distinctă de caracudă.
H a e c k e 1 și Kner (citați după Heuschmann (26)) pre-
zintă patru specii de Carassius, printre care și carasul argintiu. Nici des-
crierea și nici figura pe care le dă, nu corespund însă acestei specii.
Jeitteles (citat după B or cea (10)) distinge carasul argin-
tiu de caracudă prin înălțimea mai redusă a corpului și ochii mai mici,
în urma cercetărilor lui S i e b o 1 d (citat după Heuschmann
(26)), zeci de ani de-a rîndul, mare parte din literatura ihtiologică ger-
mană a considerat carasul argintiu ca formă de înfometare a caracudei.
Blanchar d (citat după B o r c e a (10)) consideră carasul
argintiu ca o specie distinctă de caracudă și-l descrie sub numele de Cy-
prinopsis gibelio. Autorul relevă că sinuozitățile bazilare ale solzilor sînt
mai accentuate la carasul argintiu decît la caracudă.
D i b o v s k i (citat după B e r g (5)) descrie carasul argintiu
din regiunea Amur.
M o b iu s și Heincke (citați după B o r c ea (10)) afirmă
că diferențele în înălțime ale corpului depind de condițiile de mediu,
totuși confundă caracuda cu carasul argintiu.
Bade (citat după B o r c e a (10)) confundă de asemenea cele
două specii, adăugind că la nici un alt pește nu variază atît de mult forma
corpului.
An tip a (1) confundă și el cele două specii, precizînd că există o
serie întreagă de forme intermediare.
Grote, Vogt și H o f e r (citați după B or cea (10)) reu-
nesc cele două specii într-o specie unică, Carassius vulgaris Nilss.
Sa b anie j e v (citat după Ga so ws ka (20)) precizează că
specia Carassius auratus gibelio se distinge de caracudă printr-o mai mare
plasticitate a formelor.
B e r g (citat după B o r c e a (10)) a considerat inițial carasul
argintiu ca o formă a caracudei, denumindu-1 Carassius carassius morpha
gibelio.
Ulterior, același autor diferențiază cele două specii, stabilind pentru
carasul argintiu denumirea corectă de Carassius auratus gibelio (Bloch).
B ern dt (citat după B er g (5)) susține că cele două forme
europene ale caracudei sălbatice (O. carassius și C. gibelio) sînt tipuri cu
caractere ereditare și „reprezintă două forme distincte”. Dintre acestea,
carasul argintiu este forma care se pretează mai mult la domesticire.
Ssytsch-Averinzeva (citat după Gasowska (20))
descrie carasul argintiu din lacurile Sibieriei.
Vladykov (citat după Bor cea (10)) descrie numai cara-
cuda și, după studii detaliate, anticipează că această specie poate da mai
multe forme locale.
D r i a g h i n (citat după B e r g (5)) dovedește că C. carassius
și C. gibelio sînt specii diferite. Afiimația și-o întemeiază pe diferențierile
în numărul spinilor branhiali, în forma vezicei înotătoarei și a radiei osoase
a dorsalei. Răspîndirea geografică este și ea diferită la cele două specii.
Mat sui (citat după Gasowska (20)) în baza unor îndelun-
gate cercetări de genetică, ajunge la concluzia că așa-numita „Funa”
este forma tipică a tuturor varietăților de C. auratus. în mod eronat con-
sideră forma „Funa” drept C. carassius, deși este vădit vorba de caras
argintiu, singura specie a genului Carassius care populează apele naturale
ale Japoniei.
B o r c e a (10) este primul cercetător romîn care deosebește cele
două specii pe baza unor studii de biometrie și taxonomic. Tot el stabilește
deosebirea între numărul denticulilor de pe fața posterioară a articolului
bazilar al ultimei radii simple a înotătoarelor dorsale și anală, la caracudă
și caras argintiu. Consideră carasul argintiu ca specie aparte, denumind-o
Carassius gibelio.
Gasowska (20), pentru carasul argintiu menționează caractere
încă nesemnalate pînă atunci în literatură și anume că, atît peritoneul
parietal, cît și septum pericardo peritoneale sînt puternic pigmentate în
302
TH. BUȘNIȚÂ și ALEXANDRINA CRISTIAN
4
negru. Osul faringian inferior, de asemenea se deosebește la carasul
argintiu de cel al caracudei. Autoarea se referă și la înrudirea dintre
C. auratus și C. auratus gibelio, stabilită prin reacție de precipitare de
către Ișibara și Misao (1929)).
Heuschmann (26) face un interesant studiu comparativ
asupra caracudei și carasului argintiu din Germania.
B u ș n i ț ă (11) studiază comparativ carasul argintiu, caracuda și
carasul roșu, considerînd carasul argintiu ca subspecie a carasului roșu.
Totodată adaugă la caracterele cunoscute și diferența'între forma din-
ților faringieni la cele trei specii, constatînd că la carasul argintiu, aceștia
sînt fparte asemănători cu cei ai carasului roșu.
Autorul pune problema inversiunii sexuale și menționează că, pro-
centul masculilor la carasul argintiu poate ajunge pînă la 50.
B ă c e s c u (2) prezintă date referitoare, atît la aria de răspîndire,
cît și privitoare la rezistența și valoarea economică a carasului argintiu.
Berg (6) prezintă un scurt studiu de sinteză asupra carasului
argintiu, reproducere, ritm de creștere, arie de răspîndire.	;
Schăperclaus (36) nu socotește carasul argintiu ca specie
distinctă, ci înclină să creadă că este o încrucișare fecundă între crap și
caracudă.	;
Nikolski (32) dă un amplu și complet studiu asupra biologiei
carasului argintiu din Amur, unde se pescuiesc anual mari cantități (pînă
la 7 000 000 kg) din această specie. Studiul cupride : biometrie, reproducere,
prolificitate, importanță economică. Autorul consideră carasul argintiu
ca o subspecie a carasului roșu.
Dmitrieva (16) dă ample date asupra procesului de dez-
voltare la caracudă și caras argintiu, stabilind etape de dezvoltare, în
funcție de lungimea corpului. Bazat pe studiile asupra hranei carasului
argintiu, autoarea conclude că această specie provine din crapul sălbatic,
trecînd printr-o anumită formă planctonofagă.
FORMELE DE CARAS ARGINTIU,
OBȚINUTE PRIN FEGUNDAȚIE GINOGENET1CĂ ARTIFICIALĂ
în eleșteele Stațiunii de cercetări piscicole de la Nucet am întreprins
fecundația artificială a formelor de Carassius auratus gibelio cu masculi
aparținînd următoarelor 4 specii :
1)	crap (Cyprinus carpio) (lotul I);
2)	caracudă (Carassius carassius) (lotul II);
3)	caras roșu (Carassius auratus, forma de cultură) (lotul III);
4)	caras argintiu (Carassius auratus gibelio) (lotul IV).
Am urmărit descendența obținută din aceste 4 încrucișări deocam-
dată pînă la vîrsta de o vară.
Analizînd cele 4 loturi de descendenți, am constatat deosebiri morfo-
logice între ele. Astfel, forma capului la puii din lotul I (fig. 1) era net
diferită de cea a celora proveniți din celelalte încrucișări : botul era ascuțit
și profilul superior al capului aproape drept, cala crap. La lotulII (Ș caras
argintiu x $ caracudă) botul era rotunjit și profilul dorsal al capului
304
TH. BUȘNIȚA și ALEXANDRINA CRISTIAN
6
convex, ca la caracudă. La loturile III și IV, forma botului și profilul capului
prezentau caractere intermediare între cele de la loturile I și II (fig. 2).
Am întreprins studii biometrice detaliate asupra unui mare număr de
exemplare din aceste 4 loturi obținute prin fecundație artificială. în privința
anumitor caractere, de exemplu spațiul preanal, lungimea capului, a pedun-
culului caudal etc. nu am găsit deosebiri importante. Deosebiri nete am con-
statat, însă, în privința numărului de radii în înotătoarea dorsală, a spinilor
branhiali, a lungimii bazei înotătoarei dorsale și a înălțimii corpului.
în tabloul nr. 1 prezentăm variația acestor caractere la cele 4 loturi
de caras argintiu, obținute prin fecundație artificială.
După cum reiese din tabloul nr. 1, numărul radiilor divizate în îno-
tătoarea dorsală este mai mare la puii din lotul I, fiind în medie 17,1 față
de 16,4 și 16,7, mediile la celelalte 3 loturi. Întrucît crapul are un număr
mai mare de radii în dorsală decît cele două specii de Carassius (16—21
față de 14—21 la C. carassius și 15—19 la C. auratus) influența eredității
ginogenetice paterne apare foarte evidentă.
Numărul spinilor branhiali a variat de asemenea în funcție de eredi-
tate. Cel mai mare număr de spini branhiali l-au avut puii din lotul IV
(în medie 44,7 ± 0,70).
Numărul de solzi este aproximativ același la toate 4 loturile.
Dintre caracterele plastice menționăm lungimea dorsalei, exprimată
în procente față de lungimea corpului. Acest raport este cel mai mare la
puii din lotul I (36,1 %, ca urmare a numărului sporit de radii în dorsală).
Raportul cel mai mic (33,2%) a fost găsit la puii din lotul II; valori
intermediare s-au înregistrat la loturile IV (33,7%) și III (34,4%).
înălțimea corpului este și ea mai mare la lotul I (în medie de 41,3%
din lungimea corpului față de 36—37,9%, mediile la celelalte loturi). Valoa-
rea mai mare a înălțimii la lotul I este determinată, cel puțin în parte, de
talia mai mare a exemplarelor din lotul I; se știe că la aproape toate
speciile de pești, corpul devine tot mai înalt, pe măsură ce animalul crește.
Cele 4 loturi diferă în mod evident și prin ritmul de creștere. Toate
exemplarele studiate (ale căror valori biometrice sînt redate în tabloul
nr. 1) au aceeași vîrstă : o vară. După cum reiese din tabloul nr. 1, puii
din lotul I au dimensiuni mult mai mari de cît celelalte 3 loturi: lungimea
minimă a puilor din acest lot (11 cm) depășește pe a celor mai mari exem-
plare (10,4 cm) din celelalte 3 loturi. între loturile II, III și IV nu se observă
deosebiri în ceea ce privește ritmul de creștere. Deoarece crapul are un
ritm de creștere mult mai mare decît cele două specii de Carassius și atinge
dimensiuni mult mai mari, influența eredității paterne este evidentă.
Rezultatele acestor încrucișări ne vor permite să interpretăm for-
mele de caras argintiu pe care le-am întîlnit în populațiile naturale.
PROPORȚIA ÎNTRE SEXE
La pești, procentul masculilor este de obicei mai mic sau cel mult
egal cu al femelelor. Există totuși și rare excepții, cînd numărul masculilor
este mai mare; astfel, la Ciupea harengus la 100 femele sînt 101 masculi;
la Cottus gobio, 188 masculi. La Misgurnus fossilis și la Per ca fluviatilis,
305
<D				O			CM
		O		CO			2
d x p p. a 5 S •n d o	7±0,S -18	o OO 41 1		,7±0, — 35	±0,19	-38,1	i 44 o
Ș caras argint caras argi otul IV 10 ex	M ± m = 16, 16-	M ± m = 44,1 41-	M = 30,5 30 — 31	M ± m = 33 32	<o m II 8 -H g	IO co	M ± m =8,6
r—4							—				
■					c© CO co	,45	2,8	1©	r-<
	CM	CM		O CO	O		O
X £				± 1	41	1	-H 1
p 3 Si	-H “	-H Ț		O	UO	00	1.0 io
t o-	1 C© id	1 C© CQ		CM CO CO	36	CO	oo"
’w) P d u vr- P				II	II		II
Ș caras a <J caras ro 15 exe	II 8 H g	M ± m =	M = 30 28-31	M ± m =	M ± m :		M ± m
2				37 5,6	,06	Oi	,57 0,4
d		CM		o co	O	CO	o	T-d
x p.	?, »	o, »		-H 1	+	1	-H 1
p 8	H ~	-H Ț		CM 00	o	c©	c©
i Tj 0) p p g	1 1 C© <©	6,5 2-		CO r-î co co	co	c© CO	00
'St 8 ȚȚ Cv qj				II	II		II
« « V w o c>	II	II	00 o -d	d	g		8
Ș cara <5 lotul II 2	M ± m	M ± m	II 1 g oi	M ± r	-H g		-H g
<D x â x p. .2	S	,l±0,12 -18	,6±0,28 -51		6,1 ±0,22 4,4-38,1	0.15	7,1—43,4	L2,8±0,63 11-14  
argin crap de ex	[> c© II	= 48 45	i©	CO CO II	-H ” CO T~<		II
vi	o 2	01	8	8	o , 00 s	8	m4		d 44
d £ 3 O T—<	M ±	M ±	II 1 g PI	-H §	+ g		g
							—	4	d	<v		
			în linie 1:	lei % d ului	n lunaim		ului, cm
<D	>d ’d		lor	d	Cu Vi	f-<	t:		Pd o
O	Vi	d	li	73	o^-		o
d	O	-d	O	d		d	
	'd	d	Vi	d £	G		o
d O	d	bra	irul ală	8 <	0J 8	rpul	g ’w)
	Radii	Spini	Numi ten	c § p j	d	CCI	p d
Tabloul nr. 1
CIteva caractere meristice șl plastice Ia puii de o vară rezultajl din încrucișările Intre lentele de caras argintiu și masculi de crap, caracudă, caras roșu și caras argintiu
306
TH. BUȘNIȚĂ și ALEXANDRINA CRISTIAN
8
9	VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU 1N APELE ROMINEȘTI	307
dimpotrivă, numărul masculilor este mai mic : 11%, respectiv 2—10%
(citat după C ă r ă u ș u (14)).
La Molienisia formosa, populații întregi sînt formate numai din
femele, în timp ce masculii s-au găsit doar într-o singură populație (22).
De asemenea, la Comephorus baicalensis, procentul masculilor este
foarte redus, și anume : 3% (citat după Golo vinskaia (22)).
La Carassius auratus gibelio, în general, sînt populații întregi for-
mate numai din femele, găsindu-se însă și populații la care numărul mas-
culilor atinge 50%.
M a r t î ș e v (29) menționează că în partea europeană a U.R.S.S.
(Caucazul de Nord, Ural, Ucraina, regiunile Saratov, Moscova și alte
regiuni) există numai femele din această specie. în bazinele siberiene,
femelele de asemenea predomină față de masculi.
După Nikolski (32), în Extremul Orient, în unele bazine,
numărul masculilor se apropie de cel normal; în bazinul Amur, proporția
masculilor variază între 7 și 57%.
Majoritatea populațiilor de caras argintiu cercetate de noi, erau
formate aproape1 exclusiv din femele, iar acolo unde s-au găsit și masculi,
proporția lor a variat între 4,2 și 26,1%, în toamna anului 1955, la iazul
Cicadaia (r. Hîrlău), masculii au fost în proporție de 26,1% (din 636 de
exemplare, 166^ și 470$). în toamna aceluiași an, la balta Gălățuiu,
am găsit 10,2% masculi (din 411 exemplare, 42<J și 369$), iar la Negreni
4,2% (din 70 de exemplare, 3<J și 67$).
în primăvara anului 1956, în perioada de reproducere a carasului
argintiu, am găsit, la balta Gălățuiu, o proporție mai mare de masculi
decît în toamnă, și anume 15,5% (din 103 exemplare, 16 $ și 87 Ș). Mas-
culii fiind cîrduiți și migrind în regiunea din amonte, unde apa era mai
puțin adîncă decît în aval, iar malurile mai înierbate, la o singură toană
de năvod am reușit să prindem un mic cîrd de 12 masculi.
în toamna anului 1956 am găsit, la balta Strachina, masculi în
proporție de 19,9% (din 95 de exemplare, 19<? și 76$), iar la Negreni 4%,
procent înregistrat și în 1955. Este de menționat că și la balta Strachina,
în primăvară, proporția masculilor a fost mai mare 21,4% (din 98 de
exemplare, 21^ și 77$).
în Ezerul, Călărași, bălțile Boianu-Sticleanu, Greaca (lunca inundabilă
a Dunării) și crescătoria de crap Trifești (r. Roman) am găsit 1 —2 % masculi.
Nu am găsit masculi în populațiile de caras argintiu din eleșteele
Stațiunii Nucet, iazurile Dracșani, Zaul, Comana-Dridu, Ulmeni, Cătru-
nești și balta Mostiștea, deși s-a făcut un număr mare de disecții. Este
de menționat că masculii de caras argintiu au fost găsiți de obicei în popu-
lațiile alcătuite din exemplare de talie mică, lipsind din populațiile de
talie mare, cercetate de noi.
POPULAȚIILE NATURALE DE CARAS ARGINTIU ȘI VARIAȚIA LOR
Studiind exemplare de caras argintiu din diversele ape ale țării,
am constatat deosebiri apreciabile, atît între populații cît și, în unele
cazuri, între indivizii din aceeași populație. Astfel, în cîteva iazuri din
Moldova, unde alături de caras argintiu, se întîlnește caracudă și alte
specii mărunte, carasul argintiu are o creștere înceată, atingînd la vîrsta
de 2 ani o greutate medie de abia 40—50 g. în alte iazuri și eleștee, unde
există mult crap, carasul argintiu are un ritm de creștere rapid ; de exemplu
la Mostiștea, Ulmeni, Comana-Dridu, Cătrunești etc. Carașii argintii de
2 ani ating greutatea medie de 120 g, iar la vîrsta de 3—4 ani, 300—400 g.
în cadrul unor populații cum este cea din balta Gălățuiu se întîlnesc
unii indivizi la care forma capului se asemănă cu cea a crapului (fig. 3),
botul continuîndu-se în linie aproape dreaptă pînă deasupra capului, iar
alții cu forma capului asemănătoare caracudei, profilul dosal fiind ușor
convex (fig. 4).
Culoarea corpului prezintă de asemenea o întreagă gamă de variații
de la argintiul curat, al exemplarelor ce trăiesc în rîuri, pînă la negru-
cenușiu sau verzui, la cele ce trăiesc în stufărișuri și în jepșile cu fundul
bogat în nămol și substanțe organice în descompunere; în cadrul aceleiași
populații, culoarea este însă constantă.
Pe baza experiențelor de hibridare ginogenetică amintite, putem
interpreta formele de caras argintiu întîlnite în natură ca provenind din
încrucișarea ginogenetică, fie cu crapul, fie cu caracuda sau alte specii.
Am urmărit mai îndeaproape variabilitatea carașilor argintii din
populațiile naturale, în scopul de a stabili următoarele :
— Dacă formele obținute prin fecundație ginogenetică, artificială,
se pot recunoaște și în populațiile naturale.
— Dacă există dimorfism sexual; pentru aceasta am studiat îndeo-
sebi populațiile în care există proporții apreciabile de masculi.
— Dacă există forme locale de caras argintiu provenite prin fecun-
dație obișnuită.
— Care este microvariația geografică a acestei specii în țara noastră,
în cazurile cînd ereditatea paternă este aceeași1). Se știe că speciile de pești
dulcicoli cu o reproducere normală (prin amfimixie) nu se prezintă unitar
pe tot arealul lor și că în cadrul chiar a aceleiași rase geografice, diferitele
populații mai mult sau mai puțin izolate prezintă deosebiri morfologice
mai puțin pronunțate, care s-ar putea datora și unor influențe ale mediului,
dar desigur și unor deosebiri în componența genetică a populațiilor.
S-au analizat biometric un număr de 150 de exemplare masculi,
din care : 69 de exemplare în lungime de 7,3—11 cm, proveneau de la iazul
Cicadaia, 10 exemplare în lungime de 7,4—11,7 cm, erau din iazul Ne-
greni ; 40 de exemplare cu lungimea cuprinsă între 8,6—11,3 cm și 11,2—
14,5 cm, de la balta Gălățuiu, iar 31 de exemplare cu lungimea cuprinsă
intre 11—13,2 și 13,7—15,9 cm, de la balta Strachina.
Femelele studiate aparțin numai la 3 populații; 55 de exemplare cu
lungimi cuprinse între 11—13,4 și 13,8—15,9 cm, proveneau de la balta
Strachina ; 29 de exemplare cu lungimi cuprinse între 17—19 și 18—22 cm,
din iazul Comana-Dridu, iar 36 de exemplare proveneau din balta Gălă-
b Despre răspîndirea .carasului argintiu și a formelor locale se vorbește în lucrarea
Biologia și creșterea carasului argintiu (Carassius auratus gibelio (Bloch)) in iazuri și eleștee de
crap (sub tipar).
11
VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU IN APELE ROMÎNEȘTI
308
Fig. 4. — Puii rezultați din fecundarea artificială a femelei de caras argintiu cu
masculul din specie proprie (Nucet, 1958).
309
țniu, la care am separat cele 2 forme morfologice : I, asemănătoare crapului,
cu lungimea corpului cuprinsă între 11,9 și 14,8 cm și II, asemănătoare
caracudei cu lungimea corpului între 13,2 și 15,2 cm. în total am studiat
biometric un număr de 120 de femele.
Caracterele meristice studiate sînt : numărul de radii în cele 5 îno-
tătoare, numărul de solzi în linia laterală și numărul de spini de pe primul
arc branhial. Deoarece numărul de radii (5) în anală este absolut constant
în cadrul speciei nu îl mai dăm în tabloul no. 2.
Caracterele plastice studiate privesc următoarele dimensiuni ale
corpului :
1 = lungimea corpului fără caudală (de la extremitatea botului pînă la marginea po' fe-
lioară a ultimului solz al liniei laterale).
c = lungimea capului (de la extremitatea anterioară în linie dreaptă pînă la marginea
posterioară a membranei branhiostegale, deci puțin în urma marginii posterioare a operculului).
r = spațiul preorbitar (de la extremitatea anterioară a botului pînă în dreptul verticalei
marginii anterioare a ochiului).
op = spațiul postorbitar (de la verticala marginii posterioare a ochiului, în linie dreaptă,
pînă la terminarea membranei branhiostegale).
o = diametrul longitudinal al ochiului.
i = spațiul interorbital (lărgimea frunții între cele două loburi oculare pe fața dorsală a
capului).
H = înălțimea maximă a corpului (măsurată în dreptul capătului anterior al dorsalei).
h = înălțimea minimă a corpului (la nivelul pedunculului caudal în punctul unde acesta
este cel mai scund).
p = lungimea trunchiului caudal (măsurat de la verticala marginii posterioare a analei
și pînă la baza înotătoarei caudale).
x = spațiul predorsal (dc la extremitatea anterioară a capului în diagonală pînă la capătul
anterior al dorsalei).
Dl = baza înotătoarei dorsale.
DH = înălțimea dorsalei (lungimea celei mai lungi radii a dorsalei).
Al = baza înotătoarei anale.
P = lungimea pectoralei (de la punctul de inserție pînă la extremitatea radiei celei
mal lungi).
V = lungimea ventralei (la fel cu precedenta).
Toate dimensiunile menționate s-au calculat în procente din lungimea
corpului fără caudală.
Rezultatele noastre le-am comparat cu cele obținute de N i k o 1-
s k i (32), care a studiat 46 de exemplare de caras argintiu, și anume :
10 exemplare din lacul Balzin, avînd dimensiuni cuprinse între 11 și 14 cm ;
9 exemplare din raionul Boloni, avînd 17—28 cm; 27 de exemplare din
raionul Tîra, avînd 17—28 cm.
CARACTERE MERISTICE
Variația statistică a numărului de radii moi (divizate) în înotătoarele
D, P, V și C, a numărului de solzi în linia laterală și de spini branhiali, este
redată în tabloul 2.
După cum reiese din tabloul nr. 2, numărul de radii divizate în dor-
sală variază, la carașii argintii din țara noastră, între 14 și 18 ; în cadrul
diferitelor populații limitele de variație pot fi mai restrînse 14—17, 15—17,
16—18 sau 15—18 ; deosebirea între cele două forme este evidentă la fe-
2 - c. 2233
311
310	TH. BUȘNIȚĂ și ALEXANDRINA CRISTIAN	12
melele din balta Gălățuiu, unde media pentru forma asemănătoare crapului
este 17,2 iar pentru a doua formă, asemănătoare caracudei 15,8.
N i k o 1s ki (32) dă pentru carasul argintiu formula : D III—IV
16—19 ; el a găsit următorul număr mediu de radii divizate : 16,9 la exem-
plarele din Tîra, 17,4 la cele din Boloni și 15,5 la cele din lacul Balzin.
Bor cea (10) dă formula D III—IV (16) 17—18.
în anală am constatat la toate exemplarele același număr de radii.
Nikolski (32) dă formula A III—IV 5—6. Bor cea (10) A III 6.
Probabil că B o r c e a a considerat ultima radie, cea bifurcată,
drept două.
Formula generală a înotătoarelor, constatată de noi la exemplarele
din țară, este :
D III-IV (14) 15-18; A III 5; P I (14-15) 16 (17-18); VI 7-8;
O (17-18) 19.
în ceea ce privește numărul de solzi în linia laterală, la exemplarele
din populații studiate de noi am constatat formula :
28 ——-—— 32 ; numărul mediu de solzi este ceva mai mic la exem-
(5) 6 (7)
plarele din balta Gălățuiu decît la celelalte populații; nu există deose-
biri nici între sexe, nici între cele două forme morfologice.
Numărul de spini pe primul arc branhial. După B o r c e a (10)
acesta variază între 35 și 45, după B ăc eseu (2) între 43 și 45, după
D r ia ghin (18) între 39 și 50, după G a s o w s k a (20) între 45 și
52, iar după Nikolski (32) între 39 și 49; ultimul autor a constatat
la femele un număr mediu de 45,1, iar la masculi unul de 44,2.
Noi’am găsit limitele de variații ale numărului spinilor branhiali,
la masculi, 40—49, rareori 50 (numai un singur mascul a avut 50 de spini
și anume la Negreni). Media la masculii de la Cicadia și Negreni a fost
45,1 și 46,1, la cei de la Gălățuiu 45,9 și 46,1, iar la cei de la Strachina 43,6
și 45,7.
La femele, valorile limitelor de variații au fost mai mari, 41—52,
rareori 53 și 54 (numai la femelele de la Comana-Dridu).
în cadrul populației de la Gălățuiu, în care am găsit cele două forme,
cea asemănătoare crapului are un număr mai mare de spini branhiali — în
medie 49,9 — decît forma asemănătoare caracudei, care a avut 45 de spini,
deosebirile între cele două forme fiind astfel evidente.
Deoarece la unele specii de pești numărul spinilor branhiali crește
o dată cu vîrsta, am comparat între ele și exemplare de dimensiuni diferite,
atît masculi (în total 113 exemplare), cît și femele (225 de exemplare)
indiferent de proveniență. Rezultatele sînt redate în tabloul nr. 3.
După cum se vede din tabloul nr. 3, la dimensiuni (greutăți) egale,
numărul spinilor este în general mai mare la femele decît la masculi. în
cadrul fiecărui sex, numărul de spini crește tot în general pe măsură ce
crește greutatea animalului.
