ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î N E
STUDII SI CERCETĂRI DE
BIOLOGIE
SERIA «BIOLOGIE ANIMALA»
TOMUL X
195 8
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE R O MI N E
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î N E
------------ COMITETUL DE REDACȚIE —----------------
N. SĂLĂGEANU, membru corespondent al Academiei
R.P.R., redactor responsabil; T. BORDEIANU, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; GR. ELIESCU, membru
corespondent al Academiei R.P.R.; N. TEODOREANU,
membru corespondent al Academiei R.P.R. ; V. RADU,
membru corespondent al Academiei R.P.R.
ft	,	ț,. ■	;	:"	- ’ • ’ ■1
STUDII ȘI CERCETĂRI
DE
BIOLOGIE
SERIA «BIOLOGIE ANIMALĂ»
Tomul X, nr. 3	1958
SUMA R
Pag.
VICTORIA G. IUGA, XENlA SCOBIOLA și ATENA ROȘCA, Contribuții la
cunoașterea Hymenopterelor Tenthredinide din R.P.R. Nota III. Tribul
Nematini Thom.............................................. 205
ȘT. NEGRU, Malofage noi pentru fauna R.P.R. (Mallophaga Nitzsch) ....	225
MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU, Noi contribuții la studiul Braconidelor (Hy-
menoptere parazite)........................................ 249
A. VUXANOVICI, Contribuții la studiul genului Loxophyllum (Ciliata) ....	269
CONSTANȚA CONSTANDACHE, Contribuții la studiul Chalcidoidelor (Insecta
Hymenoptera') din R.P.R...................................  281
_________________________________________.
STUDII ȘI CERCETĂRI DE BIOLOGIE
SERIA „BIOLOGIE ANIMALĂ”
Apare de 4 ori pe an
REDACȚIA :
București, Calea Victoriei nr. 125
Telefon 15.41.59
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII P O.P.U L A R E ROMÎNE
I	’
ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
AKAflEMHH PYMLIHCKOH HAPO^HOlî PECUVEJIHKH
ETUDES ET RECHERCHES
DE
BIOLOGIE
SICRIE «BIOLOGIE ANIMALE»
Tome X, n° 3	1958
SOMMAIRE
Page
VICTORIA G. IUGA, XENIA SCOBIOLA et ATENA ROȘCA, Contribution
â la connaissance des Hymenopt«res Tenthrddinld^s de la Rdpublique
Populaire Roumaine. Note III. La tribu Nematini Thom.... 205
ȘT. NEGRU, Mallophages nouveaux pour la faune de la Republique Populaire
Roumaine (Mallophaga Nitzsch)........................... 225
MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU, Nouvelle contribution ă l’etude des Braco-
nides (Hymenopteres parasites) ......................... 249
A. VUXANOVICI, Contribution ă l’etude du genre Loxophijllum (Ciliata) . .	269
CONSTANȚA CONSTANDACHE, Contribution â l’etude des Chalcidoidea (In-
secta Hymenopterd) de la Republique Populaire Roumaine . 281
TPyflbl. H HCCJIEJIOBAHMM
110
BHOJIOEMM
CEPMH «BHOJIOPMH JKMBOTHBIX »
Tom X, M 3	1958
-----------.--x,-------------------------------—
C O E P >K A H M E
CTp.
BWKTOPIIH T. IOTA, KCEHMH CK0BI40JIA m ATEII A POII1KA, K bo-
npocy o Tenthredinidae b PyMtiunn. CooOmeHiie III. Nematini Thom . .	205
III. HEPPy, Bhhbi (Mallophaga Nitzschy), HOBtie hjih <j>aynM PyMtiHCKOii
HapoHHoft Pecny6jniHH........................ 225
MATMJIBUA D,yiiy-JI9K9Tyniy, Hoboo b MayueHMH Braconidae (riepenon-
'laTOKpwntie napaaiiTM).....................  249
A. ByRCAHOBnH, K Bonpocy o poae Loxophyllum (Giliata). 269
KOHCTAHRA KOHCTAHflAKE, K Bonpocy o Chalcidoidae (Insecta Hy-
menoptera) b PyMBincKoii HapoMOft PecnySnnKe. 281
EDITIONS DE L’ACADfiMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
H3HATEJIBCTB0 AKAflEMMM pyMBIHCKOM HAPOflHOR PECnyBJlHKH
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA HYMENOPTERELOR
TENTHREDINIDE DIN R.P.R.
nota III. tribul nematini thom.
DE
VICTORIA G. 1UGA, XENIA SCOBIOLA și ATENA ROȘCA
Comunicare prezentată de academician w- KNECHTEL in ședința din 24 aprilie 1958
în două note precedente (12), (13), am publicat rezultatele Cercetă-
rilor noastre asupra reprezentanților, în fauna R.P.R., din celelalte 5
triburi de lent hre dinide : Tentlvredinmi, Dokrini, Selandriini,
Blennocampini, Phyllotomini. Prin aceste cercetări cunoștințele despre
compoziția faunistică pe teritoriul țării noastre s-au îmbogățit cu :
1 gen, 16 specii și 11 forme, toate noi.
Studiul asupra reprezentanților din tribul Nematini s-a făcut pe
baza materialului colectat de noi pe teren și pe baza celui din colecțiile
muzeelor din București și Sibiu. Am examinat 246 de exemplare, apar-
ținînd la 55 de specii. Pentru identificarea materialului nostru și pentru
verificarea determinărilor, făcute de predecesori, am folosit publicațiile
specialiștilor: Andre (1), K o n o w (15), (16), Enslin (3), Es-
cherich (5), Beri and (2), G u s s a k o v s k i (9).
Tribul NEMATINI Thomson 1871
Acestui trib R o s s (1937) i-a alipit genul Hoplocampa, cu toate că
nu are toate caracterele Nematinilor. Tribul are o răspîndire holarctică.
în Europa meridională trăiesc puține specii, însă în ținuturile sale septen-
trionale ele sînt în număr mare. Larvele diferitelor specii de culoare gene-
rală verzuie, cu tegumentul neted și cu 7 perechi de picioare abdominale
(segmentele 2—7 și 10), se deosebesc puțin unele de altele. Parte dintre
ele se hrănesc cu frunze, iar altele sînt cecidogene. Unele produc daune
însemnate în livezi și grădini. Astfel, Manolache și colaboratori (19)
206	VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA	2
TRIBUL NEMATINI THOM.
207
au semnalat, între anii 1949—1957, daunele produse livezilor de pruni,
meri, peri de către Hoplocampa minuta Ohrist 1791, H. flava Linnd 1761,
H. testudinea Klug 1814, H. brevis Klug 1814 și culturilor de trandafiri
de către Cladius pectinicornis Geoffroy 1785, în diferitele regiuni ale țării.
Dar cele mai multe omizi-false de Nematini se hrănesc pe diferiți
copaci și arbuști, iar uneori chiar pe unele plante ierboase. După Enslin(3),
B e r 1 a n d (2), după lucrările colectivului pentru studiul dăunătorilor
pădurilor din U.B,S.S. (25) și din observațiile noastre reiese că feluritele
esențe de sălcii (Salix) sînt cele mai des atacate de diferite specii de Pontania,
Fuura, Pristiphora, Trichiocampus, Pteronidea, Nematus, Amauronematus,
Pachynematus, Croesus. Pe mesteacăni (Betula) se hrănesc speciile de
Dineura, Croesus, Pteronidea, Hemichroa, Priophorus, Amauronematus,
Nematinus, Pristiphora. Pe plopi (Populus) trăiesc diferite specii de
Pteronidea, Nematus, Pachynematus, Lygaeonematus, Croesus, Trichio-
campus, Cladius. Arinii (Alnus) sînt atacați de speciile de Nematinus,
Platycampus, Pteronidea, Hemichroa, Croesus. Unele specii de Cladius,
Trichiocampus se hrănesc pe ulm (Ulmus campestris), iar Pteronidea tibia-
lis Newman pe salcîm-alb (Robinia pseudaccacia). Coniferele sînt atacate
de unele specii de Platycampus, Nematus, Pachynematus, Lygaeonematus;
un dăunător al pepinierelor este Pachynematus scutellatus Hartig.
Frunzele de coacăz roșu și agriș (Ribes) sînt distruse de larvele de
Hoplocampa chrysorrhoea Klug, Pristiphora ruficornis Olivier și Pteronidea
ribesi Scopoli, care atacă și porumbarul {Prunus spinosus). Priophorus
tener Zaddach trăiește pe mur (Rubus) și smeur, ultimul fiind atacat și de
Pristiphora pallidiventris Falldn. Frunzele afinului {Vaccinium myrtillus)
sînt distruse de Pristiphora quercus Hartig. Păduceii (Crataegus) sînt
atacați de diferite specii de Hoplocampa, Dineura, Priophorus, Pristiphora,
Nematus.
Omizile-false de Nematini se hrănesc și pe unele plante ierboase.
Astfel, fragul (Fragaria vesca) este atacat de Cladius pectinicornis Geo-
ffroy, iar Pristiphora pallidiventris Fallen se hrănește pe Geum urbanum
și Potentilla. Pe diferite graminee (Carex, Festuca, Poa) trăiesc anumite
specii de Pachynematus și Lygaeonematus.
Unele specii de Nematini nu au fost semnalate decît pe o singură
plantă-gazdă de exemplu : Pteronidea fagi Zaddach, pe Fagus silvatica.
Altele trăiesc pe numeroase plante-gazde, cum este Croesus septentrionalis
Linnâ, care se dezvoltă pe Alnus glutinosa și A. incana, Betula alba, Populus
nigra, Salix pentandra, Corylus avellana, Fraxinus, Sorbus.
Unele trec de pe plantele spontane, pe cele cultivate. Astfel, Cladius
pectinicornis Geoffroy care se hrănește pe Spiraea ulmaria, Sanguisorba
minor, Alchemilla vulgaris, Fragaria vesca, atacă și trandafirii (Roșa canina).
în fauna Europei centrale trăiesc 18 genuri de Nematini, dintre care
17, cu 61 de specii și 3 forme, au fost menționate pe diferitele liste fau-
nistice, publicate cu privire la fauna țării noastre. Prima specie a fost
semnalată de M o c s â r y în 1874, care între anii 1877 și 1897 mai adaugă
alte 27 de specii. Această listă mai este îmbogățită cu 1 specie de către
F r i w a 1 d s z k y în 1876 și cu 1 specie și 1 formă de către 8 t r o b 1
(1901); cu 2 specii de către S z i 1 â d y (1914); cu 4 specii de către Z i -
1 a h i - K i s s (1915). în 1922 M ii 11 e r mai citează alte 22 de specii și
2 forme noi, la care M 6 c z â r (1947) mai adaugă 2 specii, iar Mano -
1 a c h e (1949) încă 1 specie.
Datorită cercetărilor noastre s-au mai găsit încă 1 gen, 18 specii
și 1 formă de Nematini noi pentru fauna Republicii Populare Romîne,
numărul celor cunoscute ridicîndu-se astfel la 18 genuri (totalul celor din
fauna europeană), 79 de specii și 4 forme.
Un gen, care nu fusese încă identificat în țara noastră, este Platy-
campus Schiodte 1839, cu răspîndire în partea nordică a Eurasiei, care are
cîteva specii, rar întîlnite. Noi am găsit două dintre aceste specii.
1.	Platycampus duplex Lepeletier 1823
(Pristiphora), Monogr. Tenthred., p. 61, nr. 177, Ș.
în colecția muzeului din Sibiu am găsit 1 $ (leg. M ii 11 e r) din
această specie, care trăiește în Europa centrală și nordul Asiei. Exemplarul
fusese determinat ca Pteronidea capito Konow.
Această femelă, colectată la Păltiniș la 21. VI. .1931, are 5,5 mm
lungime. Corpul este negru, dar labrul și clipeul sînt cafenii, iar marginea
posterioară a pronotului, tegulele, ultimul segment abdominal și picioarele
sînt galbene, în afară de baza tuturor coxelor, iar la primele două perechi
de picioare și baza femurelor, care sînt cafenii. Ghiarele sînt simple. Cli-
peul lat are marginea adînc scobită. Aria frontală, distinct delimitată,
comunică cu gropița supra-antenală. Antenele sînt lungi, subțiri. Pe cap
și torace, tegumentul este des și mărunt punctiform sculptat. Aripile
hialine au nervurile brune, iar costa și stigma de culoare galbenă
deschis. Teaca fierăstrăului, văzută dorsal, este lățită apical, asemănîn-
du-se cu cea de la Nematinus.
După observațiile altor autori, larvele deplin crescute, au lungimea
de 18 mm, capul cafeniu deschis, cu puncte negre; corpul cenușiu-ver-
zui, are pe laturi și median dungi de pete negre confluente, lăsînd între ele
puncte deschise, rotunjite. Ele se hrănesc cu frunze de zadă : Larix euro-
paea (după Carp entier) și Larix decidua (după H s i n). Este destul
de frecvent în păturile de Larix din Finlanda (după K a n g a s).
2.	Platycampus luridiveutris Fallen 1808
(Tențhredo), Svensk. Vet. Akad. Handl., voi. 29, p. 115, nr. 55, Ș.
A fost semnalată în Insulele Britanice, în Europa centrală și septen-
trională. Noi am găsit 1 Ș (leg. I u g a) la Sinaia, la 25.V.1946.
Femela găsită de noi are 5 mm lungime. Capul, antenele, toracele și
abdomenul sînt negre; dar colțurile postero-laterale ale pronotului și
tegulele sînt galbene. Picioarele galbene au vîrfurile tibiilor și tarsele
posterioare negre. Ghiarele au un mic dinte subapical. Capul are o sculp-
tură punctiformă măruntă; labrul este cafeniu, iar clipeul are marginea

208
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
4
5
TRIBUL NEMATINI THOM.
209
adînc scobită. Aripa, aproape transparentă, cu reflexe cenușii, are costa
și stigma de culoare cafenie închis; celula cubitală 3 este aproape tot atît
de lungă ca a 2-a.
Are două generații anuale, larvele hrănindu-se în iulie și septembrie
pe arini (Alnus). De culoare verde, cu corpul lățit și turtit, prevăzut cu
expansiuni laterale, aceste larve stau lipite pe fața inferioară a frunzelor,
rozîndu-le parenchimul. Sînt parazitate de Mesoleius transfuga Hlm.
și M. leptogaster Ulm. (după 0 a m e r o n) și Polyblastus alternans Șch.
(după B e r 1 a n d).
3.	Ileuiiehroa alni Llnne 1758
(Tenthredo), Syst. nat., cil. 10, p. 559, nr. 37.
Această specie rară este cunoscută în Insulele Britanice și Europa
centrală și meridională. Pe teritoriul țării noastre au fost găsite 1 $ în
Munții Făgăraș — Negoiu, în luna iulie 1933 (leg. Brandsch) și
2 Ș (leg. și det. W o r e 11) la Sibiu, la 8.VII și 9.VIII.1945.
Aceste exemplare au o lungime de 7 —8 mm. Tegumentul lor lucios
este aproape imperceptibil punctiform sculptat. Antenele sînt lungi, iar
clipeul are marginea adînc scobită. Vertexul și fruntea sînt net delimitate
pe laturi de două șanțuri puțin arcuite. Capul cu antenele, pronotul,
mesonotul (uneoți pătat cu negru) și tegulele sînt roșii. Mesopleurele,
mesosternul, met'atoracele și abdomenul sînt negre. Picioarele sînt negre,
în afară de cele anterioare, precum, și de tibiile cu tarsele celor mijlocii,
care sînt roșcate. Aripile hialine au nervurile cafenii închis, costa galbenă
și stigma (foarte mare) castanie. Unul dintre exemplarele, colectate la
Sibiu, are celula radială nedivizată, deși există un început de nervură
transversală.
Masculii sînt rari, înmulțirea fiind îndeobște partenogenetică, cu
una sau două generații anuale.
Din literatură reiese că larvele, care deplin crescute au o lungime
de 17—18 mm, se hrănesc pe arini (Alnus), mesteacăni (Betula) și sălcii
(Salix). Ele sînt de culoare verde, mai închisă dorsal decît ventral. Larvele
rod marginea frunzelor, unde stau cu extremitatea abdomenului răsucită.
Deplin crescute larvele se afundă în sol, unde se împupează într-un cocon
negricios.
Paraziții acestei specii sînt, după C a m e r o n, Monoblastus
erythropygus Holm. și Cteniscus sexcinctus Grav.
4.	Trichiocampus ulmi Linnd 1758
(Tenthredo), Syst. nat., ed. 10, p. 559, nr. 36.
A fost găsită în Anglia, Belgia, Olanda, Franța, Suedia, Spania,
Asia Mică, ținuturile transcaucaziene. Noi am găsit 1 31 și 1 Ș la Lunca-
vița-Cetățuie (r. Măcin), la 27.VI:1956 (leg. S c o b i o 1 a).
Aceste exemplare au o lungime de 6 —7 mm. întreg corpul este de
culoare neagră lucioasă'. Fruntea și creștetul net delimitate. Capul, meso-
notul, mesopleurele sînt netede. Picioarele galbene, au toate coxele și
trohanterele, precum și baza femurelor anterioare, negre. Aripile hialine
au nervurile și stigma negricioase ; la aripa anterioară lipsește prima nervură
cubitală transversă.
Femela are antene negre, subțiate apical, puțin păroase. Abdomenul
este lat.
La mascul antenele, de culoare neagră, cu peri lungi și deși, au la
baza articolului 3 o proeminență anterioară.
Larvele se hrănesc cu frunzele diferitelor soiuri de ulm. Pot fi găsite
din iunie pînă în octombrie pe fața inferioară a acestor frunze. Deplin
crescută, larva are o lungime de 12—13 mm. Culoarea sa este verde, cu
o dungă dorsală mai închisă; pe corp are șiruri transversale de tuberculi,
prevăzuți cu peri lungi, albi.
5.	Amauronematus puniceus Christ 1791
(Tenthredo), Naturg. d. Insect., p. 440, Ș.
Larg răspîndită, trăiește în nordul Asiei și Europei, în afară de Spania
și Peninsula Balcanică. Din materialul colectat de W o r e 11, noi am găsit
că 2 $ : una de la Gușterița, 9.IV.1947 și alta din împrejurimile Sibiului,
12.IV.1945, aparțin acestei specii; de asemenea și exemplarul de la Cis-
nădioara, aparținînd muzeului din Sibiu. Ele fuseseră determinate ca
Pteronidea tibialis Newman.
Aceste femele, cu o lungime de 8 mm, au o culoare generală roșie.
Antenele, regiunea ocelilor și parte din ceafă sînt negre. De asemenea
există pe mesonot 3 pete negre, ca și dunga transversală de pe scutel.
Mesosternul, subscutelul, metatoracele aproape în întregime și parte din
primul segment abdominal sînt negre. Unul din exemplare are pete negre
și pe tergitele 5—7. Picioarele anterioare și mijlocii sînt roșii, cele poste-
rioare negricioase, cu coxele și trohanterele roșii. Aripile hialine au nervu-
rile negricioase, dar costa și stigma galbene. Teaca fierăstrăului are vîrful
negru. în figura 1 am reprezentat ultimele două tergite și ovipozitorul
de la această specie. Cercii sînt lungi și subțiri. Gonostilii sînt scurți și
lăți, ovali. Enditul 8 se articulează printr-o ramură lungă și îngustă (r)
la coxitul respectiv, iar enditul 9 se articulează direct la coxitul 9.
Larva se hrănește pe diferite specii de sălcii. După Enslin (3)
ea trăiește și pe plopul de munte (Populus tremula). Deplin crescută, larva
are o lungime de 20 mm. Capul său este negru, ca și baza și vîrful picioarelor
toracice. Dorsal, corpul este cafeniu lucios, cu pete transversale verzi-
albăstrui, tăiate pe fiecare segment de linii cafenii; ultimele 3 segmente
sînt portocalii. Fața ventrală a corpului și picioarele sînt verzi-albăstrui.
Cînd sînt surprinse, larvele se răsucesc în formă de S. Crisalidarea se face
în interiorul unui cocon, printre frunzele uscate, căzute pe sol.
7
TRIBUL NEMATINI THOM.
211
210
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
6.	Amauronematus miltonotus Zaddach et Brischkc 1882
(Nematus), Schrift., phys. okon. Ges. Konigsberg, voi. 23, p. 143, nr. 44, Ș.
A fost semnalată din Siberia, pînă în peninsula Kamciatka și în
nordul Europei. Enslin (3) a găsit-o și în centrul Europei. Noi am
Fig. 1. — Amauronematus puniceus $, scleritele din apexul abdomenului.
c# Și gonocoxite ; ce, cerci; ens, lama Herăstrăului; en9, șina Herăstrăului; gs, gonostil; r, ramura enditului 8 ;
șif]0, tergite
determinat 1 Ș, prinsă de W o r e 11 la Măgura Sibiului, la 21.IV.1948,
ca aparținînd acestei specii.
Exemplarul are o lungime de 8 mm. Culoarea generală galbenă,
dar cu mesopleurele și metapleurele roșcate. Capul și mesonotul des și
mărunt punctiform sculptate; mesopleurele lucioase au o sculptură puncti-
formă mai fină. Antenele galbene au articolul 3 mai scurt decît al 4-lea.
Marginea clipeului este rotunjit-scobită; malarele sînt late, iar fruntea
net delimitată. Picioarele galbene. Aripile hialine au nervurile cafenii,
însă costa, subcosta și stigma galbene.
7.	Amauronematus alpieola Konow 1895
Termes. Fiiz., voi. 18, p. 183.
S-a găsit în regiunile muntoase din centrul Europei. La muzeul
din Sibiu există 1 $ (leg. Miiller) provenit de la Reghin (400—500 m
altitudine), prins la 18.IV.1922.
Exemplarul, examinat de noi, are o lungime de 7 mm și corpul de
•culoare neagră. Antenele negre sînt aproape tot atît de lungi cît corpul.
Capul, mai îngust decît toracele, este des și foarte mărunt punctiform
sculptat. Marginea clipeului este adînc rotunjit scobită. Apendicele bucale
.și ariile genale sînt cafenii. Toracele, cu sculptură punctiformă deasă și
fină, are peri scurți, albi. Placa genitală, neagră, ca și restul abdomenului,
are muchia terminală dreaptă, ca retezată. Picioarele negre, au capătul
distal al femurelor și cel proximal al tibiilor galbene. Aripile hialine au
nervurile și stigma negricioase.
8.	Amauronematus fahraei Thomson 1862
(Nematus), Divers. Svensk. Vet.-Akad. Forh., voi. 19, p. 637, nr. 49, <JȘ.
Trăiește în Siberia, precum și în Europa nordică și centrală. Pe teri-
toriul țării noastre a fost găsită 1 Ș la Sibiu, în mai 1916.
Acest exemplar are o lungime de 6 mm. Capul este galben, cu pete
negre în regiunea cefei și în jurul ocelului anterior; vîrful mandibulelor
•este cafeniu. Malarele sînt late; clipeul are marginea adînc scobită; gro-
pița supra-antenală este mare, iar fruntea net delimitată. Antenele, de
lungime obișnuită, sînt dorsal negre, iar ventral și către vîrf cafenii. Tora-
cele cafeniu, dar mesonotul lucios este galben, iar metanotul negru. Pe cap
și torace, tegumentul are o sculptură punctiformă, deasă și măruntă.
Abdomenul este galben, însă tergitele 1 —3 sînt în partea de mijloc negre.
Picioarele sînt galbene, cele posterioare cu vîrful tibiilor și tarsele negre.
Aripile hialine au nervurile cafenii, însă stigma și costa galbene. Larvele
trăiesc pe Ranunculus acer.
9.	Nematinus luteus Panzer 1805
(Nematus), Fauna Insect. Genn., voi. 8, p. 90, pl. 10, Ș.
Este cunoscută în întreaga Europă, unde este destul de frecventă,
în Colecția Worell am găsit 4 Ș, prinse în luna mai între anii 1941 și 1945,
212
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
8
9
TRIBUL NEMATINI THOM.
213
în împrejurimile Sibiului, împreună cu alte exemplare din specia A.
neatus Klug.
Aceste femele au o lungime de 7,5—8 mm. Corpul este de culoare
Fig. 2. — Nematinus luteus, scleritele ovipozitorului.