Numărul vertebrelor. L-am studiat numai la două populații, și anume
cea de la Comana-Dridu (29 de exemplare) și cea de la Călărași (21 de
eașl greulițl
	rachina			Balta	Gălățuiu		—	Media
Se:	imite de ariație	g s	*' s	medii	limite de variație	g s ■5 X p	53	
		s ® s £ 73 Ph	o &				—	47,0 44,9
				16,2±0,l 16,3±0,l		40	—	
3	15-17 14-16	31	—		15 — 17 15-17		—	47,6 45,7
9	15-18 15-17	55	I II	17,2±0,l 15,8±0,2	16-18 15-16	36		49,0 47,0
3	15-16 15-16	31 31	—	16,8±0,2 16,8±0,2	15-18 15-18	40	1	49,4 45,8
9	15-17 15-17	55	I II	15,8±0,5 16,3±0,4	14-17 14-17	36	—	48,52 45,9
	7 7- 8	31	—	7,4 ±0,1 7,7±0,l	7- 8 7- 8	10	vertebre,	
9	7- 8 7- 8	55	I II	7,8 ±0,2 7,2±0,l	7- 8 7- 8	36		
	17-19 18-19	31	—	18,7±0,l 18,7±0,l	18-19 17-19	40	procente ablourile ma și de schimbă orpului),	
9	18-19 18-19	55	I II	18,7±0,l 18,7±0,l	18-19 17-19	36		
	29-31 29-31	31	—	29,4 29,5	28-30 29-30	40	, mediile , 30% la	
9	29-31	55	I II	29,7 29,8	29-30 29-30	36	i 30,7%, clusiv de tsemănă- isemănă- atre 6 și . Noi am mediile, ntre cele	
d	41-48 43-47	31	—	45,9±0,2 46,1 ±0,6	40-49 41-48	40		
9	41-49 43-51	55	I II	49,9±0,5 45,0±0,7	44-52 44-47	3G		
îgistrat o
care s-a
310
13
VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU ÎN APELE ROMÎNEȘTI
311
inelele dii
este 17,2
Ni
16—19; ș
plarele di
B o
în i
N i k o 1 s
Probabil
drept doi
For
din țară,
D III-I
în i
din popu
28-
Tabloul nr. 3
Frecvența numărului spinilor branhial! Ia masculii de caras argintiu comparativ cu femelele dc aceleași greutăți
Greutatea g	Sex	Numărul exempla- relor	N u			m ă	rul	s	pinilor			brahiali					Media
			40	41	42	43	44	45	46	47	48	49	50	51	52	53	
0-20	9	72	.—	2	1	3	6	4	17	13	20	6	—	—					47,0
0-20	3	28	1	1	2	3	7	9	2	2	1	—	—L	—	—	—	44,9
21-40	9	17						3	4	3	5	1	—	1	—	—	47,6
21-40	3	56	—	1	—	3	14	16	17	3	1	1	—	—	—	—	45,7
41—50	9	31		—	—	—	—	2	2	4	7	6	9	1	—	—	49,0
41-50	ă	4	—	—	—	—	—	2	—	1	—	1	—	—	—	—	47,0
51-100	9	60	—	—	—	—	2	3	5	4	9	10	14	8	4	1	49,4
51-100	<J	18	—	—	1	1	6	3	2	2	2	—	1	—-	—	—	45,8
101-200	9	45	—	—	—	—	5	5	4	4	7	6	5	4	5	—	48,52
101-200	3	7	—	—	—	—	1	3	2	1	—	—	—	—	—	—	45,9
plarele d
biri nici
Nu
acesta vs
D r i a g'
52, iar d
la femele
Noi
la mascu
și anume
45,1 și 41
și 45,7.
La
rareori 5
în
cea asem
medie 49
deosebiri
Dej
o dată cu
atît mas
indiferen
Du
numărul
cadrul fi
crește gi
Nn
cea de 1;
exemplare); prima populație a avut în medie 29,8, a doua 29,9 vertebre,
valorile extreme fiind 29 și 31.
CARACTERE PLASTICE
Am studiat variația statistică a 15 dimensiuni, calculate în procente
din lungimea corpului, fără caudală. Rezultatele sînt redate în tablourile
nr. 4 și 5. în interpretarea acestor caractere trebuie să ținem seama și de
dimensiunile corpului, știut fiind că anumite caractere plastice se schimbă
o dată cu vîrsta, unele valori crescînd (de exemplu înălțimea corpului),
altele scăzînd (lungimea capului, diametrul ochiului).
Lungimea capului (%) față de lungimea corpului fără caudală.
După Nikolski (32), aceasta variază între 24 și 30 %, mediile
fiind de 26,4% la exemplarele din Tîra, 26,8% la cele din Boloni, 30% la
cele din Balzin. Noi am găsit valori extreme cuprinse între 24,7 și 30,7%,
valorile medii găsite la diverse populații par a fi determinate exclusiv de
talia indivizilor. însă, la cele două forme de la Gălățuiu, forma I (asemănă-
toare crapului) are o medie mai mare 29,1% decît la forma II (asemănă-
toare caracudei) 27,5%.
Spațiul preorbitar. Nikolski (32) dă valori cuprinse între 6 și -
11% și medii de 7,6% (în Tîra și Boloni) și 9,4% (în lacul Balzin). Noi am
găsit valori extreme cuprinse între 5,3 și 9,1 %• î11 ceea ce privește mediile,
se constată valori mai mari la exemplarele din balta Strachina. Dintre cele
două forme de la Gălățuiu, forma I (asemănătoare crapului) a înregistrat o
valoare de 7,4% față de forma II (asemănătoare caracudei) la care s-a
obținut 6,6%.
312
TH. BUȘNIȚÂ și ALEXANDRINA CRISTIAN
14
15	VARIAȚIA CARASULUI AțiGINTlU IN APELE ROMlNEȘTI	313
Spațiul postorbitar. Limitele extreme sînt, la populațiile studiate de
Nikolski (32) 12 și 17%, mediile fiind de 13,6% în Tîra, 14,1% în
Boloni și 15,4% în lacul Balzin. Noi am găsit valori cuprinse între 11,8
și 17,4% ; diferențele dintre valorile medii găsite de noi la unele populații
par a se datora deosebirilor de dimensiuni. Cît privește forma I (asemănă-
toare crapului) la aceasta s-a înregistrat o valoare mai mare 15,8% decît la
forma II (asemănătoare caracudei) 15,1%.
Spațiul interorbitar. Valorile extreme date de Nikolski (32)
sînt de 10’și 13%, iar mediile de 11,3% (femelele din Tîra), 11,1 % (masculii
din Tîra), 11% (exemplare din Boloni) și 12,3% (cele din Balzin). Noi am
găsit valori extreme cuprinse între 9,3 și 12,6%, iar valori medii între
10,5% (masculii de la Gălățuiu) și 11,5% (femelele din Gălățuiu).
Valorile scad proporțional cu dimensiunea peștilor la masculii din
Gălățuiu, Strachina și femelele de la Comana-Dridu. Cît privește cele două
forme de la Gălățuiu, valoarea este hotărît mai mare la forma caracudă
(11,5%) față de forma crap (10,7%).
Diametrul ochiului. N i k o 1 s k i (32) a constatat o variație între
4,5 și 6,5% din lungimea corpului și media de 5,3% (populația din Tîra),
5,5% (la celelalte două populații). La exemplarele studiate de noi, limitele
de variații sînt cuprinse între 4,5 și 7,0 % ; în ceea ce privește valorile medii,
ele depind de talia exemplarelor. însă la forma crap, valoarea medie este
mai mare 5,7% decît la forma caracudă 4,2%.
înălțimea maximă a corpului. La exemplarele studiate de N i k o 1-
ski (32)'este de 38—53% din lungimea corpului, mediile fiind de 48,7,
42,7 și 41,7% la populația din Tîra, Boloni și lacul Balzin. Exemplarele
noastre sînt hotărît mai alungite, înălțimea corpului variind între 34,1
și 48,0%. Se observă deosebiri destul de mari între diversele populații,
poate determinate de condițiile de hrană; de exemplu, exemplarele din
balta Strachina au corpul mai înalt decît cele din Gălățuiu, atît femelele
cît mai ales masculii. Cît privește cele două forme de la Gălățuiu, forma I
(asemănătoare crapului) este mai înaltă decît forma II, mediile fiind 41,2%
față de 39,6%. Masculii de la Gălățuiu sînt mai alungiți 37,5% față de fe-
melele din aceeași baltă 39,6—41,2%.
înălțimea minimă a corpului. Nikolski (32) a constatat valori
cuprinse între 14 și 19 % din lungimea corpului, mediile fiind, respectiv, de
17 % (femelele din Tîra), 16,8 % (masculii din Tîra), 16,4 % (în Boloni) și 16,1 %
(în lacul Balzin). Valorile extreme constatate de noi sînt 13,1 și 22,0%. La
populația din Gălățuiu se constată o medie mult mai mare la forma asemă-
nătoare caracudei, 18,3%, față de 15,7%, forma asemănătoare crapului.
Mediile înregistrate la masculi sînt mai mici decît cele înregistrate
la femele. Rezultă deci că există deosebiri între populații și sexe.
Lungimea pedunculului caudal. După Nikolski (32), este de
14—20% ; în medie : la femelele din Tîra 17,3%, la masculi 17,7%, la peștii
din Boloni 17,9%, cei din Balzin 17,2%.
Limitele de variații la carașii argintii din populațiile cercetate de
noi sînt cuprinse pentru masculi între 16,2 și 23,0%, iar pentru femele
între 11,3 și 21,7%. Din comparația mediilor reiese că masculii au în fiecare
populație un peduncul mai lung.
Spațiul predorsal. După Nikolski (32), este în medie de 47—58%
pentru peștii din Tîra, 52,9% pentru cei din lacul Balzin și de 51,3%
la peștii din Boloni. La carașii argintii studiați de noi, limitele de variație
sînt cuprinse între 44,0 și 53,4%, ceea ce concordă cu faptul că populațiile
noastre sînt mai scunde decît cele studiate de Nikolski. La acest
caracter nu se înregistrează deosebiri între sexe.
Lungimea bazei înotătoarei dorsale. După Nikolski (32), este
de 34—44%, iar în medie : la femelele din Tîra 39,4%, la masculi 39,1%,
la peștii din Boloni 38,2%, iar la cei din lacul Balzin 34,1%.
Limitele de variații la carașii argintii studiați de noi au fost cuprinse
pentru masculi între 30,5 și 39,0 %, iar la femele au fost mai mari, și anume
31,4 și 40,6%. Valorile medii însă sînt doar cu puțin mai mari la femele
decît la masculii din aceeași unitate (Strachina, Gălățuiu).
Comparînd între ele cele două forme, din cadrul aceleiași populații,
se constată că media pentru forma I (asemănătoare crapului) este mai
mare 36,7% decît pentru a doua formă asemănătoare caracudei 34,5%.
Se constată deosebiri însemnate între populații (în iazul Cicadaia, în special,
s-a înregistrat o valoare medie evident mai mică).
înălțimea dorsalei. Nikolski (32) a constatat limite de variații
cuprinse între 15 și 22 % din lungimea corpului; mediile găsite de el sînt:
19,1% la femelele din Tîra, 17,7% la masculii tot din Tîra, 19,8% la exem-
plarele din Boloni și 17,8% la cele din lacul Balzin. Valorile constatate
de noi au oscilat între 15,0 și 22,5%. Din comparația mediilor reiese că la
masculi, dorsala este în genere ceva mai înaltă decît la femele, iar la forma
asemănătoare caracudei ea este ceva mai scundă decît la forma asemă-
nătoare crapului.
Lungimea bazei analei și înălțimea analei. Le-am studiat numai la
exemplarele din balta Strachina. Din comparația mediilor rezultă valori
puțin mai mari la masculi decît la femele.
Lungimea pectoralei. După Nikolski (32), aceasta reprezintă
16 —22 % din lungimea corpului, în medie 18,9 % la femelele din Tîra, 18,3 %
la masculi, 19,2 % la exemplarele din Boloni și 20,6 % pentru cele din Balzin.
La populațiile studiate de noi, limitele de variații pentru masculi au
fost cuprinse între 17,0 și 23,2%, iar pentru femele între 16,6 și 22,7%. în
ceea ce privește valorile medii, reiese clar că masculii au pectoralele mai
lungi decît femelele. Forma asemănătoare caracudei are în genere pecto-
ralele ceva mai lungi decît forma asemănătoare crapului.Variația geogra-
fică a acestui caracter este neînsemnată; numai exemplarele din Cicadaia
au valori ceva mai mici.
Lungimea ventralei. După Nikolski (32)estedel8—23%,înmedie
21,5% la exemplarele din Tîra, 21,1% la cele din Boloni și 20,7% la cele din
Balzin. La populațiile studiate de noi, limitele de variație sînt cuprinse între
17,5 și 24,8%. Dimorfismul sexual este evident, masculii avînd valori medii
hotărît mai mari decît femelele. Deosebirile între cele două forme sînt mici;
diferențele dintre populații (variația geografică) sînt de asemenea ne-
însemnate.
Formele descrise sînt rezultatele unei complexe eredități ce se tran-
smite prin ginogeneză la descendenți.
314
TH. BUȘNIȚĂ și ALEXANDRINA CRISTIAN
16
Astăzi nu putem vorbi în Europa de forme pure de Carassius auratus
gibelio (Bloch). Datorită ginogenezei, avem o gamă întreagă de forme,
însă pe acest substrat ereditar complex — se grefează influența mediului,
într-adevăr, datorită marii plasticități, carasul argintiu crește diferit în
medii sărace și medii bogate în hrană. Creșterea înceată duce la nanism —
care modifică forma corpului și chiar numărul spinilor branhiali. Creșterea
mai pronunțată duce la exemplare cu talia mai mare — și de aici la o înfă-
țișare diferită a formei capului și a liniei spinării. Trebuie deci să deosebim
caracterele datorite mediului de cele datorite zestrei ereditare complexe
a carasului argintiu.
CONCLUZII
Din studiul făcut asupra diferitelor populații de caras argintiu din
țara noastră, rezultă următoarele :
în apele R.P.R. se găsesc două feluri de populații de caras argintiu,
una formată exclusiv din femele, și care este cea mai des întîlnită, și alta
formată din femele și masculi, proporția masculilor variind între 4,2 și
26,1%. Masculii apar de regulă în populațiile cu pești de dimensiuni mici
și lipsesc din populațiile în care exemplarele ajung la talii mari. Procentul
masculilor capturați este diferit primăvara față de cel din toamnă.
în natură există forme diferite de caras argintiu, unele virînd spre
crap, altoie spre caracudă și altele cu forme intermediare. Există și forme
care păstrează neschimbate caracterele speciei de caras argintiu. Această
gamă, de forme ale speciei de caras argintiu nu se poate explica decît ca
rezultat al fecundației ginogenetice.
Din studiul biometric al puilor rezultați prin fecundația artificială
între femelele de caras argintiu și masculii de crap, caracudă și caras roșu
s-au găsit unele caractere (forma capului, lungimea dorsalei, numărul
spinilor branhiali, numărul radiilor în dorsală, înălțimea corpului, ritmul
de creștere) care dovedescpe deplin influența eredității ginogenetice paterne.
Deci nucleul spermatozoidului — poate aduce o zestre ereditară și prin
substanțele chimice ce le conține — fără contopirea celor doi pronuclei
(mascul’și femei). Astfel explicăm prezența în natură a diferitelor forme
de caras argintiu. La balta Gălățuiu s-au’ găsit cele două forme de caras
argintiu — una asemănătoare crapului și alta caracudei; la Stațiunea Nucet
numai forma asemănătoare crapului, pe cînd în iazurile din Moldova
forma asemănătoare caracudei. La aceste caractere ereditare se adaugă
și modificările determinate de mediu.
Din studiul biometric amănunțit al masculilor și femelelor de caras
argintiu provenind din diferite unități piscicole ale țării, s-au stabilit
caractere care pun în evidență în mod hotărît dimorfismul sexual la carasul
argintiu. Astfel, masculii se deosebesc de femele prin următoarele carac-
tere : talia mai mică, numărul de spini branhiali și de radii în înotătoarea
dorsală mai redus, lungimea pectoralelor și a ventralelor este mai mare
la masculi decît la femele ; pedunculul caudal mai lung și mai îngust, anala
și ventrala mai înalte.
Tabloul nr. 4
__________Caractere plastice la masculii de caras argintiu din diferite bazine piscicole__— 
lazul Cicadaia	Iazul Negreni	Balta Gălățuiu	Balta Strachina
69 de exemplare	10 exemplare	40 de exemplare ________31 de exemplare
Sl£
19
VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU ÎN APELE ROMÎNEȘTI
317
BHflOH3MEHEHHH CEPEBPHHOPO KAPACH (CASASSIUS
AURATUS GIBELIO (BLOCH) B BOflAX PyMBIHHH M nPHUHHBI
WX BblBLIBAIOIIțUE
KPATKOE COflEPJKAHHE
HacTonipun Tpy« HBJineTCH pesytiBTaTOM HOJiroJieTunx nccjiegoBaF.niî
noriyJiHunii cepeâpnnoro napacn b PyMBnmn, a Taiiațe SKseMnjiHpoB, nony-
qeHHMx nyTeiw ncKyccTBei'.Horo onjioflOTBopennn n BBipamennBix b npy,nax.
Ho ony6jiMKOBaF.ini nepBhix coo6ihcf,mh b cbhsm c rMHoreiiesiicoM
y cepe6pnnoro Kapacn npn onJioAOTBopenMH ero cnepMoft casația, cnep-
Moîi oSwKHOBeHiioro Kapacn iijii-i game cepeGpniwro Kapacn Sbijio npose-
/țeno Mccjie,noBaHMe noJiyneHnoro noTOMCTBa.
B pesyjiBTaTe TmaTeJibiioro iiccneftOBaHiin MepncTiinecKnx h mia-
CTnqecKiix npiisF.aKOB KaK y SKseMnJinpoB, bmjiobjichhbix b ecTecTBeHHBix
Bo^ocMax, tsk n y SKseMiuwpoB, noJiyneF.HBixnyTeM ncKyccTBennoro oiijio-
ROTBOpeFJIH, SbIJIH yCTaHOBJieilBI paSJUBIIIBie $OpMBl'B SaBIICIIMOCTH OT
Toro, HBJiHeTCH jiu caMen casaiioM cSbikiiobchiibim KapaceM mjih KamiM-
jik6o npyrnM burom ceMeiicTBa KapnoBBix.
CjiejțoBaTeJiBHo, xotu npn onjiojțOTBopeHMH nyTCM rMiioreiiesnca ițe
iiaSjnogaeTcn noJinoro cJiMnimn îKCHCKoro m MynțcKoro npongep, a npoMc-
xoaiiT jimuib oSBiKHOBenuBiii jiMSMCHflpa cnepMaTosoMfla b nepBOM SnacTO-
Mepe, TeM ne Men.ee noTOMCTBy nepep;aiOTCH ueKOTopBie npMsnaKn caMițoB.
9tmm oS’bhcf.hiotch pasJiMMFBie (JiopMBi cepe6pHF,oro KapacH, o5-
iiapyiKeiiHBie b ecTecTBenHBix nonyjiHiiiiHX b pasHBix BojțoeMax. IIonyTuo
BbiHBJiHeTCH iiajiMqne notioBoro HiiMop^uisMa y cepeSpimoro Kapaca,
a TaKîKe BJiMHHne cpenu.
OBLflCHEHHE PHCyHKOB
Phc. 1. —Mono«b, nonyHeHHaH nyTeii HCKyccTBeHHoro onjiojțOTBopeHUH caMitn
cepeOpHHoro KapacH caMițoM caaaiia.
Puc. 2.-—CaMKa cepe6pniioro KapacH na osepa Tajiaiiyio; <J>opMa pojiobli HanoMn-
naeT casana.
Puc. 3. — CaMeiț cepefipHHoro KapacH H3 osepa Pajiariyio; (JiopMa pojiobli nanoMM-
naoT oSLiKHOBOHuoro KapacH.
Plic. 4. — Mojiorb, nojiyaeHHaH nyTOM HCKyccTBeHHoro onjiojțOTBopeHMH caMKH
cepeSpHiioro Kapaca caMițoM toto iko Biijța (HyaeT, 1956).
VARIATION DU CARASSIN DORD (CARASSIUS AURATUS
GIBELIO (BLOCH)) DANS LES EAUX ROUMAINES.
CAUSES D^TERMINANTES
RfiSUMfi
Ce travail est le insultat de longues recherches effectuAes sur Ies
populations de carassin dor6 Carassus auratus gibelio (Bloch) de Rou-
manie, ainsi que sur Ies exemplaires obtenus par f^condation artificielle
et dlevAs dans Ies viviers.
318
TH. BUȘNIȚÂ și ALEXANDRINA CRISTIAN
20
21	VARIAȚIA CARASULUI ARGINTIU 4N APELE ROMINEȘTI	319
Apres la publication des deux premierea notes sur la gynogânese
du carassin dore, lors de la fecondation avec du sperme de cârpe, de
carassin ou meme de carassin dore, les auteurs ont c tu die les descen-
dants obtenus.
Une etude minutieuse des caracteres plastiques et meristiques des
exemplaires recueillis dans les eaux naturelles, aussi bien que ceux obtenus
par fecondation artificielle, a permis de constatei’ qu’il y a diff^rentes
formes, selon que le mâle a 6 te cârpe, carassin ou, dventuellement, d’une
autre espece de cyprinid6s.
Par consâquent, bien que dans la fecondation par gynogenese, il n’y
ait pas une fusion du pronucleus femeile avec le pronucleus mâle, roais
simplement une lyse du noyau du spermatozoîde dans le premier blasto-
mere, les mâles impriment ndanmoinscertains caracteres ăleurs descendants.
C’est ainsi que s’expliquent les formes diff6rentes du carassin dor 6
des populations naturelles, des differents bassins aquatiques. En meme
tenrps l’existence du dimorphisme sexuel se precise, chez le carassin dore,
ainsi que l’influence du milieu.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1.	— Alevin obtenu par fecondation artificielle de la femeile du carassin dore (Caras-
sius auratus gibelio (Bloch)) par sperme de cârpe.
Fig. 2.	— Femeile de carassin dore, provenant de l’etang Călățuiu ; la forme de la tâte
ressemble ă celle du carassin.
Fig. 3.	— Mâle de carassin dore, provenant de l'etang Călățuiu; la forme de la tete res-
semble â celle du carassin.
Fig. 4.	— Alevin obtenu par’fecondation artificielle de la femeile du carassin dore, par le
sperme de la mânie espece (Nucet, 1956).
BIBLIOGRAFIE
1.	Antipa Gr., Fauna ihliologică a Romîniei. București, 1909.
2.	Băcescu M., Peștii așa cum ti vede țăranul pescar romin. Inst. de cerc, pisc., Monografia
nr. 3, 1947.
3.	Bade E., Die mitteleuropâische Siissivasserfische. Berlin, 1901.
4.	B e r g L. S., Les Poissons des eaux douces de la Russie. Moscova, 1916.
5.	—	Ober Carassius carassius und C. gibelio. Zool. Anz., 1932, voi. 98, p. 15 — 18.
6.	—	Rtbt presnîh vod SSSR i sopredelnth stran. Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova-
Leningrad, 1949, voi. 2.
7.	Berndt W., Wildfonn und Zierrassen bei der Karausche. Zool. Jahrbiicher, Abt. AUg.
Zool., 1928, voi. 45.
8.	Blanchard E. Les poissons des eaux douces de la France. Paris, 1866.
9.	Bloch M. E., âkonomische Naturgeschichte der Fische Deutschlands. Berlin, 1783, voi. 1.
10. B o r c e a L., Etude sur la gibble : Carassius gibelio Bloch. Ann. Sci. Univ. Jassy, 1934 —
1945, voi. 21, p. 526-536.
11.	Bușniță Th., Genul Carassius tn apele Romîniei. Grigore Antipa, Hommage ă son
oeuvre. București, 1938.
12.	Bușniță Th., Cristian Alex., Steopoe I., Ne del ea M. și D r ă g ă-
țoiu Constanța, Contribufiuni la cunoașterea reproducerii la carasul argintiu.
Bul. Inst. de cerc, pisc., 1955, nr. 4, p. 15 — 24.
13.	— Ginogeneza la carasul argintiu (Carassius auratus gibelio Bloch). Comunicările Acad.
R.P.R., t. VII, nr. 1, 1957.
14.	Cărăușu S., Tratat de ihtiologie. Ed. Acad. R.P.R., București, 1952.
15.	Divobski B., Zur Kenntnis der Fischfauna des Amurgebietes. Verh. Zool.-bot. Gesell.
Wien, 1872, voi. 22.
16.	D mi trie va E. N., Morfo-ekologhiceskii analiz druh vidov Karasea. Trudi Inst. Morf.
Jiv. im. A. V. Severțova, 1957, voi. 16, p. 102 — 170.
17.	Driaghin P. A., Sposobt povtșeniia rîboproduktivnosii karasevtli ozer. Rîb. Hos., 1950,
voi. 5, p. 43-47.
18.	— Fische des Kolyma-Flusses. Akad. d. Wiss. die Jakutische Kommisslon, 1932.
19.	E k s t r 6 m C. N., Beobachtungen liber die Formverănderungen bei der Karausche (Cyprinus
carassius L.), 1840.
20.	Gasowska M., Der Giebel- eine ostasiatische Silberkarausche (Carassius auratus gibelio
Bloch). Neue Unterscheidungsmerkmale. Zeitschr. f. Fischerei, 1936, voi. 34,
p. 719-725.
21.	Gesner C., De Piscium et Aquolilium „natura”. Ziirich, 1558.
22.	G o 1 o v i n s k a i a K. A., Roinaș o v D. D. (în colaborare cu M u s s 1 i u s V. A.),
Issledovanie po ghenoghenezu u serebreanogo karasia. Trudi Vseross. naucinoissled.
Inst. prud. rîb. hoz., Moscova, 1948.
23.	Golovinskaia K. A., Razmnojenie i nasledstvennosti u. serebreannoga karasia. Trudi
Vseross. naucinoissled. Inst. prund, rîb. hoz., Moscova, 1954, voi. 7.
24.	Grote, V o g t u. H o f e r, Die Siissivasserfische von Mitteleuropa. Leipzig, 1909.
25.	Haeckel I. u. Kner R., Die Siissivasserfische der Oeslr. Mon. Leipzig, 1858.
26.	H e u s c h m a n n O., Karausche, Carassius carassius L. und Gibel, Carassius auratusgibelio
(Bloch). Zeitschr. f. Fischerei, 1938, voi. 36, p. 249 — 285.
27.	J e i 11 e 1 e s, Prodromus faunae verlebratorum Hungarice superioris. 1862, nr. 13.
28.	Kessler K., Zur Ichlhyologie des siidwestlichen Russlands. Bull. Soc. Nat. Moscu, 1856,
voi. 1.
29.	Martîșev F. J., Biotehnika prudovogo rtbovodstva. Selhozghiz, Moscova, 1955.
30.	Mat sui J., Geneticul studies on gold-fish of Japan. Journal of the Imp. Fisch. Inst.
1934, voi. 30, nr. 1.
31.	M 6 b i u s u. H e i n c k e, Die Fische der Ostsee. 1883.
32.	Nikolski G. V., Rtbt basseina Amura. Akad. Nauk SSSR, Moscova-Leningrad, 1956.
33.	Nor dma n n A., Observation sur la faune pontique. Voyage dans la Russie meridionale et
la Grimec execute en 1837 par A. de Demidoff. 1840, voi 3.
34.	Pali as P. S., Zoogeographia russo-asiatica Pelropoli. 1811, voi. 3.
35.	Sabaniejev L. P., Rtbt Rossiiț. Moscova, 1911.
36.	Schăperclaus V., Die Zuchtung von Karauschen mit hiichster Leistungsfâhigkeit.
Zeitschr. f. Fischerei u. d. HelfSw., 1953, voi. 2, caiet 1/2, p. 19 — 71.
37.	Siebold C. T h. von, Die Siissivasserfische von Mitteleuropa. Leipzig, 1863.
38.	S s y t s c h-A verinzeva N., Die Karausche der Seen Zentraljakutiens. Arbeiten der
Fischereiwirtschaftlichen Station in Jakutsk., 1930, voi 1.
39.	Vladykov V., Poissons de la Russie sous-carpatique, Mem Soc. Zool., France, 1931,
voi. 29.
PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MĂRII NEGRE:
ANOPLODACTYLUS PETIOLATUS (KR.), AN. STOCKI N. SP.
ȘI CALLIPALLENE BPEVIPOSTPIS (JOHN.)
DE
MIHAI BĂGESGU
Comunicare prezentată de th. buSNITĂ, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
in ședința din 25 septembrie 1958
Am făcut în altă lucrare (1) istoricul cercetărilor asupra Pycnogoni-
delor Mării Negre ; amintim că se cunoșteau sigur pînă astăzi aici doar trei
specii : CaUipaUene phantoma (Dohrn) în apele sovietice (4), (11) și romî-
nești (1), apoi Tanystylum conirostre (Dohrn) în apele sovietice și bulgă-
rești (4), (1) și Endeis spinosus (Mont.) la Sevastopol (11). O a patra specie,
de Ammothea, rămîne a fi confirmată.
Studiind Pycnogonidele capturate cu ocazia profilului executat, în
mai 1957, de nava „Marea Neagră” a Institutului de cercetări piscicole,
de la Capul Emine la Bosfor (2), am putut identifica în apele Rumeliei 3
Pycnogonide noi pentru Marea Neagră, două dintre ele (Anoplodactylus)
făcînd parte chiar dintr-o familie nouă pentru bazinul pontic, familia
Phomcliilidiidae 1).
1.	Anoplodactylus petiolatus (Kr.)
syn. Phoxichilidium longicolle Dohrn
„ Anoplodactylus pygmaeus Bouvier
nec. Anoplodactylus pygmaeus (Hodhe).
(Fig. 1 și 2, A - G)
Material studiat: 2	1 purtînd coconi cu ouă, 3 ȘȘ, ovigere și
o femelă juv.; toate pescuite în Marea Neagră (41°23' N și 29°11' E), 71 m,
la circa 20 km de intrarea Bosforului, într-o masă compactă de Spongieri
(Halichondria mai ales), precum și prin tufe de Aglaophenia pluma.
x) Endeis citat de Schimkevisch, după clasificarea actuală, face parte din
Endeidae (8).
2
3
PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MĂRII NEGRE
323 '
322
Fig. 1. — Anoplodactylus petiolatus (Kr.).
Șovigeră. văzuta de sus (punctat, limitele articulațiilor ventrale ale segmentelor): 3, coxa II de Ia a 3-a labă, cu
porul său genital (săgeata); C, chelicere: P, ultimul articol al primului apendice: E, idem, de la al 3-lea apendice; G.
partea distală a femurului, mărită, pentru a vedea orificiul tubular: ci crater cu flagel de la a 2-a tibie (original).'
Scara de la figura D se poate aplica și Ia figura E ■, cea de la figura G se poate aplica pentru B și A. c/.
Descrierea exemplarelor pontice. Datorită nesiguranței care există
încă în sistematica acestui gen (8), (14) și a trăsăturilor dimorfice prea
puțin studiate, cunoscute chiar în cazul speciei noastre, socotim folositor
să ne oprim puțin asupra morfologiei indivizilor provenind din Marea
Neagră, deci, dintr-un punct foarte depărtat de locurile unde acest gen a
fost mai bine studiat.
I-	(fig- 2, B—D și F). Lungimea corpului: 1,6—1,8 mm; dia-
metru maxim, în dreptul strangulării interioare, 0,24 mm; împreună cu
apofizele laterale 0,84 mm. Lungimea trompei, 0,33 mm; a membrului
anterior, 3,8 mm ; individul are deci o anvergură cam de 1 cm. Corpul
masculului nu este segmentat deloc, chiar la indivizii care poartă ouă, și
au apofizele laterale mai lungi decît diametrul corpului (fig. 2, B sau C).
Tegumentul este puternic chitinizat, auriu mai ales în dreptul pre-
lungirilor laterale cu contur dublu, la articulația apendicelor și la exem-
plarele mai bătrîne, cu tuberculi mărunți peste tot (fig. 2, B). Apendicele
laterale au diametre mai mari decît spațiile care le separă; extremitățile
lor, la adult, au totdeauna trei prelungiri: una medio-dorsală, mai ridicată
(fig. 2, B și C), uneori lucitoare și chitinizată, și două mai puțin evidente,
latero-ventrale (fig. 2, C). Prelungirile dorsale, atît de caracteristice acestei
specii, nu sînt clar reprezentate de Dohrn (6)2), cum observă și L e -
bour (10) 2); ele apar mai net la An. pygmaems (6) 3). Partea anterioară,
se subție gradat din dreptul primelor apendice laterale, fără „umere” ; gîtul
are un tubercul ocular masiv, mai gros decît el; acest lob, îndreptat în sus,
prezintă 4 oceli bogat pigmentați în brun (de sus par 4 faruri de automobil
juxtapuse); din profil, acest lob ocular are un contur oval, în timp ce, de sus,
este rectangular și cu trei vîrfuri: două mici laterale, mărginind o a treia,
ca o largă curbură mijlocie. Abdomenul net ridicat și el, despicat la capăt,
prezintă o pereche de peri latero-terminali; el abia întrece lungimea arti-
colului proximal (coxa I) a apendicelui posterior. Proboscis alungit, cilin-
dric, mai mult sau mai puțin umflat în partea mijlocie, fără urmă de fa-
nere. Palpii lipsesc. Chelicerele puternice și lungi, biarticulațe,^ întrec cu
mult trompa, cînd e îndoită înainte; o chelă bine constituită.
Ovigerele lungi, fine, 6-articulate, foarte flexibile, îndoite înapoi
și putînd întrece lungimea corpului; ambele articole distale, cele mai
scurte (fig. 2, B) au cili lungi; articolul median, mult mai lung decît cele
trei distale luate împreună, nu prezintă nici urmă de articulație secundară —
aspect obișnuit pentru indivizii provenind din Oceanul Atlantic (8)4)
(10)5). Acest lung articol are un profil neregulat și este acoperit cu peri
scurți; din cauza articulației secundare, nu totdeauna clară, s-a fixat
la 7 numărul articolelor ovigerului.
Coxele II ale labei 4 au un „călcîi” proximal posterior și o apofiză
distală — anterioară puternică, la capătul căreia se deschide orificiul
sexual, mărginit de doi peri (fig. 2, BJ. Femurele cu prelungirea tubulară
i) Pl. XII, fig. 29.
2) p. 159.
3) Pl. XII, fig- 19.
4) Fig. 27, B.
6) Fig. 6, d.
325
324	MIHAI BĂCESCU	4
caracteristică pe partea lor dorsală și posterioară. Se pot analiza raportu-
rile între diferitele articole, după tabloul nr. 1.
Tabloul nr. 1
Lungimea relativă a diferitelor articole ale apendiceior la și ȘȘ de Anoplodactylus petiolatus (Kr)
Articolul	Sexul și locul	<J<J pontici		ȘȘ pontice		33 atlan- tici *)	ȘȘ din Napole **)
		apendice 4	apendice 3	apendice 3	apendice 1	apendice 4	apendice 3
Coxa 1		1,5	1,9	2,2	1,8	0,6	0,5
Coxa 2		3,2	3,1	4,0	4,0	1,8	1,4
Coxa 3		1,7	1,6	2,7	2,5	0,7	1,0
Femurul		5,3	5,0	6,7	8,7	2,9	2,8
Tibia 1		5,0	4,7	6,5	8,3	2,7	2,6
Tibia 2		5,2	4,8	5,5	7,4	2,7	2,5
Tarsul		0,4	0,3	0,5	1,0	0,25	0,2
Propodul		3,0	2,8	4,1	4,2	1,3	1,3
Ghiara		2,1	2,0	3,1	3,5	0,8	1,0
Lungimea totală a	labei	27,4	26,3	35,4	41,4	—	—
★) După Hedgpeth (8) (fig. 27, C: p. 223).
**) După Dohrn (6) (pi. XIII, fig. 1).
Din tabloul nr. 1 rezultă clar că :
a)	Labele masculilor sînt ceva mai scurte decît ale femelelor.
b)	Tibiile 1 ale femelelor sînt mai lungi decît tibiile 2, și invers
la masculi.
c)	Este un raport diferit între coxa masculului și coxa femelei, mai
ales dacă ne referim la prima pereche de labe ; cu toate că, luate împreună,
aceste trei coxe întrec obișnuit ușor femurul.
d)	Coxa II a labei 4 este mai lungă la exemplarele americane (de
trei ori articolul coxal) și mai puțin lungă la exemplarele de pe coastele
Europei de vest decît la indivizii pontici. Propodul destul de drept,
cu un călcîi mai atenuat decît în figurile lui Dohrn sau L e -
bour, deci mai asemănător celui figurat de H e d g p e t h (8)1). Acest
călcîi are 2 țepi scurți și 2 spinuleți. Talpa (sole) are 4—5 spini la laba
1 și 4 la ultima ; 2 perișori mărginesc lama jumătății sale distale. Ghiarele
terminale sînt lungi, dar foarte delicate, avînd mereu 2 ghiare auxiliare
la baza lor și o mare lamă.
II. ȘȘ (fig. 1, A— E). Mai masive ca aspect decît masculii din cauza
ouălelor care îngroașă diferitele articole ale labelor. Lungimea corpului,
1,6—1,8 mm ; lărgime 0,65 mm cu apendicele laterale și 0,25 mm în dreptul
primei articulații. înălțimea protuberanței oculare 0,2 mm; trompa
0,6 mm ; abdomenul 0,38 mm ; chelicerele 0,5 mm ; laba 1—3,9 mm. Capul
are forma trilobată și la această specie. Apofizele dorsale ale apendiceior
!) Fig. 27, d.
326
MIMAI BACESCU
6
7
PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MĂRII NEGRE
t—
327
laterale, mai evidente la femelele bătrîne; privite de sus, nu se vede nici
urmă de articulație, chiar la femele cu ouă (fig. 1, A); în schimb, privite
de dedesubt, se vede o puternică articulație, mai curînd îngroșări chiti-
noase, aurii, care sfîrșesc în mijlocul fiecărui spațiu care limitează apendi-
cele laterale (fig. 2, A); la femelele tinere, precum și la masculii de orice
vîrstă, nu se vede această semicentură chitinoasă. Armătura prelungirilor
laterale nu diferă mult de cea a masculilor, cu toate că variază o dată cu
vîi’sta; distanța dintre ele este mai mică decît la $$ (abia jumătatea dia-
metrului). Gîtul prezintă umeri mai evidenți decît la masculi, marcînd limita
primei perechi de prelungiri laterale. Labele au peri penați mai numeroși
decît la $$, iar proporția diverselor lor articole este oarecum schimbată
(fig. 1, A și tabloul nr. 1). Coxele II nu au apofizele atît de tipice pentru
(a Se, compara fig. 1, B cu 2 BJ ; în schimb, toată jumătatea lor distală-
interioară este umflată, formînd un tubercul masiv la capătul căruia se
deschide orificiul genital (fig. 1, B). Orificiile tubulare se deschid
la capătul postero-superior al femurelor (fig. 1, G). Tibiile 2 au un alt tip
de orificii la partea lor distală și externă — cratere flagelifere — cu un
flagel scurt la prima labă (fig. 1, A); și mult mai lung la celelalte (fig. 1, A ;
c/). Propodele nu au nimic particular în raport cu cele de la mascul
(fig. 1, D și E). Chelicerele (fig. 1, O) bine dezvoltate au un scaf lung,
sărac în fanere și un clește bine dezvoltat.
în coxele și femurele tuturor labelor abundă ouăle; la laba 1, ele
ocupă chiar și spațiul tibiilor (fig. 1, A).
La singurul $ purtător de ouă dintre cei prinși de noi primăvara
(2.V.1957) s-au constatat numai 2 coconi bine fixați de ovigere (fig. 2, B);
desigur că el aduna tocmai atunci ouăle femelei. Ultimele trei articole și
partea distală a celui de al 4-lea erau prinse bine în masa ouălelor coconului
simetric ; chiar dacă desfacem masa cleioasă care adăpostește ouăle, o parte
dintre acestea rămîn lipite strîns de fanere. într-un cocon am numărat
365 de ouă, deci mai mult de 700 pentru masculul studiat. Dacă ne gîndim
că Dohrn (G) *) figurează 6 coconi pentru un singur oviger, este de
presupus o prolificitate extraordinară la această specie. Faptul contras-
tează net cu cele cîteva zeci de ouă de la de Callipallene de exemplu,
cel mai comun Pycnogonid din Marea Neagră. Lebour (10) amintește
de with eggs in August and September” 2), în probele noastre i-am
întîlnit la 2 mai (este vorba de două generații?).
Observații. Indivizii pontici de An. petiolatus se deosebesc de cei din
Mediterana și Plymouth mai ales prin călcîiul propodului mai redus, nefor-
mînd nici pe departe un unghi mai mult sau mai puțin evident cu talpa
(a se comparafig. 1,D—Usau2, D—E cu fig. 1, pl. XIII a lui Dohr n (G)
și cu fig. 6, c, e, d a lui L e b o u r (10)). Ei mai diferă de exemplarele
engleze se pare prin aspectul capului. Lebour (10) de exemplu scrie
în legătură cu acest subiect: „The ocular process... is cylindrical and
rounded at the end” 3), afară de cazul cînd autoarea a considerat numai
aspectul lateral al tuberculului ocular.
b Pl. XIII.
2) „Masculii cu ouă în august și septembrie”, p. 157.
3) „Apofiza oculară .... este cilindrică și rotunjită la capăt”, p. 158.
Sîntem de părere că segmentarea corpului sau, mai bine spus, „arti-
culația” segmentelor corpului este o problemă care merită să fie considerată
mai atent. Lebour de pildă afirmă că „The segmentation of the body
is complete” x) figurînd-o ca atare ; H e d g p e t h figurează pe
An. petiolatus cu segmentele corpului net articulate (8)2 — articulația fiind
reprezentată prin linii simple și nu ca o „centură”, cum este la ȘȘ (6) 3)
(fig. 2, A). Or, deoarece în ambele cazuri era vorba tocmai de masculi,
care la exemplarele noastre, chiar ovigere, nu au nici o urmă de articulație,
faptul trebuie revăzut. Chiar la femele, aceste articulații afectează numai
jumătatea inferioară a corpului (fig. 1, A) pentru a dispare dorsal, la Pyc-
nogonizii pe care-i socotim de An. petiolatus.
Indivizii din Atlanticul de vest — prin apendicele lor laterale mult
mai fine (cu diametrul mai mic decît spațiul alăturat), printr-o altă armă-
tură a tălpii propodiale și prin lungimea mai mare a coxei II a ultimei labe,
pare să aparție cel puțin unei subspecii locale, pe care o numim Anoplo-
dactylus petiolatus Hedgpethiin. ssp. ; alte caractere însă ne fac să credem
că s-au descris, chiar în apele Europei, sub numele de An. petiolatus, cel puțin
două subspecii deosebite. Studiul a ceea ce s-a catalogat ca „An. petiolatus”
(și An. angulatus sau An. pygmaeus de altfel) este de reluat, considerînd
„articulația corpului" și trăsăturile morfologice — la ambele sexe și la
diferite vîrste în același timp.
2.	Anoplodaetylus Stoeki n. sp.
(Fig. 3, A-F)
Material studiat, proveninență: prins la 71 m, în Marea Neagră,
lîngă intrarea Bosforului, la 2.V.1957 (41°23' N, 29°11' E), pe mîl.
Tipul depus la Muzeul „Gr. Antipa” din București sub nr. 19 (1 31).
Lungimea corpului — 1,2 mm; diametrul 0,18 mm, între segmentele
mijlocii; 0,45 mm, măsurate cu prelungirile laterale ; abdomenul, 0,2 mm ;
capul scurt, 0,18 mm; chelicere 0,33 mm. Laba anterioară 2,3 mm,laba
a 3-a 1,6 mm, anvergura nedepășind 0,5 mm (fig. 3, A). Corp nesegmentaț,
cu apendicele laterale, mai scurte decît diametrul corpului, separate prin
spații neegale, însă neajungînd diametrul apofizelor în mijlocul adîncimii
lor. Apendicele laterale fără tubercule sau fanere.
Capul cilindric, mai lung decît larg, net trilobat, cu partea segmentată
brună-roșcată mult mai redusă și ochii mai puțin vizibili decît la specia
precedentă. între cap și segmentul mare care poartă laba 1 este o parte
umflată, căreia îi urmează o gîtuitură netă, dar nearticulată, mai slab
exprimată decît la An. minutissimus Stock (14)4) și amintind oarecum de
An. pycnosoma (14)5).
i)	„Segmentația corpului este completă”, p. 159.
2)	Fig. 27, a.
3)	Pl. XIII, fig. 1.
4) Fig. 34, a.
s) Fig. 76, a.
328
MIHAI BĂCESCU
8
PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MĂRII NEGRE
329
în dreptul acestei umflături se articulează chelicerele. Abdomenul
scobit la capăt, cu 2 peri mici. Trompa mai scurtă și mai lată (fig. 3, A)
decît la ă». petiolatus, fără peri; îndoită anterior ea abia întrece capul
(0,4 mm lungime). Chelicere 2-articulate, scaful alungit, cu 3—4 peri;
Fig. 3. — Anoplodactylus Stocki n. sp. Holotip
A, văzut dorsal; B, Idem, văzut ventral, mai mărit; O, chelicere (pensa); I), ovigerul masculului: E, extremitatea
primului apendice; F, idem, al ultimului apendice (al 4-lea).
Scara pentru figura B se poate aplica și la celelalte figuri cu excepția figurii A.
pense mai scurte decît scaful cu puține fanere, cu degetul mobil fără dinți,
cu 3 peri (fig. 3, B și C).
Ovigere groase, 5-articulațe, fără fanere de tip Phoxicliilidium (ține
de vîrstă tînără?). Al 3-lea articol mai scurt (fig. 3, B și D) decît al 2-lea ;
ultimele două subegale. întinse lateral, ovigerele abia trec de coxa II a
labei 1. Labele (fig. 3, A) descresc în lungime către peretele posterior, se
remarcă sărăcia fanerelor. Coxe groase, fără apofize sau umflături carac-
teristice pe coxa II, cea mai lungă. Se disting greu orificiile genitale sau
porii cimentări. Femurele și tibia aproape egale. Nu se văd orificii tubulare
pe femure. Propodul labei 1 (fig. 3, E) are un călcîi redus, cu 2 spini puter-
nici și 2 mai mici; talpa cu 4 spini curbi și o lamă mărginită de două perechi
de perișori. Propodul celorlalte labe este mai scurt; lama se subție pînă
dispare aproape complet, nemai avînd decît 2 spini și o pereche de peri-
șori po talpa labei 3 (fig. 3, F). Astfel redus, propodul amintește pe
An. angulatus (Dohrn) (a se compara fig. 3, F cu fig. 12, pl. XII, a lui
Dohrn (6)). Ghiara terminală puternică (fig. 3, E și F), cu două ghiare
mici auxiliare la bază.
Biocenoză. în Spongieri și AglaopJienia, la 71 m, alături de
An. petiolatus (4 exemplare), Callipallene (4 exemplare), Colomastix pusilus
(5 exemplare), Pgntotanais n.g. (3 exemplare), Ipltinoe tenella (1 exemplar),
Caprella (3 exemplare).
Observații. An. Stocki face parte din grupul Anoplodactililor cu 5
articulații la ovigere, grup pe care Le bour (10) *) îl consideră apar-
ținînd genului Phomchilidium, punct de vedere neacceptat de Stock
(12)2). Specia noastră nu are deloc articulații la segmentele corpului, ca
și la An. batangense (Hei.), An. minutissimus Stock, An. trispinosus Stock,
An. pygmaeus (Hodge), An. glandulifer Stock etc., acesta însă este un de-
taliu morfologic ce trebuie considerat cu neîncredere, cîtă vreme n-a fost
urmărit în funcție de sex și vîrstă.
An. Stocki diferă îndeajuns de An. pygmaeus (Hodge), specia cea
mai apropiată din punct de vedere geografic de locul capturilor noastre
(Marea Egee sau Marea Marmara (5)), printr-o talie mai mare (1,2 mm),
prin tuberculul ocular mai mult sau mai puțin pătrat, nu curbat sau ascuțit
printr-un mare număr de spini pe talpa propodului (4), printr-o lamă
mai scurtă, un oviger mai robust, cu articolul 3 mai scurt decît 2 și fără
tuberculi pe apendicele laterale.
Specia mai difeiă de An. angulatus din Adriatica prin propodele
lipsite de lame tranșante și mai mult de 10 spini la primele două labe.
Dedicăm această specie eminentului specialist olandez, J. H. Stock,
care ne-a ajutat în privința bibliografiei.
Genul Anoplodactylus face parte din familia Phoxichilidiidae, carac-
terizată prin lipsa totală a palpilor și lipsa parțială (la ȘȘ numai) a ovi-
gerelor. Genul e caracterizat mai ales printr-o porțiune cefalică ridicată
și prin mici ghiare auxiliare. Se cunosc 6 specii ale acestui gen în apele
Europei (3), (7) : An. massiliensis Bouvier, coasta Mauritaniei și Marsilia ;
An. virescens (Hodge) din Anglia, apoi An. angulatus (Dohrn), An. robustus
(Dohrn), An. pygmaeus (Hodge) și An. petiolatus, toate trăind în apele
Europei de nord pînă în Mediterana ; doar An. petiolatus și An. pygmaeus se
cunosc din estul Mediteranei (Marmara), iar An. angulatus — și din Adriatica.
3.	Callipallene brevirostris (Johnston) 1837
(Fig. 4, A — D)
Material studiat: 5 exemplare, din care 2 cu ouă, 2 ȘȘ și 1 Ș juv.,
prinse în aceeași stațiune ca specia precedentă.
Callipallenele care trăiesc în Marea Neagră aparțin acestei specii,
dacă judecăm după recenta revizuire a lui Stock (13). Lungimea
b p. 145.
2) P. 13.
10
11	PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MĂRII NEGRE	331
330
MIHAI BĂCESCU
gîtului în raport cu diametrul său minim este mereu de tip 0-	, .
brevirostris, adică sub 4 la indivizii noștri (± ca pe figura 9 a lui
Același raport la Callipallene phantoma adulte este de 5—8	'
fig. 12 și 27 ale lui S t o c k - (13) sau fig. 2, pl. XIV (6); Hg- 18 a 1111
Fig. 4. _ Callipallene brevirostris (Johnston)
A, gîtul. proboscis șl cheliccrele unui $ oviger; li. Idem, ale unui g cu ouă; C. apendicele oviger al unui g care
poartă 29 de ouă. Distingerii'prelungirile (p). care împiedică lunecarea membranelor care servere ca un ataș pentru
ouă (o); D, tarsul. propodul șl ghlara apendicelui 3 al unui g purtător de ouă (originali.
Hedgpeth (8) și propria noastră fig. 4, A). Ghiarele auxiliare ating
2/3 din lungimea ghiarei terminale (fig- 4, B). Talpa propodului este
aproape dreaptă, aproape tot așa de dreaptă ca și la C. phantoma (13) *),
(6) 2); în aceasta constă singura diferență față de caracteristicile date de
i)	Fig. 13-14.
2) Pl. XIV, fig. 3.
Stock (13) sau Hedgpeth pentru această specie (8) *). Un adult
avea 29 de ouă încă la 2 mai și prezenta o evidentă apofiză ovigeră
(fig. 4, G; p), care apare numai, la epoca pontei. Vom reveni de altfel
asupra acestui Callipallene în comparație cu indivizii prinși în apele romî-
nești (1), ce par a aparține tot la această specie. Este și aceasta o specie
nouă pentru Marea Neagră.
HOBblE flJIH «DAVHbl HEPHOrO MOPH BH^bl PYCNOGONIDA:
ANOPLODACTYLIS PETIOLATUS (KR.), AN. STOCKI N. SP.
CALLIPALLENE BBEVIEOSTRIS (JOHN.)
KPATKOE COHEPJKAHHE
Abtop uMTiipyeT Tpn hobhx ungă Pycnogonide, oSnapyiKeHHbix b
TypegKHx Bogax Hepnoro Mopn. 9th Tpn BMga hobm gjin nonTMMCKoro
Sacceiina, a ogmi na nnx hob ii hjih nayKii.
1.	Bng Anoplodactylus petiolatus (Kr.) Soiiee geTajitno iiccnego-
Bau: TyjioBMme n ȘȘ mojiohhx ocoSeft ue paciJieneno; TyjioBMiițe
Bspocnoft caMKM npegcTaBJiueT Momuoe conjienonne no alinii, na BeuTpajib-
noii CTopoue. 9tot Biig name Bcero BCTpeuaeTCH b ct. 491 cpegn Aglao-
phenia pluma m Spongierii n,a my^nne no 771 m.
2.	An. Stochi n. sp. Bfig, BUJliouaiomuftcH cUopee b rpynny A. robustus;
on OTJiMnaeTCH ot Bcex npyrrtx eBponeftCKiix bmhob, maBiibiM oSpaaoM,
3agne-roJioBHbiM cyiKenneM, oTcyTCTBneM napocTOB na 6okobmx nprigaT-
Kax M HHTMHJienHCTblM HUne-KHagOM, C HJieHMKOM 3 001166 KOpOTKIIM
HesKemi 2. Bng, no-BMgHMOMy, i-iMeeT apnTpeiicKoe cpogcrBo (2)t
3.	Callipallene brevirostris brevirostris (Johnston). Xoth stot bhh
m 6biJi oSnapyiKen b tom me 6noTone, mto h npegbinyiHue BiigH, Bce jko
apean ero pacnpocTpanenMH b UepnoM Mope imipe, on oxBaTMBaeT n
pyMbincKiie BOgbi (go 50 m).
9tm bhhm hobbi gnu Mepnoro Mopn n BenyT hbho SenTOHMnecKMH
o6paa îkmbhm, cBHaanubift c uaiHineM rySoK n ArnoițenMM; b pnge oSpas-
HOB njiamiTona na cocegmix c Boc$opoM son hgt hii oHHoro Pycnogonid ;
ogMH Jînnib A. petiolatus 6bin nMTHpoBaii pam>me b TypenKnx Bogax —
MpaMopnoe Mope — (5) cpegn BiigoB PHP napngy c A. pygmaeus,
Ammothea pilulifera, Chilophoxus spinosus h Clotenia conirostris.
OBTbflCHEHME PHCyHKOB
Puc. 1. —- Anoplodactylus petiolatus (Kr.). A — HftneHocHaH,. bhji CBepxy
(nyHKTMpoM of)O3HaqeHM lipan cei’MenTOB Spionnibix coiJieHeiinti). 13 — BepTJiyr II TpeTbeiî
JianKii c nojiOBMM oTBepcTiieM. C —■ KJiemHH D — nocjie«Hnii ’uieHHK' nepiioro
iipii/țaTua; E — to ate, TpeTilit iipnnaTOK G — yBejinaeHHaH HHCTajibiiaH aacTb Gejțpa,
>) p. 202.
332
MIHAI BACESCU
12
13
PYCNOGONIDE NOI PENTRU FAUNA MARII NEGRE
333
gira dojiee HeTKoro BbigejieiiHH Tpy6qaToro OTBepcTHH; cf— BopoHKa îKryTHKa BTopoii
roneHH. MacniTaS nyHKTa D moîkho npuMOHHTb k nyiiKTy E, a MacuiTa6 b nyuKTe G k
nyHKTy B h A cf.