<8 și c» . gonocoxite ; ce, cerci; en$, lama Herăstrăului; en9, șina Herăstrăului; gs, gonostil; r, ramura enditului 8 ;
tergit.
portocalie, în afară de mesostern și partea ventrală a mesopleurelor, care
sînt negre. Toracele, cu o sculptură punctiformă nu prea deasă, este lucios.
Aripile hialine au nervurile și baza stigmei cafenii, iar costa și vîrful stig-
mei galbene.
Teaca fierăstrăului, privită dorsal, este mult lățită apical, iar medial
fiecare gonostil se prelungește cu cîte un scurt colț rotunjit. Din figura 2
se constată că șina fierăstrăului se articulează direct la coxitul 9, iar lama
fierăstrăului la coxitul 8 prin intermediul unei ramuri lungi și subțiri.
Larvele, cu corpul turtit, colorat în verde-albăstrui, au o lungime
de 11 — 13 mm. împuparea are loc în pămînt, înăuntrul unui cocon.
Există două generații anuale. Larvele primei generații se hrănesc în iunie
pe stejari (după 8 t r o b 1), iar cele din generația a doua pe arin negru,
Alnus glutinosa, pe la sfîrșitul lunii septembrie (după H s i n) și începutul
lunii octombrie (după L o i s e 11 e).
10.	Nematinus bilineatus Klug 1819
(Tenthredo), Zool. Mag., voi. 2, p. 86.
Specie mult mai rară decît precedenta, trăiește în Europa centrală
și septentrională. W o r e 11 a colectat din împrejurimile Sibiului în mai,
anii 1941, 1945, 1946, 8 $ și 10 $ aparținînd acestei specii.
Exemplarele determinate de noi, au o lungime de 6 —8 mm. La ambele
sexe culoarea generală a corpului este portocalie. Capul are fruntea net
delimitată. Antenele portocalii au primele două articole și fața dorsală
a următoarelor trei (cel puțin) de culoare cafenie. Picioarele sînt galbene.
Aripile hialine au nervuri cafenii, dar costa și stigma sînt complet galbene.
Masculul este pătat cu negru : o pată în jurul ocelilor, două dungi
pe lobii laterali ai mesonotului, două pe șanțurile metanotului.
La femelă lobii laterali ai mesonotului, 2 pete pe mesopleure și 2
pete pe mesostern sînt cafenii-negricioase. Abdomenul lat, terminal este
ca retezat drept. Teaca fierăstrăului, privită dorsal, este apical foarte lată.
Larvele se hrănesc pe arini. Deplin crescută, larva are o lungime de
20 mm. Capul său galben are ochii negri. Corpul este de culoare verde
deschis, cu 4 șiruri de tuberculi albi. Femela își depune ouăle pe fața
inferioară a frunzelor, în nervura mediană.
Am mai găsit și 2 $ (leg. W o r e 11) din forma virilis Enslin (3)
aparținînd speciei Nematinus bilineatus, colectate tot din împrejurimile
Sibiului, la 20.V.1943. -
Aceste femele au o lungime de 7 —8 mm. Corpul lor galben este de
culoare închisă pe o mai mare întindere: regiunea ocelilor și vîrfurile
mandibulelor sînt de culoare cafenie; mai au o dungă neagră și pe lobul
median al mesonotului; mesosternul este negru.
11.	Pteronidea bipartita Lepeletier 1823
(Nematus), Monogr. Tenthred., 'p. 69, nr. 206, <J Ș.
Această specie trăiește în Europa centrală și septentrională. în
materialul colectat din împrejurimile Sibiului la 11.V.1946 de W o r e 11,
am găsit 5 aparținînd acestei specii rare.
Lungimea acestor exemplare este de 6 —7 mm. Capul neted, lucios
și negru, are malarele și ariile genale portocalii, iar apendicele bucale și
214
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
10
n
TRIBUL NEMATINI THOM.
215
clipeul galbene-albicioase.. Marginea clipeului este adine scobită. Antenele
galbene au partea dorsală a primelor articole neagră. Fruntea și vertexul
sînt net delimitate. Toracele negru are pronotul, tegulele, mesopleurele
și metapleurele galbene. Abdomenul galben are primul tergit negru. Placa
genitală este terminal scobită. Organul copulator (fig. 3, A și B) are :
Fig. 3. — Pteronidea bipartita, A și B scleritele organului copulator, văzute ventral
și dorsal.
c, gonocoxit; dv, degetul volselei; a, gonobază ; as, gonostil: s, sternit; v, volselă; vp, valvă penială.
gonobaza cu lobii peniali bine dezvoltați; valvele peniale cu un spin ven-
tral ; volsela, neseparată de gonocoxit în toată lungimea sa, prevăzută
cu o scurtă prelungire subapicală.
în general, specia are anual două generații.
Larvele se hrănesc pe Betula alba după A n d r e (1), pe 8alia> ca-
praea și Populus, după E n s 1 i n (3). Ele au capul verzui-albicios, cu trei
dungi longitudinale cafenii, cea mijlocie fiind mai mare și cu cîte o dungă,
tot cafenie dar mai puțin evidentă, înapoia fiecărui ochi. Corpul lor, verde
ca frunza, are o dungă mai închisă mediană, mărginită pe laturi de cîte
una deschisă. La baza fiecărui apendice există cîte 10—12 mici proemi-
nențe cafenii. Crisalidează în pămînt.
12.	Pachynematus kubesi Konow 1903 (?)
Specia a fost descrisă după exemplare colectate în Boemia. Exem-
plarul Ș, determinat de noi, provine de la Sibiu, colectat de W o r e 11
la 1.IV.1951.
Această femelă are o lungime de 8,5 mm și corpul de culoare generală
neagră. Apendicele bucale sînt de culoare cafenie deschis, ariile gcnale
roșcate, antenele negre; marginea clipeului este ușor scobită. Toracele
lucios prezintă o sculptură măruntă punctiformă; scutelul este neted,
lucios. Abdomenul negru are ultimul segment galben, atît dorsal cît și
ventral. Picioarele negre au extremitatea distală a femurelor, tibiile și
tarsele galbene, dar la picioarele posterioare vîrful tibiilor și tarsele sînt
negre. Aripile hialine au nervurile cafenii, iar costa și stigma galbene.
13.	Lygaeonematus compressicornis Fabricius 1804
(Tențhredo), Syst. Piez., p. 38, nr. 46.
Trăiește în toată Europa. în țara noastră au fost colectate 2 Ș :
una la Budești (r. Oltenița), 3.V.1953, cealaltă la Luncavița-Cetățuie
(r. Măcin), 27.VI.1956 (leg.’S c o b i o 1 a).
Lungimea acestor exemplare este de 6 mm. Culoarea generală a
corpului neagră. Capul, neted și lucios, are labrul mult dezvoltat, marginea
clipeului dreaptă (ca retezată), fruntea net delimitată, iar vertexul cu
limitele confuze. Antenele scurte, negre, au unghiurile ventro-apicale ale
articolelor 3—5 proeminente sub formă de colți. Toracele negru, lucios,
cu o sculptură punctiformă de abia perceptibilă, are tegulele galbene.
Picioarele galbene au baza tuturor coxelor, ca și vîrful tibiilor și tarsele
celor posterioare, negre. Aripile hialine, fără prima nervură cubitală
transversă, au nervurile și stigma negre.
în general, această specie are anual două generații, adulții primei
zburînd în mai-iunie, cei din a doua generație în august. Ouăle sînt
depuse în frunzele de Populus (de obicei, P. tremula), chiar în nervura
principală, în două șiruri. Larvele, de culoare verde deschis, au spatele
mai deschis și mici pete cafenii la baza picioarelor abdominale. Ele rod
găuri în parenchimul frunzelor, pe care le înconjoară cu o secreție în formă
de scurte bastonașe, așezate pe două rînduri. Crisalidarea se face în coconi,
fie în pămînt, fie printre frunze.
14.	Lygaeonematus biscalis Forster 1854
(Nematus), Ver. naturii. Ver. preuss. Rheinl., voi. 11, p. 326, pl. 6, fig. 37, Ș.
Această specie a fost găsită în Anglia, Germania, Austria, Elveția,
Franța. Noi am găsit 2 $ : unul la Măgura-Sibiu, 4.V.1946 (leg. W o r e 11),
celălalt la Mogoșoaia lîngă București, 24.IV. 1956 (leg. S c o b i o 1 a).
Acești masculi au o lungime de 4—5 mm. Corpul are culoarea gene-
rală neagră. Antenele sînt scurte. Labrul, marginea clipeului, unghiurile
postero-laterale ale pronotului, tegulele și placa genitală sînt galbene.
Picioarele galbene, de culoare neagră sînt : baza tuturor coxelor și femu-
relor ; la cele posterioare femurele aproape total, vîrful tibiilor și tarsele.
Aripile hialine au nervurile și stigma de culoare cafenie închis, iar costa
galbenă.
Larvele, uniform colorate în verde lucios, trăiesc după Brischke
(1885) pe porumbar (Prunus spinosa).
2—c. 2127
216
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
12
13
TRIBUL NEMATINI THOM.
217
15.	Lyyneonematus leucopodius Hartig 1837
(Nematus), Fam. Blatt. Holzw., p. 200, nr. 29, Ș.
Este răspîndită în Europa centrală și septentrională. La muzeul
din Sibiu există 1 Ș, colectată în Munții Bucegi, în luna iunie 1918.
Exemplarul examinat .de noi are o lungime de 7 mm. Capul, des
punctiform sculptat, negru, are apendicele bucale galbene, însă mandi-
bulele cafenii. Clipeul are marginea dreaptă. Fruntea net delimitată..
Antenele negre sînt lungi și apical subțiate. Toracele negru are unghiurile
postero-laterale și tegulele galbene. Abdomenul negru are tergitul 9 gal-
ben, însă teaca fierăstrăului, puțin lățită apical, este neagră. Picioarele-
galbene au baza tuturor coxelor neagră; la cele posterioare vîrful tibiilor
și tarsele sînt cafenii. Aripile hialine, cu nervurile cafenii, iar stigma și
costa galbene, n-au prima nervură cubitală.
După S t r o b 1 (26) larvele se hrănesc pe diferite specii de Quercus^
16.	Lyyaeoneniatus mollis Hartig 1837
(Nematus), Fam. Blatt. Holzw., p. 201, nr. 30,
Este răspîndită în toată Europa. în materialul colectat de W o r el 1
din împrejurimile Sibiului, noi am determinat din această specie 7$ și
1 dintre care 4Ș și 1 $ au fost prinse la 4.V.1946, iar celelalte 3Ș la
31.III.1948 ; 19.IV.1947; 21.IV.1948.
Lungimea acestor exemplare este de 6—7 mm. Capul, des puncti-
form sculptat, puțin lucios, are fruntea net delimitată și gropița supra-an-
tenală evidentă. La $ întreg corpul este negru. La $ corpul, de culoare
generală neagră, are labrul cafeniu, iar unghiurile postero-laterale ale
pronotului și tegulele galbene. Mesopleurele au o sculptură deasă și foarte
măruntă. Picioarele galbene au coxele, trohanterele și o bună parte a
femurelor negre, de asemenea vîrful tibiilor și extremitatea apicală a
tarsului la cele posterioare. Aripile hialine au nervurile cafenii și costa cu
stigma galbene. în figura 4 A și B este reprezentat ovipozitorul, care are
lama fierăstrăului dublu articulată : la coxitul 8 printr-o ramură subțire
dorsală; la tergitul 9 prin două articole, reunite printr-o porțiune membra-
noasă. Șina fierăstrăului se articulează direct la coxitul 9.
Larvele de culoare verde, cu laturile mai deschise, au o dungă dor-
sală albă. Ele se hrănesc după B ris chke pe Vaccinium myrtillus și
Boa serotina. Deși A n d r e (1) și I a c o b s (11) afirmă că au găsit-o
pe pin, B e r 1 a n d (2) crede că este o eroare de observație. Crisalidarea,
în coconi, se face în pămînt.
17.	Pristipliora thalictri Kriechbaumer 1884
(Nematus), Correspbl. zool. min. Ver. Regensburg, p. 105, nr. 1, (JȘ.
A fost găsită în Germania, Austria, regiunea subcarpatică a U.R.S.S.
(8). în țara noastră am găsit 1Ș, în pădurea Căldărușani (r. Snagov), la
23.III.1957 (leg. S c o b i o 1 a).
Această femelă are o lungime de 5 mm. Corpul în întregime negru.
Capul, des și mărunt punctiform sculptat, are fruntea confuz delimitată.
Antenele sînt scurte. Mesonotul lucios, are o sculptură punctiformă foarte
fină. Mesopleurele sînt netede lucioase. Picioarele sînt negre, în afară de
extremitatea distală a femurelor, tibiile și tarsele primelor două perechi
de picioare, care sînt galbene; ghiarele au un foarte mic dinte subapical.
Fig. 4. — Lygaeonematus mollis, scleritele ovipozitorului. A, văzute de la exterior;
13, văzute din interior.
c8 și Cg, gonocoxite; ce, cerci: en8 și en8, endite ; os, gonostil; ta și Go- tergite.
Aripile, unde lipsește prima nervură cubitală, sînt ușor fumurii, cu ner-
vurile și stigma de culoare cafenie închis.
După Kriechbaumer, specia are anual două generații. Larvele
trăiesc pe rutișor (Thalictrum aquilegifolium), unde stau izolate pe mar-
ginea frunzelor, cu abdomenul răsucit. Ele au capul castaniu, împrejurul
ochilor de culoare neagră. Corpul, verde deschis, are spatele de culoare
verde mai închis. Pentru împupare se afundă în pămînt, unde își secretă
un cocon.
18.	l’ristlphora fulvipes Fallen 1808
Svensk. Vet. Akad. Handl., p. 113, nr. 51, fig. 35.
Este răspîndită în Europa, Asia nordică și în regiunea transcauca-
ziană. Noi am găsit 2 Ș în pădurea Cernica (r. Brănești) la 29.V.1956 și
8.VI.1956 (leg. S c o b i o 1 a).
218
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
14
15
TRIBUL NEMATIN1 THOM.
219
Aceste exemplare au o lungime de 5 mm. Corpul este de culoare
neagră. Capul are fruntea nedelimitată și gropița supra-antenală de abia
adîncită; vertexul foarte scurt, ceva mai lung decît diametrul unui ocel.
Antenele negre sînt lungi. Tegulele sînt negre. Picioarele galbene au toate
coxele și trohanterele cafenii, de asemenea vîrfurile tibiilor și tarselor la
Fig. 5. — Pristiphora lulvipes Ș, apexul abdomenului (scleritele îndepărtate din poziția
normală, văzute ventral).
a, apodemă ventrala a enditului 8 ; c8 și c9, gonocoxite; ce, cerci; gs, gonostil; ens, lama fierăstrăului; r, ramura
enditului 8; en9, șina fierăstrăului; t9 și <10, tergite.
cele posterioare; ghiarele au un mic dinte subapical. Aripile hialine, lip-
site de prima nervură cubitală, au nervurile, costa și stigma cafenii. în
figura 5 este reprezentat ovipozitorul, care are gonostilii rotunjiți apical,
iar lama fierăstrăului prevăzută cu o apodemă ventrală dezvoltată.
Are anual două generații. Larvele, de culoare verde, se hrănesc cu
frunze de Solia aurita (după Z a d d a c h și B r i s c h k e).
împuparea se face în sol, în interiorul unui cocon.
Alte 3 specii, citate de diferiți autori pe listele faunistice, referitoare
la teritoriul din NV arcului carpatic, noi le-am găsit și la SE de acești
munți. Dăm în cele ce urmează descrierea lor.
1.	Trichiocampus viininalis Fallen 1808
(Tenthredo), Svensk. Vet.-Akad. Handl., voi. 29, p. 117, nr. 59.
Trăiește în Europa, cu excepția părții meridionale. Pe teritoriul
țării noastre a fost citată de M o c s â r y în 1877 în viile de lîngă Arad
sub sinonimia T. eucerus Hartig, iar în 1897 pentru Oradea Mare, sub
numele actual. Noi am găsit la București, 8.X.1935, o pupă (leg. I u g a),
din.care la 20.11.1936, în condiții de laborator, a ieșit 1Ș.
Această femelă are capul negru, cu marginea clipeului adînc scobită.
Antenele galbene au primele două articole negre; al 3-lea este puțin arcuit.
Toracele portocaliu are mesonotul, scutelul, post-scutelul, partea ventrală
a mesopleurelor și mesosternul negre. Abdomenul și picioarele sînt galbene.
Aripile hialine; cea anterioară are baza (cu costa și subcosta) gălbuie, iar
nervurile și stigma de culoare cafenie închis.
După D i 11 r i c h (1924) ouăle, depuse în două șiruri de-a lungul
pețiolului frunzelor, produc mici gale la diferite specii de Populus și uneori
pe Săli® caprea. Deplin crescute, larvele ating lungimea de 14—15 mm.
Au capul cafeniu și corpul verde deschis, cu patru linii longitudinale de
pete (cele mediale mai mari, cele laterale mai mici) și unul sau două șiruri
de tuberculi, prevăzuți cu peri lungi, albi, către vîrf negricioși. Aceste larve
stau, alăturate una de alta, cîte 3—5 la un loc, pe fața inferioară a
frunzelor.
2.	Pteronidea inyositidis Fabricius 1804
(Tenthredo), Syst. Piez., p. 41, nr. 60.
Specie comună este răspîndită în toată Europa și Siberia. A fost
găsită în toată Transilvania. Mocsâry în 1874 (20) și 1877 (21) o citează
sub numele generic de Nematus, iar în 1897 (22), ca și Z i 1 a h i - K i s s
în 1904 (29) și S z i 1 â d y în 1914 (28), sub acela de Pteronus. Noi am
colectat: 2^, la Moara Domnească (r. Brănești), 1.IX.1951 și Săbăreni
(r. Răcari), 3.V.1955; 2Ș, la Balta Verde (r. Craiova), 7.VIII. 1951 (leg.
S c o b i o 1 a) și în parcul de la Tîrgu- Jiu, 26.VI.1954 (leg. I u g a).
Aceste exemplare au o lungime de 6 —7 mm. Ambele sexe au capul
negru, cu apendicele bucale și marginea, adînc scobită a clipeului, galbene.
Gropița supra-antenală este adîncă, iar fruntea net delimitată. Antenele
sînt lungi, negre. Toracele negru are unghiurile postero-laterale ale prono-
tului și tegulele galbene; mesonotul și mesopleurele sînt des și mărunt
punctiform sculptate. Abdomenul este portocaliu, cu dungi transversale
negre. Picioarele galbene au baza coxelor și trohanterele negre, iar tarsele
posterioare negricioase. Aripile hialine au nervurile cafenii, iar costa și
stigma galbene.
La femelă, abdomenul este mai lat, iar dungile transversale negre
de pe tergite nu se întind pe laturi și marginal.
La mascul abdomenul este mai îngust și dungile negre de pe tergite
mai întinse. Tergitul abdominal 8 are prelungirea sa apicală în formă de
triunghi, cu vîrful rotunjit.
Are anual două generații. Larvele se hrănesc pe sparcetă (Onobri-
chys viciaefoUa) și trifoi-roșu (Trifolium pratense). La sfîrșitul perioadei
de creștere, ele au ^18 mm lungime. Sînt de culoare verde, cu două linii
dorsale albicioase. împuparea, în cocon, se face în pămînt.
220
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
16
17
TRIBUL NEMATINI THOM.
221
3.	Pristiphora ruficornis Oliviei' 1811
(Nematus), Encycl. măthod. Insect., voi. 8, p. 167, nr. 9.
Trăiește în Europa centrală și septentrională, Asia transcaucazică. A
fost citată de Mocsâry (22) în Banat și de M ii 11 e r (24) în Tran-
silvania. Noi am găsit în raionul Grivița Roșie 2 la Chitila, 9.V.1956
și 1 Ș la Mogoșoaia, 19.VI.1954 (leg. Scob io la).
Aceste exemplare au o lungime de 4—6 mm. Corpul este în între-
gime negru, numai tegulele și extremitatea unghiurilor postero-laterale
ale pronotului sînt galbene. Clipeul are marginea trunchiată drept; fruntea
este net delimitată. Capul și toracele au o sculptură punctiformă măruntă
și rară. Aripile hialine au toate nervurile și stigma cafenii; la cele anterioare
lipsește prima nervură cubitală transversală.
La femelă, antenele sînt dorsal negricioase, iar ventral castanii.
Picioarele galbene, de culoare neagră sînt: baza tuturor coxelor și femurele
parțial, de asemenea vîrful tibiilor și tarsele total la cele posterioare.
La mascul picioarele au aceeași colorație ca la femelă, dar tarsele
posterioare sînt numai distal negre. Antenele sînt total roșiatice.
Larvele se hrănesc pe tei și pe diferite specii de Crataegus. Ele rod
marginea frunzelor. Sînt de culoare verde. împuparea se face în pămînt,
în interiorul unui cocon.
Pe listele faunistice referitoare la teritoriul țării noastre, unii Nema-
tini au fost citați sub sinonimii. Astfel pentru genul Pteronidea Rohwer a
fost folosită denumirea de Nematus Panzer de către Mocsâry în 1874
și 1877, iar în 1897 — ca și Strobl (1901), Szilâdy (1914)—
întrebuințează pe cea de Pteronus Konow. Strobl (1901) folosește
pentru genul Nematinus Rohwer denumirea de Nematus Panzer. Z i 1 ah i-
K i s s (1915) citează genul Huura Newman sub numele de Cryptocampus
Hartig.
Speciile citate sub sinonimii, sînt următoarele : Pontania leucaspis
Tischbein 1846 sub denumirea P. ischinocerus Thomson de către Moc-
sâry (1897) și Z i 1 a h i-K i s s (1904), care în 1915 mai folosește și pe
aceea de P. viminalis Hartig; Priophorus tener Zaddach 1859 sub denu-
mirea P. tristis Zaddach de către Strobl (1901); Pachynematus clitel-
latus Lepeletier 1823 denumită P. capreae Panzer de către Mocsâry
(1897) și Z i 1 a h i-K i s s (1904); Pristiphora testacea Jurine 1807 ca
P. betulae Retzius pentru Z i 1 a h i-K i s s (1915); Hoplocampa flava
Linne 1761 sub denumirea H. ferruginea Fabricius de către Mocsâry
(1897); Hoplocampa minuta Ghrist 1791 sub denumirea de H. fulvicornis
Fabricius de către Szilâdy (1914), H. fulvicornis Panzer de către
Fințescu (1928) și H. fulvicornis Klug de către Manolache și
colaboratori (1949—1957); Micronematus monogyniae Hartig 1840, denu-
mită M. pullus Forster de către Mocsâry (1897); Trichiocampus
eradiatus Hartig 1837 sub denumirea T. drewseni Thomson de către
Mocsâry (1897).
Alți autori au menționat următorii Nematini sub sinonimii generice
și specifice: Friwaldszky (1876) citează pe Pteronidea miliaris
Panzer sub denumirea Nematus fulvus Hartig; Mocsâry (1897) pe
Huura atra Jurine 1807 sub acea de Cryptocampus angustus Hartig.
Tot Mocsâry (1897) folosește pentru Pteronidea oligospila Forster 1854
denumirea Pteronus microcercus Thomson; pentru Pteronidea tibialis
Newman 1837 pe acea de Pteronus hortensis Hartig; pentru Pteronidea
leucotrocha Hartig 1837 pe acea de Pristiphora approximala Forster; iar
pe Nematinus fuscipennis Lepeletier 1823 îl denumește Nematus abdo-
minalis Panzer.
în concluzie, în cercetările noastre asupra Nematinilor din fauna
Republicii Populare Romîne am găsit — pe lîngă cele 17 genuri, 61 de
specii și 3 forme, menționate în publicațiile altor autori — 1 gen, 18
■specii și 1 formă, toate noi :
Genul Platycampus Schiodte 1839
Speciile : Platycampus duplex Lepeletier 1823, P. luridiventris
Fallen 1808, Hemichroa alni Linnd 1758, Trichiocampus ulmi Linne
1758, Amauronematus puniceus Christ 1791, A. miltonotus Zaddach et
Brischke 1882, A. alpicola Konow 1895, A. fahraei Thomson 1862, Nema-
tinus luteus Panzer 1805, N. bilineatus Klug 1819, Pteronidea bipartita
Lepeletier 1823, Pachynematus hubesi Konow 1903 (?), Lygaeonematus
■compressicornis Fabricius 1804, L. biscalis Forster 1854, L. leucopodius
Hartig 1837, L. mollis Hartig 1837, Pristiphora thalictri Kriechbaumer
1884, P. fulvipes Fallen 1808.