Phc. 2. — Anoplodaetylus petiolatus (Kr.). A h E—Ș, nponne — A — Ta
JKO Ș , UTO H Ha pHC. 1 A, C SplOlUHOft CTOpOHM; HOTKO BblgaiOmHtlCH XHTHHOBblii
none, orp^HHHHBaromnft c BeiiTpajibiioii CTopoHH cerMeiiTbi TyjiOBnma, a TaKJKe xhthhobuc
napocTH MtejiTOBaTO-BOJiOTncToro ifBeTa, orpanHUMBaromne conjienenne Gokobmx ano-
dina; B— $ c gnyMH KOKOHaMn, c HftuaMii b HHițeKnane, npaBbift y/iajieiij-Zq— BepTJiyrlI
nocnegnero npHgaTKa (yBejiHueno); C — tot we HHgHBHgyyM c gopcajibHoil CTopoiibi
(Cea KaKHx-nnCo cjiegOB coHJieHeHHii TyjioBHHțHbix cerMeHTOB); P — KOHeniaH uacTb npw-
gaTKa 2; E— to «te, nocnegHiifl npHgaTOK «pyroii Ș. D —BcnoMoraTeJibiibiii kototok;
E—■ HitpeKJia«nbiiî npngaTOK (opnrHHan).
Phc. 3.— Anoplodaetylus St< ki n. sp. Ș. A—BHg c gopcajibHoii CTopoiibi;
B — to ine c BenTpajibHoîi CTopoiibi b vnejinuenuoM BHge; C— ocnoBaHHe kjiohi-
Heii (kjiouihh); D — HimeKjiag caMpa; E — KOHeuHocTb nepBoro npngaTKa; E— to we,
nocnegiinii npnpaTOK (ueTBepTbiii). MacniTaC rjih nyHKTOB. B — npHMOHHeTCH hjih bcgx
npouHX nyiiKTOB aa HCKJUoueHHeM nyiiKTa A.
Phc. 4. — G dl.palUne brevirostris (J hnston). A — mefina, xoCotok, KJiemiin
Hitițenociioit Ș. B — to ace, <J c niiițaMn; C — npngaTOK niipeKJiap,a <J c 29 .HiipaMH.
Bujuibi npogo.rt>KeHHH (p), npenuTCTByiomHe cnonaaHHio oâoJioueK gnu npHKpenjieiiHH
hhp ( o) ; D — nanita nponogyMa h KoroTOK npngaTKa 3 <J, hochtcjih hhu (opur).
PYCNOGONIDES NOUVEAUX POUR LA FAUNE DE LA MER
NOIRE : ANOPLODACTYLUS PETIOLATUS (Kr ) AN. STOCKIN.
SP. ET CALLIPALLENE BREVIROSTRIS (JOHN).
R1SSUM1S
L’auteur cite trois espâces de Pycnogonides, provenant des eaux
turques de la mer Noire, toutes nouvelles pour le bassin ponti que et l’une
nouvelle pour la Science.
1° Anoplodaetylus petiolatus (Kr.), dtudid de fagon plus ddtaillte :
le corps des mâles et des femelles jeunes n’est pas articula ; celui de la femeile
adulte pr^sente une puissante articulation, mais seulement sur la pârtie
ventrale. Oette espece est la plus commune dans la station 491, parmi
Aglaophenia pluma et Ies Spongiaires, par 71 m de fond.
2° A. Stockin. sp. est une espece qui se range plutât dans le groupe
A. robustus; elle differe des autres especes europ6ennes, notamment par
la strangulation postc^phalique, par l’absence des tubercules sur Ies appen-
dices latdraux et par l’ovigere 5 articula, au 3C article plus court que le 2e .
3° Callipallene brevirostris brevirostris (Johnston). Bien que l’auteur
l’ait trouvde dans Ies memes habitats que Ies especes pr^cMentes, elle a.
cependant une aire d’expansion plus large dans la mer Noire, car elle peut
etre trouv^e dans Ies eaux roumaines aussi (par plus de 50 m de fond).
Toutes ces especes sont nouvelles pour la mer Noire et menent une
vie nettement benthonique, rattachde â la prdsencc des Spongiaires et
& Aglaophenia. La serie d’6chantillons de plancton, recueillis dans Ies zones
pr^c6dant immddiatement le Bosphore n’a renfermd aucun Pycnogonide.
Seul A. petiolatus a 4t6 cite auparavant, comme provenant des eaux
turques de la mer de Marmara (5) — ă cot6 de A. pygmaeus, Ammothea
pilulifera, Chilophoxus spinosus et Clotenia conirostris.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1.	— Anoplodaetylus petiolatus (Kr.), Ș. Ovigfere; A = vue d’en liant (en pointillă :
Ies limites des alticulations ventrales des segments); B = coxe II de la 3e pattc, avec son pore
gdnital; C = chdlicdres; D = dernier article du premier appendice; E = idem, du
3e appendice; G = pârtie distale du fdmur, grossie afin de montrer l’orifice tubulaire;
c, / = cratere â flagellum du 2e tibia (orig.). L’dchelle de la figure D peut igalement âtre appliqu6e
ă E, et celle de la figure G ă B et A c. f.
Fig. 2.	— Anoplodaetylus petiolatus (Kr.) A et E, $, Ies autres, ăă- A = mfme femeile
qu’ă la figure 1 A ; vue ventrale. On distingue clairement la ceinture chitineuse proeminente,
qui limite, du câl6 ventral, Ies segments du corps, tout comme Ies dpaississements chitineux,
jaune d’or, limitent Ies articulations des apophyses laterales ; B = portant deux cocons avec
des oeufs dans Ies ovigâres; celui de droite est ecarte ; B1=coxe II du dernier appendice, grossie;
C = mSmc individu, vu dorsalement (sans nulle trace d’articulation des segments du corps);
D = pârtie terminale de l’appendice 2; E = idem, du dernier appendice d'une autre femeile;
g — griffe auxiliairc; F = appendices ovigferes d’un <J (orig.).
Fig. 3.	— Anoplodaetylus Stocki n. sp. Ilolotype A = vue dorsale; B = idem, vue
ventrale, â un plus fort grossisseinent; C = chdlicfcrcs (pince); D = ovigfere du inâle ; E = extr6-
miU du premier appendice ; F = idem, du dernier appendice (4e); L’dchelle dc la figure B peut
6tre appliqu6e aux autres figures aussi, la figure A exceptde.
Fig. 4.	— Callipallene brevirostris (Johnston). A — cou, proboscis et chelicferes d’un ovi-
gfere; B = idem, d’un 3 porteur d’ceufs ; C = appendice ovig&re d’un qui porte 29 oeufs. On
distingue Ies prolongements (p) qui empâchent Ies membranes servant d’attache pour Ies
ceufs (o) de glisser ; D = tarse, propode et griffe de l’appendice 3 d’un $ porteur d’ceufs (orig.).
BIBLIOGRAFIE
1.	Băcescu M., Contribuții la cunoașterea Pygnogonidelor Mării Negre. Bul. Științ.
Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geo-
grafice, t. V, nr. 2, 1953, p. 263-270.
2.	B ă c eseu M. et Mărginean u G., Elements mediterraniens nouveaux pour la faune
de la Mer Noire, trouvis dans Ies eaux de Boumelie {N — O Bosphore). Donnies nou-
velles pour le probleme du peuplement actuel de la Mer Noire. Voi. Symp. pour Ies
eaux saumâtres. Veneția, 1958.
3.	B o u v i e r E. L., Pycnogonides. Faune de France. Paris, 1923, voi. 7.
4.	C z e r n i a v s k i V., Materialia ad zoographiam ponticam comparatam. Crustacea. Tr.
1-go Siezda Russk. Est. Vraci. St. Pelersbourg 1867—1868. Otd. Zool., 1868, p. 39.
5.	D e m ir Muzaffer, Les Invertebris benthoniques des detroits el du littoral des Iles. Istanbul,
1954.
6.	Dohrn A., Die Pantopoden des Golfes von Neapel. Fauna und Flora des Golfes von Neapel,
1881, t. 3.
7.	F a g e L o u i s, Pycnogonides de la câte occidentale d’Afrique. Arch. Zool. Exp. gSn.,1943,
voi. 82, Notes et rev., nr. 2, p. 75 — 91.
8.	Hedgpeth Joel W., The Pycnogonida of the Western Norlh Atlantic and the Caribbean.
Proc. U. S. Nat. Museum, 1948, voi. 97, nr. 3216, p. 157 — 342.
9.	J a k u b o v a Z. J., Les particularilâs biologiques du secteur prebosphorique de la Mer
Noire. Tr. Biol. Sevasto. St., 1948, voi. 6.
334	MIHAI BĂCESCU	14
10.	I, e b o u r Mărie V., Notes on the Pycnogonida of Ply'mouth. J. Marine Biol. Assoc.
U. K., 1945, voi. 26, p. 139-165.
11.	Schimkewitsch W., Pantopodes. Fasc. 1. Faune de l’U.R.S.S. et des pays limitrophes.
Leningrad, 1929, 224 p.
12.	Stock Jan H., Pantopoda. Res. Sci. Croisicres du Navire-lScole Belge „Mercator”,
1951, voi. V, 23 p.
13.	— Revision of the European representatives of the genus Callipallene Flynn. 1929.
Beaufortia, Zool. Mus. Amsterdam, 1952, nr. 13, 14 p.
14.	— The Pycnogonids of the Lagoon of Venice. Bollet. Soc. Veneziana St. Nat. e Museo
civ. St. Nat. Venezia, 1952, voi. 6, fasc. 2, p. 179 — 186.
15.	— Pycnogonida from Indo-West-Pacific, Australian, and New-Zealand Wa/ers.Vidensk.
Medd. Dansk. naturh. Foren., 1954, voi. 116, p. 71 — 88.
16.	Williams G., Revision of the Genus Anoplodactylus together ivith a new species from
Queensland. Mim. Quensl. Mus. 1941, voi. 12, p. 1 (consultată după S t o c.k).
STUDIUL BIOLOGIC AL UNEI NOI SUBSTANȚE RATICIDE
— FURFURILHIDRAMIDA
DE
G. MARCHEȘ
Comunicare prezentată de C. manolache, membru corespondent al Academiei R.P.R..
in ședința din 4 iunie 1958
Numeroasele substanțe raticide care se folosesc astăzi în practica
combaterii rozătoarelor dăunătoare fie în cîmp, fie în centrele populate,
nu au reușit să rezolve această problemă de care s-au preocupat și se
preocupă în mod permanent și de foarte multă vreme un număr mare
de cercetători din lumea întreagă.
Cea mai măre greutate în rezolvarea problemei o constituie, fără
îndoială, • factorul biologic. Prolificitatea mare a rozătoarelor, deosebita
lor putere de adaptare la condiții diferite de viață, instinctul de precauție
bazat pe acumularea în timp a experiențelor (mai ales la rozătoarele sinan-
trope) etc. fac ca aceste animale să reziste, să supraviețuiască sau să evite
pericolul, menținîndu-și aproape neschimbat potențialul de reproducere
și infestare, cu toate măsurile de stîrpire aplicate.
O altă piedică, tot atît de importantă, o formează apoi înseși ratici-
dele existente. Cele mai multe dintre raticide exercită o acțiune respingătoare
asupra rozătoarelor, fiind refuzate de ele; multe dintre aceste raticide
sînt alarmante prin efectul letal dureros pe care-1 provoacă, din care cauză
sînt evitate de rozătoare; aproape toate sînt foarte toxice, periclitînd
viața animalelor folositoare sau chiar a omului, ceea ce împiedică între-
buințarea lor mai ales în acțiuni mari; altele sînt corosive, periclitînd plan-
tele cultivate, din care cauză nu pot fi folosite în acțiuni vaste de combatere
în cîmp și, în sfîrșit, majoritatea raticidelor existente prezintă o rentabi-
litate economică redusă din piicina costului lor ridicat.
în ultimele două decenii și în special în ultimul deceniu s-a realizat
un progres substanțial în combaterea rozătoarelor prin descoperirea ca
raticid a alfa-naphtil-thio-ureei (ANTU) și folosirea sa în practică începînd
cu anul 1945 și a anticoagulantelor din clasa 4-oxicumarină care sînt folo-
site ca raticide începînd cu anul 1948.
336
G. MARCHEȘ
2	3
STUDIUL BIOLOGIC AL UNEI NOI SUBSTANȚE RATICIDE
337
Foarte curînd s-a dovedit însă că ANTU-ul care s-a verificat inițial
că înlocuiește perfect nu numai Ceapa de mare (substanță care îndeplinește
toate condițiile unui raticid ideal de combatere), dar și toate celelalte
raticide, fiind foarte puțin toxic pentru alte animale, este „selectiv”,
adică acționează numai asupra șobolanului cenușiu (Rattus norvegicus
Berk.) și șobolanului negru (Rattus rattus L.) și mai puțin sau de loc asupra
tuturor celorlalte specii de rozătoare și în special asupra acelora de cîmp.
în afară de aceasta, s-a stabilit că în doze subletale ANTU-ul creează
rezistență, ceea ce limitează, în timp și în spațiu, folosirea acestui raticid.
Anticoagulantele s-au verificat și se mențin, ce-i drept, ca raticide
superioare în toate țările lumii, dar, de asemenea, numai în combaterea
rozătoarelor sinantrope. De altfel, chiar dacă aceste substanțe ar fi eficace
în combaterea rozătoarelor de cîmp, ele nu pot fi totuși întrebuințate
din cauza costului lor ridicat și al tehnicii speciale de aplicare.
Aceste considerente sînt, deci, de natură a demonstra că în acești
domeniu cercetările trebuie încă riguros continuate.
Începînd din anul 1954 am întreprins o serie de cercetări privind
în special cîteva substanțe din clasa hidramidelor și din clasa izothiouree,
cu scopul de a verifica acțiunea lor raticidă. Aceste cercetări au fost efecj
tuate la Centrul de cercetări științifice de dezinfecție, dezinsecție și
deratizare și la Secția de zoologie agricolă a Institutului de cercetări
agronomice.
în lucrarea de față dăm rezultatele studiului biologic al uneia dintre
substanțele raticide din clasa hidramidelor, și anume furfurilhidramida.
Această substanță a fost sintetizată și ne-a fost pusă la dispoziție
de Virgil Nicolescu, pentru al cărui ajutor îi exprimăm recu-
noștința noastră.
CARACTERISTICA SUBSTANȚEI
Furfurilhidramida este produsul de condensare dintre aldehida fur-
furilică (furfurol) și>amoniac cu eliminarea unei molecule de apă. Formula
chimică este următoarea :
Substanța se prezintă ca o pulbere microcristalină de culoare
gălbuie, insolubilă în apă, solubilă în alcool etilic și eter. Se topește
la 117°.
EXPERIENȚELE DE VERIFICARE A TOXICITĂȚII PENTRU ROZĂTOARE
Studiile de laborator inițiate cu scopul de a se stabili proprietățile
raticide și posibilitățile practice de utilizare ca raticide a hidramidelor’ și
a produselor derivate au stabilit proprietăți raticide superioare ale furfuril-
hidramidei deschizînd perspective largi în ceea ce privește posibilitatea de
a folosi această clasă de substanțe ca raticide.
Furfurilhidramida nefiind semnalată în literatura de specialitate ca
raticid, această substanță a fost comunicată Oficiului internațional de
patente de la Miinchen, cerîndu-se la data de 2.VI.1956 patentul respectiv.
Prin comunicarea scrisă din același an Oficiul de patente face cunoscut
rezultatul verificării prin concluzia... „Dem Anmeldungsgegenstand
neuheitsschădlich entgegenstehendes Material wurde zur Zeit nicht ermit-
telt” 1), ceea ce confirmă că avem de a face cu o substanță raticidă nouă.
METODA DE EXPERIMENTARE]
S-a utilizat o metodă specială de administrare a toxicului, și anume
metoda „ingerărilor artificiale” care s-a aplicat cu substanța condiționată
1/1 în aluat de făină de grîu, sub formă de paste tari (cîntărite la cîntarul
de precizie) la animale în prealabil anesteziate cu eter. Această metodă
este relativ greoaie, dar dă, în schimb, rezultate mult mai concludente
decît metoda administrării prin sondă gastrică.
în experiențele de verificare calitativă s-a folosit de asemenea
metoda prăfuirii cu toxicul respectiv a unor suprafețe închise (borcane
de experiență) pe care erau ținute și hrănite animalele în mod normal sau
a unor „galerii artificiale” special construite, prin care animalele erau
trecute în pasaje unice sau repetate de durată și lungimi diferite în funcție
de obiectivul urmărit.
EXPERIENȚELE DE INTOXICARE ȘI DE STABILIRE A DOZELOR LETALE
S-au efectuat 5 serii de experiențe biologice cu următoarele specii
de rozătoare :
— Șobolanul cenușiu (hibrid) (Rattus norvegicus Berk. x Rattus
norvegicus Berk. — albinos).
— Șobolanul alb (Rattus norvegicus Berk. — albinos).
— Șoarecele cenușiu (hibrid) (Mus musculus L. x M. musculus L. —
albinos).
— Șoarecele alb (Mus musculus L. — albinos).
— Șoarecele de cîmp (Microtus arvalis Pali.).
—	Șoarecele de pădure (Ajiodemus sylvaticus L.).
1) Pînă în momentul de față nu s-a găsit nici un material care să nege caracterul
de noutate al substanței comunicate.
338
G. MARCHEȘ
4
5
STUDIUL BIOLOGIC AL UNEI NOI SUBSTANȚE RATICIDE
339
—	Șoarecele pitic {Micromys minutus Pali.).
—	Cobaiul (Cavia porcellus L.).
Substanța s-a administrat pe cale artificială prin metoda arătată,
per os, la :
1	Șobolani cenușii (150—180 g greutate), în doze progresive de 50;
100 ; 150 ; 200 mg,’ la, respectiv, cîte 50 de animale :
—	doza 50 mg provoacă o intoxicație reversibilă la toți indivizii;
animalele au supraviețuit;
—	doza	de	100	mg	provoacă în	60	de ore o	mortalitate de 85 % ;
—	doza	de	150	mg	provoacă în	24	de ore o	mortalitate de 90 %;
—	doza	de	200	mg	provoacă în	3—4 ore o	mortalitate de 100%.
în experiențele	cu șobolanii albi	s-a	observat	o rezistență mai mică
a acestora față de toxic. Această diferență însă este neînsemnată.
Șoareci cenușii (15—22 g greutate), în doze progresive de 2,5; 5;
10; 15 ; 20 mg la, respectiv, cîte 50 de animale :
—	dozele de 2,5 și 5 mg au provocat o intoxicație trecătoare;
—	doza	de	10	mg	a	provocat	în	48 de ore o mortalitate de 50 %;
—	doza	de	15	mg	a	provocat	în	36 de ore o mortalitate de 90%;
—	doza	de	20	mg	a	provocat	în	2—3 ore o mortalitate de 100%.
Șoarecii albi de laborator nu au prezentat aproape nici o deosebire
în ceea ce privește rezistența lor în raport cu rezistența șoarecelui cenușiu
de casă.
Șoareci de cîmp (23—28 g greutate), în doze progresive de 5; 10;
15 ; 20 ; 25 mg, la, respectiv, cîte 20 de animale :
—	dozele de 5, 10 și 15 g provoacă o intoxicație reversibilă (în 4 — 6
ore după primele simptome de intoxicație);
—	doza de 20 mg provoacă în 48 de ore o mortalitate de 80%;
—	doza de 25 mg provoacă în 24 de ore o mortalitate de 100%.
Șoareci de pădure (17—24 g greutate), în doze progresive de 5; 10;
15 ; 20 mg la, respectiv, cîte 10 animale :
—	doza de 5 mg provoacă o intoxicație ușoară, reversibilă;
—	doza de 10 mg provoacă în 24 de ore o mortalitate de 100 %;
—	doza de 20 mg provoacă în 6—12 ore o mortalitate de 100%.
Șoareci pitici (13—17 g greutate), în doze progresive de 2,5; 5;
10; 15 mg la, respectiv, cîte 8 animale :
—	doza de 2,5 mg rezultat neconcludent;
—	doza de 5 mg provoacă în 18 ore o mortalitate de 70%;
—	doza de 10 mg provoacă în 12 ore o mortalitate de 100%;
—	doza de 15 mg provoacă în 3—4 ore o mortalitate de 100%.
Cobai (550 — 750 g greutate), în doze progresive de 200; 300; 400;
500 ; 600 ; 700 ; 800 ; 900 ; 1 000 ; 1 200 mg la, respectiv, cîte 50 de animale :
—	dozele de 200, 300, 400, 500, 600, 700 și 800 mg au avut efect
toxic, dar nu letal;
—	doza de 900 mg a provocat în 72 de ore o mortalitate de 25%;
—	doza de 1 200 mg provoacă în 36 de ore o mortalitate de 50%.
Proporția cantitativă mare între dozele toxice pentru șobolani și
șoareci și cele pentru cobai ne-au determinat să nu mai continuăm expe-
riențele peste doza de 1,2 g, respectiv, peste limita rezultatului de 50%
mortalitate.
Experiențele de mai sus ne-au permis să stabilim dozele letale per
individ și per kg/corp, pentru speciile amintite, conform tabloului nr. 1.
Doza letală per kg/corp
este aproximativ aceeași	Tabloul nr. i (1 g la kg/corp) la toate	Dozele letale de furfurilhidramidă pentru rozătoare		
rozătoarele experimen- tate, în afara cobaiului, la care doza letală în-	specia trece cu aproape 50 —	Dozele letal individ	e în mg per kg/corp
100% doza letală pen- tru celelalte rozătoare, șobolan cenușiu Această constatare	î® ®ta®a (lill Urma indică toxici" Șoarece de pădure tatea redusă a substanței șoarece pitic în măsura înaintării pe Cobai scara vertebratelor.	100-200 10 — 20 20-25 10-20 5-15 900-1 200	500-1 000 ,, 1 000-1 500
Astfel, experiențele efectuate pe un număȚ de 5 porci au dovedit
presupunerea noastră.’ S-au administrat doze progresive unice și repetate
(acute și cronice), pînă la 10 g per kg/corp (un porc de 35 kg ingerînd
350 g), fără ca animalul să fi prezentat nici cel mai mic semn de intoxicație.
Toxicul s-a administrat liber în amestec cu hrana obișnuită a porcului.
După consumul a circa 500 —600 g mîncare amestecată cu pulberea toxică
porcul refuză să mai mănînce. Din această cauză am administrat toxicul
în cantități mici de alimente (sub 500 g) și numai la ora obișnuită de hră-
nire a animalelor, cînd erau, deci, flămînde.
încercările pe cîine și pisică au dovedit aceeași toxicitate redusă a toxi-
cului față de aceste animale. Ambele animale refuză consumul momelilor
cu furfurilhidramidă. Ingerări întîmplătoare de momeli cu această sub-
stanță duc în cele mai multe cazuri la eliminarea acestora prin vomă. Prin
ingerări artificiale în doze mici repetate în decurs de o oră pînă la doza
totală de 8—10 g la kg/corp se obțin intoxicații reversibile. Voma inter-
vine deseori și după aceste ingerări.
Experiențele efectuate cu păsări de casă au dovedit un efect letal
redus. Din 10 pui de găină cărora li s-a administrat cîte 2 g toxic s-a
obținut un efect letal numai la 2 pui.
CARACTERISTICA SPECIFICĂ A ACȚIUNII SENZITIVE A TOXICULUI
Substanța exercită o acțiune ușor anestezică mai ales asupra mucoa-
selor bucale, ceea ce creează o senzație — pare-se — neplăcută la rozătoare,
determinîndu-le să se lingă și să-și frece necontenit gura cu labele. Acest
reflex al animalelor contribuie, mai ales atunci cînd deratizarea s-a făcut
prin prăfuirea toxicului, la intoxicația lor rapidă, întrucît prin ducerea
repetată a labelor la gură ingeră mereu noi cantități de otravă.
340
G. MARCHEȘ
6
7
STUDIUL BIOLOGIC AL UNEI NOI SUBSTANȚE RATICIDE
341
Aceeași senzație determină animalele mai mari să refuze momelile
alimentare otrăvite cu acest toxic, ceea ce s-a constatat la porc, cline și
pisică. La 1—11/2 oră după ingerarea toxicului, porcul, de exemplu, devine
foarte liniștit (fără a fi indispus), vădit copleșit de o senzație neobișnuită.
După cîteva ore (5—6), animalul revine la starea sa normală.
SIMPTOMELE INTOXICAȚIEI
/ -
Animalele care au ingerat o doză letală manifestă următoarele
simptome :
—	slăbire generală;
—	mișcări tot mai anevoioase, mergînd pînă la paralizie, care trece
în comă; animalul nu reacționează la nici un fel de excitație mecanică sau
acustică; respirația devine precipitată și zgomotoasă (dispnee), apoi în-
ceată și liniștită; bătăile inimii imperceptibile ;
—	agonie, de multe ori de lungă durată (cîteva ore) cu contracturi
spasmodice;
—	anurie;
—	rinoree.
ANALIZA ANATOMO-PATOLOGICĂ
Macroscopică
—	Pulmon. Decolorat (în special la șoareci), de culoare roz deschis.
—	Ficat și splină. Intens colorate (roșii-cafenii închis) și mărite.
— Rinichi și vezică. Detenție de urină; glob vezicular foarte
accentuat.
La animalele moarte, după circa 60 de ore de la ingerare, apare în plus :
exudat pleural abundent (limpede) în cavitatea toracică ; plămîn cu aspect
marmorat (pete închise și deschise neregulate).
Microscopică x)
La șoareci :
— Pulmon. Intensă dilatație vasculară. Ușoară îngroșare a septu-
rilor interalveolare datorită dilatației vasculare. Pe alocuri îngroșarea
septurilor alveolare este mult mai accentuată.
— Ficat. Hiperemie intensă. Frecvente celule multinucleate. Pic-
noză unicelulară. Ușor infiltrat cu elemente limfoide și poliblastice.
— Splină. Hiperemie moderată.
— Rinichi. Hiperemie glomerulară și interstițială. Leziuni în tubi
minime. Pe alocuri apare o degenerescență granulară intensă, în epiteliul
tuburilor urinifere.
1) Citirea lamelor microscopice a fost făcută de A. Urs u.
La șobolani ;
— Corel. Hiperemie miocardică cu disocierea fibrelor. Edem.
— Pulmon. Insule de alveolită seroasă.
— Ficat. Hiperemie și hemoragie masivă.
— Splină. Ușoară hiperemie splenică.
— Rinichi. Intensă dilatație vasculară cu hemoragie în corticală și
medulară sub formă de insule. Hemoragii în glomeruli.
Leziunile pulmonare microscopice observate la șoareci, și care con-
stau în îngroșarea septurilcr interalveolare prin dilatare vasculară, par a
fi în contradicție cu aspectul macroscopic al organului. Cercetînd îmă com-
parativ cu ceea ce se observă la șobolani, unde apare o alveolită seroaiă și
unde aspectul macroscopic al pulmonuhu este în concordanță cu leziunile
microscopice, se poate deduce că dilatația vasculară din peretele alveolar
duce la micșorarea ariei respiratorii, dar macroscopic nu schimbă prea mult
consistența și aspectul organului.
Cercetările făcute la celelalte organe interne arată o hiperemie mai
accentuată la șobolani (aceasta ar putea fi în legătură cu o sensibilitate mai
pronunțată a acestei specii față de toxic).
în afară de hiperemie sînt demne de notat leziunile observate la ri-
nichi, unde apar la ambele specii de rozătoare modificări morfologice dege-
nerative, ceea ce arată că toxicul se elimină într-o oarecare măsură prin
rinichi.