Forma : Nematinus bilineatus Klug 1819 (virilis Enslin 1915).
Numărul Nematinilor identificați pe teritoriul țării noastre se ridică
astfel la 18 genuri, 79 de specii și 4 forme.
Alte 3 specii cunoscute la NV de Carpați, au fost găsite de noi și
la SE de acest arc muntos : Trichiocampus viminalis Fallen 1808, Ptero-
nidea myositidis Fabricius 1804, Pristiphora ruficornis Olivier 1811.
Am mai dat și sinonimiile sub care figurează, pe diversele liste refe-
ritoare la teritoriul R.P.R., unii Nematini, identificați de cercetătorii
.anteriori.
k Bonpocy o tenthredinidae b pyMbiHHH
CoOBIUEHnE HI. NEMATINI THOM.
KPATKOE COAEPJKAHKE
PyMMHCKne iipegcTaBUTeJin Nematini ncciiegOBajincB ua ocnoBauim
•coSpauuoro aBTopaMn MaTepnaJia n KOJiJieKniift MyseeB ecTecTBeHuoiî jicto-
ppn b Byxapecre n Cu6iiy. Bmjio nayueHo 246 aKBeMinuipoB, OTuocHmMxcn
k 55 BJigaM.
B jiiiTepaType, nocBHineHHOH TpnSe Nematini, sjih TeppiiTopnp PHP
yKasano 17 pogoB, 61 Biig n 3 $opMw. B peayjibTaTe gauHHx MccjiegoBaHiiii
K 9TKM UMCJiaM gOSaBJIHeTCH 1 pofl, 18 BUgOB m 1 $opwa:
222
VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA
18
19
TRIBUL NEMATINI THOM.
223
Pog Platycampus Schiodte 1839.
Platycampus duplex Lepeletier 1823, P. luridiventris Fallen
1808, Hemichroa alni Linnd 1758, Trichiocampus ulmi Linne 1758, Amau-
ronematus puniceus Christ 1791, A. miltonotus Zaddach etBrischke 1882,
A. alpicola Konow 1895, A. fahraei Thomson 1862, Nematinus Intens Panzer
1805, N. bilineatus Klug 1819-, Pteronidea bipartita Lepeletier 1823, Pa-
chynematus kubesi Konow 1903 (?), Lygaeonematus compressicornis Fabri-
cius 1804, L. biscalis Fbrster 1854, L. leucopodius Hartig 1837, L. mollis Har-
tig 1837, Pristiphora thalictri Kriechbaumer 1884, P. fulvipesFall4n 1808.
OopMa Nematinus bilineatus Klug (virilis Enslin 1915).
TaKMM oSpaaoM b PyMtiHHn 6m.hu uangeuti OTiiocmipiecH k Tpnâe
Nematin: 18 pogoB, 79 BiigoB h 4 $opMKt.
flpyrue 3 BUga, ii3BecTiiMe k ceBepo-sanagy ot KapnaTCKoro xpeSTa,
Ghidi naiifleHH k roro-BocTOKy ot othx rop. 9to BiigH Trichiocampus vimi-
nalis Fallim 1808, Pteronidea myositidis Fabricius 1804, Pristiphora
ruficornis Olivier 1811.
IIpMBogHTCH TanîKe cmhoummbi, nou KOTopuMM gpyrne nccnegoBa-
Tejm yKa3i>iBajm pasmimiHe Nematini, nangenHiie mmm b cfjayue PyMHHim.
OE'bflCHEHWE PHCVHKOB
Puc. 1. — Amauronematus puniceus Ș; CKJiepnTM BepmniiM a6goMena; c8 n c9-rono-
kokcmtbi; ce — jcBOGTOBBie npMRaTKH; en8 — nuacTHHKa rpbisymero oprana; eng—oGorok
rpBtaymero oprana; gs— ronocTnnyc; r — bbtbb aHRHTa 8: tg n t10—- TepriiTBi.
Puc. 2. — Nematinus luteus: CKJiepHTBi HftqeKJiana; c8 h c9— roHOKCMTBi; ce — xbo-
CTOBBie npngaTKM; ens— nnacTiinKa rpMBymero oprana; eng— oSogoK rpBisymero op-
rana; gs— roiiocTiuiyc; r— botbb aHgiiTa 8; t9 —TepniT.
Puc. 3. — Pteronideabipartita: A — B— CKJiepHTBi KonyjiHTHBiioro oprana; B6H-
TpaaiBHBiii n RopaajiBHBiiî BMg; c—ronoKOKCHT; de—- naneiț BOJiceJiBi; g— ronoSaaa;
gs— ronocTiwiyc; s — CTepiiHT; v—- BtNicejia; vp— nennanbiiBie CTBOpKH.
Puc. 4. — Lygaeonematus mollis: cnnepiiTBi HiiqeKJiaga; A — napy>KHMiî bmr;
B— BHyTpeniinn buh; c8 ii c9 fohokokcmtbi; ce — xboctobho npnaaTnn; en8 n en9—an-
rht; gs— roiiocTnjiyc; t9 n /10—TeprnTBi.
Pnc. 5. — Pristiphora fulvipes $: Bepmnna a6noMena (BeHTpaJiBHBiH buh ciute-
pnTa, oTflaJieiniBix ot CBoero nopManbiioro nonoîKeHMH). a — BenTpajiBHbni anoneM
anRHTa 8; c8 h c9— ronoKoncnTBi; ce — xboctobbio npnnaTnn; gs — ronocTiiJiyc; ens—
nnacTiiiina rpBiaynțero oprana; r — botbb OHgMTa 8; en9 — oCogon rpBiaymero oprana;
19 11 ho — TeprnTBi.
CONTRIBUTION Ă LA CONNAISSANCE DES HYMENOPTÎJBES
tenthrEdinidKs DE LA RKPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
note III. LA TRIBU NEMATINI TÎIOM.
RESUME
En vue de recherches sur Ies repr4sentants de cette tribu dans
la R.P. Roumaine, Ies auteurs ont utilisd un materiei qu’ils ont colligc
sur le territoire de ce pays, ainsi que Ies collections des Mus4es d’Histoire
Naturelle de Bucarest et de Sibiu. Ils ont examinc de cette fagon 246
exemplaires, appartenant a 55 especes.
Dans la litterature ayant trăit aux Nematini du territoire de ce
pays figuraient 17 genres, 61 especes et 3 formes. Ces recherches viennent
y ajouter 1 genre, 18 especes et 1 forme nouvelles:
le genre Platycampus Schiodte 1839 ;
Ies especes Platycampus duplex Lepeletier 1823, P. luridiventris
Fallen 1808, Hemichroa alni Linne 1758, Trichiocampus ulmi Linne 1758,
Amauronematus puniceus Christ 1791, A. miltonotus Zaddach et Brischke
1882, A. alpicola Konow 1895, A. fahraei Thomson 1862, Nematinus luteus
Panzer 1805, N. bilineatus Klug 1819, Pteronidea bipartita Lepeletier 1823,
Pachynematus hubesi Konow 1903 (?), Lygaeonematus compressicornis Fa-
bricius 1804, L. biscalis FiAAer 1854, L. leucopodius Hartig 1837, L. mollis
Hartig 1837, Pristiphora thalictri Kriechbaumer 1884, P. fulvipes Fallen 1808;
la forme Nematinus bilineatus Klug (virilis Enslin 1915).
Le nombre des Nematini identifi4s en Roumanie s’âleve ainsi ă 18
genres, 79 especes et 4 formes.
Trois autres especes, connues au NO des Carpates, ont egalement
ete trouvees par Ies auteurs au SE de cet arc montagneux, â savoir :
Trichiocampus viminalis Fallen 1808, Pteronidea myositidis Fabricius
1804, Pristiphora ruficornis Olivier 1811.
Les auteurs mentionnent aussi Ies synonymies par lesquelles cer-
tains auteurs ont ddsigne les divers Nematini, identifids par eux dans la
faune roumaine.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. — Amauronematus puniceus Ș, sclerites de l’apex de l’abdomen. c8 et cg = gono-
coxites ; ce=cerques ; cn8=lame de la scie ; en9=rainure dc la scie ; gs = gonostyle ; r = rameau
de l’endite 8; t0 et /10 = tergites.
Fig. 2. — Nematinus luteus, scMrites de l’ovipositeur. c8 et c9 = gonocoxites; ce = cer-
ques ; en8 = lame de la scie; en9=rainure de la scie ; gs = gonostyle; r =rameau de l’endite 8;
tg = tergite.
Fig. 3. — Pteronidea bipartita. A et B, scl^rites de l’organe copulateur, vues ventrale
et dorsale; c = gonocoxite ; dv = doigt de la volsella ; g = gonobase; gs = gonostyle ; s = ster-
nite; v = volsella ; vp = valve du penis.
Fig. 4. — Lygaeonematus mollis, scldrites de l’ovipositeur. A, vue de l’extdricur;
13, vue de l’interieur. c8 et c9 = gonocoxites; ce = cerques; en8 et en9 = endites;gs = gonosty-
le ; tg et Zlo = tergites.
Fig. 5. — Pristiphora fulvipes Ș, apex de l’abdomen (vue ventrale des sclerites ecartdes
de la position normale), a — apoddme ventral de l’endite 8 ; c8 et c, = gonocoxites; ce =
cerques; gs = gonostyle; en8 = lame de la scie; r = rameau de l’endite 8; eng = rainure de
la scie; ta et t10 — tergites.
BIBLIOGRAFIE
1.	Andre E d., Species des Hymtnoptbres d’Europe, d’Algârie. Beaune, 1879, voi 1,
p. 74-225.
2.	B e r 1 a n d L., Faune de France-IIyminopUres Tenthredoldes. Paris, 1947.
3.	E n s 1 i n E., Die Tenthredinoidea Mitteleuropas. Deutsch. Ent. Ztschr., anexa IV, 1915,
p. 311 —412; anexa V, 1916, p. 414 — 538; anexa VII, 1917, p. 663 — 790.
4	— Die Blatt-und Holztvespen (Tenthrediniden) Mitteleuropas, insbesondereDeutschlands,
in Schroder Chr., Die Insekten Mitteleuropas insb. Deutschland. Stuttgart,
1914, voi. 3, p. 169-176.
224	VICTORIA G. IUGA, X. SCOBIOLA și A. ROȘCA	20
5	Escherich K., Die Forslinsekten Mitteleuropas, Symphyta. Berlin, 1940, voi. 5,
p. 9-270.
€. Fințescu G. N., Musca fierăstrău a prunilor Hoplocampa fulvicornis Fabricius Hym.
Tenthredinidae. Bul. agric., 1928, voi. 3, p. 3 — 29.
7	Friwaldszky J., Adatok Temes es Krassomegyek Faunajăhoz. Math. es Termeszet.
Kozlem., 1876, voi. 13, p. 285-378.
8	Gregor F r., Prispivek pro poznani pilatek podk. Russi. Gas. Gs. spol. ent., 1927,
voi. 24, p. 29-38.
9.	G u s s a k o v s k i V. V., Hymenoptera-Tenthredinidae, in T a r b i n s k i P. i P 1 a v i -
Ișcikov N. N., Opredeliteli nasekomîh evropeiskoi ceasti SSSR. Moscova-
Leningrad, 1948, p. 631 — 641.
10	H s i n C. S„ Beitrăge zur Naturgeschichte der Blattwespen. Zeitschr. f. angew. Entom.,
1935, voi. 22, p. 253-294.
11.	I a c o b s, Tenlhredines, Cephides el Siricides des environs de Bruxelles, avec revue et de-
scription de quelques especes des genres Blennocainmpa (Harlig), Nematus (Jurine),
Cephus (Latr.), Phyloecus (Neivman). Ann. Soc. Entom. Belgique, 1884,
voi. 28, p. 16-34.
12.	I u g a V. G. și S c o b i o 1 a X., Contribuții la cunoașterea viespilor cu fierăstrău (Hyme-
noptera, Tenthredinoided) din R.P.R. Bul. Științ., Acad. R.P.R., Secțiunea de
științe biologice, agronomice, geologice și geografice, t. VII, nr. 2, 1955,
p. 479-493.
13.	I u g a V. G., Scobiola X. et Roșea A., Contributions ă la connaissance des
Hymenopleres Tenthredinides de R.P.R. Tr. Mus. d’Hist. Nat. „Gr. Antipa”,
1958, voi. 1, p. 183-199.
14.	Kangas E., Platycampus duplex Lep. neiv for Finland (Hym. Tenihr.). Ann. Entom.
Fen., 1935, voi. 1, p. 66.
15.	Konow F r. W., Tenthredinidae Europae. Deutsch. Entom. Ztschr., 1890, voi. 34,
p. 225-240.
16.	— Catalogus Tenthredinidarum Europae. Deutsch. Entom. Ztschr., 1890, voi. 34,
p. 241-255.
17.	— Bemerkungen und Nachtrăge zum Catalogus Tenthredinidarum Europae. Deutsch,
Entom. Ztschr., 1891, voi. 35, p. 209-220.
18.	L o i s e 11 c A., Notes sur la biologie de quelques Chalastogaslra. Feuilles des jeunes natura-
listes, 1907, voi. 38, p. 6-11 și 30-34.
19.	M a n o 1 a c h e G. și colaboratori, Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate intre
anii 1949—1937. Metode, rapoarte, memorii I.G.A.R., 1949, nr. 3; 1950, nr. 7;
1953, nr. 9; 1954, nr. 13; 1954, nr. 15; 1956, nr. 19; 1957, nr. 21.
20.	Mocsâry A., Zur Hymenopteren-Fauna Siebenburgens. Verh. Mitt. Siebenb. Ver. Nat.
Hermannstadt, 1874, voi. 24, p. 117 — 122.
21.	— Biliar es Hajdămegyih hărtyo-, ket-, reczes- es felrbpin. Magy. Tud. Akad. Math. Ter-
meszet. Kozlem., 1877, voi. 14, p. 37 — 80.
22.	— Fauna regni Hungariac, Hymenoptera. Budapesta, 1897, p. 520 — 532.
23.	Mo czâr L., Beitrăge zur Kenntnis der Hymenopterenfauna Siebenbiirgens. Frag. Fauna
Hung., 1947, voi. 10, p. 85 — 92.
24.	Miiller A., Zur Kenntnis der Siebenbiirgischen Blattivespen (Tenthredinoidea). Verh.
Mitt. Siebenb. Ver. Nat. Hermannstadt, 1922, voi. 70, p. 1 — 21.
25.	Pavlovski E. N. i sotrudniki, Vrediteli lesaspravocinik. Moscova-Leningrad, 1955,
voi. 1, p. 300-322.
26.	Strobl G., Beitrăge zur geographischen Verbreitung der Tenthrediniden. Wien. Entom.
Zeitung, 1896, p. 8-12; 60-63 și 117-120.
27.	— Hymenopteren aus Ungarii und Siebenburgen. Gesammelt von Prof. Gabriel Strobl und
von Prof. Johann Thalbammer bestimmt und zusammengesteUt. Verh. Mitt. Siebenb,
Ver. Nat. Hermannstadt, 1901, voi. 50, p. 43 — 79.
28.	Szilâdy Z., Magyarorszâgi rovargyiijtesem jegyzeke III. Hymenoptera. Bovartani Lapok,
1914, voi. 21, p. 78 — 95.
29.	Zilahi-Kiss E., Adatok Szilăgipnegye Hijmenopterafaunajăhoz. Rovartani Lapok,
1904, voi. 11. p. 47-50.
30.	— Ujabb adatok Magyarorszăg Hymenopterafauna/âhoz. Rovartani Lapok, 1915,
voi. 22, p. 19—33.
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
(MALLOPHAGA NITZSCH)
,	'	DE
ȘT. NEGRU
Comunicare prezentată de academician w. KNECHTEL in ședința din 24 aprilie 1958
X
Lucrările apărute piuă acum, în care se află prelucrat material
privind Malofagele de pe teritoriul țării noastre, sînt următoarele : Knech-
tel și Cătuneanu (22), I o r d a n-G e o r g e s c u (21), Vasi-
liu (35), Constantineanu și Bor cea (16), B e c h e t (7),
Negru și Elekeș (25). De toate, s-a ținut seama cu ocazia întoc-
mirii acestei lucrări.
în contribuția de față, se semnalează 36 de specii noi pentru teri-
toriul țării noastre, dîndu-se la fiecare specie, după caz, date cu privire
la : sinonimie, condițiile în care a fost găsit materialul (gazde, găsiri îm-
preună cu alte specii la aceiași indivizi-gazdă, localizări) și lungimea
corpului indivizilor adulți (după materialul preparat în balsam de Canada).
întreg materialul care a stat la baza întocmirii acestei lucrări se
găsește în colecția personală a autorului.
★
1.	Actornithopliilus liniseriatus (Piaget), 1880
(Colpocephalum). Les Pediculines: 562, pl. 47, fig. 2.
Material. — La 1 $ Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcat de
noi pe malul lacului Techirghiol, la Vasile Boaită (r. Negru-Vodă, reg.
Constanța) la 7.VIII. 1956, am găsit 1 Ș , pe piept.
— La 1 Ș Reeurvirostra avosetta avosetta L., împușcată de noi în
același loc, dar la 10.VIII.1956, am găsit 7 3$, 12 ȘȘ și 3 juv., pe gît
și piept.
226
ȘT. NEGRU
2
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
227
împreună cu această specie, la aceleași păsări-gazdă am mai găsit :
Cirropbthirius recurvirostrae (L.), Cistellatriso decipiens (Denny) și Qua-
draceps signatus (Piaget).
Această specie mai este citată la Recurvirostra avosetta avosetta L.
(avozetă, culic cu spadă) și de către : B a 1 ă t (2), Blagoveșcenski
(8), (9), (10), (13), Hopkins și Clay (19), Seguy (26), Thom-
pson 1948 (28) și Timmermann (31).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ăS	
- B a 1 ă t (2) — Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,870 1,9	2,420 2,3
Material:		•
- 1 Ș, 7.VIII.1956 - 2 și 11 ȘȘ, 10.VIII.1956	1,95 - 1,96	2,25 2,225-2,525
2. Ardeicola rhaphidius (Nitzsch), 1866
(Lipeurus). în Giebel, Z. ges. Natwiss., 28 :
syn. — argentinus (Kellogg), 1906 (Lipeurus). J.N.Y. ent.
Gazdă: Plegadis (Jalcinellus) guarauna (L.).
— guaraunae Eichler, 1943, Meni. Estud. Mus. Zool.
Gazdă : Plegadis jalcinellus guarauna (L.).
384.
Soc., 14 :46, pl. 2, fig. 2.
Coimbra, nr. 140 : 1, fig.
Material. — La 1 Plegadis jalcinellus jalcinellus (L.), împușcat
de I. V o i n e s c u, în Delta Dunării, la 24.VI.1956, pe canalul Litcov,
am găsit 19 $$ și 15 ȘȘ, pe aripi.
împreună cu această specie, la aceeași pasăre-gazdă, am mai găsit
Ibidoecus bisignatus (Nitzsch).
Această specie mai este citată la Plegadis jalcinellus jalcinellus
(L.) (țigănuș) și de către : Blagoveșcenski (11), (13), Hopkins
și Clay (19), S6guy (26) și Thompson 1940 (28)x).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ăă	?$
— Blagoveșcen- ski (12)		3,42 -3.49
— Seguy (26)	1,8 - 1,9	2,1
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: 4 <Î^Și5 $?, 24.VI.1956	2,525-2,610	3,175-3,225
») p. 306.
3.	Briielia apiastri (Denny), 1842
(Nirmus). Mon. Anopl. Brit. : 52, 133, pl. 10, fig. 4.
Material. — 2 și 2 ȘȘ de pe un exemplar de Merops apiaster L.,
împușcat de I. C ă t u n e a n u , la Constanța, la 21.VIII.1935, găsiți
împreună cu Meromenopon meropis Clay and Meinertzhagen și cu Mero-
poecus meropis (Denny).
— La 1 Ș Merops apiaster L. (din 2 ^Ș), împușcată de studentul
L. Gruia la Islaz (r. Tn. Măgurele, reg. București) la 28.VII.1957, am găsit
2 $$ și 1 Ș, pe cap și gît, împreună cu Meropoecus meropis (Denny).
Această specie mai este citată la Merops apiaster L. (albinărel, pri-
gorie) și de către : B a 1 â t (3), (6), Blagoveșcenski (11), (13),
Hop k i n s și Clay (19), S e g u y (26) și Thompson 1950 (28).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	SS	??
- Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	—	1,5-1,6
— Material : 2 SS Și 2 $?,		
21.VIII.1935 - 2 SS Și 1 Ș,	1,325-1,375	1,85-1,90
28.VII.1957	1,3 -1,31	1,675
4. Briielia delicata (Nitzsch), 1866
(Nirmus). în Giebel, Z. ges. Natwiss., 28 : 368.
Material. — La 1 Ș Emberiza citrinella citrinella L., împușcată de
noi la Pipera-București, la 28.XII.1957, am găsit 5	11 $Ș și 1 juv.,
Pe gît.
Această specie mai este citată la Emberiza citrinella citrinella L.
(presură aurie) și de către B a 1 â t (5), (6), precum și de către H o p-
kins și Clay (19) și Seguy (26). Blagoveșcenski (8) o
■citează la Gynchramus (Emb.) schoeniclus ukrainae (Zar.).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ăă	?$
— B a lă t (5) - Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,288-1,303 1,10 -	1,65-1,772 - 1,40
Material:		
5	Și 11 $?, 28.XII.1957.	1,375-1,43	1,69-1,75
228
ȘT. NEGRU
4-
5	MALOFAGE NOI'PENTRU FAUNA R.P.R.	229
5.	Briielia juno (Giebel), 1874
(Nirmus). Insecta epizoa: 137.
Material. — La 1 Coccothraustes coccothraustes coccothraustes (L.),
împușcat de I. Dăianu la Lempeș-Hărman (r. Codlea, reg. Stalin),
la 14.IV.1956, am găsit 1 și 1 Ș, pe una din aripi și pe cap.
-Lai Ș Coccothraustes coccothraustes coccothraustes (L.), împușcată
de noi în lunca Prahovei, Cumpătu-Sinaia (r. Cîmpina, reg. Ploești),
la 19.1.1958, am găsit 3 33, 11 ȘȘ și 3 juv. pe gît, partea dorsală și
pe laturile corpului.
Această specie mai este citată la Coccothraustes coccothraustes coccoth-
raustes (L.) (botgros) și de către : B a 1 â t (5), (6), Ho pkins și
C la y (19) și Sâguy (26). Blagoveșcenski (11), (13), o citează
la Coccothraustes coccothraustes humei Sharpe.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ăă	ȘȘ
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 1 <J șl 1 Ș, 14. IV. 1956 - 3 Și 11 19.1.1958	1,280 1,48-1,55	1.730 1,725-1,950
■6. Briielia inunda (Nitzsch), 1866
(Nirmus). Z. ges. Natwiss., 28 : 366.
Material. — 1 $ de pe un exemplar de Oriolus oriolus oriolus (L.),
împușcat de I. C ă t u n e a n u la Cealac-Seceleanu (Ialomița) la 25.VIII.
1937, găsită împreună cu Philopterus ornatus (Nitzsch).
Această specie mai este citată la Oriolus oriolus oriolus (L.) (gran-
gure) și de către : B a 1 â t (3), (5), (6), Hopkins șiClay (19) și
S6guy (26).
Lungimea corpului insectei (mm), după :		ȘȘ
—	Balât (5) —	S e g u y (26) —	Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,47-1,59 1,	1,636-1,833 10
Material:		
- 1 Ș, 25.VI1I.1937	—	1,55
7. Briielia nebulosa (Burmeister), 1838
(Nirmus). Hantlb. Ent., 2 : 429.
syn. — ochroleuca (Nitzsch), 1874 (Docophorus). în Giebel, Insecta epizoa : 9. Gazdă :
Sturnus vulgaris vulgaris L.
Material. — 4 ȘȘ de pe un exemplar de Sturnus vulgaris L.,
împușcat de I. Cătuneanu la Seceleanu (Ialomița), la 27.XI.1938,
găsite împreună cu Sturnidoecus sturni (Schrank).
—	La 1 Ș Sturnus vulgaris L., împușcată de noi la Hărman, la
29.V.1954, am găsit 1 Ș, pe gît.