Fenomenele de stază par generale; astfel se observă o dilatație
enormă a vezicii urinare. Animalul capătă o anurie foarte rapid după
intoxicare. Nu știm dacă se produc spasme și contracturi ale sfincterului
vezical sau lipsă de contractură a mușchiului vezicii. Prima ipoteză pare
mai verosimilă, deoarece cantitatea imensă de urină acumulată ar fi sufi-
cientă să învingă rezistența unui sfincter normal.
în concluzie, se observă o hiperemie a tuturor organelor interne, mai
accentuată la șobolani, o anurie prin staza urinei în vezică și tulburări dege-
nerative la nivelul rinichiului.
BMOJIOPHHECKOE nCCJIEflOBAHPlE HOBOBO
PATMUHflHOrO nPEUAPATA OyPOyPHJIbrHflPAMM^A
KPATKOE COflEPlEAHME
1.	BnepBbie 6mjio oupenejieHo paTMij,Mnuoe fleftcTBue (țiypifiypiuib-
rnnpoMMjța k&k boboto paTMițujța b npaKTiiKe SopaSai c rpuBynaMM.
BynyT upoBep;eBbi uoBbie iiccneaoBaBiiH u jțpyrux npenapaTOB KJiacca
rnnpaMMȚOB.
2.	PaTimnuHoe nencTBMe (țyptJiypnjibrMHpaMlifla nBSupaTejibijo;
ou jțeiicTByeT jierajibițo na Menuiix rpbisyuoB, ou Meuee tokcmugh ^jih
rpbiByiioB cpe/meri BeJinumiM (Mopcune cbmhkm) ii ue tokciihcu iijiii cjia6o
TOKCUHOH RJIH flpyrMX JKMBOTHBIX (CBIIIieft, CoSaK, K0HIGK, HTHIl).
4 - c. 2233
342	G. MARCHEȘ	8
o
STUDIUL BIOLOGIC AL UNEI NOI SUBSTANȚE RATICIDE
343
3.	XapaKTepHMii npiinTUHft sanax ropuuoro MHHgaiiH, OTcyTCTBiie
BKyca ii me.aT0BaT0-6eJiMiî rect BeiițecTBa npMBJieKaioT rpuisyHOB. Ilpe-
napaT M0JK6T 6bitb ncnoJibsoBaii Kax b pacnMJieHiioM BMge, thk ii b npn-
ManKax.
4.	Bbijih ycTanoBJieHbi jieTanbiiMe gosn na 1 Kr Beca Tena ii na
oco6b Han macra, BUflOB rpbi3yHOB (Rattus norvegicus Berk., Mus
musculus L., Microtus arvalis Pali., Apodemus sylvaticus L., Micromys
minutus Pali, n Cavia po cellus L.); 3a HCKjnoueF.ueM MopcKoii cbmf.kh
jieTaiibnaH gosa gnu Bcex BbiuieyKasar.iibix bh^ob paBiia 1 r/Kr Beca Tena.
5.	IIpoBegeHi'.bie ua cbmf.bhx onbiTbi nouasajin, hto gosa 10 f/kf
Beca TOJia F.e nmiHeTCH p,n jieTajibi-;oii, un tokchkhom ; gnu coSau m KoiueK
g03a b 8—10 r/ivr Beca Tejia TOKcnuiia, f.o ne JieTanbP.a; rjih umujiut go3a
B 2 r na nngMBMgyyM oSnagacT JieTajibnbiM gencTBueM jiuhib MaKCMMyM
b 10% cJiynaeB.
6.	CMepTb rpbisynoB BCJiegCTBiie oTpaBJieniiH 4,yPlI)yPHJIbrHWaMH"
goM nacTynaeT 6e3 npegneTaJibF.bix cna3M h gpyrnx cMMnTOMOB, Mory-
iițnx cnymyTb gpynix rpbisynoB. 9to cnenii(|)H’iecKoe cbomctbo -—• Baut-
noe ycJioBne xopoinero paTințiiga, rJiaBituiM oâpasoM, b 6opb6e c cnan-
TponnbiMH rpbisynaMH.
7.	BbiBHBaeMoe $yp$ypHJibrMHpaMHgoM JieTaJibiioe geftCTBiie — pe-
ByJibTaT ninepeMnu Bcex BnyTpeHniix opranoB, anypnn ns-sa sagepiKKi!
mohii b MoneBOM nyabipe H gerenepaTUBnbix napynieniiii na ypoBF.c noueK.
8.	C 3KoiioMnuecKoii tohkh spemiH rngpaMMgbi ubmiiiotch gocryn-
HbiMM m genieBbiMM npenapaTaMii, npnrpTOBnenne KOTopbix ne npegc'raB-
jihgt TpygnocTeiî.
ISTUDE BIOLOGIQUE D’UNE NOUVELLE SUBSTANCE
RATICIDE - LA FURFURYLHYDRAMIDE
r'ESUME
L’auteur 6tablit pour la premiere fois l’action de la furfurylhydra-
mide, eu tant que raticide nouveau, dans la pratique de la deratisation.
De nouvelles recherches, sur d’autres substances de la classe des hydrami-
des, devront suivre.
L’action raticide de la furfurylhydramide est selective; elle a une
action mortelle sur les rongeurs de petite taille, elle est graduellement
moins toxique pour les rongeurs moyens (cobayes) et trăs peu ou tota-
lement non toxique pour les autres animaux (porcs, chiens, chats, vo-
laille).
L’odeur agiAable, caract&ăstique, d’amandes amcrcs, l’absence de
saveur et la couleur blanc-jauuâtre de la substance, attirent les rongeurs.
La furfurylhydramide peut etre utihs6e pour des saupoudrages aussi bien
que des appâts.
L’auteur a dtabli les doses mortelles par kg de poids corporel et par
individu, pour six especes de rongeurs (Rattus norvegicus Berk., Mus
musculus L., Microtus arvalis Pali., Apodemus sylvaticus, L., Micromys
minutus Pali., et Cavia porcellus L.); â l’exception du Cobaye, la dose
mortelle se maintient a 1 g par kg de poids corporel, pour toutes les especes
en exp&'iences.
Les expârîences sur le Porc ont prouv6 que la dose de 10 g par kg
de poids corporel u’est ni mortelle ni meme toxique; chez le Ghien et le
Chat, la dose de 8—10 g est toxique, mais non pas mortelle ; chez les poulets,
la dose de 2 g par tete entraîne la mort en proportion de 10 %, tout au plus.
La mort des rongeurs, par suite de l’intoxication ă la furfurylhy-
dramide est calme, sans spasmes avant la mort ni autres symptomes sus-
ceptibles d’alarmer les autres rongeurs; cette caract4ristique constitue
Pune des conditions importantes que doit remplir un bon raticide, notam-
ment dans l’action contre les rongeurs sinanthropes.
L’effet l^tal de la furfurylhydramide est la suite d’une hyper4mie
de tous les organes internes, d’une anurie par stase vdsicale et de troubles
de ddg^adrescence au niveau des reins.
Au point de vue £conomique, les hydramides sont des produits acces-
sibles, bon march^ et, en meme temps, d’une pr6paration aisde.
BIBLIOGRAFIE
1.	B o j a n o w s k a A., Nowe zdobycze w dziedzinie deratyzacji. Varșovia, 1955.
2.	B r o d n i e w i c z A., The flea index and methods of its investigation. Bull. of the Inst.
of Marine and tropical Medecine, Medical Acad, in Gdansk, 1949, t. II, nr. 3 — 4.
3.	Constantin eseu Sp. și Marcheș G., Pericolul și combaterea rozătoarelor. București,
1957.
4.	Constantin eseu Sp. Ungureanu H., Aldea M. și Marcheș G., Dezin-
feefia, Dezinsecfia, Deratizarea. îndrumător. Min. Săn. Prev. Soc., București,
1958.
5.	GeorgescuV. N., Combaterea rozătoarelor dăunătoare. Inst. patologic și igienă animală,
București, 1956.
6.	M a k a r a G y., Elelmiszerek vedelme ăllati kârtevbk ellen. Musz. konyvkl., Budapesta
1955.
7.	— Vedekezis a patkănyok is az egerek ellen Miivelt Ner Kiadasa. Budapesta, 1955.
8.	Marcheș G. și Alexandri Al., Rozătoarele dăunătoare agriculturii și combaterea lor.
Ed. agrosilvică de stat, București, 1955.
9.	Marcheș G., Deratizarea-, Caiet D.D.D., Centr. cerc, științ. D.D.D., 1955, nr. 8„
p. 40-50.
10-	—	Die schâdlichen Nager und ihre Bekămpfung. Ed. agrosilvică de stat, București,
1954.
11-	—	Cercetări privind rolul simfului olfactiv și gustativ la speciile Rattus norvegicus
Berk. și Mus musculus L. tn combaterea cu momeli toxice. Voi. Sec. șt. centr.
cerc, științ D.D.D., București, 1955, p. 187 — 205.
12-	—	Combaterea rozătoarelor din gospodării. Rev. Gosp. agric. stat, 1957,	nr. 8,
p. 16-19.
13-	—	Îndrumări pentru sttrpirea rozătoarelor. București, 1957.
^1-	—	Mijloace și metode actuale de deratizare a centrelor populate. Caiet D.D.D.,	Centr.
cerc, științ. D.D.D., 1957, nr. 9 — 10, p. 124 — 139.
15. Mehl S., Entwicklung und Stand des Rattenproblems in Westdeutschland bis zum Jahre
1956. Zeitschr. f. Pflanzenkrankheiten und Pflanzenschutz, 1956, caietul 2,
p. 449-474.
G. MARCHEȘ	10
16.	N i c b 1 e s c u V., M a r c h e ș G., I c h i m A. și U r s u A., Hidramide și derivate cu acțiune
raticidă. Comunicări și referate, Centr. cerc, științ. D.D.D, 1956, p. 248 — 262.
17.	. * » Normes pour les pesticides. O.M.S., Geneva, 1957.
18	O z b u r n R. H., Rats and mice. Bul. Dep. Ent. Zool. Ontario. Agric. College Guelph.,
Ontario, 1953, nr. 489.
19.	Petrașcu S. și B o n t e a V., Insecticide, Fungicide și Erbicide agricole. Ed. agrosilvică
de stat, București, 1957.
20.	P o 1 e j a e v V. G. i K i r i n L. A., Metodt borbt s grtzunami v gorodah. Medgiz, Moscova,
1955.
21.	P o 11 i t z e r R., La Peste (cap. X : Lutte contre les rongeurs commensaux) O.M.S., Geneva,
1954, Sbrie de Monographies, nr. 22.
22.	Raska K., Aldova E., Havlik O.,Pokorny J., Gabriel J. a. S y m o n K.,
Desințekce, Desinsekce, Deratizace. Atatn. zdavotn. Naklad., Praga, 1956.
23.	Rybicki St., Organizacja i czynnisci brugad deratyzacyiych. Varșovia, 1954.
24.	V a s i 1 i u G., Rozătoarele din Rominia și combaterea lor. București, 1937.
25.	V a ș k o v V. I., Rukovodstvo po desințekții, desinsekfii i deratizații. Medgiz, Moscova, 1952.
26.	> * » Vademecum Dezynfektora, Dezynsektora i Deratyzatora. Panstw. zaklad
Wydawn. Lekarskich, Varșovia, 1955, p. 231—305.
CERCETĂRI ASUPRA TIOAMINOACIZILOR, PROTEINEMIEI,
FRACȚIUNILOR PROTEICE, CONSTANTELOR FIZICE ȘI A
TIPULUI DE HEMOGLOBINA DIN SÎNGELE OILOR BRUMĂRII
ÎN LEGĂTURĂ CU DEBILITATEA MIEILOR ALBINOTICI
DE
N. TEODOREANU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R.
L. POPA, L. MARIN și I. DANCU
Comunicare prezentată in ședința din 3 iulie 1958
Cercetările anterioare făcute de noi (1), precum și de J i t a r u și
colaboratori (2) asupra sîngelui oilor brumării au dus la constatarea că la
oile care dau naștere la miei neviabili (albinoizi) conținutul sîngelui în
componenți ca : colesterolul, clorurile, calciul (1), glutationul (2) este mai
scăzut decît la oile brumării normale.
în continuarea lucrărilor noastre ne-am propus să studiem conținutul
în tioaminoacizi, proteinemia, fracțiunile proteice, constantele fizice ale
serului și tipul de hemoglobină din sîngele acestor oi și să vedem dacă
există o legătură între aceste constante și vitalitatea mieilor, cu atît mai
mult cu cît nu am găsit cercetări similare.
TIOAMINOACIZI!
Concepțiile moderne asupra multiplelor grupări reactive ale mole-
culelor proteice arată că grupările sulfhidrice ocupă un loc cu totul aparte.
De marea reactivitate a grupărilor proteice care conțin sulf, față de dife-
riți agenți chimici sînt legate anumite funcțiuni biologice ale unor enzime
și hormoni ale proteinelor active din punct de vedere biologic.
Ko șt oianț (3) atribuie o importanță deosebită grupărilor
sulfhidrilice din constituția proteinelor în procesele de oxidoreducție,
excitație și inhibiție.
346
N. TEODOREANU și COLABORATORI
2
3
CERCETĂRI BIOCHIMICE ASUPRA MIEILOR ȘI OILOR BRUMARII
347
PROTEINEMIA
Menținerea constantă a tabloului proteic și adaptarea lui la anumite
stări fiziologice este expresia unui proces de reglare complet și este în mod
permanent adaptat față de necesitățile mediului extern și celui intern.
Urmărirea proteinemiei ne permite deci să cunoaștem :
1.	Mersul normal sau patologic al factorilor care determină protei-
nemia (aportul de acizi aminați necesari sintezei proteinelor, anabolismul
și catabolismul tisular, sinteza fracțiunilor proteice).
2.	Tulburarea sistemului de reglarea proteinemiei.
Avînd în vedere rolul deosebit pe care-1 prezintă proteinemia
în diferitele stări fiziologice, am urmărit valoarea ei atît la miei, cît și la
părinții lor. Concomitent cu proteinemia am urmărit și valoarea fracțiunilor
proteice prin metoda electroforetică pe hîrtie.
După ultimele cercetări, rolul fracțiunilor proteice s-ar putea astfel
rezuma.
Albuminele au rolul de a menține stabilitatea coloidală a sîngelui,
au o mare capacitate de a transporta diferite substanțe circulante în
sînge (4).
Fracțiunea a globulinică și în special subfracțiunea a2 este legată
de catabolismul acizilor nucleici (acidul dezoxiribonucleic al nucleilor
celulari) și, în consecință, creșterea subfracțiunii a3 se poate lega de creș-
terea lizei celulare și mai ales a nucleilor celulari.
Fracțiunea p globulinică și în special subfracțiunea metal-globuli-
nelor joacă rol important în transportarea microelementelor Fe (5),
Gu (6), Zn.
Fracțiunea y globulinică are rolul cel mai important în procesele
de imunizare (8).
CONSTANTELE FIZICE
Pentru a cunoaște echilibrul umoral am făcut și determinările unor
constante fizice, ca : densitate, viscozitate și tensiune superficială ale
serului acestor animale, mai ales că o serie de autori au găsit o strînsă
legătură între anumite stări patologice și aceste constante (A 1 d e r s b e r g.
Ha den și Arr); L e c o n t e de N o ii y și Wal der (citați
după 20) utilizează determinarea tensiunii superficiale a serului la
precizarea echilibrului proteic din sînge).
Determinările acestor constante s-au făcut cu ajutorul aparatului
preconizat de Vlădescu (21). Rezultatele acestor determinări se
găsesc în tabloul nr. 1.
HEMOGLOBINA
Pentru observarea eventualelor afecțiuni ale organelor hemato-
poietice și în special ale sistemului eritrocitar, am cercetat hemoglobina,
atît la părinți cît și la descendenți, întrucît variantele anormale și normale
ale hemoglobinei sînt transmisibile (9).
Tabloul nr. 1
Densitatea, viseozitatea, tensiunea superficială a serului oilor brumării
Pigmen- tația	Miei				Mamele lor				T a t		ăl lor	
	Nr. ma- tricol	densi- tatea	visco- zitatea	ten- siunea super- ficială	nr. ma- tricol	den- sita- tea	visco- zitatea	tensi- unea super- ficială	Nr. ma- tricol	den- sita- tea	visco- zitatea	tensi- unea super- ficială
Albinoizi	875	1,020	1,226	0,883	1263	0,990	1,37	0,883	55	1,020	1,50	0,930
	918	1,011	1,273	0,930	1303	1,005	1,33	0,930	55	1,020	1,50	0,930
	919	1,019	1,320	0,883	1305	1,007	1,43	0,930	55	1,020	1,50	0,930
Brumării	855	1,011	1,301	0,930	1383	1,023	1,39	0,907	55	1,020	1,50	0,930
normal	921	1,014	1,329	0,930	1310	1,033	1,37	0,930	1362	1,020	1,47	0,930
	924	1,024	1,316	0,866	1586	1,032	1,276	0,907	1362	1,020	1,47	0,930
	914	1,018	1,290	0,930	1596	1,017	1,358	0,930	1353	1,030	1,54	0,883
Negroizi	930	1,025	1,480	0,860	1667	1,034	1,45	0,907	720	1,033	1,48	0,907
	991	1,030	1,417	0,860	1661	1,021	1,358	0,930	1362	1,020	1,47	0,930
Mici negri	840	1,023	1,32	0,866	1517	1,027	1,45	0,907	1353	1,030	1,54	0,883
din oi	856	1,019	1,37	0,907	1357	1,020	1,43	0,930	55	1,020	1,50	0,930
brumării	987	1,015	1,34	0,941	1587	1,030	1,45	0,883	720	1,033	1,48	0,907
Miei negri	636	1,028	1,38	0,887	2567	1,024	1,42	0,907	522	1,032	1,45	0,907
din oi negre	667	1,024	1,37	0,883	2514	1,034	1,48	0,907	130	1,020	1,48	0,930
metise	674	1.019	1,33	0,907	2524	1,015	1,39	0,930	5558	1,020	1,58	0,930
Studiile privind tipul de hemoglobină sînt de dată recentă (10).
Cunoștințele acumulate privind hemoglobina umană au fost aplicate
și hemoglobinelor diferitelor animale. Astfel, Cabannes și Serain (11)
studiază tipul de hemoglobină la bovidee. J o h nn s o n și D u n-
n 1 a p (12) la pui, iar E v a n s și colaboratori (13), (14) la oi.
MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU
Cercetările s-au făcut asupra oilor brumării de la Stațiunea experi-
mentală Popăuți, în anul 1957 și prima jumătate a anului 1958.
Determinarea tioaminoacizilor : metionină, cistină + cisteină au
fost făcute pe două loturi. Primul lot a fost format din 10 oi, 5 oi Karakul
negru pur sînge (lotul 1, a) și 5 oi Karakul brumăriu pur sînge (lotul 1, b),
iar al doilea lot a fost format din 10 oi brumării, care în anul 1957 au
născut miei albinotici. Determinările tioaminoacizilor s-au făcut după
fătările din 1957 și 1958 de cîte două ori.
Metionină a fost dozată prin metoda Sullivan-Hess (15), al cărui
principiu constă în formarea unei culori galbene, în mediul alcalin, dată
348
N. TEODOREANU și COLABORATORI
4
5
CERCETĂRI BIOCHIMICE ASUPRA MIEILOR ȘI OILOR BRUMĂRII
349
de nitroprusiatul de sodiu cu metionina și virarea ei în roșu în mediul
puternic acid.
Dozarea cistinei + cisteinei s-a făcut prin metoda Wassel (16)
bazată pe obținerea unei culori violete de către clorhidratul de para-
aminodimetil anilinina cu gruparea SH în mediul acid.
Proteinemia a fost determinată prin metoda refractometrică și
metoda Phillips - Van Slyke (citat după (17)). Animalele cercetate
au avut următoarea vîrstă : mieii de la 2 zile pînă la 7 luni și oile pînă
la 10 ani.
Fracțiunile proteice au fost studiate prin metoda electroforetică
pe hîrtie. S-a lucrat cu o intensitate de 1,25 m A/Bandă, lungimea benzii
fiind de 35 cm și lățimea ei de 4 cm. Forța ionică a tamponului a fost
egală cu 0,05 p., pU = 8,6, iar hîrtia Wathman nr. 2.
Uscarea s-a făcut la 100° timp de 15', iar colorarea cu albastru de
bromfenol după tehnica lui Durrum.
Evaluarea benzilor s-a făcut prin metoda eluției.
Cercetările asupra hemoglobinei s-au făcut prin metoda electroforetică
pe hîrtie. Tehnica folosită a fost următoarea :
Sîngele recoltat pe oxalat s-ă centrifugat, plasma supernatantă
a fost eliminată, iar hematiile s-au spălat de trei ori cu soluție de clorură
de sodiu izotonică. Hemoliza s-a făcut prin adăugarea a două părți apă
distilată la o parte hematii, s-a adus hemoglobina la concentrația 1%.
S-a îndepărtat stroma prin centrifugare.
Din soluția de hemoglobină se pune cu o micropipetă o cantitate
de 0,01 mm pe hîrtie de filtru impregnată în tampon veronal, cu pH=8,6
iar forța ionică de 0,06 |z. Intensitatea curentului a fost de 1,5 m A/Bandă,
iar timpul de 7 ore.
Colorarea benzilor s-a făcut cu albastru de bromfenol.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Determinarea tioaminoacizilor din serul oilor brumării la o lună
și trei luni după naștere, doi ani consecutivi la aceleași exemplare, a dus
la obținerea rezultatelor înscrise în tabloul nr. 2.
Urmărind valorile medii ale metioninei și cistinei + cisteinei din
anul 1957, constatăm că valoarea lor este mai ridicată la lotul 1 (metionina
la lotul la = 2,16 g°/00 și cistina + cisteina la lotul 1b = 6,07 g 0/?0)
decît la lotul 2 ce cuprinde oi care în anul 1957 au dat naștere la miei
albinotici (1,649 g°/00 metionină și 4,605 g°/00 cistină + cisteină).
Aceleași determinări în anul 1958 dau o valoare foarte apropiată
între cele două loturi; urmărind produșii lotului 2 experimental în acest
an, constatăm că mieii fătați au o pigmentație brumărie normală.
Urmărind proteinemia oilor brumării la 120 de animale (miei și
oi adulte), am constatat o hipoproteinemie permanentă la majoritatea
oilor care au dat naștere la miei albinotici neviabili, 6,75 g% (limitele
variază între 5,4 și 7,8%) față de 8,25 g% (limitele între 7,25 și 9,3%)
a oilor care au dat naștere la miei cu pigmentație normală.
Tabloul nr. 2 Valoarea metioninei, cistinei + cistinei în g/%0 din serul oilor brumării	
	o	Berbecii care
	
Nr.	Metto- Cistină + ya (je Metio- CistinăF ț.ja
	Rasa	nină cisteină iînx	nină cisteină jjn& £ g liescendenti
	1957	1957	1967	1958	1958	1968 | o
	1956	1957
	o g
L	otul 1 a
1887 5	KBr.Ps 1,45	5,10	2,20	1,86	4,95	2,92 43 3 Br.	1362 1353
523 5	2,25	5,10	1,30	2,50	5,05	2,50 38 3 „	1362	1362
1907 5	„	2,57	4,50	1.55	2,21	5,10	2,00 41 2 „	1362 1362
1920 4	„	2,75	5,10	2,50	2,60	5,30	+	33 1 N	1353	1353
1898 4	1,80	5,80	2,15	1,58	5,15	2,15 41 1 Br.
	2Br.	33	1362
	Media 2,16	5,13	1,92	2,15	5,11 2,39
Lotul 1 b	
1164	6	KN PS	1,15	5,60	1,40	1,45	5,80 1,80 36 5 N	4609	4609
1864	6	„	1,82	5,60	2,75	2,02	5,40 3,10 37 4 N	33	4609
1810	7	„	1.95	6,80	1,00	1,80	6,10	+	44 3 N	33	5558
1868	5	„	2,12	6,20	2,30	2,21	5,95 2,65 45 4 N	4609	33
2562 7	„	1,72	6,15	2,10	1,90	6,50 2,00 41 5 N	5558	5558
	Media	1,75	6,07	1,91 1,807	5,95	2,36
	■ Lotul 2
1351	6	MG.Br. 1,50	4,50	2,25 1,80	5,10	1,6 40 4 Br.	55	426
	2 A
1551	6	1,15	4,45	2,05 1,95	5,15	2,6 44 3 N	55	1353
	1 A
1339 8	T Br. 1,80	4,40	1,25 2,21	6,15	1.4 39 1 N 2 Br. N.C.	58
	2 A
1646 4	MG.Br. 1,25	3,80	3,00 2,02	4,90	2,9 44 1 Br.	471	1353
	1 A
1527	6	1,82	5,00	1,50 2,50	6,15	1,7 41 2 Br.	55	58
	1 A
1263 10	T Br.	1,50	6,20	1,90 2,12	6,25	1.4 33 2 A 4 Br. 1362	1353
1885	4	MG,Br. 1,00	3,80	1,30 1,85	5,80	1,2 31 2 Br. 1 A 471	358
1583	6	„	2,57	4,50	2,7	1,80	6,15	2,1	37 1 A 4 Br. 772	58
1893 4	„	2,15	4,25	1,85 1,95	5,95	2,2 35 1 A 2 Br. 55	555
1355 5	1,75	5,15	1,60 2,12	4,45	1,7	44 3 Br. 1 A 58	772
1	Media 1,649] 4,6051 1,881 2,03 | 5,6051 1,841	|	]	1
Determinarea proteinemiei la miei de diferite pigmentații (negri,
brumării, albinotici) ne arată că valoarea ei este mai scăzută în primele
zile după naștere (6,75 g%) indiferent de pigmentație. Valoarea protei-
nemiei lor crește o dată cu vîrstă la fel cu variația descrisă într-o lucrare
anterioară (18). Valoarea ei scade însă la mieii albinotici în perioada de
criză acută (6,5 g%).
Examenul electroforetic al fracțiunilor proteice la oile-mame și
berbeci nu arată nici o deosebire concludentă între oile care au dat naștere
la miei albinotici și cele care nu au dat naștere la astfel de miei. Valorile
relative ale albuminei oscilează între 45 și 50% ale globulinelor între
5 și 8% ale a2 globulinelor între 12 și 16%, ale P globulinelor între 8 și
12%, iar ale y globulinelor între 24 și 28%.
350
N. TEODOREANU și COLABORATORI
Cercetările făcute asupra serului mieilor începînd din ziua a 2-a de I
la naștere și pînă la a 6 —7-a lună (perioada în care simptomele albinis-
mului sînt cele mai acute) nu ne-a permis să decelăm vreo deosebire
între mieii albinotici și cei de pigmentație normală. Valorile fracțiunilor
proteice la diferite vîrste se încadrează perfect în tabloul normal al evolu-
țiilor la această specie (18).
Cercetările făcute asupra hemoglobinei a 150 de oi din aceeași turmă
au arătat că hemoglobina oilor brumării este eterogenă (se prezintă sub
cele mai variate tipuri).
Tipul de hemoglobină este determinat de cele două gene alellice
și de aici determinarea ei este de cea mai mare importanță din punct de
vedere genetic.
Avînd în vedere acest fapt și, pe lîngă aceasta, ținînd seamă de
concluziile diverse privind clasificarea tipului de hemoglobină R. Cabannes
(11), își pune întrebarea dacă hemoglobinele anormale nu se datoresc unei
carențe alimentare ? După Evans și colaboratori (14), tipurile de hemo-
globină ar putea da sugestii asupra puterii de adaptabilitate a anima-
lelor etc. asupra acestei probleme vom reveni într-o altă lucrare.
Ceea ce se poate afirma de pe acum este că oile-mame și mieii lor
albinotici prezintă frecvența cea mai mare de hemoglobină mai rapidă
în cîmpul electroforetic și cu tendința vizibilă de a se separa în două hemo-
globine (fig. 1 și 2).
CONCLUZII
Studiul biochimic făcut asupra serului și sîngelui oilor brumării
duce la următoarele concluzii:
1.	Densitatea serului este foarte scăzută la mamele mieilor albino-
tici, 1,006, față de 1,026 cît au celelalte oi.
2.	Modificările metabolice pe care le suferă oile brumării care dau
naștere la miei albinotici se traduc și prin scăderea tioaminoacizilor din
sîngele acestor animale.
3.	Există o hipoproteinemie permanentă la majoritatea oilor care au
dat naștere la mieii albinotici ne viabili, 6,75 g%, față de 8,25 g% a oilor
care au dat naștere la mieii cu pigmentație normală.
4.	Valoarea proteinemiei mieilor indiferent de pigmentație se înca-
drează în limitele normale ale proteinemiei petru vîrsta lor. Mieii albinotici
în perioada de evoluție a simptomelor prezintă o scădere accentuată a
proteinemiei de la 8,75 g%, cît au cei cu pigmentație normală, la 6,5 g%.
5.	Cercetările electr of oretice asupra serului oilor brumării au arătat
că fracțiunile proteice nu suferă nici o modificare esențială nici la mieii
albinotici debili, nici la părinții lor. Modificări ale fracțiunilor proteice
nu s-au găsit nici în perioada de evoluție a simptomelor mieilor albinotici
neviabili.
6.	Hemoglobina oilor brumării este eterogenă. Mieii albinotici debili,
precum și mamele lor prezintă, majoritatea, o hemoglobină mai rapidă
în cîmpul electroforetic, asemănătoare animalelor anemice, și este alcătuită
din două componente.
Fig. 1. — Hemoglobina oilor brumării normale.
Fig. 2. — Hemoglobina oilor brumării care
au dat naștere la miel albinotici, și a mieilor
albinotici.
CERCETĂRI BIOCHIMICE ASUPRA MIEILOR ȘI OILOR BRUMĂRII	351
7.	Din cercetările făcute rezultă că se pot diagnostica oile brumării
care au predispoziția să dea naștere la miei albinotici, după determinarea
proteinemiei (proteinemia în jurul valorii de 6,5 g%), a densității și a
hemoglobinei mai rapidă.
In ceea ce privește berbecii care au dat naștere la cei mai mulți
miei albinotici (debili) majoritatea prezintă de asemenea hemoglobina
mai rapidă.
HCCJIEflOBAHWE THOAMUHOKWCJIOT, COflEPJKAHHH BEJIKOB,
EEJIKOBLIX OPAKIțMH, (bUBUHECRUX KOHCTAHT PI TUBA
rEMOrJIOBWHA KPOBH CEPBIX OBEIț B CBH3H C nOHMÎKEH-
HOH IKHBHEflEHTEJIbHOCTb'K) HPHHT AJIbBWHOCOB
KPATKOE GOflEPJKAHWE
Bbijio npoBegeuo SnoxnMMuecKoe MccnegoBaune upoBM cepwx osep,
gaiomnx iipn okotg nrnnT antGunocoB c nonnîKeHHOH îKMSHeHenTeJiBuo-
ctbio no cpaBneumo c cepwMH oBpaMM, gaioiipiMn npnnjiog c nopMajiBnoii
nnrMeiiTapneft.
IIonyTuo 6bijio npoBegeno cpaBuiiTeaiBuoe nccnegoBanne hihrt
ajiBSnnocoB h othht c nopMaJibiiofi nnrMeHTauneH.
npoBegemiBie nccJienoBannn noKasajm, uto npegpacnoJioîKeHne
cepuix oBep ganaTB b npnnjioge HrnnT ajinSunocoB c nonniKeHHoft ®H3ne-
genTCJiBiiocTBio moîkho onpegeJiMTB: a) no Tnny reMorjiodnna (y Sojib-
niHHCTBa naSjHogaeTcn 6oJiee SbiCTpoe noHBJienne reMorJioSnna na ajieK-
Tpo0ope™necKOM none c Tengemineii k genenHio na gBa KOMnonenTa);
6) no 6onee CHH2KennoMy cogepîKannio 6cjikob co BHanenneM, paBHBiM
npMMepno 6,75 r% no cpaBiieniuo c 8,25r% y gpyrnx oBep; b) no onpege-
jichiiio njiOTiiocTM cbibopotkm (1,006 no cpaBiieniuo c 1,030 y gpymx oBen,).
OE'bflCHEHME PHCYHKOB
i
Puc. 1. — TeMorjioBHH HopMajn>Hi>ix ceptix OBen.
Puc. 2. — reMorjio6nH ceptix obcu, naiomnx npn okotb hfhht rjibChhocob, ii
reMornoSHH hhuit aJibânnocoB.
RECHEECHES SUR LES ACIDES THIOAMINf S, LA PROTEIXEMIE,
LES FRACTIONS PRGTEIQUES, LES CONSTALTES PHYSIQDES
ETLETYPE D’HEMOGLOBIXEDU SÂRG DES BREBIS GRISES,
EN RAPPORT AVEC LA DEBILITE DES AGNEAUX ALBINOS
rEsumE
L’auteur a dtudid, au point de vue biochimique, le sang des brebis
ă laine grise qui engendrent des agneaux albinos ddbiles, comparativement
ă celles dont la progeniture est normalement pigmentde.
Les htudes ont egalement porte sur les agneaux albinos par compa-
raisou ă ceux ă pigmentation normale.
352
N. TEODOREANU și COLABORATORI
8
Par suite des ddterminations effectuăes, l’auteur a abouti ă la con-
clusion que l’on peut diagnostiquer la prAdisposition des brebis grises a
engendrer des agneaux d^biles, ă condition d’etablir les : a) type d’ hdmo-
globine (la plupart des brebis grises suspectes presentent une hdmoglo-
bine plus rapide dans le champ dlectrophor^tique, ayant tendance ă se
sdparer en deux constituants); b) prot&nămie (chez ces mem.es sujets, elle
est plus r^duite; sa valeur atteint 6,75 g% contre 8,25, trouvds chez les
autres brebis); c) demite du sărum (dont la valeur se trouve autour de
1,006, par rapport ă 1,030 chez les autres brebis).
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1.	— L’hdmoglobinc chez les brebis grises normales.
Fig. 2.	— L’hemoglobine chez les brebis grises ayant engendre des agneaux albinos, et
chez ces agneaux.
BIBLIOGRAFIE
1.	N. T c o d o r e a n u, R. Vlădescu, Gh. N i c h i t a, A. Tăcu, V. Nedelniuc
și N. Andrei, Cercetări biochimice asupra singelui oilor brumării. Bul. Științ.
Acad. R.P.R., Secțiunea de științe biologice, agronomice, geologice și geografice,
t. VII, nr. 4, 1955, p. 1173.
2.	P. J 11 a r u și colaboratori, Cîteva rezultate obținute în urma stimulării proceselor metabolice
la oile brumării. Comunicările Acad. R.P.R., t. VII, nr. 2, februarie 1957.
3.	H.	S. K o ș t o i a n ț,	Fiziologhiceski jurnal.	SSSR, 1952, voi. XXXIX, nr.	2, p. 92 —	96.
4.	A.	E w e r b e c k, Die	Quant. Elektrophoresen	in der Medizin. Springer, Leipzig, 1952.
5.	J.	Stcrnber g, L’union medicale du Canada, 1955, t. 84, nr. 9, p. 994.
6.	M.	E. L a h e y, G. I.	G u b 1 e r a. D. M. J.	B r a u n , J. Lab. Clin. Med.,	1953, nr.	41,
p. 829.
7.	E. S o r u , Biochimie medicală. Ed. de stat, București, 1953, p. 602.
8.	K. S t ii r m e r, Die Quant. Elektrophorese in der Medizin. Springer, Berlin, 1952.
9.	E. P. S m o 1 i c e v, Biohimia, 1954, nr. 1, p. 58.
10.	E.	B e n h a m o u	et	all., La Presse Med., 1954, voi. 62, nr. 73, p. 1513-1515.
11.	R.	C a b a n n e s	et	Ch. S e r a i n, C. R. Soc. Biol., 1955, voi. 149, p. 7.
12.	W.	L. J o h n n s o	n	et I. S. D u n n 1 a p , Science, 1955, voi. 122, p. 1186.
13.	J. V. E v a n s, Z. W.	B. K i n g, Bl. C o h e n, H. H a r r i s a. FI. W a r r e n, Genetics
of haemoglobin and blood potassium. Nature, 1956, voi. 178, p. 849 — 850.
14.	J. V. Evans, H. Harris a. FI. W a r r e n, Haemoglobin types in British breeds
of sheep. Biochem J., 1957, voi 65, p. 42.
15.	S u 11 i v a n a. H e s s, J. of. Biol. Chem., 1943, voi. 151, p. 635.
16.	B r u n o W a s s e 1, J. of. Biol. Chem., 1941, voi. 140, p. 323.
17.	M. P e r r o t i n, R. Lemaire et Stoeklin, Dilermination des prot^ines, de
V Mnwglobine de l’Mmocrit du sang par la methode Phillips Van Slyke. Presse
M6d., 1946, nr. 6, p. 91.
18.	L. P o p a , S. Duică și S. M i c 1 e , Cercetări electroforetice asupra variației fracțiunilor
proteice din serul sanguin al gemenilor la oaie în funcție de vîrstă și aspect fenotipic.
Comunicările Acad. R.P.R., t.VIII, nr. 9, 1958.
19.	G. V a n V 1 i e t, H. I. V a n D e r H e 1 m a. T. H. I. H u i s m a n, On the occurrence
of an anomalous type of haemoglobin in sheep. Tjdschr. Diergeneesk., 1957, voi. 82,
p. 882-885.
20.	L. M. Buruiană și P. N i c u 1 e s c u, Valoarea tensiunii superficiale (dinamice) a
serului cailor bolnavi de anemie infecțioasă. Comunicările Științ. Fac. de med.
veter., Arad, 1955 — 1956, p. 84.
21.	R. V 1 ă d e s c u, Aparat simplu permiftnd determinarea viscozității și a tensiunii superfi-
ciale relative a lichidelor biologice. Studii și cercetări de chimie, t. IV, nr. 3 — 4,
1956.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL RĂSPÎNDIRII OLIGOCHETELOR
LIMICOLE ÎN R.P.R.
DE
ION MOTELICĂ
Comunicare prezentată de th- BUȘNITÂ, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
în ședința din 31 mai 1958
Cu toate că Oligochetele limicole se întîlnesc în toate apele dulci
și salmastre din țara noastră, curgătoare și stătătoare, de la munte și
pînă la mare și chiar în Marea Neagră, ele n-au format pînă în prezent
obiectul unor studii faunistice amănunțite. în puținele lucrări referitoare
la Oligochetele limicole .din țara noastră găsim următoarele date :
K e r t d s z (5) semnalează prezența speciilor Stylaria lacustris L.
și Enchytraeus vermicularis Miill. lîngă Oradea. D a d a y (3) indică prezența
în lacurile din Cîmpia Transilvaniei, lacurile Ana și Bucura din Retezat,
a 7 specii, și anume : Aeolosoma quaternarium Ehrb., Chaetogaster diaphanus
Gruith., Nais elinquis Miill., Nais obtusa Gerv., Ophidonais serpentina
Miill., Slavina appendiculata Udek. și Stylaria lacustris L. A p â t h y (1)
citează din Transilvania următoarele specii : Aeolosoma quaternarium
Ehrb., Chaetogaster limnaei K. E. v. Bayer, Dero digitata Miill., Dero
obtusa Udek., Dero palpigera Grebn., Ripistes părăsită Schm., Stylaria
lacustris L., Achaeta eiseni Vejd., Enchytraeus albidus Henle, E. buchholzi
Vejd., E. vermicularis Miill., Limnodrilus hoffmeisteri Clap., L. udekemianus
Clap., Tubijex tubifex Miill., Lumbriculus variegatus Miill., Rhynchelmis
limosella Hoffm. și Branchiobdella astaci Odier.
Mi ch aelse n (6), în 1926, descrie o specie nouă aparținînd unui
gen nou de Aeolosomatide : Bystrichosoma chappuisi Mich., găsită de
C h a p p u i s pe racii de apă dulce din Transilvania. Tot din această
regiune, și anume din Someșul Mic și din afluenții săi J â s z f a 1 u s i
(4) semnalează genurile Lumbriculus, Limnodrilus și specia Tubifex tubijex,
pe baza materialului găsit în stomacul peștilor. Cernosvitov (2)
semnalează prezența într-o peșteră din Hunedoara a speciei Branchiobdella
părăsită Henle.
354
ION MOTELICA
2
3	ASUPRA RASPlNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE ÎN R.P.R.	355
în afară de Transilvania, numai S p a n d 1 (10) citează din Dunărea
de Jos și delta Dunării următoarele 7 specii : Aeolosoma hemprichi Ehrb.,
Chaetogaster diaphanus Gruith., C. Umnaei K. E. v. Bayer, Nais elinquis
Mult, Ripistes părăsită Schm., Stylaria lacustris L. și Vejdovshyella comata
Vejd.
în jurul Timișoarei, Rad u1), citează următoarele specii: Aeolosoma
sp. colectată de pe plantele acvatice ; Chaetogaster Umnaei de pe Limnaea
și Rhunchelmis limosella prezentă în canalul Bega.
Acestea sînt toate datele publicate pînă în prezent referitoare la
Oligochetele limicole din țara noastră și, după cum se poate vedea, numărul
lor este de 26.
în prezent cu studiul faunistical Oligochetelor din țara noastră se
ocupă Victor Pop de la Cluj, care pregătește fascicula Oligochaeta
pentru Fauna R.P.R. în vederea completării acesteia cu unele date refe-
ritoare la răspîndirea Oligochetelor în apele țării noastre, am alcătuit
lucrarea de față. După cum se va putea constata în cele ce urmează, am
cercetat un material bogat colectat de unii cercetători ai Institutului de
cercetări piscicole și de mine însumi, din numeroase ape curgătoare și
stătătoare de pe întinsul patriei noastre și mai ales din delta Dunării
și lunca inundabilă a acesteia.
Deși cercetările noastre s-au extins și asupra importanței economice
a Oligochetelor limicole, ca hrană pentru pești, asupra rolului ce-1 joacă
ele în mineralizarea substanțelor organice de pe fundul bazinelor, precum
și ca indicatoare a gradului de poluare a apelor, totuși, din cauză că aceste
cercetări încă nu sînt terminate, ne vom rezuma a publica numai datele
privind răspîndirea geografică a speciilor identificate pînă în prezent.
Speciile determinate de noi sînt în număr de 25 și aparțin la 5 familii;
dintre acestea, următoarele 13 specii sînt noi pentru fauna țării noastre :
1.	Chaetogaster diastrophus Gruith.
2.	Paranais litoralis Midi.
3.	Vejdovshyella intermedia Bret.
4.	Nais communis Pig.
5.	Nais variabilis Pig.
6.	Branehiura sowerbyi Bedd.
7.	Limnodrilus claparedeanus Ratz.
8.	Tubijex barbatus Grube.
9.	Ilyodrilus moldaviensis Vejd. & Mrazec.
10.	Ilyodrilus hammoniensis Mich.
11.	Peloscolex jerox Eisen.
12.	Peloscolex velutinus Grube.
13.	Phreorychtes gordioides Hartm.
*) Radu V. Gh., Quelques aspects de la faune d’eau douce des alentours de. Timișoara.
Dare de seamă asupra ședințelor Cercului zoologic din Cluj pe anul 1946 — 1947, p. 7 — 8.
Familia X AIDID A E
Din această familie am identificat un număr de 11 specii, după
cum urmează :
Chaetogaster diastrophus Gruith. a fost găsit de noi în materialul
colectat din lacul Tăbăcăria (Constanța) la 11.IV.1953, de către M. B ă-
c e s c u ; din Oltul Nou, amonte și 1 km aval de confluență, la 24.XI.1953,
Ciorogîrla și Sabar, la 30.X.1953 de către I. Mălăcea.
Chaetogaster diaphanus Gruith., semnalat mai întîi de către D a d a y
(3) în lacurile : Geaca, Țaga și Zaul de Cîmpie din Cîmpia^ Transilvaniei,
precum și în lacurile Ana și Bucura din Retezat, apoi de către Sp a n dl
(10) în Merheiul Mic din complexul de ghioluri Matița-Merhei din delta
Dunării. Noi l-am identificat în materialul colectat de către M. Băcescu
la 11.IV.1953 din lacul Tăbăcăria.
Paranais litoralis Midi, a fost găsit de noi în materialul rezultat
din draga jele efectuate de către M. B ă c e s c u la 13.V.1953 pe un fund
mîlos-nisipos, la o adîncime de 0,80—3 m în Musura (N de Sulina), în
lacul Tăbăcăria, pe un fund nisipos cu Characee, la adîncime numai de
0,5 m, împreună cu speciile : Nais variabilis, Limnodrilus hoffmeisteri,
Ilyodrilus hammoniensis și exemplare juvenile de Tubifex sp., pe care le
depășește net ca număr de exemplare. De asemenea l-am identificat și
în materialul provenit de la gura canalului dinspre Cardon și de la gura
brațului Chilia, pe un fund tare cu mult detritus, la o adîncime de 0,90 —
—1 m.
Ophidonais serpentina Midi, identificat de către D a d a y (3) în
lacurile : Cătina, Țaga, Meheșul de Cîmpie; a fost găsit și de noi în mate-
rialul colectat din lacul Tăbăcăria la 15.VI.1955 (leg. E. C a u t i ș ); hy gura
de vărsare a brațului Chilia, la 1 m adîncime, la 13.V.1954 (leg. M. Băce-
scu ); Meleaua Sf. Gheorghe la 24.VII.1954 ; ghiolurile : Gorgovăț la
23.IV.1953 (leg. V. Enăceanu); Roșu la 13.V.1954, Clisciova la
25.IX.1954 și gîrlele : împuțita și Busurca la 15.XII.1954 din insula Sf.
Gheorghe; ghiolurile : Tatanir ia 11.V.1954 din complexul Pardina și
Trei Ezere din complexul Matița-Merhei la 16.IV.1952 (leg. V. Enă-
ceanu), toate din delta Dunării; bălțile : Lupoiu la 21.IX.1951, Ulmu
la 26.III.1951 și Rotundu din complexul Insula Brăilei la 28.III.1951
(leg. V. Enăceanu); Piatra Călcată din complexul Crapina-Jijila la
10.VII și 22.X.1952 (leg. A. P o p e s c u - G o r j ); gîrla Saltaya din
complexul Borcea de Jos la 3.VII.1952 (leg. P op eseu Ecaterina );
Dunărea Veche din Insula Brăilei (malul drept) la 25.VIII.1951 (leg. V.
Enăceanu); Orișul Negru (la Batîr) la 5.XI.1953 (leg. P. Bănă-
r e s c u ); Oltul Mare la 10.VII.1952 (leg. I. Mălăcea); Oltul superior
la 24.XI.1953 și Ciorogîrla la 30.X.1953 (leg. St. Drăgășanu);
eleșteele Cefa (reg. Oradea) la 27.VI.1957, pe plante — în număr mare,
alături de Stylaria lacustris care predomină net și Chaetogaster sp. De
asemenea a fost identificat și în materialul colectat la 31.V.1954 din Ezerul
cu Butuci în complexul Borcea de Jos și balta Oltina la 23.IX.1956 de
către A. P o p e s c u - G o r j.
356
ION MOTELICĂ
4
ASUPRA RĂSPÎNDIRII OLIGOCHETE1.OR LIMICOLE ÎN R.P.R.	357
Dero obtusa Udek., prezent în Someșul Rece la Gilău și lîngă Cluj (1)
a fost identificat și de noi în materialul primit de la M. B ă c e s c u ,
care l-a găsit în coloniile deUrnatella (Electoprocta) colectate în balta Greaca
în luna august .1954.
Ve'jdovslcyella comata Vejd. a fost găsit mai întîi în ghiolul Merheiul
Mic din complexul Matița-Merhei, de către Spân dl (10), iar de noi
numai într-o singură probă, colectată deM. B ă c e s cula data de 13.V.1954
pe un fund tare cu mult detritus, la 1 m adîncime, în apropierea gurii de
vărsare a brațului Chilia.
Vejdovskyella intermedia Bret. pînă în prezent n-a fost semnalat
în apele țării noastre. Noi am colectat un număr de 6 exemplare în luna
mai 1954, din ghiolul Tatanir — complexul Pardina.
Stylaria lacustris L., prezent lîngă Oradea, în mlaștinile turboase și
în pîrăul Pețea (5); în lacurile : Geaca, Țaga, Zaul de Cîmpie, Meheșul
de Cîmpie și Tăureni din Cîmpia Transilvaniei, precum și în lacurile Ana
și Bucura din Retezat (3). De asemenea, foarte frecvent în probele de
pe vegetație și în stomacul puietului de pește din regiunea inferioară a
Dunării (10). Noi l-am identificat în materialul colectat din lacul Tăbăcăria
la 11.IV.1953 (leg. M. B ă c e s c u și E. C a u t i ș ), cît și din Musura
(aproape de brațul Chilia), la 1 m adîncime, pe un fund tare, cu mult
detritus la 13.V.1954 (leg. M. B ă c e s c u ); în delta Dunării, ghiolurile :
Roșu la 3.V.1954, Tatanir și regiunea inundabilă Antipa din complexul
Pardina la 11.V.1954; ghiolul Parcheș la 19.V.1954 (leg. R o d i c a
L e o n t e ); în gîrla Saltava, și Ezerul lorga la 31.V.1955 (leg. Ec. P o -
p e s c u ); Ezerul Grădinile la 29.V.1954 (leg. A. Popescu-Gorj),
din complexul Borcea de Jos; balta Lupoiul din complexul Insula Brăilei
la 21.IX.1951 (leg. V. E n ă cea nu); Crișul Negru (la Batîr) 5.XI.1953
(leg. P. B ă n ă r e s c u ); Oltul Mare la 10.VII.1952 (leg. I. Măi ă.-
c ea ); eleșteele Cefa din regiunea Oradea, foarte abundent pe vegetația
submersă la 27.VII.1957.
Nais communis Pig. a fost identificat de noi atît în materialul colectat
în cursul anului 1955 din iazul Dracșani (reg. Suceava) — Moldova de
Nord, cît și în materialul colectat deM. I o s e f s o h n în cursul aceluiași
an, din pîrăul Ghimbășel (afluent al Oltului), în apropiere de localitățile
Rîșnov, Stupini și Bod.
Nais variabilis Pig., frecvent în apele salmastre, lacul Tăbăcăria
(26.III și 10 VIII.1955, leg. E. C a u t i ș ), Musura în apropierea gurii de
vărsare a brațului Chilia, la 1 m adîncime, pe un fund tare cu mult detritus,
precum și la nord de gura de vărsare a brațului Sulina, la 0, 9—1 m adîn-
cime pe un fund mîlos cu detritus (leg. M. Băcescu). A mai fost iden-
tificat și în materialul colectat de P. Bănărescu la 5.XI.1954 din
Crișul Negru.
Nais obtusa Gerv., specie menționată de către D a da y (3) din
lacurile : Geaca, Cătina, Țaga, Meheșul de Cîmpie, Zaul de Cîmpie și Tău-
reni situate în Cîmpia Transilvaniei, precum și lacul Ana din Retezat.
Noi am găsit-o în număr mic numai în probele colectate din ghiolul Tatanir
și ghiolurile Bezargia și Zăbara din complexul Pardina, în luna mai 1954.
Familia E N C H Y T B A E I D A E
Din această familie am identificat pînă în prezent numai o singură
specie, și anume :
Enchytraeus albidus Henle, menționată de A p ă t h y (1) în Cîmpia
Transilvaniei; a fost identificată și de noi în materialul colectat în cursul
anului 1955, din iazul Dracșani, din regiunile inundabile ale iazului, ca și
din materialul colectat în cursul aceluiași an de către M. I o s ef so h n
din pîrăul Ghimbășel, amonte de localitățile Rîșnov și Bod.
Familia T U B I F I C I D A E
Din această familie am identificat un număr de 11 specii, după cum
urmează :
Branchiura sowerbyi Bedd. a fost găsită de noi pentru prima dată
în canalul Pardina, din delta Dunării la 1,5—2 m depărtare de mal, 0,3 —
0,5 m adîncime, temperatura 22°, pe un fund mîlos, în luna iunie 1954,
apoi în materialul colectat din ghiolul Gorgova la 31.VII.1954, balta
Greaca la 12.11.1955, precum și din balta Oltina (leg. A. Popescu-
Gorj, 1955).
Limnodrilus udelcemianus Clap., citat de către A p a t h y (1) din
diferite mlaștini și pîraie din împrejurimile Clujului, a fost găsit și de noi
în Sahaua Gotca (complexul Pardina) la 16.VI.1954, ghiolul Saunu (com-
plexul Somova) în aceeași lună, apoi în materialul colectat din gîrla
Busurca și ghiolurile : Roșu, Uzlina, Gorgova și japșa Pricop din insula
Sf. Gheorghe (delta Dunării) în cursul aceluiași an; în Cerna, canalul
Deva la gura de vărsare, la 22.IV.1954, Oltul Mare (la Sînsimion) la
10.VII.1952 (leg. I. M ă 1 ă c e a ); în pîrăul Steaza, amonte de crescă-
toria Dumbrava-Sibiu la 17.IV.1954 (leg. E. C o s t e a ); balta Chive
(cartierul Tei-București) unde a fost găsit de noi foarte abundent (20.IV.
1954).
Limnodrilus hoffmeisteri Clap., identificat mai întîi de A p a t h y
(1) în diferite mlaștini și pîraie din împrejurimile Clujului și apoi de noi
în materialul colectat în cursul anului 1954 din ghiolurile : Roșu, Gor-
govăț, Gorgova, Uzlina, Cuzmenți și gîrlele : împuțita și Busurca, ca și
din japșa Pricop, ghiolul Puiuleț (leg. V. E n ăc ea nu , 1953) toate
din insula Sf. Gheorghe ; Meleaua Sf. Gheorghe în diferite luni ale anului
1954, precum și în Musura la 13.V.1954 (leg. M. Băcescu); Dunăre
(brațul Sf. Gheorghe) la 28.V.1954 (leg. V. L e o n t e ); lacul Razelm
la 24.VII.1952 (leg. R. Leonte); lacul Tăbăcăria la ll.IV. 1954
(leg. M. Băcescu și E. C a u t i ș , 1955). De asemenea în balta Oltina
din lunca inundabilă a Dunării, la 26.11.1955 (leg. A. P o p e s c u - G o r j ).
Limnodrilus claparedeanus Ratz. a fost găsit de noi mai întîi în
luna mai 1954, în regiunea inundabilă Antipa din complexul Pardina.
Din cele 9 exemplare colectate de pe un fund proaspăt inundat, adîncime
0,30 m, numai 3 exemplare erau mature. A fost găsit apoi și în probele
5 —c. 2233
358
ION MOTELICĂ
6
7
ASUPRA RĂSPÎNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE IN R.P.R.
359
colectate în cursul anului 1954 în Meleaua Sf. Gheorghe din mai multe
stații, însă în număr mic de exemplare față de L. hoffmeisteri, identificat
în aceleași probe, precum și în ghiolurile Gorgova și Uzlina. De asemenea
a fost identificat și în materialul colectat în ghiolul Puiuleț la 15.IV.1953
(leg. V. En ă cea nu ) ;înbalta Oltinala 26.11.1955 (leg. A. Popescu-
Gorj); în Gerna (în canalul Deva la gura de vărsare), la 22.IV.1954
(leg. St. D r ă g ă ș a n u ), precum și în iazul Sărata (reg. Suceava) -
— Moldova de Nord, unde a fost prezent în tot cursul anului 1955 în canti-
tăți mari, alături de Tubifex tubifex.