—	2 33, 9 ȘȘ și 1 juv. de pe un exemplar de Sturnus vul-
garis L., împușcat de M. C h i r i a c la Medgidia (reg. Constanta),
la 30.III.1956.
—	La 1 Ș (din 2 ȘȘ) Sturnus vulgaris L., împușcată de noi pe
malul lacului Techirghiol, la Vasile Boaită, la 7.VIII.1956, am găsit
3 ȘȘ, pe gît, împreună cu Sturnidoecus sturni (Schrank). Pasărea avea
și căpuși la urechi.
Această specie mai este citată la Sturnus vulgaris L. (graur) și de
către: Balât (5), (6), Blagoveșcenski (8), (9), (10), (11),
(13), Hopkins și Clay (19), Merisuo (24) și S^guy (26).
Lungimea corpului insectei
(mm), după :

-Balât (5)
-	S e g u y (26)
—	Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material :
-	4 ȘȘ, 27.XI.1938
-	1 Ș, 29.V.1954
-	2 și 9 ȘȘ,
30. III. 1956
-	3 ȘȘ, 7.VI11.1956
ȘȘ
1,106 1.288 | 1,530-1,803
1,40
1,025-1,11
1,525-1,580
1,480
1,40-1,685
1,56-1,73
8. Briielia pyrrhularum Eichler, 1954
Nachr. Natur. Mus. Stadt. Aschaffenburg 42 : 62, fig. 5.
Material. — La 1 3 și 1 Ș Pyrrhula pyrrhula L., împușcate de noi
la Sinaia, la 13.VI.1957, am găsit 1 și 2 ȘȘ (la ^) și 2 33 și 9 ȘȘ,
precum și ouă (la Ș), pe cap, gît, piept, laturile corpului și pe aripi.
7
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
231
230
ȘT. NEGRU
6
Această specie mai este citată la Pyrrhula pyrrhula L. (căldăraș)
și de către : B a 1 â t (5), (6) și Hopkins și Clay (19).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	44	ȘȘ
— Balât (5) — Preparte (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material : - 1 4?i2 ȘȘ,	1,500-1,636	1,742 — 1,924
13.VI.1957 - 2 44 și 9 ȘȘ,	1,315	1,575-1,625
13.VI.1957	1,32—1,405	1,625-1,765
10. Cirrophthirius recurvirostrae (L.), 1758
(Pedicultis). Syst. Nat., ed. 10 : 339.
syn. — pileus (Nitzsch), 1866 (Nirmus). Z. ges. Natwiss., 28 : 373. Gazdă : Recurvirostra
avosetta L.
Material. — La 1 3 Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcat de
noi pe malul lacului Techirghiol, la Vasile Boaită, la 7.VIII.1956, am găsit
1 3 și 2 ȘȘ, pe aripi și pe piept.
— La 1 Ș Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcată de noi în
același loc, dar la 10.VIII.1956, am găsit 16 33 și 8 ȘȘ, pe gît și piept,
împreună cu această specie, la aceleași păsări-gazdă, am mai găsit:
Actornithophilus uniseriatus (Piaget), Cistellatrix decipiens (Denny) și
Quadraceps signatus (Piaget).
Această specie mai este citată la Recurvirostra avosetta avosetta L.
și de către: Balât (3), Clay și Hopkins 1950 (14), (19) și
Ti mmermann (30).
9. Capraiella subcuspidata (Burmeister), 1838
(Nirmus). Handb. Ent., 2 : 430.
Material. — La 1 3 Coracias garrulus gamlus L., împușcat de uoi
pe Tîmpa-Or. Stalin, la 29.V.1956, am găsit 2 33, 4 ȘȘ și 1 juv., pe
cap, gît și aripi . Pe penele gîtului, am găsit ouă.
Această specie mai este citată la Coracias garrulus garrulus L. (dum-
brăveancă, cioară pucioasă) și de către: Balât (6), Hopkins și
Clay (19), M e r i s u o (24), Seguy (26) și Thompson 1950 (28).
Tandan (27) la aceasta mai adaugă ca gazdă și pe Coracias
benghalensis benghalensis L., iar Blagoveșcenski (11), (13) citează
pe Capraiella subcuspidata (Burm.) la Coracias garrulus semenovi Loud.
et Tsch.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	44	ȘȘ
— C 1 a y și H o p- k i n s 1950 (14) T i in m e r m a n n (30) Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	2,62 2,45-2,62	3,60 3,24-3,45
Material:		
- 1 4și2 ȘȘ, 7.VIII.1956 — 14 44 și 7 ȘȘ, 10.VIII.1956	2,225 2,375-2,70	2,775-2,875 2,75 -3,53
Lungimea corpului insectei
(mm), după :
- Seguy (26)
— Tandan (27)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material :
- 2 44 și 4 ȘȘ,
29.V.1956
1,5-1,7
1,758-1,891 2,221-2,339
1,8-1,825 1,850-2,285
11. Cistellatrix decipiens (Denny), 1842
(Nirmus). Mon. Anopl. Brit. : 50,125, pl. II, fig. 2.
syn. — dilatatior (Harrison), 1916 (Philopterus). Parasitology, 9 : 93.
— dilatatus (Piaget), 1880 (Docophorus, nec D. dilatatus Rudow 1869). Les Pc-
diculines : 102, pl. 9, fig. 3. Gazdă : Recurvirostra avosetta L.
Material. — La 1 Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcat de
noi, pe malul lacului Techirghiol, la Vasile Boaită, la 7.VIII.1956, am
găsit 5 33 și 11 ȘȘ, pe piept și aripi.
— La 1 Ș Recurvirostra avosetta avosetta L.,’ împușcată de noi în
același loc, dar la 10.VIII.1956, am găsit 16 33 Și 21 ȘȘ pe gît și piept.
împreună cu această specie, la aceleași păsări-gazdă, am mai găsit:
Actornithophilus uniseriatus (Piaget), Cirrophthirius recurvirostrae (L.)
și Quadraceps signatus (Piaget).
44	Ș?
3 — c. 2127
232
ȘT. NEGRU
8
9
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
233
Această specie mai este citată la Recurvirostra avosetta avosetta L.
și de către: Blagoveșcenski (8), (9), (10), Hopkins și
Glay (19), Seguy (26), Thompson 1948 (28) și T i m m e r-
m a n n (30).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	ȘȘ
- S € g u y (26)	1,3 -1,5	1,6 -1,8
-Timmermann (30)	1,19-1,29	1,50-1,62
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 5 33 Și 11 ȘȘ, 7.VIII.1956	1,21-1,255	1,39-1,655
- 4 ^și7ȘȘ, 10.VIII.1956	1,26-1,375	1,58-1,80
12. Colpoeephalum inaequale Burmeister, 1838
Handb. Ent., 2 :438.
Material. — La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de
E. Elekeș, la Lempeș-Hărman, la 21.XI.1955, am găsit 8	2 ȘȘ
și 8 juv., pe gît.
— La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de noi la
Sinaia, în pădurea Cunrpătu, la 3.VIII.1957, am găsit 14	20 Ș $ și
12 juv., pe penele aripilor și chiar în rahisul remigelor și pe laturile
corpului.
— La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de noi la
Sinaia, în pădurea Cumpătu, la „Poligon”, la 25.XI.1957, am găsit 16
fâ, 17 ȘȘ și 6 juv., pe lîngă ochi și la baza ciocului, pe cap, gît,
piept și părțile ventrală și dorsală.
în toate cazurile, împreună cu această specie, am mai găsit și
Penenirmus heteroscelis (Nitzsch),
Specia aceasta mai este citată la Dryocopus martius martius (L.)
și de către : B a 1 â t (3), (6), Blagoveșcenski (13), Hopkins
și Glay (19), Merisuo (24) și Seguy (26).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	șș
— Seguy (26)	2,0	
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 4 și 2 ȘȘ, 21.XI.1955	1,355-1,565	1,57 -1,65
- 8 și 13 ȘȘ. 3.VIII.1957	1,525-1,80	1,525-2,04
— 4 și 5 ȘȘ, 25.XI.1957	1,71 -1,81	1,775-1,975
13.	Cueulieola latirostris (Burmeister), 1838
(Nirmus). Handb. Ent., 2 :429.
syn. — cuculi (Denny), 1842 (Nirmus). Mon. Anopl. Brit. : 49, 120, pl. 10, fig. 11.
Gazdă : Cuculus canorus canorus L.
— fenestratus (Nitzsch), 1866 (Nirmus), Z. ges. Natwiss., 27 :177. Gazdă : Cuculus
canorus canorus L.
Material. — La 1 Ș Cuculus canorus canorus L., împușcată de
V. B len dică la Hărman, la 24.VI.1956, am găsit 2 ș Ș pe gît și
sub aripi, împreună cu Cuculoecus latifrons (Denny)1).
Această specie mai este citată la Cuculus canorus canorus L. (cuc) și
de către: Balât (3), Blagoveșcenski (13), Hopkins și
C 1 a y (19), Merisuo (24), 8 â guy (26) și Thompson 1950 (28).
Blagoveșcenski (13) mai citează această specie și la Cuculus
canorus telephonus Heine.
Lungimea corpului insectei
(mm), după :
34
- Seguy (26)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material:
- 2 ȘȘ, 24.V 1.1956
1,40
1,675-1,685
14.	Damalinia asini (Eichler), 1953
(Werneckiella). Mh. Vet. Med., 8 : 445, fig.
Material. — La 1 $ Equus asinus L., adus în București de la G.A.S.
Belitori-Troianu, Alexandria (reg. București), la 15. III.1957, am găsit
foarte mulți indivizi ȘȘ, pe cap, gît, partea dorsală și coadă, împreună
cu Haematopinus asini (L.)2).
Această specie mai este citată la Equus asinus L. (măgar) și de
către Hopkins și Clay (20).
Din măsurarea a 10 ȘȘ (preparate definitiv în balsam), rezultă că
lungimea corpului insectei este cuprinsă între 1,66 și 2,025 mm.
15.	Ibidoecus bisignatus (Nitzsch), 1866
(Docophorus). în Giebel, Z. ges. Natwiss., 28:362.
Material. — La 1 Plegadis falcinellus falcinellus (L.), împușcat
de I. V o i n e s c u în Delta Dunării pe canalul Litcov, la 24.VI.1956,
i) Citat de Negru și Elekeș (25) pentru prima dată pe teritoriul R.P.R., ca
Docophorus (Philopterus) latifrons Nitzsch.
2) După T u 1 e ș k o v (33), H. asini (L.) se găsește nu numai la Equus asinus L., ci
și la Equus sp.
234
ȘT. NEGRU
10
11
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
235
am găsit 2 gg și 11 ȘȘ, pe gît. La același exemplar am mai găsit și
Ardeicola rhaphidius (Nitzsch).
Această specie mai este citată la Plegadis falcinellus falcinellus (L.)
și de către: Blagoveșcenski (11), (12), (13), Hopkins și
Clay (19), S 6 g u y (26) și Thompson 1940 (28)1).
Lungimea corpului insectei
(min), după :
- S 6 g u y (26)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
_______________________
I
2,6-2,7
—	5	7 ȘȘ și 6 juv., de pe un exemplar de Merops apiaster L.,
împușcat de M. C h i r i a c, la Basarabi (r. Medgidia, reg. Constanța),
la 20.VII.1957.
—	La 1 Ș (din 2 <JȘ) Merops apiaster L., împușcată de studentul
L. Gruia la Islaz, la 28.VII.1957, am găsit 2 și 8 juv., împreună cu
' Briielia apiastri (Denny).
Această specie mai este citată la Merops apiaster L. și de către
Balât (3), (6), Blagoveșcenski (11), (13), Hopkins și
Clay (19), Knechtel și Cătuneanu (22), Sâguy (26) și
Thompson 1950 (28). Blagoveșcenski (11) mai adaugă și
pe Merops persicus persicus Pali.
Material:
- 2 și 11 ȘȘ, 24.VI.1956
2,2-2,475
2,825-3,15
Lungimea corpului insectei
(mm), după :
16.	Meromenopon meropis Clay and Meinertzhagen, 1941
Ann. Mag. Nat. Hist. (II), 7 : 336, fig. 3,4.
syn. — rarum (Conci), 1941 (Tamaninia). Boli. Soc. ent. Ital., 73:106, pi. 2, fig. 1 — 3.
Gazdă : Merops apiaster L.
Material. — 2 Ș Ș și 3 juv., de pe un exemplar de Merops apiaster L.,
împușcat de I. C ă t u n e a n u la Constanța, la 21.VIII.1935, găsit
împreună cu Briielia apiastri (Denny) și Meropoecus meropis (Denny).
Această specie mai este citată la Merops apiaster L. și de către :
Balât (3), (6), Blagoveșcenski (11), (13), Hopkins și
Clay (19) și Thompson 1950 (28). Blagoveșcenski (11) mai
adaugă ca gazdă : Merops persicus persicus Pali, și ocazional, Falco cherrug
koatsi Dem.
Cele 2 ȘȘ (Colecția Șt. Negru, 21.VIII.1935) au lungimea corpu -
lui de 2,125 — 2,15 mm.
17.	Meropoecus meropis (Denny), 1842
(Docophorus). Mon. Anopl. Brit. : 46, 101, pi. 4, fig. 4.
syn. — bi/rons (Nitzsch), 1866 (Docophorus). Z. ges. Natwiss. 27 :116. Gazdă: Merops
apiaster L.
Material. — 3	7 ȘȘ și 4 juv., de pe un exemplar de Merops
apiaster L., împușcat de I. C ă t u n e a n u, la Constanța, la 21.VIII.1935,
găsiți împreună cu Briielia apiastri (Denny) și Meromenopon meropis
Clay and Meinertzhagen.
J) p. 306.
— K n e c h t e 1 și
Cătuneanu (22)
— S e g u y (26)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material:
- 3 <J<Jși7 ȘȘ,
21.VIII.1935
-2 ȘȘ, 20.VII.1957
- 2	28.VII.1957
1,50
2.0
1,9-2,10
1,65-1,70	1,86-2,175
1,75-1,86
1,625-1,65
18. Myrsidea franciscoloi Conci, 1942
Ann. Mus. Civ. Stor. Nat. Genova, 61 :287, fig. 1 — 3.
Material. La 1 J Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.), împușcat
de noi pe pîrăul Șipa-Cumpătu (Sinaia), la 17.III.1958, am găsit 1 Ș și
1 juv., pe gît, împreună cu Philopterus cincli (Denny).
Această specie mai este citată la Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.)
(mierlă de pîrău, comună), de către Balât (3), (6). Conci (15) men-
ționează ca gazdă pe Cinclus cinclus meridionalis Brehm.
Lungimea corpului Insectei (mm), după :		2?
— Conci (15) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,08-1,22	1,42-1,53
Material:		
- 1 Ș, 17.III.1958	—	1,55
236
ȘT? NEGRU
12
13
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.	237
19.	Myrsidea rustica (Giebel), 1874
(Menopon). Insecta epizoa : 288.
syn. — femuralis (Kistiakowsky), 1936 (Nitzschia). Zool. Auz., 68 :10, fig. 1. Gazdă :
Hirundo rustica gutțuralis Scop.
Material. La 1 Hirundo rustica rustica (L.), găsit de noi,
mort, pe malul lacului Floreasca-București, la 19.V.1957, am găsit 2 ȘȘ,
pe penele gîtului.
Această specie mai este citată la Hirundo rustica rustica (L.)(rîndu-
nică) și de către : Bal âzt (3), Blagoveșcenski (11), H o p-
kins și Clay (19) și Seguy (26). Blagoveșcenski (11)
mai adaugă ca gazde pe Hirundo smitbi bobrinskoii Stach. și Hirundo
rufula scullii Seeb., iar M e r i s u o (24) adaugă și Riparia riparia (L.)
și alte specii.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	99
— Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	—	1,6
Material:		
- 2 ȘȘ, 19.V.1957	—	1,725-1,775
20. Peetinopygus iorficulatus (Nitzsch), 1866
(Lipeurus). în Giebel, Z. ges. Natwiss., 28:386.
Material. — La 1 Ș matură Pelecanus onocrotalus L., G.M ar co ci
a găsit 4 la București, la 1.VII.1957. Tot la aceeași pasăre-gazdă,
el a mai găsit și Piagetiella titan (Piaget).
Această specie mai este citată la Pelecanus onocrotalus L. (pelican
comun) și de către: Hopkins și Clay (19), Seguy (26) și
Thompson 1940 (28)1).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	9?
— Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	3,07	3,26
Material :		
- 2 33, LVII.1957	3,225-3,25	—
9 p. 49.
21.	Penenirmus albiventris (Scopoli), 1763
(Pediculus). Ent. Garniolica : 385.
syn. — motacillae (J. C. Fabricius), 1776 (Pediculus). Gen. Ins. : 310.
— troglodytis (Waterston), 1915 (Docophorus). Zool. Jb. Abt. Syst., 39 : 27,
fig. F. Gazdă : Troglodytes troglodytes zetlandicus Hartert.
Material. — La 1 Troglodytes troglodytes troglodytes (L.), împușcat
de noi în pădurea Cumpătu-Zamora (Sinaia), la 7.XII.1957, am găsit
1 3, 1 Ș și 3 juv., pe cap și gît.
— La Troglodytes troglodytes troglodytes (L.), împușcată de noi la
Pipera-București, la 28.XII.1957, am găsit 4 33, 8 ȘȘ și 2 juv.,
pe gît.
Această specie mai este citată la Troglodytes troglodytes troglo-
dytes (L.) (pănțăruș, pitulice) și de către : B a 1 â t (3), (4), (6), Blago-
veșcenski (11), (13), Clay și Hopkins 1951 (14), (19) și
E i c h 1 e r (18). Blagoveșcenski (11), (13) mai adaugă și Cettia
cetii (Marm.).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	9$
— Clay și Hop- kins 1951(14) — Eichler (18) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,33 1,29	1,85 1,68-1,705
Material:		
- 1 3 Și 1 Ș,7.XII.1957 - 4<J<Jși8 ȘȘ, 28.XII.1957	1,28 1,20-1,36	1,685 1,60-1,72
22. Penenirmus gulosus (Nitzsch), 1866
(Nirmus). Z. ges. Natwiss., 27 :117.
Material. — La 1 3 Certbia jamiliaris L., împușcat de noi în pădurea
Cumpătu-Zamora (Sinaia), la 8.XII.1957, am găsit 1	1 'Ș și 3 juv.,
pe spate, gît și partea ventrală.
— La 1 Ș Certbia familiaris L., împușcată de noi în același loc,
dar la 15.1.1958, am găsit 2 ȘȘ, 1 3 Și 5 juv., pe gît și partea dorsală.
Această specie mai este citată la Certbia familiaris L. (cojoaică,
scorțărel) și de către : Balât (6), Blagoveșcenski (8), (13),
E i c h 1 e r (18), Hopkins și Clay (19) și Seguy (26).
238
ȘT. NEGRU
14
15
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
239
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	9?
- Seguy (26)	1 1,6	
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 1 și 1 Ș, 8.XII.1957	1,45	1,775
— 1 și 2 ȘȘ, 15.1.1958	1,41	1,9 — 2,01
23. Penenirmus heteroscelis (Nitzsch), 1866
(Nirmus). Z. ges. Natwiss., 27: 118.
syn. — humagera (Uchida), 1949 (Philopterus). Jap. Med. J., 1 : 544, fig- 12. Gazda :
Dryocopus martius martius (L.).
— pici (Schrank), 1803 (Pediculus, nec Fabricius 1798). Fauna boica : 188. Gazdă :
Dryocopus martius (L.).
Material. — La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de
E. Elekeș la Lempeș-Hărman, la 21.XI.1955, am găsit 9	5 ȘȘ
și 4 juv., pe gît.
— La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de noi îu
pădurea Cumpătu-Sinaia, la 3.VIII.1957, am găsit 9 3^ Și 16 pe
ceafă, gît și laturile corpului.
— La 1 Ș Dryocopus martius martius (L.), împușcată de noi la
„Poligon”, în pădurea Cumpătu-Sinaia, la 25.XI.1957, am găsit 13
34 ȘȘ și 37 juv., pe cap, gît, spate, piept și partea ventrală.
în toate cazurile, împreună cu această specie, am găsit Colpoceplialum
inaequale Burmeister.
Această specie mai este citată la Dryocopus martius martius (L.)
(ciocănitoare neagră) și de către: Blagoveșcenski (13), E i-
chler (18), Hopkins și Clay (19) și S 6 g u y (26).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	99
- Seguy (26) — Preparte (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	—	1,65
Material:		
- 3 33 și 3 ȘȘ, 21.XI.1955 - 3 33 Și 2 ȘȘ, 3.VIII.1957 - 1 (J Și 1 Ș, 25.XI.1957	1,715-1,775 1,67 -1,75 1,775	1,875-2,00 1,93 -1,975 2,025
24. Philopterus eincli (Denny), 1842
(Docophorus), Mon. Anopl. Brit. : 44, 85, pi. 5, fig. 8.
syn. — laticeps (Giebel), 1874 (Docophorus). Insecta epizoa, 88. Gazdă : Cinclus cinclus
cinclus (L.).
Material. — La 1 Ș Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.), împușcată
de noi în lunca Prahovei, Cumpătu-Sinaia, la vărsarea pîrăului Șipa, la
8.X.1957, am găsit 2 și 1 Ș, pe gît și partea dorsală.
— La 1 £ Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.), împușcat de uoi
în același loc, la 9.X.1957, am găsit 3 ȘȘ și 1 juv., pe gît și partea dor-
sală.
— La 1 $ (din 2 ^Ș) Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.), împușcat
de noi pe pîrăul Șipa-Cumpătu (Sinaia), la 17.III.1958, am găsit 1 și
2 Ș Ș, pe gît, împreună cu Myrsidea franciscoloi Conci.
— La 2 ȘȘ Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.), împușcate de noi
în același loc, dar la 23.III.1958, am găsit, la una din ele, 2	11 ȘȘ
și 3 juv., pe gît, piept, părțile dorsală și ventrală, iar la cealaltă 7
6 ȘȘ și 1 juv., pe cap, gît și părțile dorsală și ventrală.
Această specie mai este citată la Cinclus cinclus aquaticus (Bechst.)
și de către B a 1 â t (3); apoi, la C. cinclus (L.) ssp., (4) și (6) Hopkins
și Clay (19) și Seguy (26) o citează la Cinclus cinclus gularis
(Latham). Blagoveșcenski (11) o citează la Cinclus cinclus leuco-
gaster Bp. și Cinclus pallasi tenuirostris Bp.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	99
- Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 2 33 Și 1 9,	0	7
8.X.1957	1,5	1,815
- 3 ȘȘ. 9.X.1957 - 1 3 Și 2 ȘȘ,	—	1,775-1,965
17. III.1958 - 2 33 și 11 ȘȘ,	1,375	1,705-1,775
23.III.1958 la prima Ș - 7 33 și 6 ȘȘ,	1,43 1,435	1,70 -1,80
23.III.1958 la a doua Ș	1,33 —1,465	1,65 -1,775
25. l'hilopterus excisus Nitzsch.. 1818
Germar’s Mag. Ent., 3 :290.
syn. — hirundinis (Schrank), 1803 (Pediculus, nec P. hirundinis L., 1761). Fauna
Boica, 193. Gazdă : Delichon urbica urbica (L.).
Material. — La 1 Ș din 3 ȘȘ Hirundo rustica rustica (L.) împuș-
cate de W. Filme r, la Vasile Boaită, pe malul lacului Techirghiol,
la 10.VIII.1956, am găsit 1 <J, 2 ȘȘ și 1 juv., pe gît.
240
ȘT. NEGRU
16
17	MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.	241
Această specie mai este citată la Hirundo rustica rustica (L.) și de
către : Balât (3), (6), care mai adaugă Delichon urbica urbica (L.) și
Riparia riparia riparia L., Blagoveșcenski (9), (10), (13), care
ca și M e r i s u o (24) o citează la Hirundo rustica rustica L. și Riparia
rustica riparia L. Tot Blagoveșcenski (11) o citează la Hirundo
rustica rustica L. și Hirundo rwfula scullii Seeb. în sfîrșit, Hopkins și
Clay (19) și S â g u y (26) o citează la Delichon urbica urbica (L.).
Lungimea corpului insectei (mm), după :		ȘȘ
- Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,0	' 1,2
Material :		
- 1<J și 2 ȘȘ, 10.VU I.1956	1,085-1,09	1,175
26. Philopterus ornatus (Nitzsch), 1866
(Docophorus). Z.ges. Natwiss., 27 : 110
Material. — 2 ȘȘ și 1 juv., de la un exemplar de Oriolus oriolus
oriolus (L.), împușcat de I. C ă t u n e a n u la Seceleanu-Ialomița, la
25.VIII.1937, găsite împreună cu Briielia munda (Nitzsch).
Această specie mai este citată la Oriolus oriolus oriolus (L.) și de
către: Balât (3), (6), Hopkins și Clay (19) și Seguy (26).
Blagoveșcenski (10), (11) a găsit această specie la Oriolus oriolus
hundoo Sykes.
Lungimea corpului insectei
(mm), după :
naia, la 15.1.1958, am găsit 3 3$, 2 ȘȘ și 1 juv., pe gît și piept. La
aceeași pasăre-gazdă, am găsit și Ricinus frenatus (Burmeister).
Această specie este citată la Regulus regulus (L.) (aușel), de către
Hopkins și Clay (19).
După materialul existent în Colecția Șt. Negru (2 ȘȘ și 3
preparate definitive balsam), lungimea corpului insectei este: la ȘȘ
1,875 mm, iar la $3 1,32 — 1,475 mm.
28.	Piagetiella titan (Piaget), 1880
(Menopon). Les Pediculines : 503, pl. 40, fig. 7.
Material. — La 1 Ș matură Pelecanus onocrotalus L. G. M a r c o c i
a găsit, pe fața internă a gușii, 48	46 ȘȘ și 14 juv., la București, la
1.VII.1957. La aceeași pasăre-gazdă, am mai găsit și Pectinopygus jorfi-
culatus (Nitzsch).
Această specie mai . este citată la Pelecanus onocrotalus L. și de
către :Blago veșcenski (13), Hopkins și Clay (19), S â g u y
(26) și Thompson 1940 (28)1’.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	dă	ș?
- Seguy (26)*) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material :	5-5,5	4,5
- 3	și 6 ȘȘ,		
LVI 1.1957	3,65-4,40	5,15-5,35
*) Credem câ dimensiunile sînt Inversate.
- S 6 g u y (26)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material:
- 2ȘȘ, 25.V1II.1937
1,725 .
27. Philopterus reguli (Denny), 1842
(Docophorus). Mon. Anopl. Brit. : 45, 91, pl. 6, fig. 4.
Material. — La 1 cJ, din 2 Regulus ignicapillus ignicapillus
(Temm.) (aușel cu cap roșiatic), împușcați de noi în pădurea Zamora-Si-
29.	Quadraeeps annulatus (Denny), 1842
(A’irmus). Mon. Anopl. Brit. : 51, 132, p. 8, fig. 5
syn. — oedicnemi (Denny), 1842 (Nirmus). Mon. Anopl. Brit., 53, 138, pl. 7, fig- 8. Gazdă :
Burhinus oedicnemus oedicnemus (L.).
Material. — 1 £ și 8 Ș Ș de la două exemplare de Burhinus oedicnemus
oedicnemus (L.), împușcate de M. C h i r i a c, pe valea spre Siminoc-
-Basarabi, la 27.VII.1957.
9 p. 49.
1
242	ȘT. NEGRU	18
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.	243
Această specie mai este citată la Burhinus oedicnemus oedicnemus
(L.) (pasărea ogorului) și de către : Balât (3), Hopkins și Clay
(.19), S â g u y (26) și Thompson 1948 (28).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	H	??
-Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru	1,65	1,90
Material:		
- 1<J și 8 ȘȘ, 27.VIL 1957	1,65	1,78-1,875
— La 1 Ș Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcată de noi în
același loc, dar la 10.VIII.1956, am găsit 2 și 3 ȘȘ, pe gît și piept.
în ambele cazuri am găsit această specie împreună cu : Actornitho-
philus uniseriatus (Piaget), Cirrophthirius recurvirostrae (L.) și Cistellatriiv
decipiens (Denny).
Această specie mai este citată la Recurvirostra avosetta avosetta L.
și de către: Balât (3), Blagoveșcenski (8), (9), (10), Hop-
kins și Clay (19), S 6 g u y (26) și Thompson .1948 (28)
30. Quadraeeps junceus (Scopoli), 1763
(Pediculus). Ent. Carniolica : 384
syn — vanelli (Schrank), 1803 (Pediculus). Fauna boica : 190. Gazdă : Vanellus vanel-
lus (L.).
Material. — La 1 Ș Vanellus vanellus (L.), împușcată de noi, pe
malul lacului Techirghiol, la 8.VIII.1956, am găsit 1 Ș, la baza gîtului.
Această specie mai este citată la Vanellus vanellus (L.) (nagîț)
și de către : Balât (3), (6), Blagoveșcenski (10), (13), Ho p-
k i n s și C 1 a y 1951 (14), (19), Seguy (25), T i m m e r m a n n (29)
și Thompson 1948 (28).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ii	ȘȘ
— Seguy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția ȘL Negru	1,6-1,7	2,0-2,3
Material:		
— 1Ș, 7.VIII. 1956	—	2,365
- 1<J și 3 ȘȘ, 10.VIIL 1956	1,89	2,4-2,56
32. Itieinus elougatus (Olfers), 1816
(Nirmus). De Veget. : 88.
Lungimea corpului insectei (mm), după :	ii	ȘȘ
— Clay și Hopkins J951 (14)	1,64	1,82
— Seguy (26)	1,60	
— T i in m e r in a n n (29) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material:	1,54-1,67	1,81-1,96
- 1Ș, 8.VIII.1956	—	1,75
Material. — La 1 Tur dus viscivorus viscivorus L., împușcat de
noi pe Valea Rea-Sinaia, la 1.IV.1958, am găsit 3 ȘȘ, pe partea ven-
trală a gîtului, împreună cu Philopterus sp. Am găsit de asemenea ouă
depuse pe penele gîtului.
Această specie mai este citată la Tur dus viscivorus viscivorus L.
(sturz de vîsc ) și de către Balât (1), (6). în prima lucrare amintită,
acesta o mai semnalează și la Turdus merula L., T. torquatus L., T. pilaris L.,
T. ruficollis Pali, și T. fuscatus auct. La ultimele 3 specii de Turdus, o
mai semnalează și Seguy (26).
Lungimea corpului insectei
(mm), după :
ȘȘ
31. Quadraeeps signatus (Piaget),, 1880
(Nirmus). Les Pddiculines : 186, pl. 15, fig. 8.
Material. — La 1 $ Recurvirostra avosetta avosetta L., împușcat
de noi pe malul lacului Techirghiol, la Vasile Boaită, la 7.VIII.1956, am
găsit 1 Ș, pe piept.
- Seguy (26)
— Preparate (definitive
balsam)
Colecția Șt. Negru
Material :
- 3 ȘȘ, LIV.1958
4,5
4,525-4,65
244
ȘT. NEGRU
20
21
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
245
33. Riciuus frenatus (Burmeister), 1838
(Physostomum). Handb. Ent., 2 :442.
Material. — La 1 din 2 Regulus ignicapillus ignicapillu»
(Temm.), împușcați de noi în pădurea Zamora-Sinaia, la 15.1.1958, am
găsit 1 Ș, pe gît, împreună cu Philopterus reguli (Denny).
Această specie mai este citată la Regulus ignicapillus ignicapillus
(Țemm.) de către B a 1 â t (1), care mai adaugă și pe Regulus regulus
regulus (L.), Regulus regulus tristis Pleske și Regulus regulus japonicus
auct. Blagoveșcenski (10) mai adaugă pe Regulus regulus buturlini
Loudon, pe lîngă Regulus regulus tristis Pleske (11), (13). Hopkins.
și C 1 a y (19) dau ca gazde (?) pe Troglodytes troglodytes troglodytes (L.) sau
Regulus regulus regulus (L.).
Lungimea corpului exemplarului Ș aflat în Colecția Șt. Negru
(15.1.1958), este de 2,925 mm.
34. Slrhjiphilus cursitans (Nitzsch), 1861
(Docophorus). Z. ges. Natwiss., 17 : 529.
syn. — athene (Mjoberg), 1910 (Docophorus). Ark. Zool., 6, nr. 13 :i 15, fig. 65, pl. 3, fig. 2-
Gazdă : Athene noctua glaux (Savigny).
— castaneus (Fresca), 1923 (Philopterus). Bol. Soc. esp. Hist. Nat., 23 : 246, fig. 1 — 3.
Gazdă : Athene noctua vidalii A. E. Brehm.
Material. — La 1 Ș Tyto alba guttata (Brehm.), prinsă vie de stu-
dentul N. Tiu la Orașul Stalin, la 19.XI.1954, am găsit 2 și 1 juv.,
pe piept.
Această specie mai este citată la Tyto alba guttata (Brehm.) (strigă)
și de către : B a 1 ă t (3), (6), Hopkins și Clay (19), Thompson
1950 (28), T u 1 e ș k o v (34); Seguy (26) o citează la Asio flammeus
(Pontopp.).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	șș
- Seguy (26)	1,6-1,7	1,8-1,9
— Tuleșkov (34)	1,9-2,1	2,3-2,5
— Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material: - 1	19.XI.1954	1,775	
sturni (Schrank), 1776
36. Sturnidoecus
Material. — 2	9 ȘȘ și 3 juv., de la un exemplar de Athene
noctua noctua (Scop.), împușcat de 1. C ă t un e a n u, la Grădiștea-Mizil
la 20.III.1935.
Această specie mai este citată la Athene noctua noctua (Scop.) și de
către : B a 1 â t (3), (6), Hopkins și Clay (19), S 4 g u y (26) și
Tuleșkov (34). Blagoveșcenski (11) adaugă (?) Otus brucei
(Hume) și Athene noctua bactriana Hutt. Thompson (28) menționează,
specia aceasta la : Glaucidium passerinum (L.), Athene noctua vidalii
A. E. Brehm, Athene noctua glaux (Savigny).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	??
— S 6 g u y (26)	1,72	2,15
— Tuleșkov (34) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material:	1,50	2,0
- 2 $3 și 9 ȘȘ, 20.IH.1935	1,35	1,65-1,775
35. Strigiphilus rostratus (Burmeister), 1938
(Docophorus). Handb. Ent., 2 : 427.
syn. — flammineae (Denny), 1852 (Nirmus). List. Brit. Animals in Brit. Mus., p. H, Ano-
plura : 10.
(Pediculus). Beytr. Naturgesch. : 118, pl. 5, fig. 11 — 14.
syn. — leontodon (Nitzsch), 1818 (Philopterus s.g. Docophorus). Germar’s Mag. Ent., 3 :290.
— ostralegi (Denny), 1842 (Docophorus). Mon. Anopl. Brit. : 42, 74, pl. 5, fig. 4. Gazdă :
Sturnus vulgaris L.
Material. — 1 Ș de la un exemplar de Sturnus vulgaris L., îm-
pușcat de I. Cătuneanu la Seceleanu-lalomița, la 27.XI.1938, găsit
împreună cu Bruelia nebulosa (Burmeister).
— 1 și 2 juv., la fel de pe un alt exemplar de Sturnus vulgaris L.,
împușcați de I. Cătuneanu.
— La 1 Ș, din 2 ȘȘ, Sturnus vulgaris L., împușcate pe malul
lacului Techirghiol, de către noi, la 7.VHI.1956, am găsit 4 $$ și 6 ȘȘ,
pe gît, împreună cu Bruelia nebulosa (Burmeister).
Această specie mai este citată la Sturnus vulgaris L. și de către :
B a 1 â t (6), Clay și Hopkins 1954 (14) și Meri su o (24). Bla-
goveșcenski pe lîngă Sturnus vulgaris L. (9), (10), (13), mai adaugă
Sturnus vulgaris caucasicus Lorenz (8), Acridotheres tristis tristis (L.)
și Pastor roseus (L.) (11), (13). S 6 g u y (26) menționează ca gazde Stur-
nus vulgaris (L.) și Pastor roseus (L.).
Lungimea corpului insectei (mm), după :	33	ș?
— Clay și Hopkins 1954 (14)	1,52	1,80
- S 6 guy (26) — Preparate (definitive balsam) Colecția Șt. Negru Material:	1,2-1,3	1,5
- 1 Ș, 27.XI.1938	—	1,675
- 1 3, 27.XI.1938	1,35	—
- 4 33 Și 6 ȘȘ, 7.VHI.1956	1,4-1,55	1,6-1,75
23
MALOFAGE NOI PENTRU FAUNA R.P.R.
247
	1			
'f	246			22
		TABEL RECAPITULATIV		
	Nr. crt.			Nr.
		Gazda	Speciile de Malofage găsite	curent al speciei
				
	1 2 3	Athene n. noctua (Scop.) Burhinus oe. oedicnemus (L.) Certhia familiaris L.	Strigiphilus cursitans (Nitzsch) Quadraceps annulatus (Denny) Penenirmus gulosus (Nitzsch)	34 29 22
	4	Cinclus c. aquaticus (Bechst.)	(Myrsidea franciscoloi Conci (Philopterus cincli (Denny)	18 24
	6 7	Coccothraustes c.c. (L.) Coracias garr. garrulus L. Cuculus can. canorus L.	Briielia juno (Giebel) Capraiella subcuspidata (Burmeister) Cuculicola latirostris (Burineistcr)	5 9 13
	8	Dryocopus m. martius (L.)	(Colpocephalum inaequale Burmeister [Penenirmus heteroscelis (Nitzsch)	12 23
	9 10	Einberiza c. citrinella L. Equus asinus L.	Briielia delicata (Nitzsch) Damalinia asini (Eichler)	4 14
	11	Hirundo r. rustica (L.)	(Myrsidea rustica (Giebel) [Philopterus excisus Nitzsch	19 25
	12	Merops apiaster I,.	iBriielia apiastri (Denny) iMeromenopozi meropis Clay and Meinertz- ) hagen (Meropoecus meropis (Denny)	3 16 17
	13	Oriolus or. oriolus (L.)	(Briielia munda (Nitzsch) [Philopterus ornatus (Nitzsch)	6 26
	14	Pelecanus onocrotalus L.	(Pectinopygus forficulatus (Nitzsch) [Piagetiella titan (Piaget)	20 28
	15	Plegadis f. falcinellus (L.)	(Ardeicola rhaphidius (Nitzsch) [Ibidoecus bisignatus (Nitzsch)	2 15
	16	Pyrrhula pyrrhula L.	Briielia pyrrhularum Eichler	8
■	17	Recurvirostra a. avosetla L.	Actornithophilus uniseriatus (Piaget) Cirrophthirius recurvirostrae (L.) Cistellatrix decipiens (Denny) Quadraceps signatus (Piaget)	1 10 11 31
	18	Regulus i. ignicapillus (Temm.)	I Philopterus reguli (Denny) [Ricinus frenatus (Burmeister)	27 33
	19	Sturnus vulgaris L.	(Briielia nebulosa (Burmeister) [Sturnidoecus sturni (Schrank)	7 36
	20 21 22 23	Troglodytes t. troglodytes (L.) Turdus v. viscivorus L. Tyto alba guttata (Brelun.) Vanellus vanellus (L.)	Penenirmus albiventris (Scopoli) Ricinus elongatus (Olfers) Strigiphilus rostratus (Burmeister) Quadraceps junceus (Scopoli)	21 32 35 30
BW^bl (MALLOPHAGA NITZSCH), HOBLIE ^JIH OAYHbl
pyMbiHCKon HAPo^Hon PEcnyBjiwKw
KPATKOE CO^EPÎKAHHE
Abtop yKasuwaeT 36 bii^ob Mallophaga Nitzsch uaMflemihix BiiepBbie
na TeppuTopim PHP, na ocnoBanjiii coSpanuoro MaTepnana, naxoHHiperocH
b jimbuom KOJiJieKpnn aBTopa.
IlocJie KpaTKoro oSaopa TpygoB, ony6jiMKOBannbix b PHP, B KOTopux
paccMaTpiiBaiOTCH btm naceKOMbie, yKaabiBaioTCH ajih KaiKjțoro Biijța cmho-
HiiMMKa, xobhmh, HaîifleHHMft MaTepiian, H.aiifleHHMe BnepeMeniKy uacenoMHe ;
pnrapyioTCH HaceKOMbie, oSnapyiKeHHbie y topo jko xosaima, a Taxate jt
gjiMHa Tena Bapocjibix ocoSeiî mb jijdihom KOJiJieKițmi.
UpuBOgnTCH TaKJKe CBoguan TaSjînna bm^ob Mallophaga Nitzsch,
UaftgeHHMX C COOTBCTCTByiOmMMM XOBfleBaMU.
MALLOPHAGES NOUVEAUX POUR LA FAUNE DE LA
rEpublique POPULAIRE ROUMAINE
(MALLOPHAGA NITZSCH)
rEsumE
En raison du materiei prdpare se trouvant dans sa Collection per-
sonnelle, Pauteur annonce 36 especes de Mallophages, trouvdes pour la
premiere fois sur le territoire de la R. P. Roumaine.
Apres une revue succincte des travaux publids en Roumanie au
sujet de ces insectes, Pauteur donne—pour chaque espece—la synonymie,
les hâtes, le materiei trouve, les insectes trouves ensemble, les cas cites
pour les memes hotes, ainsi que la longueur du corps des insectes adultes
pr^pares, qui se trouvent dans sa Collection.
II donne aussi un tableau recapitulatif des especes de Mallophages
trouvees et des hotes respectifs.
BIBLIOGRAFIE
1.	Balât F r., K poznaniu druhov rodii Ricinus De Geer 1778 (Mallophaga). Biologicky
Sbornfk, Slov. Ak. Vied a Umeni, 1952, voi. VII, nr. 3—4.
2.	— Vsenky roda Actornithophilus Ferris, 1916 z Bahnăkâ. Folia Zoologica et Ento-
mologica, 1953, voi. XVI, nr. 2.
3.	— Mallophaga z/istend na ptăcich Moravy a Slovenska. Spisy vydâvane pfiodo-
vâdeckou Fakultou Masarykovy University, 1953, M 6, nr. 348.
4.	— Vsenky z Talranskeho Nărodniho Parku. Folia Zoologica et Entomologica, 1955,
voi. XVIII, nr. 4.
5.	Pftsplvek k poznăni vsenek rodu Briielia I. (Beitrag zur Kenntnis der Mallopha-
gengattung Briielia I). Prâce Brnfinske Zăkladny Ceskoslovenski Ak. Văd, 1955,
voi. XXVII, nr. 10.
6.	Pfehled vsenek (Mallophaga), zjiRlnych na ptâcich a ssavcich Slovenska I. Acta
Musei Tyrnaviensis, 1956, voi. II.
7.	B e c h c t I., Contribuții la cunoașterea faunei Malofagelor din R.P.R. Stud. și cerc, de
biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, an. VII, nr. 1 — 4, 1956.
4 — c. 2127
248
ȘT. NEGRU
24-
8.	Blagoveșcenski D. I., Mallophaga s ptif Taltșa. Paraz. Sb. Zool. Inst. Akad.
Nauk SSSR, 1940, voi. VIII.
9.	— Mallophaga s ptif Barabinskih ozer (7). Paraz. Sb. Zool. Inst. Akad. Nauk
SSSR, 1948, voi. X.
10.	—	Mallophaga s ptif Barabinskih ozer (II). Paraz. Sb. Zool. Inst. Akad. Nauk
SSSR, 1950, voi. XII.
11.	—	Mallophaga Tadfichistana. Paraz. Sb. Zool. Inst. Akad. Nauk SSSR, 1951,
voi. XIII.
12.	—	K morfologhii iaifa puhoedov (Mallophaga). Trudi Zool. Inst. Akad. Nauk SSSR,.
1955, voi. XXI.
13.	—	Siroenie. i sistematiceskoe znatenie polovoi sistem! puhoedov (Mallophaga). Paraz.
Sb. Zool. Inst. Akad. Nauk SSSR, 1956, voi. XXI.
14.	Clay T h. a. Hopkins G.H.E., The early literature on Mallophaga, I. Bull. of the
Brit. Mus. (Nat. Hist.), Entom., 1950, voi. I, nr. 3; II, 1951, voi. II, nr. 1 ;.
III, 1954, voi. III, nr. 6.
15.	Conci C., II genere Myrsidea. II. Una nuova specie di Myrsidea del Cinclus c. meridio-
nalis Brehm. Ann. del Mus. Civ. di Storia	Naturale di Genova, 1942, voi.	LXI.
16.	C	o n	s	t	a n t i n e a n u M. I. și B o r c e a P.,	Contribufiuni la	studiul Mallofagelor
(Mallophaga Nitzsch) păsărilor domestice din R.P.B. Anal. Șt. Univ. „Al. I. Cuza”'
— Iași, seria nouă, secția a Il-a, voi. I,	fasc. 1 — 2, 1955.
17.	D	o m	b	r o w s c h i R o b e r t Ritter von,	Ornis Romaniae	(prelucrate de	prof.
D. L i n ț i a). București, 1946, voi. I.
18.	Eichler W d., Mallophagen-Synopsis. XXIV. Genus Penenirmus (inel. Picophilo-
pterus). Zool. Anz., 1953, voi. 150, nr. 9 — 10.
19.	Hopkins G. H. E. a. C 1 a y T h., A check list of the Genera and Species of Mallo-
phaga. Londra, 1952.
20.	— Additions and corrections io the check list of Mallophaga, II. Ann. and Mag. of
Nat. Hist., 1955, voi. VIII, nr. 12.
21.	I o r d a n-G e o r g e s c u M., Contribufiuni la studiul Malofagilor din Rominia. Anal.
Acad. Rom., Mem., Secț . Șt., seria a IlI-a, voi. 16, Mem. 20, 1941.
22.	K n e c h t e 1 W. K. u. G ă t u n e a n u L, Beitrag zur Kenntnis der Mallophagen
der Vogehvelt Rumăniens. Bull. de la Sect. Sci. Acad. Roum., 1938, voi. XIX,
nr. 6-7.
23.	L i n ț i a D., Păsările din R.P.R. Ed. Acad. R.P.R., București, 1954, voi. II; 1955, voi. III.
24.	Merisuo A. K., Nolulae Mallophagologicae, I. Ann. Entom. Fenn., 1944, voi. 10, nr. 4.
25.	Negru Șt. șiElekeș, E., Malofage (Mallophaga Nitzsch) noi sau rare pentru fauna R.P.R.
Bul. Științ. Acad. R.P.R., Secția de biologie și științe agricole (Seria zoologie),
t. IX, nr. 1, 1957.
26.	Seguy E., Insectes ectoparasites, in Faune de France. Paris, 1944, voi. 43.
27	Tandan B. K., Mallophagan parasites from Indian birds, IV. Ann. and Mag. of Nat.
Hist., 1955, voi. VIII, nr. 12.
28.	Thompson G. B., A list of the Type-hosts of the Mallophaga and the Lice described
from them. Ann. and Mag. of Nat. Hist., 1940, voi., V, nr. 11, p. 49 și 306 ; 1948,
voi. XII, nr. 1; 1950, voi. III, nr. 12.
29	T i m m e r m a ii n G., Die Quadraeeps-Arten (Mallophaga) der Kiebitze. Z. f. Parasiten-
kunde, 1954, voi. 16.
oQ	—	Neue and ivenig bekannte Kletterfederlinge von charadriiformen Wirten. Zool.
Anz., 1954, voi. 152, caiet 7 — 8.
31	—	Studien iiber Mallophagen aus den Sammlungen des Britischen Museums (Nat.
Hist.), London; II. Das Amblycerengenus Actornithophilus Ferris, 1916. Ann.
and Mag. of Nat. Hist., 1954, voi. VII, nr. 12.
32.
33.
34.
35.
36.
Tuleșkov K r., Kosmoiadi (Trichodectoidea, Mallophaga) po bozainițite v Btlgaria.
Isv. na Zoolog. Inst., Bîlg. Akad. na Nauk., 1955, voi. IV —V.
— Lice (Anoplura) — Ectoparasites on domestic Animals and Man. Dokl. Bolg.
Akad. Nauk, 1955, voi. VIII, nr. 2.
— Puhoiadi (Mallophaga) po hiscinite ptifi v Btlgaria. Isv na Zoolog. Inst. (IV),
Sofia, 1957.
y a s i 1 i u G.D., Note sur quelques Mallophages parasites des oiseaux de la Roumanie.
Notationes biologicae, 1946, voi. IV, nr. 1 — 3.
e r n e c k F. L., Malăfagos de Mamiferos. Rio de Janeiro, 1950, voi. II.
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR
(HYMENOPTERE PARAZITE)
DE
MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU
Comunicare prezentată de m. lONESCU. membru corespondent al Academiei R.P.R.,
în ședinfa din 20 mai 1958
Din culturile de Coleoptere și Lepidoptere dăunătoare, crescute în
laborator pentru observații sistematice și biologice, ca și prin deplasările
efectuate în diferite localități din țară, cercetătorii Negru și C e i a n u
ne-au pus la dispoziție un bogat material de Braconide parazite pe larve
de Coleoptere și Lepidoptere. Informațiile primite, ne-au ajutat să com-
pletăm lista faunei țării noastre cu noi specii și să aducem noi contri-
buții ecologice și zoogeografice asupra acestor paraziți. Aceste date le
expunem în cele ce urmează.
Subfamilia BRACOATNAE
Tribul BHACOMM
Genul II a b r o b r a c o n Aslim. 1900
1.	Habrobracon brevicornis Wesm. 1938
Mărimea corpului 3 mm. Acest braconid a fost obținut din conuri
de molid, unde a parazitat larve de Dioryctria abietella S. W. Materialul
cuprinde 20 de exemplare ȘȘ (leg. Dec u). Prezintă o mare variabilitate
de culoare; unele exemplare sînt galbene-portocalii, altele albastre,
altele cu o culoare intermediară. E a hringer și T e 1 e n g a îl citează
ca parazit pe : Dioryctria abietella S. W., Dphestia Icuehniella Z., E. cau-
250
MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU
tetta Walk, fi- elutella Hb., Myelois ceratoninae Z. Profesorii K n e c h t e 1
și lonescu l-au obținut din larve de Pyrausta nubilalis Hb. — lepi-
dopter dăunător al porumbului, fără a cita localitățile (1927) (fig. !)•
T.ÎB 1 - Habrobracon brevicornis Wesm., aspect general (original). Oc. II; ob. 40.
1 *&•
Răspîndire geografică: toată Europa, nordul Americii, partea euro-
peană a U.B.S.S., vestul Asiei, nordul Africei.
în R.P.R. : Pantelimon (reg. București).
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR	251
Tribul HECABOLIM
Genul Heterospilus Hal. 1836
(Nou pentru R.P.R.)
2.	Heterospilus caesus Nees 1834
Mărimea corpului 3 mm. Aripa anterioară prezintă prima nervură
cubitală transversală incompletă, iar nervura submediană transversală
interstițială (fig. 2). Aripile posterioare de la mascul cu stigma (fig. 3).
Fig. 2. — Heterospilus caesus Nees, aripă anterioară (origiițal). Oc. 10 ; ob. 5.
Fig. 3. — Heterospilus caesus Nees, aripă posterioară (original).
Armătura genitală de la mascul nedescrisă pînă în prezent, păstrează
caracterul de braconin ca aspect general, caracteristic însă fiind, pe lîngă
forma și lungimea pieselor, chetotaxia foarte săracă, partea apicală a
forcepsului intern terminat bont, spre deosebire de partea externă a lui
care este ieșită în afară (fig. 4). Am obținut 8 și 6 ȘȘ din culturi
de Anobiide, și anume Mesocoelopus niger Miill. din material de Hnedera
helix, 29.VI.1957 (leg. Negru).
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Grădina Cișmigiu (București).
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR	253
Fig. 4. — Heterospilus caesus Necs, armătură genitală (original). Oc. 10 ; ob. 40
Genul Ecphylus Foerst. 1862
(Nou pentru R.P.R.)
3.	Ecphylus chactoptelii Gaut et Russo 1925
Aripa anterioară are a Il-a nervură cubitală absentă. Celulele cubitale
II și III sînt unite. Nervura submediană transversală lipsește. Mărimea
corpului 3 mm. Am obținut 2 ȘȘ din larve de Coleoptere dăunătoare ul-
mului, la 6.VI.1955 (leg. O e i a n u ). Citat pînă acum ca parazit pe
■Cliaetoptelius vestitus Muls.
Răspîndire geografică : Italia.
în R.P.R. : Orașul Stalin (reg. Stalin).
4.	Ecphylus minutissiiiius (Ratz) 1848
Din această specie s-au găsit două femele și un mascul, în gale-
riile produse de Scolytus rugulosus Ratz. în lemn de piersic, la 30.VII.1950
(leg. Negru). în literatură este citat ca parazit pe Scolytus rugulosus
Ratz. și Liparthrum colcbicum Sein.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : București.
Genul Heeabolus Curtis 1834
(Nou pentru R.P.R.)
5.	Heeabolus sulcatus Curt. 1834
Nervura radială a aripii anterioare ajunge pînă la vîrful acesteia.
Nervura submediană transversală este postfurcală (fig. 5). Aripa poste-
rioară de la mascul cu stigmă. Armătura genitală de la mascul asemănă-
Fig. 5. — Heeabolus sulcatus Curt., aripă anterioară (original).
toare cu cea descrisă la Heterospilus, însă forcepsul extern este mult mai
scurt decît cel intern, lat și cu perii așezați pe margine (fig. 6). Para-
254
MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU
6
zitează larvele de Coleoptere : Ptilinus pectimcorms L., P. fuscus Geoffr.,
O chin a ptinoides Marsh., Ptinus fur L. Obținut din tei atacat de Ptilinus
pedinicornis L., coleopter anobiid, la 18. III.1954 (leg. Negru).
Răspîndire geografică: toată
Fig. 6. — Hecabolus sulcatus Curt., armătură
genitală (original). Oc. 10; ob. 40.
Europa.
în R.P.R. : Cîmpulung moldo-
venesc (reg. Suceava).
Tribul DOBYCTIN1
Genul Doryctes Hal. 1836
6.	Doryctes grandis Szepligeti 1836, Ș
(cj Nou pentru știință).
Femela a fost citată în fauna
țării noastre de M o c s â r y (1900)
la Pir, iar masculii sînt descriși pen-
tru prima dată de noi. Exemplarele
noastre (ȘȘ)se aseamănă cu Doryc-
tes grandis descris de Szepligeti
(1896), de F a h r i n g e r (1930), de
T e 1 e n g a (1941), însă se deosebesc
prin următoarele caractere : antenele
formate din 43, 45 și 47 articole, baza
tibiilor posterioare gălbuie. Cei trei
autori dau în diagnoza acestei specii
60 de articole antenale și baza ti-
biilor posterioare albicioase. Masculii
seamănă cu femelele : corpul negru,
cu abdomenul castaniu închis. Picioa-
rele roșcate, tibiile posterioare cas-
tanii închis, cu bazele gălbui. Capul
cubic, clipeus acoperit cu peri lungi.
Antenele lungi cît corpul, formate
din 43, 45 și 47 articole. Protoracele
spre partea posterioară ridicat, meso-
toracele bombat la mijloc și încrețit pe lături. Adîncitura prescutelară cu
o carenă longitudinală. Mesopleurele netede strălucitoare prevăzute cu
cîte un șanț longitudinal neted, spre baza aripilor crenelat. Segmentul
intermediar neted cu eîmpuri bine delimitate, avînd vîrful încrețit. Aripile
ușor întunecate (fig. 7). Abdomenul mai lung decît capul și toracele. Primul
tergit abdominal mai lung decît lat, încrețit longitudinal, prezentînd și
pe lături încrețituri evidente. Al doilea tergit, la bază încrețit; restul
abdomenului neted. Partea posterioară a primului tergit și partea anteri-
oară a celui de-al doilea posedă cîte o adîncitură semicirculară. Cele două
segmente în mijloc proeminează. Armătura genitală (fig. 8) prezintă placa
Fig. 8. Doryctes grandis Szepligeti, armătură genitală (original). Oc. 10; ob. 1, 8.
256
MATHILDA DUȚU-LSCĂTUȘU
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR
257
ventrală dreptunghiulară acoperită în parte de sternitul 8. Forcepsul extern
foarte lat la bază, mai lung decît cel intern și prevăzut cu foarte nume-
roși peri, foarte lungi și rigizi. Forcepsul intern masiv, cu articolul apical
bine dezvoltat, înarmat cu 6 dinți puternici. Spre bază, partea internă
are numeroși peri dispuși neregulat. Penisul foarte lat, pe linia mediană
mai chitinizat, iar spre vîrf cu papile foarte numeroase. Mărimea corpului
10 mm. S-au obținut 2 ȘȘ și 2 din larve de Tetropium castaneum L.,
coleopter cerambicid, sub scoarță la rășinoase (leg. N e g r u), 15.IV.1951.
Se menționează pentru prima dată gazda acestui parazit.
Răspîndire geografică: Europa, și anume R. P. Ungară, R. Ceho-
slovacă, partea europeană a U.R.S.S.
în R.P.R. : Pir (reg. Baia Mare), Cîmpulung moldovenesc (reg.
Suceava).
Subfamilia MICBOGASTEBINAE
Tribul MICMOGASTEBIM
Genul Apanteles Foerst. 1862
7.	Apanteles lineatus Reinh. 1880
Necitat în fauna țării noastre. Mărimea corpului 2,5 mm. A fost
obținut în laborator din culturi pe Semasia rufimitrana H. S. lepidopter
tortricid dăunător, citat în fauna țării noastre de Neg r u. în literatură
nu sînt menționate gazdele acestui braconid. Au fost colectate 4 exem-
plare ȘȘ, la 5.VII.1957.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Sinaia (reg. Ploești).
8.	Apanteles solitnrlus (Ratz.) 1814
Citat de Mocsâry (1900) la Pir. Mărimea corpului 3 mm.
Parazitează foarte numeroase larve de Lepidoptere : Orgyia antiqua L.,
Taeniocampa miniosa F., T. stabilis View., Ephyra punctana L., F. line-
aria Hb., Erannis defoliaria L., Porthetria dispar L., Lymanthria monacha L.,
Stilpnotia salieis L., Lygris testata L., Trypbaena fimbria L., Tortrix
viridana L., Nygmia phaeorroea L., Calocampa exoleta L., ELybernia
defoliaria L., Grapholita exvisitana Rbl. Au fost colectate cu fileul 17 exem-
plare ȘȘ, la 4.V.1954 (leg. C e i a n u). Coconii sînt galbeni-albicioși,
așezați neregulat și legați prin cîteva fire de mătase albe.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Pir (reg. Baia Mare) și Șercaia-Făgăraș.
9.	Apanteles pieipes (Bouche) 1834
Nou pentru fauna țării noastre.
La 12.1V.1954 ,T o di c es cu de la Stațiunea Pantelimon ne-a
dat cuiburi de Aporia crataegi L., pe care am găsit 4—5 coconi albi,
micuți de Apanteles pieipes (fig. 9). Făcînd în laborator culturi de larve
Fig. 9. — Apanteles pieipes (Bouche), coconi pc cuibul dc Aporia crataegi
(original).
Fig. 10. — Apanteles pieipes (Bouche), aripă anterioară (original). Oc. 7; ob. 8; 0,20.
de Aporia am obținut foarte numeroși adulți paraziți. Larvele-gazdă au
fost parazitate 86 %. în jurul lor erau construiți 17, 27, 29, 32, 45 de
coconi albi. Tot în laborator, Apanteles pieipes a parazitat și larve de
Malacosoma neustria L. și Euproctis chrysorrhoea L., dar mult mai puțin ;
am obținut cel mult 6 larve parazite. T e 1 e n g a îl citează ca parazit
obișnuit al larvelor de Pionea jorficalis L., arătînd că parazitismul lor
atinge 70 %. în jurul Leningradului s-au obținut 1—2 generații, în timp
ce noi am obținut în laborator 4 generații (fig. 10 și 11). Armătura geni-
258	MATHILDA DUȚU-LĂCĂTUȘU
11
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR
259
ta.lă la mascul are forcepsul extern de aceeași lungime cu cel intern, pe
margine cu peri. Articolul apical al forcepsului intern este prevăzut cu
trei dinți. Penisul prezintă numeroase papile (fig. 12).
Fig. 11. — Apanteles picipes (Bouchă), abdomen (ori-
ginal). Oc. 17; ob 8; 0,20.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Pantelimon (reg. București).
primul tergit îngust și încrețit. Tariera abia se vede. Stigma maronie,
cu baza galbenă. Mărimea corpului 3 mm. Coconii galbeni-roșcați. S-a
obținut din larve de Agrotis segetum Schiff.; lepidopter foarte dăunător
p’ig. 12 — Apanteles picipes, (Bouche), armătură genitală (original). Oc. 10 ; ob. 40 ; 0,65 ; 0,17.
Genul M i c r o p 1 i t i s Foerst. 1862
10.	Microplitis spectabilis (Hal.) 1834
(Nou pentru R.P.R.)
Corpul negru, iar antenele, trohantereîe, vîrful femurelor și tibiile
roșcate. La $ antenele sînt mai scurte decît corpul. Abdomenul mic, cu
cerealelor (1—2.VIII.1955). Parazitează pe Tephroclystia succentariataL.,
Diantlioecia capsincola Hb., Lygris testata L., Agrotis segetum Schiff.
De asemenea este cunoscut ca parazit și pe larve de Hymenoptere : Tri-
ehiosoma lucorum L. și Tr. betuleti Kl.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Fetești (reg. Galați).
1
260
MATHILDA DUȚU-LACATUȘU
Tribul GARDIOCHILIM
Genul Cardioehiles Nees 1818
(Nou pentru R.P.R.)
Speciile acestui gen prezintă o mare importanță economică, ele
parazitând omizile lepidopterului polifag Loxostege sticticalis L.
11.	Cardioehiles fallax Kok. 1895
Această specie se recunoaște ușor după o pată întunecată aflată
în regiunea nervurii bazale a aripii anterioare. Au fost colectați 1Ș și IțJ
]a 15.VII.1955 (leg. 0 e i a n u). Mărimea corpului 5 mm.
Răspîndire geografică : toată Europa.
în R.P.R. : Jegălia (reg. Constanța).
12.	Cardioehiles brachialis Rond. 1874
Aripa anterioară are jumătatea bazală clară, toracele negru. Mărimea
corpului 6 mm. A fost colectat 1 $ la 15.VII.1955 (leg. C e i a n u). Te-
lenga îl citează ca parazit pe Loxostege sticticalis L., arătînd că are
o foarte mare importanță în combaterea biologică a acestui dăunător.
Răspîndire geografică : Italia, U.R.S.S., Iran.
în R.P.R. : Jegălia (reg. Constanța).
13.	Cardioehiles saltator (F.) 1781
Al treilea segment al nervurii radiale puternic arcuit (fig. 13).
Mărimea corpului 6 mm (fig. 14 și 15). Au fost colectate 4 exemplare
ȘȘ și 1 c? la 22.VI.1955 (leg. Cei a nu). Este citat ca parazit tot pe
larvele lepidopterului Loxostege sticticalis L. Armătura genitală la mascul
(fig. 16) are partea apicală a forcepsului intern alungită prevăzută cu
7 dinți ca ghiarele și ornat cu papile tubuliforme.
Răspîndire geografică : Italia, U.R.S.S. (partea de sud).
în R.P.R. : Jegălia (reg. Constanța).
Sublamilia AGATHIXAE
Genul 1) i s o p h r y s Foerst. 1862
14.	Disophrys ineuleatrix var. caucasia (Shest.) 1928
Această varietate este nouă pentru fauna țării noastre. Specia
nominată a fost citată de M o c s â r y (.1900) la Mehadia și de S z i 1 ă d y
Fig. 15. — Cardioehiles saltator (F.), abdo-
men (original). Oc. II; ob. 5.
Fig- — Cardioehiles saltator (F.). arim	. , . .	„ tt • nh
J	' o» “"Pa anterioara (original). Oc. on- b-

Fig. 14. — Cardioehiles saltator (F.),
piciorul posterior (original). Oc. II
ob. 5.
262	MATHILDA DUȚULACATUȘU	14
15	NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR	263
(1914) la Aiud și Bocșa montană. Corpul roșu, cu marginile mesotoracelui
și segmentul intermediar negre. Aripile puternic întunecate, cu 2 pete
Fig. 16. — Cardiochiles saltator (F.), armătură genitală (original). Oc. 12;
ob. 5.
albe sub stigma. Mărimea corpului 7 mm. La 16.VII.1955 au fost colec-
tați 1 $ și 1 Ș (leg. C e i a n u). Armătura genitală (fig. 17) are forcepsul
extern foarte lat, cu peri dispuși neregulat; articolul apical al forcepsului
intern este foarte lung, cu 7 dinți și papile foarte numeroase. Pe
Fig. 17. — Disophrys inculcatrix Necs, armătură genitală (original). Oc. 17 ;
ob. 5.
suprafața penisului se găsesc papile, care sînt mai dese către vîrful
penisului.
Răspîndire geografică : sudul Europei.
în R.P.R. : Mehadia (reg. Timișoara), Jegălia (reg. Constanța),
Aiud (reg. Cluj) și Bocșa montană (reg. Timișoara).
5 — C. 2127
17
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR
265

Subfamilia HELCONÎNAE
Tribul CALYPTIM
Genul C a 1 y p t u s Hal. 1835
(Nou pentru fauna R.P.R.)
15.	Calyptus rugosus Ratz. 1848
Aripa anterioară cu două celule cubitale (fig. 18). Armătura genitală
la mascul prezintă forcepsul extern mult lățit, cu peri foarte lungi. Arti-
colul apical al forcepsului intern are 4 dinți puternici (fig. 19). Mărimea
corpului 2,5 mm. Din culturi de Magdalis ruja Germ., curculionid dăunător,
am obținut 18 exemplare ȘȘ și 5 (leg. Negi u), în ramuri și vîrfuri
de Pinus sylvestris.
Răspîndire geografică : Germania.
în R.P.R. : Tîrgu Mureș (Reg. Autonomă Maghiară).
HOBOE B W3yGEHBW BRACONlDAE
(IIEPEnOHHATOKPblJIblE nAPA3HTbI)
KPATKOE COHEP1KAHME
HacTOHinan paboTa BKiiiouaeT 10 ponoB îi 15 biihob, npnuafljieiKamMx
4 nojțceMeftcTBaM. Hb hhx 5 poaoB m 11 biirob pnTiipoBaHbt BnepBLie b
$ayne PHP. Hommmo aroro, onnctiBaeTCH caMeu Doryctes grandis Szepl., He-
iiSBecTHum no iiacTomițero BpeMenn. JțnaruoBBi nonoJiiieHM hobhmm cneymțn-
TecKMMir upnsnanaMM, oTMeueHHHMH b crpoeuim reunTajituoro BoopysKeuMn
y caMpa. Ha ocHOBanMH nabopaTopimix nyjiBTyp aBTop noJiyqmiMaTepnaji,
nponcxoHHHtMft n ot npyrnx HeunTnpoBaHHbix eipe b niiTepaType xobhob.
OBTiflCHEHHE PHC¥HKOB
Puc. 1. —Habrobracon brevicornis Wesm., O6mnîi bhr. Opnr. Ok. II. 06. 40.
Pnc. 2. — Heterospilus caesus Nees. HepeRHee KpMJio. Opiir. Ok. 10. 06. 5.
Puc. 3.—Heterospilus caesus Nees. 3aRnee Kptijio. Opnr.
06 Phc. 4. — Heterospilus caesus Nees, <J. PenuTajibHoe BoopyHteHne. Opnr. Ok. 10.
Pnc. 5. — Heeabolus sulcatus Gust. IlepeRHee KpHJio. Opiir.
Pnc. 6. — Heeabolus sulcatus Gust. <J. PennTantuoe BOopytKenne. Opnr. Ok. 10.
06, 40.
Pnc. 7.-—Doryctes grandis Szepligeti. IlepeRnee Kptino. Opiir. Ok. 10. 06. 40.
Puc. 8. — Doryctes grandis Szepligeti. FeHHTajiBnoe BOopyJKemie. Opiir. Ok. 10.
06. 1,8.
Pnc. 9. — Apanteles picipes (Bouche). Kokohbi na mesne Aporia crataegi. <Doio.
Opnr.
Pnc. 10. — Apanteles picipes (Bouche). IlepeRiiee Kpwio. Opnr. Ok. 7. 06. 8 ; 0,20.
Pnc. 11. — Apanteles picipes (Bouche)- bproniKO. Opnr. Ok. 17. 06. 8; 0,20.
266
MATHILDA DUȚU-LACATUȘU
19	NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL BRACONIDELOR	267
Puc. 12. — Apanteles picipes (Bouchd). PeHHTanbiioe noopy>Kenne. Opnr. Ok. 10.
06. 40; 0, 65; 0, 17.
Puc. 13. — Cardioehiles saltator (F.). IlepejiHee nptuio. Opur. Ok. II, 06. 5.
Puc. 14. — Gondiochiles saltator (F.). 3a«HHH nora. Opur. Ok. II. 06. 5.
Phc. 15. — Cardioehiles saltator (F.). BproniKO. Opui’. Ok. II. 06. 5.
Puc. 16. — Cardioehiles saltator (F.) <J. PeHHTajibHoe BOopyweHMe. OpHr. Ok. 12.
06. 5.
Phc. 17. — Disophrys ineuleatrix Nees, £. PeHHTanBHoe BOopyiKeHHe. Opnr.
Ok. 17. 06. 5.
Puc. 18. — Calyptus rugosus Ratz. IlepejiHee Kpuno. Opnr. Ok. 12. 06. 2,65.
Puc. 19. — Calyptus rugosus Ratz. PeHHTanBHoe BoopyHteune. Opnr. Ok. 10.
06. 40.
NOUVELLE CONTRIBUTION Â L’ETUDE DES BRACONID^S
(HYMIÎNOPTRRES PARASITES)
RESUME
Ce travail porte sur 10 genres et 15 especes appartenant â 4 sous-
familles. Parmi ceux-ci, 5 genres et 11 espâces sont cit^s pour la premiere
fois dans la faune roumaine. En outre, l’auteur decrit le mâle de
Doryctes grandis Szepl., inconnu â ce jour. Les diagnoses sont completdes
par des caracteres spdcifiques nouveaux, relevds dans la conformation
de l’armure genitale du mâle. Des culture.s faites en laboratoire ont permis
d’obtenir un certain materiei â partir d’autres hotes encore que ceux
cites dans la littdrature de sp^cialit^.
BIBLIOGRAFIE
1.	F a h r i n g e r J., Opuscula braconologica. Viena, 1930, voi. III; 1935, voi. IV.
2.	K n e c h t e 1 W. a. I o n e s c u M., Observations on the Corn borer in Roumania. Inter-
national Corn borer investigations,' Chicago, 1928.
3.	M a r s h a 1 T. A., Les Braconides, tribu Calyplini, in A n d r e E., Spicies des Hym-
noptbres d’Europe et d’Algirie. Beaune, 1891, voi. V.
4.	M o c s ă r y A. L., Fauna Regni Hungariae, Hymenoptera. Budapesta, 1918.
5.	S t a r y P., Notes on the Braconidae (Hym.) of Czechoslovakia IV (Part I). Acta societatis
entomologicae Cechosloveniae, 1957, t. 54, nr. 3.
6.	Szelpigeti Gi. V., Hymenoptera. Fam. Braconidae. Genera Insectorum. Bruxelles, 1904.
7.	Szilâdy Z o 11 â n, Magyarorszăgi rovargyuytisem jegyzeke. Rovartani Lapok, 1914,
voi. XXI.
8.	T elen ga N. A., Sem. Braconidae, in Fauna SSSR. Moscova-Leningrad, 1936, voi. V.
9.	—	Sem. Braconidae. Postdem Braconinae i Sigalfine, in Fauna SSSR. Moscova-
Leningrad, 1941, voi. V.
10.	—	Proishojdenie i evolufia parazitisma u nasekomth naezdnikov i formirovanie
ih fauni v SSSR. Kiev, 1952.
11.	— Sem. Braconidae. Postdem Microgaslerinae, Postdem Agathinae, in Fauna SSSR.
Moscova-Leningrad, 1955, voi. V.
EXPLICATION DES FIGURES
Fig.	1.	—	Habrobracon	brevicornis Wesm.; aspect general (original).	Oc.	II;	ob.	40.
Fig.	2.	—	Heterospilus	caesus Nees;	aile	antdrieurc (original). Oc. 10; ob.	5.
Fig.	3.	—	Heterospilus	caesus Nees ;	aile	postdrieure (original).
Fig-	4.	—	Heterospilus	caesus Nees	£;	armure genitale (original).	Oc. 10;	ob.	40.
Fig.	5.	—	Hecabolus sulcatus Curt.;	aile	anterieure (original).
Fig. 6. — Hecabolus sulcatus Curt. ; armure genitale (original). Oc. 10 ; ob. 40.
Fig. 7.	— Doryctes grandis Szepligeti; aile anterieure (original). Oc. 10 ; ob. 40.
Fig. 8.	— Doryctes grandis Szepligeti; armure genitale (original). Oc. 10 ; ob. 1, 8.
Fig- 9. — Apanteles picipes (Bouchd); cocons sur un nld d’Aporia crataegi (photo-
graphie originale).
Fig. 10.	—	Apanteles picipes (Bouche); aile antdricure (original). Oc. 7; ob.	8;	0,20.
Fig. 11-	—	Apanteles picipes (Bouchd); abdomen (original). Oc. 17 ; ob. 8; 0,20.
Fig. 12.	—	Apanteles picipes (Bouche) <J; armure genitale (original).	Oc.	10;
ob. 40; 0,65; 0,17.
Fig. 13.	—	Cardioehiles saltator (F.) aile anterieure (original). Oc. II; ob. 5.
Fig. 14.	—	Cardioehiles saltator (F.); patte posterieure (original). Oc. II; ob. 5.
Fig. 15. — Cardioehiles saltator (F.); abdomen (original). Oc. II; ob. 5.
Fig. 16. — Cardioehiles saltator (F.) £; armure genitale (original). Oc. 12; ob. 5.
Fig. 17. — Disophrys ineuleatrix Nees armure gdnitale (original). Oc. 17; ob. 5.
Fig- 18. — Calyptus rugosus Ratz.; aile anterieure (original). Oc. 12; ob. 2,65.
Fig. 19. — Calyptus rugosus Ratz. $ ; armure genitale (original). Oc. 10; ob. 40.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI
LOXOPHYLLUM (CILIATA)
DE
A. VUXANOVICI
Comunicare prezentată de m. ionescu, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
in ședința din 20 mai 1958
în genere, la o parte importantă de specii de Loxophyllum, caracterele
distinctive ale formelor mari, bine diferențiate, sînt ușor de observat.
K a h 1 (1) menționează, în cheia sa de determinare, că genul Loxophyllum
diferă de genul Lionotus numai prin dezvoltarea cel puțin a unui tiv plas-
matic ventral, hialin, care se întinde de-a lungul întregii margini ventrale
pînă la capătul posterior, fiind în cele mai multe cazuri înarmat cu
trihociști.
Dorsal se găsește sau un tiv similar sau acesta este aici îngust sau
trihociștii sînt concentrați în papile speciale. Același autor arată că unele
forme cu tiv îngust se deosebesc greu de Lionotus lamella și de formele
similare; totuși recomandă a se păstra ambele genuri, deoarece acest grup
de specii prezintă o dezvoltare particulară evidentă, manifestată prin
formă, armătură și complexul nuclear (M a u p a s a desființat însă
genul Lionotus).
La Loxopliyllum lionotiforme, dificultatea pentru determinarea for-
melor acestei grupe e mai mare. Papilele dorsale se reduc deseori la niște
urme punctiforme, care pot fi ușor confundate cu granulațiile gîtului.
De asemenea, trihociștii tivului mărginaș ventrali sau dorsali, cîteodată
foarte slab vizibili, pot ușor fi scăpați din vedere și aceste dificultăți
cresc pe măsură ce infuzorii respectivi sînt din ce în ce mai mici. Ei au
însă un caracter comun, și anume : corpul lor e foarte contracții, gîtul,
marginile laterale și coada foarte turtite și din cale afară de contractile
și de metabole, ca de altfel întreaga lor celulă, asemănîndu-se în această
privință cu Lionotus lamella cu care pot fi ușor confundați mai ales că
există o serie întreagă de forme care le apropie din ce în’ ce mai mult
270
A. VUXANOVlCI
2
3
CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI LOXOPHYLLUM (C1LIATA)
271
de genul Lionotus și ale căror caractere distinctive, aparținînd genului
Loxophyllum, devin din ce în ce mai puțin clare. Este necesar ca formele
extreme, cuprinse în cadrul aceleiași specii, să fie despărțite și considerate
ca specii deosebite, pentru ușurarea sistematicii.
Observăm de pildă, că la Loxophyllum meleagris sînt incluse forme
care au tivul mărginaș ventral, mai mult sau mai puțin ondulat sau
neondulat. Mai sînt cuprinse în cadrul aceleiași specii și forme cu tivul
mărginaș dorsal în întregime acoperit cu papile cu trihociști, de asemenea
și cele cu papile numai în porțiunea anterioară, cea posterioară fiind sau nu
prevăzută cu trihociști simpli. De aceea, voi descrie o serie de forme,
unele cunoscute pentru știință, dar încă necunoscute pentru țara noastră,
altele fiind noi și pentru știință, care pot arunca o oarecare lumină
asupra trecerii lente a acestor forme de la genul Loxophyllum la genul
Lionotus și unde cu timpul poate se vor mai găsi și alte specii din acest
lanț de tranziție.
METODE DE CERCETARE FOLOSITE
Infuzorii descriși în cele ce urmează au fost în genere studiați în
picătură liberă, îndeosebi formele mari, evitînd astfel deformările pato-
morfice ce apar cînd sînt presate sub lamelă. Numai formele mărunte ale
căror detalii de structură pot fi întunecate de impuritățile în suspensie
în picătura examinată, au fost studiate sub lamelă, reducînd astfel aceste
cauze de erori.
Pentru a se evita, pe cît cu putință,, antrenarea straturilor subțiri
de bacterii moarte ce se adună la suprafața culturilor și care pot constitui
și ele cauze.de erori, picătura examinată a fost luată cu o pipetă la supra-
fața unei pîlnii mici de sticlă cu tubul foarte îngust, afundat în culturi.
Pentru a micșora mobilitatea speciilor prea vioaie, am întrebuințat cloro-
formul îmbibat într-un mic pămătuf de vată, ținut cu o pensetă deasupra
picăturii examinate, apropiind sau îndepărtînd anesteziantul după nevoie.
Sînt numeroase însă cazurile cînd această metodă nu dă rezultatele aștep-
tate. Infuzorii mai sensibili sau se deformează înainte de a se opri în mișcă-
rile lor, sau plasmolizează. în cazurile rare, cînd infuzorul fixat în formol
nu se prea deformează și anumite detalii de structură pot fi studiate, s-a
recurs la metoda imersiei. Nucleii au fost puși în evidență întrebuințînd
o soluție ușoară de verde de metil, acidulat cu 2 % acid acetic.
în cele ce urmează prezentăm o scurtă descriere a formelor studiate
și completate prin figurile anexe.
Dimensiunile formelor descrise sînt indicate în explicațiile figurilor,
iar ceea ce rezultă din figuri, nu s-a mai descris în text.
DESCRIEREA FORMELOR GĂSITE
1.	Loxophyllum meleagris Dujardin 1841
(PL I, fig- 1)
Plasma colorată în gălbui și verzui de granulații mărunte și zooclorele
(2|X). Nucleii ovali sînt în număr de 12, micronucleii nu au fost zăriți.
Corpul contracții și metabol. Gîtul și coada hialine, striația deasă, cilii
mărunți (3pt), trihociștii laturii ventrale mult mai puternici decît indică
Planșa I
Fig. 1. — Loxophyllum meleagris Dujardin, 160 p.
Fig. 2. — Loxophyllum luteum n. sp., 315 p.
Fig. 3. — Loxophyllum rostratum Colin var. paluslris n. var., 145 p.
Fig. 4. — Loxophyllum chlorelligerum n. sp., 160 p.
a, văzut transversal ; b, văzut lateral.
Fig. 5. — Loxophyllum in/latum n. sp., 130 p.
a, lateral; b, în diviziune; c, celula posterioară ; d, transver.
Fig. fi. — Loxopyhllum melabolicum n. sp., 65 p.
a, văzut lateral, gltul răsucit.
Schewiakoff (3). Specie găsită în apă cu plante palustre în des-
coinpunere (lacul Cernavoda, decembrie 1946). Un singur exemplar. Specia
ă mai fost citată de K e r t 6 s z (1890), fără figură.
272	■A- VUXANOVICI	4
5	CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI LOXOPHYLLUM (CILIATA)	273
2.	Loxophyllum luteum n. sp.
(Pl. I, fig. 2)
Plasma transparentă colorată în gălbui, de granulații fine; cor-
pul contracții și metabol, foarte turtit, aproape lamelar. Striația rară
(14 striuri pe o față) și fină. Se aseamănă ca habitus cu Loxophyllum
grande (Entz 1879), șirul de vacuole fiind însă dorsal. Un singur exemplar
în apă cu plante palustre descompuse (lacul Herăstrău, februarie 1958).
3.	I.oxophyllum rostratum Colin 1866 var. pahistris n. var.
(Pl. I, fig. 3)
Tivurile mărginașe lamelif orme și foarte metabole. Foarte contracții.
Contractată, celula se reduce la jumătate. Plasma transparentă, colorată
în verde și cenușiu de zooclorele și de granulații mărunte. Gîtul și coada
hialine. Nu plasmolizează nici la evaporarea totală a apei. Găsit mai
multe exemplare în apă cu plante palustre în descompunere (lacul Tei,
noiembrie 1957). Specie citată de Bujor (1902), fără figură.
4.	I.oxophyllum chlorellioerum n. sp.
(Pl. I, fig. 4)
Tivurile mărginașe remarcabil de lamelare și metabole. Plasma
transparentă, verzuie, cu zooclorele mari (3—5p). Corpul contracții și
metabol, pe ambele tivuri mărginașe cîte o serie de granule distincte,
așezate în șir, posterior. Papile cu trihociști minusculi numai la anteriorul
laturii dorsale. Fără mioneme evidente. Un singur exemplar în apă cu
plante descompuse (lacul Herăstrău, martie 1958).
5.	Loxophyllum inflalum n. sp.
(Pl. I, fig. 5)
Corpul contracții și metabol. Plasma transparentă și verzuie din
cauza zooclorelelor; gîtul hialin anterior, dorsal cu mai multe puncte care
reprezintă capetele unor trihociști sau granule de protrihociști. Nucleul
elipsoid; un micronucleu alături. Diviziunea celulară durează circa
30 minute. Individul posterior e mic, și anume cît jumătate din celula-
mamă, ovoidal. După 40 —50 de minute are forma și dimensiunea adultului.
Mai multe exemplare în apă cu plante palustre descompuse (lacul Herăs-
trău, decembrie 1957).
6.	Loxophyllum metabolicum n. sp.
(Pl. I, fig. 6)
Corpul extrem de metabol, marginile foarte subțiri, plasma trans-
parentă și verzuie, cu numeroase zooclorele (0,75—l,5p). Striația fină și
deasă, cam 14 striuri pe o față. Cilii fini, cu perie dorsală. Trihociștii numai
la anterior pe ambele laturi remarcabili de puternici, dar rari. Vacuola
contractilă în poziție posterioară. Cînd apa se evaporă, apar 4 vacuole
Planșa II
Fig. 7. — Loxophylluni viride n. sp., 125 p.
a, infuzorul supraalimentat; b, Înghițind un Cyclidium glaucoma ;
c, secțiune optică transversală ; d, văzut lateral cu gîtul răsucit;
e, cu gura deschisă.
Fig. 8. — Loxophyllum contractile n. sp., 112 p.
a, văzut lateral.
Fig. 9. — Loxophylluni contractile var. binucleatum n. var., 65 p.
Fig. 10. — Loxophyllum contractile var. polyvacuolatum n. var., 60 p.
Fig. 11. — Loxophyllum polymorphum n. sp., 260 p,
a, gîtul; b, infuzorul răsucit; c, secțiune optică transversală ;
d, văzut lateral.
mici pe latura ventrală și 2 pe cea dorsală. Macronucleul de 4,5 p, cu un
ftiicronucleu alături. Un singur exemplar în apă cu plante palustre des-
compuse (lacul Herăstrău, octombrie 1957).
CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI LOXOPHYLLUM (CILIATA)
275
274
A. VUXANOVICI
7,	Loxophyllum viridc n. sp.
(Pl. II, fig. 7)
Plasma transparentă și verzuie, conține zooclorele și infuzori înghițiți
(Cyclidium glaucoma). Corpul contracții și foarte inetabol, gîtul hialin,
foarte turtit, din cale afară de contracții și metabol, e răsucit neîncetat,
iar gura mereu deschisă după prăzi. Specie extrem de vorace, prăzile înghi-
țite sînt repede digerate, în plasmă rămînînd resturi și zooclorele. Tivurile
mărginașe foarte înguste. Cîțiva trihociști la coadă, alții regulați în treimea
anterioară a laturii ventrale. Pe marginea anterioară a laturii dorsale
prezintă papile minuscule cu trihociști, ce ar putea fi și granule de protri-
hociști. Prezintă o vacuolă contractilă posterioară, cu 4 vacuole formative,
3 pe latura dorsală, una anterior pe latura ventrală, care apar cînd apa
se evaporă. Striația deasă (cam 16 pe o față). Cilii fini. Meso- și polysaprob.
Mai multe exemplare în apă cu detritus (lacul Herăstrău, decembrie 1957).
8.	Loxophyllum contractile n. sp.
(Pl. II, fig. 8)
Corpul contracții și metabol, transparent și verzui, cu zooclorele.
Marginile turtite și înguste. Trihociștii slab vizibili pe ambele laturi ante-
rioare. Nucleul aproape sferic, alături micronucleul. Se aseamănă cu unele
forme de Lionotus, specie probabil confundată uneori cu Lionotus lamella
Schewiakoff 1896. Exemplare numeroase în apă cu resturi vegetale des-
compuse (lacul Herăstrău, decembrie 1957).
9.	Loxophyllum contractile var. binueleatum n. var.
(Pl. II, fig. 9)
Corpul contracții și metabol, transparent, verzui cu zooclorele, mar-
ginile înguste, turtite. Trihociștii numai la anteriorul celor două laturi.
Diferă de tipul speciei prin prezența a 2 nudei. Corpul terminal ascuțit,
măsurînd 65 p. Numeroase exemplare laolaltă cu specia-tip.
10.	Loxophyllum contractile var. polyvacuolaturn n. var.
(Pl. II, fig. 10)
Similar cu L. binueleatum, avînd însă dorsal și ventral cîte un rînd
de vacuole. Același biotop, exemplare numeroase (lacul Herăstrău, decem-
brie 1957).
11.	Loxophyllum polymorphum n. sp.
(Pl. II, fig. 11)
Tivurile laterale și coada foarte turtite, extrem de contractile și
metabole. Pe margini o slabă nervură periferică; latura ventrală a gîtului
cu trihociști, cea dorsală cu papile mărunte cu trihociști și cîțiva trihociști
izolați la coadă. Plasma clară, verzuie, cu zooclorele mărunte. Striația
Planșa III
I-'ig. 12. — Loxophyllum lionotiforme n. sp., 240 p.
a, gîtul.
Fig. 13. — Loxophyllum lionotiforme var. pluriuacuolatum n. var., 205 p.
a, gîtul; b, secțiune optică transversală ; c, văzut lateral; d, gura.
Fig. 14. — Loxophyllum fusiforme n. sp., 120 p;
a, văzut lateral.
Fig. 15. — Loxophyllum magnum n. sp., 460 p.
a, gîtui.
Fig. 16. — Loxophyllum carinaturn n. sp., 250 p.
a, gîtul.
fină (cam 12 striații pe o față). Mai multe exemplare în apă cu resturi
vegetale descompuse (lacul Herăstrău, decembrie 1957).
12.	Loxophyllum lionotiforme n. sp.
(Pl. III, fig. 12)
Corpul contracții și metabol, fără tivuri laterale ; gîtul hialin, poartă
numeroși trihociști răzleți ca la Hemioplbrys meleagris. Latura ventrală a
276
A. VUXANOVICI
9	CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI LOXOPHYLLUM (CIL1ATA)	277
gîtului cu trihociști, cea dorsală cu papile minuscule cu trihociști; are
trihociști caudali. Plasma incoloră, conținînd puține resturi vegetale.
Striația fină și deasă, cilii 1,5 p. La citostomul larg deschis se observă o
structură puternică în formă de bastonașe (trihociști?). înoată cu gîtul
răsucit și gura mereu deschisă după prăzi; foarte vorace. Mai multe exem-
plare printre resturi vegetale descompuse (lacul Herăstrău, decembrie
1957).
13.	Loxophyllum lionotiforme var. plnrivacuolatum n. var.
(PI. III, fig. 13)
Diferă de specia tipică prin prezența unui rînd de vacuole laterale
(3 +1), lipsind cea terminală.
Același biotop ; găsit în mai multe exemplare.
14.	Loxophyllum fusiforme n. sp.
(PI. III, fig. 14)
Diferă de genul Lionotus numai prin prezența trihociștilor ventrali
care se prelungesc pe toată latura, cuprinzînd și partea posterioară a
laturii dorsale. Corpul transparent, contracții și metabol, verzui, cu zooclo-
rele (3—4p). Striația fină. Are două benzi longitudinale de mioneme. Margi-
nile turtite. Face mișcări de balansare în jurul axei longitudinale. Mai
multe exemplare printre detritus (lacul Herăstrău, decembrie 1957).
15.	I.oxophyllum magnum n. sp.
(PI. III, fig. 15)
Diferă de genul Hemiophrys prin prezența trihociștilor pe latura
dorsală a gîtului. Gîtul gros, anterior, lățit, de 12p. Corpul contracții și
metabol. Plasma clară, fără zooclorele, cu granulații fine cafenii. Coada
ascuțită, fără trihociști. Striația fină, greu de observat. Cilii de pe coamă
mai mari, cei de pe corp foarte delicați. Trihociștii fini pe ambele laturi ale
gîtului. Peria dorsală evidentă. Polar un grup de baghete așezate conic.
O vacuolă subterminală; lateral cîte un șir de vacuole ca la Hemiophrys.
Gîtul puternic azvîrlit cînd pe o parte, cînd pe alta. Specia aceasta ar
putea fi încadrată și la subgenul Hemiophrys.
Un singur exemplar în apă cu plante descompuse (lacul Herăstrău,
decembrie 1957).
16.	Loxophyllum carinatum n. sp.
(PI. III, fig. 16)
Se aseamănă cu Loxophyllum magnum, diferă prin prezența a doi
nuclei, lipsa celor două rînduri de vacuole și prezența a două creste longi-
tudinale bine vizibile (mioneme?). Contracții, ametabol, colorat în verzui.
Mai multe exemplare laolaltă cu L. magnum (lacul Herăstrău, decembrie
1957).
CONCLUZII
în lucrarea prezentă se arată la genurile Loxophyllum și Lionotus
necesitatea de a se separa unele forme de altele, considerate pînă acum
ca aparținînd aceleiași specii, cînd caracterele lor distinctive, mai ales
la formele extreme sînt bine diferențiate, și a se crea pentru ele specii
sau varietăți noi.
în toate cazurile dubioase — și ele sînt numeroase — cînd caracterele
distinctive ale unei specii nu sînt bine vădite și există o bănuială asupra
uneia din aceste particularități, apropiind infuzorul mai mult de genul
Lionotus, el să fie clasat fără șovăială la acest gen, mai ales că speciile
grupei Loxophyllum lionotiforme au caractere care deseori le apropie mai
mult de genul Lionotus ; pe de altă parte nu există totdeauna o siguranță
deplină asupra unor papile abia perceptibile, care pot fi confundate cu
granule ectoplasmatice sau invers.
k Bonpocy o po^e loxophyllum (ciliata)
KPATKOE COflEPiKAHHE
ABTOp OUMCMBaeT miCJIO BMflOB II paBHOBMflHOC'reM HOBblX gJIH liayKIt
n oTpanH ițopM. Hb npoMBBegeuHbix uccjiegoBaHUii noJiyueiiH CJiegyiomne
pesyjibTaTLi.
Ecjim Kpyimbie (țopMbi MHtJiyBopnft, iipniiaflJieîKaniMx pogy Loxophyl-
lum, moîkho onpejțeJinTb Jieruo na ocHOBaniiji onpegejiHiomiix mx upugua-
kob, to MMeeTcu nenan rpynna, npuQjinjKaioinaHCH no Timy k pojiy Lionotus,
KOTopyio moîkho HaiiMenoBaTh Loxophyllum lionotiforma. IIo Mepe tofo
KaK pasMepbi nccjiegyeMbix HHgnBngyyMOB yMeubmaioTcn mjim boc Soiiee
npHSjinîKaiOTCH k pogy Lionotus, xapaKTepiibie npMBHaKM ocoSeii BbiiueyKa-
3aHHoii rpyimbi CTaHOBHTcn bcg Meiiee pacnoBHaBaeMbi.
OnncaiiHbie aBTopoM pasiinmibie BMgbi cocTaBJimoT 3BeiibH,CBH3biBaio-
u(ne am jțBa poga. OBiiapyîKeinibie BMgbi mjim bm^m, KOTopbie SynyT 0611a-
pyîKeHbi b gaJibHeiiineM m KOTopbie BnaoByT MaJieiiniee coMHenne b oTnomenun
cbohx upnsiiaKOB, KaK TpnxopHCTbi, ne neTKo npegCTaBJieHiibie na Kpaio
3agueii BeHTpajibHott CToponbi, hojihoctbio mjim nacTiunio ua gopcajibHOM
Kpaio, mjim coBepuieHHo 6e3 nannjiji c TpnxopMCTOM na gopcajibiioM Kpaio,
cjiejțyeT, ne KOJieSnncb otiigctii k pogy Lionotus.
OET>HGHEHHE PHCyHKOB
Ta6jiui[a I
Plic. 1. — Loxophyllum melcagris Dujardin 160.
Pmc. 2. — Loxophyllum luteum sp. n. 315
Puc. 3. — Loxophyllum rostratum Colin var. palurlris n. var. 145.
278
A. VUXANOVICI
10
11	CONTRIBUȚII LA STUDIUL GENULUI LOXOPHYLLUM (CILIATA)	279
Puc. 4.— Loxophyllum chlorelligerum sp. n. 160; a— nonepenio ; B—-câoKy.
Puc. 5. — Loxophyllum inflatum sp. n. 130; a — c6oKy; e — b Hejieinm; c — aan-
hhh KJieTKa; d — nonepeuno.
Puc. 6. — Loxophyllum metabolicum sp. n. 65; a — cOouy, BniiToo6pa:îno M3bh-
Baromancn meu.
TaSAupa II
Puc. 7.-—-Loxophyllum viride sp. n. 125; a — Ta me OTKopMjieniian HH^yaopnn;
b— npornaTbiBan Cyclidium glaucoma; c — nonepeuntiii onTnuecitnii cpes; d—câoKy
BMHTOOhpaBHO HBBHBaiOmânCH IIIflJiyaopHH; e- OTKptlTMM POT.
Puc. 8. — Loxophyllum contractile sp. n. 112; a—câoKy.
Puc. 9. — Loxophyllum contractile var. binucleatum n. var. 65.
Pmc. 10.—Loxophyllum contractile var. polyvacuolatum n. var. 60.
Puc. 11. — Loxophyllum polymorphum sp. n. 260; a — men; b—BnuTooOpaBno
naBUBaromancH MH^yBopnn; c — nonepemibiil onTnuecKMn cpea; d — cOoKy.
Ta6jtupa III
Pmc. 12.—Loxophyllum lionotiforme sp. n. 240; a — men.
Pmc. 13.—Loxophyllum lionotiforme var. plurivacuolatum n. var. 205; a — inen;
b — nonepeuiibiit onTMuecKniî cpe3; c ■— c6o«y; d — poT.
Pmc. 14. — Loxophyllum piriforme sp. n. 120; a — cCoKy.
Pmc. 15. — Loxophyllum magnus sp. n. 460; a — men.
Pmc. 16.—Loxophyllum carinatum sp. n. 250; a — men.
CONTRIBUTION Ă L’^TUDE DU GENRE LOXOPH YLL UM
(CILIATA)
rEsume
L’auteur decrit un certain nombre d’especes et de varietes, nouvelles
pour la Science ou pour le pays. Des recherches entreprises il resulte que :
Si Ies grandes formes d’infusoires, appartenant au genre Loxophyl-
lum, sont assez faciles ă d6terminer, selon Ies caracteres de ce genre qui
Ies definissent, il existe cependant tout un groupe qui se range plus preș
du genre Lionotus et que l’on peut nommer Loxophyllum lionotiforme,
chez lequel Ies caracteres distinctifs deviennent de ihoins en moins dis-
cernables, au fur et â mesure que la taille des individus examines diminue
ou qu’ils se rapprochent davantage du genre Lionotus. Les differentes
especes que l’auteur decrit forment l’un des chaînons qui relient les deux
genres.
Les especes decouvertes ou â decouvrir, qui susciteraient le moindre
doute quant ă leurs caracteres, ă savoir : trichocystes indecis sur le bord
postero-ventral ou sur le bord antero-posterieur dorsal, ou enfin defaut
de papilles ă trichocystes sur le bord dorsal, doivent etre classiâes sans
hi^sitation dans le genre Lionotus.
Fig. 4. — Loxophyllum chlorelligerum n. sp., 160 p; a) vue transversale ; b) vue laterale.
Fig. 5. — Loxophyllum inflatum n. sp., 130 p; a) vue laterale; 6) en voie de division;
c) ccllule postârieure; d) vue transversale.
Fig. 6. — Loxophyllum metabolicum n. sp., 65 p ; a) vue laterale, le cou tordu.
Planche II
Fig. 7. — Loxophyllum viride n. sp., 125 p ; a) l’infusoire gave ; b) avalant un Cyclidium
glaucoma; c) coupe optique transversale; d) vue laterale, le cou tordu ; e) la bouche ouverte.
Fig. 8. — Loxophyllum contractile n. sp., 112 p ; a) vue laterale.
Fig. 9. — Loxophyllum contractile var. binucleatum n. var., 65 p.
Fig. 10. — Loxophyllum contractile var. polyvacuolatum n. var., 60 p.
Fig- 11- — Loxophyllum polymorphum n. sp., 260 p; a) le cou; b) l’infusoire entortille;
c) coupe optique transversale; d) vue laterale.
planche III
Fig, 12. — Loxophyllum lionotiforme n. sp., 240 p; a) le cou.
Fig. 13. — Loxophyllum lionotiforme var. plurivacuolatum n. var., 205 p ; a) le cou;
/,) C0Upe optique transversale ; c) vue laterale ; d) la bouche.
Fig. 14. — Loxophyllum fusiforme n. sp., 120 p ; a) vue laterale.
Fig. 15. — Loxophyllum magnum n. sp., 460 p; a) le cou.
Fig. 16. — Loxophyllum carinatum n. sp., 250 p ; a) Ie cou.
BIBLIOGRAFIE
1	K a h 1 A-, Wimpertiere oder Ciliata (Infusoria). lena, 1935.
2	P e n a r d E., Htudes sur les Infusoires d'eau cloace. Geneva, 1922.
3	s c h c W i a k ° f f, Organizația i sistematika Infuzaria, Aspirotricha. Mem. Acad. Sci.
Petersb., 1896, seria a VIII-a, voi. IV, nr. 1.
EXPLICATION DES FI GUREȘ
Planche I
Fig. 1. — Loxophyllum meleagris Dujardîn, 160 p.
Fig. 2. — Loxophyllum luteum, n. sp., 315 p.
Fig. 3. — Loxophyllum rostratum Cohn var. palustris n. var. 145 p.
6 - c. 2127
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR
(INSECTA HYMENOPTERA) DIN R. P. R.
DE
CONSTANȚA CONSTANDACHE
Comunicare prezentată de m. lONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.,
in ședința din 2 iunie 1958
într-o notă anterioară (2) am descris o serie de Chalcidoide obținute
din culturi de gale produse de Cynipide.
Continuînd cercetările asupra acestui grup cu reprezentanți paraziți
pe diferite insecte dăunătoare, am obținut date noi pentru țara noastră,
în privința biologiei și răspîndirii lor, date care fac obiectul prezentei note.
Materialul pe pare s-au făcut observațiile și determinările a fost
parte colectat de noi, parte de diferiți cercetători: prof. I o n e s c u,
de la care am primit întregul material obținut din culturile de gale, N i cu-
le s c u, Lăcătușii, P a 1 a d e, Negru.
Prezenta notă cuprinde 12 specii de Chalcidoide, dintre care 2 sînt
noi pentru fauna țării.
Supralamilia C II A L C I D O I D E A Ashmead 1899
Familia CHALCIDIDAE Sichel 1865
Brachymeria intermedia Nees 1834
Lungimea corpului: 4,4 — 7 mm (fig. 1).
Obținută în luna iulie 1954 din culturi de larve de Porthetria dispar L.,
colectate din pădurea Cernica (reg. București).
în primăvara acelui an, pădurile din jurul capitalei au fost defoliate
de larvele acestui lepidopter, care au ros complet frunzele și pețiolul și au
282
CONSTANȚA CONSTANDACHE
2
3
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR DIN R.P.R.
283
trecut apoi pe plante ierboase. De aceea cunoașterea paraziților acestei
insecte dăunătoare are o deosebită importanță.
în luna iunie 1954 au mai fost obținute exemplare de Brachymeria
Fig. 1. — Adult dc Brachymeria intermedia Nees Ș, văzut dorsal.
intermedia din coconi de Malacosoma neustria L., colectați tot din pădurea
Cernica (reg. București).
Răspîndire în R.P.R.: la Orșova și Mehadia (reg. Timișoara);
Sovata (Reg. Autonomă Maghiară ); Oradea Mare (reg. Oradea) (M o -
c s ar y); la Copou (reg. Iași); Dorobanți, comuna Nicșeni (r. Botoșani, reg.
Suceava) (prof. Constantineanu și colaboratorii săi au obți-
nut-o din crisalide de Aporia crataegi); în pădurile Snagov și Brănești
(reg. București) (E n e a obținut-o din crisalide de Tortrix viridana).
Familia CALLJMOM1DAE Mayr 1871
Callimome lazulinum Foerst. 1859
Lungimea corpului Ș : 3 mm (fig. 2).
Obținută în luna iunie 1957 din gale de Cynips longiventris ^HA^.), colectate
de ia Valul lui Traian (perdele forestiere) (reg. Constanța), în ianuarie 1957.
Fig. 2. — Adult dc Calimome lazulinum Foerst. Ș, văzul lateral.
Ecologie: larvele acestei specii parazitează următoarele Cyni-
pide : Cynips folii L. și Cynips longiventris (Htg.).
Răspîndire geografică : Europa apuseană.
în R.P.R. : Citată de M o c s â r y la Oradea (reg. Oradea).
Callimome bodeguaris Linne 1758
Lungimea corpului Ș: 3,9 — 4,5-. mm; lungimea ovipozitorului
4—5 mm; lungimea corpului $ : 3—3,5 mm.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR DIN R.P.R.
285
284	CONSTANȚA CONSTANDACHE	4
Obținută dintr-o gazdă nouă pentru fauna țării noastre, și anume :
gale de Diplolepis mayri Schlecht., colectate în august 1956 din pădurea
Valea Mare, comuna Bumbești-Pițicu (r. Novaci, reg. Craiova).
A mai fost obținută din gale de Diplolepis rosae L., colectate în
toamna anului 1955 de la Valul lui Traian (perdele forestiere) (reg. Con-
stanța). De asemenea din aceleași gale {Diplolepis'rosae L.), colectate în
decembrie 1955 și ianuarie 1956 din Grădina botanică București. Exem-
plare de CaUimome bedeguaris L., au fost colectate la 21 septembrie 1953
și cu fileu! din pădurea Andronache (reg. București).
Răspîndire în R.P.R. : citată de M o c s â r y la Mehadia și Orșova
(reg. Timișoara), iar de prof. Constantine a nu și colaboratorii
săi la: Bîrnova, Breazu, Ciurea, Repedea, Vaslui (reg. lași); Botoșani
(reg. Suceava); Belin (Reg. Autonomă Maghiară); Dobrotești (r. Roșiorii
de Vede, reg. București) — obținută din gale de Diplolepis rosae L. și
Diplolepis sp.
CaUimome abbre via tum var. maeropterum Walker 1833
Lungimea corpului Ș: 3 —3,5 mm ; lungimea ovipozitorului 2 —2,3 mm.
Obținută în aprilie și decembrie 1956 dintr-o gazdă nouă pentru fauna
țării noastre, și anume : gale de Adleria conglomerata Gir., colectate în
martie 1956, din pădurea Cernica (reg. București).
Răspîndire în R.P.R. : citată deMocsâry și E r d 6 s la Oradea
(reg. Oradea), iar de prof. Constantineanu și colaboratorii săi
la : Bîrnova, Breazu, Ciurea, Repedea, Vaslui (reg. Iași); Botoșani (reg.
Suceava); Dobrotești (r. Roșiorii de Vede, reg. București) — obținută
din gale de Diplolepis rosae L. și Diplolepis sp.
Glyphomerus stigma Fabricius 1793
■
Lungimea corpului Ș: 3,5 — 4,8 mm; lungimea ovipozitorului
2,5 — 3,1 mm; lungimea corpului : 3,3 mm.
Obținută dintr-o gazdă nouă pentru fauna țării noastre, și anume :
gale de Diplolepis mayri Schlecht., colectate în august 1956 din pădurea
Valea Mare, comuna Bumbești-Pițicu (r. Novaci, reg. Craiova).
A mai fost obținută din gale de Diplolepis rosae L., colectate în
toamna anului 1955, din pădurea Pasărea (reg. București). De asemenea
din aceleași gale {Diplolepis rosae L.) colectate din Grădina botanică Bucu-
rești, în toamna anului 1954. Exemplare de Glyphomerus stigma au fost
colectate la 21 septembrie 1953 și cu fileul din pădurea Andronache (reg.
București).
Răspîndire în R.P.R. : citată de prof. Constantineanu și
colaboratorii săi la : Bîrnova, Breazu, Ciurea, Vaslui (reg. Iași); Botoșani
(reg. Suceava); Belin (Reg. Autonomă Maghiară); Stoilești (reg. Pitești);
Dobrotești (r. Roșiorii de Vede, reg. București) — obținută din gale de
Diplolepis rosae L. și Diplolepis sp.
Familia EUKYTOMIDAE Walker 1833
Decatoma variegala Walker 1833
Lungimea corpului: 2 —3 mm (fig. 3).
Obținută la 31 martie, 12 aprilie și 31 decembrie 1955, din gale de Adleria
Fig. 3. — Adult de Decatoma variegata Walk. Ș, văzut lateral.
conglomerata Gir., colectate în decembrie 1954 și ianuarie 1955, din pădu-
rea Cernica (reg. București).
Ecologie: larvele acestei specii parazitează Cynipidele : Andri-
cus ^oecundatri® (Hart.), A. grossulariae Gir., Adleria conglomerata Gir.,
A. coriaria Hart., A. lignicola Hart., Gynips cornife® (Hart.), Neuroterus
glandijormis (Gir.), N. lanuginosus Gir., N. macropterus (Hart.).
Răspîndire geografică: Europa apuseană, Iran.
Nouă pentru R.P.R.
Decatoma biguttala Swederus 1795
Lungimea corpului Ș : 2—4,1 mm.
Semnalăm încă șase gazde noi, din care am obținut această specie, și anume :
Gale de Trigonaspis synaspis Hart. și de Adleria coronaria De Stef.,
colectate în iarna anului 1956, de la Valul lui Traian (perdele
forestiere) (reg. Constanța).
Gale de Adleria calicis Burgsd., colectate în toamna anului 1952, din
pădurea Pasărea (reg. București).


286
CONSTANȚA CONSTANDACHE
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR DIN R.P.R.	287
6
Gale de Adleria lignicola Hart., colectate în iarna annlui 1957, din pădurea
Băneasa (reg. București).
Gale de Adleria Kollari Kieff., colectate în octombrie și noiembrie 1956,
din pădurea Cernica (reg. București).
Gale de Aphelonyx cerricola Gir., colectate în februarie 1955, din pădurea
Cernica (reg. București).
Răspîndire în R.P.R.: citată deKieffer la Comana și Valea
Hoților; citată de noi în anul 1956, obținută din gale de .Adleria capul
medusae Hart., colectate din pădurea Cernica (reg. București).
Eurytoma robusta Mayr 1878
Lungimea corpului Ș: 4,3 mm (fig. 4).
Obținută la 28 martie 1955, din gale de Aphelonyx cerricola Gir., colectate
la 10 februarie 1955, din pădurea Cernica (reg. București).
Fig. 4. — Adult de Eurytoma robusta Mayr Ș, văzut lateral.
Ecologie: larvele acestei specii parazitează larve de Diptere
din familia Trypetidae, ca : Euribia jaceana Her., Trypeta cardui L. și
Cynipidul Aylax rhoeadis Hart.
Răspîndire geografică: partea europeană a U.R.S.S., Europa apu-
seană.
în R.P.R. : citată de M o c s â r y la Sovata (Reg. Autonomă
Maghiară).
Familia BERILAMPIDAE Thomson 1875
Pețiîampus cuprinus Foerster 1859
Lungimea corpului: 3 mm.
Nervura postmarginală mai lungă decît radiala și mai scurtă decît
marginala (fig. 5). Colectată cu fileul la 8 august 1956 de pe Feniculum
vulgare la Vasile Roaită (reg. Constanța).
Fig. 5. — Aripă anterioară de Perilampus cuprinus Foerst. Ș.
Răspîndire geografică: Europa apuseană.
în R.P.R. : citată de F o e r s t e r în Transilvania (Siebengebirge)
în anul 1859 și de M o c s â r y în 1918.
Familia ENCYRTIDAE Dalman 1820
Apcniaspis îuseicollis Dalman 1820
Lungimea corpului Ș: 1,05 mm; lungimea corpului £ : 1 mm.
Antenele galbene-brunii, scapus negru, lung, ușor dilatat, pedicelul negru
mai lung decît primul articol al flagelului; primele două articole ale flage-
lului puțin mai late decît lungi,restul au lungimea egală cu lățimea, măciuca
mare și îngroșată (fig. 6). Aripa anterioară mare, cu marginala scurtă,
radiala mai lungă decît marginala, postmarginala mai lungă decît radiala
(fig. 7). Piciorul mijlociu prezintă pintenul tibiei egal cu metatarsul sau
ceva mai lung decît acesta (fig. 8).
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR DIN R.P.R.
289
Obținută din culturi de larve de Hyponomeuta padellus L., colectate în
iunie 1957, din pădurea Cernica (reg. București).	'
Ecologie: larvele acestei specii parazitează larvele Lepidop-
terelor din genul Hyponomeuta Latr., Prays oleelus F.
Fig. 8. — Picior mijlociu dc Ageniaspis fuscicollis Dalman Ș.
Răspîndire geografică: partea europeană a U.R.S.S., Transcaucaz,
Asia Centrală, Siberia apuseană, Europa apuseană.
în R.P.R-. : citată de prof. Constanti ne an u în regiunea Iași
— obținută din culturi de larve de : Pieris brăssicae, Lymantria dispar,
Hyponomeuta cognatella, Hyponomeuta mallinella.
Citată de asemenea de B e c h e t la Cluj — obținută din culturi
de larve de Hyponomeuta mallinella și de E r d o s la Rev (Vad) în Tran-
silvania.
Familia EUPELMIDAE Walker 1846
Anastatus disparis Ruschka 1921
Lungimea corpului Ș :• 1,6 mm (fig. 9).
Obținută la 20 iunie 1954 din ponte de Porthetria dispar L., colectate din
pădurea Cernica (reg. București), la 27 mai 1954.
Ecologie: larvele acestei specii parazitează ouăle Lepidopter
relor : Porthetria dispar L., Picranura vinula (L.), Malacosoma neustria L.
290
CONSTANȚA constandache
IO
11
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CHALCIDOIDELOR DIN R.P.R.
291
Răspîndire geografică: Crimeea, Uzbekistan, Kirkizia, Europa apu-
seană.
Specie nouă pentru R.P.R.1)
,	Eupelmus urozonus Dalman 1820
Lungimea corpului Ș :3 —4mm; lungimea ovipozitorului 0,6 —0,8mm.
Obținută dintr-o gazdă nouă pentru fauna țării noastre, și anume : gale
de Adleria truncicola Gir., colectate la 12 aprilie 1955, de la Valul lui
Traian (perdele forestiere) (reg. Constanța).
b într-o lucrare de popularizare a științei Mar cheș și B o g u 1 e a n u (12), spun :
,.Printre alte viespi cunoscute ca mîncătoare de ouă, amintim și viespile Anastatus și Schedius
care parazitează ouăle fluturelui burete. . .” (p. 21).
Răspîndire în R.P.R. : citată de prof. C ons t an tine a nu și
colaboratorii săi la : Breazu, Ciurea, Vaslui (reg. Iași), obținută din gale de
J)iplolepis rosae L. și Diplolepis sp.
K BOIIPOCy O CHALCIDOIDAE (INSECTA HYMENOPTERA)
B PVMBIHCKOH HAPO^HOn PECnyBJIHKE
KPATKOE COflEPÎKAHHE
B HacTOHuțeii paSore onncaiibi 12 biirob Chalcidoidae. H3 hhx 2
mi ga hbjihiotch hobhmii jțJiH oTeuecTBeiiHOM ([layiiM: Decatoma variegata
Walk. 11 Anastatus disparis Rusch.; 10 bmrob Sbijih oTMenenu; b PHPii
HpyruMii i-iccjiegoBaTejiHMii, no rjih gpyrnx xosneB, MecTiiocTek m 0611a-
CTeft: Brachymeria intermedia Nees., Callimome lazulimum Foerst.,
Callimome bedeguaris L., Callimome abbreviatum var. macropterum
Walk., Glyphomerus stigma (F)., Decatoma biguttata Swed., Eurytoma
robusta Mayr., Perilampus cuprinus Foerst., Ăgeniaspis fuscicollis Dalm.,
Eupelmus urozonus Dalm.
OE'BflCHEHHE PMCVHKOB
Puc. 1. — Bapocnan oco6t Brachymeria intermedia Nees, Ș, biih c jțopcajiBHOit
CTOpOHH.
Puc. 2. — Bapocnan oco6b Callimome lazulinum Foerst., $, BMg cSoKy.
Pmc. 3. — Bapocnan oco6b Decatoma variegata Walk., Ș, BMg câoKy.
Pmc. 4. — Bapocnan oco6b Eurytoma robusta Mayr, $, bm« cSony.
Pmc. 5.—nepegnee Kptino Perilampus cuprinus Foerst., Ș.
Pmc. 6. -— AiiTeiina Ăgeniaspis fuscicollis Dalman, Ș,
Pmc. 7.-—ItepegHee itpi.ijio Ăgeniaspis fuscicollis Dalman, Ș.
Pmc. 8. — Cpennnn nora Ăgeniaspis fuscicollis Dalman, Ș.
Pmc. 9. — Bapocnan oco6b Anastatus disparis Rusch., Ș (c AOpcanbHoft CToponu)
CONTRIBUTION Ă L’^TUDE DES CHALCIDOIDAE (INSECTA
HNMENOPTERA) DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
RfiSUMfi
Cette Note porte sur 12 especes de Chalcidoidea, dont deux nouvelles
pour la faune de la R.P.Roumaine : Decatoma variegata Walk. et Anastatus
disparis Rusch. Dix de ces especes ont 6te signalâes par d’autres cher-
cheurs de ce pays, mais pour d’autres hotes, localit6s ou regions : Bra-
chymeria intermedia Nees., Callimome lazulinum Foerst., Callimome hede-
guaris L., Callimome abbreviatum, var. macropterum Walk., Glyphomerus
stigma (F)., Decatoma biguttata Swed., Eurytoma robusta Mayr., Perilampus
cuprinus Foerst., Ăgeniaspis fuscicollis Dalm., Eupelmus urozonus Dalm.
292
CONSTANȚA CONSTANDACHE
12
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. — Brachymeria intermedia Nees, $ adulte ; vue du câte dorsal.
Fig. 2. — CaUimome lazulintim Foerst., Ș adulte; vue laterale.
Fig. 3. — Decatoma variegata Walk., Ș adulte; vue laterale.
Fig. 4. — Eurytoma robusta Mayr, Ș adulte; vue laterale.
Fig. 5. — Perilampus cuprinus Foerst., Ș; aile anterieure.
Fig. 6.	— Ageniaspis fuscicollis Dalman, Ș; antenne.
Fig. 7.	— Ageniaspis fuscicollis Dalman, Ș; aile anterieure.
Fig. 8.	— Ageniaspis fuscicollis Dalman, Ș; patte moyenne.
Fig. 9.	— Anastasus disparis Rusch., Ș adulte; vue du cote dorsale.
BIBLIOGRAFIE
1.	Becii et I., Un parazit natural pufin cunoscut al moliei merelor. Natura, 1957 nr 2
p. 138-140.
2.	C o n s t a n d a c h e C., Contribufii la studiul Chalcidoideelor (Hymenoptera) din R.P.R.
Comunicările Acad. R.P.R., t. VI, nr. 6, iunie 1956.
3.	Constantineanu M., Contributions ă l’etude des Ichneumonides en Roumanie. Ann.
Sci. Univ. de Jassy, 1929.
4.	C o n s t a n t i n e a n u M. și colaboratori, Contribufii la studiul Chalcidoidelor din R.P.R.
Chalcidoide (Chalcidoidea Ashmead 1899) parazite in albilița prunului (Aporia
crataegi L.) din Moldova. Anal. Șt. Univ. „Al. I. Cuza” Iași, 1956, t. I, fasc. 1.
5.	Constantineanu M. și colaboratori, Contribuții la studiul Chalcidoidelor parazite
in Cynipidae galicele de pe Roșa canina L. in R.P.R. Studii și cerc, științ., Acad.
R.P.R., Filiala Iași, 1956, an. VII, fasc. 1.
6.	E n e M., Răpitori și paraziți ai omizilor de Tortrix viridana L. Studii si cerc. Inst. cercet.
silv., 1953, seria 1, voi. XIV, p. 336-349.
7.	E r d 6 s J„ Additamenta ad cognitionem faunae Chalcidoidarum (Hymenoptera) in alveo
Carpathorum I. Fragm. Faun. Hung., 1946, t. IX, fasc. 3-4.
8.	— Additamenta ad cognitionem faunae Chalcidoidarum (Hymenoptera) in alveo Car-
pathorum II. Fragm. Faun. Hung., 1947, t. X, fasc. 2.
9-	Enumeratio systemalica Encyrtidarum (Hym.) Hungariae regionunique finitimarum
cum datis earum ethologicis. Folia Entomologica Hungarica, 1957, t. X, nr. 1.
10.	Gy 6 r f i J., Faunistische Angaben zur Kenntnis der Verbreitung der Chalcididen im Karpa-
ten Becken. Fragm. Faun. Hung., 1942, t. V, fasc. 1.
11.	Kieffer J., Faune de la Roumanie. Ordre des Hymenopteres. Familie des Chalcidides.
Bull. Soc. Sci. Buc., 1900, nr. 1.
12.	Mar eh eș G. și Boguleanu GL, Animale folositoare in lupta împotriva dăună-
torilor din agricultură. Ed. agro-silvică de stat, București, 1956.
13.	Mayr G., Die Europăischen Torymiden, biologisch und systematisch bearbeitet. Verh.
Zool. Bot. Ges. Wien, 1874, voi. 24, p. 53 — 142.
14.	—	Arten der - Chalcidier Gattung Eurytoma. Verh. Zool. Bot. Ges. Wien, 1878,
voi. 28, p. 297-334.
15.	—	Hymenopterologische Miszellen. Verh. Zool. Bot. Ges. Wien, 1905, voi. 55,
p, 529 - 571.
16.	M o c s â r y A 1., Fauna regni Hungariae, Hymenoptera. Budapesta, 1918.
17.	Nikolskaia M. N„ Halțidt fauni SSSR (Chalcidoidea). Moscova-Leningrad, 1952,
nr. 44.
18.	R u s ch k a F r an t z, Chalcididenstudien. Verh. Zool. Bot. Ges., 1920, voi. LXX, caiet
6-8, p. 234-315.
19.	S c li m i e d e k n e c h t O., Genera Insectorum (Hym.), Fam. Chalcididae. Wytsman.
Brussel, 1909.
v
ABONAMENTELE SE FAG LA OFICIILE POȘTALE
PRIN FACTORII POȘTALI ȘI DIFUZORII VOLUNTARI
DIN ÎNTREPRINDERI ȘI INSTITUȚII