Tubifex tubifex Miih, menționat numai în apele Transilvaniei, de
către A p â t h y (1) în diferite pîraie și mlaștini din împrejurimile Clujului
și de către Jâszfalusi în pîraiele Gîrbău și Lonei, a fost identificat
și de noi în mai 1954 în regiunea inundabilă Antipa, apoi în materialul
colectat din insula Sf. Gheorghe, ghiolurile : Gorgova, Uzlina, Roșu,
Isăcel, Isacova, Clișciova, Bogdaproste și Gîrla împuțita ; lacul Razelm
la 27.III.1952 (leg. R. L e o n t e ); bălțile : Jijila din complexul Crapina-
Jijila, Căbăl din complexul Borcea de Jos, Rotundu (leg. A. Popesc u -
G o r j, 1954—1955); lacul Babadag (leg. R. L e o n t e, 1951); Bugeac,
prezent în mai multe stații în cursul anului 1955 ; Cibin, aval de Gușterița
și Tălmaci, amonte de confluența cu Sadul la 15.VII.1952, Colentina la
4.VI.1950, Străulești la 23.XII.1953, Chitila (bazinul de decantare), la
20.XII.1949 și canalul Ghimbășel la 14.IX.1954 (leg. I. Mălăcea);
Gerna, canalul Deva, la gura de vărsare, la 22.IV.1954 și canalul Vulcă-
nița, gura de vărsare în Olt (Feldioara), la 14.IX.1954 (leg. St. Dr ăgă -
ș a n u ); lacul de baraj Văliug pe rîul Bîrzava, la 600 m altitudine, 40 m
adîncime, la 3.VIII.1954 și lacul Oașa, 10.VI.1954 (leg. D. Radu); pîrăul
Steaza, amonte de crescătoria Dumbrava-Sibiu, la 17.IV.1954 (leg. E.
C o s t e a ); balta Greaca la 10.11.1955 ; iazul Sărata și Dracșani, unde a
fost găsit în tot cursul anului 1955, precum și în acvariile Grădinii bota-
nice din Cluj la 15.IV.1954.
Tubifex albicola Micii., menționat mai întîi de Jâszfalusi
(4) în apele Transilvaniei, și anume în Someșul Mic, a fost identi-
ficat și de noi în materialul colectat din balta .Greaca la 10.11.1955;
din balta Piatra Călcată la 22.X.1955 și Ezerul lorga la 31.V.1955
(leg. A. P o p e s c u - G o r j); din ghiolul Tatanir la 31.V.1952 (leg. Ec.
Popescu).
Tubifex barbatus Grube a fost identificat de noi în materialul colectat
din balta Greaca la 10.11.1955; din lacul Tăbăcăria în cursul aceluiași
an (leg. E. O a u t i ș ); din gîrla Saltava la 3.VIII.1955 (leg. A. P o p e s -
c u - G o r j ); din lacul Brateș (Valea Ungurului) la 2.IV.1951 și din ghiolul
Trei Ezere la 2.VII.1952 (leg. V. Enăceanu).
Ilyodrilus moldaviensis Vejd.& Mrazec a fost găsit de noi în materia-
lul colectat în cursul anului 1954 din Meleaua Sf. Gheorghe ; din ghiolul
Dranov la 15.VI.1953 (leg. R. L e o n t e ), precum și din lacul Brateș
în cursul anului 1951 (leg. V. Enăceanu).
Ilyodrilus hammoniensis Mich. nu este de loc menționat în literatura
existentă, referitoare la Oligochetele limicole din apele noastre, cu toate
că, după cum se va vedea în cele ce urmează, este cea mai frecventă
specie. Noi am găsit-o prima dată în ghiolul Saunu (complexul Somova)
în luna iunie 1954, apoi în materialul colectat din insula Sf. Gheorghe,
ghiolurile : Bogdaproste, Gorgova, Roșu, Isacova, Uzlina, Puin, Puiuleț,
Isăcel, Cazacu, Cofici, Cablovata, Durnaleapca, Gorgovăț, Cuzmenți,
japșa PricQp și gîrlele : împuțita și Busurca, tot în cursul anului 1954;
complexul Pardina, ghiolurile : Bezargia Mică, Fortuna, Lungesc, Oăr-
pănosul Mare, Tatanir, Costin, Lat, Rotundu, Tătaru, Telincea, Batacu,
Cimpoiu, Simion, în cursul anilor 1952—1954 (leg. R. L e o n t e ); com-
plexul Matița-Merhei, ghiolurile : Matița, Trei Ezere (leg. V. E n ă c e a -
n u , 1952); canalul Filipoiu (complexul Insulei Brăila), balta Piatra Căl-
cată și Jijila (complexul Crapina-Jijila), balta Lupoiu (Insula Brăila);
gîrla Saltava și bălțile Bentu-Cegani, Bentu-Lăteni, Ezerele lorga și Căbăl
(din Insula Borcea de Jos), și balta Oltina (leg. A. P o p e s c u - G o r j,
1954—1955); balta Bugeac (1956); ghiolul Somova (iunie 1954); ghiolul
Obretin și Dunărea Veche (din insula Brăilei) la 25.VII.1951 (leg. V.
Enăceanu); Oltul Vechi, amonte, la 23.XI.1953 și Colentina la 14.11.
1950 (leg. I. M ă 1 ă c e a ); lacul Tăbăcăria (leg. E. C a u t i ș, 1955) și
lacul Brateș (leg. V. Enăceanu, 1951); Ezerul Călărași la 10.VI.1955
(leg. A. Cristian); balta Greaca (februarie 1955); Meleaua Sf. Gheorghe
și Musura (1954); iazul Dracșani unde a fost găsit în tot cursul anului
1955. A mai fost identificat și în materialul colectat de către M. I o s e f -
s o h n în pîrăul Ghimbășel, în apropiere de localitatea Stupini (reg.
Stalin), în cursul anului 1955.
Peloscolex ferox Eisen a fost identificat de noi în materialul colectat
în luna mai 1954 din ghiolul Tatanir, apoi în materialul colectat în același
an din ghiolurile : Gorgova, Gorgovăț, Durnaleapca) și Uzlina din insula
Sf. Gheorghe ; ghiolurile Tătaru, Simion și Obretin (leg. R. L e o n t e ,
.1952); balta Oltina la 22.11.1955 și gîrla Saltava la 3.VIII.1955 (leg. A.
Popesc u - G o r j ); balta Greaca la 10.11.1955 ; ghiolul Matița la
18.IV.1952, balta Lupoiu (complexul Insula Brăilei) la 26.V.1951 și ghiolul
Rotundu la 28.III.1951 (leg. V. Enăceanu); Surianul la 23.VIII.
1954 (leg. D. Rad u ).
Peloscolex velutinus Grube a fost găsit de noi pînă în prezent în
ghiolurile : Gorgova, Uzlina și Isăcel (1954); balta Căbăl (Insula Borcea
de Jos) (leg. A. Popescu-Gorj); balta Bugeac (1955); ghiolul
Tatanir (1954) și în Colentina (leg. I. M ă 1 ă c e a, 14.11.1950).
Familia P H H E O 11 Y C T I D A E
Din această familie am identificat pînă în prezent o singură specie :
Phreoryctes gordioides Hartm. a fost identificată de noi în materialul
colectat în cursul anului 1954 din gîrla Busurca — Insula Sf. Gheorghe,
precum și în materialul colectat de către R. L e o n t e din ghiolul
Rotundu și A. Popescu-Gorj din balta Căbăl, în cursul anilor
1952-1954,
360
ION MOTELICA
8
9	ASUPRA RASPlNDIRII OLIGOCHETELOR LIMICOLE IN R.P.R.	36I
Familia LUMBKIC V LID AE
Din această familie am găsit în materialul de care am dispus numai o
singură specie :
Lumbriculus variegatus Miill., semnalată mai întîi de către D a d a y
(3) din lacurile : Țaga și Tăureni; Ap â t li y (1) din acvariul Grădinii
botanice din Cluj și diferite lacuri din Transilvania; noi am găsit-o în
anul 1954 în ghiolurile Roșu și Isăcel din Insula Sf. Gheorghe; acvariile
Grădinii botanice din Cluj, împreună cu Tubijex tubifex, precum și în
materialul colectat de V. Enăceanu în 1951 din lacul Galeșu-Retezat.
K Bonpocy O PACHPOCTPAHEHHH OLIGOCHETAE B PHP
KPATKOE CO^EPÎKAHHE
He nogJienwT coMHenmo, hto nnc.no biihob Oligochetae b Bogax
PHP naMHoro npeBbimaeT unc.no HgenTn$iiniipoBaHHMx go nacTomuero
BpeMenM BiigoBH vto apeaJi nx pacnpocTpaHeni-in Tainne Souee oGnmpen.
Tan, gnn BiigoB ceMeitcTBa Naididae, ynoMimyTHbix b Teitcre apeaji
pacnpocTpanennn na mhoto Menține, hbm gjin biijiob ceMeitcTBa Tubificidae.
9to oSincuneTCH tcm, vto Sontinan uacTb MaTepuaua, iiMeBmerocH
b pacnopamenun aBTopa, nponcxojpiJia ot oGpaepoB âeHTOca n b ouent
MaJioii CTenenn ot ohpaapoB, coSpanntix na pacTennnx.
HpoBegeiine paga hobbix Sonee TinaTeJitntix nccnegOBaunii aroii
rpynnti BogHHbix Mhbothmx iiobbojimt 6oiiee ocnoBaTeJitiio o3HanoMHTtcn
c nx KanecTBemibiM n KOJiimecTBennbiM pacnpegeaenMeM b paBJînmibix
Bogax TeppnTopiii-i PHP. 9to SygeT nonesno nan hjih npaKTimecKoro
puSoBogcTBa, Tan n gim oScTOHTentnoro nayueHMn $aynti crpanti.
travaill6 surtout sur des echantiHons benthoniques et tres peu sur des
6chantillons colligâs sur les vdgdtaux.
De nouvelles recherches, plus ddtailldes, sur ce groupe d’animaux
aquatiques auront pour lAsultat une connaissance plus approfondie de
leur răpartition qualitative et quantitative dans les diverses eaux du
territoire roumain, d’une râelle utilitd tant pour la pratique piscicole que
pour la connaissance de la faune du pays.
BIBLIOGRAFIE
1.	Apâthy I., A magyar birodalom âllatvilăga. Fauna Reg ni Hungariae. IV. Vermes.
Budapesta, 1913, p. 1 — 14.
2.	C e r n o s v i t o v L., Catalogue des OligochMes hypogees. Bull. Mus. Hist. Nat. Belgique,
1939, voi. 15, nr. 22, p. 1-92.
3.	D a d a y I., A magyarorszăgi tavak halainak termdszetes tăplâldka. Budapesta, 1897,
p. 1-XIII, 1-481.
4.	Jâszfalusi L., A kisszamos (Gyula-Kolozsvăr) es melldkpatakainak halai, valamint
termiszetes ăllatitâplâldkuk. (Die Fische und ihre natiirliche Tiernahrung in Klei-
nen-Szamos (Gyula-Kolozsvâr) und seinen Nebenăchen). Acta Scientiarum
Mathematicarum et Naturalium Universitas Kolozsvar, 1943, p. 1 — 71.
5.	K e r t e s z M., Nagyvâradnak ds viddkdnek âllatvilăga, în B u n y i t a i V i n c z e, Nagy-
vârad lermdszetrajza. Budapesta, 1890, p. 135 — 279.
6.	M i c h a e 1 s e n W., Schinarotzende Oligochăten nebst Erdrterupgen uber verwandtschaftliche
Beziehungen der Archioligochăten. Mitt. Zool. Mus. Hamburg, 1926, voi. 42.
7.	— Oligochaeta, în Brauer A., Die Susivasser-fauna Deutschlands. lena, 1909, voi. 13,
fasc. 1.
8.	Michaelsen W., Oligochaeta, în Grimpe, Tierivelt der Nord-und Ostsee, ed. a 9-a,
1927.
9.	P o p V., A kevdssortdji gijilrus/drgek (Oligochaeta) gyiijtdse ds konszervălăsa. Fragmenta
Faunistica Hungarica. Budapesta, 1944, t. VII, fasc. II—III, p. 73 — 76.
10.	Spân dl H., Wissenschaftliche Forschungsergebnisse aus dem Gebiete der unteren Donau
und des Schwarzen Meeres. II. Die Siisstvasser-Mikrofauna Arch. Hydrobiol. Stutt-
gart, 1926, voi. 16, p. 549 — 550 (Oligochaeta).
11.	S p e r b c r C., A guide for the determination of european Naididae. Zool. Bidrag. Upsala,
1950, voi. 29.
12.	Ude H., Oligochaeta. Die Tierwelt Deutschlands, 1929, voi. 15, fasc. 1.
CONTRIBUTION Ă L’RTUDE DE LA RfiPARTITION
DES 0LIG0CHÎ1TES LIMICOLES DANS
LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
rEsumE
II est indubitable que le nombre des especes d’Oligochetes des eaux
de la R.P. Roumaine est beaucoup plus grand que celui des especes dej ii
identifiâes, et que leur aire d’expansion est 6galement plus vaste.
C’est ainsi que, pour les especes de la familie des Naîdidds, citees
dans le texte roumain, l’aire d’expansion est beaucoup plus r^duite que
pour celles de ia familie des Tubificid6s. Ceci est du au fait que l’auteur a
RAPOARTELE GLOMULUI ȘI ZONEI SINO-CAROTIDIENE
LA RUMEGĂTOARELE MARI
DE
EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA
Comunicare prezentată de v. ghetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., tn ședința
din 17 iulie 1958
în 1927 H e r i n g — printr-o serie de cercetări asupra presiunii
arteriale — descoperă corelația reflexă ce există între excitarea trifurcației
carotice și variațiile tensiunii arteriale, atribuind acestei zone un caracter
reflexogen și bănuind existența în structura ei a unor terminațiuni ner-
voase baroceptoare. Ulterior, B r u c h a prezintă în fața Academiei
Franceze rezultatul unor cercetări suplimentare, iar 5 ani mai tîrziu H e y-
m a n s, apoi Buchaert și Regniers fac omologarea sinusului
carotic cu zona cardio-regulatrice sino-aortică. L er iche — în fizio-
patologia chirurgicală a arterelor — din 1943 — extinde cercetările amin-
tite în domeniul tulburărilor circulatorii generale, apoi Pescatori și
Barnabeo analizează corelațiile dintre zonele baroceptoare și hiper-
toniile arteriale, iar Yu n g, D u p e r t u i s, B a s t a i și Doglietti
aplică rezultatele acestor cercetări în domeniul clinic.
Cu toate că primele cercetări au fost executate pe animale de expe-
riență formațiunile amintite avînd o atît de mare importanță fiziologică
(1), (6), (10) și clinică, tratatele de anatomie comparată (2), (7), (8), (9)
nu amintesc decît în treacăt formațiunile și zonele presoceptoare, iar lu-
crările de completare x) (4), (5), (11) sînt încă disparate și incomplete,
în vederea completării acestui gol, prezentăm cercetările noastre asupra
glomului și zonei sino-carotidiene la rumegătoarele mari.
Fixarea zonei topografice și a relațiilor conexiale au solicitat disecții
repetate pe piese provenite de la bovidee de diverse vîrste (2 luni la 10 ani).
Verificarea formațiunilor s-a realizat prin disociere anatomică și disecție
comparativă.
l) Paște a Z., Histostructura ganglionului laringiah (manuscris).
364	EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA	2
1.	Relațiile topografice
Plexul sino-carotic și glomul carotidian la bovidee se găsesc așezate
la terminarea carotidei primitive, în profunzimea regiunii parotidiene, ne-
cesitînd — pentru o bună evidențiere — după incizia pielii, ridicarea
glandei parotide și dilacerarea lojei conjunctive subparotidiene.
Zona terminală a carotidei primitive, spre deosebire de ceea ce se
întîlnește la restul animalelor domestice, apare bifurcată, datorită lipsei
carotidei interne. Respectiva zonă este marcată de un sinus carotidian
relativ, așezat în unghiul de divergență dintre artera gloso-facială și caro-
tida externă. Artera occipitală, detașată aproape de la același nivel, îm-
preună cu artera palatină ascendentă, cu care formează adesea un redus
trunchi comun, imprimă zonei terminale a carotidei o trifurcație relativă.
2.	Poziția glomului
Glom,ul carotic la bovidee se găsește plasat în unghiul de divergență,
dintre artera occipitală și artera palatină ascendentă. Foarte frecvent l-am
întîlnit așezat chiar pe partea medială a arterei palatine sau pe traiectul ei.
3.	Aspectul glomului
La bovidee glomul carotidian este extrem de redus, rareori trecînd
de mărimea unei gămălii de ac. De culoare roșie-vișinie, este învelit într-un
bogat plex nervos, uneori fiind mascat de țesut conjunctiv, sau inclus în
adventicea arterială.
4.	Conexiunile nervoase
Cu totul diferite de cele întîlnite la alte specii, conexiunile nervoase
ale glomului carotidian prezintă :
a) Relațiile vasculare reprezentate printr-o serie de filete nervoase
extrem de fine, detașate din plexul sino-glomular sau faringian (fig. 1).
Dintre aceste firișoare, trei par a fi mai constante :
—	unul dintre ele, detașat din ramura de anastomoză glomo-vagală,
trece pe sub artera occipitală, apoi pe sub filetele de relație ale glomului
pe partea medială a plexului carotidian, pe partea medială a palatinei
ascendente pe care o încrucișează, pentru ca urmărind, pe o porțiune laringeul
cranial, să se atașeze arterei gloso-faciale, în a cărei adventice se pierde;
—	o altă ramură fină, detașată din plexul carotic, părăsește fasciculul
de fibre care leagă glomul la ganglionul cervical superior, pentru ca încru-
cișînd nervul lui Hering să însoțească artera palatină ascendentă;
—	o a treia ramură, de asemenea extrem de fină, detașată din plexul
periglomal, urmărește artera occipitală.
ă) „Relațiile nervoase” au putut fi sistematizate pe două categorii:
fibre de relație simpatică și fibre de relație periferică (fig. 2).
Fibrele de relație simpatică sînt reprezentate de 2—4 (în majoritatea
cazurilor 3) filete distincte, care urmăresc artera occipitală pînă la nivelul
ganglionului cervical superior, al cărui pol inferior i-1 abordează. Unul
3
ZONA SINO-CAROTIDIANĂ LA RUMEGĂTOARELE MARI
365
din aceste firișoare — care în mod obișnuit este satelit al arterei occipi-
tale — ajungînd la nivelul ganglionului cervical superior, trece pe fața
lui laterală pentru a se continua în țesătura conectivului sub basal.
Fibrele de relație periferică sînt reprezentate de 3 principale filete
nervoase care stabilesc legătura cu perechile IX, X și XII.
— Ramura de conexiune cu glosofaringianul — reprezentând nervul
lui Hering — ocupă o poziție specială. Fină, detașată din polul superior
al glomului, însoțește pe o porțiune redusă artera palatină ascendentă,
apoi trece pe sub hipoglos, pentru ca să se unească la anastomoza dintre
ramura faringiană a pneumogastricului, cu perechea a IX-a, pe care — la
nivelul ganglionului cervical superior, o părăsește pentru a se uni cu nervul
glosofaringian.
—	Ramura de conexiune cu hipoglosul se detașează din glom, la
nivelul unghiului de divergență dintre palatina ascendentă și artera occi-
pitală, însoțește pe o distanță oarecare respectiva arteră, apoi în apropie-
rea ganglionului cervical superior se divide : într-un firișor nervos caudal
care abordează polul inferior al ganglionului cervical, și un filet în ansă,
care abordează hipoglosul.
—	Ramura de conexiune cu pneumogastricul, detașată din partea
supero-caudală a glomului, însoțește artera occipitală pe un redus traiect,
apoi se reunește cu nervul laringeu cranial, apărînd ca o bifurcație a acestuia.
Nu s-au identificat ramuri de conexiune cu nervul accesoriu, nici cu
ramurile cervicale.
CONCLUZII
1.	Zona sino-glomulară la rumegătoarele mari prezintă :
—	glomul carotidian redus, acoperit de un plex nervos evident, și
înglobat în țesut conjunctiv sau în adventicea arterială, așezat fiind în
unghiul occipito-palatin ;
—	conexiunea glomo-vagală, detașată din nervul laringeu cranial;
—	conexiunea cu hipoglosul, sub forma unei anse detașată din filetul
nervos glomo-ganglionar, satelit arterei occipitale.
2.	Nervul lui Hering—reprezentând conexiunea cu glosofaringianul —
este foarte fin, apărînd ca un firișor colateral al ramurii faringiene a
pneumogastricului, care stabilește o anastomoză în ansă cu perechea a IX-a.
COOTHOIUEHHE PJIOMYCA H 3OHbI KAPOTMflHOFO CUHYCA
y Kpynnbix HfBAtâHbix
KPATKOE COHEPÎKAHHE
Abtoph onncMBaioT ronorpaițuiio m nepBm>ie cbhsii bouli KapoTiijț-
woro cmiyca y Kpynm>ix WBawHx. HedoJibinon napoTiignaiii ruoMyc
pacnoJioîKen b ne 6no-3aTLi.no mii. om oSjiacra u bxohht b coctub Bonpyr
cocygncToîi coegMHMTeJiLHoiî Titanii rum apTepManbiioft agBenTMHMM.
366
EUGEN PAȘTEA și ZENOBIA PAȘTEA
4
5
ZONA SINO-CAROTIDIANĂ LA RUMEGĂTOARELE MARI
367
Cbhbb rJioMyca c SjiyiKgaiomMM nepBOM otxohiit ot nepenuo-MOBroBoro
ropTaiiHoro nepsa, a cbhbb c noffBHBMUHbiM nepBOM b Bn/țe hotiiii otxohiit
ot rJioMo-raHrJiHOBnoîi uepBnoft hhtm, conpoBoiKnaiomeiî saTbiJiouHyro
apTOpiIIO. HepB rcpMHra, CBHBHBaiOHlUMCH C H3bIK0-TJI0T0’nibIM IiepBOM,
HBJIHBTCH OHOHt TOHKOH HepBHOÎi HHTblO, KOJIJiaTOpaJIbHOM rJIOTOMHOM
bctbm SjiyîKflaioinero nepBa, odpaByiomero apacTOMOB b neTJie c IX na-
poft aepenHO-MOBroBbix ițepBOB.
OB’LHCHEHHE PHCyHKOB
4.	G h e ț i c V., Paște a E. și P a ș t e a Z., Ctteva observațiuni macrotopografice asupra
simpaticului la vițeh București, 1957.
5.	Gheție V., Paștca E. șiPaștea Z., Glontul și zona sino-carotică la porc. București,
1958.
6.	Houssay I., Plujsiologie humaine. Paris, 1956.
7.	K 1 i m o v A. F., Anatomia domajnth jtvolnth. Moscova, 1951.
8.	Martin P., Lehrbuch der Anatomie der Haustiere. Stuttgart, 1937.
9.	Navez O., Precis d’anatomie comparee. Bruxelles, 1920.
10.	P a r h o n C. C., Curs de fiziologie. București, 1955/1956.
11.	Paștea E., Paște a Z. și colaboratori, Ctteva observațiuni macrotopografice asupra
glomului sino-carotic la cal. București, 1955.
12.	Testut L., Trăite d’anatomie humaine. Paris, 1933.
Pmc. 1 — 1, Ramus anastomoticus glosspharingico-vagalis ; 2, N. caroticus ; 3 ,G1. cer-
vicale craniale; 4, R. anastomoticus sympathico-vagalis; 5, A. palatina ascendens; 6. A.
occipitaiis; 7, A. glosso-facialis; 8, A. carotis communis; 9, N. Hering.
Puc. 2 — 1, Ramus anastomoticus glossopharingico-vagalis; 2, N. caroticus; 3, Ggl.
cervicale craniale; 4, R. anastomoticus sympathico-vagalis; 5, A. palatina ascendens; 6, A.
occipitaiis ; 7, A. glosso-facialis; 8, A. carotis communis ; 9, N. Hering.
RAPPORTS ENTRE LE GLOME ET LA ZONE
SINO-CAROTIDIENNE CHEZ LES GRANDS RUMINANTS
riSsumE
Les auteurs d^crivent la topographie et les connexions nerveuses
de la zone sino-carotidiemie chez les grands Ruminants. Le glonte caro-
tidien, r^duit, est placd dans l’angle occipito-palatin et enrobd dans le tissu
conjonctif perivasculaire ou dans l’adventice art&ielle. La connexion ner-
veuse glomo-pneumogastrique se ddtache du nerf laryngd cranien et celle
avec l’hypoglosse — sous la forme d’une anse — se ddtache du filet nerveux
glomo-ganglionnaire, satellite de Partere occipitale. Le nerf de Hering
—repiAsentant la connexion avec le glosso-pharyngien —apparaît commeun
filet tdnu, collatdral du rameau pharyngien du pneumogastrique, qui
4tablit une anastomose de l’anse avec la IXC paire.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1 — 1, Ramus anastomoticus glossopharingico-vagalis ; 2, N. caroticus ; 3, Gl. cer-
vicale craniale ; 4, R. anastomoticus sympathico-vagalis ; 5, A. palatina ascendens; 6, A. occi-
pitalis ; 7, A. glosso-facialis ; 8, A. carotis communis ; 9, N. Hering.
Fig. 2 — 2, Ramus anastomoticus glossopharingico-vagalis; 2, N. caroticus; 3, Gl.
cervicale craniale; 4, R. anastomoticus sympathico-vagalis; 5, A. palatina ascendens ; 6, A.
occipitaiis ; 7, A. glosso-facialis ; 8, A. carotis communis ; 9, N. Hering.
BIBLIOGRAFIE
1.	Best Ch. H., The plujsiological basis of medical practice. Baltimore, 1955.
2.	Ellenberger u. B a u m, Handbuch der vergleichenden Anatomie. Berlin, 1943.
3.	G h e ț i e V., Riga I. și P a ș t c a E., Anatomia sistemului nervos. București, 1956.
HISTOSTRUCTURA GANGLIONULUI LARINGIAN LA LAMĂ
DE
ZENOBIA PAȘTEA
Comunicare prezentată de v. qhetie, membru corespondent al Academiei R.P.R., in ședința
din 17 iulie 1958
în lucrarea referitoare la formațiunile subbazale la lamă1).
E. P a ș t e a semnalează existența unei formațiuni cu aspect gang] ion ar,
pe traiectul nervului laringelui cranial, la intrarea în peretele laringelui.
Lenticulară, cu dimensiuni de 0,5—0,2 cm, formațiunea este încon-
jurată de țesut conjunctiv grăsos din submucoasa laringiană.
Întrucît în literatura de specialitate nu este descrisă nici o grupare
celulară nervoasă la acest nivel, la nici o specie de mamifere, am studiat
această formațiune pentru a-i preciza aspectul microscopic și citostructura.
METODA DE LUCRU
Piesele recoltate au fost fixate în formol neutru 1/4 timp de 30 de
zile și incluse la parafină.
1.	Pentru studiul general al formațiunii, secțiuni fine de 5 g au fost
colorate cu metode tricromice (hematoxilină-eozină-albastru de anilină,
hematoxilină-eozină-verde lumină).
2.	Pentru studiul amănunțit al celulelor nervoase (fig. 1) s-au între-
buințat următoarele tehnici:
a)	Metoda King, cu tionină, pentru evidențierea corpilor Nissl.
b)	Impregnări argentice, pe secțiuni la parafină, pentru determinarea
tipului de celulă nervoasă. Metoda utilizată a fost o modificare a tehnicii
Landau (secțiunile deparafinate au fost mordansate 30 de minute la 56°, în
soluție 20 % azotat de argint, apoi impregnate cu soluție de argint amoniacal
timp de 5 minute; argintul amoniacal s-a preparat pornind de la soluție
x)	P a ș t e a E., Ganglionul laringian și formațiunile subbazale la lamă (manuscris).
370
ZENOBIA PAȘTEA
2
40% azotat de argint 10 cm3 cu amoniac pînă la dizolvarea precipitatului
format inițial, adăugîndu-se 5 picături de amoniac și dublîndu-se soluția
cu apă distilată).
Reducerea s-a făcut cu formol neutru 1 % sub control microscopic.
Operația de impregnare și reducere s-a repetat de 2—3 ori pînă la
obținerea rezultatului dorit. După fixare în tiosulfat de sodiu 5%, prepa-
ratele au fost montate în balsam de Canada (fig. 2, 3 și 4).
REZULTATE
1.	Examenul microscopic al secțiunilor colorate cu metodele tricro-
mice a demonstrat existența ganglionului nervos laringian, cu aspect ne-
regulat, format din grupe celulare diseminate pe traiectul nervului. Numărul
celulelor variază de la 2 —3 pînă la grupe mari, din care cea mai voluminoasă
cuprinde pe secțiune 30 de celule nervoase.
Țesutul conjunctiv este redus la o capsulă în continuare cu teaca
conjunctivă a nervului și la fibre fine colagene în cantitate redusă, în inte-
riorul ganglionului.
Țesutul nervos este reprezentat de celule nervoase și fibre nervoase.
Celulele sînt mari, de 60—70 g, globuloase sau ușor stelate, cu citoplasmă
bazofilă; nucleul (rareori doi nudei) este mare, clar, nucleolat și așezat
adeseori excentric. Fiecare celulă este înconjurată de o capsulă endoteli-
formă, în interiorul căreia se găsesc destul de numeroase celule satelite,
fără a se observa însă fenomene de neuronofagie.
Fibrele nervoase sînt de două feluri: mielinice, cele mai multe,
aparținînd nervului și situate lateral față de gruparea celulară și amielinice,
formînd o țesătură deasă în jurul celulelor și trecînd de aici în nervul
laringeu.
2.	a) Metoda King pune în evidență corpi tigroizi, pulverulenți,
uneori cu mase granulare către periferia celulei. Cu această colorație se
pot observa 2—3 sau chiar 4 prelungiri celulare.
Topografia și aspectul substanței tigroide nu sînt însă concludente,
întrucît în momentul recoltării trecuseră 24 de ore de la moartea anima-
lului și pulverulența și cromatoliza centrală pot fi interpretate ca modificări
cadaverice. Singurul aspect valabil este cel al multipolarității celulare
(fig. 5 și 6).
b) Prin impregnare s-au obținut imagini de celule nervoase multi-
polare. Prelungirile nervoase foarte numeroase (4—5 pe secțiune) părăsesc
capsula endoteliformă și unele se ramifică în vecinătatea pericarionului.
CONCLUZII
1.	Pe traiectul nervului laringeu cranial la lamă se descrie un gan-
glion nervos, cu contur neregulat, format din grupe celulare diseminate.
2.	Celulele care alcătuiesc ganglionul sînt multipolare și încapsulate.
3.	Caracterele morfologice ale celulelor nervoase pledează pentru
încadrarea ganglionului laringian în grupa ganglionilor simpatici craniah.
4.	Se impun cercetări și la celelalte specii, cu deosebire la alte
rumegătoare.
Fig. 1. — Ganglion laringian — lamă. Microfotografie. Grup de celule pe traiec-
tul nervului laringeu superior. Colorație: hematoxilină-eozină-albastru de metil.
(Oc. 10 x ob. 30).
Fig. 2. — Ganglion laringian — lamă. Microfotografie. Impregnare Landau-
modificat. (Oc. 8 X ob. 30).
Fig. 3. — Ganglion laringian—lamă. Grup [de celule nervoase încapsulate.
Colorație : hematoxilină-eozină-albastru de metil.^(Oc. 10 x ob. 60).
Fig. 4. — Ganglion laringian —lamă. Microfotografie.
Fig. 5. — Ganglion laringian — lamă. Celulă nervoasă multipolară încapsulată.
Impregnare Landau-modificat. (Oc. 10 x ob. 60).
Fig. 6----Ganglion laringian — lamă: Microfotografie.
3
HISTOSTRUCTURA GANGLIONULUI LARINGIAN LA LAMA
371
rWGTOCTPYKTyPA rOPTAHHOrO rAHTJinH y JIAMbI
KPATKOE COSEPJKAHHE
Abtop oniicMBaeT nepsubift raurjiunii y jiomli, cocTonipnii 113 mho-
ronoJnocHHx nepBHHx kjictok b Kancyjiax; ou iiaxogiiTCH na nyTH ue-
penno-MO3roBoro ropramioro iiepBa npii BxOge ero b ropraiib.
Abtop BKinouaeT yKa3aHHoe oâpaaoBaune b rpynny uepenubix
CBMnaTiiqecKMx yanoB 11 gaeT eMy uauMenoBaHue «ropTaunoro raurjuiu».
OBTbflCHEHHE PHCVHKOB
Phc. 1.—-ropTannMii ranrmift jiaMti. Tpynna kjiotok no xony BepxHero ropTan-
iioro nepBa. MnKpo$OTorpa$HH. OKpacKa reMaTOKCHJînn-aoBUHOM—mcthuoblih chhhm.
Oc. 10x06. 30.
Pi-ic. 2. — PopTaHiiMfl ranrnHft mij. HMnpernaițHH no MeTony Jlanjțay. Mniipo-
$OTorpa$HH. Ok. 8 . x 06. 30.
Phc. 3. — PopTaHnii ranrjiHfi naMH. Ppynna KneTOK b Kancyjiax. OKpacKa reMa-
T0KCHJIHH-303HH0M -MCTHJIOBBIM CHHHM. Ok. 10 X 06. 60.
Phc. 4. — MnKpo<j)OTorpa$HH. PopiaHHBiii ranwiHH JiaMti.
Phc. 5. ■— ropTaHHBiii raHrjinii jiaMM. MnoronomocnaH KJieiKa b Kancyne. nMnper-
iiapnH no HBMeneHHOMy MCTOAy Jlanjțay. Ok. 10 x 06. 60.
Pi-ic. 6. — MnKpo<J)OTorpa$HH. PopTaHHtift raiirjinii jiaMM.
HISTO-STRUCTURE DU GANGLION LARYNGIEN CHEZ LE LAMA
rEsume
L’auteur d4crit un ganglion nerveux, forme de cellules nerveuses
multipolaires encapsulees, ganglion situe sur le trajet nerveux larynge
cranien du Lama.
De l’avis de l’auteur cette formation pour laquelle le nom de « gan-
glion laryngien» est proposd, rentre dans le groupe des ganglions sympa-
tiques craniens.
EXPLIGATION DES FIGURES
Fig. 1.	—Lama. Ganglion laryngien. Groupe de cellules sur le trajet du nerf laryng6 supe-
rieur. Photomicrographie. Golorationâl’hâmatoxyline-eosineet bleu de methylene. Oc. 10 x ob. 30.
Fig. 2.	— Lama. Ganglion laryngien. Photomicrographie. Impregnation de Landau
— modifice. Oc. 8, ob. 30.
Fig. 3.	— Lama. Ganglion laryngien. Groupe de cellules nerveuses encapsulees. Colo-
ration â l’hematoxyline-6oslne et bleu de methylene. Oc. 10 x ob. 60.
Fig. 4.	— Lama. Ganglion laryngien. Photomicrographie.
Fig. 5.	— Lama. Ganglion laryngien. Cellule nerveuse multipolaire encapsulee. Impreg-
nation de Landau — modifiee. Oc. lOxob. 60.
Fig. 6.	— Lama. Ganglion laryngien. Photomicrographie.
372
ZENOBIA PAȘTEA
4
BIBLIOGRAFIE
1.	Bruni c Prezziuso, Tratato di Anatomia. Milano, 1930.
2.	Ch a tiveau et Arloing, Trăite d’anatomie comparee. Paris, 1879.
3.	E 11 c n b e r g e r u. Bau m, Handbuch der vergleichenden Anatomie der Haustiere.
Berlin, 1943.
4.	G h e ț i e V., Riga I. și P a ș t e a E., Anatomia sistemului nervos central și neuro-vegetativ
la animalele domestice. Ed. de stat. București, 1956.
5.	G h c ț i c V., P a ș t e a E. și P a ș t e a Z., Ctleva observafiuni macrotopograțice asupra
simpaticului supra- și subbasal la vițel. Ed. de stat, București, 1957.
6.	Klimov A. F., Anatomia domajnth jlvotnth. Moscova, 1951.
7.	L e s b r e F.X., Precis d'anatomie comparees. Paris, 1923.
8.	N 1 c u 1 e s c u I. T. și colaboratori, Hislologie. Ed. de stat, București, 1955, voi. II.
9.	P a ș t e a E. și P a ș t e a Z., Cîteva observațiuni macrolopograțice asupra glomului și zonei
sino-carotice la cline. București, 1958.
10.	P a ș t e a E., P a ș t e a Z., P o p G. și M u r e ș a n R., Clteva observafiuni macrotopo-
grațice asupra glomului și zonei sino-carotidiene la cal. Comunicări științifice,
Arad, 1955.
11.	P o 1 i c a r d, A., Pricis d’liistologie plujsiologique. Paris, 1944.
12.	Test ut L., Trăita d’anatomie humaine. Paris, 1933.
ACADEMIA REPUBLICII POPULAREROMÎNE
STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE
SERIA BIOLOGIE ANIMALĂ”
TOMUL X	1958
INDEX ALFABETIC
Nr; Pag.
BARBU PROFIRA, Contribuții la studiul monografic al lui Miniopterus schrei-
bersi Kuhl. în țara noastră. Nota I. Curbele de frecvență în biometria
lui Miniopterus schreibersi Kuhl. și cîteva observații biologice.......»	2
BĂCESCU MIHAI, Pycnogonide noi pentru fauna Mării Negre : Anoplodaetylus
petiolatus (Kr.), An. Stocki n.sp. și Callipallene brevirostris (John.)..... 4	321
BUȘNIȚĂ TH. și CRISTIAN ALEXANDRINA, Variația carasului argintiu (Caras-
sius auratusgibelio (Bloch)) în apele romînești și cauzele care o determină 4	299
CONSTANDACHE CONSTANȚA, Contribuții la studiul Chafcidoidelor (Insecta
Hgmenoptera) din R.P.R...................................................... 3	281
CONSTANTINEANU M. I., Ichneumonide din Republica Populară Romînă, noi
pentru știință......................................................  2
DAMIAN ANDRIANA, Cercetări hidrobiologice în conducta de apă a orașului
București. Nota II. Cu privire specială asupra Copepodelor................. 2
DOBREANU E. și MANOLACHE C., Contribuții la cunoașterea Psyllidelor (Psyl-
loidea-Aphalarinae) în R.P.R................................................ 1	7
DORNESCU T. G., ȘANTA V. și POLINGHER U., Anatomia și histologia rini-
chiului de crap...................................................... 2
DUȚU-LĂCĂTUȘU MATHILDA, Noi contribuții la studiul Braconidelor (Hy-
menoptere parazite) . ...................................................... 3	249
FEIDER Z. și SUCIU I., O nouă contribuție la cunoașterea Oribatidelor (Acari)
din R.P.R................................................................... 1	31
FEIDER Z., SOLOMON L., MIRONESCU I., IL1E S., SIMIONESCU V. și
VALENC1UC N., Branhiospinii la stavridul din Marea Neagră — Trachu-
rus-trachurus mediterraneus (Steindachner)............................ 2
IUGA G. VICTORIA, SCOBIOLA XENIA și ROȘCA ATENA, Contribuții la
cunoașterea I-Iymenopterelor Tenthredinide din R.P.R. Nota III. Tribul
Nemalini Thom............................................................... 3	205
LEPȘI IOSIF, Asupra Testaceelor din cîteva tinoave băștinașe (Comunicare pre-
liminară) .................................................................. 1	45
MARCHEȘ G., Studiul biologic al unei noi substanțe raticide — furfurilhidramida 4	335
MOTELICĂ ION, Contribuții Ia studiul răspîndirii Oligochetelor limicole în R.P.R. 4	353
NEGRU ȘT. Malofage noi pentru fauna R.P.R. (Mallophaga Nitzsch).............. 3	225
NIGHITA G., POPESGU L, BURLACU GH., HAIMOVICI N„ BOIAN ST. și
BRATU E., Bazele fiziologice ale ridicării producției de ouă și carne la pă-
sări. Cercetări asupra producției de ouă, metabolismul energetic și rentabi-
lității raselor de găini Leghorn și Rhode Island și raselor de rațe Khaki-
Campbell și Pekin (Nota I) ...........................................  1	69
6. - c. 2233
374
INDEX ALFABETIC
Nr. Pag.
NICHITA G., POPESCU I., BURLACU GH., HAIM0VIC1 N., BOIAN ST. și
BRATU E., Bazele fiziologice ale ridicării producției de ouă și carne la
păsări. Cercetări asupra dezvoltării corporale și metabolismului energetic
de creștere la tineretul aviar din rasele de găini Leghorn și Rhode Island
și la rasele de rațe Khaki-Campbell și Pekin (Nota II) ............................ 1	77
PAȘTEA EUGEN și PAȘTEA ZENOBIA, Rapoartele glomului și zonei sino-
carotidiene la rumegătoarele mari ................................................. 4	363
PAȘTEA ZENOBIA, Histostructura ganglionului laringian la lamă...................... 4	369
RĂDULESCU L, Contribuții la cunoașterea parazitofaunei șarpelui Natrixhatrixl,.
din R.P.R. . .'.............................................................  •	2
TEODOREANU N., NICHITA G., POPESCU I., BURLACU GH. și ANDREI N.,
Cercetări asupra ridicării vitalității mieilor brumării. Studiul comparativ
al intensității schimburilor respiratorii și valorii metabolismului energetic
la mieii brumării.................................................................. 1	51
TEODOREANU N., NICHITA G.,POPESCU I., BURLACU GH. și ANDREI N.
Cercetări asupra ridicării vitalității micilor brumării. Acțiunea farmaco-
dinamică, terapeutică și metabolică a pilocarpinci și stricninci asupra mieilor
brumării........................................................................... 1	59
TEODOREANU N., POPA L., MARIN L. și DANCU L, Cercetări asupra tioami-
noacizilor, proteinemiei, fracțiunilor proteice, constantelor fizice și a tipului
de hemoglobina din sîngele oilor brumării în legătură cu debilitatea mieilor
albinotici.........................................................................  4	345
VUXANOVICI A., Contribuții la studiul genului Loxophijllum (Ciliata)................ 3	269
AKA^EMUfl PYMblHCKOH HAPOflHOH PECnyBJIHKM
TPYflbl H MCCJIE^OBAHHH HO BHOJIOrMW
CEPMH BHOJIOPMM JKMB0THBIX
Tom X	1958
A JI 0 A B M T H bl H y K A 3 A T E JI b
J\ț CtP.
BAPBY nPOOHPA, K HByueHnto Moiiorpaijmii Miniopterus schreibersi Kuhl.
b PyMBiHCKOii Hapojțnoiî Pecny6jinne. Coo6menne I. KpHBbie uao-
toth b 6moMotpmm Miniopterus schreibersi Kuhl. h iiecKOJibKo șaiue-
qaHiiîi 6noJiornqeCKoro xapaKTepa........................................ 2
ByiUHmjB T. II KPKqTWAH AJIEKCAHAPHHA, Bn«oHBMeHetnie cepe6-
pHHoro KapacH Carassius auratus gibelio (Bloch) b Bojțax PyMMHHH
H npHHHHLI HX BblBMBaiOmiie ...................................... 4	299
BBHEGKy MHXAH, IIoBbie «jih (payiibi ’Jepuoro Mopn BH/țbi Anoplodactylus
petiolatus (Kr), An. Stocki sp.n. h Callipallene brevirostris (lohn.) 4 321
ByKCAHOBHH A., K Bonpocy o pofte Loxophyllum (Ciliata)........... 3
flAMHAH AHJțPHAHA, rnHpoonoJiorii'iecKue oScjieaoBaime Bojțonpo-
Bona ropofla ByxapecTa. I i. Cneitiiajibiioe HccJiejtoBaniie BecnoHornx
(Copepodae)........................................................   2
AOBPHHy E. n MAHOJIAKE K., K Hay^eumo jincToOjiomeK (Prylloidea-
Aphalarinae) b PyMbtiicKoii	Hapo/tiioit PecnyfijiHKe......... 1
flOPHECKy T. P, HIAHTA B. m HOJIHHPEP y., AHaTOMHH h hicto-
jioPMh noHKH napna ............................................  2
«ypy-JIBKBTyniy MATHJIBJIA, HoBoe b MByHeHMH Hymenoptere parazite
(nepenoHHaTOKpbiJibie napasHTbi)................................ 3
KOHCTAHflAKE KOHGTAHUA, K Bonpocy Ghalcidoidae Insecta Hyme-
noptera b PyMbincKoii Haponnoit PecnyCjtiiKe.................... 3
KOHCTAHTHHHHy M. H. HoBbie hjih nayKH bh«m Ichneumonidae u
PyMKHCKoft Hapontioii Pecny6jiiiKe.............................  2
JIEJI111H MOGI4<1>, O Tcstacea hb HecKOuibKHX iiepxoBbix 6ojiot PyMbin-
CKoîi Hapoftuoîi PecnySjiHKM (npeRBapiiTeJibHoe cooOmeiine). ...	1
MAPKELU T., BnoJioni'iecKoe iiccne/toBaiiiie iioBoro paTimHjțnoro npe-
napaTa $yp$ypnnriffipaMHfla........................................... 4	335
M0TEJIHK9 HOH, K Bonpocy o pacnpocTfeaneHMH Oligochata limicola b
PHP................................................................... 4	353
HEPPy III., Bjțflbi (Mallophaga Nitzsch), HOBbie JtJin ([layiibi PyMbiHCKoii Ha-
poAHoîi PecnyGjiiiKii...............................................  3
hhkhta r„ nonEGKy h., BypjiAKy r., xaHmobhh h., bobii iii.
PI BPATy E., <I>H3HoJioriiuecKHe ochobli noBbimeunH niiiteiiocKocTH h
MHConponyi<nnit iirap. ElccnejtoBaHHH HliiteHocKocTir, BnepreTH'iecKoro
o^Mena h peiiTaSejibiiocTit BbipautHBaiiMH Kyp nopojtbi nerropn, pojt-
altaenft h yTOK nei<nncKoii nopojtM xaKii-KaMnSeJiji (CooSmeHMe I).	1
HHKHTA r„ nOHECKy H., ByPJIAKy r„ XAHMOBHH H., BOHH Bl.
ii BPATy E., cl>n3HOJiorn'iecKHe ochobm noBbimeHHH HfiiteHocKocTii
ii MHConponyKuiiii riTMu. Hccnep;oBaiiHH paaBHTHH Tejia h anepreTii-
376
A? CtP.
uecKoro pocToiîoro oSMena y MOJiojțHHKa Kyp nopo« JierropH h po,n-
aftjienn ii yroK neKiincKoii nopoflM n noponu xaim (CooCmemie II). 1
HAIIITfl 3EHOBHH, FHCTOCTpyKTypa ropTaimoro ranrjinH y JiaMbi ...	\ 369
HAIIITfl SyflîKEH h IIAIIITfl SEHOBHfl, CooTiiouiemie rjiowyca ii soiibi
KapoTit/țHoro CHHyca y Kpyniibix HtBa'iitbix........................... 4	363
PBflyjIECKVH., K Bonpocy o napaaiiTax yma Natrix natrix L. b PUP 2
TEOflOPflHy H„ HHKMTA r., HOHECKy H., BypJIAKy r. II AH^PEM H..
HccnenoBamin cpe^CTB noBMinerniH HuiSHeunocTii cepux 6apaniKOB:
CpaBHMTeJibHoe ncciienoBainie mhtbhcmbhocth «LixaTeJinnoro o6Mena
n 3HaiiGiiiiiI oHepreTimecKoro o^Mena BemecTB y cepbix CapaninoB .	1
TEOflOPHHy H., HHKMTA r,HOHECKy H„BypJIAKy r. M AHflPEH II.,
MccJiewoBannH cpe^cTB noBbimennH mnaiieiniocTii cepwx OapaninoB.
GapMaKORMHaMHHecKoe, TepaneBTMaecKoe n MeTanoSoJiiiuecKoe
«eiiCTBMe nmioKapnmia m .CTpMXHMna na cepbix Bapainnon ....	1
TEOflOPHHy H„ nonA JI., MAPHH JI. ii flAHKy H., HccneaoBaime
THaMMHOKHcnoT, cojțepjKaiinn Oojikob, 6eJiK0Bi,ix $paKuniî, $H3imec-
khx KoiiCTanT ii Tuna reMorJioSniia KpoBH cepux obgh b cbhbh c
noHniKeHHoii HtiiBHeneHTenbHOCTbio hfhht ajib6HH0C0B................... 4	345
<I>EHflEP 3. ii CyHHy H., K Bonpocy 06 opiiSaTM^ax (Acari) PyMMHCKOii
Haponnoii PeciiySnnKH.........................................•	. .	1
OEMflEP 3., COJIOMOH JI., MHPOHECKy H., HJIHE C, CHMHOHECKy
B. n BAJIEHMyK H., >Ka6epiiHe tmhmhkm y nepHonopcKiix CTaBpn^ .
Trachurus-trachurus mediterraneus (Șteindachner)...................... 2
IOTA BHKTOPHfl r., CKOBHOJIA KCEHHH h POIIIKA ATEHA, K Bo-
npocy o Tenthredinidae b PyMMiînn. CooSmeime III. Nematini Thom 3
ACADEMIE DE LA BEPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
ETUDES ET RECHERCHES DE BIOLOGIE
SICRIE «BIOLOGIE ANIMALE»
Tome X	1958
INDEX ALPHABETIQUE
N° Pag.
BARBU PROFIRA, Contribution â l’ătude monographique de Miniopterus
schreibersi Kuhl. dans la Republique Populaire Roumaine. Note I. Les
courbes de frequence dans la biom6trie de Miniopterus schreibersi Kuhl.;
quelques observations biologiques.......................................... 2
BĂGESCU MIHAI, Pycnogonides nouveaux pour la faune de la merNoire : Ano-
plodactijlus petiolatus (Kr.), An. Stocki n.sp. et Callipallene brevirostris (John.) 4	321
BUȘNIȚĂ TH. et CRISTIAN ALEXANDRINA, Variation du carassin dor6 (.Caras-
sius auratus gibelio (Bloch)) dans les eaux roumaines. Causes determinantes 4	299
CONSTANDACHE CONSTANȚA, Contribution ă l’etude des Chalcidoidea (Insecta
Hijmenoptera) de la Republique Populaire Roumaine.................... 3
CONSTANTINEANU M. L, Ichneumonides de la Republique Populaire Roumaine
nouveaux pour la science ............................................ 2
DAMIAN ANDRIANA, Recherches hydrobiologiques dans la conduite d’eau de
la viile de Bucarest. Note II. Considdrations speciales au sujet des
Cop^podcs ........................................................... 2
DOBREANU E. et MANOLAGHE C., Contribution â l’etude des Psyllides
(Psylloidea-Apharinae) de la Republique Populaire Roumaine.................. 1	7
DORNESCU T. G., ȘANTA V. et POLINGHER U„ Anatomie et histologie
durein de la Cârpe................................................... 2
DUȚU-LĂCĂTUȘU MATHILDA, Nouvelle contribution ă l’etude des Braconidâs
(Hymthiopleres parasites) ........................................... 3
FEIDER Z. et SUCIU L, Une nouvelle contribution â l’etude des Oribatides
(Acariens) de la Republique Populaire Roumaine.............................. 1	31
FEIDER Z., SOLOMON L., MIRONESCU L, ILIE S., SIMIONESCU V. et
VALENGIUC N., Les epines branchiales chez Trachurus trachurus mediter-
raneus (Șteindachner) ...........................................
IUGA G. VICTORIA, SCOBIOLA XENIA et ROȘCA ATENA, Contribution
â la connaissance des Hym6nopteres Tenthrddinidds de Ia Republique Popu-
laire Roumaine. Note III. La tribu Nematini Thom..................... 3
LEPȘI IOSIF, Surles Testacds de quelques marais rouinains (Note prdliminaire) I 45
MARCHEȘ G., Etude biologique d’une nouvelle substance raticide— la furfurylhy-
dramide ...........................................................   f
MOTELIGĂ, ION, Contribution ă l’etude de la râpartilion des Oligochetes limi-
coles dans la R6public(ue Populaire Roumaine............................. 353
NEGRU ȘT., Mallophages nouveaux pour la faune de la Republique Populaire
Roumaine (Mallophaga Nitzsch.)................,...................... 3
II
378
INDEX ADPHABETIQUE
No. Pag.
NICHITA G„ POPESCU I., BURLACI) GH., HAIMOVICI N„ BO1AN ȘT. et
BRATU E., Les bases physiologiques de l’augumentation de la ponte et
de la production de viande chez les volailles. Recherches sur la ponte, le
mEtabolisme EnergEtique et la rentabilite dans l’elevage des poules de race
Leghorn et Rhode Island et des canards de race Khaki-Campbell et
PEkin (Note I)................................................................. 1	69
NICHITA G„ POPESCU I., BURLACU GH., HAIMOVICI N„ BOIAN ȘT. et
BRATU E., Les bases physiologiques de l’augmentation de la ponte et de
la production de viande chez les volailles. Recherches sur le dEveloppement
corporel et le mEtabolisme EnergEtique de croissance des jeunes volailles de
race Leghorn et Rhode Island et des canards de race Khaki-Campbell
et PEkin (Note II)....................................................... 1	77
PAȘTEA EUGEN et PAȘTEA ZENOBIA,Rapports entre le glome et la zone
sino-carotidienne chez les grands Ruminants...................’................ i	363
PAȘTEA ZENOBIA, Histo-stucture du ganglion laryngien chez le Lama .... I 369
RĂDULESCU I., Contribution â l’Etude de la faune parasitaire du serpent Natrix
natrixL. de la REpublique Populaire Roumaine.................................. 2
TEODOREANU N., NICHITA G., POPESCU I., BURLACU GH. et ANDREI N.,
Recherches en vue d’augmenter la vitalite des agneaux gris. Etude com-
parEe de 1’intensitE des Echanges respiratoireS et de la vâleur du mEta-
bolisme Energetique, chez les agneaux gris .................................... 1	51
TEODOREANU N., NICHITA G., POPESCU L, BURLACU GH. et ANDREI N„
Recherches en vue d’augmenter la vitalite des agneaux gris. Action pharma-
codynamique, thErapeutique et metabolique de la pilocarpine et de la
strychnine, sur les agneaux gris............................................... I	59
TEODOREANU N., POPA L., MARIN L. et DANCU I., Recherches sur les acides
thioaminEs, la protEinEmie, les fractions proteiques, les constantes phy-
siques et le type d’hEmoglobine du sang des brebis grises, en rapport
avec la debilite des agneaux albinos........................................... 4	345
VUXANOVICI A., Contribution ă l’Etude du genrc Loxophyllum [(Giliafa)] . .	3
ABONAMENTELE SE FAG LA OFICIILE POȘTALE
PRIN FACTORII POȘTALI Șl DIFUZORlI VOLUNTARI
DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII